Folosirea irationala a resurselor naturale

FOLOSIREA IRATIONALA RESURSELOR NATURALE

CONSIDERATII GENERALE Planeta noastra furnizeaza omului numeroase elamente care se constituie ca suport al vietii, reprezentând totodata importante componente ale activitatii umane. Între oameni si componentele mediului natural exista relatii complexe care, in esenta se manifesta prin exploatarea resurselor naturale de toate categoriile.Aceste relatii, dar mult mai simplificate , au aparut odata cu omul cand acesta era doar vînator si culegator de fructe, dar sau diversificat, au devenit mai complexe pe masura ce omul a trecut la practicarea agriculturii, la topirea si prelucrarea metalelor, a descoperit forta aburului si tehnologiilor moderne. În functie de apartenenta la o civilizatie la alta ,de traditii de gradul de instruire,de cultura, de genul de activitate pe care o desfasoara, de localizarea spatiala într-o regiune, tara sau continent etc., oamenii percep diferit relatiile care exista intre satisfacerea cerintelor si prelevarile efectuate din sursele naturale.În general, cu cât înlantuirea de procese transmise de la elementul natural la produsul de consumatie este mai mare, mai dinamica, cu atât gradul de perceptie se estompeaza. Resursele naturale sunt definite în Dictionarul Robert ca „un ansamblu de mijloace naturale de care dispune sau poate dispune o colectivitate“, acestea fiind aerul,apasub toate formele, radiatia solara, biomasa vegetala si animala, solul, substantele minerale din sol si subsol, rocile naturale,combustibilii fosili, minereurile feroase si neferoase.Giraud (1979) si F.Ramade (1984) completeaza aceasta definitie, aratand ca termenul de resursa desemneaza

„entitatea pe planul energiei si al materiilor necesare omului pentru asigurarea functiilor sale psihologice si pentru a alimenta ansamblul activitatilor sale productive“. O resursa naturala exprima un anumit potential, iar exploatarea sa implica evaluarea acestui potential si aplicarea unei tehnologii corespunzatoare. Nu este lipsita de sens asocierea notiunii de bogatie naturala cu aceea de materie prima, adica prima forma sub care o resursa naturala se prezinta ca rezultat al aplicarii unei avtivitatii productiv umane.Aceasta poate fi prelucrata mai departe pana la obtinerea produsului finit sau poate face obiectul comercializarii de piata. În Carta de la Havana, care propunea în anul 1948 organizarea pietei mondiale a materiilor prime, ONU califica drept produse de baza „toate produsele agriculturii, padurii si pescuitului si toate mineralele, fie ca se prezinta sub forma naturala sau prelucrata primar si care fac obiectul vânzarii în cantitati importante pe piata mondiala“. Nr. Crt.

Denumirea resursei

Rezerva Mondiala (2001) 1122.4 mld.t

Productia (2001) 3.175 mld.t

Durata epuizarii (ani) (2001) 354

141.2 mld.t

3.415 mld.t

41

157703 mld.m²

2402.5 mld.m²

66

1

Carbuni

2

Petrol

3

Gaze naturale

4

Fier

74 mld.t

1.017 mld.t

73

5

Bauxita

23 mld.t

0.124 mld.t

185

6

Cupru

340 mil.t

4.36 mil.t

78

7

Plumb

143 mil.t

2.3 mil.t

62

8

Zinc

430 mil.t

8.4 mil.t

51

Rezervele mondiale, productia si durata exploatarii pentru principalele resurse naturale din scoarta terestra Sursa: Prelucrare dupa Cedigaz, 2001; B P Amoco, 2001; Agence international de l’énergie, 2001, Fédération française de l’acier, 2001, Imetal, 2001; World Metal Statistics, 2001; Metaeurop, 2001; Quid, 2001, Editions Robert Lafonte, Paris.

Dintotdeauna omul a trait într-o deplina simbioza cu natura, ale carei resurse le-a exploatat si prelucrat adaptându-le propriilor sale cerinte.Activitatea omului în naturanu ar fi fost posibila fara a asimila energia solara, apa, hrana, care ramâne direct dependenta de productia oferita de biodiversitate, utilizarea energiei fosile.Tot la fel, masinile moderne nu ar putea functiona fara existenta metalelor si a energiei iar agricultura de mare productivitate nu ar fi posibila fara aplicarea îngrasamintelor provenite din zacaminte naturale (fosfati,guano,potasiu,etc.) Dependenta omului de natura si resursele sale ramâne înca o realitate, caracterul si acuitatea sa variind în functie de nivelul dezvoltarii social-economice, a standardului de civilizatie si a modelului cultural ce caracterizeaza fiecare natiune a lumii.De aceea, analiza relatiei om-natura

nu poate fi tratata separat de evaluarea corecta a resurselor naturale si de distinctia care trebuie realizata , concomitent, între resursele ce mai pot si acelea care nu mai pot fi reînoite (Veyeret,Pech,1993). Resursele ce mai pot fi reînoite sunt, în general, cele reproductibile, asa cum este cazul apei.Tot în aceasta categorie de resurse (permanente) specialistii includ energia solara, eoliana,si mareomotrica.Resursele ce nu mai pot fi reînoite (nepermanente) sunt cele aflate în stocuri, mai mult sau mai putin generoase în ceea ce priveste asigurarea consumului viitor (resursele energetice fosile, minereurile de toate categoriile). RESURSE

Resurse pemanente

Resurse nepemanent e

Vânt,maree, ape curgatoare

Energie solara

Aer

Minereu (fier,cupru)

Energie fosila

Apa

Sol

Minerale (argile,nisip uri,fosfati)

Plante si animale

Principalele tipuri de resurse (Miller,1990)

RESURSE SI BOGATII NATURALE Geografii, confruntati cu problemele resurselor si bogatiilor naturale , le-au abordat diferentiat: unii au ales perspectiva ecologica, punând accentul pe notiunea de sursa, în timp ce altii au optat pentru dominanta economica, data de notiunea de bogatie.Diferentele nu ramân doar la nivelul cuvintelor.Resursele desemneaza ansamblul mijloacelor naturale de care poate dispune o colectivitate, sau, cu alte cuvinte, o entitate pe plan energetic, necesara omului pentru cerintele sale fiziologice.În schimb,bogatiile constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie si, în special, bunurile care pot fi obiect de proprietate si au o

valoare.Cei doi termeni nu se exclud, dar nici nu implica aceeasi abordare si nu acopera întru totul acelasi cîmp de investigatie, asa cum se considera uneori. Dimensiunea globala a problemei resurselor naturale, cu deosebire energetice, este data de amploarea fara precedent a solicitarii acestor resurse, concomitent cu faptul ca a devenit tot mai evident caracterul limitat si spectrul epuizarii lor, ca s-a amplificat gradul de independenta a tarilor privind valorificarea acestor resurse, aparand noi si complexe probleme cu privire la necesitatea asigurarii acestora, in vederea sustinerii dezvoltarii economice. Resursele naturale sunt substante care apar in mod natural, dar care sunt considerate valoroase in forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci cand activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt, in general, considerate industrii ale resurselor naturale, in timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audienţe largi de catre E.F. Schumacher in cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970. Energia reprezinta o necesitate vitala pentru societatea contemporana. Omenirea a trecut de- a lungul timpului prin incercari de colaborare internationala in vederea asigurarii cu energie, dar si prin conflicte armate, pentru resursele energetice. Puterea economica a unei tari depinde foarte puternic de forta ei energetica. Accesul diferentiat la resurse afecteaza relatiile dintre state cu consecinte dintre cele mai distrugatoare. Asistam la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, crestere demografica, corelata cu reducerea resurselor de apa si hrana, incalzire a climei etc., fenomene ce continua sa influenteze stabilitatea si securitatea globala. Economia mondiala depinde inca de petrol ca resursa centrala de energie, iar lupta pentru resurse domina geopolitica secolului XXI. Problema resurselor prezinta multe fatete, deficitul acestora avand un rol important in declansarea sau amplificarea unor conflicte, de polarizare si/sau de catalizare a fortelor. Resursele energetice si de materii prime sunt, in general, limitate si repartizate neuniform pe intinderea Terrei. De altfel, exista si o lege a raritatii resurselor, care consta in aceea ca volumul, structura si calitatea resurselor economice se modifica mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane. Spectrul epuizarii in urmatorii ani a resurselor energetice a facut ca o parte insemnata a politicilor externe, dar si a celor de putere, sa fie preocupata, pe de o parte, de accesibilitatea conductelor si terminalelor, viitoarele trasee ale rutelor energetice, parteneriate etc., iar pe de alta parte, de identificarea celor mai eficiente cai de utilizare si a posibilitatilor de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiţionarea, prelucrarea si utilizarea resurselor.

PRINCIPALELE TIPURI DE RESURSE ENERGETICE

Resursele energetice ocupa un loc central in avutia nationala, constituind atat conditiile materiale, cat si forta necesara pentru dezvoltarea productiei bunurilor materiale si a serviciilor. Istoria moderna este, mai ales in a doua jumatate a secolului XX, puternic marcata de sporirea considerabila si diversificarea productiei, de consumul de energie si de modificarea profunda a structurii acesteia. La etapa actuala de dezvoltare a progresului tehnic, omenirea beneficiaza, in fond, de trei categorii de surse de energie, bazate respectiv pe : - arderea combustibililor fosili (carbune, titei, gaze), - fisiunea nucleara, - captarea si convertarea energiilor regenerabile (energia vantului, energia solara, energia potentiala a apelor din rauri, energia termica a apelor subterane, energia valurilor etc.). Aceste trei categorii de resurse se deosebesc considerabil din multe puncte de vedere : - al capacitatii de a produce energie in cantitati si la perioade de timp solicitate (ziua-noaptea, vara-iarna etc.), - al pretului energiei produse, - al impactului asupra mediului, datorat producerii resurselor energetice primare si a energiei finale. Resursele clasice sunt considerate resursele energetice epuizabile: carbunele, petrolul, gazele naturale, sisturile bituminoase, nisipurile asfaltice si minereurile radioactive. Posibilitatile in resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Consumul lor reclama o mai judicioasa folosire a lor pe plan mondial si national. Combustibilii sunt materiale, in general, de origine organica, ce ard cu viteza mica in contact cu oxigenul din aer, cu formare de dioxid de carbon si apa ( sau numai apa in cazul hidrogenului) cu degajare de caldura. Combustibilii sunt clasificati dupa: starea de agregare in conditii normale de temperatura si presiune, dupa provenienta, mod de preparare, destinatie. Probleme actuale ale mediului ca urmare a acţiunilor iraţionale ale omului Constatarea pertinentă a lui Alvin Toffler conform căreia “Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, în loc sa traiasca din dobânzile pe care le da acest capital!” trebuie sa constituie un semnal de alarmă privind acţiunile din ce în ce mai distructive asupra mediului înconjurător, cu repercursiuni deosebit de grave, de multe ori fiind adevărate catastrofe pentru mediul ambient, cu efecte ireversibile.Mediul înconjurator,elementul esential

al existentei umane, reprezinta rezultatul interferentei unor elemente naturale (sol, aer, apa, clima,biosfera ) cu elemente create prin activitatea umana. Interactiunea acestor elemente influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare ale societatii. Societatea contemporană trebuie să identifice problemele existente, să prevină extinderea si multiplicarea punctelor slabe identificate în scopul evitării amplificării acestor situaţii si gasirea soluţilor de rezolvare optime. Resursele naturale regenerabile ale Terrei nu mai sunt suficiente pentru nevoile omenirii, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate. Urmare a creşterii necesarului de materie prima si energie pentru productia de bunuri şi a exploatarii intensa a resurselor Pamântului s-a creat dezechilibru ecologic.Un obiectiv major al dimensiunii de mediu, ca şi componentă a dezvoltarii durabile îl reprezintă conservarea ecosferei, utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile si minimizarea utilizarii resurselor neregenerabile. Problema esentiala o constituie impactul extractiei si utilizarii resurselor naturale asupra mediului.Activitate de protectie a mediului înconjurator trebuie să aibă în vedere folosirea rationala a resurselor naturale, regenerabile si neregenerabile, corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea tehnologii de productie cât mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.Deosebit de importantă, prin rolul său educative, de constientizare a maselor si sensibilizare privind mediul inconjurator este “Declaratia de la Stockholm” adoptata în cadrul Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu, în cadrul căruia s-a proclamat datoria fiecarui om de a proteja si ameliora mediul înconjurator pentru generatiile prezente si viitoare:“Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, pamântul, flora si fauna si, în mod deosebit esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie protejate în interesul generatiilor prezente si viitoare printr-o planificare sau o gestionare atenta,dupa nevoi”.La nivel naţional, obiectivele dezvoltarii durabile s-au realizat printr-un proces complex de evaluare prealabila a legislatiei adoptate pâna în prezent si de stabilire a unui calendar legislativ. La întocmirea calendarului legislativ s-au avut în vedere următoarele priorităţi: obligativitatea adoptarii acquis-ului comunitar, respectarea conventiilor si acordurilor privind protectia mediului, posibilitatile financiare ale României si necesitatea restabilirii unor coordonate între perspectivele cresterii economice si calitatea vietii.Documentul de pozitie pentru aderarea la Uniunea Europeana - Capitolul 22 – Protectia mediului înconjurator prevede angajamentele prin care România a acceptat acquis-ul comunitar.Alinierea standardelor nationale la cele europene în conditiile actuale este mai dificilă în aplicarea metodele, conceptiile, relatiile si structurile institutionale. Dezvoltarea durabila a fost definita de Comisia Brundtland, în 1987, prin “satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile” şi reprezintă progresul care integreaza obiective imediate si pe termen lung, actiuni locale si globale, probleme economice si de mediu. Societatea trebuie sa adopte anumite principii (politice, economice, sociale, de gândire), în acest sens Uniunea Europeana a elaborat o strategie ambitioasa pentru dezvoltare durabila prin care îsi propune obiective si actiuni clare. Aceste obiective vizează găsirea de soluţii privind schimbarea climatica si energia curate, transportul durabil, consumul si productia durabila,

conservarea si managementul resurselor natural, sanatatea publică, incluziunea sociala, demografia si migratia şi saracia si provocarile dezvoltarii durabile la nivel global. Teritoriul României este unitatea geografica ce include componentele naturale (unitatile de relief, reteaua hidrografica,sistemul bioclimatic), umane (repartitia populatiei, sistemul de asezari urbane) si economice (resurse naturale, utilizarea agricola, sistemul de transporturi, repartitia teritoriala a ramurilor si centrelor industriale).Resursele naturale reprezinta capitalul natural şi este una dintre componentele esentiale ale patrimoniului ţării noastre. Valorificarea resurselor prin exploatarea materiilor prime neregenerabile (minerale si combustibili fosili si a celor regenerabile (apa, aer, sol) precum si prelucrarea lor în produse necesare vietii, sunt factori esenţiali ai stadiului de dezvoltare economica si sociala a tarii, starea mediului si conditiile de trai ale populatiei.În România sectoarele cu cel mai mare impact asupra mediului sunt: industria, transporturile si agricultura, iar acestea ar trebui să fie luate în considerare ca probleme majore ale ecologiei, avându-se în vedere paleta largă de repercursiuni şi efecte secundare distructive ce derivă din folosirea, utilizarea şi proasta gestionare a activiăţilor legate de fiecare sector în parte. Industria este principala sursa de poluare a mediului din cauza utilizării proceselor tehnologice prin cantitatea mare de impuritati degajate în aer si apa. Printre efecte negative ale activităţilor industriale asupra mediului amintim poluarea apelor, cu un continut mare de reziduuri, predominant anorganice, presiunile asupra calitatii solului rezultate din activitatea de minerit si metalurgie neferoasa, ape încarcate cu reziduuri si deseuri ce provin din combinatele siderurgice, termocentrale, centrale atomo-electrice. Resursele naturale neregenerabile – minerale si combustibili fosili, asociata cu producerea deseurilor-genereaza impact asupra mediului si asupra sanatatii umane sunt exploatate si prelucrate cu ajutorul tehnologiilor care conduc la poluarea intensa a unor zone din tara. Transporturile reprezinta,o sursa majora de poluare prin amplasarea cailor de comunicatie si degajarea în atmosfera a gazelor de esapament, deversarea în apele marine a reziduurilor petroliere. O preocupare importanta în ceea ce priveste transportul rutier, o constituie dezvoltarea durabila si diminuarea efectelor negative asupra mediului, generate de poluarea chimica sau fonica. Agricultura contribuie la poluarea mediului natural prin utilizarea unui volum mare de îngrasaminte chimice si pesticide, care ajung, prin intermediul scurgerii de suprafata, în lacuri si cursuri de apa si determina degradarea faunei si florei. Exploatarea nerationala a terenurilor are efecte precum degradarea solului si pierderea unor suprafete din circuitul agricol.Poluarea solului, a apei si a aerului, fragmentarea habitatelor si pierderea vietii salbatice sunt, de cele mai multe ori,consecintele unor practici agricole inadecvate, iar omul ar trebui să tină seama de efectele pe care le produce asupra mediului, iar implementarea si dezvoltarea unor programe si poiecte privind protectia mediului ar putea fi raspunsul la multe din problemele cu repercursiuni grave pe termen lung. Una dintre soluţii pentru evitarea acţiunilor distructive ca urmare a folosirii si exploatarii resurselor naturale ar putea fi elaboarea unor strategii de informare a societăii prin diverse canale de comunicare si folosind materiale si instrumente auxiliare care sa arate situatii şi efectele nefavorabile si distrugătoare ale acţiunilor ilogice si gresite ale activitătii umane.

PROTECŢIA MEDIULUI Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi, cât şi la nevoile viitoarelor generaţii. În ultimii 20 de ani, Europa a înţeles că trăieşte peste posibilităţile sale reale şi că modul nostru de viaţă pune planeta la încercare. Consumăm tot mai mult din resursele naturale şi punem în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să crească. Dacă nu schimbăm comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puţin sigur şi tot mai mulţi oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce mai reduse. Mai sunt multe obstacole care trebuie depăşite până când vom reuşi să trecem la un consum raţional. Va trebui să schimbăm modul în care consumăm resursele naturale. În ţările industrializate se trăieşte confortabil, dar se folosesc cantităţi mari de energie şi de materii prime. Tot aici se produc şi multe deşeuri. Pentru a ajunge la un consum raţional, va trebui să schimbăm stilul ne-raţional de consum. Dezvoltarea raţională pare o problemă copleşitoare, dar chiar aşa şi este. Dar, la şcoală sau acasă, toţi trebuie să contribuim la rezolvarea ei, nu numai pentru că aşa este corect, ci şi pentru că este în interesul nostru, pe termen lung. Prin reducerea cantităţi de deşeuri, refolosirea şi reciclarea obiectelor de uz curent şi respectarea normelor ecologice atunci când mergem la cumpărături, avem posibilitatea de a contribui la o schimbare radicală.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

De la începutul secolului XX şi până astăzi, temperatura a tot crescut cu repeziciune. În Europa, numărul dezastrelor naturale legate de climă s-a dublat în anii ‘90 în comparaţie cu deceniul anterior. Nivelul apei şi mărilor este în creştere - fapt alarmant pentru locuitorii zonelor joase, iar calota glaciară s-a redus cu 10% faţă de mijlocul anilor 1960. Pe termen lung, schimbările climatice ar putea determina catastrofe majore, cum ar fi reducerea rezervelor de hrană şi de apă, ceea ce ar duce la apariţia conflictelor pe glob şi la dispariţia multor specii de animale şi de plante sălbatice, incapabile să supravieţuiască la temperaturi mai ridicate. Dacă nu acţionăm pentru stoparea climei sau a încălzirii globale, lumea pe care o ştim se va schimba, făcând ca viaţa să devină mai grea pentru noi toţi. Sistemele de transport, sistemele energetice, industria producătoare de bunuri de larg consum, agricultura - toate acestea emană în atmosferă cantităţi enorme de gaze de seră, care duc la schimbarea climei. Trebuie să găsim modalităţi de reducere drastică a emisilor de gaze. Aşadar, vremea devine tot mai călduroasă. Chiar e aşa de rău? Da. Schimbarea climei înseamnă mai mult decât vacanţe de vară mult mai calde. Ea ar putea avea un efect dezastruos asupra Europei şi restului lumii:

Calotele polare se topesc. Dacă se topeşte calota de gheaţă din Groenlanda, nivelul mării ar putea creşte cu circa 7 metri. Oraşele de coastă din toată lumea ar fi inundate. Creşterea nivelului mării ameninţă zonele de coastă, dar în acelaşi timp contaminează terenurile agricole şi rezervele de apă potabilă. Gheţarii se topesc. În staţiunea montană Andermatt din Elveţia administraţia locală a fost nevoită să acopere gheţarii cu o pătură gigantică, în încercarea de a reduce topirea lor în timpul verii. Schimbările climatice sunt cauza unor manifestări extreme ale verii - furtuni, inundaţii, secete şi valuri de căldură. 1,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă. Dacă temperatura la nivel global continuă să crească, este foarte probabil că lor li se vor adăuga alţi 2,4 miliarde de oameni. Dacă temperatura creşte cu 2,5 °C, există riscul ca 50 de milioane de oameni să moară de foame. Bolile tropicale s-ar putea propaga spre nord, punând în pericol vieţile a 210 milioane de oameni. Plantele şi animalele nu sunt capabile să reziste la schimbările de temperatură. Un studiu arată că schimbările climatice ar putea duce la dispariţia unei treimi din speciile de pe glob, până în 2050. Animalele care trăiesc în zonele friguroase sunt cele mai vulnerabile. Pe termen lung, schimbările climatice din lume ar putea duce la conflicte regionale, la foamete şi la migraţia unui mare număr de refugiaţi, plecaţi în căutare de hrană, apă şi combustibil. Peste 60 de cazuri de poluare accidentală au fost înregistrate anual, în ultimul deceniu, în România, unele având consecinţe dramatice asupra stării de sănătate a oamenilor, a mediului înconjurător şi a economiei din zonele afectate. UN OM PREVENIT FACE CÂT DOI Sfaturi utile: Vrei un ceai? Atunci foloseşte numai atâta apă cât ai nevoie, nu umple ibricul până sus. Zborul cu avionul produce creşterea cea mai rapidă a emisiei de CO2. Ce-ar fi să îţi petreci vacanţa în ţara ta sau să descoperi o altă parte a Europei călătorind cu trenul?

Automobilele produc 10% din emisiile de CO2, în UE. De ce să nu mergi cu mijloacele de transport în comun? Ori să mergi cu bicicleta sau pe jos, opţiuni mult mai sănătoase şi mai ieftine. Dacă intenţionezi să cumperi un frigider nou, o maşină de spălat sau alte aparate casnice, verifică eticheta de eficienţă energetică, obligatorie în Europa, care arată dacă acestea fac parte din categoria de eficienţă economică “A”. Clasa “A” arată o eficienţă energetică ridicată. Nu lăsa televizorul, aparatura electronică şi computerul în standby - cu lumina roşie aprinsă. Televizorul foloseşte 45% din energia necesară, în modul standby. Dacă toţi europenii ar evita această situaţie, atunci s-ar putea economisi suficientă energie pentru a acoperi necesarul energetic al unei ţări de mărimea Belgiei. Nu lăsa încărcătorul telefonului mobil în priză după ce s-a încărcat bateria. Dacă faci acest lucru, se pierde 95% din energie - de fapt numai 5% este necesară pentru încărcarea telefonului tău. Economiseşte apă caldă făcând duş în loc de baie. Pentru duş se foloseşte de patru ori mai puţină apă. Stinge luminile când pleci de acasă şi când nu ai nevoie de ele. Lumina din apartamente reprezintă 30% din consumul de electricitate din UE, aşa că, dacă am economisi cu toţii electricitate, contribuţia noastră ar fi foarte mare. S-ar economisi şi bani - dacă stingi cinci becuri când nu ai nevoie de ele, poţi economisi 60 de euro pe an. Cumpără becuri economice. Ele costă mai mult decât becurile obişnuite, dar fac toţi banii, pentru că au o durată de funcţionare mai mare şi consumă de cinci ori mai puţină energie. Nu exagera cu încălzirea casei tale. Reducerea temperaturii cu doar 1°C poate micşora cu până la 7% factura de energie a familiei tale. Dacă ai de gând să cumperi o maşină nouă, cumpără un model mic, cu consum redus de combustibil, Toate automobilele noi poartă o etichetă pe care este înscrisă cantitatea de CO2 emisă în aer. Nu pune mâncarea în frigider când e fierbinte sau caldă; las-o mai întâi să se răcească. Caută produsele cu eticheta ecologică europeană - o floare mică. Ea arată că produsele respective sunt ecologice şi că protejează mediul mai mult decât cele fără etichetă. Când aeriseşti casa, pentru a nu fi nevoit să utilizezi ulterior în mod excesiv instalaţiile de încălzire/răcire, lasă fereastra deschisă numai câteva minute. COMBUSTIBILI ALTERNATIVI

Avem nevoie de energie ca să ne încălzim, să mâncăm, să ne deplasăm la distanţă şi să producem bunuri de consum. Dar sursele de energie ce nu pot fi regenerate uşor se consumă într-un ritm rapid. Trebuie să începem să economisim energie încă de pe acum! Sunt lucruri mărunte pe care le putem face şi noi, pentru a face economie de energie. Ne referim aici la reducerea consumului de energie electrică, la înlocuirea aparatelor casnice vechi, care au un consum energetic mai mare decât cele noi şi la reducerea, pe cât posibil, a consumului de combustibil auto. Izolarea casei este de un real folos. Protecţia termică montată pe rezervorul de apă caldă şi draperiile trase în timpul nopţii sunt un început. Ferestrele termopan reduc pierderea de căldură cu până la 20%. APA Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Nu putem trăi fără ea, dar ne comportăm de parcă ni se cuvine. Apa de la robinet este bună de băut aproape peste tot în Europa, dar, înainte de a fi trimisă prin conducte, ea trebuie tratată. Acesta este un procedeu costisitor, dar necesar, deoarece apa poate fi contaminată de îngrăşăminte, pesticide, substanţe chimice industriale sau de germeni de la gunoaiele umane sau animale. Principalii poluanţi sunt îngăşămintele şi pesticidele. La contactul cu apal, ele sunt transportate spre râuri şi fluvii şi de acolo în mare. Reducerea poluării este extrem de importantă, nu numai pentru conservarea rezervelor de apă potabilă, ci şi pentru protecţia animalelor care trăiesc în râuri, în lacuri şi în mări. POLUAREA AERULUI Aerul curat este esenţial pentru sănătatea noastră. Studiile arată că poluarea aerului, cauzată de activităţile industriale şi de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Aerul poluat este cauza unor numeroase tipuri de alergii şi a unor probleme respiratorii grave, precum astmul. Efectele poluării aerului: Sănătate precară, de la bronşită la astm şi chiar la moarte prematură. Acidizare - creşterea PH-ului solului, afectând pădurile, râurile, lacurile şi clădirile istorice.

Eutroficarea - creşterea în exces a algelor în lacuri şi în râuri, fapt care afectează viaţa florei şi a faunei. Poluarea aerului este cauzată de industrie, de transport, de sistemele energetice, de agricultură, dar şi de fiecare dintre noi. Printre cei mai periculoşi poluanţi se numără gazele nocive şi aerosolii - particulele de praf sau de funingine, emise de maşinile cu motoare disel, de uleiurile arse sau de solvenţii folosiţi la vopsele. Acestea ne afectează plămânii. Depăşirea unor anumite praguri ale ozonului troposferic, în combinaţie cu alte substanţe poluante, afectează pădurile, recoltele şi animalele. Poluarea aerului este o problemă foarte gravă, iar tu poţi ajuta la soluţionarea acesteia dacă iei anumite măsuri cu un impact pozitiv. DIVERSITATEA BIOLOGICĂ Diversitatea biologică înseamnă totalitatea modalităţilor prin care se manifestă viaţa, cu toate formele ei de existenţă şi de asociere. Ea ne asigură mâncarea sănătoasă, aerul proaspăt şi apa curată. Poate că ai citit despre exploatarea masivă a pădurilor tropicale de pe Amazon, ameninţate astfel cu dispariţia. Şi în Europa, biodiversitatea este grav ameninţată. Se estimează că rata de dispariţie a speciilor este, la ora actuală, de până la 10.000 de ori mai mare decât procesul natural. Dacă nu acţionăm acum pentru conservarea diversităţii biologice, în curând nu vom mai putea face nimic. Cauzele distrugerii biodiversităţii, prin pierderea habitatului natural şi prin distrugerea ecosistemelor, sunt: agricultura intensivă, construcţiile, poluarea, exploatarea exagerată a pădurilor, a oceanelor, a râurilor, a lacurilor, a solului, dar şi schimbările climatice. Protejarea biodiversităţii poate ajuta la reducerea impactului schimbărilor climatice. Unele ecosisteme ajută la diminuarea concentraţiilor de gaze de seră, cum ar fi pădurile sau turbăriile. Alte ecosisteme ne pot ajuta împotriva catastrofelor naturale, amplificate de schimbările climatice. SUBSTANŢELE CHIMICE PERICULOASE ŞI TEHNO-DEŞEURILE Nu se văd, nu se simt şi nu le poţi gusta, dar suntem înconjuraţi de substanţe chimice. Unele dintre acestea sunt periculoase pentru organism şi pentru mediu - gazele de eşapament, emisiile industriale, pesticidele. Alte substanţe chimice periculoase se găsesc în componenţa produselor de uz curent, cum sunt detergenţii, unele textile, aparatura electronică, condensatoare electrice şi chiar jucării. Recomandări: Spală sau curăţă coaja fructelor şi a legumelor înainte de a mânca. Evită produsele menajere sau de curăţare, care au mirosuri foarte puternice. Evită alimentele care au venit în contact cu materiale aderente din PVC. Alege produse cosmetice făcute din ingrediente naturale.

Evită folosirea pesticidelor, a biocidelor şi a fungicidelor în grădină. Încearcă să eviţi produsele marcate cu simbolurile de avertizare pe care UE le foloseşte pentru a semnala pericolele şi riscurile. La cumpărături, caută eticheta ecologică - simbolul florii, care arată ce produse afectează cel mai puţin mediul. Pe măsură ce apar pe piaţă noi tehnologii şi aparate, cele considerate depăşite sau “uzate moral” sunt aruncate. Acest munte de computere, televizoare şi prăjitoare de pâine vechi reprezintă deşeuri electronice şi casnice, numite şi e-deşeuri sau tehno-deşeuri. Este vorba de un nou tip de “gunoi”, care creşte văzând cu ochii în societăţile avansate tehnologic. Dacă nu sunt depozitate corespunzător, aceste deşeuri pot fi foarte periculoase, deoarece conţin substanţe nocive.

Sfaturi utile… Stinge luminile când pleci de acasă şi când nu ai nevoie de ele. Lumina din apartament reprezintă 30% din consumul de electricitate din UE, aşa că dacă am economisi cu toţi electricitate, contribuţia noastră ar fi foarte mare. Cumpără becuri economice. Ele costă mai mult decât becurile obişnuite, dar fac toţi banii, pentru că au o durată de funcţionare mai mare şi consumă de cinci ori mai puţină energie. Nu lăsa televizorul, aparatura electronică şi computerul în standby. Dacă toţi europenii are vita această situaţie, atunci s-ar putea economisi suficientă energie pentru a acoperi necesarul energetic al unei ţări de mărimea Belgiei. Caută produse cu eticheta ecologică europeană - o floare mică. Ea arată că produsele respective sunt ecologice şi că protejează mediul mai mult decât cele fără etichetă. Nu exagera cu încălzirea casei tale. Reducerea temperaturii cu doar 1 grad Celsius poate micşora cu până la 7% factura de energie a familiei tale.

Frigiderul tău poate fi o sursă importantă pentru pierderea de energie. Dacă nu e dezgheţat în mod regulat, consumul lui de energie poate creşte cu 30%. Dacă intenţionezi să cumperi un frigider nou, o maşină de spălat sau alte aparate casnice, verifică eticheta de eficienţă energetică, obligatorie în Europa. Clasa “A” arată o eficienţă energetică ridicată. Frigiderele trebuie dezgheţate îndată de stratul de gheaţă ajunge la grosimea de 3 mm. Dacă vrei să cumperi un frigider nou, allege unul cu dezgheţare automată. Nu pune mâncarea în frigider când e fierbinte sau caldă. Las-o mai întâi să se răcească. Când aeriseşti casa, lasă fereastra deschisă numai câteva minute, dacă sistemul de încălzire funcţionează. Ştiaţi că . . . . . . dacă am economisi 20% din consumul individual de energie, până în anul 2020, Europa ar putea economisi circa 60 miliarde de Euro, echivalentul a circa 210 mii de miliarde de lei? . . . un european foloseşte cam de zece ori mai mult combustibil şi mai multă energie decât un locuitor dintr-o ţară în curs de dezvoltare? Tot noi suntem cei care producem de trei ori mai multe deşeuri. . . . Marea Nordului s-a încălzit cu 1,1 grade Celsius în ultimii 30 de ani, fapt care are un puternic impact asupra speciilor de peşti? 36 de specii de peşti s-au deplasat cu 5 până la 400 km mai spre nord. . . . până în anul 2100, din cauza încălzirii globale se prevede o creştere a nivelului mărilor şi oceanelor de până la 88 cm? Insulele joase şi zonele de coastă ar putea fi inundate, iar circa 70 de milioane de persoane din Europa ar fi în pericol. . . . pe uscat, 16 specii de fluturi spanioli s-au mutat în zone montane mai înalte, în căutarea unui habitat mai răroros.