Fise de Concept

FIŞA DE CONCEPT CONCEPT : ANXIETATE Definiţia 1

Definiţia 2

Definiţia 3

„Tulburare a afectivității manifestată stări de neliniște, teamă și îngrijorare nemotivată, în absența unor cauze care să le provoace. Anxietatea se definește ca „teamă fără obiect” spre deosebire de fobie care este „teamă cu obiect”. Deseori anxietatea se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente, care planează pretutindeni, îl înconjoară, îl pătrunde,dar nu o poate defini și nici îndepărta.Stările de anxietate sunt însoțite de fenomene organofuncționale ca: jenă precordială, palpitații, greutate în respirație,transpirație,etc. Psihologia existențialistă se ocupă mult de anxietate sau angoasă ca formă foarte accentuată a anxietații întrucât consideră ca aceasta este starea permenentă a omului. Ca simptom psihopatologic se întâlnește în melancolia anxioasă, în nevroza obsesivă sau în afecțiuni endocrine și cardiace ”.

„Stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare difuz. Adesea folosit ca sinonim al angoasei,termenul anxietate se deosebeşte, de cel dintâi prin absenţa modificărilor fiziologice (senzaţie de sufocare, transpiraţie, accelerarea pulsului), care nu lipsesc niciodată în cazul angoasei. Numeroase şcoli încearcă să explice geneza anxietăţii prin prisma poziţiilor lor doctrinale. Pentru teoreticienii învăţării această stare ar fi o reacţie de teamă condiţionată, o tendinţă dobândită. Pentru psihanalişti, dimpotrivă,anxietatea s-ar explica prin frustrările libidoului şi interdicţiile dictate de Supraeu; anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului adică personalităţii conştiente care, astfel prevenit, poate reacţiona prin măsuri adecvate sau mobilizându-și şi mecanismele de apărare.”

Emoţie generată de anticiparea unui pericol difuz, greu de prevăzut şi controlat. Se transformă în frică în faţa unui pericol bine identificat. Anxietatea este însoţită de modificări fiziologice şi hormonale caracteristice stărilor de activare ridicată şi este adesea asociată comportamentului de conservare-retragere sau conduitelor de evitare. Tulburările anxioase cuprind fobiile, crizele de angoasă sau stările de panică, anxietatea generalizată, manifestările obsesionale şi compulsive şi anxietatea posttraumatică. Pentru unii neurobiologi, anxietatea s-ar datora activării neuronilor nora-drenergici proveniţi dintr-un nucleu al trunchiului cerebral, locus coeruleus; pentru alţii, cauza ar fi serotonina cerebrală. Aceste cercetări se efectuează din perspectivă neurochimică şi neurobiologică.

Sursa bibliografică:

Sursa bibliografică:

Criterii de comparaţie

Sursă bibliografica: Doron R, Parot F. (2009). Dictionar de psihologie.p 60

Asemănări

Deosebiri

Opinii din diferitele curente psihologice

Nu sunt asemanari din acest punct.

Cauze Prima și a treia definiție subliniează că anxietatea se produce în lipsa unui obiect, pericol identificat.

Modificări funcționale

Tulburări psihice

CONCEPT: COGNIȚIE

Prima și ultima definiție susțin ca apar modificări organofuncționale și hormonale. Prima definiție menționează melancolia anxioasă, în nevroza obsesivă sau în afecțiuni endocrine și cardiace , iar cea de a treia : tulburările anxioase cuprind fobiile, crizele de angoasă sau stările de panică, anxietatea generalizată, manifestările obsesionale şi compulsive şi anxietatea posttraumatică.

Prima definiție face referire la psihologia existențialistă, care consideră anxientatea ca fiind starea permenentă a omului, cea de a doua definiție face referire la teoreticienii învăţării pentru care această stare ar fi o reacţie de teamă condiţionată, o tendinţă dobândită. Pentru psihanalişti, dimpotrivă,anxietatea s-ar explica prin frustrările libidoului şi interdicţiile dictate de Supraeu, iar ultima definiție face referire la unii neurobiologi, pentru care anxietatea s-ar datora activării neuronilor nora-drenergici proveniţi dintr-un nucleu al trunchiului cerebral, locus coeruleus; pentru alţii, cauza ar fi serotonina cerebrală Prima definiție precizează că este o stare de frică cauzată de o incertitudine, cea de a treia definiție spune că este o emo ție generată de anticiparea unui pericol difuz. Cea de a doua definiție susține ca lipsesc modificările, și că modificările aparțin angoasei. Cea de a doua definiție nu mentionează tulburari psihice.

Definiția 1

Definiția 2

Definiția 3

„Actde cunoaştere. Psihologia cognitivă este disciplina care se situează la răscrucea biologiei, lingvisticii şi chiar informaticii,are ca drept obiect de studiu mecanismele gândirii datorită cărora se elaborează cunoştinţe, de la percepţie, memorie şi învăţare până la formarea conceptelor şi a raţionamentului logic. Numim „teste” probele psihometrice care permit evaluarea cunoştinţelor unui subiect, cum .sunt testele de nivel şcolar sau acelea de cunoştinţe tehnice, utilizate în vederea selecţiei profesionale. ”

„Cogniţie desemnează, în primul rînd, ansamblul de acte şi procese de cunoaştere, ansamblul mecanismelor prin care un organism dobîndeşte informaţie, o tratează, o conservă, o exploatează; cuvîntul desemnează, de asemenea, produsul mental al acestor mecanisme, considerat fie la modul general, fie referitor la un caz particular. Ceea ce este capital în înţelegerea conceptului de cogniţie şi,fără îndoială, i-a asigurat succesul printre psihologi este faptul că el trimite cu necesitate la activităţi psihologice şi se încarcă, în consecinţă, cu un sens mai specific decît cunoaşterea, care se aplică la fel de bine cunoştinţelor acumulate considerate independent de subiecţii care le-au dobîndit sau le utilizează. Termenul acoperă, destul de logic, marile funcţii psihologice tradiţional destinate să asigure organismului cîştigurile de informaţie necesare în schimburile sale cu mediul, respectiv, percepţia,învăţarea şi memoria, inteligenţa, funcţia simbolică şi limbajul. Totuşi, în accepţiunea lui dominantă, termenul trimite la procesele care funcţionează independent de orice priză de conştiinţă, care corespund în fapt aspectelor mentale, propriu-zis psihologice, ale funcţionării cerebrale.”

„După J.P. Guilford, ansamblul actelor psihic pur cognitive, independent de motivație, tensiuni, intenții, voință. Întrucât procesele cognitive poartă implicații afective și conative, sa recurs la acest termen care este restrictiv și nu desemneazâ decât latura intelectuală.”

Sursa bibliografică: Sillamy, N. (2009). Dicṭionar de psihologie . p 70

Sursă bibliografica: Doron R, Parot F. (2009). Dictionar de psihologie.p 119

Sursa bibliografică: Popescu-Neveanu, P. ( 1978 ) . Dicṭionar de psihologie, p 121

Criterii de comparaţie Componență

Asemănări Definițiile 1 și 2 și fac referire la mai multe acte de cunoa ștere.

Deosebiri Prima definiție – act de cunoaștere.

Rolul cogniției

Definiția 1 și 2 desemnează ca rolul cogniției este acela de a elabora cunoştinţe, de la percepţie, memorie şi învăţare până la formarea conceptelor şi a raţionamentului logic.

-

Cea de a treia definiție spune că cogniția desemnează decât latura intelectuală.

Modalitate de funcționare

Cea de a doua și a treia definiție fac referire ca cogni ția funcționează independent de conștiință,motivații, intenții sau voință.

CONCEPT : SUBLIMAREA

Prima definiție nu face referire la acest aspect.

Definiția 1 Definiția 2 Definiția 3 Criterii de comparaţie Asemănări Deosebiri Derivare a unei energii instinctuale către un Proces de derivare a pulsiunilor sexuale şi agresive spre Proces postulat de Freud pentru a desemna Men ionarea psihologului Prima și cea descopuri a treia defini ție îl men ționeaza pe Freud. doua definițieactivită face referiri la acest aspect. scop țsocial elevat. şi obiecte social valorizate, în specialA investigaţia țile umane, care în mod aparent nu se care desemnează conceptul intelectuală şi creativitatea culturală. El pune în mişcare un află în raport cu sexualitatea , dar care î și au Acest termen a fost introdus în psihanaliză de mecanism de neutralizare a energiei pulsionale şi nu de fapt resursele energetice în for ța Abordarea capentru și mecanism definițiedespune ca este unnici mecanism de aparare al că ocupăsexuale. un loc aparte între mecanismele către S. Freud a desemnaPrima mecanismul mobilizează o contrainvestire. DeEu-lui aceea el Defini ocupăția undoi locspune pulsiunilor El a descris ca activități l, precum si cea de a treia defini ț ie îl înscrie în strategiile defensive, ea fiind un mecanism de neutralizare apărare al Eului prin care unele impulsii aparte faţă de alte mecanisme de apărare. principale de sublimare activitateaa energiei artistică inconştiente, detaşate de obiectele lor iniţiale, defensive ale Eu-lui.Acest proces se referă în mod electiv la pulsiunile pulsionale şi nu șmobilizează nici o contrainvestire parţiale i intelectuală. sunt integrate personalităţii, fiind investite în care nu vor fi reţinute în organizarea genitală definitivă. O pulsiune este sublimare în măsura în care echivalenţi care au o valoare socială pozitivă. Intrarea sa în funcţiune presupune un grad suficient de este redirecționată către un nou scop nonSpiritul de competiţie şi unele vocaţii militare coerenţă a eului* (eu / ego) şi formarea supraeului. sexual și în care vizează obiecte valorizate se explică prin sublimarea agresivităţii, Mecanismul de sublimare joacă un rol deosebit de important social. Înscriind-o între strategiile defensive iar altruismul prin sublimarea energiei instin- în rezolvarea complexului Oedip, la începutul perioadei de ale Eu-lui, psihanaliza afirmă că este vorba ctului sexual. Ca să reluăm o imagine latenţă. El permite copilului modificarea structurală a vieţii de un procedeu folosit de o persoană pentru cunoscută, putem spune că sublimarea este sale pulsionale, care îl orientează spre învăţările şcolare, a deturna energia sexuală(și uneori agresivă) Rolul mecanismului cele trei defini ții subliniează rolul jocurile importantsociale, al sublimării - primar și a o angaja într-un comparabilă cu acţiunea Toate omului care activitatea culturală, şi stabilirea unor noi de la scopul său în adaptarea la mediul ții și transformă o cădere de apă devastatoare într-o relaţiiextern, umane.laîndezvoltarea familie, se personalită dezvoltă sentimentele de nou sistem de investiție. Dar față de celelalte organizarea Eu-lui moral ș i social. sursă de „cărbune alb" producătoare de tandreţe, de devoţiune şi de respect. sisteme defensive, sublimarea se electricitate. Sublimarea joacă un rol extrem de diferențiează prin faptul că reușește să important în adaptarea individului la mediul schimbe scopul și obiectele și ajunge la o său, permiţându-i o ajustare socială care nu veritabilă descărcare a energiilor pulsionale. dăunează dezvoltării personale. Sublimarea este deci o „refulare reușită”(Freud) permițând ajutarea socială și dezvoltarea personalității. În această calitate, sublimarea iese din sfera nevrozei, permițând subiectului sa o eviteș ea este cea care asigură organizarea Eu-lui moral și social. Sursa bibliografică: Sillamy, N. (2009). Dicṭionar de psihologie . p 303

Sursă bibliografica: Doron R, Parot F. (2009). Dictionar de psihologie.p 629

Sursa bibliografică: Popescu-Neveanu, P. ( 1978 ) . Dicṭionar de psihologie, p 693