Fonduri europene 2014-2020

- CULEGERE DE DATE -

Autor: Lupu Maria-Magdalena ISBN: 978-606-92367-1-0 Editura: Steaua Transilvaniei

2

CUPRINS LISTA ACRONIMELOR ŞI ABREVIERILOR……………………………………..……..…4 INTRODUCERE…………………………………………………………………………….…6 POLITICILE UNIUNII EUROPENE.........................................................................................8 STRATEGIA EUROPA 2020 – REZUMAT……………………………………………….….24 Iniţiative majore pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii I. Creştere inteligentă…………………………………………………………………............25 II. Creştere durabilă………………………………………………………………....…...........29 III. Creştere favorabilă incluziunii……………………………………………………..…........33 Alte instrumente pentru stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă.....36 Propunerea Comisiei Europene privind cadrul financiar multianual 2014-2020………....38 ACORDUL DE PARTENERIAT 2014-2020 (REZUMAT)…………………….....41 Provocarea în materie de competitivitate.............................................................................43 Provocarea privind resursele…………………………………………………………........46 Provocări privind infrastructura……………………………………………………….......49 Provocarea privind oamenii şi societatea……………………………………………....….50 Provocarea privind administraţia şi guvernarea……………………………………….......54 POLITICA DE COEZIUNE Scurt istoric…………………………………………………………………………….....57 Politica de coeziune 2014 –2020 Principii……………………………………………………………………………...........59 Condiţionalităţi ex-ante……………………………………………………………….......60 Condiţionalităţi ex-post.......................................................................................................79 Condiţionalităţi macroeconomice........................................................................................80 Prevederi privind alocarea financiară şi concentrarea tematică..........................................81 Instrumente financiare………………………………………………………………....….82 Documentele de programare pentru perioada 2014-2020………………………….....…..85 Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)…………………….…...…….....87 Fondul Social European (FSE)............................................................................................88 Fondul de Coeziune (FC)………………………………………………………...…….....90 OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE ÎN PERIOADA 2014‐2020 ………………...................91 OPIS DOCUMENTE Formularul cererii de finanţare…………………………....................................................95 Cerere de rambursare…………………………………………………….….………….....116 Rezumatul proiectului…………………………………….........................................….....122 Declaraţia de eligibilitate………………………………….....................................……....123 Declaraţia de angajament………………………….............................................................125 Declaraţie privind amortizarea mijloacelor fixe……………..............................................126 Formatul studiului de fezabilitate........................................................................................127 Curriculum vitae..................................................................................................................130 Planul de afaceri (model orientativ).....................................................................................133 Modelul scrisorii de garanţie bancară..................................................................................135 Notificare privind modul de păstrare al documentelor şi al evidenţei contabile legate de proiect………………...........………………………………………….............136 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………...…….................…..137

3

LISTA ACRONIMELOR ŞI ABREVIERILOR

ADR - Agenţii de Dezvoltare Regională AM - Autoritatea de Management ANOFM - Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă ANRMAP - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice AP - Acord de Parteneriat APDRP - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit APIA - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură CDI - Cercetare, Dezvoltare şi Inovare CE - Comisia Europeană CM - Comitetul de Monitorizare CSC - Cadrul Strategic Comun CTE - Cooperare Teritorială Europeană DPIIS - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine ESM - Evaluare Strategică de Mediu FC - Fondul de Coeziune FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralăegională FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regională FEI - Fondul European de Investiţii FESI - Fonduri Europene Structurale şi de Investiţii FMI - Fondul Monetar Internaţional FSC - Fonduri Structurale şi de Coeziune FSE - Fondul Social European IMM - Întreprinderi Mici şi Mijlocii INS - Institutul Naţional de Statistică ITI - Intervenţii Teritoriale Integrate ISD - Investiţii Străine Directe LAN - Reţea locală MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ME - Ministerul Economiei MEN - Ministerul Educaţiei Naţionale MFE - Ministerul Fondurilor Europene MMFPSPV - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice MMSC - Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice MS - Ministerul Sănătăţii MSI - Ministerul pentru Societatea Informaţională MT - Ministerul Transporturilor 4

OI - Organism Intermediar ONG - Organizaţie neguvernamentală OT - Obiective Tematice PAC - Politica Agricolă Comună PIB - Produsul Intern Brut PNR - Programul Naţional de Reformă PO - Program Operaţional RDC - Regulamentul privind Dispoziţiile Comune SER - Surse de Energie Regenerabile SIUM - Sistem Informatic Unic de Management TEN-T - Reţeaua Transeuropeană de Transport TIC - Tehnologii de Informare şi Comunicare

5

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este o structură suprastatală, care se defineşte ca o comunitate de state europene independente, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale şi sociale comune, în urma procesului de cooperare şi integrare început în 1951, odată cu semnarea Tratatului de la Paris. UE nu a avut întotdeauna dimensiunile pe care le are astăzi. Când s-au pus bazele cooperării economice la nivel european, în anul 1951, ţările participante au fost Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. De la crearea sa, UE s-a extins de la 6 la 28 de ţări. Câteva alte ţări din Europa de Vest au aderat la UE începând din 1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit, Grecia (1981), Portugalia şi Spania (1986), Austria, Finlanda şi Suedia (1995). În urma căderii regimurilor sub care se aflau în 1989, multe ţări fost comuniste din Europa Centrală şi de Est au aderat la Uniunea Europeană în 2 valuri succesive, Estonia, Cipru, Lituania, Malta, Republica Cehă, Slovacia, Letonia, Polonia, Slovenia şi Ungaria în 2004 şi Bulgaria şi România în 2007. Croaţia a devenit, în 2013, a 28-a ţară membră. Bugetul UE este finanţat din surse care includ un procent din venitul naţional brut al fiecărui stat membru. Acest buget este orientat către domenii foarte diferite, cum ar fi creşterea nivelului de trai în regiunile mai sărace sau garantarea siguranţei alimentare. UE dispune de mai multe surse de venit. Nu depinde numai de contribuţiile primite de la statele membre, ci are şi resurse proprii (taxe vamale de import aplicate produselor provenind din afara UE şi un procentaj din taxa pe valoare adăugată percepută de fiecare ţară). Din bugetul UE sunt finanţate diverse activităţi, de la dezvoltare rurală şi protecţia mediului, până la protejarea frontierelor externe şi promovarea drepturilor omului. Comisia, Consiliul şi Parlamentul sunt instituţiile care au un cuvânt de spus în stabilirea şi alocarea bugetului. Însă Comisia şi statele membre răspund de cheltuirea efectivă a fondurilor. Fiecare buget anual se înscrie într-un plan de cheltuieli pe termen lung, cunoscut sub numele de „cadru financiar”. Cadrul actual, cu o durată de 7 ani, acoperă perioada 2007-2013 şi îi permite Uniunii Europene să planifice, în mod eficient, programele de cheltuieli cu câţiva ani înainte. Cele trei surse principale de venit sunt:  0,73% din venitul naţional brut al fiecărui stat membru, ceea ce reprezintă două treimi din bugetul UE; principiul care stă la baza calculării contribuţiei fiecărui stat membru este cel al solidarităţii şi al capacităţii de plată; totuşi, se pot face ajustări dacă se constată o împovărare excesivă a anumitor ţări  aşa-numitele resurse proprii tradiţionale, în special taxe vamale de import aplicate produselor provenind din afara UE  un procent din taxa pe valoare adăugată (TVA) armonizată percepută de fiecare ţară din UE. UE încasează, de asemenea, impozitul pe venit plătit de personalul instituţiilor europene, contribuţiile ţărilor terţe la anumite programe europene şi amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele şi legislaţia UE.

În prezent, cea mai mare parte a resurselor bugetare este orientată către stimularea creşterii economice, crearea de locuri de muncă şi reducerea decalajelor dintre regiuni. Sume semnificative sunt alocate şi agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului şi protecţiei mediului. Printre celelalte domenii finanţate din bugetul UE se numără combaterea terorismului, a crimei organizate şi a migraţiei ilegale. La nivel bugetar, statele membre contribuie la bugetul Uniunii Europene şi primesc o anumită cotă din bugetele astfel constituite. Fondurile sunt repartizate statelor membre prin două sisteme, denumite Fonduri Structurale şi Fonduri de Coeziune. Fondurile Structurale şi de Coeziune, sau Instrumentele Structurale, sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale. Fondurile Structurale sunt acordate pentru ca un stat membru să atingă un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii în raport cu standardele europene, investiţiile ţintind către creşterea economică, creşterea numărului locurilor de muncă si la dezvoltarea euroregiunilor, precum şi la înlăturarea slăbiciunilor structurale atât la nivelul regiunilor mai puţin dezvoltate cât şi în centrele urbane. Finanţarea este gestionată în conformitate cu norme stricte pentru a se asigura controlul asupra modului în care se utilizează fondurile şi pentru a garanta că acestea sunt cheltuite în mod transparent şi responsabil. Mecanismul de finanţare al UE este complex. Există multe tipuri de programe gestionate de organisme diferite. Peste 76 % din bugetul UE este gestionat de statele membre, inclusiv fondurile structurale, care servesc la finanţarea politicii regionale şi a programelor sociale şi de formare profesională, precum şi a agriculturii (inclusiv sprijinul pentru agricultori). Există două tipuri principale de finanţare: Granturile pentru proiecte specifice, de obicei acordate în urma unui anunţ public („cerere de propuneri”) - o parte a finanţării provine de la UE, iar cealaltă parte din alte surse. Contracte de achiziţii publice pentru cumpărarea de servicii şi bunuri sau pentru realizarea de lucrări, menite să asigure funcţionarea instituţiilor sau programelor UE. Contractele sunt atribuite prin licitaţii (achiziţii publice) şi acoperă diverse domenii: studii, asistenţă tehnică şi formare profesională, servicii de consultanţă, organizarea de conferinţe, achiziţii de echipament IT etc. Cei 28 de comisari, în calitate de colegiu, au responsabilitatea politică finală de a garanta că fondurile UE sunt cheltuite în mod corespunzător. Dar, deoarece majoritatea fondurilor UE sunt administrate la nivel naţional, guvernele statelor membre răspund de efectuarea verificărilor şi auditurilor anuale.

POLITICILE UNIUNII EUROPENE

De la înfiinţarea sa, Uniunea Europeană şi-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre ci şi domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană. Uniunea Europeană a creat piaţa unică internă printr-un sistem de legi şi reglementări ce garantează libertatea de circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comerţ, agricultură şi pescuit. De asemenea a luat măsuri pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. Cu aproape 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană produce peste 30% din PIB-ul mondial, devenind astfel un jucător de prim rang pe plan mondial. Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene ce prevede crearea unei pieţe comune având la bază principiul liberei circulaţii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor), a stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre şi la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune europene. ► Politica de dezvoltare1 La baza politicii de dezvoltare a Uniunii Europene stau comerţul şi ajutorul umanitar. Politica de dezvoltare a luat fiinţă ca expresie a dorinţei Uniunii Europene de a-şi asuma rolul de jucător important pe plan internaţional, prin ajutarea ţărilor mai puţin dezvoltate de a lupta împotriva sărăciei şi de a se integra în comerţul mondial. În sprijinul politicii de dezvoltare, UE a redus sau eliminat tarifele vamale, precum şi cotele pentru importurile de produse din cele 49 de ţări cel mai puţin dezvoltate. Acordurile comerciale încheiate de UE cu ACP (ţările din Africa-Caraibe-Pacific) au fost considerate un model de cum îşi pot deschide ţările dezvoltate pieţele pentru produse provenind din aceste state. Cu toate acestea, comerţul cu ACP a continuat să scadă, aşa că Uniunea Europeană a început să se concentreze şi pe asistenţă financiară şi tehnică pentru a îmbunătăţi infrastructura fizică şi socială şi pentru a dezvolta capacitatea productivă a ţărilor mai puţin dezvoltate. Mare parte a ajutorului financiar acordat de UE ia forma creditelor nerambursabile, iar Banca Europeană pentru Investiţii acordă credite pe termen lung partenerilor din afara Uniunii, în special ţărilor în dezvoltare. ► Politica comercială comună2 Politica comercială comună stă la baza relaţiilor externe ale Uniunii Europene. Având la bază un set de regului uniformizate ca parte a Uniunii Vamale şi a Tarifului Vamal Comun, politica comercială guvernează relaţiile comerciale ale Uniunii Europene cu ţările non-UE. Uniunea Europeană urmăreşte şi încurajează deschiderea pieţelor şi dezvoltarea comerţului şi sprijină, prin măsuri preferenţiale, ţările în dezvoltare în efortul lor de a se integra în comerţul mondial.

1 2

http://ec.europa.eu/development/AboutGen_en.cfm; http://ec.europa.eu/europeaid/index_en.htm http://europa.eu/pol/comm/index_en.htm; http://ec.europa.eu/trade/index_en.htm

Politica europeană comercială este strâns legată de cea de dezvoltare, Uniunea Europeană stabilind o întreagă reţea de acorduri bilaterale. Pe lângă acordurile cu ţările din bazinul Marii Mediterane, cu Rusia şi cu fostele republici din blocul sovietic, UE acordă acces liber pe pieţele sale tuturor importurilor (cu excepţia armelor) din cele mai puţin dezvoltate ţări ale lumii. ► Ajutor umanitar3 Uniunea Europeană este principalul donor de ajutor umanitar din lume. Acest ajutor umanitar este acordat sub formă de ajutor financiar, bunuri, servicii şi asistenţă tehnică. Scopul acestei politici europene este de a interveni în cazuri de urgenţă, atunci când sunt afectate ţările din afara UE, indiferent dacă acestea sunt afectate de dezastre naturale sau de crize de altă natură. Acţiunile Uniunii Europene se bazează pe principiile umanitare fundamentale de neutralitate, imparţialitate şi independenţă. Acţiunile umanitare ale UE sunt implementate de câtre Oficiul pentru Ajutor Umanitar – ECHO. Uniunea Europeană pune în aplicare politica de ajutor umanitar prin trei instrumente: - ajutor de urgenţă, - ajutor alimentar, - ajutor pentru refugiaţi şi pentru persoanele deplasate. Ajutorul de urgenţă este acordat sub formă de bani pentru a cumpăra sau a furniza produsele esenţiale, precum medicamente, alimente sau adăposturi. De asemenea, ajutorul de urgenţă este folosit pentru a finanţa lucrările de reconstrucţie după un dezastru. Ajutorul alimentar are două forme: Uniunea Europeană furnizează în mod regulat alimente pentru regiunile afectate de foamete, de secetă, de dezastre naturale sau de altă natură. Atât Uniunea Europeană cât şi statele membre acordă ajutor refugiaţilor sau persoanelor deplasate, pentru ca aceastea să poată face faţă situaţiei până în momentul în care se pot întoarce în ţările de origine sau până se pot instala în altă ţară. Acţiunile de ajutor umanitar finanţate de Uniunea Europeană sunt, prin definiţie, pe termen scurt, majoritatea dintre ele durând mai puţin de şase luni. ► Piaţa Internă4 Tratatul de la Roma prevede, în mod explicit, instituirea unei uniuni vamale între statele membre, care să stea la baza realizării unei pieţe comune europene. Deşi uniunea vamală a fost încheiată în 1968, primele măsuri concrete pentru realizarea pieţei comune au venit abia în 1985 când Comisia Europeană a propus peste 250 de măsuri legislative menite să elimine obstacolele rămase în calea libertăţii schimburilor comerciale. Aceste măsuri urmau să fie adoptate treptat, timp de 7 ani, iar de la 1 ianuarie 1993 se poate vorbi de o piaţă internă. 3

http://europa.eu/pol/hum/index_en.htm; http://europa.eu/scadplus/leg/en/s05010.htm; http://ec.europa.eu/echo/index_en.htm 4 http://europa.eu/pol/singl/index_en.htm; http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/internal_market/index_en.htm

Piata unică (sau piaţa internă) are la bază cele patru libertăţi de mişcare: - a bunurilor, - a serviciilor, - a capitalurilor şi - a persoanelor. Buna funcţionare a pieţei unice se bazează, în special, pe reglementările din cadrul politicii comune de concurenţă, a politicii privind întreprinderile, precum şi a politicii privind protecţia consumatorilor. ► Politica fiscală5 Politica europeană în domeniul impozitării are două mari componente: - impozitarea directă – care este responsabilitatea statelor membre şi - impozitarea indirectă, ce afectează libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Statele membre au luat deja măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală şi dubla impozitare, iar politica europeană în domeniu are ca scop să se asigure că pe piaţa internă concurenţa nu este distorsionată de diferenţe între sistemele şi ratele de impozitare indirectă. În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată există un acord între statele membre de a o fixa la minim 15%. Evident sunt şi excepţii de la această regulă, existând bunuri exceptate de TVA sau cărora li se aplică un TVA mai scăzut. În domeniul impozitării companiilor, UE are două obiective majore: să evite competiţia neloială in domeniul impozitării şi să asigure libera circulaţie a capitalurilor. Regulile Uniunii impiedică statele membre să folosească sistemul impozitelor pentru a influenţa deciziile de investiţii în detrimentul altor state membre. Mai mult, UE urmăreşte stabilirea unei baze de impozitare comune pentru toate companiile din UE, adică acelaşi tip de tranzacţie să se supună unui singur set de reguli, lăsând totodată la nivelul statelor membre să stabileasca nivelul ratei impozitării. ► Combaterea fraudei6 Se estimează că, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproape un miliard este fraudat. De aceea, pretejarea intereselor financiare ale UE reprezintă o prioritate pentru instituţiile europene. Uniunea Europeană are la dispoziţie o serie de reglementări pentru combaterea fraudei sub toate aspectele sale: falsificare de bani, încalcarea drepturilor de proprietate intelectuală, corupţia atât la nivelul Comunităţii cât şi la nivel internaţional. Oficiul European de Luptă contra Fraudei (OLAF) este elementul de bază al luptei împotriva fraudei. Parte a Comisiei Europene, OLAF desfăşoară anchete în cadrul instituţiilor europene şi în statele membre. De asemenea, investighează cazuri de fraudă şi în ţările ne-membre UE, dar cu care Uniunea are acorduri.

5 6

http://europa.eu/pol/tax/index_en.htm; http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/about/welcome/index_en.htm http://ec.europa.eu/anti_fraud/index_ro.html; http://europa.eu/pol/fraud/index_en.htm

10

Cele mai importante fraude constau în deturnarea de fonduri din Fondurile Structurale, destinate finanţării agriculturii, coeziunii economice şi sociale în cadrul Uniunii. Pe locul doi se clasează fraudele provenite din evitarea plăţii accizelor şi taxelor vamale la ţigarete. OLAF coordonează de asemenea Centrul European Tehnico-Ştiinţific ce se ocupă cu depistarea monedelor false. OLAF duce o politică de „toleranţă zero“ în ceea ce priveşte corupţia în instituţiile europene şi demarează anchete chiar dacă sumele de bani implicate sunt foarte mici. În plus, OLAF cooperează cu Comisia Europeană pentru a se asigura că legile cu implicaţii financiare, chiar de la conceperea lor, înlătură posibilităţile de fraudă. ► Politica industrială7 Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industriale comune pentru statele membre, acestea având tradiţii diferite în domeniu, care permiteau grade diferite de protecţionism şi de stimulare a industriilor naţionale. Însă, Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene introduce noţiunea de competenţă comunitară în domeniul politicilor comunitare. Politica industrială şi pentru întreprinderi urmăreşte să asigure un mediu de afaceri sigur, un mediu atractiv pentru investiţii şi pentru muncă. De asemenea, politica industrială are ca scop creşterea economică bazată pe cunoaştere şi pe inovaţie. Una dintre priorităţile Uniunii în acest domeniu este reducerea reglementărilor şi birocraţiei pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). Cele 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii sunt motorul economiei europene, ele reprezentând 99% din totalul întreprinderilor şi oferind 75 de milioane de locuri de muncă. Bazând-se pe principiul „gândeşte întâi la scară mică“, Uniunea Europeană ia întotdeauna în considerare nevoile IMM-urilor atunci când reglementeazî ajutorul de stat şi când ia orice altă măsură în domeniul industrial. Priorităţile politicii sunt de a promova antreprenoriatul şi competenţele, de a îmbunătăţi accesul pe piaţă a IMM-urilor, de a îmbunătăţi potenţialul de creştere al IMM-urilor (prin încurajarea cercetării şi inovării), de a întări dialogul şi consultarea cu IMM-urile. Prin intermediul politicii sale, Uniunea Europeană încurajează întreprinderile să ia parte la o creştere economică durabilă folosind în mod raţional resursele naturale şi acordând o atenţie sporită dezvoltării competenţelor, reducerii sărăciei şi respectării drepturilor fundamentale. ► Politica regională8 Obiectivul de coeziune economică şi socială al Uniunii Europene a fost introdus în 1986 când a fost adoptat Actul Unic European, iar politica regională a fost definită pentru prima dată în Tratatul de la Maastricht în 1992. Politica regională a UE urmăreşte reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între regiunile Europei, încurajarea unei dezvoltări armonioase de-a lungul întregii Uniuni şi promovarea egalităţii de şanse. 7 8

http://europa.eu/pol/enter/index_en.htm; http://ec.europa.eu/enterprise/index_en.htm http://europa.eu/pol/reg/index_en.htm; http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm

11

Politica regională, pentru a-şi atinge obiectivele, are la dispoziţie mai multe instrumente financiare – fondurile structurale şi Fondul de Coeziune. Există diferenţe mari de dezvoltare atât între statele membre cât şi între regiunile din interiorul acestora. Aceste diferenţe de dezvoltare s-au adâncit odată cu aderarea celor zece state în 2004, a României şi Bulgariei în 2007. Astfel una dintre cele mai prospere regiuni ale Europei (Londra) are un PIB pe locuitor de nouă ori mai mare decât cel înregistrat în cele mai sărace regiuni ale României. Pe de altă parte, impactul pozitiv al politicii de coeziune s-a făcut simţit de-a lungul anilor: cazul cel mai concludent este cel al Irlandei, care avea, în 1973 când s-a alăturat Uniunii Europene, un PIB ce reprezenta 64% din media europeană, iar acum are unul dintre cele mai mare PIB-uri din UE. Uniunea Europeană a profitat de aderarea celor 12 noi state membre pentru a-şi reorganiza politica regională şi are trei mare obiective: convergenţă, competitivitate şi cooperare. Această nouă abordare a primit denumirea de Politica de Coeziune. Politica de coeziune urmăreşte să atingă obiectivele Agendei Lisabona de creştere economică şi creare de noi locuri de muncă prin transformarea regiunilor europene în locuri atractive pentru investiţii, prin încurajarea inovaţiei, a spiritului antreprenorial şi a economiei bazate pe cunoaştere şi prin crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune. ► Politica Agricolă Comună9 Politica Agricolă a fost considerată de interes comunitar chiar din 1958, de la intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. Scopul Politicii Agricole Comune (PAC) este de a asigura un nivel de trai echitabil pentru fermieri, de a asigura consumatorilor produse de calitate la preţuri rezonabile şi de a prezerva mediul rural. PAC în cei 50 de ani de existenţă a cunoscut o serie de reforme majore care au dus nu numai la micşorarea ponderii sale în bugetul comunitar (de la 70% în anii '70, la 34% pentru 2007-2013) ci şi la reorientarea obiectivelor urmărite de PAC şi la schimbarea modalităţilor de sprijinire a fermierilor. În prezent accentul se pune pe calitatea produselor şi pe rolul agriculturii în gestiunea şi păstrarea resurselor naturale. Din partea fermierilor se aşteaptă să fie competitivi şi orientaţi către piaţă – să producă ceea ce se cere, subvenţiile pentru produse fiind inlocuite treptat cu plăţile directe către fermieri. Aceste plăţi sunt menite să suplimenteze veniturile fermierilor, care le sunt totuşi condiţionate de îndeplinirea unor condiţii, cum ar fi respectarea standardelor de igienă şi siguranţă alimentară, de siguranţă a animalelor, de prezervarea mediului rural tradiţional. Politica a evoluat pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societăţii, de aceea siguranţa alimentară, protecţia mediului şi incurajarea culturilor ce pot fi transformate în combustibil câştigă din ce în ce mai multă importanţă. ► Politica Comună de Pescuit10

9

http://ec.europa.eu/agriculture/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/agriculture/index_en.htm; http://europa.eu/pol/agr/index_en.htm

12

Primele reglementări comune în domeniul pescuitului datează din 1970 şi se referă la accesul la zonele de pescuit, instituind o organizaţie comună de piaţă. Dar abia în anul 1983, Consiliul a pus bazele unei politici comune în domeniul pescuitului şi astfel reglementările cu privire la accesul la resurse, la controlul şi conservarea resurselor au început să fie aplicate unitar. Politica Comună de Pescuit include o serie de reglementări şi mecanisme ce acoperă exploatarea, procesarea şi comercializarea resurselor acvatice (peşte, scoici şi moluşte) şi a produselor de acvacultură. Cu toate că anii '90 au însemnat revizuirea Politicii de Pescuit, măsurile luate s-au dovedit a fi insuficiente pentru a conserva resursele şi mediul marin, pe de o parte şi de a garanta sustenabilitatea economică a flotei europene. De aceea, în anul 2002, PCP a cunoscut o nouă reformă, accentul punându-se pe un management eficient al resurselor marine, menţinând totodată locurile de muncă în zonele de coastă şi asigurând consumatorilor produse de calitate. În prezent, pescuitul şi acvacultura sunt activităţi economice importante ale UE, reprezentând aproximativ 1% din produsul naţional brut al statelor membre şi oferind peste jumătate de million de locuri de muncă. Directoratul General pentru Pescuit şi Afaceri Maritime din cadrul Comisiei Europene, responsabil cu implementarea acestei politici, dispune de un instrument financiar – Fondul European pentru Pescuit (FEP) pentru a pune în aplicare măsurile aferente acestei politici.

► Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)11 Politica externă şi de Securitate Comună este unul dintre instrumentele Uniunii Europene pentru desfăşurarea relaţiilor sale externe. Baza legală a acestei politici a fost înfiinţată destul de târziu, prin Tratatul de la Maastricht (1993) din cauza naturii sensibile a acestei politici ce stă în centrul suveranităţii şi puterii fiecărui stat membru. Tratatul privind Uniunea Europeană stabileşte cinci obiective ale PESC:  Protejarea valorilor comune şi a intereselor fundamentale ale Uniunii;  Întărirea securităţii la nivelul Uniunii;  Menţinerea păcii în întărirea securităţii la nivel mondial;  Promovarea cooperării internaţionale;  Dezvoltarea democraţiei şi a statului de drept, inclusiv a drepturilor omului. Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus rolul de Înalt Reprezentant pentru PESC, funcţie deţinută de secretarul-general al Consiliului Uniunii Europene. Ca parte a PESC a fost creată şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA), cu potenţialul de a înfiinţa în viitor o structură comună de apărare.

10

http://ec.europa.eu/fisheries/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/fisheries/index_en.htm; http://europa.eu/pol/fish/index_en.htm 11 http://europa.eu/pol/cfsp/index_en.htm; http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r00001.htm; http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=248&mode=g&lang=en; http://ec.europa.eu/external_relations/cfsp/intro/index.htm

13

Prin PESC şi PESA, Uniunea Europeană încearcă să contureze încet-încet o dimensiune politică europeană, care să se adauge la rolul global pe care îl joaca pe plan economic şi comercial. ► Relaţii externe12 Termenul de „relaţii externe“ acoperă toate aspectele politicii de afaceri internaţionale ale UE, cu excepţia comerţului (ce reprezintă o politică separată) şi a relaţiilor cu ţările ACP (AfricaPacific-Caraibe) ce cad sub incidenţa Convenţiei Lome (acum denumită Acordul Cotonou) de mai bine de 30 de ani. Programele de asistenţă externă stau la baza politicii în acest domeniu, Uniunea Europeana şi statele sale membre furnizând jumătate din asistenţa internaţională de dezvoltare, în fiecare an alocând aproximativ 7 miliarde de euro pentru proiecte de dezvoltare economică şi socială din întreaga lume. În centrul relaţiilor externe ale UE se află relaţia sa cu Statele Unite ale Americii, în cadrul cărora comerţul reciproc se ridică la 1 miliard de euro pe zi. O serie de acorduri şi parteneriate individuale au fost încheiate cu ţările din fostul bloc sovietic, dar şi cu Rusia. Ca şi estul Europei, ţările din bazinul marii Mediterane sunt la graniţele externe ale Uniunii Europene, iar UE intenţionează să creeze cu acestea o zonă de liber schimb. Această zonă include şi Israelul şi ţările arabe din sudul şi estul Mediteranei. În anul 2004, dupa ultima extindere, UE a înfiinţat politica europeană de vecinătate pentru a facilita crearea de relaţii economice şi politice privilegiate cu ţările mediteraneene, cu ţările din estul Europei şi cele din zona de sud a Caucazului. În cadrul acestei politici va fi acordată asistenţă tehnică printr-un nou instrument financiar: Instrumentul European pentru Vecinătate şi Parteneriat. În afara relaţiilor bilaterale, UE şi-a intensificat şi relaţiile cu organizaţiile internaţionale (Naţiunile Unite, NATO şi Consiliul Europei) precum şi cu grupările regionale, în special cele din America Latină şi Asia.

► Politica vamală13 Politica vamală constituie unul din elementele de bază ale Uniunii Europene şi este esenţială pentru buna funcţionare a pieţei interne, ce nu poate exista fără un set comun de reguli, aplicabil la graniţele externe ale Uniunii. Uniunea vamală pe care au constituit-o statele membre ale UE presupune eliminarea taxelor şi barierelor vamale la importul şi export intra-comunitar. De asemenea, presupune adoptarea unui Tarif Vamal Comun, un tarif ce se aplică tuturor bunurilor importate din state terţe. Un alt instrument al politicii vamale comune îl constituie Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) înfiinţat pentru a încorpora toate măsurile comerciale şi comunitare ce se aplică bunurilor importate şi exportate din Uniunea Europeană.

12

http://europa.eu/pol/ext/index_en.htm; http://ec.europa.eu/external_relations/index.htm; http://ec.europa.eu/world/index_en.htm 13 http://europa.eu/pol/cust/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/taxation_customs/index_en.htm; http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l11003.htm; http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds/tarhome_ro.htm

14

Pe baza nomenclatorului internaţional, Sistemul Armonizat, Uniunea Europeană a adoptat Nomenclatorul Combinat care este un instrument tarifar şi statistic. Uniunea Europeană foloseşte acest instrument pentru a colecta taxele vamale, pentru a centraliza date statistice privind comertul intra- şi extra-comunitar. În 1994, toata legislaţia europeană a fost adunată în Codul Vamal Comunitar care are ca scop să asigure o interpretare comună, în toate statele membre ale Uniunii, a prevederilor vamale. Deşi în interiorul Uniunii Europene nu mai sunt graniţe, serviciul vamal rămâne în continuare foarte important, 20% din comerţul internaţional fiind procesat de vămile europene, aceasta însemnand mai mult de 2 miliarde de tone de mărfuri anual şi 100 de milioane de declaraţii vamale. ► Justiţie, libertate şi securitate14 Începand cu anii ’70, pe măsură ce anumite probleme căpătau o importanţă din ce în ce mai mare, Uniunea Europeană şi-a manifestat dorinţa de a coopera în domenii precum crima organizată, traficul de droguri, imigrarea şi terorismul. Cu toate acestea, cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne s-a dovedit a se dezvolta lent, abia în 1993 Tratatul Uniunii Europene oferind un nou cadru de colaborare în nouă domenii considerate de importanţă comunitară: politica privind azilul, trecerea frontierelor externe, imigrare, combaterea dependenţei de droguri, combaterea fraudei internaţionale, cooperare judiciară pe probleme civile, cooperare judiciară pe probleme penale, cooperare în domeniul vamal şi cooperare poliţienească. Câţiva ani mai târziu, Tratatul de la Amsterdam a schimbat natura cooperării în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne prin definirea ariei de libertate, securitate şi justiţie în termeni mult mai precişi şi prin stabilirea unei mai bune repartiţii a rolurilor îndeplinite de instituţiile europene. Scopul acestor măsuri este de a garanta libera circulaţie a cetăţenilor europeni şi noneuropeni, asigurând în acelaşi timp securitatea publică, prin combaterea tuturor formelor de crimă organizată (trafic de persoane, exploatarea sexuală a minorilor, trafic de droguri şi arme, corupţie, fraudă) şi a terorismului. Aria de liberatate, securitate şi justiţie acoperă problemele legate de cetăţenia europeană, mobilitatea persoanelor, politica de azil, imigrarea, politica de vize, gestionarea frontierelor externe şi o mai bună cooperare între autorităţile naţionale politieneşti, judiciare şi vamale. Pentru eficientizarea luptei împotriva criminalităţii, autorităţile naţionale au la dispoziţie un instrument ce se poate aplica în oricare stat membru: este vorba de mandatul european de arestare, ce înlocuieşte procedurile greoaie de extrădare, astfel încât suspecţii sau criminalii condamnaţi să poată fi readuşi în fata justiţiei mult mai uşor şi mai repede. ► Mediu15 Uniunea Europeană s-a implicat în protectia mediului înconjurător abia în anii ’70, când această problemă a devenit de interes la nivel mondial. Primele măsuri luate la nivel European vizau ameliorarea calităţii vieţii, limitarea poluării, introducerea principiului prevenirii poluării şi cel al raţionalizării resurselor naturale.

14

http://europa.eu/pol/justice/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/justice_home/index_en.htm; http://www.consilium.europa.eu/index.asp 15 http://europa.eu/pol/env/index_en.htm; http://ec.europa.eu/environment/index_en.htm

15

La început aceste măsuri erau orizontale, integrate în alte politici comunitare, abia în 1982, devenind o politică de sine stătătoare. De atunci acţiunile Uniunii Europene s-au multiplicat, în 1990 a fost înfiinţată Agenţia Europeană a Mediului, au fost adoptate măsuri privind tratarea deşeurilor periculoase, liberul acces la informaţia privind mediul înconjurător, conservarea biodiveristăţii. A fost de asemenea adoptat programul LIFE, ca instrument financiar de gestiune a proiectelor privind protecţia mediului înconjurător din statele membre. Începând cu anul 2000, UE şi-a reorganizat politica în domeniul protecţiei mediului, acţionând cu mai multă flexibilitate şi în loc să impună standarde pentru diferite produse, lasă posibilitatea producătorilor să adere la instrumente ce satisfac cerinţele europene de protecţie a mediului, cum ar fi eco-etichetarea şi auditul de mediu. Politica europeană se concentrează în prezent pe combaterea creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră, pe protecţia biodiversităţii, rezolvarea problemei deşertificării, a despăduririlor abuzive, a impactului poluării asupra sănătăţii publice. Întrega politică se bazează pe principiul „poluatorul plăteşte“. „Plata“ poate să ia mai multe forme: investiţii pentru alinierea la standardele de mediu, obligaţia de a lua înapoi, de a recicla sau de a elimina produsele după utilizarea de către consumatori sau o taxă impusă întreprinderilor sau consumatorilor care folosesc produse neecologice, cum este cazul anumitor ambalaje. ► Energie16 Iniţial, politica în domeniul energiei se baza pe cărbune şi pe energia nucleară. Cele două componente ale sectorului energetic au fost reglementate chiar de la înfiinţarea Comunităţii Europene prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi, respectiv, prin Tratatul Euratom. În a doua jumătate a anilor ’90, Uniunea Europeană a adoptat măsuri pentru liberalizarea pieţelor gazelor naturale şi a electricităţii şi norme pentru standardizarea utilajelor şi a produselor energetice. Mai mult, UE a luat o serie de măsuri şi a iniţiat programe de acţiune pentru a diminua dependenţa faţă de furnizorii externi de combustibili fosili şi de energie şi pentru a garanta siguranţa aprovizionării. În martie 2007, liderii UE au ajuns la concluzia că trebuie să dezvolte o politică integrată în domeniul energiei şi a protecţiei mediului înconjurător cu scopul de a reduce consumul de combustibili fosili (ce reprezintă o resursă naturală epuizabilă), de a pune în aplicare modalităţi de economisire a energiei şi de a pune la punct metode alternative de producere a energiei electrice. O serie de măsuri trebuie luate până în 2020 pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor şi pentru a proteja mediul înconjurator. Astfel, se urmăreşte:  Economisirea a 20% din consumul de energie previzionat pentru 2020;  Creşterea până la 20% a surselor energetice regenerabile (energie solară, eoliană, biomasă) în totalul consumului de energie;  Creştere, cel puţin, până la 10% a biocombustibililor până în 2020, cu condiţia ca biocombustibilii de „a doua generaţie“ din culturi neagricole să devină disponibili pentru comercializare; 16

http://europa.eu/pol/ener/index_en.htm; http://ec.europa.eu/energy/index_en.html

16

 Reducerea, până în 2020, cu cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră;  Realizarea unei pieţe energetice interne care să aduca beneficii în mod real şi eficient pentru fiecare persoană şi companie în parte;  Mai buna integrare a politicii în domeniul energie cu alte politici cum ar fi politica agricolă şi cea comercială;  Mai buna cooperare internaţională. ► Transporturi17 Transporturile reprezintă una dintre politicile ce au fost considerate de interes comunitar încă de la înfiinţarea Comunităţilor Europene. De la semnarea Tratatului de la Roma, politica în acest domeniu s-a axat pe desfiinţarea frontierelor între ţările membre, contribuind astfel la atingerea obiectivului de liberă circulaţie a bunurilor şi personalelor. Pentru ca cetăţenii europeni şi companiile din UE să se bucure pe deplin de beneficiile pieţei interne, în ultimul deceniu Uniunea Europeană a luat măsuri pentru liberalizarea pieţelor naţionale de transport, în special cele privind transportul rutier şi aerian şi într-o mai mică măsură transportul pe căile ferate. În urma deschiderii pieţelor transportului rutier, camioanele pot acţiona şi în alte ţări decât cea de origine, astfel că nu mai sunt nevoite să parcurgă distanţe foarte lungi fără încărcătură. În 2003 a intrat în vigoare un prim pachet de măsuri vizând liberalizarea transportului pe căile ferate, deschizând liberei concurenţe aproximativ 70-80% din totalul traficului pe căi ferate. Ca efect al liberalizării transportului aerian, călătorii beneficiază de tarife mai mici şi de conexiuni mai bune între statele membre. Mai mult, în 2007, UE a semnat un acord de „cer deschis“ cu SUA conform căruia orice linie aeriană europeană poate zbura din orice oraş al Uniuni către orice oraş din SUA. De asemenea, Uniunea Europeană promovează proiecte majore de infrastructură de transport, aşa numitele Reţele Trans-Europene ale căror obiective sunt de a elimina blocajele pe principalele căi navigabile est-vest ce fac legătura între Rin, Main şi Dunăre; de a pune în aplicare un program menit să reglementeze traficul pe rutele maritime congestionate aflate de-a lungul coastelor ţărilor UE şi de moderniza mai multe căi ferate ce leagă nordul de sudul Europei, respectiv estul de vest. În 2001, prin Cartea Albă a Transporturilor, revizuită în 2006, Comisia a stabilit o serie de măsuri pentru fiecare segment de transport în parte, din care unele sunt deja puse în aplicare (spre exemplu perioada obligatorie de odihnă pentru şoferii de camioane a crescut de la 8 la 9 ore). Alte obiective vizate de Cartea Alba sunt:  stoparea declinului transportului de călători şi marfă pe căile ferate;  reducerea întârzierilor avioanelor prin crearea unei structuri integrate la nivel european pentru controlul traficului aerian;  investiţii mai mari în modernizarea rutelor navigabile interne şi maritime;  combinarea modalităţilor de transport pentru diminuarea blocajelor, reducerea preţurilor şi ameliorarea calităţii aerului. ► Educaţie, Formare profesională şi Tineret18 17

http://europa.eu/pol/trans/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/energy_transport/index_en.html

17

Deşi Politica în domeniul educaţiei este decisă de fiecare stat în parte, membrii UE au recunoscut că împărtăşesc anumite obiective comune. De aceea, rolul Uniunii este de a sprijini cooperarea între statele membre şi, acolo unde este nevoie, de a completa acţiunile acestora, mai ales prin sprijinirea mobilităţii şi a cooperării între instituţiile de învăţământ. Recunoscând importanţa educaţiei şi a formării profesionale, Uniunea Europeană finanţează iniţiativele statelor membre prin patru programe: Leonardo da Vinci (dedicat formării profesionale), Erasmus (finanţează cooperarea între universităţi şi schimburile de studenţi), Grundtvig (finanţează programe educaţionale pentru adulţi) şi Comenius (finanţează cooperarea între şcoli şi profesorii acestora). De asemenea, UE alocş fonduri pentru cooperarea statelor membre în domeniul educaţiei, pentru învăţarea limbilor străine, pentru e-învăţare, pentru diseminarea şi schimbul de bune practici. Cum politicile pentru tineri nu se referă numai la educaţie şi formare profesională, a fost încheiat un Pact al Tinerilor din Europa ce stabileşte un set de principii comune statelor UE pentru crearea de oportunităţi egale pentru tineri. Aceste oportunităţi se referă la găsirea unui loc de muncă, la aceesul la educaţie de calitate, la dreptul la securitate socială. În plus programul Youth for Europe (Tineri pentru Europa) promovează implicarea activă în comunitate pentru a le conferi tinerilor un simţ sporit al cetăţeniei europene şi pentru a le dezvolta iniţiativa, creativitatea şi spiritul antreprenorial. ► Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse19 Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă este aproape neglijată de Tratatul de la Roma, acesta având prevederi legate numai de libera circulaţie a persoanelor ca modalitate de realizare a pieţei unice. Odata cu Tratatul de la Amsterdam, politica socială, ca instrument în lupta împotriva discriminărilor de orice fel, a fost considerată de importanţă comunitară. Cele două componente de bază ale politicii sociale şi de ocupare a forţei de muncă sunt reprezentate de Strategia Europeană pentru Ocupare şi de Agenda Socială. Dreptul de a munci oriunde pe teritoriul Uniunii Europene este un drept fundamental al cetăţenilor europeni. Uniunea Europeană încurajează mobilitatea muncitorilor pentru beneficiile pe care le aduce persoanelor în termeni de dezvoltare profesională şi individuală, iar serviciile publice de ocupare a forţei de muncă din 31 de ţări au la dispoziţie portalul Eures pentru a publica locuri de muncă disponibile, un loc unde se pot găsi peste 1 milion de oferte de muncă. Implementarea politicii sociale este susţinută de două agenţii europene: Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă şi Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă. ► Cercetare şi inovare20

18

http://europa.eu/pol/educ/index_en.htm; http://ec.europa.eu/education/index_en.html; http://europa.eu/youth/index.cfm?l_id=en 19 http://europa.eu/pol/socio/index_en.htm; http://ec.europa.eu/employment_social/index_en.html 20 http://europa.eu/pol/rd/index_en.htm; http://ec.europa.eu/research/index.cfm?lg=en

18

Principalul motiv pentru existenţa unei acţiuni europene în domeniul cercetării şi inovării îl constituie nevoia pentru coordonarea activităţilor ţărilor membre pentru creşterea eficacităţii şi reducerii costurilor, precum şi consolidarea competitivităţii internaţionale a economiei europene. Printre cele mai importante realizări în cadrul acestei politici se numără stabilirea unui sistem uniform de standarde şi specificaţii tehnice, ceea ce a dus la diminuarea sau chiar la eliminarea barierelor tehnologice în calea liberei circulaţii. Principalul instrument al politicii de cercetare şi inovare îl constituie programele cadru multianuale. În perioada 2014-2020 se desfăşoară Programul Cadru 8 (PC8). Programul Cadru se desfăşoară pe patru paliere:  Cooperare – cercetare comună în domenii precum: sănătate, alimentaţie, agricultură, pescuit, biotehnologie, tehnologia informaţiei, nano-ştiinţe, nanotehnologie, energie, mediu (inclusiv domeniul schimbării climatice), transport, ştiinte umane şi socio-economice, securitate.  Idei – componentă ce include crearea Consiliului European pentru Cercetare pentru a sprijini cercetarea;  Oameni – componentă de resurse umane, cu acordare de burse pentru tineri cercetători, pentru încurajarea educaţiei pe toată durata vieţii, pentru parteneriate între mediul academic şi cel industrial, pentru premii de excelenţă şi pentru shimbul de cercetători între state membre şi state non-UE;  Abilităţi – include infrastructura de cercetare, dezvoltarea capacităţii de cercetare a întreprinderilor mici şi mijlocii, dezvoltarea clusterelor ştiinţifice în regiunile Europei şi promovarea ştiinţei în societate. ► Societatea informaţională21 Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este să se asigure că cetăţenii, guvernele şi mediul de afaceri continuă să joace un rol important în modelarea economiei globale bazate pe cunoaştere şi informaţie. Politica europeană în domeniul societăţii informaţionale se bazează pe patru componente principale: - Politica în domeniul telecomunicaţiilor; - Sprijinirea dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC); - Contribuţia la crearea unei industrii comunitare competitive; - Promovarea reţelelor trans-europene în domeniul telecomunicaţiilor, transportului şi energiei. Începand din 1987, ca răspuns la liberalizarea pieţelor de telecomunicaţii, Uniunea Europeană a început să traseze un cadru legislativ pentru deschiderea treptată a pieţelor serviciilor şi echipamentelor destinate telecomunicaţiilor. De la liberalizarea completă a acestor pieţe în 1998, Uniunea Europeană a fost nevoită să redefinească legislaţia în domeniu pentru a acoperi toate „serviciile şi reţelele electronice de comunicaţie”, urmărind să asigure accesul cetăţenilor şi întreprinderilor la o infrastructură de comunicaţii şi la o gamă largă de servicii la standarde internaţionale şi putin costisitoare.

21

http://europa.eu/pol/infso/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/information_society/index_en.htm

19

Mai mult, fiecare cetăţean trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru a trăi şi a munci în această nouă societate informaţională, Uniunea Europeană punând un accent sporit pe educaţia pe tot parcursul vieţii ca o componentă de bază a modelului social European. ► Sănătate publică22 În anul 2000, Comisia Europeană a lansat o strategie comunitară în domeniul sănătăţii, având ca obiectiv creşterea nivelului de informare asupra sănătăţii publice, înfiinţarea unui sistem de reacţie rapidă în cazul apariţiei unui pericol major la adresa sănătăţii şi stabilirea unei strategii de cercetare a factorilor determinanţi în domeniul sănătăţii. Uniunea Europeană, prin planurile sale de acţiune vizează combaterea cancerului (în special a cancerului determinat de tabagism, pentru aceasta luând măsuri ce vizează publicitatea, vânzarea şi inscripţionarea produselor din tutun), a SIDA şi a bolilor transmisibile, a toxicomaniei şi a dopajului. De asemenea, alte priorităţi ale UE sunt promovarea sănătăţii mentale, a sănătăţii şi a securităţii alimentare. ► Siguranţa alimentară23 Pentru siguranţa alimentară a consumatorilor, Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de standarde privind alimentele, siguranţa şi sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor. Aceste standarde se aplică atât alimentelor produse în cadrul Uniunii cât şi alimentelor importate. Pentru a completa legislaţia europeană în domeniul siguranţei alimentare dezvotată în ultimii ani, de la 1 ianuarie 2005 au intrat în vigoare reglemetări conform cărora producătorii de alimente trebuie să garanteze că toate alimentele, furajele animaliere şi ingredientele din furaje pot fi urmărite pe întregul lanţ alimentar. De asemenea, de la 1 ianuarie 2006 au fost aduse la zi reglementările privind igiena alimentară. În plus faţă de legislaţia privind alimentele şi furajele, UE a adoptat legislaţie şi pentru o serie de probleme specifice legate de siguranţa alimentară, cum ar fi folosirea pesticidelor, coloranţilor, antibiotice şi hormoni în procesul de producţie etc. De asemenea, au fost adoptate reglemetări privind etichetarea şi identificarea culturilor şi alimentelor ce conţin organisme modificate genetic. Noile state membre care au aderat la UE, de cele mai multe ori beneficiază de perioade de tranziţie pentru a alinia legislaţiile şi a putea întruni toate standardele de siguranţă, timp în care alimentele care nu îndeplinesc aceste standarde nu pot fi exportate în alte ţări ale UE. ► Protecţia consumatorilor24 Primele regelementări ale politicii în domeniul protecţiei consumatorilor au apărut la mijlocul anilor '70, când Comisia a lansat primul program de acţiune în acest domeniu. În acest program de acţiune au fost stipulate cinci drepturi fundamantale, ce au stat la baza dezvoltării ulterioare a cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor. Aceste drepturi se refera la: 22

http://europa.eu/pol/health/index_en.htm; http://ec.europa.eu/health/index_en.htm http://ec.europa.eu/food/index_en.htm; http://europa.eu/pol/food/index_en.htm 24 http://europa.eu/pol/cons/index_en.htm; http://ec.europa.eu/consumers/index_en.htm 23

20

- Dreptul la protejarea sănătăţii şi a securităţii; - Dreptul la protejarea intereselor economice; - Dreptul la compensaţii; - Dreptul la informare şi educare; - Dreptul la reprezentare. De-a lungul anilor politica s-a dezvoltat, măsuri de securitate au fost luate pentru a garanta protecţia consumatorilor, ele vizând, printre altele: clauzele contractuale abuzive, practicile comerciale loiale, publicitatea comparativă şi înşelătoare, vânzările la distanţă, drepturile pasagerilor. De asemenea, reglementările europene stipulează cerinţele de securitate ce se aplică multor produse cum ar fi: jucăriile, echipamentele de protecţie individuală, cosmeticele, produsele farmaceutice, produsele electrice şi pe baza de gaz etc. În anul 2002, a fost înfiinţată Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară care, împreună cu Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animalelor evaluează riscurile ce pot interveni de-a lungul lanţului alimentar. Pentru consumatori a fost înfiinţată Reţeaua Centrelor Europene pentru Consumatori (ECC-Net) care preia plângerile consumatorilor din fiecare stat membru. Altă reţea paralelă, FIN-NET are acelasi rol ca şi ECC-Net pentru plângerile transfrontaliere privind serviciile financiare. ► Cultură25 Deşi Tratatul de la Maastricht (1992) recunoaşte formal pentru prima dată dimensiunea culturală a integrării europene, iniţiativele culturale europene au început mai devreme. Este vorba despre programul Capitala Culturală Europeană ce se desfăşoară cu succes în fiecare an începând cu 1985. Industria culturală europeană – cinema, audiovizual, publicaţii, arte, muzică etc – au o importanţă deosebită în economia EU, fiind sursa a 7 milioane de locuri de muncă şi a unor venituri importante. De aceea, Uniunea Europeană derulează programe dedicate industriei culturale şi pentru a sprijini accesul la oportunităţile oferite de piaţa unică şi de tehnologiile digitale precum şi pentru a facilita accesul la finanţări. Programul Capitala Culturală Eropeană început în 1985 era programat a se încheia în 2004, dar succesul său a făcut să fie reînnoit pentru încă 15 ani. În 2007, cele două oraşe alese a fi Capitale Culturale au fost Sibiu şi Luxemburg. Un alt element de bază al domeniului cultural este diversitatea lingvistică pe care Uniunea o încurajează şi o sprijină. Uniunea ajută la eforturile de păstrare a limbilor minoritare sau regionale (basca, bretona, catalana etc.) şi încurajează cetăţenii europeni să învete cel puţin încă doua limbi europene pe lângă limba maternă. ► Audiovizual şi Media26 Iniţial, sfera audiovizualului ţinea exclusiv de competenţa statelor membre.

25 26

http://europa.eu/pol/cult/index_en.htm; http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/index_en.html http://ec.europa.eu/avpolicy/index_en.htm; http://europa.eu/pol/av/index_en.htm

21

Abia în anii '80, având în vedere natura economică şi culturală a acestui sector, Uniunea Europeană începe să contureze o politică comună în domeniul audiovizualului. Cea mai importantă reglementare adoptată în acest domeniu este Directiva „Televiziune fără Frontiere“ din 1997. Aceasta directivă a fost revizuită în 1997, iar în decembrie 2007 a fost amendată prin adoptarea unei noi directive: Directiva pentru Servicii Audiovizuale şi Media. Directiva pentru Servicii Audiovizuale şi Media acoperă toate serviciile media, prevede reglementări mai simple şi mai flexibile şi modifică regulile privind publicitatea TV pentru o mai bună finanţare a conţinutului audiovisual. Noile reglementari sunt menite să raspundă dezvoltărilor tehnologice şi să creeze un mediu echitabil de concurenţă pentru serviciile audiovizuale şi media ce apar în ultimul timp pe piaţă. Un alt aspect important al politicii în domeniul audiovizual este reprezentat de programul Media. Scopul acestui program care a început în 1990 este de a oferi sprijin financiar pentru producţia europeană de filme şi de programe TV de calitate, pentru circulaţia lor în UE şi nu numai şi pentru a sprijini industria locală să devină competitivă pe plan internaţional. ► Extindere27 Uniunea Europeană a parcurs un drum lung de la cei 6 membri iniţiali, ce au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului în 1952 şi Comunitatea Economică Europeană în 1958, până în prezent când are 28 de membri şi se întinde de la Atlantic la Marea Neagră. Uniunea Europeană a cunoscut mai multe valuri de aderări, fiecare aderare contribuind la diversitatea culturală şi lingvistică ce reprezintă deja o marcă a Uniunii Europene. ► Drepturile omului28 Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valorile centrale ale Uniunii Europene, fiind, de altfel şi condiţii ce trebuie îndeplinite de orice stat care vrea să adere la UE. Pentru a reîntări aceste valori, Uniunea Europeană a adoptat în decembrie 2000 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ce înglobează pentru prima dată toate drepturile individuale, civile, politice economice şi sociale, fiind structurată pe 6 capitole, ce se referă la: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, drepturile cetăţeneşti şi justiţie. O serie de măsuri au fost adoptate pentru realizarea unui Sistem European Comun pentru Azil, pentru stabilirea de proceduri de acordare sau de refuzare a azilului şi pentru crearea condiţiilor necesare pentru primirea celor care cer azilul. În plus a fost înfiinţat Fondul European pentru Refugiaţi, pentru a acorda sprijin pentru primirea, integrarea sau repatrierea voluntară a refugiaţilor. Treptat, Uniunea Europeană a inclus o clauză a respectării drepturilor omului în special în acordurile sale comerciale cu ţările mai puţin dezvoltate. În cazul în care ţările nu respectă această clauză, UE poate suspenda concesiile comerciale sau poate intrerupe sau diminua programele de ajutor. Pentru a da mai multa greutate acţiunilor sale în intreaga lume, Uniunea Europeană finanţeaza din 1994 Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului, care pune

27 28

http://europa.eu/pol/enlarg/index_en.htm; http://ec.europa.eu/enlargement/index_en.htm http://europa.eu/pol/rights/index_en.htm; www.fra.europa.eu

22

accentul pe patru domenii: întărirea democraţiei şi a statului de drept, abolirea pedepsei cu moartea, lupta împotriva torturii şi lupta împotriva rasismului şi a disciminării minorităţilor. Aceasta iniţiativa mai finanţeaza programe pentru promovarea egalităţii de gen şi pentru protecţia copiilor. De asemenea sprijină acţiunile comune ale UE şi ale altor organizaţii implicate în apărarea drepturilor omului – Naţiunile Unite, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

23

STRATEGIA EUROPA 2020 REZUMAT

Documentul ce stă la baza strategiei este comunicarea lansată la 3 martie 2010 de către Comisia Europeană şi intitulată EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii. Scopul general al strategiei este acela de a ghida economia Uniunii Europene (UE) în următorul deceniu, printr-o abordare tematică unitară a reformelor în plan economic şi social, concentrată pe un numar de 3 priorităţi reprezentative, structurate în 7 iniţiative emblematice şi cuantificabile în 5 obiective principale. Strategia Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc: I. creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; II. creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive; III. creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop, Comisia propune următoarele obiective principale pentru UE:  75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;  3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);  obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiţii favorabile în acest sens);  rata abandonului şcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% şi cel puţin 40% din generaţia tânără ar trebui să aibă studii superioare;  numărul persoanelor ameninţate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane. Aceste obiective sunt interconectate şi sunt cruciale pentru reuşita noastră generală. Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la situaţia sa specifică, Comisia propune ca aceste obiective ale UE să fie transpuse în obiective şi traiectorii naţionale. Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorităţi - o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game largi de acţiuni la nivelul naţional, al UE şi internaţional. Iniţiativele emblematice ale strategiei Europa 2020 Europa a identificat noi motoare ale creşterii economice şi ocupării abordate în cadrul celor 7 iniţiative emblematice. 24

În cadrul fiecărei iniţiative, autorităţile statelor membre şi Uniunea Europeană trebuie să-şi coordoneze sinergic eforturile pentru atingerea obiectivelor strategiei prin acţiuni întreprinse la nivel european, respectiv, naţional. Comisia a prezentat şapte iniţiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în cadrul fiecărei teme prioritare: 1. „O Uniune a inovării“; 2. „Tineretul în mişcare“; 3. „O agendă digitală pentru Europa“; 4. „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“; 5. „O politică industrială adaptată erei globalizării“; 6. „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă“; 7. „Platforma europeană de combatere a sărăciei“.

I.

CREŞTERE INTELIGENTĂ

O economie bazată pe cunoaştere şi inovare Creşterea inteligentă înseamnă consolidarea cunoaşterii şi inovării ca elemente motrice ale viitoarei creşteri. Pentru aceasta este necesar să îmbunătăţim calitatea sistemelor noastre de învăţământ, să întărim performanţa în cercetare, să promovăm inovarea şi transferul de cunoştinţe în Uniune, să folosim pe deplin tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi să ne asigurăm că ideile inovatoare pot fi transpuse în noi produse şi servicii care generează creştere, locuri de muncă de calitate şi care contribuie la abordarea provocărilor cu care se confruntă societatea europeană şi mondială. Însă, pentru a reuşi, toate acestea trebuie corelate cu spiritul antreprenorial, finanţele şi cu accentul pe nevoile utilizatorilor şi pe oportunităţile pieţei. Europa trebuie să acţioneze în următoarele domenii: ► Inovare În Europa, cheltuielile destinate cercetării-dezvoltării se situează sub 2%, comparativ cu 2,6% în SUA şi 3,4% în Japonia, în principal ca urmare a nivelului redus al investiţiilor private. Nu contează numai valorile absolute ale acestor cheltuieli – Europa trebuie să se concentreze pe impactul şi componenţa cheltuielilor cu cercetarea şi să îmbunătăţească condiţiile pentru investiţiile sectorului privat în cercetare-dezvoltare în UE. Ponderea mai redusă în UE a firmelor high-tech justifică jumătate din decalajul nostru faţă de SUA. ► Educaţie, formare şi învăţare de-a lungul vieţii Un sfert din toţi elevii au competenţe slabe de citire, unul din şapte tineri abandonează studiile şi formarea prea devreme. Aproximativ 50% ating un nivel mediu de calificare, însă acesta nu este suficient pentru a răspunde nevoilor pieţei. Mai puţin de o persoană din trei din populaţia cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani are o diplomă universitară, comparativ cu 40% în SUA şi peste 50% în Japonia. Potrivit indicelui Shanghai, numai două universităţi europene figurează în clasamentul mondial al primelor 20 de universităţi. ► Societatea digitală Cererea globală pentru tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor reprezintă o piaţă în valoare de 2 000 miliarde €, însă numai un sfert din aceasta provine de la firme europene. De asemenea, Europa este în urmă în ceea ce priveşte internetul de mare viteză, ceea

ce afectează capacitatea acesteia de inovare, inclusiv în zonele rurale, precum şi în ceea ce priveşte diseminarea online a cunoştinţelor şi distribuţia online de bunuri şi servicii. Acţiunile în cadrul acestei priorităţi vor duce la eliberarea potenţialului inovator al Europei, ameliorând rezultatele în domeniul educaţiei, calitatea şi rezultatele instituţiilor de învăţământ şi valorificând avantajele economice şi sociale ale societăţii digitale. Aceste politici ar trebui realizate la nivel regional, naţional şi european.

1. „O Uniune a inovării“ pentru a îmbunătăţi condiţiile-cadru şi accesul la finanţările pentru cercetare şi inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse şi servicii care creează creştere şi locuri de muncă. Obiectivul acestei iniţiative este de a recentra politica în domeniul cercetăriidezvoltării şi inovării spre provocările cu care se confruntă societatea noastră, precum schimbările climatice, energia şi utilizarea eficientă a resurselor, sănătatea şi schimbările demografice. Fiecare verigă din lanţul inovării ar trebui consolidată, de la cercetarea fundamentală la comercializare. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  definitivarea spaţiului european de cercetare, elaborarea unei agende strategice de cercetare centrată pe provocări precum securitatea energetică, transporturile, schimbările climatice, utilizarea eficientă a resurselor, sănătatea şi îmbătrânirea, metodele de producţie ecologice şi gestionarea terenurilor, precum şi consolidarea programării comune cu statele membre şi regiunile;  îmbunătăţirea condiţiilor-cadru pentru a permite întreprinderilor să inoveze, crearea unui brevet european unic şi a unei instanţe specializate în materie de brevete, modernizarea cadrului de protejare a drepturilor de autor şi a mărcilor comerciale, îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la protecţia proprietăţii intelectuale, accelerarea instituirii unor standarde interoperabile; îmbunătăţirea accesului la capital şi utilizarea deplină a politicilor care vizează cererea, de exemplu prin achiziţii publice şi reglementare inteligentă);  lansarea de parteneriate europene în domeniul inovării între UE şi nivelurile naţionale, în vederea accelerării dezvoltării şi utilizării tehnologiilor necesare pentru a răspunde provocărilor identificate. Primul parteneriat va avea în vedere următoarele elemente: - „crearea bioeconomiei până în 2020”, - „tehnologiile generice esenţiale care contribuie la modelarea viitorului industrial al Europei” şi - „tehnologiile care să le permită persoanelor în vârstă să trăiască în mod independent şi să fie activi în societate”.  consolidarea şi dezvoltarea în continuare a rolului instrumentelor UE de susţinere a inovării (de exemplu, fondurile structurale, fondurile de dezvoltare rurală, programul-cadru de cercetare-dezvoltare, programul-cadru pentru competitivitate şi inovare, planul SET), inclusiv printr-o colaborare mai strânsă cu BEI şi prin simplificarea procedurilor administrative în vederea facilitării accesului la finanţare, în special pentru IMMuri, precum şi introducerea unor mecanisme inovatoare de stimulare legate de piaţa carbonului, în special pentru cei cu o evoluţie rapidă;  promovarea parteneriatelor în materie de cunoaştere şi consolidarea legăturilor între educaţie, întreprinderi, cercetare şi inovare, inclusiv prin intermediul Institutului European de Inovare şi Tehnologie (EIT), precum şi promovarea spiritului antreprenorial prin sprijinirea întreprinderilor tinere inovatoare. 26

La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să reformeze sistemele de cercetare-dezvoltare şi inovare de la nivel naţional (şi regional) pentru a promova excelenţa şi specializarea inteligentă, să consolideze cooperarea între universităţi, mediul de cercetare şi întreprinderi, să pună în aplicare programe comune şi să întărească cooperarea transfrontalieră în domeniile în care UE aduce valoare adăugată pentru şi să adapteze procedurile naţionale de finanţare în consecinţă, să asigure difuzarea tehnologiei pe teritoriul UE;  să garanteze existenţa unui număr suficient de absolvenţi de universităţi de ştiinţe, matematică şi inginerie şi să axeze programele şcolare pe creativitate, inovare şi spirit antreprenorial;  să acorde prioritate cheltuielilor destinate cunoaşterii, inclusiv prin folosirea stimulentelor fiscale şi a altor instrumente financiare pentru a promova investiţii private mai semnificative în cercetare-dezvoltare.

2. „Tineretul în mişcare“ pentru a consolida performanţa sistemelor de educaţie şi pentru a facilita intrarea tinerilor pe piaţa muncii. Obiectivul este de a consolida performanţa şi atractivitatea internaţională a instituţiilor de învăţământ superior din Europa, de a spori nivelul general de calitate la toate nivelurile de educaţie şi formare în UE, combinând atât excelenţa, cât şi echitatea, prin promovarea mobilităţii studenţilor şi a celor care urmează un curs de formare, precum şi de a îmbunătăţi situaţia încadrării în muncă a tinerilor. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  integrarea şi consolidarea programelor UE de mobilitate, cele destinate universităţilor şi cele destinate cercetătorilor (precum Erasmus, Erasmus Mundus, Tempus şi Marie Curie) şi corelarea acestora cu resursele şi programele naţionale;  impulsionarea agendei de modernizare a învăţământului superior la nivelul programelor şcolare, al guvernanţei şi al finanţării, inclusiv prin evaluarea comparativă a performanţei universităţilor şi a rezultatelor educaţionale în context global;  identificarea metodelor de promovare a spiritului antreprenorial prin programe de mobilitate pentru tinerii profesionişti;  promovarea recunoaşterii învăţării non-formale şi informale;  lansarea unui Cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor, în care să fie prezentate politicile menite să reducă rata şomajului în rândul tinerilor: acest cadru ar trebui să promoveze, cu ajutorul statelor membre şi al partenerilor sociali, intrarea tinerilor pe piaţa muncii prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experienţe de muncă, inclusiv printr-o iniţiativă („Primul loc de muncă EURES”) al cărui obiectiv este de a spori şansele tinerilor de ocupare a unui loc de muncă prin favorizarea mobilităţii în UE. La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să efectueze investiţii eficiente în sistemele de învăţământ şi de formare la toate nivelurile (de la nivel preşcolar la nivel universitar);  să amelioreze rezultatele în domeniul educaţiei, tratând fiecare segment (preşcolar, primar, secundar, profesional şi universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competenţele-cheie şi care are scopul de a reduce abandonul şcolar timpuriu;  să consolideze deschiderea şi relevanţa sistemelor de învăţământ prin instituirea unor cadre naţionale de calificare şi printr-o mai bună direcţionare a rezultatelor învăţării spre nevoile pieţei muncii;  să faciliteze intrarea tinerilor pe piaţa muncii prin acţiuni integrate care cuprind, inter 27

alia, îndrumare, consiliere şi ucenicie.

3. „O agendă digitală pentru Europa“ pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză şi pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piaţă digitală unică gospodăriilor şi întreprinderilor. Obiectivul este de a obţine beneficii sociale şi economice durabile, datorită unei pieţe unice digitale, bazate pe internet rapid şi ultrarapid şi pe aplicaţii interoperabile, care să permită accesul tuturor la serviciile în bandă largă până în 2013, accesul tuturor la internet de viteză mult mai mare (30 Mbps sau mai mult) până în 2020 şi abonarea a 50% sau mai mult dintre gospodăriile europene la conexiuni internet de peste 100 Mbps. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  oferirea unui cadru juridic stabil, care să stimuleze investiţiile într-o infrastructură pentru internet de mare viteză, deschisă şi competitivă, precum şi în serviciile conexe;  dezvoltarea unei politici eficiente în domeniul spectrului;  facilitarea utilizării fondurilor structurale ale UE pentru realizarea acestei agende;  crearea unei adevărate pieţe unice pentru conţinutul şi serviciile online (şi anume, servicii web ale UE sigure şi fără frontiere şi pieţe de conţinut digital) care să beneficieze de niveluri ridicate de securitate şi încredere, de un cadru echilibrat de reglementare cu regimuri clare de drepturi, de consolidarea licenţelor multiteritoriale, de protecţie şi remuneraţie adecvate pentru deţinătorii de drepturi şi de un sprijin activ în vederea digitalizării bogatului patrimoniu cultural european şi a modelării guvernanţei globale a internetului;  reformarea fondurilor destinate cercetării şi inovării şi creşterea sprijinului în domeniul TIC, astfel încât atuurile tehnologice ale Europei în domenii strategice să fie consolidate şi să se creeze condiţiile ca IMM-urile care înregistrează niveluri ridicate de creştere să devină lideri pe pieţele emergente şi să stimuleze inovarea în domeniul TIC în toate sectoarele de activitate;  promovarea accesului la internet şi adoptarea acestuia de către toţi cetăţenii europeni, în special prin acţiuni de susţinere a competenţelor digitale şi a accesibilităţii serviciilor digitale. La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să elaboreze strategii operaţionale privind internetul de mare viteză şi să orienteze fondurile publice, inclusiv cele structurale, spre domeniile care nu sunt acoperite integral de investiţiile private;  să stabilească un cadru juridic pentru coordonarea lucrărilor publice astfel încât costurile pentru dezvoltarea reţelelor să se reducă;  să promoveze dezvoltarea şi utilizarea unor servicii online moderne şi accesibile (de exemplu, e-guvernare, servicii de asistenţă medicală online, casa inteligentă, competenţele informatice, securitatea).

28

II.

CREŞTERE DURABILĂ

Promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive Creşterea durabilă presupune construirea unei economii competitive, durabile şi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care să profite de rolul de lider al Europei în cursa pentru dezvoltarea unor noi procese şi tehnologii, inclusiv a tehnologiilor ecologice, care să accelereze dezvoltarea de reţele inteligente, ce folosesc TIC (Tehnologii Informatice şi de Comunicaţii), care să exploateze reţelele de la scara UE şi să consolideze avantajul competitiv al mediului nostru de afaceri, în special în sectoarele de producţie şi în cadrul IMM-urilor şi care să ajute consumatorii să realizeze meritele utilizării eficiente a resurselor. O asemenea abordare va ajuta UE să prospere într-o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon, care dispune de resurse limitate şi să prevină, în acelaşi timp, degradarea mediului, pierderea biodiversităţii şi utilizarea nedurabilă a resurselor. De asemenea, aceasta va sta la baza coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Europa trebuie să acţioneze în domeniile următoare: ► Competitivitate UE a prosperat datorită comerţului, exportând în lumea întreagă şi importând atât materii prime, cât şi produse finite. Fiind confruntaţi cu o presiune intensă pe pieţele de export şi pentru un număr tot mai mare de materii prime, trebuie să ne îmbunătăţim competitivitatea faţă de partenerii noştri comerciali principali, printr-o productivitate crescută. Trebuie să abordăm chestiunea competitivităţii relative în cadrul zonei euro şi în ansamblul UE. Uniunea Europeană a fost, în mare măsură, în avangarda soluţiilor ecologice, însă avantajul acumulat este acum pus în pericol de concurenţi puternici, în special de China şi de America de Nord. UE ar trebui să îşi menţină avantajul pe piaţa tehnologiilor ecologice, ca o modalitate de a asigura o utilizare eficace a resurselor în cadrul întregii economii, eliminând, în acelaşi timp, blocajele din cadrul infrastructurilor reţelelor majore, stimulând, astfel, competitivitatea noastră industrială. ► Combaterea schimbărilor climatice Pentru a ne atinge obiectivele în materie de schimbări climatice, este necesar să reducem emisiile de dioxid de carbon mult mai rapid în decada care urmează decât în decada precedentă şi să exploatăm pe deplin potenţialul noilor tehnologii, precum posibilităţile de captare şi stocare a dioxidului de carbon. O utilizare mai eficientă a resurselor ar contribui în mod semnificativ la reducea emisiilor, la realizarea de economii şi ar stimula creşterea economică. Sunt vizate toate sectoarele economiei, nu numai cele care generează un nivel ridicat de emisii. De asemenea, trebuie să consolidăm capacitatea de rezistenţă a economiilor noastre în faţa riscurilor climatice, precum şi capacitatea de prevenire a dezastrelor şi de reacţie la acestea. ► Energie curată şi eficientă Dacă ne vom atinge obiectivele în materie de energie, valoarea importurilor noastre de petrol şi gaze ar putea scădea cu 60 de miliarde € până în 2020. Aceasta nu reprezintă doar o economie din punct de vedere financiar, ci este esenţială pentru securitatea noastră energetică. Dacă înregistrăm progrese suplimentare în ceea ce priveşte integrarea pieţei europene 29

a energiei, PIB-ul ar putea creşte cu 0,6%-0,8%. Simplul fapt de a atinge obiectivul UE ca 20% din energia folosită să provină din surse regenerabile ar putea permite crearea a peste 600 000 de locuri de muncă în UE. Dacă la aceasta se adaugă obiectivul de 20% privind eficienţa energetică, în joc sunt peste 1 milion de noi locuri de muncă. Pentru a acţiona în acest domeniu, este necesară punerea în aplicare a angajamentelor noastre referitoare la reducerea emisiilor într-un mod care să maximizeze beneficiile şi să minimizeze costurile, inclusiv prin difuzarea soluţiilor inovatoare în plan tehnologic. În plus, ar trebui să vizăm decuplarea creşterii de consumul de energie şi să devenim o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Aceasta nu numai că va oferi Europei un avantaj competitiv, dar va şi reduce dependenţa acesteia de resursele de materii prime şi de produse de bază provenite din exterior.

4. „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“ pentru a permite decuplarea creşterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a creşte utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor şi a promova eficienţa energetică. Scopul este sprijinirea tranziţiei către o economie eficientă în ceea ce priveşte utilizarea resurselor şi cu emisii reduse de dioxid de carbon. Obiectivul este de a decupla creşterea noastră economică de utilizarea resurselor şi de consumul de energie, de a reduce emisiile de CO2, de a creşte competitivitatea şi de a promova o securitate energetică sporită. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  mobilizarea instrumentelor financiare ale UE (de exemplu, fondurile pentru dezvoltare rurală, fondurile structurale, programul cadru pentru cercetare-dezvoltare, reţelele transeuropene, BEI), ca parte a unei strategii solide de finanţare, care îmbină finanţarea UE cu finanţarea publică naţională şi cu cea privată.  consolidarea unui cadru de utilizare a instrumentelor de piaţă (de exemplu, certificate de emisii, reforma impozitării energiei, cadrul privind ajutoarele de stat, încurajarea unei utilizări mai extinse a achiziţiilor publice ecologice);  prezentarea de propuneri pentru modernizarea şi decarbonizarea sectorului transporturilor, contribuind, astfel, la creşterea competitivităţii. Acest lucru poate fi realizat printr-un ansamblu de măsuri, de exemplu măsuri de infrastructură precum dezvoltarea rapidă a unor infrastructuri de reţea de mobilitate electrică, gestionarea eficientă a traficului, logistică mai performantă, urmărirea reducerii emisiilor de CO2 pentru autovehiculele rutiere, pentru sectoarele aviaţiei şi maritim, inclusiv lansarea unei iniţiative majore privind automobilele ecologice europene, care va contribui la promovarea noilor tehnologii, inclusiv a autovehiculelor electrice şi hibride, printr-o combinaţie de măsuri de sprijin care cuprind cercetarea, stabilirea unor standarde comune şi dezvoltarea infrastructurii necesare;  accelerarea punerii în aplicare a unor proiecte strategice cu o valoare adăugată ridicată pentru Europa, în vederea eliminării principalelor blocaje, în special în secţiunile transfrontaliere şi nodurile intermodale (oraşe, porturi, platforme logistice);  finalizarea pieţei interne a energiei şi punerea în aplicare a planului privind tehnologiile energetice strategice (SET). În acest sens, promovarea surselor regenerabile de energie constituie, de asemenea, o prioritate.  prezentarea unei iniţiative privind evoluţia reţelelor europene, inclusiv a reţelelor 30

transeuropene de energie, către o super-reţea europeană, „reţele inteligente” şi interconectarea, în special a surselor regenerabile de energie, la reţea (cu sprijinul fondurilor structurale şi al BEI). În acest sens, este necesară promovarea proiectelor de infrastructură de importanţă strategică majoră pentru UE în zona baltică, în Balcani, în regiunea mediteraneeană şi în Eurasia;  adoptarea şi implementarea unui Plan de acţiune revizuit privind eficienţa energetică şi promovarea unui program substanţial în domeniul utilizării eficiente a resurselor (sprijinind atât IMM-urile, cât şi gospodăriile) prin utilizarea fondurilor structurale şi a altor tipuri de fonduri în vederea mobilizării de noi finanţări prin intermediul modelelor existente şi foarte eficace de scheme de investiţii inovatoare. Această măsură ar trebui să determine modificări ale modului de consum şi de producţie.  stabilirea unei viziuni privind modificările structurale şi tehnologice necesare pentru a face tranziţia către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi rezistentă la schimbările climatice până în 2050, fapt care va permite UE să îşi atingă obiectivele privind reducerea emisiilor şi biodiversitatea. Aceasta include prevenirea dezastrelor şi reacţia la acestea, precum şi exploatarea contribuţiei pe care politicile de coeziune, agricolă, de dezvoltare rurală şi maritimă o au în lupta împotriva schimbărilor climatice, în special prin măsuri de adaptare bazate pe o utilizare mai eficientă a resurselor, care vor contribui, de asemenea, la îmbunătăţirea securităţii alimentare la nivel mondial. La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să elimine treptat subvenţiile dăunătoare mediului, făcând excepţii doar în cazul persoanelor defavorizate;  să dezvolte instrumente de piaţă, precum stimulente fiscale şi achiziţii publice menite să adapteze metodele de producţie şi de consum;  să dezvolte infrastructuri energetice şi de transport inteligente, modernizate şi complet interconectate şi să utilizeze pe deplin TIC (Tehnologii Informatice şi de Comunicaţii);  să asigure implementarea coordonată a proiectelor de infrastructură, în cadrul reţelei centrale a UE, care contribuie în mod decisiv la eficacitatea sistemului de transport al UE, în ansamblul său;  să se concentreze asupra dimensiunii urbane a transporturilor, responsabile de o mare parte din emisiile generate şi din congestiile reţelelor;  să utilizeze reglementarea, dezvoltând standarde de performanţă energetică în construcţii şi instrumente de piaţă precum impozitarea, subvenţiile şi achiziţiile publice pentru a reduce consumul de energie şi de resurse şi să utilizeze fondurile structurale pentru a investi în construcţia de clădiri publice eficiente din punct de vedere energetic şi într-o reciclare mai eficientă;  să stimuleze instrumente care permit economisirea de energie şi care ar putea creşte eficienţa în sectoarele mari consumatoare de energie, precum cele bazate pe folosirea TIC (Tehnologii Informatice şi de Comunicaţii).

5. „O politică industrială adaptată erei globalizării“ pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, şi a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide şi durabile în măsură să facă faţă concurenţei la nivel mondial. Industria şi mai ales IMM-urile au fost grav afectate de criza economică şi toate sectoarele se confruntă cu provocările generate de globalizare şi de adaptarea proceselor lor 31

de producţie şi a produselor lor la o economie cu emisii scăzute de carbon. Impactul acestor provocări va fi diferit de la un sector la altul: în timp ce unele sectoare vor trebui să se „reinventeze”, altele vor beneficia de noi oportunităţi de afaceri create de aceste provocări. Comisia va colabora strâns cu părţile interesate din diverse sectoare (cu întreprinderile, cu sindicatele, cu mediul academic, cu ONG-urile, cu organizaţiile de consumatori) şi va elabora un cadru pentru o politică industrială modernă, care să sprijine spiritual antreprenorial, să ghideze şi să ajute industria pentru a fi în măsură să facă faţă acestor provocări, să promoveze competitivitatea sectorului industriei primare, al producţiei şi al serviciilor din Europa şi să le ajute să valorifice oportunităţile create de globalizare şi de economia ecologică. Cadrul va viza toate elementele lanţului de valori din ce în ce mai internaţional, de la accesul la materii prime la serviciile postvânzare. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  stabilirea unei politici industriale care să creeze condiţiile cele mai favorabile pentru a menţine şi a dezvolta o bază industrială puternică, competitivă şi diversificată în Europa, precum şi pentru a sprijini tranziţia sectoarelor de producţie către o utilizare mai eficientă a energiei şi a resurselor;  dezvoltarea unei abordări orizontale a politicii industriale, care să combine diverse instrumente de politică (de exemplu, reglementarea „inteligentă”, modernizarea achiziţiilor publice, normele în materie de concurenţă şi stabilirea de standarde);  îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri, inclusiv prin reducerea costurilor de tranzacţie aferente desfăşurării unei activităţi economice în Europa, prin promovarea clusterelor şi prin îmbunătăţirea accesului convenabil la finanţare;  promovarea restructurării sectoarelor aflate în dificultate pentru orientarea acestora către activităţi de viitor, inclusiv prin redistribuirea rapidă a competenţelor către sectoarele şi pieţele cu un ritm alert de creştere şi prin acordarea de sprijin prin intermediul sistemului de ajutoare de stat de care dispune UE şi/sau prin Fondul de ajustare la globalizare;  promovarea tehnologiilor şi a metodelor de producţie care reduc utilizarea resurselor naturale şi sporesc investiţiile în patrimoniul natural al UE;  promovarea internaţionalizării IMM-urilor;  asigurarea faptului că reţelele de transport şi de logistică permit industriei din toată Uniunea să beneficieze de acces efectiv pe piaţa unică şi, într-un context mai larg, pe piaţa internaţională;  dezvoltarea unei politici spaţiale eficace care să pună la dispoziţie instrumentele necesare depăşirii unor provocări-cheie la nivel mondial şi care să obţină rezultate, în special în ceea ce priveşte programele Galileo şi GMES;  sporirea competitivităţii sectorului turismului în Europa;  revizuirea reglementărilor în vederea sprijinirii tranziţiei sectoarelor serviciilor şi producţiei către o utilizare mai eficientă a resurselor, inclusiv printr-o reciclare mai eficientă; îmbunătăţirea modului în care sunt definite standardele europene, astfel încât standardele europene şi internaţionale să stimuleze competitivitatea pe termen lung a industriei europene. Acest lucru va include promovarea comercializării şi a adoptării unor tehnologii generice esenţiale.  reînnoirea strategiei UE de promovare a responsabilităţii sociale a întreprinderilor, ca element-cheie în asigurarea încrederii pe termen lung a angajaţilor şi a consumatorilor. La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să îmbunătăţească mediul de afaceri, în special pentru IMM-urile inovatoare, inclusiv prin achiziţii publice menite să sprijine iniţiativele care încurajează inovarea;  să amelioreze condiţiile de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală; 32

 să reducă sarcina administrativă a societăţilor şi să amelioreze calitatea legislaţiei în domeniul afacerilor;  să colaboreze strâns cu părţile interesate din diverse sectoare (cu întreprinderile, cu sindicatele, cu mediul academic, cu ONG-urile, cu organizaţiile de consumatori) pentru a identifica blocajele şi a dezvolta o analiză comună cu privire la modalităţile de a menţine o bază industrială şi de cunoaştere solidă şi de a plasa UE într-o poziţie de lider în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă la nivel mondial.

III.

CREŞTERE FAVORABILĂ INCLUZIUNII

O economie cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, asigurând coeziunea economică, socială şi teritorială O creştere favorabilă incluziunii presupune asigurarea autonomiei cetăţenilor prin rate ridicate ale ocupării forţei de muncă, investirea în dezvoltarea competenţelor, combaterea sărăciei şi modernizarea pieţelor muncii şi a sistemelor de formare şi de protecţie socială pentru a ajuta cetăţenii să anticipeze şi să gestioneze schimbările, precum şi pentru a construi o societate solidară. De asemenea, este esenţial ca beneficiile creşterii economice să fie accesibile în toate regiunile Uniunii, inclusiv în regiunile ultraperiferice, consolidând astfel coeziunea teritorială. O creştere favorabilă incluziunii presupune să se asigure tuturor cetăţenilor acces şi oportunităţi pe tot parcursul vieţii. Europa trebuie să îşi valorifice pe deplin potenţialul de forţă de muncă pentru a face faţă provocărilor pe care le reprezintă îmbătrânirea populaţiei şi creşterea concurenţei mondiale. Vor fi necesare politici de promovare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru a creşte participarea forţei de muncă, ceea ce va contribui la creştere şi la coeziune sociale. Europa trebuie să acţioneze în următoarele domenii: ► Ocuparea forţei de muncă Din cauza schimbărilor demografice, forţa de muncă de care dispunem este în scădere. Numai două treimi din populaţia noastră activă are în prezent un loc de muncă, în comparaţie cu peste 70% în SUA şi în Japonia. Rata ocupării forţei de muncă este scăzută în special în rândul femeilor şi al lucrătorilor în vârstă. Tinerii au fost grav afectaţi de criză, cunoscând o rată a şomajului de peste 21%. Se întrevede un risc ridicat ca persoanele neintegrate în câmpul muncii sau care au legături slabe cu acesta să piardă teren pe piaţa muncii; ► Competenţele Aproximativ 80 de milioane de persoane au competenţe reduse sau de bază, însă persoanele mai instruite sunt cele care beneficiază, în principal, de posibilităţile oferite de învăţarea de-a lungul vieţii. Până în 2020, 16 milioane de locuri de muncă vor necesita un nivel înalt de calificare, în timp ce numărul locurilor de muncă pentru care se vor cere competenţe reduse va scădea cu 12 milioane. Pentru ca lucrătorii să aibă o viaţă activă mai îndelungată, este nevoie, de asemenea, să le oferim posibilitatea de a dobândi şi de a dezvolta noi competenţe pe tot parcursul vieţii; ► Combaterea sărăciei Înainte de criză, 80 de milioane de persoane erau ameninţate de sărăcie. 33

19 milioane dintre acestea sunt copii. 8% dintre persoanele care au un loc de muncă nu câştigă suficient pentru a ieşi din sărăcie. Şomerii sunt, în special, afectaţi. Acţiunile din cadrul acestei priorităţi vor necesita modernizarea şi consolidarea politicilor noastre în materie de ocupare a forţei de muncă, de educaţie şi de formare, precum şi a sistemelor noastre de protecţie socială, prin sporirea participării pe piaţa muncii şi prin reducerea şomajului structural, precum şi prin creşterea responsabilităţii sociale a întreprinderilor în cadrul comunităţii de afaceri. În acest sens, va fi important să se asigure accesul populaţiei la centre de îngrijire a copiilor şi la centre destinate altor persoane aflate în întreţinere. Va fi esenţial să se pună în aplicare principiile privind flexicuritatea şi să se ofere cetăţenilor posibilitatea de a dobândi noi competenţe care să le permită să se adapteze la noile condiţii şi la eventualele schimbări de carieră. Va fi nevoie de un efort deosebit pentru a combate sărăcia şi excluziunea socială şi pentru a reduce inegalităţile în materie de sănătate, astfel încât beneficiile creşterii să poată fi accesibile tuturor. Capacitatea noastră de a face faţă provocării pe care o reprezintă promovarea unei îmbătrâniri active şi sănătoase a populaţiei va fi la fel de importantă în asigurarea coeziunii sociale şi a unei productivităţi mai ridicate.

6. „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă“ pentru a moderniza pieţele muncii şi a oferi mai multă autonomie cetăţenilor, prin dezvoltarea competenţelor acestora pe tot parcursul vieţii în vederea creşterii ratei de participare pe piaţa muncii şi a unei mai bune corelări a cererii şi a ofertei în materie de forţă de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională. Obiectivul este de a crea condiţiile necesare modernizării pieţelor muncii pentru a creşte nivelurile de ocupare a forţei de muncă şi pentru a asigura sustenabilitatea modelelor noastre sociale. Pentru aceasta este nevoie să promovăm autonomia cetăţenilor prin dobândirea de noi competenţe care să permită forţei noastre de muncă actuale şi viitoare să se adapteze la noile condiţii şi la eventualele schimbări de carieră, să reducă şomajul şi să sporească productivitatea muncii. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  definirea şi punerea în aplicare a celei de a doua etape a agendei de flexicuritate, împreună cu partenerii sociali europeni, pentru a identifica modalităţile de a îmbunătăţi gestionarea tranziţiilor economice, de a combate şomajul şi de a creşte ratele de activitate;  adaptarea cadrului legislativ, în conformitate cu principiile reglementării „inteligente”, la evoluţia modelelor de organizare a muncii (de exemplu, orele de lucru, detaşarea lucrătorilor) şi la noile riscuri la adresa sănătăţii şi a securităţii muncii;  facilitarea şi promovarea mobilităţii lucrătorilor în interiorul UE şi asigurarea unei corespondenţe mai bune între cererea şi oferta de locuri de muncă, prin intermediul unui sprijin financiar adecvat acordat din fondurile structurale, în special din Fondul social european (FSE), şi promovarea unei politici în materie de migraţie a lucrătorilor cuprinzătoare şi orientate către viitor, care să răspundă, într-un mod flexibil, priorităţilor şi nevoilor de pe piaţa muncii;  consolidarea capacităţii partenerilor sociali şi valorificarea pe deplin a potenţialului de soluţionare a problemelor oferit de dialogul social la toate nivelurile (la nivelul UE, la nivel naţional/regional, la nivel sectorial şi la nivelul întreprinderilor), precum şi promovarea unei cooperări mai strânse între instituţiile de pe piaţa muncii, inclusiv între serviciile publice de 34

ocupare a forţei de muncă din statele membre;  impulsionarea cadrului strategic de cooperare în materie de educaţie şi formare în care să fie implicate toate părţile interesate. Acest lucru ar trebui să aibă drept rezultat punerea în aplicare a principiilor învăţării de-a lungul vieţii (în cooperare cu statele membre, cu partenerii sociali şi cu experţi), inclusiv prin parcursuri educaţionale flexibile între diverse sectoare şi niveluri de educaţie şi formare şi prin sporirea atractivităţii educaţiei şi formării profesionale. Partenerii sociali la nivel european ar trebui consultaţi în vederea dezvoltării unei iniţiative proprii în acest domeniu.  asigurarea dobândirii competenţelor necesare în vederea continuării studiilor şi a integrării pe piaţa muncii, precum şi a recunoaşterii acestora pe tot parcursul educaţiei generale, profesionale, superioare şi din viaţa adultă şi dezvoltarea unui limbaj şi a unor instrumente operaţionale comune pentru educaţie/formare şi muncă: un cadru european pentru aptitudini, competenţe şi profesii (ESCO). La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să pună în aplicare măsurile naţionale de flexicuritate, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European, să reducă segmentarea pieţei muncii şi să faciliteze tranziţiile şi reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa privată;  să analizeze şi să monitorizeze în mod regulat eficienţa sistemelor fiscale şi de asigurări sociale pentru a asigura rentabilitatea muncii, acordând o atenţie specială persoanelor cu un nivel scăzut de calificare şi eliminând în acelaşi timp măsurile care descurajează desfăşurarea de activităţi independente;  să promoveze noi forme de reconciliere a vieţii profesionale cu cea privată şi politici de îmbătrânire activă şi să sporească egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;  să promoveze şi să monitorizeze concretizarea eficace a rezultatelor dialogului social;  să impulsioneze punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor, prin instituirea unor cadre naţionale ale calificărilor;  să asigure dobândirea competenţelor necesare în vederea continuării studiilor şi a integrării pe piaţa muncii, precum şi recunoaşterea acestora pe tot parcursul educaţiei generale, profesionale, superioare şi din viaţa adultă, inclusiv în cadrul învăţării non-formale şi informale;  să dezvolte parteneriate între mediul educaţiei/formării şi cel al muncii, în special prin implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertelor de educaţie şi formare.

7. „Platforma europeană de combatere a sărăciei“ pentru a garanta coeziunea socială şi teritorială, astfel încât beneficiile creşterii şi locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia şi excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viaţă demnă şi de a juca un rol activ în societate. Obiectivul este de a asigura coeziunea economică, socială şi teritorială, ca o continuare a anului în curs, care reprezintă Anului european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii social, în vederea sensibilizării opiniei publice şi a recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor care se confruntă cu sărăcia şi excluziunea socială, acordându-le acestora posibilitatea de a duce o viaţă demnă şi de a juca un rol activ în societate. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:  transformarea metodei deschise de coordonare în materie de excluziune socială şi de protecţie socială într-o platformă de cooperare, de evaluare colegială şi de schimb de bune practici, precum şi într-un instrument de încurajare a angajamentului actorilor din sectorul 35

public şi privat de a reduce excluziunea socială şi de a întreprinde acţiuni concrete, inclusiv prin acordarea de sprijin specific din fondurile structurale, în special din FSE;  elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe care vizează promovarea inovării sociale în rândul grupurilor celor mai vulnerabile, în special prin punerea la dispoziţia comunităţilor defavorizate a unor forme de educaţie şi de formare şi a unor oportunităţi inovatoare de încadrare în muncă, combaterea discriminării (de exemplu, a persoanelor cu handicap) şi dezvoltarea unei noi agende pentru integrarea migranţilor, care să îi ajute pe aceştia să îşi valorifice la maximum potenţialul;  evaluarea caracterului adecvat şi a sustenabilităţii sistemelor de protecţie socială şi de pensii şi identificarea modalităţilor de îmbunătăţire a accesului la sistemele de sănătate. La nivel naţional, statele membre vor trebui:  să promoveze responsabilitatea colectivă şi individuală pe care o împart în domeniul combaterii sărăciei şi excluziunii sociale;  să definească şi să pună în aplicare măsuri care vizează situaţia specifică a grupurilor cu un grad de risc ridicat (precum familiile monoparentale, femeile în vârstă, minorităţile, romii, persoanele cu handicap şi personale fără adăpost);  să îşi dezvolte pe deplin sistemele de securitate socială şi de pensii pentru a asigura un nivel adecvat al ajutorului pentru venit şi al accesului la asistenţă medicală.

Toate politicile, instrumentele şi actele legislative ale UE, precum şi instrumentele sale financiare ar trebui mobilizate pentru realizarea obiectivelor strategiei. Comisia intenţionează să îşi consolideze principalele politici şi instrumente, precum piaţa unică, bugetul şi agenda economică externă a UE pentru a se concentra asupra îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020. Propunerile operaţionale menite să asigure contribuţia deplină a acestor instrumente la strategie fac parte integrantă din Europa 2020. ALTE INSTRUMENTE PENTRU STIMULAREA CREŞTERII ECONOMICE ŞI CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ Toate politicile şi instrumentele aflate la dispoziţia UE trebuie folosite mai eficient în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020, printre care: - piaţa unică - bugetul UE (inclusiv Fondul de dezvoltare regională, Fondul social şi Fondul de coeziune - instrumentele de politică externă. Consolidarea pieţei unice Creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă depind de existenţa unor pieţe sănătoase, bine conectate, în cadrul cărora concurenţa şi accesul consumatorilor să poată stimula activitatea economică şi inovarea. Mai există încă o serie de obstacole care trebuie depăşite: - probleme legate de activităţile transfrontaliere - reţele insuficient interconectate - aplicarea neuniformă a reglementărilor privind piaţa internă - complexitatea juridică datorată existenţei a 27 de seturi de măsuri normative diferite pentru anumite operaţiuni. De asemenea, trebuie să îmbunătăţim accesul întreprinderilor mici la piaţa unică şi să dezvoltăm spiritul antreprenorial, de exemplu 36

simplificând dreptul societăţilor comerciale (procedurile de faliment, statutul societăţii private etc.) - oferindu-le antreprenorilor care au eşuat în afaceri şansa de a o lua de la capăt. Consumatorilor europeni trebuie să le dăm posibilitatea de a achiziţiona bunuri şi servicii din alte ţări ale UE, cu mai multă uşurinţă şi încredere, în special on-line. -

Investiţii în creşterea economică Criza financiară a avut un impact puternic asupra capacităţii întreprinderilor şi administraţiilor europene de a finanţa proiecte de investiţii şi inovare. Pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020, UE va avea nevoie de: - un cadru de reglementare care să garanteze eficienţa şi siguranţa pieţelor financiare - instrumente inovatoare pentru a finanţa investiţiile necesare, inclusiv parteneriatele dintre sectorul public şi privat. Aceste priorităţi pentru o creştere economică pe termen lung au fost incluse în propunerile Comisiei privind viitorul cadru financiar multianual al UE (2014-2020). În prezent, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şiFondul de coeziune reprezintă peste o treime din bugetul total al UE. Prin aceste instrumente se garantează că banii sunt investiţi în mod eficient pentru a sprijini dezvoltarea inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Finanţarea UE sprijină:  crearea de locuri de muncă mai numeroase şi de calitate mai bună  dezvoltarea de noi tehnologii  cercetarea de vârf  accesul la internet de mare viteză  infrastructura inteligentă de transport şi energie  eficienţa energetică şi energiile regenerabile  dezvoltarea întreprinderilor  ameliorarea competenţelor şi formarea profesională. Instrumentele de politică externă Pentru a favoriza creşterea, UE trebuie să se asigure că pieţele internaţionale sunt deschise şi echitabile şi că relaţiile comerciale se bazează pe un cadru reglementat la nivel internaţional. UE va promova: - dimensiunea externă a diverselor politici interne (ex. energie, transport, agricultură, cercetare şi dezvoltare) - comerţul şi coordonarea la nivel internaţional a politicilor macroeconomice - participarea fermă şi eficientă în forurile internaţionale, cum ar fi G20, pentru a contribui la elaborarea viitoarei ordini economice mondiale. De asemenea, UE doreşte să stabilească relaţii strategice cu economiile emergente, pentru a discuta aspecte de interes comun, pentru a promova cooperarea în materie de reglementare şi pentru a găsi soluţii la probleme bilaterale. În acest context, Comisia a prezentat, în noiembrie 2010, o nouă strategie comercială. UE a creat deja un parteneriat cu ţările în curs de dezvoltare pentru a contribui la eradicarea sărăciei, la promovarea creşterii şi la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. 37

PROPUNEREA COMISIEI EUROPENE PRIVIND CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL 2014-2020 Cadrul financiar multianual (CFM, fostele„perspective financiare”) nu reprezintă bugetul UE pentru o perioadă de şapte ani, ci un mecanism menit să asigure previzibilitatea cheltuielilor UE şi, în acelaşi timp, respectarea unei discipline bugetare stricte. CFM defineşte sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de cheltuieli majore („rubrică”) din bugetul Uniunii. În acest context, în fiecare an, Parlamentul European şi Consiliul, care reprezintă„autoritatea bugetară” a Uniunii, trebuie să stabilească de comun acord bugetul pentru anul următor. În realitate, bugetul anual adoptat se situează întotdeauna sub plafonul global al CFM. CFM stabileşte, de fapt, priorităţile politice pentru anii următori şi reprezintă, prin urmare, atât un cadru politic, cât şi unul bugetar („În ce domenii ar trebui să investească Uniunea mai mult sau mai puţin în viitor?”). Comparaţie între cadrele financiare multianuale pentru perioadele 2007-2013 şi 2014-2020 (pe baza preţurilor din 2011)

Preţuri în 2011 Credite de angajament

Credite de plată

2007-2013

2013

2013 * 7

2014-2020

în miliarde EUR

993,6

146,4

1 024,8

1 025,0

% din VNB

1,12%

1,12%

în miliarde EUR

942,8

137,8

% din VNB

1,06%

1,05%

1,05%

964,4

972,2 1,00%

Uniunea Europeană are un buget mic, dar cu un impact important asupra cetăţenilor Europei. Potrivit Comisiei Europene, propunerea privind bugetul multianual pentru perioada 20142020 răspunde preocupărilor de astăzi şi necesităţilor de mâine. De exemplu, o facilitate intitulată „Conectarea Europei”, care finanţează proiecte transfrontaliere în domeniul energiei, transporturilor şi tehnologiei informaţiei pentru consolidarea structurii de bază a pieţei noastre interne; o creştere semnificativă a sumelor alocate cercetării şi inovării pentru a investi în competitivitatea noastră; precum şi fonduri suplimentare pentru tineretul Europei – acestea sunt doar câteva din noile elemente ale propunerii Comisiei. În acelaşi timp, acest buget inovator al UE îşi menţine caracterul riguros: suma globală propusă pentru următorii şapte ani este 1,025 miliarde EUR în credite de angajament (1,05% din VNB-ul UE) şi 972,2 miliarde EUR (1% din VNB-ul UE) în credite de plată. În actualul context de austeritate fiscală în întreaga UE, Comisia a prezentat o propunere ambiţioasă, dar realistă, pentru următorul cadrul financiar multianual (CFM). Janusz Lewandowski, comisarul pentru programare financiară şi buget, explică: „Printr-o realocare inteligentă a bugetului, am creat marja necesară finanţării de noi priorităţi, cum ar fi infrastructura transfrontalieră pentru energie şi transport, cercetarea şi dezvoltarea, educaţia şi cultura, securizarea frontierelor externe şi consolidarea vecinilor noştri din sud şi din est. În plus, am modernizat practic toate politicile noastre prin simplificarea programelor noastre şi prin introducerea de condiţii suplimentare privind cheltuirea fondurilor.” Pentru creştere şi locuri de muncă Un nou fond, facilitatea „Conectarea Europei”, vizează stimularea valorii paneuropene a proiectelor de infrastructură. Având la dispoziţie 40 de miliarde de euro, la care se adaugă alte 10 miliarde din Fondul de Coeziune, acesta include o listă preliminară de proiecte din domeniul transporturilor, energiei şi tehnologilor informaţiei şi comunicaţiilor care sporesc interconectivitatea în Europa. Aceste conexiuni care consolidează creşterea vor îmbunătăţi accesul la piaţa internă şi vor pune capăt izolării anumitor „insule” economice. Facilitatea „Conectarea Europei” oferă 38

oportunităţi de utilizare a instrumentelor de finanţare inovatoare pentru accelerarea şi garantarea unor investiţii mai importante decât cele ce s-ar fi putut realiza doar prin finanţare publică. Comisia va promova utilizarea obligaţiunilor UE pentru finanţarea proiectelor în scopul de a favoriza realizarea celor importante. Punctul de plecare al unei creşteri economice durabile îl reprezintă oraşele şi regiunile noastre. Sumele importante alocate coeziunii economice, sociale şi teritoriale (376 de miliarde de euro pentru întreaga perioadă) vor avea o legătură mai strânsă cu obiectivele strategiei Europa 2020. Se va introduce o nouă categorie, cea a „regiunilor de tranziţie”. Noi dispoziţii în materie de condiţii vor garanta faptul că finanţarea UE se concentrează asupra rezultatelor şi stimulează puternic statele membre pentru a se asigura realizarea efectivă a obiectivelor strategiei Europa 2020. Se vor încheia contracte de parteneriat cu fiecare stat membru, în scopul de a garanta sprijinirea reciprocă a finanţării naţionale şi a celei UE. De asemenea, Comisia propune consolidarea programelor în materie de educaţie şi formare profesională. A investi în tineri este unul dintre cele mai bune planuri de afaceri. Pentru a depăşi fragmentarea instrumentelor actuale, Comisia propune crearea unui program integrat în valoare de 15,2 miliarde de euro pentru educaţie, formare şi tineret, orientat în mod clar către dezvoltarea competenţelor şi mobilitate. În următorii şapte ani, investiţiile în cercetare şi inovare vor creşte în mod semnificativ. O strategie comună a UE, intitulată „Orizont 2020” şi care beneficiază de 80 de miliarde de euro, va stimula competitivitatea Europei la nivel mondial şi va contribui la crearea de viitoare locuri de muncă şi la apariţia de noi idei. Aceasta va reuni toate proiectele din domeniul în cauză pentru eliminarea fragmentării şi asigurarea faptului că proiectele finanţate de UE sunt complementare în mai mare măsură eforturilor naţionale şi contribuie la coordonarea acestora. Pentru o agricultură mai ecologică, mai modernă Beneficiind de 371,72 miliarde de euro, politica agricolă comună modernă, care este o adevărată politică europeană comună, îşi menţine importanţa strategică pentru economia noastră şi mediul nostru, pentru producerea de alimente sigure şi sănătoase şi pentru dezvoltarea comunităţilor rurale. Ea ilustrează modul în care un euro poate şi trebuie să servească mai multor obiective: 30% din sprijinul direct acordat agricultorilor va fi condiţionat de ecologizarea exploataţiilor lor. De asemenea, Comisia propune ca Fondul European de Adaptare la Globalizare să fie accesibil agricultorilor. Totodată, se vor reduce diferenţele între statele membre în ceea ce priveşte plăţile directe. Nivelurile ajutorului direct acordat pentru fiecare hectar vor fi adaptate progresiv (ţinând seama de diferenţele care există în continuare în ceea ce priveşte nivelurile de salarizare şi costurile de producţie) pentru a se asigura o repartizare mai echitabilă a plăţilor directe între fermierii europeni. Până în 2020, statele membre cu plăţi directe mai mici de 90 % din media UE ar trebui să reducă diferenţa dintre nivelul actual şi 90 % din media UE cu o treime. Această convergenţă va fi finanţată în mod proporţional de statele membre al căror nivel de plăţi directe se situează peste media UE. Alocarea fondurilor de dezvoltare rurală se va baza pe criterii mai obiective şi va fi mai bine orientată către îndeplinirea obiectivelor acestei politici. Acest lucru va asigura un tratament mai echitabil al agricultorilor care desfăşoară aceleaşi activităţi. Pentru justiţie, sănătate şi securitate Instrumentul financiar de protecţie civilă (IFPC) va fi reînnoit pentru a răspunde diferitelor aspecte legate de gestionarea dezastrelor, şi anume un răspuns mai coherent şi mai bine integrat în cazuri de urgenţă, o mai bună pregătire pentru gestionarea dezastrelor şi acţiuni inovatoare pentru reducerea riscului de dezastre. În domeniul afacerilor interne, numărul fondurilor va fi limitat la două: Fondul pentru migraţie şi azil şi Fondul pentru securitatea internă. Ambele fonduri vor avea o dimensiune externă pentru a asigura continuitatea finanţării, începând în UE şi continuând în ţări terţe. 39

Comisia prevede, de asemenea, o trecere de la programarea anuală la o programare multianuală, axată pe obţinerea de rezultate, reducându-se astfel volumul de muncă administrativă a tuturor actorilor implicaţi. Diferitele programe existente în domeniul justiţiei vor fi reunite în cadrul unui program „Justiţie” şi a unui program „Drepturi şi cetăţenie” pentru a simplifica sistemul de finanţare şi pentru a spori coerenţa şi consecvenţa tuturor activităţilor finanţate. Noul program „Sănătate pentru creştere” va fi orientat către acţiuni cu o valoare adăugată clară a UE, în conformitate cu priorităţile Strategiei Europa 2020. Scopul principal este să se colaboreze cu statele membre pentru a proteja cetăţenii de ameninţările transfrontaliere la adresa sănătăţii, a spori viabilitatea sistemului de servicii de sănătate şi a îmbunătăţi sănătatea populaţiei, încurajând în acelaşi timp inovarea în domeniul sănătăţii. Pentru o Europă mai sigură Construirea unei Europe mai sigure înseamnă îmbunătăţirea mediului nostru înconjurător şi protejarea climei noastre. Comisia propune integrarea acestor aspecte în toate domeniile. Comisia intenţionează să crească cheltuielile legate de combaterea schimbărilor climatice la cel puţin 20%, contribuţiile diferitelor domenii de politică făcând obiectul unor evaluări ale impactului. De asemenea, Comisia propune să se investească 4,1 miliarde de euro în securitatea europeană pentru combaterea infracţiunilor şi a terorismului, precum şi 3,4 miliarde de euro în politicile în domeniul migraţiei şi azilului, care sunt esenţiale pentru competitivitatea şi coeziunea noastră socială. Ambele fonduri au o dimensiune externă, sub forma cooperării cu ţările terţe. Resurse mai bune pentru bugetul UE Noul buget multianual al UE va dispune de resurse mai transparente şi mai echitabile, reducând şi simplificând contribuţiile statele membre. Comisia propune adăugarea de noi resurse proprii celor deja existente, aşa cum se prevede în Tratat. Obiectivul nu este de a spori bugetul UE, ci de a furniza acestuia o bază mai solidă şi de a reduce contribuţiile directe ale statelor membre. Noile resurse proprii vor fi o taxă pe tranzacţiile financiare şi o taxă pe valoarea adăugată (TVA) modernizată. Simultan, se renunţă la actuala resursă bazată pe TVA (o parte din TVA-ul colectat de statele membre). De asemenea, Comisia propune simplificarea actualelor mecanisme de corectare care se aplică unor state membre. Acest lucru se va efectua printr-o reducere forfetară brută a plăţilor lor bazate pe VNB. Cheltuieli administrative pentru perioada 2014-2020 În prezent, cheltuielile administrative reprezintă doar 5,7% din bugetul total al UE. Comisia propune ca aceste cheltuieli administrative să nu crească în următoarea perioadă financiară. În paralel, pe baza reformei politicii în materie de personal din 2004 (care a permis deja economisirea a 3 miliarde de euro şi va genera alte economii în valoare de 5 miliarde de euro până în 2020), Comisia propune modificarea în continuare a Statutului Funcţionarilor UE.

40

ACORDUL DE PARTENERIAT 2014-202 (REZUMAT)

Ministerul Fondurilor Europene a transmis vineri, 11 octombrie 2013, serviciilor Comisiei Europene prima versiune a Acordului de Parteneriat 2014-2020. Documentul a fost transmis informal deoarece, la nivelul Uniunii Europene, nu au fost adoptate încă regulamentele care vor stabili modul în care vor fi implementate fondurile europene în viitoarea perioadă de programare. Prima versiune a Acordului de parteneriat 2014-2020 este rezultatul colaborării tuturor ministerelor implicate în atragerea fondurilor europene. Ministerele responsabile cu elaborarea strategiilor sectoriale au transmis rezultatele analizelor socio-ecomice pe domenii, prin care au fost identificate nevoile de dezvoltare ale României, dar şi priorităţile propuse pentru a fi finanţate în perioada 2014-2020. Ministerul Fondurilor Europene este instituţia care a integrat documentele de programare primite de la ministerele de linie şi care a asigurat coordonatoarea întregului proces de programare 2014-2020. Documentele de programare au fost supuse consultării publice şi au fost dezbătute în cadrul Comitetului Interinstituţional pentru elaborarea Acordului de Parteneriat (CIAP), for consultativ constituit în acest scop. CIAP este constituit din 64 de entităţi, dintre care 70% reprezintă instituţii publice centrale şi locale, iar 30% sunt organizaţii reprezentative ale mediului economic şi social, ale sindicatelor, mediului academic, organizaţii nonguvernamentale, respectiv alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Prima versiune a Acordului de parteneriat 2014-2020 stabileşte modalitatea în care vor fi concentrate investiţiile din Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii în viitoarea perioada de programare pentru a promova competitivitatea, convergenţa şi cooperarea, în vederea încurajării obţinerii unei dezvoltări inteligente, bazate pe creştere economică şi incluziune socială. Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii alocate României pentru perioada 2014-2020 sunt în valoare de aproximativ 43 miliarde de euro, sumă calculată în preţuri curente 2012. La această valoare s-a ajuns prin actualizarea sumei comunicate anterior, de circa 39 miliarde de euro, care era calculată în preţuri curente aferente anului 2011. Documentul nu prezintă încă alocarea financiară a fondurilor disponibile pentru finanţarea priorităţilor identificate, deoarece aspectele financiare nu au fost definitivate la nivelul regulamentelor europene. Există încă aspecte importante asupra cărora nu s-a ajuns la un acord final la nivel european, cum ar fi: alocările financiare la nivelul ficărui fond prin care se acordă finanţările europene, condiţionalităţile ex-ante, Iniţiativa Comunitară privind Ocuparea Tinerilor, Fondul de Ajutor European pentru Persoanele cele mai Defavorizate, cuantumul rezervei de performanţă. Cu toate acestea, în procesul de elaborare a Acordului de Parteneriat autorităţile române au luat în considerare şi planificarea financiară, astfel încât odată cu definitivarea şi aprobarea cadrului financiar european să fie disponibilă o propunere coerentă. Este prevăzută reformarea actualului sistem prin simplificarea structurii instituţionale, în scopul eficientizării.

Sistemul va fi mult mai bine coordonat, fiind stabilite atribuţii de autoritate de management numai la nivelul a trei ministere: • Ministerul Fondurilor Europene pentru managementul a patru programe operaţionale: Infrastructura mare (transport, mediu şi energie); Competitivitate (cercetare - dezvoltare, Agenda Digitală); Capital Uman şi Asistenţă Tehnică; • Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru managementul programelor de dezvoltare regională, a programelor dedicate cooperării teritoriale europene şi a programului Capacitate Administrativă; • Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru managementul programelor dedicate agriculturii, dezvoltării rurale şi pescuitului şi acvaculturii. Pentru a îndeplini aspiraţiile de creştere economică reflectate în obiectivul global al acestui Acord de Parteneriat, România va întreprinde măsurile necesare pentru dezvoltarea socioeconomica, abordând următoarele cinci provocări în materie de dezvoltare: I. Competitivitatea II. Oamenii şi societatea III. Infrastructura IV. Resursele V. Administraţia şi guvernarea Corelarea provocărilor cu obiectivele tematice din cadrul Strategiei Europa 2020 Provocări Obiectiv tematic de dezvoltare (OT) 1. Consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării 2. Îmbunătăţirea accesului, utilizării şi calităţii tehnologiilor COMPETITIVITATEA informatice şi de comunicare 3. Creşterea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol şi a sectorului pescuitului şi acvaculturii 4. Sprijinirea trecerii la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele 5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi RESURSELE gestionarea riscurilor 6. Protejarea mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor 2. Îmbunătăţirea accesului, utilizării şi calităţii tehnologiilor informatice şi de comunicare INFRASTRUCTURA 7. Promovarea transportului durabil şi eliminarea blocajelor apărute în infrastructura reţelelor importante 8. Promovarea ocupării şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă 9. Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei OAMENII ŞI SOCIETATEA 10. Investirea în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii 11. Creşterea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă ADMINISTRAŢIA ŞI GUVERNAREA 2. Îmbunătăţirea accesului, utilizării şi calităţii tehnologiilor informatice şi de comunicare

PROVOCAREA ÎN MATERIE DE COMPETITIVITATE Competitivitatea este definită drept capacitatea unei activităţi, desfăşurate în contextul pieţei pieţelor deschise, de a‐şi menţine cota de piaţă. Există multe aspecte ale competitivităţii unei anumite activităţi, printre care: • calitatea antreprenoriatului şi capacitatea managerială;  specificitatea şi calitatea bunurilor şi serviciilor acesteia; • gradul de inovare; • legăturile efective şi posibile ale acesteia cu diverse pieţe; • eficienţa procesului de producţie; • accesul acesteia la mijloacele de producţie – teren, forţă de muncă şi capital. Pornind de la acestea, intervenţiile pentru sprijinirea întreprinderilor sunt concepute, în general, să consolideze competitivitatea întreprinderilor, întărind relaţiile client‐întreprindere în unul sau mai multe dintre aceste domenii. Conceptul de competitivitate poate fi aplicat, de asemenea, la nivel de ţări sau regiuni în ceea ce priveşte capacitatea acestora, în contextul pieţelor deschise, de a‐şi menţine sau creşte activitatea economică. În acest context, multe dintre aceste aspecte ale competitivităţii se manifestă într‐o formă mai agregată: - gradul de cultură antreprenorială; - domeniile care prezintă un avantaj comparativ; - resursele avute la dispoziţie; - sistemele de cercetare şi inovare; - infrastructura şi serviciile de transport şi comunicaţii; - disponibilitatea amplasamentelor şi a punctelor de lucru; - disponibilitatea competenţelor; - existenţa unor pieţe financiare funcţionale. ► OT1 - Consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării Nevoi de dezvoltare — crearea unui mediu public de cercetare şi dezvoltare mai compact şi mai modern, care să se concentreze asupra nevoilor întreprinderilor, provocărilor societale şi tehnologiilor pentru care România are potenţial la nivel mondial, în concordanţă cu principiul specializării inteligente, în scopul creşterii comercializării şi al internalizării cercetării. — promovarea unei culturi antreprenoriale şi de inovare în cadrul sistemului de învăţământ şi al afacerilor în reţea, cu toate formele necesare de susţinere financiară, managerială, tehnică şi creativă, în scopul realizării potenţialului latent al cetăţenilor şi al întreprinderilor din România. Program

Programul Operaţional Competitivitate

Priorităţi propuse pentru finanţare  sprijinirea investiţiilor private CDI şi a cercetării colaborative dintre întreprinderi şi organiziaţii de cercetare pentru a încuraja transferul de cunoştinte, tehnologic şi de personal cu expertiză avansată şi pentru a permite dezvoltarea de produse şi servicii CDI în sectoarele economice cu potenţial de creştere;  promovarea instrumentelor financiare menite să susţină riscul de investiţiilor private în cercetare şi inovare şi să stimuleze start-up-urilor inovative şi spin-off-urilor;  dezvoltarea infrastructurii de cercetare publice şi private, atât ca parte din clustere existente/emergente, centre de excelenţă şi alte tipuri de structuri de cercetare (naţionale / regionale /europene) şi în domenii 43

specifice identificate ca prioritare, pe baza existenţei unui potenţial şi/sau a unui avantaj competitiv, cum ar fi sănătatea;  deblocarea potenţialului de excelenţă în cercetare şi inovare prin crearea de sinergii cu acţiunile de cercetare, dezvoltare şi inovare ale programului cadru al UE Orizont 2020. Programul  dezvoltarea infrastructurii de transfer tehnologic în sectoarele Operaţional public şi privat, în special în regiunile mai puţin dezvoltate ale Regional României, în concordanţă cu principiul specializării inteligente. Programul  dezvoltarea resurselor umane ale instituţiilor publice şi de Operaţional Capital învăţământ superior din domeniul cercetării şi dezvoltării; sprijinirea Uman dezvoltării de abilităţi de nivel superior în cadrul IMM-urilor. În cazul agriculturii, pescuitului si acvaculturii, domeniile de interes vor include:  crearea şi oferirea de servicii de consultanţă, în vederea îmbunătăţirii performanţei economice şi de mediu •colaborarea între agricultură/industria agroalimentară, industria forestieră, pescuit şi Programul Naţional acvacultură şi industria alimentară şi sistemele de consultanţă, educaţie de Dezvoltare Rurală şi cercetare în contextul proiectelor pilot, al dezvoltării de produse, practici, procese şi tehnologii noi etc.;  înfiinţarea unor grupuri operative (fermieri, cercetători, consultanţi), care vor participa la Parteneriatul European pentru Inovare „Productivitatea şi durabilitatea agriculturii".  crearea şi oferirea de servicii de consultanţă în vederea îmbunătăţirii performanţei economice şi de mediu; Programul  colaborarea între agricultură/industria agroalimentară, industria Operaţional Pescuit forestieră, pescuit şi acvacultură şi industria alimentară şi sistemele de şi Afaceri Maritime consultanţă, educaţie şi cercetare în contextul proiectelor pilot, al dezvoltării de produse, practici, procese şi tehnologii noi etc.

► OT 2- Îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, a utilizării şi a calităţii acestora Nevoi de dezvoltare — consolidarea mediului de afaceri digital Program

Priorităţi propuse pentru finanţare  acţiuni pentru promovarea adoptării de către întreprinderi a TIC, inclusiv a aplicaţiilor şi inovaţiilor comerţului electronic;  acţiuni pentru dezvoltarea de instrumente de e-Guvernare pentru întreprinderi şi cetăţeni (e-Guvernare 2.0); Programul  acţiuni pentru dezvoltarea „cloud computing"; Operaţional Competitivitate  acţiuni pentru furnizarea de servicii publice moderne online care să asigure interoperabilitatea diferitelor sisteme neintegrate în cadrul sectoarelor şi regiunilor, precum şi la nivel naţional (se va promova coordonarea şi eficienţa sporită a utilizării resurselor publice) şi accesul la standarde deschise pentru creşterea transparenţei şi a eficienţei administrative.

44

► OT3 - Îmbunătăţirea competitivităţii IMM-urilor, a sectorului agricol şi a sectorului pescuitului şi acvaculturii Nevoi de dezvoltare — extinderea şi creşterea continuă, inclusiv pe pieţele internaţionale, ale sectoarelor producătoare şi de servicii cu valoare adăugată mare ale României, în special în industria autovehiculelor, sectorul produselor şi serviciilor TIC, procesarea produselor alimentare şi a băuturilor, gestionarea energiei /mediului; — transformarea sectoarelor româneşti tradiţionale, precum cele ale textilelor/pielăriei, lemnului/mobilierului, agriculturii, silviculturii şi pescuitului, care prezintă potenţial de creştere sau de menţinere a activităţilor pe termen mediu prin exploatarea nişelor de specialitate, sau de creştere a competitivităţii prin inovare şi dezvoltare de piaţă; — restructurarea şi consolidarea exploataţiilor agricole în vederea îmbunătăţirii competitivităţii şi sustenabilităţii lor, odată cu adoptarea de către acestea a unor practici moderne şi inovatoare de gestionare a agriculturii şi terenurilor; — îmbunătăţirea radicală a mediului de afaceri în ceea ce priveşte disponibilitatea resurselor financiare pentru investiţii, transparenţa şi predictibilitatea politicilor şi proporţionalitatea administraţiei şi a procesului de reglementare, inclusiv prin îmbunătăţirea utilizării TIC de către autorităţi; — liberalizarea pieţelor sectorului public şi exploatarea acestora ca mijloace de stimulare a unor noi pieţe, a unor noi întreprinderi şi a economiei sociale şi de intensificare a activităţilor economice, cu precădere în regiunile mai puţin dezvoltate ale României; — atragerea de investiţii pentru regiunile mai puţin dezvoltate ale României şi pentru zonele sale rurale printr-o abordare integrată care să cuprindă infrastructura, siturile, competenţele şi sprijinirea investiţiilor. Program

Programul Operaţional Regional

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Priorităţi propuse pentru finanţare  acţiuni pentru consolidarea culturii antreprenoriale şi pentru conştientizarea opţiunii şi a sprijinului potenţial pentru crearea de întreprinderi. acţiuni pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare, inclusiv prin oferirea unei game adecvate de instrumente financiare.  acţiuni pentru îmbunătăţirea productivităţii IMM-urilor şi oferirea de oportunităţi de creştere, inclusiv consolidarea accesului la sprijin pentru planificarea afacerilor, consultanţă tehnică, consultanţă şi sprijin pentru export.  acţiuni pentru alăturarea în reţea a întreprinderilor în vederea consolidării schimburilor de cunoştinţe şi a consolidării participării acestora în cadrul lanţurilor de desfacere, inclusiv cele la scară internaţională.  acţiuni integrate - situri, competenţe, sprijin pentru investiţii - în vederea atragerii de investiţii pentru regiunile mai puţin dezvoltate ale României. acţiuni de raţionalizare a procesului de reglementare şi de reducere a poverii birocratice asupra întreprinderilor.  acţiuni pentru îmbunătăţirea performanţei economice şi pentru restructurarea şi modernizarea agriculturii, în special în vederea creşterii participării şi orientării către pieţe, precum şi pentru diversificarea activităţilor agricole. facilitarea reînnoirii generaţiilor în sectorul agricol. 45

Programul Operaţional Pescuit şi Afaceri Maritime

 acţiuni pentru îmbunătăţirea performanţei economice a producătorilor primari printr-o mai bună integrare a acestora în lanţul alimentar prin programe de calitate, adăugând valoare produselor agricole, prin promovarea pe pieţe locale prin dezvoltarea circuitelor scurte de aprovizionare şi prin înfiinţarea de grupuri de producători, etc.  acţiuni de sprijinire a activităţilor de prevenire şi gestionare a riscurilor agricole.  investiţii în sectorul acvaculturii: noi unităţi, modernizarea unităţilor existente, diversificarea speciilor, îmbunătăţirea potenţialului siturilor de acvacultură. promovarea de noi surse de venit în interiorul sectorului (activităţi de procesare, de marketing) şi în afara acestuia (activităţi ecologice, turism, educaţie). investiţie în porturi pescăreşti, adăposturi, debarcadere, centre de primă vânzare. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă legate de sănătatea şi siguranţa la bordul navelor de pescuit în apele interioare şi maritime;  sprijin pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea lanţului producători- procesatori-comercianţi.

PROVOCAREA PRIVIND RESURSELE Nevoi de dezvoltare — creşterea ponderii energiei generate din surse regenerabile, cu accent în principal asupra resurselor mai puţin folosite în prezent şi care prezintă un interes investiţional scăzut. — creşterea securităţii furnizării de energie prin extinderea şi îmbunătăţirea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei, pentru o mai bună integrare a energiei produse din surse regenerabile. — reabilitarea şi extinderea sistemelor moderne şi eficiente de termoficare publică acolo unde acestea s-au dovedit a fi sustenabile financiar. — asigurarea sechestrării carbonului, în special în agricultură şi silvicultură. — creşterea eficienţei energetice a fondului public şi rezidenţial de locuinţe şi a domeniului public, inclusiv a iluminatului public. — îmbunătăţirea eficienţei energetice a sectorului transporturilor, inclusiv a sistemelor de transport urban şi a navelor de pescuit. — exploatarea investiţiilor publice în eficienţă energetică cu scopul de a crea noi pieţe pentru imm şi întreprinderi sociale, precum şi a creării de locuri de muncă suplimentare, mai ales în zonele mai puţin dezvoltate şi zonele rurale ale româniei. — reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul agricol. — îmbunătăţirea capacităţii româniei de anticipare, prevenire şi reacţie la situaţii de extremă urgenţă, naturale sau generate de om. — îmbunătăţirea adaptabilităţii româniei şi a capacităţii sale de rezistenţă la consecinţele negative ale schimbărilor climatice, în special la incidenţa crescută a căldurilor extreme, a secetei şi a inundaţiilor, în cadrul strategiei naţionale a româniei privind schimbările climatice. — îmbunătăţirea adaptabilităţii româniei şi a capacităţii sale de rezistenţă la alte riscuri naturale. — valorificarea investiţiilor publice în adaptarea la schimbările climatice pentru a crea noi pieţe, potenţial disponibile pentru imm-uri şi 46

întreprinderi sociale, în special în regiunile mai puţin dezvoltate şi în zonele rurale ale româniei. — extinderea accesului public la servicii de apă şi epurare a apelor uzate, în contextul directivei cadru privind apa şi a planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice incluse în aceasta; — facilitarea tranziţiei de la gestionarea deşeurilor către un sistem condus de piaţă, bazat pe ierarhizarea deşeurilor, în contextul directivei cadru privind deşeurile; — protejarea, conservarea, restaurarea şi exploatarea raţională a patrimoniului natural al româniei, printre care peisajele, terenurile arabile, pădurile, apele interioare şi de coastă, zonele protejate, biodiversitatea; — dezvoltarea şi îmbunătăţirea evaluării calităţii aerului; — abordarea siturilor abandonate şi poluate moştenite, precum şi gestionarea surselor curente de poluare; — valorificarea investiţiilor publice în protecţia mediului pentru crearea de noi pieţe, potenţial disponibile imm-urilor şi întreprinderilor sociale, mai ales în regiunile mai puţin dezvoltare şi în zonele rurale ale româniei. — exploatarea potenţialului turistic şi cultural. Program

Priorităţi propuse pentru finanţare  acţiuni de modernizare şi construire de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, în special pentru tipurile de energii regenerabile insuficient utilizate în comparaţie cu potenţialul existent (în conformitate cu PNAER) şi pentru care există un interes investiţional scăzut, în special prin încurajarea generării distribuite (capacităţi mici şi foarte mici) de către toate tipurile de beneficiari (publici, privaţi şi rezidenţiali); Programul  acţiuni pentru promovarea investiţiilor în soluţii de compensare a Operaţional fluctuaţiilor datorate producerii de energie din surse regenerabile, în Infrastructură Mare special prin încurajarea soluţiilor de stocare a energiei;  acţiuni de sprijinire a măsurilor de extindere şi modernizare a reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi termice, în vederea Programul preluării în reţea a energiei din surse regenerabile; Operaţional Regional  acţiuni de promovare a cogenerării de eficienţă sporită;  acţiuni de extindere şi modernizare a reţelelor de transport a energiei electrice, în vederea preluării energiei produse din surse Programul regenerabile şi a limitării impactului producţiei necontrolabile a Operaţional Pescuit şi energiei din surse regenerabile; Afaceri Maritime  oferirea de consultanţă şi, acolo unde se justifică, asistenţă pentru investiţii în furnizare ecologică şi în măsuri de eficientizare energetică, Programul Naţional precum şi în trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon şi rezistentă la schimbările climatice, cu accent deosebit asupra pentru Dezvoltare agriculturii; Rurală  acţiuni de sprijinire a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul afacerilor, pescuitului, acvaculturii şi agriculturii, mai ales prin exploatarea potenţialului de management al terenurilor şi de sechestrare a carbonului;  acţiuni de promovare a investiţiilor în atenuarea schimbărilor climatice/ îmbunătăţirea eficienţei energetice a vaselor de pescuit şi a unităţilor de procesare (cu sprijin FEPAM); 47

Programul Operaţional Infrastructură Mare Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

Programul Operaţional Infrastructură Mare

 acţiuni de îmbunătăţire a termoizolaţiei fondului de clădiri rezidenţiale şi a clădirilor publice, prioritizate pe baza unei evaluări sistematice care ia în considerare eficienţa costurilor ca urmare a reducerii emisiilor de gază cu efect de seră şi beneficiile societăţii, printre care combaterea sărăciei energetice şi crearea de locuri de muncă;  acţiuni pentru reabilitarea şi reînnoirea sistemului de transport în comun în cadrul planurilor de mobilitate urbană sustenabile, acolo unde acestea vor aduce o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea calităţii aerului şi a eficienţei energetice, în plus faţă de creşterea competitivităţii locale;  acţiuni pentru înlocuirea/îmbunătăţirea sistemelor de iluminat de pe domeniul public, mai ales în zonele urbane;  acţiuni de creştere a eficienţei energetice prin reducerea consumului de energie primară în agricultură şi în procesarea alimentelor;  facilitarea furnizării şi utilizării de surse de energie regenerabile în sectorul agricol (produse secundare, deşeuri, reziduuri şi alte materii prime nealimentare).  completarea sistemului naţional de identificare şi gestionare a riscurilor în cadrul Evaluării Naţionale a Riscurilor;  construirea unei culturi naţionale de reducere a riscurilor la dezastre;  crearea şi îmbunătăţirea sistemelor de monitorizare şi prevenire a riscurilor în raport cu riscurile identificate: cutremure, inundaţii, alunecări de teren, secetă, incendii forestiere, eroziunea solului şi eroziunea zonelor costiere, radiologice, chimice şi incendii casnice;  consolidarea serviciilor profesionale de răspuns în situaţii de urgenţă la nivel naţional, pentru a răspunde în cazul unor urgenţe naţionale sau internaţionale majore, inclusiv prin cooperare transnaţională în cadrul strategiilor macro-regionale pentru Dunăre şi Marea Neagră;  adoptarea de măsuri structurale şi non-structurale pentru reducerea riscurilor şi a pagubelor produse de inundaţii, secetă şi eroziunea solului;  consolidarea capacităţii tehnice şi instituţionale a snmsu prin soluţii de colaborare între autorităţi diferite;  acţiunile de întreprins cu precădere în agricultură vor avea în vedere:  crearea unui sistem durabil de irigaţii şi de gestionare a apei, precum şi a unor practici de combatere a schimbărilor climatice;  conservarea solului şi a stocului său de carbon prin practici de gestionare a terenurilor, precum cultivare redusă, culturi de iarnă şi plantarea de păduri;  menţinerea diversităţii genetice prin susţinerea varietăţilor locale de culturi şi rase de animale.  extinderea conectării populaţiei la sistemele de alimentare cu apă şi la sistemele de colectare a apelor uzate, inclusiv în zonele rurale;  dezvoltarea infrastructurii de management al deşeurilor şi a serviciilor aferente, bazate pe ierarhia deşeurilor - reutilizare, reciclare, valorificare energetică şi eliminare;  investiţii noi/actualizate în sectorul deşeurilor şi al energiei; 48

reducerea consumului de resurse naturale prin creşterea proporţiei de deşeuri reciclate, precum şi prin promovarea unei utilizări mai eficiente a resurselor; promovarea deşeurilor ca materii prime/subproduse secundare;  protejarea biodiversităţii prin dezvoltarea planurilor de gestionare şi investiţii în acţiuni de restaurare şi conservare;  dezvoltarea şi îmbunătăţirea evaluării calităţii aerului în concordanţă cu dispoziţiile Directivei 2008/50/EC şi luând în considerare dispoziţiile Directivei INSPIRE (metadate despre calitatea aerului şi emisiile atmosferice).  restaurarea, păstrarea şi îmbogăţirea ecosistemelor dependente de agricultură şi silvicultură; Programul Naţional  investiţii publice în protecţia mediului în vederea creării de noi de Dezvoltare Rurală pieţe, potenţial disponibile IMM-urilor şi întreprinderilor sociale, mai ales în regiunile mai puţin dezvoltare şi în zonele rurale ale României.  restaurarea şi conservarea biodiversităţii marine şi a apelor Programul interioare în cadrul pescuitului durabil, acvaculturii şi activităţilor de Operaţional pentru colectare a datelor şi de control promovarea activităţilor de pescuit Pescuit şi Afaceri durabil în apele maritime şi interioare şi a activităţilor durabile în Maritime cadrul fermelor de acvacultură.  reabilitarea siturilor abandonate şi poluate, inclusiv prin lucrări de decontaminare pentru reutilizarea lor economică; Programul  protejarea şi valorificarea durabilă a siturilor naturale, restaurarea şi Operaţional valorificarea patrimoniului cultural, inclusiv valorificarea potenţialului Regional turistic local specific, reabilitarea zonelor istorice urbane, valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, măsuri de ecologizare urbană (inclusiv reabilitarea siturilor industriale poluate).

PROVOCĂRI PRIVIND INFRASTRUCTURA Nevoi de dezvoltare — depăşirea eşecului pieţei de a furniza o infrastructură de acces de generaţie următoare (NGA) şi servicii conexe în conformitate cu Strategia Agenda Digitală pentru România şi cu Planul Naţional vizând Dezvoltarea Infrastructurii de Acces de Generatie Următoare. — îmbunătăţirea accesibilităţii României şi a regiunilor sale, precum şi conectarea acestora la pieţe, reducând în mod semnificativ obstacolele în calea dezvoltării şi diversificarea lor în contextul MPGT. — îmbunătăţirea sustenabilităţii sistemului mixt de transport al României şi a atractivităţii alternativelor la transportul rutier Îmbunătăţirea şi modernizarea transportului urban, vizându-se decongestionarea aglomeraţiilor urbane. Program Programul Operaţional Competitivitate Programul Operaţional Infrastructură Mare

Priorităţi propuse pentru finanţare  acţiuni pentru continuarea sprijinului acordat extinderii NGA în vederea asigurării modernizării reţelelor în bandă largă.  dezvoltarea infrastructurii rutiere din cadrul reţelei TEN-T;  dezvoltarea infrastructurii feroviare din cadrul reţelei centrale TEN-T, în special prin finalizarea coridoarelor TEN-T; 49

Programul Operaţional Regional

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

 sprijinirea dezvoltării unui sistem de transport durabil prin îmbunătăţirea siguranţei în trafic în cadrul reţelei TEN-T pentru toate modurile de transport;  creşterea mobilităţii urbane şi a serviciilor pentru pasageri prin dezvoltarea transportului urban în Regiunea Bucureşti-Ilfov, cu accent asupra metroului;  modernizarea şi dezvoltarea transportului intermodal în vederea fluidizării traficului de mărfuri care tranzitează România, precum şi a reducerii emisiilor de carbon în zonele urbane;  modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii fluviale pe Dunăre şi pe canalurile navigabile în vederea promovării unui sistem de transport ecologic;  dezvoltarea mobilităţii regionale prin modernizarea transportului feroviar, inclusiv prin investiţii în infrastructură şi achiziţii de material rulant;  dezvoltarea aeroporturilor acolo unde se justifică, în vederea îmbunătăţirii conectivităţii şi pentru sprijinirea mobilităţii regionale;  îmbunătăţirea infrastructurii vamale.  creşterea accesibilităţii zonelor urbane localizate în vecinătatea reţelei TEN-T, prin construirea şi modernizarea legăturilor secundare şi terţiare la reţea, inclusiv pasarele, în vederea eliminării blocajelor şi a fluidizării traficului;  reabilitarea şi reînnoirea sistemelor de transport urban într-o manieră integrată şi sustenabilă, ceea ce va contribui la îmbunătăţirea calităţii aerului.  dezvoltarea şi modernizarea drumurilor judeţene şi comunale în vederea creării de oportunităţi, conform priorităţilor stabilite în planurile de dezvoltare regională.

PROVOCAREA PRIVIND OAMENII ŞI SOCIETATEA ► OT 8 - Promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă Nevoi de dezvoltare — creşterea oportunităţilor de ocupare; — integrarea susţinută pe piaţa muncii a tinerilor care nu sunt nici angajaţi, nici înscrişi în sistemul de învăţământ sau formare profesională (neets); — acces la ocupare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi pentru persoanele inactive, cu deosebire pentru femei, tineri şi lucrători mai în vârstă, cetăţeni români de etnie romă , persoane cu handicap şi alte grupuri vulnerabile; — abordarea disparităţilor specifice regionale şi teritoriale şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă; — alinierea învăţământului, formării şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă la nevoile în schimbare ale pieţei muncii; — conversia în activităţi non-agricole, diversificarea economiei rurale, formarea şi învăţământul pentru populaţia rurală; — diversificarea economiei pescuitului şi acvaculturii pentru a atrage ocuparea forţei de muncă şi crearea de firme în domeniu; 50

— modernizarea sistemului SPO şi consolidarea capacităţii sale administrative de a oferi măsuri active şi preventive de ocupare a forţei de muncă, precum şi servicii de calitate. Program

PO Capital Uman

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală Programul Operaţional pentru Pescuit şi Acvacultură

Priorităţi propuse pentru finanţare  dezvoltarea unei abordări multi-dimensionale pentru susţinerea reintegrării tinerilor neet;  (care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare) prin oportunităţi de educare, formare sau ocupare;  iniţierea de acţiuni ţintite şi de integrare, care să îmbunătăţească accesul pe piaţa muncii al femeilor, cetăţeni români de etnie romă, persoanelor cu handicap, precum şi al persoanelor cu nivel scăzut de şcolarizare şi calificare profesională;  stabilirea de măsuri active şi preventive pe piaţa muncii prin luarea în considerare a disparităţilor regionale şi teritoriale specifice;  creşterea mobilităţii forţei de muncă;  susţinerea acţiunilor de îmbunătăţire a şanselor de angajare, precum consiliere individuală, formare la locul de muncă, pieţe intermediare ale forţei de muncă şi încurajarea spiritului antreprenorial, cu luarea în considerare a particularităţilor structurii ocupării în românia;  susţinerea măsurilor de îmbătrânire activă;  crearea unui mecanism de căutare a locurilor de muncă şi a unui cadru pentru creşterea şanselor de angajare ale persoanelor afectate de restructurarea industrială, în special a celor din cadrul comunităţilor agricole şi de pescuit afectate de posibila reducere a ocupării care însoţeşte creşterea competitivităţii.  evaluarea nevoilor în schimbare ale pieţei muncii prin servicii de educaţie, formare şi angajare, cu accent asupra competenţelor necesare în sectoarele cu potenţial de creştere;  încurajarea şi facilitarea participării angajatorilor la dezvoltarea forţei de muncă şi a învăţării pe tot parcursul vieţii;  întărirea capacităţii administrative a sistemului de servicii publice de ocupare.  crearea de noi întreprinderi mici prin acordarea de sprijin pentru demararea afacerilor în cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici din afara domeniului agricol, precum şi dezvoltarea de activităţi non-agricole în zonele rurale.  Diversificarea pescuitului şi a sectorului acvaculturii prin sprijinirea creării de noi întreprinderi mici şi crearea de locuri de muncă în domeniu

► OT 9 - Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei Nevoi de dezvoltare — descreşterea frecvenţei sărăciei în rândul grupurilor vulnerabile; — îmbunătăţirea accesului la servicii de sănătate şi servicii sociale; — crearea mecanismului necesar pentru transformarea autorităţii locale în actor principal în eradicarea sărăciei şi a consecinţelor acesteia la nivel local; 51

— tranziţia de la îngrijirea instituţională la servicii comunitare, inclusiv prin sprijin infrastructural pentru centre integrate de îngrijire comunitară; — promovarea economiei sociale şi a întreprinderilor sociale; — îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate prestate populaţiei generale, în particular grupurilor vulnerabile, inclusiv prin investiţii în infrastructură; — combaterea celor mai răspândite cinci patologii responsabile pentru 86% din rata morbidităţii în românia; — sprijin pentru dezvoltarea de tehnologii tic în domeniile sănătăţii, asistenţei sociale şi culturii; — îmbunătăţirea calităţi vieţii şi a atractivitătii localităţilor rurale. Program

PO Dezvoltarea Resurselor Umane

Programul Operaţional Regional / CLLD PO Dezvoltarea Competitivităţii

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

Priorităţi propuse pentru finanţare  dezvoltarea capacităţii de creare a unui sistem de servicii sociale durabil şi echitabil, care să includă dezvoltare tehnică şi îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor şi practicienilor;  sprijinirea tranziţiei de la modelele instituţionale la îngrijirea comunitară a copiilor, a peroanelor cu handicap, a persoanelor cu tulburări mintale, precum şi a vârstnicilor. Realizarea unor acţiuni specifice integrate pentru abordarea nevoilor persoanelor, grupurilor şi comunităţilor vulnerabile, unde este cazul cu accent asupra persoanelor de etnie romă, inclusiv acţiuni de îmbunătăţire a participării acestora la procesul educaţional, integrarea acestora pe piaţa muncii, accesul acestora la servicii locative, sociale şi de îngrijiri medicale, precum şi realizarea unor acţiuni de combatere a discriminării;  exploatarea potenţialului modelelor de economie socială pentru susţinerea integrării pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile, dezvoltarea de servicii locale acolo unde modelele de piaţă eşuează, creând astfel locuri de muncă şi incluziune socială;  dezvoltarea unei culturi pro-active, participative şi orientate spre voluntariat în rândul publicului general şi al persoanelor asistate social, precum şi încurajarea abordărilor bazate pe parteneriat în abordarea sărăciei;  consolidarea accesului la îngrijiri şi asistenţă medicală de calitate, inclusiv prin dezvoltarea de servicii de îngrijire medicală şi socială integrate, inclusiv la nivelul comunităţii, cu accent asupra serviciilor prestate în ambulatoriu şi pe instruirea specialiştilor de medicină primară integrată, cu suportul telemedicinii.  dezvoltarea infrastructurii comunitare;  investiţii pentru spitale şi altă infrastructură de sănătate publică.  dezvoltarea sistemelor de telemedicină, digitizarea fişelor medicale şi sprijinirea cercetării medicale prin folosirea datelor personale anonimizate;  dezvoltarea culturii digitale.  încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale prin investiţii în infrastructură la scară mică şi prin crearea/îmbunătătirea serviciilor de bază locale pentru populatia rurală;  promovarea strategiilor de dezvoltare locală comunitară de tip LEADER. 52

► OT 10 - Investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii Nevoi de dezvoltare — îmbunătăţirea accesului, participării şi calităţii a sistemului de educaţie şi îngrijire a copiilor preşcolari (EICP); — consolidarea accesului, calităţii şi rezultatelor educaţionale în cadrul învăţământului obligatoriu; — creşterea atractivităţii învăţământului primar şi secundar, inclusiv a ivet; — intervenţii intensive menite să răspundă nevoilor educaţionale ale grupurilor aflate în risc de excluziune (copii din medii defavorizate din punct de vedere social şi economic, de etnie romă, cu nevoi educaţionale speciale etc.); — îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei vet (iniţial şi continuu) şi a învăţământului terţiar în raport cu nevoile pieţei muncii; — îmbunătăţirea accesului şi sprijinirea participării la învăţământul terţiar; — îmbunătăţirea accesului şi a calităţii programelor de învăţământ pentru adulţi, cu accent pe competenţele de bază şi transversale relevante; — încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi a învăţământului profesional în agricultură, silvicultură şi pescuit; — sprijinirea dezvoltării tic în sistemul de învăţământ îmbunătăţirea infrastructurii educaţionale şi de formare; — încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi a formării profesionale în sectoarele agricol, forestier şi pescuit. Program

PO Dezvoltarea Resurselor Umane

Priorităţi propuse pentru finanţare  creşterea participării, accesibilităţii şi calităţii serviciilor de EICP, cu accent asupra zonelor rurale şi a implicării cetăţenilor români de etnie romă;  implementarea de măsuri de prevenţie, intervenţie şi compensatorii pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii, inclusiv forme alternative de învăţământ, precum educaţia şi formarea pentru adulţi, cu accent asupra zonelor rurale şi a cetăţenilor români de etnie romă; sprijinirea măsurilor de intervenţie în abordarea nevoilor educaţionale individuale ale grupurilor cu risc mare de părăsire timpurie a şcolii;  creşterea atractivităţii învăţământului şi a sistemului VET, precum şi sprijinirea familiarizării tinerilor înscrişi în sistemul de învăţământ obligatoriu cu viitoarele locuri de muncă, cu accent asupra zonelor rurale şi a cetăţenilor români de etnie romă;  îmbunătăţirea formării cadrelor didactice în utilizarea sistemelor de asigurare a calităţii, de monitorizare şi evaluare, inclusiv prin formare iniţială şi continuă; dezvoltarea de conţinut educaţional, inclusiv TIC;  sprijinirea elevilor din zonele rurale şi din rândul grupurilor defavorizate, precum şi a elevilor netradiţionali, în vederea sporirii accesului, a participării şi a gradului de şcolarizare în învăţământul terţiar;  îmbunătăţirea guvernării şi gestionării instituţiilor de învăţământ superior în vederea îmbunătăţirii calităţii procesului de învăţământ şi cercetare; creşterea relevanţei programelor de învăţământ superior în raport cu nevoile de pe piaţa muncii şi consolidarea parteneriatelor între universităţi, întreprinderi şi cercetare; 53

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

PO Regional

 modernizarea învăţământului terţiar prin dezvoltarea studiilor aprofundate şi sprijinirea internaţionalizării învăţământului superior, inclusiv a cercetării aprofundate şi a mobilităţii;  sprijinirea măsurilor de promovare a calităţii şi accesibilităţii VET, consolidarea capacităţii furnizorilor de învăţământ profesional iniţial şi continuu de a oferi programe VET corelate cu nevoile de pe piaţa muncii, promovând dezvoltarea şi integrarea serviciilor de învăţare pe tot parcursul vieţii la nivelul comunităţii, a competenţelor esenţiale şi a celor transversale, a furnizării de competenţe de bază, cu accent asupra calificării scăzute şi zonelor rurale;  îmbunătăţirea corelării între VET iniţial şi continuu şi nevoile pieţei muncii, asigurându-se relevanţa ofertei de formare, acordându-se prioritate sectoarelor cu potenţial viitor de creştere şi promovându-se parteneriate între personale interesate relevante.  sprijinirea formării profesionale şi a achiziţiei de competenţe în gestionare agricolă, practici agricole durabile, îmbunătăţirea calităţii şi utilizarea noilor tehnologii specifice agriculturii şi silviculturii;  sprijinirea activităţilor demonstrative pentru transferul de cunoştinţe referitoare la noile practici în domeniu; informare, schimburi pe termen scurt şi vizite în interiorul UE în scopul promovării schimbului de bune practici;  încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi a formării profesionale în general în mediul rural (pe lângă cursurile sau formarea furnizate în mod obişnuit în sistemul de învăţământ secundar şi superior), precum formarea în gestiunea afacerilor şi alte competenţe necesare diversificării în afara sectorului agricol.  sprijinirea infrastructurii şcolare şi dezvoltarea resurselor în EICP, în învăţământul primar, secundar, terţiar şi în VET, în scopul îmbunătăţirii calităţii învăţământului şi formării precum şi a relevanţei acestuia pentru piaţa muncii.

PROVOCAREA PRIVIND ADMINISTRAŢIA ŞI GUVERNAREA ► OT 11 - Creşterea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă Nevoi de dezvoltare — crearea unui sistem eficient de activităţi finanţate public de planificare, asumare şi achiziţii, inclusiv partea finanţată de FESI în vederea urmăririi obiectivelor de dezvoltare a României. — reformarea politicilor publice, îmbunătăţirea procesului de reglementare şi guvernare, transparenţă şi accesibilitate în administraţia publică; — consolidarea capacităţii administrative şi financiare la nivel naţional, regional şi local pentru realizarea unor acţiuni destinate îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare ale României; — dezvoltarea şi implementarea unitară şi pe termen lung a strategiilor şi politicilor de resurse umane; — creşterea eficienţei şi transparenţei şi scăderea birocraţiei în cadrul administraţiei publice, în vederea diminuării sarcinii asupra întreprinderilor şi cetăţenilor şi îmbunătăţirii reputaţiei publice;

54

— creşterea şi eficientizarea cooperării şi coordonării între instituţiile implicate în gestionarea resurselor umane de la nivel central şi local; — îmbunătăţirea serviciilor publice accesibile cetăţenilor din toate grupurile sociale pe întreg teritoriul României; — creşterea eficienţei, transparenţei, accesibilităţii şi consecvenţei sistemului judiciar; — dezvoltarea sistemului de cadastru şi carte funciară. Program

Programul Operaţional Capacitate Administrativă

Programul Operaţional Regional

Priorităţi propuse pentru finanţare  sprijinirea consolidării capacităţii şi eficienţei instituţionale a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în special consolidarea capacităţii şi îmbunătăţirea stabilităţii corpului de personal implicat în gestionarea fondurilor ESI la nivel central şi la nivelul beneficiarilor;  sprijinirea consolidării accesibilităţii, eficienţei şi calităţii serviciilor publice, inclusiv prin prestarea acestora de către sectorul privat sau întreprinderile sociale;  sprijinirea reformării procesului de elaborare de politici publice (colectarea datelor, analiză, planificare strategică şi monitorizare), a culturii administrative şi a proporţionalităţii între reglementare şi guvernanţă;  sprijinirea consolidării profesionalismului, a integrităţii, a progresiei profesionale şi a remuneraţiei pe baza meritelor în sistemul public;  crearea de standarde ocupaţionale pentru funcţionarii publici şi a unui sistem de salarizare echitabil;  dezvoltarea şi implementarea unor procese şi proceduri clare, transparente, uniforme şi cuprinzătoare pentru recrutarea, selecţia şi evaluarea funcţionarilor publici;  elaborarea, introducerea şi susţinerea utilizării sistemelor şi instrumentelor de management, monitorizare şi evaluare pentru îmbunătăţirea performanţei instituţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi pentru schimbarea culturii organizaţionale;  sprijin pentru consolidarea capacităţii administrative de gestionarea şi implementare a unor programe şi politici de formare;  elaborarea şi implementarea de mecanisme pentru creşterea complementarităţii între instituţii şi eliminarea dublării competenţelor în domeniul managementului resurselor umane;  sprijin pentru îmbunătăţirea capacităţii organizaţionale şi administrative a instituţiilor judiciare, inclusiv prin aplicarea recomandărilor adecvate din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare;  dezvoltarea de instrumente şi aplicaţii IT pentru consolidarea monitorizării şi controlului carierei resurselor umane (la nivel administrativ central şi local) şi pentru intensificarea utilizarea acestora.  sprijinirea creării unui sistem naţional al cadastrului care să ofere siguranţă titlului de proprietate, promovarea reformei funciare şi gruparea eficientă a terenurilor pentru susţinerea obiectivelor de dezvoltare a României. 55

► OT 2 - Îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, a utilizării şi a calităţii acestora Nevoi de dezvoltare — dezvoltarea, introducerea şi susţinerea de instrumente de eGuvernare şi a conceptului de „date deschise" Program Programul Operaţional Competitivitate

Priorităţi propuse pentru finanţare  introducerea datelor deschise la nivelul tuturor instituţiilor publice în vederea îmbunătăţirii sistemelor de colaborare online şi a celor electronice;  creşterea utilizării instrumentelor de e-Guvernare (inclusiv formarea funcţionarilor publici).

Noua gândire pentru perioada de programare 2014-2020 are la bază o structură mai concentrată/centralizată, la nivelul a trei ministere, în ceea ce priveşte coordonarea Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii:  Ministerul Fondurilor Europene pentru managementul a 4 programe operaţionale care vizează: - Infrastructura mare (transport, mediu şi energie); - Competitivitatea (cercetare-dezvoltare, Agenda Digitală); - Capital Uman şi - Asistenţa Tehnică.  Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru managementul programelor de dezvoltare regională, a programelor dedicate cooperării teritoriale europene şi a celui dedicat dezvoltării capacităţii administrative;  Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru managementul programelor dedicate dezvoltării rurale, a pescuitului şi acvaculturii. Aceasta centralizare favorizează coordonarea şi standardizarea la nivelul Programelor Operaţionale. Punctele tari gravitează în jurul nevoii de asigurare a coordonării strategice, mai adecvate şi a existenţei sinergiilor între programe şi între Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii şi ceea ce se finanţează din alte fonduri. Coordonarea va ţine seama pe de o parte, de lecţiile învăţate în perioada 2007¬2013, şi va urmări eficientizarea procesului de implementare şi reducerea poverii administrative, iar pe de altă parte, concentrarea tematică a fondurilor va asigura obţinerea unui impact semnificativ al investiţiilor, dar şi continuitatea intervenţiilor sustenabile din actuala perioadă de programare.

56

POLITICA DE COEZIUNE

SCURT ISTORIC 1957 – ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate“. Cu excepţia unei referinţe generale la necesitatea consolidării unităţii economice dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma nu oferă un mandat explicit pentru adoptarea unei politici de coeziune. 1958 – se constituie două Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE) şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze pe agenda politica a Comunităţii Europene, datorită primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială, cuplate cu o încetinire a dezvoltarii economice datorate crizei petroliere din anii '70. La început, politica de coeziune economică şi socială avea un explicit caracter redistributiv. 1975 – a fost înfiinţat un Fond European de Dezvoltare Regională (FEDR) care să contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele naţionale. S-a înţeles repede că acest concept minimalist avea deficienţe serioase. Numeroase proiecte erau cofinantate de FEDR în baza unui sistem de cote naţionale fără priorităţi explicite de dezvoltare pe termen lung şi fără efect de multiplicare. Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuţie s-a cristalizat dupa extinderea sudică, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei şi a Portugaliei (1986), toate considerabil în urmă faţă de media PIB-ului Comunităţii Europene de atunci. Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice şi concurenţiale datorate aderării Spaniei şi Portugaliei, ambele cu o orientare economică similară a sectoarelor primare şi secundare ale economiei lor. Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordări inovatoare privind atât conţinutul politicilor, cât şi metodele şi cerinţele ataşate punerii lor în aplicare. 1986 – actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune menite să compenseze constrângerile pieţei unice pe care le resimt ţările meridionale şi alte regiuni mai puţin favorizate. Adoptarea Programului Pieţei Unice Europene în 1986 şi semnarea Actului Unic European au semnificat o nouă eră pentru politica de coeziune economică şi socială din Comunitate Europeană.

Eliminarea barierelor în calea comerţului şi libera circulaţie a persoanelor, capitalului şi serviciilor au fost însoţite de preocupări privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei. 1988 – Consiliul European de la Bruxelles din februarie, revizuieşte modul de funcţionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) şi le alocă 68 miliarde de ECU (la preţurile din 1997). 1993 – Tratatul de la Maastricht desemnează coeziunea ca fiind, împreună cu uniunea economică şi monetară şi piaţa unică, unul dintre principalele obiective ale Uniunii. De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului şi transporturilor în statele membre cel mai puţin prospere. Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotărăşte alocarea a aproximativ 177 miliarde de ECU (la preţurile din 1999), adică o treime din bugetul comunitar, pentru politica de coeziune. Pe lângă Fondurile Structurale se creează un nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP). 1997 – Tratatul de la Amsterdam confirmă importanţa coeziunii şi de asemenea include un Titlu privind Ocuparea Forţei de Muncă care subliniază necesitatea colaborării în vederea reducerii şomajului. 1999 – Consiliul European de la Berlin iniţiază reforma Fondurilor Structurale şi ajustează funcţionarea Fondului de Coeziune. Aceste Fonduri vor primi peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 -2006, adică 213 miliarde de Euro în decurs de şapte ani. Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) şi Programul Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD) completează programul PHARE în vederea promovării dezvoltării economice şi sociale a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. 2000 – Strategia de la Lisabona îşi propunea să transforme Europa pâna în anul 2010, „în cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere“, iar Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este parte integrantă a acesteia. 2001 – Strategia de la Lisabona a fost completată, în cadrul Consiliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltării durabile. 2005 – Comisia Europeană a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare, în care se afirma că UE trebuie să creeze o economie bazată pe creştere durabilă şi pe ocupare. În conformitate cu Liniile Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare, se stabileau trei priorităţi pentru UE pentru perioada 2007-2013, priorităţi cuprinse în Orientarile Strategice Comunitare 2007-2013: 1. Europa - un loc mai atractiv pentru investiţii şi muncă; 2. Îmbunătăţirea cunoaşterii şi inovării pentru creştere; 3. Locuri de muncă mai multe şi mai bune. 2007 – Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii Europene şi de provocările de la nivel global, a avut loc o nouă reformă a politicii de coeziune.

Reforma urmărea să implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune, să simplifice procedurile şi să descentralizeze procesul de programare, implementare şi de luare a deciziei. Astfel: • s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007-2013, • s-au stabilit noi obiective de intervenţie pentru principalele instrumente financiare prin care se realizează politica de coeziune. 2011 – Comisia Europeană a adoptat un proiect de pachet legislativ care va constitui un cadru al politicii de coeziune a UE pentru perioada 2014–2020. Comisia a propus mai multe schimbări importante ale modului în care politica de coeziune este concepută şi pusă în aplicare, şi anume: - concentrarea asupra priorităţilor Strategiei Europa 2020 de creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii; - recompensarea performanţelor; - sprijinirea programării integrate; - accentul pus pe rezultate – monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor convenite; - consolidarea coeziunii teritoriale şi - simplificarea aplicării. Aceste schimbări vin ca urmare a adoptării de către Comisie, în iunie 2011, a unei propuneri referitoare la următorul cadru financiar multianual pentru aceeaşi perioadă: un buget pentru aplicarea Strategiei Europa 2020. În propunerea sa, Comisia a decis că politica de coeziune ar trebui să rămână un element esenţial al următorului pachet financiar şi a subliniat rolul său esenţial în ceea ce priveşte aplicarea Strategiei Europa 2020.

POLITICA DE COEZIUNE 2014 –2020 Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 va fi de 376 miliarde EUR, inclusiv fondurile pentru noua facilitate „Conectarea Europei“, concepută în vederea creşterii numărului proiectelor transfrontaliere în domeniile energiei, transporturilor şi tehnologiei informaţiei. Arhitectura legislativă a politicii de coeziune cuprinde: - un regulament general de stabilire a unor dispoziţii comune referitoare la Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (EMFF), precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind FEDR, FSE şi Fondul de coeziune; - trei regulamente specifice privind FEDR, FSE şi Fondul de coeziune; şi - două regulamente privind obiectivul de cooperare teritorială europeană şi Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT).

Norme comune aplicabile FEDR, FSE, Fondului de coeziune, FEADR şi EMFF ► PRINCIPII Comisia propune o serie de principii comune aplicabile tuturor fondurilor. Printre acestea se numără parteneriatul şi guvernanţa pe mai multe niveluri, respectarea legislaţiei UE şi a legislaţiei naţionale aplicabile, promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, nediscriminarea şi dezvoltarea durabilă. Concentrare tematică asupra strategiei europa 2020 Pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce priveşte realizarea priorităţilor europene, Comisia propune consolidarea procesului de programare strategică. 59

Aceasta implică introducerea unui cadru strategic comun, a unor contracte de parteneriat şi a unei liste de obiective tematice conforme cu Strategia Europa 2020 şi cu orientările integrate ale acesteia. Cadrul strategic comun, care urmează să fie adoptat de către Comisie, va stabili acţiuni cheie pentru realizarea priorităţilor UE, va oferi orientări privind programarea aplicabilă tuturor fondurilor, inclusiv FEADR şi EMFF şi va promova o mai bună coordonare a diverselor instrumente structurale ale UE. Contractele de parteneriat, convenite la început între Comisie şi statele membre, vor stabili contribuţia generală la nivel naţional, corelată cu obiectivele tematice şi cu angajamentele legate de acţiuni concrete în vederea realizării obiectivelor Europa 2020. Obiective clare şi măsurabile vor fi definite într-un cadru de performanţă. Performanţă sporită şi condiţionalităţi Pentru a consolida performanţa, vor fi introduse noi dispoziţii privind condiţionalitatea pentru a se asigura că finanţarea UE creează stimulente puternice pentru statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor şi ţintelor Europa 2020. Condiţionalitatea va îmbrăca atât forma aşa-numitelor condiţii ex ante, care trebuie să fie îndeplinite înainte de plata fondurilor, cât şi a aşa-numitelor condiţii ex post, care vor lega eliberarea fondurilor suplimentare de performanţă. ► CONDIŢIONALITĂŢI EX-ANTE Condiţionalitatea ex-ante defineşte un factor critic predefinit, ce reprezintă o premisă necesară şi care are o legătură directă şi un impact imediat asupra realizării eficiente şi eficace a obiectivelor specifice stabilite la nivelul unei priorităţi de investiţii. Îndeplinirea condiţionalităţii ex-ante va fi evaluată de către statul membru, în contextul prevăzut de Acordul de Parteneriat, luând în considerare principiul proporţionalităţii. Comisia Europeană va verifica îndeplinirea condiţionalităţii respectând principiul proporţionalităţii şi subsidiarităţii, şi respectând competenţele naţionale şi regionale de a decide asupra măsurilor adecvate de politică publică, inclusiv asupra conţinutului strategiilor. Evaluarea se va realiza pe baza criteriilor prevăzute de regulamentele specifice pe fonduri şi eventuala penalizare poate fi proporţională cu nivelul alocării pentru respectiva intervenţie. Acordul de Parteneriat precum şi programele operaţionale vor specifica aplicabilitatea condiţionalităţilor ex-ante care nu sunt îndeplinite la data transmiterii Acordului de Parteneriat, precum şi priorităţile afectate, acţiunile care urmează a fi realizate în vederea îndeplinirii condiţionalităţilor, precum şi calendarul de implementare. Îndeplinirea condiţionalităţilor ex-ante trebuie realizată până cel târziu la 31 decembrie 2016. În cazul neîndeplinirii unei condiţionalităţi ex-ante, Comisia Europeană poate decide, la adoptarea programului operaţional, să suspende integral sau parţial plăţile intermediare pentru a nu afecta eficienţa şi eficacitatea îndeplinirii obiectivelor priorităţilor vizate. În condiţiile în care statul membru eşuează în îndeplinirea unei condiţionalităţi ex-ante în termenul limită prevăzut de 31 decembrie 2016, Comisia Europeană poate suspenda plăţile intermediare pentru acele elemente dintr-un program operaţional care sunt afectate de neîndeplinirea condiţionalităţii. În ambele cazuri, suma afectată de suspendare va fi proporţională cu acţiunile întreprinse şi cu fondurile supuse riscului. Întreruperea va fi ridicată de îndată ce condiţionalitatea va fi îndeplinită, iar suspendarea de îndată ce modificarea de program va duce la constatarea neaplicării condiţionalităţii în cauză. Prin urmare, Comisia propune un număr de condiţionalităţi ex ante, care sunt stabilite împreună cu criteriile de îndeplinire a acestora în cadrul regulamentului general.

Definirea investiţiilor într-un mod corelat şi coordonat, astfel încât să poată furniza rezultate care să asigure atingerea obiectivelor stabilite, necesită însă existenţa unor strategii sectoriale care să acopere orizontul de timp 2014-2020, strategii care să răspundă şi condiţionalităţilor ex-ante prevăzute de proiectele de regulamente privind fondurile europene. Pachetul legislativ prezentat de către Comisia Europeană în octombrie 2011, propune consolidarea procesului de programare strategică prin concentrarea fondurilor europene pe cele 11 obiective tematice (OT), corelate cu priorităţile Strategiei Europa 2020, pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce priveşte realizarea priorităţilor europene, respectiv: 1. consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării; 2. îmbunătăţirea accesului şi a utilizării şi creşterea calităţii tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor; 3. îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol (în cazul FEADR) şi a sectorului pescuitului şi acvaculturii (pentru FEMP); 4. sprijinirea tranziţiei către o economie cu consum scăzut de dioxid de carbon în toate sectoarele; 5. promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor; 6. protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor; 7. promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor reţelelor majore; 8. promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă; 9. promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei; 10. investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii; 11. consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă. Obiectivele tematice (OT) sunt transpuse în priorităţi de investiţii specifice pentru fiecare fond în parte, astfel: OT 1 - Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării

Prioritate de investiţii - FEDR - toate priorităţile investiţionale sub obiectivul tematic nr. 1. 61

OT 2 - Îmbunătăţirea accesului şi a utilizării şi creşterea calităţii tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor

Prioritate de investiţii - FEDR: - dezvoltarea produselor şi serviciilor TIC, e-commerce şi creşterea cererii pentru TIC; - dezvoltarea aplicaţiilor TIC pentru e-guernanţă, e-învăţare, e-incluziune, e-cultură şi e-sănătate; - extinderea implementării benzii largi şi a internetului de mare viteză şi sprijinirea adoptării tehnologiilor şi reţelelor viitoare şi emergente.

62

OT 3 - Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii

Prioritate de investiţii - FEDR: - promovarea antreprenoriatului, în particular prin facilitarea exploatării economice a noilor idei şi încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin intermediul incubatoarelor de afaceri.

OT 4 - Sprijinirea tranziţiei către o economie cu consum scăzut de dioxid de carbon în toate sectoarele

63

Priorităţi de investiţii FEDR: - promovarea cogenerării de energie termică şi electrică de înaltă eficienţă FEDR + FC: - sprijinirea eficienţei energetice şi a utilizării energiei regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice şi în sectorul locuinţelor; - promovarea producţiei şi distribuţiei din sursele de energie regenerabilă.

OT 5 - Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor

Priorităţi de investiţii - FEDR+FC: - promovarea investiţiilor adresate riscurilor specifice, asigurând mobilitatea pentru dezastre şi dezvoltarea sistemelor de management a dezastrelor.

64

OT 6 - Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor

Priorităţi de investiţii - FEDR+FC: - vizează necesităţile semnificative pentru investiţii în sectorul de apă şi în sectorul de deşeuri, pentru îndeplinirea cerinţelor „acquis" de mediu.

OT 7 - Promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor reţelelor majore

65

Priorităţi de investiţii FEDR: - intensificarea mobilităţii regionale prin conectarea nodurilor secundare şi terţiare cu infrastructura TEN-T. FEDR + FC: - sprijinirea unei reţele europene, multimodale, unice de transport prin investiţii în reţeaua de transport transeuropeană (TEN-T); - dezvoltarea unui sistem interoperabil pe calea ferată, comprehensiv şi de înaltă calitate.

OT 8 - Promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă

66

Priorităţi de investiţii FSE: - acces la locuri de muncă pentru solicitanţii de locuri de muncă şi persoanele inactive, inclusiv iniţiative locale de ocupare a forţei de muncă, precum şi sprijin pentru mobilitatea lucrătorilor; - activitate independentă, antreprenoriat şi înfiinţarea de întreprinderi; - modernizarea şi consolidarea instituţiilor pieţei forţei de muncă, inclusiv acţiuni menite să îmbunătăţească mobilitatea transnaţională a forţei de muncă; - îmbătrânirea activă şi în condiţii bune de sănătate; - adaptarea la schimbări a lucrătorilor, întreprinderilor si antreprenorilor. FEDR: - dezvoltarea incubatoarelor de afaceri şi sprijin pentru investiţii pentru activitatea independentă şi înfiinţarea de întreprinderi; - sprijinirea investiţiilor în infrastructură pentru serviciile publice de ocupare a forţei de muncă.

OT 9 - Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei

67

Priorităţi de investiţii FSE: - incluziunea activă în vederea îmbunătăţirii oportunităţilor de ocupare; - integrarea comunităţilor marginalizate, cum ar fi romii; - îmbunătăţirea accesului la servicii abordabile, durabile si de înaltă calitate, inclusiv asistenţă medicală. FEDR: investiţii în infrastructura de sănătate, care contribuie la dezvoltarea naţională, regională şi locală, reducerea inegalităţilor în ceea ce priveşte starea de sănătate. 68

OT 10 - Investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii

69

70

Priorităţi de investiţii FSE: - prevenirea şi reducerea abandonului şcolar timpuriu; - îmbunătăţirea calităţii, eficienţei şi deschiderii educaţiei terţiare sau echivalente în vederea creşterii participării şi a nivelurilor de frecventare; - creşterea accesului la învăţarea pe tot parcursul vieţii, îmbunătăţirea abilităţilor şi competenţelor şi forţei de muncă.

OT 11 - Consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă

71

Pentru a se garanta că eficacitatea fondurilor nu este subminată de politici macrofiscale neviabile, Comisia îşi propune să consolideze normele care guvernează fondurile privind condiţionalitatea macrofiscală şi de a le alinia cu noile măsuri de punere în aplicare a pactului de stabilitate şi de creştere, care urmează a fi adoptate în cadrul celui de-al şaselea pachet privind guvernanţa economică. În acelaşi timp, o rată a cofinanţării mai ridicată (cu 10 puncte procentuale) se poate aplica în cazul în care un stat membru beneficiază de asistenţă financiară în conformitate cu articolele 136 şi 143 din TFUE (Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene), reducând astfel eforturile cerute din partea bugetelor naţionale într-un moment de consolidare fiscală, menţinând, în acelaşi timp, acelaşi nivel global al finanţării UE.

72

73

O temă comună, recurentă pe parcursul întregului proces, s-a dovedit a fi necesitatea de a promova utilizarea eficientă a resurselor, în vederea unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii pentru agricultura şi zonele rurale din UE, în concordanţă cu strategia Europa 2020, menţinând structura PAC în jurul a doi piloni care utilizează instrumente complementare pentru atingerea aceloraşi obiective. Pilonul I acoperă plăţile directe şi măsurile de piaţă, oferind fermierilor din UE un ajutor anual pentru venitul de bază şi sprijin în caz de perturbări specifice ale pieţei, în timp ce pilonul II acoperă dezvoltarea rurală, oferind statelor membre un cadru comun pentru elaborarea şi cofinanţarea unor programe multianuale. Dezvoltarea rurală trebuie inclusă într-un cadru strategic comun împreună cu alte fonduri cu gestionare partajată ale UE, cu o abordare consolidată orientată spre rezultate şi sub rezerva îndeplinirii unor condiţii ex-ante mai bune şi mai clare:

74

75

76

77

Unele condiţii sunt direct legate de obiectivele tematice ale politicii (de exemplu, strategiile inteligente de specializare sau cadrul de reglementare adecvat pentru sprijin comercial), în timp ce altele se aplică orizontal (de exemplu, achiziţiile publice). Pentru a consolida performanţele politicii de coeziune, pentru perioada 2014-2020, Comisia Europeană a propus introducerea unor dispoziţii specifice privind condiţionalităţile aplicabile utilizării fondurilor europene.

78

Scopul acestora este de a asigura că finanţarea UE creează stimulente puternice pentru statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin Strategia Europa 2020, precum şi de a promova eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor europene. Condiţionalităţile vor îmbrăca atât forma condiţiilor „ex-ante”, care trebuie să fie îndeplinite înainte de efectuarea unor plăţi în cadrul programelor operaţionale, cât şi a condiţiilor „ex-post”, care vor condiţiona plata unor fonduri suplimentare din rezerva de performanţă sau plăţile finale. ► CONDIŢIONALITĂŢI EX-POST Condiţionalitatea ex post va determina acordarea unei atenţii mai mari performanţei şi atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020. Aceasta va fi bazată pe realizarea obiectivelor de etapă în legătură cu ţintele legate de obiectivele Europa 2020, stabilite pentru programele din cadrul contractului de parteneriat. Un total de 5 % din bugetul naţional al fiecărui fond va fi retras şi alocat, în cadrul evaluării intermediare a performanţei, statelor membre ale căror programe au îndeplinit integral obiectivele lor de etapă. În afară de rezerva de performanţă, neîndeplinirea obiectivelor de etapă poate duce la suspendarea fondurilor, iar rezultatele slabe grave în ceea ce priveşte atingerea ţintelor unui program pot conduce la anularea unor fonduri.

79

► CONDIŢIONALITĂŢI MACROECONOMICE Consolidarea legăturii dintre politica de coeziune şi guvernanţa economică a Uniunii va garanta că eficacitatea cheltuielilor în temeiul fondurilor din cadrul strategic comun (CSC) este susţinută de politici economice solide. Fondurile din cadrul strategic comun pot, dacă este necesar, să fie redirecţionate pentru soluţionarea problemelor economice cu care se confruntă o ţară. Acest proces trebuie să fie progresiv, începând cu modificările contractului de parteneriat şi ale programelor în sprijinul recomandărilor Consiliului privind abordarea dezechilibrelor macroeconomice şi a dificultăţilor sociale şi economice. În cazul în care, în ciuda utilizării sporite a fondurilor din cadrul strategic comun, un stat membru nu reuşeşte să ia măsuri eficace în contextul procesului de guvernanţă economică, Comisia ar trebui să aibă dreptul de a suspenda parţial sau total plăţile şi angajamentele. Deciziile privind suspendarea ar trebui să fie proporţionale şi eficace, ţinând cont de impactul programelor în cauză asupra situaţiei economice şi sociale din statul membru relevant. Atunci când ia decizii privind suspendarea, Comisia ar trebui să respecte, de asemenea, egalitatea de tratament între statele membre, ţinând cont în special de impactul suspendării asupra economiei statului membru în cauză. Suspendările ar trebui încetate şi fondurile ar trebui puse din nou la dispoziţia statului membru în cauză de îndată ce acesta ia măsurile necesare. În acelaşi timp, se poate aplica o mărire a cuantumului contribuţiilor (cu 10 puncte procentuale) atunci când un stat membru primeşte asistenţă financiară prin intermediul mecanismului european de stabilitate, reducând astfel povara asupra bugetelor naţionale în perioade dificile din punct de vedere economic şi menţinând, în acelaşi timp, nivelul general al finanţării UE. Modalităţi de gestiune comune Propunerea prevede principii comune de gestiune şi control. Un sistem de acreditare naţională a principalelor organisme de control este instituit pentru a pune în evidenţă angajamentul statelor membre de a realiza o bună gestiune financiară. Modalităţile pe care se bazează asigurarea Comisiei cu privire la corectitudinea cheltuielilor au fost armonizate şi noi elemente comune, cum ar fi declaraţia de asigurare de gestiune şi de verificare şi închidere anuală a conturilor.

Sprijinirea programării integrate Comisia propune o abordare mai integrată a investiţiilor UE, inclusiv norme comune de eligibilitate şi financiare şi introducerea, ca opţiune, a unor programe finanţate din fonduri multiple pentru FEDR, FSE şi Fondul de coeziune. Propunerea stabileşte, de asemenea, o abordare integrată a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunităţii, care stimulează punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare de către grupuri comunitare, inclusiv autorităţi locale, ONG-uri şi parteneri economici şi sociali, pe baza abordării LEADER utilizate în cadrul dezvoltării rurale. Creşterea utilizării instrumentelor financiare Rolul instrumentelor financiare inovatoare va creşte, prin extinderea sferei de aplicare a acestora, printr-o mai mare flexibilizare şi eficientizare a cadrelor de implementare a acestora şi prin încurajarea utilizării acestora ca alternativă mai eficientă sau în completarea granturilor tradiţionale. Propunerea reprezintă un cadru legal şi operaţional mai solid, cu dispoziţii clare şi simplificate privind principalele aspecte legate de punerea în aplicare, cum ar fi gestiunea financiară a contribuţiilor UE sau combinarea instrumentelor financiare cu granturi.

80

Supuse criteriului fezabilităţii, instrumentele financiare pot fi aplicate întregului spectru de obiective politice reflectate în cadrul programelor, în scopul investirii în proiecte care fac dovada unei capacităţi de rambursare adecvate în situaţii de imperfecţiuni ale pieţei. Acestea pot fi utilizate de către statele membre şi autorităţile de management fie ca instrumente specifice, fie în baza unor modele predefinite pentru instrumentele naţionale sau regionale care permit derularea eficientă a operaţiunilor în conformitate cu termenii şi condiţiile standard propuse de Comisie. Autorităţile de management pot contribui la rândul lor la instrumentele financiare stabilite la nivelul UE, cu resurse care vor fi rezervate pentru investiţii, în conformitate cu programele în cauză. Monitorizare şi evaluare Dispoziţiile comune în materie de monitorizare şi evaluare includ rolul şi componenţa comitetului de monitorizare, rapoartele anuale de implementare, reuniunile anuale de reexaminare, rapoartele privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a contractului de parteneriat, evaluările ex ante şi ex post. Reguli de eligibilitate simplificate şi raţionalizate Accentul se pune pe măsurile menite să garanteze că costurile administrative sunt proporţionale şi că birocraţia este redusă pentru beneficiari. Scopul este acela de a armoniza, în măsura posibilului, normele aplicabile tuturor fondurilor. Opţiunile privind costurile simplificate, precum ratele forfetare şi sumele forfetare, oferă statelor membre modalităţi pentru a introduce o gestionare bazată pe performanţă la nivelul proiectului. Dispoziţiile comune privind punerea în aplicare includ norme comune privind cheltuielile eligibile, diferitele forme de asistenţă financiară, costurile simplificate şi caracterul durabil al operaţiunilor.

► PREVEDERI PRIVIND ALOCAREA FINANCIARĂ ŞI CONCENTRAREA TEMATICĂ Conform propunerii Comisiei Europene, alocările naţionale pentru politica de coeziune (fără FEADR şi FEPAM) vor fi limitate la 2,5% din PIB-ul fiecărui stat membru pentru perioada 20142020, ceea ce va presupune o alocare superioară faţă de actuala perioadă. Există însă o serie de propuneri din partea statelor membre net contributoare care pot diminua nivelul alocărilor pentru toate statele membre. Alocările financiare vor fi diferite în funcţie de tipul de regiune: - Regiuni mai puţin dezvoltate (less developed regions) – acele regiuni care au PIB/capita sub 75% din media UE27; - Regiuni în tranziţie – acele regiuni care au PIB/capita între 75 şi 90% din media UE; - Regiuni mai dezvoltate (more developed regions) – regiuni care au PIB/capita peste 90% din media UE. Regiunile de dezvoltare ale României se clasifică astfel: - Regiunea Bucureşti-Ilfov va intra în categoria regiunilor mai dezvoltate; - Celelalte 7 regiuni vor fi în continuare în categoria regiunilor mai puţin dezvoltate. Consecinţele acestei grupări: - Rata de cofinanţare propusă în cele 7 regiuni mai puţin dezvoltate va fi de 85%; - Rata de cofinanţare propusă în regiunile mai dezvoltate va fi de 75% (ca urmare a aplicării excepţiei pentru regiunile care în perioada 2007-2013 au avut PIB/capita sub 75% din media UE25, cum este şi cazul regiunii Bucureşti-Ilfov). 81

În conformitate cu propunerile de compromis aprobate la nivelul Consiliului Afaceri Generale, sunt impuse următoarele principii de concentrare a fondurilor: 1. Alocarea Fondului de Coeziune va reprezenta o treime din alocarea pentru politica de coeziune; 2. Alocarea FEDR va fi orientată spre primele patru obiective tematice prevăzute în Regulamentul General în proporţie minimă de: a. 50% pentru regiunile mai puţin dezvoltate; b. 60% pentru regiunea Bucureşti-Ilfov (ca urmare a aplicării excepţiei pentru regiunile care în perioada 2007-2013 au avut PIB/capita sub 75% din media UE-25, cum este şi cazul regiunii Bucureşti-Ilfov). 3. Alocarea FEDR va fi orientată spre obiectivul tematic (4) într-o proporţie minimă de: a. 10% pentru regiunile mai puţin dezvoltate; b. 20% pentru regiunea Bucureşti-Ilfov. 4. Alocarea FSE va fi orientată spre patru dintre priorităţile de investiţii finanţate în cadrul obiectivelor tematice (8)-(10) în proporţie minimă de: a. 60% pentru regiunile mai puţin dezvoltate; b. 80% pentru regiunea Bucureşti-Ilfov; 5. Alocările pentru fondurile structurale (FSE+FEDR) vor fi concentrate pe obiectivele tematice (8)-(10), după cum urmează: a. între 20-25% pentru regiunile mai puţin dezvoltate; b. între 45-50% pentru regiunea Bucureşti-Ilfov. ► INSTRUMENTE FINANCIARE Instrumentele financiare reprezintă un mod eficient – din punctul de vedere al utilizării resurselor – de mobilizare a resurselor din cadrul politicii de coeziune în vederea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020. Ţintite către proiecte cu potenţială viabilitate economică, instrumentele financiare oferă sprijin investiţiilor prin împrumuturi, garanţii, investiţii de capital şi alte mecanisme purtătoare de risc, inclusiv garanţii politice pentru Fondul social european (FSE), care pot fi combinate cu subvenţii la dobândă sau contribuţii la comisioanele de garantare în cadrul aceleiaşi operaţiuni. Pe lângă avantajele evidente pe termen lung ale reciclării fondurilor, instrumentele financiare contribuie la mobilizarea unor co-investiţii publice sau private suplimentare în vederea soluţionării deficienţelor de piaţă, în conformitate cu priorităţile strategiei Europa 2020 şi ale politicii de coeziune. Structurile de punere în aplicare a acestora implică un plus de expertiză şi know-how, care contribuie la creşterea eficienţei şi eficacităţii alocării de resurse publice. Mai mult, aceste instrumente furnizează o gamă variată de stimulente pentru îmbunătăţirea performanţei, inclusiv o mai mare disciplină financiară la nivelul proiectelor care beneficiază de sprijin. Instrumentele financiare sunt utilizate în scopul realizării de investiţii în cadrul fondurilor structurale începând cu perioada de programare 1994-1999. Relativa importanţă a acestora a crescut în cursul perioadei de programare 2007-2013 şi, în prezent, acestea reprezintă în jur de 5 % din totalul resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În lumina situaţiei economice actuale şi a resurselor publice tot mai limitate, este de aşteptat ca rolul instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune să fie tot mai mare în perioada de programare 2014-2020. Bazându-se pe experienţele realizărilor înregistrate cu ajutorul instrumentelor financiare din ciclurile actuale şi anterioare ale politicii de coeziune şi evidenţiind importanţa conferită acestora în Cadrul financiar multianual 2014-2020, Comisia Europeană propune o mai mare extindere şi consolidare a utilizării instrumentelor financiare în cursul următoarei perioade de programare, ca 82

alternativă mai eficientă şi durabilă care vine în completarea finanţării tradiţionale bazate pe subvenţii. Pentru a încuraja şi spori utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2014-2020, propunerile Comisiei:  oferă o mai mare flexibilitate statelor membre şi regiunilor UE în ceea ce priveşte sectoarele ţintă şi structurile de punere în aplicare;  oferă un cadru stabil de punere în aplicare, întemeiat pe un set clar şi detaliat de norme, bazându-se pe orientările şi experienţele concrete existente;  surprind sinergiile dintre instrumentele financiare şi alte forme de sprijin, cum ar fi subvenţiile;  asigură compatibilitatea cu instrumentele financiare instituite şi puse în aplicare la nivelul UE în temeiul unor norme de gestionare directă. În acest scop, Comisia propune o secţiune separată referitoare la instrumentele financiare – titlul IV (articolele 32-40) în propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind cele cinci fonduri din cadrul strategic comun (CSC) (1), oferind o prezentare mai clară a particularităţilor instrumentelor şi a cerinţelor de reglementare a acestora. Mai mult, vor fi stabilite detalii privind punerea în aplicare în cadrul unei legislaţii derivate aferente (acte derivate şi acte de punere în aplicare). Prin urmare, va exista un singur set de norme de reglementare a instrumentelor financiare pentru toate cele cinci fonduri CSC, asigurând consecvenţa deplină cu dispoziţiile regulamentului financiar. La nivelul statelor membre şi regiunilor, mediul operaţional al instrumentelor financiare, precum şi capacitatea administrativă şi expertiza tehnică, necesare pentru punerea în aplicare a acestora, variază în mod semnificativ. Pe acest fond, propunerea Comisiei oferă diverse opţiuni de punere în aplicare, dintre care statele membre şi autorităţile de gestionare pot alege cea mai potrivită soluţie. Pot beneficia de sprijin în cadrul politicii de coeziune: Instrumentele financiare instituite la nivelul UE şi gestionate de către Comisie, în conformitate cu regulamentul financiar (gestiune directă). În cadrul acestei opţiuni, contribuţiile PO la instrumentele financiare vor fi rezervate pentru investiţii în regiuni şi în acţiuni care intră sub incidenţa PO din care au provenit resursele. În materie de gestiune şi control, se aplică aceleaşi norme precum în cazul instrumentelor financiare puse în aplicare prin gestiune directă. Pentru contribuţiile la un instrument financiar de la nivelul UE, aflat în gestiunea Comisiei, trebuie să fie prevăzută o axă prioritară separată în cadrul PO. Rata de cofinanţare pentru această axă prioritară poate fi de până la 100 %. Instrumentele financiare instituite la nivel naţional/regional şi gestionate în conformitate cu propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune şi cu legislaţia derivată aferentă (gestiune partajată). Prin aceste instrumente, autorităţile de gestionare au posibilitatea de a aloca resurse din cadrul programului către: a. instrumentele deja existente sau nou-create, adaptate în funcţie de condiţiile şi de necesităţile specifice; b. instrumentele standardizate (disponibile pe stoc), în cazul cărora termenii şi condiţiile vor fi definite în prealabil şi stabilite printr-un act al Comisiei de punere în aplicare. Aceste instrumente ar trebui să fie gata de utilizare pentru o lansare rapidă. Pentru contribuţiile la instrumentele financiare naţionale sau regionale, aflate în gestiune partajată, autorităţile de gestionare sunt obligate să aducă contribuţii progresive, având în acelaşi timp posibilitatea de a include în declaraţia de plată contribuţiile naţionale anticipate care urmează 83

să fie mobilizate la nivelul instrumentului financiar pentru perioada aferentă de doi ani (de exemplu, sub formă de co-investiţii efectuate la nivelul destinatarilor finali). În ceea ce priveşte calculul contribuţiei progresive, cererile de plată ar trebui să ia în considerare atât cererile de capital ale instrumentului financiar în decursul unei perioade de maximum doi ani (în conformitate cu planul de afaceri al acestuia), cât şi soldul sprijinului acordat anterior în cadrul PO, însă necheltuit, disponibil la nivelul instrumentului financiar, inclusiv contribuţiile naţionale aferente. Instrumentele financiare constând numai în împrumuturi sau garanţii pot fi puse în aplicare direct chiar de către autorităţile de gestionare. În astfel de cazuri, autorităţile de gestionare vor fi despăgubite în baza împrumuturilor reale oferite sau a sumelor garanţiilor blocate pentru noi împrumuturi şi fără posibilitatea de a percepe costuri sau taxe de gestiune din partea fondurilor CSC. În materie de stimulente financiare, cota de cofinanţare a UE va creşte cu zece puncte procentuale în cazurile în care axa prioritară este pe deplin pusă în aplicare prin instrumente financiare. Bazându-se pe orientările recente adresate statelor membre prin intermediul Comitetului de coordonare a fondurilor (COCOF), propunerea Comisiei pentru 2014-2020 prevede continuitate şi certitudine în ceea ce priveşte gestiunea financiară a contribuţiilor UE la instrumentele financiare. Noul cadru conţine norme clare în materie de calificare a surselor financiare pe diferitele niveluri ale instrumentelor financiare şi cerinţe corespunzătoare în materie de eligibilitate şi realizări. Sunt propuse următoarele dispoziţii:  contribuţiile din partea UE plătite instrumentelor financiare se plasează în conturi purtătoare de dobândă deschise în statele membre sau se investesc cu titlu temporar, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;  dobânzile şi alte câştiguri generate la nivelul instrumentului financiar anterior investiţiei în beneficiul destinatarilor finali se utilizează în aceleaşi scopuri ca sumele plătite iniţial de UE;  cota UE din resursele de capital restituite din investiţii se reutilizează pentru noi investiţii prin aceleaşi sau prin alte instrumente financiare, în conformitate cu obiectivele PO;  cota UE din câştigurile, veniturile sau profiturile generate de investiţii se utilizează în următoarele scopuri: - costuri/onorarii de gestionare; - remunerarea preferenţială a investitorilor care funcţionează după principiul investitorului în economia de piaţă (MEIP) şi care co-investesc la nivelul instrumentului financiar sau al destinatarilor finali; şi/sau - alte investiţii prin aceleaşi sau alte instrumente financiare, în conformitate cu PO. Resursele şi câştigurile de capital, precum şi alte câştiguri sau profituri care pot fi atribuite contribuţiilor din partea UE pentru instrumentele financiare sunt utilizate în conformitate cu obiectivele PO timp de cel puţin 10 ani de la închiderea programului. Având în vedere că instrumentele financiare sunt aplicate la scară mai largă şi adaptate corespunzător necesităţilor specifice ale regiunilor şi destinatarilor ţintă ale acestora, accesul la finanţare poate fi în mod semnificativ îmbunătăţit în beneficiul unei palete largi de actori socioeconomici din teritoriu. Acestea vor servi, de exemplu, întreprinderilor care investesc în inovaţie, gospodăriilor care doresc să îmbunătăţească performanţa locuinţei lor în materie de eficienţă energetică, indivizilor care urmăresc punerea în practică a ideilor lor de afaceri, precum şi infrastructurii publice sau proiectelor de investiţii productive care îndeplinesc obiectivele strategice ale politicii de coeziune şi furnizează rezultatele aşteptate ale programelor acesteia.

84

Noua perspectivă financiară a UE 2014-2020 prevede o nouă abordare în materie de programare strategică pentru politica de coeziune, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020, abordare care implică:  Cadrul Strategic Comun (CSC) adoptat de Comisie (Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit);  Contractul/Acordul de Parteneriat pentru dezvoltare şi investiţii aplicat politicii de coeziune, care este un document strategic naţional, elaborat de fiecare SM şi negociat cu Comisia, ce fundamentează şi stabileşte obiectivele tematice de dezvoltare şi alocarea indicativă a fondurilor europene în perioada 2014–2020;  Programe subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Contractul/Acordul de Parteneriat şi care vor conţine angajamente ferme ale SM privind îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitare. Politica de coeziune rămâne o componentă esenţială a cadrului financiar multianual al UE pentru perioada 2014-2020. Politica de coeziune este finanţată prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune (FC). Acordul politic al statelor membre privind MFF 2014-2020, realizat la Consiliul European din 7 – 8 februarie 2013 prevede alocarea pentru politica de coeziune a cca. 325 miliarde euro (în scădere cu cca. 35 miliarde euro faţă de actuala perioadă de programare) reprezentând 34,24% din volumul total cheltuielilor UE pentru următorii 7 ani.

Suma ce revine României pentru politica de coeziune este de 21,8 miliarde (preţuri 2011), în creştere cu 10% faţă de alocarea 2007-2013 (situată la nivelul de 19,8 miliarde euro).

► DOCUMENTELE DE PROGRAMARE PENTRU PERIOADA 2014-2020 După cum a fost precizat şi în Memorandumul ”Aprobarea acţiunilor şi documentelor privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014-2020”, la nivelul fiecărui Stat Membru, documentele prevăzute de proiectele regulamentelor europene, sunt: 1. Acordul de Parteneriat, documentul elaborat de un stat membru, în colaborare cu actorii socio-economici, care stabileşte strategia, priorităţile şi cadrul instituţional pentru implementarea fondurilor europene, şi aprobat de către Comisia Europeană în urma evaluării şi dialogului cu statul membru; 2. Programele Operaţionale/ Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală. La nivel european, orientarea strategică privind utilizarea fondurilor europene este dată de Cadrul Strategic Comun (CSC), care acoperă cele cinci mari fonduri europene: - Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), - Fondul Social European (FSE), - Fondul de Coeziune (FC), - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), - Fondul European Maritim pentru Pescuit (FEMP). Cele cinci fonduri au fost denumite generic „fondurile CSC“. Din punct de vedere strategic, proiectele de regulamente prevăd faptul că fondurile CSC vor completa intervenţiile naţionale, regionale şi locale în implementarea Strategiei Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi incluzivă (Strategia Europa 2020), luând în considerare contextul specific din fiecare stat membru. Fiecare regiune europeană poate beneficia de sprijin din partea FEDR şi FSE. 85

Totuşi, va exista o distincţie între regiunile mai puţin dezvoltate, regiunile de tranziţie şi regiunile mai dezvoltate pentru a asigura concentrarea fondurilor potrivit nivelului produsului intern brut (PIB). Sprijinirea regiunilor mai puţin dezvoltate va rămâne o prioritate importantă a politicii de coeziune. Procesul de recuperare a decalajului în cazul regiunilor mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic şi social va necesita eforturi susţinute pe termen lung. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din PIB-ul mediu al UE-27. Va fi introdusă o nouă categorie - regiunile de tranziţie - pentru a înlocui sistemul actual de eliminare progresivă şi de introducere progresivă a asistenţei. Această categorie va cuprinde toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % şi 90 % din media UE-27. Regiunile mai dezvoltate - în timp ce intervenţiile în regiunile mai puţin dezvoltate vor rămâne prioritatea politicii de coeziune, există provocări importante care privesc toate statele membre, cum ar fi concurenţa globală în economia bazată pe cunoaştere şi trecerea la economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Această categorie se referă la acele regiuni al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din PIB-ul mediu al UE-27. În plus, este creată o plasă de siguranţă pentru toate regiunile care au fost eligibile în cadrul obiectivului de convergenţă din perioada 2007–2013, însă al căror PIB pe cap de locuitor este mai mare de 75 % din PIB-ul mediu al UE-27. În ceea ce priveşte categoriile de regiuni de tranziţie sau mai dezvoltate, acestea primesc o alocare din fondurile structurale egală cu cel puţin două treimi din alocarea lor pentru 2007–2013. Vor fi stabilite cote minime pentru FSE pentru fiecare categorie de regiuni (25 % pentru regiunile mai puţin dezvoltate; 40 % pentru regiunile de tranziţie şi 52 % pentru regiunile mai dezvoltate), ducând la o cotă minimă globală pentru FSE de 25 % din bugetul alocat politicii de coeziune, adică 84 de miliarde EUR. Fondul de coeziune va continua să sprijine statele membre al căror venit naţional brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media UE-27 pentru realizarea de investiţii în reţelele transeuropene de transport (TEN-T) şi în domeniul mediului. O parte din bugetul Fondului de coeziune (10 miliarde EUR) va fi rezervată pentru finanţarea reţelelor de transport de bază în cadrul facilităţii „Conectarea Europei”. Experienţa cadrului financiar actual arată că multe state membre au dificultăţi în a absorbi volume mari de fonduri UE într-o perioadă limitată de timp. Mai mult, situaţia fiscală din unele state membre a îngreunat şi mai mult eliberarea fondurilor pentru a asigura cofinanţarea naţională. În vederea facilitării absorbţiei fondurilor, Comisia propune o serie de măsuri: • stabilirea la 2,5 % din PIB a plafonului ratelor pentru alocările în domeniul coeziunii; • reducerea ratelor de cofinanţare la nivelul fiecărei axe prioritare din cadrul programelor operaţionale la 75–85 % în regiunile mai puţin dezvoltate şi în regiunile ultraperiferice; 75 % pentru programele europene de cooperare teritorială; 60 % în regiunile de tranziţie şi 50 % în regiunile mai dezvoltate; • includerea în contractele de parteneriat a anumitor condiţii cu privire la îmbunătăţirea capacităţii administrative.

86

FONDUL EUROPEAN PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ (FEDR) Zonele Europei înregistrează diferenţe importante în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare (măsurat ca PIB pe cap de locuitor), productivitatea şi gradul de ocupare a forţei de muncă. UE are sarcina de a reduce aceste diferenţe. FEDER face parte din politica de coeziune a UE, care rămâne o componentă esenţială a cadrului financiar propus de UE pentru perioada 2014-2020. Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) urmăreşte consolidarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea dezechilibrelor existente între regiunile acesteia. FEDR sprijină dezvoltarea regională şi locală pentru a contribui la toate obiectivele tematice, prin stabilirea unor priorităţi detaliate în vederea unui mai mare accent pus pe: • cercetare şi dezvoltare, precum şi inovare; • îmbunătăţirea accesului la informaţii şi a calităţii acestora, precum şi la tehnologiile comunicaţiilor; • schimbările climatice şi trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon; • sprijinul comercial acordat IMM-urilor; • serviciile de interes economic general; • infrastructurile de telecomunicaţii, energie şi transport; • consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă; • infrastructurile de sănătate, educaţie şi sociale; • dezvoltarea urbană durabilă. Toate regiunile Europei vor beneficia de finanţare prin FEDER. Autorităţile naţionale şi regionale îşi stabilesc propriile programe de dezvoltare şi selectează proiectele care urmează să fie finanţate. Pentru a asigura concentrarea investiţiilor la nivelul UE pe aceste priorităţi, se stabilesc alocări minime pentru un anumit număr de zone prioritare. De exemplu, în regiunile mai dezvoltate şi de tranziţie, cel puţin 80 % din resursele FEDR la nivel naţional ar trebui să fie alocate pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile, inovare şi sprijin pentru IMM-uri, din care cel puţin 20 % ar trebui să fie alocate pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile. Regiunile mai puţin dezvoltate ar trebui să dispună de o paletă mai largă de priorităţi de investiţii, care să reflecte nevoile mai mari de dezvoltare ale acestora. Însă acestea vor trebui să aloce cel puţin 50 % din resursele FEDR pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile, inovare şi sprijin pentru IMM-uri. Regulamentul propus prevede un accent mai mare pe dezvoltare urbană durabilă. Aceasta ar trebui să se realizeze prin alocarea unui procent minim de 5 % din resursele FEDR pentru dezvoltare urbană durabilă, prin stabilirea unei platforme de dezvoltare urbană pentru promovarea consolidării capacităţilor şi a schimburilor de experienţă, precum şi prin adoptarea unei liste a oraşelor în care vor fi puse în aplicare acţiuni integrate pentru dezvoltare urbană durabilă. Propunerea include, de asemenea, sprijin pentru acţiunile inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile în baza unui plafon de 0,2 % din fondurile anuale. Se va acorda o atenţie specială zonelor cu caracteristici naturale sau demografice specifice, precum şi o alocare suplimentară pentru regiunile ultraperiferice şi slab populate. Un procent de cel puţin 50 % din această alocare suplimentară va trebui să fie alocat acţiunilor care contribuie la diversificarea şi modernizarea economiilor regiunilor ultraperiferice, punându-se un accent special pe cercetare şi inovare, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi pe competitivitatea IMM-urilor. 87

FONDUL SOCIAL EUROPEAN (FSE) În prezent, în UE există aproape 23 de milioane de şomeri şi aproximativ 113 milioane de persoane care trăiesc la limita sau sub limita sărăciei, fiind ameninţate de excluziunea socială. Aspectele sociale şi ocupaţionale constituie o preocupare primordială la nivel european. Pentru a reintegra cât mai multe persoane în câmpul muncii şi pentru a le ajuta să iasă din sărăcie, Europa trebuie să rezolve o serie de probleme legate de lipsa de competenţe, mobilitatea scăzută a forţei de muncă, performanţele reduse ale sistemelor de învăţământ şi politicile privind piaţa muncii. În termeni mai generali, Europa trebuie să ofere un răspuns concret la criza financiară şi economică şi la evoluţia demografică şi migratorie şi să ţină pasul cu evoluţia tehnologică – toate acestea reprezentând provocări semnificative pentru competitivitate şi coeziunea socială. Fondul social european (FSE) reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene destinat investirii în oameni, prin contribuţii la coeziunea economică, socială şi teritorială. Acesta conferă cetăţenilor europeni oportunităţi mai mari de angajare, promovează o educaţie mai bună şi îmbunătăţeşte situaţia persoanelor celor mai vulnerabile care se confruntă cu riscul de sărăcie. Şomerii, în special tinerii sau şomerii de lungă durată, femeile care doresc să se reintegreze profesional şi grupurile defavorizate vor avea mai multe posibilităţi de formare profesională, consiliere şi asistenţă individualizată. Numărul beneficiarilor va fi foarte mare - anual, aproximativ 10 milioane de persoane participă la programe finanţate prin FSE (în întreaga Europă). Întreprinderile, organizaţiile non-profit şi autorităţile publice vor primi sprijin menit să le ajute să se adapteze la evoluţiile tehnologice, să treacă la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, să ţină pasul cu concurenţa mondială şi să pună în aplicare reformele necesare. Finanţarea va fi canalizată prin organismele naţionale sau regionale însărcinate cu punerea în aplicare a FSE. Regulamentul propune ca FSE să vizeze patru obiective tematice în întreaga Uniune:  promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii lucrătorilor;  promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei;  efectuarea de investiţii în domeniul educaţiei, al formării competenţelor şi al învăţării pe tot parcursul vieţii;  consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiei publice. FSE contribuie, de asemenea, la realizarea altor obiective tematice, cum ar fi susţinerea trecerii la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, neinfluenţabilă de schimbările climatice şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, intensificarea utilizării tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării, precum şi creşterea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). În conformitate cu angajamentul UE faţă de creşterea favorabilă incluziunii, cel puţin 20 % din sumele allocate FSE ar trebui să fie utilizate pentru promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei. În plus, în cadrul programelor, finanţarea ar trebui să se concentreze asupra unui număr limitat de priorităţi de investiţii care stabilesc detaliile fiecărui obiectiv tematic. Propunerea conţine dispoziţii specifice în vederea consolidării parteneriatelor şi a încurajării participării active a partenerilor sociali şi a organizaţiilor neguvernamentale (ONG-uri) la investiţiile FSE.

88

Aceasta impune alocarea unui cuantum adecvat din resursele FSE pentru acţiunile de consolidare a capacităţilor destinate partenerilor sociali şi ONG-urilor din regiunile mai puţin dezvoltate. Activităţile de inovare socială şi cooperare transnaţională sunt încurajate prin intermediul unei rate de cofinanţare mai ridicate pentru axele prioritare aferente acestora, al unor dispoziţii specifice în materie de programare şi monitorizare şi al unui rol mai important al Comisiei în schimbul şi difuzarea bunelor practici şi a acţiunilor comune în cadrul Uniunii. În vederea îmbunătăţirii eficacităţii intervenţiilor FSE, sunt prevăzute dispoziţii specifice pentru a asigura concentrarea resurselor. În plus, sunt stabiliţi indicatori comuni pentru a permite o monitorizare mai atentă şi pentru a facilita evaluarea impactului investiţiilor FSE la nivelul UE. Pentru a facilita utilizarea FSE, în special de către operatorii de mici dimensiuni, propunerea de regulament prezintă opţiuni mai simplificate privind costurile. În plus, se propune ca, în cazul operaţiunilor mici, statele membre să fie obligate să utilizeze rate forfetare sau sume forfetare. Aceasta ar putea uşura sarcina administrativă pentru până la 50 % din proiecte. Sunt introduse dispoziţii specifice privind instrumentele financiare pentru a încuraja statele membre şi regiunile să utilizeze FSE într-un mod mai avantajos, crescând astfel capacitatea acestuia de a finanţa acţiuni de susţinere a ocupării forţei de muncă, a educaţiei şi a incluziunii sociale. UE are rolul de a reduce disparităţile regionale mari existente la nivelul Uniunii, în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare (PIB-ul pe cap de locuitor), productivitate, ocupare a forţei de muncă, educaţie şi sărăcie şi de a duce la îndeplinire obiectivele Strategiei Europa 2020. În cazul în care este adoptat, regulamentul propus ar însemna: • direcţionarea fondurilor către un număr limitat de obiective aliniate Strategiei Europa 2020 pentru a mări impactul finanţării. • ţările UE ar urma să se asigure că, din totalul fondurilor politicii de coeziune a UE de care au beneficiat, un anumit procent minim provine de la FSE. Aceasta ar contribui la focalizarea atenţiei asupra promovării ocupării forţei de muncă, educaţiei şi formării profesionale şi asupra reducerii sărăciei. • punerea accentului pe combaterea şomajului în rândul tinerilor şi al grupurilor celor mai dezavantajate, cum ar fi migranţii sau comunităţile marginalizate – cel puţin 20% din finanţarea FSE urmând a fi orientată către sprijinirea măsurilor de incluziune socială. • o mai mare implicare a partenerilor sociali şi a ONG-urilor în implementarea FSE – în special în regiunile mai puţin dezvoltate. • sprijin pentru măsuri specifice de promovare a egalităţii între bărbaţi şi femei şi de combatere a discriminării. • un rol din ce în ce mai activ pentru Comisie în facilitarea cooperării transnaţionale şi a promovării inovării sociale. • scăderea gradului de complexitate a FSE, cu accent pe simplificarea procedurilor pentru micii beneficiari. • o abordare mai orientată către rezultate în gestionarea programelor operaţionale, prin intermediul planurilor comune de acţiune.

89

FONDUL DE COEZIUNE (FC) Fondul de coeziune sprijină statele membre al căror venit naţional brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media UE-27 pentru realizarea de investiţii în reţelele de transport TEN-T şi în domeniul mediului. Zonele Europei înregistrează diferenţe importante în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare (măsurat ca PIB pe cap de locuitor), productivitatea şi gradul de ocupare a forţei de muncă. Doar o acţiune la nivelul UE poate reduce disparităţile între ţările membre, iar UE a fost mandatată, prin tratate, să acţioneze în acest sens. Statele membre cu un venit naţional brut sub 90% din media europeană sunt eligibile pentru finanţare din Fondul de coeziune. Majoritatea acestora sunt ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007. UE va furniza sprijin temporar pentru ţările care erau eligibile în perioada 2007-2013, dar care astăzi nu se mai califică pentru că nivelul veniturilor lor a crescut. Domeniul de aplicare al Fondului de coeziune va rămâne, în mare măsură, acelaşi cu cel actual. Sprijinul va viza :  investiţiile pentru conformarea la standardele de mediu;  proiectele energetice, cu condiţia ca acestea să prezinte beneficii evidente pentru mediu, de exemplu prin promovarea eficienţei energetice şi utilizarea energiei regenerabile;  investiţiile în reţelele transeuropene de transport, precum şi în sistemele de transport urbane şi cu emisii reduse de CO2. Pentru prima dată, o parte din Fondul de coeziune va fi direcţionat către mecanismul „Conectarea Europei”, menit să dezvolte un sistem european de transport competitiv şi durabil. În domeniul mediului, Fondul de coeziune va sprijini investiţiile în adaptarea la schimbările climatice şi prevenirea riscurilor, investiţiile în sectoarele apei şi deşeurilor, precum şi în mediul urban. În conformitate cu propunerile Comisiei privind cadrul financiar multianual, investiţiile în energie sunt, de asemenea, eligibile pentru a beneficia de contribuţie, cu condiţia ca acestea să aibă efecte pozitive asupra mediului. Prin urmare, investiţiile în eficienţa energetică şi energia regenerabilă sunt, de asemenea, sprijinite. În domeniul transporturilor, Fondul de coeziune va contribui la investiţiile în reţeaua transeuropeană de transport, precum şi la cele în sisteme de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon şi în transportul urban. ARHITECTURA POLITICII DE COEZIUNE 2014 - 2020 Categorii de Obiective Fonduri Ţinte regiuni Regiuni mai puţin FEDR dezvoltate Convergenţă FSE Investiţii pentru dezvoltare şi FC Regiuni în tranziţie locuri de muncă Competivitate şi ocuparea Regiuni mai FEDR forţei de muncă dezvoltate FSE Cooperare teritorială Cooperare teritorială FEDR europeană europeană 2007 - 2013

90

Fonduri FEDR FSE FC FEDR FSE FEDR

OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE ÎN PERIOADA 2014‐2020

Pentru România, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul dintre cele mai importante instrumente ce vor fi utilizate pentru reducerea disparităţilor regionale, precum şi promovarea creşterii economice la nivel regional şi local, consolidarea competitivităţi şi creşterea ocupării forţei de muncă, obiective de referinţă la nivelul Uniunii Europene. Este recunoscut faptul că îndeplinirea acestor obiective este posibilă prin asigurarea unui mediu favorabil investiţiilor, înfiinţarea de noi companii sau dezvoltarea celor existe contribuind semnificativ la crearea de noi locuri de muncă şi generarea de valoare adăugată. În acest context, utilizarea sprijinului structural pentru perioada 2014‐2020 urmăreşte crearea condiţiilor de îmbunătăţire şi dezvoltare constantă a mediului de afaceri, având ca obiective principale:  stimularea competitivităţii întreprinderilor;  facilitarea accesului la finanţare;  crearea unui mediu favorabil creării de noi afaceri şi încurajarea culturii antreprenoriale;  sprijinirea companiilor de a opera în plan extern şi de a acces noi pieţe;  asigurarea unei forţe de muncă calificată şi adaptabilă. Măsurile în cadrul acestei provocări vor fi orientate către următoarele arii tematice:  cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare. Intervenţiile propuse sunt orientate către susţinerea inovării în cadrul întreprinderilor, precum şi prin consolidarea capacităţilor pentru excelenţă în cercetare şi inovare şi pentru schimbări tehnologice. În zonele rurale, inovarea şi baza de cunoaştere vor fi consolidate prin cooperarea între sectoarele agricol, alimentar şi forestier şi alţi actori, precum şi prin crearea de clustere şi reţele şi utilizarea serviciilor de consultanţă.  tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Acţiunile vor fi orientate către creşterea capacităţii întreprinderilor să dispună de servicii TIC, precum şi încurajarea acestora să utilizeze astfel de servicii.  competitivitatea IMM‐urilor, a sectorului agricol şi a sectorului de pescuit şi acvacultura. Eforturile vor fi orientate către sprijinirea investiţiilor în spiritual antreprenorial, în exploatarea comercială a noilor idei şi a rezultatelor cercetării, prin furnizarea de servicii de consiliere în domeniul afacerilor, precum şi sprijinirea dezvoltării instrumentelor online. Intervenţiile pentru îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol vor ajuta la asigurarea unei producţii alimentare viabile în UE şi vor contribui la crearea şi păstrarea locurilor de muncă, precum şi la creştere economic în zonele rurale. O privire de ansamblu asupra programelor operaţionale şi a priorităţilor propuse spre finanţare în următoare perioadă: Programul Operaţional Competitivitate  sprijinirea investiţiilor private în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării (CDI) şi a cercetării colaborative dintre întreprinderi şi organizaţii de cercetare pentru a încuraja transferul de cunoştinţe, tehnologic şi de personal cu expertiză avansată şi pentru a permite dezvoltarea de produse şi servicii CDI în sectoarele economice cu potenţial de creştere;

 promovarea instrumentelor financiare menite să susţină riscul de investiţiilor private în cercetare şi inovare şi să stimuleze start‐up‐urilor inovative şi spin‐off‐urile;  dezvoltarea infrastructurii de cercetare publice şi private, atât ca parte din clustere existente/emergente, centre de excelenţă şi alte tipuri de structuri de cercetare (naţionale/ regionale /europene) şi în domenii specifice identificate ca prioritare, pe baza existenţei unui potenţial şi/sau a unui avantaj competitiv, cum ar fi sănătatea. Deblocarea potenţialului de excelenţă în cercetare şi inovare prin crearea de sinergii cu acţiunile de cercetare, dezvoltare şi inovare ale programului cadru al UE Orizont 2020;  acţiuni pentru promovarea adoptării de către întreprinderi a TIC, inclusiv a aplicaţiilor şi inovaţiilor comerţului electronic;  acţiuni pentru dezvoltarea de instrumente de e‐Guvernare pentru întreprinderi şi cetăţeni (e‐Guvernare 2.0);  acţiuni pentru dezvoltarea „cloud computing“; Programul Operaţional Regional  acţiuni pentru consolidarea culturii antreprenoriale şi pentru conştientizarea opţiunii şi a sprijinului potenţial pentru crearea de întreprinderi;  acţiuni pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare, inclusiv prin oferirea unei game adecvate de instrumente financiare;  acţiuni pentru îmbunătăţirea productivităţii IMM‐urilor şi oferirea de oportunităţi de creştere, inclusiv consolidarea accesului la sprijin pentru planificarea afacerilor, consultanţă tehnică, consultanţă şi sprijin pentru export;  acţiuni pentru alăturarea în reţea a întreprinderilor în vederea consolidării schimburilor de cunoştinţe şi a consolidării participării acestora în cadrul lanţurilor de desfacere, inclusiv cele la scară internaţională;  acţiuni integrate – situri, competenţe, sprijin pentru investiţii – în vederea atragerii de investiţii pentru regiunile mai puţin dezvoltate ale României;  acţiuni de raţionalizare a procesului de reglementare şi de reducere a poverii birocratice asupra întreprinderilor;  dezvoltarea infrastructurii de transfer tehnologic în sectoarele public şi privat, în special în regiunile mai puţin dezvoltate ale României, în concordanţă cu principiul specializării inteligente. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală  crearea şi oferirea de servicii de consultanţă, în vederea îmbunătăţirii performanţei economice şi de mediu;  colaborarea între agricultură/industria agroalimentară, industria forestieră, pescuit şi acvacultură şi industria alimentară şi sistemele de consultanţă, educaţie şi cercetare în contextul proiectelor pilot, al dezvoltării de produse, practici, procese şi tehnologii noi etc;  înfiinţarea unor grupuri operative (fermieri, cercetători, consultanţi), care vor participa la Parteneriatul European pentru Inovare „Productivitatea şi durabilitatea agriculturii”;  acţiuni pentru îmbunătăţirea performanţei economice şi pentru restructurarea şi modernizarea agriculturii, în special în vederea creşterii participării şi orientării către pieţe, precum şi pentru diversificarea activităţilor agricole; 92

 facilitarea reînnoirii generaţiilor în sectorul agricol;  acţiuni pentru îmbunătăţirea performanţei economice a producătorilor primari printr‐o mai bună integrare a acestora în lanţul alimentar prin programe de calitate, adăugând valoare produselor agricole, prin promovarea pe pieţe locale prin dezvoltarea circuitelor scurte de aprovizionare şi prin înfiinţarea de grupuri de producători, etc;  acţiuni de sprijinire a activităţilor de prevenire şi gestionare a riscurilor agricole;  crearea de noi întreprinderi mici prin acordarea de sprijin pentru demararea afacerilor în cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici din afara domeniului agricol, precum şi dezvoltarea de activităţi non‐agricole în zonele rurale.  crearea de noi întreprinderi mici prin acordarea de sprijin pentru demararea afacerilor în cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici din afara domeniului agricol, precum şi dezvoltarea de activităţi non‐agricole în zonele rurale;  sprijinirea formării profesionale şi a achiziţiei de competenţe în gestionare agricolă, practice agricole durabile, îmbunătăţirea calităţii şi utilizarea noilor tehnologii specifice agriculturii şi silviculturii;  sprijinirea activităţilor demonstrative pentru transferul de cunoştinţe referitoare la noile practice în domeniu; informare, schimburi pe termen scurt şi vizite în interiorul UE în scopul promovării schimbului de bune practici; încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi a formării profesionale în general în mediul rural (pe lângă cursurile sau formarea furnizate în mod obişnuit în sistemul de învăţământ secundar şi superior), precum formarea în gestiunea afacerilor şi alte competenţe necesare diversificării în afara sectorului agricol. Programul Operaţional Maritim şi de Pescuit  diversificarea pescuitului şi a sectorului acvaculturii prin sprijinirea creării de noi întreprinderi mici şi crearea de locuri de muncă în domeniu;  sprijinirea infrastructurii şcolare şi dezvoltarea resurselor în educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari, din învăţământul primar, secundar, terţiar şi din cel tehnic şi profesional, în scopul îmbunătăţirii calităţii învăţământului şi formării precum şi a relevanţei acestuia pentru piaţa muncii.  investiţii în sectorul acvaculturii: noi unităţi, modernizarea unităţilor existente, diversificarea speciilor, îmbunătăţirea potenţialului siturilor de acvacultură;  promovarea de noi surse de venit în interiorul sectorului (activităţi de procesare, de marketing) şi în afara acestuia (activităţi ecologice, turism, educaţie);  investiţie în porturi pescăreşti, adăposturi, debarcadere, centre de primă vânzare;  îmbunătăţirea condiţiilor de muncă legate de sănătatea şi siguranţa la bordul navelor de pescuit în apele interioare şi maritime;  sprijin pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea lanţului producători ‐ procesatori -comercianţi;  diversificarea pescuitului şi a sectorului acvaculturii prin sprijinirea creării de noi întreprinderi mici şi crearea de locuri de muncă în domeniu. Un element esenţial în buna funcţionare a întreprinderilor şi dezvoltarea antreprenoriatului îl reprezintă asigurarea unei forţe de muncă calificată şi adaptabilă.

93

În acest sens sunt create oportunităţi de investiţie în educaţie şi instruire, atât printr‐un program dedicat capitalului uman, cât şi prin programele pentru sectorul agricol şi sectorul pescuit şi acvacultură. Programul Operaţional Capital Uman  încurajarea şi facilitarea participării angajatorilor la dezvoltarea forţei de muncă şi a învăţării pe tot parcursul vieţii;  îmbunătăţirea corelării învătământului profesional şi tehnic cu nevoile pieţei muncii, asigurându‐se relevanţa ofertei de formare, acordându‐se prioritate sectoarelor cu potenţial viitor de creştere şi promovându‐se parteneriate între personale interesate relevante;  modernizarea învăţământului terţiar prin dezvoltarea studiilor aprofundate şi sprijinirea internaţionalizării învăţământului superior, inclusiv a cercetării aprofundate şi a mobilităţii.

94

OPIS DOCUMENTE Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

7.

8. 9.

Tip document Formularul Cererii de finanţare completat corespunzător Anexa 1 Rezumatul proiectului - Modelul A Declaraţia de eligibilitate în formatul solicitat – Modelul B Declaraţia de angajament în formatul – Model C Studiu de fezabilitate conform modelului prezentat în Anexa 1- Model D Bilanţul întreprinderii sau bilanţul consolidat (dacă acesta a fost depus la AFP sau la instituţiile similare din alte ţări) aferent ultimului exerciţiu financiar, inclusiv Contul de Profit şi Pierdere (copie) Certificat de înregistrare de la Oficiul Registrul Comerţului (copie) Act constitutiv de înfiinţare a societăţii - actualizat (copie) Cazierul fiscal al societăţii

10. Hotărârea AGA/CA de aprobare a investiţiei, inclusiv cu precizarea reprezentantului legal (copie)

11. CV – urile persoanelor implicate în echipa proiectului 12. Documente pentru lucrări de construcţii - certificatul de urbanism, avize/aprobări (copii) – dacă este cazul

13. Împuternicire pentru persoana care depune dosarul dacă este cazul 14. Pentru terenuri/imobile: Extras de carte funciară cu precizarea „libere de orice sarcini/interdicţii”, titlu de proprietate (copie) – dacă este cazul 15. Autoevaluarea în raport cu criteriile de mediu - Anexa 6

95

Perioada de valabilitate a documentului Permanent Permanent Permanent Permanent Maximum 1 an vechime N/A

Permanent

Permanent În vigoare la data depunerii cererii de finanţare Permanent

N/A În vigoare la data depunerii cererii de finanţare Permanent

Permanent

N/A

DA sau N/A

16. Avizul de mediu (copie) şi Fişa tehnică de mediu

17. Contract de închiriere sau concesiune clădiri/terenuri (întabulate) - dacă este cazul

pentru

18. Documente (copii) care să ateste certificarea ISO 9001, ISO 14001 sau stadiul implementării acestora – dacă este cazul 19. Adeverinţă de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice-Administraţia Finanţelor Publice privind încadrarea în categoria de întreprindere mare (ca plătitoare de impozite), pentru întreprinderile mari înregistrate în România sau documente echivalente pentru întreprinderile legate sau partenere

În vigoare la data depunerii cererii de finanţare În vigoare la data depunerii cererii de finanţare În vigoare la data depunerii cererii de finanţare În vigoare la data depunerii cererii de finanţare

Subsemnatul(a) …………… în calitate de reprezentant al(a) ……………. declar pe propria răspundere că documentele depuse sunt în totală concordanţă cu cerinţele prevăzute în Ghidul solicitantului. Sunt conştient de faptul că orice nepotrivire între documentele existente în plicurile depuse şi situaţia reală poate duce automat la respingerea cererii de finanţare/rezilierea contractului şi returnarea sumelor rambursate.

Data

Semnătura şi ştampilă

GUVERNUL ROMÂNIEI 96

FORMULARUL CERERII DE FINANŢARE

INSTRUMENTELE STRUCTURALE ALE UE FORMULAR COMUN PENTRU TOATE PROGRAMELE OPERAŢIONALE finanţate din Instrumente Structurale

Acest formular al cererii de finanţare trebuie completat atât pentru cererile de finanţare în cazul proiectelor cât şi în cazul schemelor de grant luate în ansamblu. Solicitările individuale de grant vor avea un format mai simplu şi vor fi elaborate de către administratorii schemelor de granturi. INSTRUMENTELE STRUCTURALE ALE UE

ELEMENTE COMPONENTE ALE FORMULARULUI COMPLET AL CERERII DE FINANŢARE 1. Informaţii privind solicitantul 2. Date despre proiect 3. Concordanţa cu politicile UE şi legislaţia naţională 4. Bugetul proiectului/ Surse de Finanţare 5. Lista de anexe

ÎNREGISTRAREA CERERII DE FINANŢARE Se completează de către Autoritatea de Management/ Organismul Intermediar Instituţia ……………………….. Data înregistrării ………………… Numele şi prenumele persoanei care înregistrează………………………….. Număr de înregistrare…………….... Semnătura…………………………… Număr cerere de proiecte……….. 29

29

Se completează în cazul în care se organizează sesiuni periodice de depunere

97

TITLUL PROIECTULUI

Acronim

INFORMAŢII PRIVIND TIPUL ASISTENŢEI FINANCIARE NERAMBURSABILE SOLICITATE Selectaţi tipul asistenţei comunitare nerambursabile pentru care aplicaţi: 0.1 FEDR 0.2 FSE 0.3 FC INFORMAŢII PRIVIND SOLICITANTUL 1.1

SOLICITANT

Numele organizaţiei Cod unic de înregistrare

Număr de ordine în Registrul Comerţului

Nr. de la Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor

Coduri CAEN

Telefon

Fax

Adresa poştală sediu principal

Adresa poştă electronică DA

Înregistrare în Registrul Potenţialilor Contractori

NU

1.2 TIPUL SOLICITANTULUI: - persoane juridice de drept public (organele statului, instituţiile de stat, unităţile administrativ-teritoriale, societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, regii autonome) - persoane juridice de drept privat - persoane juridice de drept privat şi utilitate publică - persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial (conform OG 26/2000) - persoane fizice - instituţii de cult (conform Legii 489/2006) În cazul în care solicitantul este o societate comercială cu capital public sau privat sau regie autonomă vă rugăm să completaţi următoarele: Anul înfiinţării societăţii comerciale/ regiei autonome………………..

98

Date despre societate comercială/regie

Anul n*-1

Anul n*-2

Anul n*-3

Număr de angajaţi Cifra de afaceri (lei) Rezultatul net din bilanţ/ Profitul din activitatea de bază în ultimii 2 ani n – anul depunerii cererii de finanţare

1.3

REPREZENTANTUL LEGAL (persoana care are dreptul, conform actelor de constituire/ actelor de organizare si funcţionare pentru administraţia publica, să semneze şi să reprezinte organizaţia) Nume

Funcţie

Număr de telefon Adresa poştală

Număr de

fax

Adresa electronică

poştă

1.4 DIRECTOR DE PROIECT Nume

Funcţie

Număr de telefon Adresa poştală 1.5

Număr de

fax

Adresa electronica

poştă

BANCA

Banca/ Sucursală Adresa Nr. de cont în format IBAN

1.6

FINANŢĂRI NERAMBURSABILE PRIMITE ANTERIOR SAU ÎN PREZENT DIN FONDURI PUBLICE

Solicitantul a mai beneficiat de asistenţă nerambursabilă din fonduri publice sau de împrumut din partea IFI în ultimii 5 ani? DA

NU

99

În caz afirmativ, vă rugăm specificaţi următoarele informaţii pentru maxim 5 proiecte (prezentate în ordinea descrescătoare a anului calendaristic în care s-a semnat contractul de finanţare): Titlul proiectului şi nr. de referinţă Valoarea proiectului şi, în caz de parteneriat, suma alocată solicitantului Anul semnării contractului de finanţare

Sursa de finanţare

Titlul proiectului şi nr. de referinţă Valoarea proiectului şi, în caz de parteneriat, suma alocată solicitantului Anul semnării contractului de finanţare

Sursa de finanţare

Titlul proiectului şi nr. de referinţă Valoarea proiectului şi, în caz de parteneriat, suma alocată solicitantului Anul semnării contractului de finanţare

Sursa de finanţare

Titlul proiectului şi nr. de referinţă Valoarea proiectului şi, în caz de parteneriat, suma alocată solicitantului Anul semnării contractului de finanţare

Sursa de finanţare

Titlul proiectului şi nr. de referinţă Valoarea proiectului şi, în caz de parteneriat, suma alocată solicitantului Anul semnării contractului de finanţare

Sursa de finanţare

Anul finalizării

Anul finalizării

Anul finalizării

Anul finalizării

Anul finalizării

100

Pentru proiectul ce constituie obiectul prezentei cereri de finanţare sau componente ale sale a mai fost solicitat sprijin financiar din fonduri publice, inclusiv fonduri UE? DA

NU

În caz afirmativ, pentru fiecare solicitare vă rugăm specificaţi următoarele informaţii: Denumirea programului

Nr. de înregistrare a proiectului

Valoarea proiectului

Sursa de finanţare

Descriere pe scurt a componentelor pentru care s-a solicitat finanţarea În curs de evaluare Stadiul propunerii

Selectat

Respins

Daca a fost respins, precizaţi motivul:

Proiectul ce constituie obiectul prezentei cereri de finanţare sau componente ale sale a mai beneficiat de sprijin financiar din fonduri publice, inclusiv fonduri UE, în ultimii 5 ani? Nu se completează. Activităţile proiectului nu pot începe înainte ce ANCS - OI Cercetare să confirme în scris solicitantului că propunerea îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute, sub rezerva rezultatelor finale ale procesului de evaluare a propunerilor.

2.

DATE DESPRE PROIECT 2.1 DATE GENERALE Se vor insera rubrici care prezintă: - PO, Axele Prioritare, domeniile majore de intervenţie, operaţiunile indicative Pentru fiecare operaţiune se va specifica tipul de ajutor de stat aferent, daca e cazul.

Programul Operaţional Axa Prioritară Domeniul de intervenţie Operaţiunea Scheme de ajutor de stat Tipul proiectului Sectorul relevant pentru tematica proiectului 101

Nr. de înregistrare IMPACT (daca e cazul) 1.2 LOCAŢIA PROIECTULUI Se vor specifica următoarele informaţii pentru fiecare dintre locaţiile propuse pentru implementarea proiectului: Ţara Judeţul

Regiunea Localitate a

Adresa 2.3 DESCRIEREA PROIECTULUI Obiectivul proiectului (se vor enunţa obiectivele proiectului şi se va explica cum contribuie proiectul la realizarea obiectivelor competiţiei)

Justificarea necesitatii implementarii proiectului (se va preciza de ce este necesar acest proiect pentru atingerea obiectivelor şi care este valoarea sa adăugată din punct de vedere ştiintific şi economic. Întreprinderile mari vor justifica efectul stimulativ conform punctului 2.3.3 din Ghidul Solicitantului)

Contextul proiectului (se va preciza dacă proiectul pentru care se solicită finanţarea reprezintă o continuare a unui alt proiect şi contextul în care este realizat.; se va descrie situaţia pe plan naţional în domeniu; se va prezenta contextul internaţional al proiectului astfel încât să se poată determina nivelul de performanţă al inovării propuse.)

Descrierea activităţilor proiectului (se vor descrie activităţile şi subactivităţile proiectului; acestea vor trebui sa fie coerente cu tabelul 2.6)

Personal cu înaltă calificare (solicitanţii de tip IMM care împrumută personal cu înaltă calificare din organizaţii de cercetare sau întreprinderi mari pentru activităţi de cercetare-dezvoltare-inovare vor prezenta numele persoanelor împrumutate, perioada de angajare, expertiza acestor persoane, experienţa în CDI, implicarea în proiect şi orice alte informaţii relevante.)

102

Resursele materiale implicate în realizarea proiectului (se va prezenta sediul aferent activităţilor prevăzute în proiect, dotările şi echipamentele IT deţinute şi utilizate pentru proiectul care face obiectul cererii de finanţare etc)

Descrierea rezultatelor anticipate în urma implementării (se vor specifica principalele rezultate ale proiectului)

Beneficiari direcţi / indirecţi (se vor indica grupurile/ entităţile care vor beneficia/vizate de rezultatele proiectului, direct sau indirect)

2.4 MANAGEMENTUL PROIECTULUI Metodologia de implementare a proiectului (se va prezenta modul în care va fi gestionată implementarea proiectului şi aspectele cheie ale implementării)

103

Personalul echipei de implementare a proiectului Se va prezenta personalul care va avea rolul cel mai important în managementul şi implementarea proiectului, inclusiv, dacă e cazul, personalul cu înaltă calificare angajat temporar (max. 10 persoane):

Nr. crt.

Num e / prenume

Functia

Implicare Responsabilităţ efectivă i în cadrul proiectului (nr. omluni)

1

...

...

...

...

2

...

...

...

3

....

....

....

....

4

....

....

....

....

...

....

....

....

....

...

Riscuri (se vor prezenta principalele riscuri legate de implementarea proiectului precum şi măsurile de reducere a acestora)

104

1.5 DURATA PROIECTULUI Precizaţi durata implementării proiectului, exprimată în luni (în estimarea duratei de implementare a proiectului nu se vor lua în calcul activităţile preliminare, anterioare confirmării scrise din partea Organismului Intermediar pentru Cercetare că proiectul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate ale competiţiei): 1.6 CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR Studiul de piaţă / Planul de afaceri a fost finanţat din fonduri publice? D

NU

A Completaţi tabelul de mai jos cu activităţile previzionate a se realiza în vederea implementării proiectului, precum şi perioadele când acestea se vor realiza, corelate cu metodologia de implementare a proiectului:

rt.

Activitate

Până la…. De la…. (nr lună de la (nr lună de la începerea începerea proiectului) proiectului)

105

1.7 INDICATORI Completaţi valoarea prognozată a indicatorilor de realizare şi de rezultat din tabel. INDICATORI

Valoare la Valoare la începutul perioadei sfârşitul perioadei de de implementare implementare

Indicatori de realizare Cheltuieli eligibile efectuate din fonduri nerambursabile pentru proiect (lei) Cheltuieli anuale pentru CD (lei) Cifra de afaceri (lei) ... Indicatori de rezultat Locuri de muncă nou create în întreprindere datorită proiectului (număr) Locuri de muncă nou create în activitatea CD datorită proiectului (număr) Locuri de muncă menţinute în întreprindere datorită proiectului (număr) Număr cereri de brevete rezultate din proiect Contribuţia financiară privată totală (cheltuieli eligibile şi neeligibile) a solicitantului la proiect (lei) Cheltuielile eligibile efectuate de către întreprindere pentru proiect (lei)

...

106

0

0 0

0

0

2.8 PARTENERII IMPLICAŢI ÎN DERULAREA PROIECTULUI Nu se completează pentru această competiţie. 2.9 RELAŢIA CU ALTE PROGRAME / STRATEGII / PROIECTE / ALTE DOCUMENTE RELEVANTE

Nr. crt.

TIP (program/strategie/ proiect/altel e)

1.10

DENUMIRE

MOD DE RELAŢIONARE

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Organizaţia este plătitoare de TVA? D

NU

A

Există activităţi în cadrul proiectului pentru care solicitaţi finanţare conform prezentei cereri, pentru care organizaţia este plătitoare de TVA ? D

NU

A

2.11 PROIECT GENERATOR DE VENIT Nu se completează. 2.12 SUSTENABILITATEA PROIECTULUI Sustenabilitatea financiară (se va prezenta modul în care implementarea rezultatelor proiectului va fi susţinută financiar, după încetarea finanţării solicitate prin prezenta cerere de finanţare. Informaţiile vor fi corelate cu planul de afaceri. Se va descrie nivelul de cooperare cu clienţi, furnizori şi cu alte întreprinderi din sectorul respectiv) Sustenabilitatea instituţională

107

(Se va preciza nivelul de utilizare a TIC în cadrul întreprinderii (planuri de introducere a TIC, instrumente de management integrat, integrarea în reţele de afaceri, aplicarea sistemelor de securitate IT, comerţ electronic etc); se va descrie sistemul de management de afaceri utilizat în întreprindere.) 2.13 IMPACTUL ASISTENŢEI IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI

FINANCIARE

NERAMBRSABILE

ASUPRA

Asistenţa financiară nerambursabilă pe care o solicitaţi va avea rolul să: a) accelereze implementarea proiectului D NU A

(dacă da, se va justifica)

b) este esenţială pentru implementarea proiectului D NU A (dacă da, se va justifica)

2.14 INFORMARE ŞI PUBLICITATE Prezentaţi detalii privind măsurile propuse de informare şi publicitate în legătură cu proiectul: (Vor fi incluse urmatoarele tipuri de activitati de informare şi publicitate: anunţ de presă într-un ziar regional şi/sau local privind începerea proiectului, anunţ de presă la închiderea proiectului cu menţionarea rezultatelor obţinute, precum şi editarea sau afişarea de: broşuri, pliante, etichete etc) Activitatea de informare şi publicitate (vă rugăm descrieţi pe scurt) 1. 2. ... ...

Durata estimată/ Perioada

108

Costuri estimate

3.

CONCORDANŢA CU POLITICILE UE ŞI LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

1.1 PRINCIPIUL „POLUATORUL PLĂTEŞTE” (vă rugăm să explicaţi modul în care proiectul va respecta principiul “poluatorul plăteşte” - dacă este cazul)

1.2 DEZVOLTAREA DURABILĂ (vă rugăm să explicaţi modul în care proiectul contribuie la respectarea principiului privind dezvoltarea durabilă)

1.3 EGALITATEA DE ŞANSE (vă rugăm subliniaţi modul în care principiul privind egalitatea de şanse a fost integrat în elaborarea şi implementarea proiectului, fie în activităţile, fie în managementul proiectului, menţionând orice componentă specifică care arată acest lucru)

1.4 ACHIZIŢII Vă rugăm să completaţi formularul privind programul achiziţiilor:

109

r. crt.

Obiectul contractului/ acordului-cadru

Val oarea dura estimată (Lei tă )

Data estimată pentru aplica începerea procedurii* Proce

Data estimată pentru finalizarea procedurii*

... * Se va completa cu nr. lunii (ex. a treia lună) de la semnarea contractului de finanţare

110

4. PACHETUL DE FINANŢARE A PROIECTULUI 4.1 DETALIEREA COSTURILOR PROIECTULUI PE FIECARE CATEGORIE DE CHELTUIALĂ - lei -

Cod

Denumire cheltuială

Valoare cheltuială

1

2

3

Valoare eligibilă*

Valoare neeligibilă

Intensitatea intervenţiei publice

Valoarea asistenţei financiare nerambursabile

4

5

6

7

CHELTUIELI ELIGIBILE Cheltuieli pentru activităţile de cercetare industrială (numai pentru întreprinderi nou-create inovatoare) Cheltuieli de personal Cheltuieli pentru achiziţia de active corporale Cheltuieli pentru achiziţia de active fixe necorporale Cheltuieli pentru achiziţia de servicii Cheltuieli de amortizare pentru clădiri şi spaţii Cheltuieli pentru închirierea de teren Cheltuieli generale de administraţie (de regie) Cheltuieli pentru achiziţia de substanţe, materiale, plante, animale de laborator, consumabile şi alte produse similare Cheltuieli pentru activităţile de dezvoltare experimentală

111

Cheltuieli de personal Cheltuieli pentru achiziţia de active corporale Cheltuieli pentru achiziţia de active fixe necorporale Cheltuieli pentru achiziţia de servicii Cheltuieli de amortizare pentru clădiri şi spaţii Cheltuieli pentru închirierea de teren Cheltuieli generale de administraţie (de regie) Cheltuieli pentru achiziţia de substanţe, materiale, plante, animale de laborator, consumabile şi alte produse similare Cheltuieli pentru obţinerea şi validarea drepturilor de proprietate industrială (numai pentru beneficiarii tip IMM) Cheltuieli pentru realizarea de studii tehnice de fezabilitate Cheltuieli pentru servicii de consultanţă în domeniul inovării şi pentru serviciile de sprijinire a inovării (numai pentru beneficiarii tip IMM) Cheltuieli pentru servicii de consultanţă în domeniul inovării Cheltuieli pentru servicii de sprijinire a inovării Cheltuieli pentru detaşarea/ angajarea de personal cu înaltă calificare (numai pentru beneficiarii tip IMM)

112

Cheltuieli pentru introducerea în producţie a rezultatelor cercetării Cheltuieli pentru achiziţia de active necorporale Cheltuieli pentru achiziţia de utilaje, instalaţii şi echipamente Alte cheltuieli (numai pentru beneficiarii tip întreprinderi nou-create inovatoare) Achiziţia de servicii pentru realizarea de analize economice, studii de piaţă, planuri de afaceri Cheltuieli de personal pentru activităţi de introducere în producţie a rezultatelor cercetării TOTAL PARŢIAL CHELTUIELI INTEGRAL NEELIGIBILE

1

2

3 4 …

Taxa pe valoarea adăugată Cheltuieli pentru informare, şi publicitate (publicitate pentru proiect) Cheltuieli aferente managementului de proiect …………….. ......................

TOTAL CHELTUIELI NEELIGIBILE TOTAL GENERAL

(Total buget proiect)

(Valoare eligibilă totală)

113

(Valoare neeligibilă totală)

(Valoare asistenţă nerambursabilă)

4.2 PACHETUL DE FINANŢARE A PROIECTULUI : Prezentaţi detalierea surselor de finanţare ale proiectului, conform tabelului: - lei – NR. CRT. I (I=II+III) II III III.1 III.2 III.2.1 III.2.2 III.2.3

COMPONENTE ALE BUGETULUI PROIECTULUI VALOAREA TOTALĂ A PROIECTULUI VALOAREA NEELIGIBILĂ A PROIECTULUI VALOAREA ELIGIBILĂ A PROIECTULUI ASISTENŢĂ FINANCIARĂ NERAMBURSABILĂ SOLICITATĂ CONTRIBUŢIA ELIGIBILĂ A SOLICITANTULUI Contribuţia în numerar Contribuţia în natură Împrumut

114

VALOARE

ANEXĂ LA CEREREA DE FINANŢARE: CV-URILE PERSOANELOR IMPLICATE ÎN MANAGEMENTUL ŞI REALIZAREA PROIECTULUI (max. 10) Se va completa pentru membrii echipei care implementează proiectul câte un CV de max. 1 pagină pe modelul următor: Acronimul Proiectului: Funcţia în cadrul Proiectului: 1. Nume: 2. Prenume: 3. Data şi locul naşterii: 4. Cetăţenie: 5. Stare civilă: 6. Studii: Instituţia

Perioada

7. Experienţa profesională: Instituţia Perioada

Grade sau diplome obţinute

Funcţia

Descriere

8. Limbi străine cunoscute: 9. Competenţe în domeniul investiţiilor: 10. Alte specializări şi calificări: 11. Experienţa acumulată (în special naţionale/internaţionale: Programul/Proiectul Funcţia

managerială) Perioada

în

alte

programe/proiecte

Bugetul administrat

12. Alte menţiuni:

Declar pe proprie răspundere că datele prezentate sunt în conformitate cu realitatea.

Data completării:

115

CERERE DE RAMBURSARE

1.

Cererea de rambursare nr.: ………., din data de .………..

2.

Perioada de referinţă de la …./…/…. până la …./…./….

3.

Tipul cererii de rambursare: Cerere intermediară Cerere finală

4.

Date despre beneficiar: Numele beneficiarului: ……………………………………………………………… Adresa: …………………………………………………………………..................... CIF: ………………………………………………………………….......................... Contact (nume şi funcţie): …………………………………………………………... (tel, fax, email)

5.

Detalii despre proiecte: Programul operaţional: …………………………………………………..................... Axa prioritară: ……………………………………………………………………….. Domeniul major de intervenţie: ……………………………………………………… Data de început a proiectului: ……………………………………………………….. Titlu proiect: ………………………………………………………………………… Numărul de înregistrare din SMIS: ………………………………………………….

6.

Detalii despre contul bancar Numele băncii ……………………………………………………………………….. Adresa băncii ………………………………………………………………………… Cod IBAN ……………………………………………………………………………

116

7. A)

Cheltuieli eligibile Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită

rambursarea în această cerere, cu documentele suport aferente

Cheltuieli declarate în mod forfetar / FSE

Categorii de cheltuieli eligibile

(1)

Descriere de activităţi/ achiziţii

(2)

Aaaa Alte (acolo

Factura / documente unde este

Aaaa justificative cazul)

Nr.

Data emiterii

Valoarea facturii

(4)

(5)

(3)

Contract

OP (nr./ data)

Extras de cont (nr./ data)

Valoarea cheltuielilor eligibile solicitate de beneficiar din prezenta factură

(6)

(7)

(8)

(9)

…..

….. ….. Total costuri eligibile

…..

Venituri nete din proiect Suma solicitată spre rambursare

30

…etc

(I - II)



Opţiuni (in funcţie de decizia AM): Copiile cu menţiunea „conform cu originalul” sunt ataşate ca justificare; documentele

originale sunt veriifcate la fata locului de OI/AM SAU 30

Suma solicitată la plată se calculează aplicând procentul aferent fondurilor publice (conform Acordului de Finanţare Art. 3(2)) la valoarea totală a cheltuielilor prevăzute în coloana 9 (Suma solicitată = %*(I-II) )

117

Beneficiarii vor transmite doar lista – corelată cu documentele originale care vor fi verificate în timpul verificării la faţa locului

B) Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită rambursarea în această cerere, defalcate pe surse de finanţare

Categorii de cheltuieli eligibile

1.

TOTAL COSTURI ELIGIBILE

2.

VENITURI NETE DIN

Contribuţie

Contribuţi

buget de stat +

e bugetul

FEDR/FSE/FC

local

(1)

(2)

Total cheltuieli Alte surse

Contibuţie

realizate în

publice*

privată

perioada de

(3)

(4)

referinţă (5=1+2+3+4)

PROIECT

3.

TOTAL GENERAL (I-II)

C)

TVA

Nr. factură

D)

Valoarea TVA aferentă facturilor transmise AM/OI de către beneficiari publici care intră sub incidenţa OG 29/2007

Valoarea TVA aferentă facturilor transmise AM/OI de către beneficiari publici care nu intră sub incidenţa OG 29/2007

Situaţia rambursărilor

Categorii de cheltuieli eligibile

Total cheltuieli eligibile aprobate prin contract

Total cheltuieli eligibile rambursate până la prezanta cerere

(1)

(2)

TVA (dacă nu e recuperabil)

4.

TOTAL COSTURI ELIGIBILE

5.

Valoarea TVA aferentă facturilor transmise AM/OI de către beneficiari privaţi

VENITURI NETE DIN

118

Total cheltuieli realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită rambursarea (3)

Rest de plată conform contractului

(4 = 1-2-3)

PROIECT

6.

TOTAL GENERAL (I-II)

8.

Previziunile curente cu privire la cheltuielile eligibile:

Total cheltuieli aprobate prin contract

Total cheltuieli rambursate până în prezent

Total cheltuieli previzionate a fi efectuate

Dafgjg pentru

Previziuni următorul

trimestru

* se va completa doar pentru cererile trimestriale

9.

Am / nu am beneficiat de pre finanţare. Dacă DA, valoarea acesteia este:

………………………………………. 10.

Prin prezenta cerere de rambursare solicit suma de: …………………………….LEI31

11.

In calitate de Beneficiar declar următoarele: A. Cererea de Rambursare se bazează doar pe cheltuieli efectuate; B. Cheltuielile solicitate sunt eligibile şi au survenit în perioada de eligibilitate; C. Contribuţia pentru cofinanţare este determinată în conformitate cu prevederile Acordului de Finanţare; D. Proiectul nu este finanţat prin alte instrumente ale CE şi nici prin alte instrumente naţionale de cofinanţare decât cele precizate în Acordul de Finanţare; E. Toate tranzacţiile sunt înregistrate în sistemul contabil, deci suma cerută corespunde cu datele din documentele contabile; F. Cerinţele în ceea ce priveşte publicitatea au fost îndeplinite în conformitate cu prevederile din Acordul de Finanţare; G. Regulile privind Ajutorul de Stat, achiziţiile publice, protecţia mediului şi oportunităţi egale au fost respectate; H. Suma solicitată este în conformitate cu prevederile Acordului de Finanţare şi a contractelor de achiziţie publică; I. Progresul fizic şi financiar al proiectului face obiectul monitorizării, incluzând verificările la faţa locului; J. Toate documentele suport sunt înregistrate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale;

31

Conform tabelului 7.A)

119

K. Declar ca prezenta Cerere de Rambursare a fost completata cunoscand prevederile articolului 2.9.2 din Codul penal, cu privire la falsul in declaratii.

Declar că toate documentele originale aşa cum sunt definite în lista de anexe sunt păstrate de instituţie, ştampilate, semnate şi sunt la dispoziţia consultării în scopul auditului. Sunt conştient de faptul că, în cazul nerespectării prevederilor contractuale sau în cazul fondurilor solicitate nejustificat din cadrul acestei Cereri de Rambursare, este posibil să nu se plătească, să fie corectate sau să se recupereze sumele plătite nejustificat. 12. Lista anexe Număr Titlul anexei Raport de progres Facturi Extrase de cont Centralizator de lucrări Lista de cheltuieli neeligibile Lista privind cofinanţarea locală (inclusive contribuţia în natură) Situaţia de plată PV pe faze determinante Semnătură:

Nume:

Funcţia:

Data:

Nr. …. /……….

120

Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr……

In atenţia ……

responsabil proiect (nume, funcţie)

Beneficiar: Fax: Titlu proiect: Cod proiect: Vă informăm că situaţia cheltuielilor aprobate de către AM – POR este următoarea: Categorii de cheltuieli eligibile

Finantare aprobată

Cheltuieli decontate până la prezenta cerere

Cheltuieli cerute în prezenta cerere

Cheltuieli aprobate în prezenta cerere

Sold*

1. 2. 3. 4. 5. TVA (dacă nu e recuperabil) I. TOTAL COSTURI ELIGIBILE II. VENITURI NETE DIN PROIECT III. TOTAL GENERAL (I-II) IV. Pre-finanţare V. Total cheltuieli eligibile pentru a fi plătite (III-IV)

*Se completează de către AM Informaţii suplimentare solicitate pentru completarea Cererii de rambursare nr. ……….. ………. ………. Explicaţia soldurilor:

Deducerea pre-finanţării în valoare de:……………..RON S-a aprobat la plată suma de …………….RON

Semnătura:

121

REZUMATUL PROIECTULUI

I. Titlul proiectului [Titlul proiectului, aşa cum apare în cererea de finanţare] II. Solicitantul [denumire, adresa sediului, date de contact, (conform secţiunii 1.1. din cererea de finanţare)] III. Localizarea proiectului [Regiunea de dezvoltare, judeţul, localitatea (conform secţiunii 2.2. din cererea de finanţare)] IV. Valoarea totală a proiectului [Suma totală defalcată pe cheltuieli eligibile şi neeligibile (conform secţiunii 4 din cererea de finanţare)] V. Valoarea finanţării nerambursabile [valoarea maximă a finanţării nerambursabile din totalul cheltuielilor eligibile este conform articolului 10-(1) din schema de ajutor de stat (Ordin 479/2008)] VI. Obiectivul proiectului [Rezumaţi obiectivul proiectului (conform secţiunii 2.3.1. din cererea de finanţare)] VII. Activităţile proiectului [Enumeraţi activităţile proiectului (conform secţiunii 2.3.4. din cererea de finanţare)] VIII. Durata proiectului şi perioada de implementare [Conform secţiunii 2.5. din cererea de finanţare şi a cap II.1.2.4 din ghidul solicitantului] IX. Rezultatele estimate ale proiectului [Rezultatele aşteptate ca urmare a implementării proiectului. Indicatorii de realizare şi valorile acestora care vor fi atinse ca urmare a implementării proiectului. (conform secţiunilor 2.3.6. şi 2.7. din cererea de finanţare)].

Nume şi prenume Semnătura şi ştampila: Data......

122

DECLARAŢIA DE ELIGIBILITATE [Acest model se va completa de către reprezentantul legal al Solicitantului]

Subsemnatul posesor al CI seria nr. , eliberată de , CNP / paşaport nr. , eliberat de , în calitate de al , cunoscând că falsul în declaraţii este pedepsit de legea penală, declar pe propria răspundere că:  depune Cererea de finanţare din POS CCE 20072013, din care această declaraţie face parte integrantă;  nu se află în nici una din situaţiile de mai jos: a) este în stare de insolvenţă, conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare; b) este în stare de faliment ori lichidare, are afacerile conduse de un administrator judiciar sau activităţile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui aranjament cu creditorii sau este într-o situaţie similară cu cele anterioare, reglementată prin lege; c) face obiectul unei proceduri legale pentru declararea să în una din situaţiile prevăzute la lit. b) d) are restanţe la obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România; e) este declarată într-o situaţie gravă de încălcare contractuală pentru neîndeplinirea obligaţiilor provenind dintr-o procedură de achiziţii sau dintr-o altă finanţare din fondurile Comisiei Europene; f) a fost subiectul unui ordin de recuperare a unui ajutor de stat ca urmare a unei decizii a Consiliului Concurenţei şi acest ordin nu a fost încă executat; g) este în dificultate, în conformitate cu Liniile Directoare Comunitare cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 244/01.10.2004; h) are credite restante.  Nu am suferit condamnări definitive din cauza unei conduite profesionale îndreptate împotriva legii, decizie formulată de o autoritate de judecată ce are forţă de lucru judecat (res judicata);  Nu am fost subiectul unei judecăţi de tip res judicata pentru fraudă, corupţie, implicarea în organizaţii criminale sau în alte activităţi ilegale, în detrimentul intereselor financiare ale Comunităţii Europene;  Proiectul nu implică delocalizarea unei activităţi similare din alt Stat Membru  Activităţile propuse în cadrul proiectului nu au beneficiat, în ultimii 3 ani şi nu beneficiază în prezent de finanţare publică;  se încadrează în categoria întreprinderilor mari (aşa cum sunt definite în prezentul Ghid)  deţine sau are capacitatea de a atrage resursele financiare necesare implementării proiectului: finanţării cheltuielilor neeligibile,

123

cofinanţării celor eligibile şi a scrisorii de garanţie bancară pentru 20% din valoarea finanţării nerambursabile.  (numai pentru proiecte care implică execuţia de lucrări) infrastructura şi terenul asupra cărora se realizează activităţile propuse prin prezenta Cerere de finanţare, îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: - nu fac obiectul unor litigii în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti cu privire la situaţia juridică; - nu fac obiectul revendicărilor potrivit unor legi speciale în materie sau dreptului comun; Înţeleg că dacă orice informaţie pe care o furnizez nu corespunde realităţii, acest fapt va duce la respingerea cererii de finanţare sau rezilierea contractului şi returnarea sumelor rambursate.

Data:

Semnătura:

124

DECLARAŢIA DE ANGAJAMENT Subsemnatul [nume şi prenume] posesor al BI/CI seria [seria] nr. [nr], eliberată de [emitent], CNP [nr.] / paşaport nr. [nr.], eliberat de [emitent], în calitate de [funcţie] al [denumirea organizaţiei solicitante], Solicitant de finanţare pentru realizarea proiectului [titlul proiectului], pentru care am depus prezenta Cerere de finanţare mă angajez: 

Să furnizez contribuţia proprie ce îmi revine din costurile eligibile aferente proiectului;



Să furnizez, la data încheierii contractului de finanţare scrisoarea de garanţie bancară în valoare de 20% din valoarea ajutorului financiar nerambursabil aprobat;



Să finanţez toate costurile neeligibile (inclusiv costurile conexe) aferente proiectului;



Să nu pun ipotecă, să nu gajez pentru un împrumut sau orice formă de înstrăinare provizorie a oricărui bun menţionat în cererea de finanţare ca făcând parte din proiect şi care face parte din contractul de finanţare semnat, pe perioada de implementare şi pe o perioada de 5 ani de la finalizarea implementării; .



Să asigur resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condiţiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor;



Să menţin proprietatea facilitaţilor construite/ modernizate şi natura activităţii pentru care s-a acordat finanţare, pe o perioada de cel puţin 5 ani după finalizare / dare în exploatare şi să asigur exploatarea şi întreţinerea în această perioadă;



Sa respect, pe durata pregătirii proiectului şi a implementării acestuia, prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniul egalităţii de şanse, nediscriminării, protecţiei mediului, achiziţiilor publice, ajutorului de stat şi prevederilor de informare/publicitate.

Înţeleg că dacă orice informaţie pe care o furnizez nu corespunde realităţii, acest fapt va duce la respingerea cererii de finanţare sau rezilierea contractului şi returnarea sumelor rambursate. Semnătura: [Semnătura reprezentantului legal al Solicitantului] Data: [zz/ll/aaaa] 125

DECLARAŢIE PRIVIND AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

Metoda contabilă utilizată pentru calculul amortizării este:

Nr. crt.

Mijloc fix/Obiect de inventar

Nr. inventar

Valoare de inventar

Durată de funcţionare (luni)

Valoare lunară a amortizării

Declar că: o o

metoda contabilă utilizată pentru calculul amortizării este stabilită în conformitate cu legislaţia naţională toate documentele originale justificative sunt păstrate la sediul beneficiarului şi sunt la dispoziţia oricăror organe de control autorizate.

Prezenta Declaraţie a fost completata cunoscând prevederile articolului 292 din Codul penal, cu privire la falsul în declaraţii.

Beneficiar Reprezentant legal Nume/Prenume Semnătura Ştampila Data

126

FORMATUL STUDIULUI DE FEZABILITATE

Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde soluţii funcţionale, tehnologice, constructive şi economice. Studiul de fezabilitate trebuie elaborat de către o echipă tehnică specializată, în conformitate cu conţinutul cadru de mai jos, care urmăreşte formatul prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 28/9 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial 48/22 ian. 2008, privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii privind conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate şi aprobat de către autoritatea locală în măsură să dea o astfel de aprobare (Consiliul Local/Judeţean). Studiul trebuie să includă informaţii cu referire la obiectivele proiectului, amplasament (se vor ataşa studiile de teren aferente), o descriere cuantificată, estimări de costuri, modul de supervizare şi un calendar de implementare. Studiul de fezabilitate trebuie să demonstreze durabilitatea proiectului din punct de vedere financiar după încetarea sprijinului financiar din partea UE. Trebuie ataşate la Studiul de Fezabilitate copii după aprobarea/aprobările Studiului, emisă/e de către autoritatea locală (Consiliul Local/Judeţean). Pentru informaţii suplimentare privind elaborarea devizului general precum şi alte informaţii, vă rugăm consultaţi Hotărârea Guvernului nr. 28/9 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial 48/22 ian. 2008.

127

Studiul de fezabilitate pentru lucrări Continutul-cadru al studiului de fezabilitate pentru proiectele de lucrari ce urmeaza a fi realizate cu asistenta financiara nerambursabila din partea Comisiei Europene

A. Partile scrise: 1. Date generale a) Denumirea investitiei b) Elaborator c) Ordonatorul principal de credite d) Autoritatea contractanta e) Amplasamentul (tara, regiunea, localitatea) f) Tema, cu fundamentarea necesitatii si oportunitatii avute in vedere la aprobarea studiului de prefezabilitate (daca este cazul) g) Descrierea investitiei (descriere generala, stare actuala, preconizari) 2. Date tehnice ale investitiei a) Date generale (zona si amplasamentul, statutul juridic al terenului care urmeaza sa fie ocupat, caracteristicile geofizice ale terenului - studiu geotehnic, studii topografice, date climatice) b) Situatia existenta a utilitatilor si analiza acesteia c) Obiectivele studiului de fezabilitate/prioritati d) Analiza si selectia alternativelor optime e) Ipoteze de lucru si evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizei multicriteriale (aspecte relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate, riscuri) 3. Durata de realizare si etape principale 4. Costul estimativ al investitiei a) Componente majore ale proiectului b) Asistenta tehnica si supervizare c) Publicitate 5. Analiza economico-financiara a) Investitia de capital b) Strategia de contractare c) Ipoteze in evaluarea alternativelor (scenariilor) d) Evolutia prezumata a tarifelor (daca este cazul) e) Evolutia prezumata a costurilor de operare (servicii existente, personal, energie, operarea noilor investitii, intretinerea de rutina si reparatii) f) Evolutia prezumata a veniturilor (daca este cazul) g) Analiza cost - beneficiu h) Riscuri asumate (tehnice, financiare, institutionale, legale) 128

i) Analiza de senzitivitate j) Indicatori calitativi k) Indicatori cantitativi 6. Finantarea investitiei Din valoarea totala a investitiei: - sume nerambursabile provenite de la Comisia Europeana; - imprumuturi; - buget de stat; - buget local. 7. Estimari privind forta de munca ocupata prin realizarea investitiei a) Numar de locuri de munca create in faza de executie b) Numar de locuri de munca create in faza de operare 8. Avize si acorduri Avizele si acordurile emise de organele in drept, potrivit legislatiei in vigoare, privind: - avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea si oportunitatea realizarii investitiei; - certificatul de urbanism, cu incadrarea amplasamentului in planul urbanistic, avizat si aprobat potrivit legii; - avizele privind asigurarea utilitatilor (energie termica si electrica, gaz metan, apa, canal, telecomunicatii etc.); - avizele pentru consumul de combustibil; - acordurile si avizele pentru protectia mediului si a apelor; - alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispozitiilor legale.

B. Partile desenate - Plan de amplasare in zona (1:25.000 - 1:5.000) - Plan general (1:5.000 - 1:500)"

129

CURRICULUM VITAE

Curriculum vitae Informaţii personale Nume / Prenume

Nume, Prenume

Adresă(e)

Nume stradă, Număr imobil, , cod poştal, localitate, ţară

Telefon

Mobil:

Fax(uri) E-mail(uri) Naţionalitate Data naşterii Sex Locul de muncă / Domeniul ocupaţional Experienţa profesională Perioada

Menţionaţi separat fiecare experienţă profesională relevantă, începând cu cea mai recentă dintre acestea.

Funcţia sau postul ocupat Activităţi şi responsabilităţi principale Numele şi adresa angajatorului Tipul activităţii sau sectorul de activitate Educaţie şi formare 130

Perioada

Menţionaţi separat fiecare forma de învăţământ şi program de formare profesională absolvite, începând cu cel mai recent.

Calificarea / diploma obţinută Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională Aptitudini şi competenţe personale Limba maternă

Precizaţi limba maternă

Limbi străine cunoscute Autoevaluare Nivel european (*)

Înţelegere Ascultare

Citire

Vorbire Participare la conversaţie

Discurs oral

Scriere Exprimare scrisă

Limba Limba (*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine Competenţe şi abilităţi sociale

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

131

Competenţe şi aptitudini organizatorice

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

Competenţe şi aptitudini tehnice

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

Competenţe şi aptitudini artistice

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

Alte competenţe şi aptitudini

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.

Permis(e) de conducere

Menţionaţi dacă deţineţi un permis de conducere şi categoria.

Informaţii suplimentare

Includeţi aici orice alte informaţii utile, care nu au fost menţionate anterior, de exemplu: persoane de contact, referinţe etc.

Anexe

Enumeraţi documentele anexate CV-ului.

132

PLANUL DE AFACERI (model orientativ) 1. Introducere   

Scurtă descriere a firmei, viziune, misiune, obiective Scurtă descriere a produsului (produselor), serviciului (serviciilor) Scurtă descriere a echipei de coordonare, management, resurse umane implicate 2. Descrierea microîntreprinderii

În acest capitol descrieţi, în detaliu, firma, menţionând următoarele:  Denumirea firmei  Forma de organizare  Numele complete ale administratorilor şi acţionarilor.  Localizare, adresa sediului social principal, sucursale, filiale  Definirea afacerii/ activităţii. Descrieţi, pe scurt, produsele şi/sau serviciile oferite (acestea vor fi detaliate mai jos).  Istoria firmei. Descrieţi dezvoltarea şi evoluţia produselor/ serviciilor precum şi evoluţia vânzărilor, profiturilor. Descrieţi poziţia curentă a firmei.  Obiectivele firmei – planul de dezvoltare pentru următorii ani (până la 5 ani), evidenţiind modul cum acesta se corelează cu investiţia propusă prin proiect. Descrieţi obiective realiste şi credibile. 3. Prezentarea produsului/ serviciului În acest capitol, descrieţi şi explicaţi, în detaliu, produsul/serviciul ce face obiectul investiţiei. Descrierea produsului: caracteristici fizice (mărime, formă, culoare, design, capacităţi), tehnologia utilizată în producerea/ dezvoltarea lui (materii prime, echipamente, forţa de muncă, patente etc – localizaţi, la nivel de regiune de dezvoltare/judeţ, sursa acestor elemente). Descrierea serviciului: ce reprezintă, ce nevoi satisface, care sunt materialele şi echipamentele necesare prestării serviciului, etape în procesul de prestare a serviciului, beneficii pentru clienţi. Prezentaţi modul în care tehnologiile noi, moderne vor fi utilizate în producerea/ menţinerea/ dezvoltarea produsului/ serviciului. Evidenţiaţi calităţi/avantaje ale produsului/ serviciului dvs. faţă de cel al competitorilor. Puteţi, de asemenea, să enumeraţi/ descrieţi produse/ servicii viitoare şi planificarea dezvoltării acestora, evidenţiind astfel, evoluţia strategiei de dezvoltare a produsului/ serviciului în funcţie de evoluţia pieţei. 133

4. Analiza pieţei Descrieţi piaţa pe care activaţi sau pe care intenţionaţi să intraţi:  aria geografică de acoperire a produsului/ serviciului  clienţi existenţi şi potenţiali  analiza stadiului actual al pieţei – nevoi şi tendinţe  previzionarea creşterii pieţei  definirea potenţialelor segmente ale pieţei produsului/serviciului dvs.  analiza principalilor participanţi pe piaţa produsului/serviciului; punctele tari şi punctele slabe ale competitorilor (direcţi şi indirecţi); elemente care influenţează comportamentul cumpărătorilor  analiza principalelor modalităţi de distribuţie a produselor/ serviciilor pe piaţă 5. Strategia de marketing Descrieţi strategia de abordare/introducere a produselor şi serviciilor pe piaţă (sau de menţinere/ îmbunătăţire a cotei de piaţă în cazul unor servicii existente). Tot aici se va evidenţia strategia de marketing pentru promovarea produselor şi serviciilor respective şi modalităţile de punere în practică a acesteia, inclusiv:  Punctele tari ale afacerii (produsului/ serviciului), avantaje oferite faţă de competitori  Poziţionarea pe piaţă a produsului/ serviciului, caracteristici care îl diferenţiază de competitori  Politica de preţ, legătura dintre politica de preţ, caracteristicile produsului/ serviciului şi tendinţele pieţei  Promovarea produsului/ serviciului  Distribuţia produsului/ serviciului  Strategia de vânzări: descrieţi modalitatea în care firma va aborda clienţii (e.g. modalităţi de comunicare)  Previzionarea vânzărilor, în baza analizei pieţei 6. Analiza financiară     

Calculaţiile de costuri şi venituri care fundamentează proiecţiile de cheltuieli şi venituri. Proiecţia bilanţului (pe o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului) Proiecţia contului de profit şi pierdere (pe o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului) Proiecţia fluxului de lichidităţi (cash-flow) (pe durata implementării proiectului şi 3 ani după încetarea finanţării nerambursabile) Planul şi sursele de finanţare a investiţiei (pe durata implementării proiectului şi 3 ani după încetarea finanţării nerambursabile) 7. Anexe şi alte documente

Includeţi alte documente ce consideraţi a fi relevante, sau care susţin anumite puncte de vedere din planul de afaceri. 134

MODELUL SCRISORII DE GARANŢIE BANCARĂ [ Prezentul model are caracter informativ]

Număr / Data

ORIGINAL

Stimate domn / Stimata doamna, Înţelegem ca a fost încheiat contractul de finanţare cu nr.………….. între Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi ………………………………., în calitate de beneficiar al finanţării nerambursabile, având ca obiect……………. şi ca, în conformitate cu prevederile contractului, este necesară prezentarea de către …………. a unei garanţii în valoare de …………. reprezentând 20% din valoarea finanţării acordate. Această garanţie este necesară în cazul în care beneficiarul nu se achită de obligaţiile contractuale aşa cum sunt specificate în contract. La solicitarea ………………… noi, ……………………………., prin prezenta ne angajăm irevocabil să vă restituim la prima dumneavoastră cerere, fără a ţine seama de valabilitatea şi efectele contractului mai sus menţionat şi renunţând la toate drepturile de obiecţiune şi de apărare decurgând din contractul menţionat, orice sumă până la maximum ……………….[în cifre şi litere] la primirea cererii dumneavoastră de plată, prezentată în scris şi semnată de persoana autorizată, precum şi a confirmării dumneavoastră scrise că ………………. nu şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu termenii contractuali şi, ca urmare, dumneavoastră sunteţi îndreptăţiţi să solicitaţi această sumă. Prezenta scrisoare de garanţie intra în vigoare numai în cazul în care ………………… face dovada existenţei contractului de finanţare nerambursabilă mai sus menţionat. Scrisoarea de garanţie expiră la data de ……………….. [30 de zile după depunerea ultimei cereri de rambursare] în întregime şi în mod automat dacă cerea dumneavoastră scrisă de plata şi confirmarea dumneavoastră scrisă, nu sunt în posesia noastră înainte sau cel mai târziu la acea dată (cu condiţia ca data respectivă să fie o zi bancară, altfel se ia în considerare ultima zi bancară). Prezenta scrisoare se poate prelungi numai în cazul solicitării dumneavoastră în scris şi în baza unui act adiţional care să ateste prelungirea duratei contractului de finanţare nerambursabilă. Prezenta scrisoare de garanţie devine în mod automat nulă şi neavenită după expirarea termenului de valabilitate, indiferent dacă acest document ne este restituit sau nu.

135

Prezenta scrisoare de garanţie este supusă Publicaţiei 458 a CCI Paris şi este guvernată de legea română, locul de judecată al eventualelor litigii fiind municipiul Bucureşti. Semnătură autorizată

NOTIFICARE PRIVIND MODUL DE PĂSTRARE AL DOCUMENTELOR ŞI AL EVIDENŢEI CONTABILE LEGATE DE PROIECT

Număr contract finanţare: Denumire beneficiar: Locul de păstrare al documentelor aferente proiectului: (adresa completă) Scurtă descriere a modalităţii de păstrare a documentelor aferente proiectului: (criterii de păstrare, suportul de date utilizat, alte informaţii relevante) Circuitul documentelor aferente proiectului: (se completează în situaţia în care există mai multe locaţii în care sunt păstrate documentele, detaliindu-se, pe cât posibil, unde se găsesc documentele în anumite momente din timp) Locul de arhivare al documentelor aferente proiectului: (adresa completă) Scurtă descriere a modalităţii de arhivare a documentelor aferente proiectului: (criterii de arhivare, suport de date utilizat, alte informaţii relevante) Scurtă descriere a modului în care se realizează evidenţa contabilă distinctă privind proiectul: (codificarea aleasă pentru identificarea tranzacţiilor privind proiectul, precum şi gradul de detaliere privind sistemul analitic de evidenţă contabilă pentru proiect)

136

BIBLIOGRAFIE

1. Booker Christopher, North Richard, Uniunea Europeană sau marea amăgire. Istoria secretă a construcţiei europene, Ed. Antet, Filipeştii de Târg, Prahova, 2004 2. Diaconu Nicoleta, Sistemul instituţional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001 3. Drăgan G., Orban L., Pascariu G.C. (coordonatori), Politica de coeziune a Uniunii Europene. Determinanţi, mecanisme, instrumente, Ed. Universitară, Bucureşti, 2013 4. Leicu Corina, Leicu Ioan, Instituţiile comunitare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996 5. Moroianu Zlătescu Irina, Demetrescu Radu C., Drept instituţional european, Ed. Olimp, Bucureşti, 1999 6. Pascariu G.C., Ramona Frunză, Alupului C. (coordonatori), Uniunea Europeană, guvernanţă globală şi dezvoltare durabilă, Ed. Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, 2011 7. Păun Nicolae, Instituţiile Uniuni Europene, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004 8. Zorgbibe Charles, Construcţia europeană. Trecut, prezent, viitor, Ed. TREI, Bucureşti, 1998

http://ec.europa.eu/agriculture/index_en.htm http://ec.europa.eu/anti_fraud/index_ro.html http://ec.europa.eu/avpolicy/index_en.htm http://ec.europa.eu/consumers/index_en.htm http://ec.europa.eu/development/AboutGen_en.cfm http://ec.europa.eu/dgs/agriculture/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/index_en.html http://ec.europa.eu/dgs/energy_transport/index_en.html http://ec.europa.eu/dgs/fisheries/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/information_society/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/internal_market/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/justice_home/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/taxation_customs/index_en.htm http://ec.europa.eu/echo/index_en.htm http://ec.europa.eu/education/index_en.html http://ec.europa.eu/employment_social/index_en.html http://ec.europa.eu/energy/index_en.html http://ec.europa.eu/enlargement/index_en.htm http://ec.europa.eu/enterprise/index_en.htm http://ec.europa.eu/environment/index_en.htm http://ec.europa.eu/europeaid/index_en.htm http://ec.europa.eu/external_relations/cfsp/intro/index.htm http://ec.europa.eu/external_relations/index.htm http://ec.europa.eu/fisheries/index_en.htm http://ec.europa.eu/food/index_en.htm http://ec.europa.eu/health/index_en.htm http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm

http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm http://ec.europa.eu/research/index.cfm?lg=en http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/about/welcome/index_en.htm http://ec.europa.eu/taxation_customs/dds/tarhome_ro.htm http://ec.europa.eu/trade/index_en.htm http://ec.europa.eu/world/index_en.htm http://europa.eu/pol/agr/index_en.htm http://europa.eu/pol/av/index_en.htm http://europa.eu/pol/cfsp/index_en.htm http://europa.eu/pol/comm/index_en.htm http://europa.eu/pol/cons/index_en.htm http://europa.eu/pol/cult/index_en.htm http://europa.eu/pol/cust/index_en.htm http://europa.eu/pol/educ/index_en.htm http://europa.eu/pol/ener/index_en.htm http://europa.eu/pol/enlarg/index_en.htm http://europa.eu/pol/enter/index_en.htm http://europa.eu/pol/env/index_en.htm http://europa.eu/pol/ext/index_en.htm http://europa.eu/pol/fish/index_en.htm http://europa.eu/pol/food/index_en.htm http://europa.eu/pol/fraud/index_en.htm http://europa.eu/pol/health/index_en.htm http://europa.eu/pol/hum/index_en.htm http://europa.eu/pol/infso/index_en.htm http://europa.eu/pol/justice/index_en.htm http://europa.eu/pol/rd/index_en.htm http://europa.eu/pol/reg/index_en.htm http://europa.eu/pol/rights/index_en.htm http://europa.eu/pol/singl/index_en.htm http://europa.eu/pol/socio/index_en.htm http://europa.eu/pol/tax/index_en.htm http://europa.eu/pol/trans/index_en.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l11003.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r00001.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/s05010.htm http://europa.eu/youth/index.cfm?l_id=en http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=248&mode=g&lang=en http://www.consilium.europa.eu/index.asp www.fra.europa.eu

138