Fitopat 2 Partea 1

Prof. univ. dr. Eugen ULEA

FITOPATOLOGIE SPECIALĂ

IAŞI 2012

CUPRINS

CAPITOLUL I. BOLILE PLANTELOR ULEIOASE

12

1.1. Bolile florii soarelui 1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui 1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui 1.1.3. Mana florii soarelui 1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui 1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor 1.1.6. Rugina florii soarelui 1.1.7. Putregaiul cenuşiu 1.1.8. Alternarioza 1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui 1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui 1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor 1.1.12. Lupoaia

12 12 12 13 14 17 18 19 20 21 22 22 23

1.2. Bolile soiei 1.2.1. Virusul mozaicului soiei 1.2.2. Arsura bacteriană a soiei 1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei 1.2.4. Mana soiei

26 26 27 28 29

1. 3. Bolile rapiŃei 1.3.1. Rugina albă a cruciferelor

30 30

CAPITOLUL II. BOLILE PLANTELOR TEXTILE 2.1. Bolile inului 2.1.1. Cloroza inului 2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă 2.1.3. Bacterioza inului 2.1.4. Arsura inului 2.1.5. Putregaiul plăntuŃelor de in 2.1.6. Făinarea inului 2.1.7. Rugina inului 2.1.8. Ascochitoza inului 2.1.9. Pătarea brună a inului 2.1.10. Septorioza sau boala "Pasmo" 2.1.11. Antracnoza inului 2.1.12. Polisporioza inului

31 31 32 32 33 34 35 35 37 37 38 39 40

2. 2. Bolile cânepii

42 1

2.2.1. Mozaicul cânepii 2.2.2. Pătarea foliară a cânepii 2.2.3. Mana 2.2.4. Putregaiul alb al cânepii 2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă 2.2.6. Cuscuta 2.2.7. Lupoaia

42 42 43 44 44 45 45

CAPITOLUL III. BOLILE TUTUNULUI 3. 1.Bolile tutunului 3.1.1. Pătarea inelară a tutunului 3.1.2. Mozaicul tutunului 3.1.3. Focul sălbatic al tutunului 3.1.4. Putregaiul plantelor de tutun 3.1.5. Căderea răsadului de tutun 3.1.6. Mana tutunului 3.1.7. Făinarea tutunului

45 45 46 47 48 48 49 50

CAPITOLUL IV. BOLILE PLANTELOR DE NUTREł 4.1. Bolile lucernei 4.1.1. Mozaicul lucernei 4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă 4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 4.1.4. Mana lucernei 4.1.5. Făinarea lucernei 4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă 4.1.7. Rugina lucernei

51 51 52 53 53 54 55 55

4.2. Bolile trifoiului 4.2.1. Nanismul trfoiului 4.2.2. Filodia tifoiului 4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului 4.2.4. Mana trifoiului 4.2.5. Pătarea neagră şi căderea foleolelor frunzelor 4.2.6. Făinarea trifoiului 4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi 4.2.8. Rugina trifoiului 4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei 4.3. Bolile sparcetei 4.3.1. Mana 4.3.2. Rugina 4.4. Bolile sorgului si ierbei de Sudan 4.4.1.Virusul mozaicului european al porumbului 4.4.2. Pătarea punctiformă şi vestejirea sorgului

56 56 57 57 57 58 59 60 60 61 62 62 62 63 63 63

2

4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului 4.4.4. StriaŃia bateriană a sorgului 4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului 4.5. Bolile graminelor perene furajere 4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) 4.5.2. Mozaicul raigrasului (Lolium) 4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului (Dactylis) 4.5.4. Mana gramineelor 4.5.5. Furca de tors la graminee 4.5.6. Rugina ovăsciorului (Arrhenatherum)

63 64 65 65 65 66 67 67 68 68

CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR 5.1. BOLILE TOMATELOR 51.1.Pătarea inelară neagră a tomatelor 5.1.2Pătarea inelară a tomatelor 5.1.3.Aspermia tomatelor 5.1.4.Ofilirea pătată a tomatelor 5.1.5.Alte viroze ale tomatelor 5.1.6.Stolburul tomatelor 5.1.7.Alte micoplasmoze ale tomatelor 5.1.8.Ofilirea bacteriană a tomatelor 5.1.9.Pătarea bacteriană a tomatelor 5.1.10.Pătarea bacteriană punctiformă 5.1.11.Necroza măduvei tulpinilor de tomate 5.1.12.Alte bacterioze ale tomatelor 5.1.13.Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume 5.1.14.Mana tomatelor 5.1.15.Mana de sol-putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor 5.1.16.Făinarea tomatelor 5.1.17.Putrezirea coletului 5.1.18.Putregaiul alb al tomatelor 5.1.19.Pătarea albă a frunzelor de tomate 5.1.20.Suberificarea rădăcinilor de tomate 5.1.21.Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate 5.1.22.Putregaiul cenuşiu al tomatelor 5.1.23.Pătarea cafenie a frunzelor de tomate 5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate 5.1.25.Ofilirea (fuzarioza) tomatelor 5.1.26.Verticiloza tomatelor 5.1.27.Putregaiul fructelor de tomate

69 69 70 70 71 71 72 73 73 75 77 78 78 78 80 82 83 84 85 86 88 88 89 90 92 93 95 96

5.2. BOLILE ARDEIULUI

97 3

5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului 5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei 5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei 5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei 5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei 5.2.6. Stolburul ardeiului 5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului 5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei 5.2.9. Mana ardeiului 5.2.10. Făinarea ardeiului 5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei 5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului 5.3. BOLILE VINETELOR 5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor 5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete 5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete 5.3.4. Stolburul vinetelor 5.3.5. Mana vinetelor 5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete 5.3.7. Antracnoza vinetelor 5.3.8. Alternarioza vinetelor 5.3.9. Ofilirea vinetelor 5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI PEPENILOR GALBENI SI DOVLECEILOR 5.4.1. Mozaicul castraveŃilor 5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor 5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor 5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor 5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee 5.4.6. Mana cucurbitaceelor 5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor 5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor 5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor 5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi bazei tulpinii cucurbitaceelor 5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloză) 5.4.12. Alternarioza

197 197 98 99 99 100 101 102 103 103 104 105 105 105 105 106 106 107 107 109 109 110

111 111 113 114 115 116 117 118 120 122 123 124 125

5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN

126

5.5.1. Virusul mozaicului conopidei 5.5.2. Pătarea inelară a verzei 5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor 5.5.4. VirescenŃa florilor de ridichi

126 127 127 128 4

5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză 5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor 5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi 5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului 5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere 5.5.10. Mana cruciferelor 5.5.11. Albumeala cruciferelor 5.5.12. Putregaiul uscat al verzei 5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor

128 130 131 131 132 134 135 136 137

5.6. BOLILE LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ

139

5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei 5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului 5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei 5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă 5.6.5. Mana cepei şi a altor specii ale genului Allium 5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului 5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului 5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei 5.6.9. Helmintosporioza usturoiului 5.6.10. Fuzarioza cepei

139 140 140 141 142 143 144 145 146 147

5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC, łELINĂ, LEUŞTEAN

148

5.7.1. Mozaicul Ńelinei 5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel 5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului 5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului, păstârnacului şi Ńelinei 5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel 5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină 5.7.7. Pătarea albă a frunzelor de leuştean 5.7.8. Cercosporioza morcovului 5.7.9. Alternarioza morcovului 5.7.10. Putregaiul violet al morcovului

148 149 150

5.8. BOLILE SPANACULUI 5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac 5.8.2. Mana spanacului 5.8.3. Antracnoza spanacului

158 158 158 159

5

151 152 152 153 154 155 156

5.8.4. Ascochitoza spanacului 5.8.5. Veştejirea fuzarioană a spanacului

160 160

5.9. BOLI LA SALATĂ ŞI ANDIVE 5.9.1. Mozaicul salatei 5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor 5.9.3. Mana salatei şi andivei 5.9.4. Făinarea salatei 5.9.5. Septorioza salatei

161 161 162 163 164 164

5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE 5.10.1. Pătarea brună bacteriană 5.10.2. Mumificarea "Mumy" 5.10.3. Mucegaiul verde cenuşiu 5.10.4. Putregaiul moale 5.10.5. Petele albe de gips 5.10.6. Cocleala ciupercilor 5.10.7. Putregaiul uscat 5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate 5.10.9. Mucegaiul de gips brun 5.10.10. Trufele

165 165 166 166 167 168 168 169 169 170 170

CAPITOLUL VI . BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 6.1. BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI 6.1.1. Mozaicul mărului 6.1.2. Virusul pătării clorotice a mărului 6.1.3. Virusurile latente ale mărului 6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului 6.1.5. Pietrificarea perelor 6.1.6. Proliferarea mărului 6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului 6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor 6.1.9. Ricketsiile 6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza) 6.1.11. Făinarea mărului 6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor 6.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi ramurilorperilor 6.1.14. Cancerul negru al ramurilor 6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor 6.1.16. Uscarea ramurilor 6.1.17. Cancerul rugos al pomilor 6.1.18. Putregaiul amar al fructelor 6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor 6

171 171 172 173 174 175 175 176 177 179 181 182 185 189 191 193 194 195 196 197

6.1.20. Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza 6.1.2. Rugina mărului 6.1.22. Rugina părului

199 201 209

6.2. BOLILE GUTUIULUI 6.2.1. Pătarea brună a frunzelor 6.2.2. Mumifierea fructelor tinere

203 203 204

6.3. BOLILE PRUNULUI

205

6.3.1. Vărsatul prunului 6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi 6.3.3. Hurlupii 6.3.4. Făinarea prunului 6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor 6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor 6.3.7. Rugina frunzelor de prun

205 207 208 209 210 212 214

6.4. BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI

215

6.4.1. Mozaicul în formă de benzi al piersicului 6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi 6.4.3. Vărsatul piersicului 6.4.4. Verucozitatea piersicilor 6.4.5. Cancerul bacterian 6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană 6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic 6.4.8. Făinarea piersicului 6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi 6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor

215 216 217 217 217 220 220 222 223 224

6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI

225

6.5.1. 6.5.2. 6.5.3. 6.5.4. 6.5.5. 6.5.6. 6.5.7. 6.5.8.

225 226 226 226 226 227 227 228

Răsucirea clorotică a frunzelor de cais UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor Cancerul bacterian Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr Rugina caisului şi zarzărului Boala plumbului Uscarea ramurilor 7

6.6. BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI

229

6.6.1. 6.6.2. 6.6.3. 6.6.4. 6.6.5. 6.6.6. 6.6.7.

229 230 230 231 232 233 234

Pătarea inelară a frunzelor de cireş Răsucirea frunzelor de cireş Îngălbenirea vişinului Pătarea roşiatică şi răsucierea frunzelor de cireş Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş Antracnoza fructelor de cireş Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin

6.7. BOLILE NUCULUI

235

6.7.1. Arsura bacteriană 6.7.2. Uscarea ramurilor 6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza)

235 236 236

6.8. BOLILE DUDULUI

237

6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului 6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud

237 238

6.9. BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

240

6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului 6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului 6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului 6.9.1.3. Antracnoza agrişului 6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului 6.9.2. Bolile zmeurului 6.9.2.1.Mozaicul zmeurului 6.9.2.2. Cancerul bacterian 6.9.2.3. Focul bacterian 6.9.2.4. Pătarea brună violacee a tulpinilor de zmeur 6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor 6.9.2.6. Rugina zmeurului

240 241 241 241 243 245 245 245 246 246 247 248

6.9.3. Bolile căpşunului 6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun 6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor 6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor 6.9.3.4. Făinarea 6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor

249 249 249 250 251 252

CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE 8

253

7.1. Scurt nodarea 7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie 7.3. Răsucirea frunzelor 7.4. Îngălbenirea aurie 7.5. Cancerul bacterian 7.6. Mana viŃei de vie 7.7. Făinarea viŃei de vie 7.8. Antracnoza sau cărbunele 7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor 7.10. Eutipioza viŃei de vie 7.11. Boala petelor roşii 7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor 7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie 7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor 7.15. Excorioza 7.16. Putregaiul rădăcinilor 7.17. Boala piciorului negru 7.18. Citosporioza 7.19. Verticiloza

253 254 255 255 256 257 266 268 270 271 272 273 276 278 279 283 283 284 284

CAPITOLUL VIII. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

8.1. Bolile garoafelor 8.1.1. Mozaicul garoafelor 8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor 8.1.3. Marmorarea garoafelor 8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor 8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor 8.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole 8.1.7. Înnegrirea garoafelor 8.1.8. Rugina garoafelor 8.1.9. Septoriozele plantelor floricole 81.10. Fuzariozele plantelor floricole 8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole

286 286 287 287 288 288 289 289 290 291 292 294

8.2. Bolile lalelelor 8.2.1. Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor, petunie, flox, muşcată 8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea, ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise 8.2.3. Boala "Augusta" a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox 8.2.4. Pătarea lalelelor

295

9

295 296 297 297

8.2.5. Cancerul bacterian al lalelelor 8.2.6. Putregaiul moale al bulbilor de lalea 8.3. Bolile crizantemelor

298 299 299

8.3.1. Aspermia crizantemelor 8.3.2. Mozaicul crizantemelor 8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor, pătarea frunzelor şi florilor de muşcată 8.3.4. Făinarea crizantemelor 8.3.5. Rugina albă a crizantemelor 8.4. Bolile gladiolelor

299 299 300 301 302 303

8.4.1. Pătarea clorotică inelară în benzi 8.4.2. Râia tuberobulbilor de gladiole

303 303

8.5. Bolile freesiei

304

8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesie 8.5.2. Mozaicul freesiei 8.5.3. Fuzarioza la freesie

304 304 305

8.6. Bolile trandafirului 8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului 8.6.2. Cancerul bacterian 8.6.3. Făinarea trandafirului 8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir 8.6.5. Rugina trandafirului

305 305 305 305 307 307

8.7. Bolile crinului 8.7.1. Rozeta crinului 8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului 8.7.3. Putregaiul bazal al crinului

309 309 310 310

8.8. Bolile narciselor 8.8.1. Virozele narciselor 8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise 8.8.3. Putregaiul cenuşiu

310 310 310 310

8.9. Bolile zambilelor 8.9.1. Mozaicul zambilei

311 311 10

8.9.2. Putregaiul galben al bulbilor de zambile

311

CAPITOLUL IX. BOLILE PLANTELOR MEDICINALE 9.1. Bolile nalbei 9.1.1. Rugina nalbei 9.1.2. Cercosporioza nalbei 9.2. Bolile coriandrului 9.2.1. Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor 9.3. Bolile gălbenelelor 9.3.1. Făinarea gălbenelelor 9.3.2. Tăciunele gălbenelelor 9.4. Bolile anghinarei 9.4.1. Septoriozele anghinarei 9.5. Bolile degeŃelului 9.5.1. Septoriozele degeŃelului 9.6. Bolile feniculului 9.6.1. Mana feniculului 9.7. Boli la levănŃică 9.7.1. Septorioza la levănŃică 9.8. Boli la mentă 9.8.1. Rugina mentei 9.9. Bolile macului 9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor 9.9.2. Mana macului 9.10. Boli la valeriană 9.10.1. Rugina valerianei BIBLIOGRAFIE

312 312 312 313 313 314 314 314 315 315 316 316 316 316 317 317 318 318 318 318 319 320 320 321

11

CAPITOLUL I - BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 1.1. Bolile florii soarelui Bacterioze 1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui – Erwinia carotovora pv. carotovora. Boala a apărut pe floarea soarelui în 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia şi Iugoslavia. În România agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini în 1975. Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm alungite, hidrozate apoi verzi-măslinii şi în final negre. Măduva tulpinilor afectate are culoarea neagră iar epiderma se exfoliază uşor în dreptul zonelor putrezite. Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul şi conŃinutul distrus, putrezit. Pe timp ploios, boala evoluează rapid, petele înconjură tulpina şi aceasta se frânge. Acelaşi putregai moale se poate observa şi pe rădăcini. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison, Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae. Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili peritrichi, gram negativă şi este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi uscăciune. Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol ca saprofită pe resturile vegetale care sunt în cantităŃi mari în culturile cu tulpini frânte şi recoltate mecanic. Pe plantă şi între plante, bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt. Prevenire şi combatere. Întrucât agentul patogen este comun la multe plante cultivate din familia Solanaceae şi Composeae, se recomandă alcătuirea unui asolament de cel puŃin 4-5 ani fără floarea soarelui, cartof, morcov etc. În tarlalele unde s-a manifestat atacul, se vor strânge şi arde resturile vegetale după recoltare 1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi. Boala a fost descrisă în 1934 de Kawamura. În România, în 1981 C. Stăncescu şi V. Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat în 1983. Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de formă neregulată şi înconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai mari, colŃuroase iar pe timp umed pe partea inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare exudatul bacterian. În condiŃii prielnice, pe vreme umedă, frunzele sunt încreŃite întrucât Ńesutul vascular creşte mai repede decât cel laminar apoi frunzele devin brune-negricioase şi se usucă. Pe peŃioluri apar pete alungite şi chiar crăpături pline cu gomă bacteriană. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aerobă, are celule monotriche, de dimensiuni cuprinse între 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe sau prin resturile de plante infectate rămase pe sol. În timpul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt. 12

Prevenire şi combatere. Semănatul florii soarelui se va face numai cu sămânŃă din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat iar la recoltare resturile de plante se vor arde. Asolamentul de 4-5 ani fără floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infecŃios. Micoze 2.1.3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi.

Fig. 1. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi (după F.Paulian şi H.Iliescu, 1973).

Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord şi s-a răspândit în America de Sud, Asia, ajungând în 1940 în Europa. În România este semnalată de E. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. Raicu şi E. BaniŃă, 1965) în funcŃie de

condiŃiile climatice ale anului agricol. Simptome. Primele simptome se observă la plantele tinere ce apar din seminŃele infectate. Aceste plante rămân pitice (moşnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, clorotice, încreŃite şi prezintă un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 1). Aceste plante au pe faŃa superioară zone mai galbene, în dreptul cărora pe faŃa inferioară începând de la peŃiol, de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri se formează o pâslă albă, densă, miceliană. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm în diametru dar nu înfloresc şi nu dau seminŃe. Plantele mature infectate mai târziu, prezintă pe frunze pete galbene-untdelemnii situate în special lângă nervuri, zone care se brunifică în scurt timp. În dreptul lor, pe faŃa inferioară, apare un puf alb micelian. Plantele infectate mai târziu, formează calatidii mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferenŃiat. Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae, ord. Fig. 2. Mana florii soarelui - Plasmopara Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. helianthi: frunză cu frucificaŃiile Mastigomycotina. ciupercii(după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).

Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvoltă în spaŃiile dintre celule şi trimite în celule haustori sferici, incolori sau gălbui. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca lungime în funcŃie de temperatură, prin stomatele de pe partea inferioară a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificaŃi monopodial în treimea inferioară, lungi de 300-700 µm şi laŃi de 10-15 µm. Ultimele ramificaŃii au 2-4 sterigme subŃiri, ascuŃite pe care se formează sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 µm (fig. 2). 13

În Ńesuturile necrozate, pe frunzele mature, în urma procesului de sexualitate apar şi oospori sferici de 23-32 µm în diametru, galben-aurii, prevăzuŃi cu o membrană groasă. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din achenele infectate şi prin oospori rămaşi în sol în resturile vegetale. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui, principala sursă de infecŃie în anul următor o constituie seminŃele infectate. În cursul perioadei de vegetaŃie, după apariŃia primelor plante infectate au loc mai multe infecŃii secundare datorită zoosporilor apăruŃi din zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. Numărul infecŃiilor secundare este în corelaŃie directă cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura care, dacă este optimă (16-18oC) favorizează eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot produce infecŃii sistemice, deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante, achenele obŃinute de la acestea vor fi infectate. Agentul patogen mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. Prevenire şi combatere. Întrucât boala se transmite prin seminŃe, principala grijă este ca acestea să provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a găsit chiar numai 1 plantă/ha infectată primar, deoarece aceasta are un imens potenŃial infecŃios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenŃa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spaŃial la cel puŃin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea achenelor şi deci apariŃia samulastrei în anul următor care ar putea fi o sursă de infecŃii primare. Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. Tratarea seminŃelor este eficientă când se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Galben Super SD-4 kg/t săm.; Apron 35 SD-4 kg/t săm.; Apron XL 350 ES-3 l/t săm.; Galben 35 SD-4 kg/t săm. 1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum. Boala a fost descrisă în 1886, în FranŃa de către A. de Bary, apoi ea s-a extins în toate Ńările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. Încă din 1933, în toate lucrările Stării fitosanitare apare inclusă boala ca producând pagube mari în special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potenŃialul productiv al culturilor. În anul 1996, în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producŃie.

Fig. 3. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).

Simptome. Boala afectează rădăcinile, tulpinile, calatidiile şi achenele, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaŃii din toamnă deşi pot fi atacate şi plantele în stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observă pe axul hipocotil unde apar pete galben-brune ce pot 14

înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălŃime şi încep să formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălŃime variabilă, sub care Ńesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. 3). În cazul în care atacul este numai parŃial şi intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, putrezeşte parenchimul şi produce în final fracturarea plantei. După formarea calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia calatidiile Fig. 4. Putregaiul alb al florii soarelui vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care Sclerotinia sclerotiorum: scleroŃii care se după ce calatidiul se apleacă şi axul tulpinii este formează pe tulpină şi calatidiu aşezat sub nivelul marginilor acestuia, în cavitatea (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). ce apare, se adună apă din precipitaŃii şi în acest fel apar condiŃii optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioară. La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune iar Ńesuturile calatidiilor putrezesc umed şi între rândurile de achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma scleroŃi în formă de reŃea (fig.4). Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte uşor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu şi cu un gust rânced. Aceste achene au capacitatea germinativă scăzută. După căderea achenelor şi a alveolelor lor, din fostul calatidiu rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. 5). Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit în vasele conducătoare unde produce o traheomicoză. Prin întreŃeserea miceliului şi deshidratarea sa, pe tulpini, în măduva calatidiului sau chiar pe calatidiu printre achene apar scleroŃii de culoare neagră la exterior (paraplectenchim) şi albă la interior (prosoplectenchim). ScleroŃii Fig. 5. Putregaiul alb al florii soarelui formaŃi la exteriorul tulpinii sau a calatidiului Sclerotinia sclerotiorum: calatidii cu atac pot să cadă şi să infesteze solul în care ei rămân puternic (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). viabili 6-8 ani (fig. 4). În anul următor din scleroŃi pot porni direct hife miceliene de infecŃie sau dacă scleroŃii au fost acoperiŃi de sol umed (6-8 cm) în primăvară ei generează apotecii în formă de pâlnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenuşie. Apotecia este tapetată cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm printre care se găsesc numeroase parafize filiforme. Ascele au câte 8 ascospori unicelulari, ovoizi, aşezaŃi pe un rând şi de dimensiuni cuprinse între 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei are 15

1-5 cm lungime susŃinând apotecia ce se găseşte la nivelul solului. La maturitate ascosporii sunt proiectaŃi la câŃiva centimetri înălŃime şi pot fi luaŃi de curenŃii de aer şi îşi păstrează viabilitatea până la 60 zile dacă temperaturile oscilează între 20-25oC. Temperaturile sub 20oC scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de 25oC pot germina şi produce infecŃii în 4 ore de la ajungerea lor pe plantă. Epidemiologie. Agentul patogen este adus în cultură odată cu seminŃele infectate care nu-şi pierd germinaŃia. ScleroŃii care au dimensiuni mici, asemănătoare seminŃelor nu pot fi selectaŃi şi vor constitui o sursă importantă de infecŃie. ScleroŃii rămaşi în sol rezistă până în anul următor când pot produce infecŃii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infecŃii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. De la plantă la plantă agentul patogen poate fi vehiculat de curenŃii de aer ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care după infecŃiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen şi o multitudine de specii ale plantelor floricole. Prevenire şi combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag aşa încât o solă puternic infestată cu scleroŃi va trebui cultivată cel puŃin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea cel puŃin doi ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează în asolament după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generaŃii de scleroŃi ce menŃin potenŃialul infecŃios al solei mulŃi ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textură argiloasă decât dacă este asigurată drenarea excesului de umiditate. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. SămânŃa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate şi eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeŃe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t săm.;Tiradin 500 SC-3 kg/t săm.; Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t săm.; Bavistin FL-2 l/t săm. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t săm.; Metoben 70 PU- 2 kg/t săm; Gr.G: Ronilan 50 WT-2 kg/t săm.; Rovral 50 WP-2 kg/t săm.; Rovral 50 PU-2 kg/t săm.; Sumilex 50 FL-2 l/t săm.; Sumilex 50 PU-1 kg/t săm.; Sumilex 50 WP-1 kg/t săm.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t săm.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Ostenal MT-4 kg/t săm.; Ostenal C 75 PUS-4 kg/t săm.; Rovral TS-2 kg/t săm.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha săm.; Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t săm.; Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4 kg/t săm Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaŃie dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaŃii de peste 100 mm, iar temperaturile sunt în jur de 20-25oC, atacul la calatidii nu poate fi evitat. În vegetaŃie se poate aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL1,5 l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.G: Ronilan 50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1 16

kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate 50 ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1 l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte1 l/ha; Calidan SC-2 l/ha; Konker-1,25 l /ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha. Amelioratorii români au reuşit să creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenŃi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen. 1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea helianthi.

soarelui - Diaporthe

Această boală este una dintre cele mai recent apărute la culturile de floarea soarelui. A fost semnalată în 1980 în Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins şi a apărut în Ungaria, România, Bulgaria, Italia şi FranŃa. În România este semnalată în toate judeŃele cultivatoare de floarea soarelui iar pagubele ce pot fi înregistrate sunt variabile fiind în funcŃie de condiŃiile climatice ale zonei şi de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat. Simptome. Boala se manifestă pe frunze şi tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre peŃiol şi spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită Ńesuturilor necrozate iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare ce înconjură petele brune. Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric până acoperă tulpina de jur împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate Ńesuturile aşa încât la cea mai mică adiere de vânt şi sub greutatea calatidiilor plantele se frâng. Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et Petrov. cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr. fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos cu creştere rapidă şi extindere radiară în Ńesuturile parazitate. În Ńesuturile brunificate ale tulpinilor frânte apar picnidii cu picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umedă sunt eliminaŃi sub forma unor cordoane subŃiri, vizibile cu ochiul liber. În resturile vegetale înglobate în straturile superficiale ale solului până în primăvara următoare se diferenŃiază periteciile care au un gât lung prin care se elimină ascele ce au 8 ascospori bicelulari. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cultură este asigurată de picnosporii care sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. De la un an la altul persistenŃa agenŃului patogen este asigurată de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care se diferenŃiază periteciile cu asce şi ascospori. Prevenire şi combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin măsuri agrotehnice ca: îngroparea adâncă a resturilor atacate, rotaŃia culturilor şi semănatul la timpul optim. La hibridul Sorem, la semănatul prea devreme se poate înregistra un atac puternic în urma căruia pierderile pot fi de cel puŃin 30-65 % din producŃie, în schimb la hibridul Felix chiar fără să fie tratat se înregistrează pagube de numai 5-7 % din producŃie. În cazul în 17

care se aplică cel puŃin 2 tratamente cu fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la hibridul Sorem. În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente în epoci diferite: a - 8-10 perechi frunze; b tratament preforal la apariŃia florilor ligulate şi c - tratament la 10-15 zile după sfârşitul înfloritului. Cele mai bune rezultate s-au obŃinut când se execută cu: produse sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice şi contact la tratamentul b şi tratamentul c cu fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha nu s-a înregistrat nici o plantă frântă la unitatea de suprafaŃă, cu toate că experienŃa a fost efectuată pe un sol cu un mare potenŃial infecŃios (V. Jinga, teză de doctorat).. Ultimele recomandări adaugă acestor substanŃe pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5 kg/ha/trat.; Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha/trat.; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c./ha (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha (t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4 l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30 WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert0,6 l/ha/trat.; Alto Combi 420-0,5 l/ha/trat.; Calidan SC-2 l/ha (t.p. 21 z.); Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.). 1.1.6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi. Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot fi întâlnite chiar şi pe bracteele din jurul calatidiilor (fig. 6). Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

Fig. 6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi:a- frunză atacată; b - ecidiospori; c uredospori; d - teliospori (după E.Docea şi V.Severin, 1964).

Ciuperca este autoică şi macrociclică având aparatul vegetativ un tal filamentos, gălbui sau hialin, ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii ce pătrund în celule. Pe frunzele tinere ciuperca formează picnidiile cu picnospori şi ecidiile de tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galbenportocalii. În pustulele de pe faŃa inferioară a frunzelor se găsesc uredosporii galbeni-bruni, sferici sau ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula superioară prevăzută cu perete gros şi o papilă germinativă au un peduncul fragil. Din teliospori în 18

primăvară în urma germinaŃiei vor apărea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari şi hialini. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de teliosporii de pe seminŃe sau din sol care sunt foarte rezistenŃi la temperaturi scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea agentului este asigurată de picnospori apoi de ecidiospori şi de uredospori. Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminal poate preveni atacul acestui agent care, deşi are mai multe rase fiziologice nu produce pagube mari. Soiurile şi hibrizii omologaŃi pentru cultură sunt destul de rezistenŃi faŃă de acest agent. 1.1.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea. Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar agentul patogen atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaŃii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Agentul patogen parazitează numai calatidiile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. În dreptul petelor, pe Ńesuturile moi şi putrede apare o eflorescenŃă cenuşie (fig. 7). Boala poate să cuprindă întreg calatidiul şi chiar la suprafaŃa achenelor apare o culoare cenuşie-verzuie iar între achene apar scleroŃi mici, negri. SeminŃele au suprafaŃa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din alveolele lor. Cotiledoanele sunt şiştave, amare, iar seminŃele îşi pierd parŃial capacitatea de germinaŃie. Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers. - fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat şi cu un conŃinut granulat în celule. Miceliul se extinde intercelular în zona vaselor conducătoare din Ńesuturile parazitate, vase pe care le ocupă producând ofilirea plantelor. Agentul secretă enzime capabile să dizolve celuloza şi lignina. Conidioforii ce apar ca o eflorescenŃă Fig.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui cenuşie, sunt lungi, bruni, groşi la bază şi mai Botrytis cinerea: calatidiu atacat parŃial subŃiaŃi şi hialini spre vârf. În treimea lor superioară se ramifică iar pe ramificaŃii apar mici proeminenŃe ce susŃin numeroase conidii grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm prevăzute cu o membrană dublă, incoloră iniŃial, apoi gălbui. Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurând pentru anul următor potenŃialul infecŃios al solului. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de conidiile ce sunt uşor luate de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecŃios cu pătrundere activă prin Ńesuturile pe care a ajuns. 19

De la un an la altul potenŃialul infecŃios a solei este asigurat de conidiile apărute sau de microscleroŃi. Agentul patogen poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminŃele infectate sau infestate. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteŃe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui poate preveni atacul patogenului. Tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalŃi agenŃi patogeni este eficace şi împotriva lui Botrytis cinerea. Culturile semincere trebuie să li se asigure o izolare parŃială de cel puŃin 500 m faŃă de alte culturi de floarea soarelui sau faŃă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului. 1.1.8. Alternarioza - Alternaria zinniae şi A. helianthi. Alternarioza a fost considerată până nu demult o boală de mai mică importanŃă, însă de când s-a trecut la recoltarea mecanizată în urma căreia pe sol rămân foarte multe resturi vegetale, boala s-a extins şi produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor în urma distrugerii parŃiale a fasciculelor de vase conducătoare. În literatura de specialitate (Smith I. şi col., 1988) se menŃionează faptul că boala este gravă şi a apărut în România şi Iugoslavia. Ea a fost studiată de Allen şi col. (1983), de H. Iliescu şi col. (1983) iar în Iugoslavia de M. Acimovic (1987). Simptome. AgenŃii patogeni produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini, calatidii) pete negre în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc şi în condiŃii deosebit de favorabile agenŃilor, aceştia pot produce chiar frângerea tulpinilor. Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi şi spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un uşor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot conflua şi în acest caz ocupă suprafeŃe mari din limb acoperite pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, iniŃial apar pete negre ce prin unire dau naştere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate şi bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune iar în final brune-negricioase, adâncite în Ńesuturi. A. helianthi produce pete mai mari şi mai alungite. Agentul patogen - Alternaria zinniae M.B.Ellis şi A.helianthi (Hansf.) Tubaki and Nishihara - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agenŃilor patogeni prezintă hife brun-negricioase, ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150 x 5-10 µm, ce susŃin la A. zinniae o conidie muriformă cu 5-12 septe transversale şi 1-2 septe longitudinale, de 36-236 x 8-12 µm. Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe conidiofori şi au 79 x 9 µm. În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai semnalează şi pe A. heliantinfeciens. AgenŃii patogeni iernează în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub formă de conidii care în primăvară vor produce infecŃii primare. Epidemiologie. Transmiterea agenŃilor patogeni de la un an la altul este asigurată de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalităŃi concentrice formate din conidiofori şi conidiile ce vor răspândi agentul pe toată perioada de vegetaŃie.

20

Prevenire şi combatere. Alternarioza poate fi prevenită prin fertilizarea raŃională fără exces de azot, respectarea desimii optime, folosirea de soiuri şi hibrizi cu rezistenŃă genetică, tratamentul obligatoriu al seminŃei şi 3 tratamente în vegetaŃie aplicate la avertizare cu produse pe bază de metiram, iprodion + carbendazim sau vinclozolin + carbendazim în perioada de la începutul înfloritului şi până la începerea maturării seminŃelor (V. Jinga, 1994). Produsele Alert-0,6 l/ha şi Sumilex 50 FL-1 l/ha dau rezultate bune. 1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui - Septoria helianthi. În zonele cultivatoare de floarea soarelui din N-V Europei boala este cunoscută încă din secolul trecut când a fost semnalată şi la noi (1853) de către Fuss. În ultimii 30-40 de ani datorită extinderii culturii, boala produce pagube destul de mari. Simptome. Agentul patogen atacă numai cotiledoanele şi frunzele. La primele simptome de atac se observă pe cotiledoane pete bine conturate galben-brune cu suprafaŃa încreŃită. Pe frunzele inferioare (mai întâi) apar pete de decolorare, circulare sau colŃuroase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru. După uscarea parŃială a foliajului bazal, boala se extinde şi pe frunzele din etajele superioare. Pe faŃa inferioară a frunzelor în dreptul petelor, în Ńesuturile necrozate se observă câteva puncte mici, negre (fig. 8). Fig. 8. Pătarea frunzelor de florea soarelui – Septoria helianthi: a - frunză atacată; b - picnidie; c - picnospori (după E.Docea şi V.Severin,1964).

Agentul patogen - Septoria helianthi Ell. et Kell - fam. Sphaeropsidaceae, cl. Caelomycetes, ord. Sphaeropsidales, subîncr. Deuteromycotina. Talul ciupercii se dezvoltă în spaŃiile intercelulare ale frunzelor pe care le parazitează. În aceste frunze ciuperca formează picnidii epifile, aproximativ sferice, de 150 µm în diametru, cu un perete brun. Prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori filiformi, uşor curbaŃi, ascuŃiŃi la capete, hialini, multicelulari, de 30-70 x 2-3,5 µm. Epidemiologie.. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin picnosporii ce rămân în picnidiile de pe resturile vegetale de pe sol sau prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă. În cursul perioadei de vegetaŃie, de la o plantă la alta transmiterea se face prin intermediul picnidiilor ce în condiŃii favorabile germinează iar hifele miceliene pătrund în frunzele umezite. Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată (tratarea seminŃelor, asolament, tratamente în vegetaŃie, arderea resturilor vegetale) sunt eficiente şi împotriva acestui agent patogen. Tratamentele în cursul vegetaŃiei nu se justifică economic pentru acest patogen.

21

1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea var. helianthi. Această boală a fost semnalată în 1964 în America (Frezzi şi Mc. Donald), în Europa apare în Iugoslavia (M. Acimovic, 1965) iar în România Mariana Târcomnicu şi col. o semnalează în anul 1971. Simptome. Agentul patogen atacă toate părŃile aeriene ale florii soarelui începând cu zonele tulpinii din apropierea inserŃiei frunzelor. La locul de prindere a peŃiolului, în acea mică adâncitură unde pe vreme umedă se acumulează apă, apare o pată brună, Ńesuturile crapă şi se suberifică. Pe calatidii în dreptul petelor, Ńesuturile se înmoaie şi putrezesc aşa încât întreaga inflorescenŃă este sfărâmicioasă, cu puŃine achene seci şi şiştave (fig.9). Agentul patogen - Phoma oleracea Sacc. var. helianthi tuberosi Sacc. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agentului patogen este ramificat, cu un conŃinut al celulelor granulat şi cu răspândire intercelulară. FructificaŃiile picnidiile au pereŃi groşi, de culoare Fig.9. Pătarea neagră a florii soarelui - Phoma oleracea brună-neagră, formă sferică, var. helianthi (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). dimensiuni de 39-188 x 84-202 µm şi sunt scufundate în Ńesuturi. Pe timp ploios prin porul picnidiei sunt eliminaŃi numeroşi picnospori hialini, unicelulari, drepŃi sau puŃin curbaŃi, de 1,6-3,7 x 2,2-7,9 µm. În momentul germinării lor, picnosporii emit un filament de infecŃie foarte lung (2 mm) care pătrunde activ în Ńesuturile plantei. Epidemiologie.Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnosporii rămaşi în picnidiile din resturile vegetale. Picnosporii pot produce infecŃii în primăvară direct pe embrionul seminŃei abia germinate, producând pieirea plantelor şi deci goluri în culturi (M. Acimovic, 1965). În cursul vegetaŃiei picnosporii sunt cei ce asigură transmiterea agentului, ei fiind vehiculaŃi de vânt, insecte sau picături de ploaie. Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară recomandă respectarea normelor ce prevăd un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita răspândirea agentului. Inginerii aprobatori vor veghea ca să nu se extindă zonele deja contaminate. 1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor de floarea soarelui Macrophomina phaseoli - forma sclerotială Sclerotium bataticola. Această boală este una dintre cele mai recente, fiind semnalată în America şi Argentina în perioada 1964-1967.

22

În Europa este semnalată în Iugoslavia (M. Acimovic) şi în România în 1971 şi 1973 de Mariana Târcomnicu şi Ana Hulea. Simptome. Boala se observă sporadic în lanuri unde apar plante ce se vestejesc parŃial sau total şi prezintă zone albicioase la baza tulpinii şi pe rădăcini. În interiorul tulpinii apar Ńesuturi spongioase în care pe vreme umedă apar gome. Pe toate Ńesuturile atacate şi în măduva tulpinii apare un praf gri alcătuit din mici scleroŃi negri. Agentul patogen - Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby cu forma sclerotială Sclerotium bataticola Taub. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca având un echipament enzimatic foarte bogat este cunoscută ca polifagă pe o multitudine de plante cultivate şi spontane (100 specii). Agentul patogen este considerat un parazit de debilitare şi după instalarea sa, amplifică şi urgentează fenomenul de uscare prematură. Pe organele atacate ciuperca a cărui aparat vegetativ este un tal filamentos, formează picnidii izolate, negre, sferice din care sunt eliminaŃi picnospori mici, ovali, ce prezintă mucroni la ambele capete. Pe toate zonele afectate dar şi în profunzimea măduvei tulpinii, ciuperca formează o multitudine de microscleroŃi ce iernează pe resturile vegetale. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face numai prin microscleroŃi care în anul următor pot da naştere la micelii de infecŃii pe plantele din cultura următoare. Rolul picnidiilor şi al picnosporilor găsiŃi şi descrişi de Ana Hulea şi col. de pe plantele de soia, încă nu este bine elucidat.Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă se face tot prin microscleroŃii antrenaŃi odată cu particulele de sol în timpul lucrărilor tehnologice din cursul vegetaŃiei. Prevenire şi combatere. Carantina fitosanitară internă şi externă prevede măsuri drastice de depistare şi localizare a focarului de infecŃie. M. Acimovic (1962) precizează că cea mai neindicată premergătoare pentru floarea soarelui este lucerna pe care acest agent se multiplică nestingherit. Antofitoze 1.1.12. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp. Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel poate produce pagube însemnate de până la 70-80 % din producŃie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea procentului de ulei din achene. Planta este întâlnită în toate Ńările cultivatoare de floarea soarelui din Europa, Ucraina, Rusia, Caucaz, Irak, Iran, Mongolia, Tibet, Egipt şi Algeria. În România Tr. Săvulescu şi col. o semnalează în toate stările fitosanitare începând cu anul 1935, din judeŃele de sud, sud-est şi din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai lent, au talie mai mică şi prezintă tulpini subŃiri fără calatidii sau cu calatidii mici, cu achene seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. In jurul unei plante, în suprafaŃa sa asimilatoare pot apărea 30-40 plante parazite sau chiar peste 100 în terenurile puternic infestate. 23

Agentul patogen - Orobanche cumana Wallr. este o fanerogamă din fam. Orobanchaceae. SeminŃele plantei din sol emit la germinare un filament subŃire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenŃe (conuri de pătrundere) ce intră şi stabilesc contactul cu fasciculele libero-lemnoase. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaŃă tulpina floriferă pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi (fig. 10). Până la ieşirea la suprafaŃă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile sunt drepte de 40 cm înălŃime, de 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu peri glanduloşi cu rol de hidatode. Florile sesile au o bractee egală cu floarea, au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanŃe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie. Fructul este o capsulă cu o lojă ce conŃine 1200-1500 seminŃe foarte mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la culoare, reticulate şi aripate. Aceste seminŃe fiind foarte uşoare sunt vehiculate de apa de ploaie Fig.10. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaiesau de vânt la distanŃe foarte mari. Orobanche sp. (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). SeminŃele nu germinează decât în prezenŃa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate cu pH neutru sau slab acid. Germinarea poate avea loc şi în prezenŃa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează şi una din metodele de combatere prin răspândirea pe teren a resturilor mărunŃite la moara cu ciocănele. SeminŃele pornesc în vegetaŃie dar neavând pe ce parazita, tânăra plantulă va muri. Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., plantă ce are talie mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată de culoare gălbuie. Combatere. Solele infestate cu seminŃe de Orobanche vor intra în asolament la interval de 5-6 ani, perioadă în care ele vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase.SămânŃa de floarea soarelui va trebui să nu conŃină seminŃe de Orobanche. Pe suprafeŃe mici, se recomandă praşile repetate executate înainte de apariŃia florilor deoarece dacă planta este tăiată după înflorire, substanŃele din tulpină reuşesc să matureze seminŃele. Repetarea praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite apar eşalonat. Cea mai eficientă metodă este selectarea de soiuri şi hibrizi rezistenŃi la această plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puŃin parazitate de lupoaie a căror seminŃe nu germinează la adâncime mare (tab 1). Hibrizi de floarea soarelui omolaŃi în 2001 şi 2002 (testaŃi în ceea ce priveşte rezistenŃa la agenŃii patogeni)Tabelul 1

24

Hibridul

RezistenŃă la: Sclerotinia

RezistenŃă la: RezistenŃă la:

RezistenŃă la:

Phomopsis

Plasmopara

Orobanche

tolerant

tolerant

-

-

Eden

-

tolerant

-

tolerant

Floyd

rezistent

-

rezistent

-

Fly

rezistent

-

rezistent

rezistent

India

tolerant

tolerant

-

-

LG 5385

tolerant

tolerant

-

-

LG 5634

-

rezistent

rezistent

-

LG 5660

-

tolerant

rezistent

-

Magnum

-

-

rezistent

toletant

Minunea

tolerant

tolerant

-

sensibil

PR64A83

-

rezistent

-

rezistent

rezistent

rezistent

rezistent

-

Sena

-

tolerant

-

rezistent

Candisol

-

rezistent

-

sensibil

Focus

-

tolerant

tolerant

tolerant

tolerant

tolerant

-

-

-

tolerant

rezist.rasa”a”

sensibil

Kiskun Ramszesz

tolerant

tolerant

-

-

LG 5645

-

-

rezistent

-

Macho

mijlociu rez.

mijlociu rez.

rezistent

-

Manitou

mijlociu rez.

mijlociu rez.

Masai

mijlociu rez.

mijlociu rez.

rezistent

-

Nobel

-

tolerant

rezistent

-

Capella

Rigasol

Heliasol Kasol

25

-

mijlociu rez.

mijlociu rez.

rez.până la rasa 4

-

Top 75

toletant

rezistent

rezistent

-

Trevi

tolerant

toletant

rezistent

-

Venus

tolerant

rezistent

foarte rezistent

-

PR.64H61

1.2. Bolile soiei Viroze 1.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus. Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreŃirea frunzelor de soia iar acum este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de soia. În România a apărut concomitent cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975). Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se menŃin între 18-20oC. Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai lentă şi prezintă pe frunză mozaic şi cloroze nervuriene. Foliolele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară. Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu limbul frunzei, de-a lungul lor apar gofrări (fig. 11). Pe aceste plante apar puŃine păstăi cu seminŃe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”. Agentul patogen - Soybean mosaic virus-sin. Soja virus 1 (Gardner et Kem) Smith., aparŃine grupei Potyvirus, are ARD monocatenar, de formă alungită cu marginile paralele de 15 nm şi este transmisibil prin afide. Inactivarea termică se poate face la 55-60oC. Cercul de plante gazdă posibile al acestui virus este destul de larg, dar în natură a fost găsit doar pe soia. Epidemiologie. Virusul este vehiculat în natură în mod nepersistent de diferite afide ca: Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae, Myzus persicae şi Rhopalosiphum maydis. Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânŃa infectată în al cărui embrion se găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puŃin 60 % din seminŃe infectate, în timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit produc seminŃe sănătoase. Fig. 11. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus: 1,2,4,5- foliole atacate; 3- foliolă sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966).

26

Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii de culturi sănătoase se recomandă semănarea de sămânŃă sănătoasă provenită din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate până la înflorire. Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile aşa încât pentru culturile respective se vor lua măsuri de izolare spaŃială faŃă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente împotriva agenŃilor vectori. Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaŃie vor fi eliminate de la certificarea pentru material de sămânŃă.

Bacterioze 1.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae pv. glycinea. Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 % în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, cotiledoane, frunze, tulpini şi boabe. Pe cotiledoanele atacate apar pete hidrozate, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze apar pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig. 12). Din Ńesuturile atacate pe vreme umedă apare exudatul bacterian albicios ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie. Toxina produsă de Fig. 12. Arsura bacteriană a soiei bacterie, coronatina, distruge clorofila celulelor Pseudomonas syringae pv. glycinea (după M. Hatman şi col., 1989). parazitate şi în cazul unui atac grav frunzele rămân sfâşiate sau se usucă prematur. Pe tulpini petele sunt alungite, la început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puŃine seminŃe mici cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. glycinea - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria este aerobă, gram negativă, cu 1-4 cili polari, are formă de bastonaş izolat sau în perechi de 2,3-3,0 x 1,2-1,5 µm cu 3 rase fiziologice prezente la noi în Ńară după cum a stabilit V. Severin în 1976. Epidemiologie. Agentul patogen este transmis de la un an la altul prin intermediul seminŃelor infectate care nu-şi pierd facultatea germinativă decât cel mult în proporŃie de 66 %. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminŃe. SeminŃele păstrate mai mulŃi ani îşi pierd aproape complet germinaŃia dar puterea de infecŃiozitate a bacteriei nu scade. Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol în care bacteria poate fi viabilă timp de 9 luni. 27

În timpul germinării seminŃei de soia bacteria se multiplică şi va ataca cotiledoanele şi primele frunze. Un caz aparte de rezistenŃă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul roşu - Tetranychus telarius care nu sunt atacate de această bacterie. Prevenire şi combatere. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânŃă sănătoasă. Helioterapia folosită 6-8 zile poate dezinfecta seminŃele infectate. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină deşi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori, pe suprafeŃe mici. În U.R.S.S. s-a obŃinut scăderea potenŃialului infecŃios al seminŃelor prin tratarea acestora cu curent electric 4 kw/g timp de 30 secunde sau cu ultrasunete 21,3 kc/sec. timp de 15 minute dar şi aceste tratamente se pot folosi doar la cantităŃi mici de seminŃe. Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi de rotaŃie a culturii. 1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei – Xanthomonas campestris pv.glycines. Bacterioza semnalată în 1902 şi 1912 în S.U.A. s-a răspândit repede odată cu extinderea culturii soiei aşa încât a apărut în 1960 şi în România unde a fost studiată de V. Severin. Simptome. Plantele infectate se recunosc încă din stadiul de cotiledoane când pe acestea apar pete brune asemănătoare antracnozelor. Pe frunze apar pete mici la început de decolorare apoi brun-roşcate în dreptul lor formându-se proeminenŃe pustulare. Parenchimul zonei afectate este de două ori mai gros decât al restului frunzei, excrescenŃa putând apărea pe o parte a limbului sau pe ambele feŃe. În momentul necrozării Ńesuturile devin brun-roşcate iar zona de lângă ele unde bacteria este activă are o culoare gălbuie. La soiurile sensibile Ńesuturile atacate se desprind, frunza apare perforată şi pot fi atacate chiar păstăile în care chiar dacă au pete mici brun-roşcate se formează seminŃe. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. glycines (Nakano) Dye - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are celule monotriche de 0,6-2 x 0,2-0,8 µm. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale în care rezistă 9 luni şi prin seminŃele infectate în care bacteria este prezentă chiar şi după 30 luni. În timpul vegetaŃiei boala este favorizată de temperaturi ridicate (30-33oC) şi de o vreme umedă. Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de prevenire este cultivarea de soiuri rezistente şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă provenită din culturi unde nu a fost semnalată boala. Au fost făcute unele încercări de distrugere a bacteriei din seminŃe prin termoterapie dar s-a diminuat capacitatea germinativă. Peroxidaza din hrean în prezenŃa iodurii de potasiu şi a perhidrolului a avut o puternică acŃiune bactericidă.

28

Micoze 1.2.4. Mana soiei - Peronospora manshurica. Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Săvulescu iar acum produce pagube însemnate în anii ploioşi sau în culturile irigate. Simptome. Foliajul plantelor mănate prezintă numeroase pete colŃuroase, mici, de 24 mm, de culoare la început verde-gălbuie, untdelemnii, apoi brune pe faŃa superioară (fig. 13). În dreptul petelor, pe faŃa inferioară a limbului apare un puf cenuşiu-violaceu, apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă. Agentul patogen Peronospora manshurica (Naum.) Sydow. - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.

Fig.13 Mana soiei - Peronospora manshurica: a- frunză atacată; b-sporangiofor; c-zoosporangi; d-oospor (după T. Baicu şi Tatiana Şesan, 1996).

Sifonoplastul agentului patogen parazitează Ńesuturile din care prin stomatele de pe partea inferioară a frunzei vor ieşi grupuri de ramificaŃii. Sporangioforii apăruŃi au 350520 x 5-8 µm lungime, sunt ramificaŃi dicotomic iar în treimea lor terminală, pe sterigme apar sporangi eliptici,

subglobuloşi de 12-28 x 12-28 µm. În Ńesuturile necrozate, în urma procesului de sexualitate (oogamie) apar oosporii de 27-43 µm în diametru ce prezintă un epispor neted sau reticulat. Aceştia rezistă în resturile vegetale sau sunt aderenŃi la sămânŃa recoltată. În anul următor ei vor germina formând un sifonoplast scurt ce susŃine un sporange mare din care apar filamente ce vor da infecŃiile primare. Filamentele provenite din sporangii apăruŃi pe frunze vor produce infecŃii secundare. Numărul infecŃiilor secundare este în directă corelaŃie cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de oospori dar acest lucru nu are prea mare importanŃă întrucât nu se practică monocultura soiei. Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie oosporii aderenŃi pe sămânŃă dar şi sămânŃa infectată provenită de la plantele mănate. Răspândirea agentului în perioada de vegetaŃie este asigurată de sporangii vehiculaŃi de apa de ploaie sau de irigaŃie şi de vânt. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se va folosi numai sămânŃă sănătoasă sau tratată cu Apron 35 SD (400-600 g/100 kg). În culturile semincere se recomandă 1-2 stropiri înainte şi după înflorit cu produse antiperonosporice de contact sau sistemice: Captadin 50 PU-0,2 %, Benlate 50 WP- 0,06-0,1 %, Topsin M 70 PU-0,1-0,12 % (aceste 29

substanŃe având şi efect secundar pentru Botrytis cinerea). Cele două tratamente preforal şi postfloral vor fi făcute la interval de 10-12 zile, fiind indicat ca la al doilea tratament să se folosească un produs sistemic ce va preveni infectarea seminŃelor. Soiurile omologate în 2002-AG-o801RR, Kiskun, Daniela, Onix, Proteinka, PR.92B05RR, PR.92PB71RR şi PR92B21RR au o comportare bună fată de agenŃii patogeni. Alte micoze ale soiei: -Putregaiul brun al rădăcinilor şi bazei tulpinii – Pythium de Baryanum Hesse.: antracnoza - Colletotrichum truncatum Schw.; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum (vezi micozele la floarea soarelui); putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea (vezi micozele la floarea soarelui); cercosporioza - Cercospora sojina. 1.3. Bolile rapiŃei Micoze 1.3.1. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida. Boala cunoascută sub numele de rugina albă sau albumeala cruciferelor este foarte comună, fiind întâlnită pe cruciferele cultivate şi spontane. Simptome. Agentul patogen atacă frunzele, tulpinile, pedunculii florali, florile şi siliculele. Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi albe, lucioase, proeminente de diferite forme şi mărimi (1-5 mm în diametru) izolate sau confluente. În dreptul proeminenŃelor epiderma crapă şi pata capătă un aspect Fig.14 . Rugina albă a cruciferelor pulverulent. Tulpinile şi siliculele atacate suferă Albugo candida: hipertrofierea malformaŃii ca: hipertrofieri, îngroşări (fig. 14). inflorescenŃelor Sepalele florilor sunt hipertrofiate, petalele sunt atrofiate şi înverzite. Tulpinile plantelor atacate sunt contorsionate şi se culcă pe sol. Agentul patogen - Albugo candida (Pers. et Hooker) Kze - fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.

Fig. 15. Rugina albă a cruciferelor - Albugo candida: 1- plantă atacată; 2 - lanŃuri de metasporangi; 3 - zoospori; 4 - oospori (după T.Ferraris, 1938).

Sifonoplastul agentului patogen se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii trimişi în celule. Subepidermic, sifonoplaştii prin strangulări succesive formează lanŃuri de zoosporangi sferici, de 1321 x 13-19 µm, unicelulari, incolori cu membrană dublă. Prin ruperea epidermei sunt puşi în libertate zoosporangii ce în condiŃii de umiditate formează zoospori sau uneori sifonoplaşti ce vor produce infecŃii secundare. În Ńesuturile care se usucă, spre sfârşitul perioadei de vegetaŃie apar şi oosporii, ultimii 30

produşi de sexualitate rezultaŃi în urma oogamiei. Aceştia sunt sferici sau ovoizi, de 30-57 µm, cu pereŃi groşi, galben-bruni, cu suprafaŃa rugoasă (fig.15) Oosporii rezistă până în anul următor când, în condiŃii de umiditate mare vor da naştere la zoosporii ce vor produce infecŃii primare. Epidemiologie. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin oosporii rămaşi în sol sau aderenŃi la seminŃe iar în cazul cruciferelor semănate din toamnă rezistă în rădăcinile din sol. În cursul anului ciuperca este răspândită de zoosporangii (metasporangi) vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. Prevenire şi combatere. Mijloacele agrotehnice au un mare rol în prevenirea instalării bolii deoarece prin arăturile adânci, igienă culturală, distrugerea buruienilor şi rotaŃia de 3-4 ani, se crează condiŃii favorabile pentru plante şi nefavorabile pentru instalarea agentului patogen. În toate culturile semincere se recomandă la apariŃia atacului un tratament cu Dithane M-45-80 WP - 0,2 %, Ridomil Cu-18-WP -0,3 % sau Ridomil MZ 72 WP-0,25 %.Pentru prevenirea atacului de Sclerotinia recomandăm-Orius 25 EW-1 l/ha Alte micoze ale rapiŃei: -putrezirea rădăcinilor - Olpidium brassicae; căderea plantulelor - Pythium de Baryanum; mana cruciferelor - Peronospora brassicae; hernia rădăcinilor - Plasmodiophora brassicae; făinarea cruciferelor - Erysiphe communis; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum ( vezi bolile florii soarelui); pătarea neagră a cruciferelor - Alternaria brassicae putregaiul uscat - Phoma lingam . CAPITOLUL . II BOLILE PLANTELOR TEXTILE 2.1. Bolile inului Viroze 2.1.1. Cloroza inului - Aster yellows virus Boala a fost semnalată în Cehoslovacia, în SUA şi Canada aşa după cum reiese din studiile lui Klinkowski M. (1968), Frederiksen R.A. (1964) şi Sackston W.E. (1958). Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită culorii galbene şi datorită ramificării anormale. Florile prezintă sepale care au o lăŃime uniformă, sunt îngustate, ascuŃite şi ating până la 18 mm lungime. Petalele florilor sunt înverzite, deformate şi de regulă floarea rămâne sterilă. În cazul instalării timpurii a bolii, bobocii florali se usucă şi cad. Agentul patogen - Aster yellows virus Klink. este un virus ce în mod obişnuit produce îngălbenirea florilor de la diferite specii de Aster. I. Pop (1967) menŃionează că acest virus are un cerc foarte larg de gazde (270 specii din 39 familii) între care hrişca, spanacul, morcovul, pătrunjelul, salata, tomatele şi o serie de plante floricole. Prin cercetările sale 31

Murtomaa (1966) precizează că acest virus este prezent pe cerealele cultivate şi spontane, de pe care poate trece pe in dar nu şi invers. Boala afectează în special soiurile tardive iar simptomele pot fi mascate de temperaturile ridicate din cursul verii. Ploaie P.G. (1973) menŃionează faptul că boala cunoscută sub numele de cloroza asterului cu agentul patogen Aster yellows ar fi produsă nu de un virus ci de o micoplasmă, totuşi până la această dată, cloroza inului este considerată o viroză. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de la plantă la plantă de insecta Macrosteles fascifrons Stal. iar de la un an la altul rezistă în plantele perene infectate, în special în trifoiul alb şi în buruieni ca Stellaria media. Prevenire şi combatere. La amplasarea lanurilor de in trebuie să se Ńină seama ca ele să nu fie în apropierea tarlalelor cu trifoi alb. Printr-o bună erbicidare împotriva buruienilor ce ar putea fi rezervoare de virus şi printr-o bună tratare cu insecticide sistemice, atacul acestui virus poate fi limitat. Micoplasmoze 2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă - Phormium yellow leaf. Boala a fost semnalată în 1950 pe specii de in cultivate în Noua Zeelandă de către Boyce W. şi Newhork F.J. Simptome. Foliajul plantelor infectate se îngălbeneşte şi în scurt timp se usucă. Îngălbenirea ca şi uscarea începe de la marginea limbului spre interior. În unele cazuri frunza se brunifică şi se ofileşte. Plantele virotice au talie redusă şi se ofilesc din cauză că micoplasma produce o necroză a floemului rădăcinilor în care apar şi gome. Agentul patogen - Phormium yellow leaf a fost considerat o perioadă ca fiind un virus, până când, în 1969 Ushiyama R. a izolat corpusculi de tip micoplasma. Epidemiologie. Agentul patogen este transmis prin insecta Oliarus atkinsoni Myers. În ceea ce priveşte bolile virotice şi micoplasmozele inului există încă multe discuŃii, unii cercetători susŃinând posibilitatea ca să se suprapună aceste infecŃii. Virusurile între care Oat blue dwarf transmis de Macrosteles fascifrons, Beet curly top virus transmis de Circulifer tenellus, Beet pseudoyellows virus transmis de Trialeurodes vaporariorum, Radish yellows virus, Malva yellows virus şi Tobacco leaf curl virus, au fost semnalate şi pe in, în SUA şi India. Bacterioze 2.1.3. Bacterioza inului - Bacillus macerans. Boala a fost descrisă în URSS de Berezova E. şi Sevcenkova M. în anul 1932 iar mai târziu s-a răspândit fiind semnalată în Letonia, Azerbaidjan şi alte zone asiatice. Pagubele pot fi foarte mari, chiar de 80 %, dacă atacul apare în faza de îmbobocire. Simptome. Boala poate fi observată chiar pe tinerele plantule sau pe seminŃe în timpul germinaŃiei. Din seminŃele infectate ies germeni debili, deformaŃi, cu rădăcinuŃa slab dezvoltată, plantele nu ies la suprafaŃa solului şi putrezesc. Pe plantele răsărite, în zona 32

coleoptilului apar pete cu aspect hidrozat, în dreptul cărora pe timp ploios apare goma bacteriană. Zonele afectate se brunifică, devin mucilaginoase iar plantele vor putrezi. Pe cotiledoane apar pete brune cu aspect mucilaginos. În cazul unor ploi prelungite, vârful rădăcinii ca şi vârful plantei se brunifică şi se usucă sau putrezesc. Atacul este mai frecvent în faza de răsărire şi de butonizare dar poate fi semnalat şi pe capsulele ce vor produce seminŃe infectate. Agentul patogen - Bacillus macerans Schrad - fam. Rhizobiaceae. Bacteria are forma unui bastonaş cu capetele rotunjite, este facultativ anaerobă, Gram-negativă şi de dimensiuni cuprinse între 1 x 4-5 µm. Capacitatea mare de hidroliză o face capabilă să macereze tulpinile de in. Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol şi după primele infecŃii pe rădăcini şi coleoptil, apar şi infecŃiile pe părŃile aeriene de unde după apariŃia gomei bacteriile vor fi vehiculate de apa de ploaie. Prin intermediul seminŃelor din capsulele infectate este asigurată transmiterea directă a agentului patogen de la un an la altul. Prevenire şi combatere. Întrucât boala este mai frecventă în solurile grele şi umede, acestea vor fi evitate la amplasarea culturii. Se vor asigura condiŃii optime pentru germinarea şi răsărirea plantelor întrucât agentul patogen produce cele mai mari pierderi în această fenofază. Semănatul inului se va face la epoca optimă cu sămânŃă sănătoasă, ce va fi tratată cu Mancozeb 80-200 g/100 kg sau cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg, substanŃă ce combate şi alŃi agenŃi patogeni ai inului.

Micoze 2.1.4. Arsura inului - Olpidiaster radicis. Arsura inului este răspândită în vestul Europei precum şi în URSS, Maroc. La noi în Ńară agentul patogen a fost semnalat de Ghimpu V. în 1932 pe Begonia. Simptome. Boala apare pe plantele abia răsărite şi se observă sub formă de vetre de atac în care plantele se îngălbenesc şi se usucă. Vârful plantelor se ofileşte, se îndoaie, apoi întreaga plantă se usucă. Vetrele de atac vor creşte în diametru dacă vremea este umedă şi răcoroasă. La smulgere se observă că rădăcinile sunt veştede, cu scoarŃa descompusă însă, cilindrul central pare sănătos. Dacă vremea se încălzeşte, plantele îşi revin, formează tulpini cu internoduri scurte, cu mugurii laterali la subsuoara frunzelor situate sub vârful uscat. Agentul patogen - Olpidiaster radicis (de Wild) Pasch. - fam. Olpidiaceae, cl. Chytridiales, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca are un aparat vegetativ-gimnoplast ce parazitează intracelular. După o perioadă de parazitare, se transformă holocarpic în sori de zoosporangi ce vor pune în libertate zoosporii ovali, flagelaŃi de 2-4 µm, prin intermediul cărora ciuperca se răspândeşte în sol. Spre sfârşitul perioadei de vegetaŃie apar în Ńesuturile afectate akinetosporangii ca rezultat al

33

procesului de sexualitate. Într-o celulă se pot găsi până la 10-12 akinetosporangi de 20-32 x 10-20 µm, spori ce pot rezista în sol 7-10 ani. În primăvară din akinetosporangi vor apărea zoosporii flagelaŃi ce vor fi vehiculaŃi până la rădăcinile tinere pe care le vor infecta. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul anului prin zoosporii care sunt vehiculaŃi de apa din sol. Durata infecŃiilor este însă limitată deoarece la 2 săptămâni de la răsărirea plantelor, rădăcinile sunt destul de întărite şi nu mai pot fi infectate. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de akinetosporangi. De remarcat este faptul că, agentul patogen are un cerc larg de plante gazdă între care, lucerna, trifoiul, mazărea, lupinul, muştarul, ridichea, varza, spanacul, ovăzul, tutunul şi chiar plantele din flora spontană. Prevenire şi combatere. Întrucât boala este frecventă pe solurile reci şi umede acestea vor fi excluse de la amplasarea culturii de in. În alcătuirea asolamentului se va Ńine cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen şi de gradul de atac al acestor plante, semnalat în anii precedenŃi. Drenarea excesului de umiditate, amendamentele cu calciu precum şi cultivarea de soiuri de in cu flori albe care sunt mai rezistente, asigură evitarea pagubelor produse de acest agent patogen. 2.1.5. Putregaiul plantulelor de in - Pythium de Baryanum. Inul poate fi atacat în anii ploioşi de o serie de agenŃi patogeni de sol între care şi Pythium de Baryanum care a fost inclus în lista patogenilor din starea fitosanitară a anului 1937. Simptome. La scurt timp după răsărire, pe axul hipocotil infectat se observă pete brune, mici, alungite care pot conflua şi înconjura axul. În vetrele de atac, tinerele plantule se culcă la pământ şi putrezesc. Dacă vremea se menŃine umedă, vetrele de atac îşi vor lărgi diametrul şi pagubele pot fi mari. Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse. - fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ este un sifonoplast pe care apar în cursul vegetaŃiei ortosporangi ce vor da naştere la zoospori uniflagelaŃi, ca organe de înmulŃire asexuată. În organele distruse vor apărea ca rezultat al procesului de sexualitate, oospori care au membrane groase ce le conferă o rezistenŃă la temperaturi scăzute. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei ciuperca se răspândeşte prin zoosporii vehiculaŃi de apa din sol iar de la un an la altul rezistă prin oospori. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se referă la amplasarea corectă a inului în soluri afânate, ce nu reŃin apa; la alcătuirea unui asolament corect trebuie să se Ńină seama că acest agent patogen are un larg cerc de plante gazdă. Inul mai poate fi atacat şi de alte specii ale genului Pythium ca: P. egalacanthum de Bary, P. irregulare Buiss, P. splendens Braun, P. mamillatum Mens., P. intermedium de Bary 34

şi P. de Baryanum var. pelargoni Braun. Aceste specii dau aceleaşi simptome dar caracterele lor morfologice diferă. SeminŃele de in vor fi tratate înainte de semănat cu Vitavax 200 Wp- 200 g/100 kg sau Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg. Rezultate bune a dat şi tratamentul cu Tiradin 70 PUS250-350 g/100 kg seminŃe sau Tiramet 60 PTS- 300 g/100 kg seminŃe. 2.1.6. Făinarea inului - Oidium lini. Făinarea inului este o boală larg răspândită în Ńările cultivatoare din vestul Europei şi în Italia. C. Sandu-Ville o descrie din România în 1951 iar ulterior ea s-a răspândit şi a dat pagube mari în anii 1958 în judeŃul Braşov, în 1959 în judeŃul Ilfov, IalomiŃa, Teleorman, în 1960 în judeŃele Iaşi, Suceava, Dolj, IalomiŃa şi în 1969 în judeŃele Timiş, Bacău, Ilfov şi ConstanŃa. Simptome. Făinarea se observă în mod frecvent pe frunze şi numai uneori pe caliciul floral al tulpinii. Frunzele acoperite de pâsla miceliană fină se îngălbenesc, se usucă şi planta se degarniseşte de frunze de jos în sus, ceea ce uneori duce la sterilitatea florilor. Agentul patogen - Oidium lini Fries - fam. Mucedinaceae. ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ubrizy G. (1953) raportează ciuperca la Erysiphe cichoracearum. Miceliul ciupercii este un tal filamentos, ectoparazit, fixat cu apresorii de frunză şi hrănit prin intermediul haustorilor ce parazitează celulele epidermice. ÎnmulŃirea asexuată se realizează prin conidii de formă trunchiată sau cilindrică, hialine, de 24-36 x 9-12 µm, dispuse în lanŃuri scurte. Epidemiologie. Făinarea apare în cursul lunilor iunie-iulie în culturile cu densitate mare, semănate târziu şi numai pe vreme umedă şi călduroasă. Răspândirea ciupercii este asigurată de conidiile ce sunt vehiculate de curenŃii de aer şi germinează pe frunzele uşor deshidratate de secetă. Soiurile de in manifestă o rezistenŃă variată, aceasta fiind corelată cu rezistenŃa la secetă. Prevenire şi combatere.Se recomandă semănarea inului la epoca optimă, respectarea densităŃii normale şi evitarea amplasării culturilor de in pe terenuri umede. 2.1.7. Rugina inului - Melampsora lini. Rugina este o boală semnalată în toate Ńările cultivatoare de in din lume fiind considerată în unele zone ca principala boală ce depreciază cantitatea şi calitatea fuiorului de in. În România este cunoscută încă din 1930 când a produs pagube mari în Dobrogea. După anul 1965 boala a fost semnalată numai sporadic fără a produce pagube însemnate. Simptome. Primele simptome ale atacului apar pe faŃa inferioară a cotiledoanelor şi pe hipocotil sub forma unor pete galbene-portocalii şi nişte puncte mici gălbui. 35

În partea a doua a vegetaŃiei inului, după înflorit boala se observă prin apariŃia unor pete de culoare galbenă-roşiatică dispuse pe frunzele superioare, tulpini, sepale şi chiar capsule. Ceva mai târziu pe plantele bolnave apar pustule mici, roşii, proeminente ce în scurt timp iau aspectul unor cruste negre. Din tulpinile infectate, cu fibre anormal dezvoltate, inegale ca grosime şi lungime şi foarte fragile care se prelucrează greu, rezultă un fuior de proastă calitate. Agentul patogen - Melampsora linii (Schum.) Lév. - fam. Melampsoraceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi autoică. Pe cotiledoane şi axa hipocotilă apar în urma infecŃiilor primare cu bazidiospori, picnidii mici, turtite sau globuloase, subepidermice, gălbui. Ecidiile hipofile sunt într-o primă fază subepidermice apoi se deschid rupând epiderma. Ele au 0,3-0,5 mm în diametru, sunt circulare şi de culoare galbenă-portocalie. Ecidiosporii sferici sau subsferici au 21-28 x 10-32 µm cu o epidermă verucoasă. După înflorit apar şi lagărele cu uredospori, circulare de 0,30,75 mm în diametru sau chiar de 1,5 mm lungime dacă sunt situate pe tulpini. Printre uredosporii sferici sau elipsoidali, de 15-25 x 13-20 µm cu membrana fin echinulată, se găsesc parafize de 40-50 µm lungime cu partea terminală sferică de 18-23 µm în diametru. Teliosorii apar sub forma unor cruste negre, subepidermice şi conŃin teliospori prismatici, de 35-50 x 10-20 µm, cu membrana brună, îngroşată la vârf. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de teliosporii care sunt foarte rezistenŃi la ger, rămân pe resturile vegetale şi pot germina şi forma bazidiospori chiar şi după 2 ani. InfecŃiile primare sunt asigurate de bazidiospori şi după o incubaŃie de o lună, apar picnidiile cu picnospori ce vor răspândi agentul patogen în primele fenofaze. Uredosporii ce apar imediat după înflorire, răspândesc agentul patogen până spre sfârşitul vegetaŃiei când apar teliopustulele, sub formă de cruste negre. Prevenire şi combatere.Temperaturile moderate şi umiditatea mare favorizează extinderea agentului, în special pe culturile semănate târziu pe terenuri umede. Agentul patogen prezintă mai multe rase fiziologice cu specializări stricte, aşa încât folosirea de soiuri rezistente este una din măsurile de prevenire foarte eficiente. Crearea de forme rezistente prin hibridare şi selecŃie este principala sarcină a amelioratorilor, dar existenŃa unui număr mare de rase fiziologice ce îngreunează mult munca cercetătorilor. O condiŃie esenŃială în prevenirea bolii este asigurarea respectării măsurilor de igienă culturală, distrugerea resturilor de la prelucrarea fuiorului şi arături adânci de toamnă la solele pe care inul nu va reveni decât după 3 ani. Cultivarea de soiuri precoce, semănate devreme şi fertilizarea echilibrată, duc la evitarea atacului, la obŃinerea de producŃii constante şi sănătoase. Chiar dacă tratamentele chimice sunt eficace în primele stadii de vegetaŃie a plantelor, ele nu sunt justificate din punct de vedere economic aşa încât se recomandă semănarea de seminŃe provenite din loturi semincere sănătoase şi eventual aplicarea unor tratamente termice ce s-au dovedit eficace sau a fungicidelor Vitavax 200 WP-200 g/100 kg sau Vitavax 200 FF- 200 ml/100 kg.

36

2.1.8. Ascochitoza inului (boala piciorului) - Ascochyta linicola. Boala deşi puŃin răspândită este foarte păgubitoare. Ea este cunoscută în Canada, vestul Europei, în zona Petersburgului, Irlanda iar în România a apărut în 1961, fiind semnalată de Ana Hulea şi Maria Tîrcovnicu. Simptome. Boala se recunoaşte uşor datorită brunificării părŃii bazale a tulpinii. Pe rădăcini apar pete ruginii ce se pot confunda cu cele produse de antracnoză iar pe tulpini apar la bază, mici crăpături brune-negricioase pe care se observă puncte mici negre. InfecŃiile sunt favorizate de eventualele răniri de la baza tulpinii. Atacul poate fi semnalat şi pe capsule, acestea având o creştere redusă, devin brune, conŃin puŃine seminŃe mate, cu o capacitate germinativă diminuată. Plantele atacate au o talie redusă, se veştejesc, fibrele din tulpini se separă greu, fuiorul este de slabă calitate iar producŃia de seminŃe este diminuată cantitativ şi calitativ. Agentul patogen - Ascochyta linicola Naum. et Vass. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii - talul filamentos pătrunde în plantă prin răni sau direct şi parazitează baza tulpinii şi eventual capsulele, localizându-se sub tegumentul seminŃelor sau chiar în embrion. În zonele atacate ale tulpinii, subepidermic, apar picnidiile brune-negricioase de 110160 µm în diametru, cu picnospori hialini, bicelulari, oblongi, de 5-6 x 2,5 µm sau chiar mai mari, 10,5-17,5 x 3,3-5 µm (Ana Hulea şi col.). Până la maturitatea deplină picnosporii par unicelulari, din care cauză se pot confunda cu cei de la Phoma lignicola. Epidemiologie. Boala este deosebit de gravă întrucât transmiterea ei este asigurată direct de miceliul din seminŃe şi indirect de picnosporii rămaşi în picnidiile de pe resturile vegetale. În cazul semănării inului în soluri cu umiditate peste 30-40 % infecŃiile şi răspândirea ciupercii se fac cu o mare uşurinŃă, mai ales la plantele tinere. Picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie, readuşi în sol, de unde vor fi duşi de apă la alte plante. Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea amplasării inului pe sole cu umiditatea solului peste 30-40 % şi folosirea de sămânŃă sănătoasă şi tratată cu Vitavax 200 WP în doză de 200 g/100 kg sau alte substanŃe cu acŃiune sistemică.

2.1.9. Pătarea brună a inului - Phoma linicola. Boala este destul de răspândită în Europa şi America de Nord iar în Belgia este considerată cea mai gravă boală a inului. În România a fost depistată în 1941 în jud. Ilfov şi în 1957 în jud. Teleorman. Simptome. Atacul poate fi semnalat încă din primele faze de vegetaŃie când pe plantele tinere, pe cotiledoane şi tulpini apar pete brune ce au în jurul lor o zonă galbenă. Pe aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde şi la foliajul care se brunifică, se veştejeşte şi se usucă. Plantele rămân mici, cu tulpini fragile ce se usucă

37

prematur. Pe tulpini se constată exfolierea scoarŃei sfâşiate iar pe rădăcini se observă veştejirea şi putrezirea Ńesuturilor. Agentul patogen - Phoma linicola March. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Cercetările recente indică faptul că nu numai acest agent patogen produce pătarea brună ci şi P. exigua, P. lingam şi P. usitatissima, deosebirile între specii fiind de natură morfologică. Talul filamentos al ciupercii parazitează scoarŃa tulpinilor, fibrele, pătrunzând chiar până la cilindrul central. În Ńesuturile atacate se formează picnidii sferice, de culoare brunănegricioasă, de 110-200 µm în diametru, ce conŃin picnospori hialini unicelulari cilindrici sau elipsoidali, drepŃi sau uşor curbaŃi, de 3-7 x 1,5-3 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul pe resturile vegetale sub formă de picnospori în picnidii. În primăvara următoare, pe vreme umedă din picnidii vor ieşi sub formă de cordoane, picnosporii ce vor produce primele infecŃii. De la plantă la plantă picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. În unele cazuri agentul patogen poate fi localizat sub formă de miceliu în tegumentul seminŃelor, transmiterea agentului patogen fiind asigurată direct. Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea la epoca optimă cu sămânŃă certificată şi tratată cu Vitavax 200 FF în doză de 200 ml/100 kg sau alte fungicide sistemice.

2.1.10. Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria linicola. Boala a fost descrisă în 1911 de Spegazzini A. în Argentina dar acum este considerată ca cea mai răspândită micoză a inului. În România a fost semnalată în 1965 de micologii ieşeni, apoi a apărut în sudul Ńării şi în judeŃul Bihor. Întrucât boala poate compromite aproape în totalitate cultura, este inclusă pe lista agenŃilor patogeni de carantină şi la semnalarea ei materialul infectat se distruge prin ardere. Simptome. Boala se manifestă pe frunze, tulpini, sepale, capsule, seminŃe, fiind mai uşor de identificat în partea a doua a vegetaŃiei, după înflorit. Primele simptome apar pe cotiledoane sub forma unor pete galbene-verzui, circulare ce în scurt timp se brunifică. Pe plantele dezvoltate apar pe frunze, pete de 4-6 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune, care duc la veştejirea, uscarea frunzei şi degarnisirea tulpinilor. Pe tulpini apar pete alungite de 5 mm în diametru, galbene-verzui apoi brune. Petele pot conflua şi ca urmare apar zone mari în care tulpina este brună de jur împrejur ( fig. 16). Plantele se usucă prematur şi conŃin fibre de calitate inferioară iar capsulele pătate sunt seci sau au seminŃe zbârcite cu slabă facultate germinativă. Atacul se recunoaşte de la distanŃă întrucât apar vetre de plante cu tulpini “pestriŃe” brune cu verde, vetre ce se extind radiar. Toate plantele prezintă pe zonele brunificate puncte mici negre, adâncite, subepidermice. PrezenŃa acestor puncte diferenŃiază boala “Pasmo” de brunificarea produsă de Polyspora lini. 38

Agentul patogen - Septoria linicola fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Argentina a fost găsită şi forma perfectă a agentului patogen care a fost raportată la Mycosphaerella linorum (Wr.) Gar., însă rolul formei perfecte, întâlnită foarte rar în natură, este foarte limitat în Fig. 16 Septorioza sau “Pasmo” a inului - Septoria epidemiologia ciupercii. linicola: a- plante de in atacate; b- atac pe tulpini şi Miceliul ciupercii dezorganizează frunze; c- peritecie cu asce şi ascospori; d- picnidii şi Ńesuturile tulpinilor, frunzelor sau capsulelor, picnospori (după D. Becerescu, 1979) producând brunificarea lor. Pe zonele afectate se formează picnidiile globuloase, subepidermice de 65-150 µm în diametru. Picnosporii sunt hialini, cilindrici-filiformi, drepŃi sau curbaŃi, cu 3 pereŃi transversali de 2040 x 2,2-2,5 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurată de picnosporii aderenŃi pe seminŃe sau de cei ce rezistă 2-3 ani în resturile vegetale rămase în câmp. În timpul vegetaŃiei agentul patogen este răspândit de vânt şi picăturile de ploaie, atacul fiind favorizat de temperatura cuprinsă între 20-24oC şi de umiditatea ridicată. În primele faze de vegetaŃie plantele sunt mai puŃin atacate iar după înflorirea lor, ciuperca devine mai virulentă, se răspândeşte cu rapiditate şi atacă mai intens. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 7-8 ani, semănarea la epoca optimă cu sămânŃă din loturile semincere neinfectate şi tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice. Întrucât agentul patogen este pe lista de carantină, depistarea focarelor de “Pasmo” este una din sarcinile specialiştilor care au obligaŃia ca să distrugă întreg materialul infectat. E. Rădulescu şi V. Bulinaru au constatat că la noi în Ńară soiurile de in rezistente la fuzarioză şi rugină s-au dovedit a fi sensibile la septorioză. Se va acorda a atenŃie deosebită la importul de seminŃe care nu vor fi distribuite în teritoriu fără avizul Laboratorului Central de Carantină chiar dacă în acte se specifică rezistenŃa soiului la “Pasmo”. 2.1.11. Antracnoza inului - Colletotrichum lini. Boala cunoscută şi sub numele de pătarea marmorată a tulpinilor de in este cunoscută în numeroase Ńări din Europa putând produce pagube de 20-30 % la producŃia inului de fibre sau la cel de ulei. În România este semnalată sporadic şi fără pagube mari în Transilvania şi nordul Moldovei. Simptome. Boala este prezentă pe frunze, tulpini, flori, capsule şi seminŃe în toate fazele de vegetaŃie. Pe cotiledoane apar pete galbene-portocalii în dreptul cărora Ńesuturile sunt uşor adâncite iar marginea petelor este conturată cu o zonă mai închisă. Pe colet şi rădăcini în dreptul zonelor atacate, apar strangulări, îngroşări anormale şi pete galbene39

portocalii. Plantele atacate în primele fenofaze se veştejesc şi se usucă. Plantele mai mari atacate prezintă marmorări, alternanŃe de culori verzi (zone sănătoase) cu zone brune-roşiatice. Frunzele pătate se veştejesc, se brunifică şi se usucă iar ca urmare capsulele rămân mici, asimetrice şi conŃin seminŃe albicioase, şiştave, zbârcite, uşoare, cu tegumentul mat şi cu mici Fig. 17. Antracnoza inului - Colletotrichum lini: aatac pe plantule; b- pe frunze; c- pe capsule (după excavaŃii. I.Bobeş şi col.,1972). Tulpinile atacate, brunificate, sunt sfărâmicioase, conŃin fibre fragile şi ca urmare se fracturează în perioadele cu vânturi puternice (fig. 38). Agentul patogen - Colletotrichum lini (Westerd.) Tochinai - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii - talul filamentos, pătrunde în Ńesuturile pe care le parazitează şi se poate localiza în tegumentul seminŃelor sau chiar în embrion. Miceliul la început albicios, devine apoi roşiatic şi în final negricios iar pe el apar lagăre ce conŃin conidiofori scurŃi, hialini ce susŃin conidii unicelulare, scurt-cilindrice, hialine sau uşor colorate în roz, de 14-21 x 2-6 µm. Printre conidiofori şi conidii, se găsesc Ńepi rigizi, septaŃi, bruni, de 80-180 µm lungime. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliul din seminŃe şi prin conidiile rămase pe resturile vegetale care rămân viabile mai mulŃi ani. În lan, ciuperca se răspândeşte prin conidiile duse de vânt, de ploaie sau de insecte. Pe solurile uşoare şi acide şi pe vreme umedă răspândirea ciupercii se face foarte uşor. Prevenire şi combatere. Se recomandă evitarea semănării inului prea târziu sau pe un teren fertilizat excesiv cu azot, fapt ce favorizează atacul. Inul va reveni pe aceeaşi solă numai după 5-7 ani, se vor respecta toate măsurile de igienă culturală şi se va semăna numai cu sămânŃă sănătoasă din soiuri rezistente. Tratarea seminŃelor cu Tiramet-60 PTS în doză de 300 g/100 kg sau cu Tiradin 70 PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune în prevenirea atacului. ObŃinerea de soiuri rezistente este deosebit de dificilă, întrucât agentul patogen are mai multe biotipuri răspândite în Ńările cultivatoare de in aşa încât este necesar să se amelioreze soiuri locale sau să se hibrideze şi să se verifice rezistenŃa hibrizilor obŃinuŃi în condiŃiile fiecărei Ńări cultivatoare. 2.1.12. Polisporioza inului - Polyspora lini. Boala a fost descoperită în 1921 în Irlanda unde a produs pagube de peste 50 % la recolta de tulpini şi seminŃe. În Ungaria, pagubele au fost de 70-80 % din recoltă, depăşind pe cele produse de antracnoză. E. Rădulescu presupune că această boală există şi în Ńara noastră dar prezenŃa ei încă este incertă. 40

Simptome.Pe cotiledoane şi la coletul tinerelor plantule apar pete de culoare bej (asemănătoare lutului) care în scurt timp se brunifică. În dreptul zonelor brune, Ńesuturile sunt distruse iar plantele se frâng. Atacul sub formă de pete brune care se unesc, se extinde pe întreaga tulpină şi chiar pe capsule care vor forma puŃine seminŃe mici, cu facultate germinativă scăzută (fig. 18). Agentul patogen - Polyspora lini Laff. - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca are un tal filamentos ramificat ce se dezvoltă intercelular, parazitând celulele, din care cauză în tulpini apar fibre subŃiri şi fragile. Pe miceliu, subepidermic, apar lagăre de conidii sub forma unor periniŃe gelatinoase, incolore sau alb-lăptoase. Conidioforii sunt neramificaŃi, ies în grupuri prin stomate şi susŃin pe partea lor superioară care este lăŃită, 4-8 conidii, unicelulare, hialine, ovoide, de 9-20 x 4 µm. Pe timp secetos, pe traiectul miceliului apar clamidospori prin deshidratarea şi fragmentarea miceliului. Din aceşti clamidospori, în condiŃii favorabile de umiditate va apărea din nou miceliul de infecŃie. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin intermediul seminŃelor infectate şi prin conidiile ce rămân în resturile vegetale de pe sol. În cursul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin conidiile vehiculate de vânt şi apa de ploaie şi rezistă în perioadele de secetă sub formă de spori de rezistenŃă (clamidospori). Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea la epoca optimă, cu seminŃe sănătoase sau Fig. 18 Polisporioza inului - Polyspora lini : a- plantă atacată; b-sec]iune prin sămân]a de tratate cu fungicide sistemice. Fertilizarea solelor cu in atacată; c-miceliul ciupercii; d-conidii îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu sau cu (după I. Becerescu, 1979). microelementul cobalt au dus la scăderea Tiradin 70 PUS-250-350 g/100 kg dă rezultate foarte bune. În timpul vegetaŃiei tratamentele cu insecticide folosite pentru combaterea puricilor inului au dus şi la limitarea atacului de polisporioză. În Noua-Zeelandă, Suedia şi fosta URSS s-au obŃinut soiuri rezistente la această boală şi s-a evitat cultivarea de linii provenite din soiul american Cascade care sunt foarte sensibile. Alte micoze şi antofitoze ale inului: Fusarioza inului este produsă de o multitudine de specii ale genului Fusarium: F. oxysporum f.sp. lini, F. oxysporum f.sp. vasinfectum şi F.callistephi., F. avenaceum var. herbarum, F. culmorum F. semitectum F. solani Wr., F. sporotrichoides; mucegaiul cenuşiu Botrytis cinerea; cuscuta - Cuscuta epilinum; lupoaia - Orobanche ramosa La alcătuirea asolamentului pentru cultura inului trebuie să se Ńină seama de cercul de plante gazdă al acestor ciuperci care, fiind saprofite de sol pot parazita în condiŃii de secetă rădăcinile şi baza tulpinilor, producând veştejirea şi uscarea plantelor în diferite fenofaze. 41

2.2.Bolile cânepei Viroze 2.2.1. Mozaicul cânepei - Cannabis mosaic virus. Viroza cunoscută şi sub numele de pătarea în dungi, a fost semnalată în 1941 în Germania de către Röder şi apoi în 1950 în Cehoslovacia. La noi Tr. Săvulescu o menŃionează de la Orăştie în 1939 pentru ca apoi să apară pe cânepa cultivată în zone mai secetoase sau chiar la Cluj (1953). Simptome. În timpul înfloririi cânepii, pe frunzele plantelor virotice apare o îngălbenire progresivă ce se finalizează cu aspectul mozaicat al foliolelor. Frunzele de la vârful plantei prezintă mai întâi dungi scurte, izolate, galben-verzui, la vârful foliolelor şi pe margini. Prin confluarea petelor se obŃin zone clorotice mari, însă pe lângă nervuri rămâne o zonă verde. Frunzele virotice se îngălbenesc, se usucă în vârful plantelor, inflorescenŃele se veştejesc şi se curbează. Plantele atacate cu talie redusă iar fibrele din tulpini, ca şi producŃia de seminŃe, sunt de slabă calitate şi cantitate. Agentul patogen - Cannabis mosaic virus - nu este încă destul de bine studiat deşi viroza este destul de mult răspândită. Epidemiologie. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin seminŃele plantelor mozaicate. În cursul vegetaŃiei virusul este transmis de la plantă la plantă de insecta Diphorodon cannabis Pass. Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de seminŃe din loturi unde plantele mozaicate au fost distruse încă de la primele simptome. Combaterea insectelor vectoare limitează răspândirea virusului iar măsurile de igienă culturală, fertilizarea raŃională, executarea corectă a lucrărilor de întreŃinere măresc rezistenŃa plantelor. Insecta Diphorodon cannabis Pass. împreună cu Thrips tabaci Lind., Myzus persice Karl şi Trialeurodes vaporariorum West. transmit la cânepă virusuri ca Leaf chlorosis cannabis virus şi virusuri de la alte plante ca floarea soarelui, lucernă, castraveŃi şi alune de pământ. Bacterioze 2.2.2. Pătarea foliară a cânepei - Xanthomonas campestris pv. cannabis. Boala a fost semnalată la Lovrin de Şandru I. în 1974 şi studiată de V. Severin (1976) însă are o răspândire limitată în România. Simptome. În timpul perioadelor umede şi călduroase, pe frunzele plantelor atacate apar pete punctiforme cu aspect umed, pete ce se extind, confluează şi formează pe foliole zone mari ce se necrozează. Pe partea inferioară a limbului, în dreptul petelor apare exudatul bacterian care se întinde şi formează o peliculă lucioasă (fig. 19).

42

Agentul patogen campestris pv. cannabis Pseudomonadaceae.

- Xanthomonas Severin, familia

Corpul bacteriei este alcătuit dintr-o celulă monotrichă de dimensiuni mici, 0,6-2 x 0,2-0,8 µm. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale infectate rămase în sol şi prin seminŃele infectate. În cursul vegetaŃiei bacteriile prezente în exudat sunt vehiculate de către apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaŃia culturilor, arătura adâncă de toamnă şi semănarea de sămânŃă provenită din loturi semincere cu plante sănătoase. În Ńările europene Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia şi Italia este extinsă o altă bacterioză cânepii produsă de Pseudomonas cannabina Sutic et Dowson care dă simptome grave de arsură pe tulpini, gofrări violacei ale foliolelor sau vezicule pline cu exudat bacterian. Pe frunze pot apărea pete roz-violacei sau negricioase care vor produce în final, uscarea foliolelor sau perforarea lor prin căderea zonelor necrozate. PrezenŃa acestor bacterioze nu este încă certă la noi în Ńară dar, serviciile de protecŃia plantelor urmăresc eventuala lor apariŃie. Fig. 19. Pătarea foliară a cânepei Xanthomonas campestris pv. cannabis: atac pe frunze(stânga) şi tulpini(dreapta)

Micoze 2.2.3. Mana - Pseudoperonospora cannabina. Boala este semnalată în toate Ńările cultivatoare de cânepă iar în România a fost studiată în 1930 de Tr. Săvulescu şi Tsharna Rayss, ea fiind depistată în judeŃele Cluj, Dolj Fig. 20. Mana - Pseudoperonospora şi Maramureş, fără însă a produce pagube mari. cannabina:atac pe frunze (după I.Becerescu, Simptome. Pe foliolele cânepii apar 1979). pete galbene în dreptul cărora pe faŃa inferioară a limbului se observă o eflorescenŃă cenuşie-violacee. Frunzele rămân mici, sunt deformate, au zone brunificate şi se usucă (fig.20). Agentul patogen - Pseudoperonospora cannabina (Otth.) Curzi - fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin intermediul haustorilor piriformi sau sferici. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca durată (4-5 zile) în funcŃie de temperatură, pe partea inferioară a limbului, prin stomate, ies grupuri de sifonoplaşti, repetat dicotomic ramificaŃi, lungi de 135-270 µm, de culoare cenuşie, a căror ultime terminaŃii - sterigmele susŃin zoosporangi ovoizi, gălbui-cenuşii sau bruni-violacei, de 30-36 x 16-20 µm (fig.21). În condiŃii de umiditate, din zoosporangi apar zoospori biflagelaŃi 43

cu cilii înseraŃi lateral. În Ńesuturile necrozate ale frunzelor bazale se găsesc şi oosporii apăruŃi în urma definitivării procesului de sexualitate. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de oospori iar în cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face prin intermediul zoosporangilor şi a zoosporilor vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală care includ strângerea şi arderea resturilor plantelor atacate precum şi arăturile adânci, limitează pagubele produse de agentul patogen. Cânepa va fi introdusă în asolament aşa încât să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3-4 ani. Tratamentele chimice cu produse antiperonosporice, deşi sunt foarte eficace, se justifică economic numai în loturile semincere sau de ameliorare. Fig. 21.Pseudoperonosporacannabina: sporangiofori şi zoosporangi(după I.Becerescu, 1979).

2.2.4. Putregaiul alb al cânepii - Sclerotinia sclerotiorum (vezi bolile de la floarea soarelui). 2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă - Septoria cannabis. Septorioza cânepii este foarte frecvent întâlnită în toate Ńările cultivatoare de cânepă. Observată încă din 1943 de Tr. Săvulescu şi col., boala este răspândită în toate zonele Ńării producând însă pagube mici, 1-3 %. Simptome. Agentul patogen atacă frunzele plantelor complet dezvoltate, formează pete mici, de culoare verde-închis ce devin apoi brune. În centrul petelor de 0,5-3 mm, Ńesuturile devin albicioase sau galben-deschis cu puncte mici negre iar pe margini se menŃine o zonă de culoare închisă portocalieroşiatică. Prin desprinderea Ńesuturilor albicioase frunza rămâne un timp perforată apoi se usucă (fig. 22). Fig. 22 Pătarea albă a frunzelor de cânepă - Septoria cannabis: a- frunză atacată; b- pată mărită cu picnidii; cpicnospori (după I. Becerescu, 1979).

Agentul patogen - Septoria cannabis (Lasch.) Sacc. fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cls. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al ciupercii parazitează

44

celulele palisadice ale mezofilului frunzelor în care se diferenŃiază picnidii globuloase, brunnegricioase, de 27,5-115,4 µm, cu un osteol larg prin care sunt puşi în libertate picnosporii hialini, filiformi, subŃiri, uşor curbaŃi cu 2-3 celule, de 44-55 x 2-2,2 µm. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de picnosporii şi picnidiile rămase în resturile vegetale pe sol. În cursul vegetaŃiei tot picnosporii sunt cei ce răspândesc boala, fiind vehiculaŃi de vânt sau apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, dublate de respectarea unui asolament în care cânepa să revină după 3-4 ani, limitează pierderile produse de acest agent patogen. Folosirea produselor cuprice sau a ditiocarbamaŃilor este foarte eficientă dar, se practică doar pe suprafeŃe mici în câmpurile experimentale. Alte micoze ale cânepii: Putregaiul cenuşiu - Botrytis infestans.; pătarea brună a frunzelor - Dydimella arcuata; arsura frunzelor de cânepă - Mycosphaerella cannabis (cu f.c. Phyllosticta cannabis); pătarea cenuşie a tulpinilor-Dendrophoma marconii; înnegrirea tulpinilor Cladosporium herbarum; veştejirea cânepii - Fusarium sp. Antofitoze 2.2.6. Cuscuta - C. europaea L., C. epilinum Weihe şi C. campestris Yunker. 2.2.7. Lupoaia - Orobanche ramosa L., O. cernua Loef. var. cumana (Wallr.) Beck., O. brassicae Novopokr. şi O. lutea Baum.

CAPITOLUL. III. BOLILE TUTUNULUI ŞI HAMEIULUI 4.1. Bolile tutunului Viroze 3.1.1. Pătarea inelară a tutunului - Tobacco ringspot virus. Virusul studiat încă din 1927, produce boli grave la tutun, cartof, soia, castraveŃi, piersic, viŃa de vie, muşcate, lalele şi alte plante. Boala este răspândită în toată America, Australia, Anglia, FranŃa şi Germania, în toate Ńările mari cultivatoare de tutun. Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă decolorări inelare, lineare sau sub formă de benzi, urmate într-un stadiu mai avansat, de zone necrotice. În fenofazele mai avansate, odată cu creşterea temperaturilor, simptomele dispar, plantele fiind aparent sănătoase (fig. 23). Fig.23 Pătarea inelară a tutunului - Tobacco ringspot virus(după E. Rădulescu, 1967).

Agentul patogen - Tobacco ringspot virus, are particule izometrice, poliedrice de 28 nm în diametru, ce 45

conŃin ARN monocatenar şi se transmite prin coleoptere, nematozi şi alŃi vectori. Particulele sunt învelite în proteină, G.M = 57.000, pot fi inactivate termic la 55-65oC dar la temperaturi de 18o rămân active 21 zile. Cercul de plante gazdă este impresionant, cuprinzând specii ale genurilor: Nicotiana, Abutilon, Ajuga, Anemone, Amaranthus, Asparagus, Chenopodium, Citrullus, Cornus, Cucumis, Cucurbita, Datura, Dahlia, Daucus, Dianthus, Forsythia, Fraxinus, Gladiolus, Glycine, Helianthus, Hibiscus, Humulus, Iris, Lactuca, Lolium, Melilotus, Mentha, Pelargonium, Petunia, Phaseolus, Physalis, Portulaca, Rosa, Rubus, Rumex, Sambucus, Solanum, Spinacia, Taraxacum, Trifolium, Tulipa, Vaccinium, Vigna, Vitis şi Zinnia. Epidemiologie - Virusul este transmis prin nematodul Xiphinema americanum. Mecanic el poate fi transmis şi de insectele Epithrix hirtipenis, Melanopus differentiales şi Tettigonia viridissima. De la un an la altul poate fi transmis în diferite proporŃii prin sămânŃa de tutun, soia, castraveŃi, salată etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea răsadniŃelor cu sol fără nematozi, cu sămânŃă sănătoasă recoltată din lanuri ce au fost supuse observării încă din primele faze de vegetaŃie. Măsurile de distrugere a buruienilor şi stropirile cu insecticide limitează proporŃia infecŃiilor din lan.

3.1.2. Mozaicul tutunului - Tobacco mosaic virus. Viroza este una dintre cele mai studiate boli întrucât este răspândită în toată lumea iar virusul este reprezentantul tipic al grupei Tobamovirus. La noi în Ńară această viroză produce pagube mari la tutun, ardei, tomate, vinete şi degeŃelul lânos. Simptome. Plantele virozate prezintă frunze mozaicate, cu pete de decolorare ce alternează cu petele verzi. Petele clorotice nu au o formă definită şi în dreptul lor Ńesuturile au o creştere mai lentă din care cauză apar gofrări ale zonelor verzi (fig. 24).

Fig. 24. Mozaicul tutunului – Tobacco mosaic virus (după P.Sorauer, 1956).

Agentul patogen - Tobacco mosaic virus, are particule sub formă de bastonaşe drepte, de 18-300 nm lungime. Ele conŃin ARN monocatenar şi proteină cu G.M. = 2,05 x 106. Virusul este foarte stabil, inactivat termic la 90-92oC, infecŃios chiar la diluŃii mari până la 10-5 - 10-6 iar în frunze rămâne activ timp îndelungat chiar şi după uscarea lor. Virusul este caracterizat printr-o mare variabilitate de forme şi tulpini din care cauză are un cerc larg de plante gazdă. În afară de tutun este prezent şi pe specii ale genurilor: Solanum, Digitalis, Ficus, Fragaria, Gerbera, Iris, Malus, Petunia şi Plantago.

Epidemiologie. Transmiterea virusului de la plantă la plantă se face prin contactul direct când apar microleziuni, prin transmiterea sucului prin răni apărute în timpul praşilelor. Virusul se poate transmite şi mecanic de către insectele genului Melanopus sau la căpşun, 46

afidul Pasarina fragaefolii. De la un an la altul virusul rezistă în sămânŃă, în solul infestat cu resturi de plante virotice sau chiar pe inventarul de lucru (tocuri de răsadniŃă, unelte etc.). Prevenire şi combatere. Cea mai eficientă metodă de a evita virozarea culturilor este cultivarea de soiuri rezistente. Soiurile rezistente aflate acum în cultură chiar dacă nu dau o producŃie mare cantitativă, asigură o calitate superioară; frunzele virotice sunt sfărămicioase iar tutunul este de proastă calitate, căci Ńigările se sting datorită acumulărilor anormale de amidon din Ńesuturile virozate. Solul răsadniŃelor trebuie să fie necontaminat iar inventarul de lucru ca şi mâinile muncitorilor, se vor dezinfecta periodic în timpul lucrărilor. Bacterioze 3.1.3. Focul sălbatic al tutunului - Pseudomonas syringae pv. tabaci. Bacterioza tutunului este cunoscută de foarte mulŃi ani în toate Ńările cultivatoare dar cele mai mari pagube sunt înregistrate în Germania, Republica Moldova şi SUA, unde a fost studiată încă din 1917 de Wolf şi Foster. În România este semnalată în 1936 de V. Ghimpu. Numele bolii a fost ales datorită vitezei extraordinare de răspândire a infecŃiilor în lanurile de tutun. Simptome. Atacul se observă în special pe frunze şi numai rareori pe tulpini şi capsule. Încă din răsadniŃe, pe frunze, la vârf sau pe margini, pot să apară pete cu aspect hidrozat, verzi-închis, apoi brun-negricioase. În condiŃiile de umiditate mare din răsadniŃe, atacul se extinde repede, plantele putrezesc şi apar goluri mari. Când răsadniŃa este bine aerată şi este cald, Ńesuturile din dreptul petelor se usucă, devin brune-cenuşii dar rămân înconjurate de un halo galben. Atacul în câmp se caracterizează prin apariŃia la început, a unor pete mici galbene, ce apoi cresc şi pot atinge 0,5-3 cm în diametru. łesuturile din centrul petelor se necrozează, devin brune-ruginii pe faŃa superioară şi verzui pe faŃa inferioară. Petele cresc repede în diametru, devin necrotice dar vor fi totdeauna înconjurate de o zonă galbenă de 1-2 mm lăŃime. łesuturile necrozate se desprind din frunze, acestea rămânând perforate. Pe tulpini şi capsule, când sunt infectate, apar pete mici circulare, brune dar acestea nu sunt aureolate (fig. 25). Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. tabaci (Wolf. et Foster) Young, Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1,3-3 x 0,5-1,5 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger, suportând temperaturi de 25oC timp de 58 zile.

Fig. 25 Focul sălbatic al tutunului Pseudomonas syringae pv. tabaci. (după I.Comes şi col.,1982)

Epidemiologie. Transmiterea directă a bolii se face prin intermediul seminŃelor infectate în care bacteria rezistă şi 2 ani. Indirect, bacteria rezistă în sol, în resturile bolnave, dacă solul este uscat. În frunzele uscate bacteria rezistă 1-3 ani şi chiar în frunzele fermentate bacteria este 47

viabilă şi capabilă să infecteze plantele. În cursul vegetaŃiei, bacteria este vehiculată de ploaie şi de vântul ce antrenează fragmente de Ńesuturi necrozate. În timpul lucrului, în câmp lucrătorii pot vehicula bacteria prin mâinile şi uneltele lor. Vremea caldă (28-32oC) şi umedă, cu ceaŃa şi ploi intermitente, favorizează răspândirea şi evoluŃia rapidă a bolii. ApariŃia rănilor pe plante, în cultură, în urma cârnitului sau a recoltării frunzelor favorizează răspândirea bacteriei şi se pot înregistra pagube mari. Prevenire şi combatere. Sistemul de fertilizare al culturii tutunului trebuie bine echilibrat întrucât numai îngrăşămintele pe bază de potasiu asigură o îngroşare a cuticulei şi deci o rezistenŃă mai mare a plantelor. Bacteria poate ataca în condiŃii naturale şi soia, aşa încât la alcătuirea asolamentului, tutunul nu trebuie să urmeze după soia. RăsadniŃele pentru tutun se vor înfiinŃa cu sol neinfectat, sterilizat termic cu cel puŃin 30 zile înainte de însămânŃare. Amestecul nutritiv pentru răsadniŃe se va dezinfecta chimic cu Dazomet 90 PP - 35 g/m2, Basamid G 98 % - 35 g/m2, Bromură de metil 50 - 75 g/m2. Tocurile de răsadniŃă şi uneltele se vor dezinfecta cu formalină 1:25 sau soluŃie de sulfat de cupru 10 %. SămânŃa trebuie să provină de la plante sănătoase şi va fi dezinfectată cu Merpan-50 WP-5 g/kg. Este bine să se folosească sămânŃă de 2 ani chiar dacă procentul de germinaŃie este mai mic, ea va fi sănătoasă deoarece bacteria nu rezistă mai mult de 2 ani în tegument. Înainte de repicare solul va fi udat cu soluŃie de Previcur 607 CS - 0,25 % în cantitate 2 de 3 l/m sau se va prăfui cu Benlate 50 WP - 4 g/m2, Captadin 50 PU - 6 g/m2 sau Ridomil plus 48 WP - 6 g/m2. Răsadurile vor fi stropite preventiv cu zeamă bordoleză 0,5-1 %. În momentul apariŃiei bolii în răsadniŃe, vetrele atacate ca şi plantele din jur vor fi distruse prin stropiri cu formol. În câmp tutunul va fi plantat în culise de porumb, floarea soarelui sau cânepă, orientarea rândurilor fiind perpendiculară pe direcŃia vântului dominant. Recoltarea eşalonată a frunzelor, se face numai pe vreme uscată iar inflorescenŃele plantelor semincere vor fi protejate în pungi, pentru a evita infecŃiile târzii.

Micoze 3.1.4. Putregaiul plantulelor de tutun - Pythium de Baryanum (vezi bolile sfeclei). 3.1.5. Căderea răsadului de tutun - Rhizoctonia solani. Boala poate fi întâlnită în răsadniŃe dar şi în câmp unde pagubele sunt mici. Simptome. Răsadul atacat prezintă o ofilire şi îngălbenire a frunzuliŃelor care atârnă pe lângă tulpiniŃă. La colet, Ńesuturile parazitate se înmoaie, putrezesc şi planta cade la pământ. În cazul perioadelor dintre udări, când răsadurile sunt uscate, la colet se observă pe tulpini, dungi uşor adâncite, albe-cafenii. La baza plantelor se dezvoltă un mucegai albcenuşiu ce se întinde de la o plantă la alta. Dacă în răsadniŃa atacată se întrerupe udatul, pe pâsla miceliană apar scleroŃii ciupercii de 0,2-0,3 mm în diametru, negri şi de forme neregulate. 48

Agentul patogen - Rhizoctonia solani (vez etiologia la bolile cartofului). Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacterioza tutunului referitoare la dezinfecŃia solului, la tratarea acestuia înainte de repicare, sunt eficiente şi împotriva acestei boli. În vederea evitării apariŃiei bolii în câmp se va întocmi un asolament pentru tutun în care să nu intre sfecla, cartoful, soia şi celelalte culturi din cercul de plante gazdă al ciupercii. În răsadniŃe se va stropi solul cu Tachigaren 30L- 0,15% - 20-30 l/100 mp. 3.1.6. Mana tutunului - Peronospora tabacina. Boala este destul de frecventă în toate Ńările cultivatoare de tutun iar în România a fost semnalată de A. RacoviŃă în 1961. Simptome. Mana se observă din primele stadii de vegetaŃie când pe cotiledoane apar pete circulare, galbene, difuze iar axul hipocotil se alungeşte. Pe răsadurile mai mari, mana se observă prin îndoirea vârfului frunzuliŃelor care se acoperă în scurt timp cu un puf cenuşiualbăstrui, se îngălbenesc şi putrezesc. În câmp, atacul este intens în culturile situate pe terenurile umede sau dacă acestea se găsesc în luncile râurilor. Pe frunze apar pete galbene, difuze, foarte mari, care prin confluere pot acoperi porŃiuni mari de limb. Pe partea inferioară, petele sunt acoperite de o eflorescenŃă cenuşiealbăstruie sau violacee. łesuturile parazitate se necrozează şi frunzele se usucă (fig. 26). Agentul patogen - Peronospora tabacina Adam. fam. Peronosporaceae, ord. Oomycetales, Fig. 26. Mana tutunului - Peronospora cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. tabacina: a- atac pe frunze; bsporangiofor şi sporangi (după M. Petrescu şi col., 1970).

Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie, de 5-7 zile, grupuri de sifonoplaşti ies prin stomatele de pe faŃa inferioară a limbului. Aceşti sifonoplaşti sunt ramificaŃi dicotomic de mai multe ori, sunt foarte lungi (400-750 µm) şi susŃin sporangi ovoizi de 15-20 x 12-18 µm. Sifonoplaştii sunt la început de culoare albicioasă apoi devin cenuşii-violacei. Sporangii duşi de vânt şi ajunşi pe alte frunze umede, germinează, formează filamente ce vor produce filamente ce dau infecŃii secundar. EvoluŃia atacului este foarte gravă dacă temperaturile se menŃin între 17-24oC, dacă umiditatea atmosferică este de 80 % şi dacă frunzele sunt umezite de ploaie sau ceaŃă cel puŃin o oră.În frunze are loc şi procesul de sexualitate în urma căruia în Ńesuturile necrozate se observă oospori cu pereŃi groşi, globuloşi, de 35-60 µm în diametru. Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de oosporii ce se găsesc în resturile vegetale rămase în câmp iar în cursul vegetaŃiei sporangii care sunt vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie asigură contaminarea altor organe ale aceleiaşi 49

plante sau ale plantelor învecinate. Studiile întreprinse de cercetătorii ruşi, au dovedit că agentul patogen se poate transmite şi prin seminŃele rezultate de la plantele bolnave. Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea de răsad sănătos care a fost stropit preventiv cu zeamă bordoleză 0,5 % sau cu unul din produsele organice de sinteză sau sistemice antiperonosporice. În câmp, se fac stropiri alternative cu produse din grupele: Gr.A: Turdacupral-0,3% (timp de pauză 21zile); Gr.C: Dithane M 45-0,2%; Proplant 72,2 SL-0,150,2 %;Vondozeb-0,2%; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 (t.p. 21 zile); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p.28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,1% (răsad şi câmp); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2% (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 4 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p. 14 z.); Merpan 5o WP-0,2 % (t.p.14 z.); Gr.L: Ridomil Gold MZ 68 WP2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3kg/ha; Shavit F 71,5 WP- 0,2 % (600 l soluŃie pe ha). Se va asigura timpul de pauză necesar de 21 zile având grijă să se alterneze produsele de contact cu cele sistemice. 3.1.7. Făinarea tutunului - Erysiphe cichoracearum. În Ńările cultivatoare de tutun din Europa, SUA, Asia şi Africa, făinarea este destul de răspândită şi poate produce pagube însemnate prin deprecierea foliajului. Simptome. Pe faŃa superioară a frunzelor, în lunile iulie şi august, apare o pâslă miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi confluente. Sub pâsla ce capătă aspect făinos, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată şi pe faŃa inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană apar mici puncte negre, care îi dau acesteia o tentă gri. Agentul patogen - Erysiphe cichoracearum DC., f.c. Oidium tabaci Thüm., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos, ectoparazit, al ciupercii se prinde de frunze prin haustori şi parazitează celulele trimiŃând haustorii pentru absorbirea hranei. Pe miceliu apar lanŃuri de conidii elipsoidale sau cilindrice, de 17-45 x 11-17 µm. Organele de înmulŃire sexuată, cleistoteciile apar în pâsla miceliană de pe ambele feŃe ale frunzei, dispersate sau în grupuri şi au 90-135 µm în diametru, cu apendici înseraŃi bazali, de 2-3 ori mai lungi decât diametrul lor. În cleistotecii se găsesc până la 20 asce, de 45-90 x 24-40 µm, cu câte 2-3 spori de 16-27 x 10-20 µm. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul conidiilor vehiculate de vânt şi ploaie iar rezistenŃa ciupercii peste iarnă şi transmiterea sa în anul următor este asigurată de cleistotecii. Ciuperca prezintă numeroase forme specializate şi are un cerc de 67 plante gazdă existente la noi în Ńară. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului, includ măsuri de igienă culturală, respectarea asolamentului fără alte plante gazdă, folosirea de soiuri rezistente. Măsurile de combatere chimică se referă la tratamentele chimice ce se pot aplica doar cu 50

produse din grupele: Gr.A: Microthiol 0,4-0,5%; Microthiol special 0,4-0,5 (t.p. 4 zile); Thiovit jet 80 WG-0,3-0,4 % în 60 l apă/ha ; Gr.F: Karathane FN 57-0,1% (t.p. 28 z.); Karathane LC-0,05%; Gr.L: Shavit F 71,5 WP-0,2% (600 litri de soluŃie la hectar fungicide sistemice: Bayleton 5 % PU - 0,05 %, Tilt 250 EC - 0,2 l/ha, Topas 100 EC - 0,025 %, la care se va respecta timpul de pauză de 21 zile. Alte micoze ale tutunului: - putrezirea răsadului -Olpidium brassicae; arsura răsadului - Olpidiaster radicis; putrezirea neagră a tulpinilor- Thielaviopsis basicola ;- înnegrirea tulpinilor - Phytophtora nicotianae ; putregaiul alb - Sclerotinia sclerotiorum ; pătarea albă a frunzelor - Phyllosticta nicotianae; ascochitoza tutunului - Ascochyta nicotianae ; antracnoza tutunului Colletotrichum nicotianae ; putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea;- veştejirea fusariană Fusarium oxysporum . var. nicotianae .

CAPITOLUL IV - BOLILE PLANTELOR DE NUTREł 4. 1. Bolile lucernei Viroze 4.1.1. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic virus. Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în SUA de către J.L. Weimer. În România virusul a fost semnalat de I. Pop la lucernă şi ardei şi de M. Nicolaescu la ardei. Simptome. Lucerna virotică prezintă pe frunze pete mici, circulare, gălbui. Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri benzi, inele sau pete eliptice de decolorare gălbui sau albicioase. Frunzele atacate au suprafaŃa redusă, gofrată, deformată. În anii următori, aceste plante dau un număr mare de lăstari, dar aceştia sunt scurŃi, strâmbi şi se rup uşor (fig. 27). Virusul afectează şi trifoiul alb, pe care dă mozaic sau pătare galbenă. La fasole, virusul produce decolorări, pete galbene-portocalii pe spaŃiile dintre nervuri, rămânând totuşi o zonă Fig. 27. Mozaicul lucernei - Alfalfa mosaic verde de-a lungul nervurilor, simptome ce dispar virus (după I. Pop, 1975). când temperatura aerului este ridicată. La soia, virusul produce o cloroză a nervurilor, pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar". Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoŃită de reducerea taliei plantelor pe care apar păstăi deformate, cu boabe mici. La lupin şi latir, virusul produce piticirea plantelor şi pete galbene pe frunze. 51

Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus, este multicomponent existând 5 tipuri de particule din care una este izometrică de 18 nm în diametru şi celelalte 4 baciliforme de 18 nm în diametru şi lungimi variabile 29, 38, 49 şi 58 nm. Ele conŃin 4 molecule diferite de ARN monocatenar şi o singură proteină cu G.M. 24.280. Virusul poate fi inactivat termic la 60-65oC, are diluŃie limită 10-3-10-5 iar în frunzele uscate rezistă 6-9 ani. Epidemiologie. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. Lista gazdelor virusului este impresionantă, ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar, cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă, fasole, năut, soia, mazăre, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, Ńelină, morcov şi pătrunjel. În cursul vegetaŃiei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus. De la un an la altul virusul poate fi transmis şi prin sămânŃă la Amaranthus albus, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium quinosa şi Nicandra physaloides. Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la1-2 % până la 55 % sau chiar mai mult. În lanurile mai vechi, procentul de atac creşte de la 5 % în primul an, la 40, 70 şi chiar 80 % în anul 3. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faŃă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri înŃelenite şi îmburuienate. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânŃă, se recomandă recoltarea de sămânŃă de la lucerna din anul I iar în câmpurile experimentale unde până la obŃinerea unor clone valoroase trec mai mulŃi ani, se recomandă izolări spaŃiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de trifoi, soia, fasole, mazăre etc. Alte virusuri ale lucernei: - virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus; virusul răsucirii frunzelor de mazăre - Pea leaf roll virus; virusul mozaicului nervurian al mazării - Pea enation mosaic virus; virusul stricului mazării - Pea streak virus; virusul marmorării bobului - Broad bean mottle virus. Micoplasmoze 4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă - Lucerne witches'broom disease. Micoplasma a fost observată în anul 1935 în Australia apoi în 1945 în SUA. Simptome. Plantele atacate dezvoltă din mugurii axilari o multitudine de lăstari care dau aspectul de "mături de vrăjitoare". La cuscută, micoplasma produce malformarea şi proliferarea florilor. La morcov, micoplasma induce o lăstărire anormală, urmată de clorozarea şi deformarea frunzelor. Cartoful atacat prezintă nanism şi cloroză a frunzelor iar Vinca rosea atacată, prezintă virescenŃă, proliferare şi aspermie.

52

Agentul patogen - Lucerne witches'broom disease - prezintă corpusculi situaŃi în vasele floemice, corpusculi de un pleomorfism accentuat. Etiologie. În plantă micoplasma se multiplică în celulele floemice şi migrează prin porii plăcilor ciuruite. În cultură, micoplasma este răspândită de cuscută şi cicade. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca la înfiinŃarea culturii, sămânŃa să fie decuscutată, iar în timpul anului să se distrugă insectele vectoare. Bacterioze 4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului - Xanthomonas campestris pv. alfalfae. Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan este astăzi răspândită în SUA, India şi din 1964 şi în România, în judeŃele Braşov, Mureş şi Suceava. Simptome. Frunzele de lucernă prezintă pete mici hidrozate, cu centrul galbendeschis şi cu margini brune înconjurate de un halo galben. Petele au până la 2-3 mm în diametru, apoi confluează şi în cele din urmă Ńesuturile se necrozează. Decolorarea şi uscarea foliolelor progresează de la vârf spre peŃiol. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici leziuni. În faza finală a bolii, frunzele, peŃiolurile frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. alfalfae (Riker, Jones et Davis) Dye, fam. Pseudomonadaceae. Bacteria de dimensiuni 0,6 -2 x 0,2-0,8 µm, este monotrichă, pătrunde în plantă prin stomate şi se răspândeşte atât intercelular cât şi intracelular, datorită capacităŃii sale de a produce o protează foarte activă şi celuloze extracelulare (xilaze). Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian desprinse de pe plante şi vehiculate de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe sol în resturile vegetale infectate. Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea de sămânŃă sănătoasă, cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi trebuie izolate spaŃial de cele vechi. Micoze 4.1.4. Mana lucernei - Peronospora aestivalis. Mana este cunoscută în toate Ńările cultivatoare de lucernă, dar nu produce pagube mari. În România a fost semnalată de C. Oescu şi I. Rădulescu în 1933, din mai multe localităŃi ale Moldovei. Simptome. Pe foliolele de lucernă apar pete neregulate, translucide, gălbui, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă alb-cenuşie. Foliolele se îngălbenesc, apoi se brunifică şi se desprind de peŃiol (fig.28). 53

Agentul patogen - Peronospora aestivalis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie formează pe faŃa inferioară a foliolelor grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi, ce susŃin sporangi ovoizi, gălbui de 12-37 x 9-28 µm. În frunzele căzute se găsesc şi oosporii ciupercii. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de oospori sau miceliu în plantele atacate. . În cursul vegetaŃiei infecŃia primară este asigurată de miceliile provenite din germinarea oosporilor iar infecŃiile secundare sunt produse de miceliile apărute din sporangi susŃinuŃi de sporangiofori. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi intermitente, sunt factori favorizanŃi ai răspândirii agentului. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca, la apariŃia petelor pe foliole, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de maturitate tehnologică. 4.1.5. Făinarea lucernei Erysiphe pisi f.sp. medicaginis. Fig.28. Mana lucernei - Peronospora aestivalis: a - atac pe frunze; b – sporangiofori şi sporangi (după E. Rădulescu şi col., 1972).

În Europa boala este cunoscută pe lucernă şi alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. În România a fost citată în 1912 de P. Moesz şi apoi studiată de C. Sandu-Ville (1932). Simptome. Frunzele şi lăstarii ierbacei se acoperă cu o pâslă miceliană fină ce în scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie, datorită apariŃiei unor mici puncte negre reprezentate de cleistotecii. Frunzele şi tulpinile se usucă prematur. Agentul patogen - Erysiphe pisi (DC.) f.sp. medicaginis Hammar., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos ectroparazit se întinde pe ambele feŃe ale foliolelor şi pe tulpini. Pe miceliu apar lanŃuri de conidii de tip Oidium, de 20-40 x 10-20 µm. Cleistoteciile ce apar în urma procesului de sexualitate au 74-130 µm în diametru, prezintă 10-30 apendici bruni şi conŃin 4-8 asce, de 60-86 x 33-43 µm, cu câte 3-5 ascospori de 16-24 x 13-15 µm. Epidemiologie. Atacul ciupercii se extinde foarte repede, deoarece conidiile sunt uşor vehiculate de vânt. În perioadele secetoase, ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. De la un an la altul patogenul rezistă sub formă de cleistotecii, din care în primăvara următoare sunt eliberate ascele cu ascospori ce vor da infecŃii primare. 54

Prevenire şi combatere. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanŃă faŃă de culturile mai vechi şi în cazul apariŃiei făinării la un nivel ce depăşeşte P.E.D., se va cosi lanul înainte de maturitatea tehnologică. 4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă -Pseudopeziza medicaginis. Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei, producând pagube mari în anii ploioşi. Este cunoscută şi la noi în Ńară din 1960, însă Tr. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. În ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă, pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. Simptome. Înainte de înflorirea lucernei, pe frunze apar pete circulare, galbene apoi brune de 1-3 mm în diametru. Petele se înmulŃesc, confluează şi frunzele atacate cad, plantele rămânând desfrunzite. Pe frunzele căzute se observă în dreptul petelor, puncte negre, uşor bombate, de 0,3-1 mm, reprezentate de stroma ciupercii (fig. 29). Agentul patogen Pseudopeziza medicaginis (Lib.) Sacc., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Fig. 29. Pătarea brună a frunzelor de lucernă - Pseudopeziza medicaginis: 1,2 - atac pe frunze; 3 - apotecie; 4 - asce şi ascospori (după T. Ferraris, 1938).

Miceliul ciupercii se dezvoltă subepidermic, formând strome mici, negre. După căderea foliolelor, din strome, apar apoteciile de 0,3-1 mm în diametru, brune, cu aspect ceros, datorită stratului de asce clavate, de 75-80 x 10 µm, situate între parafize. Cei 8 ascospori din asce sunt unicelulari, ovoizi, hialini, de 8-14 x 4-7 µm.

Epidemiologie. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de frunze. În primăvară, după ploi, ciuperca este răspândită de numeroşii ascospori eliminaŃi din ascele apoteciilor. Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata. Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat iar în cazul apariŃiei şi depăşirii P.E.D. se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul, partea cea mai valoroasă a furajului. 4.1.7. Rugina lucernei - Uromyces striatus. Rugina este o boală semnalată în America, Asia, Africa, Australia, Noua Zeelandă şi numeroase Ńări ale Europei, între care şi în România, din anul 1960. Simptome. Pe frunzele de lucernă în urma atacului, apar puncte mici de decolorare, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule cafenii deschis şi mai târziu pustule aproape negre. Pe frunzele de Euphorbia cyparissias se observă pete galbene-portocalii. Frunzele devin aproape circulare, groase iar tulpinile îngroşate neuniform, au poziŃie erectă, dar consistenŃa cartilaginoasă. 55

Agentul patogen - Uromyces striatus Schröeter, fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este heteroică şi macrociclică, formând stadiul picnidian şi ecidian pe Euphorbia iar uredosporii şi teliosporii unicelulari pe frunzele de lucernă. Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, de 16-22 x 17-20 µm cu membrana fin echinulată; teliosporii au culoarea brună, sunt sferici de 18-24 x 14-20 µm, cu o papilă germinativă la vârf şi striuri longitudinale. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu parazit în plantele de Euphorbia şi sub formă de teliospori. În primăvară, răspândirea ciupercii este asigurată pe Euphorbia de picnospori iar pe lucernă primele infecŃii sunt produse de ecidiospori. Din momentul apariŃiei pustulelor de uredospori, răspândirea bolii se face cu repeziciune iar când apar teliopustulele începe şi degarnisirea plantelor de frunze. Agentul patogen a mai fost semnalat pe specii de Medicago şi Trifolium. Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor se recomandă cosirea prematură a lanurilor 4.2. Bolile trifoiului Viroze Trifoiul poate fi atacat de o serie de virusuri specifice pentru alte plante leguminoase (fasole, mazăre, bob, lucernă), dar prezintă şi viroze specifice lui: marmorarea trifoiului roşu Red clover mottle virus; mozaicul necrotic al trifoiului roşu - Red clover necrotic mosaic virus; mozaicul trifoiului alb - White clover mosaic virus; mozaicul nervurian al trifoiului roşu - Red clover vein mosaic virus şi îngălbenirea nervurilor de trifoi - Clover yellow vein virus. Aceste viroze nu sunt încă semnalate la noi în Ńară. Micoplasmoze 4.2.1. Nanismul trifoiului - Clover dwarf. Boala a fost descrisă de Musil M. în 1956 din Slovacia pe Trifolium pratense dar ulterior a mai fost semnalată pe Trifolium repens, Senecio vulgaris şi alte 33 specii din diferite familii botanice, în diferite Ńări europene. Simptome. Agentul patogen produce proliferarea mugurilor axilari sub formă de lăstari scurŃi. Frunzele se îngălbenesc, lăstarii se albesc, apare virescenŃă, filodie şi nanism. Agentul patogen - Clover dwarf. Corpusculii micoplasmatici sunt pleomorfi, au 80 µm în diametru, dar sunt şi unele forme de 180-300 µm. Micoplasma se multiplică în celulele floemului şi în parenchim. În celulele parenchimului, micoplasma produce o creştere a ribozomilor, degenerarea mitocondriilor şi vacuolizarea citoplasmei. Epidemiologie. Micoplasma rezistă în plantele bolnave de trifoi dar şi în Cuscută sau Vinca. Transmiterea de la plantă la plantă se realizează prin Cuscuta campestris, C. subinclusa şi prin cicadele Euscelis plebejus, Macrosteles laevis şi Aphrodes bicinctus. 56

Prevenire şi combatere. Se recomandă semănarea de sămânŃă decuscutată, distrugerea vetrelor de cuscută şi a cicadelor vectoare. 4.2.2. Filodia trifoiului - Clover phyllody. Aspectele parazitare ale filodiei trifoiului au fost descrise în 1666 de De Candole, dar natura micoplasmatică a bolii a fost stabilită mult mai târziu. Simptome. Trifoiul atacat, prezintă virescenŃă, filodie şi proliferare urmată de aspermie. La inflorescenŃe dispar diferenŃierile între caliciu, corolă, stamine şi pistil care se transformă în frunzuliŃe parŃial dezvoltate. Pedunculii florali se alungesc mult, din sepale apar câteva foliole, corola şi staminele nu mai apar iar pistilul se transformă într-o foliolă. Plantele bolnave se dezvoltă greu, marginile frunzelor sunt clorotice, mugurii axiali se necrozează, florile sunt sterile iar plantele pier în câteva luni (fig. 30). Agentul patogen - Clover phyllody, are un cerc larg de plante gazdă, 26 specii ce aparŃin la 10 familii botanice. Particulele micoplasmatice au 90 µm, dar se găsesc şi unele mai mari de 100-300 µm sau chiar forme filamentoase de 800-1100 µm.

Fig. 30 . Filodia trifoiului - Clover phyllody (după I. Comes, 1982).

Epidemiologie. Boala apare în zonele de deal şi submontane din Transilvania, în Depresiunile Făgăraş, Odorhei, Sibiu, Hunedoara, Ciuc şi Gheorghieni, fiind mai frecventă în zonele cu precipitaŃii bogate şi temperaturi moderate. Transmiterea micoplasmei în culturi este asigurată de cicadele Euscelis plebejus, E. lineolatus, E. variegatus şi Aphrodes bicinctus, în corpul cărora micoplasma se poate multiplica după o incubaŃie de 2140 zile. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea vectorilor care vehiculând micoplasma, pot diminua substanŃial producŃia de sămânŃă trifoiul alb. Bacterioze

4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului (vezi 7.1.3.) Micoze 4.2.4. Mana trifoiului - Peronospora sp. Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate Ńările cultivatoare fără a produce însă pagube mari. Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fără un contur precis, gălbui, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare o eflorescenŃă cenuşie-plumburie. Plantele rămân slab dezvoltate, cu peŃioluri şi foliole decolorate care vor cădea prematur. 57

AgenŃii patogeni - Peronospora trifoliorum de By (după Goidanich), P. pratensis Gäum., P. trifolii-hibridii Gäum. (după Docea şi Severin), P. trifolii minoris şi P. trifolii arvensis Syd., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Primele 3 specii sunt citate pe speciile de Trifolium cultivate iar ultimele două pe trifoiul din flora spontană. Sifonoplastul agenŃilor patogeni se dezvoltă intercelular şi parazitează celulele prin intermediul haustorilor foarte numeroşi, reuniŃi sub formă de ghem în celule. Pe partea inferioară a foliolelor apar prin stomate sifonoplaşti lungi de 300-400 µm, repetat dicotomic, ramificaŃi, ce susŃin sporangi eliptici de 18-24 x 15-18 µm ce vor da naştere la micelii de infecŃie. Când foliolele se usucă, în Ńesuturi se pot observa şi oosporii globuloşi, de culoare închisă, opaci. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul sub formă de oospori care în primăvara următoare vor da naştere la sporangi din care apar micelii ce vor da infecŃiile primare. InfecŃiile secundare şi răspândirea agentului sunt asigurate de sporangii de pe foliole care sunt vehiculaŃi de vânt şi apa de ploaie. Prevenire şi combatere. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în cazul apariŃiei manei, pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor.

4.2.5. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi – Dothidella trifolii. Această boală este destul de răspândită în Europa iar la noi în unii ani poate produce pagube însemnate. Simptome. Pe frunze şi peŃioluri apar pete neregulate, rotunjite, gălbui sau brunii la început. Pe vreme umedă, petele ce la început au fost izolate confluează iar în dreptul lor pe faŃa inferioară a foliolelor, apar cruste negre de 1 mm în diametru. Ca urmare frunzele se veştejesc, se usucă şi cad (fig. 31).

Fig. 31. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi - Dothidella trifolii: 1- plantă atacată; 2 conidiofori cu conidii; 3 - conidii; 4 - secŃiune prin stromă cu peritecii (după T. Ferraris, 1938)

Agentul patogen - Dothidiella trifolii (Pers.) Bayl., Elliot et Stansf., f.c. Polytrincium trifolii Kze şi Sphaeria trifolii Sacc., fam. Dothideaceae, ord. Dothidiales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Pe petele galbene-brunii, ciuperca formează conidiofori simpli, erecŃi, măslinii, ştrangulaŃi de mai multe ori, cu aspect mărgelat. Aceştia susŃin câte 1 conidie obovat piriformă, bicelulară, cu celulele inegale ca mărime, de 16,2-24 x 9-12 µm.Aceste conidii 58

aparŃin la forma Polythrincium trifolii. La sfârşitul vegetaŃiei, apare şi forma de înmulŃire picnidiană de tip Sphaeria, cu picnidii ce conŃin picnospori hialini, ovoizi de 3 x 1,5 µm. În frunzele căzute, din stroma miceliană ce rezistă peste iarnă, spre primăvară, se diferenŃiază loculii ce conŃin 2-4 asce cu 8 ascospori. Epidemiologie. Agentul patogen se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaŃiei prin conidiile de tip Polythryncium vehiculate de vânt şi ploi, iar spre toamnă prin picnosporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin conidii dar şi sub formă de cruste negre din care vor apărea loculii. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani. Prevenire şi combatere. În cazul apariŃiei în masă a bolii se recomandă cosirea prematură a trifoiului, strângerea şi arderea fânului cosit. 4.2.6. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii. Făinarea poate fi prezentă pe toate speciile genului Trifolium cultivate sau spontane. La noi în Ńară este citată de C. Sandu-Ville în 1936. Simptome. Pe foliole se formează o pâslă albă-cenuşie, foarte fină sub care Ńesuturile se îngălbenesc. Pâsla devine pulverulentă, apoi spre toamnă în pâslă apar puncte mici negre - cleistoteciile ciupercii. Foliolele atacate cad, vegetaŃia stagnează iar producŃia de seminŃe poate fi compromisă(fig. 32). Fig. 32. Făinarea trifoiului - Erysiphe trifolii (după G. Goidanich, 1964).

Agentul patogen - Erysiphe trifolii Grev., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Talul filamentos ectoparazit, se extinde pe ambele feŃe ale foliolelor iar pe el apar lanŃurile de conidii de tip Oidium, elipsoidal-alungite, de 28-44 x 16-20 µm. Cleistoteciile cu peridia neagră au 66-100 µm în diametru, cu apendici prinşi ecuatorial, hialini, de 2-6 ori mai lungi decât diametrul cleistoteciei. Din cleistotecie, în primăvară, sunt puse în libertate 5-10 asce, de 52-80 x 26-50 µm, cu 3-5 ascospori elipsoidali, de 18-28 x 10-16 µm. Epidemiologie. Agentul patogen Erysiphe trifolii parazitează leguminoasele, fiind semnalată pe 64 specii de plante aparŃinând la 16 genuri botanice, dar prezentând diferite forme specializate. Ciuperca se răspândeşte cu ajutorul conidiilor în tot cursul vegetaŃiei iar de la un an la altul rezistă sub formă de cleistotecii. Prevenire şi combatare. În cazul depăşirii P.E.D. se recomandă cosirea prematură, înainte de formarea cleistoteciilor. Cea mai eficace metodă este însă folosirea de linii de trifoi rezistente la făinare. 59

4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi - Pseudopeziza trifolii. Boala este deosebit de frecventă şi păgubitoare în toate Ńările cultivatoare, dacă se întrunesc condiŃii favorabile agentului patogen. Simptome. În faza de înflorire a trifoiului, pe frunze se instalează atacul sub forma unor pete mici galbene ce cu timpul cresc, confluează şi ocupă suprafeŃe mari din limb. Petele devin brune, apoi brun-roşcate sau negre. Înainte de a cădea, în centrul petelor apar puncte negre, stromatice. Agentul patogen - Pseudopeziza trifolii (Biv. Bernh.) Fuck., fam. Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Fig. 33. Pătarea brună a frunzelor de trifoi Pseudopeziza trifolii: 1- frunză atacată, a-secŃiune prin stromă, b - pată mărită; 2 - apotecii; 3 - asce cu ascospori, p - parafize (după T. Ferraris, 1938).

În frunzele căzute se găsesc stromele agentului pe care în primăvară se deschid apoteciile de culoare galbene-brunii, de 0,3-1 mm în diametru. Ascele măciucate de 60-80 x 10-14 µm conŃin ascospori unicelulari de 9-14 x 5-6 µm, care în condiŃii de umiditate mare vor produce infecŃii pe frunze (fig.33). Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în primăvară prin ascospori iar de la un an la altul rezistă ca strome în frunzele căzute. Prevenire şi combatere. În cazul apariŃiei în masă a atacului se recomandă cosirea prematură. Terenurile în care se seamănă trifoiul trebuie drenate pentru eliminarea excesului de apă ce favorizează instalarea atacului.

4.2.8.Rugina trifolii.

trifoiului

-

Uromyces

Boala este răspândită în America, Europa, Noua Zeelandă, Japonia, Asia, Australia şi Africa de Nord, producând pagube destul de mari în ceea ce priveşte producŃia de fân.

Fig. 34. Rugina trifoiului - Uromyces trifolii: a - atac pe frunze; b - uredospori; cteliospori (după E. Rădulescu şi col.,1972)

Simptome. Primăvara se observă pe nervurile foliolelor şi pe pedunculi, pustule proeminente, galbene, aglomerate ce produc deformarea organelor. Ceva mai târziu, pe pedunculi şi foliole apar pustule brune, apoi negre şi prăfoase. Frunzele se răsucesc şi se 60

usucă prematur (fig. 33). Agentul patogen - Uromyces trifolii (Hedw.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Pe frunzele şi peŃiolii deformaŃi, ciuperca formează picnidii şi ecidii cu ecidiospori sferici, cu membrana verucoasă de 15-21 x 13-17 µm. În pustulele brune de pe foliole apar uredosporii ovali sau sferici, de 20-26 x 16-24 µm, cu o membrană fin echinulată. Teliosporii ce apar în pustulele negre sunt unicelulari, pedunculaŃi, cu o membrană brună şi dimensiuni de 20-30 x 16-24 µm. Epidemiologie. Ciuperca autoică şi macrociclică, rezistă de la un an la altul sub formă de teliospori care în primăvară vor da naştere la epibazidii cu bazidiospori, ce vor produce infecŃiile primare. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de picnospori, ecidiospori şi uredospori, pe tot parcursul perioadei de vegetaŃie. Prevenire şi combatere. În vederea limitării pagubelor, se recomandă cosirea lanurilor înainte de apariŃia teliosporilor.

Antofitoze 4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei Cuscuta sp. Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscută sau torŃel sunt răspândite în toată lumea şi produc pagube deosebite în culturile semincere. În România, în studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină filiformă, cilindrică, galben-roşcată sau brună, volubilă, groasă de 0,3-5 mm, alcătuită din internodii şi noduri, cu ramificaŃie monopodială. Pe tulpini se găsesc rudimente de frunze sub forma unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitată, din tulpină apar haustori ce perforează Ńesuturile gazdei, absorbind seva elaborată. În inflorescenŃele globuloase apar flori pe tipul 5, cu sepale concrescute şi corolă gamopetală. Fructul este o capsulă conică, globuloasă cu 2-4 seminŃe ovoide, globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenuşii, cu tegumentul aspru, rugos (fig. 35). Fig. 35. Cuscuta trifoiului şi lucernei Cuscuta sp. (după E.Rădulecu şi col., 1972).

Speciile genului Medicago pot fi parazitate de Cuscuta trifolii Babingt., C. prodani Buia, C. approximata Babingt., C. campestris Junct.,.C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C. suaveolens Ser. Speciile genului Trifolium pot fi parazitate de Cuscuta alba Presl., C. epithymum, C. trifolii Babingt.C. prodani Buia, C. campestris Junct., C. glabrior (Engelm.) Junck. şi C. suaveolens Ser. 61

Prevenire şi combatere. Se va folosi la semănat numai sămânŃă decuscutată iar în jurul lanurilor suprafaŃa va fi menŃinută curată de buruieni ce ar putea fi la rândul lor parazitate. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu Pivot 100 LC CE - 1 l/ha.

4. 3. Bolile sparcetei Micoze 4.3.1. Mana sparcetei - Peronospora rugeriae. Boala semnalată de Tr. Săvulescu în 1948 în România este cunoscută în Europa dar nu produce pagube mari. Simptome. Pe faŃa superioară a foliolelor apar pete galbene, cu contur difuz, în dreptul cărora pe faŃa inferioară apare un puf de culoare cenuşiu-cafeniu. Foliolele se necrozează şi cad prematur. Agentul patogen - Peronospora rugeriae Gäum., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Sifonoplastul agentului patogen se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de incubaŃie, prin stomate pe faŃa inferioară a foliolelor în dreptul petelor galbene apar grupuri de sporangiofori dicotomic ramificaŃi ce susŃin sporangi eliptici, gălbui de 21-34 x 17-24 µm. Aceştia vor fi vehiculaŃi de vânt şi vor da naştere la micelii ce dau infecŃii secundare. În frunzele brunificate şi căzute se găsesc şi oosporii ciupercii. Epidemiologie. În culturile cu desime mare, pe vreme umedă şi caldă, ciuperca se extinde cu rapiditate datorită vehiculării de către vânt a sporangilor, producând defolierea prematură a plantelor, ceea ce scade calitatea furajului. De la un an la altul, ciuperca rezistă sub formă de oospori din care în primăvara următoare după ploi abundente vor apărea sporangi din care ies micelii ce vor produce infecŃiile primare în cultură. Prevenire şi combatere. Se recomandă drenarea excesului de umiditate a solelor, îngrăşarea echilibrată, respectarea densităŃii optime şi în cazul apariŃiei manei la proporŃii ce depăşesc PED, se va cosi înainte de maturitatea tehnologică. 4.3.2. Rugina sparcetei - Uromyces onobrychidis. Rugina este răspândită în Europa şi Asia producând pagube mai mari în Rusia. La noi este semnalată din anul 1960. Simptome. Pe foliolele frunzelor de sparcetă apar puncte mici de decolorare răspândite neuniform. Aceleaşi pete pot fi observate şi pe pedunculi şi chiar pe tulpini. În scurt timp pe pete, se formează pustule pulverulente circulare, brune şi apoi pustule negre, ceea ce duce la ofilirea şi uscarea frunzelor plantelor. Agentul patogen - Uromyces onobrychidis (Desm.) Lév., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. 62

Ciuperca este autoică şi microciclică prezentând pe plantele parazitate numai forma cu uredospori bruni, sferici sau elipsoidali de 20-32 x 16-22 µm cu echinulaŃii fine, cu 3-5 pori germinativi şi forma cu teliospori sferici sau elipsoidali de 20-24 x 17-20 µm. Aceşti spori de rezistenŃă bruni, scurt pedunculaŃi au o membrană verucoasă şi un por germinativ terminal. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în lan prin intermediul uredosporilor care au şi proprietatea de a rezista la temperaturile scăzute din iarnă şi să asigure primele infecŃii în anul următor. Teliopustulele apărute prin ruperea epidermei, produc veştejirea şi uscarea plantelor, iar teliosporii nu au nici un rol în ciclul evolutiv al agentului patogen. Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea imediată a culturii, înainte de căderea foliolelor.

4. 4. Bolile sorgului şi ierbei de Sudan Viroze 4.4.1. Virusul mozaicului european al porumbului European maize mosaic virus Virusul este cunoscut în Europa ca producând mozaicul porumbului şi striaŃia ruginie a sorgului. Simptome. Sorgul poate prezenta în urma infecŃiilor cu acest virus, un mozaic dar şi o striaŃie ruginie. Petele ce la început au fost verzi-deschis, se necrozează şi apar dungi roşiatice-ruginii paralele cu nervurile. Costreiul (Sorghum halepense) infectat prezintă numai simptome de mozaic. Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi combaterea sunt descrise la bolile porumbului . Bacterioze 4.4.2. Pătarea punctiformă a frunzelor şi vestejirea porumbului şi sorgului Corynebacterium michiganense pv. nebraskense (vezi bolile porumbului).

4.4.3. Arsura bacteriană a sorgului - Pseudomonas syringae pv. syringae. Această bacterioză a fost descrisă în 1887 de Burril şi este semnalată în numeroase Ńări din Europa, ea putând produce pagube mari de 30-40 % din recoltă. În România a fost semnalată pe toate speciile de sorg. Simptome. Atacul apare întâi pe frunzele inferioare şi pe teci, apoi se extinde şi la etajele superioare. În urma infecŃiilor apar pete mici, circular-eliptice sau neregulate ca formă, de câŃiva milimetri. Petele cresc în dimensiuni atingând 1-8 cm lungime, iar în dreptul lor 63

Ńesuturile afectate se scufundă. Petele au la început culoarea verde-măslinie şi aspect hidrozat, pentru ca mai târziu să apară leziuni în Ńesuturile care se înroşesc şi se usucă. Simptomele variază în funcŃie de rezistenŃa soiurilor, unele prezintă doar pete circulare în urma infecŃiilor iar la altele apar leziuni mari cu dungi de culoare purpurie, între care se observă Ńesuturile galben-brune, necrozate. Pe timp umed, în leziuni apare exudatul bacterian. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. syringae Van Hall., fam. Pseudomonadaceae. Bacteria are formă de bastonaş, alungit, cu capetele rotunjite, cu 1-4 cili polari sau bipolari, este Gram-negativă şi are dimensiuni de 1,2-2,9 x 0,4-1,0 µm. Epidemiologie. Bacteria este rezistenŃă la îngheŃ, păstrând viabilitatea timp îndelungat în resturile de plante rămase pe sol. SeminŃele de la plantele atacate conŃin bacteria care îşi păstrează mult timp infecŃiozitatea. Prin expunerea la soare 45 minute bacteria poate fi distrusă. Bacteria are un cerc de plante gazdă mare: Sorghum exiguum, S. sudanense, Holcus sp., Andropogon sp., Pennisetum glaucum şi încă multe alte plante. Prevenire şi combatere. Amplasarea culturilor de iarbă de Sudan trebuie să fie făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă al agentului patogen. Înainte de semănat, sămânŃa va fi expusă timp de o săptămână la soare. Solele puternic atacate se vor cosi pe timp secetos şi se va strânge atent fânul. 5.4.4. StriaŃia bacteriană a sorgului – Xanthomonas campestris pv. holcicola. Bacterioza a fost descrisă în 1930 în SUA, dar este cunoscută şi în Noua Zeelandă, Rusia, Australia iar în România a fost citată de A. Hulpoi şi col., 1970. Simptome. Bacterioza apare întâi pe frunzele bazale apoi se extinde şi pe cele superioare. Pe limbul frunzelor apar leziuni sub formă de pete de 2,5-15 cm lungime şi 3 mm lăŃime cu aspect hidrozat. Petele se măresc, devin ovale şi de culoare ruginie-maronie cu o dungă brun-roşcată sau roşie pe margini. În urma unirii petelor, apar striuri lungi de formă neregulată şi între ele se observă Ńesutul necrozat. Pe vreme umedă, din leziuni apare exudatul bacterian gălbui care apoi se usucă şi se desprinde sub formă de solzi albicioşi, acesta fiind un caracter de diagnostic diferenŃiat faŃă de celelalte bacterioze. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. holcicola, (Elliott.) Dye., fam. Pseudomonadaceae. Bacteria Gram negativă are formă de bastonaş, cu 1-2 cili polari şi are dimensiuni de 1,1-2,4 x 0,4-0,9 µm. Ea se dezvoltă la temperatura optimă de 28-30oC, în mediu cu pH = 77,5 şi poate fi omorâtă la 51oC. Pătrunderea bacteriei în plantă se face numai prin stomate dacă Ńesuturile sunt umectate. Epidemiologie. Agentul patogen poate rezista pe resturile vegetale, în sol şi se transmite de la un an la altul prin seminŃele infectate. 64

Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de sămânŃă numai de la plantele sănătoase şi respectarea unui asolament.Soirile de sorg pentru mături omologate în 2002Szegedi 185 şi Szegedi Szlovak sunt rezistente la bolile bacteriene şi la cădera şi frangerea tulpinilor

Micoze 4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului - Sphacelotheca sorghi. Tăciunele este o boală foarte răspândită în culturile de sorg din România. Simptome. Boala este observată abia la apariŃia inflorescenŃelor când, în locul ovarelor apare o fructificaŃie globuloasă, tare, de 3-50 mm lungime, ca un sac cilindric, acoperit cu o membrană gălbuie sau cenuşie care se rupe în scurt timp şi pune în libertate o pulbere neagră . Agentul patogen - Sphacelotheca sorghi (Lk.) Clint., fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca distruge ovarele, în care din talul filamentos prin fragmentare apar teliospori sferici sau uşor alungiŃi de 6-8 x 5,7 µm, cu o membrană roşiatică sau brunmăslinie, de 1,5-2 µm, netedă sau slab echinulată. Între grupurile de teliospori se găsesc şi celule sterile, incolore, elipsoidale, izolate sau catenulate. Din germinarea teliosporilor, în anul următor vor apărea epibazidii cu bazidiospori sau direct micelii de infecŃie. Epidemiologie. Ciuperca atacă pe Sorghum vulgare, S. saccharatum şi S. halepense. Transmiterea ei de la un an la altul este asigurată de teliosporii aderenŃi la seminŃe. Prevenire şi combatere. Semănarea sorgului se va face în terenuri curate, erbicitate cu Alanex 48 EC - 8-10 l/ha la cultura precedentă. Cultura de sorg poate fi erbicidată cu Borzeprop 50 PU-5-10 kg/ha, preemergent sau cu Icedin F-2 l/ha postemergent. Se va folosi numai sămânŃă sănătoasă sau aceasta va fi tratată cu Vitavax 200 FF-200 ml/100 kg. 4. 5. Boli ale gramineelor perene furajere Viroze 4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus) - Brome mosaic virus. Boala a fost semnalată în 1942 pe Bromus, dar acum este cunoscută la orz, ovăz, grâu, porumb, Poa pratensis, Lolium multiflorum, Hordeum murinum, Agropyron repens precum şi alte graminee. În România a fost găsită viroza în 1974 la Caracal pe B. inermis, apoi A. Jilăveanu şi M. Ittu o descriu şi de pe Avena sativa, Lolium multiflorum, Festuca arundinacea şi Agropyron repens. Simptome. Pe frunzele de Bromus virusul produce pete sau dungi de culoare verdedeschis sau gălbuie care dau plantelor un aspect marmorat Plantele de Lolium multiflorum virotice prezintă pe frunze dungi de culoare verdeînchis, în alternanŃă cu dungi verzi-deschis. Frunzele încep să se brunifice de la vârf spre bază. Specia Hordeum murinum este foarte sensibilă, frunzele virozate care prezintă pete 65

verzi deschis se necrozează în 10-14 zile devenind albe iar în 20 zile planta virotică se usucă în întregime. Agentul patogen - Brome mosaic virus face parte din grupa Bromovirus şi se caracterizează prin aceea că poate infecta şi pe monocotiledonate şi pe dicotiledonate. Particulele virusului sunt izometrice, cu contur poliedric, de 20 nm în diametru cu o zonă centrală goală de 8 nm în diametru. Ele conŃin 3 molecule de ARN şi un ARN m pentru proteina ce înveleşte particula. Virusul este inactivat de temperaturi de 79-80oC, are diluŃia limită de 10-4-10-5 şi rezistă în frunzele uscate 1 an. Epidemiologie. Întrucât virusul are un cerc foarte larg de plante gazdă, persistenŃa de la un an la altul este asigurată de plantele perene infectate, de unde apoi poate fi transmis la gramineele anuale sau la plantele sănătoase. Vectori sunt nematozii din genul Xiphinema sau insectele Chaetocnema aridula, Phyllotreta vittula, Oulema melanopus, O. sexpunctata sau afidele. În cursul vegetaŃiei transmiterea se face prin suc, în timpul cosirilor sau după unii autori prin uredosporii ciupercii Puccinia graminis f.sp. tritici. Prevenire şi combatere. Amplasarea culturii de Bromus inermis sau alte graminee perene trebuie făcută Ńinând cont de cercul de plante gazdă şi de vectorii virusului. În culturile semincere se va asigura o corectă combatere a dăunătorilor. 4.5.2. Mozaicul raigrasului - Ryegrass mosaic virus. Boala semnalată în 1975 în America este cunoscută în Anglia, Germania, Polonia ca producând pagube de 30-50 % din producŃie. Simptome. Frunzele plantelor virotice prezintă striuri verzi-deschis sau gălbui care în scurt timp devin necrotice, brune. ÎnfrăŃirea plantelor virotice este foarte slabă ceea ce le face foarte vizibile mai ales în culturile mai rare. Plantele de Dactylis glomerata L. virotice au un mozaic verde-deschis până la galben iar plantele de Lolium virozate sunt puternic atacate de mucegaiul de zăpadă (Micronectriella nivalis). Agentul patogen - Ryegrass mosaic virus, face parte din grupa virusurilor filamentoase, are dimensiuni de 17,5-18,5 x 675-704 nm, diluŃie limită de 10-3 şi temperatura de inactivare 60oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului în cursul vegetaŃiei este asigurată de acarianul Phytocoptes hystrix care după ce achiziŃionează virusul în 2 ore de hrănire, rămâne infecŃios 24 de ore. De la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. El are un cerc de plante gazdă destul de larg: Dactylis glomerata, Avena sativa, Festuca pratensis, Lolium multiflorum şi L. perenne. Prevenire şi combatere. Culturile semincere de Lolium trebuie amplasate la cel puŃin 1 km de fâneŃe sau alte culturi cu plante din cercul de plante gazdă a virusului. În timpul anului, se va asigura combaterea vectorului prin tratamente cu insecticide. Soiurile de Lolium nou create se verifică sub aspectul rezistenŃei lor la acest virus care poate scurta durata vieŃii plantelor şi producŃia lor. 66

Bacterioze 4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului - Corynebacterium michiganense pv. rathayi. Bacterioza a fost descrisă în 1899 în Austria şi este acum semnalată în Danemarca, Anglia, Suedia, America iar din 1967 şi în România. Simptome. Plantele atacate au talia redusă cu 30-50 %, muguri florali scurŃi şi frunze răsucite. Pe tulpini şi tecile frunzelor apar pete de 5-16 cm lungime, galbene, ce pe vreme umedă se acoperă cu exudat mucilaginos bacterian. Plantele bolnave deşi înspică, inflorescenŃa este galbenă şi acoperită cu exudat bacterian vâscos. Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. rathayi - Actinomycetes. Bacteria are formă bacilară, se găseşte izolată sau în perechi. Ea este foarte rezistentă la lumină şi uscăciune, putând rezista 1 an pe paie uscate. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile de plante infectate care rămân pe sol şi prin seminŃe. În cursul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt putând infecta şi pe Secale cereale şi Cynodon dactylon. Prevenire şi combatere. Culturile semincere se vor înfiinŃa cu sămânŃă sănătoasă şi respectând izolarea spaŃială faŃă de fâneŃe sau lanurile de secară. În solele ce au fost puternic atacate, cel puŃin 3 ani nu se revine cu golomăŃ. Micoze 4.5.4. Mana gramineelor - Sclerospora graminicola. Boala este răspândită în Europa, America de Nord, Japonia şi Africa. În Moldova, C. Oescu şi I. Rădulescu au semnalat-o încă din 1933. Simptome. Plantele atacate prezintă frunze galbene, apoi albicioase, groase, răsucite şi sfărâmicioase. Agentul patogen - Sclerospora graminicola (Sacc.) Schröter, Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.

fam.

Sifonoplastul ciupercii parazitează spaŃiile dintre nervuri şi prin stomate apar sifonoplaşti solitari, drepŃi, simpodial ramificaŃi, ce susŃin zoosporangi ovoidali, sferici sau eliptici, de 16-21 x 12-18 µm. Între nervurile frunzelor uscate se observă şiruri de oospori sferici, galbeni de 25-35 µm în diametru. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, ciuperca este răspândită prin zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie. Ei vor germina şi vor produce zoospori ce infectează frunzele prin stomate. Oosporii ce rezistă în sol în sfărâmăturile de frunze parazitate, în primăvara anului următor vor da naştere la zoosporangi cu zoospori ce vor produce infecŃiile primare. Prevenire şi combatere. Culturile puternic atacate, vor fi cosite prematur iar resturile de plante se vor scoate din tarla. În culturile semincere, loturile de ameliorare sau 67

câmpurile de experimentare, stropirile cu fungicide antiperonosporice dau rezultate bune, mai ales dacă se foloseşte un fungicid sistemic. 4.5.5. Furca de tors a gramineelor - Epichloë typhina. Boala este semnalată pe diferite specii de graminee din pajişti şi fâneŃe, însă pagubele mari se înregistrează în culturile semincere din zonele umede, unde producŃia de seminŃe poate fi diminuată cu 10-80 %. Agentul patogen a fost citat în lucrările de specialitate pe 25 specii de graminee ce aparŃin genurilor: Poa, Phleum, Agrostis, Bromus, Agropyron, Lolium, Holcus şi Festuca. Simptome. În timpul înălŃării paiului, teaca frunzei superioare se acoperă cu un manşon de miceliu alb, apoi galben-bruniu. Manşonul micelian poate avea lungimea de 1-5 cm (în funcŃie de specia de graminee) şi o grosime de 0,1-0,2 cm. Plantele parazitate au talia redusă la 30-40 % din înălŃimea normală şi nu înspică. Atacul apare în vetre mai mult sau mai puŃin circulare. Agentul patogen - Epichloë typhina (Pers.) Tul., fam. Clavicipetaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Sphacelia typhina (Pers.) Sacc. Manşonul stomatic alcătuit din taluri masive, prezintă pe suprafaŃa sa conidiofori scurŃi, simpli, hialini, ce susŃin conidii unicelulare, mici, ovoide, hialine de 4-5 x 3 µm. La maturitate aceste conidii devin aurii, apoi brune. În strome, apar periferic periteciile ovale de 0,4-0,6 mm înălŃime, ce se deschid printr-un osteol papilat. Ascele cilindrice au 130-200 x 7-10 µm şi conŃin ascospori filamentoşi, hialini, multicelulari, lungi aproape cât asca, de 130-160 x 1,5 µm (fig. 36). Fig. 36 Furca de tors a gramineelor Epichloë typhina: a – plantă atacată; b – secŃiune prin stromă; c – ască cu ascospori; d – conidiofori cu conidii (după E. Rădulescu şi col., 1972).

Răspândirea agentului patogen şi extinderea vetrei de atac în vegetaŃie se face prin conidii iar persistenŃa ciupercii peste iarnă este asigurată de periteciile ce rămân pe resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Se recomandă cosirea vetrelor de atac, atât timp cât manşoanele miceliene sunt albe sau, cosirea şi arderea plantelor dacă aceasta se face spre maturitatea plantelor parazitate. 4.5.6. Rugina ovăsciorului - Puccinia arrhenatheri. Ovăsciorul ca şi alte graminee furajere este parazitat în fiecare an de specii ale genului Puccinia între care şi P. arrhenatheri.

68

Simptome. Pe frunzele de ovăscior apar puncte de decolorare, neuniform răspândite pe limbul frunzelor. Ceva mai târziu apar pustule brune şi apoi unele negre, eliptice din care sunt puşi în libertate sporii ciupercii. Agentul patogen - Puccinia arrhenatheri (Kleb.) Erikss., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclică şi heteroică, planta gazdă intermediară fiind arbuştii de Berberis. În primăvară se observă pe Berberis "mături de vrăjitoare" cu lăstari subŃiri în care ciuperca a iernat. Primele frunze care apar sunt mici, groase, răsucite de la margini spre partea superioară, unde apar numeroase picnidii, uşor alungite de 100-140 x 80-110 µm. Parafizele de la osteol au 45-60 x 2,5-3 µm. Picnosporii sferici, de 1,5-2 µm în diametru, sunt eliminaŃi într-o picătură de lichid galben. După maturarea picnidiilor, apar pe faŃa inferioară a frunzelor ecidii de 250-350 µm lăŃime şi 450-520 µm înălŃime, galbene-portocalii ce conŃin ecidiospori galbeni, netezi, de 20-25 x 20-22,5 µm. Primele lagăre cu uredospori apar în cursul lunii mai iar teliosporii apar la sfârşitul lunii iulie. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de teliospori şi sub formă de miceliu haploid în ramurile din "măturile de vrăjitoare" de pe Berberis. În cursul vegetaŃiei răspândirea pe Berberis este făcută de picnospori iar trecerea pe ovăscior este asigurată de ecidiospori. Atât timp cât frunzele sunt verzi, infecŃiile vor fi făcute de ecidiosporii ce se maturează eşalonat şi de uredospori. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea arbuştilor de Berberis şi cosiri premature ale fâneŃelor pentru a nu se forma teliosporii ce pot rezista peste iarnă şi în primăvară, vor forma basidiospori ce pot infecta frunzele tinere de Berberis. CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR 5.1. BOLILE TOMATELOR Viroze 5.1.1. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus Virusul descris în 1946 de K.M. Smith în America este astăzi cunoscut în Ńările europene, fiind găsit şi în România în 1984 pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate, în seră. Simptome. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete inelare, necrotice cu o nuanŃă neagră. Într-un stadiu mai avansat al bolii, apar pete negre, alungite pe peŃioluri şi tulpini, iar pe frunză petele se măresc şi frunzele se usucă. Pe fructe apar pete brune, inelare. După o primă etapă de atac, plantele încep să se refacă dar foliajul prezintă pete clorotice şi are tendinŃa de a se deforma. Agentul patogen – Tomato black ring virus, are particule izometrice, uniforme de 30 nm în diametru. Virusul are în componenŃa sa 2 particule de ARN a căror greutate 69

moleculară diferă şi un singur tip de proteină cu GM = 57000. Inactivarea virusului se produce la 65oC iar diluŃia limită a sa este de 10-4. Epidemiologie. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la tomate, sfeclă, fasole, salată, zmeur, căpşun, îngălbenirea nervurilor Ńelinei, boala "buchet" la cartof, piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului.Virusul atacă specii de la peste 55 genuri de plante. În natură, transmiterea virusului este asigurată de nematozii din genul Longidorus. Transmiterea prin sămânŃă are loc în procent de 10-100, la peste 20 de specii de plante. Prevenire şi combatere. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul apariŃiei plantele virotice acestea se scot din cultură. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha asigură distrugerea nematozilor şi a altor agenŃi patogeni de sol. Se va recolta sămânŃa numai de la plantele perfect sănătoase, observate în tot cursul anului. 5.1.2. Pătarea inelară a tomatelor – Tomato ringspot virus Boala a fost semnalată în 1936 în America de Nord dar, acum este răspândită în toată lumea întrucât atacă diferite specii de pomi, viŃă de vie şi plante ornamentale care se înmulŃesc pe cale vegetativă şi astfel este asigurată transmiterea agentului patogen. Simptome. Plantele virotice prezintă la baza frunzelor inele şi linii sinuoase, necrotice, iar vârful lor se necrozează. PeŃiolurile şi tulpinile prezintă dungi necrotice, iar fructele au desene sub forma unor inele concentrice de culoare gri sau brună. Agentul patogen - Tomato ringspot virus, face parte din grupa Nepovirus, are particule izometrice, de 28 nm în diametru. Genomul are două molecule de ARN monocatenar şi este învelit de un singur fel de proteină cu greutate moleculară 58000. Epidemiologie. Virusul este transmis de la plantă la plantă prin inoculare de suc şi prin adulŃii şi larvele nematozilor din genul Xiphinema. La tomate, virusul nu se transmite prin seminŃe dar, la tutun, zmeur şi căpşun se poate transmite prin seminŃe în proporŃie de 24 %. Prevenire şi combatere. În sere, solul se va dezinfecta termic sau chimic împotriva nematozilor. În toate culturile, exemplarele virotice vor fi îndepărtate şi arse. 5.1.3. Aspermia tomatelor - Tomato aspermy virus Arealul de răspândire al acestei boli coincide cu arealul de răspândire al culturilor de crizanteme. În România agentul patogen a fost semnalat în 1978 de I. Pop pe tomatele cultivate în seră. Simptome. Plantele atacate se recunosc uşor datorită simptomului de nanism accentuat, reducerea taliei mergând până la 50 %. Frunzele au rahisul normal ca lungime dar, foliolele laterale au suprafaŃa mult redusă, sunt deformate, răsucite şi aplecate în jos. Plantele virotice au aspect clorotic, fructifică slab şi numai în partea bazală. 70

Agentul patogen. Tomato aspermy virus, face parte grupa Cucumovirus, are particule sferice, de 30 nm în diametru. Temperatura de inactivare este situată între 50-60oC. La temperatura camerei virusul poate rămâne infecŃios 2-6 zile, în timp ce la –5oC infecŃiozitatea sa este prelungită până la 1 an. Epidemiologie. Virusul de tip nepersistent este vehiculat prin inocularea sucului de peste 10 specii de afide. Agentul patogen este achiziŃionat de vectori de la crizanteme, spanac sau buruiana Stellaria media şi poate da infecŃii la ardei, Ńelină, crin, cana şi cârciumărese. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor, se recomandă respectarea izolării spaŃiale între culturile de crizanteme şi tomate. În solare, sere sau răsadniŃe, se vor aplica 1-2 stropiri cu insecticide contra afidelor. În câmp se va asigura izolarea tarlalelor de tomate faŃă de cele de spanac, crizanteme şi se vor aplica praşile pentru distrugerea buruienilor din genul Stellaria. 5.1.4. Ofilirea pătată a tomatelor - Tomato spotted wilt virus Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S.U.A. în 1935 dar, în prezent este răspândită în zonele temperate şi subtropicale, în special la tutun dar şi la culturile de tomate unde, poate produce calamităŃi. Simptome. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală, frunze curbate în jos, cu nervuri închise la culoare. La baza frunzelor, pe partea inferioară, apare o culoare asemănătoare cu a bronzului, imprecis delimitată. Fructificarea este slabă iar pe fructele mici, apar pete inelare, roşii sau galbene. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta necroze şi înnegriri ale lăstarilor. Agentul patogen – Tomato spotted wilt virus este singurul virus cu anvelopă, cu genom monocatenar de ARN, ce prezintă mai multe tulpini ce diferă între ele prin simptomatologie. Particulele virale sunt izometrice, de 85 nm în diametru, iar anvelopa are la suprafaŃa sa excrescenŃe caracteristice. Inactivarea virusului are loc la 40-46oC iar, reacŃia acidă a mediului îi scade puternic infecŃiozitatea. Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată de Trips tabaci şi specii ale genului Frankliniella care după achiziŃionarea virusului rămân infecŃioşi dar nu transmit virusul la generaŃiile următoare.

Fig. 37. Mozaicul castraveŃilor la tomate Cucumber mosaic virus in tomato: a-frunză sănătoasă; b,c-frunze atacate

Prevenire şi combatere. Producerea răsadului de tomate se va face separat de răsadul de tutun şi în condiŃiile aplicării de tratamente cu insecticide ce distrug tripşii, în special în primele faze de vegetaŃie. 5.1.5. Alte viroze ale tomatelor: mozaicul tutunului la tomate - Tobacco mosaic 71

virus in tomato; mozaicul castraveŃilor la tomate -Cucumber mosaic virus in tomato (fig 37); mozaicul lucernei la tomate – Alfalfa mosaic virus in tomato; virusul Y al cartofului la tomate – Potato virus Y in tomato; răsucirea foliolelor tomatelor – Tomato yellow leaf curl (fig. 38). Hibrizii nou creaŃi care au manifestat rezistenŃă faŃă de virusul VMT sunt: Apollo, Gabor, Falcato, Cristal, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. În schimb hibridul Mariana este sensibil faŃă de VMT.

Fig. 38 - Răsucirea foliolelor tomatelor - Tomato yellow leaf curl: a-plantă sănătoasă; b-plantă virozată (după C.M.Messiaen et col., 1991).

Micoplasmoze 5.1.6. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Solanaceae în condiŃiile cultivării lor în zone secetoase. Boala a fost descrisă în 1933 de V. Rîjkov (U.R.S.S.) şi asupra ei ,au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P.G. Ploaie (1960, 1969, 1971, 1972). Simptome. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi simptomele variază pe grupe de plante. La Lycopersicum esculentum, Vinca rosea, Ligustrum vulgare, Cuscuta campestris, Convolvulus arvense şi Nicotiana rustica, mycoplasma produce virescenŃă (înverziri ale organelor ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale în frunze), proliferări, malformări şi aspermii (malformări ale inflorescenŃelor ce nu vor produce sămânŃă). La Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum, Callistephus chinensis şi Nicotiana rustica var. humilis, agentul patogen produce cloroze şi ofiliri rapide. La Daucus carota şi Solanum tuberosum mai sunt semnalate şi altfel de simptome ca înroşirea foliajului sau colorarea sa în mov, paralel cu reducerea suprafeŃei limbului (fig 39).

72

Tomatele atacate prezintă hipertrofieri ale caliciului florilor, lignificări ale vaselor conducătoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică. Agentul patogen - Mycoplasma, are particule sferice, eterogene, cu diametrul de 5080 µm, uşor deformabile. Epidemiologie. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparŃin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta şi de insectele Hyalesthes obsoletus, Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis.

Fig. 39 - Stolburul tomatelor - Stolbur disease mycoplasma (după C.M.Messiaen et col., 1991).

În natură, pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporŃionale cu ecologia vectorilor. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase, datorită distrugerii insectelor vectoare, stolburul apare sporadic şi nu dă pagube însemnate.

Prevenire şi combatere. Culturile de solanacee trebuie să fie corect tratate cu insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de Hyalesthes şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Solurile cultivate vor fi menŃinute la umiditate corespunzătoare, prin irigare, pentru a împiedica dezvoltarea vectorilor. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscută. 5.1.7. Alte micoplasme ale tomatelor:- hipertrofierea mugurilor de tomate – Tomato big bud;- boala albastră a tomatelor – Blue disease;- caliciul gigant la tomate – Caliz giante del tomate.PrezenŃa acestor micoplasme este încă incertă pe teritoriul României. Bacterioze 5.1.8. Ofilirea bacteriană a tomatelor Corynebacterium michiganense pv. michiganense Boala descrisă în 1910 în S.U.A. de Smith s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de tomate, în România fiind semnalată în 1955 de R. Bucur în jud. Ilfov. Pagubele produse sunt atât calitative cât şi cantitative, pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producŃie. Patogenul este inclus pe lista agenŃilor de carantină a României.

73

Simptome. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere, solarii şi câmp. Detectarea bolii se face uşor datorită simptomului predominant de ofilire, la început a frunzelor, apoi a plantei în întregime. Pe cotiledoanele răsadurilor, apar pete circulare de 1-5 mm, albicioase, apoi prin unirea petelor suprafaŃa cotiledoanelor se încreŃeşte. Petele albicioase de pe frunze devin leziuni galben-verzui iar pe hipocotil, în zona bazală, apar pete ovale mici de culoare alb-crem, ce devin mici ulceraŃii. Frunzele plantelor bolnave din câmp, solarii sau seră se ofilesc, îşi răsucesc marginea spre partea superioară, apoi axul foliar se curbează şi planta se usucă (fig.40). În secŃiune, tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”, verzi, hidratate, pete cu Ńesuturi ce devin galbenpergamentoase. Pe toate organele, în dreptul petelor, apar mici leziuni în care pe vreme umedă apare exudatul bacterian. InfecŃia fiind sistemică, florile avortează sau fructele ce apar, rămân mici, se coc prematur, au pustule cu aureole argintii şi seminŃe brune. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor, sunt la început galbene apoi brune. Dacă Fig. 40 - Ofilirea bacteriană Corynebacterium michiganense pe fructele deja formate au loc infecŃii locale, externe, apar (după C.M.Messiaen et col., pete de 1-3 mm în diametru, de culoare albă, apoi brun1991). deschise. În centrul petelor rămân mici leziuni brune, înconjurate de o zonă albă sau gălbuie, simptomul fiind numit “ochi de pasăre” (fig. 62-d). În funcŃie de felul infecŃiei vasculare sau localizate, pot apărea două feluri de simptome, ambele însă, la fel de grave, dar cu evoluŃie mai rapidă în cazul infecŃiilor vasculare. Fructele puŃin atacate pot prezenta simptome de marmorare, zone verzi înconjurate de zone albicioase, petele fiind superficiale, limitate la epidermă şi nu prezintă exudat. În unele cazuri chiar pedunculii fructelor pot fi uşor brunificaŃi sau cu pete brune, cu marginea întunecată.SeminŃele din fructele atacate sunt mici, brune sau negre, cu germinaŃie redusă dar pot transmite patogenul. Agentul patogen - Corynebacterium michiganense pv. michiganense (Smith.) Jensen, fam. Enterobacteriaceae,ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Patogenul are formă bacilară, se întâlneşte solitar sau în perechi, este capsulat, aerob, sensibil la streptomicină şi agrimicină. Epidemiologie. Bacteria se transmite prin seminŃe şi este suficient ca acestea să fie infectate în proporŃie de 1 % pentru a se declanşa o epidemie. Patogenul rezistă în resturile vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp 2-9 luni, în timp ce în seră nu rezistă decât 3-4 săptămâni. În cursul vegetaŃiei bacteria se răspândeşte prin aderarea la unelte şi mâinile lucrătorilor care efectuează diferite operaŃiuni “în verde”. Aceste lucrări produc leziuni prin care bacteria pătrunde uşor, apoi se răspândeşte şi se multiplică în vasele xilemice. Vremea umedă cu temperaturi de 24-32oC este favorabilă extinderii agentului patogen.

74

Bacteriologii români precizează că, temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută favorizează infecŃiile vasculare, iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare favorizează atacul pe fructe. Prevenire şi combatere. În vederea obŃinerii răsadurilor, se va folosi numai sămânŃă liberă de bacterii, pentru a limita zonele de atac ale patogenului. SeminŃele obŃinute prin fermentarea pulpei, conŃin bacterii într-o proporŃie foarte mică (0-0,3 %), comparativ cu cele obŃinute prin alte metode. SeminŃele pot fi tratate cu acid acetic 0,6 % la 21oC, timp de 24 ore sau se vor scufunda în soluŃii de streptomicină în amestec cu Criptonol 0,2 %. DezinfecŃia termică dă rezultate bune dar, este greu de executat, seminŃele riscând săşi piardă facultatea germinativă când sunt Ńinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore, sau în apă caldă (52oC) timp de o oră. DiluŃia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminŃele se Ńin 5 minute este eficientă dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă. Răsadurile vor fi obŃinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă sau chimic cu Dazomet 10 G, 500 kg/ha, cu trei săptămâni înainte de plantare. Prevenirea infecŃiilor secundare se face prin tratamente cu Vondozeb 75 DG 2- 2,5 kg/ha, Systhane Z-0,25 %, Dithane M 45-0,2 %, Cobox 50 PU-0,5 %. Hibrizii mai nou omologaŃi Primotom, Early-Nemapride şi Nemapride sunt rezistenŃi faŃă de atacul acestui patogen. 5.1.9. Pătarea bacteriană a tomatelor -Xanthomonas campestris pv. vesicatoria Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. Tr. Săvulescu şi col. au semnalat această bacterioză în 1932, avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor. Simptome. Agentul patogen parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. Răsadurile prezintă pe cotiledoane şi apoi pe frunze şi hipocotil pete galben-verzui până la brune, cu o zonă centrală brună din cauza Ńesuturilor necrozate, de pe care se scurg picături de gomă bacteriană sub formă de lacrimi. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă, de 1-2 mm în diametru, cu aspect hidrozat şi margini bine delimitate. În perioadele umede sau după irigarea culturii, în jurul petelor apar halouri lucioase datorită exudatului. IniŃial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuşii sau brune şi sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile foliolelor. În cazul unor infecŃii puternice, zonele necrozate confluează iar Ńesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate, cu asperităŃi şi crăpături variate ca formă şi lungimi. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. Fructele infectate prezintă pete circulare, hidrozate, galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un halo alb-gălbui. În zonele atacate, Ńesuturile fructului se scufundă uşor, devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace, în jurul rănilor rămâne o zonă verde. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului, iar prin crăpături pot pătrunde alŃi agenŃi ce depreciază mai mult fructele (fig. 41-a,b). Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge) Dye, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.. 75

Celulele bacteriei au formă bacilară şi le întâlnim izolate sau în perechi, fiind totdeauna capsulate. În exudatul ce este de natură polizaharidică se găsesc bacteriile aerobe ce aparŃin grupei unu de hipersensibilitate "tomato". Bacteriile grupelor doi şi trei de sensibilitate aparŃin raselor "pepper", boala fiind întâlnită la diferite specii cultivate.

Fig. 41 - Boli bacteriene ale tomatelor: a-Xanthomonas campestris pv. vesicatoria; b-Xanthomonas - pete cu halo gri; c-Pseudomonas-pustule negre; d-Corynebacterium-pustule cu aureolă argintie (după C.M.Messiaen et col., 1991).

Epidemiologie. Patogenul infectează Ńesuturile prin stomate, microleziuni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanŃi. Primele infecŃii pornesc de la sămânŃa infectată în tegumentul căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate supravieŃui 2-3 ani în solurile unde au rămas resturi de plante bolnave. InfecŃiile primare de la răsaduri asigură sursa de inocul ce va fi vehiculată de ploi şi vânt şi va produce infecŃii secundare. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecŃii primare. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, ea parazitând în afară de tomate şi ardei, numeroase specii de plante din genurile Solanum, Nicotiana, Raphanus, Lycium, Hyosciamus, Datura şi Physalis.

Prevenire şi combatere. Întrucât bacterioza se răspândeşte prin sămânŃa infectată, se recomandă folosirea de sămânŃă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânŃă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluŃie de sublimat corosiv 1:3000, urmată de spălări prelungite. Tratarea chimică a seminŃelor se face cu Mancoben 60 PTS - 4 kg/t sămânŃă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) care deşi costisitoare, au eficacitate maximă. Răsadurile vor fi obŃinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic iar pentru evitarea infecŃiilor secundare culturile de tomate vor fi tratate de cel puŃin 5 ori în timpul vegetaŃiei. Primul tratament se aplică în stadiul de apariŃia cotiledoanelor până la 2 frunze, cu zeamă bordoleză 0,5 %; cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălŃime, stropirile fiind executate cu: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Manoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.). Următoarele două tratamente se fac la intervale de 2-3 săptămâni sau după 2-3 ploi sau irigări prin aspersiune, cu zeamă bordoleză 0,75-1 % sau cu unul din produsele mai sus menŃionate. În câmp, dar mai ales în seră, trebuie să se respecte măsurile de izolare spaŃială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului, precum şi rotaŃia culturilor în vederea 76

micşorării inoculului infecŃios pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent faŃă de această bacterioză. 5.1.10. Pătarea bacteriană punctiformă - Pseudomonas syringae pv. tomato Bacterioza a fost descrisă în 1933 simultan de către doi cercetători din China şi S.U.A. În ultimii 30 de ani, boala s-a extins în toate Ńările cultivatoare de tomate, la noi fiind semnalată în 1974 de F. Oprea şi C. Rafailă, atât la tomate cât şi la ardei. Prin căderea florilor atacate şi deprecierea calitativă a fructelor recoltabile, se înregistrează pierderi de până la 75 %. Simptome. Bacteria atacă părŃile aeriene ale plantelor încă din primele faze de vegetaŃie când, apar pete mici hidrozate, bine delimitate de 1 mm în diametru. łesuturile petelor, prin necrozare, devin brun-închis la culoare şi se înalŃă în centrul zonelor atacate, fiind înconjurate de un halo clorotic. Prin desprinderea Ńesuturilor necrozate, apar găuri în foliaj. Fructele infectate au puncte necrotice de cel mult 1 mm în diametru, în jurul cărora se menŃine o zonă verde mai intens colorată decât restul fructului (fig. 5-c). La palparea fructelor se constată că Ńesuturile atacate sunt proeminente. Fructele coapte nu pot fi atacate de această bacterie ce nu evoluează datorită pH-ului acid al acestora. Atacul bacteriei poate fi semnalat pe peŃiolul frunzelor, pe tulpină, pe flori şi chiar pe fructe, dar numai până când acestea au 3 cm în diametru. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. tomato (Okabe) Young, Dye et Wilkie, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria Bacteria are formă de bastonaş cu cil, apare izolat sau în lanŃuri şi necesită pentru evoluŃie un mediu aerob. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃele infestate la care bacteriile sunt aderente. Primele infecŃii pot proveni şi de la inoculul din sol, unde bacteria poate supravieŃui în resturile de plante bolnave, dacă solul este umed şi temperatura nu scade sub 4oC. În solurile alcaline sărace în substanŃe nutritive, cu o activitate scăzută a microflorei antagoniste, bacteriile pot supravieŃui mult timp. ApariŃia microleziunilor produse de vânt şi insecte pe timp umed, favorizează instalarea atacului atât la tomate cât şi la ardei şi vinete. Prevenire şi combatere. Tratamentele termice şi chimice aplicate la sămânŃă, însoŃite de stropirile faziale aplicate la răsad şi în cultură, asigură sănătatea plantelor şi reduc inoculul infecŃios al solului pentru anul următor. Se recomandă tratamente cu: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP -0,3 % -(3 kg/ha); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Mancozeb 800-0,2 % (2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha). Prin tratamentele cu substanŃe cuprice sau cele ce le înlocuiesc pe acestea (conform recomandărilor de la Xanthomonas campestris pv. tomato), se poate preveni atacul acestui patogen. Soiul Dacia şi hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze. 77

5.1.11. Necroza măduvei tulpinilor de tomate -Pseudomonas corrugata Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de "necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982 la tomatele din sere. Simptome. Bacterioza se observă la plantele mature ce au 4-6 inflorescenŃe, plante ce manifestă simptome de cloroză şi ofilire. Ofilirea evoluează foarte rapid şi în câteva zile tulpina prezintă pete brune, este strangulată şi se rupe. Tulpinile au pete lungi de 25-30 cm, cu fisuri în Ńesuturi şi chiar cu ulceraŃii evidente prin care se vede măduva. După irigarea culturii din aceste leziuni se scurge un exudat bacterian vâscos, de culoare albicioasă. SecŃiunile în tulpini evidenŃiază brunificarea măduvei şi a vaselor conducătoare. Agentul patogen - Pseudomonas corrugata Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Roberts

et

Scarlett,

fam.

Patogenul este un bacil ce se multiplică rapid în condiŃii de cultură pe medii agarizate şi nu produce pigment difuzabil. Bacteria este sensibilă la tratamentele cu streptomicină, tetraciclină şi oxitetraciclină. Epidemiologie. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin leziunile ce apar pe parcursul perioadei de vegetaŃie în urma lucrărilor în verde. Umiditatea mare în atmosferă, variaŃiile mari ale temperaturii (zi-noapte) ca şi îngrăşarea excesivă cu azot favorizează instalarea atacului. Prevenire şi combatere. Tomatele din seră vor fi cultivate în soluri echilibrat fertilizate şi pe tot parcursul vegetaŃiei, se va avea în vedere respectarea regimului hidric şi termic la parametrii optimi fără variaŃii brusce. În timpul lucrărilor de copilit şi legat, se va asigura dezinfectarea periodică a mâinilor muncitorilor şi a conductelor de apă. Plantele bolnave se vor scoate şi se vor arde. 5.1.12. Alte bacterioze ale tomatelor:- putregaiul bacterian al tomatelor de seră Erwinia carotovora var. atroseptica; focul bacterian al foliajului - Pseudomonas viridiflora şi P. cichorii; ofilirea bacteriană - Pseudomonas solanacearum. Micoze 5.1.13. Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume -Pythium de Baryanum Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniŃe, sere înmulŃitor sau chiar în câmp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume, flori, puieŃi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare, în toate Ńările cultivatoare de pe glob.

78

Agentul patogen atacă o multitudine de specii din familiile Cruciferae, Gramineae, Compositae, Leguminosae, Solanaceae, Coniferae etc. Simptome. Plantulele răsărite din teren infestat prezintă în zona coletului o brunificare a Ńesuturilor care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. TulpiniŃele se subŃiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig. 42). Fig. 42- Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume Simptomele apar sub formă de Pythium de Baryanum: a-răsaduri atacate; vatră de atac ce se extinde repede, în cazul b-sifonoplast cu ortosporangi, anteridie, oogon şi zoospori (după E. Docea şi col. 1979). în care temperatura se menŃine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniŃă sau seră înmulŃitor poate prezenta toate plantele distruse. La suprafaŃa solului se constată prezenŃa unui strat fin micelian albicios care se extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaŃă. Atacul are o evoluŃie mai lentă după repicare, când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenŃă prin înverzirea tulpiniŃelor şi formarea Ńesuturilor mecanice, protectoare. AbsenŃa luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate şi pH-ul acid, sunt factori favorizanŃi ai instalării şi evoluŃiei grave a agentului patogen. Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast, hialin, bogat ramificat care se dezvoltă intercelular dar şi la exteriorul celulelor. Hifele miceliene sunt lipsite de haustori, absorbŃia hranei fiind făcută prin pereŃii sifonoplastului. Pe ramificaŃiile aparatului vegetativ, apar zoosporangi sferici din care ies numeroşi zoospori flagelaŃi ce sunt vehiculaŃi de apa din sol dar ei au viabilitate redusă (1 oră). ÎnmulŃirea sexuată are loc sub formă de oogamie, în urma căreia pe ramificaŃiile sifonoplaştilor apar oospori cu perete gros, dublu, ce rezistă în sol şi vor da naştere în primăvara următoare la zoospori ce vor produce noi infecŃii. Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul se face prin oosporii ce rezistă în sol, iar în cursul vegetaŃiei transmiterea ciupercii, de la plantă la plantă, se face prin zoosporii vehiculaŃi de apa din sol. Prevenire şi combatere. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic, fără exces de umiditate şi cu pH alcalin. SeminŃele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t, Apron FL-10 l/t, Apron 35 SD-2,5 g/kg; Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60 PTS-4 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-4 ml/kg săm.; Apron XL-350 ES-1 l/t săm. 79

După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Rovral 50 WP-0,075 %. 5.1.14. Mana tomatelor - Phytophthora infestans Originar din America de Sud, agentul patogen a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda, FranŃa, Anglia). Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaŃiei spre America, fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză". Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în Ńara noastră în anul 1940, apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. În sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii. Simptome. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete hidrozate (verde închis). łesuturile afectate se veştejesc, se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. În condiŃii de umiditate atmosferică pe faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare albă. PeŃiolurile frunzelor, lăstarii şi tulpinile atacate, prezintă pete alungite brune, superficiale, fără puf albicios. InflorescenŃele atacate prezintă pe sepale şi pedunculi zone brune, se usucă şi cad. Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. Agentul patogen pătrunde pe la locul de inserŃie a fructului, produce pete mari bruneolivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul. Tomatele verzi devin tari, rugoase iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafaŃa cărora apar zonalităŃi concentrice; pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca sporulează din abundenŃă (43-a). Fig. 43 -Mana la tomate - Phytophthora infestans: a-atac pe plantă; b-atac de Phytophthora nicotianae var. parasitica (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Agentul patogen - Phytophthora infestans (Mont.) De Bary, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr.

Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii mici, globuloşi ce se găsesc în celule. Sifonoplastul pătrunde în vasele conducătoare din plantă şi poate ajunge până la seminŃele ce vor rămâne mici, cu facultate germinativă scăzută. La suprafaŃa zonelor parazitate, frunze sau fructe, patogenul produce sporangiofori ramificaŃi, cu creştere continuă, ce susŃin sporangi limoniformi de 23-32 x 1624 µm. Sporangii pot fi vehiculaŃi de vânt, precipitaŃii sau apa de irigaŃie. Germinarea are loc

80

în condiŃii de umiditate mare dar diferit, în funcŃie de temperatură: -la 10-15oC din sporangi apar 5-35 zoospori biflagelaŃi;- la 22-25oC din sporangi apar 1-2 filamente de germinaŃie. În culturile de tomate din seră, (ciclul doi), atacul evoluează rapid, datorită variaŃiilor de temperatură de zi-noapte, care induc apariŃia condensului de apă pe organele vegetative, condens ce uşurează infecŃiile. ÎnmulŃirea sexuată cu formare de oospori, are loc numai dacă se întâlnesc în natură cele două tipuri ale agentului A1 şi A2. În Europa era prezent numai tipul A1 dar, recent a fost semnalat şi tipul A2 în ElveŃia şi Marea Britanie. Epidemiologie. Agentul patogen este comun pentru tomate şi cartof, aşa încât, transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaŃi existenŃi în stocul materialului de plantat sau de cei mici, nerecoltaŃi, rămaşi pe sol. De la o sursă de infecŃie, o plantă de cartof pe care apar sporangi, diseminarea se poate face prin vânt pe o rază de cel puŃin 11 km/zi, în câmp deschis. Prevenire şi combatere. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaŃială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. În sere şi solarii se va menŃine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaŃii care produc condens pe plante. Încă de la primele simptome pe frunze, vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze). Dintre soiurile şi hibrizii omologaŃi, Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenŃă la mană. În câmp, dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente, Ńinând însă cont de timpul de pauză, recomandat pentru fiecare produs, în funcŃie de eficacitatea lui în timp. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Gr.A: Bouillie bordelaise0,75 % (7,5 kg/ha); Cupritim 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha); Funguran OH-50 WP-1,5 kg/ha; Oxicig 50 PU 0,4-0,5 % (4-5 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha0,3 %; Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.C: Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha);Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Dithane M 45-2-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Ziram 90 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Gr.D: Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %;Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Bravo 75 WP-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Mycoguard 500 SC-4 l/ha (0,4 %); Gr.G: Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-0,3 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Gr.H: Curzate 50 WP-0,25 kg/ha + 1 kg Mancozeb sau + 3 kg/ha Turdacupral (t.p. 14 z. câmp sau 7 z. seră); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (1,5 kg/ha); Quadris SC-0,075 % (0,75 l/ha) (t. câmp); Gr.J:Shavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600-2 kg/ha; Armetil Cobre-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Galben M-2,5 kg/ha (0,25 %);Mancuvit PU-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Manoloxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Orthocid Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP3,5 kg/ha (t.p.3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3 kg/ha (0,3 %); Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 3 z.); . 81

Din această gamă largă de produse se va alege pentru fiecare tratament un produs, în funcŃie de faza de vegetaŃie a plantei şi de timpul rămas până la recoltarea fructelor. În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu diminua efectul tratamentelor foliare. 5.1.15. Mana de sol - putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelorPhytophthora parasitica Boala apare în special pe spaŃiile protejate, dar şi în câmp în culturile nepalisate şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. Patogenul descris mai întâi în S.U.A. în 1917 a trecut şi în Anglia în 1921, iar din 1968 este prezent în România, unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii. Simptome. În prima parte a perioadei de vegetaŃie agentul patogen produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare, urmată de brunificarea coletului, veştejirea şi moartea plantelor.łesuturile atacate, brunificate, devin spongioase datorită putrezirii uscate a lor. În condiŃii de umiditate ridicată, pe coletul atacat, se formează un puf albicios. Prezenta patogenului în tulpină, incită în dezvoltare rădăcinile adventive iar frunzele bazale se îngălbenesc, se lasă în jos şi cad. Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la colet, urmate de brunificarea zonelor, îngălbenirea şi căderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat după plantare. În cazul în care apar infecŃii târzii şi este temperatură scăzută, evoluŃia bolii este lentă iar ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure". Tomatele verzi din etajul inferior, în urma atacului, prezintă pete verzi-cenuşii cu margini difuze, cu zonalităŃi concentrice, brune-violacei, ce dau un aspect marmorat suprafeŃei fructelor, ce vor prezenta un putregai umed (fig. 44- a). Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic. Agentul patogen Phytophthora parasitica Dast., fam. Pythiaceae, ord, Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast de pe care apar sporangiofori slab diferenŃiaŃi ce susŃin sporangi ovoizi, papilaŃi de 49,9 x 36,2 µm. Fig. 44 - Fructe de tomate atacate de: Sporangii apar numai la temperaturi a-Phytophthora parasitica; b-Rhizoctonia solani; c-crăpături colonizate de Alternaria; d,e-necroze apicale de peste 180C şi rămân mult timp (după C.M. Messiaen et col., 1991). viabili în sol. Dacă plantele sunt umede, zoosporii apăruŃi din sporangi (8-12 x 5-8 µm) pot infecta fructele chiar dacă 82

epiderma lor este intactă dar, sunt foarte sensibili la uscăciune. Pe sifonoplaşti, apar clamidospori galbeni, de 20-60 µm în diametru, organe de înmulŃire asexuată ce se formează în condiŃii nefavorabile. În urma înmulŃirii sexuate, în Ńesuturi apar numeroşi oospori sferici, gălbui, netezi de 15-28 µm, din care, după o perioadă de repaus, pot apărea zoospori biflagelaŃi ce vor produce noi infecŃii la plantele situate în sol saturat în apă cel puŃin 12 ore şi în condiŃii de temperatură optimă de 23-30oC. Cercul de plante gazdă al patogenului include în afară de tomate, fasole, ceapă, vinete, pepeni, ardei. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol sub formă de clamidospori sau (şi) oospori. În cursul vegetaŃiei vehicularea ciupercii se face prin zoosporii ce se găsesc în apa de ploaie. Agentul patogen poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora. Prevenire şi combatere. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha) sau cu vapori supraîncălziŃi (80-90oC) timp de o oră, întrucât agentul poate supravieŃui în sol 4 ani. La repicare, răsadul va fi sortat, apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0,2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă, Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %-3 l/sol/m2, Folpan 50 WP 0,2 % - 4-5 l/m2, sau Aliette 80 WP 0,4 %-5 l/sol/m2. În timpul vegetaŃiei, stropirile recomandate pentru mană sunt eficiente şi pentru mana de sol, sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0,15-0,25 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 80 WDG-0,3 % (răsad); Aliette 80 WP-0,4 % (5 l/m2 sol). În spaŃiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecŃie a solului înaintea ciclului doi de producŃie. Atacul agentului patogen este favorizat de umiditatea mare a solului şi de şocurile termice, aşa încât se recomandă o irigare moderată şi cu apă nu prea rece. În culturile de câmp, se recomandă praşile repetate şi palisarea plantelor pentru a îndepărta fructele de solul posibil infestat. Fructele destinate comercializării vor fi atent sortate şi se vor transporta numai în vehicule cu instalaŃii frigorifice. 5.1.16. Făinarea tomatelor - Leveillula taurica Boala deşi este cunoscută de mult în Europa, în România a fost semnalată abia în 1964 în sudul Ńării, apoi s-a extins şi spre nord. Simptome. Patogenul poate ataca toate organele aeriene dar, în mod deosebit se observă pe frunzele bazale mai întâi, apoi este prezent şi pe cele din etajele superioare. Zonele cu frunze parazitate prezintă o îngălbenire pe partea superioară a limbului iar pe partea inferioară, zona se acoperă cu un miceliu alb-cenuşiu, cu aspect pulverulent (fig. 45-d). łesuturile afectate se necrozează, frunzele se usucă în întregime, iar pe plantele atacate se formează un număr mic de fructe, mai mici ca dimensiuni, care ajung târziu la maturitate. Agentul patogen - Leveillula taurica, fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salmon. 83

Aparatul vegetativ - talul ciupercii se dezvoltă intra şi extracelular şi este hialin. Din miceliul intercelular se ridică la exteriorul limbului, grupuri de conidiofori cilindrici de 225254 x 6-7,5 µm ce susŃin fiecare câte o conidie hialină, ovoid-cilindrică, de 32-63 x 10-18 µm (fig. 66). Conidiile germinează la 26oC pe frunzele uscate, chiar dacă este o umiditate de numai 30 %. Frunzele uscate prezintă uneori şi forma perfectă a ciupercii, cleistotecii sferice, cu apendici simpli, de 72-230 µm în diametru, formă prin care patogenul rezistă peste iarnă. Ascele din peritecii conŃin 2 ascospori şi măsoară 25-40 x 15-20 µm. Patogenul produce pagube mai mari în culturile din spaŃiile protejate unde evoluŃia sa este favorizată de temperaturile cuprinse între 18-24oC şi umiditatea de 70-82 %. Din cercul de plante gazdă a patogenului mai fac parte vinetele, ardeii, anghinarea şi chiar unele cucurbitacee. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol pe resturile vegetale sub formă de cleistotecii, din care în anul următor vor ieşii ascosporii ce pot produce noi infecŃii. În cursul vegetaŃiei, conidiile vehiculate de vânt, picăturile de apă de ploaie sau apa de irigaŃie, sunt cele ce asigură diseminarea Fig. 45 - Făinarea tomatelor - Leveillula taurica: conidii patogenului. de tip Oidiopsis Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se (după E. Gäumann., 1926). recomandă dezinfecŃia solului, rotaŃia culturilor, distrugerea resturilor ce ar putea avea forma perfectă şi la apariŃia primelor simptome, se vor adăuga în soluŃiile folosite ca tratamente preventive pentru mană şi sulf muiabil 0,4 %. În cazul extinderii atacului, cultura se va trata cu: Metoben-0,15 %, Rubigan 12 EC-0,03 %, Karathane FN 57-0,1 %. Saprol 190 EC-0,125 % (timp de pauză 21 zile), Topas 100 EC-0,035 % (timp de pauză 7 zile), Labilite 70 WP-0,2 % (timp de pauză 28 zile). 5.1.17. Putrezirea coletului - Didymella lycopersici Boala semnalată în 1907 în Ungaria s-a extins în toată Europa cu predilecŃie în culturile din seră. Din 1955 putrezirea coletului tomatelor este prezentă şi în România, în solarii sau sere neîncălzite. Simptome. Agentul patogen afectează toate organele plantelor, rădăcini, tulpini, frunze şi fructe, însă cele mai mari pagube se înregistrează când sunt atacate rădăcinile şi coletul. Rădăcinile atacate prezintă pete brune-închis în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc uscat. Pe tulpini, la colet apar pete brune-negricioase de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de putregai uscat în dreptul căruia apar puncte mici negre. Atacul pe tulpini porneşte de la micile leziuni produse la copilire, Ńesuturile se colorează în brun, se scufundă şi crapă iar scoarŃa se poate desprinde parŃial de Ńesuturile lemnoase (fig. 46). În culturile de câmp, atacul poate fi semnalat chiar pe pedunculii fructelor şi pe fructe. Acestea prezintă pete brune, umede, cu zonalităŃi concentrice, cu Ńesuturi alungite în pulpa ce în final putrezeşte. SeminŃele din astfel de fructe vor fi infectate şi ar putea fi o sursă 84

de infecŃie în culturile anului următor. În centrul zonelor brunificate se observă puncte mici, negre, reprezentate de fructificaŃiile asexuate ale agentului patogen. Agentul patogen - Didymella lycopersici Kleb., fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculascomycetes, subîncr. Ascomycotina f.c. Diplodina lycopersici (Cooke) Hollos. sau Ascochyta lycopersici Brun. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos care se extinde radiar. În timpul vegetaŃiei pe Ńesuturile afectate se formează două tipuri de picnidii: unele de tip Diplodina şi altele de tip Ascochyta. Forma acestora este sferică sau puŃin alungită, de 150-300 µm în diametru şi conŃin picnospori iniŃial unicelulari sau bicelulari. Picnosporii unicelulari au 6-7 x 3-5 µm, cei bicelulari sunt cilindrici, rotunjiŃi la capete de 811 x 3-5 µm. Eliminarea picnosporilor se face în Fig. 46 - Putrezirea coletului - Didymella lycopersici: mici cordoane cenuşii cu nuanŃe roz. a-atac la colet; b-atac pe tulpină În perioada de repaus vegetativ, pe (după C.M. Messiaen et col., 1991). resturile vegetale apare şi forma de înmulŃire sexuată, periteciile de formă sferică, negre, de 120-150 x 100 µm, ce conŃin asce de 70-97 x 9-10 µm, ascospori hialini, bicelulari, uşor strangulaŃi de 16-18 x 5-6,5 µm. G. Goidanich consideră că întrucât forma perfectă a ciupercii se întâlneşte foarte rar, ciuperca trebuie menŃinută la denumirea de Diplodina lycopersici syn. Ascochyta lycopersici. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei, răspândirea agentului patogen este asigurată de picăturile de ploaie sau de apa de irigaŃie şi vânt ce diseminează picnosporii din cordoanele gelatinoase. De la un an la altul, permanentizarea ciupercii este asigurată de picnosporii sau ascosporii ce rămân sau se formează pe resturile vegetale. În cazul în care s-au recoltat seminŃe de la fructele atacate, atacul poate apărea pe tinerele plantule, căci agentul patogen poate fi transmis şi pe această cale. EvoluŃia patogenului este mai rapidă pe solurile cu umiditate medie şi la temperaturi cuprinse între 18-21oC. Pătrunderea ciupercii în plantă se face fie prin stomate, fie direct şi este favorizată de o umiditate atmosferică cuprinsă între 85-90 %. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecŃiilor se recomandă pentru sere, dezinfectarea solului cu Dazomet iar pentru câmp, un asolament de 3-4 ani. SămânŃa va proveni numai din fructe sănătoase şi va fi tratată cu un dezinfectant ca: Apron 35 SD-2,5 g/kg, Previcur 0,15-0,25 g/kg sau Rovral- 5 g/1 kg sămânŃă. În sere sau în câmp, tratamentele efectuate pentru prevenirea atacului de mană de sol, septorioză, alternarioză sunt eficace şi pentru prevenirea atacului acestui patogen. 5.1.18. Putregaiul alb al tomatelor - Sclerotinia sclerotiorum Putregaiul alb al tomatelor este o boală frecvent întâlnită în toate culturile de seră, solarii şi chiar în câmp, întrucât agentul patogen are o gamă foarte largă de plante gazdă. Cele 85

mai mari pagube se înregistrează în sere. Prima menŃionare a sa în România datează din 1940 când a fost găsită în serele din jurul Bucureştiului. Simptome. Pe rădăcinile superficiale şi la baza tulpinii, ciuperca produce pete brune închis cu aspect umed, pete ce se acoperă cu un puf albicios -cenuşiu, pe care îl regăsim şi în măduva tulpinii. łesuturile atacate putrezesc, se înmoaie, planta se ofileşte şi după două săptămâni poate să se usuce. Pe Ńesuturi şi mai ales în interiorul tulpinilor atacate, apar în miceliu, corpi negri - scleroŃii patogenului. În condiŃii de umiditate excesivă, pot fi atacate şi fructele care după înmuiere se desprind de pedunculi. Îngrăşămintele organice în exces, umiditatea mare şi temperatura de 20oC sunt factorii favorizanŃi ce asigură extinderea rapidă a atacului în sere. Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos alb-cenuşiu ce rezistă în sol, pe resturile vegetale, trăind saprofit. ScleroŃii formaŃi pe Ńesuturi, permanentizează în sol şi în condiŃii speciale, pot forma apotecii cu asce şi ascospori. Epidemiologie. ScleroŃii germinează în solurile umede şi formează, în mod obişnuit, filamente de infecŃie ce vor pătrunde direct în plante sau prin rănile provocate de insecte, melci sau chiar de uneltele de lucru. Fragmente de miceliu apărut pe plante, pot fi transportate de curenŃii de aer şi vor produce noi infecŃii. Agentul patogen este foarte polivor, fiind întâlnit ca patogen pe cartof, tutun, floarea soarelui, o multitudine de plante din flora spontană şi pe toate legumele cultivate în seră, solarii şi câmp. Prevenire şi combatere. În vederea evitării îmbolnăvirii plantelor, de cea mai mare importanŃă sunt măsurile preventive. În acest sens se va evita cultivarea legumelor pe terenuri ce reŃin apa sau pe cele în care s-a manifestat atacul. Un asolament de 3-4 ani poate preveni parŃial atacul. În culturi se va face eliminarea plantelor atacate, având grijă ca acestea să fie scoase în saci de polietilenă pentru a nu se răspândi fragmentele de miceliu. În seră şi solarii, se vor planta tomatele numai în soluri dezinfectate termic şi se va asigura o aeraŃie corespunzătoare a plantelor prin desfrunzirea părŃii bazale. 5.1.19. Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici Boala aceasta a fost semnalată în 1884 în Argentina apoi în 1886 în America de Nord şi Australia iar din anul 1901 este cunoscută în Europa unde, actualmente este răspândită în toate culturile de câmp şi solarii, putând provoca pagube de până la 50 % din recoltă. În România boala este semnalată în toate lucrările de stare fitosanitară începând din 1929, ca producând pagube de 30-74 % datorită uscării şi defolierii premature a plantelor. Simptome. Primele simptome apar pe răsaduri sau pe etajele inferioare a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună. łesuturile din centrul petelor devin cenuşii, cu puncte mici brune-negricioase dar înconjurate de un inel brun. În funcŃie de 86

rezistenŃa genetică a soiului, pe frunze vom întâlni un număr mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai puŃine puncte brune-negricioase, reprezentate de picnidii ( fig. 47-a). Agentul patogen - Septoria lycopersici Speg., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca are aparatul vegetativ un tal filamentos, pe care în Ńesuturi apar picnidii ce sunt sferice, de 90-150 µm în diametru, iar prin porul lor, se elimină numeroşi picnospori de 70-100 x 2-3 µm, incolori, filamentoşi, uşor curbaŃi, cu 1-8 septe. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul vegetaŃiei de la o plantă la alta, de la un etaj de frunze la altul, prin intermediul picnosporilor vehiculaŃi de curenŃii de aer, picăturile de ploaie sau apa de irigaŃie. În cazul în care umiditatea atmosferică este în jur de 90 % şi temperatura oscilează între 20-27oC, infecŃiile se succed rapid, în 12 zile apărând noi generaŃii de spori. Picnosporii iernează pe resturi vegetale (unde pot rezista chiar 21-27 luni) şi vor germina la Fig. 47 - Frunze şi fructe de tomate atacate de: temperaturi cuprinse între 3-32oC a-Septoria; b-Fulvia; c-Stemphylium solani; formând un tal filamentos ce d-Leveillula; e-Colletotrichum; f-necroză apicală pătrunde prin stomate în Ńesuturi. (după C.M. Messiaen et R. Lafon., 1970). Cercetările întreprinse asupra acestui patogen au semnalat prezenŃa a două rase fiziologice, precum şi faptul că nici un soi sau o populaŃie locală nu este imun la atacul ciupercii. Din cercul de plante gazdă al patogenului ,mai fac parte o serie de solanacee ca: vinetele, cartoful, laurul, zărna, petuniile şi păpălău (Physalis). Prevenire şi combatere. Măsurile preventive constau în adunarea şi arderea resturilor de frunze atacate în răsadniŃă şi câmp, dezinfectarea răsadniŃelor cu formol 2,5 %, sortarea răsadurilor la transplantare şi îndepărtarea frunzelor bazale incipient atacate. Dintre soiurile omologate numai Dacia (semitardiv) şi hibridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la septorioză. În cazul unui atac puternic, la avertizare, se vor face tratamente cu produse din grupele: Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p. 7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Bavistin DF-0,05 % (0,5 kg/ha); Carbendazin 500 SC-0,05 %; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,4 %) (t.p. 7 z.); Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 87

21 z.); Folpan 50 WP-0,2 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha (0,2 %); Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15 %. 5.1.20. Suberificarea rădăcinilor de tomate – Pyrenochaeta lycopersici Boala a apărut în Olanda însă acum este cunoscută în multe Ńări ale Europei. În România a fost semnalată în 1965, în serele de la Lemeni şi IşalniŃa. Simptome. Rădăcinile plantelor atacate prezintă zone suberificate, brune, în dreptul cărora în Ńesuturi apar crăpături ce se adâncesc. łesuturile au o consistenŃă moale, spongioasă, din care cauză se numesc, "rădăcini de plută". Partea aeriană a plantei prezintă simptome de îngălbenire, creştere întârziată, fructificare slabă şi ofilire. Pe zonele atacate, apar mici puncte negre (fig. 12 a). Agentul patogen - Pyrenochaeta lycopersici Schneider et Gerlach, fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce pătrunde din sol în Ńesuturile parŃial lezate unde, după o perioadă de parazitare, formează picnidii globuloase sau piriforme, brune-negricioase de 100-400 µm în diametru. Caracteristic, peretele picnidiilor este acoperit cu peri sau Ńepi iar prin porul picnidiilor sunt eliminaŃi sporii unicelulari, incolori, eliptici de 4,4-5,1 x 1,2-2,5 µm, ce au două picături uleioase dispuse spre capete. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol, în stadiu saprofit, pe resturile de rădăcini, sub formă de miceliu sau picnidii. Aceste resturi vor constitui sursa primelor infecŃii iar în cursul vegetaŃiei, ciuperca se răspândeşte prin picnosporii vehiculaŃi de apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. Ciuperca fiind specifică "de sol", măsurile de prevenire trebuie să se axeze pe dezinfectarea solului în sere şi răsadniŃe, pe măsurile agrotehnice (asolament) şi de igienă culturală pentru tomatele din câmp. Tratamentele chimice executate pentru prevenirea şi combaterea atacului de Pythium sp. şi Phytophtora parasitica sunt bune şi pentru acest patogen. 5.1.21. Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate – Colletotrichum atramentarium Boala este întâlnită în anii călduroşi şi umezi în culturile de câmp, unde tomatele nu sunt palisate. Pagubele se resimt în culturile destinate industrializării în partea a doua a perioadei de vegetaŃie. Simptome. Agentul patogen atacă fructele încă de când sunt verzi dar, abia pe fructele coapte apar simptome caracteristice, pete mici, circulare, mai închise la culoare, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. Pe suprafaŃa petelor de 0,5-1,2 cm, apar zonalităŃi concentrice, iar sub epidermă se reliefează pustule negricioase (fig. 47-e şi 48-a). După crăparea epidermei, apare o masă de spori roz-portocalie iar ciuperca pătrunde mai adânc în pulpă. 88

Ciuperca atacă şi frunzele, pe care produce puncte negre, înconjurate de zone galbene şi rădăcinile pe care produce zone de putregai uscat, acoperite de numeroşi scleroŃi mici, de culoare neagră. Agentul patogen - Colletotrichum atramentarium (Berk. et Br.) Taub., fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal pe care, subepidermic, se formează lagăre cu spori alungiŃi, unicelulari, hialini de 15-20 x 3,5 µm. În condiŃii favorabile evoluŃiei, ciuperca formează acervulii subepidermici iar în condiŃii nefavorabile, în sol, pe Ńesuturile parazitate apar microscleroŃi negri.

Fig.48-AgenŃi patogeni şi dăunători ai rădăcinilor de tomate: a-Pyrenochaeta lycopersici şi Colletotrichum; bMeloidogyne; c-Spongospora subterranea; d-Fusarium oxysporum f.sp. radici (după C.M.Messiaen et col., 1991)

Epidemiologie. Permanentizarea agentului patogen este asigurată de microscleroŃii din sol care, la 25oC şi umiditate mare, germinează şi dau filamente de infecŃie ce parazitează rădăcinile şi partea bazală a tulpinilor, pe care apar primele lagăre cu spori ce vor fi vehiculaŃi de picăturile de ploaie. Conidiile ajunse pe fructele verzi, prin germinare, vor forma micelii ce pătrund prin cuticula fructelor care, nu manifestă simptomele caracteristice decât în faza de coacere deplină. În cercul de plante gazdă a patogenului intră şi ardeii şi vinetele. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, reprezentate prin strângerea rădăcinilor şi fructelor atacate, sunt esenŃiale pentru prevenirea apariŃiei bolii. RotaŃia culturii de 3-4 ani, irigarea prin canale şi amplasarea culturilor pe terenuri cu un bun drenaj, sunt măsuri obligatorii de prevenire care vor fi completate cu tratamente chimice în perioada de vegetaŃie folosind Bavistin DF-0,05-0,1 %, Bravo 50 SC-0,4 % sau Zeamă bordoleză 1 %. 5.1.22. Putregaiul cenuşiu al tomatelor - Botrytis cinerea 89

Boala apare în culturile de tomate protejate şi în câmp, numai în condiŃii de luminozitate scăzută, temperatură scăzută şi umiditate mare. Simptome. Patogenul atacă frunzele, peŃiolul acestora, tulpinile şi fructele. La baza tulpinilor apar zone uşor scufundate, eliptice, de culoare brună, ce se acoperă cu un miceliu cenuşiu ce dă culoarea brun-cenuşie zonei distruse. În cazul unui atac puternic, zona atacată devine inelară şi planta moare. Florile atacate putrezesc, se acoperă cu miceliu şi cad prematur. Pe fructele mici apar pete de 2-5 mm în diametru, la început argintii, apoi cu un punct central brun, acestea fiind numite "pete fantomă". Dacă în cultură se menŃine umiditate atmosferică ridicată, atacul progresează de pe pedunculii fructelor aproape coapte, pe fructe, sub forma unor pete apoase (este afectată toată pulpa) acoperite cu un puf cenuşiu. Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Forma perfectă a ciupercii este considerată a fi, (de unii autori) - Botryotinia fuckeliana (de By.) Fuck. Toate organele atacate prezintă în Ńesuturi, talul ciupercii de culoare cenuşie iar la suprafaŃă, o pâslă cenuşie alcătuită din conidiofori de tip Botrytis, lungi de 1-2 mm, septaŃi, ce suportă conidii mici, ovale, hialine, de 10-15 x 8-11 µm, grupate în ciorchini. În condiŃii de temperaturi sub 25oC, pe talul ciupercii apar scleroŃii, cenuşii-olivacei ce la maturitate devin negri. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă de la un an la altul, de la un ciclu de vegetaŃie la altul pe resturile vegetale unde trăieşte ca saprofit. Vehicularea conidiilor în câmp şi spaŃii protejate este asigurată de curenŃii de aer şi de picăturile de apă de ploaie sau de irigaŃie. InfecŃiile se produc de regulă prin rănile produse la copilit, cârnit, defoliat dar, şi direct prin penetrarea Ńesuturilor de către miceliile de infecŃie. Ciuperca este polivoră putând ataca ardeii, vinetele, castraveŃii, fasolea, varza, salata etc. Prevenire şi combatere. În prevenirea bolii, măsurile de igienă culturală sunt esenŃiale. În culturi, se vor îndepărta periodic frunzele şi fructele atacate, se va asigura o aerare corespunzătoare şi o temperatură constantă, fără oscilaŃii sub 20oC, când se produce condensul, favorabil infecŃiilor. Tratamentele chimice se vor aplica de la apariŃia bobocilor florali, la intervale de 7-10 zile cu produsele din grupele: Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.D: Carbendazin 500 SC-0,05 %; Gr.F: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (0,2 %) %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Rovral 50 WP0,035 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,035 % (t.p. 21 z.) + seră; Sumilex 50 PU-0,1 % (tomate solar); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 14 z. solar); Gr.K: Teldor 500 Sc-0,08%(0,8 l/ha); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker-0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.N: Trichodex 25 WP-2 kg/ha. 5.1.23. Pătarea cafenie a frunzelor de tomate - Fulvia fulva Boala de origine americană, este cunoscută azi în toate Ńările cultivatoare de tomate unde, în condiŃii favorabile, poate produce pierderi de producŃie de 15-25 %. În România a fost semnalată în 1935 şi de atunci este menŃionată anual în Starea fitosanitară. 90

Simptome. Atacul este semnalat mai întâi pe frunzele bazale, apoi poate apărea pe tulpini, pedunculi, sepale, petale şi chiar fructe. Frunzele atacate prezintă pete gălbui, mici, care se vor extinde, putând atinge 0,3-5 cm în diametru. Culoarea petelor este gălbuie, apoi galbenă, cu margini difuze pe faŃa superioară a limbului şi cafenie pe faŃa inferioară, unde se observă un puf cafeniu. Prin uscarea prematură a frunzelor atacate, dezvoltarea fructelor este oprită, acestea rămând mici. Agentul patogen - Fulvia fulva (Cooke.) Ciferri, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos ce se extinde prin spaŃiile intercelulare şi după o perioadă de parazitare, formează fascicule de conidiofori ce ies prin stomate. Aceştia sunt simpli sau ramificaŃi, septaŃi, bruni-măslinii, de 110-140 x 4-6 µm. Conidiile sunt ovoide, până spre sferice, unicelulare, bi- sau tricelulare, galbene-brunii, de 735 x 3-9 µm. Epidemiologie. Conidiile agentului patogen sunt vehiculate de curenŃii de aer şi germinează în absenŃa picăturilor de apă, însă în prezenŃa unei umidităŃi relative a aerului cuprinsă între 85-100 %. Vânturile şi ploile puternice împiedică evoluŃia acestui agent. Atacul este favorizat de temperaturile cuprinse între 20-24oC când perioada de incubaŃie este de două săptămâni. Permanentizarea ciupercii este asigurată de la un an la altul de miceliul ce rezistă în resturile vegetale din sol şi de conidiile ce sunt viabile până la 9 luni. Prevenire şi combatere. Prevenirea instalării atacului patogenilor se poate face în seră, prin dirijarea umidităŃii atmosferice şi a temperaturilor sub pragul de favorabilitate a ciupercii. Ciuperca prezintă 12 rase fiziologice însă, prin inginerie genetică, s-ar putea conferi imunitate la 5 rase fiziologice, dacă se va putea transfera gena Cf2 găsită la o specie sălbatică de tomate rezistente la atacul acestei ciuperci. În Florida, au fost produse varietăŃi selecŃionate rezistente, ca "Manalucie" şi "Floradel". În zonele temperate, agentul patogen este mult mai puternic şi au fost selecŃionate alte gene, Cf2 şi Cf4, a căror combinare s-a dovedit eficientă şi se încearcă obŃinerea de hibrizi rezistenŃi la rasele fiziologice 2,5,9. În ultimii ani, a fost avizată folosirea unor hibrizi rezistenŃi faŃă de acest patogen: Apollo, Gabor, Marfa, Cristal, Sayor, Amati, Marissa, Fino şi Romatos. Combaterea chimică poate fi asigurată prin tratamente repetate în timpul vegetaŃiei cu produse din grupele: Gr.C: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Antracol 70 WP-0,2 % (t.p.7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.D: Bavistin DF- 0,05 %; Bavistin 50 WP-0,05 % (t.p. 21 z.); Bavistin FL-0,05 % (t.p. 21 z.); Benlate 50 WP-0,05 %; Carbendazin 500 SC-0,05 %; Derosal 50 SC-0,05 %; Derosal 50 WP-0,05 % (t.p. 14 z.);; Goldazim 500 SC-0,05 % (0,5 l/ha); Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,1 % (t.p. 14 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Captadin 50 PU 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP 0,125-0,160 (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Gr.J: Trifmine 30 WP-0,03 % 91

(0,3 kg/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t. solar); Dacfolin- 0,015 %;Labilite 70 WP-0,15 % (t.p. 28 z.); Manoxin Forte 60 PU- 0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha). 5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate - Alternaria dauci Alternarioza este o boală prezentă în momentul actual în toate Ńările cultivatoare. A pătruns în Europa în 1875 dar în România este citată abia în 1932. Pagubele cele mai mari se înregistrează în sere şi solarii dar pierderi semnificative se întâlnesc şi la culturile din câmp. Simptome. Boala este întâlnită pe toate organele plantei, tulpini, frunze şi fructe. Răsadurile pot prezenta zone afectate pe tulpiniŃe, sub forma unor pete cafenii închis situate foarte aproape de sol. Acest atac poate produce încetiniri în creşterea sau chiar ofilirea şi uscarea răsadului. După transplantare în spaŃii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu zonalităŃi concentrice numite şi "pete Ńintă". Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2 cm în diametru şi prezintă un halo galben. Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru iar Ńesuturile se necrozează, se subŃiază şi uneori se rup, frunzele prezentând perforaŃii (fig. 49). În condiŃii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce duce la defolierea prematură şi stagnarea în creştere a fructelor ce nu se maturează. Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităŃi concentrice.

Fig. 49 - Pătarea brună a frunzelor de tomate Alternaria: a-atac pe planta matură; b-atac pe răsad (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Agentul patogen - Alternaria dauci (Kühn) Gr. et Sk. f.sp. solani (Ell. et Mart.) Neerg (sin. A. solani sau A. porii f.sp. solani), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de parazitare, produce conidiofori erecŃi, septaŃi, bruni ce susŃin conidii dispuse în lanŃ. Acestea sunt alungite, de forma unor butelii, de 90-200 x 14-21 µm, cu 8-15 pereŃi transversali şi 3-7 longitudinali. Epidemiologie. Răspândirea patogenului de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul şi pe, se face prin intermediul conidiilor vehiculate de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea atmosferică de 100 % sunt condiŃii de favorabilitate a atacului. Perma-nentizarea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliu, conidiile de pe resturile vegetale şi prin seminŃele provenite din fructele parŃial atacate. Agentul patogen se poate răspândi cu uşurinŃă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile cu carenŃă în magneziu şi pe diferite solanacee ca: Solanum 92

tuberosum, S. melongena, Datura stramonium, Hyosciamus albus, H. niger, Atropa belladonna etc. Prevenire şi combatere. Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără carenŃe în magneziu, curate de buruieni. Solul serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic. Măsurile de igienă culturale obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează atacul patogenului. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul în care roşiile şi alte solanacee cultivate nu trebuie să revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Dintre soiurile omologate, Unirea şi Dacia sunt mijlociu de rezistente la alternarioză. Înainte de semănat seminŃele se vor trata termic cu apă caldă la 50oC timp de 25 minute sau cu fungicide de contact. În vegetaŃie se vor aplica tratamente cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor-1 % (10 kg/ha) Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.) (sol-câmp); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU-0,2 % (t.p. 10 z.); Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Folpan 50 WP-0,25 %; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,05 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,05 %; Sumilex 50 PU-0,05 % tomate solar; Gr.J: Orius 25 EW-0,05 %; Score 250 EC-0,05 % (t.p. 7 z.) (0,5 l/ha); Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Euparen multi 50 WP-0,15 %; Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,25 % (t.p. 28 z.); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Patafol-2 kg/ha (0,2 %) (efect secundar); Ridomil MZ 72 WP-3,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %). 5.1.25. Ofilirea (fuzarioza) tomatelor -Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici Fuzarioza este o boală originară din America unde a fost descrisă în 1913, însă acum este răspândită în toate Ńările cultivatoare de tomate, în zonele temperate sau calde, în special în culturile protejate unde, poate produce pagube mari datorită frecvenŃei de până la 50 %. În România ea a fost semnalată în 1969 la tomatele de seră. Simptome. Agentul patogen poate afecta plantele în toate stadiile de dezvoltare dar, simptomele cele mai evidente apar în timpul maturării fructelor. Un prim simptom este decolorarea nervurilor frunzelor, urmat de ofilirea peŃiolului şi uscarea frunzelor. Simptomele de veştejire pot apărea numai pe 1-2 ramuri ale plantei iar restul sunt sănătoase. La o frunză, pot fi atacate mai întâi foliolele de pe o parte a peŃiolului apoi atacul se generalizează (fig. 50). Plantele parŃial ofilite sunt debilitate, creşterea este încetinită şi în final planta se usucă. În condiŃiile din seră, evoluŃia agentului este rapidă, aşa încât în câteva zile planta se veştejeşte în totalitate, chiar dacă la începutul atacului, veştejirea este observată numai ziua. SecŃiunea transversală a tulpinii, relevă brunificarea pereŃilor vaselor conducătoare, brunificare ce se observă şi în secŃiunile efectuate în peŃiolul frunzelor. În vasele conducătoare, se observă prezenŃa miceliului ciupercii care împiedică circulaŃia sevei. Rădăcinile plantelor ofilite prezintă zone brune, acoperite de un mucegai roz. Ofilirea este 93

produsă şi datorită toxinelor - lycomarasmina şi acidul fusaric - produse de patogen. Acumularea de amoniu şi de fenoli în zona afectată, urgentează necroza Ńesuturilor. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. f. sp. lycopersici (Sacc.) Snyd. et Hans., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal hialin ce pătrunde prin rădăcini în vasele conducătoare, pe care le obstruează. Pe miceliu apar conidiofori ce susŃin macroconidii hialine, eliptice, uni- sau bicelulare, de 8 x 2,5 µm. Macroconidiile apar Fig.50 - Ofilirea vinetelor şi fuzarioza direct pe miceliu sau pe conidiofori în tomatelor - Verticillium şi Fusarium sporodochii, sunt falciforme, hialine şi de oxysporum f.sp. lycopersici: a-verticiloza dimensiuni variate, 25-68 x 2,3-4,5 µm, cu 3vinetelor; b-fuzarioza tomatelor 5 septe. (după C.M. Messiaen et col., 1991). În condiŃii nefavorabile, pe miceliu apar conidioforii globuloşi sau ovoizi, terminali sau intercalari, care vor asigura permanentizarea patogenului. Epidemiologie. Patogenul rezistă în resturile vegetale din sol sub formă de miceliu, conidii sau clamidospori. După pătrunderea ciupercii în plantă, aceasta se multiplică în vase iar după moartea plantelor şi apariŃia micro şi macro-conidiilor, acestea sunt vehiculate de vânt, apa de irigaŃii, apa de ploaie sau de uneltele de lucru (fig. 51). Atacul ciupercii este favorizat de temperaturile ce variază între 27-28oC, de pH-ul acid şi de excesul de umiditate din solurile grele.

Fig. 51 - Conidii de Fusarium oxysporum (după C. Booth, 1971).

Prevenire şi combatere. RotaŃia culturilor ca factor important în prevenirea bolilor, nu are efect în acest caz, întrucât ciuperca rezistă foarte mulŃi ani în sol datorită clamidosporilor, aşa încât doar distrugerea resturilor vegetale şi ale plantelor de Oryzopsis, Digitaria, Malva şi Amaranthus care sunt şi ele gazde ale patogenului, are mare importanŃă.

În solele cu plante atacate, se va evita irigarea prin rigole sau chiar cea prin aspersiune cu norme mari, pentru a evita diseminarea sporilor. Ciuperca prezintă 3 rase fiziologice dintre care rasa 1 este cea mai frecvent întâlnită întrucât se transmite prin seminŃe. Soiurile care produc rishitină după infecŃie sunt mai rezistente. Au fost avizaŃi ca rezistenŃi la fusarioze următorii hibrizi: Apollo, Gabor, Falcato, Marfa, Sayor, Mariana, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, Dicing-Master, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. 94

În răsadniŃe se va folosi sămânŃă tratată cu Tiram 80 WP-3 kg/t. În sere şi solarii, plantele veştejite se vor scoate imediat şi solul în locul respectiv se va uda cu o soluŃie de fungicide sistemice ca: Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă. Între ciclul I şi II, solul va fi dezinfectat termic sau cu Dazomet 500 kg/ha. 5.1.26. Verticiloza tomatelor - Verticillium dahliae Verticiloza tomatelor a fost descrisă în America în 1925 şi de atunci s-a observat extinderea sa în majoritatea Ńărilor cultivatoare de tomate din Europa între care, din 1959 şi în România, unde M. Costache a semnalat-o în serele de la Popeşti cu o frecvenŃă de 5-40 %. Ciuperca era semnalată în România încă din 1942, dar numai la vinete, ardei şi cartof. Simptome. Verticiloza este o boală a sistemului vascular al tomatelor care produce simptome evidente abia în faza de maturare a fructelor. Simptomele de veştejire a frunzelor şi tulpinilor apar în aprilie-mai şi se pot confunda cu cele produse de fuzarioză. Frunzişul capătă o culoare verde-pal şi se decolorează. Pe frunze apar zone galbene marginale sau centrale, urmate de o uscare. Ca şi la fusarioză, veştejirea se observă ziua, cu revenirea la normal noaptea, pentru ca după câteva zile cu insolaŃie puternică, veştejirea să fie totală. Plantele ofilite fructifică puŃin, formând fructe de slabă calitate. În vasele conducătoare se observă micelii, spori, sau gome. Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ este un tal filamentos de culoare albă, ce se dezvoltă în vasele conducătoare. Pe miceliu, se formează conidiofori cu 2-3 verticilii, cu 3-4 ramuri secundare (fialide) ce suportă numeroase conidii, unicelulare, ovoide, hialine, de 2,5-5,5 x 1,7-3 µm. În condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului, pe miceliu se formează numeroşi microscleroŃi de culoare neagră. Epidemiologie. Agentul patogen persistă în sol sub formă de miceliu saprofit în resturile vegetale şi sub formă de microscleroŃi. În condiŃii favorabile de temperatura solului 20-25oC, exces de azot şi prezenŃa microleziunilor pe rădăcini produse de nematozi, atacul patogenului este foarte puternic. În plante, parazitul induce formarea de toxine ce sunt inhibitoare de creştere precum şi acumularea de azot amoniacal. Cercul de plante gazdă a patogenului este foarte larg, el cuprinzând vinetele, ardeii, castraveŃii, pepenii galbeni şi verzi, bamele şi numeroase specii de plante din flora spontană ce aparŃin genurilor Cirsium, Taraxacum, Abutilon, Chenopodium, Erigeron, Urtica, Amaranthus, Solanum etc. Patogenul are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 a fost semnalată în România de Costache M. în 1977 însă, până în prezent nu a fost găsită o genă de rezistenŃă. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire constau în dezinfectarea termică sau chimică a solului în spaŃiile protejate, distrugerea resturilor de plante atacate, distrugerea buruienilor ce pot fi gazde ale ciupercii, corectarea pH-ului (6-8) care este favorabil ciupercii, 95

evitarea rănirii rădăcinilor prin distrugerea nematozilor şi transplantarea pe cât posibil fără ruperea rădăcinilor. SeminŃele se vor trata cu Tiuram 80 WP-3 kg/t sămânŃă. Se recomandă evitarea plantării tomatelor în solurile grele ce reŃin apa, drenarea lor, administrarea echilibrată de îngrăşăminte. În ultimii 2 ani au fost avizaŃi hibrizi ce manifestă rezistenŃă faŃă de Verticillium ca: Apollo, Gabor, Falcata, Marfa, Cristal, Sayor, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, DicingMaster, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. Soiul Ştefania omologat în 2001 este rezistent la această boală. Combaterea chimică se realizează cu: Bavistin DF 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,050,1 %; Topsin M-70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă. 5.1.27. Putregaiul fructelor de tomate - Rhizoctonia solani Putregaiul fructelor sau rizoctonioza tomatelor a fost semnalată pe continentul american, apoi şi în Europa, în anii cu precipitaŃii abundente şi temperaturi ridicate. În Ńara noastră a fost semnalată în culturile de tomate din câmp, destinate industrializării. Simptome. Fructele verzi sau cele coapte de la baza plantelor, care au venit în contact cu solul sau pe care au ajuns particule de sol după ploile repezi, prezintă pete circulare mici, brune, uşor adâncite, de 0,5-0,7 cm. Pe pete se observă zonalităŃi concentrice de culori diferite brune-deschis şi brune-închis. Pe fructele coapte, zonele atacate au culoarea brunroşiatică, înconjurate de o zonă brună-roşcată în care Ńesuturile sunt moi şi cu epiderma crăpată. Ciuperca poate ataca şi rădăcinile, producând ofilirea plantelor tinere şi putrezirea parŃială a rădăcinilor plantelor mature. Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn., este considerat ca făcând parte din Micelia sterilia sau dacă apare forma cu carpofori Thanatephorus cucumeris, acesta face parte din fam. Corticiaceae, subîncr. Basidiomycotina. Miceliul ciupercii este de culoare brună, de 5-15 µm în diametru cu ramificaŃii laterale, uşor strangulate la bază. Pe ramificaŃii apar lanŃuri de scleroŃi bruni, de forme neregulate, de 2-5 mm. Forma perfectă Thanatephorus cucumeris formează la baza plantelor debilitate, manşoane miceliene gri-violacei, cu carpofori ce au bazidii de 12-18 x 8-11 µm şi sterigme de 5-12 x 2,5-3,5 µm ce susŃin bazidiospori de 7-12 x 4-7 µm. Ciuperca evoluează numai la temperaturi cuprinse între 24-27oC putând pătrunde în fructe prin microleziuni sau cicatricele de unde au fost prinse florile. Atacul este mai puternic în culturile la care plantele sunt culcate la pământ. Fructele recoltate din culturile infectate pot manifesta simptome de boală în timpul transportului, dacă acesta este de lungă durată. Epidemiologie. Agentul patogen este o ciupercă de sol, aşa încât ea permanentizează sub formă de miceliu sau de microscleroŃi în solele infectate. În cursul vegetaŃiei, se poate răspândi prin fragmente de miceliu vehiculate de apa de irigaŃie sau de uneltele de lucru. Atacul este cu atât mai puternic cu cât în asolament s-au folosit în succesiune, plante din cercul de gazde

96

Prevenire şi combatere. Alegerea terenului la înfiinŃarea culturilor de tomate destinate industrializării, trebuie să Ńină cont de faptul că boala apare pe terenuri grele, denivelate, de pe care apa nu s-a scurs. Întrucât ciuperca poate fi transmis prin seminŃe, se recomandă tratarea acestora cu Rovral-5g/1 kg sămânŃă, Mancoben 60 PTS-4 kg/t sau Tiuram 80 WP-3 kg/t. La primele semne de atac pe răsad, acesta se stropeşte cu Folpan WP-0,2 %. Boli fiziologice 5.2. BOLILE ARDEIULUI Viroze 5.2.1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului - Pepper chlorotic necrotic ringspot Boala a fost semnalată în România în 1980 în culturile de ardei din spaŃiile protejate. Simptome. Pe frunzele tinere, prezenŃa virozei se observă prin clarifierea şi îngălbenirea nervurilor principale şi semnalarea de inele sau linii de culoare verde deschis sau gălbui. Frunzele mai bătrâne manifestă simptome de necroză variate ca formă şi ca urmare, apare defolierea vârfurilor plantelor. Frunzele ce cresc ulterior sunt deformate, cu pete necrotice. Pe tulpini apar pete clorotice sau necrotice şi ca urmare creşterea este încetinită iar fructele ce apar nu au valoare comercială. Agentul patogen - Pepper chlorotic-necrotic ringspot Epidemiologie - Virusul este transmis de la plantă la plantă prin vectori (diferite insecte, acarieni), prin inoculare de suc. Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu insecticide şi acaricide, iar în sere scoaterea şi arderea plantelor atacate. 5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei - Cucumber mosaic virus in pepper Culturile de ardei din câmp şi spaŃii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus, boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. Pop şi E. Docea. Simptome. VariaŃia simptomatologică este în funcŃie de soi, momentul îmbolnăvirii şi condiŃiile climatice. Plantele tinere infectate au talia mult redusă, cu până la 50 % din înălŃimea plantelor sănătoase. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaŃiile tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Frunzele formate înainte de infecŃie prezintă o suprafaŃă normală dar cu pete mari neregulate, de culoare maronie. Frunzele apărute după infecŃie sunt mici, cu limbul deformat, alungite, curbate lateral, cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete necrotice cenuşii sau brune. Fructele nou apărute sunt mici, deformate şi nu pot fi comercializate(fig.16). 97

Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in pepper Caracterele acestui virus sunt descrise la bolile castraveŃilor. Epidemiologie. Virusul prezintă un cerc larg de gazde, specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Dintre aceste gazde enumerăm: Stellaria media, Capsella bursa-pastoris, Viola tricolor, Anagalis arvensis, Cardamime hirsuta şi Lamium purpureum. În cursul perioadei de vegetaŃie, vehicularea virusului este asigurată de mai multe specii de afide. Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecŃiilor la răsad, acesta va fi obŃinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. În sere, solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide, iar printr-o erbicidare corectă, se vor distruge eventualele gazde ale virusului. La culturile din câmp destinate obŃinerii de sămânŃă se va asigura o izolare spaŃială faŃă de celelalte culturi atacate de acest virus. 5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei - Tobacco mosaic virus in pepper Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenŃa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenŃă este de 30-40 %. Simptome. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului iar simptomele, variază în funcŃie de acestea şi de soiul cultivat. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice prin apariŃia în spaŃiile dintre nervuri a unor pete galbene. Pe fructe deja formate apar pete neregulate sau circulare, de culoare maro. Fructele ce apar mai târziu, după infecŃie, sunt mici, deformate cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. În cazul infecŃiilor cu tulpini comune ale virusului, la soiurile sensibile se observă o mozaicare, urmată de pete necrotice circulare. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr, pe frunzele bazale apar pete necrotice, de 0,7-1,5 cm, iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii, ce duce la ofilirea plantelor. Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in paper Virusul face parte din grupa Tobamovirus. În celule el este prezent în citoplasmă dar şi în relaŃie cu alte componente celulare, inclusiv pereŃii celulei. Incluziunile formate în celule au forma de plăci cristaline, poligonale, de fus, de ace sau fibre, cu particule agregate linear. Virusul mai formează în celule formaŃiuni mari, vacuolate, numite corpuri X. Epidemiologie. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. De la un an la altul se transmite prin sămânŃa infectată, sol sau inventarul de lucru, pe care virusul rezistă mult timp. 98

Prevenire şi combatere. SămânŃa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluŃie de fosfat trisodic 10 %, urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile. Pământul folosit în răsadniŃe trebuie să provină dintr-o solă unde nu s-au cultivat solanacee şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. În toate culturile de ardei, se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură de solanacee sensibilă la acest virus. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor. 5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei - Potato virus Y in pepper Boala de origine americană este astăzi răspândită şi în Europa fiind cunoscută sub numele de "mozaicul nervurian" sau "necroza nervurilor ardeiului". Simptome. Frunzele tinere de la plantele infectate cu acest virus prezintă pete clorotice, de dimensiuni reduse, care se pot uni, formând zone clorotice ce se extind de la vârful frunzei spre bază. În final frunza se îngălbeneşte rămânând numai zone verzi paralele cu nervurile. La soiurile mai sensibile apare gofrarea limbului frunzelor, deformarea lui, răsucirea în formă de cornet şi chiar defolierea prematură a plantelor. Agentul patogen - Potato virus Y in pepper Virusul produce în celule incluziuni tubulare sub formă de suluri sau agregate lamelare. Epidemiologie. Virusul este achiziŃionat de afide care îl vehiculează însă este de tip "nepersistent". Sursa de infecŃie permanentă o constituie culturile de cartof, tutun, tomate şi florile de petunie. Prevenire şi combatere. Răsadul de ardei va fi protejat de infecŃii prin aplicarea tratamentelor cu insecticide împotriva afidelor vectoare. La culturile de câmp, se are în vedere respectarea unui spaŃiu de izolare faŃă de culturile de cartof. În culturile semincere se pot face tratamente cu uleiuri minerale dar, cea mai eficientă metodă rămâne folosirea de soiuri rezistente deşi nu există nici un soi rezistent la toate cele 15 izolate şi tulpini ale virusului Y. 5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei - Alfalfa mosaic virus in pepper Boala cunoscută şi sub numele de "pătarea galbenă a ardeiului" este de origine americană (1947) dar acum este răspândită peste tot unde se cultivă ardeiul, inclusiv România (I. Pop, 1986). Simptome. Plantele virozate prezintă pe frunze pete mari, galbene sau galbene-aurii, urmate de necroza zonelor şi căderea frunzelor. Tulpinile prezintă necroze alungite iar din mugurii axilari apar frunze tinere deformate şi mozaicate. Fructele ce apar pe astfel de plante sunt mici, deformate, cu pete necrotice, fără valoare comercială. Sunt afectate în special culturile de ardei din ciclul II, în cursul lunii septembrie.

99

Agentul patogen - Alfalfa mosaic virus in pepper. Virusul este semnalat în celulele parenchimatice şi în parenchimul vascular al diferitelor organe ale plantelor. În celule, virusul apare liber sau în agregate sub formă de plută, stea sau corpuri cristaline. Cercul de plante gazdă este extrem de larg, el incluzând peste 300 specii din 50 familii botanice, de pe care cercetătorii au separat 17 tulpini între care şi tulpina ardeiului. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de 13 specii de afide din genurile Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Macrosiphum şi Myzus. Virusul este de tip nepersistent în corpul afidelor dar, poate fi transmis de la un an la altul parŃial (1-5 %) şi prin sămânŃă. Una dintre plantele rezervoare de virus este o buruiană gazdă - Sonchus oleraceus. Prevenire şi combatere. La alegerea terenurilor pentru loturile semincere de ardei, trebuie să se Ńină seama de posibilităŃile de transmitere a virusului de la lucernă, respectând izolarea spaŃială de 500 m. La înfiinŃarea culturii se va porni de la sămânŃă sănătoasă, iar între lucrările de îngrijire, se va acorda o atenŃie deosebită stropirilor cu insecticide pentru combaterea afidelor. Micoplasmoze 5.2.6. Stolburul ardeiului - Stolbur disease in pepper Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt semnalate în E şi S-E continentului. În Ńara noastră boala a fost semnalată în sud încă din 1979. Simptome. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când, pe ele apar la frunzele tinere simptome de cloroză ce se extind apoi spre baza plantelor. Foliolele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene iar nervurile se colorează în violaceu. ÎnălŃarea tulpinii este stopată, florile rămânând sterile sau formează fructe mici, deformate, cu puŃine seminŃe. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza nanismului şi a clorozei care poate induce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei, însă în acest caz vasele conducătoare nu sunt brunificate. Agentul patogen - Stolbur disease in pepper. Micoplasma produce în celulele plantelor, corpusculi elementari de 50-80 nm sau chiar particule mai mari de 80-600 nm. Aceşti corpusculi au fost puşi în evidenŃă şi în glandele salivare ale insectei Hyalesthes obsoletus. Epidemiologie. Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută. În anii cu primăveri ploioase şi reci, stolburul nu produce pagube mari întrucât vectorul este distrus încă din stadiul său de larvă în sol. Prevenire şi combatere. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la măsuri de combatere a vectorului ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde (cartof, pepeni, tutun, tomate, morcov, lobodă, lemn câinesc etc.).

100

Bacterioze 5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. Rafailă şi col. în România unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă. Simptome. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete hidrozate, verzi-închis, în dreptul cărora Ńesuturile sunt proeminente spre partea superioară. Uneori, chiar şi pe faŃa inferioară, apar proeminenŃe ale limbului foliar. Pe frunzele bătrâne, petele sunt mari de 1-10 mm, galbene-deschis, înconjurate de o zonă hidrozată care devine brună-închis. La soiurile sensibile, petele sunt numeroase, confluează, frunza se îngălbeneşte şi cade. Pe tulpini apar ulceraŃii alungite, de 1-5 mm, ce în final se necrozează şi zona este rugoasă. Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm, cu aspect hidrozat, apoi brune cu aspect rugos. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când din leziuni apare exudatul bacterian. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. vesicatoria (Doidge.) Dye., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Celulele bacteriei au formă bacilară, de 1-1,5 µm, cu un cil polar, sunt Gram negative şi se găsesc în celulele plantelor, izolate sau în perechi, fiind totdeauna capsulate. În exudatul de natură polizaharidică se găsesc bacteriile ce aparŃin grupelor 2 şi 3 de sensibilitate ale patogenului specific pentru ardei. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite prin seminŃele ce provin de la plantele bolnave, el putând supravieŃui la suprafaŃa seminŃelor chiar 10 luni. Bacteria iernează în resturile vegetale infectate dar neîngropate în sol, însă ea rezistă în rizosfera grâului. Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul iar precipitaŃiile însoŃite de vânt asigură răspândirea patogenului, care pătrunde în plantă prin leziuni sau prin stomate. Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace, însă nu există soiuri imune la ambele rase (2 şi 3) ale patogenului. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic iar pe parcursul vegetaŃiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75-WP, Nemispor 80 WP, Vondozeb, toate în concentraŃie de 0,2 %, Onefung 50 PU-0,35 % şi Systhane Z-0,25 %. Stropirile vor începe la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcŃie de condiŃiile climatice, metoda de irigare şi evoluŃia atacului. 5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei - Pseudomonas syringae pv. tomato Boala este originară din China unde a fost semnalată în 1933 apoi a apărut în America 1956 iar în România a pătruns în 1971 în judeŃele Dolj şi Ilfov. Simptome. Boala se observă în special pe frunze şi fructe. Frunzele atacate au pete circulare de 1-2 mm, de culoare gălbuie, cu aspect hidrozat care evoluează spre zone brunenegricioase, în dreptul cărora limbul frunzei este subŃiat şi rămân înconjurate de o zonă verde101

gălbuie. Aceleaşi pete brune-negricioase le întâlnim şi pe tulpini, însă aici au formă alungită. Fructele prezintă pete necrotice negre, superficiale, uşor pustulate, bine delimitate. Agentul patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere au fost descrise la tomate. Micoze 5.2.9. Mana ardeiului - Phytophthora capsici Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei a fost semnalată în S.U.A. în 1919, în Italia în 1927 după care s-a extins în toată Europa cu o frecvenŃă de până la 40-50 % în culturile de câmp. Simptome. Atacul este frecvent pe frunze, fructe şi seminŃe şi mai rar pe tulpini şi rădăcini. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora Ńesuturile par opărite şi se acoperă în scurt timp cu o eflorescenŃă albicioasă. łesuturile afectate se decolorează, se necrozează şi se usucă. Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară, verde-închis apoi cafenie-brună, ceea ce produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor. Fructele atacate de obicei prin migrarea miceliului din tulpină prin peduncul, prezintă pete apoase, verzi-închis apoi galbene, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se usucă sau, se acoperă cu mucegai fin albicios (sporangioforii ciupercii). Uneori pe zonele afectate se grefează ciuperci saprofite ca Alternaria capsici-annui. SămânŃa din fructele atacate poate putrezi sau, are aspect normal dar conŃine miceliul infecŃios al patogenului. Agentul patogen - Phytophthora capsici Leonian, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca produce infecŃii prin zoospori biflagelaŃi apăruŃi din germinarea zoosporangilor care are loc în condiŃii de umiditate maximă şi temperatură de 25-28oC. Pe suprafaŃa organelor atacate apar sporangiofori lungi şi ramificaŃi ce susŃin sporangi neregulaŃi ca formă, cu 2-3 papile germinative, de 30-105 x 21-36 µm. În urma definitivării procesului sexuat apar oospori sferici, de 19-24 µm care vor constitui organele de rezistenŃă ale ciupercii peste iarnă. Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin oosporii rămaşi în resturile vegetale fie prin sămânŃa infectată, ciuperca având o răspândire sistemică în plantă. În timpul vegetaŃiei zoosporangii şi zoosporii ciupercii sunt vehiculaŃi de vânt şi picăturile de ploaie sau apa de la irigaŃiile prin aspersiune. Sursele de inocul infecŃios sunt bogate, deoarece patogenul atacă pepenii verzi şi galbeni, dovleceii, castraveŃii, vinetele, tomatele şi morcovul. Prevenire şi combatere. Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale patogenului şi la producerea răsadului să se folosească sămânŃă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat cu fungicide sistemice. În cursul vegetaŃiei, la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0,2-0,3 %, Cuzin 15 SC-4 l/ha, Funguran OH-1,5 kg/ha, Previcur 607 CS- 0,15-0,25 %, Aliette 80 PU102

0,4 %, Ridomil Cu 45 WP-0,25 %, Curzate plus T- 0,25 % sau cu alte fungicide antiperonosporice sistemice. 5.2.10. Făinarea ardeiului - Leveillula taurica Boala deşi are acelaşi agent patogen ca la făinarea tomatelor este mai puŃin răspândită. În România a fost semnalată de Ana Hulea în 1964, în sudul Ńării, în culturile din seră şi solarii, dar acum este găsită şi în câmp. Simptome. Pe frunzele bazale apar pete galbene de 2-4 cm, cu un contur difuz care vor fi mai bine delimitate abia după apariŃia pâslei miceliene de culoare cenuşie-albicioasă. După apariŃia fructificaŃiilor asexuate ale ciupercii, pâsla capătă un aspect făinos şi boala se extinde pe peŃioluri, sepale şi chiar pe fructele tinere. În cazul în care temperaturile oscilează între 18-24oC şi umiditatea atmosferică este între 70-80 %, patogenul se extinde pe frunzele din etajele superioare care în scurt timp se usucă, plantele se defoliază şi tufele de ardei sau gogoşari se usucă. Agentul patogen - Leveillula taurica (Lév.) Arn., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidiopsis taurica (Lév.) Salm. Caracterele agentului, epidemiologia şi metodele de prevenirea sunt prezentate la făinarea tomatelor. Tratamentele se execută cu produse din grupele: Gr.D: Metoben 70 PU0,15 % (t.p. 18 z.); Gr.F: Karathan FN 57-0,1 %; Karathan LC-0,05 %; Gr.H: Saprol 190 EC-0,125 % (t.p. 21 z.); Gr.I: Afugan EC-0,05 % (t.p. 3 z.); Rubigan 12 CE-0,04 % (t.p. 7 z.); Rubigan 12 EC-0,04 % (t.p. 7 z.); Gr.J: Bayfidan 250 EC-0,05 % (t.p. 28 z.); Systhane 12,5 CE-0,04 % (0,4 l/ha); Tilt 250 CE RV-0,02 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,02 % (t.p. 14 z.); Topas 100 EC-0,035 % (t.p. 7 z.); Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %. 5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei - Phyllosticta capsici Boala a fost descrisă prima dată în Argentina în 1899 după care a fost semnalată în America şi în Europa. Din anul 1953 boala este prezentă şi pe teritoriul României. În 1999 ea a produs pagube însemnate în culturile de ardei gras din jud. Vaslui şi Iaşi. Simptome. Pe frunze apar pete colŃuroase sau oval alungite, de culoare albicioasă, cu marginea delimitată de o dungă subŃire, brună-negricioasă. Petele iniŃial au 1-5 mm dar pot conflua şi în acest caz acoperă porŃiuni mari din frunzele care se necrozează şi cad. În centrul petelor se observă puncte mici negre, reprezentate de fructificaŃiile ciupercii. În cazul în care atacul se instalează înainte de înflorit, fructificarea plantelor este mult diminuată, înregistrând pierderi mari. Agentul patogen - Phyllosticta capsici Speeg., fam. Sphaeroidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un tal filamentos pe care, după o perioadă de parazitare, apar picnidiile negre, globuloase de 57-143 µm în diametru. Prin porul picnidiei sunt eliminaŃi picnosporii mici, unicelulari, ovali-alungiŃi, incolori, de 3,6-5 x 2,3-2,7 µm şi cu 2 picături uleioase. Pe Ńesuturile parazitate se asociază uneori ciuperci saprofite ca cele din genul Alternaria ce produc o înnegrire rapidă a petelor. 103

Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul sub formă de picnospori pe resturile de plante atacate iar în cursul vegetaŃiei aceştia sunt vehiculaŃi de apa de ploaie sau de irigaŃie care favorizează şi germinarea lor. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, un asolament de 4 ani precum şi gama de tratamente preventive ce se aplică pentru celelalte boli ale ardeilor, limitează apariŃia acestei boli. 5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului - Fusarium oxysporum var. vasinfectum Boala este originară din Mexic (1908) de unde s-a extins în America şi Europa, iar la noi a fost menŃionată în 1951 în judeŃele Braşov şi Ilfov unde frecvenŃa patogenului, în culturile protejate, poate fi de 5-10 %. Simptome. În perioada de înflorire-fructificare pe plantele bolnave apare o clorozare a frunzelor, urmată de ofilire. În timpul nopŃii frunzele ofilite îşi revin însă treptat toate frunzele prezintă o ofilire ireversibilă. SecŃiunile efectuate transversal în tulpini, scot în evidenŃă brunificarea intensă a vaselor conducătoare, simptom clar de traheomicoză. Rădăcinile plantelor ofilite sunt brunificate şi putrezite, lemnul lor având o culoare cenuşieînchis. Plantele atacate fructifică slab sau chiar nu produc fructe. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. vasinfectum (Atk.) Snyder et Hansen, fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos, hialin, pe care apar microconidii unicelulare, incolore de 4-13 x 2-3 µm şi macroconidii falciforme cu 3 pereŃi transversali de 20-50 x 2,5-4 µm sau cu 5 pereŃi transversali de dimensiuni cuprinse între 30-70 x 2,5-5 µm. Epidemiologie. Ciuperca trăieşte saprofit în sol putând supravieŃui mulŃi ani, fiind vehiculată de apa de irigaŃie sau instrumentarul agricol. Pătrunderea în plantă se face prin perii absorbanŃi sau prin microleziunile rădăcinilor. În condiŃii favorabile, după pătrunderea în vasele conducătoare, ciuperca poate produce ofilirea întregii plante în două săptămâni. CondiŃiile de temperatură pentru evoluŃia patogenului sunt între 17-37oC, cu optimum la 24oC. În condiŃii nefavorabile, pe miceliul ciupercii apar clamidospori sferici, unicelulari sau bicelulari, izolaŃi sau în lanŃuri, terminali sau intercalari pe miceliu, de 10-12 µm în diametru. Prevenire şi combatere. Se recomandă plantarea ardeiului în terenuri uşoare, bine şi constant alimentate hidric, deoarece orice variaŃie bruscă a umidităŃii solului creează condiŃii favorabile ruperii perişorilor absorbanŃi prin leziunile cărora patogenul pătrunde uşor. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin clamidosporii ce rămân în sol sau prin seminŃele infectate. Măsurile de prevenire şi combatere chimică recomandate la fuzarioza tomatelor sunt eficiente şi la această boală. 104

Alte boli ale ardeiului şi agenŃii lor patogeni: Viroze-virusul ofilirii bobului la ardei - Broad bean wilt virus in pepper. Micoze- căderea plăntuŃelor în răsadniŃă - Pythium de Baryanum;pătarea cenuşie a frunzelor (ascochitoza) - Ascochyta capsici; putregaiul negru al fructelor - Diplodina destructiva; pătarea brună a frunzelor - Vermicularia capsici; pătarea cenuşie a fructelor - Vermicularia capsulicola; antracnoza ardeiului - Colletotrichum capsici; putrezirea fructelor şi seminŃelor de ardei - Alternaria capsici-annui; cercosporioza ardeiului - Cercospora unamunoi; verticiloza ardeiului - Verticillium dahliae; putrezirea coletului - Didymela lycopersici. Boli fiziologice - putregaiul sau înmuierea fructelor de ardei. În vederea evitării pierderilor de producŃie şi a diminuării numărului de tratamente se vor folosi hibrizi şi soiuri rezistente sau tolerante faŃă de patogeni. Hibrizii de ardei gras ce sunt rezistenŃi faŃă de virusuri: IşalniŃa 85 V, Atlas, Flamingo, Sonar, manifestă toleranŃă faŃă de Alternaria şi Verticillium. Hibrizii Denis şi Cristal sunt toleranŃi faŃă de Verticillium dar, mijlociu de rezistenŃi faŃă de Alternaria. Hibrizii: Arădean (ardei iute), Silvia (ardeiul pentru boia), Siret, Lung de IşalniŃa şi AlbineŃ (ardei lung) manifestă toleranŃă faŃă de atacul de Alternaria şi Verticillium. 5. 3. BOLILE VINETELOR Viroze 5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor -Eggplant mottled dwarf virus Boala a fost identificată şi descrisă în 1969 în Italia apoi a fost găsită şi în Turcia dar cu o frecvenŃă destul de mică. Simptome. Pe frunzele plantelor virozate apare o marmorare slabă a Ńesuturilor de lângă nervuri. Plantele ce prezintă decolorări galbene-verzui manifestă o stagnare a creşterii însoŃită de răsucirea frunzelor, ceva mai mici spre partea inferioară a limbului ceea ce duce la apariŃia de rozete pe frunze. Fructele ce se formează sunt mici, deformate, cu pete necrotice, fără valoare comercială. Agentul patogen - Eggplant mottled dwarf virus - virusul este prezent în parenchimul foliar, în parenchimul floemic, în fructe şi flori, mai puŃin staminele. Epidemiologie. Virusul este vehiculat în natură de vectori (insecte) şi prin contactul direct ce presupune transmiterea de cantităŃi infime de suc virotic. Prevenire şi combatere. Întrucât frecvenŃa bolii este redusă se impune numai eliminarea plantelor virotice din culturile aflate în spaŃii protejate. 5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete - Cucumber mosaic virus in eggplant Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia, FranŃa şi Bulgaria iar existenŃa sa este posibilă şi în culturile din sudul Ńării. 105

Simptome. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă care evoluează în necroze paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri. Plantele fructifică slab iar fructele sunt mici, deformate, pătate sau au dungi galbui (fig, 52). Agentul patogen - Cucumber mosaic virus in eggplant Particulele de virus sunt prezente în citoplasma celulelor, în vacuole şi nuclei, sub forma unor cristale hexagonale sau plăci unghiulare.

Fig. 52. Mozaicul castraveŃilor la vinete şi ardeiCucumber mosaic virus

Epidemiologie. Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de afide iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene din gama foarte largă de gazde.

Prevenire şi combatere. În răsadniŃe se recomandă aplicarea preventivă de stropiri cu insecticide care să distrugă afidele iar amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având o izolare spaŃială de 500 m faŃă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus. 5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete-Tobacco mosaic virus in eggplant Boală descrisă iniŃial în Italia a mai fost semnalată în FranŃa şi din 1975 în culturile de vinete din România. Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei mult reduse (50 %) şi a unor pete alungite, brune, pe tulpini şi peŃioluri. Petele brune-deschis devin brune-închis, apoi Ńesuturile se scufundă şi frunza sau planta tânără se usucă. La soiurile mai rezistente apare doar un simptom de mozaicare slabă. Agentul patogen - Tobacco mosaic virus in eggplant. Virusul este prezent în citoplasma celulelor sub forma unor plăci cristaline poligonale ca un fus, ca nişte ace sau ca nişte fibre. Acest virus are mai multe tulpini ce atacă o gamă largă de plante cultivate sau din flora spontană. Epidemiologie. În cultură virusul se transmite prin contactul dintre plante iar de la un an la altul virusul rezistă în seminŃe, în sol sau pe uneltele de lucru. Micoplasmoze 5.3.4. Stolburul vinetelor - Stolbur disease in eggplant Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. Ea a fost descrisă în 1933 în Rusia pe tomate, însă acum este cunoscută pe 80 specii aparŃinând la 10 familii botanice. Simptome. Plantele atacate manifestă o clorozare rapidă urmată de ofilire. Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze, începând cu marginea lor, apare clorozarea. Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale, apoi se usucă şi se 106

începe degarnisirea plantelor, de jos în sus. Pe tot foliajul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli. Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate, mici cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială. La plantele degarnisite, chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc. Agentul patogen - Stolbur disease in eggplant. În anul 1968 P.G. Ploaie demonstrează pentru prima dată în lume existenŃa în celule a corpusculilor de 50-80 nm şi a particulelor mai mari de 80-600 nm în diametru. Aceiaşi corpusculi au fost semnalaŃi în glandele salivare ale principalului vector al micoplasmei Hyalesthes obsoletus. Epidemiologie. ApariŃia micoplasmei în culturi are evoluŃie ciclică, aceasta depinzând de ecologia vectorului. Dacă larvele din sol ale vectorului sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute, boala nu apare decât sporadic. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea vectorului şi amplasarea culturii într-o solă izolată de culturile sau plantele perene infectate. Micoze 5.3.5. Mana vinetelor - Phytophthora parasitica Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din 1958 dar, producând pagube mici. Simptome. Foliajul afectat prezintă pete mari, galbene-undelemnii caracteristice manelor, în dreptul cărora, pe partea inferioară, apare un puf albicios alcătuit din sporangioforii agentului patogen. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari brune în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă. În condiŃii de umiditate atmosferică ridicată, petele se extind, confluează şi fructele putrezesc. Agentul patogen - Phytophthora parasitica Dast., fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Caracterele agentului patogen, epidemiologia şi măsurile de prevenire şi combatere sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate". Gama de substanŃe chimice recomandate la tomate este eficace şi la vinete. La răsad, stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan 50 WP-0,2 %, dau rezultate foarte bune. 5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete Diplodina lycopersici (Didymella lycopersici) Boală semnalată în 1904 în Marea Britanie este astăzi cunoscută în toată Europa. E. Docea o descrie în 1952, când a găsit-o pe culturile de vinete din jurul Bucureştiului. Simptome.Sunt atacate toate organele aeriene ale plantei, începând cu faza de răsad şi până la plantele mature. Răsadul atacat prezintă o brunificare a coletului, urmată de putrezirea Ńesuturilor şi moartea plăntuŃelor. Pe frunzele bazale ale plantelor mature apar pete 107

măslinii, de 1-24 mm, bine delimitate, ce devin în scurt timp de culoare brună. Pe faŃa superioară a petelor se observă zonalităŃi concentrice, iar pe faŃa inferioară a limbului frunzei în dreptul petelor apar puncte mici, negre. łesuturile afectate se necrozează şi cad aşa încât frunza apare perforată. Atacul pe fructe este rar întâlnit şi se manifestă prin pete brune, circulare sau ovale dar fără fructificaŃii ale patogenului. Pe vreme secetoasă, Ńesuturile brunificate se scufundă şi formează pe margini un inel de plută. Tulpinile plantelor atacate prezintă la colet pete mici, ovale, brune-cenuşii, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc, crapă longitudinal iar ca urmare partea superioară a plantei se veştejeşte (fig. 53). Ca factori favorizanŃi ai apariŃiei şi evoluŃiei acestei boli se pot enumera: excesul de îngrăşăminte organice, umiditatea şi căldura, temperatura optimă fiind de +28oC. Agentul patogen - Diplodina lycopersici (Cooke) Hollos., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina, f.c. Ascochyta lycopersici Brun. .

Fig. 53 - Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete - Diplodina lycopersici:a-atac pe frunză; b-picnidie cu picnospori; c-atac pe fructe (din M. Mititiuc, 1993).

Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular şi după o perioadă de parazitare formează picnidii globuloase, brunenegricioase, de 84-152 µm în diametru şi cu un osteol de 24 µm în diametru, prin care sunt eliminaŃi picnosporii cilindrici, drepŃi sau uşor curbaŃi, cu capetele rotunjite, de 6,8-11,4 x 3-4,6 µm. Picnosporii sunt la început unicelulari apoi la maturitate bicelulari şi uşor ştrangulaŃi în dreptul septei.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnidiile cu picnospori care rămân în resturile vegetale din câmp sau prin seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei, răspândirea patogenului are loc numai prin picnosporii vehiculaŃi de vânt şi apă. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire a atacului includ folosirea de pământ dezinfectat pentru răsadniŃe, dezinfectarea termică a solului din sere şi solarii şi folosirea de sămânŃă sănătoasă. SămânŃa va fi dezinfectată termic, 30 minute la 50oC, chimic cu soluŃie de formalină 1:400 timp de 10 minute sau cu fungicide sistemice: Apron 35 SD-2,5 g/kg sau Rovral-5 g/1 kg. Gama de produse recomandate la tomate pentru stropiri în câmp este valabilă şi pentru stropirile la vinete.

108

5.3.7. Antracnoza vinetelor - Colletotrichum melongena Boala a fost semnalată în 1928 în Rusia, însă acum este semnalată în toate Ńările Europei între care din 1953 şi în România (E. Docea şi V. Severin). Simptome. Boala apare în a doua jumătate a lunii august şi începutul lui septembrie când pe fructe se constată apariŃia unor pete circulare sau ovale, de culoare brună. łesuturile din centrul petelor de 2-10 mm se scufundă, începe putrezirea fructului şi pata capătă o culoare albicioasă-cenuşie iar pe marginea ei se observă puncte mici negre - acervulii patogenului. Agentul patogen - Colletotrichum melongena Lobik., fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul parazit al ciupercii se formează acervuli negri, subepidermici. În momentul dezvoltării conidioforilor, epiderma se rupe şi sunt puse în libertate conidiile. Acervulii au 79222 µm în diametru şi sunt constituiŃi din conidiofori simpli, cenuşii, drepŃi, de 21-28 x 3-4,2 µm, ce susŃin conidii unicelulare, oval-alungite, drepte sau uşor curbate, cu numeroase picături de ulei în celulă, de 14-24 x 2,6-5,2 µm. Acervulii sunt înconjuraŃi de Ńepi bruni, septaŃi, de 33-125 x 3,9-5,2 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul în stadiu saprofit pe resturile de fructe atacate sau pe sămânŃa infectată. În cursul vegetaŃiei, vântul şi apa de irigaŃie, diseminează sporii ce vor produce noi infecŃii pe vreme umedă şi la temperaturi de 23-28oC. Prevenire şi combatere. În asolamentele legumicole trebuie să se Ńină seama de inoculul infecŃios rămas de la precedentele culturi. La înfiinŃarea culturii sămânŃa se va dezinfecta chimic cu fungicide sistemice Apron 35 SD2,5 g/kg sau Rovral-5 g/kg. Măsurile de igienă culturală, strângerea şi arderea fructelor atacate sau îngroparea lor au un deosebit rol în limitarea infecŃiilor incipiente în cultură. Tratamentele preventive şi curative care se aplică pentru mană şi pătarea brună a frunzelor şi fructelor sunt eficace şi pentru acest patogen. 5.3.8. Alternarioza vinetelor - Alternaria dauci Boala este frecvent întâlnită pe vinetele cultivate în spaŃii protejate. Simptome. Agentul patogen atacă plantele încă din faza de răsad când, pe tulpiniŃe apar pete brune, de formă neregulată, de 1-2 mm în diametru, situate în special în apropierea solului. Când zonele afectate devin circulare, răsadul se ofileşte şi se usucă. Frunzele atacate prezintă pete mari, de 4-24 mm, circulare, brune, pe suprafaŃa cărora se observă zonalităŃi concentrice.łesuturile afectate se necrozează, se sfâşie şi frunzele apar perforate. Fructele situate la baza plantei pot fi atacate şi prezintă pete mari, neregulate ca formă cu Ńesuturile uşor cufundate şi acoperite de o eflorescenŃă catifelată, brună-negricioasă alcătuită din organele sporifere. Agentul patogen - Alternaria dauci (Kühn.) Gr. et Sk. (sin.: A solani sau A. porri f.sp. solani), fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. 109

Caracterele agentului patogen, epidemiologia, măsurile de prevenire şi combatere au fost prezentate la bolile tomatelor. 5.3.9. Ofilirea vinetelor - Verticillium albo-atrum şi Fusarium oxysporum Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor, în toată Europa şi America. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 19421943. Simptome. Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării vinetelor. Frunzele bazale încep să se îngălbenească, se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii timp de 1-2 săptămâni, după care se usucă şi cad. Veştejirea avansează pe partea superioară a plantelor care, în final se usucă prematur fără a mai fructifica, iar fructele ce erau formate se zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate. Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu crăpături longitudinale şi transversale. SecŃiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii evidenŃiază o brunificare a sistemului vascular de la colet până la peŃiolul frunzelor şi pedunculul fructelor. AgenŃii patogeni - Verticillium albo-atrum Keinke et Berth., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina şi Fusarium oxysporum Schl. f.sp. melongenae Matuo et Ishigami. AgenŃii patogeni ai ofilirii sunt ciuperci saprofite de sol care pătrund în plante prin perişorii absorbanŃi ai rădăcinilor sau prin microleziunile sistemului radicular. Ciuperca Verticillium formează conidiofori lungi cu 2-4 verticile, cu 5-6 ramuri scurte, cilindrice, incolore ce susŃin conidii ovoide, unicelulare, incolore de 2,5-6 x 1,5-3 µm. Ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. melongenae formează conidii fusiforme, ascuŃite la capete, uşor curbate, cu 1-5 pereŃi transversali, hialine, de 35-50 x 3,5-5,5 µm. Aceşti agenŃi patogeni atacă cu preponderenŃă vinetele cultivate în terenuri acide. Epidemiologie. Patogenii rezistă mult timp în sol trăind saprofit pe resturile de plante atacate şi fiind dispersaŃi de apa de irigaŃie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. De la plantă la plantă, în vegetaŃie vehicularea este imposibilă întrucât aceste ciuperci produc traheomicoze, deci numai transmiterea prin sol are importanŃă. Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee trebuie să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani. Îngrăşarea echilibrată a culturii, asigurarea unui regim hidric al solului normal, fără variaŃii brusce sunt factori ce limitează instalarea bolii. În spaŃiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic iar la apariŃia bolii se pot aplica stropiri la plantă cu 0,5 l de soluŃie de Bavistin, Benlate sau Topsin M, în concentraŃie de 0,05-0,1 %. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile. În câmp se vor face tratamente cu produse din Gr. D: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 %; Bavistin FL 0,05-0,1 % (0,5 l sol./pl. t.p. 14 z.); Derosal 50 WP 0,05-0,1 (t.p. 14 z.); Carbendazin 500 SC 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,05-0,1 % (t.p. 14 z.); Metoben 70 PU-0,15 % (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (0,5 l sol/pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % un litru sol./pl. 110

Alte boli ale vinetelor şi agenŃii lor patogeni:-căderea plăntuŃelor în răsadniŃe Pythium de Baryanum; pătarea cenuşie a frunzelor - Phyllosticta hortorum ; septorioza vinetelor - Septoria melongenae; cercosporioza vinetelor - Cercospora sp.;putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea; boala cu scleroŃi - Sclerotinia sclerotiorum.

5.4. BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI, PEPENILOR GALBENI ŞI DOVLECEILOR Viroze 5.4.1. Mozaicul castraveŃilor - Cucumber mosaic virus Boala are un mare areal, fiind cunoscută la o multitudine de cucurbitacee cultivate, solanacee cultivate sau spontane, precum şi la alte specii de plante ierboase sau lemnoase.

Fig.54 - Mozaicul castraveŃilor -Cucumber mosaic virus: atac pe frunză şi fructe (după W. Kotte, 1952).

Simptome. Pe frunzele tinere de la castraveŃi apar pete galbene-verzui, circulare sau colŃuroase, delimitate de nervurile secundare. Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne, unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene iar limbul frunzei prezintă gofrări, încreŃiri evidente. PeŃiolurile frunzelor, ca şi internodurile sunt scurtate şi cu simptome clare de necroză. În perioadele calde ale anului, se observă o ofilire rapidă a foliajului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful lui, rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit (fig. 54). imptome evidente de mozaicare şi veştejire a foliajului sunt observate şi la dovlecel sau la pepenele galben(fig.55). La pepenele verde, infecŃia produce simptome mai puŃin evidente, este mai lentă sau apare brusc o necroză a foliajului Agentul patogen – Cucumber mosaic virus Doolittle, sin. Marmor cucumeris Holm., a fost izolat în 1916, fiind un reprezentant tipic al grupei Cucumovirus. El formează în celule incluziuni sub formă de cristale hexagonale sau plăci unghiulare în mezofilul frunzelor. Până în prezent sunt identificate 10 tulpini principale: tulpina tipică, tulpina galbenă P6, tulpina 5 a 111

lui Price, tulpina Y, tulpina S, tulpina Q, tulpina B, tulpina LsS, tulpina C şi tulpina WL, fiecare dintre acestea producând simptome diferenŃiate pe anumite gazde. Cercul de plante gazdă este foarte larg cuprinzând specii ale genurilor: Cucumis, Cucurbita, Citrullus, Lycopersicum, Capsicum, Solanum, Spinacia, Lactuca, Cynara, Asparagus, Cichorium, Brassica, Allium, Daucus, Petroselinum, Anethum, Apium, Pastinaca, Rheum, Phaseolus, Pisum, Medicago, Beta, , Nicotiana, Luffa, Zea, Cannabis, Mentha, Carthamus, Coriandrum şi numeroase alte specii de plante floricole, arbuşti ornamentali, arbuşti fructiferi, pomi fructiferi şi plante din flora spontană.

Fig.55. Mozaicul castraveŃilorCucumber mosaic virus la pepene (C.M. Messiaen et col., 1991).

Virusul a fost izolat din peste 200 specii ce aparŃin la 40 familii botanice. Epidemiologie. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor de Cuscută şi prin afidele genurilor Acyrthosiphon, Aphis, Macrosiphym şi Myzus Vectorii vehiculează acest virus timp de cel mult două ore întrucât virusul este de tip nepersistent. Transmiterea prin sămânŃă a virusului este pusă în evidenŃă doar la Vigna sp., Cucumis melo şi plante spontane, însă el rezistă în plantele perene, în special în cele de Stellaria media. Inactivarea virusului este posibilă la temperaturi de 60-76oC sau prin uscarea Ńesuturilor. Prevenire şi combatere. Culturile de câmp trebuie amplasate corect, respectând o izolare spaŃială faŃă de speciile ornamentale perene, seminceri de legume (spanac), sau leguminoase perene. În cultură se va distruge specia Stellaria media ce poate fi rezervor de inocul infecŃios. Se va folosi numai sămânŃă ce provine din culturi sănătoase sau sămânŃă tratată termic. În culturile din seră ca şi în cele de câmp, se vor face stropiri periodice cu insecticide contra afidelor vectoare. RăsadniŃele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. Se cunosc hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi la această viroză, cum ar fi: Hokus, Amour, Burpee, Biretta, Libelle sau hibrizii mai noi, Alibi, Asterix, Amigo, Pedoroso, Rita şi Matilde.

112

5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor - Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C.Ainsworth în 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de castraveŃi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I. Pop şi A. Jilăveanu. Simptome. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor, simptome de mozaic foliar, gofrarea frunzelor, fructe puŃine dar fără simptome. Infectarea timpurie a plantelor induce o nedezvoltare a lăstarilor fructiferi, apariŃia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o îngălbenire generală a plantei. Uneori apar pete clorotice stelate şi chiar fructele pot fi pătate şi deformate (fig. 56). Agentul patogen - Cucumber green mottle mosaic virus Ainsw. sin. Cucumis virus 2 Smith. Virusul aparŃine grupei Tobamovirus şi apare în Ńesuturi sub formă de incluziuni aciculare, hexagonale, sau plăci rotunjite suprapuse. Cercul de plante gazdă este destul de redus, virusul fiind identificat numai la Cucumis sativus şi transmis artificial la alte specii de cucurbitacee. Temperatura de inactivare este de 86-88oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului de la un an la altul se poate face prin sol sau prin sămânŃă. Transmiterea de la plantă la plantă se poate face prin contactul direct între plante. Prevenire şi combatere. Se vor infiinŃa culturi numai cu sămânŃă sănătoasă sau tratată prin scufundare timp de 60 minute în soluŃie de fosfat trisodic 15 %, urmată de o clătire cu apă curată. Solul, ca şi toate uneltele din sere şi solarii, vor fi dezinfectate prin tratamente termice (la sol) sau chimice - formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %. În spaŃiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi distrugerea lor prin ardere. Fig.56 - Mozaicul verde al castraveŃilor Cucumber green mottle mosaic virus (după I.Pop, 1986).

Alte viroze ale castraveŃilor CastraveŃii mai pot fi atacaŃi de virusul necrozei tutunului şi de virusul clorozării fructelor, virusuri a căror prezenŃă nu este încă semnalată la noi. La plantele din fam. Cucurbitaceae cultivate mai pot fi prezente: virusul mozaicului dovleacului (ce se transmite prin seminŃe, virusul 1 al mozaicului pepenelui verde (transmis prin afide şi seminŃe) şi virusul 2 al mozaicului pepenelui verde (transmis prin afide dar netransmisibil prin seminŃe). În cazul când aceste virusuri sunt asociate cu C.M.V., simptomele ce apar sunt foarte grave. 113

Bacterioze 5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor - Pseudomonas syringae pv. lachrymans Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913, însă agentul patogen a fost studiat de E.F. Smith şi M.K. Bryan în 1915. În România boala a fost semnalată de Tr. Săvulescu şi col., în 1940. Bacteria induce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât, mai ales, celor din solarii şi sere, diminuând cantitativ şi calitativ producŃia. Simptome. Încă de la începutul vegetaŃiei, pe cotiledoane apar pete mici, circulare sau colŃuroase, verzi-închis, cu aspect umed. Cotiledoanele infectate se brunifică şi se usucă. Pe frunze apar pete colŃuroase, situate între nervurile secundare, de culoare verde-închis, hidrozate, care în final capătă o coloraŃie gri-bej, se usucă şi se desprind din frunză (fig. 57). În condiŃii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm, pot conflua şi sunt distruse suprafeŃe mari din frunză. Pe faŃa inferioară a limbului, după irigarea culturii, după ploi sau pe timp ceŃos, se constată prezenŃa unui exudat bacterian mucilaginos sub formă de picături. Pe vreme secetoasă, goma bacteriană se usucă şi dă naştere unei pelicule fine, cu aspect de celofan. Prin desprinderea zonelor atacate frunzele rămân perforate şi se pot deforma. Pot fi sesizate simptome asemănătoare pe peŃioluri şi tulpini care, pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcŃie de umiditatea atmosferică. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm, verzi-închis, circulare, cu aspect umed şi cu o zonă centrală albicioasă. În dreptul acestor pete, fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau, se acoperă cu gomă bacteriană, pe vreme umedă. Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. lachrymans (Smith. et Bry.) Young, Dye et Wilkie, sin. Pseudomonas lachrymans, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Bacteria are forma unui bastonaş şi este întâlnită în Ńesuturi, izolată, în perechi sau în lanŃuri. În sere, în 1976, Gh. Marinescu şi col. au identificat şi o altă bacterie Pseudomonas bürgeri care produce simptome asemănătoare dar, spre deosebire de Ps. syringae pv. lachrymans, produce brunificarea vaselor conducătoare din tulpinile castraveŃilor. Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin seminŃele contaminate sau infectate, iar în câmp diseminarea este asigurată de ploile Fig.57 - Pătarea unghiulară a castraveŃilor repezi însoŃite de vânt şi de irigarea prin Pseudomonas syringae pv. lachrymans (după C.M. aspersiune. InfecŃia se face foarte repede în Messiaen et col., 1991). condiŃii de umiditate relativă în jur de 95 % şi temperatură cuprinsă între 24-28oC. 114

Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor cu sămânŃă sănătoasă, tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termo-hidric cu apă la 5052oC timp de 30 minute. SeminŃele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute. În cursul vegetaŃiei se recomandă tratamete cu: Champion 0,3 %, Funguran OH 50WP-3,2 kg/ha (0,4 %), Super Champ FL-3 l/ha, Mancozeb2 kg/ha, Curzate Plus T0,25 % sau Kasumin-0,15 %. În câmp, se recomandă o rotaŃie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele (castraveŃi, pepene galben, pepene verde, dovleac, dovlecelul), să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3 ani, iar în seră, culturile se vor înfiinŃa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic sau cu formalină 0,4 % (4-5 l/m2). Unii hibrizi mai noi sunt rezistenŃi sau toleranŃi la infecŃii: Regal, Moresti, Asterix. Soiul Samurai omologat în 2002 are toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen. 5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila Boala, cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate Ńările cultivatoare din Asia, Japonia, America şi Africa, a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr. Săvulescu. Simptome. Plantele infectate prezintă iniŃial doar câteva frunze bazale veştejite, sub formă de umbrele (limbul este veştejit şi căzut în jurul peŃiolului (fig. 58). Acest simptom se observă spre prânz, când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. După un timp, toate frunzele se ofilesc, se încreŃesc, tulpinile se înmoaie şi planta se usucă. Ultimele zone care se usucă sunt tulpinile, peŃiolurile şi rădăcinile care, dacă sunt secŃionate, eliberează din vasele conducătoare un exudat bacterian, vâscos, alb-cenuşiu. Aceste colonii bacteriene obstruează vasele şi induc simptomul de ofilire. Agentul patogen Erwinia tracheiphila (Smith.) Holland, este o bacterie în formă de bastonaş ce nu produce decât traheobacterioze şi uscarea Ńesuturilor, fără a provoca putregaiuri umede. Bacteria este un patogen de rană cu o incubaŃie de 10 zile. Fig. 58 - Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor - Erwinia tracheiphila (după E.F. Smith din O. Appel, 1956).

Epidemiologie. Bacteria are un cerc larg de plante gazdă ce aparŃin

genurilor Cucumis şi Cucurbita, cu excepŃia pepenilor verzi. Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni dar este transmisă de gândacul dungat - Acalymma vittata şi gândacul pătat Diabrotica undecimpunctata, căci în intestinele lor bacteria supravieŃuieşte. În rănile produse de aceşti 115

gândaci, bacteria se înmulŃeşte apoi pătrunde în vasele xilemice pe care le astupă. Extinderea bolii se datoreşte nivelului populaŃional al gândacilor, stadiului de dezvoltare sensibil al plantelor şi prezenŃei unei umidităŃi atmosferice mari, ce asigură reuşita infecŃiilor primare. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la combaterea insectelor vectoare, cât mai timpurie, pentru a evita instalarea bolii. Micoze 5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee - Pythium de Baryanum, P. ultimum, P. aphanidermatum Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare unde sunt îndeplinite condiŃiile de temperatură şi umiditate necesare infecŃiilor, în primele stadii de vegetaŃie. Simptome. Imediat după răsărirea plantulelor, pe colet apar pete mici, de culoare verde-închis a căror suprafeŃe se extind repede. Zona atacată se brunifică, tulpiniŃa se subŃiază şi după câteva zile plantele se ofilesc, cad pe sol şi putrezesc. Chiar şi rădăcinile se brunifică şi dispar. Dacă solul este foarte umed în zona coletului, tulpiniŃa brunificată se acoperă cu un mucegai fin, alb. Pe fructe, atacul apare mai târziu, sub formă de putregai umed. Petele moi de pe fructe, au epiderma crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios. Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiŃii de umiditate atmosferică ridicată de peste 80-90 %. AgenŃii patogeni - Pythium de Baryanum Hesse, P. ultimum Trow., P. aphanidermatum Edson., fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aceşti agenŃi patogeni pătrund în tinerele plante prin rădăcini sau prin micile leziuni de la colet. În Ńesuturi ei formează hife hialine, bogat ramificate pe care apar organele de înmulŃire asexuată, ortosporangii ce vor rămâne în Ńesuturile putrezite. Prin germinare ei, vor da naştere la zoospori, ce vehiculaŃi de apă, vor putea produce noi infecŃii. În urma procesului sexuat, în Ńesuturile uscate sau putrezite, se poate constata prezenŃa oosporilor care, după ce vor rezista în sol ,în primăvara următoare vor da filamente de infecŃie ce pătrund în tinerele plante prin stomate. Epidemiologie. Speciile genului Pythium sunt nişte agenŃi saprofiŃi de sol care, pot deveni paraziŃi în condiŃii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din primele faze o cultură.Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânŃă sau prin oosporii ce rezistă în sol iar, de la o plantă la alta, transmiterea se face foarte rapid prin zoosporii vehiculaŃi de apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. CastraveŃii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar după dezinfectarea solului, termic sau chimic. SeminŃele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8 kg/t, Royall Flo 42 S-3,5 l/t, Vitavax 200 PU-3 kg/t, Tiramet 60 PTS-4 kg/t, Super Homai 70 PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP6 kg/t.

116

În seră, în timpul vegetaŃiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0,15 % (15 l/sol/m2), Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/sol/m2), Captan 50 WP 0,2-0,5 % sau Captadin 50 PU 0,2-0,5 %. În câmp se va asigura o rotaŃie a culturilor, introducând în asolamentul legumicol, o solă cu cereale sau cu graminee furajere. 5.4.6. Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba, dar acum este cunoscută ca frecventă pe castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleci, dovlecei, fiind deosebit de păgubitoare la culturile din spaŃii protejate. În Europa s-a extins la începutul acestui secol, iar în România a fost semnalată în 1928 în sudul Ńării. În Moldova ea a apărut abia după anul 1970. Simptome. Mana atacă exclusiv frunzele, sub forma unor pete verzi-deschis pe faŃa superioară a limbului, pete de formă colŃuroasă, bine delimitate de nervurile frunzelor. Culoarea petelor se schimbă în galben, apoi în brun, iar pe faŃa inferioară, apare un puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig. 59-a). În condiŃii favorabile, petele pot conflua şi este distrusă o mare parte din limb iar plantele vor rămâne repede fără frunze. Agentul patogen - Pseudoperonospora cubensis (Berk. et Curt.) Rostov., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă aparatul vegetativ sub forma unui sifonoplast ce se ramifică în spaŃiile intercelulare şi după o perioadă de incubaŃie, emite prin stomate sporangiofori grupaŃi câte 2-3, ramificaŃi dicotomic (fig. 59-b). Sporangioforii ajung la dimensiuni de 100-320 x 4-9 µm şi susŃin sporangi unicelulari, Fig. 59 - Mana cucurbitaceelor - Pseudoperonospora cubensis: a-frunză atacaă;b-sporangiofori şi zoosporangi ovoizi, de 18-28 x 12-20 µm. (după Olga Săvulescu, 1967). Aceşti sporangiofori care apar ca un puf cenuşiu cu nuanŃe violacei pot fi observati, uşor dimineaŃa devreme când are loc şi diseminarea sporangilor. Ceva mai târziu, datorită deshidratării sporangioforii se observă mai greu. InfecŃiile se produc pe vreme umedă, la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim 23oC) când, din sporangi, apar zoospori biflagelaŃi ce vor germina şi vor da filamente de infecŃie care pătrund prin osteolul stomatelor frunzelor ce au cel puŃin 1/2 din suprafaŃa normală. Viabilitatea sporangilor şi a zoosporilor depinde de temperatură, de intensitatea luminoasă şi de umiditatea atmosferică. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC 117

sporangii mor. În Ńesuturile uscate, se formează oospori sferici, galbeni-bruni, de 36-43 µm în diametru. Epidemiologie. Agentul patogen este propagat de apa de ploaie sau apa de irigaŃie. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaŃa până la ora 10, când diseminarea sporangilor este maximă, induce un atac puternic de mană. Transmiterea agentului, de la un an la altul, este asigurată de oosporii prezenŃi în resturile vegetale, însă infecŃiile din anii următori pot proveni şi de la sporangii aduşi de vânturi din zonele cu ierni blânde, unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaŃi. Prevenire şi combatere. Ca o primă măsură de prevenire, se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime. În asolamentul legumicol, cucurbitaceele vor reveni după cel puŃin 4 ani pe aceeaşi solă. În câmp, irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu disemina sporangii. În spaŃii protejate, se va asigura o bună aerisire a culturii iar în cazul declanşării atacului se va reduce umiditatea. Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică, foarte fină, Ńinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată. În spaŃiile protejate, din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse, s-a ajuns la crearea de rase rezistente la metalaxyl. Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent, cu respectarea timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de produs. Se pot face tratamente directe la plantă cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouille bordelaise -0,75 % (7,5 kg/ha); BB (ZB) Liebor -1 %; Funguran OH 50 WP -0,3-0,4 % (3,2 kg/ha); Oxicig 50 PU 0,4-0,5 %;Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p.28 z.);Dacmancoz 80 Wp 0,2%(2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Polyram combi-0.2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Gr.D: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2-0,15 % (1,5 l/ha); Gr.F: Bravo 500 SC-0,25 % (2,5 l/ha (t.p. 7 z.); Gr.J:Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha) Gr.K: Alfonat-3 kg/ha (t.p. 21 z.); Quadris SC-0,75 l/ha (0,075 %); Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L- Aliette 80 WP-0,2 %; Aliette C-0,5 %; Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Manox-2,5 kg/ha; Labilite 70 WP-0,15 %; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Manoxin Total 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha); Mikal M-2,8 kg/ha câmp; 3,5 kg/ha solar; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocit Super 60 PU-0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-0,25 % (t.p. 3 z.); Shavit 71,5 WP-0,2 % (2 kg/ha); Systhane MZ- 0,2 % (2 kg/ha). Folosirea în viitor a hibrizilor Regal, Asterix care sunt rezistenŃi sau toleranŃi la mană ar putea asigura producŃii mari, economice fără multe tratamente costisitoare. Hibrizii Rita, Moresto şi Alibi sunt sensibili faŃă de acest patogen. Soiul Samurai omologat în 2002 are toleranŃă ridicată fată de acest patogen. 5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate Ńările cultivatoare şi produce pagube mari, datorită uscării premature a foliajului. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în Ńara 118

noastră a fost semnalată de M. Fuss (1853), C. Oescu şi E. Rădulescu (1933) dar, studiată amănunŃit de C. Sandu Ville abia în 1967. Simptome. Organele aeriene (tulpini, frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare (fig. 60). Pe suprafaŃa acestor organe apare un miceliu alb, făinos, sub forma unor pâsle mai mult sau mai puŃin extinse. Pe limbul frunzelor, petele pot conflua şi acoperi suprafeŃe mari de limb care, în scurt timp se vor usca. Sub acest miceliu Ńesuturile se îngălbenesc şi se brunifică. În condiŃii de secetă atmosferică, atacul se extinde pe peŃiolul frunzelor, pe tulpini şi chiar pe fructe. Fig. 60 - Făinarea cucurbitaceelor - Erysiphe AgenŃii patogeni Erysiphe cichoracearum cichoracearum D.C. f. cucurbitacearum Poteb. şi (dup\ C.M. Messiaen et col., 1991). Sphaerotheca fuliginea (Schech.) Salm. f. cucurbitae Jacz., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium erysiphoides Fr. Aceşti agenŃi patogeni au aparatul vegetativ un tal epifit care fructifică abundent formând conidii de tip Oidium erysiphoides, de 17-45 x 11-17 µm. În spaŃiile protejate, pe plantele parazitate, se pot forma şi cleistotecii pe partea inferioară a frunzelor. Acestea au apendici simpli, sunt sferice, brune de 74-165 µm în diametru (Erysiphe) şi 60-100 µm ( Sphaerotheca) (fig. 61). Ascele conŃin 2-6 ascospori (Erysiphe) sau 4-8 ascospori (Sphaerotheca). CondiŃiile optime de instalare şi evoluŃie a agenŃilor patogeni diferă. Pentru Erysiphe temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate relativă ridicată, în timp ce pentru Sphaerotheca, temperatura optimă este de 15-21oC dar, necesită o umiditate relativă ridicată. Epidemiologie. AgenŃii patogeni se răspândesc în timpul vegetaŃiei prin conidiile de tip Oidium vehiculate de vânt, apă sau insecte. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele mature, în timp ce cele abia formate sunt rezistente. Cleistoteciile formate pe frunze asigură persistenŃa patogenilor până în anul următor. Erysiphe cichoracearum are 12 forme specializate şi un cerc larg de plante gazdă ce contribuie la permanentizarea inoculului infecŃios. Sphaerotheca fuliginea poate fi găsită pe 38 specii de plante gazdă, din diferite familii botanice. Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente, respectarea asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de infecŃie.

119

Fig. 61 - Conidii, cleistotecii şi asce de Erysiphe cichoracearum (stânga) şi Fig. 26 Sphaerotheca fuliginea (dreapta) (după C. Sandu Ville, 1967).

La apariŃia atacului se recomandă stropiri cu produsele din grupele: Gr.A: Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t.p. 4 z.); Kumulus DF 0,4 % (t.p. 4 z.); Microthiol special -0,4 % (t.p. 4 z.); Thiovit 0,3-0,4 %; Gr.F: Bravo 500 SC- 0,75 %; Karathane FN 57-0,1 % (t.p. 7 z.); Karathan LC-0.05 (t.p. 28 z.); Saprol 100 EC-0,1 % (t.p. 21 z); Gr.I: Afugan EC-0,05 % (t.p.7 z.); Rubigan 12 CE- 0,02 % (t.p. 7 z. în seră) ; 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Rubigan 12 EC-0,02 % (t.p. 7 z.); 0,03 % (t.p. 7 z. în câmp); Gr.J: Baycor 25 WP-0,1 % (t.p. 15 z.); Bayfidan 250 EC-0,05 %; Bayleton 5 PU-0,05 % seră (t.p. 7 z.); 0,1 % câmp (t.p. 7 z.); Bayleton 5 WP-0,05 % seră; 0,1 % câmp (t.p. 7 z.); Bumper 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha (câmp şi seră); Orius 25 EW-0,05 %; Sanazole 250 EC- 0,015 % (0,15 l/ha); Shavit 25 EC0,5 l/ha câmp; 0,3 l/ha seră, solar (t.p. 14 z.):Schavit F 72 WP-0,2%(2 kg/ha); Systhane 12,5 CE-0,03 % (t.p.14 z.); Tilt 250 CE RV-0,015 % (t.p. 14 z.); Tilt 250 EC-0,015 % (t.p. 14 z.); Topas 100 EC-0,025 % seră (t.p. 7 z.); Trifmine 30 WP- 0,03 %; Gr.K: Quadris SC-0,75 l/ha (0,075 %); Konker-1,25 l/ha; Labilite 70 WP- 0,15 %; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha); Gr. L: Dacfolin-0,15 l/ha; Manoxin Forte 60 PU-0,25 % (2,5 kg/ha). Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând produsele în funcŃie de grupa lor (de contact sau sistemice), cu recomandarea ca, din momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact. Hibrizii nou apăruŃi : Fitness, Tyria, Regal, Matilde, Meresto, Cornisa, Cornilac, Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte,sunt rezistenŃi sau toleranŃi faŃă de aceşti patogeni.

5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor - Colletotrichum lagenarium Boala este semnalată pe toate organele aeriene ale castraveŃilor, pepenilor galbeni, pepenilor verzi şi dovleceilor, ce se cultivă în câmp. Tr. Săvulescu şi col. au depistat această boală în 1931 şi de atunci în toate Stările fitosanitare, agentul patogen poate produce pagube de 15-30 %.

120

Simptome. Pe foliaj şi pe tulpini, atacul apare sub forma unor pete uleioase apoi necrotice, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc. Dacă simptomele apar la începutul vegetaŃiei, plantele se pot usca. Pe fructe apar pete mari, circulare (1-2 cm în diametru, galbene, apoi brune, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă şi se acoperă cu un mucegai roz, reprezentat de fructificaŃiile ciupercii ce apar în cercuri concentrice (fig. 62-b). łesuturile în curs de descompunere vor fi invadate de ciuperci saprofite care, vor continua deprecierea fructelor, mai ales dacă umiditatea atmosferică se menŃine ridicată. Agentul patogen - Colletotrichum lagenarium (Pass.) Ell. et Hals., fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina Ciuperca se dezvoltă subcuticular şi formează fructificaŃii asexuate acervuli de culoare roz-cenuşii. În momentul maturării conidiilor, cuticula crapă şi sporii sunt puşi în libertate, Lagărul are până la 126 µm în diametru iar conidioforii Fig. 62-Antracnoza şi cladosporioza cucurbitaceelor:a-Cladosporium hialini, simpli, susŃin cucumerinum;b-Colletotrichum lagenarium (după C.M. Messiaen et col., 1991). conidii ovale, unicelulare, hialine de 13-19 x 4-6 µm. Între conidiofori, în lagăr, apar peri bruni, multicelulari, de 60-70 µm lungime, mai groşi la bază şi mai subŃiri spre vârf. Epidemiologie. Agentul patogen evoluează mai ales în condiŃii de umiditate atmosferică ridicată şi la un optim de 25oC. Aparatul vegetativ al ciupercii pătrunde activ prin cuticulă şi după o incubaŃie de 3-7 zile fructifică. Răspândirea sporilor în perioada de vegetaŃie este asigurată de curenŃii de aer, de picăturile de apă de ploaie sau de irigaŃie şi de insecte. PersistenŃa agentului peste iarnă se face în resturile vegetale de pe câmp cât şi în sămânŃa infectată sau infestată. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea resturilor vegetale, rotaŃii de 3-4 ani a culturilor de cucurbitacee, precum şi amplasarea lor în terenuri ce nu reŃin apa, în sole ce vor fi irigate prin brazde. ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă, dezinfectată termic sau chimic. În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG- 0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG-0,2 % (timp pauză 14 zile) şi Kasumin 2 WP-0,15 %. 121

5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor - Cladosporium cucumerinum Boală descrisă în S.U.A. la sfârşitul secolului trecut, s-a extins în Europa, în toate Ńările cultivatoare şi din 1932 este semnalată anual şi în România pe castraveŃi, pepeni galbeni, pepeni verzi şi dovlecei. Simptome. Atacul agentului patogen poate fi semnalat încă din stadiul de cotiledoane şi până la maturarea fructelor. Pe cotiledoane şi tulpiniŃe apar pete translucide, apoi necrotice de câŃiva milimetri în diametru. Pe frunzele mari, atacul se observă sub forma unor pete circulare sau colŃuroase, verzui, apoi cenuşii, mărginite de un halo galben. łesuturile atacate se brunifică, se usucă şi se desprind din frunze. Pe fruct, apar pete cenuşii cu Ńesuturi ce se scufundă, atacul ajungând până la seminŃe (fig. 62-a). Pe timp umed, cu temperaturi scăzute între 18-25oC, petele pot conflua, iar pe timp secetos, marginea petelor devine tare, se suberifică. Agentul patogen - Cladosporium cucumerinum Ellis et Artheer, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Agentul patogen are un aparat vegetativ - tal filamentos, de culoare verde-măslinie care se dezvoltă atât în Ńesuturi cât şi la suprafaŃa acestora. Pe pete, se formează conidiofori simpli, bruni, septaŃi, ce susŃin pe sterigmele terminale, conidii ovoide, cilindrice sau fusiforme, unicelulare sau multicelulare, de 10-30 x 3-6 µm. La germinare, talul străpunge activ Ńesuturile şi după o incubaŃie de 3-4 zile, ciuperca fructifică. Epidemiologie. În condiŃii de umiditate relativă ridicată, în jur de 95 % şi la temperaturi scăzute 18-25oC ciuperca se răspândeşte şi atacă uşor datorită vehiculării conidiilor de către vânt şi picăturile de apă. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de miceliu şi conidiile rămase pe resturile vegetale, pe care în primăvară, găsim numeroase conidii. În culturile intensive din spaŃiile protejate, unde se respectă măsurile de igienă, această boală nu se mai regăseşte. Prevenire şi combatere. Se recomandă strângerea şi arderea sau îngroparea adâncă a resturilor vegetale, rotaŃii de 3-4 ani, înfiinŃarea culturilor de cucurbitacee în terenuri cu drenaj bun, irigarea prin brazde şi cultivarea de soiuri sau hibrizi rezistenŃi. În culturile din spaŃiile protejate, pentru prevenirea atacului se menŃine umiditatea atmosferică sub 90 % şi temperatura în jur de 25oC iar solul se dezinfectează termic sau chimic. SămânŃa folosită trebuie să provină din culturi semincere sănătoase şi să fie dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg. La apariŃia atacului se vor aplica tratamente cu fungicide sistemice în alternanŃă cu fungicide de contact: Topsin 70 PU 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,05-0,1 %, Bavistin Fl 0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % sau Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha. Se pot utiliza hibrizi rezistenŃi la acest agent ca: Dalibor, Fitness, Famosa, Kamaron, Tyria, Matilde, Rita, Meresto, Cornisa, Cornibac, Asterix, Alibi, Pedroso şi Pasamonte sau toleranŃi ca Regal. 122

5.4.10. Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi a bazei tulpinii) cucurbitaceelor - Fusarium solani f.sp. cucurbitae Boala a fost descoperită în ultimii ani ai secolului trecut, dar acum sa extins în toate Ńările cultivatoare şi poate produce pagube de până la 75 % din recoltă. În România boala a fost semnalată în 1968 dar, s-a extins şi poate provoca pagube de 10-20 %. Simptome. Atacul începe prin pătrunderea agentului în rădăcini, însă simptomele evidente apar abia la înflorire-fructificare. Fig.63- Boli vasculare a cucurbitaceelor: a-fuzarioza cu necroză longitudinală a tijei; b- ofilirea fără necroza tijei (Fusarium sau Verticillium); c- Dydimella bryoniae (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Frunzele bazale se îngălbenesc treptat de la vârf sau de la margini şi rămân verzi doar nervurile. Zonele îngălbenite se necrozează şi treptat se usucă toate frunzele. Această fuzarioză este frecvent întâlnită la pepeni şi dovleci dar uneori atacă şi castraveŃii, producând leziuni brune pe tulpini, la nivelul solului sau chiar mai sus, dacă vremea este umedă. Plantele uscate rămân legate de sol doar prin vasele conducătoare ce nu au fost distruse. Fructele ce vin în contact cu solul, au pete mari, de 1-2 cm, care pot conflua. Uneori pe aceeaşi plantă se întâlneşte şi F. oxysporum f.sp. cucumerinum (fig. 63 a şi b). Acest al doilea agent patogen este semnalat de dată mai recentă (1932) iar la noi abia din 1969, dar cu o frecvenŃă mai mare. Ca simptome, el produce o veştejire cu evoluŃie rapidă, plantele uscându-se în 3-4 zile. Uneori evoluŃia este mai lentă, se veştejeşte doar câte o frunză de la bază şi apoi celelalte. În cazul ofilirilor rapide, frunzele îşi păstrează culoarea verde până la uscare, în timp ce la veştejirile lente se instalează culoarea galbenă înaintea necrozei. Rădăcinile nu prezintă modificări exterioare, în schimb tulpinile se usucă şi crapă longitudinal. Ultimile părŃi care se veştejesc sunt peŃiolurile pe care atârnă limbul frunzei veştejit şi uscat. Distrugerea plantei poate avea loc uneori lent, timp de 2-3 luni. AgenŃii patogeni - Fusarium solani f.sp. cucurbitae Snyd. et Hans. şi F. oxysporum f.sp. cucumerinum Owen., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Aparatul vegetativ al acestei ciuperci este un tal filamentos hialin cu posibilitatea de a trăi saprofit în sol sau parazit în plantă. Fusarium solani nu este atât de specializat ca F. oxysporum care are mai multe forme specializate: f.sp. niveum şi f.sp. melonis. Această ultimă formă specializată are rasa 0, 1, 2 şi rasa 1-2 care produc simptome diferite. 123

Rasele 0, 1 şi 1-2 dau veştejirea bruscă, fără o îngălbenire prealabilă, în timp ce, rasa 2 dă o veştejire lentă, însă această rasă este semnalată frecvent doar în S.U.A. F. solani are de asemenea două forme specializate: f.sp. cucurbitae şi f.sp. phaseoli a căror spori rezistă mai mulŃi ani în sol şi atacă numai fructele de cucurbitacee. ÎnmulŃirea ciupercii F. solani se face prin macroconidii de 20-50 x 3,5-6 µm. RezistenŃa patogenului în sol este asigurată de clamidosporii ce se formează intercalar pe miceliu, uni sau bicelulari, globuloşi sau ovali. În cazul ciupercii F. oxysporum, conidiile sunt tipice cu 3 septe, de 20,4-46,8 x 3,1-4,6 µm şi se formează la exteriorul Ńesuturilor atacate, în crăpături sau chiar în vasele conducătoare, unde pot apărea şi clamidospori. În vasele obstruate, brunificate, se constată prezenŃa gomelor, a microconidiilor de 19 x 3 µm şi a clamidosporilor de 6,3-11 x 5-10,7 µm. Epidemiologie. AgenŃii patogeni rezistă în sol sub formă de clamidospori, conidii şi chiar scleroŃi. Din aceste organe, în timpul germinărilor, apar micelii ce vor intra în plantă prin micile răni de pe rădăcini. Transmiterea patogenilor de la un an la altul, se mai poate face prin miceliul din seminŃele infectate. În perioada de vegetaŃie, microconidiile şi macroconidiile vehiculate de apa de irigaŃie, asigură transmiterea patogenilor de la plantă la plantă şi veştejirea acestora, datorită toxinelor emise şi datorită obstruării vaselor conducătoare, cu miceliu şi gome. Prevenire şi combatere. Se recomandă înfiinŃarea culturilor în sere, în sol dezinfectat termic, iar la apariŃia primelor plante veştejite, acestea vor fi scoase cu grijă şi se vor arde. În câmp, se va asigura un asolament de minim 4 ani, fără alte cucurbitacee şi se vor semăna numai seminŃe ce provin din fructe sănătoase. SămânŃa se va trata cu Rovral TS-5 g/kg, Royal Flo. 42 S-3,5 l/t sau Super Homai 70 PU-5 g/kg. Aceste ultime două substanŃe fiind recomandate şi pentru Pythium sp. În câmp se vor aplica tratamente cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (1 l sol /plantă (t.p. 14 z.); Bavistin Fl 0,05-0,1 % (1 l sol/pl.); Benlate 50 WP 0,05-1 % sau 1 l sol/pl. (t.p. 14 z.); Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.); Topsin M 70 WP 0,05-0,1 % (1 l sol./pl.) (t.p. 7 z.). 5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloza) Verticillium dahliae Boala a fost descrisă în 1918 în Olanda şi din 1969 şi în România în culturile din spaŃiile protejate. Simptome. În prima parte a evoluŃiei sale, această boală prezintă simptome asemănătoare fusariozei, produce o ofilire lentă a celei de a 3-4 frunze de pe tulpină. Ofilirea începe în perioada de înflorire-fructificare şi este însoŃită de îngălbenirea şi necroza limbului frunzelor, în timp ce peŃiolul rămâne turgescent. Ofilirea se extinde apoi şi în sus şi în jos la restul frunzelor, în special pe spaŃiul dintre nervurile care rămân verzi. În final se îngălbenesc şi peŃiolurile, se usucă, pe ele alternând frunzele uscate (fig. 129-b). În funcŃie de ritmul ofilirii şi uscării, pe plantă se găsesc fructe mici, brune, ce se usucă, în paralel cu fructe mari ce sunt veştede şi nu se maturează. Vasele conducătoare sunt brunificate, dar mai slab ca la 124

fusarioză şi sunt astupate de tile sau hife miceliene. În cazul atacurilor incipiente, simptomele pot dispare dacă se instalează o vreme mai rece şi cu insolaŃie slabă. Agentul patogen - Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca este o saprofită de sol care, după pătrunderea în plantă, în condiŃii de umiditate, formează pe tulpini conidiofori cu verticile de fialide ce emit conidii ovoide, unicelulare, de 4-6 x 1,7-2 µm. În Ńesuturile plantelor uscate se pot întâlni şi microscleroŃi globuloşi, de 90-250 x 50-80 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol prin microscleroŃii de pe resturile de vegetaŃie. Din microscleroŃi, în solurile cu pH-ul slab acid şi în condiŃii de temperaturi în jur de 23oC apar filamente de infecŃie ce vor pătrunde în plantă prin rănile produse de nematozi. În timpul vegetaŃiei ciuperca este răspândită prin conidiile vehiculate de vânt sau apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor trebuie să se facă în terenuri fără nematozi, dezinfectate, respectând un asolament sau o rotaŃie de 4-5 ani. SămânŃa va fi dezinfectată cu Rovral TS - 5 g/kg iar în condiŃii de seră se vor face tratamente cu fungicide sistemice la baza plantelor, cu: Bavistin 50 WP 0,05-0,1 % (timp pauză 14 zile), Bavistin Fl 0,05-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % (1 l/pl.), Topsin 70 PU 0,05-0,1 % ( 1 l/pl.), Topsin M 70 WP 0,05 -0,1 %. 5.4.12. Alternarioza - Alternaria cucumerina Boala este întâlnită frecvent pe plantele de castraveŃi, pepeni, dovleci şi dovlecei, pe care le defoliază rapid prejudiciind producŃia. Simptome. Pe frunzele infectate ,apar pete mici de decolorare, de 1-2 mm, care pot conflua şi ajung până la 1 cm în diametru sau chiar mai mult. Petele sunt înconjurate de un halo galben iar pe suprafaŃa lor, după brunificare, apar zonalităŃi concentrice cu fructificaŃiile patogenului. Pe tulpini, lăstari şi fructe, în dreptul petelor brune se constată că Ńesuturile sunt puŃin cufundate. Agentul patogen - Alternaria cucumerina (Ell. et Ev.) Elliot., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un tal filamentos de pe care apar conidiofori multicelulari, neramificaŃi, bruni ce susŃin conidii multicelulare, muriforme, de 30-75 x 15-25 µm, aşezate în lanŃuri scurte. ZonalităŃile concentrice de pe pete sunt datorate apariŃiei acestor conidiofori, apariŃie care se face în funcŃie de temperatură ce alternează, ziua este mai ridicată şi are loc fructificarea iar noaptea patogenul se extinde centrifug în Ńesuturi. Epidemiologie. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de miceliu în resturile vegetale şi chiar în seminŃe. Poate rezista şi pe plantele din flora spontană ce aparŃin fam. Cucurbitaceae. În timpul vegetaŃiei, răspândirea sporilor o fac curenŃii de aer şi apa de irigaŃie 125

iar dacă umiditatea atmosferică este mare, 90 % şi temperatura în jur de 25oC putem înregistra pierderi mari. Prevenire şi combatere. Ca măsuri de prevenire se recomandă: igiena culturală, distrugerea buruienilor gazdă, irigarea prin brazdă, dezinfectarea seminŃelor cu Rovral TS - 5 g/kg. În timpul vegetaŃiei se vor face tratamente cu: Dithane 75 WG-0,2 %, Dithane M 450,2 %, Mancozeb 800-2 kg/ha (timp pauză 21 zile), Vondozeb-0,2 %, Vondozeb 75 DG0,2 % sau Bravo SC-1,5-2 l/ha. Alte boli ale cucurbitaceelor şi agenŃii lor patogeni:pătarea frunzelor şi putregaiul moale al fructelor de castraveŃi -Pseudomonas burgeri; putregaiul negru al cucurbitaceelor - Mycosphaerella melonis (Didymella brioniae); putregaiul tulpinilor de cucurbitacee - Diplodia gossypina; pătarea albă a frunzelor de cucurbitacee - Septoria cucurbitacearum; pătarea şi băşicarea frunzelor - Sporodesmium pluriseptatum; cercosporioza (pătarea brună a frunzelor) - Cercospora melonis; putrezirea tulpinii şi fructelor de cucurbitacee - Sclerotinia sclerotiorum; putregaiul cenuşiu al tulpinilor şi fructelor de castraveŃi - Botrytis cinerea.(se va trata cu Teldor 500 Sc-0,08%(0,8 l/ha); În vederea combaterii acestor boli sunt avizate produsele: Mancozeb 800-1,6 kg/ha, Sumilex 50 W-0,1 % (în solar) cu timp de pauză 14 zile, Shavit F 715-2 kg/ha şi produsul biologic Trichodex 25 WP-2 kg/ha. Pentru atacul acestui din urmă agent patogen (Botrytis), se cunosc hibrizi de castraveŃi rezistenŃi ca: Dalibor, Tyria, Cornisa, Cornibac şi Pedroso. În culturile de dovlecel, se vor folosi hibrizi rezistenŃi sau toleranŃi. Astfel, hibridul Arlika este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi Colletotrichum şi tolerant faŃă de atacul de Pseudoperonospora şi Cladosporium. Hibridul Opol este rezistent faŃă de Sphaerotheca şi Colletotrichum, mijlociu de rezistent faŃă de Pseudoperonospora şi cu toleranŃă ridicată faŃă de Cladosporium. În culturile de pepeni verzi se vor folosi hibrizii: Clausita care este rezistent la Fusarium şi Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la Pseudoperonospora şi Sphaerotheca; Fabiola cu rezistenŃă la Fusarium, Colletotrichum, Pseudoperonospora şi Sphaerotheca; Crimson Sweet cu rezistenŃă la Fusarium şi Colletotrichum şi toleranŃă ridicată la Pseudoperonospora şi Sphaerotheca şi hibridul Paradise ce este rezistent la Fusarium şi Colletotrichum şi mijlociu de rezistent la mană şi făinare. Hibridul Creso de pepene galben este rezistent la fusarioze, făinări şi manifestă toleranŃă ridicată la antracnoză. 5.5. BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN Viroze 5.5.1. Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da pierderi de până la 75 % din producŃie. 126

Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare, o transparenŃă a nervurilor, urmată de îngălbenirea limbului între nervuri. łesuturile de lângă nervuri păstrează coloraŃia verde. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi, frunzele apar gofrate, cu marginile răsucite spre faŃa superioară. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25oC. În funcŃie de momentul instalării atacului, plantele pot suferi mai mult sau mai puŃin. Răsadurile afectate rămân mici şi produc în final puŃin. Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă, varza roşie şi varza de Bruxelles. La aceste plante, simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete necrotice. Virusul a mai fost identificat şi la ridichi, rapiŃă, hrean şi alte crucifere. Agentul patogen - Cauliflower mosaic virus, este un virus de tip ADN cu particule sferice, el putând fi inactivat la 75-80oC. Epidemiologie. Virusul se transmite cu ajutorul afidelor şi întrucât poate infecta o multitudine de crucifere sălbatice, rezerva de inocul există în permanenŃă. În afide, virusul este de tip nepersistent, acestea putând infecta după achiziŃionarea virusului, timp de 3 ore. Speciile de afide - vectori - aparŃin genurilor: Acyrthosiphon, Aphis, Aulacorthum, Brevicoryne, Hyperomyzus, Macrosiphum şi Myzus. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun în prevenirea atacului ele, incluzând distrugerea resturilor vegetale ale culturilor dar şi a buruienilor crucifere. RăsadniŃele pentru crucifere vor fi izolate spaŃial de culturile obişnuite. 5.5.2. Pătarea inelară neagră a verzei - Cabbage black ring virus Boala numită iniŃial mozaicul cruciferelor a fost descrisă în 1921 în S.U.A., însă acum este răspândită în aproape toate culturile de crucifere din zonele cu climat temperat. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă zone de decolorare sub formă de pete marmorate, înconjurate de halouri clorotice. Decolorările şi necrozele se extind pe tulpini aşa încât, acestea pierd frunzele şi creşterea se opreşte. La ridichi ,are loc chiar o deformare a frunzelor şi rădăcinilor. Agentul patogen - Cabbage black ring virus, sin. Turnip mosaic virus - are particule filamentoase ce pot fi inactivate la 56-58oC. El este prezent pe un larg cerc de plante gazdă: conopida, varza de Bruxelles, varza chinezească, ridichi, hrean, nap şi alte crucifere sălbatice. Epidemiologie. Virusul este vehiculat de peste 60 specii de afide, iar de la un an la altul rezistă în diferite plante gazdă perene sau în semincerii plantelor. Prevenire şi combatere. În vederea evitării infectării răsadurilor, răsadniŃele de crucifere vor fi izolate de celelalte prin perdele de cereale. Măsurile de igienă culturală se impun în vederea distrugerii acestor gazde şi a buruienilor crucifere. În cultură, se vor elimina toate plantele bolnave încă de la apariŃia primelor simptome iar pentru culturile semincere, stropirile cu insecticide pentru distrugerea afidelor se impun. 5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor - Radish mosaic virus 127

Viroza este descrisă în 1939 de C.M.Tompkins iar acum este răspândită în întreaga Europă. Simptome. Frunzele plantelor virotice manifestă simptome clare de mozaic, urmate de creşterea neuniformă a unor porŃiuni de limb, ceea ce face să apară gofrări. Frunzele de varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis, paralele cu nervurile şi mozaicare slabă. Frunzele de conopidă afectate au inele clorotice şi zone necrotice iar pe guliile furajere şi napii de mirişte se observă o încreŃire accentuată a limbului foliar şi diferite desene necrotice. Agentul patogen - Radish mosaic virus - aparŃine grupei Comovirus, conŃine ARN şi are un cerc destul de larg de gazde: napii de mirişte, gulia furajeră, conopida, varza albă, varza roşie, varza creaŃă, varza chinezească, rapiŃa, hreanul şi alte plante floricole sau spontane. Virusul poate fi inactivat termic la 65-70oC. Epidemiologie. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte din genurile Diabrotica, Epitrix şi Phyllotreta. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în plantele perene. Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea spaŃială a culturilor semincere şi distrugerea resturilor vegetale. În ceea ce priveşte combaterea, se recomandă distrugerea insectelor vectoare prin stropiri repetate ce se vor aplica la culturile semincere. Micoplasmoze 5.5.4. VirescenŃa florilor de la ridichi - Virescence of garden radish Simptome. Plantele de ridichi prezintă în timpul înfloririi simptome clare de înverzire a petalelor,prin apariŃia in Ńesuturi a numeroase cloroplaste. În celulele vaselor floemice din tulpinile infectate s-au identificat corpusculi tip micoplasma încă din 1972. Aceştia induc creştera concentraŃiei de acizi nucleici şi absenŃa acizilor glutamic şi aspartic. Plantele prezintă o inflorescenŃă anormală. Bacterioze 5.5.5. NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză - Xanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. Pammel şi K.M. Smith la sfârşitul secolului trecut. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi a fost studiată de Elena Bucur (1957). Pagubele cantitative şi calitative înregistrate, se cifrează la procente însemnate din recolte, putând ajunge uneori la 50-100 %. Simptome. Încă din primele faze de vegetaŃie, pe cotiledoane apare o decolorare sau brunificare a cotiledoanelor, urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete mari neregulate, galbene, în dreptul cărora nervurile sunt brunificate şi apoi înnegrite.

128

łesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase, subŃiate şi se usucă (fig. 64). Uneori, din cauza zonelor afectate, frunza în urma creşterii diferenŃiate devine asimetrică. EvoluŃia bolii, pe timp secetos, are loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea măduvei coceanului. Dacă vremea este ploioasă, boala evoluează rapid şi pe Ńesuturile putrezite umed, se fixează şi agenŃi saprofiŃi. La hibrizii rezistenŃi, în urma infecŃiilor, se observă numai mici pete decolorate şi leziuni necrotice. Varza, chiar cu frunze infectate parŃial, înveleşte şi în interiorul căpăŃânii apar frunze brune, putrezite umed, cu miros neplăcut iar în timpul păstrării acestea se degradează. Dacă se secŃionează coceanul se observă brunificarea, înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge gomă bacteriană. Fig. 64 - NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză - Xanthomonas campestris pv. campestris (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Agentul patogen Xanthomonas campestris pv. campestris (Pammel) Dowson, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Bacteriile au forma unui bastonaş, cu capetele rotunjite şi se găsesc izolate sau grupate câte 2-4, sunt Gram-negative, neacidorezistente şi mobile datorită unui flagel situat polar. Temperatura optimă de evoluŃie este de 26-28oC iar temperatura letală este de 51oC. Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol şi prin seminŃele infestate. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perii radiculari sau prin stomatele acvifere de la marginea frunzelor. Transmiterea prin sămânŃă infectată este mult mai rar întâlnită, dar nu imposibilă. În timpul vegetaŃiei, rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi (melci fără cochilie) creează porŃi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile înnegrite. Boala apare frecvent pe solurile bogate în carbon organic şi calciu, soluri cu pH = 5,6-6,8. Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă, se realizează prin apa de irigaŃii, precipitaŃii şi prin limaxi. Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate, conopida, varza creaŃă, gulia, ridichea, muştarul dar şi buruienile ca, traista ciobanului (Capsella) şi păducherniŃa (Lepidium). Prevenire şi combatere. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin seminŃele infestate, se recomandă tratarea lor termohidrică, 20-30 minute în apă la 50oC, însă aceasta poate scăderea germinaŃia. Tratamentele cu antibiotice, deşi sunt scumpe dau rezultate foarte bune. Se poate folosi streptomicina, agrimicina, teramicina în soluŃii de 300 µg/ml în care seminŃele se scufundă timp de 30 minute sau timp de o oră în soluŃii de 500 µg/ml, urmată de o spălare a acestora cu apă. Cu 2-3 zile înainte de semănat, sămânŃa se poate trata cu Tiuram 75 PTS-4 g/kg, Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral 50 WP- 10 g/kg. 129

Solurile în care se cultivă cruciferele, chiar după un asolament de 4 ani, se vor dezinfecta termic cu vapori supraîncălziŃi, după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în care bacteria poate persista. Se recomandă semănarea de sămânŃă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenŃă genetică sau toleranŃă faŃă de patogen: Morris, Almanac, Doneza dulce, Krautkaiser, Pacha, De Socodor (varză albă), Primera (varză roşie), Famosa (varză creaŃă) şi Optiko (varză chinezească). 5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor - Erwinia carotovora pv. carotovora În culturile de crucifere, boala a fost semnalată abia în 1934 pe rapiŃă şi nap. În România, primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. Săvulescu pe varză şi gulie. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor. Simptome. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaŃiei la culturile de crucifere, în anii excesivi de umezi sau pe solele unde nu are loc drenarea în mod normal. La varză atacul seobservă la locul de inserŃie a peŃiolului frunzei de cocean, unde apare mai întâi un putregai umed, gălbui, apoi cenuşiu Dacă există umiditate atmosferică mare, atacul cuprinde în întregime căpăŃâna, transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare, iar căpăŃâna în scurt timp cade de pe cocean. Atac asemănător are loc şi la gulii iar la conopidă se poate observa putrezirea parŃială sau totală a inflorescenŃei. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones.) Berg., Harris, Breed, Hamm. et Hant, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria. Bacteria are celulele sub formă de bastonaş, care rezistă la temperaturi scăzute şi uscăciune, păstrând virulenŃa timp îndelungat. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmis prin materialul de înmulŃire. Din sol, bacteria pătrunde în plantă prin micile leziuni ale rădăcinilor şi produce infecŃiae sistemică, circulând prin vasele conducătoare. În depozite, atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Bacteria este polivoră, din cercul de plante gazdă făcând parte plantele din fam. Cruciferae, Umbeliferae, Cucurbitaceae şi Solanaceae. Agentul patogen rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminŃe. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. În timpul depozitării, se vor alege semincerii sănătoşi, iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. În culturile semincere, trebuie să se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, palisarea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce răniri ale rădăcinilor. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se Ńină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de patogen. 130

5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi Xanthomonas campestris pv. raphani. Această bacterioză este semnalată pe mai multe plante din fam. Cruciferae, producând pagube însemnate în anii cu precipitaŃii abundente. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare ce ajung până la alb, cu zone gălbui şi cu aspect hidrozat. Pe tulpini, zonele atacate sunt uşor cufundate, de culoare verde-închis apoi brune-negricioase. Fructele plantelor prezintă pete mici de decolorare, apoi brune-închis. Agentul patogen - Xanthomonas campestris pv. raphani (White) Dye., fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria. Este o bacterie sub formă de bastonaş cu capetele rotunjite şi este întâlnită izolat sau în grupe de câte 2-4. Epidemiologie. Agentul patogen atacă silicvele şi apoi trece la seminŃe, pe care le contaminează la suprafaŃă dar şi endofit. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe dar şi prin resturile vegetale. În cursul anului, bacteria poate fi răspândită prin apa de precipitaŃii, insecte sau în timpul lucrărilor de îngrijire. Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor se va face cu sămânŃă sănătoasă şi tratată (vezi măsurile de prevenire şi combatere de la nervaŃiunea neagră a verzei). Culturile semincere se vor înfiinŃa pe sole în care nu există resturi vegetale de la culturile precedente ce au fost atacate. Micoze 5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului - Olpidium brassicae Această boală este frecvent întâlnită în răsadniŃe şi sere înmulŃitor, în cazul în care pământul nu a fost corect dezinfectat. Simptome. În primele stadii de vegetaŃie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniŃelor în dreptul coletului (fig. 65). Plantele putrezesc şi cad la pământ, atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium. Agentul patogen - Olpidium brassicae (Wor.) Dang., fam. Olpidiaceae, ord. Chytridiales, cl. Chytridiomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca este un patogen de sol cu aparatul vegetativ un gimnoplast parazit intracelular. Zoosporii din sol infectează plantele prin perii radiculari, intră în celule şi se transformă în amibe uninucleate. După o perioadă de parazitare a celulelor epidermice, nucleul se divide de mai multe ori. O parte din citoplasmă şi nucleii nou apăruŃi, se înconjură cu o membrană subŃire şi formează zoosporangi piriformi. Aceştia au o formă sferică, dimensiuni de 12- 20 µm şi în mod caracteristic, au un canal de eliminare a zoosporilor uniflagelaŃi. Acest ciclu de înmulŃire asexuată se poate repeta de mai multe ori până când intervin condiŃii nefavorabile, moment în care are loc înmulŃirea sexuată. Doi zoospori uniflagelaŃi se unesc, dau un zigozoospor diploid ce produce o nouă 131

infecŃie în urma căreia apar zoosporangii de rezistenŃă. Aceştia au 8-25 µm în diametru şi sunt înveliŃi într-o membrană groasă, ridată. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în sol prin spori de rezistenŃă (akinetosporangi), din care iese prima generaŃie de zoospori. Aceştia pătrund în rădăcinile a numeroase specii de plante din genurile Brassica, Capsella, Agrostis, Avena, Poa, Linum, Solanum etc. Frecvent atacul este semnalat pe varză, gulie, conopidă, tomate şi tutun. Zoosporii pot fi vehiculaŃi de apa de ploaie sau apa de irigaŃie. De la un an la altul ciuperca rezistă prin akinetosporangi. Prevenire şi combatere. Pământul folosit în răsadniŃă şi sere înmulŃitor se va dezinfecta Fig. 65 – Înnegrirea şi putrezirea coletului - Opidium termic sau chimic. La semănat şi la repicare, se va brassiccae: plantă atacată, zoosporangi, zoospori şi asigura o desime a plantelor normală pentru o spori de rezistentă (după M. Woronin, 1878). bună aerisire şi o irigare fără excese. Întrucât atacul este mai puternic în solurile acide, se va recomanda scăderea acidităŃii prin amendare cu var. 5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M. Woronin în Rusia. Acum ea este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, mai ales în zonele umede şi cu soluri acide. Cercul de plante gazdă al acestui patogen cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate şi spontane. Simptome. Boala poate fi întâlnită în toate fazele de vegetaŃie ale plantelor, fiind uşor de semnalat datorită simptomelor aeriene - veştejiri sau îngălbeniri, cât mai ales a simptomelor prezente pe rădăcini. Acestea suferă îngroşări care pot fi de 15-30 ori mai mari Fig. 66 - Hernia rădăcinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae: aca diametrul rădăcinii. hipertrofieri tip tumoare; b-hipertrofieri tip hernie; c-atac de Meloidogyne sp. Rădăcina hipertrofiată (după C.M. Messiaen et col., 1991). prezintă ştrangulări aşa încât, denumirea de "hernie" este foarte plastică (fig. 66). Atacul poate fi parŃial confundat cu 132

cel al galelor produse de Meloidogyne. Pe rădăcina principală, tumorile sunt mai mari decât cele de pe rădăcinile secundare. Atacul patogenului este intens la culturile de pe terenuri uşor acide, cu pH=6-6,5. În solurile cu pH-ul peste 7,5 boala nu apare. Agentul patogen. Plasmodiophora brassicae Wor., fam. Plasmodiophoraceae, ord. Plasmodiophorales, cl. Plasmodiophoromycetes, subîncr. Mastigomycotina. Agentul patogen formează în celulele rădăcinilor un plasmodiu multicelular ce induce hipertrofierea celulei plină cu o masă plasmatică ce are o structură granulară, multe picături uleioase şi vacuole. Într-un stadiu mai avansat al bolii, în celule, apar în mod holocarpic numeroşi spori imobili, sferici, hialini sau uşor gălbui, cu episporul neted, de 1,6-4,3 µm în diametru. Aceşti spori rezistă în sol mai mulŃi ani. Primăvara, la temperaturi peste 16oC, la optimum de 27-30oC şi umiditate ridicată, sporii germinează şi dau zoospori triunghiulari, biflagelaŃi, ce vor infecta tinerele rădăcini prin perii absorbanŃi sau prin celulele epidermice. În celulele parazitate, ciuperca, sub formă de corp amiboid, creşte şi prin diviziuni haploidale, repetate, formează un plasmodiu cu zeci de nuclei care, se separă Fig. 67 - Ciclul evolutiv al ciupercii Plasmodiophora brassicae în 6-8 fragmente cu 5-8 (după C.M. Messiaen et col., 1991). nuclei. Fiecare nucleu va deveni un zoospor cu funcŃia de gamet. Zoosporii copulaŃi generează un corp amiboid diploid care, migrează prin celule spre zona corticală şi prin diviziuni repetate formează plasmodiul polinucleat. După o perioadă de parazitare a celulelor, nucleii pasmodiului se transformă în spori de rezistenŃă (fig. 67). PrezenŃa plasmodiilor determină hipertrofierea celulelor şi apariŃia îngroşărilor caracteristice. Patogenul are mai multe rase fiziologice. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani. Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt vehiculate în sol de râme, larve, viermi sau de apa de irigaŃie. Prin lucrările agricole, sporii pot fi răspândiŃi la distanŃe mari, iar dacă terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat, răspândirea capătă o arie mai extinsă. Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care, odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse. Cercul de plante gazdă a patogenului este larg, el incluzând pe lângă varză, guliile, conopida, rapiŃa, muştarul şi alte crucifere din flora spontană.

133

Prevenire şi combatere. Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos, alegerea de terenuri cu pH-ul uşor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m2. Solul ce va fi folosit în răsadniŃe va fi dezinfectat termic, sporii fiind distruşi în 30-60 minute, dacă temperatura este de 60oC. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. Solul destinat culturilor de crucifere, se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1,5 kg/ha sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %, având grijă să se distribuie 3-5 l soluŃie/m2. În asolamentele legumicole, cruciferele trebuie să revină pe aceeaşi solă, după 4-5 ani. Solele infectate vor fi cultivate cu Mentha, Lolium sau Dactylis. Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaŃiei dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare. 5.5.10. Mana cruciferelor - Peronospora brassicae Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile de consum. Tr. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în 1930. Simptome. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniŃe sau. imediat după plantare în câmp. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare, gălbui, ce evoluează spre culoarea cenuşie-brună. Pe faŃa inferioară a limbului frunzelor, în dreptul petelor ce au o formă neregulată, apare un puf cenuşiu, apoi petele se extind, confluează şi dacă vremea este umedă, sunt distruse suprafeŃe mari de limb, ce putrezesc sau se usucă. Când atacul are loc mai târziu, se pot semnala chiar căpăŃâni putrezite. Semincerii atacaŃi au foliajul de culoare cenuşie sau cu pete brunii; silicvele sunt şi ele pătate şi conŃin seminŃe depreciate calitativ. Atacul patogenului pe conopidă împiedică formarea inflorescenŃei iar la gulii, ridichi şi napi porceşti, se poate sesiza o infecŃie sistemică. Agentul patogen - Peronospora brassicae Gäumann. (sin. P. parasitica f.sp. brassicae), fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă ca aparat vegetativ, un sifonoplast ce se hrăneşte parazitând celulele prin haustorii piriformi sau lobaŃi. După o perioadă de parazitare, prin stomate, ies sporangioforii grupaŃi în fascicule, cu 5-6 ramificaŃii dicotomice, terminate cu sterigme de care sunt prinşi sporangii hialini, globuloşi, de 15-31 x 12-26 µm. Aceştia germinează în 3-4 ore dacă temperatura este între 5-20oC şi dau filamente de infecŃie ce străpung celulele epidermice. În urma procesului sexuat (oogamie), în Ńesuturile putrezite şi uscate, se constată prezenŃa oosporilor globuloşi, de 30-35 µm în diametru, care sunt organe de rezistenŃă. Epidemiologie. Agentul patogen rezistă peste iarnă sub formă de oospori sau ca miceliu de rezistenŃă în rădăcinile culturilor semincere. SeminŃele obŃinute de la semincerii bolnavi, pot fi infectate şi transmit patogenul. În timpul vegetaŃie, pe vreme umedă, cu ploi frecvente sau ceaŃă, agentul patogen se răspândeşte foarte uşor prin sporangii apăruŃi pe sporangiofori. Agentul patogen are două rase fiziologice, dintre care rasa 2 este întâlnită frecvent.

134

Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea pagubelor. Dezinfectarea solului din răsadniŃe, este una din măsurile de prevenire de maximă importanŃă pentru obŃinerea unui răsad sănătos. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0,15 % sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l sol./m2). SeminŃele se vor dezinfecta cu apă caldă la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0,2 kg/t sămânŃă, Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânŃă. Fungicidele anorganice ca: Zeama bordoleză în concentraŃie de 0,5-1 %, Champion 50 WP-3 kg/ha, Funguran OH 50 WP-1,5 kg/ha, Kocide 101-0,4 %, Oxigin 50 PU-0,4-0,5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanŃă cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1,5 l/ha, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 % sau fungicide - amestecuri ca: Acrobat MZ 90/600 WP-2 kg/ha, Aliette C-0,5 %, Curzate Cuman3,5 kg/ha, Curzate Plus T- 2,5 kg/ha, Equation Pro.-0,4 kg/ha, Labilite 70 WP-0,2 %, Mikal M-2,8 kg/ha, Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha sau Shavit 71,5 WP-2 kg/ha. Soiurile Resistor, Krautkaiser, Pacha şi De Socodor sunt mijlocii de rezistente la mană. 5.5.11. Albumeala cruciferelor - Albugo (Cystopus) candida Boala este foarte răspândită pe frunzele şi tulpinile de la numeroase crucifere. Semnalată în România în 1930 de Tr. Săvulescu şi Czarna Reyss, ciuperca este acum cunoscută pe tot teritoriul Ńării, ca producând pagube însemnate la ridichi, hrean, muştar dar şi la varză, conopidă şi gulii. Simptome. Încă din primele stadii de vegetaŃie, pe toate organele aeriene ale cruciferelor pot apărea pete de decolorare gălbui, diferite ca formă şi mărimi. Pe faŃa inferioară a limbului, dar uneori şi pe cea superioară, apar cruste albe-lăptoase, proeminente, inelare, subepidermice. Într-un stadiu mai evoluat al bolii, epiderma crapă şi petele iau aspect prăfos, datorită eliminării sporangilor. Frunzele cu numeroase pete se usucă prematur. Tulpinile atacate se îngroaşă, se îndoaie, se răsucesc şi în final se usucă. Florile atacate prezintă un peduncul alungit, curbat, sepale transformate în bractei lungi, groase, iar petalele îşi schimbă culoarea în verde şi floarea avortează. Silicvele atacate devin hipertrofiate, crapă şi se usucă fără a forma seminŃe. Hreanul atacat prezintă în afară de simptomele foliare, simptome de brunificare a rădăcinilor care, se îngroaşă şi putrezesc. Agentul patogen. Albugo candida (Pers.) Ktze., fam. Albugineae, Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina, syn. Cystopus candida.

ord.

Aparatul vegetativ al patogenului, sifonoplastul se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii globuloşi. Subepidermic, din sifonoplaşti, prin strangulări repetate, apar lanŃuri de zoosporangi sferici, hialini, de 13-21 µm în diametru, separaŃi de discuri disjunctoare. La maturitate, aceştia presează asupra epidermei pe care o sfâşie. Temperaturile situate între 020oC (cu optim la 10oC) şi umiditatea ridicată, constituie factori favorabili pentru germinarea zoosporangilor din care ies 5-8 zoospori biflagelaŃi, ce vor infecta prin stomatele frunzelor. În urma procesului sexuat, în organele parazitate, apar oospori de 30-37 µm, galbeni-aurii cu suprafaŃa rugoasă, din care în anul următor ies 5-8 zoospori biflagelaŃi.

135

Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul prin oospori dar şi prin miceliul parazit din cruciferele perene. În cursul vegetaŃiei, răspândirea zoosporangilor este asigurată de vânt, ploaie şi apa de irigaŃie. Prevenire şi combatere. În culturile de crucifere, măsurile de igienă culturală se impun, mai ales distrugerea buruienilor perene ce pot fi infectate. După recoltarea culturilor ce au fost infectate, se va face o arătură adâncă pentru încorporarea resturilor vegetale ce ar putea conŃine oospori. Culturile semincere se vor menŃine curate de buruieni şi la apariŃia primelor simptome se vor stropi cu Captan 80 WP-0,125 % (timp pauză 14 zile), Folpan 50 WP-0,2 % (timp pauză 21 zile), Merpan-0,2 % (timp pauză 14 zile), Rovral 50 WP-1 kg/ha, Dithane M 45-0,2 %, Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (timp pauză 28 zile), Vondozeb-0,2 % sau alte fungicide antiperonosporice. 5.5.12. Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam Boala a fost semnalată iniŃial în Germania la sfârşitul secolului XVIII, însă acum este cunoscută peste tot unde se cultivă varza, înclusiv în România, unde a fost semnalată de E. RacoviŃă în 1947 şi studiată de Vera Bontea în 1963. Simptome. Plantele tinere atacate încă din răsadniŃe, prezintă pe cotiledoane, pete circulare sau neregulate, de decolorare. Pe zonele gălbui apar puncte mici negre. Dacă este atacată tulpiniŃa, se observă în zona coletului o subŃiere a sa însoŃită de o înnegrire. łesuturile putrezesc uscat, iar tinerele plante se frâng. La plantele mai dezvoltate, pe frunze, apar pete gălbui, circulare, de până la 2 cm în diametru, iar dacă există condiŃii favorabile de umiditate mare, petele pot conflua şi frunzele se usucă. Pe tulpinile mai groase, zonele afectate, înnegrite, prezintă Ńesuturi uşor adâncite, mărginite de o dungă brună-cenuşie (fig. 35). În interiorul acestei tulpini, apar caverne pline cu un mucegai albicios. Rădăcinile plantelor afectate putrezesc iar plantele se usucă. Cele mai mari pagube se înregistrează în culturile semincere unde, simptomele de atac pot apărea şi pe silicvele care, nu vor mai produce seminŃe sau acestea vor fi depreciate, cu pete mici, negre, fără facultate germinativă. Agentul patogen - Phoma lingam (Tode.) Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în Ńesuturile parazitate, picnidii globuloase de 60-250 µm în diametru, cu pereŃi de culoare brună. În picnidie se formează picnospori unicelulari, hialini, elipsoidali, cu 2 picături uleioase, de 2,5-4,5 x 1,5-2,5 µm. Pe timp ploios sau după irigare, din picnidii apar cordoane gelatinoase, albicioase, de picnospori ce vor germina uşor pe alte plante, dacă temperatura se menŃine între 16-18oC. Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul, în resturile de plante atacate şi în seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei, picnosporii sunt vehiculaŃi de apa de ploaie, vânt, insecte sau apa de irigaŃie.

136

Fig. 68 - Putregaiul uscat al verzei - Phoma lingam: a-plantă atacată; btulpină atacată; c-picnidie cu picnospori (din Al. Lazăr şi col., 1989).

Prevenire şi combatere. ÎnfiinŃarea culturilor se va face pornind de la sămânŃă sănătoasă şi răsad sănătos, produs în spaŃii protejate bine dezinfectate. SămânŃa se poate dezinfecta termohidric la 50oC timp de 20-25 minute sau la 30oC timp de 24 ore în suspensie de Benlate 50 WP-0,2 % sau tratate cu Thiram 80 WP-3 kg/t/sămâmŃă.

În cazul apariŃiei simptomelor, se execută stropiri foliare cu Dithane M 45 - 0,2 %, Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha, Thiram 80 WP-0,3 %, Captan 50 WP-0,2 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 80 WDG-0,15 %, (4-5 l/sol./m2). Phoma lingam fiind un agent patogen foarte periculos, constituie unul din testele de rezistenŃă pentru avizarea soiurilor ce se cultivă. Soiurile de varză albă, Resistor şi Almanac au toleranŃă ridicată la atacul de Phoma, soiul Daneza dulce este rezistent iar Bravissima este mijlociu de rezistent. 5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor - Rhizoctonia solani În răsadniŃe şi solarii, rizoctonioza apare destul de frecvent producând pagube prin deprecierea răsadurilor. Semnalarea ei în România este făcută abia în 1959 de C. Ciocan şi I. Calnegru . Simptome. Atacul poate avea loc imediat după germinare, în care caz apar goluri în răsadniŃe. PlăntuŃele tinere atacate, prezintă pete brune-negricioase în zona coletului. łesuturile brunificate se scufundă şi coletul poate fi afectat de jur împrejur. Partea superioară a plantei se îngălbeneşte, se ofileşte şi în final planta cade. Dacă atacul are loc mai târziu, pe peŃiol sau pe nervurile principale ale frunzelor, apar pete ruginii cu Ńesuturi cufundate. Limbul frunzelor se brunifică şi foarte repede putrezeşte. La varză poate putrezi întreaga căpăŃână iar la ridichi putrezirea începe de la vârful rădăcinii, unde apar leziuni adâncite brune. În solurile mai slab drenate sau grele, ce reŃin apa, patogenul produce la suprafaŃă, un miceliu pâslos alb-cenuşiu care, la maturitate capătă culoarea brună şi se observă greu. Atacul pe părŃile subterane ale plantelor este greu observabil şi poate fi sesizat doar după simptomele exterioare de veştejire şi îngălbenire a foliajului. Pe Ńesuturile putrezite şi apoi uscate, patogenul formează cruste sclerotiale prin care se va asigura persistenŃa în sol. Agentul patogen - Rhizoctonia solani Kühn - Micelia sterilia - forma sterilă a ciupercii Corticium vagum Bert. et Curt., fam. Corticiaceae, ord. Aphyllophorales, cl. Hymenomycetes, subîncr. Basidiomycotina. 137

Miceliul ciupercii este alcătuit din filamente incolore iniŃial, apoi brune cu o ramificare tipică în unghi de 90o şi o strangulare în dreptul ramificării. În condiŃii de secetă a solului sau atmosferică, pe zonele atacate apar cruste sclerotiale. Forma perfectă a patogenului - corpurile sporifere - sunt puŃin diferenŃiate, apar sub forma unor membrane simple, întinse pe sol, pe care se găseşte un strat himenial de bazidii ce suportă, fiecare, câte 2-4 bazidiospori hialini, netezi, de 9-15 x 6-12 µm. Epidemiologie. Patogenul prezintă o fază de saprofitism în sol pe resturile vegetale, persistând de la un an la altul sub formă de scleroŃi. Din aceşti scleroŃi, în condiŃii de umiditate crescută şi temperaturi cuprinse între 10-13oC, iau naştere filamente miceliene. Atacul puternic pe plante, rădăcini, tulpini şi frunze, este semnalat la temperaturi cuprinse între 15-10oC şi la un pH = 7 al solului, deşi patogenul se dezvoltă în soluri cu pH-ul ce poate oscila între 2,8-9,8. În cursul vegetaŃiei, patogenul formează micelii brune, care se extind pe sol şi din care se desprind fragmente vehiculate de vânt, apa de irigaŃie sau lucrările solului. În cazuri mai rare, extinderea patogenului se poate face prin bazidiospori iar persistenŃa este asigurată de forma sclerotială. Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci parazită - facultativ, cuprinde: cartoful, morcovul, salata, castraveŃii etc. Prevenire şi combatere. În spaŃiile protejate se recomandă dezinfectarea obligatorie termică sau chimică a solului. În cultură se recomandă un asolament obligatoriu în care nu trebuie să urmeze plante din cercul de gazde cunoscut iar drenajul terenului trebuie asigurat, pentru a nu se crea condiŃii favorabile instalării atacului. SeminŃele se vor trata cu Thiram 80 WP-3 kg/t săm., Mancoben 60 PTS- 4 kg/t săm. sau Rovral TS-5 g/kg săm. În spaŃiile protejate, la primele simptome sesizate, se execută o stropire cu Folpan 50 WP-0,2 %, având grijă ca să se asigure 4-5 l soluŃie/m2. Alte boli ale cruciferelor şi agenŃii lor patogeni: - putregaiul coletului şi căderea răsadului - Pythium de Baryanum; - putregaiul radicular - Phytophthora megasperma; - pătarea inelară a frunzelor - Mycosphaerella brassicicola; - boala cu scleroŃi (putregaiul alb) - Sclerotinia sclerotiorum; - antracnoza cruciferelor - Gloeosporium concentricum; - antracnoza guliei - Colletotrichum higginsianum; - pătarea foliară a cruciferelor - Cercosporella brassicae; - cercosporioza hreanului - Cercospora armoraciae; - putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea; - fuzarioza - Fusarium oxysporum f. conglutinans; - putregaiul negru al ridichilor - Aphanomyces raphani; - alternarioza cruciferelor - Alternaria brassicae; - pătarea colŃuroasă a frunzelor de hrean - Ramularia armoraciae.

138

5.6. BOLI LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ Viroze 5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei, a fost descrisă în SUA - statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord, Europa şi Australia, la noi fiind citată de E. Rădulescu încă din 1949. Simptome. Boala apare la ceapă începând de la frunzele bazale care devin plate, manifestă dungi - striuri galbene şi prezintă adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete". Frunzele atacate se culcă la pământ, iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii, putrezind sau încolŃind mai devreme. În culturile semincere, tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate, cu dungi galbene, mai scurte, cu inflorescenŃe mici şi aproape în totalitate cu flori sterile (fig. 69). Agentul patogen - Onion yellow dwarf virus, sin. Allium virus 1, grupa Potyvirus.

Fig. 69 - Îngălbenirea şi piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus (după M. Mititiuc, 1993).

În celulele epidermice, virusul produce incluziuni rotunjite sau uşor alungite cu formaŃiuni asemănătoare unor bastonaşe. Particulele virale apar ca filamente flexuoase, de 16/772 nm, a căror inactivare are loc la 60-65oC.

Epidemiologie Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin inocularea de suc ce o fac afidele. Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbilii de arpagic şi butaşii pentru sămânŃă, transmiterea prin sămânŃă nefiind confirmată. Cercul de plante gazdă a virusului conŃine speciile genului Allium şi Narcissus. Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturilor de arpagic, bulbi sau seminceri, trebuie să se respecte o izolare spaŃială între ele de minim 500-1000 m, precum şi faŃă de culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante - samulastră. Izolarea spaŃială este necesară şi faŃă de grădinile cu specii de Narcissus. Culturile semincere se vor înfiinŃa numai cu bulbi ce au o consistenŃă tare şi nu au încolŃit mai devreme. Purificarea biologică (eliminarea plantelor cu simptome) se va face la 3-6 zile de la apariŃia simptomelor. 139

Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă rezistenŃă, numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faŃă de această viroză. Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de Aphis, Rhopalosiphum, Brevicoryne, Myzus şi Macrosiphum se impun în culturile semincere. 5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului - Leek yellow stripe virus Această boală a prazului este cunoscută în Europa încă din 1927 ca producând pagube însemnate în culturile semincere. Simptome. Plantele virotice manifestă o creştere încetinită şi o culoare mult mai palidă decât a plantelor sănătoase. Frunzele nu sunt erecte ci se apleacă în jos, prezintă dungi de culoare galbenă, întrerupte sau continui iar, într-o fază avansată de atac, se îngălbenesc în totalitate. Plantele nu rezistă la plantare iar în culturile semincere tulpinile florifere sunt slab dezvoltate, producŃia de seminŃe fiind compromisă. Agentul patogen - Leek yellow stripe virus - grupa Potyvirus În celulele frunzelor, virusul produce incluziuni fibroase sau granulare, tubulare sau lamelare. Virusul se prezintă sub forma unor bastonaşe flexuoase, de 815-820 nm, conŃinând şi o proteină. Inactivarea virusului poate avea loc la temperaturi cuprinse între 50-60oC. Epidemiologie. Transmiterea virusului este asigurată în natură de Aphis fabae şi Myzus persicae dar în mod nepersistent. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul plantelor reŃinute pentru cultura seminceră. Din cercul de plante gazdă fac parte: Allium porrum, A. ascalonium şi A. cepa. Prevenire şi combatere. Culturile semincere de praz se vor înfiinŃa numai cu material semincer sănătos şi li se vor asigura izolari spaŃiale de minim 500 m. La aceste culturi se vor face stropiri repetate cu insecticide pentru distrugerea speciilor de Aphis şi Myzus. Micoplasmoze 5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei - Onion proliferation Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California, însă natura ei infecŃioasă a fost demonstrată de V. Severin şi N. Frazier în 1945. Studii ample asupra materialului recoltat de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z. Petre şi I. Ploaie în 1973. Simptome. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală, apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc. În culturile semincere, pedunculii florali se adâncesc, în loc de flori apar bulbili care dau frunze albe sau sunt sesili. InflorescenŃele prezintă o proliferare a elementelor florale care dau aspectul de "capete mitoase" (fig. 70). Proliferarea este însoŃită de o aspermie totală a cepei.

140

Agentul patogen - Onion proliferation Patogenul are particule de 80-600 µm care umplu vasele floemice şi celulele parenchimatice vecine. Particulele pot fi pleomorfe, bogate în ribozomi. În urma infecŃiei, incubaŃia durează 30-40 zile până la apariŃia simptomelor. Epidemiologie.Transmi-terea patogenului se face prin cicada Macrosteles levis dar şi prin Cuscuta campestris.

Fig. 70- Proliferarea şi aspermia cepei Onion proliferation (după M. Mititiuc, 1993).

Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma.

Bacterioze 5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz Erwinia carotovora pv. carotovora Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în FranŃa a fost semnalată la noi în Ńară pe ceapă în 1944 de Tr. Săvulescu şi col. iar din 1969, Al. Alexandri şi col. o descriu şi pe praz. Patogenul produce pagube însemnate în culturile semincere dar şi în culturile de câmp şi la materialul din depozite. Simptome. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare, atacul bacteriei apare spre sfârşitul vegetaŃiei când, dacă se secŃionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi schimbă culoarea, par hidrozate şi se înmoaie. La bulbii puternic atacaŃi, la presare, discul bazal se scufundă.

Fig.71 - Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz - Erwinia carotovora pv. carotovora (după M. Mititiuc, 1993).

Bulbii parŃial atacaŃi pot putrezi în întregime dacă sunt păstraŃi în depozite mai umede sau, se usucă (din bulbi rămânând numai foile exterioare) dacă depozitele sunt cu atmosferă uscată (fig. 71). Din bulbii atacaŃi se degajă un miros pătrunzător, neplăcut. La culturile semincere de ceapă şi praz, simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaŃiei. Tulpinile se dezvoltă slab, iar pe vreme umedă pe o zonă de 20-30 cm la colet, apare putregaiul umed. Tulpinile afectate nu ajung la înălŃimea normală, sunt lignificate, iar înflorirea şi fructificarea sunt reduse. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison Breed. Hammer et Huntoon, fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, 141

Div. Bacteria. Descrierea agentului patogen, a epidemiologiei sale şi a măsurilor de prevenire şi combatere s-a făcut la bolile bacteriene ale cruciferelor. Epidemiologie. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminŃe la praz, în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale. Prevenire şi combatere. Îngrăşămintele pe bază de fosfor, evitarea cultivării în soluri umede şi reci, o rotaŃie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează pagubele. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito, prezintă toleranŃă faŃă de acest patogen iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent. Soiul Kitty de ceapă ceaclama este tolerant la acest patogen. Micoze 5.6.5. Mana cepei - Peronospora destructor Mana cepei este considerată acum cea mai periculoasă boală care, poate compromite în totalitate culturile de arpagic, ceapă de consum sau cultura seminceră. Descrisă în 1841 de J.M. Berkeley în Anglia, boala s-a răspândit cu repeziciune în toate Ńările cultivatoare, în România fiind semnalată încă din 1935. Simptome. Frunzele şi tijele florale parazitate prezintă pete eliptice de decolorare, cu Ńesuturi îngălbenite, pe suprafaŃa cărora apare un puf cenuşiu-violaceu. Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul Fig. 72 - Mana cepei - Peronospora destructor (după W. Kotte, 1952). zonei afectate, aşa încât partea lor superioară se usucă. Frunzele capătă aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu mai produc seminŃe (fig. 72). łesuturile distruse se usucă sau, dacă vremea este ploioasă, sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la ciupercile saprofite (Macrosporium etc.). Bulbii rămân mici, iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc. Agentul patogen - Peronospora destructor (Berk.) Casp., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.

Fig. 73 - Mana cepei - Peronospora destructor:a-epidermă cu sporangiofori; b-zoosporangi germinaŃi; c-oogon şi anteridie;doospor (după Ed. Prilleux, 1895).

Ciuperca dezvoltă în Ńesuturi un sifonoplast de pe care apare, la suprafaŃa Ńesuturilor, puful cenuşiu-violaceu, alcătuit din sporangiofori dicotomic ramificaŃi în porŃiunea terminală, de 130-700 x 10-18 µm. Ultimele terminaŃii sub formă de sterigme, susŃin sporangii eliptici, unicelulari, uşor cenuşii, de 35-60 x 22-35 µm (fig. 73). În urma procesului de sexualitate desfăşurat între oogoane şi anteridii, în Ńesuturile ce se usucă, apar oosporii globuloşi, de 30 µm în diametru, de culoare galben-brună. Epidemiologie. Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurată pe două căi: prin oosporii ce 142

rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii şi bulbii infectaŃi. InfecŃiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea oosporilor, iar în timpul vegetaŃiei, sporangii apăruŃi pe sporangiofori sunt cei ce răspândesc patogenul. Aceştia apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC. Germinarea sporangilor se produce în condiŃii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puŃin 10 ore. Sporangii sunt vehiculaŃi uşor de vânt şi vor da noi infecŃii pe ceapă dar şi pe alte specii: Allium sativum, A. fistulosum, A. porum, A. ascalonicum etc. Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micşorarea rezervei de oospori, asigurarea unei rotaŃii de minim trei ani, precum şi fertilizarea echilibrată, fără exces de azot. Bulbii sau bulbilii folosiŃi la înfiinŃarea culturilor, trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. În timpul vegetaŃiei se vor face irigări numai prin aspersiune, iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare. În culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariŃia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice. Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente iar dintre cele avizate Django F1 şi Romito se dovedesc mijlociu de rezistente.Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma, Kitty, Marrona, şi Niky sunt tolerante la acest patogen. Tratamentele se pot face cu produse din grupele: Gr.A: Alcupral 50 PU-0,5 % (4-5 kg/ha); Bouillie bordelaise WDG-0,75 % (7,5 kg/ha); Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (t.p. 28 z.); Dacmancoz 80 WP-0,2 % (2 kg/ha); Dithane 75 WG-0,2 %; Dithane M 45-0,2 %; Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 %; Polyram BF-0,2 %; Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Previcur 607 SL- 0,15 % ; Gr.F: Mycoguard 500 SC-3,2 l/ha; Gr.G: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (t.p. 14 z.). Gr.G: Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 14 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p.21 z.); Folpan 80 WDG-0,15 %; Merpan 50 WP-0,2 % (t.p. 14 z.); Gr.K: Alfonat3kg/ha; Aliette 80 WP-0,3 %; Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Gr.L: Labilite 70 WP-0,2 %; Patafol PU-2 kg/ha (0,2 %); Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-2 kg/ha; 2,5 kg (0,25 %); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-0,3 %; 3 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2 kg/ha (t.p. 7 zile). În soluŃiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0,15 % şi se va avea grijă ca pulverizarea să fie foarte fină. 5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului - Alternaria porri Agentul patogen produce în fiecare an pagube atât în culturile de ceapă şi praz de consum cât şi în culturile semincere. Simptome. Boala poate fi semnalată pe toate organele cepei şi prazului, pe frunze, tije florale, inflorescenŃe şi bulbi. În zonele atacate ale frunzelor apar pete mici, albicioase, cu un halo galben. Zona centrală a petelor devine brun-roşiatică, iar pe vreme umedă se acoperă cu un strat catifelat brun-negru (fig. 74). Frunzele atacate se usucă prematur iar dacă sunt condiŃii atacul trece pe bulbi, pe tunicile de la suprafaŃă sau chiar în interior, dacă acestea sunt lezate şi apare o brunificare şi putrezire a bulbilor. InflorescenŃele atacate, brunificate vor da naştere la seminŃe fără capacitate germinativă bună. Atacul poate continua şi în depozite dacă acestea sunt prost ventilate şi au temperatura şi umiditatea peste limitele admise. 143

Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Neegr., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Patogenul atacă ceapa şi prazul în condiŃii optime dacă temperaturile sunt între 25-27oC şi există o umiditate atmosferică ridicată. În Ńesuturi, talul filamentos se extinde rapid şi formează buchete de conidiofori bruni,de 30-100 x 4-9 µm, septaŃi, ce susŃin conidii măslinii, ovoide, de 100-200 x 17-25 µm, cu septe longitudinale şi transversale. În condiŃii favorabile, aceste conidii produc infecŃii şi după 5 zile apare o nouă generaŃie de spori. Epidemiologie. Agentul patogen se răspândeşte în cursul vegetaŃiei prin conidii vehiculate de vânt şi picăturile de ploaie sau apa de irigaŃie. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu în resturile de plante. Ciuperca poate ataca şi alte specii ale genului Allium. Fig. 74 - Alternarioza şi mana cepei şi prazului - Alternaria porri (stânga)

Prevenire şi combatere. Igiena culturală este obligatorie şi va fi urmată de arături adânci pentru încorporarea resturilor vegetale posibil infectate. RotaŃia de cel puŃin 4 ani se impune, ca şi plantarea de material semincer sănătos în terenuri drenate. Tratamentele recomandate pentru prevenirea şi extinderea atacului de mană, sunt eficiente şi împotriva alternariozei. Soiurile de ceapă Romito şi Django F1 avizate în 1999 şi respectiv 1998 manifestă o toleranŃă ridicată faŃă de acest patogen. Soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent faŃă de acest patogen. 5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului - Sclerotium cepivorum Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate Ńările cultivatoare de specii ale genului Allium, fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz. Ea produce în anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă. Simptome. În primăverile umede, în lunile martie-aprilie, poate apărea o îngălbenire a vârfului frunzelor, îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea plantelor. În vetrele de atac circulare sau alungite, în direcŃia rândurilor, plantele au rădăcinile şi tunicile putrezite, acoperite cu un miceliu alb, pufos, în care se formează scleroŃi mici, negri, sferici, de 0,2-0,5 mm în diametru. Putrezirea plantelor continuă şi în depozit. PărŃile cărnoase ale bulbilor sunt moi, putrezite. Agentul patogen - Sclerotium cepivorum Berk., ord. Micelia sterilia, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca prezintă un aparat vegetativ - tal filamentos de culoare albă care se dezvoltă atât în interiorul bulbilor cât şi la exteriorul lor formând un miceliu pufos. La sfârşitul 144

vegetaŃiei pe Ńesuturile parazitate, în miceliu, se formează organele de rezistenŃă - scleroŃii, din care în anii următori vor ieşi micelii de infecŃie. Epidemiologie. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar, pot produce noi infecŃii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor. În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faŃă de acest patogen, una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare, atacul fiind favorizat de leziunile ce apar pe rădăcini sau bulbi. Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile, întrucât patogenul poate ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC, când miceliu este distrus. Ciuperca persistă în sol 4-5 ani prin scleroŃii vehiculaŃi de apa de irigaŃie sau prin lucrările de întreŃinere. MicroscleroŃii pot fi semnalaŃi şi pe bulbilii şi bulbii destinaŃi plantării, mai ales la usturoi. Prevenire şi combatere. Asolamentul de 5-6 ani, arătura adâncă precedată de arderea resturilor de plante bolnave, fertilizarea echilibrată, folosirea de bulbili sănătoşi la plantare şi tratarea preventivă a acestora, limitează atacul şi pagubele. Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0,25 %, Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili, după o uşoară umectare pentru ca substanŃele să adere. În teren se aplică Ronilan 50 WP-2,5 kg/ha. În vederea combaterii acestui patogen s-au experimentat metode de luptă biologică, prin tratarea materialului de plantat cu Bacillus subtilis sau Penicillium nigricans. Solul infestat a fost prăfuit cu spori de la antagoniştii Coniothyrium minitans, Sporodesmium sclerotivorum şi Trichoderma harzianum.Soiurile de ceapă ceaclama, omologate în 2002 – Kitty, Marrona, Niky sunt tolerante faŃă de acest patogen. Soiul de usturoi Siriu s-a dovedit rezistent faŃă de patogen, iar soiurile de ceapă Romito şi Django F1 au o toleranŃă ridicată la infecŃiile cu Sclerotium cepivorum. 5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei Botrytis allii Această boală frecvent produce pagube de 15-20 % la ceapă în culturi de câmp dar şi în depozite.

Fig. 75 - Putregaiul cenuşiu al cepei Botrytis cinerea (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Simptome. Atacul se observă pe frunze şi pe bulbi, prin apariŃia unor pete albicioase de 1-3 mm în diametru, circulare sau ovoide, în dreptul cărora Ńesuturile se scufundă (fig. 75).Dacă este umiditate ridicată, pe Ńesuturile atacate apare un puf cenuşiu, dens, iar plantele pier. Plantele mature pot prezenta o putrezire a coletului, urmată de putrezirea părŃii superioare a bulbilor. Pe zonele atacate apar scleroŃi negri, mari de 2-5 mm, de culoare 145

neagră. Agentul patogen - Botrytis allii Munn., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. La speciile genului Allium mai sunt întâlniŃi patogenii: B. squamosa Wolk. şi B. byssoidea Walk. Pe talul ciupercii, de culoare cenuşie, se formează numeroşi conidiofori septaŃi, ramificaŃi, ce susŃin ciorchini de conidii de 7-11 x 5-6 µm, unicelulare, hialine, ovoide. În condiŃii nefavorabile ciupercii, apar scleroŃii ca organe de rezistenŃă (fig. 76). Epidemiologie. Patogenul evoluează în condiŃii optime la temperaturi de 22-23oC putând distruge frunzele, bulbii dar şi inflorescenŃele. SeminŃele pot fi infestate sau infectate în procente variabile. Transmiterea Fig. 76 - Atac de Botrytis cinerea pe bulbi (a)şi patogenului se face de la an la an prin scleroŃii conidiofori (b), (Al. Lazăr şi col., 1989). din sol sau conidiile rămase pe resturile vegetale dar şi prin seminŃele infectate. În timpul vegetaŃiei infecŃiile sunt asigurate de conidiile vehiculate de vânt (pentru foliaj) sau de apa de ploaie şi de irigaŃie. Prevenire şi combatere. Igiena culturală, asolamentul de minim 3 ani, fertilizarea echilibrată (fără bălegar care intensifică boala), irigarea cu norme raŃionale (cu drenaj asigurat) şi folosirea de material de plantat sănătos neinfectat sau neinfestat, limitează pagubele produse de această ciupercă. Preventiv se recomandă prăfuirea bulbilor înainte de plantare cu Tiuram 75 PU-4 g/kg iar în vegetaŃie, la apariŃia primelor simptome un tratament cu Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha. sau Teldor 500 SC 0,08%(0,8 l/ha). 5.6.9. Helmintosporioza usturoiului - Helminthosporium alli Boala a fost des-crisă prima dată în 1924 în Italia iar în România în 1965. Simptome. Plantele atacate prezintă în zona coletului şi la suprafaŃa bulbului, un strat negru, pulverulent, ceea ce a dus şi la numele de "funinginea bulbului". Patogenul trece de la tecile exterioare şi la tecile ce învelesc bulbilii, produ-când pete alungite sau circulare de 2-10 mm în diametru. Petele sunt cafenii, mărginite de o dungă roşcat-violacee apoi toată pata este neagră. Agentul patogen - Helminthosporium allii Camp., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul ciupercii este iniŃial incolor, devine galben-verzui, apoi verde-măsliniu, pentru ca în timpul formării conidioforilor şi conidiilor, miceliul să devină negru. Conidioforii 146

simpli, noduroşi, drepŃi sau uşor curbaŃi, sunt bruni, de 43-99 x 5-6 µm, izolaŃi sau grupaŃi câte 2-3. Conidiile ce se formează terminal sau pe noduri, sunt cilindrice, eliptice sau fusiforme, galbene-brunii, de 19-43 x 7-15 µm, cu 3-9 celule. Pe talul ciupercii, în condiŃii nafavorabile, pot apărea clamidospori de 11-24 x 10-23 µm gălbui iniŃial şi negri în final. Epidemiologie. Ciuperca evoluează în condiŃii optime la temperatura de 25-28oC. De la un an la altul rezistă prin miceliul de infecŃie din bulbili dar şi prin resturile vegetale ce au conidii sau clamidospori. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidiile vehiculate de vânt sau de apa din sol. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani, igienă culturală, folosirea la plantare de bulbili sănătoşi sau din soiurile cu bulbili roz care sunt mai rezistente. Dezinfectarea bulbililor cu Tiuram 75 PU-4 g/kg sau cu Rovral 50 PU-600 g/100 kg este eficientă. 5.6.10. Fuzarioza cepei - Fusarium oxysporum var. cepae Fusarioza cepei este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost descrisă în 1943 de Tr. Săvulescu şi col. Simptome. Boala se instalează numai pe rădăcini, bulbii sau frunzele ce au fost rănite în timpul lucrărilor de întreŃinere sau au fost atacate de dăunători. Atacul în câmp se depistează greu, deoarece apare doar o veştejire şi o uşoară îngălbenire a vârfului frunzelor. În bulbii bolnavi se observă o înmuiere a solzilor de la colet şi uneori în condiŃii de umiditate se formează şi un puf micelian alb. Pe vreme secetoasă, solzii externi crapă şi cad. Rădăcinile afectate au pete albe apoi devin plumburii, se înnegresc şi tot sistemul radicular este distrus. Agentul patogen - Fusarium oxysporum Schl. var. cepae (Hanaz.) Snyd. et Hans., fam. Tuberculariaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Ńesuturile afectate, pe talul filamentos hialin, se dezvoltă sporodochiile cu numeroase macroconidii. Acestea sunt hialine, fusiforme, uşor curbate, ascuŃite la capete cu 2-6 celule. În perioadele secetoase, pe tal apar şi clamidospori unicelulari, cu membrana groasă, ce rezistă în sol mai mulŃi ani. Epidemiologie. Ciuperca este un parazit de debilitare ce evoluează în condiŃii optime la temperatura de 25-28oC. Dacă în timpul păstrării în depozite umiditatea aerului este ridicată, ciuperca distruge materialul depozitat. În câmp, conidiile sunt vehiculate de apa din sol, iar de la un an la altul ciuperca persistă prin clamidosporii din resturile vegetale sau poate fi adusă odată cu arpagicul infectat. Prevenire şi combatere. Ceapa se va cultiva în terenuri bine aerate, fără dăunători în asolamente de lungă durată. Materialul de plantat, bulbili sau bulbi se vor dezinfecta cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t. În timpul lucrărilor se va evita rănirea plantelor. 147

Soiurile Romito şi Djanga F1 avizate în ultimii ani manifestă o toleranŃă faŃă de acest patogen. Soiurile de ceapă ceaclama omologate în 2002-Aroma, Kitty, Marrona, Niky sunt tolerante faŃă de fusarioză. Alte boli ale cepei, usturoiului şi prazului: - mana prazului - Phytophthora porri. - putregaiul verde al bulbilor - Penicillium corymbiferum, P. cyclopium. - mucegaiul negru al cepei - Aspergillus niger. - tăciunele cepei - Urocystis cepulae. - pucegaiul măsliniu - Stemphylium botryosum. - antracnoza - Colletotrichum circinans. - putrezirea roşie a rădăcinilor - Pyrenochaeta terestris. - rugina cepei - Puccinia porri. 5.7. BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC, łELINĂ, LEUŞTEAN Viroze 5.6.7.1. Mozaicul Ńelinei - Celery mosaic virus Boala descrisă în 1938 de V. Severin şi C. Freitag, este acum destul de răspândită în SUA, Germania, FranŃa, Anglia şi Cehoslovacia, producând pierderi mari de producŃie. Simptome. Plantele virotice se recunosc uşor datorită taliei reduse şi datorită deformărilor frunzelor. Acestea prezintă decolorări ale nervurilor şi pete sau inele de decolorare pe limb. Agentul patogen - Celery mosaic virus, face parte din grupa Potyvirus. El formează în celule incluziuni tubulare, în formă de turbină. Se prezintă sub formă de bastonaşe, de 780 x 12-13 nm. Cercul de plante gazdă al acestui virus cuprinde specii ale genurilor: Ammi, Anethum, Anthriscus, Carum, Conium, Coriandrum, Daucus, Foeniculum, Heracleum, Pastinaca, Petroselinum, Pimpinella şi alte umbelifere. Epidemiologie. Virusul se transmite în natură nepersistent, prin afide ale genurilor Acythosiphon, Aphis, Myzus şi Phorodon. De la un an la altul virusul persistă în seminceri. Fig. 77 - Putregaiul umed al rădăcinoaselor - Erwinia carotovora pv. carotovora (după E. Docea, 1962)

Prevenire şi combatere. Culturile de umbelifere, în special cele semincere, vor fi tratate cu uleiuri minerale ce le protejează de atacul afidelor. Se 148

recomandă praşile repetate pentru distrugerea buruienilor ce fac parte din cercul de plante gazdă al virusului. În Europa mai sunt semnalate la umbelifere: virusul latent al Ńelinei - Celery latent virus; virusul pătării inelare negre a tomatelor ce dă la Ńelină îngălbenirea nervurilor - Celery yellow vein; mozaicul arabisului - Arabis mosaic virus ce dă la Ńelină dungi clorotice, paralele cu nervurile; pătarea inelară a căpşunului - Strawberry latent ringspot - ce produce o îngustare a frunzelor de Ńelină; marmorarea morcovului - Carrot mottle virus ce atacă şi la mărar, păstârnac şi pătrunjel; înroşirea frunzelor morcovului - Carrot red leaf virus; mozaicul morcovului - Carrot mosaic; pătarea galbenă a păstârnacului - Parsnip yellow fleeck virus - ce atacă şi Ńelina, morcovul, pătrunjelul, sfecla, castraveŃii, tomatele, spanacul şi alte plante; mozaicul păstârnacului - Parsnip mosaic virus - ce atacă şi morcovul.

Bacterioze 5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel Erwinia carotovora var. carotovora Boala semnalată în 1991 în America, este astăzi răspândită în toate culturile. În România este descrisă în "Starea fitosanitară" din 1947-1948 ca producând pagube în timpul depozitării legumelor şi în câmp. Simptome. În anii cu veri răcoroase şi cu precipitaŃii abundente, rădăcinile atacate prezintă pete cu aspect umed, galben-brunii, situate în zona coletului. Petele pot conflua şi atunci, pe zone mai mari din rădăcină, se observă Ńesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare brună (fig. 77). Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey Harr. Breed Dye Hamman et Hant., fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales Div. Bacteria. Bacteria are forma unor bastonaşe de 1,5-5 x 0,6-0,9 µm, peritriche, solitare sau înlănŃuite, Gram-negativă, asporogenă, neacido-rezistentă. Bacteria se dezvoltă bine la umiditate ridicată şi la temperaturi optime de 25-30oC iar punctul termic letal este la 48-51oC. Epidemiologie. Bacteriile rezistă peste iarnă în rădăcinile putrezite din sol. Pătrunderea în plante se face prin leziunile provocate de larve, insecte sau prin lucrările de îngrijire. Bacteria intrată în spaŃiile intercelulare va solubiliza lamelele pectice dintre celule, ceea ce duce la formarea Ńesuturilor macerate. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, putând ataca legume din fam. Umbeliferae, Solanaceae, Liliaceae, Leguminoase şi alte plante. Prevenire şi combatere. La alegerea terenului pentru culturile de leguminoase, trebuie să se Ńină cont de cercul de plante gazdă al bacteriei. Se vor evita solurile argiloase sau cele slab drenate. Îngrăşămintele cu fosfor şi amendamentele calcaroase măresc rezistenŃa plantelor faŃă de acest patogen. 149

SpaŃiile de depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului, ce va fi sever sortat. Sunt valabile măsurile de prevenire şi combatere descrise la bacteriozele cruciferelor. Soiurile de morcov avizate manifestă rezistenŃă diferită: Nantes 3 este mijlociu de rezistent, hibridul Bantry (F-1) are toleranŃă ridicată iar Futuro (avizat în 1999), este mijlociu de rezistent la atacul bacteriei. Soiul Rotund de păstârnac manifestă o toleranŃă ridicată la atacul de Erwinia. În America se mai cunosc trei bacterioze ale rădăcinilor: râia rădăcinilor de morcov Xanthomonas carotae; arsura bacteriană a frunzelor de morcov - Xanthomonas campestris p.v. carotae; arsura bacteriană a frunzelor de Ńelină - Pseudomonas apii; arsura bacteriană a păstârnacului - Pseudomonas marginalis, P. viridiflava, boli care încă nu sunt semnalate în România iar agenŃii lor sunt înscrişi pe lista agenŃilor patogeni de carantină. Micoze 5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului -Erysiphe umbeliferarum Făinarea plantelor din familia Umbelliferae este cunoscută în toată Europa, la noi fiind descrisă în 1924 de C. Sandu-Ville pe păstârnac, în 1933 pe morcov şi mai târziu pe mărar. Simptome. Pe foliajul plantelor apare un miceliu alb ce cu timpul devine pulverulent. Sub acest înveliş, Ńesuturile se îngălbenesc şi se usucă prematur. În culturile semincere se observă şi atacul pe tulpini. La sfârşitul vegetaŃiei miceliul îşi schimbă culoarea devenind cenuşiu datorită unor puncte mici negre reprezentate de fructificaŃiile sexuate ale patogenului. Se înregistrează pagube mari, mai ales în culturile din zonele calde şi secetoase ale Ńării. AgenŃii patogeni - Erysiphe umbelliferarum de By. f. sp. dauci Jacz, pastinacae Hamm şi anethi Jacz., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium. Aparatul vegetativ - talul ciupercii, este ectoparazit, de culoare albă şi pe el se formează lanŃuri de conidii unicelulare, ovoide, rotunjite la capete, de 17-42 x 10-18 µm. Cleistoteciile globuloase, turtite la bază, de 96-134 µm, au periferic apendici scurŃi, simpli sau uneori ramificaŃi la vârf, de culoare gălbuie. În interiorul lor se găsesc 3-8 asce, cu 3-5 ascospori hialini, unicelulari. Cleistoteciile de la f.sp. anethi ating 100-110 µm în diametru iar cele de la f.sp. pastinacae, 96-174 µm. Epidemiologie. Ciuperca se răspândeşte în timpul vegetaŃiei prin conidiile ce germinează uşor pe foliajul ce transpiră abundent, iar de la un an la altul permanentizează prin cleitoteciile ce iernează pe resturile de plante atacate. Prevenire şi combatere. Se recomandă respectarea desimii la semănat, îngrăşarea cu doze moderate de azot şi igiena culturală, dublată de arături adânci şi un asolament de 3-4 ani. 150

În culturile semincere, se recomandă stropiri cu Bayfidan 250 EC0,05 %, sulf muiabil 0,4 % sau Karathane LC-0,05 %. Soiurile de morcov Futuro, Nantes 3, Bantry (F-1), Rekord, şi cel de păstârnac Futuro sunt mijlociu de rezistente la atacul acestui patogen. 5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului, păstârnacului şi Ńelinei - Sclerotinia sclerotiorum Boala este frecvent întâlnită în toate culturile de rădăcinoase, însă pagubele cele mai mari sunt semnalate în depozite şi în silozurile cu butaşii destinaŃi culturilor semincere. În condiŃii necorespunzătoare de depozitare pagubele pot ajunge la 25-50 %. Simptome. Atacul patogenului în câmp demarează prin acoperirea părŃii bazale a plantelor cu un puf alb după care, dacă vremea este umedă şi călduroasă plantele sunt distruse în întregime.

Fig. 78 - Putregaiul alb al rădăcinoaselor-Sclerotinia sclerotiorum (după E. Docea, 1979).

În depozite, pe rădăcinile ce prezintă leziuni (mai ales la colet) se dezvoltă un miceliu alb-cenuşiu, pe care apar scleroŃi negri, de diferite forme şi mărimi. Rădăcinile putrezesc umed, devin moi şi sunt decolorate. Putrezirea se deosebeşte de cea produsă de bacteria Erwinia carotovora, care dă o masă vâscoasă de Ńesuturi degradate.

Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By., fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiale, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina. Talul filamentos este la început alb, pufos, iar mai târziu cenuşiu cu numeroşi scleroŃi apăruŃi prin împletirea hifelor şi deshidratarea lor (fig. 78). ScleroŃii îşi menŃin viabilitatea mai mult timp, putând în anii următori să formeze, în funcŃie de condiŃiile climatice, micelii de infecŃie sau apotecii brune, de 3-4 mm în diametru, tapetate cu asce ce conŃin ascospori. Agentul patogen este polifag, atacând pătrunjelul, păstârnacul şi Ńelina, precum şi alte legume. Epidemiologie. Patogenul este destul de virulent, putând ataca chiar şi rădăcinile ce nu au leziuni, întrucât are un bagaj enzimatic puternic. Ciuperca secretă pectinaze care distrug lamelele intercelulare şi putrezesc Ńesuturile. Transmiterea patogenului se face în câmp, dar mai ales în depozite, prin contactul direct între rădăcinile bolnave şi sănătoase dacă temperatura este în jur de 22oC. PersistenŃa de la un an la altul, este asigurată de scleroŃii care germinează la temperaturi de 18-22oC şi umiditate de 60-80 %. Dacă nu găsesc aceste condiŃii, ei îşi păstrează totuşi viabilitatea 2-3 ani. 151

Prevenire şi combatere. O măsură importantă de prevenire a atacului este rotaŃia culturilor, dar aceasta se execută dificil în asolamentul legumicol, având în vedere că patogenul este polifag. Se recomandă arături adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroŃi, evitarea excesului de umiditate, sortarea atentă a materialului de depozitare, precum şi respectarea unei temperaturi apropiate de 0oC în depozite. În câmp se poate face o stropire cu Caroben T-0,4 kg/ha. Butaşii vor fi trataŃi înainte de depozitare cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t, Ronilan 50 WP-0,2 %, Rovral 50 PU-0,2 % sau Caroben 75 PTS-0,2 %. În cazul în care se tratează rădăcinoasele de consum, se asigură un timp de pauză de 90 zile. Soiurile şi hibrizii de morcov avizaŃi în ultimii ani, Nantes 3, Bantry F-1, Futuro,Rekord, manifestă toleranŃă ridicată faŃă de Sclerotinia iar soiul Rotund de păstârnac este mijlociu de rezistent faŃă de acest patogen. 5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel - Septoria petroselini Pătarea albă sau septorioza frunzelor este frecvent întâlnită în toate culturile de pătrunjel, dar produce pagube mai mari la pătrunjelul pentru rădăcini şi în culturile semincere. Simptome. Pe foliaj, apar pete circulare sau colŃuroase, de 1-4 mm în diametru, gălbuicenuşii, înconjurate de o dungă brună. Petele se extind, confluează şi apoi devin albicioase cu puncte mici negre în zona centrală. Foliajul atacat se usucă prematur în 1-2 săptămâni. Agentul patogen - Septoria petroselini Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Patogenul formează în Ńesuturi un tal filamentos pe care apar picnidiile sferice, de 70120 µm în diametru. La maturitate, prin porul picnidiei, ies picnospori filiformi hialini, cu 2-6 celule, de 30-40 x 1-2 µm. Epidemiologie. Ciuperca se dezvoltă în condiŃii optime la temperaturi de peste 22oC şi umiditate atmosferică ridicată. Transmiterea de la plantă la plantă se face prin picnospori, iar de la un an la altul prin picnosporii aderenŃi la sămânŃă şi picnidiile din resturile vegetale. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arătura adâncă pentru îngroparea resturilor vegetale, rotaŃia culturilor şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, previn în bună măsură apariŃia atacului. În culturile semincere se recomandă tratamente cu fungicide ca: Dithane M 45-0,2 %, Polyram Combi-0,2 %, Bavistin DF-0,05 %, Benlate 50 WP-0,1 %, Captadin 50 PU-0,2 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %. 5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină - Septoria apiicola Pătarea albă sau septorioza Ńelinei este cunoscută în toată Europa, iar în România a fost descrisă de Tr. Săvulescu în 1928. Este o boală gravă ce poate distruge în totalitate foliajul şi poate reduce considerabil producŃia de rădăcini şi de sămânŃă.

152

Simptome. Frunzele atacate prezintă iniŃial pete de decolorare, apoi petele devin galben-brune şi sunt mărginite de o dungă roşiatică. Dacă vremea este umedă, petele se extind (1-10 mm în diametru) iar în centrul lor apar puncte mici, negre (fig. 79). Aceleaşi pete dar de formă alungită, de culoare brun-negricioasă pot fi semnalate pe peŃiol şi tulpini. În culturile semincere a fost semnalat atacul pe inflorescenŃe şi chiar pe seminŃe.

Fig. 79 - Pătarea albă a frunzelor de Ńelină - Septoria apiicola. (după W. Kotte, 1952).

Agentul patogen - Septoria apiicola Speg., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

În Ńesuturile parazitate, pe talul ciupercii, se formează picnidii de 48-212 µm în diametru, globuloase, brune, din care pe vreme umedă ies picnospori hialini, filiformi, drepŃi sau uşor curbaŃi, cu 2-8 celule, de 30-60 x 1,5-3 µm. Epidemiologie. Ciuperca este favorizată de temperaturile de 18-20oC şi de umiditatea atmosferică peste 95 %. Din picnospori, ies micelii ce se dezvoltă intra şi intercelular, cu o perioadă de incubaŃie de 7-9 zile. Transmiterea ciupercii de la un an la altul, este asigurată de sămânŃa infectată sau de picnosporii din picnidiile de pe resturile vegetale rămase pe sol. Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, arăturile adânci, asolamentul de patru ani şi semănarea de sămânŃă sănătoasă, limitează atacul patogenului. SămânŃa a cărei provenienŃă nu se cunoaşte sub aspect fitosanitar se va dezinfecta cu Caroben 75 PTS-0,2 %. Se poate dezinfecta sămânŃa cu apă caldă 48-49oC timp de 30 minute sau cu formalină 2 % timp de 30 minute, tratament urmat de o spălare cu apă. Ciuperca îşi păstrează viabilitatea în sămânŃă până la doi ani, aşa că se poate recomanda folosirea de sămânŃă mai veche, deoarece aceasta îşi păstrează germinaŃia 3-5 ani. În răsadniŃe se va face o dezinfecŃie termică a solului, dezinfecŃie chimică a tocurilor şi utilajului, iar la răsad se vor face tratamente preventive cu zeamă bordoleză 0,5-1 % sau Dithane M 45-0,2 %. În câmp, după apariŃia atacului, se vor face tratamente repetate la interval de 7 zile cu fungicide de contact sau sistemice ca la pătrunjel. 5.7.7. Pătarea albă sau septorioza leuşteanului - Septoria levistici Boala este cunoscută în toate Ńările cultivatoare, iar în România a fost semnalată în 1930 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Simptome. Pe foliaj, indiferent de vârsta sa, apar pete circulare de decolorare, de 1-3 mm în diametru, delimitate de o dungă brună. Petele sunt la început izolate dar apoi pot conflua, devin galbene-cafenii, cu puncte mici negre în zona centrală. Foliajul se usucă prematur de jos în sus pe plantă. 153

Agentul patogen - Septoria levistici West., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsiales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Pe talul parazit, în centrul Ńesuturilor decolorate, apar picnidii brune, globuloase, de 39-83 µm sau chiar mai mari, ce conŃin picnospori filamentoşi de 26-58 x 1,3-2,2 µm, multicelulari, hialini. Epidemiologie. În cursul vegetaŃiei răspândirea ciupercii se face prin picnosporii antrenaŃi de apa de ploaie sau de vânt iar de la un an la altul, patogenul rezistă în resturi vegetale sub formă de picnidii. Prevenire şi combatere. Respectarea regulilor de igienă culturală, arătura adâncă, asolamentul de patru ani şi utilizarea de sămânŃă sănătoasă limitează posibilele pagube date de patogen. În culturile semincere se impun tratamentele la avertizare cu fungicide sistemice: Benlate 50 WP 0,05-0,1 %, Topsin M 70 WP- 0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % în alternanŃă cu produse de contact: Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,2 %, Merpan 50 WP-0,2 %. 5.7.8. Cercosporioza morcovului - Cercospora carotae Boală frecvent întâlnită în culturile de morcov, poate produce defolierea rapidă a plantelor cu implicaŃii majore în realizarea producŃiei scontate. Simptome. Frunzele, tulpinile şi chiar inflorescenŃele atacate prezintă leziuni mici, de 1-3 mm în diametru, circulare, cafenii, înconjurate de o dungă fină, brună (fig. 80-a). Pe vreme umedă petele devin aproape negre, apoi cenuşii din cauza fructificaŃiilor ciupercii. În dreptul petelor de pe peŃiol şi tulpini, Ńesuturile parazitate se scufundă uşor . Agentul patogen - Cercospora carotae (Pass.) Solheim, fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

Fig.. 80 - Cercosporioza şi alternarioza morcovului: aCercospora carotae; bAlternaria porri (după C.M. Messiaen et col., 1991).

Talul ciupercii este parazit intercelular şi emite prin stomate grupuri de conidiofori scurŃi. Conidiile sunt lungi şi subŃiri, hialine, de 35-73 x 3-3,7 µm, au 4-11 celule.

Epidemiologie. Conidiile ciupercii vehiculate de vânt, infectează frunzele ude prin stomate şi după 3-5 zile de incubaŃie, patogenul formează o nouă generaŃie de conidii aşa încât în condiŃii favorabile - temperatură de 18-27oC şi umiditate ridicată, foliajul se poate distruge rapid. Răspândirea ciupercii în timpul vegetaŃiei ca şi persistenŃa sa de la un an la altul se face prin conidii vehiculate de vânt (în câmp), prin cele rămase în resturile vegetale sau prin sămânŃa infestată sau infectată.

154

Prevenire şi combatere. Arătura adâncă de toamnă, măsurile de igienă culturală, rotaŃia de patru ani şi folosirea de sămânŃă sănătoasă sau tratată previn instalarea atacului. SămânŃa se va dezinfecta termic cu apă caldă, 25 minute la 50oC sau se va prăfui cu Tiramet 60 PTS-4 kg/t. În câmp, la culturile semincere se poate face un tratament cu Tango-0,75 l/ha sau Tango Super-1 l/ha. 5.7.9. Alternarioza morcovului - Alternaria porri f.sp. dauci Boala descrisă prima dată în 1855 în Germania, este astăzi răspândită în multe Ńări din Europa între care şi România, unde produce pagube mari, atunci când se manifestă pe rădăcini. Simptome. În cea de-a doua parte a vegetaŃiei, pe foliajul morcovului apar pete mici, brune, apoi brune-negricioase, în jurul cărora se observă un halo galben. Petele sunt situate iniŃial pe marginea limbului, apoi întreaga frunză se zbârceşte, se înnegreşte şi se usucă (fig 80-b,. 81-b). Petele de pe peŃioluri sunt tot negre, dar de formă eliptică, alungite. În cazul unei evoluŃii rapide a bolii, lanurile iau aspectul de arsuri, care pot fi confundate cu necrozările produse de îngheŃ sau de tratamente cu substanŃe în concentraŃii mari. Fig. 81 - Alternarioza morcovului - Alternaria La plantele semincere, se observă o veştejire a porri f.sp. dauci: a- plantă atacată; b-rădăcină tulpinilor însoŃită de o descompunere atacată (din E. Docea şi col., 1979). negricioasă a rădăcinilor. Pe rădăcini, atacul are loc numai dacă acestea prezintă leziuni. Zonele atacate devin negre, tari şi uşor cufundate. Agentul patogen - Alternaria porri (Ell.) Saw. f.sp. dauci (Kühn.) Neerg., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. În Ńesuturile atacate, patogenul formează un tal filamentos, de pe care ies la suprafaŃă conidiofori singulari, brun-olivacei, drepŃi, cu 1-7 celule, de 25-130 x 5-10 µm. Conidiile sunt situate terminal, singulare şi numai rareori în lanŃuri de 2-3. Ele au culoare brun-olivacee, cu 4-14 pereŃi transversali şi până la 4 pereŃi longitudinali, măsurând 80-250 x 12-25 µm. Epidemiologie. Ciuperca produce infecŃii numai dacă temperatura este peste 12oC cu optim de 20-28oC. În timpul vegetaŃiei se răspândeşte prin conidii iar de la un an la altul se transmite prin sămânŃa infestată sau prin butaşii infectaŃi. Prevenire şi combatere. Se impune alegerea corectă a solului destinat solei pentru cultivarea morcovului; aceasta trebuie să aibă o bună drenare, pentru a nu stagna apa, care este un factor favorizant pentru acest patogen.

155

Se va evita irigarea prin aspersiune cu doze mari. La semănat se va folosi numai sămânŃă dezinfectată cu apă caldă la 50oC timp de 15 minute sau sămânŃă tratată cu: Captan 50 WP-5 g/kg. În câmp, se vor aplica stropiri la apariŃia primelor simptome cu: Ronilan 50 WP-0,05 %, Rovral 50 WP-0,15 %, Dithane M 45-0,25 %, Polyram combi-0,2 % sau Antracol 70 WP-0,2 %. Stropirile se vor repeta la interval de 7-10 zile. Înainte de introducerea în silozuri, butaşii vor fi trataŃi prin prăfuire cu Ronilan sau Rovral-1 kg/t. 5.7.10. Putregaiul violet al morcovului - Rhizoctonia violacea Boala este răspândită în numeroase Ńări din Europa, iar în România a fost semnalată de Tr. Săvulescu în 1929, menŃionând că boala nu produce pagube mari. În ultimul timp însă, agenŃii patogeni din genul Rhizoctonia care sunt polivori, produc pagube însemnate. Aceşti agenŃi patogeni de sol, au devenit periculoşi, din cauză că nu pot fi combătuŃi decât cu mare dificultate. Simptome. Atacul are loc, pe rădăcini în câmp dar, continuă în depozite. În câmp, plantele sunt atacate în vetre, unde se observă o îngălbenire a foliajului, urmată de uscarea acestuia. Rădăcinile au pete sau porŃiuni de culoare cenuşie-plumburie, în dreptul cărora Ńesuturile se adâncesc şi se acoperă cu un miceliu brun-violaceu. Într-o fază mai avansată de atac, în pâsla miceliană, apar scleroŃii de 3-5 µm, tari, de culoare violet-negricioasă (fig. 82 c). Zonele atacate prezintă Ńesuturi înmuiate, brune, ce putrezesc. La recoltare, plantele atacate au rădăcinile crăpate, strangulate, deformate. Agentul patogen - Rhizoctonia violacea, subîncr. Deuteromycotina - Micelia sterilia. Ciuperca reprezintă forma sterilă a ciupercii Helicobasidium purpureum din Basidiomycotina. Miceliul ciupercii are 3-9 µm în diametru şi prezintă ramificaŃii distinct, în unghi drept faŃă de hifa principală. ScleroŃii - organele de rezistenŃă - apar prin întreŃeserea şi deshidratarea hifelor atunci când apar condiŃii nefavorabile evoluŃiei patogenului. Epidemiologie. Patogenul atacă morcovul cultivat în terenuri acide, cu exces de umiditate, fără drenaj şi în condiŃii de temperaturi situate între 25-30oC. În timpul vegetaŃiei, ciuperca se transmite prin contactul direct între plante, prin unelte, prin vehicularea fragmentelor de miceliu de către larve, insecte sau apa din sol. De la un an la altul, ciuperca rezistă prin scleroŃi. Ciuperca atacă şi pătrunjelul, păstârnacul, sfecla etc. Prevenire şi combatere. În asolamentul legumicol, rădăcinoasele trebuie să revină după cel puŃin cinci ani. Întreruperea se poate face cultivând usturoi, ceapă, praz, culturi ce nu sunt afectate de patogen. Rădăcinoasele bolnave pot fi folosite în hrana animalelor dar, sucul gastric al acestora nu distruge scleroŃii, aşa încât gunoiul poate fi infestat şi nu poate fi folosit în grădina de legume. 156

La înfiinŃarea culturii semincere, se vor folosi numai butaşi sănătoşi, păstraŃi în depozite dezinfectate respectând toate condiŃiile expuse la Sclerotinia sclerotiorum

Fig. 82 - Degradarea rădăcinilor de morcov: a (sus)- Pythium violae; a (jos)Phytophthora megasperma; b-Rhizoctonia violacea; c-Sclerotinia; d-Stephylim (după C.M. Messiaen. et col., 1991).

Alte boli ale legumelor din fam. Umbeliferae:

-

- mana umbeliferelor - Plasmopara nivea; pătarea închisă a frunzelor de pătrunjel şi mărar ; Cercosporidium punctatum; . - putregaiul negru al rădăcinilor de morcov - Stemphylium radicinum; - septorioza morcovului - Septoria carotae; - sutrezirea coletului şi rădăcinilor de Ńelină - Phoma apiicola; - rugina Ńelinei - Puccinia apii; - fomoza mărarului - Phoma anethi; - pătarea brună a frunzelor de păstârnac - Cylindrosporium pastinacae; - pătarea cafenie a frunzelor de păstârnac - Ramularia pastinacae; Boli fiziologice: - înnegrirea inimii Ńelinei; - crăparea peŃiolurilor. Boli de depozit: - înnegrirea rădăcinilor - Aspergillus niger; - mucegaiul verde al rădăcinilor - Penicillium spp.; - mucegaiul lânos - Rhizopus spp.; - putregaiul uscat - Fusarium spp.; - tifoza - Typhula sp.; - putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea.

157