GEOGRAFIA TURISMULUI optional 2016-2017 cls. VIII 1.docx

CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII

GEOGRAFIA TURISMULUI

PROF. MARIAN MAGDALENA ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 127 BUCUREŞTI

1

1. Denumirea opţionalului: “GEOGRAFIA TURISMULUI”

2. Aria curriculara: OM ŞI SOCIETATE 3. Tipul de opţional: opţional la nivelul disciplinei Geografie 4. Durata: anul şcolar 2015-2016 (35 ore - 1 oră pe săptămână) 5. Modul de desfăşurare: pe clase (clasa a VIII-a A) 6. Unitatea şcolară: Şcoala Gimnazială nr. 127, sector 5, Bucureşti 7. Propunător: prof. Marian Magdalena

2

ARGUMENT

Opţionalul “Geografia Turismului” propune o tematică deosebit de atractivă şi de larg interes în prezent. Activităţile de învăţare sunt concepute astfel încât să permită activitatea nemijlocită a elevului, acesta fiind pus în situaţia de a localiza, a identifica, a explica, a asocia, a selecta, a compara elemente şi fenomene turistice. Activităţile de învăţare se vor organiza o parte în sala de clasă, o parte în teren (colectare de date, imagini, investigaţii) ,în sala de bibliotecă (pentru documentare) şi în laboratorul de informatică pentru prelucrarea datelor statistice şi vizionarea de filme documentare. Cursul are o finalitate concretă, urmând a se elabora un ghid turistic al regiunii (cu caracter local). Se urmăreşte accentuarea rolului pozitiv pe care il are turismul asupra dezvoltării economice a regiunii respective, insistându-se asupra aspectelor legate de protectia mediului înconjurător şi a educaţiei ecologice. Cursul de faţă stimulează interesul pentru geografie, deprinderea de a utiliza informaţia din sursele mass-media, iniţierea în realizarea de proiecte şi broşuri pe teme de turism, educaţie pentru calitate.

3

COMPETENŢE GENERALE 1. Situarea corectă în spaţiu şi timp ; 2. Descrierea corectă a realităţii înconjurătoare ; 3. Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om – mediu înconjurător; 4. Perceperea integrală a elementelor şi fenomenelor din mediul geografic local ; 5. Formarea unui comportament constructiv pentru cunoaşterea şi protecţia mediului .

COMPETENŢE SPECIFICE 1. să localizeze corect elemente de geografia turismului 2. să selecteze fenomene şi obiective turistice reprezentative pentru o anumită regiune 3. să identifice consecinţele dezvoltării turismului (aspecte ecomonice şi impactul asupra mediului înconjurător) 4. să utilizeze proceduri de investigare a fenomenului turistic în orizontul local 5. să elaboreze un ghid turistic al zonei

VALORI ȘI ATITUDINI

Competenţele generale şi specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs , prin procesul educaţional centrat pe geografie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini :    

Atitudinea pozitivă faţă de educaţie , natură , cunoaştere , societate ; Curiozitate pentru explorarea naturii ; Respectul pentru diversitatea naturală şi umană ; Conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă din orizontul local .

4

SITUAŢII DE ÎNVĂŢARE

Competenţe specifice -să localizeze corect elemente de Geografia turismului

Activităţi de învăţare -exerciţii de localizare pe harta murală -exerciţii de localizare pe suport cartografic (obiective turistice ,staţiuni) -să selecteze fenomene şi -exerciţii de ordonare /clasificare a obiectivelor obiective turistice reprezentative turistice după criterii date pentru o anumită regiune -exerciţii de identificare a obiectivelor turistice în cursele de informare -analiza potenţialului turistic a orizontului local -să identifice consecinţele -analiza /elaborarea unor modele de fermă dezvoltării turismului (aspecte agroturistică ,hotel , staţiune turistică , sat de ecomonice şi impactul asupra vacanţă mediului înconjurător) -exerciţii de identificare a formelor de poluare /sursele de poluare cauzate de turism -exerciţii de elaborare a unei oferte turistice în funcţie de elementele indicate -să utilizeze proceduri de -exerciţii de observare dirijată şi analiză în teren investigare a fenomenului -participarea la elemente cultural –istorice turistic în orizontul local cu valenţe turistice - redactarea de materiale de prezentare a unor obiective turistice -să elaboreze un ghid turistic al -exerciţii de realizare a unor colecţii de imagini zonei reprezentănd diferite obiective turistice -redactarea de materiale promoţionale /reclame

5

CONŢINUTURI

Nr.

CAPITOLUL

TEMA

Crt. 1.

Turismul

-Aspecte generale -Scurt istoric al dezvoltării turismului în România -Factorii care influenţează dezvoltarea turismului -Tipuri de turism

2.

Potenţialul turistic al României-Potenţialul turistic natural -Potenţialul turistic antropic

3.

Baza materială turistică

-Baza de cazare -Baza de agrement -Căile de comunicaţie

4.

Regiuni turistice în România -Localizare , obiective turistice , căi de acces, , fluxurituristice

5.

Impactul turismului asupra

-Poluarea mediului înconjurător prin activităţi

mediului înconjurător

turistice -Măsuri de protecţie a mediului înconjurător -Ghid de comportament în natură

6

METODE ŞI MATERIALE UTILIZATE 1. Metode didactice: - învăţarea prin descoperire; - învăţarea asistată de calculator; - lucrul cu harta; - conversaţia; - expunerea; - problematizarea; - explicaţia. 2. Materiale didactice: - hărți; - atlasul geografic; - enciclopedii; - material bibliografic (cărţi, reviste, alte surse de informare); - casete video; - material digitalizat: PC Globe, Explorer, Orbits; - fişe de de lucru; - materiale suport de curs – fotografii, planuri ale elementelor geografice prezentate, diapozitive.

7

Metode de evaluare -portofolii -proiecte individuale /de grup -fişe de lucru individuale -referate

Resurse existente în şcoală pentru dezvoltarea acestui curs opţional  Resurse materiale: hărți, atlas geografic,  Resurse umane: elevi interesaţi, părinţi cooperanţi, profesor gradul didactic I, preocupat pentru realizarea curriculum-ului la decizia şcolii. BIBLIOGRAFIE

1. Ciangă N.(2002) –România Geografia Turismului ,Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca ; 2. Ciangă N . (1997) –Turismul din Carpaţii Orientali , Studiul de Geografie Umană , Editura Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca ; 3. Cocean P. (1996) – Geografia Turismului , Editura Carro , Bucureşti ; 4. Cocean P. (1997) –Geografia Turismului Românesc , Ed. Focul Viu , Cluj – Napoca ; 5. Păcurar Al. (1999) –Geografia Turismului Internaţional , Ed. EPUC , Cluj – Napoca ;

8

GEOGRAFIA TURISMULUI SUPORT DE CURS

9

TURISMUL – ASPECTE GENERALE

Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii având caracter turistic. Pe de altă parte, creşterea numărului şi diversificarea tipologică a celor implicaţi în organizarea şi gestionarea călătoriilor – administraţii naţionale de turism, organisme profesionale, colectivităţi locale, institute de cercetare – precum şi realizarea obiectivelor vizând evaluarea pieţelor, determinarea eficienţei campaniilor comerciale, orientarea investiţiilor, valorificarea resurselor umane şi altele au accentuat cererea de informaţii turistice. A avut loc, în acest context, o lărgire a surselor de date, dar care utilizau concepte diferite; ca urmare, au apărut dificultăţi în cunoaşterea şi evaluarea cu rigurozitate a fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibilităţile realizării unor comparaţii internaţionale relevante. Se impune, în aceste condiţii, adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului şi dezvoltarea unei terminologii comune. Aceste

obiective

şi-au

găsit

dezvoltarea

în

recomandările

Conferinţei

internaţionale asupra statisticii voiajelor şi turismului, Ottawa, 1991, recomandări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII – a a Comisiei de Statistică a Naţiunilor Unite. Clarificările propuse şi adoptate au vizat o gamă largă de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri: conţinutul noţiunii de turism şi formele turismului; - conceptul de vizitator şi corespunzător, locul, durata şi motivul călătoriei; - industria turistică; conţinutul şi clasificarea elementelor componente; - clasificarea activităţilor turistice, pornind de la ofertă, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor şi serviciilor CITI (Clasificarea Internaţională Tip Industrii a activităţilor), NACE (Clasificarea industrială generală a activităţilor economice în Comunitatea Europeană).

10

În privinţa turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive. Se precizează că această definiţie este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între diferite ţări, dar şi în interiorul acestora şi, de asemenea, pentru a include activităţile vizitatorilor de o zi (excursionişti) şi ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puţin 24 de ore (turişti).

Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist. După alte opinii, turismul reprezintă "arta de a călători de plăcere " (Bran, F., 1997) . Aceeași autoare consideră turismul drept ''activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distrac ție, odihnă, îmbogățirea experien ței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute''.

11

SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARII TURISMULUI IN ROMANIA Începuturile turismului în România Elementele ale turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul balnear, acesta fiind menționat în localitățile Băile Felix în secolul al XVlea, Ivanda și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna însecolul al XVII-lea, Băile Herculane în anul 1734, Olănești în 1760, Borsec în 1770, Vatra Dornei în 1788. În secolul al XIX-lea, se dezvoltă stațiunile balneoclimaterice existând 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale. Primele activități turistice organizate în România datează din a doua parte a secolului al XIX-lea. Au apărut o serie de asociații, organiza ții, societăți, cluburi etc. care desfășurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând să atragă turiști din toate păturile sociale și care sponsorizau de asemenea amenajarea unor obiective turistice. Aceste asociații și organizații de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de primul război mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți etc. „Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” 12

- S.A.V.K.) care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din România. Aveau ca scop cercetarea munților Carpați, îmbunătățirea căilor de acces, organizarea de excursii în zonele montane. SAVK a activat până în anul 1881, când a fuzionat cu „Asociația Carpatină Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein - S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia. În anul 1875, s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății geografice române" (1876-1943), Marele dicționar geografic al României (1898-1902), precum și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice, turism. În Transilvania, și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-Austriacă”. Asociația își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile populației frumusețile naturale ale munților Carpați. „Cercul Excursioniștilor” înființată la 1 ianuarie 1891, a fost prima asociație turistică din București, care-și propunea, să întreprindă "excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumusețile naturii și înmulțirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ceri ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere" iar "ca mijloc de locomoție se adopta piciorul". În același an, la Cluj, a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă 13

în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean.

Crucea Eroilor pe vârful Caraiman Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor, amenajarea peșterii Ialomiței, construcția cabanei Omu și Caraiman. Societatea Turiștilor din România (S.T.R.) înființată în anul 1903, a avut ca președinte pe prințul moștenitor Ferdinand și ca membrii numeroase personalități ale vieții culturale și politice ale vremii: Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Dr. I.Cantacuzino, Barbu Știrbey ș.a. Societatea a publicat anuarul S.T.R., apărut între anii 1903-1915, a construit drumul cătrevârful Omu pe valea Cerbului, cabana Grindu din Piatra Craiului etc. S.T.R. a fuzionat în anul 1931 cu „Turing Clubul României”. Asociația Prietenii Naturii, înființată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul țării. Deși a desfășurat o activitate intensă pentru promovarea turismului în rândul populației, asociația s-a dizolvat în 1924, iar activitatea ei împreună cu filialele sale, a fost preluată de Asociația Sportivă Stăruința. Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică (S.G.S.M.), se întemeiază în noiembrie 1902

la

Iași,

inițiată

de

un

grup

de

intelectuali

ieșeni

amatori

de educație 14

fizică,sporturi, muzică și

drumeție,

printre

care: Gheorghe

Balș, Emanoil

Panaiteanu-

Bardasare, Paul Bujor, Constantin Meissner. S.G.S.M. a avut importante realizări turistice prntre care construirea a două refugii, casa de adăpost Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană dinbeton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, Călăuza Ceahlăului, precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932).

Perioada interbelică Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță în 1920, în scopul cercetării și cunoașterii Munților Apuseni. Hanul Drumeților, societate pe acțiuni înființată în martie 1921, are și ea o importantă contribuție prin construirea în 1923 a Casei Peștera, în imediata apropiere a Cheilor și Peșterii Ialomiței. La 10 iunie 1925 Societatea Hanul Drumeților fuzionează cu Turing Clubul României. În anul 1926 a luat ființă societatea Turing Clubul României (T.C.R.) care avea sloganul: "Prin turism la cunoașterea și iubirea României". Societatea a cunoscut o dezvoltare intensă prin includerea și a altor asociații de turism din Muntenia dar și prin aderarea de numeroși membri, devenind cea mai puternică asociație de turism din țară. În

1929

României (A.D.M.I.R.),

a care

fost

fondată Asociația

și-a

desfășurat

Drumeților

activitatea

în

din

Munții

Munții

Înalți

ai

Bucegi, Piatra

Craiului, Făgăraș, având sedii în Ploiești, Pitești, Câmpulung-Muscel și Făgăraș.

15

Alpinism în prăpastii „Asociatia Turistică România Pitorească” (A.T.R.P.), constituită în București la 21 mai 1930, a construit cabana Ciucaș și a tipărit revista România Pitorească, apoi Buletinul România Pitorească. La 18 martie 1934 s-a înființat Clubul Alpin Român (C.A.R.), ocupat cu precădere de ascensiunile grele în munți. A realizat marcajele pe o serie de poteci pe versantul sudic al munților Bucegi, a construit refugiul Coștila și Căminul Alpin, a tipărit „Buletinul Alpin”, „Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990. Clubul Turistic Bănățean, fondat la 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, avea se editeze o revistă de turism și să construiască Monumentul Turismului la Rușchița în 1936. „Grupul Alpin Brav” a fost înființat de câțiva elevi de la liceul Mihail Viteazul la 18 martie 1936; în 1937, s-a transformat în Clubul Carpatin Român. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociația „Hai la drum!” fondată la 28 iunie 1939, cu sediul în București, a propagat ideea turismului activ în toate mediile sociale și a editat buletinul Hai la drum!.

16

După 1947 În perioada postbelică, prima organizație de turism pe baze economico-sociale, a fost Turismul Popular (1948-1950), care apoi devine Federația de Turism Alpin. În 1957 se constituie Asociația Turiștilor din România, iar în 1968 Biroul de Turism pentru Tineret (BTT). Asociațiile de turism existente, au fost dizolvate la 11 iunie 1948, iar patrimoniul acestora a trecut la Oficiul Național de Turism (ONT). România a fost singura țară din blocul sovietic ce a dizolvat asociațiile și organizațiile de turism. În 1971, se înființează Ministerul Turismului și Sporturilor, for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică, căruia îi sunt subordonate oficiile județene de turism. Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneoclimaterice, apar și altele noi ca Mangalia Nord, Năvodari, Voineasa, Costinești, Bâlea Lac, Durău, Piatra Arsă. Între anii 1976-1980, direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului s-au orientat spre valorificarea stațiunilor montane, dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și modernizarea stațiunilor

de

pe

litoral.

Sunt

amenajate

mijloace

moderne

de

transport

pe

cablu: telecabine, telescaune, teleschiuri. În 1982, turismul din România cuprindea peste 155000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri în stațiunile montane, aproape 45000 de locuri în stațiunile balneoclimaterice și aproximativ 20000 în cabane și alte forme de găzduire.

După 1989 După 1990, s-a instalat o tendință descrescătoare în dezvoltarea turismului în România și reducerea dramatică a numărului turiștilor, datorită calită ții tot mai scăzute a serviciilor turistice și deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea românilor. 17

Acestea au determinat petrecerea vacanțelor în străinătate de către cei cu posibilități financiare mai ridicate.

FACTORII CARE INFLIENTEAZA DEZVOLTAREA TURISMULUI

Conectat la dinamica economica si sociala, turismul evolueaza sub incidenta a numerosi factori diferiti ca natura si rol. Accost factori pot avea actiune globala asupra intregului pachet sau produs turistic sau influenta particularizata pe una dintre prestatii (transport, cazare, restauratie 22122o1423w , agrement si/ sau tratament). Influenta acestor factori poate fi analizata si functie de pondere de turism. I. Functie de natura si continut: a)

economici: ◘

veniturile populatiei

◘

oferta turistica

◘

preturile si tarifele produselor turistice 18

b)

c)

d)

e)

f)

tehnici: ◘

performantele mijloacelor de transport

◘

dotarile tehnice ale unitatilor hoteliere si de alimentatie

◘

tehnologie in constructii

sociali: ◘

timp liber

◘

urbanizare

demografici: ◘

evolutia numerica a populatiei

◘

structura pe varste

◘

structura pe ocupatie

psihologici: ◘

educativi

◘

de civilizatie

◘

nivel de instruire

◘

nivel de cultura

◘

temperament

◘

caracter individual

◘

dorinta de cunoastere

naturali: ◘

asezare geografica

◘

clima

◘

relief

19

◘ g)

pozitie fata de caile de comunicatie

organizatorici si politici: ◘

regimul vizelor

◘

facilitati la frontiera pentru turismul organizat

◘

formalitati la frontiera

◘

conflicte sociale, etnice si religioase.

II.

Dupa durata actiunii in timp:

a)

cu actiune permanenta:

b)

c)

III. a)

◘

timp liber

◘

modificari demografice

sezonieri: ◘

succesiunea anotimpurilor

◘

perioada de vacante/ concedii

conjuncturali: ◘

crize economice, politice

◘

confruntari armate

◘

catastrofe naturale.

Dupa importanta factorilor in determinarea fenomenului turistic: primari: ◘

venituri

◘

oferta

◘

pretul

◘

timpul liber

20

b)

secundari: ◘

climatul international

◘

vizele de frontiera

◘

formalitati/ facilitati.

IV. a)

b)

Dupa directia de actiune: exogeni - influenteaza fenomenul turistic din exterior: ◘

cresterea veniturilor

◘

gradul de urbanizare

◘

evolutia numerica a populatiei

endogeni - care influenteaza fenomenul turistic prin activitatile specifice: ◘

lansarea de noi produse turistice

◘

diversificarea gamei de servicii oferite

◘

nivelul de tarife/ preturi practicate si facilitati

◘

pregatirea profesionala a angajatilor.

V. In raport cu orientarea influentei factorilor asupra celor doua loturi corelative ale pietei exista: a)

b)

factori ai cererii turistice: ◘

veniturile

◘

urbanizarea

◘

timp liber

factori ai ofertei turistice: ◘

diversitatea

◘

calitatea serviciilor

◘

conditii naturale 21

c)

◘

costul prestatiilor

◘

baza materiala

factori ai confruntarii cererii cu oferta turistica: ◘

calitatea infrastructurii (sosele, autostrazi)

◘

raportul de schimb dintre monezile nationale

◘

sistemul legislativ.

Analizati influenta urmatorilor factori: -

veniturile populatiei

-

tarifele si preturile

-

oferta turistica

-

progresul tehnic

-

evolutia demografica - structura pe varste si profesii

-

procesul de urbanizare

-

timpul liber

-

factori psiho- sociologici

-

actiunile guvernamentale si facilitatile acordate in turism. Veniturile reprezinta principala conditie pentru manifestarea cererii turistice:

Ø

este suportul material si obiectiv al dezvoltarii turismului

Ø

exprima sintetic nivelul de dezvoltare economico- sociala a unei tari si indirect posibilitatile pntru proiectarea turismului

Ø

pe masura ce volumul global al veniturilor creste partea destinata de fiecare individ acoperirii nevoilor fundamentale (consum obligatoriu) scade relativ, iar disponibilitatile pentru consumurile libere (cultura, arta, turism, estetica, etc.) cresc 22

Ø

influenteaza cantitativ circulatia turistica prin cresterea numarului de turisti, dar influenteaza si calitativ prin durata deplasarii, durata sejurului, distanta, caracterul organizat/ neorganizat al calatoriei

Ø

optiunea pentru un mijloc de transport

Ø

comensurarea influentei veniturilor se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate: Ev = (Dc / C) / (Dv / V); Ev Є [ 1.2 ; 1.4], unde:

C- reprezinta cererea pentru turism sau consumul turistic V -venit Ex: 1991 - 2000 - Ev = 1.62 in Romania, ceea ce reflecta o scadere a veniturilor reale.

TIPURI DE TURISM

1. Turismul montan

În ţara noastră, amenajarea turistică a zonei montane are deja o experienţa de peste un secol. Numeroase grupări, asociaţii şi societăţi de turism care au funcţionat începând cu sfârşitul secolului al XIX–lea au avut contribuţii remarcabile la echiparea turistică a zonei montane româneşti. De activitatea acestora se leagă propagarea şi dezvoltarea turismului de munte, primele acţiuni concrete de creare a dotărilor turistice (case de adăpost, cabane, refugii, apoi drumuri, şosele, marcaje pe traseele montane), a posturilor de prim ajutor.

23

Astfel masivele montane cel mai bine dezvoltate şi promovate au fost Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel, de acestea din urmă fiind legată apariţia primei staţiuni montane din România, Păltiniş. Odată cu reorganizarea activităţii de turism din ţara noastră, prin înfiinţarea în 1936 a Oficiului Naţional de Turism şi mai ales după cel de-al doilea război mondial, s-au realizat numeroase investiţii pentru dezvoltarea staţiunilor: Sinaia, Buşteni, Predeal, Păltiniş, Poiana Braşov, Borşa, Semenic, Stâna de Vale, Durău şi altele. De asemenea au fost construite numeroase alte puncte de atracţie turistică în zona montana: cabane, hanuri, popasuri turistice, zone de agrement. Se poate spune aşadar că, de-a lungul timpului, zestrea turistică a Munţilor Carpaţi şi-a sporit atractivitatea prin echipamentele şi amenajările specifice, menite să atragă cât mai mulţi turişti. Actualul grad de valorificare reflectă preocupările statului şi ale agenţilor economici în domeniul amenajării şi dezvoltării acestei zone turistice, însă sub puternica amprentă a schimbărilor economico – sociale din ultimii ani, care au generat şi multe neajunsuri privind valorificarea turistică a zone montane. Tendinţele pe care oferta turistică montana le-a cunoscut până în prezent au fost permanent corelate cu cele înregistrate în domeniul cererii turistice, ceea ce a constituit esenţa evoluţiei continue şi în ritmuri înalte a pieţei turismului montan şi în special a turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. Situaţia actuală a turismului montan în România va fi analizată prin intermediul ofertei, al cererii, precum şi prin luarea în considerare a problemelor de ordin social şi ecologic. În zona noastră montana , oferta turistică prezintă unele trăsături specifice, conferite atât de particularităţile fizico – geografice ale Carpaţilor, care îi diferenţiază de alte lanţuri montane europene, cât şi de contextul economic şi social în care s-a situat valorificarea lor turistică.

24

Astfel, principala trăsătură a ofertei montane româneşti pare să fie discrepanţa între valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul actual de valorificare, cu minusuri cantitative şi mai ales calitative. Configuraţia variată a teritoriului ţării noastre, cadrul natural complex şi armonios structurat fac România să deţină un potenţial turistic deosebit de valoros, ca premisă a dezvoltării unei activităţi turistice eficiente. Zona montana, una dintre cele trei componente definitorii ale structurii peisagistice din ţara noastră (alături de fluviul Dunărea şi de Marea Neagră, cu fâşia de litoral), contribuie într-o foarte mare măsură la această diversitate şi complexitate a potenţialului turistic al României.

PEISAJ DIN VALEA PRAHOVEI

MUNTII APUSENI

MASIVUL FAGARAS 25

2. Turismul litoral

Litoralul a constituit din cele mai vechi timpuri un spaţiu de locuire propice. Prezenta apei ca element fundamental al vieţii,climatul favorabil si posibilităţile de deplasare au făcut ca de la an la an aceasta suprafaţa sa fie din ce in ce mai căutata. Aici au loc o serie de alte activităţi cum ar fi cele portuare, de extracţie de petrol,pescuit,comerciale. Astfel,o prima caracteristica a turismul de litoral este operarea sa concomitent cu alte activităţi economice. O a doua caracteristica se leagă de suportul fizic al activităţii si anume fragilitatea mediului înconjurător. Aici avem in vedere puternica antropizare,eroziunea din ce in ce mai accentuata a solului,precum si calitatea apelor pasibile a fi infestate tot mai des din diferite motive. Tot o consecinţa a condiţiilor naturale este si împletirea activităţii de turism litoral cu cea de turism balnear. O activitate care cunoaşte din ce in ce mai multe aplicaţii este talasoterapia, adică tratamentul cu apa de mare. Prezenta unor factorii de cura a determinat construirea

unor

spatii

destinate

tratamentelor

si

prevenirii

diferitelor

afecţiuni.

Combinarea acestor forme de turism poate crea dificultati sub aspectul numărului de calatori,in special in zonele in care sezonul pentru cura helio-marina este limitat la 2-3 luni. Riscul aglomerării plajelor si a staţiunilor cu toate consecinţele negative pe care la generează este o problema de mare actualitate. Adoptarea unor soluţii care sa elimine aceste inconveniente se constituie ca un obiectiv in încercarea de atenuare a unei alte trăsături a turismului de litoral si anume sezonalitatea. O alternativa, cel puţin pentru staţiunile cu funcţie mixta, ar fi încercarea de reorientare a fluxurilor turistice in perioadele de extrasezon. In ultimii ani, un concept care a inceput sa câştige teren este cel de dezvoltare durabila. Acesta vizează o creştere economica care conştientizează faptul ca resursele sunt limitate si protejează comunităţile umane din punct de vedere cultural. 26

In ceea ce priveşte motivele pentru practicarea turismului de litoral, putem aprecia ca de la an la an acestea sunt mai numeroase si uneori din ce in ce mai sofisticate. Daca in trecut se merge ape litoral pentru factorii naturali de cura,pentru odihna si recreere, astăzi putem vorbi de cluburi pentru practicarea de sporturi nautice, de extinderea naturalismului, de cercetări ştiinţifice sau pur si simplu de moda.

STATIUNEA MAMAIA

MANGALIA

27

EFORIE NORD

NEPTUN

OLIMP

3. Turismul ecologic

Având în vedere faptul că ecoturismul reprezintă călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi susţine bunăstarea populaţiei locale, rolul comunităţilor locale constă tocmai în aceea că ele trebuie să utilizeze resursele proprii pentru a asigura necesităţile generaţiilor actuale, asigurând, în acelaşi timp, resursele necesare pentru generaţiile viitoare. 28

Ecoturismul reprezintă şansa de a învăţa respectul pentru natură şi pentru cultura locală, iar pentru unii o şansă de auto-reflecţie inspirată de frumuseţea împrejurimilor; acest respect însă trebuie să fie impus tuturor vizitatorilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obţinerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor turistice. Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural; include comunităţile locale în activităţile de planificare, dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor; implică explicaţii complete şi interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale şi culturale; este destinat în special vizitatorilor individuali precum şi grupurilor organizate de mici dimensiuni. Autorităţilor le revin cele mai importante sarcini în dezvoltarea ecoturismului. Ele sunt obligate să impună populaţiei locale şi turiştilor să respecte anumite norme şi legi cu privire la mediul înconjurător. Acest lucru se realizează cu ajutorul mai multor instrumente de care dispun autorităţile: economice (taxe şi subvenţii), juridice (legislaţia naţională şi deciziile locale), sociale şi diverse alte norme sau restricţii. Rolul comunităţilor locale în dezvoltarea ecoturismului constă în aceea că acestea pun la dispoziţie amenajări turistice în zone protejate, oferă posibilitatea de a cunoaşte culturi noi, de a desfăşura activităţi diverse în mijlocul naturii (drumeţii, ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor în habitatul lor natural, etc.). Ecoturismul a apărut ca urmare a dezvoltării turismului iubitor de natură sălbatică, în locurile cele mai retrase şi fragile ale planetei. Impactul turismului asupra mediului natural şi asupra comunităţilor locale cu tot ceea ce presupun ele (valori culturale, spirituale) a condus la ideea că este timpul ca oamenii să conştientizeze necesitatea limitării acestui impact. Asociaţiile de mediu, ONG-urile, industria turistică s-au ocupat de găsirea unei soluţii pentru această situaţie, iar una din soluţii s-a numit ecoturism. Ecoturismul urmăreşte tocmai să protejeze natura şi să contribuie la bunăstarea comunităţilor locale, adică trebuie să aducă şi venituri comunităţii respective, dar nu cu orice preţ (cu atât mai puţin cu preţul distrugerii mediului natural şi cultural). 29

Aceste venituri pe care ecoturismul, ca orice altă activitate economică, le aduce trebuie să rezulte ca urmare a unei activităţi turistice pentru care scopul principal este valorificarea şi utilizarea adecvată a resurselor turistice, adică păstrarea integrităţii ecologice. Deci, ecoturismul înseamnă în acelaşi timp obţinerea unui profit economic, conservarea naturii şi dezvoltarea comunităţilor locale din zonele unde se practică. Iar lucrul cel mai greu este să păstrezi un echilibru între toate acestea. In România ecoturismul este practicat in Delta Dunării, zona Bran-Moeciu si in Munţii Rodnei.

DELTA DUNARII

BRAN MOECIU

30

MUNTII RODNEI

4. Turismul rural

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice - arta populara, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt valenţe ale turismului rural romanesc in mod special. Apărute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea tracodacilor, aşezările rurale româneşti au păstrat si mai păstrează încă in buna măsura datinile si obiceiurile străvechi, un bogat si variat folclor, elemente originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate turistic in cadrul unei strategii de organizare si dezvoltarea turismului rural.

31

Turismul rural in tara noastră se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător, si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii ’20-’30, cazare la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali a unei aşezări rurale. Primele încercări de turism organizat s-au realizat in anii 1967-1968, pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca fost un început promiţător, căci in anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinal 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistica internaţională procedează la identificarea si selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate in turism. In urma acestor studii, de comun acord cu oficiile judeţene de turism si organele administraţiei locale s-a stabilit ca pot fi introduse in turismul intern si internaţional circa 118 localităţi rurale. Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau, experimental, sate de interes turistic, denumite “sate turistice”, următoarele 14 localităţi: Letesti (Argeş), Fundata si Sirmea (Braşov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Mirighiol si Crisan (Tulcea), Racos (Timiş), Sfantu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Vodă (Maramureş), Vatra Moldoviţei (Suceava), Poiana Sărata (Bacău), Vaideeni (Vâlcea). In anul următor, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini in locuinţele particulare, satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Dat fiind faptul ca o parte din satele turistice amintite au fost incluse in programele cu caracter cultural si folcloric ale Oficiului Naţional de Turism „Carpaţi” Bucureşti si contracte pe piaţa externa, se realizează o breşa – prin intermediul unei ordonanţe a fostei puteri politice (cancelaria PCR) – pentru satele Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.

Scurta perioada de „oficializare” a turismului nu a făcut posibila organizarea activităţii de turism si nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. In multe localităţi nu sau omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucar, Vatra Moldoviţei, Vaideeni), in altele cazarea turiştilor romani se făcea in mod neorganizat si fără o evidenta (Crisan, Bogdan Voda, Rucar). Cu foarte mici excepţii, aceasta situaţie a dăinuit pana in anul 1989.

32

Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaşte. Iau naştere diverse asociaţii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una din acestea este Federaţia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990), care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmează Agenţia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul internaţional si Asociaţia Naţionala pentru Turism Rural Ecologic si Cultural din România (ANTREC) – 1994 -, membra a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGITES).

TISMANA

VATRA MOLDOVITEI

33

RUCAR

5. Turismul balnear

Turismul balnear in România nu se adresează numai celor cu probleme medicale,ci şi celor care vor sa se relaxeze sa şi regăsească vitalitatea şi o buna condiţie fizică,mentală si spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane,cu implicare tot mai profunda a ştiinţei si tehnicii, a prestării unor servicii turistice si medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ,chemate sa satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viată şi a stării de sănătate a populaţiei. In vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear,in perspectiva integrării europene,am efectuat in acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, factorilor naturali de cura si a indicaţiilor terapeutice,urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei balneoturistice româneşti si necesitatea protecţiei mediului in arealul staţiunilor balneare. Evaluarea industriei turistice româneşti indică faptul ca turismul poate deveni una dintre industriile de export puternice ale României, care v-a concura efectiv cu alte ţari. Resursele turistice naturale ale României,care o situează prin bogăţie si varietate,printre ţările cele mai dotate din acest punct de vedere, pot fi amplu puse in valoare datorita, de pe o parte, acumulărilor semnificative din ultimii ani înregistrate in procesul de reformă, care vizează descentralizarea si privatizarea acestui sector important al economiei naţionale, şi pe de alta parte, datorita modernizărilor si noilor dotări pe care le-a cunoscut infrastructura turistică si care au efecte benefice asupra calităţii serviciilor oferite.

34

In mai multe zone ale ţarii,recunoscute pentru potenţialul lor turistic deosebit,au fost amenajate spatii de cazare in casele ţăranilor, cu un confort similar celui din diferitele tari europene cu tradiţie in acest domeniu. Astfel, la Bran, localitate situata intr-o zonă deosebit de pitoreasca,in apropierea faimosului castel care reprezintă unul dintre punctele de mare interes din circuitul „Dracila”, au fost create pensiuni si forme agroturistice ce pot primi oaspeţi din tara si din străinătate. Turiştii străini pot sa cunoască direct tradiţiile poporului roman,ospitalitatea acestuia si bucătăria autentica din fiecare zona a tarii. Pentru a sprijini si încuraja agroturismul au fost adoptate reglementari privind scutirea de impozite si deschiderea de credite in condiţii speciale pentru fermierii care investesc in amenajarea caselor pentru vacanta. Un real sprijin in acest sens este oferit de „Asociaţia Naţionala de Turism Rural, Ecologic si Cultural din România”(A.N.T.R.E.C), care acţionează pentru identificarea si punerea in valoare a potenţialului rural, pregătirea profesionala a lucrătorilor din acest sector si promovarea produsului turistic in ţara si in străinătate.

35

BAILE HERCULANE

36

TECHIRGHIOL

6. Turismul de afaceri

Turismul de afaceri, reprezintă poate cel mai stabil sector in cadrul turismului romanesc, înregistrând o dezvoltare constanta, in ultimii doi-trei ani. In urma referinţelor, oferite mass-media de instituţiile acreditate in acest sens, se constata o creştere permanenta a acestui domeniu. Turismul de afaceri corespunde unor domenii deosebit de diverse, in sfera sa înscriindu-se deopotrivă: reuniunile diplomatice la nivel mondial si întrunirile intre reprezentanţii diferitelor state, reuniunile economice si negocierile comerciale, întâlniri pentru schimbul de informaţii ştiinţifice si tehnice, pentru comunicarea rezultatelor unor proiecte de cercetaredezvoltare, întâlniri culturale si educative, precum si manifestări specifice diferitelor forme de manifestare culturala, competiţii sportive.

37

Turismul de afaceri include, in sens larg, călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact, deplasările in interes oficial, comercial sau de alta natura, participările la diverse manifestări organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentanţii lor. Turismul de afaceri este cea mai solida ramura a industriei turismului din România. Acest tip de turism, care include team-building-urile, călătoriile de afaceri, participările la programe de training, reprezintă o importanta sursa de venituri pentru operatorii romani.

BUCURESTI

7. Turismul religios

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre aceasta forma de turism si altele o constituie motivaţia religioasa a turiştilor.

38

Astăzi turismul religios implica din partea turiştilor un nivel de instruire si un grad de cultura ridicate care sa permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale si conţinutului de obiecte de arta. Se păstrează inca pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite tari, sau cele legate de evenimente si manifestări specifice (moaşte de sfinţi, icoane făcătoare de minuni). Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre aceasta forma de turism si altele o constituie motivaţia religioasa a turiştilor. Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse: - vizite la lacasurile sfinte; - pelerinaje religioase; - tabere religioase pentru tineret. In cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini bisericile de diferite culte, in special pe cele care ajuta tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau in grup organizat cum sunt pelerinajele si taberele religioase. Se practica de către o anumita categorie de persoane si vizează atât promovarea valorilor culturale, cat si a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie neta intre turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, si turismul religios. Spre exemplu, turiştii care merg la manastiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri si lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin arta, prin faptul ca sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti dar si prin viata deosebita pe care o duc cei ce locuiesc in ele, in momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transforma subit in pelerini: isi schimba vestimentaţia, aprind o lumânare, se închina la icoane. Impactul a operat ceva in el. Întâlnirea cu sacrul modifica motivaţia exterioara a călătoriei, vizitatorul descoperind si o motivaţie interioara, de alt ordin decât cel pur turistic.

Manastirea Putna

Manastirea Dervent

39

POTENTIALUL TURISTIC AL ROMANIEI POTENTIALUL TURISTIC NATURAL

Relieful Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporţionalitate, complementaritate şi dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiţia aproximativ egală a principalelor unităţi de relief (35% munţi, 35% dealuri şi podişuri şi 30% câmpii) şi gruparea reliefului. Carpaţii Româneşti se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul ţării, cea a Transilvaniei. Sunt munţi cu altitudine mijlocie, fragmentaţi, cu un etaj alpin, păşuni alpine şi întinse suprafeţe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge în vârful Moldoveanu (din Munţii Făgăraş), la 2 544 de metri. Pe teritoriul României, Munţii Carpaţi au o lungime de 910 km. La exterior Munţilor Carpaţi se află un inel de dealuri — Subcarpaţii şi Dealurile de Vest — locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) şi condiţiilor favorabile culturii viţei-de-vie şi pomilor fructiferi. În est şi sud se extind trei mari podişuri (Moldovei, Dobrogei şi Getic), dar şi Podişul Mehedinţi, în timp ce în sud şi vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) şi Câmpia de Vest. Delta Dunării este cea mai joasă regiune a ţării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaştini, lacuri şi stuf. Ceva mai înălţate sunt grindurile fluviale şi maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroşi oameni de ştiinţă ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie naturală a biosferei. România beneficiază de toate tipurile de unităţi acvatice: fluvii şi râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particularităţile hidrografice şi hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziţia geografică a ţării în zona climatului temperat-continental şi de prezenţa arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularităţi.

40

Litoralul romanesc al Marii Negre Litoralul Marii Negre reprezinta o zona turistica de mare importanta pentru Romania care ofera o gama larga de atractii: statiuni cu plaje intinse, acvarii, spatii de distractie (parcuri, discoteci), parcuri de agrement, dar si statiuni cu potential balneo-climateric si care atrege anual un numar insemnat de turisti romani si straini (in special veniti din Franta, Germania, sau vecinele Romaniei). Forma principala de turism practicata aici este cea balnear-maritima, pentru cura heliomarina (bai de mare, insotite de tratamente cu namol terapautic) si ce climaterica. Pe litoralul Marii Negre aceasta functie este detinuta de urmatoarele statiuni: Mamaia, Neptun, Saturn, Varna, Ialta, Soci etc. Litoralul Marii Negre nu este o resursa de turism 100% naturala. De-a lungul timpului sau realizat aici indiguiri, s-au construit edificii Antice, parcuri, s-au creat lacuri artificiale, s-au ridicat cladiri cu importanta turistica etc.

Vacante in stil mediteranean pe plaje superbe Vremea minunata din primavara pana in toamna si intinderile imense de nisip auriu fac din statiunile de pe litoralul romanesc al Marii Negre o destinatie ideala pentru petrecerea vacantelor la mare. Conditiile oferite sunt de buna calitate: hoteluri de toate categoriile dotate cu toate facilitatile moderne, o viata de noapte activa (discoteci, restaurante, baruri, unele concerte in are liber), o mare varietate de terenuri si sali de sport si numeroase obiective de interes turistic pe coasta, de la castele la podgorii. In totalitatea lui, litoralul romanesc al Marii Negre se intinde pe o distanta de 245 km (153 de mile), de la fascinantele rezervatii naturale intacte ale Deltei Dunarii la numeroasele centre moderne de vacanta. In timp ce suprafata Deltei este strict protejata, zona sudica, cu o lungime de 72 km (45 de mile) a fost transformata intr-un lant de statiuni de litoral si balneoclimaterice care sa satisfaca cele mai exigente gusturi, de la cele ale copiilor la cele ale persoanelor in varsta.

41

Toate aceste statiuni sunt deservite de personalul angajat in serviciile locale de turism si transport din orasul Constanta. In plus, practic nu exista maree la Marea Neagra, asa ca inotul poate fi practicat in conditii de siguranta mult mai bune decat in alte parti ale lumii.

Principalele statiuni ale litoralului Marii Negre din Romania: Constanta Avand un aeroport international, un port la mare foarte activ, trenuri rapide pentru a face legatura cu Bucurestiul (in doua ore si jumatate) si o istorie de peste 2500 de ani (poetul latin Ovidiu a trait aici in exil), Constanta este centrul cosmopolit foarte cautat de turisti in fiecare an. Hoteluri, magazine, monumente antice, un splendid cazino pe malul marii si muzee interesante, toate acestea fac parte din atractiile acestui oras. Cel mai cunoscut muzeu al orasului este Acvariul care atrage anual mii de vizitatori din tara si din strainatate. Din Constanta se poate ajunge usor, cu trenul sau cu autobuzul, in oricare dintre statiunile de pe litoralul Marii Negre. Mamaia Principala statiune aflata la nord de Constanta este Mamaia, care se intinde pe o distanta de sapte kilometri intre o splendida plaja cu nisip incredibil de fin si un lac. Aceasta statiune este in mod special potrivita pentru familiile cu copii. Se pot practica sporturi cum ar fi scufundarile si zborul cu parapanta din luna mai pana in octombrie. Restaurantele, barurile si cluburile de noapte ofera distractii in fiecare seara. Pornind din Mamaia, se pot vizita cu usurinta sate tipice zonei, ruinele cetatii antice grecesti din Histria si Delta Dunarii. Tot Mamaia este foarte recunoscuta pentru faimosii palmieri aclimatizati aici in urma hotararii Ministerului Turismului si al autoritatilor locale de a atrage un numar mai are de turisti romani si straini. La sud de Constanta, o fasie de 50 km, acoperita cu nisip auriu, se intinde pana la granita cu Bulgaria, iar aici se afla o serie de statiuni care poarta numele unor personaje feminine celebre sau inspirate din mitologie. Printre cele mai apreciate statiuni se numara Neptun si Olimp, initial construite ca centre de vacanta pentru imbogatitii perioadei comuniste. Acum, aici turistii se pot bucura de confortul 42

unor vile de lux sau al unor hoteluri de calitate excelenta, unele dintre aflandu-se chiar pe plaja, iar altele in linistea padurii Comorova, care se intinde intre coasta si lac. Gusturile celor mai exigenti turisti sunt satisfacute de terenurile de tenis si pentru alte sporturi, de restaurantele in aer liber, de discoteci, de baruri de noapte si de cabarete. Mai la sud, statiunile Jupiter, Cap Aurora, Venus si Saturn ofera o mare varietate de hoteluri foarte accesibile, de campinguri si de camere de inchiriat, iar Costinesti este in primul rand o statiune a tineretului, asigurand cazare ieftina si distractii zgomotoase (discoteci si concerte in aer liber). Mangalia este renumita pentru curele terapeutice. Colonia greceasca fortificata Callatis, construita in secolul al VI-lea i.Hr., a devenit statiunea balneara Mangalia, unde se afla un hotel specializat in astfel de tratamente. Aici, la fel ca si in statiunile Eforie Nord, Eforie Sud si Neptun, se pot practica o mare varietate de tratamente, inclusiv bai de namol bogate in minerale, thalassoterapie si faimoasa cura romaneasca cu Gerovital. Personalul medical este specializat si foarte bine pregatit, iar clinicile si cabinetele de consultatii raman deschise pe tot parcursul anului. Vizite organizate in aceasta regiune Pe langa excursiile la distanta mai mare pe care le puteti face in Delta Dunarii, in universul ei misterios, in lumea salbatica a pasarilor si a apelor, sau chiar in Bucovina, pentru a vizita legendarele manastiri pictate, sau la Bucuresti, exista multe obiective de interes turistic in imprejurimi. Printre ele se numara cateva care tenteaza turistii sa renunte la baile de soare zilnice. Am mentionat deja ruinele cetatii grecesti din secolul al VII-lea i.Hr., Histria. La Adamclisi, la 62 de km spre centrul tarii, de la Constanta, se afla un monument circular impresionant, construit la sfarsitul primului secol d.Hr. pentru a comemora victoria imparatului Traian asupra dacilor. Mestesuguri locale, cum ar fi sculptura in lemn sau olaritul, infloresc in satele din apropiere. Dealurile sunt acoperite de podgoriile care produc aromatele vinuri romanesti, inclusiv faimosul Murfatlar. In centrele etnografice se pot admira expozitii de costume populare. Iar daca doriti sa patrundeti in sufletul primitor al spiritului romanesc, luati parte la sarbatorile locale, cu mancaruri traditionale, cu tuica, vin, muzica si dans care va vor ramane in amintire ca parte a unei vacante deosebite la malul marii.

43

Delta Dunarii Delta Dunarii este cea mai reprezentativă delta din Europa şi una dintre cele mai complexe din lume. Aceasta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în cadrul ei a unei variate vegataţii şi faune – piscicole si ornitologice. Aici există cea mai bogată şi mai variată faună ornitologică din Europa si anume peste 300 de specii de pasări, unele dintre ele declarate monumente ale naturii si ocrotite de lege. Un paradis natural se întinde la varsarea Dunarii în Marea Neagra, acolo unde fluviul îsi încheie calatoria de 2 860 km.Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2, din care 3446 km2 se gasesc pe teritoriul Romaniei Din informatiile invatatilor antici si din studiile zilelor noastre se poate sublinia ca in formarea si evolutia Deltei Dunarii sunt etape mai scurte de 200 - 300 ani in care delta este in retragere, ca urmare a ridicarii nivelului marin si deci a unor faze de transgresiune ale Marii Negre, asa cum se intampla de cel putin 100 de ani incoace. Datorita acestor fenomene, la care se asociaza si scaderea volumului de aluviuni adus de Dunare, delta inregistreaza in prezent cresteri numai in fata gurilor de varsare (in delta secundara a Chiliei 40-80 m/an si a bratului Sfantu Gheorghe), iar intre acestea se observa retragerea tarmului, vizibil de la an la altul (rata medie de 3.7 m/an iar in dreptul Lacului Rosu 17.5 m/an). Delta Dunarii a evoluat in stransa legatura cu cele trei brate; Sfantu Gheorghe, Sulina, Chilia. Cele trei brate au varste diferite, cel mai vechi fiind Sfantu Gheorghe (cel din sud), si cel mai tanar Chilia (cel din nord). Apele Sosita la Patlageanca cu 6400m³/s (in medie), Dunarea se bifurca in doua brate, Chilia la N si Tulcea la sud, brat ce la Cetatea lui Ismail se despleteste in Sulina si Sf. Gheorghe. Bratul Chilia, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii .De-a lungul sau se insiruie asezarileChilia Veche, Periprava. Bratul Sulina situat in mijlocul Deltei, are o lungime de 71 Km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii

44

Bratul Sf. Gheorghe transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara. Ecosistemele Deltei: in interiorul Deltei se gasesc peste 32 de tipuri de ecosisteme dintre care cele mai importante sunt: 

ecosistemul apelor curgatoare: bratele Dunarii, canale si garle;



ecosistemul apelor stagnante: lacurile, canale impotmolite si unele garle;



ecosistemul suprafetelor mlastinoase si inundabile (al stufariilor si plaurului);

stufarisurile inconjoara lacurile pe care cu timpul le invadeaza; Un loc aparte in ecosistem il ocupa formatiunea de PLAUR, care este un amestec de radacini, de stuf, ierburi, resturi organice si sol, de obicei plutitor. Plaurul este o formatiune specificã stufãriilor masive, plaurul este un strat gros de 1 1,6m format dintr-o împletiturã de rizomi de stuf si de rãdcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si bãltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mãrimi care, împinse de vânt, se deplaseazã pe suprafata apei. Vegetatia plaurului diferã de restul stufãriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltã aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alãturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apã (Nephrodium thelypteris), cucuta de apã, troscotul, salcia piticã, precum si plantele agãtãtoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeazã coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur trãiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea. Clima Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase. Datorită variaţiei încălziri şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea înghheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducere animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO. Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcãtuiesc o suprafatã activã specificã deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferitã de cea a stepelor pontice. 45

Vegetatia in Delta Dunãrii Predominã vegetatia de mlastinã stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafata totalã. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã si numeroase alte specii. Vegetatia de sãrãturi ocupã 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta spciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zãvoaiele sunt pãduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltã pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristicã peisajului. Intâlnim patru tipuri de zãvoaie : zãvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zãvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zãvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugã speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zãvoi mai rar este arinisul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marinã. Vegetatia pajistilor de stepã nisipoasã este extinsã pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sãrãturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya. Nufarul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Fauna Delta Dunãrii este un adevãrat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvaticã europeanã, întreaga faunã de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specificã faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii in cele peste 20 - 25 de Km patrati de locuri si canale din Delta, traiesc peste 110 specii de pesti, 75 de specii de pesti de apa dulce, 36 fiind specifice deltei. 50% din productia de peste de apa dulce a intregii tarii se obtine din Delta Dunarii. 46

Delta Dunarii supranumita si "Paradisul Pasarilor" este vizitata de peste 300 de specii de pasari, dintre care 70 sunt din afara Europei (China, India, Egipt, etc). 176 de specii sunt clocitoare, 103 neclocitoare; dintre clocitoare 44 sunt sedentare si 133 migratoare; cele neclocitoare sunt oaspeti de iarna si de pasaj primavara si toamna. Dupa originea geografica, pasarile apartin urmatoarelor grupe: mediteranean; european; siberian; mongol; chinez; arctic. Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii ecosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. Coloniile de cuibãrit. In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã*. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea. Un tinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologica (reprezentata de cam 100 de specii, din care amintim heringul de Dunare si sturionii, de

la

care

se

obtine

pretiosul

caviar).

Populatia Deltei are un mod de viata neschimbat de secole. Aceasta este grupata in 15 localitati rurale si doua orase: Tulcea si Sulina. Tulcea: este un oras cu functie navala, industriala si turistica.

47

Sulina: cel mai estic oras al tarii, situate la gura bratului Sulina, orasul romanesc cu cea mai mica altitudine (3.5m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunare. Pescuitul reprezinta o constanta a activitatii umane din regiune, participand cu ¾ din productia interna de peste. Faună şi floră Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 sunt considerate rare.Cele trei mari zone de vegetaţie în România sunt zona alpină, zona de pădure şi zona de stepă. Vegetaţia este distribuită etajat, în concordanţă cu caracteristicile de sol şi climă, dar şi în funcţie de altitudine, astfel, gârniţa, teiul, frasinul (în zonele de stepă şi dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 şi 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 şi 1800 de metri); ienupărul, jneapănul şi arborii pitici (într 1800 şi 2000 de metri); pajiştile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). [104] În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetaţie specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz şi adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi şi arini. În Delta Dunării predomină vegetaţia de mlaştină.[112] Fauna României este în special repartizată în funcţie de vegetaţie. Astfel, pentru etajul stepei şi silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepeliţa, crapul, carasul, ştiuca, şalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar şi fag): mistreţul, lupul, vulpea, mreanul, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostriţa, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre şi vulturii pleşuvi. În particular, Delta Dunării este sălaşul a sute de specii de păsări, incluzând pelicani, lebede, gâşte sălbatice şi păsări flamingo, protejate de lege (aşa cum sunt de altfel şi porcii sălbatici şi lincşii). De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creţ, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roşu şi gârliţa mare, dar şi lebăda de iarnă.

48

POTENTIALUL TURISTIC ANTROPIC

Potențialul turistic antropic reprezintã ansamblul de obiective create de societate care îndeplinesc condițiile valorificãrii pe plan turistic. Acesta s-a conturat în timp istoric, îmbogãțindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului, care a produs mereu noi valori, ,îmbogǎțindu-și mediul artificial, în concordanțã cu creșterea pretențiilor sale de culturã și civilizație. Obiectivelor turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de om în alte scopuri, însã au ajuns în aceastã ipostazã de ,,potențial turistic. treptat, pe mãsurã ce ele au devenit reprezentative pentru o anumitã regiune sau etapã istoricã, socialã, culturalã sau tehnicã. Îndeplinind aceastã condiție ele au rolul de a reîmprospãta memoria socialã a vizitatorului. Patrimoniul turistic cultural-istoric Patrimoniul cultural-istoric național cuprinde monumente, ansambluri și situri cu valoare excepþionalã din punct de vedere istoric, artistic, estetic, ºtiinþific, antropologic, cât ºi peisaje culturale reprezentative pentru þarã sau o regiune geo-culturalã clar definitã. În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunuri imobile ºi mobile. Bunurile imobile prezintã valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico-ºtiinþific. Bunurile mobile includ obiecte cu semnificaþie istoricã ºi documentarã, valoare artisticã ºi etnologicã, ºtiinþificã ºi tehnicã. Patrimoniul cultural naþional cuprinde peste 760 000 de bunuri cultural mobile, dintre care peste 20000 de monumente, 5200 de situri arheologice ºi 474 monumente ºi ansambluri de arhitecturã cu valoare excepþionalã. A. Obiectivele cultural-istorice - caracteristici tipologice Pe baza Ordonanþei de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, întãritã prin legea nr. 41/1995 au fost stabilite principalele categorii de obiective: l monumente ºi situri arheologice; l monumente ºi ansambluri de arhitecturã; l rezervaþii de arhitecturã ºi urbanism, clãdiri, monumente ºi ansambluri memoriale; l monumente de artã plasticã ºi comemorativã; l monumente tehnice; l locuri istorice; l parcuri ºi grãdini.

49

1. Monumente ºi situri arheologice Prin cercetãrile arheologice de peste 100 de ani au fost aduse la luminã multe obiective ºi bunuri culturale antice, care în parte s-au pãstrat în situ, iar altele au fost conservate prin intermediul unor muzee ºi colecþii de arheologie. Oferta turisticã în acest domeniu nu este foarte bogatã, dar este deosebit de valoroasã. Situarea României în spaþiul central-european, marcat de prezenþa arcului carpatic, a Dunãrii Inferioare, a þãrmului Mãrii Negre a condus la interferenþa influenþelor unor puternice civilizaþii euro-asiatice, care ºi-au pus amprenta asupra primelor construcþii civile ºi militare ºi a artei strãvechi româneºti. Astfel, pe teritoriul românesc se gãsesc vestigii ce aparþin unor cetãþi greceºti de pe litoral, cetãþi dacice, castre, fortificaþii, oraºe daco-romane. La nivelul teritoriului naþional existã un numãr de 28400 de monumente din care 5200 de situri arheologice. Valenþele turistice rezultã, în principal, din vechimea, valoarea lor artisticã, istoricã, prin accesibilitate, fiind reprezentative pentru civilizaþia ºi cultura româneascã. Locuirea preistoricã a pãmântului românesc a lãsat numeroase urme care reprezintã în majoritatea cazurilor elemente de atracþie turisticã. Descoperirile paleolitice cele mai reprezentative sunt: Valea Dârjovului (Olt), Ohaba Ponor (Hunedoara), Cioclovina (Hunedoara), Iosãºel (Bihor), Ceahlãu etc. Reprezentative pentru civilizaþia neoliticã sunt siturile arheologice de la Tãrtãria, Hamangia, Tâmpeºti, Ariuºd, Cucuteni etc. Descoperiri semnificative din epoca bronzilui s-au realizat la: Sighiºoara, Sãrata Monteoru, Periam, Pecica, Mediaº, Sighetul Marmaþiei etc. Vestigii din epoca fierului au fost descoperite la: Bucureºti, Basarabi, Poiana, Rahãu, Bârseºti, Bâlvãneºti, Vinþul de Jos, Stânceºti, Cotnari, Ciumbrud, Cipãu, Blaj, Agighiol etc. Urme ale culturii ºi civilizaþiei Greciei antice au fost descoperite pe þãrmul Mãrii Negre în coloniile Histria (întemeiatã de ionienii veniþi din oraºul Milet care o numesc Istros), Callatis (întemeiatã de coloniºtii dorieni din Heracleea Pontica în apropierea actualului oraº Mangalia), Tomis (întemeiatã de milesieni pe locul actualului oraº Constanþa). Edificatoare rãmân vestigiile ºi siturile arheologice dacice ºi romane descoperite la: Ciumeºti (Satu Mare), Apahida (Cluj), Mediaº, Zimnicea, Sighiºoara, Costeºti, Blidaru, Piatra Roºie, Bãniþa (Munþii Orãºtiei), Cãpâlna (Alba), Cetãþeni (Dâmboviþa), Popeºti (Argeº), Alba Iulia, Câmpulung Muscel, Turda, Cernavodã, Hârºova, Drobeta-Turnu Severin, Isaccea, Orºova, Mãcin, Cluj-Napoca, Moigrad-Zalãu, CãlimãneºtiCãciulata, Oradea, satele Topalu, Adamclisi (Constanþa), Veþel (Hunedoara), Mârºid (Sãlaj), Dobrosloveni (Olt), Geoagiu, Orãºtioara, Sarmizegetusa (Hunedoara), Mahmudia (Tulcea) etc. În patrimoniul mondial UNESCO au intrat numeroase fortãreþe dacice din Munþii Orãºtiei (Fig. 26): Sarmizegetusa Regia-Grãdiºtea de Munte, Costeºti-Cetãþuia, Costeºti-Blidaru, Luncani . Piatra-Roºie, Bãniþa ºi Cãpâlna. Aceastã ofertã turisticã româneascã poate fi pusã în evidenþã prin câteva programe turistice: ,,Sud-vestul Transilvaniei - leagãn al latinitãþii româneºti., ,,Dobrogea - tãrâm al istoriei ºi civilizaþiei daco-romane., ,,Vestigii daco-romane pe malurile Dunãrii. etc. 50

2. Monumente ºi ansambluri de arhitecturã În aceastã categorie se înscrie numãrul cel mai mare de bunuri culturale, reprezentative aparþin evului mediu ºi perioadei premoderne, ºi care s-au pãstrat cel mai bine. Ele includ bunuri de facturã religioasã sau civilã, mãrturii ale modului de evoluþie a culturii ºi civilizaþiei româneºti. La nivelul teritoriului naþional numãrul cel mai mare de monumente de arhitecturã este reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple, biserici, catedrale ºi mãnãstiri. Puþine sunt oraºele ºi satele care sã nu deþinã un astfel de monument. Existã judeþe care concentreazã un mare numãr de astfel de bunuri culturale: Suceava, Neamþ, Braºov, Prahova, Vâlcea, Gorj etc. În categoria monumentelor ºi ansamblurilor de arhitecturã de facturã civilã se înscriu toate clãdirile care au multiple funcþionalitãþi: locuinþe, structuri de cazare ºi alimentaþie publicã, tratament, sedii ale administraþiilor publice orãºeneºti sau comunale, sedii de instituþii de stat sau private, bãnci, tribunale, licee ºi ºcoli, grãdiniþe, muzee ºi colecþii diverse, palate de culturã, castele ºi conace, unitãþi comerciale etc. Multe clãdiri valoroase au dispãrut în urma acþiunii de sistematizare brutalã ºi forþatã care a avut loc înainte de 1990. Cele mai multe sunt concentrate la nivelul centrelor urbane, îndeosebi în municipii ºi oraºele mai mari. Alãturi de acestea se înscriu ºi elemente de facturã popularã: case, anexe gospodãreºti construite de meºteri populari, cu elemente de stil diferite de la o zonã etnograficã la alta. Ele sunt simboluri ale evoluþiei aºezãrilor din þara noastrã, care reprezintã stiluri tradiþionale în interferenþã cu cele europene, ºi exprimã originalitatea sistemului de construcþii arhitectonice din România, dau mãsura gradului de dezvoltare culturalã ºi socioeconomicã. 3. Monumente de artã plasticã ºi commemorative Acestea ilustreazã momente din istoria naþionalã, sau sunt dedicate unor eroi, oameni de marcã ai culturii ºi istoriei naþionale. Ele cinstesc evenimente ºi personalitãþi intrate în nemurire, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, plãci comemorative care se integreazã în peisajul localitãþilor româneºti. 4.

Monumente tehnice

În aceastã categorie se înscriu toate realizãrile de tip industrial ºi ethnic care ilustreazã evoluþia gândirii inginereºti ºi geniul creator al specialiºtilor din þara noastrã. Aici sunt incluse podurile de lemn ºi metalice, vechi instalaþii de morãrit, textile, prelucrãri metalurgice, turbine energetice, mijloace de transport, amenajãri hidrotehnice. Numãrul lor este relativ redus, cu o concentrare mai mare în centrele urbane cu o veche tradiþie industrialã. Nu a existat o preocupare deosebitã pentru pãstrarea ºi conservarea lor ca monumente sau simple exponate de muzeu. Printre aceste obiective pot fi amintite: Podul Prieteniei - Giurgiu-Ruse, Podul A. Saligny dintre Feteºti - Cernavodã, Complexul hidroenergetic Porþile de Fier, Complexul hidroenergetic Vidraru pe Argeº, Transfãgãrãºanul, barajele.

51

5. Locuri istorice Acestea se referã la spaþiile unde s-au desfãºurat importante bãtãlii, evenimente istorice (adunãri populare, proclamaþii în spaþii publice, întruniri politice) ºi cimitirele militare. Numãrul locurilor cu semnificaþie istoricã este relativ mic ºi nu toate sunt cunoscute ºi menþionate în materialele de promovare turisticã. Dintre acestea se remarcã: Cãlugãreni, Izlaz, Milcov, Mirãslãu, Câmpia libertãþii de la Blaj, Podul Înalt, Stãneºti, Crâmpoaia, Târnava-Vlaºca, Bobâlna, Apatiu, Rovine, ªelimbãr, Stãnileºti, Padeº, Cerneþi, Curechiu, Zarand, etc. 6. Parcuri ºi grãdini De-a lungul evoluþiei multor aºezãri urbane au fost realizate în intravilan numeroase parcuri ºi grãdini. Multe se gãsesc în oraºele vechi, istorice ale României (Bucureºti - Parcul Herãstrãu, Ciºmigiu, Tineretului, Ioanid º.a., Cluj, Oradea - Parcul Palatului Baroc, Timiºoara - Parcul Trandafirilor, Iaºi - Grãdina Copou ºi Beilic, Arad, Satu Mare, Rm.Vâlcea, Tecuci, Mãrãºeºti - Parcul Cuza, Piteºti - Parcul Trivale); altele se gãsesc în incinta, sau imediata apropiere a unor castele ºi palate, iar altele apar ca parcuri dendrologice. Acestea din urmã sunt în numãr de 10, rãspândite mai ales în spaþiul transilvan (Gurahonþ, Macea - jud. Arad; Mihãieºti - jud. Argeº; Doftana, Fântânele, Hemeiuº - jud. Bacãu; Arcalia, Bistriþa - jud. Bistriþa; Simeria - jud. Hunedoara; Vãleni - jud. Neamþ º.a.). Numãrul grãdinilor publice este foarte redus, mai cunoscute rãmân grãdinile botanice (Bucureºti, Cluj, Iaºi). B. Arta popularã ºi manifestãrile etnofolclorice Etnografia studiazã originea, rãspândirea în spaþiu ºi în timp a artelor, credinþelor ºi obiceiurilor din culturile populare, la care se adaugã ºi influenþele datorate unor grupuri etnice distincte. Arta ºi cultura popularã româneascã prezintã câteva trãsãturi distincte date de: l vechimea locuirii în spaþiul carpato-pontic-danubian; l existenþa unui procent ridicat de populaþie ruralã, cu ocupaþii ºi meºteºuguri specifice; l condiþii fizico-geografice diverse, cu un potenþial economic generos; l prezenþa unui numãr important de minoritãþi naþionale (18), care prin formele de culturã proprii îmbogãþesc cultura naþionalã; l procesul relativ mai lent de înnoire a credinþelor ºi tradiþiilor etnoculturale; l predominanþa credinþei ortodoxe a condus la pãstrarea multor obiceiuri ºi tradiþii legate de sãrbãtorile religioase de peste an.

52

BAZA MATERIALA TURISTICA 1. BAZA DE CAZARE In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului un loc important revine bazei materiale a cazarii. Acest fapt se datoreaza stringentei necesitatii pe care o acopera, respectiv „innoptarea''. Un consum turistic nu s-ar putea desfasura fara a apela la una din componentele structurilor de primire cu functie de cazare turistica. Mai mult chiar,de volum si structura bazei tehnicomateriale a cazarii depinde cantitativ si structural celelalte elemente ale ofertei turistice. Structurile cazarii turistice inglobeaza o multitudine de forme, in functie de mai multe criterii: investitia (grea sau usoara), considerentele de rentabilitate, regimurile de amortizare, tarifele practicate sau specificul clientelei. Prin cumulul semnificatiei acestor criterii cea mai cunoscuta grupare a bazei materiale a cazarii cuprinde urmatoarele forme: a)hoteliere; b)extrahoteliere; c)nepermanente. a) Hotelaria reprezinta forma traditionala a cazarii turistice. Ea a devenit o activitate distincta deosebit de reprezentativa, o importanta sursa de venituri si debuseu semnificativ de locuri de munca, in ciuda diminuarii, in ultimul timp a importantei hotelurilor in ansamblul structurilor de cazare. In functie de dimensiune, grad de echipare, confort, varietatea si calitatea serviciilor hotelurile sunt clasificate conform unui sistem de norme. Pe aceasta baza hotelurile se impart in omologate pentru turism si neomologate. Cele omologate cuprind cinci grupe (una, doua, trei, patru si cinci stele), conform standardelor generale si specifice adoptate. Hotelurile neomologate nu corespund criteriilor de clasificare din turismul international, fiind destinate cererii interne. Din punct de vedere tehnico-administrativ, hotelurile pot fi clasificate in hoteluri independente si hoteluri integrate in lanturi. Hotelurile independente sunt caracterizate, in general, prin dimensiunea lor mica, au un grad de echipare redus, sunt putin rentabile si au o structura familiala. Dificultatea lor de a se adapta la evolutia cererii, in special cererii internationale, le determina sa le grupeze in lanturi hoteliere care au o forta promotionala ridicata si posibilitati de adaptare. Asocierea la un lant hotelier a devenit pe piata turistica dominanta pentru ridicarea nivelului de rentabilitate a unui hotel, penetrarea pe noi segmente de piata sau atragerea partii superioare a cererii (turismul de intalniri). Ea este cu atat mai necesara cu cat hotelul se afla intr-o zona turistica cu sezonalitate ridicata, nu dispune de o imagine de marca sau se afla la distanta de polii turistice (centrul orasului, statiune etc). b) Cazarea extrahoteliera cuprinde la randu-i trei categorii de structuri: b.1.resedinte secundare; b.2.apartamente mobilate; b.3.unitati sociale de cazare Resedintele secundare grupeaza acele componente ale structurilor de primire cu functiuni de cazare care sunt folosite pentru uzul propriu al proprietarului sau inchiriate (folosind o societate gestionara pentru acest serviciu). Ele pot fi in proprietate deplina sau in coproprietate. Aceasta forma s-a dezvoltat forte mult in Spania, Franta si S.U.A in special in statiunile montane si cele balneare.

53

Apartamentele mobilate,ca forma de cazare sezoniera,ocupa un loc important in structura bazei-materiale a cazarii turistice,mai ales in unele tari europene (de exemplu.Anglia).Sunt raspandite in forma''bad and breakfast''(pat pentru odihna si mic dejun).Prin costurile fixe scazute ele reprezinta cea mai elastica forma de cazare si sunt folosite ca modalitate de suplimentare a ofertei turistice in varfurile de sezon. Unitatile sociale de cazare constituie acea componenta a achipamentului specific turismului,ce se gaseste intr-o evolutie rapida,o alternativa ce insoteste recesiune economica mondiala.Sunt formate din sate de vacanta,centre de tineret,hanuri pentru tineret,case familiale de vacante,asociatii ale comitetelor de intreprinderi fara scop lucrativ. c)Structurile de cazare nepermanente includ:campingul,caravaningul,camping-carul si vasele de agrement.Aceste componente sunt, in general,folosite in turismul intern care poate fi organizat sau neorganizat. Intr-o zona, statiune, localitate etc., turismul se poate dezvolta satisfacator numai in ipoteza ca exista suficiente posibilitati pentru cazare (odihna), alimentatia si agrementarea vizitatorilor. De aceea, din formele de baza materiala, capacitatile de cazare conditioneaza, poate in cea mai mare masura, volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de vizitatori care sosesc intr-o localitate de interes turistic nu recurg intotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare. Prin capacitati de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) in care sunt solicitate serviciile de cazare etc. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare care, in vederea asigurarii unui sejur cat mai atractiv, ofera turistilor conditii optime de innoptare, indeplinid dupa caz si alte functii de domiciliu temporar (alimentatia, agrementarea, igiena etc.). In Romania pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica, clasificate astfel: 1.

hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

2.

hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

3.

moteluri de 3, 2, 1 stele;

4.

hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele;

5.

hosteluri de 3, 2 stele;

6.

vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

7.

bungalouri de 3, 2, 1 stele;

8.

cabane (turistice, de vanatoare, de pescuit) de 3, 2, 1 stele;

9.

sate de vacanta de 3, 2 stele;

10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele; 54

11. popasuri turistice de 2, 1 stele; 12. pensiuni turistice urbane de 4, 3, 2, 1 stele; 13. pensiuni turistice rurale (si agroturistice) de 4, 3, 2, 1 flori (margarete); 14. apartamente sau camere de inchiriat in locuinte familiale sau in cladiri cu alta destinatie de 3, 2, 1 stele; 15. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele. Componenta principala a bazei tehnico-materiale, cazarea turistica, prin numarul sau important de locuri si prin structura acestora, aflata intr-o permanenta adaptare la evolutia cererii turistice, constituie un puternic sprijin pentru intreaga activitatea turistica din Romania. La sfarsitul anului 1998, numarul locurilor de cazare de cazare turistica din Romania a fost estimat la circa 287.268 locuri (fata de 340.000 in 1999; CNS, 1999), ceea ce reprezinta circa 12,7 paturi la 1000 locuitori. Aceste locuri de cazare se afla cuprinse in 894 hoteluri, 95 moteluri, 9 hanuri, 498 vile, 116 cabane, 149 campinguri, 445 pensiuni turistice si agroturistice s.a. In acest fel Romania, desi nu se afla la nivelul celor mai dezvoltate tari turistice europene cum sunt Spania si Austria, se situeaza printre tarile cu o structura de cazare similara Elvetiei si tarilor din fosta Iugoslavie. Pe forme de turism, structurile turistice de primire se prezinta astfel: statiuni balneare: 16,9%, statiuni de litoral: 42,1%, statiuni de munte: 12,1%, trasee turistice si alte localitati: 28,9% (Comisia Nationala pentru Statistica, 1999).

2. BAZA DE AGREMENT Cuprind o serie de mijloace si dotari destinate sa asigure posibilitati cat mai largi si diversificate pentru petrecerea placuta a timpului liber de catre turisti. O grupare generala in cateva categorii mari sugereaza varietatea si importanta acestei componente a bazei tehnico-materiale: §

§ §

Mijloace destinate distractiilor: cluburi de agrement, sali de jocuri, sali de jocuri mecanice, sali polivalente, parcuri de distractie, instalatii de bowling, popicarii, terenuri de joaca pentri copii, cluburi, discoteci, videoteci; Mijloace de transport pe cablu; Mijloace de agrement sportiv: terenuri si sali de sport, stadioane, velodromuri, hipodromuri, terenuri de tenis;

§

Bazine de inot deschise si acoperite (unele cu apa termala);

§

Complexe de fitness; 55

§

Patinoare, partii de schi, de schi-bob etc., care asigura turistilor variate posibilitati de destindere, pentru petrecerea agreabila a timpului liber, atat in calitate de spectatori cat si in calitate de participanti activi la diferite actiuni.

In Romania, in reteaua de turism functioneaza o importanta baza de agrement, bazata pe: parcuri de distractii, sporturi de agrement, discoteci, jocuri mecanice si o capacitate de transport pe cablu de aproximativ 35.000 de persoane / ora. Aceasta baza de agrement este concentrata indeosebi pe litoral si in principalele statiuni balneare si montane. In mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Brsov, detine aproape 70% din totalul instalatiilor.

3. CAILE DE COMUNICATIE Cuprinde mijloacele de transport destinate in exclusivitate turismului. Aici sunt incluse toate facilitatile si formele de transport care servesc pentru aducerea turistilor de la resedinta lor permanenta la destinatia dorita si inapoi, precum si facilitatile de transport care asigura deplasarea turistilor in cadrul unei zone, statiuni, localitati etc. Se deosebesc: 1 Transporturi terestre (rutiere si feroviare); 2 Transporturi navale (fluviale si maritime); 3 Transporturi aeriene (cu avionul – in sistem „charter” sau pe curse neregulate); 4 Instalatiile mecanice de transport pe cablu in statiunile montane si de sporturi de iarna. La toate acestea se mai adauga si echipamentul (constructii, instalatii) necesar functionarii acestor mijloace de transport (sosele, autostrazi, aeroporturi, porturi, statii de cale ferata, autogari, statii de alimentare cu carburanti si lubrifianti etc.). Romania dispune de o adevarata flota alcatuita din nave de croaziera, hidrobuze, nave rapide, salupe, pontoane, remorchere, barci cu motor etc. cu peste 1500 de locuri. Aproape 53% din flota fluviatila este concentrata in Daelta Dunarii. Pentru croazierele pe mare s-a construit moderna nava tip catamaran „Dierna” cu aproape 200 de locuri si care face legatura intre Constanta si staiunile de pe litoral Eforie Nord si Mangalia Domeniul schiabil al Romaniei este restrans si partial amenajat. Cuprinde partii pentru schi alpin, partii de fond fiind putine si destinate competitiilor sportive, iar cele de promenada aproape lipsesc. Cele 16 judete montane dispun de circa 374 ha domeniu schiabil alpin, fiind inventariate circa 72 de partii de schi mai mult sau mai putin amenajate, in lungime de peste 91.000 m si cu o capacitate orara optima de peste 33.000 persoane/h. Aceste amenajari pentru domeniul schiabil din Romania sunt insignifiante fata de cele similare din tarile alpine: Austria (1050 km partii de schi alpin), Franta (2900 km piste alpine si 2500 km partii de fond) (D.S.V. Atlas Ski Winter,1997; INCDT, 1998). Printre statiunile cu dotari mai consistente pentru sporturile de iarna se numara Poiana Brasov, Sinaia si Predeal, dar nici acestea nu se apropie de o dotare apropiata de normele internationale. Lipsesc aproape in totalitate, masinile de batut zapada, tunurile de preparat zapada artificiala, iluminatul partiilor etc.

56

REGIUNI TURISTICE IN ROMANIA 1. STATIUNI MONTANE Traditiile si legea permit oricui accesul in muntii Romaniei. Puteti deci sa va plimbati si sa faceti escalade oriunde doriti, atat vara cat si iarna. Muntii Carpati constituie un spatiu In timpul iernii, atractia majora o constituie schiul. Poiana Brasov este cea mai renumita statiune (exista un grup de statiuni) si este situata la 13 kilometri (8 mile) de orasul Brasov. In Poiana Brasov exista hoteluri gen chalet si vile dotate cu bucatarii pe care le puteti folosi. Exista partii de schi bine ingrijite avand lungimi de pana la 4500 de metri. Gradul lor de dificultate variaza de la dificil la usor. Majoritatea monitorilor de schi vorbesc engleza, germana sau franceza. Viata de noapte este intensa, existand numeroase baruri, discoteci, spectacole folclorice si cabarete. In aceeasi zona a Carpatilor sudici se afla Sinaia, statiune montana datand din 1870 si avand partii de schi si o partie de bob, Predeal, care are 15 partii si Busteni unde in timpul verii se practica alpinismul. Exista numeroase statiuni mai mici: Paltinis, langa Sibiu, Secu, Valiug, Trei Ape si Crivaia in Banat in zona Muntilor Semenic,Durau, langa legendarul masiv Ceahlau in Carpatii Orientali si Borsa in Maramures. Durata normala a sezonului de schi este din decembrie pana in martie. Distractii In timpul verii, telefericele din poate calari, pescui In timpul verii muntii sunt ai numeroase campinguri

estivale statiunile de iarna transporta excursionistii. De asemenea, se si se pot face plimbari in canoe. dumneavoastra. Ii puteti explora dupa pofta inimii. Exista iar traseele turistice sunt bine marcate.

Arbori si flori salbatice Pantele mai joase sunt acoperite de paduri de fag si de stejar de o mare frumusete. In zonele mai inalte sunt pasuni iar apoi urmeaza zona alpina la peste 1700 de metri (5576 picioare). Datorita lipsei pesticidelor, pajistile din zonele inalte sunt acoperite la inceputul verii de o multime de flori salbatice. Pe aceste inaltimi veti intalni cu siguranta ciobani ale caror oi sunt tinute in stane. Acestia produc branza din lapte. Rezervatii naturale si fauna salbatica Exista numeroase rezervatii naturale care protejeaza o zona de peste 75000 de hectare. Unele dintre ele, ca cea din muntii Retezat, au fost concepute ca parcuri nationale a caror fauna 57

include vulturul plesuv, o specie foarte rara, capra neagra, marmota, mistretul, linxul si ursul. Oriunde veti merge in munti veti gasi peisaje minunate si veti fi intampinati cu ospitalitate. Pentru cei care sunt invatati sa vada des pancarte cu inscriptia "Intrarea interzisa", muntii Romaniei vor fi o experienta noua si foarte placuta, pe care vor dori sa o repete. Obiective turistice Lacul Sfânta Ana este un lac de origine vulcanică, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciumatul Mare, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tuşnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului. Turiştii veniţi la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută. Localnicii ştiu că "Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeţii". Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică. În munte se desfăşoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător, semn că vine ploaia. Lacul Sfânta Ana, este o rezervaţie complexă naturală, geologică, floristică şi faunistică, fiind legat de Băile Tuşnad prin poteci turistice. Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana. Transfăgărăşanul (trans + făgăraş) sau DN7C este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România. Drumul leagă regiunea istorică a Transilvaniei de Muntenia. Drumul a fost construit să treacă peste Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din munţii României, care face parte din Carpaţii Meridionali. Drumul urcă până la altitudinea de aproape 2.000 metri; drumul în trepte foloseşte serpentine pentru a urca fiind o provocare pentru orice maşină; datorită serpentinelor şi drumului 58

în rampă viteza de rulare este de 40 km/h. Drumul este închis de la sfărşitul lunii Octombrie până în luna Iunie datorită zăpezii care acoperă drumul. Acest drum are mai multe tunele şi viaducte decât oricare alt drum din România; în apropiere de cel mai înalt punct al ascensiuni, la Bâlea Lac drumul trece prin cel mai lung tunel din România (aproape 1.000 m). Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniş (9.000 m2),Verde (5.000m2), Negru, Roşu, Mierlei şi Şerpilor, cu ape clorurate (cu concentraţie mare - de la 40 la 250 gr/litru) şi sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă cu apă sarată, ci se menţine la suprafată, acţionînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20°C la suprafaţă, 30-40°C la adâncimea de 1 m şi 4060°C la adâncimea de 1,5 m.

La 4 km de centrul oraşului Piatra-Neamţ, spre apus, dincolo de Schitul şi cartierul Doamna, pe o prelungire nordică a muntelui eponim, se înalţă ca o strajă a lacului de acumulare construit prin amenajarea hidroelectrică a văii Bistriţei, Bâtca Doamnei. Este o înălţime izolată (457 m.), smulsă din lanţul muntos, cu pante prăpăstioase spre apă, accesibilă doar dinspre sud, unde un drum modernizat înaintează până la poalele stâncoase. De aici, un drum improvizat urcă lin până pe creastă, unde s-au descoperit ruinele Cetăţii Dacice de pe Bâtca Doamnei, una dintre cele mai interesante şi mai comentate fortificaţii antice din Moldova. Vestigiile arheologice de pe Bâtca Doamnei au fost descoperite de către neobositul cărturar şi cercetător Constantin Matasă, fondatorul Muzeului de Istorie din PiatraNeamţ, care în urma unor sumare investigaţii făcute în 1928, semnalează într-un context neoliticcucutenian şi existenţa elementelor La Tene. Săpăturile arheologice începute pe o scară mai largă în 1957 şi conduse de N. Gostar de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi, au confirmat presupunerile anterioare cu privire la evoluţia aşezărilor de pe Bâtca Doamnei. Primul nivel de locuire aparţine epocii neolitice, fazei Cucuteni A, suprapus de un strat subţire din epoca bronzului, de vestigiile dacice cărora le aparţine cetatea, şi de o ultimă fază aparţinând feudalismului timpuriu (secolele XIII-XIV). Evident că ceea ce interesează în mod deosebit este prezenţa acestei fortificaţii dacice pe care marea majoritate a cercetătorilor o identifică cu aşezarea menţionată de Ptolemeu. Vestigiile dacice de pe Bâtca Doamnei ocupă o suprafaţă de aproape 20.000 m2 pe creasta înălţimii, folosindu-se platoul central şi terasele vestice, iar în unele cazuri şi suprafeţele nivelate în mod special pentru construcţii. Nivelul de locuire antică este destul de 59

superficial (uneori cu o grosime de sub 25 cm) şi ca atare a avut mult de suferit de pe urma construcţiilor feudale, a tranşeelor săpate în cursul celor două războaie mondiale şi a plantaţiilor de conifere. Arheologic, s-au determinat două nivele de locuire: unul datând din secolul al IIlea î.Hr., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.Hr. şi I d.Hr. În prima fază s-au făcut puţine construcţii de piatră, întreaga suprafaţă locuită fiind protejată de o palisadă cu o grosime de peste 6 m şi întărituri de piatră în punctele cele mai expuse unor eventuale atacuri. Ulterior, traseul acestei palisade a fost acoperit cu un zid de piatră, a cărui grosime depăşeşte 3,5 m. S-a folosit piatra locală, fasonată sumar prin dăltuire, iar temelia a fost amenajată şi consolidată prin două straturi de pietriş şi lut, aplicate direct pe stânca de bază. Paramentul exterior, îngrijit executat din blocuri de dimensiuni care se reduc de la bază în sus, are aspectul unui opus quadratum; spre interior se află un alt parament iar între ele un emplecton din pietre şi pământ, conferind aşezării aspectul unui oppidum. Zidul de piatră se întindea ca un patrulater neregulat în jurul construcţiilor din interior şi se păstrează astăzi în mai bune condiţii doar pe latura sudică. Spre miazăzi, de-a lungul zidului de incintă, s-a ridicat şi o palisadă de protecţie întărită cu bârne şi nuiele, aceasta fiind latura cea mai vulnerabilă, unde se afla şi intrarea în cetate. Nu se ştie dacă zidul a avut bastioane şi turnuri de apărare, în condiţiile actuale doar în colţul sud-estic putându-se identifica urmele unui turn, dar şi acestea destul de răvăşite. Starea proastă de conservare a vestigiilor a determinat şi o anumită doză de scepticism din partea unor cercetători, care consideră că nu ar fi vorba de ziduri de incintă, ci de ziduri pentru consolidarea teraselor şi a celorlalte lucrări de amenajare a terenului. Oricum, zidul exterior protejează mai multe construcţii concentrate îndeosebi pe platoul central, printre care şi mai multe locuinţe cu pereţi de bârne şi temelii de piatră. Dar cel mai important edificiu este sanctuarul alcătuit din aliniamente de tamburi de piatră, asemănătoare până la identitate cu cele descoperite în centrele dacice din Munţii Orăştiei. Indiferent dacă este vorba de un singur sanctuar cu aliniamente situate la nivele diferite, sau de două, după cum susţinea N. Gostar, prezenţa acestor tamburi de gresie, situaţi la distanţe egale de 1,9 m şi pe care geto-dacii ridicau coloanele de lemn în vârful cărora ardeau ofrandele aduse zeilor, relevă importanţa centrului de locuire de pe Bâtca Doamnei, cu un rol bine precizat în viaţa spirituală a populaţiei din zonă. Aceasta deoarece studiile arheologice efectuate în aria de locuire geto-dacică au impus concluzia că sanctuarele sunt destul de rare, ele apărând doar în aşezările cu un ridicat potenţial economic şi militar, cu evidente veleităţi de hegemonie într-o regiune sau alta. Ceramica uzuală şi mai ales ceramica pictată (de o calitate care ne obligă să ne gândim la vasele greceşti cu firnis din epoca lui Pericle), obiectele de podoabă, armele şi uneltele de fier, dovedesc un ridicat nivel de dezvoltare socială şi o intensă viaţă economică. Bogăţia acestor vestigii, amploarea construcţiilor, tăria fortificaţiilor şi în general, capacitatea de a reproduce la proporţii reduse tot ceea ce s-a găsit în "inima fortificată a lumii dacice" din Munţii Orăştiei, conferă aşezării de pe Bâtca Doamnei atributele unui centru de primă importanţă, într-o zonă de intensă locuire geto-dacică aşa cum este Valea Bistriţei. Ajunsă încă din secolul al II-lea î.Hr. la un înalt grad de dezvoltare, aşezarea de pe 60

malul Bistriţei cunoaşte în timpul lui Burebista şi mai apoi al lui Decebal o îndelungată perioadă de înflorire. Foarte probabil că, odată cu încheierea celui de-al doilea război daco-roman sau imediat după aceea, survine şi sfârşitul fortificaţiei de pe Bâtca Doamnei, romanii fiind direct interesaţi în lichidarea acestui avanpost care periclita securitatea frontierei răsăritene a provinciei Dacia. Zidurile de pe Bâtca Doamnei s-au năruit sub presiunea unei forţe care supusese aproape toate marile imperii ale antichităţii, dar populaţia din ţinutul Kogheonului s-a hrănit veacuri de-a rândul din libertatea codrilor, revenind de fiecare dată pe vechile sale vetre. După un mileniu de aprigă furtună, zidurile de pe Bâtca Doamnei s-au însufleţit iarăşi de cântecele vitejeşti ale acelora care vor apăra cu aceeaşi tenacitate şi dacică sfidare a morţii, temeliile tânărului stat feudal românesc.

2. Litoralul Mării Negre Aceasta este cea mai importanta zona turistica, considerând numarul mare de turisti români si straini. "Riviera" romaneasca, cu o lungime de 50 de km, facuta dintr-un lant continuu de 16 statiuni (unele dintre ele balneoclimaterice), in afara de cele sase cele mai cautate: Mamaia, Eforie Nord, Costinesti (statiunea tineretului), Neptun (locul de vacanta preferat al lui Ceausescu), Olimp, Venus, 2 Mai, toate construite dupa 1960. Turistii pot vizita si vestigiile celor trei colonii fondate de greci aici in secolele 7-6 inainte de Hristos: Histria in nord, Tomis in centru (in zilele noastre Constanta, cel mai important port la Marea Neagra a României si care gazduieste un impozant muzeu arheologic) si Callatis (in prezent orasul Mangalia), cat si monumentul de la Adamclisi (aflat la circa 100 km vest de litoral). In afara de factorii de cura obisnuiti, exista aici lacuri naturale cu namol. Lacul Techirghiol este cel mai apreciat si câteva sanatorii au fost construite in jurul lui. Mamaia (vezi si cazare Mamaia) Statiune estivala de renume international, Mamaia se afla in extremitatea sudestica a Romaniei (Judetul Constanta), pe fasia de litoral aflata intre Marea Neagra si Lacul Siutghiol, la 6-8m deasupra nivelului marii, 5 km nord de Municipiul Constanta. Clima marina cu o temperatura medie anuala care depaseste 11°C (in luna iulie temperatura medie este mai mare de 22°C, iar in luna ianuarie aceasta este de 0°C), si cu precipitatii scazute (in jur de 400mm anual). Vara, nebulozitatea este redusa si soarele straluceste 10-12 ore pe zi. Briza marina improspateaza in permanenta aerul fierbinte. Factorii de cura naturala sunt clima marina excitanta, aerosolii salini, radiatia solara si apa marii, care este clorata, sulfatata, sodica, magneziana, hipotonica. De-a lungul tarmului Marii Negre, statiunea dispune de plaje intinse (cca 8 km) si late (100-250 m), cu un nisip extrem de fin, permitand helioterapia si talasoterapia. Mamaia este renumita pentru faptul ca majoritatea celor 50 de hoteluri, vilele si campingurile se afla in 61

imediata apropiere a plajei. Un loc foarte pitoresc il reprezinta "Satul de Vacanta", cu cele 31 restaurante ale sale, impodobite in stil rustic, conform regiunii pe care o reprezinta fiecare si oferind din bucataria respectivei regiuni. Statiunea beneficiaza de o multime de restaurante, gradini, baruri si cluburi de noapte, cofetarii, alimentare, cinematografe, discoteci, parcuri de distractii, terenuri de sport, minigolf , popicarii, teatru in aer liber etc. Teatrul de vara din Mamaia gazduieste in fiecare vara Festivalul muzicii usoare romanesti. Tot aici functioneaza din anul 1966 un post de radio local, "Radio Vacanta", care, in intervalul mai-octombrie, difuzeaza emisiuni de divertisment si programe in 5 limbi (romana, engleza, franceza, germana si rusa). Programele sunt receptionate in toate statiunile de pe litoralul romanesc. Lacul Siutghiol ofera posibilitatea practicarii sporturilor nautice (schi nautic, yachting, surfing etc.). Pentru cei aflati in vacanta se organizeaza excursii in Delta Dunarii, si in alte statiuni de pe litoral, precum si excursii la ruinele cetatii Histria (secolul VII i.e.n.), in Bulgaria, Grecia, Turcia, Egipt. Se pot visita de asemenea delfinariul si planetariul din Mamaia. Eforie Nord (vezi si cazare Eforie Nord) Statiune cu sezon permanent, integrata orasului Eforie (9.461 locuitori la 1 iulie 1991), aflata la extremitatea sud-estica a Romaniei (Constanta -Techirghiol), la 6-20 m peste nivelul marii, la 14 km distanta de Municipiul Constanta. Clima marina, cu veri fierbinti (temperatura medie in luna iulie de peste 22°C) si ierni blande, cu strat subtire de zapada (temperatura medie in luna ianuarie de 0°C). Precipitatii scazute (in jur de 400mm anual). Vara, data fiind nebulozitatea redusa, soarele straluceste 10-12 ore pe zi. Factorii de cura naturala sunt clima marina excitanta, apa marii care este clorata, sulfatata, sodica, magnezica, hipotonica (mineralizare medie 15,5 gr), apa sarata a Lacului Techirghiol (grad mediu de mineralizare de 70-80 gr), namol sapropelic extras de pe fundul lacului, radiatie solara si aerosoli salini. Plajele au un nisip fin si sunt amenajate pentru helioterapie si talasoterapie. Pe malul Lacului Techirghiol exista un Complex pentru tratament in aer liber. Acesta este dotat cu instalatii pentru impachetari cu namol rece provenit din lac. Exista zone delimitate pentru bai in lac. Statiunea este recomandata atat pentru petrecerea vacantei cat si pentru tratarea bolilor degenerative (spondiloza cervicala, dorsala sau lombara), a bolilor inflamatorii (spondiloza reumatica si poliartrita), a celor reumatismale diartritice (tendinita, tendomiozita, periartrita scapulohumerala), a bolilor sistemului nervos periferic ( paralizie posttraumatismala si pareza membrelor, sechele ale poliomielitei), a bolilor dermatologice, respiratorii si ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, sterilitate secundara etc.), crestere deficienta la copii, rahitism, decalcifiere, anemie secundara etc. Statiunea dispune de doua baze de tratament (una conectata la reteaua de hoteluri: Meduza, Delfinul si Steaua de Mare, si cealalta la Clinica de 120 de locuri a Institutului de Balneofizioterapie si Recuperare Medicala, o unitate specializata a Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti). Exista aici numeroase instalatii pentru bai calde in cada si bazin, cu apa sarata concentrata provenind din Lacul Techirghiol, pentru impachetari cu namol, pentru tratamente ginecologice, aerosoli, kinetoterapie, sauna si gimnastica medicala. 62

Eforie Sud Eforie Sud este o statiune estivala integrata orasului Eforie (9.461 locuitori la 1 iulie 1991), aflata in extremitatea sud-estica a Romaniei, in Judetul Constanta, pe fasia de litoral cuprinsa intre Marea Neagra si Lacul Techirghiol, 6-20 m peste nivelul marii, la 5 km distanta de Eforie Nord si la 19 km distanta de Constanta. Clima marina cu veri fierbinti (temperatura medie in luna iulie depaseste 22°C), si ierni blande, cu strat subtire de zapada (temperatura medie in ianuarie este de 0°C). Precipitatii scazute (cca 400 mm anual). Vara, nebulozitatea fiind minima, soarele straluceste 10-12 ore pe zi. Factorii de cura naturala sunt clima marina excitanta, apa marii care este clorata, sulfatata, sodica, magnesiana, hipotonica (mineralizare medie: 15,5 gr). Tarmul Marii Negre beneficiaza de plaje intinse cu nisip fin, ideale pentru aerohelioterapie si talasoterapie, in vreme ce pe malul Lacului Techirghiol functioneaza o baza de tratament in aer liber unde se pot face impachetari cu namol rece, provenit din lac, si bai in lac. Statiunea Eforie Sud este indicata atat pentru petrecerea vacantei cat si pentru tratamentul unor afectiuni cum ar fi dureri reumatismale, anumite forme de dermatoza, hipotiroidie, limfatism, anemie secundara, rahitism, decalcifiere, slabiciune fizica, stari de dupa fracturi ale oaselor membrelor inferioare, hipoovarism pubertal etc. Aici exista un sanatoriu pentru copii cu afectiuni reumatologice, cu regim permanent, care trateaza indeosebi slabiciunea fizica si rahitismul. In 1992, statiunea si-a recapatat vechiul nume - Carmen Sylva. Techirghiol (vezi si cazare Techirghiol) Oras situat in extremitatea sud-estica a Romaniei (Judetul Constanta), pe malul dinspre nord-vest al Lacului Techirghiol (11,6 km 2), 15-20 m deasupra nivelului marii, 18 km sud de Municipiul Constanta, nu departe de mare (3 km) ; 6.746 locuitori (la 1 iulie 1991). Statiune in sezon permanent. Aparuta pe harta tarii in 1893, aceasta a cunoscut o dezvoltare continua dupa 1912. Clima marina excitanta, cu veri fierbinti (temperatura medie in iulie depaseste 23°C), cu numeroase zile insorite ( o medie de 25 de zile insorite intr-o luna, soarele stralucind 10-12 ore pe zi), ierni blande cu ninsori slabe (temperatura medie in ianuarie: - 0, 5°C). Temperatura medie anuala este de 11,2°C , iar precipitatiile insumeaza mai putin de 400 mm anual. Briza marina se resimte aici mult mai putin decat pe tarmul marii, in schimb briza lacului se face simtita din plin. Lacul Techirghiol este renumit pentru apa sa sarata (grad de mineralizare: 86gr/litru) si pentru namolul sapropelic cu efecte extraordinare in tratamentul bolilor reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, lombara si dorsala, coxartroza, gonartroza, artroza mainilor si picioarelor, lumbago cronic), al bolilor reumatismale inflamatorii (dureri ale articulatiilor survenite dupa un reumatism articular acut sau dupa infectii , spondilita reumatoida, poliartrita reumatoida), al bolilor reumatismale diartritice (tendinita, tendomiozita, periartrita scapulohumerala, paniculoza, fibriloza), al simptomelor posttraumatismale (dupa operatii pe muschi, tendoane, articulatii si oase, dupa entorse, luxatii si fracturi, dupa o operatie recenta de hernie de disc lombara), al bolilor sistemului nervos periferic si central (paralizie cauzata de un traumatism, polineuropatii 63

dupa o faza acuta, sechele ale poliomielitei, sechele tarzii ale paraparezei si semiparezei), al bolilor ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica, sterilitate secundara, sechele ale tuberculozei genitale, 2-3 ani dupa recuperare), al bolilor pielii (dermatoze solzoase, keratodermatita ihtioza incipienta, eczema cronica, urticare), al bolilor aparatului respirator (traheobronsita, bronsita cronica), al bolilor cardiovasculare (boala lui Raynaud, acrocianoza, eritromelalgia, varice incipient, urmari ale flebitei, ulcer varicoz), al bolilor endocrine (hipotiroidie benigna si mixedema, hipoovarianism prepubertal) si alte boli. Statiunea dispune de cinci baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulti si un altul pentru copiii cu deficiente motorii (cu regim permanent), un sanatoriu pentru copiii cu afectiuni reumatismale si rahitism, si o baza de tratament in aer liber pentru sedinte de aerohelioterapie, impachetari cu namol rece prelevat din lac, urmate de bai in lac. Tratamentul consta in bai calde in cada sau bazin cu apa sarata pompata din lac , impachetari cu namol sapropelic cald, inhalatii, electroterapie si hidroterapie. Cazarea este asigurata in sanatorii, hoteluri, pavilioane, vile sau locuinte particulare. Posibilitati de petrecere a timpului liber variate: cinematograf, teatru de vara, terenuri de sport, excursii in statiunile de pe litoralul romanesc si bulgaresc, excursii in Delta Dunarii, etc. Costinesti Costinesti este o statiune estivala aflata in extremitatea sud-estica a Romaniei, in raza Comunei Tuzla (Judetul Constanta) pe tarmul Marii Negre, 10 m deasupra nivelului marii, la 28 km sud distanta de Constanta (resedinta Judetului Constanta). Clima marina cu veri fierbinti (temperatura medie in iulie depaseste 22°C) si ierni blande (temperatura medie in ianuarie este in jur de 0°C). Vara nebulozitatea este redusa; regimul precipitatiilor este slab (400 mm anual). Vara soarele straluceste 10-12 ore pe zi. Factorii de cura naturala sunt clima marina excitanta, aerosolii puternic salinizati, radiatia solara si apa marii care este clorata, sulfatata, sodica, magnesiana, hipertonica (mineralizare: 15,5 gr). Plaje intinse cu nisip fin, ideale pentru helioterapie si talasoterapie. Statiunea este recomandata atat pentru petrecerea vacantei cat si pentru persoanele suferinde. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative, in stare latenta, stari de slabiciune, anemie secundara, rahitism, decalcifiere, hipertiroidie, dermatoze (psoriazis) etc. Hoteluri, vile, campinguri, restaurante, baruri, cluburi de noapte, cinematografe etc. Statiunea gazduieste un modern complex de vacanta pentru tineret, si o tabara studenteasca internationala, careia i se datoreaza renumele statiunii.

Olimp Statiune estivala aflata in extremitatea sud-estica a Romaniei (Judetul Constanta), intr-o zona cu o vegetatie relativa bogata (paduri cu specii de arbori din zone meridionale), pe tarmul Marii Negre, la 7 km nord de orasul Mangalia. Din punct de vedere administrativ, 64

Statiunea Olimp apartine orasului Mangalia. Olimp este o statiune relativ noua (1972). Exista aici un ansamblu arhitectural ultramodern, cu numeroase hoteluri elegante. Acestea au numele unor vechi provincii istorice romanesti (Banat, Transilvania, Maramures, Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea). Statiunea constituie de fapt un sector al Statiunii Neptun. Clima marina excitanta, cu veri fierbinti (temperatura medie in luna iulie depaseste 22°C), majoritatea zilelor sunt insorite (soarele straluceste 10-12 ore pe zi), si ierni blande cu ninsori slabe (temperatura medie in luna ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuala este de 11,2°C. Precipitatii reduse (sub 400 mm anual). Factorii de cura naturala sunt clima marina bogata in aerosoli salini si radiatii solare, apa de mare clorata, sulfatata, sodica, magneziana si hipotonica (grad de mineralizare: 15,5 gr). Statiunea se afla pe un dig natural , la 20-30 m deasupra nivelului marii, si dispune de plaje inguste si intime, cu nisip fin, recuperate din mare prin crearea de golfulete artificiale. Statiunea este atat un loc de petrecere a vacantei cat si un loc de tratament pentru cei bolnavi. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative, inflamatorii si diartritice (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, stari dureroase de dupa un reumatism articular acut sau dupa anumite infectii , spondilita reumatoida, poliartrita reumatoida cu inflamari moderate, tendinita, tendomiozita, tendoperiostozita, periartrita scapulohumerala), stari posttraumatismale (dupa operatii efectuate pe muschi, articulatii si oase, dupa entorse, luxatii si fracturi), boli ale sistemului nervos periferic (paralizii si pareze, polineuropatii dupa o perioada acuta, sechele ale poliomielitei), boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica), dereglari endocrine (hipotiroidie benigna, mixedema), boli dermatologice (psoriazis, ihtioza incipienta, eczema , urticare, prurit etc.), tulburari respiratorii si de alta natura. Statiunea ofera posibilitatea organizarii de excursii in zonele invecinate ( tur al litoralului romanesc, Delta Dunarii, ruinele cetatii Histria - secolul VII i.e.n.), sau pe litoralul bulgaresc (Statiunile Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna). Neptun Statiune estivala mondena (aparuta in deceniul al 7-lea) aflata in extremitatea sudestica a Romaniei, pe tarmul Marii Negre, la 5-20 m deasupra nivelului marii, intr-o zona relativ verde (paduri cu specii de arbori meridionali). Statiunea se gaseste la 6 km nord de orasul Mangalia (caruia ii apartine din punct de vedere administrativ) si la 38 km sud de Municipiul Constanta (resedinta Judetului Constanta). Clima marina excitanta cu veri foarte fierbinti (temperatura medie in luna iulie depaseste 22°C), cand soarele straluceste 10-12 ore pe zi, si ierni blande cu ninsori slabe (temperatura medie in luna ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuala este de 11,2°C. Precipitatii reduse (sub 400 mm anual). Factorii de cura naturali sunt clima marina bogata in aerosoli salini si radiatia solara, apa marii clorata, sulfatata, sodica, magneziana, hipotonica (grad de mineralizare 15.5 gr), izvoarele de ape sulfuroase mezotermale (22-27°C), si namolul sapropelic extras din Lacul Techirghiol si adus aici. Plajele intinse, presarate cu nisip fin, sunt propice pentru aerohelioterapie, talasoterapie si impachetari cu namol rece. Statiunea este atat un loc de petrecere a vacantei cat si un loc de 65

tratament pentru cei bolnavi. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara), boli reumatismale inflamatorii (stari dureroase de dupa un reumatism articular acut sau anumite infectii, spondiloza reumatoida, poliartrita reumatoida cu inflamari moderate), boli diartritice (tendinita, tendomiozita, tendoperiostozita, periartrita scapulohumerala), stari posttraumatismale (dupa operatii efectuate pe muschi, articulatii si oase, dupa scrantiri, luxatii si fracturi), boli ale sistemului nervos periferic (paralizie si pareza, polineuropatie dupa o perioada acuta, sechele ale poliomelitei), boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica), dereglari endocrine (hipotiroidie benigna, mixedema), boli dermatologice (psoriazis, ihtioza incipienta, eczema cronica, urticare cronica, prurit etc.), tulburari respiratorii si de alta natura. Policlinica balneara din statiunea Neptun functioneaza in regim permanent. Ea este legata direct de Hotel "Doina" si dispune de cele mai moderne instalatii. Se gasesc aici cabinete si sectii pentru electroterapie, kinetoterapie si hidroterapie, inhalatii si aerosoli, impachetari cu namol cald, sali de gimnastica, saloane pentru masaj, geriatrie- aici se aplica tratamente cu Pell-Amar (o solutie injectabila avand la baza un extract de namol de la Balta Alba sau liniment sau gel bazate pe acelasi extract), precum si un bazin cu apa de mare incalzita. Posibilitati variate de petrecere a timpului liber oferite de teatrul de vara, cinematograf, terenurile de sport (tenis, volei, baschet, minigolf), bazine (8 bazine in aer liber si 4 bazine acoperite), sporturi nautice (yole, schi nautic, hidrobiciclete, surfing), parc de distractii pentru copii, baruri si cluburi de noapte, restaurante etc. Majoritatea hotelurilor din statiune sunt deschise pentru sezonul estival. Exceptii fac Hotelurile "Caraiman", "Dacia", "Neptun", "Sulina", "Dobrogea" , "Delta" si "Doina", care functioneaza si in sezonul rece. Toate acestea au acces la baza de tratament a Policlinicii. In afara bazei hoteliere, aici exista un "sat de vacanta" (casute de vacanta) si doua popasuri turistice. Punct de plecare pentru a vizita diferite zone de interes turistic (turul litoralului romanesc, excursii in Delta Dunarii, excursii la ruinele vechii cetati Histria, secolul VII i.e.n., podgoriile Murfatlar, monumentul Tropaeum Trajani de la Adamclisi etc.). De asemenea, se organizeaza excursii pe litoralul bulgaresc al Marii Negre (Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna). Parc dendrologic (cedrii, chiparosi, pini, stejari, tei, mesteceni etc.). Jupiter Statiunea Jupiter este o statiune estivala aflata in extremitatea sud-estica a Romaniei, pe tarmul Marii Negre, la 5 km nord de orasul Mangalia (Judetul Constanta), caruia ii este integrata din punct de vedere administrativ. Statiune relativ noua (a fost inaugurata in iulie 1968), aceasta dispune de numeroase hoteluri moderne, de restaurante, baruri si cluburi de noapte, camping, cinematograf, terenuri de tenis si minigolf, bazine de inot, popicarie etc. In lunile de vara cerul ramane in mare parte senin, iar soarele straluceste in medie 10-12 ore pe zi. Temperatura medie anuala este de 11°C (temperatura medie in luna iulie depaseste 22°C, iar cea medie din luna ianuarie este de 0°C). Volumul precipitatiilor este redus (in jur de 400 mm anual). Factorii de cura naturala sunt apa marii care este clorata, sulfatata, sodica, magneziana, biotonica (gradul de mineralizare este de 15,5 g), si clima marina bogata in aerosoli salini si radiatia solara. 66

Plajele intinse cu nisip fin permit helioterapia si talasoterapia. Soarele si marea fac ca statiunea Jupiter sa fie un loc de vacanta preferat si un loc pentru tratamentul diferitelor afectiuni (hipotiroidie, limfatism, anemie secundara, decalcifiere, anumite dermatoze si boli reumatismale). Posibilitati multiple de distractie, practicare a sporturilor nautice, excursii in interiorul tarii si in strainatate etc. Venus Statiune estivala aflata in extremitatea sud-estica a Romaniei (Judetul Constanta), pe tarmul Marii Negre, la 3-20 m deasupra nivelului marii, la 3 km distanta de orasul Mangalia, caruia ii este integrat din punct de vedere administrativ, si la 41km sud de Municipiul Constanta (resedinta Judetului Constanta). Clima marina cu veri fierbinti (temperatura medie in iulie depaseste 22°C), cand 25-28 de zile dintr-o luna sunt zile insorite (soarele straluceste 10-12 ore pe zi), si cu ierni blande, cu ninsori rare (temperatura medie in ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuala este de 11,2°C, iar volumul anual al precipitatiilor este de 400 mm. Vara , briza este prezenta in tot cursul zilei. Factorii de cura naturala sunt clima marina excitanta, bogata in aerosoli salini si radiatie solara, cu efect stimulator asupra organismului uman, apa de mare clorata, sulfatata, sodica, magneziana si hipotonica (grad de mineralizare: 15,5 gr). Statiunea este atat un loc de petrecere a vacantei cat si un loc de tratament pentru cei bolnavi. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara), stari posttraumatismale (dupa entorse, luxatii si fracturi), anemie secundara, slabiciune, decalcifiere, rahitism, boli ale pielii (psoriazis), dereglari endocrine (hipotiroidie si mixedema), boli ginecologice (hipoovarianism pubertal , sterilitate ovariana). Statiunea dispune de o plaja naturala larga ( care se intinde pe o lungime de 1,2 km intre statiunile Venus si Saturn, si are o latime de 200m). Plaja are un nisip fin si acolo izvorasc ape minerale sulfuroase hipotermale, captate si utilizate pentru dusuri amenajate intr-un spatiu anume. Venus este o statiune relativ noua (1972), eleganta si primitoare, care se remarca prin varietatea si frumusetea arhitecturii hotelurilor si vilelor sale, cat si prin gradul de confort al acestora. Hotelurile de aici au in majoritate cinci etaje si poarta nume feminine (Anca, Brandusa, Corina, Dana, Felicia, Irina, Raluca, Rodica, Sanda, Silvia etc.). Alte patru hoteluri ("Vulturul", "Cocorul", "Pajura", "Egreta" ) impun prin inaltimea lor. Statiunea dispune de un camping, mai multe restaurante, magazine de dulciuri, cafenele, baruri si cluburi de noapte, un cinematograf in aer liber, terenuri de volei, handbal si minigolf, discoteci, un parc de distractii etc. In partea de sud a statiunii exista un pavilion special amenajat pentru cei care urmeaza impachetari cu namol sapropelic si fac bai sulfuroase; tot in partea de sud a statiunii se afla si o importanta crescatorie de cai de rasa. Posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt numeroase: practicarea sporturilor nautice (yahting, wind-surfing,, hidrobiciclete), excursii pentru vizitarea statiunilor de pe litoralul romanesc al Marii Negre, excursii cu vaporul pe Marea Neagra sau pe Canalul Dunare-Marea Neagra, excursii in Delta Dunarii, la vechea cetate a Histriei (secolul VII i.e.n.), la statiunea viticola Murfatlar, la statiunile de pe litoralul bulgaresc al Marii Negre, partide de calarie etc. 67

3. Delta Dunarii Orasul Tulcea, desi nu este situat in Delta, detine institutiile care coordoneaza activitatea economica si turistica din aceasta zona. De asemenea, puteţi descoperi muzee interesante, precum: Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de Etnografie şi Folcor, Muzeul de Artă din Tulcea sau Muzeul de Istorie Naturală.

Delta Dunarii. Un drum pana la Tulcea deschide turistului zeci de variante pentru calatoria in inima Deltei. Cea mai cautata este o plimbare de cateva ore pe canale cu salupa rapida, pentru 30 de euro de persoana. “Rapidele” isi asteapta clientii pe faleza din Tulcea. Traseul trece printr-o suita de mici canale si ghioluri situate in apropiere de Tulcea. Punctul de rezistenta il constituie canalul “Cu barca prin padure”, un ochi de apa care si-a sapat drum printr-o padure de salcii, care lasa turistului impresia ca se plimba printr-o padure scufundata. Cei care isi doresc mai mult, pot opta, pentru inca 10 euro, pentru o vizita la colonia de pasari Purcelu. Cormorani, egrete, starci – sunt toate acolo.

Delta Dunarii. Turistii care isi doresc un sejur de cateva zile pot merge cu vaporul-pasager de la Tulcea, pe bratele Dunarii. In fiecare localitate intalnita exista pensiuni cu preturi de pana la 50 de lei pe

68

noapte, care ofera, optional, plimbari pe canale, mese traditionale de peste si partide de pescuit, in functie de priceperea turistului. Sulina, Sf. Gheorghe, dar si Jurilovca-Gura Portitei sunt optiuni pentru turistii indragostiti de mare, care vor sa cunoasca ceva si din minunile Deltei. Pentru preturi intre 100 si 400 de lei pe noapte, turistii beneficiaza de cazare in hoteluri, vile de vacanta sau pensiuni, avand la dispozitie trei dintre plajele virgine ale litoralului romanesc, dar si posibilitatea de a merge in fiecare zi in Delta pentru activitati specifice.

Ambarcatiune care plimba turistii prin Delta Dunarii. Curiozitati din Delta Chiar daca povestile pescaresti starnesc zambete de neincredere, totusi, cateva curiozitati merita amintite: cel mai mic peste semnalat este un guvid(Knipowitschia cameliae), care a avut o lungime ce nu depasea 3.2 cm si a fost semnalat recent la Portita; cea mai mare stiuca (Esox lucius) pescuita in Delta Dunarii cantarea 18 kg si peste 1 m lungime; cel mai mare crap (Cyprinus carpio) pescuit la Sfantul Gheorghe a avut o greutate de 48,5 kg, iar cel mai mare somn (Silurus glanis) pescuit in Delta Dunarii a atins greutatea de 400 kg; cele mai longevive animale din Delta Dunarii sunt broasca testoasa de uscat (Testudo graeca ibera) si broasca testoasa de apa (Emy obicularis ), care pot atinge cca 120 de ani. 4. Bucovina

Bucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta României. Nu intamplator de altfel, aceasta zona, vestita astazi in intreaga lume, a fost distinsa in anul 1975 cu premiul international “Pomme d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara au fost trecute de UNESCO in lista monumentelor de arta universala. Leagan de veche civilizatie, unde istoria se impleteste cu legenda, Bucovina pastreaza marturii ale prezentei omului din cele mai indepartate vremuri. Cele 96 de morminte de 69

incineratie scoase la lumina laZvoristea, ca si descoperirile arheologice de la Silistea Scheii, Suceava, Bosanci,Probota sau Dolhestii Mari atesta existenta unor asezari traco-getice si dacice bine conturate. Meleagurile bucovinene au fost martorii inchegarii si dezvoltarii in secolul XIV, a statului feudal independent al Moldovei. Asezari precum Baia, Siret,Suceava, Radauti pastreaza pana in zilele noastre constructii (cetati, ctitorii si case domnesti s.a.) din vremea primilor voievozi moldoveni. Alte localitati precum Putna, unde in 1871 festivitatile prilejuite de implinirea a 400 de ani de la zidirea ctitoriei lui Stefan cel mare s-au transformat, cu participarea lui Mihai Eminescu, Mihai Slavici, Ciprian Porumbescu si a altor tineri veniti din toate provinciile istorice romanesti, intr-o impunatoare manifestare a cunostintei de neam si de tara a romanilor de pretutindeni, evoca sugestiv rolul active pe care locuitorii suceveni l-au avut de-a lungul timpului pe scena istoriei. Bucovina este cunoscuta pentru folclor, costume, mobilier, olarit, tapiterii si covoare. Mestersugarii continua traditiile mostenite din generatie in generatie. Masti, costume traditionale, oua vopsite, obiecte din lemn sculptate, broderii si covoare care sunt inca elemente al vietii cotidiene. Prelucrarea lemnului este mult apreciata in Bucovina, unde materialul este din belsug. Lemnul este folosit in special pentru obiecte gospodaresti, ca si pentru construirea caselor. Diferitele parti ale caselor sunt decorate cu sculpturi, ca si stalpii verandei sau poarta curtii. Zestrele includ, in fara de trusoul de textile, cani de lemn sculptate, linguri, butoaie, polonice si vase.

Masca O ocupatie veche pe aceste meleaguri esteolaritul. Sunt bine cunoscute doua ateliere, Radauti, si Marginea, deasemenea Boroaia si Dolhesti care merita mentionate. Olaritul familiei Mogopat in Marginea si cea a familiei Colibaba din Radauti sunt cunoscute in lung si-n lat pentru abilitatile lor. 70

Bucovina este una dintre putinele regiuni unde traditia vopsirii oualor de Pastieste inca practicata. Cele mai mari si mai grele oua sunt transformate in adevarate capodopere cu desene complicate in verde, rosu, albastru, negru si galben. In Bordina, Izvoarele Sucevei, Sucevita, Breaza, Moldova Sulita si Ulma vopsitul oualor este ocupatia de baza a femeilor.

5. Maramures Maramures, parte a Romaniei care se mai supune inca unor legi arhaice, este una din zonele cele mai vizitate din Romania.

Zona Maramuresului are o atat de bogata oferta turistica, incat singurul lucru care nu este disponibil in limitele acesteia este marea. In rest, regiunea acopera totul, de la excursii pe munte si sporturi extreme la turism cultural si religios.

In continuare va vom prezenta principalele atractii turisitice din Maramures:

Bisericile din lemn

Bisericile din Lemn din Maramures sint exemple remarcabile de arhitectura ortodoxa foarte bine conservata cu influente ortodoxe si gotice.

Sunt expresii exceptionale ale mostenirii culturale ale acestei minunate arii muntoase din nordul Romaniei si din acest motiv 8 din aceste biserici au fost incluse in Patrimoniul Mondial Al UNESCO in 1999.

Cele mai cunoscute biserici:

71

Mânastirea Bârsana

Sfantul lacas al Manastirii Barsana apropie, o data mai mult, Valea Izei de Dumnezeu. Trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire; intrarea se face pe sub semetul Turn - clopotnita, dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume. De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn.

Mânastirea Rohia

Printre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă, care atrag admiraţia şi preţuirea vizitatorilor din ţară şi de peste hotare, un loc de frunte îl ocupă şi Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, din „Ţara Lapuşului”, judeţul Maramureş. Aşezată într-un cadru pitoresc, pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar, Mănăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte şi reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic şi natural.

72

Mânastirea Budesti

Situata in localitatea Budesti,jud.Maramures , manastirea Budesti este un schit de calugari aflat in mijlocul padurii de brad in locul numit Rosia.Pentru a ajunge la ea se merge pe drum de tara care porneste din centrul comunei , parcurgand un peisaj "parca rupt din rai".Oriunde te uiti,de-a lungul drumului, vezi padure de brad,izvoare de apa cristalina curgind de-a lungul drumului,dealuri,caprioare si alte anumale salbatice .

Mânastirea Rohita

Manastire de calugari reinfiintata in 1993 cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului" Zi de pelerinaj: 1 octombrie Locatie: sat. Boiereni, component al orasului Tg. Lapus, 13 km sud de Tg. Lapus si 31 km nord de Dej (prin drumul Magoaja – Caseiu – Dej ); Manastirea Boiereni mentionata pentru prima data in sec. XVIII a fost distrusa de generalul Bucov Biserica actuala construita inaite 1989, pe locul celei vechi, din lemn, pe temelie de piatra de preotul Emil Man si de credinciosii satului Boiereni; stavropighie a manastirii Rohia, ctitora a unor case cu paraclis si a chiliilor pentru vietuitori .

Mânastirea Peri

In localitatea Peri, la mica departare de comuna Sapanta, a existat o importanta manastire ctitorie a dinastiei voievodale a Dragosestilor. Mai inainte insa ca Sas Voda si fii sai, Balcu si Drag, sa intemeieze la Peri prima manastire din Maramures, luase fiinta aici o mica sihastrie aflata in grija inaintasilor lui Dragos Voda cu hramul "Sfantul Arhanghel Mihail" protectorul acestei familii. Voievozii Balcu si Drag, nepotii lui Dragos, au daruit manastirii bunuri si terenuri si au ridicat o biserica din piatra iar in 13 august 1391, la cererea lor, manastirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi

Mânastirea Moisei

73

Pe Valea Izvorului Negru, langa Moisei, o manastire cu hramul Sf. Nascatoare de Dumnezeu Maria, a fost fondata la 1672 in prezenta Mitropolitului Transilvaniei Sava Brancovici. Pictura a fost realizata la 1699, azi fiind in cea mai mare parte distrusa. Se pastreaza icoane de valoare la tampla altarului. La 1911 s-a construit o biserica noua si o casa cu 7 incaperi pentru calugari. Hramul acestei biserici este Adormirea prea curatei Vergura Maria sarbatorita la 15 august al fiecarui an.

Valea Vaser si Mocanita

74

75

Construită după Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocăniţa încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original. În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiştii.

Sapanta – Cimitirul Vesel

Faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

76

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, caracterul aparte a acestui cimitir a fost pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire și pe considerația că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viață, mai bună.

Cimitirul își are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraș. Astfel, în 1935, Pătraș a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

77

Muntii Maramuresului

78

Situaţi la est de râul Vişeu şi în partea nord-estică a Ţării Maramureşului, Munţii Maramureşului fac parte din Munţii Carpaţi şi sunt formaţi doar dintr-un şir principal, care merge dinspre nord-vest spre sud-est.

Aceştia formează o barieră naturală între Maramureş şi Bucovina, la est, şi se extind departe, în Ucraina. Aceştia au aproape 100 km lungime, cu o suprafaţă totală de aproape 1,500 km pătraţi. Cel mai înalt vârf este Vârful Farcău (1,957 m).

Valea raului Tisa

Sighetu Marmaţiei Inima Ţării Maramureşului este cu siguranţă Sighetu Marmaţiei, cunoscută local sub numele de Sighet. Oraşul se află chiar lângă graniţa cu Ucraina, la confluenţa râurilor Iza şi Tisa.

Printre principalele atracţii din Sighet, se află Muzeul Maramureşului Sighetu Marmaţiei, Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie şi Arheologie şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. Merită vizitate şi Casa Memorială a lui Elie Wiesel – Muzeul Comunităţii Evreieşti.

79

Lângă centru se află Monumentul Holocaustului, construit în memoria a aproape 38,000 de evrei din Maramureş, ucişi de către tabere de concentrare naziste. Un alt monument memorial pentru cei ucişi la Auschwitz e Monumentul Săpunului, aflat în cimitirul evreiesc. Sinagoga, construită în 1885, într-un stil eclectic moresc, este singura sinagogă, dintre cele 8 ale oraşului, care încă mai este folosită. Încă din 1968, pe 27 decembrie, în fiecare an, se ţine un carnaval de iarnă în Sighet. Inima carnavalului o constituie parada: sute de oameni mascaţi şi costumaţi, căruţe trase de cai în care se cântă colinde, urături (urări de bine pentru anul următor) şi interpretarea pieselor tradiţionale de iarnă: Capra, Ursul şi Viflaimul.

Festivaluri in Maramures

80

Ianuarie - Anul Nou: De pe 31 decembrie până pe 6 ianuarie este perioada în care se strigă urăturile. Pline de umor sunt jocurile numite Capra şi Ursu, în care oameni mascaţi dansează şi strigă versuri comice. - Festivalul de Colinde, Datini şi Obiceiuri de Iarnă la Ucrainieni – Sighetu Marmaţiei.

Martie - Serbările Zăpezii – Borşa: De obicei, acestea au loc în primul week-end din martie; spectacole pe zăpadă, sporturi de iarnă, dans şi voie bună. - Serbarea lenker-ului – Cavnic: Un week-end la începutul lunii martie este dedicat concursurilor desfăşurate pe tema sporturilor de iarnă, muzicii şi dansului.

Aprilie - Udătoriul – Şurdeşti: Ritual agrar vechi, care sărbătoreşte cel mai muncitor sătean (udătoriu’), a cărui selecţie este strictă: împreună cu alţi săteni muncitori, el este observat multă vreme de către un juriu format din bătrâni, înainte de a fi selecţionat.

81

- Câte flori pe Iza-n sus – Dragomireşti: Festival popular, în prima duminică de după Paşte, cu dansuri, cântece şi costume populare.

Mai - Tânjaua de pe Mara – Hoteni. Festival de obiceiuri agrare, din satele Hoteni, Sat Şugatag şi Hărniceşti. Întreaga comunitate, purtând costume populare, se adună pentru a-l sărbători pe cel mai harnic bărbat, cel care şi-a desţelenit prima dată ogorul. El este aşezat pe o tileguţă, acoperită cu covoare din lână colorate şi trasă de mai mulţi tineri. Perechi de tineri cară cele 12 tânje (de obicei, acesta e numărul), decorate cu rămurele, flori, prosoape albe şi panglici colorate. - Armonii de primăvară – Vişeul de Sus: Festival popular şi de literatură, cu o tradiţie de aproape 30 de ani.

- Obiceiuri de primăvară la ucrainieni – Crasna Vişeului, Bistra, Valea Vişeului. - Ruptul Sterpelor, numit şi Sâmbra oilor: Veche tradiţie, prezentă în toate satele din Maramureş. La începutul lui mai, oile sunt grupate în turme şi trimise la stână în munţi, pentru toată vara. Oile fertile sunt separate de cele sterpe ; laptele este cântărit pentru a se stabili cantitatea produselor zilnice care trebuie dată proprietarilor. De aceea această tradiţie se mai numeşte Mulsul măsurii sau Măsurişul laptelui.

Iunie - Jocul Bărbătesc – Petrova: Dansuri tradiţionale pentru bărbaţi, un concurs pentru toboşari, muzică populară şi costume. - Serbările Lăpuşului – Târgu Lăpuş: Unul din cele mai importante festivaluri folclorice din Ţara Lăpuşului: concursuri, artă populară, concerte. - Nu vă uitaţi că-s micuţ – Budeşti: Concurs folcloric pentru ansamblurile pentru copii care concură în dansuri şi cântece. - Festivalul Gulaşului – Ocna Şugatag: Sărbătoare a comunităţii ungare şi a mâncării lor tradiţionale: gulaşul, precum şi concurs de gătit.

Serbările Vişeului – Vişeu de Sus: Evenimente folclorice şi culturale. - Serbările Chioarului – Şomcuta Mare: Paradă de costume tradiţionale, muzică populară şi dans.

82

- Jocul vălenarilor – Văleni: Muzică, dans şi costume tradiţionale. - Sărbătoarea cositului şi a plăcintelor – Mesteacăn: Femeile din satul Mesteacăn concură în gătitul plăcintelor creţe şi în făcut căpiţe de fân. - Sânziene: Pe 24 iunie se celebrează solstiţiul de vară. - Hramul Mănăstirii Bârsana – Bârsana: Pe 30 iunie, de Soborul Sfinţilor Apostoli, are loc un pelerinaj la Mănăstirea Bârsana. - Serbările Cavnicului – Cavnic: In luna august au loc concerte în aer liber, concursuri.

Bucataria locala

Fie ca vin la schi sau pentru a petrece alaturi de prieteni, toti apreciaza bucataria locala. Preparatele de baza raman totusi cele din carne de porc. Nu se stie de ce, dar chiar de ziua blandului Sfant Ignat, satenii sacrifica cate un purcel in fiecare gospodarie - traditie care se respect de generatii. De dupa portile de lemn sculptate de mesterii din Maramures te intampina tot soiul de arome. Carnea se frige in tigai imense, se prajesc jumarile, se face si ciorba acra din carne moale, se amesteca in cazanele cu fasole, se trag carnatii is sfori lungi si se freaca soriciul cu sare grunjoasa. Slanina este taiata mestesugit in "table" lungi si

83

groase care se vor lasa la afumat langa sirurile de carnati si muschi. Bucatele se vor taia marunt si vor fi servite oaspetilor, langa paine proaspat scoasa de la cuptor, cu ceapa rosie sau alba. Satenii deschid masa cu un paharele de palinca sau horinca. Bautura foarte tare care se prepara doar din fructe.

84

FORME DE POLUARE PRODUSA DE TURISM 1.Tipuri de poluare produsa prin turism: a. Poluarea fizica si chimica Sezonalitatea in timp si spatiu a consumului turistic constituie un factor de poluare de foarte mare insemnatate. Prin efectele care au ca sursa consumatorii enumeram degradarea peisajului prin agasarea naturii si monumentelor de arta si aparitia fenomenului inflationist al pretului, datorita cererii excesive. Oferta de servicii turistice de proasta calitate, din pricina suprasolicitarii fizice si psihice a personalului, a comprimarii serviciului aferent fiecarui serviciu turistic constituie efecte de poluare majora cauzate de prestatori. Prin comprimarea timpului liber are loc si o scadere relativa a veniturilor obtinute din servicii suplimentare. 535i84f b. Amenajari turistice Amenajarea turistica necorespunzatoare a teritoriului reprezinta cea mai grava forma de degradare a resurselor turistice de catre turism. Neconcordanta calitativa dintre resurse si dotari comporta 2 situatii:  Dotarea la un nivel inferior de confort a unor zone turistice ce dispun de resurse exceptionale, ofera produse turistice de calitate necorespunzatoare;  Dotari superioare pt resurse inferioare. Nerespectarea corelatiei logice cantitative dintre resurse si dotari prezinta 2 situatii care viruseaza sistemul:  Insuficienta dotariilor in raport cu capacitatea de absorbtie a resurselor, imposibilitatea dotarilor de a satisface fluxul turistic. E cazul amenajarilor partiale in zona manastirilor.  Excesul de amenajare- anumite zone de pe litoral. c. Poluarea aerului Activitatile turistice grupate pe forme de turism pot conduce la reducerea calitatii aerului. Astfel, in sezonul turistic cand circulatia turistica se afla la cote maxime se poate produce poluarea aerului prin gaze de esapament produse de autoturismele turistilor si numarul mare de autocare. Structurile de cazare si alimentatie publica au un consum mai ridicat de energie si deci exista o poluare produsa de centralele termice care deservesc statiuniile turistice. 85

d. Poluarea apei Multe activitati turistice nu se pot derula in lipsa unor resurse de apa mai ales cand este vorba de starea de igiena si calitatea serviciilor turistice oferite.Consumul de apa calculat pentru fiecare turist este destul de ridicat atat in structurile de cazare cat si in cele de alimentatie publica, ca urmare crescand volumul de ape uzate evacuate. Poluarea apelor se produce si prin turismul neorganizat in locuri situate pe malurile apelor, lacurilor sau in perimetrul apelor freatice cu caracter mineral, unde turistii , prin gunoaiele lasate, pot contribui la scaderea calitatii apelor de suprafata sau subterane. In tratamentele balneare pe baza de substante chimice existente in apele minerale, namoluri, diferite proceduri pe baza de plante medicinale utilizate la diverse proceduri medicale duc la eroziunea conductelor, aparatelor si dotarilor medicale. Comportamentul turistilor de a arunca oriunde gunoaiele, cu deosebire in lacuri, rauri curgatoare si ape marine creste concentratia de bacili coliformi care pot provoca diferite afectiuni. Se impune utilizarea cat mai scazuta a detergentiilor cu fosfati , a clorului pentru albirea lenjeriei in structurile de cazare si alimentatie publica. e. Poluarea solului Aceasta forma de poluare afecteaza mai ales prin extinderea amenajarilor turistice si de transport , care determina scoaterea din circuitul forestier si agricol a unor importante suprafete (realizarea de parcari, statii de alimentare cu combustibil). Solurile sunt afectate mai ales de cantitatile de deseuri solide care pot afecta calitatea lor. Un aspect deosebit este dat de exploatarea plajelor care trebuie curatate periodic cu mijloace mecanice specifice pt pastrarea calitatii igienice a nisipului, solurile sunt afectate si de multitudinea de structuri de agrement- partii de schi, terenuri de sport, instalatii de transport pe cabluri etc. f. Poluarea vegetatiei Padurile prin faptul ca reduc poluarea aerului, atenueaza efectul de sera . Vegetatia arbustiva si ierboasa naturala, prin varietatea speciilor componente aduc o mai mare varietate peisajelor naturale. Activitatile turistice pot determina degradarea vegetatiei existente - colecatare lemn de foc pentru picnic, parcare direct pe iarba, ruperea de specii valoroase ca suveniruri, campare haotica a corturilor etc.

86

g. Poluarea faunei Extinderea amenajarilor turistice, circulatia turistica intensa determina reducerea habitatelor naturale pt multe dintre animalele salbatice. Practicacea braconajului, a pescuitului si vanatorii necontrolate poate conduce la scaderea dramatica a efectivelor de fauna salbatica. Comportamentul zgomotos al turistilor are un efect negativ asupra mediului de viata al multor specii de animale. h. Poluarea fonica Activitatile turistice detin mai multe surse care produc zgomote cum sunt cele produse de motoarele de pompare a apei, de lifturile mari de marfa, de instalatiile de aer conditionat, de aparatele frigorifice, de rampele de aprovizionare cu materii prime din structurile de alimentatie publica, de cainii vagabonzi din jurul hotelurilor si a restaurantelor si de comportamentul necivilizat al multor turisti.

2. Poluarea culturala si morala Urbanizarea a determinat un proces de schimbare rapida, iar migrarea spre orase si dezvoltarea ascendenta a lor a dus la dezmembrerea treptata a comunitatilor locale si la distrugerea relatilor sociale existente. Prin posibilitatile de a calatori mai mult a avut loc fenomenul de turistizare a lumii. Prezenta turistilor poate duce la conflicte sociale intre comunitati, la declinul culturii nationale prin comportamentul si exprimarea libertatii in timpul calatoriei a turistului care poate genera consum excesiv de alcool, droguri, distrugerea mediului, atacuri sexuale etc. Vorbind despre oameni in relatiile de turism ne putem referi la 3 categorii de "actori" de turism: A.Turistul a. Primul plan. O prima abordare trebuie facuta despre comportamentul turistului fata de sine insusi.Toate calatoriile turistice dau posibilitatea de a intalni oameni noi, culturi si societati noi si de a cunoaste natura. Un turist poate face eforturi fizice si materiale pentru a cunoaste in primul rand ceea ce este cu adevarat important pentru el, pentru a intelege oamenii si cultura din locurile vizitate, modul lor de viata si gandire. A doua abordare se refera la libertatea turistului.

87

Un turist este liber de indatoririle profesionale sau familiale, poate face ce are chef, poate experimenta deferite aventuri si se simte eliberat de obligatiile morale din viata de zi cu zi. A treia abordare arata faptul ca scopul major al calatoriilor este acela de odihna si de refacere a fortelor psihice. Calatoriile in familie pot fie ajuta la integrarea familiei, fie la dezmembrarea ei, datorita unor conflicte mai vechi. b. Planul secund. Se refera la comportamentul turistului fata de ceilalti turisti. Trebuie sa existe toleranta si respect deoarece categoriile de turisti pot fi asemanatoare, provenind din tari diferite. In timpul calatoriilor este important sa nu ii deranjam pe ceilalti prin comportamentul nostru. c. Planul tert. Se refera la comportamentul fata de localnici si fata de valorile naturale si culturale ale lor. Ei trebuie tratati din perspectiva ca sunt oameni si nu obiecte. Nu se profita de nivelul lor cultural sau de culoarea pielii lor. Trebuie acceptate diferentele de rasa , cultura, educatie si religie. Este deci foarte important sa respectam valoriile importante pt localnici. B. Localnicii Atitudinea lor fata de turisti trebuie sa fie una deschisa, de ospitalitate si nu una ostila. Turistul are dreptul sa fie informat si sa se bucure de diverse servicii la preturi rezonabile. Interesul localnicilor este de a obtine un profit de pe urma turistului, de multe ori valorile culturale locale, devenind valori comerciale. Accesul la valorile culturale ar trebui sa fie liber iar in timpul oricarei calatorii, turistul sa aiba dreptul la asistenta medicala, grupuri sanitare si servicii de calitate. Securitetea turistilor trebuie sa fie asigurata. Turistii au dreptul sa pratice propriile religii si sa se foloseasca de facilitatiile existente in acest sens. Nu se fac discriminari din cauza rasei, a nationalitatii, a sexului sau a convingerilor. Persoanele cu handicap trebuie sa se bucure de aceleasi avantaje ca si cele normale si sa beneficieze de servicii turistice adecvate. Turistul ar trebui sa devina un element esential nu numai pe plan economic, ci si pe plan social si cultural, ma ales pentru dezvoltarea localitatiilor. Localnicii trebuie sa tina cont de valoriile traditionale si sa se impotriveasca comercializarii lor. C. Brokerii Prin broker se intelege acea persoana care se ocupa cu pregatirea calatoriei, cu transportul, cu cazarea si cu sejurul.

88

Din punct de vedere etic, ei trebuie sa ia in consideratie nu numai partea economica, ci si cea culturala, sociala si educationala. Trebuie sa fie asigurate atat conditiile necesare sosirii turistilor, cat si accesul lor la regiunile, localitatile si obiectivele care reprezinta valorile esentiale. De aceea este nevoie de o infrastructura adecvata care sa puna la dispozitie informatii si servicii de calitate. Ei sunt responsabili si de pregatirea si educarea personalului. Cele mai importante obligatii sunt date de :  Asigurarea unor mijloace de transport confortabile si sigure;  Asigurarea unor conditii de igiena si cazare;  Asigurarea sigurantei si protectiei turistului. Ghizii sunt in stransa legatura cu turistii. Ei sunt responsabili nu doar de oferirea informatilor complete si exacte dar si de alegerea celei mai bune forme de prezentare a datelor, in functie de varsta si de nivelul de cultura al turistului. Principala obligatie a personalului din hoteluri, hanuri si campinguri este de a asigura siguranta turistului, confortul, curatenia si linistea din timpul noptii. Trecerea la societatea de consum in tara noastra, de la un sistem de valori la altul, bazat pe alte motivatii a bulversat total sistemul de valori morale existent, ignorandu-se concepte ca: datoria morala, satisfactia morala a muncii si satisfatia profesionala.

Măsuri de protecţie a mediului înconjurător

Protecţia şi conservarea potenţialului turistic se conturează ca o activitate distinctă având probleme specifice care solicită colaborarea specialişti1or din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai în condiţiile asigurării unui cadru juridicoadministrativ de desfăşurare, adecvat, ea impunând organizarea administrativă, resurse economice, un suport legislativ, eficient şi o sustinută activitate de educaţie cetăţenească. Măsurile ce se impun pe linia protecţiei potenţialului turistic şi a prevenirii degradărilor lui urmăresc, în principal, exploatarea ştiinţifică şi raţională a resurselor turistice, astfel încât rata de exploatare a acestora să nu depăşească rata lor de reciclare şi regenerare, iar intensitatea relaţiilor directe sai indirecte a turismului cu factorii de mediu să nu depăşească limitele capacităţii de suport a acestora analizarea relaţiei dintre activitatea de turism şi activităţile economice poluante în vederea prevenirii degradărilor provocate de factori din alte sectoare de activitate prin 89

semnalarea organelor în drept a surselor de poluare şi a acţiunilor nocive asupra resurselor turistice, sensibilizarea unităţilor economice a căror activitate poluantă afectează potenţialul turistic; cunoaşterea aprofondată a problemelor pe care le ridică păstrarea echilibrelor ecosistemelor în plan global teritorial, printr-o analiză temeinică şi o mai bună gestionare ratională a resurselor turistice ale ţării sau pe teritorii mai restranse (judete, zone) în aşa fel încat valorificarea turistică a acestora să fie solutionată în contextul valorificarii tuturor resurselor naturale şi a protecţiei mediului înconjurător. Această corelare se realizează teoretic în cadrul studiilor de amenajare teritorială care devin, astfel, instrumentul principal în mâna organelor de decizie şi documentul de bază în amenajarea stiintifică, ratională şi eficientâ a teritoriului. Una dintre măsurile importante de protejare şi conservare a potenţialului turistic o reprezintă: amenajarea şi organizarea adecvată şi la un nivel superior, a zonelor, traseelor sau obiectivelor turistice. Printre aceste acţiuni sunt necesare organizarea şi exploatarea turistică a parcurilor nationale şi rezervaţiilor naturale cu asigurarea protecţiei şi conservării lor ca şi amenajarea pentru vizitarea şi exploatarea peşterilor, ca obiective turistice de atracţie deosebită, imbogăţind şi diversificând oferta turistică romanească cu noi produse turistice. Dezvoltarea în perspectivă al turismuIui de munte necesită organizarea corespunzătoare a zonelor montane prin cunoaşterea manunţită a tuturor peisajelor şi domeniilor schiabile, a altor resurse care să ofere baza de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, instalare de scări sau cabluri in porţiuni dificile, amenajarea de puncte de privelişte, dotări pentru sporturi de iarnă, conservarea pădurilor, replantări de păduri etc.). O altă grupă de măsuri este legată de reulizarea menajărilor cu caraeter turistic în zone, localităţi şi pe trasee turistice în legătură cu care se impune o echipare turistică adecvată unui turism modern şi ecologic. Protecţia mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic este influenţată în mare măsură şi de constiinţa ecologică a populaţiei şi a1 sentimentului de dragoste şi respectul acestei pentru natura patriei a locurilor istorice şi a monumentelor de artă şi arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susţinută acţiune de educaţie cu privire la mediul şi potentialul turistic, actiune care trebuie să se facă la nivelul întregii naţiuni, prin insuflarea unei atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor. Educatia ecologică pentru ocrotirea naturii şi a potenţialului turistic trebuie facută permanent pentru toate vârstele, dar este important să înceapă din copilarie.

90

Activitatea de educaţie ecologică se poate desfăşura prin conferinţe, expuneri, prin radio şi TV, presa, proiecţii, excursii, asociaţii pentru turism şi ocrotirea naturii etc. .Intrega muncă de educare în materie de ocrotire şi protecţie a mediului şi a potenţiulului turistic este concepută interdisciplinar, ca un proces continuu şi o parte integrantă a educaţiei în general. Ea cuprinde principalele probleme ale protecţiei într-o perspectivă mondială, dar privită regional şi examinează problemele dezvoltării şi creşterii economiei în funcţie de ocrotirea mediului, insistând asupra cooperării locale, regionale, naţionale în rezolvarea tuturor aspectelor de poluare. Analizând toate aspectele privind mediul înconjurător ca potenţial turistic se poate stabili ca protecţia ţi conservarea lui se realizeză în cadrul unei concepţii de ansamblu a dezvoltării economice a ţării, concepţie situată la acelaşi nivel de importante ca şi problemele de dezvoltare generală a economiei.! Protecţia şi conservarea potenţialului turistic şi a mediului se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţa satisfăcătoare, numai în condiţiile asigurării unui cadru de desfăşurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativă, existenţa unor resurse economice, un suport legislativ eficient şi o sustinută activitate de educaţie cetatenească. Pe plan internaţional, tări cu vechi tradiţii turistice adoptă o planificare turistică la nivel naţional fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii. În vederea dezvoltării unui turism durabil, s-au luat în calcul trei obiective principale: – economic – esential în identificarea, valorificarea şi creşterea gradului de exploatare a resurselor turistice; – social- deosebit prin permanentizarea populaţiei, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, susţinerea practicării unor meserii traditionale şi atragerea populaţiei în practica turismului; – ecologic – important pentru evitarea degradării, a poluării mediului şi asigurarea unei exploatări echilibrate şi pe lermen lung a resurselor turistice. Planurile de dezvoltare turistică care au la bază prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, în concordanţă cu tendinţele pieţelor externeşi planuri concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unui trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele şi normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea şi modernizarea structurilor şi serviciilor turistice. 91

Elaborarea prognozelor şi a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele: – conservarea resurselor turistice naturale şi antropice în scopul unei utilizari continue şi în perioada viitoare;. – creşterea nivelului de trai al comunitatilor locale; – mai buna cunoaştere şi conştientizare, atat de populaţia locala, cât şi de vizitatori, a ideii de conservare a mediului. Analizând toate aspectele privind mediul ambient, ca potenţial turistic,se poate stabili ca protecţia şi conservarea Iui se realizează în cadrul unei concepţii de ansamblu a dezvoltării economice a ţării, concepţie situată la acelaşi nvel de importanţă ca şi problemele de dezvoltare generală a economiei.

92