Ghid de Medicina Cuantica

1

AUTOR: DR. DIANA BOSANCU

Ghid de medicină cuantică - Când știința descoperă muzica corpului tău Mulțumiri Dedic acest ghid în memoria doamnei doctor Liana Mărginean, medic primar neurolog, doctor în științe medicale, homeopat și om cu mare deschidere către acest nou domeniu. Ea a fost primul medic român care a organizat cursuri postuniversitare de medicină cuantică. Datorită muncii și pasiunii sale extraordinare, mulți medici au avut ocazia de a păși pe acest nou drum și de a-și lărgi orizontul cunoștințelor medicale. Mulțumesc profesorilor mei, academicianul V.I.Nesterov - medic, om de știință pasionat și adevărat vizionar în domeniul analizei nonlineare și doamna Vera Nesterova - medic, director al Institutului de Psihofizică Practică din Omsk, Rusia.

2

CUPRINS Prefață I. II.

Introducere în fizica cuantică Ce înțelegem prin holistic 1. Nivel fizic 2. Nivel energetic 3. Nivel informațional III. O scurtă incursiune în medicina cuantică 1. Medicina tradițională chineză 2. Medicina ayurvedică 3. Acupunctura și presopunctura 4. Homeopatia 5. Diagnostic după limbă 6. Iridodiagnostic 7. Cronobiologia IV. Biorezonanța V. Metoda de analiză nonlineară (NLS) și dispozitivele medicale Metatron VI. Cancerul din perspectiva biorezonanței VII. Terapii rezonante Încheiere BIBLIOGRAFIE

3

PREFAȚĂ

Cometă - imagine NASA La început a fost vibrația. Acum aproximativ 14 miliarde de ani , Universul a început să vibreze. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă și în ziua de azi. În anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow și asistenții săi Ralph Alpher și Robert Hermann au lansat ideea de explozie incandescentă de materie și energie de la începuturile universului. Numele teoriei "Big Bang" a fost dat dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950. Vibrația Universului reprezintă însăși vibrația noastră. Ipoteza întrepătrunderii macrocosmosului cu microcosmosul este folosită de multe științe, printre care medicina ocupă un loc special. Universul se extinde din ce în ce mai repede, la fel și noi – oamenii suntem într-o continuă transformare și dezvoltare. Suntem pe calea redescoperirii și conștientizării noastre ca ființe umane de o înaltă vibrație, ca parte a Universului. Când vom conștientiza pe deplin că fiecare dintre noi cu vibrația proprie e parte din Univers și ne vom armoniza și rezona cu acesta, atunci cred că vom intra într-o altă eră de dezvoltare, cunoaștere, percepere și existență. Cu toții căutăm răspunsuri. La rândul meu caut răspunsuri, iar prin acest ghid am încercat să explic o mică parte din propria existență. Ca și medic, mi-am îndreptat toată atenția și concentrarea în a găsi cea mai bună cale de a fi sănătoasă și împlinită. Medicina cuantică cu noile sale descoperiri tehnologice s-a apropiat foarte mult de acest scop.

4

I. Introducere în fizica cuantică Ce este fizica cuantică? Cu ce se ocupă acest domeniu? Ce ajutor îmi poate oferi această știință în domeniul în care activez – medicina? Sunt întrebări pe care mi le-am pus în momentul când am descoperit acest domeniu nou, interesant și foarte incitant. O mulțime de întrebări și-au găsit răspunsurile aici. Fizica cuantică este mijlocul potrivit de a integra „poezia” medicinei complementare în „proza” medicinei alopate. Mi-a plăcut acest citat al fizicianului Amit Goswami și mi-am permis să-l folosesc în a începe această incursiune în fizica cuantică deoarece exprimă atât de bine ce am simțit și eu în momentul când am descoperit aceste noțiuni. În acest moment medicina alopată este cea care deține rolul principal în domeniul sănătății- diagnosticare și tratament. Misiunea medicului este esențială și exercitarea sa presupune intervenții variate: de la diagnostic, îngrijiri, recomandări până la profilaxie și consiliere psihologică. Părerea personală e că medicina alopată își are rolul său bine determinat, dar nu posedă toate răspunsurile și rezolvările de care avem nevoie pentru a ne simți întregi și pentru a ne dezvolta. Aici intervine medicina complementară cu diversele ei ramuri: homeopatia, fitoterapia, acupunctura, biorezonanța, etc. Acestea oferă mijloace terapeutice diferite de cele ale medicinei clasice și pot să aducă răspunsuri eficiente în diverse suferințe. Rolul medicinei complementare este de a extinde procesul vindecării dincolo de dimensiunea materială a ființei umane. Fizica cuantică afirmă că nu poți avea un univers fără a interacționa cu acesta prin intermediul minții. Mintea modelează de fapt lucrul perceput. Chiar dacă nu înțelegem acest fapt, asta nu înseamnă că trebuie să-l respingem. Principiile fizicii clasice reprezintă motorul medicinei mecanice, alopate care se folosește de medicamente chimice, de intervenții chirurgicale, de radioterapie în încercările de a rezolva problemele de sănătate ale corpului fizic. Fizica clasică este proză, este determinism, este lineară, continuă și este fizică newtoniană (secolul XVII). Spre deosebire de fizica clasică, fizica cuantică reprezintă baza medicinei integrative, a unei medicini conștiente, în care poezia și muzica sufletului ocupă un loc deosebit. Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nici o limită - spunea Petre Țuțea. Cu descoperirile fizicii cuantice ne plasăm în anii ’20, perioadă în care salturile cuantice au devenit discontinue, nonlineare iar determinismul a fost înlocuit de incertitudine. Acest paralelism elocvent între fizica clasică și cea cuantică introduce principii și noțiuni noi care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ceea ce urmează.

5

II. Ce înțelegem prin holistic? Întregul este mai mare decât suma părților din care este alcătuit. Holistic, ființa umană este reprezentată prin cinci corpuri: corp fizic – trup, corp mental – minte, corp energetic sau corp vital, suflet sau supramental și spirit sau corp extatic. Supramentalul poate dirija mentalul,vitalul și fizicul. Organele sunt reprezentări ale „planurilor” conținute în corpul vital / energetic, ce aparțin diferitelor câmpuri morfogenetice. Noțiunea de câmpuri morfogenetice aparține profesorului biolog Rupert Sheldrake. Acesta, în urma studiilor sale a avansat ideea unor câmpuri morfice (sau generatoare, formatoare) care au rolul de a menține cunoașterea oricăror fenomene din lumea vie, dar și din lumea minerală sau cuantică. Regiunile din corpul fizic unde energia vitală poate fi mai ușor percepută sunt chakrele. Există 3 cauze posibile ale funcționării necorespunzătoare a organelor: 1.cauze la nivel fizic 2.cauze la nivel energetic: „planurile„ vitale corespunzătoare programelor sistemului imunitar nu mai sunt valabile, deoarece mediul contextual al corpului fizic s-a schimbat. 3.cauze la nivel mental Procesul de vindecare cuprinde 4 etape: 1.pregătire 2.incubare 3.înțelegere 4.manifestare O clasificare asemănătoare a procesului creativ, tot în 4 etape distincte, a realizat-o Wallas în 1926: 1.pregătire 2.procesarea inconștientă 3.intuiția 4.manifestare Etapele 2 și 3- de procesare inconștientă și de intuiție - țin de domeniul dinamicii cuantice. Cauza bolii este un proces cuantic interior iar boala reprezintă expresia unei incompatibilități imense. Vindecarea începe din interior prin primul pas – asumarea conștientă și entuziastă (angajament individual) a propriei responsabilități. Utilizarea eficientă a conștientizării înseamnă de fapt o confruntare cu propriile emoții și convingeri limitative. Așadar, pentru a ne redobândi starea de sănătate trebuie să vindecăm corpul fizic, să lucrăm cu partea energetic- emoțională și să conștientizăm puterea nelimitată a minții. Învățătorii spirituali cunoșteau de mii de ani faptul că acest corp uman este programabil prin limbaj, emoții și prin gând. 6

„Dacă un pacient poate iniția procesul de vindecare din interior, acesta este remediul pentru cancer.” Deepak Chopra Pentru a putea înțelege implicațiile fizicii cuantice în medicina clasică, e oportun să cunoaștem cum funcționează organismul uman pe cele trei nivele.

Imagine spectrul de culori

1. Nivel fizic – corpul fizic (trup) Cum să ne întreținem corpul fizic? Cred că primul pas în a avea un corp fizic echilibrat este a-l cunoaște. Trebuie să ne cunoaștem organismul, să ascultăm ce spune, să fim tot timpul conectați la acest instrument fabulos cu care am venit pe lume. Cum funcționăm? De ce avem nevoie pentru a fi sănătoși? Sunt întrebări simple cu răspunsuri la fel de simple și logice. Corpul nostru fizic are nevoie în primul rând de: 1.aer – respirație 2.apă – hidratare 3.nutrienți – alimentație 4.mișcare Toate aceste elemente sunt indispensabile corpului nostru iar neglijarea oricăruia duce la deteriorarea stării de sănătate.

7

Efectele respirației conștiente Respirația este o funcție vitală. Respirația curăță sistemul nostru limfatic. Există mai multă limfă în corpul nostru decât sânge. Sistemul limfatic este asemenea unui sistem de canalizare pentru organism. Nu există sistem de pompare pentru limfă, aceasta e pompată prin activitatea sistemului muscular. Nimic nu creează o mai mare stimulare a sistemului limfatic (care e sistemul imun) decât o respirație profundă diafragmatică. Aceasta multiplică fluxul de limfă de 10-15 ori mai mult decât este în mod normal. O respirație profundă diafragmatică va curăța și oxigena corpul. Iar când celulele au oxigen, au energie; au energie, deci pot să lucreze; astfel tot sistemul lucrează. Cel mai bogat flux de sânge este în porțiunea de jos a plămânilor. Când această zonă nu e oxigenată adecvat, plămânii sunt suboxigenați. O respirație corectă necesită folosirea diafragmului (mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală).Când respirăm corect, diafragmul se contractă și abdomenul se umflă, permițând plămânilor să expandeze și să se umple de aer. Ca să beneficiezi la maxim de toate acestea învață zilnic să respiri de jos în sus! Plămân (imagine soft Metapathia GR Clinical)

8

Hidratarea și alimentația nutritivă Corpul nostru fizic are nevoie de o hidratare corespunzătoare și o alimentație diversificată pentru a-și putea păstra echilibrul atât de fragil. Este vorba doar despre echilibru. Universul operează prin menținerea în echilibru a contrariilor, iar universul conținut în corpul vostru nu face excepție. Când apare un dezechilibru, avem semnele bolii: un nivel de energie scăzut, o digestie perturbată, exces sau deficit de greutate, diverse tipuri de dureri, o gândire neclară și alte tulburări majore. De fapt, toate aceste simptome sunt corpul dumneavoastră care vă spune că sunteți stresat, deconectat. Simptomul e informația că ceva este în neregulă și dacă oprești acea informație, îi transmiți corpului un mesaj greșit iar acesta va găsi alte informații dar de data asta mai „rele”. Așadar nu ignorați mesajele corpului vostru, ascultați „muzica” lui și conectați-vă . Acest corp fizic, palpabil, extraordinar este aici pentru a ne servi. Personal, consider că a ne iubi așa cum suntem, a ne respecta acest vehicul minunat reprezintă un prim pas pe calea vindecării și a menținerii stării de sănătate perfecte.

Fericire Apa, după aer, reprezintă combustibilul vital al existenței și sănătății noastre. Apa este mediul ideal fără de care nu putem trăi. Suntem 70% apă iar sângele ajunge până la 94%. Din punct de vedere fizic apa poate fi în stare gazoasă, lichidă și solidă, iar după ultimele descoperiri științifice apa este un excelent mediu de transmitere a energiei și informației. Aceste studii aparțin profesorului Masaru Emoto care a reușit să fotografieze cristale de apă după ce aceasta a fost supusă acțiunii diferitor factori externi (cuvinte, muzică, imagini, etc.). Organismul are nevoie de apă într-o cantitate suficientă pentru a-și exercita 9

funcțiile în parametri normali. Dr. Robert O. Young recomandă consumul unei cantități zilnice mari de apă alcalină (1000 ml per 15-20 kg de masă corporală). Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi recomandă un consum de 30-35 ml apă per kilogram, pentru o persoană adultă. Sigur că acest consum de apă este raportat la greutate, tip de activitate, factori fiziologici, factori de mediu, patologii prezente. În orice caz un minim de 2 litri de apă pură este vital pentru sănătatea celulară. La fel de importantă ca și cantitatea, este calitatea apei. O apă pură și alcalină (pH între 9 si 11) neutralizează reziduurile acide ale organismului nostru. Conținutul de apă din organism dictează și acuratețea preluării de date privind funcționarea acestuia, prin diverse metode paraclinice. Una dintre aceste metode este analiza spectrală nonlineară realizată cu generatorul cuantic Metatron. Odată cu înaintarea în vârstă scade procentul de apă din organism (intervine procesul de îmbătrânire), astfel crescând posibilitatea de apariție de erori sau artefacte în rezultatele investigărilor. De asemenea, alimentația reprezintă un capitol important în menținerea stării de sănătate. Ideal, o alimentație trebuie să fie echilibrată (din punct de vedere al principiilor nutritive și a programului de mese), diversificată și cât mai naturală.

10

11

Despre mișcare și postura corectă a corpului Corpul uman este proiectat pentru mișcare. Mișcarea înseamnă viață, înseamnă o stare de sănătate ideală. Anatomic, organismul uman respectă 7 principii de funcționare: 1. Organismul uman e creat pentru a se dezvolta și a se menține prin mișcare. 2. Organismul uman compensează lipsa de mișcare prin deteriorarea stării de sănătate. Pentru a compensa lipsa de activitate musculară normală, alți mușchi trebuie să facă munca mușchilor disfuncționali, muncă care nu le era destinată iar mai devreme sau mai târziu se vor uza /epuiza și distruge. 3. Corpul uman are intenția de a sta drept, vertical susținându-și greutatea și bazându-se pe articulații care funcționează la unghiuri corecte. 4. Când corpul e aliniat corespunzător, capul e poziționat peste umeri, umerii stau direct peste șolduri, șoldurile sunt ferm așezate peste genunchi iar genunchii și gleznele sunt aliniate cu picioarele îndreptate drept în față. 5. Funcția fizică poate fi imbunătățită și/sau restabilită pe o perioada scurtă, relativă de timp printr-o serie de exerciții potrivite. 6. Fibrele musculare au memorie. Un exercițiu potrivit pentru mușchii disfuncționali restabilește funcția acestora. 7. Un set de exerciții eficiente e balansat bilateral de simetrie (a se lucra cu ambele părți ale corpului egal) și lucrul unei grupe de mușchi ca de exemplu adductori trebuie să fie contrabalansat de grupa de abductori.

12

2. Nivel energetic - Corpul energetic După cum spunea un mare vizionar – Albert Einstein „totul este energie și mai presus de asta e Inteligența Supremă”. Pe lângă corpul fizic care reprezintă subiectul principal de studiu și tratament al medicinei clasice, ființa umană are și un corp energetic, vital. Orice materie (ţesut, organ, mineral, substanţă, component) vibrează la o frecvenţă specifică şi unică rezultată din încărcarea electrică a particulelor la nivel atomic.Aceast fapt e demonstrat ştiinţific prin spectroscopie. Orice atom și moleculă recepționează și emit energie. Fiecare atom are o caracteristică unică a frecvenței de vibrație și emite asta pentru că energia nu are limite. Un țesut sănătos are o vibrație bună, iar țesutul nervos este cel care conține matricea informațională a organismului. Acest țesut se încarcă cu sarcini electrice și face posibil transmisiile electrice. Câmpurile electromagnetice acționează asupra celulelor modificându-le energia și activându-le metabolismul. Totul devine real și posibil în viață cu energie.Un nivel scăzut de energie e primul pas către boală. În ordinea obținerii de rezultate - a fi sănătos- trebuie să fim siguri că tot ceea ce facem ne ajută să construim energie. Calitatea vieții noastre e calitatea celulelor noastre. Celula produce ATP( adenozintrifosfat) care e combustibilul organismului. Medicina nu recunoaște rolul energiei, dar folosește toate noile dispozitive ale fizicii cuantice ca să citească energia (scanări PET, CT, RMN). Un medic poate pune un diagnostic și prin scanări energetice. Dar când e vorba despre tratament, medicul alopat folosește numai metodele fizice. Materia absoarbe și emite energie. Pe acest principiu se poate recurge și la tratament energetic. Există bioterapeuți care lucrează cu câmpul energetic pentru diagnostic și tratament. Prin redirecționarea energiei înapoi în corp, poți pregăti celulele care nu au energia potrivită să se adapteze și să adopte energia corectă, astfel să se vindece fără a fi nevoie de intervenții fizice chirurgicale. Bruce Lipton în cartea sa „Biologia credinței” explică științific aceste metode energetice. Regiunile din corpul fizic unde energia vitală poate fi mai ușor percepută sunt chakrele.Cuvântul chakră în sanscrită se traduce prin vortex sau roată. Sunt 7 chakre principale care corespund celor 7 glande endocrine, celor 7 culori ale spectrului luminii, celor 7 note muzicale. Fiecare chakră corespunde unui organ sau funcție a organismului. Chakra rădăcinii corespunde suprarenalelor, chakra sexuală – organele de reproducere, plexul solar – pancreas, inima – timus, gât – tiroidă, frunte sau al treilea ochi – hipofiză, coroana – epifiză. Tratamentul energetic este medicină cuantică. Din perspectiva tratamentului energetic e bine de luat în calcul timpii de regenerare energetică pentru organele și funcțiile principale (exemple: sistem digestiv – 3 zile, ficat – 42 zile, creier – 2 luni, os – 3 până la 6 luni). 13

3. Nivel mental, informațional – Corpul mental/Mintea Toate căile cunoașterii duc spre acest nivel, de unde pleacă totul. Inteligența universală este mai presus de energie și materie. Neale Donald Walsch în cartea sa intitulată „Prietenie cu Dumnezeu” spunea: „Cred că la nivelul codului nostru genetic, există un mecanism natural care conține inteligența universală. Această inteligență informează și produce reacțiile noastre cele mai profunde ca ființe conștiente. Este vorba de înțelepciunea eternă la nivelul celulei – care crează ceea ce unii au numit Legea Atracției.” Inteligența universală este informație. La început a fost cuvântul. Dar ce reprezintă cuvântul? Cuvântul este o forță care posedă o energie dublă, a gândului și a sunetului. Gândurile noastre, adică activitatea cerebrală emit energie, deci reprezintă o forță. Sunetele sunt unde electromagnetice, sunt energie. Astfel cuvântul este gând și sunet. Orice cuvânt spus constituie o programare pe care subconștientul auzind-o, o interpretează ca pe un ordin și se străduiește să o îndeplinească. Ne putem programa singuri , prin gândire sau felul de a vorbi, pentru o viață sănătoasă sau pentru boală. Cum putem face asta practic? Incantațiile pozitive, spuse cu convingere și trecute prin filtrul emoțional reprezintă o sursă inepuizabilă și la îndemână pentru a ne redobândi starea de sănătate fizică și psihică. Una din cele mai puternice emoții este iubirea. Aceasta reprezintă o adevărată energie vindecătoare cu efecte fiziologice măsurabile, chiar și la nivelul ADN-ului. Cercetătorii de la Institutul HeartMath din California, au descoperit un fenomen fascinant. În prezența iubirii și păcii interioare, centrul inimii imprimă restului corpului același model vibratoriu coerent , inclusiv creierului , ceea ce 14

explică modelul de rezonanță acustică inimă - creier. De asemenea, studiile au arătat că există o conexiune energetică de rezonanță între om și câmpul magnetic al Pământului. La frecvența de 7,8 Hz (rezonanța Schumann a câmpului magnetic terestru) are loc un schimb energetic între vindecători și pacienți, precum și un schimb de informații.

Frecvența Schumann

Emisfera dreapta Creație

Emisfera stângă Logică

Cu toții am putea să creăm coerență între bine și fericire, să ne racordăm la frecvența de rezonanță a planetei și să ne ridicăm la un nivel superior de dezvoltare. Trezirea conștiinței colective trebuie să înceapă prin dorința fiecăruia de a fi mai bun, mai iubitor și mai sănătos. Cum puteți face acest lucru? Începeți cu aceste incantații despre sănătate sau creați-vă voi unele care să vi se potrivească. Puneți emoție în ce spuneți. - Am o energie , vitalitate și bunăstare abundente. − Sunt plin(ă ) de energie pentru a face toate activitățile zilnice din viața mea. − Îmi iubesc și îngrijesc corpul. − Sunt un exemplu strălucitor de sănătate. − Îmi controlez sănătatea și starea de bine. − Sunt sănătos (sănătoasă) din toate punctele de vedere ale ființei mele. − Nimic nu e atât de bun ca emoțiile sănătoase și pozitive. − Atrag numai lucruri minunate în viața mea, clipă de clipă.

15

III. O scurtă incursiune în medicina cuantică Medicina este o artă, arta vindecării. Fizica cuantică are la bază principii de mii de ani care aparțin medicinei tradiționale chineze, ayurvedice, tibetane, aztece, mayașe. Toate aceste popoare au studiat omul holistic, au tratat ființa umană ca o entitate complexă. 1. Medicina tradițională chineză este medicină cuantică.

Având o vechime de câteva milenii, medicina chineză antică a evoluat foarte mult, dar și-a păstrat esența, dată de filozofia taoistă și confucianistă. Boala apare datorită deteriorării echilibrului dintre cele două principii fundamentale yin și yang. Cam prin secolul al XII-lea î.Hr. se realizează diviziunea dintre clasa sacerdotală și cea a medicilor, primii ocupându-se de aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune. Medicii chinezi erau excelenți observatori clinici; pacienții erau supuși la examene medicale amănunțite (examinarea limbii, a feței, diagnostic după puls, etc.). Anatomia era punctul slab deoarece, conform învățăturilor lui Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetările anatomice erau interzise. În ceea ce privește terapeutica, chinezii cunoșteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau și extracte din țesuturi sau organe animale și substanțe minerale (compuși chimici). În medicina chineză, omul este tratat ca o entitate complexă, holistic. Conform acesteia, între diferitele organe interne, organele de simț și celelalte țesuturi ale corpului - cum ar fi pielea, mușchii și oasele - există relații de schimb. Fiecare organ și fiecare grup de organe sunt răspunzătoare de o anumită funcție. Inima și vasele de sânge asigură funcționarea sistemului circulator, ficatul și rinichii răspund de metabolism, iar stomacul și intestinele de digestie. Îndeplinindu-și fiecare funcția care îi revine, organele se susțin reciproc. Datorită acestor raporturi reciproce între organele corpului, care se realizează prin intermediul sângelui și al meridianelor energetice (energia chi sau qi), în corpul omenesc există un echilibru între stimularea și inhibarea fiecărei funcții (de exemplu între fluxurile de energie din corp). Medicina tradițională chineză consideră că există o legătură între cosmos și oameni. Organismul uman e un microcosmos, o imagine în miniatură a macrocosmosului – Universul. Corpul uman cuprinde 4 microcosmosuri identice cu structura generală: ochiul, urechea, palma mâinii și talpa piciorului ( zone reflexogene, folosite pentru tratamente ale întregului organism). Cele 5 elemente 16

fizice din natură – pământ, metal, apă, lemn, foc - reprezintă forme ale energiei chi, care se transformă în timp și spațiu. FOC

Intestin   subțire/   Inimă  

LEMN

Ficat/   Vezica   biliară  

Stomac/   Splină  

Rinichi/   Vezica   urinară  

PĂMÂNT

Plămâni/   Intestin   gros  

APĂ

METAL

Principiile medicinei chineze: Principiul „mamă-fiu” – Orice element anterior/precedent „mamă” întărește/ consolidează elementul următor/ulterior „fiu” și orice element „fiu” calmează/sedează elementul „mamă” anterior. De exemplu, întărind ficatul rezultă întărirea inimii, dar calmând ficatul rezultă sedarea rinichiului. Principiul „bunic-nepot” - Orice element „bunic” calmează, distruge sau controlează elementul „nepot”. De exemplu, întărind splina rezultă că sedăm rinichiul, dar sedând splina consolidăm rinichiul. Principiul „yin-yang” - Dacă un organ din fiecare pereche devine mai puternic, celălalt devine mai slab și viceversa. Există organe pline (parenchimatoase) -yin și organe goale (globuloase) -yang. Caracteristici Yang: − Yang reprezintă aspectul transcendent activ al energiei chi − reprezintă partea masculină (spermatozoidul) − unda cuantică − cald, fierbinte, Soare, lumină, iubire − este expansiv, nonlocal, creatic, ceresc,activitate, mișcare, pozitiv − organe de transfer, goale (globuloase): vezica biliară, intestin subțire, stomac, intestin gros, vezica urinară 17

− mișcare centripetă, semnal de intrare, linia roșie, pol magnetic sud (S) – informații specifice pentru dispozitivul medical de biorezonanță Metatron − alimentația acidă − deficit yang = sensibilitate la răceală, obezitate, exces de flegmă − exces yang = febră Caracteristici Yin: − Yin reprezintă aspectul pasiv al energiei chi − reprezintă partea feminină (ovulul) − particula − rece, Luna, întuneric, recunoștintă − este limitat, localizat, condiționat, pământesc, existență, calm, negativ − organe de depozitare, pline (parenchimatoase): ficat, inima și vasele de sânge, splină și pancreas, plămân, rinichi − mișcare centrifugă, semnal de ieșire, linia albastră, pol magnetic nord (N) informații specifice pentru dispozitivul medical de biorezonanță Metatron − alimentație alcalină − deficit yin = trup slab, exces de gaze, aciditate crescută Între organele corpului nostru există relații de generare (lemnul hrănește focul) și de control (apa stinge focul). Apa hrănește lemnul/ Rinichii hrănesc ficatul – esență Lemnul hrănește focul / Ficatul hrănește inima – sânge Focul hrănește pământul / Inima hrănește splina – căldura sângelui Pământul hrănește metalul / Splina hrănește plămânii – esența hranei Metalul generează apa / Plămânii hrănesc rinichii – apă Potrivit acestor concepții, procesele care se produc în organismul uman și se manifestă adesea prin boli sunt în strânsă legătură cu modificările celor 5 elemente din natură. Diferitele schimbări ale mediului înconjurător pot influența organismul uman. Energia vitală chi are rolul de a ne proteja de influențele patogene. Dacă acest chi este suficient de puternic, o persoană poate fi expusă unor condiții foarte grele de mediu fără ca acestea să aibă un impact semnificativ negativ asupra sănătății acesteia, iar dacă este mai slab, persoana poate fi afectată de agenții patogeni. Atunci când răcesc sau sunt gripați, chinezii obișnuiesc să spună că vântul a invadat corpul, acesta fiind însoțit de frig, căldură sau umezeală. Dacă vântul a fost însoțit de căldură, ei cred că apar și simptome legate de aceasta, cum ar fi febră, transpirație, gât roșu și iritat, puls rapid. În schimb, dacă acesta a fost însoțit de frig, apar alte simptome: frisoane, sensibilitate la frig, lipsa transpirației sau a setei. Oamenii care au dezechilibre ce reflectă energiile mediului înconjurător au adesea simptome care se înrăutățesc atunci când vremea este similară cu dezechilibrul lor intern. Persoanele cu o temperatură ridicată (din cauze externe sau interne) au simptome care se înrăutățesc la vreme caldă și se ameliorează atunci când e frig. 18

De asemenea, există persoane care par a fi capabile să prezică vremea doar după cum își simt articulațiile, acest lucru putând fi explicabil prin faptul că artrita se înrăutățește atunci când umiditatea crește (fapt care adesea presupune o schimbare a vremii frumoase într-una cu umezeală). Chinezii consideră că inclusiv bolile determinate de factori interni, cum ar fi cei emoționali, au simptome care imită energiile mediului înconjurător - spre exemplu tremurul, care imită vântul. Medicina tradițională chineză asigură un rol important și factorilor interni, cum ar fi emoțiile. Un bun control emoțional contribuie la menținerea echilibrului ființei umane. Fiecare emoție corespunde unui anumit organ, de exemplu: grija (îngrijorarea) e apanajul splinei și sistemului imunitar, furia are un tropism pentru ficat – uzina principală a organismului, frica (teama excesivă) se reflectă în zona rinichilor, tristețea afectează în timp inima iar anxietatea se simte mai acut la nivelul plămânilor. Orice emoție negativă sau pozitivă are un efect asupra stării noastre de sănătate. Medicul care se ocupă cu tratarea corpului uman trebuie să fie mai întâi un filozof. Bolile sunt în mare parte rezultatul emoțiilor negative. Dacă puteți șterge cauza unor astfel de sentimente, aveți capacitatea înnăscută de a vă reveni dintr-o boală. Rezolvarea conflictului emoțional care a putut declanșa o boală este după medicul german R. Hamer primul pas spre vindecare. Conform teoriei acestuia boala reprezintă un program biologic cu sens menit să ajute la supraviețuirea omului până la rezolvarea conflictului și îndepărtarea cauzei care a provocat-o. Conform budismului omul se naște cu 108 dorințe lumești (de exemplu: dezordine, atașament, gelozie, vanitate, etc.). Iar cele 108 dorințe corespund la 108 elemente din natură (108 atomi descriși de Mendeleev). Cu siguranță se știe de 90 elemente. Vibrațiile negative pe care le emitem prin gânduri, emoții corespund vibrațiilor emise de diverse elemente din natură. Metalele intră în rezonanță cu emoțiile și stările omului. Astfel vibrația emisă de iritare corespunde mercurului, furia – plumb, tristețe și supărare – aluminiu, nesiguranță – cadmiu, disperare și deznădejde – fier, stres și încordare – zinc. Acestea sunt câteva exemple cum ființa umană interacționează cu natura și cum tot natura îi oferă toate informațiile necesare menținerii echilibrului interior. 2. Medicina ayurvedică este medicină cuantică. Ayurveda sau medicina ayurvedică reprezintă sistemul de cunoștințe medicale indiene care provine din textele sacre ale Vedelor (c. 3900 î.Hr.- c. 1500 î.Hr.) și ale cărui principii sunt valorificate în ceea ce astăzi numim terapii alternative sau complementare. Există patru Vede: Rig-veda, Sama-Veda, Yajur-Veda și Atharva-Veda. Ayurveda derivă din a patra, Atharva-Veda, subordonată celorlalte trei. Inițial, principiile de vindecare expuse în Atharva-Veda se bazau pe valența tămăduitoare a sunetului sau cuvântului, nefiind menționate medicamentele. 19

Ayurveda este practic cel mai vechi sistem de medicină din lume, documentat istoric (peste 6000 ani). Ayurveda clasică s-a dezvoltat și practicat tradițional pe teritoriul Indiei. Budismul a preluat Ayurveda și a dus-o în Tibet și în alte țăriprecum Thailanda, Birmania, dezvoltând și aducând anumite specificuri locale. Medicina tibetană, fundamentată în secolele IV-VI asociază noțiunile de ayurveda cu viziunea medicinei chineze în legătură cu cele 5 elemente și teoria circulației energiei prin meridiane. Unul din medicii pasionati și practicanți de medicină ayurvedică este dr. Deepak Chopra. Potrivit studiilor sale, diferite forme, dimensiuni, personalități și caracteristici fiziologice definesc individualitatea biochimică, iar Ayurveda a organizat aceste informații într-un sistem al tipurilor corporale psiho-fiziologice. De fiecare dată când are loc un eveniment mental, există un eveniment în trup care-i corespunde. În acel punct de întâlnire în care un gând devine o acțiune fizică, Ayurveda definește trei agenți dominanți. Acești agenți poartă denumirea de doshe și reprezintă principii ale fizicii cuantice a sistemului minte-trup, principii care guvernează fluxul inteligenței în organism. Tipul tău de trup, ale cărui caracteristici le-ai moștenit la naștere, este cel mai firesc ghid al modului în care ar trebui să mănânci, să faci exerciții fizice și să iei decizii în oricare dintre aspectele vieții tale. Cele trei doshe care influențează tipul de corp conform principiilor ayurvedice sunt Vata, Pitta și Kapha. Deși ele controlează toate combinațiile infinite ale proceselor care alcătuiesc individualitatea umană, fiecare doshă este legată de un anumit element existent în natură. Doshele sunt prezente oriunde - în climă și mediul înconjurător, în plante și animale și în special,în alimente. Chiar și perioadele zilei sau anotimpurile anului au propriile lor doshe. Aceste trei elemente te relaționează pe tine, ca individ, cu întreaga organizare a universului. Fiecare dintre cele trei doshe are o funcție fundamentală, bine definită: • Vata, care este în relație cu aerul, guvernează toate mișcările din corp: mișcarea corzilor vocale atunci când vorbești, mișcarea mâinilor și a picioarelor, circulația sângelui. Când este echilibrată, Vata menține energia, mișcarea și respirația. Dacă există vreun dezechilibru, Vata poate provoca deshidratare, gaze în exces, senzația de frig în tot corpul și instabilitate emoțională (depresie). • Pitta, aflată în relație cu focul, controlează metabolismul și digestia. Dacă este echilibrată, Pitta reglează foamea, setea, senzația de căldură în corp și nivelul inteligenței. Însă o Pitta dezechilibrată poate provoca sentimente de frustrare, furie și o senzație de foame copleșitoare (ulcere, aciditate crescută). • Kapha, care este în relație cu apa și pământul, guvernează structura trupului până la nivelul celulelor. Kapha asigură forța și forma fizică a oaselor, a mușchilor și a tendoanelor. Când se produce un dezechilibru, Kapha poate provoca boli congestive, cum ar fi răceala, gripa și este principalul responsabil pentru supraponderalitate. 20

Deși trupul tău exprimă o dominație a uneia dintre cele trei doshe sau poate o combinație a lor, fiecare celulă din corp trebuie să conțină toate cele trei doshe pentru a supraviețui. Ai nevoie de Vata (mișcare) pentru a respira, pentru ca sângele să circule, pentru ca hrana să traverseze tubul digestiv și pentru a transmite impulsuri nervoase între creier și restul trupului. Pitta (metabolismul) este necesar pentru a prelucra hrana, aerul și apa din întregul sistem și pentru a permite o funcționare intelectuală corespunzătoare. Kapha (structura) îți trebuie pentru a menține celulele la un loc și pentru a forma țesuturi de legătură. Adesea, două doshe se combină și domină constituția fiziologică a unui individ, iar uneori pot fi întâlnite toate cele trei doshe, în proporții egale, într-un singur sistem.

3. Acupunctura este medicină cuantică. Termenul de acupunctură provine din cuvintele latinești acus (ac) și pungere (a înțepa). Anumite puncte ale pielii sunt influențate prin înțepături de ac. Scopul este înlăturarea diferitelor boli și tulburări ale organelor corpului uman, altfel spus, o mai bună funcționare a acestora. Acupunctura și presopunctura sunt metode ce provin din China și au devenit destul de cunoscute și în Europa. În China, practica acupuncturii datează din secolul 2 î.Hr. România se bucură de tradiție în acest domeniu. Metoda se bazează pe teoria meridianelor energetice. Dacă, pe traiectul acestora se acționează cu un stimul (prin înțepare sau presiune) se poate diminua durerea sau se poate produce o ameliorare a funcției organului lezat. Sistemul meridianelor din acupunctură e organizat ca o discretă rețea de canale microscopice, care fac legătura între corpul fizic și cel eteric. Meridianele sunt căile conducătoare energetice prin care se propagă energia vitală. Această energie chi alimentează organele și țesuturile. Circulația normală a energiei permite mecanismelor naturale de apărare să mențină corpul sănătos. Dacă însă acest flux normal al energiei este perturbat, zonele, țesuturile sau organele guvernate de meridianele afectate devin slăbite și predispuse îmbolnăvirilor. În concluzie, această metodă de diagnostic și tratament identifică blocajele din sistemul energetic și le dizolvă prin stimularea unor puncte biologic active care au legătură cu meridianul blocat. Termenul de presopunctură provine tot din limba latină și constă în masarea şi presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită. 21

Presopunctura are la bază aceleași principii energetice și fiziologice ca și acupunctura. Ca și tratament, presopunctura are următoarele avantaje: efect profilactic sau de scurtate a evoluției unei boli, un mod de aplicare simplu și fără riscuri pentru sănătate, lipsa unor efecte secundare chiar și în utilizarea pe termen lung, indicații de tratament clare în care punctele sunt bine definite.

4. Homeopatia este medicină vibrațională, cuantică.

Homeopatia este una din disciplinele medicale holistice care s-a preocupat de modificările aduse totodată corpului și minții, în încercarea de a afla un tratament potrivit. Termenul de homeopatie vine din limba greacă - homeos = similar, identic și pathos = boală, suferință. Esența homeopatiei este principiul similitudinii. Similitudinea constă în faptul că totalitatea simptomelor și semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanță capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. În homeopatie , un remediu este ales pentru capacitatea sa de a stimula și reechilibra corpul fizic prin furnizarea unei frecvențe necesare de energie subtilă. Descoperirea și dezvoltarea medicinei homeopatice este atribuită lui Samuel Hahnemann (1755-1843), un medic german cu viziune. Remediul homeopat este un remediu vibrator ales pentru capacitatea sa de a reproduce simptomele unei persoane bolnave la o persoană sănătoasă. Mai simplist spus, cui pe cui scoate.

5. Diagnosticul după limbă În medicina complementară, diagnosticul după limbă este folosit frecvent pentru a identifica anumite boli. Medicina complementară a fost folosită de secole pentru a ajuta la tratarea problemelor de sănătate fizică și mentală printr-o serie de tehnici diferite de medicina clasică, una dintre acestea fiind legată de observarea limbii. În medicina tradițională chineză se crede că forma limbii, structura și culoarea au legătură cu organele, circulația, hidratarea și tipurile de boli. Concret, în medicina chineză anumite indicii legate de limbă reprezintă diverse 22

simptome și afecțiuni, astfel: o limbă palidă reflectă răceli frecvente, probleme ale articulațiilor și rinichilor; o limbă roșie - durere, inflamație, colon iritabil, alergii; limba foarte roșie - stadiu avansat de febră; limba purpurie – circulație slabă, sindrom premenstrual, oboseală; limba fără vlagă, moale - digestie deficitară, membre dureroase; vârful limbii roșu - stres, probleme de circulație; limba cu crăpături deshidratare, epuizare, febră; limba "spinoasă" – inflamație a ficatului, deficiență de vitamina B. De asemenea, și aspectele legate de învelișul limbii (depuneri) pot oferi indicii despre starea generală de sănătate. Spre exemplu, unii oameni pot observa un strat albicios pe limbă atunci când sunt bolnavi. Alte exemple în acest sens sunt: înveliș alb, gros - digestie lentă; înveliș alb lipicios - exces de mucozități; înveliș gălbui gros - probleme digestive,constipație; înveliș gălbui subțire - probleme la plămâni. În plus, depunerile de culoare gri sau chiar negru pe suprafața limbii ar trebui să te trimită de urgență la un medic. Pe lângă observarea clinică a limbii, chinezii mai foloseau în practica lor de diagnosticare și examinarea faciesului și a pulsului. Aceste examinări clinice serveau medicului în stabilirea unui diagnostic corect și în administrarea a diferite tratamente naturale. Rinichi, vezica urinară, intestine

Ficat/vezica biliară

Splină Stomac Plămîni Inimă

23

Ficat/vezică biliară

6. Iridodiagnostic Iridodiagnosticul reprezintă o altă metodă de observație clinică a unor tulburări sau leziuni prin examenul irisului. Această metodă de observare directă a irisului, la fel ca și diagnosticul după limbă, permite evaluarea stării de sănătate a unui individ sau detectarea anumitor tulburări funcționale din organism. Ochiul numit și oglinda sufletului a fost studiat încă din antichitate. S-a descoperit că fiecare organ al corpului nostru are o reprezentare precisă la nivelul irisului. Orice modificare a stării noastre de sănătate va apare reflex și la nivelul irisului. Retina, stratul subțire de celule specializate de la nivelul globului ocular transformă lumina în semnal nervos care e transmis la creier prin nervul optic. Lumina intră în ochi, dar vibrațiile electromagnetice trec prin nervul optic spre creier (la fel sunetul sau senzațiile tactile – atingerea). Specialiștii în fizică cuantică au descoperit că aceste structuri anatomice cu cel mai înalt nivel de organizare – retina, nervul optic și cortexul cerebral – rezonează la frecvența de 8, 2 Hz. Astfel ochiul reprezintă o interfață între subconștient și conștient, iar toată informația din interior se va regăsi la nivelul irisului.

8.Ritmul cotidian al organelor(cronobiologia) Organismul nostru funcționează după un program foarte bine stabilit. În orice moment interacționăm cu mediul înconjurător, în timp și spațiu, schimbând informații variate. Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai puţin. Johanna Paungger şi Thomas Poppe, în cartea “Pe 24

propria putere”(„Aus eigener kraft”), fac o descriere amănunţită a ritmului funcţiilor organelor noastre interne. Autorii afirmă că fiecare dintre organele corpului are o activitate maximă de 2 ore pe zi, după cum urmează: - vezica biliară (23:00-1:00) - ficatul (1:00-3:00) - plămânii (3:00-5:00) - intestinul gros (5:00-7:00) - stomacul (7:00-9:00) - splina şi pancreasul (9:00-11:00) - inima (11:00-13:00) - intestinul subţire (13:00-15:00) - vezica urinară (15:00-17:00) - rinichii (17:00-19:00) - circulaţia sangvină (19:00-21:00) Cunoscând și respectând acest program al organelor interne, putem să ne menținem în parametri ideali starea de sănătate și totodată să intervenim eficient în caz de dezechilibre.

25

IV. Biorezonanța Toate aceste informații legate de medicina cuantică au pregătit terenul pentru acest capitol dedicat noii tehnologii de diagnostic și tratament numită biorezonanță. Biorezonanța este o metodă a medicinei cuantice, neinvazivă, nedureroasă, folosită pentru a examina starea de sănătate a diferitelor organe, țesuturi, celule. Biorezonanța este o metodă modernă de diagnostic și tratament energetic , bazată pe cele mai noi descoperiri ale fizicii cuantice. Organismele vii sunt sisteme deschise, active, aflate într-un schimb continuu de materie, energie și informație cu mediul înconjurător. Fiind sisteme deschise, acestea interacționează cu exteriorul prin câmpuri și radiații electromagnetice. Metoda de analiză nonlineară (metoda NLS) este o metodă științifică utilizată în ultimii ani care începe să câștige popularitate în domeniul medicinei. Dar ce înseamnă nonlinear? Dacă fizica newtoniană este lineară, atunci fizica cuantică privește procesele din perspectivă nonlineară, holistică. Nonlinear înseamnă simultaneitate de procese care se întrepătrund în timp și spațiu. Un sistem nonlinear este un sistem care nu satisface principiul superpoziției. Cele mai multe sisteme fizice sunt în mod inerent nonlineare în natură (exemplu de sistem nonlinear – vremea). Fundamentele fizicii moderne sunt teoria cuantumului entropic și teoria relativității. Binecunoscuta teorie a relativității E=mc² (energia egal cu masa ori viteza luminii la pătrat) a demonstrat că masa nu este în relație cu substanța, ci este de fapt o formă de energie conectată la activitatea biologică și procesul în dinamică. O altă abordare a acestei formule ar fi că energia este de fapt numărul de persoane care se concentrează conștient. Astfel se poate explica fenomenul de vindecare la distanță care lucrează în planul fizicii cuantice sau puterea rugăciunii. Teoria cuantumului entropic este o parte esențială a teoriei informaționale dezvoltată în anii '80 de Theodore Van Hoven (1922-1995). Th.Van Hoven consideră informația o categorie materială care ne arată nivelul de organizare a structurii interne a unui obiect și e corelată cu caracteristicile de bază (energia și masa obiectului). Câmpul cuantic entropic reprezintă un cvasicâmp generat prin producerea deformării spațiotemporale. Această teorie logică a cuantumului entropic prezintă 2 postulate: 1.Informația este o categorie materială, la fel ca energia și masa unui sistem. 2.Datorită faptului că informația este materie, aceasta urmează legea conservării. Informația nu poate să dispară fără urmă sau să apară de nicăieri. Cantitatea totală de informație dintr-un sistem închis (un sistem care nu schimbă masă, energie și informație cu mediul exterior) – are o valoare constantă. Van Hoven a devenit interdisciplinar, legând mecanica lui Newton, Einstein și Planck, electrodinamica lui Maxwell și termodinamica cu caracteristicile fundamentale cuantum- entropice ale vacuumului (vidului). Noțiunea de cuantă a fost folosită pentru prima dată de fizicianul Max Planck în sens de cantitate discretă. Etimologic cuvântul cuantă provine din limba latină și înseamnă cantitate. Exemplu de cantitate discretă este fotonul care reprezintă o 26

cuantă de lumină, sau 1 ban/1 cent reprezintă o sumă discretă de bani/cenți (nu există jumătate de ban sau de cent). Obiectele cuantice sunt unde de posibilitate. O undă cuantică nu se propagă în timp și spațiu, ci în domeniul posibilității, domeniu pe care Heisenberg l-a numit potență. W. Heisenberg este un fizician german, care în 1932 a primit premiul Nobel pentru fizică. El este unul din fondatorii fizicii cuantice - autorul principiului incertitudinii. Conform acestui pricipiu, cu cât încerci să măsori ceva cu mai multă precizie, alți parametri ai acelui ceva dispar; de fapt tu niciodată nu vei putea determina nimic. Când am auzit pentru prima dată despre aceste noțiuni de fizică cuantică am fost foarte intrigată. Știam de fizica pe care o învățasem în școală, dar aceste teorii erau noi pentru mine. Lucrând cu dispozitivul de biorezonanță Metatron și încercând să-i înțeleg cât mai bine principiile de funcționare, am ajuns să studiez aceste noțiuni de fizică cuantică. E un întreg univers al fizicii care stă la baza construcției acestui dispozitiv medical numit Metatron. Din perspectivă metafizică, Metatron este un martor al gândurilor noastre, datorită căruia noi conștientizăm puterea iubirii și sensul existenței noastre. Metatron a fost singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut condiția umană, este un ghid care ne conduce și susține în orice moment al vieții. Ținând cont de etimologia și sensurile acestui cuvânt, nu întâmplător oamenii de știință de la Institutul de Psihofizică Practică din Omsk au denumit dispozitivul cuantic nonlinear Metatron. Dispozitivul Metatron reprezintă legătura noastră obiectivă, fizică, științifică dintre universul cuantic și lumea reală, este o punte între subconștient și conștient. Călătoria pe tărâmul fizicii cuantice începe cu descrierea principalelor noțiuni descoperite de-alungul timpului de oameni de știință pasionați și geniali. O primă întrebare care a apărut a fost care este compoziţia stelelor îndepărtate. De exemplu, ştiţi cum sunt determinate elementele chimice din compoziţia Soarelui? Una din principalele tehnici folosite este analiza spectrală. Această tehnică își are începuturile prin 1750 când oamenii de ştiinţă au început să studieze comportamentul diferitelor substanţe în foc şi descompunerea luminii rezultate prin folosirea unei prisme. Astfel s-a descoperit că gazele fierbinţi degajate prin arderea materialelor emit lumină de diferite culori, adică au asociat un anumit spectru. Spectrul vizibil este reprezentat de radiaţiile luminoase cuprinse în intervalul 400 ÷ 750 nm obţinute în urma descărcărilor electrice în gaze sau ca urmare a radiaţiei termice a corpurilor incandescente. Ochiul omenesc este sensibil la această radiaţie, sensibilitatea maximă fiind situată în jur de 589 nm (puțin peste jumătatea intervalului). Această lungime de undă corespunde radiaţiei galbene. De exemplu, sarea gemă generează un spectru de lumină galben strălucitor (sarea e foarte importantă în conducerea energiei în organism, ajută la transportul substanțelor nutritive spre celule, contribuie la echilibrul fluidelor în organism). Mai mult, s-a observat că nu toate culorile curcubeului (ROGVAIV) apăreau în acest spectru, existând zone întunecate în cadrul acestuia. Există chiar materiale care emit doar câteva nuanţe din întregul spectru vizibil. Mult mai târziu, în 1820, sstabilit clar că studierea acestui spectru de emisie reprezenta o modalitate foarte bună 27

de a detecta şi identifica mici cantităţi dintr-un element aflat în compoziţia unei pulberi încălzite la o flacără. Studiile luminii solare au dus la descoperirea unui spectru cu mici "goluri" vizibile sub forma unor foarte subţiri linii întunecate prezente printre culorile curcubeului. Următoarele întrebări care au apărut se refereau la cauza existenței liniilor spectrale specifice fiecărei substanţe şi relaţia dintre acestea şi compoziţia substanţelor. Sfârșitul secolului XIX a adus răspunsuri dar și noi semne de întrebare. Prin studiile efectuate în domeniul spectrului continuu de radiații emis de diferite substanțe solide încălzite s-a putut determina temperatura acestora. Pe parcursul acestor experimente s-a observat şi că anumite obiecte absorb lumina extrem de eficient, fiind absorbante aproape ideale. Au fost numite corpuri absolut negre deoarece absorbeau aproape toată radiaţia electromagnetică incidentă pe suprafaţa lor. Temperatura unui corp absolut negru determină distribuţia culorilor sau lungimilor de undă ale luminii emise. Un exemplu de corp negru este un cuptor în interiorul căruia radiaţiile electromagnetice (lumină şi căldură) există sub forma unor unde staţionare de culori sau lungimi de undă variabile. Aceste unde vibrează asemenea corzilor unei chitare fixate la ambele capete. La temperaturi scăzute, undele din interiorul cuptorului se situează în domeniul infraroşu al spectrului, invizibile pentru ochiul uman. Pe măsură ce temperatura creşte, cuptorul se încinge şi începe să radieze lumină roşie, iar dacă temperatura continuă să crească culoarea dominantă devine portocaliu, apoi galben şi mai târziu alb-albăstrui. Zona de intensitate maximă a energiei radiate se deplasează spre lungimi de undă mai mici odată cu creşterea temperaturii. Fenomenul de „catastrofă” ultravioletă a reprezentat un moment cuantic deosebit în domeniul fizicii. S-a observat că pe măsură ce se înaintează în interiorul zonei ultraviolete a spectrului, este emisă tot mai puțină lumină. Aceste fenomen aparent inexplicabil a fost studiat cu mare interes de unul din pionierii fizicii cuantice. Max Planck este cel care a conștientizat faptul că energia putea fi emisă sau absorbită doar în valori discrete specifice fiecărei culori în parte. El a introdus noțiunea de cuantă (latină –cantitate discretă) pentru a cuantifica energia (E=h·v unde h=constanta lui Planck, v=frecvența radiației). Concluzia lui Planck despre emisia energiei în mod discret a fost folosită de Albert Einstein în 1905 pentru a explica un alt fenomen care nu respecta legile fizicii clasice. S-a observat că iluminarea unei plăci metalice putea fi însoţită uneori de eliberarea de electroni de pe suprafaţa respectivă, numai că lungimea de undă a luminii folosite trebuia să atingă o anume valoare înainte de a fi dislocat măcar un electron. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de efect fotoelectric. În 1923, fizicianul Arthur Compton a reconfirmat teoria lui Einstein cînd a explicat acest efect. O aplicabilitate a zilelor noastre a efectului fotoelectric sunt panourile solare care transformă lumina (fotonii) în curent electric (electroni).

28

Putem creşte oricât cantitatea (intensitatea) de lumină direcţionată spre placa metalică, dar dacă lumina nu are lungimea de undă (culoarea) corespunzătoare, electronii rămân în structura metalică. Einstein a concluzionat că lumina care atingea suprafaţa metalică există sub forma unor pachete discrete şi până un singur "pachet" de lumină nu avea suficientă energie pentru a disloca un electron, acesta din urmă rămânea captiv în structura metalică. Şi, aşa cum sugerase şi Planck, lungimea de undă şi frecvenţa asociate luminii folosite, sunt măsura cantităţii de energie conţinută în fiecare pachet, sau cuantă, din această lumină. Aşa că în timp ce cuantele de lumină albastră au suficientă energie pentru a elibera un electron, cuantele de lumină roşie nu puteau face acest lucru, oricât de multe ar fi lovit placa metalică. Acest comportament sugerează ideea că lumina este o particulă şi nu o undă, numai că există fenomene care indică faptul că lumina are un caracter ondulatoriu: difracţia, refracţia, interferenţa luminii, etc. Deci lumina este și particulă și undă. Aceste "pachete" sau cuante de lumină extrem de mici au fost numite fotoni (de la grecescul photos -care înseamnă tocmai lumină). Explicarea fenomenelor legate de atomi și fotoni a început tot în primele decenii ale secolului XIX. Neils Bohr propune primul model atomic funcţional al atomului de hidrogen. În cadrul acestui model, electronul orbitează în jurul nucleului (mișcare orbitală) asemenea planetelor în jurul Soarelui.

Folosind ideea cuantificării energiei introdusă de Planck pentru explicarea catastrofei ultraviolete, Bohr afirmă că în mişcarea sa în interiorul atomului de 29

hidrogen electronul poate avea doar valori discrete ale momentului cinetic atunci când orbitează în jurul nucleului, adică poate orbita doar la anumite distanţe de acesta. În interiorul unui atom electronii emit radiaţie electromagnetică doar atunci când "sar" de pe o orbită permisă pe o alta, iar energia radiaţiei emise ne oferă informaţii despre orbitele permise.

Spectrele de absorbție și emisie ale hidrogenului Datorită concentrării și intuiției sale, N. Bohr a creat un model extraordinar al atomului de hidrogen, care explică detaliat spectrul atomic al acestui element. Explicarea orbitelor electronice ale hidrogenului a fost posibilă datorită abordării concepției cuantice. În 1924, Louis de Broglie avansa o idee simplă și curajoasă pentru înţelegerea lumii atomilor, care de asemenea a reprezentat un adevărat salt cuantic. Din moment ce Einstein, Planck şi Compton stabiliseră clar faptul că lumina prezenta caracteristici duale, de corpuscul şi de undă, Louis de Broglie sugerează că şi materia (protoni, electroni, atomi, obiecte macroscopice) e posibil să se comporte uneori asemenea undelor. Plecând de la imprecizia poziţiei electronilor în cadrul orbitelor undelor staţionare ale lui de Broglie, Werner Heisenberg introduce o idee extraordinară pe care o formulează în felul următor: “Pe măsură ce determinăm mai precis poziţia unui electron, precizia de determinare a vitezei sale scade şi viceversa.” Aceasta este una din formele celebrului principiu al incertitudinii. Şi deşi fraza anterioară sună destul de straniu, ea conţine conceptul necesar înţelegerii naturii duale, particulă-undă, a obiectelor din lumea cuantică. Acest enunţ al lui Heisenberg a condus la înţelegerea faptului că particulele subatomice pot dispărea pentru a reapărea într-o altă poziţie în spaţiu. Şi pot face asta fără a exista în spaţiul dintre cele două puncte. Extraordinar, nu-i așa? 30

Când un electron este parte a unui atom, locurile de unde poate dispărea şi cele în care poate reapărea sunt doar anumite zone din jurul nucleului. Şi asta creează aparenţa unui "înveliş", aşa-zisul orbital electronic. Particulele elementare pot exista, de asemeni, în mai mult de o locaţie în acelaşi timp, cu condiţia ca timpul să fie extrem de scurt. Un electron poate călători dintr-un loc în altul parcurgând toate drumurile posibile simultan. Şi, încă mai şocant, aceste particule pot apărea din nimic, pentru a exista pentru un timp foarte scurt şi a dispărea, la fel, în neant. Oamenii de ştiinţă le-au numit particule virtuale. Deşi virtuale, ele generează efecte "foarte" reale. Toate aceste manifestări uimitoare fac ca descrierea particulelor subatomice să fie extrem de dificilă şi inexactă, dar existenţa însăşi este inexactă la această scară cuantică. Particula "oscilează" parcă încontinuu între două lumi, apărând şi dispărând, iar acele locuri în care valorile undei asociate sunt maxime sunt cele unde particula se materializează de cele mai multe ori, în timp ce locaţiile unde valorile undei asociate sunt minime sunt cele pe care particula le evită. Unda este o veritabilă hartă a existenţei particulei şi, pe măsură ce unda se modifică, particula se schimbă la rândul ei. Aceste teorii explică foarte bine modificările grafice prezente la generatorul cuantic nonlinear Metatron (linia roșie – semnal de intrare și linia albastră – semnal de ieșire). Cele două linii nu pot fi interpretate și nu au sens decât împreună, la fel ca și particula și unda asociată. Enunţul lui Werner Heisenberg conţine mai mult decât o simplă analiză calitativă, atunci când face referire la imposibilitatea cunoaşterii simultane a poziţiei şi vitezei (mai exact impulsului, dat de produsul dintre viteză şi masă) unei particule. Germanul a scris şi o ecuaţie care descrie cantitativ relaţia dintre cei doi indicatori. Această informaţie ajută la o mai uşoară înţelegere a atomului de hidrogen, descris extrem de detaliat cu ajutorul ecuaţiei lui Schrödinger. Erwin Schrödinger a dezvoltat o ecuaţie care să descrie corect mişcarea şi comportamentul "locuitorilor" lumii cuantice. Dacă Bohr şi de Broglie reuşiseră să descrie corect atomul de hidrogen, ecuaţia lui Schrödinger făcea şi ea acest lucru. Această ecuație explică nu numai comportamentul hidrogenului, dar descrie nici mai mult nici mai puţin decât atomii tuturor elementelor din Univers. Mecanica cuantică a lui Schrödinger explică comportamentul tuturor elementelor din Tabelul Periodic. Soluţia acestei ecuaţii, numită “funcţie de undă”, descrie cu o acurateţe fantastică lumea în care trăim. Atomul nu este întotdeauna în starea de energie minimă. Aşa cum există mai multe orbite permise în cadrul modelului atomic al lui Bohr, există şi alte niveluri energetice în cadrul modelului cuantic al atomului de hidrogen. Aceste stări sunt definite în principal prin intermediul numărului cuantic “n” de care am vorbit mai sus. Şi pentru fiecare stare electronul posedă energii diferite care rezultă din forma orbitalului electronic. Orbitalul poate avea formă simetrică (aceeași în toate direcțiile) sau combinații de forme (halteră, o sferă în interiorul alteia, etc.). Un electron aflat pe cel mai de jos nivel energetic într-un atom poate sa intre în contact şi să absoarbă energia unui foton, primind astfel energie suficientă pentru a sări pe următorul nivel. Iar în cadrul procesului invers electronul revine pe nivelul 31

energetic anterior, proces însoţit de eliberarea unui foton. Culoarea fotonului depinde de diferenţa de energie dintre cele două orbitaluri. Astfel se explică apariţia liniilor spectrale asociate fiecărui element chimic. Din moment ce lumina albă are în componenţă toate culorile spectrului, atunci când un fascicul de lumină albă acţionează asupra unei mostre dintr-un element chimic în condiţii corespunzătoare, atomii acestuia absorb toţi fotonii care le permit electronilor lor să efectueze salturi între orbitali. Astfel că spectrul de absorbţie este dat de toate culorile din componenţa luminii albe minus acelea care corespund diferenţelor de energie dintre orbitalii atomilor acelui element chimic. Şi când acei electroni revin în mod spontan pe nivelurile energetice de bază, apar liniile spectrale ale spectrului de emisie, linii corespunzătoare diferenţelor energetice între orbitalii caracteristici acelui element. Analiza a doi electroni alăturați dezvăluie aspecte diferite din perspectiva abordării cuantice. În mod normal, când două lucruri sunt identice, le privim ca pe nişte entităţi independente. Atâta vreme cât putem să le monitorizăm atent, le putem trata în mod separat şi le putem identifica astfel: A şi B, ori X şi Y, sau 1 şi 2. De unde apare diferenţa în cazul unui sistem cuantic format din 2 electroni, fie că aceştia sunt parte a unui atom sau nu? Din moment ce aceştia apar şi dispar în mod constant, existând parcă la graniţa dintre 2 lumi, şi deoarece sunt absolut identici, este imposibil ca unul dintre ei să fie constant localizat. Din această cauză trebuie să folosim o funcţie de undă combinată pentru a descrie perechea formată din cei doi electroni, neputând folosi două funcţii de undă independente. Această nouă funcţie de undă asociată celor două particule va avea două părţi componente. Iar aceste două părţi fie se vor însuma una cu alta, fie se vor scădea una din cealaltă. Fizicienii spun că aceste operaţii vor genera o funcţie de undă fie simetrică, fie antisimetrică. S-a constatat că doar funcţia de undă antisimetrică poate fi aplicată în cazul electronilor. Este şi cazul quarcurilor, al protonilor şi al neutronilor. Dacă electronii sunt în aceeaşi stare, atunci aceste două unde vor fi una imaginea în oglindă a celeilalte. Pe măsură ce valoarea uneia creşte, valoarea celeilalte descreşte perfect sincronizat cu creşterea celei dintâi. Combinate ,aceste două unde se anulează reciproc. Şi din moment ce unda este o hartă a poziţiei electronilor, asta înseamnă că lipsa undei implică lipsa electronilor! Rezultă de aici că doi electroni nu pot exista în aceeaşi stare cuantică deoarece asta ar face ca funcţia lor combinată de undă să devină nulă. Componentele care concură la "starea cuantică" a unui electron într-un atom sunt orbitalul pe care îl ocupă şi o altă proprietate asociată electronului numită “spin”. Putem face o paralelă între un titirez şi un electron pentru a înţelege ce este "spinul" acestuia. Mișcarea de spin este mișcarea de rotație a electronului în jurul axei sale. Un electron poate avea spin de dreapta și spin de stânga. Astfel numai 2 electroni pot ocupa acelaşi orbital într-un atom, având obligatoriu valori diferite şi opuse ale spinului. Ceilalţi electroni din structura atomului trebuie să ocupe orbitalurile de energii superioare. Această regulă se numeşte “Principiul excluziunii” şi a fost 32

formulată de către fizicianul austriac Wolfgang Pauli. Dacă acest principiu nu ar fi respectat, toţi electronii ar exista pe orbitalul cu cea mai mică energie, atomii s-ar comporta complet diferit şi, în consecinţă, Universul ar fi un loc cu totul diferit! Proprietatea numită “spin”este cuantificabilă și din această cauză, particulele fundamentale pot fi clasificate în două familii distincte. Enrico Fermi și Satyendra Bose sunt fizicienii care au dat nume celor două familii diferite de particule. Particulele care au "spinul" egal cu 1/2, 3/2, 5/2 ş.a.m.d. aparţin familiei "fermionilor". Fizicianul italian Enrico Fermi împreună cu Paul Dirac au dezvoltat o metodă statistică pentru a le descrie proprietăţile. Se spune că fermionii au spin semiîntreg. Electronii, quarcurile, protonii şi neutronii fac cu toţii parte din această familie. Particulele fundamentale din cealaltă familie au valori ale "spinului" egale cu 0,1,2,3 etc. Se cheamă"bosoni", după numele lui Satyendra Bose care împreună cu Albert Einstein a dezvoltat o metodă statistică pentru a descrie această familie. Se spune că bosonii au spin întreg. Spre deosebire de fermioni, bosonii nu se supun principiului excluziunii. Grupuri de foarte mulţi bosoni există pe cel mai scăzut nivel energetic disponibil. Fotonii, gluonii şi, teoretic, gravitonii, sunt parte a acestei familii. Dacă bosonii ar fi respectat principiul excluziunii, multe din marile invenţii tehnologice moderne nu ar fi existat. Este şi cazul laserilor, al căror principiu de funcţionare necesită existenţa unui număr imens de fotoni în aceeaşi stare simultan. Toate noțiunile noi despre dualitate, particule virtuale, excluziune şi incertitudine aparțin domeniului cuantic. Tot în această zonă sunt incluse fenomenul de inseparabilitate cuantică şi colapsul funcţiei de undă asociat acestui fenomen. Fenomenul de inseparabilitate cuantică apare atunci când două sau mai multe particule interacţionează, funcţiile lor de undă se combină de o asemenea manieră că anumite proprietăţi ale fiecăreia depind de ceea ce se petrece cu cealaltă. Dacă ulterior particulele sunt separate cu atenţie şi ţinute izolat în locaţii îndepărtate, ele continuă să existe ca o pereche atâta vreme cât nu sunt deranjate, cu proprietăţile uneia depinzând de ale celeilalte. Când asupra uneia dintre particule intervine un observator uman în vederea măsurării anumitor proprietăţi ale sale, funcţia de undă "se prăbuşeşte" instantaneu. Fizicienii numesc acest fenomen"colapsul funcţiei de undă". Instantaneu, proprietăţile interdependente ale celeilalte particule iau şi ele valorile corespunzătoare. De exemplu, putem construi un dispozitiv care să emită perechi de electroni cu valori ale spinului opuse şi interdependente. Nici unul dintre electroni nu are o valoare fixă a spinului, ambii oscilând între spin orientat în sus şi în jos. Dar funcţiile lor de undă depind cumva una de cealaltă astfel că de fiecare dată când se acţionează asupra unuia dintre electroni, acesta orientându-şi spinul - să zicem - în sus, atunci instantaneu spinul celuilalt electron se fixează în starea opusă (în jos). Acest colaps instantaneu are loc şi atunci când cei doi electroni sunt dispuşi unul lângă altul, dar şi dacă particulele se găsesc la mii de kilometri distanţă una de cealaltă. Deși acest comportament este straniu, se întrevăd o mulţime de aplicaţii ale acestui fenomen în tehnologii moderne precum computerele cuantice, criptografia 33

cuantică sau teleportarea cuantică. Datorită faptului că o mulțime de cercetări se desfășoară în aceste domenii, mulţi oameni de ştiinţă nu au nici cea mai mică îndoială cu privire la validitatea acestor observaţii bizare. Inseparabilitatea cuantică a fost testată de multe ori, ajungându-se chiar la experimente în cadrul cărora particulele au fost izolate la distanţe de peste 100 de kilometri, ceea ce dovedeşte că fenomenul persistă chiar dacă distanţa între particulele atât de misterios conectate creşte. Putem face o paralelă între, pe de o parte, conceptele de continuitate şi discontinuitate (linear și nonlinear) aşa cum reies acestea din perspectiva fizicii clasice, respectiv cuantice şi, pe de altă parte, ideile de analogic şi digital, atât de utilizate în tehnologiile moderne. Astfel, continuu este echivalent cu analogic, iar dacă vorbim de discontinuitate, ne referim la ceva digital. Tendinţa actuală în tehnologiile audio, video şi de comunicaţii este „trecerea la digital”. În locul unei palete continue de culori pentru dispozitivele video, ne limităm la un număr finit de nuanţe. În locul unei imagini clasice, fotografiile de astăzi sunt împărţite în pixeli. Şi aceasta seamănă foarte mult cu felul în care Universul nostru funcţionează la scară microscopică. Întreg Universul "a trecut la digital" înainte cu 14 miliarde de ani ca noi să ne fi gândit la aşa ceva! Spaţiul, timpul, energia, momentul cinetic, toate sunt digitale, discontinue, nonlineare. Doar anumite valori sunt permise, iar acest caracter discontinuu este descris cu precizie de mecanica cuantică. Toate aceste noțiuni și teorii de fizică cuantică poate par dificil de înțeles și abstracte la o primă citire, dar valoarea lor teoretică și aplicabilitatea practică sunt revoluționare. Fără aceste deducții intuitive geniale ale unor oameni de știință uimitori, progresul ar fi fost mult mai încetinit. Metoda de analiză nonlineară are la bază toate aceste noțiuni de fizică cuantică și a găsit aplicabilitate în domeniul sănătății.

V. Metoda de analiză nonlineară și dispozitivele medicale Metatron Istoric Toate informațiile de mecanică și fizică cuantică prezentate anterior stau la baza cercetărilor efectuate de savanții ruși la începutul anilor '70, în domeniul psihotronicii. Academicienii S.Nesterov , Akimov, Sipov sunt inițiatorii studiilor care au dus la descoperirea noii tehnologii medicale de analiză nonlineară. Această metodă cu un potențial mare de dezvoltare în viitor are peste 20 ani de cercetări, dar în 2007 a primit toate certificările necesare utilizării pe scară mondială. Baza fizică a acestei metode o reprezintă teoria cuantumului entropic al lui Th. Van Hoven. Entropia reprezintă o mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis sau mai bine spus este o măsură care indică gradul de organizare al unui sistem. 34

După al doilea război mondial, Van Hoven a emigrat în S.U.A. unde și-a continuat activitatea. În Rusia anilor '70 academicianul S. Nesterov începe studiile de psihotronică. Perioada războiului rece este legată de crearea de metode pentru apărare (domeniul militar), atât în U.R.S.S. cât și în S.U.A. Multe laboratoare efectuau studii psihofizice în domeniul influențării activității creierului uman. Se credea că se poate influența creierul uman. Van Hoven și Edward Krick lucrau în S.U.A. iar în U.R.S.S. - Moscova Institutul de Psihofizică era implicat în aceste studii. A urmat privatizarea acestor institute. Svyatoslav Pavlovich Nesterov a plecat în S.U.A. și a continuat cercetările împreună cu Edward Krick la Institutul de Psihofizică din Stanford. Vladimir Nesterov – de profesie medic este nepotul lui S.P. Nesterov și a început cariera ca și cadru didactic. A lucrat în laborator cu unchiul său în cadrul Institutului de Psihofizică Practică din Omsk – Rusia. Datorită activității unchiului său, V. Nesterov a colaborat intens cu oamenii de știință din S.U.A.(Clinic Tech Corporation).

Svyatoslav P. Nesterov

Vladimir I. Nesterov

Oamenii de știință de la Institutul de Psihofizică Practică din Omsk au fost primii care au reușit producerea unui dispozitiv capabil să se acordeze la frecvențele de bază, în mod automat, fără intervenţia omului și să detecteze și să corecteze defectele sau anumite patologii ale organelor și celulelor din corpul uman. Acest lucru s-a putut realiza prin combinarea diferitelor oscilații magnetice modulate specific pe o matrice. Conceptul fundamental în dezvoltarea acestui dispozitiv a fost ipoteza că organismul uman posedă o matrice informațională electromagnetică capabilă să reacționeze la radiația externă. Personalul Institutului a reușit să combine diferitele tendințe și descoperiri ale medicinei pentru a crea un program activ de control a homeostaziei interne a corpului uman. Cercetătorii au luat în calcul homeopatia, acupunctura, studiile ayurvedice, teoria chakrelor, fitoterapia, moraterapia, precum și multe alte metode de tratament. Studiile teoretice și experimentale care au dus la descoperirea sistemului Metatron – generator cuantic nonlinear, au fost inițiate de oameni geniali și pasionați de știință: N. Tesla – un geniu în electronică al secolului XIX, J. Lakhovsky – 35

cercetător francez de origine rusă care a studiat efectele frecvențelor radio asupra plantelor și animalelor, R.Rife – om de știință american care a întreprins cercetări în domeniul efectelor frecvențelor electrice asupra biocâmpului uman, R.Voll – medic german care în 1950 a dezvoltat un dispozitiv electronic de testare a punctelor biologic active prin metoda electropuncturală. Informația este o categorie materială. Dacă aceasta este materială, atunci nu se pierde nimic. Ce se întâmplă cu această informație? Este vorba de un ciclu - de captare (recepționare) și de emitere a informației. Orice obiect anorganic sau organic, recepționând această informație își modifică structura interioară. La fel obiectele care emit/pierd informație se transformă. Experimentele efectuate pe obiecte anorganice (metale) au demonstrat apariția efectului de creștere a structurii metalului sub acțiunea câmpului de torsiune. În jurul unui obiect care se distruge se va forma un câmp informațional denumit câmp torsionar sau iradiere terminală. Cum acționează câmpul torsionar asupra organismelor vii? Organismul uman odată cu alimentația primește energia de care are nevoie dar și informație. Produsele alimentare sunt complexe, de exemplu germenii de cereale/cerealele conțin o informație foarte importantă. Această informație e capabilă să se transforme în organism în energie. E=mc² energia se transformă în masă I=X·E informația se transformă în energie În antichitate se credea că Pământul este susținut de trei balene. Acestea reprezintă de fapt cele trei nivele interdependente: masa, energia și informația. Din punct de vedere fizic distrugerea unui obiect biologic se traduce prin apariția unui zgomot de fond în jurul acelui obiect. Cu cât e mai mare nivelul de distrucție al obiectului, cu atât mai mare e zgomotul de fond. Se poate măsura nivelul de distrugere al unui obiect biologic prin măsurarea zgomotului din jurul acestuia, iar după spectru se poate determina ce organ sau tip de țesut se distruge. Pierderea informației unui obiect biologic se traduce prin scăderea nivelului de adaptare la mediu, dezvoltare de diverse patologii și distrugerea obiectului respectiv. Aceste teorii stau la baza funcționării dispozitivului de analiză nonlineară Metatron dezvoltat de Institutul de Psihofizică Practică din Omsk, Rusia. Acest dispozitiv îmbină arta cu tehnologia într-un mod genial, simplu și atractiv. Cercetările efectuate de oamenii de știință ruși au arătat că nivelul de informație al unui obiect anorganic este mai mic decât al unui organism viu. Orice entitate vie e mult mai complexă decât un obiect făcut de mâna omului. Următoarea întrebare care s-a ivit a fost ce se întâmplă cu organismele vii când se distrug, cu informația pe care o conțin? Chinezii în urmă cu 3000 ani spuneau că nimic nu se pierde, nimic nu se distruge ci totul se transformă. Conform teoriei lui Th.Van Hoven, informația nu dispare ci se transformă, rămâne undeva în lumea noastră. Astfel organismele biologice fizice prin distrugere se descompun și ajung hrană pentru alte organisme vii. Dar ce se întâmplă cu corpul mental, funcția cerebrală sau mai bine spus gândirea? În ce se transformă? 36

În jurul unui obiect care se distruge se va forma un câmp informațional (sau zgomot), se va înregistra o emisie fotonică numită de academicianul Akimov iradiere terminală sau câmp torsionar. Acest câmp torsionar crește capacitățile de funcționare ale oricărui obiect anorganic sau organic. Experimentele realizate asupra organismelor vii au demonstrat creșterea capacităților de funcționare a diferitelor structuri biologice. La nivelul cortexului cerebral s-a observat creșterea flexibilității mentale cu dezvoltarea capacității intuitive (creșterea intuiției). Fiecare organ distrus emite un anumit câmp de torsiune. După natura acestuia se poate vedea structura organului distrus. Obiectele biologice cele mai complexe au și cele mai puternice câmpuri. Această funcție s-a utilizat și în alte domenii, ca de exemplu în studiul riscului de distrugere atomică în spațiu. A. Akimov și S.Nesterov au lucrat în S.U.A., împreună cu N.A.S.A., la studiul comportamentului plăcilor de ceramică de pe navetele spațiale. S-a pornit de la faptul că, la temperaturi foarte crescute metalele se topesc, dar ceramică rezistă. Astfel, plăcile de ceramică se testau pe pământ în mediu lichid, observându-se interacțiunea dintre acestea, ulterior se înregistrau rezultatele comportamentului acestor plăci pe navele spațiale. După lichidul rămas se determina structura și comportamentul plăcilor de ceramică în spațiu. Aceasta se baza pe relația dintre lichid și placa de ceramică. Aici se puteau înregistra acele câmpuri torsionare. În antichitate accesul la informații era intuitiv, în zilele noastre informația este tehnologizată (media, cărți, internet, etc.). Oamenii de știință precum Arhimede, Mendeleev, Lemonosov au avut momentele lor cuantice. Intuiția se dezvoltă datorită străduinței și concentrării noastre consecvente. Oricine poate să-și dezvolte intuiția, atunci când este dedicat și focusat pe un anumit domeniu. Fără deduceri intuitive nar exista progres în știință. Pasiunea nu cunoaște limite. Diagnosticul nostru se bazează pe deduceri intuitive. Un alt exemplu de diagnostic e cel bazat pe puls (vezi medicina tradițională chineză). Orice știință este o artă, iar un medic bun are și o intuiție dezvoltată. S-a observat că diferite grupuri etnice de șamani, vraci sau vindecători de pe întreaga planetă aveau în comun o intuiție dezvoltată și aptitudini deosebite de comunicare. Oamenii antichității erau pragmatici și aveau deducții fie adevărate, fie false. Întrebările care s-au pus au fost : de ce unele grupuri de persoane erau mai apte de a face deducții corecte? Care era mecanismul ? IPP a studiat aceste probleme psihofizice care stau la baza deducției intuitive. Oamenii de știință au călătorit în Mexic și au studiat ritualurile vechilor azteci. S-a observat că toate acele grupuri izolate de șamani aveau același mecanism de creștere a flexibilității mentale și a dezvoltării deducției intuitive. Numitorul comun l-a reprezentat ritualul de jertfe. Acestea erau urmate de niște dansuri speciale, după un anumit algoritm, în urma cărora apăreau deducțiile intuitive. Aceste deducții le-am mai putea numi preziceri, revelații sau momente cuantice. Astfel ajungem la postulatul lui Van Hoven care spune că „distrug ca să percep”.Trebuia demonstrat științific acest fapt. Prin aceste dansuri ritualice se realizau anumite mișcări în câmpul geomagnetic al pământului. Efectul câmpului 37

electromagnetic asupra corpului omenesc este divers și depinde de polaritate, astfel polul nord are rol inhibitor, este supresor, iar polul sud activează, este stimulator. S-au efectuat numeroase experimente pe animale de laborator prin care s-au urmărit influențele câmpului electromagnetic asupra creierului. În faza agonică s-a observat o amplificare a capacității intuitive. S-au studiat și alte țesuturi înafară de creier pentru a vedea dacă și acestea posedă capacitate intuitivă. S-a descoperit că și țesuturile separate pot manifesta capacitate intuitivă (țesut cerebral, sânge, țesut cardiac, țesut seminal; cel mai slab a reacționat țesutul osos). Folosindu-se inductoare magnetice dar fără animale, s-a observat o creștere cu 25% a răspunsului, iar când s-a interpus și țesut organic percepția a fost cu 45-60% mai mare, în funcție de animalul sacrificat. Conform hărții lui Zenon, orice persoană care cunoaște cele 5 semne reprezentative poate face deducții intuitive în 20% din cazuri. Zenon a fost un filozof grec presocratic (450 î.Hr.), autorul a câtorva paradoxuri profunde referitoare la noțiunile de infinit și mișcare.            

           

           

                         

           

           

           

           

           

           

           

         

Semne Zenon Prin inducerea artificială asupra creierului a ritmului Ɵ(teta) s-a observat o creștere a percepției intuitive. Aceasta se poate realiza prin o puternică concentrare sau prin utilizarea dispozitivului Metatron. Ritmul cerebral Ɵ este un ritm normal, dominant pentru vârstele mici, iar la adulți întâlnit în primele stadii de somn. După toate aceste experimente s-a trecut la efectuarea unei analize matematice statistice pentru a da semnificație rezultatelor. Acei algoritmi de jertfe și dansuri ritualice se bazau pe un substrat fizic, material, științific. Existența câmpului torsionar a mărit capacitatea intuitivă și reprezintă astăzi fenomen demonstrat științific. Unele minerale au un răspuns asemănător cu al organismelor vii, adică cristalele sunt semivii. Conform ecuației lui Schrödinger organismul uman este un cristal aperiodic. Dintre cristale cel mai bun răspuns la testele efectuate l-a avut diamantul. Denumirea de diamant provine din limba greacă și înseamnă "de neînvins" sau "indestructibil". Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Dispozitivele medicale de analiză nonlineară Metatron au la bază acțiunea unui câmp electromagnetic asupra unui cristal, prin intermediul unui accelerator de particule.

38

               

                                     POZITIV  

               

 

               SUD  

 

 

 

 

 

               

               

               

               

                 

                                                                 NEGATIV    

               

 

                         NORD  

     CRISTAL                                    CREIER  

Cine sunt purtătorii de informație și cum se transmite aceasta? Conform teoriei academicianului Akimov, transmițătorii de informație sunt câmpurile de torsiune. Căile de transmitere la nivelul organismului uman sunt reprezentate de sistemul sanguin (homeostazia organismului), sistemul endocrin și sistemul nervos. Fiecare tip de țesut sau celulă reprezintă un minigenerator de câmp torsionar dar în același timp și receptor. Orice părticică din noi este în permanență într-un schimb de energie și informație cu noi înșine, cu ceilalți și cu mediul înconjurător. Câmpul gravitațional e generat de masă, câmpul electromagnetic e generat de sarcină iar câmpul de torsiune la nivel cuantic e generat de spin. Spinul este analogul cuantic al momentului unghiular de rotație.

                 

                               SPIN    POZITIV,  SENS    ORAR          MIȘCARE    DEXTROGIRĂ                         SPIN  NEGATIV,  SENS  ANTIORAR          MIȘCARE    LEVOGIRĂ  

               

               

               

               

               

               

Materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii conform teoriei dualismului corpuscul - undă emisă de Louis de Broglie. 39

Fenomene fizice precum interferența, difracția, polarizarea pun în evidență caracterul ondulatoriu al luminii, iar emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton demonstrează caracterul corpuscular. Fiecare particulă elementară posedă și moment cinetic (spin). În fizică și chimie, spinul este un moment cinetic propriu al unei particule elementare. În mecanica clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici neclasice iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o rotatie ci se referă doar la prezenta impulsului unghiular. Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii. Direcția spre dreapta (pozitiv, sens orar, pol Sud, stabilizator, mișcare de ieșire) corespunde spinului pozitiv, iar mișcarea spre stânga (negativ, sens antiorar, pol Nord, destabilizator, mișcare de intrare) corespunde spinului negativ. Și câmpul torsionar este câmp spinal. Interrelaționarea dintre spini crește structura unui obiect. Electronul are spin și câmpul electric va fi și câmp torsionar de același sens. Și fotonul are spin, și câmpul gravitațional are spin, toate pot fi câmpuri torsionare. Există particule elementare care nu au masă dar au spin. Fotonul este o particulă elementară a radiației electromagnetice care posedă energie și impuls, dar care nu are masă (masa de repaus este 0). Cuvântul foton a fost creat în 1926 de fizicianul american Gilbert Lewis, pornind de la cuvîntul grecesc φῶς, phos, care înseamnă lumină. Fotonul reprezintă purtătorul informației în univers. Noi suntem lumină.

Suntem energie, suntem informație. Fizica modernă operează cu patru niveluri de substanțe : solid, fluid, gaz și plasmă (particule elementare ionizate). Următorul nivel e vidul fizic (vacuum) , care reprezintă un mediu neutru (fără masă, fără energie) capabil să genereze particule elementare. Experimentele cu vidul fizic dovedesc existența celui de-al șaselea nivel al realității, reprezentat de câmpurile de torsiune. Și vidul fizic este de fapt plin, în interiorul acestuia există câmpurile de torsiune. Câmpurile de torsiune au un număr de proprietăți unice. Aceste câmpuri transferă informația fără a transfera energia, practic se extind instantaneu la orice distanță și nu sunt ecranate de mediile cunoscute. Mai mult decât atât, câmpurile de torsiune mai au încă o proprietate surprinzătoare: susțin autoorganizarea substanței. Orice transmitere de informații este urmată de o schimbare în organizare, în structură. Transmiterea se face sau nu se face, conform teoriei binare (impulsul se înregistrează sau nu, se transmite sau nu). În general vorbind, un sistem binar este un sistem bazat pe 2 elemente, posibilități, aspecte, părți, etape, ș.a.m.d. - de exemplu: 40

"celula este magnetizată sau nu este magnetizată", "trece curent sau nu trece curent", "cartela este perforată sau nu este perforată" etc. Numeroasele experimente întreprinse de Institutul de Psihofizică Practică au demonstrat că există o corelație strînsă între câmpurile de torsiune și sistemele biologice. Aceste câmpuri sunt folosite de sistemele biologice ca și căi de comunicare extracelulare și intracelulare. Următoarele întrebări care apar sunt: cum recunosc și disting sistemele biologice informația necesară din zgomotul de fond? Cum se produc efectiv comunicările extra și intracelulare? Cercetările au arătat clar că moleculele de ADN, cromozomii și proteinele sunt capabili să genereze emisii torsionare coerente, la fel ca și laserele. Cu alte cuvinte, acestea îndeplinesc funcția de transmițători originali cu lungimi de undă specifice. În același timp, se comportă și ca niște antene de recepționare a informației. Aceste caracteristici ale ADN-ului asigură în organism un interschimb vibrațional (la nivel de unde) a informației genetice stocate la nivel cromozomial ca și holograme. Acest lucru permite oricărei celule să învețe instantaneu tot ce se întâmplă în orice colțișor din organism. În plus, se pare că ADN-ul e responsabil de recepționarea informației din mediul extern. Datorită acestei proprietăți, organismul uman interacționează constant cu alte câmpuri biologice (biocâmpuri) sau alte obiecte materiale. În mod normal, fiecare celulă e racordată la partea sa ,,virtuală,, din ADN, de unde primește funcții specifice (de producere enzime, hormoni, de comunicare intercelulară, etc.).

Spirala ADN

Difractogramele moleculelor de ADN obținute de Rosalind Franklin prin difracția razelor X

Organismul uman este unul dintre cele mai complicate sisteme-spin. Complexitatea câmpului de torsiune e determinată de caracteristicile și de distribuția componentelor chimice din organism și de asemenea de dinamica complexă a modificărilor biochimice ale proceselor mediului intern (homeostazie). Fiecare persoană poate fi considerată o sursă (generator) de câmp torsionar strict individualizat. Acest câmp de torsiune este purtătorul informației despre starea de sănătate, este ca o matrice a persoanei. 41

Orice persoană sănătoasă fizic prezintă un câmp de torsiune dextrogir. Extrem de rar, în raport de 1: 105 , la persoanele care suferă de afecțiuni severe (în principal afecțiuni oncologice) câmpul torsionar devine levogir (spin de stânga). Cancerul este un câmp de torsiune negativ. Câmpul torsionar pozitiv este protector universal al obiectelor biologice, iar câmpul torsionar negativ are rol de destructor. În Univers există mai multe câmpuri torsionare negative decât pozitive. Câmpul torsionar bazal al unei persoane sănătoase are o valoare suficient de stabilă. Descoperirea naturii torsionare a transmiterii informației într-un organism viu a condus la construirea de modele pentru a descrie modul de operare al creierului uman. Putem să presupunem că procesele biochimice care însoțesc gândurile, raționamentele generează matrici moleculare care fiind sisteme spin sunt surse de câmp torsionar. Aceste matrici moleculare reprezintă oglinda gândurilor emise de noi în fiecare clipă. Sub acțiunea unui câmp de torsiune extern, matricea spin devine un sistem spin labil reprezentat de creier care va copia matricea câmpului torsionar extern activ. Astfel de matrici (cadre) spin sunt reprezentate la nivelul conștientului de imagini, senzații sau semnale de comandă pentru o anumită funcție fiziologică. Se presupune că astfel de procese asigură deschiderea la nivel cerebral a unor căi neuronale, rețele și reflexe care cresc volumul și viteza informației procesate. În particular, acest fenomen poate explica variatele pauze sau întreruperi ale conștientului – așa zis momente de inspirație sau conexiune, fără de care nici o știință sau operă de artă nu ar fi fost posibile. Modelul construit i- a permis academicianului Akimov să formuleze ipoteza că pentru fiecare gând, cugetare, există un câmp torsionar cerebral caracteristic: ,,acum există posibilitatea de a face corelații între conștient și gândire prin prisma câmpurilor torsionare. Baza teoretică și practică actuală a paradigmei câmpurilor de torsiune ne permite să le considerăm reale precum electromagnetismul și gravitația. Câmpurile electromagnetice conțin întotdeauna și componenta torsionară, factor de o importanță fundamentală. Câmpul de torsiune va fi parte și a câmpului electrostatic dar și a unei emisii electromagnetice. Multe fenomene generate de câmpurile torsionare au fost înțelese greșit și s-a încercat explicarea acestora prin prisma fenomenelor electromagnetice. Viteza undelor de torsiune este de cel puțin 1x10 la putere 9 km/s, adică de un miliard mai mare decât viteza luminii. Sub acțiunea câmpurilor de torsiune, momentele magnetice moleculare își pierd orientarea inițială, rezultând o perturbare a matricei spinale electronice la nivelul neuronilor scoarței cerebrale. Mai bine spus, apar stări metastabile în care dezintegrarea joacă rolul de amplificator al semnalului inițial. Sistemul de diagnostic Metatron funcționează pe principiul intensificării semnalului inițial de dezintegrare a sistemelor metastabile. Conform teoriei cuantumului entropic a lui Th. Van Hoven, schimbul de informații dintre două sisteme se face la distanță, asociativ și este selectiv deoarece câmpul de torsiune emis are energia corespunzătoare distrugerii unei legături sau a 42

unei structuri ce aparține unui sistem elementar. Teoria cuantumului entropic susține că atunci când într-un sistem biologic apar procese patologice, probabilitatea distrugerii sistemului crește considerabil. Apar stările metastabile. Suntem culoare. Complexul hardware – software (corp fizic – conștiință) Metatron dezvoltat de Institutul de Psihofizică Practică permite generarea la nivelul neuronilor a unei activități bioelectrice presetate, care va duce la amplificarea selectivă a semnalelor greu decelabile față de fluctuațiile statistice și la depistarea și codarea informațiilor conținute de aceste semnale. Acest dispozitiv măsoară ,,pulsul” acestor radiații chiar în locul emiterii, decodând și înregistrând datele pe un computer unde modelul virtual al unui organ este reprezentat prin culori. Bazându-ne pe regulile cromocineticii cuantice, putem să prezentăm nivelele entropice ale unui sistem biologic printr-un spectru de culori. Astfel, valorile entropice minime vor fi reprezentate de culoarea galben deschis, iar pe măsură ce entropia crește, culoarea va deveni portacaliu,purpuriu, până la negru (entropie maximă).

Funcţionare latentă

Astenizarea mecanismelor reglatoare (stadiu preclinic)

Nivel optim de reglare

Stare de tensiune a sistemelor reglatoare

Dereglări compensate Decompensarea mecanismelor ale mecanismelor de adaptare de adaptare (stadiu clinic) (stadiu clinic accentuat)

Modelele computerizate vor permite medicilor o examinare volumetrică internă a unui organ, în orice perspectivă dorită. Simbolurile colorate suprapuse pe imagini permit medicului să localizeze procesul patologic pe modelul virtual al unui organ. Prin compararea gamei de culori a simbolurilor și localizarea acestora pe modelul virtual al organului și de asemenea observând în timp dinamica proceselor patologice, 43

se poate interpreta stadiul procesului distructiv al respectivului țesut sau organ. Tot astfel se poate stabili un prognostic. Cu scopul de a selecta zona cu cele mai intense procese patologice, medicul investighează în detaliu și în mod constant modelele virtuale ale organelor până când localizează focarul patologic cu maximă acuratețe. Ideea de bază în dezvoltarea acetui dispozitiv a fost ipoteza prin care corpul uman posedă o matrice. În organismul uman, surse majore de generare a câmpurilor torsionare sunt considerate creierul , inima și ficatul. Între aceste trei organe de bază apar zone de interferență și intensificare a câmpurilor de torsiune.

Matricea electromagnetică a corpului uman reprezintă și matrice torsionară. Primele dovezi în acest sens le-au adus chinezii când au reușit stabilirea punctelor de acupunctură. Aceste puncte reprezintă zone de interferență și de intensificare a câmpurilor de torsiune.

44

Topografia meridianelor energetice și punctele de acupunctură În 1950 germanul Reinhold Voll reușește să detecteze dezechilibrele fiziologice și energetice din corp prin măsurarea schimbărilor electrice din sistemul de meridiane. Această metodă de diagnostic prin electroacupunctură a fost folosită pentru a examina caracteristicile electrice ale fiecărui acupunct în parte. Prin această metodă, R.Voll a reușit să descrie corespondența dintre organe și punctele de acupunctură de la nivelul pielii. Rezultatele acestei metode depind de anumiți parametri precum umiditatea pielii și presiunea cu care se acționează asupra punctelor. Bazându-se pe sistemul meridianelor din acupunctura chineză și pe descoperirile lui Voll, cercetătorii de la Institutul de Psihofizică Practică au reușit să reprezinte o hartă internă a punctelor de interferență torsionară pe mucoasa stomacului. Studiile au arătat că aceste puncte interioare de acupunctură sunt de 2-3 ori mai multe decât cele exterioare deja cunoscute și au o precizie mai mare. Rețeaua de difracție prezintă puncte de densitate maximă a emisiei torsionare unde se pot determina calitățile spectrale. Pentru a calcula indicele de asemănare spectrală se iau în calcul caracteristicile spectrale a două puncte adiacente (vecine). Medicina chineză vede ființa umană ca pe un microcosmos situat în cadrul unui macrocosmos. Imaginează-ți cum fiecare organ al corpului tău e un microcosmos reprezentat ca o rețea specifică de difracție. 45

Matrice informațională electromagnetică S-au observat interferențe și influențe ale planetelor asupra organismelor vii. Câmpul magnetic al Pamântului are o frecvență proprie, denumită frecvență Schumann după fizicianul austriac care a descoperit-o. Aceasta are valoarea de 7,83 Hz (valoare ce corespunde interfeței dintre ritmul cerebral alfa și teta). Fenomenul de rezonanţă Schumann joacă un rol important în reglarea ritmului circadian. Acest fenomen a permis cercetătorilor să afle și să explice rolul dansurilor ritualice din tradițiile vechilor civilizații sau a unor triburi izolate. Prin aceste dansuri ritualice se realizau anumite mișcări în câmpul geomagnetic al pământului. Efectul câmpului electromagnetic asupra corpului omenesc este divers și depinde de polaritate. Polul nord are acțiune inhibitoare, este supresor iar polul sud activează, este stimulator. Pentru deschiderea emisferei drepte care e responsabilă de partea creativă, se blochează emisfera stângă – partea logică. Mișcarea normală este dinspre sud spre nord. Prin polul sud se stimulează procesul intuitiv și putem influența starea anumitor organe din corp. Pentru a obiectiva aceste puncte de interferență a câmpurilor de torsiune s-au creat dispozitivele tip Metatron cu generatoare de frecvență mare (GHz). Precizia diagnosticului unui punct crește odată cu creșterea frecvenței generatorului. 46

Undele de frecvență mare, înaltă (GHz) sunt penetrante, au multă energie dar transmit informație puțină. Undele de frecvență joasă (infrascurte) sunt nepenetrante, energie scăzută dar transmit multă informație. Un generator cu frecvență mare (exemplu 4, 9 Ghz – Metatron Hunter 4025 și Metapathia GR Clinical 4027) va crește precizia unui diagnostic prin îngustarea plajei de căutare (rețeaua de difracție). La o frecvență mare, avem o precizie mare și se pot investiga structuri precum cromozomii. De asemenea precizia crește și datorită scanării în spirală. Cum se procedează? Se ia ca reper un punct în jurul căruia se face o scanare în spirală conform unui algoritm și se obține o plajă de scanare mult mai extinsă fără a crește frecvența. Astfel se scade timpul de scanare de 5-7 ori prin scanarea mai multor puncte simultan. Această tehnică se folosește și la investigația RMN. O frecvență mare a generatorului ne asigură o rezoluție mai bună. Frecvențele naturale ale țesuturilor corpului uman se încadrează în fereastra 1,8 – 8,2 Hz. Suntem sunet, muzică. Dispozitivele medicale Metatron măsoară zgomotul statistic mediu al unui obiect biologic. Spre deosebire de dispozitivele medicale clasice (electrocardiograf, electroencefalograf, aparat RMN), acest aparat ne poate oferi informații prețioase în ce privește starea biologică a unui corp. Se poate înregistra și obiectiva muzica fiecărei ființe vii. Evaluarea condiției unui organ, țesut sau celulă, se face pe baza amplificării semnalului rezonant emis de acestea și a preluării parametrilor fără contact direct, doar folosind transmițători triger. Fiecare organ și fiecare celulă au oscilațiile lor specifice care sunt înregistrate în memoria computerului și care pot fi afișate pe monitor sub forma unui grafic. Graficul este reprezentarea stării schimbului informațional la nivelul unui organ sau țesut. De asemenea orice proces patologic, boală are un profil informațional intrinsec. Baza de date a computerului conține o cantitate semnificativă de procese patologice la care s-au luat în calcul stadii de manifestare, vârstă, sex și alte variabile. Având caracteristicile spectrale ale unui subiect, acest dispozitiv le poate compara (coeficient de asemănare spectrală) cu procesele de referință ale țesuturilor sănătoase și patologice, cu spectrul anumitor agenți infecțioși. Astfel se poate descoperi cel mai apropiat proces patologic sau predispoziție către o anumită boală. Atunci când apar procese asociate, modulul de diagnostic virtual permite realizarea diagnosticului diferențial pentru fiecare proces. Semnale și grafice Cu cât e mai mare dezintegrarea unui organism iar nivelele entropice sunt mari, cu atât bioluminiscența terminală (iradiere) și zgomotul măsurat sunt mai crescute. Cum se cuantifică potențialul entropic? Se ia un punct de referință față de care se va observa evoluția în dinamică a entropiei proceselor patologice dintr-un sistem biologic. 47

Orice sistem biologic (organ, țesut, celulă, etc.) a fost privit ca un sistem cibernetic, cutie neagră (black box). Compararea semnalelor de intrare și de ieșire din cutia neagră a permis înregistrarea unor concluzii despre condiția sistemului biologic și dinamica creșterii entropice, care reprezintă potențialul entropic. Caracteristici semnal de intrare: e reprezentat de linia roșie, pol magnetic sud, element yang, fierbinte, masculin, mișcare centripetă (din exterior spre interior). Caracteristici semnal de ieșire: e reprezentat de linia albastră, pol magnetic nord, element yin, rece, feminin, mișcare centrifugă (din interior spre exterior).            

       

       

       

       

       

       

       

 

 

S                                                                                                                                                                                  

                   

POLUL    MAGNETIC  SUD     SEMNAL  DE  INTRARE                                       YANG                                  CALD                      MASCULIN       EXTERIOR            INTERIOR    

          SISTEM   B   IOLOGIC         CUTIA    NEAGRĂ           (BLACK     BOX)                                  

       

       

       

       

         N  

 

 

             POLUL  MAGNETIC  NORD                SEMNAL  DE  IEȘIRE                                       YIN         RECE                            FEMININ         INTERIOR                EXTERIOR  

Polul sud reprezintă un factor stabilizator/stimulator, în timp ce polul nord este destabilizator/inhibitor. Evoluția normală este de la sud spre nord. De ce nordul destabilizează iar sudul stabilizează? Toate structurile biologice sunt dextrogire (spin spre dreapta). Sensul dextrogir este sensul de mișcare al acelor de ceasornic (sens orar), iar sensul levogir înseamnă sensul invers de mișcare al acelor de ceasornic (sens antiorar). Polul sud induce o mișcare de spin sens orar, dextrogir care stabilizează, iar polul nord induce o mișcare de spin sens antiorar, levogir, destabilizând sistemul biologic. Destabilizarea unui sistem biologic conduce la creșterea entropiei, în schimb, stabilizarea lui produce o scădere a valorilor entropice. Semnalul de ieșire reprezintă răspunsul organismului la sistemele de integrare (biofeedback). Biofeedback-ul este un instrument deosebit de util în a face legătura dintre corp și minte, este procesul de a deveni conștienți de funcțiile noastre fiziologice. Biofeedback-ul este o metodă care folosește mintea (funcțiile creierului) în controlul unei funcții a organismului care este în mod normal reglată automat, 48

precum temperatura corporală, tonusul muscular, frecvența cardiacă sau presiunea sanguină. Într-un sistem echilibrat, ideal, semnalul de intrare coincide aproape complet cu semnalul de ieșire, fapt ce sugerează că nu există zgomot informațional în organism. Pe de altă parte, dacă un sistem nu reacționează la semnalul de control, asta înseamnă că sistemul e considerabil distrus și nu funcționează. În practică există tot timpul o uzură a sistemului cu apariția pe grafic a unei diferențe între cele două semnale (intrare și ieșire). Linia albastră este peste linia roșie. În cazurile patologice apar diferite disociații între semnale.

Grafic țesut sănătos

Grafic tumoră benignă 49

Grafic tumoră malignă

Imagine fereastră Test - Nutrisoft Emerald

50

VI. Cancerul din perspectiva biorezonanței Cancer = lipsă de energie, informație, lumină, muzică. După dr. Robert Morse cancerul reprezintă o intoxicație a organismului care se manifestă sub două forme – congestivă/tumorală (afectarea sistemului limfatic) și degenerativă (autoimunitară). Principalele cauze care stau la baza apariţiei simptomelor de boală (99%) sunt starea de epuizare genetică, toxicitatea şi hiperaciditatea. După dr. Hamer, cancerul este o boală cauzată de un șoc emoțional, un conflict personal, puternic, surprinzător și persistent în suflet și minte. Tragedia personală sau modul de percepție al fiecăruia în raport cu o problemă, un sistem imunitar slăbit și o izolare interioară reprezintă cauzele principale de declanșare a unei maladii maligne sau degenerative. La baza apariției și evoluției bolilor stau principiile universale biologice și interacțiunea dintre cele trei nivele ale corpului uman: trup fizic (organe) – psihic (creier) – suflet(emoții, trăiri). Organismul uman este privit ca un întreg, în care rolul principal îl deține creierul ca structură superioară de integrare și control.. Ecografia, computer-tomografia, rezonanța magnetică nucleară sunt investigațiile de ultimă oră folosite în depistarea bolilor. Din nefericire, aceste metode descoperă boala într-un stadiu avansat, atunci când țesuturile biologice sunt deja distruse. Sistemul de diagnostic Metatron prin metoda de analiză nonlineară poate surprinde formele incipiente ale unei patologii. Acesta determină nivelul de funcționare al unui sistem, organ sau țesut. Procesul patologic este studiat în dinamică. Depistarea unei patologii neoplazice (cancer) în stadiu incipient rămâne o problemă delicată a medicinei actuale. Din perspectiva biorezonanței, cancerul este comparat cu o gaură neagră (faza de black hole), este o lipsă de energie și de informație. Este un proces catabolic, distructiv și rapid de tipul imploziei. Celulele canceroase sunt celule noi, care se divid rapid, puțin diferențiate și care se pot distruge foarte repede, ducând la stadiul de necroză tisulară. Această celulă nu mai are câmp magnetic, astfel devenind foarte imprevizibilă ca și comportament. O celulă normală, în mod obișnuit are un ciclu de viață: faza anabolică și catabolică reprezentate grafic prin curba de aur sau curba Gauss (graficul de distribuție optimă a țesutului). Cel mai frecvent tumorile au o dinamică rapidă (din stadiul 1=nivel latent de activitate funcțională trec rapid în stadiul 6 = distrucție tisulară, necroză). Din această cauză, este foarte dificil de depistat stadiile incipiente tumorale. Tumorile și metastazele se pot depista numai în faza de distrucție. Dar ce semnal de alarmă ne transmite organismul în acest caz! Importante sunt manifestările colaterale, reacțiile perifocale care afectează țesuturile adiacente. Aceste procese colaterale maschează procesul patologic de bază. În cazul cancerului imunitatea e scăzută, iar reglajul nervos este absent. Nu avem informații din interior, ci doar efectele prezenței tumorii. Nici o metodă sau aparat nu ne va permite să 51

diagnosticăm un proces oncologic în stadiu incipient fără a trece toate datele prin filtrul unei gândiri medicale. Putem dispune de tehnologii avansate de diagnostic, dar acestea nu înseamnă nimic dacă nu există operatorul (medicul) pregătit să integreze și să coreleze prin prisma gândirii lui toate informațiile culese. Medicul trebuie să acorde atenție tuturor factorilor care contribuie la apariția tumorilor. Printre aceștia se numără: stilul de viață agitat și dezechilibrat, alimentația incorectă, autointoxicația organismului, factorii toxici din mediul înconjurător, stresul emoțional și mental, miasmele, antecedentele heredocolaterale, etc. Miasma (diateza) înseamnă predispozitia genetică a unui organism de a face anumite boli cronice. Cancerul, ca boală cronică, prezintă și el un fond miasmic. Poate fi manifestare a miasmei psorice, sicotice, tuberculinice sau sifilitice. Unii autori descriu cancerul ca manifestare a miasmei cancerinice (o combinație de celelalte miasme). Așadar, boala neoplazică este multimiasmatică. De asemenea miasmele dobândite (metale grele, radiații, substanțe petrochimice) slăbesc mecanismele de apărare și autoreglare ale organismului, contribuind la apariția tumorilor neoplazice. Dacă celula canceroasă nu ne poate oferi informații, atunci unde să căutăm semnele oncologice? Cea mai bună informație ne-o poate furniza codul genetic. Scanarea codului genetic reprezintă cea mai fidelă metodă de a căuta starea de ,,neliniște genetică’’. Modelele de Metatron cu generatoare de mare frecvență pot înregistra schimbări structurale la nivel cromozomial. Aberațiile cromozomiale pot apare numai la nivele mari de entropie (4,5 sau 6). Legea entropiei spune că dezordinea înlocuiește ordinea. Valorile entropice mari la nivel genetic înseamnă dezordine, dezechilibru, proces intens cancerigen. Medicina viitorului se va axa tot mai mult pe corecția aberațiilor cromozomiale, pe descoperirea de tratamente genetice eficiente. Cele mai noi cercetări ale oamenilor de știință din cadrul Institutului de Psihofizică Practică din Omsk – Rusia implică proiecte de dispozitive cuantice cu generatoare de frecvență de până la 100 GHz. Acestea vor permite efectuarea de tratamente la nivel genetic. Un rol important în furnizarea de informații oncologice îl au celulele sistemului imunitar. Scanarea limfocitului sau a monocitului ne poate ajuta în diagnostic. Conceptul de matrice energetică apare și la nivel subcelular. Fiecare celulă din corpul nostru prezintă mitocondrii. Cuvântul mitocondrie provine din limba greacă, unde mitos înseamnă fir și kondrion - granulă. Aceste organite celulare sunt întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite și „uzine energetice”, fiindcă conțin enzimele oxido-reducătoare necesare respirației. Respirația produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN-ul mitocondrial - care conține informația genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii. Dr. Otto Warburg – cel mai mare biochimist al secolului XX, câștigător al premiului Nobel pentru medicină în 1931 și prieten cu A. Einstein - a fost cel care a studiat intens respirația celulară. Acesta credea că există o legătură directă între sănătatea unei persoane și nivelul de oxigen din sângele lui. 52

Boala canceroasă e cauzată de faptul că celulele tumorale generează în principal energie prin glicoliză, aceasta în contrast cu celulele sănătoase care folosesc ca substrat energetic piruvatul. Piruvatul este un produs final al glicolizei și e produs în mitocondrii. Din acest motiv, Warburg considera cancerul o disfuncție mitocondrială care are ca și cauză principală funcțională hipoxia celulară.

Mitocondrie Dispozitivul de biorezonanță Metatron permite scanarea ADN-ului mitocondrial și corecția energetică a acestuia. Cred că multe din întrebările legate de cancer, de bolile degenerative sau genetice și-ar putea găsi răspunsurile în aprofundarea domeniilor precum biorezonanță, medicină cuantică, medicină mitocondrială,etc. În concluzie, biorezonanța ca și metodă de diagnostic și tratament ar trebui inclusă în programul profilactic al patologiei oncologice și genetice.

53

VII. Terapii rezonante Terapiile rezonante sunt metode naturale, holistice folosite pentru vindecarea omului. În această categorie intră: - dietoterapia = terapie prin alimentație care utilizează alimentele, fie în starea lor naturală, fie prelucrate special, ca remedii pentru tratarea diferitelor afecțiuni. - fitoterapia = utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic - are o vechime de mii de ani şi o eficienţă deja dovedită. Fitoterapia foloseşte plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată care recomandă doar substanţe extrase din plante. - homeopatia = terapie vibrațională prin care se stimulează tendința naturală de vindecare a organismului, folosind remedii homeopatice de origine minerală, vegetală și animală. - terapia florală = terapie care folosește esențe florale (remedii florale Bach) cu acțiune pe corpul emoțional. - litoterapia = terapie care folosește puterea vindecătoare a cristalelor și mineralelor. Acestea acționează la nivel celular datorită structurii cristaline ordonate (cea mai mică dezordine, ultimul stadiu de entropie negativă posibilă). - cromoterapia = terapie prin culoare (culorile acţionează prin intermediul lungimilor lor specifice de undă pentru reechilibrarea organismului). - meloterapia = terapie prin muzică. - helioterapia = terapie care folosește influența binefăcătoare a razelor solare. - hidroterapia = terapie care folosește proprietățile apei în vindecare și echilibrare. - terapia geotermală = terapie care utilizează masajul cu pietre reci și fierbinți pentru restabilirea echilibrului energetic al corpului. - aromoterapia = terapie care utilizează uleiuri esențiale și coloizi pe bază de apă extrași din plante, pentru susținerea sănătății, a echilibrului fizic, emoțional și spiritual. Extractele simple sau combinate pot fi vaporizate în aerul inspirat sau folosite în uleiurile pentru masaj ori adăugate în apa de baie. apiterapia = terapie care utilizează produsele albinelor ( mierea, polenul, ceara, lăptisorul de matcă, propolisul, veninul albinelor). - magnetoterapia = terapie care folosește magneți pentru a produce efecte benefice asupra stării de sănătate (3 tipuri de terapii magnetice: statică, de frecvență joasă și de frecvență înaltă) - metaterapia Orice boală poate fi reprezentată ca o tulburare a armoniei oricărui obiect biologic.Tulburarea poate fi privită ca oscilaţii electromagnetice dizarmonice ce 54

determină blocaje (zgomot) în sistem , zgomot care interferă cu funcţionarea normală a organismului. Acum e posibil să eliminăm aceste oscilaţii dizarmonice prin aplicarea legilor fizice.Cel mai simplu mod este de a utiliza oscilaţii electromagnetice de semn opus, astfel încât suma algebrică a oscilaţiilor să fie egală cu zero. Bazându-se pe aceste concluzii, în anii ’70 , doctorul F.Morell împreună cu inginerul E.Rachet inventează metoda și dispozitivul MORA. Metoda de terapie informațională sau Metaterapia realizată cu dispozitivul Metatron este o metoda MORA mult mai avansată, folosită cu scopul de a echilibra funcțiile organismului uman în stările acute sau cronice de boală. Metoda de metacorecţie reprezintă influenţa asupra ţesuturilor şi structurilor celulare prin combinarea diverselor oscilaţii modulate ale cîmpurilor de torsiune create de un generator de torsiune. Metatron este un generator cuantic nonlinear, un dispozitiv medical care ne ajută în diagnosticarea bolilor și care combină mai multe tipuri de terapii rezonante. Metatronul este o reprezentare holografică a sunetului unui organ în creier, iar prin metaterapie noi schimbăm holograma cu efect în periferie. Metaterapia reprezintă o metacorecţie la nivel informaţional şi energetic. În urma metacorecţiei se realizează o autoreglare şi o diminuare a entropiei cu spectaculoase efecte informaţionale. Metaterapia este specifică acestui tip de dispozitiv, este un tratament subtil, individualizat, fără efecte negative şi extrem de uşor tolerat de către pacient.

55

Încheiere

Într-o lume în continuă schimbare avem nevoie să credem că orice e posibil. Și asta mai ales în domeniul sănătății omului. Tot ce a fost și tot ce va fi vine în ajutorul dezvoltării noastre ca ființe umane. Medicina străveche și noile descoperiri științifice ale timpurilor prezente se îmbină și se completează armonios. Cred că am ajuns întrun moment al istoriei în care știința începe să confirme că suntem lumină, energie, informație. Conform principiului holografic, fiecare parte conține informația întregului. Astfel, fiecare celulă din corpul nostru conține tot ADN-ul necesar construcției ființei noastre. Pentru a fi în armonie e nevoie de transformări. Fiecare dintre noi trebuie să-și găsească calea spre o stare de sănătate deplină, fericire, pace și echilibru.

Cu drag, Dr.Diana Bosancu Septembrie 2011 Trăiește la maxim !

56

Bibliografie • Vladimir I. Nesterov - Colecția de lucrări științifice a Institutului de Psihofizică Practică vol.I: Probleme topice ale diagnosticului NLS - Moscova, 2006 • Anthony Robbins – Descoperă forța din tine, vol.1 și 2, editura Curtea Veche, 2002 • Deepak Chopra – O digestie perfectă, editura Curtea Veche, 2003 • Amit Goswami – Doctorul cuantic, editura Orfeu 2000, 2007 • Richard Gerber – Medicina vibrațională, editura Elit, 2005 • Bruce Lipton – Biologia credinței, editura For You, 2008 • Louise Hay – Poți să-ți vindeci viața, editura Adevăr Divin, 2010 • Masaru Emoto – Mesajele ascunse din apă, editura Adevăr Divin, 2006 • Robert O. Young – Dieta Young – Miracolul pH pentru o sănătate perfectă, editura Paralela 45, 2010 • Robert Morse – Să trăim sănătos fără toxine, editura Paralela 45, 2011 • Johanna Paunger, Thomas Poppe – Puterea lunii, editura Stefan • Terapii asiatice – Metode de vindecare tradiționale, editura Niculescu, 2005 • Hiroshi Motoyama - Teorii despre sistemul chakrelor, editura Excalibur, 2009 • Neale Donald Walsch – Prietenie cu Dumnezeu, editura For You, 2000 • Ryke Hamer – Noua medicină germană • Norman Cousins – Anatomia unei boli, editura Herald, 2011

57