G. Boroi - NCPC Comentat Vol I

Nou! Cod de procedură civilă Comentariu pe articole

Voi. I.Art. 1-526 Gabriel Boroi Octavia Spineanu-Matei Andreia Constanda Carmen Negri lă Veronica Dănăilă

r

Delia Narcisa Theohari Gabriela Răducan Dumitru Marcel Gavriş Flavius George Păncescu Marius Eftîmie

2 0 Î3

Noul Cod de procedură civilă Comentariu pe articole

C o p y r ig h t © 2 0 1 3 E d it u r a H a m a n g iu S R L E d itu ră a c r e d it a t ă C N C S - C o n s iliu l N a ţ io n a l a l C e r c e t ă r ii Ş t iin ţ ific e T o a t e d r e p t u r ile re z e r v a te E d it u r ii H a m a n g iu

N ic io p a r t e d in a c e a s t a lu c r a r e n u p o a t e ti c o p ia t ă fă ră a c o r d u l s c r is a l E d it u r ii H a m a n g iu

D e s c r ie r e a C4P a B ib lio t e c ii N a ţ io n a le a R o m â n ie i N o u l C o d d e p r o c e d u r ă c iv ilă : c o m e n t a r iu p e a r t ic o le / G a b r ie l B o r o i, O c t a v ia S p in e a n u - M a t e i, A n d r e ia L ia n a C o n s t â n d a , ... - B u c u r e ş t i : E d it u r a H a m a n g iu . 2 0 1 3 2 v o i, IS B N g e n e r a l 9 7 8 - 6 0 6 - 5 2 2 - 8 S 4 - 2 V o i. 1 - In d e x . - IS B N 9 7 8 - 6 0 6 - 6 7 8 - 5 7 6 - 1 V o i. 2 - In d e x . • IS B N 9 7 8 - 6 0 6 - 6 7 8 - 5 7 7 - 8

I. B o r o i, G a b r ie l II. S p in e a n u - M a t e i, O c t a v ia III. C o n s t a n d a , A n d r e ia

3 4 7 {4 9 8 )(0 9 4 )

E d it u r a H a m a n g iu :

V â n z ă ri:

B u c u r a $ ti, Str. C o l. P o p e ia

0 2 1 .3 3 6 .0 1 .2 5

nr, 3 6 , s e c t o r 5

0 3 1 .4 2 S .4 2 .2 4

O .P . 5 , C .P .9 1

0 7 8 8 .6 7 3 .2 0 9

T e l./ F a x :

E -m a il:

0 2 1 .S 3 6 .0 4 .4 3

r e d a c t ie @ h a m a r g iu .r o

0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 0

d is t r ib u t ie @ h a m a n g iu .r o

0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 1

C u p r in s

A rt. T itlu l prelim inar. D o m en iu l de reglem entare al C o d u lu i de procedură civilă şi p rin cip iile fu n d am e n tale ale procesului c iv il_________________________ 1*28 Capitolul I. D om eniul de reglem entare al Codului de procedură c iv ilă ______________ 1-4 Capitolul II. Principiile fundam entale a le procesului c iv il_________________________ 5-23 Capitolul IM. Aplicarea legii de procedură c iv ilă ______

______ ______ 24-28

C A R TE A I. D ISPO ZIŢII G E N E R A LE _____________________________________________ 29-191 T itlu l I. A cţiu n ea c iv ilă _______________________________________________________ 29-40 T itlu l II. Participanţii la procesul c iv il__________________________________________ 41-93 Capitolul I. ju decătorul. In co m p atib ilitate a____________________________________ 41-54 Capitolul II. Părţile____________________________________________________________ S5-91 Secţiunea J . Folosinţa ş i exerciţiul drepturilor procedurale_______________________ 56-58 Secţiunea a 2-a. Persoanele care su n t îm preuna reclam ante sau p â râ te __________59-60 Secţiunea a 3-a. A lte persoane core p o t lu a porte la ju d e c a tă ____________________61-79 §1. Intervenţia voluntară _____________________________________________________ 61-67 §2. Intervenţia fo rţa ţi_________________________________________________________68-79 I. Chem area în judecată a altei persoane

68-71

II. Chem area în g a ra n ţie ______________________________________________________ 72-74 III. Arătarea titularului dreptului_______________________________________________ 75-77 IV. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor perso an e____________________ 78-79 Secţiunea o 4-a. Reprezentarea p ă rţilo r în ju d e c a ta _____________________________80-89 §1. Dispoziţii generale_________________________________________________________ 80-82 §2. Dispoziţii speciale privind reprezentarea co n v e n ţio n a lă _____________________ 83-89 Secţiunea a 5-a. A sistenţa ju d icia ră _____________________________________________90-91 Capitolul III. Participarea M inisterului Public în procesul civil ____________________92-93 T itlu l III. Com p eten ţa in stan ţelo r ju d e c ă to re ş ti______________________________ 94-147 Capitolul I. Com petenţa m aterială____________________________________________ 94*106 Secţiunea 1. Com petenţa dupâ m a terie ţ i valoare_______________________________94-97 Secţiunea a 2-a. D eterm inorea com petenţei după valoarea obiectului cererii introductive de in s ta n ţă ___________________________________________ 98-106 Capitolul II. Com petenţa te r ito ria li__________________________________________ 107-121 Capitolul III. Dispoziţii soeciale

122-128

VII

Cu

p r in s

Capitolul IV. Incidente procedurale privitoare la com petenţa instanţei.

129-147

Secţiunea 1. N ecom petenţa ş i conflictele de com petenţa____________

129-137

Secţiunea o 2-a. Litispendenţa ş i conexitatea________________________

138-139

Secţiu nea a 3-a. Stram utarea proceselor. D elegarea instanţei^

140-147

T itlu l IV. A ctele d e p ro c e d u ră _____________________________

148*179

Capitolul I. Form a cererilor_______ __

148-152

Capitolul li. Citarea şi com unicarea actelor de p ro ce d u ri.

153-173

Capitolul III. Nulitatea actelor de procedura

174-179

T itlu l V. Term enele p ro c e d u ra le ______________________

180-186

T itlu l V I. A m e n zi ju d icia re şi despăgubiri.

187-191

C A R TE A A II-A . P R O C ED U R A CO N TEN CIO ASA ,

.192-526

T itlu l I. Procedura în faţa prim ei in s ta n ţe ___

.192-455

Capitolul I. Sesizarea instanţei de judecată

192-210

Secţiunea 1. D isp o ziţii g e n era le_____________

192-193

Secţiu nea a 2-a. Cererea de chem are în jud ecata

194-204

Secţiunea a 3-a. întâm pinarea_________________

205-208

Secţiunea a 4-a. Cererea reconvenţionalâ

209-210

Capitolul II. Ju d e ca ta ___________________

.211-405

Secţiunea 1. D isp o ziţii g e n era le_______

211-236

Secţiunea a 2-a. Cercetarea p rocesului.

237-388

Subsecţiunea 1. Dispoziţii c o m u n e ___

237-244

Subsecţiunea a 2-a. Excepţiile procesuale

245-248

Subsecţiunea a 3-a. Probele____________

249-365

§1. Dispoziţii generale__________________

249-264

§2. Dovada cu în s c r is u r i________________

265-308

I. Dispoziţii g e n e ra le ___________________

265-268

II. înscrisul autentic

269-271

III. înscrisul sub sem nătură privată__________________________________

272-281

IV. înscrisurile pe suport in fo rm a tic_________________________________

282-284

V. Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau su b sem nătură p riv a tă ________________________________________________________

285-287

VI. înscrisurile recognitive sau reînn oitoare__________________________

288

VII. Regim ul altor în scrisu ri_________________________________________

289-291

VIII. Adm inistrarea probei cu înscrisuri.

292-300

IX. Verificarea în s c ris u rilo r__________

301-308

§3. Proba cu m artori_________________

309-326

I. A dm isibilitatea probei cu m artori

309-310

II. Adm inistrarea probei cu m artori

311-326

VIII

Cu

p r in s

§4. P re z u m ţiile _________________

327-329

§5. E xp e rtiza ____________________

330-340

§6. M ijloacele m ateriale de probă

341-344

§7. Cercetarea ta faţa lo c u lu i____

34S-347

§8. M ă rtu ris ire a ________________

348-358

I. Adm isibilitatea probei

348-350

II. In te ro g a to riu l______

351-358

§9. Asigurarea p ro b e lo r__________________________________

359-365

Subsecţiunea a 4-a. A dm inistrarea probelor de către avocaţi sau consilieri ju r id ic i__________________________________

.366*388

Secţiunea a 3-a. D ezbaterea în fo n d a procesului

389-394

Secţiunea a 4-a. D eliberarea ş i pronunţoreo hotârorii

395*405

Capitolul III. U nele incidente procedurale___________

406-423

Secţiunea 1 Renunţarea la ju d e ca ta ________________

406-407

Secţiunea a 2-a. Renunţarea Io d rep tu l pretins

408-410

Secţiunea a S-a. Suspendarea p ro ce su lu i_____

411-415

Secţiunea a 4-a. Perim area cererii____________

416-423

Capitolul IV, H otărârile judecătoreşti_________

.424-455

Secţiunea 1. D ispoziţii g e n era le______________

424-435

§1. Denum irea, întocm irea şi com unicarea hotărârii

424-428

§2. Efectele hotărârii judecătoreşti________________

429-435

Secţiunea a 2-a. H otărârile d a te în baza recunoaşterii p re te n ţiilo r____

436-437

Secţiunea a 3-a. H otărârea prin care se încuviinţează învoiala părţifor_

438-441

Secţiunea a 4-a. îndreptarea, lăm urirea ş i com pietorea h o tă râ rii_____

442*447

Secţiunea a S-a. Executarea p ro v izo rie ________ ___ ___________

448-450

Secţiunea a 6-a. Cheltuielile de ju d e c a t ă ___________________________

451-455

T itlu l II. C ă ile de atac

456-S13

Capitolul I. Dispoziţii generale

456-465

Capitolul II. Apelul

466-482

Capitolul III. C ăile extraordinare de atac.

.483-513

Secţiunea 1. R e c u rs u l_________________

483-502

Secţiunea a 2-a. Contestaţia în anulare

503-508

Secţiunea a 3-a. Revizuirea___________

509-513

T itlu l III. D isp o ziţii p rivin d asigurarea unei practici ju d icia re unitare

.514-521

Capitolul I. Recursul în interesul legii

514-S18

Capitolul II. Sesizarea în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de d re p t_________________________________________

519-521

T itlu l IV. C o ntestaţia p rivin d tergiversarea procesului

522-526 IX

Titlul preliminar. Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă şi principiile fundamentale ale procesului civil Capitolul I. Dom eniul de reglem entare al Codului de procedură civilă A ri» I . O b iectu l şi scop u l C odului de procedură civ ila. (1) Codul de procedură civilă, denum it în continuare cod ul , stabileşte regulile de com petenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii ju stiţiei în m aterie civilă. (2) în înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundam en­ tale, a drepturilor şi intereselor legitim e ale persoanelor fizice şl persoanelor ju ri­ dice, aplicarea legii fi garantarea suprem aţiei acesteia. C O M E N T A R IU 1. N oul Cod d e procedură civilă - necesitatea ad o p tării şi intrarea sa în vigo are. Integrarea Rom âniei în Uniunea Europeană, ce a declanşat întrepătrunderea un or sis­ tem e d e drept diferite, precum şi noile realităţi so ciale şi econom ice existente în plan intern şi extern au determ inat necesitatea corelării ş i transform ării leg isla ţiei rom âne pentru a corespunde exigenţelor actuale. în acest context, prin Legea nr. 287/2009w a fost adoptat noul Cod civil, iar condiţio­ narea reciprocă d e esenţa din tre norm o d e drept substanţial ş i norm a de d rep t fo rm a i a im pus crearea unui nou instrum ent ju rid ic care să asigure valorificarea corespunzătoare a acestuia pe cale procesuală. Astfel, noul Cod de procedură civilă a fost adoptat prin Legea nr. 1 3 4 /2 0 1 $ 2\ m odi­ ficată prin Legea nr. 76/2012m privind punerea sa în aplicare, Legea nr. 206/2012 pen­ tru aprobarea O.U.G. nr. 44/2012 privind m odificarea art. 81 din Legea nr. 76/20121*1 şi O.U.G. nr; 4/2013 privind m odificarea Legii nr. 76/2012 şi a altor acte norm ative151, şi a intrat în vigoare în data de 1 5 fe b ru a rie 2013, înlocuind reglem entarea anterioară repre­ zentată de Codul de procedură civilă din 1865. Potrivit expunerii de m otive form ulate la legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, acesta a m odificat radical concepţia d e ansam blu asupra m ateriei, dispoziţiile sale urm ărind să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul ju stiţiab ililo rla m ijloace şi form e procedurale m ai sim ple, dar şi accelerarea procedurii, inclusiv "■ Publicată în M . O f. nr. 5 1 1 din 2 4 iulie 2 0 0 9 ţi re p u b licată în M Of. nr. SOS din 13 iu lie 2011. Ul Publicată în M . O f. nr. 4 8 5 din Î S iulie 2 0 1 0 I3' Publicată în M . O f. nr. 3 6 S din 3 0 m ai 2012.

$ i

re p u b licată în M Of. nr. 545 din d dta d e 3 a u gu st 2012.

Publicată în M . O f. nr. 7 6 2 din 1 3 n o ie m b rie 2012. |8‘ Publicată tn M .O f. nr. 6 8 din 31 Ian u arie 2013. O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s E f t im ie

1

A rt.l

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L O i f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P U U F U N D A M E N T A L E

în fd 2a e x e cu tirii silite. In egală m ăsură, noul Cod d e procedură civilă a urm ărit să cores­ pundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând d in Convenţia pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam entale şi din cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a D repturilor O m ului. Dintre so luţiile legislative instituite prin noul Cod de procedură civilă se im pune rem arcarea, cu titlu exem plificativ, a reglem entării exprese a principiilor fundam entale a le procesului civil, a reconfigurării com petenţei m ateriale a instanţelor judecătoreşti, a adaptării procedurii de citare şi com unicare a actelor de procedură la noile realităţi socio-econom ice, d a r şi a celo r din dom eniul tehnologiei inform aţiei, a prevederii unei proceduri de verificare şi regularizare a cererii de chem are în judecată în vederea disci­ plinării procesului, a revizuirii dispoziţiilor referitoare la căile de atac, apelul reprezen­ tând singura cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, a instituirii posibilităţii sesizării în altei Curţi d e Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de d re p t precum şi a celei de prom ovare a unei contestaţii privind tergiversarea procesului, a reform ării substanţiale a m ateriei executării silite şi a introducerii unor proceduri speciale noi (de pilda, procedura evacuării d in im obilele deţi­ nute sau ocupate fără drept ori procedura privitoare la soluţionarea cererilo r de valoare redusă). Reglem entarea noului Cod de procedură civilă a avut ca finalitate asigurarea so lu ­ ţionării într-un term en optim şi previzibil a cauzelor, precum şi a prem iselor executării prom pte şi efective a titlu rilo r executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, după caz, recunoscute ca atare de lege. 2. O b ie ctu l d e reglem entare al codului. Noul Cod de procedură civilă constituie un ansam blu com plex d e norm e ju rid ice prin care su n t reglem entate am bele fa z e ale p ro ­ cesu lui c iv il Ju d e c a ta ş i executarea silită, în sco p u l înfăptuirii ju stiţiei în m aterie civilă. S e im pune m enţionarea aspectului ca nu orice proces civii parcurge atât faza ju d e că ­ ţii, cât şi pe aceea a executării silite, existând posibilitatea ca hotărârea judecătorească obţinută în urm a epuizării prim ei faze sa fie executată d in iniţiativă pro p rie de către debi­ tor, fără a fi necesar concursul organelor de executare silită, sau ca hotărârea respectivă să n u conţină dispoziţii susceptibile d e aducere Io îndeplinire p e cale de executare silită. Totodată, beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti are posibilitatea să renunţe la valori­ fica re a drepturilor recunoscute în cuprinsul acesteia, nedem arând procedura executării silite îm potriva debitorului său. Ca atare, obiectul noului Cod de procedură civilă este reprezentat de totalitatea nor• m e lo r ju rid ice care stabilesc co d ru l ş i regulile p rivin d desfăşurarea ce lo r două fa z e ale p rocesu lu i civil, putând fi divizate, în consecinţă, în norm e d e procedură contencioasă şi necontencioasă, pe de o parte, şi în n o rm e d e executare silită, pe de altă parte. Pornind de la prescripţiile prim ului alineat al articolului analizat, în care se prevede faptul că acest a ct norm ativ stabileşte regulile d e com petenţă şi d e ju decare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, codul a r im pune clasificarea norm elor d e procedura civilă, după obiectul reglem entării, în n o rm e de com petenţă, norm e de procedură propriu-zise ş i n o rm e de executare silită, o atare enum erare fiind însă incom pletă în lipsa adiţionării norm elor de organizare ju d e c ă ­ torească, care se regăsesc în cuprinsul său (spre exem plu, norm ele vizând com punerea şi constituirea com pletului de judecată).

2

D e ilA N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T l U L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt.2

3. în fip tu ire a ju stiţie i - se rviciu d e in tere s p u b lic. Scopul reglem entării noului Cod de procedură civilă îl constituie înfăptuirea ju stiţiei prin interm ediul instanţelor ju d e­ cătoreşti, acestea îndeplinind un serviciu public. Astfel, în dem ersul lor legal, instanţele judecătoreşti asigură respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundam entale, a drepturilor şi Intereselor legitim e ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea suprem aţiei acesteia. A r i , 2 . A p licab ilitatea g en erală a C od ulu i de procedură civ ilă. (1) D ispozi­ ţiile prezentului cod constituie procedura de drept com un în m aterie civilă. (2) D e asem enea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte m aterii, în m ăsura în care legile care le reglem entează nu cuprind dispoziţii contrare.

C O M E N T A R IU 1. Procedura d e d re p t com un în m aterie c iv ilă . Noul Cod de procedură civilă este un act norm ativ com plex, de aplicabilitate generală, caracter exprim at su b form a a două reguli prevăzute în cuprinsul articolului analizat. Astfel, în prim ul rând, noul Cod de procedură civilă reprezintă procedura de drept com un în m aterie civilă. Prin urm are, ori de câte ori o lege specială în m aterie civilă nu prevede norm e derogatorii proprii de la dispoziţiile prezentului cod în privinţa procedurii de soluţionare şi de executare silită a raporturilor ju rid ice pe care le reglem entează, se va recurge, în co n se­ cinţă, la norm ele corespunzătoare din cadrul acestuia. Caracterul de drept com un stabifit prin art. 2 alin. (1) N CPC ab so lvă legile speciale în m aterie civilă de obligativitatea stipulârii în cuprinsul lor a unor norm e d e trim itere la dispoziţiile codului pentru regulile de procedură de la care nu au derogat. Cu titlu exem plificativ, Legea nr. 221/2009 privind condam nările cu caracter politic şi m ăsurile adm inistrative asim ilate acestora, pronunţate în perioada 6 m artie 1945*22 decem brie 1989, nu prevede în mod expres că dispoziţiile sale s-ar com plini cu cele ale Codului de procedură civilă, însă, dat fiind caracterul de drept com un al codului, nor­ m ele sale se vo r aplica la judecata acţiunilor prom ovate în tem eiul acestei legi speciale, în com pletarea dispoziţiilor sale cu caracter derogatoriu. Pentru elim inarea oricăror posibile riscuri de interpretare incorectă sau neunitară, unele fegi speciale a u prevăzut totuşi în m o d expres com pletarea n o rm elo r lo r cu cele ale Codului de proced ura civila, accentuându-i astfel caracterul de drept com un. Spre exem ­ plu, potrivit art. 129 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului, dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor pri­ vin d stabilirea m ăsurilor de protecţie specială se com pletează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă. Există legi speciale care în cuprinsul lor fac trim itere n u m a i la anum ite d ispoziţii ale Codului de proced ura civila, iar nu la acest act norm ativ în ansam blul sau, în cazul m en­ ţio nat instituindu-se de fapt derogări de la aplicabilitatea generală a codului, fiind pre­ scrise lim itări prin reglem entarea legii speciale, ch iar dacă norm ele de trim itere se regă­ sesc în cuprinsul codului. Astfel, în conform itate cu art. 74 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de

Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e f t im ie

3

A rt.2

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L O i f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P U U F U N D A M E N T A L E

în cred in ţare a copilului în vederea adopţiei ţi cererile d e încuviinţare a adopţiei $e judecă în prim ă instanţă potrivit regulilor prevăzute de dispoziţiile generale privitoare la proce­ durile necontencioase din Codul d e procedură c iv ili, cu excepţiile prevăzute de această lege. Prin urm are, în lipsa acestor prevederi legale derogatorii, Codul de procedură civilă, ca drept com un, s-ar fi aplicat oricum în com pletarea dispoziţiilor legii speciale, însă nor­ m ele ju rid ice care şi-ar fi găsit aplicabilitatea ar fi fost cele ale procedurii contencioase, iar nu cele care reglem entează procedura necontencioasă. S e im pune sublinierea asp ectului că inclusiv co d u l este a lcă tu it d in n o rm e generale, cu caracter d e drept com un, şi norm e speciale, derogatorii de la prim ele. Astfel, pro­ cedura necontencioasă se com pletează cu norm ele procedurii contencioase, potrivit art. 536 alin. (1) NCPC. De asem enea, procedurile co nten cio ase sp eciale se com pletează cu norm ele procedurii contencioase generale. Totodată, inclusiv în cadrul procedurii contencioase se regăsesc norm e cu caracter general şi norm e cu caracter special. Spre exem plu, dispoziţiile generale ale judecaţii în prim ă instanţă se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei, potrivit art. 236 N C P C etapa scrisă şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii fiind reglem entate d e norm e proprii. 2. A p licab ilitate a C o d u lu i de procedură civilă în alte m aterii. în al doilea rând, în afara caracterului de procedură de drept com un în m aterie civilă, cod u l este aplicabil ş i în a lte m aterii, în m ăsura în care legile care le reglem entează n u cu p rin d d ispoziţii contrare. Cu titlu exem plifica tiv, în conform itate cu art. 47 din O. G . nr. 2/2001 privind regi­ mul ju rid ic al contravenţiilor, dispoziţiile acestei ordonanţe se com pletează cu dispoziţiile C odului de procedură civilă. Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă reiese cu evidenţă din preve­ derile art. 2 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, Codul de procedură fis c a li constituie procedura de drept com un pentru adm inistrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sum e datorate bugetului general consolidat, în să , unde acest cod nu dispune, se vo r aplica prevederile Codului de procedură civilă. De asem enea, potrivit art. 28 alin. {1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului adm i­ nistrativ, dispoziţiile acestei legi se com pletează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale C odului de procedură civilă, în m ăsura în care nu sunt incom patibile cu specificul rapor­ tu rilo r de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătăm ate în drepturile sau interesele lor legitim e, pe de altă parte. Noul Cod d e procedură civilă se va aplica şi în m aterie p e n a li, pentru aspecte nereg le m e n tate în mod expres de Codul de procedură penală. Astfel, acţiunea civilă în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor provocate prin infracţiune şi se soluţionează potrivit norm elor de drept m aterial şi pro­ cesual civil, în m ăsura în care nu există dispoziţii derogatorii în această privinţă în Codul d e procedură penală. Spre exem plu, un m artor propus în dovedirea laturii civile a procesului penal sub aspectul prejudiciului suferit de partea civilă va fi audiat cu respectarea disp oziţiilor insti­ tuite d e Codul de p ro ce d u ri civilă, iar nu a celor existente în Codul d e procedură penală. Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) N CPC, nu pot fi m artori rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, soţul, fostul soţ, logodnicul sau concubinul, cei aflaţi în duşm ănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi, persoanele puse su b interdicţie judecăto­

4

D e ilA N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T T W L P R E L IM IN A R . D O M E N IU L D E REG LEM EN TA R E ? l PR IN C IP IILE FU N D A M EN TA LE

A rt. 3

rească, cei condam naţi pentru m ărturie m incinoasă. în conform itate cu art. 80 alin. ( 1 ) C. proc. pen., soţul şi rudele apropiate111 ale învinuitului sau inculpatului nu sunt o b li' gate să depună ca m artori, existând dispoziţii restrictive în cadrul art. 79 C. proc. pen. şi pentru persoanele obligate să păstreze secretul profesional. Ca atare, m artorul propus în dovedirea laturii civile a procesului penal su b aspectul prejudiciului suferit de par­ tea civilă nu a r putea avea calitatea d e concubin al acesteia, în lipsa acordului părţilor, prin raportare la art. 3 1 S alin. (1) pct. 2 NCPC, aplicabile cu întâietate faţă de dispoziţiile corespunzătoare din Codul de procedură penală, ce nu stabilesc o atare interdicţie în audiere.

,\rl. 3 . A plicarea prioritară a tratatelor in tern aţio n ale privitoare la dreptu­ rile om u lu i. (1) în m ateriile reglem entate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor v o r fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, D eclaraţia U niversală a D repturilor O m ului, cu pactele şi cu cele­ lalte tratate la care Rom ânia este parte. (2) D acă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare Ia drepturile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi prezentul cod, au pri­ oritate reglem entările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii m ai favorabile. C O M E N T A R IU 1. Interpretarea şi ap licarea C o d u lu i d e p ro c e d u ri civifă în concordanţă cu C o n stitu ­ ţia şi cu reglem entările internaţionale 1.1. P rin c ip iu l su p re m a ţie i C onstitu ţiei. D ispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod d e procedură civilă v o r fi interpretate ş i aplicate, în p rim u l rând, în concordanţă cu Constituţia. Constituţia Rom âniei este legea suprem ă a sta tu lu i rom ân care conţine norm e ju ri­ dice vizând principiile generale de organizare statala, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundam entale a le cetăţenilor, autorităţile publice, econom ia şi finanţele publice, Curtea Constituţională, integrarea e u ro a tlan ticl, precum şi revizuirea acesteia. în cadrul sistem ului legislativ, Constituţia ocupă o poziţie dom inantă, suprem aţia sa asigurându-i autoritate în raport de celelalte acte norm ative, drept consecinţă a regle­ m entării unor relaţii sociale cu caracter fundam ental. Legea suprem ă reprezintă un punct de plecare pentru toate celelalte acte norm ative, care dezvoltă prevederile sale şi care trebuie să fie în consonanţă cu litera şi spiritul acesteia. 1.2. O b lig a tivita te a d e ciziilo r C u rţii C o n stitu ţio n a le . în acest context, se im pune m enţionarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale su n t general oblig a to rii şi au putere num ai pen­ tru viitor. în interpretarea acestei dispoziţii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa astfel: „Puterea de lucru ju d e cat ce în so ţe şte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu num ai dispozitivului, ci şi co nsiderentelor pe care ll! N o ţiu n ea d e „ ru d e a p ro p ia te " e ste stab ilită în a rt. 1 4 9 a lin . (1 ) C. pen,, aceasta d e se m n â n d a sce n d e n ţii şl d e sce n d e n ţii, fraţii si surorile, c o p iii a ce sto ra , p re cu m şi p e rso a n e le d e v e n ite p rin în fie re , p o triv it le gii, astfel d e rude. O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s E f t im ie

A rt. 3

T U IU L P R E L I M I N A R . D O M E N I U L D C f t E G L E M ţ N T A R E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

se sp rijină acesta. Astfel, atât considerentele, c â t ş i d isp o zitivu l d eciziilo r C u rţii Constitu­ ţionale su n t general obligatorii, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se im pun cu aceeaşi forţă tu tu ro r subiectelor de dreptu[1). M ai m ult, într-o decizie relativ recentă, Curtea Constituţională a reţinut ca „nicio altă autoritate publică, fie ea şi instanţă judecătorească, nu poate contesta considerentele d e principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind obligată să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor acesteia fiind o com ponentă esen­ ţială a statului de d re p t"l2f. în raport de norm ele ju rid ice m enţionate, precum şi de cele reţinute de Curtea Constituţională în precedent, s-ar im pune concluzia că nu num ai prevederile constitu­ ţionale trebuie luate în considerare la interpretarea şi aplicarea norm elor noului Cod de procedură civilă, ci şi deciziile Curţii Constituţionale ce vo r fi pronunţate în exam inarea constituţionalităţii respectivelor prevederi, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi din perspectiva considerentelor care-l explică. A preciem însă că soluţia cuprinsă în ultim a teză m enţionată ar trebui nuanţată, urm ând a fi stabilită în contextul aprecierii Curţii Constituţionale drept autoritate de ju risd icţie constituţională şi în cel al lim itării com petenţei sale la asigurarea controlului constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulam entelor Parlam entului şi a ordo n anţelo r G uvernului, aceasta având dreptul de a se pronunţa num ai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fo st sesizată, fără a putea m odifica sau com pleta prevederile supuse controlului [art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea n r 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată]. în consecinţă, apreciem că au caracter obligatoriu considerentele deciziilor Curţii Constituţionale în m ăsura în care explică dispozitivul şi statuează exclusiv asupra concordanţei dispoziţiei legale analizate cu legea suprem ă, iar nu şi în ipoteza în care conţin o interpretare proprie în afara acestui cadru. 1.3. D e cla ra ţia U n ive rsa la a D re p tu rilo r O m ului. Totodată, dispoziţiile privind drep­ turile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod d e procedură civilă vo r fi interpre­ tate ş i aplicate în concordanţă cu D eclaraţia U niversală o D reptu rilo r Om ului. D e altfel, potrivit art. 20 alin, (1) din Constituţia Rom âniei, ch iar dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vo r fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu D ecla­ raţia Universala a D repturilor O m ului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Rom ânia este parte. Declaraţia Universală a D repturilor O m ului a fost adoptată la data de 10 decem brie 1943 de Adunarea G enerală a O rganizaţiei N aţiunilor Unite şi reprezintă un instrum ent internaţional universal, neconstituind însă un tratat. Potrivit art. 30 din Declaraţie, nicio dispoziţie a acesteia nu poate fi interpretată ca im plicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vre o activitate sau d e a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în cuprinsul său. Cu relevanţă în planul dreptului procesual civil, este de rem arcat conţinutul art. 10 din Declaraţie referitor la dreptul la un proces echitabil, potrivit căruia o rice persoană

" 'C .C ., D ec. nr. 7 27 /2 01 2. C .C ., D ec. nr. 1039/2012.

6

D e ilA N A fK IS A TneOHAftl / M A R tV S SFT IM ie

T l T W L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 3

are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în m od echitabil şi public de către un tribu­ nal independent şi im parţial c a re v a hotărî asupra drepturilor şi o b ligaţiilor sale. 1.4. P a ctele ş i tra ta te le in te rn a ţio n a le . De asem enea, interpretarea şi aplicarea dis­ poziţiilor privind drepturile şi libertăţile persoanelor existente în noul Cod de procedură civilă se va face în concordanţa cu pactele şi tratatele internaţionale. Pactele şî tratatele constituie înţelegeri scrise încheiate între două sau mai m ulte state, în vederea determ inării, într-un anum it dom eniu, a dreptu rilor şi a o b ligaţiilor părţilo r contractante sau în scopul stabilirii unor norm e juridice. în acest context, Rom ânia a sem nat şi a ratificat m ajoritatea acordurilor europene vizând drepturile şi libertăţile persoanelor. Cu titlu exem plificativ, în anul 1974, Rom ânia a ratificat P a ctu l intern a ţion al cu p ri­ vire la drepturile civile ş i politice, precum şi P a ctu l internaţional cu p rivire Io drepturile econom ice, so ciale ş i culturale, în pream bulul lor com un dispunându-se, printre altele, că statele contractante recunosc, în conform itate cu Declaraţia Universală a Drepturilor O m ului, idealul fiinţei um ane libere, ce nu poate fi realizat decât prin crearea condiţiilor care să perm ită fiecăruia să se bucure de drepturile sale econom ice, so ciale şi culturale, ca şi d e drepturile civile şi politice. în cadrul art. 14 din P a ctu l internaţion al c u p rivire la drepturile civile ş i politice, speci­ ficat în precedent, su n t cuprinse prevederi procedurale civile, după cum urm ează: a) toţi oam enii su n t egali în faţa tribu nalelo r şi curţilor de justiţie; b) o rice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie exam in atîn m od echitabil şi public d e către un tribunal com petent, independent şi im parţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra tem einiciei oricărei învinuiri penale îndreptate îm potriva ei, fie asu­ pra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil; c) şedinţa d e judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a d e s­ făşurării ei, fie în interesul bunelor m oravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate dem ocratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale p ărţilor în cauză o cer, fie în m ăsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca abso lu t necesar, când, datorită circum stanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; d) cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în m aterie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile când interesul m inorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende m atrim oniale ori la tutela copiilor. De asem enea, Rom ânia a ratificat o serie de convenţii internaţionale p rivitoore la drepturile ş i libertăţile om ului, precum Convenţia internaţională privind elim inarea tutu­ ror form elo r d e discrim inare rasială (adoptată în 1965, ratificată de Rom ânia în 1969), Convenţia privind lupta îm potriva discrim inării în dom eniul învăţăm ântului (adoptată în 1960, ratificată de Rom ânia în 1964), Convenţia îm potriva torturii şi a altor pedepse ori tratam ente crude, inum ane sau degradante (adoptată în 1987, ratificată de Rom ânia în 1990), Convenţia cu privire la drepturile copilului (adoptată în 1989, ratificată de Rom â­ nia în 1990) etc. Este de m enţionat, în acest context, că art. 252 alin. (2) N CPC prevede faptul că tra­ tatele, convenţiile ş i acordurile internaţionale aplicabile în Rom ânia, care nu su n t inte­ grate într-un text de lege, ne fiin d publicate în M onitorul O ficia l a l Ro m ân iei sa u într-o alta m odalitate anum e prevăzuta de lege, precum şi d rep tu l intern aţion a l cu tu m ia r tre­ buie dovedite d e partea interesată, instanţa de judecată n e a v ln d obligaţia cunoaşterii acestora din oficiu. O eu A Na r c is a t h s o h a m / M a m u s e f t im is

1

A rt. 3

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

2. A p licarea prioritară a reglem entărilo r in tern aţio n ale p rivito are la d re p tu rile fu n ­ d am en tale a le o m ului 2.1. S fe ra d e a p lica re a art. 3 N CPC. în acest context, se im pune m enţionarea faptului câ alin. (2) al art. 3 N CPC prevede că dispoziţiile referitoare la drepturile ş i libertăţile perso o n elo r se interpretează şi se aplică în concordanţa cu Constituţia, Declaraţia Univer* sală a D repturilor O m u lu i cu pactele şi cu celelalte tratate la care Rom ânia este parte. în schim b, alin. (2) al aceluiaşi articol vizează exclusiv dispoziţiile privitoare la d rep ­ turile fu n d a m e n ta le ale o m u lu i cuprinse în cod şi, prin urm are, num ai în privinţa aces­ tora există posibilitatea înlăturării de ia aplicare a prevederilor noului cod de la aplicare ?n favoarea norm elor internaţionale, cu excepţia cazului în care acesta conţine dispoziţii mai favorabile. 2.2. N o ţiu n e a de d re p tu ri fu n d a m e n ta le . Drepturile fundam entale au fo st definite ca fiind d rep tu ri su b iective ale persoanelor, considerate esenţiale, precum dreptul la viaţă, la libertate şi la dem nitate, indispensabile dezvoltării personalităţii um ane, drep­ turi care sunt stabilite prin Constituţie şi garantate de aceasta, precum şi d e legile în m aterie111. în planul dreptului internaţional, drepturile om ului constituie un ansam blu de norm e ju rid ice internaţionale, prin care sunt recunoscute individului atribute şi facultăţi care îi asigură dem nitatea, libertatea şi dezvoltarea personalităţii sale şi care beneficiază d e garanţii instituţionale apropiate12'. După conţinutul lor, drepturile om ului se clasifică, în principiu, în drepturi civile şi p o litice, ca ansam blu al drepturilor a căror exercitare asigură dezvoltarea dem ocratică a societăţii în dim ensiunea sa politică, şi în drepturi econom ice, so cia le ş i culturale, care sunt d e natură să conducă la instaurarea în societate a unei dem ocraţii econom ice111. Pe plan european, drepturile civile şi politice su n t protejate prin Convenţia pentru a p â ra rea d rep tu rilo r o m u lu i ş i a libertăţilor fu n d a m e n ta le, ce a fost sem nată d e către statele m em bre ale Consiliului Europei la Roma, în data d e 4 noiem brie 1950, fiind ratifi­ cată d e Rom ânia în data de 20 iunie 1994. Cu excepţia dreptului la asociere în sindicate şi, im plicit, a dreptului ia grevă, Convenţia europeană nu reglem entează drepturi econo­ m ice şi sociale, m otiv pentru care dispoziţiile ei sunt com pletate, pentru acest dom eniu, d e Carta socială europeană, sem nată în anul 1961 şi ratificată de Rom ânia în form ă revi­ zuită în anul 1999. 2.3. C o rela re a n o u lu i C o d de p ro ce d u ra civ ila cu re g le m e n tă rile in tern a ţion a le, în cazuri repetate, Curtea Europeană a D repturilor O m ului, cu sediul la Strasbourg, a sancţionat statul rom ân pentru în călcarea cerinţelor procesului echitabil instituite prin dispoziţiile convenţionale su b aspectul duratei procedurii de soluţionare a litigiilor ori decurgând din neexe cuta rea hotărârilor judecătoreşti sau pentru nesocotirea exigenţe­ lor de previzibilitate a procedurilor judiciare, cu consecinţa negativă a existenţei unei ju rispru den ţe inconsecvente. Noul Cod de procedură civilă a instituit în cuprinsul art. 6, ca principiu fundam ental, dreptul părţilor la un proces echitabil, fn term en optim ş i previzibil, a tâ t în fa za judecaţii, câ t ş i în fa z a executării silite. 1)1

M u ra ru , £ S Tânâsescu, D re p t co n stitu ţio n a l şi in stitu ţii p o litice , voi. I, e d . a 9*â, Ed. AII Beck, Bucureşti,

2 0 0 3 , p. 140. m C. Bîrson, Co nvenţia e u ro p e a n ă a d re p tu rilo r o m u lu i. C o m e n ta riu p e a rtico le , voi. I, Ed. C ,B , Beck, Bucureşti, 2 0 0 5 . p, 14. Ideirij p. 31,

a

D S l l A N A R C IS A T H g O H A R t / M A R 1 V S S F T IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R . D O W t N I U l D £ R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 3

în vederea garantării acestui principiu su b aspectul a cceleră rii p ro ced u rilo r ju d i­ ciare, suplim entar faţă de codul anterior, astfel cum acesta a fost m odificat prin Legea nr. 202 / 2 0 1 0 , noul cod d redistribuit com petenţele de so lu ţio n a re a cauzelor între instan­ ţele judecătoreşti pentru a asigura o încărcare echilibrată a rolului acestora, a adaptat procedura de citare şi de com unicare a actelor de procedură la noile realităţi tehnolo­ gice, a m odificat regim ul ju rid ic al sancţiunii decăderii extinzând posibilitatea instanţei de invocare a acesteia din oficiu, ch iar şi în unele ipoteze în care norm ele ce o regle­ m entează au caracter de ordine privată, a determ inat pentru etapa scrisă a procesului term ene procedurale precise, a reform at căile d e atac, a reglem entat în cadrul său pro­ ceduri speciale noi caracterizate prin sim plitatea regulilor aplicabile şi prin celeritatea sporită în soluţionare (procedura ordonanţei d e plată, procedura cu privire la cererile de valoare redusă, evacuarea din im obilele folosite sau ocupate fără drept), a introdus con­ testaţia privind tergiversarea procesului etc. De asem enea, m ateria executorii silite a fo st substanţial reform ată în vederea execu­ tării prom pte şi efective a titluri lor executorii. Enum erăm , cu titlu exem plificativ, urm ătoarele m odificări operate de noul cod în dom eniul executării silite: instituirea cu caracter de noutate a prevederii potrivit căreia atribuirea, prin hotărâre judecătorească, a unui im obil sau obligaţia de a-l preda, lăsa în posesie ori în folosinţă cuprind e şi obligaţia de evacuare a im obilului, chiar dacă prin titlul executoriu nu s-a dispus în mod expres această m ăsură (un efect direct al obliga­ ţiei principale stabilite în sarcina debitorului, nem aifiind, prin urm are, nevoie de un nou proces în vederea obţinerii unui alt titlu având acest obiect); în cazul predării silite a unui im obil, prevederea faptului că efectuarea executării silite se va face atât în contra debito­ rului, cât şi îm potriva tuturor persoanelor care ocupă im obilul în fapt sau, după caz, fără niciun titlu opozabil creditorului; în situaţia în care debitorul se reinstalează sau ocupă în m od abuziv, fără niciun titlu, im obilul din care a fo st e v a c u a t el va putea fi evacuat din nou, la cererea proprietarului sau a altei persoane interesate, în baza aceluiaşi titlu executoriu, fără som aţie şi fără nicio altă form alitate prealabilă; instituirea unor regle­ m entări speciale privind executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare ia m inori; sim ­ plificarea procedurii de învestire cu form ulă executorie, aceasta fă c ln d u -se concom itent cu procedura încuviinţării executării silite, form ula executorie fiind adăugată în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite etc. Tot în vederea asigurării unei jurisprudenţe unitare, suplim entar recursului în intere­ sul legii, existent şi în reglem entarea anterioară, noul Cod de procedură civilă a instituit procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta fiind de com petenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 2.4. A p lica re a p rio rita ra a re g le m e n ta rilo r in tern a ţio n a le . Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi legile interne, au prioritate reglem entările internaţionale, cu excepţia câzului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii m ai favorabile. Articolul 3 alin. (2) N CPC constituie transpunerea d isp oziţiilo r con stituţionale m en­ ţionate a n terio r în p lă n u i reglem entării procesua le civile . Este de m enţionat faptul că această dispoziţie îşi găseşte corespondentul şi în m ateria dreptului substanţial, în cadrul art. 4 alin. (2) NCC.

O euA Na r c is a t h s o h a m / m a h w s S f r m e

9

A rt. 3

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

Prin urm are, dacă e x iş ti neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drep­ turile fundam entale ale om ului, la care Rom ânia este parte, şi noul Cod d e procedură civilă, a u prioritate reglem entările internaţionale, cu excepţia cazului în care cod u l con ­ ţine dispoziţii m a i favo rabile. Pornind d e la aceste dispoziţii legale, doctrina ju rid ică111a apreciat ca fiind integrate dreptului intern norm ele convenţionale, norm ele europene, precum şi celelalte norm e cuprinse în docum ente internaţionale la care Rom ânia a a d e ra t cu m enţionarea faptului că prin prim ele două categorii de norm e trebuie să se înţeleagă atât norm ele „prim are", cât şi cele „derivate", rezultate din hotărârile celor două instanţe europene, Curtea Euro­ peană a Drepturilor O m ului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. S e im pune m enţionarea faptului că art. 3 alin. (2) N C P C vizează norm ele convenţio­ na le, precum şi celelalte norm e cuprinse în docum ente internaţionale la care Rom ânia a aderat, iar nu şi norm ele U n iu n ii Europene, acestea făcând o biectu l art. A NCPC. Exista neconcordanţe între dreptul intern şi reglem entările internaţionale în ipoteza în care norm a ju rid ică internă este m o i restrictivă sau în cea în care aceasta este insuficient de p recisă, astfel în cât creează riscul unei practici ju d iciare incoerente. Instanţa ju d e că ­ torească va înlătura m otivat de la aplicare eventualele dispoziţii restrictive a le codului şi va aplica norm ele existente în reglem entările internaţionale. întem eindu-şi dem ersul pe dispoziţiile art. 3 alin. (2) NCPC, cu ream intirea faptului că preem inenţa în discuţie este restrâns! num ai la drepturile fundam entale ale om ului, iar nu şi la o rice alte drepturi şi libertăţi statuate în reglem entările internaţionale. Cu referire la n o rm ele convenţionale, în literatura d e specialitate121s-au statuat următoa rele: a) atunci când judecătorul naţional este învestit cu soluţionarea unui litigiu, el trebuie să observe nu num ai reglem entarea naţională în m aterie, ci şi reglem entarea convenţio­ nală, inclusiv hotărârile europene, care pot interesa în respectiva cauză; b) în procesul aplicării norm ei corespunzătoare diferendului ju rid ic ce i-a fo st alegat, judecătorul naţional trebuie nu doar să conjuge norm ele naţionale cu cele convenţio­ nale, identificate şi aplicate de judecătorul european, ci să le şi evalueze şi ierarhizeze, nu num ai pentru că norm ele convenţionale au prioritate, dar şi pentru că, totuşi, aces­ tea ar putea fi înlăturate în favoarea norm elor naţionale, dacă acestea din urm ă sunt mai favorabile; c ) dacă, în m ateria drepturilor om ului, norm ele edictate de autoritatea legiuitoare sunt în contradicţie cu norm ele convenţionale şi, totodată, m ai puţin favorabile în ra p o rtcu acestea Ju d e c ă to ru l naţional trebuie să le în lătu re din perim etrul acelui litigiu, punând astfel în discuţie principiul suveranităţii autorităţii legiuitoare şi al legii adoptate d e către aceasta; d) fără a-l constitui în precedent judiciar, receptând hotărârea europeană, judecăto­ rul nu num ai că poate, ci ch iar trebuie să o valo rifice în considerentele propriei hotărâri, prin care tranşează un litigiu similar. în acest context, codul a reglem entat şi calea revizuirii u n e i hotărâri ju d ecă to reşti dacă Curtea Europeană a D repturilor O m ului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundam entale din cauza acesteia, iar consecinţele grave ale încălcării conţi-

1111. D cle o n u , Tratat d e p ro c e d u ri civilă, vo i. I, Ed. W o lters Kiuw er, B u cu reşti, 2 0 1 0 , p . 53*54. 0 . 58-59.

10

d u ia

Na r c is a t h s o h a r i / m a r iv s S F r m e

T l T l U L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D E

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 4

nuă să se p ro d u c i (art. 509 alin. {1} pct. 10 N CPC], term enul de revizuire fiind de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a D re p tu rilo rO m u lu iîn M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I [art. 511 alin. (3) NCPC]. Potrivit art. 4 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea dreptu rilor om ului şi a libertăţilor fundam entale, înaltele Părţi contractante se angajează să se conform eze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi, acest alineat instituind regula fo rţe i obligato rii a hotărârilor Curţii Europene a D rep turilo r Omului. în scopul prevenirii unor încălcări subsecvente ale Convenţiei, deşi aceste hotărâri au caracter in ter partes, Curtea poate solicita statului respectiv, în cuprinsul acestora, să adopte m ăsurile ce se im pun pentru înlăturarea cauzelor care au determ inat sa u fa v o rizat nerespectarea norm elor convenţionale. în consecinţă, hotărârile Curţii au şi un efect erga om nes, drept consecinţă a autorităţii de lucru interpretat de care se bucură, în con­ diţiile în care potrivit art. 32 din Convenţie, m isiunea specifică a instanţei europene este interpretarea şi aplicarea prevederilor acesteia111.

A r i. 4 . A p licarea prioritară a d rep tu lu i U n iu n ii Europene. în m ateriile regle­ m entate de prezentul cod, norm ele obligatorii ale dreptului U niunii Europene se aplică în m od prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul pârtilor. C O M E N T A R IU 1. Dreptul U niunii Europene. Aderarea Rom âniei la Uniunea Europeană a avu t loc la data de 1 ianuarie 2007, Tratatul de aderare fiind sem nat anterior, pe data d e 25 aprilie 2005, la luxem bourg. Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, ca urm are a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglem entări com uni­ tare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actufui de aderare. în conform itate cu alin. (3) al aceluiaşi arti­ col, prevederea m enţionată se aplică, în m od corespunzător, şi pentru aderarea la actele de re vizu ire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Sim ilar articolului com entat în precedent, art. 4 N CPC constituie transpunerea tn p la ­ n u l n o rm elo r ju rid ice procesua le a u n o r dispoziţii constituţionale. De asem enea, această dispoziţie îşi găseşte corespondentul şi în m ateria dreptului substanţial, în cadrul art. 5 NCC. în afara norm elor convenţionale şi a celorlalte norm e cuprinse în docum entele internaţionale la care Rom ânia a aderat, ordinea juridică internă înglo bează în structura sa şi d rep tu l U niunii Europene, atât sub form a n o rm elo r stipulate în tratatele constitutive {drept prim ar) şi în actele norm ative adoptate de instituţiile com petente o le U niunii Euro­ p e n e (d rep t secundar), cât şi în privinţa ju risp ru d e n ţei C u rţii de Ju stiţie a U niunii Euro• pene, sub aspectul noţiunilor şi al clarificărilor ju rid ice pe care le statuează. Norm ele ju rid ice cuprinse în actele norm ative adoptate de instituţiile Uniunii Europene alcătuiesc un drept secundar, datorită funcţiei lor d e realizare a obiectivelor prevă­ zute în tratate, precum şi a subordonării lor faţă de acestea, neputând deroga de la pre­ vederile tratatelor constitutive. Caracteristica principală a norm elor de drept secundar este aceea că îşi au tem eiul în tratatele constitutive, putând fi adoptate doar în dom e111C. B in a ri, Co nvenţia e u ro p e a n ă a d re p tu rilo r o m u lu i, vo i. II, Ed, C .H . Beck, Bueureşri, 2 00 6, p, 597. Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e p t im ie

11

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

mile prevăzute de acestea, pentru realizarea scopurilor indicate de către instituţiile desem nate în acest sens, cu respectarea procedurii prevăzute de tratate. Prin urm are, între dreptul prim ar şi cel secundar nu poate exista contrarietate sau incom patibilitate, deoarece, în asem enea ipoteze, dreptul secundar trebuie anulat sau revocat111. Potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum a fost m odificat prin Tratatul de reform ă, sem nat la Lisabona la 13 decem brie 2007, In vigoare de la 1 decem brie 2009m, pentru exercitarea com petentelor U niunii, instituţiile adoptă regulam ente, directive, decizii, recom andări şi avize. în literatura d e specialitate ju rid ică131 au fo st evidenţiate principalele trăsături ale actelor norm ative adoptate de instituţiile com petente ale Uniunii Europene, acestea urm ând a fi expuse punctual în continuare. J . l . R eg u la m en tu l, a) are caracter genera!, conţinând prescripţii im personale şi sta­ tuând în m od abstract, ca şi legea în dreptul naţional; b) are fo rţâ obligatorie, im punându-se în toate elem entele sale, în privinţa tuturor statelor m em bre ale Uniunii Europene şi o rganelor acesteia, nerespectarea lui atrăgând după sine încălcarea o bligaţiilor asum ate de state prin tratate, fiind, totodată, interzisă aplicarea selectivă şi incom pleta a regulam entului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispoziţiilor sau practicilor din dreptul intern; c) are aplicabilitate directa, fiind integrat direct în ordinea ju rid ică internă a statelor m em bre, fără interpunerea puterii norm ative naţionale, fiind, ca atare, apt să confere drepturi şi sa im pună obligaţii statelor m em bre, organelor lor şi particularilor, cum o face legea naţională; d) este destinat atât statelor m em bre, cât şi p a rticu la rilo r (persoane fizice sau ju ri­ dice); e ) are putere norm ativă com pleta, prin regulam ent autoritatea legislativă unională putând nu num ai să prescrie un rezultat, ci şi să im pună toate m odalităţile de aplicare şi executare considerate oportune; f) poate produce e f e c t d i r e c t . Transpunerea regulam entelor d e către state este inutilă şi are caracter ilicit, conducând la com prom iterea aplicării sim ultane şi uniform e a regu­ lam entului în ansam blul Uniunii. Efectul direct al regulam entelor a fo st enunţat în cauza 39/72 Sia u g h tered Cow s, în care Curtea a pedepsit guvernul italian pentru faptul d e a fi ales o m etodă de im ple­ m entare a unui regulam ent, ceea ce punea la îndoială natura ju rid ică şi aplicabilitatea directă a m ăsurii. Curtea a reţinut că toate m etodele de im plem entare su n t contrare Tratatului, „ceea ce a r avea ca rezultat crearea unui obstacol în calea efectului d irect al regulam entelor com unitare şi periclitarea aplicării lor sim ultane şi uniform e în întreaga Com unitate". Ulterior, în cau 2a T-138/09 M ufiozw, Curtea a statuat că „datorită însăşi naturii şi locului lo r în sistem ul izvoarelor de drept com unitar, regulam entele acţionează pentru a conferi drepturi persoanelor private, pe care instanţele naţionale au datoria să le protejeze"151. 1,1 G. Fabtan, D rept instituţional al U niunii Eu ro p e n e, Ed. H sm a n g iu , B u cu reşti, 2 0 1 2 , p. 69. 1/1 V ersiu n e a o fic ia li în lim b a ro m â n ă se g ă se şte p e site*ul eur-le*.europa.eu. I!l G . fo b ia n , o p . cit., p. 121-131. 141 H otărârea C u rţii din data d e 17 se p te m b rie 2 0 0 2 , JO C 2 7 4 din 9 n o ie m b rie 2 0 0 2 , p . 10. 1(1 R Cro ig , G. d s B u r c o t D reptul U niunii Eu ro p e n e. C o m e n ta rii, ju risp ru d e n ţă ş i d o ctrin ă, ed. a 4 -a , Ed . Haman* giu , Bucure^h, 2 0 0 9 , p. 347.

12

D eu A Na r c is a t h s o h a r i / m a r iv s S F r m e

T

i t u i i p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

1.2. D irectiva , a) este o b lig a to rie i n privinţa scopului pe care îl indică; b) are caracter generai, fiind destinată unui stat sau m ai m ultor state m em bre; c) are caracter norm ativ incom plet, deoarece necesită intervenţia puterii legislative naţionale, alegerea m ijloacelor şi form ei necesare pentru atingerea obiectivului fixat fiind lăsată la aprecierea suverană a fiecărui stat; d) n u este d ire ct aplicabila, statului destinatar revenindu-i obligaţia să acţioneze în vederea tron sp u n erii corespunzătoare a directivei într-un anum it term en. Statul este obligat însă să nu întreprindă acţiuni care ar putea contraveni scopului directivei, ch iar şi anterior preluării acesteia în dreptul Intern. Prevederile directivei trebuie transpuse sau im plem entate în term enul prevăzut de aceasta. în consecinţă, în dreptul naţional se va aplica norm a internă d e transpunere, iar nu directiva ca atare. Deşi nu este d irect aplicabilă, este posibil ca una sau m ai m ulte prevederi din directivă să poată produce efect direct, în ţeles ca aptitudine a norm ei din directivă d e a crea în patrim oniul persoanelor fizice şi ju rid ice drepturi pe care acestea să le poată invoca direct în faţa instanţelor naţionale îm potriva autorităţilor publice. Cerinţele cum ulative pentru ca o norm ă din directivă s i producă efect direct, astfel cum rezultă acestea din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârile pronunţate Sn cauzele 0 4 1 / 7 4 Van D uynm, 148/78 RotoUi, 152/84 M arsholl f*3] etc.) sunt urm ătoarele: a) norm a este clară, precisă şi necondiţionată; b) term enul stabilit pentru transpunerea directivei a expirat, iar statul nu a transpus directiva sau a transpus-o incorect14'; c) partea îm potriva căreia este invocată prevederea este o entitate statală15', noţiune autonom ă în dreptul Uniunii Europene, definită în cau 2a C -188/98 F o s te ^ K în cadrul pct. 20 din considerentele acestei din urm ă hotărâri, Curtea a arătat că „acel organism care, indiferent de form a sa ju rid ică, a fost însărcinat în tem eiul unui act al unei autori­ tăţi publice să îndeplinească sub controlul acesteia un serviciu de interes public şi care dispune în acest scop d e com petenţe speciale care ie depăşesc pe cele care decurg din regulile o bişnuite aplicabile raporturilor dintre persoanele private, intră în categoria entităţilor îm potriva cărora pot fi invocate prevederile unei directive susceptibile de a avea efect direct." Totodată, Curtea a încurajat aplicarea directivelor, d ln d u -le astfel eficienţă, prin dez­ voltarea p rin cip iu lu i interpretării arm onioase (efect indirect), care im pune ca dreptul 115 H otărârea C u rţii din d a ta d e 4 d e c e m b rie 1 9 7 4 , JO C 5 3 din 6 m artie 1 97 5, p. 2 . H otărârea C u rţii din d a ta d e 5 a p rilie 1 9 7 9 , JO C 122 din 1 6 m ai 1979. p. 10. H otărârea C u rţii din d a ta d e 2 6 feb ru arie 1 98 6, JO C 7 9 d in 8 a p rilie 1 9 8 6 , p. 10. |a! C u to a te a cestea. C u rte a a sta b ilit fa p tu l c ă d ire ctiv e le p o t p ro d u ce e fe ct c h ia r în a in te d e e xp irare a perioadei d e im p le m e n tare. Astfel, în ca u za C - l 2 9 /9 6 In ter E n v iro n n em e n t W allonie a d e cis c ă deşi statele n u su n t obli­ g a te să p u n ă în a p lica re o d ire ctiv ă în a in te ca p e rio a d a d e tra n sp u n e re să expire, în această p e rio a d ă ele tre b u ie s l se a b ţin ă d e la a d o p ta re a o ric ă ro r m ă su ri ca p ab ile $ă co m p ro m ită se rio s rezultatul p re scris de directivă. în p lu s, în cau2a C -1 4 4 / 0 4 M o n g o ld , C u rte a d co m u n ica t instanţei n aţio n a le că tre b u ie „ să în lă tu re o rice p re ve d e re a d re p tu lu i n a ţional ca re ar p u te a intra în c o n flic t c u d rep tul com unitar, ch ia r şi în ca zu l în care p e rio a d a p re scrisă p e n tru tra n sp u n e re a dire ctiv ei nu a e xp ira t în că ” - P. Cra ig , G. d e B u rc o , op. cit., p. 352. IJJ U ltim a cerin ţă e ste ju stifica tă d e fa p tu l că efectul d ire ct al dire ctiv ei a fo s t fu n d a m e n ta t în practica instanţei d e la lu x e m b o u rg atât pe id eea d e cu lp ă a sta tu lu i, ca re , p rin faptul că nu a tra n sp u s d ire ctiv a sa u a tra n sp u s-o in co rect, a lip sit p a rticu la ru l d e o n o rm ă Internă co re sp u n ză to a re , p e ca re să se p o stă în te m e ia în fa ţa instanţei n a ţionale, d t p e id eea că directiva este un izvor d e d re p t a l U n iu n ii E u ro p e n e cu ca racte r obligatoriu. 14 H otărârea C u rţii d in d a ta d e 12 iulie 1 99 0, JO C 1 9 8 din 7 a u gu st 1 99 0, p. 15. O e u A N a r c is a Th s o h a m / M a f m js e f t im is

13

A rt. 4

T U IU L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

naţional să fie interpretat „în lum ina" directivelor. Prin aceasta. Curtea a căutat să se asigure că directivele vo r avea uri efect ch iar în absenţa unei im plem entări adecvate. Cauza 14/83 Von Colsonni reprezintă un punct d e referinţă în acest sens, Curtea identifi­ când expres instanţele naţionale ca organe ale statului şi, totodată, statuând că principiul interpretării arm onioase nu presupune ca, pentru a putea fi invocate în instanţă, preve­ derile unei directive să îndeplinească criteriile speciale cerute de efectul direct (claritate, precizie, necondiţionalitate)121. Prin urm are, instanţa naţională nu poate aplica direct directiva, ci poate cerceta dacă sunt întrunite cerinţele în cât o dispoziţie din d ire c tiv i să p ro d u c i efect direct sau poate interpreta norm a internă d e transpunere în lum ina norm ei Uniunii Europene. în continuare, Curtea a stabilit faptul că obligaţia d e im plem entare a directivei im pune instanţei naţionale să interpreteze dreptul intern în lum ina unei directive neim plem entate sau im plem entate necorespunzător ch ia r ş i într-o cauză îm potriva unei persoane p riva te, eludându-se într-un fel interdicţia efectului direct orizontal. Hotărârea din cauza C -106/89 M arleasingw a confirm at faptul că o directivă neim plem entată poate fi în tr-adevăr invocată pentru a influenţa interpretarea dreptului naţional într-un litigiu în tre persoane private. O persoană privată se poate întem eia pe prevederile unei directive, în ciuda inter­ dicţiei efectului d irect orizontal, acţionând statul pentru despăgubiri, aspect reţinut în cauza C-6/90 Froncovich, în scopul reparării prejudiciului cauzat ca urm are a neim plem entării unei directive. în loc să în cerce să aplice directiva îm potriva persoanei de drept privat în sarcina căreia ar fi im pusă obligaţia dacă directiva ar fi fost im plem entată cores­ pu nzăto r persoana poate introduce o acţiune în despăgubiri îm potriva statului1*1. 1.3. D ecizia, a) are caracter individual, întrucât se adresează unor destinatari indivi­ dualizaţi sau determ inabili şi se referă la o anum ită stare de fapt concretă (de exem plu, decizia prin care statul m em bru este obligat să ceară restituirea subvenţiilor acordate unor întreprinderi naţionale); b) are caracter obligatoriu; c} are caracter n o rm ativ com plet; d) poate produce efect direct, cu întrunirea condiţiilor necesare, întrucât are aptitu­ dinea de a crea drepturi în beneficiul particularilor, în m ăsura în care nu lasă destinataru­ lui nicio m arjă de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte executarea sa; e) este destinată sta te lo r ş i p a rticu la rilo r în cauza 9/70 Gradlsl, Curtea nu a ezitat să statueze că şi deciziile ar putea avea efect direct, în ciuda faptului că art. 288 TFU E (fostul art. 249 TCE), spre deosebire de cazul regulam entelor, nu a făcu t nicio referire la „aplicabilitatea directă" a acestora. într-o for­ m ulare repetată, Curtea a decis că din textul articolului nu rezultă „că alte categorii de m ăsuri m enţionate în acel articol nu a r putea în niciun caz produce efecte sim ilare" şi s-a bazat pe p rin cip iu l eficienţei (effet utile) pentru a trage concluzia c i , în anum ite cazuri, deciziile po t fi invocate de persoanele private în faţa instanţelor naţionale.

« H otărârea C u rţii d in data d e 1 0 a p rilie 1 98 4, JO C 129 d in 16 m ai 1 9 S 4 , p 3. m P. Cro ig , G. d e Burco, op. cit.f p . 3 5 8 -3 5 9 . 1,1 H otărârea C u rţii (C a m e ra a şasea) din d a ta d e 1 3 n o ie m b rie 1 99 0, JO C 3 0 6 d in 6 d e ce m b rie 1 99 0, p, 5. w £ Cro ig , G. d e B u rca , op. crt., p. 374. H otărârea C u rţii dtn data d e 6 o cto m b rie 1 97 0, iO C 138 d in 1 8 n o ie m b rie 1 97 0, p . 20,

14

D f U A N A R C IS A T H S O H A R I / M A R t V S S F T IM ie

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

1.4. A v iz u l şi re co m a n d a rea sunt acte instituţionale unilaterale lipsite de efect obli­ gatoriu. A vizu l constituie expresia, exprim area unei păreri asupra unei problem e date. Recom andarea reprezintă un instrum ent de acţiu ne indirectă urm ărind apropierea legislaţiilor şi nu diferă de d ire c tiv i decât prin absenţa fo rţe i sa le obligatorii. Absenţa for­ ţei obligatorii nu înseam nă însă că aceste acte su n t irelevante d in punct de vedere juridic şi nu exclude posibilitatea producerii unor efecte în acest plan. Prin raportare la prevederile constituţionale şi la cele ale art. 4 N CPC rezultă că num ai norm ele cu caracter obligatoriu ale drep tu lu i U niunii Europene se a p lic i în mod prioritar fa ţă d e d rep tu l intern, fiind, prin urm are, excluse d e la aplicarea acestui principiu avizele şi recom andările. 2. Prin cip iile ap licării n o rm elo r U n iu n ii Europene. Curtea de Justiţie a U niunii Euro­ pene, cu sediul ta lu xe m b o u rg , interpretează legislaţia europeană în scopul g a ra n tirii aplicării sale unitare în toate statele m em bre ale Uniunii Europene, so lu ţio n ea ză litigiile dintre statele m em bre ţ i instituţiile europene, perm iţând, totodată, p erso a n elo r fizice sa u ju rid ice să o sesizeze în ipoteza încălcării d rep tu rilo r lo r de către o institu ţie eu ro ­ peană. în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a trasat principiul a p lica • bilităţii im ediate, directe şi prioritare a norm elor Uniunii Europene în dreptul intern al statelor m em bre. A plicabilitatea im ediată presupune că dreptul european este integrat firesc în ordi­ nea ju rid ică internă a statelor, fără să fie necesară vreo form ulă specială de introdu­ cere111. în aceiaşi tim p, aplicabilitatea directă dă expresie particularităţii dreptului european de a se integra autom at în ordinea ju rid ic i a statelor m em bre şi de a genera, în mod direct, noi drepturi şi obligaţii în beneficiul, respectiv în sarcina particularilor, persoane fizice şi juridice, atât în raporturile dintre particulari, câ t şi în raporturile dintre aceştia şi statul m em bru căruia îi a p a rţin .în consecinţă, persoanele fizice sau ju rid ice au dreptul să invoce în faţa instanţelor naţionale respectarea drepturilor conferite de norm a Uniunii Europene, daca aceasta are e fe ct direct, putându-se ajunge la sancţionarea statelor m em bre care nu au luat m ăsurile necesare şi adecvate pentru aplicarea dreptului european. Curtea a pus bazele p rin cip iu lu i rangului p rio rita r al dreptului Uniunii Europene faţă de dreptul naţional în hotărârea pronunţată în cauza 6/64 Co$ta/£NEL[2], statuând că norm ele adoptate de instituţiile Com unităţilor Europene131 se integrează în sistem ele ju rid ice ale statelor m em bre, care sunt obligate să o respecte, dreptul european având suprem aţie asupra legislaţiilor naţionale. Astfel, dacă o regulă naţională este contrară unei dispoziţii europene, autorităţile statelor m em bre treb uie să aplice dispoziţia euro­ peană. Dreptul naţional nu este nici anulat şi nici abrogat, însă caracterul său obligatoriu este suspendat. Curtea a precizat că suprem aţia dreptului european se aplică tuturor actelor naţionale, indiferent dacă acestea au fost adoptate an terio r sau ulterior actului

10 A. FuereOj M an u alu l U niunii Eu ro p e n e, ed. a 3-a, Ed . U n ive rsu l Ju rid ic, Bucureşti, 2 0 0 6 , p. 165. H otărârea C u rţii din d a ta d e Î S iulie 1 96 4, JO P 18 2 d in L 2 n o ie m b rie 1 96 4, p. 2900. Is în prezent, fo ste le C o m u n ită ţi E u ro p e n e su n t U n iu n ea Eu ro p e an ă s i C o m u n ita te a Eu ro p e a n ă a En e rgiei A to ­ m ice {Eu rato m ), iar in stitu ţiile a cesto ra su n t com un e. Ob u a N a r c is a Th e o h a m / M a r iu s e p t im ie

15

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C « E G L E M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

european în cau 2ă, precum şi independentele forţa lor ju rid ică sau de instituţia em itentă a actului. Suprem aţia dreptului european asupra legislaţiilor naţionale are ca ra cte r absolut, acesta tra d u câ n d u -se în urm ătoarele două reguli: a) toate actele europene care au caracter obligatoriu beneficiază de acest principiu, atât cele din dreptul prim ar, cât şi cefe din dreptul secundar; b) toate actele naţionale se supun aceluiaşi principiu, indiferent de tipul lor, inclusiv constituţiile naţionale. în acelaşi context, în hotărârea Curţii dată în cauza 106/77 Sim m enthaP1', s-a reţinut că norm ele europene au efect direct, făcând parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor m em bre şi ele trebuie aplicate încă de la intrarea în vigoare, în pofida existenţei unei legi naţionale incom patibile sau a adoptării ulterioare a acesteia, şi pe toată durata aflării lor în vigoare. Este de subliniat faptul că art. 3 alin. (2) N CPC nu îşi găseşte aplicarea şi în privinţa norm elor Uniunii Europene. în acest context, în hotărârea Curţii dată în cauza 11/70 Internationale H andelgesellschaft'2[ s-a statuat faptul ca invocarea atingerii aduse chiar drepturilor fundam entale, aşa cum acestea su n t form ulate prin Constituţia unui stat m em bru, ori chiar principiilor unei structuri constituţionale naţionale, nu afectează vali­ ditatea unui act al Com unităţii sau efectul său asupra teritoriului acelui stat. Prin jurisprudenţa sa, Curtea a evocat şi unele chestiuni punctuale de procedură civilă, reţinute în doctrina juridică naţională1*1: a) în privinţa term enelor de proced ură, Curtea d e Justiţie a ad m is că, pentru asigu­ rarea securităţii juridice, exercitarea drepturilor acordate de norm ele Uniunii Europene poate fi supusă condiţiei încadrării în anum ite term ene care, în absenţa unor reglem en­ tări ale Uniunii Europene, sunt fixate prin reguli naţionale, d a r acestea din urm ă tre­ buie să respecte principiul echivalenţei şi principiul efecti vită ţii, atât în ceea ce priveşte durata, cât şi m odul lor de calcul. Ele nu trebuie să fie excesive sau im posibile, punând în pericol efectul direct şi prioritatea în aplicare a norm elor europene; b) în m ateria probelor, Curtea a evocat necesitatea respectării aceloraşi principii de echivalenţă şi efectivitate. în opinia Curţii, o probă considerată irefragabilă, excluzând o rice putere de control a judecătorului naţional, încalcă principiul egalităţii de trata­ m ent, iar o probă negativă pusă în sarcina reclam antului este contrară dreptului euro­ pean, aducând atingere dreptului efectiv de acces la instanţă. Este de m enţionat prevederea înscrisă în art. 427 alin. (4) NCPC, potrivit căreia hotă­ rârile prin care instanţele se pronunţă în legătură cu prevederi cuprinse în Tratatul pri­ vind funcţionarea Uniunii Europene şi în alte acte ju rid ice a le Uniunii Europene se com u­ nică, din oficiu, ch iar dacă nu sunt definitive, şi autorităţii sau instituţiei naţionale cu atribuţii d e reglem entare în m aterie. 3. R e gu lam en te eu ro pen e relevante în m ateria proced urii civile. Cu titlu exem plifi­ ca ta , constituie instrum ente ju rid ice europene cu im portanţă deosebită în planul drep­ tului procesul civil urm ătoarele:

m H o tă râ re a C u rţii din data d e 9 m artie 1 97 8, J O C 8 7 d in 11 a p rilie 1 9 7 8 , p. 5. w H otărârea C u rţii din data d e 17 d e c e m b rie 1 97 0, JO C 9 d ir 2 fe b ru a rie 1 9 7 1 , p , 4. /. M e a m t , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 110.

16

D e ilA N A RCISA THSOHARt / M AR1VS SFT IM ie

T

it u il p r e l im in a r

,

d o m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e ş i p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

- Regulam entul (CE) nr. 44/2002 privind com petenţa ju d ic ia ri, recunoaşterea şi exe­ cutarea deciziilor în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 1393/2007 cu privire la notificarea sau com unicarea în sta­ tele m em bre a actelor ju d iciare şi extrajudiciare în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 1206/2001 cu privire la cooperarea între ju risd icţiile statelor m em bre în dom eniul obţinerii de probe în m aterie civilă şi com ercială; - Regulam entul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă; - Regulam entul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţe necontestate; - Regulam entul (CE) nr. 2201/2003 cu privire la com petenţa, recunoaşterea şi execu­ tarea deciziilor în m aterie m atrim onială şi în m ateria responsabilităţii părinteşti; - Regulam entul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de som a­ ţie de plată; - Regulam entul (UE) nr. 1259/2010 d e punere în aplicare a unei fo rm e de cooperare consolidată în dom eniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp. Cu referire la R egulam entul (CE) nr. 44/2001, aplicabilitatea sa este conferită, ca prin­ cipiu, d e situarea dom iciliului pârâtului pe teritoriul unui stat m em bru, prin raportare la art. 3 alin. (1) din Regulam ent. Dacă pârâtul nu este dom iciliat pe teritoriul unui stat m em bru, com petenţa este determ inată, în fiecare stat m em bru, de legislaţia statului m em bru în cauză, sub rezerva cazurilor de com petenţă exclusivă şi a prorogării de com ­ petenţă (art. 4 din Regulam ent). Pentru a ilustra în m od edificator aplicabilitatea principiului priorităţii dreptului Uni­ unii Europene, prezentăm în continuare două exem ple vizând incidenţa Regulam entului (CE) nr. 44/2001 şi înlăturarea de la aplicare a norm ei de drept intern ce reglem entează acelaşi aspect. Potrivit art. 5 pct. 1 lit. a) din Regulam ent, în m aterie contractuală, o persoană care are dom iciliul pe teritoriul unui stat m em bru poate fi acţionată în ju stiţie într-un alt stat m em bru, în faţa instanţelor de fa locul în care obligaţia care form ează obiectul cererii a fost sau urm ează a fi executată; în sensul aplicării acestei dispoziţii şi în absenţa vreunei convenţii contrare, locul de executare a obligaţiei în cauză este, în cazul vânzării de măr­ furi, locul dintr-un stat m em bru unde, în tem eiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie livrate m ărfurile, sau, în cazul prestării d e servicii, locul dintr-un stat m em bru unde, în tem eiul contractului, au fost sau ar fi trebuit prestate serviciile. în dreptul intern, în conform itate cu art. 1080 alin. (1) pct. 2 NCPC, instanţele ju d e că ­ to reşti rom âne sunt com petente să ju d ece şi litigiile în m aterie contractuală, dacă locul unde a luat naştere sau trebuia executată, fie şi num ai în parte, o obligaţie contractuală se află în Rom ânia. Dacă litigiul în m aterie contractuală este prom ovat în faţa instanţelor rom âne de un cetăţean rom ân îm potriva unui cetăţean chine2, cu dom iciliul în Franţa, ia r contrac­ tu l a fo st încheiat în Rom ânia, însă obligaţia urma să fie executată în Franţa, excepţia de necom petenţă internaţională a instanţei rom âne invocată de pârât se im pune a fi adm isă, pentru considerentele ce urm ează a fi expuse. Astfel, dat fiind faptul că pârâtul dom iciliază pe teritoriul unui stat m em bru al Uniunii Europene, independent de cetăţe­ nia acestuia, va fi aplicabil Regulam entul (CE) nr. 44/2001, iar nu noul Cod de procedură civilă. în continuare, punctele de legătură ale norm ei conflictuale vo r fi căutate în cuprin­ Ob u a N a r c is a Th c o h a m / M a r iu s e f t im ie

17

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D C R E G L E M E N T A R E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

sul Regulam entului, tar nu în cel al codului. Prin urm are, deşi locul naşterii obligaţiei este prevăzut ca punct de legătură în dreptul intern alternativ cu cel al executării obligaţiei, întru cât Regulam entul nu prevede în acest sens decât locul executării obligaţiei, la sta­ bilirea com petenţei nu are relevanţă faptul câ actul ju rid ic a fost în ch e ia t în Rom ânia, ci exclusiv locul executării obligaţiei, şi anum e cel din Franţa. în aceste condiţii, urm are a adm iterii excepţiei procesuale invocate, cererea va fi respinsă ca nefiind de com petenţa ju risd icţiei rom âne. Dacă se solicită recunoaşterea într-un stat m em bru a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat m em bru, va fi incident Regulam entul (CE) nr. 44/2001, iar nu dispoziţiile art. 1101 NCPC, astfel în cât la soluţionarea acestei cereri părţile nu vo r fi citate, potrivit Regulam entului, nici ch iar şi în ipoteza în care din hotărârea străină nu rezultă că pârâtul a r fi fost de acord cu adm iterea acţiunii, caz în care s-a r fi im pus citarea, în conform itate cu dreptul intern. în ceea ce priveşte R egulam entul (CE) n r 8 6 1 /2 0 0 7 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, edictat în scopul sim plificării şl acce­ lerării soluţionării litigiilor transfrontaliere privind astfel de cereri, m enţionăm faptul că acesta a constituit m odeiul d e inspiraţie a Titlului X al Cărţii a V l-a din noul Cod de pro­ cedură referitor la procedura cererilor cu valoare redusă. Pentru delim itarea dom eniilor de acţiune dintre procedura specială reglem entată de noul cod şi cea prevăzută d e Regulam ent în cadrul unui proces, se im pune determ ina­ rea existenţei sau inexistenţei caracterului transfrontalier al litigiului. în sensul art. 3 din Regulam ent, o cauză are caracter transfrontalier atunci când cel puţin una dintre părţi îşi are dom iciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat m em bru, altul decât cel în care se află instanţa judecătorească sesizată. M om entul care serveşte drept bază pentru stabilirea caracterului transfrontalier al unei cauze este conferit de data la care instanţa judecăto­ rească com petentă prim eşte form ularul de cerere. în cazul în care litigiul este derulat în Rom ânia şi prezintă caracter transfrontalier, instanţa sesizată va aplica prevederile Regulam entului, iar nu pe cele cuprinse în art. 1025-1032 N C P C ,în tre acestea existând unele diferenţe sem nificative (spre exem plu, Regulam entul este aplicabil în ipoteza în care valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 euro, în tim p ce noul Cod de procedură civilă prevede o lim ită valorică de 10.000 lei}. 4. Procedura h o tărârii p re lim in are111 4.1. S co p u l p ro ced u rii. Procedura hotărârii prelim inare este un m ecanism prin care, în cursul unui litigiu aflat pe rolul unui organ cu atribuţii ju risdicţio nale al unui stat m em ­ bru al Uniunii Europene, ca urm are a sesizării form ulate (la cererea părţilor sau din ofi­ ciu) de către organul jurisdicţional, Curtea pronunţă o hotărâre prelim inară sau o ordo­ nanţă m otivată, obligatorie pentru organul jurisdicţional de trim itere, prin care dezleagă o problem ă de interpretare a drep tu lu i U niunii sau d e validitate a a ctelo r adoptate de instituţiile U niunii, dezlegare necesară organului jurisdicţional pentru soluţionarea liti­ g iu l u i 1. 1,1 Pentru d e zvo ltă ri, a se ved ea LM . La rio n , C o n sid e ra ţie n s ort th e p o ssib illtv o r th e o b lig a tio n o f the naţional co u rts t o a sk th e C o u rt o f Ju stice o f th e Eu ro p e a n U n io n fo r a p relim in ary ru lin g, a rtico l pub licat în lucrarea C K S - C E R D O C T e -B o o k 2 0 1 1 , Ed. Pre U n iv e rs ita ra . B u cu reşti, 2 0 1 1 , p. 5 3 8 -5 5 2 , p re cu m ş i T h e o b je ct o f the p re lim in a r^ q uestion, a rtico l p u b lica t în lu cra re a C K S - C E R D O C T e -B o o k 2 0 1 2 , Ed . P ro lln iv e rsita ria , Bucureşti, 2 0 1 2 . p. 1 07 7-1 08 3. 1,18. A n d re$a n -G rig o riu t Pro ced u ra h otărârilo r p re lim in are , Ed . H a m a n g iu , Bucureşti, 2 01 0, p. 35.

18

D fU A N A fK IS A THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l

oe

reg lem en tare

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

în treb ările pot fl adresate Curţii d o a r p e p a rcu rsu l desfăşură rii p ro ced u rii ju d icia re, iar nu după soluţionarea definitivă a litigiului printr-o hotărâre judecătorească. Răspunzând întreb ărilo r prelim inare, Curteo nu $oluţionea2â litigiul, ci d o a r decide asupra interpretării unei chestiuni d e drept al Uniunii Europene, a cărei lăm urire este esenţială pentru dezlegarea cauzei. După ce Curtea form ulează un răspuns, hotărâ­ rea este trim isă instanţei naţionale, care va ţine seam a de interpretarea instanţei d e la lu xe m b o u rg pentru a pronunţa o soluţie111. 4.2. C om petenţa f l ro lu l C u rţii de Ju stiţie a U n iu n ii E u ro p en e. O b ie ctu l trim ite rii p re lim in a re . Potrivit art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 234 TCE), „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este com petentă s i se pronunţe, cu titlu prelim inar, cu privire la: a) interpretarea trotatelor, b) validitatea ş i interpretarea actelo r adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii. în cazul în care o asem enea chestiu ne se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat m em bru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o d ecizie în această pri­ vinţă îi este necesară pentru a da o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. în cazul în care o asem enea chestiune se invocă în tr-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale a le cărei decizii nu su n t supuse vreun ei câi de a ta c în d rep tu l intern, respectiva instanţă este obligata să sesizeze Curtea". Interpretarea tratate fo rin d u d e atât interpretarea tratatelor constitutive, cât şi a celor de m odificare sa u de com pletare a acestora, precum şi a tratelor de aderare a le statelor m em bre. De asem enea, având aceeaşi forţă ju rid ică precum tratatele, po t form a obiect al interpretării C urţii şi p roto co alele ş i declaraţiile anexate tratatelor, precum Carta drep­ tu rilo r fu n d a m e n ta le a U niunii Europene. Este d e m enţionat faptul ca în privinţa tratate lo r nu se poate pune în discuţie problem a validităţii, întrucât, odată ratificate, acestea exprim ă voinţa statelor părţi şi num ai statele pot, prin acordul lor, să aducă m odificări sau com pletări conţinutului aces­ tora. D e altfel, din cuprinsul art. 267 TFU E rezultă că num ai în privinţa actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene, Curtea a r putea statua cu privire la validitatea lor, această posibilitate nefiind prevăzută şi pentru tratate. Prin acte adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene sunt avute în vedere atât actele având ca ra cte r obligatoriu, precum regulam entele, directivele, deciziile, câ t ş i cele care n u au fo rţă ju rid ic ă obligatorie, precum recom andă­ rile, dacă utilizarea acestora este necesară pentru a interpreta dreptul naţional adoptat în scopul im plem entării dreptului Uniunii Europene121. Curtea nu se poate pronunţa asupra contrari etăţii unei norm e interne în raport cu o norm ă a Uniunii Europene, însă poate pune la dispoziţia instanţelor naţionale toate elem entele necesare pentru ca acestea să poată aprecia asupra existenţei sau nu a unei contrarietăţi151.

111M . H o rsp o o L M. H um ph reys, 5. H o rris, R. M a lco lm , European U n io n la w , F o u rth Edition, O xford U niversity Press, 2 0 0 6 , p. 104. m fdem, p. 110 . H otărârea C .J.C .E. din 12 d e c e m b rie 1 9 9 0 , SA R P P , 241/89.

Ob

u a

Na

r c is a

Th

co h a m

/ M

a r iu s e f t im ie

19

A rt. 4

T U I U L P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P H I E F U N D A M E N T A L E

în cadrul procedurii hotărârii prelim inare, instanţa de la Luxem bourg va interpreta dreptul Uniunii Europene, însă nu va sfătui instanţa naţională cu privire la aplicarea aces­ tuia, nici nu va dispune ca instanţa naţională s i declare dreptul intern ca fiind invalid111. Astfel, rolul Curţii este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunţa cu privire la validitatea acestuia, iar n u de a aplica a cest drept la situ a ţia de fa p t care fa c e o biectul a cţiu n ii principa le, sarcină ce revine exclusiv instanţei naţionale. Curtea nu este com petentă s i se pronunţe cu privire la problem ele de fapt ivite în cadrul acţiunii principale şi nici să soluţioneze divergenţele de opinii în interpretarea sau aplica­ rea norm elor de drept naţional. Curtea statuează asupra interpretării sau validităţii dreptului U niunii, încercând să ofere un răspuns util pentru soluţionarea litigiului, în s i instanţa de trim itere este cea căreia îi incum bă obligaţia de a trage concluziile adecvate din răspunsul Curţii, înlătu­ rând, dacă este cazul, aplicarea norm ei naţionale în discuţie. 4.3. C a ra cteru l fa c u lta tiv sa u o b lig a to riu a l sesiză rii, Ca regulă, sesizarea Curţii de Ju stiţie a Uniunii Europene cu o întrebare prelim inară are ca ra cte r fa cu lta tiv, fiind lăsată la libera apreciere a instanţei naţionale. Prin excepţie, atunci când hotărârea care urm ează a fi pronunţată de instanţa naţio­ nală, independent d a c i este sau nu instanţă suprem ă, n u este susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de o tac în d rep tu l intern, respectiva instanţă este obligată să sesizeze Curtea, d a c i o chestiune ce poate face obiectul procedurii prelim inare este invocată în faţa sa. Paragraful 3 al art. 267 TFU E nu poate fi însă interpretat în sensul că de fiecare dată când se naşte o întrebare prelim inară, instanţa care judecă în u ltim i Instanţă trebuie să ceară Curţii să se pronunţe, ci sesizarea are caracter obligatoriu num ai doco răspunsul este n e ce sa r p en tru soluţio nare cauzei. Totodată, de regulă, trim iterea întrebării se poate dovedi lipsită de interes in situ a ­ ţia în care Curtea şi-a exprim at deja p u n ctu l de vedere asupra interpretării sau validităţii aceluiaşi text, într-o hotărâre anterioară. Curtea a tran şat această chestiune în cauza D a Costa, în care întreb ările instanţei naţionale erau identice cu cele ia care Curtea form ulase un răspuns într-o cauză ante­ rioara (cauza 26/62 Van G en d en io o s), ocazie cu care s-a arătat ca instanţa naţională este îndreptăţită în continuare, în m od oficial, s i trim iti întrebarea la Curte, ch iar şi atunci când Curtea s-a pronunţat deja cu privire la problem a respectivă, însă în astfel de situaţii Curtea va fi puternic înclinată să reitereze considerentele pe fond din speţa ante­ rioară. Existenţa unei hotărâri anterioare poate priva obligaţia instanţei naţionale de a trim ite o cerere de „scopul său. go lin d -o astfel de conţinut". După cum s-a arătat în doc­ trină, hotărârea din cauza Da Costa a iniţiat ceea ce constituie în fa p t un sistem al prece­ dentului, dezvoltat în cauze ulterioare12'. în practica instanţei d e la Luxem bourg s-a statuat însă că, dacă actul ar fi putut fi atacat de persoana care a form ulat cererea de trim itere a întrebării printr-o acţiune directă în anulare, prevăzută de art. 263 TFU E, dar nu a fost atacat sau acţiunea a fost respinsă ca tardiv form ulată şi a expirat term enul d e 2 luni, instanţa naţională va res­

111M . H o n p o o i, M. H u m p h reys, S. Hanis. 1,1 P Cro ig , S . d e B u rca , op, c i t , D 587.

20

K. M a lco im , o p . c i t f p.

111.

D fU A N A fK IS A TM O H A R t / M A R tV S SFT IM ie

T

it u il p r e l im in a r

. Do

m e n iu l d e r e g l e m e n t a r e

51

p r in c ip iil e f u n d a m e n t a l e

A rt. 4

pinge solicitarea de a se trim ite întrebarea prelim inarii, fără a m ai fi necesar să exam i­ neze tem einicia m otivelor invocate d e părţi în susţinerea lipsei de validitate a actului131. O norm ă a dreptului intern prin care instanţa inferioară este legată de soluţia datâ pro b lem elo r d e d rep t de către Instanţa superioară n u p o a te p riva instanţa inferioara de posibilitatea de a adresa Curţii întrebări privind aceste hotărâri. Curtea a su blin iat că situaţia ar fi alta dacă întrebările form ulate de către instanţa inferioară ar fi Tn m are m ăsură aceleaşi cu cele adresate, deja, de către instanţa supe­ rioară. Pe de altă parte, instanţa inferioară trebuie să fie liberă a se adresa Curţii cu o întrebare prelim inară referitoare la aceste aspect, dacă apreciază că dezlegarea dată problem elor d e drept d e către instanţa superioară ar putea conduce la pronunţarea unei soluţii contrare dreptului Uniunii Europene. 4.4. Instanţa d e trim itere. C o n d iţiile sesiză rii Curţii. în cadrul Recom andărilor în aten­ ţia instanţelor naţionale, referitoare la efectuarea trim iterilor prelim inare121, se m enţionează că sistem ul trim iterilor prelim inare reprezintă un m ecanism fundam ental a( drep­ tului Uniunii Europene, m ecanism m enit să confere instanţelor naţionale m ijloacele de a asigura o interpretare şi o aplicare uniform e a acestui drept în toate statele m em bre. Instanţa naţională poate trim ite o întrebare prelim inară la cererea p ă rţilo r sau din oficiu. Calitatea de instanţă este interpretată de Curte ca o noţiune autonom ă a dreptu­ lui Uniunii Europene, ţinând u-se seam a, în această privinţă, de un ansam blu de factori, precum originea legală a organului care a sesizat-o, caracterul său perm anent, caracte­ rul obligatoriu al com petenţei sale, caracterul contradictoriu al procedurii, aplicarea de către acel organ a norm elor de drept, precum şi independenţa sa. In contextul art. 267 TFU E, o rice instanţă a unul stat m em bru, în m ăsura în care tre­ buie să se pronunţe în cadrul unei proceduri m enite să conducă la o hotărâre cu cora cter ju risd icţio n a l, poate, în principiu, să adreseze Curţii o întrebare prelim inară. în Recom andări se m enţionează că o rice instanţă poate să adreseze Curţii o întrebare referitoare la interpretarea unei norm e a dreptului Uniunii în cazul în care apreciază că este necesar pentru soluţionarea unei acţiuni cu care a fo st sesizată. Cu toate acestea, o instanţă ale cărei hotărâri nu pot face obiectul unei căi d e atac interne este obligată, în principiu, să sesizeze Curtea cu o astfel de întrebare, cu excepţia cazului în care există deja o jurisprudenţă în m ateria respectivă (iar în contextul even­ tu al nou nu exista nicio îndoială reală cu privire la posibilitatea de a aplica această ju ris­ prudenţă) sau a cazului în care interpretarea corecta ce trebuie dată norm ei d e drept în cauză este evidentă. Raţiunea im punerii unei obligaţii d e trim itere în paragraful 3 al art. 267 TFU E este aceea d e a preveni elaborarea unei jurisprudenţe naţionale neconform e cu dreptul Uniu­ nii în statele m em bre (Cauza C-393/98 M inisterio Pubiico ş i G om es Valenţe c. Fazenda Publica). Il! C a u ze le C -188 /9 2 T W D 91 C -1 1 9 / 0 5 L u c c h in i 1,1 A c t disponibil pe site -u l e u r-le x.e u ro p a .eu . în u rm a a d o p tă rii, la 25 se p te m b rie 2 01 2, la Lu xe m b u rg , a noului R e gu la m e n t d e pro cedură al C u rţii d e Ju stiţie , R e co m a n d ările în lo cu ie sc N o ta d e in fo rm a re c u p rivire la e fe c­ tu a re a trim ite rilo r p re lim in a re d e că tre instanţele n a ţion ale, in fo rm a ţiile din R eco m an d ări au ca racte r practic, fiin d lipsite d e o rice fo rţă o b ligato rie , scop ul acestora fiind d e a o rien ta In stanţele n aţio n a le cu privire fa o p o rtu n itatea e fe c t u l ri i u ne i Curţii.

C ri

m îteri prel i mi n a re $ 1, d a că e ste ca zu l,

O b u a N a r c i s a T h c o h a m / M a r i u s e f t im ie

le a ju te să fo rm u le ze ş i să p rezin te în tre b a r i

21

A rt. 4

Î I T I U I P R E L IM IN A R . D O M E N I U L D E « E G lE M E N T A f t E $1 P R I N C I P I I L E F U N D A M E N T A L E

Astfel, o instanţă ale cărei hotărâri sunt susceptibile să fâcă obiectul unei căi de atac poate, în special în situaţia în care se consideră suficient de lăm urită de jurisprudenţa C urţii, să decidă ea în săşi cu privire la interpretarea corectă a dreptului Uniunii Europene şi cu privire la aplicarea acestuia situaţiei de fapt deduse judecăţii. Cu toate acestea, o întrebare prelim inară se poate dovedi deo seb it de utilă, într-un stadiu corespunzător al procedurii, atunci când se ridică o nouă problem ă de interpretare ce prezintă un interes general pentru aplicarea uniform ă a dreptului Uniunii în toate statele m em bre sau atunci când jurisprudenţa existentă nu pare a fi aplicabilă unei noi situaţii de fapt. Potrivit Recom andărilor, deşi instanţele naţionale au posibilitatea d e a respinge m oti­ vele de invaliditate invocate în faţa lor, doar Curtea este com petentă să declare invalid un act al unei instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenţii a U niunii. O rice instanţă naţională trebuie, aşadar, să adreseze o întrebare Curţii în situaţia tn care are în d o ieli cu privire la validitatea unui asem enea act, indicând m otivele pentru care apre­ ciază că actul m enţionat ar putea fi lovit de invaliditate. 4.5. M o m e n tu l p ro ce su a l a l e fe ctu ă rii trim ite rii p re lim in a re . în ceea ce priveşte m om entul în care poate fi a d re sa t! o întrebare prelim inară, instanţa naţională poate adresa Curţii o întrebare prelim inară d e îndată ce co n stat! că, pentru a soluţiona cauza cu care a fo st învestită, este n e ce sa ri o deci 2ie asupra aspectului sau a aspectelor privind interpretarea sau validitatea. Cu toate acestea, este indicat ca deci 2ia de a adresa o întrebare prelim inară să in te rv in i într-o etapă a procedurii în care instanţa de trim itere este în m ă su ri a defini cadrul factual şi ju rid ic al problem ei, astfel în cât Curtea să dispună de toate elem entele necesare pentru a verifica, dacă este cazul, aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în litigiul principal. 4.6. Fo rm a ş i co n ţin u tu l ce re rii de p ro n u n ţa re a u n e i h o tă râ ri p relim in a re, în pri­ vinţa form ei trim iterii prelim inare, în Recom andări se arată că hotărârea prin care instanţa naţională adresează Curţii o întrebare prelim inară poate să îm b race o rice form ă adm isă de dreptul intern în m ateria incidentelor procedurale (instanţele rom âne vor adresa întrebări prelim inare Curţii printr-o încheiere). Trebuie însă avut în vedere că acesta este docum entul care stă la baza procedurii derulate în faţa Curţii şi că aceasta din urmă trebuie să aibă la dispoziţie elem entele care să îi perm ită form ularea unui răspuns util pentru instanţa naţională. Mai m ult, cererea de pronunţare a unei decizii prelim inare este singurul act care se com unică persoanelor îndreptăţite să depună observaţii în faţa Curţii (în special statele m em bre şi instituţiile), aceasta fiind, de asem enea, singurul act care face obiectul unei traduceri. Ţinând seam a de necesitatea traducerii cererii, se im pune ca aceasta să fie redactată în tr-o m anieră sim plă, clară şi precisă, evitând detaliile inutile. P istrâ n d u -şi caracterul succint, hotărârea de trim itere trebuie totuşi să fie suficient de com pletă şi să conţină toate inform aţiile pertinente pentru a perm ite Curţii, precum şi su b iectelo rîn d rep tăţite să form u leze observaţii să îşi facă o idee clară cu privire la cadrul factual şi ju rid ic al acţi­ unii principale. Potrivit Recom andărilor, decizia d e trim itere trebuie să respecte, în special, urm ă­ toarele cerinţe: a) so cuprindă o expunere succinta o o biectulu i litigiului, precum şi a fa p te lo r p erti­ nente, astfel cum au fo st constatate, sau, cel puţin, să prezinte ipotezele de fapt pe care se întem eiază întrebarea p re lim in ări;

22

D fU A N A FK ISA THgOHAftl / M A R tV S SFT IM IS

T l T W L P R E L IM IN A R .

DOWtNIUl D €

R E G L E M E N T A R E $1 P R IN C IP IIL E F U N D A M E N T A L E

A rt. 4

b) sr. 5 2 0 /1 9 9 7 , în B .J. 1 9 9 7 , p. 8 6 : 1.C.CJ., s. I c iv , dec. nr. 8 5 6 7 /2 0 1 1 , n ep ub lieatâ. ANDtttIA CCNSTANOA

359

A rt. 145

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

A r i* 1 1 5 * E fectele ad m iterii cererii. (1) In caz de adm itere a cererii de stră­ m utare, curtea de apel trim ite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circum scripţia sa. înalta C urte de C asaţie şi Ju stiţie v a străm uta ju d e­ carea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în cir­ cum scripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circum scripţie se află instanţa de la care se cere străm utarea. (2) H otărârea va arăta în ce m ăsură actele îndeplinite de instanţă înainte de străm utare urm ează să fie păstrate. In cazul în care instanţa de Ia care s-a dispus străm utarea a procedat între tim p ia judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul adm iterii cererii de străm utare. (3) A pelul sau, după ca2, recursul îm potriva hotărârii date de instanţa la care s-a străm utat procesul sunt de com petenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. In caz de adm itere a apelului sau recursului, trim iterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se v a face la o instanţă din circum scripţia celei care a soluţionai calea de atac. C O M E N T A R IU Această prevedere legală arată efectele dispoziţiei de străm utare asupra com peten­ tei de soluţionare a cauzei fi a căilo r de atac îm potriva hotărârii pronunţate de instanţa învestită prin străm utare, precum şi asupra actelor de procedură deja îndeplinite la instanţa de la care procesul a fo st străm utat. 1. Instanţa în ve stită prin străm utare. Tn urma adm iterii cererii de străm utare, proce­ sul se trim ite spre judecare unei alte instanţe de acelaşi g ra d cu cea d e la care s-a dispus străm utarea. Prorogarea de com petenţă prin străm utare vizează d o a r com petenţa teri­ torial I , nu şi cea m aterială, astfel în cât nu s-ar putea dispune străm utarea în favoarea unei instanţe d e grad diferit, cu încălcarea norm elor de com petenţă m aterială. în ceea ce priveşte instanţa care urm ea 2ă a judeca procesul în urm a adm iterii cere­ rii d e străm utare, este firească soluţia de trim itere a cauzei de către curţile de apei la o instanţă din circum scripţia lor. în acelaşi tim p, legiuitorul a lim itat aria geografică în cadrul căreia procesul ar putea fi străm utat şi în cazul în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzând trim iterea cauzei doar la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circum scripţia oricăreia dintre curţile d e apel învecinate cu curtea d e apel în a cărei circum scripţie se află instanţa de la care se cere străm utarea. Se observă că legiui­ torul urm ăreşte. în acest mod, reducerea cheltuielilor procesului suportate de părţi, prin scurtarea distanţei până la locul unde funcţionează instanţa, însă şi respectarea, pe cât posibil, a p rin cip iu lu i proxim ităţii justiţiei. După cum s-a arătat constant în practică, dacă s-a dispus străm utarea unei cau2e, instanţa învestită ca urm are a străm utării are obligaţia să soluţioneze pricina, nefiind abilitată să exam ineze dacă m otivele pentru care s-a dispus străm utarea m ai subzistă sau nu "1. 2. A cte le de p ro c e d u ri deja în d e p lin ite . în hotărârea de strlm u ta re se va a rlta şi în ce m ă sură actele îndeplinite de in sta n ţl în ain te de strlm u ta re u rm e a zl a fi păstrate. în iipsa unei astfel de m enţiuni, v o rfi refăcute toate actele îndeplinite de instanţa de la care pricina a fost strlm u tată . 1,1 în a ce st sens, C S .J ., s. civ., d e c. nr. 9 1 2 /1 9 9 5 , în B.J. 1 99 5, p. 100.

360

AN O M tA CONS7ANOA

T i t l u l IM. C o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e i o r i u d e c ă t o r c ş t i

A rt. 146

De asem enea, dacă, u lterio r a d m iterii străm utării, acea instanţă a săvârşit acte de procedură sau a procedat între tim p la judecarea procesului, atât actele de procedură îndeplinite, cât şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de d rep t prin efectul adm iterii cererii d e străm utare. în schim b, dacă p ro ce su l a fo s t ju d e c a t p ln ă la soluţionarea cererii de străm utare, această cerere nu m ai are obiect. In cazul (foarte rar în practică) în care instanţa a procedat la ju d eca rea cauzei şi, ulterior, cererea de străm utare a fo s t adm isă, necunoscându-se stadiul reaf al procesului, valabilitatea hotărârii instanţei de la care s-a străm utat pricina depinde de îm prejurarea dacă instanţa care a d isp u s străm uta rea a m enţinut în to t sau în parte actele de procedură efectuate anterior străm utării111. Dacă actele de p ro c e d u ri nu au fost m enţinute, această dispoziţie vizează şi hotărârea pronunţată, aspect ce urm ează a fi constatat de către instanţa la care s-a dispus străm utarea şi care va continua ju decarea cauzei. Dacă actele de procedură au fost m enţinute, hotărârea d e adm itere a străm utării nu produce efecte. 3. Instanţa com petentă să so luţio neze căile de atac. fn plus faţă d e reglem entarea anterioară, art. 145 alin. (3) NCPC indică explicit com petenţa soluţionării apelului, după caz, a recursului, îm potriva hotărârii date de instanţa la care s*a străm utat procesul, în favoarea instanţelor ierarhic superioare acesteia. Norm a astfel form ulată reflectă soluţii consacrate doctrinar şi jurisprudenţial, în absenţa unei prevederi exprese în vechiul cod121. Cea de*a doua teză din art. 145 alin. (3) are în vedere ipoteza în care a fost străm utată însăşi jud ecata apelului sa u a recursului, iar această cale de atac a fost adm isă de către instanţa la care s-a dispus străm utarea. Dacă, prin adm iterea căii de atac, s-a dispus tri­ m iterea spre rejudecare, această trim itere urm ează a se face la o instanţă din circum scrip­ ţia celei care a soluţionat calea de atac, iar nu instanţei a cărei hotărâre a fost casată. Această soluţie adoptată de legiuitor se regăseşte, de asem enea, în doctrină şi în practica instanţelor, justificată fiind de finalitatea hotărârii de străm utare, care nu ar fi respectată în cazul în care trim iterea cauzei spre rejudecare s-a r face ia instanţa a cărei hotărâre a fost anulată sau casată131.

A r i . 1 4 6 . Form ularea u n ei n oi cereri de străm utare. (1) Străm utarea proce­ sului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazu l în care noua cerere se întem e­ iază p e îm prejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia. (2) Cererea de străm utare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadm isibilă dacă pricina se află p e rolul aceleiaşi instanţe. C O M E N T A R IU Această norm ă coincide cu prevederile art. 4 0 2C P C 1865, rezultând din conţinutul său că este inadm isibilă form ularea unei noi cereri de străm utare întem eiate pe îm pre­

10 G . B o ro i, O . S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 116, c u ju risp ru d e n ţa a c o lo citată. A se ve d e a V.M . Ct'obonu, Tratat, voi. I, p. 4 4 1 , c u d o c trin a ş i ju ris p ru d e n ţa a c o lo c ita tă ; c u to a te acestea. In se n s contrar, a n u m e că p ro ro garea d e c o m p e te n ţă o p e re a ză n u m a i în fa vo a re a in stan ţe i la c a re s-a d isp u s stră m u ta re a p ricin ii, Iar n u ş i tn fa vo a re a In sta n ţe lo r c a re so lu ţio n e a ză c ă ile d e a ta c d e c a re e ste su cce slb ilă h o tă râ re a, a se v e d e a I.C .C J ., s . I civ., d e c. nr, $ 7 0 /2 0 1 2 , w w w .scj.ro . 1311. Le$, N o u l C o d d e p ro c e d u ră civ ilă , vof. lr 2 0 1 1 , p. 240, ANDtttIA CCNSTANOA

361

A rt. 147

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ju ră ri cunoscute la data soluţionării cererii anterioare. Această situaţie este întrunită atunci când aceleaşi îm prejurări au fo st invocate în cererea anterioară de străm utare. Cererea este, totuşi, adm isibilă dacă îm prejurările relevate nu au fo st cunoscute fa m om entul cererii precedente, ch iar preexistente fiind, ori dacă acestea s-au ivit ulterior cererii anterioare d e străm utare. So luţia de inadm isibilitate trebuie adoptată ?n aceleaşi condiţii, indiferent dacă cere­ rile succesive de străm utare au fost form ulate d e către aceeaşi parte ori d e către părţi diferite, atât tim p c i t este vorba despre situaţii deja analizate de către instanţa com pe­ tentă. Di n î nterpreta rea p e r a contra rio a a lin . (2 )a la r t. 146, a ce le a şi îm p rej u ră ri p ot fi i nvocate într-o nouă cerere de străm utare d o ar dacă vizează o altă instanţă decât cea pe rolul căreia se afla procesul la data cererii precedente de străm utare. Relevanţa lor urm ează, însă, a fi apreciată, dat fiind că au fost invocate ?n legătură cu două instanţe diferite înves­ tite cu judecarea procesului a cărui străm utare se solicită.

A r i . 1 4 7 . D elegarea in stan ţei. Când, din cauza unor îm prejurări excepţio­ nale, instanţa com petentă este îm piedicată un tim p m ai îndelungat să funcţio­ neze, înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desem na o altă instanţă de acelaşi grad care să ju d ece procesul. C O M E N T A R IU Această prevedere reia dispoziţiile art. 23 C P C 1865, reglem entând în m od sim iiar instituţia delegării instanţei, ce reprezintă un caz de prorogare ju d ecă to re a scă de com ­ petenţă. Legiuitorul nu defineşte îm prejurările excepţionale care ar putea îm p ied ica o instanţă să funcţioneze un tim p m ai îndelungat, în doctrină considerându-se că intră în această categorie „calam ităţile naturale de o anum ită am ploare şi cu efecte într-o anum ită zonă geografică (cutrem ure, inundaţii, înzăpeziri etc.), starea d e război etc."'11. Cererea se soluţionează de către în alta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate.

111 idem , f>. 2 4 i. 362

AN O M tA COHSTÂHOA

Titlul IV. Actele de procedură Capitolul I. Form a cererilor A rt. 148.

C o n d iţiile gen erale. (3) O rice cerere adresată instanţelor judecă­ toreşti trebuie sâ fie form ulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, num ele, prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denum irea şi sediul lor, num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa reprezen­ tanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, m oti­ v ele cererii, precum şi sem nătura. D e asem enea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum num ărul de telefon, num ărul de fax ori altele asem enea. (2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi form ulate şi prin înscris în form ă electronică, dacă su n t îndeplinite condi­ ţiile prevăzute de lege. (3) D ispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile în m od corespunzător şi în cazu l în care prezentul cod prevede condiţia form ei scrise a susţinerilor, apărărilor sau a con­ cluziilor părţilor ori a altor acte de procedură adresate instanţelor judecătoreşti. (4) In cazurile anum e prevăzute de lege, cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se p ot form ula şi oral, făcându-se m enţiune despre aceasta în încheiere. (5) D acă, din orice m otive, cererea nu poate fi sem nată la term enul când a fost depusă sau, după caz, la prim ul term en ce urm ează, judecătorul va stabili iden­ titatea părfii prin unul dintre m ijloacele prevăzute de lege, îi va citi conţinutul cererii şi îi v a lua consim ţăm ântul cu privire la aceasta. D espre toate acestea se va face m enţiune în încheiere. (6) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se tim brează, dacă legea n u pre­ vede altfel. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea d e „cerere”. Form a scrisă. A ctele de proced u ră desem nează operaţiunile ju rid ice şi în scrisu rile făcute d e participanţii la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală131. Cererea este m ijlocul procedural prin care o persoană solicită concursul instanţei în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor sale legitim e1*1 (cererea de chem are în judecată iniţială, prin care se declanşează procesul civil, cereri adiţionale, cereri incidentale, diverse alte cereri form ulate de părţi în cursul procesului etc.). Regula în privinţa form ei cererilor adresate instanţei de judecată o reprezintă fo rm a scrisă sau fo rm a înscrisului su b sem natara electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acesta. Ca atare, în m ăsura în care, spre exem plu, reclam antul îşi m odifică verbal cererea de chem are în judecată su b aspectul cadrului procesual pasiv, instanţa nu va tua act de llJ .

1.1 V.M. C io b a n u , /fjVreprezintăintervaluldetim pînăuntrulcăruia este interzisă în d e p li­ nirea actului de procedura. Sunt astfel de term ene cele prevăzute de art. 731 alin. (1) N C P C -te rm e n u l de o zi de ia com unicarea som aţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării pentru a da posibilitatea debitorului să plătească sum a datorată, în cadrul căruia executorului judecătoresc îi este interzis să procedeze la sechestrarea bunurilor m obile urm ăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor; art. 752 alin. (1) NCPC term enul de Î S zile d e la aplicarea sechestrului pentru a da posibilitatea debitorului să achite sum a datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, în cadrul căruia exe cuto r uIu i j u d ecăto resc îi este i nterz is să proced eze ia va Iorifica re a bu n u ri Ior sec he strate prin vânzarea la licitaţie publică, vânzare directă sau prin alte m odalităţi adm ise de lege. 2.3. tn fu n c ţie de sa n cţiu n e a care in te rv in e în caz de n eresp ectare, term en ele pro­ cedurale sunt absolute şi relative. A ctul de procedura în d e p lin it cu încălcarea unui term en abso lu t nu va produce efecte ju rid ice, intervenind decăderea, nulitatea, perim area sau prescripţia dreptului de a obţine executarea silită. A ctul d e procedură îndeplinit cu încălcarea unui term en re la tiv va fi valabil întocm it, însă nesocotirea term enului poate atrage eventual aplicarea unor sancţiuni disciplinare [nem otivarea hotărârii judecătoreşti în term enul legal de 30 d e zile de la pronunţare, prevăzut de art. 426 alin. (5) NCPC] sau a unor am enzi judiciare ori despăgubiri [neaducerea, la term enul fixat de instanţă, a m artorului încuviinţat, d e către una dintre părţi, potrivit art. 187 alin. { ! ) pct. 2 lit. b) NCPC).

426

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

Arc. 181

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

2.4. în fu n c ţie de durata lor, term enele pot fi stabilite pe ore, zile, săptăm âni, luni şi ani, clasificarea aceasta prezentând relevanţă prin prism a m odului de calcul al termenelor. 2.5. în fu n c ţie de se n su l d e calculare, term en ele po t fi de succesiune şi d e regresiune. Term enele d e succesiune se calculează în sensul curgerii norm ale a tim pului. Spre exem plu, potrivit art. 485 alin. (1) NCPC, term enul d e recurs este de 3 0 d e zile d e la com unicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Un astfel de term en se calculează, în sistem ul zilelor libere, în sensul curgeri! norm ale a tim pului, zi după zi în ordinea firească. D e pildă, dacă hotărârea a fost com unicată părţii ia data de 1 ianuarie 2013, aceasta va trebui să declare recurs cel m ai târziu în data de 1 februarie 2013. Term enele de regresiune se calculează în sensul invers al curgerii tim pului. Spre exem plu, potrivit art. 159 NCPC, citaţia şi celelalte acte d e procedură, su b sancţiunea nulităţii, vo r fi înm ânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de ju decată. Un astfel de term en se calculează, în sistem ul zilelor libere, în sensul curgerii inverse a tim ­ pului, zi după zi, însă nu în ordinea norm ală. De pildă, dacă term enul de judecată este stabilit pentru data d e 7 ianuarie 2013, citaţia trebuie com unicată părţii cel m ai târziu la data d e 1 ianuarie 2013.

A r t * 1 8 1 . C alcu lu l term en elor. (1) Term enele/în afară de cazu l în care legea dispune altfel, se calculează după cum urm ează: 1. când term enul se socoteşte p e ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei urm ătoare; 2. când term enul se socoteşte pe zile, n u intră în calcul ziua de Ia care începe să curgă termenul/ nici ziua când acesta se îm plineşte; 3. când term enul se socoteşte p e săptăm âni, luni sau ani, e l se îm plineşte în ziua corespunzătoare din ultim a săptăm ână ori lună sau din ultim ul an. Dacă ultim a lună n u are zi corespunzătoare celei în care term enul a început sâ curgă, term enul se îm plineşte în ultim a zi a acestei luni. (2) C ând ultim a zi a unui term en cade într-o zi nelucrătoare, term enul se pre­ lungeşte până în prim a zi lucrătoare care urmează. C O M E N T A R IU D reptul com un în ceea ce priveşte m odul de calcul al term en elor procedurale este consacrat în art. 181 NCPC. Ca atare, ori d e câte ort legea nu prevede în m od expres o regulă specială şi distinctă pentru calculul unui anum it term en, se vo r aplica regulile generale instituite d e acest te xt legal. 1. Term enul p e ore. Term enul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei urm ătoare. Apreciem că „ ora zero a zile i urm ătoare", la care face referire noul cod, înlătură con­ tradicţiile existente în jurisprudenţă în privinţa noţiunii de „m iezul nopţii zilei urm ătoare", prevăzută de reglem entarea anterioară în art. 101 alin. (2). Ora zero a zilei urm ăto are în cep e într-adevăr la m iezul nopţii, dar a zilei curente. O ra zero este prim a oră a zilei, întrucât la îm plinirea orei 24,00 ziua se schim bă. Spre exem plu, în reglem entarea anterioară, term enul d e 24 de ore pentru am ânarea pronunţării ordonanţei preşedinţiale se calcula în practica judiciară astfel: dacă dezba­ terile şi reţinerea cauzei în pronunţare au avu t loc luni, term enul d e 24 d e ore începea de la ora 00,00 a zilei de m iercuri, care corespundea m iezului nopţii zilei urm ătoare şi

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

427

A rt. 181

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

anum e a celei de m arţi, astfel încât term enul se finaliza la ora 00,00 a zilei d e jo i, adică m iezul nopţii zilei de m iercuri. în actuala reglem entare, term enul de 24 de ore pentru am ânarea pronunţării ordo­ nanţei preşedinţiale se v a calcula distinct: dacă dezbaterile şi reţinerea cauzei în pronun­ ţare au avut loc luni, ora zero a zilei urm ătoare, şi anum e a celei de m arţi, va fi conside­ rată drept punct de plecare a term enului, acesta fiind m iezul nopţii 2ilei curente, astfel încât term enul se va îm plini la ora 00,00 a zilei de m iercuri (m iezul nopţii 2ilei de m arţi). 2. Term enul pe zile. Term enul pe zile se calculează potrivit sistem u lu i exclusiv (pe ziie lib e re i, neintrând în calcul nici ziua în care a începu t să curgă, nici ziua când acesta se îm plineşte. Spre exem plu, term enul de 5 zile înaintea term enului d e judecată pentru înm ânarea citaţiei, instituit d e art. 159 NCPC, se va calcula astfel: dacă term enul d e judecată este stabilit pentru data de 10 a lunii, citaţia trebuie com unicată către parte cel m ai târziu în data de 4 a lunii respective (num ărându*se în fapt 7 zile, nu doar 5). Având în vedere că şi term enele jud ecăto reşti sunt term ene procedurale, stabilirea de către instanţă a unui term en de 5 zile înaintea term enului d e judecată se va calcula tot în sistem ul exclusiv. Stabilirea de către instanţă a unei zile fixe calendaristice nu mai im plică un calcul al term enului. Term enul de 15 zile pentru am ânarea pronunţării, instituit d e art. 396 alin. (1) NCPC, constituie tot un term en legal procedural, supus m odului de calcul prevăzut la art. 181 alin. (1) pct. 2 N CPC (ca atare nu intră în calculul acestuia 2iua reţinerii cauzei în pronun­ ţare şi ziua pronunţării, după am ânare). De asem enea, term enul de 3 0 de zile de la pro­ nunţare pentru m otivarea hotărârii, prevăzut de art. 426 alin. (5) teza I NCPC, se calcu­ lează potrivit sistem ului exclusiv. Prin excepţie de la regula de calcul a term enelor fixate pe zile, potrivit art. 163 alin. (4) teza a ll-a NCPC, term enele stabilite pentru com unicarea către destinatar a citaţiei depuse la sediul instanţei sau la cel al prim ăriei se calculează z i c a z i, calendaristic, iar nu potrivit sistem ului exclusiv. 3. Term enele pe săp tăm ân i, luni sau an i. Term enele pe săptăm âni, luni sau ani se îm p lin esc în ziu a corespunzătoare zile i d e p leca re din ultim a săptăm ână, ultim a luna sou ultim ul a n . Spre exem plu, term enul de o lună pentru revizuirea unei hotărâri judecăto­ reşti pentru m inus petito se va calcula astfel: atunci când com unicarea hotărârii atacate avu t loc la data de 10 a lunii august, cererea de revizuire trebuie form ulată cel m ai târziu la data de 10 a lunii septem brie. Term enul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o zi corespunzătoare, se va socoti îm p lin it în ultim a z i a lu n ii. De pildă, un term en de o lună care a începu t să curgă pe data de 31 octom brie 2012 s-a îm p lin it la data de 30 noiem brie 2012, ultim a zi din această lună. 4. Zi nelucrâtoare. Dacă ziua în care se îm plineşte term enul cade într-o zi netucratoare, term enul se prelungeşte până în prim a z i lucrătoare care urm ează. Spre exem plu, dacă term enul s-a rîm p lin iîn tr-o 2i de dum inică, s e v a considera ca acesta este prelungit până luni. Se im pune însă m enţionarea faptului că zilele nelucrâtoare din cadrul term e­ nului nu se scad la calculul acestuia.

428

D t U A N A K iS A T H tO H A M

A r t 182-183

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

A r t . 1 8 2 , îm p lin irea term enu lu i. (1) Term enul care se socoteşte p e zile, săptăm âni, luni sau ani se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate îndeplini actu l de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, term enul se v a îm plini la ora la care activitatea încetează în acel loc în m od legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Pentru calculul term enelor procedurale este necesar să se stabilească p u n ctu l de p/ecare, asp ect reglem entat de art. 184 NCPC, cât şi p u n ctu l de îm plinire, aspect ce face obiectul art. 182 NCPC. La m om entul îm p lin irii term enului im perativ, intervine una dintre sancţiunile prevă­ zute de lege pentru nerespectarea sa, actul de procedură nem aiputând fi exercitat sau în m ăsura în care totuşi este exercitat, fiind lipsit de efecte juridice, în tim p ce la m om entul îm plinirii term enului prohibitiv se naşte dreptul de a efectua actul de procedură. Term enul care se socoteşte pe zile, săptăm âni, luni sau ani se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate în d ep lin i actul de procedură, adică la sfârşitul orei 23,00, ora 00,00 fiind ora de în ce p u t a zilei urm ătoare. Prin excepţie, dacă este vorba d e un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, term enul se va îm p lin i la oro la care activitatea încetează în a ce l lo c în m o d legal, dis­ poziţiile art. 183 NCPC fiind aplicabile, ceea ce înseam n ă că şi în aceste situaţii depune­ rea actului prin poştă/serviciu de curierat rapid/se n/ic iu specializat de com unicare până la sfârşitul program ului este considerată în term en, ch iar dacă program ul registraturii instanţei s-ar fi în ch e ia t la acel m oment.

A r t . 1 8 3 . A ctele d epuse ia poştă, serv icii sp ecializate de curierat, u n ităţi m ilitare sau locuri de deţinere. (1) A ctul de procedură depus înăuntrul term enu­ lui prevăzut de lege prin scrisoare recom andată la oficiul poştal sau depus Ia un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de com unicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul term enului prevăzut de lege la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului de deţinere unde se află această f t parte este, de asem enea, considerat ca făcut în termen. (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de cu rierat rapid, de ser­ viciul specializat de com unicare, de unitatea m ilitară sau de adm inistraţia locului de deţinere, p e actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. C O M E N T A R IU Actul de procedură depus înăuntrul term enului prevăzut de lege, prin scrisoare reco­ m andată la oficiul poştal sau d e p u s ia un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu spe­ cializat de com unicare, precum şi la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului de deţi­ nere, în ultim ele două cazuri dacă acesta este locul unde se afla partea, este socotit a f i fă c u t în term en, ch iar dacă actul va prim i viză de înregistrare la instanţa judecătorească căreia îi este destinat ulterior datei de îm plinire a term enului în care trebuia îndeplinit. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

429

A rt. 184

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

Prevederea vizând considerarea ca făcu t în term en a actului depus de partea intere­ sată înăuntrul term enului prevăzut de lege la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului d e deţinere unde se află această parte este una cu caracter de noutate legislativă şi are im portanţă deosebită prin prism a aprecierii prescripţiei extinctive sau a decăderii. A rticolul 183 N CPC constituie o facilitate prevăzută de lege în sprijinul celo r care nu pot sau cărora le este dificil să ajungă la sediul instanţei în vederea depunerii actului de procedură respectiv. Recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de com unicare, de unitatea m ilitară sa u de ad m i ni st ra ţi a Ioc u Iu I d e deţ i ne re, p e a ctu I d e p us, servesc ca do vadâ a do tei d epu ­ n e rii a ctu lu i d e către partea interesată, m otiv pentru care acestea trebuie ataşate la dosar în c it instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării term enului pro­ cedural. Potrivit dispoziţiilor art. 159 NCPC, su b sancţiunea nulităţii, citaţia şi celelalte acte de procedură vo r fi în m ân ate părţii cu cel puţin 5 zile înain tea term enului d e ju d e ­ cată. în reglem entarea anterioară, prevederea sim ilară (art. 89 alin. (1) te 2a I CPC 1865] viza exclusiv citaţia, iar nu şi celelalte acte de procedură. în tru câ t nu exista o dispoziţie expresă care să reglem enteze obligaţia com unicării întâm pinării către cealaltă parte, se ridica problem a dacă înregistrarea la dosar a întâm pinării, cu o zi înaintea term enului de judecată, deschidea posibilitatea părţii adverse de a solicita am ânarea judecării cauzei pentru a lua cunoştinţă de întâm pinare, în condiţiile în care aceasta fusese predată ofi­ ciului poştal cu respectarea term enului legal procedural de 5 zîie înain tea term enului de judecată. So luţiile date de practica judiciară erau diferite: într-o opinie, se considera că în tâm ­ pinarea a fost depusă la dosar cu respectarea term enului legal şi, ca atare, cererea de am ânare a judecării cauzei era lipsită de fund am en t legal, în tim p ce într-o altă opinie, la care ne-am raliat, o atare cerere de am ânare a judecării cauzei era apreciată drept întem eiată, raţiunea instituirii de către legiuitor a term enului fiind tocm ai aceea de a da posibilitatea părţii adverse să ia cunoştinţă de cuprinsul întâm pinării, iar, ?n cazul de faţă, o atare posibilitate nu exista, astfel în cât respingerea cererii de am ânare ar fi contra ve­ nit în săşi raţiunii reglem entării le g a le -în tâ m p in a re a era considerată depusă în term en, în cuviinţân du-se totodată cererea de am ânare a judecării cauzei pentru a se lua cunoş­ tinţă de întâm pinare. în prezent, art. 159 NCPC a înlăturat această controversă, întrucât, independent de faptul că întâm pinarea a fost depusă în term en la oficiul poştal, aceasta trebuie com uni­ cată părţii cu cel puţin 5 zile înain tea term enului de judecată.

A r t , 1 8 4 . C urgerea term enu lu i. P relu ngirea acestuia. (1) Term enele încep să curgă de la data com unicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. (2) Se consideră că actul a fost com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a prim it sub sem nătură copie de p e act, precum şi în cazul în care ea a ceru t com u­ nicarea actului unei alte părţi. (3) Term enul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât tim p n u a fost desem nată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.

430

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 184

T l T U I l V . T E f t M E N S U P R O C E O U B A J.C

(4) Term enul procedural se întrerupe şi u n nou term en începe să curgă de la data noii com unicări în urm ătoarele cazuri: 1. când a intervenit m oartea uneia dintre părţi; în acest caz, se face din nou o singură com unicare la ultim ul dom iciliu al părţii decedate, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor; 2. când a intervenit m oartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură com unicare părţii,

COMENTARIU 1. M o m entele d e la care în ce p să curgă term en ele procedurale. Punctul de p lecare a term enului este reprezentat, ca regulă, de m om entul com unicării actu lu i de procedura, dacă legea nu prevede în mod expres un alt m om ent. D ata com unicării este aceea m enţionată în dovada de înm ân are sau în procesul' verbal în to cm it de agentul procedural, aceasta neputând fi com pletată, în lipsă de m en­ ţiune, cu probe extrinseci. Infirm area datei com unicării poate fi realizată exclusiv prin procedura înscrierii în fals. Prin excepţie, term enele încep să curgă de la alte m om ente decât com unicarea actu­ lui d e procedură, spre exem plu, d e la: a) pronu nţarea hotărârii [art. 421 al in. (2) N CPC - term enul de 5 zile de declarare a recursului îm potriva hotărârii prin care a fost constatată perim area unei cereri; art. 444 alin. (1) NCPC - term enul d e 15 zile de com pletare a hotărârii judecătoreşti date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere etc.]; b) data UcitapeUart. 770 alin. (1) N C P C -te rm e n u l de 5 zile pentru depunerea preţului de către adjudecatar, la cererea sa, acceptată d e către creditor sau de reprezentantul său]; c) încuviinţarea p ro b e i [art. 311 alin. (2) N C P C -te r m e n u l de 5 zile pentru depunerea listei cu m artori, în cazul înlocuirii celo r indicaţi iniţial]; d) afişarea înştiinţării prevăzute d e art. 163 alin. (3) N C P C -te r m e n u l de 7, respectiv 3 zile pentru prezentarea destinatarului la sediul instanţei/sediul prim ăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul pentru a i se com unica citaţia sau alt act de pro ce­ dură [art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC]; e) încetarea îm piedicării [art. 186 alin. (2) NCPC - term enul de 15 zile pentru în d e p li­ nirea actului de procedură şi pentru form ularea cererii de repunere în term en]; f) data desem nării sa u confirm ării avocatului, în ipoteza încuviinţării ajutorului public ju d iciar în condiţiile art. 131 din O .U.G. nr. 51/2008, pentru curgerea term enului de exer­ citare a căii de atac a recursului. Este de m enţionat faptul că, în anum ite cazuri expres prevăzute de lege, term enul de declarare a căii de atac curge de la com unicare, însă nu de la com unicarea hotărârii atacate, ci de la cea a altei hotărâri. Astfel, potrivit art. 457 alin. (3) NCPC, dacă instanţa respinge ca inadm isibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea intere­ sată în considerarea m enţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea d e atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control ju d iciar va fi com unicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De !a data com unicării în cep e să curgă, dacă este cazul, term enul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. 2. C azurile de ech ip o len ţă. Cazurile de e ch ip o le n ţi constituie situaţiile echivalente stabilite în m od expres de lege, când s e considera ca a ctu l de p roced ura a fo s t com uni­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

431

A rt. 184

C a r t e a i. D is p o z iţ ii

g en er a le

ca t părţii. A ceste ipoteze sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse prin analogie. în reglem entarea noului cod, cazurile d e e ch ip o le n ţi sunt urm ătoarele: a) a ctu l de procedură s e consideră com unicat p ă rţii ş i în ipoteza în care aceasta a p rim it o copie a actului, o testâ nd a cest fa p t prin sem nătură. A cest caz de echipolenţă a fost introdus în actuala reglem entare în contextul existenţei art. 169 NCPC, care pre­ vede posibilitatea ca, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier, cere­ rile, întâm pinările ori alte acte să se com u nice direct în tre aceştia, caz în care cel care prim eşte cererea va atesta prim irea pe în su şi exem plarul care urm ează a fi depus în instanţă; b) a ctu l de procedură se consideră com unicat p ă rţii ş i în ipoteza în care aceasta a cerut com unicarea actu lu i către o altă parte. A cest caz de echipolenţă constituie o pre­ luare a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) CPC 1865 într-o redactare m ai clară, de natură să în lătu re o rice discuţii existente în contextul reglem entării anterioare, c ln d s-au expri­ m at puncte de vedere distincte cu privire la persoana faţă de care se solicită efectuarea com unicării (partea însăşi sau o altă parte). Astfel, dispoziţia vizează cazul în care partea cere com unicarea actului d e procedură către o altă parte, prezum ându-se legal faptul că partea solicitantă cunoaşte conţinu­ tul actului, chiar dacă acesta nu i-a fo st com unicat. Din m om entul form ulării cererii de com unicare a actului către o altă parte se consideră că actul a fost com unicat şi către partea solicitantă. în ipoteza în care partea solicită com unicarea către sine a actului de procedură, cazul de echipolenţă nu m ai este incident, n e p u tln d u -se prezum a în această situaţie cunoaş­ terea actului. D e asem enea, sim pla cerere de consultare a dosarului în apel nu poate constitui un caz de echipolenţă pentru com unicarea hotărârii prim ei instanţe; c) hotărârea ju d ecă to re a scă se consideră com unicată de Io data dep u n erii cererii de apel/recurs, d acâ apelul/recursul este d eclarat înointe de com unicarea hotărârii (art. 468 alin. (3) şi art. 485 alin. (1) teza a ll-a NCPC]. Este d e m enţionat faptul că, deşi hotărârea se consideră com unicată de la data depunerii declaraţiei de apel/recurs, m otivarea apelului/recursului se va face într-un term en de aceeaşi durată cu term enul pentru exercitarea căi d e atac, care curge, în să , de la data com unicării hotărârii [art. 470 alin. (5), art. 487 alin. (1) NCPC). Cazul de echipolenţă m enţionat este de strictă aplicare, nefiind incident şi pentru alte căi d e atac; d) term en u l de opel/recurs curge de la com unicarea hotărârii, ch ia r ş i a tu n ci când aceasta a fo s t fă cu tă odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite (art. 468 alin. (2) şi art. 485 alin. (1) teza a ll-a NCPC]. în reglem entarea anterioară, acest caz de echipolenţă făcea referire la som aţia d e executare, iar nu la încheierea de încuviinţare a executării silite, aceasta din urm ă nefiind supusă com unicării către partea debitoare în vechiul cod. Cazul de echipolenţă analizat are în vedere situaţia în care s-a dem arat procedura de executare silită îm potriva unei părţi litigante, fără ca acesteia să-i fie com unicată în cursul procesului hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu. Com unicarea de către executorul ju d ecătoresc a hotărârii judecătoreşti în cursul executării silite consti­ tuie un act echivalent cu com unicarea acesteia de către instanţa judecătorească, nefiind necesară o nouă com unicare pentru curgerea term enului d e apel/recurs.

432

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 185

T lT U Il V. TEftM ENSU PROCEOUBAJ.C

3. în tre ru p e re a te rm e n u lu i procedural. Ca 2urile de întrerupere a term en elo r proce­ durale sunt incidente ?n urm ătoarele situaţii: a )fa ţâ d e ce l lip sit de capacitate de exerciţiu sa u c u capacitate de exerciţiu restrânsă, term enul procedural nu în cep e sâ curgă, iar dacă a începu t să curgă m ai înainte, se între­ rupe câ t tim p nu a fo s t desem nată o persoană care; după caz, să îl reprezinte sa u să îl asiste. Spre exem plu, în ipoteza în care term enul de apel a în cepu t să curgă, iar, în cadrul term enului, partea căreia i s-a făcut com unicarea a fost pusă su b interdicţie judecăto­ rească, term enul de apel este întrerupt până la m om entul la care i se va desem na tuto­ rele. Apreciem însă că nu este necesară o nouă com unicare către tutore, neexistănd dis­ poziţie în acest sens decât pentru cazurile prevăzute la art. 184 alin. (4) N CPC, tutorele urm ând să declare apel în term en d e 30 de zile d e la num irea sa; b) câ n d a in terven it m oartea u neia dintre p ă rţi. în acest caz, se face dîn nou o singură com unicare la ultimul dom iciliu al părţii decedate, pe num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor, ch iar şi în ipoteza în care partea adversă ar indica num ele acestora; c) când a intervenit m oartea reprezentantului părţii. în acest caz, se face dîn nou o singură com unicare părţii. în tru cât legea nu introduce vreo distincţie, apreciem că dispo­ ziţia vizează atât pe reprezentantul legal, cât şi pe cel convenţional. în cazul term enului de apei/recurs, noul cod prevede o reglem entare separată vizând întreruperea acestuia. Articolul 469 NCPC, aplicabil şi recursului, potrivit art. 485 alin. (1) teza a ll-a, are urm ătorul conţinut: „(1) Term enul de apel se întrerupe prin m oartea părţii care are interes să facă apel. în acest caz se face d in nou o singură com unicare a hotărârii, la cel din urmă dom iciliu al părţii, pe num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor. (2) Term enul de apel va începe să curgă din nou de la data com unicării prevăzute la alin. (1). Pentru m oştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de m oştenire vacantă, term enul va curge din ziua în care se va num i tutorele, curatorul sau adm inistratorul provizoriu, după caz'. M enţiunea „m oartea părţii care are interes să facă apel" ar conduce la ideea că o atare recom unicare nu a r putea fi făcută pe num ele m oştenirii celui care a câştigat procesul, o atare cerere fiind lipsită de interes. în să , în contextul în care noul Cod de procedură civilă prevede în a r t 461 alin. (2) N CPC posibilitatea părţii d e a ataca num ai considerentele hotărârii judecătoreşti, trebuie apreciat de la caz la caz dacă există interesul declarării apelului/recursului, inclusiv prin prism a existenţei unei vătăm ări a m oştenitorilor părţii decurgând din considerentele hotărârii.

A r U 1 8 5 . N erespectarea term en u lu i. S an cţiu n i. (1) C ând un drept proce­ sual trebuie exercitat într-un anum it term en, nerespectarea acestuia atrage decă­ derea din exercitarea dreptului, in afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate. (2) In cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui term en, actul făcut înaintea îm plinirii term enului poate fi anu lat la cererea celu i interesat.

COMENTARIU 1. San cţiu n ea neresp ectării unui term en im perativ. D ecăd erea. A rticolul 185 NCPC reglem entează regim ul de drept com un al sancţiunilor ce pot interveni în caz d e neres*

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

433

A rt. 185

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

gen erale

pectare a term enelor procedurale. Astfel, prim ul alineat al articolului vizează sancţiunea nesocotirii unui term en Im perativ, iar cel de-al doilea alineat sancţiunea nerespectării unui term en prohibitiv. 1.1. N o ţiu n e a decă d erii. Decăderea este sancţiunea procedurală ce intervine tn cazul nerespectării unui term en im perativ (perem ptoriu), constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual. Aceasta este sancţiunea d e d rep t com un care intervine în ipoteza nerespectării unui term en procedural im perativ, nefiind necesar ca legea să o prevadă în fiecare situaţie în parte, ci excepţia (intervenţia unei alte sancţiuni în locul decăderii) trebuie expres stipulată de lege. Sancţiunea decăderii intervine în urm ătoarele cazuri, enum erate cu titlu exem plifi­ caţi v: a) neinvocarea excepţiei de necom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică ia prim ul term en de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (2) N CPC]. în acest caz, deşi prim ul term en d e ju decată este acordat de către instanţă, m om entul procesual al prim ului term en de judecată, independent de data calendaristică fixată de instanţă, constituie un term en legal; b) neinvocarea necom petenţei d e ordine privată prin întâm pinare sau, dacă în tâm pi­ narea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecată la care părţile au fost legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (3) NCPC); c) form ularea cererii de recuzare după începerea dezbaterilor, dacă m otivele de incom patibilitate prevăzute de art. 42 N CPC au fost cunoscute d e parte anterior acestui m om ent (art. 4 4 NCPC); d) neinvocarea neregularităţii îndeplinirii procedurii de citare la term enul urm ător producerii sale, dacă partea nelegal citată a fo st prezentă sau legal citată la acest term en [art. 160 alin. (2) NCPC]; e ) nerespectarea term enului d e invocare a sancţiunii nulităţii relative a actelor de procedură [art. 178 alin. (3) NCPC]; f) nedepunerea întâm pinării în term enul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtu­ lui din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celo r de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel (art. 208 alin. (2) NCPC]; g) nedepunerea cererii reconvenţionale odată cu întâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat ia întâm pinare, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecatâ (art. 209 alin. (4) NCPC); h) neform uiarea cererii m odificatoare până la prim ul term en d e judecată la care reclam antul este legal citat şi nedepunerea întâm pinării la cererea m odificatoare cu cel puţin 10 zile înaintea term enului fixat (art. 204 alin. (1) NCPC]; i) neinvocarea excepţiilor relative în term enul legai instituit de art. 247 alin. (2) NCPC; j) nerespectarea term enului de propunere a probelor prevăzut de art. 254 alin. (1) NCPC; k) nerespectarea term enelor de introducere a căilo r d e atac etc. în ipoteza în care instanţa judecătorească constată incidenţa sancţiunii decăderii, cererea privind exercitarea unui d re p t form ulată cu nerespectarea term enului im pera­ tiv, va fi respinsă ca tardivă. în ipoteza în care după ce instanţa a dispus decăderea părţii din dreptul de a mai efectua actul neîndeplinit în cadrul term enului imperativ, totuşi aceasta îl îndeplineşte

434

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

Arc. 185

ulterior, actul d e p ro ce d u ri făcu t peste term en va fi anulat, în tem eiul art. 135 alin. (1) te 2a fin a li NCPC. 1.2. C o n d iţiile d e că d e rii. Condiţiile cerute de lege în m od cum ulativ pentru a opera sancţiuned decăderii sunt urm ătoarele: a) existenţa u n u i term en im perativ în ă u n tru l căruia trebuie exercitat un d re p t p ro ce sual. în reglem entarea anterioară, art. 103 alin. (1) CPC 1865 avea urm ătorul conţinut: „N eexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt a ct de procedură în ferm en u i le g a l atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost îm piedicată printr-o îm prejurare m ai presus de voinţa ei". Este de rem arcat faptul că noul Cod de procedură civilă nu m ai face referire la nesocotirea unui term en legal, folosind noţiunea generică d e term en, de unde decurge concluzia că în actuala reglem entare decăderea operează ch ia r ş i în ipoteza neresp ecta rii u n u i termen jud ecăto resc; ia r n u d o a r a unuia legai. Ca atare, dacă sub im periul vechiului cod nerespectarea unui term en judecătoresc nu atrăgea pronunţarea sancţiunii decăderii, cî instanţa avea posibilitatea să nu mai acorde un alt term en şi să treacă la soluţionarea cauzei (spre exem plu, pentru neindicarea de către parte a dom iciliului m artorilor încuviinţaţi la term enul fixat în acest scop), în actuala reglem entare, ch iar şi în ipoteza nesocotirii unui term en judecătoresc, instanţa are posibilitatea decăderii părţii din dreptul procesual neexercitat în term en. Pentru a opera sancţiunea decăderii este necesar ca term enul nerespectat să aibă caracter im perativ (perem ptoriu), iar nu prohibitiv (dilatoriu), în tru câ t în cazul acestora din urm ă sancţiunea care poate opera este nulitatea, potrivit art. 185 alin. (2) NCPC. De asem enea, decăderea presupune cu necesitate nerespectarea unui term en absolut, iar nu a unui term en relativ, acesta din urm a fiind d e natura să atragă eventual sanc­ ţiu n i disciplinare sau pecuniare; b) term enul im perativ sâ nu f i fo s t respectat de câtre parte sa u de câ tre procuror, prin neexercitarea dreptului p rocesu a l înăuntrul acestuia. Decăderea nu intervine în cazul în care instanţa nu-şi îndeplineşte un drept proce­ sual, sancţionând num ai conduita neglijentă a părţilor sau a procurorului. Pentru neres­ pectarea de către instanţă a unor term ene pot fi aplicate sancţiuni disciplinare, întrucât drepturile acesteia su n t totodată şi îndatoriri ale sale; c) legea sa u p ă rţile să n u deroge de la sancţiunea decăderii. Sancţiunea decăderii n u operează \n urm ătoarele cazuri: - când legea instituie o dispoziţie p rin care înlătură aplicarea sancţiunii decăderii, prezum ând lipsa cauzării unui prejudiciu procesual prin nerespectarea term enului imperativ. Spre exem plu, potrivit art. 262 alin. (3) NCPC, nedepunerea sum ei prevăzute cu titlu de cheltuieli necesare adm inistrării probelor în term enul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a adm inistra dovada încuviinţată în faţa acelei in sta n ţe .în conform itate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, depunerea sum ei prevăzute anterior se va putea face şi după îm plinirea term enului, dacă prin aceasta nu se am ână judecata. Prin urm are, dacă m ar­ to rii se prezintă la term enul fixat pentru audierea lor, iar instanţa procedează la adm inis­ trarea probei, nefiind am ânată cauza, sancţiunea decăderii părţii din dreptul de adm i­ nistrare a probei testim oniale nu va opera, nefiind cauzat vreun prejudiciu, m otiv pentru care legea în m od firesc a înlăturat aplicarea sancţiunii; - în ca zu l p revă zu t de art. 60 alin. (2) N C P C vizând raporturile ju rid ice obligaţionale de solidaritate sa u indivizibilitate, raporturile ju rid ice reale de coproprietate, p recu m şi D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

435

A rt. 185

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

ipotezele legale în care actele de p r o c e d u ri îndeplinite de a n ii d in tre coparticipanţi p ro ­ f i ţ i pi celorlalţi. Spre exem plu, dacă doi p ira ţi au fost obligaţi în so lid ar la plata către reclam ant a unei sum e de bani, efectele adm iterii apelului declarat d o ar de către unul dintre pârâţi se vor extinde şi asupra pârâtului care nu a declarat apel sau nu l-a declarat în term en legal. Ca atare, chiar dacă cel de-al doilea pârât este decăzut din dreptul de a ataca cu apel hotărâ­ rea prim ei instanţe, efectele acestei sancţiuni nu se vo r produce în fapt faţă de persoana sa, întrucât prin efectul adm iterii apelului declarat de codebitorul solidar, hotărârea ata­ cată a fost schim bată şi în raport de pârâtul decăzut de dreptul de exercitare a apelului; - în ipoteza în care legea p erm ite p i r ţ i i adverse d rep tu l de a renunţa la însuşi dreptul de a invoca d e c id e re a . Pentru ca partea adversă să poată renunţa la invocarea decăderii este necesară în tru ­ nirea cum ulativă a urm ătoarelor condiţii: legea să prevadă în m od expres această posibi­ litate, partea care renunţă să întrunească cerinţele de exercitare a acţiunii civile, renun­ ţarea să fie strict personală ţi să fie expresă, neputând fi dedusă pe cale de interpretare din lipsa părţii la term en. Astfel, spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod prevede posibilitatea ca instanţa să invoce din oficiu decăderea, chiar şi în ipoteza u n o rte rm e n e reglem entate de norm e ju rid ice de ordine privată. A cest asp ect rezultă din dispoziţii precum art. 62 alin. (3) NCPC - cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa d e apel; art. 204 alin. (3) N CPC - m odificarea cererii de chem are în judecată peste term enul legal poate avea loc num ai cu acordul expres al tu tu ro r părţilor; art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC - dovezile care nu au fost propuse în condiţiile legale nu vo r mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afara cazului când există acordul expres al tutu ror părţilor etc. Prin urm are, în lipsa unui acord expres ai părţilor în sensul renunţării la dreptul de a invoca decăderea, cererile respective vo r fi respinse ca tardive, decăderea putând fi invo­ cată din oficiu de către instanţă; - câ nd legea p reve d e în m o d expres o a lt i so lu ţie pentru nerespectarea u n u i ferme/) im perativ. Astfel, nu intervine sancţiunea decăderii, ci, spre exem plu, sancţiunea nulităţii, în ipo­ teza în care recursul nu a fo st m otivat în term enul legal, potrivit art. 489 alin. (1) NCPC. De asem enea, dacă apelul nu este m otivat în term en , nu va interveni sancţiunea decăderii, ci instanţa de apel se va pronunţa, în fond, num ai pe baza celo r invocate ia prim a instanţă, potrivit art. 476 alin. (2) NCPC, drept consecinţă a caracterului devolutiv al acestei căi de atac. Totodată, în ipoteza descrisă de art. 200 alin. (3) NCPC, dacă obligaţiile privind com ple­ tarea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul de cel m ult 10 zile de la pri­ mirea com unicării, prin încheiere dată în cam era de consiliu se v a dispune anularea cereri!. Noul Cod de procedură civilă nu a m enţinut prevederea art. 135 CPC 1865, potrivit căreia cererea reconvenţională ţi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vo r fi făcut înăuntrul term enului prevăzut de lege, se vo r judeca deosebit, afară de cazul când am ândouă părţile consim t să se ju d ece îm p reun ă. Astfel, în prezent, form u­ larea cererii reconvenţionale sau a cererilor de intervenţie cu nerespectarea term enelor legale atrage respingerea acestora ca tardive; - în ipoteza existenţei u n o r m otive tem einic ju stifico te pentru întârzierea în exercita­ rea dreptului procesual, d e n a t u r i sâ conducâ la repunerea p i r ţ i i în termen. 436

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E f t M E N S U P R O C E O U B A J .C

A rt. 185

1.3. M o d u l d e in vo ca re a decă d erii. Decăderea nu operează de drept, cu atât mai m ult cu cât legea prevede în anum ite cazuri dreptul părţilor d e a renunţa la invocarea sa. Prin urm are, pentru a opera decăderea şi, pe cale de consecinţă, pentru a se respinge cererea ca tardivă, este necesar ca aceasta sâ fie pronunţată de către instanţă. în ipoteza încălcării unui term en ju d ecă to resc, decăderea poate fi invocată d in oficiu de către instanţă, d e către procuror sau de către părţi, concluzia decurgând din faptul că ar fi inutilă instituirea decăderii şi pentru nerespectarea unui term en judecătoresc, dacă instanţa nu ar fi în m ăsură să invoce această sancţiune. în ipoteza încălcării unui term en legai, m odul de invocare a decăderii depinde de caracterul d e o rd in e publică sa u privată o l n o rm elo r ju rid ice ca re -l reglem entează. Astfel, dacă norm a ju rid ică care reglem entează term enul im perativ este de ordine publică, decăderea poate fi invocată de către instanţă, de procuror sau de către părţi, în o rice stare a pricinii. Instanţa poate fi lim itată în dreptul său de invocare a decăderii în anum ite cazuri expres prevăzute de lege (art. 485 alin. (2) N CPC - dacă intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar nu reiese că recursul a fo st depus peste term en, el va fi so co tit în term en]. Dacă norm a juridică care reglem entează term enul im perativ este de ordine privată, trebuie distins după cum părţile au sau nu dreptul de a renunţa expres la invocarea sa. Astfel, dacă legea prevede faptul că pentru înlăturarea sancţiunii decăderii este necesar acordul expres al părţilor, în lipsa unui atare acord, ce nu poate fi dedus pe cale de interpretare din lipsa părţilor la term en, instanţa din oficiu sau procurorul vo r avea dreptul să invoce sancţiunea decăderii [spre exem plu, ipotezele reglem entate de art. 62 alin. (3), art. 204 alin. (3), art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC etc.). Dacă legea instituie norm e de ordine privată pentru reglem entarea term enului im perativ şi nu prevede faptul că sancţiunea decăderii a r putea fi înlăturată prin acor­ dul expres al părţilor, decăderea a r putea fi invocată num ai de către partea interesată şi num ai la term enul la care a cunoscut m otivul de decădere, în caz contrar fiind ea însăşi decăzută din dreptul de invocare a decăderii (nefiind cazul unei renunţări tacite). Spre exem plu, dacă cererea de chem are în garanţie form ulată d e către pârât este depusă în faţa prim ei instanţe cu încălcarea term enului prevăzut d e art. 73 alin. (3) NCPC, iar păr­ ţile adverse nu invocă excepţia tardivităţii form ulării acesteia, nu va opera decăderea pârâtului pentru nerespectarea term enului im perativ m enţionat. în ipoteza în care procesul este în curs de judecată, decăderea se invocă sub forma excepţiei d e tardivitate a form ulării cererii cu încălcarea term enului im perativ sau sub form a u n e i so licită ri vizând aplicarea sa n cţiu n ii decăderii, în ipoteza în care cererea nu a fost form ulată nici după îm plinirea term enului imperativ. Dacă instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească, decăderea poate fi invocată, chiar şi pentru prim a dată, p rin in term ed iu l a p elului sau; după caz, a l recursului, dacă norm a juridică care reglem entează term enul încălcat are caracter de ordine publică, cu excepţia situaţiilor în care legea prevede altfel [perim area cererii de chem are în judecată nu poate fi ridicată pentru prim a oară în instanţa de apel - art. 420 alin. (3) N CPC]. în schim b, dacă norm a ju rid ică are ca ra cte rd e ordine privată, decăderea poate fi invocată în apel sau recurs, după caz, num ai dacă a fost invocată în term en d e către partea intere­ sată în faţa prim ei instanţe, însă aceasta a respins-o sau a om is să se pronunţe asupra sa. 1.4. Efe cte le decă d erii. Decăderea conduce la pierderea drep tu lu i p rocesu a l care nu a fo st exercitat în term enul im perativ, însă fără a afecta dreptul subiectiv civil. Indirect însă, acesta poate fi afectat, întrucât, spre exem plu, dacă hotărârea prim ei instanţe îi D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

437

A rt. 186

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

este n e fa vo ra b ili reclam antului, iar acesta nu declară în term en legal apel, hotărârea va dobândi autoritate de lucru judecat, iar dreptul său subiectiv civil nu va m ai putea fi recunoscut judiciar. A ctul de procedură făcut peste term en este lovit d e nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) te 2a a ll-a NCPC. Ca atare, dacă partea a fost decăzută de către instanţă din dreptul de a efectua actul de procedură şi totuşi face acel act ulterior m om entului declarării decăde­ rii, acesta va fi lovit d e nulitate. Această nouă sancţiune este o consecinţă a decăderii, iar nu a ne respectării norm ei ju rid ice care reglem entează term enuf imperativ. Tn m ăsura în care actul de procedură este făcut cu nerespectarea term enului im pe­ rativ, însă anterior declarării decăderii, la m om entul la care instanţa va declara incidenţa acestei sancţiuni va respinge şi actul procedural ca tardiv. Există şi situaţii expres prevăzute de lege când intervine sancţiunea nulităţii ca urm are a n e re sp e ctlrii term enului im perativ, ipoteze în care legea a derogat de la aplicarea sanc­ ţiunii decăderii. Astfel, n u intervine sancţiunea decăderii, c i sancţiu nea n u lită ţii în Ipo­ teza în care recursul nu a fo st m otivat în term enul legal, potrivit art. 489 alin. (1) NCPC. Totodată, în ipoteza descrisă de art. 200 alin. (3) N CPC, dacă obligaţiile privind com pleta­ rea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul de cel m ult 10 zile d e la prim i­ rea com unicării, prin încheiere dată în cam era de consiliu se va dispune anularea cererii. Sancţiunea decăderii operează la m om entul declarării sale d e către instanţa ju d e că ­ torească. Dacă o atare sancţiune nu a fost pronunţată, actul de procedură făcut cu neres­ pectarea term enului im perativ va răm âne vo la til. Dat fiind faptul că actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate, această ultim ă sancţiune îşi va produce efectele sp ecifice. Astfel, desfiinţarea unui act de procedură va atrage şi desfiinţarea actelor de procedură dependente, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, şi, totodată, nulitatea va lipsi actul de efectele sale în ceea ce priveşte fu n cţia sa procedurală, dar, dacă actul cuprinde m anifestări de voinţă, d eclaraţii sa u con statări de fa p t, acestea îşi vo r produce efectele. 2. San cţiu n ea n e re sp e c tlrii u n u i term en prohibitiv. N u litatea, fn ipoteza încălcării unui term en legal prohibitiv, actul de procedură îndeplinit înaintea îm plinirii term enului va fi lovit de nulitate relativă. Caracterul relativ al sancţiunii nulităţii decurge din exprim area codului în sensul că „actul poate fi anulat la cererea celui interesat". Această co ncluzie reiese atât din punctul d e vedere al term inologiei folosite („an ulat”), cât şi al regim ului ju rid ic stabilit - num ai partea interesată are dreptul să invoce nulitatea, iar aceasta poate renunţa expres sau tacit la dreptul d e a invoca o atare nulitate.

Ari- IttB. R ep u n erea în term en. (1) Partea care a pierdut un term en proce­ dural va fi repusă în term en num ai d acă dovedeşte că întârzierea se datorează unor m otive tem einic justificate. (2) în acest scop, partea v a îndeplini actul de procedură în cel m u lt 15 zile de la încetarea îm piedicării, cerând totodată repunerea sa în term en. In cazul exer­ citării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exerci­ tarea căii de atac. (3) C ererea de repunere în term en va fi rezolvată de instanţa com petentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în term en.

43*

D t U A N A K iS A T H tO H A M

Arc. 186

T l T U I l V . T E ftM E N S U PROCEOUBAJ.C

C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e a şi caracterele ju rid ic e ale repunerii în te rm e n . Instituţia de drept pro­ cesual a repunerii în term en constituie beneficiul acordat de lege titularului unul drept procesual, care din m otive tem einic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul term enului im perativ, de a~şi îndeplini acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să*f decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz d e nerespectare a term enului. Sim ilar re p u n e riiîn term enul d e prescripţie extinctivă de drept com un111, repunerea în term enul procedural se distinge prin urm ătoarele trăsături: a )penera//tcf te - re pune rea în term en este aplicabilă în ipoteza nerespectării oricăror term ene procedurale im perative; b) ca ra cte r excepţional - repunerea în term en este adm isibilă num ai în cazurile în care depăşirea term enului procedural im perativ se datorează unor m otive tem einic justificate; c) ca ra cte r ju risd icţio n a l - repunerea în term en nu operează ope legis, ci num ai în tem eiul dispoziţiei instanţei în acest sens. 2. C o n d iţii. Pentru ca o parte să beneficieze de repunerea în term en, este necesară întrunirea cum ulativă a urm ătoarelor condiţii: a) nerespectarea de către porte a u n u i term en p roced ura l im perotiv. în privinţa acestei condiţii, este de m enţionat faptul că nouf Cod de procedură civilă nu m ai prevede în m od expres faptul că decăderea şi, im plicit, repunerea în term en, ope­ rează num ai în cazul încălcării unui term en legal, decurgând astfel concluzia că şi în ipo­ teza nesocotirii unui term en ju d e că to re sc se poate dispune repunerea în term en. Este de m enţionat faptul că în reglem entarea anterioară, art. 103 alin. (1) CPC 1865 avea urm ătorul conţinut: „N eexercitarea oricărei căi d e atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în term enul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost îm piedicată printr-o îm prejurare mai presus de voinţa ei". Prin urm are, în concepţia fostului Cod de procedură civilă, repunerea în term en constituia o d erogare de la incidenţa sa n cţiu n ii decăderii. Ca atare, în ipoteza în care legea instituia o sancţiune diferită pentru nerespectarea unui term en legal, spre exem plu nulitatea, instituţia repunerii în term en nu m ai era incidenţă. în prezent, textul art. 186 alin. (1) NCPC are o form ulare distinctă, m odificările im plicând consecinţe ju rid ice im portante. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, partea care a pier­ dut un term en procedural va fl repusă în term en num ai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor m otive tem einic justificate. Este d e rem arcat faptul că instituţia repune* rii în term en n u m a i este considerată o derogare n u m a i de la aplicarea sa n cţiu n ii deco* derii, c i a orică rei sa n cţiu n i incidente în ipoteza nerespectării u n u i term en procedural p rin urm are pi a nulităţii. Ca atare, instanţa va fi în drept, de pildă, să adm ită o cerere de repunere în term enul de m otivare a recursului, ch iar daca sancţiunea prevăzută d e lege în acest caz este nulitatea, iar nu decăderea; b) nerespectarea term enului să s e datoreze u n o r m otive tem einic justificate, dovedite de p a rte. în reglem entarea anterioară, repunerea în term en opera în situaţia în care partea dovedea că a fost îm piedicată d e o îm prejurare m ai presus de voinţa ei [art. 103 alin. (1) 114 G/j. Beleiu, D rept civ il rom ân , introducere în d rep tu l civil. Su b ie ctele d reptului civil, ed. a 7 -a revăzută fi adăugită, Ed. U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2001, o . 291. D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

439

A rt. 186

C a r t e a I. D i s p o z i ţ i i

gen erale

teza fln aiS CPC 1865]. Noul Cod d e procedură c iv ili a în lo cu it expresia „îm prejurare mai presus d e voinţa părţii” cu sintagm a „m otive tem einic justificate", aceasta din urm ă fiind expresia folosită şi la instituţia de drept substanţial a repunerii în term en. în literatura de specialitate s-a precizat că prin „m otive tem einic justificate" trebuie să se înţeleagă num ai acele îm prejurări care, fără a avea gravitatea forţei m ajore, sunt exclusive de culpă, fiind p ie d ici relative, Iar nu absolute (ca forţa m ajoră)111. Spre exem plu, faptul detenţiunii părţii nu poate fi considerat un m otiv tem einic ju s­ tificat, care să o fi îm p ied icat să îşi exercite dreptul în term enul prevăzut d e lege121. De asem enea, neglijenţa m anifestată de prepusul recurentei, prin înregistrarea corespon­ denţei după 3 zile de la prim irea ei, nu constituie un m otiv justificat de îm pied icare a introducerii în term en a recursului19'. Faptul că ju ristu l unităţii a fost în incapacitate tem ­ porară de m uncă nu constituie un m otiv tem einic justificat care să determ ine repune­ rea în term enul de m otivare a recursului'*1. Totodată, nici eroarea de drept procesual nu poate fi invocată d e parte ca m otiv tem einic justificat pentru neexercitarea dreptului în term enul imperativ. Poate constitui un m otiv tem einic justificat pentru depăşirea unui term en procedu­ ral legal îm bolnăvirea părţii şi spitalizarea sa, închiderea intem pestivă a singurului oficiu poştal din localitate în ultim a zi a term enului, instanţa nefiind situată în localitatea de dom iciliu a părţii etc. Este necesar ca partea să facă dovada m otivelor tem einic justificate pentru a putea fi adm isă cererea de repunere în term en, nefiind suficiente num ai declaraţiile sale în acest sens; c) îm prejurarea ce a îm piedicat partea să -şi exercite d rep tu l in term en să se f i produs înăuntrul acestuia. Dacă îm prejurarea invocată s-a ivit ulterior m om entului îm plinirii term enului im pera­ tiv, aceasta nu este de natură să constituie un m otiv tem einic ju stificat pentru incidenţa repunerii în term en , fiind evident că întârzierea nu a fost determ inată d e producerea acestei îm prejurări; d) p a rtea este o bligată să fo rm u leze a tâ t cererea de repunere în termen, câ t ş i să îndeplinească a ctu l de proced ură neexercitat în term en u l in iţia l în ce l m u lt 15 zile de la data încetării îm piedicării. în cazul exercitării că ilo r de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pen­ tru exercitarea căii de atac (30 de zile pentru apel/recurs, dacă legea nu dispune altfel, o lună pentru revizuire etc.). Repunerea în term en trebuie să fie solicitată de către parte, instanţa n e p u tln d , în lipsa unei dispoziţii legale exprese, să o pronunţe din oficiu cu încălcarea principiului dreptului de dispoziţie a părţilor, chiar şi în ipoteza în care din ansam blul m aterialului probator adm inistrat în dosar ar reieşi că partea a fost îm piedicată de un m otiv tem einic justificat în a-şi îndeplini actul de procedură în term en. Term enul de 15 zile este un term en p roced ural legal im perativ. 3. So lu ţio n area cererii de rep unere în term en . Cererea de repunere în term en va fi rezolvată d e instanţa com petentă să soluţioneze cererea privitoare la d rep tu l neexercitat 111 M. Eliescu, U nele prob lem e privitoare Id prescripţia e xtin cttvl în cadrul unei viitoare reglem entări legale, în S .C J . nr. 1/1956, p. 293. 1/1 Trib. Su p rem , col, civ., dec. nr. 1849/1956, în C .D . 1956, voi. II, p. 240. 1,1 Trib. ju d . H unedoara, dec. civ. nr. 135/1985. în R.R.D , nr, 10/1985, p. 72. C.A . Bucureşti, s, a IV-a civ., dec. nr. 70/1995, Tn C .P .J.C 1993-1998, p, 308.

440

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T l T U I l V . T E ft M E N t U PROCEOUBAJ.C

Arc. 186

în term en, aceasta reprezentând în sine un inciden t p roced u ral. Spre exem plu, cererea de repunere în term enul de apel va fi soluţionată de Instanţa de apel. D a c i partea form ulează cerere de repunere în term en u l de exercitare a u n e i căi de atac, instanţa respectivă, dacă o apreciază ca fiind întem eiată, o va adm ite prin încheiere şi va proceda la soluţionarea în continuare a căii de atac. în ch eierea prin care instanţa a adm is cererea de repunere pe rol are caracter interlocutonu ţ\ poate ff atacată num ai odată cu fondul, în m ăsura în care hotărârea pronunţată asupra acestuia este suscepti­ bilă de exerciţiul căilor de atac. Dacă însă instanţa consideră că nu sunt întrunite cum ulativ condiţiile repunerii în term en , o va respinge ca neîntem eiată sau ca tardivă (dacă partea nu a respectat term e­ nul de form ulare a cererii de repunere în term en), respingând totodată calea de atac ca tardivă, am bele soluţii prin decizie sau sentinţă (în ipoteza unei revizuiri sau contestaţii în anulare de com petenţa prim ei instanţe), susceptibilă sau nu de exerciţiul vreu nei căi de atac, după caz. în ipoteza în care term enul de exercitare a căii de atac curge de la m om entul com uni­ cării acesteia, iar com unicarea nu a fo st legal efectuată, partea nu are interesul form ulă­ rii unei cereri de repunere în term en , întrucât term enul nu a în cepu t să curgă, dată fiind nelegala com unicare a hotărârii judecătoreşti. Ca atare, calea de atac exercitată d e către parte va fi considerată în term en, iar o eventuală cerere de repunere în term en ar trebui respinsă ca lipsită d e interes. Dacă partea form ulează cererea de repunere în term en cu p rivire ia efectuarea u n u i a ct de procedură care trebuie în d ep lin it înainte de pronunţarea hotărârii, Instanţa respectivă o va adm ite sau, după caz, respinge, prin încheiere interlocutorie, atacabilă odată cu fondul, dacă şi hotărârea pronunţată asupra acestuia este susceptibilă de exer­ ciţiul căilo r de atac.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

441

Titlul VI. Amenzi judiciare şi despăgubiri A ri# 1 8 7 . în călcarea o b lig aţiilo r privind desfăşurarea procesului. San c­ ţiu n i. (1) D acă legea n u prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona urm ătoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu am endă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, văd it netem einice; b) form ularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de străm utare; c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi; d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclam antul căruia i s-a respins cererea a unor m ăsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit; e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau sem năturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video; f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de inform are cu privire la avanta­ je le m edierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii; 2. cu am endă judiciară de la 50 lei la 700 Iei: a) neprezentarea m artorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune m ăr­ turie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; b) neaducerea, Ia term enul fixat de instanţă, a m artorului încuviinţat, de către partea care, din m otive im putabile, n u şi-a îndeplinit această obligaţie; c) neprezentarea avocatului, care n u şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest m od s-a cauzat am ânarea judecării procesului; d) refuzul expertului de a prim i lucrarea sau nedepunerea lu crării în mod nejustificat la term enul fixat ori refuzul de a da lăm uririle cerute; e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urm ează a se efectua o expertiză a m ăsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la tim p a expertizei, precum şi îm piedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii; f) neprezentarea unui înscris sau a unui b u n de către ce l care îl deţine, la ter­ m enul fixat în acest scop de instanţă; g) refuzul sau om isiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a com unica, din m otive im putabile ei, la cererea instanţei şi la term enul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei; h) cauzarea am ânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură; i) îm piedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desem naţi de instanţă în condiţiile legii, agenţi­ lo r procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei. 442

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il

V I. A

m e n z i j u d ic ia r e

ţi

A rt. 187

d e s p ă g u b ir i

(2) Am enda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă m otive tem einice le-au îm piedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.

COMENTARIU 1. Sco p u l şi su b iectele a m e n zii ju d icia re . în cadrul procesului civil, atât părţile, c it şi terţii au obligaţii instituite de lege sau de instanţa de judecata în legătură cu desfăşu­ rarea sa. în ceea ce priveşte porţile, potrivit art. 10 alin. (1) N C P C acestea au obligoţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urm ărind, tot astfel, finalizarea acestuia. în aceeaşi ordine de idei, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi, în raport de art. 12 alin. (1) N CPC. Totodată, partea care nu*şi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde în condiţiile alin. (2) al art. 12 NCPC. De asem enea, în ceea ce priveşte terţii, ?n conform itate cu art. 11 NCPC, orice per­ soană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără m otiv legitim , se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei am enzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese. Este de sem nalat faptul că pct. 1 al alin. (1) din art. 187 N CPC prevede abaterile ju d i­ ciare constând în exercitarea abuzivă de câtre părţi a unor drepturi procesuale, în tim p ce pct. 2 al aceluiaşi alineat enum eră abaterile judiciare reprezentate de nerespectarea de către părţi sau terţi a unor obligaţii procesuale. Amenda judiciară este instituită de lege pentru a asigura garanţiile desfăşurării unui proces echitabil, pentru a preveni tergiversarea acestuia sau pentru a contribui la dem er­ sul ju d icia r de aflare a adevărului prin adm inistrarea corespunzătoare şi în term en util a probatoriului. Astfel, am enda ju diciară a re funcţie preventivă, constând într-un efect inhibitor exer­ citat asupra subiectelor d e drept, determ inându-le să respecte regulile d e desfăşurare a procesului civil, precum şi funcţie sancţionatorie, am enda fiind o sarcină pecuniară im pusă celui sancţionat, în m ăsura în care prim a funcţie nu şi-a dovedit eficienţa. Caracterul judiciar al am enzii decurge din faptul că o atare m ăsură se dispune de către instanţa judecătorească. 2. Exercitarea ab u zivă de câtre părţi a u n o r d re p tu ri p ro cesuale. Subliniem aspectul că abaterile ju d iciare m enţionate la art. 187 alin. (1) pct. 1 l i t a)-e) NCPC sunt preluări, cu uşoare m odificări, ale art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a)-f) CPC 1865. a) Astfel, lit. a) de la pct. 1 alin. (1) al art. 1081 CPC 1865 a fo st nuanţată în actualul cod, în sensui accentuării faptului că num ai pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unei cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice, poate fi aplicată am enda judiciară, iar nu pentru orice fel de cerere dedusă spre soluţionare instanţei judecătoreşti (spre exem plu, cerere de pro­ batorii). Caracterul vădit netemeinic al cererii este lăsat la aprecierea instanţei judecătoreşti (spre exem plu, introducerea unei cereri de chem are în judecată având ca obiect resti­ tuirea unui îm prum ut, în condiţiile în care sum a îm prum utată a fost plătită de pârât reclam antului personal, anterior prom ovării procesului, în scopul o bţinerii unei noi plăţi,

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

443

A rt. 187

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

reclam antul fiind în deplină cunoştinţă de cauză; reiterarea unui recurs de m ai m ulte ori îm potriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, după ce prim ul a fo st deja soluţionat etc.). Soluţia de respingere a unei c e re riîn ju stiţie nu este prin ea în săşi dovada certă a săvâr­ şirii unul abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din aprecierea circum stan­ ţe lo r cauzei. b) Abaterea judiciară prevăzută la îit. e ) a pct. 2 alin. (1) art. 10S2 CPC 1865 a fost com pletată în noul cod cu teza contestării, cu rea-credinţâ, o autenticităţii unei înregis­ trări audio sau video, aceasta fiind circum scrisă în m od expres m ijloacelor m ateriale de probă, potrivit art. 341 alin. (2) N CPC. De asem enea, pentru existenţa abaterii judiciare, spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod a stipulat expres ca cel care con­ testă scrierea sau sem nătura unui în scris sau autenticitatea unei înregistrări trebuie să fie însuşi autorul său. c) Noul cod prevede ca abatere ju diciară refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de

informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii. Astfel, în conform itate cu art. 227 alin. (3) NCPC, în cazul în care judecătorul recom andă m edierea, părţile se vo r prezenta la m ediator, în vederea inform ării lor cu privire ia avan­ tajele m edierii. După inform are, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin m ediere. Este de m enţionat faptul că, în ipoteza cererilor în justiţie, de recuzare sau de stră­ m utare ori a celorlalte cereri m enţionate la pct. 1 din articolul analizat, dacă acestea sunt form ulate d e către avocat sau un alt reprezentant al părţii, persoana care va fi sancţio­ nată cu am endă judiciară este partea, iar nu reprezentantul său, întrucât dreptul proce­ su al a fost exercitat de acesta în num ele şi pe seam a părţii, iar nu în num e propriu. 3. N eresp ectarea d e către părţi sau te rţi a u n o r o b ligaţii pro cesuale. în ceea ce pri­ veşte pct. 2 d e la alin. (1) al art. 187 N CPC, acesta reia, în principiu, abaterile judiciare prevăzute în art. 1081 alin. (1) pct. 2 CPC 1865. a) Prin excepţie, noul cod introduce la lit. b) de la pct. 2 al alin. (1) ca abatere ju d ici­ ară fapta de neaducere, la termenul fixat de instanţă; a martorului încuviinţat, de către partea care, din m otive im putabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Aceasta prevedere a fost instituită în condiţiile stipulării exprese în noul cod a posibi­ lităţii părţilor de a aduce m artorii încuviinţaţi ch iar fără a fi citaţi, ceea ce presupune că ka term enul de încuviinţare a probei testim oniale instanţa nu a d isp u s citarea m artorilor, ci a luat act de declaraţia părţii în sensul că înţelege să prezinte m artorii la term enul de judecată stabilit pentru adm inistrarea probei. în aceste condiţii, în care m artorii nu au fost citaţi, instanţa nu are posibilitatea să ie aplice o am endă ju d ic ia ri în caz d e neprezentare, în tem eiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC, întrucât se presupune că nu au fost încunoştinţaţi de adm inistrarea acestei probe, însă va putea să am endeze partea care a declarat că îi va aduce la term enul pentru audiere, în tem eiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC b) La lit. c) de la pct. 2 al alin. (1) din articolul analizat se prevede im plicit obligaţia avocatului unei părţi de a-şi asigura substituirea de câtre un alt avocat, atunci când este în im posibilitate d e prezentare; în caz d e nerespectare a acestei sarcini, în m ăsura în care s-a cauzat am ânarea judecării procesului, avocatul este pasibil de plata unei am enzi judiciare. Spre deosebire de situaţia în care avocatul form ulează, spre exem plu, cu reacredinţă, o cerere de recuzare, caz în care partea este cea sancţionată, în ipoteza lit. c) analizate am enda ju diciară se aplică avocatului, întrucât prin această prevedere codul

444

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il

V I. A

m en zi

ju d ic ia r e ţ i

d e s p ă g u b ir i

A rt. 188

sancţionează propria faptă a avocatului de a nu-şi asigura substituirea şi d e a cauza am â­ narea nejustificată a procesului. c) Fapta de nerespectare de câ t re a g en ţii fo rţe i pub lice a o b lig a ţiei d e acordare a con­ cursului la îndeplinirea efectivâ a executării silite, prevăzută de art. 1081 alin. {1) pct- 2 lit. ca)C P C 1865, nu m ai figurează printre abaterile disciplinare stabilite de a r t 187 NCPC, însă apreciem că o atare faptă poate fi inclusă în art. 188 alin. (2) NCPC, care m enţio­ nează gen eric faptul că nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind des­ făşurarea norm ală a executării silite se sancţionează cu am endă judiciară. 4. C o n d iţiile ap licării am en zii ju d icia re . Am enda judiciară poate fi dispusă d e către instanţa de judecată atât îm potriva unei părţi litigante, c i t şi îm potriva unui terţ, în m ăsura în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana acestora. Astfel, o prim ă condiţie pentru aplicarea am enzii ju d iciare vizează existenţa unei fa p te ilicite constând în abaterea ju d ic ia ră prevăzută în m o d expres de lege, neexistând posibilitatea pentru instanţa judecătorească să dispună aplicarea unei am enzi judiciare pentru o altă faptă în afara celo r stipulate legal. Pentru aplicarea unei am enzi judiciare, este necesar, de asem enea, ca fa p ta să fie săvârşită cu vinovăţie, care în ipotezele descrise de pct. 1 al alin. (1) din art. 187 NCPC îm bracă form a intenţiei directe, concluzie ce transpare din utilizarea în text a cuvinte­ lor „rea-credinţă" şi „refuz", în cazurile prevăzute la pct. 2 al aceluiaşi articol vinovăţia putând fi m anifestată şi în form a culpei sa u a intenţiei indirecte. Este d e m enţionat dispoziţia cuprinsă în art. 187 alin. (2) N CPC, care prevede că am enda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă m otive tem ei­ nice le*au îm p ied icat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin. Ca atare, existenţa unor m otive tem einice, apreciate în concret de către instanţă, constituie cauze exoneratoare de răspundere în acest caz. înlăturarea răspunderii pri­ veşte exclusiv persoanele m enţionate la pct. 2 de la alin. (1) al art. 187 N C P C întrucât în sarcina acestora au fost trasate de lege sau de către instanţă obligaţii procedurale ce nu au putut fi aduse la îndeplinire, în cazul fap telo r prevăzute la pct. 1 al aceluiaşi alineat fiind vorba despre exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, în privinţa cărora nu se poate conchide că a r fi rezultatul unor m otive tem einice. în cazul am enzii judiciare, prejudiciul săvârşit prin abaterea ju d iciară aparţine statului şi vizează afectarea procesului de înfăptuire a justiţiei, ca serviciu public. Aplicarea am enzii ju d iciare este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei ju d ecă ­ toreşti, care apreciază în c o n c re t în funcţie de circum stanţele cauzei, prefigurând con­ secinţele pe care le-ar putea produce am enda asupra conduitei subiectelor d e drept susceptibile d e sancţionare, dacă este sau nu cazul să dispună o atare m ăsură ori doar să avertizeze subiectul respectiv asupra riscului aplicării unei am enzi ju d iciare în caz de neconform are.

A r t . 1 8 8 . A lte cazuri de san cţion are. (1) N erespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a m ăsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solem nităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei. (2) N erespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea norm ală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de exe­ cutare, la cererea executorului, cu am endă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

D

su a

Na

r c is a

Th

so h a r i

445

A rt. 189

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

C O M E N T A R IU 1. A sigu ra re a o rd in ii şi so lem n ităţii şed in ţei d e ju d e cată. Potrivit art. 23 alin. ( ! ) NCPC, cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să m anifeste respectul cuvenit f a ţ l d e instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată. în conform itate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, preşedintele veghează ca ordinea şi solem nitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice m ăsură prevăzută de lege. Ca atare, respectat datorat ju stiţie i este stipulat printre principiile fundam entale ale procesului civil, iar nesocotirea acestuia este susceptibilă a fi sancţionată cu aplicarea unei am enzi ju d iciare persoanei culpabile. în tem eiul art. 188 alin. {1} N CPC poate fi sancţionată nu num ai o p a rte litigantă» dar şi orice a lt participant, ch ia r ş i un terţ care asistd ta proces, fără a avea vreo calitate în vreunul dintre dosarele aflate pe rolul com pletului respectiv. Pentru a putea dispune am enda ju diciară este necesar ca instanţa, în p re a la b il să procedeze la identificarea persoanei responsabile de nerespectarea ordinii şi solem nită­ ţii şedinţei de judecată, solicitându*i actul d e identitate, datele de identificare fiind con­ sem nate de grefier în caietul acestuia. în raport d e reglem entarea anterioară, se constată m ajorarea lim itelor am enzii ju d i­ ciare. 2. D esfăşurarea norm ală a executării silite . A lineatul al doilea al articolului analizat constituie preluarea întocm ai a art. 1082 alin. (2) CPC 1865, cu excepţia lim itelor am enzii judiciare, care diferă. A cest articol se referă la nerespectarea dispoziţiilor vizând desfăşu­ rarea norm ală a executării silite, ca ultim ă etapă a procesului civil. Este de m enţionat faptul c l instanţa com petentă să soluţioneze o atare cerere de aplicare a am enzii judiciare este instanţa de executare, aceasta fiind judecătoria în cir­ cum scripţia căreia se află biroul executorului ju d ecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, prin raportare la art. 6 S0 alin. (1) NCPC. De asem e­ nea, în cadrul acestei instanţe, num ai preşedintele său are specializarea d e a lua o atare m ăsură, iar nu şi restul judecătorilor. Totodată, dacă în privinţa abaterilor ju d iciare prevăzute de art. 187 şi art. 138 alin. (1) NCPC, instanţa, din oficiu sau la cerere, este în m ăsură să dispună aplicarea am enzii ju d i­ ciare, în cazul instituit de art. 188 alin. (2) N CPC această sancţiune nu poate fi dispusă din oficiu, fiind necesară sesizarea instanţei de către executorul ju d ecă to resc în acest sens.

A r i . 1 8 9 . D esp ăg u biri pentru am ânarea p rocesu lu i. C el care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit am ânarea ju decării sau a executării silite, prin una din­ tre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de ju d ecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul m aterial sau m oral cau­ zat prin am ânare. C O M E N T A R IU Textul analizat constituie o preluare a art. 108* CPC 1865, cu singura m odificare că în ioc de term enul d e „p agub ă" noul cod prevede expresia „prejudiciu m a terial sa u m o ra r, accentuând în acest fel posibilitatea acordării inclusiv a dau nelo r m orale pentru săvârşi­ rea abaterilor judiciare.

446

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

t u il v i

. A

m e n z i j u d ic ia r e

ţi

A rt. 190

d e s p ă g u b ir i

în prim ul rând, pentru obţinerea unor despăgubiri în sensul indicat este necesar ca partea prejudiciată să form uleze o cerere. Instanţa nu are dreptul să acorde părţii preju­ diciate despăgubiri din oficiu în lipsa unei solicitări din partea acesteia, în contextul exis­ tenţei principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, instituit de art. 9 NCPC. în al doilea rând, cererea având ca obiect despăgubirile rezultate din am ânarea ju d e­ cării cauzei este de com petenţa instanţei în fa ţa câreia s-a să vâ rşit fap ta, în tim p ce cererea vizând despăgubirile cauzate de am ânarea executării silite este de com petenţa instanţei de executare. în al treilea rând, pentru acordarea despăgubirilor rezultând din am ânarea judecării sau a executării silite este necesară întrunirea c u m u la tiv i a con diţiilor ră sp u n d erii civile delictuale pentru fa p ta proprie, cerinţe ce transpar din dispoziţiile art. 1357 NCC corelate cu m ateria în discuţie: existenţa unei fapte ilicite reprezentate de săvârşirea unei abateri judiciare, expres prevăzute de art. 187 sau art. 188 NCPC, care a condus la am ânarea judecării sau a executării silite; existenţa vinovăţiei celui câre a săvârşit abaterea disci­ plinară, m anifestată sub form a intenţiei sau a culpei, după caz; producerea unui prejudi­ ciu m oral sau m aterial unei părţi prin am ânarea judecării cauzei sau a executării silite ca urm are a abaterii judiciare; existenţa unui raport de cauzalitate între prejudiciul produs şi abaterea judiciară săvârşită. Sim pla am ânare a judecări; sau a executării silite în lipsa vinovăţiei, a abaterii judi­ ciare sau a liantului cauzal nu este de natură sâ deschidă posibilitatea părţii d e a pretinde despăgubiri în cadrul procesului. în ipoteza întrunirii cum ulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa va acorda despăgubirile solicitate, în lim ita p ro b ă rii d a u n elo r m ateriale ţ i a a p recie rii dau­ n elo r m orale în funcţie d e circum stanţele concrete a le cauzei, independent de faptul aplicării sau nu de către instanţă a unei am enzi judiciare părţii acţionate sau d e îm preju­ rarea câştigării sau nu a procesului a cărui am ânare s-a produs.

Y rl. 1 9 0 . S ta b ilire a am enzii şi d esp ăg u b irii. Abaterea săvârşită, am enda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de câtre preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se com unică celui obligat, dacă m ăsura a fost lu ată în lip sa acestuia. Atunci când fapta constă în form ularea unei cereri cu rea-credinţă, am enda şi despăgu­ birea p ot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fo st form ulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea su n t diferite. C O M E N T A R IU Instanţa este obligată să constate întrunirea co ndiţiilor răspunderii civile delictuale pentru a aplica am enda ju diciară sau pentru a acorda despăgubirile solicitate pentru prejudiciul cauzat prin am ânarea ju d ecării sau a executării silite, m otivându-şi soluţia în cuprinsul unei încheieri cu caracter executoriu. în cazul analizat, com petenţa aparţine fie instanţei în faţa căreia a fost săvârşită fapta, fie, după caz, instanţei de executare. în acelaşi context, atunci când fapta constă în fo rm u la re a u nei cereri cu re o < red in ţo , am enda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost for­ m ulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite. Spre exem plu, în ipoteza form ulării unei cereri de recuzare cu rea-credinţă, instanţa învestită/

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

447

A rt. 191

Ca

rtea

I. D

is p o z iţ ii g e n e r a l e

com pletul învestit cu soluţionarea acesteia va fi cea/cel în m ăsură să aplice o am endă ju diciară petentului, iar nu instanţa/com pletul în faţa căreia a fo st form ulată, cu excep­ ţia situaţiilor prevăzute de art. 47 alin. (2)-(3) NCPC. Apreciem că, în exem plul dat, o eventuală cerere de acordare a despăgubirilor cauzate prin am ânarea ju d ecării cauzei ca urm are a recuzării se va soluţiona tot de către instanţa/com pletul ce a so lu ţio n at recuza­ rea, iar nu de instanţa/com pletul recuzat. încheierea pronunţată are caracter executoriu atât în privinţa dispoziţiei de am en­ dare, c i t şi a plăţii despăgubirilor. Dacă persoana am endată sau condam nată la despăgubiri a fo st prezentă la m om en­ tul dispunerii acesto r m ăsuri, încheierea n u i se va com unica. Dacă persoana am endată sau condam nată la despăgubiri nu a fost prezentă la m om entul dispunerii acestor m ăsuri, independent dacă a fost sau nu citată în proces pentru term enul la care a fo st aplicată am enda sau dispusă obligarea sa la plata despăgubirilor, încheierea i s e va com unica. Este d e m enţionat faptul că legea nu prevede că o atare încheiere s-a r com unica tu tu ro r părţilor litigante, ci n u m a ip â rţii am endate sa u condam nate la despăgubiri, raţiu­ nea instituirii acestei prevederi fiind aceea că num ai această parte are posibilitatea ata­ cării m ăsurii cu cerere de reexam inare, în condiţiile art. 191 NCPC.

A r i . 1 9 1 » C ererea de reexam inare. (1) îm potriva încheierii prevăzute ia art. 190, cel obligat la am endă sau despăgubire v a putea face num ai cerere de reexam inare, solicitând, m otivat, s l se revină asupra am enzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) C ererea se face în term en de 15 zile, după caz, de la data la care a fo st luată m ăsura sau de la data com unicării încheierii. (3) In toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în cam era de consiliu, de către un alt com plet decât ce l care a stabilit am enda sau despăgubirea. (4) încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă. C O M E N T A R IU Calea procedurală aflată la îndem âna celui am endat sau obligat la despăgubiri este cererea de reexam inare, prin care acesta are posibilitatea să solicite înlăturarea am enzii sau a obligaţiei de piaţă a despăgubirilor ori reducerea acestora. Term enul d e declarare a cererii d e reexam inare este de 15 zile, calculat pe zile libere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC, începând să curgă de la data la care a fo st luată m ăsura, dacă persoana am endată sau obligată la despăgubiri era prezentă, sau de la data com unicării încheierii, dacă persoana respectivă era lipsă, indiferent dacă a fo st sau nu citată. Noul cod prevede în m od expres faptul că cererea de reexam inare se soluţionează cu citarea părţilor, elim inând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară asupra acestui aspect. Apreciem că, în ipoteza am enzii judiciare, se va d is­ pune num ai citarea persoanei am endate, celelalte părţi neavând interes în soluţionarea cererii de reexam inare, în tim p ce în cazul despăgubirilor s e v a dispune citarea persoane­ lor interesate - partea care a form ulat cererea de despăgubiri şi cei acţionat pentru plata acestora, care este şi titularul cererii de reexam inare.

448

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T t u i l V I. A m e n z i j u d i c ia r e ţ i d e s p ă g u b ir i

A rt. 191

Cererea de reexam inare se soluţionează în cam era de consiliu, iar nu în şedinţă publică, prin încheiere. Spre deosebire de reglem entarea anterioară, noul cod instituie atribuţia d e soluţio­ nare a cererii de reexam inare în sarcina unui a lt com plet decât cel care a stabilit am enda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de n a tu ri să asigure garanţiile de d e sflşu ra re a unui proces echitabil prin prism a im parţialităţii cu care această cale d e atac va fi judecată. Partea care a solicitat d e sp lg u b iri nu are la în d e m ln l cererea de reexam inare, aceasta a v ln d ca obiect exclusiv înlăturarea ob lig a ţiei sa u reducereo cua n tu m ulu i des­ p ă g u b irilo r acordate, iar nu şi m ajorarea lor. în cazul form ulării unei cereri de reexam i­ n a re a am enzii ju d iciare d e c it r e una dintre p lrţile litîgante neam endate, apreciem că se im pune respingerea cererii ca lipsite d e interes, acesta nefiind unul personal.

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

449

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

[email protected]

C A R T E A A ll-A . P R O C E D U R A C O N T E N C IO A S Ă Titlul I. Procedura în faţa primei instanţe Capitolul I. Sesizarea instanţei de judecată

Secţiunea 1. Dispoziţii generale ,\ r l . 1 9 2 . D rep tu l de a sesiza instanţa. (1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitim e, orice persoană se poate adresa ju stiţie i prin sesizarea instanţei com petente cu o cerere de chem are în judecată. In cazurile anum e pre­ văzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe. (2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. (3) Cel care form ulează cererea de chem are în judecată se num eşte reclam ant, iar cel chem at în judecată se num eşte pârât. C O M E N T A R IU 1. Dreptul de a sesiza instanţa. D reptul la un proces echitabil este un drept de ordin procedural stabilit de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam entale în art. 6 parag. 1. Pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, o rice persoană are d rep tu l la un tri­ bunal, adică trebuie să i se recunoască posibilitatea de a se adresa unei instanţe ju d e ­ cătoreşti, instituite de lege, care îndeplineşte calităţi de independenţă şi im parţialitate; substanţa acestei garanţii o constituie dreptul la un tribunal111. Dreptul de a supune analizei instanţei judecătoreşti o pretenţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitim e ale unei persoane este subsecvent dreptului aces­ teia de a se adresa acelei instanţe, fiindu-i su b o rd o n a t Prin urm are, dreptul de a sesiza instanţa constituie un aspect al dreptului la un tribunal, care, la rândul său, reprezintă o com ponentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Pentru a-şi exercita dreptul d e a sesiza instanţa judecătorească, persoana trebuie să form uleze o cerere de chem are în ju d e ca tă , pe care sâ o depună, personal sau prin repre­ zentant, Ja registratura instanţei sau s l o trim ită acesteia, prin poştă, curier, fax, poştă electronică ori prin în scris în form ă electronică. 2. în registrarea cererii. Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în con­ diţiile legii. Spre exem plu, a n u l dosarului va fi determ inat de anul înregistrării cererii de chem are în judecată pe rolul instanţei judecătoreşti, ch iar dacă prim ul term en de judecată a r fi fixat în anul următor.

ll, C. 8 îrsa n j C o n v e n ţia e u ro p e a n a a d re p tu rilo r o m u lu i. C o m e n ta riu p e a rtic o le . V o i. I. D re p tu ri ş i libertăţi, Ed C .H . B e ck, B u cu re şti, 2 0 0 5 , p. 399.

D su A Na

r c is a t h s o h a r i

451

A rt. 192

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

Data înregistrării cererii la instanţă prezintă im portanţă deosebită pentru aprecierea prescripţiei dreptului la acţiu ne în sens m aterial, în ipoteza în care dreptul ce se tinde a se valorifica prin prom ovarea cererii este supus prescripţiei extinctive, sau a tardivită­ ţii form ulării acesteia, în situaţia în care dreptul este supus decăderii. în analiza acestor sancţiuni, trebuie luate în considerare şi dispoziţiile art. 183 NCPC, referitoare la a p re­ cierea ca fiin d în term en a actelor depuse prin poştă, se rvicii specializate de curierat, la unităţi m ilitare so u locuri de deţinere, caz în care instanţa va avea în vedere la calculul term enului de prescripţie sau, după caz, de decădere, data la care cererea a fost pre­ dată oficiului poştal sau celorlalte servicii ori unităţi, iar nu data înregistrării acesteia ia instanţă. De asem enea, data înregistrării cererii prezintă im portanţă şi din perspectiva legii procesuale aplicabile p rocesu lu i. Astfel, potrivit art. 24 NCPC, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică num ai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Totodată, potrivit a r t .2 5 a lin .{ l) N C P C ,în c d z d e su ccesiu ne a legilor în tim p, procesele în curs de judecată începute su b legea veche răm ân supuse acelei legi. In conform itate cu art. 25 alin. (2) NCPC, procesele în curs d e judecată la data schim bării com petenţei instanţelor legal învestite vo r continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. în caz d e trim itere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com petenţă, în vigoare la data când a începu t procesul, răm ân aplicabile. Prin proces început după intrarea în vigoare a le g ii n o i de procedură se înţefege litigiul dem arat printr-o cerere de chem are în judecată a cărei dată de înregistrare la instanţă este ulterioară datei intrării în vigoare a legii respective, procesul urm ând a fi guvernat d e regulile instituite prin noua lege. Dim potrivă, în ipoteza în care data înregistrării ia instanţă a cererii de chem are în judecată este anterioară m om entului intrării în vigoare a legii noi d e procedură, aceasta nu se va aplica procesului respectiv. Dacă cele specificate în precedent vizează norm ele cu caracter general privind aplicarea legii de procedură civilă, în ceea ce priveşte n o u l C o d de p roced u ră civilă, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 prevede faptul că dispoziţiile acestuia se aplică n u m a i p ro cese lo r începute după intrarea acestuia în vigoare. în acest context se im pune m enţionarea faptului că, potrivit alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol din lege, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi m ilitare sa u locu ri de deţinere înainte de data intrării în vigoare o Codului d e procedură civilă răm ân su p u se legii vechi, ch iar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată. Prin urm are, ceea ce prezintă relevanţă pentru stabilirea incidenţei sau nu în cadrul unui proces a noului Cod d e procedură civilă, exclusiv în ipoteza depunerii cererii la poştă, unităţi m ilitare sau locuri de deţinere, nu este data înregistrării cererii la instanţă, ci aceea a predării sale instituţiilor m enţionate. Data înregistrării cererii prezintă im portanţă şi prin prism a le g ii aplicabile hotărârilor ju d ecă to reşti, întrucât, prin raportare la art. 27 NCPC, acestea răm ân su puse căilo r de atac, m otivelor şi term en elo r prevăzute de legea su b care a începu t procesul. 3. Legitim area pro cesu ală. Ca regulă, sesizarea instanţei se va face, personal sau prin reprezentant, de către p e rso a n a ale că re i d rep tu ri sau interese legitim e se solicită a f i apărate prin cererea de chem are în judecată. Prin excepţie, num ai în cazurile expres prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută ş i de către alte persoane sau organe. Astfel, potrivit art. 37 NCPC, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot form ula apărări şi de către persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes 452

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 193

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

personal, acţionează pentru apărarea drepturi!or ori intereselor legitim e ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes d e grup ori general. Cel care form ulează cererea de chem are în judecată se num eşte reclam ant, iar cel chem at în judecată se num eşte pârât, atât reclam antul, c i t şi pârâtul fiind părţi a le pro­ cesului civil, potrivit art. 55 NCPC.

A r t. 1 9 3 . Procedura p realab ilă. (1) Sesizarea instanţei se poate face num ai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, d acă legea prevede în m od expres aceasta. D ovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de che­ m are în judecată. (2) N eîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către p ârât prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii. (3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclam antul v a depune o încheiere em isă de notarul public cu privire la verificarea evidenţe­ lor succesorale prevăzute de Codul civil. în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât. C O M E N T A R IU 1. Procedura p re alab ilă . Dreptul de a sesiza instanţa nu constituie un drept absolut, fiind com patibil cu lim ită ri im p licite aplicate de către stat, în m ăsura în care acestea nu restrâng accesul recunoscut unei persoane la o instanţă astfel încât dreptul în discuţie să fie atin s în în săşi substanţa sa, cu excepţia situaţiilor în care lim itările urm ăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între m ijloacele folosite şi sco­ pul urm ărit1*1. Cererea de chem are în judecată trebuie să îndeplinească o serie de co n d iţii intrinseci (art. 194 NCPC), precum şi unele co n d iţii extrinseci (cum sunt, spre exem plu, parcurgerea unor proceduri prealabile, plata taxelor judiciare de tim b ru, com petenţa instanţei etc.). Articolul 193 alin. (1) N CPC reprezintă o preluare a art. 109 alin. (2) CPC 1865 şi vizează obligativitatea îndeplinirii, în cazurile expres prevăzute de lege, a unei proce­ duri prealabile sesizării instanţei cu soluţionarea cererii de chem are în judecată. Dovada efectuării unei atare proceduri prealabile trebuie anexată cererii d e chem are în judecată. în m ăsura în care legea nu prevede contrariul, excepţia inadm isibilitâţii prom ovării cererii d e chem are în judecată decurgând din neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci num ai d e către p â râ t p rin întâm pinare, iar, în m ăsura în care întâm pinarea nu este obligatorie, la p rim u l term en de ju d e ca tâ la care a fo s t legal citat, su b sancţiunea decăderii, term enul fiind unul im perativ şi absolut. Sunt instituite proceduri prealabile în sistem ul Legii nr. 5 5 4/2004 a contenciosului adm inistrativ (art. 7), al O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale (art. 40-41) etc. 2. în ch e ie re a n o taru lu i p u b lic în cadrul pro ced urii su cceso rale ju d icia re . La sesiza­ rea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, cererea având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii unei persoane, a calităţii părţilor d e m oştenitori legali şi a cotelor succesorale, precum şi a m asei succesorale sau constatarea vacanţei succesorale, recla­ m antul va depune la dosar o încheiere em isă de notarul p u b lic cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de noul Cod civiî.

C B frsa n , op. c it., v o i. I, 2 0 0 5 , p. 461.

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

453

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Instituirea acestei obligaţii legale în sarcina reclam antului are ca scop evitarea riscu­ lui pronunţării d e către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti prin care să se statueze asu­ pra aceloraşi aspecte ca cele constatate de notarul public, în ipoteza în care procedura succesorală a fo st anterior dem arată în faţa acestuia, fiind em is un certificat de m oşteni­ to r sau, după caz. de calitate de moştenitor. în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va putea fi invocată d e câtre instanţă, din oficiu, sau de câtre pâ râ t. Este de m enţionat că acest alineat nu m ai pre­ ved e un term en care să lim iteze în tim p dreptul de invocare a neregularităţii în discuţie, decurgând ca atare concluzia că lipsa încheierii respective poate fi invocată de instanţă o ricâ n d în cu rsu l ju d ecă ţii; în schim b, apreciem că pârâtul trebuie să invoce neregularitatea în condiţiile alineatului anterior, deoarece norm a specială înscrisă în alin. {3} se com ­ pletează cu dreptul com un în m ateriem deci cu norm a înscrisă în alin. (2). N edepunerea de către reclam ant a unei atare încheieri este sancţionată cu inadm isibilitatea p rom o vării cererii de chem are în ju d eca tâ , dat fiind caracterul prealabil al pro­ cedurii în discuţie. 5e im pune sublinierea faptului că sancţiunea inadm isîbilităţîî cererii de chem are în judecată este determ inată exclusiv de nerespectarea obligaţiei de a depune la dosar încheierea solicitată de lege, iar nu şi de lipsa sesizării notarului public cu deschiderea procedurii succesorale, întrucât aceasta din urmă nu are sem nificaţia unei proceduri prealabile şi obligatorii Introducerii cererii la instanţa judecătorească. Astfel, în m ăsura în care părţile doresc să dezbată procedura succesorală în faţa instanţei, preîntâm pinând eventualele neînţelegeri ce a r cauza suspendarea procedurii notariale, p o t sesiza direct instanţa, având num ai obligaţia legală de a depune la d o sa r încheierea prevăzută de art. 193 alin. (3) NCPC.

Secţiunea a 2-o. Cererea de chem are în judecata ArC« 1 9 4 . C u p rinsu l cererii de chem are in ju d ecatâ. C ererea de chem are în judecată va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denum irea şi sediul lor. De asem enea, cererea va cuprinde şi codul num eric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identi­ ficare fiscală, num ărul de înm atriculare în registrul com erţului sau de înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul bancar ale reclam antului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elem ente de identificare potrivit legii, în m ăsura în care acestea sunt cunoscute de reclam ant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a su n t aplicabile. Dacă reclam antul locuieşte în străină­ tate, v a arăta şi dom iciliul ales în Rom ânia unde urm ează să i se facă toate com u­ nicările privind procesul; b) num ele, prenum ele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, num ele, prenum ele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Il-a sunt aplicabile în m od corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 1 5 Î, se va alătura cererii; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclam antului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi m odul de calcul prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru 4S4

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 194

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

im obile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identifica­ rea im obilelor se v o r arăta localitatea şi judeţul, strada şi num ărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartam entul, precum şi, când im obilul este înscris în cartea funciară, num ărul de carte funciară şi num ărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chem are în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şî publicitate im obiliară în raza căruia este situat im obilul, iar în cazul în care im o­ bilul nu este în scris în cartea funciară, se va anexa u n certificat em is de acelaşi birou, care atestă acest fapt; d) arătarea m otivelor de fap t şi de drept p e care se întem eiază cererea; e) arătarea dovezilor p e care se sprijină fiecare capăt de cerere. C ând dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în m od corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclam antul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia p rin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. In cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chem are în judecată. C ând se va cere dovada cu m artori, se v o r arăta num ele, prenum ele şi adresa m artorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Il-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) sem nătura. C O M E N T A R IU 1. N o ţiun ea cererii de ch em are în ju decată. C aracterul n o rm ei. Cererea de chem are în ju d eca tă , ca form ă de m anifestare a acţiunii civile, reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil. Articolul 194 NCPC reprezintă d rep tu l com un în ceea ce priveşte con ţinutul unei cereri de chem are în ju d eca tâ , astfel încât se va aplica ori d e câte ori acest aspect nu este reglem entat în term eni diferiţi prin dispoziţii speciale. Spre exem plu, în privinţa cererii de arbitrare sunt reglem entate dispoziţii parţial diferite în art. 571 alin. (1) NCPC, aceasta trebuind să specifice suplim entar convenţia arbitrală, precum şi num ele, prenum ele şi dom iciliul m em brilor tribunalului arbitrai. De asem enea, potrivit art. 980 NCPC, în cererea d e partaj reclam antul este obligat să arate, pe lângă m enţiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urm ează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supu se partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le d eţin e sau le adm inistrează. Totodată, în conform itate cu art. 915 NCPC, cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute d e le g e pentru cererea de chem are în judecată, num ele copiilor m inori ai celor doi soţi ori adoptaţi de aceştia. Potrivit art. 936 NCPC, cererea de punere su b interdicţie judecătorească a unei persoane va cuprinde, pe lângă elem entele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă alienaţia m intală a acesteia, precum şi dovezile propuse. Dacă art. 194 N CPC constituie dreptul com un în m aterie de co nţinut al unei cereri de chem are în ju d ecată, acesta are în schim b caracter de norm ă specială în raport de art. 148 NCPC, ce reprezintă drept com un în m aterie d e conţinut al unei cereri adre­ sate instanţelor judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile art. 194 se com pletează cu p revede­ rile generale în m aterie de cereri adresate instanţelor ju d ecă to re şti (art. 148-152 NCPC). Spre exem plu, deşi nu este prevăzută ca m enţiune obligatorie în cadrul art. 194 NCPC, în

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

455

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cuprinsul cererii de chem are în judecată trebuie să se regăsească şi referirea la instanţa căreia îi este a dresată. 2. Elem entele cererii d e ch em are în ju d e ca tă . Articolul 194 N CPC enum era cerinţele intrinseci pe care trebuie să le respecte cererea de chem are în judecată. 2.1. E le m e n tele d e id e n tifica re a porţilor. Num ele şi prenum ele, dom iciliul sau reşe­ dinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denum irea şi sediul lor constituie elem ente obliga to rii ale cererii d e chem are în judecată. De asem enea, cererea va cuprinde în mod obligatoriu urm ătoarele elem ente de identificare a reclam antului, dacă le posedă sau i s-au atribuit potrivit legii: codut num e­ ric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul d e identificare fiscală, num ărul d e înm atriculare în registrul com erţului sau d e înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul bancar. Facultativ, în m ăsura în care reclam antul cunoaşte aceste date, cererea de chem are în judecată va cuprind e şi codul num eric personal sau, după caz, codul unic d e în re ­ gistrare ori codul de identificare fiscală, num ărul d e înm atriculare în registrul com erţu­ lui sau d e înscriere în registrul persoanelor ju rid ice şi contul ban car ale pârâtului, dacă posedă ori i s-au atribuit aceste elem ente d e identificare potrivit legii. Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a NCPC la care art. 194 face trim itere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum num ărul de telefon, num ărul d e fax sau alte ase­ m enea. Reclam antul este obligat să prevadă în cererea de chem are în judecată, în cazul per­ so an elo r fizice, num ele şi prenum ele tu tu ro r părţilor, în m od com plet, în form a în care acestea figurează în actele de identitate, iar, în cazul persoanelor juridice, denum irea lor, în form a în care acestea figurează în evidenţele corespunzătoare. Spre exem plu, lipsa indicării în cerere a unui prenum e al pârâtului poate să conducă la o nelegală îndeplinire a procedurii d e citare cu acesta sau la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va im pune cu putere obligatorie faţă de această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi persoană cu partea care a figurat în proces. în ceea ce priveşte dom iciliul sa u reşedinţa părţilor persoane fizice, reclam antul trebuie să indice în cerere locul unde acestea locuiesc efectiv, pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, iar nu neapărat dom iciliul indicat în actul de identitate. în privinţa se d iu lu i părţilor persoane juridice, acesta treb uie să fie cel cu care figurează în evidenţele corespunzătoare. Reclam antul are posibilitatea să-şi indice şi un dom iciliu sa u sed iu a les pentru citarea sau com unicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 aiin. (1) NCPC, drept care însă nu-l exonerează de obligaţia indicării dom iciliului său real. Reclam antul nu poate face în m od valabil o alegere de dom iciliu sau sediu pentru pârât, acesta din urmă fiind singurul în m ăsură să procedeze la alegerea unui dom iciliu sau sediu pentru el. Dacă reclam antul locuieşte în străinătate, va arăta şj d o m iciliu l a les în Rom ânia, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care reclam antul nu se conform ează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a NCPC, potrivit cărora com unicările i se vo r face prin scrisoare recom andată, reci­ pisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vo r fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 194

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Indicarea dom iciliului sau sediului părţilor prezintă im portanţă d e o se b iţi şi prin prism a stabilirii com petenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, iar nu num ai a legalei com unicări a actelor de procedură. 2.2. N u m ele, p re n u m e le ş i ca lita te a ce fui care rep rezin tă p a rte a în proces, ia r în ca zu l re p re ze n tă rii p rin avocat, num ele, p re n u m e le a ce stu ia ş i s e d iu l p rofesio n a l. Această cerinţă a cererii d e chem are de judecată este solicitată în ipoteza m care cererea este form ulată prin reprezentant (legal sau convenţional), fiind sem nată de către acesta, în calitatea m enţionată. Daca cererea este form ulată de către reprezentant, fără ca din cuprinsul său să reiasă ca lita te a ln care acesta acţionează, există riscul ca instanta să considere cererea ca fiind form ulată în num e propriu şi, în consecinţă, să o respingă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. în ipoteza în care cererea este form ulată de doi reclam anţi, dintre care unul acţio­ nează şi în calitate d e reprezentant al celu ilalt reclam ant, este necesar sa se m enţioneze în m od cla r faptul acţionării în d u b la calitate a prim ului reclam ant. Dacă cererea este form ulată prin reprezentant, este necesar ca, pe lângă elem entele de identificare a părţilor, să existe şi m enţiunile prevăzute de lege pentru identificarea reprezentantului reclam antului. De asem enea, prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a N CPC la care art. 194 face trim itere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau alte coordonate ale reprezentantului, precum num ărul d e telefon, num ă­ rul de fax sau alte asem enea. D ovada ca lită ţii de reprezentant în form a prevăzută la art. 151 NCPC se va alătura cererii d e chem are în judecată. *

t

*

2.3. O b ie ctu l ce re rii ş i v a lo a re a lui. O biectul desem nează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chem are în ju d ecată, prin care se urm ăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim . Spre exem ­ plu, constituie obiect al cererii plata unei sum e de bani, revendicarea unui im obil, divor­ ţul, tăgada paternităţii, rectificarea cărţii funciare, rezoluţiunea unui contract, constata­ rea vacanţei succesorale, partajul ju d icia r ş.a.m .d. Reclam antul are dreptul să*şi m odifice sau să*şi precizeze o b iectu l in iţia l a l cererii de chem are în ju d eca tă , prin form ularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC. O biectul cererii de chem are în judecată trebuie să existe, să f ie licit ş i m oral, determ in a t sa u determ inabil ş i posibil. în funcţie d e caracterul patrim onial sau nepatrim onial al dreptului subiectiv ce se poate valorifica prin interm ediul cererilor, acestea se divid în cereri patrim o nia le (obiec­ tu l cererii poate fi evaluat pecuniar) şi cereri nepatrim oniale (obiectul cererii nu poate fi stabilit în bani). Urm ătoarele cereri au caracter nepatrim onial: cererea de divorţ, cererea de anulare a căsătoriei, cererea de tăgadă a paternităţii, cererea de stabilire a paternităţii/m ater­ nităţii , cererea de contestare a recunoaşterii de m aternitate/paternitate, cererea de punere sub interdicţie judecătorească, cererea d e declarare a m orţii unei persoane etc. Cererea de acordare a dau nelo r m orale pentru repararea unui prejudiciu nepatrim onial are caracter de cerere patrim onială, iar nu n e p a trim o n ia li, obiectul său fiind exprim at pecuniar. Cererile patrim oniale se su b d asifică în cereri reale (cereri prin care se tin d e la valo­ rificarea unui drept real {cereri petitorii) sau a posesiei asupra unui bun (cereri poseso­ rii)], cereri perso n a le (cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanţă) şi O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

457

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cereri m ixte (cereri prin care se urm ăreşte valorificarea, în acelaşi tim p, a unui drept real $1 a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi su n t efectul aceleiaşi cauze, izvorând din acelaşi act ju rid ic, sau se găsesc într-un raport de conexitate}111. A u ca ra cte r re a l urm ătoarele cereri: cererea în revendicare, cererea de partaj, cere­ rea confesorie (cererea prin care titularul unui d e zm e m b ră m ln t al dreptului de pro­ prietate îşi apără dreptul), cererea negatorie (cererea prin care titularul dreptului de pro­ prietate contestă existenţa unui d e zm e m b ră m ln t al dreptului său), cererea posesorie, cererea în grănlţuire, cererea prin care se tinde ia valorificarea unui drept real accesoriu (gaj, ipotecă, privilegii, drept de retenţie). Cererea prin care vânzătorul unui bun solicită rezoluţiunea contractului d e vânzare nu m ai constituie în prezent o acţiune reală, în tru ­ cât dispoziţia art. 136$ C civ. 1864 nu a fost m enţinută în actualul Cod civil, astfel încât în prezent aceasta are caracter mixt. A u ca ra cte r p erso n a l urm ătoarele cereri: cererea în pretenţii prin care se urm ăreşte plata unei sum e de bani, cererea prin care locatarul acţionează în judecată locatorul pen­ tru predarea im obilului ce form ează obiectul contractului d e iocaţiune, cererea de anu­ lare a unui contract de îm p ru m u t etc. Atât cererile reale, cât şi cele personale, Tn funcţie de obiectul lor m aterial, se pot su b d asifica în m obiliare (obiectul este constituit dintr-un bun m obil) şi im obiliare (obiec­ tul este constituit dintr-un bun im obil). Potrivit literaturii de specialitate121 există două categorii de cereri m ixte, şi anum e: cererile prin care se urm ăreşte executarea unui act ju rid ic ce a creat sau transferat un drept real asupra unui bun individual determ inat, dând naştere totodată la obligaţii per­ sonale (spre exem plu, cererea în predarea unui bun individual-determ inat a cărui pro­ prietate a fo st transferată printr-un contract de vânzare) şi cererile vizând nulitatea rela­ tivă sau absolută, rezoluţiunea sau rezilierea ori revocarea unui act ju rid ic, prin care s-a tran sm is ori s-a constituit un drept real. Dualitatea de a cţiu n i [ipoteză în care titularul unui drept real are la îndem ână pen­ tru restituirea bunului său atât o acţiune personală, izvorâtă din actul ju rid ic încheiat cu pârâtul, act ju rid ic netranslativ sau constitutiv de drepturi (spre exem plu, solicitarea pro­ prietarului unui bun dat în Iocaţiune adresată locatarului de restituire a acestuia), cât şi o acţiune reală (de pildă, acţiunea în revendicare), izvorând din dreptul său real) este o noţiune distinctă de cererea m ixtă, întrucât dreptul real şi cel de creanţă nu au acelaşi izvor. O biectul cererii de chem are în judecată prezintă interes prin prism a stabilirii com pe­ tenţei generale, m ateriale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, determ inării taxelor ju d iciare de tim bru, incidenţei litispendenţei, conexităţii şi autorităţii de lucru judecat, fixării căii de atac şi a com ponenţei com pletului de judecată, adm isibilităţii unor probe [art. 309 alin. (2) NCPC] etc. Totodată, obiectul cererii este cel care fixează lim itele ju d e ­ căţii, prin raportare la art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) NCPC. Reclam antul are obligaţia de a indica în cererea de chem are în judecată valoarea o b iectu lu i acesteia atunci când este evaluabil în bani. Pentru ca valoarea obiectului cere­ rii fixată de către reclam ant să nu fie una aleatorie, codul a prevăzut şi obligaţia m enţio­ nării în cuprinsul cererii de chem are în judecată a m odului de ca lcu i prin care s-a ajuns la determ inarea acestei valori, cu depunerea unor d o v e iiîn acest sens.

1)10 B o ro i, C o d u l d e p ro ce d u ră c iv ilă . C o m e n ta t şi a d n o ta t, v o i. l, Ed. A ii B e ck, B u cu re şti, 2 9 0 1 . p . 328-329. 1,1 Ib id e m .

4 S8

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 194

la stabilirea valorii obiectului cererii în cazuri speciale, trebu ie avute în vedere dis­ poziţiile art. 101-103 NCPC. în acest context, este salutară prevederea noului Cod de procedură civilă ce fixează ca valoare a cererii în desfiinţarea unui contract de locaţiune sau de leasing sau a cererii privind predarea sau restituirea bunului în ch iriat sau arendat cuantum ul a n u a l a l ch irie i sa u o l a re m ii, fiind rezolvate dificultăţile întâm pinate d e ju stiţiabili şi de către instanţe în stabilirea valorii obiectului unei astfel de cereri, determ inate de faptul că, deşi acestea au caracter patrim onial, obiectul lor era foarte dificil sau chiar cu neputinţă de a fi evaluat111, în lipsa unui criteriu le g a i sta b il. De asem enea, în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterm inată, valoarea lor se socoteşte după valoarea presta­ ţiei an u a le datorate. Totodată, c in d prin acţiune se cere plata unui părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclam ant ca fiind exigibilă. în legătură cu această dispoziţie legală, în ipoteza acţiunilor preventive, ce nu im plică valorificarea unui drept de creanţă exigibil, apreciem că valoarea obiectului cererii se va stabili prin raportare la cuantum ul solicitat, întrucât reclam antul va obţine această su m ă la m om entul la care hotărârea judecătorească îşi va produce efectele şi anum e la term enul scadent. în privinţa acţiunilor re a le im obiliare; dispoziţiile art. 194 lit. c ) NCPC fac trim itere la art. 104 din acelaşi act norm ativ. Astfel, potrivit a r t 104 alin. (1) şi (2} NCPC, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reate asupra unui im obil, valoa­ rea lor se determ ină în funcţie de valoarea im pozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale, ll’ A stfel, c o n tra cte le d e lo c a ţiu n e , în c h irie re şi a re n d a re su n t acte ju rid ic e c u e x e c u ta re s u c c e s iv i în cazuf a c te lo r ju rid ic e cu e x e cu ta re su c c e siv ă , în re g le m e n ta re a C o d u lu i c ivil d in 1 8 6 4 , sa n c ţiu n e a n ulităţii p ro d u ­ ce a efe cte n u m ai p e n tru v iito r, a stfe l în c â t p re sta ţiile d e ja e xe cu ta te e ra u m e n ţin u te , a c e s t c a z co n stitu in d o e xce p ţie d e la p rin cip iu l re sta b ilirii s itu a ţie i a n te rio a re , care g u v e rn e a ză e fe c te le n u lită ţii a ctu lu i ju rid ic , fie ea a b so lu tă sa u r e la tiv i. N e în d o ie ln ic, în cazu l c o n tra c te lo r g u v e rn a te d e C o d u l civil d in 1 6 6 4 ş i în ch e ia te p e d u ra tă d e te rm in a tă , în ip o te za în c a re ce re re a era fo rm u la tă d e lo ca to r sa u are n d ato r, d re p tu l p e c a re a ce sta tin d e a s â ş i-l p ro teje ze p rin p ro m o va re a a cţiu n ii viza re stitu ire a b u n u lu i în fo lo sin ţă p ro p rie , ia r d a c i ce re re a era fo rm u la tă d e lo ca ta r/ c h iria ş / a re n d a ş d re p tu l p ro te ja t se re fe re a la n e p la ta în c o n tin u a re a co n tra v a lo rii fo lo sin ţe i buri u lu i s u b form a ch irie i/a re n zii. A p licân d u * se crite riu l d re p tu lu i c e se tin d e a a f i p ro te jat, se p u te a s u s ţin e că va lo a re a o b ie ctu lu i ce re rii se ra p o rta la co n tra v a lo a re a fo lo sin ţe i b u n u lu i a fe re n tă p e rio a d e i c u p rin s e în tre d a ta in tro d u ce rii c e re rii şi data e p u izării d u rate i co n tra ctu lu i, re sp e ctiv la cu a n tu m u l c h iriilo r/a re n z ilo r a fe re n te p e rio a d e i m en ţio n ate. C u to a te a ce ste a , d a că ave a m fn v e d e re d ata cân d h o tă râ re a ju d e c ă to re a s c ă d e d e c la ra re a n u lită ţii p ro d u cea efecte, ş i a n u m e m o m e n tu l ră m â n e rii e i d e fin itive , c o n c lu z ia d e n e tă g ă d u it e ra a ce e a c l p re sta ţiile aferen te in te rva lu lu i d e tim p c u p rin s în tre m o m e n tu l in tro d u ce rii ce re rii ş i c e l al ră m â n e rii d e fin itiv e a h o tărâm ju d e că to re şti d e d e cla ra re a n u lită ţii n u e ra u su p u se re stitu irii. C a ata re , d e p la n o , n u se p u te a s u s ţin e că d re p tu l c e se tin d e a a f i p r o t e s t a co p e re a in te rv a lu l d e tim p p e n tru c a re le g e a în s ă ş i (C o d u l civil d in 1 8 6 4 ) nu co n fe re a protecţie. A rg u m e n te le m e n ţio n a te d e te rm in a u n u a n ţa re a s o lu ţie i d e scrise an te rio r, a p re c iin d u 's e că n u s e p u te a fa ce ab stra cţi e d e Im prej u ra re a că d reptu I c e se tin d e a a f i p ro te ja t p en t ru ip o te za a n a li zatâ v iz a pe rio ada u Iterio a ră ră m â n e rii d e fin itiv e a h o tă râ rii ju d e c ă to re şti d e d e cla ra re a n u lită ţii. E valu a re a u n u i a ta re d re p t e ra , în s ă , cu n ep u tin ţă la m o m e n tu l in tro d u ce rii cere rii d e c h e m a re în ju d e c a ţ i, a v â n d în ve d e re că m o m e n tu l răm ân em d e fin itiv e a h o tă râ rii ju d e c ă to re şti n u p u te a fl c u n o s c u t, fiin d in flu e n ţa t d e d u ra ta litigiu lu i. N o u l C o d civil n u m ai re ţin e s itu a ţia c o n tra c te lo r c u e x e c u ta re s u c c e s iv i ca e xce p ţie d e la p rin cip iu l restabilirii situ a ţie i a n te rio a re , în tru c â t a n . 1 2 5 4 a lin . (3 ) p re ve d e c ă , în ip o te za în c a re co n tra ctu l e ste d e sfiin ţa t, fie care p arte tre b u ie să re stitu ie ce le ila lte , în n a tu ră sa u prin e ch iva le n t, p re sta ţiile p rim ite , p o triv it p re ve d e rilo r a rt. 1 6 3 9 -1 6 4 7 , c h ia r d a c a a c e ste a a u fo st e xe cu ta te su c c e s iv sa u au a v u t c a ra c te r co n tin u u . D ificu ltă ţi d e e v a lu a re a d re p tu lu i p ro te ja t se în tâ m p in a u , d e a se m e n e a , în s itu a ţia în care c o n tra c te le c u exe­ c u ta re s u c c e s iv i e ra u în c h e ia te pe d u ra tă n e d e te rm in a tă , in d e p e n d e n t d e le g e a a p lic a b ilă ace sto ra - Codul c iv il d in 1 8 6 4 sa u n o u l C o d civif.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

459

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

iar în lipsa acesteia, potrivit art. 9 8 NCPC. în conform itate cu acest ultim articol, evalua­ rea im obilului se va face de către reclam ant în cuprinsul cererii de chem are în judecată, iar, în caz de contestaţie, după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. în ipoteza cererilor m enţionate, reclam antul va proceda la identificarea im obilelor, arătând localitatea şi judeţul, strada şi num ărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apar­ tam entul, precum şi, c in d im obilul este în scris în cartea funciară, num ărul de carte fun­ ciară şi num ărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chem are în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului în scris în cartea funciară, eli­ berat de biroul de cadastru şi publicitate im obiliară în raza căruia este situat im obilul, iar în cazul în care im obilul nu este în scris în cartea funciară, se va anexa un certificat em is de acelaşi birou, care atestă acest fapt. 2.4. A ră ta re a m o tiv e lo r d e f a p t ş i de d re p t p e ca re s e în te m e ia ză cererea. O biectul cererii nu este suficient prin el însuşi pentru ca instanţa să-şi form eze o convingere asu­ pra tem einiciei unei cereri de chem are în judecată, fiind necesară m otivarea acesteia, atât în fapt, cât şi tn drept. Spre exem plu, dacă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani, este esenţial pentru soluţionarea cererii ca instanţa să cunoască fundam entul aces­ tei pretenţii: răspundere civilă delictuală (daune m ateriale pentru lipsa de folosinţă a unui im obil, cheltuieli d e judecată solicitate pe cale separată, dau ne m orale pentru pre­ ju d iciu l cauzat onoarei şi reputaţiei reclam antului etc.), răspundere civilă contractuală (preţ al bunul cum părat, restituirea avansului achitat în tem eiul unui act ju rid ic desfiin­ ţat, penalităţi sau dobânzi convenţionale etc.) sau fapt ju rid ic licit (gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi îm bogăţire fără ju st tem ei). Această m enţiune obligatorie a cererii de chem are în judecată vizează cauza sa ju r i­ dică, reprezentată de fundam entul pretenţiei deduse judecăţii (situaţia de fa p t calificată legal). Prin m otive de fa p t se înţeleg toate îm prejurările, faptele, circum stanţele ce au con­ d u s la form ularea cererii de chem are în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei. M otivele d e d rep t su n t cele care conferă form ă ju rid ică m otivelor d e fapt, explicând din punctul de vedere al dreptului substanţial şi procesual, obiectul acţiunii. Nu este necesar ca reclam antul să indice textele legale pe care şi-a întem eiat pretenţia, ju d e ­ cătorul fiind în m ăsură să le determ ine din lecturarea obiectului cererii şi a m otivelor acesteia. Nici greşita indicare de către reclam ant a textelor legale nu este de natură să ţină instanţa, aceasta având posibilitatea să stabilească corecta încadrare a faptelor, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. 2.5. A ră ta re a d o v e zilo r p e ca re s e sp rijin ă fie c a re ca p ă t d e cerere. în cuprinsul cere­ rii de chem are în judecată, reclam antul trebuie să arate m ijloacele d e probă a căro rîn cu viinţare o solicită în vederea dovedirii pretenţiilor sale. Nu este suficientă m enţiunea din cererea de chem are în judecată exprim ată în prac* tică sub form a „ îr dovedire, orice p rob e utile so lu ţio n ă rii cauzei, a că ro r necesitate a adm inistrării va re ie şi d in dezbateri", întrucât în acest c a î probele nu sunt determ inate, iar prevederea legală analizată nu este respectată. în ipoteza în care reclam antul solicită încuviinţarea p ro b e i cu înscrisuri, la fiecare exem plar ai cererii de chem are în judecată (un exem plar pentru instanţă şi exem plare pentru com unicare în num ăr egal cu num ărul pârâţilor) va alătura înscrisurile de care înţelege să se folosească în proces, în fotocopii certificate pentru conform itate cu origi460

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 194

naiul. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o lim bă străină, reclam antul le ve depun e în fotocopie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată d e un traducător autori­ zat sau, în lipsa acestuia, de o persoană de încredere, în condiţiile legii speciale. în ipoteza anu m itor acţiuni civile, este necesară ataşarea la cererea d e chem are în judecată a unor înscrisuri specificate de lege. Astfel, potrivit art. 571 alin. (1) NCPC, la cererea de arbitrare se va anexa copie de pe contractul în care este inserată convenţia arbitrată, iar dacă a fost consem nată într-un în scris separat orî s-a încheiat un com pro­ m is, co pie de pe acesta. La cererea d e divorţ, potrivit art. 915 alin. (3) NCPC, se va alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor m inori. Totodată, în conform itate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, la această cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din m ediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului. Potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC, la cererea privind ordonanţa de plată se anexează înscrisurile ce atestă cu a nt u m ul su m e i d ato rate şl o rice a Ite înscri s u ri d oved itoa re a le a cestei a; d ova d a com unicării som aţiei prevăzute la art. 1014 alin. (1) se va ataşa cererii su b sancţiunea respingerii acesteia ca inadm isibilă. Dacă reclam antul doreşte încuviinţarea p robei cu interogatoriul pârâtului, va speci­ fica în cuprinsul acţiunii solicitarea de citare a pârâtului cu m enţiunea „persono! Io inte­ rogatoriu", în vederea adm inistrării probei, fără însă a ataşa la d o sa r întrebările pentru interogatoriu odată cu cererea de chem are în judecată, pentru a nu da posibilitatea pârâ­ tu lu i să-şi pregătească din tim p răspunsurile, în urm a consultării în prealabil a dosaru­ lui. Dacă însă pârâtul este una dintre persoanele m enţionate la art. 355 alin. (1), cărora întrebările pentru interogatoriu li se com unică în scris, reclam antul le va ataşa cererii de chem are în judecată pentru a fi com unicate. Este de m enţionat că, în am bele cazuri, instanţa va adm inistra proba su b rezerva dezbaterii acesteia, la prim ul term en de ju d e­ cată cu procedura de citare legal îndeplinită, potrivit art. 203 alin. (1) NCPC. în situaţia în care reclam antul solicită încuviinţarea p ro b e i testim oniale, va indica în cerere num ele, prenum ele şi adresa m artorilor, precum şi, dacă este cazul, adresa elec­ tronică, alte coordonate, num ărul de telefon, num ărul d e fax sau alte asem enea date de contact ale m artorilor. în m ăsura în care prin cererea de chem are în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testim oniale, fără a fi spe­ cificaţi m artorii, se va considera că proba respectivă nu a fost propusă în condiţiile legii, fiind incidente aceleaşi sancţiuni prevăzute de lege pentru ipoteza în care acestea nu au fost deloc indicate. 2.6. Se m n ă tu ra . Cerere a de chem are în judecată trebuie să fie însuşită de către recla­ m ant prin sem nătura sa ori a reprezentantului său. Sem nătura se efectuează olograf, nefiind respectată condiţia legală în situaţia în care pe cerere este aplicată doar ştam pila reclam antului persoană ju rid ică, fiind necesară şi sem nătura reprezentantului său. Totodată, este valabila sem n ătu ra electronică, în con­ diţiile legii speciale. De asem enea, sem nătura trebuie să fie situată la sfârşitul cererii pentru a avea sem ­ nificaţia faptului că este atestat întregul său conţinut. în tru câ t legea nu face referiri în privinţa m odului de executare a sem năturii, este suficientă aplicarea sem năturii pe care reclam antul sau reprezentantul său o foloseşte în m od curent, nefiind necesar ca aceasta să cuprindă în m od obligatoriu num ele şi pre­ num ele sem natarului. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

461

A rt. 194

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cerinţa le g a li privitoare la sem nătură nu este îndeplinită în ipoteza în care, la sfârşi­ tul cererii, este dactilografiat num ele şi prenum ele reclam antului, fără însă a fi aplicată şi sem nătura sa ori a reprezentantului său. Dacă cererea este sem nată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, aceasta poate fi ratificată în term enul acordat pentru com plinirea acestei deficienţe, prin prezentarea reclam antului în faţa instanţei şi sem narea cererii. 3. San cţiu n ea neresp ectării e lem en telo r cererii. în privinţa sancţiunilor aplicabile cererii d e chem are în judecată în cazul nerespectării condiţiilor sale intrinseci, trebuie distinse urm ătoarele două ipoteze: a) ipoteza în care s-a stabilit p rim u l term en de judecată, în condiţiile art. 201 NCPC. Această ipoteză vizează cererea de chem are în judecată pentru care s*a acordat prim ul term en d e judecată, nefiind urm ată procedura regularizării prevăzută de art. 200 NCPC, deşi aceasta s~ar fi im pus, precum şi alte cereri cu natură juridică de cerere de chem are în judecată (cereri adiţionale, cereri incidentale) form ulate în cursul procesului, după acordarea acestui term en. Potrivit art. 196 alin. (1) NCPC, cererea de chem are în judecată care nu cuprinde num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele de fapt ale acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Prin urm are, sancţiunea care intervine în cazul nerespectării acestor elem ente este nulitate o condiţionată de existenţa unei vătăm ări, pre 2 um ate re la tiv de lege, dat fiind caracterul expres al nulităţii. în privinţa lip sei sem năturii, art. 196 alin. (2) N CPC reglem entează posibilitatea aco­ peririi acestei neregularităţi în to t cursul judecăţii în faţa prim ei instanţei. Pentru a se declara nulitatea cererii de chem are în judecată în cazul nerespectării celorlalte cerinţe intrinseci, cu excepţia celo r stipulate la art. 196 alin. {1} NCPC, este necesară dovada existenţei unei vătăm ări, aceasta nefiind prezum ată de lege. Prin derogare de la sancţiunea nulităţii cererii pentru nerespectarea unei cerinţe intrinseci, neindicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere este de natură să determ ine sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai propune probe, potrivit art. 254 alin. (1) NCPC, cu excepţiile prevăzute d e le g e .fn m ăsura în care prin cererea de chem are în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisu ri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testim oniale, fără să fie specificaţi m artorii, se va considera că proba respectivă nu a fo st propusă în condiţiile legii, fiind incidenţă sancţiunea decăderii, sim ilar ipotezei în care probele nu a r fi fost d eloc indicate. De asem enea, în situaţia în care reclam antul a solicitat prin cererea de chem are num ai încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le*a ataşat cererii, în condiţiile legii, iar în cursul ju decăţii pretinde com pletarea probatoriului cu proba testim onială, acesta va fi decăzut din dreptul de a propune ultim a probă, cu excepţia cazului în care su n t incidente situaţiile prevăzute de art. 254 alin. (2) NCPC; b) ipoteza în care n u s*a stabilit p rim u l term en de judecată, în condiţiile art. 201 NCPC, cererea de chem are în judecată (cererea introductivă) fiind în p roced ura regle­ m entată de art. 2 0 0 N C P C p rivin d verificarea ş i regularizarea sa. Dacă cererea d e chem are în judecată nu respectă cerinţele prevăzute la art. 194 NCPC, aceasta va fi anulată, în condiţiile art. 200 NCPC, în situaţia în care reclam antul nu-şi îndeplineşte în term enul legal obligaţia d e a com plini lipsurile sesizate de instanţă şi aduse acestuia la cunoştinţă.

462

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 195-196

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

în consecinţă, apreciem c i cererea de chem are în judecată poate fi a n u la ţi în condi­ ţiile art. 2 0 0 N C P C ş îîn ipoteza în care, spre exem plu, reclam antul nu a indicat în cuprinsul acesteia m otivele de drept, nesocotind ca atare cerinţa stipulată la lit. d) a art. 194 NCPC, chiar dacă nulitatea este condiţionată de dovada existentei unei vătăm ări, ce evident nu ar putea fi făcută în cadrul acestei proceduri, întrucât pârâtul nu are cunoştinţă de proces decât din m om entul com unicării cererii de chem are în judecată legal întocm ite, potrivit art. 201 alin. {1} NCPC. O astfel de soluţie se im pune prin prism a faptului c i art. 200 alin. (1) N CPC im p u n e an u la rea cererii p en tru nesocotirea tu tu ro r cerinţelo r m enţionate la ort. 194-197 N CPC, f i r i distincţii, exceptând în mod expres de la aplicarea acestei sancţiuni num ai ipoteza nerespectării obligaţiei d e a desem na un reprezentant com un. Astfel, cu titlu de exem plu, dacă reclam antul nu ataşează la d o sa rîn sc risu rile în foto­ copie certificată sau le ataşează într-un n u m ir insuficient d e exem plare ori netraduse din lim ba s t r iin i în care sunt redactate, cererea va fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC. în schim b, în cursul judecării cauzei, d u p i acordarea prim ului term en, d a c i reclam antul m ai depune un set de înscrisuri la dosar, însă în copie necertificată sau într-un num ăr insuficient de exem plare ori netraduse din lim ba străină în care sunt redactate, instanţa îi va pune în vedere obligaţia respectării dispoziţiilor legale, su b sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC. De asem enea, deşi lipsa sem năturii s-a r fi putut acoperi în to t cursul ju decăţii cau­ zei în p rim i in sta n ţi, după acordarea prim ului term en d e judecată, totuşi, în m ăsura în care obligaţia sem nării cererii i se pune în sarcină reclam antului înainte de fixarea aces­ tu i term en, necom plinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 N C P C

A ri. 195. N um ărul de exem plare. C ererea de chem are în judecată se v a face în num ărul de exem plare stabilit la art. 149 alin. (1). C O M E N T A R IU Prin raportare la dispoziţia la care codul face trim itere, cererea de chem are în ju d e­ cată fiind supusă com unicării, de principiu se face în atâtea exem plare câte sunt nece­ sa re p en tru com unicare: p lu s un exem plar p en tru instanţă. Sp re exem plu, dacă cererea este în d re p ta ti îm potriva a trei pârâţi, aceasta trebuie redactată în patru exem plare. N erespectarea obligaţiei reclam antului de a ataşa exem plare suficiente a le cererii de chem are în judecată [spre exem plu, nedepunerea cererii adiţionale reglem entate de art. 204 alin. (1) N CPC în exem plare suficiente pentru com unicare] poate fi sancţionată, d u p i acordarea prim ului term en d e judecată, cu suspen darea judecării cauzei, în con­ diţiile art. 242 alin. (1) NCPC, sau se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 149 alin. (3) NCPC. Dacă însă nu a fost acordat prim ul term en de judecată, nedepunerea ia dosar a cererii de chem are în judecată în exem plare suficiente va determ ina anularea ocesteia, în condiţiile a n . 2 0 0 NCPC.

A ri. 196. N u litatea cererii. (1) C ererea de chem are în judecată care nu cuprinde num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele de fapt ale acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezen­ tantului acesteia este nulă. D ispoziţiile art. 200 su n t aplicabile.

D su A Na

r c is a

Th

so h a r i

463

A rt. 196

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(2) C u toate acestea, lipsa sem năturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa prim ei instanţe. D acă se invocă lip sa de sem nătură, reclam antul care lipseşte la acel term en v a trebui sâ sem neze cererea cel m ai târziu la prim ul term en urm ă­ tor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. In cazu l în care reclam antul este pre­ zent în instanţă, acesta v a sem na chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. (3) O rice altă neregularitate în legătură cu sem narea cererii de chem are în judecată va fi îndreptată de reclam ant în condiţiile prevăzute la alin. (2). C O M E N T A R IU Sancţiunea care intervine în cazul nerespectării elem entelor vizând num ele şi prenu­ m ele sau, după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele d e fapt a le acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulitatea cererii de chem are în ju d eca tă , condiţionată de vătăm area procesuala, a cărei existenţă este p re ­ zum ată re la tiv de lege. Nulitatea cererii de chem are în judecată pentru elem entele indicate poate fî invocată din oficiu de către instanţă, de procuror, precum şi de către p ă rţile adverse. Dacă la prim irea cererii de chem are în judecată, înainte de acordarea p rim u lui termen, elem entele m enţionate nu sunt respectate, cererea se va anula în condiţiile ort. 200 NCPC. în cazul în care însă o cerere adiţională regle m e n tatăd eart. 2 0 d a lin . (1) NCPC, depusă la prim ul term en de judecată sau ulterior (părţile adverse dându-şi acordul expres cu pri­ m irea acesteia peste term en), nu respectă condiţiile vizate de art. 196 NCPC, aceasta va fi declarată nulă în cursul judecăţii. Suplim entar faţă de elem entele indicate în art. 133 alin. (1) CPC 1865, noul Cod de procedură civilă prevede su b sancţiunea nulităţii exprese a cererii de chem are în ju d e ­ cată nesocotirea cerinţei privind m otivele de fa p t ale acesteia. Cu lipsa m otivării în fapt poate fi asim ilată şi o m otivare com plet neinteligibilă. Este d e rem arcat aspectul că nuli­ tatea pentru neindicarea m o tive lo r de d rep t nu este una expresă, m otiv pentru care este necesara dovada existenţei unei vătăm ări pentru anularea cererii în cursul procesului decurgând din această lipsa. Totodată, spre deosebire d e art. 133 alin. (2) teza I CPC 1865, potrivit căruia lipsa sem năturii se putea îm p lin i în to t cursul judecăţii, nefăcându-se vreo referire la etapa procesuală în care această neregularitate a r f i fost sesizată, în codul actual lipsa sem năturii se p o a te acoperi în to t cursul ju decăţii n u m a i în fa ţa p rim e i instonţe. Ca atare, lipsa sem năturii cererii de chem are în judecată nu poate fi acoperită în etapa procesuală a apelului sau a recursului, ci calea de atac se im pune a fi adm isă, hotărârea atacată anu­ lată sau casată, după caz, iar cererea declarată nulă p en tru lipsa sem năturii. De asem enea, potrivit art. 133 alin. (2) teza a ll-a CPC 1865, dacă pârâtul invoca lipsa de sem nătură, reclam antul trebuia sa sem neze cel m ai târziu ia prim a zi de înfăţişare urm ătoare, iar când era prezent în instanţă. în chiar şedinţa în care a fo st invocată nulita­ tea. în prezent, în conform itate cu art. 196 alin. (2) teza a ll-a NCPC, dacă se invocă lipsa de sem nătură, reclam antul care lipseşte la acel term en va trebui să sem neze cererea cel m a i târziu la p rim u l term en urm ător la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie; în cazul în care reclam antul este prezent în instanţă, acesta va sem na chiar în şedinţa în care a fo s t invocată nulitatea. Com parând textele legale în discuţie, sesi­ zăm faptul că lipsa sem năturii nu mat este o chestiune ce a r putea fi invocată doar de către pârât (vechiul text legal fiind oricum aplicat în practica judiciară anterioară în mod

464

D t U A N A X C IS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 197

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

extensiv, în sensul c i instanţele invocau din oficiu lipsa sem năturii). De asem enea, prim a zi de înfăţişare urm ătoare este înlocuită cu prim ul term en de ju decată urm ător la care reclam antul a fo st legal citat cu m enţiune expresă în acest sens. Ca atare, şi în ipoteza în care pricina nu a r fi în stare de judecată, so licitln d u -se , spre exem plu, de c it r e pârât am ânarea cau 2ei pentru lipsă de apărare, reclam antul va trebui să sem neze cererea de chem are în judecată, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia. în cazul în care cererea este form ulată prin reprezentant, dovada calităţii sale fiind a n e xa ţi la dosar, apreciem c i se im pune citarea a tâ t a reclam antului, c â t ş i a repre­ zentan tului său pentru a proceda la sem narea cererii, su b sancţiunea declarării nulităţii acesteia, în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC. De asem enea, deşi lipsa sem năturii s-a r fi putut acoperi în to t cursul judecăţii cauzei în p r im i in sta n ţi, d u p i acordarea prim ului term en d e judecată, totuşi, în m ăsura în care obligaţia sem nării cererii i se pune în sarcină reclam antului în ain te de fixarea acestui term en , necom plinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC.

A r i . It> 7 . T im b rarea cererii. în cazul în care cererea este supusă tim brării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. N etim brarea sau tim brarea insuficientă atrage anularea cererii de chem are în judecată, în condiţiile legii. C O M E N T A R IU 1 1. D efin iţia, clasificare a ta xe lo r ju d icia re d e tim b ru ş» d o m en iu l de ap licare a legis­ laţie i speciale în m aterie. O rice persoană se poate adresa ju stiţiei pentru apărarea drep­ turilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitim e în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, fără posibilitatea îngrădirii nelim itate a accesului lib e r la justiţie. A cest acces la ju stiţie poate fi lim itat prin im punerea d e către stat a unei restricţii fin a n cia re , dictate de exigenţele unei bune adm inistrări şi funcţionări a justiţiei, ca ser­ viciu public. în cauza W eissm an ş i a lţii c. Rom ânief -1, C.E.D.O. a apreciat că o lim itare a accesului la ju stiţie este conform ă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi liber' taţilo r fundam entale ale om ului num ai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între m ijloacele folosite şi scopul vizat. D e asem enea, Curtea a stabilit câ „dreptul d e acces la o instanţă" garantat de art. 6 din Convenţie „se pretează unor lim itări, deoarece, prin în săşi natura sa, el im pune o reglem entare din partea statului, care poate să aleagă m ijloacele pe care să ie utilizeze în acest scop". în această privinţă, Curtea ream inteşte în cauza Larco şi a lţii c. Rom âniei'* că ea nu a exclus niciodată ipoteza conform căreia interesele unei bune adm inistrări a ju stiţiei po t să ju sti' fice im punerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă. Dreptul privind accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, n u p re su ­ p une însâ gratuitateo acestuia, aspect stabilit d e Curtea C onstituţională*, care a reţinut că instituirea taxei judiciare de tim bru este o aplicare a principiului consacrat d e art. 56 111 P e n tru o a b o rd a re m ai e x tin să a m ate rie i, a se v e d e a D. T h eo h a ri, C .M . llie , M .A . B frlog, B. C risre o , A c ţiu n ile civ ile ş i ta x e le ju d ic ia re d e tim b ru . Le g e a nr. 1 4 6 /1 9 9 7 co m e n ta tă , Ed. H a m a n g iu , B u cu re şti, 201 2. I2‘ P u b lica tă în M . Of. nr. 5 8 8 d in 27 a u g u s t 2 0 0 7 ; a se v e d e a , în a ce la şi sens, si ca u za B eton c. R o m â n ie i, p u b licată în M , O f. nr. € 1 6 d in 2 1 a u g u st 200 8. 13 P u b lica tă în M . O f. nr. 5 4 6 d in 6 a u g u st 200 9. 141 D e c. C u rţii C o n stitu ţio n a le nr, 8 2 / 1 9 9 9 , nr. 9 7 /1 9 9 9 , nr. 4 7 /2 0 0 3 .

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

465

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

din Constituţie* potrivit căruia „cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin im pozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Prin urm are, stabilirea de către stat în sarcina justiţiabililor a obligaţiei de p la tă a u n e i taxe ju d icia re de tim bru nu reprezintă o ingerinţă în d rep tu l d e acces lib e r la ju s ti­ ţie, în m ăsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcţionare a justiţiei, iar cuantum ul său nu este excesiv, neim punând ju stiţiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanţa sa. Curtea europeană a statuat cu titlu de principiu în cauza W eissm an ş i a lţii c. Rom âniei că „sum a costurilor, apreciată în lum ina circum stanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza proce­ durii prin care restricţia în chestiune îi este im pusă, este un factor de care trebuie ţinut cont pentru a determ ina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul d e acces ia justiţie, sau dacă, din cauza sum ei totale a cheltuielilor, accesul la ju stiţie a fost restrâns în aţa m ăsură în cât este afectat în însăşi substanţa sa". Taxele ju d icia re de tim bru reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, M inisterul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 1 din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru, aprobate prin O rdinul m inistrului justiţiei nr. 760/1999. După criteriul m odului de stabilire, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Norm ele m etodologice, taxele ju d iciare de tim bru se clasifică în toxe fix e (exprim ate în sum e absolute - de exem plu, cererea pentru străm utare în m aterie civilă, contestaţia în anulare şi revizuirea, cererea de divorţ) şi în taxe propo rţio nale ş i p e tranşe (exprim ate în procente - de pildă, cererea privind obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani). Taxele în su m ă fix ă se aplică acţiunilor şi cererilor neevaluabile în bani (de exem plu, cere rea de d ivo rţ, cererea de sta b i Ii re a locu inţei m inorilor, p3â nge re a îm pot ri va înch eierii d e respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial etc.), precum şi celo r evaluabile în bani, pentru care prin lege s-a stabilit o sum ă fixă (de pildă, cererea pentru em iterea ordonanţei de plată). Taxele propo rţio nale ş i pe tranşe se aplică acţiu n ilo r şi cererilor evaluabile în bani şi se calculează la valoarea supusă taxării. Din punctul de vedere al term inologiei utilizate în practică, noţiunea de „ taxe ju d ic i­ are de tim bru" include atât foxo ju d icia ră de tim bru, ce form ează obiectul de reglem en­ tare al Legii nr. 146/1997, cât şi tim brul ju d ic ia r, al cărui cadru legal este constituit de O .G. nr. 32/1995 privind tim brul judiciar. Ca dom eniu de aplicare, Legea nr. 146/1997 reglem entează cuantum ul taxelor ju d i­ ciare de tim bru aferente acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor Judecătoreşti, M inis­ terului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi sfera acţiu n ilo r şi cererilor adresate aceloraşi instituţii ce su n t scutite de plata taxelor ju d iciare de tim b ru (scutiri obiective şi subiective), m odalitatea d e contestare a taxe­ lor stabilite şi procedura de acordare a facilităţilor la plata taxelo r ju diciare de tim bru la cererea persoanelor interesate. Totodată, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/1995, tim brul ju d ic ia r se aplică acţiunilor, cererilor, actelor şi serviciilor de com petenţa tu tu ro r instanţelor judecătoreşti, M iniste­ rului Justiţiei, Parchetului G eneral de pe lângă în alta Curte d e Casaţie şi Justiţie, precum şi actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. în conform itate cu art. 1 alin. ( 2 ) din ordonanţă, tim brul ju d icia r nu se aplică în cazu­ rile în care nu se percepe taxa de tim bru. 466

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

2. Persoan ele cărora le in cu m b ă o b ligaţia d e plată a ta x e lo r ju d icia re d e tim b ru în procesul civil. Plata şi m o dul de contestare a ta xe i ju d ic ia re d e tim b ru. Justiţiabilii, părţi în proces, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane juridice, sunt, d e principiu, plătitori ai taxelo r ju d iciare de tim bru. în ca 2ul cererii de chem are în judecată form ulate pe cale principală, taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către reclam ant, în cazul cererii reconvenţionale taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către pârâtul-redam ant, în ca 2ul cererii de intervenţie volun­ tară principală taxa ju diciară de tim bru va fi avansată de către intervenient, iar în ca 2ul cererii de chem are în garanţie taxa judiciară de tim bru va fi avansată de către partea care a form ulat-o. Urm ând regulile generale în m aterie d e executare a o bligaţiilor statuate în dispoziţiile art. 1472 NCC, potrivit cărora plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie, plata taxelor ju d iciare de tim bru poate fi făcută de orice persoană interesată şi ch iar de o persoană neinteresată, nefiind o obligaţie cu caracter strict personal. Potrivit dispoziţiilor art. 12 din N orm ele m etodologice, în ca2ul cererilor sau al acţiu­ nilor introduse în com un de m ai m ulte persoane pentru acelaşi obiect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie com ună, taxa ju diciară de tim bru se datorează în solidar. Disp02iţiite legale m enţionate an terio r privesc ipoteza c o p o rtic ip irii procesuale active, când calitatea de reclam ant este deţinută de două sau m ai m ulte persoane, în sarcina acestora existând obligaţia de a achita în solid ar o singură taxă ju d iciară de tim ­ bru aferentă cererii form ulate. în situaţia în care coparticiparea p ro c e s u a li este p a s iv i, unicului reclam ant îi in­ cum bă obligaţia d e a achita o singură taxă judiciară de tim bru aferentă cererii d e che­ m are in judecată. ch iar dacă aceasta este form ulată în contradictoriu cu m ai m ulţi pârâţi. în câ 2 de coparticipare procesuală activă, dacă unul dintre reclam anţi achită în între­ g im e taxa ju diciară de tim bru, are posibilitatea de a se îndrepta îm potriva celorlalţi, chiar înainte de soluţionarea procesului, pentru a solicita partea lor din sum a reprezentând taxa judiciară de tim bru, în tem eiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit ori al m andatului sau al gestiunii d e afaceri (de exem plu, în cazul unei cereri în dezbaterea unei succesiuni, dacă unul dintre m oştenitori a achitat integral taxa de tim bru aferentă acestei acţiuni, are dreptul să solicite celorlalţi m oştenitori restituirea sum ei achitate în plus, proporţional cu cota succesorală ce se cuvine fiecăruia din m oştenirea dezbătută). Potrivit art. 19 alin. {1} din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost m odificat prin Legea nr. 76/2012, taxele judiciare de tim bru se plătesc în num erar, prin viram ent sau în sistem on-iine, în contul bugetului local al unităţii adm inistrat!v-teritoriale în care îşi are dom i­ ciliu! sa u reşedinţa ori, după caz, sed iu l fis c a l d eb ito ru l taxei. Costurile operaţiunilor de transfer al sum elor datorate ca taxă ju diciară de tim bru su n t în sarcina debitorului taxei. Dacă cel care datorează taxa judiciară de tim bru nu are nici dom iciliul, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în Rom ânia, taxa judiciară de tim bru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii adm inistra tiv-teritoriale în care se sediu! instanţei \d care se introduce acţiunea sau cererea [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 146/1997J. Dovada plăţii taxei de tim bru se depune în o rig in a l la dosar, iar nu în co pie certificată de parte conform cu originalul, pentru a putea fi anulată de instanţă spre a nu fi folosită într-un alt dosar. Dacă partea nu depune la dosar originalul dovezii plăţii taxei d e tim bru, ci o copie a acesteia, instanţa îi va pune în vedere obligaţia depunerii originalului, sub sancţiunea s u s p e n d irii cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu a anuOsu

a

Na

r c is a

Th

so h a r i

467

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ilr ii cererii ca netim brate, această ultim ă sancţiune intervenind num ai pentru neplata taxelor judiciare de tim bru datorate. Instanţa învestită cu soluţionarea cererii va proceda la anularea taxei de tim bru a ch i­ tate, făcând m enţiune în acest sens pe originalul dovezii plăţii (anulat, data şi sem nătura judecătorului). A nularea are sem nificaţia faptului că taxa de tim bru achitată a fo st folo­ sită spre soluţionarea dosarului respectiv. Potrivit art. Î S alin. (2) din Legea nr. 146/1997, îm potriva m odului d e stabilire a taxei ju d iciare d e tim bru se poate face cerere d e reexam inare, la aceeaşi instanţă, în term en d e 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data com unicării sum ei datorate. Cererea se soluţionează în cam era de consiliu de u n a lt com plet, fâ râ citarea părţilor, prin încheiere definitivă, raportat la art. 8 din Legea n r 76/2012. 3. V aloarea la care se calculează taxa d e tim b ru în cazul cererilo r e va lu a b ile în bani. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din N orm ele m etodologice, su n t considerate acţiuni şi cereri evaluabile în bani cele al căror o b iect este un drept patrim onial care poate fi evaluat pecuniar. în cadrul a cţiu n ilo r evaluabile în b a n i se includ, cu titlu exem plificativ, cererile în pre­ tenţii fundam entate pe răspundere civilă delictuală, răspundere civilă contractuală sau fapt ju rid ic licit (gestiunea intereselor altei persoane, plată nedatorată, îm bogăţirea fără ju st tem ei), cererile având ca o b iect o obligaţie de a face cu caracter patrim onial (spre exem plu, obligaţia de a efectua o lucrare ce poate fi evaluată pecuniar, de a preda un bun m obil evaluabil), acţiunea în revendicare, cererile de ordonanţă preşedinţială al căror o b iect este evaluabil în bani (spre exem plu, cererea de ordonanţă preşedinţială având ca o b iect repararea unui şanţ co lecto r al apelo r pluviale} etc. în conform itate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, valoarea la care se calculează taxa de tim bru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Valoarea obiectului cererii d e chem are în judecată s e stabileşte de că tre recla m a n t \n cuprinsul său, potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) NCPC. Dacă această valoare este contestată d e partea adversă sau apreciată d e instanţă ca derizorie, art. 5 alin. (2) din Norm ele m etodologice de aplicare a le g ii nr. 146/1997 prevede că evaluarea se va face pe cale d e expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părţi, taxa calculându-se la valoarea rezultată din expertiză. Este de m enţionat în acest context şi art. 98 alin. {3} N CPC, potrivit căruia, în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi. De altfel, art. 194 lit. c) N CPC prevede faptul că reclam antul va indica în cerere m odul de calcul prin care s-a ajuns la determ inarea valorii obiectului cererii, cu indicarea înscrisurilo r corespunză­ toare. în continuare, art. 131 alin. (2) N CPC stipulează că, în m od excepţional, în cazul în care pentru stabilirea com petenţei sunt necesare lăm uriri ori probe suplim entare, ju d e ­ cătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur term en în acest scop. Astfel, în contextul existenţei acestor două reglem entări cu privire la acelaşi aspect (chiar dacă prevederile din cod sunt instituite pentru determ inarea com petenţei de so lu ­ ţionare a cauzei, acestea nu pot fi în lătura te, întru cât se raportează to t la valoarea o biec­ tului cererii), apreciem că în ipoteza vizată, valoarea obiectului cererii se va stabili prin înscrisurile prezentate d e părţi, iar, num ai în m ăsura în care acestea nu sunt suficiente, se poate recurge la adm inistrarea probei cu expertiză.

468

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

în legătură cu posibilitatea contestării valorii o biectulu i litigiu lui, Tn literatura de spe­ cialitate'11s-a susţinut că, în m ăsura în care evaluarea acestuia nu ar fi în legătură directă cu soluţionarea fondului pretenţiei, s-ar putea contesta evaluarea făcută de reclam ant. Astfel, dacă cererea de chem are în judecată reprezintă o acţiu ne în revendicare a unui im obil, stabilirea valorii acestuia nu influenţează soluţia pe fondul cauzei, care va depinde exclusiv de dovedirea sau nu a dreptului d e proprietate asupra im obilului, iar nu de eva­ luarea acestuia. în schim b, dacă reclam antul solicită prin cererea d e chem are în judecată obligarea pârâtului la plata unei sum e d e bani, indiferent cu ce titlu, atunci nu s-a r mai putea contesta evaluarea reclam antului, întrucât valoarea obiectului litigiului nu poate fi disociată de fondul pretenţiei. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din N orm ele m etodologice, instanţele nu vo r primi (înregistra) acţiunile şi cererile în care drepturile patrim oniale evaluate în valută nu sunt precizate şi în lei, raţiunea instituirii acestei prevederi constând în facilitarea stabilirii taxei d e tim bru de către instanţa de judecată. în practica judiciară, în cazul cererii al cărei obiect este exprim at exclusiv în valută, judecătorul, la prim irea acesteia, îi pune în vedere reclam antului să indice cuantum ul pretenţiei în lei. Solicitarea instanţei privind exprim area obiectului cererii şi în lei nu are sem nificaţia m odificării sale ţi, pe cale de consecinţă, a încălcării principiului disponibi­ lităţii părţilor în procesul civil, întrucât dispozitivul hotărârii judecătoreşti va respecta obiectul cererii de chem are în ju d ecată, astfel cum a fost form ulată de reclam ant. Prin urm are, în situaţia în care reclam antul a solicitat obligarea pârâtului la plata sum ei de 100 de eu ro în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii efective, în caz de adm itere a cererii dispozitivul hotărârii judecătoreşti va fi exprim at tot în m odul solicitat de reclam ant, ch iar dacă acestuia i s-a pus în vedere să m enţioneze şi valoarea în lei a celo r 100 de euro, la data introducerii cererii, în vederea stabilirii taxei de tim bru. 4. C a lcu lu l taxei ju d icia re de tim b ru . în cazul vizat de art. 2 alin. {1} lit. b) din Legea nr. 146/1997 (între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 1 0 % pentru ce depăşeşte 50 lei), taxa judiciară de tim bru se calculează în felul urm ător: se scade S 0 din valoarea obiectului pretenţiei; rezultatul scăderii se înm ulţeşte cu 10%; rezultatul înm ulţirii se adună cu 6. Astfel, în ipoteza în care valoarea obiectului pretenţiei deduse ju decăţii este de 60 lei, taxa ju diciară d e tim bru se va calcula în urm ătorul m od: (60*50) x 10% + 6 * 7 lei. în m od identic se calculează taxa judiciară de tim bru şi pentru dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)*g) din lege, prin raportare la valorile stabilite legal. M enţionăm că m ecanism ul de stabilire a taxelo r judiciare de tim bru reglem entat prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 se aplică la o bază d e calcul ce repre­ zintă valoarea fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determ inată ca urm are a însum ării valorii tu tu ro r capetelor de cerere form ulate prinţrun act unic de sesizare a instanţei. Concluzia se im pune prin prism a prevederilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 şi art. 11 din N orm ele m etodologice, potrivit cărora, atunci când o acţiune are m ai m ulte capete d e cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de tim bru se datorează pentru fie ca re ca p o t de cerere în p a rte, după natura lui, cu excepţia cazuri­ lor în care prin lege se prevede altfel. Apreciem că aspectul sem nalat prezintă o reală im portanţă practică, determ inată de preferinţa legiuitorului pentru un algoritm de calcul al taxelo r ju d iciare de tim bru pro­ porţional pe tranşe, alcătuit din îm b inarea unor cote fixe şi procentuale aflate în creştere |l) S . B o ro i, op, c it,, v o i. I, p. 35.

D

s l ia

Na

r c is a t h s o h a r i

469

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

progresivă pe m ăsura m ajorării valo rii obiectului cererii, calcul care conduce la obţinerea unor rezultate diferite. De asem enea, subliniem că, deşi soluţia transpare cu evidenţă din norm ele legale incidente în m ateria taxelor judiciare d e tim bru, cu p re vale n ţi atunci când se form ulează maf m ulte capete d e cerere având obiect diferit ca n a tu ri ju rid ică (spre exem plu, pri­ mul capăt de cerere are ca o b iect revendicarea unul Im obil, iar cel de-al dotfea capăt de cerere are ca o b iect despăgubiri sau prim ul c a p it de cerere are ca o b iect nulitatea unui act ju rid ic, iar cel de-al doilea c a p it de cerere, form ulat în subsidiar, are ca obiect rezoluţiunea unui act ju rid ic ori prim ul capăt de cerere are ca obiect nulitatea unui act juridic, iar cel de-al doilea nulitatea unui alt act juridic), ea este uneori ignorată în practica ju d i­ ciară atunci când se form ulează m ai m ulte capete de cerere având ca obiect pretenţii, din care unele reprezintă principalul, iar altele accesoriul. Aşadar, atunci când reclam antul so lic iţi obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani reprezentând d eb it p rin cip a l şi 1a plata unei alte sum e de bani reprezentând debit accesoriu, constând în p e n a litiţi de întârziere sau, după caz, d o b â n d i legală, instanţa va determ ina taxa judiciară de tim bru aplicând sistem ul proporţional pe tranşe fr? ra port de fie ca re dintre cele douâ capete d e cerere, iar nu raportat la valoarea lor însum ată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din N orm ele m etodologice, când prin cerere se pretind şi m ajorări de întârziere pi/sau dobânzi, cuantum ul acestora, de la data la care încep să c u rg i şi până la data înregistrării cererii sau a com pletării ei, se cuprinde în valoarea taxabilă a cererii. Prin urm are, dacă reclam antul so lic iţi obligarea pârâtu­ lui la plata unei sum e de bani (debit principal) şi a dobânzilor de la data la care acestea au începu t s i c u r g i şi până la data în re g istririi cererii, va trebui s i calculeze şi să indice valoarea acesto r dobânzi, pentru a se stabili taxa de tim bru aferentă cererii. Dacă reclam antul s o lic iţi, în afara debitului principal, şi plata dobânzilor de la data la care acestea au începu t să curgă şi până la data plăţii efective, atunci acesta va trebui, de asem enea, să calculeze şi să indice valoarea dobânzilor de la data la care acestea au înce­ put sâ c u rg i şi p â n i la data înregistrării cererii, pentru a se putea stabili taxa d e tim bru, în tim p ce dobânzile de la data înregistrării cererii la data plăţii efective nu vo r fi luate în calcul la stabilirea taxei de tim bru, ci num ai la pronunţarea h o tirârii. A preciem c i regulile m enţionate în art. 98 alin. (1} şi {2) N CPC v iz e a z i exclusiv deter­ m inarea com petenţei şi nu pot fi extinse şi ?n m ateria tim brării. 5. C o n sid e raţii p rivind tim b raju l c ă ilo r d e atac a a p e lu lu i şi a recursului. Taxa judi* ciară de tim bru a fe re n ţi c iii d e atac a apelului sau a recursului exercitate îm potriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere sa u acţiune neevaluabilă în b a n i reprezintă jum ătate din cu antum ul taxei datorate pentru cererea sa u acţiunea neevaluabilă în bani, soluţio­ n a ţi de prim a instanţă (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997]. Taxa de tim bru aferentă apelului şi recursului se va stabili prin raportare la taxa ju d i­ ciară d e tim bru datorată, potrivit legii, pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prim a instanţă, iar nu la taxa ju diciară de tim bru achitată în m od efectiv d e parte în prim ă instanţă, întrucât există posibilitatea ca aceasta să nu fi plătit o taxă ju diciară în cuantum legal, iar prim a in sta n ţi să fi trecut la soluţionarea cauzei, neglijând acest aspect. De altfel, dispoziţiile art. 2 0 alin. (S ) din Legea nr. 146/1997 prevăd c i în situaţia în care instanţa ju d e cito re a scă învestită cu soluţionarea unei c ii de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa ju diciară de tim bru nu a

470

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 197

fost plătită în cuantum ul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor ju d iciare de tim bru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Pentru ipoteza în care în cauză s-a pronunţat o încheiere definitivă, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, în urma form ulării unei cereri de reexam inare a taxei judiciare de tim b ru, dispoziţiile art. 20 alin. (5) din lege nu vo r prim i aplicare, în vederea respectării principiului securităţii raporturilor juridice. Rezultă că, în această ipoteză, instanţa de control ju d icia r nu va putea dispune obligarea părţii la plata diferenţei de taxă judiciară de tim bru, în situaţia în care ar aprecia că în m od greşit a fo st încuviinţată cererea de reexam inare. Taxa judiciară de tim bru aferentă căii d e atac a apelului sau a recursului exercitate îm potriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere sa u acţiu n e evalu abilă în b a n i repre­ zintă ju m ă ta te din cu a n tu m u l taxei datorate ia sum a contestată. Prin urm are, în acest caz, taxa judiciară de tim bru aferentă apelului poate fi distinctă de cea aferentă recursului, fiind stabilită prin raportare la sum a contestată, iar nu la taxa datorată pentru cererea sau acţiunea soluţionată de prim a instanţă. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Norm ele m etodologice, cererile acceso rii p rivin d chel­ tuielile de ju d eca tă , precum şi cererile pentru exercitarea că ilo r de a ta c îm potriva solu­ ţiei privitoare la aceste cereri nu se tim brează. Prin urm are, apelul sau recursul declarat îm potriva unei hotărâri prin care se contestă exclusiv cheltuielile de ju decată nu este supus unei taxe ju d iciare de tim bru. Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 m enţionează că se tim brează cu taxă fix ă apelul sau recursul, după caz, exercitat îm potriva încheierii de scoatere în vân­ zare a bunurilor în acţiunea d e partaj, încheierii de suspendare a judecării cauzei, hotă­ rârilor de anulare a cererii ca netim brată sau nesem nată şi hotărârilor prin care s-a res­ pins cererea ca prem atură, inadm isibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. Aceste dispoziţii vizează şi situaţia în care cererea a fo st respinsă, spre exem plu, ca inadm isibilă de prim a instanţă, iar apelul a fost respins ca nefondat de către instanţa de apel, m otiv pentru care recursul declarat d e reclam ant îm potriva deciziei de apel va fi tim brat tot cu taxă fixă. în ceea ce priveşte noţiunea de taxă datorată potrivit legii, independent de caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii, pentru determ inarea taxei de tim bru aferente cererii d e apel/recurs se va avea în vedere legea în vigoare ia m om en tu l introducerii acţiunii, iar nu cea în vigoare la data declarării căii de atac. Dacă cererea sau acţiunea este scutită de plata taxei ju d iciare d e tim bru, atunci şi apelul şi recursul vo r fi scutite de plata acestei taxe. Apreciem că în ipoteza în care persoana care a prom ovat cererea de chem are în ju d e­ cată este scutită de obligaţia plăţii taxelor judiciare de tim bru în tem eiul unei dispoziţii legale, instituite în considerarea persoanei sale (scutire subiectivă), calea de atac decla­ rată de partea adversă ar trebui supusă tim brajului cu 50 % din valoarea datorată pentru cererea de chem are în judecată neevaluabilă în bani/la sum a contestată. O pinia contrară exprim ată ?n practica ju diciară este în sensul scutirii de plata taxelo r judiciare de tim bru inclusiv a apelantului/recurentului-pârât, persoană care nu beneficiază d e facilitatea legislativă discutată, pe considerentul că art. 11 alin. ( ! ) din Legea nr. 146/1997 face referire la „taxa datorată”, iar în ipoteza în care reclam antul era scutit d e plata taxelo r judiciare de tim bru, nu există o taxă datorată la care ar trebui să se raporteze taxa căii de atac.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

471

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în situaţia trim iterii c a u îe i sp re re ju d e ca re instanţei care a pronunţat hotărârea ju d e ­ cătorească ce a form at obiectul căii de atac, partea nu m ai datorează taxe ju d iciare de tim bru, din m om ent ce rejudecarea cauzei nu se face în tem eiul unei noi cereri form u­ late de parte, ci a cererii iniţiale, pentru care au fo st achitate taxele judiciare corespun­ zătoare. însă, în ceea ce priveşte calea de a ta c exercitată îm potriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată cauza după rejudecarea sa, aceasta este supusă tim brării, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea n r 146/1997. Argum entele ad u se în sp riji­ nul acestei soluţii su n t expuse în continuare: - în prim ul rând, dispoziţiile art. 11 alin. ( 1 ) din lege nu instituie distincţii în privinţa num ărului căilor de atac exercitate, m otiv pentru care se im pune aplicarea regulii de interpretare logică exprim ată prin adagiul u b i lex nori disting uit, n e c n o s distinguere debem us, astfel încât generalitatea form ulării textului legal va condu ce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce diferenţieri pe care textul nu le conţine; - în al doilea rând, regula în dom eniul vi 2ât o constituie obligaţia d e a tim bra, iar excepţia este reprezentată d e scutirea de plata taxelor judiciare de tim bru, considerent pentru care, prin aplicarea altei reguli de interpretare logică, şi anum e a celei exprim ate prin adagiul exceptio est strictissim ae interpretationis et aplicationis, cazurile de scutire nu pot fi interpretate extensiv, prin înglobarea şi a ipotezei supuse analizei; - de altfel, şi argum entul de interpretare logică p e r a contrario este de natură să conducă to t la soluţia de obligare a părţii la plata taxelor judiciare de tim bru, considerându-se, prin urm are, că tot ceea ce nu este prevă 2ut d e lege drept scutire obiectivă sau subiectivă este su p u s tim brării; - un alt argum ent ce pledează pentru soluţia m enţionată anterior vizează faptul că raţiunile pentru care nu se tim brează cererea în fa 2a rejudecării ca u 2ei nu su b 2istă şi în ipoteza exercitării căii d e atac îm potriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în rejudecare. Astfel, în rejudecarea cau2ei nu se achită taxe ju d iciare de tim bru. în prim ul rând, pentru că acestea au fo st deja achitate în prim ul ciclu procesual, iar, în al doilea rând, pentru că rejudecarea cauzei im plică soluţionarea aceleiaşi cereri, iar nu a unei cereri distincte, care a r fi presupus o nouă tim brare (partea nu form ulează o altă cerere în etapa rejudecării cauzei). în schim b, prin exerciţiul căii d e atac. partea nem ulţum ită de hotărârea ju decăto­ rească pronunţată de instanţa de rejudecare supune analizei instanţei de control ju d iciar o cerere distinctă de apel/recurs faţă de cea prom ovată iniţial îm potriva hotărârii ju d e ­ cătoreşti pronunţate în prim ul ciclu procesual. Ca atare, acţionând în m od diferit faţă de etapa rejudecării cauzei, în exercitarea căii de atac partea form ulează o cerere nouă, şi anum e cea a apelului/recursului. Această nouă cerere este diferită faţă de prim a cale d e atac exercitată, în prim ul rând sub asp ec­ tul obiectului său (hotărârea atacată fiind una diferită), iar, în al doilea rând, sub aspectul m otivelor căii de atac, care, d e principiu, vizează alte m otive d e nelegalitate şi tem einicie de cât ce le i nvocate în m oti va rea că i i d e ata c exe rci tate în pri m u I ci d u pro cesu a I. Ca ra ete­ rul diferenţiat al cererii de apel/recurs faţă de cererea exercitată în prim ul ciclu procesual Im plică o judecată distinctă a căii de atac, circum scrisă lim itelor învestirii şi obiectului său, pentru care legea im pune plata taxelo r judiciare de tim bru. 6. San cţiu n ea ce in tervin e în cazu l n e în d e p lin irii o b lig a ţie i d e tim b rare a cererii de ch em are în ju d e cată. Potrivit art. 197 teza a ll-a NCPC, netim brarea sau tim brarea insu*

472

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 197

fi d e n t i a cererii d e chem are în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă tim brării, atrage anularea sa, în condiţiile legii. Astfel, în conform itate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 246/1997, dacă taxa judiciară de tim bru nu a fo st plătită în cuantum ul legal, în m om entul înregistrării acţiunii sau cere­ rii, instanţa va pune în vedere petentului să achite sum a datorată până la prim ul term en de judecată. N eîndeplinirea obligaţiei d e plată până la term enul stabilit se sancţionează cu anula­ rea acţiunii sau a cererii, potrivit art. 20 alin. (3) din lege. Prin urm are, instanţa judecătorească este o bligată să stabilească cu antum ul taxei ju d icia re de tim bru pi sâ -i p u n ă în vedere p ă rţii obligaţia a ch ită rii acesteia, în ain te de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netim brată. Din acest motiv, dacă a fost acordat deja prim ul term en de judecată, în ipoteza în care, de pildă, reclam antul nu evaluează obiectul cererii adiţionale în vederea tim brării acesteia, instanţa va pronunţa o soluţie de suspendare a judecăţii, în tem eiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu o soluţie de anulare a acesteia ca netim brată sau insuficient tim brată, după caz, pentru că valoarea în com pletare a taxei de tim bru nu a fost stabilită de instanţă. în ipoteza în care instanţa constată însă, la prim irea cererii de chem are în judecată, că obiectul acesteia nu a fost evaluat, va proceda la anularea sa, în condiţiile art. 200 NCPC. De asem enea, textul art. 2 0 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 trebuie corelat cu art. 200 NCPC, astfel încât, în m ăsura în care cererea de chem are în judecată {cererea introductivă) nu este tegal tim brată şi nu s-a fixat prim ul term en de ju d ecată, aceasta va fi anulată \n condiţiile prescrise de art. 200 NCPC. Potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, dacă în m om entul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fo st taxată corespunzător obiectului său iniţial, d a r a fost m odifi­ cată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în lim itele în care taxa ju diciară de tim bru s-a plătit în m od legal. Astfel, în cazul în care partea îşi m odifică cererea prin schim barea obiectului sau prin com pletarea acesteia cu un alt obiect suplim entar ori prin precizarea cererii în sensul m ăririi câtim ii obiectului acesteia, astfel încât taxa d e tim bru aferentă cererii m odificate sau precizate este într-un cuantum m ai m are, instanţa îi va pune în vedere să achite dife­ renţa de taxă de tim bru până la term enul de judecată urm ător, sub sancţiunea anulării p reten ţiilo r adăugate prin cererea m odificatoare sau precizatoare, ca netim brate. în cazul în care partea îşi m icşorează valoarea pretenţiilor form ulate în acţiu ne sau în cerere, după ce a fo st înregistrată, taxa judiciară d e tfm bru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seam a de reducerea ulterioară. Totuşi, dacă între data stabilirii obligaţiei de plată a taxei d e tim bru şi data la care par­ tea trebuia să facă dovada plăţii acesteia, partea îşi precizează cuantum ul pretenţiilor ca urm are a îndreptării unei ero ri vădite de ca lcu l săvârşite la m om entul evaluării, instanţa va stabili taxa de tim bru la valoarea rezultată ulterior, nefiind vorba d e o restrângere propriu-zisS a pretenţiilor. Excepţia netim brării sa u insuficientei tim brări a cererii este o excepţie de procedură, perem ptorie, d a r care în cep e cu un efect dilatoriu, şi absolută. Astfel, această excepţie este o excepţie de procedură, întrucât prin interm ediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând tim brarea. Excepţia are ca ra cte r perem ptoriu, în sensul că adm iterea acesteia condu ce la anula­ rea cererii şi, ca atare, la îm piedicarea judecăţii fondului cauzei. Totuşi, această excepţie D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

473

A rt. 197

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

are in iţia l caracter dilatoriu, în sensul că instanţa acordă un term en pentru executarea obligaţiei de plată a taxelo r judiciare de tim bru (prin urm are, ia începu t, excepţia tinde num ai la întârzierea ju decăţii fondului cau 2ei) şi num ai în m ăsura în care partea nu-şi îndeplineşte această obligaţie la term enul acordat, instanţa dispune adm iterea excepţiei şi anularea cererii, ca netim brate sau insuficient tim brate. Totodată, excepţia de netim brare sau de insuficientă tim brare are caracter de ordine publică, fiind o excepţie absolută. Prin urm are, aceasta poate fi invocată de orice parte interesată, de p ro cu ro r sa u de instanţă din oficiu. Totuşi, excepţia d e netim brare sau de insuficientă tim brare a cererii de chem are în judecată nu poate avea ca efect anularea acesteia în calea d e atac a apelului sau a recursului. Astfel, în ceea ce priveşte constatarea d e către instanţele învestite cu soluţionarea u n e i c â i de atac ordinare sa u extraordinare a n ep lă ţii taxelor de tim bru în fa ze le p rocesu ­ ale anterioare, acestea nu pot anula cererea d e chem are în judecată, ca insuficient tim ­ brată, ci po t dispune obligarea p ă rţii la plata taxei de tim bru restante, prin hotărâre care constituie titlu executoriu [art. 2 0 alin. (5) din Legea nr. 146/1997]. Explicaţia re 2idă în faptul că taxele de tim bru reprezintă contravaloarea serviciului prestat, iar, din m om ent ce prim a instanţă a procedat la judecată şi a pronunţat o hotărâre, acţiunea parcurgând o etapă procesuală, cu influenţă directă asupra patrim onii lor părţi lor111, este ju st ca acest serviciu să fie taxat. Consecinţa adm iterii excepţiei de netim brare sau de insuficientă tim brare a cererii o constituie anularea acesteia, ca netlm brată, respectiv ca insuficient tim brată. Nulitatea acestui act de procedură este o nulitate absolută, necondiţionată de existenţa u n e i vătă­ m ări, ce n u in tervin e de d rep t şi ca atare trebuie pronunţată de către instanţă. în ceea ce priveşte ordineo de soluţio nare a excepţiilor procesuale, având Tn vedere că excepţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii vi 2ea 2ă legala se siza re a instan­ ţei şi constituie plata serviciului ce urm ează a fi prestat d e aceasta, instanţa se va pro­ nunţa c u prioritate asupra sa. Astfel, excepţia netim brării sau insuficientei tim brări a cererii va avea prioritate de soluţionare faţă d e excepţia inadm isibilităţii decurgând din lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii d e lucru ju d e c a t excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes etc. O pinii divergente s-au exprim at în practica ju diciară în ceea ce priveşte ordinea de solu ţio n are a excepţiei de netim brare ţ i a excepţiei de necom petenţă a instanţei. în tr-o prim ă o p in ie123, exprim ată în mod constant, deopotrivă, în doctrina şi în prac­ tica judiciară, s-a arătat că prioritară este soluţionarea excepţiei de netim brare a cererii, întru cât aceasta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot pune în discu­ ţia părţilor alte problem e legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare în ain te de satisfacerea taxelor de tim bru. în tr-o a doua o p in ie * se va soluţiona m ai întâi excepţia de necom petenţă a instanţei, deoarece, potrivit art. 105 alin. (1) CPC 1865 (art. 176 pct. 3 N CPC), actele de procedură săvârşite d e un ju d ecăto r cu încălcarea norm elor de com petenţă de ordine publică sau 111 D. lup aşcu, le g is la ţia ta xe lo r d e tim b ru şi a tim b ru lu i ju d ic ia r a p licab ilă la instanţele ju d e că to re şti şi la biro u rile n o tarilo r p u b lici, Ed . AII, d u cu re ţti, 1 99 6, p. 62. 1/1 Trib. Su p re m , s. civ., d e c. nr. 2 1 4 /1 9 7 1 , în C.D . 1 97 1, p. 1 9 0 ; C.A . B u cu reşti, s. a lll-a c iv , d e c. nr. 2 1 6 8 /1 9 9 7 , În C .P J .C . 1 9 9 3 -1 9 9 8 , p. 321. 1(1 M . VSbârci, D re p t p ro cesu al civil, vo i. I, Ed. U niversul Ju rid ic, B u cu reşti, 2 0 0 5 , p. S 0 4 -S 0 S .

4 74

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 198

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

p rivat! vo r fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege, nulitatea in cid e n t! nefiind condiţionată de producerea vreunei vătăm ări, fiind suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necom petente. Astfel, dacă instanţa necom petentă ar analiza cu prioritate problem a tim brării iar hotărârea sa, prin care s-a adm is această excepţie, este atacată cu apel sau cu recurs, prin care se form ulează critici a t lt cu privire la m odul de soluţionare a excepţiei privitoare ta tim brare, c i t şi a necom petenţei, instanţa de con­ tro l judiciar, obligată să analizeze am bele critici, constatând că instanţa care a pronun­ ţat hotărârea a fost necom petentă, este datoare, faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2), respectiv a r t 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (61) şi art. 313 C P C 1865 [art. 480 alin. (4), respec­ tiv art. 488 alin. (1) pct. 3, art. 497 şi art. 498 alin. (2) teza finală NCPC], să trim ită pricina spre soluţionare instanţei judecătoreşti com petente ori să respingă cererea ca inadm isi­ bilă sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne. Apreciem că cea de-a doua opinie este cea justă, având în vedere că soluţia pronun­ ţată de o instanţă necom petentă asupra excepţiei d e netim brare este susceptibilă de desfiinţare prin exerciţiul căilor de atac. De asem enea, opinii divergente s-au susţinut şi în privinţa ordinii de soluţionare a excepţiei de netim brare ş i a excepţiei nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei, caz în care apreciem că cea de-a doua excepţie are prioritate, pentru considerentul că o instanţă nelegal com pusă sau constituită nu poate statua asupra niciunei problem e de drept. Dacă partea solicită instanţei să ia act de solicitarea sa de renunţare la judecata cere­ rii sau la dreptul dedus ju decăţii în condiţiile în care cererea sa nu este legal tim brată, instanţa va pune în discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netim brării sau insu­ ficientei tim brări a cererii111. Tot astfel, instanţa nu va lua a ct d e tranzacţia părţilor şi ca atare nu va pronunţa o hotărâre de expedient, în m ăsura în care taxele ju d iciare de tim ­ bru nu au fost achitate. Dacă părţile au fost legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea ju d e câ ţii pentru lipsa acestora, în tem eiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, chiar dacă cererea a d iţio n a li, de pildă, nu era legal tim brată, întrucât suspendarea în acest caz are caracter imperativ. Pentru aceleaşi m otive, soluţia este identică pentru toate cazurile de suspendare legală de drept^1. în tru câ t noul Cod de procedură civilă prevede anularea cererii pentru neplata taxelo r judiciare de tim bru în procedura reglem entată de art. 200 N CPC, în proces nefiind stabilit în că prim ul term en de judecată cu citarea părţilor, suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi im aginată în cadrul procedurii m enţionate.

A r i . I 9 U . C um ulul de cereri. Prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, reclam antul poate form ula m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva ace­ leiaşi persoane, în condiţiile art. 99 alin. (2). C O M E N T A R IU Potrivit art. 99 alin. (2) NCPC, în cazul în care m a i m ulte capete principale de cerere întem eiate pe un titlu com un o ri având a cee a şi cauza sa u ch ia r cauze diferite, d a r aflate în strânsă legătură, au fost deduse ju decăţii printr-o cerere unica de chem are în jude*

111Trib . Teleo rm an, d e c. nr. 1 5 8 /R /2 01 0, p o rtal.ju $ tro . 171Trib . jucf. M a ra m u re ş, d e c. civ. nr. 1 3 7 /1 9 9 2 , în D. Lupoşeu, op. c it., p. 59.

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

475

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

cată, instanţa com petentă să le soluţioneze se d e te rm in i ţinând u-se seam a de acea pre­ tenţie care atrage com petenta unei instanţe de grad m al în a lt Din interpretarea coroborată a art. 198 cu art. 99 alin. (2) N CPC se desprinde concluzia că reclam antul poate form ula m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva aceluiaşi pârât, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, însă num ai în ipoteza în care capetele d e cerere sunt întem eiate pe un titlu com un ori au aceeaşi cau 2 ă sau chiar cou ze diferite, d a r aflate în strâ nsă legâturâ. în această situaţie, cererea de chem are în judecată nu va fi disjunsă, ci se va soluţiona de către o singură instanţă, în acelaşi com plet de judecată, com petenţa fiind dictată de ca p ă tu l de cerere p rin cip a l care ar reveni spre soluţionare instanţei de g ra d m a i înalt. Dacă toate capetele d e cerere atrag com petenţa de soluţionare a aceleiaşi instanţe, aceasta va fi cea în drept să soluţioneze cererea d e chem are în judecată în integralitatea sa. Tn conform itate cu art. 99 alin. (1) NCPC, când reclam antul a sesizat instanţa cu m ai m ulte copete principale de cerere întem eiate pe fa p te o ri cau 2 e diferite, com petenţa se stabileşte în raport de valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Oacă unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în m od corespunzător com petenţa. Ca atare, p e r a contrario, dacă reclam antul a form ulat m ai m ulte capete principale de cerere îm potriva aceluiaşi pârât, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, fără a fi întrunite condiţiile art. 99 alin. (2) NCPC, acestea fiind întem eiate pe fapte ori cauze dife­ rite, fără legătură între ele, instanţa va dispune disjungerea acestora. In ipoteza în care unul dintre capetele de cerere este de com petenţa altei instanţe, s e v a dispune declina­ rea com petenţei de soluţionarea a cauzei în favoarea acesteia. în ipoteza în care toate capetele principale de cerere, astfel disjunse, su n t de com petenţa instanţei care a luat această m ăsură, restul capetelor de cerere, ce au form at obiectul disjungerii cu form a­ rea unor dosare distincte, se v o r înainta serviciului registratură, în vederea repartizării lor aleatorii. Cu titlu exem plificativ, instanţa va dispune disjungerea capetelor d e cerere dacă reclam antul solicită punerea pârâtului sub interdicţie judecătorească, pe prim ul capăt de cerere, şi obligarea acestuia la restituirea unei sum e îm prum utate, pe cel de-al doilea capăt d e cerere, sau dizolvarea unui partid po litic şl revendicarea unui im obil în contradictoriu cu acesta.

A rt. 1 9 9 . în registrarea cererii. (1) C ererea de chem are în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi trans­ m isă prin poştă electronică o ri p rin înscris în form ă electronică, se înregistrează şi prim eşte dată certă p rin aplicarea ştam pilei de intrare. (2) D upă înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care su n t ataşate, când este cazul, dovezile privind m odul în care acestea au fo st transm ise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desem nate de acesta, care va lua de îndată m ăsuri în vederea stabilirii în m od aleatoriu a com pletului de judecată, potrivit legii. C O M E N T A R IU 1. în registrarea cererii de ch em are în ju d e ca tă. în vederea declanşării procesului civil, reclam antul trebuie sâ înregistreze cererea de chem are în ju d eca ta la instanţa ju d e ­ cătorească, învestind-o astfel cu soluţionarea pretenţiei sale. 476

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 199

Transm iterea cererii de chem are în judecată c it r e instanţa judecătorească în vederea înregistrării sale poate avea loc în urm ătoarele m odalităţi: a) prin prezentarea reclam antului, personal sau prin reprezentant, la sediul instanţei şi prin depunerea cererii la serviciul de registratură; b) prin expedierea cererii către instanţă prin poştă sau servicii de curierat; c) prin trim iterea cererii către instanţă prin fax; d) prin scanarea cererii (operaţiune necesară pentru evidenţierea sem năturii) şi tri­ m iterea acesteia către instanţă prin poştă electronică {e-m ailj; e) prin trim iterea acesteia către instanţă sub form a în sc risu lu iîn form ă e le ctro n ici. O d a ti a ju n ş i cererea de chem are în judecată la instanţa judecătorească căreia i se adresează, aceasta se va înregistra de către serviciul de registratură al instanţei respec­ tive, prim ind dotă certă prin aplicarea ştam pilei de intrare. în acelaşi sens, potrivit art. 93 alin. (1) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererea de chem are în judecată prim eşte, în aceeaşi zi cu cea a depunerii, cu excepţiile prevăzute de lege, după stabilirea obiectului cauzei (de regulă, de către un grefier cu studii superioare, su b coordonarea unui judecător), n u m ă r din aplicaţia ECRIS111şi dată certă. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dacă în aceeaşi zi se constată că au fost înregistrate acte identice d e învestire a instanţei, acestea vo r primi un singur num ăr în aplicaţia ECRIS, form ând un singur dosar. în conform itate cu art. 93 alin. (2) din Regulam ent, d u p i stabilirea num ărului din aplicaţia ECRIS, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea rep artizirii aleatorii, având ataşate dovezile privind m odul în care au fost transm ise. Este im perios necesară ataşarea la dosar a dovezilor privind m odul în care cererea a fost transm isă instanţei (plicuri etc.), dacă aceasta nu a fost d e p u ş i, personal sau prin reprezentant, direct la serviciul registratură d e către reclam ant, prin prism a posibilităţii de apreciere asupra prescripţiei extinctive sau a tardivităţii introducerii sale. Dacă din m otive obiective a ctele de se sizare a instanţei nu au p rim it num ăr în aplicaţia ECRIS, acestea vo r fi prelucrate cu prioritate a doua zi, cu ap ro b area p reşed in­ te lu i instanţei sau a persoanei desem nate de acesta, în ch e in d u -se în acest sens un p ro ces-verbal şi m enţionând ca d a tâ certâ d a ta d e p u n e rii o ctu lu i d e sesiza re la registratură [art. 93 alin. (21) din Regulam ent]. Potrivit art. 1031 alin. (1) din Regulam ent, dosarele având ca obiect cererile de che­ m are Tn judecată introduse după intrarea în vigoare a noului Cod de p ro c e d u ri civilă se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea reparti­ zării pe com plete, în aceeaşi zi sau, în condiţiile art. 93 alin. (2), a doua zi. Este de m en­ ţio nat în acest sens că, spre deosebire de sistem ul de repartizare anterior, în care atât com pletul d e ju d e c a ţi, c i t şi term enul se stabileau com puterizat în m od autom at, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă n u m a i co m p letu l de ju d eca tă este "■ Potrivit art. 99* din R egulam en t, în ce p â n d c u 1 iu lie 2 0 0 6 se ge n e ra lize a ză siste m u l E C R IS al num ărului u n ic d e d o s a r la to ate in stan ţele. N u m ă ru l u n ic al d o saru lu i e ste fo rm a t din: n u m ă ru l din re gistru l general e le ctro n ic/n u m ă ru l id e n tifica to r al instanţei/anul în re gistră rii d o sa ru lu i. N u m ă ru l din registrul general e le ctro n ic re p re zin t! n u m ă ru l d o sa ru lu i în cad ru l re gistru lu i e le ctro n ic p e n tru în tre a ga instanţă. A c e st n u m ăr în c e p e d e la valoarea 1 p e n tru prim ul d o sa r d in a n u l cu re n t si co n tin u ă in cre m e n ta l p e n tru fie ca re nou d o sa r cre a t. N u m ă ru l id entificator dl in stan ţe i rep rezin tă u n n u m ă r u n ic d e id e n tifica re a in stan ţe i d e ju d e ca tă . Lista n u m e re lo r d e id e n tifica re a in sta n ţe lo r d e ju d e c a ta este p revăzută în anexa la R e gu la m en t. N u m ă ru l u n ic dat d e Instanţa d e fo n d se păstrează fără m od ificări p e to t p arcu rsu l so lu ţio n ă rii d o saru lu i până la executarea hotărârii. în situaţia ca să rilo r c u trim ite re sp re re ju d e ca re o ri în a lte situ a ţii în care în m o d o b ie ctiv program ul nu p e rm ite p ă stra re a a celu iaşi num ăr, se va ge n e ra un n u m ă r nou In siste m inform atic.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

477

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

g en era t aleatoriu în sistem com puterizat, iar n u ş i term enul de ju d eca tă , acesta urm ând a fi stabilit m anual de câtre judecătorul căruia i-a fo st repartizat dosarul spre soluţionare. La data fixată pentru verificarea cererii de chem are în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt transm ise com pletului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en d e judecată [art. 1031 alin. (2) din Regulam ent]. Potrivit art. 102 din Regulam ent, prin raportare 1a dosarele form ate în m aterie civilă, pe coperta dosarului se va m enţiona, după caz, denum irea instanţei, secţia, com pletul d e judecată, num ărul dosarului, num ele sau denum irea părţilor, obiectul pricinii, term e­ nele de judecată, num ărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redacta­ rea hotărârii şi indicele statistic. 2. Efectele introdu cerii cererii de ch em are în ju d e cată. Prin introducerea cererii de chem are în judecată se produc urm ătoarele consecinţe juridice: a) învestirea instanţei cu soluţionarea cererii. Ca principiu, în lipsa form ulării unei cereri de chem are în judecată, instanţa nu se poate învesti din oficiu pentru a tranşa o chestiune litigioasă, aceasta fiind o consecinţă a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. Prin excepţie, spre exem plu, potrivit art. 913 alin. (2) şi (3) NCPC, când soţii au copii m inori, născuţi înaintea sau în tim pul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asu­ pra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile d e creştere şi educare a copiilor, ch iar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ; d e asem enea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra num elui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor noului Cod civil. Dreptului părţii de acces la instanţă îi corespunde obligaţia corelativă a acesteia de a prim i şi de a soluţiona cererea cu care a fo st învestită, su b sancţiunea den egă rii de dreptate. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) NCPC, niciun ju d ecăto r nu poate refuza să judece pe m otiv că legea nu prevede, este neclară sau incom pletă. Nu constituie denegare de dreptate soluţia d e respingere a cererii sau de declinare a com petenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în drept să o judece. Instanţa are obligaţia de a dispune m ăsurile legale ch iar şi în ipoteza decesului reclam antului, suspendând judecata cauzei până la introducerea în cauză a m oştenitorilor, în tem eiul art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, sau închizând dosarul de divorţ, luându-se act de încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soţi, potrivit art. 925 alin. (1) NCPC. De asem enea, în cazurile prevăzute de lege, soluţionarea cererilor cu caracter strict personal, având ca obiect, spre exem plu, stabilirea filiaţiei faţă d e m am ă sau a paternită­ ţii din afara căsătoriei, poate fi continuată, la solicitarea m oştenitorilor titularului dece­ dat al cererii; b) fixa re a ca d ru lu i procesual. Prin cererea de chem are în judecată reclam antul sta­ bileşte cadrul de desfăşurare a procesului din perspectiva elem entelor acţiunii civile părţi, o b ie ct ş i cauză. Ca regulă, instanţa nu poate, cu încălcarea principiului disponibilităţii p ărţilor în pro­ cesul civil, să m odifice cererea de chem are în judecată, în privinţa niciunuia dintre cele trei elem ente. Prin excepţie, potrivit art. 78 NCPC, în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, ch iar dacă părţile se îm potrivesc. Cadrul procesual trasat d e reclam ant influenţează în planul dreptului procesual com ­ petenţa de soluţionare a cauzei, constituirea instanţei, cuantum ul taxelo r judiciare de tim bru, autoritatea de lucru judecat, litispendenţa şi conexitatea; 478

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 199

c) stabilirea com petenţei instanţei de soluţionare a cererii, în ipoteza com petenţei teritoriale alternative. Potrivit art. 116 NCPC, reclam antul are alegerea între mai m ulte instanţe deopotrivă com petente. Prin introducerea cererii de chem are în ju d e ca t! la una dintre instanţele desem nate în mod alternativ de legiuitor ca fiind com petente, reclam an­ tul o va învesti cu soluţionarea cererii, f i r ! a se m ai putea reveni asupra acestei opţiuni; d) operarea p u n e rii în Întâr 2 iere a debitorului. Noul Cod civil prevede în art. 1522 alin. ( 1 ) faptul c ! debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare sc ris! prin care creditorul îi so licit! executarea obligaţiei, fie prin cererea de chem are în judecată. Ca atare, prin introducerea cererii de chem are în judecatâ operează punerea în întâr­ ziere a debitorului, în m ăsura în care acesta nu era d e drept pus în întârziere sau dacă nu a fo st notificat în vederea executării obligaţiei anterior declanşării procesului; e) încetarea bunei-credinţe a p o seso ru lu i u n u i bun; f) dobândirea caracterului de d rep t litigios a drep tu lu i ce s e tin d e a f i valorifica t prin cererea de chem ore în judecatâ. Potrivit art. 1653 alin. (3) NCC, dreptul este litigios dacă există un proces începu t şi neterm inat cu privire la existenţa sau întinderea sa. Cu excep­ ţiile prevăzute de lege, în conform itate cu art. 1653 alin. (1) NCC, sub sancţiunea nu lit!ţii absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu po t cu m p !ra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt d e com petenţa instanţei ju dec!to reştf în a cărei circum scrip­ ţie îşi desfăşoară activitatea; g) întreruperea p rescrip ţie i extinctive a drep tu lu i la acţiune. în conform itate cu art. 2537 pct. 2 NCC, prescripţia extinctivă se întrerupe prin introducerea unei cereri de chem are în ju d e ca tă . în acest caz, prescripţia este în tre ru p t! ch iar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de ju risd icţie necom petent sau ch iar dacă este n u lă p en tru lipsâ de fo rm â (art. 2539 alin. (1) NCC]. D e asem enea, deşi, potrivit art. 2548 alin. (1) NCC, term enele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel, totuşi, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, term enul este între­ rupt pe data introducerii cererii de chem are în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în m od corespunzător [art. 2543 alin. (3) NCC]. în m ăsura în care instanţa sesizată nu-şi declină com petenţa de soluţionare a cauzei şi respinge cererea ca inadm isibilă, întrucât com petenţa aparţine unui organ fă râ acti­ vitate ju risd icţio n a lă [art. 129 alin. {2) p c t 1 NCPC - încălcarea com petenţei generale], ori ca n e fiin d de com petenţa instanţelo r rom âne (art. 1070 NCPC - încălcarea com pe­ tenţei internaţionale), prescripţia extinctivă nu se consideră întreruptă, prin raportare la art. 2539 alin. (2) NCC. Este d e m enţionat că în reglem entarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, anularea cererii d e chem are în judecată, inclusiv pentru vicii de form ă, antrena înlăturarea efectului în tre ru p tiv a l prescripţiei dreptului la acţiune, în m od retroactiv, de la data introducerii cererii. A preciem că dispoziţia noului Cod civil în sensul că efectul întreruptiv al cererii de chem are în judecată este m enţinut dacă aceasta este nulă pentru lipsă de form ă a fost instituită în contextul existenţei art. 200 NCPC, care consacră o procedură rapidă, desfăşurată în cam era de consiliu, fără citarea părţilor, în cadrul căreia cererea de chem are în judecată poate fi anulată pentru nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 194-197 NCPC, încheierea astfel pronunţată fiind susceptibilă exclusiv D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

479

A rt. 199

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

d e exerciţiul cererii de reexam inare. Cu toate acestea, în condiţiile în care art. 2539 alin. (1) N CC nu distinge în privinţa procedurii urm ate pentru anularea cererii pentru vicii de form ă, considerăm că aplicabilitatea textului analizat nu poate fi restrânsă totuşi num ai la anularea cererii în procedura reglem entată de art. 200 NCPC. Exem plificând, dacă cererea de chem are în judecată a fost anulată ?n condiţiile art. 200 NCPC, iar ulterior reclam antul introduce o nouă cerere de chem are în judecată, având aceleaşi elem ente (obiect, cauză şi părţi), ch iar dacă în raport cu data introducerii acesteia term enul de prescripţie a r fi îm plinit, dispoziţia legală analizată, atribuind efect întreruptiv prim ei cereri anulate pentru vicii de form ă, va determ ina curgerea unui nou term en de prescripţie d e la data Introducerii sale, astfel în cât cea de-a doua cerere nu va fi prescrisă, dacă noul term en d e prescripţie nu este, la rândul său, îm plinit. Dacă cererea de chem are în judecată este anulatâ în cursa! procesului, după ce s-a sta­ bil it pri m u I te r m en d e ju decată, pen tru alte considerente decât viciile de fo rm ă (sp re exe mplu, pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului), efectul întreruptiv ol acesteia va f i înlăturat în m o d retroactiv, fiind incident art. 2539 alin. (2) teza I NCC. Astfel, prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chem are în judecată a renunţat la ea şi nici dacă cererea a fost respinsă, anulată o ri s-a perim at printr-o hotărâre răm asă definitivă. Cu toate acestea, dacă în term en de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a răm as definitivă, reclam antul introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chem are în ju d e ­ cată, cu condiţia însă ca noua cerere să fie adm isă [art. 2539 alin. (2) teza a ll-a NCC]. Prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea O .U.G. nr. 79/2011 pentru reglem entarea unor m ăsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a dispus introducerea art. 2 0 5 1, după art. 205 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, având urm ătorul cuprins: „D ispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a ll-a din Codul civil su n t aplicabile inclusiv în ca2ul în care p rin hotărârea ră m a să definitivă s-a lu a t a ct de renunţarea la ju d eca tă o ri s-a constatat perim area". în concluzie, efectu l întreruptiv al cererii d e chem are în judecată este con d iţio na t de adm iterea acesteia în m od definitiv, fiind unul cu caracter provizoriu. Dacă cererea este respinsă, anulată (cu excepţia ipotezei anulării pentru vicii de form ă), perim ată sau s-a luat act d e renunţarea la judecarea sa, efectul întreruptiv m enţionat încetează în m od retroactiv d e la data introducerii cererii, cu derogările arătate în precedent, ipoteze con­ diţionate la rândul lor de adm iterea noii cereri. Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească şi-a pierdut puterea executorie prin îm plinirea term enului de prescripţie a drep tu lu i d e a o b ţin e executarea silită, h acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este im prescriptibil sau nu s-a prescris în că, se va putea face o nouă cerere de chem are în judecată, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat [art. 2539 alin. (3) NCC]. Prin urm are, efectul întreruptiv dispare în mod retroactiv şi în situaţia în care hotărârea obţinută în urma adm iterii acţiunii iniţiale nu m ai poate fi pusă în executare silită, ca urm are a îm p li­ nirii term enului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. în tru câ t teza a ll-a a articolului m enţionat conferă dreptul d e a Introduce o nouă cerere de chem are în judecată în ipoteza în care hotărârea obţinută şi-a pierdut puterea executorie prin îm plinirea term enului d e prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, în condiţiile în care însă term enul de prescripţie a dreptului la acţiune nu s-a îm plinit, în noul proces, instanţa din oficiu şl pârâtul nu pot invoca excepţia autorităţii de lucru ju d e ca t decurgând din existenţa prim ei hotărâri, astfel încât noua cerere de chem are 480

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 200

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

în judecată nu poate fi respinsă pentru acest considerent. A preciem însă că în ipoteza introducerii unei noi cereri d e chem are în judecată, instanţa sesizată cu soluţionarea acesteia va trebui să ţină cont de efectu l lu cru lu i Ju d e ca t a l hotârârii anterioare, prin raportare la art. 431 alin. (2) NCPC, cu excepţia situaţiei în care îm prejurările cauzei au suferit m odificări. Dacă reclam antul îşi m odifică cererea pe parcursul judecării cauzei, în condiţiile art. 204 NCPC, prescripţia e xtin c tiv l a dreptului la acţiunea m odificată se va întrerupe la m om entul m odificârii acţiunîî iniţiale.

A r U 2 0 0 . V erificarea cererii şi regularizarea acesteia. (1) C om pletul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chem are în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. (2) C ând cererea n u îndeplineşte aceste cerinţe, reclam antului i se vor com u­ nica în scris lipsurile, cu m enţiunea că, în term en de cel mult 10 zile de la pri­ m irea com unicării, trebuie să facă com pletările sau m odificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. S e exceptează de Ia această sancţiune obligaţia de a se desem na u n reprezentant com un, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3). (3) D acă obligaţiile privind com pletarea sau m odificarea cererii n u su n t înde­ plinite în term enul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în cam era de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) îm potriva încheierii de anulare, reclam antul va putea face num ai cerere de reexam inare, solicitând m otivat să se revină asupra m ăsurii anulării. (5) C ererea de reexam inare se face în term en de 15 zile de Ia data com unicării încheierii. (6) C ererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în cam era de con­ siliu, cu citarea reclam antului, de către u n alt com plet al instanţei respective, desem nat prin repartizare aleatorie, care v a putea reveni asupra m ăsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în term enul acordat potrivit alin. (2). (7) în caz de adm itere, cauza se retrim ite com pletului iniţial învestit. C O M E N T A R IU 1. Verificarea cererii d e chem are în ju d e ca tă . Potrivit art. 103‘ alin. (1) din Regula­ m entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dosarele având ca obiect cere­ rile de chem a re în judecată introduse după intrarea în v ig o a re a noului Cod de procedură civilă se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării p e com plete, în aceeaşi z i sau, în condiţiile art. 93 alin. (2,)l,|/ o doua zi. Prin cereri de ch em are în ju d eca ta introduse d u p â intrarea în vigoare a n o u lu i C o d de proced ura civila se înţeleg: a) cererile a căro r dată de înregistrare la instanţă, în ipoteza în care au fost depuse personal la serviciul registratură, trim ise prin fax sau prin poştă electronică ori prin 10 Potrivit a rt. 9 3 alin. (2 ‘ ţ d in R e gu la m e n t, dacâ d in m o tiv e o b ie ctiv e a ctele d e sesizare a instanţei nu a u prim it n u m ă r în a p lica ţia E C R IS în c o n d iţiile a lin . (1), a ce ste a v o r fi p re lu cra te cu prio ritate â d o u a zi, c u aprobarea preşed in telu i instanţei sau a p e rso an ei d e se m n a te d e âce$ta, înch ein d u *se în a c e s t se n s un proces*verbal şi m e n ţio n â n d c a dată ce rtă data d e p u n e rii a ctu lu i d e se siza re la registratură.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

4 8 1

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în scris în form ă electronică, este ulterioară datei de 25 februarie 2013 (cererile depuse în ddta de 15 februarie 2013 s u n t de asem enea, supuse dispoziţiilor noului Cod de pro­ cedură civilă); b) cererile a căror dată de depunere la poştă, unităţi m ilitare sau locuri d e deţinere, prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, este ulterioară datei d e 15 februa­ rie 2013 (cererile predate acesto r Instituţii în data d e 15 februarie 2013 sunt, de asem e­ nea, supuse dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă). Este d e m enţionat faptul că repartizarea aleatorie a cauzelo r im plică num ai stabili­ rea com pletului, iar nu şi a term enului de judecată, acesta urm ând a fi fixat, în condiţiile art. 201 NCPC, d e către judecătorul căruia i s-a repartizat pricina spre soluţionare. Potrivit art. 1031 alin. (2) din Regulam ent, la data fixată pentru verificarea cererii de chem are în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt transm ise com pletului corespun­ zător, pentru îndeplinirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en de judecată. Astfel, judecătorul respectiv va verifica, de îndată, la prim irea dosarului, dacă cere­ rea d e chem are în judecată respectă cerinţele generale im puse d e dispoziţiile art. 194197 N CPC, precum şi cerinţele speciale m enţionate pentru anum ite cereri de chem are în judecată, în ipoteza în care instanţa fo st învestită cu soluţionarea acestora. Dacă cererea de chem are în judecată nu îndeplineşte cerinţele legale, prin dispoziţia judecătorului înscrisă în rezoluţie {form ular ataşat la d o sa r) se va proceda la efectuarea unei com unicări în scris către reclam ant (em iterea unei adrese), ad u ctn d u -i-se la cunoş­ tinţă lipsurile, cu m enţiunea că, în term en de ce l m u lt 1 0 zile de la p rim irea com unică­ rii, trebuie să facă com pletările sa u m odificările dispuse, sub sancţiu nea anulării cererii. 2. A trib u ţiile grefieru lu i d e şedinţă în procedura reglem entată de a rt. 200 NCPC. în conform itate cu art. 1032 alin. (1) din Regulam ent, grefierul de şedinţă stabilit pentru com pletul căruia i s*a repartizat aleatoriu dosarul întocm eşte, pe baza dispoziţiilor date de com plet, toate com unicările prevăzute de lege în ain te de fixarea prim ului term en de judecată, com pletează borderourile, dacă nu există o persoană desem nată cu atribuţii privind expedierea actelor de procedură, şi predă corespondenţa ia arhivă în vederea expedierii, redactează încheierile şi tocite actele d e procedură prevăzute d e lege. Ca atare, efectuarea com unicării către reclam ant vizând lipsurile cererii de chem are în judecată intră în atribuţiile grefierului de şedinţă. După efectuarea comunicărilor, dosarul se va păstra în arhivă pe com plete de judecată. Dovezile de com unicare prim ite la instanţă se transm it grefierului arhivar care le ata­ şează la dosar şi le predă, de îndată, grefierului de şedinţă, îm preună cu dosarul (art. 1032 alin. (2) din Regulam ent]. Prin urm are, după ce dovada de com unicare a fost returnată la dosar, acesta va fi predat grefierului de şedinţă. în continuare, grefierul de şedinţă evidenţiază dovezile de com unicare şi data p rim irii com unicărilor în aplicaţia ECR IS şi le prezintă com pletului de judecată, îm preună cu dosa­ ru l [art. 1032 alin. (3) din Regulam ent]. Se im pune m enţionarea faptului că dovezile de com unicare trebuie prezentate judecătorului pentru a stabili dacă această com unicare a fost sau nu legal îndeplinită, caz în care, în funcţie d e dispoziţiile judecătorului, fie se va trece la urm ătoarea etapă în cadrul derulării procedurii prelim inare acordării prim u­ lui term en de judecată, fie va fi reluată procedura d e com unicare. Spre exem plu, dacă judecătorul constată că procedura de com unicare către reclam ant a lipsurilor cererii de chem are în judecată nu a fost legal îndeplinită, adresa fiind expediată către un dom iciliu eronat, va dispune efectuarea unei noi com unicări, fiind acordat astfel un nou term en de 10 zile pentru com plinirea neregularităţi lor. 482

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 200

introducerea datelor de prim ire a com unicărilor în aplicaţia ECRIS este absolut nece­ sară pentru activarea alertelor acestui program inform atic în vederea identificării dosa­ relor în cadrul cărora term enul d e 10 zile prevă 2u t de art. 200 alin. {2} N CPC s-a îm plinit. Acelaşi grefier de şedinţă are atribuţiile de a urm ări term enele prevăzute de lege pen­ tru efectuarea m odificărilor sau com pletărilor la cererea de chem are în judecată şi de a Inform a com pletul de jud ecată cu p rivire la îm plinirea acestora (art. 1032 afin. (4) din Regulam ent], controlând prin urm are zilnic alertele din sistem ul inform atic. Astfel, nu judecătorul este persoana care trebuie s i urm ărească îm plinirea term enului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC, ci grefierul de şedinţă are obligaţia de a-l anunţa cu privire la acest fapt şi de a-i prezenta dosarul în vederea dispunerii m ăsurilor ce se impun. 3. Sancţiune. A nu larea cererii. Este de m enţionat că, spre deosebire de art. 114 alin. (4) CPC 1865, sancţiunea prevăzută d e lege pentru neîndeplinirea Tn term en legal a lipsurilor cererii de chem are în judecată este anularea acesteia, iar nu suspendarea judecării cauzei. Legea exceptează de la această sancţiune obligaţia părţilor de a~ş? desem na un reprezentant com un, în procesele în care, în condiţiile art. 59 NCPC, sunt foarte mulţi reclam anţi sau pârâţi, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3) NCPC. Prin raportare la prevederile art. 131 alin. (1) NCPC, potrivit cărora la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instânţâ sesizată este com petentă general, material şi teritorial să ju d ece pricina, apreciem că, în cadrul procedurii verificării şi regularizării cererii de chem are în judecată, judecătorul nu va proceda ia analizarea în prealabil a com petenţei instanţei, aceasta urm ând a fi efectuată fa prim ul term en de judecată, numai în m ăsura în care lipsurile cererii au fost acoperite. De aftfef, nulitatea încheierii de anulare a cererii decurgând din eventuala necom petenţă a instanţei care a pronunţat*o nu poate constitui m otiv al căii de atac prevăzute de lege pentru desfiinţarea acesteia, cererea de reexam inare fiind limitată la m otivele prevăzute de art. 200 alin. (6) NCPC. Nulitatea cererii de chem are în judecată va interveni nu num ai pentru lipsa m enţiu­ nilor prevăzute la art. 196 alin. (1) N CPC (num e, prenum e sau denum ire părţi, obiect, m otive de fapt şi sem nătură), prevăzute sub sancţiunea nulităţii exprese, ci şi pentru nerespectarea o rică ro r a lte cerinţe legale cu prinse în art. 194 -1 9 7 NCPC, art. 200 alin. (1) N CPC neintroducând vreo distincţie în acest sens (cu excepţia celei vizând desem narea unui reprezentant com un). Ca atare, şi în ipoteza nerespectării unei cerinţe legale ce a r conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii condiţionate de dovada existenţei unei vătăm ări procesuale sau la incidenţa sancţiunii decăderii din dreptul de a propune probe ori la oricare altă sancţiune prevăzută de lege pentru cereri form ulate în cursul procesului, după acordarea prim ului term en de judecată (suspendarea judecării cauzei, neluarea în seam ă a înscrisului etc.), în procedura regularizării cererii de chem are în judecată necom plinirea acestor cerinţe va atrage anularea sa. în ipoteza în care com unicarea lipsurilor cererii de chem are în judecată nu a fost legal efectuată (spre exem plu, num ele sau adresa reclam antului fiind inserate eronat), astfel încât acesta nu a prim it adresa instanţei, judecătorul va dispune efectuarea unei alte com unicări, fiind acordat un nou term en d e 10 zile pentru regularizarea cererii. Se im pune m enţionarea faptului că term enul de 10 zile este un term en legal proce­ dural, care se calculează în sistem ul zilelor libere, potrivit art. 181 alin. {1} pct. 2 NCPC, astfel în cât nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă term enul şi nici ziua când acesta se îm plineşte. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

483

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în ipoteza în care reclam antului i s-a pus în vedere prin adresa com unicată să achite o taxă ju diciară de tim b ru. Ia r acesta form ulează cerere d e reexam inare a m odului d e sta­ bilire a taxei sau cerere de ajutor public ju d icia r ori. după caz, de acordare a fa cilită ţilo r la plata taxei, apreciem că un nou term en de 1 0 zile pentru com plinirea neregularităţii privind tim brarea cererii va curge din m om entul soluţionării definitive a cererilor m en­ ţionate (în m ăsura în care acestea au fo st respinse sau adm ise în parte), însă num ai în situaţia în care reclam antul le-a form ulat în cadrul term enului de 10 2ile iniţial acordat. De asem enea, dacă reclam antului i s-a com unicat prin adresă obligaţia evaluării obiectului cererii, precum şi cea a tim brării acesteia la valoarea precizată, iar, în cadrul term enului de 1 0 2ile, reclam antul nu-şi îndeplineşte decât prim a obligaţie, apreciem că, prin raportare la art. 2 0 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, judecătorul va trebui să acorde un al doilea term en de 1 0 zile pentru satisfacerea obligaţiei de tim b rare a cererii, în tru ­ cât cuantum ul concret al taxei de tim bru nu i-a fost com unicat reclam antului, iar legea specială im pune o atare obligaţie în sarcina judecătorului. Dacă obligaţiile privind com pletarea sau m odificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul prevăzut la a lin . (2 )a la r t . 200 NCPC, prin încheiere, dată în cam era de consiliu, se dispune anularea cererii. în ipoteza puţin probabilă în care dosarul nu ar fi adus judecătorului la expirarea ter­ m enului d e 1 0 zile sau acesta nu ar verifica la îm plinirea term enului îndeplinirea o bli­ gaţiilo r puse în sarcina reclam antului, apreciem că instanţa n u vo m a i p u tea p roced a la anularea cererii în cazul com plinirii lip su rilo r de către reclam ant d u p ă depăşirea ter­ m en u lu i de 10 zile, întrucât este Incident art. 177 alin. (3) NCPC, care interzice anularea actului de procedură dacă până la m om entul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a disp ărut cauza acesteia. Cele m enţionate nu sunt valabile însă pentru ipoteza în care reclam antul ar com plini lipsurile cererii d e chem are în judecată la m om entul soluţionării cererii de reexam inare prevăzute de art. 200 alin. (4) N CPC. în acest context, apreciem însă că. dacă judecătorul a anulat cererea de chem are în judecată, deşi. la m om entul pronunţării acestei soluţii, reclam antul com plinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza d e nulitate, în condiţiile art. 177 alin. (3) NCPC, cererea de reexam inare prom o­ vată se im pune a fi adm isă, considerându-se că m ăsura anulării a fost dispusă eronat, cu nesocotirea dospoziţiei legale m enţionate. în ceea ce priveşte sfera d e aplicare a art. 200 NCPC, apreciem că procedura regulari­ ză rii cererii d e chem are în ju d e ca tă se aplică num ai cererilo r introductive de instanţă, iar nu şi cererilor incidentale. în argum entarea acestei soluţii, avem în vedere urm ătoarele considerente: a) atât cererea reconvenţională, cât şi cererea de intervenţie principală şi cea d e che­ m are în garanţie pot fi form ulate, în anum ite ipoteze, după acordarea prim ului term en d e judecată, m om ent la care nu ar m ai putea fi efectuată o astfel de procedură. Astfel, potrivit art. 62 alin. (2) NCPC, cererea de intervenţie principală poate fi făcută num ai în faţa prim ei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond, iar, în conform itate cu alineatul urm ător al aceluiaşi articol, cu acordul expres al părţilor, aceasta poate fi făcută şi în instanţa de apel. Cererea de chem are în garanţie form ulată de reclam ant sau de intervenientul principal se va depune cel m ai târziu până la term inarea cercetării pro­ cesului înaintea prim ei instanţe, potrivit art. 73 alin. (2) NCPC. Cererea reconvenţională, precum şi cererea de chem are în garanţie form ulată de pârât se vo r depune în term enul prevăzut pentru depunerea întâm pinării înaintea prim ei instanţe, iar dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e ju d e cată, prin raportare la art. 209 484

D t U A N A R C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 200

alin. (4) şi art. 73 alin. (3) NCPC. Având în vedere câ pentru unele dintre aceste cereri nu s-ar putea efectua procedura regularizării reglem entată de art. 200 NCPC, dat fiind m om entul form ulării lor, ulterior acordării prim ului term en de judecată, apreciem că urm area procedurii în discuţie doar pentru cererile incidentale depuse la dosar anterior prim ului term en d e judecată a rîn se m n a stabilirea unui regim ju rid ic distinct pentru ace­ eaşi cere re, ca re n u ş i-a r putea g ă s i) ustifica rea doa r în a rgu m ent u f fo r m u I ă ri i I or în eta pe distincte ale procesului. Astfel, o soluţie contrară ar conduce ia concluzia inechitabilă ca pentru o cerere de intervenţie voluntară principală, anulată în cadrul procedurii prevă­ zute de art. 200 N CPC, părţile să aibă la îndem ână doar calea cererii d e reexam inare pen­ tru desfiinţarea acestei soluţii, în tim p ce pentru o altă cerere de intervenţie principală, afectată de aceleaşi lipsuri ca şi prim a, dar depusă ulterior acordării prim ului term en de judecată, în cadrul aceluiaşi proces, părţile să aibă dreptul d e a declara apel îm potriva soluţiei d e respingere a acesteia; b) regularizarea cererilor incidentale în cadrul procedurii prevăzute de art. 200 NCPC ar conduce la am ânarea acordării prim ului term en d e judecată şl ca atare la întârzie­ rea soluţionării cererii principale, în condiţiile în care la acest m om ent procesual recla­ m antul nu ar putea să solicite disjungerea acestora, în condiţiile art. 66 alin. (2), art. 74 alin. (4) şi art. 210 alin. (2) NCPC, ce im plică contradictorialitate; c) art. 209 alin. (5) teza a ll-a N CPC face trim itere exclusiv la art. 201 NCPC. iar nu şi la art. 200 NCPC, art. 201 reglem entând procedura d e com unicare a actelor procedurale şi d e fixare a prim ului term en d e judecată. Sintagm a „constatarea în d ep lin irii con diţiilor prevăzute de lege p en tru cererea de chem are tn ju d eca tâ ", m enţionată în partea de înce­ put a alin. (1) al art. 201 NCPC, priveşte cererea de chem are în judecată introductivă, scopul trim iterii art. 209 alin. (5) teza a li-a N CPC la art. 201 constituindu-l com unicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din faptul că prim a teză a alin. (5) al art. 209 vizează o atare com unicare. Totodată, apreciem că procedura verificării şi regularizării cererii d e chem are în ju d e­ cată prevăzută de art. 200 N CPC se va aplica o rică ro r cereri introductive de instanţă, independent de faptul existenţei unei reglem entări speciale, cu excepţia cazului în care aceste din urm ă norm e derogă expres de la aplicabilitatea procedurii în discuţie sau atunci când procedura specială este incom patibilă cu efectuarea acesteia. 4. Cererea de reexam in are. îm p o triva încheierii de anulare a cererii de chem are în judecată, în condiţiile art. 200 alin. (3) NCPC, reclam antul va putea face n u m a i cerere de reexam inare, care are natura ju rid ică a unei veritabile căi d e atac, aparţinând categoriei generice a căilo r de atac îm potriva hotărârilor judecătoreşti. Ca orice altă cerere adresată instanţelor judecătoreşti, cererea de reexam inare tre­ buie să respecte regulile generole în m aterie stipulate d e art. 148 NCPC, fiind prevăzută în m od expres d e cod obligaţia m o tivării sale. Term enul de declarare a acestei căi de atac este de Î S zile de la data com unicării încheierii d e anulare, fiind incidente dispoziţiile art. 180-186 NCPC. Titularul unei asem enea cereri n u p o a te f i decât reclam antul, iar nu şi părţile adverse, întrucât art. 200 alin. (4) N CPC îi conferă în m od expres acestuia legitim are procesuală, cu atât m ai m ult cu cât celelalte părţi nici nu aveau, în principiu, posibilitatea să ia cunoş­ tinţă de existenţa procesului, până la m om entul anulării cererii nefiind efectuate com u­ nicările prevăzute de art. 201 NCPC. De asem enea, reclam antul are la dispoziţie d o a r aceasta cale de atac îm potriva încheierii d e anulare, iar n u ş i pe ceo a a p elului sa u a recursului. O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

485

A rt. 200

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cererea se soluţionează prin încheiere, în cam era de consiliu, cu citarea reclam antu­ lui, de către un a lt co m p let al instanţei respective, desem nat prin repartizare aleatorie. Com pletul învestit cu soluţionarea cererii de reexam inare va putea reveni asupra m ăsurii anulării num ai în două ipoteze: a) dacă m ăsura a n u lă rii cererii a fo s t dispusâ eronat. în această ipoteză se include situaţia în care com pletul învestit cu soluţionarea cererii de reexam inare apreciază că obligaţiile a u fo s t stabilite în sarcina reclam antului în m o d eronat, spre exem plu, deşi acesta indicase în cererea de chem are în judecată adresa pârâtului, judecătorul nu a observat şi a anulat cererea pentru acest motiv. Apreciem însă că dacă legea instituie o cale de atac specială pentru soluţionarea unei chestiuni în privinţa căreia s-a solicitat acoperirea lipsurilor, iar reclam antul nu a utilizat-o, com pletul în vestit cu soluţionarea cererii de reexam inare nu va putea înlătura sancţiunea anulării cererii de chem are în judecată [spre exem plu, pentru contestarea m odulul de stabilire a taxei judiciare de tim ­ bru, reclam antul are dreptul de a form ula cererea de reexam inare prevăzută d e art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Ia r nu cererea d e reexam inare în discuţie]; b) daca neregularitâţile a u fo s t înlăturate în term enul acordat p o trivit alin. (2) a i art. 2 0 0 NCPC. Apreciem că se încadrează în această ipoteză cazul în care, deşi reclam antul şi-a îndeplinit în cadrul term enului de 10 zile obligaţiile puse în sarcina sa, judecătorul a anulat cererea. Spre exem plu, precizările sau înscrisurile suplim entare au fost expediate Instanţei prin poştă cu respectarea term enului de 10 zile de la prim irea com unicării adresei, fiind incident art. 183 alin. (1) NCPC, însă au fost înregistrate la instanţă ulterior expirării acestui term en, în acest context, se im pune sublinierea faptului că acoperirea lipsurilor cererii de chem are în judecată în cadrul cererii de reexam inare nu este de natură sâ conducă la adm iterea acestei căi de atac (spre exem plu, achitarea taxelor judiciare de tim bru sau sem narea cererii de chem are în judecată în cadrul procedurii reexam inării nu vo r determ ina adm iterea acesteia). Totuşi, astfel cum am arătat în precedent, considerăm că, dacă judecătorul a anulat cererea de chem are în judecată, deşi, la m om entul pronun­ ţării acestei soluţii, reclam antul com plinise lipsurile sesizate, dispărând ca atare cauza de nulitate, în condiţii le art. 177 alin. (3) NCPC, cererea d e reexam inare prom ovată se im pune a fi adm isă, considerându-se că m ăsura anulării a fo st dispusă eronat, cu nesocotirea dispoziţiei legale m enţionate. în lipsa unui te xt legal care să prevadă scutirea sa de la plata taxelo r ju d iciare de tim bru, cererea d e reexam inare ar trebui supusă tim brării, potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997. în caz de adm itere a cererii de reexam inare, cauza se retrim ite com pletului iniţial învestit. încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexam inare nu mai poate face obiectul apelului sau al recursului, întrucât are caracter definitiv. în m ăsura în care aceasta a fost respinsă, reclam antul are posibilitatea form ulării unei n o i cereri de chem are în jud ecata, cu respectarea dispoziţiilor legale, neopunându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât instanţele nu au procedat, în condiţiile art. 200 NCPC, la analiza fondului cererii sale. Procedura d e citare, redactarea în ch eierilo r sau a altor acte efectuate în procedura prevăzută de art. 200 alin. (6) şi (7) N CPC se realizează de grefierul de şedinţă stabilit pentru com pletul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea de reexam inare [art. 1D32 alin. (S) din Regulam ent],

486

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 201

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Art» 2 0 1 . Fixarea p rim u lu i term en de ju d ecată. (1) Ju d e că to ru l de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chem are în judecată, dispune, prin rezoluţie, com unicarea acesteia către p â râ t punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâm pinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în term en de 25 de zile de Ia com u­ nicarea cererii de chem are în judecată, în condiţiile art. 165. (2) întâm pinarea se com unică de îndată reclam antului, care este obligat să depună răspuns Ia întâm pinare în term en de 10 zile de la com unicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâm pinare de la dosarul cauzei. (3) In term en de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâm pinare, ju d e­ cătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de ce l m u lt 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (4) în cazu l în care pârâtul nu a depus întâm pinare în term enul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclam antul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevăzut la alin. (2), la data expirării term enului corespunzător, ju d e­ cătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care v a fi de cel m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. (5) în procesele urgente, term enele prevăzute la alin. (l)-(4 ) pot fi reduse de judecător în funcţie de circum stanţele cauzei. (6) în cazu l în care pârâtul dom iciliază în străinătate, judecătorul v a fixa un term en m ai îndelungat, rezonabil, în raport cu îm prejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156. C O M E N T A R IU 1. C o m unicarea către pârât a cererii d e chem are în ju d e c a ţ i. O bligaţia d e a depune în tâ m p in a re . Dacă cererea de chem are în judecată respectă prescripţiile legale sau dacă lipsurile acesteia au fost com plinite în term en, judecătorul va dispune, de îndată, prin rezoluţie, com unicarea cererii către pârât, punlndu*i-se în vedere că are obligaţia d e a depune întâm pinare, sub sancţiunea decăderii sale din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în term en de 25 d e zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată. Codul prevede obligativitatea in seră rii în cu p rin su l cita ţiei a sa n cţiu n ii nedepunerii întâm pinării sau a nerespecto ril term enului de depunere a acesteia. Lipsa acestei m en­ ţiu n i poate atrage nulitatea citaţiei ş i a proced urii de citare în condiţiile dovedirii existen­ ţei unei vătăm ări de către pârât, potrivit art. 175 alin. (1) N C P C Noul cod a m odificat term en u l generai pentru depunerea întâm pinării existent în reglem entarea precedentă, acesta fiind în prezent de 2 5 d e 2 ile de la data com unicării cererii de chem are în ju d eca ta , iar nu de cel puţin 5 zile înain tea term enului stabilit p e n ­ tru judecată, cum figura în art. 1141 alin. (2) CPC 1865. O ri de câte ori legea nu prevede un term en distinct pentru depunerea întâm pinării, acesta va fi cel de 25 d e zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată. Spre exem plu, prin excepţie, potrivit art. 1018 alin. (3) NCPC, în procedura ordonanţei de plată debitorul este obligat să depună întâm pinare cu cel puţin 3 zile înain tea term enului de judecată. Este de m enţionat faptul c i grefierul de şedinţă este acela care procedează la com u­ nicarea cererii d e chem are în judecată către pârât, urm ărind totodată data depunerii

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

487

A rt. 201

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

întâm pinării la dosar sau nedepunerea acesteia la expirarea term enului de 25 de zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată, prin cercetarea zilnică a alertelor din sistemul inform atic ECRiS, anunţând judecătorul în vederea dispunerii m ăsurilor legale. Similar situaţiei vizând cererea de chem are în judecata, în funcţie de legalitatea comunicării, j ud ecăto ru I fi e va tre ce la u rm ătoa re a eta p i în cad ru I d e ru lă rii acestei proceduri pre Iim i nare acordării prim ului term en de judecatâ, fie va relua procedura de comunicare. 2. C om unicarea către reclam ant a în tâ m p in ă rii. O b lig aţia d e a d e p u n e răspuns la în tâ m p in a re . După depunerea întâm pinării de către pârât, prin grija grefierului de şedinţă, în condiţiile m enţionate anterior, aceasta se com unică de îndată reclam antului, care este obligat să depună răspuns la întâm pinare în term en d e 10 zile de la com unicare. Spre deosebire de vechiul cod, actuala reglem entare prevede în mod expres obliga­ ţia com unicării întâm pinării către reclam ant, precum şi obligaţia reclam antului d e a fo rm ula un ră spu ns Io întâm pinare în term en d e 10 2 ile de ia com unicare. Răspunsul reclam antului la întâm pinare nu este supus com unicării către pârât, fiind o excepţie d e Io regula co m u n ică rii actelor de proced ură, pârâtul având posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia prin consultarea dosarului. Ca atare, am ânarea cauzei nu poate fi încuviinţată la solicitarea pârâtului de a lua cunoştinţă de răspunsul reclam antului la întâm pinare. 3. Fixarea prim ului term en d e ju d e ca tă . Potrivit art. 1034 alin. (1) din Regulam ent, după îndeplinirea procedurilor prem ergătoare prevăzute de lege, daca constată în d e­ plinite condiţiile pentru stabilirea prim ului term en d e judecată, com pletul de judecată fixe a ză p rim u l term en de ju d eca tâ , dispunând citarea p ă rţilo r şi, după caz, a lte m asuri pentru pregăti rea ju d e că ţii potrivit legii. Dosarul se predă de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce term enul în aplicaţia ECRIS. Num ai după finalizarea acestei etape prelim inare a procesului, etapă în cadrul căreia părţile sunt încunoştinţate reciproc cu privire la pretenţiile lor, judecătorul va fixa, prin rezoluţie, prim ul term en d e judecată, care va fi de cel m ult 5 0 de 2 ile de la data rezoluţiei, dispunând citarea p ărţilo r Este de m enţionat caracterul de noutate legislativă al acesto r m ăsuri m enite să scurteze durata proceselor, rem arcând u-se, totodată, şi faptul că term en ul de judecată nu m ai este stabilit în sistem com puterizat, ci m anual de către judecătorul în vestit cu soluţionarea cauzei. Sim ilar, în ipoteza în care pârâtul nu a depus întâm pinare în term enul prevăzut la alin. ( 1 ) sau, după caz, reclam antul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevăzut la alin. ( 2 ) al art. 2 0 1 , la data expirării term enului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de cel m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. în actuala reglem entare, p rim u l term en de ju d eca tă este considerat cel la care pentru prim a dată se dispune citarea părţilor tn vederea soluţionării cauzei. Em iterea procedurilor de citare pentru prim ul term en de judecată şi ducerea la în d e­ plinire a celorlalte m ăsuri pentru pregăti rea ju decăţii se realizează d e g refierul de şedinţa im ediat după fixarea term enului de judecată, pentru cauzele urgente, sau în cel m ult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze (art. 1034 alin. (2) din Regulam ent). Preşedintele instanţei poate dispune ca activităţile prevăzute la alin. (2) să fie realizate d e un grefier desem nat în acest scop la nivelul instanţei [art. 103* alin. (3) din Regulam ent].

488

D t U A N A X C IS A T H S Q H A tti

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 202

4. Pro cesele urgente. In procesele urgente, term enele pentru depunerea întâm pi­ nării, form ularea răspunsului reclam antului la întâm pinare, fixarea şi stabilirea prim ului term en d e judecată p o t f i reduse de ju d ecă to r în funcţie d e circum stanţele cauzei, dispo­ ziţia legală reprezentând o excepţie de la regula conform căreia term en ele procedurale legale su n t fixe, nefiind susceptibile de m odificare. Prin procese urgente trebuie avute în vedere nu num ai cele pentru care legea prevede în m od expres o procedură de soluţionare urgentă, dar şi cele care im p lic i, în funcţie de circum stanţe le concrete a le cauzei, o atare urgenţă în tranşarea chestiunii litigioase, deşi legea nu le atribuie o p ro ce d u ri de soluţionare de urgenţă. Reducerea acestor term ene legale se poate dispune la cererea p ă rţii interesate sau din oficiu de către ju d ecito r. Părţile au, totodată, posibilitatea preschim bării term enului de ju d e ca tă acordat, în condiţiile art. 230 NCPC. Posibilitatea reducerii duratei prim ului term en de judecată se deosebeşte de institu­ ţia preschim bării term enului, prim a fiind incidenţă Tn ipoteza în care term enul de ju d e­ cată nu a fost în că stabilit de judecător, iar cea de-a doua vizează m odificarea datei calen­ daristice a unui term en deja fixat. 5. Situ aţia pârâtului cu d o m iciliu l în străinătate. în cazul în care pârâtul dom iciliază în străinătate, judecătorul va fixa un term en m a i îndelungat, rezonabil, în raport cu îm pre­ ju rările cauzei, tn cuprinsul citaţiei pentru prim ul term en de judecată adresate pârâtu* lui care se află în străinătate, trebuie să figureze în mod obligatoriu m enţiunea vizând obligaţia stabilită în sa rcin o sa de a -şi alege un dom iciliu p rocesu a l în Rom ânia. tn acest se n se ste necesar ca pentru prim ul term en d e judecată procedura să fie legal îndeplinită, dovada fiind restituită la dosar cu m enţiunile corespunzătoare. Sancţiunea care intervine în situaţia în care pârâtul aflat în străinătate nu-şi îndepli­ neşte obligaţia m enţionată an terio r constă în faptul că, pentru term enele de judecată urm ătoare, chiar dacă dovada în d ep lin irii procedurii de citare nu a r fi restituită, aceasta să fie considerată legal îndeplinită, sim pla recipisă de predare a scrisorii recom andate către poşta rom ână fiind suficientă pentru legalitatea procedurii.

A rt. 2 0 2 • R eprezentarea ju d iciară a părţilor în caz de coparticipare proce­ suală. (1) In procesele în care, în condiţiile a r t 59, sunt m ai mulţi reclamanţi sau pârâţi, judecătorul, ţinând cont de num ărul foarte m are al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea norm ală a activităţii de judecată, cu respectarea drep­ turilor şi intereselor legitim e ale părţilor, va putea dispune, prin rezoluţie, repre­ zentarea lor prin m andatar şi îndeplinirea procedurii de com unicare a actelor de procedură num ai pe num ele m andatarului, la dom iciliul sau sediul acestuia. (2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau m ai m ulţi m andatari, persoane fizice o ri persoane juridice, cu respectarea dispoziţiilor privind repre­ zentarea judiciară. (3) Dovada m andatului va fi depusă de către reclam anţi în term enul prevăzut la art. 200 alin. (2), iar de către pârâţi, odată cu întâm pinarea. D acă părţile n u îşi aleg un m andatar sau nu se înţeleg asupra persoanei m andatarului, judecătorul v a num i, prin încheiere, un cu rator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclam anţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

489

A rt. 203

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

com unica actele de procedură. M ăsura num irii curatorului se com unică părţilor, care v o r suporta cheltuielile privind rem unerarea acestuia. C O M E N T A R IU A rticolul 202 alin. (1) N CPC constituie o preluare â prevederilor art. 114 alin. (5) teza I CPC 1865. cu singura deosebire că m ăsura în discuţie se dispune în prezent de către judecătorul căruia i s-a repartizat dosarul spre soluţionare, ia r nu de către preşedintele instanţei. Această m ăsură se dispune prin rezoluţie, la m om entul prim irii cererii respec­ tive, părţile urm ând a fi citate cu m enţiunea expresă d e a-şi desem na unul sau m ai m ulţi m a nd a tari com uni şi de a-şi alege d o m iciliu l sa u se d iu i p rocesu a l la u n u l d in tre aceştia. M andatarul com un poate fi atât o p e rso a n ă fizică , cât şi o p e rso a n ă ju rid ică , urm ând a fi respectate dispoziţiile privind reprezentarea judiciară. D o vada m a ndatului va fi depusa de către reclam anţi în cel m ult 10 zile de la prim i­ rea com unicării instanţei privind obligaţia desem nării unui m andatar com un, iar d e către pârâţi, odată cu întâm pinarea, adică în term en de 25 d e zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată. în ipoteza nerespectării acestei obligaţii, fie că părţile nu îşi aleg un m andatar, fie că nu se înţeleg asupra persoanei m andatarului, judecătorul va num i prin încheiere, în cond iţiile a rt.5 8 a lin .(3 )N C P C , un cu ra to r special, care va asigura reprezentarea reclam anţi* lor, sau, după ca 2, a p â râ ţilo r ţ\ căruia i se vo r com unica actele de p ro ce d u ri, dispoziţiile art. 200 alin. (2) N CPC excluzând în m od expres nerespectarea obligaţiei de desem nare a unui reprezentant com un de la aplicarea sancţiunii n u lită ţii Este de m enţionat că, spre deosebire d e reglem entarea anterioară, care prevedea sancţiunea suspendării ju d e c lrii cauzei în ipoteza în care reclam anţii nu îşi îndeplineau această obligaţie şi num irea unui curator special num ai în privinţa pârâţilor, noul Cod de procedură civilă nu m ai distinge între persoana reclam anţilor sau cea a pârâţilor, im pu­ nând num irea unui curator special pentru am bele categorii de p ă rţi şi elim inând, toto­ dată, incidenţa sa n cţiu n ii su sp en d ă rii ju d e că ţii cauzei. De asem enea, dacă în reglem entarea anterioară curatorul special num it de instanţă nu era un profesionist al dreptului, în legislaţia actuală acesta este un a vo ca t anum e desem nat în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. în tru câ t activitatea curatorului special este rem unerată, m ăsura num irii acestuia se va com unica părţilor, care vo r suporta cheltuielile privind rem unerarea sa.

A r t . 2U3. M ăsu ri pentru pregătirea ju d ecăţii. (1) Judecătorul/ su b rezerva dezbaterii la prim ul term en de ju decată, dacă s-a solicitat prin cererea de che­ m are în judecatâ, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte m ăsuri pentru adm inistrarea probelor, precum şi orice alte m ăsuri necesare pentru des­ făşurarea procesului potrivit legii. (2) In condiţiile legii, se v o r putea încuviinţa, p rin încheiere executorie, m ăsuri asigurătorii, precum şi m ăsuri pentru asigurarea probelor. C O M E N T A R IU A rticolul 203 N CPC constituie o preluare a art. 1141 alin. (5) şi (6) CPC 1865, raţiunea instituirii acestor dispoziţii fiind aceea de a urgenta soluţionarea procesului.

490

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 204

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

Dispunerea m ăsurilor prevăzute la alin. (1) al articolului în discuţie se face prin rezo­ luţie d e către judecătorul căruia î-a fo st repartizată cauza spre soluţionare. O atare dispo­ ziţie nu este de natură să înfrângă principiul contradictorialităţii procesului civil, instituit de art. 14 NCPC, întrucât probele vo r fi odm inistrate ş i reţinute în ansam blul m aterialu­ lui probator num ai d u p ă punerea acestora în discuţia contradictorie a părţilor, ia primul term en de judecată ta care acestea au fo st legal citate, ş i după încuviinţarea acestora de către instanţă. De asem enea, la cererea persoanei interesate, cu respectarea condiţiilor legale, înainte de prim ul term en de judecată stabilit în cauză se pot fixa term ene interm ediare pentru soluţionarea unor cereri de instituire a m ăsurilor asigurătorii sau pentru asigu­ rarea dovezilor.

A r i , 2 0 4 . M odificarea cererii de ch em are in ju d ecatâ. (1) Reclam antul poate să-şi m odifice cererea şi să propună noi dovezi, su b sancţiunea decăderii, num ai până la prim ul term en la care acesta este legal citat- In acest caz, instanţa dispune am ânarea pricinii şi com unicarea cererii m odificate pârâtului, în vederea form u­ lării întâm pinării, care, su b sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea term enului fixat, urm ând a fi cercetată de reclam ant la dosarul cauzei. (2) C u toate acestea, nu se va da term en, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instantă când: 1. se îndreaptă greşelile m ateriale din cuprinsul cererii; 2. reclam antul m ăreşte sau m icşorează cuantum ul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este adm isibilă. (3) M odificarea cererii de chem are în judecată peste term enul prevăzut la alin. (1) poate avea loc num ai cu acordul expres al tuturor părţilor. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e a şi regim ul ju rid ic . Potrivit art. 30 alin. (S) NCPC, constituie cerere adiţio­ nală acea cerere prin care o parte m o d ifici pretenţiile sale anterioare. Articolul 204 NCPC reglem entează regim ul ju rid ic al cererii adiţionale, fiind incident nu num ai în cazul cererii de chem are în ju d ecată, d a r şi al cererii reconvenţionale sau al altei cereri incidentale, a cărei natură juridică este d e veritabilă cerere de chem are în judecată, urm ând a se aplica în m od corespunzător. Reclam antul are d rep tu l să -şi m odifice cererea de chem are în ju d eca tă form ulată ini­ ţial su b aspectul oricărora dintre cele trei elem ente ale s a le - p ă r ţ i, obiect şi cauză. în reglem entarea anterioară, în aplicarea art. 132 alin. (1) şi (2) C P C 1865, jurisprudenţa făcea distincţie între noţiunile de cerere m odificatoare (ce includea şi cererea com pletatoare) şi cerere precizatoare, aceasta din urm ă vizând exclusiv îndreptarea gre­ şelilor m ateriale, m ărirea sau m icşorarea câtim ii obiectului cererii, pretinde rea contra­ valo rii obiectului pierdut sau pierit ori înlocuirea cererii în constatare cu o cerere în rea­ lizare sau invers. în prezent, noul cod prevede în art. 204 o reglem entare sim ilară, denum irea m argi­ nală a articolului fiind „m odificarea cererii de chem are în ju d eca ta ”. O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

491

A rt. 204

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A preciem c i distincţia dintre cererea m odificatoare şi cererea preci2atodre existentă în practică su b im periul reglem entării anterioare subzistă şt în actualul Cod de proce­ d u r i civilă, acestea fiind în s i reunite su b denum irea de cerere adiţională, întrucât, în substanţă, am bele constituie m odificări a le cererii iniţiale, ch iar dacă au un regim juridic diferit. Astfel, reform ularea în cadrul art. 204 N CPC a textului afîn. (2) al art. 132 CPC 1865 în sensul elim inării tezei conform căreia cererea n u s-a r considera m odificată dacă ar interveni situaţiile lim itativ prevăzute de lege pentru precizarea cererii a avut ca raţiune num ai faptul că şi cererea precizatoare este, în esenţă, o cerere m odificatoare, regim ul ju rid ic diferit al acestora fiind m enţinut. Potrivit art. 204 alin. (3) NCPC, m odificarea cererii d e chem are în judecată peste ter­ m enul prevăzut la alin. {1} (prim ul term en la care reclam antul este legal citat) poate avea loc num ai cu ocordui expres a l tuturor p ă rţilo r Apreciem că o atare dispoziţie, care con­ firm ă caracterul dispozitiv al norm elor art. 204 NCPC, vizează exclusiv cererea m odifica­ toare, iar nu şi pe cea precizatoare, sim ilar reglem entării anterioare, întrucât ar fi lipsit d e sens ca, spre exem plu, instanţa să nu ia act de îndreptarea erorilor m ateriale strecu­ rate în cuprinsul unei cereri, dacă partea adversă s-ar opune unei astfel de precizări for­ m ulate tardiv. 2. Cererea ad iţio n a lă reglem entată d e art. 204 alin . (1) N CPC. Form ularea unei astfel de cereri adiţionale poate fi efectuată de către reclam ant num ai până la p rim u l termen la care acesta este le g a l cita t. Noul cod a procedat la înlocuirea noţiunii de *prim a z i de înfăţişare", care a fost elim inată d e altfel din întreaga reglem entare, cu cea a „prim ului term en de judecată". Ca atare, şi în ipoteza în care pricina nu ar fi în stare de judecată la prim ul term en, ci s-a r solicita, spre exem plu, am ânarea cauzei de către pârât în vederea angajării unui avocat, obligaţia redam antufui d e a form ula cererea m odificatoare până la acest term en subzistă. Singura condiţie cerută de lege este aceea ca reclam antul să f i fo s t leg a i citat pentru term enul de judecată până la care a r avea dreptul să-şi m odifice pretenţiile ini­ ţiale, fiind fără relevanţă ju rid ică faptul îndeplinirii legale sau nu a procedurii de citare cu pârâtul. în ipoteza în care reclam antul depune la dosar cerere m odificatoare cu încălcarea term enului stabilit de art. 204 alin. {1} NCPC, term en procedural im perativ sancţiunea care intervine este decăderea acestuia din dreptul de a form ula cererea, o atare sanc­ ţiune putând fi invocată din oficiu d e către instanţă, cu consecinţa respingerii cererii adi­ ţionale ca tard iv form ulată. Prin excepţie, dacă există a co rd u l expres a l tuturor p ă rţilo r litigante, sancţiunea decă­ derii nu va interveni, iar instanţa va trebui să procedeze la soluţionarea cererii astfel cum a fost m odificată. în tru câ t legea face referire la „aco rdu l expres" al părţilor, rezultă că învoiala acestora nu poate fi dedusă pe cale de interpretare din neprezentarea lor în faţa instanţei sau din lipsa unui răspuns al părţilor în acest sens, în ipoteza în care au fost citate cu m enţiunea d e a-şi preciza poziţia procesuală. Ca atare, o învoire tacită nu este de natură să conducă la înlăturarea sancţiunii decăderii. A preciem c i în situaţia form ulării unei cereri m odificatoare după p rim u l term en de ju d eca tă la care reclam antul a fost legal citat, dacă la term en nu su n t prezente toate părţile iniţiale, instanţa va am âna cau 2 a, com unicând p ă rţilo r cererea, cu m enţiunea de

492

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 204

a -şi preci 2 Q p 02 iţia procesuală în sensul e x p rim irii sau nu a acordului vi 2ând m odificarea pretenţiilor peste term enul legal. De asem enea, considerăm că ?n ipoteza în care m odificarea vi2 eazâ p e rso a n a pârâ­ tului, partea care trebuie să-şi dea acordul cu privire la m odificarea cererii este pârâtul iniţial, iar nu cel chem at în judecată prin cererea adiţională, care nu se poate opune che­ m ării sale în judecată, procesul începând din perspectiva sa d in m om entul Introducerii cererii m odificatoare. în situaţia în care în litigiu au fost form ulate şi cereri de intervenţie, încuviinţate în principiu, pentru m odificarea cererii de chem are în judecată este necesar şi acordul expres a l intervenienţilor, aceştia fiind In d u şi în categoria părţilor litigante, iar legea soli­ citând acordul expres al tu tu ro r părţilor, iar nu num ai pe cel al pârâtului. Dacă toate părţile sunt prezente în şedinţă, instanţa le va solicita acordul cu privire la m odificarea pretenţiilor reclam antului peste term enul legal. în m ăsura în care acest acord este o bţinu t sau dacă cererea a fost m odificată în term en , instanţa le va înm âna cererea şi va dispune am ânarea cauzei î r vederea fo rm u lă rii d e că tre p â r â ta întâm pină­ rii, în term en de cel puţin 10 2ile înaintea term enului de judecată urm ător, sub sancţiu­ nea decăderii acestuia din dreptul de m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celo r de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în raport de cererea astfel cum a fost m odificată. Am ânarea cauzei nu se va dispune în ipoteza în care părţile prezente nu solicită acest lucru, invocând faptul că nu vo r depune întâm pinare. De asem enea, în m ăsura în care cererea adiţională a fost depusă de reclam ant ante­ rior acordării prim ului term en de judecată şi a fost com unicată legai pârâtului, acesta nu m ai este în m ăsură să solicite la prim ul term en de judecată am ânarea cauzei pentru a form ula întâm pinare la cererea adiţională. întâm pinarea form ulată de către pârât la cererea m odificatoare nu se com unică recla­ m antului, fiind o excepţie de la regula com unicării actelor de procedură, acesta urm ând să o consulte la dosar, fără a avea posibilitatea să solicite am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă d e aceasta. 3. Cererea ad iţio n a lă reglem entată d e art. 204 alin . (2) N CPC. Cererea adiţională în discuţie are obiectul specificat în mod lim itativ de art. 204 alin. (2) pct. 1-4 NCPC, orice altă m odificare a pretenţiilor care nu se include în această sferă delim itată legal reprez e n tin d o cerere adiţională supusă regim ului ju rid ic statuat de alin. (1) şi (3) a le art. 204 NCPC. Pentru întocm irea cererii adiţionale m enţionate nu este necesară form a scrisă, fiind suficiente pentru învestirea instanţei declaraţiile verbale ale reclam antului consem nate de grefier în încheierea de şedinţă, acest caz constituind una dintre excepţiile la care face referire art. 148 alin. (4) NCPC. Pentru evitarea riscului unor consem nări eronate, ar fl însă preferabil ca justiţiabilii să form uleze în scris şi această cerere, nerespectarea formei scrise neavând însă vreo consecinţă juridică. Cererea precizatoare poate fi form ulată o ricâ n d până la m om entul în ch id erii dezb a ­ terilor, iar depunerea sa nu atrage am ânarea judecării cauzei. în cazul form ulării acesteia în şedinţă publică, instanţa va lua act prin încheiere de pretenţiile astfel precizate. Pot reprezenta ero ri m ateriale în cuprinsul cererii greşita redactare a num elui unei persoane, contradicţii vădite existente între pretenţia propriu-zisă solicitată şi conside­ rentele cererii (spre exem plu, se pretinde revendicarea unui anu m it im obil, ia rîn dezvol­ tarea m otivării cererii se face referire la un alt im obil), indicarea într-un cuantum diferit a sum ei cerute în părţi distincte ale cererii etc. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

493

A rt. 205

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

M ărirea sa u m icşorarea cuantum ului obiectului cererii presupune cu necesitate o cerere patrim onială, al cărei o b iect poate fi exprim at pecuniar. Nu excludem posibili­ tatea de a valora cerere preci 2atoare şi m ârirea supra feţei de teren revendicate, dacă în urm a expertizei tehnice de specialitate efectuate în cauză ar rezulta o suprafaţa mai m are a terenului revendicat (de pildă, 360 m p. în loc de 340 m .p.), în să cu condiţia ca obiectul cererii adiţionale să se lim iteze la acelaşi teren ce figurează în cererea princi­ pală, dar care a fost incorect a preciat din punctul de vedere al suprafeţei de către recla­ m ant ta introducerea acesteia. în m ăsura în care însă lim itele obiectului specificate în cererea principală sunt d epăşite prin cererea a d iţio n a li, aceasta va urm a regim ul pre­ văzut de art. 204 alin. (1) şi (3) NCPC, Ia r nu pe cel vizat de art. 204 alin. (2) pct. 2 NCPC. De asem enea, şi în situaţia în care cererea este una în pretenţii, m ajorarea cuan­ tum ului obiectului său nu poate opera cu schim barea în săşi a acestuia. Spre exem plu, dacă prin cererea de chem are în judecată iniţial form ulată, reclam antul a so licitat o bli­ garea pârâtului la plata sum ei de 1 0 .00 0 lei, cu titlu d e daune m orale pentru fapta aces­ tuia de ocupare fără drept a im obilului său, m ajorarea cuantum ului pretenţiilor la sum a d e 20.000 lei, prin includerea şi a daunelor m orale cauzate de violenţele exercitate de pârât asupra reclam antului, nu constituie o precizare a cererii iniţiale, ci o m odificare sub aspectul obiectului şî a cauzei acţiunii. Punctul 3 al alin. (2) d e la art. 204 NCPC vizează ipoteza în care acţiunea are ca obiect, spre exem plu, revendicarea unul bun m obil sau im obil, iar, în tim pul procesului, acesta piere sau este pierdut, după caz. m otiv pentru care, nem aifiind posibilă restituirea sa în natură, reclam antul îşi precizează o biectul cererii în sen su l obligării p â râ tu lu i la plata contravalorii bunului. Nu este inclusă în această dispoziţie ipoteza în care reclam antul solicită revendicarea im obilului preluat abu ziv de către stat, iar, ulterior, în cursul ju d e că ­ ţii, îşi schim bă obiectul cererii în pretenţii vizând obligarea pârâtului la plata despăgubi­ rilor echivalente cu valoarea de circulaţie a bunului, întrucât ?n situaţia prezentată starea bunului nu s-a m odificat în cursul procesului. Cea de-a patra ipoteză de precizare a obiectului cererii vizează situaţia în care recla­ m antul înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizare sau invers, atunci câ n d cererea în constatare este Qdmisibilâ. Spre exem plu, d a c i rezoluţiunea unui con­ tract a operat de d re p t iar iniţial cererea este form ulată sub form a unei rezoluţiuni ju d i­ ciare, reclam antul are posibilitatea să-şi precizeze ulterior acţiunea în sensul constatării de către instanţă a rezoluţiunii, iar nu în cel al declarării acestei sancţiuni.

S e c ţiu n e a o 3 - a . în tâ m p in a re a Ar(« 2 0 5 . Scop u l şi cu p rin su l în tâm p in ării. (1) întâm pinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fap t şi în drept, faţă de cererea de che­ m are în judecată. (2) Întâm pinarea va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, codul num eric personal, dom iciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denum irea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, num ărul de înm a­ triculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclam antul n u le-a m enţionat în cererea de chem are în judecată. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a su n t aplicabile în m od corespun­ 494

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 205

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

zător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul ales în România, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul; b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclam antu­ lui; c) răspunsul la toate pretenţiile şi m otivele de fapt şi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără îm potriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător; e) sem nătura. C O M E N T A R IU 1. N oţiun ea în tâm p in ă rii. Noul Cod de p ro ce d u ri civilă defineşte întâm pinarea drept actul de procedura prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea d e che­ m are în judecată. în cuprinsul reglem entării anterioare o astfel de definiţie le g a li nu era prevăzută. Dacâ cererea de chem are în judecată este act ui de p ro ce d u ri propriu reclam antului (în ipoteza în care pârâtul form ulează cerere reconvenţională, cu natura juridică a unei cereri de chem are în judecată, acesta acţionează to t în calitate de reclam ant). întâm pi­ narea este actul de procedură propriu pârâtului, prin care răspunde cererii de chem are în judecată form ulate îm potriva sa de către reclam ant. Pentru a fi calificat drept întâm pinare, răspunsul pârâtului la cererea de chem are în judecată trebuie să se concretizeze într-o apărare îm potriva pretenţiilor form ulate de reclam ant, în cadrul căruia să fie expuse argum ente de natură să determ ine soluţia res­ pingerii acţiunii. Dacă pârâtul este de acord cu adm iterea acţiunii prom ovate de recla­ m ant, cererea sa în sensul indicat nu are caracter de întâm pinare, ci de n o te scrise. De asem enea, dacă pârâtul form ulează prin interm ediul întâm pinării pretenţii proprii îm p o ­ triva reclam antului în afară de apărările faţă de cererea in tro d u ctivi, această parte a întâm pinării va avea caracter d e cerere reconvenţională.

2. C o n ţin u tu l în tâ m p in ă rii.

Articolul 205 alin. (2) NCPC priveşte condiţiile intrinseci ale întâm pinării, acestea fiind com pletate în actuala reglem entare faţă d e cele existente în vechiul cod. De asem enea, în afara cerinţelor prevăzute expres de textul legal, întâm pinarea va trebui să cuprindă arătarea instanţei căreia îi este adresată şi n u m ă ru l dosaru lu i form at în urm a cererii de chem are în judecată, pentru a putea fi ataşată acestuia. a) Noul cod a apreciat ca fiind necesară prevederea în cuprinsul în tâ m p in irii a num e­ lu i şi a prenum elui, a codului n um eric personal, a dornici fiului sau a reşed inţei pârâtului ori, pentru persoanele juridice, a den u m irii şi a sediului, precum şi, după caz, a codului unic de înregistrare sau a co d u lu i de identificare fisc a la , a num ăru lu i de înm atriculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul perso a n elo r ju rid ice şi a contului bancar, dacă reclam antul nu le-a m enţionat în cererea d e chem are în judecată. Oe asem enea, prin raportare la art. 148 alin. ( l) t e z a a ll-a NCPC la care art. 205 alin. (2) lit. a) din aceiaşi cod face trim itere, întâm pinarea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de pârât, precum num ărul de telefon, num ărul d e f a x sau alte asem enea. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul o les în Rom ânia, unde ur­ m ează să i se facă toate com unicările privind procesul. în cazul în care pârâtul nu se con­ form ează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a NCPC,

O su A Na

r c is a

Th

so h a r i

495

A rt. 206

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

potrivit cărora com unicările i se vo r face prin scrisoare recom andată, re ci pisa de predare la poşta rom ână a scrisorii, în cuprinsul căreia vo r fi m enţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii. în tim p ce lipsa m enţiunilor vizând num ele şî prenum ele sau denum irea pârâtului din cererea de chem are în ju d e c a t! este sancţionată cu nulitatea acesteia, în condiţiile art. 200 NCPC, astfel încât nu s-a r ajunge la citarea pârâtului şi la form ularea întâm pină­ rii, instituirea obligativităţii m enţionării acesto r date în întâm pinare îşi găseşte raţiunea în situaţia în care reclam antul ar fi indicat eronat sau incom plet respectivele date, preîntâm pinându-se riscul soluţionării cauzei în absenţa legalei îndepliniri a procedurii de citare cu pârâtul. în acelaşi context, dacă pârâtul dom iciliază efectiv într-un alt loc decât cel indicat în cererea introductivă, aducerea ta cunoştinţa instanţei a adresei la care ar trebui realizată procedura d e citare şi de com unicare a actelor de procedură este un asp ect care contribuie la riguroasa desfăşurare a procesului. b) întâm pinarea va cuprinde toate excepţiile procesuale pe core p â râ tu l le invocâ fo ţâ de cererea reclam antului, textul art. 115 pct. 1 CPC 1865 fiind în mod riguros retuşat prin înlocuirea noţiunii de „excepţii de procedură" cu cea de „excepţii procesuale", ultima înglobând atât excepţiile de procedură, cât şi pe cele de fo n d , susceptibile deopotrivă d e a fi invocate pe calea întâm pinării. Astfel, prin întâm pinare pârâtul poate invoca excepţia de necom petenţă, excepţia de netim brare, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sem natarului cererii de chem are în judecată etc. c) De asem enea, întâm pinarea va cuprinde şî toate apărările de fo n d , precum şi alte a p ă ră ri procedurale, form ulându-se un răspuns pentru toate pretenţiile şi m otivele de fapt şi d e drept arătate în cererea de chem are în judecată. d) întâm pinarea va indica dovezile pe care pârâtul le va folosi pentru com baterea fiecărei pretenţii form ulate îm potriva sa, dispoziţiile art. 194 lit. e) NCPC şi com entariul aferent acestora fiind incidente în m od corespunzător. e) Sim ilar cererii d e chem are în judecată, întâm pinarea trebuie sem nată de către pârât sau de către reprezentantul acestuia, lipsa sem năturii atrăgând nulitatea actului de procedură al întâm pinării, care operează în aceleaşi condiţii ca şi cele stabilite pen­ tru ipoteza nesem năriî cererii de chem are în judecată. Prin urm are, dacă întâm pinarea nu este sem nată, iar această lipsă nu este com plinită în term en, instanţa va invoca şi va declara nulitatea acesteia şi, pe cale d e consecinţă, nu o va lua în considerare la stabilirea soluţiei asupra cererii de chem are în judecată, nepunând în discuţie excepţiile procesu­ a le invocate în cuprinsul său şi nepronunţându-se asupra acestora. întâm pinarea poate fi form ulată personal de către pârât sau prin reprezentant; legal sau convenţional, dovada calităţii acestuia urm ând a fi anexată întâm pinării.

A rt. 3 0 6 . C om unicarea în tâm p in ării. (1) întâm pinarea se com unică recla­ m antului, dacă legea n u prevede altfel. (2) La întâm pinare se v a alătura acelaşi num ăr de copii certificate de pe înscri­ surile pe care se sprijină, precum şi u n rând de copii pentru instanţă. Dispoziţiile art. 149 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 150 sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1. C o m u n icarea în tâ m p in ă rii. Spre deosebire d e Codul de procedură civilă anterior, noua reglem entare prevede în mod expres obligativitatea com unicării întâm pinării, dacă

496

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 207-208

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

legea nu prevede altfel. Aceasta se com unică reclam antului în condiţiile art. 201 alin. (2) NCPC, reclam antul având obligaţia, la rândul său, să form uleze râ sp u n s la întâm pinare. Prin excepţie d e la regula com unicării întâm pinării, d e pildă, art. 204 alin. (1) teza finală N CPC prevede că întâm pinarea la cererea adiţională nu se va com unica reclam an­ tu lui, urm ând ca aceasta să fie cercetată prin consultarea dosarului. De asem enea, potrivit art. 1018 alin. (4) NCPC, în procedura ordonanţei de plată, întâm pinarea nu se com unică reclam antului, care va lua cunoştinţă d e cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei. 2. N um ărul d e exem p lare. în scrisu rile an e xate . Pentru a putea fi com unicată, întâm ­ pinarea se form ulează în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru aceasta, în funcţie de num ărul celorlalte părţi, plus un exem plar pentru instanţă, prin raportare la art. 149 alin. (1) NCPC. întâm pinarea se form ulează într-un singur exem plar pentru com unicare dacă există m ai m ulţi reclam anţi, având însă un reprezentant com un, sau dacă reclam antul figurează în m ai m ulte calităţi juridice. De asem enea, prevederile alin. (3) şi (4) ale art. 149 NCPC sunt aplicabile şi întâm pinării, prin urm are trim item la com entariile aferente acestui articol. Dacă pârâtul a solicitat prin întâm pinare încuviinţarea probei cu înscrisuri, acestea vo r fi anexate întâm pinării, în atâtea exem plare câte sunt necesare pentru com unicare, plus un exem plar pentru instanţă, dispoziţiile art. IS O NCPC fiind incidente şi în cazul întâm pinării.

Ari» 2 0 7 . în tâm p in area com ună. C ând su n t m ai m ulţi pârâţi, aceştia pot răspunde îm preună, toţi sau num ai o parte din ei, printr-o singură întâm pinare. C O M E N T A R IU în caz de coparticipare procesuală pasivă, pârâţii pot răspunde îm p reun ă, toţi sau num ai o parte din ei, prîntr-o sin g u ră întâm pinare, nefiind ca atare necesară form ularea de către fiecare în parte a unei întâm pinări, în m ăsura în care au apărări com une.

A r i, 2 0 # . San cţiu n ea n ed ep u n erii în tâm p in ării. (1) întâm pinarea este obli­ gatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în m od expres altfel. (2) N edepunerea întâm pinării în term enul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a m ai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a în tâ m p in ă rii. Form ularea şi depunerea întâm pinării nu este facul­ tativă, ci legea instituie ca re g u la m sarcina pârâtului această obligaţie. Prin excepţie, întâm pinarea nu este obligatorie în procedura asigurării probelor [art. 360 alin. (3) NCPC), în procedura ordonanţei preşedinţiale (art. 998 alin. (1) teza finală N CPC], în procedura specială a evacuării din im obilele folosite sau ocupate fără drept (art. 1041 alin. (3) NCPC], precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Este de m enţionat faptul că în prezent, în m aterie de divorţ, întâm pinarea este o b li' gatorie, art. 612 alin. (5) CPC 1865, ce exonera pârâtul de obligaţia depunerii întâm pi­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

497

A rt. 209

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nării, nefiind m enţinut. în să , în cazul divorţului prin acordul soţilor, având în vedere că cererea de chem are în judecată este sem nată de am bii soţi, se consideră că nu există o parte cu calitatea de pârât, astfel încât nu poate subzista nici obligaţia depunerii unei întâm pinări. De asem enea, prevederile art. 674 alin. (4) CPC 1865, potrivit cărora întâm pinarea nu era obligatorie în cazul acţiu n ilo r posesorii, nu au fost preluate şi în noul cod. 2. San cţiu n ea n e d ep u n e rii în tâ m p in ă rii. N edepunerea întâm p in ării în term enul pre­ văzut de lege atrage decăderea pârâtului d in d rep tu l de a m a i p ro p u n e p rob e ş i de o invoca e x c e p ţ iiîn afara celor d e o rd in e publică, d o câ legea n u p reve d e a ltfel. îm prejurarea nedepunerii întâm pinării nu echivalează cu recunoaşterea de către pârât a pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea d e chem are în judecată. Prin excepţie, nedepunerea întâm pinării în term enul special d e 3 zile înaintea term enului de judecată instituit în cadrul procedurii ordonanţei de plată poate fi considerată de către instanţă ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului, potrivit art. 1018 alin. (3) teza finală NCPC. în conform itate cu art. 254 alin. (2) pct. 5 NCPC, dovezile care nu au fo st propuse de către pârât prin întâm pinare nu vo r m ai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesu­ lui, în afară de cazul existenţei acordului expres al tu tu ro r părţilor. Prin urm are, în lipsa unui atare acord, ce nu a r putea fi dedus pe cale de interpretare din absenţa părţilor la term en, fiind exclusă învoiala tacită, instanţa are dreptul şi, totodată, obligaţia d e a invoca din oficiu decăderea şi în consecinţă de a aplica această sancţiune. Dacă sunt incidente cazurile prevăzute expres de art. 254 alin. (2) NCPC, pârâtul are posibilitatea să propună probe în condiţiile legale m enţionate în alin. {4} al aceluiaşi arti­ col, ch iar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâm pinare sau a depus-o cu nerespectarea term enului legal. Dacă sunt întrunite condiţiile art. 186 NCPC, la cererea pârâtului, instanţa îl poate repune în term enul de a form ula întâm pinare. Instanţa nu are în d ritu ire a să dispună am ânarea cauzei după prim ul term en d e jude* cată pentru a da posibilitatea pârâtului să form uleze întâm pinare, întrucât sancţiunea decăderii nu poate fi înlăturată decât în situaţiile expres prevăzute de lege, nefiind cazul ipotezei de faţă. Este d e m enţionat că prevederea art. 118 alin. (3) CPC 1865, potrivit căreia, la prim a zi de înfăţişare, în cazul în care pârâtul nu era reprezentat sau asistat de avocat, I se acorda, la cerere, un term en pentru pregătirea apărării şi depunerea întâm ­ pinării, nu a fost m enţinută în noul Cod de procedură civilă. în schim b, prin raportare ia art. 175 alin. (2) teza a ll-a NCPC, în cazurile în care întâm ­ pinarea nu este obligatorie, în citaţie se va m enţiona obfigaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru prim ul term en d e judecată, propunând probele de care în ţelege să se folosească, sub sancţiunea decăderii. C h iar dacă pârâtul a fost decăzut din dreptul de a propune probe şi d e a invoca excep­ ţii relative, acesta va avea d rep tu l de a discuta probele ş i tem einicia su sţin erilo r re d a * m ontului, precum şl de a invoca excepţii absolute.

Secţiunea a 4-a. Cererea reconvenţională A ri. 209» Noţiune şi condiţii. (1) D acă pârâtul are, în legătură cu cererea reclam antului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate sâ form uleze cerere reconvenţională. 498

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T i t l u l l. P r o c e d u r a Î n

A rt. 209

fa ţa p r im e i in s t a n ţ e

(2) în cazul în care pretenţiile form ulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclam antul, acestea vor putea fi chem ate în judecată ca pârâţi. (3) C ererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chem are în judecată. (4) Cererea reconvenţională se depune, su b sancţiunea decăderii, odată cu întâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâm pinare, cel m ai târziu la primul term en de judecatâ. (5) C ererea reconvenţională se com unică reclam antului şi, după caz, persoa­ nelor prevăzute la alin. (2) pentru a form ula întâm pinare- D ispoziţiile art. 201 se aplică în m od corespunzător. (6) Când reclam antul şi-a m odificat cererea de chem are în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel m ai târziu până la term enul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile. (7) Reclam antul nu poate form ula cerere reconvenţională la cererea reconven­ ţională a pârâtului iniţial. C O M E N T A R IU 1. D e fin iţia şi natura ju rid ică a cererii reco n ven ţio n ale. Cererea reconvenţională constituie actul de procedură prin interm ediul căruia pârâtul form ulează p reten ţii p ro * p rii îm potriva reclam antului, pretenţii care derivă din acelaşi raport ju rid ic sau care sunt strâns legate de acesta. Ca natură ju rid ică, cererea reconvenţională constituie o veritabilă cerere de chem are în ju d e ca tă în care calităţile părţilor iniţiale su n t inversate, fiind necesară întrunirea tuturor cerinţelor legale prevăzute pentru aceasta, ch iar şi ce le referitoare la m enţionarea tu tu ro r datelor de identificare ale părţilor, întrucât, deşi acestea există în dosar, legea reglem entează posibilitatea disjungerii cererii reconvenţionale, cu form area unui dosar distinct, în cadrul căruia este necesar să figureze aceste date. Reprezentând o cerere de chem are în judecată, cererea reconvenţională este supusă com unicării, în toate cazurile. N um ărul de exem plare va fi cel prevăzut de art. 149 alin. (1) NCPC, potrivit căruia, când cererea urm ează a fi com unicată, ea se va face în atâtea exem plare câte su n t ne ce* sare pentru com unicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant com un sau partea figurează în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face un singur exemplar, cu m enţiunea că, în toate cazurile, este necesar şi un exem plar pentru instanţă. Reclam antul şi, eventual, pârâţii nou*introduşi prin cererea reconvenţională au obligaţia depunerii întâm pinării Io cererea reconvenţionolă, su b sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor d e ordine publică, în raport de pretenţiile pârâtului-redam ant, în term en de 2 5 de zile de la com unicarea acesteia. întâm pinarea form ulată se va com unica apoi p â râ tu lu i-re d a m a n t care este obligat să depună ră spu ns la întâm pinare în term en de 1 0 zile de Io com unicare. De asem enea, prevederile art. 150 N CPC vizând în scrisu rile anexate, cele ale art. 1S1 N CPC privind cererea form ulată prin reprezentant şi cele a le art. 152 NCPC referitoare la cererea greşit denum ita sunt aplicabile în m od corespunzător şi cererii reconvenţionale. 2. T im b rare a. în ceea ce priveşte tim brarea acestei cereri, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/1997, cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chem are în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

499

A rt. 209

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

A se taxa după regulile aplicabile cererii principale înseam nă a fi supusă taxei ju d i­ ciare d e tim bru corespunzătoare situaţiei în care această cerere (cererea re convenţio­ nală) ar fi fo st introdusă p e caie p rin c ip a li. Prin urm are, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 nu trebuie interpretate în sen­ sul că cererile incidentale m enţionate se taxează cu aceeaşi taxă judiciară de tim bru ca cea aplicabilă cererii principale din procesul pendinte în care au fost form ulate. D e a ltfe l art. 10 alin. (2) din N orm ele m etodologice prevede că cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi cererile de chem are în garanţie ce ap ar în urm a unei acţiuni care are ca o b iect drepturi evaluabile în bani su n t supuse taxei judiciare de tim bru calculate la valoa­ rea ce se pretinde prin aceste cereri. Taxele ju d iciare de tim bru aferente cererii reconvenţionale vo r fi avansate de pârâ­ tul-reclam ant, su b sancţiunea a n u lă rii acesteia ca netim brată sau insuficient tim brată, după caz. 3. Trăsă tu rile d e fin ito rii şi calificarea cererii reconvenţionale. Titularul cererii recon­ venţionale este pârâtul, reclam antul n e p u tln d form ula cerere reconvenţională la cere­ rea reconvenţională a pârâtului iniţial, pretenţiile sale în acest sens putând constitui exclusiv obiectul unui proces d is tin c t A preciem însă că reclam antul şi, evident, şi pârâ­ tul pot form ula cerere reconvenţională îm potriva intervenientului principal, întru cât, de regulă, în cererea de intervenţie voluntară principală atât reclam antul, cât şi pârâtul ini­ ţiali au calitatea de pârâţi. O dată cu form ularea cererii reconvenţionale, părţile litigiului dobândesc dubla calitate procesuală, calităţii iniţiale conferite de cererea de chem are în judecatâ alăturându-i-se calitatea dobândită în cadrul cererii reconvenţionale, astfel încât părţile vor fi denum ite reclam ant-pârât {reclam antul iniţial, pârât în cererea reconvenţională) şi pârât-reclam ant (pârâtul iniţial, reclam ant în cererea reconvenţională). Din punctul de vedere al clasificării cererilor după calea procedurală aleasă de parte, cererea reconvenţională reprezintă o cerere incidentală, fiind form ulată în cadrul unui litigiu deja dem arat, cu toate consecinţele care decurg din această calificare, expuse în com entariul aferent art. 30 NCPC. Pentru calificarea unei cereri drept cerere reconvenţională este necesar ca aceasta să fie form ulată d e pârât îm potriva re cla m a n tu lu i Există situaţii în care obiectul cererii reconvenţionale im plică o coparticipare procesuală pasivă, astfel încât aceasta va fi for­ m ulată atât îm potriva reclam antului, cât pi îm potriva a lto r perso a n e, care vo r dobândi calitatea procesuală d e pârâţi. Spre exem plu, dacă obiectul cererii principale este con­ stitu it d e revendicarea unui im obil, iar cel al cererii reconvenţionale este reprezentat de declararea nulităţii actului ju rid ic prin care reclam antul a dobândit dreptul de propri­ etate asupra im obilului revendicat, pârâtul va fi obligat să includă în cadrul procesual pasiv al cererii reconvenţionale toate părţile actului ju rid ic respectiv, chiar dacă acestea nu au calitatea d e reclam ant în litigiu, întrucât ne aflăm în prezenţa unui caz de coparti­ cipare procesuală obligatorie. Form ularea cererii reconvenţionale constituie opţiunea pârâtului, acesta având posi­ bilitatea valorificării pretenţiilor sale îm potriva reclam antului şi prin introducerea unei cereri de chem are în judecată pe calea un proces separat. Ca atare, regula este aceea că cererea reconvenţională are ca ra cte r facultativ. A legerea căii de realizare a pretenţiilor prin interm ediul cererii reconvenţionale pre­ zintă o serie de avantaje: determ ină econom ie de tim p şi cheltuieli, pretenţiile am belor părţi fiind soluţionate într-un singur litigiu, oferă condiţii pentru o m ai bună înfăptuire a 500

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 209

justiţiei, instanţa cunoscând m ai bine raporturile ju rid ice dintre părţi, şi evită pronunţa­ rea unor hotărâri contradictorii. Prin excepţie, legea prevede tn m od expres anum ite cazuri în care p â râ tu l este o b li­ g a t sâ form uleze cerere reconvenţionalâ pentru valorificarea pretenţiilor sale. Astfel, în procesele d e divorţ, soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel m ai târziu până la prim ul term en de judecată la care a fost citat ?n m od legal, pentru faptele petrecute îna­ inte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezb aterilor asupra fondului în cererea reclam antului. în cazul în care m otivele de divorţ s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prim a instanţă şi în tim p ce judecata prim ei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută d irect la instanţa învestită cu judecarea apelului. N eintroducerea cererii recon­ ven ţion ale în term enele arătate atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele m otive. Daca cererea reclam antului a fo st respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru m otive ivite ulterior [art. 916 alin. (1), (3) şl (4) NCPC). Ca atare, în lipsa form ulării de către soţul pârât a cererii reconvenţionale, acesta nu poate obţine desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soţului reclam ant. Este de m enţionat faptul că, potrivit art. 1003 alin. (2) NCPC, în cadrul litigiilor având ca obiect cereri posesorii sunt inadm isibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu. Pârâtul form ulează cerere reconvenţională în ipoteza în care are p reten ţii proprii îm potriva reclam antului şi solicită soluţionarea acestora prin dispozitivul hotărârii ju d e­ cătoreşti. Dacă pârâtul doreşte doar respingerea pretenţiilor form ulate îm potriva sa de către reclam ant, de principiu este suficientă form ularea unei întâm pinâri. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca o b iect revendicarea unui bun im obil, iar pârâtul opune prin întâm pinare ca apărare d e fond uzucapiunea în sistem ul Codului civil d in 1864, fără a solicita constatarea acesteia şi prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronun­ ţate în litigiu, este suficientă invocarea acesteia pe calea întâm pinării. Dacă însă pârâtul intenţionează să-şi în scrie dreptul d e proprietate asupra im obilului în cartea funciară, de pildă, având nevoie de constatarea dobândirii acestuia prin efectul u2ucapiunii prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, este necesară form ularea acestei pretenţii pe calea cererii reconvenţionale. De asem enea, dacă reclam antul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani, ia r pârâtul opune pe cale de întâm pinare com pensaţia legală dintre datoria sa şi cea a reclam antului faţă de el, creanţa pârâtului având o valoare m ai m are decât creanţa reclam antului, instanţa, constatând tem einicia acestei apărări, va respinge cererea principală ca neîntem eiată. Dacă însă pârâtul doreşte obligarea reclam antului, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, la plata diferenţei de bani dintre cele două creanţe, este necesară form ularea cererii reconvenţionale. Apreciem însă că, spre exem plu, nu ar putea fi invocată exclusiv prin întâm pinare rezoluţi un ea judiciară a actului ju rid ic a cărui executare se solicită prin cererea princi­ pală, fiind necesară form ularea unei cereri reconvenţionale întrucât, în lipsa unei rezoluţiuni de drept, o atare sancţiune trebuie pronunţată de către instanţă prin hotărâre judecătorească. Pentru a avea caracterul unei cereri reconvenţionale, legea im pune cererii form ulate pe cale incidentală de către pârât să aibă ca obiect p reten ţii d e rivâ n d d in acela şi raport ju rid ic sau strâ ns legate d e ocesta. D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

501

A rt. 209

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Ca exem plu pentru ipoteza pretenţiilor derivând din acelaşi raport ju rid ic poate fi cazul în care cererea principală are ca obiect evacuarea pârâtului din im obil, la sfârşitul perioadei de închiriere, iar cererea reconvenţională vizează obligarea reclam antului la plata cheltuielilor necesare şi utile efectuate d e pârât în privinţa im obilului. Pretenţiile solicitate pe calea cererii reconvenţionale pot sâ nu provină din acelaşi raport ju rid ic cu cele prom ovate pe calea cererii principale, ci din raporturi diferite, însă este necesar ca între acestea să existe o strânsă legătură, tocm ai pentru a fi justificată soluţionarea lor într-un litigiu unic (spre exem plu, cererea principală are ca obiect reven­ dicare im obiliară, iar cererea reconvenţională are ca obiect desfiinţarea titlului de pro­ prietate al reclam antului). Prin excepţie, potrivit art. 574 alin. (1) NCPC, pârâtul poate face cerere reconven­ ţională în cadrul procedurii arbitrate num ai în ipoteza în care pretenţiile sale îm potriva reclam antului derivă din acelaşi raport ju rid ic, fiind exclusă posibilitatea form ulării cere­ rii reconvenţionale dacă a r exista num ai o strânsă le gă tu ri între pretenţii. Dacă pârâtul solicită pe calea unei cereri intitulate „cerere reconvenţională” preten­ ţii ce nu au legătura cu cele form ulate d e către reclam ant îm potriva sa, instanţa va res­ pinge această cerere ca inadm isibilă, nefiind întrunite condiţiile legale pentru prom ova­ rea unor atare pretenţii pe calea cererii reconvenţionale. Cererea reconvenţională poate fi form ulată şi sub form a unei cereri cu caracter su b sid iar faţă de cererea principală, pârâtul solicitând adm iterea cererii reconvenţionale num ai în ipoteza în care a r fi adm isă şi cererea principală. Spre exem plu, dacă cererea principală are ca obiect revendicarea unui im obil cum părat de pârât în tem eiul Legii n r. 112/1995, acesta d in u r m l poa te fo r m u Ia cere re reco nvenţ io na Iă c u ca ra eter su bs id ia r, solicitând ca, în ipoteza adm iterii cererii principale, reclam antul să fie obligat la plata despăgub irilo r pentru sporul de valoare adus im obilului cu destinaţia de locuinţă prin îm bunătăţiri necesare şi utile. Dacă cererea principală este adm isă, instanţa va adm ite şi cererea reconvenţională, evident în m ăsura în care aceasta este tem einică. în schim b, dacă cererea principală este respinsă, instanţa va respinge şi cererea reconvenţională ca răm asă fără obiect, pretenţiile form ulate de pârât pe această cale având caracter subsidiar, condiţionat de adm iterea cererii principale. Dacă pârâtul form ulează întâm pinare, în cadrul căreia invocă pretenţii p ro p rii îm pot riva reclam antului, instanţa trebuie să întrebe pârâtul daca înţelege ca acea parte a întâm pinării să fie considerată cerere reconvenţională, pentru a stabili cu claritate lim itele învestirii sale şi pentru a pune în vedere pârâtului, dacă este cazul, să tim breze cererea reconvenţională astfel form ulată. în ipoteza în care apărările invocate de pârât prin întâm pinare nu pot fi form ulate decât pe calea unei cereri reconvenţionale (spre exem plu, rezoluţiunea judiciară), mstanţa va atribui întâm pinării şi caracterul de cerere reconvenţională, calrficându-o astfel în tem eiul art. 152 NCPC. Dacă însă apărările invocate de pârât prin întâm pinare pot fi form ulate pe această cale (spre exemplu, uzucapiunea în sistem ul Codului civil din 1864, nulitatea etc.), fără a fi necesară alegerea cererii reconvenţionale, iar pârâtul arată că nu înţelege să atribuie întâm pinării sale un atare caracter, instanţa nu va putea proceda la calificarea întâm pinării drept cerere reconvenţională, întrucât aceasta ar conduce la încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. 4. Term enul de form u lare a cererii reco n ven ţio n ale. Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâm pinarea sau, daca p â râ tu l nu este o b li­ g a t la întâm pinare, ce l m a i târziu la p rim u l term en de judecatâ.

502

D tU A NARCISA THSQHAtti

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 210

e

Dacă pretenţiile proprii ale pârâtului sunt în legătură cu cererea adiţională form ulată de reclam ant în condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC, pârâtul va putea form ula cerere recon­ venţională cel m ai târziu până la term enul ce i se va încuviinţa în acest scop. Referirea codului la m om entul depunerii cererii reconvenţionale odată cu întâm pi­ narea m archează term enul până la care aceasta trebuie form ulată, neavând sem nifica­ ţia faptului că pentru a prom ova cerere reconvenţională este obligatoriu ca pârâtul să form uleze şi întâm pinare. Astfel, nu este exclusă posibilitatea ca pârâtul să fie de acord cu adm iterea cererii principale, neavând ca atare interesul form ulării unei întâm pinări, însă să aibă pretenţii proprii îm potriva reclam antului, pe care să le solicite pe calea unei cereri reconvenţionale. Un alt argum ent ?n susţinerea soluţiei indicate este acela că însuşi codul prevede că şi în ipoteza în care întâm pinarea nu este obligatorie (existând ca atare posibilitatea ca pârâtul să nu o form uleze), poate fi prom ovată cerere reconvenţională. în consecinţă, cererea reconvenţională trebuie form ulată în term enul prevăzut de lege pentru depunerea întâm pinării, independent dacă acest ultim act de procedură este form ulat sau nu în cauză de către pârât. în ipoteza în care întâm pinarea nu este obli­ gatorie şi, ca atare, legea nu prescrie un term en pentru form ularea sa, cererea reconven­ ţională poate fi depusă cel mai târziu la prim ul term en d e judecată. Term enul stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen p roced ural im perativ absolut, a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea din dreptul de a form ula cerere reconvenţională, conducând ia respingerea acesteia ca tar­ divă. Prin urm are, noul cod a m odificat sancţiunea prevăzută în reglem entarea ante­ rioară de art. 135 CPC 1865, constând în judecarea separată a cererii reconvenţionale depuse peste term en, în lipsa acordului părţilor, înlocuind -o cu sancţiunea decăderii. Ce re re a reco nvenţ ion a Iă n u poate fi fo rm u Iată direct în a pel sa u în recurs, opu n â n d u-se dispoziţiile art. 478 alin. (3) NCPC, la care face im plicit trim itere art. 494 NCPC, ce prevăd că în apel şi în recurs nu pot fi form ulate pretenţii noi faţă d e cele judecate în primă instanţă. Prin excepţie, potrivit art. 916 alin. (3) NCPC, în cazul în care m otivele d e divorţ s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prim a instanţă şi în tim p ce judecata prim ei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.

A r U 2 1 0 . D isju n g erea cererii recon ven ţion ale. (1) C ererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală. (2) D acă num ai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. C u toate acestea, disjunge­ rea nu poate fi dispusă în cazurile anum e prevăzute de lege sau dacă judecarea am belor cereri se im pune pentru soluţionarea unitară a procesului. C O M E N T A R IU 1. Ju d ecarea cererii reco nvenţionale îm p re u n ă cu cererea p rin cip ală. în privinţa instanţei com petente să soluţioneze cererea reconvenţională, caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) NCPC, aceasta judecând u-se în conse­ cinţă de către instanţa com petentă p en tru cererea principa lă, ch iar dacă cererea recon­ venţională ar fi fost de com petenţa m aterială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, în ipoteza în care ar fi fost prom ovată pe calea unui proces separat ca cerere principală.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

503

A rt. 210

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Regim ul său ju rid ic este diferit de cel al celorlalte cereri incidentale, spre exem plu legea neprevăzând pentru judecata cererii reconvenţionale etapa adm isibilităţii în prin­ cipiu a acesteia, precum în cazul cererilo r de intervenţie. Ca regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea p rin cip a lă , instanţa având obligaţia de a o soluţiona prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. Dacă instanţa om ite să se pronunţe asupra cererii reconvenţionale prin dispoziti­ vul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisă calea com pletării hotărârilor, reglem en­ tată d e art. 444 cu referire la art. 445 NCPC; în situaţia în care reclam antul renunţă la judecarea cererii principale sau la dreptul pretins prin aceasta ori dacă cererea principală a fost respinsă ca prescrisă ori anulată, instanţa va soluţiona în continuare cererea reconvenţională. 2. D isju n gerea. Dacă num ai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune disjungerea cererii reconvenţionale, prin încheiere, după punerea în d is­ cuţia contradictorie a părţilor a acestui aspect. Astfel, Ia term enul de judecată respectiv, Instanţa va dispune m otivat disjungerea cererii reconvenţionale, cu disp 02 iţia form ării unui d o sa r distinct, continuând judecata cererii principale din dosarul iniţial şi reţinând-o apoi în pronunţare. Ulterior form ării dosarului distinct având ca obiect cererea reconven­ ţională, judecătorul va fixa prim ul term en de judecată în cadrul acestuia. Cererea recon­ venţională în privinţa căreia s-a dispus disjungerea îşi va pierde caracterul incidental, devenind astfel cerere principală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta [spre exem plu, pârâtul (fost reclam ant) va putea form ula cerere reconvenţională îm potriva reclam antului (fost pârât), fără ca această posibilitate să mai fie prohibită d e art. 209 alin. (7) NCPC, calea de atac nu va m ai fi influenţată de cea stabilită de lege în cazul soluţionării cererii principale ş.a.m .d.J. Prin excepţie, prorogorea de com petenţă îşi va m enţine efectele şi după dispunerea disjungerii cererii reconvenţionale, instanţa nefiind în drituită $ă-şi decline com petenţa în privinţa soluţionării dosarului nou-form at. Disjungerea n u p o a te f i dispusă în cazurile anum e prevăzute de lege [spre exem plu, în procesele de divorţ - a r t 916 alin, (2) NCPC] sau dacă judecarea am b elo r cereri se im pune pentru soluţionarea unitară a p rocesu lu i (de pildă, atunci când cererea princi­ pală a re ca o b iect dezbate re succesorală şi partaj judiciar, iar cea reconvenţională vizează pretenţiile pârâtului cu privire la com punerea m asei succesorale, cotele succesorale şi m odalitatea de îm părţire a bunurilor supuse partajării sau când cererea principală are ca o b iect revendicare im obiliară, iar cererea reconvenţională vizează dobândirea de către pârât a dreptului de proprietate asupra im obilului prin efectul uzucapiunii etc.). Drept derogare de la art. 210 alin. (1) NCPC. în cadrul procedurii cererilor cu valoare redusă, art. 1029 alin. (7) NCPC a prevăzut faptul că cererea reconvenţională care nu îndeplineşte cerinţele m enţionate la art. 102S vizând dom eniul de aplicare a acestei pro­ ceduri speciale va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului com un. Un atare text legal derogă şi de la dispoziţiile art. 210 alin. (2) N CPC care im puneau m ăsura disjungerii cere* rii reconvenţionale exclusiv în ipoteza existenţei unor stadii diferite de judecată a cererii principale şi a celei reconvenţionale. Potrivit art. 99 alin. (4) din Regulam entul de ordine interioară af instanţelor ju d e că ­ toreşti, în caz de disjungere dosarul nou-form at se repartizează aceluiaşi com plet pentru respectarea principiului continuităţii.

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 211

e

Capitolul II. Judecata Secţiunea 1. Dispoziţii generale A rt. 2 1 1 . Scop u l ju d ecării p rocesu lu i. Com pletul d c judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesu­ lui, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea solu­ ţionării legale şi tem einice a acestuia. C O M E N T A R IU Judecata în prim ă instanţă debutează cu introducerea cererii de ch em a re în ju d eca ta şi se finalizează prin pronu nţarea hotărârii jud ecăto reşti, acest ultim m om ent m arcând dezînvestirea instanţei de soluţionarea litigiului. în tre aceste două m om ente, ju d eca ta în p rim ă instanţă parcurge, de regulă, urm ă­ toarele etape: etapa scrisă, etapa cercetării, etapa dezb aterilo r în fond, etapa deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, nefiind însă necesar ca orice proces să treacă prin toate aceste etape procesuale (spre exem plu, reclam antul poate renunţa la judecata cererii, im ediat după parcurgerea etapei scrise a procesului). în cadrul etapei scrise, părţile se încunoştinţeaza reciproc Tn legătură cu pretenţiile şi apărările lor, precum şi cu m ijloacele de probă pe care intenţionează să le adm inistreze în vederea susţinerii acestora. în etapa de cercetare a p rocesu lu i se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură, la cererea părţilor sau din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul, potrivit art. 237 alin. (1) NCPC. Astfel, în cadrul acestei etape se discută şi se soluţionează excepţiile procesuale, precum şi o rice alte cereri vizând incidente proce­ durale, se încuviinţează sau nu în principiu cererile de intervenţie form ulate de părţi sau d e terţe persoane, se dispun m ăsuri asigurătorii, m ăsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, dacă acestea nu au fost luate în condiţiile art. 203 NCPC, se ia act de exercitarea actelor de dispoziţie a le părţilor cu privire la soluţionarea procesului (renunţare la judecată sau la d re p t achiesare sau tranzacţie), se încuviinţează şi se adm inistrează probe, în condiţiile legii, precum şi se îndeplineşte orice alt a ct de procedura necesar soluţionării cauzei. Cercetarea procesului în cep e la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate şi se finalizează la m om entul la care judecătorul se socoteşte lăm urit şi declară, prin încheiere, cercetarea procesului term inata. D ezbaterea în fo n d a p rocesu lu i poartă asupra îm p reju rărilo r de fapt şi tem eiurilor de drept invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu, instanţa acordând cuvântul părţilor în ordinea şi tn condiţiile prevăzute de lege, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările form ulate în proces. Când se considera că au fost lăm urite toate îm prejurările de fap t şi tem eiurile de drept a le cauzei, instanţa declară în ch ise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare. în etapa deliberării ş i a pronu nţării hotărârii jud ecă to reşti, com pletul de judecată face aplicarea norm elor de drept la situaţia de fapt reţinută, în baza m aterialului pro­ bator adm inistrat în cauză, pronunţându-se asupra tu tu ro r cererilor deduse judecăţii {om nia petita, iar nu m inus petita), fără a putea acorda m ai m ult [plus p etita ) sau altceva decât s-a cerut [extra petita), dacă legea nu prevede altfel (art. 397 alin. (1) NCPC).

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

505

A rt. 212-213

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Pe to t parcursul desfăşurării procesului, instanţa va urm ări respectarea tuturor prin­ cip iilor şi garanţiilor procesuale, dezideratul fiind cel al unei soluţionări legale şi tem ei­ nice a litigiului. Judecata în prim ă instanţă, reglem entată de Titlul I din Cartea a ll-a a codului, consti­ tuie d rep tu l com un în ceea ce priveşte judecata, aplicabil şi la judecata în căile de atac, în m ăsura în care dispoziţiile ce o reglem entează nu su n t potrivnice regulilor instituite pentru soluţionarea căilor de atac, prin raportare la art. 482 şi art. 494 NCPC.

A r t . 2 1 2 . Locul ju d ecării procesu lu i. Judecarea procesului are loc la sediul instanţei, dacă prin lege n u se dispune altfel. C O M E N T A R IU Regula instituită prin acest articol este aceea că judecarea procesului are loc la sediul instanţei învestite cu soluţionarea acestuia, pentru în cunoştinţa rea părţilor fiind necesar ca în citaţie să fie prevăzută ca m enţiune obligatorie, instituită sub sancţiunea nulităţii exprese, denum irea instanţei şi sediul acesteia. A preciem că ar fi recom andabil ca, în ipoteza unor instanţe în a căror dotare intră mai m ulte săli de judecată, în cuprinsul citaţiei să fie inserat şi num ărul cam erei în care va avea loc şedinţa de judecată respectivă. Astfel, dacă num ărul sălii de judecată în care se va desfăşura procesul este incorect m enţionat în cuprinsul citaţiei, procedura de citare se va considera nelegal îndeplinită, fiind nesocotită dispoziţia art. 157 alin. (1) lit. a) NCPC, prevăzută su b sancţiunea nulităţii de alin. (3) al aceluiaşi articol. Prin excepţie, anum ite etape procesuale se po t desfăşura în afara sediului instanţei. Astfel, în ipoteza o dm inistrârii p ro b elo r de câtre o vo ca ţi sa u con silieri ju rid ici, aceasta poate avea loc în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în o rice alt ioc convenit, daca natura probei im pune un atare lucru, potrivit art. 372 alin. {3} NCPC. De asem enea, cercetarea la fa ţa lo cului se desfăşoară, evident, la locul situării pro­ bei. în acelaşi ioc, cu ocazia desfăşurării cercetării, instanţa are posibilitatea să procedeze şi la ascultarea m artorilor, experţilor sau părţilor, potrivit art. 346 alin. (2) NCPC. Totodată, m ijloacele m ateriale de probâ, care nu se află în păstrarea instanţei, pot fi verificate la faţa locului, potrivit art. 343 alin. (2) NCPC. în ipoteza adm inistrării probelor prin com isie rogatorie, aceasta va avea loc, de prin­ cipiu, la sediul instanţei astfel învestite, care este diferit de cel al instanţei care a în cu vi­ inţat proba şi a dispus adm inistrarea sa în acest mod.

A ri. 2 1 3 . D esfăşu rarea procesu lu i fără p rezen ţa p u b licu lu i. (1) in faţa pri­ m ei instanţe cercetarea procesului se desfăşoară în cam era de consiliu, dacă legea nu prevede altfel. (2) D e asem enea, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere m oralităţii, ordinii publice, intereselor m inorilor, vieţii private a părţilor o ri intereselor justiţiei, după ea2, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregim e sau în parte fără prezenta publicului.

soe

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 213

e

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), au acces în cam era de consiliu ori în sala de şedinţă părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă p e m inori, apărăto­ rii părţilor, m artorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru m otive tem einice, le adm ite să asiste la proces. C O M E N T A R IU Potrivit art. 17 NCPC, şedinţele de ju d eca ta su n t publice, în afară d e cazurile prevă­ zute d e lege. Nu sunt publice şedinţele desfăşurate în cam era de consiliu, precum şi şedinţele secrete, acestea din urm ă a v ln d iniţial caracter public potrivit legii, fiind însă declarate de câtre instanţă secrete, după punerea acestui aspect în discuţia părţilor, în măsura îndeplinirii condiţiilor prescrise de art. 213 alin. (2) NCPC. 1. Etapa cercetării procesului în faţa prim ei instanţe. Ca regula, desfăşura rea etapei cercetării p rocesu lu i în prim a instanţă ore loc în cam era de consiliu, ceea ce înseam nă că şedinţa d e judecată nu este publică, nefiind îngăduit accesul oricărei persoane în sala de judecată. Singurele persoane care au dreptul să fie prezente în sala de judecată des­ făşurată în şedinţă de cam eră de consiliu sunt părţile, reprezentanţii lor, cei care îi asistă pe m inori, apărătorii părţilor, m artorii, experţii, traducătorii, interpreţii, precum şi alte persoane cărora instanţa, pentru m otive tem einice, apreciate în concret de aceasta şi cuprinse în încheierea de şedinţă, fe adm ite să asiste ta proces. Toate ipotezele în care şedinţa d e judecată nu are loc la sediul instanţei, arătate în com entariul aferent articolului precedent, constituie, totodată, şi excepţii de la regula potrivit căreia desfăşurarea etapei cercetării procesului în prim ă instanţă are loc în cam era de consiliu. Dat fiind faptul că principiul statuat în procesul civil de art. 17 N CPC este acela al publicităţii şedinţelor de judecată, în săşi regula m enţionată anterior constituie o excep­ ţie de la acest principiu şi, ca atare, este de strictă interpretare şi aplicare. Prin urm are, num ai în ipoteza e ta p e i cercetării procesului [nu şi în cea a dezbaterilor, cu excepţia cazu­ rilor prevăzute de art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC] şi num ai în faza ju d ecării cauzei în prim ă instanţă (nu şi în căile de atac), şedinţa este una de cam eră de consiliu. Prin derogare de la regula desfăşurării etapei dezbaterii fondului în şedinţă publică, a rt. 244 a 1i n. (3) N C PC p revede c i p ă rţile p o t f i de aco rd ca dezba te rea fo n d u lu i să urm eze în cam era de consiliu, în aceeaşi zi sau ia un alt term en. De asem enea, prin raportare la alin. (4) al aceluiaşi articol, cererea de ju d e ca tă în lipsă presupune că partea care a form ulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului sâ aibă loc în cam era d e consiliu, în afară de cazul când partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică. Prin urm are, în m ăsura în care partea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, legea prezum ă că aceasta şi-a exprim at acordul şi cu privire la desfăşura­ rea dezb aterilor asupra fondului în şedinţă de cam eră de consiliu, cu excepţia cazului în care indică expres faptul că doreşte ca şedinţa să fie publică. Potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind un ele m ăsuri pentru degre­ varea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile acestuia privind cercetarea p rocesu lu i şi, după caz, dezbaterea fo n d u lu i în cam era d e consiliu se aplică p roceselo r p o rn ite începând cu data de 1 ia n u a rie 2016.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

507

A rt. 214

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în conform itate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data d e 13 februarie 2013 şi până la data de 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. în acest context se im pune sublinierea faptului că dispoziţiile m enţionate anterior vizează exclusiv norm ele cu caracter general prevă2uteîn cadrul art. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244 alin. (3) şi (4), art. 261 alin. (1) NCPC, m otiv pentru care procesele ce se soluţionează în cam era de consiliu p o trivit u n o r n o rm e sp ecia le vo r continua a f i jud ecate astfel, ia r nu în şedinţă p u b lica (spre exem plu, procedura de soluţionare a abţinerii şi a recuzării, judecarea cererii de străm utare, a cererii d e preschim bare a term enului de judecată, a cererii de ajutor public ju d icia r etc.). 2. D eclararea secretă a etapei dezbaterilor. Şedinţele publice pot fi declarate de instanţă şedinţe secrete, în cazurile în care dezbaterea fondului în şedinţă publică ar aduce atingere m oralităţii, ordinii publice, intereselor m inorilor, vieţii private a părţilor ori intereselor justiţiei. D eclararea şedinţei secrete se face la cerere sau din oficiu, după punerea acestui asp ect în discuţia contradictorie a părţilor, m otivarea dispunerii acestei m ăsuri fiind con­ sem nat ă în cuprinsul încheierii de şedinţă. Eta pa d ezbateri Ior poa te avea loc în în t regi m e sa u nu m a i în pa rte fă ră p re ze nţa p u b Iicului, instanţa d e c iz i nd în funcţie de circum stanţele concrete ale cauzei. în cazul m en­ ţionat, în sala de şedinţă au acces aceleaşi persoane ca şi în ipoteza şedinţei d e cam eră d e consiliu.

A r t • 2 1 4 . C on tin u itatea in stan ţei. (1) M em brii com pletului care judecă pro­ cesul trebuie să răm ână aceiaşi tn tot cursul judecăţii. (2) în cazurile în care, pentru m otive tem einice, un judecător este îm piedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta v a fi înlocuit în condiţiile legii. (3) D acă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune p e rol. C O M E N T A R IU 1. P rin cip iu l co n tin u ităţii co m p le tu lu i de ju decată. Prin continuitatea instanţei se are în vedere continuitatea com pletului de ju d ecată, ceea ce sem nifică faptul că ju d e că ­ torii care îl com pun trebuie să răm ână aceiaşi în to t cursul ju decaţii unui proces, fără să fie schim baţi de la un term en la altul. De altfel, legea instituie continuitatea ca principiu fundam ental al procesului civil, judecătorul în vestit cu soluţionarea cauzei neputând fi înlocuit pe durata procesului decât pentru m otive tem einice, în condiţiile legii, potrivit art. 19 NCPC. Raţiunea introducerii acestui principiu o constituie necesitatea ca judecătorul să-şi form eze convingerea din perceperea personală a întregii desfăşurări a procesului, pen­ tru a avea o viziune cât m ai aprofundată asupra cauzei, cu elim inarea riscului ca anum ite aspecte neconsem nate în încheiere, dar relevante pentru soluţionarea cauzei, să fi fost produse num ai în faţa unui judecător, care ulterior să fie în lo cu it din com plet. 2. Sch im b area co m p o n en ţei co m p letu lu i. Potrivit art. 95 alin. (5) teza a ll-a din Regu­ lam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, schim barea judecătorilor care com pun com pletele de judecată se va putea realiza doar pentru m otive obiective, în SO S

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 215

condiţiile legii. Spre exem plu, constituie astfel de m otive transferul sau prom ovarea unui judecător, intrarea acestuia tn concediu pentru creşterea copilului etc. în conform itate cu alin. (9) al aceluiaşi articol, toate m odificările aduse com punerii com pletului de judecată vo r fi evidenţiate în program ele inform atice de repartizare aleato r ie. în situaţia în care program ele inform atice nu perm it asem enea evidenţe, se va ţine un registru special pentru evidenţierea acestor m odificări, su b sem nătura persoanei sau a persoanelor desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Potrivit art. 95 alin. (10) din Regulam ent, încheierile şi procesele-verbale întocm ite în situaţiile de m odificare a com punerii com pletului d e judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de grefierul de şedinţă, se păstrează în m ape separate. La dosarul cauzei se depun şi copii de pe hotărârile colegiului d e conducere prin care este m odificată com punerea com pletului de ju d ecată, certificate de grefierul de şedinţă, lipsa acestora putând fi invocată de către o rîce parte. Asigurarea continuităţii com pletului de judecată este urm ărită şi în caz d e disjungere, când dosarul nou-form at se va repartiza aceluiaşi com plet, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulam ent. 3. Repunerea pe rol a cau ze i. Dacă, din m otive tem einice, un judecător în faţa căruia s-au desfăşurat dezbaterile asupra fondului cauzei a fost în lo cu it d u p ă reţinerea cauzei în pronunţare, este obligatoriu ca pricina să fie repusă pe rol, în vederea reluării dezba­ te rilo r în faţa celui care l-a înlocuit. Ca atare, la deliberare şi la pronunţarea hotărârii judecătoreşti v o r lua parte num ai judecătorii în fa ţo cărora ou a vu t ioc dezbaterile, potrivit art. 395 alin. (2) teza I NCPC, textul având în vedere dezbaterile asupra fondului cauzei. în caz d e nerespectare a aces­ tei dispoziţii legale, hotărârea pronunţată este susceptibilă de anulare în apel, potrivit art. 480 alin. (6) N CPC sau, după caz, de casare în recurs, în tem eiul art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii dacă aceasta a fost pronun­ ţată de alt ju d ecăto r decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a procesului. în acelaşi context se im pune m enţionarea faptului că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, constituie m otiv d e casare şi ipoteza în care hotărârea a fo st pronunţată de un alt com plet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui com punere a fost schim bată, cu încălcarea legii.

Art» 2 1 5 . O rd in ea ju d ecării proceselor. (1) Pentru flecare şedinţă de ju d e­ cată se v a întocm i o listă cu procesele ce se dezbat in acea zi, care v a fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu ce l puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. D ispoziţiile art. 220 su n t aplicabile. (2) Procesele declarate urgente, cele răm ase în divergenţă şi cele care au pri­ m it term en în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte. (3) Procesele în care partea sau părţile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate. (4) La cererea părţii interesate, pentru m otive tem einice, judecătorul poate schim ba ordinea de p e listă.

O s u A N a r c is a T h s o h a r i

509

A rt. 215

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

C O M E N T A R IU 1. Lista de şedinţă. In tr-o şedinţă de judecată se pot desfăşura unul sau m ai m ulte procese. Astfel, pe portalul instanţei, cât şi la uşa sălii de şedinţă se va afişa lista de şedinţă, cuprinzând toate procesele ce se vo r desfăşura în acea zi, de către un anum it com plet d e judecată, prin evidenţierea num ărului de dosar, a părţilor, a obiectului cau­ zei şi a stadiului procesual, fiecare dosar având şi un num ăr de ordine curent în scris pe lista de şedinţă. Persoana care întocm eşte lista m enţionată este grefierul de şedinţă, potrivit art. 103 alin. {1} din Regulam entul d e ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. La înscrierea d o sarelo r pe listă se dă întâietate cauzelor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă, ţinându-se seam a de orele fixate pentru prezentarea persoanelor che­ m ate în proces (art. 103 alin. (5) din Regulam ent]. Dată fiind prevederea art. 215 alin. (2) NCPC, rezultă că vo r avea prioritate în ordinea de înscriere în listă şi cauzele ră m ase în d iv e rg e n ţi şi cele care au prim it term en în continuare, în funcţie de vechim ea dosarului, prim ele fiind cefe m ai vechi. Lista d e şedinţă cuprinde şi num ele şi prenum ele judecătorilor care com pun com ple­ tul de judecată, num ele şi prenum ele grefierului de şedinţă, precum şi num ele şi pre­ num ele procurorului de şedinţă. în cazul în care la şedinţa de judecată participă un alt procuror decât cel m enţionat în lista de şedinţa, grefierul cauzei anunţă num ele şi pre* num ele acestuia în ain te de a face referatul cauzei (art. 103 alin. (6) din Regulam ent]. în practică, se o bişnuieşte ca un exem plar al listei de şedinţă să fie depus de câtre grefier şi în sală, la dispoziţia justiţi abili lor şi a reprezentanţilor lor, pentru a facilita urm ă­ rirea de către aceştia a ordinii de soluţionare a dosarelor. De asem enea, m em brii com ­ pletului de judecată au fiecare câte o listă de şedinţă. Poziţia dosarelor în lista de şedinţă trebuie să fie păstrată şi în condica de şedinţă, în care se consem nează soluţiile şi term en ele acordate în fiecare dosar, după ca2 [art. 54 alin. (1) lit. e) din Regulam ent]. 2. O rd in e a dezb aterii proceselor. Potrivit art. 1102 din Regulam ent, pe uşa cam erei d e consiliu unde se desfăşoară etapa d e cercetare va fi afişată o listă cu procesele care au term en în acea zi, cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru apelul părţilor. în situaţia în care părţile nu su n t prezente la ora stabilită pentru strigarea cauzei, se poate proceda la strigarea urm ă­ toarei cauze, fiind aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (13) din R e gu lam en t.în cazul în care în aceeaşi sală se desfăşoară, în aceeaşi zi, şedinţe ale mai m ultor com plete, se întoc­ m esc liste separate. O prevedere cu caracter de noutate legislativă este aceea care im pune ca procesele în care partea sau părţile su n t reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier ju rid ic, sa se dezbată cu prioritate, instituirea sa având ca m enire facilitarea exercitării profesiilor de avocat şi d e co n silier ju rid ic, în practica existând situaţii num eroase în care prezenţa acesto r persoane este necesară pentru asistarea sau reprezentarea m ai multor părţi, având procese diferite, la instanţe distincte, în aceeaşi zi. Pentru respectarea acestei dispoziţii legale, apreciem că, după ce, la începu tul şedin­ ţei d e judecată, se vo r lua cauzele în sta re de am ânare, se vo r stabili şi consem na dosa­ rele în care p ă rţile su n t asistate sa u reprezentate de avocat sa u de con silier ju rid ic, în ordinea existentă pe lista de şedinţă, pentru a fi dezbătute cu prioritate faţă de celelalte cauze. 510

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 215

3. C o nsu ltarea dosarelor. Grefierul va fi prezent în sala de şedinţă cu jum ătate de oră înainte de începerea şedinţei d e judecată, pentru a pune la dispoziţie dosarele spre consultare; acesta se îngrijeşte totodată de ataşarea la dosare a ultim elo r acte de proce­ dură sau a corespondenţei sosite la registratură (art. 104 alin. (1) din Regulam ent]. După începerea şedinţei d e ju d ecată, procurorul, părţile, reprezentanţii sau avocaţii acestora pot studio dosarele num ai cu încuviinţarea preşedintelui de com plet, după o prealabilă verificare a identităţii şi calităţii (art. 104 alin. (2) din Regulam ent]. Este recom andabil ca studiul dosarelor de către părţi şi reprezentanţii lor să fie facilitat tocm ai pentru a se putea cerceta şl dezbate pricina în deplină cunoştinţă a cuprinsului acestora. 4. A p elarea cauzelor. A pelul părţilor şi al celorlalte persoane citate se face, de regulă, de către grefierul d e şedinţă, prin instalaţia de sonorizare (art. 104 alin. (9) din Regulam ent]. Părţile, precum şi ceilalţi participanţi la proces trebuie să răspundă apelului efectuat de către grefier, specificând, după caz, „prezent", „prezent personal si asistat", „reprezentat" După strigarea cauzei si apelul părţilor, grefierul de şedinţă face oral referatul cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii şi stadiul în care se află judecata acesteia, com unică m odul în care s-a în d e p lin it procedura de citare a persoanelor chem ate la proces şi dacă s*au realizat celelalte m ăsuri dispuse d e instanţă la term enele anterioare (art. 104 alin. (10) din Regulam ent]. Cu titlu exem plifica tiv, în form ularea referatului cauzei, grefierul poate susţine urm ătoarele: obiectul cauzei este reprezentat de acţiune în revendicare im obiliară, stadiul procesual este fond, procedura a fost legal îndeplinită, prin serviciul registratură al instanţei s*au depus la dosar în data de 16 februarie 2013 note scrise de către reclam ant, în două exem plare, precum şi în data de 17 februarie 2013 răspunsul O ficiului d e Cadastru şi Publicitate Im obiliară a Sectorului 2 Bucureşti la adresa em isă de instanţă la term enul anterior etc. Cauzele care se am ână, fă ră discuţii, vo r putea fi strigate la în cep utu l şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer am ânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsă [art. 104 alin. (11) din Regulam ent]. în acest sens, preşedin­ tele com pletului de judecată va solicita celor prezenţi din sală să indice num ărul curent al dosarului trecut în lista de şedinţă, aflat în stare de am ânare fără discuţii, Iar grefierul de şedinţă va face apelul acestor cauze, respectând ordinea listei în ceea ce le priveşte, în m ăsura în care părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nici nu sunt pre­ zente în sala de şedinţă, deşi au fost legal citate, instanţa n u va lua dosarul cu prioritate, chiar dacă pricina ar fi în stare de am ânare fără discuţii (de pildă, nefiind depus la dosar raportul d e expertiză), întrucât există posibilitatea ca dispoziţiile im perative ale art. 411 alin. (1) pct. 2 N CPC vizând suspendarea procesului din lipsa părţilor să îşi găsească apli­ carea. La cererea părţilor, instanţa vo putea lă sa cauza la urm ă, fixând o anum ită oră, când dosarul va fi strig a t din nou [art. 104 alin. (12) din Regulam ent]. în m ăsura în care părţile nu sunt de acord, instanţa va decide în consecinţă, d e la caz la caz, în funcţie de m otivele concrete pentru care s-a solicitat lăsarea cauzei la urmă. în cazul în care niciuna dintre părţi n u se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfâ rşitu l şedinţei când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda con­ form dispoziţiilor procedurale. Prin urm are, indiferent dacă s*a solicitat sau nu judecarea cauzei în lipsă, în situaţia în care niciuna dintre părţi nu se prezintă la proces, dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei de judecată, fiind efectuate de către grefierul de şedinţă, de principiu, două a peluri în dosar, ce se vo r reflecta în m od corespunzător în încheierea de şedinţă - prim ul apel în dosar va fi făcut în ordinea în scrisă pe lista de şedinţă, iar D s l ia N a r c is a Th s o h a r i

511

A rt. 216

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

instanţa va constata c i niciuna dintre părţi nu $-a prezentat şi va dispune lăsarea cau­ ze? la sfârşitul şedinţei d e judecată; al doilea apel în dosar va fi făcut la sfârşitul şedinţei d e judecată, iar instanţa fie va dispune suspendarea ju d e câ rii cauzei, în te m e iu la r t.4 1 1 alin. (1) pct. 2 NCPC, dacă părţile au fost legal citate, nu s-au înfăţişat în proces şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, fie va lua m i suri în dosar, am â nâ n d ju d eca ta , sau îl va reţine în pronunţare {d a c i pricina este în stare de judecată), ceea ce presupune ca prem ise citarea le g a li a părţilor (cu excepţia cazului în care pricina se so lu ţio n e a zi fără citarea acestora, potrivit legii) şi solicitarea de judecare a cauzei în lipsă (n e ce sa ri num ai în situaţia în care procesul are loc cu citarea p irţilo r). Pentru m otive tem einice, preşedintele com pletului poate dispune luarea cauze­ lor într-o altâ o rd in e decât cea în s c ris i pe lista de şedinţă [art. 104 alin. (13) din Regu­ lam ent]. Astfel de m otive ar putea fi constituite d e starea de s in it a t e precară sau de vârsta în a in ta ti a părţii ori a reprezentantului s iu , de obligativitatea prezenţei acestor persoane într-un alt loc, într-un tim p scurt, d e starea de arest sau detenţie în care se găseşte o parte etc. în co d u l anterior, o atare m odificare a o rdinii d e so lu ţio n are a ca u ze lo r se putea d isp u n e num ai dacă p ir ţ ile care aveau pricini fixate în ain te a lor nu se îm p o trive au [art. 125 alin. (3) CPC 1865], în s i în prezent un astfel d e acord nu m ai este solicitat. A preciem în s i că ordinea de soluţionare a dosarelor a r putea fi m odificată şi d a c i nu e x iş ti m otive tem einice, în condiţiile unui aco rd din partea părţilor din celelalte dosare, d a c i pricina re sp e ctivi se so iu ţio n e a zi într-un tim p rapid, spre exem plu, în tem eiul unui act de dispoziţie al p ir ţ ii (renunţare la ju d e c a ţi sau la drept etc.).

A r t • 2 1 0 . A trib u ţiile p reşed in telu i com p letu lu i de ju d ecatâ. (1) Preşedintele com pletului conduce şedinţa de judecată. El deschide, suspendă şi ridică şedinţa. (2) Preşedintele dă cuvântul m ai în tâi reclam antului, ap oi pârâtului, precum şi celorlalte părţi din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Reprezentantul M inisterului Public v a vorbi cel din urm ă, în afară de cazul când a pornit acţi­ unea. A ltor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în lim ita drepturilor p e care le au în proces. (3) în cazu l în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi participanţi, în aceeaşi ordine, de m ai m ulte ori. (4) Preşedintele poate să lim iteze în timp intervenţia fiecărei părţi, in acest caz, e l trebuie să pu nă în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, tim pul p e care îl are la dispoziţie. (5) Judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces num ai prin m ijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. O rdinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte. C O M E N T A R IU Şedinţa este condusă de c it r e preşedintele com pletului de ju d eca tâ , acesta fiind cel în d ritu it s i deschidă, să suspende sau să ridice şedinţa. în cadrul soluţionării unui proces, dând eficienţă principiului de drept procesual civil al co ntra dicto rial iţ iţ i i, se va d a cuvântul p â rţilo r pentru a discuta şi argum enta fiecare chestiune de fapt sau de drept invocată de acestea sau din oficiu, în condiţii legale şi cu respectarea ordinii instituite de cod.

512

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

e

A rt. 217

Astfel, preşedintele dă cuvântul mai întâi reclam antului; a p o i pârâtului, precum şi celorlalte p ir ţ i din proces, în funcţie de poziţia lor procesuală. Spre exem plu, în dezba­ terile asupra fondului cererii reconvenţionale, dată fiind calitatea inversată de reclam ant a pârâtului Iniţial, acesta va vorbi m ai întâi, iar apoi redam antul-pârât. D e asem enea, intervenientul accesoriu va vorbi d u p i partea a cărei interese le protejează, interveni­ entul principal va avea cuvântul după reclam ant, chem atul în garanţie după reclam ant şi pârât etc. Reprezentantul M inisterului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acţiunea. A lto r persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces (spre exem plu, m artorii pot vorbi num ai la momentul adm inistrării probei testim oniale, experţii num ai în condiţiile art. 334 NCPC etc.). în cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi par­ ticipanţi, în aceeaşi ordine, de m ai m ulte ori, în p ra ctici acest procedeu fiind cunoscut sub denum irea de „cu vâ n t în replică". Preşedintele poate să solicite părţilor să-şi lim iteze în tim p susţinerile. în acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, în ain te de a-i da cuvântul, tim pul pe care îl are la dispo­ ziţie, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să-şi redim ensione 2e expunerea pentru a se încadra în tim pul stabilit, punând accentul pe chestiunile relevante ale cauzei. Dacă preşedintele com pletului de judecată întrerupe susţinerile părţii, fără a-i aduce la cunoştinţă în prealabil tim pul acordat pentru dezbatere, există riscul afectării drep­ tu lu i acesteia la apărare, în m ăsura ?n care în expunerea făcută a atins d o a r o parte din punctele relevante a le cauzei, aceasta neprevăzând faptul că nu-şi va putea expune sus­ ţinerile pregătite în integralitate. Judecătorii sau părţile po t pune întrebări celorlalţi participanţi la proces num ai prin m ijlocirea preşedintelui, cu excepţia situaţiei în care acesta încuviinţează cererea de adresare a întreb ărilo r în m od direct (spre exem plu, m artorii pot fi întrebaţi direct şi de către ceilalţi m em bri ai com pletului sau de către avocaţii părţilor). O rdinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedintele com pletului.

A r t . 2 1 7 . P o liţia şe d in ţe i de ju d ecată. (1) Preşedintele com pletului de ju d e­ cată exercită poliţia şedinţei, putând lua m ăsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solem nităţii şedinţei de judecată. (2) Dacă nu m ai este loc în sala de şedinţă, preşedintele le poate cere celor care ar veni m ai târziu sau care depăşesc num ărul locurilor existente să părăsească sala. (3) N im eni nu poate fi lăsat să intre cu arm e tn sala de şedinţă, cu excepţia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului p e care îl îndeplineşte în faţa instanţei. (4) Persoanele care iau parte la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase. (5) C ei care se adresează instanţei în şedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preşedintele poate încuviinţa, atunci când apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire. (6) Preşedintele atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte m ăsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviintă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

Os

ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

513

A rt. 218

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

(7) P ot fi, de asem enea, îndepărtaţi din sală m inorii, precum şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă. (8) Daca înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chem ată în sală pentru a i se p u n e în vedere actele esenţiale efectuate în lipsa ei. A ceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care partea îndepăr­ tată este asistată de un apărător care a răm as în sală. (9) C ând cel care tulbură liniştea şedinţei este însuşi apărătorul părţii, preşe­ dintele îl v a chem a la ordine şi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezba­ terilor nu m ai este cu putinţă, procesul se v a am âna, aplicându-se am enda judi­ ciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de am ânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziţiile art. 191 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Respectul cuvenit ju stiţiei este în scris în noul cod drept principiu fundam enta! al pro­ cesului civil, în cadrul art. 23. Dată fiind însem nătatea d e o se b iţi a ju stiţiei pentru societate, este im perios necesar ca activitatea de judecată să se desfăşoare într-un cadru solem n, în care toţi participanţii să se com porte în mod respectuos, respectând prescripţiile legale şi m ăsurile instanţei luate în acord cu acestea. Preşedintele com pletului de judecată exercită poliţia şedinţei, putând lua m ăsuri pentru păstrarea ordinii şi a bunei-cuviinţe, precum şi a solem nităţii şedinţei de ju d e­ cată, m ăsurile p u ţin d consta în aplicare de am en 2i judiciare, efectuare de sesizări la instituţiile abilitate pentru luarea m ăsurilor disciplinare, îndepărtare din s a li etc. Cei care se a d re se a zi instanţei în ş e d in ţi publică trebuie s i stea în picioare, însă pre­ şedintele poate încuviinţa, atunci c in d apreciază că este necesar, excepţii de la această îndatorire (spre exem plu, d a c i partea sau reprezentantul s iu are o stare de sănătate precară ori o vârstă înaintată). Dacă în ain te de închiderea dezbaterilor una dintre părţi a fo st îndepărtată din sa lă , aceasta va fi chem ată în sală pentru a i se aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsa ei, în vederea asigurării dreptului său la apărare (m otiv pentru care judecătorul îi va pune în vedere să aştepte în afara sălii de judecată pentru că va fi rechem ată), d is­ poziţia negăsindu-şi aplicare d a c i partea îndepărtată este asistată de un apărător care a răm as în sală. Dacă apărăto rul p ă rţii este persoana care tulbură solem nitatea şedinţei d e ju d e c a ţi, preşedintele ÎI va atrage atenţia asupra obligaţiilor pe care le im pune participarea la un proces, iar, dacă, din cauza atitudinii Iul, continuarea dezbaterilor nu m ai este cu p u tin ţi, procesul se va am âna, aplicându-se am enda judiciară, iar cheltuielile ocazionate d e am â­ nare vo r fi trecu te În sarcina sa, prin încheiere executorie.

Art» 2 IU . In fracţiu n i de audienţă. (1) D acă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată şi îl identifică p e făptuitor. Procesul-verbal întocm it se trim ite procurorului. (2) Instanţa poate, în condiţiile legii penale, să dispună şi reţinerea făptuito­ rului.

514

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 219

e

C O M E N T A R IU Infracţiunea d e a u d ie n ţi este acea infracţiune săvârşită în tim pul desfăşurării şedin­ ţei de judecată. Preşedintele com pletului de judecată are obligaţia să dispună întocm irea de către grefier a unui proces-verbal d e constatare a infracţiunii de audienţă. în cadrul căruia se vo r m enţiona datele de identificare ale făptuitorului, circum stanţele am ănun­ ţite ale săvârşirii faptei, precum şi m ijloacele d e probă (indicarea persoanelor care au asistat la m om entul com iterii faptei, înregistrări audio sau video, corpuri delicte etc.). Procesul-verbal va constitui actul de sesizare al o rganelor penale, urm ând a fi înaintat acestora în vederea efectuării cercetărilor corespunzătoare. [nstanţa are dreptul sâ dispună m dsura reţinerii făptuitorului, în cazuri de săvârşire a unei infracţiuni de o gravitate sporită, predându-l organelor de cercetare penale în drept pentru a dispune potrivit legii penale.

A r i . 2 1 9 . V erificări privind prezentarea părţilor. (1) Instanţa verifică identi­ tatea părţilor, iar d acă ele su n t reprezentate ori asistate, verifică şi îm puternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă. (2) în cazul în care părţile nu răspund la apel, instanţa va verifica dacă pro­ cedura de citare a fost îndeplinită şi, după caz, va proceda, în condiţiile legii, la am ânarea, suspendarea o ri la judecarea procesului. C O M E N T A R IU instanţa are obligaţia de a proceda la identificarea p ă rţilo r, solicitându-le acestora să prezinte un act de identitate, ale cărui date vo r fi verificate de către preşedintele com ple­ tu lu i d e judecată şi consem nate de către grefier în caietul de şedinţă. Datele de identifi­ care nu v o r fi citite în şedinţă publică şi nici nu vo r fi consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă, ci num ai în caietul grefierului, pentru respectarea Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera cir­ culaţie a acestor date. O bligaţia identificării părţilor există în sarcina instanţei, independent dacă partea este asistată de un reprezentant. în m ăsura în care judecata unui proces se desfăşoară la m ai m ulte term ene, iar partea a fost identificată la prim ul term en de judecată, nu este absolut necesar ca de fiecare dată instanţa să procedeze la o reverificare. Dacă partea este asistată sa u reprezentată în proces de către o persoană, instanţa are obligaţia să verifice şi identitatea dintre aceasta şi cea m enţionată în dovada calităţii de reprezentant aflată la dosar (actul de identitate al m andatarului şi procura, legitim a­ ţia de avocat sau actul de identitate al acestuia şi îm puternicirea avocaţială, legitim aţia de consilier ju rid ic sau actul de identitate al acestuia şi delegaţia d e reprezentare juridică etc.). în cazul în care părţile nu răspund la apelul efectuat de grefier, instanţa, după ce a lăsat dosarul la sfârşitul şedinţei d e judecată, potrivit art. 104 alin. (13) din Regulam ent, va proceda fie la am ânarea ca u ze i (dacă procedura de citare a p ărţilor nu este legal în d e­ plinită sau există un alt m otiv d e am ânare a cauzei, aceasta nefiind în stare de judecată), fie la suspendarea ju d e c ă rii cauzei (în tem eiul art. d l l alin. (1) pct. 2 NCPC, dacă părţile au fost legal citate şi nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă], fie la ju d eca rea p rocesu lu i (dacă procedura de citare a părţilor este legaJ îndeplinită (cu

D s l ia N a r c i s a T h s o h a r i

515

A rt. 220

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

excepţia cazului în care legea prevede în mod expres că pricina se ju d e că fără citarea acestora), reclam antul sau pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsa, iar pricina este în stare de ju d ecat!)].

A ri. 220» A m ânarea cauzei când nu e ste în stare de ju d ecata. Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, am ânarea cauzelor care nu su n t în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când com pletul de judecată este alcătuit din m ai m ulţi judecători, această am ânare se poate face şi de un sin­ gur judecător. C O M E N T A R IU 1. Scopul reglem entării. A cest articol reprezintă o preluare a art. 126 C P C 1865, d is­ poziţia fiind m enită a facilita ritm ul d e d e sfăşu rare a şedinţei de judecată, conferind posi­ bilitatea părţilor din dosarele aflate în stare de am ânare sâ părăsească sala de judecată mai înain te, econom isind tim p, fără a m ai aştepta luarea dosarului în ordinea în scrisă în lista de şedinţă, după cauze a căro r soluţionare poate dura un tim p considerabil. Potrivit art. 104 alin. (11) din Regulam entul de ordine interioara al instanţelor ju d e ­ cătoreşti, cauzele care se am ână, fără discuţii, vo r putea fi strigate la începutul şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezenteşi cer am ânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsa. 2. Prem isele a m ân ă rii cauzelo r fără discuţii. Cauzele în stare de am ânare fără discuţii se vo r lua cu precădere în vederea acordării unui n o u term en de ju d eca ta , dacă este întru nită una dintre urm ătoarele doua prem ise: a) toate p ă rţile le g a l citate su n t prezente; b) n u su n t prezente toate părţile, c i num ai unele dintre acestea, ia r reclam antul ori p â râ tu l a solicitat ju d e ca re a cauzei în lipsa, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală şi alin. (2) NCPC. în acest scop, preşedintele com pletului de judecată va întreba persoanele existente în sală, la începu tul şedinţei d e ju d ecată, care sunt dosarele aflate în stare de am ânare fără discuţii, acestea fiind indicate de părţi sau de reprezentanţii lor prin num ărul curent în scris în lista de şedinţă în dreptul fiecărui dosar. Cauzele astfel indicate vo r fi notate de către grefier şi vo r fi strigate num ai acestea, însă cu respecta rea în tre ele a ordinii în care figurau în lista de şedinţă. Când com pletul de judecată este alcătuit din m ai m ulţi judecători, această am ânare se poate face ş i de un sin g u r ju d ecă to r, textul neintroducând condiţia ca acest unic ju d e ­ cător să fie neapărat preşedintele com pletului de judecată, de unde s-ar deduce con­ cluzia că ar putea fi oricare dintre m em brii com pletului d e judecată (în practică însă judecătorul care procedează la luarea cauzelor în stare de am ânare fără dezbateri este preşedintele com pletului d e judecată). 3. Lipsa discuţiilor. Câm pul de aplicare a dispoziţiei legale analizate vizează cererile d e am ânare a judecării cauzei form ulate într-o situaţie în care este evident că instanţa nu poate trece Io soluţio narea cauzei, iar părţile nu au divergenţe de opinie asupra acestei am ânări (spre exem plu, lipsa sau nedepunerea în term enul legal a raportului d e exper­ tiză, im posibilitatea dovedită a uneia dintre părţi de a se prezenta la term en , lipsa răs­ punsului unor instituţii la adresele em ise de instanţă etc.). Nu constituie m otiv de a m l-

516

D t U A N A R C IS A TH SQ H Afti

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 221

e

nare fără discuţii cererea de încuviinţare o probelo r, aceasta im punând dezbateri şi un com plet legal com pus. Deşi neiegalo îndeplinire a p ro ced u rii de citare constituie un m otiv de am ânare obli­ gatorie a judecării cauzei, care nici nu ar im plica de principiu d iscu t" divergente, ar fi de preferat s i se aprecieze d e la caz la caz d a c i o atare cerere de am ânare poate fi încuviin­ ţ a ţ i la începutul şedinţei d e judecată, dat fiind faptul că până ia finalizarea sa este posibil ca lipsa procedurii să fie acoperită prin apariţia părţii sau a reprezentantului său în sala de şedinţă, dacă acesta a aflat de proces pe altă cale. Dacă una dintre părţi form ulează o cerere d e am ânare, iar cealaitâ p a rte s e opune încuviinţării acesteia, judecătorul va constata faptul că cererea com portă discuţii diver­ gente, nefiind ca atare incidente prevederile art. 220 NCPC, m otiv pentru care va dispune strigarea dosarului la ordinea înscrisă pe lista de şedinţă, cererea urm ând a fi susţinută în faţa unui com plet legal com pus, cazul descris fiind circum scris ipotezei com pletului col eg ia I. Dacă pri ci n a se so Iuţi on ează în co m pl et d e u n i c j ud e căto r, acesta se va p ro n u nţa în sensul încuviinţării cererii de am ânare sau, după caz, al respingerii acesteia, în acest ultim c a : dispunând lăsarea cauzei la ordinea înscrisă pe lista d e şedinţă.

A r U 2 2 1 . Am ânarea ju d ecăţii p rin Învoiala părţilor. (1) Am ânarea judecăţii în tem eiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului. (2) D upă o asem enea am ânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta v a fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol num ai după plata taxelor de timbru, potrivit legii. (3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă am ânarea cerută de părţi pentru un m otiv anum it n u tinde la o am ânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de am ânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi. C O M E N T A R IU Dispoziţiile art. 221 N CPC constituie o preluare întocm ai a art. 155 CPC 1865. Părţile au posibilitatea sâ solicite am ânarea cauzei, ch iar şi în ipoteza în care aceasta ar fi în stare de ju d ecată, în situaţia în care doresc, spre exem plu, soluţionarea am iabilă a procesului prin încheierea unei tranzacţii. încuviinţarea unei atare cereri poate avea loc doar o sin g u ra d a tă m cursul procesu­ lui. Dacă la term enul de judecată urm ător încuviinţării acestei cereri p ă rţile nu se m ai prezintă, deşi au solicitat, anterior am ânării cauzei în tem eiul învoielii lor, judecarea cau­ zei în lipsă, aceasta s e vo suspenda, tem eiul ju rid ic al suspendării fiind art. 221 alin. (2) N CPC, iar nu art. 411 alin. (1) p c t 1 NCPC, care presupune un acord al părţilor în vederea suspendării, nefiind cazul în ipoteza descrisă, în care părţile şi-au exprim at consim ţă­ m ântul num ai în sensul am ânării cauzei, suspendarea intervenind ulterior ca o sancţiune pentru lipsa lor de stăruinţă în soluţionarea cauzei. Apreciem însă că, dacă după am ân a­ rea cauzei în tem eiul învoielii părţilor, una dintre acestea form ulează cerere de ju d eca re o cauzei în iipsă, ataşată la dosar prin serviciul registratură, cauza nu va fi suspendată, întrucât această cerere are sem nificaţia faptului ca părţile stăruiesc în judecată, doar lipsa lor si a unei atare cereri de ju decare a cauzei în lipsă conducând la prezum ţia inten­ ţiei lor d e lăsare a procesului în nelucrare.

D s l ia N a r c i s a T h s o h a r i

517

A rt. 222

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Su spendarea cauzei în condiţiile art. 221 alin. (2) NCPC, nu este lăsată la aprecierea instanţei, ci aceasta este o b lig a ţi să dispună astfel, concluzia desprinzându-se din m odul im perativ de redactare a textului legal. Pentru reluarea judecării cauzei este necesar ca una dintre părţi să form uleze cerere de repunere a cauzei pe rol, satisfăcând totodată o bligaţia legală de tim brare, dacă este ca2u!.\n conform itate cu art. 3 fît. ş) din Legea n r 146/1997, cererea de repunere a cau­ zei pe rol. când suspendarea judecării se datorează părţilor, se tim brează cu 5 0 % din taxa ju diciară de tim bru pentru cererea a cărei ju decare a fo st suspendată. Dacă cererea a cărei judecată a fost suspendată era scutită de plata taxelor ju d iciare de tim bru, pe cale d e consecinţă şi cererea de repunere pe rol va fi scutită de plata acestor taxe. Trebuie m enţionat că dispoziţia legală m enţionată se referă la taxa datorată, iar nu la taxa efectiv plătită, astfel că, indiferent de com plinirea obligaţiei de tim brare a cererii iniţiale până la m om entul suspendării judecăţii, taxa judiciară d e tim bru aferentă cere­ rii de repunere pe rol se va achita la un cuantum de 50% din cel al taxei judiciare le p le . Dacă pârâtul a form ulat cerere reconvenţională, iar judecata cauzei în ansam blul său a fost suspendată, în tem eiul art. 221 alin. (2) NCPC, în ipoteza în care pârâtul este partea care form ulează cererea de repunere a cauzei pe rol. taxa de tim bru aferentă acesteia va avea un cuantum de 50% din taxa de tim bru datorată atât pentru cererea principală, cât şi pentru cea reconvenţională, întrucât suspendarea cauzei operează în bloc. iar plata taxei prin raportare num ai Ia cererea reconvenţională nu şi-ar putea găsi justificarea în argum entul repunerii pe rol d o ar a cererii reconvenţionale. Un alt considerent în sus­ ţinerea acestei soluţii este acela că şi în ipoteza în care pârâtul nu form ulează cerere reconvenţională, dar solicită repunerea pe rol a cauzei, acesta va datora taxă d e tim bru în cuantum de 50% din taxa datorată pentru cererea principală. Este de relevat, totodată, faptul că taxa de tim bru achitată pentru repunerea pe rol a cauzei, dacă aceasta a fost an terio r suspendată în tem eiul art. 221 alin. (2) NCPC, nu ar putea fi recuperată de la partea care a pierdut procesul sub form a cheltuielilor de ju d e­ cată, întrucât culpa procesuală pentru incidentul procesual analizat aparţine deopotrivă am b elo r părţi. Tn cazul acestui articol, învoiala părţilor vizează acordul expres exprim at de toate părţile în vederea am ânării cauzei, nefiind suficient un acord tacit, desprins din neprezentarea părţilor la judecată. întrucât, dacă s-ar interpreta în sens contrar, ar exista riscuf creării cadrului legal pentru ca procesul să poată fi tergiversat la nesfârşit de către o parte prin form ularea unor cereri de am ânare neîntem eiate, care ar trebui încuviinţate de instanţă, în tem eiul învoielii părţilor, în condiţiile neprezentării la judecată a celeilalte părţi. Dacă o parte form ulează o cerere de am ânare a judecării cauzei dintr-un m o tiv ned o ­ vedit sa u ne justificat, însă cealaltă parte, prezentă în sala de şedinţă, nu se opune acestei cereri, instanţa va califica cererea d e am ânare drept o am ânare în tem eiul învoielii părţi­ lor. potrivit art. 221 alin. (3) NCPC, dispunând am ânarea cauzei în consecinţă, în tem eiul art. 221 alin. (1) NCPC (spre exem plu, ipoteza în care o parte solicită am ânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă d e raportul d e expertiză depus la d o sa r cu respectarea term en u­ lui legal, partea adversă neopunându-se acestei cereri).

A r t • 2*22. A m ânarea ju d e că ţii pentru lip să de apărare. (1) A m ânarea judecă ţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, num ai în mod excepţional, pentru m otive tem einice şi care nu sunt im putabile părţii sau reprezentantului ei. 518

D t U A N A R C IS A T H S O H A tti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 223

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(2) C ând instanţa refuză am ânarea judecăţii pentru acest m otiv, va am âna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise. C O M E N T A R IU în vederea protejării dreptului părţii la apărare, garantat legal, codul instituie posibi­ litatea am ânării cauzei pentru m otivul generic de lipsă de apărare, ce vizează atât anga­ jarea unui apărător, cât şi im posibilitatea de prezentare a apărătorului deja angajat sau de studiere a dosarului de către acesta în intervalul de tim p dintre data angajării şi ter­ m enul de judecată. Articolul 156 alin. (1) CPC 1865 a suferit o serie de m o d ifică riîn actuala reglem entare, fiind înlăturată restricţia privind acordarea unui singur term en de judecată pentru lipsă de apărare, dar fiind adăugate condiţii suplim entare pentru încuviinţarea acestei cereri. Am ânarea judecării cauzei pentru lipsă d e apărare nu poate fi dispusă din oficiu de către instanţă, ci im plică cu necesitate form ularea de către partea interesată a unei cereri în acest sens. Condiţiile cerute d e lege pentru încuviinţarea acestei cereri su n t urm ătoarele: carac­ terul excepţional al cererii, tem einicia m otivelor vizând lipsa de apărare şi absenţa culpei părţii sau a reprezentantului ei în generarea acestei situaţii. Cererea nu are caracter excepţio nal\n ipoteza form ulării sale în mod repetat, la mai m ulte term ene de judecată, lucru ce a r denota încercarea părţii de tergiversare a proce­ sului, aceasta deturnând dreptul său iegal ia apărare d e la scopul pentru care legea l-a recunoscut în favoarea sa. Instanţa nu poate încuviinţa o atare cerere decât în m ăsura în care este tem ein ic ju$~ tificatd, iar m otivele lipsei de apărare sunt probate. Spre exem plu, nu este justificată o cerere d e am ânare a pricinii pentru lipsă de apărare form ulată de către partea care a prim it citaţia pentru term enul de judecată respectiv cu un interval de tim p considera­ bil înainte, întrucât în perioada cuprinsă între data prim irii citaţiei, când a aflat despre existenţa procesului, şi term enul d e judecată stabilit în cauză, avea posibilitatea efectivă să-şi angajeze un apărător. De asem enea, nu este justificată o cerere de am ânare a ju decăţii pentru im posibili­ tatea de prezentare la term en a avocatului ales, în m ăsura în care o atare im posibilitate nu este dovedită (prin ataşarea unei adeverinţe m edicale, a dovezii de participare la un sem inar etc.) sau dacă pe îm puternicirea avocaţială figurează mai m ulţi avocaţi cu drept de asistare şi reprezentare a părţii, a căro r im posibilitate d e prezentare nu a fo st învede­ rată şi probată corespunzător. Dacă cererea d e am ânare pentru considerentul lipsei de apărare este respinsă ca neîntem eiată, instanţa, la cererea părţii, are obligaţia sâ am âne pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise, această m ăsură nefiind lăsată la aprecierea sa.

A r i . 2 2 3 « Judecarea cauzei în lip sa părţii leg al citate. (1) Lipsa părţii legal citate n u poate îm piedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) D acă la orice term en fixat pentru judecată se înfăţişează num ai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi v a asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe tem eiul dovezilor adm inistrate, exam inând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

519

A rt. 224-225

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(3) D ispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc am bele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel pu ţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă. COM EN TAROJ Pentru judecarea cauzei este obligatoriu ca p ă rţile să f ie leg o l citate, n e fiin d însă necesa ră ş i prezenţa acestora în faţa instanţei, dacă tegea nu dispune altfel. Prin excepţie, în cadru! proceselor d e divorţ, potrivit art. 920 alin. (1) NCPC, în faţa instanţelor d e fond părţile se vo r înfăţişa în persoană, afară num ai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este îm p ied icat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa tn străinătate sau se află într-o altă asem enea situaţie care îl îm p ied ică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin a v o c a t m andatar sau, după caz, prin tutore ori curator. Dacă nu sunt incidente cazurile enum erate expres de lege, instanţa va proceda potrivit art. 921 şi art. 922 NCPC. Faptul neprezentării unei părţi la judecată nu înseam n ă că instanţa este îndrituită să facă abstracţie de susţinerile şi apărările de fond sau procedurale form ulate d e către aceasta în scris ori de m ijloacele de probă solicitate cu respectarea prescripţiilor legale, părţii prezente p u n ln d u -i-se în discuţie toate aceste aspecte. De asem enea, în m ăsura tn care toote părţile lipsesc, însă reclam antul sau pârâtul a solicitat judecarea cauzei tn lipsă, soluţionarea cauzei va continua, instanţa pronunţându-se asupra tuturor solicitărilor form ulate în scris de către părţi, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind susceptibilă de a fi desfiinţată în căile de atac, în condiţiile legii.

Art* 2 2 4 . D iscu tarea cererilo r şi excep ţiilo r. Instanţa este obligată, în orice proces, sâ pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, îm prejurările de fapt sau tem eiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu. C O M E N T A R IU Cantradictorialitatea procesului civil reprezintă un principiu fundam ental şi totodată o garanţie pentru respectarea unui alt principiu, cel al dreptului părţilor la apărare, am bele fiind exigenţe ale unui proces echitabil, m otiv pentru care toate cererile; excep­ ţiile, îm prejurările de fa p t sa u de d rep t invocate de către părţi, verbal sau în scris, ori din oficiu de către instanţă vo r fi p u se în m o d obligatoriu de către aceasta în discuţia părţilor. în caz de n e resp ectarea acestei dispoziţii legale, hotărârea pronunţată este suscepti­ bilă de a fi desfiinţată în căile de atac, în condiţiile legii, fără deosebire, în principiu, dacă instanţa s-a pronunţat sau nu asupra acestor chestiuni, fără să le pună în discuţia părţilor. Prin excepţie, dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri în ju stiţie (principală, incidentală, accesorie sau adiţională), pe care nici nu a pus-o în discuţia părţilor, se poate cere com pletarea hotărârii, în condiţiile art. 444-447 NCPC, hotărârea neputând fi ata­ cată pe calea apelului sau a recursului.

A r i , 2 2 5 . Folosirea trad ucătorului şi in terp retu lui. (1) C ând una dintre părţi sau dintre persoanele care urm ează să fie ascultate n u cunoaşte lim ba rom ână, instanţa va folosi un traducător autorizat. D acă părţile su n t de acord, judecătorul

520

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 226

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

sau grefierul poate face oficiul de traducător. în situaţia în care n u poate fi asigu­ rată prezenţa unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4). (2) In cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-m ută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprim a, com unicarea cu ea se v a face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se v a folosi un interpret. (3) D ispoziţiile privitoare la experţi se aplică în mod corespunzător şi tradu­ cătorilor şi interpreţilor. C O M E N T A R IU Legala citare a părţilor sau prezenţa acestora în sala de judecată nu este suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, în ipoteza în care părţile sau persoanele care urm ează să a fi ascultate nu cunosc lim ba rom ână sau suferă de anum ite deficienţe sen­ zoriale. Astfel, dacă persoanele m enţionate nu cuno sc lim bo rom âna, instanţa va folosi un traducăto r autorizat, în condiţiile legii speciale. Potrivit art. 5 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 178/1997, M inisterul Justiţiei întocm eşte listele cu interpreţii şi traducătorii autorizaţi, pe care le com unică Consiliului Su p erio r al M agistraturii, în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului d e pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului N aţional A nticorupţie şi curţilor de apel. Curţile d e apel v o r transm ite aceste liste tribu nalelor şi ju d ecăto riilo r din circum scripţiile lor. Actualiza­ rea listelor se va face periodic, în funcţie d e autorizarea unor noi persoane sau de în c e ­ tarea calităţii de interpret ori d e traducător autorizat. în ipoteza în care judecătorul sau grefierul cunoaşte lim ba respectivă la un nivel avan­ sat, acesta poate face oficiul de traducător, ch iar dacă există traducători autorizaţi pen­ tru acea lim bă, însă num ai în ipoteza în care părţile sunt de acord. Dacă, din diverse m otive, nu poate fi asigurată prezenţa unui traducător autorizat, se poate apela la serviciile unei persoane de încredere cunoscătoare a respectivei lim bi, în condiţiile legii speciale. în cazul în care una dintre persoanele în discuţie este m ută, surdă sau surdo-m ută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprim a, com unicarea cu aceasta se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret. Dispoziţiile privitoare la experţi referitoare la m odul de desem nare, recuzare, înştiin­ ţare şi înlocuire se aplică în mod corespunzător şi traducătorilor şi interpreţilor. A

A r t. 2 2 6 . A scu ltarea m in orilor. In cazu l în care, potrivit legii, urm ează să fie ascultat un m inor, ascultarea se va face în cam era de consiliu. Ţinând seama de îm prejurările procesului, instanţa hotărăşte dacă părinţii, tutorele sau alte per­ soane vor fi de fată f la ascultarea m inorului. C O M E N T A R IU P o trivita rt. 264 alin. (1) N CC, în procedurile ju d iciare care îl privesc, ascultarea copi­ lului care a îm p lin it vârsta de 1 0 a n i este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a îm p lin it vârsta d e 10 ani, dacă instanţa consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. A ceste dispoziţii legale se regăsesc şi în art. 24 din Legea nr. 272/2004.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

521

A rt. 227

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pentru asigurarea principiului interesului su p erio r al copilului, legea prevede obliga­ tivitatea sau facultatea ascultării sale, aceasta reprezentând totodată un d rep t al său, ce acordă copilului posibilitatea de a cere şi de a prim i o rice inform aţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprim a opinia şi de a fi inform at asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra oricărei decizii care îl priveşte. Dată fiind personalitatea copiilor în curs d e form are şi gradul redus d e m aturitate, pentru evitarea intim idării şi a afectării dezvoltării lor em oţionale, legea prevede ca ascultarea acestora de către instanţă să aîbă loc în cam era de consiliu, hotă rând u-se, în funcţie de circum stanţele concrete ale cazului, dacă părinţii, tutorele sau alte persoane vo r putea asista la aceasta. Dacă apreciază necesar, instanţa are posibilitatea să solicite la m om entul ascultării m inorului prezenţa unui psiholog cu experienţă în acest dom eniu pentru a facilita atât com unicarea dintre copil şi judecător, cât şi exprim area cât m ai coerentă a o piniilor copi­ lului. A scultarea copilului d e către ju d ecăto r trebuie făcută cu blândeţe, iar nu cu rigidi­ tate sau form alism , lim bajul folosit urm ând a fi unul d e natură a fi înţeles de către copil.

A r t • 227» Prezenţa personală a p ărţilor în vederea so lu ţio n ării a m ia b ile a litig iu lu i. (1) în tot cursul procesului, judecătorul va încerca îm păcarea părţilor, dându-le îndrum ările necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita înfăţişa­ rea personală a părţilor, ch iar dacă acestea sunt reprezentate. D ispoziţiile art. 241 alin. (3) su n t aplicabile. (2) în litigiile care, potrivit legii, p ot face obiectul procedurii de m ediere, ju d e­ cătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de inform are cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. C ând consideră necesar, ţinând seam a de circum stanţele cauzei, judecătorul va recom anda părţilor să recurgă la m edi­ ere, în vederea soluţionării litigiului p e cale am iabilă, în orice fază a judecăţii. M edierea nu este obligatorie pentru părţi. (3) în cazul în care judecătorul recom andă m edierea, părţile se vor prezenta la m ediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După infor­ mare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la term enul fixat de instanţă, care nu poate fi m ai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocm it de m ediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. (4) Prevederile alin. (3) nu su n t aplicabile în cazu l în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin m ediere anterior introducerii acţiunii. (5) Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se îm pacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii p e care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1" 1. în d ru m a re a în ved erea so lu ţio n ă rii a m ia b ile 3 litigiu lu i. C ea m ai bună m odalitate d e soluţionare a unui divergent este pe cale am iabilă, întrucât părţile obţin o soluţie reciproc convenabilă, eficientă şi durabilă, făcând concom itent econom ie de tim p şi chel­ tuieli, spre deosebire de tranşarea litigiului pe cale judiciară, când rezolvarea conflictului se poate am âna pe o perioadă îndelungată, fiind necesare cheltuieli suplim entare şi exis­ tând în final riscul ca am bele părţi să fie nem ulţum ite de soluţia pronunţată de Instanţă. 111 P e n tru d e ta lii, a se ved ea su p ra , c o m e d ia n u l art. 21 N CPC.

522

D t U A N A K i S A TH tO H A M

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 227

Din aceste m otive, judecătorului îi incum bă o bligaţia de o încerca, în to t cursul pro­ cesului, inclusiv ?n etapa căilo r de atac, îm păcarea părţilor, prin oferirea îndrum ărilor necesare. tn acest scop, judecătorul va solicita prezenţa personală a părţilor în sala d e judecată, chiar dacă sunt reprezentate, întrebându-le cu privire la m odul în care fiecare dintre acestea înţeleg şi doresc soluţionarea conflictului d e d u s judecăţii şi ta concesiile pe care şi le-ar putea face, p ro vo cln d u -le ia negocieri, intuind dacă există sau nu posibilitatea rezolvării litigiului am iabil. Judecătorul poate stabili obligaţii în sarcina părţilor sau a altor participanţi la proces în privinţa prezentării unor înscrisuri relevante, a unor relaţii scrise, precum şi a efectuă­ rii o ricăro r alte dem ersuri pentru soluţionarea divergenţei dintre acestea. 2. M ed ierea. A preciind în co ncret circum stanţele cauzei şi atitudinea părţilor, în m ăsura în care litigiul respectiv poate face obiectul procedurii de m ediere, judecăto­ rul are posibilitatea să pună în vedere părţilor să participe la o şedinţă d e inform are cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Dacă apreciază că m edierea ar putea fi calea prin care părţile să-şi rezolve am iabil litigiul dintre ele, în orice etapă procesuală, va recom anda acestora să recurgă la m ediere, cu excepţia cazului în care părţile au apelat în m od voluntar la m ediator, anterior introducerii cererii, însă nu au reuşit soluţionarea am iabilă a litigiului. Recom andarea judecătorului determ ină în sarcina părţilor obligaţia acestora d e a se prezenta la m ediator, însă nu şi pe aceea de a soluţiona conflictul dintre ele în această m odalitate. După ce se prezintă la m ediator şi asistă la o şedinţă de inform are, în condiţiile art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţiona­ rea litigiului prin m ediere. Până la term enul fixat d e instanţă, care nu poate fi mai scurt de Î S zile, părţile depun p rocesul-verbal în to cm it de m ediator cu privire la rezultatul şedinţei d e inform are. Ca atare, părţile au posibilitatea să*şi soluţioneze litigiul am iabil fie prin m ijlocirea instanţei, în condiţiile art. 227 alin. (1) NCPC, fie prin recurgerea la procedura m edierii, potrivit art. 227 alin. (2) şi (3) NCPC, tn am bele cazuri, în ipoteza în care acest scop este atins, judecătorul urm ând a lua act d e învoiala părţilor prin hotărâre judecătorească, sus­ ceptibilă de a fi atacată exclusiv pentru m otive procedurale, num ai cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, potrivit art. 440 NCPC, la care art. 227 alin. (5) N CPC face trim itere. De altfel, dispoziţiile întregii secţiuni a codului vizând soluţionarea litigiului pe calea tranzacţiei se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urm a­ rea procedurii de m ediere, potrivit art. 441 NCPC. Prin urm are, hotărârea judecătorească prin care instanţa va consfinţi învoiala părţilor obţinută în cadrul procedurii de m ediere constituie o hotărâre de expedient, cu caracter de titlu executoriu, potrivit art. 63 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 192/2006. în ceea ce priveşte reglem entarea specială, potrivit art. 61 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 192/2006, m edierea poate avea ca o b iect soluţionarea în to t sau în parte a liti­ giului. In conform itate cu alineatul al doilea al aceluiaşi articol, la închiderea procedurii de m ediere, m ediatorul este obligat, în toate cazurile, să transm ită instanţei de judecată com petente acordul de m ediere şi procesul-verbal de încheiere a m edierii în original şi în form at electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a m edierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c) din lege (închide­

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

523

A rt. 229 -22 9

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rea procedurii d e m ediere prin constatarea de c it r e m ediator a eşuării m edierii sau prin depunerea contractului de m ediere de către una dintre părţi). Potrivit art. 62 din lege, pentru desfăşurarea procedurii d e m ediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrate va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, în prezent art. 411 alin. {1} pct. 1 NCPC. Cursul term enului perim ării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de m ediere, dar nu m ai m ult de 3 luni de la data sem nării contractului de m ediere. Cererea de repunere pe ro l este scutitd de taxă ju d ic ia ră de timbru. Tn conform itate cu art. 63 alin. (2) N CPC din Legea nr. 192/2006, odată cu pronunţa­ rea hotărârii de expedient, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei ju d icia re de tim bru plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea m edierii este legat de transferul dreptului d e proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun im obil. De asem enea, instanţa nu va dispune restituirea taxei ju d iciare de tim bru plătite pentru învestirea acesteia în ca 2ul în care conflictul soluţionat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de m oştenitor [art. 63 alin. (2L) din lege].

A r i. Im p o sib ilita tea şi refuzul de a sem na. C ând cel obligat sâ sem ­ neze un a ct de procedură nu poate sau refuză să sem neze, se face m enţiunea corespunzătoare în acel act, sub sem nătura preşedintelui şi a grefierului. C O M E N T A R IU A cest articol reprezintă o preluare a art. 144 CPC 1865, într-o redactare com pletată cu specificarea că m enţiunea efectuată în cuprinsul actului de p ro ce d u ri nesem nat este atestată prin sem nătură de preşedinte şi de grefier.

A r i- 2 2 9 . T erm en în cu n oştin ţă. {1) Partea care a depus cererea personal sau p rin m andatar şi a luat term enul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un term en de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar n eîm p u tem icit cu dreptul de a cunoaşte term enul, n u va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte ter­ m enele de judecată ulterioare. A ceste dispoziţii îi su n t aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei, i s-a înm ânat citaţia pentru un term en de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi term enele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fo st înm ânată. (2) D ispoziţiile alin. (1) nu se aplică: 1. în cazu l reluării judecăţii, după ce a fo st suspendată; 2. în cazu l când procesul se repune p e rol; 3. când partea este chem ată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă Ia încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi term enul pentru luarea acestuia; 4. când, pentru m otive tem einice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare term en; 5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează term en pentru reju­ decarea fondului procesului după anularea hotărârii prim ei instanţe sau după casarea cu reţinere. 524

D t U A N A X C IS A T H S O H A fti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 229

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(3) M ilitarii încazarm aţi sunt citaţi la fiecare term en. (4) D eţinuţii su n t citaţi, de asem enea, la fiecare term en. C O M E N T A R IU 1. Term enul în cunoştinţă. O biectul articolului analizat vizează instituţia term enului în cunoştinţă, existentă şi în reglem entarea anterioară. Partea care are term en în cunoştinţă nu va m o i f i citată în to t cursul desfăşurării procesului, legea p re zu m ln d cunoaşterea de c it r e aceasta şî a term enelor d e judecată urm ătoare. Astfel, legea consideră că partea are term en în cunoştinţă în urm ătoarele situaţii; a) d aca p a rtea o depus cererea d e chem are în ju d eca tâ p e rso n a l sa u p rin m a n d ata r fa se rviciu l registratură o l instanţei pi i s~a com unicat term enul de ju d eca tă . în acest ca 2, se va face m enţiune pe rezoluţia d e prim ire a cererii sau, în lipsă, pe însuşi exem plarul cererii de chem are în judecată destinat instanţei câ partea sau m andatarul său a prim it term enul d e judecată în cunoştinţă, m enţiune care va fi însuşită de aceasta prin sem nătură. Dacă partea sau m andatarul personal depune cererea de chem are în judecată la serviciul registratură al instanţei, însă nu i se com unică term enul de judecată, se va proceda la citorea acesteia pentru term enul acordat. Este de m enţionat însă că, în condiţiile în care fixarea prim ului term en de judecată se face de către judecătorul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, potrivit art. 201 NCPC, după ce, în prealabil, acesta a verificat cererea, în condiţiile art. 200 NCPC, şi a dispus com unicările prevăzute de lege, apreciem că ipoteza în care i se va com unica personal părţii acest term en de la m om entul depunerii cererii la serviciul registratură al instanţei este una mai m ult teoretică; b) dacă partea nu a depus cererea d e chem are în judecată personal sau prin m anda­ ta r la serviciul registratură al instanţei ori deşi a procedat astfel, nu i s-a adus la cunoş­ tinţă term enul d e judecată, însă s*a prezen ta t la u n term en d e ju d e co tă p erso n a l so u prin reprezentant, le g a l sa u convenţional. Pentru ca partea să aibă term en în cunoştinţă nu este necesar ca reprezentantul său să fie îm puternicit în m od expres cu dreptul de a lua în cunoştinţă term enul. Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclam ant, dar care au fost prezente personal sau prin reprezentant la un term en de judecată. Dacă partea, personal sau prin reprezentant, s-a prezentat la un term en de judecată, însă nu a asistat la proces până la finalizarea sa, astfel încât nu i s-a com unicat term enul de judecată urm ător, se va considera totuşi că aceasta are term en în cunoş­ tinţă, întrucât codul prevede condiţia luării term enului în cunoştinţă num ai pentru prima situaţie vizată d e art. 229 alin. (1) NCPC (când partea a depus cererea personal sau prin reprezentant). Un argum ent suplim entar în sprijinul acestei soluţii este şi acela că legea acordă term en în cunoştinţă chiar şi m andatarului părţii care nu este îm putern icit cu acest drept; c) dacă partea nu a depus cererea de chem are în judecată personal sau prin m anda­ ta r la serviciul registratură al instanţei ori ch iar dacă a procedat astfel, nu i s-a adu s la cunoştinţă term enul d e judecată, şi nici nu s-a prezentat la un term en de judecată perso­ nal sau prin reprezentant, legal sau convenţional, însă a prim it, p erso n a l sa u p rin repre­ zentant legal sa u convenţional o ri prin fu n cţio n a ru l sa u persoana însărcinată c u prim irea corespondenţei; citaţia p en tru un term en de ju d eca tă , sem nând-o de p rim ire. Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclam ant şi care au prim it astfel citaţia. în tru cât legea nu face vreo distincţie, textul D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

525

A rt. 229

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

legal se aplică indiferent dacă destinatarul citaţiei este o persoană fizică sau o persoană juridică. Pentru existenţa term enului în cunoştinţă este necesar ca, de principiu, dovada de înm ânare a citaţiei să fi fost sem nată de prim ire de către parte sau d e către reprezen­ tantul său legal sau convenţional ori d e către funcţionarul sau persoana însărcinată cu prim irea corespondenţei. în acest condiţii, nu suntem în prezenţa term enului în cunoş­ tinţă dacă înm ânarea citaţiei s-a făcut adm inistratorului clădirii, paznicului sau agentului d e pază, unei persoane m ajore din fam ilie sau cu care destinatarul citaţiei locuieşte etc. A preciem însă că în situaţia în care destinatarul prim eşte citaţia, d a r refuză să sem ­ neze dovada d e înm ânare ori, din m otive întem eiate, nu o p o a te sem na, acesta va avea term en în cunoştinţă, proba fiind reprezentată de procesul-verbal întocm it de agent în condiţiile art. 163 alin. (2) NCPC, textul art. 299 alin. (1) NCPC făcând referire la „înm â­ narea" citaţiei, far nu şi la sem narea dovezii de înm ânare. Un alt argum ent în sprijinul soluţiei indicate este acela că citaţia a fo st prim ită de către destinatar, care a luat astfel cunoştinţă de m enţiunile sale. în situaţia în care destinatarul refuză prim irea citaţiei, iar aceasta este depusă de către agent în cu tia poştală, potrivit art. 163 alin. (3) NCPC, nu se poate considera că par­ tea are term en în cunoştinţă, citaţia nefiind înm ânată. în ipoteza m enţionată anterior, în lipsa cutiei poştale, dacă destinatarul sau reprezen­ tantul său, în urm a înştiinţării afişate p e uşa locuinţei, s e prezintă la se d iu l instanţei de ju d eca tă sau, d u p ă caz, ia sed iu i prim ăriei, în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC, şi i se înm ânează citaţia, acesta va avea term en în cunoştinţă. 2. In ap licab ilitatea te rm e n u lu i în cu n o ştin ţă. Nu se aplică instituţia term enului în cunoştinţă în urm ătoarele situaţii prevăzute expres şi lim itativ de lege: a) în ca zu l relu ării ju d ecă ţii, după ce a fo s t suspendată. Astfel, dacă s*a form ulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, instanţa va fixa term en pentru discutarea acestei cereri, stabilind dacă este cazul şi obligaţia achitării taxelor judiciare de tim bru corespunzătoare, cu citarea părţilor, independent dacă anterior su spendării cauzei aces­ tea au avut sau nu term en în cunoştinţă. Şi în ipoteza în care se repune cauza pe rol din oficiu, după suspendarea sa, instanţa va dispune citarea părţilor pentru term enul acor­ dat în vederea discutării acestui aspect; b) în ca zu l când p ro ce su l s e repune p e rol. Dacă instanţa a reţinut cauza în pronun­ ţare, însă la deliberare unuia dintre judecătorii în faţa căruia au fost susţinute dezbaterile i-a în cetat calitatea de judecător sau i-a fo st suspendată funcţia, cauza va fi repusă pe roi, în tem eiul art. 395 alin. (3) NCPC, iar părţile vo r trebui citate pentru term enul stabilit în scopul reluării concluziilor în faţa com pletului de judecată legal constituit. De asem enea, dacă în tim pul deliberării instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lăm uriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor, potrivit art. 400 NCPC; c) câ n d partea este chem ată ia interogatoriu, în afară de ca zu l în care a fo s t prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit ş i term enul pentru lu area acestuia. Dacă partea are term en în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (1) NCPC, însă se dispune adm inistrarea pro­ bei cu interogatoriul său, dacă la m om entul încuviinţării probei aceasta nu era prezentă personal, se va dispune în m od obligatoriu citarea sa cu m enţiunea „personal la interoga­ toriu", sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 353 NCPC, legea instituind obligativitatea citării sale tocm ai datorită existenţei unei sancţiuni în caz de neprezentare. A preciem că şi în ipoteza în care, la m om entul încuviinţării probei, partea a cărei chem are la intero­ gatoriu se solicită era reprezentată, se im pune citarea sa cu m enţiunea precedentă, date 526

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 230

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

fiind consecinţele legale decurgând din lipsa nejustificată a părţii la interogatoriu, pre­ cum şi caracterul de excepţie al textului legal, ce im plică o strictă interpretare şi aplicare; d) când, p en tru m otive tem einice, instanţa a dispus co partea sâ fie citatâ la fieca re term en. O atare dispoziţie are caracter de noutate legislativă, fiind instituită pentru a conferi dreptul instanţei de a aprecia, în cazuri concrete, dacă este necesar ca partea să fie citată, ch ia r d acă legof a r a vea term en în cunoştinţă (spre exem plu, im posibilitate de deplasare a părţii la vreun term en de judecată din m otive m edicale); e) în că zu i în ca re instanţa de a p e l sa u d e recurs fixea zâ term en p en tru rejudecarea fo n d u lu i p rocesu lu i dupâ anularea hotărârii p rim e i instanţe sa u după casarea cu reţi­ nere. Dacă instanţa de control ju d icia r a anulat sau casat hotărârea atacată cu reţinere spre rejudecare, prin însuşi dispozitivul deciziei respective se va proceda la fixarea ter­ m enului pentru rejudecarea cauzei, dispunându-se citarea părţilor; f) în ipoteza m ilitarilo r încazarm aţi ş i a deţinuţilor. A ceste persoane se vo r cita la fiecare term en de judecată, independent dacă au fost prezente la vreun term en de ju d e­ cată anterior, legea instituind un regim special, datorită lipsei lor d e libertate în deplasare.

A rt. 2 3 0 . Preschim barea term en u lu i. Term enul de judecată nu poate fi pre­ schim bat decât pentru m otive tem einice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Com pletul de judecată învestit cu ju decarea cauzei hotărăşte în cam era de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul term en fixat- D ispoziţiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. C O M E N T A R IU 1. Fo rm ularea cererii. C o n d iţii. Legea prevede posibilitatea ca oricare term en de judecată stabilit în cauză să fie susceptibil d e a fi preschim bat, pentru m otive tem einic justificate (spre exem plu, debitorul a r putea solicita preschim barea term enului stabilit într-o contestaţie la executare dacă data stabilită pentru vânzarea la licitaţie a bunului său a fost fixată anterior acestui term en; creditorul ar putea solicita preschim barea ter­ m enului stabilit în procedura ordonanţei de plată dacă există riscul dovedit al intrării acestuia în incapacitate de plată; reclam antul ar putea solicita preschim barea termenu* lui stabilit într-o cerere de evacuare a im obilului său de pârâtul care-l ocupa în m od abu* ziv în ipoteza în care reclam antul nu are unde locui până ia finalizarea procesului; astfel de cereri sunt ju stificate şi în cadrul litigiilor de m inori şi fam ilie, dacă există pericolul periclitării, de pildă, a dezvoltării fizice sau em oţionale a copiilor, prin întârzierea luării unor m ăsuri de urgenţa etc.). Se im pune a fi m enţionat faptul că, înaintea fix ă rii p rim u lu i term en de ju d eca ta , în condiţiile art- 201 N C P C în stadiul verificării şi regularizării cererii, potrivit art. 200 NCPC, nu se poate form ula cerere d e preschim bare a term enului de judecată, întrucât acesta nu a fost încă stabilit de câtre instanţă. în ipoteza în care partea form ulează totuşi o astfel de cerere în cadrul m enţionat, instanţa o va respinge ca lipsită de tem ei. Term enul poate fi preschim bat la cererea p ă rţii interesate sau d in oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei. Cererea de preschim bare trebuie sâ respecte condiţiile generale stabilite de art. 148 N C P C fiind suficientă însă redactarea sa într-un sin g u r exem plar destinat instanţei, în tru ­ cât aceasta nu este suspusă com unicării către restul părţilor litigante, din m om ent ce soluţionarea sa nu im plică citarea părţilor.

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

527

A rt. 231

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. So lu ţio n area cererii. Judecarea cererii de preschim bare a term enului de judecată se face de către co m p letu l învestit cu soluţio narea cauzei, în com punerea legală (spre exem plu, com pletul de recurs va soluţiona cererea de preschim bare în com plet de trei ju d e c ă to rii cam era de consiliu, fâ râ citarea părţilor. Dacă cererea este adm isă, iar term enul de judecată este preschim bat, instanţa va dispune citarea d e îndată a părţilor pentru noul term en acordat, putând dispune şi o bli­ gaţii în sarcina acestora cu m enţiune expresă în citaţie, prin raportare la art. 241 alin. (3) NCPC.

A r i . 2 3 1 » N otele de şed in ţă. în registrarea şed in ţei. (1) Grefierul care parti­ cipă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor. (2) Instanţa v a înregistra şedinţele de judecată- înregistrarea va putea fi ulte­ rior transcrisă la cererea părţii interesate, in condiţiile legii. Transcrierile înregis­ trărilor vor fi sem nate de preşedinte şi de grefier şi vor avea puterea doveditoare a încheierilor de şedinţă. C O M E N T A R IU în vederea întocm irii în ch eierilo r de şedinţă, potrivit art. 104 alin. (15) din Regu­ lam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în cursul şedinţei de judecată grefierul de şedinţă va consem na în caietul d e note: num ărul dosarului, poziţia aces­ tuia pe lista de şedinţă, susţinerile orale din tim pul şedinţei, depunerile de cereri şi acte în tim pul şedinţei de judecată, m ăsurile dispuse de instanţă, precum şi toate celelalte aspecte din desfăşurarea procesului. în conform itate cu alin. ( 16 ) al aceluiaşi articol, notele vo r fî vizate de preşedintele com pletului de judecată, care în prealabil va verifica conţinutul acestora şi va urm ări ata­ şarea listei de şedinţă la caietul de note. Caietul de note va fi num erotat şl sigilat şi se va depune la arhiva instanţei, unde se va păstra tim p de 3 ani, socotiţi de la data ultim elor note [art. 104 alin. (17) din Regu­ lam ent]. Părţile au dreptul să solicite citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea acestora, la acelaşi term en de judecată sau ulterior. Şedinţele d e judecată trebuie înregistrate prin m ijloace tehnice, suportul înregistră­ rii păstrându-se în arhiva instanţei tim p de 3 ani, socotiţi de la data efectuării ultim elor înregistrări [art. 104 alin. (18) din Regulam ent]. Părţile au dreptul să solicite transcrierea înregistrărilor, în condiţiile legii, acestea urm ând a le fi înm ânate sem nate de preşedinte şi d e grefier. Transcrierile au putereo d oveditoare a încheierilo r de şedinţă. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, şedinţele de judecată se înregistrează prin m ijloace tehnice video sau audio ori se consem nează prin stenografi ere, înregistră­ rile sau stenogram ele fiind transcrise de îndată. în conform itate cu alin. ( 2 ) al aceluiaşi articol, grefierul sau specialistul în stenografie consem nează toate afirm aţiile, întrebările şi susţinerile celo r prezenţi, inclusiv ale preşedintelui com pletului de judecată, l a cerere, părţile po t prim i o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogram elor sau notelor grefieru­ lui [art. 13 alin. (3) din lege].

528

D t U A N A X C IS A T H S Q H A fti

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 232-233

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

Ari» 2 3 2 . R ed actarea în ch e ie rii de şed in ţă. (1) P e baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă. (2) încheierea se redactează de grefier în cel m ult 3 zile de la data şedinţei de judecată. C O M E N T A R IU Pentru a exista o evidenţă scrisă a m ăsurilor dispuse la fiecare term en d e judecată şi a celorlalte acte de procedură efectuate în cauză, legea instituie în sarcina grefierilo r de şedinţă obligaţia redactării unui act d e procedură denum it în ch eiere de şedinţă. încheierea de şedinţă se redactează în term en de cel m ult 3 zile de la data şedinţei de judecată, term enul fiind unul cu caracter relativ, în sensul că nerespectarea sa poate atrage cel m ult aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar nu nulitatea actului de procedură în sine, în to cm it peste term en. Potrivit art. 108 alin. (1) din Regulam entul d e ordine interioară al instanţelor, ju d e­ cătorii sunt obligaţi să verifice efectuarea în term en a în ch eierilo r şi a celorlalte lucrări întocm ite d e grefierul de şedinţă, restituindu-le pe cele necorespunzătoare şi dând îndrum ările necesare pentru refacerea lor. La redactarea încheierii d e şedinţă, grefierul va avea în vedere notele consem nate în caietul său, precum şi înregistrările efectuate, fiind necesar ca acestea să concorde. în m ăsura în care un aspect a fost om is a se nota în caietul de grefier, însă apare în înregis­ trarea efectuată, va fi consem nat în m od corespunzător şi în încheiere. în m ăsura în care cele consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă nu concordă m ăsurilor dispuse şi actelor efectuate în şedinţa de judecată respectivă, încheierea poate fi rectificată, din oficiu sau la cerere, prin interm ediul procedurii în d rep tă rii erori­ lo r m ateriale, reglem entate d e art. 442 NCPC.

A r t . 2 3 3 . C u p rin su l în ch e ie rii de şed in ţă. (1) Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocm eşte o încheiere care va cuprinde urm ătoarele: a) denum irea instanţei şi num ărul dosarului; b) data şedinţei de judecată; c) num ele, prenum ele şi calitatea m em brilor com pletului de judecată, precum şi num ele şi prenum ele grefierului; d) num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea părţilor, num ele şi prenu­ m ele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte per­ soane chem ate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit; e) num ele, prenum ele procurorului şi parchetul de care aparţine, d acă a par­ ticipat la şedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) probele care au fo st adm inistrate; i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, d acă acesta a participat la şedinţă; j) soluţia dată şi m ăsurile luate de instanţă, cu arătarea m otivelor, în fapt şi în drept; D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

529

A rt. 233

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

k) calea de atac şi term enul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; 1) dacă judecarea a avu t loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în cam era de consiliu; m ) sem nătura m em brilor com pletului şi a grefierului. (2) încheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, m enţiuni despre ceea ce s-a consem nat în procese-verbale separate. (3) tn cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avu t loc dezbate­ rile, nu se întocm eşte încheierea de şedinţă, m enţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii. C O M E N T A R IU 1. în to cm ire a în ch e ie rii d e şedinţă. Grefierul de şedinţă are obligaţia întocm irii unei încheieri pentru fiecare şedinţă d e judecată, la care a participat în această calitate, pe care o va ataşa la dosarul cauzei. în ipoteza în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avu t loc dezbaterile nu se întocm eşte încheierea de şedinţă, ci m enţiunile consem nate d e grefier vo r alcătui partea introductivă a hotărârii judecătoreşti, intitulată practica. Dacă însă pronunţarea asupra cauzei a fost am ânată, practicaua hotărârii judecăto­ reşti v s cuprinde num ai denum irea instanţei, num ărul dosarului, data, num ele, prenu­ m ele şi calitatea m em brilor com pletului d e judecată, num ele şi prenum ele grefierului, num ele şi prenum ele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi m enţiunea că celelalte date sunt arătate în încheierea de am ânare a pronunţării, care face corp com un cu hotărârea judecătorească. în practică, o atare m enţiune are, de regulă, urm ătorul conţinut: „D ezbaterile asu­ p ra fo n d u lu i cauzei a u avut loc în şedinţa publicâ/şedinţa cam erei de consiliu din data de fiin d consem nate în cuprinsul încheierii de şedinţă de Io acea dată, ce fa c e parte integrantă din prezen ta hotărâre, când instanţa, având nevoie de tim p p en tru a deli­ bera/pentru o do posibilitatea p ă rţilo r sâ fo rm u leze ş i sd depună la d o sa r con clu zii scrise, a am â n at pronu nţarea p en tru data d e ..., cu respectarea term enului le g a i procedural, când, în aceeaşi com punere, o hotărât urm ătoarele 2. Co nţinutu l în ch e ie rii d e şedinţă. încheierea de şedinţă constituie un proces-verbal în care se consem nează evoluţia procesului; din punct de vedere al conţinutului, trebuie să cuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri judecătoreşti: practica, considerente şi dispozitiv. Noul Cod de procedură civilă prevede în m od expres elem entele pe care treb uie să le conţină încheierea d e şedinţă, acestea fiind urm ătoarele: a) denum irea instanţei şi num ărul dosarului. încheierea va m enţiona în partea intro­ ductivă denum irea instanţei, inclusiv prin arătarea secţiei, precum şi num ărul dosarului, atât num ărul unic de dosar, cât şi cel în form at anterior, dacă este cazul; b) data şedinţei de judecată. Această dată se va regăsi şi în dispozitivul încheierii fa m enţiunea vizând pronunţarea în şedinţă publică; c) num ele, prenum ele şi calitatea m em brilor com pletului de judecată, precum şi num ele şi prenum ele grefierului;

530

D t U A N A K iS A T H tO H A M

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt. 234

d) num ele şi prenum ele sau, după caz, denum irea părţilor, num ele şi prenum ele per­ soanelor care le reprezintă sau le asistă, a le apărătorilor şi celorlalte persoane chem ate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fo st prezente orî au lipsit; e) num ele, prenum ele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în cam era de consiliu. în practica, o parte din aceste m enţiuni se consem nează astfel: „Pe ro l s e afiâ soluţionarea ca u ze i civile, a vâ n d ca obiect (...), p rivin d p e reclam antul (...) în contradictoriu cu p â râ tu l i a a pelul nom inal fă c u t în şedinţă publică/cam era de consiliu, ou răspuns reclam antul p erso n a l ş i a sistat de apărător cu îm puternicire avocaţiolâ la dosar, lipso fiin d p â râ tu l Procedura de cito re o fo s t le g a l îndeplinită". i) probele care au fost adm inistrate. Astfel, se va consem na totodată dacă părţile au depus la dosar înscrisuri sau acte de procedura în şedinţă publică; j) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a su sţinerilo r părţilor, precum şi a con­ clu ziilor procurorului, daca acesta a participat la şedinţă; k) soluţia dată şi m ăsurile luate de instanţă, cu arătarea m otivelor, în fapt şi în drept; I) calea de atac şi term enul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, înche­ ierea poate fi atacată separat. Deşi legea nu prevede printre elem entele obligatorii ale încheierii m enţiunea privind instanţa unde se depune cererea pentru exercitarea căii de atac atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat cu apel sau cu recurs, după caz, apreciem că dispoziţiile art. 425 alin. (3) teza fin ală N CPC aplicabile hotărârilor ju decătoreşti trebuie respectate şi în cazul acesto r încheieri, întrucât au to t natura unor hotărâri judecătoreşti, iar raţiunea instituirii textului iegal (încunoştinţarea părţii în sensul indicat) este aceeaşi în am bele ipoteze; m ) sem nătura m em brilor com pletului şi a grefierului.

A r i* 2 3 1 . R eg u li ap licab ile. (1) D ispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezinvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în m od corespunzător şi încheierilor. (2) în cazul în care încheierile pronunţate de instanţă p e parcursul judecă­ ţii su n t supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă. (3) tn cazu l în care se declară apel sau, după caz, recurs îm potriva unei înche­ ieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra adm isibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instan­ ţei superioare îm preună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control ju d iciar constată adm isibilitatea căii de atac, v a cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2).

D

s l ia

Na

r c is a

Th

so h a r i

531

A rt. 234

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

COM EN TARIU Având în vedere că în cuprinsul încheierii sunt consem nate so luţiile luate d e instanţă pe parcursul rezolvării cauzei, dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată; pre­ cum şi orice a lte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezîn vesteşte de judecarea fondului cererii se aplica în m od corespunzător şi încheierilor. Ca atare, dacă un m em bru al com pletului form ulează opinie separată în privinţa so lu ­ ţiei de încuviinţare a unei cereri de am ânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, atât soluţia divergentă, cât şi m otivarea acesteia, precum şi num ele judecătorului care a îm părtăşit-o trebuie consem nate în cuprinsul încheierii. Ca regulă, încheierile de şedinţă pot fi atacate odată cu fo n d u l, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată îm potriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţio­ nată, aspect ce decurge din prevederile art. 466 alin. (4) şi art. 494 NCPC. A se ataca odată cu fondul are sem nificaţia faptului că încheierea poate fi apelată sau recurată num ai la m om entul la care instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească în cauză, dezînvestindu-se de soluţionarea sa. Chiar dacă textul legal face referire la fondul cauzei, nu înseam n ă că dacă pricina a fost soluţionată în tem eiul unei excepţii procesuale, o încheiere prem ergătoare acestei soluţii nu ar putea fi atacată odată cu hotărârea prin care a fost adm isă excepţia procesuală şi soluţionată cauza. Spre exem plu, dacă cererea d e chem are în judecată a fo st respinsă în tem eiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reclam antul poate să atace odată cu fondul cauzei şi încheierea prin care s-a respins solicitarea sa d e suspendare a ju decăţii în tem eiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, în m ăsura în care legitim area procesuală activă a r fi depins de existenţa sau inexistenţa unui drept ce făcea obiectul unei alte judecăţi, până la soluţionarea definitivă a căreia se solicitase suspendarea cauzei. Prin excepţie, dacă legea prevede tn m o d expres, încheierile pronunţate de instanţă pe p a rcu rs uI j u d ecăţ i i po t fi a taca te ş i tn m o d sep a ra t cu apel sa u c u recu rs (sp re exe m p Iu, încheierea prin care se respinge ca inadm isibilă cererea de intervenţie, potrivit art. 64 alin. (4) NCPC, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 414 NCPC etc.]. în aceste cazuri, dosarul se înaintează instanţei superioare în co pie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă, iar nu în original, pentru a da posibilitatea con* tinuării judecării cauzei în dosar (dacă legea nu prevede în m od expres o altă soluţie sau nu se im pune suspendarea facultativă a cauzei). Dacă adm isibilitatea atacării pe cale separată a unei încheieri este discutabilă, în ipoteza exercitării căii d e atac instanţa nu va înainta de la începu t dosarul în copie instanţei superioare, ci doar cererea d e exercitare a căii de atac şi copia încheierii ata­ cate, certificate d e grefa instanţei. Num ai în m ăsura în care instanţa de control ju d iciar constată adm isibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea ata­ cată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2) al art. 234 NCPC. O atare m ăsură este instituită pentru a preveni efectuarea unor dem ersuri inutile de către instanţă, în m ăsura în care rezultă cu evidenţă din dispoziţiile legale că respectiva încheiere nu poate fi atacată separat. O a doua excepţie de la regula potrivit căreia încheierile prem ergătoare se atacă odată cu fondul este prevăzută d e art. 465 NCPC. Astfel, dacă prin încheierea d e şedinţă a fo st luată o m ă sura de adm inistrare ju d icia ra (disjungerea, spre exem plu), aceasta nu poate face obiectul niciunei c ă i de atac.

532

D t U A N A K iS A T U tO H A M

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 235-236

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

Art» 2 3 5 . în ch e ie ri preparatorii şi in terlocu torii. Instanţa n u este legată de încheierile prem ergătoare cu caracter preparatoriu, ci num ai de cele interlocuto­ rii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. CO M EN TA RIU în ch e ie rile d e şe d in ţă care preced hotărârea finală se num esc încheieri prem ergătoare. încheierile prem ergătoare n u se confundă cu încheierile prin care instanţa, în anu­ m ite cazuri expres prevăzute de lege, s e dezînvesteşte de soluţionarea cauzei. Această încheiere nu precede o hotărâre judecătorească, ci reprezintă în săşi hotărârea judecăto­ rească în sine, denum ită în m od expres d e lege încheiere. Constituie astfel de încheieri cele prin care se îndreaptă erorile m ateriale (art. 442 NCPC), prin care se lăm ureşte hotă­ rârea fi se înlătură dispoziţiile contradictorii (art. 443 NCPC), prin care se soluţionează cererea d e asigurare a dovezilor sau d e constatare a unei situaţii de fapt (art. 360 alin. (4) şi art. 364 alin. (3) NCPC], contestaţia privind tergiversarea procesului [art. S 2 4 alin. (4) şi (5) NCPC], cererile în m aterie necontencioasă {art. 533 NCPC) etc. în ceea ce priveşte încheierile prem ergătoare, acestea se clasifică în în ch eieri prepa­ ratorii şi încheieri interlocutorii. încheierea p rep a ra to r ie este aceea prin care instanţa dispune m ăsuri în vederea solu­ ţionării litigiului, fără ca prin acestea să se întrevadă rezultatul final al procesului. Prin interm ediul în ch eierilo r preparatorii, instanţa nu soluţionează aspecte legate de fondul cauzei, m otiv pentru care nici nu este ţinută d e m ăsurile dispuse, putând reveni asupra acestora m otivat, pentru o m ai bună adm inistrare a justiţiei. Constituie încheieri preparatorii cele prin care se dispune disjungerea sau conexarea, ataşarea unui dosar, em iterea unor adrese către instituţii abilitate cu com unicarea unor relaţii utile pentru soluţionarea cauzei, încuviinţarea probatoriului, indiferent dacă păr­ ţile au avut sau nu puncte de vedere divergente în legătură cu adm iterea unei dovezi etc. încheierea interfocutorie este aceea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. Spre deosebire de încheierea preparatorie, încheierea interlocutorie anticipează în parte soluţia finală a procesului, prejudecând parţial fondul, şi leagă instanţa, în sensul aceasta nu m ai poate reveni asupra m ăsurii dispuse prin încheiere. C o n sttu ie încheieri interlocutorii cele prin care se soluţionează o excepţie procesuală, se în c uvi i nţe a ză în pri n ci pi u o ce rere d e i ntervenţie sa u p ri n ca re a cea sta este res p i nsă ca inadm isibilă, se suspendă judecarea cauzei etc.

Art» 236» D o m en iu de ap licare. D ispoziţiile prezentei secţiuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei. COM EN TARIU Procedura în faţa prim ei instanţe presupune patru etape: a) etapa scrisă, reglem entată în Capitolul I, Titlul I din Cartea a ll-a a codului; b) etapa cercetării procesului, a cărei judecată este reglem entată generic în Secţiunea 1 a Capitolului II, Titlul I din Cartea a ll-a a codului şi în mod special în Secţiunea a 2-a a aceluiaşi capitol;

O s l ia N a

r c is a

Th

so h a r i

533

A rt. 237

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

c) etapa dezb aterilor în fond a procesului, a cărei judecată este reglem entată generic tn Secţiunea 1 a Capitolului II, Titlul I din Cartea a ll-a a codului, sim ilar etapei cercetării procesului, şi în m od special în Secţiunea a 3-a a aceluiaşi capitol; d) etapa deliberării şi pronunţării hotărârii, reglem entată de Secţiunea a 4-a a Capi­ tolului I I Titlul I din Cartea a ll-a a codului. D ispoziţiile secţiunii analizate se aplică atât etapei cercetării procesului, cât şi celei a dezbaterii în fo n d a cauzei, nu însă şi etapei scrise sau celei a deliberării şi pronunţării hotărârii, reglem entate în m od distinct.

Secţiunea a 2-a. Cercetarea procesului Subsecţiunea 1. Dispoziţii com une A ri. 2 8 7 . S co p u l şi co n ţin u tu l cercetării p rocesu lu i. (1) în etapa de cerce­ tare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul. (2) în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa: 1. v a rezolva excepţiile ce se invocă o ri p e care le poate ridica din oficiu; 2. va exam ina cererile de intervenţie form ulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii; 3. v a exam ina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chem are în judecată, a întâm pinării, a răspunsului la întâm pinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; 4. v a constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; 5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, m ăsuri asigurătorii, m ăsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazu l în care aceste m ăsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203; 6. va lua a ct de renunţarea reclam antului, de achiesarea pârâtului sau de tran­ zacţia părţilor; 7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, p e care le găseşte concludente, pre­ cum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesu­ lu i şi le va adm inistra în condiţiile legii; 8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se p ot form ula la prim ul ter­ m en de ju d ecată la care părţile sunt legal citate; 9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codui civil sau de legi speciale; 10. v a îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale. C O M E N T A R IU Cercetarea procesului începe după fixarea prim ului term en d e judecată în condiţiile art. 201 NCPC, respectiv la p rim u l term en de ju d e ca tă la care p ă rţile su n t le g a l citate. Această etapă este subsum ată scopului procesului, adică finalizării sale prin hotărâ­ rea care dezleagă fondul. Sintagm a „dacă este cazul" plasată în finalul alin. (1) nu repre­

534

O euA Na

r c is a t h c o h a r i

/

v b p o h ic a d â n

Ă

il Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 238

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

zintă o excepţie de la acest deziderat, ci lasă să se întrevadă posibilitatea finalizării pro­ cesului prin efectul unor incidente care pun cap ăt acestuia fără dezbaterea fondului pretenţiilor deduse judecăţii. C erceta rea p ro ce su lu i consistă în în d e p lin irea de către to ţi participanţii la proces, su b controlul instanţei, a o ricăru i act de procedură pentru pregătirea dezb aterii în fond a procesului şi so lu ţio n ării cauzei. A cestea sunt enum erate exem plificativ în art. 237 alin. (2) la pct. 1-9. Fiecare dintre actele procedurale înfăptuite în faza cercetării procesului trece prin filtrul instanţei de judecată, care asigură întreaga desfăşurare a procesului „în condiţiile legii", toate regăsindu-se consem nate în acte em anate de instanţă, în special încheieri, ca garanţie a respectării tu tu ro r principiilor procesului civil.

A rt» 2 3 8 . Estim area du ratei cercetării p rocesu lu i. (1) La prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de îm prejură­ rile cauzei, astfel Încât procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzi­ bil. Durata astfel estim ată v a fi consem nată în încheiere. (2) Pentru m otive tem einice, ascultând părţile, judecătorul v a putea reconsi­ dera durata prevăzută la alin. {!). C O M E N T A R IU 1. A scultarea părţilor. Plecând de la principiul stabilit în art. 6 NCPC privind dreptul ori­ cărei persoane de a fi judecată într-un „ferm en oprim ş i previzibil", dispoziţia legală anali­ zată trasează instanţei obligaţia ca la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate să le asculte în scopul d e a estim a durata cercetării procesului, faţă de îm prejurările cauzei şi. desigur, faţă de elem entele determ inate de părţi cu prilejul acestei audieri. Ascultarea părţilor nu are o sem nificaţie procesuală specială pentru părţi, aceasta putând fi realizată prin ascultarea părţilor prezente sau a reprezentanţilor acestora, putând fi luate în considerare şi consem nările scrise pe care acestea le înaintează prin note sau concluzii scrise la dosar. Părţile sunt ascultate asupra tu tu ro r circum stanţe lor care pot perm ite judecătorului să estim eze durata cercetării procesului, respectiv asupra „îm prejurărilor cauzei". 2. Estim area duratei cercetării pro cesului. Sunt determ inante în estim area duratei cercetării procesului anum ite elem ente obiective (natura pricinii, com plexitatea rapor­ tu lu i ju rid ic dedus judecăţii, existenţa anu m ito r term ene legale sau proceduri speciale de soluţionare a pricinii, stadiul procedurii - prim a instanţă, căi de atac), d a r şi elem ente su b iective (disponibilitatea declarată a părţilor ia efectuarea de tranzacţii judiciare, d is­ ponibilitatea părţilor d e a adm inistra probele nem ijlocit în faţa instanţei prin avocaţi etc.). Deliberând asupra acestor îm prejurări relevante estim ate de la caz la caz, instanţa va stabili durata probabilă a procesului, având perm anent în vedere asigurarea celerităţii sale. Durata estim ată a cercetării procesului este consem nată în încheiere prem ergătoare, care are caracter preparator iu, potrivit art. 235 NCPC.

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

535

A rt. 239

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Estim area acestei durate nu este propriu-zis o m ăsură cu caracter procesual, ci are sco p u l de a garanta previzibilitatea procesului, sub toate aspectele sale. Cu toate acestea, m agistratul are o obligaţie generala de a încerca respectarea ter­ m enului asupra căruia a deliberat, în lipsa acestei obligaţii estim area duratei cercetă­ rii procesului fiind lipsită de sem nificaţie sau superfluă. Această obligaţie va presupune tn anum ite situaţii ca term enele fixate pentru judecată să fie scurte, ch iar de ia o zi la alta, să im pună părţilor sau altor participanţi îndatoriri procesuale urm ărind respectarea acestora, să asigure în cunoştinţa rea părţilor sau a participanţilor prin m ijloace de com u­ nicare rapidă etc. Aceste m ăsuri nu sunt pe deplin noi, ele sunt reglem entate prin art. 241 NCPC, repre­ zentând o reluare a dispoziţiilor art. 1321 CPC 1865 în care au fo st introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. însă, spre deosebire de reglem entarea anterioară, estim area duratei procesului nu m ai reprezintă pentru judecători doar o posibilitate; în încercarea de a respecta efectiv durata estim ată a procesului, ei v o r avea obligaţia d e a recurge la asem enea m ăsuri judiciare. Chiar dacă nerespectarea duratei estim ate din culpa instanţei nu este expres sanc­ ţionată, m odul în care instanţa îşi îndeplineşte această obligaţie poate fi verificat prin contestaţia părţii cu p rivire la tergiversarea procesului, în care părţile sau procurorul pot pune în discuţie m aniera în care instanţa a urm ărit respectarea oricăreia dintre m ăsurile enum erate la alin. (2) al art. 522 N CPC111. 3. Reconsiderarea duratei estim ate a pro cesului. Durata estim ată a procesului poate fi reconsiderată, după ascultarea părţilor, pentru m otive tem einice. Ele treb uie să repre­ zinte o reconsiderare întem eiată a prem iselor iniţiale care au fo st m odificate, fie din m otive obiective, fie din m otive care ţin de conduita părţilor în proces. întrucât credem că prin această instituţie legiuitorul a intenţionat garantarea term e­ nelor m axim ale, reconsiderarea duratei procesului în condiţiile alin. (2) al art. 238 NCPC nu se im pune decât în situaţia p re lu n g irii d u ra tei in iţia l estim ate, şi nu ori d e câte ori, datorită unor îm prejurări excepţionale, durata procesului se reduce (soluţionarea cauzei în baza unei excepţii dirim ante, finalizarea procesului prin renunţare sau tranzacţie etc.), ceea ce reprezintă pentru părţi un avantaj.

Art* 2 3 9 . A legerea proced urii de ad m inistrare a probelor. Judecătorul, la primul term en d e jud ecată la ca re părţi 1e sun t lega l citate, p u ne în veci ere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că p ot să convină ca probele să fie adm inistrate de către avocaţii lor, în condiţiile art. 366-388. D ispoziţiile art. 238 su n t aplicabile. C O M E N T A R IU La p rim u l term en d e ju d eca tă la care p ă rţile s u n t le g a l citate, în litigiile în care părţile su n t reprezentate ori asistate de avocat ori de consilieri juridici şi dacă obiectul cauzei nu priveşte starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de fam ilie sau alte drepturi asupra cărora legea nu perm ite a se face tranzacţie, instanţa va inform a părţile câ pot conveni adm inistrarea probelor în condiţiile art. 366-388 NCPC.

1)1 A se v e d e a . în a ce st se n s, ş i p. 7 9 2 -7 9 3 .

536

i. Peieonu, Tratat d e p ro ce d u ră c iv ili, vo i. I, Ed . W ofters Kluw er, B u cu reşti. 2010.

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 240

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

instanţa va trebui să inform eze părţile că adm inistrarea p ro b elo r p rin ovocoţi este pentru ele o fa cu lta te , n e p u tln d -le im pune încheierea unei astfel d e convenţii. Deşi dispoziţia legală nu circum stanţiază, credem că instanţa va putea lua act de o eventuală convenţie a p â rţilo r în sensul adm inistrării probelor prin avocaţi, chiar dacă aceasta priveşte doar o parte a probelor sau este num ai în legătură cu anum ite fapte, răm ânând ca restul probelor să fie adm inistrate în faţa instanţei. Partea finală a dispoziţiei legale arată că dispoziţiile art. 238 su n t aplicabile, ceea ce presupune că, ş lîn ipoteza unei convenţii cu privire la adm inistrarea probelor, judecăto­ rul trebuie să asigure durata estim a tâ a p ro ce su lu i Ni se pare totuşi m ai logic ca la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate, com pletul, alături de luarea altor m ăsuri specifice acestei faze, să asculte părţile în legătură cu toate circum stanţei or ca re pot perm ite judecătorului să estim eze durata cer­ cetării procesului, ceea ce include şi posibila lor convenţie referitoare la adm inistrarea probelor în condiţiile art. 366-388 NCPC; num ai având în vedere toate aceste aspecte, judecătorul ar putea estim a în cunoştinţă de cauză durata probabilă a procesului.

A r i , 2 4 0 . Locul cercetării p rocesu lu i. (1) Cercetarea procesului are loc în faţa judecătorului, în cam era de consiliu, cu citarea părţilor. D ispoziţiile art. 154 sunt aplicabile. (2) In căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică. C O M E N T A R IU Consideram utilă sublinierea, în debutul acestui com entariu, a faptului că art. XII din Legea nr. 2/2013, din cadrul m ăsurilor tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii n r 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, a stabilit că dispoziţiile acestuia privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în cam era d e consiliu se aplică proceselor p o rn ite în ce p ân d cu data d e 1 ianuarie 2016. în acelaşi sens, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data d e 31 decem brie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că aceste m ăsuri tranzitorii continua vechea procedură de judecată a proceselor în şedinţă publică, cu excepţia cererilor pentru care legea prevede expres că judecata va avea loc în cam era de consiliu, aspecte faţă d e care nu se im pune în mod special să aducem precizări şi com entarii, toate dezvoltările ulterioare urm ează să aibă în vedere elem entele de noutate aduse de această dispoziţie, independent de data la care îşi vo r vedea în m od efectiv aplicarea. Deşi denum irea m arginală a textului induce ideea câ se stabileşte locui în care cerce­ tarea procesului va avea lor, legiuitorul adaugă şi condiţia ca, pe lângă nem ijlocirea cer« c e tirii acestuia de către m agistrat în cam era de consiliu, procedura sâ se desfăşoare şi cu cito rea p â rţilo r. Desigur, trebuie sâ considerăm că regula citării părţilor la judecatâ răm âne incidenţă în condiţiile art. 153 alin. (1) NCPC, adică ori de câte ori legea nu dispune altfel. Chiar dacă textul analizat nu este o norm a cu caracter derogator, ci reeditează reguli generale ale judecării unei cauze, legiuitorul a făcut în special trim itere la m enţinerea, în faza cer-

V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

537

A rt. 241

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

c e tir ii procesului, a dispoziţiilor art. 154 NCPC, te xt referitor la com unicarea citaţiilor şi a actelo r de procedură. Noile dispoziţii procesuale aduc în faza cercetării procesului o m odificare de substanţă, referitoare la regula cercetării ju d ecă to re şti în cam era d e consiliu, m odificare care, dincolo de incom patibilitatea aparentă cu principiul constituţional al publicităţii dezbaterilor în şedinţele de judecată, stabilit Tn art. 127 din Constituţia Rom âniei11’, cât şi cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 304/2004, re p u b lica ţi, ori cu cele ale art. 17 NCPC, nu lasă să se întrevadă funcţia lor im ediată. Ream intim , în acelaşi context, şi că în repetate rânduri Curtea d e la Stra sb o u rga reţi­ nut că publicitatea şedinţei de ju d e ca tă reprezintă atât un m ijloc de m enţinere a încre­ derii cetăţenilor în justiţie, c i t şi un m ijloc d e garantare a acestora îm potriva abuzurilor ce s-a r putea produce în şedinţe secrete, în tim p ce nepublicitatea trebuie cântărită de la caz la caz, fiind şi situaţii în care anum ite circum stanţe excepţionale perm it evaluarea dosarului în dezbateri cu caracter nepublic1*1. Astfel, în prim a instanţă, cercetarea judecătorească se desfăşoară în faţa judecăto­ rului, în cam era de consiliu, însă publicitatea şedinţei se reia după term inarea cercetării judecătoreşti, cu excepţia situaţiei în care părţile sunt de acord ca dezbaterile să continue tot în cam era de consiliu, în condiţiile art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC. Regula efectuării cercetării judecătoreşti în şedinţă publică, dacă o astfel de cercetare este necesară, este restabilită însă în căile de a toc, potrivit alin. (2) al art. 240 NCPC131. M enţionăm că legiuitorul nu distinge după natura căilor de atac, ceea ce perm ite inter­ pretarea că reglem entarea vizează toate căile de atac. N erespectarea dispoziţiilor legale privitoare la nepublicitatea cercetării procesului atrage nulitatea, în condiţiile art. 176 pct. 6 NCPC.

A r i , 2 4 1 . Asigurarea celerităţii. (I) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează term ene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispoziţiile art. 229 sunt aplicabile. (2) D acă există m otive tem einice, se pot acorda şi term ene m ai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1). (3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi com unicare dispuse pentru fiecare term en. C ând este cazul, instanţa v a ordona luarea m ăsurilor de refacere a acestor proceduri. In afară de aceste măsuri, instanţa v a putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, tele­ grafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt m ijloc de com unicare ce asi­ gură, după caz, transm iterea textului actului supus com unicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la term en, precum şi confirm area prim irii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. D acă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul v a întocm i u n referat în care va arăta m odalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

1)1 Pentru m ai m ufte detalii referitoare la p rin cip iu l constituţional a l publicităţii şedinţei d e judecată, a se vedea $i T. Toader, C o n stituţia Rom âniei reflectată în ju risp ru d e n ţa C urţii C onstituţionale, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2011, p . 269. 1.1 A se vedea r în a ce st sen s, C . E. D.O., Hotă râ ri le d i n 1 4 noiem b rie 2 00 0 In cau za Riepon c. A u strie i şi Hotărârea din 1 8 m al 2010 tn cau2a U d o ro v lc c. Italiei. 1.1 Pentru opinia co ntrară referitoare la m enţinerea caracterului n ep u b lic al şedinţei în că ile d e atac. s se vedea /. D eteanu, Tratat, voi. 1,2010, p. 793-794.

538

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 241

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

(4) Judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alti participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul com unicat potrivit art. 355, asistarea şi concursul la efectuarea în term en a expertizelor, precum şi orice alte dem ersuri n ecesare soluţionării cauzei. (5) C ând este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părţile, experţii, traducătorii, interpreţii, m artorii şi orice alţi participanţi în pro­ ces p ot fi încunoştinţaţi potrivit alin. (3). C O M E N T A R IU 1. Fixarea term enelor. Asigurarea celerităţii p rocesu lu i nu este un concept în tru totul nou în legislaţia procesual civilă. D ispoziţiile art. 241 NCPC reprezintă o reiterare a dis­ poziţiilor art. 1321 CPC 1865, introduse ?n acesta prin Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor". Astfel, judecătorul fixează term ene scurte, ch iar de ia o zi la alta, iar term enele mai îndelungate vo r fi stabilite num ai pentru m otive te m ei niceBl. Cu toate acestea, în condiţiile în care părţile trebuie să fie citate sau instanţa tre­ buie să asigure com unicarea, între acestea, a actelor de procedură, fixarea term enelor de judecată trebuie să respecte pentru prim ul term en de judecată dispoziţiile art. 201 N C P C iar în tim pul procesului, pe cele ale art. 159 NCPC. în principiu, rezultă c i acordarea term enelor de la o zi la alta este posibilă num ai în ca 2ul în care părţile au term en în cunoştinţă în condiţiile art. 229 N CPC, acesta fiind sen­ sul în care şî trim iterea la acest articol este făcută. 2. V erificarea pro ced urii d e cita re . Alineatul (3) al articolului, care reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 132* alin. (2) CPC 1865, stabileşte în sarcina judecătorului să dispună verificarea procedurii de citare. în fapt, conform art. 5 4 şi art. 103 din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti191, aceste verificări su n t în sarcina grefierului d e şedinţă, înaintea fiecărui term en de judecată acesta întocm ind referatul căruia îi dă citire în cursul şedinţei. Pe d e altă parte, judecătorul fiind acela care face propria sa verificare, independent de verificările realizate de către grefier an terio r şedinţei, în cazul constatării unor încăl­ cări sau neregularităţi în legătură cu procedura de citare sau de com unicare va putea ordona refacerea proced u rilo r ţ\ ch iar luarea unor m ăsuri cu caracter sa neţ io nator pen­ tru părţi, când este cazul141. Atunci când judecătorul apreciază că asigurarea celerităţii o im pune, în condiţiile alin. (3) va putea dispune şî alte m ăsuri de înştiinţare a părţilor, com plem entare citării si com unicării realizate în condiţii procedurale, iar nu substitutive acestora. Aşadar, atunci c in d este căzui, com plem entar citării şi com unicării potrivit art. 154 şi urm . NCPC, judecătorul va putea inclusiv să ordone ca înştiinţarea părţilor să se facă prin m ijloacele prevăzute în continuare în alin. (3) al art. 241, asigurându-se asupra caracte­ rului efectiv al înştiinţării prin depunerea la dosar a confirm ării prim irii actului. în cazul 111A se ved e a ş i M. V ib â rcâ , Legea n r 2 02 /20 10 p rivin d u nele m ăsuri pentru accelerarea soluţionării procese­ lor, £ d U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2011, p. 7 0 şi urm . 121 Pentru o p in ia conform căreia dispoziţia are d o ar caracter d e recom andare, a se ved e a $i D. Atosiei, H. Ţiţ, M ica reform ă In ju s tiţie , Legea nr. 2 02 /20 10 com entată, Ed. H am an giu , Bucureşti, 2010, p. 4 5 şl urm . 19 A p ro b at prin Hotărârea C.S.M . nr. 387/2005. |4>A se vedea ş i D. Atasiei, H. Ţiţ, o p . cit., 2010, p, 4 5 si urm . VgHOMCA DĂNÂtiĂ

539

A rt. 242

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

înştiinţării telefonice a părţilor, confirm a rea este substituită de referatul întocm it de gre­ fierul de şedinţă care va avea aceeaşi funcţie. Refacerea procedurilor sau celelalte m ăsuri de înştiinţare pot fi ordonate de câtre ju d ecăto r în cursul procesului, atât în şedinţa de judecată, dar şi prem ergător acesteia, pentru asigurarea încunoştinţării părţilor, cu respectarea lim itelor de term en care s i per­ m ită părţii un drept efectiv de a se prezenta şi de a se apăra în cadrul litigiului. Considerăm însă că atunci când procedura de citare sau d e com unicare a actelor de procedură este viciată datorită neîndeplinirii de către parte a obligaţiei d e înştiinţare a instanţei în condiţiile art. 172 NCPC, nu este cazul ca instanţa să dispună o refacere a acesto r proceduri sau să dispună autom at o alta m odalitate de înştiinţare a părţii nere­ gulat citate, dispoziţiile fiind de recom andare şi evaluate ca 2ual. 3. A lte m ăsuri ce po t fi dispuse d e către judecător. U rm ătoarele alineate ale art. 241 stabilesc şi alte categorii de m ăsuri pe care judecătorul le poate dispune în sarcina părţi­ lor sau a altor participanţi, pentru a asigura finalizarea procesului cu celeritate şi respec* tarea term enului estim at al cercetării acestuia. Având la îndem ână sancţiuni reglem entate în dispoziţii cu caracter specific, ju d e că ­ torul: - poate lua m ăsuri sau im pune părţilor prezentarea de relaţii ori efectuarea anum itor dem ersuri referitoare la actele d e procedură ale acestora, pentru clarificarea anum itor chestiuni procedurale necesare pentru bună adm inistrare a ju decăţii (astfel, se pot cere părţilor relaţii obţinute de la autorităţi, precizări sau com plinirea lipsurilor un or acte de procedura efectuate de părţi ulterior sesizării}; - poate lua m asuri sau im pune părţii îndeplinirea unor obligaţii legate de adm inis­ trarea probelor (prezentarea dovezilor cu înscrisuri, depunerea unor relaţii, depunerea răspunsului la interogatoriul adm inistrat persoanei ju rid ice în condiţiile a r t 3 S 5 NCPC, acordarea concursului experţilor pentru urgentarea efectuării expertizelor etc.) care au funcţia d e a preîntâm pina acordarea de term ene care a r mări excesiv durata procesului.

A r t . *242* Su sp end area ju d e ca ţii cauzei. (1) C ând constată câ desfăşurarea norm ală a procesului este îm piedicată din vina reclam antului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate sus­ penda judecata, arătând în încheiere care anum e obligaţii n u au fost respectate. D ispoziţiile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părţii, judecata v a fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile su sp e n d ării. Suspendarea reglem entată d e art. 242 N CPC este un caz d e suspendare judecătoreasca, fa cu lta tiva , a cărei funcţie este de a sancţiona pasivi­ tatea reclam antului în îndeplinirea acelor obligaţii care îm piedică instanţa să finalizeze procesul. într-o anum ită m ăsură se poate considera că, alături d e perim are, suspendarea ju d e ­ căţii reglem entată de aceste dispoziţii dă expresie p rin cip iu lu i dispon ibilităţii procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, reclam antul se desistează de proces, acceptând posibilitatea tem porizării sale.

540

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l l P r o c e d u r a Î n fa ţa p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 242

Se cuvine subliniat c i incidenţa acestei suspendări va fi apreciată în fu ncţie de urm ă­ toarele elem ente: a) o bligaţia pro cesu a lă trebuie sâ aparţină reclam antului. M ăsura suspendării nu se a p lic i în ca 2ul în care obligaţia aparţine altei părţi sau altui particip ant în proces ori chiar instanţei, însuşi textul conţinând în cuprinsul său sintagm a „din vina reclam antului, prin neîndeplinirea obligaţiilor '. Desigur că, d a c i pârâtul care a form ulat o cerere reconven­ ţională, devenind astfel reclam ant prin raportare la aceasta, nu îndeplineşte o obliga­ ţie procesuală d e natură s i îm piedice desfăşurarea n o rm a li a ju decăţii acestei cereri, m ăsura va putea fi luată f a ţ i de cererea reconvenţională, instanţa având g r iji în să ca ea să nu afecteze finalizarea judecării cererii principale. A cest lucru este posibil, pe de-o parte pentru că suspendarea se a p lic i prin încheiere, iar pe de a lţ i parte poate deveni incidenţă şi instituţia disjungerii, dacă cererea princi­ p a li se află în stare de ju d e c a ţi; b) obligaţio reclam antului să f ie stabilită în sarcina acestuia în cu rsu l jud ecăţii, potri­ v it legii. Trebuie subliniat, însă, c i anum ite obligaţii ale reclam antului su n t identificate prin chiar rezoluţia de prim ire a cererii, atrăgând incidenţa art. 200 NCPC. Procedura de regularizare a cererii are în acest caz caracter special, astfel încât, dacă neîndeplinirea obligaţiilor reclam antului vizează lipsurile enum erate la art. 294-197 NCPC, se iau m ăsu­ rile corespunzătoare acestui m om ent procesual, iar nu m isu ra suspendării prevăzută de art. 242 NCPC. De asem enea, instanţa trebuie să identifice explicit o b lip ţ ia reclam antului, izvorul său legal şi condiţiile de realizare şi să o aducă la cunoştinţa acestuia. în tru câ t suspenda­ rea apare în acest caz ca o sancţiune, neîndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a aduce m ăsura la cunoştinţa părţii lipseşte m isu ra d e previzibilitate111; c) o bligaţia trebuie sâ f ie d e natură să îm piedice instanţa în desfăşurarea n orm ală a ju d ecă ţii. Pe d e o parte, obligaţia procesuală neîndeplinită de reclam ant trebuie să nu a ib i alt m ijloc de realizare (spre exem plu, s i fie, d e asem enea, în sarcina instanţei sau a altui litigant), iar pe d e a lţ i parte trebuie ca om isiunea reclam antului s i îm piedice instanţa în efectuarea unor dem ersuri procesuale necesare pentru norm ala d e sfişu rare a procesului, adică să nu poată continua ori finaliza procesul (spre exem plu, instanţa nu poate aprecia câtim ea obiectului cererii pentru a stabili întinderea obligaţiei d e tim brare ori com petenţa, nu poate efectua o procedură d e citare a părţii în condiţiile anum itor lipsuri referitoare la dom iciliul acesteia, este necesară o anum ită precizare referitoare la cauza sau m otivele acţiunii în ju stiţie atunci când aceste precizări apar necesare pentru continuarea procesului). Se im pune observaţia că dispoziţiile suspendării ju decăţii cauzei sunt incidente num ai d acă legea procedurală nu p rescrie o sa n cţiu n e specială pentru neîndeplinirea unei anum ite obligaţii procesuale (de exem plu, netim brarea cererii com pletatoare va fi sancţionată cu anularea. Iar nu cu suspendarea; de asem enea neîndeplinirea obliga­ ţiei de a înştiinţa instanţa asupra sc h im b irii dom iciliului care generează o p ro ce d u ri de citare v ic ia ţi determ ina aplicarea dispoziţiilor art. 172; neconsem narea la dosar a ono­ rariului pentru efectuarea expertizei atrage d e cid e re a părţii din dreptul de a adm inistra proba etc.). în anum ite situaţii, neîndeplinirea anum itor obligaţii a le reclam antului, fără a fi cen­ zurate prin sancţiuni speciale, nu îm piedică desfăşurarea ju d e că ţii, deşi ele ap a r ca nece­ 1111.C.C.J., s cfv. ş l d e propr. in t., dec. nr. 1994/20CS, în B J . Baza d e date; C .C ., D ec. nr. 321/2008. Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

541

A rt. 243

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sare în desfăşurarea acesteia. Cel m ai adesea, aceste obligaţii se confundă cu obligaţiile fixate în sarcina reclam antului pentru adm inistrarea probelor pe care instanţa i le-a în cu ­ viinţat în dovedirea pretenţiei. Astfel, neîndeplinirea obligaţiei de înfăţişare a înscrisului, neindicarea num elui m artorilor în vederea citării lor 1a proces, neprezentarea interoga­ toriului sau neprezentarea la interogatoriu nu pot atrage suspendarea judecăţii cauzei pentru că, în mod propriu, instanţa va putea păşi la judecată, urm ând, desigur, ca în fu n c­ ţie d e această conduită să decidă asupra tem einiciei cererii. Dacă, în schim b, reclam antul a adm inistrat proba cu înscrisuri, d a r nu a depus un num ăr suficient de exem plare ale acestora pentru a asigura posibilitatea com unicării către adversar, instanţa va putea să considere că aceasta reprezintă o îm piedicare\r\ con­ tinuarea procesului, deoarece zădărniceşte etapa adm inistrării probelor, iar dispoziţiile art. 242 alin. (1) NCPC pot redeveni incidente; d) reclam antul treb uie $6 f i fo s t în cu lp â p en tru neîndeplinirea o b lig a ţiei p rocesu a le. Aprecierea culpei aparţine instanţei, aceasta fă d n d u -s e de la caz ia caz, neîndeplinirea unei obligaţii procesuale n e a tră g ln d în m od autom at sancţiunea. Aplicarea sancţiunii suspendării ju decăţii cauzei va putea fi pusă în dezbaterea p ă rţi­ lor, din oficiu sau la solicitarea pârâtului, iar luarea acestei m ăsuri poate fi com plinită şi prin obligarea reclam antului la despăgubiri în condiţiile art. 189 NCPC, dacă cel vătăm at form ulează şi dovedeşte o asem enea pretenţie. 2. M ăsu ra su sp e n d ă rii. Sancţiunea suspendării se dispune prin încheiere, atacabilă cu recu rs pe toata durata suspendării procesului, în condiţiile art. 4 1 4 alin. (2) NCPC. M om entul suspendării constituie debutul term enului de perim are în condiţiile art. 416 NCPC. Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acesto r dispoziţii legale va putea fi reluată la cererea părţii, dacă obligaţiile pentru neîndeplinirea cărora sancţiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire şi judecata poate continua, sau dacă s-a dispus reluarea ju decării ca efect al a d m iterii recursului prom ovat îm potriva hotărârii de suspendare. Pentru reluarea judecării cauzei la cererea părţii, art. 3 lit. ş) d in Legea nr. 146/1997 m ai im pune şi condiţia plăţii de către titularul cererii d e repunere pe rol a taxei de 50% din taxa ju diciară de tim bru pentru cererea sau acţiunea a cărei ju decare a fost suspen­ dată. Fiind în culpă pentru dilatarea procesului în cazul acestei suspendări, pentru orice prejudicii sau cheltuieli suportate de reclam ant în legătură cu acest incident sau pentru reluarea judecării cauzei, acesta nu va putea angaja răspunderea pârâtului111.

A r i- 2 4 !J . îm p reju rări care pun capăt p rocesu lu i. în cazul în care, tn cursul cercetării procesului, reclam antul renunţă la judecarea cererii de chem are în judecată ori Ia dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau su n t adm ise cereri ori excepţii care pun capăt în întregim e procesului, fără a m ai fi necesară dezbaterea asupra fondului în cam era de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.

1)1 Pentru detalii. 9 se vedea I. Turcu, M. Sta n , Com patibilitatea n o rm e lo r d e procedură cu sp ecificu l procedurii in solven ţei, în R.D.C, n r 12/2005, p. 9.

542

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

A rt. 243

T it l u l l. P r o c e d u r a Î n fa ţa p r i m e i in s t a n ţ c

C O M E N T A R IU în m od firesc, părţile angajate într-un proces au obligaţia d e a urm ări finalizarea proc e s u lu l La rândul său, instanţa învestită cu soluţionarea unui proces are îndatorirea de a urm ări îndeplinirea obligaţiilor părţilor de a finaliza procesul care, la sfârşitul dezbateri­ lor, este urm at de hotărârea care dezleagă fondul. Sunt însă şi îm prejurări în care procesul se finalizează anterior parcurgerii tu tu ro r eta­ pelor, prin intervenirea anu m itor incidente determ inate de voinţa părţilor sau de anu­ m ite dispoziţii legale cu valoare im perativă, care im pun anu m ite reguli de desfăşurare a procesului sau anum ite condiţii ale acţiunii1’1. Aceste îm prejurări se Integrează inciden­ te lo r procesuale. indiferent de incidentul care are această funcţie întreruptivă, întotdeauna un pro­ ces se finalizează prin hotărâre. Potrivit art. 424 alin. (1) N CPC hotărârile prin care prim a instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona fondul se num eşte sentinţă, iar potrivit alin. (3) din aceiaşi articol, dacă hotărârea este dată în apel, recurs ori în recursul în inte­ resul legii se num eşte decizie. Hotărârile date de instanţă în baza recunoaşterii pretenţiilor de către pârât, potrivit art. 436-437 NCPC, hotărârile prin care se încuviinţează tranzacţia părţilor în condiţiile art. 438 şi urm . NCPC, hotărârea prin care reclam antul renunţă la judecată sau la dreptul pretins, conform art. 406 şi art. 408 N CPC su n t su p u se num ai recursului, iar dacă sunt pronunţate de o secţie a înaltei Curţi, sunt definitive1*. Dacă hotărârea se pronunţă ca urm are a adm iterii unei excepţii perem ptorii (dirim ante), ea va fi supusă câ ilo r de atac, po trivit legii. Dincolo d e aceste aspecte, care nu sunt în tru totul noi, se cuvin două observaţii: a) dispoziţiile art. 243 NCPC sugerează că judecătorul se poate pronunţa prin hotă­ râre asupra renunţării, tranzacţiei, achiesării ori ca urm are a adm iterii unei excepţii perem ptorii num ai dacă aceasta intervine în cursul cercetării judecătoreşti. Desigur, tranzacţia judiciara, recunoaşterile şi achiesările pârâtului la pretenţiile reclam antului presupun depăşirea prim ului term en de judecată la care părţile sunt legal citate, la fel cum invocarea de către părţi sau de către instanţă a unei excepţii de natură a finaliza procesul trebuie să fie pusă în dezbaterea părţilor, ceea ce, autom at, presupune intrarea procesului în faza cercetării judecătoreşti. Se poate im agina însă situaţia în care reclam antul ar putea face un a c t de renunţare Io ju d e ca re a cererii sale încă înain tea fixării prim ului term en al procesului, respectiv când acesta se află înăuntrul term enului d e regularizare a cererii, potrivit art. 200 NCPC. în tru câ t în această fază ar putea coexista lipsuri ale cererii de natură să atragă anu­ larea sa în condiţiile art. 200 alin. (3) şi totodată s-ar putea face un act de renunţare la judecată, credem că, deşi nu s-a începu t cercetarea judecătorească, ar fi excesiv ca în toate cazurile să se m enţină reclam antului obligaţia de regularizare, urm ată d e începe­ rea cercetării judecătoreşti doar în scopul pronunţării hotărârii d e renunţare. Dincolo de lipsa de utilitate concretă a dem arării procesului în condiţiile în care recla­ m antul intenţionează desistarea, în anum ite situaţii im perativul regularizării cererii ar 10 A se ved ea, pentru m ai m ulte detalii p rivin d cau ze le incidente ale în cetării procesu lui, şi I. D eleonu, Tratat, voi. I. 2010, p. 794 ş i urm . IJS Pentru m ai m u lte detalii referitoare la cafea d e atac, a se vedea M . Tâbârcâ, 6 h . 5 ura, Cod u l d e p ro ce d u ri c iv ili, co m entat ş i ad n otat cu legislaţie, ju rlsp ru den ţă şi d o ctrin ă, ed. a 2*a, Ed. U niversul Ju rid ic. Bucureşti, 2008, p. 705. Ve*OM CA DĂNÂtiĂ

543

A rt. 244

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

intra în concurs cu cel al disponibilităţii procesului; cu atât m ai m ult, ni se pare că art. 406 alin. (l)-(3 ) şi art. 408 alin. (1) nu exclud această posibilitate. De aceea, corespunde garanţiilor din art. 6-9 N CPC posibilitatea pronunţării, ch iar în acest m om ent procesual, a unei hotărâri de renunţare, însă doar cu condiţia ca cererea de chem are în judecată să îndeplinească acele cerinţe fără de care nu ar putea fi consi­ derată valabilă ca act ju rid ic (de exem plu, este nesem nată) or în lipsa cărora instanţă nu $-ar putea considera învestită (de exem plu, este netim brată); b) a doua observaţie priveşte prem isa instituită prin art. 243 NCPC, şi an u m e că actul d e voinţă al părţilor sau excepţia dirim antă „pu n ca p ă t în întregim e p rocesulu i'. Credem totuşi că în această sintagm ă trebuie asim ilată vocaţia incidentului procesual (renunţare, recunoaştere, tranzacţie, excepţie procesuală) de a finaliza o cerere (chiar atunci când în acelaşi proces au intervenit şi cereri incidentale), inclusiv un capăt al unei cereri (când aceasta cum ulează m ai m ulte pretenţii distincte) şi că sensul reglem entării trebuie căutat în faptul că dispoziţia legală înţelege întreruperea procesului cu privire la acestea ca urm are a inutilităţii continuării lor până în faza dezbaterilor pe fond. So luţia este întărită şi de dispoziţiile art. 436 NCPC, care arată expres că instanţa va da o hotărâre în m ă sura recunoaşterii, urm ând să pronunţe o a doua hotărâre pentru pretenţiile răm ase nerecunoscute, d a r şi de cele cu caracter general din art. 139 alin. (5) NCPC, care arată că mai m ulte pricini întrunite po t fi disjunse dacă num ai unele dintre ele sunt în stare d e ju d e c a t ă -c a m ăsură de bună adm inistrare a ju stiţiei (eadem rertfo)111.

A ri. 2 4 4 . T erm in area c e r c e tă r ii procesu lu i. (1) Când judecătorul se soco­ teşte lăm urit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează term en pentru dezbaterea fondului tn şedinţă publică. (2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redac­ teze n ote privind susţinerile lo r şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de term enul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a form ula concluzii orale. (3) Părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urm eze în cam era de con­ siliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen. (4) C ererea de ju d ecată în lipsă presupune că partea care a form ulat-o a fo st de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în cam era de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică. C O M E N T A R IU 1. în ch e ie re a de te rm in are a cercetării procesului. Term inarea cercetării procesului ca m om ent procesual trebuie m arcată d e către instanţa de judecată în încheiere. M arcarea acestui m om ent prin consem narea sa în actul d e procedură nu este im por­ tantă doar pentru a reprezenta delim itarea acestei etape de cea a dezbaterilor asupra fondului, ci are o sem nificaţie procesuală m ultiplă, în sensul că anum ite acte procesuale n u m a i p o t f i efectuate dincolo de această lim ită (d e exem plu, nu m ai poate f i invocată excepţia de necom petenţă d e ordine publică, în afara necom petenţei generale) sa u p o t f i realizate num ai în anum ite co n d iţii (de exem plu, com pletarea unor probe).

1,1 A s e ved e a co nsiderentele Dec. nr. 2 54 /20 06 a C urţii Constituţionale.

544

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

i t

l

u

l

L

p

r

o

c

e

d

u

r

Î

a

n

f

a

t

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 244

c

De aceea, previzibilitatea procedurii justifică m arcarea e x p lic iţi - prin încheiere - a acestui m om ent în care judecătorul declară cercetarea procesului încheiată, fiind lăm urit asupra tuturor aspectelor care au făcu t obiectul acesteia. Desigur, această încheiere este precedată de asculta rea p ă rţilo r asupra acestui a s p e c t deoarece pentru acestea efectul închiderii cercetării procesului poate fi drastic. D incolo de acest m om ent, părţile nu m ai pot face anum ite acte de procedură, de aceea trebuie atenţionate asupra finalizării acestei etape, astfel încât să nu fie o m ăsură de sur­ priză pentru ele. Anticipăm că dezbaterile nu ar putea fi declarate încheiate fără ca judecătorul să se asigure nu doar asupra lăm uririi sale, ci şi în legătură cu solu ţio n a rea tu turor cererilor, excepţiilor sa u a p â râ rilo r pe care părţile, alţi participanţi ori instanţa le-au pus în discuţie în tim pul cercetării procesului. Cu toate acestea, pentru a atenua efectul drastic al unei asem enea om isiuni, art. 390391 N CPC stabilesc că între term inarea cercetării procesului şi intrarea în dezbateri pe fond există o etapa interm ediară care perm ite atât rezolvarea ch estiu n ilo r nefinalizate \r\ etapa anterioară a procesului, cât şi a altora noi, perm ise de lege după închiderea cercetării procesului, precum şi com pletarea sa u refacerea u n o r probe, dacă necesitatea aces­ tei m ăsuri rezultă din dezbateri. Aceasta sem nifică d o a r în f a p t o redeschidere a cercetării judecătoreşti, m otiv pentru care: a) lăm urirea aspectelor sesizate nu este succedată de o nouă încheiere de în ch i­ dere a cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 244 NCPC; b) nu renasc pentru părţi drep­ turile procesuale care puteau fi exercitate în faza cercetării judecătoreşti. 2. Pregătirea d e zb ate rilo r pe fo n d După închiderea cercetării procesului, judecăto­ rul fixează term enul pentru dezbaterile pe fond. Regula publicităţii dezbaterilor procesului în şedinţă publică însă este atenuată în doua situaţii: prim a, stabilită în art. 213 alin. (2), iar a doua prin art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC. în această a doua situaţie, convenţia părţilor, expresă sau tacită, nu poate fi cenzu­ rată de m agistrat, atenuând foarte m ult principiul conform căruia regulile pentru desfă­ şurarea judecăţii sunt absolute şt nu pot fi afectate prin convenţii particulare**1. Convenţia părţilor pentru continuarea dezbaterilor în cam era de consiliu presupune şi că părţile consim t ca acestea să urm eze fazei cercetării procesului, în aceeaşi zi sau la un alt term en. fn cazul în care dezbaterile urm ează la un alt term en, părţile au obligaţia de a pre­ zenta instanţei n o te privind susţinerile lor, cu cel puţin 5 zile înain tea term enului stabi­ lit pentru dezbateri, această îndatorire neafectând dreptul părţii de a form ula concluzii orale în dezbateri. N edepunerea notelor nu îm p ied ică instanţa să continue dezbaterile asupra fondului şi să reţină cau 2a în pronunţare. Aceste note po t fi com pletate în condiţiile art. 394 alin. (2) NCPC.

111A se ved ea su p ra , co m e n ta riu l Id art. 240, l!i P e n tru detalii p rivin d valoarea prin cip iului p ublicităţii d e zb a te rilo r ş i natu ra sa co n stitu ţio n a lă , a se vedea l. D e ie o n u

,

VgttOi

D Ă N ÂttĂ

V

/ C

4

T

r a

t a

t ,

v

o

i .

I ,

2

0

1

0

,

p

.

7

9

7

ş i

u

r m

.

545

A rt. 245

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Subsecţiunea o 2-a. Excepţiile procesuale Ari* 2 4 5 . N o ţiu n e. Excepţia procesuală este m ijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la com punerea com pletu­ lui sau constituirea instanţei, com petenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urm ărind, după caz, declinarea com ­ petenţei, am ânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perim area cererii. C O M E N T A R IU 1. Elem ente d e fin ito rii. Noul cod reuneşte într-un singur fascicul instituţia procesu­ ală a excepţiilor, prin organizarea unor reglem entări pe care anterior legislaţia te preve­ dea în secţiuni separate ori care reprezentau studii doctrinare asim ilate în jurisprudenţă în m od statornic. Definiţia excepţiei procesua le a făcut în m ulte rânduri preocuparea doctrinei"1, actu­ ala reglem entare oprindu-se la a evidenţia anum ite elem ente care ţin de structura şi funcţia excepţiei, pe care le vom evidenţia în continuare. a) excepţia procesuală este un m ijloc tehnic prin care se p u n în discuţie anum ite nere­ gularităţi. Din această perspectivă - având în vedere obiectul neregularităţii sesizate excepţiile sunt de procedură şi de fond; b) excepţia procesuală n u p une în discuţie fo n d u l dreptului. Deşi adesea excepţiile su n t integrate sistem ului global al apărărilor, trăsătura lor im portantă este aceea că se lim itează la analiza elem entelor form ale a le judecăţii, fie că acestea privesc regulile de procedură, fie regulile privind dreptul la acţiu ne sau com ponentele sale. Ele nu pun în discuţie fondul pentru că nu presupun, chiar şi în cazul unirii cu fondul, analiza a ce lo r aspecte care ţin de dovada existenţei dreptului subiectiv civil valorificat de reclam ant ori de întinderea acestuia. Aceasta le diferenţiază în m od esenţial de apărări, în sensul strict al term enului (respectiv cele care servesc analizei fondului sau tem eini­ ciei acţiunii; c) excepţia procesuală urm ăreşte, după caz, decim area com petenţei, am ânarea ju d e căţii, refacerea u n o r acte o ri anularea, perim area sa u respingerea cererii (însă nu ca nefondată). Această parte a definiţiei legale a excepţiei relevă efectul excepţiei procesu­ ale. Excepţia procesuală poate prelungi judecata sau o poate întrerupe în stadiul în care se află procesul în m om entul invocării, respectiv al soluţionării excepţiei. 2. D istincţia în tre excep ţii şi apărări. Noţiunea de apărare are m ai m ulte înţelesuri. In sens larg, apărarea desem nează toate m ijloacele folosite pentru a se obţine respin­ 1,1 A se v e d e a V.M. C iobana , G. B o ro i, P ro b lem e privind e xce p ţiile p ro ce su a le . In D reptul nr. 9 -1 2 / 1 9 9 0 , p. 147; M . Co n sto n tin escu , M o d ificare a p ro ce d u rii d e so lu ţio n are a exce p ţiilo r d e n e co n stitu ţio n a lita te , în Dreptul nr. 1 1 /1 9 9 7 , p. 1 5; A . T râ ilescu , Exce p ţia d e ilegalitate in co n textu l legislaţiei actu ale, în D reptul nr, 2/1998, p . 2 0; M . T&bârcâ, O rd in e a d e so lu ţio n are a u n o r e xce p ţii p ro cesu a le invocate co n co m ite n t în a in te a instanţei în p ro ce su l civil, în D reptul nr. 1 1 /2 0 0 3 , p. 1 0 7 ; £ Purigiu, D. Z a m fir. Excepţii. O rd in e d e so lu ţio n are - Notă aprobativă si notă critică la d e cizia nr, 6 0 5 /2 0 0 4 a T rib u n a lu lu i B u cu reşti, S e cţia a V-a civilă, In P.R. nr. 3 /2 0 0 5 r p 1 0 9 ; C. Co o d â , D iscuţii în le g a tu ri c u interpretarea ţi ap licarea u n o r d isp o ziţii le ga le referitoare la in ci­ d e n te p ro ced u rale în p ro ce su l civil, în D reptul nr. 1 2/20 08 , p. 1 1 6 -1 4 5 ; K. B en ke, D iscuţii în legătură cu rtdi* ca rea e xce p ţie i d e n e co n sfitu ţio n âl Itate cân d e ste invocată în su sţin e re a a lto r e xce p ţii sa u ce re ri, în Dreptul nr, 2 /2 0 1 0 , p. 68*101; l. Leş, N o u l Co d d e pro cedu ră civ ilă . C o m e n ta riu p e a rtico le , vo i, I. Ed. C .H , Beck. Bucu* resti, 2 0 1 1 , p. 3 7 9 si urm .; I. D eleo n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 7 9 8 şi urm .

546

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

i t

l

u

l

P

l

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 245

c

gerea pretenţiei supusă ju decăţii sau întârzierea soluţionării acesteia. în sens restrâns, apărarea vizează num ai acele m ijloace prin care se Invocă obiecţîuni îm potriva fondului pretenţiei dedusă judecăţii, tinzând la respingerea cererii de chem are în judecată. Datorită funcţiei excepţiei d irim a n te în special, aceea d e a în trerupe procesul, gene­ rând un avantaj pârâtului, excepţiile (privite, la rândul lor ca m ijloace de apărare în sens general) au fost incluse în categoria apărărilor, fiind alături d e probe o specie a acestora (s-a plecat şi de la accepţiunea term enului din dreptul rom an, exceptio, care desem na orice m ijloc de apărare). Dincolo de un anum it grad de generali2are, excepţiile procesuale nu sunt doar nişte apărări, iar pentru a sublinia acest lucru evidenţiem anum ite distincţii între excepţii şi apărări"1: a) în tim p ce apărarea este u n m ijlo c p rocesu a l p u s exclusiv la îndem âna pârâtului, excepţia p o a te f i invocată, în condiţiile legii; ş i de a lţi participanţi ia proces, inclusiv de către instanţă sa u d e către procuror. Ca m ijloc procesual aparţinând pârâtului, excepţia este integrată sistem ului d e „ap ărări" pe care acesta le are la îndem ână, servind contraatacării pretenţiilor reclam antului şl respingerii cererii acestuia; b) în suita actelor procesuale, excepţiile procesuale p reced apărărilor 1n ceea ce pri­ veşte m om entul soluţionării lor. în acest sens, art. 245 arată că excepţia se invocă „fără să pună în discuţie fondul dreptului", în tim p ce, potrivit art. 250 NCPC, apărarea p ro p riu -zisl trebuie să aibă ca obiect un act sau fapt ju rid ic care „să ducă la soluţionarea procesului" aşa cum se stabi­ leşte prin art. 255 alin. (1) NCPC. în condiţiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de p ro ce d u ri sau de fond care fac inutilă adm inistrarea d e probe şi cercetarea în fond a cauzei; c) excepţiile opresc so u dilată p rocesul fă ră a p erm ite fin alizarea lui, în tim p ce apăra­ rea în sen s strict p erm ite ş i ch ia r im pune încheierea p rocesu lu i ş i anihilarea cererii recla­ m antulu i p rin dem onstrarea inexistenţei dreptului afirm at. Faptul că uneori şi excepţia şi apărarea d u c la respingerea acţiu nii nu suprapune total cele două instituţii. A dm iterea unei excepţii dirim ante duce ia respingerea acţiunii prin efectul direct al excepţiei - fie edictat de lege, fie apreciat co n d u siv pe care de m ulte ori ?l distingem ch iar în construcţia dispozitivului (spre exem plu: adm iterea excepţiei lipsei de interes duce la respingerea cererii pentru lipsa interesului; adm iterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive duce la respingerea cererii pentru lipsa calităţii procesuale pasive; adm iterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a reclam antului duce la anularea cererii d e chem are în judecată etc.), în tim p ce apărarea va avea întotdeauna ca efect, dacă are o asem enea greutate, respingerea acţiunii reclam antului ca neîntem eiată (nefondată). Există însă o suită de excepţii care, finalm ente, a r putea duce, în fun cţie de îm prejură­ rile concrete ale speţei, la respingerea a cţiu n ii ca nefondată, ch iar dacă ele se prezintă teh n ic cu toate trăsăturile unei excepţii procesuale. Funcţionează astfel excepţia de neconstituţionalitate, excepţia nulităţii actului adm inistrativ şi o rice alte chestiuni consti­ tuite ca şi chestiuni prejudiciale care, fără a pune ?n discuţie direct dreptul subiectiv civil valorificat prin acţiune de reclam ant, l-ar putea lipsi totuşi de suport. Adm iterea unei astfel de excepţii duce la respingerea cererii întocm ai ca o apărare de fond.

11

A

s

e

v

e

d

e

a

ş i /, D e le a n u ,

V e * O M C A D Ă N Â tiĂ

T

r a

t a

t ,

v o

i .

I,

2

0

1

0

,

p

.

7

9

8

s i u r m . ; V .M . C io b a n u , G . B o ro i,

o

p

.

c it .,

p

,

1

4

7

- 1

5

5

.

547

A rt. 245

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

â

în să acestea se disting de apărările în sensul strict, definite ca m ijloace de apărare recunoscute pârâtului prin care acesta pune în discuţie direct dreptul subiectiv al recla­ m antului, lipsindu-l de tem einicie. Su n t astfel a p ă ră ri în sen s strict, ia r nu excepţii pro­ cesuale: excepţia de neexecutare a contractului sinalagm atic opusă de pârât, excepţia nulităţii actului ju rid ic pe care pretenţia reclam antului se întem eiază, excepţia inadmi* sibilităţii acţiunii atunci când ea este fundam entată pe culpa reclam antului însuşi, în m ăsura în care ar exista o dispoziţie legală care să o prevadă în m od expres (prin dero­ gare de la arc. 1638 NCC) etc.1" în fine, există şi o categorie distinctă d e m ijloace d e apărare care, după felul în care su n t invocate, pot genera în planul procesului anum ite confuzii. Este vorba despre excepţiile Invocate tn căile de atac, în special de către apelant. De exem plu, apelantul se foloseşte de excepţii, denum ite ca atare, Invocând în realitate critici îm potriva hotărârii prim ei instanţe, cum ar fi excepţia necom petenţei prim ei instanţe, excepţia lipsei calităţii procesuale, a lipsei interesului acţiunii etc., cărora prim a instanţa le-ar fi dat o rezolvare greşită în litigiul soluţionat ori care nu au fost invocate în prim a fază procesuală şi pe care doreşte să le repună în discuţie în apel. într-o asem enea situaţie, instanţa d e apel nu va avea în vedere aceste m ijloace ca excepţii procesuale potrivit art. 248 N CPC (ch iar dacă denum irea lor este proprie excepţiilor procesuale), ci le va considera ca m otive de apel, analizând tem einicia lor în procesul de deliberare asupra apelului. Desigur că apelul nu presupune, ca procedură de judecata, im posibilitatea invocării excepţiilor procesuale, d a r ele trebuie să se refere la cererea de apel, astfel ca, pentru a avea acest caracter, trebuie să vizeze neregularităţi ale cererii de apel (de exem plu, lipsa calităţii procesu­ a le va putea avea tn vedere îm prejurarea că apelantul nu a fo st parte în judecata în prim ă instanţă, lipsa interesului va viza inexistenţa folosului practic al apelantului, ţinând seam a d e faptul că procesul a fo st câştigat de el în prim ă instanţă, etc.) şi num ai acestea vo r constitui excepţiile propriu-zise ale apelului; d) rezolvarea excepţiilor presupune fie pronunţarea unei hotărâri p rin care se fin a li­ zează procesul, fa rd antam orea fo n d u lu i, f ie pronu nţarea unei în ch e ie ri interlocutorii, în tim p ce asupra a p ă ră rilo r propriu-zise instanţa se pronu nţă p rin încheieri preparatorii (cum este cazul probelor), fie dă răspuns acestora în procesul de deliberare, dezvoltat ulterior în suita considerentelor. 3. C lasificarea excepţiilor. Doctrina s-a preocupat intens şi de o sistem atizate a excepţiilor după diverse criterii1*1, dintre toate cea m ai funcţională fiind structurarea trihotom ică a excepţiilor, astfel: a) după obiectul lor, su n t excepţii de procedură şt excepţii d e fond. Prin excepţiile de procedură se invocă nereguli referitoare la actele d e procedură (ale părţilor - excepţia de nulitate pentru nesem nare, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant ale instanţei - excepţia nulităţii hotărârii judecătoreşti - sau a le altor participanţi procesuali - excepţia de nulitate a expertizei) ori la norm ele care reglem en­ tează regulile d e desfăşurare a procesului (regulile privind com punerea şi constituirea com pletului - excepţia de incom patibilitate; regulile privind com petenţa de judecată excepţia d e necom petenţă; reguli privind anum ite condiţii pentru îndeplinirea actelor de p ro c e d u ră -e x c e p ţia nelegalei citări; reguli privind buna ad m in istra re a ju s t iţ ie i-e x c e p ­ ţia de lîtispendenţă sau conexitate). 1)1 în doctrtnâ s-d a rgu m e n ta t Ideea că Inadm isib illtâţile du, o ric u m , o natură d u a lâ. A se ved ea M . Tdbârcâ, Excepţiile p ro ce su a le în p ro ce su l civil. e d . a 2*a, Ed . U n ive rsu l Ju rid ic. Bucureşti, 2 0 0 6 , p. 117, 1,1 A se v e d e a si crite riile p ro p u se d e /. D ele a n u , Tratat, vo i. 1,2 0 1 0 , p. 8 0 1 şj urm .

548

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

t

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 246

c

Prin excepţiile d e fo n d su n t sesizate neregularităţi ale drept u lu ila acţiune sau cele strâns legate de com ponentele dreptului la acţiune. Astfel, excepţia d e prem aturitate a dreptului subiectiv al reclam antului, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calită­ ţii procesuale şi excepţia lipsei capacităţii procesuale sunt excepţii de fond. Tot excepţii de fond sunt şi prescripţia şi autoritatea d e lucru judecat, deoarece afectează exerciţiul dreptului ia acţiune (acea com ponentă a dreptului la acţiu ne care constă în posibilitatea de a obţine condam narea pârâtului); b) după efectut lor, su n t excepţii dilatorii şi excepţii perem ptorii sau dirim ante1”. Excepţiile dilatorii tin d la întârzierea judecăţii pe fond (am ânarea judecăţii, refacerea unor acte d e procedură, declinarea com petenţei, trim iterea dosarului la o altă instanţă, transferul dosarului d e la un com plet de judecată la altul e tc ). Excepţiile perem ptorii tind 1a îm piedicarea ju decăţii pe fond (anularea cererii, respin­ gerea cererii ca inadm isibilă, stingerea procesului, respingerea cererii ca prem atură, ca lipsită de interes, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală sau îm potriva unei persoane fără calitate etc.). Se observă că, în privinţa efectelor pe care le produc în cazul în care sunt adm ise, excepţiile de fond au un caracter m ai om ogen decât excepţiile de procedură. Astfel, adm iterea excepţiilor de fond duce, de regulă, la anularea sau respingerea cererii ca prem atură, lipsită d e interes, inadm isibilă etc., ceea ce înseam nă că, în principiu, aceste excepţii sunt perem ptorii. Există o catego rie d e excepţii perem ptorii care în ce p cu un efect d ilato riu . Astfel, după invocarea excep ţiei, p artea îm p o triva căreia excepţia este invocată poate com plini neregularitatea sesizată prin excepţie, în acest m od beneficiind d e o a m ân are a cauzei, pro d ucându -se efectul dilatoriu al e x ce p ţie i.în cazul com p linirii neregularităţii, excepţia se va respinge, fiin d prod us d o ar efectul său d ilatoriu . D acă neregularitatea răm âne neaco perită, atunci excepţia se va ad m ite, ia r efectul său perem pto riu se va produce pe deplin, instanţa finalizând procesul; este, astfel, ca 2ul excepţiei de netim brare a cererii - art. 2 0 din Legea nr. 146/1997; al excepţiei de n esem n are a cererii - art. 196 alin. (2) N CPC; al excepţiei lipsei capacităţii d e exerciţiu - art. 57 alin. (5) N CPC; al excepţiei lipsei dovezii calităţii de re p r e z e n t a n t-a r t. 82 alin . (1) N CPC etc.; c) după notura n o rm ei ju rid ice încâlcate prin neregularitatea sesizată, excepţiile sunt obsolute pi relative, această categorie a excepţiilor fiind expres reglem entată în dispozi­ ţiile art. 246 NCPC.

A ri. 24G* Excepţii abso lu te şi relative. (1) Excepţiile absolute su n t cele prin care se invocă încălcarea unor norm e de ordine publică. (2) Excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norm e care ocrotesc cu precădere interesele părţilor. C O M E N T A R IU După caracterul de ordine publică sau de ordine privată al norm ei ju rid ice încălcate, excepţiile procesuale se clasifică în excepţii absolute şi excepţii relative. S -a su sţin u i ş i existenţa u n e i ca te go rii a e x ce p ţiilo r d e cim ato rii, a lătu ri d e c e le arătate, în această ca te go ­ rie fiind in clu se excep ţia d e n eco m p eten ţă, excep ţia d e litisp e n d e n ţă şl excep ţia d e co n e xitate A se vedea: Or. P o ru m b , C o d u l d e p ro c e d u r i civilă co m e n ta t si adnotat, vo i. I, Ed. Ştiinţifică, B u cu reşti, 1960. p. 3 4 $ ; I. Leş, N o u l C o d d e p ro ce d u ră civilă, vo i. i, 2 0 1 1 , p. 3 9 5 -3 9 6 ; /, D e le a n u , Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p, 119. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

549

A rt. 247

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

Excepţiile absolute privesc încălcarea unor norm e ju rid ice de ordine publică, iar excepţiile relative privesc încălcarea unor norm e ju rid ice care ocrotesc cu precădere interesele părţilor. în ce priveşte regim ul procesual af acestor excepţii, legiuitorul l-a reglem entat în d is­ poziţiile articolului următor. în principiu, dacă legiuitorul nu a realizat o opoziţie explicită între o norm ă de ordine publică şi una care ocroteşte interese ale părţilor prin term eni care s i sugereze acest lucru, singura dificultate în încadrarea excepţiei într-o categorie sau alta în funcţie de acest criteriu este departajarea norm elor în fu n cţie de scop. De aceea, d a c i nu se poate întrevedea în m od direct finalitatea norm ei încălcate, atunci delim itarea ar putea fi făcută prin urm ărirea sancţiunii incidente sau a m ijlocului d e reparare în cazul încălcării norm ei ori a caracterului inderogabil pentru părţi în privinţa conduitei pe care norm a o fixează.

A r t . 2 4 7 . In vocare. (1) Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege n u se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi. (2) Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la prim ul term en de ju d ecată după săvârşirea neregulari tăţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond. (3) C u toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile art. 189-192 fiind aplicabile. C O M E N T A R IU Prim ele două alineate trasează regim ul procesual al excepţiilor după departajarea lor în excepţii absolute şi relative. 1. Excepţiile abso lu te. în prim ul rând, excepţia absolută vo putea f i invocată de p ă rţi o ri de instanţă, din o ficiu . în m od surprinzător, dispoziţia îl om ite pe procuror, deşi credem ca acesta este doar rezultatul unei scăpări şi nu trebuie interpretat că acest participant este exclus din cate­ goria subiectelor care pot invoca o astfel d e excepţie. De altfel, dreptul procurorului de a invoca excepţii rezultă din logica art. 92 NCPC, care stabileşte rolul şi funcţia procuro­ rului în procesul civil. în al doilea rând, excepţia absolută va putea fi invocată, în principiu, în orice stare a pricinii. Spunem în principiu pentru că există şi situaţii pentru care legea procesuală sta­ bileşte un regim derogator, spre exem plu: a) excepţia de necom petenţâ m aterială şi excepţia teritorială exclusivă, ca excepţii de ordine publică, nu pot fi invocate decât în condiţiile art. 130 alin. (1) NCPC, adică de instanţă din oficiu sau d e parte ia prim ul term en d e judecatâ la care părţile sunt legal citate, dar nu m ai târziu de term inarea cercetării procesului în prim a instanţă. Există în să o fază interm ediară a procesului, în care, potrivit a r t 390 NCPC, înainte de a se trece la dezbaterea fondului, după epuizarea cercetării judecătoreşti, anum ite chestiuni procesuale sunt puse în discuţie din oficiu sau la cererea părţilor. Dacă aces­ 550

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l .

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

c

Art. 247

tea vizează ch iar lăm urirea naturii litigiului, ceea ce poate să im plice o necom petenţă de ordine p u b lic i din categoria celor arătate, a r fi excesiv totuşi ca respectiva necom ­ petenţă să nu poată fi invocată datorită stadiului procesului, de vrem e ce acesta este m om entul procesual în care invocarea sa apare ca posibilă; b) excepţia perim ării; deşi această instituţie este reglem entată prin norm e d e ordine publică, potrivit art. 420 alin. (3) N CPC nu poate fi ridicată pentru prim a dată în apel; cu atât m ai m u lt ea nu a r putea fi ridicată pentru prim a oara în recurs; c) excepţia d e ordine publică poate fi invocată în tot cursul procesului, d a r înaintea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilo r noi. Trebuie să su blin iem cu această ocazie faptul că dacă excepţia de o rd in e publică vizează neregularităţi procesuale referitoare la ju d ecarea procesului în prim a instanţă, atunci ea nu reprezintă o veritabilă excepţie în procesul de recurs. în tru câ t excepţia procesuală trebuie să vizeze neregularităţi ale ju decăţii specifice fa^ei procesuale în care litigiul se află, neregularitatea proced u ra lă referitoare la o altă fa z ă a litigiului este adusă în faţa instanţei de recurs nu ca excepţie - indiferent de denum irea pe care partea i-o dă - , ci ca m o tiv d e recurs. Lim itarea circum stanţelor procesuale în care partea poate invoca direct în recurs excepţii d e ordine publică se conform ează dispoziţiilor art. 492 NCPC, care arată că în acest stadiu singura probă adm isibilă în faza cercetării procesului este cea cu înscrisuri noi. Dacă totuşi excepţia nu va putea fi dovedită prin înscrisurile noi, deşi reglem entarea art. 247 alin. (1) sugerează inadm isibilitatea sa în recurs, credem că soluţia corectă este respingerea sa ca neîntem eiată. 2. Excepţiile relative. Spre deosebire de excepţia absolută, excepţia relativă nu poate f i invocată d e câ t d e cdtre p a rtea care o re interes. Interesul rezidă în posibilitatea de înlă­ turare a vătăm ării suferite prin efectul excepţiei. Vătăm area trebuie să aparţină celui care invocă excepţia, iar nu altui participant procesual (de exem plu, intervenientul nu va putea invoca excepţia relativă dacă vătăm area produsă prin încălcarea norm ei de drept s-a produs num ai faţă de pârât). în doctrina s-a arătat că, deşi excepţia relativă nu va putea fi pusă în discuţie de instanţă, totuşi, Tn baza ro lu lu i să u activ, aceasta poate să atragă atenţia părţii în drept să o invoce - dacă nu este asistată de avocat ori de m andatari licenţiaţi în drept - asupra dreptului d e a invoca excepţia1". Nu suntem de acord cu această opinie, pentru urm ătoarele considerente: - rolul activ al judecătorului, argum entat în baza fostului art. 129 alin. (2) CPC 1865, nu trebuie. în niciun caz, să rupă garanţia de echidistanţă pe care instanţa trebuie să o m enţină faţă de părţi, în acord cu obligaţia sa de im parţialitate, ca garant al aplicării tu tu ro r principiilor procesuale pe care codul le prescrie. D e altfel, o obligaţie a judecă­ to ru lui de a atrage atenţia părţilor asupra drepturilor pe care le au în calitatea lor pro­ cesuală, cum a r putea fi dreptul invocării unei excepţii relative, nu m ai subzistă în noua reglem entare; - argum entul că partea neasistată ar putea beneficia de astfel d e atenţionări din partea instanţei nu m ai este justificat de nicio dispoziţie procesuală (ream intim că fos­ tu l art. 118 alin. {3} CPC 1865 im punea pentru instanţă anum ite obligaţii faţă de pârâtul neasistat, în dezavantajul reclam antului care nu putea opune anum ite decăderi celei­ 11 A se ved ea M . Jdbâred, Gh. Buto , op. cit., 2 0 0 8 , p. 4 9 4 şi urm. Ve*OM CA DĂNÂtiĂ

551

A rt. 247

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

lalte părţii, cu atât m ai m ult cu cât s-a r crea p irţii un avantaj prin com paraţie cu cealaltă parte, care nu ar m ai avea beneficiul decăderii. Excepţia relativă va putea fi invocată ce l m a i târziu la p rim u l term en de ju d eca tâ dupâ săvârşirea neregularitâţii procedurale în etapa cercetării p rocesu lu i ş i înainte de a se p u n e concluzii în fond. Aşadar, excepţiile relative vo r putea fi invocate p rin întâm pinare de către pârât, dacă încălcarea norm elor legale preexistă m om entului depunerii sale sau, dacă încălcarea norm ei legale relative a intervenit în cursul procesului, de oricare parte interesată la p rim u l term en de ju d eca tâ după săvârşirea ne regularităţii procedurale şi înainte de a se pune concluzii în fond, su b sancţiunea decăderii. Considerăm că sancţiu nea decăderii operează im perativ, adică invocarea tardivă a excepţiei poate fi opusă şi de instanţă din oficiu, nu doar de cel în avantajul căruia inter­ vine decăderea (în acelaşi sens, în contenciosul constituţional s-a arătat că excepţia relativă este doar o m odalitate d e organizare a apărării şi că regim ul său procesual nu suprim ă acest drept al părţii, cu atât m ai m ult cu cât legea procesuală consacra şi insti­ tuţia repunerii în term en ca m odalitate de evitare a unui absolutism al legii procesuale care ar putea să vatăm e drepturile litiganţilor»1'). Considerăm , de asem enea, că faţă de m odalitatea de redactare a textului, cel în drept să invoce excepţia nu are o opţiune în privinţa m om entului procesual până la care excepţia relativă poate fi invocată. Partea va trebui să solicite punerea în discuţie a excepţiei ce l m a i târziu la prim ul ter­ m en d e judecată după săvârşirea ne regularităţii procedurale. Sintagm a „şi în ain te de a se pune concluzii în fo n d " -m o m e n t m arcat prin dispoziţiile art. 392 N C P C -s e m n ific ă doar în ch id erea pentru părţi în mod absolut a posibilităţii de invocare a excepţiei. 3. O b ligaţiile părţilor. Alineatul ultim al articolului im pune părţilor, în acord cu res­ pectarea principiilor fundam entale ale procesului civil, d a r şi pentru asigurarea unei con­ tinuităţi fireşti a actelor în etapa cercetării procesului, să invoce toate m ijloacele de apă­ rare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le su n t cunoscute. C h iar dacă articolul analizat a fost dedicat excepţiilor procesuale ca apărări în sens larg, acest ultim alineat are în vedere orice a lte m ijloace de apărare, înţelegând prin acestea inclusiv probele. Subliniem însă că, atât în privinţa probelor, cât şi a excepţiilor procesuole relative, nerespectarea regim ului lor legal d e solicitare (propunere) şi invocare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a m ai solicita proba sau de a invoca excepţia. Credem că, în m od esenţial, acest ultim alineat se referă la excepţiile absolute, în privinţa cărora legea perm ite invocarea, în condiţiile alin. (1), în principiu în o rice stare a procesului. Scopul legii este, în acest context, derivat din nevoia d e previzibilitate ca fundam ent al egalităţii părţilor în proces şi al asigurării dreptului real la apărare într-o m anieră efectivă. Astfel, părţile au îndatorirea de a~şi înştiinţa adversarii asupra „arm e­ lor" ad u se în proces în m od com plet, corect şi la tim p, pentru ca cei din urm ă să se poată apăra în m od corespunzător. Desigur, această obligaţie nu poate să contravină regim ului d e soluţionare a excepţiilor absolute, pe care, totuşi, partea în drept le poate invoca în to t cursul procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

1,1 A se v e d e a C.C., D ec. nr. 1 28 /2 00 2. în a c e la şi se n s; D ec. nr. 3 5 3 /2 0 0 2 , D ec. nr. 3 1 4 /2 0 0 2 ; D ec. nr. 17/2003.

552

V S / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

i t

l

u

l

l

P

r

o

c

e

d

u

r

a

Î

n

f

a

ţ

a

p

r

i

m

e

i

i n

s

t

a

n

ţ

A rt. 248

e

Sancţiunea încălcării conduitei ordonate prin alin. (3) im plică pentru subiectul proce­ sual doar consecinţa plăţii unei despăgubiri pentru determ ina rea am ânării procesului, în condiţiile art. 189-191 NCPC.

\ r l. 2 4 8 . Procedura de soluţionare. (1) Instanţa se va pronunţa m ai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, adm inistrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) In cazul în care s-au invocat sim ultan m ai m ulte excepţii, instanţa va deter­ m ina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele p e care acestea le produc. (3) D acă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va am âna judecata şi v a stabili un term en scurt în vederea soluţionării excepţiei. (4) Excepţiile vor putea fi unite cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei num ai dacă pentru judecarea lor este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. (5) încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după adm iterea excepţiei, instanţa a răm as în continuare învestită p ot fi atacate num ai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel. C O M E N T A R IU 1. Regim ul de so lu ţio n are a excepţiilor. Excepţiile se vo r soluţiona prem ergător adm inistrării p ro b e lo r ş i cercetării în fo n d a cauzei, în m ăsura în care, prin efectul Jor, fac inutil acest lucru. Altfel spus, daca excepţia are efect perem ptoriu, întrerupând judecata în cazul adm iterii sale în stadiul în care se află, apare inutilă atât adm inistrarea probelor, cât şi orice evaluare care ţine de cercetarea în fond a tem einiciei cererii. Chiar daca acest lucru apare eviden t în cazul excepţiei perem ptorii, analizarea şi pronunţarea prioritară asupra excepţiei se im pune şi în cazul cetei diiatorii. Astfel, este inutilă efectuarea oricărui act d e procedură specific cercetării procesului atunci când se invocă o excepţie de necom petenţâ sau o excepţie de necitare, ca urm are a efectului de nulitate pe care l-ar produce în cazul adm iterii asupra actelor ju decăţii111. Astfel, ca incident procedural, excepţia are prioritate în concurs cu actele de cerce­ tare a cauzei în fond. Mai m ult, excepţia, prin ne regularităţi le pe care le aduce în discu­ ţie şi a căror soluţionare o im pune, are uneori rolul de a sim plifica cercetarea judecăto­ rească sau de a ajuta la o bună adm inistrare a actelor judecăţii. Din punct de vedere procedural, instanţa, pentru a face o corecta aplicare a d isp o zi­ ţiilo r art. 248 NCPC, trebuie să califice în m od co rect excepţiile invocate şi să stabilească ordinea de soluţionare a acestora atunci când ele su n t invocate sim ultan. După cum am m ai subliniat, excepţiile sunt, cel puţin pentru părţi, un m ijloc de con­ tracarare a pretenţiilor adversarilor procesuali şi, într-un sens larg, ele sunt asociate apă­ rărilor în proces. în acest scop, în organizarea apărărilor părţile uzează frecvent de excepţii, opunându-le adversarilor lor procesuali, chiar dacă acestea nu se încadrează în sfera excepţiilor procesuale, aşa cum aceasta este determ inată prin art. 245 NCPC.

11'

A

s

e

v e d e a , In a lt s e n s ,

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

/ .

D e le a n u , T r a t a t , v o i , I,

2

0

1

0

,

p,

8

0

3

s i

u

r m

.

A rt. 248

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în această situaţie, este rolul instanţei să stabilească dacă din punct de vedere pro­ cesual partea se apăra prin invocarea unei excepţii procesuale sau îşi denum eşte astfel o sim plă apărare de fond, cu alte cuvinte sâ clarifice ţ i sâ califice natura apârârii. Ream intim în acest context că excepţia trebuie în prim ul rând să aducă în discuţie neregularităţi care privesc procedura desfăşurată sau lipsuri ale dreptului la acţiunea aflată în desfăşurare. Astfel, n u este excepţie procesuală: cea referitoare la neregularităţi a le ju decăţii în prim ă instanţă şi invocate în m otivele d e apel (care vo r fi tratate ca m otive de apel); excepţia referitoare la circum stanţele întocm irii unul act ju rid ic a c ir u l nulitate se s o lic iţi prin chiar cererea de chem are în ju d e c a ţi (acestea sunt m otive ale acţiunii, care vo r fi analizare ?n cadrul deliberării). în acest caz, instanţa nu va proceda la punerea lor în discuţie sau soluţionarea lor în condiţiile dispoziţiei legale d e m ai sus111. Această situaţie nu se confundă cu invocarea excepţiilor de către parte sub o denu­ m ire greşită, rolul instanţei fiind subsum at în acest caz stabilirii d en u m irii corecte o excepţiei. De asem enea, atunci când instanţa invocă excepţia din oficiu, ea are obligaţia iden­ tificării explicite a excepţiei, dar şi a prem iselor d e fapt şi d e drept avute în vedere ia invocarea sa, pentru a face raţionam entul previzibil pentru părţi, dar m ai ales pentru a asigura acestora posibilitatea de a se apăra ?n legătură cu excepţia în cunoştinţă d e cauză şi în m od efectiv. A bia după punerea în discuţie a acestor aspecte prelim inare, care servesc identificării excepţiilor procesuale invocate, instanţa va proceda la punerea lor în dezbatere. Refe­ ritor la procedura de soluţionare, potrivit art. 14 alin. (5) N CPC, instanţa este obligată, în o rice proces, sâ p u n â în discuţia părţilor, în contradictoriu, toate cererile, excepţiile şi îm prejurările de fapt sau de drept invocate, astfel că va da cuvântul autorului excepţiei, adversarului său procesual şi procurorului, în cazul participării sale în proces, iar în cazul excepţiei invocate din oficiu punerea în discuţie s e v a face în ordinea firească. 2. O rd in e a d e so lu ţio n are a e xce p ţiilo r atu n ci când ele su n t invo cate sim u lta n . Ni se pare im portant să subliniem , în contextul alin. (2) al acestui articol că, anterior stabilirii ordinii de soluţionare a excepţiilor invocate sim ultan, instanţa trebuie să le raporteze la aceeaşi acţiune. Astfel, va stabili, în acelaşi proces, concursul priorităţii între excepţiile care privesc cererea principală, separat de cel care vizează cererea reconvenţională sau o altă cerere form ulată în acel proces. a) deşi în aparenţă determ inarea ordinii d e soluţionare a excepţiilor pare o operaţiune dificilă, m otiv pentru care stabilirea unei ordini predeterm inate a constituit de m ulte ori obiectul unei preocupări doctrinare1^ în fapt o rd in ea de soluţio n a re a excepţiilor va avea în vedere efectele p e care excepţiile le -a r p rodu ce în ca zu l adm iterii, de la caz la caz. De exem plu, în mod clasic, excepţia necom petenţei precede altor excepţii de proce­ d u r i sau de fond datorită efectului de nulitate pe care îl im prim ă actelor efectuate de o instanţă necom petentă, potrivit art. 176 şi art. 179 N CPC. Perim area însă i-ar putea pre*

1)1 A s e v e d e a ,

în

se n su l arătat, şi V. C o n sta n tin e scu , N ota ataşată d e cizie i civ ile nr. 1 6 6 /R /2 0 0 9 a Tribunalului

H arghita, în V, D o n d iiâ , C A . A n g h e le sc u , V. C o n sta n tin e scu , Exce p ţiile în p ro ce su l civil. Ju risp ru d e n tă co m e n ­ tată şl re gle m e n ta re a d in noul Co d d e pro cedură civilă, €d. H am an giu , Bucureşti, 2 0 1 2 , p, 4 0 -4 4 . 1,1 A se vedea şi V.M . C io b o n u , Eadem ratio, puterea doveditoare se în tin d e num ai la dom eniul fap telo r şi „chestiunilor" legate de activitatea profesională a celui căruia actul i se opune. 610

V S / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 281

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

în acest caz, totuşi partea care le in v o c i nu poate scinda conţinutul lor, adică nu se poate prevala selectiv de aceste înscrisuri, pe principiul câ această situaţie este adm isi­ bil ă m ărtu ris i r i i extra j u d i ci a re ca re n u e ste, d e regu Iă, d iviz ibi Iă. A fo rtio ri, i nsta nţa p oate să nu-şi sprijine soluţia pe asem enea registre111; registrele întocm ite cu sau fără respectarea disp oziţiilor legale de către întreprinză­ to ri sau profesionişti nu au nicio funcţie probatorie în contra particularilor. Efe vo r putea fi invocate n u m a i îm p o triva întreprinzătorilor sa u profesioniştilor, însă ca echivalent al unei m ă rturisiri extrajudiciare a acestora, astfel că nu ar trebui considerate scindabite. în să ultim ul alineat al art. 280 dim inuează exigenţele im puse prin distincţiile de mai sus, stabilind că, în toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă: a) se poate atribui conţinutului registrelor unui întreprinzător/profesionist o altă putere doveditoare; b) trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu con­ cordă (desigur, nu este vorba despre renunţarea părţii la probă în sensul art. 257 NCPC, care nu intră în puterea d e apreciere a instanţei, ci în renunţarea instanţei la valoarea probatorie dată de lege respectivului înscris, ceea ce se integrează procesului d e delibe­ rare, dar trebuie m otivat); c) trebuie să atribuie o credibilitate m ai m are registrelor uneia dintre părţi.

A r U 2 U I . M en ţiu n ile făcu te de creditor. O rice m enţiune făcută de creditor în josul, pe m arginea sau pe dosul unui titlu care a răm as neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate câ n u este nici sem nată, nici datată de el, când tinde a sta­ bili liberaţiunea debitorului. A ceeaşi putere doveditoare o are m enţiunea făcută de creditor în josul, p e m arginea sau p e dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă duplicatul sau chitanţa este în m âinile debitorului. C O M E N T A R IU Aceste dispoziţii reprezintă o reiterare a conţinutului art. 1186 C. civ. 1864, referitor la situaţiile considerate lib era to rii p en tru debitor în raporturile obligaţîonale. Prim a situaţie se naşte prin dovedirea faptelor vecine şi conexe: a) titlul a răm as neîn­ trerupt în posesia creditorului de la data naşterii obligaţiei de plată şi până la prezentarea lui în instanţă121; b) m enţiunea este făcută de creditor în josul, pe m arginea sau pe dosul titlului de creanţă şi reprezintă scrierea m anuscrisă a creditorului, ch iar dacă nu este asum ată prin sem nătură (considerăm că num ai în contextul nesem nării m enţiunii este im portantă posesia neîntreruptă a titlului de creanţă în m âinile creditorului}; c) m en­ ţiunea tin d e la liberarea debitorului. A doua situaţie presupune dovedirea fap telor conexe: a) m enţiunea este făcută de creditor în jo su l, pe m arginea sau pe dosul duplicatului (desigur, a fortio ri, a originalu­ lui) unui în scris sau al unei chitanţe (privind o plată anterioară parţială) aflate în m âinile debitorului, d a r este necesară şi condiţia sem năturii m enţiunii de către creditor; b) m en­ ţiunea să tindă la liberarea creditorului.

A se ve d e a l. D s le a n u , Tratat, v o i. 1.2 0 1 0 , p. 8 3 1 , c o m e n ta riile d in n o te le d e subsol. U) C u p riv ire Id a ce a stă co n d iţie , a se v e d e a şi /. D e le o n u , Tratat, v o i. i, 2 0 L 0 , p. 832. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

611

A rt. 282

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

I V în sc risu rile p e s u p o rt in fo rm a tic

A ri. 2Jt2. N o ţiu n e. (3) C ând datele unui act juridic sunt redate pe u n suport inform atic, docum entul care reproduce aceste date constituie instrum entul pro­ bator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pen­ tru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoa­ nei de la care acesta em ană. (2) Pentru a aprecia calitatea docum entului, instanţa trebuie să ţină seam a de circum stanţele în care datele au fo st înscrise şi de docum entul care ie-a reprodus. C O M E N T A R IU Sunt considerate înscrisuri, pe lângă cele clasice, adică cele care consem nează o scriere şi sunt stocate pe un suport de hârtie, actele juridice redate pe un suport informatic. Suportul inform atic care le stochează şi conservă devine astfel m ijlo cu l de proboţiune, instrum entum probationis. în m od firesc, o înregistrare pe un su p o rt inform atic nu presupune în m od exclusiv o scriere. în sensul de suită de caractere traductibile ori inteligibile, ci o rice fel de în re gis­ trare (video sau audio) sau d o a r o suită de date d e acest sens care au sem nificaţie tra­ ductibilă sau inteligibilă. Pe lin g ă condiţiile generale, art. 282 alin. (1) im pune şi unele co n d iţii sp ecia le de adm isibilitate a p ro b e i cu înscrisuri p re constituite pe un su p o rt inform atic, şi anum e: a) docum entul care repro duce aceste d a te să f ie inteligibil, tn fapt, credem că este vorba de suportul care stochează datele astfel înregistrate şi conservate, care. prin citire (lecturare, vizionare, audiţie) să reproducă un m esaj inteligibil, adică apt spre a fi înţeles, cla r şi accesibil pentru cei ca re îl citesc; b) p rezint! garanţii suficient de serio a se pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta em ană. Form ula folosită de legiuitor este im precisă şi lăsă o m arjă suficient d e largă pentru interpretarea sin ­ tagm ei „garanţii suficient de serioase" referitoare la integritatea şl autenticitatea înre* g ist rării ori a persoanei de la care em ană. Evaluarea acestor condiţii speciale de adm isi­ bilitate este atipică şi întâm pină, sub asp ect procedural, câteva problem e noi. în prim ul rând, instanţa trebuie s i constate că suita inform aţiilor prezentate în acest form at are ca ra cte r inteligibil, ceea ce presupune punerea docum entului în citire, iar aceasta trebuie perm isă şl facilitată tu tu ro r părţilor. în al doilea rând, trebuie să evalueze condiţia garanţiilor suficient de serioase pentru ca înscrisul să facă deplină credinţă în sensul verificării autenticităţii ş i integrităţii în re­ gistrării ş i identităţii autorului d e la ca re e m a n ă .D in punctul nostru de vedere, cel puţin a doua condiţie presupune verificarea datelor prezum ţiei instituite prin art. 283 NCPC sau, m ai m ult, o experţi za re a suportului inform atic care stochează înregistrarea. Toate aceste evaluări calitative sunt tip ice fazei adm inistrării probei, după adm iterea sa, şi nu pot fi verificate a priori. Su b aspectul adm isibilităţii probei, prem isele verificării acesteia sunt corect şî sufici­ ent reglem entate la art. 266 NCPC, care stabileşte că pentru această categorie de în scri­ suri se aplică regulile pentru înscrisul pe suport de hârtie, astfel că nu a r fi util să depă­ şească aceste coordonate.

612

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 283

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Prin urm are, considerăm că cenzura instanţei în sensul art. 282 N CPC nu poate fi inte­ grată controlului de adm isibilitate a probei cu înscrisuri redate pe su p o rt inform atic, ci toate aceste verificări trebuie să aparţină etapei adm inistrării probei. Astfel, adm inistrarea p ro b e i va presupune facilitarea accesului la probă al părţilor, posibilitatea contestării sa le de către cei căruia proba i se opune în regim ul prezum ţiei de m ai jo s sau ch iar prin expertUare şi, în cele din urm ă, aprecierea probei în procesul glo­ bal de evaluare, în care instanţa fie va reţine sau va înlătura m ijlocul probator ca atare, fie va invalida funcţia sa probatorie datorită calităţii inform aţiei furnizate.

A r i . 2 8 3 . Prezu m ţia de v alid itate a în scrierii. înscrierea datelor unui act juridic p e suport inform atic este prezum ată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistem atic şi fără lacune şi când datele înscrise su n t protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel încât integritatea docum entului este deplin asigurată. O astfel de prezum ţie există şi în favoarea terţilor din sim plul fapt că înscrierea este efectuată de către u n profesionist. t

C O M E N T A R IU Conceperea unei asem enea prezum ţii ţine de voinţa legiuitorului de a facilita, în pro* cesul de probaţiune, sarcina probei în condiţiile societăţii contem porane, în care ten* dinţa este stocarea, m em orarea şi arhivarea unui num ăr m are de inform aţii în condiţiile tehnologiei inform atice. Astfel, înscrisul prezentat pe su p o rt inform atic d eţin e în faţa instanţei p rezum ţia că prezintă garanţie suficient d e serioasă pentru a face deplină credinţă asupra autentici* taţii sa ie dacă: a) înscrierea datelor destinate citirii este făcută în m od sistem atic şi fără lacune; b) datele în scrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel în cât inte* gritatea docum entului este deplin asigurata. Credem ca niciuna dintre aceste doua fapte vecine şi conexe de natură sâ activeze prezum ţia nu pot fi asum ate de judecătorul care cercetează proba dacă acesta însuşi nu este un specialist în dom eniul inform atic. Tehnologia actuală perm ite alterări, contra* faceri sau prezentarea în suită a unor inform aţii disparate, fără ca acest lucru să fie evi* dent vizibil, iar contrafacerea docum entelor originale este greu de depistat în lipsa unor expertize com plexe. Or, în condiţiile în care s-a r im pune adm inistrarea unei expertize pentru confirm area autenticităţii integrităţii înregistrării din cele două direcţii im puse pentru activarea pre­ zum ţiei de validitate, nu înţelegem sensul acesteia. Aceasta întrucât, ca regulă, prezum ­ ţia facilitează silogism ul de form are a probabilităţii pe care expertiza în săşi o exclude. Credem însă, în condiţiile existenţei acestei norm e, că instanţa ar trebui să seopreascâ în operarea cu această prezum ţie la un m ecanism m ult mai sim plist: sâ considere activă prezum ţia de validitate î n procedura adm inistrării înscrisului stocat pe suport inform atic num ai în lipsa unei contestaţii asupra calitaţilor tehnice ale actului. în prezenţa contestaţiei ar trebuie adm isă expertiza, ca unic m ijloc de asigurare a controlului d e autenticitate. Şi mai sim plu însă ni s-ar părea ca instanţa să prim ească înscrisul prezentat în această form ă, sa im pună părţii care îl prezintă, la fel ca în cazul oricărui înscris, sâ aibă asupra sa originalul pentru e xp e rtiza re în cazul unei contestaţii asupra a u te n tic ită ţii-a d ic ă a ele*

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

613

A rt. 284-286

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

m ente lor care astăzi reprezintă faptul vecin şi conex de natură să activeze această pre­ zum ţie iar caracterul inteligibil sau dim potrivă al inform aţiei stocate pe acest suport să ţină de interpretarea probelor, în suita evaluării cu caracter global pe care instanţa o face în privinţa acestora.

A r t , 21M . Puterea doveditoare. (1) D acă prin lege nu se prevede altfel, docum entul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport inform atic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară. (2) D acă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea docum entului, acesta poate servi, după circum stanţe, ca m ijloc m aterial de probă sau ca începu t de dovadă scrisă.

COMENTARIU Este firesc ca puterea probatorie a acestui în scris să fie egală şi sim etrică cu cea a oricărui înscris su b sem nătură privatam. Dacă totuşi, în condiţiile verificării integrităţii sau autenticităţii înscrierii, acesta nu poate avea funcţia probatorie a înscrisului, el va putea fi asim ilat fie începutului de probă scrisă - d a ra rtre b u ic a m ăca r i nformaţ iii e stocate să fie i nte ligibi le - , fie, d a că este re leva nt, ar putea fi un m ijloc m aterial de probă. Această asim ilare aparţine instanţei care va evalua întotdeauna funcţia probatorie a acestui m ijloc în funcţie de circum stanţele stabilite. V. D u p lica te le ş i co p iile d e p e în scrisu rile a u te n tice s a u su b se m n ă tu ra p riv a ta

A r i. R eg im u l d u p lica te lo r D uplicatele de p e înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile prevăzute de lege, înlocuiesc origi­ nalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.

COMENTARIU Duplicatele sunt acte care, fără a fi prim ordiale sau originale, au acelaşi regim proba* to r cu cel prevăzut pentru actele originale pe care le înlocuiesc. Datorită sinonim iei pe care o presupune sub aspectul forţei sa le în planul dreptului m aterial şi procesual, duplicatele: a) se em it num ai după actele autentice (fie că sunt acte autentificate notarial, fie că su n t acte autentice em ise cu respectarea lim itelor im puse prin art. 269 NCPC); b) se em it num ai în condiţiile prevăzute de lege.

Ari- 28G. R eg im u l co p iilo r. (1) Copia, ch iar legalizată, de p e orice înscris autentic sau su b sem nătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. (2) Părţile p ot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urm ă putând fi întotdeauna ordonată de instantă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2). (3) Dacă este im posibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic o ri originalul înscrisului su b sem nătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie u n început de dovadă scrisă. 111A se ved ea, în acest sen s, co m en tariile art. 2 66 şt art. 273. 614

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

A rt. 286

T it l u l l P r o c e d u r a Î n fa ta p r i m e i in s t a n ţ e

(4) C opiile de p e copii nu au nicio putere doveditoare. (5) Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asim ilate acestora, însă num ai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în care sunt contestate, iar originalul este im posibil să fie pre­ zentat, instanţa are dreptul sâ aprecieze, în lim itele prevăzute la alin, (3) şi (4), în ce m ăsură partea din original, reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile din original care nu au fost reproduse. C O M E N T A R IU în funcţie de relaţia dintre înscrisuri, raportată la m om entul o bţinerii lor, acestea sunt originale şi copii. Copiile sunt reproducerile înscrisurilor originale, fie că acesta su n t acte autentice sau sub sem nătură privată. Atunci când părţile propun proba cu înscrisuri, în principiu este avut în vedere însori' sul original, chiar dacă, în procedura adm inistrării probelor, acestea depun copii sim ple, certificate pentru conform itatea lor cu originalul de către părţile înseşi. în să dispoziţiile art. 286 N CPC nu se referă la ◦ chestiune care ţine de prezentarea şi adm inistrarea probei cu înscrisuri, ci d e distincţia va lo rii p ro b a to rii în tre actul original şi copia sa, oricare a r fi m odalitatea în care actul este rem is în dosarul instanţei. Astfel, din punct de vedere probator: a) copia, chiar legalizată, n u p o a te dovedi m ai m ult decât originalul însuşi. Relaţia reci p rocă n u este val a bi lă, origi naiul avă n d pute re pro batori e peste ceea ce cop ia sa c u pri nde. Ipoteza are în vedere neconcordanţa dintre original şi copie atunci când ele pot fi confruntate. Cel care contestă concordanţa copiei cu originalul are dreptul d e a cerere şi obţine această confruntare, deoarece prezentarea copiei nu su plineşte obligaţia părţii de a prezenta instanţei originalul, la cerere; b) în lipsa originalului ori a duplicatului înscrisului autentic ceru t spre a fi prezentat sau confruntat în instanţă, copia înscrisului, ch iar legalizată, n u are puterea probatorie specifica actu lu i co p ia t. Copia legalizata a actului original care nu poate fi în so ţită de actul original sau de duplicatul actului autentic are valoarea probatorie a începutului de dovada scrisa, ca efect al m odului riguros în care se eliberează copiile legalizate a le actelor originale (de exem plu, Legea notarilor publici nr. 36/1995, republicată, prevede în art. 151 condiţii stricte de eliberare a copiilor legalizate după actele originale). în m ăsura în care autorităţile care au abilitarea de a elibera copii legalizate sunt obligate să respecte dispoziţiile legale care le delim itează com petenţa de a elibera astfel de copii şi verificările care trebuie efectuate (între care este indispensabilă condiţia confruntării copiei cu originalul sau a reproducerii după acesta), se consideră că o copie astfel obţinută poartă un elem ent d e veridicitate prin com paraţia sa cu originalul, de natură să ju stifice acordarea forţei probante potrivit art. 310 NCPC, fără respectarea celorlalte exigenţe im puse de text; c) copia copiei nu are nicio putere doveditoare. în cazul copiei parţiale a înscrisului original, dispoziţiile legale analizate a le art. 286 N CPC sunt aplicabile, în lim itele părţii din înscrisul original reproduse în copie.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

615

A rt. 287-288

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 2 8 7 . C o p iile făcu te p e m icrofilm e sau p e suporturi in form atice. Datele din înscrisurile autentice sau su b sem nătură privată redate pe m icrofilm e şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dis­ poziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate. C O M E N T A R IU Ca variantă de generare a copiei, copiile înscrisurilor autentice sau sub sem nătură privată fă cu te pe m icrofilm e sa u pe supo rtu ri inform atice sunt o alternativă a copiei teh­ noredactate sau fotocopiate (pentru care reglem entarea lim itelo r probatorii este reali­ zată prin dispoziţiile art. 286 NCPC). în cazul copiilor înscrisurilor autentice sau sub sem nătură privată făcute pe m icro­ film e sau pe suporturi inform atice, puterea doveditoare este eg a lă cu p u terea actului original, dacă redarea pe m icrofilm e ori alte suporturi de prelucrare electronică a datelor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. D incolo de faptul că nu se justifică o atare diferenţă de regim probator în tre copia legalizată şi copia făcută pe m icrofilm e sau pe suporturi inform atice care priveşte acelaşi original, legiuitorul nu îşi m ai asum ă situaţia procesuală a neconcordantelor între copia redată în condiţiile art. 287 şl originalul actului, d a r nici pe cea a copiei parţiale sau pe cea generată de situaţia dispariţiei docum entelor originale astfel redate. M ai m ult, reproducerea pe m icrofilm e sau pe suporturi inform atice a înscrisurilo r autentice sau su b sem nătură privată este doar o variantă de copiere şi redare a docu­ m entelor originale, astfel că în principiu o rice variantă de stocare a inform aţiei docu­ m entului original a r trebui să fie considerată a avea acelaşi regim probator precum cel reglem entat în această dispoziţie. VI. în s c ris u rile re c o g n itiv e s a u re în n o ito a re

A r i . 2 8 # . Putere doveditoare. înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă îm potriva debitorului, m oştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea docum entu­ lu i originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă. C O M E N T A R IU înscrisul de recunoaştere sa u de reîn noire (recognitiv) este în to cm it cu scopul d e a în lo cu i un în scris originar dispărut, pierdut ori învechit. Chiar dacă actuala reglem entare nu m ai reia exigenţele art. 1189 alin. (1) C. civ. 1864"1, totuşi trebuie adm is că, în cuprinsul său, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii trebuie s â identifice titlu l prim ordial: a) uneori, lipsa referinţei la acesta nu poate d u ce la identificarea actului recunoscut sau reînnoit (dacă, d e exem plu, debitorul are m ai m ulte datorii de acelaşi gen faţă de acelaşi creditor);

1)1 C a re d isp u n e a că a cesta fa c e probe d e sp re d a to rie ş i n u d isp e n sa p e cre d ito r d e a p rezenta titlu l o rigin a r d e câ t câ n d : 1 ) a ctu l d e recu n o aştere c u p rin d e cau 2â ş i o b ie ctu l datoriei, p re cu m $i data titlului p rim o rd ia l sau 2 ) câ n d a ctu l recognitiv. având o dată d e 3 0 d e ani. e ste a ju ta t d e p o se siu n e şi d e unul sa u m ai m ulte a c te de re cu n o a şte re co n fo rm e cu acesta. 616

V t/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 289

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

b) recunoaşterea trebuie să privească o datorie preexistentă recunoaşterii, aşadar, chiar dacă nu $e face o referire exactă la data datoriei originare, ea trebuie să poate fi identificată. Din acest punct de vedere recunoaşterea trebuie să fie exactă, cerinţă im pusă şi prin partea finală a art. 288 NCPC, prin asim ilarea inexactităţii recunoaşterii unei inopozabilităţi a actului ca instrum ent probator. Tot ca o cauză de inopozabiiitate este tratată şi ine­ ficacitatea recunoaşterii pentru eroare; c) recunoaşterea trebuie să vizeze o datorie anterioară valabil asum ată de către debi­ tor; altfel spus, actul recognitiv nu poate valida un a ct ju rid ic lipsit de valabilitate. Astfel, ei nu este un act confirm ativ, deşi nu este exclus ca un act ju rid ic em anat de la debitor să conţină atât elem ente ale actului confirm ativ, cât şi pe cele ale actului recognitiv. Su b aspect probator, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii are valoare p ro ­ batorie a u to n o m i de actul prim ordial, specifică circum stanţelor în care a luat naştere (de exem plu, poate fi un a ct su b sem nătură privată sau autentificat). Faţă de circum stanţele constituirii sale ca înscris, în condiţii specifice, ei este op020bil debitorului care l-a em is, m oştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi.

VIL Regimul altor înscrisuri A r i. 2 # 9 . A lte categ orii de în scrisu ri. (1) C ontractele încheiate pe form ulare tipizate sau standardizate o ri încorporând condiţii generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub sem nătură privată, dacă legea n u prevede altfel. (2) D acă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asem enea docum ente, utilizate cu ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anum ite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub sem nătură privată, chiar dacă nu sunt semnate. (3) Telexul, precum şi telegram a ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost sem nate de expeditor, fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub sem nătură privată. C O M E N T A R IU Sunt, ca regulă, asim ilate din perspectiva probatorie înscrisului su b sem nătură privată şi urm ătoarele înscrisuri: a) contractele în ch eiate pe fo rm u la re tipizate sa u sta n d a rd a a te ori încorporând con­ d iţii generale tip. înscrisul, chiar în această form ă de prezentare, presupune constatarea unei m ani­ festări d e voinţă prin aplicarea sem năturii părţilor sau a celui care se obligă, întrucât de foarte m ulte ori preconstituirea sa se face tocm ai în scop probator. De asem enea, sunt situaţii în care cel care prezintă actul tn proces se află în pose­ sia exem plarului propriu, sem nat doar de către adversar, deşi contractul este bilateral. O asem enea chestiune nu reprezintă din parte-i o cauză de nevalabilitate a acestuia ca instrum entum probationis, pentru că, în principiu, el face o probă îm potriva adversa­ rului, căruia îi opune obligaţiile asum ate prin sem nătura. Dacă însă şi adversarul său se foloseşte de în scris în probaţiunea judiciară, atunci depunerea exem plarului sem nat doar de o parte litigantă nu este suficientă, desigur, în scop probator.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

617

A rt. 290

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Din punct de vedere probator, în m ateria legislaţiei consum atorului, legiuitorul d în ţeles să im pună cerinţe probatorii speciale, atât în ceea ce priveşte sarcina, cât şi în ceea ce priveşte calitatea sau valoarea probelor; b) biletele, tichetele ş i a lte o se m enea docum ente, utilizate cu oca 2ia încheierii unor acte ju rid ice sau care încorporează dreptul la anum ite prestaţii. La rândul lor form ulare tipizate, em ise în anum ite condiţii specific legate de prestarea sau executarea unui anum it serviciu câtre titularul său, biletele, ti chete le sau alte ase­ m enea docum ente prezum ă existenţa unui raport ju rid ic prin în săşi deţinerea lor. De cele m ai m ulte ori circum stanţele înto cm irii şi rem iterii lor sunt depersonalizate, d e aceea lipsa sem năturii este şi firească pe asem enea tipizate. Ele au valoare probatorie ch iar şi în lipsa sem năturii, însă num ai dacă încorporează pentru deţinător dreptul la anum ite prestaţii; c} telexul, precum şi telegram a ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost sem nate de expeditor. Prin urm are, cel care se prevalează de această corespondenţă trebuie sa dovedească şi fa p tu l conex al depunerii textului original destinat expedierii la oficiul poştal care a realizat expediţia poştală, pentru ca acea corespondenţă să valoreze în scris su b sem nă­ tură privată. Nu este necesară şi prezentarea actului astfel depus, deoarece valoarea probatorie a transm iterii a r fi substituită prin însuşi original.

A rt. 2?N). A n exele. Planurile, schitele, hârtiile, fotografiile şi orice alte docu­ m ente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alătu­ rate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi poartă sem nătura, după caz, a părţii sau a persoanei com petente care a întocm it înscrisul. C O M E N T A R IU Extensia puterii probatorii a actului principal asupra planurilor, schiţelor, hârtiilor, fo to g ra fiilo r ş i o rică ro r alte docum ente anexote este firească, întrucât aceste înscrisuri sunt generate în considerarea (explicitarea, detalierea, exem plificarea sau justificarea) directă şi im ediată a înscrisului principal. Această conexiune se realizează după urm ătoarele criterii: a) sâ aibâ legătură directă cu înscrisul (adică să fie posibilă realizarea conexiunii con­ ceperii lor în sprijinul înscrisului). Legătura directă rezultă fie din trim iteri pe care le face înscrisul principal la aceste anexe, fie din alte elem ente care determ ină funcţia lor de explicitare, detaliere, exem plificare sau ju stificare a actului principal; b) poartă sem nătura, după ca 2, a părţii sau a persoanei com petente care a întocm it înscrisul principal11'. Fără a considera că lipsa sem năturii celui care a redactat sau elaborat planul, schiţa etc. este îipsită de im portanţă (condiţia care determ ină valabilitatea sa în fond, atunci când d o ar anum ite persoane au autorizaţia să o întocm ească), considerăm că valoarea probatorie a actului ca în scris asim ilat unui act considerat principal are în vedere asum area de către sem natarul actului principal.

1)1 P e n tru op in ia că se m n ă tu ra tre b u ie sâ a p a rţ in i ce lu i ca re a în to cm it planul, sch iţa e tc., a se v e d e a l. Deleanu. Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p, 8 3 2 , nota d e subsol.

618

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

Tit

u l

I. P r o

ced u ra

În

A rt. 291-292

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

A r i . 2 9 1 . M o d ificările în scrisu lu i. Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte m odificări, m enţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât d acă au fo st constatate sub sem nătură de cel com petent să îl întocm ească sau de partea de la care em ană înscrisul, după caz. C O M E N T A R IU Dispoziţia instituie o regulă a sim etriei condiţiilor specifice de redactare sau întocm ire a înscrisului, pentru a garanta securitatea înscrisului şi m enţinerea puterii lui probatorii. în ceea ce priveşte înscrisul sub sem nătură privată, se cere ca toate ştersăturile, radi' erile, corecturile şi o rice alte m odificări, m enţiuni sau adăugiri să fie făcute de la cel de la care actul em ană, în fapt fiind vorba de sem nătura celui o b lig a t prin înscris.

VIII. Administrarea probei cu înscrisuri C O M E N T A R IU Pe lângă regulile generale privind adm inistrarea probelor, dispoziţiile care urm ează sunt po rticu ia re adm inistrării p robei cu în scrisu ri în procesul civil. Ream intim că, în ceea ce priveşte regulile de adm inistrare a probei, dispoziţiile codu­ lui su n t de aplicare im ediata, potrivit art. 26 alin. (2) NCPC. Tot în acest context, am intim că judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi p e n ­ tru alţi participanţi sau terţi faţă d e proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea de înscrisuri, precum şi orice alte dem ersuri necesare în legătura cu adm inistrarea acestei probe. Când este cazul, pentru îndeplinirea acestor îndatoriri, părţile şi orice alţi participanţi sau terţii faţă d e proces vo r p u tea f i înştiinţaţi asupra obligaţiilor pe care le au în proces, inclusiv în condiţiile art. 241 alin. (3) NCPC.

A r i . 2 9 2 . D ep u n erea în scrisu rilo r. (1) D acă p rin lege n u se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conform itate. (2) D acă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a n u se tine seam a de înscris. (3) Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seam a de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda u n term en scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei. (4) înscrisurile depuse în original nu v o r putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefierul instanţei u n d e au fost depuse. (5) înscrisurile întocm ite în altă lim bă decât cea folosită în faţa instanţei tre­ buie însoţite de traduceri legalizate. (6) înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.

VtttOiV/C4 DĂNÂtiĂ

619

A rt. 292

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. O b lig a ţii p rivind d e p u n erea în scrisu rilo r. O dată cu cererea de chem are în judecata, re cla m a n tu l daca înţelege sâ se folosească în dovedirea pretenţiilor sale de proba prin în scrisu ri, trebuie să depun ă copii certificate d e pe în scrisu rile pe care le po sedă, în atâtea exem plare câte părţi su nt, p lu s un exem p lar pentru instanţă. A rtico lul art. 194 lit. e) şi art. 150 N CPC im pun reclam antului obligaţii referitoare la prezentarea, ca anexe a le cererii de chem are în judecată, a înscrisurilo r de care acesta înţelege să se folosească în dovedirea pretenţiilor sale. Astfel: a) înscrisurile se vo r depune în copie certificată de parte pentru conform itate cu originalul (certificarea de conform itate a copiei nu are nicio influenţă asupra forţei probatorii a înscrisului, original sau copie). Certificarea cu originalul a copiei lăsate în dosar tratează ca original exem plarul răm as în posesia părţii, evaluarea funcţiei sale procesuale urm ând să fie ulterior realizată; b) atunci când sunt redactate într-o lim bă străină, înscrisurile se vo r depune în tradu­ cerea legalizată a unui traducător autorizat, iar în lipsa sa în traducerea unei persoane d e încredere. în condiţiile legii; c) înscrisurile se v o r depune în tot atâtea exem plare câte su n t necesare p en tru com u­ nicare, p lu s u n u l p en tru instanţă, în condiţiile art. 149 NCPC; d) înscrisurile se pot depune şi num ai parţiale, în m ăsura privitoare la pricină, însă instanţa poate dispune, la nevoie, prezentarea înscrisului în întregim e. A celeaşi obligaţie le are şi pârâtul în ceea ce priveşte înscrisurile de care înţelege să se folosească în apărare, în condiţiile art. 205 alin. (2) lit. d) NCPC. Desigur, obligaţia depunerii acestor înscrisuri nu sem nifică autom at încuviinţarea şi adm inistrarea lor în procesul de probaţiune, ci reprezintă doar un m ijloc de asigurare a celerităţii şi echitabilităţii procedurii care se află la debut. în etapa cercetării procesului însă, abia după încuviinţarea probelor în condiţiile art. 254 alin. (1) sau (2), după caz, îndeplinirea acestor obligaţii se m enţine în totalitate şi se integrează adm inistrării p ro b e i cu înscrisuri. Astfel, ch iar solicitate prin cererea de chem are în judecată sau prin întâm pinare, pro­ bele su n t puse în discuţia părţilor, iar instanţa le va putea încuviinţa dacă acestea în d e­ plinesc toate condiţiile de adm isibilitate stabilite în art. 255 NCPC încuviinţân d probele, instanţa va stabili m ăsurile necesare adm inistrării lor, caz în care va verifica îndeplinirea o bligaţiilor m enţionate de mai sus. în condiţiile alin. (2) al art. 254 NCPC, dacă proba a fost încuviinţată d u p ă începe­ rea cercetării, în situaţiile de excepţie reglem entate de aceste dispoziţii, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-i fi adm inistrată proba, înscrisurile trebuie depuse cu cel puţin 5 zile înainte d e term enul fixat pentru judecată, cu respectarea aceloraşi obligaţii enu­ m erate m ai sus. Având în vedere această situaţie specială, instanţa va lua m ăsurile de adm inistrare a probei aducând la cunoştinţa părţii căreia proba i-a fost încuviinţată natura obligaţiei, conţinutul său şi, bineînţeles, sancţiunea incidenţă în caz de neexecutare. 2. C o p ia certificată a în scrisu rilo r. Alineatul (1) al art. 292 reconfirm ă dreptul părţii de a lăsa la dosarul cauzei copia certificată a înscrisurilo r de care se foloseşte în procesul de probaţiune. Dispoziţia legală este susceptibilă de câteva sublinieri: a) dreptul părţii vizează doar posibilitatea rem iterii la dosar a copiei certificate, par­ tea nea vând opţiunea de a depune sau nu înscrisurile care i-au fost încuviinţate ca probă. 620

Vt/IO N ICA DĂNĂILĂ

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 293

D epunerea înscrisurilor încuviinţate răm âne o obligaţie fa sarcina părţii, cu unele atenu­ ări precis reglem entate în dispoziţiile ulterioare; b }în principiu, partea poate depune copii certificate pentru conform itate cu înscrisul folosit ca probă (denum it original), în această situaţie având obligaţia, potrivit alin. (2) din art. 292 NCPC, să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seam a d e înscris. O bligaţia de a avea asupra sa originalul: constă în disponibilitatea părţii d e a prezenta originalul instanţei la cerere (nu este nevoie ca partea să aibă efectiv asupra sa originalul, ci d o a r să aibă posibilitatea înfăţi­ şării lui în instanţă, p u tln d u -se chiar acorda un term en scurt în acest sens). In acest caz, sunt unele situaţii în care instanţa poate dispune inclusiv ca înscrisul să fie predat în păs­ trare la grefa instanţei (art. 292 alin. (3) NCPC]; - a r e caracter continuu, pe toată durata procesului în faţa instanţei la care actul este adm inistrat ca probă. Sa n cţiu n ea neprezentării originalului la cerere constă în înlăturarea înscrisului din probaţiune pe acest tem ei, ceea ce sem nifică excluderea înscrisului din analiza probelor încuviinţate. Cererea instanţei de prezentare a înscrisului poate fi determ inată d e pro­ cedura recunoaşterii sale de cel căruia i se opune, de faptul că acesta se confruntă cu o co pie greu Ii 2ibilă, de o cerere de experti 2are a înscrisului, de confruntarea exactităţii copiei cu originalul etc. Desigur, obligaţia instituită prin alin. (2) al art. 292 nu subzistă dacă partea depune chiar exem plarul original deţinut şi folosit ca probă. Se m ai cuvine şi sublinierea că în unele situaţii legiuitorul im p u n e ch ia r depunerea actu lu i în o rig in a l în proces (d e exem ­ plu, în procedura divorţului se depune actul de căsătorie în original; de asem enea, se depune actul original în ca 2 ul înscrierii în fals). în căzut depunerii înscrisului în original, el va putea fi totuşi retras - dacă legea nu lim itează acest drept prin d isp 02 iţii speciale - după lăsarea la dosar a unor copii legali2âte de grefierul şe f al instanţei unde au fo st depuse, situaţie în care este reactivată obli­ gaţia ca partea să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei. Retragerea înscrisului în original n u sem nifică n e a p ă ra t de sistarea părţii de înscrisul respectiv ca probă din dosar, potrivit art. 257 NCPC, ci doar exercitarea dreptului păr­ ţii de a depune, în cadrul adm inistrării probei cu înscrisuri, actul în original sau în copie certificată pentru conform itate sau legalizată. Retragerea înscrisului original din dosar se poate face şi tem porar. Doar înscrisurile depuse în copie - certificată pentru conform itate sau legalizată în condiţiile art. 292 alin. (4) NCPC - n u p o t f i retrase, retragere care însă treb uie să fie înţeleasă doar în sens m aterial, partea având dreptul renunţării la proba cu respectivul în scris dacă această renunţare precede încuviinţării, în caz contrar probele răm ânând câştigate cauzei.

Y r l . 2 9 3 . O b lig a ţia părţii adverse de a prezenta în scrisu l. (1) Când partea învederează că partea adversă deţine u n înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. (2) C ererea de înfăţişare va fi adm isă, dacă înscrisul este com un părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

621

A rt. 293

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU A rticolul 293 şi urm . NCPC vizează situaţii în care proba cu înscrisuri încuviinţată uneia dintre părţi nu poate fi adm inistrată prin depunerea înscrisului de către aceasta, întru cât n u s e află în posesia s a ,l\ C h iar dacă înfăţişarea înscrisului se va face prin plata costurilor necesare pentru adu­ cerea înscrisului de către partea căreia proba i-a fost încuviinţată, anum ite obligaţii în legătură cu depunerea înscrisului la dosar pot fi stabilite şi altor persoane, după cum se va vedea în dispoziţiile urm ătoare. Prim a situaţie vizează deţinerea înscrisului (num ai) de către cealaltă parte. Astfel, In cazul în care una dintre părţi învederează că partea potrivnică deţine un în scris privitor la pricina ce se ju d ecă, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. în principiu, instanţa are posibilitatea de apreciere în acest caz num ai pentru a evalua incidenţa uneia dintre situaţiile în care partea adversă poate fi scutită de această obliga­ ţie, în condiţiile dispoziţiilor legale ce urm ează. în celelalte cazuri, atunci când condiţiile sunt îndeplinite - respectiv dacă înscrisul a fo st încuviinţat părţii spre a fi adm inistrat în cadrul probei cu înscrisuri (este în scris în legătură cu procesul), dacă partea face dovada existenţei înscrisu lu i şi deţinerii lui de către adversar ţi dacă partea form ulează cererea de prezentare a înscrisului instanţa n u p o a te respin ge cererea de înfăţişare o p r o b e i, ceea ce nu exclude însă ca m ăsura înfăţişării înscrisului d e către cel care îl deţine să poată fi dispusă ş i din oficiu, dacă instanţa poate determ ina circum stanţele de fapt care sa o ju stifice, chiar în lipsa cererii părţii interesate în adm inistrarea lui. Aşadar, partea căreia i-a fo s t încuviinţată p ro b a cu respectivul în scris şi care, în mod obişnuit are şi obligaţia de a prezenta înscrisul, va putea obţine obligarea celeilalte părţi num ai dacă dovedeşte existenţa înscrisului cu acel conţinut şi d eţinerea sa de către adversar. Considerăm că, fără dovedirea acestor elem ente, sub aspectul consecinţelor proce­ suale pe care neprezentarea înscrisului le im plică, este excesiv ca instanţa să încuviinţeze cererea d e înfăţişare a înscrisului sub efectul art. 295 (de exem plu, instanţa a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia prezentării unui în scris probator încuviinţat reclam antului, fără a verifica existenţa sau deţinerea înscrisului de către pârât; nedepunerea înscrisului d e către pârât ar atrage îm potriva acestuia o prezum ţie de recunoaştere a afirm aţiilor reclam antului bazate pe acel înscris, ceea ce este excesiv, întru cât această obligaţie nu a r fi putut fi executată). Această m ăsură va fi dispusă prin încheiere, desigur după punerea sa în discuţia con­ tradictorie a părţilor, eventual după ce partea care form ulează cererea de prezentare a înscrisului d e către adversar a dem onstrat cu probe (a căror incidenţă în proces, im pusă d e aceste circum stanţe excepţionale, va fi evaluată distinct de procesul probator propriu-zis) îndeplinirea celo r trei elem ente care justifică luarea m ăsurii. în orice caz, instanţa n u va p u tea respinge cererea de înfăţişare a înscrisului de către cealaltă parte dacă:

1)1 Pentru op in ia co nform căreia a ce a stă ch e stiu n e va p u te a fl an a lia t ă c h ia r p re m e rg â to rîn cu v iin ţă rii probei,

i se ved ea s i M . Tâbârca, D re p t p ro cesu al civil, vo i. 1.2 0 0 8 . p. 5 S4. 1,1 A se ved e a şi V M . C io b o n u , G . B o ro i, T C . B rieiu , o p . cit., 2011, p. 265.

622

V e /IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l

l.

pro cedu ra

În

A rt. 294

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

a) înscrisul este com un p ă rţilo r din proces (în acest caz, obligaţia de depunere a înscrisului pentru adm inistrarea probei incum bă şi adversarului, în mod direct); b) în săşi partea adversă s-a re fe rit în proces la a cest înscris (aceasta prezum ă neincidenţa art. 294, care justifică caracterul secret al actului); c) potrivit legii, p a rtea adversă este obligatâ sd înfăţişeze înscrisul.

A r i . 2 9 4 . C azuri de resp in gere a cererii de p rezentare a în scrisu lu i. (1) Judecătorul va respinge m otivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregim e sau în parte, când: 1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind dem ni­ tatea sau viaţa privată a unei persoane; 2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; 3. depunerea înscrisului ar atrage urm ărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv. (2) D acă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de m ai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. în încheierea de şedinţă se v a face o m enţiune corespunzătoare. C O M E N T A R IU în principiu, ca orice alta cerere incidenţă în cursul unui proces, cererea d e prezen­ tare a înscrisului deţinut d e adversar trebuie pusa în discuţia părţilor, instanţa acordând celui arătat ca posesor al înscrisului posibilitatea efectivă de a se apăra îm p o triva cererii, prin invocarea şi dem onstrarea fie a netem einiciei acesteia, fie a uneia dintre sftuofW e de e x c e p ţie in care legea recunoaşte inexistenţa obligaţiei sale, respectiv: a) conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict perso n a le p rivin d dem nitatea sau viaţa privata a unei persoane; b) depunerea înscrisului a r încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; c) depunerea înscrisului ar atrage urm ărirea pen a la a părţii, a soţului său a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv (calitatea d e rudă, soţ, afin va fi evaluată în funcţie de m om entul soluţionării cererii). Aceste situaţii d e respingere a cererii de înfăţişare a înscrisului deţinut de adversar au caracter excepţional, m otiv pentru care sunt de strictă interpretare şi aplicare1”. Alineatul (1) al art. 294 NCPC arată că în aceste ca 2uri judecătorul respinge m otivat cererea, iar m otivarea este rezum ată la arătarea cazului de excepţie incident într-o m anieră în care să nu deconspire tocm ai valoarea ocrotită prin lege (însă cererea ar putea fi respinsă şi pe argum ente legate d e aceea că, din probele incidental analizate, instanţa reţine că înscrisul nu se află sau nu se m ai află la partea adversă sau pentru că acesta a fo st distrus etc.). Desigur, incidenţa unuia dintre cazurile de excepţie enum erate la alin. (1) va fi verifi­ cată d e judecător, sim pla afirm aţie a celui care d eţin e înscrisul pe acest fundam ent nefiind suficientă. Incidenţa situaţiei d e excepţie va putea fi astfel evaluată, inclusiv prin verificarea înscrisului d e către instanţă, cercetare care nu va presupune accesul celeilalte părţi la A s e v e d e a şi M , TtSbârca, D rep t p ro cesu al civil. vo i. I. 2 0 0 8 . p. 554 ş i I. Leş, N o u l Co d d e pro cedu ră civilă, vo i. I, 2 01 1, p. 4 3 0 . VtttOiSICA DĂNÂtiĂ

623

A rt. 295

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

înscris, ci m enţinerea circum stanţelor care asigură păstrarea secretului sau confidenţia­ lităţii. A precierea instanţei va fi în acest caz suverană şi strict individuala, iar în situaţia în care consideră Incidenţă situaţia d e excepţie analizată, va restitui părţii înscrisul pre­ zentat pentru verificare.

A r t . 2 0 5 . R efu zu l de a p rezen ta în scrisu l. D acă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile adm inistrate că a ascuns înscrisul o ri l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conform ează ordinului dat de instanţă de a-1 înfăţişa, instanţa va pu tea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea. C O M E N T A R IU Pentru aprecierea tem einiciei obligaţiei părţii adverse d e a prezenta înscrisul în baza art. 293 NCPC, autorul cererii va trebui să dem onstreze, nu doar să afirm e prem isele care justifică o asem enea solicitare. Ca inciden t p ro ce su a l m sens larg. această cerere im pune soluţionarea sa im ediată în cursul procesului, inclusiv adm inistrarea p ro b e lo r sau to t ceea ce părţile îşi opun în legă­ tură cu acesta. în tru cât situaţia reglem entată prin art. 293 alin. (1) presupune dem on­ strarea unui fapt stricto sensu, în principiu autorul cererii poate solicita orice probă pen­ tru a-i dem onstra. Pentru anum ite situaţii relevate fie cu prilejul adm inistrării probelor, fie prin eva­ luarea lor, legiuitorul înţelege să creeze anum ite situ a ţii prezum tive. Astfel, instanţa va putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui în scris de partea care a cerut înfăţişarea într-una din urm ătoarele situaţii: a) dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţine­ rii sau existenţei înscrisului (refuzul de a răspunde va fi considerat astfel ch iar daca este expres sau tacit şi va fi evaluat în funcţie de calitatea şi conţinutul întrebărilor; o ne recu­ noaştere, ch iar totală, nu sem nifică însă refuz d e a răspunde141); b) daca reiese din dovezile adm inistrate că o ascuns înscrisul o ri i-a distrus; c) da că, d u pă ce s-a d ove d it d eţi n e re a în seri s u Iu i, n u s e conform ează ordinului d at d e instanţă de o -l înfăţişa. în prim ul rând, această evaluare nu are caracter absolut şi nu instituie o sancţiune, ci o prezum ţie sim plă asupra conţinutului înscrisului. Instanţa va evalua greutatea afirm aţi­ ilor părţii cu privire la conţinutul înscrisului în funcţie de în treg m aterialul probator aflat la dosar, cu p rile ju l deliberării asupra cauzei. în niciun caz evaluarea acestei dovezi nu se va face prin epuizarea procedurii d e înfăţişare a înscrisului, ch iar şi dacă partea intere­ sată cere instanţei să facâ aplicarea acestei dispoziţii. D incolo de acest efect, refuzul de prezentare a înscrisului poate im plica aplicarea anu m ito r sancţiuni celui care nu se conform ează obligaţiei trasate de către instanţă, în condiţiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC. De altfel, dezideratul instanţei trebuie să răm ână depunerea înscrisului, de aceea vor trebui luate toate m ăsurile care sunt de natură sâ asigure acest scop şi num ai epuizarea lor ar putea sa perm ită activarea justificată a prezum ţiei arătate.

,11 C.A . Bueureţti, s a IV-a civ., d e c. nr. 2 8 2 4 /2 0 0 0 , în C. B o rti, O. Sptrteonu-Moteij op, eft., p . 347.

6 24

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 296

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ e

A rt» 2 9 0 * C ercetarea în scrisu lu i p rin ju d ecătoru l delegat. (1) C ând un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea volum inoase ori num eroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul u n d e se găsesc. (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seam a de îm prejurări, poate să ceară d oar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. In asem enea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conform ităţii extrasului sau copiei cu originalul. C O M E N T A R IU O alta situaţie particulară adm inistrării înscrisurilo r poate fi determ inată d e dificul­ tatea obiectivă a prezentării înscrisului. în acest caz neprezentarea înscrisului în instanţă este dincolo de culpa p ă rţilo r în să intervenţia unei asem enea situaţii nu reprezintă o renunţare de la principiul aflării adevărului prin adm inistrarea tu tu ro r probelor care îl pot releva, legiuitorul preo* cupandu-se sâ stabilească o procedură d e adm inistrare a înscrisului adecvată situaţiei speciale întâm pinate. Deşi adm inistrarea probelor se face cu respectarea principiului nem ijlocirii (art. 240 N CPC), în faţa instanţei sesizate şi la sediul acesteia (art. 261 NCPC), în circum stanţe excepţionale im puse sau perm ise d e lege aceste im perative po t fi atenuate. O astfel d e situaţie este prevăzută de legiuitor şi în cazul adm inistrării probei cu înscrisuri, justificată de circum stanţe fa ctu o le excepţionale legate de: a) costurile fo a rte m o ri im puse de aducerea în instanţă a înscrisului. Instanţa va eva­ lua costurile de aducere a înscrisului încuviinţat ca probă, care trebu ie să fie deosebite prin specificul lor şi com parativ cu adm inistrarea probei prin delegare. Faptul că partea ar trebui să suporte nişte costuri, care, fără a avea caracter excepţional, nu po t fi susţi­ nute raportat la m ijloacelor sale lim itate, nu justifică m ăsura reglem entată prin art. 296 NCPC, ci eventual poate atrage acordarea ajutorului public în m aterie judiciară; b) volum ul m a re a l înscrisurilor o ri n u m ă ru l lo r m a re. în acest caz, instanţa va evalua atât caracterul excepţional al form alităţilor im puse de aducerea acestora, riscurile atrase asupra integrităţii probei, d a r şi elem entele logistice im puse de adm inistrarea unei probe în această situaţie, precum capacitatea de depozitare şi accesul facil al instan­ ţei şi al părţilor la proba respectivă. Desigur, m ăsura instanţei trebuie precedată de cererea părţii în sarcina căreia cade obligaţia de adm inistrare a înscrisului, de discutarea sa în dezbatere contradictorie şi va fi luată prin încheiere, în cadrul căreia instanţa va stabili varianta optim ă de adm inistrare în raport cu circum stanţele evaluate în concret, respectiv: a) va putea delega un ju d e c ă to ri n prezenţa căruia părţile vo r cerceta în scrisu rile la locul unde se găsesc (întrucât, la judecata în prim ă instanţă pricina se soluţionează de un singur judecător, acesta ar urm a să cerceteze înscrisul, iar nu un alt ju decăto r; în schim b, la judecata în apel sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trim itere la instanţa d e apel, a r putea fi desem nat un ju d ecăto r care să cerceteze înscrisul la locul unde acesta se găseşte); b) va putea dispune adm inistrarea probei prin com isie rogatorie, dacă sunt deopo­ trivă incidente şi dispoziţiile art. 261 alin. (2) NCPC; V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

625

A rt. 297

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

c) în condiţiile alin. (2) al art. 296, va putea sâ ceară doar prezentarea unor extrase sa u cop ii de pe în scrisu rile solicitate, certificate de persoana care le deţine. Aceasta sem ­ nifică o înfăţişare parţială a înscrisurilo r prin prezentarea acestora în extras, în copie cer­ tificată pentru conform itate de către cei care deţine originalul actului, fără dim inuarea posibilităţii confruntării cu originalul în cursul procesului. Incidenţa alin. (2) al art. 296 are însă caracter excepţional, ce derivă din evaluarea în concret, d e către judecător, a îm p reju rărilo r speciale ale speţei (legate de starea m ate­ rială a probei, volum ul fizic al acesteia, iar uneori chiar şi de asp ecte care ţin de natura procesului, d e exem plu de necesitatea adm inistrării de urgenţă a unei probe etc.}.

A r t . 2 9 7 . O b lig a ţia terţu lu i de a prezenta în scrisu l. (1) C ând se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca m artor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă. (2) C ând deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori. (3) Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294. C O M E N T A R IU Este posibil ca înscrisul a cărui adm inistrare a fost încuviinţată să se afle în posesia u n u i terţ, astfel că a im pune părţilor prezentarea înscrisului este un act lipsit d e eficaci­ tate în procedura de adm inistrare a probei. în acest caz, situaţia prem isă poate fi co m p arată în totalitate cu cea stabilită prin art. 293 alin. (1) NCPC, m ăsura instanţei trebuind a fi, şi în acest caz, precedată de o cerere d e înfăţişare a înscrisului, d e punerea acesteia în discuţia părţilor, de dovedirea elem entelor care justifică luarea m ăsurii, cu particularitatea că terţul trebuie să fie identificat de partea care solicită aplicarea acestei măsuri. în această situaţie, terţul va putea fi cita t în proces ca m artor, iar dacă terţul este o persoană juridică vo r fi citaţi ca m artori reprezentanţii săî le g a li Citarea terţului ca m artor se justifică num ai în situaţia în care aceasta serveşte evalu­ ării tem einiciei cererii de înfăţişare a înscrisului, evaluare care însă poate fi făcută şi prin adm inistrarea altor probe. După încuviinţarea probei, dacă înscrisul se află în posesia unui terţ, acesta va avea o obligaţie iegalâ de a prezenta înscrisul. în cazurile prevăzute la art. 294, instanţa va refuza obligarea terţului la depunerea înscrisului sau, dacă a dispus-o, va reveni asupra m ăsurii. Considerăm , de asem enea, incidente dispoziţiile art. 296 NCPC, întrucât ele repre­ zintă situ a ţii obiective de natură a justifica neprezentarea înscrisului şi, cel puţin în ce priveşte cazul de im posibilitate fizică datorat cantităţii ori calităţii probei, situaţia nu tre­ buie evaluată în funcţie de calitatea de parte în proces a titularului obligaţiei de prezen­ tare a înscrisului. Dacă aducerea înscrisului im plică costuri, acestea su n t în sarcina părţii căreia proba i-a fo st încuviinţată. Refuzul de prezentare a înscrisului sau neîndeplinirea obligaţiei n u vo r m a i prezum a dovedite afirm aţiile făcute cu privire la conţinutul acelui în scris de către partea care a ceru t înfăţişarea, dar poate justifica sancţionarea terţului în baza art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC.

6 26

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 298-299

fa ta p r im e i in s t a n ţ c

A r i» 2 0 8 . O b lig a ţia au to rităţii sau in stitu ţie i p u b lice de a prezenta în scri­ sul. (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa v a lua m ăsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru adu­ cerea lui, în term enul fixat tn acest scop, punând tn vedere conducătorului auto­ rităţii sau instituţiei publice deţinătoare m ăsurile ce se pot dispune în caz de neconform are. (2) A utoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze tri­ m iterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplom atice. Extrase parţiale vor putea fi trim ise dacă nieiunul dintre aceste m otive nu se opune. D ispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în m od cores­ punzător. C O M E N T A R IU în situaţia în care înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sa u instituţii pu blice, instanţa va dispune aducerea lui la cererea u neia din tre p d rţi o ri din oficiu. Posibilitatea d e apreciere a instanţei asupra necesităţii m ăsurii este lim itată la con­ statarea deţinerii înscrisului d e către o autoritate sau instituţie publică, de natură să ju s­ tifice im posibilitatea părţii de a consem na la dosar înscrisul încuviinţat ca probă (în lipsa reglem entării speciale în privinţa persoanelor juridice, efectuate prin art. 297 N CPC)111. Pentru aducerea la îndeplinire a m ăsurii de către autoritatea sau instituţia publică deţinătoare a înscrisului, instanţa: a) va acorda un term en în acest scop; b) v a înştiinţa autoritatea sau instituţia publică deţinătoare, prin conducătorul său, asupra obligaţiei de depunere a înscrisului, m odului de aducere la îndeplinire şi sancţiu­ nii incidente în caz d e neconform are. Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în d re px s ă refuze trim iterea în scri­ sului sau să trim ită Instanţei doar extrase p a rţia le ale înscrisurilo r cerute c ln d păstrarea secretului lor se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplom atice dintre Rom ânia ţi alte state. Dacă însă înscrisurile respective conţin inform aţii clasificate, refuzul nu este ju stifi­ cat, iar autoritatea sau instituţia publică solicitată va transm ite spre consultare actele, dar acestea vo r putea fi consultate num ai în condiţiile prevăzute de legea specială.

A r i. în scrisu rile care nu p ot fi trim ise in stan ţei. (1) Instanţa nu va putea cere trim iterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testam entelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se v o r putea însă cere copii certificate a le acestora. (2) C ercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se v a face, cu citarea păr­ ţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin com isie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificări­ lor înscrisurilor o im pune, instanţa va putea ordona prezentarea testam entelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau 11 S e c o n s id e ră c ă d isp o ziţia s e a p lic ă o ric ă re i p e rs o a n e ju r id ic e - Gr. P o r u m b , o p . eit.r vot. I, p . 4 0 7 .

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

627

A rt. 300

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate d acă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei. C O M E N T A R IU în ipoteza în care înfăţişarea înscrisului nu este posibilă ca urm are a fap tului că este necesar funcţionării autorităţii deţinătoare (legea arată, e x e m p lifica ţii că nu vo r putea fi cerute şi trim ise cărţile funciare, planurile, registrele autorităţilor sau instituţiilor publice) sau din cauza arhivării docum entelor originale (testam entele originale sau alte docum ente originale) depuse la alte instanţe sau la notari publici ori avocaţi, instanţa va putea să ceară, pentru adm inistrarea lor ca probe ju d iciare, cop ii certificate ale acestora. Certificarea copiei cu originalul o face întotdeauna autoritatea sau instituţia publică, instanţa sau notarul public care deţine ori arhivează înscrisul solicitat ca probă. în unele situaţii certificarea im pune celor ca re au com petenţa efectuării sale unele îndatoriri profesio n a le. Astfel, în ce îi priveşte pe executorii judecătoreşti (art. 56 din Regulam entul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), pe avocaţi (art. 4 6 din Legea nr. 51/1995, repu­ blicată) şi pe notari (art. 29 din Regulam entul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995), legea trasează acestor categorii profesionale o obligaţie de păstrare a secretului în re ­ gistrat de client, prin interdicţia accesului terţilor 1a docum entele lăsate în păstrare sau o rice altă inform aţie încredinţată în acelaşi scop. Cercetarea acestor înscrisuri se poate face însă la locul unde acestea se găsesc, de către un ju d e că to r delegat (la judecata în prim ă instanţă pricina se soluţionează de un sin gur judecător, astfel că acesta ar urm a să cerceteze înscrisul, iar nu un alt judecător; în schim b, la judecata în apei sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trim itere la instanţa de apel, a r putea fi desem nat un judecător care să cerceteze înscri­ sul la locul unde acesta se găseşte) ori prin com isie rogatorie, dacă înscrisul se află în cir­ cum scripţia altei instanţe, în condiţiile art. 261 alin. (2M 5) NCPC Cu excepţia înscrisurilor necesare funcţionării autorităţilor sau instituţiilor publice care n u p o t f i niciodată prezentate instanţei decât prin rem iterea de co pii/ extrase în copie şi certificate pentru conform itate, testam entele, precum şi alte înscrisuri depuse sau arhivate în original la instanţe, notari publici sau avocaţi p o t f i cerute ş i d epu se tem ­ p o ra r la dispoziţia instanţei care adm inistrează proba ca atare pentru expertizare grafoscopică în procedura verificării înscrisului, dacă expertiza nu se poate face la sediul instanţei, notarului ori avocatului unde actul se află depus ori arhivat. D incolo de dom eniul lim itat al actelor care pot fi tem porar solicitate, observăm că legea lim itează şi situaţiile în care depunerea tem porară a actului original poate fi so li­ citată (verificarea scripte lo r sau stabilirea fa lsu lu i n u m a i prin expertiză), m ăsura nepu­ tând fi extinsă şi la alte cazuri justificate de raţiuni procesuale (de exem plu, verificarea de scripte prin m etode com parative, cererea predării originalului pentru stabilirea stării iui m ateriale etc.).

A ri. £ 0 0 . Prezentarea reg istrelo r p ro fesion iştilo r. (1) La cererea uneia din­ tre părţi sau chiar din oficiu, instanţa v a putea ordona înfăţişarea registrelor pro­ fesioniştilor sau com unicarea lor. (2) C ând înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urm ează a fi cer­ cetate se află în altă circum scripţie judecătorească, cercetarea lo r se v a face prin com isie rogatorie. 628

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T i t l u l l. P r o c e d u r a Î n

A rt. 301

fa ta p r im e i in s t a n ţ e

C O M E N T A R IU Textul reprezintă o aplicaţie specială a dispoziţiilor art. 293 alin. (1) şi art. 297 NCPC, pentru ipoteza în care: a) obligaţia d e înfăţişare a înscrisului este stabilită fa ţă de profesionişti, indiferent de calitatea sau participarea p ro c e su a li a acestora. 7n m od excepţional, instanţa poate fixa faţă de aceste subiecte şi obligaţia de com unicare a înscrisurilor, înţeleasă în sensul com unicării către părţi, obligaţie care revine instanţei şi reprezintă un drept ai părţilor litigante, exercitat num ai în condiţiile art. 169 NCPC; b) înscrisul adm is ca probă este un registru o l profesioniştilor, nu şi alte înscrisuri deţi­ nute de aceştia, pentru care redevin incidente dispoziţiile legale anterioare. Dacă înfăţişarea sau com unicarea înscrisurilor nu se poate face în condiţii fireşti de adm inistrare a probei, fiind necesară adm inistrarea probei la locul unde aceasta se află, cercetarea registrelor prevăzute la alin. (1) se poate face prin com isie rogatorie. O bservăm că în textul alin. (2) af art. 300 legiuitorul fofoseşte form ula „înscrisurile şi registrele prevăzute la alin. {!)", însă credem că prin aceasta nu a înţeles să extindă dom eniul la o rice înscrisuri, ci m enţine dispoziţia num ai pentru registre ş i acte asim ilate acestora. IX . V e rific a re a în s c ris u rilo r

C O M E N T A R IU Pe lângă prezentarea înscrisului în instanţă, etapa adm inistrării probei cu înscrisuri com portă şi alte particularităţi care ţin de verificarea înscrisu rilor din perspectiva validă­ rii funcţiei lor probatorii. Doctrina şi ju rispru den ţa au stabilizat interpretarea acestor dispoziţii, care nu sunt de noutate în actualul cod, în sensul în care, chiar dacă aceste aspecte particulare presupun uneori verificări d e fa p t, ele sunt adm isibile ori d e câte ori proba cu înscrisuri este adm isă într«un proces civil, indiferent de stadiul judecăţii, de către instanţa care o adm inistrează. Deşi procedura verificării de scripte şi cea a înscrierii în fals preiau aproape fără m odificări dispoziţiile codului anterior, considerăm ca ele trebuie privite adaptativ, la to t ceea ce legea include în sfera înscrisurilor, indiferent de suportul de stocare ori conservare a inform aţiei ori dacă este vorba de înscrisuri în form ă electronică. în m od cert, în unele cazuri verificarea scriptelor nu este posibilă prin m etoda com ­ parativă sau prin solicitarea d e specim ene, putându-se face d o a r prin expertiza de sp e­ cialitate. în să în cele ce urm ează com entariile şi observaţiile vo r avea în vedere ipoteza reglem entată de lege, referitoare la în scrisu l clasic, principiile verificării răm ânând apli­ cabile în cazurile oricărui înscris.

A r t . 3 0 1 . R ecu n oaşterea sau con testarea în scrisu lu i su b sem nătură privata. (1) Acela căruia i se opune un înscris sub sem nătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori sem nătura. Contestarea scrierii sau sem năturii poate fi făcută, la prim ul term en după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii. (2) M oştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau sem nătura autorului lor.

V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

629

A rt. 301

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. D o m en iu l d e ap licare. Verificarea de scrip te este prim a m odalitate de validare a veridicităţii unui înscris. Procedura este aplicabilă num ai înscrisurilor su b sem nătură privată, generate ca atare sau asim ilate lor în puterea legii. Nu are im portanţă d a c i înscrisul e m a n i de la părţile litigiului sau de la un terţ, d a c i este un în scris preconstituit ca instrum ent probator sau este un în scris care nu a fost preconstituit ca atare. Singurul criteriu este ca el s i fie adm inistrat ca probă în cadrul p ro b e i cu în scrisu ri (nu este a d m isib ili procedura verificării de scripte dacă actul este folosit ca p ro b i m aterială, începu t de d o v a d i scrisă ori d a c i are a lt i funcţie procesuală, d e exem plu, d a c i este un act de procedură al părţii în procesul p endentem). 2. Procedura ve rifică rii d e scripte. O rice în scris sub sem nătura privata depus la dosar în etapa adm inistrării probei cu înscrisuri este opus adversarului care, în condiţiile în care ia cunoştinţă de înscris, poate să îl recunoască sau s i conteste scrierea ori se m n itu ra . Recunoaşterea înscrisului n u a re o form ulă expresă, ci presupune acceptarea înscri­ sului ca atare, prin neform ularea niciunei obiecţiuni legate de veridicitatea sa probatorie. înscrisul astfel recunoscut face d e p lin i dovadă p o n ă la probă contrarie, ceea ce sem ­ n ific i faptul c i cel căruia înscrisul i-a fost o pu s poate să com bată, la rândul său, dovada c o n ţin u ţi d e acel înscris, prin orice m ijloc adm is de lege, potrivit art. 273 NCPC. D im potrivă, contestarea înscrisului presupune întotdeauna o m anifestare neechivocă din partea celui căruia i se o pu ne şi constă în tăgăduirea scrierii (caligrafiei sau grafiei) ori a sem năturii, form ulată ca atare sau în o rice exprim are în care contestaţia este neîn­ doielnică. Contestarea poate privi întreg înscrisul ori anum ite părţi a le sale; d e asem enea, poate privi scrierea sau subscrierea provenită d e la cel căruia înscrisul i se opune, de fa autorul s iu , de la un terţ ori chiar d e la cel care opune înscrisul în procesul de probaţi­ une judiciară. în m od particular, contestarea poate consta în declararea de c it r e m oştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a proveni înscrisul referitoare fa necunoaşterea scrisului sau a sem năturii autorului lor, legea acceptând în acest caz o fo r­ m ulă m a i echivocă d e contestare. Contestarea trebuie să provină exclusiv de la cel care are calitatea de p a rte în proces Si num ai dacă înscrisul i s e o p u n e ca p ro b ă ; ea nu poate fi iniţiată de alt participant la proces ori d e c it r e in sta n ţi ori d a c i înscrisul este adus în proces cu alt scop (de exem ­ plu, este folosit ca m o strl de scriere pentru verificarea altui înscris ori ca m ijloc m aterial d e p ro b i). Contestarea înscrisului se face în etapa a d m in istririi probelor, cel m ai târziu la prim ul term en după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a o form ula. Rezultă, aşadar, că această procedură nu va putea fi iniţiată pentru prim a dată în căile de a ta c, dacă înscrisul a fost adm inistrat şi în fazele procesuale anterioare, ch iar dacă partea s o lic iţi readm inistrarea probefor (poate fi a v u ţi în vedere şi asum pţia c i recu­ noaşterea înscrisului nu este retractabilă, astfel încât o d a tl recunoscut, acesta nu mai poate fi contestat în d i l e de atac deoarece ar sem nifica o revenire asupra recunoaşterii). De asem enea, trim iterea dosarului pentru rejudecare, atunci când legea o perm ite, nu presupune autom at o repunere a părţii în toate drepturile procesuale, urm ând a fi avute în vedere întotdeauna lim itele rejudecării. îndru m ările date de c it r e instanţa de A se vedea si M. Tibâreâ, Gh . Buta, op. cit.f 2008, p. 588 şl urm.

630

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T i t l u l l.

pro cedu ra

În

A rt. 302

fa ta p r im e i in s t a n ţ e

control prin decizia de rejudecare şi principiul neagravării situaţiei prin efectul prom ovă­ rii căii d e atac (art. 480 şi art. 501 NCPC). în să dacă proba a fost so licita t! de parte, dar nu a fo st încuviinţată în prim ele etape procesuale, ci num ai în căile de a ta c u nde urm ează ca proba să fie şi a d m in istrat! pentru prim a dată, dreptuf celui căruia actul i se opune se naşte raportat la acest reper proce­ sual, iar nu la m om entul la care actul a fost depus la dosar la prim ele instanţe. 3. V erificarea de scripte în cad ru l a sigu rării dovezilor. O altă problem ă este aceea de a şti daca procedura verificării înscrisului sub sem nătură privată care debutează prin contestarea acestuia este adm isibilă num ai pe cale incidentală, adică în cursul unui pro­ ces pen den fe. Credem că răspunsul trebuie să plece de la scopul procedurii, scop subsum at epu­ izării adm inistrării probei cu înscrisuri. Or, ch iar dacă legea se ocupă d e verificarea de scripte p e ca le incidentală, aceasta fiind cea m ai frecventă în practică - lex sta tu it de eo q u o d pleru m q u e fit, este evident p o s ib ili iniţierea verificării de scripte, specifică adm i­ nistrării dovezilor, ş i p e cale principală. Articolul 359 N CPC privitor la asigurarea dovezilor se referă şi la dobândirea recunoaşterii u n u i înscris, ca efect al adm inistrării acestei proceduri, inclusiv preprocesual, recunoaştere care nu poate fi asociată ca având sem nificaţie decât în privinţa înscrisuri­ lor su b sem nătură privată111.

A r i , 3 0 2 . O b lig a ţia de verificare a în scrisu lu i. (1) C ând una dintre persoa­ nele m entionate la art. 301 contestă scrierea sau sem nătura ori declară că n u le cunoaşte, instanţa va proceda Ia verificarea înscrisului prin: 1. com pararea scrierii şi sem năturii de p e înscris cu scrierea şi sem nătura din alte înscrisuri necontestate; 2. expertiză; 3. orice alte m ijloace de probă adm ise de lege. (2) în acest scop, preşedintele com pletului de judecată v a obliga partea căreia i se atribuie scrierea sau sem nătura să scrie şi să sem neze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a sem na va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii. C O M E N T A R IU 1. O b ligativitate a ve rificării d e scripte. Contestarea scrierii sau sem năturii d e către persoanele şi în condiţiile art. 301 N CPC im pune instanţei obligaţia verificării de scripte. Instanţa n u p o a te refuza iniţierea verificării de scripte cu argum entul prem ergător că nu are îndoială asupra veridicităţii înscrisului decât: a) în m ăsura în care înscrisul a fost verifica t a n terio r asupra aceloraşi aspecte (de exem plu, instanţa poate refuza verificarea scriptelor referitoare la contestaţia privind sem nătura de pe în scris dacă o expertiză ju diciară anterior finalizată în proces a avut ca obiect aceste verificări); b) pentru argum ente de ordin procedural, cum ar fi tardivitatea contestării, inadm isibititatea form ulării sale pentru prim a dată în căile de atac când actul a fost anterior adm inistrat ori pentru argum entul că înscrisul nu a fo st încuviinţat ca probă în cauză etc.

11 P e n t r u m a i m u l t e d e t a l i i , a s e v e d e a ş i V . M . C l o b a n u , G . B o r o i , T .C . B r i c i u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p . 2 7 0 .

V t t t O iV / C 4 D Ă N Â t iĂ

631

A rt. 302

Cartea

ii.

P ro cedu ra

c o n t e n c io a s ă

în schim b, instanţa va p u tea sâ revină asupra obligaţiei de rea liza re a verifică rii dacă, d u p i form ularea contestaţiei în condiţiile art. 301 N CPC, partea care îl opune arată că renunţă la probă, în s i renunţarea trebuie să fie neechivocă (în acest sens, nu ne în su ­ şim considerentul că „având în vedere c i pârâta a contestat înscrisul, arătând că este n e c o re sp u n zlto rîn ceea ce priveşte sum a m e n ţio n a ţi ca îm prum utată, iar reclam antul a recunoscut la interogatoriu că a îm prum utat o altă sum ă, răspunsul trebuia interpretat în sensul că partea a acceptat înlăturarea înscrisului su b acest asp ect"10). 2. Procedura verificării. Ca incident de adm inistrare a probei cu înscrisuri, verificarea d e scripte trebuie făcută de câtre instanţa de judecată, în m o d nem ijlocit. Constatând contestarea înscrisului în condiţiile art. 301, instanţa va trebui să stabi­ lească m etoda de verificare a înscrisului, luând m ăsurile corespunzătoare când este cazul, dacă nu poate face verificarea chiar la term enul la care contestaţia a fost form ulată. M etodele de cercetare în procedura verificării de scripte sunt urm ătoarele: a) com pararea scrierii şi sem năturii d e pe în scris cu scrierea şi sem nătura din aite înscrisuri necontestate. M etoda com parativă presupune existenţa la dosar şi a altor înscrisuri necontestate (piese de com paraţie} pe care instanţa le confruntă cu înscrisul tăgăduit, în privinţa părţilor ori elem entelor contestate. Poate fi realizată şi prin com pa­ rarea părţilor contestate cu cele necontestate din aceiaşi în scris ori ch iar prin solicitarea adresată părţilor de a prezenta m ostre com parative a căro r autenticitate aceştia nu şi-o contestă; b) expertiza. Instanţa va putea ordona expertiza rea grafoscopică a înscrisului ori o altă expertiză crim inalistică, d e specialitate IT ori de a lt i specialitate, după caz, luând toate m ăsurile procedurale adecvate adm inistrării acesteia. De exem plu, atunci când sem narea actului făcută prin punere de deget a fost con­ testată de succesor, sin g u ri probă care a r fi putut clarifica litigiu a fo st o expertiză crim i­ nalistică*'; sau, d a c i înscrisul este stocat pe su p o rt inform atic trebuie verificat m odul de generare a înscrisului în softul inform atic respectiv etc.; c) orice a lte m ijlo ace de probă adm ise de lege. Partea ar putea fi inclusiv in tero gati asupra autenticităţii ori scrierii sau, dacă înscrisul provine de la un terţ, acesta ar putea fi citat ca m artor pentru verificarea autenticităţii actului. M etodele nu sunt exclusive, fegiuitorul arătând câ verificarea se poate face prin orice alte m ijloace de probă adm ise de lege. Aceasta presupune că instanţa poate să recurgă la obligarea celui căruia scrierea ori sem nătura contestate îi sunt atribuite la sem narea sau scrierea după dictare a unor părţi ale înscrisului, aceste specim ene urm ând să fie ataşate la dosar. 3. R efuzul de a scrie ori d e a sem na în faţa in stan ţei. Refuzul de a scrie ori de a sem na va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau a sem năturii, textul alin. (2) al art. 302 instituind o prezum ţie sim plă, a cărei greutate instanţa o va aprecia în cadrul evaluării probelor. Considerăm însă că partea căreia i se cere să sem neze sau să scrie în scop com para­ tiv trebuie să exprim e un refuz neîndo ielnic pentru activarea prezum ţiei, chiar dacă nu este expres. De asem enea, credem că partea îndatorată să se prezinte pentru prezentarea m os­ trelor de scriere n u p o a te f i considerata decăzută, în cursul cercetării judecătoreşti, din C.A. Cluj, s . c i v . , d e c . n r . 11/2002. 1.1 C.A, S u c e a v a , s. civ., d e c . 2 S 1/1999, în C . Boroi, O. Sp ln e o n u -M o te i, op, c i t , o 349. 1.1

632

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l L

pro cedu ra

În

A rt. 303

fa ta p r im e i in s t a n ţ c

obligaţia d e d se prezenta, scrie sau sem na în faţa instanţei în scopul epuizării verificării [alin. (2) instituie în sarcina acesteia o obligaţie, iar nu un drept]. Astfel, în cursul cerce­ tării judecătoreşti - perioadă afectată şi adm inistrării probelor - partea a r putea să se prezinte în instanţă în vederea realizării scripte lor com parative până la dezbateri. instanţa nu va putea refuza părţii îndeplinirea acestei obligaţii, ch iar dacă a r putea aplica anum ite sancţiuni atrase de conduita sa procesuală, în afară de cazul în care auten­ ticitatea înscrisului a fo st deja verificată printr-un alt m ijloc, iar instanţa s-a considerat lăm urită (de exem plu, printr-o expertiză grafoscopică).

A r U Î1 0 3 . Procedura de verificare. (1) ju d ecătoru l, după com pararea înscri­ sului cu scrierea sau sem nătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lăm uri asupra înscrisului. (2) D acă însă, din com pararea scrierilor, judecătorul nu este lăm urit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de com paraţie. (3) S e prim esc ca înscrisuri de com paraţie: 1. înscrisurile autentice; 2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi; 3. partea din în scris care nu este contestată; 4. scrisul sau sem nătura făcut/făcută înaintea instanţei. (4) înscrisurile depuse pentru verificare vor fi sem nate de preşedinte, grefier şi părţi. (5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă. C O M E N T A R IU în principiu, m etodele de verificare a s criptei or n u su n t exciusive.în sensul că recurge­ rea la o m etodă nu le exclude pe celelalte, dar legiuitorul im pune o anum ită succesiune a acestora în funcţie de caracterul progresiv de certitudine pe care concluzia m agistra­ tu lu i a r putea fi fundam entată (cu toate acestea, d e exem plu: potrivit art. 8 din Legea nr. 455/2001 privind sem nătura electronică, contestarea în scrierii sau sem năturii va fi verificată, ce efect al caracteristicilor tehnice folosite, întotdeauna prin expertiză IT; veri­ ficarea identităţii unei am prente digitale aplicate ca sem nătură im pune direct expertizarea sa crim inalistică). in acest sens, dacă instanţa se consideră lăm urită asupra autenticităţii înscrisului ca urm are a verificărilo r directe pe care le realizează prin analiza m ostrelor com parative, aceasta va pronunţa o încheiere interlocutorie. Dacă se constată că înscrisul nu em ană de la persoana căreia i se opune sau i se atri­ buie, acesta nu va fi avut în vedere ca m ijloc probator la stabilirea situaţiei d e fapt, fiind înlăturat ca atare, cu această m otivare. în schim b, înscrisul va fi reţinut şi folo sit ca m ijloc de proba dacă se constată că el em ană d e la partea care l-a tăgăduit sau de la persoana căreia i se atribuie. Dacă m etoda com parativă sau adm inistrarea altor probe în scopul stabilirii auten­ ticităţii înscrisului sub sem nătură privată este neconvingătoare pentru instanţă, se va recurge la efectuarea expertizei grafoscopice^.

A s e v e d e a $ 1 M , Tâbârcâ, D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. 1, 2 0 0 8 , p . 5 S 7 .

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

633

A rt. 304

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în scopul efectuării unei expertî 2ări crim inalistice c i t m ai precise, instanţa va obliga părţile sau alte persoane să depună d e îndată înscrisuri d e com paraţie, fiind foiosite şi scriptele de com paraţie avute în vedere de judecător prin aplicarea m etodelor com pa­ rative (înscrisuri netăgăduite, m ostrele de sem nătură sau scriere date în faţa judecăto­ rului). în scrisu rile de com paraţie depuse pentru verificare vo r fi sem nate de preşedinte, grefier şi părţi, iar cu privire la acestea, dată fiind fu n cţia lor, părţiie nu su n t în drept să ceară term en pentru luare la cunoştinţă, putăndu-le consulta ia term enul la care au fost depuse. La efectuarea expertizei, expertul va prim i ca atare, respectiv ca veridice: înscrisurile autentice; în scrisu rile sau alte scrieri private necontestate de părţi; partea din înscris care nu este contestată; scrisul sau sem nătura făcut/făcută înaintea instanţei. Partea care a cerut o verificare d e scripte va putea fi condam nată la o am endă şi fa eventuale despăgubiri către adversar, dacă se dovedeşte că a provocat acest lucru cu rea-credinţă, potrivit art. 187 aiin. (1) pct. 1 lit. e) NCPC.

A r t • 3 0 4 , D enunţarea în scrisu lu i ca fa ls. (1) D acă cel m ai târziu la primul term en după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau sem năturii, ea este obligată să arate m otivele p e care se sprijină. (2) D acă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare. (3) Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul term en de judecată, dacă partea declară, prin întâm pinare, că scrierea sau sem ­ nătura sa este falsificată. (4) In cazuri tem einic justificate, părţile pot fi reprezentate prin m andatari cu procură specială. C O M E N T A R IU 1. D om en iu l de ap licare al proced urii falsu lu i. Procedura falsului este a doua m oda­ litate de validare a veridicităţii probatorii a unui înscris. Procedura este aplicabilă orică­ rui act folosit ca în scris în scop procesual sau oricărui m ijloc de probă asim ilat acestuia prin lege. 5-a su blin iat însă că, dacă procedura a r privi un în scris su b sem nătură privată recu­ noscut ca atare sau verificat în procedură specifică şi declarat ca verid ic de către instanţa d e judecată. înscrierea în fals este inadm isibila, deoarece nu ar fi posibil ca actul să fie considerat real, iar ulterior declarat nereal prin procedura falsului111. Credem însă că înscrierea în fals poate fi realizată ch iar şi în această succesiune în căile de atac, dacă în vreuna dintre criticile hotărârii instanţei inferioare se contestă procedura verificării înscrisului efectuată la instanţa respectivă. Nu are im portanţă dacă înscrisul este autentic, sub sem nătură privată ori dacă este d o a r un în ce p u t de dovadă scrisă, dacă înscrisul em ană de la părţile litigiului sau de la un terţ, dacă este un în scris preconstituit ca instrum ent probator sau este un în scris care nu a fost preconstituit ca atare. M . 7 3 b â r e d , 6 h . B u t o , o p . c it ., 2 0 0 8 , p . S 9 5 .

634

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 304

Şi în cazul înscrierii în fals, singurul criteriu este ca el să fie adm inistrat în ca d ru l pro­ bei cu înscrisuri. Astfel, nu dr putea fi form ulată o cerere de înscriere în fals îm potriva unui raport de expertiză, ch iar dacă se invocă re a u a -cre d in ţi a reclam antului şi a exper­ tu lu i deduse din anum ite încălcări procedurale la efectuarea raportului111. Considerăm însă că procedura înscrierii în fals în procesul civil priveşte n u m a i fa l­ s u l m a teria l {legiuitorul foloseşte sintagm a „falsificarea scrierii sau sem năturii"), adică to t ceea ce înglobează m odificări, ştersături, adăugiri sau alte intervenţii asupra scrierii sau sem năturii originale, cu excepţia înscrisurilor autentice, pentru care legea acoperă şi dom eniul falsului intelectual (ream intim ca prezum ţia de autenticitate a înscrisului autentic operează până la înscrierea în fals îm potriva constatărilor personale a le agentu­ lui instrum entator, iar procedura înscrierii în fals este specifică procesului civil). Desigur, nu excludem posibilitatea existenţei falsului Intelectual în înscrisurile neauten­ tice, însă acest fals ar putea fi reclam at de parte printr-o sesizare directă cu caracter penal, iar nu ca incident în cadrul adm inistrării probei cu înscrisuri în procesul civil. Credem că falsul intelectual nu intră, cu excepţia m enţionată anterior, în dom eniul înscrierii în fals, deoarece atunci când părţile pun în dispută nerealitatea conţinutului unui înscris, actul este contestat nu doar ca instrum entum probationis, ci se pune în discuţie însăşi valabilitatea în fond a acestuia. Or, un înscris a cărui nevalabilitate este constatată din perspectiva viciilor sale esenţiale nu prezintă re le van ţi nici din punct de vedere probator. 2. Procedura falsu lu i. în scrierea în fals presupune declaraţia p ă rţii căreia actul i se opune asupra n e au ten ticitlţii scrierii sau se m n ltu rii actului folo sit ca p ro b i în dosar, această in iţia tiv l neputând proveni de la alţi participanţi şi nici nu poate fi re a liza ţi de către in sta n ţl. Declaraţia de fals îm potriva înscrisului poate fi făcută şi de către reprezentantul pro­ cesual al p irţii, art. 304 alin. final NCPC stipulând câ doar ascultarea părţilor nu poate fi realizat! decât excepţional prin reprezentanţi cu p ro c u ri sp ecială121. In ceea ce priveşte m om entul procesual în care înscrierea în fals poate fi re a liza ţi, alin. (1) al art. 304 NCPC este m ult mai puţin precis decât cel corespondent din m ateria verificării de scripte. Totuşi, credem că declararea înscrisului ca fals - care poate ch iar să preceadă adm i­ nistrarea înscrisului, deoarece potrivit alin. (3) al art. 304 partea poate form ula decla­ raţia de fals ch iar în cuprinsul întâm pinării - , pentru a*şi produce efectul declanşator al procedurii, nu trebuie să d e p ă şe a sc l prim ul term en d u p l prezentarea unui în scris folosit în proces. Este desigur vorba de p rim u l term en dupâ ce înscrisul a fo s t în cu viinţa t ca probă în dosar, urm ând a fi adm inistrat ca atare. Aşadar, legiuitorul trasează părţilor un interval procesual înăuntrul căruia declaraţia prevăzută d e art. 304 alin. (1) poate fi form ulată, care începe cu depunerea întâm pină­ rii şi este epuizat la prim ul term en după ce înscrisul a fost încuviinţat ca probă în dosar. Term enul este privit ca perem ptoriu, astfel că depăşirea lim itei sale este sa n cţio n a t! cu decăderea, potrivit art. 185 alin. (1) NCPC

10 C.A. Bucureşti, s. d IV-a civ., dec. 2861/2000, în M . Tdbdrcâ, Gh. Suta, op. cit., 2008, p. 594.

U1în jurisprudenţa anterioară s-a considerat că şi cererea pentru înscrierea în fals se poate face num ai de partea car® defăimează înscrisul o h de m andatarul $ lu prin procură speciafă - C.A. Bucureşti, s. a IV*a civ., dec. n r 1915/1999,în C .PJ.C. 1999, p. 324, apudM . Tâbârcâ, Gh. Bura, op. cit., 2008, p. 594). V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

635

A rt. 305

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Decăderea părţii pentru depăşirea term enului procedural nu echivalează cu im po­ sibilitatea de a m ai pune ?n discuţie falsul, însă nu în procesul civil, ci printr-o sesizare directă a organelor d e cercetare penală. Din punct de vedere tehnic, m om entele procedurii po t fi m arcate astfel: a) debutul procedurii înscrierii în fals se realizează prin declaraţia de înscriere în fa ls, care, până la Urnita d e term en arătată, va trebui şi m otivată. Declarantul treb uie să arate: elem entul falsificat din în scris (poate face o descriere, chiar prezum tivă a actului m aterial al pretinsului fals); circum stanţele com iterii lui, dacă îi sunt cunoscute; autorul sau com plicele acestuia, desigur dacă îi cunoaşte; b) acestui m om ent îi urm ează înştiinţarea p ă rţii care foloseşte în scrisul referitoare la declararea înscrierii în fals, însoţită de stabilirea obligaţiei de prezentare a în scrisu lu i în o rig in a l. Dacă partea nu este prezentă la term enul în care se form ulează declaraţia de înscriere în fals, instanţa va dispune înştiinţarea părţii în vederea prezentării sale perso­ nale; c) având în vedere im portanţa deosebită a procedurii, dar şi efectele sa le d e anver­ gură, atât în plan procesual, cât şi în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile persoanelor im plicate, instanţa va proceda, de îndată, dacă părţile sunt prezente, la ascultarea aces­ tora, în condiţiile art. 306 NCPC. în acest scop, dacă părţile nu sunt prezente personal, instanţa le va cita, ch iar înainte de prim ul term en de judecată dacă pârâtul a form ulat înscrierea în fals prin întâm pinare, şi va dispune înfăţişarea lor personal sau prin m andatar cu procură specială, dacă acesta dovedeşte o îm piedicare bine întem eiată de prezentare a părţii pe care o reprezintă. Im portanţa deosebită pe care declanşarea procedurii o poate im plica pentru părţi im pune regula prezentării perso n a le a acestora pentru ascultare, reprezentarea fiind perm isă num ai în circum stanţe tem einic justificate şi posibilă num ai printr-o procură specială, în cuprinsul căreia voinţa părţii cu privire la m enţinerea sau desistarea de în scris sau în legătură cu declaraţia de înscriere în fals să fie neechivocă. De asem enea, înştiinţarea părţilor în vederea ascultării lor atunci când nu sunt de faţă se face prin citarea acestora, ch iar dacă părţile au term en în cunoştinţă, deoarece ascultarea părţilor reprezintă un veritabil interogatoriu prin care acestea realizează anu­ m ite acte d e dispoziţie în legătură cu drepturile lor. în să citarea este im pusă de sp ecifi­ cul procedurii falsului, de aceea va fi făcută num ai în acest scop, pentru celelalte m ăsuri procesuale instituţia term enului în cunoştinţă dat părţii în condiţiile art. 229 N CPC producându-şi efectele.

A r t . 3 0 5 . V erificarea stării în scrisu lu i denunţat ca fa ls. (1) ju d ecătoru l va constata de îndată, prin proces-verbal, starea m aterială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există p e el ştersături, adăugiri sau corecturi, ap oi îl va sem na, spre neschim bare, şi îl va încredinţa grefei, după ce v a fi contrasem nat de grefier şi de părţi. (2) Dacă părţile n u vor sau nu p ot să sem neze, se v a face m enţiune despre toate acestea în procesul-verbal. C O M E N T A R IU La m om entul declarării în scrierii în fals sau la term enul acordat în condiţiile art. 304 alin. (2) NCPC, cel care a invocat înscrisul îl va depune pentru verificare şi va indica m ij­ loacele sale de apărare. 636

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 306

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

De îndată d u p i depunerea la dispoziţia instanţei în original a înscrisului defăim at ca fals. judecătorul sau, după cai , preşedintele com pletului va constata, p rin procesverbal, starea m aterialâ a înscrisului, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, iar apoi va sem na spre neschim bare înscrisul îm preună cu grefierul şi părţile, actul d e p u n ln d u -se apoi la grefă. Oacă părţile nu vo r sau nu po t să sem neze, se va m enţiona aceasta în procesul-verbal. Sem n a rea înscrisului presupune o intervenţie m aterială asupra acestuia, or înscrisul poate suferi şî afterări calitative sem nificative, ceea ce ar putea influenţa sau îngreuna procesul ulterior de expertiza re crim inalistică a actului. în acest context, poate a r fi util ca o viitoare reglem entare să renunţe la această form ulă de asum are a neschim bării înscrisului şi să considere că este suficient de credibilă conservarea originalului prin sigi­ larea acestuia în plic de către instanţă, sigiliu care va purta sem nătura persoanelor ară­ tate, după constatarea prin proces-verbal a stării înscrisului, conform actualei dispoziţii.

A r U 3(M». A scultarea părţilor. (1) La acelaşi term en în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazu l prevăzut Ia art. 304 alin. (2), la term enul urm ător, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el. (2) D acă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că n u se m ai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz. (3) D acă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut. C O M E N T A R IU La m om entul declarării înscrierii în fals sau la term enul acordat tn condiţiile art. 304 alin. (2) NCPC, judecătorul (preşedintele com pletului) întreabă partea care a produs înscri­ sul dacă înţelege să se folosească de acesta („producerea" înscrisului trebuie înţeleasă în sensul de folosire/depunere a înscrisului în scop probator, interpretare justificată şi dispo­ ziţiile art. 307 NCPC). Dacă această parte nu se prezintă, refuză să răspundă sau declară că nu se m ai folo­ seşte d e înscris, acesta va fi înlătu rat din proces. Aşadar, atât tăcerea părţii ca re a d e p u s înscrisul, cât şi lipsa acesteia la term enul fixat sunt considerate de lege ca renunţări tacite, dar neîndoielnice, la folosirea înscrisului defăim at ca fals, aflându-ne astfel în pre­ zenţa unei prezum ţii legale. Dacă partea care a depus înscrisul arată că înţelege să se folosească în continuare de acel înscris, însă partea care a defăim at înscrisul ca fals nu se prezintă, refuză să răspu n d ă sa u n u m a i stă ru ie în d ec la raţi a d e den u nţa re, înscri s u I va fi so co tit ca recunoscut. Şi în acest caz este vorba de o prezum ţie legală (de retra gere a d en u n ţu lu i - acesta fiind sensul sintagm ei „înscrisul va fi socotit ca recunoscut", confirm at şi d e dispoziţiile art. 307 N CPC); nu se poate asim ila această recunoaştere cu term enul om onim în m ate­ ria verificării de scripte a înscrisului su b sem nătură privată, an u m e că lipsa sau tăcerea părţii care a defăim at înscrisul este considerată de art. 306 alin. (3) NCPC ca o renunţare a acestei părţi la pretenţia de înlăturare a înscrisului ca fals.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

637

A rt. 307-308

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 0 7 . Su sp end area p ro cesu lu i şi sesizarea p arch etu lu i. D acă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fo st retrasă/instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau com pli­ cele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului com petent, pentru cercetarea falsului, îm preună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop. C O M E N T A R IU Dacă după ascultarea părţilor, potrivit art. 306 NCPC, instanţa constată că partea care a depus înscrisul stăruie să se folosească d e acesta, iar denunţarea înscrisului ca fals nu a fost retrasă şi dacă este indicat autorul falsului sau com plicele acestuia, aceasta va $esi2 a p o rch etul com petent pentru cercetarea fa lsu lu i, încheind un p ro ces-verbalîn acest scop. Procesul-verbal care constituie actul d e sesizare a parchetului va fi însoţit de înscrisul denunţat ca fals, aflat până la acest m om ent la grefa instanţei. Dacă, cu prilejul m otivării declaraţiei de înscriere în fals ori cu ocazia ascultării denun­ ţătorului falsului, acesta indică pe autorul falsului sau pe com plicele acestuia, instanţa va putea suspenda judecata procesului. Este vorba despre un coz specia! de suspendare fa cu lta tivă , o ipoteză a art. 413 alin. (1) pct. 3, instanţa putând lua m ăsura num ai dacă va considera oportun. Dacă instanţa nu suspendă procesul, răm ânând în pronunţare asupra cauzei fără ca procesul penal să fie finalizat, înscrisul contestat ca fals nu va putea fi înlăturat din m aterialul probator doar pentru considerentul contestării sale în această procedură, ci va trebui să fie evaluat îm preună cu toate probele cauzei. Ulterior, în ipoteza în care instanţa nu a suspendat judecata, iar actul este declarat fals, hotărârea pronunţată este susceptibilă de a fi revizuită. Dacă, anterior pronunţării hotărârii de către instanţa în faţa căreia procedura înscrierii în fals a fost iniţiată, înscrisul va fi fost declarat fals, el nu va m ai putea f i fo lo sit m proces.

A r t* 3 0 8 . C ercetarea fa lsu lu i de către instan ţa civ ilă. In cazu l în care, potri­ v it legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în m işcare ori nu poate continua, cer­ cetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice m ijloace de probă. C O M E N T A R IU A rticolele 304-307 N CPC au în vedere situaţia în care partea care intenţionează să se în scrie în fals îm potriva unui în scris aşteaptă ca acesta să fie produs într-un litigiu pendente, fiind deci vorba de fa ls u l incidental. însă, independent de existenţa unui litigiu civil, parte are posibilitatea să form uleze o plângere penală îm potriva presupusului autor al falsului. Când însă acţiunea penală nu mai poate fi pusă în m işcare sau nu mai poate conti­ nua, se ridică problem a de a şti dacă este posibil ca în scrisu l să f ie d eclara t fa ls de către instanţa civilă, p e cale principală. Se im pune soluţia afirm ativă, cu atât mai m ult cu cât, în funcţie de îm prejurările speţei, se poate recurge la o cerere în constatare, deci pe cale principală, în m ăsura în care sunt îndeplinite condiţiile d e adm isibilitate prevăzute de art. 35 N CPC111. 111 P e n t r u m a i m u l t e d e t a l i i , a s e v e d e a ş l V . M . C i o b o n u , S . B o r o i , T . C . B r i c i u , o p . c i t , , 2 0 1 1 f p . 2 7 2 .

63*

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 309

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Mai m ult, în acest caz Cod de procedură penală, prin art. 245 alin. (1) lit. c1), trasează chiar procurorului o bligaţia d e a sesiza instanţa civila pentru desfiinţarea totala sau parţială a u n u i înscris, justificată pe interesul social general care im pune elim inarea din circuitul civil a actelor viciate sub acest aspect. Din acest punct d e vedere, art. 308 NCPC reprezintă im p lem en tareaîn textul legii a considerentelor Deciziei nr. 2/2011 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exam inarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 4 5 alin. (1) teza finală CPC 1865 raportat la dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., asupra legitim ării procesuale active a procurorului de a form ula acţiunea civilă pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui în scris falsificat atunci când acţiunea penală s-a stins în faza de urm ărire penală printr-o soluţie d e netrim itere în judecată. Aceleaşi raţiuni im pun însă şi interpretarea în sensul că dacă stabilirea falsului nu m ai poate fi realizată în acţiunea penală, întrucât aceasta s-a stins în faza d e urm ărire penală printr-o soluţie de netrim itere în judecată ori daca s-a prescris acţiunea penală, iar procesul civil este în că pendente, atunci cercetarea falsului în sensul art. 308 va putea fi făcută şi incidental d e către instanţa civilă, prin orice m ijloace de proba. In instanţa civilă nu interesează însă stabilirea tu tu ro r elem entelo r răspunderii din punct de vedere penai, ci doar stabilirea elem entului m aterial al falsului care constituie corpul infracţiunii.

§3. Proba cu martori C O M E N T A R IU M artorii sunt acele persoane, străine de interesele în conflict, care relatează în faţa instanţei d e judecată despre fapte referitoare la pricina ce se ju d ecă, fap te care ar putea servi la rezolvarea ei. Relatarea făcută de m artor în faţa instanţei se num eşte depoziţie (declaraţie) de mar­ to r sau m ărturie. Deci, m ijlocul d e probă este depoziţia m artorului, în care se m aterializează cunoştinţele acestuia despre faptele trecu te pe care le-a recepţionat şi m em orat, iar nu m artorul. M ărturia, care se m ai num eşte şi proba testim onială, ar putea fi definită ca fiind declaraţia orală făcută de o persoană fizică, înaintea instanţei d e ju d e cată, cu pri­ vire la un fapt tre c u t precis şi pertinent, despre care are cunoştinţă personal. O trăsătură specifică m ărturiei este cunoaşterea p erso n a la de către m artor a fapte­ lor litigioase pe care le relatează. Legislaţia noastră nu reglem entează m ărturia asu­ pra opiniei răspândite în public cu privire ia faptele litigioase, sşa-num ita com m une renom m ee (adică depoziţiile din auzite, după ceea ce spune lum ea), care nu este accep­ tată nici de doctrină, nici de ju rispru den ţa1”. în să m artorul poate face o rela ta re indirecta, adică în legătură cu fap te cunoscute prin interm ediul altei persoane care, la rândul său, a perceput direct evenim entul relatat. O altă trăsătură specifică m ărturiei este aceea că trebuie făcută o ra l în fa ţa instanţei de judecată, deoarece adm inistrarea probelor este guvernată de principiul nem ijlocirii, iar excepţiile de la acest principiu sunt lim itativ prevăzute d e lege. Aşadar, declaraţiile scrise ale unor terţe persoane, făcute ch iar în form ă autentică, nu au valoare probatorie, afară de ca2ul în care o norm ă specială a r stabili în mod expres contrariul. Dacă un 11 P e n t r u d e t a l i i , a s e v e d e a V . M . C i o b a n i i , G . B o r o i , T . C . B n c t u , c p . c i t . , 2 0 1 1 , p , 2 7 1 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

639

A rt. 309

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

terţ are cunoştinţă despre faptele ce form ează obiectul litigiului, nu este suficient cd el să trim ită o declaraţie scrisă, ci instanţa îl va cita ca martor, urm ând a relata oral faptele cunoscute, în cadrul dezbaterilor.

/. Admisibilitatea probei cu martori

A ri. «109. A d m isib ilitatea p ro b ei. ( î) Proba cu m artori este adm isibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. (2) N iciun act juridic nu poate fi dovedit cu m artori, dacă valoarea obiectului său este m ai m are de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu m artori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă. (3) In cazu l în care legea cere form a scrisă pentru validitatea unui a ct juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. (4) D e asem enea, este inadm isibilă proba cu m artori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care: 1. partea s-a aflat în im posibilitate m aterială sau m orală de a-şi întocm i un înscris pentru dovedirea actului juridic; 2. există u n început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310; 3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră; 4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă num ai privitor la drepturile de care ele pot să dispună; 5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, doi, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau im orală, după caz; 6. se cere lăm urirea clauzelor actului juridic. (5) Proba cu m artori n u se adm ite niciodată îm potriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde câ s-ar fi zis înainte, în tim pul sau în urm a întocm irii lui, chiar dacă legea nu cere form a scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4). C O M E N T A R IU A rticolul analizat consacră p rin cip iu l adm isibilităţii p robei testim oniale, astfel că inadm isibilitatea probei trebuie sa fie expres consacrată de lege. 1. Probarea faptelor juridice stricto sensu. Regula generală, dedusă din interpreta* rea p e r o contrario a dispoziţiilor alin. (2) şi urm. ale art. 309 NCPC, este aceea că faptele ju rid ice stricto sen su p o t f i dovedite c u m artori. Totuşi, unele fa p te juridice n u p o t f i dovedite cu m artori. Astfel, art. 99 alin. (1) NCC arată că starea civilă se dovedeşte prin actele d e stare civilă care atestă naşterea, căsătoria sau decesul, înregistrate în registrele de stare civilă, şi num ai excepţional prin orice alt mijioc de probă, t n condiţiile art. 103 NCC.

2. Probarea actelor juridice. în ce priveşte actele juridice, principiul adm isibilităţii uni­ versale a probei testim oniale este m ult atenuat prin excepţii. Astfel: 2.1. N iciun act ju rid ic n u p o a te f i d o ve d it c u m artori, d a ca valoarea o b iectu lu i său este m a i m a re de 2 5 0 lei. Dispoziţia art. 309 alin. (1) N CPC nu face nicio distincţie după 640

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 309

natura actului, referind u-se num ai la valoarea obiectului său, valoare care trebuie consi­ derată prin raportare la data încheierii actului111. Aceasta este însă num ai una dintre situaţiiie în care se im pune form a scrisă a d p robationem a actului juridic, legea prevăzând şi alte cazuri în care proba cu m artori nu este adm isibilă dacă înscrisul este im pus în scop probator. De asem enea, dispoziţia trebuie interpretată în sensul că interdicţia dovedirii actu­ lui cu m artori priveşte existenţa actului ş l a clauzelo r sale, iar nu a chestiunilor de fapt legate de contextul în care actul a fost încheiat sau a m odului în care voinţa părţilor în legătură cu actul poate sau trebuie să fie interpretată. Totuşi, de la această restricţie există posibilitatea dero g ă rii In urm ătoarele cazuri: a) alineatul (2) al art. 309 NCPC stabileşte că se poate face dovada cu m artori, con­ tra u n u i profesionist, a oricărui act ju rid ic, indiferent de valoarea lui, dacă a fo st făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă; b) când partea s-a aflat în im posibilitate m aterială sau m orală de a-şi întocm i un în scris pentru dovedirea actului ju rid ic121; c) în cazul în care există un început d e dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310; d) când partea a p ierd u t înscrisul doveditor din pricina unui ca z fo rtu it sau d e fo rţă m a jo ră 31; e) când părţile convin, fie ş i tacit, să fo lo sea scă această probă, însă num ai privitor la drepturile d e care ele po t să dispună; art. 256 NCPC perm ite părţilor inclusiv să convină asupra adm isibilităţii probelor în proces, cu condiţia să privească drepturi de care acestea pot dispune şi să nu se contravină dispoziţiilor im perative ale legii sau ordinii publice; f) în situaţia în care actul ju rid ic este atacat pentru frau d ă , eroare, doi, violenţă ori cauză ilicită sa u im orală, după caz; g) dacă se cere lăm urirea clauzelor actului juridic; h) chiar dacă legea nu prevede, terţii faţă d e părţile actului, care au interes să opună actul în propriile lor litigii, pot să probeze acest a ct ju rid ic p rin orice m ijlo c d e p ro b ă şi, de asem enea, pot proba prin declaraţiile m a rto rilo r îm potriva sa u p este cu p rin su l înscrisului c o n sta ta to r1, întrucât pentru ei actul este un fapt juridic. 2.2. N iciun a c t ju r id ic n u p o a te f i d o v e d it cu m a r t o r id a c ă le g e a cere fo r m a scrisă p e n tru va lid ita tea acestuia. Restricţia prevăzută la alin. (3} al art. 309 NCPC este logică d e vre m e c e în să şi operaţiunea juridică nu este considerată valabilă, însă nu trebuie apli­ cată la actele şi faptele distincte d e actul ju rid ic ori ulterioare în ch eierii acestuia şi care nu intră în contradicţie cu înscrisul ori nu reprezintă m odificări ale acestuia131. 2.3. în fine, potrivit alin. (S ) al a r t 309 NCPC, p ro b a cu m a rto ri n u este a d m isib ilă n icio d a tă îm p o triv a s a u p e ste cee a ce cu p rin d e u n în scris şi nici despre ceea ce s-ar pre­ tin d e că s-a r fi zis înain te, în tim pul sau în urm a întocm irii lui, ch iar dacă legea nu cere form a scrisă pentru dovedirea actului ju rid ic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol161. Il; A se vedea I. Leş, Noul Cod de p ro ced u ri civila, voi. 1.2011, p. 441. 1,1 Pentru detalii, a se vedea V.M . C io b o n u , 6 . B o ro i, T .C B r ia u , o p . cit., 2011, p. 274 $i urm.; I. D e le o n u , Tratat, voi. I, 2010, p. S33. 131 Pentru detalii, a se vedea V.M. C io b o n u , 6 . B o ro i, T.C. B ric iu , op. cit., 2011, p. 274 şi urm. '*>A se vedea $i Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 901/1956, în C.D. 19S6, voi. II, p. 251. 151A se vedea şi M . Tâbârca, Drept procesual civil, voi. 1,2008. p. 565. m A se vedea, pentru detalri, V.M . C io b a n u , G. B oroi, T.C. B riciu , op. cit., 2011, p, 272 şi urm. VetlO N ICA D Ă N Â IiĂ

$41

A rt. 310

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 1 0 » în cep u tu l de dovadă scrisă. (1) S e socoteşte început de dovadă scrisă orice scriere, chiar nesem nată şi nedatată, care provine de la o persoană căreia acea scriere i se opune ori de la cel âl căru i succesor în drepturi este acea persoană, dacă scrierea face credibil faptul pretins. (2) Constituie început de dovadă scrisă şi înscrisul, ch iar nesem nat de per­ soana căreia acesta i se opune, dacă a fost întocm it în faţa unui funcţionar com ­ petent care atestă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conform e celor făcute de acea persoană. (3) începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi num ai dacă este com pletat prin alte m ijloace de probă, inclusiv prin proba cu m artori ori prin prezum ţii. C O M E N T A R IU în legătură cu adm isibilitatea probei cu m artori, legiuitorul reglem entează noţiunea de începu t de dovadă scrisă. Acesta reprezintă o probă im perfectă ?n m ăsura ?n care valoarea sa nu este autonom ă, ci trebuie com pletată cu m artori ori prezum ţii. Având Tn vedere varietatea d e situaţii în care legea dă unei scrieri sau un ui în scris valoarea de în ce p u t d e dovadă scrisă [a se ved ea, spre exem plu, disp o ziţiile art. 270 alin. (3), 273 alin. (2), art. 276, art. 284, art. 358 N CPC etc.], su blin iem că, dincolo de aceste ipoteze asim ilate, în generai începutul de dovodâ scrisâ este: a) orice scriere, ch ia r nesem nată ş i nedototă, care p ro vin e de la o p e rso a n a căreia ocea scrie re i se opune o ri de la ce l a l cărui succesor în drepturi este acea persoană, docă este d e natură să Ja c â credibil fa p tu l pretins. Aşadar, înscrisul trebuie să conţină o scriere (nu im agini, schiţe ori sim boluri) şi să provină de ia partea căreia actul i se opune ori de ia cel al cărui succesor în drepturi este. Nu are această calitate actul em anat de la un terţ, ch iar şi dacă partea căreia înscrisul i se opune figurează în acesta ori este p a rte a acestuia îm preună cu terţul, orî de la repre­ zentantul, fie chiar legaî, al ceiui căruia i se opune înscrisul. Cred i bi Iitatea fa pt u Iu i p reti n s se refe ră la fa pt u I afi rm at d e ce I ca re fol os eşte înscrisu I, care tinde să fie probat prin înscris. Credibilitatea trebuie să rezulte din actul însuşi, ea nu trebuie construită din probele care com pletează înscrisul. Aprecierea asupra credibi­ lităţii înscrisului aparţine instanţei în faţa căreia se foloseşte înscrisul cu această funcţie, în cadrul deliberării şi aprecierii valorii probatorii a fiecărui m ijloc în parte; b) în s c r is u lc h ia r ne sem n a t de persoana căreia acesta i se opune, dacă a fo s t întoc­ m it în fa ţa u n u i fu n cţio n a r com petent care o testă că declaraţiile cuprinse în înscris sunt conform e ce lo r fă cu te de aceo persoonă. în această situaţie, pentru ca actul să aibă valoarea probatorie a începutului de dovadă scrisă trebuie verificat dacă: înscrisul a fost în to cm it în faţa unui fun cţion ar aflat în exercitarea com petenţelor cu care a fost învestit, legate de întocm irea actului; înscri­ sul conţine atestarea de către acel funcţion ar a faptului că declaraţiile consem nate în în scris sunt conform e celo r făcute d e cel căruia înscrisul i se opune. Nici în acest caz nu se pot include ipoteze colaterale, spre exem plu declaraţiile conţinute în a ct şi atestate pentru conform itate trebuie să provină de la cel căruia actul I se opune, iar nu de la reprezentanţii săi etc. Dacă înscrisul în deplinind aceste condiţii sau cel căruia legea îi atribuie această fu n c­ ţie probatorie este folosit de parte, atunci aceasta va trebui să propună în com pletarea

642

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 311

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

sa orice p robâ , inclusiv m artori, fără restricţiile d e adm isibilitate a probei testim oniale stabilite în articolul anterior. Nu s-ar putea reproşa instanţei că nu a dispus proba Tn com pletarea începutului de dovadă scrisă ori că nu a predeterm inat valoarea unui în scris folosit de parte ca având această funcţie probatorie, deoarece toate aceste aspecte vo r fi avute în vedere de către instanţă num ai în cadrul deliberării. //. A d m in is tra re a p r o b e i c u m a rto ri

A r i. 3 1 1 . A scu ltarea şi în lo cu irea m artorilor. (1) C ând instanţa a încuviin­ ţat dovada cu m artori, ea v a dispune citarea şi ascultarea acestora. (2) înlocuirea m artorilor nu se va încuviinţa decât în caz de m oarte, dispariţie sau m otive bine întem eiate, caz în care lista se v a depune sub sancţiunea decăde­ rii, în term en de 5 zile de la încuviinţare. {3) Fiecare parte v a pu tea să se îm potrivească la ascultarea unui m artor care n u este înscris în listă sau n u este identificat în m od lămurit. (4) D ecăderea din dreptul de a adm inistra dovada cu m artori pentru neînde­ plinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la term enul fixat pentru ascultarea lor. C O M E N T A R IU 1. O b ligaţiile p ă rţilo r legate d e adm in istrarea probei. După încuviinţarea probei în condiţiile art. 258 alin. (2) NCPC, instanţa va lua toate m asurile pentru adm inistrarea aces­ teia, stabilind, după caz, obligaţiile care revin părţilor în legătură cu aceasta, cum ar fi cele privind plata cheltuielilor de adm inistrare a probei, precum şi orice alte obligaţii determ i­ nate de specificul probei care va fi administrată. în condiţiile art. 262 alin. (3) NCPC, neplata Tn term enul stabilit a cheltuielilor necesare deplasării la proces a m artorului atrage decăderea părţii din dreptul de a*i fi adm inistrată proba. Totuşi, dacă m artorul se înfăţişează la proces la term enul fixat pentru ascultarea sa, decăderea va fi înlăturată, iar proba administrata. De asem enea, dacă proba cu m artori a fost încuviinţată în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, partea căreia proba i-a fost încuviinţata va trebui sa depună lista m a rto rilo r în ter­ m en de 5 zile de fa încuviinţarea probei, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-i fi adm inistrată proba. Ream intim cu acest prilej că sancţiunea decăderii pentru neîndeplinirea obligaţiilor legate de adm inistrarea probelor nu poate fi aplicată părţii d e c lt subsum ata principiului legalităţii, adică num ai atunci când legea o prescrie. în alte situaţii legate de neîndeplinirea o bligaţiilor părţii prilejuite de adm inistrarea unei probe, dacă legea prevede sancţiuni specifice [de exem plu, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC partea poate fi sancţionată cu am endă pentru neaducerea la proces a m artorului atunci când şi-a asum at această obligaţie sau poate fi obligată la despăgubiri pentru provocarea am ânării cauzei în condiţiile art. 189 NCPC] sau nu stabileşte o sanc­ ţiu n e , decăderea n u p o a te f i dispusă cu caracter generalizat. în lipsa decăderii, instanţa va continua desfăşurarea procesului şi ch iar finalizarea sa, ceea ce sem nifică o sancţiune indirectă a părţii în culpă, care nu va putea determ ina dilatarea litigiului, şi care plasează sub un risc considerabil tem einicia susţinerilor sale.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

643

A rt. 311

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Citarea m artorilor. De asem enea, instanţa va lua şi acele m ăsuri cu caracter oficial, care se integrează procesului de adm inistrare a probei. în aceste condiţii, după încuviinţa­ rea probei solicitate în condiţiile stabilite prin art. 254 NCPC, în vederea ascultării m artori­ lor instanţa va dispune citarea acestora. Citarea m artorilor este oficială şi obligatorie. Caracterul obligatoriu al citării este excep­ tat în cazul în care m artorul este prezent la term enul la care proba testim onială a fost încu­ viinţată, ceea ce perm ite adm inistrarea im ediată a probei. Caracterul obligatoriu al citării este suspendat \n condiţiile în care partea se obligă s i prezinte m artorul în vederea audierii sale, dar se reactivează în condiţiile art. 312 alineat final. Dincolo de aceste situaţii particulare, necitarea m artorilor încuviinţaţi nu poate fi sancţionată, instanţa având obligaţia de a asigura condiţiile adm inistrării acestei probe (astfel: partea care a propus m artorii nu poate fi sancţionată dacă nu şi-a asum at adu ce­ rea m artorului la proces; în principiu, nu poate fi sancţionat nici m artorul, iar instanţa nu va putea să treacă la urm ătoarea etapă procesuală, ci va trebui să a m in e cauza în ved e­ rea audierii, dispunând citarea m artorului). De asem enea, dispoziţiile art. 241 alin. (2)-(4) sunt aplicabile şi în cazul martorilor. 3. în lo cu ire a m artorilor. înlocuirea m artorilor încuviinţaţi nu poate fi cerută decât d e partea care a propus m artorul, si num ai pentru situaţiile expres prevăzute de art. 311 alin. (2) N C P C Nu reprezintă motive bine întem eiate refuzul, chiar repetat, al m artorului de a se pre* zenta în vederea audierii (m artorul are o obligaţia legală de a depune m ărturie) şi nici imposibilitatea de prezentare (care perm ite audierea m artorului la dom iciliu, prin delegare sau chiar com isie rogatorie); în schim b, sunt integrate acestora starea de boală care face im posibilă audierea, punerea m artorului sub interdicţie ori intervenţia, după încuviinţare, a unei situaţii de interdicţie legală, cum sunt cele prevăzute d e art. 31S sau art. 317 N C P C Cererea de îniocuire a m artorului se poate face pe toată durata cercetării judecătoreşti, iar după ascultarea părţilor instanţa va evalua tem einicia m otivului de înio cu ire şi, după caz: a) va dispune adm iterea sa în cazuri bine întem eiate şi va lua m ăsura audierii marto* rufui nou propus, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 2S5 alin. (1) NCPC; b) va dispune adm iterea sa în cazuri întem eiate şi va stabili în sarcina părţii sâ depună lista de desem nare a m artorului nou propus, în term en d e 5 zile calculate de la data în cu ­ viinţării cererii de înlocuire, su b sancţiunea decăderii. Este destul de dificil de stabilit o biectui sa n cţiu n ii decăderii în acest caz (deşi pare o decădere din dreptul d e a~i fi adm inistrată proba cu m artorul înlocuit, totuşi ea trebuie mai degrabă asociată cu procedura d e propunere a probei, m ai exact cu însăşi procedura d e înlocuire). Astfel, având în vedere că cererea d e înlo cuire presupune în mod necesar desem narea unui alt martor, pentru a se putea aprecia că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 255 alin. (1) N CPC este evident că, în prim ul rând, m artorul trebuie să fie identificat (instanţa trebuie să lăm urească dacă audierea m artorului ar putea duce la dezlegarea pricinii, adică să stabilească dacă acel m artor poate face o depoziţie utilă), tar apoi cererea desem nării sale va fi pusă în discuţia părţilor. Faţă de acest raţionam ent, apreciem că decăderea priveşte etapa de încuviinţare a probei. în fine, cu privire la sancţiunea decăderii în acest caz, s-a considerat că aceasta are caracter dispozitiv (?n sensul că nu poate fi invocată din oficiu, ci trebuie sesizată de

644

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 312

n fa t a p r im e i in s t a n ţ e

adversar*11). în ce ne priveşte, sancţiunea trebuie evaluată în funcţie de obiectul ei, iar regulile legate de încuviinţarea probei sunt im perative. în să încuviinţarea audierii noului m arto r este supusă, după depunerea listei, verifică­ rii im puse prin art. 255 alin. {1) NCPC, la urm ătorul term en. în aceste condiţii, admiterea cererii de înlocuire nu este o garanţie a audierii în proces a oricărei persoane propuse ca martor; c) va dispune respingerea cererii dacă m otivul de în lo cuire este nefondat, instanţa putând aplica m ăsurile corespunzătoare în funcţie de situaţia concretă (citarea m arto­ rului, înaintarea unui m andat de aducere, am endarea acestuia sau a părţii pentru tergi­ versarea judecăţii). 4. Identificarea m artorilor. în mod firesc, instanţa nu va putea adm inistra decât pro­ bele încuviinţate în condiţii legale. încuviinţarea probei, inclusiv a probei testim oniale, presupune analiza tuturor elem entelor ie p t e de legalitatea şi aptitudinea acesteia de a d u ce la dezlegarea pricinii, de a dovedi susţinerile părţilor, analiză care solicită inclusiv aprecierea instanţei asupra calităţii de m arto r a unei anum ite persoane (dacă este o persoană străină de interesele în conflict, care relatează în faţa instanţei de judecată despre fap te referitoare la pricină, având cunoştinţă direct sau indirect de acestea), ceea ce presupune cunoaşterea identi­ tăţii m a rto rului. De aceea, raţional, identificarea m artorului este o condiţie a p rio ri încuviinţării audierii sale, iar această identificare se face fie de către partea care propune proba, printr-o listă încorporată cererii d e chem are în judecată sau întâm pinării ori în cadrul unei cereri separate. în condiţiile art. 254 alin. (2) sau art. 311 alin. (2) NCPC, fie în cuprinsul încheierii de şedinţă atunci când lista m artorilor încuviinţaţi este reluată în dispozitiv De aceea, cu greu pot fi im aginate situaţii în care m artorii „nu sunt identificaţi în mod lăm urit" sau nu se regăsesc în listele de la dosar, deoarece asem enea situaţii nu corespund probelor încuviinţate în cauză; apreciem că nu pot fi calificate decât ca greşeli cazurile în care instanţa a citat ca m artori alte persoane decât cele adm ise ca atare ori persoane neidentificate. Chiar şi situaţia în care partea prezintă m artorul ia audiere fără citare ar trebui circum scrisă încuviinţării prealabile a aducerii acestuia ca martor. Prezentarea în acest caz a altei persoane ar putea să corespundă ipotezei alin. (3) aî art. 311, caz în care partea adversă va putea să se opună ascultării m artorului, dacă aducerea m artorului care nu se regăsea în listă sau nu era identificat suficient nu este însoţită de o cerere de supli­ m entare a probei în condiţiile art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC.

A r i . $ 1 2 . A scultarea m artorilor necitaţi. (1) M artorii pot fi ascultaţi chiar la term enul la care proba a fo st încuviinţată. (2) La term enul fixat pentru adm inistrarea probei, partea va putea aduce m ar­ torii încuviinţaţi chiar fără a fi citati. (3) D acă partea se obligă să prezinte m artorul la term enul de judecată, fără a fi citat, însă din m otive im putabile aceasta n u îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea m artorului pentru un nou term en. D ispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.

m A se ved ea

M. Tdbâreâ, D rept p ro cesu al civil, vo i.

V£*QNtCA DĂNÂItĂ

1,2 0 0 8 , p. 573.

645

A rt. 313

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU Prim ul alineat al acestui articol reprezintă o aplicaţie sp e c ia li a dispoziţiei cu caracter general stabilita prin art. 260 alin. (2) NCPC. tn general, dispoziţia analizată răspunde dezi­ deratului de celeritate a judecăţii procesului civil, fără a determ ina o exonerare a instanţei de obligaţia de citare a m artorului la proces pentru audiere. Astfel, partea căreia i-a fost încuviinţată proba testim onială poate depune diligertţe pentru prezentarea m artorului la term enul fixat pentru audiere, fie că a fost expres autorizat sau nu în acest scop. După verificarea identităţii m artorului prezentat d e parte, instanţa nu va putea refuza audierea sa pe m otivul necitării sale la proces, în m ăsura în care citarea în săşi are acest scop. Partea poate cere instanţei chiar autorizarea de a prezenta m a rto ru l încuviinţat fă ră citare. Acesta nu este însă un drept procesual al părţii, iar instanţa va putea autoriza acest lucru dacă m ăsura răspunde celerităţii şi eficienţei în raport cu citarea oficială şi obligatorie pe care instanţa a r trebui să o efectueze, dacă aceasta este dincolo d e suspi­ ciuni d e influenţare sau condiţionare a depoziţiei m artorului şi, în orice caz, va trebui să perm ită acest lucru num ai după ascultarea părţilor. Referitor la această autorizare, alineatul final al art. 312 stabileşte că, dacă partea se obligă să prezinte m artorul la term enul d e judecată fără a fi c ita t însă din m otive im pu­ tabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune cita rea m artorului pentru un nou term en, dispoziţiile art. 313 fiind aplicabile. Desigur, reactivarea obligaţiei de citare a m artorului care din m otive im putabile p ir ţ ii nu a fost prezentat la proces nu exclude sancţionarea cu am endă a părţii care nu şi-a înde­ plinit obligaţia, în condiţiile art. 187 alin. (1) p c t 2 lit. b) NCPC ori chiar obligarea sa la des­ păgubiri în condiţiile art. 189 NCPC, dacă cealaltă parte le solicită. Dacă m artorul nu se prezintă la audiere, iar p ă rţii nu-i este im putabilă neîndeplinirea obligaţiei asum ate în acest sens, partea nu poate fi, desigur, sancţionată, însă instanţa va cântări eficienţa m enţinerii acestei obligaţii com parativ cu luarea m ăsurii citării m artorului şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 313 NCPC.

\ rt. 3 I3 « R efu zu l m artorului de a se prezenta. (1) îm potriva m artorului care lipseşte Ia prim a citare, instanţa poate em ite m andat de aducere. (2) In pricinile urgente, se poate dispune aducerea m artorilor cu m andat chiar la prim ul termen. (3) D acă, după em iterea m andatului de aducere, m artorul n u poate fi găsit sau n u se înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată. C O M E N T A R IU D ispoziţiile art. 313 NCPC ar putea părea, cel puţin în prem isele alin. (1), o modalitate de sancţionare a m artorului care refuză să se prezinte la proces pentru îndeplinirea unei obligaţii legale în serviciul justiţiei, şi anum e aceea de a depune m ărturie. în realitate, citarea cu m andat de aducere a m artorului care lipseşte la prim a citare, alăturată ipotezei stabilite prin alin. (2), caracterizează citarea cu m a n d a t de aducere ca o

646

V e / IO N I C A D Â N Ă I L Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 314

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

m ăsură de asigurare a înştiinţării m artorului, dar mai ales o garanţie a celerităţii procesului, fiind deci o m âsurd adm inistrativ#11. Citarea m artorului cu m andat nu exclude sancţionarea propriu-zisă a m artorului care refuză să se prezinte în instanţă în scopul în care a fost citat, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC ori chiar im plicarea răspunderii sale civile faţă de cel căruia i-a pricinuit astfel o pagubă. instituţia citării cu m andat de aducere nu este însă reglem entată în legislaţia proce­ suală civilă, ea constând în înm ânarea citaţiei de către organul de poliţie com petent în circum scripţia dom iciliului celui citat şi prezentarea lui în instanţă însoţit de organele forţei pubfice. în fine, dacă m artorul chiar citat în aceste condiţii excepţionale nu poate fi găsit ori nu se prezintă, instanţa va putea proceda la judecată. Este însă inexact să se spună că art. 313 alin. (3) N CPC se referă la decăderea părţii din dreptul d e a m ai adm inistra proba cu m artori, deoarece decăderea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării term enelor legale im perative, însă, prin ipoteză, term enul la care m artorul urm ează să fie audiat este un term en judecătoresc. S-a considerat că suntem în prezenţa unei sancţiuni specifice care poate interveni în cazul nerespectării unui term en ju decăto resc, anum e posibilitatea instanţei de a trece la judecată, fără ca aceasta să m ai fie obligată să audieze m artorul care nu s-a prezentat nici după ce s-a em is m andat de aducere, concluzie faţă de care avem rezerve. Pe de-o parte, pentru a fi aplicată sancţiunea - suportată în acest caz de p a r t e - , ea trebuie să pedep­ sească o obligaţie legală ignorată culpabil de către cel sancţionat, iar pe de altă parte sancţiunile au o configuraţie fixă şi nu dau instanţei posibilitatea aprecierii unor aspecte de ordin adm inistrativ. Or, în acest caz, cele doua condiţii nu sunt întrunite; instanţa va putea păşi la judecată, dar în egală m ăsură va putea să ia alte m ăsuri procedurale care răspund principiilor procesului civil (va suplim enta probele, va evalua alte posibilităţi de aducere a m artorului dacă depoziţia sa este esenţiala etc.).

\ r l . 3 1 4 . Im p o sib ilitatea de prezentare. M artorul care, din cauză de boală sau altă îm piedicare gravă, nu poate veni în instanţă v a putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor. C O M E N T A R IU Dispoziţia analizată reafirm ă regulile generale d e adm inistrare a probelor: nem ijlocirea, m enţinerea contradictorialităţii şi faptul că adm inistrarea probelor are loc la sediul instanţei. Cu toate acestea, dacă m artorul este îm p ied icat să vină în instanţă din m otive n eim • potabile (din cauză de boală sau altă îm piedicare gravă - infirm itate ori alta situaţie tem einică şi dovedită care să justifice refuzul său de prezentare în instanţă, cum ar fi fap* tu l că are în în grijire perm anentă o persoană cu nevoi speciale), audierea se va face ia dom iciliu său de câtre instanţa care ju d e că procesul, dispoziţiile referitoare la delegare sau la adm inistrarea probei prin com isie rogatorie fiind incidente. A scultarea m artorului trebuie să fie însă nem ijlocită în acea cauză; astfel, nu vor constitui declaraţii de m artori depoziţiile consem nate în alte dosare [afară d o a r dacă 11 A se v e d e a co n sid e ra ţiile faţă d e p o sib ilitate a instanţei d e a e m ite m a n d atu l d e a d u ce re în M . Tâbârcâ, Drept p ro cesu al civil, vo i. Ir 2 0 0 8 , p. 575. V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

$4 7

A rt. 315

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

nu suntem într-un cd2 dintre cele prevăzute la art. 137, art. 145 alin. (2) sau art. 422 alin. (2) NCPC], aşa cum nu vo r fi prim ite ca probă testim onială declaraţiile date în faţa altor autorităţi, ch iar dacă au învestirea d e a lua act d e acestea ori de a certifica autenticitatea conţinutului lor.

A ri. 3 1 5 . P ersoan ele care nu p ot fi ascu ltate ca m artori. (1) Nu pot fi m ar­ tori: 1. rud ele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv; 2. soţul, fostul soţ, logodnicul o ri concubinul; 3. cei aflaţi în duşm ănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi; 4. persoanele pu se sub interdicţie judecătorească; 5. cei condam naţi pentru m ărturie m incinoasă. (2) Părţile p ot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca m artori şi persoa­ nele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3. C O M E N T A R IU în principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre faptele cauzei poate fi ascul­ tată ca m artor în procesul civil, ch ia r incapabila (d ar nu interzisă). Ca regulă, m artorul trebuie sâ fie o persoană care are discernăm ânt. Deşi art. 320 NCPC se referă la m artorul fără discernăm ânt, practic nu trebuie interpretat că m ărturia celor fără discernăm ânt este o probă eficientă. Chiar şi dacă avem în vedere că dispoziţia arătată se referă numai la minorii fără discernăm ânt, In m od concret discernăm ântul, ca stare de fapt, va fi apreciat suveran de câtre instanţă num ai în procesul de evaluarea a probei, când aceasta va ţine cont de situaţia specială a m artorului, potrivit art. 320 NCPC. A rticolul 315 N CPC dispune câ nu p o t f i ascultaţi ca martori-. a) rudele ş i afinii p â n ă la g ro d u l trei inclusiv (însă, potrivit art. 316 NCPC, în pricinile privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de fam ilie se vo r putea asculta ca m artori şi rudele şi afinii până la gradul trei, cu excepţia descendenţilor); b) so ţu l sau fo s tu l soţ, log o d n icu l sa u concubinul; c) ce i o fla ţi în duşm ănie sa u în leg ă tu ri d e interese cu vreuna din tre p o r ţ i în acest caz, ca de altfel şi în cele anterioare, norm a juridică are un caracter de o rd in e privata, astfel încât părţile pot conveni, expres ori tacit, ca şi aceste persoane sa fie ascultate ca m artori. Toate aceste situaţii au în vedere subiectivism ul m artorului, sinceritatea sa, care pot fi reclam ante de adversar şi evitate prin opoziţia Io audiere. O poziţia însă trebuie să fie expresă şi să fie m anifestată cel m ai târziu înainte d e ascultarea m artorului'”. Dacă însă partea în drept sâ se opună ascultării sesizează aceste aspecte după adm i­ nistrarea probei, m ărturia va răm âne o probă a cauzei, însă instanţa va ţine cont de rela­ ţia dintre părţi, în condiţiile art. 324 NCPC; d) perso anele p u se su b interdicţie judecătorească; e ) ce i con dam naţi p en tru m ărturie m incinoasă. în privinţa ultim elor două categorii, interdicţia este absolută.

1)1 D e sp re m o m e n tu l Tn ra re o p o ziţia la a u d ie re p o a te fl fo rm u la tă , în se n su l că a cesta n u p o a te d e p âşi în c u v iin ­ ţa re a probelor, a se v e d e a $i C/V. P o p a , D e sp re in terpretarea $i a p lica re a d isp o ziţiilo r a r t 169 N C P C , în Juridica nr. 1/2001, p. 30-13.

648

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 316-317

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A r i . 3 1 6 . A scu ltarea ru d elor ş i afin ilo r. în procesele privitoare la filiaţie, divor} şj alte raporturi de fam ilie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi. C O M E N T A R IU Excepţia este justificată faţă d e natura faptelor ce trebuie dovedite, derivate din rela­ ţiile d e fam ilie, prezum tiv cel m ai bine cunoscute de către persoanele apropiate părţilor, rudele o ri afinii lor. Sunt exceptaţi descendenţii din m otive care ţin atât de nevoia de protecţie a aces­ tora, cât şi din considerente m orale. în privinţa lor, interdicţia operează absolut.

A r i, 3 1 7 . P ersoan ele scu tite de a d ep u n e m ărturie. (1) Su n t scutiţi de a fi martori: 1. slujitorii cultelor, m edicii, farm aciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, m ediatorii, m oaşele şi asistenţii m edicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le im pune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor; 2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, ch iar şi după încetarea funcţiei lor, asupra îm prejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate; 3. cei care prin răspunsurile lo r s-ar expune p e ei înşişi sau ar expune p e vre­ una din persoanele arătate Ia art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor pu tea totuşi depune m ărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazu l în care p rin lege se dispune altfel. (3) V or putea, de asem enea, depune m ărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea sau instituţia p e lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă încuviinţarea. C O M E N T A R IU Există unele categorii de persoone care sunt scutite de a f i m artori, respectiv de a fi ascultate în proces în această calitate, datorită obligaţiei de confidenţialitate, de a păstra secretul profesional sau de serviciu, ori dacă prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau a r expune pe o rudă sau un afin până la gradul al treilea inclusiv, pe soţ sau pe fostul soţ, pe logodnic sau pe concubin la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. Incidentul legat de scutirea de a depune m ărturie poate fi relevat de parte, încă din m om entul solicitării probei, însă cel mai frecvent se iveşte după încuviinţarea probei şi citarea m artorului la proces. în acest caz, m artorul (iar nu partea) are obligaţia/dreptul [în condiţiile alin. (1) pct. 3] să adreseze instanţei refuzul de a dep u n e m ărturie, însoţit de justificarea legitim ă pe care se fondează. Refuzul de a răspunde ca m artor poate fi: a) total, dacă m artorului îi este adus la cunoştinţă că declaraţia sa se referă la anu­ m ite fapte supuse probaţiunii ori dacă ia cunoştinţă d e aceasta din actele de procedură [de exem plu, din încheierea de încuviinţare a probei în care se arată faptele ce trebuie V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

649

A rt. 318

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dovedite - art. 258 alin. (2) NCPC], situaţie în care poate fi adus Id cunoştinţa instanţei şi în scris, tn justificarea unui refuz d e prezentare; b) parţial, atunci când m artorul refuză să răspundă la anum ite întrebări în legătură cu care are obligaţia d e a m enţine confidenţialitatea, secretul profesional sau d e serviciu ori dacă prin răspunsul său s-a r expune pe el însuşi sau a r expune pe vreuna dintre persoa­ nele arătate la art. 313 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. în acest caz, instanţa va consem na în încheierea de şedinţă întrebările refuzate şi m otivul care justifică refuzul. Cu excepţia slujitorilor cultelor, m edicii, farm aciştii, avocaţii, notarii publici, executo­ rii judecătoreşti, m ediatorii, m oaşele şi asistenţii m edicali şi orice alţi profesionişti cărora tegea le im pune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional p o t f i absolviţi de aceostâ obligaţie de p a rtea interesată în păstrarea secretului. în acest caz, dacă legea nu interzice totuşi divulgarea secretului profesional sau d e serviciu, respectivele per­ soane nu m ai po t refuza depunerea m ărturiei. în m od asem ănător, judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici scutiţi d e obligaţia d e d depune m ărturie nu m ai pot refuza ascultarea lor în calitate d e m artori daca auto­ ritatea sa u instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le d â încu ­ viinţarea. Dacă totuşi m artorul a făcu t declaraţia, deşi avea obligaţia d e a păstra secretul pro­ fesional ori d e serviciu, depoziţia îl expune pe acesta la sancţiuni, însă nu constituie un m o tiv de invalidare a depoziţiei".

A ri. 318» Identificarea m artorului. (1) Preşedintele, înainte de a lua decla­ raţia, va cere m artorului să arate: a) num ele, prenum ele, profesia, dom iciliul şi vârsta; b) dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad; c) dacă se află în serviciul uneia dintre părţi. (2) Preşedintele va pune apoi în vedere m artorului îndatorirea de a jura şi sem nificaţia jurăm ântului. C O M E N T A R IU Dacă la term enul fixat se prezintă num ai o parte dintre m artori, aceştia vo r fi ascultaţi şi se dă term en pentru prezentarea celorlalţi. Fiecare m artor va fi ascultat d e o se b it cei neascultaţi neputând să fie d e faţă, în ordinea stabilită de preşedinte, care va ţine seama şi de cererea părţilor sau de cereri făcute de m artori ori alţi participanţi. Preşedintele, înainte d e a lua m ărturia, va cere m artorului să arate datele personale necesare identificării lui şi aprecierii depoziţiei sale (num ele, profesia, dom iciliul şi vârsta; dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad; dacă se află în serviciul uneia dintre părţi}. Considerăm , d e asem enea, că judecătorul trebuie să întreb e m artorul asupra oricăreia dintre situaţiile circum stanţiale stabilite în art. 315 alin. (1) NCPC, lipsa m enţionării şi a acestora în mod expres reprezentând doar o necorelare a textelor. în principiu, instanţa va rezolva toate incidentele ce pot apărea în legătură cu au d ie­ rea m artorului, potrivit dispoziţiilor de m ai sus, după care, înainte de începerea audierii

1,1 Trib, Su p re m , col, civ., d e c. nr. S 9 4 / 1 9 S 8 , în C,D . 1 9 S 8 , q . 266; G. Boroi, O. S& n e o n u -M o te i, o p , cit., p. 361.

650

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 319

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

propriu-zise, va cere m artorului să depună jurăm ântul şi va atrage acestuia atenţia asu­ pra sem nificaţiei jurăm ântului. Aceste date vo r fi m enţionate de către g refieru l de şedinţă, la dictarea preşedintelui, în pream bulul declaraţiei ce s e va consem na în scris. M artorul are o bligaţia de a sp u n e adevârul, obligaţie garantată atât prin referirea la divinitate, atunci când m artorul are o anum ită confesiune religioasă care îi perm ite această referire, cât şi prin incidenţa răspunderii penale de care este pasibil în Câ2ul în care încalcă această obligaţie. Deşi legiuitorul im pune m artorului, în alineatul final al art. 318 NCPC, o bligaţia de a ju ra înain tea audierii sale, în fa p t aceasta poate fi înlocuită daca m artorul, prin afirm aţi' ile sau poziţia exprim ată în faţa instanţe?, arată că din m otive d e conştiinţă sau confesi­ une nu poate depune jurăm ântul.

A r i* 3 1 9 . D ep u n erea ju răm ân tu lu i. (1) înainte de a fi a scu lta t m artorul depune urm ătorul jurăm ânt: „fur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. A şa să-m i ajute D um nezeu!". (2) In timpul depunerii jurăm ântului, m artorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie. (3) Referirea la divinitate din form ula jurăm ântului se schim bă potrivit cre­ dinţei religioase a martorului, (4) M artorului de altă religie decât cea creştină nu îi su n t aplicabile prevede­ rile alin. (2). (5) M artorul fără confesiune va depune urm ătorul jurăm ânt: „ J u r pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevârul şi că nu voi ascunde nim ic din ceea ce ştiu. (6) M artorii care din m otive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurăm ân­ tul vor rosti în faţa instanţei urm ătoarea form ulă: „M ă oblig că voi spune adevârul şi c ă nu voi ascunde nim ic din ceea ce ştiu.". (7) Persoanele m ute şi surdo-m ute ştiutoare de carte v o r depune jurământul transcriind form ula acestuia şi sem nând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jură­ m ântul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin sem ne cu ajutorul unui interpret. (8) Situaţiile la care se referă alin. (3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirm atiilor făcute de martor. t (9) După depunerea jurăm ântului, preşedintele va pune în vedere m artorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de m ărturie m incinoasă. (ÎO) D espre toate acestea se face m enţiune în declaraţia scrisă. C O M E N T A R IU Procedura depunerii ju ră m â n tu lu i, conţinutul acestuia ori al form ulei înlocuitoare, situaţiile speciale posibile în cazurile persoanelor fără confesiune, hipoacuzice ori surdo­ m ute chem ate ca m artori, succesiunea m om entelor şi punctarea lor procesuală sunt foarte concret descrise în această dispoziţie, nefiind necesare alte dezvoltări. Parcurgerea acestei proceduri este însă obligatorie în adm inistrarea probei testim o­ niale, iar încălcarea sa reprezintă un m otiv de nulitate a proced u rii de adm inistrare a pro­ bei, apreciat după regim ul art. 174 şi urm . NCPC11.

A se ved ea ţ i M. ViftONiCA DĂNÂItĂ

Tâbârcâ, D rep t p ro cesu al civil, vo i. 1,2 0 0 8 , p. S79.

651

A rt. 320-321

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 2 0 * S cu tirea de ju răm ân t. C opiii care n u au îm plinit vârsta de 14 ani şi cei care su n t lipsiţi de discernăm ânt în m om entul audierii, fără a fi puşi su b inter­ dicţie, pot fi ascultaţi, fără jurăm ânt, în să instanţa le v a atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seam a, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială. COM EN TA R n J Dacă stabilirea vârstei m artorului precede ascultarea, astfel în cât scutirea de ju ra • m â n t a copiilor care nu au îm plinit 14 ani este obiectiv posibilă, nu vedem totuşi cum va proceda instanţa la scutirea de ju răm ân t a celo r fără d isce rn ă m â n t deoarece lipsa dis­ cernăm ântului nu transpare im e d ia t ci. ca stare de fapt. rezultă progresiv, deci num ai pe m ăsura depoziţiei. Dacă lipsa discernăm ântului poate fi evaluată im ediat, iar instanţa nu va considera totuşi, în aceste condiţii, că se im pune revenirea asupra probei şi va asculta m artorul, scutirea de ju răm ân t poate fi acordată.

A ri. 3 2 1 • A scultarea m artorului. (1) Fiecare m artor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă. (2) O rdinea ascultării m artorilor v a fi fixată de preşedinte, ţinând seam a şi de cererea părţii or. (3) M artorul v a răspunde m ai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă. (4) D upă ascultare, m artorul răm âne în sala de şedinţă până la sfârşitul cerce­ tării, afară num ai dacă instanţa hotărăşte altfel. (5) C u ocazia audierii, m artorul v a fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un răspuns scris de m ai înainte; e l se poate servi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai pentru a preciza cifre sau denum iri. C O M E N T A R IU Pentru 3 evita posibilitatea de influenţare reciprocă a m artorilor, aceştia nu po t fi de faţă la audierea celor a căror ascultare le precede, fiind scoşi din sala d e şedinţă prin grija preşedintelui, care stabileşte ordinea a u dierii m artorilor prezenţi. M artorul este audiat, relatarea sa este oraid, iar după ce instanţa îi arată în legătură cu ce fap te şi îm prejurări a fo st solicitat în această calitate, va fi lăsat să îşi susţină liber depoziţia. El va răspunde la întrebările preşedintelui, care m enţine depoziţia Tn lim itele stabi­ lite la începu tul audierii. într-o m anieră care să nu influenţeze sau im presioneze m arto­ rul. M artorul va răspunde, de asem enea, la întrebările părţii care l-a propus, ale părţii adverse sau ale procurorului atunci când acesta participă în litigiu, num ai după încuviin­ ţarea lor de către instanţă, deci prin m ijlocirea instanţei. M artorul nu are voie să citească un răspuns scris d e m ai înainte, în să , cu încuviinţarea preşedintelui, se poate folosi de însem nări cu privire la cifre sau denum iri. Potrivit art. 322 alin. (3) NCPC, dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă d e parte sau d e procuror nu poate să duca la dezlegarea pricinii, este jign ito are sau tinde să dove­ dească un fap t a cărui dovedire e oprită de lege, n u o va încuviinţa, dar, la cererea păr­ 652

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 322

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

ţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea, cât şi m otivul pentru care aceasta s-a înlăturat. Sunt însă situaţii în care instanţa poate reform ula întrebările părţilor într-o m odalitate care să evite aceste im pedim ente, dacă întrevede utilitatea răspunsului mar­ torului. După ascultare, m artorul are obligaţia de a răm âne în sa ia de şedinţă, ei putând fi reascultat dacă instanţa consideră necesar sau instanţa îi poate cere să răspundă la întrebări suplim entare ori poate fi ch iar confruntat cu un alt martor, în condiţiile art. 322 NCPC. instanţa poate acorda, la cerere, învoire m artorului spre a părăsi sala de şedinţă. în aceste condiţii, reascultarea sau confruntarea sa sunt posibile după refacerea procedurii de citare.

A r i , 3 2 2 , R eascultarea şi con fru ntarea m artorilor. (1) M artorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă. (2) M artorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi. (3) D acă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dez­ legarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a căru i dovedire e oprită de lege, n u o v a încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea form ulată, câ t şi m otivul pentru care n u a fost încuvi­ inţată. C O M E N T A R IU Reascultarea m artorilor va fi făcută, în principiu, la acelaşi term en la care a avut loc audierea, în m ăsura în care aceştia au răm as în saia de şedinţă până la sfârşitul cercetării, dar nu este exclusă citarea la un term en ulterior, până la încheierea cercetării judecăto­ reşti, dacă reascultarea se im pune în raport cu chestiuni ivite ulterior. Reascultarea poate presupune adresarea aceloraşi întrebări m artorului, pentru clari­ ficarea anu m itor răspunsuri, dar şi suplim entarea întreb ărilo r adresate. Răspunsul m artorului în procedura de reascultare se consem nează pe un fo rm u la r separat, în care se va preciza că acesta corespunde unei ascultări anterioare. Confruntarea m artorilor este o ascultare concom itentă a doi sau mai m ulţi martori, care vo r răspunde în cru cişat aceloraşi întrebări sau în legătură cu aceleaşi fapte şi îm pre­ jurări, dacă răspunsurile \or anterioare, consem nate în declaraţii, nu se potrivesc sau sunt în vădită contradicţie. Totuşi, confruntarea m artorilor este o procedură a cărei utilitate este apreciată cazual, astfel că nu se im pune confruntarea ori de câte ori m artorii audiaţi succesiv au dat răspunsuri care nu se potrivesc. Aceasta pentru că depoziţia m artorului trece prin procesul de evaluare a probei, în care instanţa poate avea în vedere m ărturia nu doar raportat la concordanţa sa cu celelalte, ci printr-o interpretare concertată a tu tu ro r pro­ belor. în schim b, instanţa are suveranitate în a aprecia sinceritatea m artorului, d a r şi anum ite circum stanţe individuale (vârsta, percepţia, em otivitatea) şi de a m enţine sau înlătura în aceste condiţii una ori m ai m ulte declaraţii ori anum ite părţi a le acestora, fără a recurge la confruntare. în cazul realizării sale, confruntarea se consem nează într-un fo rm u la r de confruntare, unde răspunsul fiecărui m artor asupra aspectelor confruntate se redă succesiv.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

653

A rt. 323-324

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în fine, alineatul al treilea inserat în articolul cu denum irea m a rg in a li „Reascuftarea şi confruntarea m artorilor” îşi găseşte aplicarea ş i în proced ura ascultării propriu- 2 i$e, în condiţiile art- 321 NCPC. Consem narea, la cerere, în încheierea d e şedinţă a întrebărilor respinse şi a m otivul respingerii lor are ca scop efectuarea unei aprecieri de legalitate şi tem einicie a procedu­ rii urm ate în faţa instanţei care a adm inistrat proba ori respectarea dreptului la apărare, cu ocazia analizării în cadrul căilor de atac.

A r i • 3 2 3 . C onsem narea d eclaraţiei m artorului. (1) M ărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi sem nată p e fiecare pagină şi Ia sfârşitul ei de judecător, grefier şi m artor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. D acă m artorul refuză sau nu poate să sem neze, se va face m enţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă. (2) O rice adăugiri, ştersături sau schim bări în cuprinsul m ărturiei trebuie încuviinţate şi sem nate de judecător/ de grefier şi m artor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare. (3) Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri. (4) D ispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU M ărturia se face oral, dar se consem nează în scris de către grefier, după dictarea p re ­ şedintelui com pletului d e judecată ori a judecătorului delegat. Pe cât posibil, dictarea preşedintelui trebuie să reprezinte o redare fidelă a conţinutului declaraţiei, nu doar un rezum at al acesteia, uneori chiar cu respectarea form ulelor verbale folosite de martor, care ar putea constitui elem ente de apreciere a probei. Părţile ori chiar persoana audiată pot contesta m odul în care preşedintele sau ju d e ­ cătorul delegat dictează declaraţia în vederea consem nării sale în form ularul de depo­ ziţie, contestări care se vo r consem na, îm preună cu hotărârea instanţei asupra lor, în încheierea de şedinţă. D eclaraţia m artorului va fi sem nată pe fie ca re pagină ş i la sfâ rşitu l e i de către ju d e că ­ tor, grefier şi martor, după ce acesta din urm ă a lua cunoştinţă de cuprinsul ei. Dacă m ar­ torul nu vrea sau nu poate sâ sem neze, se face m enţiune despre această îm prejurare. Nesem narea declaraţiei şi lipsa oricărei consem nări referitoare la îm prejurările aces­ tei nesem nări loveşte actul de procedură de nulitate, iar proba nu poate fi luată în con­ siderare. A dăugirile, ştersăturile sa u schim bările în depoziţie trebuie sem nate de judecător (care le şi încuviinţează), de grefier şi de martor, su b pedeapsa d e a nu fi luate în seam ă. Locurile nescrise din declaraţie se barează astfel în cât să nu se poată adăuga nimic. Consem narea scriptică a audierii orale a m artorului nu face inaplicabile dispoziţiile referitoare la înregistrarea ori chiar transcrierea, la cerere, după înregistrare, a conţinu­ tului acesteia.

A r t . 3 2 4 . A precierea p ro b ei cu m artori. In aprecierea declaraţiilor m artori­ lor, instanţa v a ţine seam a de sinceritatea acestora şi de îm prejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective. 6S4

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 324

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

C O M E N T A R IU în aprecierea p ro b e i prin declaraţiile m artorilor există anum ite particularităţi, judecă­ torul având de rezolvat succesiv d o u l problem e: în prim ul rând, dacă m artorul este sincer, iar, presupunând că m artorul este d e bună-credinţă, va avea în vedere îm prejurările în care m artorul a luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective, adică va evalua dacă declaraţia lui corespunde realităţii. Sinceritatea m artorului se apreciază cu ajutorul unor aspecte de fapt variabile de la o speţă la alta, precum m ăsura în care m artorul este interesat în proces, afecţiunea sau duşm ănia dintre m artor şi una din părţi, gradul de rudenie sau afinitate, izvorul inform a­ ţiilo r m artorului, dar şi prin confruntarea depoziţiei m artorului cu îm prejurările de fapt ale speţei stabilite suficient de precis prin alte m ijloace d e probă. Astfel, sim pla legătură de rudenie dintre m artor şi una din părţi nu creează prezum ­ ţia de lipsă de obiectivitate, fa o astfel de concluzie putându-se ajunge num ai din analiza declaraţiilor m artorului în com plexul întregului m aterial probator, cu atât m ai m ult cu cât în unele procese (divorţ, stabilirea paternităţii etc.) este greu d e produs alte probe în afară de depoziţiile rudelor părţilor. în situaţia în care instanţa ajunge la concluzia că m ărturia nu este sinceră, o va înlă­ tura din proces, înlăturare integrată procesului d e deliberare asupra probelor, după închiderea dezbaterilor. De aceea, avem rezerve faţă de opinia conform căreia instanţa trebuie să dea posibili­ tatea părţii care a propus m artorul respectiv de a cere eventual şi audierea altor m artori care ar putea să confirm e susţinerile considerate ca nesincere, d a r şi părţii potrivnice posibilitatea de propune noi m artori în com baterea celo r ce se vo r declara d e către mar­ to rii adversarului. După ce a stabilit sinceritatea m artorului, instanţa treb uie să aprecieze ?n ce măsură depoziţia acestuia reflectă realitatea. Această problem ă se rezolvă prin efectuarea unui exam en asupra facultăţilor fizicopsihice ale m artorului. Astfel, instanţa trebuie să se raporteze la cele trei m om ente ale m ărturiei: perceperea faptului, m em orizarea faptului perceput şi reproducerea faptului perceput şi m em orizat. Gradul în care un fapt este p e rcep u t de o persoană depinde de unele elem ente obiective (distanţa dintre m artor şi faptul perceput, gradul de vizibilitate, locul, tim pul şi condiţiile în care s-a făcu t percepţia, anum ite infirm ităţi fizice care nu perm it percepţia într-un anum it m od etc.}, d a r şi de elem ente subiective (intensitatea cu care faptul respectiv a trecut în conştiinţa m artorului, starea sufletească în care se găsea în acel m om ent m artorul, preocupările sale obişnuite, profesia etc.). C it priveşte m em orizarea ş i stocarea faptului perceput, instanţa trebuie să ţină cont de factorul tim p, care uneori şterge din m em oria m artorului detalii sau chiar şi îm pre­ jurări esenţiale, precum şi d e faptul că în m em oria m artorului sunt im agini succesive în tim p , care se pot suprapune, deform ând im aginea iniţială. De asem enea, în m od invo­ luntar, m artorii adaugă frecvent ia faptele percepute şi propriile lor concluzii. Cel de-al treilea m om ent (rela tarea) prezintă o im portanţă deosebită, fiind num eroase cazurile în care o persoană, deşi a perceput bine faptul şi l-a conservat nealterat în m em orie, nu este în m ăsură să îl redea corect, m ai ales c ln d m artorul este o persoană cu pregătire inferioară ori este foarte em otiv. Din acest punct d e vedere, un rol foarte m are îl are judecătorul (preşedintele com pletului), care a r trebui să îl lase pe m artor

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

655

A rt. 325

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

să se exprim e aşa cum poate, f i r i sâ îl întrerupă, să evite sau să înlăture întrebările ce sugerează răspunsurile m artorului, toate aceste îm prejurări urm ând d fi apreciate în funcţie de inteligenţa m artorului, gradul său de cultură, obişnuinţa d e a se exprim a etc. Forţa proba ntâ a m ărturiei este lăsată la aprecierea instanţei, care, după ce evalu­ ează critic declaraţiile m artorilor, se va pronunţa asupra fap telo r şi îm p reju rărilo r rela­ tate de m artori, statuând cu privire la m ăsura în care au fost dovedite.

A r t • 3 3 5 . B ăn u iala de m ărturie m in cin oasă. D acă, din cercetare, reies bănuieli de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, instanţa va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urm ărire penală com petent. C O M E N T A R IU Dacă din cercetare rezultă bănuieli că m artorul a dat în faţa instanţei o declaraţie m incinoasă ori că a fost m ituit, instanţa are o bligaţia de sesiza re a o rgan ului de urm ărire p en a lă com petent. în principiu, cercetarea u n e i p ro b e se confundă cu deliberarea de după închiderea dezbaterilor, când instanţa realizează o evaluare concertată a tuturor elem entelor cauzei. Textul răm âne sub acest aspect la fel de parcim onios ca vechea reglem entare din art. 199 CPC 1865, care im punea o asem enea interpretare. Aceasta sem nifică repunerea cauzei p e ro l, deoarece niciun act de procedură nu poate fi făcut după închiderea dezbaterilor, cu atât m ai m ult acte legate de adm inistrarea probelor. Noul cod operează doar cu distincţia între cercetarea judecătorească şi dezbateri, punctând că în dezbateri se mai pot totuşi pune în discuţie inclusiv chestiuni legate de adm inistrarea probelor, dar această problem ă nu este tranşată defel la nivelul reglem en*V

t a r ii.

Considerăm totuşi că bănuielile de m ărturie m incino asă ori m ituirea m a rto ru lui pot rezulta în m od serio s din date, elem ente sau evenim ente chiar contem porane audierii m artorului, de aceea intervenţia instanţei este oportun să se producă la acelaşi m om ent, în prim ul rând justificat de raţiuni de aflare a adevărului în dosarul civil. în plus, aceasta reprezintă şi pentru parte posibilitatea de a interveni în sensul unei cereri de su plim en­ tare a probatoriului, care să-i asigure atât egalitatea com parativ cu adversarul său, cât şi posibilitatea d e a-şi exercita o apărare efectivă. De aceea, credem că Instanţa poate sesiza organul de urm ărire penală atunci când apreciază că, din toate aceste circum stanţe, reies bănuieli de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, fără ca aceasta sa reprezinte o apreciere anticipată asupra probei. M ai observăm şi faptul că, dacă bănuielile de m ărturie m incinoasă au întotdeauna ca subiect m artorul, m ituirea sa nu are neapărat legătură cu calitatea probei, care poate răm âne intactă (de exem plu, m artorul în su şi denunţă în faţa instanţei civile m ituirea sa), ch iar şi în condiţiile sesizării organelor de anchetă penală, astfel că nu poate influenţa deliberarea. Sesizarea organului de urm ărire penală în sine nu îndreptăţeşte instanţa la înlătu ra• rea p ro b e i din dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei care face obiectul sesizării penale, dar perm ite judecătorului o evaluare a sincerităţii m artorului argum entată pe aceste îm prejurări. După începerea urm ăririi penale, sesizarea organului d e urm ărire penală com petent a r putea să ju stifice şi o eventuală suspendare fa cu lta tivă a ju d e că ţii,în condiţiile art. 413

656

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 326

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

alin. (1) pct. 2 N CPC $au ar putea prezum a incidenţa unui m otiv de revizuire a hotărârii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC Chiar dacă oricare dintre părţile litigiului a r putea să susţină în faţa instanţei că martorul face o declaraţie m incinoasă ori că a fost m ituit, sesizarea organului de urm ărire penală com petent în condiţiile art. 325 va fi întotdeauna rezultatu l convin gerii in sta n ţe i care va aprecia suveran, ch iar din oficiu ş i fâ râ o asculta p ă rţile asupra acestei chestiuni. N im ic nu îm piedică părţile să acţioneze separat cu plângeri penale, acţiuni care se disting însă de procedura civilă a adm inistrării probei cu m artori. în fine, sesizarea organului de urm ărire penală se face după întocm irea unui procesverb a i care surprinde toate aspectele de fap t sesizate de către instanţă şi care au indus acesteia bănuiala de m ărturie m incinoasă sau de m ituire a m artorului, proces-verbal care reprezintă actul de sesizare în m aterie penală.

A r U 3 2 6 . D repturi b ă n eşti a le m artorului, (1) M artorul are dreptul la ram ­ bursarea cheltuielilor de transport, cazare şi m asă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia p e durata lipsei de la locul de m uncă, pri­ lejuită de chem area sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia p e care o exercită, precum şi cu tim pul efectiv pierdut. (2) D repturile băneşti se asigură de partea care a propus m artorul şi se stabi­ lesc, la cerere, de către instanţă, prin încheiere executorie. C O M E N T A R IU D repturile bâneşti aie m artorului reprezintă o categorie a cheltuielilor de adm inis­ trare a probei testim oniale. Atunci când ele su n t determ inabile prem ergător adm inistrării probei, instanţa le va stabili şi im pune părţii care propune proba şi căreia îi este încuviinţată în condiţiile art. 262 NCPC. Acestea însă po t fi stabilite şi ulterior adm inistrării probei. Din perspectiva părţii, ele sunt cheltuieli procesua le de adm inistrare a probei, care v o r fi totalizate şi repartizate la finele procesului în condiţiile art. 451 şi urm. NCPC. Oe aceea, întrucât interesează am bele p ă rţi im plicate în proces, instanţa va trebui să le pună în discuţia acestora, chiar dacă obligaţia de plată faţă de m artor va incum ba, în condiţiile art. 326 alin. (2), părţii care a propus şi căreia i-a fost încuviinţată audierea m artorului. Din perspectiva m artorului, plata cheltuieli lor d e transport, cazare şi m asă dacă este din altă localitate, precum şl dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-a r fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de m uncă, pri­ lejuită de chem area sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu tim pul efectiv pierdut, reprezintă o despăgubire stricto sen su , a cărei relaţie de cauzalitate este predeterm inată prin lege cu un fapt care nu are, prin natura sa, caracter ilicit. Aceste drepturi nu au aşad ar caracter rem uneratoriu, ci com pensatoriu, de aceea, pentru a fi acordate, ele trebuie să f ie solicitate d e m artor (în to t cursul cercetării judecă­ toreşti, de la încuviinţarea ascultării sale ca m artor până la finalizarea cercetării), nefiind acordate din oficiu, şi trebuie să fie dovedite în condiţiile de probaţiune stabilite în noul Cod de procedură civilă.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

657

A rt. 327

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Deşi subiectul pasiv al obligaţiei de plată a acestor sum e este partea care a propus şi căreia proba testim onială i-a fost încuviinţată sau, dacă a fost dispusă din oficiu, partea a le cărei susţineri urm au a fi dovedite prin depoziţie, instanţa va acorda am b elo r părţi posibilitatea de a com bate susţinerile şi probele m artorului care a ceru t plata, datorită caracterului s u i generis al cererii incidentale şi ai consecinţelor pe care aceasta le im plică în planul cheltuielilo r procesua le d e judecată. Cererea m artorului va fi soluţionată de instanţa de judecată prin încheiere cu carac­ ter executoriu, m artorul devenind astfel creditorul direct al celui obligat (avem în vedere că textul reglem entează ipoteza form ulării cererii de plată ca o cerere incidentală în pro­ cesul pendente, situaţie în care i se aplică acest regim procedural1’1; însă m artorul ar putea prom ova cererea şl pe cale principală, situaţie în care aceste efecte sp eciale nu m ai sunt incidente). Titlul său poate fi p u s în executare independent de data răm ânerii definitive a hotă­ rârii date în cauză, conform art. 634 NCPC, ch iar dacă este controlabil în sistem u l căilor de a ta c odată cu hotărârea care finalizează procesul, executarea făcându-se anterior cu consecinţele prevăzute d e art. 637 NCPC.

§4. Prezumţiile Art* 3 2 7 . N o ţiu n e. Prezum ţiile sunt consecinţele p e care legea sau judecăto­ rul Ie trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. C O M E N T A R IU 1. N o ţiu n e . A ctuala definiţie a prezum ţiilor nu face decât să reia aproape identic defi­ niţia m ai veche a prezum ţiilor statuată prin art. 1199 C. civ. 1864, ceea ce are ca efect inclusiv m enţinerea controversei legate de calitatea lor de m ijloc de probă121. D incolo în s i de necesitatea considerării lor ca m ijloc de probă ori doar ca raţiona­ m ent inductiv/deductiv de stabilire a realităţii sau - tn cazul celo r legale - de regulă de drept, raţiunea prezum ţiei rezidă în m od neechivoc în nevoia de a revela adevărul. în fu n cţia lo r probatorie, m ai precis în aptitudinea de a deplasa obiectul probei de la faptul necunoscut şi m ai greu de dovedit la cel vecin şi conex cu acesta, m ai u şo r d e dovedit, pentru că apoi sa se poată stabili, în baza unui silogism logic m etodic, faptul principal generator de consecinţe ju rid ice151. M ai sim plu, s-a spus ca prezum ţiile sunt p ro b e indirecte, întru cât, reprezentând con­ cluziile trase de lege sau de judecător de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, pentru stabilirea raportului ju rid ic dintre părţi este necesar să se apeleze la inducţia sau deducţia realităţilor îm p reju rărilo r speţei, pe calea raţionam entelor de la cunoscut la necunoscut1*. Astfel, rem iterea titlului de către creditor debitorului nu dovedeşte direct libera­ rea debitorului (precum în cazul înscrisului sem nat de către creditor prin care acesta atestă prim irea plăţii ori în cazul declaraţiilor m artorilor care au văzu t faptul plăţii), însă 1.1 A se v e d e a M. TdbârdS, Gh. Bota , o p. cit., 2 0 0 8 , p. 613. m A se v e d e a , în acest se n s, i. O efeanu, Ficţiu n ile ju rid ice , Ed. Atl B e ck , B u cu reşti, 2 0 0 3 , p. 19 ş i u rm .; L M ihai, N atura ju rid ică a prezu m ţiilor, în S.C.J. nr. 1 /1 9 7 9 , p. 49-53. 1.1A se v e d e a , în privinţa m e ca n ism u lu i d e fo rm a re a p re zu m ţie i, $i /. O elean u , Tratat, voi. 1,2 0 1 0 , p. 8 3 4 şl urm ,; K M . Cio b a n ii, G . S o ro i, T X . B ritiu , o p . cit., 2 01 1, p. 297 ş i urm . A se v e d e a , p e n tru detalii, V.M. C ic b c n u , G. B o r d , T .C Brtciu, op. cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 7 şl urm .

6S8

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 328

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

art. 1503 alin. (1) N CC prezum ă că debitorul şi-a plătit datoria, având în vedere că, de regulă, debitorul care plăteşte cere şi prim eşte dovada pe care o posedă creditorul; art. 339 N CC instituie prezum ţia potrivit căreia bunurile dobândite în tim pul căsătoriei sunt bunuri com une ale soţilor, stabilind legătura de vecinătate şi conexitate între faptul dobândirii unui bun, d e oricare dintre so ţi, în tim pui căsătoriei, şi faptul că bunul respec­ tiv este com un, deoarece, în m od obişnuit, am bii soţi contribuie la dobândirea unui bun în tim pul căsătoriei; art. 414 N CC stabileşte legătura de conexitate între faptul naşterii sau conceperii copilului în tim pul căsătoriei şî faptul că soţul m am ei este tatăl copilului, im punând concluzia paternităţii soţului m am ei etc. în toate aceste exem ple, prezum ţiile sunt create ch ia r de câ tre lege, în considerarea unor cazuri determ inate, judecătorul fiind dispensat de a mai face raţionam entul pe care îl face în săşi legea. Judecătorul va trebui să stabilească num ai fa p tu l vecin ş i conex pe care se sprijină prezum ţia legală. 2. Clasificare. Din perspectiva noilor reglem entări procesuale se m enţine m area diho­ tom ie a prezum ţiilor între: a) prezum ţiile legale, adică cele determ inate special prin lege. Ele scutesc de dovadă pe cel în favoarea căruia operează, în tot ceea ce legea consideră ca fiind dovedit; b) prezum ţiile ju d icia re (sim ple, ale om ului), adică „lăsate ta lum inile şi înţelepciunea judecătorului". Acestea perm it m agistratului, în anum ite condiţii, să tragă concluzii asupra faptelor principale care fac obiectul probaţiunii.

A r i . 3 2 A . P rezu m ţiile legale. (1) Prezum ţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezum ţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, p e care se întem eiază aceasta. (2) Prezum ţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel. C O M E N T A R IU 1. D eplasarea sarcin ii probei. Prezum ţiile legale su n t stabilite prin norm e juridice care nu po t fi interpretate extensiv. Legislaţia actuală consacră o m ulţim e de prezum ţii111enunţate în textul legii ca pre­ zum ţie propriu-zisă, ca dispensă de dovadă acordată părţii, ca presupunere ori conside­ rare sau prin orice form ulă echivalentă de natură să stabilească faptele considerate de lege ca dovedite. Articolul 328 alin. (1) NCPC arată că prezum ţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în to t ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite, însă teza urm ătoare a textului im pune beneficiarul prezum ţiei legale să dove­ dească fa p tu l vecin ş i conex pe care se sprijină prezum ţia (beneficiarul prezum ţiei va tre­ bui să dovedească faptele care justifică concluzia im pusă de lege, probă care de cele mai m ulte ori este foarte facilă). Tocm ai de aceea, în principiu, prezum ţia legală poate fi com bătută prin p ro b a con­ tr a r i, d a r im plică o deplasare a probei: astfel, cel care doreşte să infirm e faptul presupus

A s e v e d e a , p e n tru e xe m p lifica re , I. le ş , Noul Co d d e p ro ce d u ră civilă, voi. I, 2 01 1, p. 456*457, P e n tru detalii, a s e v e d e a V.M. C lobanu, G. Boroi, T .C B riciu , ep. cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 8 -2 9 9 ş i urm .

V t t lO N IC A D Ă N Â IiĂ

659

A rt. 328

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

prin lege (faptul principal generator de drepturi ş i obligaţii civile) va prelua sarcina dove­ diri! faptului co n trar Su n t însă situaţii în care nicio dovadă nu este prim ită îm potriva prezum ţiei legale sau legea o perm ite în condiţiile unei anum ite atitudini a celui căruia prezum ţia îi profita. 2. C lasificare. Din această perspectivă, a distincţiei pe care o face alin. (2) al art. 328 referitor ia posibilitatea contracarării (răsturnării) prezum ţiei, prezum ţia leg alâ poate fi: a) relativă (iuris tantum ), care poate fi anihilată prin proba contrară, însă sarcina probei incum bă celui care contestă prezum ţia. Com baterea prezum ţiei - care stabileşte un fapt - poate fi făcută de partea interesată prin orice m ijloace d e probă11*; b) absoluta. Prezum ţiile legale absolute su n t ac el ea îm potriva cărora, în principiu, nu este perm isă dovada contrară. Tocm ai de aceea unii autori consideră că ele nu îşi găsesc locul în sistem ul de probaţiune, nefiind m ijloace de probă, ci ficţiuni ju rid ice (iuris e t d e ture). Astfel, se arată că legea nu poate considera anum ite probe ca Infailibile, astfel încât nu pot exista prezum ţii de necontrazis decât cu preţul unei inegalabile contradicţii logice, ştiinţifice şi de echitate121. Cu toate acestea, funcţia prezum ţiei este em inam ente proba­ torie, iar forţa dovezii pe care o im pune rezidă în anum ite nevoi şi garanţii sociale, la rân­ dul lor ju stificate de lege. Desigur că folosirea p re zu m ţiilo rîn procesele ju d iciare trebuie făcută în m od rezonabil şi prezervând dreptul ia apărare al părţilor, aşa cum este adevă­ rat că raţionam entul probabilistic trebuie sâ ţină seam a d e gravitatea consecinţelor aces­ tu ia în lipsa altor probe, însă această atenţionare trebuie considerată, în prim ul rând, în cazul operării cu prezum ţii sim ple. C h iar şi în cazul prezum ţiilor legale absolute se face o excepţie de la puterea dovedi­ toare absolută a acestora, deoarece: - în anum ite situaţii, în care prezum ţia corespunde ocrotirii unui interes personal al celui în favoarea căruia operează, ea poate fi răsturnată prin m ărturisirea celui căruia îi profită, dacă este adm isibilă ca probă1'1. Este cazul p rezu m ţiei legale absolute; - dacă, însă, m ărturisirea este inadm isibilă, prezum ţia legală absolută nu m ai poate fi răsturnată prin niciun m ijloc d e probă, asem enea prezum ţii fiind denum ite în doctrină prezum ţii legale absolute irefragobile (d e exem plu, autoritatea d e lucru judecat); - există şi o catego rie interm ediara sa u m ixtă de p rezu m ţii legale, prezentată uneori ca o subdiviziune a prezum ţiilor legale relative: acele prezum ţii care pot fi com bătute, d a r num ai de anum ite persoane [în principiu, num ai pretinsul tată poate com bate pre­ zum ţia de paternitate în condiţiile art. 426 alin. (2) NCC] sau num ai prin anum ite m ij­ loace de probă (prezum ţiile prevăzute de art. 660 N CC nu po t fi com bătute decât prin înscrisuri sau sem ne contrare, adică probe m ateriale etc.) ori num ai în anum ite condiţii [prezum ţia de responsabilitate a locatarului pentru incendiu poate fi com bătută num ai dacă se probează cazul fortuit - art. 1822 alin. (2) N CC etc.].

1.1 C u p rivire Id existenta u n o r situ a ţii in te rm e d iare , ca re co n d iţio n e ază pro ba contrară d e a n u m ite m ijloace d e probă, p e rso a n e sa u condiţii, a se v e d e a V.M. Cfabonu, (3, Boroi, T C . B riciu , o p . cit., 2 0 1 1 , p. 2 9 9 ţi u rm . şi M. Tdbârcâ, D rept p ro cesu al civil, vo i. 1.2 0 0 8 , p. 611. 1/1A se v e d e a l. O efeonu, Tratat, voi. I, 2 0 1 0 , p. 8 3 5 , tn n otele d e subsol. 1.1 A dică atu n ci câ n d litigiul p o a rtă a su p ra u n o r d re p tu ri ce pot fo rm a o b fectu l u n e i tran zacţii şi n u s e încalcă o rd in e a pu b lică. A s e ved ea ş i M. Tâbâreâ, D rep t p ro ce su a l civil, voi. I, 2 0 0 8 , p. 6 1 1 , în note.

660

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 329

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

A r i . 3 2 9 . P rezu m ţiile ju d iciare. In cazu l prezum ţiilor lăsate la lum inile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întem eia p e ele num ai dacă au greu­ tate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, p ot fi prim ite num ai în cazurile în care legea adm ite dovada cu martori. C O M E N T A R IU Concluziile logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt necunoscut şi care nu sunt determ inate prin lege se num esc p rezu m ţii ju d icia re (sau sim p le). Prezum ţiile judiciare pot fi: a) deductive, în cazul în care se desprinde o concluzie particulară dintr-una generală, sau b) inductive, atunci când se desprinde o concluzie generală din m ai m ulte concluzii particulare. Prezum ţiile sim ple se pot baza pe anum ite m ijloace de probă directe (depoziţia unui martor, un înscris, un începu t de dovadă scrisă etc.) sau pe anum ite îm prejurări ce perm it judecătorului să tragă concluzia existenţei sau inexistenţei faptului care treb uie probat. în procesele judiciare m agistraţii operează instinctiv cu prezum ţii deoarece acestea reprezintă o com ponentă invariabilă a raţionam entului în genere şi în special în cazul evaluării situaţiilor de fapt în sens strict, acolo unde probele directe nu au aptitudinea d e a dovedi cu certitudine situaţiile afirm ate - tant vout le ju g e, tant vaut l'induction du ju g e Ju. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 329 im pun judecătorului nu d o a r conştientizarea aplicării acestui silogism , ci şi folosirea lui rezonabilă, ţinând seam a d e im portanţa con­ secinţelor acestuia1'1, precum şi de anum ite criterii d e adm isibilitate: a) prim a condiţionare se referă la posibilitatea judecătorului de a opera cu prezum ţii sim ple (judecătoreşti) n u m a i a tu n ci când este adm isibilă p ro b a c u m artori. Această condiţie urm ăreşte să nu se eludeze indirect interdicţiile prevăzute în art. 309 alin. (2) şi (4) NCPC. Deci, nu este adm isibilă o prezum ţie sim plă pentru dovada unui act ju rid ic ce nu poate fi probat prin m ărturie, deoarece a perm ite dovada faptelor vecine şi conexe (eventual chiar prin declaraţii de m artori), din a căror existenţă se poate trage concluzia existenţei actului ju rid ic, înseam nă a proba actul respectiv cu nesocotirea d isp o ziţiilo rîn sc rise în art. 309 NCPC. Soluţia trebuie să fie însă nuanţată, întrucât art. 329 N CPC nu se com pletează num ai cu art. 309 alin. (2) şi (4) NCPC, ci şi cu toate celelalte texte care stabilesc d ero g ă ri de la acesta, articol care, nefiind im perativ, poate fi înlăturat prin convenţia părţilor. Recla­ m antul propunând proba cu m artori, iar pârâtul neopunându-se, ci eventual propunând m artori în contraprobă, înseam n ă că părţile au în ţeles să probeze actul ju rid ic prin alte m ijloace de probă decât înscrisuri, inclusiv prin prezum ţii sim ple. în această situaţie, m artorii pot relata fie despre existenţa sau inexistenţa actului ju rid ic (care deci va fi probat printr-un m ijloc de probă direct), fie despre anum ite îm prejurări de fapt (părţile au discutat despre un eventual contract, pârâtul a avu t un anu m it com portam ent care reprezintă o executare a contractului afirm at etc.) din care instanţa ar putea trage con­

111A se v e d e a , p e n tru e xe m p le d e raţio n am en te d e d u ctiv e sa u in d u ctive, şi V.M. C icb o n u , G. Boroi, T C . Bricio, op. cit., 2 0 1 1 , p. 3 0 0 şi urm. v H otărârea C .E .D .O . din 4 o cto m b rie 2 00 7, eauza V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

c. Rom âniei.

661

A rt. 330

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

cluzia existenţei actului ju rid ic, eventual din coroborarea acestor depoziţii cu alte m ij­ loace de probă. M ai observăm şi faptul că actuala reglem entare nu m enţine excepţia referitoare la adm isibilitatea prezum ţiilor judecătoreşti în cazul în care se atacă un act pentru că acesta s-a făcu t prin fra u d ă , d o i o ri violenţă, d a r incidenţa ei este firească, deoarece într-o atare situaţie, fiind vorba despre o situaţie de fapt, proba cu m artori este, oricum , adm isibilă; b) a doua condiţionare se referă la posibilitatea m agistratului de a se întem eia pe pre­ zum ţii sim ple d o ar dacă „au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea". Această condiţie are în vedere tem einicia raţionam entului logico-judiciar, care tre­ buie să aibă nişte lim ite fireşti, im p u n ân d u -seîn prim ul rând o responsabil 12are a m agis­ tratului care nu poate ignora im portanţa consecinţelor raţionam entului său, d a r chiar şi faptul că, datorită m odului său de form are, el este inaccesibil pentru părţi şi ar putea reprezenta o restricţiona re severă a dreptului lor la apărare. în plus, prezum ţiile judecătoreşti su n t doar nişte raţionam ente probabilistice, de aceea trebuie raportate la un anu m it grad general de convingere, adică dacă acea con­ cluzie raţională s-ar im pune în principiu în m od statistic şi convingător111. Cu alte cuvinte, este necesar ca judecătorul să estim eze, în raţionam entul pe care îl realizează, nu doar posibilitatea, ci şi probabilitatea faptului presupus prin raţionam entul său indu ctiv sau deductiv.

§5. Expertiza C O M E N T A R IU în practică apar frecvent situaţii în care lăm urirea fap telor ce form ează obiectul liti­ giului sau a legăturii dintre anum ite îm prejurări invocate de părţi şi aceste fapte necesită cunoştinţe de specialitate. Tocm ai de aceea legea prevede posibilitatea instanţei de a dispune efectuarea unei expertize. Expertiza este necesară şi în cazurile în care. în m od întâm plător, ju decătorul a r avea cunoştinţele d e specialitate de care a r fi nevoie într-un proces, deoarece pe d e o parte raportul de expertiză întocm it d e un expert pre 2intă garanţii m ai m ari de exactitate şi d e utilizare a ultim elo r date ale ştiinţei, iar pe de aită parte prezintă avantajul că poate fi discutat în contradictoriu de către părţi, pe când aprecierea judecătorului nu ar putea fi discutată, nefiind cunoscută decât la pronunţare sau ch iar după redactarea hotărârii. Expertiza poate fi definită ca fiind activitatea de cercetare a unor îm prejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate desfă­ şurată de către un specialist, num it expert, care este desem nat de instanţa d e judecată. Relatarea făcută de expert în scris sau uneori oral, în care acesta expune constatările şi concluziile sale, deci îşi prezintă opinia cu privire la îm prejurările de fapt a căror lăm u­ rire a fost solicitată, poartă denum irea de raport d e expertiză. Expertiza şi raportul de expertiză sunt două noţiuni distincte, d a r interdependente, în tru câ t raportul de expertiză este urm area expertizei, iar aceasta din urm ă este activi­ tatea de cercetare pe care se întem eiază raportul de expertiză. Expertiza neurm ată de raportul de expertiză a r fi insuficientă, iar raportul d e expertiză în to cm it fără cercetarea pe care o presupune ar fi netem einic. Subliniem că, din punct de vedere ju rid ic, m ijlocul de p ro b ă este raportul de expertiză, iar nu în săşi expertiza. 111 H otărârea C.E.D .O , din 2 7 ia n u a rie 2 00 9, ca u za Tâtore. Rom âniei,

662

V IX O W C A D Ă N Ă ILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 330

Noul cod de procedură civilă reglem entează expertiza în art. 330-340, care consti­ tu ie d rep tu l com un în m aterie, la care se âdaugă le g i speciale privind expertiza tehnică şi c o n ta b ili, expertiza crim inalistică, expertiza m edico-legală, expertiza sanitar-veterinară, expertiza cadastrală etc. O bservăm câ în cazul acestei probe, com parativ cu celelalte m ijloace de probă, legiuitorul om ite să arate un criteriu de apreciere a forţei doveditoare a probei, prin natura sa tehnică şi ştiinţifică. Reluând mai vechi consideraţii ale doctrinei pe această te m ă 111, arătăm şi de această d a t l că instanţa nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind num ai elem ente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, şi celelalte m ijloace de probă. în să , pentru a se putea exercita controlul judiciar, indiferent că prim eşte sau nu con­ cluziile expertului, este necesar ca soluţia instanţei în această privinţă să fie m otivată, m ai ales atunci când, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe adm inistrate în cauză, instanţa înlătură raportul de expertiză ca fiind ne convingător sau îl reţine, deşi una din părţi a cerut înlăturarea lui. De asem enea, sunt totuşi unele situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât prinţr-un alt m ijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală (de exem plu, expertiza de excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiile unor m artori). Când s-au adm inistrat în aceeaşi pricină două expertize ale căro r concluzii su n t contradictorii, instanţa, m otivat, va accepta una din ele şi o va înlătura pe cealaltă sau le va înlătura pe am ândouă şi va recurge la alte m ijloace de probă, având ch iar posibilitatea de a adm ite o nouă expertiză; se consideră că, în cazul expertizelor m edico-legale, dacă acestea sunt contradictorii, instanţa este datoare să le supună spre avizare co m isiei superioare m edico-legale, ia r nu să îşi însuşească una dintre ele fără sesizarea respectivă1”. instanţa este legată însă de constatările de fa p t ale experţilor, trecute în raportul de expertiză, precum data raportului, indicarea cercetărilor făcute tn prezenţa părţilor, a susţinerilor acestora etc. Aceste m enţiuni, cuprinse Tn raportul de expertiză, fac dovadă p â n ă la declararea fa lsu lu i, deci, pentru com baterea lor este necesară înscrierea în fals, deoarece experţii lucrează în calitate de delegaţi ai instanţei, iar raportul de expertiză are natura ju rid ică a unui înscris autentic.

,\ r l . 3 3 0 . în cu viin ţarea exp ertizei. (1) Când, pentru lăm urirea unor îm pre­ jurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va num i, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Term enul va fi stabilit astfel în cât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2) C ând este necesar, instanţa v a solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3) In dom eniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau m ai m ultor personalităţi o ri specialişti din dom eniul respectiv.

Il) A se ved ea V.M. C ioban u , S . Boroi, T .C Brleiu, o p . cit., 2 0 1 1 , p. 287. |ai Trib . Su p re m , s, civ., d e c. nr, 1 4 4 9 /1 9 8 4 , în R.R.D. r>r. 3 /1 9 8 5 , p. 7 7 ; C.5.J., s. civ., d e c. nr. 2 4 4 1 /1 9 9 2 , în Drep* tu l nr. 8 /1 9 9 3 , p . 88. V e * O M C A D Ă N Â tiĂ

663

A rt. 330

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

(4) D ispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu m andat, sancţionarea cu am endă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, su n t aplicabile în m od corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5) La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) p ot parti­ cipa experţi aleşi de p ăiţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. In acest caz, ei p ot să dea relaţii, să form uleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocm ească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei. C O M E N T A R IU 1. O b ie ctu l probei; o b ie ctive le exp e rtizei. Trecând peste regulile privind propunerea şi încuviinţarea probei, sintetizate d o ar în alin. (1) al art. 330, în restul alineatelor acestui articol şi în textele urm ătoare sunt în fapt reglem entate reguli tehnice care ţin de adm i­ nistrarea probei cu expertiză. Dorim să punctăm că încuviinţarea probei, adică evaluarea adm isibilităţii şi aptitudi­ nii sale de a d u ce la soluţionarea cauzei nu poate fi decât p re ce d a ţi d e clarificarea o biec­ tivelor sale, fără de care cel puţin co n d u d en ţa probei nu poate fi determ inată, astfel că proba nu ar putea fi încuviinţată. O biectivele expertizei form ează obiectul probei, adică determ inarea unor situ a ţii de fa p t în legătură cu care expertului i se cere să îşi exprim e părerea, s i dea lăm uriri sau să le constate ca specialist, îm prejurări care au legătură cu obiectul pricinii şi ajută la so lu ­ ţionarea acesteia. Expertiza nu poate avea ca o b iect lăm urirea unei p roblem e de drept, întrucât ju d e ­ cătorii trebuie să o cunoască singuri, aşa cum nu poate avea ca obiect solicitarea unei so lu ţii asupra litigiului. Totuşi, în ceea ce priveşte norm ele dreptului străin, art. 253 partea finală N CPC coro­ borat cu art. 2562 N CC face referire la posibilitatea probării conţinutului legii străine prin atestări obţinute d e la statul care le-a edictat, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. 2. C o n d u d e n ţa probei. Ca regulă, instanţa va încuviinţa sau va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă, adică atunci când „pentru lăm urirea unor îm prejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti". Uneori această probă îşi vădeşte necesitatea în faţa situaţiilor d e fapt care se im pun a fi dovedite. Astfel, s-a decis că în m aterie de stabilire sau de tăgăduire a paternităţii, deşi proba confruntării grupelo r sanguine şi a altor date antropom etrice nu este obligatorie, totuşi ea devine necesară atunci când probele sunt insuficiente sau contradictorii1^. De exem plu, dacă într-o pricină privind stabilirea paternităţii se invocă exceptio plurium concubentium şi se face dovada că, în perioada concepţiei copilului, m am a acestuia a întreţinut relaţii intim e cu m ai m ulţi bărbaţi, cererea de stabilire a paternităţii nu este inadm isibilă de plano, însă, într-un asem enea caz, este necesară efectuarea expertizei m edico-legale. De asem enea, s~a m ai decis că în cazul în care se solicită anularea căsă-

111Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1446/1955, în C.D. 1955, voi. I, p. 249: C.A. Piteşti, dec. civ. nr. 344/1998. în C.P.J. 1998, p. 47.

664

V I X O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 330

toriei pentru alienaţie sau debilitate m intală, este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice111. Sunt însă şi situaţii în care expertiza este obligatorie, su b sancţiunea anulării hotă­ rârii: expertiza psihiatrică în m ateria punerii su b interdicţie - art. 937 alin. (2) NCPC; expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură, dacă se înfiinţează o societate cu răspundere lim itată d e către un singur a s o c ia t - a r t . 13 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. 3. D esem narea experţilor. Dacă instanţa dispune adm inistrarea acestei probe, după stabilirea obiectului său va desem na dacă expertiza va fi făcută d e u n u l sa u trei experţi. O pţiunea aparţine instanţei, care va stabili acest lucru în funcţie d e specificul expertizei, de num ărul şi com plexitatea obiectivelor sale, de necesitatea cunoaşterii m ai m ultor păreri în legătură cu situaţia analizată. A cest lucru poate determ ina şi variabilitatea costu rilor de efectuare a probei, instanţa urm ând să ţină cont inclusiv d e acest asp ect atunci când, în condiţiile art. 262 NCPC, stabileşte şi repartizează între părţi costurile de adm inistrare a probei. în funcţie de com plexitatea obiectivelor şi num ărul experţilor poate fi influenţat şi term enul în care expertiza poate fi efectuată şi depusă la dosar, instanţa urm ând a avea în vedere toate aceste elem ente pentru o eficientă organizare a m odului de adm inistrare a probei. Desem narea nom inală a experţilor, precum şi înştiinţarea acestora asupra naturii şi specificului însărcinărilo r prim ite sunt detaliate în articolele urm ătoare. Trebuie subliniat în acest context că, în procesul de probaţiune, experţii nu sunt asi­ m ilabili m artorilor, aşa cum rezultatul cercetărilor lor, consem nat de cele m ai m ulte ori în rapoarte înfăţişate instanţei, nu reprezintă nici depoziţia unui m artor - ch iar şi în situ­ aţia în care proba se adm inistrează în faţa instanţei prin prezentarea expertului conform art. 334 N CPC nici înscrisuri. Ei sunt specialişti, tehnicieni, uneori personalităţi sau oam eni de ştiinţă consacraţi în anum ite dom enii, iar obligaţia lor procesuală este legală, personală, oficială, incesibilă. De aceea, este expertiză ju d icia ră concretizată uneori în raportul d e expertiză consem nat la dosar d o ar proba obţinută în aceste circum stanţe - oficiat ş i nem ijlocit - iar nu orice lucrare înfăţişată d e parte în faţa instanţei ca fiind efectuată de un expert ori spe­ cialist în dom eniul respectiv, chiar dacă şi aceasta a fo st efectuată ca expertiză judiciară într*un alt dosar. Aceasta este d o ar o expertiză extrajudiciară, preconstituită, care, fără a fi nelegală, nu are în procesul ju d icia r de probaţiune o funcţie determ inată {jurispru­ denţa m ai veche a considerat că aceasta nu are nicio funcţie probatorie121. Experţii im plicaţi în procesul de probaţiune judiciară dobândesc com petenţa de a efectua expertize cu caracter ju d iciar în condiţiile O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică ju dicîarâ şî extrajudiciară num ai în m ăsura în care figu­ rează în listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Ju d iciare din cadrul M inisteru­ lui ju stiţie i şi sunt înscrişi în evidenţele birourilor locale d e expertize judiciare tehnice şi contabile care funcţionează în cadrul tribunalelor. Cu toate acestea, su n t situaţii în care pentru anum ite dom enii specializate nu există experţi autorizaţi, astfel încât efectuarea expertizei se realizează prin solicitarea punctu­ lui de vedere al uneia sau al m ai m ultor personalităţi o ri sp ecia lişti din d o m en iu l respec­ tiv, potrivit alin. (3) al art. 330 NCPC.

141 C.S.J.. s. civ., d e c. nr. 2 9 8 0 /1 9 9 5 , în B.J. 1 99 5, p. 71. l3)Trib . Su p re m , 5. tiv., d e c. nr. 5 2 3 /1 9 8 0 , în C.D . 1 98 0, o. 165. V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

665

A rt. 330

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Este uneori necesar ca cercetarea să fie făcută în laboratoare sa u institute de sp e­ cialitate (sau alte instituţii autorizate exclusive, cum este, de exem plu. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consum atorului în cazul e xp e rtizirii m etalelor sau pietrelor preţioase), situaţie în care solicitarea de efectuare a expertizei va fi d irect adresată acestora, conform art. 330 alin. (2) N CPC, fără a exista o desem nare nom inală prealabilă a experţilor, în condiţiile alin. ( 1 ) al aceluiaşi articol. în aceste situaţii speciale stabilite prin alin. (2) şi (3) ale art. 330. legiuitorul asi­ m ilează procedura în totalitate expertizei ca m ijloc d e probaţiune ju d ic ia ri, astfel încât dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celo r privind aducerea cu m andat, sanc­ ţionarea cu am endă ju diciară şi obligarea la plata d e despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător. 4. Experţii co n silieri ai părţilor. Părţilor li se recunoaşte dreptul, în situaţia efectuării unei expertize propriu-zise ori atunci când aceasta se solicită unui laborator sau institut d e specialitate, să solicite participarea exp erţilo r a leşi d e acestea, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. O dispoziţie asem ănătoare există şi în art. Î S din O.G. nr. 2/2000, care com pletează dispoziţiile generale ale codului, arătând că părţile po t să solicite ca pe lin g ă persoana oficial desem nată în calitate de expert (indiferent dacă aceasta a fo st desem nată prin voinţa com ună a părţilor sau aleatoriu) să m ai participe la efectuarea expertizei şi un expert sau specialist, nom inalizat de parte, pe cheltuiala sa, care are calitatea de expert autorizat în condiţiile legii. Potrivit aceluiaşi articol, expertul teh n ic ju d iciar sau specialistul nom inalizat de parte trebuie să deţină aceeaşi specializare cu cea a expertului tehnic ju d iciar num it d e instanţă pentru efectuarea expertizei. Dacă acest lucru nu este posibil, se va avea în vedere ca specializarea expertufui teh n ic ju d icia r care participă la efectuarea expertizei în calitate de consilier al părţii să fie înrudită cu cea a expertului teh n ic ju d iciar num it şi să aparţină aceluiaşi dom eniu. Solicitarea se adresează instanţei şi cuprind e în mod obligatoriu identificarea exper­ tului desem nat în calitate de consilier, însoţită de dovada că acesta are calitatea de expert autorizat în condiţiile art. 11-14 din O.G. nr. 2/2000, instanţa pronunţându*se prin încheiere. Tn cazul încuviinţării consilierilor experţi, ei pot să dea relaţii, să form uleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocm ească un ra p o rt sep a ra t cu privire la o biec­ tivele expertizei încuviinţate de instanţă. O pinia lor nu are valoare probatorie pentru instanţă, dar poate constitui un reper esenţial uneori în evaluarea ulterioară a necesităţii sau oportunităţii lăm uririlor raportului oficial, al refacerii acestuia ori ch iar în evaluarea greutăţii probei în ansam blul probelor adm inistrate. în condiţiile art. 335 NCPC, dacă pentru efectuarea expertizei se im pune o cercetare la faţa locului, citarea experţilor desem naţi p ro p a rte nu s e im pune în m etodica deru lă­ rii expertizei, dar este firesc sâ s e perm itâ participarea acestor persoane, în calitate de consilieri ai părţilor. Plata costu rilor legate de participarea expertului consilier cade, în tim pul procesu­ lui, în sarcina părţii căreia participarea îi este încuviinţată, aceste cheltuieli putând fi integrate categoriei cheltuielilo r de ju d eca tă repartizate la ce re re, Ia sfârşitul procesului, concluzie susţinută d e prevederile art. 451 alin. (3) N CPC coroborat cu art. Î S alin. (4) din O.G. nr. 2/2000.

666

V IX O W C A D Ă N Ă ILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 331

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A r i . 3 3 1 . N um irea expertului. (1) D acă părţile nu se învoiesc asupra num i­ rii experţilor, e i se vor num i de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocm ită şi com unicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, sâ efectueze expertize judiciare. (2) încheierea de num ire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urm ează sâ se pronunţe, term enul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare- In acest scop, instanţa poate fixa o audiere în cam era de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estim eze costul lucrării ce urm ează a fi efectuată, cât şi term enul necesar efectuării expertizei. T ot astfel, instanţa poate fixa un term en scurt pentru când va solicita expertului să estim eze în scris costul lucrării ce urm ează a fi efectuată, cât şi term enul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consem nată în încheiere. în funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa term enul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei. (3) Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată p rin încheiere, în term en de 5 zile de la num ire sau în term enul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). O norariul poate fi m ajorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2). C O M E N T A R IU 1. N om in alizarea e xp e rtu lu i. După încuviinţarea probei cu expertiza şi stabilirea num ărului experţilor participanţi, instanţa va face nom inalizarea experţilor care vo r fi însărcinaţi cu efectuarea probei (ream intim că în ipoteza efectuării expertizei prin com i­ sie rogatorie, în condiţiile art. 340 NCPC, desem narea expertului şi stabilirea sum elor cuvenite sunt lăsate pe seam a instanţei care va adm inistra proba). D esem narea se va face de pe lista întocm ită şi com unicată d e către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. Instanţa nu poate desem na sau părţile nu pot propune în această calitate o per­ soană care nu figurează pe aceste liste întocm ite în conform itate cu art. 32 lit. c) din O.G. nr. 2/2000, ch iar dacă are calitatea de expert ju d icia r în condiţiile legii, la fel cum nu se poate refuza nem otivat o listă a experţilor propuşi pentru această desem nare după soli­ citarea adresată biroului focal de expertiză decât dacă părţile se învoiesc asupra unui al treilea, în privinţa căruia fac dovada calităţii d e expert ju d icia r în dom eniul respectiv. 2. în ch e ie re a de n u m ire a expertului. Desem narea expertului/experţilor se face prin învoiala părţilor, sau, dacă un asem enea acord nu există, prin tragerea la so rţi efectuată în şedinţa de judecată, procedeul fiind consem nat în încheierea de num ire a expertului. încheierea de num ire a expertului va m enţiona, de asem enea: a) obiectivele asupra cărora acesta urm ează să se pronunţe. Deşi legea conţine sin­ tagm a „încheierea va stabili obiectivele expertizei", considerăm că este vorba despre o reiterare a acestor obiective, deja individualizate cu prilejul încuviinţării probei. Scopul reluării lor în cuprinsul acestei încheieri are doar funcţia înştiinţării expertului cu privire la lim itele însărcinărilo r şi com petenţelor sale în realizarea expertizei, acesta fiind actul

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

667

A rt. 331

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

de procedură din care expertul ia cunoştinţă despre lim itele obligaţiei sale, după citarea la proces în condiţiile art. 333 N CPC1"; b) te rm e n u lîn care trebuie să efectueze expertiza. Dacă natura expertizei presupune o cercetare la faţa locului ori a unor docum ente, astfel încât proba nu poate fi adm inis­ trată în condiţiile art. 334 N CPC, instanţa reia în încheierea de d e se m n a re a expertului şi term enul de efectuare a lucrării, ad u cin d u -f astfel ta cunoştinţa expertului, term en care va trebui să respecte, pe lângă exigenţele d e oportunitate, şi pe cele stabilite în art. 336 NCPC. Fixarea term enului este totuşi estim ativă, în condiţiile în care teza urm ătoare a textului prevede posibilitatea m odificării sale; c) onorariu! provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, a va n su l p en tru cheltuielile de deplasare. Aceste costuri sunt prestabilite prin ch iar m ăsura de încuviinţare a probei, m enţionarea lor în această încheiere de şedinţă neconfundându-se cu stabilirea obliga­ ţiei de plată în sarcina părţii, care este anterioară (a se vedea art. 262 şi art. 254 alin. (4) NC PC] D esigu r, sta b 11i rea cost u ri io r a p rio ri im pune acce pta rea caracterului lor esti maţiv, provizoriu, dispoziţiile instanţei neavând caracter definitiv în m ăsura în care se dove­ deşte caracterul lor nefondat sau insuficient. De aceea, pentru toate aspectele pe care instanţa le determ ină estim ativ şi în legă­ tură cu care participanţilor la proces li se recunoaşte dreptul la plată sau despăgubire sau posibilitatea de a lăm uri unele aspecte, instanţa va asigura cadrul adecvat pentru a perm ite acestora exercitarea drepturilor lor. 3. A scultarea e xp e rtu lu i. în ce priveşte determ inarea term enului pentru efectuarea expertizei şi costurile acesteia (im plicând atât rem uneraţia expertului, cât şi alte costuri d e deplasare, cazare, m asă, când este cazul), instanţa poate, într-un term en scurt, $â citeze expertul \n cam era d e consiliu ori să ceară acestuia un p u n ct de vedere scris asupra acesto r elem ente. Desigur, poziţia expertului este determ inantă în stabilirea acestor elem ente, care reprezintă o garanţie a eficienţei sa le şi o m ăsură de optim izare a efectuării actului de procedură, însă considerăm că dreptul expertului de a pretinde plata anum itor costuri sau în anum ite condiţii ori de a im pune un term en de efectuare a probei nu este discre­ ţionar. A cesta trebuie să prezinte instanţei nişte argum ente justificative, explicaţii sau ch iar să înain teze probe, în cazul în care este posibil şi necesar pentru justificarea cere­ rilor sale; în niciun caz, credem , expertul nu poate refuza însărcinarea legală prim ită cu argum entul că părţile ori instanţa nu răspund favorabil solicitărilo r sale (în privinţa cos­ tului lucrării, determ inările sunt, în această fază, încă estim ative). M ăsurile instanţei cu privire la aceste elem ente se iau prin încheiere, după ascultarea punctului de vedere al expertului şi al părţilor. 4. C h e ltu ie lile generate d e efectuarea expertizei. în legătură cu alineatul final al art. 331, dorim doar să subliniem unele chestiuni particulare care a r putea lăm uri eventualele confuzii între dom eniul de aplicare a l acestui a rtico l ş i c e l a! art. 2 6 2 NCPC. în mod categoric, adm inistrarea probei cu expertiza necesită cheltuieli care se com ­ pun, eventual, din cheltuieli d e deplasare, m asă, cazare, posibil şi alte costuri, precum şi rem uneraţia expertului (onorariul propriu-zis). Dacă, în m od constant, instanţele nu disting la stabilirea cheltuielilor cât anum e din cuantum ul lor reprezintă rem uneraţia expertului şi cât alte costuri, transpare, fără doar şi poate, necesitatea reală a unei asem enea dem arcaţii. 1,1 A s e v e d e a s i M . 7 Zbâreâ, D r e p t p r o c e s u a l c iv H , v o i , I, 2 0 0 8 , p , 5 8 9 .

668

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 332

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Astfel, dovada p iă ţii onorariului expertului se va depune Id grefa instanţei d e partea care a fost obligată prin încheiere, în term en de 5 zile de Id num irea expertului sau d e la term enul stabilit potrivit alin. (2) al art. 331, ch iar dacă, în sens larg, reprezintă costuri de adm inistrare a probei. O norariul expertului poate avea ca variabilă gradul d e profe­ sionalism al acestuia, prestigiul şi calităţile sale profesionale sau chiar anum ite aspecte particulare lăm urite după ascultarea sa în instanţă sau după num ire. Plata cheltuielilo r de deplasare; diurna şi, eventual, a lte co stu ri im puse de efectua­ rea expertizei, care au doar caracter indem nitar, răm ân însă supuse regim ului general al cheltuielilor de probaţiune, a căror plată este guvernată d e art. 262 NCPC. Aceste costuri se stabilesc, dacă ele su n t previzibile, încă din m om entul încuviinţării probei cu expertiza ori la desem narea expertului, ia r regim ul plăţii lor se stabileşte după regula generală. în fine, definitivarea tu tu ro r co sturilor generate de adm inistrarea expertizei se realizează la depunerea raportului de expertiză, în condiţiile art. 339 alin. (2) N CPC şi art. 22-23 din O.G. nr. 2/2000.

A r U 3 3 2 . R ecuzarea expertului. (1) Experţii pot fi recuzafi pentru aceleaşi m otive ca şi judecătorii. (2) Recuzarea trebuie sâ fie cerută în term en de 5 zile de la num irea expertu­ lui, dacă m otivul ei există la această dată; în celelalte cazuri term enul va curge de la data când s-a ivit m otivul de recuzare. (3) Recuzările se judecâ cu citarea părţilor şi a expertului. C O M E N T A R IU în prim ul rând, arătăm că dispoziţiile alin. {1} al art. 332 asim ilează pe experţi judecă­ to rilo r num ai în privinţa m otivelo r de recuzare. Desigur, este vorba num ai despre m oti­ vele de recuzare care îl po t privi şi pe expert. Cererea de recuzare se form ulează de partea care cunoaşte m otivul de recuzare, fie în 5 zile d e la num irea expertului, dacă m otivul există ia acel m om ent, fie în 5 zile de la data ivirii m otivului, dacă apariţia sa este ulterioară. Term enul de 5 zile este unul de decădere, d e ordine publică. Fiind vorba despre d rep tu l d e recuzare a l părţii, instanţa nu poate, din oficiu, să invoce recuzarea expertului, aşa cum expertul aflat într-un caz de recuzare nu are obli­ gaţia legală de a se abţine (de altfel, codul nu reglem entează în privinţa expertului abţi­ nerea ca act de procedură). Credem însă că, dacă expertul se află într-un caz de incom ­ patibilitate, acesta are dreptul să refuze efectuarea expertizei pentru m otive tem einice derivând din situaţia sa, potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2000, sau cel puţin trebuie consi­ derat că acesta ar trebui să înştiinţeze instanţa cu privire la situaţia în care se g ă s e ş t e -c a obligaţie derivând din regulile deontologice ale profesiei dând posibilitatea părţilor să form uleze cerere de recuzare (dacă în ghid u rile etice ale corpurilor profesionale există m enţionată expres posibilitatea unei abţinerii, pentru situaţii care ar afecta im parţiali­ tatea expertului, trebuie considerat că aceasta corespunde unei obligaţii d e a înştiinţa asupra existenţei m otivului de abţinere). Recuzarea expertului presupune o procedură de solu ţio n a re care nu este com para­ bilă cu procedura de recuzare a judecătorului. Cererea se ju d e că cu citarea părţilor, inclusiv a expertului recuzat, şi se soluţionează prin încheiere interlocutorie, atacabilă num ai odată cu fondul.

Ve*ON!CA DĂNÂtiĂ

669

A rt. 333

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 3 3 . în ştiin ţa rea şi în lo cu irea exp ertu lu i. (1) D ispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu m andat şi sancţionarea m artorilor care lipsesc sunt deopo­ trivă aplicabile experţilor. (2) Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui. C O M E N T A R IU D ispoziţiile privind citarea, aducerea cu m a n d a t - cu excepţia situaţiei în care exper­ tiza este cerută unui laborator sau unui institut d e specialitate sau în care se solicită punctul de vedere al uneia sau m ai m ultor personalităţi ori specialişti din dom eniul respectiv - şi sancţionarea m a rtorilor care lip sesc su n t deopotrivă aplicabile experţilor. Rezultă că expertul poate fi sancţio nat dacă refuză prim irea sau întârzie depunerea lucrării în m od nejustificat ori dacă refuză a da lăm uririle cerute, potrivit art. 187 alin. ( ! ) pct. 2 lit. d) N CPC, aşa cum poate fi obligat la d esp ă g u b iri pentru am ânarea din culpa sa, în m od nejustificat a procesului, conform art. 189 NCPC. De asem enea, dacă expertul nu se înfăţişează la solicitarea instanţei, pentru a prim i lucrarea sau a o depune ori pentru a da lăm uririle cerute [fie în condiţiile art. 331 alin. (2), fie în cele ale art. 337 NCPC] ori pentru a-şi exprim a opinia ca expert potrivit art. 334, instanţa va putea să dispună înlo cuirea lui, reluând procedura de desem nare a unui nou expert. în acest caz, expertul în lo cu it poate fi şi sancţio nat, întrucât m ăsura înlocuirii sale este o m ăsură adm inistrativă procesuală şi nu are caracter punitiv; de asem enea, exper­ tul înlocuit nu are dreptul la rem uneraţie. în lo cu irea expertului se poate produce însă şi la cererea acestuia, atunci când înve­ derează instanţei câ nu poate realiza, din m otive Justificate, lucrarea cu care a fost în săr­ cinat (efectuează concom itent expertize com plexe în alte dosare, astfel în cât m enţine­ rea sa ar tergiversa exagerat durata cercetării, s-a suspendat sau retras din calitatea de expert autorizat în condiţiile legii, suferă de o boală care îl îm p ied ică să finalizeze însăr­ cin ările prim ate etc.) sau dacă instanţa constată prin sesizări ale părţilor ori din oficiu, după num ire, că a intervenit o cauză obiectivă care face im posibilă executarea obligaţiei expertului (expertul a decedat, s-a retras din profesie etc.). în fine, dorim să m ai subliniem că legea se referă la citarea sau adm iterea m andatului de aducere faţă de expert. Cu toate acestea, funcţia procesuală a citaţiei este aceea de a înştiinţa pe cel citat în legătură cu obligaţia de a se prezenta în instanţă. în procedura adm inistrării expertizei, citarea expertului în instanţă îşi găseşte această ju stificare num ai în cazul în care experţii pot să îşi exprim e de îndată opinia, caz în care aceştia vo r fi ascultaţi ch iar în şedinţă, ori atunci când instanţa doreşte ca aceştia sa pre­ zinte anum ite lăm uriri în legătură cu opinia iniţial exprim ată sau dacă instanţa consideră necesară consultarea lor în legătură cu durata efectuării lucrării sau cu costurile sale esti­ m ative ori dacă este recuzat. în rest, când citarea expertului nu are acest scop, ci are funcţia înştiinţării expertului asupra însărcinărilo r prim ite, considerăm că nu este greşit a considera această funcţie îndeplinită şi dacă este realizată printr-un alt m ijlo c care îi asigură efectivitatea, cum ar fi efectuarea, prin grija instanţei, a unei adrese de înştiinţare sau înştiinţarea telefonică a expertului sau altă m odalitate care, oficial, să îndeplinească funcţia considerată [de altfel, art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 2/2000 nu m enţionează că înştiinţarea expertului se face prin citare, ci prin adresa de înştiinţare, detaliind şi cuprinsul adresei, act care repre­ zintă dovada învestirii sale cu această m isiune procesuală). 670

V S/ IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 334-335

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în atare circum stanţe, a rfi excesiv ca expertul să fie sancţionat pentru neprezentarea sa în instanţă ca urm are a citării, dacă totuşi a prim it lucrarea sau, mai m ult, a depus la dosar raportul sau a făcut orice acte de procedură care sem nifică îndeplinirea acestor sarcini.

A r U 3 3 4 . A scultarea exp ertu lu i. D acă experţii p ot să-şi exprim e de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va consem na într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicând u-se în mod corespunzător. C O M E N T A R IU Chiar dacă în această situaţie ascultarea e xp e rtu lu i poate fi u şo r com parată cu lua­ rea declaraţiei de m artori, la care ch iar dispoziţia legală face referire prin trim iterea la art. 323 N CPC în ce priveşte m odalitatea d e consem nare a răspunsurilor pe care expertul le form ulează la întrebările ce se constituie ca obiective a le expertizei, în m od evident în acest caz vorbim despre o probă distinctă de cea testim onială. Consem narea ră sp u n su rilo r expertului nu este precedată de ju răm ân t şi nu se face în cuprinsul unui form ular de declaraţie de martor, prin com pletarea rubricilor specifice, ci într-un p ro ce s-v e rb a i Aplicarea dispoziţiilor art. 323 N CPC se face, d e sig u r în măsura com patibilităţilor referitoare la consem narea celor relatate de experţi. N u s e va m o i în to cm i în acest caz un ra p o rt de expertiză, iar lăm uririle ori co m p le­ tarea expertizei vo r fi invocate sau cerute, în principiu, în şedinţa în care expertul a fost ascultat. Răspunsurile expertului vo r fi prezentate cu privire la acestea, daca este posibil, la acelaşi term en şi dupâ aceeaşi procedură. Deşi dispoziţiile art. 337 se referă doar la lăm uririle sa u com pletările raportului de expertiză, apreciem că acestea sunt perm ise şi în cazul ascultării directe, deoarece ele reprezintă m ai puţin un m od de efectuare a expertizei, ci mai m ult expresia contradicto­ rialităţii, a egalităţii şi o m anifestare a dreptului părţilor la o apărare efectivă.

A r t . 3 3 5 . Efectuarea expertizei la fa ţa lo cu lu i. (1) D acă pentru expertiză este nevoie de o Jucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea n u poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recom andată cu con­ ţinut declarat şi confirm are de prim ire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie com unicată păr­ ţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de efectuare a lucrării. Confirm area de prim ire va fi alăturată raportului de expertiză. (2) Părţile su n t obligate să d ea expertului orice lăm uriri în legătură cu obiectul lucrării. (3) In cazu l în care una dintre părţi opune rezistenţă sau îm piedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanţa v a putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fap t ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tuturor celorlalte probe. (4) C heltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei. (5) In m od excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul efectuării expertizei, p rin încheiere executorie pronunţată în cam era de consiliu, după ascultarea părţilor. V e * O N !C A D Ă N Â tiĂ

671

A rt. 335

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU 1. C itarea părţilor. Dacă dispoziţiile art. 334 reprezentau varianta în care expertiza se efectua în instanţă, a doua variantă de efectuare a expertizei şi cea m ai întâlnită din punct de vedere practic este cea în care aceasta are loc în a fara instanţei, întrucât lucra­ rea necesită verificări, analize, m ăsurători, deplasări etc., deci atunci când pentru reali­ zarea ei este nevoie de timp. Când pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea p ă rţilo r prin scri­ soare recom andată cu co nţinut declarat şi confirm are de prim ire, în care se vo r indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. în m od evident, obligaţia de citare aparţine expertu/u//experţilor desem naţi cu efec­ tuarea lucrării, şi nu instanţei, iar în acest caz citarea nu se suprapune citaţiei instituţio* n a liîa te prin art. 157 şi urm . NCPC. O bligaţia d e citare trasată expertului constă în trim iterea către părţi a unei scrisori recom andate cu conţinut declarat, conţinut stabilit în ch iar cuprinsul dispoziţiei aiin. (1) al art. 335: ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. De asem enea, scrisoarea trebuie rem isă destinatarului cu confirm are d e prim ire, care va fi alăturată raportului de exper­ tiză. Fiind un act integrat procedurii de judecată în general, expertul va trebui să respecte alegerea de dom iciliu făcută d e parte ch iar şi în cazul citării pentru expertiză, însă nu este obligat să citeze pentru expertiză alţi participanţi procesuali: avocaţi, experţii consilieri încuviinţaţi părţilor etc. S e naşte întrebarea dacă instanţa trebuie să com unice expertului obligaţia d e citare a părţilor în condiţiile arătate sau dacă este o obligaţie legală pe care expertul trebuie să o aducă la îndeplinire ori de câte ori efectuarea expertizei im pune o lucrare la faţa locu­ lui sau necesită explicaţiile părţilor. Am intim că în jurisprudenţă s-a afirm at că citarea, obligaţie preexistentă şi în condiţiile art. 208 CPC 1865, trebuie realizată ori de câte ori instanţa a dispus ca expertiza să se facă la faţa locului111. în form ularea răspunsului, considerăm că instanţa poate aprecia de la începu t dacă adm inistrarea expertizei se va face prin ascultarea expertului, în condiţiile art. 334 NCPC, sau dacă este nevoie de verificări, analize, m ăsurători, deplasări, consultări etc., deci când pentru efectuarea ei este nevoie de tim p. astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 335. însă instanţa nu va putea aprecia m etoda expertului sau dacă aceasta este im pusă d e nişte factori întotdeauna determ inabili. Expertul este cel care. pe parcursul efectuă­ rii lucrării, p o a te aprecia necesitatea con su ltării p ă rţilo r pe aceea de a efectua anu­ m ite verificări la fa ţa locului, în condiţiile în care restul procedurii se desfăşoară num ai într-un laborator sau cabinet. în acest context, credem că nu este nevoie ca instanţa să dispună efectuarea expertizei într-un anum it procedeu sau, legat de acesta, să com u­ nice expertului şi obligaţia d e citare a părţilor, aceasta fiind o obligaţie leg a lă a celui care efectuează expertiza. Şi to t în acest context subliniem că interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor pri­ m ului alineat, care îşi m enţine prem isele şi în raport cu vechea reglem entare, justifică statuarea în sensul că citarea părţilor de către experţi nu este obligatorie dacă pentru 111C.S.J.. dec. com . nr. 708/2000. în P.R. nr, 4 /2 0 0 1 , p .9 9 ş i C A . Bucureşti, dec. com . nr. 1033/1999, îr> C.P.J.Com . 1999, 17S, a p u d M . Tdbâreâ, D rept procesu al civil, voi, I, 2008, p. 593-594.

672

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 335

efectuarea expertizei nu su n t necesare verificări/lucrări la faţa locului sau consultarea părţilor"1. Citarea pentru expertiză trebuie să fie com unicată p ă rţii cu cel puţin 5 zile înaintea term enului de efectuare a lucrării, su b pedeapsa nulităţii. Este însă firesc a se considera că efectuarea lucrării se referă la data fixată pentru efectuarea verificării la faţa locu­ lui sau pentru a asculta explicaţiile părţilor, Ia r nu data întocm irii raportului de exper­ tiză. N ulitatea este relativă, astfel că ea nu poate fi invocată decât în condiţiile art. 178 alin. (2) N CPC şi poate avea ca efect anularea expertizei, urm ată d e refacerea sa. 2. în d a to ririle părţilor. în conlucrarea lor cu expertul, atunci când lucrarea o im plică, părţile au urm ătoarele obligaţii: a) să dea expertului o rice lăm uriri în legătură cu obiectu l lucrării. Ream intim însă că obiectul lucrării este determ inat de obiectivele expertizei care, odată stabilite d e către instanţă, au caracter obligatoriu pentru expert. Ele nu pot fi m odificate de părţi şi nici chiar lăm urite, în contextul în care expertul apreciază că ele sunt neclar form ulate, acest aspect urm ând a fi pus în dezbatere în faţa instanţei. Expertul va putea cere părţilor acele explicaţii/lăm uriri care nu sch im b ă obiectivele prefixate ale expertizei, adică date, detalii, descrieri cunoscute d e către aceştia şi nece­ sare pentru expert în evaluările sale. însă părţile nu pot fi obligate să facă recunoaşteri sau declaraţii în legătură cu fapte care fac obiectul ju decăţii şi pe care direct sau indirect se întem eiază pretenţiile deduse în proces. fn m ăsura în care refuzul p ă rţii d e a da expertului lăm uririle cerute reprezintă pentru acesta o îm piedicare reală In efectuarea expertizei, partea poate fi sancţionată în condi­ ţiile art. 187 alin. ( l ) pct. 2 lit. i) NCPC, iar instanţa va putea socoti ca dovedite afirm aţiile făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tu tu ro r celorlalte probe. De asem enea, până la data la care instanţa constată im posibilitatea efectuării exper­ tizei din m otive determ inate de refuzul părţii d e a da lăm uriri expertului, toate costurile pe care adm inistrarea probei le*a im plicat (onorarii stabilite, costuri de deplasare, masă, cazare etc.) sunt suportate, la cerere, de partea în culpă, fără a m ai ţine seam a de crite­ riile din art. 453 şl urm . NCPC; b) să p e rm ită expertului efectuoreo lucrării, atunci când aceasta presupune facilitarea sau perm isiunea accesului în anum ite locuri, im obile, încăperi, consultarea anum itor date, docum ente, accesul şi verificarea unor bunuri sau obiecte. Refuzul părţii de a perm ite efectuarea lucrării prin o rice act de rezistenţă injustă, fizică sau m orală, care atrage im posibilitatea efectuării lu cră rii determ ină, ca şi în situa­ ţia anterioară: posibilitatea sancţionării părţii responsabile cu am endă; considerarea ca dovedite a afirm aţiilor făcute de partea adversă cu privire la îm prejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul adm inistrării tu tu ro r celorlalte probe precum şi suportarea costurilor expertizei de câtre partea în culpă pană la data constatării acestei rezistenţe nelegitim e. Dacă, în m od excepţional, aflarea adevărului într-o cauză este condiţionată de efec­ tuarea expertizei, iar ea nu poate fi realizată din cauza unei îm piedicări a expertului (este vorba de îm piedicarea accesului expertului pentru a face o lucrare la faţa locului, această situaţie neputând fi aplicată şi în ipoteza refuzului părţii de a da lăm uriri), instanţa va autoriza fo lo sire a fo rţe i publice în scopul efectuării expertizei. 11 M . T & M r e â j G K B u r a , c p . c i l . , 2 0 0 8 ,

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

p. 6 2 5 . 673

A rt. 336

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Procedura autorizării este precedată de constatarea rezistenţei părţii fa a perm ite expertului efectuarea lucrării, prin acte em anate de la expert şi de ia celelalte părţi, şi se realizează cu ascultarea părţilor - după c it a r e -, Tn cam era de consiliu, prin încheiere executorie. în ch eierea va fi adusă la îndeplinire în procedura execuţională silită regle­ m entată prin prezentul cod.

A rt. 3 3 6 . R ap ortu l de expertiză. (1) C onstatările şi concluziile m otivate ale expertului sau ale laboratorului o ri ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consem nate într-un raport scris, care v a fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de term enul fixat pentru judecată, tn cazuri urgente term e­ nul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi m icşorat. (2) C ând sunt m ai m ulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea m otivată a fiecăruia. (3) In cazurile anum e prevăzute de lege, depunerea raportului se va face num ai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează num ai de orga­ nism ele de specialitate com petente. C O M E N T A R IU 1. C o n ţin u tu l rap o rtu lu i de expertiză. Expertiza, respectiv efectuarea expertizei în condiţiile art. 335 N CPC, este distinctă d e actul depus în faţa instanţei care cuprind e pro­ cedura, constatările şi concluziile m otivate realizate de expert sau d e către institutul spe­ cializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei, act care se num eşte ra p o rt de expertiză. Referitor la m odul de întocm ire a raportului d e expertiză, prezentarea m aterialului trebuie să fie com pletă, răspunzându-se tu tu ro r chestiunilor ridicate, iar concluziile tre­ buie să fie suficient m otivate, pentru ca instanţa să fie în m ăsură a aprecia asupra valorii acestora. Concluziile expertului trebuie să se bazeze pe date şi raţionam ente precise, iar nu pe o sim plă apreciere subiectivă. Raportul de expertiză are întotdeauna fo rm a scrisă şi se depune în condiţiile art. 22 din O .G. nr. 2/2000 la dosarul instanţei, direct de către expert, institutul specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei sau de personalităţile sau specialiştii solicitaţi în anum ite dom enii. A rticolul 21 din O.G. nr. 2/2000 m enţionează elem entele g eneral obliga to rii ale raportului de expertiză, fiind şi situaţii în care dispoziţii legale sp ecia le prevăd că depune­ rea raportului se face num ai după obţinerea avizelor tehnice d e către organism ele de specialitate. Cu privire la cu p rin su l raportului, în doctrină s-a arătat că sunt obligatorii: m enţio­ narea actului prin care i s-a com unicat expertului num irea în această calitate şi arătarea îm p reju rărilo r de fapt cu privire ia care i s-a ceru t să se pronunţe; m enţiunea, dacă este căzut, despre citarea părţilor prin scrisoare recom andată cu conţinut declarat, cu preci­ zarea că dovada d e prim ire este anexată la raportul de expertiză; descrierea operaţiilor efectuate de expert, cu arătarea datei şi locului unde au avu t loc; declaraţiile părţilor, dacă este cazul; constatările expertului; răspunsurile m otivate ale expertului la în treb ă­ rile form ulate sau încuviinţate de instanţă; concluziile m otivate ale expertului1’1. Lipsa elem entelor obligatorii ale raportului de expertiză d u ce la nulitotea actului.

1,1 A s e v e d e a V . M . C t o b a n v , G . B o r a , T . C B r i c i u , o p , e l t . r 2 0 1 1 , o ■ 2 8 5 - 2 8 6 ,

6 74

V t/IO N IC A D Ă N Ă ILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 337

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Fără a fi integrate elem entelor care au efect asupra valabilităţii actului, raportul tre­ buie însoţit de nota de evaluare a onorariului expertului, decontul cheltuielilor efectuate de expert cu deplasarea, m asa. cazarea, precum şi orice alte cheltuieli im plicate d e efec­ tuarea expertizei, înso ţite de dovezi. Acestea vo r fi avute în vedere la aprecierea tem ei­ niciei cererii expertului având ca o b iect m ajorarea sau definitivarea onorariului stabilit provizoriu. Dacă expertiza a fo st dispusă unui num ăr de 3 experţi şi num ai dacă părerile (con­ statările şi concluziile) acestora sunt diferite, va trebui ca ei să îşi exprim e părerea sep a ­ ra t ş i m otivat. Nu are im portanţă dacă părerea sau părerile separate sunt integrate unei lucrări unitare sau dacă fiecare expert îşi înfăţişează opinia în mod separat; expertiza însă va fi evaluată unitar. în sensul că, indiferent de form a de prezentare, ea reprezintă un act p rocesu a l unic. Legea nu prevede că expertiza este supusă com unicării către părţi, chiar dacă acestea au, în m od neîndoielnic, d rep tu l de a lu a cunoştinţă de con ţinutul ş i datele roportului. De aceea, nu se poate pretinde depunerea raportului expertizei într-un nu m ăr m ultiplu sau recunoaşterea vreunui drept al părţilor de a intra în posesia unei copii a acestuia, chiar dacă uzual acest lucru se întâm plă. 2. Term enul pentru depunerea raportului. Consem narea raportului la dosarul instanţei se va face cu cel puţin 10 zile înainte de term enul fixat pentru judecată. N erespectarea term enului poate să atragă aplicarea unei sancţiu ni faţă d e expert, în condiţiile art. 137 alin. (1) pct. 2 lit. d) NCPC, d a r nu poate afecta valabilitatea actului de procedură. Cel m ult, nerespectarea term enului a r putea duce la obţinerea de către părţi, la cerere, a unui term en p en tru studierea raportului, term enul d e 10 z\le având tocm ai această funcţie procesuală10. Refuzarea dreptului la am ânarea cauzei în condiţiile nerespectării acestui term en ar putea reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, având în vedere că s*ar putea prezum a că părţile nu au studiat cu adevărat elem entele dosarului, astfel încât nu au putut în mod real să form uleze observaţii sau să fie ascultate cu respectarea contradictoriali­ tăţii şi egalităţii arm elo r12*.

A r i . & I7 « Lăm urirea sau com pletarea raportului. D acă este nevoie de lâm urirea sau com pletarea raportului de expertiză o ri d acă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita exper­ ţilor, la prim ul term en după depunerea raportului, să îl lăm urească sau să îl com ­ pleteze. C O M E N T A R IU 1. Lăm u rirea rap o rtu lu i. Lăm urirea raportului d e expertiză, cunoscută la nivel procedural şi ca o biecţiun i la ra p o rt (term inologia legală foloseşte noţiunea de „obiecţiuni" num ai în dispoziţiile art. 338 alin. (2) NCPC] vizează întotdeauna: a) aspectele râm ase nelăm urite sau insuficient lăm urite prin expertiză în raport cu obiectivele stabilite; sau m A se ve d e a $16 . B o ro i, O. S p in e o n u -M o te i, op. ctt., p . 3 7 2 . nota. IJ) C .E.O .O ., Motâ râ re a d in 2 8 a p rilie 2 0 0 6 , ca u za A lb in a c. R o m â n ie i ş i H o tă râ re a d in 8 iu lie 2 0 0 6 . ca u za V lasio G rig o re V a sileseu c. R o m â n iei. V£*OHtCA DĂNÂtiĂ

675

A rt. 337

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

b) dacă există contradicţii în tre părerile experţilor. în acest caz este vorba despre părerile diferite ale experţilor, atunci când instanţa a dispus ca expertiza să fie făcută de trei experţi, iar nu atunci când a încuviinţat participarea experţilor consilieri care, la rândul lor, pot întocm i, dacă este cazul, rapoarte de expertiză individuale (a se vedea art. 330 alin. ultim . NCPC). Lăm urirea raportului nu priveşte invocarea viciilor procedurale referitoare la proce­ dura de efectuare a expertizei (necitarea părţilor atunci când era necesară, depăşirea com petenţelor expertului etc.) sau ta form a raportului de expertiză ca act procedural (lipsa elem entelor obligatorii), aspecte care se rezolvă potrivit regim ului procesual al nulităţilor. 2. C o m p letarea rap o rtu lu i. Com pletarea raportului presupune apariţia necesităţii adăugării unor obiective no i, ivite în raport cu concluziile preform ulate Tn raportul de expertiză depus la dosar sau cu aspecte noi relevate din cercetarea judecătorească. Instituţia este sinonim ă celei pe care practica o recunoaşte su b denum irea de su p li­ m e n ta i raportului de expertiză. Incidenţa com pletării raportului nu presupune în fapt d o ar o reform ulare a conţinu­ tului actului care scriptic constată expertiza, ci o reluare a procesului de expertiză însuşi. 3. Cererea d e lăm u rire sau d e co m p letare. Lăm urirea sau com pletarea raportului de expertiză poate fi cerută instanţei de oricare dintre părţile i tigante, chiar dacă expertiza este încuviinţată num ai uneia dintre pârţi sau este dispusă din o ficiu 111, poate fi sesizată d e procuror în procesele civile în care participă sau poate fi invocată d e către instanţă, din oficiu. Lăm urirea sau com pletarea raportului poate fi cerută de părţi sau de procuror ce l târ­ ziu p o n ă io p rim u l term en care urm ează depunerii (în term en) a raportului de expertiză, su b sancţiunea decăderii (lipsa obiecţiu nilo r la term enul special acordat în acest scop îndreptăţeşte instanţa la fundam entarea soluţiei pe această probă, astfel încât partea nu !e m ai poate form ula în apelm)> Instanţa se va pronunţa prin încheiere m otivată asupra cererii de lăm urire sau de com pletare a raportului (sau ch iar asupra am belor dacă sunt sim ultan form ulate), după ascultarea celui care a solicitat lăm uriri şi a celorlalte pârţi. în cazul adm iterii cererii, lăm uririle sau com pletările vo r fi realizate d e către acelaşi expert/aceiaşi experţi, instanţa înştiinţând expertul în condiţiile arătate la art. 333 NCPC. D ispoziţiile art. 335 N C P C Îşi pot regăsi şi în acest caz aplicabilitatea, cu excepţia situ a­ ţiei în care lăm urirea sau suplim entul de expertiză se face n u m o i p e baza dosarului; dacă în să , pentru întregirea expertizei, este nevoie d e o deplosare la fa ţa locului, expertul tre­ buie să se conform eze prescripţiilor art. 3351*'. Cel puţin com pletarea raportului poate justifica o cerere d e m a jo ro re a onorariului pentru activitatea suplim entară cerută expertului, dar nu este exclusă adm iterea unei astfel d e cereri şi pentru lăm uriri, dacă sunt necesare noi acţiuni im plicând expertiza profesională a expertului. 1)1 Se dă sen* co n trad icto ria lită ţii şi egalităţii d e a rm e p rin recu n o a şte re a în favo area a m b e lo r p ărţi a unui drept co m p a ra b il d e a cce s la p ro b e - C .6.D .O ., ca u za B e n d e n o u n c. F ra n ţe i, H otărârea d in 2 4 ia n u arie 1994 ţi C.A. C o n stan ţa, $. civ., d e c. n r 2 1 /2 0 0 8 , în 8 C.A . nr. 2 /2 0 0 6 , p. 9 2; M . Tdbârcâ, G h. 8 u ta , op. c it., 2 0 0 S , p. 6 2 7 şi urm . 1/1C .A , B u cu reşti, d e c. ce m . nr. 623/1995, în C .P J.C o m . 1993-1998, p . 88; 6 . B o rci, O. Sp in e o n o -M o fe i, op, cit., p. 375. A se v e d e a , în a ce st se n s, Trib. S u p re m , s. civ., d e c. nr. 9 6 9 /1 9 7 4 , în R e p erto riu II, p. 529. 676

V IX O W C A DĂNĂILĂ

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 338-339

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

Lipsa oricărei obiecţiuni sau cereri de com pletare a raportului justifică concluzia însu­ ş irii lu i de către p ă rţi ca probă adm inistrată în ca u 2ă, ceea ce nu sem nifică şi recunoaşte­ rea şi însuşirea concluziilor sale ori însuşirea sa de către instanţă, în sensul atribuirii unei anum ite valori probatorii. O m ologarea raportului, dincolo de lipsa sa d e corespondenţă procedurală, este şi lipsită de sem nificaţie, instanţa neavând învestirea de a om ologa (de a-şi în su şi) probele cauzei.

A r t . 3 3 8 . Efectuarea unei noi expertize. (1) Pentru m otive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei n oi expertize de către alt expert. (2) O nouă expertiză v a trebui cerută m otivat, su b sancţiunea decăderii, la prim ul term en dupâ depunerea raportului, iar dacă s-au form ulat obiecţiuni, la term enul im ediat urm ător depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar. C O M E N T A R IU Efectuarea unei n o i expertize (contraexperttza sau expertiza contrară) va trebui cerută, m otivat, de către partea care este nem ulţum ită de expertiza efectuată ori poate fi ordonată din oficiu de către instanţă. Nem ulţum irile nu trebuie să aibă caracter form al, adică sâ privească vicii de proce­ dură referitoare la expertiză, care vo r fi rezolvate după regulile aplicabile nulităţilor actelor de procedură, ci trebuie să vizeze chiar conţinutul ş i calitatea actului care constată efectuarea probei, respectiv raportul de expertiza. Aceasta nu presupune schim barea obiectivelor expertizei, ci d o a r constatarea câ experţii care au făcu t prim a expertiză au dat dovadă de lipsă de conştiinciozitate, de nepricepere, de lipsă de obiectivitate, că aceştia nu răspund lăm uririlor cerute, astfel încât expertiza nu poate îndeplini funcţia sa probatorie în procesul în care a fo st dispusă. Efectuarea ei va fî încredinţată altor experţi, dispoziţiile art. 331 şi urm . redevenind aplicabile. Instituţia nu se confundă cu cea a înlocuirii expertului, prem isele fiind diferite (în cazul de faţă o prim ă expertiză este realizată în cauză, dar este considerată nem ulţum itoare). Cererea de efectuare a unei n o i expertize va fi m otivată şi făcuta de părţi, su b sa n c­ ţiunea decăderii, la prim ul term en după depunerea raportului, iar dacă s-au form ulat obiecţiuni sau o cerere de com pletare în condiţiile art. 337 NCPC, la term enul im ediat urm ător depunerii răspunsului fa obiecţiuni ort, după caz, a raportului suplim entar. Desigur, sancţiunea decăderii vizează num ai părţile, instanţa putând la rândul său sâ dispună d in oficiu efectuarea unei noi expertize, ch iar şi dacă părţile au fost decăzute.

A ri. 3 3 9 . D rep tu ri b ăn eşti ale exp ertu lu i. ( !) Fapta experţilor de a c e re sau de a prim i o sum ă m ai m are decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potri­ vit legii penale. (2) La cererea m otivată a experţilor/ ţinându-se seam a de lucrarea efectuată, instanţa v a putea m ajora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie,

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

6 77

A rt. 340

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

dată cu citarea părţilor, însă num ai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplim entar, după caz. (3) Expertul are aceleaşi drepturi ca şi m artorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă. C O M E N T A R IU Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 339, d a r şi celo r ale art. 22 din O .G. nr. 2/2000, experţii au dreptul să prim ească o rem uneraţie pentru activitatea desfăşurată Tn procesele civile, precum au, de asem enea, dreptul la plata com pensatorie a tuturor cheltuielilor angrenate de efectuarea lu cră rii (m asă, deplasare, cazare, alte costuri în legătură directă cu acţiunile realizate în vederea lucrării - dispoziţiile aplicabile m artorului în acest sens fiind pe deplin incidente), însă po t pretinde aceste plăţi n u m a i in sta n ţe i A cest cadru, singurul care legitim ează o cerere de p la tă a expertului, este confirm at şi prin art. 23 din O.G. nr. 2/2000, care arată că onorariul definitiv şi cheltuielile solicitate prin decont de expert pentru expertiza tehnică ju diciară se stabilesc de către o r p n u l care a d isp u s expertiza, în funcţie de com plexitatea lucrării, de volum ul de lucru depus, de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau specialistului, şi se realizează, când este cazul, num ai prin biroul local pentru expertize tehnice şi contabile111. Instanţa va avea în vedere şi notele, deconturile ş i orice a lte p rob e consem nate de expert şi care în so ţe sc raportul de expertiză judiciară, după ascultarea p ă rţilo r ţ i a exper­ tului, dacă este prezent. încheierea prin care instanţa stabileşte şi acordă expertului dreptul la plata acestor sum e este executorie'*'. A cest sum e se cuantifică în totalul cheltuielilo r de ju d eca tă , la finele procesului. O rice altă m odalitate prin care experţii cer ori prim esc o sum ă m ai m are decât sum a astfel stabilită reprezintă infracţiune şi se pedepseşte în condiţiile legii penale.

A ri. 1140. C o m isie rogatorie. D acă expertiza se face la o altă instanţă, prin com isie rogatorie, num irea experţilor şi stabilirea sum elor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urm ă instanţe. C O M E N T A R IU în condiţiile art. 261 alin. (2)-(5) NCPC, expertiza se poate efectua şi p rin com isie rogatorie, tn special în situaţia în care verificările necesare pentru efectuarea expertizei presupun deplasări în circum scripţia altei instanţe, iar recurgerea la com isie rogatorie ar fi o m ăsură mai judicioasă şi a r răspunde m ai bine exigenţelor procesului. în m od special, în căzui efectuării expertizei la altă instanţă, desem narea experţilor şi toate m ăsurile succesive legate de adm inistrarea probei, precum şi stabilirea sum elor

1)1 Şl

în co n textu l n o ilo r re g le m e n tă ri îş i p a s t r e a z l a c tu a lita te a c o n s id e re n te le D e c . C u rţii C o n s titu ţio n a le

nr. 9 2 / 2 0 0 7 , în c a re s e a ra tă c ă a c e s t d re p t n u s e m n ific ă o re strâ n g e re a d re p tu lu i p ă rţilo r la u n p ro c e s e c h ita b il, în m ă su ra în c a re d re p tu l la p la tă al e x p e rtu lu i p o rn e şte d e la ra ţiu n e a c ă a c e s ta a re d re p tu l d e a f î re m u n e ra t p e n tr u m u n c a sa. 1/1A s e v e d e a $1 c o m e n ta riile d in M , T â b â rc â , G h . B u r a , o p . c it ,, 2 0 0 8 , p . 6 3 4 , re fe rito a re la lim ite le c a ra c te ru lu i e x e c u to riu al a c e ste i în c h e ie ri, în se n su ! c ă e fe c tu l e x e c u to riu s e lim ite a ză n u m a i la d isp o ziţia d e p la tă ş i nu p riv e s c a lte m ă su ri p ro c e s u a le s a u s u b s ta n ţia le , d a c ă a c e s te a a u fo s t d is p u s e p rin a c e e a şi în c h e ie re .

6 78

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T it l u

l l

Pro

ced u ra

În

A rt. 341

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

cuvenite acestora (onorarii şi o rice alte costuri im puse de efectuarea expertizei) vo r fi lis a te în sa rcin a acestei din urm â instanţe. Tot în faţa instanţei care adm inistrează proba prin com isie rogatorie se va pune în dis­ cuţie eventualitatea lâm uririlor sa u com pletărilor expertizei şl ch iar efectuarea unei noi expertize, instanţa care judecâ litigiul urm ând să prim ească expertiza a d m in istrat! şi sâ dispună continuarea cercetării.

§6. Mijloacele materiale de probă A rt. 341* Lucru rile ca m ijlo ace de probă. (1) Su n t m ijloace m ateriale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori sem nele sau urm ele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fap t care poate duce la soluţionarea procesului. (2) Sunt, de asem enea, m ijloace m ateriale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile/ benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea m ijloace tehnice, dacă n u au fo st obţinute prin încălcarea legii o ri a bunelor m ora­ vuri. C O M E N T A R IU Probele m ateriale sunt acele obiecte care prin aspectul lor exterior, prin calităţile lor speciale, prin sem nele sau urm ele răm ase pe ele ar putea să prezinte interes probato­ riu. cu atât mai m ult cu cât uneori, com parativ cu alte probe, ch iar pot avea un grad de probabilitate apreciabil m ai m are (de exem plu, com parativ cu un m arto r subiectiv ori nesincer, un m ijloc m aterial d e probă, daca îndeplineşte condiţiile legale, aduce o infor­ m aţie obiectivă). Ca o rice probă însă, ele vo r fi avute în vedere fără o anum ită preferinţă. Sunt asem enea m ijloace m ateriale de p ro b a fotografiile, fotocopiile, film ele, discu­ rile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asem enea m ijloace tehnice, enu­ m erarea fiind doar exem plificaţi vă. Nu trebuie confundate însă m ijloacele m ateriale de probă cu docum entele care reproduc date stocate pe un anum it suport, ce reprezintă o categorie distinctă de înscrisuri. Mai exact, un în scris poate constitui nu num ai o proba cu în scrisu ri - în sensul bine­ cunoscut de instrum entum p roba tio nis - din care rezultă existenţa unui anum it raport ju rid ic, ci şi o p ro b a m ateriala, în m ăsura în care, pe lângă conţinutul său, interesează şi form a sa exterioară, hârtia pe care s-a scris, cerneala cu care s-a scris, eventualele ştersături sau adăugiri ori ch iar existenţa lui într-un anum it loc sau în posesia unei anum ite persoane (de exem plu, în procedura verificării falsului, dispoziţiile art. 305 N CPC se referă la în scris ca m ijloc m aterial de probă). Planurile, fotografiile, schiţele pot fi şi ele probe m ateriale, dacă stabilesc unele cali­ tăţi ale obiectului în litigiu. într-un litigiu care poartă asupra calităţii bunului vândut, a lucrării executate etc.. va fi o probă m aterială ch ia r obiectul sa u lucrarea respectivă, dacă acesta/aceasta mai este în fiinţă. în tru câ t im portanţa probatorie a m ijloacelor m ateriale de probă a făcut m ai m ult obiectul procedurii penale. în reglem entarea procesuală civilă acest m ijloc de probă îşi găseşte pentru prim a dată o reglem entare proprie.

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

679

A rt. 342

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Propunerea şi încuviinţarea p ro b elo r m ateriale se face în condiţiile dreptului com un, adică prin cererea de chem are în judecată, întâm pinare sau în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, iar instanţă va avea în vedere dispoziţiile art. 255 N CPC atunci c in d va verifica adm isibilitatea probei. Legiuitorul im pune, însă, în privinţa acestora o con diţie su p lim e n ta ri de adm isibili­ tate: „dacă nu au fo st obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor m oravuri". în acest sens, dă dovadă d e o preocupare atentă pentru ocrotirea valorilor şi libertăţilor individuale. Astfel, dreptul la Intim itate, la viaţă privată, la secretul şi inviolabilitatea coresponden­ ţei, prevăzute şi garantate prin chiar Constituţia Rom ânei şi prin Convenţia europeană a drepturilor om ului, trebuie protejate prin posibilitatea adm inistrării în procesele civile a unor asem enea probe. Instanţa va trebui să evalueze la încuviinţarea acestor probe îndeplinirea criteriul suplim entar arătat, fără de care proba nu va fi prim ită. Această verificare este integrată încuviin ţării probei, Ia r nu fazei adm inistrării, când autenticitatea probei poate fi contes­ tată. în aceste condiţii, este abso lu t necesar ca proba folosită ca m ijloc m aterial să poată fi experti2atâ c u p rivire la originalitatea ş i autenticitatea sa. Dacă experţi za rea probei nu este posibilă (pentru că, de exem plu, partea nu poate pune la dispoziţie originalul), aceasta nu va fi avută în vedere ca probă în procesul civil.

A r i , 3 4 2 , Păstrare. (1) M ijloacele m ateriale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la soluţionarea definitivă a procesului. (2) D acă aducerea la instanţă a m ijloacelor m ateriale de probă prezintă gre­ utăţi datorită num ărului, volum ului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea v o r fi lăsate în depozitul deţinătorului sau al altei persoane. C O M E N T A R IU Spre deosebire d e celelalte probe, probele m ateriale se caracterizează prin faptul că n u p o t f i înlocuite, ceea ce presupune o deosebită atenţie în conservarea şi păstrarea lor până la judecarea definitivă a procesului. M ijloacele m ateriale d e probă vo r fi prezentate instanţei, nefăcând excepţie de la p rin cip iu l nem ijlocirii \n ceea ce priveşte adm inistrarea lor în procesul judiciar. Odată adm inistrate, ele devin, ca toate celelalte, „probele cauzei" şi nu vo r m ai putea fi retrase, nici în sens fizic, urm ând a fi păstrate pe cât posibil în dosar ori la dispoziţia instanţei, tocm ai pentru o bună conservare a integrită ţii lor în to t cursul procesului, până ia soluţionarea sa defi ni tivă. Ele vo r fi rem ise şi instanţelor de control atunci când dosarul se află în faţa acestora, deoarece verificarea trebuie să fie posibilă nem ijlocit şi de către acestea, în m ăsura în care probele fac obiectul controlului ju d icia r însă, este posibil ca, datorită num ărului m are al o biectelor sau volum ului deosebit pe care proba m aterială îl are, a altor în su şiri ori chiar locului în care se află sau legătu­ rii sa le cu acesta, aducerea lu cru rilo rîn instanţă şi conservarea lor până la definitivarea procesului să prezinte greutăţi. în acest caz, adm inistrarea probei se face la lo cu i situ ă rii sale şi păstrarea probei se face, în principiu, în acelaşi loc, în depozitul deţinătorului sau al altei persoane, cu res­ pectarea dispoziţiilor urm ătoare în ceea ce priveşte m odalitatea asigurării integrităţii sale în to t cursul procesului.

680

V e/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u

l

l. P r o

ced u ra

În

A rt. 343

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

Ari* 3 4 3 . V erificare. (1) M ijloacele m ateriale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată. (2) D acă m ijloacele m ateriale de probă n u se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293-300 fiind aplicabile în m od corespunzător. (3) In încheierea sau în procesul-verbal, dupâ caz, conţinând constatările instanţei, se va face m enţiune şi despre starea şi sem nele caracteristice ale m ijloa­ celor m ateriale de probă verificate. C O M E N T A R IU A dm inistrarea p ro b e lo r m ateriale are în vedere prem isele explicate prin articol uf pre­ cedent. Dacă proba se afla la d o sa r sa u în păstrarea instanţei, atunci ea se aduce în şedinţa de judecatâ, fa fiecare term en urm ător consem nării sale. Dacă, dim potrivă, proba se afîa în păstrarea deţinătorului sau a unui custode şi nu poate fi înfăţişată instanţei datorită incidenţei cazului prevăzut ia art. 342 alin. (2) NCPC, atunci adm inistrarea probei se va face Io locul unde lucrurile sau m ijloacele m ateriale de probă s e află sau su n t depozitate, de către instanţa sesizată cu soluţionarea cauzei, prin delegare ori, după caz, p rin com isie rogatorie în condiţiile a r t 261 alin. (2) şi urm . NCPC. Adm inistrarea probei m ateriale la locul unde aceasta se află nu justifică încălcarea principiului contradictorialităţi, egalităţii şi oricărei garanţii derivate din dreptul la a p ă ­ rare al părţilor, m otiv pentru care adm inistrarea probelor trebuie să se facă cu asigura­ rea dep lin u lu i acces a i părţilor. în acest caz, părţile vo r fi înştiinţate prin cita ţie - potrivit art. 299 alin. (2), aplicabil şi în cazul de faţă - despre term enul şi locul fixat pentru adm i­ nistrarea probei şi v o r avea asigurat accesul la procedura de adm inistrare şi verificare a probei. în ceea ce priveşte obligaţiile p o rţilo r sau cele ale terţilor legate de prezentarea în instanţă sau punerea ia dispoziţia acesteia a m ijloacelor m ateriale de probă pentru faci­ litarea adm inistrării probei, legea face trim itere la dispoziţiile art. 293-300 NCPC A dm inistrarea probei m ateriale presupune verificarea probei, care se face: a) prin încheiere, dacă proba este adusă şi se adm inistrează în faţa instanţei; b) prin p roces-verbal d e verificare, dacă proba este cercetată la locul situării sau al depozitării sale. Verificarea presupune orice constatare atât asupra stării fizice a probei, a condiţiilor de păstrare, cât şi asupra aspectului său exterior, a calităţilor sale speciale sau sem nelor ori urm elor răm ase pe aceasta, care reprezintă relevanţa din perspectiva capacităţii şi aptitudinii sale de a dovedi faptele ce fac obiectul probaţiunii. Această constatare aparţine instanţei şi, la m om entul adm inistrării probei, nu presu­ pune şi interpretarea sa, adică acordarea unei anum ite greutăţi ori sem nificaţii d e natură a reprezenta o prejudecare a cauzei. Verificarea probelor m ateriale este realizată, în principiu, direct de către instanţă, însă, atunci când cercetarea probei im plică elem ente de tehnicitate sau este necesară o evaluare (de exem plu a daunei), verificarea se va putea face chiar printr-o expertizare a lucrului ce se constituie ca m ijloc de probă.

Ve*O N !CA DĂNÂtiĂ

681

A rt. 344

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Ari* 3 4 1 . R estitu ire. Trecerea în proprietatea unităţii adm inistrativ-teritoriale. In cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca m ij­ loace m ateriale de probă şi ce i în drept a le prim i nu le ridică în term en de 6 luni de la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în cam era de consiliu, citând părţile interesate şi organul financiar local com petent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privată a u nităţii adm inistrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. încheierea poate fi atacată num ai cu apel la instanţa ierarhic superioară.

COMENTARIU Dispoziţia legală înglobează două etape succesive care au funcţia d e a stabili, la fin a ­ lul procesului, regim ul de restituire a bunurilor folosite în proces ca probe m ateriale sau ch iar regim ul proprietăţii lor în situaţii speciale. 1. Restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de probă. în condiţiile în care soluţionarea definitivă a p rocesu lu i nu m ai justifică păstrarea bunurilor care au servit ca m ijloace m ateriale d e probă d e către instanţă ori de către un depozitar sau custode care, în calitate de terţ, păstrează bunul pe durata procesului, este firesc ca acestea să fie restituite celor îndreptăţiţi. în lipsa unei dispoziţii care să reglem enteze în mod special procedura restituirii acestora, ne vom lim ita la a arăta că, datorită caracterului sau necontencios, aceasta trebuie integrată, su b toate aspectele, prevederilor reglem entate în Cartea a II l-a a codului referitoare la procedura necontencioasă judiciară (art. 527 -5 4 0 NCPC). Aşadar, sesizată în această procedură, instanţa care a soluţionat deja dosarul {în prim ă instanţă) s e v a pronunţa asupra restituirii lucrurilor care au constituit probe m ate­ riale în cauză printr-o încheiere, potrivit art. 533 NCPC, prin care va stabili persoana îndreptăţită să prim ească, respectiv să ridice aceste lucruri. încheierea este executorie şi s e com unica părţilor, iar dacă cel în drept să prim ească lucrurile nu a fost parte în această procedură, i se va transm ite o înştiinţare cu privire la acest drept şi condiţiile exercitării sate, potrivit dispoziţiilor instanţei. 2. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor care a u ser­ vit ca mijloace materiale de probă. Dacă, după înştiinţare, cei în drept a prim i bunurile care au servit ca m ijloace m ateriale de probă nu le ridică în term en d e 6 luni d e la data când au fost încunoştinţaţi în acest scop, instanţa va cita în cam era d e consiliu părţile interesate şi organul fin a n ciar local com petent. Instanţa va cita părţile interesate şi organul finan ciar local com petent d in oficiu ori la sesizarea p e rso anei interesate. P ă rţile interesate sunt, de data aceasta, nu neapărat părţile cauzei, ci persoanele în drept să ridice bunurile care au servit ca m ijloace m ateriale de probă ş> a căro r restituire s-a dispus în favoarea acestora. O rganul fin a n cia r ioco i com petent este acela unde îşi are sediul instanţa, corespunzător unităţii adm inistrativ-teritoriale care urm ează a deveni proprietara bunurilor. U lterior citării, instanţa va da o încheiere prin care aceste lucruri v o r fi considerate ca abandonate şi trecute în proprietatea privata a unităţii adm inistrativ-teritoriale unde îşi are sediul instanţa. în acest caz, bunurile v o r fi preluate de noul proprietar şi valorificate în condiţiile legii. Această încheiere poate fi atacată num ai cu a pel la instanţa ierarhic superioară. 682

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T it l u

l

L

pro cedu ra

În

A rt. 345

f a t a p r i m e i in s t a n ţ e

§7. Cercetarea la faţa locului C O M E N T A R IU Unul dintre m ijloacele prin care judecătorul poate ajunge direct şi nem ijlocit la sta­ bilirea raporturilor ju rid ice dintre părţi este observarea directă, care poate fi făcută în instanţă (prin cercetarea unor obiecte, planuri, schiţe etc.) sau în afara acesteia, prin cer­ cetarea anu m ito r îm prejurări, la faţa locului. Pot exista situaţii tn care este recom andabil ca instanţa să nu se m ulţum ească num ai cu audierea unor m artori sau cu lecturarea unui raport de expertiză, ci să procedeze ea în săşi la o cercetare directă a unor îm prejurări de fapt ce au legătură cu obiectul preten­ ţiei deduse judecăţii. Cercetarea la faţa locului, care m ai este denum ită şi descindere locală, d u ce la con­ statarea directă şi nem ijlocită a stării şi situaţiei unui obiect, a locului şi m odului de aşe­ zare a unor lucruri etc., în general a unor bunuri im obile sau m obile netransportabile în instanţă, fiind întâlnită în practică în procesele privind servituţi, grăniţuiri, degradări de im obile, spaţiu locativ etc. Cercetarea la faţa locului nu constituie în sine un m ijloc d e probă, ci doar un m ijloc de adm inistrare a unei p rob e m ateriale care n u p o a te f i înfăţişată in s t a n ţ e i. în să cer­ cetarea locală poate presupune nu d o a r verificarea unor lucruri, ci şi a unor îm prejurări, situaţii care, având legătură cu obiectul unei probe, pot d u ce la stabilirea convingerii instanţei asupra situaţiei d e fapt ce trebuie dovedită.

A ri. 3 4 5 • În cu viin ţarea cercetării la fa ţa locu lu i. (1) C ercetarea la faţa locu­ lui se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că ea este nece­ sară pentru lăm urirea procesului. (2) încheierea p rin care se adm ite cercetarea va determ ina îm prejurările de fapt ce urm ează să fie lăm urite la faţa locului. C O M E N T A R IU Această dispoziţie nu reprezintă decât o aplicaţie specială a prevederilor art. 254 şi art. 258 alin. (1) şi {2) NCPC. Pe lângă determ inarea îm p reju ră rilo r de f o p t pe care instanţa le va lăm uri prin acest procedeu, în încheierea prin care se adm ite ori se dispune cercetarea vo r fi m enţionate locul, ziua şi ora când aceasta va avea loc, se vo r lua m ăsurile de citare a părţilor şi a altor participanţi, atunci când este cazul (la locul cercetării po t fi ascultaţi m artori sau experţi), precum şi se vo r indica o rice alte obligaţii care incum bă părţilor în legătură cu adm inistrarea probei (de exem plu, instanţa va stabili term enul în care partea care a pro­ pus proba ori, după caz, partea desem nată de instanţă este obligată să depună sum a stabilită cu titlu de cheltuieli de adm inistrare a probei, sub sancţiunea decăderii, sau va stabili că aceasta are obligaţia de a asigura şi perm ite accesul participanţilor la adm inis­ trarea probei etc.). Efectuarea cercetării la faţa locului ar putea im plica şi anum ite o b lig a ţii p en tru terţi, de aceea, ca şi în cazul adm inistrării probelor m ateriale, eadem ratio ar trebui co n sid e­

11 M , T ă b â rc ă , D re p t p ro c e s u a l c iv il, vo i. 1,2 0 0 8 , p . 5 9 8 şi u rm ,; V.M . C io b a n u , C . B o ro i, T X . B ric iu , o p . c i t , 2 0 1 1 , p . 2 8 8 şf u rm . V £ * O H tC A D Ă N Â tiĂ

683

Art. 346-347

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rate incidente dispoziţiile art. 293-300 NCPC, chiar d a c i ?n acest caz legiuitorul nu o mai sp e c ific i expres. în acest sens, încheierea de încuviinţare ar trebui s l conţină determ inarea oricăror elem ente care să facă previzibilă, legitim ă şi posibilă adm inistrarea probei.

A r i . 3 4 6 . Efectuarea cercetării La fa ţa locu lu i. (1) C ercetarea la fata locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de către întregul com plet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când participarea acestuia la judecată este cerută de lege. (2) Instanţa poate, de asem enea, încuviinţa ca ascultarea m artorilor, experţilor şi pârţilor să se facă la faţa locului. C O M E N T A R IU Deşi prim ul alineat prevede că cercetarea la faţa locului se face cu citarea părţilor, considerăm că, dacă acestea sunt prezente la încuviinţarea sau ordonarea din oficiu a cercetării la faţa locului, acestea vo r lua cunoştinţă de term enul fixat în chiar şedinţa de judecatâ. Num ai porţile core lipsesc în acea şedinţă vor f i citate, indicându-se nu numai data, ci şi locul unde urm ează a se prezenta (citarea în acest caz este obligatorie, chiar dacă în cursul procesului partea a primit, în condiţiile art. 229 NCPC, term enul în cunoştinţă; cu toate acestea, citarea părţii va fi făcută num ai în scopul efectuării cercetării la faţa locului, pentru term enele de judecata şi actele succesive acesteia nem aifiind necesară citarea). A rticolul 346 prevede că instanţa va putea hotărî ca în treg co m p letu l sau n u m a i unul dintre jud ecători, delegat special în acest scop, sâ m eargă la faţa locului spre a efectua cercetarea locală. Dispoziţia potrivit căreia cercetarea la faţa locului poate fî efectuată şi d e un singur judecător are în vedere cazul în care cercetarea la faţa locului ar fi dispusă d e instanţa de apel sau de instanţa care judecă fondul dupâ casarea cu reţinere. Dacă este vorba de o pricină în care participarea p ro cu ro ru lu i ia judecată este obliga­ torie, acesta va în so ţi instanţa la faţa locului, urm ând, de asem enea, sâ fie citat. Având în vedere că la faţa locului o serie de îm prejurări se clarifică şi se creează par­ ticipan ţilo r noi perspective asupra faptelor, uneori poate fi oportună asculta reo la faţa locului a m a rto rilo r sau experţilor pricinii, pentru a obţine lăm uriri suplim entare, caz în care vo r fi şi ei citaţi pentru data şi locul unde se efectuează cercetarea locală. A cest lucru însă trebuie anticipat la data încuviinţării probelor, când instanţa va trebui să decidă asu­ pra acestui procedeu de adm inistrare a probei testim oniale sau a expertizei.

A r t . 3 4 7 . C onsem narea rezu ltatu lu i cercetării. (1) D espre cele constatate şi m ăsurile luate îa faţa locului, instanţa va întocm i un proces-verbal, în care se vor consem na şi susţinerile o ri obiecţiunile părţilor, care v a fi sem nat de către cei prezenţi. (2) D esenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului v o r fi ală­ turate procesului-verbal şi vor fi sem nate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare. C O M E N T A R IU Rezultatul cercetărilor la faţa locului se consem nează într-un proces-verbal, conţi­ nând descrierea operaţiilor efectuate la faţa locului. A cest proces-verbal va trebui să albă 684

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 348

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

un cuprins asem ănător cu acela al unei în ch e ie ri de şedinţer, deoarece cercetarea la fata locului nu este altceva decât o şedinţă de judecată (un term en d e judecată) desfăşurată în afara sediului Instanţei, la tocul de situare a probei m ateriale cercetate111. Aşadar, procesul-verbal va cuprinde m enţiuni referitoare la: data şi locul efectuării cercetării, constituirea instanţei (num ele judecătorilor, al grefierului şi, dacă este cazul, m enţionarea participării procurorului), prezenţa părţilor, a m artorilor şi expertului, ope­ raţiile efectuate în cadrul cercetării locale, constatările instanţei cu privire la probele m ateriale cercetate, susţinerile părţilor, lăm uririle expertului etc. Daca au fo st ascultaţi m artori, se va face m enţiune despre aceasta în procesul-verbal, însă declaraţiile m arto­ rilor se vo r consem na separat. Cu toate acestea, procesul-verbal nu consem nează aprecieri interpretative ale instan­ ţei, referitoare la puterea doveditoare a probei, deoarece aceasta se integrează exclusiv procesului de deliberare asupra cauzei. Se va m ai face m enţiune despre întocm irea eventualelor desene, planuri, schiţe sau fotografii făcute la faţa locului de către instanţă, părţi sau experţi, acestea urm ând a fi anexate la procesul-verbal. Astfel întocm it, procesul-verbal se va depune ta dosarul pricinii, pentru ca părţile să poată lua cunoştinţă de el şi să-l poată discuta în dezbaterile pe fond. Cercetarea locală poată fi efectuată şi prin com isie rogatorie, de o altă instanţă.

§8. Mărturisirea /. A d m is ib ilita te a p r o b e i

A ri. 3 4 8 . N oţiu n e şi fe lu ri. (1) Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt p e care partea adversă îşi întem eiază pretenţia sau, după caz, apărarea. (2) M ărturisirea este ju d iciară sau extrajudiciară. C O M E N T A R IU M ărturisirea poate fi definita ca fiind recunoaşterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică îşi întem eiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă îm potriva autorului ei consecinţe juridice. Pentru ca recunoaşterea unui fapt litigios de către o parte să constituie o m ărturisire, nu este necesar ca autorul acesteia să o fi făcut cu intenţia de a putea fi folosită îm p o ­ triva sa, recunoaşterea im punând în să , su b aspectul verificării adm isibilităţii sale, urm ă­ toarele condiţii: a) sâ fie fâ cu tâ voluntar, f ie spontan, fie în ca d ru l p roced u rii interogatoriului. în mod evident recunoaşterile obţinute prin m ijloace nelegale sau făcute din eroare nu pot pro­ duce consecinţele probatorii ale m ărturisirii prevăzute d e lege. Voinţa celui care face recunoaşterea trebuie să fie conştientă şi liberă12, m ărturisirea neavând valoare dacă a fost dată su b im periul violenţei, stării de nebunie, beţiei sau hipnozei.

llJ V.M . C iobani/, G. B o ro i, T .C B riciu , o p . c it., 2 0 1 1 . p . 2 8 9 şi urm . m A se ve d e a ş l C .S .J., s civ., d e c. nr. S 7 S / 1 9 9 2 , în D re p tu l nr. 7 /1 9 9 3 , p. 94, V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

685

A rt. 34S

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Din ace$t punct de vedere, trebuie considerat că natura ju rid ică a m ărturisirii este m ixtă, în sensu! că aceasta reprezintă atât un m ijlo c de probă, dar şi un a c t de dispoziţie al părţii care o face"1. Ca o ct u n ila tera l de voinţâ, m ărturisirea: - nu este condiţionată de acceptarea sa d e către cealaltă parte şi este, în principiu, irevocabilă. Totuşi, verificarea adm isibilităţii m ărturisirii Im plică şi verificarea faptului de a fi fost dată cu o voinţâ liberă ş i conştientă. Voinţa celui care face m ărturisirea poată fi exprim ată prîntr-o declaraţie într-o „anchetă” judiciară, d a r şi prin petiţii, m em orii ofi­ ciale sau neoficiale, ori dată în faţa unor autorităţi. în toate cazurile, îm prejurările care au determ inat recunoaşterea trebuie să fie apte a înlătura o rice suspiciune de natură să ducă la nevalabilitatea m ărturisirii sau posibilitatea ca autorul să se fi aflat într-o eroare d e fapt atunci când a recunoscut faptul pretins d e adversar şi pe care acesta îşi în tem e­ iază pretenţia sau apărarea121; - este un act de dispoziţie care im pune condiţia capacităţii d epline a autorului, dar şi pe aceea de a fi făcută num ai în legătură cu d rep tu ri de care autorul său poate să dispună ori pentru care nu este interzisă renunţarea*91; - e s t e un a c t p erso n a l ţ i nu poate fi făcut prin reprezentant decât în condiţii speciale. Ea trebuie, de asem enea, să privească acte sau fapte personale a le celui care face m ărtu­ risirea; b) să p rivea scă un fa p t p e care p a rtea adversă îş i întem eiază pretenţia sau, după caz, apărarea. Cu alte cuvinte, întrucât concordă întotdeauna cu o afirm aţie a adversarului, ea va produce consecinţe ju rid ice faţă de aceasta. Consecinţele pe care m ărturisirea le poate produce îm potriva autorului său fac ca m ărturisirea să se deosebească de explica­ ţiile pe care părţile le dau instanţei de judecată, din propria lor iniţiativă sau la cererea acesteia, deoarece explicaţiile părţilor cuprind doar inform aţii referitoare la faptele ce form ează obiectul litigiului1'1. M ai este nevoie şi ca recunoaşterea afirm aţiilor făcute de adversar să fie cla ră şi p recisă - certum confessus p ro iudicata erit; incertum non e rit (încercarea de tranzacţio­ nare nu reprezintă o recunoaştere a faptului pe care se sprijină pretenţia adversarului, ci intenţia soluţionării prin com prom is a litigiului, a stingerii sale în m od am iabil). în principiu, m ărturisirea trebuie să fie şi expresă, tăcerea n e va lo rln d acest lucru; cu toate acestea, uneori legea atribuie o atare sem nificaţie tăcerii, spre exem plu în cazul refuzului de a răspunde la interogatoriul în legătură cu deţinerea sau existenţa unui în scris (art. 295 NCPC) sau în cazul neprezentării ori refuzului de a răspunde la interoga­ toriul propus ca probă [art. 358 alin. (1) NCPC]. Recunoaşterea trebuie să privească d o a r chestiuni de fa p t, nu şi de drept(sl. în fine, m ărturisirea ju diciară poate fi făcută o ra l sau prezentată instanţei în scris, dacă îndeplineşte toate celelalte aspecte care ţin de adm isibilitatea sa.

1.1 în se n s m a te ria l - a se v e d e a , p e n tru m ai m u lte d e ta lii, V.M. Q o b a n u , G . B o ro i, T.C. B riciu , o p . d t . , 2 0 L l r p .2 9 0 şi urm , 1.1 C .S .J., s. civ., d e c. or. 5 7 5 /1 9 9 2 . în D re p tu l nr. 7 /1 9 9 3 . p. 94. 1.1 A se v e d e a ţl M . TZbâred, G K B u to , op. ctt., 2 0 0 8 . p. 6 3 9 . d a r şl a rt. 3 4 9 atin. (4 ) N C P C . 141M . Fo d o r, P ro b e le în p ro ce su l civ il. Ed. U n ive rsu l Ju rid ic , B u cu re şti, 2 0 0 6 , p. 334. A s e v e d e a s l A D e le o n u , T r a t a t , v o i . I , 2 0 1 0 , p . 8 3 5 , î n n o t e le d e s u b s o l.

686

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 349

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 3 1 0 . M ărtu risirea ju d iciară. (1) M ărturisirea ju d iciară face deplină dovadă îm potriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin m andatar cu pro­ cură specială. (2) M ărturisirea judiciară nu poate fi divizată îm potriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele. (3) D e asem enea, m ărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fo st urm area unei erori de fap t scuzabile. (4) M ărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernăm ânt sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţiile m ărtu risirii. M ărturisirea ju diciară este aceea obţinută în cursul ju d e că ' ţii, în faţa instanţei, fie provocat (prin interm ediu! interogatoriului), fie spontan, la iniţiativa părţii care o face în tim pul şedinţei d e judecatâ, m enţionându-se apoi în încheierea de şedinţă. Nu este necesar ca m ărturisirea să fie făcută în prezenţa celeilalte părţi pentru a fi considerată o m ărturisire judiciară, indiferent dacă este dată spontan sau provocată prin interogatoriu. Totuşi, în cazul obţinerii m ărturisirii la interogatoriu, aceasta presupune că iniţiativa ei a aparţinut adversarului sau chiar instanţei (este, deci, to t provocată m ărtu­ risirea ju diciară luată prin adm inistrarea interogatoriului din oficiu). Aşadar, pentru ca m ărturisirea să poată fi considerată ju diciară, în sensul art. 349 alin. (1), sunt necesare urm ătoarele condiţii: a) trebuie sâ fie fă c u tă în tim pul p rocesu lu i în care urm ează a fi apreciată ca probă. Astfel, m ărturisirea făcută într-un alt proces va constitui o m ărturisire extrajudiciara în cadrul litigiului în care se solicită a fi prim ită ca probă. De asem enea, m ărturisirea făcută într-o pricină declanşată printr-o cerere de che­ m are în judecată care ulterior s-a p e rim a t va fi socotită m ărturisire extrajudiciară într-o a doua pricină în care se reiterează aceeaşi cerere de chem are în judecată, chiar dacă probele adm inistrare în judecata perim ată v o r putea fi folosite ca atare în noul proces, întrucât folosirea ei ca probă cu deplină valoare nu poate substitui şi caracteristica de a fi făcută în tim pul procesului. în schim b, m ărturisirea făcută în ain te de suspendarea judecăţii va fi considerată o m ărturisire ju diciară după reluarea judecăţii, fiind vorba de continuarea aceluiaşi proces, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul m ărturisirii făcută de o parte la judecata în prim ă instanţă şi invocată de cealaltă parte la judecata în apel; b) trebuie să fie făcută ch ia r în tim pul şedinţei de ju d eca tă , înaintea instanţei. Nu îndeplineşte această condiţie m ărturisirea făcută avocatului sau ch iar făcută judecătoru­ lui, însă în afara cadrului instituţionalizat al şedinţei (de exem plu, cu ocazia deplasării în scopul unei cercetări locale). Ea însă poate fi transform ată într-o m ărturisire ju diciară dacă partea care a făcut-o este dispusă să o reitereze în faţa instanţei de judecată, în condiţiile arătate m ai sus. S-a susţinut că în acest caz am fi în prezenţa a două feluri d e m ărturisire cu privire la acelaşi fapt, una extrajudiciară şi alta judiciară, instanţa urm ând să o ia în considerare pe aceea care îi oferă o posibilitate m ai m are de a stabili adevăratele raporturi ju rid ice substanţiale dintre părţi; în ce ne priveşte, credem că, faţă d e dispoziţiile alin. (2) şi (3)

VtHOM CA DĂNÂtiĂ

687

A rt. 349

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

a le art. 349, nu există o asem enea opţiune, iar m ărturisirea nu poate fi considerată decât judiciară. 2. M ărtu risirea făcută prin m andatar. M ărturisirea ju diciară spontană poate fi făcută de parte personal sau de către m andatarul său cu p ro cu ra sp ecia lâ , în tim p ce m ărtu­ risirea ju diciară provocată (interogatoriul) presupune posibilitatea prezentării sale în cuprinsul unei procuri speciale n u m a i în condiţiile art. 356. Posibilitatea d e a face o m ărturisire prin m andatar cu procură sp ecială este o rem inis­ cenţă a art. 1206 alin. (1) teza a ll-a C. civ. 1864, care însă m ai adăuga un asp ect im por­ tant, an u m e acela ca procura să fie dată în scopul efectuării unei recunoaşteri depline. Aceasta nu m ai a m ai fost reluată în actuala reglem entare (considerentul ar putea fi acela că recunoaşterea deplină prin m andatar special se confundă cu o achiesare în plan procesual), iar legea, din m otive de ordin practic, m ai m enţine doar cazul în care par­ tea care avea dom iciliul în străinătate putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată). Aşadar, la nivelul actualei reglem entări ne confruntăm cu dispoziţiile art. 349 alin. ( 1 ) N CPC, care arată că m ărturisirea judiciară poate fi făcută prin m andatar cu pro­ cură specială, însă interogatoriul, ca form ă a m ărturisirii ju d iciare, nu poate fi dat prin m andatar special decât în condiţiile art. 356, fără alte distincţii. A cest aspect im pune atât concluzia pe care am arătat-o în că la începutul paragrafului, câ t şi observaţia că textele sunt, în această privinţă, insuficiente. în fine, apreciem că, acolo unde este posibilă recunoaşterea prin m andatar cu pro­ cură specială, caracterul special al procurii constă atât în îm puternicirea de a prezenta instanţei o probă procesuală în num ele părţii, cât şi în privinţa conţinutului său. 3. Forţa probantă a m ă rtu risirii. Sub aspectul forţei probante, distincţia în tre m ărtu­ risirea ju diciară şi cea extrajudiciară prezintă o im portanţă deosebită. Astfel, m ărturisirea ju diciară face deplina dovadă îm potriva aceluia ca re a făcut-o, în sensul că partea care m ărturiseşte scuteşte pe cealaltă parte d e sarcina ce îi revine, potrivit legii, de a face dovada respectivului fapt. 5-a mai considerat că m ărturisirea ju d i­ ciară ar fi renunţarea părţii care m ărturiseşte la dreptul ei de a cere părţii adverse să dovedească faptul pe care aceasta îşi întem eiază pretenţia sau apărarea. în practică, m ărturisirea ju diciară reprezintă o probă destui de im portantă pentru a sprijini o hotărâre, deoarece, dacă este sinceră şi liberă, m ărturisirea se im pune convin­ gerii judecătorului , cea m ai raţională explicaţie a recunoaşterii părţii, care este potrivnică intereselor ei şi favorabilă celeilalte părţi, fiind aceea că m ărturisirea corespunde realită­ ţii, altfel partea respectivă nu a r fi făcut-o. M ărturisirea judiciară, deşi a fost trecută în rândul dovezilor de drept com un, are o forţă probantă sem nificativă, ea n e m a ip u tâ n d fi înlăturata d e instanţă ch iar dacă aceasta consideră că restul ansam blului probator nu o susţine. Deplina dovada a m ărturisirii judiciare obligă instanţa ca, în condiţiile art. 436 NCPC, respectiv dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclam antului, la cererea aces­ tuia din urm ă să pronunţe o hotărâre parţială, astfel încât judecătorul nu mai are posibi­ litatea de a aprecia valoarea probatorie a m ărturisirii. Ream intim că, în cazul coparticipării procesuale pasive sau active, m ărturisirea unei părţi nu poate fi opusă celorlalte, întrucât, fiind un act personal, ea nu este opozabilă decât părţii care o face, soluţia m enţinându-se şi atunci când există raporturi de so lid a­ ritate sau indivizibilitate.

68*

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 349

4. Irevo cab îlitatea m ă rtu risirii. M ărturisirea este, ca act de voinţă unilateral, irevo­ cabilă (în sensul că nu poate fi retractată sau lipsită de eficienţă probatorie sau anulată), afară de situaţia în care a fost dată dintr-o eroare de fapt scuzabilă ori, cu atât m ai mult, dacă a fost obţinută prin d o i sau violenţa. Eroarea s c u z a b ili trebuie să fie una de fa p t, iar nu o eroare de drept, astfel c i trebuie să privească faptul recunoscut, iar nu valoarea probantă a recunoaşterii. 5. Di vizibilitatea m ărtu risirii. M ărturisirea nu poate fi d iv iza ţi îm potriva autorului decât în cazurile când cuprinde fa p te distincte şi care n u a u legătura în tre ele. Din acest punct de vedere, doctrina clasifică m ărturisirea ju d iciară în sim plă, califi­ cată sau com plexă: a) m ărturisirea este s im p li atunci când partea chem ată la interogatoriu recunoaşte, fără rezerve sau adaosuri, faptul pretins d e adversar. Spre exem plu, reclam antul recu­ noaşte că a prim it plata invocată de către pârât; pârâtul recunoaşte că a prim ît sum a de bani pretinsă de reclam ant cu titlu d e îm p ru m u t etc.; b) m ărturisirea calificată conţine o recunoaştere a faptului alegat de partea care a propus interogatoriul, însă se adaugă anum ite elem ente sau îm prejurări în legătură directă cu acest fapt şi anterioare sau concom itente acestuia, care îi schim bă consecin­ ţele juridice, făcând ca, în fapt, răspunsul la întrebarea form ulată de partea adversă sâ fie negativ. Astfel, reclam antul pretinde restituirea unui îm p ru m u t cu dobândă şi pârâtul recu* noaşte sum a îm prum utată, dar adaugă faptul că îm prum utul a fo st făcut fără dobândă; pârâtul recunoaşte ca a prim it sum a d e bani pretinsă de reclam ant, d a r nu cu titlu de îm prum ut, ci de preţ al unei vânzări etc.; c) m ărturisirea com plexă conţine o recunoaştere a faptului pretins de partea adversă, însă cu adăugarea unui alt fapt, în le gă tu ri cu cel recunoscut şi ulterior acestuia, care tin d e să dim inueze sau să anihileze efectele ju rid ice ale faptului m ărturisit. De exem plu: pârâtul recunoaşte c i a îm prum utat de la reclam ant sum a pretinsă, însă adaugă im ediat că a restituit-o ori că a operat com pensaţia, că a fost iertat de datorie sau această obligaţie a fo st transform ată în alta prin efectul unei novaţii; cum părătorul recu­ noaşte ca a prim it bunul ce a form at obiectul unei vânzări, d a r adaugă faptul că nu dato­ rează preţul convenit întrucât a descoperit că bunul are vicii care îl fac inutilizabil etc. Problem a d iv izib ilitiţii m ărturisirii ar putea fi ridicată, în aceste condiţii, num ai în pri­ vinţa m ărturisirii calificate ori com plexe, cea sim plă fiind, după natura sa, nedivizibilâ. în să m ărturisirea calificată ori com plexă, prin adăugarea faptului conex, schim bă practic recunoaşterea în ne re cu noaşte re, astfel că scindarea elem entelor sale ar lipsi de sens voinţa părţii şi conţinutul faptului recunoscut. De aceea, în m ăsura în care faptele recunoscute se află în conexiune, deci intră în structura aceluiaşi fapt/raport sau faptul adăugat reprezintă o continuare sau consecinţă firească a faptului recunoscut, nicio m ărturisire, indiferent d e structura ei, n u poată f i divizată'1'. Se adm ite că m ărturisirea dedusă din lipsa părţii la interogatoriu sau din refuzul părţii de a răspunde la interogatoriu nu poate fi scindată. Soluţia, care s-a r justifica pe conside­ rentul că, în realitate, este vorba doar de o prezum ţie de m ărturisire, este m ai m ult teo­ retică, deoarece nu vedem ce anum e s-ar putea divide, de vrem e ce, prin ipoteză, nu se 115 A s e v e d e a ş l C . B o r o i , O . S p i n e o n u - M o t e i , o p . c i l . , p . 3 7 8 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

689

A rt. 350

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

m ai a d a u g i niciun alt fapt a n te rio r concom itent sau posterior faptului pretins de partea care a propus interogatoriul. Dacă însă întrebările privesc m ai m ulte fapte, iar instanţa consideră atitudinea părţii care trebuia să răspundă la interogatoriu drept o m ărturisire, iar nu ca un începu t de dovadă, atunci vo r fi prezum ate a fi recunoscute toate faptele pretinse, iar nu num ai unele dintre acestea. în practică, indivizibilitatea sau divizibilitatea m ărturisirii ju d iciare (provocate) mai ridică unele dificultăţi, deoarece interogatoriul nu se rezum ă la o sin g u ri întrebare, ad e­ seori întrebările {nu num ai conţinutul lor, ci şi ordinea în care su n t prezentate celui inte­ rogat) fiind form ulate cu m ultă abilitate. în realitate, interogatoriul are în vedere mai m ulte fapte în legătură cu pricina, astfel încât răspunsul la fiecare întrebare în parte poate conduce la o m ărturisire ju diciară. Tocm ai de aceea posibilitatea judecătorului de a scinda m ărturisirea unei părţi trebuie analizată în corelaţie cu problem a irevocabilităţii m ărturisirii judiciare, precum şi cu forţa probantă a acestui m ijloc de probă. Din aceleaşi raţiuni, m ărturisirea judiciară n u p rodu ce efectele p ro b a to rii considerate în prim ele două alineate dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernăm ânt sau dacă d u ce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.

A r i , 3 5 0 * M ărtu risirea extraju d iciara. (1) M ărturisirea făcută în afara pro­ cesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune. (2) M ărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu m artori nu este adm isă. C O M E N T A R IU M ărturisirea extrajudiciară este cea făcuta în afara procesului în care se foloseşte ca probă. M ărturisirea extrajudiciara poate sa fie verbală sau scrisă. Suplim entar faţă de verificarea co ndiţiilor generale de adm isibilitate, m ărturisirea extrajudiciară verbală este adm isibilă docâ este adm isibilă ş i probo c u m artori. A perm ite nelim itat dovada prin declaraţiile m artorilor pentru a proba o m ărturisire verbală ar în se m n a eludarea interdicţiei adm isibilităţii probei testim oniale în cazurile prevăzute de lege. însă, m ărturisirea extrajudiciară verbală făcută în faţa altei instanţe sau a altui organ d e stat, dacă este consem nata în scris, poate fi folosită în orice proces, chiar şi în acela în care probă testim onială este inadm isibilă, în tru cât cuprinsul m ărturisirii fiind consem ­ nat în scris, nu m ai este nevoie de audierea m artorilor pentru a-l dovedi. în acest caz, se vo r folosi regulile generale referitoare la proba prin înscrisuri, reguli incidente şi în cazul m ărturisirii extrajudiciare scrise. Astfel, prim ul alineat al art. 350 arată că, sub aspectul forţei sale probante, recunoaş­ terea extrajudiciară este supusă aprecierii ju d e că to ru lu i potrivit regulilor generale de probaţiune. Forţa probantă a m ărturisirii ju d iciare care face deplină dovadă îm potriva autorului său nu este egală cu cea a m ărturisirii extrajudiciare, deoarece o recunoaştere făcută în afara procesului în care este utilizată, fără a se şti dacă va fi sau nu folosită ca m ijloc de probă, nu presupune aceeaşi reflectare din partea autorului ei şi nici aceeaşi precizie

690

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 351

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

precum m ărturisirea făcută de parte înaintea instanţei de judecată, în chiar procesul în care va fi utilizată ca m ijloc d e probă. în plus, în cazul m ărturisirii extrajudiciare, ju d e­ cătorul m ai poate avea în do ieli cu p rivire la existenţa sa u cuprinsul acesteia, în funcţie de m ijlocul de probă prin care a fost stabilită, îrtsă astfel de îndoieli su n t excluse în ca 2ul m ărturisirii ju d iciare, care este percepută personal de către judecător. De aceea, judecătorul va aprecia puterea sa doveditoare num ai în interpretarea de ansam blu a probelor cauzei, putând chiar să o înlăture dacă ea nu este concordantă cu alte probe m ai convingătoare, de natură să susţină convingerea m agistratului asu­ pra situaţiei de fapt. Rezultă că ea nu perm ută sarcina probei de la cel care o foloseşte, acesta având în continuare obligaţia de a dovedi susţinerile sale. De asem enea, regula indivizibilităţii m ărturisirii nu se aplică în ca2ul m ărturisirii extrajudiciare. //. In te ro g a to riu l

C O M E N T A R IU Legiuitorul acordă o im portanţă deosebită reglem entării m ărturisirii judiciare provo* cate prin reguli procedurale delim itate, deoarece această m odalitate a m ărturisirii este cea m ai frecvent întâlnită în soluţionarea proceselor. Dispoziţiile care urm ează preiau în bună m ăsură vechea reglem entare a procedurii interogatoriului, de aceea, în acest context, îşi păstrează actualitatea Decizia Curţii Constituţionale nr. 33/2006, prin care s-a soluţionat excepţia privind încălcarea dreptului la ap ă ra re a l p ă rţii în proced ura d e adm inistrare a acestei dovezi, respectiv d rep tu l de a fo lo si un avocot. Curtea a arătat cu acest prilej câ instituirea procedurii de ascultare este conform ă dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia Rom âniei, potrivit cărora com ­ petenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura d e judecată sunt prevăzute prin iege şi că dispoziţiile criticate răspund acestui deziderat în contextul naturii speciale a probei, care prevede proced uri distincte pentru ascultarea ia interogatoriu a diferiţilor reprezentanţi legali sau procesuali.

A r t . 3 5 1 . în cu v iin ţarea in terog atoriu lu i. Instanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chem area la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului. C O M E N T A R IU 1. Pro p u n erea in tero gato riu lu i. în ain te de a avea în vedere regulile speciale de încu­ viinţare a interogatoriului, se cuvine a ream inti că propunerea interogatoriului, la fel ca toate probele, se face d e c it r e părţi prin cererea de chem are în judecată, respectiv prin întâm pinare, su b sancţiunea decăderii, o r îîn condiţiile excepţionale a le art. 254 alin. (2) N CPC; d e asem enea, acesta ar putea fi d isp u s din oficiu, d e către instanţă ori propus de către procuror în cazurile în care acesta participă la judecată. în să , norm ele anterioare care am inteau sau reglem entau această probă au atras une­ ori consideraţii care a r putea fi reiterate şi faţă de noua legislaţie procesuală, respectiv: a) interogatoriul este o probă cu valenţe speciale, câtă vrem e dispoziţiile art. 203 N CPC perm it citarea p â râ tu lu i la interogatoriu încă p en tru p rim u l term en de judecată. Aceasta ar însem na o prevalenţă a acestei probe în com paraţie cu altele, d a r şi o condiţie

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

691

A rt. 351

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

im p liciţi im pusă reclam antului de a ataşa interogatoriul ca anexă a cererii de chem are în judecată. A m intim , tn prim ul rând. că această dispoziţie nu doar câ nu reprezintă o noutate, ci ea im p lic i pentru instanţă o posibilitate care va fi evaluată întotdeauna ţinând cont de circum stanţele form ulării unei asem enea solicitări. M ai m ult, ch iar textul am intit arată că instanţa va încuviinţa citarea pârâtului persoană fizică [a se vedea şî art. 194 lit. e) NCPC] la interogatoriu sub rezerva dezbaterii - încuviinţării p rob ei (n.n.) - la prim ul ter­ m en de judecată. în ce priveşte a doua chestiune, dispoziţiile art. 194 lit. e ) N CPC referitoare la conţi­ nutul şi anexele cererii d e chem are tn judecată sunt d a re în sensul că Interogatoriul se ataşează cererii num ai atunci când legea prevede că răspunsul la acesta se form ulează în scris. Desigur că adm isibilitatea probei presupune, în condiţiile art. 255 NCPC, verificarea aptitudinii sale d e a duce la soluţionarea cauzei, aptitudine care, însă, va fi evaluată în raport cu obiectul declarat al probei, iar nu cu conţinutul fiecărei întrebări, această eva­ luare ţinând de adm inistrarea probei (când, de exem plu, instanţa poate respinge anu­ m ite întrebări); b) data fiind natura duală a interogatoriului - m ijlo c de proba şi a c t de d ispoziţie a l p ă rţii - nu se poate concepe decăderea părţii din dreptul d e a răspunde la interogatoriu. Contextul în care am intim această ipoteză justifică să subliniem o dată în plus faptul că dreptul părţii de a propune probe - drept din care aceasta poate fi decăzută în con­ diţiile art. 254 alin. (1) N CPC - nu este totuna cu dreptul adversarului legat de adm inis­ trarea probei respective (subliniem şi că art. 254 se referă la etapa propunerii probelor, iar dreptul pârâtului de a răspunde la interogatoriu ţine exclusiv de etapa adm inistrării). A poi, desigur că partea poate face recunoaşteri cu efect probator in fot cu rsu l procesului, în virtutea unui drept de dispoziţie, d a r aceasta nu exclude coexistenţa decăderii celei­ lalte părţi din dreptul de a fi ceru t proba. în atare circum stanţe, recunoaşterea făcută nu m ai este provocată, ci spontană, dar îşi păstrează caracterul ju d icia r şi deplina forţă probantă. 2. C o n d iţii d e a d m isib ilita te a interogatoriulu i. D epăşind aceste explicaţii care pri­ vesc m ai m ult etapa propunerii interogatoriului, subliniem c i , pe lângă condiţiile de eva­ luare a adm isibilităţii unei probe, instanţa va evalua, în cazul interogatoriului, şi unele co n d iţii speciale, respectiv: a) dacă interogatoriul ce urm ează este în legătura c u fa p te p erso n a le a le acelui căruia t se solicită. Această condiţie derivă şi din natura duală a interogatoriului. Tocm ai de aceea, în căzui coparticipării procesua le pasive, m ărturisirea unui pârât nu poate fi opusă celorlalţi pârâţi, întrucât, fiind un act personal, ea nu este opozabilă decât părţii care o fa ce , soluţia m enţinându-se şi atunci când există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, art. 60 alin. (2) N CPC vizând nu m ai acte le favorabile. Aceeaşi este situaţia ş iîn cazul coparticipării procesuale active, când unul dintre reclam anţi recunoaşte faptul pe care se întem eiază apărarea pârâtului, această m ărturisire neputând fi opusă celorlalţi reclam anţi. Condiţia nu este atenuată nici atunci când este posibilă chem area la interogatoriu a reprezentantului legal ai părţii în condiţiile art. 353 N CPC, care va răspunde num ai în

692

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 351

legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate, deci în legătură cu acţiunile proprii, chiar dacă privesc drepturi sau obligaţii a le celui reprezentat511; b) dacă faptele recunoscute sunt de n a t u r i sâ ducâ la solu ţio n a rea procesului. Condiţia este preluată din dispoziţia generală privind adm isibilitatea probei, stabilită prin art. 255 alin. (1) NCPC. Specificul său derivă în cazul interogatoriului d\n fu n cţia p robatorie a acestuia ca m ărturisire judiciară [art. 349 alin. (1) NCPC] şi d e a ct d e dispoziţie în legătură cu dreptul sau obligaţia adusă în judecată, în principiu neretractabil. Această condiţie presupune evaluarea obiectului p ro b e i ta m om entul propunerii de către parte, când instanţa pune în discuţia părţilor încuviinţarea probei solicitate. Eva­ luarea obiectului probei nu presupune cenzura interogatoriului înfăţişat instanţei punct cu punct (de altfel, se adm ite că interogatoriul se prezintă instanţei în ch iar ziua stabilită pentru adm inistrarea probei datorită caracterului de surpriză pe care se m î 2ea 2ă), ci analiza obiectului pe care partea îl declară la data propunerii. A bia cu prilejul adm inistrării probei instanţa a r putea respinge anum ite întrebări dacă acestea sunt neconcordante obiectului, aşa cum a fost încuviinţat; c) dacă obiectul probei (faptele personale în legătură cu care se solicită părţii recu­ noaşteri) este în legătură cu drepturi asupra cărora legea recunoaşte p â rţilo r posibilita­ tea de a tranzacţiona. Dată fiind funcţia sa, m ărturisirea nu trebuie să fie perm isă atunci când este în legă­ tură cu un drept ai autorului recunoaşterii la care acesta nu poate renunţa ori care nu poate face obiectul unei tranzacţii {astfel, potrivit dispoziţiilor art. 437 NCC, în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept, aşa cum nu se poate renunţa nici la acţiunea în stabilirea filiaţiei introdusă de m in o r în num ele m inorului sau al interzisului). 3. M ăsu ri necesare p e n tru adm in istrarea probei. încuviinţarea interogatoriului se face prin încheiere preparotorie, instanţa dispunând totodată toate m ăsurile necesare pentru adm inistrarea probei, respectiv: a) se va dispune citarea p ă rţii persoană fiz ic ă la interogatoriu, chiar şi dacă aceasta a fost reprezentată la term enul la care proba a fost încuviinţată ori dacă, fără a fi fost pre~ zentă, avea term en în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (2) pct. 3 NCPC. Partea nu va mai fi citată însă atunci când a fost prezentă la încuviinţarea interogatoriului şi s-a stabilit, totodată, şi term enul pentru luarea acestuia. în cazul în care interogatoriul urm ează a fi adm inistrat p e rso a n ei ju rid ice , cum nu poate fi vorba d e o „chem are" în instanţă la interogatoriu, iar procedura adm inistrării este stabilită potrivit art. 3 S5 NCPC, citarea la interogatoriu, ch iar şi a reprezentantului, este inutilă. Desigur, există şi o excepţie, citarea la interogatoriu urm ând a fi realizată în cazul societăţilor de persoane a i că ro r asociaţi a u d rep t de reprezentare. Aceeaşi este situaţia în care interogatoriul urm ează a fi luat persoanei fizice cu dom iciliul în străinătate, procedura stabilită în art. 356 NCPC făcând inutilă citarea la intero­ gatoriu; b) se va stabili în sarcina părţii căreia proba i-a fost încuviinţată obligaţia de o pregăti ş i prezenta interogatoriul în vederea adm inistrării. Deşi legea nu prevede acest lucru, în cazul adm inistrării probei în condiţiile art. 3S5 alin. (1) interogatoriul trebuie înfăţişat instanţei în 2 exemplare-, unul va răm âne la dosar, sem nat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi com unicat sta111 Pen tru o p in ia c o n fo rm c ă re ia în ră sp u n su rile pe c a re le d ă re p re ze n ta n tu l se re fe ra la fa p te le m a n d a ritul ui, a se ve d e a ş i M , Tâbârcâ, D re p t p ro ce su a l c iv il, voi. 1 ,2 0 0 8 , p. 604.

V e * O M C A D Ă N Â t iĂ

693

A rt. 352

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

tu lui ori persoanei ju rid ice de drept public sau privat faţă d e care proba a fo st a d m iş i. Necesitatea dubiului exem plar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întrebări­ lor aprobate de in sta n ţi la care se va form ula răspuns. Instanţa trebuie s i asigure garan­ ţia faptului c i răspunsurile au fost form ulate la interogatoriul încuviinţat, iar confrun­ tarea se poate face cu originalul m enţinut în dosar, întrucât legea nu prevede obligaţia rem iterii interogatoriului com unicat părţii căreia i-a fost luat, ci, e v id e n t doar a răspun­ su rilo r pe care partea le form ulează. Ream intim cu acest prilej că, d a c i interogatoriul statului, persoanei ju rid ice de drept public sau privat a fost cerut de reclam ant prin cererea de chem are în judecată sau de către pârât prin întâm pinare, aceştia au obligaţia ataşării sale ca anexă la a ctu l de p ro ­ c e d u ri. Interogatoriul este o probă privitoare num ai la p ă rţile din p roces (reclam ant, pârât, intervenient, chem at în garanţie, cel chem at în judecată întrucât a r putea pretinde ace­ leaşi drepturi ca şi reclam antul, ce! arătat de pârât ca titu lar al dreptului), persoanele străine d e proces putând fi ascultate ca m artori sau folosite ca experţi ori interpreţi. Nici procurorul nu poate fi chem at la interogatoriu, chiar dacă el a introdus cererea d e che­ m are în judecată, deoarece faptele pricinii nu sunt faptele personale ale procurorului. Aşadar, părţile citate la interogatoriu v o r răspunde p erso n a l sau p rin m a n d a ta r cu procură sp ecială - în condiţiile art. 356 N CPC - , putând fi chem aţi la interogatoriu repre­ zentan ţii legali ai părţilor num ai în condiţiile art. 353 NCPC.

A r i • 3 5 2 . Luarea in terog atoriu lu i persoan elor fizice. (I) Cel chem at în per­ soană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fap t în parte. (2) Cu încuviinţarea preşedintelui/ fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chem at la interogatoriu. (3) Partea va răspunde fără să poată citi un p roiect de răspuns scris în pre­ alabil. Ea se poate folosi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai cu privire la cifre sau denumiri. (4) D acă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa u n nou term en pentru interogatoriu. (5) C ând am bele părţi su n t de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi con­ fruntate. C O M E N T A R IU 1. A scu lta re a p ă rţii. în şedinţa fixată pentru adm inistrarea probei cu interogatoriu, instanţa va verifica identitatea celui chem at la interogatoriu, iar apoi acesta va fi întrebat asupra fiecărui fapt în parte. Dacă o întrebare, prin m odalitatea sa de form ulare, vizează m ai m ulte fapte, instanţa o poate scinda, aşa cum poate clarifica întrebările cu co nţinut n e cla r eventual prin con­ sultarea autorului interogatoriului1". A lineatul (2) al art. 352 stabileşte posibilitatea ca fiecare dintre judecătorii care intră în com punerea com pletului, procurorul, când participă la judecată, precum şi partea adversă să poată pune direct în treb ă ri celui chem at la interogatoriu.

1 1 1 A s e v e d e a ş i M . T Z b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . I, 2 0 0 8 , p . 6 0 6 ş i u r m .

694

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

A rt. 353

Aceste întrebări au caracter a d iţio n a l ţ i lăm urito r faţă de întrebările propuse prin interogatoriu. In principiu, utilitatea lor trebuie să derive din calitatea răspunsului la întrebările preexistente şi apar spontan în procedura de interogare a părţii. De aceea, această m odalitate de interogare se distinge de interogatoriul propus din oficiu sau la cererea procurorului; totuşi, încuviinţarea întrebărilor de către preşedintele instanţei nu are d o ar caracter form al, ci presupune verificarea d e adm isibilitate im pusă de proba astfel adm inistrată. întrebările astfel form ulate, îm preună cu răspunsurile părţii la acestea, precum şi întrebările respinse de către instanţă se consem nează în încheierea de şedinţă. Proba cu interogatoriu se caracterizează prin spontaneitate şi m izează pe elem entul de surprindere al părţii chem ate la interogatoriu. De aceea, partea va răspunde la intero­ gatoriu fă ră să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil, chiar dacă a luat cunoş­ tinţă de conţinutul întreb ărilo r ce îi sunt adresate. Ea se poate folosi însă de însem nări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar num ai cu pri­ vire la cifre sau denum iri, adică elem ente d e strict detaliu care, d e regulă, nu pot fi uşor m em orate. 2. Stab ilire a unui nou term en pentru continuarea in tero gato riu lu i. In situaţia în care întrebările im pun răspunsuri d e detaliu pe care partea nu le poate form ula fără consultarea u n o r înscrisuri, registre sa u dosare, se poate stabili în acest scop un nou term en pentru adm inistrarea probei. însă instanţa va trebui să evite ca acest m ijloc d e adm inistrare a probei să reprezinte o eludare im plicită a dispoziţiilor alin. (3) al art. 352. Astfel, instanţa va putea am âna cauza în acest scop num ai la cererea ce lu i interogat, cerere în care va trebui să arate care sunt elem entele care trebuie consultate şi să ju sti­ fice necesitatea consultării lor. De asem enea, această cerere trebuie soluţionată num ai după punerea sa în discuţia tuturor p ă rţilo r M ăsura am ânării presupune că parte a a re cunoştinţă despre necesitatea prezentării sale personale pentru interogatoriu, astfel că reluarea procedurii d e citare în acest scop nu se mai im pune. 3. C o nfruntarea părţilor. Ultim ul alineat al art. 352 prevede posibilitatea interoga­ toriului încrucişat. Acesta poate fi stabilit ca procedeu de adm inistrare a probei încă din m om entul încuviinţării, când instanţa va lua m ăsurile necesare şi potrivite adm inistrării fiecărei probe în parte, d a r necesitatea şi utilitatea sa pot să apară spontan, în prem isele vizate de legiuitor în alin. (2). Desigur, o astfel de procedură este posibilă num ai atunci când am bele părţi sunt de faţă. Adăugăm că această procedură este posibilă num ai atunci când se referă ia părţile aflate pe poziţia de adversitate procesuală (reclam ant, pârât, intervenient forţat sau voluntar în interes propriu), iar nu atunci când proba îi priveşte pe coparticipanţi. De asem enea, confruntarea la interogatoriu este posibilă num ai dacă toţi cei intero­ gaţi sunt prezenţi şi su n t perso a n e fizic e sau dacă interogatoriul poate fi adm inistrat im e­ d ia t ţ i nem ijlocit, deoarece confruntarea este o m ăsură sp o n ta n i şi trebuie s i reprezinte pentru p ir ţ i un elem ent de surpriză.

A ri.

Luarea in tero g ato riu lu i rep rezen tan tu lu i leg al. Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă per­ soana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la interoga­ toriu num ai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate. V t * O M C A D Ă N Â t iĂ

695

A rt. 354

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

C O M E N T A R IU M ărturisirea ju d icia ră provocată (interogatoriul) nu poate fi fă c u ţ i decât de parte personal"'. Având în vedere caracterul de a ct de dispoziţie şi faptul că, în principiu, este şi nere* tracta bil, interogatoriul nu poate fi luat interzişilor sau m ino rilo r fă ră capacitate d e exer* ciţiu. însă reprezentanţii legali ai acestora, precum şi cei ca re asistă p e rso a n a cu capacitate de exerciţiu restrânsă; în p rocese le care îi privesc pe ce i reprezentaţi sa u asistaţi, pot răs­ punde la Interogatoriu în legătură cu faptele săvârşite în această calitate. Astfel, părintele sau tutorele, ca reprezentat al m inorului, nu po t face o recunoaştere valabilă decât în lim ita puterii d e a gestiona averea m inorului şi num ai în legătură cu acţiunile sale, chiar dacă acestea privesc drepturile celui reprezentat12'. Aşadar, este un caz special de interogare în proces nu a părţii, ci a reprezentantului legal al acesteia, în condiţiile stabilite de lege. Interogatoriul priveşte, desigur, faptele sau actele m ateriale săvârşite d e reprezentant, iar nu actele procesuale. în acest caz proba este încuviinţată spre a fi adm inistrată reprezentantului, faţă de care se vo r lua m ăsurile necesare pentru adm inistrarea probei. Dacă în cursul procesu­ lui ju d icia r calitatea de reprezentant legal a părţii nu m ai subzistă, deci persoana a cărei interogare se solicită nu are nicio participare procesuală, atunci ea nu va putea fi intero­ gată, dar va putea fi chem ată în instanţă pentru o depoziţie d e m a rtor.

A ri. 354« C onsem narea răsp u n su rilor la interogatoriu. (1) Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute p e aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi sem nat p e fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. T o t astfel vor fi sem nate adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse, su b sancţiunea de a nu fi tinute în seamă. (2) D acă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să sem ­ neze, se va consem na în josu l interogatoriului. (3) In cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2), vor fi consem nate în încheierea de şedinţă atât între­ bările, câ t şi răspunsurile. t

C O M E N T A R IU Partea care a propus interogatoriul form ulează în scris întrebările şi p e aceeaşi fo a ie se consem nează şi răspunsurile. în practică, se obişnuieşte ca întrebările sâ fie trecute în partea stângă a foii de interogatoriu, fără a depăşi jum ătatea colii de hârtie, iar răs­ punsurile se trec pe jum ătatea din partea dreaptă a colii, în ordinea şi în dreptul fiecărei întreb ări. Este recom andabil să se num eroteze cu acelaşi num ăr atât întrebarea, cât şi răspunsul dat la întrebarea respectivă. Pentru a evita pregătirea dinainte a răspunsurilor, este potrivit ca partea care a pro­ pus interogatoriul să prezinte întrebările cu foarte puţin tim p înainte de luarea acestuia.

1)1 Pentru detalii referitoare la domeniul m ărturisirii prin reprezentant, a se vedea observaţiile şi com entariile aferente art. 349. 1,1 A se vedea I. Deleartu, Tratat, voi. I, 2010, p. 836 $i urm ., note.

696

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 355

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

în fapt, instanţa îi citeşte părţii interogate întrebările, iar aceasta va prezenta răspun­ surile sale pe care instanţa le consem nează, pe cât posibil, Tn dreptul fiecărei întrebări, astfel încât corespondenţa răspunsului cu întrebarea să fie facilă şi incontestabila. Este recom andabil ca instanţa să atragă atenţia celui interogat asupra necesităţii de a răspunde concis, prin enunţuri precise şi scurte; în ipoteza în care răspunsul părţii este detaliat, instanţa va contrage şi consem na substanţa acestuia, fără să deturneze sem nifi­ caţia sa reală, fapt care ar putea schim ba chiar caracterul com plex ori calificat al m ărtu­ risirii şi ar deturna proba de la sensul său voliţional. în aceste situaţii, instanţa va trebui să prezinte părţii varianta rezum ată a răspunsului său, pentru ca aceasta să consim tă la consem narea Iul. întrebările din interogatoriu cenzurate de către instanţă pentru că nu corespund obiectului probei nu vo r m enţiona în dreptul lor niciun răspuns, iar spaţiul liber va fi barat. La cererea părţii interesate, în încheierea de şedinţa instanţa va detalia m otivul care a justificat respingerea întrebării, precum şi poziţia părţii care a propus-o. De asem enea, o rice incident, cerere sau excepţie intervenite în cursul adm inistrării interogatoriului şi aflate în legătură cu acesta se vo r consem na în încheierea d e şedinţă respectivă. După consem narea răspunsurilor, interogatoriul va fi sem nat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, d e cel care l-a propus ori d e reprezentantul său, precum şi de partea care a răspuns, după ce aceasta din urm ă a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vo r fi sem nate adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse, su b sancţiu­ nea de a nu fi ţinute în seam ă. Refuzul uneia dintre părţi d e a sem na interogatoriul se consem nează scriptic de către preşedintele com pletului, su b sem nătura acestuia. Lipsa nejustificată a oricăreia dintre sem năturile solicitate d e lege d u ce la nulitatea actului de procedură, care nu va putea fi verificat în cadrul analizei probelor ca intero­ gatoriu. Dacă poartă sem nătura preşedintelui, el va putea fi considerat, din punct de vedere probator, un a ct autentic n u l ca atare. Dacă interogatoriul a fost dispus d in oficiu, întrebările, precum şi răspunsurile vo r fi consem nate în încheierea de şedinţă. De asem enea, vo r fi consem nate în încheierea de şedinţă, iar nu adăugate pe form u­ larul de interogatoriu întrebările directe adresate celui chem at la interogatoriu, încuvi­ inţate de preşedinte fiecăruia dintre judecători, procurorului când participă la judecată, precum şi părţii adverse.

A r U 3 5 5 . Luarea interogatoriulu i p ersoan elor ju rid ice. (1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele ju rid ice de drept privat v o r răspunde în scris la interogatoriul ce li se va com unica în prealabil, în condi­ ţiile prevăzute la art. 194 lit. e). (2) Se exceptează societăţile de persoane, ai căror asociaţi cu drept de repre­ zentare vor fi citaţi personal la interogatoriu. C O M E N T A R IU 1. O b ligaţiile p ă rţii care a prop us proba. Ream intim că, între altele, specificitatea adm inistrării probei constă în aceea că partea care a propus proba are urm ătoarele obligaţii:

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

697

A rt. 355

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

a) de o anexa interogatoriul cererii d e chem are în ju d e ca tă sa u întâm pinării, în con­ diţiile art. 194 lit. e}, respectiv art. 205 lit. d) NCPC, d a c i proba a fost solicitată odată cu form ularea acestor acte procedurale; d a c i interogatoriul a fo st încuviinţat persoanei ju rid ice în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, atunci partea are obligaţia s i depună intero­ gatoriul în term en de 5 zile d e la încuviinţarea acestei probe, su b sancţiunea d e cid e rii. Legea stabileşte destul de im precis c i statul şi celelalte persoane ju rid ice de drept public, precum şi persoanele ju rid ice de drept privat vo r risp u n d e în scris la interogato­ riul ce li se va com unica în prealabil, în condiţiile p re v izu te la art. 194 lit. e). Or, ream intim c i: proba cu interogatoriu poate fi c e ru ţi şi în condiţiile art. 254 alin. (2) sau în unele situaţii chiar d u p i intrarea în dezbateri; răspunsurile la interogatoriu nu d e te rm in i pentru cel interogat obligaţia de a risp u n d e d e c it în condiţiile încuviinţă­ rii probei (în caz contrar, depunerea anticipată o răspunsurilor re p re zin ţi o recunoaştere ju d icia ră spontană), aceste reguli sunt aplicabile am belor părţi, în tim p ce art. 194 se re fe ri d o a r ia interogatoriul reclam antului, propus prin cererea de chem are în ju d e c a ţi; b) d e a înfăţişa instanţei interogatoriul propus şi încuviinţat în 2 exem plare; unul va răm âne la dosar sem nat de preşedinte, grefier şi partea care I-a propus, iar c e lila lt va fi com unicat statului, persoanei ju rid ice de drept public sau privat f a ţ i d e care proba a fost a d m iş i şi căreia legea îi tra s e a z i doar obligaţia de a rem ite la d o sa r risp u n su rile la interogatoriu form ulate în scris. 2. R ăsp u n su l la intero gatoriu. în procedura a d m in istririi interogatoriului persoanelor prevăzute la alin. (1), instanţa va verifica com patibilitatea întreb ărilo r cu obiectul încuvi­ inţat al probei cu interogatoriu şi va rem ite persoanei interogate fo rm u la ru l de întrebări, fie prin cel care re p re zin ţi partea în instanţă, fie în procedura c o m u n icirii actelor. Ream intim c i în acest caz partea in te ro g a ti n u va f i citată cu m enţiunea „la intero­ gatoriu", întrucât aceasta este im pusă d o ar d e situaţia în care interogatorul trebuie luat p irţii în p e rso a n i. R isp u n su rile trebuie rem ise instanţei în scris, pe cât posibil pe form ularul conţinând întrebările, sem nat pe flecare p a g in i de reprezentantul persoanei interogate. De aseme* nea, adăugirile, ştersăturile sau schim bările aduse răspunsurilor vo r trebui sem nate de respondent, su b sancţiunea de a nu fi ţinute în se a m i. Legea nu prevede ca risp u n su rile s i fie rem ise instanţei în dublu exem plar, pentru com unicare; de altfel, risp u n su l la interogatoriu nu este un act d e p ro ce d u ri întocm it ia iniţiativa p ir ţ ii care risp u n d e şi nici nu are efect sesizator. Trebuie în s i adm is că pir* ţii care a propus proba trebuia să*i fie perm is în mod real accesul la aceste răspunsuri, inclusiv prin acordarea unei a m in ir i d a c i natura răspunsurilor sau m om entul depunerii lor la dosar nu perm ite adversarului o inform are reală şi e fe c tiv i cu privire la acestea. 3. Interogatoriul so cie tăţilo r d e persoane în care aso ciaţii au şi d re p t de reprezen­ tare. Prin excepţie, în cazul societăţilor de persoane în care asociaţii au şi drept de repre­ zentare, aceştia vo r fi citaţi la interogatoriu, iar proba va fi adm inistrată în m o d nem ijlo­ cit\ în acest caz, dat fiind c i societatea de persoane este o ficţiu ne ju r id ic i şi c i faptele reprezentanţilor sunt ale persoanei înseşi, considerăm că natura întreb ărilo r propuse celui interogat este a co p e riţi atât de dom eniul art. 352, cât şi art. 353 NCPC. D a c i natura de societate de perso a n e este dincolo de o rice controversă în cazul socie­ tăţilor în num e colectiv, com anditate, al societăţilor sim ple sau celo r asim ilate acestora, cu totul oscilantă a fost poziţia practicii în cazul societăţilor cu răspundere lim itată, con­ siderate ca având caracter dual, atât ca societăţi de capitaluri, cât şi de persoane.

6 9 *

V IX O W C Â D iN Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 356

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

Doctrina a răm as constantă în aprecierea caracterului m ixt al SR L-uri lor în această privinţă, considerând că ele îm b ină caracterul societăţilor de persoane cu cel al societă­ ţilo r de capitaluri, a căro r răspundere se lim itează la efectuarea vărsăm intelor de capital. Pe de altă parte, se subliniază constant că S R l-u rile , ch iar dacă au un nu m ăr m ai restrâns de asociaţi (specific societăţilor personale), se em ancipează m ult, după constituire, de elem entul contractual al asocierii (când. într-adevăr, este decisivă com ponenta perso­ nală a asocierii) şi devin entităţi instituţionalizate, m ult m ai apropiate ca structură, func­ ţio n are şi scop d e societăţile organizate ca entităţi de capitaluri. Şi legislaţia în m aterie m anifestă aceeaşi tendinţă de instituţionalizare a SR L-uri lor, care, structural, sunt com ­ parabile cu societăţile pe acţiuni, însă le m enţine o serie de dispoziţii atacate naturii lor personale (în m ateria dizolvării, a cesiunilor părţilor sociale şi cooptării d e noi asociaţi). în ce ne priveşte, fără a considera că fundam entul contractual iniţial la constitui­ rea unei so cietă ţi cu ră spundere lim itată dispare, totuşi instituţionalizarea acesteia după constituire estom pează com ponenta personală a asocierii. Din punct de vedere proce­ sual, consecinţele acestei abordări nu sunt atât d e nocive, câtă vrem e procedura adm i­ nistrării interogatoriului nu pune în discuţie drepturi derivând din calitatea de asociat propriu-zis sau relaţia dintre aceştia în interiorul entităţii, ci m ai m ult o problem ă de repre 2entativitate în ju stiţie în legătură cu interogatoriul, faţă d e care prim a garanţie tre­ buie să fie aceea ca răspunsul să reprezinte voinţa necontestabilă a societăţii111. O situaţie aparte întâlnim în cazul so cietă ţilo r unipersonale unde întreg procesul de deliberare, organizare şi funcţionare a societăţii are caracter personal. în privinţa aces­ tora, adm inistrarea directă a interogatoriului este posibilă ori de câte ori asociatul unic este şi reprezentantul societăţii.

A r U 3 5 6 . Luarea in terog atoriu lu i părţii aflate în străinătate. (1) Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care Rom ânia este parte ori prin acte nor­ m ative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este repre­ zentată în proces printr-un m andatar va pu tea fi interogată p rin acesta. (2) în acest caz, interogatoriul va fi com unicat în scris m andatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă m andatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă. C O M E N T A R IU 1. Prem ise. în interpretarea şi aplicarea acestui te xt trebu ie avute în vedere urm ă' toarele prem ise: a) prin p a rte cu dom iciliul în străinătate trebuie înţeleasă orice situaţie asim ilată dom iciliului părţii din punct de vedere procesual. Astfel, are dom iciliul în străinătate par* tea, indiferent de cetăţenia sa, care este rezidentă în altă ţară sau care locuieşte în fapt în străinătate în m od real, constant şi continuu, ch iar dacă fără form e legale (sensul de dom iciliu este în acest caz echivalent celui atribuit prin art. 194 lit. a) NCPC] şi ch iar dacă şi-a ales dom iciliul procesual în Rom ânia. De asem enea, legea nu distinge după cum persoana care urm ează a fi interogată este persoana fiz ic ă sau ju rid ico , textul fiind incident în am bele situaţii.

|r A se vedea şi punctul de vedere din M . TSbâ rcd , G h. B u to , op, cit., 2008, d . 644, V£*QNtCA DĂNÂItĂ

699

A rt. 356

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Nu are dom iciliul în străinătate partea care în m od sporadic în cursul procesului se află în afara graniţelor ţării; nu se poate prezum a, de asem enea, că o parte are dom iciliul în străinătate dacă dom iciliul acesteia este necunoscut. b) interogatoriul prin m andatar al părţii cu dom iciliul în străinătate este posibil num ai dacă partea are un m a ndatar procesual. Nu are im portanţă izvorul sau natura m andatu­ lui, dacă acesta îndeplineşte condiţiile art. 80 NCPC. în lipsa unui m andatar, interogatoriul s e v a adm inistra în condiţiile dispoziţiilor ante­ rioare. c) prin tratate sau convenţii internaţionale la care Rom ânia este parte orî prin acte norm ative speciale s ă n u se prevadâ altâ procedură de adm inistrare a interogatoriului în cazul părţii care nu are dom iciliul în ţara în care se judecă procesul. Ream intim câ, în situaţia în care norm ele europene sau tratatele internaţionale refe­ ritoare la drepturilor om ului conţin norm e procedurale neconcordante procedurii de drept intern privind adm inistrarea probei, acestea se aplică prioritar De asem enea, în m ăsura în care noul Cod de procedură civilă reprezintă legea generală aplicabilă proceselor ju d iciare civile, dispoziţiile procedurale cu caracter sp ecia l se aplică, de asem enea, cu prioritate. 2. A d m in istrarea probei. Adm inistrarea probei cu interogatoriu părţii aflate în străi­ nătate presupune: a) d epunerea interogatoriului d e către cel care îl propune în două exem plare. Unul va răm âne la dosar sem nat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi predat m andatarului în vederea com unicării sale părţii. Necesitatea dublului exem plar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întreb ărilo r la care se va form ula răspuns. Instanţa trebuie să asigure garanţia faptului că răspunsurile au fo st form ulate la intero­ gatoriul încuviinţat, a căror confruntare se poate face cu originalul m enţinut în dosar, întru cât legea nu prevede obligaţia rem iterii interogatoriului com unicat părţii căreia i-a fost luat. De asem enea, com unicarea interogatoriului trebuie precedată de verificarea com ­ patibilităţii întreb ărilo r cu obiectului probei avut în vedere în procedura de încuviinţare a acesteia; b) în tru cât nici în acest caz partea nu este chem ată la interogatoriu, n u va f i citatâ cu această m enţiune. Instanţa va fixa un term en pentru ca cel interogat să poată răspunde şi m andatarul să poate înainta la dosar răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. S-a considerat că în acest caz m andatarul este cel care form ulează răspunsul la în tre ­ bările adresate părţii, el neavând doar rolul d e a p rim iîn tre b ările com unicate de instanţă, de a le transm ite părţii şi de a depune apoi răspunsurile acesteia fa dosar, interpretarea contrară vădind excesivitate d e vrem e ce m andatul s-a r cere num ai pentru depunerea la dosar a unui act de procedură"1. Nu îm părtăşim acest punct de vedere. Exigenţa p ro cu rii speciale ş i autentice se im pune nu din raţiuni derivate din controlul m andatarului, ci pentru a se asigura că par­ tea ştie şi intenţionează să form uleze un răspuns la interogatoriu, adică îşi asum ă răs­ punsurile în scop probator, în cadrul unei m ărturisiri judiciare, cu toate consecinţele pe care aceasta le im plică (caracter probator deplin, neretractabii, natura de act d e disp o ­ 1,1 M . 7 3 b â r c â j O r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . 1 , 2 0 0 8 , p . 6 0 S

700

ş l

u rm .

V t / IO N IC A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 357

n fa ţ a p r im e i in s t a n ţ e

ziţie directă, lipsa oricărei erori în le gă tu ri cu sem nificaţia actului părţii de a răspunde la întrebările propuse). Este a d e v ă ra t pe de altă parte, că fostul Cod civil stabilea în art. 1206 alin. (1) câ măr­ turisirea judiciară se putea face printr-un îm puternicit special al părţii spre a face m ărtu­ risirea, însă aceste dispoziţii au fo st întotdeauna interpretate în sensul că m andatarul cu procură specială nu poate face decât o recunoaştere deplină într-o atare situaţie. Or, din punct d e vedere procesual, recunoaşterea deplină, confundată cu achiesarea pârâtului sau cu renunţarea reclam antului la acţiu ne sunt şi astăzi acte d e dispoziţie asupra proce­ sului care nu po t fi făcute d e m andatar decât în condiţiile art. 81 NCPC, dar se disting de adm inistrarea probei cu interogatoriu. Aşadar, şi dacă m andatarul prezintă instanţei procura cerută de alin. (2), instanţa nu va proceda la interogarea m andatarului procesual, ci îi va cere în continuare transm ite• rea interogatoriului pentru ca partea să răspundă la acesta. Dacă m andatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este suficientă.

A r t . 3 5 7 . Luarea in terog atoriu lu i p rin ju d ecător delegat sau co m isie rogato rie. (1) Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chem at la interogatoriu, printr-un ju d ecător delegat, dacă partea, din m otive temeinice, este îm piedicată de a veni în faţa instanţei. In acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consem na in prezenţa părţii adverse sau în lipsă, dacă aceasta a fost citată şi nu s-a prezentat. (2) Partea care locuieşte în circum scripţia altei instanţe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se v a asculta p rin com isie rogatorie. C O M E N T A R IU Este posibil ca uneori deplasarea părţii în instanţă sâ fie im posibilă în m od justificat sau să producă acesteia sau altor persoane un prejudiciu sem nificativ. în tru câ t art. 358 N CPC îşi găseşte aplicare num ai în cazul în care partea refuză fără m otive tem einice să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, în cazul în care aceasta îşi m anifestă disponibilitatea de a răspunde, d a r ju stifică m otivul pentru care nu se prezintă sau nu se poate prezenta la term enul stabilit pentru adm inistrarea probei, instanţa va încuviinţa ca interogatoriul sâ fie luat la locul unde partea se află. Tem einicia m o tivului de neprezentare va fi pusă în discuţia părţilor, ca orice aspect incidental legat de adm inistrarea probelor. în să , dacă instanţa găseşte întem eiate aceste m otive, puterea sa de apreciere asupra posibilităţii de a lua interogatoriul la locul unde partea se află trebuie să fie foarte lim itată. Partea are dreptul de a răspunde la interogatoriu, iar asupra acestuia instanţa nu are a aprecia; de aceea, credem că posibilitatea la care se referă art. 357 alin. (1) atunci când m enţionează câ „Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chem at la interogatoriu" se referă doar la delegarea m isiunii de interogare unuia dintre m em brii com pletului în concurs cu posibilitatea deplasării întregului com plet sau doar a preşedintelui acestuia. Interogatoriul se adm inistrează cu citarea pârţilorl care pot fi de faţă la ascultarea celui interogat. în acest caz, desigur la m om entul încuviinţării interogatoriului, instanţa poate pre* tinde celui care a propus proba depunerea interogatoriului la dosar în ain te d e data sta­

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

701

A rt. 159

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

bilită pentru adm inistrarea probei, iar în ca 2ul incidenţei dispoziţiilor art. 352 alin. (2), întrebările suplim entare se vo r consem na într-un proces-verbal întocm it la locul adm i­ nistrării probei. Interogatoriul va f i sem n a t fa condiţiile art. 354 alin. (1) şi (2) şi va fi consem nat la dosar alături de procesul-verbal, atestând circum stanţele de fapt ale adm inistrării probei. Considerăm că această m odalitate de adm inistrare a interogatoriul este proprie n u m a i în ca 2 u l perso a n elo r fizice, d a r nu şi în ca 2 ul în care acestea au dom iciliul în stră­ inătate. De asem enea, adm inistrarea probei poate fi realizată şi prin co m isie rogatorie, deve­ nind incidente dispoziţiile art. 261 alin. (2) şi urm . NCPC.

A rt•

N eprezentarea la interogatoriu şi refu zu l de a răspunde. Dacă partea, fără m otive tem einice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste îm prejurări ca o m ărturisire deplină ori num ai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. In acest din urm ă caz, atât dovada cu martori/ cât şi alte probe, inclusiv prezum ţiile, p ot fi adm ise pentru com pletarea probatoriului. C O M E N T A R IU Din punctul de vedere al efectelo r produse prin chem area la interogatoriu, se pot distinge trei situaţii: a) când partea chem ată la interogatoriu tăgăduieşte faptele arătate de partea adversă (fapte cu privire la care su n t form ulate întrebările la care s-a răspuns negativ), aceasta din urmă trebuie să-şi dovedească susţinerile cu alte m ijloace de probă, atitudinea de ne recunoaştere a faptelor d e către partea chem ată la interogatoriu neavând niciun efect probatoriu; b) pentru situaţia în care partea chem ată la interogatoriu refuză nejustificat să se prezinte în faţa instanţei sau, deşi se prezintă, refuză fă ră m otive tem einice să răspundă la interogatoriu, art. 358 NCPC arată că instanţa poate socoti aceste îm prejurări ca o m ă rturisire deplină s a u n u m a ic a u n început de dovadă în folosul părţii potrivnice. Aşadar, atitudinea celui chem at la interogatoriu, constând în refuzul nejustificat de a se prezenta sau de a răspunde la întrebări, poate fi considerată d e către instanţă fie ca o m ărturisire, fie ca un începu t de dovadă. în prim ul caz este vorba, în realitate, d e o p rezu m ţie de recunoaştere tacită, prezum ­ ţie pe care legea o recom andă instanţei, fără însă a o im pune. Deci, suntem în prezenţa unei prezum ţii sim p le (judiciare), deoarece ea este opera judecătorului, iar nu a unei prezum ţii legale. A r fi nejustificată eventuala obiecţie că, dacă s-ar considera această prezum ţie ca fiind sim plă, ar însem na că ea nu este adm isibilă, potrivit art. 329 NCPC, decât în pricinile în care este adm isibilă şi proba prin declaraţiile m artorilor, deoarece posibilitatea folosi­ rii acestei prezum ţii de m ărturisire este prevăzută expres de art. 358 NCPC, te xt de lege care, nefăcând nicio distincţie, se aplică în o rice pricină (ch iar şi în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a considerat că este ju stă o asem enea m odalitate de asigurare a echilibrului probelor în m ăsura în care Curtea a observat că art. 225 CPC 1865 invocat d e re c la m a n tă -c a re îşi găseşte corespondent în art. 358 NCPC - nu le im pune instanţelor sesizate cu o cauză să tragă vre o concluzie din refuzul părţii de a răspunde la un interogatoriu, ci d o a r le oferă

702

V S / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 358

această posibilitate, şi câ nu s-a contestat faptul că reclam anta a beneficiat de o proce­ dură contradictorie şi că a putut să îşi prezinte argum entele în apărarea cauzei sale111). Prezum ţia de m ărturisire tacită poate fi rdsturnatâ de cel care a fo st chem at la inte­ rogatoriu p rin prezentarea sa în instanţă p en tru a răspunde la interogatoriu. Considerăm că răspunsul părţii n u p o a te f i refuzat acesteia în to t cursul cercetării, dată fiind natura de a ct de dispoziţie a actului său şi consecinţele probatorii pe care acesta le determ ină întotdeauna. Există însă şi opinia că prezum ţia ar putea fi evitată prin form ularea răspunsului ulterior, dar num ai dacă justifică m otivul iniţial al nepre 2entării111, însă credem că evitarea prezum ţiei num ai în aceste circum stanţe a r fi excesivă de vrem e ce partea ar putea face oricum o recunoaştere spontană al cărei efect probator nu poate fi atenuat prin aplicarea acestei prezum ţii. în legătură cu aplicarea art. 358 NCPC, su b im periul vechii reglem entări s-a decis că în toate cazurile în care este posibilă adm inistrarea aitor p rob e, lipsa ta interogatoriu sau refuzul d e a răspunde va fi socotit ca un în ce p u t d e dovadă, ce urm ează a fi com pletat cu alte probe {m artori, prezum ţii etc.) şi num ai atunci când nu s-a r m ai putea adm inis­ tra alte probe instanţa va putea considera atitudinea respectivă ca o m ărturisire deplină, dacă şi-a form at convingerea în acest sens din îm prejurările concrete ale cauzei191. Soluţia este logică, întrucât ţine cont de dispoziţiile în scrise în art. 22 alin. (2) NCPC, însă trebuie precizat că nu trebuie făcută confuzie între forţa probantă a unui m ijloc de probă (în speţă, m ărturisirea) şi însuşi m ijlocul de probă respectiv. Având în vedere că dispoziţia analizată a avut o reglem entare corespondentă şi în art. 225 CPC 1865, considerăm că îşi păstrează actualitatea considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 378/2006 prin care se arată, pe de-o parte, că autorul excepţiei nu se poate prevala în susţinerea criticii de neconstituţionalitate d e propria atitudine culpa­ bilă, iar pe d e altă parte, în toate cazurile în care este posibilă adm inistrarea altor probe, instanţa are îndatorirea de a-şi exercita ro iu l a ctiv şi de a stărui în a flarea adevărului, prin toate m ijloacele legale, în scopul pronunţării unei hotărâri tem einice şi legale, astfel că, din acest motiv, textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie care să evidenţieze încălcarea dreptului la un proces echitabil, desfăşurat după o procedură contradictorie, cu respectarea dreptului la apărare şi a egalităţii arm elor, fiind în deplin acord cu exigen­ ţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor om ului şi a libertăţilor fundam en­ tale. Aşadar, num ai dacă nu există posibilitatea adm inistrării altor probe, refuzul părţii de a se înfăţişa sau d e a răspunde la interogatoriu va fi prezum at ca o m ărturisire tacită, dar puterea doveditoare a acesteia este lăsată la libera apreciere a instanţei: c) în cazul în care partea chem ată la interogatoriu se prezintă şi recunoaşte susţine­ rile adversarului, ne aflăm în prezenţa unei m ărturisiri, care poate fi sim plă, calificată sa u com plexă.

C.E.D.O., H o tă rî rea din 7 februarie 2008. cauza Arsenovici c. României. |,: A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, o p. cit., 2011, p. 296 $i urm. IJ’ Atunci când este posibilă o verificare a stării de fapt pe baza altor probe, instanţa nu este scutită de obligaţia de a-şi exercita rolul activ pentru descoperirea adevărului şi de a administra din oficiu acele probe posibile, considerând lipss la interogatoriu ca un început de dovadă - Trib, Suprem, dec. nr, 1512/1981, în C.D. 1981, p. 291; C.S.J., dec. r>r. 118/1991; Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrum are nr. 3/1956, în îndreptar interdiscipli* nar, p. 109. V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

703

A rt. 359

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

§ 9 . A s ig u r a r e a p r o b e lo r

C O M E N T A R IU în m od obişnuit, probele se adm inistrează în cursul dezbaterilor ju d iciare, deci după sesizarea instanţei cu judecarea cauzei. Sunt însă situaţii când un m ijloc d e probă ce ar putea servi la soluţionarea pricinii p o a te dispărea încă în ain te de începerea procesului ori chiar în cursul procesului, dar m ai în ain te d e faza propunerii şi adm inistrării probelor. Dacă persoana interesată ar fi lim itată la adm inistrarea acestei probe pe calea o b iş­ nuită, adică în cursul desfăşurării procesului, este posibil ca ea să nu mai fie în m ăsura să-şi dovedească pretenţia sau, după caz, apărarea. Pentru a preveni o astfel d e situaţie, legea a reglem entat procedura asigurarii d o ve zilo r (art. 359-365 NCPC), care mai este cunoscută şi su b denum irea d e „anchetă in fu tu ru m ", procedură care are ca scop conser­ varea unei probe necesare într-un eventual proces sau ch iar într-un proces pendente^.

A ri. 1)50. C o n d iţii de ad m isib ilita te . (1) O ricine are interes să constate de urgenţă m ărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, m obile sau im obile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fap t sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de adm inistrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în tim pul procesului, adm inistrarea acestor probe. (2) In cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar d acă n u există urgenţă. C O M E N T A R IU 1. C o n d iţia urgenţei. Această dispoziţie trasează o con diţie de adm isibilitate a cererii de asigurare a dovezilor, şi anum e condiţia urgenţei. Procedura de asigurare a dovezilor este condiţionată de urgenţa im pusă de existenţa unui p e rico l de dispariţie a p ro b e i sau de îngreunare a ad m in istră rii ei în viito r12'. Urgenţa determ inată de acest pericol este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei. Ea trebuie să privească proba (atât ca m ijloc - integritate a probei - , cât şi ca procedură d e adm inistrare - anum ite situaţii excepţionale pot justifica adm inistrarea interogatoriului în procedura asigurării dovezilor), iar nu părţile litigiului şi va fi justificată şi dem onstrată prin interm ediul cererii (într-o speţă, s-a stabilit că dispoziţiile legale care reglem entează procedura asigurării dovezilor nu conferă posibilitatea instituirii obligaţiei d e conservare a lucrurilor supuse asigurării în sarcina adversarului; reţinerea nejustificată a docum entelor contabile de către un asociat im pune adm iterea cererii, dar nu şi

1)1S-a susţinutei că această m odalitate de adm inistrare a probei reprezintă un m od de preconstituire a probelor pe cale judecătorească - a se vedea şi I, Deleanu, T ra ta t voi. t. 2010, p. 853, nota de subsol, fiind evocate şi dispoziţiile Dec. Curţii Constituţionale nr, 173/2007. 1,1Sub acest aspect îţi păstrează actualitatea Oec. Curţii Constituţionale nr, 173/2007, prin care Curtea a consta* ta tca fiind o condiţie fundam entală a unui asem enea dem ers existenta unei prim ejdii Tn administrarea dovezii sau în constatarea unei anum ite stări de fapt care ar putea să înceteze ori sâ se schim be până la administrarea dovezilor, fără ca dispoziţiile criticate sâ contra vină prevederilor art. 16 din Constituţie, si că liberul acces la ju s­ tiţie este com patibil cu Instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, $i Implică existenta unor proceduri unice pentru srtuaţii deosebite, aţa cum este şi cea a asigurării dovezilor, ceea ce nu contravine nici prevederilor art. 21 din Constituţie.

704

V IX O W C A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

A rt. 359

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

obligarea acestuia la predarea lor către celălalt asociat, m ăsură ce nu poate fi dispusă printr-o asem enea procedură1’1). Lipsa urgenţei, fiind o condiţie de procedură, nu trebuie se siza t! de către instanţă pe cale de excepţie, astfel în cât neîndeplinirea acesteia sâ ducă la respingerea cererii ca inadm isibilă. Astfel, urgenţa nu va fi evaluată ca o condiţie de adm isibilitate, iar proba va fi adm i­ nistrată fă râ a lte verifică ri d acâ p a rtea adversă (este vorba de partea care, într-un exis­ tent ori eventual litigiu cu autorul cererii de asigurare a dovezilor, ar putea sta pe poziţia procesuală opusă cu acesta) îţi d ă a co rd u l de adm inistrare a probei în condiţiile excepţio­ nale ale acestei proceduri. Acordul trebuie să fie expres, lipsa întâm pinării sau a opoziţiei efective a părţii adverse citate în această p ro c e d u ri neavând sem nificaţie. Din această perspectivă, chiar dacă urgenţa este im pusă prin situaţia particulară a probei, şi nu a părţilor, acordul adm i­ nistrării probei în lipsa urgenţei trebuie dat în caz de cop articipare p ro cesu a lă de toate persoanele, în caz contrar încălcându-se regula contradictorialităţii. 2. Form ularea cererii. Cererea de asigurare a dovezilor poate fi form ulată atât p e cale principală, adică atunci când procesul care im pune adm inistrarea probei în discuţie nu a începu t în că, d a r şi incidental, respectiv în tim pul procesului deja începu t, situaţie în care are caracterul d e cerere incidentală, cu toate consecinţele atrase prin art. 123 NCPC. In cazul în care cererea este făcută în cursul procesului care deja a începu t, aceasta poate fi form ulată oricând, inclusiv odată cu cererea de chem are în judecată, dar, desi­ gur, înainte ca în litigiu să se fi ajuns la adm inistrarea probelor, situaţie în care evaluarea urgenţei adm inistrării probei nu m ai prezintă interes. Cererea poate fi făcută de oricare dintre părţile litigiului în care proba urm ează să fie adm inistrată, însă invocarea sa fn acel litigiu nu este obligatorie. Cu toate acestea, dacă partea care a ceru t asigurarea dovezii nu m ai doreşte folosirea sa în litigiul principal, ea poate fi în su ţită d e câtre adversar în condiţiile art. 363 alin. (3) NCPC. 3. N atura p ro ced u rii. Cu privire la natura procedurii, vom pleca d e la analiza scopului acesteia, sens în care apreciem că prin asigurarea dovezilor se urm ăreşte conservarea unei probe pentru a putea fi folosită într*un litigiu în curs sau viito r1*:. Este deci un m ijloc de asigurare a adm inistrării unei probe, fără a pune în dispută între părţile care parti­ cipă la această procedură „stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană", sens în care aceasta este încadrabilă în categoria cererilo r necontencioase, potrivit art. 527 N CPC (într-o speţă, s-a considerat că sim pla cerere pentru asigurarea dovezilor, introdusă în conform itate cu art. 235 CPC 1865, nu este de natură să conducă la întreruperea cursului prescripţiei deoarece o asem enea cerere nu are caracter contencios131). O cerere de asigurare a dovezilor nu ar putea niciodată să conducă instanţa care adm inistrează proba în aceste condiţii la evaluarea probei, adică la deliberarea asupra situaţiei de fapt pe care partea tinde să o dem onstreze. Evoluarea p ro b e i va fi făcută num ai de către instanţa care judecă procesul propriu-zis şi care va putea să stabilească în ce m ăsură puterea ei doveditoare duce la dem onstrarea dreptului afirm at în acel litigiu (o cerere de asigurare a dovezilor care tinde la dem on­ strarea faptului că accidentul a fost provocat din vina exclusivă a pârâtului trebuia d e d a ll) C . A . C o n s t a n ţ a , s .

'*'■ M. Tobârcd, ,M C

D r e p

civ., dec. n r . 4 6 / 1 9 9 3 , în C . P . J . 1 9 9 3 - 1 t procesual c i v i l , voi. I, 2 0 0 $ , p. 613.

.S .J., s . c o n r f d e c , n r, 4 1 5 / 2 0 0 3 , Tn

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

B .J. B a z a

d e

9 9 4 , p . 1 2 5 .

d a le .

705

A rt. 360

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

rată inadm isibilă şi m otivată pe îm prejurarea că în cadrul procedurii asigurării dovezilor n u s-a r p u tea p reju d eca fo n d u f1'). E x işti, în să , şi opinia că procedura se încadrează la categoria procedurilor conten­ cioase, în prim ul rând datorită faptului că atunci când proba este solicitată, instanţa se pronunţă asupra adm isibilităţii (utilităţii, pertinenţei, co n d u d e n ţe im) sale, iar cum etapa încuviinţării şi adm inistrării dovezilor este una contencioasă, această procedură nu capătă caracter necontencios d o ar pentru m otivul că este declanşată înaintea ju d e ­ căţii propriu-zise sau în tim pul acesteia, dar anterior term enului la care se încuviinţează probele. în al doilea rând, s-a arătat că procedura contencioasă se caracteri 2ea 2ă prin existenţa unui litigiu, a unui conflict de interese, chiar şi a unuia doar posibil, astfel că cererea de asigurare de dove 2i se Încadrea 2ă în această categorie - fie că este vorba de o cerere anterioară litigiului, fie contem porană acestuia şi nu în cea a procedurilor necontencioase, care se caracterizează prin absenţa unui conflict ori litigiu şi, im plicit, a unui adversar care ar avea interesul să se opună cererii1*1. în ce ne priveşte, arătăm că evaluarea adm isibilităţii probei în procedura asigurării dovezilor este o chestiune procedurală, distinctă de stabilirea u n u i d rep t - în sensul art. 527 NCPC - , care nu are în vedere drepturi cu conţinut procesual. în plus, deosebit faţă de vechea reglem entare, art. 363 alin. (1) N CPC arată că probele asigurate vo r fi cercetate su b aspectul adm isibilităţii şi co n d u d en ţei lor de instanţa care ju d e c ă procesul, ceea ce lipseşte de autoritate încheierea d e încuviinţare a cererii întem eiate pe art. 359 şi art. 362 cu privire la aceste evaluări. în al doilea rând, credem că nu natura şi procedura de adm inistrare a probelor tra­ sează caracterul contencios al procesului - de altfel, adm inistrarea probelor în condiţii de contradictorlalitate nu este străină procedurii necontencioase - , ci o b iectu l litigiului, dreptul subiectiv m aterial valorificat prin acest m ijloc.

A r t • ?160« So lu ţion area cererii. (1) Cererea se va îndrepta, înainte de jude­ cată, la ju decătoria în circum scripţia căreia se află m artorul sau obiectul consta­ tării, iar în tim pul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prim a instanţă. (2) Partea v a arăta în cerere probele a căror adm inistrare o pretinde, faptele p e care vrea să le dovedească, precum şi m otivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse. (3) Instanţa va dispune citarea părţilor şi v a com unica părţii adverse copie de p e cerere. A ceasta nu este obligată să depună întâm pinare. (4) Instanţa va soluţiona cererea în cam era de consiliu, prin încheiere. (5) In caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind îm prejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor. C O M E N T A R IU 1. Instanţa co m p eten tă. Alineatul (1) al art. 360 cuprinde n o rm e de com petenţă absolută, atât din punct de vedere teritorial, cât şi m aterial.

111A

s e

v e d e a

G . B o r o i, O . S p in e a n u - M a t e i,

o p . c it ., p . 3 8 3 . n o t a

a u t o r ilo r la

d e c iz ia

n r. 4 1 9 / 1 9 9 1

a

T r ib u n a lu lu i

B u c u r e ş t i,

w 1 Ltf.

N o u l C o d

d e

p r o c e d u r ă

G . B o r o i, O . S p in e o n u - M o t e t ,

c iv ilă , v o i. 1 ,2 0 1 1 . p . 4 8 4 . o & . c it ., p . 2 8 S ,

V IX O W C A D Â N Ă IL Ă

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 360

Din punct de vedere m aterial, asigurarea dovezilor prom ovat! p e ca le principa lă este întotdeauna de com petenţa judecătoriei, iar prom ovată incidental este în com petenţa instanţei care judecă litigiul în prim ă instanţă [mai m ult chiar, cererea de asigurare de dovezi form ulată pe parcursul existenţei unei ju decăţi pe fond se im pune a fi repartizată com pletului învestit aleatoriu cu judecarea cererii principale; aceasta în tem eiul dispozi­ ţiilo r art. 961 alin. ( l ) din Regulam entul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecă­ toreşti, te xt conform căruia cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi com plet]. Astfel, dacă litigiul se află în fa za apelului, etapă în care partea prom ovează o cerere de asigurare a dovezii, operează o delegare d e co m p e te n ţi a instanţei de apel (întrucât cererea priveşte probele adm inistrabile în apel) câ t re instanţa care a ju d e c a t în prim ă instanţă. Din punct de vedere teritorial, când cererea este prom ovată p e cate p rin cip a lă ea se judecă la judecătoria în circum scripţia căreia se află m artorul sau obiectul constatării, iar când este prom ovată inciden tal se produce o prorogare legală a com petenţei instanţei care ju d e că litigiul şi asupra cererii incidentale. Prorogarea este totodată dublată de o delegare în cazul în care litigiul se află în etapa căilo r d e atac. 2. Fo rm a şi co n ţin u tu l cererii. Cererea de asigurare a dovezilor trebuie să respecte form a şi conţinutul cererii de chem are în ju d eca tă , cu anum ită particularităţi: a) obiectul cererii îl reprezintă asigurarea dovezii, astfel că partea va trebui să arate care este p ro b a (m ijlo cul de probă) a cărei adm inistrare o pretin d e şi fa p te le p e care vrea sâ le dovedească. Astfel, deşi a r putea părea, datorită dispoziţiilor art. 363 NCPC, că pro­ cedura adm inistrării dovezii nu im pune verificarea d e către instanţa care judecă această cerere adm isibilitatea probei după criteriile stabilite prin art. 255 alin. {1} NCPC, credem că atât legalitatea, cât şi aptitudinea probei de a duce la rezolvarea cauzei în care va fi adm inistrată vo r fi avute în vedere la soluţionarea acestui tip de acţiune, independent de faptul că ele vo r fi evaluate şi de instanţa care judecă litigiul, potrivit circum stanţelor concrete ale respectivului litigiu la acel m om ent. Concluzia acestei necesităţi o trasează însuşi art. 360 alin. (2) NCPC d e vrem e ce trebuie arătate faptele ce trebuie dovedite în legătură cu care proba trebuie să se plaseze111; b) m otivele care fac necesară asigurarea acestora, adică justificarea situaţiei de urgenţă care îndreptăţeşte incidenţa procedurii sau, după caz, a co rd u l p ă rţii adverse. 3. So lu ţio n area cererii. în vederea soluţionării cererii pentru asigurarea dovezilor se constituie un dosar separat* în principiu, acest lucru nu ridică problem e în situaţia prom ovării cererii p e cale principală, când petentul se va adresa direct instanţei com petente. Dacă, însă, cererea se form ulează în tim pul soluţionării litigiului, adică incidental, actul de sesizare poate fi autonom (o cerere propriu-zisă depusă) ori asigurarea dovezilor poate fi prom ovată şi ca un capăt de cerere succesiv cererilor care fac obiectul litigiului, adică odată cu cererea de chem are în judecată care declanşează litigiul principal sau ca cerere incidenţă în cursul soluţionării litigiului. în acest caz, instanţa va disjunge cererea necondiţionat de starea de judecată a acesteia, ci faţă de îm prejurarea că presupune, potrivit art. 360 şi urm. NCPC, o procedură specială atât în privinţa judecării, cât şi cu privire la regim ul căilo r de atac (în acest sens, pot deveni incidente inclusiv dispoziţiile a r t 203 alin. (2) N CPC], iar dosarul astfel d isju n s va fi soluţionat de acelaşi com plet. |1 ‘ A s e v e d e a ş i M , T d b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c i v i l , v o i . 1 , 2 0 0 8 , p . 6 5 7 .

V £ * O H t C A D Ă N Â t iĂ

707

A rt. 361

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Cererea de asigurare a dovezilor, reprezentând ea însăşi o procedură specială im pusă d e urgenţă şi care stabileşte anum ite condiţii speciale de procedibilitate, este autonom â. Prin urm are, asigurarea dovezilor nu poate fi c e ru ţi pe calea ordonanţei preşedinţia le111. Cererea se judecă în cam era de consiliu, ca regulă cu citarea părţilor, situaţia de excepţie a necitării acestora urm ând să fie apreciată de instanţă potrivit cererii şi m oti­ ve lo r de natură să o ju stifice (respectiv urgenţa im pusă prin pericolul întârzierii). Depu­ nerea întâm pinării nu este obligatorie. Cererea se soluţionează prin încheiere, pronunţată în şedinţă publică. în cazul adm iterii, încheierea nu sem nifică şi închiderea dosarului, deoarece m ăsu­ rii d e adm itere a cererii (prin care se apreciază urgenţa ori se constată consim ţăm ântul părţilor şi tem einicia cererii) îi urm ează adm inistrarea probei, care este făcută în acelaşi dosar, potrivit art. 362 NCPC. A dm iţând cererea atât din perspectiva adm isibilităţii, cât şi a tem einiciei, instanţa va fua prin aceeaşi încheiere şi toate m ăsurile necesare p en tru adm inistrarea probei, sta­ bilind, atunci când este cazul, obligaţii în sarcina părţilor în fegătură cu aceasta [Tn acest sens, devin incidente dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi cele ale art. 262 alin. (l)-(4 ) NCPC].

A r i . «161. R eg im u l cailo r de atac. (1) încheierea de adm itere a cererii de asi­ gurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi de atac. (2) încheierea de respingere poate fi atacată separat num ai cu apel în term en de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la com unicare, dacă s-a dat fără citarea lor. C O M E N T A R IU Din perspectiva cailor de atac, num ai încheierea de respingere a cererii de asigurare a dovezilor este atacabilă cu o p e lîn term en de 5 zile de la pronunţare, dacă s*a dat cu citarea părţi for, şi de la com unicare, dacă s-a dat fără citarea lor. în ch eierea de adm itere a cererii nu este supusă niciunei căi de atac şi este executorie. A parent paradoxală, soluţia îm brăţişată de legiuitor se explică totuşi prin aceea că, potrivit art. 363 NCPC, instanţei care ju d e că litigiul d e fond îi sunt trasate, în legătură cu proba adm inistrată în această procedură, obligaţia d e a cerceta proba su b aspectul adm isibilităţii şi concludenţei sale, adică d e a repune în discuţie în să şi încuviinţarea p ro ­ b e i astfel adm inistrate. Mai m ult, dacă va considera necesar, instanţa care judecă litigiu va putea proceda, dacă este posibil, la o n o u ă adm inistrare a aceleiaşi probe. De aceea, acest m ijloc asigura reconsiderarea prem iseloradm inistrării probei în procedura asigură­ rii dovezilor, chiar dacă nu se realizează un control efectiv al hotărârii judecătoreşti pro­ nunţată în această procedură. Caracterul executoriu a i încheierii se referă la acele dispoziţii susceptibile de execu­ tare, d a r care nu sunt obligaţii procesuale d e adm inistrare a probei. Astfel, se integrează în efectul executoriu dispoziţia de obligare a părţilor la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului (taxe de tim bru, onorariu de avocat), iar nu costurile de adm inistrare a probei, care vo r fi cuantificate şi repartizate în condiţiile art. 363 alin. (3) NCPC.

1,1

G. PopUj

708

U n e le

c o n s id e r a ţ ii a s u p r a

a s ig u r ă r ii d o v e z ilo r p e

c a le

p r in c ip a lă ,

în R . D

.C . n r. 9 / 1 9 9 8 , p . 7 7 -7 8 .

V S f t o n K A D Â N Ă iL Ă

T

it l u l

L

pr o ced u r a

Î

A rt. 362-363

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A r i» 3 0 2 . A d m inistrarea p ro b elor asigurate. (1) A dm inistrarea probei ce trebuie asigurată v a putea fi făcută de îndată sau Ia term enul ce se va fixa în acest scop. (2) A dm inistrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere/ care nu este supusă niciunei căi de atac. C O M E N T A R IU După adm iterea cererii de asigurare a dovezii şi luarea tu tu ro r m ăsurilor de adm inis­ trare a probei, instanţa va trece la adm inistrarea acesteia, cu respectarea tu tu ro r reguli­ lor de adm inistrare a probelor, atât cele generale, cât şi cele special reglem entate pentru fiecare categorie de probe în parte. Dosarul va fi finalizat prin încheierea care constată adm inistrarea probei. Această încheiere nu sem nifică o evaluare asupra fondului dreptului care face obiec­ tu l litigiului principal111, nici ch iar predeterm inarea situaţiei de fapt rezultată din proba respectivă, etapă integrată procesului de interpretare al probelor din cadrul deliberării în litigiul principal121. încheierea pronunţată în aceste condiţii nu este supusă niciunei c â i de atac. în aceste condiţii, ch iar dacă instanţa care judecă litigiul principal nu va evalua greşelile de judecată săvârşite de către instanţa care adm inistrează proba în condiţiile art. 362 NCPC, totuşi, părţile vo r putea cere readm inistrarea probei, cerere ce va fi apre­ ciată d e instanţă, dar, desigur, determ inată şi de posibilitatea efectivă a acestei readm inistrări. Ni s-ar părea salutar însă ca procedura de adm inistrare a probei în condiţiile art. 362 N CPC să poate fi supusă controlului ju d icia r în condiţiile unei încheieri prem ergătoare integrate dosarului în care se judecă litigiul principal.

A r U 5 6 3 . Puterea doveditoare. (1) Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, su b raportul adm i­ sibilităţii şi concludenţei lor. In cazul în care găseşte necesar, instanţa v a proceda, dacă este cu putinţă, la o nou ă adm inistrare a probelor asigurate. (2) Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut adm inis­ trarea lor. (3) C heltuielile făcute cu adm inistrarea probelor vor fi ţinute în seam ă de instanţa care judecă pricina în fond. C O M E N T A R IU în cursul procesului asupra fondului cauzei, aceste probe au aceeaşi valoare probantă ca şi în cazul în care s-ar fi adm inistrat în cursul judecăţii, putând fi com bătute prin alte m ijloace de probă. în să instanţa care judecă litigiul de fond are o bligaţia de a evalua ţ i p un e în discuţia p ă rţilo r în faza cercetării judecătoreşti - potrivit circum stanţelor şi datelor cauzei la m om entul încuviinţării probelor tn acest litigiu - adm isibilitatea ş i co n d u d e n ţa p ro b elo r 111 C . S . J . , d e c . n r . U) a

E s te »

,

1 9 3 7 / 2 0 0 1 , în

a s t fe l g r e ş it

c a r e

n u

p o a t e

O . S p in e a n u - M a t e i,

V t t t O iS I C A D Ă N Â t t Ă

p r o c e d e u l f i

fă c u t ă

B.J.

2 0 0 1 ,

In s t a n ţ e i

d e c lt

d e

p. d e

1 0 9 . a

„ o m

ju d e c ă t o r u l

o lo g a "

r a p o r t u l

p r ic in ii -

C .5 .J .,

d e

e x p e r t iz ă ,

s . c iv ., d e c .

c e e a

c iv . n r .

c e

s e m

n if ic ă

1 9 7 3 / 2 0 0 1 , în

o

în s u ş ir e

G . B o r o i,

o p , c it ., p . 3 8 5 .

709

A rt. 364

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

adm inistrate în condiţiile art. 362 NCPC. Aceasta n u sem nifică un co n tro l ju risd icţio n a l al încheierii pronunţate în condiţiile art. 3 S0 alin. (4) NCPC, ci evaluarea un or noi circum stanţe legate de procesul probator în litigiul în desfăşurare. De asem enea, dacă este necesar ş i posibil, instanţa care judecă litigiul principal va putea, din oficiu sau la cerere, să dispună readm inistrarea p robei asigurate. Necesitatea readm inistrării probei trebuie, de asem enea, să aibă în vedere num ai circum stanţe spe­ cifice procesului p rin c ip a l Dovezile adm inistrate în condiţiile art. 362 N CPC pot fi folosite şi d e partea care nu a ceru t adm inistrarea lor, text ce constituie o aplicaţie a principiului general potrivit căruia dove 2ile nu aparţin părţilor, ci cauzei. Desigur, întrucât acestea su n t probe ale procesului, costurile im puse de adm inistra­ rea lor se cuantifică 1a calculul cheltuielilor de judecată, ceea ce a r exclude cheltuielile reprezentând onorarii de avocaţi, de exem plu, care nu reprezintă costuri de adm inistrare a probei'11.

A rt. 36-1. C onstatarea de urgenţă a u n ei stări de fapt. (1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anum ită stare de fap t care ar putea să înceteze ori să se schim be până la adm inistrarea probelor, executorul judecătoresc în circum scripţia căruia urm ează să se facă constatarea v a putea constata la faţa locului această stare de fapt. (2) în cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită con­ cursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia. (3) In lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia îm potriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător. (4) Procesul-verbal de constatare va fi com unicat în copie celu i îm potriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic. C O M E N T A R IU 1. D iferenţa faţă d e „co n statarea stării u n o r bunuri". Constatarea de urgenţă a unei stă ri de fa p t in tem eiul acestei dispoziţii se distinge de constatarea „stării un or bun uri" în condiţiile art. 359 NCPC, în prim ul rând prin aceea că prim a presupune constatările per­ sonale o le executorului ju d e că to re sc cu privire la situaţii de fapt, tn tim p ce constatarea stării unor bunuri se realizează prin interm ediul unui m ijloc d e probă. Pe lângă diferenţe de ordin procedural, constatările executorului judecătoresc cu pri­ vire ia o anum ită stare de fapt au valoarea probatorie a înscrisului autentic, în tim p ce o probă, chiar adm inistrată în condiţiile art. 360 şi urm . N CPC, nu are în principiu o valoare preconstituită sau un regim probator excepţional. în principiu, m ăsura constatării unei stări de fapt nu im plică în m od necesar interven­ ţia instanţei, partea urm ând să se adreseze executorului ju d e că to re sc în circum scripţia căruia urm ează să se fa c ă constatarea'2', care va putea constata la faţa locului această 1.1 C . A . B u c u r e ş t i , 1.1 /

710

Le ş,

N o u l C o d

s. a fV*a c i v . , d e

d e c .

p r o c e d u r ă

nr.

1 3 0 / 2 0 0 2 ,

în G. B o ro i, 0 . S p in e a n u - M a t s i, o p .

c r t , p . 3 8 8 .

c iv ilă , v o i. 1 ,2 0 1 1 , p . 3 7 9 .

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

A rt. 365

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

stare de fapt, potrivit com petenţei $a1e date de art. 7 lit. f} şi art. 9 alin. (2) d in Legea nr. 1 8 8 /2 0 0 0 privind executorii judecătoreşti, republicată. intervenţia instanţei este condiţionată d e lipsa acordului părţii adverse sau al altei persoane îm potriva căreia constatarea urm ează a fi făcută. Cu această condiţie suplim entară îndeplinită, judecarea unei astfel d e cereri reacti­ vează toate dispoziţiile procedurale stabilite prin art. 360-363, în m ăsura în care com patibiiizarea este posibilă. 2. Procedura. Constatarea de u rg e n ţi a unei stări de fapt se va face întotdeauna prin interm ediul executorului judecătoresc. Spre deosebire de vechea reglem entare, în cadrul căreia executorul judecătoresc era desem nat (delegat) de către instanţă în condiţiile art. 239 CPC 1865, în actuala reglem entare instanţa va pronunţa o încheiere d e adm itere o cererii în condiţiile art. 360 NCPC, prin care va încuviinţa efectuarea constatării de u rg e n ţi a unei stări d e fapt de către un executor ju d ecăto resc com petent potrivit legii. Această încheiere are putere executorie. Constatarea astfel încuviinţata va fi făcută în baza autorizaţiei em ise de către instanţă, de către un executor ale s de către parte, întocm ind un proces-verbal. O rice vicii sau încălcări legate de m odalitatea în care executorul judecătoresc îşi îndeplineşte obligaţiile v o r putea fi sesizate prin interm ediul contestaţiei la executarem. Din punctul nostru de vedere, procedura ar fi astfel epuizată, cu condiţia ca procesulverbal de constatare s l fie com unicat îr\ co pie celui îm potriva căruia s-a f lc u t constata­ rea, dacă nu a fo st de faţă, prin grija executorului judecătoresc. în să ca urm are a trim iterii la dispoziţiile art. 360-363 NCPC, pe care legiuitorul le indică a fi aplicate în mod corespunzător, credem că procedura soluţionării unei astfel de cereri se epuizează după efectuarea constatării, dar condiţionat de depunerea la d o sa * ru l instanţei a p rocesului-verbal de constatare şi com unicarea sa în co pie celui îm potriva căruia $*a făcut constatarea, d a c i nu a fost de faţă, urm ată de încheierea pronunţată în condiţiile 362 alin. (2) NCPC. Dincolo de faptul că m enţinerea acestei a doua etape nu im p lic i în mod real posibili­ tatea instanţei de a interveni sau controla constatarea propriu-zisă, în principiu instanţa nu va avea niciun reper justificat în acordarea term enelor care urm ează încheierii de încuviinţarea a cererii sau luarea oricărei alte m ăsuri care să asigure finalizarea dosarului.

A r i, D isp o z iţii sp eciale. în caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fap t se vor putea face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă num ai cu încuviinţarea expresă a instanţei. C O M E N T A R IU Atunci când situaţii excepţionale justifică o urgenţa deosebita, atât asigurarea dove­ zii, cât şi constatarea unei stări de fapt vo r putea fi făcute şi în zilele nelucrătoare sau chiar în afara o relo r legale. în situaţia prevăzută de art. 364 alin. (1) şi (2) autorizarea instanţei pentru efectuarea constatării în zilele nelucrătoare sau în afara orelor legale este o bligatorie. Nu credem însă că această condiţie a r putea fi extinsă şi la situaţia în care procedura este începută în tim pul o rarului legal de funcţionare, d a r continuată în afara acestuia.

A s e v e d e a ş i M . T â b â r c â , D r e p t p r o c e s u a l c iv il, v o i. 1 , 2 0 0 8 , p . 6 1 7 .

V e * O N ! C A D Ă N Â t iĂ

7 1 1

A rt. 366

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

S u b s e c ţ iu n e a o 4 -a . A d m in is t r a r e a p r o b e lo r d e c ă t r e a v o c a ţ i s a u c o n s ilie r i ju r id ic i

C O M E N T A R IU Prin introducerea acestor dispoziţii s-a urm ărit asigurarea soluţionării litigiului în mod accelerat, o responsabilizare a părţilor şi a celo r care asistă sau reprezintă inte­ resele acestora în plan procesual, dar nu în cele din urm ă o degrevare a instanţelor de etapa adm inistrări! probelor. Deşi posibilitatea adm inistrării probelor prin avocaţi a fo st introdusă în procedura civilă încă prin O .U.G. nr. 138/2000, d a r abrogata prin O.U.G. nr. 59/2001 şi reintrodusă prin Legea nr. 219/2005, ea a fo st prim ită cu rezerve d e cei în drept să o folosească şi pentru îm bunătăţirea dreptu rilo rcărora a fost concepută. Este posibil ca atenuarea prin­ cipiului nem ijlocirii să fie descurajantă pentru părţi, însă instituţionalizarea acestui sis­ tem nu este lipsită de eficienţa. Nu doar că procedura ar facilita părţilor posibilitatea d e a rezolva, în buna m ăsură, litigiul am iabil, dar realizarea acestui parteneriat între instanţă, părţi şi avocaţii lor ar putea constitui şi un prilej d e întărire a credibilităţii reciproce, o m ai bună înţelegere a sistem ului jurisdicţional în ansam blu sau o asum are responsabilă a actului de ju stiţie prin im plicarea părţilor. Cu toate acestea, pe lângă faptul că legiuitorul stabileşte dom eniul litigiilor în care această posibilitate poate fi exercitată, în mod evident se păstrează în com petenţa exclu­ sivă ş i netranzacţionabilă a instanţei sesizate problem a stabilirii p ro b elo r care urm ează a fi astfel a d m in istra re -d e ci, în planul deciziei num ai instanţa va stabili ce probe sunt încuviin­ ţate într-un litigiu precum şi soluţionarea oricăror incidente legate de adm inistrarea pro­ belor şi realizarea oricărei proceduri care, dincolo de aspectele form ale, im pune, dincolo de orice îndoială, m enţinerea anum itor drepturi şi garanţii procesuale esenţiale.

Art* 3 6 6 . D o m en iu de aplicare. D ispoziţiile prezentei secţiuni su n t apli­ cabile tuturor litigiilor, cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor, relaţiile de fam ilie, precum şi orice alte drepturi asupra cărora legea n u perm ite a se face tranzacţie. C O M E N T A R IU Textul reglem entează câm pul de aplicare a dispoziţiilor privitoare la adm inistrarea probelor de avocaţi, statuând că ele sunt inciden te tuturor litigiilorl fiind exceptate în mod expres: a) cele care se referă la drepturi asupra cărora legea n u p erm ite încheierea u nei tran­ zacţii; b) cele ce privesc sta rea civilă, capacitatea perso a n elo r ş i relaţiile de fa m ilie. în cazul acestor excepţii, adm inistrarea probelor va urma calea dreptului com un, în sensul că aceasta se va realiza de instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, indiferent de voinţa părţilor. A dăugăm la această delim itare expresă şi pe aceea că, în cazul litigiilor tn care păr­ ţile pot recurge la o asem enea procedură, adm isibilitatea sa este condiţionată de repre­ zentarea sa u asistarea tuturor p ă rţilo r litigiului de avocaţi sau, potrivit art. 388 NCPC, de con silieri ju rid ici. Această interpretare rezultă, dincolo d e interpretarea sistem atică a textelor, din chiar titlul subsecţiunii. 712

V t / IO N IC A D Ă N Ă IL Ă

T it l u l

l

Pro ced u ra Î n

A rt. 367

f a ţ a p r i m e i in s t a n ţ c

Astfel, potrivit art. 368 NCPC, părţile po t conveni ca avocaţii care le asistă sau le reprezintă să adm inistreze probele în cauză, iar şedinţele de judecată se desfăşoară, obli­ gatoriu, cu participarea avocaţilor. Nu este aşad ar adm isibil ca părţile să fie reprezentate sau asistate procesual de m an­ datari procesuali care îşi legitim ează dreptul de reprezentare pe un m andat dat a d litem , deoarece acestor reprezentanţi legea le stabileşte anum ite lim itări incom patibile cu pro­ cedura prezentată111. Cel m ult. un asem enea procurator ju d ic ia r - ş i num ai dacă se legiti­ m ează printr-o procură sp ecială dată în acest s e n s - a r putea, în num ele părţii, să încheie şi să prezinte instanţei convenţia de adm inistrare a probelor, potrivit art. 368 NCPC.

A r i . 3 6 7 . O b lig a ţia in stan ţei. La prim ul term en de judecatâ la care părţile au fo st legal citate şi dacă acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va întreba dacă sunt de acord ca probele să /ie adm inistrate potrivit dispoziţiilor din prezenta subsecţiune. C O M E N T A R IU La debutul cercetării procesului, în condiţiile art. 239 NCPC, instanţa va p u n e în vedere p ă rţilo r asistate sau reprezentate de avocat că pot conveni ca adm inistrarea pro­ belor să se facă Tn condiţiile acestei subsecţiuni. Există o oarecare neconcordanţă între dispoziţiile art. 239 şi cele a le articolului supus analizei, în m ăsura în care aceasta din urmă stabileşte că instanţa va atrage atenţia părţi­ lor asupra acestei posibilităţi inclusiv în cazul Tn care acestea su n t prezente şi neasistate de avocat ori de către un m andatar cu procură a d litem. Desigur, la acest m om ent este m ai dificil a se anticipa care sunt probele ce vo r fi adm inistrare în proces, deoarece acestea nu au fost, în m od necesar, puse în discuţie, la fel cum alte m ăsuri procesuale nu au fo st încă luate, însă instanţa poate verifica d isp o ­ nibilitatea reală a părţilor de a derula această procedură. Inclusiv pentru a putea estim a durata procesului. A r fi însă recom andabil ca suita m ăsurilor pe care instanţa le ia la prim ul term en de judecată la care părţile su n t legal citate să aibă o succesiune care să corespundă m ersului real al litigiului. Credem că verificarea acestei disponibilităţi ar tre­ bui să succeadă soluţionării excepţiilor, deoarece angajam entul părţilor trebu ie asum at în condiţii de efectivitate a procedurii sau soluţionării altor aspecte care ţin de disponi­ bilitatea asupra procesului. Nu a r f i inutil ca această interogare să succeadă chiar încu viinţării probelor, atunci când părţile po t estim a, la rândul lor, gradul de im plicare şi m ăsura responsabilizării lor sau a avocaţilor în funcţie de anum ite aspecte specifice fiecărei situaţii sau fiecărui m ij­ loc de probă în parte. Cu toate acestea, codul plasează im placabil acest dialog anterior, în condiţiile art. 239 şi m ai ale s art. 370 NCPC. Totuşi, ch iar şi în acest caz, credem că o înţelegere ulterioară a p ă rţilo r intervenită în acest scop după încuviinţarea probelor, însâ a n terio r adm inistrării lor, poate fi prezentată instanţei în condiţiile art. 368 NCPC, fără ca instanţa să poate refuza părţilor acest drept. Desigur, acest m o m ent procesual se va regăsi consem nat în încheierea de şedinţă, îm preună cu poziţia exprim ată a părţilor.

11 A se ve d e a şi V.M . C io b a n u , FI.A. B a io s, C e rce ta re a p ro ce su lu i în c a zu l a d m in istră rii p ro b e lo r p rin a v o ca ţi. în R .D .C . n r 2 /2 0 0 1 , p. 46-SO. V £*O H tCA D Ă N Â tiĂ

713

A rt. 368

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

A r i* 3 6 8 » C on v en ţia părţilor. (1) La term enul prevăzut la art. 367 părţile, prezente personal sau reprezentate, p ot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să adm inistreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei subsecţiuni. (2) C onsim ţăm ântul pentru adm inistrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de câtre părţi, personal sau prin m andatar cu îm puternicire specială, în faţa instanţei, luându-se a ct despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocm it în faţa avocatului, care este obligat să certifice consim ţăm ântul şi sem nătura părţii p e care o asistă o ri o reprezintă. D acă sunt m ai m ulte părţi asistate de acelaşi avocat, consim ţăm ântul se va da de fiecare dintre ele separat. (3) Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecţiune îşi alege dom iciliul la avocatul care o reprezintă. (4) C onsim ţăm ântul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una din­ tre părţi. C O M E N T A R IU Fără să reluăm consideraţiile exprim ate anterior, reiteram că ar fi cu m ult m ai util ca prezentarea unei asem enea convenţii, chiar şi asupra conţinutului $1 lim itelor sale, să fie solicitată părţilor după ce instanţa le încuviinţează probele, adică după ce, potrivit art. 255 NCPC, apreciază asupra adm isibilităţii şi aptitudinii lor de a duce la soluţionarea cauzei, inclusiv atunci când apreciază din oficiu asupra necesităţii adm inistrării anum itor probe, însă înainte de a lua, în condiţiile art. 258 alin. (2) NCPC, m ăsurile necesare pen­ tru adm inistrarea acestora. Aşadar, pe lângă sublinierea în sensul c l o asem enea convenţie nu poate avea ca o b iect delegarea com petenţelor sau prerogativelor care aparţin exclusiv instanţei (mai e x a c t în acest caz, statuarea asupra probelor încuviinţate), ream intim ca şi în această p riv in ţl părţilor li se recunosc anum ite drepturi, m ai exact d rep tu l de o încheia convenţii cu p rivire Io adm isibilitate a, o biectul ş i sa rcin a probelor, concom itent etapei încuviinţării acestora. Convenţia asupra adm inistrării p ro b e lo r poate; a) să f ie fă cu tă în fa ţa instanţei şi consem nată în încheierea de şedinţă. în această ipoteză convenţia poate fi făcută de către părţi personal sau de către reprezentanţii aces­ tora c lro ra dreptul încheierii acestei convenţii le-a fost dat anum e, adică prin îm p uter­ nicire sp e c ia li dată de fiecare parte, indiferent de num ărul lor sau d e natura ori izvorul co p a rticip lrii procesuale; b) să f ie înfăţişată instanţei printr-un înscris, caz în care instanţa va verifica dacă con­ sim ţăm ântul pentru adm inistrarea probelor a fo st dat de către p lr ţ i, personal sau prin m andatar cu îm puternicire specială; în acest caz, convenţia va răm âne consem nată la dosar. Instanţa este obligată s l verifice condiţiile de e xp rim area consim ţăm ântului, valabili­ tatea acestuia din punctul de vedere al form ei, d a rş i valabilitatea sa pe fond, atunci când părţile şi-l e x p rim i nem ijlocit în in stan ţl. C o n sim ţi m ântui astfel exprim at este irevocabil, putând fi invocate vicii de natură să afecteze valabilitatea sa; totuşi, convenţia poate fi revocată b ila te ra l* 1)1 C u p riv ire la ca ra cte ru l re v o ca b il d l co n ve n ţie i rm itu u s d w se n svs, a se ve d e a /. le ? . N o u l C o d d e p ro ce d u ră C i v i l ă , v o i. t, 2 0 1 1 , D- 4 3 9 ş i R. B ere eo , A d m in istra re a p ro b e lo r d e c ă tre avo caţi sau d e c ă tre c o n silie rii ju rid ic i din

714

V t/IO N IC A D Â N Ă ILĂ

T it l u l L

pro cedu ra

În

f a t a p r i m e i in s t a n ţ c

A rt. 368

De asem enea, în cursul desfăşurării unei asem enea proceduri, este posibil ca în pro­ ces să intervină terţi, faţă de care o asem enea convenţie preexistentă nu produce efecte în plan procesual. Considerăm , în să , că o n o u ă convenţie, care să stabilească opţiunea tu tu ro r părţilor pentru adm inistrarea probelor prin avocaţi, poate fi făcută independent de depăşirea m om entului stabilit prin art. 367 NCPC. Nu credem , însă, că terţul poate face o sim plă achiesare la convenţia preexistentă a părţilor, pentru că în m od esenţial convenţia este pluripartită. Cu privire la conţinutul convenţiei d e reprezentare, pe lin g ă obiectul său principal (adm inistrarea probelor, care credem că poate privi adm inistrarea tu tu ro r probelor, dar şi num ai o parte a lor), aceasta trebuie să consem neze declaraţia părţii referitoare la ale­ gerea de dom iciliu procesual, pentru procedura adm inistrării probelor, la avocatul care o reprezintă în acest scop. Mai subliniem că desem narea avocatului care reprezintă partea în procedura de adm inistrare a probefor potrivit acestei subsecţiuni poate avea un m andat strict delim i­ tat la finalizarea procedurii, fără a fi necesar să fie a n g a ja tîn proces şi dincolo de lim itele adm inistrării probelor. Părţile care au aceeaşi poziţie procesuală îşi pot desem na un reprezentant com un, dar pot apela ia serviciile unor avocaţi diferiţi, legea neim punând nicio limitare. Sintagm a „avocaţii care le asistă şi le reprezintă" presupune existenţa unui contract de asistenţă ju rid ic ă încheiat între parte şi apărător131. Prin urm are, alţi reprezentanţi pro­ cesuali, ch iar licenţiaţi în drept, nu pot realiza în favoarea celo r reprezentaţi adm inistra­ rea probelor potrivit acestei subsecţiuni în m ăsura în care nu îşi legitim ează calitatea de avocat în acel proces. Cu privire la m om entul procesual la care o convenţie pentru adm inistrarea probelor prin avocaţi poate fi încheiată, în doctrină s-a arătat că aceasta se poate realiza şi cu pri­ lejul rejudecării unei cauze ca urm are a adm iterii unei căi de atac şi trim iterii cauzei spre rejudecare, respectiv ca urm are a adm iterii recursului şi casării hotărârii, cu consecinţa trim iterii cauzei spre rejudecare121. în schim b, s-a apreciat că procedura analizată nu poate fi aplicată în calea de atac atunci când s-a solicitat refacerea probatoriului adm in istrat în prim ă instanţă dacă aceasta ar însem na să se recurgă la aceeaşi procedură cu cea îm potriva căreia părţile şi-au exprim at nem ulţum irea tocm ai prin cererea de refacere a probaţiunii d eja adm inistrate. în să în situaţia în care cererea de adm inistrare a unor n o i p rob e în a pel nu este deter­ m inată de vicii a le procedurii d e adm inistrare a probelor d e către avocaţi desfăşurate în prim ă instanţă, s-a opinat în sensul adm isibilităţii procedurii în discuţie şl în cadrul ape­ lului^1.

p e rsp e ctiva p rin c ip iilo r d e sfă şu ră rii p ro c e s u lu i c iv il, tn D re p tu l nr. 1 /2 0 0 6 , p. 1 2 6 -1 2 7 . A u to rii s u n t d e p ă re re că. d a c i p ă rţile se p re zin tă în faţa in sta n ţe i şi d e m o n stre a ză re vo care a m u tu a lă a c o n sim ţă m â n tu lu i an te rio r e xp rim a t, in stan ţa e ste o b lig a tă să co n sta te p rin în c h e ie re a c e st fap t, fără a p u te a ce n zu ra în v re u n fe l voinţa părţilor. 10 A s e v e d e a şi C C. Frertţiu, D . L B ă ldea rt, C o d u l d e p ro ce d u ră c iv ilă c o m e n ta t şi a d n o ta t. E d . H a m a n g iu , B u cu ­ reşti, 2 0 0 8 , p. 624. IJJ V.M . C iobani/, FI.A. S o io s , op. cit . p . 42*43. R. B e rce a , o p . c il., p. 134,

V e * O N ! C A D Ă N Â IiĂ

715

A rt. 369

Ca rtea

ii.

P ro ced ura

c o n t e n c io a s ă

A r i . 3 6 0 » D esfăşu rarea şed in ţei de ju d ecată. P e parcursul adm inistrării probelor de către avocaţi, şedinţele de judecată, atunci când acestea sunt nece­ sare, se desfăşoară potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocaţilor. C O M E N T A R IU Prin to t ceea ce presupune adm inistrarea probelor prin avocaţi, intervenţia instan­ ţei nu este exclusă, iar uneori este ch iar im pusă. în toate aceste situaţii, la şedin ţele de ju d eca ta participarea avocaţilor aleşi d e pârţi pentru reprezentare în această procedură este obligatorie B o ro i, O. S p in e a n u -M a te i, o p . cit., p. 400, 1,1 C .S.J., s. corn., dec. nr. S90 8/2 00 0 , in B.J. Baza d e d ate , id e m , p. 401. I.C.C.J., s. civ., dec. nr, 5362/2003, în D reptul nr, 2/2005, p, 232. 141C .S.J., s. cont, adm ,, dec, nr, 392/1996, îr> B.J. 1996, p. 533, w /. D etea n u , Tratat, voi. 1,2010, p. 903.

772

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l

l. P r

o ced u ra

Î

n f a t a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 414

2. Durata m ăsu rii. în oricare dintre cazurile de suspendare facultativă, odată dispusă m ăsura aceasta durează, în principiu, p â n â la pronu nţarea u nei hotărâri ju d ecăto reşti definitive [art. 413 alin. (2) NCPC], nu num ai în m aterie penală, dar şi în m aterie civilă, date fiind dispoziţiile art. 634 NCPC. Soluţia este o consecinţă firească, întrucât dependenţa între cele două cauze a fost apreciată la m om entul dispunerii m ăsurii. 3. Revenirea m o tivată asupra su sp en d ării ju decăto reşti. De la regula irevo cab ilitlţii suspendării consacrată în jurisprudenţa anterioară111, legiuitorul a prevăzut în noul cod posibilitatea revenirii m otivate asupra suspendării, sens în care dispune a r t 413 alin. (3). Instanţa are această posibilitate în două situaţii: dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un com portam ent diligent în cadrul procesului care a determ inat sus­ pendarea în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1, tergiversând soluţionarea acestuia, şi dacă urm ărirea penală care a condus la suspendarea procesului durea 2ă m ai m ult de un an de la data la care a intervenit suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 2, fără a se dispune o soluţie în acea cauză. Un com portam ent n ediligent este o conduită a părţii contrară prevederilor art. 10 alin. (1) NCPC, potrivit cărora pârţiie au îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi term enele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pre­ tenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urm ărind, to t astfel, finalizarea acestuia. în cea de-a doua ipoteză ce perm ite revocarea m ăsurii suspendării, dispoziţie prevă­ zută, d e asem enea, în sensul celerităţii procedurii, legiuitorul stabileşte o lim ită de tim p în cadrul căreia soluţia în p ro ce su l penal, deşi utilă instanţei civile, treb uie adoptată - un an de la dispunerea su sp en d ă rii - , pentru a putea fi folosită ca m ijloc d e probă în proce­ sul civil. Deşi legea nu prevede în mod expres, în vederea revenirii m otivate asupra m ăsurii suspendării instanţa va trebui să dispună repunerea cauzei pe ro l din oficiu {sau la cere­ rea părţii interesate care va sem nala fie conduita nediligentă a părţii, fie îm plinirea ter­ m enului de un an), în vederea verificării m ăsurii suspendării şi a reluării judecăţii, potri­ vit art. 415 pct. 4 N CPC; cu această ocazie, va verifica subzistenţa îm prejurărilor ce au condus la suspendare şi incidenţa m otivelor prevăzute d e art. 413 alin. (3), astfel încât, dacă este cazul, va decide m otivat revenirea asupra su sp en d ă rii şi va proceda la reluarea judecaţii.

A r i . 4 1 4 . H otărârea de su sp en d ate. (1) Asupra suspendării judecării pro­ cesului instanţa se v a pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în m od separat, la instanţa ierarhic superioară. C ând suspendarea a fost dispusă de înalta C urte de C asaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât tim p durează suspendarea cursului judecă­ rii procesului, atât îm potriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi îm potriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

|l,C .S .J„ $. civ., dec. nr, 2937/2000, In B.}. 2000, o. 198.

CARMgN N es fini(

773

A rt. 414

Ca

r t w

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

C O M E N T A R IU 1. Felul h o tă râ rii. Suspendarea pro cesului, ?n oricare dintre form ele ei (su sp en ­ dare voluntară sau su sp en d are legală - de d re p t sau facultativă), se d isp u n e de către in stan ţa d e ju d e ca tă în fa ţa căreia s*a iv it inciden tul, invocat din oficiu sau de către părţi, în scris sau oral, d u p l dezbaterea contradictorie a cererii; dezbaterea co ntrad ic­ to rie va lipsi în situaţia în care se d isp u n e su sp en d area în co n d iţiile art. 4 1 1 alin . (1) pct. 2 N CPC, în tru câ t instanţa d o a r c o n s ta tl lipsa p ărţilo r la term en şi absenţa unei cereri d e ju d ecată în lip s i. Prin încheierea ce soluţionează incidentul suspendării instanţa reţine existenţa îm prejurării care a condus la această m ăsură, m otivând, totodată, adm iterea sau respin­ gerea cererii de suspendare, exigenţă prevăzută de art. 233 alin. (1) lit. j) NCPC. în ch eierea pronunţată în acest caz este o încheiere interlocutorie, astfel cum prevede art. 235 N CPC, întrucât instanţa, f i r i a hotărî în to t asupra procesului, soluţionează un incident procedural. 2. Efectele su sp en d ării pro cesului. Suspendarea procesului are un efect general, în tru câ t se răsfrânge asupra tu tu ro r părţilor din proces, indiferent d e calitatea acestora (reclam ant, pârât, intervenient), precum şi asupra tu tu ro r cererilor form ulate în cauză (principale, accesorii, adiţionale sau incidentale), dacă nu s-a dispus disjungerea (în m ăsura în care legea o perm ite) şi suspendarea num ai a unora dintre ele. Pe durata sistării procesului ca efect al suspendării cauza rom âne în ne lucrare, astfel încât nu pot fi făcute acte de procedură, cu excepţia repunerii p e ro l ce poate avea ioc la cerere, dar şi din oficiu (spre exem plu: în vederea constatării perim ării, sens în care d is­ pune art- 4 2 0 NCPC; când s-a îm p lin it term enul de un an reglem entat de art. 413 alin, {3) NCPC, în cazul suspendării dispuse în tem eiul art. 413 alin. (1) pct- 2 N CPC etc.]. O rice a lt oct de proced ură efectuat pe tim pul suspendării procesului este lovit de nulitate, nulitate ce are un caracter relativ [art. 174 alin. {1) şi (3) NCPC], astfel încât poate fi invocată doar de partea în folosul căreia a fost dispusă suspendarea, potrivit regim ului de invocare a acesteia stabilit prin dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi (3) NCPC. Suspendarea p rocesu lu i dispusă în condiţiile ort. 4 1 3 atrage ţ i su spen darea cursu­ lu i perim ării, astfel cum prevede art. 418 alin. (1), întrucât ceea ce s~a suspend at nu se „închide" sau se „stinge" (instanţa nefiind dezînvestită), ci se am ână doar111, A rticolul 418 N CPC conţine şi alte reguli cu privire la suspendarea term enului de peri­ m are, pentru celelalte cazuri de su sp end are a procesului. în cazul suspendării voluntare a judecăţii, data la care s-a dispus suspendarea consti­ tuie m om entul de la care în cep e să curgă term enul de perim are, ceea ce este pe deplin valabil şi în cazul suspendării dispuse în baza art. 242 NCPC. 3. C alea d e atac îm p o triva h o tărârii date asupra su sp e n d ării. A rticolul 414 alin. (1) stabileşte că încheierea p o a te f i atacată în m o d sep a ra t c u recurs, la instanţa ierarhic superioară, iar dacă suspendarea este dispusă de înalta Curte d e Casaţie şi Justiţie hotă­ rârea este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. S-a renunţat astfel la reglem entarea exceptării exprese a în ch eierilo r pronunţate în recurs asupra suspendării de la regula atacării separate cu recurs prevăzută de codul precedent, ceea ce se constituia într-o aplicaţie a principiului accesorium seq u itu r p rin ­ cipale, Soluţia din codul anterior era justificată prin aceea că, deşi art. 2441 alin. (1) CPC

™ /. D e i e a n u , T r a t a t , v o i . 1 , 2 0 1 0 , p . 9 0 5 .

774

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 414

1865 dispunea în sensul m enţionat, excepţia inadm isibilităţii recursului îm potriva înche­ ierilor date de o curte de apel ca instanţă de recurs asupra cererii de suspendare nu putea fi prim ită, întrucât art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ca norm ă sp e c ia li, des­ chidea, în acest caz, calea recursului la înalta Curte d e Casaţie şi Ju stiţie1’1; în prezent însă, şi norm a din legea specială prevede că Secţiile în altei C urţi de Casaţie şi Justiţie soluţio­ nează şi recursurile declarate îm potriva ho tărârilo r nedefinitive sau a actelor judecăto­ reşti, de orice n a tu ri, care nu po t fi atacate pe nicio a lt l cale, iar cursul ju decăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. Dacă înalta Curte este cea care dispune prin încheiere asupra suspendării, hotărârea este definitivă, nefiind, deci, susceptibilă de recurs (ch iar în soluţionarea cererilor care intră în dom eniul de aplicare al art. 97 pct. 4), pe când încheierea datâ de un tribuna l sau o curte de apel asupra su sp e n d lrii sau de respingere a cererii de repunere pe rol va putea fi atacată c u recurs la instanţa iera rhic superioară în tem eiul norm ei analizate, num ai dacă acestea ju d ecă în prim ă instanţă sa u în ape!, iar nu ca instanţe de recurs, pentru că în caz contrar s-ar deschide calea recursului la recurs şi ar fi de natură să contravin! dispoziţiilor art. 483 NCPC; din coroborarea dispoziţiilor art. 414 alin. (1) NCPC cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 483 alin. (2) teza finală NCPC, rezultă c i atunci când suspendarea este dispusă ori cererea de repunere pe rol a fost respinsă de tribunal sau curtea de apel şi acestea sunt învestite cu soluţionarea unui a p e l îm potriva u n e i hotărâri supuse num ai apelului, recursul îm potriva încheierii de soluţionare a incidentelor evocate este inadm isibil; totodată, din aceleaşi texte reiese c ! recu rsu l este ad m isib il îm potriva încheierilor pronunţate de curtea d e apel ca instanţă de a p e l îm potriva unei h o t lr lr i date de prim a instanţă, susceptibile de ape! ş i de recurs. Din econom ia întregului text al art. 4 1 4 N CPC, reiese că o b iectu l recursu lu i nu poate fi decât încheierea prin care s-a adm is cererea de su sp end are ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Ca atare, nici încheierea p rin care s-a respins cererea de suspendare'1' ori s-a adm is cererea de repunere p e ro l nu intră în d o m en iu l de aplicare a l art. 414 NCPC, acestea putând fi atacate odată cu fond ul, dacă h o t lr lr e a pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale d e atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri prem ergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, a fa rl d e cazul când legea dispune altfel, este p re vă zu ţi de art. 466 alin. (4) NCPC, n o rm l a p lic a b ili şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 NCPC. în ce priveşte term en u l în care poate fi form ulat recursul, art. 414 alin. (2) prevede că acesta se poate prom ova c â t tim p durează suspendarea. Deşi în concepţia noului Cod şi hotărârile definitive se com unică [art. 427 alin. (1)], ia r term enul de recurs d e drept com un este de 3 0 d e zile d e la com unicare, astfel cum dispune art. 485 alin. (1) NCPC, norm a de la art. 414 alin. (2) este una d e excepţie şi, prin urm are, cea aplicabilă în ce pri­ veşte durata term enului d e recurs în acest caz. în m o tivarea căii d e atac a recursului, părţile vo r fi ţinute să form ufeze doar critici de nelegalitate ce se circum scriu m otivelor de casare expres şi lim itativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 NCPC, ch iar dacă asupra m ăsurii suspendării se p ro n u n ţi prima in sta n ţl, în condiţiile inexistenţei în structura noului cod a unui recurs co re sp u n zlto r celui reglem entat de art. 3041 C P C 1865.

llJ V.M. Ciobonu, G. Boroi, T.C. B riciu , op. c it., 2 0 1 1 , p . 308*309. m I.C .C.J., s civ., d e c. nr. 1 1 9 8 /2 0 0 S, I.C .C.J., s. corn., d e c. nr. 3 1 6 2 /2 0 0 5 . Ca r m

sn

N S S R IL Â

775

A rt. 415

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i . 4 1 5 . R elu area ju d e că rii p rocesu lu i. Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea m oştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celu i reprezentat de m andatarul defunct, a noului m andatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a adm inistratoru­ lu i jud iciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a U niunii Europene; 4. p rin alte m odalităţi prevăzute de lege. C O M E N T A R IU întrucât suspendarea cauzei nu este d e c it o sistare tem porară a ju d e c iţii, în raport d e m otivele ce au determ inat-o, legea stabileşte m odalităţile concrete pentru redeschi­ derea procesului. Regula este că ju d eco ta s e reia Io m om entul dispariţiei couzei care q condus la suspendarea p ricinii. 1. Reluarea ju d e ca ţii d u p ă su sp en d area vo lu n tară. Cererea părţilor. în ipoteza sus­ pendării voluntare, dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 1 sau 2 NCPC, deci, la cererea părţilor sau pe tem eiul voinţei lor prezum ate d e desistare, art. 415 p c t 1 NCPC dispune că judecata se reia prin cererea d e redeschidere fd cu tâ de u n a dintre pârţi, aşad ar de către re cla m a n t pârât sau intervenientul principal, respectiv părţile cu o poziţie proce­ suală independentă. A preciem că norm a trebuie interpretată şi aplicată prin sim etrie cu situaţiile şi părţile care pot îm piedica suspendarea voluntară a procesului prin form ularea valabilă a unei cereri de judecată în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) p c t 2 teza finală. Prin urm are, cererea de repunere pe rol nu va putea fi prim ită dacă este form ulată de intervenientul accesoriu, ch iar dacă acesta poate să săvârşească num ai actele de pro­ cedură care nu contravin interesului părţii pentru care a intervenit în proces astfel cum prevede art. 67 alin. {2} NCPC, întrucât intervenientul accesoriu are o poziţie procesuală subordonată părţii a cărei apărare o sprijină; această soluţie se im pune pentru aceleaşi raţiuni pentru care solicitarea intervenientului accesoriu de judecată în lipsă, în absenţa unei cereri identice a părţii pentru care a intervenit în proces, nu a r avea niciun e fe c t nefiind în m ăsură să îm p ied ice suspendarea. De asem enea, considerăm că cererea d e repunere pe rol nu va putea fi prim ită nici atunci când este form ulată de ce l ch em a t în garanţie (intervenient forţat), întrucât o eventuală cerere de judecată în lipsă form ulată de acesta nu are efectul îm p ied icării sus­ pendării procesului în tem eiul art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, deoarece soluţionarea cere­ rii de chem are în garanţie depinde de soluţia ce se va da cererii principale111. Or, cererea d e redeschidere a procesului pentru situaţia suspendării pe baza învoielii părţilor sau a voinţei prezum ate a acestora de desistare de judecată, stabilită prin constatarea acordului lor pentru suspendare sau pe baza neprezentării lor la term en cum ulată cu absenţa unei cereri de judecată în lipsă, trebuie să fie recunoscută în favoarea aceloraşi părţi care aveau vocaţia d e a solicita în m od valabil ju decata în lipsă, cerere care ar fi îm piedicat suspendarea procesului. 1,1 A s e v e d e a s a c r o , c o m e n t a r i u l d e fa a r t 4 1 1 .

776

C A ffM S» N eSftILĂ

T

it l u l l

Pr

o ced u ra

Î

n f a ţ a p r im e i in s t a n ţ c

A rt. 415

Reluarea judecăţii în cazul suspendării voluntare ori dispuse în tem eiul art. 242 NCPC nu p o a te avea loc din oficiu, cu excepţia cazului prevăzut de art. 4 2 0 alin. (1) NCPC, respectiv în vederea co n stat!rii perim ării. Dacă suspendarea procesului a fost dispusă prin învoiala părţilor [art. 411 alin. (1) pct. 1 ] pentru reluarea ju decăţii este suficientă cererea d e repunere pe rol form ulată de una dintre ele, nefiind necesar să existe acelaşi consens şi la redeschiderea procesului, nici sub form a unei cereri com une, nici prin verificarea acordului celeilalte părţi. Cererea de repunere pe rol trebuie să fie form ulată înăuntrul term enului de perim are şi să fie tim brată cu jum ătate din taxa ju diciară de tim bru datorată pentru cererea a cărei judecată s-a suspendat, potrivit art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997 şi art. 16 alin. (1) din O rdinul m inistrului justiţiei nr. 760/C/1999 privind aprobarea N orm elor m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru. 2. R edesch id erea procesului In ipotezele de su sp en d are d e drep t. în cazurile d e sus­ pendare legală de drept, dispusă în tem eiul art. 412 alin. {1} pct. 1-6 NCPC, judecata se reia prin cererea de redeschidere a p rocesu lu i fo rm u la ta de partea interesată în conti­ nuarea ju d ecă ţii, în cuprinsul căreia trebuie arătaţi m oştenitorii, tutorele sau curatorul, m andantul („a celui reprezentat de m andatarul defunct") ori noul m andatar sau, după caz, partea interesată, lichidatorul sau adm inistratorul judiciar. Prin cererea de repunere pe rol a cauzei nu este suficient să se indice anum ite persoane ca m oştenitori ai părţii decedate, ci trebuie dovedită această calitate, fie prin depunerea certificatului de m oştenitor sau a c e lu i de calitate, em is în condiţiile art. 115 şi art. 116 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, fie prin acte d e stare civilă, testam ent sau m artori, analog prevăzând şi dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, în vederea stabilirii de către notar a calităţii d e su cce sib il şi/sau, după caz, a titlului de legatar1”. Pentru celelalte situaţii de suspendare [art. 412 alin. (1) pct. 2-6 NCPC], la repunerea pe rol trebuie dovedită caiitatea reprezentantului, sim pla indicarea a acestuia nefiind suficientă pentru a justifica prezenţa sa în proces. în acest sens, titularul cererii de redes­ chidere a procesului trebuie să producă dovada desem nării ca tutore, curator, de num ire ca lichidator sau adm inistrator ju d icia r ori să se depună o nouă procură judiciară. Dacă suspendarea a fost dispusă în baza art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC, reluarea ju d e­ cării procesului are loc după pronunţarea hotărârii de către Curtea d e Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta înseam nă că repunerea cauzei p e ro l operează din oficiu, după pri­ m irea la dosar a hotărârii prelim inare, dar nim ic nu se opune ca şi părţile să solicite, la acelaşi m om ent, reluarea judecăţii. Soluţia anterioară este identică şi pentru situaţia suspendării dispuse în tem eiul art. 520 alin. (2) NCPC - până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept d e către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reluarea judecăţii operând, de asem enea, d in oficiu, după pronunţarea hotărârii prealabile, în aplicarea art. 415 pct. 4 NCPC. Acelaşi text serveşte ca tem ei ju rid ic pentru redeschiderea p rocesu lu i din oficiu (ca m odalitate de reluare a ju d ecării) în alte cazuri de suspendare legală d e drept prevăzute prin norm e speciale ale codului: art. 49 alin. (1) pentru soluţionarea declaraţiei de abţinere; art. 6 4 alin. (4) pentru soluţionarea căii de atac îm potriva încheierii de respin-

M. T ib â re d , G b . Buta, c p . c il., 20C7, p. 658. Ca r m s n N e s fin i(

777

A rt. 416

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

gere ca inadm isibilă a unei cereri de intervenţie principală sau accesorie; art. 134 în situaţia conflictului de com petenţă; art. 138 alin. (6) în cazul excepţiei de litispendenţă. 3. R elu area ju d e căţii în ipoteza su sp en d ării facu ltative sau ju d e că to re şti. Citarea părţilor. Pentru ipoteza suspendării facultative sau judecătoreşti [art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC], redeschiderea procesului are loc prin cererea form ulată de partea interesată, situaţie în care n u s e datorează toxâ ju d icia ra de tim bru ş i tim bru ju d icia r, astfel cum dispune art. 16 alin. (2) din N orm ele m etodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare d e tim bru. Particularizând, întrucât suspendarea dispusă în tem eiul art. 242 alin. (1) N CPC este o suspendare judecătorească [art. 413 alin. (1) pct. 3 N CPC], reiese că în acest ca 2 cererea de repunere a cauzei pe rol este la îndem ân a reclam antului a fla t în culpă pentru neîn­ deplinirea obligaţiei ce a condus la suspendare [art. 242 alin. (2)], însă acesta datorează taxă judiciară de tim bru şi tim bru judiciar, sens în care prevede art. 16 alin. (1) din nor­ m ele anterior m enţionate, m ăsura suspendării fiind generată din culpa părţii. Astfel cum dispune art. 229 alin. (2) pct. 1 NCPC, instituţia term enului în cunoştinţă nu operează în cazul reluării ju decăţii după ce cauza a fost suspendată; prin urm are, păr­ ţile vo r trebui citate, mai puţin partea care a form ulat cererea de repunere pe rol şi care la depunerea cererii a prim it term en în cunoştinţă, personal sau prin m andatar, în condi­ ţiile art. 229 alin. (1) NCPC, dacă este cazul. Instanţa poate aprecia că nu se im pune redeschiderea judecăţii, caz în care va pro­ nunţa o încheiere de respingere a cererii de repunere p e rol, încheiere ce poate fi atacată cu recu rs în condiţiile art. 414 alin. (2) NCPC. Prelungirea suspendării, după dispariţia cauzei care a determ inat-o, poate conduce ia perim are. 4. O biectul apelului. H otărârile pronunţate în prim ă instanţa constituie, d e regulă, ob iecî a I a pe Iu Iu i; a cestea su nt date în sol uţi on a rea cere ri Ior a că ro r com pete nţă m ateria lă de prim ă instanţă este atribuită judecătoriei (art. 94 pct. 1), tribunalului (art. 95 pct. 1) sau curţilor de apel (art. 96 pct. 1), com petenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglem entată prin dispoziţiile art. 97 pct. 4 nefiind o veritabilă com petenţă în prim ă instanţă; instanţa suprem ă nu are com petenţă nici în calitate de instanţă de apel111, ceea ce înseam nă câ hotărârile pronunţate în prim ă instanţă de curţile de apel nu sunt supuse apelului. 5. H otărâri a le prim ei instanţe exceptate d e la exercitarea a p e lu lu i şi cele îm p o triva cărora se poate exercita num ai apelul. Nu o rice hotărâre de prim ă instanţă este susceptibilă de apel, întrucât legea p o a te excepta o astfel de hotărâre de la exercitarea căii ordinare de atac, ceea ce în conţinutul norm elor se identifică, de regulă, prin astfel de sintagm e: „este supusă recursului" [spre exem plu art. 406 alin. (6) - hotărârea prin care se ia act de renunţarea la judecata, art. 410 - hotărârea prin care se ia act de renunţarea la dreptul pretins, art. 421 alin. (2) - hotărârea care constată perim area]; „poate f i atacata n u m a i cu recurs* (spre exem plu art. 437 în m ateria hotărârilor date în baza recunoaşterii pretenţiilor); „nu este supusa n iciu n e i căi d e atac", ceea ce înseam nă nu num ai excluderea apelului, dar şi a căilo r extraordinare d e atac [spre exemplu art. S3 alin. (2) - încheierea de soluţionare a abţinerii ori de respingere a recuzării în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3), art. 132 alin. (3) - declinarea de com petenţă, art. 362 alin. (2 )-în c h e ie re a pronunţată în m ateria asigurării d e dovezi); „hotărârea este definitivă" (art. 1023 alin. (8) - hotărârea de respingere a cererii în anulare form ulată de debitor îm potriva ordonanţei de plată etc.].

11 M. TQbârcâj Drept procesual civil, voi, I, 2008. p. 277 şi I. Le ;, Noul Cod de procedură civilă, voi. I. 2011, p. 177. CARMSN NSGRILÂ

867

A rt. 466

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A lteori însă legea stabileşte că o hotărâre este supusd n u m a i apelului, caz în care este exclus recursul, sens în care prevede în m od expres şi art. 4 8 S alin. (2) partea finală NCPC [spre exem plu: art. 717 alin. (1) - hotărârea cu privire la contestaţia la executare; art. 994 alin. (3) - hotărârea de partaj; art. 999 alin. (1) - ordonanţa preşedinţială; art. 1003 alin. (3) - hotărârea dată asupra cererilor posesorii; art. 1032 alin. (1) hotărârea ju decăto riei pronunţată în procedura specială a cererilor de vafoare redusă; art. 1041 alin. ( 5 } - hotărârea de evacuare pronunţată în procedura specială a evacuării din im obilele folosite sau ocupate fără drept]. îm p o triva acestor hotărâri ale prim ei instanţe poate fi prom ovată contestaţie în an u la re propriu -zisă sa u revizuire în m ăsura în care su n t îndeplinite condiţiile de adm isibilitate specifice fiecăreia dintre aceste căi de atac, co ncluzie care se desprinde din interpretarea p e r a contrar io a prevederilor art. 504 alin. (1) N CPC în ce priveşte contestaţia în anulare (m otivul să nu fi putut fi invocat pe calea apelului, ceea ce nu poate fi reţinut ?n cazul hotărârilor supu se num ai apelului), pe când în cazul unei revizuiri cerinţa art. 509 alin. (1) este ca hotărârea să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul. 6. Ip o staze a le p rin cip iu lu i legalităţii că ii d e a tac a ap e lu lu i. A rticolul 466 alin. (2) reprezintă o aplicare particulară a principiului legalităţii căii de atac reglem entat în art. 4 S 7 alin. (2) N CPC care prevede că „m enţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu p rivire la cafea de a ta c deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita caiea de atac prevăzută d e lege". Ca atare, art. 466 alin. (2) presupune situaţia în care o hotărâre dată în prim ă instanţă conţine în dispozitiv m enţiunea eronată că este pronunţată şi în ultim ă instanţă. în ultim a instanţă sunt pronunţate, spre exem plu, hotărârile date de către judecăto­ rie în exercitarea controlului judiciar, respectiv cele pronunţate în căile de atac îm potriva hotărârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi a le altor organe cu astfel d e activitate, potrivit norm ei de com petenţă de la art. 9 4 pct. 3 NCPC111. Categoria cererilor soluţionate d e ju decăto rie în prim ă şi ultim ă instanţă (art. 94 pct. 2 N C P C -c e r e r i privind creanţe având ca obiect plata unei sum e de bani de până la 2.000 lei inclusiv) a fost exclusă însă prin prevederile art. V din O.U.G. nr. 4/2013 privind m odificarea Legii nr. 76/2012, astfel încât, deşi preconizate de legiuitor, hotărârile pronunţate în prim ă şi ultim ă instanţă nu au devenit o realitate ju rid ică la m om entul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civită; abrogarea dispusă în ain te de intrarea în vigoare a noului cod a fost determ inată d e necesitatea asigurării conform ităţii dispoziţiilor acestuia cu Constituţia, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 967/2012 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile identice din codul anterior (art. 1 pct. l l CPC 1865), introduse prin Legea nr. 202/2010. în consecinţă, atunci când instanţa m enţionează în cuprinsul dispozitivului, în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac sau rezultă că este pronunţată în ultim ă instanţă, iar potrivit legii acea hotărâre este dată în prim ă instanţă şi face, deci, parte dintre cele susceptibile de apel (cerinţe cum ulative), p ă rţile a u deschisă calea apelului. A rticolul 4 6 6 alin. (3) este reglem entat pentru situaţia sim etrică inversă, anum e că o hotărâre răm âne neapelabilă, ch iar dacă instanţa în dispozitiv a m enţio n a t g reşit că ea

1,1 V.M. C io b a n ii, G. B o ro i, T.C. B riciu , o p . cit., 2011, p. 336; I. U f , N oul C o d d e procedură civilă, voi. 1, 2011. p. 165.

868

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 466

este supusâ apelului, d e şi este o hotărâre datâ în ultim ă instanţă, norm a decurgând din acelaşi principiu ai legalităţii căilo r de atac. Judecătorul nici nu poate acorda dreptul la o cale de atac neprevăzută de lege, dar nici nu poate suprim a părţilor dreptul la exerciţiul căilo r legale de atac, acestea avându-şi izvorul în lege, ia rn u în actul jurisdicţional al instanţei. în acest sens, urm ează a se observa a t lt dispoziţiile art. 4 S7 alin. (3) N CPC, c i t şi com entariile aferente acestui articol. 7. A p elu l fo rm u lat îm p o triva în ch e ie rilo r prem ergătoare. Potrivit art. 4 6 6 alin. (4), încheierile prem ergătoare nu po t fi atacate cu apel separat, ci d o a r odată cu fond ul, afară de cazul când legea dispune altfel. încheierile p re m e rg ă to a re -fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincţiilor de la art. 235 NCPC - p o t f i atacate cu a p e l înainte de desesizare a instanţei p rin hotărârea fin a lă num ai dacă legea prevede în m o d expres această posibilitate; în absenţa unei astfel de dispoziţii a legii, ele nu pot fi criticate prin ap el decât odată cu fond ul, însă num ai dacă hotărârea datâ în acel litigiu a r f i eo însăşi supu sâ apelului, chiar dacă nici în noul cod nu se prevede în mod expres această cerinţă, carenţa norm ei ante­ rioare fiind sem nalată în doctrină'11. Pe de a Ită p a rte, ex istă în ch e ieri p re me rgătoa re (d i n catego na celor m terlocutorii) ca re pot fi atacate separat, însă nu cu apel, ci cu recurs (spre exem plu art. 4 1 4 -în c h e ie re a de suspendare), chiar dacă hotărârea finală prin care instanţa se dezînvesteşte ar fi supusă apelului, dată fiind existenţa unei norm e speciale, derogatorii în acest sens. în plus, există şi încheieri care nu au un caracter prem ergător, ci constituie a ctu l fin a l a l u n u i proces, chiar dacă prin el nu s*a soluţionat fondul, şi sunt susceptibile de a pel sau recurs, după caz; spre exem plu: încheierea pronunţată în baza art. 442 asupra cererilor de îndreptare a erorilor m ateriale din cuprinsul unei hotărâri şi în tem eiul art. 443 asupra unei cereri de lăm urire a hotărârii sau d e înlăturare a disp oziţiilor contradictorii, sens în care prevede art. 446 NCPC, d a r şi încheierea pronunţată în cadrul procedurii neconten­ cioase, art. S3 4 alin. (2) prevăzând că aceasta este supusă num ai apelului. Este necesar a se sublinia că, deşi o hotărâre de dezînvestire a prim ei instanţe este susceptibilă de apel, părţile, organele sau persoanele interesate nu pot form ula anum ite critici prin m otivele căii de atac (fie îm potriva în ch eierilo r prem ergătoare, fie îm potriva hotărârii în se şi), pentru că legiuitorul a prevăzut în m od obligatoriu (art. 445) un alt rem ediu procedural, şi anum e cel reglem entat în art. 442 -4 4 4 N CPC pentru îndreptarea, lăm urirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori com pletarea hotărârii. 8. Instanţa com petentă p e n tru so lu ţio n are a ap e lu lu i. Apelul se soluţionează. în principiu, d e instanţo iera rhic superioară celei care a pronu nţa t hotărârea apelată, astfel cum rezultă din observarea dispoziţiilor generale în m aterie de com petenţă m aterială: art. 95 pct. 2 (tribunolul judecă în apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prim ă instanţă) şi art. 96 pct. 2 N CPC {curtea de a pel judecă apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prim ă instanţă), în a lta Curte de Casaţie şi Justiţie neavând o com petenţă m aterială ca instanţă de apel. în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 7 alin. ( ! ) din Legea nr. 76/2012, ch iar dacă acestea se referă la cazul în care o lege specială prevede că hotărârea judecătorească de prim ă instanţă este definitivă, dispoziţii care statuează că hotărârea va fi supusă apelului la instanţa ierarhic superioară, dacă prin noul cod nu se prevede altfel.

|k' V . M . C i o b o n u , 6 . B o r o i , T . C B r i c i u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p . 3 3 9 .

Ca

r m sn

N S S R IL Â

869

A rt. 467

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Pe de altă parte, e x iş ti acte norm ative speciaie care p revă d atacarea cu a p e i nu a unei hotărâri pronunţate în prim ă instanţă, ci a unei hotârâri arbitrate, astfel cum este, de exem plu, art. 1312 alin. {9} din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe; în aplicarea regulii potrivit căreia apelul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară cefei care a pronunţat hotărârea de prim ă instanţă (Tribunalul Bucureşti având o com petenţă teritorială exclusivă, m ai puţin în ce priveşte cererea în contrafacerea unei m ărci, caz în care operează norm a generală de com petenţă m aterială prevăzută de art. 95 pct. 1 NCPC), art. 8 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998 privind m ărcile şi indicaţiile geografice, republicată prevăd: „(1) Hotărârea com isiei de contestaţii, m otivată, se com unică părţilor în term en de 30 d e zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în term en d e 30 de zile de la com unicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă num ai a p elu lu i la Curtea de A pel Bucureşti. (2) H otărârile pronunţate în cazurile prevăzute (a art. 36, 46, 47, 53, 54, 6 0 şi 85 po t fi atacate cu a p e l Dispoziţii sim ilare sunt cuprinse şi în alte legi speciale precum Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată [art. 55 alin. (1)], după cum în alte acte norm ative se face trim itere la com petenţa de drept com un atât de prim ă instanţă, cât şi pentru soluţionarea căilor de atac (art. 43 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desen elo r şi m odelelo r Industriale, republicată) etc.

A r i , 4 0 7 . S itu a ţiile In care partea nu poate fa ce apel p rin cip al. (1) Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu m ai are dreptul de a face apel principal. (2) Partea care a executat parţial hotărârea de prim ă instanţă, deşi aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu m ai are dreptul de a face apel princi­ pal cu privire la dispoziţiile executate. C O M E N T A R IU 1. A ch ie sare a exp resă totală la hotărârea prim ei instanţe. Ipoteza ach ie să rii exprese parţiale. Articolul 467 alin. (1) NCPC interzice p ă rţii care a re n u n ţa t expres ia a pei s ă m ai fo rm u leze a p e l principa l, indiferent de partea din dispozitiv pe care ar intenţiona să o cri­ tice [art. 461 alin. ( l) ] ,în s ă această norm ă nu poate fi interpretată şi în sensul suprim ării dreptului de a form ula apel îm potriva considerentelor [art. 461 alin. (2)]"’. D o ar achiesarea expresă totală la hotărârea atacată este cea care sup rim ă părţii d rep tu l de a m a i exercita caiea d e atac, nu însă şi cea parţială; pe de altă parte, această interdicţie nu vine de la lege, ci este generată de actul de voinţă al părţii de care legea leagă şi alte consecinţe ju rid ice. Prin aceasta se reglem entează efectul irevocabil al achiesării la soluţia din dispozitiv, ca act unilateral de voinţă, act procedural de dispoziţie al părţfi. A chiesarea expresă la hotărâre este cea care se face de către parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de către m andatarul său, în tem eiul unei procuri speciale, astfel cum prevede art. 4 6 4 alin. (2) NCPC. Dacă achiesarea expresă este parţială, partea va putea face a pei p rin cip a l num ai cu privire la partea din hotărâre care nu a făcut obiectul renunţării la exercitarea câii de atac (dispoziţiile din dispozitiv), nu şi îm potriva aceleia la care a renunţat în m od neechivoc la a o mai ataca. 1,1 A s e v e d e a ş l c o m e n t a r i i l e d e l a a r t . 4 6 1 ş i a r t , 4 6 3 .

870

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 467

Regula se aplică şi atunci c in d partea a renunţat condiţionat la apel, pentru că achiesarea condiţionată la hotărâre nu poate fi d e c it expresă. indiferent dacă este vorba despre o renunţare expresă totală sau parţială la calea de atac, partea n u pierde decât d rep tu l de a fo rm u la a p e l p rin cip a l îm potriva so lu ţiilo r din dispozitiv (în cazul achiesării parţiale Tn ce priveşte partea d in dispozitiv pe care a decla­ rat că nu o atacă), astfel în cât ea va f i îndreptâţitâ sâ fo rm u leze apel in ciden t sa u provo­ cat, în condiţiile art. 472 şi, respectiv, art. 473 NCPC, dar şi a p e l p rin cip a l îm potriva con­ siderentelor, potrivit art. 461 alin. (2). Aplicarea acestei norm e în cursul soluţionării căii de atac are sem nificaţia că renunţarea la judecata apelului principal stinge procesul în faza în care se află, iar hotărârea prim ei in stanţe de vi ne executorie la data desesizării instanţei de apel, în condiţiile art. 633 pct. 1 N CPC; hotărârea prim ei instanţe nu va fi însă şi definitivă la aceeaşi dată decât dacă legea prevede că hotărârea dată în apel nu este supusă recursului; dacă este susceptibilă de recurs va deveni definitivă la data expirării term enului de recurs (dacă nu a fost exercitat), potrivit art. 634 alin. {2} raportat la art. 634 alin. ( ! ) pct. 4, iar dacă a fo st exercitat, la data pronunţării instanţei de r e c u r s - a r t . 634 alin. (1) pct. 5. instanţa de apel va lua act de renunţarea apelantului la ju decata apelului la data constatării voinţei neviciate a acestuia exprim ate în faţa sa sau în baza m anifestării de voinţă redate în cuprinsul unui în scris autentic, dacă nu este învestită şi cu soluţionarea apelurilor form ulate de alte părţi ale cauzei (apeluri principale, incidente sau provocate); în acest ca 2, până la pronunţarea deciziei de către instanţa d e apel apelantul principal care a renunţat nu poate reveni asupra m anifestării sale de voinţă. Pentru ipote 2â achiesării parţiale la soluţia prim ei instanţe în cursul judecării apelu­ lui, trim item la com entariile de la art. 480. 2. A ch ie sare a tacită p arţială la hotărârea neexecu to rie a p rim e i in stan ţe. Ipoteza ach ie sării ta cite to tale. A rticolul 467 alin. (2) reglem entea 2ă efectele în apel a le achie­ sării tacite parţiale ia hotărâre, pentru cazul în care acea hotărâre nu era susceptibilă de executare provizorie d e drept (art. 448) sau pentru care nu a fost încuviinţată executarea provizorie (art. 449). fn aceste cazuri, achiesarea tacită parţială la hotărârea executorie a prim ei instanţe nu vo avea efectu l p ierd erii dreptului d e a form u la ape! p rin cip a l n ici în ce priveşte dis~ p o ziţiile executate; totodată, partea va păstra dreptul de a form ula apel principal îm p o ­ triva tuturor soluţiilor din dispozitiv ş i în ca zu l în care execută benevol in teg ra l o hotărâ re executorie a p rim ei instanţe, întrucât o astfel d e executare nu a r putea fi calificată drept „acte sau fapte precise şi concordante care exprim ă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre" astfel cum prevede art. 464 alin. (3) NCPC, d e natură a funda­ m enta concluzia unei achiesări tacite totale; o asem enea executare benevolă are caracter echivoc deoarece, pe de o parte, poate fi determ inată d e intenţia părţii d e a-şi limita prejudiciile în cazul executării benevole sau silite ulterioare confirm ării soluţiei în apel, iar, pe de altă parte, poate revela doar conduita d e bună-credinţă a părţii care se ştie deja su b puterea unui titlu executoriu, chiar dacă provizoriu, iar buna-credinţă nu poate fi sancţionată cu pierderea acestui drept, ea fiind un im perativ al exercitării drepturilor procesuale, potrivit art. 12 alin. (1) NCPC. fnsă, partea care a executat parţial o hotărâre neexecutorie de prim ă instanţă achiesea ză ta cit la hotărâre (în ce priveşte dispoziţiile executate), întrucât în această situaţie executarea benevolă constituie un act sau o faptă precisă şi concordantă care exprim ă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la un segm ent din hotărâre. CARMSN NSGRILÂ

871

A rt. 468

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Efectul unei a chiesâri tocite p a rţia le este ace io a i p ierd erii dreptului de a m a i fo rm u ia a p e i p rin cip a l cu p rivire la dispoziţiile executate; în ce priveşte dispoziţiile neexecutate, partea îşi păstrează dreptul de a form ula apel principal, ca de altfel şi îm potriva conside­ rentelor hotărârii, inclusiv a celor care susţin dispoziţiile executate din hotărâre. Din interpretarea o fo r t io r i a aceleiaşi norm e, rezultă că achiesarea tacită totalâ fa hotărâre va avea efectul pierderii dreptului de a mai form ula apel principal cu privire la integralitatea d isp oziţiilo r executate {sau dreptul de a m ai continua judecata în apel), nu în să şi îm potriva co nsiderentelor e i11*. Tn concluzie, executând benevol în totalitate hotărârea neexecutorie a prim ei instanţe, debitorul pierde dreptul la form ularea unui apel principal [îm potriva tuturor so lu ţiilo r din dispozitiv, conform art. 461 alin. (1)], în s l poate form ula apel principal îm potriva considerentelor, după cum poate declara apel incident sau provocat; dacă a achiesat tacit parţial ta hotărâre, nu va mai putea form ula apel principal îm potriva disp o ­ ziţiilo r executate, însă poate form ula apel principal îm potriva dispoziţiilor neexecutate şi îm potriva tuturor considerentelor hotărârii, precum şi apel incident sau provocat.

A r t . 4 6 8 . T erm en u l de apel. (1) Term enul de apel este de 30 de zile de la com unicarea hotărârii, d acă legea n u dispune altfel. (2) Term enul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la com unicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fo st făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite. (3) D acă o parte face apel înainte de com unicarea hotărârii, aceasta se soco­ teşte com unicată la data depunerii cererii de apel. (4) Pentru procuror, term enul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când term e­ nul de apel curge de la com unicarea hotărârii. (5) Term enul de ap el suspendă executarea hotărârii de prim ă instanţă, cu excepţia cazurilor anum e prevăzute de lege. în aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fo st exercitat în term en. C O M E N T A R IU 1. Term enul de apel. San cţiu n ea neresp ectării. Articolul 468 alin. (1) stabileşte un term en de S 0 de zile de Io com unicarea hotărârii, dacă prin lege nu se prevede altfel, derogare ce poate privi fie m om entul de la care acesta în cep e să curgă, fie durata lui. în consecinţă, spre deosebire de reglem entarea anterioară (art. 284 alin. (1) CPC 1865, care prevedea un term en de Î S zile de la com unicare), term enul d e apel este unul mai lung, dar acesta răm âne un term en p roced urai im perativ, înăuntrul căruia trebuie în d e p lin it actul de procedură al declarării apelului d e către partea interesată în atacarea hotărârii. Depăşirea term enului de declarare a apelului atrage decodereo părţii interesate din dreptul de a mai efectua acest act de procedură. Totodată, e! este un term en legai (fiind stabilit în mod expres de lege) şi absolut, în tru câ t nerespectarea lui afectează însăşi validitatea şi eficacitatea actului de procedură deoarece intervine decăderea din dreptul d e a m ai exercita apelul; declararea apelului

111 Pentru m ai m ulte detalii, a s e v e d e a supro, co m e n tariile d e la art. 4 8 0 .

872

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 468

după îm plinirea term enului de apel atrage nulitatea actului d e procedură al părţii, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) NCPC, nulitate ce trebuie constatată de către Instanţă. 2. D u r a ţ i şi regu li d e c a lc u l. Term enul de apel d e 30 d e zile d e la co m u n icare este un term en p e zile; ca atare, regula calculării lui este cea prevăzută d e art. 1S1 alin. (1) pct. 2 NCPC, iar nu cea prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 3, nefiind un term en pe luni, chiar d a c i durata lui coincide uneori cu cea a unei luni. Term enului de apel îi este aplicabilă prorogarea legato prevăzută de art. 181 alin. (2), până în prim a zi lucrătoare care urm ează, d a c i ultim a lui zi cade într-o zi nelucrătoare. Pe d e altă parte, deşi potrivit art. 182 alin. (1) term enul se îm plineşte la ora 24,00 a ultim ei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, trebuie a se observa prevede­ rile art. 182 alin. (2) N CPC, şi anum e că, în cazul când este vorba de un act d e procedură ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc. term enul s e va îm p lin i la ora ia care acti­ vitatea încetează în acel loc în m od legal, dispoziţiile art. 133 fiind aplicabile. Articolul 183 N CPC stabileşte şi alte cazuri de p rim ire de dată certă (conform art. 278 N CPC) în ce priveşte m om entul d eclarării apelului decât data decurgând din recipisa de trim itere re co m a n d a ţi la oficiul poştal, corespunzătoare reglem entării anterioare din art. 104 CPC 1865, şi anum e: depunerea apelului la un serviciu de curierat rapid ori la serviciul specializat d e com unicare; depunerea actului de procedură la unitatea m ilitară sau la adm inistraţia locului de deţinere unde partea se află. Aşa fiind, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus, d u p i caz, de serviciul specializat d e com unicare, de unitatea m ilita ri sau de adm inistraţia locului de deţinere servesc ca dovadă a dotei dep u nerii a p elulu i de partea interesată. 3. P rincipiul e ch ip o len ţe i. D isp o ziţii sp eciale în m ateria ap e lu lu i, d isp o ziţii generale. Regula prevăzută în art. 468 alin. (1) este că term enul de apel începe să curgă de Io data com unicării hotărârii atacate, dacă legea nu prevede altfel. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc m odalităţi echivalente com unicării hotărârii, şi anum e atunci când com unicarea hotărârii a fost făcută părţii odato cu încheiere o de încuviinţare o executării silite, precum şi socotirea hotărârii ca fiind com unicată la dota depunerii cererii de apel, actul de procedură fiind în d e p lin it de parte m ai în ain te de com unicarea acesteia. A cestor ca zu ri de echipolenţă sp ecifice a p elului li se adaugă cele reglem entate în par* teo generală a codului (Cartea I „D ispoziţii generale", Titlul V „Term ene procedurale"); astfel, prin dispoziţiile art. 184 alin. (2) se prevede că actul se consideră a fi com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a p rim it su b sem nătură cop ie de p e oct, precum şi în cazul în care a ce ru t com unicoreo actu lu i unei alte p ă rţi. în cel din urm a caz, com unicarea se consideră a fi fost f l c u t l părţii care cere instanţei com unicarea către o a lt l parte la dota Io care prim a p o rte a fo rm u la t o o ta re solicitare, interpretare care este în deplină concordanţă cu prevederile art. 278 alin. (1) pct. 6 N CPC; faţă de partea pentru care s-a cerut com unicarea, term enul de apel va fi socotit din ziu a com unicării ce reiese din procesul-verbal de îndeplinire a actului de procedură al com unicării, potrivit regulilor prevăzute de art. 164*165 NCPC. Pe lângă aceste cazuri de echivalenţă a com unicării prevăzute în partea generală a codului, aplicabile oricărei proceduri judiciare, s-a reglem entat un nou ca z de echipolenţă, anum e cel prevăzut d e art. 457 alin. (3) N C P C cu valoare d e norm ă generală în m aterio că ilo r de o foc. în ce priveşte apelul, acest caz presupune că hotărârea prim ei

C A R M SN N SG R ILÂ

873

A rt. 468

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

instanţe se c o n sid e ri a fi com unicată prin com unicarea d e ciziei d e respingere ca inadm i­ sibilă a unei c â i de a ta c neprevăzute d e lege, cale de atac exercitată de parte în conside­ rarea m enţiunii inexacte din cuprinsul dispozitivului h o tlrâ rii atacate. 4. P u n ct de plecare pentru calculul te rm e n u lu i d e apel. N orm e d e ro gato rii. A rtico ­ lul 468 alin. (1) prevede că term enul d e apel de 30 de zile curge d e la com unicare, dacă legea nu prevede altfel. Su n t cazuri în care term enul de apel, d a t l fiind o dispoziţie derogatorie a legii, curge de io pronunţare, norm a sp e c ia li putând prevede o dublă derogare: atât în privinţa duratei term enului, cât şi a m om entului de ia care in cep e sâ c u rg i; spre exem plu, potri­ v it art. 999 alin. ( ! ) NCPC, în m ateria ordonanţei preşedinţiaie term enul de apel este de 5 zile şi curge d e la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor. A preciem în s l c l declanşarea term enului d e apel de la pronunţare este condiţionată de legalitatea proced urii de citare a părţilor pentru data judecării cererii soluţionate prin hotărârea a p e la ţi, pentru că, în cazul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 229 NCPC referitoare la term enul în cunoştinţă sau a altor neregularităţi privind citarea, instanţa de judecată nu se afla în situaţia d e a se pronunţa, ci avea obligaţia d e a dispune am ânarea ju decăţii în condiţiile art. 153 NCPC, sub pedeapsa nulităţii, aceasta întru cât o p ro ced u ri viciată echivalează cu neîndeplinirea ei; or, raţiunea citării este aceea ca părţilor s l le fie respectat dreptul la a p lra re , s l a ib l posibilitatea prezentării la term enul de judecată şi participării la dezbateri şi, deci, la pronunţarea h o tlrâ rii în şedinţă publică, date fiind prevederile art. 402 NCPC; altfel spus, fn ca zu l în care un term en p en tru exercitarea căii de a ta c curge de la pronunţare „procedura de citare îndeplineşte ş i fu n cţia procedurală a co m u n ică rir, iar ne regularitate a citării antrenează num ai o aparenţă că term enul de declarare a căii de atac a începu t s l c u r g i111. Pentru această ipoteză a curgerii term enului d e apel de la pronunţare este u t ili şi invocarea art. 470 alin. (5) NCPC, norm ă care prevede că: „în cazul în care term enul pen­ tru exercitarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otiva* rea apelului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge, în s l, de la com uni­ carea hotărârii". 5. A p e lu l exercitat d e procuror. A rticolul 468 alin. (4) prevede, ca şi în reglem enta­ rea anterioară, c l pentru procuror term enul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul o p a rticip a t la ju d e ca re a cauzei, când term enul de apel curge de lo com unicarea hotărârii. Această m odalitate de reglem entare a term enului de apel în privinţa procurorului are în vedere form ele de participare a acestuia în procesul civil în m odalităţile reglem entate d e art. 92 NCPC, astfel că procurorul poate sa exercite căile de atac îm potriva hotărârilor pronunţate în cazurile prevăzute ia 92 alin. (1) chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, pre­ cum şi atunci când a participat la judecată în condiţiile art. 92 alin. (2) şi (3) (participare facultativă şi, respectiv, obligatorie). în concepţia noului cod, procurorul nu va mai putea ataca orice hotărâre judecăto­ rească, dreptul de a face uz d e căile de atac fiind restrâns la ipotezele a r t 9 2 alin. (t ) care reglem entează dreptul său de a porni acţiunea civilă, calea d e atac putând să o exercite şi dacă nu a iniţiat acţiunea, precum şi în ipotezele art. 92 alin. (2), când a p a rticip a t la ju d eca ta în p rim ă instanţa pentru că a apreciat că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor (participare facultativă), dar şi în alte 1,1 G . B o r o i , D . R S d e s e u ,

8 74

op. c i t . , p. 5 3 1 . C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 468

cazuri în care o lege sp ecială prevede participarea sa o bligatorie în procesul civil, con­ form art. 92 alin. (3). Când a participat (a judecată (fie în tem eiul participării obligatorii, fie al celei faculta­ tive) hotărareo îi va f i com unicată, astfel că regula aplicabilă pentru declararea apelului este aceeaşi ca şi în privinţa părţilor în procesul civil, iar dacă nu a participat fa judecată term enul de apel va curge d e la pronunţare. $. C aracte ru l su sp e n siv d e execu tare al term en ului d e a p e l. Prelungirea caracteru­ lui su sp e n siv în cazul exercitării în term en a ap e lu lu i. Excepţii. Term enul de a pel este su spen siv de executare pentru hotărârile p rim e i instanţe, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, sens în care dispune art. 468 alin. (5) N CPC; caracterul su sp ensiv al apelului se prelungeşte odată cu introducerea cererii de apel şi p â n ă la solu ţio n a rea c ă ii de atac, sens în care dispune în mod expres partea finală a norm ei"1. Noua reglem entare răspunde criticilor exprim ate Tn doctrină la adresa reglem entării anterioare şi prevede în m od neechivoc faptul că în su şi term enul de apel este suspensiv de executare, spre deosebire de dispoziţiile art. 284 alin. (5) CPC 1865 care dispuneau în sensul că „apelul declarat în term en suspendă executarea hotărârii de prim ă instanţă, cu excepţia cazurifor prevăzute d e lege"121. Textul prevede că term enul de apel nu este su spen siv d e executare în anum ite cazuri prevăzute d e lege, acestea fiind hotărârile executorii de drept în m od provizoriu (art. 448) sau în care instanţa a încuviinţat executarea provizorie (art. 449); şi în acest caz, însă, instanţa de apel va putea acorda suspendarea executării provizorii, în condiţiile art. 4 5 0 NCPC. Având în vedere dispoziţiile art. 472 şi cele ale art. 473 N CPC care prevăd posibilitatea aderării la apel printr-un apel incident sau provocat, rezultă că term enul reglem entat de art. 468 alin. (1) N CPC se referă la a pelul principal, întrucât aderarea la apel se depune de intim at odată cu întâm pinarea la apelul principal, sens în care prevede art. 474 alin. (1) N C P C 7. Repunerea în te rm e n u l d e d eclarare a a p e lu lu i. Deşi norm ele d e procedură edic* ta te în m ateria apelului nu prevăd repunerea în term enul d e cla ra re a apelului, acest act de procedură este posibil în tem eiul n o rm elo r generale, respectiv a dispoziţiilor art. 186 NCPC, fiind supus condiţiilor de form ă şi de fond redate în conţinutul acestui text. Se constată că, în ce priveşte instituţia repunerii în term en, noul cod a în lo cu it sintagm a „îm prejurări m ai presus de voinţa părţii" din art. 103 CPC 1865, care viza d o a r fo rţa m ajoră (piedici absolute, obiective şi fără culpa debitorului sau îm prejurări extraordinare şi invincibile), cu aceea de „m otive tem einic justificate", astfel în cât, în prezent, în contextul art. 186 NCPC este perm isă includerea şi a c o iu lu i fo rtu it, respectiv a acelor m otive şi îm prejurări im previzibile şi relativ invincibile care puteau fi d epăşite sau evitate (piedici relative, subiective, dar care, de asem enea, exclud cu lp a debitorului sau îm pre­ jurări extraordinare şi im previzibile), astfel încât partea nu va putea obţine repunerea în term en dacă titularul este în culpă şi nici dacă acea îm prejurare era previzibilă ori ea putea fi prevenită, evitată sau depăşită printr-o conduită diligentă1*1.

n ' M . Tbbârcâ, D rept procesu al civil, voi, II, 2008, p. 7, u> V.M . C io b o n u , G. B o ro i, T.C . B riciu , o p . cit., 2011. p . 346. w M . N ico la e , Tratat d e prescripţie extinctivă, Ed. U niversul Ju rid ic, Bucureşti, 2010, p. 578-579.

Ca

r m sn

N

s g r il

Â

875

A rt. 469

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 1 6 9 * în treru p erea term en u lu i de ap el. (1) Term enul de apel se între­ rupe prin m oartea părţii care are interes sâ facă a p e l In acest caz se face din nou o singură com unicare a hotărârii, la cel din urm ă dom iciliu al părţii, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui moştenitor. (2) Term enul de apel va începe să curgă din nou de la data com unicării pre­ văzute la alin. (1). Pentru m oştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de m oştenire vacantă, term enul va curge din ziua în care se va num i tutorele, curatorul sau adm inistratorul provizoriu, după caz. (3) A pelul nu constituie p rin e l însuşi u n act de acceptare a m oştenirii. (4) Term enul de apel se întrerupe şi prin m oartea m andatarului căruia i s-a făcut com unicarea. în acest caz se va face o nouă com unicare părţii, la dom iciliul ei, iar term enul de apel va începe să curgă din nou de la această dată. C O M E N T A R IU 1. D ecesul p ărţii. Articolul 469 alin. (1) nu este cu nim ic diferit de cazul d e întrerupere a term enului de apel reglem entat anterior prin dispoziţiile art. 285 alin. (1) CPC 1S65, astfel că intervine întreruperea term enului prin m oartea p ă rţii care are interes să fo că apel, parte căreia îi încetează nu num ai capacitatea d e exerciţiu, dar şi cea d e folosinţă. Textul prevede că în acest caz se va face o noua com unicare a hotărârii supuse ap e­ lului la cel din urm ă dom iciliu al părţii, p e num ele m oştenirii, fără să se arate num ele şi calitatea fiecărui m oştenitor, sens în care sunt şi dispoziţiile generale (art. 184 alin. (4) pct. 1]. Pentru a interveni acest caz de întrerupere este necesar ca decesul părţii intere­ sate în atacarea hotărârii sa fi intervenit p â n ă la îm plinirea term enului d e a p e l (de drept com un sau derogatoriu de la acesta). Instanţa nu va putea avea cunoştinţă d e survenirea unui astfel de evenim ent decât în m ăsura în care una dintre părţile litigiului învederează un atare aspect, înştiinţare care poate proveni însă şi de la unul dintre succesibilii părţii decedate. Nu este necesar ca persoana care aduce la cunoştinţa instanţei despre îm prejurarea decesului uneia dintre părţi sâ şi solicite efectuarea com unicării prevăzute d e art. 469 alin. (1) NCPC, întrucât această com unicare va trebui efectuată din oficiu, în condiţiile descrise de text. A ctul de procedură al com unicării pe num ele m oştenirii va fi efectuat la cel din urma dom iciliu al părţii; ultim ul dom iciliu a l p o rţii are sem nificaţia, în contextul acestei norm e d e procedură, celui din urm ă dom iciliu p rocesu a l al părţii sau dom iciliul părţii care reiese din actele dosarului, iar nu sem nificaţia d e ultim ul dom iciliu al defunctului din m aterie succesorală, având în vedere câ instanţa, la m om entul la care dispune o com unicare în tem eiul art. 469 alin. (1) NCPC, se află ia o dată ulterioară dezînvestirH prin pronunţarea hotărârii, astfel în cât nu ar putea sâ dispună adm inistrarea unor probe pentru stabilirea unui eventual dom iciliul d e fap t al celui decedat. Norm a com entată prevede la alin. (2) câ de Io data ocestei n o i co m u n ică ri va curge un nou term en de opel, cel de drept com un de 30 d e zile ori derogatoriu de la acesta. Este posibil însă ca m oştenitorul sau m oştenitorii celui decedat sâ se afle într-una dintre situaţiile prevăzute d e art. 469 alin. (2) N CPC, respectiv sâ fie in ca p a b il (deci, lipsit d e capacitate de e x e rc iţiu -m in o r sub 14 ani sau o persoană pusă su b interdicţie), sa aibă capacitate de exerciţiu restrânsă (m in or între 14 şi 18 ani) sau sâ fie dispărut, ori partea

876

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 469

decedată şi care are interes să f a c i apel să nu a ib i succesibili (astfel în cât m oştenirea să fie una vacantâ), în oricare dintre acestea term enul de apel începând să curgă d in ziua num irii tutorelui' curatorului sa u adm inistratorului p ro vizo riu . Textul este aplicabil şi în cazul coparticipării procesua le fo rţa te sa u obligatorii, astfel că, dacă se verifică dispoziţiile art. 6 0 alin. (2) N CPC şi unui dintre cei care com pun litisconsorţiut procesual decedează fără a avea m oştenitori ori m oştenitorii lui se află într-una din ipotezele anterior m enţionate, de prelungire a term enului de apel, vor beneficia ş i ceilalţi coparticipant!. Articolul 469 alin. (3) N CPC prevede Tn m od explicit c i declaraţia d e apel făcută de unul dintre succesibilii părţii decedate, interesate în declararea apelului, nu poate s i fie calificată drept un act de acceptare tacită a succesiunii, dat fiind faptul c i declaraţia de apel nu este aptă prin ea în săşi să Indice intenţia neechivocă d e însuşire a calităţii de m oştenitor, întrucât nu este un a ct de dispoziţie în le gă tu ri cu bunurile m oştenirii, c i de conservare, sens în care dispune şi a r t - 1110 N C C 2. D ecesul m an d ataru lu i. Articolul 469 alin. (4) prevede că m oartea m andatarului căruia i s-a făcu t com unicarea va atrage, de asem enea, întreruperea term enului de apel, norm a fiind identică celei conţinute de art. 286 CPC 1865. ipoteza este incidenţă în cazul în care partea a stat în judecată nu personal, ci prin inter­ m ediul unui m andatar legal sa u convenţional, căruia i s-a fă c u t com unicarea hotărârii. Pentru a interveni întreruperea term enului de apel este necesar ca decesul m a n d a to* ru lu i să su rvin ă între m om entul com unicării hotărârii ş i îm plinirea term enului d e apel, m oartea m andatarului fiind o cauză de încetare a contractului, astfel cum prevede art. 2030 lit. c) NCC. Pentru m a ndatul convenţional, în prezent şi norm ele de drept substanţial acoperă această ipoteză transpusă în planul dreptului procesual prin textul analizat, întrucât art. 2030 lit. c) teza finală N CC prevede că atunci când m andatul are ca o b iect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter d e continuitate, contractul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare (cum este şi procesul civil la acest m om ent procesual), cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al p irţilo r ori al m oştenitorilor acestora. Dacă decesul m andatarului a intervenit înăuntrul term enului de declarare a apelu­ lui, se va face o nouă com unicare a hotărârii fa d o m iciliu l m a ndantului (dacă term enul curge de la com unicare), iar de la această com unicare va curge term enul de apel în con­ tra acelei părţi. 3. A p licarea d isp o ziţiilo r gen era le referi to are ia prelu n girea te rm e n e lo r procedurale. în m ăsura în care dispoziţiile art. 469 N CPC nu conţin norm e derogatorii, în com pletare sunt aplicabile, cu privire la curgerea term enului de apel, prevederile art. 184 alin. (3) şi (

4) .

Astfel, potrivit art. 184 alin. {3), rezultă că term enul procedural n u începe să curgă, iar dacă a începu t să curgă mai înain te, se întrerupe fa ţă de ce l lip sit de ca p o d ta te de exerciţiu o ri cu capocitate de exerciţiu restrânsă, cât tim p nu a fost desem nată o per­ soană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste. Din coroborarea acestei norm e cu prevederile art. 469 alin. (1) şi (2) NCPC reiese că nu num ai în ipoteza m oştenitorului incapabil (m inor sub 14 ani sau o persoană pusă sub interdicţie), cu capacitate de exerciţiu restrânsă, dispărut sau în ipoteza m oştenirii vacante a părţii operează întreruperea term enului de apel, ci şi în ipoteza în care parteo

CARMSN N SSRILÂ

877

A rt. 470

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în să ţi se află în vreuna dintre ipostazele enunţate de art. 184 alin. (3) - lipsită de capaci­ tate de exerciţiu (m in or sub 14 ani sau o persoană pusă su b interdicţie) sau cu capacitate de exerciţiu restrârtsâ - term enul de apel se prelungeşte. Totodată, în cazul în care fie partea care are interes să facă apel, fie m oştenitorul său se află în situaţiile descrise, term enul d e apel nu va în cep e să c u r g i cât tim p nu a fost desem nată o persoană care, după ca 2, să îl reprezinte sau să îl asiste, şi anum e tutore, curator sau adm inistrator provizoriu (sens în care norm a generală dispune), iar dacă ter­ m enul d e apel a începu t să curgă (îndeplinit fiind actul d e procedură al com unicării) acesta se va întrerupe şi un nou term en de apel va în cep e să curgă după desem narea celo r m enţionaţi, ceea ce rezultă din coroborarea norm elor speciale cu cele generale; se im pune observaţia că d a c i a avu t loc deja com unicarea hotărârii către parte, nu s e va reaiiza o nouâ com unicare c it r e tutore, curator sau adm inistratorul provizoriu, ci aces­ tora Je va fi o pozabil a ctu l de proced ură realizat fa ţă de p a rte, însă vo r avea un term en pentru form ularea apelului d e 30 de zile de la data d esem n ă rii lor. în plus, din coroborarea art. 469 alin. (2) şi (4) cu art. 184 alin. (4) pct. 1 şi 2 NCPC, rezultă că term enul de apel se întrerupe nu num ai prin m oartea părţii şi a m andatarului (legal sau convenţional) căruia i s-a f lc u t com unicarea, ci şi prin m oartea reprezentantu­ lu i p ă rţii că ru ia i s-a fâ c u t com unicarea h o tă râ rii (d e vrem e ce norm a indică efectuarea unei noi com unicări), ipoteză care acoperă şi celelalte cazuri de reprezentare: legală, sta­ tutară so u ju d icia ră ; şi în acest caz, legea obligă a se face din nou o singură com unicare părţii, dată de la care va curge term enul d e apel. S e im pune a fi sem nalat că po t fi identificate şi cazuri de întrerupere a term enului de apel prevăzute prin acte norm ative speciale; o astfel de ipoteză este cea reglem entat! d e art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d iciar în m aterie civilă: „Prin introducerea cererii p en tru acordarea ajutorului pu b lic ju d icia r, term en ul pentru exercitarea căii de atac s e întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în term en de cel m ult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. D e la data com unicării în ch e ie rii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public ju d icia r ori, d u p l caz, cererea d e reexam inare, în sensul adm iterii, respectiv al respingerii, începe s l c u r g i un nou ter­ m en pentru exercitarea căii de atac"; art. 13 alin. (5) din acelaşi act norm ativ prevede d „D e la data d esem n ă rii avocatului potrivit alin. (4) în cep e să curgă un nou term en pentru exercitarea căii de atac".

A r t , 4 7 0 » C ererea de apel. (1) Cererea de apel va cuprinde: a) num ele şi prenum ele, codul num eric personal, dom iciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denum irea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, num ărul de înm a­ triculare în registrul com erţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliul ales în Rom ânia, unde urm ează să i se facă toate com unicările privind procesul; b) indicarea hotărârii atacate; c) m otivele de fap t şi de drept pe care se întem eiază apelul; d) probele invocate în susţinerea apelului; e) sem nătura. (2) La cererea de apel se v a ataşa dovada achitării taxelor de timbru.

878

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 470

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

(3) C erinţele de la alin. (1) lit. b) şi e) şi cea de la alin. (2) su n t prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. (1) lit. c) şi d), sub sancţiunea decăderii. Lipsa sem năturii poate fi îm plinită în condiţiile art. 1 % alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de tim bru poate fi com plinită până la prim ul term en de judecată la care partea a fost legal citată în apel. (4) C ând dovezile propuse sunt m artori sau înscrisuri nearătate la prim a instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e). (5) In cazul în care term enul pentru exercitarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea apelului se va face într-un ter­ m en de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data com unicării hotărârii. C O M E N T A R IU 1. Co ndiţii d e form ă intrinseci şi extrinseci. Articolul 470 alin. ( ! ) lit. a)-e) NCPC descrie condiţiile d e form ă intrinseci ale cererii de apel; totodată, se arată şi necesitatea ataşării la cererea de apel a dovezii achitării taxelor de tim bru, art. 470 alin. (2) fiind ed ictatîn aplica­ rea regulii p lă ţii anticipate a taxei jud iciare de tim bru, re g u li prevăzută de art. 20 alin. ( 1 ) din Legea nr. 146/1997, ceea ce reprezintă o cerinţă exterioară cererii de apel. 2. N eindica rea h o tărârii apelate. N esem narea cererii d e apel. N etim brare. San c­ ţiu n i procedurale. A rticolul 470 alin. (3) stabileşte regim ul sancţionator pentru încălca­ rea unora dintre dispoziţiile din prim ele două alineate. Astfel, cerinţele indicării în cuprinsul cererii de apei a hotărârii atacate, a sem nării cererii d e apel şi a tim brării căii de atac sunt prevăzute su b sancţiu nea nulităţii, ultim ele două dintre acestea putând fi com plinite pană la prim ul term en d e judecată ia care par­ tea a fost legal citată în apel (tim brarea) sau în condiţiile art. 196 alin. (2) (nesem narea). în tim p ce nulitatea pentru netim brare este o nulitate absolută (art. 174 alin. (2)], necondiţionată (art. 176 pct. 6), nulitatea pentru nesem nare este absolută ş i condiţio­ nată [art. 175 alin. (2) raportat la art. 176], vătăm area fiind prezu m atăîn am bele situaţii, întrucât sunt nulităţi exprese. Ca ata re, excepţ ia n ese m n ă ri i şi a neti m bră h i ce re r ii d e a pel su nt excepţii de procedură, absolute, perem ptorii, dar care încep prin a avea un caro cfer dilatoriu, întrucât legea perm ite am ânarea îndeplinirii acestor lipsuri până ia prim ul term en în apel la care partea este legal citată de instanţa de control ju d iciar (netim brarea) sau cel mai târziu până la prim ul term en de judecată urm ător celui care a urm at invocării neregularităţii privind lipsa sem năturii de pe cererea de apel, sens în care apelantul va fi citat cu această m enţiune; dacă excepţia nesem nării cererii de apel este invocată în şedinţă publică în cursul judecăţii în apel, apelantul va trebui să sem neze chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea, astfel cum dispune art. 196 alin. (2) NCPC, norm ă la care art. 470 alin. (3) face trim itere. Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesem nare poate fi invocată ş i d in oficiu, dat fiind caracterul ei absolut, concluzie ce decurge şi din observarea com parativă a norm e­ lor de procedură cu acest obiect din cele două reglem entări; astfel, codul anterior preve­ dea în art. 133 alin. (2) în ce condiţii se com plineşte această neregularitate „dacă pârâtul invocă lipsa de sem nătură", pe când cel actual - în dispoziţiile art. 196 alin. (2) - stabi­ leşte condiţiile îndreptării aceleiaşi ne regularităţi „dacâ se invocă Hpso de sem nătură". Pentru neindicarea hotărârii apelate, legea prevede sancţiunea nulităţii; şi aceasta este o nulitate absolută, condiţionată ş i expresă, ceea ce în condiţiile art. 175 alin. (2) NCPC are sem nificaţia pre 2 um ării vătămării, partea interesată putând însă să facă dovada contrară.

CARMSN NSGRILÂ

879

A rt. 470

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

N eindicarea hotărârii apelate trebuie să fie una efectivă, în sensul nearătării niciunei hotărâri supuse controlului judiciar, ceea ce nu echivalează cu indicarea greşită a aces­ teia, com pletată cu alte elem ente de identificare a cauzei: părţi, obiect, num ăr de dosar, data pronunţării hotărârii, instanţa care a soluţionat cauza, întrucât toate acestea, coro­ borate, conduc la posibilitatea identificării hotărârii apelate. Raţiunea san cţiun ii este aceea de a se asigura determ inarea corectă a hotărârii ata­ cate, iar dacă pe baza celorlalte elem ente precizate în cererea de apel aceasta se identi­ fică fără dubiu, vâtâm area presupusă de lege prin instituirea acestei nulităţi exprese este înlăturată, făcându-se proba contrară, respectiv a lipsei vătăm ării, ceea ce este în spiritul dispoziţiilor art. 177 alin. (1) NCPC"1. Cererea de apel s e tim brează în condiţiile stabilite prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, respectiv cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prim a instanţă sau din taxa datorată la sum a contestată, în cazul cererilor şi acţiu n ilo r evaluabile în bani. Pentru cea din urm ă situaţie, determ inarea sum ei contestate în calea de atac se reali­ zează pe baza observării criticilor form ulate prin m otivele d e apel, indiferent că este apel principal, incident sau provocat; dacă este un litigiu evaluabil în bani, iar apelul nu este m otivat, taxa datorată în apel, dacă soluţia atacată a fost pronunţată pe fondul cauzei, va fi calculată potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. ( 1 ), prin raportare la valoarea integrală a acelui litigiu. A rticolul 11 alin. (2) prevede o taxă de tim bru fix ă în cazul exercitării apelului îm p o ­ triva urm ătoarelor hotărâri: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiu nea de partaj; încheierea de suspendare a ju d ecării cauzei; hotărârile de anulare a cererii, ca netim brată sau nesem nată; hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prem atură, inad­ m isibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. Dacă pentru prim a instanţă a fost incidenţă scutirea legală d e la plata taxei judiciare de tim b ru, această facilitate fiscală este aplicabilă şi în căile de atac, fie în raport cu obiectul cererii, fie în funcţie de calitatea celui care form ulează cererea, astfel cum prevede art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din N orm ele m etodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin O rdinul m inistrului ju stiţiei nr. 760/C/1999; însă în ipoteza în care la prim a instanţă a fost adm isă o cerere d e a ju to r p u b lic ju d ic ia r (sub form a scutirii, am ânării sau plăţii eşalonate a taxei judiciare de tim bru), aceasta nu este aplicabilă şi în apel, partea fiind ţinută să form uleze o nouă astfel d e cerere, în condiţiile art. 90 alin. (2) lit. a) N CPC raportat la art. 13 din O.U.G. nr. 51/2003 privind ajutorul public ju d icia r în m aterie civilă, în cazul persoanelor fizice, ori în condiţiile art. 9 0 alin. (2) lit. a) NCPC raportat la art. 21 şi urm . din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d iciare de tim bru, pentru ipoteza persoanelor juridice. 3. A rătarea m o tive lo r d e fap t şî de drept pe care se în tem eiază a p e lu l. N eîn d e­ p lin ire a o b lig a ţie i în te rm e n u l legal. Sa n cţiu n i. în călcarea prevederilor art. 4 7 0 alin. (1) lit. c) - indicarea m otivelor d e fapt şi d e drept pe care se întem eiază apelul - este prevă* zută d e art. 470 alin. (3) sub sancţiunea decăderii. Prin urm are, m otivarea a p elului se realizează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac, d a r este posibilă şi m otivarea separată a acestuia, pentru cazurile în care ter­ m enul de declarare şi cel d e m o tiva re a apelului nu curg de la acelaşi m om ent, cum este cazul declarării apelului înainte d e com unicare, conform art. 468 alin. (3). 111 C . A . B u c u r e ş t i , s . a f X - a c iv . ş i o r o p r . i n t . , d e c , n r . 4 0 2 / A / 2 0 0 5 , t n C . N e g r i ţ i , o p . c i t . , p . 2 8 .

880

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 470

Depăşirea unui term en legai im perativ atrage decăderea, iar actul de procedură făcut peste term en este lovit de nulitate, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) partea finală NCPC Term enul de m otivare a apelului va avea aceeaşi durată cu cel stabilit de lege pentru declararea lui (30 de zile sau cel prevăzut printr-o norm ă specială), su b rezerva celo r ară­ tate de art. 4 7 0 alin. (5) NCPC. Term enul d e apel, ca regulă, curge de la com unicarea hotărârii, însă legea prevede că în anum ite cazuri el curge de la pronunţare, după cum sunt reglem entate şi anum ite situaţii de echivalenţă a com unicării, respectiv cele evidenţiate în com entariile de la art. 468 NCPC; în plus, trebuie avute în vedere şi ipotezele de la art. 4 6 9 şî art. 184, când term enul de apel poate începe să curgă din ziua desem nării tutorelui, curatorului sau adm inistratorului provizoriu, fie al părţii, fie al m oştenitorului său, precum şi alte cazuri prevăzute d e legi speciale (de exem plu, art. 13 alin. (3) şi (5) din O .U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public ju d iciar în m aterie civilă]. Pentru aceste situaţii, art. 470 alin. (5) prevede că atunci când term enul pentru exer­ citarea apelului curge de la un alt m om ent decât com unicarea hotărârii, m otivarea ape­ lului se va face într-un term en de aceeaşi durată, care curge însd de ta data com unicării hotărârii (sau de la data actului echivalent com unicării). De altfel, su b im periul noului cod com unicarea hotărârii se va realiza din oficiu, chiar dacă hotărârea este definitivă, astfel cum prevede art. 427 alin. (1) şi, întrucât actul de procedură al com unicării hotărârii nu m ai este condiţionat de necesitatea lui pentru exercitarea căilo r legale de atac, rezultă că această com unicare se va realiza şi atunci când term enul de declarare a căii d e atac curge d e la com unicare, precum şi în cazul în care curge d e la pronunţare. D ecăderea e ste o sa n cţi u ne ce i ntervi n e pe nt r u n e re s pecta rea te r m e nel or i m pe rative şi absolute, term enul de declarare şi m otivare a apelului intrând în această categorie, astfel că ea poate fi invocată de părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului, dacă legea nu prevede inexistenta unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii, dacă partea interesată nu a dovedit că a fost îm piedicată de un m otiv tem einic justificat să acţioneze în cadrul term enului (art. 1 8 6 ) ori dacă legea nu lim itează în m od expres m om entul până la care se poate invoca; în acest sens, vo r trebui observate dispoziţiile art. 178 N CPC, întrucât efectuarea unui act de procedură peste term enul legal este sancţionată cu nulitatea, conform art. 185 alin. ( I ) 111. în să , trebuie avut în vedere că dacă a intervenit decăderea apelantului din dreptul de a m otiva calea d e atac (o eventuală m otivare peste term enul legal fiind lovită de nuli­ tate), apelul nu va fi respins ca nem otivat, întrucât art. 476 alin. (2) NCPC, consacrând în m od expres caracterul devolutiv al apelului, prevede că în cazul în care apelul nu se m otivează sau dacă m otivarea apelului ori întâm pinarea nu cuprinde m otive, m ijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apei s e va pronunţa, în fond, num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă, deci nu pe baza unor m otive de apel. Ca atare, sancţiunea decăderii pentru nem otivarea a p elulu i operează ch iar în condi­ ţiile existenţei art. 476 alin. (2) şi ea constă în aceea că apelantul n u va m a i p u tea invoca în a p e l m otive noi, care nu au fost avute în vedere la prim a instanţă, astfel încât instanţa nu va analiza calea de atac pe baza unor critici ale apelantului121.

111V.M. Ciobani/, Tratat, voi. I, p. 481**82. |J M. Tâbâreâ, Drept procesual civil, voi. II, 2008, q. 37. CARMSN N SSRILÂ

881

A rt. 471

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

4. Probele invocate în su sţinerea ap e lu lu i. N erespectarea acestei o b ligaţii. San c­ ţiu n i. în călcarea prevederilor art. 470 aiin. (1) lit. d )-in d ic a r e a probelor invocate în sus­ ţinerea apelului - este prevăzută d e art. 470 alin. (3) sub sancţiunea d e cid e rii. A rticolul 4 7 0 alin. (4) arată că d a c i apelantul înţelege s i propună în apel dovada cu m artori sau înscrisuri, dove 2 i p e care nu le-a arătat la p rim a instanţă, se vo r aplica în mod co re sp u n zlto r dispoziţiile art. 194 lit. e), norm ă de trim itere ce re gle m e n teazi aspectele de fo r m l a le cererii d e chem are în judecată. Pentru Ipoteza înscrisurilor, art. 194 lit. e ) face trim itere, la rândul său, la dispoziţiile art. 150 în care se prevede n u m iru l de exem plare pe care apelantul are obligaţia de a le depune, necesitatea certificării conform ităţii lor cu originalul, eventualitatea traducerii legalizate efectuate d e un tra d u c ito r autorizat sau în condiţiile legii (de o persoană de încredere) etc. Referitor la m artori, apelantul va trebui să indice num ele, prenum ele şi adresa aces­ tora, art. 194 lit. e) arătând că prevederile art. 148 alin. (1) teza a ll-a sunt aplicabile corespunzător, şi anum e că, atunci când este ca 2ul, cererea va cuprinde şi adresa elec­ tronică a m artorilor, num ăr de telefon, fax sau altele asem enea. Per a controrio, dacă apelantul a arătat sau a depus aceste dove2i în faţa prim ei instanţe, nu va m ai fi obligat s i le indice prin cererea de apel. Având în vedere prevederile art. 478 alin. (2) teza finală („instanţa de Opel poate încuviinţa ş i p ro b e le a că ro r necesitate rezultă din dezbateri"), se constată că, dacă ap e­ lantul nu procedează la indicarea probelor noi de care înţelege să se prevaleze în apel, su n t aplicabile dispoziţiile art. 254 alin. (2) pct. 2-5 N C P C ", în m ăsura în care acestea sunt com patibile cu norm ele de procedură ce reglem entează judecata în apel, sens în care statuează art. 482 NCPC, pentru că, de exem plu, art. 254 alin. (2) pct. 1 se referă 1a ipoteza necesităţii probei care rezultă din m odificarea cererii, ceea ce nu este perm is în apel, potrivit art. 478 alin. (3) NCPC. Ca atare, conform art. 482 raportat la art. 254 alin. (2), probele care nu au fo st pro­ puse în condiţiile alin. (1) al art. 254 (respectiv în m otivarea apelului, în ce îl priveşte pe apelant) nu vo r m ai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară d e cazurile enum erate la art. 254 alin. (2) pct. 1-5 NCPC. 5e poate constata că norm a are o form ulare im perativă şi conţine un dublu im pedi­ m ent legal: unul adresat părţi Io r - p r o b e le nu vo r m a i putea f i cerute, Iar celălalt instanţei de judecată - nu vor m a i putea f i încuviinţate; prin urm are, este o no r m i ce are un caracter de ordine p u b lic i, astfel că decăderea pe care o antrenează nesocotirea art. 254 NCPC poate fi invocată şi d e instanţă din oficiu ori de câte ori solicitarea apelantului excede ipotezelor enunţate de art. 254 afin. (2) pct. 1-5 NCPC.

A ri. 4 7 1 . D ep u n erea cererii d e ap el. (1) Apelul şi, c â n d este cazul, m otivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, su b sancţiunea nulităţii. (2) D ispoziţiile art. 195 sunt aplicabile în m od corespunzător. (3) In cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta care prim eşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi v a cere apelantului să com pleteze sau să m odifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trim is prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. C om pletarea sau 111 C o r e s p u n z ă t o r d is p o z iţ iilo r art. 1 3 8 C P C 1 8 6 5 .

882

C A ffM S »

NeSftILĂ

A rt. 471

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

m odificarea cererii se v a face înăuntrul term enului de apel. D acă preşedintele sau persoana desem nată de acesta apreciază că intervalul răm as până la expira­ rea term enului de apel nu este suficient, v a acorda un term en scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea term enului de apel, în care să se depună com pletarea sau m odificarea cererii. (4) D ispoziţiile alin. (3) se aplică în m od corespunzător şi în cazul în care m oti­ v ele de apel se depun separat de cerere. (5) D upă prim irea cererii de apel, respectiv a m otivelor de apel, preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată va dispune com unicarea lor intim a­ tului, îm preună cu copiile certificate de p e înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâm pinare în term en de cel m u lt 15 zile de la data com unicării. (6) Instanţa la care s-a depus întâm pinarea o com unică de îndată apelantului, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă de răspunsul ia întâm pinare din dosarul cauzei. (7) Preşedintele sa u persoana desem nată de acesta, după Im plinirea term enul u i de apel pentru toate părţile, precum şi a term enelor prevăzute la alin. (5) şi (6), v a înainta instanţei de apel dosarul, îm preună cu apelurile făcute, întâm pinarea, răspunsul la întâm pinare şi dovezile de com unicare a acestor acte, potrivit alin. (5) şi (6). (8) D acă s-au form ulat atât apel, câ t şi cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu v a fi trim is instanţei de apel decât după îm plinirea term enului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urm ă cereri. D ispoziţiile alin. (5)-(7) se aplică în m od corespunzător. C O M E N T A R IU 1. Instanţa la care se depune ap e lu l. San cţiu n e. A lineatul (1) al art. 471 prevede că atât apelul, cât si m otivele de apel se depun io instanţa o că re i hotărâre se otacâ, sub sancţiunea nulităţii. Cerinţa este îndeplinită im plicit când m otivarea apelului se reali­ zează prin însăşi cererea de apef, însă trebuie respectata şi atunci când actul de proce* dură al m otivării căii de atac se îndeplineşte ulterior. Se constată câ legiuitorul reia întocm ai dispoziţiile din art. 288 alin. (2) CPC 1865, precizare im portantă în contextul pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 303/2009 (prin care instanţa constituţională a revenit în m od nejustificat asupra jurisprudenţei sale anterioare, judicios exprim ată în Decizia nr. 501/2005, prin care excepţia d e ne constituţionalitate a aceleiaşi părţi din art. 288 alin. (2) CPC 18695 care prevedea „sub sancţiunea nulităţii" a fost respinsă ca neîntem eiată]111; însă, în ce priveşte sancţiunea aplicabilă (nulitatea actului d e procedura greşit îndreptat), pentru norma de la art. 471 alin. (1) NCPC nu s*ar m ai putea reţine un viciu de neconstituţionalrtate, întrucât noul cod a prevăzut în sarcina instanţei de judecată, prin dispoziţiile tezei finale a art. 425 alin. (3), obligaţia arătării instanţei la care se va depune cererea pentru exercitarea căii de atac atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului; prin urm are, sanc­ ţiunea nulităţii apelului îndreptat la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă îşi

ll< V . M . C i o b o n u , 6 . B o r o i , T . C B r i c i u , o p . a t . r 2 0 1 1 , o . 3 5 1 .

Ca

r m sn

N S S R IL Â

883

A rt. 471

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

găseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă, norm a fiind una perfect predictibilă pentru părţile cauzei, întrucât acestea sunt încunoştinţate,în acest caz, cu privire ia instanţa unde cererea de apel se depune prin dispozitivul hotărârii susceptibile d e apel. 2. N um ărul de exem p lare. Articolul 471 alin. (2) face trim itere la dispoziţiile art. 195 NCPC care sunt aplicabile în mod corespunzător, în sensul că apelul va trebui depus în num ărul de exem plare stabilit prin dispoziţiile art. 149 alin. (1), respectiv atâtea exem ­ plare câte sunt necesare pentru com unicare, în afară de cazul în care părţile au un repre­ zentant com un sau partea figurează în cauză în m ai m ulte calităţi juridice, când se va face într-un singur exem plar; în toate cazurile este necesar un exem plar şi pentru instanţă. 3. R egularizarea cererii d e apel. Conform art. 471 alin. (3) şi (4), dacă la prim irea cererii d e apel, precum şi a m otivelor de apel atunci când su n t depuse separat de cerere, se constată anum ite lipsuri în raport cu dispoziţiile art. 470 NCPC, preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta îi va cere apelantului sâ com pleteze sa u sâ m odifice cererea de îrd o to , dacă este prezent şi dacă este posibil. Dacâ nu este cu putinţă com pletarea de îndată a lipsurilor cererii, apelantului i se vo r pune în vedere lipsurile actului de procedură şi term en u l \n care trebuie să le com ­ plinească. Este posibil însă ca depunerea cererii sau a m otivelor de apel să se efectueze prin poştă, fax, poşta electronică ori curier, caz în care apelantului i se va solicita această îndreptare a neregularităţilor cererii prin interm ediul unei a d rese scrise em ise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, în cuprinsul căreia se vo r indica lipsurile cererii de Opel şi term enuH n care trebuie să se conform eze cerinţelor legale, prin indicarea m om entului îm plinirii term enului de apel sau a c e lu i stab ilitîn condiţiile tezei finale a art. 471 alin. (3). Astfel, dacă preşedintele instanţei sau persoana desem nată d e acesta apreciază ca intervalul răm as până la expirarea term enului de apel nu este suficient pentru ca ap e­ lantul să com pleteze sau sâ m odifice cererea, poate acorda un term en scurt, de ce l m ult 5 zile de fa expirarea term enului de apel, înăuntrul căruia apelantul să poate proceda la com plinirea lipsurilor cererii. Această îm prejurare presupune ca depunerea cererii de apel să aibă loc la un m om ent foarte apropiat de îm plinirea term enului de apel în care apelantul nu s-a r putea încadra. Pe de altă parte, este posibil ca apelul să fie declarat şi m otivat în ultim a zi a term enului procedural, caz în care actul de procedură ajunge la instanţă după îm plinirea term enu­ lui de apel, în ipoteza trim iterii prin poştă sau curier (pentru că prin fax sau poştă elec­ tronică operează concom itenta trim iterii şi a recepţionării cererii); în această situaţie, în mod eviden t nu se va putea face aplicarea acestui text, întrucât norm a com entată pre­ supune ca term enul d e apel sâ nu se f i îm plinit, pentru că num ai în această ipoteză ar putea fi prelungit cu cele 5 zile. Term enul de 5 zile este un term en m axim pe care legea îl îngăduie, stabilit pe zile libere, iar preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta nu va putea face uz de aplicarea lui m ai m ult de o singură dată. 4. C om unicarea cererii d e apel, a m o tive lo r şi în scrisu rilo r. în tâ m p in a re obligato rie la m o tive le de a p e l. A d erare la a p e l. Cererea şi m otivele d e apel, îm preună cu în scri­ surile de care apelantul înţelege să se folosească în apel şt care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, vo r fi com unicate d e către aceeaşi instanţă intim atului, căruia i se va pune în vedere o bligaţio de a fo rm u la întâm pinare în term en de cel m ult 15 zile de la data com unicării (art. 471 alin. (5)]; prin urm are, întâm pinarea la m otivele d e apel este

884

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l lE O E A TAC

Arc. 471

obligatorie şi va trebui fo rm u la ţi în condiţiile art. 205 NCPC, text incident şi în apel în tem eiul art. 482 NCPC. Având în vedere dispoziţiile art. 474 N C P C intim atul va putea depune apelul incident sau provocat odatâ cu întâm pinarea la apelul principal. 5. O bligaţia a p e la n tu lu i de a d e p u n e ră sp u n s la în tâm p in are. N ecom unicarea aces­ tu ia in tim atu lu i. După depunerea întâm pinării de către intim at şi, dacă este cazul, a apelului incident (pentru că apelul provocat nu este form ulat îm potriva apelantului princi­ pal, ci îm potriva altui intim at sau a unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal), acestea vor fi com unicate apelantului principal, care are obligaţia de a depune la dosar răspuns fa întâm pinare (care va putea fi şi întâm pinare fa apeluf incident) în term en d e 10 zile de la com unicarea acesteia; acest răspuns la întâm pinare (şi întâm pinare ia apelul incident) n u va m a i f i com unicat intim atului, ci acesta va lua cunoştinţă de el de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 471 alin. (6). Dată fiind concom itenţa acestor acte de procedură, se im pune precizarea că apeluf p ro v o c a tv a fi şi el com unicat intim atului din acest apel, căruia îi incum bă aceeaşi obliga­ ţie d e a depune întâm pinare în term enul prevăzut de art. 471 alin. (6); de această întâm ­ pinare, cel care a form ulat apel provocat va lua cunoştinţă de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2). 6. în a in ta re a d o saru lu i instanţei d e apel. Articolul 471 alin. (7) N CPC prevede câ după îm plinirea term enului de apel pentru toate părţile, precum şi a term enelor prevă­ zute de art. 471 alin. (5) şi (6), preşedintele instanţei care a pronunţat hotărârea apelată sau persoana desem nată d e acesta va înainta dosarul instanţei de apel, îm preună cu toate apelurile form ulate (principal, incident şi provocat), întâm pinarea la apelul prin­ cipal, răspunsul la întâm pinare (întâm pinarea la apelul incident), întâm pinarea la apelul provocat şi dovezile de com unicare a acesto r acte. în aplicarea acestei norm e, art. 1142 lit. e) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti arată: „după sosirea dovezilor de com unicare a tuturor actelor şi după îm plinirea term enului de apel sau de recurs pentru toate părţile, grefierul a rh i­ var va înainta dosarul la instanţa d e apel ori de recurs, cu adresă sem nată d e preşedin­ tele instanţei sau de judecătorul desem nat, în care se vo r consem na: num ărul dosarului, num ărul şi data hotărârii atacate, num ele şi prenum ele părţilor care au declarat apel sau recurs, num ărul copiilor d e pe cererea de apel ori recurs, m enţiunea dacă apelul sau recursul a fo st tim brat, caz în care s e v a indica valoarea taxei judiciare de tim bru şi a tim ­ brului ju d icia r ce au fost achitate, m enţiunea dacă s-a depus întâm pinare şi răspuns la aceasta, dacă a fost prom ovat apel şi recurs incident sau provocat". 7. Cereri in cid en tale referito are la hotărârea ap e lata. Este posibil ca referitor la hotărârea apelată părţile sâ fi form ulat una sau unele dintre cererile incidentale prevă* zute de art. 442-444 NCPC (de îndreptare a ero rilo r m ateriale din cuprinsul hotărârii, de lăm urire a aplicării întinderii şi înţelesului dispozitivului ori de înlăturare a unor dispoziţii contradictorii sau de com pletare a hotărârii), cereri care nu pot fi valorificate în calea de atac, astfel cum dispune art. 445 NCPC; în atare situaţii, art. 471 alin. (8) N CPC prevede în m od explicit obligaţia instanţei de fond de a înainta dosarul instanţei d e apel nu num ai dupâ soluţionarea acestor cereri, dar şi după îm plinirea term enului de apel privind hotă­ rârile date asupra respectivelor cereri. Totodată, aceiaşi text prevede că dispoziţiile art. 471 alin. (5)-(7) se aplică în mod corespunzător; deci, dacâ se form ulează apel îm potriva hotărârilor pronunţate asupra

C A R M g N N SG R ILÂ

885

A rt. 471

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

acestor cereri incidentale, se va form ula întâm pinare de către intim at, răspuns la întâm ­ pinare, eventual cereri de aderare la apelul principal etc., acte de p ro ce d u ri care vo r tre­ bui înaintate instanţei de apel îm preună cu dovezile de com unicare a acestora. 8. Perio ada tran zito rie. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „D ispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură c iv ili, republicată, privitoare la pregătirea dosa ru lui de a p e l sau, dupâ caz; de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se ataca, se optica în procesele p o rn ite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVH". Astfel, potrivit art. XIV alin. (1), (3) şi (4} din acest act norm ativ: „(1) A pelul şi, când este ca2ul, m otivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă. (3) Preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta va înainta instanţei de a pel dosarul, îm preună cu apelurile fă cu te , num ai după îm plinirea term enului de apel pentru toate părţile. (4) Dacă s-au form ulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442*444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicată, dosarul nu va fi trim is instanţei d e apel decât după îm plinirea term enului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urm ă cereri". Pentru acelaşi interval, regularizarea cererii de apei se va dispune de preşedintele com pletului de ju d eca tă căruia I s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare d e către preşedintele instanţei sau persoana desem nată de acesta, astfel cum prevede a r t XV alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. Conform art. 114- alin. (3} şi (4) din Regulam entul d e ordine interioară al instanţe­ lor judecătoreşti, astfel cum a fost m odificat şi com pletat prin Hotărârea nr. 160/2013: „D osarele având ca o b iect apel sau recurs, prim ite de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în ved e­ rea repartizării pe com plete, în aceeaşi zi sau, în condiţiile art. 93 alin. (21), a doua zi. (4) Dosarele repartizate aleatoriu su n t tran sm ise com pletului corespunzător, pentru în d e p li­ nirea procedurilor prem ergătoare fixării prim ului term en de judecată". După regularizarea cererii de apef, com pletul de ju d eca tă va dispune com unicarea cererii de apel, precum şi a m otivelor de apel intim atului, îm preună cu copiile certificate d e pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prim a instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune întâm pinare în term en d e cel m ult 15 zile de ia data com u­ nicării. întâm pinarea depusă se com unică apelantului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâm pinare în term en de cel m ult 10 zile de la data com unicării. Intim atul va lua cunoştinţă d e răspunsul la întâm pinare din dosarul cauzei. A rticolul X V alin. (5) din Legea nr. 2/2013 prevede că „dacă s~au form ulat atât apel, cât şi cereri p o trivit a rt. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicată", dispoziţiile alin. {3} şi {4} ale acestui articol referitoare la obligaţia depunerii întâm pinării şi a răspunsului la întâm pinare se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 11412 alin. (1) şi {2} din Regulam entul de ordine interioară al instanţe­ lor, introdus prin Hotărârea nr. 160/2013, „(1) După îndeplinirea procedurilor prem er­ gătoare prevăzute de lege, dacă constată îndeplinite condiţiile pentru stabilirea prim ului term en de judecată, com pletul de judecată fixează prim ul term en de judecată, dispu­ nând citarea părţilor şi, după caz, alte m ăsuri pentru pregătirea judecăţii, în condiţiile 886

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 472

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TAC

legii. Dosarul se p re d ! de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce ter­ m enul în aplicaţia ECRIS. (2) Em iterea procedurilor de citare pentru prim ul term en de judecată şi ducerea la îndeplinire a celorlalte m ăsuri pentru pregătirea judecăţii se rea­ lizează de grefierul de şedinţă Im ediat după fixarea term enului d e judecată, pentru cau­ zele urgente, sau în cel m ult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze".

A r i . 4 7 2 . A p elu l in cid en t. (1) Intim atul este în drept, după îm plinirea ter­ m enului de apel, să form uleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schim ­ barea hotărârii prim ei instanţe. (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadm isibil ori pentru alte m otive care nu im plică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) răm âne fără efect. C O M E N T A R IU 1. T itu la ru l a p e lu lu i incident. C o n d iţii de fo rm ă. Dacâ intim atul tinde la schim barea hotărârii prim ei instanţe, acesta este în drept să form uleze în scris a p e l in cid en t după îm plinirea term enului de apel, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcu t de par* tea potrivnică. Spre deosebire d e reglem entarea anterioară (art. 293 C P C 1865), textul indică obliga­ ţia form ulării în scris a apelului incident, ceea ce se circum scrie norm ei generale prevăzute d e art. 148 N CPC cu privire la form a cererilor adresate instanţei de judecată, apelul incident fiind su p u s aceloraşi condiţii d e form ă prevăzute de art. 470 NCPC. 2. C a litate a procesuală pasivă în a p e lu l incident. Apelul incident este form ulat de intim at îm potriva apelantului principal, m otivele sale d e apel n e p u tâ n d sâ conţină cereri noi, întrucât se opun dispoziţiile art. 478 alin. (3) NCPC. Este vorba de situaţia în care am bele părţi sunt nem ulţum ite d e hotărârea prim ei instanţe, spre exem plu, instanţa a ad m is în parte cererea de chem are în ju decatâ. De asem enea, poate fi vorba şi de ipoteza în care intim atul din a p elul p rin cip a l nu are un interes pregnant de a form ula el în su şi apel principal, dar, observând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac şi, eventual, luând cunoştinţă de m otivele apelului şi de lim itele devoluţiunii fixate prin acestea, poate constata că apărarea poziţiei sale (eventual, de parte câştigătoare în proces) necesită form ularea unui apel, printr-o cerere proprie, prin interm ediul căruia s â repună în discuţie soluţiile p rim e i instanţe cuprinse în sentinţă, în considerente sau în încheierile prem ergătoare şi p e care n u le -o r putea su p u n e dezbaterii d o a r pe calea apărărilor pe care ie poate form ula în calitate de inti­ m at în apelul făcut de partea potrivnică, întrucât prin neatacare, acestea ar intra sub autoritatea lucrului judecat. Spre exem plu, intim atul a invocat la prim a instanţă o excep­ ţie procesuală care a fost respinsă printr-o încheiere interlocutorie sau prin sentinţă ori excepţia a fost dezlegată în cuprinsul unor considerente decizorii, astfel în cât aceasta nu ar putea fi reiterată în apel de pe poziţia d e intim at, ch iar dacă este o excepţie de ordine publică, ci d o a r prin exercitarea căii de atac şi form ularea unor critici îm potriva soluţiei date de prim a instanţă asupra excepţiei printr-o încheiere interlocutorie ori ch iar prin sentinţă (dispozitiv sau considerente).

CARMgN N SSRILÂ

887

A rt. 472

Ca rtea

ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

în tr-o astfel de situaţie în să , nim ic nu se opune ca partea să form uleze ch iar a pel p rin ­ cipal, aceasta cu atât m ai m ult cu cât poate form ula apel principal şi num ai îm potriva considerentelor, iar nu doar îm potriva dispoziţiilor cuprinse în dispozitiv (art. 461 NCPC). Totodată, se constată că prin apelul incident art. 472 alin. (1) im pune cerinţa ca ap e­ lantul să tindă la schim barea hotârârii p rim e i instanţe, această prem isă a apelului inci­ dent nu vin e în contradicţie cu dispoziţiile art. 461 alin. (2) potrivit cărora apeluf exercitat îm potriva considerentelor poate atrage soluţia adm iterii apelului, a înlăturării conside­ rentelor excesive, a considerentelor greşite în drept ori care cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea şi, eventual a înlocuirii lor, cu m enţinere a so lu ţie i cu p rin se în dispozi­ tivul hotărârii atacate, pentru că soluţia presupusă de acest te xt reprezintă o reform are a hotărârii prim ei instanţe, ch iar dacă nu a soluţiei cuprinse în dispozitiv, întrucât înlătu­ rarea şi înlocuirea unor considerente decizorii atrag o schim bare a soluţiei; prin urm are, a r putea fi exercitat a p e l inciden t ş i num ai îm potriva c o n sid e re n te lo r. 3. Term enul d e fo rm u lare a a p e lu lu i incident, fn tim p ce apelul principal trebuie să fie form ulat înăuntrul term enului d e apel, intim atul din apelul principal este ţin u t să depună apelul incident odată cu întâm pinarea la a p e lu l principal, sens în care dispune art. 4 7 4 NCPC, aşadar, în 15 zile de la prim irea cererii de apel prin cipa l, potrivit art. 471 alin. (5)». 4. A ch ie sa re a exp resă to ta lă sau p arţială la hotărârea ap e lată. A ch iesarea tacită p arţială ia hotărârea neexecu torie a prim ei instanţe. Ipoteza ach ie să rii tacite to ta le . în aplicarea prevederilor art. 467 alin. (1) NCPC, indiferent dacă este vorba despre o ren u n ­ ţare expresa totolă sa u parţiolâ la colea de atac, p o rtea n u pierde decâ t d rep tu l de a fo rm u la apei p rin cip o l îm potriva so lu ţiilo r din dispozitiv (în cazul achiesării parţiale în ce priveşte partea din hotârâre pe care a declarat că nu o atacă), astfel încât ea va fi în d rep ­ tăţită să form uleze a p e l incident, în condiţiile art. 472 N C P C A rticolul 467 alin. (2} reglem entează efectele achiesării tacite p a rţia le la hotărâre în legătură cu dreptul părţii de a form ula apel, pentru cazul în care acea hotărâre nu este susceptibilă de executare provizorie. Având în vedere că achiesarea tocită la o hotărâre neexecutorie dată în prim ă instanţă poate fi totală sau parţială, se im pune precizarea câ art. 467 alin. (2) suprim ă dreptul la form ularea unui apel principal cu privire la dispoziţiile executate, dacă ad e­ ziunea tacită la hotărâre este una parţială, dar ea p o a te fo rm u la a pel incid en t; o fortio ri, atunci când partea execută benevol toate dispoziţiile hotărârii susceptibile de apel (care nu se bucură sau pentru care nu s-a încuviinţat executarea provizorie) aceasta pierde dreptul d e a m ai form ula apel principat îm potriva soluţiilor din dispozitiv, însă nu şi drep­ tul de a prom ova apel incident. 5. Instanţa la care se dep u n e. Apelul incident se depune la p rim a instanţa, odată cu întâm pinarea la apelul principal [art. 474 alin. ( ! ) N CPC], în cadrul procesului în care se ju d e că apelul făcu t d e partea potrivnică; sancţiunea ce intervine pentru nerespectarea acestei norm e este nulitatea, dispoziţiile art. 471 alin. (1) fiind aplicabile prin analogie. P e rio a d a tra n zito rie. Dat fiind faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 2/3013 pri­ vind unele m ăsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregă­ tirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pregătirea dosa ru lui de apel de către instanţa a că re i hotărâre s e atacă se va aplica p ro cese lo r p o r1)1 P e n t r u 111A

8 8 *

s e

d e t a lii.

v e d e a

9

s e

ş i c o m

v e d e a

e n t a r iile

ş i c o m d e

la

e n t a r iile

d e

Id

a r t . 4 6 1 .

a r t , 4 7 4 .

C A ffM S » NeSftILĂ

A rt. 473

T î l L I L II. C Ă I I E O E ATAC

nite începând cu data de 1 ianuarie 2 0 1 6 , rezu lt! că pentru procesele iniţiate în intervalul cuprins de Io data in trâ rîi în vigoare a n o u lu i c o d ş i p â n â la 31 decem brie 2015 aceostâ obligaţie procedurală va f î îndeplinită de instanţa de apel, sens în care prevede art. XV din aceeaşi lege. Consecinţa acestei reglem entări tranzitorii este aceea că, în perioada m enţionată, a pelul incident ş i a pelul provocat se vo r depune la instanţa de apel, ia r nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 6. Caracterul accesoriu al apelului incident In raport cu apelul principal. Articolul 472 alin. (2) N CPC stabileşte dependenţa so lu ţie i dote apelului incident de sotuţio dată de instanţă a p elului p rin cip a l. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau acesta este respins ca tardiv, ca inad­ m isibil ori pentru alte m otive care nu im p lic i cercetarea fondului (anulat ca netim brat, ca nesem nat, ca fiind prom ovat de o persoană fără calitate de rep rezen tan tele.), apelul incident ră m â n e fă ră efect, deci va fi respins ca răm as fără obiect; în acest context, sem ­ nalăm o inadecvare a sancţiunii indicate pentru apelul principal (respingerea ca tardivă a acestuia}, la soluţia n u lită ţii prevăzută de art. 185 alin. (1) partea finală NCPC pen­ tru actul de procedură efectuat peste term en; de asem enea, art. 472 alin. (2) ignoră şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) care definesc achiesarea la hotărâre ca fiind reprezentată de renunţarea unei părţi la calea d e atac (pe care a exercitat-o deja, în acest caz), iar nu retragerea căii de atac, form ulare uzitată în doctrina anterioară pentru desem narea actului procedural de dispoziţie al părţii având ca obiect apelul, în absenţa unei dispoziţii speciale exprese în vechiul cod cu un atare conţinut.

A r i . 4 7 3 . A p elu l provocat. în caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prim a instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intim atul este în drept, după îm plinirea term enului de apel, sâ declare în scris apel îm po­ triva altui intim at sau a unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urm ă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale ju rid ice în proces. D ispoziţiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

COMENTARIU 1. Titularul apelului provocat. în cazul apelului provocat, are calitate procesua lă activă, de asem enea, intim atul din apelul principal, însă calitatea p ro cesu a la pasivă aparţine altui intim at (care poate fi un coparticipant având aceeaşi calitate procesuală cu titularul apelului provocat) sau unei persoane care a figurat în prim ă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă apelul principal a r f i d e natură să producă efecte asupra situaţiei sale ju rid ice în proces.

2. Form a apelului provocat. Textul prevede, în aplicarea regulii d e la art. 148 NCPC cu privire la form a cererilor adresate instanţei şi în plus faţă de reglem entarea anterioară (art. 2931 C P C 1865), că apelul provocat va trebui form ulat în scris de intim at, cererea fiind supusă condiţiilor de form ă prevăzute de art. 470 NCPC.

3. Interesul d e a fo rm u la

apel provocat. Intim atul este în drept să declare apel pro­ vocat atunci când adm iterea a p elului p rin cip a l ar fi d e natură să provoace consecinţe asupra situ a ţie i sa le ju rid ice în proces, astfel că prin prom ovarea lui intim atul urm ăreşte

CARMSN N SSRILÂ

889

Art. 474

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

să evite riscul d e a i se agrava situaţia în proces în cazul în care s-ar schim ba sentinţa ca urm are a adm iterii apelului principal111. în tru câ t interesul intim atului d e a form ula apel provocat se naşte la m om entul luării la cunoştinţă de declararea apelului principal, noul Cod de procedură civilă prevede că apelul provocat poate fi form ulat după îm plinirea term enului de apel. 4. Term enul d e fo rm u lare. în ce priveşte term enul de form ulare a apelului provocat, soluţia norm ativă este aceeaşi cu cea reglem entată de legiuitor pentru apelul incident, şi anum e apelul provocat se depune în 15 zile de la data com unicării o p elu lui principal, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 7 4 alin. (1) şi art. 471 alin. (5) NCPC"1.

ArC. 4 7 4 . D ep u n erea ap elu lu i in cid en t ş i a celu i provocat. (1) Apelul inci­ d ent şi apelul provocat se depun de către intim at odată cu întâm pinarea ia apelul p rin cip al f iin d aplicabile prevederile art. 471 alin. (6). (2) A pelul p rovocat se com unică şi intim atu lu i din acest apel, p revăzu t la art. 4 7 3 , acesta fiind dator să depună întâm pinare în term enul prevăzut la art. 471 alin. (6), care se aplică în m od corespunzător. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâm pinare de la dosarul cauzei. C O M E N T A R IU 1. D epun erea odată cu în tâ m p in a re a . Legea stabileşte în sarcina intim atului care intenţionează să form uleze o cerere de aderare la apel, fie su b form a apelului incident, fie a apelului p ro vo ca t obligaţia de a form ula în scris cererea şi de a o depune odatâ cu întâm pinarea ia a pelul p rin cip a l [art. 474 alin. (1)]. 2. N atura term en u lu i. San cţiu n ea ne respectării te rm e n u lu i prevăzut de lege p e n ­ tru fo rm u larea a p e lu lu i in cid en t şi a a p e lu lu i provocat. C h iar dacă nu se indică în mod expres un term en fix, această dispoziţie consacră un term en legal, abso lu t ş i perem pto­ riu, înăuntrul căruia trebuie form ulate apelul incident şi apelul provocat; având în vedere că pentru depunerea întâm pinării la apelul principal, art. 471 alin. (5) stabileşte un ter­ m en fix - cel m ult 15 zile de la data com unicării cererii de apel, respectiv a m otivelor apelului principal (ce rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii com unicării actelor de procedură m enţionate) - , rezultă că în acelaşi term en va trebui form ulat şi apelul incident sau apelul provocat. Ca efect al concom itenţei depunerii întâm pinării la apelul principal cu depunerea apelului incident sau provocat, rezultă că apelul incident şi apelul provocat se depun la prim a instanţa, respectiv instanţa a cărei hotărâre s e apelează, sub sancţiunea nulităţii, astfel cum dispune art. 471 alin. (1) NCPC. S e poate constata că art. 471 alin. (5) stabileşte în sarcina prim ei instanţe obligaţia de com unicare atât a cererii de apel. cât şi a m otivelor apelului principal'91. Cu referire la m otivarea apelului principal, trebuie observat că regula este cea pre­ văzută de art. 4 7 0 alin. (1) lit. c) NCPC, anum e că m otivele d e fa p t şi de drept pe care se întem eiază apelul trebuie arătate prin cererea d e apel; în această situaţie, intim atului îi vo r fi com unicate concom itent cererea de apel şi m otivele apelului principal. 1.1 M. TBbârcd, Drept procesual civil, voi. II, 2003, p. 22. 1.1 A se vedea supro, com entariile de la pct. 4 -6 ale art. 472.

1(1Pentru perioada tranzitorie, a se vedea supra. 390

CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A llE O E ATAC

Art. 474

în să , m otivarea apelului principal poate avea loc în mod valabil într-un alt term en d e c lt cel pentru declararea apelului [term enul de declarare a apelului curge de la o altă dată d e c lt cea a com unicării hotărârii, caz în care term enul pentru m otivarea căii de atac va curge d e la com unicare, potrivit art. 470 alin. (5) N CPC]; în acest caz, prim a instanţă va com unica su ccesiv cele d o u l acte de p ro c e d u ri intim atului din apelul principal. Pe de a lt l parte, apelantul principal poate sâ n u proced eze Io m o tiva rea apelului său, situaţie în care, deşi intervine sancţiunea decăderii din dreptul d e a m otiva calea de a t a c - a r t . 4 7 0 alin. ( 3 ) - , instanţa de apel s e v a pronunţa, în fond, num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă (deci, nu susţinute prin m otive de apel), astfel cum prevede art. 4 7 6 alin. (2) - ipoteza a p elului devolutiv. Drept urm are, în ultim ele d o u l ipoteze intim atul din apelul principal, p rim in d num ai cererea de apel, se poate afla în situaţia de a nu cunoaşte dacă apelantul principal va îndeplini şi actul de p ro ce d u ri al m otivării căii d e atac fie pentru că legea prevede două m om ente diferite pentru curgerea term enului de declarare şi de m otivare a apelului, fie pentru c l acesta tinde la o devoluţiune totală în apel în condiţiile art. 476 alin. (2), fie pentru că îndeplineşte cu întârziere obligaţia de a m otiva apelul, situaţie în care va fi decăzut din dreptul de a m otiva apelul principal. Or, în aceste cazuri, intim atul care intenţionează a prom ova apel incident sau provo­ cat va fi ţinut a proceda la declararea apelului său în term enul de cel m ult 15 zile d e la com unicarea cererii de apel p rin cip a l, potrivit art. 471 alin. (5) NCPC. în cazul în care apelantul principal va proceda ulterior şi la depunerea valabilă a m oti­ ve lo r apelului său [art. 470 alin. (5)], intim atul care a form ulat apel incident sau provocat după com unicarea doar a cererii de apel principal se va afla în situaţia de a-şi fi exercitat în mod diligent un drept pe care l-ar fi putut pierde; astfel, în ipoteza în care apelantul principal nu va proceda şi la depunerea ulterioară a unor m otive de apel, pentru intim a­ tu l care intenţionează form ularea unui apel incident sau provocat consecinţele decăderii su n t ireversibile, în tim p ce pentru apelantul principal care a prom ovat un apel nem oti­ vat devin aplicabile prevederile art. 4 7 6 alin. (2) NCPC, astfel în cât acesta nu va fi preju­ diciat; după ce ia cunoştinţă de criticile apelantului principal, d a c i este cazul, intim atul care a declarat deja apelul incident sau provocat după ce i-a fo st co m u n ica ţi cererea de apel va putea să form uleze noi m otive în susţinerea apelului incident sau provocat, în term en de 15 zile de la com unicarea m otivelor apelului principal. Totodată, treb uie sub­ liniat c l dacă intim atul a procedat deja la depunerea apelului incident sau provocat şi, ulterior, în condiţiile legii, i se com unică şi m otivele apelului principal, acesta nu se află în situaţia de a fi încălcat un term en prohibitiv (sau dilatoriu). astfel încât nu su n t incidente prevederile art. 185 alin. (2) N CPC, întrucât legea nu interzice efectuarea actului proce­ dural m ai în ain te de îm plinirea term enului. La fel ca în ipoteza oricărui term en legal, im perativ (perem ptoriu) şi absolut, depunerea apelului incident şi a celui provocat cu depăşirea term enului atrage sancţiu nea decăderii din dreptul d e a-l exercita, sancţiune guvernată de norm e de ordine publică [art. 185 alin. ( ! ) NCPC], astfel în cât ea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de instanţă din oficiu sau d e către procuror, dacă acesta participă la judecată, potrivit legii, şi nu ar putea fi evitată decât în condiţiile art. 186 NCPC; pe de altă parte, în cazul coparticipării procesua le [art. 6 0 alin. (2 )j, d a c i sancţiunea priveşte pe vreuna dintre părţile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, decăderea nu va opera dacă cel puţin una dintre ele a form ulat actul de procedură în term enul legal.

CARMgN NSGRILÂ

891

Art. 475

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

3. C o m u n icarea cererii de ad erare la a p e l. Textul com entat m ai prevede că sunt apli­ cabile dispoziţiile art. 471 alin. (6), respectiv obligaţia instanţei la care s-a d ep u s apelul in cid en t sa u provocat de a -l com unica apelantului principal; prin urm are, se va com unica apelantului principal atât apelul provocat, ch iar d a c i nu este form ulat îm potriva sa, cât şi apelul incident; apelantul principal, în tem eiul aceluiaşi art. 471 alin. (6), va avea o bli­ gaţia d e a d e p u n e întâm pinare ia a p e lu l inciden t (îm preună cu ră spu nsu l ia întâm pinarea intim atului la a p e lu l principa l) în term en de cel m ult 10 2ile de la data c o m u n iclrii ap elu­ lui incident, întâm pinare d e care titularul apelului incident va lua cunoştinţă de la dosar. în tru câ t apelul provocat nu este form ulat îm potriva sa, apelantul principal nu are obligaţia de a form ula întâm pinare la acesta, ch iar dacă îi este com unicat. Pe de altă parte, a peiu l p ro vo ca t s e com unică ş i intim atului din a cest apel, care are obligaţia de a depune întâm pinare în term enul p re v lz u t de art. 471 alin. (6) - 1 0 zile de la com unicare - , iar titularul apelului provocat va lua cunoştinţă de aceasta de la dosarul cauzei, astfel cum prevede art. 474 alin. (2) NCPC, prin derogare de la dispoziţiile art. 471 alin. (6) în ce priveşte obligaţia de depunere a răspunsului la întâm pinare. 4. Perio ada tran zito rie. Trebuie m enţionate şi dispoziţiile art. XV I alin. (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora a p e lu l inciden t şi a pelul provocat s e depun de câ tre intim at odată cu întâm pinarea la a pelul principal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4) referitoare la obligaţia apelantului principal d e a depune răspuns la întâm pinarea la apeIu l p rin cipa l, d a r şi întâm pinare la a peiul inciden t în cel m ult 10 zile de la data c o m u n iclrii apelului form ulat de intim at, acte de procedura de care intim atul va lua cunoştinţă de ia d o sa ru l cauzei. A rticolul XVI alin. (2) din acelaşi act norm ativ dispune că a pelu l p ro vo ca t se com unicâ ş i in tim atului d in acest apel, prevăzut de art. 473 NCPC, acesta fiind dator să depună întâm pinare în te rm e n u I p re văz ut Ia a rt. X V a Ii n. (4), ca re se a p fic l în m od coresp u n zlto r. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunoştinţă de întâm pinare de la dosarul cauzei. N orm ele citate su n t aplicabile în toate procesele pornite între data intrării în vigoare a noului cod şi data de 31 decem brie 2015, fiind pe deplin valabile toate consideraţi­ ile dezvoltate m ai su s privind natura term enului procedural pentru form ularea apelului incident sau provocat, ca şi sancţiunea in cid e n t! pentru depăşirea lui.

A r i- 4 7 5 . Pregătirea ju d e că ţii ap elu lu i. (1) Preşedintele instanţei de apel sau persoana desem nată de acesta, îndată ce prim eşte dosarul, v a lua, p rin rezo­ luţie, m ăsuri în vederea repartizării aleatorii la un com plet de judecată. (2) Preşedintele com pletului de ju d ecată stabileşte prim ul term en de judecată, care va fi de ce) m ult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel, dispunând citarea părţilor. D ispoziţiile art. 201 alin. (5) şi (6) se aplică în m od corespunzător. (3) A pelurile principale, incidente şi provocate făcute îm potriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi com plet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la com plete diferite, ultim ul com plet învestit v a dispune p e cale adm inistrativă trim iterea apelului la com pletul cel dintâi învestit. C O M E N T A R IU 1. Repartizarea ale ato rie a d o saru lu i. Regula repartizării aleatorii a cauzelor, fiind o garanţie a procedurii echitabile, este aplicabilă atât la prim a instanţă [art. 199 alin. (2)|, 392

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C A llE O E ATAC

Art. 475

dar şi în apel (art. 475 alin. (1)], precum şi la instanţa de recurs [art. 493 alin. (1)] ori ?n celelalte căi extraordinare de atac, contestaţie în anulare şi revizuire [art. SOS alin. (1) şi art. 513 alin. (1)], care se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile ju d e­ căţii finalizate prin hotărârea atacată. Preşedinte instanţei de apel sau persoana desem nată de acesta, prim ind dosarul, va dispune prin rezoluţie m ăsuri în vederea repartizării aleatorii ia un com plet de judecată. în aplicarea acestei norm e de p ro ce d u ri, trebuie observate dispoziţiile art. 103* alin. (1)~(3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel că această rezoluţie va avea ca obiect transm iterea dosaru lu i p e rso an ei desem nate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe com plete. Astfel, norm ele invocate prevăd că: „(1) D ispoziţiile art. 103a-103* se aplică pentru activitatea prem ergătoare şedinţei de judecată în prim a instanţă, în m ăsura în care legea nu dispune altfel. (2) La instanţa de apel şi la instanţa de recurs, dosarele având ca obiect cererile de chem are în judecată introduse după intrarea în vigoare a C odului de proce­ dură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu m odificările şi com pletările u lterio are.se transm it persoanei desem nate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe com ­ plete. D ispoziţiile art. 93 alin. (1) şi (21) se aplică în mod corespunzător. (3) Dosarele repartizate aleatoriu su n t transm ise preşedintelui com pletului de ju d e c a t! corespunză­ tor, pentru stabilirea prim ului term en d e judecată". 2. Stab ilire a te rm e n u lu i de ju decată. Pricini urgente. Ulterior repartizării dosarului, preşedintele com pletului de judecată va stabili term enul de ju d e ca tă care va fi de cel m ult 60 de zile d e la data rezoluţiei preşedintelui instanţei d e apel. A cest term en trebuie interpretat ca fiind unul de recom andare, întrucât trebuie pus în relaţie cu gradul de încărcare a rolului instanţei respective, după cum acesta va trebui să fie m ai scurt în pricinile urgente, în special cele pentru care legea prezum ă caracterul urgent (art. 201 alin. (5) şi (6) fiind indicat ca norm ă de trim itere în conţinutul art. 475 alin. (2}j. Noul cod de p ro ce d u ri prevede că stabilirea term enului de judecată este în sarcina p reşedintelui de com plet, ceea ce constituie regula; în explrcitarea acesteia, art. 103s alin. (4) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti dispune că: „în caz de absenţă a preşedintelui, stabilirea prim ului term en de judecată se face de unul dintre ceilalţi m em bri a i com pletului, iar în situaţia absenţei tu tu ro r m em brilor com pletu lui, d e către ju d ecă to ru l din planificarea de perm anenţă". Articolul 475 alin. (2) face trim itere la prevederile art. 201 alin. (5) şi (6) NCPC, apli­ cabile tn mod corespunzător în apel. A şa fiind, în pricinile urgente term enul de judecată urm ează a se stabili ţinând seam a de circum stanţele acelor cauze, sens în care vo r tre­ bui fixate term ene m a i scurte (art. 201 alin. (5)], pe când în cazul în care una dintre părţi dom iciliază în străinătate, term enul ce se va stabili va fi m a i îndelungat, dar rezonabil, în raport cu îm prejurările cauzei [art. 201 alin. (6)]. 3. C itarea părţilor. A lte m ăsuri pregătitoare ju d e că ţii. Fixând term enul d e judecată, preşedintele com pletului va dispune citarea părţilor. Ca atare, având în vedere că actele d e proced ură efectuate de părţi în legătură cu învestirea instanţei de apel - form ularea apelului principal, a apelului incident, a celui provocat, întâm pinările, răspunsurile la întâm pinări ia care părţile sunt obligate prin dis­ poziţiile legii - au fo s t deja com unicate de către instanţa a cărei hotărâre s e apelează,

CARMSN N SSRILÂ

893

Art. 475

C

a

r

t

e

a

i i

.

P

r

o

c

e

d

u

r

a

c

o

n

t

e

n

c

i

o

a

s

ă

în tem eiul prevederilor art. 471 NCPC, norm a stabileşte doar obligaţia preşedintelui de com plet de a dispune citarea părţilor. însă, având în vedere denum irea m arginală a acestui text - pregătirea ju decăţii ap e­ lului apreciem că ori d e câte ori se va constata că prim a instanţa nu a dispus efectuarea tu tu ro r co m u nicărilo r prevăzute de art. 471 NCPC deoarece fie prim a instanţă a om is, fie aceste acte de procedură au fost transm ise de părţi în afara unui term en util realiză­ rii com unicărilor, preşedintele com pletului va dispune com plinirea acestora până la ter­ m enul pe care îl va fixa, ch iar dacă ulterior ar fi incidente anum ite sancţiuni procedurale pentru depăşirea term en elo r legale. Totodată, cu acelaşi prilej, se poate constata că una sau unele dintre părţi au form u­ lat anum ite cereri incidentale referitoare la anum ite obligaţii procesuale ale acestora (de exem plu, cereri în legătură cu obligaţia de tim brare a cererii de apel), astfel încât term e­ nul de judecată se va fixa şi în considerarea soluţionării acestora, dacă acestea nu au fost soluţionate de prim a instanţă (conform art. 13 din O.U.G. nr. 51/2008). în ce priveşte stabilirea ca d ru lu i p rocesu a l în a p e i la acest m om ent al pregătirii ju d e ­ căţii apelului, rezultă că preşedintele com pletului sau cel care îl înlocuieşte în condiţiile regulam entului de ordine interioară va dispune citarea apelantului principal, a intim a­ tului sau intim aţilor vizaţi d e criticile form ulate prin m otivele apelului principal (daca acesta este m o tiva t în caz contrar urm ând a fi citaţi toţi cei care au avut calitatea de părţi potrivnice apelantului, astfel cum acestea sunt reflectate în dispozitivului hotărârii apelate, date fiind dispoziţiile art. 476 alin. (2) NCPC); va fi citat titularu l apelului inci­ dent (care, în mod necesar, este intim at în apelul principal, astfel cum prevede art. 472 alin. (1), în tim p ce intim atul din apelul incident este însuşi apelantul principal]; în sfârşit, atunci când este cazul, va fi citat şi titularul apelului provocat (de asem enea, intim at în apelul principal), dar şi intim atul sau intim aţii vizaţi d e apelul provocat, care nu sunt părţi în apelul principal, sens în care prevede art. 473 NCPC. în consecinţă, dacă în cadrul dosarului prim ei instanţe au avut calitatea de părţi şi alte persoane care nu au form ulat calea d e atac, în oricare dintre form ele sale, şi care nu su n t vizate d e criticile susţinute în m otivele apelurilor form ulate, acestea nu vor m a i f i citate în colea d e atac, întrucât nu sunt incluse în lim itele explicite sau im plicite ale devoiuţiunii din apel, faţă de acestea hotărârea intrând su b autoritatea de lucru ju d e ca t {spre exem plu, fie s-a dispus scoaterea pârâtului din proces printr-o încheiere interlocutorie în cursul judecăţii, în condiţiile art. 71 NCPC, fie prin sentinţa prim ei instanţe s-a dispus respingerea cererii faţă de unul dintre pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive; dacă această m ăsură sau dispoziţie a instanţei nu va fi criticată prin m otivele apelurilo r for­ m ulate, pârâtul nu va m ai fi citat în calea de atac, cu excepţia cazului unui apel principal nem otivat în care lipsa de calitate procesuală pasivă a fost reţinută ch iar prin dispozitivul sentinţei etc.). Această soluţie nu contravine nici ipotezelor în care are loc întreruperea term enului de apel şi nici derogărilor perm ise de lege în etapa apelului în ce priveşte cadrul pro­ cesual su b raport subiectiv, derogări ce intervin însă în cursul ju decăţii în apel, iar nu m om entul pregătirii ju decăţii apelului111. P e rio a d a tra n zito rie. în cazul proceselor pornite între data intrării în vigoare a nou­ lui cod şi data de 31 decem brie 2015, pentru acest segm ent de obligaţii procedurale ale

1,1 Pentru

394

mai m u lte detâlii, a se vedea şi comentariile de la ert, 469 ţi art. 478. CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 475

instanţei de apel stabilite prin dispoziţiile art. 475 alin. (1) şi (2) N CPC vo r fi aplicabile prevederile art. XV alin. (6)-(9) din Legea nr. 2/2013. Astfel, în term en de 3 ziie de ia data depunerii ră spu n su lui la întâm pinare, ju d ecă to ­ ru l fixea ză p rin rezoluţie p rim u l term en de judecatâ, care va f i de ce i m u lt 6 0 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea pârţilor; d a c i intim atul nu a depus întâm pinare în term enul p re v l 2u t de art. X V alin. (3) sau, după caz, apelantul nu a com unicat răspuns la întâm pinare în term enul prevă 2ut la alin. (4), la data expirării term enului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie prim ul term en de judecată, care va fi de cel m ult 6 0 de 2ile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor; art. XV alin. (8) prevede că dispoziţi­ ile art. 201 alin. (5) şi (6) N CPC se aplică în mod corespunzător. 4. So lu ţio n area tu tu ro r a p e lu rilo r declarate îm p o triva a ce le ia şi hotărâri d e către co m p letu l m ai în tâ i In v e s tit Articolul 475 alin. (3) prevede regula soluţionării apeluri­ lor principale şi a cererilor d e aderare la apel de către acelaşi com plet, şi anum e com ­ pletul m ai întâi învestit, indiferent dacă acesta este învestit cu soluţionarea uneia dintre cererile d e aderare la apel îm potriva soluţiei prin care prim a instanţa s-a dezînvestit (în acelaşi sens este şi art. 9 6 2 din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecă­ toreşti). în tru câ t norm a perm ite observarea regulii pentru care legiuitorul a optat (soluţiona­ rea apelurilo r d e com pletul m ai întâi învestit), pentru identitate d e raţiune, aceasta va trebui aplicată şi în cazul în care cel dintâi com plet a fost învestit cu soluţionarea unui apel declarat îm potriva hotărârilor prin care prim a instanţă a soluţionat una dintre cere­ rile form ulate în tem eiul art. 442-444 NCPC, iar celălalt a fost învestit cu soluţionarea apelului principal, incident sau provocat; şi în cazul în care instanţa este învestită cu solu­ ţionarea unor apeluri prom ovate în condiţiile art. 4 4 6 N CPC (fără a se fi form ulat apel şi îm potriva hotărârii îndreptate, lăm urite sau com pletate), pentru soluţionarea acestora se aplică aceeaşi regulă a com pletului m ai întâi învestit. 5. Trim iterea d o saru lu i pe cale a d m in istrativă. Trim iterea dosarului de la com pletul învestit în urmă la cel învestit mai întâi se va face pe cale adm inistrativă, aceasta însem ­ nând că poate fi dispusă ch iar prin rezoluţie, dacă o atare îm prejurare este cunoscută preşedintelui de com plet la m om entul dispunerii m ăsurilor pentru pregătirea şedinţei, sau u lterio r după fixarea term enului, prin încheiere. De altfel, un asem enea aspect ar trebui sem nalat preşedintelui de com plet prin re/ero tu i ce se întocm eşte de către persoana desem nată cu repartizarea aleatorie din care ar trebui „să rezulte că pe rolul instanţei există alte dosare având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu a le dosarului în care se iau m ăsurile necesare în scopul pregătirii şedinţei d e judecată" după cum va trebui dispusă chiar atosorea dosarelor indicate în referat, sens în care prevede în mod expres art. 97 alin. (3) din Regulam entul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Com pletul m a i în tâ i învestit v a fi cel care a prim it cauza prim ul, prin repartizare alea­ torie, în raport cu data înregistrării dosarului în sistem ul inform atic al instanţei de apel. O asem enea trim itere adm inistrativă a dosarului nu va putea fi criticată în căile de atac, date fiind prevederile art. 465 NCPC, aceasta fiind o sim plă m ăsură de adm inistrare judiciară. P e rio a d a tra n zito rie . Pentru procesele pornite în tre data intrării în vigoare a codului şi data d e 31 decem brie 2015, a r t X V alin. (9) din Legea nr. 2/2013 prevede că dispoziţiile art. 475 alin. (3) N CPC rom ân aplicabile.

C A R M g N N SG R ILÂ

895

A rt. 476

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

A r i* 47Q* E fectu l d evolu liv a l ap elu lu i. (1) A pelul exercitat în term en pro­ voacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. (2) în cazul în care apelul nu se m otivează ori m otivarea apelului sau întâm pi­ narea nu cuprinde m otive/m ijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, num ai p e baza celor invocate la prim a instanţă. (3) P rin apel este posibil să nu se solicite ju d ecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de prim ă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de che­ m are în judecată ca urm are a invocării unei excepţii sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă. C O M E N T A R IU 1. N oţiun e. Apelul are un caracter devolutiv, în sensul că, daca este exercitat în ter­ m en, provoacă o nouă judecatâ asupra fondului, fiind readuse tn faţa Instanţei d e control ju d icia r toate problem ele de fapt şi de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prim a instanţă. Astfel, instanţa de apel va verifica soluţia atacată atât din punct de vedere al tem ei­ niciei, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este concordantă cu probele ad m in jstrate în cauză şi a fo st corespunzător stabilită, după cum hotărârea apelată este verificată şi su b aspectul legalităţii, respectiv daca prim a instanţa a identificat, interpretat şi aplicat corect norm ele de drept m aterial incidente situaţiei de fa p t d eduse judecăţii. 2. D u b lu l grad d e ju risd icţie . Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, atunci când este prevăzută de lege, această cale de atac asigură părţilor un dublu grad de ju ris­ dicţie. însă principiul dublului grad de ju risd icţie nu are o valoare constituţională, după cum nici art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ului nu pretinde în m ate­ rie civilă dublul grad de jurisdicţie, astfel în cât leg iu ito ru l o rd in a r p o a te sup rim a oricând d rep tu l lo apel în anum ite pricini*1'. Această posibilitate a fost folosită şi în concepţia noului cod, suprim ându-se drep­ tul la apel pentru anum ite hotărâri, însă cu m ai m are m oderaţie, astfel în cât apelul este reglem entat şi în prezent în considerarea caracterului său de cale de a ta c com una, o b iş­ nuită. Nu este inutil a se face precizarea că acest caracter de cale de atac com ună este subli­ niat o dată în plus prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă121. 3. Se m n ificaţia m o tive lo r d e a p e l. C aracterul d e vo lu tiv al a p e lu lu i în lipsa lor. în tru ­ cât apelul este o cale d e atac, apelantul are obligaţia d e a dezvolta criticile sale în fapt şi în drept faţă de m odul în care s-a desfăşurat judecata la prim a instanţa sau faţă de

1.1 V.M. d o b o n u , 0 . B o ro i, T .C B n c iu , o p . cit., 2 01 1, p. 335. 1.1 P o trivit art. 7 d in Le ge a nr. 7 6 /2 0 1 2 : „(1 ) D acâ prin p rezenta le ge n u se p re v e d e altfel, o ri d e c â te o ri printr-o le ge sp e cia lă se p re ve d e ca ho tărârea ju d e că to re a scă d e p rim ă in sta n ţă este «definitivă*. d e la data intrării în vigo are a C o d u lu i d e pro cedură civilă a ce a sta va fi su pusă n u m a i a p elu lu i lo in stan ţa ie ra rh ic su p e rio a ră , (2) O lsp 02iţlfle a lin . ( 1 } se a p lică $i tn ca 2u( în ca re p rin tr-o lege sp e cială s e p re v e d e câ ho tărârea Ju decătorească d e p r im i instanţă este * su p u sâ re c u rsu lu i’» sa u ca « p o a te f i a ta ca ta c u recurşi* o ri, d u p i ca z, legea speciala, fo lo se şte o altâ e xp re sie sim ilară".

396

C A ffM S » N e S ftIL Ă

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 476

hotărârea atacat!, iar nu să reîa cele susţinute Id prim a instanţă, prin m otivele de dpel fixându-se lim itele în care va avea loc ju d eca ta în calea de atac. Dacă nu procedează însă la m otivarea apelului, apelantul nu va m ai putea invoca în faţa instanţei de apel alte m otive, m ijloace de apărare sau dove 2i d e c lt cele d e care s-a prevalat ta prim a in sta n ţl, caracterul devo lutiv a l a p elu lu i fiind expres consacrat prin prevederile art. 4 7 6 alin. (2)1*1. în consecinţă, în cazul ne m otivării apelului devoluţiunea în apel va opera cu privire la întreaga cauză, astfel în c lt instanţa va rejudeca p ricin a su b toate a spectele sa le, atât în fapt, cât şi în drept, analizând nu num ai cererile form ulate la prim a instanţă de apelant, ci şî apărările invocate de partea potrivnică cu privire la pretenţia dedusă judecăţii, dar cu circum stanţierile ce urm ează. Astfel, apreciem că devoluţiunea într-un apel nem otivat de partea care a declarat cai ea de atac nu p o a te f i nelim itată, ci judecata într-un astfel de apel este supusă lim itelor generale decurgând din interpretarea sistem atică a dispoziţiilor ce guvernează m ateria apelului, pentru că, în caz contrar, s-a r ajunge la crearea unei situaţii mai favorabile pentru apelantul care nu a m otivat calea de atac decât pentru apelantul care şi-a conform at conduita dispoziţiilor legale ş ia procedat la form ularea unor critici concrete, în term enul legal, îm potriva hotărârii pe care o atacă, ceea ce nu ar fi echitabil. în cazul unui apel nem otivat nu se poate opera cu criteriul legal prevăzut de art. 477 N CPC (lim itele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a apelat), în tim p ce criteriul prevăzut d e art. 478 N CPC (lim itele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a supus ju decăţii la prim a instanţă), singular, nu oferă o soluţie pentru stabilirea lim itelo r ju d e­ căţii într-astfel de apel. în să , art. 461 alin. (1) NCPC prevede c l apelul se îndreaptă îm potriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii; în m od evident a pelul d o a r îm potriva con sideren telor reglem en­ tat d e art. 461 alin. (2) nu este com patibil c u un apel nem otivat deoarece presupune dez­ voltarea anu m ito r raţionam ente prin care s l se com bată considerentele h o tlrâ rii ape­ late, aşadar, conceperea unor m otive d e apel, în term enii acestei norme. Ca atare, co n sid e rlm că lim itele devoluţiunii apelului n em o tiva t su n t cele prevâ 2 ute de art. 461 alin. ( 1 ) coroborate cu art. 4 7 7 alin. ( 1 ) NCPC, astfel c l instanţa de apel va analiza legalitatea ş i tem einicia so lu ţiilo r ce se reflectă fn dispozitiv, dar, im plicit ş i o con­ sid erentelo r decisive ş i decizorii, care susţin soluţia p ro n u n ţa ţi şi care cuprind rezolvări ale unor chestiuni litigioase, în legătură cu soluţia redată în dispozitiv; pe d e altă parte, date fiind şi prevederile art. 430 alin. (2) NCPC, apelul nem otivat, întocm ai ca apelul m otivat declarat îm potriva dispozitivul h o tlrâ rii, antrenează în mod im plicit în sarcina instanţei d e apel obligaţia de a cenzura şi considerentele m enţionate121. Totodată, această concluzie este susţinută şi d e prevederile art. 476 alin. {2) care prevăd că instanţa d e apel se va pronunţa, în fo n d , num ai pe baza celo r invocate la prim a instanţă. Aceasta nu înseam nă c l instanţa d e apel se va pronunţa întotdeauna asupra fondului raportul ui ju rid ic litigios, ci doar atunci când soluţia din dispozitiv a dat o astfel de dezlegare; în egală m ăsură, soluţia apelată poate fi dată pe cale de excepţie, iar pronunţarea instanţei de apel, în fond, va presupune statuarea cu privire la tem einicia şi legalitatea excepţiei reţinute de prim a instanţă.

111 N o rm a actu a lă o re p ro d u ce în to cm a i pe ce a d e la art. 292 alin. (2 ) C P C 1865. A s e ved ea şi co m e n ta riile de la *rt. 476. 17 A se ved ea ş i co m e n ta riile d e la art. 461. CARMSN N SSRILÂ

897

A rt. 476

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

O a lt l consecinţă în apelul nem otivat [devolutiv, în condiţiile art. 476 alin. (2)] este aceea că instanţa d e a p e l nu va putea ce m u ra neregulile proced u rale de naturâ a -l f i vătăm at p e apelant, întrucât nulitatea re la tiv i poate fi invocată num ai d e partea interesată, astfel cum prevede art. 178 alin. (2), deci, d e către apelant, prin m otivele de apel, dacă nu era decăzut din term enul de invocare a nulităţii1'1; însă, instanţa de apel va putea să invoce m otive de ordine publică ch iar şi tn apelul n e m o tiv a t dispoziţiile art. 479 alin. (1) te 2a finală fiind pe deplin aplicabile; în sfârşit, nici dezlegarea dată de prim a instanţă unor excepţii ori altor incidente procedurale în cuprinsul unor încheieri interlocutorii nu va putea fi cenzurată în ipoteza apelului devolutiv în condiţiile art. 476 alin. (2) NCPC, ch iar dacă prim a instanţă a soluţionat excepţii de ordine publică, asem enea dezlegări intrând sub autoritatea de lucru judecat prin faptul necriticării lor. 4. A p elu l nedevolutiv, Articolul 476 alin. (3) NCPC stabileşte situaţiile în care apelul nu are caracter devolutiv. Astfel, atunci când prin apel nu se solicită judecata în fond sau rejudecarea, ci doar anularea hotărârii p rim ei instanţe ş i respingerea o ri anularea cererii de chem a re în ju d e ­ cata ca urm are a invocării unei excepţii sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă, apelul este lipsit de caracter devolutiv. Norm a are în vedere ipoteza unui apel m otivat, întrucât în term enii norm ei apelan­ tul „nu solicită judecata în fond sau rejudecarea", astfel că prin criticile form ulate acesta invocă o excepţie de o rd in e p u b lică (care ar putea fi susţinută pentru prim a dată prin m otivele d e apel) sau reiterează o excepţie procesuală respinsă de prim a instanţă (care poate fi şi de ordine privată); ca atare, dacă instanţa de apel va constata că aceasta este întem eiată, va adm ite apelul, va dispune anularea hotărârii prim ei instanţe şi va da efi­ cienţă excepţiei, în sensul respin gerii ori a n u lă rii cererii de chem are în judecată pe calea acestei excepţii sau trim iterii dosarului la instanţa com petentă. Soluţia apelată în aceste condiţii poate să fie atât o hotărâre prin care s-a dat o rezol­ vare p e fo n d raportului ju rid ic litigios, caz în care apelantul nu cere rejudecarea, cât şi o hotărâre pronunţată pe cale de excepţie, situaţie în care, în ipoteza acestui apel nedevo­ lutiv, apelantul nu cere judecata pe fond. Indiferent d e conţinutul hotărârii apelate, prin acest apel se valorifică o excepţie p ro ­ cesuală care poate conduce la anularea hotărârii atacate, ceea ce este posibil chiar în cazul în care soluţia prim ei instanţe este pronunţata prin adm iterea unei alte excepţii, prin apel invocându-se o excepţie prioritară în ordinea de soluţionare a excepţiilor pro* cesuale sau criticându-se respingerea unei asem enea excepţii d e prim a instanţă [fie prin hotărârea de dezînvestire, fie printr-o încheiere interlocutorie pronunţată în cursul ju d e ­ căţii, întrucât o b iect al apelului pot fi şi încheierile prem ergătoare - art. 466 alin. (4)]. Părţile însă vo r trebui să facă uz cu circum specţie de posibilitatea exercitării unui ase­ m enea apel, pentru că, în cazul în care instanţa de apel constată cara cteru l neîntem eiat a l excepţiei susţinute prin m otivele de apel, confirm ând soluţia prim ei instanţe, apelan­ tul nu m ai are posibilitatea de a form ula şi alte critici, ulterior, îm potriva aceleiaşi soluţii, printr-un alt apel, dată fiind unicitatea căii de atac şi term enii în care este ea reglem en­ t a t ă - a r t . 460 alin. (1) N C P C în plus, dacă s-a declarat acest apel nedevolutiv, după constatarea caracterului nefondat al criticilor dezvoltate d e apelant, instanţa de apel nu va putea recurge la apli­ carea dispoziţiilor art. 476 alin. (2), întrucât nu a fost învestită cu un apel nem otivat, ci cu lu l . C . C J . , s . I c iv . , d e c . c iv , n r . 7 0 6 3 / 2 0 1 2 , n e p u b l i c a t â .

898

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 477

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

un apel m otivat în considerarea unei excepţii procesuale; pe de altă parte, şi topografia norm elor conduce la concluzia n e a p lic lrii art. 476 alin. (2), nom a din alin. (3) derogând de la cea anterioară. Nici prom ovarea unui recurs nu este un rem ediu adecvat în acest ca 2, deoarece, în ipoteza în care decizia instanţei de apel este susceptibilă de recurs, criticile invocate prin m otivele de casare nu vo r putea vi 2a decât aspecte de nelegalitate, ceea ce, în general, reaprecierea asupra unei excepţii procesuale nu perm ite.

A r i . 4 7 7 . L im itele efectu lu i devolutiv determ in ate de ceea ce 8-a ap elat. (1) Instanţa de apel v a proceda la rejudecarea fondului în lim itele stabilite, expres sau im plicit, de câtre apelant, precum şi cu privire Ia soluţiile care su n t depen­ dente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) D evoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este lim itat la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. C O M E N T A R IU 1. Tantum d e vo lu tu m quantum o pefla tum . în ţe le s. Deşi apelul este o cale devolutivă de atac, provocând o nouă judecată asupra fondului, el are doua lim itări reglem entate prin dispoziţiile art. 477 şi art. 478 N C P C Articolul 477 dă valoare norm ativă regulii tantum devolutum quontum apellatum . Aceasta sem nifică faptul ca instanţa de apel va fi ţinută sâ ju d ece în lim itele criticilo r fo rm ulate p rin m otivele d e Opel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problem elor de fapt şi de drept invocate în faţa prim ei instanţe, ci d o a r cu privire la ace* lea criticate de a p e la n t11. Urnitele efectului devolutiv determ inate de ceea ce s-a apelat presupun ca instanţa de apel sâ se raporteze la criticile apelantului şi să nu rejudece cauza dincolo d e aceste lim ite, dar, în acelaşi tim p, vo r trebui evoluate ş i toate o p a ră rile invocate d e adversar, deoarece num ai în acest fel de poate spune că ceea ce s-a apelat se rejudecă în fondUJ. Totodată, pentru a se determ ina lim itele apărărilor intim atului ce vo rtre b u i analizate în apelul cu care instanţa este învestită, se va verifica dacă acesta nu se afla în situaţia de a form ula apel incident sau apel provocat ori chiar apel principal. Spre exem plu, reclam antul a form ulat o acţiu ne în restituirea unui îm p ru m u t acordat printr-un în scris sub sem nătură privată, iar pârâtul a invocat prin întâm pinarea form ulată la prim a instanţă com pensaţia în condiţiile art. 1616 NCC; prin sentinţă, prim a instanţă a respins pe fond pretenţia reclam antului, iar acesta a form ulat apel principal îm potriva soluţiei; în apelul reclam antului, instanţa de apel va fi ţinuta să analizeze şi apărarea pârâtului constând în invocarea com pensaţiei, pârâtul neaflându-se în situaţia de a for* m ula cerere de aderare la apel şi, cu atât m ai puţin, apel principal. în cazul în care aceeaşi acţiu ne în restituirea îm prum utului a fo st respinsă la prima instanţă, iar instanţa a respins prin hotărâre sau printr-o încheiere prem ergătoare şi excepţia prescripţiei dreptului m aterial la acţiune invocată d e pârât, acesta va fi în situaţia de a repune în discuţie excepţia prescripţiei doar prom ovând un apel incident (ori principal), în absenţa căruia instanţa de apel, în aplicarea art. 477 alin. (1), nu ar fi '*• C.A . B u cu reşti, s. a 111*3 civ., d e c. nr. 2 1 5 3 /1 9 9 7 , în M , Tabarcâ, D rep t p ro cesu al civil. vo i. II, 2 0 0 $ , p. AA. 1311.C.C.J., s I c iv , d e c. n r 2 7 3 /2 0 1 2 , nepublicată. CARMgN N SSRILÂ

899

A rt. 477

C a r t e a i i . P r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ţinută să analizeze d e c lt criticile reclam antului, iar nu şi apărările pârâtului soluţionate de prim a in sta n ţl prin încheieri interlocutorii sau ch iar prin hotărârea finală, d e zle g lri care, prin neatacare, intră sub autoritatea lucrului judecat. Principiul tontum devolutum Quantum apellatum se a p lic i nu num ai pentru apelul principal, ci şi pentru apelul incident şi cel provocat. 2. A tacarea p arţială a ho tărârii. D a c i hotărârea prim ei instanţe este atacată num ai parţial, respectiv num ai cu privire la soluţia dată unor capete de cerere sau la anum ite părţi din proces, ceea ce nu s-a atacat dobândeşte autoritate de lucru ju d e c a t. C o resp u n zăto r regulii in stitu ite prin art. 4 7 7 alin. (1) N CPC, şi disp o ziţiile art. 479 alin . (1) N CPC reiau regula lim ite lo r efectu lu i d e vo lu tiv al apelulu i determ in ate de ceea ce s-a atacat, norm ă care p re ved e că „instanţa d e apel va verifica, în lim itele cererii de apel, stabilirea situaţiei d e fapt şi ap licarea legii de prim a in sta n ţl". A ceeaşi regulă nu contravine însă invocării din oficiu a u n o r m otive de o rd in e publică de către instanţa de apel, sens în care prevede art. 479 alin. (1) partea fin a li. 3. C aracterul e xte n siv al ap e lu lu i. Lim ite. Ceea ce aduce nou art. 477 alin. (1) este extinderea explicită a efectului devolutiv al apelului „şi cu privire la so luţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată", prin această norm ă instituindu-se caracterul extensiv al apelului, caracter recunoscut de o parte a doctrinei şi su b im periul codului anterior1'1. Prin urm are, potrivit acestui text, chiar dacă apelantul nu a form ulat critici prin m oti­ vele de apei decât cu privire la o parte din soluţiile din dispozitiv sau din considerentele hotărârii atacate (conform art. 461 alin. {2)], instanţa de apel va fi ţinută s â analizeze şi dezlegările d a te de p rim a instanţă ca re s e află in dependenţă cu partea din hotărâre pe care apelantul o supune controlului ju d iciar în m od explicit. Caracterul extensiv al apelului nu intră în discuţie în cazul în care apelantul atacă hotărârea în condiţiile art. 477 alin. (2) (când operează devoluţiunea pentru întreaga cauză), după cum este im propriu a fi folosită noţiunea în legătură cu un apel nem otivat d e parte (art. 476 alin. (2)]. So luţiile care sunt dependente de partea din hotărâre atacată sugerează în prim ul rând ipoteza cererilor acceso rii u n u i a sa u u n ora d i ntre ca pete ie d e ce re re p ri nci p a Ie sol u ţionate de prim a instanţă şi îm potriva cărora apelul a fost declarat, cererile accesorii fiind definite de art. 3 0 alin. (4) N CPC prin referirea la dependenţa acestora d e soluţia dată unui capăt principal de cerere. Considerăm că urm ătoarele exem ple po t fi relevante în sensul ideilor de mai sus: a) într-un prim exem plu, cererea reclam antului de constatare a nulităţii unui contract d e vânzare şl capătul de cerere accesoriu de repunere în situaţia anterioară au fost respinse ca neîntem eiate d e prim a instanţă, iar reclam antul declară apel şi form ulează critici d o a r cu privire la soluţia dată asupra capătului principal d e cerere; în m ăsura în care instanţa de apel va prim i criticile pentru capătul de cerere principal, în tem eiul art. 477 alin. {1} partea finală NCPC, aceasta va trebui să se pronunţe şi asupra cererii privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca soluţie dependentă de partea din hotărâre atacată; b) sau o cerere în restituirea unui îm prum ut încheiat sub form a unui în scris sub sem ­ nătură p riv a ţi, însoţită şi d e cererea de acordare a dobânzii legale de la data introducerii 111Al. Ţ id e o , V. lo zn e a n u , Efectul e xte n siv a l a p e lu lu i ş i re cu rsu lu i în u n e le situaţii sp e cia le , în D re p tu l nr. 9/2000. p . 6 4 -6 6 , a p u d V.M. C iobo nu, 6 . Boroi, T.C. B riciu , o p . c it., 2 0 1 1 , p . 353. 900

CAffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 477

acţiunii, a fost respinsă ca neîn tem eiat! de prim a instanţă, reţin I n du-se com pensaţia cu o creanţă a pârâtului debitor îm potriva reclam antului, într-un cuantum egal cu sum a îm prum utată de la acesta; apelantul-redam an t form ulează critici d o a rîm p o triva soluţiei date de prim a instanţă cu privire la respingerea capătului principal de cerere, susţinând în tem eiul art. 1618 lit. a) N CC că este exclusă com pensaţia, astfel că, dacă apelul va fi adm is, instanţa de ape! va trebui să soluţioneze şi capătul d e cerere accesoriu cu privire la acordarea dobânzilor, iar nu num ai pe cel principal cu privire la obligaţia de restituire a îm prum utului; c) ori, dacă cererea de restituire a îm prum utului a fost adm isă doar în parte, fiindu-i acordate reclam antului cheltuieli de judecată proporţional cu partea din cerere adm isă, iar apelul reclam antului cu privire la restituirea sum ei integrale a fost adm is, Instanţa va trebui să soluţioneze ţi capătul d e cerere accesoriu privind restituirea in te g ra li a cheltuielilor de judecată solicitate de reclam ant la prim a instanţă, ch iar dacă acesta nu a form ulat critici explicite cu un asem enea obiect; d) art. 918 N CPC păstrează caracterul obligatoriu al cererilor accesorii în procedura divorţului cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti asupra copiilor m inori, la contri­ buţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, precum şi la num ele pe care soţii îl vo r purta după divorţ, ceea ce sem nifică faptul că instanţa va trebui să se pronunţe asupra acestor cereri accesorii, chiar dacă nu s-au form ulat prin cererea de divorţ; or, această obligaţie a instanţei se reportează şi instanţei de apel, ch iar dacă prin m otivele d e apel unul dintre soţi form ulează critici doar cu privire la soluţia dată asupra divorţului; e) în ca 2ul coparticipării procesuale forţate sau obligatorii, caracterul exten siv al acte­ lor de procedură favorabile coparticipanţilor decurge c h la rd in m odalitatea de reglem en­ tare a acestei instituţii procesuale, cuprinsă în art. 60 alin. (2) N CPC; caracterul extensiv al apelului nu va funcţiona însă în cazul unei coparticipări procesuale facultative; f) alteori în să , această dependenţă a cererii rezultă ch iar din regim ul ju rid ic al unor cereri incidentale, precum cererile de intervenţie form ulate în interesul uneia dintre păr­ ţile cauzei sau pentru sprijinirea apărării uneia dintre ele (art. 61 alin. (3)]; în acest din urm ă caz, subordonarea cererii este consacrată prin soluţii exprese de către legiuitor respingerea ca neavenită a căii de atac declarate de intervenientul accesoriu, ?n absenţa prom ovării căii de atac de către partea pentru care a intervenit în proces, astfel cum pre­ ved e art. 67 alin. (4) NCPC; aplicarea aceluiaşi principiu va trebui făcută şi în apelul părţii în favoarea căreia intervenientul accesoriu a intervenit, astfel că, dacă apelul va fi adm is, instanţa de apel va trebui să statueze şi asupra cererii incidentale. Apreciem însă că este excesivă aplicarea caracterului exten siv al apelului în ipoteza unei cereri incidentale a intim atului form ulate la prim a instanţă. De exem plu, cererea principală a reclam antului a fost respinsă la prim a instanţă, fiind respinsă ca răm asă fără o b iect şi cererea de chem are în garanţie form ulată d e pârât; or, în apelul reclam antului, dacă acesta va fi adm is, nu va opera caracterul extensiv al ape­ lului întrucât, deşi soluţia ce se va da cererii d e chem are în garanţie este dependentă de partea din hotărâre apelată (cererea principală), intim atul are obligaţia form ulării unui apel principal sau apel provocat îm potriva intim atului pe care el însuşi l-a introdus în cauză prin cererea de intervenţie forţată, şi anum e cererea d e chem are în garanţie pen­ tru ipoteza în care a r cădea în pretenţii; o atare soluţie rezultă din interpretarea sistem a­ tică a textelor din m ateria apelului.

CARMgN N SSRILÂ

901

A rt. 477

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

în mod similar, când prim a instanţă adm ite cererea d e chem are în judecată ţi adm ite ţi chem area în garanţie form ulată de p l r l t ţi doar pârâtul este cel care declară apel, nu şi cel c h e m a tîn garanţie de acesta, d a c i instanţa de apel adm ite apelul pârâtului ţi. schim ­ bând în parte sentinţa, respinge cererea de chem are în judecată, nu va putea dispune pe tem eiul art. 477 alin. (1) şi cu privire la soluţia dată cererii de chem are în garanţie form u­ late de pârât, întrucât cel c h e m a tîn garanţie trebuia să form uleze el în su ţi apel principal, pentru că el nu are calitatea de intim at în apelul pârâtului ţi, ca atare, nu poate recurge la prom ovarea unui apel incident sau provocat. Este identică situaţia în care prim a instanţă, adm iţând o cerere de chem are în judecată form ulată îm potriva a doi pârâţi pentru o obligaţie divizibilă, a dispus adm iterea cererii ţi obligarea fiecăruia dintre aceştia la par­ tea sa din datorie; dacă form ulează apel num ai unul dintre pârâţi şi apelul va fi adm is, instanţa nu va putea dispune, în baza art. 477 alin. (1), respingerea cererii form ulate şi îm potriva pârâtului care nu a prom ovat apel principal. Ca atare, considerăm că acest caracter exten siv al efectului devolutiv al apelului îşi găseşte//m itarea în observarea poziţiei procesuale a apelantului, a cereri lor al căro r titu ­ lar este la prim a Instanţă, dar şi a p licâ n d testul a p elului principal, a l a p elu lu i in ciden t sau a l ce lu i p ro vo ca t la care partea va trebui să recurgă atunci când so lu ţiile din dispozitiv o privesc exclusiv (art. 461) sau când ea în săşi tinde la schim barea so luţiei (art. 472) ori are pretenţii proprii îm potriva altui intim at sau a unei persoane care a figurat ca parte fa prim a instanţă şi care nu este parte în apelul principal (art. 473), precum în cazul apelu­ lui provocat. D ispoziţiile art. 4 7 7 alin. (1) N CPC sunt incidente în cazul în care instanţa este înves­ tită cu un a p e l m o tiva t (pentru că, în caz contrar, devoluţiunea este cea stabilită în ter­ m enii art. 476 alin. (2) N CPC], precum ţi dacă nu se constată incidenţa art. 477 alin. (2) NCPC. 4. D evolu ţiu nea to tală. Devoluţiunea totală în apel operează în cazul în care apelul nu este lim itat doar la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul cauzei este indivizibil (art. 477 alin. (2) NCPC]. Norm a com entată are incidenţă, de asem enea, în ipoteza unui a pei m otivat de titu ­ larul său şi are trei ipostaze. a) prin critici le form ulate, a p ela n tu l n u se lim itează d o a r la unele dintre soluţiile din dispozitiv, astfel încât le c ritic i pe toate în m od explicit sau im plicit, ori nu este posibil a se determ ina care dintre acestea sunt apelate ca urm are a unor am biguităţi sau im pre­ cizii din cuprinsul m otivelor de apel, caz în care, în absenţa unor precizări lăm uritoare a le apelantului, instanţa d e apel urm ează a constata că devoluţiunea o p e re a zi pentru întreaga cauză; b) cea de*a doua ipostază priveşte situaţia în care apelantul, prin criticile form ulate, tinde la anularea hotărârii. Aceasta presupune că soluţia apelată este pronunţată fie pe calea unei excepţii [caz în care anularea h o tlrâ rii ar fi urm ată de evocarea fondului în apel, dacă excepţia a fost adm isă în m od gre ţit de prim a instanţă şi dacă părţile nu au solicitat prin cererea d e apel trim iterea cauzei spre rejudecare la prim a instanţă art. 4 8 0 alin. (3)], fie a fo st pronunţată pe fond, d a r este incident un m otiv de nulitate a hotărârii de prim ă instanţă, sens în care sunt dispoziţiile art. 480 alin. (3), (5) şi (6) NCPC. Prin urm are, dispoziţiile art. 477 alin. (2) perm it ca, în cazul în care soluţia prim ei instanţe este pronunţată pe calea unei excepţii, apelantul să form uleze critici d o a r cu privire la adm iterea excepţiei de prim a instanţă, astfel în cât ţi în absenţa unor m otive d e apei privind fondul devoluţiunea este una integrală, iar în cazul adm iterii apelului 902

C A ffM S »

N eSftILĂ

A rt. 478

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

instanţa de apel, Tn evocarea fondului (dacă evocarea fondului urm ează a se realiza ?n apel), va rejudeca pricina $ub toate aspectele. Nu trebuie a se confunda dispoziţiile art. 4 7 6 alin. (3) (a p e lu l n edevolutiv) cu preve­ derile art. 477 alin. (2) {devoluţiunea în treg ii cauze), chiar d a c i prem isa ţinând d e con­ ceperea m otivelor de apel priveşte, în am bele situaţii, îm prejurarea c i apelantul tinde la anularea so luţiei apelate. In prim ul caz, prin apelul nedevolutiv apelantul nu so lic iţi judecata în fond $au rejude­ carea, ci tinde la anularea sentinţei prin susţinerea unei excepţii procesuale care poate conduce la respingerea sau anularea cererii de chem are în judecată (în tem eiul excepţiei prom ovate prin m otivele de apel) ori la trim iterea cauzei la instanţa com petentă (excepţia în discuţie, în acest ultim caz, fiind o excepţie de necom petenţă a prim ei instanţe, in vo ca ţi prin m otivele de apel, dacă este o excepţie d e ordine publică, sau criticată prin motive, ca 2 în care necom petenţâ poate fi nu num ai de ordine p u b lici, dar şi d e ordine privată). în situaţia apelului susţinut prin m otive susceptibile de încadrare în cea de-a doua v a ria n ti le g a li din conţinutul art. 477 alin. (2), deşi apelantul tinde la anularea h o tirâ rii prim ei instanţe, finalitatea u r m ir it i nu este d u b la ţi şi d e cea a respingerii sau anulir ii cererii de chem are în ju d e c a ţi pe calea unei excepţii ori d e trim itere a dosarului la instanţa com petentă; dim potrivă, în acest caz, apelantul tinde la evocarea fo n d u lu i fie de prim a instanţă (d a c i se cere trim iterea spre rejudecare), fie de instanţa de apel, d u p i în litu ra re a n e re g u la ritiţilo r invocate prin m otivele de apel, conform so lu ţiilo r descrise de art. 480 NCPC; c) a treia ipostază a art. 477 alin. (2) în care operează devoluţiunea pentru întreaga cau 2i priveşte situaţia unui o b ie ct indivizibil a i litigiului, astfel încât, indiferent de criti­ cile apelantului, devoluţiunea va fi totală în ipoteza în care cauza raportului ju rid ic dedus judecăţii este o obligaţie indivizibilă.

A r i . 4 7 8 . L im itele efectu lu i devolutiv determ inate de ceea ce s-a supus ju d e că ţii la prim a in stan ţă. (1) Prin apel nu se poate schim ba cadrul procesual stabilit în faţa prim ei instanţe. (2) Părţile n u se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prim a instanţă sau arătate în m otivarea apelului ori în întâm pinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi adm inistrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) în apel nu se poate schim ba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chem are în judecatâ şi nici nu se pot form ula pretenţii noi. (4) Părţile p ot însă să expliciteze pretenţiile care au fo st cuprinse im plicit în cererile sau apărările adresate prim ei instanţe. (5) S e vor putea cere, de asem enea, dobânzi, rate, venituri ajunse la term en şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii prim ei instanţe şi v a putea fi invocată com pensaţia legală. C O M E N T A R IU 1. Tantum d e vo lu tu m q u a n tu m îu d ica tu m . A rtico lul 4 7 8 N CPC dă valoare norm ativă principiului tantum devolutum quantum iudicatum . In prim ul alineat se enunţă regula n e sch im b irii în calea de atac a cadrului procesual stabilit în faţa prim ei instanţe. Aceasta înseam n ă că nu poate fi m odificat cadrul proce­ CARMSN N SSRILÂ

903

A rt. 478

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

sual atât sub asp ect subiectiv, astfel în cât nu vo r putea fi introduse în cauză alte persoane decât cele care au figurat ca p ir ţ i la prim a instanţă, dar nici extins sub asp ect obiectiv, neputând fi form ulate cereri n o i de câtre părţile preexistente ale cauzei. 2. D erogări su b raport subiectiv. Regula com portă însă anum ite circum stanţieri, pen­ tru că legea procesuală derogă în anum ite situaţii d e la aceasta. Astfel, intervenţia p rin cip a lă sa u în interes propriu poate fi form ulată direct în instanţa de apel, cu acordul expres al părţilor, astfel cum prevede art. 62 alin. (3) NCPC; de asem enea, intervenţia accesorie poate fi făcută ch iar şi în căile extraordinare de atac, astfel cum prevede art. 63 alin. (2), prin urm are cu atât mai m ult ea poate fi form ulată în calea ordinară de atac; or, intervenientul principal sau accesoriu vo r com pleta, sub raport subiectiv, cadrul procesual de la prim a instanţă. Nu va constitui însă o lărgire a cadrului procesual su b raport subiectiv ipoteza în care m oştenitorii legali sau testam entari (universali sau cu titlu universal) su n t introduşi în proces, în tem eiul 22 alin. (3) NCPC, ca efect al transm iterii calităţii procesuale în urma decesului uneia dintre părţi în cursul judecării apelului, conform art. 38 NCPC; similar, este posibilă aplicarea în apel şi a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (3) NCPC referitoare la transm iterea calităţii procesuale către un succesor prin acte în tre vii cu titlu p articufarsau prin acte cu titlu particular pentru cauză de m oarte. 3. D erogări su b raport obiectiv. Noul Cod de procedură civilă prevede derogări şi în ce priveşte cadrul obiectiv al ju decăţii în apel. în acest sens, art. 478 alin. (5) dispune că se vo r putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la term en şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii prim ei instanţe şi va putea fi invocata com pensaţia legală. M om entul în raport de care se apreciază caracterul d e cerere nouă în apel este cel al pronunţării hotărârii apelate. Potrivit textului invocat, pot fi cerute direct în apel dobânzile care cu rg ş i ra tele a că ro r scadenţă se îm plineşte după pronunţareo sentinţei (iar nu înainte de pronunţarea ei, pentru că, în acest caz, neacordarea lor totală sau în parte poate face obiect al criti­ cilor în apel, solicitându-se acordarea acestora până la pronunţarea deciziei instanţei de apel) şi num ai dacă aceste venituri accesorii au fo st cerute la prim a instanţă. în ce priveşte despăgubirile ivite după pronu nţarea hotărârii, acestea trebuie să aibă legătură cu ceea ce s~a judecat în prim ă instanţă. în schim b, com pensaţia legală poate fi invocată direct în apel, indiferent de m om en­ tul la care se pretinde că a operat, în ain te sau după pronunţarea hotărârii prim ei instanţe. Com pensaţia legală poate avea o dublă ipostază: un m ijloc d e apărare nou care poate fi invocat prin m otivele de apei, sens în care dispune art. 478 alin. (2) NCPC, dar şi cerere nouă form ulată direct în apel, în tem eiul art. 478 alin. (5) NCPC, diferenţa fiind una sem ­ nificativă în planul soluţiilor ce se pot pronunţa în calea de atac. Astfel, ea va fi o cerere nouă în apel atunci când apelantul-pârăt este creditorul unei creanţe pentru o sum ă mai m are decât cea solicitată d e reclam ant prin cererea de chem are în judecată şi va fi un m ijlo c de ap ă ra re ori de câte ori este invocată în lim itele pretenţiei adversarului, dar până la concurenţa acesteia. Cererile noi în apel enum erate anterior sunt la îndem âna părţii care a în vestit instanţa de control ju d icia r cu soluţionarea căii de atac, prom ovând ap e lîn tr-u n a din form ele pre­ văzute de lege, astfel că ele su n t incom patibile cu calitatea de intim at în faţa instanţei de apel; prin urm are, reclam antul căruia i s-a adm is în to t acţiunea în restituirea unui

904

C A ffM S» NeSftILĂ

T îlL IL II. CĂIIEOE ATAC

A rt. 478

îm p ru m u t prin hotărârea prim ei instanţe nu va putea cere dobânzi pentru intervalul din­ tre pronunţarea sentinţei şi pronunţarea deci 2iei instanţei d e apel în apelul prom ovat de pârât, ci va trebui sâ re c u rg i la form ularea unui apel incident. Şi în cadrul procedurii speciale a divorţului se d e ro g i de la regula analizată, sens în care art. 916 alin. (3) N CPC prevede câ „în cazul în care m otivele d ivo rţu lu i s-a u ivit dupâ începerea dezbaterilor asupra fo n d u lu i la prim a instanţă ţ i în tim p ce ju d eca ta prim ei cereri s e află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului", cererea pârâtului fiind o cerere nouă în apel. 4. M otive, m ijloace d e ap ărare şi dovezi folo site în apel. C aracterul no rm ei. Artico­ lul 473 alin. (2) prevede că părţile nu se v o r putea folosi înain tea instanţei de apel de alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prim a instanţă sau a ratate în m otivarea apelului ori în întâm pinare. Prin urm are, în cazul unui apel m o tiva t m otivelor, m ijlo acelo r de apărare şi dovezi­ lor invocate la prim a instanţă apelantul le va putea adăuga, prin criticile form ulate, alte m otive, m ijloace de apărare şi dovezi, cu condiţia ca acestea să nu contravină interdic­ ţiei statuate prin art. 4 7 8 alin. (3) N CPC, şi anum e s o / iu conducă la schim barea calităţii părţilor, a cauzei sa u obiectului cererii deduse judecăţii sau s â nu constituie o pretenţie nouă în apel. Aceste m otive şi m ijloace de apărare noi faţă d e cele de care partea s-a prevalat la prim a instanţă sunt legate, în general, de argum entele redate şi raţionam entul dezvoltat de instanţă în considerentele hotărârii, de care părţile iau cunoştinţă, în m od necesar, după închid erea dezbaterilor la prim a instanţă, prin com unicarea hotărârii, şi pe care pot să le com bată prin interm ediul criticilor form ulate în calea de atac. Au fost considerate m ijloace de apărare noi, iar nu cereri noi form ulate direct în apei: invocarea dreptului de retenţie (care trebuie însă să aibă legătură cu ceea ce form ează obiectul criticilor din apel), a beneficiului de discuţiune, invocarea unei legi noi etc.1’1 D ovezile care nu au fost cerute la prim a instanţă sau prin m otivele de apel ori întâm ­ pinare po t fi încuviinţate de instanţa de apel în condiţiile art. 473 alin. (2) raportate la art. 2 S4 alin. (2) pct. 1-5 NCPC, norm ă aplicabilă şi în apel, potrivit art. 4 3 2 , în m ăsura în care aceasta nu este incom patibilă cu regulile edictate pentru judecata în calea de atac, pentru că, de exem plu, art. 254 alin. (2) pct. 1 se referă la ipoteza necesităţii probei care rezultă din m odificarea cererii, ceea ce nu este perm is în apel, potrivit art. 478 alin. (3) NCPC. Deşi este un act de procedură obligatoriu pentru apelant, conform art. 471 alin. (6), rezultă că probele nu po t fi cerute şi prin răspunsul la întâm pinare, întrucât art. 478 alin. (2) nu îl m enţionează, enum erarea fiind una lim itativă; teza finală a celui din urmă te xt perm ite însă propunerea unor probe a căror necesitate ar rezulta d in dezbateri, deci în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC. Norm a înscrisă în art. 478 alin. (3) are caracter im perativ, astfel încât părţile nu pot deroga, expres sau tacit, de la ea şi, prin urm are, nu pot conveni cu privire la schim barea calităţii lor procesuale, a cauzei sau obiectului cererii de chem are în judecată şi nici să form uleze pretenţii noi. Interdicţia funcţionează cu privire la toate cererile deduse judecăţii la prim a instanţă, iar nu num ai referitor la cererea de chem are în judecată, fiind operantă şi cu privire la cererea reconvenţională sau cererile de intervenţie voluntară sau forţată. ,v' M. T&bâreâ, Drept procesual civil, voi, IJ, 2008. &. 51, Ca r m s n N s g r il Â

905

A rt. 479

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

5. Precizări ale p re te n ţiilo r cuprinse im p licit în ce re rile sau a p ărările d e la prim a Instanţă. Sensul art. 478 alin. (4) este acela că explicita rea p reten ţiilo r cu p rin se în mod im plicit în cererile sau apărările adresate prim ei instanţe nu constituie cereri noi în apel şi nici nu reprezintă încălcarea lim itelor devoluţiunii determ inate de ceea ce s-a supus ju decăţii la prim a instanţă. Considerăm că aceste explicaţii sau precizări pot avea ca obiect pretenţii sau m ij­ loace de apărare insuficient conturate sau argum entate, cuprinse în oricare dintre cere­ rile care au fixat cadrul procesual obiectiv la prim a instanţă, precum şi din întâm pinare sau răspunsul la întâm pinare. Totodată, aplicarea acestei norm e presupune că oricare dintre părţile căii de atac poate face uz din proprie iniţiativă de dreptul de a-şi explicita o pretenţie, cerere sau apărare prin actele d e procedură form ulate în apel (m otive d e apel, întâm pinare, răs­ puns la întâm pinare), după cum , în tem eiul aceluiaşi text, instanţa de apel, din oficiu, le poate solicita asem enea precizări în baza art. 22 alin. (2) NCPC, norm ă ce stabileşte rolul judecătorului în aflarea adevărului.

A r t • 4 7 9 . D isp o ziţii sp eciale p riv in d ju d ecata. (1) Instanţa de apel va veri* fîca, în lim itele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fap t şi aplicarea legii de către prim a instanţă. M otivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu. (2) Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau com pletarea probelor adm inistrate la prim a instanţă, în cazul în care consideră că su n t necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi adm inistrarea probelor n oi propuse în condidile art. 478 alin. (2). C O M E N T A R IU 1. R espectarea lim ite lo r d e vo lu ţiu n ii ap e lu lu i. Instanţa d e apel realizează o noua ju d eca ta asupra fo n d u lu i, în lim itele cererii de apei, aşadar, cu respectarea efectului devo lutiv al apelului şi a lim itelor acestuia, astfel cum au fost concepute de legiuitor prin prevederile art. 476-478 NCPC. întrucât apelul este o cale de atac, instanţa de apel va verifica, în acest cadru, stabili­ rea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de câtre prim a instanţă. 2. Verificarea tem ein iciei şi legalităţii hotărârii. Judecata în apel r>u este lim itată doar la m otive de nelegaiitate (identificarea, interpretarea şi aplicarea corectă a norm e­ lor de drept incidente), astfel încât, ca efect ai caracterului devolutiv al căii de atac, prin m otivele d e apel părţile po t concepe şi critici de netem einicie, iar instanţa de apel va cer­ ceta daca situaţia de fapt reţinută prin hotărârea apelată este corespunzătoare realităţii şi are fundam ent în probele adm inistrate în cauză. Instanţa d e apel va verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii d e către prim a instanţă sub toate aspectele asupra cărora aceasta s-o pronu nţat în ipoteza în care este învestită cu un apel nem otivat, date fiind prevederile art. 476 alin. (2) N CPC şi su b toate asp ec­ tele deduse ju d e c a ţii la prim a instanţă dacă se constată incidenţa art. 477 alin. (2) care dispune în sensul unei devoluţiuni cu privire ia întreaga cauză atunci când apelul nu este lim itat doar la anum ite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. 3. Invocarea din o ficiu a unor m o tive de o rd in e pu blică. Lim ite. Având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 22 alin. (2) 906

C A ffM S» NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 479

NCPC, art. 479 alin. (1) teza finală stabileşte că m otivele d e ordine p u b lic i pot fi invocate şi din oficiu. Prin m otivele de o rd in e p u b lic i se invocă încălcarea unor norm e im perative de drept al căro r regim procesual pune ta dispoziţia părţilor, procurorului sau a instanţei din ofi­ ciu posibilitatea invocării lor, în orice fa 2 i a procesului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel, instanţa a v in d obligaţia de a le supune dezbaterii părţilor, indiferent cine este titularul excepţiei. O astfel de d erogare d e la regula nelim itării posibilităţii de Invocare (ceea ce includea şi recursul) o constituie necom petenţâ m a te ria li ş i te rito ria li de o rd in e p u b lic i (deci, cea exclusivă), care va trebui invocată d e părţi ori de ju d ecăto r la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în fata prim ei instanţe, astfel cum prevede art. 130 alin. (2) N CPC; prin urm are, deşi necom petenţâ în aceste două cazuri este de ordine publică, ea nu va putea fi invocată d e instanţa de apel din oficiu, după cum nici părţile nu o pot face, fie că o invocă prin m otivele de apel sau întâm pinare, fie ?n cursul judecării apelului. în să excepţia de necom petenţâ g e n e ra li, şi ea excepţie de ordine publică potrivit art. 129 alin. (2) pct. 1 N CPC, va putea fi invocată atât de către părţi p rin m otivele de apel ori în cursul procesului, d a r şl de către instanţă din oficiu, în tem eiul art. 479 alin. (1) teza fin ală N C P C Excepţiile procesua le absolute, de p r o c e d u ri sa u d e fo n d (art. 245 şi art. 246 NCPC), sunt cele al căror regim ju rid ic perm ite invocarea lor d e către parte sau d e către instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, astfel cum dispune art. 247 alin. (1) NCPC. Acelaşi text m ai prevede că ele pot fi ridicate înain tea instanţei de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, lim itare care nu operează pentru etapa procesuală a apelului. 4. Refacerea sau co m p letarea p ro b e lo r adm in istrate la prim a instanţă. P ro b e noi ad m in istrate în a p e l. Instanţa de apel va putea dispune refacerea sau com pletarea pro­ belor adm inistrate la prim a Instanţă, în cazul în care consideră că su n t necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi adm inistrarea probelor noi, propuse în condiţiile art. 478 alin. (2). Refacerea p ro b e lo r se dispune de instanţa d e apel în cazul în care constată (la cererea apelantului, potrivit su sţinerilo r din m otivele d e apel) că o probă adm inistrată d e prima instanţă se im pune a fi invalidată pentru ne regularităţi săvârşite cu ocazia adm inistrării ei (de exem plu, încălcarea dispoziţiilor art. 3 3 S N CPC cu privire la obligaţia expertului de a proceda la citarea părţilor în cazul în care este nevoie d e o lucrare la faţa locului etc.); într-un asem enea caz, instanţa d e apel va putea dispune refacerea probei, dacă m otivele de apel constituiau m ijlocul procesual adecvat de invocare a nulităţii, sens în care va trebui observat regim ul acelei nulităţi de procedură şi regulile d e invocare a ei (art. 174178 NCPC). Pe de altă parte, având că vedere că aceste susţineri ale părţii vătăm ate prin neregularitatea învederată, ca şi solicitarea expresă a apelantului privind refacerea unei probe adm inistrate la prim a instanţă sunt form ulate în m od necesar prin criticile concepute în m otivarea căii de atac şi susţinute pe parcursul judecăţii în calea d e atac, instanţa d e apel nu va trebui să m anifeste reticenţă în soluţionarea m otivată a acestui incident legat de probatoriu, pentru că, dată fiind anterioritatea adm inistrării p ro b a to riilo rîn apel faţă de pronunţarea deciziei de soluţionare a apelului, nu planează riscul antepronunţării, după cum nici nu este posibilă schim barea acestei ordini a pronunţării. CARMSN N SSRILÂ

907

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Com pletarea p ro b e lo r în apel are loc în condiţiile unui probatoriu incom plet sau insu­ ficient adm inistrat la prim a instanţă, în aprecierea instanţei de apel (în lim itele devoluţiunii), astfel încât se dispune com pletarea fie a probei cu înscrisuri, fie a probei testim o­ niale, f ie a probe lor tehnico-ştiinţifice (expertize) etc., caz în care nu intervine invalidarea vreuneia dintre probele a căro r com pfeta re se solicită, precum în cazul refacerii probelor. Probele n o i în apel su n t cete solicitate de părţi în condiţiile a r t 478 alin. (2), deci prin m otivele de apel, întâm pinare, dar şi acele probe a căror necesitate ar reieşi din dezba­ teri [art. 478 raportat la art. 2S4 alin. (2)], în am bele situaţii acestea nefiind probe adm i­ nistrate la prim a instanţă. Atât în cazul probelor noi, precum şi în ipoteza refacerii unor probe sau a com pletării probatoriului (ce le d in urm ă variante d e ad m in ist rare a p rob elorîn apel neexduzându-se}, trebuie îndeplinită cerinţa aprecierii în sensul pertinenţei, concludenţei ş i vtilitâ ţii lor pentru soluţionarea cauzei d e către instanţa de apel, în lim itele devoluţiunii ce a operat în apel. Din acest motiv, ch iar dacă părţile le justifică prin cererile form ulate în apel (m otiva­ rea apelului şi întâm pinare), la m om entul dezbaterii probatoriilor instanţa va fi ţinută să solicite părţilor să indice obiectivul probei şi teza probatorie pentru fiecare dovadă so li­ citată a fi încuviinţată, sens în care dispune art. 258 alin. (2) N CPC, dispoziţiile generale cu privire la probe cuprinse în art. 249-264 NCPC fiind aplicabile şi în apel, în condiţiile art. 482, deci în m ăsura în care nu su n t potrivnice dispoziţiilor edictate pentru etapa pro­ cesuală a apelului.

A r t • 4 8 0 . S o lu ţ iile p e ca re le p r o n u n ţ a in s ta n ţa d e a p e l. (1) In sta n ţa d e a p e l p o a te p ă s tra h o tă râ re a atacată, s itu a ţie în c a re , d u p ă c a z , v a re s p in g e , v a a n u la a p e lu l o r i v a c o n sta ta p e rim a re a lu i. (2) î n c a z d e a d m ite re a a p e lu lu i, in sta n ţa p o a te a n u la o ri, d u p ă c a z , s c h im b a în to t s a u în p a rte h o tă râ re a ap e lată. (3) I n c a z u l în c a re se c o n sta tă că, în m o d g re şit, p r im a in sta n ţă a s o lu ţio n a t p ro c e s u l fă ră a in tr a în ju d e c a ta f o n d u lu i o r i ju d e c a ta s-a fă c u t în lip s a p ă r ţ ii care n u a fo st le g a l cita tă , in sta n ţa d e a p e l v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă ş i v a ju d e c a p ro c e s u l, e v o c â n d f o n d u l C u toate acestea, in sta n ţa d e a p e l v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă ş i v a trim ite c a u z a s p re re ju d e c a re p r im e i in sta n ţe s a u a lte i in sta n ţe ega le în g r a d c u a ce a sta d in a ce e a şi c ir c u m s c r ip ţie , î n c a z u l în ca re p ă r ţ ile a u s o lic ita t în m o d e x p re s lu a re a ace ste i m ă s u r i p r in cerere a d e a p e l o r i p r in în tâ m p in a re ; trim ite re a sp re re ju d e c a re p o ate fi d is p u s ă o s in g u r ă d a tă î n c u r s u l p ro c e s u lu i. D e z le g a r e a d a tă p ro b le m e lo r d e d r e p t d e că tre in s ta n ţa d e a p e l, p re c u m ş i n e ce ­ sita te a a d m in is t r ă r ii u n o r p ro b e s u n t o b lig a t o r ii p e n tru ju d e c ă to rii fo n d u lu i. (4) D a c ă in s ta n ţa d e a p e l sta b ile şte c â p r im a in sta n ţă a fo st n e co m p e te n tă , ia r n e co m p e te n ţă a fo st in v o c a tă î n c o n d iţ iile le g ii, v a a n u la h o tă râ re a a ta ca tă şi v a trim ite c a u z a s p re ju d e c a re in s ta n ţe i co m p e te n te sa u a lt u i o r g a n c u a c tiv ita te ju r is d ic ţ io n a lă c o m p e te n t o ri, d u p ă c a z , v a r e s p in g e ce re re a ca in a d m is ib ilă . (5) I n c a z u l î n ca re in sta n ţa d e a p e l c o n sta tă că ea a re co m p e te n ţa s ă ju d e ce în p r im ă in sta n ţă , v a a n u la h o tă râ re a ata cată ş i v a ju d e c a în fo n d , p r o n u n ţ â n d o h o tă râ re s u s c e p tib ilă , d u p ă c a z , d e a p e l s a u re cu rs. (6) C â n d se co n sta tă că e x is tă u n a lt m o tiv d e n u lita te d e câ t c e l p r e v ă z u t la a lin . (5), ia r p r im a in sta n ţă a ju d e c a t în fo n d , in sta n ţa d e a p e l, a n u lâ n d în to t sau 908

C A ffM S» NeSftILĂ

A rt. 480

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

în parte procedura urm ată în faţa prim ei instanţe şi hotărârea atacată, v a reţine procesul spre judecare, pronunţând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul. C O M E N T A R IU 1. Resp in gerea, an u larea sau constatarea p erim ării apelului 1.1. C on se cin ţe le p â s îrâ h i so lu ţie i o p ela te . In art. 480 afin. (1) se indică soluţiile procedurale posibil a fi pronunţate de instanţa d e apel în urm a ju decării apelului, al căror efect va fi acela al păstrării hotărârii atacate, şi anum e: respingerea, anularea sau consta­ tarea perim ării apelului. în ca 2ul pronunţării uneia dintre so luţiile enum erate, consecinţa im ediată este aceea că decizia instanţei de apel este executorie de la data pronunţării ei (sau hotărârea pri­ m ei instanţe devin e executorie), dacă legea nu prevede altfel, sens în care sunt dispozi­ ţiile art. 633 pct. 1 NCPC. Decizia instanţei d e apel este şi definitivă, iar nu doar executorie, în ca2ul în care nu este supusă recursului, potrivit legii, astfel cum prevede art. 634 alin. (1) pct. 4 ori dacă, deşi este susceptibilă de recurs, acesta nu a fost exercitat, ca 2 în care ea devin e definitivă la data expirării term enului de recurs, conform art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 NCPC, iar dacă s-a declarat recurs, la data soluţionării recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC. Distincţia dintre hotărârea executorie a instanţei de apel {care nu este şi definitivă) şi hotărârea definitivă şi executorie a instanţei de apel (sau orice altă hotărâre definitivă) se m anifestă cel m ai pregnant în situaţia în care se recurge la executarea silită a unei hotă­ râ ri executorii [care constituie titlu executoriu - art. 632 alin. (2)], dar care este supusâ recursului (deci, ned efiritivă ), executare care, într-un asem enea ca 2, se poate face num ai pe riscul creditorului, pentru că, dacă titlul executoriu este m odificat sau desfiinţat ulte­ rior, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe d e b ito r în drepturile sale, în to t sau în parte, după ca2, astfel cum prevede art. 637 alin. (1) NCPC. Pe d e altă parte, în aplicarea prevederilor art. 430 alin. (4), hotărârea supusă recursului are autoritate de lucru judecat provizorie; p e r a contrario, dacă instanţa de apel pronunţă o hotârâre definitivă (nesusceptibilă de recurs), autoritatea d e lucru ju d e­ cat operează cu efecte depline. 1.2. R e sp in g e re a a p e lu lu i. Efectul păstrării hotărârii atacate cu apel se produce indi­ ferent de m otivul respingerii apelului (ca nefondat, ca inadm isibil, ca fiind form ulat d e o persoană fără calitate procesuală activă, ca lipsit d e interes etc.). a ) respingerea a p elului ca n efo ndat are loc în situaţia în care instanţa de apel constată caracterul nefondat al criticilor dezvoltate de apelant în cuprinsul m otivelor de apel, când constată neîntem eiate m otivele de ordine publică invocate direct în apel (statuarea asupra acestora trebuind să fie însă distinctă d e soluţia dată asupra apelului) sau când, rejudecând cau 2a sub toate aspectele, constată caracterul legal şi tem einic al hotărârii apelate în cazul unui apel devolutiv, în condiţiile art. 476 alin. (2) sau art. 477 alin. (2), în cel din urm ă caz, în ipoteza litigiului cu un o b iect indivizibil şi al celui în care apelul nu este lim itat la anum ite soluţii din dispozitiv; legalitatea şi tem einicia soluţiei apelate se consolidează şi sub aspectul părţilor din hotărâre neapelate (restul aspectelor litigioase ale pricinii) pentru care devoluţiunea nu a operat în apel, întrucât ele v o r dobândi auto ri' tate de lucru ju d e ca t ca efect al neatacării lor.

CARMSN N SSRILÂ

909

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

S e im pune precizarea că instanţa d e apel se pronunţă pe fondul apelului şi în cazul în care este în ve stit! cu un apel nedevolutiv (art. 4 7 6 alin. (3)], astfel încât apelul va fi respins ca nefondat şi în ipoteza în care se apreciază ca neîntem eiată excepţia invocată prin m otivele apelului şi prin invocarea căreia apelantul tinde la anularea hotărârii prim ei instanţe şi respingerea ori anularea cererii de chem are în judecată sau trim iterea dosarului la instanţa com petentă; de asem enea, o pronunţare pe fondul apelului are loc şi în cazul unui apel devo lutiv prin care se tinde însă la anularea hotărârii apelate (art. 477 alin. (2) NCPC); b) respingerea a p elului ca inadm isibil va avea loc în situaţia în care apelul nu este calea de atac prevăzută de lege pentru acea hotărâre îm potriva căreia partea a form ulat apel; astfel, hotărârea apelată poate să fie supusă d o a r recursului, caz în care apelul este suprim at printr-o dispoziţie expresă a legii [de exem plu: art. 132 alin. (4) - hotărârea prin care se respinge cererea ca inadm isibilă pentru necom petenţâ generală a instanţei; art. 414 alin. ( 1 ) - încheierea pronunţată asupra suspendării procesului; art. 421 alin. (2) - hotărârea prin care se constată perim area; art. 437 alin. ( 1 ) - hotărârea dată în baza recunoaşterii pretenţiilor; art. 4 4 0 -h o tă râ re a care consfinţeşte tranzacţia, pentru m otive procedurale etc.}, după cum dispoziţia legii poate fi în sensul că hotărârea este d e fin itiv i [de exem plu: art. 135 alin. ( 4 ) - regulatorul de com petenţă; art. 144 alin. (2) hotărârea asupra străm utării etc.] sau să nu fie supusă niciunei c d i de atac, de asem enea, în tem eiul unei dispoziţii legale (de exem plu: art. 53 alin. (2) - încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea ori prin care s-a respins recuzarea în tem eiul art. 48 alin. (3), art. 132 alin. (3 )-h o tă râ re a de declinare a com petenţei etc.]. în căzui respingerii apelului ca inadm isibil pentru m otivul că acea hotărâre este supusă d o a r recursului este incidenţă dispoziţia generală cu privire la căile de atac, respectiv art. 457 alin. (3) NCPC, caz în care instanţa de apel va proceda la corecta calificare a căii d e atac şi se va pronunţa în sensul m enţionat; deci 2ia de respingere a apelului ca inad­ m isibil va fi c o m u n ica ţi, din oficiu, tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată; acelaşi text prevede că de la această com unicare va începe să curgă term enul de exercitare a căii d e atac prevăzute d e lege, deci a recursului, ceea ce are sem nificaţia instituirii unui nou caz d e echipolenţă pentru com unicarea hotărârii prim ei instanţe1’1. Dacă însă apelul este resp in sca inadm isibil ca u rm are a unei prevederi legale în sensul că hotărârea apelată nu este supusă niciunei c i i de atac, dispoziţiile art. 457 alin. (3) sunt aplicabile, astfel că hotărârea s e c o m u n ic i în aceleaşi condiţii tu tu ro r părţilor care au luat parte la judecata în prim ă instanţă, com unicare care, potrivit norm elor generale (art. 427 alin. ( 1 )] se realizează ch iar şi atunci când hotărârea este definitivă, însă o atare com unicare nu va m ai constitui un reper pentru eventuala curgere a term enului de recurs, întrucât, potrivit legii, partea nu are acces la această cale de atac, ci ea va consti­ tui doar m ijlocul prin care părţile vo r fi inform ate cu privire la soluţie; c) respingerea a p elului ca fiin d fo rm u la t d e o persoană f i r i calitate p ro c e s u a li a c tiv i este soluţia ce intervine în tem eiul art. 482 raportat la art. 458 şi art. 4 0 alin. ( 1 ) NCPC care prevede sancţiunea pentru lipsa calităţii procesuale în raportul ju rid ic litigios (ape­ lul fiind o form ă de m anifestare a acţiunii civile) în cazul în care persoana care a declarat calea d e atac nu avea dreptul de a o exercita, nefăcând parte din cadrul procesual d e la 111 Pentru m ai m ulte detalii, a s e v e d e a su p ro , c o m e n tă rile d e la art. 4 5 7 .

910

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

fond şi nici nu are o altă legitim are în acest sens decurgând dintr-o dispoziţie expresă a legii. Pentru detalii, a se vedea com entariile d e la art. 4 5 8 NCPC; d) soluţia este id e n tic i în cazul lip sei de interes în prom ovarea a p elulu i şi ea este im pusă de dispoziţiile art. 458 şi art. 482 raportate la art. 33 şi art. 4 0 afin. (1) NCPC. Urm ează însă a se observa particularitatea interesului procesual în contextul art. 36 NCPC, în cazul prom ovării apelului de o organizaţie, instituţie sau autoritate care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea dreptu rilor ori intereselor legi­ tim e ale unor persoane aflate în situaţii speciale, sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general; de asem enea, un anu m it specific al interesului în prom ova­ rea apelului trebuie subliniat în cazul apelului form ulat num ai îm potriva considerente­ lor de fapt ale hotărârii, interes ce va privi justificarea prejudiciului părţii care uzează de această cale d e atac, Tn condiţiile art. 461 alin. (2). 1.3. A n u la re a o p elu lu i. Această soluţie, pe de o parte, presupune rezolvarea apelului în baza unei excepţii în legătură cu exerciţiul dreptului la apel, iar pe de altă parte, sanc­ ţionează neîndeplinirea unor condiţii d e fo rm a , intrinseci sau extrinseci: a) apelul form ulat de o persoana fa rd capacitate procesuala de folosinţa (în realitate, în num ele acesteia) va fi lovit de nulitate, astfel cum prevăd art. 56 alin, (3) şi art. 4 0 alin, (1) NCPC, texte aplicabile şi în apel, în tem eiul art. 482 NCPC; b) dacă apelul este form ulat de o persoana ţa ra capacitate procesuala de exerciţiu sa u cu capacitate de exerciţiu restrânsă, instanţa de apel va dispune anularea apelului, în aplicarea dispoziţiilor art. 482 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (4)-(6) coroborat cu art. 40 alin. (1) NCPC, dacă apelul nu a fost confirm at de reprezentantul sau ocrotitorul legal al apelantului în term enul acordat în acest scop; c) în cazul constatării lip sei d o vezii calităţii de reprezentant pentru declararea căii de atac, instanţa de apel va anula apelul pentru această neregularitate, dacă nu a fo st com ­ plinită în condiţiile art. 82 alin, (1) NCPC, norm ă de trim itere potrivit art. 482. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înain tea prim ei instanţe nu poate fi invocată pentru prim a oara în calea de atac, sens în care prevede art. 82 alin. (2) NCPC (sub reglem entarea anterioara, anularea cererii de chem are în judecată pentru această neregularitate era posibilă şi ea intervenea după adm iterea apelului, în considerarea adm iterii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru exerciţiul dreptului de chem are în judecată); d) ipoteza a p elului fo rm u la t peste term enul le g a i (apelul tardiv) generează soluţia constatării nulităţii acestuia, ca a ct de procedură efectuat după ce a intervenit sancţiu­ nea decăderii pentru nerespectarea unui term en legal, im perativ şi absolut, date fiind dispoziţiile art. 185 alin. (1) partea finală, norm ă aplicabilă în baza art. 482; e) anularea apelului intervine şi în situaţia în care apelantul nu şi-a în d e p lin it obligaţia de o tim bra a pelul (apelul netim brat), sancţiune prevăzută d e art. 2 0 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dar şi de noul cod prin dispoziţiile art, 197 NCPC; f ) nesem narea apelului, d e ase me n ea, ge nerează sol uţ ia a n u Iări i, da că ne regu Ia ritate a nu a fost com plinită în condiţiile art. 196 alin. (2), sens în care prevede art. 470 alin. (3) NCPC. 1.4. P erim a re a a p e lu lu i. Dacă judecata apelului a răm as în nelucrare din motive im putabile părţilor un interval de 6 luni de la data suspendării, instanţa de apei va con­ stata perim area căii d e atac, în tem eiul art. 4 8 0 alin. (1) raportat la art. 4 1 6 alin. (1) NCPC.

CARMSN N SSRILÂ

911

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

2. Renunţarea la ju d ecata a p e lu lu i. Păstrarea soluţiei prim ei instanţe intervine ş i în cazul în care instanţa de apel ia act d e renunţarea apelantului la judecarea căii de atac; soluţia decurge din aplicarea dispoziţiilor art. 463 şi art. 4 6 4 NCPC, norm e de generală aplicare în căile de atac. A ch iesa rea totalâ expresâ la hotărârea instanţei anterioare poate avea loc şi în cursul ju d ecării căii de atac, achiesare care presupune m anifestarea de voinţă a apelantului, exprim ată verbal în faţa instanţei de apel sau prin depunerea la dosar a unei declaraţii autentice date în acelaşi sens în faţa unui notar public; în acest ca 2, instanţa d e apel se va lim ita să constate renunţarea la judecata apelului consem nată în actul notarial; de asem enea, dacă renunţarea se realizează prin interm ediul unui m andatar, acesta va trebui să prezinte o procură specială, astfel cum dispune art. S I NCPC. A chiesarea expresâ parţială în faţa instanţei d e apel este posibilă sub form a renun­ ţării apelantului la una sau unele dintre criticile form ulate, iar nu la integralitatea lor; însă, o atare m anifestare de voinţă nu va putea conduce la soluţionarea apelului exclusiv în ba 2a ei, ci va reprezenta o îm prejurare pe care instanţa de apel o va evalua în ansam blul circum stanţelor cauzei; de aceea, renunţarea ta una sau m ai m ulte critici form ulate prin m oti ve Ie d e a pe I n u co nstitu i e u n act p roced u ra I d e d ispoz iţi e p ro pri u-z is, întru cât i n sta nţa de apel nu se desesizează în baza ei de soluţionarea căii de atac; ca atare, dispoziţiile art. 81 alin. ( 1 ) nu sunt incidente în ipoteza în care apelantul stă în judecată printr-un m andatar ori alt reprezentant. Tn sfârşit, apreciem că este posibilă şi achiesarea tacitâ ta îo lâ la hotărârea prim ei instanţe chiar în cursul judecării apelului, însă intim atul este cel care va trebui să dove­ dească instanţei de apei acele „acte sau fapte precise şi concordante care exprim ă inten­ ţia certă a apelantului de a-şi da adeziunea la hotărârea" care constituie obiectul apelu­ lui (de regulă, executarea benevolă), sens în care dispune art. 464 alin. (3); achiesarea tacită totală poate rezulta şi din reunirea neatacării unor soluţii d in dispozitiv de către apelant cu o executare benevolă (în cursul judecării apelului) a soluţiilor din dispozitiv îm p o triva cărora a form ulat calea de atac. Dacă, potrivit art. 4 6 7 alin. ( 2 ) NCPC, o executare parţială a hotărârii neexecutorii a prim ei instanţe (aflată în curs de judecată în apel) suprim ă chiar dreptul de a m ai exercita apelul îm potriva dispoziţiilor executate, în m od echivalent, în situaţia unei achiesâri tacite parţiale (executarea benevolă a soluţiilor atacate) produse în tim pul ju decăţii în apel intim atul este în m ăsură să solicite instanţei constatarea achiesării apelantului fa hotărâre (dacă produce o atare dovadă), ceea ce are sem nificaţia suprim ării dreptului 1a continuarea judecării căii de atac, soluţie prin care se va constata renunţarea apelan­ tului la judecata apelului, luându-se a ct de această m anifestare tacită d e voinţă; în plus, achiesarea tacită totală la hotărârea apelată (executarea benevolă a totalităţii disp o ­ ziţiilo r apelate, în cursul judecării apelului) conduce la aceeaşi soluţie. 3. A d m ite re a ap e lu lu i. A rticolul 480 alin. (2) prevede că în caz de adm itere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schim ba în to t sau în parte hotărârea apelată. 3.1. A p e lu l d e cla ra t îm p o triva co n sid eren telo r. în cazul în care apelul a fost declarat num ai îm potriva considerentelor (apel principal, incident sau provocat), deşi se adm ite apelul în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC, soiuţia cuprinsa în dispozitivul hotărârii ata­ cate va f i m enţinută, instanţa de apel procedând la înlăturarea co nsiderentelor atacate şi, atunci când este cazul, la înlocuirea lor cu propriile considerente131. 111A s e v e d e a ş i c o m e n t a r iile d e la a r t , 4 6 0 .

912

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

3.2. Sch im b a re a în to t sa u în p a rte a h o tă râ rii a p e la te . Instanţa de apel poate con­ stata, în tot sau în parte, caracterul fondat al criticilor form ulate prin m otivele de apel, dar şi caracterul nelegal şi netem einic al soluţiei prim ei instanţe Tn ipoteza unui apel nem otivat, caz în care va adm ite apelul şi, rejudecând cauza, va dispune schim barea în to t $au în parte a hotărârii apelate, soluţionând litigiul sau o parte a iui, în raport cu situaţia de fapt reţinutâ şi aplicând norm ele de drept m aterial incidente acesteia; prin urm are, instanţa de apel dă o dezlegare p e fo n d u l p reten ţiilo r deduse judecăţii, în lim i­ tele efectului devolutiv al apelului. Se poate întâm pla ca instanţa de apel sâ prim ească toate criticile form ulate prin m otivele de apel, dar această situaţie să conducă la adm iterea apelului şi schim barea în p o rte (iar nu în tot) a hotărârii atacate, în condiţiile unui apel pentru care a operat o devoluţiune parţială, fiind criticate doar unele soluţii din dispozitiv şi anum ite conside­ rente, pentru că, în cazul atacării d o ar a considerentelor, caracterul fondat al criticilor va conduce la m enţinerea soluţiei din dispozitiv, iar nu la schim barea ei totală sau parţială. 3.3. A n u la re a h o tă râ rii a p e la te . Anularea hotărârii prim ei instanţe, după adm iterea apelului, intervine în ipotezele descrise d e art. 480 alin. (3)-{6) NCPC. A. N ecercetorea fo n d u lu i sa u ju d eca ta în lipsa p â rţii care n u a fo s t lega l citată. Astfel, dacă se constată că în mod greşit prim a instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (deci, pe cale de excepţie) ori judecata s-a făcu t în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Textul stabileşte regula {evocarea fondului în apel) după anularea hotărârii, însă tot art. 4 8 0 alin. (3) reglem entează şi excepţia. Cu toate acestea, chiar dacă se pronunţă o soluţie fie de anulare a hotărârii apelate şi reţinere pentru evocarea fondului în aplicarea regulii din art. 480 alin. (3), fie de anulare şi trim itere spre rejudecare la prim a instanţă, în considerarea excepţiei reglem entate de text (dacă sunt întrunite cerinţele acesteia), instanţa d e apel nu va putea da alte dezlegări decât cele care au făcut o b ie ctu l criticilo r în a pel, cu particularităţile de la art. 4 7 7 NCPC. în caz contrar, s*ar depăşi lim itele devoluţiunii în apel, ceea ce a r contraveni dispozi­ ţiilo r art- 477 N C P C 11. în condiţiile unui a p e l nem otivat, instanţa nu va putea dezlega problem e de drept sau da rezolvări cu privire la situaţia d e fapt, altele decât cele antrenate de excepţia a cărei greşită a d m ite re a generat pronunţarea de către prim a instanţă a unei soluţii anulabile, ci se va pronunţa în fo n d , num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă referitoare la acea excepţie; ca atare, în cazul unui apel nem otivat, în contextul art. 476 alin. (2), nelegalitatea citării apelantului la judecarea cauzei în prim ă instanţă este incom patibilă cu pronunţarea unei soluţii de anulare a hotărârii apelate în tem eiul art. 4 8 0 alin. (3), întrucât această ne regularitate antrenează o nulitate relativă ce nu poate fi analizată din oficiu, în absenţa unor critici, ceea ce rezultă din art. 178 alin. (2) şi (4), iar prin nem otivarea căii de atac apelantul a renunţat tacit la invocarea nulităţii. în ce priveşte soluţia de excepţie reglem entată de art. 480 alin. (3), după adm iterea apelului şi anularea hotărârii apelate, se va putea dispune trim iterea cauzei sp re rejudecare prim ei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circum scrip­ ţie , num ai dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei m ăsuri, prin cererea de m l . C . C J . , s . I c lv .f d e c , n r. 1 2 6 4 / 2 0 1 2 , n e p u b lic a t ă .

CARMSN N SSRILÂ

913

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

apel sau prin întâm pinare. Trim iterea spre rejudecare nu poate fi dispusă decât o singură datâ în cursul procesului; prin urm are, ch iar dacă părţile a r solicita în mod neechivoc într-un al doilea ciclu procesual această soluţie, instanţa d e apel nu o va putea dispune, textul fiind unul im perativ, de ordine publică, edictat pentru asigurarea celerităţii proce­ durii judiciare. Astfel cum se prevede în m od expres, instanţa nu va putea dispune trim iterea cauzei spre rejudecare din oficiu, ci n u m a i dacd p â rţiie o ce r. în tru câ t textul prevede că părţile pot exprim a această opţiune prin cererea de apel ori prin întâm pinare, apreciem că este suficientă cererea oricăreia dintre ele (apelant sau intim at) pentru că norm a nu cum ulează solicitarea din cererea d e apel cu cea din întâm pinare (ceea ce ar fi presupus folosirea conjuncţiei „şi" pentru a se sugera întâlni­ rea „ofertei d e solicitare a trim iterii spre rejudecare" cu „acceptarea ofertei" provenind de la partea adversă prin actul de procedură propriu - cerere de apel şi întâm pinare), ci se utilizează conjuncţia „ori", cu funcţie disjunctivă. Pe de altă parte, realizarea unu? consens al tuturor părţilor se poate dovedi uneori un obiectiv greu d e atins sau ch iar im posibil, în special în procesele cu o distribuţie proce­ suală num eroasă; în plus, apelantul şi intim atul se află pe poziţii adverse, iar lipsa acor­ dului pentru o atare soluţie este m ai u şor de presupus decât m anifestarea lui, constatări ce ar conduce la concluzia incidenţei acestei norm e arareori sau chiar la inaplicabilitatea ei; or, o asem enea interpretare ar fi in co m p a tib ili cu funcţia pozitivă a dreptului, care presupune intenţia legiuitorului de a adopta norm e destinate aplicării lor, iar nu a unora inactive. Acelaşi text nu va putea fi interpretat nici în sensul că fiecare parte are dreptul d e a solicita o singură dată trim iterea spre rejudecare, drept pe care şi-l exercită în cicluri pro­ cesuale diferite, pentru că norm a se adresează atât părţilor, dar şi instanţei, iar o astfel d e interpretare ar deturna textul de la finalitatea avută Tn vedere la adoptarea lui (acce­ lerarea procedurii sau scurtarea duratei proceselor), iar scopul unui act norm ativ sau al unui text legal trebuie asigurat de judecător în procesul de aplicare a legii în cadrul căruia sunt antrenate inevitabil principiile generale ale dreptului, cerinţele echităţii şi buneicredinţe [art. 22 afin. ( 1 ) şi (7) NCPC). Pentru interpretarea anterior revelată pledează şi un argum ent de interpretare istorico-teleologică. Textul com entat are o fo rm u la re diferitâ de cea cuprinsă în art. 297 alin. ( 1 ) CPC 1865, astfel cum norm a a fost m odificată prin dispoziţiile Legii nr. 202 / 2010 , întrucât dacă prim a instanţă soluţiona procesul fără a intra în judecata fondului, soluţia era identică celei din art. 480 alin. (3) NCPC, iar instanţa de apel avea la îndem ână varianta trim iterii spre rejudecare, dacă erau îndeplinite cerinţele textului (soluţia prim ei instanţe pe cale d e excepţie, solicitarea oricăreia dintre părţi în acest sens, exprim ată în cererea de apel sau în întâm pinare şi lipsa unei soluţii precedente de acelaşi fel). 7n schim b, partea finală a art. 297 alin. ( 1 ) CPC 1865 prevedea c i dacă judecata în prim ă instanţă s-a făcu t în lipsa părţii care nu a fost legal citată, trim iterea cauzei spre rejudecare se dispunea o singură dată, d a r num ai dacă apelantul a solicitat în mod expres luarea acestei m ăsuri prin cererea de apel, dându-se p revalenţă interesului persoanei vătăm ate prin încălcarea dispoziţiilor privind legala citare a părţilor. Or, cea din urm ă soluţie din codul precedent [art. 297 alin. ( 1 ) partea finală CPC 1865] nu a m ai fo st îm brăţişată de legiuitor în codul actual, ceea ce înseam nă, pe de o parte, că s-a intenţionat a se lăsa acest drept la îndem âna oricăreia dintre părţi, iar pe de altă

914

C A ffM S »

N eSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

parte, că această facultate poate fi exercitată nu num ai în cazul soluţionării cauzei f i r i a Intra în cercetarea fondului, dar ş i în ipoteza neregularităţii citâ rii a pelantului. Excepţia re g le m e n taţi prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) N CPC (trim iterea cauzei spre rejudecare) nu va fi incidenţă dacă nu este prim a soluţie de acest fel în pricina respectivă şi nici dacă niciuna dintre părţile cauzei (apelantul sau intim atul) nu a ceru t expres o astfel de rezolvare prin m otivele de apel sau prin întâm pinare. D a c i sunt întrunite cerinţele textului, trim iterea cauzei spre rejudecare s e dispune la aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea apelată sau la o instartţâ eg a lă în g ra d cu aceasta din cadrul aceleiaşi circum scripţii; cea din u rm i ipoteză reglem entează un caz de prorogare judecătorească d e com petenţă, m ăsură ce se poate dispune în interesul unei bune adm inistrări a justiţiei, şi anum e atunci când instanţa care a pronunţat hotărârea a p e la ţi nu m ai există (a fost desfiinţată) sau, din îm prejurări excepţionale, este îm pie­ dicată un tim p mai îndelungat s i funcţioneze (pentru acest motiv, şi în a lta Curte poate încuviinţa, la cererea părţii interesate, delegarea instanţei, în condiţiile art. 147 NCPC}. Articolul 480 alin. (3) teza fin ală statuează caracterul obligatoriu pentru judecătorii fondului a l dezlegărilor date de instanţa de a p e l pro b lem elo r de drept, precum şi cu pri­ vire la necesitatea adm inistrării u n o r probe, norm ă im perativă, de ordine publică, apli­ c a b ili atât în evocarea fondului de c itre instanţa de apel, dar şi în cd i d e trim itere spre rejudecare. B. A n ularea hotărârii pentru necom petenţâ p rim e i instanţe. Trim iterea sp re ju d eca re cu respectarea n o rm elo r de com petenţă. Articolul 480 alin. (4) prevede că dacă instanţa de apel stabileşte ca prim a instanţă a fost necom petentă, iar necom petenţâ a fost invo­ cată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trim ite cauza spre ju decare instan­ ţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent ori, după caz, va respinge cererea ca inadm isibilă. Se distinge după cum se invocă încălcarea norm elor de com petenţă generală, m aterială, teritorială exclusivă sau teritorială d e drept com un, pentru că acestea sunt ocrotite prin norm e de ordine publică sau, după caz, de ordine privată şi, în consecinţă, au regim diferit de invocare. Astfel, deşi norm ele d e com petenţă generală, m aterială, teritorială exclusivă sunt norm e d e ordine publică, astfel cum prevede art. 130 alin. (2), ele nu vo r putea fi invo­ cate în orice stare a pricinii, cu excepţia necom petenţei generale a instanţelor ju d e c a toreşti (art. 130 aiin. (1)]. N ecom petenţâ m ateriala ş i teritoriala exclusiva va trebui invocată d e părţi ori de judecător la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe, astfel cum prevede art. 130 alin. (2) NCPC. N ecom petenţâ de ord in e privata (cea privind com petenţa teritoriala de d rep t com un) poate fi invocată doar de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel m ai târziu la prim ul term en d e judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe [art. 130 alin. (3)]; dacă necom petenţâ nu este de ordine publică, partea care a făcu t cererea la o instanţă necom petentă nu va m ai putea cere declararea necom petenţei [art. 130 alin. (4)]. în aplicarea art. 4 8 0 alin. (4) NCPC, instanţa de apel va fi ţinută în prim ul rând să veri­ fice dacă excepţia a fost invocata în condiţiile legii, an terio r m enţionate. Astfel cum reiese din m odalitatea de reglem entare a invocării excepţiilor de necom pe­ tenţă, rezultă că în apel instanţa sau părţile nu vo r m ai putea invoca pe calea unui m otiv de ordine publică nici excepţia necom petenţei m ateriale, nici cea a necom petenţei teritoriale CARMSN N SSRILÂ

915

A rt. 480

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s â

exclusive a prim ei instanţe, astfel în c i t verificarea respectării norm elor de co m p eten ţi poate avea loc doar dacă instanţa de apel este învestită cu critici ale apelantului având un atare obiect (m odalitatea de soluţionare a excepţiei de necom petenţă m aterială sau teritorială exclusivă); aceeaşi statuare, doar pe baza criticilor apelantulu i-p irât, se va reali 2a şi cu privire la dezlegarea d a t i de instanţa anterioară unei excepţii de ordine privată (com petenţa teritorială de drept com un), întrucât, chiar dacă poate fi invocată doar de pârât prin întâm pinare sau la prim ul term en la care părţile sunt legal citate, aceasta nu înseam nă că pârâtul nu va putea form ula critici în apel îm potriva încheierii prem ergătoare prin care prim a instanţă a soluţionat excepţia [art. 466 alin. (4)]. Doar necom petenţă generală a instanţelor ju d ecă to re şti poate fi invocată în orice stare a pricinii de către părţi ori de către ju d ecăto r [art. 4 7 9 alin. ( 1 ) teza finală coroborat cu a r t 130 alin. ( 1 )]; însă, d a c i excepţia a fost soluţionată de prim a instanţă, indiferent de titularul excepţiei, instanţa de apel nu poate statua asupra ei decât d a c i este înves­ tită cu un m otiv d e apel privind soluţia de respingere dată de prim a instanţă excepţiei de n e co m p e te n ţi generală; deci, asupra necom petenţei generale, instanţa de apel fie va soluţiona un m otiv d e apei cu un atare obiect, fie va dezlega această excepţie in vo ca ţi de părţi sau din oficiu ca m otiv de ordine p u b lic i, direct în apel; pe de a lt i parte, este exclusă cenzurarea de către instanţa de apel a unei soluţii de adm itere a excepţiei de necom petenţă generală, cu consecinţa respingerii cererii ca in a d m isib ili, întrucât o atare soluţie este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic su p e rio a ri, astfel cum prevede art. 132 alin. (4) NCPC. Prin urm are, d a c i instanţa d e ape) constată că au fost încălcate norm ele de com ­ p e te n ţi, va adm ite apelul, va anula hotărârea apelată şi va dispune trim iterea c a u îe i sp re ju d e ca re instanţei com petente (din punct d e vedere m aterial, teritorial exclusiv sau potrivit com petenţei terito riale de drept com un) o ri u n u i a lt organ cu activitate ju risd ic­ ţională com petent, pe când încălcarea norm elor de com petenţă g e n e ra li a instanţelor judecătoreşti va fi sancţionată cu respingerea cererii ca inadm isibilă. A preciem că nu este p o s ib ili trim iterea repetată a cauzei spre ju decare instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent nici în tem eiul art. 480 alin. (4) [ca şi în ipoteza d e la alin. (3)], întrucât dacă necom petenţă m a te ria li şi te rito ria li exclusivă nu a fost v a lo rific a ţi în prim ul apel {pentru c i nu a fo st in vo ca ţi în condiţiile legii ia prim a instanţă), ea nu va m ai putea fi invocată nici ulterior (în recurs sau într-o e v e n tu a li rejudecare), iar necom petenţă generală {chiar d a c i este in vo ca ţi în apel d u p i rejudecare) nu ar putea conduce la o n o u i trim itere spre rejudecare, ci im plică anularea hotărârii prim ei instanţe şi respingerea cererii ca inadm isibilă, sens în care textul dispune în m od expres. Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 130 N CPC, ce re g le m e n te a zi regim ul de invo­ care a excepţiei de ne co m p e te n ţi, s-a intenţionat lim itarea posibilităţii de reiterare a unei excepţii pe baza unor tem eiuri noi sau invocarea de către părţi ori de către in sta n ţi din oficiu a unor excepţii privind com petenţa care nu au fost valorificate şi soluţionate în ciclu rile procesuale precedente, pe când regim ul de invocare reglem entat de codul ante­ rior, fiind m ai perm isiv (cel puţin în condiţiile de dinainte de Legea nr. 202 / 2 0 1 0 ), condu­ cea la regenerarea unui litigiu şi repetarea unor cicluri procesuale cu urm ări păguboase cel puţin pentru durata rezonabilă a procedurii; or, term enul optim şi previzibil al derulă­ rii procedurii ju d iciare, statuat cu valoare de principiu în art. 6 N CPC, are un înţeles chiar mai strict, astfel c i era necesară şi adoptarea unor norm e m ai ferm e ori ch iar restrictive, de natură a-l transform a din deziderat în realitate. 916

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 480

în să , d a c i se pronunţă o decizie d e adm itere a apelului şi de trim itere la prima instanţă în baza art. 4 8 0 alin. (4), pentru nerespectarea regulilor de com petenţă, în ape­ lul declarat îm potriva hotărârii pronunţate d e instanţa com petentă se poate ajunge la o n o u l trim itere spre rejudecare în condiţiile art. 480 alin. (3), dacă sunt îndeplin ite cerin­ ţele norm ei; ulterior însă, într-un nou ciclu procesual, nu va m ai fi posibilă trim iterea spre rejudecare "1în tem eiul art. 480 alin. (3) sau (4). C. A n ularea hotărârii apelate ş i ju d e ca re a în fo n d în că zu i com petenţei de prim a instanţă a instanţei d e apel. Articolul 4 8 0 alin. (5) NCPC reprezintă o ipostază a norm ei anterioare, astfel că, dacă instanţa de apei va reţine, în aceleaşi condiţii, încălcarea norm ei or de com petenţă m aterială, constatând că ÎI revine com petenţa de soluţionare a cauzei în prim ă instanţă, va anula hotărâre atacată şi va judeca în fond (deci, în primă instanţă), pronunţând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apei sau de recurs. O prim ă diferenţă esenţială între anularea hotărârii atacate urm ată de judecarea procesului evocând fondul în condiţiile art. 4 8 0 alin. (3) şi anularea hotărârii după adm iterea apelului şi constatarea com petenţei de prim ă instanţă a instanţei de apel în condi­ ţiile art. 4 8 0 alin. (5) este aceea că, în prim a ipoteză, instanţa de apel va ju d e ca potrivit regulilor aplicabile în apel, ţinând cont de lim itele efectului devo lutiv al apelului, astfel cum acestea sunt reglem entate prin dispoziţiile art. 477 şi art. 4 7 8 NCPC, pe când în ipo­ teza art. 480 alin. (5) instanţa, după adm iterea apelului şi anu larea hotărârii apelate, va judeca pricina potrivit dispoziţiilor de procedura de la prim a instanţă; ulterior, soluţio­ nând cauza în prim a instanţă, hotărârea ce va fi pronunţată în fond va fi sup u să apelului sa u recursului, după caz, dacă hotărârea prevăzută de lege pentru acei litigiu este sus­ ceptibilă de apel sau d e recurs, sens în care dispune art. 4 8 0 alin. (5) partea finală. A doua distincţie în tre cele două ipoteze priveşte calea de a ta c a recursului, pentru cazul în care hotărârea asupra acelui litigiu este susceptibilă de recurs (art. 4 8 0 alin. (6 )], întrucât decizia d e adm itere a apelului şi anulare a hotărârii atacate în tem eiul art. 480 alin. (3) nu este susceptibilă de recurs m ai înainte d e pronunţarea instanţei de apel în evocarea fondului, care pot fi două m om ente procesuale diferite. De altfel, în acelaşi sens s-a stabilit şi prin Decizia nr. XXXII 1/2007, pronunţată de Secţiile U nite a le înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, raţiunile respectivelor dezlegări în drept fiind valabile şi sub im periul noului cod. Pe de altă parte, decizia instanţei de apel pronunţată în condiţiile art. 480 alin. (S) este susceptibilă d e recurs dacă hotărârea apelată era ea în săşi atacabilă şi cu apel şi cu recurs, astfel cum rezultă din interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală NCPC; soluţia este identică şi în cazul adm iterii apelului şi anulării sentinţei, în tem eiul art. 4 8 0 alin. (4) NCPC, cu consecinţa trim iterii cauzei spre ju decare instanţei com petente sau unui alt organ cu activitate jurisdicţională ori de respingere a cererii ca inadm isibile. D. A n ularea hotărârii apelate pentru alte m otive d e nulitate. A rticolul 4 8 0 alin. ( 6 ) stabileşte că atunci când se constată că există un a lt m o tiv de nulitate decâ t ce l privind necom petenţă p rim e i instanţe (ipoteza de la alin. (5) al art. 480], iar prim a instanţă a judecat în fond, instanţa d e apel, anulând în to t sau în parte procedura urm ată în faţa pri­ m ei instanţe şi hotărârea atacată, va reţine p rocesul sp re ju d e ca re , pronunţând o hotă­ râre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

115 M. TUbâreâ, Legea n r 2 0 2 /2 0 1 0 , p . 120.

CARMgN NesfiniI

917

A rt. 481

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

So luţia e$te posibilă, spre exem plu, în cazul în care instanţa de dpel constată că pri­ cina a fo st judecată în lipsa părţii care nu a fo st legal citată, astfel în cât, dacă nu dispune trim iterea cauzei spre rejudecare în contextul tezei a ll-a din art. 480 alin. (3), va adm ite apelul, va anula hotărârea apelată şi va reţine procesul pentru judecare, evocând fondul. Totodată, aceeaşi soluţie va fi posibilă ori de câte ori instanţa de apel constată carac­ terul întem eiat a l criticilo r apelantului sau, din oficiu, în condiţiile unuf a pel devolutiv p o trivit art. 4 7 6 alin. (2), invocă vreun m o tiv de nulitate absolută a hotărârii, conform art. 178 alin. (1) NCPC sau a lt m o tiv de ordine publică, potrivit art. 479 alin. (1) teza finală; spre deosebire de instanţă, apelantul poate Invoca prin m otivele de apel nu num ai motive de nulitate absolută (de exem plu nesem narea m inutei - art. 401 alin. (2)], ci şi m otive de nulitate relativi altele decât cel decurgând din încălcarea norm elor privind legala sa citare [particularizata prin art. 480 alin. (3)], dacă acele m otive sunt apte de a fi valorificate prin calea de atac, dat fiind regim ul invocării nulităţilor relative [art. 178 aiin. (2)-(5)J. Hotărârea pe care instanţa de apel o va pronunţa în evocarea fondului va fi supusă recursului, dacă este cazul. E. A n ularea hotărârii în ca zu l u n u i a p e l nedevolutiv. Soluţia d e adm itere a apelului şi anulare (iar nu de schim bare) a hotărârii atacate este posibilă şi în ipoteza unui apel nedevolutiv [art. 4 7 6 alin. (3) NCPC] a cărui prem isâ este pronunţarea unei hotărâri de prim a instanţă pe fondul cauzei sau pe calea unei excepţii, iar prin m otivele de apel se invocă o excepţie care conduce la respingerea, anularea cererii de ch em a re în ju d e ­ cată sau la trim iterea dosarului la instanţa com petentă (deci se critică soluţia dată unei excepţii de necom petenţă ori se in v o c i prin m otivele de apel necom petenţâ generală a instanţelor judecătoreşti, singura care poate fi invocată în o rice stare a p r ic in ii-a r t . 130 alin. (1) NCPC).

A ri. 4 8 1 . N eîn rău tăţirea situ a ţie i în propria ca le de atac. A pelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie m ai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consim te expres la aceasta sau în cazurile anum e prevăzute de lege. C O M E N T A R IU 1. N o n re fo m a tio in p e iu s. Excepţii. Principiul non reform atio in p eiu s îşi găseşte reglem entarea şi în noul cod şi presupune ca apelantului s ă nu is e înrăutăţească situaţia în p ro p ria ca le de atac; cu toate acestea, principiul cunoaşte două lim itări. Astfel, apelantul însuşi poate consim ţi expres fa înrăutăţirea situaţiei sale în calea de atac pe care a declanşat-o, după cum pot exista anum ite cazuri prevăzute d e lege prin care se derogă de la aceasta regulă. 2. C o n sim ţăm ân tu l expres al a p e la n tu lu i. Form e d e m an ifestare. în prim a situaţie, acest consim ţăm ânt poate fi m anifestat p rin cerereo de apel, în raport cu criticile pe care le form ulează şi soluţia pe care o preconizează în calea de atac, dar exprim area acordului în acest sens poate avea loc şi la solicitarea expresă a instanţei de apel, consim ţăm ântul apelantului urm ând a fi consem nat în încheierea de şedinţă. Ori de câte ori acest acord nu reiese în m od neechivoc din actele de p ro ce d u ri pro­ venind de la apelant, instanţa va trebui să se edifice asupra respectivei m anifestări de voinţă, în tem eiul rolului său în aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (2) NCPC, în tru ­ 918

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 481

cât legea prevede necesitatea unui consim ţăm ânt expres al apelantului, astfel în cât el nu poate fi dedus din acte sau fapte care l-ar putea presupune. 3. C azuri an u m e prevăzute d e lege. Excepţia au to rită ţii d e lucru ju d e ca t. Există însă şi cazuri în care legea p erm ite înrăutăţirea situaţiei apelantului în propria sa cale de atac, situaţie în care consim ţăm ântul apelantului nu este necesar, regula fiind operantă chiar îm potriva voinţei lui. Un astfel de caz de derogare expresă de la regula non reform otio in p eiu s este cel reglem entat de art. 432 N CPC şi, în apel, operează p rin invocarea excepţiei a u to rită ţii de lucru ju d e c a t în faţa instanţei d e apel. Excepţia autorităţii de lucru ju d e cat este o excepţie procesuală de fond, absolută, de ordine publică, reglem entată prin dispoziţii cu caracter im perativ, fiind m enită să asigure stabilitate raporturilor ju rid ice şi eficienţă întregii activităţi judiciare. Ca atare, ea poate fi invocată de către instanţă sau de către părţi în o rice stare a pri­ cinii, chiar şi în faţa instanţelor de recurs1". Deşi textul foloseşte sintagm a „poate fi invocată de instanţă", ju decătorului îi revine obligaţia de a respecta autoritatea lucrului judecat, indiferent care este conduita proce­ suală a părţilor în raport de excepţia analizată, astfel încât el va trebui să invoce autori­ tatea d e lucru judecat. Articolul 432 teza finală N CPC prevede cu titlu d e noutate excepţia de la regula tradi­ ţională aplicabilă în căile de atac (nu d o ar în apel) - non reform otio in p eiu s întrucât, ca efect al adm iterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată. Apreciem că, deşi soluţia pare una radicală, este o înrăutăţire aparentă a situaţiei ju rid ice a titularului căii de atac, întrucât acesta a beneficiat plenar de garanţiile regulii enunţate în cadrul procesului originar, finalizat prin hotărârea judecătorească definitivă peste a cărei autoritate d e lucru ju d e cat a intenţionat să treacă, iniţiind un nou proces asupra unei chestiuni tranşate d e o instanţă anterioară. în concordanţă cu caracterul de ordine publică al excepţiei autorităţii de lucru ju d e­ cat, reform otio in p eiu s este form a cea m ai energică de a se im pune respectarea funcţiei ju risdicţio nale a hotărârii judecătoreşti şi m ijlocul cel m ai eficient de asigurare a coeren­ ţei circuitului civil, precum şi d e păstrare a ordinii juridice. Pe de altă parte, încălcarea autorităţii de lucru judecat este plasată distinct în rândul m otivelor de nelegalitate pentru care poate fi prom ovat recursul (art. 488 alin. (1) pct. 7 N CPC], ceea ce subliniază o dată în plus im portanţa şi ponderea acestei reguli în derula­ rea oricărei proceduri judiciare. Invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat poate avea loc după cum urm ează: a) într-un apel m o tiva t - dacă excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fo st soluţio­ nată de prim a instanţă, va putea fi analizată prin observarea şi punerea ei în dezbatere fie din oficiu, fie prin invocare de către intim at, fiind d e presupus că apelantul nu va ridica în propria sa cale de atac excepţia care îi va îngreuna, aparent, situaţia în calea sa de atac. Dacă însă a fost dezbătută la fond, părţile nu o po t reitera cu valoarea unui m otiv de ordine publică, iar instanţa de apel nu o va putea invoca din oficiu şi nici să reaprecieze asupra ei decât dacă lim itele devoluţiunii includ, explicit sau im plicit, soluţia dată excep­ 111 l . C . C J . , s . c iv . %\ d e p r o p r . i n t . , d e c . c iv , n r . 4 9 0 9 /2 0 1 0 , n e p u b l l c a t â .

Ca h m s n N s g r il Â

919

A rt. 482

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

ţiei de prim a instanţă ori a fost soluţionată în legătură cu o dispoziţie aflată în depen­ denţă cu so luţiile din dispozitiv atacate [art. 477 alin. (1)]; b) în cazul în care este învestită cu un apel nem otivat, devolutiv în condiţiile art. 476 alin. (2) NCPC, instanţa de apei nu va fi în m ăsură să reaprecieze asupra excepţiei auto­ rităţii de lucru judecat dezbătută lâ fond, iar soluţia apelată nu este pronunţată pe calea acestei excepţii, pentru că, în acest context, „instanţa de apel se va pronunţa, în fo n d , num ai pe baza celor invocate la prim a instanţă"; dacă excepţia nu a fost invocată la prim a instanţă, instanţa de apel o va putea invoca din oficiu, potrivit art. 479 alin. (1) teza finala, ceea ce este şi la îndem âna părţilor. Dacă se reţine caracterul întem eiat al excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa d e apel va adm ite a p e lu lv a anula hotărârea apelată, iar, în evocarea fondului, va res­ pinge cererea ca inadm isibilă. So luţia este valabilă atât în cazul încălcării autorităţii d e lucru judecat a dispozitivului, cât şi a co n sideren telor decisive ş i d ecizo rii ale unei hotărâri definitive anterioare, în tru ­ cât autoritatea d e lucru ju d e cat este ataşată nu num ai dispozitivului, ci şi consideren­ telor hotărârii, considerente care sprijină soluţia (decisive) sau prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă care nu îşi găseşte corespondent în dispozitiv (decizorii), astfel cum dispune art. 430 alin. (2) NCPC. Totodată, într-o pricină ulterioară va putea opera autoritatea de lucru judecat şi a unor considerente indiferente (prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu aveau legătură cu judecata acelui proces), considerente (de drep t) greşite sau care cuprind constatări de fa p t care prejudiciază partea, cuprinse într-o hotărâre anterioară şi îm potriva cărora nu s-a făcu t uz de atacarea lor separată, în condiţiile art. 461 alin. (2) NCPC; prin prom ovarea apelului îm potriva acestor considerente, ele puteau fi înlăturate din cuprinsul hotărârii şi, eventual, înlocuite; în caz contrar, ele au căpătat autoritate de lucru ju d e cat şi vo r putea fi opuse într-o judecată viitoare.

A r t . 4 8 2 . C om p letare cu a lte norm e. D ispoziţiile de procedură privind ju d ecata în prim ă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, in m ăsura în care nu su n t potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol. C O M E N T A R IU 1. D isp o ziţiile p rivind ju d ecata în prim ă instanţă. Textul stabileşte caracterul de n o rm e de proced ură de d rep t com un în privinţa dispoziţiilor privind judecata în prim ă instanţă, norm e aplicabile şi în apel, în m ăsura în care nu su n t potrivnice prevederilor cuprinse în capitolul ce reglem entează această cale de atac. Aceste norm e de trim itere se regăsesc în cuprinsul Cărţii a ll-a a codului, „Procedura contencioasă", în cadrul Titlului I, începând cu Capitolul II „Judecata" şl include toate d is­ poziţiile până la Capitolul IV „H otărârile judecătoreşti", ca şi toate secţiunile acestui capi­ tol, până la Titlul II „C ăile de atac". Prin urm are, aceste dispoziţii edictate în cod pentru reglem entarea procedurii con­ te ncioase în faţa prim ei instanţe sunt aplicabile şi în apel, în m ăsura în care nu contravin d isp oziţiilo r sa le sp ecifice.

920

C A ffM S »

NeSftILĂ

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 482

2. D isp o ziţii d e p ro c e d u ri p rivind ju d ecata în prim ă Instanţă referito are la a p e l. în m ăsura în care instanţa de apel consideră necesar, procedura ce se derulează în calea de atac va fi scindată, ca şi la prim a instanţă, în cele două etape procesuale: „Cercetarea procesului" care se regăseşte reglem entată în Subsecţiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul I al Cărţii a ll-a şi „D ezbaterea în fo n d a p rocesului', plasată în Subsecţiunea a 3-a din cadrul aceluiaşi capitol. Astfel, art. 238 N CPC stabileşte că, la prim ul term en de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estim a durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de îm prejurările cauzei, astfel în c it procesul să fie soluţionat într-un term en optim şi previzibil; această durată va fi consem nată în încheiere; judecătorul va putea reconsidera această durată pentru m otive tem einice, după ascultarea părţilor Deşi etapa cercetării procesului la prim a instanţă se derulează în cam era de consi­ liu111, cu citarea părţilor (art. 240 alin. (1)], legea stabileşte în mod derogatoriu câ, în căile de atac, deci şi în apel, cercetarea procesului, dacâ este necesară, s e va fa c e în şedinţă p u b lică (art. 240 alin. (2)]. Etapa dezbaterii în fo n d a procesului are loc însă în şedinţă pu blicâ , atât la prima instanţă [dacă nu su n t incidente excepţiile prevăzute de art. 244 alin. (3) şi (4)], cât şi în căile de atac; în aplicarea principiului prevăzut de art. 17 NCPC al publicităţii şedinţelor de judecatâ, date fiind prevederile im perative ale norm ei de la art. 240 alin. (2) NCPC, dar şi având în vedere că de asem enea cercetarea procesului, dacă este necesară în apel, va avea loc to t în şedinţă publică, rezultă câ etapa dezbaterii în fond, ulterioară acesteia, nu s-a r putea derula în cam era de consiliu, lipsind însăşi prem isa de la art. 244 alin. (3) şi (4) N C P C -c e rc e ta re a procesului în cam era de consiliu. Prin instituirea norm ei d e la art. 240 alin. (2) NCPC intenţia legiuitorului este expli­ cită în sensul aplicării în căile de atac a re g u lii publicităţii şed in ţei de ju d eca tâ , de vrem e ce a exceptat chiar şi cercetarea procesului (dacă este necesară) de la aplicarea regulii adoptate pentru prim a instanţă, şi anum e desfăşurarea acesteia în cam era de consiliu. 3. Prin cip iile fu n d a m e n tale şi d isp o ziţii generale. în apel sunt aplicabile şi dispozi­ ţiile titlului p relim in a r cuprinse în debutul codului, în care sunt reglem entate principiile ce guvernează derularea procesului civil în ansam blul său, dar şi dispoziţiile generale cuprinse în Cartea I care prevăd norm e generale privitoare la o rice procedură judiciară civilă, în m ăsura în care privesc caiea d e atac sau instituţii incidente în apel. în plus, Capitolul I din Titlul II „C ăile de atac" al Cărţii a ll-a cuprinde d isp oziţii generale, aplicabile în toate caile de atac, atât ordinare (apelul), cât şi extraordinare (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea}. 4. N o rm e referitoare la apel cuprinse în p artea p ro ced u rilo r sp eciale. Pe de altă parte, şi în cadrul procedurilor speciale se pot regăsi dispoziţii referitoare la apelul decla­ rat îm potriva hotărârilor pronunţate în cadrul respectivelor proceduri, care, fiind norm e speciale, se aplică p rio rita r atunci când vin în concurs cu norm ele de drept com un în m ateria apelului, conform principiului sp ecialia generalibus derogant.

A s e v e d e a su p ro , e x p lic a ţiile d e U a rt. 2 4 0 re fe rito a re la m ă su rile tra n zito rii p e n tru p u n e re a în a p lic a re a n o u lu i C o d d e p ro ce d u ră civilă sta b ilite p rin a rt. XII d in Legea n r 2 /2 0 1 3 . CARMSN N SSRILÂ

921

A rt. 483

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

Capitolul III. Căile extraordinare de atac

Secţiunea 1. Recursul A rt. ‘1 83 . O b iectu l ş i scop u l recu rsu lu i. In stan ţa com peten tă. (1) H otărâ­ rile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de leg e sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate tn cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, con­ flictele de m uncă şi de asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile pri­ vind repararea prejudiciilor cauzate p rin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile In bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asem enea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de ap el în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prim ă instanţă sunt supuse num ai apelului. (3) Recursul urm ăreşte să supună înaltei C urţi de C asaţie şi Ju stiţie exam ina­ rea, în condiţiile legii, a conform ităţii hotărârii atacate cu regulile de drept apli­ cabile. (4) în cazurile anum e prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător. C O M E N T A R IU 1. O biectul recursului 2.1. H o tă râ ri ca re p o t f i a ta ca te cu recurs. Conform alîn. ( l ) a l a r t . 483, o prim ă categorie a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs o reprezintă aceea a h o tărâ rilo r date în apel, adică, pe de o parte, hotărârile pronunţate în calea de atac o rd in a ri a apelului exercitată îm potriva hotărârilor date în prim ă instanţă, dacă legea nu prevede altfel, iar, pe de altă parte, hotărârile pronunţate în apelul exercitat îm potriva unor hotărâri date în ultim ă instanţă deşi, potrivit legii, ar fi tre b u it date în prim ă instanţă, după distincţiile făcute d e art. 466 NCPC. O a doua categorie a hotărârilor susceptibile de a fi rec urate o reprezintă aceea a hotă­ rârilor care, potrivit legii, se dau fă ră d rep t de apel. tn vechea reglementare, art. 282* CPC 186S prevedea care anum e hotărâri nu sunt supuse apelului. O asem enea reglementare nu se mai regăseşte în noul cod, dar logica m enţinerii dispoziţiei referitoare la posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor date fără drept de apel rezidă în aceea a existenţei unor acte norm ative speciale care pot să prevadă că hotărârile pronunţate în prim ă instanţă sunt supuse num ai recursului. în fine, a treia enum erare din te xt este m enită să acopere o rice situaţie în care legea a r putea prevedea că o anum ita hotărâre este supusă recursului, fie ca singură cale de atac, fie ca o a doua după exercitarea uneia care să fie denum ită şi reglem entată altfel decât apel (plângere, contestaţie etc.). în categoria hotărârilor supuse recursului se mai încadrează acelea care, potrivit legii, su n t supuse atât apelului, cât şi recursului, însă părţile litigante consim t să fie atacate direct cu recurs, în condiţiile art. 459 alin. (2). A ce st recurs, denum it în doctrină şi în jurisprudenţa ca fiind exercitat o m isso m edio, răm âne în continuare inadm isibil în situ a­ ţia în care nu sunt întrunite condiţiile textului anterior m enţionat. Astfel, pe lângă faptul că toate părţile trebuie să consim tă expres - fie prin în scris autentic, fie prin declaraţie 922

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

T î l L I L II. C A l l E O E A TA C

A rt. 483

v e rb a li dată în faţa instanţei care p ro n u n ţi h o ti rârea - cu privire la exercitarea directă a recursului, calea d e atac astfel exercitată nu poate privi decât încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept m aterial. 1.2. H o tă râ ri n e su sce p tib ile d e o f i a to co te cu recurs. Cel de*al doilea alineat al art. 453 enum eră hotărârile care, potrivit noului cod, nu po t fi atacate cu recurs. Este vorba, în prim ul rând, de o serie de hotărâri pron u n ţa te de instanţele de apel, când apelul s-a exercitat îm potriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect unul din cele enum erate la art. 9 4 lit. a)-i), adică a tu n ci câ nd ju d e c ă tor iile au ju d e ­ ca t în p rim ă instanţă. Cu alte cuvinte, în cauzele prevăzute la art. 9 4 pct. 1 va avea loc o judecată în p rim i instanţă la judecătorie, iar apelul va fi singura cale de atac. ordinară, şi va fi ju d e ca t d e către tribunal. în al doilea rând, este vorba de hotărârile pronunţate în cererile privind navigaţia civilă ş i activitatea în porturi, conflictele de m uncă ş i d e asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile p rivin d repararea p reju d iciilo r ca m a te prin ero ri ju d icia re, pre­ cum şi în alte cereri evaluabile în b a n i în valoare de p â n ă la 5 0 0 .000 le i inclusiv. în cazul acestor cereri, identificate fie după obiect, fie după valoarea acestuia, şi indiferent cărei instanţe îi aparţine com petenţa judecării în prim ă instanţă, nu se poate exercita calea de atac a recursului. în fine, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele d e apel, indiferent de obiect sau de valoarea acestuia, atunci când legea prevede că hotărârea p rim e i instanţe este supusă n u m a i apelului. Se observă, aşadar, o restrângere a ariei ho tărârilo r care p o t f i atocate cu recu rs care, corelată cu posibilitatea ca anum ite categorii d e hotărâri să fie atacate num ai cu apel, configurează într-un m od mai pronunţat faţă de vechea reglem entare caracterul de cale extraordinară de atac rezervat recursului. Posibilitatea atacării num ai cu recurs a hotărârilor nesusceptibfle din apel, în condiţi­ ile art. 3 0 4 1 C P C 1865, deschidea practic calea unui recurs care nu avea nim ic extraordi­ nar în sine, din m om ent ce putea fi exercitat pentru o rice m otive, fie ele de nelegalitate ori de netem einicie. Era m ai degrabă un apel, în care însă părţile nu se bucurau de ace­ leaşi libertăţi procedurale pe tărâm ul probelor, al aderării la apel, al exercitării apelului provocat etc. 1.3. D isp o ziţii tranzitorii. Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul d e procedură civilă, republicata, se ap lică proceselo r pornite începând cu data de 1 ia n u a rie 2016. (2) în procesele por­ nite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decem brie 2015, n u s u n t su p u se recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a/'i) din Legea nr. 134/2010 p rivin d Codul de procedură civilă, republicată, în cele p rivin d navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de m uncă ş i de asigurări sociale, în m aterie de expropriere, în cererile p rivin d repararea p reju d iciilo r cauzate prin ero ri jud iciare, precum ş i în a lte cereri evaluabile în b a n i în valoare de p â n ă la 1 .0 0 0 .0 0 0 le i inclusiv. De asem enea, în aceste p ro cese n u su n t su p u se recursu lu i hotărârile d a te de instanţele de a p e l în cazurile în care legea prevede câ hotărârile d e p rim ă instanţă sunt su p u se n u m a i a p e lu lu r. 2. Scopul recursului. Cel de-al treilea alineat al art. 483 arată care este scopul recursului, astfel cum este reglem entat în noul cod: recursul este gândit, pe de parte, ca o cale de atac a cărei judecată intră de regula în com petenţa înaltei Curţi de Casaţie ş i Ju stiţie şi, pe de

O C T A V IA S P I N S A N U - M A W

923

A rt. 483

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

altă parte, ca o cale de atac care se poate exercita exclusiv pentru m otive de ne legalitate, n u ş i de netem einicie. Faptul c l recursul se poate exercita num ai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate re zu lţi şi din structura art. 488, care prevede expres şi lim itativ m otivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel în cât s l p e rm itl instanţei d e recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt. Recursul urm ăreşte aceiaşi scop, al verificării conform ităţii h o tlrâ rii atacate cu regu­ lile d e drept aplicabile, şi atunci când nu este de com petenţa în altei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci a unei instanţe d e alt grad, care este ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, conform trim iterii pe care alin. (4) al art. 483 o face la regula conţi­ nută în alin. (3). în acest context, trebuie rem arcat c l dispoziţiile art. 461 alin. (2) - referitoare la situaţia a t a d r ii doar a considerentelor h o t lr â r ii- d e ş i su n t cuprinse într-un capitol des­ tin at în general căilor de atac, sunt d o a r parţial com patibile cu structura recursului. Astfel, d a c i alin. (1) al art. 461 c o n sa c ri regula general v a la b ili conform căreia calea de atac se îndreaptă îm potriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii, alin. (2) al aceluiaşi text prevede câteva situaţii în care calea de atac poate să vizeze considerentele h o tlrâ rii sau num ai pe acestea, şi anum e: când s-au dat delegări unor problem e de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, când s-au dat dezlegării greşite unor problem e de drept sau când considerentele cu p rin d constatări d e fa p t ce prejudiciazăr partea. A c e a stl u ltim i ip o te z l nu se poate încadra în niciunul dintre m otivele de recurs reglem entate de art. 488 N CPC, care sunt în actuala reglem entare num ai m otive de nelegalitate. Dacă s-ar accepta ideea c l recursul se poate exercita îm potriva considerentelor hotărârii în oricare din situaţiile enunţate de art. 461 alin. (2), adică inclusiv pentru constatarea g re ş iţi a unei situaţii de fapt, a r însem na ca întregul efort al noii re g le m e n tlri de a face din recurs o veritabilă cale de atac e xtra o rd in ari s l fie zădărnicit 3. Instanţa c o m p e te n tl. Ca regulă, dat fiind c l tribunalul devine potrivit noului cod instanţa cu plenitudine de co m p e te n ţi, iar curtea de apel este cea care ju d e c i apelurile îm potriva hotărârilor date de tribunale în prim ă in sta n ţl, înalta C urte de Casaţie ş i Ju stiţie este cea care are în co m p e te n ţi judecata recursurilor. Această r e g u li este e x p rim a ţi fără echivoc în art. 483 alin. (3). Cu toate acestea, e x iş ti situaţii anum e p re v lzu te de lege în care instanţa co m p eten tl este instanţa iera rhic superioară celei care a pronunţat h o tlrâ re a atacată şi aceasta nu este în a lta Curte. Spre exemplu, potrivit art. 132 alin. (4) NCPC, h o tlrâ re a prin care instanţa se declară necom petentă şi respinge cererea ca inadm isibilă întrucât este de com petenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de com petenţa instanţelor rom âne este supusă num ai recursului la instanţa ierarhic superioară; hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilor în condiţiile art. 436 NCPC pot fi atacate doar cu recurs la instanţa ierarhic superioară; potrivit art. 440 NCPC, hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între p lrţi poate fi atacată, pentru m otive procedurale, num ai cu recurs la instanţa ierarhic superioară; h otlrârea care constat! perim area este su p u si recursului, la instanţa ierarhic superioară, în term en de 5 zile de la p ro n u n ţa re -a rt. 421 alin. (2) NCPC; îm potriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate prom ova recurs, în m od separat, la instanţa ierarhic superioară - art. 414 alin. (1) NCPC; hotărârile prin care se ia act d e renunţarea la judecată sau cele privind renunţarea la însuşi dreptul pretins sunt supuse recursului la instanţa ierarhic superioară, astfel cum dispun art. 406 alin. (6) şi art. 410 NCPC etc. 924

O C T A V A S P IN iA N V - M A W

A rt. 484

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A r t . W l * Su sp end area executării. (1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la străm utarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anum e prevăzute de lege. (2) La cererea recurentului form ulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, m otivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). C ererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cere­ rea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute ia art. 718. în cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de p e dispozitivul hotărârii atacate cu recurs. (3) C ererea se judecă în cam era de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori p rin m odalităţile prevă­ zute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urm ează: 1. de u n com plet anum e constituit, form at din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs; 2. de com pletul de filtru, după ce acesta a fost desem nat, în cazurile prevăzute la art. 493; 3. de com pletul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat term en în şedinţă publică. (4) Term enul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă m ai m ult de 10 zile de la prim irea cererii de suspendare. (5) C om pletul se pronunţă, în cel m ult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere m otivată, care este definitivă. (6) La judecata cererii de suspendare părţile trebuie să fie reprezentate de avo­ ca t sau, când este cazul, de consilierul juridic. (7) Pentru m otive tem einice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspen­ dării acordate, dispoziţiile alin. (3)-(5) şi (6) aplicându-se în mod corespunzător, C O M E N T A R IU 1. Su sp en d area d e drep t. Alineatul (1) al art. 484 prevede situaţiile în care p rin exer­ citarea recursului se suspendă de d rep t executarea hotărârii atacate, adică fără a fi nece­ sară o cerere a părţii în acest scop. Situaţiile enum erate d e text sunt aceleaşi ca şi în vechea reglem entare şi vizează acele îm prejurări în care, în eventualitatea adm iterii recursului, întoarcerea executării ar fi anevoioasă ori de-a dreptul im posibilă: străm utarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a o rică ro r lu cră ri având o aşezare fixa. Credem însă că în ceea ce priveşte străm utarea de hotare s-a produs o necorelare a textelor, întrucât cererile având acest obiect sunt reglem entate d e art. 9 4 pct. 1 lit. f) şi, conform art. 483 alin. (2), nu sunt susceptibile de recurs. Faptul că aceste cereri sunt m enţionate în art. 484 nu deschide calea recursului îm potriva hotărârilor prin care se soluţionează respectivele cereri; pur şi sim plu dispoziţiile referitoare la suspendarea executării hotărârii nu le su n t aplicabile. La situaţiile enum erate m ai sus, textul din cod m ai adaugă în m od acop erito r şi even­ tualele a lte ca zu ri a n u m e prevăzute de lege. Spre exem plu, potrivit art. 1063 alin. (3)

O C T A V tA S P IN g A N U - M A W

925

A rt. 484

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

NCPC, recursul form ulat îm potriva încheierii prin care instanţa se p ro n u n ţi asupra cererii d e restituire a cauţiunii este su sp ensiv de executare. 2. Suspendarea facultativă. Pentru alte situaţii decât cele la care se referă alin. (1), suspendarea executării nu m ai este obligatorie, ci se poate acorda sau nu de către instanţă în urm a judecării cererii form ulate de partea interesată, adică de către recurent. Instanţa com petentă să ju d ece cererea de suspendare a executării este instanţa sesi­ zata cu judecarea recursului şi to t la această instanţă se şi depune cererea. 3. C o n d iţiile cererii de su sp en d are. Pentru a sesiza în mod corect instanţa de recurs cu judecata unei cereri d e suspendare a executării, recurentul trebuie să o bserve exigen­ ţele art. 4 8 4 alin. (2). Astfel, cererea de suspendare trebuie să fie form ulată cu respectarea dispoziţiilor art. 83 alin. (2) şi (3), adică num ai d e un avocat sau d e o persoană licenţiată în drept, după distincţiile cuprinse în articolul m enţionat. în m od evident, cererea trebuie m otivata, deşi textul nu arată acest lucru în mod expres; îndatorirea rezultă din art. 148 alin. (1) care prevede, ca o regulă general aplicabilă, obligaţia m otivării oricărei cererii adresate instanţelor judecătoreşti. în plus, art. 484 alin. (2) prevede câ instanţa poate dispune m otivat suspendarea executării; or, pentru a putea proceda astfel, instanţa trebuie să ştie care sunt, în opinia recurentului, m otivele care justifică o asem enea m ăsură excepţională. Cererea d e suspendare trebuie în so ţită de o copie certificată a cererii d e recurs, tar când cererea se face înainte ca dosarul cauzei sa fi fost trim is instanţei de recurs, trebuie în so ţită şi de o copie legalizată a dispozitivului hotărârii recurate. Prin această exigenţă suplim entară legiuitorul a urm ărit ca instanţa de recurs să aibă la dispoziţie - chiar şi în lipsa dosarului in te g r a l-a c e l m inim de inform aţii în legătură cu pricina care să-i perm ită a hotărî cu celeritate şi în m od eficient asupra cererii de suspendare. 4. C au ţiu n ea. O altă m ăsură care va accelera judecata cererii de suspendare este aceea conform căreia cauţiunea se achită în avans, iar dovada achitării acesteia se depune de către recurent odată cu cererea de suspendare. în vechea reglem entare, cauţiunea se stabilea d e către instanţă printr-o încheiere prem ergătoare, cu citarea şi ascultarea părţilor, ceea ce făcea destul de dificil ca cererea propriu-zisă să se soluţioneze cu suficientă celeritate şi în mod necesar înaintea recursului. Cuantum ul cauţiunii este actualm ente determ inabil după criteriile din art. 718 alin. (2} şi (3) NCPC. în practica ju diciară s-a statuat că neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cauţiunii conduce la concluzia nerespectării condiţiilor legale pentru adm iterea cererii de suspen­ dare a executării hotărârii, astfel în cât cererea se va respinge ca neîntem eiată. Contrar so lu ţiilo r jurisprudenţiale, în doctrină111s-a apreciat că sancţiunea nerespectării obligaţiei d e depunere a cauţiunii va fi respingerea cererii de suspendare a executării ca inadm isi­ bila, din m om ent ce obligaţia depunerii cauţiunii reprezintă o condiţie de adm isibilitate a cererii de suspendare a executării silite, prelim inară analizării tem einiciei acesteia. Credem că această ultim ă soluţie se va im pune în actuala reglem entare, deoarece, în caz de neplată a cauţiunii, instanţa nu va putea trece la analiza pe fond a cererii. 5. T im b ra ju l. Cererea de suspendare este supusă tim brajului, în condiţiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele ju d iciare de tim bru, taxa fiind una fixă.

O . T h e o b a r t , C M . t lt e , M . A . B i r b g , B . C r i s t e a , o e> . c i t . , p . 1 7 3 .

926

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 484

6. Ju decata cererii. Cererea se ju d e c i în cam era de consiliu'*, conform art. 484 alin. (3). în vechea reglem entare, în lipsa unei atare prevederi, se aplica regula judecăţii în şedinţă publică. în vederea judecării cererii este obligatorie citarea părţilor, iar acestea trebuie s i fie reprezentate de avocat sau, după caz, d e consilier juridic. Aşadar, şt în privinţa cererii de suspendare a executării fo rm u la ţi în faţa instanţei d e recurs operează interdicţia ca părţile s l îşi susţină cauza în mod personal. Pentru celeritate, te rm e n u l fixat pentru ju d ecata cererii nu tre b u ie să fie m ai m are de 1 0 zile de la p rim irea acesteia, iar calculul te rm e n u lu i se face p o trivit art. 181 alin. ( 1 ) pct. 2. Com pletul care judecă cererea se d e te rm in i în funcţie de m om entul la care aceasta se înregistrează pe roiul instanţei de recurs. Astfel: a) docâ cererea s e înregistrează înaintea dosarului d e recurs p rop rlu - 2 is, atunci va f i repartizată unui com plet special constituit, form at din trei judecători, adică în acelaşi m od ca şi pentru judecata recursului; form ularea potrivit c ire ia com pletul este anum e constituit vrea să arate că nu este vorba despre com pletul care va judeca recursul sau care va realiza filtrul; cerinţa repartizării aleatorii va trebui, desigur, îndeplinită; b) dacâ d o sa ru l a fo s t deja înregistrat ş i s e aflâ în procedura filtru lu i, com pletul de filtru se va pronunţa şi asupra cererii de suspendare; c) în fine, dacâ d o sa ru l de recurs a trecut d e procedura filtru lu i, cererea se va judeca de com pletul căruia i s-a repartizat judecata recursului. în oricare dintre situaţii, com pletul se pronunţă în aceeaşi zi în care au loc dezbaterile sau, în cazul am ânării pronunţării, în cel m ult 4 8 de ore d e la judecată. Hotărârea dată în cererea de suspendare este o încheiere, ea trebuie m o tiv a ti şi, potrivit art. 4 8 4 alin. (5), este d e fin itivi. Această soluţie era adoptată jurisprudenţial şi sub regim ul Codului de procedură civilă anterior, în sensul că, deşi din coroborarea dispoziţiilor art. 300 alin. (3) cu art. 403 alin. (3) CPC 1865 se putea prefigura posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii de suspendare, atunci când încheierea rec urată era pronunţată într-un dosar de recurs, recursul îm potriva încheierii de suspendare era privit ca inadm isibil121. Cum existau însă şi soluţii contrare, intervenţia legislativă este binevenită şi logică în acelaşi tim p: din m om ent ce hotărârea instanţei de recurs asupra recursului însuşi nu este supusă niciunei căi d e atac, cu atât mai m ult încheierea prin care instanţa se pro­ nunţă asupra unei m ăsuri până la judecata recursului trebuie s i a ib i acest regim juridic. Din p ic a te , sub im periul noului cod, există şi situaţii care atenuează acest principiu, spre exem plu, în m ateria recuzării, art. 53 alin. (1) N CPC prevede în mod expres că deşi hotărârea prin care se soluţionează cauza este definitivă, încheierea prin care se res­ pinge recuzarea poate fi atacată cu recurs. 7. R evenirea asu p ra su sp e n d ării. Revenirea asupra suspendării acordate se rea­ lizează printr-o procedura sim etrică celei prin care s-a acordat suspendarea executării

111 D isp o ziţiile tra n zito rii c u p rin s e in a rt. X II d in le g e a nr. 2 /2 0 1 3 n u afe cte a ză a c e a stă p re ve d e re , d a t fiind ca ra cte ru l sp e c ia l a l n o rm e i. 121 în a ce st se n s, a se v e d e a l.C .C J., s. civ. $i d e propr. in t., d e c. nr. 2 6 2 9 /2 0 0 6 ; l.C .C J., s . civ. ţi d e p ropr. int., d e c. nr. 3 3 â â / 2 0 0 2 ,în B.J, B aza d e d ate ; l.C .C J., co m p l, 9 Ju d ., dec. nr. 1 7 0 /2 0 0 6 , tn B.J, Ba2a d e d a te . în ace laşi sens, a s e v e d e a s i l.C .C J., d e c. nr. 1 7 4 /2 0 0 6 , nr. 1 1 4 /2 0 0 6 ţi nr. 1 1 5 /2 0 0 6 . to a te cita te în Q . B o ro i. 0 . S p in e o n u M otet, o p . cit., p. 5 4 i şl 545.

O C T A V iA S P I N g A N U - M A W

927

A rt. 485

Ca

r t e a ii.

P

r o c e d u r a c o n t e n c io a s ă

hotărârii recurate, în acest sens fiind relevante dispoziţiile alin. (7) al art. 484 care trim it fa alin. (3)~(6) din acelaşi articol. Aşadar, revenirea asupra suspendării executării nu este o procedură care să se declanşeze din oficiu, cf Io cererea p ă rţii interesate. A lineatul (7) nu face trim itere şi la dispoziţiile alin. (2) şi credem că aceasta se explică prin aceea că nu se pune problem a plăţii vreu nei cauţiuni, iar actele la care se referă tex­ tul m enţionat au fost deja depuse odată cu cererea d e suspendare. A lineatul (2) prevede însă şl form ularea cererii de suspendare prin avocat sau licen­ ţiat în drept prin trim itere la art. 83 alin. (2) şi (3) şi credem că, în cazul cererii de reve­ nire asupra suspendării, fiind vorba to t despre o cerere adresată instanţei de recurs, ea trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie în privinţa calităţii persoanei care o poate for­ m ula. Aceasta cu atât m ai m ult cu cât dispoziţiile alin. (6) referitoare la reprezentarea la judecata cererii se aplică f ă r i echivoc. Cum suspendarea se poate dispune printr-o încheiere m otivată, adică în prezenţa unor m otive tem einice, tot astfel se poate reveni asupra m ăsurii dispuse. A ceste m otive de revenire pot fi preexistente încuviinţării suspendării, dar instanţa să nu le fi cunoscut, fie din cauză că partea potrivnică celei care a cerut suspendarea nu s-a apărat corespunzător, fie din cauză că, în absenţa dosarului de recurs, instanţa nu a avut la îndem ână toate elem entele necesare pentru a se pronunţa pe deplin edificată. Trebuie rem arcat că, m ai ale s în situaţia soluţionării cererii de suspendare în ain te de înregistrarea dosarului d e recurs, acordarea sau nu a suspendării executării reprezintă o chestiune d e apreciere, în care flerul şi experienţa judecătorilor jo acă un rol însem nat. M otivele de revenire pot apărea şi ulterior, prin schim barea sem nificativă a îm p reju ­ rărilor care au determ inat instanţa să acorde suspendarea.

A r i* 4 8 5 * T erm en u l de recurs. (1) Term enul de recurs este de 30 de zile de la com unicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. D ispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în m od corespunzător. (2) D acă intim atul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar nu reiese că recursul a fo st depus peste term en, e l se v a socoti în term en. C O M E N T A R IU 1. Durata te rm e n u lu i. Principala noutate în privinţa reglem entării referitoare la ter­ m enul d e recurs rezidă în dublarea duratei acestuia de la 15 zile la 3 0 de zile, desigur cu excepţia situaţiilor în care legea prevede expres term ene d e recurs cu o altă durată. Spre exem plu, term ene speciale privind exercitarea recursului sunt prevăzute în cazul hotărârii de perim are - de 5 zile d e la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) N CPC; potri­ v it art. 4 1 4 alin. (2), îm potriva încheierii prin care s-a d isp u s suspendarea, c i t şi îm p o ­ triva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului se poate declara recursul cât tim p durează suspendarea cursului ju decării procesului etc. 2. C alcu lu l term en u lu i. Ca regulă, term enul de recurs în cep e să curgă d e ia dota com unicării hotărârii care se atacă. De la aceeaşi dată curge term enul d e recurs, ch iar dacă această com unicare s-a făcut odată cu aceea a încheierii d e încuviinţare a executării silite, prin aplicarea corespunză­ toare a art. 468 alin. (2) privitor la apel.

928

O C T A V A S P 1 N ÎA N V -M A W

T î l L I L II. C Ă I I E O E A TA C

A rt. 485

Printr-o prevedere care transpune p rin cip iu l echipolenţei, term enul d e recurs începe să curgă d e la m om entul depunerii cererii de recurs, dacă aceasta a fo st form ulată înainte de com unicarea hotărârii care se atacă, prin trim iterea făcută de art. 485 la disp02iţiile art. 468 alin. (3)"'. Tot în aplicarea principiului echipolenţei, practica judiciară a decis că term enul de declarare a căli de atac m al curge d e îa data la care partea a primit sub sem nătură copie de pe hotărâre, precum şl în cazul în care a cerut com unicarea acesteia unei alte părţi; în actuala reglem entare această soluţie este consacrată legislativ în art. 184 alin. (2) NCPC1*1. S-a mai decis că în cazul în care partea renunţă la com unicarea hotărârii instanţei de fond, îm p o triva căreia a declarat recurs, term enul de recurs curge de la dota renunţării 10 comunicare*3'; această Interpretare îşi are raţiunea în aceea că partea, renunţând la com unicare, are cunoştinţă de hotărâre şi consideră câ poate exercita calea d e atac în absenţa form alizării actului de luare la cunoştinţă prin com unicare. în aplicarea dispoziţiei din art. 102 alin. (2) CPC 1865, potrivit căreia term enele proce­ suale încep să curgă îm potriva părţii care a cerut com unicarea de la data când a cerut-o, s-a decis jurisprudenţial câ textul a reglem entat ipoteza în care o parte cere să i se com unice celeilalte părţi un act de procedură, de conţinutul căruia se presupune că ea a luat cunoştinţă, dar că textul nu se referă la ipoteza în care partea cere să i se com unice actul procesual respectiv pentru a lua ea însăşi cunoştinţă de conţinutul lui, de exemplu cu m enţiunea „pentru a putea uza de calea recursului". într-o atare situaţie, data la care a fost introdusă cererea de a i se com unica actul procesual nu poate fi considerată punct de plecare pentru curgerea term enului d e recurs141; credem că soluţia îşi păstrează actualitatea. Pentru procuror, term enul în cep e să curgă de la pronunţare, afară de cazurile în care a participat la judecarea cauzei, indiferent dacă participarea sa era obligatorie sau facul­ tativă, caz în care term enul curge d e la com unicarea hotărârii, soluţie consacrată şi în reglem entarea anterioara - art. 284 alin. (4) CPC 1865 şi practica judiciară dezvoltată pe m arginea acesteia'*1. 3. întreruperea termenului. în ceea ce priveşte întreruperea term enului d e recurs, sunt aplicabile dispoziţiile art. 469 care reglem entează cazurile în care intervine întreru­ perea term enului d e apel, respectiv: m oartea părţii care are interes să form uleze apel şi m oartea m andatarului căruia i s-a făcut com unicarea161. în practica judiciară s*a decis, sub im periul vechiului cod, că îm prejurări precum schim barea num elui în cursul procesului fără ca partea să fi încunoştinţat instanţa despre acest fapt sau declararea recursului îm potriva unei încheieri d e îndreptare a hotărârii nu sunt de natură să proroge term enul prevăzut de lege pentru introducerea recursului1’’.

4. Nerespectarea termenului. Sancţiune. Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) NCPC, nerespectarea term enului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea 11 Pen tru d e zvo ltări, a s e v e d e a ţi co m e n ta riu l d e la a rt. 488. I2) Pen tru d e zvo ltări, a se v e d e a j i co m e n ta riu l d e la a r t. 184. m C u rte a Su p re m ă , s, civ., d e c. nr. 1 3 0 7 /1 9 4 8 , tn J.N . nr. 9 -1 0 /1 9 4 8 , p. 5 0 8 , apud 6 . Boroi, O . Spineanu-M atei, op. c it., p. 54$, 141 Trib. S u p re m , s . civ., d e c. nr, 1 1 2 2 /1 9 7 0 , tn R e p e r t o r i u p . 3 9 1 , nr. 204, idem , p. 547. Is' A se v e d e a T rib . S u p re m , s . civ., d e c. nr. 1 1 9 S /1 9 7 2 , în R e p e rto riu II, p. 3 9 1 , nr. 2 0 5 , c ita tă în