Ghid ATEx 2009_romana_ed 3

GHID ATEX (EDIŢIA A TREIA)

INDICAŢII PENTRU APLICAREA DIRECTIVEI CONSILIULUI ŞI PARLAMENTULUI EUROPEAN 94/9/CE DIN 23 MARTIE 1994 LEGATĂ DE ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI STATELOR MEMBRE PRIVITOARE LA ECHIPAMENTE ŞI SISTEMELE DE PROTECŢIE CE URMEAZĂ SĂ FIE FOLOSITE ÎN ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE IUNIE 2009

1

Observaţii: 1.

Aceste indicaţii se doresc a fi un manual pentru toate părţile implicate direct sau indirect ce utilizează directiva 94/9/CE, numită şi directiva de produse ATEx (Atmosfere explozive). Se atrage atenţia cititorilor asupra faptului că acest ghid are ca scop doar facilitarea aplicării directivei 94/9/CE şi textul directivei 94/9/CE are valoare juridică obligatorie. Totuşi, acest document reprezintă o referinţă pentru asigurarea unei aplicări întocmai a directivei de către toţi acţionarii. Aceste indicaţii au ca scop asigurarea unei mişcări libere a produselor 1) în Uniunea Europeană2) printr-o punere de acord între experţii guvernamentali şi alte părţi implicate din statele membre.

2.

Aceste indicaţii au fost întocmite de servicii competente ale Directoratului General – Departamentul pentru Întreprinderi şi Industrie a Comisiei Europene în cooperare cu statele membre, reprezentanţi industriali europeni, organisme notificate şi organizaţii europene de standardizare. 3. Comisia Europeană îşi asumă sarcina de menţinere a acestui Ghid. Scopul nostru este să ne asigurăm că informaţiile furnizate sunt exacte şi de ultimă oră. Dacă ni se aduc la cunoştiinţă erori vom încerca să le corectăm. Comisia nu îşi asumă nici o răspundere cu privire la informaţiile furnizate în acest ghid.

Aceste informaţii:

4.



Au doar un caracter general şi nu se adresează unor situaţii specifice ale unor anumiţi indivizi sau anumite entităţi;



Nu au în mod necesar un caracter comprehensiv, complet, exact sau actualizat;



Se referă uneori la informaţii externe asupra cărora serviciile comisiei nu au nici un control şi pentru care Comisia nu îşi asumă nici o responsabilitate;



Nu reprezintă consultanţă legală sau profesională. Toate referinţele la marcajul CE şi Declaraţia CE de conformitate în acest Ghid au legătură doar cu directiva 94/9/CE. Pentru a introduce pe piaţa UE produsele ce intră sub incidenţa directivei 94/9/CE, trebuie aplicate toate celelalte legi relevante.

5 Alte indicaţii în special cu privire la tipul specific de produse se pot găsi pe adresa de internet a comisiei:

1)

În scopul acestui ghid, termenul de ”produs” include echipamente, sisteme de protecţie, dispozitive de securitate, control şi de reglare, componentele şi combinaţiile lor, aşa cum sunt definite în directiva 94/9/CE. 2) În conformitate cu înţelegerea legată de Zona Economică Europeană (EEA) (Decizia Consiliului şi a Comisiei 94/1/CE din 13 decembrie 1993 (OJEC nr.L1 din 3 ianuarie 1994, p.1), teritoriile Liechstein, Islanda şi Norvegia trebuie luate în considerare pentru implementarea Directivei 94/9/CE, cu aceleaşi drepturi ca şi pentru teritoriul Comunităţii. Atunci când în acest ghid se foloseşte expresia de Teritoriu Comunitar, acelaşi lucru se aplică şi teritoriului EEA.

2

CUPRINS Pagina

1.

INTRODUCERE.........................................................................................

2 OBIECTIVUL DIRECTIVEI ATEX 94/9/CE............................................................ 3 CONCEPTE GENERALE...................................................................................... 3.1Introducerea pe piaţă a produselor ATEX....................................... 3.2 Punerea în funcţiune a produselor ATEX......................................... 3.3 Producătorul..................................................................................... 3.3.1 Utilizarea serviciilor de subcontractare de către producător 3.3.2 Proceduri de evaluare a conformităţii bazate pe asigurarea calităţii ( Anexa IV, Anexa VII) 3.4 Realizarea de produse ATEX pentru propria folosinţă.................... 3.5 Reprezentat autorizat...................................................................... 3.6 Alte persoane responsabile pentru introducerea pe piaţă...................... 3.7 Echipamente........................................................................................... 3.7.1 Atmosfere potenţial expolozive........................................................................ 3.7.2 „ Propria sursă de aprindere”.................................................................................... 3.7.3 Echipamente neelectrice............................................................................... 3.7.4 Echipamente electrice..................................................................................... 3.7.5 Ansambluri ........................................................................................... 3.8 Sisteme de protecţie......................................................................................... 3.9 Componente...................................................................................................... 3.10 Dispozitive de securitate, control sau reglare aşa cum sunt definite în articolul 1.2...

4

ÎN CARE CAZURI SE APLICĂ DIRECTIVA 94/9/CE?........................... 4.1 Analiza ATEX....................................................................................................................... 4.1.1

Cum este definită o atmosferă explozivă în conformitate cu directiva 94/9/CE ?........

4.1.2

Ce tipuri de produse sunt incluse în directiva 94/9/CE ?........................................

4.2 Definirea Grupei şi Categoriilor ............................................................ 4.2.1

Grupa I....................................................................................................................

4.2.2

Grupa II...................................................................................................................

4.2.3

Nivele de protecţie pentru diferite categorii de echipamente...................................

4.3

Evaluarea de risc a produselor............................................................

5 ECHIPAMENTE

EXCLUSE

DE

LA

APLICAREA

DIRECTIVEI

94/9/CE............................................................................................................. 5.1 Excluderi în baza articolului 1.4 din Directiva 94/9/CE 5.2 Exemple de echipamente ce nu sunt acoperite de Directiva 94/9/CE 5.2.1. Produse „ simple” 5.2.2 Instalaţii 3

6 APLICAREA DIRECTIVEI 94/9/CE ÎMPREUNĂ CU ALTE DIRECTIVE APLICABILE................................................................................................... 6.1 Compatibilitate electromagnetică 2004/108/CEE (EMC) 6.2 Tensiune scăzută 2006/95/CEE (LVD) 6.3 Maşini 98/37/CEE (MD) 6.4 Transportul rutier al mărfurilor periculoase 94/55/CEE şi 98/91/CEE (ADR) 6.5 Echipamente individuale de protecţie 89/686/CEE (PPE) 6.6 Echipamente de presurizare 97/23/CEE (PED) 6.7 Vase de presurizare simple 87/404/CEE 6.8 Echipamente de uz casnic cu gaz 90/396/CEE (GAD) 6.9 Produse de construcţie 89/106/CEE (CPD) 7 PRODUSE ÎN FUNCŢIUNE REPARATE SAU MODIFICATE ŞI PIESE DE REZERVĂ................................................................................................. 7.1 Generalităţi 7.2 Definiţii 7.3 Produse recondiţionate 7.4 Produse reconfigurate 7.5 Produse modificate substanţial 7.6 Produse reparate 7.7 Piese de rezervă 8 PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII 8.1 Produse conforme cu directiva 94/9/CE................................................ 8.2 Derogări

excepţionale

de

la

Procedurile

de

evaluare

a

conformităţii................................................................................................. 9 ORGANISME NOTIFICATE.......................................... 9.1Desemnare......................................................................................................... 9.2 Coordonare şi cooperare.................................................................................. 9.3 Subcontractare.................................................................................................. 9.4 Reţinerea documentaţiei................................................................................... 9.5 Organismele notificate ce au cunoştinţă de produsele cu defect*de pe piaţă….. 10 DOCUMENTE DE CONFORMITATE.............................................................. 10.1

Documente emise de producător.................................................... 4

10.1.1 Declaraţia de conformitate CE.............................................. 10.1.2 Declaraţia scrisă de conformitate pentru componente......... 10.1.3 Documente ce însoţesc produsul........................................... 10.1.4 Reţinerea documentaţiei- asigurarea calităţii.............................. 10.1.5 Acceptarea rezulttaelor textelor efectuate de producător de către organismul notificat…………………………………………………….. 10.2 Documente eliberate de organismul notificat...................................... 10.3 Certificat de examinare de tip CE şi responsabilităţile acţionarilor 11 MARCARE................................................................... 11.1

Marcare CE................................................................................

11.2

Marcare suplimentară/specifică..................................................

11.3

Marcare suplimentară pentru standarde...................................

11.4

Marcarea componentelor...........................................................

11.5

Marcarea componentelor mici....................................................

11.6

Marcarea ansamblurilor..............................................................

12 CLAUZĂ ŞI PROCEDURĂ DE SECURITATE................................................. 13 STANDARDE EUROPENE ARMONIZATE...................................................... 13.1

Standarde

europene

armonizate

publicate

în

Jurnalul

Oficial.................................................. 13.2

Program de standardizare.............................................................

14 Adrese de internet folositoare.............................................................. Anexa I : Marcaj comunitar distinct (Ex)

luat din Directiva 84/47

/CEE ....................................................................................................................... ........ Anexa II: Lista de demarcaţie – produse ATEx……………………………………..

5

1.

INTRODUCERE

Obiectivul acestui ghid este acela de a clarifica anumite probleme şi proceduri la care se face referire în Directiva 94/9/CE3 în legătură cu echipamentele şi sistemele de protecţie ce urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive. Aceste indicaţii trebuie folosite împreună cu Directiva şi cu ghidul Comisiei Europene ,,Ghid pentru implementarea directivelor pe baza Noii Abordări şi a Abordării Globale (Ghidul Albastru)’’4. Aceste indicaţii nu se adresează doar autorităţilor competente din Statele Membre, ci şi principalilor operatori economici, cum ar fi producători, asociaţiile lor comerciale, organismelor însărcinate cu elaborarea de standarde şi a celor care au ca sarcină procedurile de evaluare a conformităţii. Acest document în primul rând trebuie să asigure că, atunci când este corect aplicat, această directivă va conduce la înlăturarea obstacolelor şi dificultăţilor legate de libera circulaţie a produselor pe teritoriul UE (vezi nota numărul 2 de la subsol). Trebuie notat faptul că afirmaţiile din aceste indicaţii fac referire doar la aplicarea directivei 94/9/CE, în cazul când nu există alte indicaţii. Toate părţile implicate trebuie să cunoască alte cerinţe, care pot, de asemenea, să fie aplicabile (a se vedea capitolul 6). Directiva 94/9/CE este o Directivă ,,Noua Abordare’’ ce formulează Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate şi lasă în sarcina standardelor, în primul rând a standardelor europene armonizate, să ofere expresia tehnică a cerinţelor relevante conţinute în directivă. Directiva 94/9/CE este o directivă armonizată în întregime, adică prevederile sale înlocuiesc legislaţia naţională şi europeană divergentă ce acoperă aceleaşi subiecte ce sunt stipulate în prezent de Directiva 94/9/CE. Începând cu 1 iulie 2003 a fost anulate toate celelalte regulamente naţionale relevante, iar Directiva 94/9/CE, aşa cum este transpusă ea în legislaţia naţională a statelor membre, este singurul instrument legal aplicabil. „Utilizarea” Directivelor Cititorul trebuie să fie conştient că în situaţia când produse ATEx urmează să fie utilizate la un loc de muncă se aplică de obicei legislaţia naţională şi comunitară ce are ca scop asigurarea securităţii angajaţilor. În acest scop se aplică diferite legislaţii pentru ramurile industriale de bază, extracţia cărbunelui şi a altor minerale din subteran, şi extragerea petrolului de pe platformele marine5. 3

Directiva Consiliului şi Parlamentului European 94/9/CE din 23 martie 1994 legată de armonizarea legislaţiei statelor membre privitoare la echipamente şi sistemele de protecţie ce urmează să fie folosite în atmosfere potenţial explozive.

OJ L 100, 19.4.1994, p.1. Amendată de Regulamentul (CE) nr.1882/2003 a Parlamentului şi Consiliului European din 29 septembrie 2003, O.J.L 284 , 31.10.2003, p.1, corectată prin erata, , O.J.L 21, 26.01.2000,p.42 şi prin erata O:J:L 304, 5.12.2000, p 19 4 http//europa.eu./comm/enterprise/newapproach/legislation/guide/legislation.htm 5 Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 Decembrie 1999 pentru cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor ce lucrează în atmosfere potenţial explozive.( Cea de-a 15-a directivă individuală în cadrul sensului articolului 16 (1) a Directivei 89/391/CEE ); OJ L 023, 28/01/2000 P.57-64. Directiva Consiliului 92/91/CE din 3 Noiembrie 1992 pentru cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor ce lucrează în domeniul extracţiei prin forare a mineralelor.( Cea de-a 11-a directivă individuală în cadrul sensului articolului 16 (1) a Directivei 89/391/CEE ); OJ L 348, 28/11/1992 p.924. Directiva Consiliului 92/104/CE din 3 Decembrie 1992 pentru cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor ce lucrează în domeniul extracţiei mineralelor la suprafaţă şi în subteran. (Cea de-a 12-a directivă individuală în cadrul sensului articolului 16 (1) a Directivei 89/391/CEE ); OJ L 404, 31/12/1992 p.10-25.

6

2.

Obiectivul directivei ATEX 94/9/CE

Obiectivul Directivei 94/9/CE valabil pentru teritoriul UE este de a asigura o mişcare liberă a produselor. Deci directiva, ce are la bază art. 95 din Tratatul CE, oferă cerinţe şi proceduri armonizate pentru stabilirea conformităţii. Directiva face observaţia că, pentru îndepărtarea barierelor comerciale prin intermediul Noii Abordări, specificată în Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1985 6 trebuie definite cerinţele esenţiale de securitate şi alte caracteristici relevante prin care urmează să se asigure un nivel ridicat de protecţie. Aceste Cerinţe Esenţiale de Sănătate şi Securitate (EHSRs) sunt enumerate în Anexa II a directivei 94/9/CE. Aceste cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate sunt specifice pentru:  Surse potenţiale de aprindere ale echipamentelor ce urmează să fie folosite în atmosfere potenţial explozive;  Sisteme individuale de protecţie ce vor intra în funcţiune după explozie şi care au ca prim scop oprirea imediată a exploziei şi /sau limitarea efectelor incendiilor şi presiunilor degajate de explozie;  Dispozitive de protecţie concepute pentru a asigura o funcţionare sigură a acestor echipamente în ceea ce priveşte sursa de aprindere şi o funcţionare sigură a sistemelor individuale de protecţie;  Componete fără funcţie individuală esenţiale pentru o funcţionare sigură a acestor echipamente sau a sistemulului (lor) individuale de protecţie. De la 1 iulie 2003, produsele pot fi plasate pe piaţa teritoriului UE 7 liber şi pot fi mutate şi utilizate în conformitate cu scopul proiectat şi în mediul previzibil pentru care au fost proiectate doar dacă sunt în conformitate cu directiva 94/9/CE (şi legislaţia relevantă). Directiva 94/9/CE oferă, pentru prima dată, Cerinţe armonizate pentru echipamentele neelectrice, echipamente ce urmează să fie utilizate în medii ce sunt potenţial explozive datorită pericolului de praf şi pentru sistemele de protecţie. De asemenea sunt incluse dispozitivele ce urmează să fie utilizate în exteriorul atmosferelor explozive care sunt necesare sau contribuie la o funcţionare în siguranţă a echipamentelor sau sistemelor de protecţie în ceea ce priveşte riscurile de explozie. Acesta reprezintă o extindere a domeniului de utilizare în comparaţie cu reglementările naţionale deja existente pentru echipamentele şi sistemele ce urmează să fie folosite în atmosfere potenţial explozive. Cerinţele pentru conformitate cu prevederile directivei 94/9/CE vor fi detaliate în următoarele capitole.

6

OJ No C 136, 4.6.1985 p.1 Directiva 94/9/CE se mai aplică şi în cadrul altor teritorii unde sunt valabile înţelegerile internaţionale adecvate. A se vedea adresa de internet DG Enterprise pentru detaliihttp:/europa.eu.int/comm/enterprise/atex/*internnationaldevelopment.htm. 7

7

3. CONCEPTE GENERALE8 Pentru domeniul de aplicare al acestui ghid, termenul de ,,produs” include echipamente, sisteme de protecţie, dispozitive de siguranţă, componente, împreună cu combinaţiile lor. Trebuie accentuat că directiva 94/9/CE conţine obligaţiile pentru persoanele ce introduc produse pe piaţă şi/sau pun în funcţiune produse, fie el producător, reprezentantul său autorizat, importator sau orice altă persoană responsabilă. Directiva nu reglementează utilizarea echipamentelor în atmosfere potenţial explozive ce sunt incluse de exemplu de directivele 1999/92/CE, 92/91/CE şi 92/104/CE9.

3.1

Plasarea produselor ATEx pe piaţă

Acest lucru înseamnă prima introducere pe piaţa comunitară, contra plată sau gratis, de produse în scopul distribuţiei şi/sau utilizării pe teritoriul comunitar. Observaţii: Conceptul de introducere pe piaţă determină momentul când produsul trece pentru prima dată de la stadiul de producţie la stadiul de comercializare în UE sau din stadiul de produs de import dintr-o ţară nemembră în stadiul de distribuţie şi/sau utilizare în UE. Deoarece conceptul de introducere pe piaţă se referă doar pentru produsele ce sunt disponibile pentru prima dată în UE pentru scop de distribuţie şi/sau utilizare în UE, directiva ATEx 94/9/CE include doar: a) produse noi realizate în UE, b) produsele „ca noi” în conformitate cu secţiunea 3.3 c) produse noi sau utilizate dintr-o ţară nemembră UE d)

produse noi sau „ca noi”etichetate de o persoană care nu este producătorul original.

Prevederile şi obligaţiile directivei legate de introducerea pe piaţă se aplică după data de 30 iunie 2003 pentru fiecare produs în mod individual şi nu depind de data şi locul de producere. Producătorul are responsabilitatea de a se asigura că toate produsele lui sunt în conformitate în caz că sunt în domeniul de aplicare al acestei directive. ,,Disponibilitate“ înseamnă transferul unui produs, ce este fie un transfer de proprietate sau un transfer fizic al unui produs, operaţie efectuată de producător, reprezentantul său autorizat în UE sau importator, către persoana responsabilă pentru distribuirea acestor produse pe piaţa UE sau trecerea produsului către consumatorul final, furnizorul intermediar sau utilizator; operaţia se efectuează în cadrul unei tranzacţii comerciale contra plată sau gratis, indiferent de instrumentul legal pe baza căruia s-a realizat transferul (vânzare, împrumut, închiriere, leasing, concesionare, sau orice alt tip de instrument comercial legal). La momentul transferului produsul ATEx trebuie să fie în conformitate cu directiva. Dacă un producător, reprezentantul său autorizat în UE sau un importator oferă produsele incluse în directivă într-un catalog, acestea sunt pasibile să nu fi fost introduse pe piaţă până în momentul când acestea sunt făcute disponibile pentru prima dată. Aceste produse oferite printr-un catalog pot să nu fie în conformitate deplină cu prevederile directivei 94/9/CE, dar acest lucru trebuie clar specificat în catalog. 8

Pentru definiţiile generale a se vedea de asemenea „Ghidul pentru implementarea directivelor pe baza noii abordării şi abordarea globală” („Ghidul Albastru”). Alte definiţii specifice pentru directiva 94/9/CE sunt incluse în capitolul 4 din acest Ghid. 9 A se vedea subsolul 5.

8

Plasarea produselor pe piaţă nu priveşte: -

transportul produselor de la producător către reprezentantul său autorizat stabilit în UE şi care este responsabil în numele producătorului pentru asigurarea conformităţii cu directiva; importurile în UE cu scop de re-exportare, adică la operaţii de pregătire;

-

realizarea de produse în UE pentru export în ţări nemembre ale UE;

-

prezentarea de produse în cadrul târgurilor şi expoziţiilor 10. Acestea pot să nu fie în conformitate totală cu prevederile directivei 94/9/CE, dar acest lucru trebuie clar afişat lângă produsele expuse.

Persoana care introduce produsul pe piaţa UE, fie el producător, reprezentantul său autorizat sau dacă nici unul din ei nu este din UE, importatorul sau orice altă persoană responsabilă, trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente declaraţia de conformitate CE. Acolo unde este posibil, trebuie să fie pusă la cerere la dispoziţia autorităţilor de reglementare, documentaţia tehnică într-o perioadă de timp acceptabilă (vezi anexele III, VI, VIII la directivă). Aceste documente trebuie menţinute de o astfel de persoană, pentru a fi la dispoziţia autorităţilor competente pentru o perioadă de 10 ani după producţia ultimului exemplar. Acest lucru este valabil atât pentru produsele realizate în UE cât şi pentru cele importate dintr-o ţară nemembră UE. 3.2

Punerea în funcţiune a produselor ATEx

Acest lucru înseamnă utilizarea pentru prima dată a produselor la care se face referire în directiva 94/9/CE pe teritoriul UE de către utilizatorul final. Observaţii Produsele acoperite de directiva 94/9/CE sunt considerate ca fiind puse în funcţiune atunci când sunt utilizate pentru prima dată. Totuşi, un produs este gata de utilizare imediat ce este pus pe piaţă şi care nu trebuie asamblat sau instalat şi când condiţiile de distribuţie (stocare, transport, etc.) nu influenţează caracteristicile de performanţă sau securitate ale produsului cu referire la EHSRs din Directiva 94/9/CEE, se consideră ca fiind pus în funcţiune în momentul când este plasat pe piaţă, dacă este imposibil să se determine când a fost utilizat pentru prima dată acest produs. 3.3

Producătorul

Este acea persoana fizică sau juridică ce produce un anumit produs sau este responsabilă pentru proiectarea şi construcţia produselor incluse de directiva ATEx 94/9/CE şi care comercializează respectivul produs pentru a le introduce pe piaţa UE în nume propriu sau marcă comercială proprie. Producătorul însuşi poate proiecta şi produce produsul sau alternativ el poate să utilizeze artcole gata cumpărate, servicii terţe de la subcontractori sau componente marcate CE sau nu pentru al ajuta în procesul de realizare a produsului.

10

A se vedea Articolul 2.3 din Directivă. Deşi sunt permise încercări pe astfel de produse neconforme în conformitate cu condiţiile de mai sus, prevederile naţionale asigură că astfel de încercări nu conduc la situaţii nesigure.

9

Oricine modifică în mod substanţial un produs, rezultând un produs ,,ca nou“ 11, astfel încât să afecteze caracteristicile sale (şi/sau performanţele) de sănătate sau securitate, cu scopul de a-l introduce pe piaţa UE, devine de asemenea producător. 3.3.1. Utilizarea serviciilor unui subcontractor de către producător: Producătorul poate să subcontracteze serviciile de proiectare, producţie, asamblare, ambalare, procesare sau etichetare pentru aşi introduce pe piaţă un produs sub propriul său nume şi astfel prezentându-se el însuşi ca producător, indiferent de implicarea sa în procesle de producţie fizică/reală. Atunci când se produce o astfel de subcontractare, producătorul trebuie să-şi menţină controlul general asupra produsului şi să se asigure că primeşte toate informaţiile necesare pentru aşi îndeplini responsabilităţile de producător în conformitate cu directiva. În aceste situaţii acesta nu se poate sustrage de la responsabilităţile sale ca şi producător deoarece este responsabil pentru aplicarea procedurilor relevcante de evaluarea conformităţii, inclusiv implicarea unui organism notificat în situaţia când directiva specifică acest lucru, de exyemplu pentru aprobarea şi realizarea supravegherilor periodice ale sistemului de management al calităţii al producătorului. 3.3.2 Procedurile de evaluare a conformităţii pe baza asigurării calităţii (Anexa IX, anexa VII) Datorită utilizării subcontractorilor, producătorul poate să nu fie capabil să demonstreze ( în faţa unui organism notificat) dacă propriul său sistem de asigurarea calităţii asigură conformittaea cu cernţele din directivă. Sistemul de asigurarea calităţii de producţie (Anexa IV) sau sistemul de asigurarea calităţii de produs (Anexa VII) la sediul de producţie al producătorului însuşi şi/sau al subcontractorilor trebuiue supus unei evaluări de către organismul notificat, inclusiv vizite periodice de auditare. Producătorul nu se bazează pe evaluările organismelor notificate ale terţelor părţi pentru a se susterage de la responsabilităţi în conformitate cu directiva. Organismul notificat nu va elibera subcontractorului o notificare de asigurare a calităţii în acest scop dacă subcontractorul nu deţine propriul său certificat de examinare de tip CE pentru acelaşi produs. În situaţia când producătorul utilizază un subcontractor pentru producţia sau etichetarea unui produs ce plasează acelaşi produs pe piaţă sub propriul său nume, este suficient ca producătorul să ceară un al doilea certificat pe baza certificatului subcontractorului. Producătorul trebuie să trimită: - certificatul original - o declaraţie eliberată de producătorul original conform căreia echipamentul ce urmează să fie produs sub numele agentului comercial va identic cu echipamentul original certificat - o copie a înţelegerii contractuale dintre A şi B. A se vedea de asemenea documentul de analiză întocmit de Comitetul Permanent ATEx „Certificate şi etichetare CE fără numele producătorului original” (http://ec.europa.eu/entreprise/atex/withoutname.htm) Observaţii 11

A se vedea capitolul 7 din acest ghid.

10

Producătorul este responsabil pentru: -

realizarea unei analize care să ateste dacă produsul său se supune directivei 94/9/CE şi care din cerinţe sunt aplicabile (după cum se detaliază în capitolul 4);

-

proiectarea şi realizarea produsului în conformitate cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate specificate în această directivă; -

respectarea procedurilor de evaluare a conformităţii produsului cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate specificate în această directivă (vezi art. 8).

-

Semnarea Declaraţiei sau a certificatului de conformitate.

-

Asigurarea marcajului şi a instrucţiunilor pentru o utilizarea sigură, întreţinere etc. în conformitate cu specificaţiile din Anexa II din Directivă.

Producătorul este singurul responsabil de conformitatea produsului cu directivele aplicabile. El trebuie să înţeleagă atât ideea cât şi realizarea produsului pentru a putea declara conformitatea cu toate prevederile şi cerinţele aplicabile din directivele relevante. Articolele 8 şi 10, împreună cu anexele lor asociate din Directiva 94/9/CE definesc obligaţiile producătorului în ceea ce priveşte evaluarea conformităţii, marcajul CE, declaraţia de conformitate CE, certificatul scris de conformitate (dacă este cazul) iar documentele pentru susţinerea declaraţiei de conformitate CE, împreună cu documentaţia tehnică trebuie ţinute pentru o perioadă de 10 ani după producerea ultimului exemplar de produs pentru a putea fi puse, la cerere, la dispoziţia autorităţilor competente. 3.4

Producţia de produse ATEx pentru uz propriu

Oricine pune în funcţiune produse incluse de directivă, pe care le-a produs pentru propriul uz, este considerat producător. Are obligaţia să se conformeze directivei în ceea ce priveşte operaţia de punere în funcţiune. 3.5

Reprezentant autorizat

Este persoana sau persoanele numite în mod expres de producător printr-un mandat scris pentru a acţiona în numele său în ceea ce priveşte anumite obligaţii ale producătorului în interiorul UE. Gradul până la care reprezentantul autorizat îşi poate lua angajamente în numele producătorului este restricţionat de articolele relevante din directivă şi determinat clar prin mandatul acordat de către acesta din urmă. De exemplu, el ar putea fi desemnat pentru a efectua testele pe teritoriul UE, pentru a semna declaraţia de conformitate CE, pentru a ataşa marcajul CE, sau pentru a păstra, declaraţia de conformitate CE şi documentaţia tehnică aferentă în UE la dispoziţia autorităţilor competente. Sistemul de evaluare a calităţii aparţinând reprezentantului autorizat / persoanei responsabile nu va fi supus evaluării realizate de un organism notificat, ci sistemul de evaluare a calităţii ce aparţine producătorului de drept. Nu este rezonabilă evaluarea sistemului de asigurare a calităţii ce aparţine persoanei care nu produce respectivul produs. Totuşi dacă reprezentantul autorizat efectuează încercările şi/sau verificările specificate de directivă pentru determinarea conformităţii cu cerinţele esenţiale de asigurarea sănătăţii şi securităţii, acesta trebuie supus la o evaluare pentru asigurarea calităţii. 11

Observaţii : Articolele 8 şi 10, împreună cu anexele 3-9 din Directiva 94/9/CE definesc obligaţiile reprezentantului autorizat din UE în ceea ce priveşte evaluarea conformităţii, marcajul CE, declaraţia de conformitate CE, aranjamentele pentru deţinerea acestei declaraţii pentru conformitate CE, împreună cu documentaţia tehnică trebuie ţinute pentru o perioadă de 10 ani după producerea ultimului exemplar de produs pentru a putea fi puse la dispoziţia autorităţilor competente.

3.6

Alte persoane responsabile pentru punerea pe piaţă

În cazul când nici producătorul, nici reprezentantul autorizat nu sunt stabiliţi în UE, orice altă persoană rezidentă în UE şi care introduce un produs pe piaţa UE are aceleaşi obligaţii în conformitate cu domeniul de aplicare a acestei directive. Singura obligaţie este aceea de a păstra disponibilă documentaţia necesară pentru o perioadă de 10 ani după ce a fost fabricat ultimul produs pentru autorităţile competente. În calitatea lor de ,,persoană responsabilă pentru punerea pe piaţă”, ei nu îşi vor asuma alte responsabilităţi care sunt prevăzute pentru producător sau reprezentantului său autorizat (de exemplu semnarea declaraţiei de conformitate CE).

3.7

Echipamente12

Echipamentele13, aşa cum sunt definite de Directiva 94/9/CE, înseamnă maşini, aparatură, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi aparate de măsură şi control, sisteme de detecţie şi prevenire care, fie separat sau împreună, au ca scop generarea, transferul, stocarea, măsurarea, controlul şi conversia energiei sau prelucrarea materialului şi care pot produce o explozie prin propriile surse potenţiale de aprindere14.

3.7.1 Atmosfere potenţial explozive Doar echipamentele (fie în întregime sau în parte) utilizate în atmosfere potenţial explozive se consideră că intră în domeniul de aplicare al acestei directive. Dacă un produs ce conţine o atmosferă potenţial explozivă, de exemplu un vas, conţine el însuşi un echipament ce este în conformitate cu definiţia din această directivă, atunci acest echipament se consideră într-o atmosferă potenţial explozivă şi deci se supune specificaţiilor din această directivă. Dacă un echipament ce conţine o atmosferă potenţial explozivă poate, datorită construcţiei sale, a modului său de funcţionare etc. să creeze o atmosferă potenţial explozivă care să-l înconjoare în totalitate sau parţial, atunci acest echipament se consideră într-o atmosferă potenţial explozivă şi deci se supune specificaţiilor din această directivă.

O a treia situaţie ar fi aceea cînd poate să nu existe doar o atmosferă potenţial explozivă înconjurătoare ci şi un proces ce necesită ca un astfel de amestec să intre şi/sau să fie eliberat de respectivul produs. De asemenea trebuie luată în considerare interfaţa dintre echipament şi procesul de intrare/ieşire. Aceasta poate în anumite cazuri să facă ca echipamentul să aibă mai mult de o categorie, una (sau mai multe) pentru atmosfera externă şi alta pentru atmosfera de prelucrare. 3.7.2 „Propia” sursă de aprindere 12

Este clar că datorită numărului de versiuni de traducere a directivelor ATEx anumite definiţii se pot interpreta în diferite feluri. Informaţiile furnizate aici au ca scop informarea părţilor interesate prin EEA în legătură cu abordarea comună asupra căreia s-a căzut de acord în statele membre. Totuşi nu are nici un impact asupra oricărei versiuni traduse aşa cum este implementată în legislaţia naţională şi nici asupra dreptului producătorului de a-şi alege calea pe care o doreşte. 13 Articolul 1.3 (a) din Directivă. 14 Ca urmare a discuţiilor din Comitetul Permanent şi din organismele de standardizare trebuie observat că echipamentul cu securitate intrinsecă este inclus în domeniul de aplicare al acestei directive.

12

Un alt element important al echipamentelor în sensul Directivei este acela că trebuie să aibă propia sursă potenţială de aprindere. Surse potenţiale de aprindere pot fi: scânteile electrice, arcurile electrice, descărcările electrostatice, undele electromagnetice, radiaţiile ionizante, suprafeţe fierbinţi, gaze fierbinţi şi flăcări, scântei mecanice, radiaţii optice, iniţierea chimică a flăcărilor 15, compresie. În anumite cazuri un produs poate să conţină doar o atmosferă potenţial explozivă ce este aprinsă în mod deliberat. În mod clar această situaţie nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE dacă nu există alte pericole relevante. Majoritatea echipamentelor produse în conformitate cu Directiva pentru echipamente pe gaz 90/396/CEE vor intra în această categorie. Se poate spune că un echipament are propia sursă potenţială de aprindere dacă atunci când este utilizat în conformitate cu destinaţia (inclusiv defecţiuni, etc. până la o anumită limită în funcţie de propia categorie- vezi anexa 1 din Directivă) într-o atmosferă potenţial explozivă, poate să o aprindă pe aceasta dacă nu se iau măsurile de securitate specifice. Deci echipamentul trebuie să asigure nivelul necesar de protecţie. Pentru a asigura acest nivel de protecţie pot fi aplicate diferite metode sau tehnici, de exemplu securitate intrinsecă, presurizare, securitate mărită, etc. Multe piese se fac din materiale plastice (polimeri) ce au o conductibilitate electrică foarte scăzută. Acestea se pot încărca electrostatic, de exemplu prin frecare, sau dacă există praf sau lichid pe suprafaţa acestuia. Totuşi în majoritatea cazurilor acest fenomen poate fi controlat de utilizator, iar dacă acestea sunt utilizate în zone cu pericol trebuie evaluate şi controlate în conformitate cu cerinţele din legislaţia comunitară sau naţională relevantă (de exemplu Directiva 1999/92/CE 16). În toate situaţiile utilizatorul acestor echipamente trebuie să ia în considerare aceste surse de aprindere atunci când efectuează o evaluare de risc la un loc de muncă. Exemple în acest sens sunt containerele din plastic utilizate pentru transportul produselor chimice, a conductelor din polietilenă, găleţi şi scaune. Dacă sigura sursă de încărcare electrostatică rezultă dintr-un proces, aceste articole nu sunt considerate ca având propria sursă de aprindere şi nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CEE. În aceste cazuri nu trebuie să poarte marcajul Ex sau CE în conformitate cu Directiva 94/9/CE. Dacă un component din polimeri urmează să fie încorporat într-un echipament ATEx ce se poate încărca prin mişcarea echipamentului (de exemplu paletele unui ventilator) sau datorită utilizării efective a echipamentului, acesta poate fi clasificat ca şi parte ordinară (comună) a echipamentului cu propietăţi specifice (de exemplu sunt disipative electrostatic) sau ca şi componete ATEx dacă sunt introduse pe piaţă în mod special pentru această utilizare. 3.7.3 Echipamente neelectrice.

15

Trebuie luat în considerare excluderea specifică de la articolul 1(4) din directiva 94/9/CE a echipamentelor unde riscul de explozie rezultă exclusiv din prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile. 16 A se vedea nota de subsol 5

13

Dacă un echipament neeelectric are o sursă de aprindere potenţială aceasta este în majoritatea cazurilor datorită părţilor mobile capabile să creeze un risc de aprindere potenţial, fie datorită suprafeţelor fierbinţi sau scânteilor de frecare. Exemple în acest sens sunt: dispozitivele cu angrenaje, ventilatoare, compresoare, dispozitive de amestecare, dispozitive de frânare. Echipamentele mecanice de acest tip trebuie de obicei conectate la o sursă de putere cum ar fi motor electric. Plasate împreună pe piaţă în această formă pot forma un ansamblu, a se vedea secţiunea 3.7.5. Echipamentele mecanice pot fi echipate cu un termocuplu sau un dispozitiv de măsurare similar ce generează doar curenţi sau tensiuni foarte scăzute. Dacă aceste dispozitive de măsurare pot fi considerate ca şi „aparatură simplă” aşa cum se specifică în secţiunea 5.2.1 şi nu există alte părţi electrice, echipamentul trebuie să urmeze procedurile de evaluarea conformităţii pentru echipamentele neelectrice. Dacă echipamentele conţin aparatură electrică ce poate fi clar separată, procedura de evaluare a conformităţii pentru părţile neelectrice poate fi făcută separat dacă se aplică condiţiile de la 3.7.4 (de exemplu pompe). Dacă echipamentele electrice montate pe echipamente neelectrice nu sunt „aparatură simplă”, deobicei se consideră că produsul este un ansamblu (a se vedea capitolul pentru ansambluri). Trebuie luate în considerare toate sursele potenţiale de aprindere pentru echipamentele ce intră în domeniul de aplicare. Pentru o listă cu sursele potenţiale de aprindere se vor consulta standardele armonizate relevante pentru echipamente. În multe cazuri echipamentele sunt şi maşinile ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 98/37/CEE, a se vedea secţiunea 6. Multe componente mecanice se mişcă foarte încet sau au o alimentare de putere foarte mică. Aceste echipamente nu pot forma suprafeţe fierbinţi sau alte surse de aprindere chiar şi în cazul unor deficienţe de funcţionare rare. Producătorul trebuie să evalueze dacă aceste echipamente sunt capabile potenţial să aprindă o atmosferă explozivă, iar în caz negativ nu vor fi clasificate ca şi echipamente ATEx şi nu vor fi marcate în conformitate cu Directiva 94/9/CE (a se vedea capitolul 5.2.1). 3.7.4

Echipamente electrice

Directiva 94/9/CEE nu defineşte „echipamentele electrice”. Totuşi deoarece astfel de echipamente se supun propriei proceduri de evaluare a conformităţii, ar fi bine definirea acestora, această definiţie fiind general acceptată de majoritatea statelor membre după cum urmează: Echipament electric: echipamente ce conţin elemente electrice utilizate pentru generarea, stocarea măsurarea distribuţia şi conversia energiei electrice, pentru controlarea funcţionării altor echipamente prin mijloace electrice sau prelucrarea materialelor cu aplicarea directă a energiei electrice. Trebuie notat faptul că un produs final asamblat ce utilizează atât elemente electrice cât şi cele mecanice nu au nevoie de o evaluare ca şi echipament electric dacă combinaţia nu conduce la pericole de aprindere suplimentare pentru acest ansamblu (pentru detalii suplimentare a se vedea secţiunea 3.7.5). 3.7.5 Ansambluri

14

Din termenul „împreună” de mai sus se înţelege că un ansamblu format prin combinaţia a două sau mai multe bucăţi de echipament, împreună cu componentele, dacă este necesar, trebuie să fie considerat ca un produs, ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE (a se vedea nota de subsol 1) cu condiţia ca acest ansamblu să fie introdus pe piaţă şi-sau pus în funcţionare ca o unitate funcţională de sine stătătoare de către o persoană responsabilă (care va fi în acest moment producătorul respectivului ansamblu). Astfel de ansambluri pot să nu fie gata de utilizare dar necesită o instalare adecvată. Instrucţiunile (Anexa II, 1.0.6.) trebuie astfel întocmite încât să se asigure conformitatea cu Directiva 94/9/CE, fără o altă evaluare ulterioară a conformităţii, cu condiţia ca instalatorul să fi urmat corect instrucţiunile. În cazul unul ansamblu format din mai multe bucăţi diferite de echipamente, aşa cum sunt definite de Directiva 94/9/CE, şi care au fost anterior introduse pe piaţă de diferiţi producători, aceste articole de echipamente trebuie să fie fiecare în conformitate cu directiva, inclusiv o evaluare adecvată a conformităţii, marcarea CE, etc. Producătorul ansamblului poate presupune conformitatea acestor bucăţi de echipamente şi îşi poate restrânge propria evaluare de risc a ansamblului la acele pericole suplimentare de aprindere şi la alte riscuri relevante (aşa cum sunt definite în Anexa II) ce devin relevante datorită asamblării finale. Dacă se identifică pericole suplimentare de aprindere este necesară o nouă evaluare a conformităţii ansamblului în legătură cu aceste riscuri suplimentare. La fel, cel care realizează asamblarea poate presupune, conformitatea componentelor ce sunt însoţite de un certificat eliberat de producătorul lor, prin care se declară conformitatea acestor componente (Articolul 8.3, a se vedea şi capitolul 10). Totuşi dacă producătorul ansamblului integrează părţi fără marcaj CE (deoarece sunt piese pe care le-a produs el însuşi sau piese pe care le-a primit de la furnizor pentru a le prelucra ulterior) sau componente ce nu sunt însoţite de certificatul mai sus menţionat, acesta nu trebuie să presupună conformitatea respectivelor părţi, iar evaluarea sa de conformitate pentru ansamblu trebuie să includă şi respectivele părţi. A se nota faptul că propria evaluare de risc a producătorului nu exclude în mod necesar utilizarea de organisme notificate în procedura (procedurile) aplicabile de evaluare a conformităţii. Pentru a se clarifica conceptul de „ansamblu” în spiritul Directivei 94/9/CEE, poate fi utilizată o combinaţie pompă/motor electric proiectată pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive. 1) Pentru scopul Directivei 94/9/CE o pompă cu motor cu tub separat formează un singur articol de echipament în ceea ce priveşte pericolul de aprindere, adică pompa şi motorul electric nu pot fi considerate separat atunci când se face evaluarea riscului de explozie. În acest caz unitatea ca un întreg trebuie să fie supusă procedurii de evaluare a conformităţii pentru echipamente electrice. Acelaşi lucru se aplică de exemplu pentru un ventilator electric unde ventilatorul este parte integrantă a motorului. 2.a) În anumite cazuri pompa şi motorul electric pot fi luate în considerate separat deşi formează o unitate funcţională. Dacă în aceste cazuri nu există un risc suplimentar de aprindere ca rezultat a asamblării pompei şi motorului, această unitate funcţională ca şi întreg nu formează un singur articol de echipament ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Vor fi considerate deci o combinaţie de „articole de echipamente 15

individuale” din punct de vedere al protecţiei la explozie. În acest caz producătorul pompei şi motorul electric trebuie să asigure o declaraţie de conformitate EC pentru fiecare articol. 2.b) Totuşi un producător poate să aleagă să furnizeze pompa şi motorul în conformitate cu specificaţiile de la 2.a) cu o declaraţie de conformitate pentru ansamblul ca şi întreg. În acest caz este necesară o clarificare suplimentară în ceea ce priveşte obligaţiile celui ce asamblează atunci când se utilizează doar produse conforme ATEx CE (cum ar fi echipamente şi sisteme de protecţie autonome). În acest caz este clar că cel ce asamblează trebuie să facă o evaluare a riscului de aprindere pentru a se asigura că natura articolelor încorporaţiilor şi a ansamblului nu au alterat caracteristicile de explozie ale produselor în ceea ce privesc cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate. Dacă cel ce asamblează este nesigur în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare trebuie cerută consultanţă tehnică ce trebuie respectată în tocmai! . De exemplu acesta poate fi cazul când un producător de echipamente mecanice trebuie să conecteze împreună diferite piese de echipamente electrice ATEx ca parte a ansamblului. După ce asamblatorul a realizat cu succes o astfel de evaluare şi nu s-au identificat riscuri de aprindere suplimentare, s-a căzut de acord că trebuie să întocmească un dosar tehnic, să aplice marcajul CE şi Ex în conformitate cu Anexa II 1.0.5 din Directivă, pentru ansambluri, trebuie să indice destinaţia utilizării, să semneze declaraţia de conformitate EC ce acoperă întreg ansamblul indicând specificaţiile tehnice/standardele utilizate (de exemplu pentru interconectările electrice) şi să asigure instrucţiunile pentru o utilizare în siguranţă. Deci asamblatorul are o responsabilitate completă pentru asamblare. Această procedură nu necesită implicarea organismului notificat. 2.c) Dacă există un risc suplimentar de aprindere ca rezultat al asamblării pompei şi motorului sau dacă un articol nu este încă deplin conform cu Directiva, ansamblul trebuie supus unei proceduri complete de evaluare a conformităţii adecvate pentru categorie. Ansamblurile pot fi plasate pe piaţă în mai multe moduri : 3.7.5.1Ansambluri ce reprezintă configuraţii ale părţilor cu specificaţii complete În acest caz producătorul a definit deja una sau mai multe combinaţii invariabile de părţi componente şi le-a introdus pe piaţă ca o unitate / unităţi funcţionale de sine stătătoare. Un exemplu, în acest sens poate fi aparatura de măsură şi control formată dintr-un senzor, un transmiţător, barieră Zener şi o sursă de alimentare dacă, este furnizată de producător. Părţile mai sus menţionate sunt asamblate de aceeaşi persoană (producătorul ansamblului) şi puse pe piaţă ca o singură unitate funcţională. Respectiva persoană îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea cu directiva a întregului ansamblu. Declaraţia de conformitate EC, cât şi instrucţiunile de utilizare trebuie să facă referire la ansamblu ca un întreg. Trebuie să rezultate clar (de exemplu prin anexarea unei liste a tuturor părţilor componente şi/sau a unei liste cu informaţiile legate de securitate) care este /sunt combinaţia/combinaţiile ce formează ansamblul. Producătorul îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea cu directiva şi deci trebuie să ofere instrucţiuni clare pentru asamblare/instalare/funcţionare/întreţinere etc. în instrucţiunile de utilizare, în conformitate cu anexa II 1.0.6. 3.7.5.2 Ansambluri cu configuraţii diferite În acest caz producătorul a definit, o gamă întreagă de părţi componente diferite şi care formează un ,,sistem modular″. Fie el, fie utilizatorul/instalatorul va selecta şi va combina 16

părţi din această gamă pentru a forma un ansamblu ce va servi ulterior pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. Un exemplu poate fi un sistem modular pentru un întrerupător şi aparat de control al turaţiei antideflagrant, format dintr-o gamă de capsulări antigrizutoase de diferite mărimi, o gamă de întrerupătoare, borne, întrerupătoare, etc. Deşi în acest caz părţile componente nu sunt, în mod necesar asamblate într-un întreg de către producătorul ansamblului şi plasat pe piaţă ca o unitate funcţională de sine stătătoare, producătorul răspunde de conformitatea ansamblului în măsura în care părţile sale componente sunt alese dintr-o gamă bine definită şi apoi selectate şi combinate în conformitate cu instrucţiunile sale. Declaraţia de Conformitate EC, cât şi instrucţiunile de utilizare trebuie să considere ,,sistemul modular″ ca un întreg. Trebuie să fie clar care sunt părţile ce formează sistemul modular şi cum urmează să fie selectate pentru a forma un ansamblu conform. Deci producătorul trebuie, în conformitate cu Anexa II 1.0.6., să furnizeze instrucţiuni clare pentru selectarea părţilor componente şi asamblarea/instalarea/funcţionarea/întreţinerea etc. în conformitate cu instrucţiunile de utilizare. Evaluarea conformităţii unui astfel de sistem modular poate fi făcută prin evaluarea, cel puţin, a acelor configuraţii posibile şi mai utilizate, care sunt cele mai nefavorabile în ceea ce priveşte riscurile relevante (cazurile cele mai defavorabile). Dacă respectivele configuraţii sunt considerate conforme cu EHSR din Directiva 94/9/CE, producătorul poate concluziona conformitatea şi a restului configuraţiilor. Dacă ulterior sunt adăugate la,,sistemul modular″, alte părţi componente va fi necesară o nouă identificare şi reevaluare pentru cazurile cele mai nefavorabile. Tabelul de la pagina următoare oferă o trecere în revistă pe scurt a diferitelor situaţii în ceea ce priveşte ansamblurile.

17

Tabelul 1 Rezumatul cerinţelor pentru asamblări Situaţie : 1 - părţi: Ansamblul este compus din : 2. Configuraţie : Ansamblul este introdus pe piaţă ca şi 3. Rezultat : Producătorul poate presupune conformitatea pentru 4. Evaluarea Conformităţii (CA)

Echipamente, sisteme de protecţie, dispozitive (Art.1.2.), toate cu marcajul CE ( însoţite de un certificat de conformitate),şi părţile componente însoţite de o declaraţie în scris (Art.8.3.( (părţi componente cu conformitate demonstrată(*) Configuraţie (ii) exact definită (e) Un „sistem modular” format din părţi componente ce sunt special selectate şi configurate pentru a servi unui anumit scop, chiar de utilizator / instalator Toate părţile componente

Toate părţile componente.

CA trebuie să includă întreaga configuraţie în ceea ce priveşte toate riscurile ce pot apare prin interacţiunea părţilor componente combinate în cadrul utilizării propuse.

CA trebuie să includă cel puţin acele configuraţii posibile şi mai des utilizate şi care sunt evaluate ca fiind cele mai nevaforabile în ceea ce priveşte toate riscurile ce pot apare din interacţiunea părţilor combinate în cadrul utilizării propuse.

A se vedea şi Nota (*)

Echipamente sisteme de protecţie, dispozitive (Art.1.2.), inclusiv şi fără marcajul CE şi părţile componente neînsoţite de o declaraţie în scris (Art.8.3.). (Părţi componente fără conformitatea demonstrată). Configuraţie (ii) exact definită (e) Un „sistem modular” format din părţi componente ce sunt special selectate şi configurate pentru a servi unui anumit scop, chiar de utilizator / instalator Doar acele părţi componente ce au Doar acele părţi componente ce au conformitatea demonstrată. conformitatea demonstrată. CA trebuie să includă : toate părţile componente fără conformitatea demonstrată în ceea ce privesc toate riscurile şi toate configuraţiile în ceea ce privesc toate riscurile ce pot apare din interacţiunea părţilor combinate. Ambele cu respectarea utilizării propuse.

A se vedea şi Nota (*)

•

•

CA trebuie să includă : toate părţile componente fără conformitatea demonstrată ce sunt componente ale sistemului modular în privinţa tuturor riscurilor; şi cel puţin acelea cu configuraţii posibile şi cel mai des utilizate şi care sunt evaluate a fi cel mai defavorabile în privinţa tuturor riscurilor ce pot apare prin interacţiunea părţilor combinate. Ambele cu respectarea utilizării propuse.

5. Informaţie care se furnizează: a.- de Declaraţie de conformitate EC. b.- de instrucţiunile de instalare şi utilizare.

a)

identificarea tuturor părţilor ce formează ansamblu ce sunt echipamente ATEx de drept şi care au fost evaluate separat;

b)

instrucţiunile pentru instalare şi utilizare, suficiente pentru a asigura că ansamblul rezultat este în conformitate cu toate EHSRurile relevante din directiva 94/9/CE.

a) identificarea tuturor părţilor ce formează un sistem modular ce sunt echipamente ATEx de drept şi care au fost evaluate separat;

b) instrucţiunile pentru selectarea părţilor componente, ce urmează să fie combinate, pentru a îndeplini scopul cerut şi instrucţiunile de instalare şi utilizare, suficiente pentru a asigura că ansamblul rezultat este în conformitate cu toate EHSR-urile relevante din Directiva 94/9/CE

a)

identificarea tuturor părţilor ce formează ansamblul ce sunt echipamente ATEx de drept şi care au fost evaluate separat;

b)

instrucţiunile pentru instalare şi utilizare, suficiente pentru a asigura că ansamblul rezultat este în conformitate cu toate EHSRurile relevante, din Directiva 94/9/CE.

a.- identificarea tuturor părţilor ce formează un sistem modular ce sunt echipamente ATEx de drept şi care au fost evaluate separat. b.- instrucţiunile pentru selectarea părţilor componente ce urmează să fie combinate pentru a îndeplini scopul cerut şi instrucţiunile de instalare şi utilizare, suficiente pentru a asigura că ansamblul rezultat este în conformitate cu toate EHRR-urile relevante din Directiva 94/9/CE.

(*)NOTĂ: O declaraţie de conformitate scrisă pentru un component nu poate garanta în general securitatea echipamentului în care acesta urmează să fie încorporat, deoarece nu este posibil să se prevadă toate utilizările posibile pentru un component. În acest caz trebuie realizată o analiză şi o evaluare suplimentară de către un organism notificat atuncdi când acest lucru este necesar.

16

3.8.-

Sisteme de protecţie

Sistem de protecţie 17 sunt dispozitive, altele decât părţile componente ale echipamentelor definite mai sus, ce au ca scop oprirea imediată a exploziilor incipiente şi/sau limitarea domeniului efectiv al unei explozii şi care sunt introduse pe piaţă separat pentru utilizare ca şi sisteme autonome. Exemplu de sisteme de protecţie autonome : • opritoare de flacără; • sisteme de descărcare la explozie (utilizând de exemplu plăci de siguranţă contra supraîncărcării, uşi de siguranţă contra exploziilor, panouri de aerisire, etc.) ; • bariere de stingere. • Sisteme de limitare a exploziilor Este clar că anumite produse simple utilizate în minele de cărbune acţionează ca şi sisteme de protecţie dar nu fac obiectul provederilor din Directivă ( de ex. praful de cretă de pe platforme). Din funcţionarea pentru care au fost proiectate rezultă clar că sistemele de protecţie vor fi, cel puţin parţial, instalate şi utilizate într-o atmosferă potenţial explozivă. Deoarece un sistem de protecţie are ca scop eliminarea sau reducerea efectelor periculoase ale unei explozii (o funcţie de siguranţă), acesta se supune Directivei indiferent dacă are sau nu propria sursă potenţială de aprindere. În acest prim caz trebuie să fie în conformitate şi cu EHSR-urile specifice pentru echipamente. În conformitate cu articolul 1.3 (b) sistemele de protecţie sunt introduse pe piaţă separat pentru utilizare ca şi sisteme autonome 18 . În consecinţă conformitatea lor cu EHSR-urile relevante din Anexa II trebuie evaluată în conformitate cu articolul 8 (2) şi acestea trebuie marcate în conformitate cu articolul 10 (2). Desigur „sistemele de protecţie” pot fi introduse pe piaţă şi ca parte integrantă a unui echipament. Din punct de vedere tehnic acestea rămân „sisteme de protecţie” datorită funcţiei pe care o îndeplinesc dar nu sunt considerate sisteme de protecţie autonome în sensul dat de directivă privind evaluarea de conformitate şi marcajul. În aceste cazuri conformitatea lor se evaluează în cursul evalării de conformitate a echipamentului în care sunt integrate cu utilizarea procedurilor din articolul 8 în conformitate cu grupa şi categoria respectivului echipament. Nu sunt marcate separat. Este totuşi important de remarcat că EHSR-urile specifice din Anexa II.3 se aplică şi pentru „sistemele de protecţie „ integrate. 3.9.-

Componente

Cele două elemente pentru componente 19 sunt definitorii deoarece sunt:  esenţiale pentru o funcţionare în siguranţă a sistemelor şi echipamentelor de protecţie în ceea ce priveşte protecţia la explozie (în caz contrar nu ar fi fost necesar să se supună Directivei);  nu au funcţie autonomă (a se vedea 3.8) (în caz contrar ar fi trebuit să fie considerate echipamente, sisteme de protecţie sau dispozitiv în conformitate cu articolul 1 (2)). 17

Articolul 1.3(b) din Directivă. A se vedea erata la versiunea în limba engleză a Directivei 94/9/CE (Oj L 21.26.1.2000) 19 A se vedea articolul 1.3 (c) din Directivă. 18

17

Se consideră că un produs are funcţionare autonomă dacă poate fi utilizată în siguranţă pentru a susţine sau pentru a ajuta la susţinerea uneia sau mai multe din funcţiile proiectate în conformitate cu articolul 1.2 sau articolul 1. 3 (a) sau (b) fără a fi necesară adăugarea unor altor părţi componente. Acest lucru nu exclude faptul că trebuie respectate instrucţiunile de utilizare şi instalare. Anumite tipuri de produse pot, în funcţie de extensia evaluării conformităţii ce a fost deja făcută înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune, fi considerate ca fiind cu sau fără funcţionare autonomă. Dacă funcţionarea produsului poate fi asigurată fără alte părţi componente atunci, acolo unde este relevant, poate să nu fie considerat ca şi component. Componentele ce urmează să fie încorporate în echipamente sau sisteme de protecţie, şi care sunt însoţite de un certificat de conformitate inclusiv de o declaraţie a parametrilor lor şi cum trebuie să fie încorporate în produse (vezi Art.8(3)), sunt considerate a fi conforme cu prevederile aplicabile din Directiva 94/9/CE. Componentele Ex, aşa cum sunt definite în standardele europene armonizate în conformitate cu Directiva ATEx 94/9/CE sunt componente în sensul specificat de ATEx. Componentele nu trebuie să aibă marcajul CE ataşat în cazul când acest lucru nu este specificat de alte directive (de exemplu Directiva EMC 2004/336/CEE). Exemple de articole ce pot fi introduse pe piaţă ca şi componente dacă se specifică clar destinaţia lor de a fi încorporate în produse ATEx: • • • • • • • • • • • •

borne; ansambluri de butoane; relee; capsulări antideflagrante goale; balasturi pentru lămpi fluorescente, relee şi contactoare încapsulate cu borne şi/sau conductori mobili. frâne pentru maşini proiectate ca parte componentă a echipamentelor ATEx containere presurizate inclusiv pulberea de limitare ce formează parte componentă a sistemului de limitare la explozie curele de transportor pentru transportoare ce transportă prafuri combustibile sisteme neautonome de protecţie furtunuri de aspirare utilizate cu dispozitive de curăţare cu vaccum furci pentru elevatoare.

În conformitate cu Articolul 8.3, conformitatea elementelor trebuie evaluată cu ajutorul aceloraşi proceduri ca şi cele utilizate pentru echipamente, sisteme de protecţie sau dispozitive în conformitate cu Articolul 1(2) în care urmează să fie integrate. Anumite componente pot fi plasate într-o categorie, caz în care acestea vor fi întotdeauna utilizate în echipamente de aceaşi categorie. Alte componente pot fi utilizate pe o scară mai mare, deci nefiind posibilă definirea unei singure categorii. Suplimentar anumite părţi componente de exemplu pentru sisteme de protecţie autonome nu trebuie să poarte o categorie deoarece sistemele de protecţie însele nu sunt împărţite în categorii. Depinde de detaliile specificate 18

în documentaţiile furnizate (de exemplu acolo unde este relevant printr-o certificare scrisă a conformităţii). De exemplu, curelele de acţionare, lagărele, diodele Zener, etc. nu sunt introduse în mod normal pe piaţă cu intenţia explicită de a fi încorporate în echipamente, sisteme de protecţie sau dispozitive în conformitate cu Articolul 1.2, ci doar cu scop tehnologic general. Conformitatea lor (adică adaptabilitatea lor pentru scopul lor de utilizare, în ceea ce priveşte securitatea produselor în care sunt încorporate) trebuie evaluată în cursul evaluării conformităţii produsului ca întreg. Dacă urmează să fie plasate pe piaţă ca componente, cu intenţia explicită de a fi încorporate în echipamente, sisteme de protecţie sau dispozitive în conformitate cu Articolul 1.2 (cum ar fi de exemplu în blocuri de borne antideflagrante cu securitate mărită, capsulări antideflagrante etc.), acestea trebuie evaluate separat, în conformitate cu Art. 8.3 şi însoţite de un certificat de conformitate, în conformitate cu Art. 8.3. În caz contrar, Statele Membre pot interzice, restricţiona sau împiedica introducerea lor pe piaţă (Art. 4.2) şi nu se poate presupune conformitatea lor (Art. 5.1). Dacă un component este supus unei proceduri de evaluare a conformităţii în conformitate cu care un organism notificat eliberează un certificat de examinare de tip, certificatul trebuie să detalieze acele cerinţe din anexa II ce-au fost evaluate. 3.10 Dispozitive de securitate, control sau reglare, aşa cum sunt definite în Art. 1.2 Dispozitivele ce fac parte din domeniul de aplicare al Articolului 1.2 sunt: 1) dispozitive de securitate, control şi reglare, dacă contribuie sau sunt necesare pentru a asigura o funcţionare sigură a echipamentelor sau sistemelor de protecţie în ceea ce priveşte riscul la aprindere sau, respectiv în ceea ce priveşte riscul la explozie necontrolată se supun directivei; 2) aceste dispozitive intră în domeniul de aplicare chiar dacă se găsesc în exteriorul atmosferei potenţial explozive. Acele dispozitive nu sunt clasificate în categorii în conformitate cu articolul 1. 3. Sisteme pentru asigurarea securităţii (de exemplu senzori, PLC şi un actor) în sensul articolelor 1 şi 2. Întregul sistem trebuie considerat dispozitiv de siguranţă în sensul articolului 1. 2. părţi din acest dispozitiv de siguranţă pot fi localizate în interiorul (de exemplu senzori) sau în exteriorul (de exemplu PLC ) unei atmosfere potenţial explozive. Pentru astfel de dispozitive, cerinţele esenţiale se aplică doar în măsura în care sunt necesare pentru o funcţionare şi utilizare sigură şi fiabilă a respectivelor dispozitive în ceea ce priveşte riscul la aprindere sau, respectiv în ceea ce priveşte riscul la explozie necontrolată (Anexa II, Observaţie preliminară B). Exemple :  O pompă, un dispozitiv de reglare a presiunii, un dispozitiv de stocare de rezervă etc., ce asigură suficientă presiune şi debit pentru alimentarea unui sistem de siguranţă hidraulic (în ceea ce priveşte riscul la aprindere);  Dispozitive de protecţie la suprasarcină pentru motoarele electrice cu tip de protecţie Ex e ,,Securitate mărită’’; 19

 Unităţi de control dintr-o zonă sigură, pentru un sistem de monitorizare mediu, formate din detectoare de gaz montate într-o zonă potenţial explozivă, pentru a asigura măsuri eficiente pentru unul sau un număr mic de echipamente sau sisteme de protecţie pentru a se evita riscul de aprindere în cazul când sunt detectate nivele periculoase de gaz;  Unităţi de control pentru senzorii de temperatură, presiune, debit localizaţi într-o zonă sigură, pentru a controla aparatura electrică (pentru a se evita riscul de aprindere), utilizată în procesul de producţie sau operare într-o zonă potenţial explozivă. Pentru raţiuni economice şi de siguranţă, ar fi de preferat în majoritatea cazurilor, instalarea de astfel de dispozitive într-o zonă nepericuloasă. Totuşi uneori acest lucru nu poate fi posibil. În astfel de cazuri, deşi directiva nu conţine ceva explicit în aceste sens, aceste dispozitive pot fi deasemenea considerate echipamente. Se pot identifica 2 situaţii: •

Dacă dispozitivul are propria sa sursă potenţială de aprindere, atunci suplimentar cerinţelor din Art.1.2, se vor aplica cerinţele pentru echipamente;

•

Dacă dispozitivul nu are propria sa sursă potenţială de aprindere, atunci dispozitivul nu va fi considerat echipament dar bineînţeles se vor aplica cerinţele din Art.1.2.

Exemple de dispozitive ce nu intră în domeniul Art.1.2: 1. Dispozitivele, altele decât dispozitivele de siguranţă, control sau reglare. 2. Toate dispozitivele, inclusiv dispozitivele de securitate, control şi reglare, ce nu contribuie şi nu sunt necesare pentru o bună funcţionare în ceea ce priveşte riscurile de la aprindere sau, respectiv în ceea ce priveşte riscul de explozie necontrolată. 3. Dispozitivele de securitate, control şi reglare ce contribuie sau sunt necesare pentru o bună funcţionare, dar nu în ceea ce priveşte riscurile de aprindere sau respectiv în ceea ce priveşte riscul de explozie necontrolată. 4. Dispozitive de monitorizare ce asigură doar un semnal de alarmă dar fără un control direct al echipamentului în interiorul zonei periculoase. Exemple:  Comutatoare, dispozitive numerice de control etc. ce nu sunt în legătură cu nici una din funcţiile de securitate (în ceea ce priveşte riscul la aprindere); a se vedea pct. 2 de mai sus;  Sisteme de pulverizare cu apă destinate pentru protecţia instalaţiei la incendii.  Uşi rezistente la explozie proiectate pentru a rezista la o valoare de suprapresiune specificată (acestea sunt proiectate în principal ca şi uşi, dar nu sunt mai rezistente decât ca pereţii pe care sunt fixate uşile pentru protecţie la explozie);  Sisteme de detectare a gazelor ce emit o alarmă dar nu au funcţie de control asupra echipamentului.  Sisteme de ventilaţie de urgenţă ce intră în funcţiune atunci când detectează gaz. 20

4. CARE SUNT CAZURILE ÎN CARE SE APLICĂ DIRECTIVA 94/9/CE Producătorul, reprezentantul său autorizat sau persoana care introduce pentru prima dată produsul pe piaţa UE sau pune în funcţiune produsul pe piaţa UE trebuie să decidă dacă intră, sau, nu sub incidenţa Directivei 94/9/CE, şi în caz afirmativ, să-i aplice prevederile care îl privesc. Producătorul (în sensul cel mai larg al directivei) trebuie deci să efectueze o analiză ATEx pe baza Directivei 94/9/CE. 4.1

Analiză ATEx

4.1.1.- Ce este o atmosferă potenţial explozivă în conformitate cu Directiva 94/9/CE ? Directiva 94/9/CE este o directivă ce urmează „Noii Abordări” şi deci are ca scop realizarea unei mişcări libere a produselor în interiorul Comunităţii. Acest lucru se realizează prin armonizarea cerinţelor de securitate legale, ce respectă o abordare de risc. Obiectivul acesteia este de asemenea de a elimina sau cel puţin de a reduce la minim riscurile ce rezultă din utilizarea anumitor produse sau faţă de o atmosferă potenţial explozivă. Producătorul trebuie să facă presupuneri legate de destinaţia produsului său inclusiv contactul cu atmosfere potenţial explozive. În conformitate cu Directiva 94/9/CE, o atmosferă explozivă este un amestec: i) de substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceţuri sau praf; ii) împreună cu aerul; iii) în condiţii atmosferice20; iv) în care după aprindere combustia se răspândeşte în întreg amestecul nears (trebuie notat că uneori (în special în prezenţa prafului), nu întotdeauna întreaga cantitate de praf este consumată de ardere). O atmosferă, ce ar putea deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi/sau de funcţionare se numeşte atmosferă potenţial explozivă. Doar pentru acest tip de atmosferă potenţial explozivă sunt proiectate produsele ce intră în domeniul Directivei 94/9/CE (a se vedea şi capitolul 4.3.„Evaluarea de RISC”). Este important de notat că produsele nu sunt acoperite de Directiva 94/9/CE dacă acestea urmează să fie folosite în atmosferă ce ar putea fi explozive, dar nu sunt prezente una sau mai multe din condiţiile definitorii de la i) la iV). De exemplu: • Un produs în interiorul unui amestec potenţial exploziv fără prezenţa aerului nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 21. Operaţiile speciale de acest tip necesită echipamente ce au fost special proiectate pentru riscuri, deoarece echipamentele

20

Directiva 94/9/CE nu defineşte condiţiile atmosferice. Totuşi un domeniu de temperatură de mediu între -200C până la 600C şi domeniul de presiune între 0,8 bar şi 1,1 bar pot fi considerate ca bază de pornire adecvată pentru proiectarea şi destinaţia de utilizare a produselor. Acest lucru nu exclude ca produsele să poată să fie proiectate în mod special şi evaluate şi pentru funcţionări ocazionale în afara acestor domenii. Trebuie notat faptul că produsele electrice sunt proiectate în mod normal şi încercate pentru utilizare într-un domeniu de temperatură ambiantă între -20 0C până la 400C în conformitate cu standardele armonizate. Produsele destinate pentru a fi utilizate în afara acestui domeniu vor necesita o marcare suplimentară şi încercări suplimentare după caz. Acest lucru necesită în mod normal o înţelegere între producăror şi utilizator. 21 Exemple de astfel de atmosfere pot fi: amestecuri ce sunt explozive fără aer (de exemplu H 2 amestecat cu Cl2), amestecuri de substanţe inflamabile cu oxidanţi alţii decât aerul, condiţii de presiune şi/sau temperatură în afara domeniului atmosferic, etc.

21

destinate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive pot prezenta un risc de aprindere pentru amestecuri în condiţii neatmosferice. • Pot intra în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE echipamentele de transport atunci când anumite părţi dar nu toate se găsesc la presiune atmosferică cu presiuni interne diferite de presiunea atmosferică. Atunci când se realizaeză o evaluare dfe risc este evident faptul că deşi anumite părţi componente ale echipamentului descris nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE în timpul unei funcţionări normale ( presiunea oscilează între valori mult prea mici şi mult prea mari comparativ cu condiţiile atmosferice), există anumite părţi componente sau zone ce intră în domeniul de aplicare al Directivei şi că întregul echipament intră în domeniul de aplicare al Directivei cel puţin la pornire şi decuplare. Deci ambele exemple de mai jos intră în domeniul ade aplicare al Directivei 94/9/CE: a) O pompă de recuperare a vaporilor de la Staţiile de alimentare cu benzină este conectată la partea sa de intrare şi de ieşire la o atmosferă potenţial explozivă în sensul dat de Directiva 94/9/CE. b) O pompă de vid ce aspiră dintr-un container şi transportă amestecul într-un vas de presiune sau o linie de presiune. În acest caz părţile interioare ale pompei nu sunt conectate la o atmosferă potenţial explozivă în sensul dat de Directiva 94/9/CE. NOTĂ : producătorul poate să dorească să-şi vândă echipamentul pentru a fi utilizat în condiţii atmosferice suplimentar pentru partea de intrare şi pentru partea de ieşire şi în acest caz se aplică a). În orice caz trebuie luat în considerare ciclul complet de lucru, inclusiv faza de pornire şi de oprire ce poate produce existenţa unei presiuni atmosferice. Dacă echipamentul nu urmează să fie utilizat în condiţii atmosferice, nu se aplică Directiva. Evaluarea de risc trebuie efectuată în conformitate cu Directiva 1199/92/CE.

Dacă utilizatorul nu este capabil să asigure absenţa unei atmosfere potenţial explozive, pornirea şi decuplarea sunt relevante pentru a se determina dacă se aplică Directiva. 4.1.2.- Ce tipuri de produse sunt acoperite de Directiva 94/9/CE ? Pentru a intra în domeniul de aplicare al directivei, un produs trebuie să fie : a.- un echipament, aşa cum este definit în Art.1.3.(a); sau b.- un sistem de protecţie, aşa cum este definit în Art.1.3.(b); sau c.- un component, aşa cum este definit în Art.1.3.(c); sau d.- un dispozitiv de siguranţă, control sau reglare, aşa cum este definit în Articolul 1.2. Pentru anumite situaţii specifice este necesară o clarificare pentru a se decide dacă un anumit produs intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Acest aspect va fi clarificat cu ajutorul exemplului din „ sisteme de inertizare (secţiunea 4.1.2.1) şi „cabine de pulverizare a vopselelor” (secţiunea 4.1.2.2). Suplimentar se ridică două întrebări ce sunt puse în mod frecvent:  Locul de instalare al echipamentelor şi sistemelor de protecţie (secţiunea 4.1.2.3), şi  Existenţa interfeţelor la diferite atmosfere potenţial explozive (secţiunea 4.1.2.4). 4.1.2.1 Sisteme de inertizare La aplicarea Directivei 94/9/CE pentru sistemele de inertizare trebuie luate în considerare trei situaţii diferite: 1) prevenirea apariţiei unei atmosfere explozive

22

Sistemele de inertizare au ca scop reducerea sau prevenirea completă a apariţiei unei atmosfere explozive în anumite zone. Totuşi sistemele de inertizare nu sunt proiectate pentru oprirea sau limitarea unor explozii în stadii incipiente, deci nu sunt sisteme de protecţie în sensul dat de Directiva 94/9/CE. Scopul sistemelor de inertizare este diferit de cel al sistemelor de limitare al exploziilor, ce pot avea uneori părţi similare, dar ca scop limitarea unei explozii incipiente. În termeneni mai largi: sistemele de inertizare utilizate în timpul funcţionării instalaţiilor etc. nu intră în mod normal în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Exemplu: Efectul dorit al unui sistem de inertizare aplicat pentru inertizarea unui rezervor poate fi evaluat doar după cunoaşterea tuturor parametrilor de funcţionare al volumului ce urmează să fie inertizat. Această evaluare şi aspectele de funcţionare ale acestor sisteme nu sunt acoperite de Directiva 94/9/CE, utilizatorul având obligaţia să specifice acest lucru, de exemplu într-un document de protecţie la explozie ce intră în domeniul de aplicare al directivei 1999/92/CE şi în transpunerile naţionale ale acesteia. 2. Sisteme de inertizare ca şi echipamente Un sistem de inertizare poate (în parte) să fie format şi din părţi componente destinate pentru a fi utilizate într-o atmosferă explozivă şi care au propia lor sursă potenţială de aprindere. Aceste părţi componente intră în mod individual sau posibil în combinaţie în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE ca şi „Echipamente”. De asemenea în acest caz funcţia lor de prevenire a unei atmosfere explozive prin inertizare nu va fi evaluată în sensul dat de această Directivă . 3. Sisteme de inertizare ca parte a conceptului de protecţie la aprindere. În anumite situaţii astfel de sisteme pot să fie parte a conceptului de protecţie la aprindere pentru echipamentele „cu protecţie la explozie” pentru îndeplinirea cerinţelor din Anexa II din Directiva 94/9/CE, adică dacă acestea acţionează ca şi mijloc de protecţie a surselor de aprindere potenţiale a echipamentelor, de a nu veni în contact cu o atmosferă potenţial explozivă deja existentă. Aceste echipamente, inclusiv cu sistemele lor de inertizare, reprezintă parte componentă a echipamentelor în conformitate cu domeniul de aplicare al directivei 94/9/CE. Acest sistem de inertizare nu este un sistem de protecţie în conformitate cu articolul 1 (1). Părţile componente pot fi dispozitive de reglare, control şi siguranţă în conformitate cu articolul 1 (2) din Directiva 94/9/CE atunci cînd sunt introduse pe piaţă în mod separat. Într-un sens mai larg: Directiva 94/9/CE se aplică la un sistem de inertizare dacă acest sistem este sau urmează să fie integrat într-un concept de protecţie la aprindere pentru echipamente având deci ca scop evitarea surselor de aprindere ale echipamentelor. Exemplu: Atunci când producătorul unui echipament destinat a fi utilizat într-o atmosferă potenţial explozivă doreşte să protejeze sursa de aprindere a acestui echipament el poate utiliza tipul de protecţie „presurizare” în conformitate cu EN 50016. Acest tip de protecţie poate include utilizarea gazelor inerte ca şi gaze de protecţie. În acest caz sistemul de inertizare reprezintă parte componentă a echipamentelor intrând deci în domeniul de aplicare al directivei 94/9/CE. În practică poate apare următorul caz: echipamentul în conformitate cu articolul 1 din Directiva 94/9/CE conţine o capsulare sau un recipient ce conţine o sursă de 23

aprindere. Pentru a preveni ca atmosfera explozivă să vină în contact cu sursele de aprindere, pentru acest echipament poate fi aplicat ca şi dispozitiv de protecţie un sistem de inertizare ce a fost evaluat în conformitate cu Directiva 94/9/CE. 4.1.2.2 Cabine de pulverizare pentru vopsire Aceste produse se găsesc în zone închise, unde operatorul poate lucra în interior sau exterior şi pot fi descrise ca şi „ o simplă cutie”. „Cutia” fără nici o sursă de aprindere ce nu este destinată pentru utilizare într-o atmosferă potenţial explozivă, nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. În condiţii de funcţionare poate apare o atmosferă potenţial explozivă iar zona închisă, orificiile şi sistemele de recuperare se vor evalua în mod normal în ceea ce priveşte riscul de explozie. Echipamentele, sistemele de protecţie şi componentele destinate pentru utilizare în această atmosferă potenţial explozivă evaluată inclusiv dispozitivele de control şi siguranţă din exterior, ce contribuie la o funcţionare în siguranţă intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Ca şi concluzii, cabinele de pulverizare pentru vopsire, ca şi parte întreagă nu intră în domeniul de aplicare al Directivei ATEx 94/9/CE şi deci nu pot primi marcajul ATEx pentru protecţie la explozie şi alte marcaje detaliate în Anexa II, EHSR 1.0. din Directivă. 4.1.2.3 Locul utilizării destinate Producătorii echipamentelor cu protecţie la explozie (de exemplu în cazurile când există atmosfere potenţial explozive) de multe ori nu ştiu dacă şi în ce măsură produsele lor sunt acoperite de directiva 94/9/CE (a se vedea capitolul 3.7.1). Acest lucru este valabil în mod special pentru cazurile când anumite părţi a echipamentelor sunt în contact cu atmosferele explozive. Directiva 94/9/CE tratează riscurile speciale de explozie având ca scop principal prevenirea activării „propiiilor surse potenţiale de aprindere” (articolul 1(3) a ) ale echipamentelor şi sistemelor de protecţie (în măsura în care acestea au propria lor sursă potenţială de aprindere). În afara articolului 1(4) nu există nici o restricţie în ceea ce privesc condiţiile tehnice şi cele locale. Probabilitatea apariţiei unei surse potenţiale de aprindere determină categoria. Cerinţele tehnice sunt enumerate în Anexa II 1.0.1; în special cel de-al doilea paragraf descrie importanţa potenţialului unei surse de aprindere. În acest sens nu este decisiv locul de instalare (a se vedea articolul 1 (2) dispozitive de reglare, siguranţă şi control ), ci posibilul efect al unei surse potenţiale de aprindere asupra atmosferei potenţiale explozibile. Având în vedere cele mai de sus, locul de instalare „în, la sau lângă” o atmosferă potenţială explozivă nu este decisiv pentru aplicarea Directivei 94/9/CE. Faptul decisiv este dacă sursele potenţiale de aprindere ale unui echipament sunt în contact – sau au o interfaţă – cu o atmosferă potenţial explozivă, avînd ca efect o răspândire a arderii în întreg amestecul nears (a se vedea definiţia „pentru amestecurile explozive”. În acest caz sursa potenţială de aprindere se găseşte în atmosfera potenţial explozivă. Echipamentele pot avea un amestec exploziv intern (fără limitare la cantităţi periculoase) ce au o interfaţă pentru răspândirea combustiei într-o atmosferă potenţial explozivă chiar dacă echipamentul nu este instalat complet în interiorul unei atmosfere potenţial explozive. Un exemplu în acest sens poate fi un sistem de extracţie instalat în exteriorul unei atmosfere potenţial explozive cu un ventilator – propia sursă potenţială de aprindere- ce evacuează 24

atmosfera explozivă în exteriorul rezervorului de stocare, sau o altă atmosferă explozivă, printr-o conductă ce acţionează ca o interfaţă de conectare la o atmosferă potenţial explozivă. Este important de subliniat în acest context modul cum trebuie considerate maşinile cu atmosferă potenţial explozivă în interior în condiţii de funcţionare, fără nici o interfaţă la atmosfere potenţial explozive exterioare. Astfel de maşini, ca şi parte integrantă nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. (a se vedea de deasemenea capitolul 4.1.2.2 şi 4.1.2.4). Totuşi Directiva maşini 98/37/CE specifică necesitatea ca producătorul să ia toate „măsurile pentru:  a se evita apariţia unei concentraţii periculoase de produse,  prevenirea combustiei unei atmosfere potenţiale explozive;  reducerea la minim a posibilităţii de apariţie a unei explozii astfel încât să nu pună în primejdie mediul înconjurător. (...) Echipamentele electrice ce sunt parte componentă a unor maşini trebuie să respecte, în ceea ce priveşte riscul la explozie, prevederile directivelor în vigoare”. Este deci evident că echipamentele, sistemele de protecţie şi componentele ce urmează să fie utilizate în această atmosferă potenţial explozivă- şi dispozitivele de siguranţă şi control din exterior, dar care contribuie la buna lor funcţionare- intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Se înţelege ca aceasta din urmă se aplică în situaţia când sunt prezente în maşină „condiţiile atmosferice” în sensul Directivei 94/9/CE. În acest context apar următoarele întrebări : 1. Are producătorul obligaţia să facă o clasificare a zonelor în interiorul acestei maşini? S-a considerat că:  Producătorul trebuie să facă o analiză de risc, inclusiv riscul la explozie;  Anexa I din Directiva 94/9/CE conţine definiţii clare în ceea ce priveşte locul unde acestea urmează să fie folosite pentru fiecare echipament – grupă şi categorie;  În opoziţie cu domeniul directivei maşini complet armonizat, conceptul de zonă aplicat în cadrul directivei ATEx „utilizator” 1999 /92/CE permite statelor membre aplicarea de cerinţe mai stringente comparativ cu cele definite în această Directivă. Pentru a se evita o abordare nearmonizată în cadrul unui domeniu complet armonizat cum ar fi Directiva Maşini nu este necesară aplicarea conceptului de zonă aşa cum este definit în Directiva 1999 /92/CE. În acest caz producătorul ar trebui să:  Efectueze evaluarea de risc  Definească cerinţele pentru echipamentele ce urmează să fie utilizate în interiorul unei atmosfere potenţial explozive – şi dispozitivele de siguranţă şi control din exterior, dar care contribuie la funcţionarea lor sigură- pentru a se asigura o conformitate deplină a maşinilor cu cerinţele din Directiva maşini.

25

 Achiziţioneze sau să producă echipamente ce îndeplinesc respectivele cerinţe, adică sunt proiectate pentru a fi utilizate în condiţiile definite în timpul analizelor de risc şi în conformitate cu Directiva 94/9/CE. 2. Trebuie echipamentul „neelectric” utilizat în interiorul maşinii să fie în conformitate şi cu 94/9/CE? Echipamentul utilizat în interior trebuie să fie în conformitate cu legislaţia aplicabilă. Când a fost întocmită prima directivă pentru maşini 89/392/CE, directivele europene reglementau doar echipamentele electrice pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive; deci echipamentele electrice nu erau menţionate. Este totuşi clar că comitetul permanent după data de aplicare a Directivei 94/9/CE, atât echipamentele electrice cât şi neelectrice utilizate în maşini şi care au atmosferă potenţial explozivă în interior trebuie să fie în conformitate cu Directiva 94/9/CE. Această poziţie este de asemenea reflectată în forma revizuită a Directivei Maşini. 4.1.4.2.4 Interfaţa la diferite atmosfere potenţial explozive Această lucrare doreşte să ofere indicaţii privind aplicarea directivei ATEx 94/9/CE pentru echipamentele22 ce urmează să fie utilizate cu interfaţă la diferite atmosfere potenţial explozive. În acest punct este necesar de notat faptul că echipamentele ce conţin o atmosferă potenţial explozivă, dar nu sunt conectate şi nici nu urmează să fie utilizate într-o atmosferă potenţial explozivă exterioară sau de prelucrare nu intră în domeniul de aplicare al directivei 94/9/CE. Totuşi orice echipament din interiorul acestui „container” trebuie să fie în conformitate cu prevederile relevante în măsura în care îndeplineşte criteriile pentru a fi introdus în acest domeniu de aplicare. Clasificarea echipamentelor trebuie făcută pe baza evaluării riscului de aprindere 23 de către producător sau reprezentantul său autorizat şi relaţia echipamentului în ceeea ce priveşte interfaţa sa cu atmosfera de prelucrare şi orice altă atmosferă exterioară. Următorul desen prezintă această idee.

Clasificarea echipamentelor în ceea ce privesc legăturile cu atmosfera de prelucare (în interior) şi cu atmosfera exterioară. De exemplu partea interioară sau de prelucrare a unei pompe pentru lichide inflamabile ce funcţionează în mod normal la întreaga capacitate dar care poate conţine ocazional o atmosferă explozivă, în funcţie de situaţia reală, poate să fie considerată de zona 124 dacă 22

În acest caz echipamentele se consideră toate produsele ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. 23 Clasificarea în categorii este realizată de persoana responsabilă pentru întocmirea declaraţiei de conformitate EC în conformitate cu Directiva 94/9/CE. 24 Conceptul de „zonare „ nu se găseşte în Directiva 94/9/CE ci în Directiva 1999/92/CE ce tratează obligaţiile angajatorului faţă de angajaţii ce lucrează în atmosfere periculoase. Producătorul nu are obligaţia să facă o

26

nu au fost luate alte măsuri pentru a se preveni ca pompa să funcţioneze pe uscat. Dacă s-a decis ca împrejurimile sau atmosfera explozivă exterioară sunt zona 2 atunci trebuie utilizată o pompă în conformitate cu categoria 2 în interior şi categoria 3 în exterior pentru a se îndeplini cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate. NOTĂ: Zona atmosferei de prelucrare ( şi respectiv categoria ) nu trebuie în mod necesar să fie aceeaşi pentru cele două legături cu atmosfera de prelucrare.

Următoarele indicaţii pot fi de ajutor pentru selectarea unei categorii adecvate: Categoria (sau categoriile) acordată (e) unui echipament trebuie determinată pentru fiecare parte componentă a echipamentului ce vine în contact sau este conectată la o zonă cu o atmosferă potenţial explozivă ( a se vedea directiva 1999/92/CE). Categoria acordată unei părţi componete de echipament ce urmează să conţină o atmosferă potenţial explozivă neconectată la exteriorul respectivului echipament se determină cu ajutorul riscului de aprindere asociat părţilor componente exterioare ale echipamentului, nu prin atmosfera sa interioară, adică doar acele părţi componente ale echipamentului ce urmează să intre în contact cu o zonă sunt relevante pentru acordarea categoriei adecvate. Categoria (sau categoriile) acordată (e) unui proces ce conectează puncte alte echipamentului ce conţine o atmosferă explozivă nu pot fi mai mari de ceea adecvată pentru riscul de aprindere. De exemplu se ia în considerare cazul unui ventilator ce pune în mişcare o atmosferă explozivă cu gaz cu ajutorul paletelor sale rotative, sau o moară ce poate produce o atmosferă explozivă în interior. Fiecare din ele au un orificiu de ieşire conectat la o atmosferă potenţial explozivă exterioară. Evaluarea riscului de aprindere pentru ambele articole de echipamente a arătat pentru aceste exemple specifice că o sursă de aprindere efectivă (pentru atmosfera explozivă conectată la acestea ) nu este prezentă într-o funcţionare normală dar poate fi prezentă în cazul unor defecţiuni de funcţionare previzibile. Dacă un astfel de echipament/ansamblu este introdus pe piaţă fără o protecţie suplimentară la aprindere sau în sistem de protecţie, poate fi clasificat doar de categoria 3 25. Astfel de echipamente pot fi utilizate doar când sunt conectate la o atmosferă explozivă prezentă în mod continuu (adică zona 0/20) dacă este montată o protecţie suplimentară la aprindere sau un sistem de protecţie (a se vedea directiva 1999/92/CE). În cazul când o parte din echipament este montată cu un sistem de protecţie autonom cum ar fi un opritor de flacără, sau un sistem de limitare ce este deja în conformitate cu 94/9/CE, nu este necesară o încercare suplimentară şi o evaluare de conformitate a ansamblului rezultant, adică echipamentul împreună cu sistemul de protecţie, dacă sistemul de protecţie este utilizat în limitele capacităţilor sale de proiectare ce acoperă şi cazul specific, fiind instalat în conformitate cu instrucţiunile producătorului şi neintroducându-se nici un risc nou de aprindere. Totuşi este necesară o evaluare a riscului de aprindere şi trebuie luate măsurile relevante ( a se vedea secţiunea 3.7.5 pentru ansambluri) dacă se identifică riscuri suplimentare. În mod similar Directiva 94/9/CE nu cere să fie testată rezistenţa la presiune a unui recipient sau container protejat la efectele unei explozii cu ajutorul unui sistem autonom de protecţie, „zonare” dar reprezintă un instrument ajutător pentru a da exemple de zone cu utilizare destinată. 25 Categoria 2 poate să asigure măsuri suplimentare pentru a acoperi defecţiunile prognozate; Dacă sunt analizate două defecţiuni sau o defecţiune rară atunci se poate vorbi de categoria 1.

27

dacă s-a demonstrat că sistemul autonom de protecţie a detectat şi limitat o explozie şi dacă recipientul poate să reziste la vârful de presiune reziduală a exploziei limitate. Exemplu Notă: următorul reprezintă unul din numeroasele exemple ce pot fi utilizate pentru a ilustra aspectele de mai sus. Presupunerile făcute în acest exemplu nu trebuie luate ca singura situaţie posibilă. Clasificarea unei anumite părţi componente a echipamentului va depinde de evaluarea de risc specifică la aprindere făcută pentru respectivul echipament şi de utilizarea sa pentru care a fost proiectată împreună cu orice alte măsuri de protecţie la aprindere. Aceste exemple iau în considerare doar atmosferele explozive din interior şi cele de legătură, adică partea de prelucrare. Trebuie făcută o evaluare a riscului de aprindere şi o clasificare a exteriorului dacă echipamentul urmează să fie folosit într-o atmosferă potenţial explozivă. Se consideră o moară aşa cum se arată în următorul desen:

Evaluarea riscului de aprindere făcută de producător a identificat următoarele:  Nu există nici o sursă de aprindere în interiorul morii ce poate deveni efectivă într-o funcţionare normală26;  Există o sursă de aprindere în interiorul morii ce poate deveni efectivă în timpul unor defecţiuni prognozate. Cea mai mare categorie ce poate fi dată morii atunci când este introdusă pe piaţă este categoria 3. Orificiul de ieşire al morii produce în acest caz un praf fin sub forma unui nor de praf potenţial exploziv ce este prezent în mod continuu în timpul unei funcţionări normale, adică zona 20. Deci instrucţiunile producătorului trebuie să specifice clar că moara poate fi utilizată doar cu măsuri suplimentare de prevenire sau protecţie a exploziei. Analiză Directiva 94/9/CE defineşte echipamentul după cum urmează: - proiectat pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive; - şi/sau pentru prelucrarea materialului; - capabil să producă o explozie datorită propiei surse potenţiale de aprindere. Această definiţie se aplică instalaţiei de măcinare a unei mori pentru materiale combustibile din industria alimentară şi a nutreţurilor. Intră deci în domeniul de aplicare al directivei 94/9/CE. Destinaţia propiectată a unui asamblu de măcinare dintr-o moară este măcinarea materialelor combustibile în decursul căreia creşte considerabil conţinutul de particule fine. În conformitate cu evaluarea de risc instalaţia de măcinare trebuie să îndeplinească cerinţele pentru categoria 1, dar în cel mai bun caz va îndeplini cerinţele pentru categoria 3. În ciuda tuturor măsurilor luate prin construcţie pentru a se preveni apariţia surselor de 26

Este clar că pentru anumite tehnologii de măcinare este inevitabilă o sursă de aprindere.

28

aprindere, nu poate fi exclusă definitiv declanşarea exploziilor de praf. Deci atunci când moara este instalată complet trebuie asigurate măsuri de protecţie suplimentare ce reduc sub nivelul de pericol efectele negative ale exploziei de praf asupra oamenilor şi bunurilor. Aceste măsuri sunt esenţiale pentru sistemul de măcinare pentru îndeplinirea cerinţelor din Directiva 94/9/CE. Deci sunt necesare pentru a efectua operaţii de măcinare în siguranţă:  toate cerinţele privind construcţia asamblului de măcinare (de exemplu selectarea adecvată a materialului şi lagărelor, distanţele minime între părţile fixe şi cele în mişcare), privind anumite echipamente ale morii (de exemplu separator de particule, protecţie la suprasarcină, detector de temperatură la lagăre) şi  toate măsurile constructive ale morii (proiectare rezistentă la presiunea de explozie pentru presiunea maximă de explozie, sau proiectare rezistentă la presiunea de explozie pentru presiunea minimă de explozie în combinaţie cu eliberarea presiunii de explozie sau limitarea exploziei, şi în majoritatea cazurilor decuplare suplimentară în caz de explozie pentru instalaţiile conectate). 4.2 Definirea grupei şi categoriei Directiva împarte echipamentele în două grupe. Pentru a determina procedura de evaluare adecvată, în primul rând producătorul trebuie să decidă cărei Grupe şi categorii aparţine respectivul produs în funcţie de utilizarea destinată. NOTĂ: Dispozitivele trebuie evaluate în conformitate cu categoria de echipamente sau sisteme de protecţie pentru care sunt necesare sau la care sunt asociate. Dispozitivele şi componentele pot fi adecvate pentru una sau mai multe categorii sau grupe de echipamente. Grupa I - include echipamente ce urmează să fie folosite în subteran în mine şi în acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă de la astfel de mine unde există pericolul să apară grizu şi / sau praf combustibil; Grupa II - cuprinde echipamente ce urmează să fie folosite în alte locuri unde poate apare pericolul de atmosfere explozive. Aceste grupe sunt împărţite în continuare în Categorii. Modalitatea aşa cum se arată mai jos în care a fost realizată această împărţire subliniază una din principalele diferenţe dintre Grupa I şi II. Grupa I, împărţirea depinde (printre alţi factori) de faptul dacă produsul urmează să fie deenergizat în cazul când apare o atmosferă explozivă. Pentru Grupa II acest lucru s-a făcut în funcţie de locul unde (vezi capitolul 4.4) urmează să fie utilizat respectivul produs şi dacă este prezentă permanent o atmosferă potenţial explozivă, sau dacă această atmosferă apare pentru perioade lungi sau scurte de timp. 4.2.1 Grupa I Categoria M1 Produsele din această categorie trebuie să rămână funcţionale din motive de securitate, atunci când este prezentă o atmosferă explozivă şi se caracterizează prin mijloace integrate de protecţie la explozie ce funcţionează astfel încât: 29

•

în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni la unul din mijloacele de protecţie integrate, cel puţin un al 2-lea mijloc de protecţie oferă un nivel suficient de securitate; sau

•

în eventualitatea că apar două defecţiuni, independent una faţă de cealaltă, se asigură un nivel suficient de protecţie27.

Categoria M2 Aceste produse sunt prevăzute a fi deenergizate în eventualitatea apariţiei unei atmosfere explozive. Este foarte probabil că pot apare atmosfere explozive în timpul funcţionării echipamentelor din categoria M2, deoarece există probabilitatea ca echipamentul să nu poată fi deenergizat imediat. Este deci necesară încorporarea de mijloace de protecţie ce vor oferi un grad ridicat de siguranţă. Aceste mijloace de protecţie pentru produsele din această categorie oferă un nivel suficient de securitate în timpul unei funcţionări normale şi chiar în eventualitatea unor condiţii de funcţionare mai severe, ce pot fi rezultatul unor manevrări mai brutale şi a unor condiţii de mediu schimbătoare 28. Acest lucru include în mod normal şi cerinţa de a asigura echipamente cu nivel suficient de securitate în eventualitatea apariţiei de defecţiuni de funcţionare sau în condiţii de funcţionare periculoasă ce trebuie luate în considerare în mod normal. 4.2.2 Grupa II Categoria 1 include produse astfel proiectate încât să poată să rămână în parametri operaţionali, declaraţi de producător şi să asigure un nivel foarte ridicat de protecţie pentru scopul de utilizare intenţionat pentru zone cu probabilitate ridicată de apariţie de atmosfere explozive produse de amestecuri de aer şi gaze, vapori, ceţuri sau amestecuri de aer/praf şi unde aceste atmosfere sunt prezente continuu, pentru lungi perioade de timp sau frecvent. Echipamente din această categorie se caracterizează prin prezenţa mijloacelor integrate de protecţie la explozie care funcţionează astfel încât: •

în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni la unul din mijloacele de protecţie integrate, cel puţin un al 2-lea mijloc de protecţie independent oferă un nivel suficient de securitate; sau

•

în eventualitatea că apar două defecţiuni, independent una faţă de cealaltă, se asigură un nivel suficient de protecţie29.

Se consideră deasemenea că echipamentele pot fi clasificate ca fiind de categoria 1, dacă producătorul asigură o combinaţie de măsuri de protecţie pentru a preveni activarea surselor de aprindere în condiţii de defecţiune şi suplimentar un sistem de protecţie integrat (a se vedea capitolul 3.8) ce va controla riscul de aprindere datorită apariţiei unor defecţiuni rare ale echipamentelor. 27

Produsele din această categorie trebuie de asemenea să fie în conformitate cu cerinţele suplimentare aşa cum s-a specificat în Anexa II, paragraful 2.0.1 din Directiva 94/9/CE. 28 Produsele din această categorie trebuie de asemenea să fie în conformitate cu cerinţele suplimentare aşa cum s-a specificat în Anexa II, paragraful 2.0.2 din Directiva 94/9/CE. 29

30

Categoria 2 include produse care sunt astfel proiectate încât să poată să rămână în parametrii funcţionali declaraţi de producător şi au la bază un nivel ridicat de protecţie în cadrul utilizării preconizate pentru zonele în care este posibil să apară atmosfere explozive produse de amestecuri de aer şi gaze, vapori, ceţuri sau amestecuri aer/praf . Protecţia la explozie legată de această categorie trebuie să funcţioneze astfel încât să asigure un nivel suficient de securitate chiar şi pentru un echipament cu defect de funcţionare sau în condiţii de funcţionare periculoase, ce trebuie să fie luate în considerare în mod normal30 . Categoria 3 include produse destinate să funcţioneze în cadrul parametrilor funcţionali declaraţi de producător şi au la bază un nivel normal de protecţie în cadrul utilizării preconizate luându-se în considerare zonele în care este mai puţin probabil să apară atmosfere explozive produse de amestecuri de aer şi gaze, vapori, ceţuri sau amestecuri aer-praf şi în cazul când apar, apar cu frecvenţă redusă şi doar pentru perioade scurte de timp. Proiectarea produselor din această categorie trebuie să ofere un nivel suficient de securitate în timpul unei funcţionări normale31. 4.2.3 Nivele de protecţie pentru diferite categorii de echipamente Diferitele categorii de echipamente trebuie să poată funcţiona în conformitate cu parametri operaţionali stabiliţi de producător la un anumit nivel de protecţie. Tabel 3: Nivele de protecţie Nivel de protecţie Foarte ridicat

Categoria Grupa I Grupa II M1

Foarte ridicat

Ridicat

Ridicat

1

M2

2

Caracteristici de protecţie 2 mijloace independente de protecţie sau siguranţă chiar când apar 2 defecţiuni independente una faţă de cealaltă 2 mijloace independente de protecţie sau siguranţă chiar când apar 2 defecţiuni independente una faţă de cealaltă Adecvate pentru o funcţionare normală şi condiţii de funcţionare severe. Dacă se aplică adecvat şi pentru defecţiuni ce apar în mod frecvent sau care trebuie luate în considerare în mod normal. Adecvate pentru o funcţionare normală şi probleme ce apar frecvent sau pentru echipamente unde se iau în considerare în mod normal apariţia de defecte

Condiţii de operare* Echipamentul rămâne cuplat la sursa de alimentare şi în funcţiune atunci când este prezentă o atmosferă explozivă Echipamentul rămâne cuplat la sursa de alimentare şi în funcţiune în zonele 0, 1, 2 (G) şi/sau 20, 21, 22(D) Echipament decuplat de la sursa de alimentare atunci când e prezentă o atmosferă explozivă Echipamentul rămâne cuplat la sursa de alimentare şi în funcţiune în zonele 1, 2 (G) şi/sau 21, 22 (D)

30 31

Produsele din această categorie trebuie de asemenea să fie în conformitate cu cerinţele suplimentare aşa cum s-a specificat în Anexa II, paragraful 2.3 din Directiva 94/9/CE.

31

Nivel de protecţie Normal

Categoria Grupa I Grupa II 3

Condiţii de operare*

Caracteristici de protecţie Adecvate pentru condiţii Echipamentul rămâne normale de funcţionare cuplat la sursa de alimentare şi în funcţiune în zona 2 (G) şi/sau 22 (D)

Notă: A se vedea şi Directivele privind cerinţele minime de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii pentru protecţia muncitorilor ce lucrează în zone cu atmosfere potenţial explozive de exemplu cele indicate la subsolul 5 . Echipamentele din categorii diferite trebuie de asemenea să fie în conformitate cu cerinţele relevante esenţiale şi suplimentare detaliate în Anexa II din directivă (Cerinţe Esenţiale de Sănătate şi Securitate).

4.3. Evaluarea de risc a produselor Se poate spune în general că această conformitate cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate din Directiva 94/9/CE este imperativă pentru a asigura protecţia la explozie a echipamentelor şi sistemelor de protecţie. Cerinţele iau în considerare pericolele potenţiale sau existente ce pot apare prin proiectare sau construcţie. Totuşi, în conformitate cu preceptele directivei ATEx 94/9/CE, noţiunea de utilizare în conformitate cu scopul propus este şi ea de importanţă majoră. Este de asemenea esenţial ca producătorii să furnizeze informaţii complete. Pentru a îndeplinii cerinţele din Directiva 94/9/CE, este deci absolut necesară efectuarea unei evaluări de risc. În conformitate cu Anexa II 1.0.1, producătorii au obligaţia să proiecteze echipamentele şi sistemele de protecţie din punct de vedere al securităţii integrate la explozie. Securitatea integrată la explozie are ca scop atât prevenirea formării de atmosfere explozive cât şi a surselor de aprindere, şi chiar şi dacă se produce o explozie oprirea ei imediată şi/sau limitarea efectelor sale negative. În acest sens producătorul trebuie să ia toate măsurile în ceea ce privesc riscurile de explozie. Totuşi în majoritatea cazurilor acesta nu este în măsură să înţeleagă extinderea posibilă a consecinţelor negative ale unei explozii (ca parte a riscului general de explozie) deoarece acest lucru depinde doar de circumstanţele particulare existe la sediile utilizatorilor. Deci evaluarea de risc făcută de producător va fi doar limitată şi va pune accentul pe evaluarea riscului de aprindere (din nou ca parte a riscului de explozie) sau pe funcţionarea controlului la explozie a sistemelor de protecţie şi a dispozitivelor de siguranţă. Suplimentar, aşa cum se specifică în Anexa II, 1.0.2 din directivă, echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectate şi produse după ce au fost efectuate analizele unor posibile defecte de funcţionare şi defecte tehnice pentru a putea prevenii pe cât posibil unele situaţii periculoase. Ţinând seama de angajamentele ce rezultă din cerinţele relevante din directiva 94/9/CE, o metodologie de evaluare a riscului, adică în acest caz evaluarea riscului la aprindere, nu trebuie să trateze doar aspecte legate de proiectare şi de construcţie ci şi să ofere un format sau un limbaj comun între proiectanţi şi utilizatori. Metode şi/sau tehnici ce pot fi aplicate Există mai multe metode şi/sau tehnici posibile pentru evaluarea de risc în special pentru identificarea pericolelor. O tehnică bună pentru evaluarea riscului la aprindere menţionat mai sus trebuie să fie după cum urmează: O tehnică bună de identificare are următoarele atribute: trebuie să fie sistematică, adică ghidează părţile implicate astfel încât să fie luate în considerare toate părţile sistemului, toate fazele de utilizare şi toate pericolele ce pot fi anticipate în mod logic; 32

-

utilizează brainstorming-ul;

Prin utilizarea a mai mult de o singură tehnică, posibilitatea de a nu observa un anumit pericol relevant este redusă la minim. Totuşi, perioada de timp suplimentară utilizată pentru implementarea a mai mult de o tehnică trebuie să fie echilibrată de încrederea crescută în rezultate. Principalul rezultat al procesului de identificare a pericolelor este o listă cu evenimentele periculoase numerotate în ordine ce ar putea apare ca rezultat al utilizării produselor implicate ca şi intrări în faza de estimare a riscului. Metodologia de evaluare a riscului trebuie să includă tipare de risc, inclusiv parametri accidentali ce pot fi anticipaţi în mod normal. Aceste aspecte devin subiectul unei evaluări de risc ca o”serie de etape logice care fac posibilă, într-o manieră sistematizată, examinarea pericolelor asociate produselor”. În principal, evaluarea de risc include patru etape 32. a)

Identificarea pericolului: Un procedeu sistematizat de descoperire a tuturor pericolelor asociate produselor. În momentul când a fost detectat un pericol, proiectul pentru respectivul produs poate fi schimbat pentru a reduce la minim aceste riscuri, chiar dacă a fost estimat sau nu gradul de risc. În cazul când nu este descoperit nici un pericol, nu se va face nici o referire în proiect.

b)

Estimarea riscului: Determinarea probabilităţii de apariţie a pericolelor identificate şi a nivelelor de severitate pentru posibilele daune produse de pericolele luate în considerare (a se vedea şi EN 1050).

c)

Evaluarea de risc: Compararea riscului estimat cu anumite criterii pentru a se decide dacă este un risc acceptabil sau dacă produsul proiectat trebuie modificat pentru a se reduce respectivul risc.

d)

Analiza opţiunii de reducere a riscului: Pasul final al evaluării de risc este reprezentat de procesul de identificare, selectare şi modificare a proiectului pentru a reduce riscul general al produselor. Deşi riscul se poate reduce în continuu, rareori poate fi adus la nivelul zero, excepţie făcând cazul când se elimină activităţile. Opţiunile, care se adresează evenimentelor periculoase şi care contribuie în cel mai înalt grad la riscul total, au cel mai mare potenţial în reducerea riscului. Eficienţa în reducerea riscului va începe întotdeauna cu schimbările din conceptul de proiectare, adică proiectare cu o securitate inerentă.

5. ECHIPAMENTE EXCLUSE DIN DOMENIUL DE ALPICARE AL DIRECTIVEI 94/9/CE 5.1 Aceste excluderi au la bază Art.1.4. din Directiva 94/9/CE • dispozitive medicale ce urmează să fie utilizate în medii medicale; •

echipamente şi sisteme de protecţie unde pericolul de explozie rezultă exclusiv din prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor instabile chimic;

32

Pentru informaţii suplimentare privind evaluarea de risc a se vedea EN 1127-1-1997: Atmosfere explozivePrevenirea şi protecţia la explozie –Partea 1: Concepte de bază şi metodologie. Pentru exemple de lucru a se vedea EN 13463-1.

33

5.2

•

echipamente ce urmează să fie folosite în medii casnice şi necomerciale unde pot apare doar rar atmosfere potenţial explozive, şi doar ca rezultat al unor scurgeri accidentale de gaz combustibil. De asemenea s-a mai discutat problema dacă acest aspect implică în sensul lui şi echipamente proiectate pentru utilizare în medii casnice şi necomerciale unde scurgerile nu sunt reprezentate de gazul combustibil. Comitetul permanent al ATEx a căzut de acord că aceste echipamente sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE deoarece nu urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive.

•

echipamente individuale de protecţie incluse de Directiva 89/686/CEE 33. Există situaţii când echipamentele de protecţie personală împreună cu propriile surse potenţiale de aprindere urmează să fie folosite în atmosfere potenţial explozive. Acest tip de echipament va trebui să respecte procedurile specificate în Directiva 94/9/CE pentru asigurarea unui nivel necesar de siguranţă la explozie (a se vedea şi capitolul 6.);

•

navele maritime şi unităţile mobile marine împreună cu echipamentul de la bordul unor astfel de nave sau unităţi, deoarece acestea sunt deja incluse în Convenţia IMO.

•

mijloacele de transport, adică vehiculele, împreună cu remorcile lor, utilizate doar pentru transportul pasagerilor pe calea aerului, rutier, pe calea ferată sau pe reţele de ape, cât şi mijloacele de transport în măsura în care astfel de mijloace sunt proiectate pentru transportul de produse pe calea aerului, pe şosele publice sau reţele de căi ferate sau pe ape. Nu vor fi excluse vehiculele ce urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive;

•

echipamentele incluse în Art.296 (1) (b) din Tratatul CE, adică proiectate şi produse special pentru a fi utilizate în forţele armate sau întreţinerea legii şi ordinii. Nu sunt excluse echipamentele cu dublă utilizare.

Exemple de echipamente ce nu sunt acoperite de Directiva 94/9/CE

5.2.1 Produse „simple” Pentru produsele electrice „simple „ standardele europene armonizate asigură o bază bună de evaluare a eficienţei surselor electrice de aprindere şi în consecinţă pentru a se determina dacă acestea pot fi considerate efective sau nu. În general multe produse mecanice nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/EC deoarece nu au propia lor sursă de aprindere (vezi capitolul 3.7.2). Exemple de produse ce nu au propria lor sursă de aprindere sunt sculele manuale cum ar fi ciocane, fierăstraie, chei, scări. Alte exemple care în majoritatea cazurilor nu au propria lor sursă de aprindere sunt date mai jos. Totuşi producătorul trebuie să analizeze fiecare articol în parte în ceea ce priveşte pericolul potenţial de aprindere pentru a vedea dacă se aplică sau nu Directiva 94/9/CE (a se vedea de asemenea şi capitolul 3.7.3): părţi componente ale ceasurilor; dispozitive de închidere (metalice) mecanică a obiectelor camerelor ;  supape de eliberare a presiunii, uşi cu autoînchidere; 

33 OJ No L 399 , 30.12.1989, amendată prin Directiva 93/95/EEC,0J No 276, 9.11.1993 şi Directiva 93/68/EEC 0J No L220, 30.8.1993

34

 echipamente puse în mişcare doar de forţa omului,  pompe operate manual,  echipamente de ridicare operate manual, supape operate manual De asemenea s-a discutat problema supapelor acţionate manual. Deoarece acestea se mişcă foarte încet nu există nici o posibilitate de formare de suprafeţe fierbinţi, aşa cum s-a discutat în secţiunea 3.7.3 ele nu intră în domeniul de aplicare al Directivei. Anumite construcţii încorporează părţi componente din polimeri ce s-ar putea încărca electrostatic, dar acest lucru nu diferă din conductele din plastic. Luându-se în considerare toate aceste aspecte şi fiind clar că acestea din urmă nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE, s-a acceptat unanim că aceste valve nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Anumiţi producători au declarat că supapele lor sunt special adaptate pentru ATEx, adică fie au selectat mai mulţi polimeri buni conducători sau au luat măsuri să se asigure că nici o parte componentă metalică nu se poate încărca electrostatic deoarece nu sunt legate la pământare. Alţi producători au declarat că supapele lor îndeplinesc această cerinţă prin construcţie şi nu văd nici o diferenţă faţă de supapele utilizate la materialele neinflamabile. Pentru a se evita confuzia între cei ce declară în mod corect că supapele lor nu au nici o sursă de aprindere şi deci nu intră în domeniul de aplicare al Directivei şi cei care declară că au făcut câteva schimbări de proiectare foarte simple şi doresc să declare că supapele lor fac parte din categoria 2 sau chiar 1, s-a căzut de acord că supapele simple nu intră în domeniul de aplicare al Directivei. Totuşi aşa cum s-a discutat în secţiunea 3.7.3, acolo unde există atmosfere potenţial inflamabile, utilizatorii trebuie să ia întotdeauna în considerare riscul de aprindere electrostatică. 5.2.2 Instalaţii Directiva nu reglementează procesul de instalare. În general instalarea acestor tipuri de echipamente se va supune cerinţelor legale fie specificate în directivele pentru locurile de muncă (a se vedea subsolul 5) sau în legislaţia naţională a statelor membre. Totuşi de foarte multe ori se pune problema să se facă o distincţie între responsabilităţile producătorilor ce realizează o piesă componentă a unui echipament sau un ansamblu în conformitate cu Directiva ATEx 94/9/CE şi responsabilităţile utilizatorului final ce achiziţionează părţi componente ale unui echipament pentru realizarea unei instalaţii. (S-ar putea utiliza analogia diferenţei dintre producerea unei piese distincte a unui echipament ce poate fi introdusă pe piaţă, cum ar fi dispozitiv de televizare (LVD 2006/95CEE) şi echiparea unei case cu toate utilităţile instalate şi conectate, acest lucru înseamnă clar o instalare şi intră sub incidenţa directivei pentru locurile de muncă 89/391/CEE sau alte directive ce privesc siguranţa locurilor de muncă). O situaţie comună este aceea când piesele componente ale unui echipament ce a fost declarat deja conform sunt introduse pe piaţă în mod independent de unul sau mai mulţi producători, şi nu sunt introduse pe piaţă de o singură persoană cu statut juridic clar ca şi o unitate funcţională unică (aşa cum s-a specificat în 3.7.5.1). Combinarea unui astfel de echipament şi apoi instalarea acestuia la sediul utilizatorului nu este considerată o activitatea de producţie şi deci nu rezultă un echipament; rezultatul unei astfel de operaţii este o instalare şi deci nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. Instalatorul trebuie să se asigure că părţile componente ale echipamentului ce a fost deja declarat conform sunt încă conforme atunci când sunt puse în funcţiune. Din acest motiv el trebuie să respecte cu atenţie instrucţiunile de instalare ale producătorului. Directiva nu reglementează procesul de instalare. Instalarea unor astfel de echipamente trebuie să respecte în general cerinţele legale de reglementare din statele membre. Un exemplu în acest sens pot fi aparatele de măsură şi control formate dintr-un senzor, un transmiţător, o 35

barieră Zener şi o sursă de alimentare dacă sunt furnizate de mai mulţi producători diferiţi şi instalaţi sub responsabilitatea utilizatorului. Se înţelege că nu există întotdeauna o linie clară între instalare şi asamblare. Pentru asambluri şi instalaţii responsabilităţile cad fie pe persoanele ce introduc ansamblul pe piaţă fie pe utilizatorii finali. Fiecare trebuie să întocmească un dosar tehnic în care să specifice modalitatea de conformare cu legislaţia relevantă. Cea mai mare parte a conţinutului tehnic va fi aceeaşi. Se consideră întotdeauna că un utilaj este o instalaţie dacă:  utilizatorul final sau instalatorul achiziţionează părţi componente (inclusiv componente sau echipamente ATEx) de la diferiţi producători şi acestea sunt instalate sub directa sa responsabilittae după ce s-a efectuat o evaluare completă de risc;  utilizatorul efectuează o serie întreagă de procese diferite ce necesită integrarea echipamentului şi a părţilor componente ATEx în teren iar acestea sunt instalate în conformitate cu o schemă unică;  utilizatorul concesionează construirea unor părţi componete din instalaţia sa în afara terenului, ce pot fi unice, dar nu sunt producţie în serie, iar această operaţie se face sub directa sa responsabilitate, sau indirect prin intermediul unui contractor ce lucrează pe bază de contract cu el.  Este necesară efectuarea de încercări sau reglări după ce utilajul este realizat iar aceste operaţii trebuie făcute sub responsabilitatea finală a utilizatorului final. 6.

Aplicarea Directivei 94/9/CE, alături de alte directive aplicabile

În principiu, dacă un produs intră în acelaşi timp şi în domeniul de aplicare al altor directive , toate directivele trebuie aplicate în paralel pentru a se îndeplini cerinţele speciale din fiecare directivă. 6.1 Directiva pentru Compatibilitate Electromagnetică 2004/108/CEE (EMC) În cazul Directivei 94/9/CE şi a Directivei pentru Compatibilitate Electromagnetică 2004/108/CEE (EMC), trebuie aplicată Directiva 94/9/CE pentru a se îndeplini cerinţele privind cerinţele de securitate pentru ,,atmosfere explozive″. Directiva EMC trebuie de asemenea aplicată pentru a se asigura că produsul nu produce perturbaţii electromegnetice şi că funcţionarea sa normală nu este afectată de astfel de perturbaţii. Vor exista anumite aplicaţii unde s-ar putea să nu fie suficient nivelul ,,normal″ de protecţie pentru imunitate electromagnetică asigurat de Directiva 2004/108CEE, pentru a se garanta nivelul de imunitate necesar pentru o funcţionare sigură în conformitate cu Directiva 94/9/CE. În această situaţie producătorul trebuie să specifice gradul de imunitate electromagnetică atins de produsul său în conformitate cu Anexa II 1.2.7. din Directiva 94/9/CE. De exemplu sistemele de protecţie unde caracteristicile de performanţă pentru procesul de achiziţie date şi de transmitere date pot influenţa direct securitatea la explozie. 6.2 Directiva de joasă tensiune 2006/95/CEE (LVD) Produsele pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive sunt excluse în mod explicit din domeniul de aplicare al Directivei de joasă tensiune 2006/95/CEE (LVD). Directiva 36

94/9/CE trebuie să includă ,,obiectivele esenţiale pentru joasă tensiune″ (a se vedea Anexa II 1.2.7.). Standardele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene cu referire la Directiva 2006/95/CEE pot fi enumerate în declaraţia de conformitate pentru a se îndeplini cerinţele de la 1.2.7. din anexa II, Directive 94/9/CE. Nu sunt excluse din domeniul de aplicare al LVD dispozitivele de siguranţă, control şi reglare menţionate în Art.1.(2) din Directiva 94/9/CE şi care urmează să fie utilizate în exteriorul atmosferelor potenţial explozive dar sunt necesare pentru a funcţiona în siguranţă echipamentele şi sistemele de protecţie. În astfel de cazuri se aplică ambele directive. 6.3 Directiva Maşini 98/37/CE (MD) Relaţia dintre Directiva 94/9/CE şi Directiva Maşini 98/37/CE este diferită. Directiva 94/9/CE este o directivă specifică în cadrul sensului Art.1.(4). din Directiva Maşini, conţine cerinţe foarte clare şi detaliate pentru evitarea pericolelor ce pot apare datorită atmosferei potenţial explozive, în timp ce Directiva Maşini conţine doar cerinţe generale de protecţie la explozie (Anexa I, 1.5.7., Directiva Maşini). În ceea ce priveşte protecţia la explozie într-o atmosferă potenţial explozivă, are întietate şi trebuie aplicată Directiva 94/9/CE. Astfel echipamentele ce sunt în conformitate cu ATEx şi care sunt de asemenea maşini se poate presupune a fi în conformitate cu cerinţele specifice esenţiale de securitate privind riscul la aprindere în atmosfere explozive din Directiva Maşini. Pentru alte riscuri relevante privitoare la maşini, trebuie aplicate de asemenea cerinţele din Directiva Maşini. 6.4 Directiva Consiliului 94/955/CE şi 98/91/CEE (ADR) pentru transportul mărfurilor periculoase pe cale rutieră Pentru a se evita orice suprapunere posibilă cu Directiva Consiliului 94/955/CE şi cu Directiva 98/91/CE pentru transportul mărfurilor periculoase pe cale rutieră, majoritatea mijloacelor de transport au fost excluse din scopul Directivei 94/9/CE (Art.1.(4)). În general, acele vehicule care sunt încă incluse în 94/9/CE nu părăsesc sediul utilizatorului. Exemple tipice sunt mijloacele de transport pe cale ferată utilizate în minele grizutoase, cărucioare elevatoare şi alte maşini mobile unde motoarele cu combustie internă, sisteme de frânare şi circuitele electrice pot fi surse potenţiale de aprindere. Este posibilă aplicarea ambelor directive în paralel. De exemplu, în cazul când producătorul proiectează şi construieşte un mijloc de transport pentru transportarea produselor periculoase (în acest caz inflamabile) pe şosele publice cât şi în zone unde pot exista atmosfere explozive. Criteriile pentru aplicarea directivei 94/9/CE specifică faptul că vehiculele trebuie să:  Fie definite ca şi echipamente, sisteme de protecţie sau dispozitive de siguranţă în conformitate cu articolul 1 (2) din Directivă;  Aibă propia lor sursă potenţială de aprindere;  Fie destinate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive 34; Pentru a se determina în care condiţii se aplică ambele directive, trebuie luate în considerare excluderea de la articolul 1(4) din Directiva 94/9/CE. Această excludere specifică clar că „ nu trebuie excluse mijloacele de transport” cu excepţia acelora „destinate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive”.

34

În caz că nu este un dispozitiv de securitate aşa cum este definit la Art.1(2) din Directiva 94/9/CE

37

În articolul 2 din Directiva 98/91/CE este dată definiţia „mijloacelor de transport” şi în mare se consideră o activitate desfăşurată pe drumuri publice sau în anumite spaţii, inclusiv operaţiile de încărcare sau descărcare. Comitetul permanent ATEx a considerat deci că un vehicul ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 98/91/CE poate fi de asemenea acoperit şi de Directiva 94/9/CE. În cazul cînd un astfel de vehicul este proiectat pentru utilizare într-o atmosferă potenţial explozivă se vor aplica ambele directive. Totuşi acest aspect nu include situaţiile când este posibil că astfel de atmosfere să apară doar ca rezultat al operaţiilor de încărcare sau descărcare în conformitate cu detaliile din Directiva 98/91/CE. Un exemplu în acest sens sunt cisternele ce transportă petrol la locul de încarcare sau descarcare, deoarece nu se consideră să existe iniţial o atmosferă potenţial explozivă datorită locaţiei sale în ceea ce priveşte facilitatea de stocare. După cum s-a specificat mai sus dacă această atmosferă devine potenţial explozivă datorită operaţiilor de încărcare sau descărcare atunci trebuie aplicate doar cerinţele din Directiva 98/91/CE. Suplimentar s-a căzut de acord asupra faptului că evaluarea conformităţii şi cerinţele tehnice specificate în Directiva 94/55/CE definite ulterior de Directiva 98/91/CE pot să nu se alinieze complet cu cele specificate pentru conformitate cu Directiva 94/9/CE. În acest context se naşte întrebarea dacă producătorii de dispozitive de monitorizare internă sau de alte dispozitive ataşate la/sau în interiorul unui vehicul cum ar fi o cisternă de petrol trebuie să aplice sau nu Directiva ATEx 94/9/CE şi trebuie să ataşeze marcajul CE. S-au concluzionat următoarele: 1) Pe baza articolul 75 din tratatul CE şi transpunând ADR-ul, Directiva 94/55/CE armonizează complet regulamentele pentru un transport rutier în siguranţă a mărfurilor periculoase. 2) Suplimentar pe baza articolului 95 din tratatul CE, Directiva 98/91/CE asigură o armonizare completă în ceea ce privesc cerinţele tehnice pentru următoarele categorii de vehicule proiectate pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase: 

Categoria N: vehicule cu motor ce au cel puţin 4 roţi atunci când greutatea maximă depăşeşte 3,75 tone metrice europene sau au cel puţin 3 roţi atunci când greutatea maximă depăşeşte 1 tonă metrică şi sunt utilizate pentru transportul mărfurilor.



Categoria O: Cisterne (inclusiv semicisterne).

În conformitate cu articolul 4 dacă sunt îndeplinite cerinţele din anexele acestei Directive pentru vehicolul complet, statele membre pot să nu refuze acordarea aprobării de tip EC sau acordarea aprobării naţionale de tip sau să interzică înregistrarea, vânzarea sau punerea în funcţiune a acestor vehicule pe motive ce ţin de transportul mărfurilor periculoase. 3. Directiva 98/91/CE conţine, cu referire la Directiva 94/55/CE, cerinţe care acoperă atât echipamentele electrice (de exemplu: cabluri, baterii) şi echipamente neelectrice (de exemplu protecţia la căldură a motorului, încălzitoare cu combustie pentru vehicule ce sunt proiectate pentru transportul mărfurilor periculoase şi care pot conduce la formarea de atmosfere explozive. 4. Cu condiţia ca: 38

-

astfele de vehicule să nu fie destinate pentru utilizare într-o atmosferă potenţial explozivă alta decât cea produsă temporar prin operaţiile de încărcare sau descărcare,

•

mărfurile ce trebuie transportate sunt substanţe şi articole în conformitate cu definiţia specificată în articolul 2 din directiva 94/55/CE.

•

Excepţiile specificate în Anexa A, paragraful 1.1.3 din Directiva 94/55/CE şi înţelegerea ADR nu sunt pertinente.

În aceste condiţii excluderea specificată la articolul 1 (4) din Directiva 94/9/CE se aplică ÎNTREGULUI vehicul inclusiv TUTUROR echipamentelor asociate necesare pentru transportul mărfurilor periculoase. În toate celelalte cazuri se poate aplica Directiva 94/9/CE. NOTA 1: În anumite locuri pot avea acces într-o zonă (de exemplu zona 1) autocisterne. În acest caz utilizatorii responsabili pentru respectiva zonă pot cere furnizorului să utilizeze autocisterne produse conforme cu ATEx.

NOTA 2: Chiar dacă vehiculul sau părţi din acesta urmează să fie utilizate permanent într-o atmosferă potenţial explozivă, dispozitive ca „supapele de respiraţie” ale capacului gurii de vizitare nu intră în mod normal în domeniul de aplicare al Directivei 94/9/CE. În mod normal aceste dispozitive nu au propia lor sursă de aprindere, nu sunt dispozitive de siguranţă în sensul Directivei ATEx şi în mod normal nu au un sistem de protecţie, cum ar fi un opritor de flacără.

6.5 Echipamentele individuale de protecţie (PPED) Directiva 89/686/CEE Echipamentele incluse în Directiva 89/686/CEE pentru echipamente individuale de protecţie (PPED) sunt excluse special de Directiva 94/9/CE. Totuşi, producţia de EPP pentru utilizare în atmosfere explozive este inclusă în Cerinţa de Bază pentru Sănătate şi Securitate 2.6 din Anexa II – Directiva PPED. PPE ce urmează să fie folosite în atmosfere explozive trebuie să fie astfel proiectate şi produse, încât să nu fie sursă de arc electric, electrostatic sau de impact indus ce poate produce aprinderea amestecului exploziv. Respectarea EHSR din Directiva 94/9/CE ar putea fi un mijloc de demonstrare a conformităţii. 6.6.

Echipamente de presiune, Directiva 97/23/CE (PED)

Echipamente de presiune, Directiva 97/23/CE (PED) este o directivă pentru o piaţă unică similară cu Directiva 94/9/CE. Există destul de puţine articole ale echipamentelor de presiune ce au propria lor sursă de aprindere. Există un număr mic de exemple de accesorii de siguranţă ce pot fi sisteme autonome de protecţie sau, posibil, echipamente. Opritoarele de flacără au fost considerate accesorii de presiune în sensul Directivei PED. Nu există cerinţe suplimentare pentru elementele opritoarelor de flacără în conformitate cu PED. PED exclude în mod special din domeniul său de aplicare echipamentele clasificate nu mai sus de categoria I la articolul 9 din PED dar în domeniul de aplicare al ATEx. 6.7

Vase simple de presiune Directiva 87/404/CE

Vase simple de presiune Directiva 87/404/CE se aplică unui domeniu limitat de echipamente ce păstrează aerul sau azotul sub presiune. Echipamentele ATEx pot încorpora un vas simplu de presiune într-un ansamblu dar se consideră că există relativ puţine situaţii când se aplică ambele directive pentru acelaşi produs. 6.8

Aparate electrocasnice cu gaz Directiva 90/396/CE (GAD). 39

Aparate electrocasnice cu gaz Directiva 90/396/CE (GAD) se aplică echipamentelor pentru utilizare domestică şi necomercială dar nu se aplică pentru echipamentele proiectate pentru utilizare în procese industriale. Majoritatea echipamentelor din domeniul de aplicare GAD poate să aprindă o atmosferă explozivă înconjurătoare şi nu poate fi în conformitate cu ATEx. De asemenea trebuie notat faptul că Directiva 94/9/CE conţine următoarea excludere: „- echipamentele destinate pentru utilizare în medii domestice şi necomerciale unde pot apare doar rareori atmosfere potenţial explozive şi doar ca rezultat al unor scurgeri accidentale de gaz combustibil”. S-a ridicat întrebarea legată de faptul dacă aceasta transpune implicit înţelesul că aceste echipamente, în situaţia când scurgerile nu sunt reprezentate de gaz combustibil, sunt incluse în domeniul de aplicare al Directivei ATEx 94/9/CE. S-a căzut de acord ca regulă generală că astfel de echipamente sunt excluse din Directivă deoarece nu urmează să fie utilizate într-o atmosferă potenţial explozivă. 6.9 Directiva Produselor de construcţie (CPD) 89/106/CEE. În afara directivelor mai sus menţionate, este necesară menţionarea relaţiei Directiva 94/9/CE cu Directiva Produselor de construcţie (CPD) 89/106/CEE. În timpul activităţii de standardizare la ambele directive, s-a identificat faptul că (în anumite domenii), domeniul de aplicare al ambelor directive s-ar putea suprapune. Domenii deja identificate: • •

sisteme de protecţie la explozie şi sisteme de stingere a incendiilor ce utilizează acelaşi mediu; -ambele domenii utilizează aceleaşi articole pentru sistemele de distribuţie, cum ar fi conducte, suporturi pentru conducte, duze etc.

În general, se poate spune că în caz de dubii se aplică Directiva Produselor de Construcţie dacă subiectul în discuţie este fixat de o clădire şi deci devine parte componentă a clădirii sau dacă poate fi considerat ca fiind însăşi clădirea (de ex. un siloz). În astfel de situaţii CPD şi Directiva ATEX 94/9/CE se aplică în paralel. Conformitatea cu EHSR din Directiva 94/9/CE va trebui să arate conformitatea cu EHSR din CPD cu privire la riscurile de aprindere. În acest context este important de notat că doar un organism notificat va acoperi toate aspectele legate de două sau mai multe directive doar dacă respectivul organism este notificat pentru toate aceste directive pentru un domeniu de aplicare adecvat. 7.

PRODUSE ÎN UZ, REPARATE SAU MODIFICATE ŞI PIESE DE REZERVĂ 35

7.1

Generalităţi

În general producătorii trebuie să evalueze dacă produsul lor este introdus pe piaţa UE sau pus în funcţiune pentru prima dată, sau dacă modificările aduse sunt astfel încât intenţia sau rezultatul final, la plasarea produsului pe piaţă este reprezentat de un nou produs. Dacă răspunsul la oricare din aceste întrebări este da, atunci se aplică în întregime Directiva 94/9/CE. În toate celelalte cazuri, nu se alică directiva 94/9/CE iar persoana responsabilă va trebui să se asigure că orice alte legi relevante naţionale sau ale UE sunt considerate ca adecvate. 35

Aplicarea Directivei ATEx la „Echipamente ca noi „ reprezintă fără nici o discuţie legislaţia privind propietatea intelectuală. A se vedea Directiva 89/104/CEE privind mărcile şi decizia Curţii Europene din 11 iulie 1996, C427/93, 429/93, 436/93 Bristol Meyer Squibb.

40

În acest context trebuie subliniate două aspecte:

7.2

•

În următoarele paragrafe, aceste indicaţii se referă doar la produsele pentru care Directiva 94/9/CE este potenţial aplicabilă. Produsele care nu se supun Directivei 94/9/CE se exclud deci de la aceste discuţii;

•

Aplicarea Directivei 94/9/CE pentru un produs ,,ca nou’’ ţine fără nici o discuţie de legislaţia ce se referă la ,,proprietatea intelectuală’’ 36 DEFINIŢII

Produs în uz şi produs second-hand – un produs ce a fost introdus pe piaţa UE înainte de intrarea în vigoare a Directivei 94/9/CE şi pus în funcţiune pe teritoriul UE. Acest produs a fost în conformitate cu legislaţia valabilă în acel moment: fie legislaţia naţională, fie legislaţia UE, în funcţie de dată. Nu se aplică Directiva ATEX 94/9/CE. Produsele în uz ce au fost pe piaţă şi utilizate în UE înainte de intrarea în vigoare a Directivei 94/9/CE nu sunt sub incidenţa acesteia. Aceste produse au fost comercializate şi utilizate în conformitate cu reglementările în vigoare în acea perioadă. Ele circulă pe teritoriul UE pe baza articolelor 28/30 din Tratatul CE dacă nu au suferit modificări, astfel încât să fie afectate caracteristicile de securitate şi sănătate. Pentru produsele utilizate şi importate din ţări nemembre şi disponibile în UE pentru prima dată după 30 iunie 2003 în scop de distribuţie şi/sau utilizare în UE, se va aplica Directiva 94/9/CE. 7.3 Produse recondiţionate (sau renovate)37 Acestea sunt produse aflate în uz ce au fost pe piaţă şi au fost utilizate în UE dar a căror performanţă s-a schimbat în timp (datorită îmbătrânirii, învechirii etc.) şi care au fost modificate pentru a fi recondiţionate. Cazul produselor a căror înfăţişare exterioară a fost modificată şi îmbunătăţită prin operaţii de cosmetizare, după ce au fost introduse pe piaţă şi puse în funcţiune reprezintă un caz particular de rearanjare ce are ca scop restaurarea înfăţişării exterioare a produsului38. Dacă are loc acest fenomen, fără nici o modificare substanţială, nu se aplică Directiva 94/9/CE. 7.4 Produse reconfigurate Produsele reconfigurate sunt produsele aflate în uz ce au fost pe piaţă şi utilizate în UE, dar a căror configuraţie a fost modificată prin adăugare (îmbunătăţire) sau îndepărtare (degradare) a uneia sau mai multor părţi (componente, subansamble, cum ar fi fişe de contact sau module etc.). Dacă se întâmplă acest fapt fără nici o modificare substanţială, nu se aplică Directiva 94/9/CE. 7.5 Produse modificate substanţial În general se aplică textul relevant din „Ghidul pentru implementarea Directivelor ce au la bază Noua Abordare şi abordarea globală” ( Ghidul Albastru) 39, capitolul 2.1 „Produse 36

A se vedea Directiva 89/104/CEE privind mărcile şi decizia Curţii Europene de Justiţie din 11 iulie 1996, pentru gaze comune C427/93, C436/93 Bristol Meyer Squibb. 37

Ambii termeni recondiţionate/renovate sunt interschimbabili în acest capitol. Acest lucru implică o modificare a caracteristicilor electrostatice.Utilizarea de materiale diferite sau dimensiunile externe diferite ale produsului pot schimba în mod negativ caracteristicile sale ATEx. De exemplu o capsulare din plastic poate să asigure o protecţie electrostatică mult mai scăzută decât o capsulare metalică. 39 htpp://europa.eu.int/comm/enterprise/newapproach/legislation/guide/legislation.htm 38

41

supuse directivelor”. În sensul dat de Directiva 94/9/CE, înseamnă orice modificare ce afectează una sau mai multe EHSR (de exemplu temperatura) sau integritatea tipului de protecţie. În acest caz, Directiva 94/9/CE trebuie aplicată. Acest lucru nu exclude aplicarea altor directive relevante. Principiul general este acela că Directiva 94/9/CE se reaplică unui produs modificat în cazul când modificarea se consideră a fi substanţială şi dacă urmează ca produsul să fie reintrodus pe piaţa UE pentru distribuţie şi/sau utilizare. 7.6 Produse reparate Acestea sunt produsele a căror funcţionalitate a fost făcută după un defect, fără adăugarea de noi caracteristici şi fără nici o altă modificare. Deoarece acest lucru are loc după ce produsul a fost introdus pe piaţă iar produsul nu urmează să fie vândut ca produs nou: Nu se aplică Directiva ATEx 94/9/CE. Acest lucru nu exclude ca regulamentele naţionale ale statelor membre în legătură cu mediul de lucru să specifice un anumit tip de evaluare a produselor reparate. 7.7 Piese de rezervă Orice articol ce are ca scop înlocuirea unei părţi defecte sau uzate dintr-un produs ce a fost introdus anterior pe piaţă şi pus în funcţiune în UE. O operaţie tipică de reparaţie este înlocuirea cu o piesă de rezervă. Producătorul pieselor de rezervă nu trebuie în mod normal să se conformeze cu Directiva 94/9/CE, dacă piesele de rezervă nu reprezintă un echipament sau component aşa cum sunt definite în directivă. În caz afirmativ trebuie îndeplinite toate obligaţiile specificate în Directivă . Dacă producătorul pieselor de rezervă originale oferă altele noi şi diferite în locul primelor (datorită progresului tehnic, producţiei discontinue a vechilor piese de rezervă etc.) iar acestea vor fi utilizate pentru reparare; produsul reparat (în măsura în care nu s-au făcut modificări substanţiale pe produsul reparat) nu trebuie adus în conformitate cu Directiva 94/9/CE deoarece produsul reparat nu este apoi introdus pe piaţă şi pus în funcţiune. 8.

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

8.1

Produse în conformitate cu Directiva 94/9/CE

Articolul 8 din Directivă descrie procedurile prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul UE asigură şi declară că produsul propriu este în conformitate cu Directiva 94/9/CE. Pentru ansambluri în capitolul 3.7.5 sunt oferite indicaţii suplimentare. Articolul 8.1(a) descrie procedurile pentru cazul echipamentelor; sisteme autonome de protecţie, pentru dispozitivele de siguranţă utilizate pe astfel de echipamente sau sisteme; şi pentru componentele unor astfel de echipamente, sisteme sau dispozitive din Grupele I şi II, Categoria M1 şi 1. Opţiunile sunt fie: i)

Examinare de tip CE40 (Modul B)41 urmată de:

40

A se vedea Anexa III din Directivă. A se vedea Decizia Consiliului 93/465/CEE din 22 iulie 1993 privind modulele pentru diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi regulamentele pentru ataşarea şi utilizarea marcajului de conformitate CE ce urmează să fie utilizate în Directivele tehnice armonizate ( OJ Nr. L220, 30.8.1993) 41

42

•

asigurarea calităţii producţiei42 (Modul D) sau

•

verificarea produsului 43 (Modul F) Verificare de entitate44 (Modul G)

ii)

Articolul 8.1 (b) descrie procedurile pentru echipamente, dispozitive de siguranţă, aşa cum sunt specificate în art. 1(2) pentru astfel de echipamente şi pentru componentele unor astfel de echipamente sau dispozitive din Grupele I şi II, Categoria M2 şi 2. Opţiunile sunt după cum urmează: Pentru echipamente electrice şi motoare cu combustie internă. Categoria M2 şi 2. i)

Examinare de tip CE (Modul B) urmată de: • conformitate cu tipul45 (Modul C) sau • asigurarea calităţii produsului46 (Modul E)

ii)

Verificare de entitate (Modul G)

Pentru alte echipamente din Categoria M2 şi 2: i) Controlul intern al producţiei (Modul A) şi păstrarea documentaţiei tehnice 47 la un Organism Notificat48, sau, ii) verificarea de entitate (Modul G) Articolul 8. 1(c) descrie procedurile pentru echipamente, dispozitive de siguranţă pentru astfel de echipamente şi pentru componentele acestor echipamente şi dispozitive din Grupa II, Categoria 3. Opţiunile sunt fie: i)

Controlul intern al producţiei (Modul A)

ii)

Verificare de entitate (Modul G)

Pentru dispozitive de siguranţă control şi reglare: Dispozitivele de siguranţă control şi reglare trebuie să respecte cerinţele din Anexa II, punctul 1, în special subpunctul 1.5. Se aplică procedurile oficiale de evaluare a conformităţii din Articolul 8 şi dispozitivele de siguranţă sunt evaluate în funcţie de grupa şi categoria echipamentelor sistemului ce formează, dispozitivul de siguranţă şi a echipamentului aflat sub control. În anumite situaţii este necesar să se evalueze combinaţia (de exemplu motoare cu inventor) dar în general evaluarea unui grup de echipamente cu dispozitivele de siguranţă adecvate se poate face separat (de exemplu motor de tip „e”). Exemplu: 42

A se vedea Anexa IV din Directivă A se vedea Anexa V din Directivă 44 A se vedea Anexa IX din Directivă 45 A se vedea Anexa VI din Directivă 46 A se vedea Anexa VII din Directivă 47 A se vedea paragraful 3 din Anexa privind controlul intern al producţiei 48 Condiţiile pentru păstrarea documentelor trebuie stabilite între organismul notificat şi clientul său. 43

43

Un motor de tip „e” de categoria 2 este controlat de un dispozitiv de protecţie la suprasarcină localizat în exteriorul atmosferei explozive. Procedura de evaluare a conformităţii pentru echipamentul din grupa II, categoria 2 se aplică pentru dispozitivul de siguranţă. Pe scurt diferitele proceduri de evaluare a conformităţii sunt: Examinarea de tip (Anexa III) Asigură un eşantion din producţia luată în considerare pe care îl trimite unui organism notificat care la rândul lui efectuează evaluarea necesară pentru a determina dacă „tipul” îndeplineşte cerinţele esenţiale din Directiva 94/9/CE şi eliberează un certificat de examinare de tip CE. Asigurarea calităţii producţiei (Anexa IV) Utilizează un sistem de calitate aprobat de un organism notificat pentru producţia, inspecţia finală a echipamentului şi încercare şi este supusă la un proces de supraveghere continuu. Verificarea de produs (Anexa V): Un organism notificat examinează şi testează fiecare produs pentru a se verifica conformitatea echipamentului, sistemului de protecţie sau a dispozitivului cu cerinţele din Directiva 94/9/CE şi se întocmeşte un certificat de conformitate. Conformitatea cu tipul (Anexa VI) : Producătorul efectuează teste pe fiecare piesă a unui echipament produs pentru a se verifica aspectele de protecţie la explozie din proiect. Operaţie efectuată sub responsabilitatea unui organism notificat. Asigurarea calităţii de produs (Anexa VII) Un sistem de calitate aprobat de un organism notificat pentru inspecţia şi testarea finală a echipamentelor supuse unui proces de supraveghere continuă. Controlul intern al producţiei (Anexa VIII) Procedură de evaluare a sistemului de calitate şi a produsului efectuată de producător şi reţinerea documentaţiei. Verificare de unitate (Anexa IX) Organismul notificat examinează individual echipamentul sau sistemul de protecţie şi efectuează testele în conformitate cu standardele armonizate, dacă există, sau în caz contrar, cu standardele Europene, internaţionale sau naţionale sau realizează teste echivalente pentru a asigura conformitatea cu cerinţele relevante din Directiva 94/9/CE şi întocmeşte un certificat de conformitate. Controlul intern al producţiei + reţinerea documentaţiei de către un organism notificat (articolul 8.1 (b) (ii)) Procedură de evaluare a sistemului de calitate şi a produsului efectuată de producător şi reţinerea documentaţiei de către un organism notificat. În continuare se prezintă o diagramă cu procedura adecvată: 44

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII Echipamente din grupele I şi II Categoriile M1 şi 1* şi sisteme autonome de protecţie

Examinarea de tip CE Anexa III

Asigurarea calităţii producţiei QA Anexa IV

sau

Motoare cu combustie internă sau echipamente electrice

DA

Examinarea de tip CE Anexa III

şi

Echipamente din grupa II Categoria 3*

Echipamente din grupele I şi II Categoriile M2 şi 2*

NU

Controlul intern al producţiei ANEXA VIII

Controlul intern al producţiei Anexa VIII

Verificarea de produs Anexa V

şi

şi

Conformitatea cu tipul Anexa VI

sau

Asigurarea calităţii producţiei Anexa VII

Transmiterea documentaţiei tehnice la un Organism Notificat

sau

*) - şi componentele şi dispozitivele lor în conformitate cu articolul 1 (2) dacă sunt evaluate separat Notă:

În conformitate cu art. 8.4 pentru toate echipamentele şi sistemele de protecţie din toate grupele şi categoriile, conformitatea cu 1.2.7 din Anexa II din Directivă (protecţie la alte pericole) poate fi îndeplinită prin respectarea procedurii de control intern al producţiei (Anexa VIII).

45

Ce proceduri de evaluare a conformităţii trebuie realizate în cazul mai multor categorii diferite în interiorul unui produs sau ansambluri de echipamente şi sisteme de protecţie în conformitate cu articolul 1.3 (b) ? Dacă un produs este făcut din mai multe părţi cărora le-au fost repartizate proceduri diferite de evaluare a conformităţii, producătorul are responsabilitatea de a decide cum vor fi introduse pe piaţă părţile componente şi produsul ca întreg. Producătorul poate decide să realizeze procedurile adecvate de evaluare a conformităţii pentru fiecare parte componentă sau pentru produsul ca întreg, chiar dacă el decide să introducă produsul pe piaţă ca şi entitate. În cazul procedurilor separate de evaluare a conformităţilor pentru fiecare parte componentă a echipamentului asamblat (denumit ansamblu în Ghidul la Directiva 94/9/CE), producătorul poate presupune conformitatea acestor piese ale echipamentului şi poate restricţiona pe propiul său risc evaluarea ansamblului la acele riscuri suplimentare de aprindere şi alte riscuri ce pot deveni relevante datorită combinaţiei finale. Dacă se identifică riscuri suplimentare este necesară o altă evaluare a conformităţii ansamblului privind aceste riscuri suplimentare. Dacă producătorul cere explicit unui organism notificat să evalueze întregul produs, atunci trebuie aplicată respectiva procedură de evaluare a conformităţii ce acoperă cele mai ridicate cerinţe. De asemenea organismul notificat trebuie să includă în examinarea de tip EC (dacă e relevant) toate aspectele produsului. Trebuie să li se acorde o atenţie deosebită declaraţiilor de conformitate existente ale producătorului pentru părţile componente ale produsului. Organismul notificat trebuie să informeze producătorul în legătură cu posibilităţile procedurilor separate de evaluare a conformităţilor pentru fiecare parte componentă a ansamblului aşa cum se arată în Ghidul la Directiva 94/9/CE. Orice certificat eliberat de un organism notificat trebuie să specifice clar ce aspecte ale produsului au fost evaluate de organismul notificat şi care au fost efectuate de producătorul singur. Exemplu: pompă de recuperare a vaporilor pentru staţiile de benzină (a) pompa absoarbe amestecul de vapori de benzină /aer din atmosferă şi îl transportă în sistemul de conducte din zona 0. În consecinţă este conectat la orificiul de admisie şi de evacuare la o atmosferă potenţial explozivă clasificată ca şi zonă 0. Însăşi pompa este plasată într-un mediu din zona 1. În ceea ce priveşte conectarea orificiului de admisie şi de evacuare, pompa trebuie să fie în conformitate cu cerinţele pentru echipamentele din categoria 1. Examinarea de tip EC trebuie să fie efectuată de un organism notificat. În ceea ce priveşte restul corpului (exterior) şi părţile integrate ale pompei, organismul notificat include în certificare evaluarea necesară de categoria 2, chiar dacă sunt luate în considerare doar sursele neelectrice de aprindere. Ambele categorii trebuie indicate în certificatul de examinare de tip EC specificându-se clar ce caracteristici ale produsului au fost evaluate de organismul notificat şi care au fost evaluate de producător. Pentru acele părţi componente ale unei pompe de categoria 2 ce prezintă doar surse de aprindere neelectrice şi care au fost introduse pe piaţă separat şi pentru care a fost trimisă documentaţia tehnică către organismul notificat, este suficientă o declaraţie de conformitate EC (pentru echipamente) sau o atestare scrisă a conformităţii (pentru componente) eliberată de producător. (b) De cele mai multe ori pompa are ca scop prevenirea trecerii flăcării de deflagraţie de la orificiul de intrare către orificiul de evacuare deoarece pompele tipice pentru recuperarea 46

vaporilor conţin opritoare de flacără în conductele conectate la orificiul de intrare şi cel de evacuare. În acest caz pompa poate fi considerată ca şi sistem de protecţie (opritoare de deflagraţie în linie). Un organism notificat – după ce a efectuat evaluarea corespunzătoare a capacităţii de oprire a flăcărilor –poate apoi elibera un certificat de examinare de tip EC pentru pompă ca şi sistem de protecţie . În cazul când au fost evaluate ambele aspecte de către acelaşi organism notificat (echipamentul şi sistemul de protecţie), poate fi eliberat doar un singur certificat de examinare de tip EC. 8.2

Derogări excepţionale ale Procedurilor de evaluare a Conformităţii

Toate echipamentele şi sistemele de protecţie la care se face referire în Art. 1(1), inclusiv componentele şi dispozitivele la care se face referire în Art. 1(2) sunt sub incidenţa prevederilor din Art. 8(5). Acest articol oferă autorităţii competente din statul membru relevant posibilitatea de a autoriza, în situaţii excepţionale, introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune de produse la care nu s-au aplicat Procedurile de evaluare a conformităţii. Această excepţie este posibilă: • • •

după o cerere deplin justificată adresată autorităţii competente din Statul Membru relevant; şi dacă utilizarea respectivului produs este în interesul protecţiei sănătăţii şi securităţii şi dacă de exemplu, aceste interese sunt puse în pericol datorită întârzierii asociate acestor Proceduri de Evaluare a Conformităţii; şi dacă este restricţionată pentru teritoriul Statului Membru implicat.

Această prevedere ar putea fi aplicată în cazuri relevante de securitate, în care produsele în chestiune sunt necesare urgent şi nu există timp suficient pentru a fi supuse Procedurilor Complete de Evaluare a Conformităţii (sau de a încheia aceste proceduri). Intenţia este aceea de a oferi Statelor Membre (în interesul sănătăţii şi securităţii) posibilitatea de a permite plasarea pe piaţă şi punerea în funcţiune a produselor noi fără întârziere. Chiar şi în aceste cazuri cerinţele esenţiale ale Directivei trebuie îndeplinite. În ceea ce priveşte condiţiile restrictive de aplicare, s-a subliniat faptul că utilizarea acestei clauze trebuie să aibă caracter excepţional şi nu trebuie să se transforme într-o procedură normală. În interesul transparenţei şi pentru a ajuta cooperarea administrativă, Statele Membre sunt încurajate să ofere serviciile unei comisii competente cu detalii legate de orice utilizare a Art. 8(5). 9.

ORGANISME NOTIFICATE

9.1 DESEMNARE Anexa XI din Directiva 94/9/CE defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme. Organismele ce pot furniza dovada conformităţii lor cu Anexa XI prin prezentarea Autorităţilor lor Competente a unui Certificat de acreditare şi dovezi că au fost îndeplinite toate cerinţele suplimentare sau alte dovezi documentare, aşa cum sunt definite mai jos, sunt considerate că pot fi notificate şi în acest sens, ele sunt în conformitate cu Anexa XI din Directivă. Standardele armonizate, adecvate (voluntare) oferă mecanisme utile pentru prezumţia de conformitate cu Anexa XI. Totuşi, nu exclude posibilitatea ca aceste organisme care nu sunt în conformitate cu standardele armonizate, să poată să fie notificate 47

pe baza faptului că este obligatorie conformitatea doar în ceea ce priveşte criteriile specificate în Anexa XI la Directivă. Organismele Notificate oferă o judecată profesională şi independentă, care ulterior va da posibilitatea producătorilor sau reprezentanţilor săi autorizaţi să poată să-şi îndeplinească procedurile pentru conformitate cu Directiva 94/9/CE. Este necesară intervenţia lor: • •

pentru eliberarea de certificate de examinare de tip EC, şi pentru inspectarea, verificarea şi testarea echipamentelor, sistemelor de protecţie, dispozitivelor şi componentelor înainte de a fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune; pentru evaluarea sistemului de asigurare a calităţii la producător în faza de producţie.

Organismele responsabile pentru efectuarea activităţilor specificate în Art. 8 din Directivă trebuie să fie notificate de către statul membru în a cărui jurisdicţie intră, despre propria lor responsabilitate în faţa Comisiei şi a celorlalte State Membre în UE. Această notificare mai include domeniul de competenţă relevant pentru care a fost evaluat respectivul organism, ca fiind competent din punct de vedere tehnic pentru certificare referitor la Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate specificate în Directivă. Pentru Statele Membre UE, această responsabilitate de notificare implică obligaţia de a asigura că organismele notificate vor păstra competenţa tehnică specificată de Directiva 94/9/CE cât şi faptul că vor informa autorităţile permanent în legătură cu performanţele activităţii lor. Astfel, un stat membru UE, ce nu are nici un organism tehnic competent sub jurisdicţie pentru a-l notifica nu trebuie să facă astfel de notificări. Acest lucru înseamnă că un stat membru din UE ce nu are un astfel de organism nu trebuie să creeze unul dacă consideră că nu e necesar. Un producător va putea să aleagă întotdeauna un anumit organism ce intră în domeniul de competenţă tehnică corespunzător şi care a fost notificat de un stat membru. Pe propria lor răspundere, statele membre îşi rezervă dreptul de a nu notifica un organism şi de a retrage o numire. În această ultimă situaţie, statele membre în cauză au obligaţia să anunţe Comisia şi restul statelor membre. Pentru informaţii suplimentare legate de organismele notificate, de exemplu responsabilităţi, evaluarea conformităţii, testări, facilităţi de inspecţie şi subcontractare, consultaţi Ghidul pentru implementarea directivelor pe baza Noii Abordării şi a Abordării Globale. 9.2 Coordonarea şi cooperare Tuturor organismelor notificate li se cere să participe în activităţile de coordonare ale organismului notificat. Grupul de organisme notificate înfiinţat în conformitate cu Directiva 94/9/CE, aşa numitul ExNBG, se întâlneşte în mod normal anual şi este format din reprezentanţi ai organismelor notificate cu observatori din partea Comisiei, asociaţii comerciale ale producătorilor şi utilizatorilor, organisme de elaborarea standardelor şi alţi invitaţi. Participarea la fiecare întâlnire se face pe bază de invitaţie şi orice parte ce doreşte să fie luată în considerare trebuie să contacteze preşedintele grupului fie prin intermediul Comisiei sau prin intermediul organismului notificat din ţara sa. Grupul răspunde de problemele de natură tehnică ce urmează să fie discutate pentru a se asigura că prevederile tehnice ale directivei şi standardele armonizate sunt aplicate într-o manieră uniformă. Grupul eliberează documente de clarificare acolo unde există ambiguităţi în procedurile tehnice şi documente cu indicaţii tehnice atunci când specificaţiile conţin mai puţine detalii şi au nevoie de suplimentări. 48

Aceste documente de clarificare şi de indicaţii tehnice sunt notate de comitetul permanent şi publicate pe internet (http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/nb/sheets.htm) 9.3 Subcontractarea S-a căzut de acord că organismele notificate vor păstra înregistrările tuturor operaţiilor de subcontractare pentru a se permite o monitorizare eficientă a statului membru responsabil pentru a se asigura că activităţile sunt îndeplinite adecvat. Registrul trebuie actualizat sistematic. Registrul conţine informaţii despre numele şi locaţia subcontractorului, natura şi scopul activităţii efectuate, rezultatele evaluărilor regulate ale subcontractorului, inclusiv dovezi că sunt monitorizate activităţile acestuia cât şi dovezi care să ateste că subcontractorul este competent şi îşi menţiene competenţa pentru activităţile specificate şi dovezi că există un contract legal privat direct. Un organism notificat poate angaja experţi pentru activităţile proprii de evaluare dar activităţile experţilor vor fi controlate ca şi cum aceştia sunt direct angajaţi de organismul notificat cu aceleşi obligaţii contractuale şi acţionează în interiorul sistemului de calitate propriu al organismului notificat. Grupul ExNBG a specificat că este strict interzisă o subcontractare ulterioară de către un subcontractor. Deşi poate fi subcontractată o evaluare, inclusiv o evaluare făcută comparativ cu cerinţele EHSR, organismul notificat rămâne singurul responsabil pentru întreaga operaţie şi trebuie să păstreze imparţialitatea şi integritatea operaţională. Procedurile pentru trecerea în revistă şi acceptarea activităţii oricărui subcontractor vor asigura că subcontractorul nu a oferit sau furnizat consultanţă producătorului, furnizorului, reprezentantului autorizat sau concurenţilor lor comerciali în ceea ce priveşte proiectarea, construcţia, punerea pe piaţă sau întreţinerea produselor supuse activităţii de subcontractare. 9.4

Păstrarea documentaţiei

În conformitate cu articolul 8.1 (b) (ii) din Directiva ATEx 94/9/CE producătorul trebuie să efectueze procedura de conformitate specificată în Anexa VIII şi apoi: „Să trimită dosarul întocmit în conformitate cu specificaţiile din Anexa VIII paragraful 3 către Organismul Notificat ce va confirma primirea cât mai repede posibil şi îl va arhiva”. Organismele notificate pentru această procedură trebuie să fie astfel în conformitate cu articolul 8.1 (b) (ii) şi nu cu Anexa VIII deoarece acesta din urmă nu implică un organism notificat. Acest dosar nu este trimis producătorului la cerere (dar poate fi adăugat) şi în general se păstrează pentru o perioadă de 10 ani după ultima introducere pe piaţă a produsului. Intenţia este ca autorităţile de supraveghere a pieţei din diferite state membre să aibă acces la acest dosar în cazul când este necesar să se cerceteze detaliile de proiectare sau producţie pentru un anumit produs. În ceea ce priveşte formatele utilizate, se acceptă formatul electronic al unui astfel de dosar atâta vreme cât este lizibil şi se poate citi pe perioda specificată. 9.5

Organsimele notificate ce au cunoştinţă de produse cu defect* pe piaţă . 49

_______________________ *A se vedea nota 1 din Ghid.

Un organism notificat ce este informat în legătură cu existenţa unor produse cu defect pe piaţă dar care nu este angajat în modulul pentru examinarea EC de tip şi nici în modulul pentru supravegherea producţiei trebuie să ia anumite măsuri. Dacă nu există un pericol imediat şi dacă după contactul cu organismul notificat responsabil pentru examinarea EC de tip şi cu organismul notificat responsabil pentru supravegherea producţiei de unde provine produsul cu defect nu s-a ajuns la o soluţie satisfăcătoare după o perioadă de timp adecvată, organismul notificat trebuie să informeze propriile autorităţi ce răspund pentru supravegherea de piaţă pentru iniţierea măsurilor adecvate. În cazul unui pericol imediat, organismul notificat trebuie să informeze imediat propria autoritate ce răspunde pentru supravegherea de piaţă, organismul notificat responsabil pentru examinarea EC de tip şi organismul notificat responsabil pentru supravegherea producţiei. 10.

DOCUMENTE DE CONFORMITATE

10.1. Documente emise de producător 10.1.1.

Declaraţia de conformitate EC49

După ce producătorul a parcurs procedurile adecvate pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele esenţiale din Directivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în UE are obligaţia să ataşeze marcajul CE şi să întocmească o declaraţie scrisă de conformitate EC. Producătorul sau reprezentantul său autorizat în cadrul UE trebuie să păstreze o copie a acestei declaraţii de conformitate pentru o perioadă de 10 ani după ce a fost produs ultimul echipament. În cazul când nici producătorul şi nici reprezentantul său autorizat nu este stabilit în cadrul UE, persoana care introduce pe piaţa UE produsul are obligaţia să păstreze o copie a declaraţiei de conformitate EC. În ceea ce priveşte Organismele Notificate posibil implicate în procedura de evaluarea conformităţii, declaraţia de conformitate trebuie să conţină acolo un dew este cazul numele, numărul de identificare şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de examinare de tip EC. Numele şi adresa organismului notificat implicat în faza de producţie, acolo unde e cazul nu reprezintă o cerinţă obligatorie. În ceea ce privesc ansamblurile echipamentelor ATEx, dacă un ansamblu urmează să fie considerat un articol nou din echipamentul ATEx, declaraţia de conformitate EC trebuie să specifice doar unitatea şi informaţiile conexe. Detalii legate de articolele echipamentelor ce formează ansamblul vor fi incluse în dosarul tehnic. Totuşi se specifică ca toţi cei implicaţi în lanţul de furnizare să specifice informaţiile relevante privind articolele echipamentelor ce au fost introduse anterior pe piaţă însoţite de propia lor declaraţie de conformitate EC şi de instrucţiuni.

49

Vezi Anexa IV, paragraf 1, Anexa V, paragraf 2 Anexa VI, paragraf 1, Anexa VII, paragraf 1, Anexa VIII, paragraf 1, Anexa IX, paragraf 1 din Directivă.

50

Anexa XB din Directivă specifică ce trebuie să conţină declaraţia de conformitate EC. Informaţii suplimentare se pot găsi în secţiunea 5.4 din „Ghidul Albastru”. În general conţinutul Declaraţiei de conformitate EC trebuie să conţină următoarele: a) Numele sau marca de identificare şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat din UE b) O descriere a echipamentului,etc.

c) toate prevederile relevante îndeplinite de echipament, etc. d) Acolo unde este cazul numele, numărul de identificare şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de examinare de tip EC

Specificarea numelui pe un produs plasează organizaţia numită în poziţia de producător (sau reprezentant autorizat) Destinaţia descriptivă a produsului, de exemplu unitate de control motor tip ABC 123 şi destinaţia. Pentru un ansamblu trebuie enumerate articolele ansamblului ce sunt echipamente ATEx de drept şi care au fost evaluate separat. Marcajul inclus pe produs, de exemplu: grupa de echipamente II, categoria 2 G (IIBT4) Numele şi numărul organismului notificat (sau a organismelor) ce a efectuat examinarea de tip EC În cazul echipamentelor neelectrice din categoria 2, trebuie specificat organismul notificat ce deţine o copie a dosarului cu documentaţia tehnică. Acolo unde este cazul, dacă organismul responsabil pentru supravegherea regimului de asigurarea calităţii nu este acelaşi cu cel ce a eliberat certificatul în original, acesta trebuie specificat separat. Totuşi nu reprezintă o cerinţă obligatorie specificarea numelui şi adresei organismului notificat implicat în faza de producţie.

Nu se va face nici o referinţă la certificatul unui organism notificat dacă acesta nu intră în domeniul de aplicare al Directivei. Certificatele eliberate de organisme în dreptul lor „privat” ca şi organisme de certificare trebuie incluse în dosarul cu documentaţia tehnică ca parte componentă a dovezii de conformitate dar nu trebuie specificat pe declaraţia de conformitate. e) Unde e cazul, referinţă la standarde Standardele armonizate specificate în armonizate dosarul cu documentaţia tehnică trebuie enumerate aici. f) Unde e cazul, standardele şi specificaţiile Alte standarde şi specificaţii tehnice tehnice utilizate specificate în dosarul cu documentaţia tehnică trebuie enumerate aici. g) unde e cazul referiri la alte directive Dacă aceasta este o declaraţie cu mai multe comunitare ce au fost aplicate directive trebuie să fie clar de la început cu 51

care din acestea produsul este în conformitate. h) identificarea persoanei semnatare ce a Persoana semnatară trebuie să fie ofiţerul fost împuternicită să facă angajamente în responsabil al producătorului sau al numele producătorului, etc. reprezentantului autorizat. 10.1.2.

Certificat de conformitate scris pentru componente

Declaraţia de conformitate EC nu trebuie confundată cu certificatul de conformitate scris pentru componente, menţionat în Art. 8(3) din Directiva 94/9/CE. Suplimentar, la declararea conformităţii componentelor cu prevederile din Directivă, certificatul de conformitate scris trebuie să includă caracteristicile componentelor şi modul cum aceste componente urmează să fie încorporate în echipamente sau sisteme de protecţie pentru a se asigura că echipamentul final sau sistemul de protecţie îndeplineşte Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate aplicabile din Directiva 94/9/CE. 10.1.3 Documentele ce însoţesc produsul În conformitate cu art. 4(2) şi 5(1) din Directiva 94/9/CE şi pentru o bună supraveghere a pieţii, declaraţia de conformitate EC/certificatul de conformitate scris trebuie să însoţească informaţiile oferite pentru fiecare produs sau fiecare lot de produse identice livrat către acelaşi utilizator. De asemenea produsul este însoţit de instrucţiunile pentru o utilizare în siguranţă (a se vedea EHSR 1.0.6). Producătorul nu trebuie să asigure utilizatorului întregul dosar tehnic. În ceea ce privesc ansamblurile, pentru o instalare, utilizare şi întreţinere sigură a unităţii asamblate este important ca utilizatorul final să primească toate informaţiile relevante. Producătorul unităţii asamblate trebuie să facă acest lucru prin includerea tuturor informaţiilor necesare într-un pachet ce este furnizat utilizatorului final. 10.1.4 Păstrarea documentelor –asigurarea calităţii. În conformitatea cu Anexa IV, paragraful 5 din Directiva ATEx 94/9/CE producătorul sau acolo unde este cazul reprezentantul său autorizat sau importatorul trebuie, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani după ce a fost produsă ultima piesă de echipament, să poată să pună la dipoziţia autorităţilor naţionale:  documentaţia sistemului de calitate  actualizarea sistemului de calitate  rapoarte şi certificate de audit ale organismului notificat Organizaţiile mai mari au un sistem de mangement al calităţii certificat în conformitate cu standardele ISO 9000. Pentru aceşti producători se admite că este destul de dificil să se păstreze toate documentele de calitate şi toate schimbările intervenite în sistemul de calitate pe o perioadă aşa de lungă. Comitetul permanent ATEx este de părere că cerinţele din Anexa IV, paragraful 5 din Directiva ATEx 94/9/CE sunt îndeplinite dacă producătorul păstrează pentru a pune la dispoziţia autorităţilor naţionale cel puţin ultimile documente ale sistemului de management al calităţii +următoarele documente ce trebuie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 10 ani după ce a fost produsă ultima piesă de echipament:  rapoarte şi certificate de audit ale certificatorului ISO 9000. Acestea vor fi unul sau două rapoarte de audit pe an ce includ starea actuală de moment a sistemului de calitate împreună cu schimbările apărute; 52

 rapoartele de audit şi notificările organismului notificat ce a eliberat Notificarea Pentru Asigurarea Calităţii Producţiei. Observaţiile de mai sus reprezintă baza în conformitate cu care această documentaţie trebuie să fie întotdeauna suficientă astfel încât să ajute autorităţile de supraveghere să determine dacă au fost aplicate procedurile de evaluare într-o manieră satisfăcătoare şi dacă au fost îndeplinite obligaţiile relevante specificate în Directiva ATEx 94/9/CE. 10.1.5 Acceptarea rezultatelor încercărilor efectuate de producător de către un organism notificat Rapoartele de încercare pot reprezenta o parte din documentaţia tehnică pe care producătorul trebuie să o prezinte organismului notificat iar acesta din urmă trebuie să le ia în considerare în mod adecvat. În ce ce privesc aspectele relevante de securitate în legătură cu Anexa III (examinarea EC de tip) şi anexele V ( verificarea de produs) şi IX (Verificarea de unitate) din Directiva 94/9/CE, intervenţia independentă şi transparaentă a organismului notificat faţă de interesele clientului şi faţă de toate părţile interesate (de exemplu statele membre, Comisia Europeană, producători, organisme notificate) este specificată ca o necesitate legală. Deci un organism notificat poate accepta doar rapoartele de încercare ale producătorilor în anumite condiţii. Cerinţele incluse în standardul EN ISO/CEI 17025:2005 „ Cerinţe generale privind competenţa laboratoarelor de încercare şi calibrare (ISO/CEI 17025:2005) „ trebuie utilizate ca bază pentru accepatrea rezultatelor încercărilor. Organismul notificat trebuie să specifice acceptarea rezultatelor încercărilor în propriul său raport de încercare. În orice situaţie Organismul notificat rămâne singurul responsabil pentru rezultatele acceptate ale încercărilor şi pentru certificatul de examinare de tip EC ( Anexa III) sau pentru certificatul de conformitate ( anexele V şi IX ) pe baza lor. 10.2

Documente eliberate de Organismul Notificat

Organismul Notificat eliberează următoarele documente în conformitate cu prevederile din procedurile relevante de evaluare a conformităţii:  certificat de examinare de tip EC; • notificări de asigurare a calităţii producţiei şi produsului; • notificarea conformităţii cu tipul; • certificate de conformitate pentru verificarea produsului; • certificate de conformitate pentru verificarea unităţii Aceste documente nu este necesar să însoţească produsul. Nu este posibilă eliberarea unui certificat de examinare de tip EC pentru produse ce fac parte din echipamente neelectrice din categoria 2 şi categoria 3 aşa cum se menţionează în articolul 8 (1) (b) (ii) şi 8 (1) (c). Suplimentar nu se permite enumerarea acestor produse pe un certificat de examinare de tip EC eliberat pentru produse ce fac parte din categorii, altele decât cele menţionate. Acest lucru deoarece certificatul de examinare de tip EC reprezintă o atestare a faptului că produse specificate pe acesta au fost supuse procedurilor necesare pentru evaluarea conformităţilor şi care au avut ca rezultat eliberarea unui certificat de examinare de tip EC; nu este necesar ca aceste produse să fie supuse procedurilor de evaluare a conformităţii. 53

În situaţia când un singur articol face parte din mai multe categorii, se poate elibera un certificat de examinare de tip EC. În aceste situaţii aceste articole trebuie să fie în conformitate cu cele mai exigente cerinţe aplicabile de evaluare a conformităţii ( a se vedea secţiunea 8.1). Dacă se eliberează un certificat de examinare de tip EC, aceste produse pot fi menţionate pe un certificat de examinare de tip EC. Un exemplu tipic în acest sens se găseşte în industria semiconductoarelor unde o pompă de vid este utilizată pentru extragerea hidrogenului dar aceasta nu poate îndeplini cerinţele fizice necesare pentru justificarea categoriei 2. Este adecvată categoria 3 pentru această operaţie deoarece pompa este umplută în mod normal cu hidrogen la presiune scăzută deci nu există nici un risc de aprindere în timpul perioadelor mici de tranziţie dintre funcţionare şi nefuncţionare. În această situaţie doar partea electrică se supune unei examinări de tip EC dar s-a stabilit deja că o parte mecanică poate fi luată în considerare împreună cu partea electrică dacă acestea formează un întreg şi mai puţin un simplu ansamblu. În aceste situaţii nu este indicată menţionarea acestor articole în acelaşi set de documentaţii, adică produsele au un certificat de examinare de tip EC eliberat pentru el. Totuşi în situaţia când aceste produse reprezintă articole separate, adică 2 categorii de tip diferite ale unui radio portabil, unul de categoria 2 şi unul de categoria 3, nu trebuie eliberat niciodată doar un singur certificat de examinare de tip EC; produsele din categoria 3 trebuie specificate pe un documente separat ce nu trebuie să indice în nici un fel că este un certificat de examinare de tip EC. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi pentru părţile componente ale unui articol. Totuşi este posibilă eliberarea voluntară a unui certifcat pentru produse ce nu pot fi menţionate pe un certificat de examinare CE. Organismul de certificare poate să nu specifice pe certificat că este un organism de notificare deoarece poate să nu acţioneze în această calitate. Deci în această situaţie nu trebuie ataşat numărul organismului de notificare. Suplimentar nu este permisă ataşarea unui marcaj CE la aceste certificate. Nu există nici o obiecţie pentru ca hexagonul (marcajul Ex) să fie utilizat sau să facă referire la directiva 94/9/CE. Prevedere privind evaluarea şi rezultatele încercărilor cu certificate de examinare de tip EC : deşi este un document separat, raportul ce descrie modul cum echipamentele îndeplinesc cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate specificate de directivă se consideră a fi parte integrantă din prevederile unui certificat. Evaluarea şi rezultatele încercărilor ce susţin decizia de eliberare a unui certificat de examinare de tip EC trebuie să însoţească certificatul de la organismul de certificare la producător. 10.3. Certificat de examinare de tip EC şi responsabilităţile acţionarilor Un certificat de examinare de tip confirmă faptul că un eşantion (inclusiv instrucţiunile după caz ) reprezentativ pentru producţia avută în vedere de producător îndeplineşte prevederile relevante aplicabile din Directivă, în mod special cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate (EHSR). Se iveşte o întrebare în legătură cu acţiunile ce trebuie întreprinse de organism atunci când există „dezvoltare tehnologică generală confirmată” . Este clar că pot să continue să fie aplicate specificaţiile originale pentru a se demonstra îndeplinirea EHSR –urilor, certificatul de examinare de tip rămânând în acest caz valabil. 54

Totuşi această „dezvoltare tehnologică generală confirmată” poate lua un avânt substanţial astfel încât specificaţiile originale aplicate nu mai pot asigura conformitate de tip examinată cu EHSR. Trebuie notat faptul că întrebarea legată de marea dezvoltare tehnologică nu este lăsată la o interpretare discreţionară a organismului notificat ci trebuie şi confirmată de Comunitatea tehnică a acţionarilor. În astfel de situaţii sunt necesare acţiuni suplimentare deoarece certificatul de examinare de tip nu mai este corect iar organismul notificat trebuie să informeze producătorul că certificatul nu mai este valabil. Trebuie totuşi notat faptul că această acţiune nu are efect retroactiv şi deci nu v-a afecta produsele introduse deja pe piaţă şi/sau puse în funcţiune în perioada când producătorul era în posesia unui certificat valabil. Datorită perioadelor de tranziţie rezonabile şi cunoaşterii dezvoltărilor tehnologice curente, se aşteptă organismele notificate să aibă suficient timp să contacteze producătorul şi să facă reevaluarea necesară astfel încât să exite o tranziţie lină de la un set de specificaţii aplicate la altul. Organismele notificate ce trebuie să fie la curent cu cele mai noi dezvoltări trebuie să posede un sistem prin care să alerteze posesorii lor de certificate de examinare de tip EC în legătură cu revizuirea standardelor armonizate. Totuşi de asemenea trebuie notat faptul că eliberarea unui nou certificat de examinare de tip nu are efect retroactiv şi deci nu va afecta produsele deja existente pe piaţă şi /sau puse în funcţiune în perioada când producătorul era în posesia, după caz, a unui certificat valabil. De asemenea trebuie reafirmat faptul că responsabilittaea generală pentru conformitatea produsului rămâne în grija producătorului care atunci când i se cere, trebuie să se asigure că dispune de un certificat valabil, cât şi de faptul că documentele de conformitate relevante corespund cu stadiul curent de dezvoltare tehnologică. În paralel organismul notificat trebuie să furnizeze toate informaţiile relevante producătorului pentru a se asigura că certificatul existent este corect în evaluarea sa şi că tipul continuă să îndeplinească EHSR. 11. MARCAREA 11.1

Marcarea CE

Ca regulă generală, directivele Noii Abordări, inclusiv Directiva 94/9/CE oferă indicaţii legate de ataşarea marcajului CE ca parte componentă a procedurilor de evaluare a conformităţii în perspectiva unei armonizări generale. În directivele Noii Abordări sunt descrise procedurile de evaluare a conformităţii, aşa cum sunt descrise în Directiva Consiliului 93/465/CEE. În situaţia când un produs intră sub incidenţa mai multor directive ce specifică toate asigurarea unui marcaj CE, marcajul indică faptul că produsul se presupune a fi în conformitate cu prevederile tuturor acestor directive. În timpul perioadei de tranziţie a directivei Noua Abordare, producătorul poate să aleagă şi să îndeplinească cerinţele din această directivă sau prevederile relevante anterioare. Opţiunea aleasă, şi astfel mărimea gradului de expresie a conformităţii pentru marcajul CE, trebuie indicate de producător şi în documentele însoţitoare. Este interzis orice marcaj ce poate induce în eroare în sensul dat de oricare din aceste directive. Deoarece acest ghid a fost special întocmit pentru facilitarea aplicării Directivei 94/9/CE, următoarele explicaţii se referă doar la această directivă. Dacă urmează să fie aplicate şi alte directive în paralel, prevederile lor vor trebui luate în considerare suplimentar celor pentru Directiva 94/9/CE. 55

Marcajul CE este utilizat de producător ca o declaraţie prin care el consideră că produsul în chestiune a fost produs în conformitate cu toate prevederile aplicabile şi cerinţele din Directiva 94/9/CE şi că produsul a fost supus procedurilor adecvate de evaluare a conformităţii. Marcajul CE este obligatoriu şi trebuie ataşat înainte ca orice echipament sau sistem de protecţie să fie introdus pe piaţă sau pus în funcţiune. În conformitate cu Art. 8(3), componentele sunt excluse de la aplicarea aceastei prevederi. În loc să aibă marcajul CE, componentele trebuie livrate cu o confirmare scrisă prin care se declară conformitatea cu prevederile din directivă şi care trebuie să indice caracteristicile lor şi cum trebuie încorporate în echipamente sau sisteme de protecţie. Această declaraţie separată merge împreună cu definiţia componentelor, care nu au ca părţi structurale nici o funcţie autonomă. În general, marcajul CE trebuie ataşat în timpul fazei de control a producţiei de către producător sau de către reprezentantul său autorizat, stabilit în interiorul Comunităţii. În anumite cazuri este posibilă ataşarea marcajului CE mai repede, adică în timpul fazei de producţie a unui produs complex (de exemplu un vehicul). Atunci este necesar ca producătorul să confirme în mod oficial conformitatea produsului cu cerinţele directivei în faza de control a producţiei. Marcajul CE trebuie să fie format din iniţialele ,,CE’’, cu forma descrisă în anexa X din Directiva 94/9/CE. În general marcajul CE trebuie ataşat de produs sau de plăcuţa sa cu datele tehnice de identificare. Totuşi, deşi nu este cerinţă în Directiva 94/9/CE, se consideră rezonabilă ataşarea marcajului CE pe ambalaj şi pe documentele însoţitoare, dacă nu este posibilă ataşarea acestui marcaj pe produs, datorită mărimii sau naturii acestuia. Ar fi foarte bine, dar nu este obligatoriu, ataşarea marcajului CE pe mai mult decât un loc, de exemplu marcajul pe ambalajul exterior cât şi pe interiorul produsului, însemnând că marcajul poate fi confirmat fără deschiderea pachetului. Marcajul CE trebuie să fie ataşat într-o manieră clară, vizibilă şi neradiabilă. Este interzisă ataşarea de marcaje sau inscripţionări ce pot introduce în eroare terţe părţi în ceea ce priveşte sensul şi forma marcajului CE. Cerinţa de ,,uşor vizibilă’’ înseamnă că marcajul CE trebuie să fie uşor accesibil pentru autorităţile de supraveghere a pieţii cât şi vizibil pentru clienţi şi utilizatori. Pentru a fi uşor lizibil, marcajul CE trebuie să aibă o înălţime minimă de 5 mm. Dimensiunea minimă poate fi anulată pentru produsele de mică dimensiune. Cerinţa de ,,neradiabil’’ înseamnă că marcajul nu trebuie să poată fi îndepărtat de pe produs fără să lase urme vizibile în condiţii normale. În funcţie de procedurile aplicate de evaluare a conformităţii un Organism Notificat poate fi implicat în faza de proiectare (Anexa III), faza de producţie (Anexele IV, V, VI, VII, IX) sau în ambele faze. Numărul de identificare al organismului notificat trebuie doar să însoţească marcajul CE dacă organismul este implicat în faza de control a producţiei (vezi art. 10(1) din Directiva 94/9/CE ). Este necesar să se evite orice informaţii care ar putea induce în eroare, de exemplu numărul organismului de notificare, în cazul când acest lucru nu este specificat de Directivă. Astfel produsul nu trebuie să aibă ataşat numărul organismului de notificare dacă intră în categoria 3 (altul decât verificarea de entitate), cât şi anumite echipamente din categoria 2, şi pentru orice certificare voluntară. Marcajul CE şi numărul de identificare al organismului notificat nu trebuie în mod necesar să fie ataşate pe teritoriul Comunităţii. Acestea pot fi ataşate într-o ţară terţă dacă produsul, de exemplu este produs acolo iar Organismul Notificat a efectuat testele fie pe tipul de produs sau a fost evaluat sistemul de asigurare a calităţii la producător din respectiva ţară. Marcajul CE şi numărul de identificare pot fi ataşate şi separat, atâta timp cât numărul organismului şi 56

CE rămân combinate. În cazul componentelor, trebuie ataşat doar numărul de identificare al organismului notificat. În situaţia când echipamentul care a fost deja introdus pe piaţă a fost apoi încorporat într-un produs (de exemplu un ansablu în conformittae cu 3.7.5.1), echipamentul integrat trebuie să poarte marcajul CE şi dacă e cazul numărul de identificare al organismului notificat. Deşi se admite că subansamblurile pot avea marcajul CE ataşat de drept, acesta poate să nu fie vizibil după construcţia produsului final. Se poate accepta acest lucru deoarece informaţii legate de acest aspect pot fi găsite în alte părţi. Totuşi, produsul final trebuie să aibă o singură etichetă ce face trimitere clară la asamblarea finală a produsului înainte ca acesta să fie introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune. La ataşarea marcajului CE pe produsul final, producătorul sau reprezentantul său autorizat îşi asumă întreaga responsabilitate pentru conformitatea produsului final cu cerinţele aplicabile de sănătate şi securitate din Directiva 94/9/CE şi toate celelalte directive relevante. 11.2

Marcajul suplimentar /Specific

Directiva 94/9/CE are intenţia ca realizarea marcajului specific să respecte forma, aşa cum se specifică în Directiva 84/47/CEE. Deşi nu există nici o cerinţă în directiva 94/9/CE se recomandă continuarea utilizării formei deja stabilite (a se vedea anexa la aceste indicaţii). Acest marcaj trebuie urmat de simbolul grupei şi categoriei (pe dispozitivele în conformitate cu art. 1(2) din Directiva 94/9/CE, categoria va trebui indicată în paranteze) şi pentru Grupa II, litera G (pentru atmosfere explozive produse de gaze, vapori sau ceţuri) şi/sau D (pentru atmosfere explozive produse de prafuri). Instrucţiunile utilizatorului trebuie să explice în detaliu înţelesul marcajului de pe produs. Totuşi se recomandă utilizarea formatului dat în următoarele exemple, unde „../..” înseamnă că produsul are două categorii diferite „..-..”înseamnă că o parte a produsului nu este în conformitate cu Directiva şi nu urmează să fie utilizat într-o atmosferă potenţial explozivă. Mai mult dispozitivele în conformitate cu articolul 1.2 din Directivă ce sunt introduse separat pe piaţă trebuie marcate cu categoria echipamentului sub control în paranteze rotunde, şi astfel de dispozitive ce conţin propia lor sursă potenţială de aprindere şi care urmează să fie utilizată într-o atmosferă potenţial explozivă trebuie marcate ca şi echipamentele în conformitate cu Anexa II pct.1.0.5. I M2 II 1 G II 1 D

II (1) GD

II 2 GD II (2)/2(1)/1G

Produse miniere, Grupa I, categoria M2 Produse neminiere, Grupa II, categoria 1 pentru utilizare în atmosfere de gaz / vapori / ceţuri Produse neminiere, Grupa II, Categoria 1 pentru utilizare în atmosfere cu praf Sisteme protectoare pentru utilizare în atmosfere de gaz / vapori / ceţuri/praf Dispozitive în conformitate cu Art.1.(2) din directiva 94/9/CE, pentru zone nepericuloase cu circuite cu siguranţă intrinsecă din categoria ,,Ex ia", ce pot fi conectate de exemplu la echipamente din categoria 1. Echipamente din categoria 2 pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive ce conţin gaze sau praf Un ansamblu, cum ar fi un sistem de detectare a gazului cu mai mult de un cap de detecţie, ce este parte din categoria 1 şi parte din categoria 2 format dintr-un dispozitiv de siguranţă şi un echipament. 57

II 2(1) G II 2(1) GD II (2) G (1)G II 3/3D

Dispozitul de siguranţă urmează să fie utilizat în exteriorul zonei periculoase şi echipamentul urmează să fie utilizat în interiorul zonei periculoase. Echipamente din categoria 2 ce conţin un dispozitiv de siguranţă pentru un echipament din categoria 1 Acelaşi echipament pentru atmosfere potenţial explozive cu gaz sau praf Doar un dispozitiv de siguranţă ce asigură securitatea la explozie pentru echipamentele din categoria 1 şi pentru alt echipament din categoria 2 O suflantă ce evacuează în exteriorul zonei 22 şi care urmează să fie instalată în zona 22.

Exemple de marcare a echipamentelor ce au categorii diferite: II 1/2 G

Jojă instalată fixată în peretele rezervorului între zona 0 şi zona 1

II (2) 3G

Dispozitiv bară colectoare electrică ce afectează echipamentele din categoria 2 instalate în zona 2 Un ventilator ce evacuează în afara zonei 1 dar care urmează să fie instalat în exteriorul unei atmosfere potenţial explozive. Directiva nu conţine nici o prevedere pentru cazul instalaţiilor din exteriorul atmosferelor potenţial explozive. Un ventilator ce extrage din zona 1 dar care urmează să fie instalat în zona 2. Un transportor elicoidal ce transportă praful din zona 22 dar care urmează să fie instalat în exteriorul unei atmosfere potenţial explozive. Directiva nu conţine nici o prevedere pentru marcarea în cazul instalaţiilor din exteriorul atmosferelor potenţial explozive. Suflantă ce nu transportă o atmosferă explozivă dar care urmează să fie instalată în zona 21.

II 2/- G

II 2/3 G II 3/- D

II -/ 2D

Toate produsele trebuie marcate cu numele şi adresa producătorului, identificarea seriei sau tipul, nr. seriei (dacă există) şi anul când au fost produse. Produsul trebuie însoţit de o informare scrisă ce explică categoriile diferite şi consecinţele pentru destinaţia intenţionată. În cazul când produsul este acoperit de mai multe directive din Noua Abordare, marcajul CE indică conformitatea cu prevederile corespunzătoare din toate directivele relevante. Totuşi în cazul când una sau mai multe din aceste directive sunt în perioada de tranziţie şi deci permit ca producătorul să aleagă care variantă o va utiliza, marcajul CE va indica conformitatea doar cu acele directive unde aplicarea este obligatorie şi cu altele care se aplică întocmai. În cazul acestor directive recente trebuie acordată atenţie acelor documente, note şi instrucţiuni ce însoţesc produsul sau, acolo unde este cazul, plăcuţei de identificare. 11.3

Marcaj suplimentar pentru standarde

Datorită importanţei speciale pentru partea de securitate a produselor ce urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive şi pentru a evita orice confuzie Directiva 94/9/CE asigură şi un marcaj suplimentar (a se vedea Anexa II.1.0.5., Marcaj). Anexa II.1.0.5. din Directivă stipulează că echipamentele, sistemele de protecţie şi componentele, trebuie să mai fie marcate cu toate informaţiile necesare esenţiale pentru o utilizare în siguranţă. În conformitate cu această cerinţă, Standardele Europene pentru 58

produse electrice şi neelectrice pentru atmosfere potenţial explozive preved o marcare suplimentară. Pentru informaţii detaliate şi complete legate de această marcare,este necesară utilizarea acestor standarde. 11.4 Marcarea componentelor Persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unui produs trebuie să marcheze acest produs cu numele şi adresa producătorului în conformitate cu Anexa II din Directiva 94/9/CE, subpunctul 1.0.5. Directiva lasă la latitudinea fiecăruia alegerea dintre denumirea comercială şi denumirea companiei dacă există o diferenţă între cele două. Pe marcaj trebuie să apară şi adresa. Adresa poate fi simplificată dacă nu există destul spaţiu pe produsele de mici dimensiuni, atât timp cât persoana responsabilă poate fi în orice moment identificată. În orice eventualitate adresa de pe plăcuţă trebuie să conţină date suficiente astfele încât orice înştiinţare scrisă trimisă prin poştă să poată să ajungă la companie. Nu este suficientă adresa de internet, trebuie specificată şi adresa poştală. În anumite ţări există un cod poştal unic cu ajutorul căruia se poate identifica o adresă. Utilizarea acestui cod poştal este suficientă pentru cazul acestor ţări. Se pune problema dacă este obligatorie sau nu marcarea componentelor. Strict vorbind Directiva 94/9/CE cere în mod explicit marcarea în Anexa II, pct. 1.0.5 doar pentru echipamente şi sisteme de protecţie. Întrebarea dacă totuşi trebuie marcate şi componentele pentru facilitarea implementării directivei are o relevanţă practică particulară în situaţia când:  Este dificil să se recunoască diferenţa dintre componentele ATEx şi componentele standard, şi  dacă producătorul care a dorit să utilizeze un component ar putea avea probleme serioase la efectuarea evaluării sale de risc dacă nu există nici o indicaţie în legătură cu categoria componentului. În afara acestei întrebări legate de marcare Directiva cere o certificare a conformităţii pentru componente. Aceasta din urmă trebuie să ofere toate informaţiile necesare privind caracteristicile. Dacă acest lucru se petrece în mod normal unui component i se dă o clasificare la explozie în conformitate cu standardele armonizate relevante, ce arată ca o marcare (de exemplu Ex II1/2GD cbTx sau Ex II1GD cTx). Pentru componentele ce au propia lor sursă potenţială de aprindere sau care sunt deja în corelaţie (în ceea ce privesc proprietăţile componentului) cu echipamentul de o categorie dată, s-a considerat că fără definirea grupei şi a categoriei nu poate fi efectuată procedura necesară de conformitate a echipamentului în care urmează să fie integrat componentul. În anumite situaţii procedura de conformitate poate fi efectuată doar dacă este definit echipamentul, în care urmează să fie încorporat componentul şi dacă această încorporare reprezintă un aspect al procedurii dre conformitate. Este deci recomandată marcarea componentelor atât timp cât acestea pot fi evaluate în ceea ce priveşte o anumită categorie şi grupă de echipamente, inducându-se această categorie şi grupă în marcare.

59

Mai mult este recomandată marcarea componentelor pentru sisteme autonome de protecţie ce pot fi evaluate în ceea ce privesc propietăţile caracteristice ale acestora din urmă, indicându-se pe cât posibil aceste caracteristici în marcare. De asemenea s-a considerat că mărimea reprezintă o problemă ce afectează marcarea pe un produs. În aceste cazuri informaţiile trebuie furnizate în documentaţia însoţitoare şi pe ambalajul componentului supus marcării. La final se reaminteşte că, în conformitate cu Directiva 94/9/CE, componentele ATEx nu trebuie să poarte marcajul CE. 11.5

Marcarea produselor de mici dimensiuni

În conformitate cu indicaţiile oferite în marcarea CE de produse, este acceptabilă ataşarea tuturor celorlalte marcaje pe ambalaj şi pe documentaţia însoţitoare, dacă nu este posibilă ataşarea acestui marcaj pe produs datorită mărimii sau naturii produsului. Doar pe produse foarte mici unde reducerea marcării este inevitabilă sunt necesare totuşi următoarele informaţii:  Marcarea CE (nu pentru componente)  Marcarea Ex Numele sau marca înregistrată a producătorului. 11.6

Marcarea ansamblurilor

Marcarea ansamblurilor este identică cu marcarea echipamentelor, în special echipamente ce au categorii diferite. Un ansamblu poate fi format dintr-un mare număr de articole conforme şi evaluate (echipamente, sisteme de protecţie, dispozitive de siguranţă) cu propia lor marcare specifică, posibil din categorii diferite. În astfel de cazuri nu ar fi de ajutor să se indice toate aceste marcări individuale în marcarea ansamblului complet. Totuşi marcarea ansamblului trebuie să conţină informaţii relevante ce sunt specificate de anexa II, 1.0.5 din Diectiva 94/9/CE necesare pentru utilizarea pentru care a fost proiectat ansamblul ca şi întreg. Marcarea trebuie astfel plasată, de exemplu pe carcasa exterioară a ansamblului, astfel încât să nu existe nici un dubiu că acesta indică caracteristicile întregului ansamblu şi doar a unei părţi din acesta. Ansamblurile pot fi formate din părţi componente cu categorii diferite şi pot fi utilizate în atmosfere potenţiale explozive ce au caracteristici fizice diferite. Marcarea ansamblului ca şi întreg cu grupă, categorie şi informaţii suplimentare esenţiale pentru o utilizare în siguranţă a ansamblului (clasa de temperatură, etc.) poate să intre în una din cele două situaţii de mai jos: Cazul 1: ansamblul ca şi întreg urmează să fie utilizat într-o atmosferă potenţial explozivă aparţinând unei anumite zone. În cazul când părţi individuale ale unui ansamblu sunt marcate pentru atmosfere potenţial explozive având caracteristici diferite, partea cu cel mai scăzut nivel de siguranţă defineşte marcarea întregului ansamblu. Acest lucru înseamnă că trebuie utilizate pentru marcarea întregului ansamblu categoria, clasa de temperatură, grupa de explozie cu cele mai scăzute cerinţe pentru echipament. Cazul 2: Părţi componete dintr-un ansamblu urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive cu caracteristici fizice diferite şi/sau zone diferite. 60

Dacă este esenţial pentru utilizarea intenţionată, marcarea ansamblului trebuie să conţină toate grupele, categoriile şi marcajele suplimentare (clasa de temperatură, etc.) necesare pentru atmosferele unde acestea urmează să fie utilizate. În acest caz instrucţiunile de utilizare, instalare, etc vor indica atmosferele /zonele diferite unde acestea urmează să fie utilizate (şi/sau asigurate prin măsuri constructive) în sau în jurul diferitelor părţi ale echipamentului. Exemple (în aceste exemple sunt date doar categorii şi marcaje suplimentare esenţiale pentru o utilizare sigură): Exemplu pentru cazul 1:  Un ansamblu format din părţi marcate cu T3 şi alte părţi cu T6 trebuie marcat cu T3 pentru a indica faptul că este destinat să fie utilizat în atmosfere T3.  O unitate de pompă formată dintr-o pompă de lichid (lichid neinflamabil) şi un motor electric de acţionare. Pompa este marcată II2GT6, motorul II2GIIBT4. Întregul ansamblu trebuie marcat II2GIIBT4, deoarece motorul este partea ce îndeplineşte cerinţele cele mai scăzute.  O unitate de pompă similară cu o pompă ce transoprtă lichid fierbinte (neinflamabil). Pompa este marcată II2GT3, motorul este II2GIIBT4. În acest caz ansamblul trebuie marcat II2GIIBT3. Exemple pentru cazul 2:  Un ventilator pune în mişcare o atmosferă explozivă IIA T3 (zona 1), ventilatorul are un motor electric şi anumite părţi componente de control plasate în zona 2, ventilatorul este marcat în conformitate II 2/3 G IIA T3. Motorul este marcat II 3 G T3, dispozitivul de control cu siguranţă intrinsecă II2G IIC T6. Deoarece dispozitivul de control cu siguranţă intrinsecă este plasat în aceaşi atmosferă ca şi motorul, parte ce îndeplineşte cerinţele cele mai scăzute (în acest caz motorul) reprezintă partea decisivă. În consecinţă marcarea întregului ansamblu va fi II2/3GIIAT3.  Un ansamblu similar cu ventilator dar cu motorul plasat în exteriorul zonei periculoase. Marcarea întregului ansamblu va fi II2/3/-GIIAT3. 12.

CLAUZA50 ŞI PROCEDURĂ DE SIGURANŢĂ

Clauza de siguranţă la care se face referire în Art. 7 din Directivă este o procedură UE prin care orice măsură luată de un stat membru, pe baza neconformităţii cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate şi dacă există posibilitatea ca echipamentul să pună în pericol persoane, animale sau proprietatea, să poată să fie retrase de pe piaţă, să se introducă restricţii privind plasarea lor pe piaţă sau pentru a se putea restrânge mişcarea liberă a echipamentelor însoţite de unul din mijloacele de atestare specificate de Directivă şi deci purtând marcajul CE, acestea trebuie imediat notificate Comisiei de către Statul membru care a luat această măsură. Pentru a putea lua hotărârea dacă se va urma sau nu clauza de siguranţă, statele membre împreună cu autorităţile oficiale vor trebui să analizeze dacă neconformitatea este fundamentată sau este o neconformitate nefundamentată ce poate fi rezolvată fără a se recurge la proceduri activate de mecanismul de protecţie.

50

Pentru o analiză detaliată a „clauzei de siguranţă”, a se vedea” Ghidul de implementare a directivelor armonizate ale Comunităţii bazate pe Noua Abordare şi Abordare Globală”, pagina I/E, capitolele 2,3,4.

61

De exemplu, o neconformitate nefundamentată ar putea fi ilizibilitatea marcajului CE. În astfel de cazuri, statul membru poate elibera o notă de conformitate către producător sau reprezentantul său autorizat sau poate lua alte măsuri permise de legislaţia naţională pentru a determina persoana (ele) responsabile să ia măsurile corective adecvate. Statele Membre trebuie să analizeze pentru fiecare caz dacă neconformitatea poate pune în pericol persoane, animale sau proprietatea şi dacă clauza de protecţie reprezintă cel mai eficient mijloc de a asigura securitatea persoanelor, animalelor sau a proprietăţii, aspect ce rămâne ideea de bază a acestei secţiuni din Directivă. Orice notificare, ce îndeplineşte clauza de protecţie, va fi urmată de o consultare între Comisie şi ,,părţile implicate’’. În principal părţile implicate înseamnă Statele Membre din UE, producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în UE, sau în caz că acest lucru este posibil, persoana care a introdus produsul pe piaţa UE. Procedura de consultare ajută Comisia să evalueze dacă este necesară şi justificată măsura restrictivă. Acest lucru înseamnă că măsurile anunţate Comisiei trebuie însoţite de informaţii detaliate care să specifice în mod special motivele pentru care Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate specificate în această Directivă nu au fost respectate pentru respectivul produs. Dacă după aceste consultări Comisia descoperă că aceste măsuri sunt justificate, va informa imediat Statul Membru care a luat iniţiativa şi celălalte State Membre. Din punct de vedere al Comisiei, informarea restului Statelor Membre are ca obiectiv luarea de măsuri imediate de către aceste state, în conformitate cu art. 3 din directivă. Dacă Comisia descoperă că aceste măsuri nu sunt justificate, va cere respectivului Stat Membru să îşi retragă imediat măsurile şi să efectueze toate operaţiile necesare pentru a restabili libera mişcare a produselor în chestiune pe teritoriul său. Dacă Statul Membru refuză să respecte hotărârea Comisiei, Comisia îşi rezervă dreptul de a acţiona în conformitate cu Art. 226 din Tratatul CE51. Pentru a asigura transparenţa şi o aplicare uniformă adecvată a acestei clauze, Art. 7.4 spune că: ,,Comisia trebuie să asigure ca Statele Membre să fie informate în legătură cu progresul şi rezultatele acestei proceduri’’. Suplimentar la această prevedere, în Art. 6(1) Directiva prevede Standarde specifice pentru Clauză de Siguranţă. În cazul când un Stat membru sau Comisia consideră că un standard ormonizat nu îndeplineşte în totalitate Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate din Directivă, acestea vor ridica probleme în faţa unui Comitet special înfiinţat în conformitate cu Directiva 98/34 CE52. Comitetul va examina cazul şi îşi va expune părerea în faţa Comisiei. În funcţie de această părere Comisia va informa Statele membre dacă este necesar sau nu să se retragă referinţele la acele standarde din informaţiile publicate. 51

Art. 226 din Tratatul CE: Dacă Comisia consideră că un Stat Membru nu a reuşit să-şi îndeplinească obligaţiile în conformitate cu acest Tratat, va emite o părere argumentată în legătură cu acest aspect după ce a oferit Statului respectiv posibilitatea de a-şi trimite observaţiile. Dacă Statul Membru respectiv nu îndeplineşte acest lucru într-o perioadă de timp specificată de Comisie, problema va fi adusă în faţa Curţii de Justiţie. 52

Directiva 98/34/CE a Parlamentului şi Consiliului European specifică o procedură pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice; OJ nr. L204, 21.7.1998, p. 37-48, aşa cum este amendată de Directiva 98/48/CE.

62

13

STANDARDE EUROPENE ARMONIZATE53

Directiva 94/9/CE oferă producătorilor posibilitatea de conformitate cu cerinţele de proiectare şi producţie în directă concordanţă cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate sau cu standardele armonizate care sunt întocmite în mod special pentru a permite prezumţia de conformitate cu aceste cerinţe. Cu alte cuvinte, în cazul unei provocări, autorităţile naţionale responsabile vor trebui să dovedească că echipamentul nu este în conformitate cu Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate din Directivă. În conformitate cu legislaţia, prezumţia de conformitate se acordă doar prin utilizarea standardelor naţionale ce transpun un standard armonizat, a cărui referinţă este publicată în OJEU: În cazul când organismul naţional de standardizare relevant nu a transpus respectivul standard, utilizarea standardului armonizat original sau a unui standard transpus într-un alt Stat Membru al UE va conferi aceeaşi prezumţie de conformitate. Totuşi, o astfel de transpunere trebuie să se fi desfăşurat în cadrul colecţiei de standarde naţionale a cel puţin unuia din Statele Membre al Comunităţii Europene. În dezvoltarea de astfel de standarde participă diferite ramuri industriale şi mai multe organisme notificate şi este mai probabil ca aceste standarde să reprezinte opţiunea preferată pentru demonstrarea conformităţii în momentul când acestea au devenit disponibile. Standardele armonizate neobligatorii sunt singurele documente a căror aplicare asigură prezumţia de conformitate. De asemenea producătorii pot decide să utilizeze standardele europene naţionale existente şi alte standarde şi specificaţii tehnice considerate ca importante sau relevante pentru a acoperi cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate, împreună cu mijloacele de control suplimentare care se adresează acelor cerinţe ce nu sunt încă acoperite. Standardele sunt amendate şi actualizate ca răspuns la dezvoltarea tehnologică. În timpul procesului de actualizare un producător poate să continue să utilizeze un standard utilizat curent şi să pretindă conformitatea completă cu Directiva, chiar dacă este clar că standardul se va schimba în timp. 13.1.- Standarde europene armonizate publicate în Jurnalul Oficial Pentru informare la adresa de internet54 a Comisiei europene se găseşte o listă de referinţă cu standardele europene armonizate: Standardele Europene pentru ATEx sunt disponibile la organizaţiile europene de standardizare: • CEN, rue de Stassart, 36 , 1050 Bruxelles; • CENELEC, rue de Stassart, 35, 1050 Bruxelles. Transpunerile naţionale ale standardelor armonizate sunt disponibile la organismele naţionale de standardizare. 13.2.- Program de standardizare Există două programe de standardizare ce se adresează organismelor europene de standardizare. Fiecare fac obiectul unui mandat de standardizare întocmit de Comisia Europeană. 53

A se vedea de asemenea şi http://europa.eu.int/comm/enterprise/newapproach/legislation/huide/legislation.htm („Ghidul Albastru”) 54 http://europa.eu.int/comm/enterprise/newapproach/lstandardization/harmsds/reflist/atex.html

63

Comisia Europeană a acordat un mandat CEN - CENELEC pentru elaborare de standarde europene. Mandatul include activitatea de standardizare necesară pentru o funcţionare optimă a directivei atât în domeniul electric cât şi în cel mecanic. Mandatul necesită o cooperare intensă între CEN şi CENELEC pentru îndeplinirea următoarelor activităţi : 1. Revizuirea, şi acolo unde este necesar, modificarea standardelor existente pentru alinierea lor la Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate din directivă. 2. Stabilirea de noi standarde necesare, oferindu-se prioritate standardelor orizontale care se aplică unei game mari de produse, şi mai puţin unor produse specifice, acestea trebuind să le fie demonstrată conformitatea caz cu caz. Pentru a-şi îndeplini mandatul, CEN a înfiinţat un nou Comitet tehnic CEN/CT 305 ,, Atmosfere potenţial explozive - prevenirea şi protecţia la explozie". Mai multe grupuri de lucru efectuează o activitate detaliată. Pentru a-şi îndeplini mandatul, CENELEC a alocat activitatea CT 31 ,,Aparatură electrică pentru Atmosfere Explozive" şi subcomitetelor sale. Aceste Comitete lucrează în domeniul atmosferelor potenţial explozive de mai mulţi ani şi au întocmit mai multe standarde în conformitate cu directiva Vechea Abordare. CENELEC şi CEN răspund pentru elaborarea standardelor din sectoarele electrice şi neelectrice din ramura industrială respectivă. Au responsabilitatea să asigure că: • există o interpretare uniformă a directivei Noua Abordare pentru atmosfere potenţial explozive şi alte directive relevante; • cerinţele de securitate pentru sectoarele electrice şi neelectrice sunt compatibile acolo unde se suprapun, şi nivelele de securitate avute în vedere sunt echivalente; • pregătirea standardelor în viitor de una din organizaţii va reflecta în mod satisfăcător necesităţile celuilalte şi viceversa.

64

14 SAITURI UTILE Adresa de internet pe EUROPA pentru echipamente ce urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive (ATEx) http://ec.europa.eu/enterprise/atex Textul Directivei 94/9/EC: http://ec.europa.eu/enterprise/atex/direct/newapproach.htm Cum se aplică Directiva”, observaţii suplimentare întocmite de grupul de lucru al Comitetului permanenrt ATEx http://ec.europa.eu/enterprise/atex/standcomm.htm Referinţe de măsuri naţionale privind transpunerea Directivei 94/9/Ec: http://ec.europa.eu/enterprise/atex/direct/trans94-9.htm Lista cu autorităţile competente cunoscute Comisiei privind supravegherea de piaţă pentru Directiva 94/9/CE în Statele Membre, ţările candidate, ţările EEA: http://ec.europa.eu.int/comm/enterprise/atex/listcomp.htm Puncte centrale de contacte pentru implementarea directivei 94/9/EC în statele membre şi ţările EEA http://ec.europa.eu/enterprise/atex/centrcont.htm Organizaşii internaţionale: http://ec.europa.eu/enterprise/atex/intern_org.htm Organisme Notificate: http://ec.europa.eu/enterprise/atex/nb/nblist.htm Standardizare ATEx: http://ec.europa.eu/enterprise/atex/stand.htm Grup de interes pentru directiva ATEx în CIRCA: http://circa.europa.eu/Members/irc/enterprise/atex/home Grup de interes pentru cooperare administrativă ATEx (ADCO) în CIRCA: http://circa.europa.eu/Members/irc/enterprise/atexms/home 65

ANEXA I: MARCARE COMUNITARĂ DISTINCTIVĂ (Ex) DIN DIRECTIVA 84/47/EEC

Toate valorile sunt în funcţie de „a”

66

Anexa II: LISTA DE BAZĂ - PRODUSE ATEx LISTA DE BAZĂ - PRODUSE ATEx Lista a fost confirmată în timpul întâlnirii grupului de lucru ATEx Directiva 94/9/CE de pe data de 25 iunie 2008 Această listă nu este completă, clarifică doar anumite aspecte şi oferă exemple de produse care intră sau nu intră în domeniul de aplicare al Directivei ATEx. Lista nu înlocuieşte evaluarea vitală de risc pentru fiecare produs şi suplimentar trebuie luate în considerare întotdeauna sursele de aprindere şi riscurile de explozie privind utilizarea tuturor produselor. Echipament Echipament Mecanisme de ceas

Domeniul de aplicare al Directivei 94/9/EC (El.=electric) -

Calculatoare Cleşti de pământare cu şi fără cablu

Da(El.) Nu/DA

Motoare electrice

Da(El.)

Pompă electrică cu motor electric integrat (de exemplu pompă de motor ramificată, distribuitoare/pompe de benzină pentru alimentare la benzinării)

Da(El.)

Ventilatoare electrice cu motoare electrice integrate (de exemplu ventilator electric axial)

Da(El.)

Ventilator neelectric cu motor cu aer comprimat integrat (de exemplu ventilator neelectric axial)

Supape manuale

Exemple de echipamente

Observaţii A se vedea 5.2.1 din Ghidul ATEx Trebuie evaluaţi de la caz la caz pentru a se determina dacă echipamentul conţine surse potenţiale de aprindere Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere, cum ar fi temperaturile ridicate şi scânteile de origine electrică (de exemplu înfăşurările, conexiunile) de origine mecanică (de exmplu lagăre) Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere, cum ar fi temperaturile ridicate şi scânteile de origine electrică (de exemplu circuitul motorului) de origine mecanică ( de exmplu rotorul pompei) Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere, cum ar fi temperaturile ridicate şi scânteile de origine electrică (de exemplu circuitul motorului) de origine mecanică ( de exmplu paletele ventilatorului) Neelectric. Echipament cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi căldura de frecare şi scînteile de origine mecanică ( de exemplu lagăre, paletele ventilatorului). A se vedea 5.2.1 din Ghidul ATEx

DA(Neel.)

NU

67

Cabluri de încălzire

Da(El.)

Frâne mecanice

DA(Neel.)

Dispozitive mecanice

DA(Neel.)

Telefoane şi alte echipamente similare, de exemplu walkie-talkies, telefoane mobile, etc.

Da(El.)

Fişe şi prize

Da(El.)

Comutatoare pentru instalaţiile electrice fixe

Da(El.)

Lanterne

Da(El.)

Cablurile de încălzire transformă electricitatea în căldură în timp ce cablurile doar transportă electricitate Echipamente neelectrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi căldura generată prin frecare de origine mecanică Echipamente neelectrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi căldura generată prin frecare şi scântei de origine mecanică Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi căldura şi scâteile de origine electrică Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi scâteile de origine electrică (de exemplu atunci când sunt conectate şi deconectate). Există ţări care au cerinţe speciale privind fişele şi prizele pentru utilizare casnică. Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi scâteile de origine electrică (de exemplu atunci când sunt conectate şi deconectate). Echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere cum ar fi scâteile şi căldura de origine electrică (de exemplu scântei produse de contactor sau căldura produsă de becul lanternei sau de bateria lanternei)

Sisteme de protecţie Stingătoare

NU

Panou de ventilaţie (pentru eliberarea presiunii de explozie)

DA

Proiectate ppentru a fi utilizate după o explozie Proiectate pentru a fi utilizate la limitarea efectelor exploziei

Componente Cabluri/sisteme pentru pozarea cablurilor

NU

Tuburi/conducte: de exemplu tuburi pentru evacuarea fumului pentru instalaţiilor electrice ( cu excepţia tuburilor ce sunt utilizate între carcasele

NU

Fără funcţie autonomă; Nu sunt esenţiale pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor ATEx sau a sistemelor protectoare Fără funcţie autonomă; Nu sunt esenţiale pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor ATEx sau a sistemelor protectoare

68

antideflagrante şi dispozitivul de izolare a tubului) Papuci de cablu cu şi fără cablu

Protecţiile la descărcările electrostatice: de exemplu cleşti, încălţăminte, covoraşe antistatice,pungi antistatice Carcase

NU

NU

Da(El.)

Dispozitive magnetice de închidere a uşilor, etc.

NU

Senzori PT 100

NU/DA

Opritor de flacără

DA (neel)

Dispozitive de securitate, control sau reglare Dispozitive ce controlează limitele de securitate normale ale proceselor industriale în cursul cărora se manevrează substanţe inflamabile, transmiţătoare de presiune, nivel şi temperatură

Dispozitivele de protecţie la temperatură sau suprasarcină, sursele ce împiedică activarea aprinderii (de exemplu un dispozitiv dependent de

Fără funcţie autonomă; Nu sunt esenţiale pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor ATEx sau a sistemelor protectoare Fără funcţie autonomă; Nu sunt esenţiale pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor ATEx sau a sistemelor protectoare Proiectate pentru utilizare pe echipamente electrice cu surse potenţiale de aprindere Fără funcţie autonomă; Nu sunt esenţiale pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor ATEx sau a sistemelor protectoare Nu dacă sunt utilizaţi întrun sistem cu securitate intrinsecă împreună cu o barieră În toate celelalte situaţii se va decide pe baza unei evaluări de la caz la caz Au ca scop prevenirea producerii unei explozii, nu limitarea acesteia . Este un component ATEx dacă urmează să fie încorporat într-un echipament ATEx sau sistem de protecţie

NU

Trebuie protejate ele însele ca şi sursă de aprindere potenţială dacă se găsesc localizate în interiorul zonelor periculoase, dar dispozitivele de securitate în ceea ce privesc riscurile altele decât pericolele de aprindere + dispozitivele de monitorizare doar cu un semnal de alarmare, fără funcţie de control direct nu intră în domeniul de aplicare al directivei (în ceea ce priveşte fiabilitatea şi cerinţele de funcţionare în conformitate cu ESHR pct.1.5, 1.6) Ambele categorii de dispozitive intră în domeniul de aplicare al Directivei ATEx, pct.1.2 în ceea ce priveşte fiabilitatea şi cerinţele de funcţionare în

Da(El.)

69

curent pentru un motor Exe) + Dispozitive de iniţiere pentru sistemele de echipamente cu protecţie la explozie, adică sistemele de limitare

conformitate cu ESHR pct.1.5, 1.6

Alte produse Uşi

Nu

Scări, indiferent de material Vopseluri

Nu

Rezervoare

Nu

Scule: de exemplu ciocane, cleşti

Nu

Fără sursă proprie de aprindere Fără sursă proprie de aprindere Fără sursă proprie de aprindere Fără sursă proprie de aprindere Fără sursă proprie de aprindere

Nu

Nota 1: Informaţii suplimentare pot fi obţinute din ceea de-a doua ediţie a Ghidului ATEx şi din Observaţiile Comitetului Permanent la Directiva 94/9/CE dar şi din Ghidul neobligatoriu la directiva 1999/92/EC. Nota 2: Trebuie luate în considerare echipamentele, sistemele protectoare, componentele, dispozitivele de securitate, control, reglare şi/sau alte produse indicate ca nefăcând parte din domeniul de aplicare al Directivei ATEx, surse de aprindere şi pericolele de explozie ce pot apare în cursul utilizării.Procesele de abraziune şi de impact prin frecare ce implică metale uşoare ( aluminiu şi magneziu) împreună cu aliajele acestora şi rugină pot iniţia o reacţie alumino termică ce poate da naştere la scîntei incendiare.

70