Ghid ABA Partea I Aba

GHID DE TERAPIE ABA Partea I Strategii de modificare a comportamentului copiilor auti~ti

Ron Leaf }Q\:m M.~'£.a~mn.

Jamison Dayharsh Marlene Boehm

Traducere din limba engleza de lleanaAchim

~

Dr. Ronald Leaf este psiholog ~i se specializeaza de peste treizeci de ani in domeniul autismului. Inca din timpul studenpei la UCLA a incAeput sa lucreze sub indrumarea profesorului Ivar Lovaas, care a coordonat ~i studiile sale de doctorat. In perioada anilor de formare profesionala la UCLA in cadrul Young Autism Project, dr. Leaf a fost implicat activ in diverse proiecte de cercetare. A colaborat la carte a The Me Book (1981) a profesorului Lovaas ~i este co-autor al seriilor video The Me Book Videotapes, precum ~i al carpi A Work in Progress. Behavior Management Strategie~ and a Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of Autism, 1999 (tradusa acum la Editura Frontiera). Impreuna cu John McEachin, Ronald Leaf a fondat ~i conduce din 1994 agenpa de terapie Autism Partnership din Statele Unite, oferind tratament ~i consultanta copiilor auti~ti din intreaga lume. Dr. John McEachin este psiholog ~i are o experienta de peste treizeci de ani in intervenp.a comportamentala destinata copiilor auti~ti, dar ~i adolescenplor ~i adultilor cu diverse dizabilitati de dezvoltare. John McEachin ~i-a luat licenta sub indrumarea profesorului Ivar Lovaas la UCLA, in cadrul Young Autism Project, ~i a obpnut doctoratul in psihologie clinica in anul1997. Cercetarea sa include ~i studiul pe termen lung al copiilor auti~ti care au beneficiat de terapie comportamentala intensiva, studiu publicat in 1993. Impreuna cu Ronald Leaf, John McEachin este fondator ~i director al agentiei de terapie Autism Partnership. Tot impreuna sunt co-autori ai cartilor A Work in Progress. Behavior Management Strategies and a Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of Autism (1999), It's Time for School! Building Quality ABA Educational Programs for Students with Autism Spectrum Disorders (2008) ~i Sense and Nonsense in the Behavioral Treatment of Autism: It Has to Be Said (2008).

5

Prefata

Prefata autorilor '

Lucram de peste 20 de ani la cartea de fata ~i inca nu am terminat-o. 0 consideram un manual in constructie. Chiar in timp ce scriem aceste cuvinte, un specialist talentat sau un parinte dedicat gasesc inca o modalitate ingenioasa de a invata un copil autist o abilitate importanta. Dar daca. am fi a~teptat pana cand eram siguri ca am cuprins aici toate programele utile, cartea aceasta nu ar mai fi aparut niciodata. Ceea ce ne-am propus a fost sa oferim o busola pentru calatoria de recuperare a copiilor auti~ti, precum ~i suficiente exemple detaliate astfel !neat toti cei care lucreaza cu ace~ti copii sa inteleaga cat mai bine procesul de predare. Nu aveti in mana o carte de bucate, deci nu cautati aici retete. Fiecare copil autist este diferit ~i programele trebuie personalizate de fiecare data. Nu toate programele trebuie facute cu toti copiii. Sunt copii care s-ar putea sa aiba nevoie de multe alte programe fata de cele pe care le gasiti in carte. Trebuie sa fiti flexibili ~i sa va ghidati dupa copil. Ne dorim ca atunci cand concepeti ~i predati programe noi, sa 0 faceF cu placere ~i sa fiti relaxati. Atata vreme cat va ghidati dupa date, nu veti gre~i prea mult. Aceasta este ~i frumusetea analizei comportamentale aplicate. Tot ceea ce ~tim astazi despre tehnicile eficiente de interventie comportamentala ~i de predare alcatuie~te un volum de cuno:;;tinte intr-adevar impresionant, de~i departe de a fi complet. Ne-am folosit de munca predecesorilor no~tri, a~a cum ~i alfii se vor folosi de munca noastra. Am construit pornind de la intui}ia ~i inova}iile celor mai talenta}i profesori din lume. Unii dintre ei sunt speciali~ti acredita}i, de exemplu educatori speciali ~i logopezi. Multi dintre ei sunt speciali~ti neacreditati. Altii sunt parinti inzestrati cu un dar aparte de a intelege cum sa ajunga la copiii lor. I

I

I

I

1

Am fost profund influentati de opera lui lvar Lovaas de la UCLA\ sub supervizarea caruia am petrecut multi ani. Ivar Lovaas este autorul unei carti clasice, pe care ar trebui s-o cunoas~a toti cei .care lucreaza in acest domeniu: Teaching Developmentally Dtsabled Chlldren: The Me Book. De~i domeniul de care se ocupa cartea este oarecum limitat, profunzimea perspectivei pe care o abordeaz~ es~e r~levanta chiar .~i dupa douazeci de ani. 0 lucrare mai recenta ~1 ahr:gand ur: dome.mu mai larg este Behavioral Intervention For Young Chlldren Wlth Autlsm, 1

University of California, Los Angeles.

6

Ghid de terapie ABA

editata de Catherine Maurice. Pentru copiii ajun~i la etape avansate de terapie, Teach Me Language de Sabrina Freeman este indispensabila. Speram ca ~i ghidul nostru sa-~i ca~tige un loc alaturi de aceste lucrari importante.

Ron Leaf

Seal Beach, California

John McEachin

ianuarie 1999

7

lntroducere - Parteneriat

Parteneriat Agenpa noastra de terapie se suntem

convin~i

nume~te

Autism Partnership. Am ales acest nume deoarece

di o terapie are succes doar daca top cei implicap In munca de recuperare

colaboreaza foarte bine mtre ei. Ceea ce nu mseamna neaparat ca top trebuie sa fie de acord de fiecare data. Varietatea perspectivelor poate fi benefica terapiei

~i ~tim

cu topi ca la

aceea~i

destinape se poate ajunge pe mai multe drumuri. Aproape mtotdeauna dezbaterile constructive Iamuresc eel mai bine lucrurile. Mai mult decat oricine altcineva, parinfii sunt probabil primii care pot confirma cat de nociva pentru dezvoltarea copilului este lipsa de colaborare. Ca niciodata cat de frustrante

~i

speciali~ti,

nu vom putea infelege

neplacute sunt conflictele atunci cand in centrul neinfelegerilor se

aHa chiar copilul tau. Pentru mulfi parinp, lipsa de colaborare dintre

inca unul din multele co~maruri pe care le au de ani de zile.

speciali~ti

nu este decat

8

Ghid de terapie ABA

Povestea unui parinte Co~marul

a mceput cu un gand care nu ne mai dadea pace: ceva nu e 1n

regula cu felulin care se dezvolta copilul nostru. Probabil ca asta este teama cea mai mare a oricarui parinte. Am mcercat sane

lini~tim

privind doar semnele

care aratau ca totul era bine. Baiatul nostru nu avea nici o problema fizica

~i

parcursese bine cele mai multe etape din dezvoltarea timpurie. Ni se spunea mereu: ,Nu-i nimic daca nu

vorbe~te,

copiii vorbesc la varste diferite." Poate

totul se datora faptului ca era copilul eel mai mic. Nu era la fel de sociabil ca alp.i, dar fiecare copil este diferit, are personalitatea ~i temperamentullui a parte. Ne straduiam sa alungam banuielile. Aveam nevoie de asta. Nu puteam altfel. Familia ~i prietenii erau intotdeauna gata sane ajute sa alungam orice teama. Dar gandul acela insistent nu ne dadea pace. Ne-am dezvaluit temerile medicului pediatru- o persoana de incredere, care de ani de zile ne ajuta sa ne mgrijim

~i

sa ne tratam copiii. Ne-a raspuns

ca nu trebuie sa ne facem griji, mtrucat copiii se dezvolta diferit. Era exact ce aveam nevoie sa auzim

~i

ne doream din tot sufletul sa

~i

credem. "Poate

sunt doar un parinte panicat ~i exagerez problemele", imi spuneam. "Poate fac prea multe pentru copilul asta - este eel mai mic ~i mtotdeauna mezinului i se acorda mai multa atentie". I

Dar lunile treceau

~i

dintre baiatul nostru

~i

lucrurile nu pareau sa se

imbunata~easca.

Prapastia

copiii prietenilor continua sa se adanceasca. La

urmatoarea vizita la medic m-am plans iar de lipsa de progrese. Mi s-a spus mea

0

data sa nu-mi fac griji. Are timp suficient

sa-~i

dea drumul la vorbire.

Medicul a zambit lini~titor ~i mi-a spus ca dupa ce incepe sa vorbeasca, o sane dorim sa taca din gura.

9

lntroducere - Parteneriat

A urmat insa consultatia finala, moment in care mi-am unit fortele impreuna I

I

cu sotul meu inca o data. Ne-am sustinut din nou parerea in fata medicului I

I

I

pediatru. Poate a vrut doar sa ne faca pe plac, dar pana la urma a acceptat sa ~tiam

ne dea o trimitere. Acum nu sfar~it

de acord cu noi

~i

cum sa rna simt. Lini§titii? Cineva fusese in

lucrurile incepeau sa se

mi~te.

Furioasii? $tiusem de

atata vreme ca ceva nu e in regula, dar nimeni nu voise sa rna asculte. fndoitii? Poate ca medicul pediatru exagereaza

~i,

de fapt, nu exista nici o problema.

Vinovatii? De ce nu mi-am ascultat intuitia mai devreme? I

Eram acum cuprinsa de panica, voiam sa-mi ajut bruatul cat mai repede posibil. Vizitele la

speciali~ti

s-au dovedit insa adevarate incercari:

prea mult pentru o programare care de multe ori se amana,

~i

a~teptam

incepeam sa-mi

dau seama ca nu ne permitem sa pierdem atata vreme. Primul specialist cu care ne-am intalnit ne-a spus foarte repede ~i distant ca baiatul nostru avea autism. Am fost devastata, nu intelegeam ce inseamna asta cu exactitate pe viitor, dar

~tiam

~i

ce implica

ca nu era de bine. De fapt, suspectasem acest diagnostic,

dar momentul in care l-am auzit oficial a fost zguduitor. $tiu ca exista parinp care nu sunt nici macar a tat de ,noroco~i" ca mine incat sa primeasca un diagnostic ie~it

a~a

devreme. Lise spune di nu se petrece nimic

din comun, copilul este prea mic, medicul nu vede nici o problema sau eel

pupn copilul nu prezinta nici un aspect anormal pe care sa nu-l

depa~easca

pe

masura ce cre~te. Fara un diagnostic definitiv, astfel de parinp merg din medic in medic

~i

primesc explicapi felurite, uneori contradictorii, despre ceea ce i

se intampla copilului lor. Sunt parinp care primesc un diagnostic incorect,

~i

apuca astfel de la inceput pe un drum gre~it. In urma unor astfel de experiente cu speciali~tii~ nu ne putem gandi decat la timpul pretios pe care 1-a pierdut copilul nostru.

E~ti

deja framantat de griji,

10

Ghid de terapie ABA

dar iata ca vin rude §i prieteni bine intenp.onap. care, vrand sa te ajute, pun la indoiala diagnosticul. E§ti ispitit sa te alaturi lor §i sa nu mai dai crezare la nimic, dar in inima ta §tii ca eel mai bine este sa nu-i asculp.. Scepticismullor binevoitor nu-p. u§ureaza durerea. De fapt, nici nu ai timpul §i energia sa stai la discup.i cu ei §i sa incerci sa-i convingi. Co§marul a continuat. Ne durea faptul ca nu mai eram invitap. la l:ntalnirile dintre prieteni din pricina comportamentului imprevizibil al baiatului. Cercul nostru de cunoscup. se restrangea pe masura ce petreceam tot mai mult timp in cautare de informap.i §i tratament. Era greu sane mai bucuram de vreo ie§ire l:n lume, iar ziua de na§tere a altui copil nu facea decat sa ne aminteasca de boala copilului nostru. Prietenii nu §tiau ce sa ne spuna, iar incurajarile lor sunau fals. Ma simteam izolata, neputincioasa §i pierduta. In cele din urma, am simtit o nevoie tot mai acuta de a face ceva. Mi-am I

adunat fortele §i am inceput sa examinez toate oppunile pe care le aveam Dar de unde sa l:ncepi atunci cand caup. resurse utile despre autism? Pup.neh informap.i pe care le-arn gasit erau descurajante. Am dat peste o gramadZ; de contradicp.i, dar §i peste ceea ce aveam sa mteleg mai tarziu ca este pura dezinformare. Am citit, de pilda, ca autismul este o tulburare care dureaza toata viata §i ca baiatul nostru va fi intotdeauna grav afectat. Dar am mai citit §i despre toate presupusele "vindecari". Pe cine trebuia sacred? Imi doream Ca recuperarea Sa fie posibila, dar rna temeam Sa nu rna amagesc. $i COI?IDaru] continua. Exista opinii extrem de puternice l?i de diverse. Terapii cu vitamine, diete, tratamente antialergice, ludoterapie, integrare senzoriala, TEACCH sau Lovaas? Exista chiar ~?i intervenp.i atat de strigatoare la cer, meat te apuca rasul $i mai exista toate acele terapii cunoscute: logopedie, terapie ocupationala,

lntroducere - Parteneriat

ludoterapie, kinetoterapie

~i

11

terapie comportamentaHt Ti se spune cu foarte

mare convingere ca numai una din ele va avea rezultate, in timp ce restul s-ar putea sa-i faca rau copilului. Pe urma ceri o a doua opinie, care binein~eles ca este exact contrara celei dinta.i. Ip vine sa urli! Ajunsesem sa cred ca nici una dintre ele nu era cu adevarat eficienta ca vom fi nevoip sa acceptam diagnosticul educapa speciala, In

speran~a

~i

~i

pronosticul sumbru. Am ales

ca fiul nostru va putea macar sa

inve~e ~i

sa fie

fericit. Un an mai tarziu am citit despre terapia comportamentala ~i, fara sa ~tiu de ce, rn-a pus pe ganduri. Cand i-am intrebat pe

speciali~ti,

au spus nu, nu

este miracolul pe care 11 a~teptap, deja facep tot ce putep pentru copilul vostru. Dar dupa ce am vorbit cu capva

parin~i

care erau implicap intr-un program

comportamental intensiv, am inceput sacred ca ceva important se ascunde acolo. Copiii lor facusera progrese uluitoare. Am cercetat pe cont propriu subiectul ~i

am descoperit

car~i ~i

articole

~tiinpiice

care ofereau dovezi convingatoare

ca top acei speciali~ti care se lm.potriveau terapiei comportamentale se in~elau. Co~marul

lua

sfar~it,

dar inaintea noastra se intindea acum un drum lung

~i

greu. De indata ce un parinte se decide asupra unei terapii, lucrurile devin de obicei mult mai complicate. Lipsa parteneriatului este apasatoare. Cine este responsabil pentru anumite servicii? Care dintreterapii artrebui safieprioritara? De cate ore de intervenpe are nevoie copilul meu? Inca o data, parinpi se afla intre ciocan ~i nicovala. Nu numai ca framantarea sufleteasca pe care o traiesc de ani buni continua, dar poate sabota cu totul terapia copilului. Exista mai multe agenpi care ofera terapie de calitate pentru persoanele cu autism. Cu toate acestea, exista varia~ii chiar ~i in randul celor care au o vasta experien~a

in ABA {analiza comportamentala aplicata).

Diferen~ele

in terapie

Ghid de terapie ABA

12

se datoreaza, probabil, mai multor factori, cum ar fi varsta copiilor

inclu~i

in

program, locul unde se desfa~oara terapia, nivelul functional al clientilor, precum ~i

interpretarea variata a materialului bibliografic. Speciali~tii apartffiand unor

discipline diferite s-ar putea sa faca recomandari contradictorii, mai ales daca nu sunt la curent cu cele mai noi cercetari despre ABA. Acest lucru ii poate nedumeri pe parinp, care trebuie sa ia o decizie in privinta terapiei pe care o va urma copilullor. Cei care au ales sa implementeze un program ABA vor descoperi, din fericire, ca aspectele asupra carora cad de acord

speciali~tii

ABA sunt mai multe decat aspectele asupra carora nu se mteleg. Alegerea unei anumite clinici ABA se poate rezuma la alegerea agenpei de a carei filozofie te simp eel mai apropiat. Din pricina experientelor neplacute pe care parintii le sufera de cele mai multe ori, nu este surprinzator faptul ca de obicei sunt sceptici, banuitori

~i furio~i

pe

speciali~ti.

Este o reactie fireasca la o situatie

intolerabila. $i pe urma specialif,;tii se mira ~i nu inteleg de ce parintii sunt atat de suparati ~i neincrezatori! De aceea, trebuie sa lucram impreuna. Trebuie sa intelegem ca nu puter: fi intotdeauna de acord. Trebuie sa ne bazam pe date care sporesc eficient< terapiei. Trebuie sa punem copilul in prim-plan. Trebuie sa pretuim armoni< unica pe care o

na~te

combinarea tuturor perspectivelor din cadrul une

echipe. Trebuie sa lucram ca parteneri.

13

Capitolul 1 - lnterventia comportamentaUi intensiva

lnterven,ia comportamentala intensiva Autismul este o tulburare grava a proceselor normale de dezvoltare care a par in primii doi ani de viata. Afecteaza limbajul1 jocul1 cognipa1 dezvoltarea sociala ~i abilitatile de adaptarel

provocand intarzieri din ce in ce mai mari fata de copiii de aceea~i varsta. Cauza este necunoscutal dar dovezile acuza cauze fiziologice de tipul anormalitapi neurologice a unor zone din creier. Copiii auti~ti nu invata a~a cum invata ceilalti copii. Par incapabili sa inteleaga cea mai simpla comunicare verbala ~i nonverbala1 informatiile senzoriale 1i lasa confuzi ~i sunt caracterizati de I

I

diferite grade de izolare fata de lumea din jurullor. Dezvolta un interes excesiv pentru anumite activitati i pe abilitaple adaptative. Curriculumul trebuie sa fie gandit progresiv, astfel incat conceptele §>i abilitaple mai U§loare sa fie predate primele, iar abilitatile complexe sa nu fie introduse pana cand copilul nu a invatat abilitaple de baza. Cu toate acestea, nu e bine sa va facep o idee rigida despre ordinea in care copiii ar trebui sa invete. De exemplu, unii copii invata sa citeasca inainte sa invete sa vorbeasca, de§>i nu este 0 situatie foarte des intalnita. I

I

I

Este important sa va folositi de succesele copiilor, sa utilizati cat mai mult abilitatile existente I

I

I

§>i sa incurajap dezvoltarea unor abilitap noi. Dezvoltarea comunicarii verbale nu inseamna neaparat progrese in domeniul jocului, abilitaplor sociale §>i al funcponarii adaptative. Este esenpal sa gandip programe care sa predea in mod separat aceste arii de dezvoltare! Unii copii nu vor invata niciodata sa vorbeasca §>i vor avea nevoie de mijloace alternative de comunicare. Abordarea generala trebuie sa fie empirica §>i pragmatica: daca merge, continuati; daca nu merge,scrumbap.

DE CATE ORE DE TERAPIE ARE NEVOIE COPILUL MEU? Cand decidep cate ore de terapie sa fixap pe saptamana, trebuie sa va ganditi cum decurge o zi obi§>nuita din viata copilului vostru ~i sa incercap sa oferip. un ecrulibru rezonabil intre terapi, intensiva, perioadele de activitap mai putffi intensive, dar care copilul are timp liber ~i sta impreuna cu familia.

totu~i

structurate,

~i

intervalele i1

in afara de numarul de ore de terapie

unu-la-unu, trebuie sa tffiep seama ~i de calitatea predarii, precum ~i de gradul de structurare pe care 11 oferip in afara orelor formale de terapie. Cercetarea arata ca celor mai mulp copii li se potrivesc 30 de ore sau mai mult de instrucp.e directa pe saptamana. Lungimea sesiunilor de terapie trebuie adaptata astfel meat sa ofere un beneficiu maxim. De obicei, doua-trei ore sunt suficiente pentru ca totul sa decurga in mod excelent. Introducerea intalnirilor de joaca cu alp copii va fi necesara pentru generalizarea abilitaplor

17

Capitolul 1 - lnterventia comportamentala intensiva ~gate ~i

pentru a-i oferi copilului ocazii de a invata observandu-i pe alti copii. Dupa ce

copilul incepe sa mearga la gradinita sau la ~coala, e bine sa fie reduse orele de terapie acasa.

CARE ESTE ROLUL FAMILIEI? Implicarea familiei in terapie este esenrala. Nimeni nu va

cunoa~te

mai bine copilul

~i,

la

arma urmei, voi sunteti cei carora va pasa eel mai mult ~i sunteti eel mai afectati de problemele

copilului. Datorita faptului ca petrecer mult timp impreuna cu copilul, puteti profita de aceste momente pentru a generaliza obiectivele terapiei in situatii obi~nuite din viata de zi cu zi. De multe ori, parintii sunt cei care fac terapie directa cu copilul. Cu toate acestea, dupa · c:mn piirintii ~tiu prea bine, viata alaturi de un copil autist presupune un mare stres emotional, :iar coordonarea echipei de terapeur este un job dificil. De aceea, este recomandabil ca ori de c.it:e ori se poate, sa fie angajati terapeuti care sa se ocupe de partea intensiva a programului.

.Acest lucru le permite parintilor sa-~i traga sufletul, iar restul timpului pe care 11 petrec cu

mpilul poate fi mai placut

~i

mai productiv. Parintii pot folosi timpul petrecut de copil in

af:ara programului intensiv pentru a-i dezvolta abilitatile de joaca, sociale ~e

in pare, la cumparaturi, la

po~ta

~i

de autoservire.

sau vizitele sunt ocazii de a generaliza

Ia imbunatatirea comportamentului. La fel, ora de baie, masa, imbracatul

~i

~i

de a lucra

hranirea pisicii

· smrt doar cateva exemple de activitati zilnice care se pot transforma in prilejuri de invatare. In ~

fel, intreaga zi a copilului devine parte din procesul terapeutic, iar parintii devin parte

inlegranta a echipei.

FORMATUL TERAPIEI Leqiile nu vor arata la fel de la inceputul terapiei pana la sfar~it. Initial, timpul petrecut in

.,-rdarea Jonnalii prin exercifii distincte'l va 2

cre~te

In engleza, Discrete Trial Teaching (DTT).

constant, pe masura ce copilul va deveni mai

Ghid de terapie ABA

18

familiar cu intervenpa terapeutidt In etapele avansate, timpul petrecut in exercipi distincte va incepe sa scada, crescand in schimb timpul dedicat altor tipuri de instructie (de exemplu, predarea in grup §i predarea incidentala). Curriculumul va capata §i el accente diferite pe masura ce terapia avanseaza. Cu toate acestea, structura generala a terapiei va ramane aceea§i. Intervenpa va fi o combinape de programe menite sa dezvolte abilitaple sociale, de comunicare, de autoservire §ide joaca. Programul fiecarui copil va trebui adaptat la nevoile sale specifice. lata, totu§i, un exemplu de structurare a programului pentru o sesiune de trei ore: 20 de minute

Joe structurat (in casa)

80 de minute

Limbaj ("lecpile" vor altema cu pauze scurte: 0-20 minute limbaj; 5-10 minute joaca; 0-20 minute limbaj; 5-10 minute joaca, etc.)

30 de minute

Autoservire

30 de minute

Joe structurat (afara)

20 de minute

Completarea dosarului

Oricare dintre aceste parp poate lua amploare sau poate fi redusa in funcpe de varsta copilului, de stadiul in care se afla terapia §i de cerintele §Colare.

FORMATUL LECTIILOR '

Analiza comportamentala aplicata trebuie sa fie modalitatea de predare dominanta 1 cadrul programului. De§i se pot folosi tehnici variate in terapie, metoda primara de instruct trebuie sa fie predarea prin exercifii distincte (DTT).

Aceasta reprezinta o metodologi

specifica, folosita pentru a cre§te la maxim §ansele de invatare. Este un proces de predan care poate fi utilizat pentru a dezvolta majoritatea abilitatilor: cognitive, de comunicare, de joe, sociale ~i de autoservire. In plus, este o strategie care poate fi folosita pentru toate varstele §i populatiile.

Capitolul 1 - lnterventia comportamentala intensiva

19

PREDAREA PRIN EXERCITII DISTINCTE NU ESTE 0 STRATEGIE FOLOSITA ' DOAR PENTRU PREDAREA LIMBAJULUI, ~I NICI NU SE FOLOSE~TE DOAR iN CAZUL COPIILOR AUTI~TI MICI. ESTE PUR ~I SIMPLU 0 FOARTE BUNA METODA DE PREDAREI

DTT inseamna: 1) impar}irea unei sarcini in pclr}i mai mici; 2) predarea unei astfel de sub-parp. pana cand copilul o stapane~te foarte bine; 3) exercitll repetate intr-un interval concentrat de timp; 4) prompt ~i reducerea promptului, dupa caz; 5) folosirea procedurilor de recompensare. Unitatea de predare de baza, numita exercifiu3, are un inceput ~i un sfar~it bine delimitate, de aici

~i

denumirea de ,distinct". Predarea presupune numeroase exercipi de acest fel, care

au rolul de a fixa

cuno~tintele

invatate. Fiecare parte a unei sarcini trebuie sa fie bine invatata

inainte ca elevului sa i se prezinte informapi noi. In predarea prin exercitn distincte, terapeutul prezinta o informap.e foarte mica ~i solicita imediat raspunsul elevului. Elevul trebuie sa fie activ ~i

implicat in timpul invatarii, ceea ce

deosebe~te

exercipile distincte de tip DTT de exercipile

continue sau de metodele mai tradip.onale de predare, caracterizate prin oferirea unor cantitap. marl de informap.i, fara a se a~tepta insa nici un raspuns bine definit din partea elevului. Alte tehnici folosite in cursu! terapiei includ managementul comportamentului, managementul situatiilor de criza, interactiunile structurate "Sc:.i metode mai traditionale de I

consiliere.

3

In englez~, trial.

1

I

Ghid de terapie ABA

20

MEDIUL DE PREDARE La mceput, predarea se face mtr-un mediu care sa faciliteze reu~ita. Uneori, simpla indepartare a elementelor care distrag atenpa poate favoriza succesul copilului. Da~ predarea trebuie sa se extinda rapid ~i in medii obi~nuite. Nu numai ca acest lucru este mai firesc, dar astfel copilul se

obi~nuie~te

sa inve}e in orice fel de mediu. De aceea, terapia trebuie sa se

desfa~oare in TOATA casa, dar ~i afara, in locuri precum parcul, restaurantul McDonalds sau

pia}a. Daca distragerea atenpei este o problema, devine

~i

mai important sa-l inva}a}i pe copil

sa se concentreze in pofida factorilor perturbatori din mediul inconjurator. Copiii trebuie sa fie capabili sa inve}e intr-o varietate de medii in care apar in mod natural elemente care distrag atenp.a, astfel incat sa fie pregatip pentru a inva}a pe viitor in medii tipice cum este eel de la ~coala.

STADIILE TERAPIEI Pe masura ce copilul inva}a, terapia parcurge stadii diferite.

De~i

nu sunt absolut distincte,

exista trei faze principale care pot fi descrise: In stadiul de fnceput, terapeutul trebuie sa ajunga sa-l cunoasca bine pe copil. Este esenpal s~ stabilip o relape calda ~i recompensatoare, bazata pe joaca. Pentru a realiza acest lucru, prim< luna de terapie pune accentul pe identificarea multa joaca

~i

~i

stabilirea recompenselor, ceea ce inseanu

recompense oferite fara o regula anume. Prin crearea unei atmosfere pozitiv

copilul va fi mult mai deschis fa}a de procesul de predare ~i prin urmare va progresa mai repe' ~iva

avea mai pu}ine izbucniri

~i

~ice

nu ii place copilului ~i sa identificap punctele lui slabe ~i punctele lui tari. ,Sa invep cum

comportamente disruptive. Este esen}ial sa aflap ce ii plal

se inva}a" este de asemenea o componenta de baza a stadiului de incepator. Copilul trebuie

21

Capitolul 1 - lnterventia comportamentali intensiva

sa inve}e di atunci ca.nd coopereaza ~i indepline~te o cerin}a va ob}ine recompense imediate ~i

frecvente. Tot in aceasta faza de inceput, copilulinva}a cum sa stea jos ~i sa asculte, cum sa

se concentreze asupra sarcinii care is-a dat, cum sa raspunda la comenzi, cum sa proceseze feedbackul

~i

cum sa in}eleaga legatura dintre cauza ~i efect. De aceea, acest stadiu este dedicat

invatarii de concepte ~i abilitati. I

I

Stadiul intermediar de terapie presupune inva}area unor abilita}i specifice de comunicare, joe, autoservire

~i

interac}iune sociala. Conceptele complexe sunt impar}ite in mai mul}i

pa~i,

. care sunt preda}i in mod sistematic. Conceptele abstracte sunt traduse in exemple concrete. Pe masura ce copilulinainteaza in program, curriculumul se va ada pta ~i personaliza, pentru a se potrivi nevoilor copilului. De~i obiectivul ini}ial este sa accelera}i rapid dezvoltarea abilita}ilor, obiectivul petermen lung este sa cre~te}i capacitatea copilului de a inva}a ~i a func}iona in medii naturale. De aceea, terapia trebuie sa se

desfa~oare

cat mai natural posibil pentru a promova

acest obiectiv major, dar fara sa compromita viteza de inva}are a copilului. Programa}i in acest stadiu intalniri de joaca cu al}i copii

~i ie~iri

in diverse medii sociale

~i

comunitare. Tot acum

copiilor lise prezinta, de obicei, mediul ~colar.

Stadiul avansat inseamna o terapie cat mai naturala

~i

generalizabila la mediul de zi cu zi.

Accentul principal cade pe perfec}ionarea unor abilita}i mai subtile de comunicare, de joaca, sociale, afective

~i

cognitive. Tot in acest stadiu se incheie

~i

integrarea in medii naturale de

inva}are (de pilda, ~coala).

EVALUAREA Eficien}a terapiei trebuie evaluata permanent. Terapeu}ii trebuie sa adune zilnic date. Informa}iile trebuie sa se refere in mod concret atat la programe, cat

~i

la comportamente.

$edin}ele regulate cu intreaga echipa sunt momentele care permit analiza eficien}ei interven}iei ~

rafinarea programelor. Recomandam cu tarie inregistrarea video a lec}iilor eel pu}in o data

Ghid de terapie ABA

22

pe saptamana.

EFICIENTA PROGRAMULUI '

S-a dovedit ca intervenp.a terapeutica

imbunata~e§te

limbajul, jocul, relap.ile sociale §i

autoservirea la copiii auti§ti. Fire§te insa ca terapia are rezultate foarte diferite, care depind de mai mulp. factori, printre care varsta la care copilul a inceput terapia, calitatea terapiei, capacitatea cognitiva a copilului §i

consecven~a

din mediul familial. Terapia este menita sa

dezvolte la maxim potenp.alul copilului. De§i recuperarea este rezultatul pe care ni-l dorim cu top.i, cercetarile arata

ca mai pup.n

de jumatate dintre copiii care incep terapia inaintea varstei de trei ani pot avea un asemenea rezultat in condip.i optime de desfa§urare a terapiei. Cu toate acestea, aproape

to~i

copiii

studiati au facut progrese substantiale, dezvoltandu-§i abilitatile de comunicare, sociale §i de I

I

I

joe. Este dificil sa determini dinainte care copil va raspunde favorabil la tratament.

Prezen~a

abilitap.lor de comunicare §i gradul general de capacitate cognitiva care preced terapia joaca un rol important in rezultatul final. Cu toate acestea, viteza cu care copilul inva~a dupa inceperea terapiei este un indiciu mult mai sigur. Dupa §ase luni de program terapeutic, va vep. face o idee despre cat de rapid va progresa copilul.

CARACTERISTICI COMUNE ALE PROGRAMELOR DE CALITATE 1.

Consecven~a

in timpul §i in afara orelor de terapie

2. Minim doua ore pe saptamana de supervizare 3. Parinp.i participa impreuna cu echipa la toate consultarile de grup

Capitolul 1 - lnterven1ia comportamentala intensiva

4. Terapeupi noi sunt instruip inainte de a incepe sa lucreze cu copilul 5. Parinpi apreciaza echlpa de terapeup 6. Mediu de lucru placut 7. Problemele sunt discutate cu supervizorul 8. Nu se fac comparapi intre copii 9. Nu se fac comparapi intre terapeup 10. Stilurile diferite ale terapeutilor sunt vazute pozitiv 11. Flexibilitate in stabilirea orarului zilnic 12. Parinpi participa la o parte din sesiunile de terapie 13. Top membrii echlpei comunica deschls intre ei 14.Intrebari ~i solutii active ~i creative

23

25

Capitolul 2 - 0 metoda potrivita §i pentru copiii mari !}i adolescenti

0 metoda potrivita §i pentru copiii mari ti adolescenti '

De~i

este adevarat

ca eel mai bun moment pentru inceperea terapiei este la o varsta cat

mai mica, majoritatea copiilor mari pot beneficia ~i ei de terapie intensiva. Dar lucrul cu

ace~ti

copii trebuie sa pomeasca de la achizipile deja existente, prin adaptarea ~i rafinarea modelului terapeutic. Adaptarile sunt necesare in cazul copiilor mari nu doar in ceea ce

prive~te

terapia,

ci ~i comunicarea dintre terapeut ~i parinte. Parin~ii copiilor auti~ti mari au avut de multe ori experien~e total diferite de cele ale parin~ilor

fa~a

de copii mici. Ei au fost nevoifi sa faca

pentru o perioada mult mai lunga provocarii

teribile de a cre~te un copil afectat sever. Ani la rand au incercat sa se descurce prin ha~i~ul de op~iuni

de

terapeutice, mode de tratament

frustra~i

~i

speciali~ti.

polemici intre

de faptul ca nu au beneficiat de servicii adecvate.

ori sentimente intense de neajutorare, deznadejde sa faca progrese majore. 0

interven~ie

~i

furie

Au fost, probabil, extrem

Ace~ti parin~i

vazandu-~i

traiesc de multe

copilul cum

cre~te

fara

de succes in cadrul familiilor cu copii mari trebuie sa

pomeasca de la preocuparile, frustrarile

~i

furia

parin~ilor.

De asemenea, trebuie sa combine

intervenpa intensiva cu educarea ~i consilierea parentala, pentru a da o solu~ie acestor suferin~e vee hi.

In primul rand, este esenpal sa asculta~i ~i sa mcerca~i sa m~elegep problemele parinplor, dar c::i sale aratati cum sa lucreze mai bine cu sistemul. Aceasta mseamna sale oferiti informatii ~ I

~

sa-i

ajuta~i

I

sa identifice resursele de care au nevoie sau

Este foarte important sa le

analiza~i experien~ele. Parin~ii

sa-~i

construiasca

re~ele

I

de suport.

copiilor mari au fost de multe ori

bombardati cu informatii incorecte. De aceea, este esential sa le oferiti informatii precise "'5c::i 1

sa

clarifica~i

I

anumite pareri, de exemplu sa

I

explica~i

I

I

diagnosticul, etiologia, tratamentul

~i

Ghid de terapie ABA

26

pronosticul. Rareori parintii nu au fost atra~i de o a~a-numita metoda miraculoasa de vindecare. Astfel de discutii inseamna insa sa va confruntati cu durerile ~i furia parintilor care au un copil I

I

I

autist. Dar probabil ca eel mai important aspect al relapei cu parintii este legat de

a~teptarile

lor

fata de dezvoltarea ulterioara a copilului. Parinpi trebuie ajutap sa-~i formeze a~teptari realiste. Unii supraestimeaza potenpalul copilului

~i

se complac intr-o negare accentuata a realitapi.

Alpi sunt exagerat de pesimi~ti ~i au devenit credindo~i ideii larg raspandite ca nu prea ai cum sa schimbi soarta unui copil autist.

De~i

pronosticul presupune o mare doza de incertitudine,

trebuie mentinut un echilibru intre optimism ~i realism. Acest lucru este valabil ~i pentru parintii copiilor mid, dar este cu mult mai important pentru parintii copiilor marl, pe care apropierea adolescentei, cu incertitudinile ~i problemele ei, ii sperie. Ajutorul dat parintilor pentru a face fata comportamentelor un element important in tratamentul copiilor mari.

Ace~tia

~i

defidentelor copilului este

prezinta de obicei o frecventa

~i

o

intensitate mai mare a comportamentelor disruptive, care sunt mai greu de infruntat. Dupa parerea noastra, este important ca parinpi sa fie invatap sa aplice tehnidle de management al comportamentului in afara orelor de terapie intensiva directa cu copilul. In vreme ce cea mai mare parte a terapiei copiilor mid se petrece in sesiuni structurate de lucru individual, terapia copiilor mari presupune mai multa implicare din partea parinplor

~i

mai putina interacpune

formala pe parcursul zilei. Subliniem inca o data faptul ca parinpi trebuie sa se concentreze nu pe exerdpi distincte de tip DTT, d pe , terapia din afara terapiei". Gestionarea

ie~irilor

comportamentale ale copilului in comunitate, fadlitarea limbajului cand se afla in ma~ina sau ajutorulla joaca oferit in pare sunt lucruri absolut la fel de importante ca sesiunile formale de terapie. Lucrul cu copiii mari presupune 0 buna intuipe practica. Inseamna sa-i ajutati pe parinti sa

acomodeze terapia la viafa lor, §i nu viafa lor la terapie. Inseamna sa evaluap nevoile familiei ~i sa o ajutap sa-~i stabileasca prioritaple. Este esenpal sa nu le sporip problemele, d sa le aratap ca

27

Capitolul 2 - 0 metoda potrivita §i pentru copiii mari §i adolescenti

intelegi situatia lor personala ~i ca oferiti terapie in contextul nevoilor familiei lor. Pentru acest lucru, este nevoie de multe ori sa identificati alternative practice, sa rezolvati probleme

~i

sa-i

ajutati pe parinti sa devina invatatorii propriului copil in calitatea lor primordiala de parinti. Mai inseamna sa punep in aplicare un tratament care sa nu faca compromisuri cu eficienta, dar care in

acela~i

timp sa nu ingreuneze situapa oricum dificila in care se afla familia. Prin

urmare, identificarea ~i utilizarea tuturor resurselor, inclusiv recrutarea ~i formarea de terapeuti nespecializap, este o dimensiune esenpala a terapiei copiilor mari ~i adolescentilor.

TERAPIA COPIILOR MARl Probleme asociate cu copiii marl ~

Probleme de comportament ~i statura fizica

~

Timp mai mare necesar deprinderii comportamentelor

~

E posibil sa fie nevoie de o stabilire a prioritatilor in ceea ce

prive~te

comportamentele

care trebuie modificate ~

Discrepanta intre abilitati (de pilda, cite~te, dar nu se imbraca singur)

~

Probleme cu recompensarea (de exemplu, trebuie gasite recompense adecvate varstei)

Nevoia de flexibilitate §i creativitate ~

Accent mai mare pe ~coala ca mediu de desfa~urare a programelor

~

Utilizarea resurselor existente

~

Diagnosticul facut public AR PUTEA atrage servicii educaponale mai bune

Ghid de terapie ABA

28 ~

Regandirea metodei de predare (de exemplu, exercip.ile sa fie mai pu~in distincte)

Aspecte privitoare Ia curriculum ~

Accent mai mare pe abilitap.le recreap.onale ~i sociale

~

Comunicare funcp.onala (nonverbala), daca e cazul

~

Abilitati de autoservire ~i alte abilitati necesare traiului zilnic ' '

~

Accesul in comunitate

Adaptarea Ia nevoia crescuta de functionare independenta ~

Atenp.onari indirecte pentru controlarea comportamentului

~

Terapie cat mai naturala posibil

~

Evitarea dependen~ei de ajutorul individual

~

Reducerea predarii prin exerci~ distincte (DTI)

~

Predarea de abilitati functionale ' '

~

Accent deosebit pe joe ~i socializare

Terapii specializate ~

Consiliere

~

Desensibilizare sistematica

Capitolul 2 - 0 metoda potrivita

~i

pentru copiii mari

~i

adolescenti

~

Formarea abilitatilor sociale '

~

Abordare multidisciplinara (terapie ocupa}ionalajlogopedie, etc.)

~

Abordarea aspectelor legate de sexualitate

29

Rolul parintilor ~

Sa supravegheze/ coordoneze echipa

~

Sa generalizeze: la supermarket, la baie, prin predare incidentala Goc, socializare)

~

Sa nu se simta vinovap pentru ocaziile pierdute

A§teptari realiste ~

Exploatarea la maxim a potenpalului copilului

FORMA DE iNVATAMANT '

Autism Partnership crede ca forma de invatamant aleasa pentru copil trebuie sa se desfa~oare intr-un mediu care sa fie cat mai pu}in restrictiv ~i care sa-i permita copilului un numar cat mai mare de achizipi petermen lung. Exista o multitudine de servicii educaponale disponibile, deci este esential sa evaluati cu atentie care dintre ele raspund eel mai bine nevoilor copilului. ' ' ' Fiecare mediu prezinta avantaje ~i dezavantaje de care trebuie sa pnep cont atunci cand lua}i o decizie. Nu este nevoie sa incepeti in mod obligatoriu cu un mediu restrictiv. La fel, echipa de terapeup nu ar trebui sa excluda din start un mediu

~colar

neincluziv. Sunt perioade cand un

mediu mai restrictiv se potrive~te eel mai bine copilului ~i ii permite sa atinga in cele din urma

Ghid de terapie ABA

30

un nivel ridicat de independen~a. Echipa trebuie sa identifice mediul care 1i ofera copilului cea mai buna ocazie de a deprinde rapid abilitati noi 1n cat mai multe arii de mvatare. Odata aleasa forma de mvatamant, trebuie I

I

I

facuta o evaluare permanenta pentru a identifica rapid ocazia copilului de a trece la un nou nivel care sa-i fie benefic. Ceea ce nu 1nseamna ca un copil trebuie sa avanseze cu cate un singur nivel o data. De exemplu, daca face progrese remarcabile

~i

condipile permit, un copil poate

trece direct dintr-o clasa speciala mtr-o clasa cu incluziune totala. De asemenea, este important sa nu

a~teptap

1n mod obligatoriu pana cand copilul s-a adaptat perfect la un mediu pentru a

decide trecerea la un nivel avansat. Uneori provocarile suplimentare, mediul mai stimulativ sau accesul crescut la recompense mai relevante 1i permit copilului sa aiba un succes imediat In noul mediu, chiar daca adaptarea la mediul din care a plecat nu era complet satisfacatoare.

FORME DE iNYAT.AMANT .. CEA MAl RESTRICTIVA

CAMIN PENTRU COPIII CU HANDICAP

ACASA

CEA MAl PUTIN RESTRICTIVA

CLASA SPECIALA

CLASA SPECIALA CUCOPIT TIPICI

CLASA TIPicACU ACfiVITA'J1 SPECIALE SEPARATE

INCLUZIUNE

iNCLASA TIPicACU

ASISTENTA ,

INCLUZIUNE TOTALA (FARA ASISTEN'J'A)

31

Capitolul 3 - Recompense

Recompense La inceput, eficienta programului va depinde foarte mult de puterea recompenselor care i se ofera copilului. In timp, terapia 1~i propune sa dezvete copilul de recompensele artificiale ~i sa puna accent pe recompense naturale. De cele mai multe ori insa, la inceputul terapiei copilului nu i se pare deloc motivant sa stea lini~tit, sa asculte sau sa colaboreze. La fel, probabil nici sa vorbeasca, sa se joace sau sa socializeze nu i se pare in mod firesc recompensator, altfel nici nu ar avea o tulburare diagnosticabila. Oferindu-i la inceput recompense artificiale, externe, vom reu~i

sa-i dezvoltam mai bine comportamentul adecvat.

OBIECTII IMPOTRIVA RECOMPENSELOR '

Unii obiecteaza 1mpotriva folosirii recompenselor din diverse motive. Recompensele lise nefire~ti.

par

Acest lucru se poate datora faptului ca au avut ocazia sa vada un sistem prost

de recompensare ~i fara nici un plan de reducere a lor. Insa toti oamenii sunt motivap de recompense. Fie ca este vorba de salariu, de vacante, de hobby-uri sau de compania altora, ne simtim impliniti datorita recompenselor din viata noastra. I

I

I

De multe ori, opozipa 1mpotriva recompenselor se datoreaza asocierii lor cu ideea de ~antaj. Cu toate acesteal recompensarea folosita corect nu este totuna cu ~antajul. In viata de zi cu zi, ~tajul

inseamna sa determini pe cineva sa faca ceva incorect

(a~a

cum

~antajezi

o persoana

publica). In terapia comportamentala, ~antajul ar 1nsemna sa a~tepti pana cand vezi ca persoana

refuza sa faca ceva, apoi sa negociezi o recompensa. Sa luam un exemplu: copilul face scandal, iar tu 1i spui ca daca se

opre~te

va primi o recompensa. Nu aceasta este modalitatea corecta

Ghid de terapie ABA

32

de a folosi o recompensa. Nu e bine sa-i amintiti cuiva de contingente in timp ce manifesta un comportament turbulent. Discupa despre recompense este in sine o recompensa f?i nici macar aceasta forma Uf?oara de recompensare nu ar trebui sa apara in timpul unui comportament turbulent. In plus, anuntarea contingentei 1i da copilului ocazia sa negocieze sau sa se gandeasca daca merita sa se comporte frumos. 0 alta situatie care poate semana cu f?antajul este promisiunea automata a unei recompense in acelaf?i timp in care se exprima o cerinta. Aceasta 11 poate face pe copil sa devina dependent de promisiunea recompensei f?i sa refuze sa indeplineasca comportamentul cerut ori de cate ori NU se promite nici o recompensa. $i mai rea e situapa in care tachinezi copilul cu recompensa dorita, dar nu i-o dai pana nu manifesta comportamentul dorit. Toate acestea sunt foarte departe de un contract comportamental bine negociat sau de alte forme de recompensare pozitiva. Poate eel mai intalnit exemplu de recompensa contingenta in viata de zi cu zi este salariul. Inca nu am auzit pe cineva care sa se planga ca salariul pe care 11 primef?te lunar este o forma de f?antaj. Se obiecteaza 1mpotriva recompenselor f?i din cauza temerii ca ar putea provoca dependenta. Insa dependenta a pare doar daca recompensele nu sunt bine red use f?i daca motivatorii naturali nu sunt prinf?i in planul terapeutic. Programul ideal pomef?te de lao recompensare frecventa f?i apoi trece rapid la frecvente naturale de recompensare. 0 alta scuza pentru refuzul de a acorda recompense unui copil este convingerea ca nimic nu pare motivant pentru el. De multe ori, acest lucru se intampla atunci cand copilul primef?te recompensele fara sa munceasca pentru ele sau indiferent de cum se comporta. Gustarile favorite, televizorul, ief?itul afara s-ar putea sa fie mtotdeauna disponibile ca activitap curente, deci ln. mod sigur nu au cum sa funcponeze ca recompense. Daca ln.sa este adevarat ca nu exista recompense eficiente pentru un copil, atunci trebuie sa va propunep sale creap. Identificarea f?i dezvoltarea recompenselor este un proces de durata. Chiar daca aveti o multime de recompense existente, merita intotdeauna sa gasiti mai multe. I

I

I

Daca nu avefi recompense bune ~i nu vii straduifi sa le gasifi, nu are rost sa vii mai apucafi de terapie.

h

33

Capitolul 3 - Recompense

IDENTIFICAREA ,. DEZVOLTAREA RECOMPENSELOR Simpla observare a copilului poate ajuta la gasirea recompenselor potrivite. De multe ori avem impresia

gre~ita

~i nemsemnate

pot deveni recompense daca sunt ingenios ,ambalate" sau d~ca sunt, vandute"

ca recompensa trebuie sa fie ceva complicat. Dar lucru.ri extrem de mici

cu entuziasm. Comportamentele foarte frecvente ale unui copil, de exemplu faptul ca asculta muzica sau case uita la televizor, sunt eel mai probabil recompense. Orice ii place sa facade bunavoie va funcp.ona, probabil, ca recompensa. Evenimente zilnice, cum ar fi timpul petrecut cu un parinte, o plimbare sau un masaj pe spate, pot fi motivatori eficienp.. Primul pas spre dezvoltarea recompenselor este pur potentiale recompense. Uneori, copilul nu

~tie

~i

simplu sa expuneti copilul la

cum sa manevreze o jucarie

~i

astfel

nu-~i

da

seama cat de interesanta poate fi. De multe ori, cei mici nici macar nu-~i dau seama ca le place o anumita jucarie, activitate sau mancare. Inclusiv adulpi se pot Gandulla o anumita mancare va poate oripila, s-ar putea sa descoperip.

0

~i totu~i,

recunoa~te

1n acest fenomen.

daca va luap. inima 1n dinp

~i

gustati,

delicatesa.

Accesul liber la potenp.ale recompense le poate, de asemenea, transforma 1n recompense reale. Odata ce copilul are liber acces la ele, s-ar putea sa devina interesat ~i sa vrea mai mult. Companiile de televiziune prin cablu procedeaza la fel: le ofera periodic clienp.lor ocazia de a vedea gratuit diverse canale de filme. Au observat caprin expunere

~i

acces gratuit, o parte

dintre clienti sunt destul de motivap. pentru a se hotari sa cumpere serviciul respectiv. De multe ori, recompensele sajietate. Daca

e~ti

i~i

pierd valoarea recompensatoare din cauza efectului de

expus prea mult la ceva ce ip place, pana la urma se poate mtampla sa nu

te mai bucuri la fel de mult. De exemplu, daca mananci prea mult dintr-o anumita mancare, in cele din urma te plictise~ti de ea, indiferent cat de tare ip place. Pentru a preveni satietatea

Ghid de terapie ABA

34 ~i

pentru a menpne valoarea recompensatoare, este necesar ca din cand in cand recompensa

sa nu mai fie accesibila. Acest lucru e dificil de facut cand copilului inca ii place recompensa. Dar dadi nu retragep. din cand in cand o recompensa extrem de motivanta, impiedicap. alte recompense mai slabe sa devina eficiente, iar copilul se va satura in cele din urma de acea unidl. recompensa puternica. Ceea ce

ave~i

de facut este sao inlocuip. cu alte recompense mai slabe,

astfel meat copilul sa nu primeasca prea des un singur item. De asemenea, este recomandabil sa limitap. accesulla recompensele putemice, astfel meat sa fie accesibile doar in anumite momente sau pentru anumite comportamente. Daca un copil nu

reu~e~te

care

sa fie atent in timpul terapiei formale,

~i-o dore~te

pute~i

folosi o anumita recompensa pe

mult doar in acea perioada de lucru. Nu numai ca astfelii pastrap. valoarea

recompensatoare, dar reu~ip. sa motivap. suplimentar copilul sa fie a tent. De multe ori li rugam pe parinp. sa incuie anumite recompense ~i sale faca accesibile doar in timpul terapiei. 0 modalitate eficienta de a crea recompense este sa

asocia~i

recompense potenp.ale cc.

recompensele deja existente. Prin asociere, recompensele potenp.ale vor dobandi o valoan: recompensatoare similara. Acesta este, de exemplu, motivul pentru care asociem intotdeauna recompensa sociala (de pilda, laudele sau imbrap.~arile) cu recompense materiale ca mancarea jucariile

~i activita~ile.

Un alt exemplu ar fi sa

cople~ip.

un mic spectator venit fara entuziasrr.

la un meci de fotbal cu pufuleti, alune §'i vata de zahar, oferite insa nu.toate odata, ci pe rand, de-a lungul reprizelor meciului.

EVALUAREA RECOMPENSELOR Recompensele au valori diferite. Unele iti plac, dar pentru altele aida orice! Este esenp.al sa avep. o gama foarte larga de recompense, astfel meat sa folositi recompensarea diferenp.ata. Cu alte cuvinte, vep. oferi recompense foarte puternice pentru comportamente excepponale, recompense medii pentru comportamente medii ~i recompense mai slabe pentru comportamente

b

1,::,

35

Capitolul 3 - Recompense

mai pu}in importante. in acest fel, nu numai di recompensa}i comportamentele mai bune, dar motiva}i ~i copilul sa se straduiasca mai mult.

SELECTAREA MODELULUI DE RECOMPENSARE De obicei, terapia debuteaza cu un ritm frecvent de recompensare. LA INCEPUT, copilul se poate sa aiba nevoie sa fie recompensat la fiecare cateva minute pentru ABSENJA comportamentului turbulent. Dar, mai important, PREZENJA comportamentului adecvat ar trebui sa fie urmata de o recompensare ~i mai puternica. Nu uita}i ca scopul terapiei este ca recompensarea sa ajunga la o frecven}a naturala.

De~i

la inceput s-ar putea sa folosi}i recompensarea continua, este vital sa trece}i rapid la frecven}e intermitente de recompensare (de exemplu,la 15 minute, apoi la 30, 60, etc). Obiectivul principal este sa urma}i frecven}a de recompensare pe care copilul e eel mai probabil sa o intalneasdi in

mediul natural (de exempu, la clasa). Scopul petermen lung este de a ajunge lao frecven}a naturala de recompensare (de exemplu, o data pe zi sau chiar pe saptamana). Modelul ini}ial de recompensare trebuie sa se bazeze pe rata cea mai frecventa de apari}ie a OJm.portamentului disruptiv pe care ll ave}i in vedere. De exemplu, daca ave}i un copil care se .manifesta neplacut din sfert in sfert de ora, atunci ar trebui sa primeasca feedback ~i recompensa . inainte de a se implini sfertul de ora (de pilda,la 10 minute). in acest fel, va asigura}i ca prime~te RCOmpensa

~i

se bucura de ea.

E~ecul

se datoreaza de multe ori unui model de recompensare

hazat pe intervale prea lungi. Concret, acest lucru inseamna ca un comportament disruptiv se manifesta inainte ca intervalul dintre recompense sa se sfar~easca, prin urmare copilul are ~

acces la recompensa. Recompensarea nu poate avea efect daca nu este experimentata .

.· llai mult, o frecventa slaba de recompensare scade foarte mult motivatia. I

I

Cfuld se reduce frecven}a de recompensare, trebuie folosite recompense mai puternice. Daca

Ghid de terapie ABA

36

nu oferip. recompense mai puternice, este posibil sa a para regresia, deoar.ece nu exista nimic care sa stimuleze copilul sa se straduiasca mai mult. Este vital sa nu oferip. de la mceput recompense extrem de puternice, altfel vep. fi pri.ngi mtr-o capcana: nu vep. putea oferi recompense mai puternice pe masura ce scade frecventa de recompensare. Avep. mai jos un exemplu de model de recompensare. Recompensele cresc In putere de la stanga la dreapta. Intervalele de timp sunt relative. Cel mai scurt interval poate fi de 30 de secunde sau de 15 minute. Pe masura ce valoarea recompensei

cre~te

spre partea dreapta a

scalei, timpul necesar ca~tigarii recompensei devine ~i el progresiv mai lung. LAS MIN

LA 15 MIN

LA30 MIN

LA60 MIN

DE DOUA

ZILNIC

ORI PE Zl

Stafide

1/2 cana sue

5 min joaca

Muzica

Ie~it

Video

afara

REGULI DE RECOMPENSARE Probabil ca unul dintre cele mai cercetate subiecte din psihologie a fost recompensarea. De mai bine de o suta de ani, psihologii au examinat principiile

~i

practica folosirii

recompenselor. Recompensarea s-a dovedit nu doar eficienta, ci ~i esenp.ala pentru modificarea comportamentului. In urma cercetarilor, s-a putut stabili un sistem de reguli care sa asigure folosirea cea mai eficienta a recompenselor. Recompensarea face parte din viata noastra de zi cu zi. Profesorii, parintii, angajatorii antrenorii apeleaza cu top.i la recompense. Ele nu sunt folosite,

totu~i,

~i

mtr-un mod sistematic.

Cei mai mulp.le ofera fara sa cunoasca prea bine regulile dupa care recompensele devin mai eficiente. Din pacate, aceste reguli nu pot fi ocolite daca dorim maxim de eficienta. Regulile de recompensare au fost descrise In multe carti importante, dupa parerea noastra:

~i

manuale. Iata-le pe cele mai

37

Capitolul 3 - Recompense

1. Recompensele trebuie sa aiba valoare recompensatoare

De multe ori ne mchipuim ca altora le-ar placea ce ne place ~i noua (de exemplu, mghe~ata cu ciocolata, muzica folk, golful, etc.), de~i poate unii s-ar putea sa nu le ,guste" deloc. Evident, daca lipse~te valoarea recompensatoare, nici comportamentul sau abilitatea dorita nu vor cre~te ca

frecven~a,

sau ln. eel mai bun caz vor fi deprinse foarte meet. Prin urmare, este necesar sa

stabilim daca ceea ce noi consideram ca este recompensa chiar are o astfel de valoare. Situapa trebuie evaluata permanent. Copilul se bucura cando prime~te? Daca e lasat sa aleaga, copilul prefera aceasta recompensa? Testul ultim pentru a afla valoarea unei recompense este cat de mult sa straduie~te copilul sa munceasca pentru a 0 Este extrem de important sa

monitoriza~i

ca~tiga.

continuu valoarea recompenselor. Din pacate,

aceasta valoare se schimba rapid. De aceea trebuie sa fim destul de flexibili pentru a schimba recompensele ln. func~ie de preferin~ele curente ale copilului. 2. Recompensarea trebuie sa fie contingenta

Recompensele trebuie sa fie accesibile doar atunci cand copilul manifesta comportamentul dorit. Ave~i grija sa nu le lasap la mdemana copilului daca acest comportament nu a pare, altfel

puterea recompensei scade.

A~adar,

mcercap sa

mntingent. Nu alegep o recompensa daca nu o

alege~i

pute~i

doar recompense care pot fi oferite

retrage ulterior sau daca retragerea ei

creeaza probleme marl. Exista o singura exceppe de la aceasta regula.

Pute~i

din cand ln. cand sa oferip acces

DeContingent lao recompensa pe care copilul o alege rareori, tocmai pentru a-i cre~te interesul pentru ea. 3. Recompensele trebuie sa fie foarte variate

Oferind recompense foarte variate, ve~i reduce posibilitatea apari~iei sapetapi. Recompensele 1RJI"

ram.a.ne astfel proaspete ~i puternice. In plus, avep la mdemana instrumente prin care sa

38

Ghid de terapie ABA

oferip feedback diferenpat. Chiar dadi o recompensa este mai atractiva pentru copil decat altele, folosip-o prin rotape cu recompense mai pupn puternice. De asemenea, avep grija sa nu recompensap niciodata mai mult decat trebuie. Ori de cate ori copilul are pupne recompense, alegep-le pe cele mai puternice pentru a recompensa comportamentul eel mai important. 4. Recompensele sociale trebuie asociate cu recompensele primare

Chiar daca recompensele sociale (de pilda, zambetele sau laudele) nu-i plac copilul, ele vor capata la randullor valoare recompensatoare daca le asociaji cu recompense primare (mancare

1

sucuri, jucarii preferate, etc.). Dezvoltarea recompenselor sociale va permite sa combinap, in cele din urma, recompensele sociale §i primare

~

sa reducep la maxim frecventa

de oferire

a recompenselor tangibile. Mai mult, recompensele sociale sunt principalele recompense din viata de zi cu zi. I

5. Dezvoltati '}i identificati permanent recompense

Cautati in fiecare zi prin casa §i adunati obiecte noi, pe care sa le incercati; plimbati-va I

I

T

I

printre rafturile cu jucarii ale supermarketurilor; incercaji §i recompense care au funcponat pentru alp copii. Chiar daca vise pare ca o jucarie sau o activitate nu-i place copilului, nu va dati batuti. I

I

Ganditi-va la felul cum se autostimuleaza copilul ca sa va dati seama ce fel de activitati I

I

I

prefera. Copiilor care se autostimuleaza vizualle pot placea labirinturile cu bilufe colorate sau clepsidrele cu lichid. Copiilor care se autostimuleaza auditiv s-ar putea sa le placa CD-urile muzicale, dirtile cu melodii sau instrumentele de cantat. Copiilor care se mi§ca mult le plac de obicei saltelele de sarit, masajul §i gadilatul. Jucariile care ilustreaza relapa cauza-efect sunt de multe ori indragite de copii. Jucariile cu utilizari multiple pot fi folosite timp indelungat, pe masura ce copilul progreseaza. Cautap

39

Capitolul 3 - Recompense

obiecte care ofera stimulare senzoriala (de pilda, jucarii care fac zgomot, se lumini), oportunitap de explorare (de pilda, obiecte de tip pin art4)

~i

mi~ca

sau produc

o gama larga de posibile

utilizari, de la simplu la complex. 6. Folositi recompense adecvate varstei

Acest lucru spore~te ~ansele copilului autist de a fi acceptat de copiii de aceea~i varsta. In plus, nu iese prea mult in evidenta nici faptul ca este recompensat. Cei din jur se vor raporta ~ ei

mai firesc la copil, el insu~i simpndu-se la fel cu cei de-o varsta, dobandind o imagine mai

buna despre sine ~i incepand sa aiba interese noi, mai sofisticate. In sfar~it, acest lucru ajuta ~i

Ia generalizare, intrucat copilul are mai multe ~anse sa intalneasca aceste recompense in mediul

natural. 7. lmprevizibilul

Dupa cum

~tim,

~i

noutatea cresc mult valoarea recompensei

surprizele aduc mai intotdeauna bucurii

recompensele intr-un saculet sau o cutie a misterelor

~i

~i

au darul sa motiveze. Puneti

astfel ii puteti oferi copilului intaritori

noi doar schimband modul de prezentare. Entuziasmul va fi asociat cu persoanele, locurile

~i

materialele didactice din timpul sesiunilor de terapie. 8. La inceput, recompensele trebuie sa fie imediate

Recompensa are maxim de eficienta atunci cfuld este oferita in mai pupn de jumatate

de secunda dupa un comportament. Se formeaza astfel cea mai puternica asociere dintre romportament

~i

recompensa, iar copilul intelege foarte limpede care este comportamentul

do:rit. Caracterul imediat al recompensei este important mai ales la inceput, cand copilul ,invata

sa invete". I

Un alt avantaj al recompenselor imediate este ca reduc rapid posibilitatea ca alte mmportamente sa fie recompensate din gre~eala. De exemplu, daca v-ati propus sa incurajap 4 Obiectele de tip pin art sunt formate dintr-o multitudine de ace metalice care gliseaza inainte ~i mapoi pe suprafata care le suspne. Apasand pe aceste ace, se obJ:ine relieful figurii care preseaza.

Ghid de terapie ABA

40

contactul vizual, dar 1ntarziati cu recompensa, s-ar putea sa recompensap., de fapt, momentul cand copilul

i~i

intoarce privirea in alta parte. La fel, daca recompensap. copilul la cateva

minute dupa comportament, e foarte posibil ca el sa fi uitat ce a fikut

~i

deci sa nu mai

~tie

ce

comportament sa repete pe viitor. Cu toate acestea, pe masura ce terapia avanseaza, trebuie sa intarziap. in mod deliberat recompensa, astfel incat copilul sa se obi~nuiasca cu frecven~ele mai slabe de recompensare, existente in mediul natural. 9. Modelul de recompensare trebuie sa fie aplicat cu consecventa Consecven~a

se repete cu

cu care este primita recompensa

frecven~a

cre~te

posibilitatea ca un comportament sa

dorita. Cu cat recompensa este mai previzibila, cu atat mai probabil va

fi comportamentul-p.nta. Daca nu este recompensat comportamentul pozitiv cand se manifesta sau, mai rau, daca apar comportamente negative ~i copilul este oricum recompensat, progresul va scadea dramatic. Pe masura ce reducep. frecven~a de recompensare, ramane la fel de important ca to~i cei care fac parte din echipa sa aplice cu

consecven~a aceea~i frecven~a

pentru a

ob~ine

cele mai bune rezultate. 10. Recompensele trebuie red use in timp

Cu cat se menp.ne mai mult timp o frecven~a intensiva de recompensare, cu atat mai dificil va fi sao diminuap., iar comportamentul-p.nta este foarte posibil sa dispara dupa ce reducep recompensele. Dupa ce ap. inceput sa diminuap. frecven~a de recompensare, pot exista perioade cand devine necesar sa cre~te~i pentru scurta vreme frecven~a in cazul in care copilul regreseaza. De asemenea, pe masura ce scade frecven~a recompensarii ~i avep. a~teptari crescute de la copil, este important sa oferip. recompense mai putemice, altfel e posibil sa apara regrese. 11. Evaluati cu atentie momentul in care oferiti recompensa

Asigurap.-va ca oferirea recompensei nu intrerupe un raspuns foarte bun. Invers, asigurapva ~i ca recompensa nu intarzie a tat de mult incat sa-~i reduca din eficien~a. Pentru a evita aceasta posbilitate, putep. recurge la o tranzip.e verbala (de exemplu, apreciap. verbal comportamentul

41

Capitolul 3 - Recompense ~i

in loc sa recompensap.), dar

la un comportament nonverbal (de pilda, zambip., dati din cap

sau ridicati degetul mare). Straduiti-va sa obtineti mai multe raspunsuri inainte de a oferi o I

I

I

I

recompensa tangibila. 0 alta modalitate de a umple timpul dintre aparip.a comportamentului ~i

oferirea recomp_~nsei este sa folositi un sistem de reprezentare simbolica a recompenselor pe

care le ca~tiga copilul. 12. La inceputul terapiei, rostiti numele comportamentului pe care il recompensati

In felul acesta, copilul intelege care e comportamentul recompensat ~i faptul ca doriti sa il repete. De asemenea, se

intare~te

legatura dintre recompensa

~i

comportament. Rostirea cu

voce tare a numelui comportamentului va ajuta ~i ca terapeut, pentru cava menp.ne concentrat pe obiectivul lectiei. Mai tarziu nu va mai £i

a~a

de important sa denumip. in mod specific

fiecare comportament, intrucat copilul va £i capabil sa inteleaga contingenta. 13. in timp, faceti trecerea spre recompense mai putin neobi§nuite §i mai practice

Recompensele practice ~i naturale promoveaza generalizarea. In caz contrar, e foarte posibil ca prezenta copilului in medii naturale, unde nu sunt accesibile recompense, sa dudila disparitia comportamentelor adecvate ~i reaparip.a comportamentelor disruptive. 14. Nu folositi recompensele ca §antajl

Nu

obi~nuip.

copilul sa auda dinainte despre recompensa pe care o va

ca~tiga.

Cand apar

comportamente disruptive, nu-i amintiti copilului despre recompensa pe care o va primi daca se

opre~te ~i

mai ales nu il amenintaP. ca o va pierde. Nu , plusap." daca se

inrautate~te

un

comportament disruptiv, adica nu introducep. o recompensa sup limentara, care nu era prezenta inainte de inrautatirea situatiei. I

I

$antajul este extrem de atragator! Petermen scurt, pare foarte eficient. De multe ori copiii inceteaza imediat comportamentul disruptiv daca sunt

~antajap..

Este o strategie pe termen

scurt care poate u~ura rapid situap.a, dar care va provoca probleme de durata. Amandoi putep.

Ghid de terapie ABA

42

deveni dependenti de aceasta forma de §anta}. Vep fi nevoip sa-i ,amintip" deseori copilului de recompensa §i de ceea ce trebuie sa faca pentru a o ca§tiga. In acest fel, lasati loc negocierii §i tocmelii, iar copiii se pot obi§nui ca mai intai sa se gandeasca daca recompensa merita efortul pe care il cerep de la ei! Este mai bine sa anuntaJi recompensa DUPACE se manifesta comportamentul ADECVAT. Dincolo de faptul ca impiedicap dezavantajele §antajului, recompensarea este §i mai putin previzibila, deci va va fi ~mai U§Or sa

0

reducep. Odata ce ati inceput sa va bazap pe tocmeala

,Daca..., atunci ...", recunoa§tep ca rezultatul interacpunii este mai important decat procesul. ,Daca nu mai Jipi, 1Ji iau un sue!"

In acest punct, copiluli§i va schimba comportamentul doar

datorita beneficiului promis, §i nu pentru ca e un copil ascultator sau pentru ca a§a e frumos sa se comporte. 0 astfel de situape pune accentul pe recompensele exterioare §i copilul nu va mai ajunge sa interiorizeze singur dorinta de a face alegeri mai bune. 15. Utilizati recompensarea diferentiata

Probabil una dintre cele mai importante metode de predare a abilitaplor §i de modificare a comportamentelor disruptive este recompensarea diferenpata. Ideea este simpla: oferip cea mai puternica recompensa pentru eel mai bun comportament sau raspuns. Comportamentele cele mai dorite primesc recompensele pentru care copilul ,ar da orice" sale aiba, in vreme ce comportamentele mai pupn insemnate primesc recompense de calitate mai slaba. Tabelul de mai jos prezinta exemple de recompense diferenpate care pot fi folosite in terapia formala:

FEEDBACK DIFERENTIAT ,. INFORMATIV RASPUNS CORECT ~I ATENJ'IE BUNA BRAVO! FOARTE BINE!

Capitolul 3 - Recompense

E$TI FOARTE A TENT! PERFECT! E$TI UN COPIL ISTET! ' EXCELENT! SUPER! MINUNAT!

RA.SPUNS~ORECT, DAR ATENTJE SLABA

BINE. CORE CT.

A$A. DA. POTJ $1 MAl BINE.

AHA. BUN. AI RAsPUNS BINE.

RA.SPUNS INCORECT, DAR ATENJ'IE BUNA AI INCEPUT BINE, DAR ... CAMA$A. .. FOLOSE$TE AMANDOUA MAINILE. ..

43

Ghid de terapie ABA

44

FACUMFACEU. .. sA MAl JNCERCAM 0 DATA ... E$Tl PE-APROAPE ... NUCHIAR. ..

Gest cu capul care sa semnifice ,NU"

NICI UN RA.SPUNS SAU RA.SPUNS INCORECT, CU ATENJ'IE SLABA TREBUIE SA FII A TENT! ASCULTA MAl BINE! NU. TREZlREA! NU E$Tl ATENT. NU ASCULTI. ' MACAR INCEARCA . FIIATENT! TE-AM INTREBAT CEVA. A$TEPT RASPUNSUL TAU. ALO!

TONUL VOCII, EXPRESIA FETEI ~I FOLOSIREA RECOMPENSELOR TANGIBILE VOR EXPLICA MAl BINE RECOMPENSA.

45

Capitolul 4 - Comportamentele disruptive

Comportamentele disruptive Comportamentele disruptive reprezinta, probabil, unul din cele mai mari obstacole in terapie. Astfel de comportamente pot fi extrem de greu de schimbat ~i pot provoca enorm de mult stres ~i frustrare de ambele parp. Dar eel mai mare obstacol este probabil reticenta tuturor de a aborda aceste comportamente. De multe ori, ele nu sunt nici macar luate in considerare ca posibile obiective de lucru. Exista mai multe motive pentru care programele de terapie nu abordeaza aceasta zona critic a.

in primul rand, comportamentele disruptive sunt extrem de greu de schimbat. Ele reprezinta o forma foarte eficienta de adaptare a copilului la lumea din jur. Ca orice comportament adaptativ care a fost eficient in repetate randuri, fie timp de un an, fie de zece, este foarte greu de schimbat. Cand incerci sa modifici comportamentele disruptive, intensitatea cre~te,

~i

frecventa lor pot

uneori intr-o masura alarmanta. Copiii se supara cand incercam sa-i dezvatam de

comportamente care au funcponat pana atunci foarte bine pentru ei. De asemenea, ei

~tiu

din

trecut ca intensificarea comportamentului ii face pe cei din jur, eel putin uneori, sa cedeze

~i

sa le faca pe plac. Pentru ca nu vrem sa ne vedem copiii suparap ~i pentru ca nu vrem sa le infruntam mania, este mai tentant sa cedam. Este o reactie foarte fireasca in astfel de situatii. I

Din pacate, cedarea nu face decat sa intareasca un comportament disruptiv, ceea ce

I

spore~te

enorm dificultatea de a-1 schimba pe viitor. Un alt motiv pentru care comportamentele disruptive sunt de multe ori trecute cu vederea este convingerea ca imbunataprea abilitatilor cognitive il va face pe copil sa para mai pupn afectat de boala. Predarea abilitaplor ~colare ~ide comunicare este de multe ori partea de terapie

~

46

Ghid de terapie ABA

de care parin~ sunt eel mai absorbip. ~i care devine punctul central al intervenp.ei terapeutice. Parinp.i sunt inva~a ~i

convin~i

ca un copil lipsit de limbaj va avea

~anse

considerabil diminuate de a

de a se integra la ~coala. Dar paradoxa!, tocmai comportamentul disruptiv este eel care

lmpiedica eel mai mult integrarea sau o face de-a dreptul imposibila. Motivul principal pentru care copiilor lise refuza integrarea este comportamentul disruptiv, nu intarzierile de limbaj sau de socializare! Uneori se ajunge la urmatorul rap.onament: dupa ce copilul va deprinde limbajul, comportamentele disruptive fie vor fi eliminate cu totul, fie vor scadea pana la nivele

u~or

controlabile. Din pacate, prezen~ comportamentelor disruptive nu numai ca reduce considerabil ~ansele

de inva~are ale copilului, ci li incetine~te foarte mult ~i ritmul de inva~are ~i li afecteaza

negativ progresul. Astfel de comportamente nu pot fi trecute cu vederea la nesfar~it. Dar cu ca.t se intarzie mai mult, cu a tat ele vor deveni din ce in ce mai greu de modificat. De multe ori, comportamentele disruptive ajung sa nici nu mai fie sesizate de parinp. educatori. Oamenii se prezen~a

obi~nuiesc

~i

de

atat de mult cu ele, meat nici macar nu-~i mai dau seama de

lor sau de impactul pe care 11 au asupra restului activitap.lor. Adesea se fac concesii

incredibile pentru copil, fara ca nimeni sa-~i dea seama. Si pentru ca. aparent copilul nu mai este turbulent, nevoia de a aborda comportamentele lui nu mai este nici ea evidenta. lp. dai seama ca un copil este dependent de aceste concesii doar cand observi reacp.a sa exagerata in cazul in care nu i se fac concesiile cu care s-a

obi~nuit.

La randullor, adulp.i s-ar putea sa-~i dea seama

din timp de posibilitatea izbucnirii unui comportament turbulent ~i fiind motivap. de o dorin~a puternica de a pastra

lini~tea, l~i

adapteaza subtil comportamentul pentru a evita sa intre in

conflict cu copilul. Exista

~i

alte situap.i in care problemele comportamentale nu sunt considerate o prioritate,

de pilda atunci cand parinpi

~i

educatorii spera ca ele se vor diminua de la sine odata cu

trecerea timpului. Cu siguran~a, aceasta

speran~

este intrep.nuta de convingerea di

inva~area

unor abilitap. noi, cum ar fi limbajul, va duce la disparipa lor. Din pacate, astfel de lucruri se

47

Capitolul 4 - Comportamentele disruptive

intampla mult prea incet ~i rezolvarea problemelor comportamentale nu este decat amanata. A~a

cum am afirmat deja, incercarea de a schimba comportamentele disruptive duce de

multe ori la enervarea copilului. Nu este deloc u~or sa fad fata unei asemenea situatii. Pe langa faptul ca nu vrei sa suporp consecintele furiei lui, ip este cre~terea

~i

foarte greu sa-l vezi suparat.

problemelor comportamentale este, de fapt, un semn pozitiv (copilul este

De~i

con~tient

de schimbare, este interactiv, da dovada de perseverenta, etc.), izbucnirile lui tot nu sunt u~or de suportat. In astfel de momente, trebuie sa va amintip ca obiectivul pe care vi 1-ati propus nu este neaparat sa-l facep pe copil fericit petermen scurt, ci petermen lung. Ni se pare ca

~tim

cum sa-i facem pe copii fericip -li lasam sa se autostimuleze ~i le satisfacem toate dorintele. Dar acest lucru, evident, nu este deloc spre binele lor. Ca adulp responsabili, suntem de multe ori nevoip sa luam decizii care presupun restricponarea dorintelor copilului. Trebuie sa te speli pe dinp inainte sa te culci; nu pop sa mananci doar cartofi prajiti; nu pop sa arunci pe jos jucariile... Copiii fac de multe ori alegeri care nu le sunt favorabile

~i

noua ne revine responsabilitatea de

a lua cele mai bune decizii pentru ei. Seamana intrucatva cu injecpa facuta de doctor - nu ip place, dar trebuie s-o faci. Cu siguranta, vom incerca sa facem orice experienta de acest fel cat mai placuta ~i mai constructiva, dar recunoa~tem ca presupune ~i un disconfort inevitabil.

In

sfar~it, mulp considera ca pentru a interveni asupra comportamentelor disruptive e

nevoie de mai multa rabdare ~i pricepere decat pentru predarea unei abilitap complexe cum este li:mhajul. Daca insa terapeuplor le lipsesc aceste calitap, pot ajunge sa evite cu totul interventia romportamentala din pricina fricii

~i

a neputintei de a face fata situatiilor complicate.

CAND ESTE CONSIDERAT PROBLEMATIC UN COMPORTAMENT I~irile

comportamentale, de pilda crizele de furie, agresivitatea

~i

neascultarea, sunt

u~or

clerecunoscut ca fiind disruptive ~i daunatoare. Alte comportamente cu caracter pasiv, de pilda aatenpa, lipsa de participare, izolarea ~i lipsa de concentrare pot sa nu fie disruptive, dar ele

Ghid de terapie ABA

48

interfereaza,

totu~i,

cu dezvoltarea copilului. Este extrem de important sa fie abordate ca

restul comportamentelor.

De~i

~i

nu pare la fel de evident, ele pot impiedica progresulla fel de

mult, daca nu chiar mai mult. Orice comportament care impiedica procesul de invatare trebuie considerat problematic.

CREAREA MEDIULUI OPTIM Inainte de implementarea unui program, este deosebit de important sa crear un mediu pozitiv de invatare. Nu numai ca astfel veti

cre~te

eficienta programului, dar terapia

va deveni mai placuta pentru toata lumea: copil, familie creati situatii in care copilul are mult mai multe

~anse

~i

insa~i

terapeut. Acest lucru inseamna sa

sa fie calm ~i cooperant. Pentru inceput,

puteti sa star h1nga copil ~i sa va jucar cu jucaria sau jocullui preferat fara sa ii cereti NIMIC. Dupa ce s-a obi~nuit sa fiti prezent in preajma lui, puteti incepe sa-i dati treptat comenzi pe care este foarte probabil sa le indeplineasca. De exemplu, putem spune pe un ton haios, dar direct: ~ b'1scmte . 1e.,, , , u·1ta-te 1a fil m.,, sau ,Invarte ~ ~ .. ,, . , Mananca tltirezul. v

Crearea situarilor pozitive de invatare nu numai cava diminua comportamentul disruptiv, dar va oferi ~i ocazia de a recompensa comportamentul adecvat. La inceput, recompensarea nu va include doar laude verbale, ci ~i recompense tangibile precum jucarii, activitati

~i

mancare.

Laudele trebuie sa faca referire explicita la comportamentul adecvat. E bine ca permanent sa identificar verbal comportamentele dorite, de exemplu: ,,mi place ca e~ti ata.t de lini~tit", ,Multumesc ca rna asculti!", ,E~ti foarte a tent, bravo!". Trebuie sa aveti insa grija sa pastrati un limbaj simplu, suficient cat sa inteleaga copilul. In afara de faptul ca sunt reduse problemele comportamentale ~i cre~te, prin urmare, ~ansa

de a recompensa comportamentele adecvate, exista multe alte beneficii daca incepeti

intervenra intr-o maniera pozitiva.

In primul rand, devine posibila construirea unei relatii

calde intre terapeut ~i copil, care este vitala pentru eficienta terapiei. In al doilea rand, apare

49

Capitolul 4 - Comportamentele disruptive

o ocazie minunata de a evalua punctele slabe ~i punctele tari ale copilului. In al treilea rand, putep identifica ~i dezvolta recompense. In al patrulea rand, copilulmcepe sa-~i doreasca sa se intoarca la situapa de invatare (adica locul, materialele didactice, etc.). In sfar~it, puteti de multe ori sa /lstrecurati" cateva lectii fara sa provocati comportamente de opozitie. I

I

I

I

MEDIUL iNCONJURATOR fl STRESUL Mediul are o influenta

uria~a

asupra comportamentului. Un mediu haotic (de pilda,

zgomotos, calduros, aglomerat, etc.) poate duce la izbucniri comportamentale, in vreme ceo atmosfera lini~tita poate genera comportamente mai calme. Acest lucru e valabil pentru adulp, ln. general, dar mai ales pentru copiii auti~ti. Vorbitul rar ~i in ~oapta poate avea un impact

pozitiv

uria~

totu~i,

asupra comportamentelor disruptive. $i

pe dos. Ridicam vocea

~i

avem tendinta sa facem exact

vorbim mai repede. De multe ori, acest lucru areca efect nu doar

aprinderea furiei copilului, ci

~i

a noastra. Gandip-va

~i

la felul instinctiv in care reacponam

cand un copil ne m~faca brusc materia1e1e de Iucru. Para sane gandim, ne trezim ca le ~facam ~

noi la randul nostru, pentru a le ~ti din nou sub control. Dar tipul acesta de intervenpe fizica

nu face decat sa sporeasca haosul

~i

il determina pe copil sa devina

~i

mai agitat in incercarea

de a reca~tiga controlul situapei. Pentru a putea ramane calmi mtr-o astfel de situape, ar fi de ajutor sa practicap voi in~iva tehnici de managementul stresului. Respirap profund

~i

rar, amintip-va ca trebuie sa ramaneti

c.almi, gandip-va la ceva placut sau luap pur ~i simplu o pauza. In felul acesta, vep avea mai mari ~anse sa va stapanip amandoi. Cand suntep calmi, nu numai ca reduceti posibilitatea de a agita ~i mai mult lucrurile, dar devenip ~i mai obiectivi.

In plus, reducep orice atenpe negativa

care ar putea recompensa comportamentele disruptive ale copilului. Reducerea "razboaielor" cu copilul scade

~i

posibilitatea aparipei unui comportament

disruptiv grav. De aceea, e bine sa ii oferip copilului un anumit grad de control, lasandu-1 sa

Ghid de terapie ABA

50

aleaga din mai multe op}iuni. ,Vrei sa lucrezi la masa sau vrei sa sHim jos?", ,Cu ce ai vrea sa incepem lecpa?" sau ,,n ce camera vrei sate joci?" sunt op}iuni care de multe ori ajuta la lini~tirea

copilului.

Nu emite}i o cerinta care ~tip ca duce la conflict (de pilda, sa stea pe scaun, sa faca contact vizual, sa salute sau

sa-~i

ia la revedere) decat daca sunteti pregatit. Trebuie sa decideti daca

cerinta cu pricina este foarte importanta ~i daca sunte}i pregatit sa-i facep fatal Cu alte cuvinte, c;:i sa incercati sa nu emiteti niciodata o cerinta daca nu sunteti gata sa aplicati consecintele I~ I

I

I

I

I

oferiti indrumare fizica (daca e cazul). Un alt factor care contribuie de multe ori la aparipa comportamentelor disruptive 1l reprezinta plictiseala. Trebuie sa evalua}i permanent felul in care plictiseala intervine in comportamente. Cu toate acestea, nu putem intotdeauna sa o eliminam ~i nici nu trebuie. Copiii trebuie sa invete sa faca fata plictiselii. Dar cu siguranta putem incerca sa nu dam na~tere unei plictiseli inutile. lata cativa factori pe care ii putep lua in considerare pentru a reduce plictiseala sau frustrarea in cadrul terapiei:

CUM SA FACETI TERAPIA NATURALA, PLACUTA fl GENERALIZABILA • Folositi tonuri entuziaste. I

• Variati mediile de lucru. I

• Variap instrucpunile (de pilda, ,Ce este?" vs. ,Ce vezi?" vs. ,Spune-mi ce

~tii

despre

asta"). • Folosi}i materiale interesante, functionale

~i

placute pentru elev.

• Nu plictisi}i copilul insistand pe un program pe care deja 1-a invatat. • Daca elevul este atent

~i

raspunde bine, nu-l pedepsi}i prelungind lectiile. La fel, avep

grija sa nu scurtap programele cand elevul nu vrea sa raspunda.

Capitolul 4 - Comportamentele disruptive

51

• Mentineti o rata mare de succes. I

I

• Folosip-va de preferintele copilului (chiar §ii obiectele autostimulatoare pot fi folosite ca recompense). • Intercalap. programele dificile cu cele U§oare. • Folosip. recompense variate §ii naturale. • Limbajul trebuie sa fie cat mai natural posibil. • Apelap la un curriculum cat mai extins (de exemplu, limbaj, joe, socializare,

• Reducep. cat mai mult structurarea terapiei (de pilda lucrap. uneori pe podea in loc sa 1

De cate ori se manifesta un comportament disruptiv1 trebuie sa-i acordap cea mai mica atenpe posibila. Acest lucru poate merge chiar pana la ignorare totala. Sigur, daca este un OJmportament periculos sau extrem de deranjant pentru alpi (de exemplu, ppete, injuraturi, .lovituri)~ un anumit grad de atenp.e este inevitabil atunci cand incercap. sa oprip comportamentul

fdeexemplu, indepartand copilul sau promptandu-1 fizic sa p.na mainile jos). Dar aceste lucruri trebuie £acute intr-o maniera care sa ofere cat mai pupna atenp.e posibil, de exemplu limitand c:ontactul vizual §ii reducand conversap.a cu copilul. De obicei, oferim prea multa atenp.e. Nu

JBimai ca atenp.a poate recompensa comportamentul disruptiv, dar poate agita suplimentar _..,....,."'" ...... sau poate deveni o invitap.e la comportamente §ii mai turbulente. Chiar daca procedura opri comportamentul, copilul s-ar putea sa devina extrem de dependent de controlul ::ertenc,r. Oferindu-i cea mai scazuta atentie cu putinta, evitap. astfel de capcane §ii indepartap. §ii ~.J'eC(Jmpensele" care menp.n comportamentul disruptiv.

In cele ce urmeaza, vom discuta mai

larg despre felul cum trebuie infruntate comportamentele disruptive.

52

Ghid de terapie ABA

53

Capitolul 5 - Cum sa intelegem comportamentele disruptive

Cum sa in,elegem comportamentele disruptive Orice fel de program comportamental plead1 de la premisa di un comportament este influentat de consecinta sa. Un comportament urmat de o consecinta pozitiva este mai probabil sa se repete pe viitor. Invers, un comportament urmat de o consecinta negativa este mult mai putffi probabil sa se repete. De exemplu, dadi agresivitatea are un rezultat pe care cineva 11 gase~te placut (de exemplu, atenpe,

evitarea sarcinilor grele, reducerea frustrarii, etc.), persoana

respectiva e foarte probabil sa fie agresiva

~i

pe viitor. Invers, daca face experienta unei

consecin}e neplacute (de exemplu, e silita sa mceteze o activitate placuta), scade posibilitatea ca agresivitatea sa se repete. Intervenpile comportamentale care i~i propun modificarea comportamentelor problematice pot fi imparpte In doua categorii mari: strategii de comportamentelor. Programele reductive, de

cre~tere ~i

descre~tere

strategii de

descre~tere

a

a comportamentelor, cum ar fi time-

out, penalizarea sau extincfia, sunt menite sa reduca problemele de comportament prin oferirea unei consecinte negative, direct dependenta de comportament. Procedeele de

cre~tere

a

comportamentelor, cum ar fi recompensarea diferenfiatii a altui comportament (DR0)5, recompensarea

diferenfiatii a comportamentelor incompatibile (DRI) 6 sau recompensarea diferenfiatii afrecvenfelor sciizute de comportament (DRLf, sunt menite sa descreasca incidenta comportamentelor disruptive prin

incurajarea comportamentelor dorite ~i recompensarea absentei comportamentului disruptiv. Programele terapeutice combina, de obicei, procedeele de comportamentala, deoarece 5 6 7

i~i

cre~tere

cu cele de

descre~tere

propun nu doar sa elirn.ine comportamentele nedorite, ci

Yn engleza, Differential Reinforcement of Other Behavior. Yn engleza, Differential Reinforcement of Incompatible Behavior. Yn engleza, Differential Reinforcement of Low-Rate Behavior.

~i

sa

Ghid de terapie ABA

54

dea na~tere sau sa mareasca frecvenja comportamentelor alternative adecvate. Acest lucru devine extrem de eficient cand comportamentele noi care sunt predate atrag consecinje recompensatoare fire~ti, de exemplu interacjiune sociala, joe ~i comunicare. Deoarece copilul este recompensat prin intermediul unui comportament pro-social, este mai pujin tentat sa caute recompensele pe care le-a primit in trecut prin mijloace turbulente. Abordarea comportamentala s-a dovedit providenpala in reducerea comportamentelor disruptive grave, cum ar £i autoagresivitatea, agresarea celor din jur ~i crizele de furie. Mai mult, pacienpi care manifestau deficienje de comunicare, de joe, de abilitap sociale ~i de autoservire au dobandit aceste abilitaji esenpale prin intervenjii comportamentale. De~i

multe intervenjii comportamentale au avut ca rezultat reducerea comportamentelor

disruptive, eficienja pe termen lung a abordarii depinde de capacitatea noastra de a cultiva un comportament altemativ adecvat. Exista mai mulji factori care pot interfera cu eficienja petermen lung a intervenpei comportamentale. Atunci cand programele sunt create fara sa se injeleaga DE CE o persoana manifesta comportamente disruptive, motivele profunde care menjin aceste comportamente raman neatinse. Planurile de intervenpe pleaca prea des de la premisa ca singurul scop este disparipa unui anumit comportament nedorit. Din pacate, daca un copil incepe sa-~i dea palme din pricina frustrarii, oprirea comportamentului nu este suficienta pentru a elimina problema. Daca programul nu-i pune copilului la indemana mijloace de a face faja frustrarii, este posibil sa apara un comportament altemativ, cum ar £i datul cu capul de pereji, care sa inlocuiasca primul comportament autoagresiv. Planul de intervenpe are mai multe

~anse

sa fie eficient daca se bazeaza pe o analiza funcponala a comportamentului

~i

se

ocupa, a~adar, atat de frustrare, cat ~i de autoagresivitate. Cheia pentru modificarea eficienta a comportamentelor in timp este injelegerea funcjiei comportamentului disruptiv. Mai intai, trebuie sa

recunoa~tem

ca acest tip de comportament

nu este intamplator. Are un scop. Agresivitatea, de exemplu, poate avea ca scop reducerea stresului, evitarea unei sarcini neplacute sau atragerea atenpei. Comportamentele disruptive

55

Cap\to\u\ 5 - Cum sa 1n\e\egem comportamente\e d\sruptive

sunt adaptative, 1n sensul d1 sunt o modalitate de a comunica, de a avea un impact asupra mediului ~i de a satisface anumite nevoi. Deoarece comportamentele disruptive satisfac o nevoie, un program eficient trebuie sa invete copilul un alt comportament care sa satisfaca pe deplin nevoia respectiva. Daca acest lucru nu se mtampla, eel mai probabil copilul va dezvolta un comportament Ia fel de neadecvat ca precedentul sau va reveni la un comportament mai vechi. De aceea, el trebuie mva}at sistematic ~ cu

mare atentie sa gaseasca o modalitate mai eficienta de a-~i satisface nevoile sau dorintele.

In ultimii zece ani, cercetarea naturii comportamentelor disruptive a avansat foarte mult. $i totu~i,

programele sunt de multe ori gandite

~ propun

~i

implementate 1n mod inadecvat, pentru ca nu

predarea de comportamente alternative. Va prezentam in continuare cateva aspecte

care impiedica, de obicei, dezvoltarea unui program comportamental eficient. Dificultatea de a alege un comportament inlocuitor este, de multe ori, prima problema a unui program. Poate ca va e limpede ce nu ar trebui sa faca copilul (de exemplu, sa nu dea in alpi), dar este mai greu sa va dap seama ce ar trebui

sa facii. Selectarea comportamentului

inlocuitor presupune nu doar analiza funcpei comportamentului disruptiv, ci

~i

identificarea

romportamentului care va servi eficient aceea~i funcpe ~i pe care copilul va fi capabil sa-linve}e. ~fai

mult, comportamentul trebuie imparpt 1n etape

u~or

de predat (adica trebuie facuta o

analiza amanun}ita a componentelor). De exemplu, nu este suficient doar sa identifica}i nevoia de a inva}a o tehnica de reducere a stresului. Trebuie identificate procedeele specifice (respira}ia adanca, relaxarea musculara, numaratul, vizualizarea, etc.) ~i trebuie dezvoltat un plan detaliat Jicomplet. Lipsa de rabdare a adultului este un alt obstacol frecventmtalnitin terapie. Este de in}eles ca

toata lumea i~i dore~te o schimbare rapida, dar acest lucru nu este realist ~i uneori nici de dorit. Predarea unor abilita}i inlocuitoare este un proces de durata. Comportamentele disruptive se mvata, de obicei, in ani mtreoi 0.... de conditionare. Prin urmare, este realist sa ne 1

I

a~teptam

ca alti I

ani sa treaca pana cand copilul va mvata un comportament altemativ nou. In plus, de multe ori

Ghid de terapie ABA

56

este necesara o abordare sistematica ~i treptata pentru a invata ~i repne cu adevarat o abilitate. Din pacate, se incearca de multe ori predarea rapida a unor abilitati complexe, ceea ce nu este deloc o metoda eficienta. Fiecare etapa se preda pe rand ~i nu se trece la urmatoarea etapa pana cand cea curenta nu a fost invatata. ' Alegerea momentului in care se face predarea este

iara~i

o problema des intalnita 1n

intervenpile comportamentale. Este important ca predarea sa se faca in cele mai bune condipi posibile, adica atunci cand copilul

~i

terapeutul sunt eel mai receptivi

~i

eficienti in actiuni.

Aceasta se nume~te predare proactiva. Insa de cele mai multe ori, momentul ales pentru predare este fie in timpul, fie imediat dupa manifestarea unui comportament problematic. Este complet gre~it, intrucat copilul este furios, deci nu are deschiderea necesara pentru a invata, iar terapeutul este la randullui frustrat

~i

maruos, deci nu poate fi un educator calm

~i

rabdator.

Este important sa predap intr-un moment in care copilul nu manifesta probleme, este interesat ~i

motivat sa invete un comportament altemativ.

CUM SE ABORDEAZA PROBLEMELE COMPORTAMENTALE Gasiti in cele ce urmeaza cateva indrumari de care sa tineti seama in timpul episoadelor ' ' ' de intensificare a comportamentelor negative. Deoarece fiecare situape este diferita ~i fiecare relape cu copilul este unica, ne este imposibil sa trecem in revista toate actiunile care ar trebui sa se petreaca. Dar exista o filozofie generala care va poate ghida ~i anumite proceduri pe care le puteti urma. Este insa vital sa va amintiti ca cea mai eficienta componenta a interventiei este ' ' ' predarea proactiva, care nu trebuie sa aiba loc atunci cand copilul este agitat. De obicei, comportamentele negative evolueaza dupa un model clasic. Cu alte cuvinte, ele urmeaza anumite etape. Prima etapa este reprezentata, in general, de o

u~oara

agitatie care

se manifesta prin comportamente nonverbale, de pilda mers apasat, gesticulape abundenta sau respiratie neregulata, sau prin comportamente verbale, cum ar fi smiorcaiala ori cearta.

57

Capitolul 5 - Cum sa intelegem comportamentele disruptive

u.aca situapa nu se rezolva sau raspunsul nu este eficient, comportamentul va trece la o etapa superioara de manifestare, de exemplu distrugeri de bunuri sau fuga. Etapa finala poate culmina cu o agresiune impotriva celorlalp sau impotriva propriei persoane. Fiecare etapa necesita un raspuns aparte. Este vital sa in}elegep ca pana

~i

eel mai adecvat

r.ispuns sau un raspuns care a fost eficient in trecut s-ar putea sa nu mai funcponeze. Trebuie

· sa

analizam permanent care sunt raspunsurile care funcponeaza ~i ce alte lucruri trebuie

predate. Este necesar sa fim

con~tienp

ca majoritatea copiilor au avut parte de numeroase tipuri de

interven}ie de-a lungul timpului. E posibil ca ele sa nu fi fost folosite corect, consecvent sau pentru un timp suficient de lung pentru a fi eficiente. Mai mult, procedee reductive folosite frecvent ca pedepse, de pilda time-out sau penalizarea, sunt in general insuficiente pentru : reducerea pe termen lung a problemelor comportamentale daca sunt folosite singure. Astfel

. de strategii pleaca de la premisa ca prin oferirea de consecin}e negative puternice, copilul nu · va mai avea ie~iri ati1t de dese.

De~i

aceste tehnici ar putea intrerupe comportamentul pentru o

YI'eiil.e, ele nu rezolva insa motivapa profunda a comportamentului ~i pot prezenta dezavantajul . unor efecte secundare nedorite pe plan comportamental. Oamenii in}eleg de multe ori

gre~it

procedeele de reducere a comportamentelor. De

exemplu, time-out este o intervenpe care ar trebui sa-l faca pe copil sa experimenteze o pauza de

b recompensa. Cu alte cuvinte, copilul ar trebui sa se afle intr-o situa}ie motivatoare, pozitiva, iar cand apare comportamentul disruptiv, copilul ar trebui indepartat din acel mediu pentru

o anumita perioada de timp. Dar exista multe situa}ii cand copilului nu-i place mediul in care se afla,

a~a

ca chiar se bucura sa fie luat de acolo. Mai mult, cand este indepartat, copilul nu ar

trebui sa primeasca nici o forma de recompensa. Dar daca nu avep grija cand il trimitep in time'liliit (adica il a~ezap pe un scaun, la col}, in dormitor, etc.), se poate angaja in comportamente

recompensatoare, de pilda autostimularea. Prin urmare, procedeul de time-out poate ajunge

sa

creasca sau sa intareasca comportamentul disruptiv! Un alt exemplu de ineficien}a a

Ghid de terapie ABA

58

pedepselor poate aparea cand copilului i se ofera o reacp.e emop.onala sau alta forma de atentie in cursul aplicarii consecintei. Aceasta atenp.e, de~i negativa, poate funcp.ona ca intaritor al comportamentului disruptiv, ~i nu ca o modalitate de a-1 descuraja.

ETAPELE INTENSIFICARII COMPORTAMENTULUI Intensificarea comportamentului la copii se face de multe ori dupa un anumit tipar. In mod tipic, comportamentul disruptiv incepe la un nivel slab ~i apoi trece spre altul, mai intens. Etapele urmatoare nu sunt neaparat distincte.

In plus,

copilul s-ar putea sa nu urmeze un

tipar clasic de intensificare a comportamentului. De exemplu, ar putea manifesta de la inceput comportamente care apar de obicei in etapa de mijloc sau de sfar~it. De aceea, este important sa identificati gradul de agitap.e

~i

reactia cea mai adecvata. La fel de important este sa apelati la

bunul simt c:i sa va adaptati situatiei specifice In care va aflati. ~ I

1

I

I

Exista cateva masuri proactive esenp.ale care trebuie puse in practica INAINTE sa ajungep 1ntr-o situatie de criza. Una dintre acestea este sa va asigurati ca i-ati oferit copilului numeroase ' ' ' prilejuri de a face ALEGERI. In felul acesta, va accepta mai U§or situatiile cand alegerea nu este posibila. In al do ilea rand, o rata FRECVENTA de recompensare este absolut esenp.ala. Vep vedea mai jos ca sunt situap.i cand va trebui sa oferip. recompense §i dupa un comportament negativ, pe masura ce copilul incepe sa-§i recapete controlul. Facand in a§a fel incat cantitap FOARTE GENEROASE de recompense sa fie permanent oferite cand comportamentele sunt calme, va putep. permite sa oferip. pup.na recompensa chiar daca copilul este un pic agitat, fara sa va facep. griji ca de acum mainte se va folosi de comportamentele negative pentru a va forta sa-i dati o recompensa. lata 'S"-i de ce. Pentru revenirea la normal1i veti oferi o cantitate de I

I

I

recompensa MAl MICA decat ar fi primit daca nu s-ar fi manifestat deloc negativ. Stilul pe care 11 folosip. in timpul acestor etape este iara§i esenp.al. Trebuie sa ramaneti calmi, dar fermi §i sa va stapfuli}i emop.ile. Nu numai ca astfel va ajutap. copilul sa ramana lini§tit, dar

59

Capitolul 5 - Cum sa intelegem comportamentele disruptive

voi in~iva vep fi mai obiectivi ~i mai eficienp.Incercap sa gasip o modalitate de a-llasa pe copil

sa aleaga fara sa ajungep intr-o situape mai recompensatoare decat cea inipala. Lasandu-1 sa . aiba un nivel moderat de control, comportamentul copilului nu va escalada la extrem. Este esenpal sa avep un plan, dar planul trebuie sa prevada aparipa unor comportamente ;,

sau circumstante imprevizibile. TREBUIE sa 11 adaptap RAPID cand copilul are o zi proasta sau comportamentullui se deterioreaza.

PRIMA ETAPA Cfuld copilul pare sa devina agitat

(vorbe~te

singur, se izoleaza, respira neregulat, etc.),