Familia Nr 3-4_2010.pdf

ISSN 1450-5002

FONDATĂ ÎN 1910 PETROVASÂLA – VLADIMIROVAŢ (BANAT, SERBIA), ANUL XVII, APRILIE - MAi 2010 NR. 3-4 (96-97) Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina, Ungaria.

CENTENARUL REVISTEI FAMILIA 1910 – 2010 (continuare)

REVISTA FAMILIA ÎNSCRISĂ ÎN REGISTRUL MIJLOACELOR PUBLICE DIN REPUBLICA SERBIA

COPERTAŢI REVISTELE FAMILIA NR. 1, ..., NR. 100

COLECŢIA FAMILIA O publicaţie, fie că este denumită ziar, foaie

Stimaţi cititori pe parcursul celor 16 ani de apariţie a revistei s-au cumulat aproape 100 de numere care conţin în jur de 700 de pagini. Este momentul potrivit pentru copertarea revistelor la tipografie astfel toate numerele strânse la un loc nu se vor risipi nu se vor pierde vor deveni o colecţie valoroasă precum o carte, monografie şi se va transmite din generaţie în generaţie urma­ şilor voştri. Când vă lipseşte vreun număr apelaţi la re­ dacţie, apelaţi la redactor vă va servi cu plăcere din numerele „Familia” care se păstrează la noi. PĂSTRAŢI-LE BINE, ESTE TOT CE NE VA RĂMÂNE DIN APELE, DIN CERUL ŞI DIN PĂ­ MÂNTUL NOSTRU RO­ M­NESC-PETROVICEAN.

La cererea autorităţilor ca toate publicaţiile din ţară să se înscrie la Agenţia pentru registrul economic din Belgrad revista „Familia” conform legii s-a înscris în registrul mijloacelor publice sub nr. BJG 196/2010 la data de 25.01.2010. Noul număr de registru este NV000422. Revista „Familia” are şi descrierea CIP la Biblioteca Naţională a Serbiei: UDK: 2 ISSN nr.: 1450-5002 COBISS nr.: 62379020 Menţionăm că revista a fost înscrisă în Registrul mijloacelor de informare publică de la 1.03.1994. sub numărul de registru 1569. Traian Trifu Căta

ori revistă, este o realizare în condiţii specifice, ce impune iniţiativă, pricepere, muncă prestată, respectarea unor prevederi legale cât şi alte prevederi şi cerinţe. Ajunsă la abonaţi sau cititori ocazionali, pu­ blicaţia este răsfoită întâi pentru informare gene­ rală, apoi se face lecturarea atentă şi preferen­ ţială, a redactărilor publicate sau apărute. Desigur, că se fac aprecieri sau critici cu privire la anumite teme sau informaţii din paginile publicaţiei. Se pune o întrebare firească: după lecturate, posesorul publicaţiei, ce face cu ea? Pot exista mai multe răspunsuri în funcţie de procedeul aplicat. Fie că o citesc toţi membrii familiei, pe rând, fie că este împrumutată spre citire unor soli­citanţi neabonaţi şi apoi restituită. După lecturarea ei de către cei interesaţi şi pasionaţi, se impune păstrarea ei, ca document, sub formă de colecţie, pentru recitiri ulterioare sau pentru redactări familiale sau privind rudenii ori alţi consăteni. Pentru toate aceste cazuri de informare, se impune păstrarea ziarului. Cei ce procedează astfel, ajung la o colecţie anuală, oricând la dispoziţie de a se reciti redactări dorite. Colecţia se păstrează în continuare sau nu? este întrebarea care necesită răspuns. Depinde de consideraţia şi aprecierea fiecăruia. De dorit este păstrarea colecţiei din multiple motive colecţia poate fi consultată de câte ori dorim sau o impune curiozitatea. Din diverse motive, în unele familii nu este posibilă păstrarea o astfel de colecţie şi atunci se impune o altă soluţie: colecţia să fie donată spre păstrare şi documentare unei BIBLIOTECI PUBLICE ca sursă de informare şi documentare pentru cei ce redactează diverse lucrări culturale. Deci, colecţionarea şi păstrarea publicaţiei în scop documentar este o faptă de cultură, ce merită toată atenţia şi aprecierea. Fără tendinţă de laudă, eu păstrez fiecare număr apărut al revistei FAMILIA editată la Petrovasâla, iar colecţia realizată va avea ca destinaţie, depunerea ei la o bibliotecă publică pentru păstrare. A-şi fi sătisfăcut sufleteşte să aflu ştiri despre cât mai multe colecţii şi colecţionari ai acestei publicaţii ce se realizează în condiţii specifice prin implicarea deosebită a redactorului ei şef Traian Trifu Căta cât şi al celorlalţi mem­brii ai redacţiei. Prof. Păuncu Aurel, Făget, România

Către cititorii şi colecţionarii revistei „Familia”

(1994-2010)

Traian Trifu Căta

CENTENARUL FAMILIEI Eveniment cu două semnificaţii deosebite,

longevitatea unei publicaţii redactată în mediu sătesc bănăţean şu perioada ei de apariţie, 19102010, dedicată în primul rând cetăţenilor Petro­ viceni, indiferent unde sunt stabiliţi acum, precum şi celor ce îndrăgesc publicistica româ­nească bănăţeană. Meritele apariţiei ei îndelungate, acum în 16 pagini, aparţin primul rând colectivului de redac­ tare, între care, prof. TRAIAN TRIFU CĂTA, atât pentru redactare cât şi asigurarea tipăririi ei, cât şi tuturor susţinătorilor financiari. Sunt convins că FAMILIA Petroviceană îşi va continua activitatea local-publicistică, spre satisfacţia şi bucuria, atât a celor ce îşi continuă viaţa şi activitatea pe meleagurile străbune, cât şi a celor prin a căror vene curge sânge de petroviacean, indi­ferent de locul unde-şi desfăşoară activitatea actuală. CENTENAR, eveniment rar, El exemplu să fie, Celor ce scrisul este har, Şi o fac cu dăruire. Aurel Păuncu, Făget, România

FAMILIA MESAGERĂ MONDIALĂ A PETROVICENILOR ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

Revista Familia încă de la primul număr din 1994 cutreieră spaţiile Terrei în numeroase colţuri ale lumii unde trăiesc petrovicenii. Spontan intră-n mozaicul şi peisajul presei din lume în sistemul internaţional de informare. Pe data de 28 februarie 1997, „Familia” obţine şi al său număr ISSN (International Serial Standard

Number), prin care va fi înregistrată la Sediul Internaţional pentru informare de la Paris. YU ISSN 1450-5002. În anul 1996 revista a fost înregistrată la Institutul bibliografic informativ iugoslav - Yubin din Belgrad. În felul acesta, revista a fost pusă în circuitul de informare din ţară. În anul 1998 la 14 februarie redacţia are şi sigiliul revistei Familia scris bilingv (l. română şi l. sârbă). Era nevoie de o revistă, care să se adreseze cu dragoste petrovicenilor de pe glob dar şi celor de acasă. Sute de familii de petroviceni au emigrat în străinătate şi sunt dispersaţi pe glob. Prin revista noastră am aprins cerul spiritual unindu-i pe toţi sub cerul „Familiei”. Invocăm şi aruncăm ancore cu semne îngrijorătoare de uitare a limbii şi a locurilor strămoşeşti spre numeroşi petroviceni emigraţi în S.U.A., Canada, Australia şi Europa. Prin revistă încercăm să marcăm trecutul Petro­vasâlii, despre care nu s-a scris îndeajuns şi ducem prezentul spre viitor, pentru ca totul să rămână după noi, urmaşilor noştri, arhivelor, bibliotecilor. Aşa, „Familia” a devenit o insulă în marea familie a lumii, un izvor de speranţă, care ne dă încredere în păstrarea limbii şi identităţii. Nu numai atât Familia a stârnit inimile cu ochii plini de lacrimi a multor petroviceni de pe meridianele globului plecând în urmă cu câteva decenii, ba chiar şi acelora născuţi în străinătate a căror părinţi sunt petroviceni, acelora care niciodată nu s-au mai întors şi nu se vor mai întoarce în satul natal, astfel revista noastră devenind unica legătură cu vatra strămoşească. Pentru emigranţii petroviceni „Familia” este „Rândunica ce aduce veşti de acasă” aşa cum a văzut-o Vlad Bejan din Iaşi.

Sute de reviste în plicuri pregătite (zeci de kilograme) pentru a se trimite cititorilor de pe glob

(continuare în pag. 2)

Traian Trifu Căta

2

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

FAMILIA MESAGERĂ MONDIALĂ A PETROVICENILOR ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (continuare din pag. 1)

„Când va fi să renunţ cândva la această publicaţie va fi ca şi când m-aş despărţi de cineva drag. Într-o lume grăbită şi oarecum bulversată ce-ţi poate mângâia sufletul decât arta, cultura iar revista FAMILIA este ceva special, ce nu imită ce nu seamănă cu altce­va”. Ne transmite Marieta Matei din Proviţa, România Dacă mâine ori poimâine Nu vom avea sare şi pâine. Familia noastră tot va apare Ea este şi copilul Celor de peste hotare. poeta Aurelia Penţa Mândrea Te admir „Familia”, revista mea cea mai dorită, Eu scriu versuri pentru tine într-o noapte nedormită. Într-un oraş străin şi rece te aştept, cu nerăbdare, Ca pe o zi de primăvară, ca o sfântă sărbătoare! Versuri din poezia „Scrisoare” dedicată revistei „Familia” de petroviceanul PETRU NICA din oraşul Komsomolsk, Ucraina. Lung este şirul de impresii şi mulţumiri ale colaboratorilor şi susţinătorilor revistei din întreaga lume. Redacţia revistei FAMILIA a devenit pe parcursul anilor de apariţie o ambasadă culturală celor care ţin legătura cu satul natal precum şi a unui număr mare de cititori şi colaboratori din lume. De la primul număr revista (serie nouă 19942001) a fost susţinută financiar de către petro­vicenii şi cititorii din Canada, S.U.A. Europa şi Australia, adică în spaţiile unde s-a şi difuzat către cititorii ei fideli. De la număr la număr FAMILIA şi-a mărit numărul de cititori de pe mapamond dar şi de pe meleagurile noastre. Pe unii din cititori, familii de petroviceni i-a găsit redactorul revistei începând cu Petru Nica din Ucraina până-n Cali­fornia însorită Difuzarea revistelor FAMILIA în oraŞele din Canada:

făcându-le astfel marea surpriză ca să le ajungă FAMILIA în casele lor. Astăzi revista se difuzează în 20 de ţări şi anume: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina şi Ungaria. Revista s-a difuzat şi în Argentina la familia Marta. În reviste se publică articole cu tematică isto­ rică, literară, religioasă, texte cu valoare documen­ tară incontestabilă, documente din Arhivele de Stat din Viena (trimise şi cercetate de istoricul şi membrul redacţiei Trinţu Măran), creaţii folclorice, datini, tradiţii, obiceiuri, poezii, interviuri, hărţi extrem de valoroase, desene plastice, statistici demografice, personalităţi, noutăţi editoriale, ştiri şi evenimente culturale, texte cu fotografii referitoare la petrovicenii emigraţi în toată lumea, sport, in memoriam-uri, matrimoniale, felicitări, fotografii vechi şi rare din Petrovasâla păstrate de consăteni dar şi de petrovicenii emigraţi în lume. Nu lipsesc nici scrisorile şi opiniile ajunse la redacţie. Tot la redacţia revistei FAMILIA începând cu anul 1994 s-au publicat ani în şir cunoscutele calendare de perete color şi luxoase îndrăgite de cititorii revistei noastre. Că la redacţia revistei FAMILIA este un mare focar de cultură afirmă şi faptul că s-au tipărit numeroase ilustrate cu Petrovasâla, ilustrate jubi­liare cu împăratul Traian, pliante, hărţi cu Petrovasâla inedite şi nemaivăzute până acum desenate de ing. Traian Căta, pixuri cu inscripţie... Sub îngrijirea redacţiei în frunte cu redactorul s-au tipărit 5 cărţi şi anume: volumul de poezii „Ca să-ţi aduci aminte” de Aurelia Penţa Mândrea şi 4 volume semnate de Roman Sfera din Alibunar: 1. Micul dicţionar religios; 2. Sfântul Graal ipoteze şi blasfemii; 3. Numiri Celtico-DacicoRomane, de sate, valuri, dealuri şi râuri în Banat; 4. Viaţa, problemele şi suferinţele primilor creştini şi un calendar bisericesc. Cu revista FAMILIA este şi o modalitate de a ne păstra limba acasă pe meleagurile natale precum şi în rândurile emigranţilor petroviceni şi români în

FAMILIA

ţările lor adoptive, unde mai puţin sau mai mult se vorbeşte româneşte. Pentru unii români petro­viceni sau cititori este unica publicaţie românească care o primesc în ţările lor. Apariţia revistei în anul 1994 la Petrovasâla a produs un ecou puternic în rândurile petrovicenilor de pretutindeni. Peste 500 de reviste s-au difuzat şi se difuzează în întreagă lume de la Est pân' la Vest în 20 de ţări din Ucraina până-n Clifornia, Australia, Europa, Canada şi S.U.A. Cu apariţia revistei se produce culminanta explozie a sentimentelor lăuntrice cumulate la emigranţi de multe decenii şi ani de la plecarea lor de acasă. Au luat condeiul, majoritatea pentru prima dată în diferite spaţii de pe glob pe parcursul secolului trecut ca de exemplu în campurile din Italia prin anii ’60. Aşadar unii au scris versuri în clipele de grele suferinţe de pe frontul din I Război Mondial, alţii în perioada anilor 1960-2008. Le-au păstrat în manuscrise iar cu reeditarea revistei, unul câte unul încep să-şi publice poeziile sau scrierile adunate. Unii s-au semnat la început, doar cu iniţialele numelui şi prenumelui, odată publicate au un circuit mondial şi repede vin impresii frumoase de la cititorii din România, R. Moldova, Ucraina, S.U.A., Canada, Petrovasâla... Aceste impresii dau şi mai mare optimism, voie şi putere de creaţie ca de la abreviaturi autorul să-şi semneze numele şi prenumele. Micşorarea numărului de locuitori la noi în Banatul sârbesc a produs un fenomen specific şi anume, mulţi au luat condeiul şi s-au apucat de scris. S-au făcut redacţii, redactori... printre condeieri găsim la Familia: profesori, ingineri, ţărani, studenţi, elevi, feţe bisericeşti, profesori universitari, scriitori, poeţi, ziarişti din ţară şi străinătate, doctori, judecători, avocaţi, emigranţi bănăţeni, consăteni de pe globul întreg, artişti, pictori, etnografi, compozitori, actori... La FAMILIA a colaborat şi cel mai în vârstă petrovicean de altădată Pieruţă Topală din Windsor, Canada care cu mâna lui tremurândă a scris şi la 97 de ani precum şi cei mai tineri elevi din băncile şcolii. (va urma) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

Windsor Wardsville Woodstock Princeton Timmins Hamilton Burlington Kitchener British Columbia Montreal Vancouver Toronto Goderich

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

3

Petrovicenii din S.U.A. Şi America Latină: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

New York Philadelphia Detroit Cleveland Chicago Florida Colorado Arizona Los Angeles San Diego Venezuela Argentina

DIFUZAREA REVISTELOR CĂTRE PETROVICENII ŞI CITITORII DIN EUROPA România (R) Cipru (CY) Ucraina (UA) Croaţia Belgia Suedia (S) Elveţia (CH) Rusia (RUS) Olanda Franţa (F) Germania (D) Norvegia (N) Austria (A) Finlanda (F) R. Moldova Ungaria Italia (I) Damenarca (DK)

Petrovicenii Australia: - Melbourne - Brisbane

şi

cititorii

revistei

Familia

din

4

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

FAMILIA

La jubileul a 100 de ani de când FAMILIA intră în casele românilor

SCRISORI ŞI OPINII AJUNSE LA REDACŢIE

Baia Mare Stimate doamne, stimaţi domni Dragi prieteni şi colaboratori ai revistei „Familia română” Avem plăcerea de a vă trimite, cu titlu de donaţie, un nou număr al revistei „Familia română”, cu speranţa că va avea ecoul meritat şi va fi mediatizat în comunităţile româneşti cărora le este adresat. Dacă doriţi să contribuiţi la redactarea viitoarelor numere ale revistei noastre, aşteptăm cu interes colaborările dumneavoastră, cu precizarea că următoarea apariţie va fi dedicată bibliotecilor româneşti din lume. Vă mulţumim!

Mulţumesc pentru numărul din ianuarie-martie 2010 al revistei „Familia”. Cu sincere aprecieri şi bune doriri. + Mitropolit Nicolae Cluj-Napoca, 20.01.2010. Stimate Domnule Prof. Traian Căta Am primit cu multă bucurie plicul de la Dumnea­ voastră şi mai ales revista „Familia” care surprinde o parte din viaţa şi activitatea fraţilor noştri români din Banatul sârbesc. Suntem onoraţi că putem şi noi afla date despre românii care trăiesc în acele locuri. Vă mulţumesc. Vă trimitem sub formă de donaţie câteva cărţi, scrise în ACT DE DONAŢIE, din care avem rugămintea, ca un exemplar, ştampilat de Dvs. să-l trimiteţi pe adresa Societăţii din antet, pentru justificare în contabilitatea noastră. Vă dorim multă sănătate, împliniri, bucurii Dvs. şi la toţi fraţii noştri dragi. Dorim să colaborăm şi pe viitor, să aflăm reciproc de activităţile noastre şi despre viaţa noastră. Cu multă simpatie şi prietenie Preşedinte Vasile Iuga de la Societatea Culturală Pro Maramureş Centrul Cultural „Dragoş Vodă” 18.01.2010. Arad Dragă Domnule Traian Căta, Din Arad, de unde Mureşul scaldă inimile care bat pentru voi, vă scriu, cu emoţie şi dăruire, acum, la început de An Nou. Sărbătorile au trecut, dar înţeleg, că, jubileul a 100 de ani de când FAMILIA intră în casele românilor, de oriunde s-ar afla, va fi o sărbătoare pe întreg anul. Permiteţi-mi să mă alătur acelora care fac parte din MAREA FAMILIE a Dvs., să vă felicit cu aleasă consideraţie şi să vă urez să aveţi ani mulţi cu împliniri şi succese. Concidenţă fericită sau nu din acest an, conduc şi eu o revistă culturală UNIVERSUL CĂRŢII, în a cărei familie vă invit să poftiţi. Cu dragi salutări şi mulţumiri pentru cele două numere primite, Florica R. Cândea Arad, România 27 ianuarie 2010, Satu Mare Adresez aceste puţine rânduri de scrisoare, bunului meu prieten prof. Traian Trifu Căta din Vladimirovaţ – Serbia. Îţi mulţumesc pentru cele două reviste „Familia”, nr. 5-6-7-8/2009 pe care parcă cu mai multă plăcere le-am citit. Sunt excepţionale! Îţi doresc sănătate, în primul rând sănătate şi rezistenţă fizică pentru a putea continua scoaterea de sub tipar a revistei la care sunt convins că ţii mult, nu atât pentru satisfacţia ta, cât pentru scopul urmărit ca românii, foştii tăi consăteni, plecaţi şi stabiliţi printre străini, să afle de cele ce se mai întâmplă în satul ce l-au părăsit. ... În finalul acestei epistolii, primeşte sincerele mele urări de bine şi sănătate, multe satisfacţii, iar toţi cei din jurul tău să înţeleagă marele efort dezin­ teresat, pe care-l depui pentru binele şi buna stare sufletească a celor ce citesc revista „FAMILIA”. Cu sinceritate Dan Ioan Mai, 2010, Baia Mare Asociaţia Culturală Biblioteca Judeţeană „Familia Română” „Petre Dulfu” Redacţia revistei „Familia Română” are bucuria să vă trimită ultimul număr apărut pe anul 2009, număr concentrat pe ideea constituirii şi funcţionării de biblioteci româneşti în lume. Mulţumim celor care ne-au trimis materiale, iar dacă lectura acestui număr va determina noi „des­co­­periri” tematice le primim în continuare cu drag, materialele dvs. putând fi publicate în nume­rele viitoare. Totodată vă informăm cu privire la tematica numărului 1/2010. Dorim să reflectăm în maniera cea mai elevată aniversarea celor 160 de ani „lângă Eminescu” şi personalitatea regretatului intelectual tran-

Redacţia revistei „Familia română” Asociaţia culturală „Familia română” Adresa: Bd. Independenţei, 4B 430123, Baia Mare, Jud. Maramureş Tel: +4.0262.275.583 (int:131) www: http://www.bibliotecamm.ro/?s=1&f=13 email: [email protected]

silvănean Constantin Mălinaş, fost director fondator al acestei reviste. Următoarele numere pe acest an ne dorim să trateze „problema aromânilor” şi „problemele aso­ ciaţiilor comunităţilor româneşti” în lume. Aşteptăm materialele dvs. şi, eventual, sugestiile tematice la adresa: Redacţia Revistei „Familia Română”, B-dul Independenţei nr. 4B, Cod 430123, Baia Mare, Maramureş, România, adresa de e-mail: [email protected] Cu respect, Redactor şef, Prof. Dr. Teodor Ardelean Pensilvania, S.U.A., martie 2010 Stimată redacţie, Ultimele două numere FAMILIA le-am dus în Canada petrovicenilor noştri şi am parcurs în jur de 1000 mile. Ca fiu petrovicean nu mi-a fost greu să parcurg această distanţă. Sunt mulţumit că petro­vi­ cenii mei au primit revistele. Tuturor le zic Paşti fericite! Petru Barbeş (Pipi Şciopu) Lăţunaş (lângă Jamu Mare), România, mai 2010 Dragă redacţie, Fraţi ai neamului şi scrisului Mă bucur din suflet că d-l Tiberiu Gavrilă mi-a dat revista „Familia” – gest nobil din partea domniei sale. Apreciez, de asemenea, calitatea şi conţinutul revistei. Aceasta dovedeşte că rădăcina noastră a BANATULUI rămâne un simbol al respectului faţă de străbuni. Sunt născut în Lăţunaş (Tunaş) cum s-ar zice peste geal la Marcovăţ. Am publicat în: Canada (Toronto) la revista „Divertisment Magazin”, redactor editor Dumitru Negrea, de asemenea în diferite reviste din ţară. Colaborez cu intermedii (mari) pe postul de radio: România actualităţi şi cele locale Radio Reşiţa şi Timişoara. Cu stimă, d-le profesor Traian Trifu Căta mulţu­ mindu-vă pentru faptul că ce scrieţi ajunge şi la noi. Cu bunăvoinţa d-voastră a-şi vrea să devin cola­ borator. Silviu Mengher Cluj-Napoca, 10.05.2010. Dragă frate Traian Căta, Am primit cu multă dragoste revista tipărită de voi, pentru care vă mulţumesc şi facem o colecţie cu numerele voastre, din care aflăm ce faceţi şi cum trăiesc fraţii noştri. Deşi cu întârziere, vă trimitem în acest plic câteva exemplare din ziarul maramureşenilor din Transcarpatia – ROMÂNII NOŞTRI DIN ALTĂ PARTE A GRANIŢELOR. Dorim să ţinem legătura şi să aflăm unii despre alţii, măcar prin intermediul publicaţiilor. Sănătate la toţi fraţii noştri, bucurii şi împliniri. Cu toată simpatia frăţească Vasile Iuga 20 mai 2010, Proviţa Stimate domnule redactor şef Traian Căta Vă mulţumesc pentru revista „Familia” pe care am primit-o de la dvs. în urmă cu câteva săptămâni. Un număr special aş spune având în vedere opiniile unor colaboratori la aniversarea acestei reviste de valoare. Desigur, opiniile lor demonstrează cât de apreciată este aceasta publicaţie. Mă bucur, că au apărut în cuprinsul acesteia şi gândurile mele, la ceas aniversar. Vă mulţumesc. Deşi e o primăvară capricioasă, mă încălzesc cu gân-

dul că există prieteni ai acestei reviste cu care pot şi eu colabora, prin bunăvoinţa dv. domnule redactor şef Traian Căta. Vă doresc sănătate şi spor îndelungat în profesia ce o aveţi, profesie ce înnobilează pe cel ce îi slujeşte. Cu respect şi preţuire Marieta Matei Melbourne, Australia, mai 2010. Stimate şi dragă Traiane, şi redacţia FAMILIA Noi, petrovicenii din Australia cu ocazia aniver­ sării 100 de ani de la prima apariţie a revistei FAMILIA vă dorim succese în tipărirea şi editarea revistei noastre dragi pe care o primim cu regulari­tate în Australia. Ghiţă Secheşan-Bojic Iaşi, 29.04.2010. Domnule profesor, Vă mulţumesc mult pentru revista „FAMILIA” (nr. 1-2, 2010), primită recent de la dvs. Totodată, vă exprim calde felicitări la marcarea centenarului acestei reviste, precum şi urarea de a continua cu succes, o experienţă atât de reuşită. Alăturat, vă ofer studiul „FAMILIA”, în econo­ mia României, care poate ar prezenta interes şi pentru familiile din spaţiul dvs. Cu deosebit respect, I.D. Adumitrăcesei Muzeul Presei Jimbolia, 28 mai 2010. Stimate domnule Traian Trifu Căta, În colecţia noastră se află următoarele numere din Familia 4/1994, 3-4/2001, 1-2/2004, 5-6/2008, integral 2009. Mulţumim pentru interes de a ne face o donaţie. Vali Corduneanu 29.05.2010. Recaş Stimate domnule Traian, Doresc să vă mulţumesc pentru publicaţiile pe care mi le-aţi trimis şi îmi cer scuze că până acum nu am avut timp să vă răspund. Felicitări pentru frumoasele numere ale publicaţiei dvs. În plicul acesta am pus mai multe numere din ziarul pe care îl realizăm noi. De asemenea ştirile din localităţile noastre pot fi găsite pe blogul: http://blogu.lu/papirecas/ Dacă doriţi eu pot să vă trimit de fiecare dată când apare jurnalul nostru varianta pdf prin poştă electronică/email. Adresa noastră de email este: [email protected]. O să vă rog să îmi spuneţi dacă doriţi să vă trimit pe viitor ziarele noastre prin poştă normală sau pe internet. Vă transmit cele mai calde urări de bine şi multă sănătate. Cu respect, Silvia, redactor Făget, aprilie 2010. Mulţumesc pentru numărul centenar primit. Pe data de 18 aprilie 2010, în faţa Casei de Cultură din Făget, a oprit un autobus, din care au coborât mulţi bărbaţi. Eram în mers spre centrul oraşului şi văzând autobusul, am fost curios să aflu ce delegaţie este. Deşi pe autobus scria Alibunar, pasagerii erau membrii corului bărbătesc, bisericesc din Petrovasâla venit de la Mănăstirea din Româneşti – zona sau Ţara Făgetului. Am intrat imediat în conversaţie cu unii dintre ei şi am aflat evenimentul. Am plecat foarte grăbit acasă şi m-am reîntors cu un mănunchi de cărţi RESTITUIRI GREBENCENE pe care le-am oferit unora. Am vorbit şi cu părintele Suru care pleca într-o maşină specială. Prof. A. Păuncu

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

5

200 de ani de la întemeierea Şcolii din Petrovasâla (1 mai 1809 – 1 mai 2009)

ŞCOALA ELEMENTARĂ „ÎNTÂI MAI” DIN VLADIMIROVAŢ (PETROVASÂLA) (continuare din nr. 92-93)

În exclusivitate

DEMOLAREA ŞCOLII VECHI ŞI RIDICAREA ŞCOLII NOI

Clădirea şcolii vechi (din anul 1890) din păcate a fost demolată în anul 1968 însă a fost şi va rămâne o mândrie a tuturor generaţiilor de elevi care au călcat pragul acestui edificiu şcolar. Din punct de vedere arhitec­t ural clădirea şcolii s-a impus excelent în spaţiul din centrul localităţii. Dat fiindcă comuna Alibunar a fost înfră­ţ ită cu comuna Zavidovici din Bosnia şi Herţegovina s-a hotărât ca pe lângă „înfrăţire” să-i ofere prilejul Combina­tului industrial „Krivaja” din Zavidovici să ridice mai multe clădiri şcolare şi cămine sanitare în comuna Alibunar. Aşa a fost şi la Petrovasâla s-a pro­ pagat un marketing pentru con­strui­rea unui nou edificiu şcolar şi anume: - Cetăţenii au fost chemaţi la adu­ narea alegătorilor pentru dezbaterea propunerii Consiliului Comunal local cu privire la fixarea autoimpunerii lo-

Privire din curtea şcolii

Privire din curtea şcolii demolarea zidurilor cabinetului de educaţie tehnică

cale pe anii 1968, 1969, 1970 pentru construirea unei noi clădiri şcolare(19) - Elevilor se dădeau bileţele pe care le duceau părinţilor şi în care scria că şcoala veche este întunecoasă, umedă şi trebuie să se construiască o şcoală nouă la etaj, luminoasă şi modernă - Din cererea preşedintelui Sfatului şcolii Ale­ xandru Murgu, propunător către Adunarea comunei Alibunar nr. 209/68, 10.V.1968 referitor la demola­ rea şcolii, atunci, din strada M. Tito 48, se spune: că şcoala veche nu mai satisface condiţiile peda­gogice şi igieno-sanitare. Clasele sunt mici, întu­necoase şi nefuncţionale şi în astfel de condiţii nu se poate desfăşura învăţământul - Cererea pentru clădirea noii şcoli mai întâi a provenit de la întrunirile Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor la care s-a ajuns la opinii comune pentru clădirea şcolii. S-a hotărât precum Comunitatea locală să facă referendum ca cetăţenii să se hotărască pentru clădirea şcolii - La referendum 95% din cetăţeni s-au decis pentru clădirea noii şcoli. Autocontribuţia locală pentru agricultori a fost 10% iar pentru angajaţi 5%. În cerere se mai aminteşte că Numărul locuitorilor de la ultimul recesământ din 1961 este în jur de 6000 locuitori (precis este 5519). Evident că cetăţenii şi elevii au fost duşi în eroare cu promisiunile USPM de a demola şcoala veche pentru a face una nouă ceea ce s-a dovedit imediat la prima zi de şcoală în noul edificiu şcolar şi până astăzi. Iată şi distribuţia mijloacelor financiare a insti-

tip montaj. Suprafaţa şcolii a fost de 2114,64 m2 iar preţul de 940 din/m2. Presa românească n-a scris despre demolarea şcolilor cu material solid şi construirea şcolilor tip montaj pe teritoriul comunei Alibunar precum s-a scris în publicaţia „Dnevnik” din 27.02.1969. „Krivaja prevarila Zrenjanince” sau în „Večernje novosti” din 15.02. 1980. „Ugroženo izvodjenje nastave u Osnovnoj školi u Vla­d imirovcu”, „Oronula posla 11 go­dina”. După 11 ani de folosire a şcolii au fost necesare reparaţii colosale căci aripa stângă a şcolii a început să se aşeze 4mm/lunar, practic 15 cm s-a aşezat, ferestrele au putrezit şi chiar a căzut şi periclitat viaţa unei eleve. În zilele reci de iarnă temperatura aerului din clase abia a atins 50C, pe lângă faptul că s-a încălzit la cuptoare cu păcură.

Privire dinspre stradă, colţul unde a fost grădiniţa

tuţiilor, precum şi valoarea lucrărilor (contractul 2/ BG-KM din 23.01.1968) şcolii de 1.987.761,60 dinari noi: 1. Comunitatea locală – 363.871 dinari noi (Paun Secheşan) 2. Şcoala elementară Vladimirovaţ – 250.000 (Nicolae Vârzoc) 3. Cooperativa agricolă Vladimirovaţ – 150.000 4. Domeniul agricol „Pobeda” (PIK) – 150.000 5. Asocierea mijloacelor de amortizare – 80.000 6. Comunitatea autoconducătoare de interes în domeniul învăţământului din Alibunar – 993.890 Termenul de terminare a lucrărilor şi ridicarea şcolii tip montaj a fost 1 martie-31 august 1968. Învăţământul în timpul construirii noului edificiu şcolar s-a desfăşurat începând cu 1 aprilie 1968: Comunitatea locală – 4 clase Căminul cultural – 2 clase Căminul vânătorilor – 1 clasă Cooperativa agricolă – 1 clasă Casa de la moară – 1 clasă Domeniul agricol „Pobeda” – 1 clasă În clădire particulară – 2 clase Minunata şcoală veche, masivă acoperită (se presupune) cu gragie din munţii Banatului din zona Reşiţei şi zidită cu cărămidă a fost demolată, iar tot materialul de construcţie a fost vândut la licitaţie cetăţenilor care şi-au construit case noi. Valoarea şcolii la data de 31.12.1969 a fost de 2.216.293,60 din. În noul edificiu şcolar s-a intrat la 10 februarie 1969 însă la etaj prin acoperiş a străbătut ploaia, iar elevilor li s-a spus să aducă lighiane şi în astfel de condiţii s-au ţinut cursurile. Au fost zeci şi sute de neajunsuri şi greşeli în construcţia şcolii. Nemulţumiţi cetăţenii, elevii care iarna suportau frigul iar vara căldura fierbinte şi mai şi cădeau în nesimţire. Zidurile şi ferestrele nu au fost bune izolatoare termice şi nici acustice. Consecinţele greşelilor din anii ’60 s-au reflectat şi se mai reflectă şi astăzi iar directorilor le-a dat bătaie de cap pentru ca să creeze condiţii favorabile şi optime elevilor şi cadrelor didactice în acest edificiu şcolar DOCUMENT ADUNAREA COMUNEI ALIBUNAR Comunitatea Locală Vladimirovaţ Crăciun Vasa Nr. casei 535

CHEMARE Sînteţi chemaţi să luaţi parte la ADUNAREA ALEGĂTORILOR din unitatea electorală nr._____ (raionul) _____________ care se va ţine pe data de 15.XII.1967, la orele 10. Adunarea va avea loc în Căminul cultural. La adunare se va dezbate propunerea Consiliului Comunităţii locale cu privire la fixarea AUTO­ IMPUNERII LOCALE (mesni samodoprinos) pe anii 1968, 1969 şi 1970, avînd în vedere că vor trebui îndeplinite lucrări de mare importanţă pentru satul nostru cum sînt: - construirea unei noi clădiri şcolare în sat, - săparea unei noi fîntîni electrice în centrul satului,

Privire din curtea şcolii, se vede cancelaria profesorală acoperită

Privire din curtea şcolii

Cheltuielile reparaţiilor au fost de 3.165.581,80 dinari.(20) (va urma) Traian Trifu Căta (19) Chemare

către cetăţeni, Crăciun Vasa nr. casei 535, data 15. XII. 1967. (20)Din Arhiva şcolii şi dosarul „Krivaja” - lărgirea reţelei de distribuţie a apei (vodovod), - procurarea unor pompe de rezervă pentru fîntînile existente, precum şi alte investiţii de proporţii mai mici. La adunările alegătorilor de pe raioane se va discuta amănunţit propunerea Consiliului Comu­ nităţii locale şi se va aduce HOTĂRÎREA DEFI­ NITIVĂ privind propunerea fixării autoimpunerii locale (mesni samodoprinos) pe anii amintiţi. De asemenea la adunările alegătorilor care se vor ţine pe raioane se va fixa şi ORDINEA în care se vor construi obiectivele propuse, iar propunerile alegătorilor de pe raioane vor deveni PROPUNERI DEFINITIVE ale alegătorilor. De aceea sînteţi rugat să luaţi parte la adunarea alegătorilor din raionul dumneavoastră fără întîrziere, iar prin participarea activă la dezbateri să contribuiţi la adoptarea celor mai bune hotărîri. Preşedintele comunităţii locale, Păun Secheşan, mp.

6

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

SPECTACOL DE SFÂRŞIT DE AN ŞCOLAR

FAMILIA

30 mai 2010, Căminul Cultural

Elevii Ş.E. „Întâi Mai” din Petrovasâla împreună cu profesorii lor au organizat un program cultural de cântece, dansuri, dramatizare, ... cu ocazia termi­nării anului şcolar 2009/2010. Iată şi programul ocazional care cel mai bine va ilustra cititorilor efortul şi dragostea elevilor şi a profesorilor să prezinte la un nivel înalt ceea ce au pregătit: 1. Corul şcolii condus de prof. Olivera Ianu au interpretat 2 cântece „Fie ca dragostea să lumineze pretutindeni” şi „Prietenia”; 2. Elevul clasei I, Filip Joksimović a recitat poezia „Of ce frumoasă-i şcoala”; 3. Elevii claselor româneşti au interpretat drama­ tizarea povestirii „Dumbrava minunată” de Mihail

Sadoveanu; 4. Elevii clasei a IV3 au interpretat câteva cânte­ce sârbeşti; 5. Elevul clasei a III2 George Zaică a recitat versurile poeziei „Dacă aş fi” de autorul Saša Božović; 6. Poezia „Zdravica” de Dušan Radović au recitat elevii clasei I3; 7. Jocul ritmic „Trenul lui Ivo” au interpretat elevii clasei I4; 8. În scheciul „Nu vreau să fiu primul“ au participat elevii clasei I3 Aleksandar Arsić, Nastasija Kišmarton, Jovana Krkobabić; 9. Poezia „Şcoala“ de Dragan Lukić au interpre­ tat elevii clasei II3: Milica Počuča, Aleksa Kalinić, Tonja Babić şi Živko Avdulaj;

Elevii claselor V-VIII grupul coral „Tinere vlăstare” interpretează imnul petrovicenilor sub conducerea prof. Traian Trifu Căta

Elevii şcolii împreună cu profesorii lor: spre stânga prof. Firuţa Blaj, director Petru Glanda, prof. Romanţa Glanda...; sus prof. Traian Trifu Căta,... prop. Benone Bucur,... prop. Gheorghina Juja

Elevii Adrian Traian Ocolişan, Marius Erina, Andrada Penţa, Graţiana Brancovici, Ionela Şorgean recită poeziile poeţilor petroviceni

10. Elevii clasei I4 au recitat poezia „Of ce frumoasă-i şcoala“; 11. „Toate treizeci ale alfabetului chirilic” de Ljubomir Ćorilić au recitat elevii clasei III3 Renata Flanjak şi Anastasija Stanojević; 12. Cu compoziţia „Mazurca“ de H. Baklanov la vioară a interpretat elevul clasei III 3 Božidar Stojkov; 13. Dramatizarea textului „O sole mio” de Tode Nikolić au interpretat elevii clasei III 4 Djordje Kukrika, Sara Stamenić, Katarina Petrović, Andrea Urošević şi Aleksa Tankosić; 14. În interpretarea poeziei „Într-o zi” de Lju­ bivoje Ršumović au participat toţi elevii clasei a II3; 15. „Două scrisori“ de Aleksandar Radović au interpretat elevii clasei IV 4 Goran Glumac şi Sara Stanojević; 16. „Rămăşagul“ de Gvido Tartalj în interpre­ tarea elevilor clasei IV4 Nevena Pantelić şi Živorad Urošević; 17. „Bolnavul la trei etaje” de Branko Ćopić pe care l-au interpretat elevii clasei a II 3 Aleksandar Pavlović, Iva Grubišić Ljiljana Ljubičić şi Dajana Miletić; 18. Dansul „I am singing in the rain” au interpretat elevii clasei IV3; 19. Drama „Prima zi de şcoală“ de Bora Oljačić au prezentat elevii clasei a III 4 Uroš Vučićević şi Dalibor Stanojević; 20. Dramatizarea poeziei „Ispita” de J.J. Zmaj au interpretat elevii clasei III4 Maja Stanojević, Mario Zagorac, Željana Borković, Milana Miletić şi Valentina Stojanović; 21. Eleva clasei a VII 2 Dara Ekmečić a recitat poezia „Cântec pentru o femeie”; 22. Elevii claselor V-VIII au dansat pe melodia franţuzească şi cântecul „Banii întorc lumea“ pregătiţi de prof. Gabriela Čović; 23. Cu ocazia aniversării a 200 de ani de la aşe­ zarea strămoşilor pe aceste meleaguri şi înfiinţarea localităţii Petrovasâla profesorul Traian Căta a compus Imnul petrovicenilor care a fost interpretat prima dată la „Zilele revistei FAMILIA” august 2008. Elevii claselor V-VIII grupul coral „Tinere vlăstare“ au cântat şi acum pe scena Căminului Cultural acest imn sub conducerea aceluiaşi profe­sor Traian Trifu Căta; 24. Eleva Graţiana Brancovici cl. VI 1 a recitat poezia „Odă revistei FAMILIA“ de poeta petrovi­ ceana Aurelia Penţa Mândrea; 25. Eleva Andrada Penţa cl. V1 a recitat poezia „Şcoala“ de Aurelia Penţa Mândrea; 26. Elevul Marius Erina cl. VI1 a recitat poezia „Fata petroviceană“ de poetul petrovicean Ghiţă Crâstăi din Canada; 27. Elevul Adrian Traian Ocolişan cl. VI1 a recitat poezia „Doresc să vin acasă“ de poetul petrovicean din Ucraina Petru Nica; 28. Poezia „Fericirea” de Desanka Maksimović a recitat eleva Ana Nicodin cl. VII3; 29. Poezia „Dragostea” de Luis de Kamoes a recitat eleva Monika Stanojević cl. VII3; 30. Orchestra şcolii a interpretat câteva cântece populare româneşti; 31. Elevii claselor V-VIII au interpretat dramatizarea „La şezătoare“. Programul a fost condus de elevele crainice Aurora Căta cl. VII-a şi Sara Gošnjić. Traian Trifu Căta (continuare în pag. 7)

„La şezătoare” spre dreapta: Graţiana Brancovici, Elizabeta Lazăr, Emanuela Trifu, Gheorghina Ţinţari, Margareta Erina, Stefania Ţinţari, Aurora Căta

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

45 DE ANI DE LA TERMINAREA ŞCOLII DE OPT ANI DIN VLADIMIROVAŢ

7

(generaţia născută în anul 1949)

În faţa şcolii din Petrovasâla la 12.12.2009 (generaţia născ. în anul 1949) Spre dreapta, rândul de sus: Sava Lukić, Dragan Ličina, Djuro Despinić, Dragiša Milosavljević, Petru Mităr (Chentuţă), Nicolae Vâlcu, Ion Jivan, Ljubomir Rastović, Milan Stojisavljević (Džeri), Branko Bokun (Linta), Stevan Petrović, Ion Juja, George Boleanţ, Ion David (Neli); Rândul de jos: Aurelia (Pištignjat) Tărâţe, Dragica (Milisavljević) Tešić, Mica (Kiridžić) Borovica, Doina (Barbu) Ardelean, Sofia (Djudja) Penţa, Doina (Margan) Jivan, Silvija (Kulunci) Roksa, Elena (Juja) Spre dreapta sus: Doina Mărgan, Ljubomir Rastović, Sava Lukić; Măda, Ionel Zaică jos: Doina Barbu, Sofia Djudja, Milan Stojisavljević

Aurelia Pištignjat, Doina Mărgan, Sofia Djudja, Doina Barbu, Silvija Kulunci

Întâlnire la Şcoala Elementară „Întâi Mai” Vla­di­ mirovaţ, 12 decembrie 2009 a prilejuit o bucurie deosebită elevilor de altădată născuţi în anul 1949. Au trecut anii şi multe s-au schimbat. Elevii de demult au devenit părinţi, bunici ori au trecut în lumea umbrelor. Din rândurile dascălilor au mai rămas câţiva în viaţă însă n-au putut veni la această întâlnire ori din cauza bolii ori din alte motive. Adunarea a avut loc la şcoala nouă, aici unde era cândva clădirea veche în care şi-au urmat cursurile. Astfel cu zâmbet pe buze, cu inima deschisă au urmat îmbrăţişări, salutări cordiale, cu sentimente pătrunse de o sinceritate aparte care la ora actuală mai rar se întâlnesc. Într-o clasă cu toţii aşezaţi în bănci, nefiind pre­ zenţi dascălii lor, apelul a fost făcut de elevul de altă­ dată Sava Lukić. Fiecare la rândul său, fiind chemat a spus unde trăieşte, unde a lucrat, ce fa­milie are, etc. Au fost după aceea trecuţi în revistă şi profe­sorii care le-au ţinut cursuri. În cinstea acestui jubileu, a fost organizată o masă comună într-un restaurant „Plava Dama“ la Fântâna Fetei, unde atmosfera cordială a palpitat cu destăinuiri, cu zâmbet în frumos, ca drept mărturie a unei întâlniri de suflet. Traian Trifu Căta

Doina Mărgan şi Doina Barbu

Spre dreapta: Sofia Djudja, Doina Mărgan, Ionel Zaică, Elena Juja, Doina Barbu

(continuare din pag. 6)

„La şezătoare” spre dreapta: Marius Brancovici, Darie Teofil Glanda, Eugen Secheşan, Sebastian Crăciun, Sebastian Jivan, Mităr Stefania, Mihael Musta, George Căta, Anabela Bucur (cl. I-III)

Dramatizarea „La şezătoare” spre dreapta: Adriana Gherga, Samanta Barbu, Alexandra Şorgean, Ionela Şorgean, Emanuela Jivan, Leontina Penţa, Anabela Bucur, Elena Secheşan, Stefania Mităr, Stefan Secheşan-Bobocu, Adrian Penţa, Eugen Secheşan

8

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

PETROVICENII DIN CHICAGO

ROMÂNII DIN CHICAGO CHICAGO Oraşul Chicago a primit denumirea de la râul Chicago, cum îl numeau indienii. În limba lor Chicago a însemnat râul cu usturoi, pentru că pe malurile lui creştea usturoi sălbatic pe care indienii îl foloseau mult. Primii oameni albi care au poposit pe aceste locuri au fost preotul misionar francez Jacque Marguette şi exploratorul canadian Joliette, cam prin anul 1671. Istoria modernă al oraşului înce­ pe în anul 1803 cu clădirea Fortului Dearborn. În anul 1833 se aflau în fort 146 de locuitori. Aceştia au organizat satul Chicago şi au ales primar pe John Kinzie. De aci încoace dezvol­tarea oraşului şi creşterea numărului de locuitori a fost fenomenală. De la 146 locuitori înregistraţi în anul 1833 s-a ajuns la 110.000 locuitori în anul 1860, iar în anul 1900 numărul locuitorilor a fost de 1.700.000 ca apoi în anul 1956 să ajungă 3.750.000 locuitori. Spun unii scriitori, că niciun oraş din lume nu s-a dezvoltat aşa de rapid pre­cum oraşul Chicago pe care îl numeau Regina Vestului. Această creştere rapidă a populaţiei din Chicago se datoreşte aşezării cu o cotitură de 9 mille a râului Chicago care apoi se uneşte mai la Sud cu râul Des Plaines şi apoi cu Mississipi, dând naştere la canalul care a unit Chicago cu Mississipi şi cu golful Mexicului. Mai târziu prin construirea canalului St. Lau­ rence, Chicago a devenit port la Oceanul Atlantic. Ioniţă Chişărău petrovicean din Chicago

Un început de viaţă românească în Chicago poate fi considerat încă din anul 1900, când au început a sosi românii din toate părţile imperiului Austro-Ungar cam din anul 1905 şi până la începutul I Război Mondial, perioadă însemnată când au venit grupuri mari de bănăţeni. Cei mai numeroşi au venit din comunele Comloşul Mare şi Sânnicolaul Mare. În seara de 15 iulie 1911 s-a convocat o adunare populară la Chicago cu ideea ca să se construiască o Biserică Ortodoxă Românească în oraşul Chicago. S-au înscris membri în număr de 95 persoane şi s-a format comitetul parohial. S-a ales preşedinte Gheorghe Flesher, originar din Comloşul Mare. Pentru a se da un nume creştinesc bisericii s-a decis a se chema un sinod pe ziua de 12 noiembrie 1911 şi prin votare s-a decis ca Hramul bisericii să poarte numele de „Adormirea Prea Curatei Maria”. Aşa s-a înfiinţat biserica ce poartă numele de „ADORMIREA PREA CURATEI MARIA” şi iată şi astăzi după 99 de ani numele şi hramul bisericii este acelaşi.

toţi românii care trăiesc în acest oraş. În anul 1967 a luat naştere pe lângă biserică un nou grup cultural „DOINA” sub conducerea lui Ionel Susa şi Ionel Manciu, ambii petroviceni. Acest grup cultural a luat parte nu numai la programele de la biserica noastră ci au participat şi la competiţiile culturale ale bisericilor greceşti şi sârbeşti. În perioada anilor ’60 au început să sosească din Yugoslavia grupuri mari de români bănăţeni, familii cu copii şi tineri care umpleau biserica împrospă­tând elementul românesc. Cu ocazia Crăciunului, formaţia „Doina” împre­ ună cu corul au dat un program frumos în cadrul sărbătorilor „Crăciunul în jurul lumii” la muzeul de industrie şi cultură al oraşului Chicago. Acolo au participat 23 de grupuri etnice. Pe parcursul anilor lucrurile s-au schimbat. Vin noi valuri de emigranţi mai ales tineri cu familii şi care la rândul lor se ataşează bisericii. Duminica vin împreună cu copii la biserică. Îşi aduc copii la şcoala de religie care se ţine în casa parohială. La şcoală sunt înscrişi peste 60 de copii. Doamna preoteasă Ramona Ursache este directoarea şcolii de religie.

ACOLO-I SATUL MEU

Acolo unde cerul este atât de senin şi frumos Acolo unde în nopţile de vară Se aude scârţâitul fântânilor vechi şi adânci Acolo unde scârţâitul cociilor pline Se îngână cu fluieratul feciorilor Acolo este satul meu. Acolo am început să iubesc Şi am iubit de când mă ştiu Cerul veri strevezii Raza blondei luni Dansuri repezi legănate De pe arcuri înstrunate. Dar Soarele palid al toamnei Ne-a petrecut pe fiecare dintre noi Am părăsit acest sat în fiecare toamnă, noi Dar scârţâitul fântânilor şi fluieratul feciorilor Nu le-a uitat niciunul dintre noi. Dragă satule te las, plec în ţări străine Însă totuşi mi-a rămas inima la tine Mi-e dor de satul meu Mie dor de toaca din vecernii Şi de tălănci de verde plai De murmur jalnic de izvor De mândru port, de dulce grai Mi-e dor de tine azi. Ioniţă Chişărău din Chicago

Vânătorii şi prietenii din Chicago spre dreapta: Victor Susa, Ionel Creţu, Ionel Manciu, Emanuel Ilin, George Susa, Tiberiu Fulop, Andrew Pisanko, Nicu Rus, Mitica Lupascu, Tiberiu Chişărău, Ioniţă Chişărău, Viorel Susa, Ionel Susa, Toma Crăciun, Christian Chişărău, George Manciu jr., Pavel Crăciun, Vasile Erdei, John Gavrilă, Alex Erdei

Pe parcursul anilor biserica a avut multe greutăţi. La Sf. slujbe a venit preotul Mihăltion din Indiana o dată pe luna până în 15 iulie 1914 când a venit din ţară preotul C. Foltuţiu. Sfinţirea Bisericii Sf. Maria a fost pe data de 30 mai 1915. George Petrino în însemnările sale din „Calendarul Libertatea” scria: „În jurul bisericii a fost o mare de români care umpleau străzile în toată vecinătatea acia se părea că sunt mii de români adunaţi aici. Toate străzile vuiau de glas românesc. Mulţimea de cei din Banat, îmbrăcaţi în costumele lor naţionale, ardeleni şi alţii din Bucovina cu cojoacele lor măreţe stau separaţi. Formaţii frumoase de căluşari cu zurgălăi şi tricolor la piept şi la picioare, căluşari tineri şi bătrâni, chiar şi copii, unii mai frumos ca alţii îmbrăcaţi făceau fală niamului românesc”. Aşa au fost începuturile bisericii din Chicago iar noi astăzi ne mândrim cu biserica şi încercăm s-o menţinem şi în viitor pentru nepoţii noştri şi pentru

FAMILIA

din bugetul şcolii. În ziua de Crăciun biserica a fost arhiplină, iar după săvârşirea Sf. liturghii s-a mers la o gustare cu mezeluri, cârnaţi, cârtăboşi (făcuţi precum acasă), cozonac moldo­venesc, vin fiert. La această întrunire au fost prezenţi în jur de 250-300 persoane. În ziua a doua de Crăciun în orele serii s-a organizat un bal unde din nou s-au cântat colinzi iar eu am recitat poezia ACOLO-I SATUL MEU şi ca de obicei am fost îmbrăcat în costum popular ro­mâ­nesc. În program au evoluat şi dansatorii mici ca după aceea juniori iar apoi cei mai în vârstă. Aşadar pe scenă au dansat trei generaţii de dansatori. După terminarea programului au dansat şi toţi cei prezenţi până-n noapte târziu. Pentru revelion am început să vând bilete încă din luna noiembrie iar până la Crăciun au fost vândute toate 360 de bilete pentru cele 360 locuri prevăzute. Seara de revelion a fost minunată şi a început pe la ora 19.00. S-au servit aperitive, cârnaţi, cârtaboşi şi tot felul de brânzeturi, iar la bar s-a servit răchie fiartă şi vinuri româneşti. La ora 9 seara s-au servit sarmale făcute de femeile de la biserică apoi cârnaţi, cartofi, salată şi prăjituri de casă. Muzica a fost variată din toate regiunile din România, muzică populară şi muzică uşoară adică pentru toată lumea şi pe placul fiecăruia. Muzica s-a oprit doar 15 minute înainte de anul nou când toată lumea a mers în biserică unde preotul s-a rugat împreună cu credincioşii pentru un an mai bun şi pentru multă sănătate. Exact la ora 24.00 s-a cântat tradiţionalul „La mulţi ani” şi s-a deschis sticla de şampanie şi veselia a continuat până la ora 4 dimineaţa. Biserica „Sf. Maria” are peste 400 de membri iar în fiecare dumunică vin la Sf. liturghie între 110 şi 140 de persoane. Menţionez că pe lângă toate amintite se mai organizează nunţi şi botezuri în Sala Centrului Cultural de pe lângă bis. Sf. Maria în care încap aproximativ 400 de persoane. Toţi petrovicenii care sunt stabiliţi în oraşul Chicago sunt membri la biserică. O altă manifestare însemnată este şi Balul vânătorilor din Chicago care a avut loc pe data de 6 februarie 2010. Clubul de vânători „CERBUL” a fost înfiinţat în urmă cu 39 de ani de către Pavel Crăciun-Glăvan şi Gheorghe Manciu, petroviceni şi alţi români bănăţeni din Banatul sârbesc. Timp de 39 de ani s-a ţinut Balul vânătorilor în sala Bisericii „Sf. Maria”. La început au fost 50-60 de persoane la primele ediţii iar pe parcurs au venit tot mai mulţi bănăţeni şi români. Participanţii la Balul vânătorilor sunt nevoiţi să-şi facă rezervaţii din timp potrivit chiar cu o săptă­mână înainte de eveniment, n-au mai fost bilete de vânzare. Anul acesta la Balul vânătorilor au fost 405 persoane

Vânătorii şi prietenii din Chicago spre dreapta: Viorel Susa, Ionel Manciu, Vasile Erdei, Pavel Crăciun, Toma Crăciun, George Manciu, Tiberiu Chişărău, George Manciu jr., Brendon Chişărău, Ioniţă Chişărău, Christian Chişărău, Nicolae Chişărău, Mitică Lupaşcu, John Gavrilă, Tiberiu Fulop, Ionel Susa, Victor Susa, George Susa (6 febr. 2010)

Alături de preoteasă este şi d-na Tamara Chişărău. Părintele paroh este Gheorghe Ursache şi este venit din Piatra Neamţ din Moldova, România. Duminica se practică după slujbe întrucât nu este pus parastas aşa numită „oră de cafea”. Toată lumea merge la sală sub biserică şi acolo se serveşte cafea, băuturi răcoritoare şi prăjituri. Lumea stă de vorbă şi aşa se cunosc unii cu alţii. Vrem să facem legături între membrii noi şi cei vechi întru cunoaşterea lor iar fiecare din ei să ajute biserica cât poate. În fiecare an în preajma Crăciunului la şcoala duminicală se organizează un program în sala mare de la Centrul cultural unde copii recită poezii, cântă colinzi în limbile română şi engleză. Totul ce au învăţat pe parcursul anului se străduiesc ca să prezinte creştinilor. La Crăciun au participat în jur de 80 de copii. Cea mai mare bucurie a fost clipa când pe scenă a apărut Moş Crăciun cu cadourile care au fost înmânate copiilor. Cadourile au fost procurate cu dolarii

şi până-n prezent n-au fost în aşa număr mare. Cu toţii vin că tuturora le place muzica şi se cântă pe placul fiecăruia. Meniul este deosebit de bun şi anume se serveşte ciorbă de căprioară, apoi friptură de căprioară, cârnaţi, cartofi, salată şi prăjituri de casă. Membrii clubului vânătorilor se străduiesc să mulţumească şi respecte pe toţi indiferent din ce parte a României sau a Banatului sârbesc vin la clubul nostru. Anul acesta clubul nostru a avut succese deosebite şi de aceea s-a hotărât ca la 100 aniversare a Bis. Sf. Maria să doneze suma de 1000 USD. Membrii clubului doresc multă sănătate tuturor românilor şi invită pe toţi cei dornici de o vorbă românească, de muzică şi prietenie să vină şi la anul viitor la Balul vânătorilor şi la toate manifestările de pe lângă Sf. Biserică. Ioniţă Chişărău din Chicago

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

PETROVICENII DIN CHICAGO

9

Ioniţă Chişărău pe scenă recită poezia „Acolo-i satul meu”

Ioniţă Chişărău cu nepoţii: Christian, Ioniţă, Brendon, Nicolae şi Adrian Chişărău

Grupul de dansuri „ROMÂNAŞUL” (ziua a doua de Crăciun) de pe lângă Bis. Sf. Maria; coregrafi: John Mudure şi Camelia Mudure

Formaţia de dansuri „Românaşul”

Serbarea de Crăciun, 20 decembrie 2009

OBICEIURI DE ÎNVIEREA DOMNULUI, BISERICA SFÂNTA MARIA, CHICAGO 2010

Ca orice Biserică Ortodoxă, Biserica Sfânta Maria din Chicago (cu Hramul „Ador­m irea Maicii Domnului” – 15 august) încearcă nu numai să păstreze cre­d inţa Ortodoxă moştenită din străbuni, dar mai ales să o transmită mai depar­t e atât generaţiilor de români (cum ne numim noi românoamericani), dar şi societăţii în care trăim, majoritari fiind non-ortodocşii (protestanţi, catolici, musulmani etc), America fiind singura ţară din lume care are toate religiile pământului. Sigur că pregătirea pentru Sfintele Sărbători de Paşte începe o dată cu Postul Mare, timp în care foarte mulţi credincioşi se spovedesc şi împărtă­ şesc, pregătindu-se şi din punct de vedere spiritual pentru întâlnirea cu Hristos cel inviat. Pe lângă slujbele deniilor din toata Săptămâna Mare, credincioşii, împre­ ună cu preotul paroh, participă activ şi la înfrumuseţarea bisericii cu flori, în special crini albi, dar şi prin pregătirea celor necesare pentru buna desfăşu­rare a slujbelor. De pildă, credincioşii noştri do­ nea­z ă aşa-numitele „pâinile şi vinul de paşte”. Pâinile se taie de sâmbătă dimineaţă şi se pun în păhărele, peste care se toarna vin roşu, de o calitate foarte bună. Acestea se binecuvin­tea­ ză împreună cu celelalte bucate şi se împart credincioşilor. De asemenea, foarte mulţi din credincioşii noştri pregătesc diferite feluri de mâncăruri cu specific ro­ mânesc. Şi poate că acest lucru nu ar fi foarte important dacă nu am pune în valoare cunoştinţele şi priceperea noastră. La Biserica Sfânta Maria, în

noaptea de Paşte credincioşii aduc coşuri cu daruri (preparate fel de fel, măncăruri pe care ei le-au gătit, ouă roşii, vin etc) pe care le sfinţeşte preotul la sfârşitul Sfintei Liturghii. De obicei, se aduc două coşuri cu bucate: unul se ia acasă, celălalt se lasă la biserică, pentru ca, după slujba de ziua (a doua Înviere), se merge în sala parohială unde pe o masă mare în mijlocul sălii se pun toate darurile din coşuri, tăiate şi ornate de câteva doamne în prealabil. Bucuria Învierii Domnului se împleteşte astfel cu bucuria de a fi împreună. Anul acesta ne-am bucurat nespus de mult să avem la slujba de seară peste 700 persoane, iar la a doua înviere aproximativ 350 de credin­ cioşi. În general participarea la slujbă este semnificativă, mai ales în zilele de Duminică. Totodată, Biserica noastră are şi Şcoală Duminicală. Este deosebit de frumos când copii şi nepoţii noştri ne umplu nu numai biserica, ci şi sufletele de bucurie şi ochii de lacrimi. Simţim astfel că ne-am îndeplinit misiunea încredinţată de însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia la toată faptura”, şi: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă”, fiind încredinţaţi că El ne are în grija Sa, oriunde am fi, pentru că tot El zice: „... şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele. Amin”. Preotul paroh George Ursache

Clubul Vânătorilor CERBUL este demn de lăudat! Cu mare bucurie am aşteptat balul vânătorilor şi răbdarea noastră a fost răsplătită cu un spectacol deosebit. Mai mult decât atât, din succesul dumnealor au dorit să împartă cu Biserica Sfânta Maria, punând şi dânşii

o piatra la temelia celei de a o sută aniversare, printr-o donaţie generoasă de $1.000. În numele Bisericii noastre le mulţumim din suflet şi îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ocrotească şi să le răsplătească dragostea lor faţă de Casa Domnului! Pr. George Ursache

10

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

PETROVICENII DIN CHICAGO

PRIMUL FESTIVAL ORTODOX BALCANIC DE DANSURI POPULARE LA CHICAGO

Pe data de 25 şi 26 septembrie a.c. va avea loc la Chicago la Centrul Cultural pe lângă Biserica Sf. Maria Primul Festival Ortodox Balcanic de dansuri populare. Vor participa dansatori: români, greci, macedoneni, sârbi şi bulgari. Iniţiatorul şi preşedintele acestui Festival balcanic este petroviceanul Ioniţă Chişărău. Pe data de 25 septembrie, sâmbătă vor avea loc competiţii la fotbal, şeh, tenis de masă unde este invitat şi fostul campion mondial la tenis de masă Ilie

FAMILIA

Lupulescu originar din Uzdin. În orele serii la 19.00 este Balul tineretului unde vor dansa liber toţi participanţii Festivalului. 26 septembrie, duminică Va avea loc trecerea în revistă a formaţiilor de dansuri din ţările balcanice şi se va alege cel mai frumos port popular. Această trecere în revistă a formaţiilor de dansuri va fi după săvârşirea Sf. liturghii de la Bis. Sf. Maria. Tot la acest festival a fost invitată să participe renumita formaţie de dansuri IZVORAŞUL în frunte cu neobositul petrovicean Ion Omorean. Amintim aici că tot la un festival balcanic în anul 1973 Selo moje în fosta Yugoslavie petrovicenii au luat locul I pentru cel mai frumos port popular. Traian Trifu Căta

Facsimilul unui afiş pregătit de către Ioniţă Chişărău

EMIGRANŢII NOŞTRII REVENIŢI ACASĂ

SABINA ÎN FAŢA CASEI PĂRINTEŞTI

Cu dor şi nostalgie privirile Sabinei mereu se îndreaptă spre casa în care altădată şi-a petrecut copilăria. Actualmente trăieşte în Suedia, oraşul Hyllinge împreună cu familia sa, soţul Manu, fiul Victor (pilot, actualmente are vaporul propriu pe care-l conduce pe relaţia Danemarca-Suedia), fiica Suzana (angajată ca directoare la primărie). Şi dacă Sabina (Penţa) Lulić posedă casă mare şi luxoasă, cu mult spaţiu în

jurul casei în Hyllinge ne spune: Aş mai reveni acasă la Petrovasâla în satul meu natal unde mă simt cel mai bine amintindu-mi de viaţa de odinioară petrecută la sat. A revenit în anii: 2000, 2004, 2005, 2009, 2010. Mereu şi cu drag fiind aşteptată de prieteni şi familii din Petrovasâla, Sabina se reîntoarce acolo unde i-au fost începuturile vieţii. T.T. Căta

Petrovicenii noştri din îndepărtata Californie

spre stânga: Elena (Măda) Secheşan (emigrată în S.U.A. în anul 1976 a revenit acasă după 20 de ani) soţia lui Cipă Goagă, George Măda (emigrat în California în anul 1996) şi Doina din Petrovasâla. La Petrovasâla primăvara anului 2010 în vizită la Traian Căta.

Sabina (Penţa) Lulić în faţa casei din Petrovasâla (20 aprilie 2010)

Sabina şi redactorul Traian Căta la tipografia URC XEDOS din Timişoara unde se tipăreşte revista „Familia“ întâmpinaţi călduros de d-na directoare Carmen Uibar (16 aprilie 2010)

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

11

VIZITAŢI HOTELUL PETROVICEANULUI ION JIFCU PORIAZ DIN VISTA (SAN DIEGO) CALIFORNIA

Hotelul Best Value Inn & Suites (75 camere) la Vista (San Diego), California

NUNTĂ PETROVICEANĂ PESTE OCEAN (continuare din nr. 94-95)

La 4 octombrie 2009, în statul N.Y. (S.U.A.) la Woodbury Country Club în Woodbury (Long Island) N.Y. a avut loc celebrarea căsătoriei domnului Victor Coteţ (fiul lui Viorel şi Victoria Coteţ, originari din Petrovasâla) cu stimata domnişoară Lavren Mazzara din N.Y. Sfânta cununie a avut loc tocmai la acelaşi Woodbury Country Club urmată de o somptuoasă recepţie cu numeroşi invitaţi din S.U.A. şi Canada. Victor şi Lavren sunt avocaţi şi ambii se bucură de o carieră strălucită şi trăiesc în Forest Hills, New York. Pe această cale tinerii Victor şi Lavren doresc să mulţumească tuturora acelora care au luat parte la cununie şi la recepţia de nuntă. Mult noroc, cu sănătate, bucurii, fericire, armonie

în viaţă şi casă de piatră cu mulţi copii le urează: Părinţii Viorel şi Victoria Coteţ, fratele mirelui Robert, bunicii Ghiţă şi Persuica Coteţ, bunica Livia Medici din N.Y., părinţii miresei Dan şi Maria Mazzara, fratele miresei Dani, bunicile Rose şi Ricky, mătuşile şi verişorii miresei, mătuşa mirelui Sofica Barbu cu întreaga familie din N.Y., mătuşa Gheorghina Filip din Hamilton, Canada, unchiul Zoran Stanojev cu soţia Elena şi fiul David din N.Y. precum şi unchiul Ioniţă Barbu cu uina Doina, verişorul Octavian cu soţia Elena şi fiicele Andreea şi Antonela cu toţii din Petrovasâla. Aceleaşi urări mirilor vin şi din partea mătuşei Doina Kerošević cu soţul Rudolf şi copii Stela şi Denis şi ginerele Alex din S.U.A.

Familia lui Victor De jos în sus: Lilian Barbu, Brian Pod, Johnny Barbu, David Stanojev, prietena lui David, Victoria Coteţ, mireasa Lavren, Elena Barbu, Robert Coteţ, mirele Victor, Sofica Barbu, Viorel Coteţ, Marinela Barbu, Gheorghina Filipescu, Zoran Stanojev, Dani Barbu, Livia Medici, Elena Stanojev, Persuica şi George Coteţ, Zoraya Pod.

Mirii cu fetele de onoare

Mirii Victor şi Lavren intră în sală

Victoria şi mătuşa Gheorghina şi verişoara Sofica

Elena, verişoara lui Victor împreună cu Jeff prietenul mirelui

12

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

ÎNVĂŢĂTURI MÂNTUITOARE ŞI DE LEGI

NOUTĂŢI EDITORIALE La editura „TRAIAN CĂTA” din Petrovasâla a apărut volumul „CUNOŞTINŢA BINELUI ŞI RĂULUI. ÎNŢELEPCIUNI” de autorul petrovicean d-l judecător Gheorghe Şorgean. Volumul a apărut în preajma Sf. Rusali. Tiparul executat la tipografia U.R.C. Xedos, Timişoara, unde se tipăreşte şi revista FAMILIA. Tiparul executat pe hârtie cretată-lucioasă 130 g/m 2 , format 16.7x24 cm, ediţia I-a. Desfacerea CIP la Biblioteca Matice Srpske din Novi Sad cu ISBN 978-86-911651-2-3. Tirajul volumului este de 230 exemplare iar numărul de pagini 180. Cartea are o ţinută grafică excepţională, coperti color. Menţionăm că la editura Traian Căta au apărut până-n prezent: Anul 2008 – două volume şi anume: 1 . M o n o g r a f i a c o m u n e i R o m a n - P e t re Petrovosello (Vladimirovaţ) 1808-1908 de Nicolae Penţia 2. Petrovasâla întoarcere la începuturi de Ioan Traia şi Traian Trifu Căta Anul 2010 3. actualmente volumul de faţă CUNOŞTINŢĂ BINELUI ŞI RĂULUI. ÎNCELEPCIUNI de Gheorghe Şorgean.

NOUL TESTAMENT, una din cele două cărţi ale Sfintei Scripturi, cartea de căpătâi a creştinismului, care pe autorul nostru l-a fascinat atât de mult, încât cetindu-l, l-a aprofundat cu o mare atenţie vizând unele capitole dar îndeosebi versete care i-au dat de gândit. Astfel emoţionat, concentrându-se le stilizează într-o ordine perfectă, la alegerea sa liberă, ca drept învăţături pentru cetitorii noştri, care de multe ori, nu sunt conştienţi de ce li se întâmplă, în viaţa de toate zilele. Răsfoind acest material, am întâlnit versete din cuprinsul N.T. care sunt strâns legate cu viaţa de toate zilele şi le pot înţelege, ca idei trăite sau de con­duită. Acestea se pot reflecta direct, vieţii morale – sau imorale: de com­portare civică perfectă – sau imperfectă, de starea duhovnicească loială Lui Dumnezeu – sau păcătoasă cu abateri de la sf. credinţă şi canoanele sf. Biserici. Autorul cu gîndirea sa aprigă, caută cu atenţie, ca din întregul cuprins al Pr. Dr. Ioan Octavian Rudeanu Paroh. Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena strada Rotarilor nr. 1 Hunedoara, 331116 jud. Hunedoara, România tel: 0040-254-71-20-48 Stimatul meu prieten,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Vă mulţumesc pentru scrisoare şi pentru revista trimisă şi ţin să vă transmit şi eu cele mai alese gânduri. Această scrisoarea a mea este de fapt o rugăminte, în numele unui foarte bun prieten, profesor, care se implică în întocmirea unor proiecte interesante pentru copii, care mi-a povestit recent faptul că doreşte să realizeze un pro-

iect mai amplu, în care să implice şi elevi din afara judeţului şi chiar a ţării, care să se bazeze pe activităţi comune educative, tema de bază fiind cunoaşterea reci­pro­că a tradiţiilor româneşti din regiu­nile unde trăiesc. Îndrăznesc să vă solicit sprijinul deoarece ştiu cât de mult vă preocupă păstrarea tradiţiilor şi cuvântului ro­ mânesc în comunitatea românilor din Serbia. Aşadar, dacă şi dumneavoastră apreciaţi că există şcoli de acolo care ar dori să participe la acest proiect, care nu presupune cheltuieli financiare deoarece se desfăşoară prin interme­ diul calculatorului, a internetului, şi în măsura în care timpul vă permite, ar fi un lucru minunat să-i putem ajuta. Pentru aceasta este nevoie de adresele poştale şi de e-mail a unor şcoli

FAMILIA

N.T. – verseturi, care au puterea de-al îndemna pe om numai la bine şi în acelaşi timp, al păstra şi al feri de rele, pe căile sale deşerte. De aceea el s-a străduit cu o luciditate perfectă, ca munca lui asiduă, să servească insului la cooeziunea, Dumnezeu-Om, Om-Dumnezeu. O astfel de înaltă străduinţă, trebuie apreciată cu o deosebită recunoştiinţă, pentru îndreptarea omului în păstrarea identităţii sale perfecte. Domnul judecător, Ghiţă Şorgeanu, în culegerea sa de versete şi aranjarea lor implică viaţa de toate zilele, a dreptului omenesc contemporan, cu drepturile de bază ale omenirii, insuflate de Duhul Sfânt evangheliştilor, apostolilor şi marilor gânditori ai creştinităţii. Din toate acestea, putem desprinde unele îndemnări, pe care autorul cu un gând curat, vrea să-l apropie pe om de D-zeu, atunci s-a gândit că omul fiind ocupat zilnic de treburile şi problemele sale, nu se ocupă de cele sfinte. Recurge la ideea, să simplifice pe scurt, ce consideră el, ca om de drept, că ar fi necesar să aibă omul la îndemână, ai servi şi al atenţiona să nu calce legea civică şi paralel pe cea dumnezeească. Tot aşa îl previne, subliniind faptul prin cuvintele: „Tu fi treaz în toate, slujba ta fă-o deplin” 2 Timotei 4,5. Acest volum stilizat, cu o intenţie bine gândită, cum o văd eu, poate servi tuturora ca un îndreptar de buzunar, şi ghid neştiutorilor de lege, în mersul bun şi pentru a nu călca pe căi greşite sau când vor ajunge la răscruci de drumuri, să-şi zică: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!” Cei ce vor cădea de pe piedestalul credinţei, să răsfoiască ghidul îndreptă­ rilor şi voi fi oameni fericiţi. Nu vor fi după cum spune Sf. Ioan Teologul în Apocalipsă: „Partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea doua”. – Apocalipsa 21,8. În acest context de gânduri mă adresez tuturor cetitorilor şi-i îndemn să se împărtăşească de această culegere a versetelor, drept învăţături mântuitoare şi de legi, în acest volum al „binelui şi răului”. Icon. stavr. pr. KONSTANTIN SURU

româneşti care sunt interesate, pentru a putea fi expediat planul acestui proiect, care cu siguranţă va fi unul deosebit de atractiv şi instructiv, cu atât mai mult cu cât va exista şi o secţiune în limba engleză, care va ajuta copiii să-şi dezvolte abilităţile de comunicare în această limbă. Un alt avantaj ar putea fi şi faptul că, pe viitor, se vor organiza şi diferite activităţi comune şi scurte excursii, la care elevii din Serbia ar participa cu cea mai mare plăcere. Astfel vă adresez rugămintea de a lua legătura cu câţiva profesori pe care îi cunoaşteţi, pentru a le relata posibilitatea implicării în aceste activităţi. Şi eu cred că şi în regiunea Văii Timocului ar exista un interes crescut pentru activităţi comune cu elevii români şi

dacă aţi putea găsi una sau două şcoli de aici care au posi­bilitatea de a derula activităţi şi prin internet, vor fi foarte bine veniţi. Din câte ştiu, în această regiune nu sunt şcoli româneşti dar există mulţi români care ţin la limba şi tradiţiile strămoşeşti, eu cred că ar fi interesaţi de astfel de acţiuni, care se vor derula atât în limba română cât şi în limba engleză. Cu speranţa că veţi dori să vă aduceţi sprijinul pentru realizarea acestor acţiuni, vă mulţumesc în numele prietenului meu şi al meu, vă doresc multă sănătate şi linişte sufletească şi vă transmit cele mai frumoase gânduri. Cu deosebit respect, Pr. Dr. Ioan Octavian Rudeanu Hunedoara, 12 mai 2010

OBIŞNUIM ANI LA RÂND SĂ PRĂZNUIM PRAZNICUL NOSTRU

La 24 mai 2010 de Sf Rusali La Sf. Slujbă religioasă în Bis. Ort. Rom. a avut loc obişnuita tăiere a colacului de Rusali. Noul naş al bisericii în anul premergător şi până la Rusali anul 2011 va fi Ghiţă Mităr. Toată lumea şi poporul drept credincios în frunte cu parohul Konstantin Suru cu litia au ocolit Sf. bisercă. În sunetul clopotelor bisericii şi în cântecul minunatului cor bisericesc sub conducerea maestrului prof. Todor Petrovici credincioşii au înconjurat Sf. biserică. După terminarea serviciilor religioase în biserică s-a trecut la masa festivă la Căminul Vânătorilor unde s-au servit bucate excepţional de gustoase şi băuturi foarte răcoritoare. Cum spunea Pr. Suru: Astăzi ne adunăm la masa festivă pentru a lăuda pe Domnul, pentru Hramul Sf. biserici noastre. Obişnuim ani la rând să prăznuim praznicul nostru... Traian Trifu Căta Ocolirea Sf. Biserici cu litia, 24 mai 2010

Festivalul corurilor din Banatul românesc (ediţia a II-a)

CORUL BISERICESC DIN PETROVASÂLA LA MĂNĂSTIREA DIN ROMÂNEŞTI

Pr. Konstantin Suru împreună cu foştii naşi ai Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla Ghiţă şi Dorina Vigăr (la dreapta) şi noii naşi ai bisericii pe anul premergător Ghiţă şi Anuţa Mităr (lângă pr. Suru), la Rusali, 24 mai 2010

Pe data de 11 aprilie 2010 Corul Bisericesc din Petrovasâla împreună cu conducătorul prof. Todor Petrovici şi parohul Konstantin Suru la I Duminică după Paşti în cadrul Reuniunii Corurilor din Banat au poposit la mănăstirea Izvorul lui Miron din Româneşti în apropierea localităţii Făget. Corul bisericesc din Petrovasâla a fost unicul cor venit de peste hotarele ţării. Din România au fost prezente corurile bisericeşti din Ghiroda, Lugoj, Făget şi altele. În faţa a numeroşilor credincioşi în incinta mănăstirii Corul din Petrovasâla a cântat 3 cântări: - Cristos a înviat - Îngerul a strigat - Cuplu de colinzi de Paşti Menţionăm că au fost prezenţi P.S. Paisie Lugojanu, vicar mitropolitan, protopopul Făgetului şi alţi preoţi din România.

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

FRAŢII NOŞTRI DIN JAMU MARE ÎN VIZITA LA PETROVASÂLA

13

(16 mai 2010)

Pe data de 16 mai domnii Tiberiu Gavrilă şi Petru Duneş au fost oaspeţii noştri dragi. I-am aşteptat cu drag în casa părintească unde ne-am povestit despre viaţa de aici şi cea de la Jamu Mare. Ne-am bucurat împreună că s-au făcut primi paşi de colaborare de cunoaş­tere. Chiar am şi avut ce vorbi la o masă plină cu bucate pregătite ca la Petrovasâla. N-au lipsit nici versuri şi poezii aduse şi oferite redacţiei de la Petru Duneş şi scriitorul Silvius Mengher din Lăţunaş aproape de Jamu

Mare. După o masă bogată pregătită de mama mea am parcurs o mare parte a Petrovasâlei, oaspeţii fiind dornici să vadă cum s-au realizat urmaşii şămienţilor şi clopocenilor în pusta Petrovasâlei. Am făcut câteva fotografii la fân­ tână, casa lui Ionel Jifcu-Poriaz, în casa mea... Iată şi un scurt interviu cu fraţii noştri: T.C.: Stimate d-le Petru Duneş, sunteţi pentru prima dată aici la Petrovasâla, ce impresii aveţi de­

spre aceşti urmaşi ai clopocenilor şi şămienţilor? P.D.: Sunt frumos impresionat de graiul pur bănăţean. Îmi place cum s-a păstrat graiul la dvs. Mi-ar fi plăcut să vin aici când e sărbătoare să văd portul dacă se mai poartă la sărbători. T.C.: De unde sunteţi originari? P.D.: Sunt născut în judeţul Clu­j. T.C.: Ce vă leagă de Jamu Mare? P.D.: La vârsta de 21 ani în interes de serviciu am ajuns în Jamu Mare. L-am cunoscut pe Tibi. Am feciorit împreună. El mi-a povestit despre ziarul dvs. şi sigur că am fost curios să-l văd. T.C.: Aţi citit revista noastră? P.D.: Da, am citit şi îmi place foarte mult. Mă bucur că existaţi şi că vă ocupaţi de revistă. E un lucru foarte important pentru românii din această zonă, şi chiar pentru cei plecaţi dincolo de hotare. T.C.: Am văzut că scriaţi şi poezii. P.D.: Sunt nişte rime care le scriu aşa în timpul liber la un necaz sau o bucurie. Tibi spunând că mai publicaţi câte ceva în ziare am adus câteva poezii dacă corespund pentru ziarul dvs. T.C.: Da, sigur ne bucură faptul că scriitorii, poeţii vin spre noi şi le vom publica cu drag. P.D.: Nu mă consider un scriitor, îmi plac rimele şi scriu din când în când. T.C.: Ne bucurăm că ne aţi onorat şi sunteţi la noi, unde locuiţi acum? P.D.: Actualmente locuiesc în Remetea Mare la 10 km de Timişoara, pe calea Lugojului unde m-am stabilit

SUCCESE LA COMPETIŢIILE ŞCOLARE ALE ELEVILOR PETROVICENI

Anul acesta şcolar 2009/2010 elevii petroviceni la competiţiile şcolare la matematică au ocupat locuri fruntaşe şi anume: La competiţiile comunale la Nicolinţ, 6 martie 1. Marin Căta locul I (59 puncte) clasa V-a prof. T.T. Căta 2. Ivona Cigulajkić locul II clasa VI-a prof. T.T. Căta 3. Katarina Gruba locul III, clasa VI-a prof. T.T. Căta 4. Aurora Căta locul I (60 puncte), clasa VII prof. Veronica Stamena Tot Marin Căta şi Aurora Căta au participat la competiţiile regionale la Vârşeţ la 17 aprilie.

cu familia, dar am socrii la Gherman şi vin periodic. Cumnată-mia, fiind vecină cu Tibi, mi-a povestit totul despre dvs, cum aţi venit să vedeţi meleagurile de odinioară. T.C.: Cum vi se pare satul nostru, străzile, fântânile... P.D.: N-am văzut până acum acest gen de fântână. Îmi dau seama cât au muncit oamenii pentru a-şi scoate apa

reîntâlnirea după ce am umblat prin comună. Am crezut că-i ca Jamu Mare, Lăţunaşu, Clopodia sau Ferendia sau Ghermanu. Am fost impresionat cât de mare-i Petrovasâla şi abia am aşteptat o nouă reîntâlnire. Sunt foarte bucuros că am vorbit de la dvs. din casă şi cu verişorul meu Mircea Pascu pe care nu l-am văzut de vreo 30 de ani. Azi am fost emoţionat când i-am auzit din nou

nu ştiu de la ce adâncime. Am înţeles că n-aţi avut fântâni când aţi venit aicia şi v-aţi aşezat în această zonă. Câtă trudă a fost pe capul oamenilor când s-au aşezat şi n-aveau apă să bea. T.C.: Aşa cum dvs. v-aţi bucurat când aţi venit aici pe meleagurile urmaşilor aşa şi noi ne-am bucurat de meleagurile strămoşilor când am venit spre Jamu Mare, Clopodia, Lăţunaş... totul e pământ strămoşesc. P.D.: Sunteţi într-o zonă apropiată de satul străbunilor. T.C.: Mai veniţi pe la noi, dvs. împreună cu Tibi aţi deschis drumurile spre Petrovasâla. P.D.: Vă aşteptăm şi noi cu mult drag să ne vizitaţi n-ar fi rău să veniţi cu un ansamblu să vorbim cu primarul, cu cântecele, cu dansurile de la dvs. T.C.: D-le Tiberiu Gavrilă, pentru prima dată aţi coborât la Petrovasâla? Ştiu că aţi mai trecut prin satul nostru. T.G.: Cea mai mare bucurie a fost

glasul. T.C.: Vedeţi aici la redacţie, la mine acasă este o ambasadă culturală unde ne auzim cu toţii cei plecaţi pe continentele lumii. T.G.: Da, i-am văzut şi casa lui

FELICITĂRI

Pe data de 21 iulie micuţa ISABELLA GRUBA din Hamilton, Canada va împlini 5 anişori. Multă sănătate cu bucurii, creştere aleasă şi copilărie fericită îi doresc părinţii ei dragi mama Elena şi tatăl Petrică şi familia, precum şi bunicile din Pe­­ trovasâla (Familia Gruba, Vreciu).

Prof. Traian Trifu Căta împreună cu elevii săi care au cucerit locuri fruntaşe la matematică (în faţa Ş.E. „Întâi Mai” din Petrovasâla, mai 2010) spre dreapta: Ivona Cigulajkić VI2, Katarina Gruba VI2 şi Marin Căta V1, Aurora Căta VII1, Stefania Ţinţari VII1

Menţionăm că elevii petroviceni şi alţii care nu-s amintiţi aici au avut succese remarcabile la competiţiile republicane: - eleva Aurora Căta, prof. Daniel Muncean, biolgie, la Belgrad - eleva Aurora Căta, prof. Firuţa Blaj, limba română, la Torac - eleva Aurora Căta, prop. Gheorghina Juja, limba sârbă (ca materie nema­ ter­nă) la Covăciţa - eleva Stefania Ţinţari, prof. Firuţa Blaj, limba română la Torac - eleva Stefania Ţinţari, prop. Gheorghina Juja, limba sârbă (ca materie nema­ ternă), la Covăciţa Elevii petroviceni au ocupat locuri fruntaşe şi la alte obiecte precum istorie, limba sârbă... Traian Trifu Căta

Isabella Gruba

Ionel Poriaz unde am făcut şi o poză în faţa casei şi văzându-i casa mi-am amintit de el când mi-am luat rămas bun în faţa casei de la mine din Jamu Mare. T.C.: Dvs. venind la noi şi noi la voi într-un mod am spart gheaţa. T.G.: Aş dori ca prin relaţiile noastre să aducem dansatori din Jamu Mare. Avem muzicieni, avem instru­ mentişti, solişti vocali. Am amintit data trecută pe Doriana Talpeş. Aveţi aici şi un CD. Sper să fie mândru şi prietenul meu Ionel Poriaz de cunoştinţă şi de această fată care prin cântecele ei poartă dorul tuturor românilor. T.C.: Vă mulţumim frumos şi vă aşteptăm să mai reveniţi la Petro­va­ sâla, aţi făcut primi paşi spre noi? T.G.: Am început şi să continuăm. Vă mulţumesc pentru interviu şi să ne vedem sănătoşi. Traian Trifu Căta

14

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

PUBLICAŢII AJUNSE LA REDACŢIE

1. Glasul Bucovinei, Cernăuţi-Bucureşti, Revistă trimestrială de istorie culturală 2009, Nr. 1, Anul XVI, Nr. 61, redactor şef aca­ demician Dr. Alexandrina Cernov; 2.Glasul Bucovinei Cernăuţi-Bucureşti 2009, Nr. 2, Anul XVI, Nr. 2; 3. Drumuri şi popasuri, Reportaje şi note de călătorie, volum apărut la Editura Libertatea Panciova 2006 de Florin Ursulescu; 4. Săcălaz, Timp şi istorie, Monografie, ediţia II-a, Ghiţă Blejuşcă şi Ştefan Tomo­ ioagă, apărută la tipografia ARTPRESS 2009, Timişoara; 5. Oglinda, carte document, Editura „Viaţa arădeană“, Arad 2008, Florica Cândea (coor­ do­nator); 6. Armatolul, Editura Samarina, volum semnat de Nicolae Cuşa; 7. Idear, Biblioteca Revistei Familia, Ora­ dea 2008, volum semnat de Gavril Cornuţiu; 8. Pompa de iluzii, editura Eikon 2008, ClujNapoca, volum semnat de Cornel Co­tuţiu; 9. Dacia literară, revistă editată de Muzeul Literaturii Române Iaşi şi S.C. „Junimea ’90“ din Iaşi (fondată în 1840 de M. Kogâlni­ceanu), nr. 87, 6/2009, serie nouă; 10. Revista română, Fondată la 1861 de A.I.Odobescu, Editor: Astra-Despărţământul Mihail Kogâlniceanu – Iaşi, Revistă a românilor de pretutindeni, Anul XV nr. 3 (57) sept. 2009 şi nr. 4 (58) noiembrie 2009. Direc­tor Areta Moşu vechea prietenă a redacţiei noastre „Familia“ şi a petrovicenilor; 11. Debitaţi interogaţii şi certitudini, volum semnat de Gavril Cornuţiu prof. univ. dr., Editura Universităţii din Oradea, 2009; 12. Selecţia Eminescu – Revista Familia (întemeiată de Iosif Vulcan) rodul cercetărilor pe care le-a realizat Pr. Dr. Ioan Octavian Rudneanu la Catedra de Limba Română a Universităţii Eolves Sorand din Budapesta cu ocazia întocmirii tezei de doctorat în perioada 1985-1988. (Selecţia conţine primele poezii ale lui Eminescu publicate în „Familia“) şi întreg număr este consacrat în memoria poetului precum şi articolul „Eminescu a murit“; 13. Calea mântuirii, săptămânalul editat de Centrul de Studii Teologice-Istorice și de Prognoză Pastoral-Misionară al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Arad (Anul VIII, serie nouă) Nr. 27 (375) 1 iulie 2007; 14. Evenimente şi personalităţi, Evocări – volumul 2, I.D. Adumitrăcesei, editura Noel din Iaşi;

15. Evenimente şi personalităţi, Evocări – volumul 3, Ioan D. Adumitrăcesei, editura Noel, Iaşi; 16. Atentat la veşnicie, Maxime, reflecţii, recviemuri, ediţia a II-a adăugată, Traianus, Chişinău; 17. Jurnal de Jamu Mare, Publicaţia locui­ torilor din comuna Jamu Mare, Anul I, Nu­ mărul 2, decembrie 2009; 18. Scorbură în cuib (povestiri şi nuvele), editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009, Cornel Cotuţiu; 19. Flori din grădina străbună, Ecouri ale unei prietenii Sângeorz-Băi-Nisporeni-Văr­ zeşti, Alexandru Cocian, editura Indigo, Cluj 2008; 20. EUROPA, revistă de ştiinţă şi artă în tranziţie – An 2/4 2009, apare la Novi Sad, redactor-şef Pavel Gătăianţu; 21. Icoane şi plaiuri româneşti, Editura Libertatea, Panciova 2009, Sima PetroviciŞcefan; 22. Beregsanu’, Fondat în 2009, Anul I, Apare periodic în Beregsău Mare, noiembrie 2009, România, redactor şef Lazaroviciu Alin; 23. Românii din nord-estul Serbiei între anii 1808-1948, Dragişa KostandinoviciTraian, editori: Liga Culturală pentru Unitatea românilor de pretutindeni şi Editura Semne 2008, România; 24. Calea mântuirii, Săptămânal editat de Centrul de Studii Teologice-Istorice şi de Prognoză Pastoral-Misionară al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Arad, Anul X, serie nouă, Nr. 22 (471) 31 mai 2009; 25. Curierul de Moşniţa Veche, Publicaţie periodică, Numărul 2, 31 dec. 2009, Banatul românesc; 26. Ciobani români în Montana, Statele Unite ale Americi 1907-1913, Editura „Dragoş Vodă“ Cluj-Napoca, 2002, Gelu Neamţu; 27. Firul apei, poezii de Aurel Mioc, Editura Libertatea Panciova, 2001; 28. APŞA, Gazetă regională social-politică din Transcarpatia Ucraina, redactor şef Ion Botoş; 29. Timoc. Dicţionar de evenimente, Edi­ tura Lumina 2008, Drobeta Turnu Severin, Florian Copcea; 30. Problema iugoslavă, studii şi margi­nalii, Editura Meridian 21 Delta Timişoara, 1998; 31. Familia în economia României, vol. 2, Editura Noel, Iaşi, I.D. Adumitrăcesei. Traian Trifu Căta

PORTUL POPULAR DIN CLOPODIA

Maria şi Ana, două surori din Clopodia în port popular (decada anilor 1900)

Maria şi Ana. Două surori din co­ muna Clopodia, în port de influenţă străină la decada anilor 1900. După mine portul a fost unul tradiţional ro­mânesc şi care s-a păstrat până după cel de al doilea Război Mondial, când treptat au dis­p ărut şi tradiţionalele hore de duminecă d.m. şi odată cu acestea şi portul popular. Clopodia comuna din care cu două secole în urmă o parte din populaţie a fost strămutată împre­ună cu alţii formând vatra co­munei Petrovasâlii – Vladimirovaţul de azi. Ioan Bugilan, originar din Clopodia, stabilit în Timişoara

FAMILIA SOCIETATEA CULTURALĂ PRO MARAMUREŞ CENTRUL CULTURAL „DRAGOŞ VODĂ” Str. Tăietura Turcului nr. 7 400221 CLUJ-NAPOCA, ROMÂNIA Tel/Fax: 0264 – 585802 E-mail: [email protected]

Nr. 3/22.01.2010

ACT DE DONAŢIE

Societatea Culturală Pro Maramureş – Centrul Cultural “Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, Ro­m ânia, oferă revistei “Familia” din localitatea Vladimirovac – Banatul Sârbesc, sub formă de donaţie, următoarele titluri de cărţi: 1. Viaţa şi opera lui Andrei Mureşanu ………………1buc autori Grigore IUGA şi Vasile IUGA 2. Pagini vechi şi noi despre Andrei Mureşanu-Antologie ......................................................................................1 buc autori Ion BUZAŞI şi Vasile IUGA 3. Valea Vaserului – Vişeu de Sus...............................1 buc autor Vasile MAN 4. Călătoriile mele prin Europa, Asia, Africa şi America ......................................................................................1 buc autor George MOCEANU 5. Ciobani români în Montana, SUA, 1907-1913 ......................................................................................1 buc autor Gelu NEAMŢU

Sunt conştienţi oare românii timoceni ce au „realizat” prin înfiinţarea de VLAŠKI NACIONALNI SAVET?

VÂNZAREA NAŢIUNII ROMÂNEŞTI Ceea ce n-au reuşit în peste 170 de ani, diferite stăpâniri

care s-au abătut peste capetele numeroasei populaţii româneşti în Serbia de răsărit (Timoc, cum se obişnuieşte a zice), printre ele fiind şi cea comunistă dar şi cea care a încercat cea mai crudă deznaţionalizare schilodindu-le chiar şi numele (Cocora a devenit Kokorić, Vrăjitoru – Vražito­ro­ vić, Neamţu – Njamculović, Iepure – Jepuranović...), acum câţiva ani (patru) a reuşit un grupuleţ de „vlahi” şefi ai unor organizaţii culturale şi de altă orientare inventând/înfiinţând NACIONALNI SAVET VLAHA (Consiliul Naţional Valah). Poate, fiind câtuşi de puţin conştienţi de gravitatea faptului comis, de spargerea naţiunii româneşti în Serbia, la repezeală au inventat că ei ar fi valahi doar în limba sârbă iar în limba română ei sunt – rumâni!?!? Nici tu vlah, nici român ci – rumân! De parcă ar fi vorba de o a treia naţie. Dar, vai, acest etnonim s-a dovedit a fi de unică folo­sinţă. Pentru păcălirea naivilor. Dacă mai există... Cineva ar putea spune că aceasta nu este atât de tragic deodată ce valahul e numai român. Nicicum altceva. Cum ungurul este numai maghiar ori şvabul – neamţ! E numai că aici e buba. Mult mai profundă şi perfidă. Că aici, în Serbia cine se declară, de exemplu – vlah, în ochii autorităţilor poate fi numai şi numai – vlah. Nimic altceva. Mai ales – român. Că ei ar zice: vrei să fi român, păi declară-te român. De ce te declari vlah? Căci autorităţile de aici susţin cum că în Serbia există 15+1 consilii naţionale: KOJI SAVETI SU DO SADA FORMIRANI Do sada su formirani: bošnjački, bugarski, bunjevački egipatski, grčki, hrvatski, mađarski, makedonski, nemački, romski, rumunski, rusinski, slovački, ukrajinski, i vlaški nacionalni savet. Savez jevrejskih opština u Srbiji ima status nacionalnog saveta. (După OSCE – Misiunea din Serbia). Deci două distincte consilii naţionale: românesc şi valah. Cu alte cuvinte două distincte naţiuni: românească şi vlahă!? E, deaceia este mult prea gravă „isprava“ celor care au înfiin­ţ at acest consiliu naţional valah. Pentru ca anul să pri­mească de la stat vreo 10 milioane dinari sau ceva mai mult. Şi nu-mi vine să cred că au făcut-o din necunoştinţă de cauză... Că, acolo în Serbia de răsărit există populaţie, conştientă de apartenenţa la neam care se declară – populaţie româ­ nească. Invenţia şi mai ales divizarea, şi în valahi, este de modă nouă. De când a apărut acest curent provalah. Şi nu-mi vine să cred că a venit din sânul românilor şi mai ales pentru vreo cauza românească... Deaceia sunt şi comico-tragice toate apariţiile lideraşilor de la acel consiliu cum că ei ar vrea să facă, planifică, sunt pe cale să realizeze, vor întreprinde ... etc... etc... Căci numai e nimic de întreprins. S-a realizat deja... Vasile Barbu

FAMILIA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

15

FOTOGRAFII PĂSTRATE DE PETROVICENII DIN CANADA

Spre dreapta: Nicolae Raşa, Ionel Nicoliţa-Cruciu, Tibi Jalaţ şi Petru Avramescu-Vilimir care a venit în Canada în vizită la nepoţii de soră Ciţu şi Ionel Nicoliţa-Cruciu

O nuntă petroviceană (anii 1954/55) la Filip Nica când s-a măritat fata mare cu Nicolinceanu sus spre dreapta: Iliuţă Barbu-Vicicu, Georgiţă Roşu, Măria Cherciu, Sofica lu Fleacă, Petrică Fleacă, Ghiţă Crăciun, Vană Erina, n.n., rândul 2: socrul şi soacra mică Filip Nica cu soţia, mirii, mama Lena şi Frania Jalaţbărbieriu, rândul 3: Tibi Jalaţ, Lenuţa Nica sora goviei, Nelu Jalaţ, jos: taraful, muzicanţi: Niţă al Mare, Mircea Nicolici (tatăl lui Miuţă), Todor Nica, acordeonist ?, Toma Modeli

Un grup de petroviceni din Detroit, S.U.A.

La trierat de grâu la Frania bărbieru cu maşina zadrugii (anii 1960-1961) sus pe tractor: Frania bărbieru, maistor Topală, Niţă lu Truia-Mâcu, Trifu, n.n., Petrică Turică (se văd doar picioarele), femeia în poalie şi bărbatul în pălărie necunoscuţi din alt sat, Rozi şi Petrică Cincu, Păun Neagu, Peruţă Cruciu, femeia, Ghiţă Nicodin-Plieşu, Milena soţia lui Tie Purcariu, P. Nicodin-talianu cu soţia; jos: Ghiţă lu Nicolae Tomoanie, copilul, uzdinean băgat în casă

Petrovicenii la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească ediţia a IX-a (anii ’60) spre dreapta: Doina Condan, Lae Chişărău, Petrică Maxa, Petrică Nicodin, Lenuţa Davidovici, solist vocal Gheorghe Răgia, în spate se vede la razboi Piroşca Nicodin cum ţese cotrinţă, Pau Robu şi Lenuţa Chişărău; Pictură ulei pe pânza cu fântâna a fost pictată de Filip Bojin din Alibunar

„FIĆA” – ZASTAVA 750 DE ALTĂDATĂ

Cu toţii ne amintim de automobilul popular „Fića”. Tot mai rar putem să vedem pe drumurile noastre acest mic simpatic „Fića” şi îndrăgit de mulţi dintre noi în anii ’60-’70. Asistând la reparaţia casei din Vârşeţ a doamnei Ana Barbu cu un grup de maistori printre care era şi domnul Živojin Kostić, originar din Vârşeţ, am descopetir că domnia sa este proprietarul celui mai bine păstrat automobil din împrejurime. A fost produs în anul 1976 şi înmatriculat VŠ18913. Practic, maşina arată, parcă este ieşită de pe banda de asamblare din fabrică.

Cu două luni înainte de a deceda i-a plătit domnului Živojin chiar şi chel­ tuielile de înscriere a noului proprietar şi taxele de înregistrare. Motorul este în stare perfectă de funcţionare. Fića este o atracţie pentru cetăţeni şi chiar unii au oferit 2.000 de euro lui Živojin însă maşina nu-i de vânzare. Maşina porneşte la primul contact. Cu cât timpul trece valoarea automobilului creşte, fiind o raritate pe aceste meleaguri, el ne aduce aminte de vremuri mai sărace dar cu mult mai bune decât vremurile vitrege de azi pentru majoritatea populaţiei

sus spre dreapta: Virgil Bunda, Pipi Chişărău, George Şciopu, Valentin Pod, Lucian Bunda, Petru Şciopu pe scaune: Pavel Erina, Traian Mioşcu, Petru Tuţu, Traian Bunda

CÂND AM FOST COPIL MIC

Când am fost copil mic Părinţii au dorit ca s-ajung mare Şi să aibă ajutor Când ei n-or mai fi în stare. Şi am crescut mereu măi mare Am ajuns plin de pucieri Însă fără să-mi dau seama Lumea cu a ei plăceri. M-a făcut să uit de toacie M-a condus pe drum deparcie Am respins mereu chemarea Celora care-mi voiau binie. Fără să gângiesc vreodată Poacie fi amar de minie.

Am avut în viaţă clipe Am fost pus la încercare Ca să pot pricepie binie Că asta-i viaţă trecătoare Dă duşmani nu m-a păsat Am trăit cum m-a fost drag Chiar şi acum de mă întâlnesc De ciudă mă ocolesc Şi se uită după minie Li ciudă c-o duc binie. Petru (Pipi) Barbeş din New York

Živojin Kostić proprietarul maşinii FIĆA în faţa casei doamnei Ana Barbu din Vârşeţ Nu a fost niciodată vopsită, iar taina noastre. Domnul Živojin îl cunoaşte bine păstrării culorii este faptul că permanent şi pe domnul Gheorghe Bosioc, fratele a fost ţinută în garajă. Nici o noapte n-a lui Nicolae, pe soţia Lenuţa a doctorului fost afară ci doar în garajă. A fost bine Nicolae, pe doamnele Ana Barbu şi păstrată de precipitaţile atmosferice. Lenuţa Bure... Tabla nu-i ruginită în niciun punct de pe Să ne amintească acest „Fića” de suprafaţa ei. vremurile tinereţii, a călătoriilor, chiar Primul proprietar a fost timp de 29 şi până la Marea Adriatică sau Marea ani Dr. Nicolae Bosioc, decedat cu câţiva Neagră... Fericirea de altădată de oameni ani în urmă şi care în această perioadă a senini, sinceri, modeşti, harnici, uniţi, cu mai mult respect decât în vremurile parcurs circa 34.000 km. Dat fiindcă domnul Živojin şi Dr. noastre. Am devenit străini, noi românii Bosioc au fost prieteni de familie timp printre noi înşine, unii sunt bogaţi, de 40 de ani domnul Bosioc a dorit ca unii au maşini luxoase, vremurile s-au cineva după el să îngrijească acest auto­ schimbat, alţii sunt măreţi dar totul e gol mobil – o bijuterie, cu aceeaşi dăruire şi şi rece în sufletele lor cu multă, multă a fost întrutotul sigur că Živojin va face ură, invidie şi lăcomie. T.T. Căta acest lucru.

16

FIRMA DE CONSTRUCŢII SZR „GRADITELJ” DIN PETROVASÂLA

APRILIE - MAI 2010 Nr. 3-4 (96-97)

FAMILIA

Execută toate lucrările de construcţii civile, sistem case la cheie. Firma posedă şi fabrică de cherestrea (taie grage şi scânduri de toate dimensiunile din pin, plop, brad...). Tot aici se poate procura ciment, var stins, blocuri de zidit, cuie... (proprietarul firmei Dejan Maslovarić) Tel: 013/643-771; 063/102-85-58

CUGETĂRI

Dejan Maslovarić în curtea sa lângă gragia şi scândurele tăiate

In memoriam Pe data de 18 mai 2010 se împlinesc doispre­ zece ani de la trecerea la cele veşnice a dragului nostru soţ, tată şi unchi Învăţătorul TRIFU BARBU – TITU originar din Petrovasâla decedat la Ecica (1916-1998) Omagiu celui drag nouă care va rămâne veşnic în memoria noastra şi nu se va şterge nicicând de-a lungul anilor până când vom vieţui. Soţia Aurelia, fiicele Elena şi Maria, ginerele Vlad, rudele din Ecica, România, Canada şi Petrovasâla.

GIORGIŢĂ CRĂCIUN (BOGATU) din Petrovasâla Cu adâncă durere în suflet anunţăm că pe data de 19 august se împlinesc 9 ani de când ne-a părăsit pentru totdeauna, plecând în veşnicie scumpul şi iubitul nostru tatic, soţ, socru şi bunic Giorgiţă Bogatu şi la bunicul nostru Ticăluţă Bogatu tot pe data de 19 august se împlinesc 6 ani de la trecerea întru cele veşnice. Ve-ţi trăi veşnic în gândurile şi amintirile noastre: Fiicele şi nepoatele Stela Miloş cu familia din New York, Romanţa Glanda cu familia din Petrovasâla şi Gheorghina Crăciun din New York, soţia Sofica şi celelalte rude, prieteni şi vecini. In memoriam Nimic mai greu decât când o mamă îşi plânge copilul la cruce. La 25 februarie 2010 s-au împlinit 4 ani de când o mamă a rămas neîmpăcată cu gândul că fiica-i plecase spre veşnicie prea devreme. VIOARA NICA – ICA (30.07.1954 – 25.02.2006) din Petrovasâla Nemângâiaţi cu mult dor şi jale: mama Lenuţa, sora Maria cu ginerele Ionel, nepoata Daniela cu soţul Marinică, nepotul Daniel cu soţia Marina, nepoţeii Cristian, Daniel, Emanuel şi Mario şi prietenii din N.Y.

Sediul redacţiei publicaţiei “Familia” Biserica Ortodoxă Română str. Trg Oslobodjenja 425 cod 26315 VLADIMIROVAŢ Tel. 013/643-160 e-mail: [email protected] SERBIA

şcoală şi se confirmă toată viaţa. - Generaţiile actuale preiau valori de la înaintaşi şi le transmit urmaşilor. - Trecut înseamnă realitate de altădată. - Vremea nu bace pasul pe loc pentru că n-a făcut muletăvie. - Sentimentele şi convingerile noastre sunt determinate de trăiri, împliniri şi speranţe de viitor. - Lumea aceasta este alcătuită din oameni buni, oameni răi şi inconstanţi. - Dacă raiul ar fi aproape, mulţi ar sta la porţile lui să vadă dacă ar putea intra neplanificaţi. - Cine mai greşeşte, înseamnă că nu le potriveşte. Lecturare plăcută vă doreşte Prof. Aurel Păuncu

MERITĂ SĂ-ŢI ÎNCERCI NOROCUL! Ca să câştigi la LOTO 7 numere din 39 numere, este o probabilitate foarte mică, însă merită căci şanse există să fie scoasă chiar combinaţia ta. Iată şi numărul de combinaţii 7/39 n(n-1)...(n-r+1) 39.38.37.36.35.34.33 Kr(n)= = = 15.380.937 r! 7! 7!=7.6.5.4.3.2.1 Niciodată nu ştii când îţi va surâde norocul!

In memoriam

FAMILIA

Constatările recepţionate din societate, formulate literar şi redate cititorilor. Iată câteva: - A cugeta înseamnă, a surprinde şi a formula constatări din societatea în care trăim. - Timpul acumulează evenimente importante şi le transmite istoriei spre păstrare. - Cugetările consemnate şi lansate public, sunt doze utile pentru relaxare şi învăţăminte. - Căsnicia este o piesă de teatru care începe cu doi actori principali – el şi ea. - Ceea ce astăzi se scrie, pentru mâine este mărturie. - Dragostea faţă de locul natal încolţeşte în familie, se dezvoltă în

Traian Trifu Căta

AU SPUS DESPRE RĂUTATE ŞI BUNĂTATE

• Un om rău nu râde cu toată inima. Corneliu Stan • Răutatea e destructivă şi este un simptom al prostiei. C. Stan • Răutăciosul îşi face răul lui căci el este izvorul răului. C. Stan • Un om care gândeşte nu poate fi rău căci răutatea şi invidia distrug şi nu sunt creatoare. C. Stan • Când ai un pic de bine, adevărat ai imunitate în faţa răului. Cătălina Caranfil • Nu-ţi pune inima cu invidioşii. Cătălina Caranfil

• La oameni de omenie se gostăsc o mie iar la oameni răi nu se gostăsc nici ei. Persuica Căta • Bunătatea este un rod al inteligenţei. C. Stan • Când alimentezi răul parcă-l încurajezi. Cătălina C. • Nu reacţiona la rău ci fi indiferent. Cătălina C. Notă: Corneliu Stan din Salzburg, Austria Cătălina Caranfil din Chişinău, R. Moldova Persuica Căta din Petrovasâla

DREPTATE, ADEVĂR, MINCIUNI...

Când vorbieşci despre dreptacie nu-i place nici la fracie. Dacă spuni adevărul nu-i placie nici lu văru. Vorbieşcie despre minciuni că atunci le place şi la cei nebuni. Şi la urmă bietul om nu mai şcie ce să facă ori să mai vorbiască ori să tacă. Cules de la Ticăluţă Goagă din Petrovasâla

Publicaţie periodică editată de Biserica Ortodoxă Română din VLADIMIROVAŢ – PETROVASÂLA Apare sub îngrijirea unui colegiu de redacţie format din: ing. dipl. TRAIAN TRIFU CĂTA (redactor şef şi responsabil), Prof. ION ŞTEFAN, GHIŢĂ CRÂSTĂI-TOPALĂ (Kitchener – Canada), PETRU PIPI-BARBEŞ (New York – SUA), Prof. ACHIM SECHEŞAN-CIPĂ GOAGĂ (California – SUA), IONEL şi PERSA NICOLIŢA-CRUCIU (Hamilton – Canada), TRINŢU MĂRAN (Viena – Austria), LUŢIAN CÂRNIA (New York – SUA), Prof. Dr. MARINEL MANDREŞ (Kitchener – Canada), IONIŢĂ CHIŞĂRĂU (Chicago – S.U.A.), GHIŢĂ SECHEŞAN-BOJIC (Melbourne – Australia Publicaţia e înregistrată la Ministerul pentru Informaţii, Republica Serbia, sub nr. 1569 de la 1 martie 1994. Publicaţia e înscrisă în Registrul Mijloacelor Publice din Republica Serbia, BJG 196/2010, sub nr. NV000422 din 25 ianuarie 2010. Tiparul executat la tipografia S.C. “U.R.C. XEDOS” S.R.L. Timişoara, ROMÂNIA, Tel. 0040-(0)744-515656. Tiraj 1200 ex.