expertiza tehnica in constructii

CADRUL LEGAL PRIVIND EXPERTIZA TEHNICĂ ÎN CONSTRUC ȚII (Partea 1) Introducere Expertiza tehnica este procesul prin care o construc ție este analizată de către un expert tehnic atestat. Expertiza reprezintă acel mijloc de probă prin care, în baza unei cercetări metodice, folosind procedee științifice, expertul aduce la cuno știn ță organului sau beneficiarului care l-au împuternicit concluzii motivate știin țific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoștințe specializate. Expertiza tehnică reprezintă o activitate complexă care cuprinde, după caz, cercetări, experimentări sau încercări, studii, relevee, analize şi evaluări necesare pentru cunoașterea stării tehnice a unei construcții existente, iar expertul are menirea de a colecta informații concrete despre părțile componente ale bunului imobil şi mai apoi le oferă beneficiarului care poate fi persoană juridică cât şi fizică. Activitatea de expertizare tehnică în construcții este reglementată prin Hotărârea Guvernului Nr. 936 din 16.08.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind expertiza tehnică în construcții. Acest Regulament a fost aprobat de Guvern în scopul men ținerii stării tehnice a construcțiilor în corespundere cu prescripțiile tehnice, reducerii gradului de risc al construcțiilor în urma intervențiilor care au loc la construc țiile existente şi în conformitate cu Legea privind calitatea în construcții nr. 721-XIII din 2 februarie 1996.

1. REGULAMENTUL PRIVIND EXPERTIZA TEHNICĂ ÎN CONSTRUC ȚII I. Dispoziții generale 1. Regulamentul privind expertiza tehnică în construc ții (în continuare – Regulament) stabilește modul, formele, obiectele, conținutul şi subiec ții implica ți în efectuarea expertizelor tehnice ale construcțiilor, în scopul asigurării şi men ținerii stării tehnice a construcțiilor în corespundere cu exigențele esen țiale prevăzute de Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construc ții. 2. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra construc țiilor de orice categorie (civile, industriale, agrozootehnice, drumuri, poduri, căi ferate, construc ții hidrotehnice, comunale etc.) şi instalațiilor aferente acestora (în continuare – construc ții), indiferent de apartenența, forma de proprietate şi destina ția lor, precum şi asupra lucrărilor de intervenții în timp (consolidări, modernizări, repara ții capitale, reabilitări, transformări, extinderi). 3. Expertiza tehnică în construcții se efectuează prin studii, cercetări, încercări şi evaluări ale situației existente, calcule şi verificări pentru asigurarea unui nivel minim de calitate, prevăzut de Legea privind calitatea în construc ții.

1

4. Expertiza tehnică în construcții se efectuează cu referin ță la una sau mai multe exigențe esențiale prevăzute de Legea nr.721: A – rezistență şi stabilitate; B – siguranță în exploatare; C – siguranță la foc; D – igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protec ția mediului înconjurător; E – izolație termică, hidrofugă şi economie de energie; F – protecție împotriva zgomotului. 5. Expertiza tehnică în construcții poate fi efectuată la următoarele faze ale construc țiilor – proiectare, exploatare (utilizare) şi postutilizare. 6. Expertizele tehnice se efectuează la solicitarea proprietarilor, utilizatorilor de construcții, organului central de specialitate al administra ției publice în domeniul construcțiilor (Ministerul Dezvoltării Regionale și Construc țiilor), Inspec ției de Stat în Construcții, autorităților administrației publice locale, persoanelor fizice şi juridice. 7. Expertiza tehnică în construcții (lucrări de construc ții) se efectuează în scopul: a) evaluării stării tehnice a construcțiilor şi aducerii acestora în conformitate cu cerin țele normative în vigoare; b) reluării lucrărilor la construcțiile sistate, conservate, abandonate; c) reconstrucției, extinderii şi supraetajării construc țiilor existente; d) consolidării construcțiilor deformate sau necorespunzătoare cerin țelor normative; e) reutilării, retehnologizării şi schimbării destina ției construc țiilor existente. 8. Se interzice efectuarea expertizelor tehnice în scopul executării lucrărilor respective (cu excepțiile prevăzute expres în prezentul Regulament) în următoarele cazuri: a) extinderii balcoanelor şi loggiilor la blocurile locative existente; b) construcției anexelor la blocurile locative existente; c) extinderii încăperilor locative şi bucătăriilor în blocurile locative din contul balcoanelor şi loggiilor; d) reamplasării blocurilor sanitare şi a bucătăriilor în blocurile locative; e) executării saunelor şi bazinelor în blocurile locative şi în subsolurile acestora; f) ocupării coridoarelor comune, holurilor de la ascensoare şi încăperilor conductelor de gunoi în blocurile locative, precum şi altor păr ți ale blocurilor de locuit care constituie proprietate comună; g) schimbării destinației încăperilor în blocurile locative pentru amplasarea obiectelor interzise de normele de exploatare a locuin țelor; h) reconstrucției sau desființării construcțiilor existente, amplasate în centrul istoric al mun. Chișinău, pentru care prin Hotărârea Guvernului nr.978 din 2 septembrie 2004 „Privind stabilirea moratoriului la modificarea tramei stradale şi amplasarea construc țiilor în centrul istoric şi în spațiile verzi ale mun. Chi șinău” este stabilit moratoriu, în lipsa planurilor urbanistice de detaliu ale cartierelor în care sunt amplasate aceste construc ții. Excepție de la prevederile prezentului alineat constituie expertizele tehnice ale construcțiilor la care au avut loc accidente tehnice, incendii sau dispun de deforma ții 2

critice, se află în stare de avariere şi necesită întreprinderea măsurilor urgente de consolidare. Prevederile lit. a)-g) din prezentul punct nu se referă la lucrările de reconstruc ție, reparație capitală şi modernizare a blocurilor locative executate în întregime pentru bloc sau tronson în baza documentației de proiect elaborate în modul stabilit; reconstruc ția acoperișurilor cu edificarea suprastructurilor în formă de mansardă; executarea balcoanelor şi loggilor la parter în blocurile locative, la care aceste încăperi lipsesc, în limita balcoanelor şi loggilor existente la etajele de mai sus, cu condi ția respectării aspectului arhitectural al blocului; lucrările de consolidare a elementelor constructive ale structurii de rezistență a construcțiilor. 9. Expertizele tehnice ale spațiilor comune din blocurile locative cu interven ții în structura de rezistență a blocurilor se efectuează în cazurile prevăzute expres de prezentul Regulament, la solicitarea proprietarilor locuin țelor sau gestionarilor blocurilor locative, deciziile privind efectuarea expertizelor tehnice şi interven țiilor respective fiind adoptate cu respectarea normelor legale privind exercitarea dreptului de proprietate comună. II. Noțiuni de bază 10. În sensul prezentului Regulament, noțiunile de bază utilizate semnifică următoarele: expertiza tehnică a construcției – complex de măsuri pentru determinarea şi evaluarea caracteristicilor reale ale construcției, în scopul asigurării func ționalită ții şi posibilită ții utilizării în continuare a construcției, consolidării sau postutilizării; expert tehnic atestat – specialist în domeniul construcțiilor atestat pentru activitate de efectuare a expertizelor tehnice ale construcțiilor; defect – neconformitatea unui indice al construcției stabilit de norme sau în proiect; consolidare – complex de măsuri orientate spre asigurarea şi sporirea capacită ților portante şi de exploatare a construcției; stare avariată – starea tehnică a construcției sau a unui element constructiv ce caracterizează defectarea, deformarea, deteriorarea construc ției, pierderea capacită ții portante a acesteia şi existența pericolului de prăbu șire; construcție portantă – element al construcției care suportă sarcina şi ac țiunile de exploatare a construcției, asigurând rezisten ța şi stabilitatea ei spa țială; evaluare a stării tehnice a construc ției – determinarea gradului de defectare şi a categoriei stării tehnice a construcției prin compara ția indicilor (datelor) reali cu indicii stabiliți de norme şi în proiect. III. Organizarea şi efectuarea expertizelor tehnice în construc ții 11.Organizarea şi dirijarea activităților privind efectuarea expertizelor tehnice ale construcțiilor sunt puse în sarcina Organului na țional de dirijare în construc ții. 12. Expertizele tehnice ale construcțiilor se efectuează de exper ții tehnici atesta ți în nume propriu sau ca angajați ai agenților economici cu activită ți în domeniul efectuării expertizelor tehnice. Expertizele tehnice ale construc țiilor pot fi efectuate de un grup de 3

experți tehnici atestați, cu atragerea altor speciali ști atesta ți din domeniul construc țiilor şi specialiștilor din alte domenii, în funcție de necesitate. Expertiza tehnică a construc țiilor finanțate de la bugetul de stat şi de la bugetele autorită ților administra ției publice locale se efectuează preponderent de către Serviciul de Stat pentru Verificarea şi Expertizarea Proiectelor şi Construcțiilor. Serviciul poate efectua expertize tehnice şi la solicitarea altor investitori. 13. Expertizele tehnice care au drept scop elaborarea proiectelor de reconstruc ție, extindere sau supraetajare a construcțiilor existente, precum şi a proiectelor de reutilare, schimbare a tehnologiei sau a destinației pot fi efectuate de institutele de proiectare care elaborează proiectele respective, dacă aceste institute dispun de exper ți titulari, cu condiția înregistrării obligatorii a solicitării şi a raportului de expertiză de către Organul național de dirijare în construcții. 14. Expertiza tehnică a construcțiilor existente se efectuează în toate cazurile când poate surveni o diminuare a indicilor tehnici de calitate, a rezisten ței şi stabilită ții elementelor portante sau a structurii de rezistență în ansamblu (tasări neuniforme şi inunda ții ale fundațiilor, coroziunea materialelor, supraîncărcări, retehnologizări, schimbarea destinației, reconstrucții, supraetajări şi alte activită ți). 15. În cazul construcțiilor care aparțin mai multor coproprietari, sau care au construc ții portante comune şi aparțin diferitor proprietari, expertiza tehnică se efectuează cu acordul coproprietarilor sau proprietarilor respectivi, conform normelor legale privind exercitarea dreptului de proprietate comună. 16. Expertiza tehnică repetată a unei construc ții, solicitată de proprietar sau de alte persoane interesate, poate fi efectuată numai în baza deciziei Consiliului de exper ți pe lângă Organul național de dirijare în construc ții, adoptată în urma examinării raportului inițial de expertiză. 17. Recomandările prevăzute în rapoartele de expertiză sunt executorii pentru to ți subiecții implicați în procesul de realizare a acestora. 18. Expertiza tehnică a construcțiilor la care s-a produs un accident tehnic se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind examinarea accidentelor tehnice în construc ții. 19. Expertizele tehnice ale construcțiilor, efectuate la solicitarea subiec ților specifica ți la pct.6 al prezentului Regulament, nu se raportează la alte probleme ale construc țiilor (patrimoniale, juridice etc.), la acțiuni (proceduri) procesuale şi nu pot constitui expertiză juridică. 20. Pentru efectuarea expertizei tehnice a unei construc ții (lucrări de construc ții), solicitantul expertizei face un demers în scris către agentul economic cu activită ți în domeniul efectuării expertizelor tehnice sau expertul tehnic atestat, în care indică motivul şi scopul expertizei. 4

Demersurile (solicitările) privind efectuarea expertizelor tehnice se înregistrează de agentul economic cu activități în domeniul efectuării expertizelor tehnice sau expertul tehnic atestat şi se includ într-un registru special de evidentă. Expertizele tehnice neînregistrate în modul stabilit se consideră nevalabile. 21. Plata pentru expertizele tehnice se stabile ște prin contracte, încheiate între solicitan ții expertizelor şi agentul economic cu activități în domeniul efectuării expertizelor tehnice sau expertul tehnic atestat. Drept bază pentru contract servește devizul de cheltuieli, elaborat conform Catalogului de preturi pentru expertiza stării tehnice a construc țiilor, aprobat de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construc țiilor. 22. Nu se efectuează expertiza tehnică a caselor de locuit particulare şi căsu țelor de livadă cu un nivel, inclusiv anexelor gospodăre ști la ele, șoproanelor, gardurilor, garajelor, beciurilor, blocurilor sanitare şi altor construc ții gospodăre ști cu un nivel cu structuri simple. Evaluarea stării tehnice a acestor construc ții, rezultatele căreia constată situa ția reală şi are caracter informativ sau de recomandare, poate fi efectuată de întreprinderile licențiate în proiectarea construcțiilor sau de inspectorii de stat în construc ții din teritoriu, prin întocmirea unui raport tehnic. Con ținutul raportului tehnic este reglementat de prevederile prezentului Regulament privind con ținutul-cadrul al rapoartelor de expertiză. În cazul reconstrucției sau supraetajării construcțiilor enumerate în prezentul punct, aceste construcții se supun expertizării tehnice în modul prevăzut de prezentul Regulament. 23. Avizul/raportul de expertiză se numerotează şi se semnează de către expert (grupul de experți), cu aplicarea ștampilei personale a expertului tehnic atestat (exper ților tehnici atestați) pe fiecare pagină a avizului/raportului, ultimul fiind înregistrat la Organul na țional de dirijare în construcții. În cazul în care exper ții tehnici activează în cadrul unui agent economic cu activități în domeniul efectuării expertizelor tehnice, raportul se semnează de către experții tehnici atestați, antrena ți în efectuarea expertizei, cu aplicarea ștampilei personale şi a ștampilei agentului economic pe fiecare pagină a avizului/raportului, ultimul fiind înregistrat la Organul național de dirijare în construc ții. Avizul/raportul de expertiză se întocmește în 3 exemplare, dintre care 2 exemplare se prezintă solicitantului expertizei, un exemplar – expertului sau agentului economic cu activități în domeniul efectuării expertizelor tehnice. 24. În cazuri speciale, când apar probleme tehnice complicate, în caz de litigiu sau contradicție a rezultatelor expertizelor sau expertizei obiectelor cu importantă excepțională, rezultatele expertizei sunt supuse examinării la Consiliul de exper ți. IV. Rezultatele investigațiilor de expertiză 25. Rezultatele investigațiilor de expertiză, deciziile şi recomandările expertului tehnic atestat se expun în raportul de expertiză, care, prin grija proprietarului, se anexează la 5

Cartea tehnică a construcției şi, după caz, se utilizează direct sau în conformitate cu un proiect, elaborat şi aprobat în modul stabilit. În acest caz, expertiza tehnică a construcțiilor prevede un complex de lucrări privind examinarea detaliată a construcției la fa ța locului, studierea documenta ției de proiect şi de execuție, verificarea schemei şi a soluțiilor de construc ție din punct de vedere al cerințelor normative, examinarea condițiilor geotehnice, constatarea neconformită ților, evaluarea influenței acestora asupra stării tehnice a construc ției, efectuarea calculelor şi încercărilor de laborator privind rezistența şi stabilitatea ei, elaborarea recomandărilor privind lichidarea neajunsurilor şi consecin țelor acestora, lucrări grafice etc. 26. Conținutul-cadru al expertizei tehnice trebuie să includă: a) documentele în baza cărora a fost efectuată expertiza tehnică, scopul expertizei, necesitatea acesteia etc.; b) caracteristica construcției din punct de vedere arhitectural, func țional şi structural; beneficiarul, proiectantul, executantul, etapa la care se află construc ția; c) schema şi soluțiile de construcție, condi țiile geotehnice ale terenului, situa ția urbanistică; d) starea tehnică a elementelor constructive şi a construc ției în ansamblu, neconformitățile depistate, cauzele şi consecin țele acestora, estimarea degradărilor; e) concluziile şi recomandările de consolidare, fundamentarea şi optimizarea acestora din punct de vedere tehnic, economic, tehnologic, func țional etc.; f) schițe, detalii de execuție şi alte materiale grafice. 27. Fiecare raport de expertiză tehnică se finalizează cu concluzii şi recomandări privind exploatarea în continuare a construcției, care trebuie să fie tehnologic realizabile. Raportul de expertiză cuprinde: partea introductivă în care se men ționează beneficiarul, obiectul, expertul, condițiile, data, întrebările expertizei. Descrierea opera țiunilor unde se descriu pașii de efectuare a expertizei, aparate, metodele si explica ții. 28. Recomandările şi concluziile privind demolarea totală a construc ției pot fi înaintate numai în cazul în care construcția nu poate fi reabilitată, nu asigură siguran ța în exploatare şi securitatea oamenilor sau prezintă pericol (ce nu poate fi evitat) pentru mediu şi obiectele învecinate. O condiție importantă care se stabilește în fa ța unui expert pentru întocmirea raportului de expertiză tehnică este obiectivitatea lui şi posesia cuno știn țelor teoretice în domeniul expertizei şi în conformitate cu legislației în vigoare. 29. Raportul de expertiză tehnică este parte componentă a Căr ții tehnice a construc ției şi se păstrează în același mod ca şi aceasta. V. Atribuții şi responsabilități 30. Expertul tehnic atestat în construcții are următoarele atribu ții principale: a) efectuarea expertizelor numai în baza dispozi țiilor demersurilor depuse; 6

b) examinarea construcției supuse expertizei conform programului de lucru şi în termenele stabilite în contract; c) întocmirea raportului de expertiză tehnică în volumul prevăzut de sarcina pusă de solicitant şi prevederile prezentului Regulament. 31. Expertul tehnic atestat în construcții este obligat: a) să asigure, prin soluțiile propuse, nivelul minim de calitate al exigen țelor esen țiale stabilite în documentele normative; b) să participe, la indicația organului central de specialitate al administra ției publice în domeniul construcțiilor sau a Inspecției de Stat în Construc ții, în cadrul comisiilor (grupului de experți), la examinarea şi lichidarea consecin țelor accidentelor tehnice şi calamităților naturale; c) să informeze Inspecția de Stat în Construcții, în mod de urgen ță, dacă în urma examinării construcției s-a constatat o stare de accident tehnic. 32. Expertul tehnic atestat, prin expertiza efectuată cu referin ță la una din exigen țele esențiale, nu este în drept să diminueze indicii de calitate stabili ți de documentele normative pentru alte exigențe esențiale. 33. Expertul tehnic atestat este obligat să refuze efectuarea expertizei în cazul în care proprietarul solicită acțiuni sau documente care contravin legisla ției şi normelor în construcții. 34. Expertul tehnic atestat poartă răspundere pentru solu țiile propuse în raportul de expertiză, conform legislației în vigoare. Pentru încălcarea legislației în construcții şi a prevederilor prezentului Regulament, organul central de specialitate al administra ției publice în domeniul construc țiilor poate retrage titlul de expert tehnic atestat. 35. Expertul tehnic atestat este obligat să respecte condi țiile contractului, să pună la dispoziția organelor de control toate documentele necesare pentru verificarea respectării prevederilor prezentului Regulament. 36. Solicitanții expertizei sunt obliga ți să pună la dispozi ția expertului toată documenta ția tehnică referitoare la construcția respectivă, să organizeze realizarea completă a recomandărilor stipulate în raportul de expertiză, fiind responsabili pentru autenticitatea datelor şi informației prezentate expertului tehnic atestat în vederea efectuării expertizei. VI. Contestarea rezultatelor expertizelor tehnice 37. Rezultatele expertizelor tehnice pot fi contestate la adresarea în scris a Inspec ției de Stat în Construcții, autorităților administra ției publice locale şi organelor de drept, organului central de specialitate al administra ției publice în domeniul construc țiilor. Concomitent cu adresarea, se prezintă argumentele şi documentele necesare pentru contestarea rezultatelor expertizei tehnice. 7

VII. Consiliul de experți 38. Consiliul de experți reprezintă un organ colegial, constituit prin ordinul conducătorului organului central de specialitate al administra ției publice în domeniul construc țiilor, în scopul examinării problemelor tehnice ce țin de calitatea construc țiilor şi respectarea prevederilor prezentului Regulament. 39. Consiliul de experți este în drept să atragă, pentru participare la examinarea problemelor apărute, specialiști din alte institu ții din domeniu. 40. Consiliul de experți are următoarele atribu ții principale: a) examinarea solicitărilor persoanelor juridice şi fizice ce țin de problemele tehnice prevăzute în rapoartele de expertiză a construc țiilor; b) examinarea cazurilor de efectuare superficială a expertizei construc țiilor, la un nivel neadecvat al calității; c) examinarea rezultatelor contradictorii de expertiză a construc țiilor existente; d) constituirea grupurilor de experți tehnici pentru expertiza repetată a construc țiilor, în caz de necesitate; e) evaluarea neconformităților depistate în documentele de expertiză a construc țiilor, comise de experții tehnici; f) elaborarea recomandărilor privind eficientizarea activită ții de expertiză a construc țiilor existente, respectarea legislației aferente acestei activită ți. 41. Consiliul de experți are dreptul: a) să sisteze valabilitatea sau să anuleze rezultatele expertizei construc țiilor existente, efectuate cu încălcarea legislației în vigoare; b) să propună organului central de specialitate al administra ției publice în domeniul construcțiilor retragerea titlului de expert tehnic atestat, dacă ultimul a încălcat legisla ția în vigoare sau a abuzat de drepturile şi funcțiile sale; c) să înainteze propuneri de modificare a legisla ției ce ține de expertiza construc țiilor; d) să solicite efectuarea expertizei repetate a construc țiilor în caz de apari ție a divergențelor în rezultatele expertizelor efectuate. 42. Sistarea valabilității şi anularea expertizelor tehnice se efectuează prin decizia Consiliului de experți, adoptată în urma examinării rezultatelor expertizei. 43. Temei pentru adresare şi examinare a rezultatelor expertizelor tehnice ale construcțiilor la Consiliul de experți servesc: a) soluțiile tehnice prevăzute în rapoartele de expertiză, care conduc, integral sau par țial, la diminuarea rezistenței şi stabilității construcțiilor, inclusiv a celor amplasate în preajmă; b) efectuarea expertizei tehnice în lipsa demersurilor depuse şi înregistrate pentru efectuarea acesteia. c) necorespunderea scopului de efectuare a expertizei tehnice şi raportului de expertiză prevederilor prezentului Regulament; d) adresările organelor de control. 8

44. Examinarea rezultatelor expertizei tehnice a construc ției de către Consiliul de exper ți va avea loc în prezența expertului atestat sau agentului economic care a efectuat expertiza supusă examinării. 45. Restabilirea valabilității expertizei tehnice se efectuează după lichidarea de către expert sau agentul economic (corectarea expertizei tehnice) a obiec țiilor expuse de Consiliul de experți. 2. EXPERTIZA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCȚII Sunt multe situații în care proprietarul, beneficiarul sau administratorul unei construc ții are obligația sau dorința de a cunoaște starea clădirii şi de a evalua capacitatea sa de a rezista la diverse acțiuni, fapt care poate fi cauzat de degradările apărute în structura de rezistență ca urmare a vechimii sale sau de diversele modificări şi transformări funcționale sau tehnologice care necesită interven ții. Evaluarea stării unei construcții implică verificarea şi cercetarea stării acesteia de către un specialist cu temeinice cunoștințe în domeniu, recunoscut/atestat oficial de autoritatea publică, numit expert. Expertiza unei construcții se încheie cu o lucrare denumită raport de expertiză în care sunt consemnate constatările, concluziile şi propunerile expertului privind starea construcției şi deciziile de interven ție cele mai potrivite din punct de vedere tehnic şi economic necesare a fi luate de beneficiar. Expertiza tehnica în construcții reprezintă acea documenta ție tehnică realizată de către un expert tehnic autorizat de către organul central de specialitate al administra ției publice în domeniul construcțiilor, și în urma căreia se stabilesc evaluări de natură tehnică asupra unei construcții și se fac recomandări pentru îmbunătă țirea acesteia. Cea mai uzuală expertiza tehnica construcții este cea pentru determinarea stării tehnice a structurii de rezistență a unei clădiri. În urma unei astfel de evaluări se vor trage concluzii cu privire la evaluarea structurală și a capacită ții portante a imobilului. Expertul tehnic va face, pe baza unei metodologii legiferate, încadrarea construc ției în clase de risc seismic. Din punct de vedere al siguranței structurale o clădire poate fi încadrată de către expertul tehnic într-o clasă seismică numerotată de la I la IV, în care I reprezintă acele clădiri cu risc mare de prăbușire la seism, iar cele din clasa IV reprezintă clădirile la care sunt așteptate degradări nestructurale minore. Construcțiile noi se proiectează întotdeauna în clasa de risc seismic IV, în timp ce pentru construcțiile ce suportă intervenții se acceptă o încadrare în una din clasele seismice III sau IV. 3. ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA TEHNICĂ 3.1

Noțiuni de bază utilizate la expertiza unei construcții

Pe parcursul efectuării lucrărilor de expertiză a bunurilor imobile persoanele antrenate în acest proces trebuie să posede un bagaj de cuvinte specifice care le va ajuta să stabilească cu exactitate planul lucrărilor de expertiză. 9

În general, experții tehnici au un vocabular specific care nu este pe în țelesul tuturor, iată câțiva termeni cheie utilizați de către aceștia la îndeplinirea lucrărilor sus men ționate: Acreditarea laboratoarelor de analiză şi încercări în construc ții - recunoașterea oficială că un laborator de analize şi încercări în construc ții este competent să execute analize şi încercări în acest domeniu; Activitate metrologică – activitate care are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformității şi corectitudinii măsurărilor, acestea realizând-se printr-un sistem de structuri tehnice, științifice şi administrative care funcționează conform unor documente normative. Agrement tehnic (evaluare tehnică) - document care atestă aptitudinea de utilizare a noilor produse, procedee şi echipamente în construc ție, pentru care nu sunt elaborate documente normative naționale; Asigurarea calității - ansamblul acțiunilor planificate şi sistematice, necesare pentru a da încrederea corespunzătoare că un produs sau serviciu va satisface condi țiile de calitate specificate; Cartea tehnică a construcției - ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcției, cuprinzând toate datele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) a construcției respective şi a evolu ției acesteia în timp; Categorie de importantă a unei construcții - grupare de factori şi criterii care permit considerarea acelei construcțiile către participan ți la procesul de realizare şi la întregul ciclu de existență a acestei construcții, în funcție de caracteristicile şi rela țiile sale cu mediul uman, socioeconomic şi natural; Conducerea calității - aspectul funcției generale de conducere care determină şi implementează politica în domeniul calității. Document normativ - document (standard, specificație tehnică, cod de bună practică, reglementare) care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activită ți sau rezultatele acestora; Durata de viață economică - perioada de timp în care bunul imobil generează venituri; Durata de viață fizică - perioada de timp în care este exploatată construc ția şi pe parcursul căreia starea elementelor constructive portante corespunde criteriilor stabilite. Durata de viață fizică depinde de gradul de durabilitate a construc ției; Durata de viață fizică rămasă - perioada de timp estimată de la data evaluării până la expirarea duratei de viață fizică; 10

Expert - persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de clasă superioară. Specialist fiind o persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză; Expert tehnic este persoana care se ocupă cu efectuarea expertizei; Expertiza tehnică este procesul prin care o construcție este analizată de către un expert tehnic; Fisură - crăpătură îngustă, plesnitură la suprafa ța sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, lemn etc.); Raport - comunicare (orală sau scrisă) prezentată în fa ța unui colectiv sau a unei autorități, cuprinzând informații despre activitatea personală sau colectivă; dare de seamă; Raportul de expertiza tehnică este documentul elaborat de către expert în care se prezintă analiza, concluziile şi eventual solu ții de interven ție/remediere la clădirea încât obiectul expertizei sau a celor învecinate; Sistemul calității - sistem care determină şi traduce în fapt politica şi strategia calită ții, destinate să prevină noncalitatea, să asigure realizarea, atestarea şi garantarea calită ții cerute, în condiții raționale de cost şi termen; Uzura fizică reprezintă o reducere a valorii bunului imobil care se datorează deteriorării lui sub influenta factorului timpului şi altor factori externi (factorii fizici, chimici, exploatarea incorectă a clădirii, întreținerea nesatisfăcătoare a construc ției; Vârsta actuală (cronologică) - numărul de ani trecuți de la terminarea construc ției obiectului evaluării până la data evaluării; Vârsta efectivă - vârsta clădirii sau construcției care reflectă starea ei reală. Vârsta efectivă poate fi mai mică decât vârsta actuală datorită exploatării corecte a bunului imobil, sau poate fi mai mare decât vârsta actuală în cazul exploatării incorecte. 3.2 Cartea tehnică a construcției Cartea tehnică a construcției reunește ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuția, recepția, exploatarea și urmărirea comportării în timp a construc ției și instalațiilor aferente acesteia și trebuie să cuprindă toate datele și informa țiile necesare pentru identificarea și evaluarea stării tehnice a evolu ției ei în timp. Cuprinsul cărții tehnice a construcției este următorul: Centralizatorul Cărții tehnice (fișa cu date sintetice privind construc ția, borderoul general al dosarelor cu documentația de bază ș copiile borderourilor a fiecărui dosar în parte). Capitolul “A” - Documentația privind proiectarea: - acte referitoare la tema de proiectare și amplasarea construc ției; 11

- avize care au fundamentat elaborarea proiectului; - documentația tehnică a construcției efectiv realizate (arhitectura, detalii de execu ție pentru structura de rezistență, schemele de instala ții), cu toate modificările aduse pe parcursul execuției de către proiectant, constructor sau beneficiar (investitor) prin dispoziții de șantier sau proiecte modificatoare; - breviarele de calcul pe specialități; - indicarea distinctă a diferențelor față de proiectele tehnice și detaliile de execu ție ini țiale, cu precizarea cauzelor care au condus la aceste diferen țe; - caietele de sarcini privind execuția lucrărilor. Capitolul “B” - Documentația privind execuția: - autorizația de construire (inclusiv planurile-anexă vizate spre neschimbare); - procesul verbal de predare a amplasamentului și reperul de nivelment general; - procesele verbale de recepție a terenului de fundare, a funda țiilor, a structurii de rezistență și a lucrărilor ascunse, procesele verbale de admitere a fazelor determinante ale execuției; - în situația când execuția lucrărilor de construire nu a fost urmărita de un responsabil tehnic atestat și nu s-au încheiat procesele verbale pentru fazele determinante și lucrările ascunse, comisia pentru recepția lucrărilor va solicita elaborarea unei expertize tehnice, care să ateste calitatea execuției; după caz expertiza tehnică va preciza solu țiile de remediere, care se impun și va cuprinde procesele verbale care să certifice executarea întocmai a acestora; - certificatele de calitate, condica de betoane, rezultatul încercărilor de rezisten ță, ale betoanelor, certificatele de calitate pentru materialele puse în operă, registrul proceselor verbale de lucrări ascunse, notele de constatare, ale autorită ților de control, registrul de dispoziții și note de șantier, jurnalul principalelor evenimente (inunda ții, seisme, temperaturi excesive, etc.), caietele de atașament etc.; - procesele verbale privind montarea instala țiilor de măsurare prevăzute prin proiectul de urmărire în timp a comportării construcției, inclusiv citirile ini țiale de la care încep măsurătorile (dacă este cazul); - expertiza tehnică, verificări de teren sau cercetări suplimentare, necesare ca urmare a unor accidente tehnice sau a unor greșeli tehnice (dacă este cazul). Capitolul ”C” - Documentația privind recepția lucrărilor executate: - procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor și cel final; - alte acte încheiate ca urmare a cererilor comisiilor de recep ție privind verificări sau cercetări suplimentare, cu indicarea rezultatelor acestora și a modului de rezolvare. Capitolul ”D” - Documentația privind urmărirea comportării construc ției în exploatare și intervențiile în timp: - prevederile scrise ale proiectantului privind urmărirea comportării construc ției, instrucțiunile de exploatare și întreținere, lista prescrip țiilor tehnice de bază, care trebuie respectate pe timpul exploatării construcției; - proiectele de modificare a construcției după recep ția finală (când este cazul); - acte de constatare a eventualelor deficien țe apărute după recep ția finală și măsurile de intervenție luate; - procese verbale de predare-primire a construc ției la schimbarea proprietarului. 12

3.3 Tipurile de cercetări și metodele de estimare a uzurii Pentru organizarea cât mai corectă a activită ții de expertiză este necesar de a aranja în ordine fiecare pas de execuție. Pentru aceasta este nevoie de a clasificare şi o grupare a metodelor de cercetare: I. După caracterul de acțiune asupra obiectului: 1. Metode nedistructive - asupra obiectului nu se efectuează ac țiuni care i-ar schimba forma. 2. Metode distructive - în rezultatul cărora studiile sunt făcute pe baza distrugerii obiectului. II. După locul unde se efectuează studiile: 1. Laborator - staționar, special, sunt studiate proprietă țile materialului, structura, vârsta, componența. III. După echipamentul folosit pentru studii: 1. Metoda examinării vizuale - fixarea pe fotografii (film video). 2. Metoda instrumentală - este expertiza efectuată cu diferite aparate, utilaje, dispozitive. 3.4 Metodele de estimare a uzurii fizice Metoda normativă presupune determinarea mărimii uzurii fizice în baza analizei stării tehnice a elementelor constructive de bază ale clădirii. Metoda respectivă se aplică în două etape: a) se va determina uzura fizică a fiecărui element constructiv; b) se va determina uzura fizică a construcției întregi după formula: Uconstr. = Uelement. × 100 / GSelement.

(1.1)

în care: Uconstr. - uzura fizică a construcției (%); Uelement. - uzura elementelor construcției (%); GSelement. - greutatea specifică a elementelor constructive (%). Metoda valorică presupune determinarea costului repara ției capitale a construc ției. în acest caz este determinat coeficientul care reprezintă raportul între costul repara ției capitale şi valoarea de reconstituire a clădirii, estimată la data evaluării, ținând cont de mărimea uzurii fizice. Metoda valorică se utilizează pentru determinarea mărimii uzurii fizice în următoarele cazuri: a) beneficiarul evaluării intenționează să exploateze clădirea locativă; b) cheltuielile pentru reparația capitală se compensează la vânzarea obiectului (diferen ța între prețul obiectului după reparația capitală şi pre țul obiectului înainte de repara ția capitală este mai mare decât cheltuielile pentru repara ția capitală); c) bunul imobil este dat în arendă sau ipotecat. 13

Pentru determinarea mărimii uzurii fizice prin metoda vârstei efective se folose ște următoarea formulă: U = (VE/DVF) × 100 sau U = (VE (VE + DVFR)) × 100

(1.2)

în care: U - uzura fizică exprimată în procente; VE - vârsta efectivă; DVF - durata de viață fizică; DVFR - durata de viață fizică rămasă. Metoda valorică este aplicată pentru a estima uzura fizică atât a elementelor constructive ale construcției separat, cât şi a întregii construc ții. 3.5 Necesitățile realizării expertizei tehnice Cele mai întâlnite situații de inițiere a unei expertize sunt: 1. Schimbarea destinației construcției sau a unei păr ți/încăperi a acesteia datorită mai multor cauze şi anume: - modificarea funcționalului (amenajarea sau crearea de subsoluri, supraetajări şi mansardări, desființarea sau practicarea de goluri în pere ții structurali, de rigidizare, de închidere sau de compartimentare); - înlocuirea/îmbunătățirea proceselor tehnologice din clădirile destinate industriei, schimbarea şi/sau reamplasarea echipamentelor, modificarea încărcărilor utile, modificarea caracteristicilor utilajelor, creșterea nivelului vibra țiilor, schimbarea traseelor instalațiilor etc.; 2. Apariția de defecte (vicii) la structura de rezisten ță din cauza unor gre șeli de proiectare, a execuției necorespunzătoare sau a exploatării (între ținerii) defectuoase a construcției, precum şi degradării şi tasărilor inegale ale terenului de fundare, coroziunii, condensului, fenomenelor de îngheț-dezghe ț, diferen țelor mari de temperatură, modificării în timp a rezistenței şi capacității de deformare a materialelor de construc ție, efectelor oboselii materialelor, vibrațiilor şi traficului; 3. Sesizarea de către organismul/persoana care exploatează clădirea sau de către inspectorii autorității publice a situațiilor în care unele elemente structurale sunt subdimensionate sau că încărcările de exploatare sunt mult mai mari decât cele de proiectare; 4. Apariția unor împrejurări în care construc ții sau tehnologii alăturate clădirii pot cauza acesteia diverse degradări (de exemplu, un castel de apă avariat se poate prăbu și peste construcțiile învecinate); 5. Apariția unor avarii importante datorită calamită ților naturale (vânturi puternice, inundații, alunecări de teren, prăbușiri de mine sau de cavită ți, cutremure) sau altor cauze (incendii, explozii). Un caz deosebit îl reprezintă construcțiile amplasate în regiuni seismice pentru care actele normative din multe țări impun ca to ți proprietarii să efectueze evaluarea stării (expertizarea) structurilor de rezistență ale construc țiilor care au fost supuse unor ac țiuni seismice puternice. Cu acest prilej se stabilesc gradul şi modalită țile de asigurare a 14

construcțiilor în conformitate cu normele/codurile de proiectare în vigoare şi eventuale măsuri de intervenție pentru creșterea nivelului de siguran ță la ac țiunea seismică. Expertiza tehnică se realizează, de asemenea, când este solicitată prin Certificatul de Urbanism, în diverse situații în care se intervine prin modificări, renovări, consolidări, lucrări de construcție/demolare în vecinătate, alipiri, etc., la o construc ție existentă. Pentru construcțiile existente încadrarea se va face prin intermediul unei expertize tehnice pentru construcții elaborată de un expert tehnic. Cele mai uzuale expertize tehnice în construcții sunt următoarele: - expertiză tehnică de alipire la calcan* - este necesară atunci când dori ți să construi ți un imobil în imediată apropiere, lipită aproape, de un alt imobil; este necesară pentru a se determina starea construcției existente și ce măsuri sunt necesare a fi luate pentru ca alipirea să se poată lua în condiții de siguran ță. Prin expertizare se caută obținerea unei solu ții prin care clădirea existentă să nu aibă de suferit în timpul lucrărilor de construcții sau după aceea, în exploatare, cel mai important aspect al acestui gen de expertiză fiind soluția de fundare în zona de adiacen ță dintre clădiri. Uneori, sunt necesare lucrări de interven ție la construc ția existentă (subturnări, consolidări ale șarpantei), iar aceasta presupune acordul proprietarului (sau a tuturor proprietarilor, dacă sunt mai mulți) a acestei construc ții. *în cazul în care casa nouă este mai înaltă decât cea existentă, apare riscul aglomerării de zăpadă pe acoperișul casei mai scunde. Aceasta conduce la încărcări mai mari la șarpanta casei existente, prin urmare, va fi necesară verificarea și eventual consolidarea structurii acoperișului casei de care ne lipim la calcan. (Calcan (Fig. 1) - perete exterior din spate (fără deschideri) al unei case destinat să fie acoperit de zidul asemănător al clădirii vecine).

Fig. 1 Calcanul unei case

15

- expertiza tehnică pentru modificări interioare – este necesară atunci când se dorește o modificare a compartimentării unei case sau unui apartament, prin desfiin țarea sau construirea unor pereți, crearea, modificarea sau astuparea unor goluri de u și, etc. În cazul în care intervențiile afectează elemente ale structurii de rezisten ță, este necesară o evaluare integrală a clădirii și concluzii clare asupra capacita ții de rezisten ță înainte și după intervenții. O analiză serioasa a clădirii poate necesita studierea proiectului ini țial, a proceselor verbale de lucrări, determinări de rezisten țe la elementele de construc ție prin încercări nedistructive sau recoltare de probe, etc., fiind foarte util (uneori cerut explicit de către certificatul de urbanism) acordul proiectantului ini țial al clădirii. Pentru intervențiile care se realizează la pere ții de compartimentare, munca expertului este în general simplă, fiind vorba doar de analiza conformării casei și identificarea pereților de rezistență și a pereților nestructurali. Concluzia raportului de expertiză va fi că modificările nu afectează structura casei și prin urmare se pot executa. Aten ție, uneori, la clădirile vechi, pereții de zidărie de grosime mică, care, de și conform normelor sunt de compartimentare, pot în realitate sa aibă un rol substan țial în cadrul structurii de rezistență; în acest caz expertul va ajunge la o procedură asemănătoare cu cea din paragraful anterior. - expertiză tehnică de demolare - este necesară atunci când se dorește demolarea unei construcții existente; ea cuprinde informații cu privire la construc ție precum și ce măsuri sunt necesare astfel încât demolarea să nu afecteze construc țiile din jur; - expertiză tehnică extindere - este necesară atunci când beneficiarul dore ște extinderea construcției existente; se oferă informa ții cu privire la starea construc ției existente și măsurile necesare a fi luate pentru a se putea face extinderea în condi ții de siguranță; - expertiză tehnică etajare - se face atunci când beneficiarul dore ște să mai adauge etaje la construcția existentă; expertiza tehnică va cuprinde informa ții cu privire la starea construcției existente și măsurile necesare a fi luate pentru ca etajarea să se facă în condiții de siguranță structurală; - expertiză tehnică pentru consolidare - se face atunci când beneficiarul are dubii cu privire la gradul de asigurare la seism; expertiza tehnică va oferi informa ții cu privire la starea construcției existente și ce măsuri sunt necesare pentru ai cre ște gradul de asigurare la seism; - expertiză tehnică de constatare a stării construc ției - se face atunci când beneficiarul dorește să cunoască starea imobilului; expertiza tehnică va con ține informa ții cu privire la clădirea existentă, încadrarea în clasa de risc seismic și ce măsuri se recomandă a fi luate. - expertiză tehnică a materialelor de construc ții - se face atunci când beneficiarul dorește să cunoască calitatea materialelor de construc ții având dubii cu privire la certificatul de origine ale acestora. 16

Expertiza se face pentru: - evaluarea deteriorării fizice a structurilor şi sistemelor inginere ști (de exemplu, în cazul reconstrucției); - expertiza tehnică a imobilelor pentru a determina starea tehnică a structurilor, ca urmare a influenței factorilor externi (umiditate, foc, etc.); - inspecția tehnică a clădirilor şi structurilor pentru dezvoltarea ulterioară a clădirii, se adaugă etaje, o parte de subsol etc.; - inspectarea pentru revizuirea planificată a clădirii; - inspectarea construcției pentru îmbunătățirea sau reconstruc ția clădirilor; - studiu de design tehnic pentru a identifica cauzele de deformări în pere ți, tavane, coloane; - examinarea structurilor în determinarea cauzelor de umezeală de pe pere ți şi congelare; - în cazul în care proiectul este planificat pentru a reîncepe construc ția, se necesită o estimare a uzurii fizice a structurilor de construcții; - expertiza construcției, în cazul de asigurare; - examinarea materialelor de construcții, proiectarea funda ției - alte cazuri în care clădirea necesită o analiză independentă şi o inspec ție a clădirii şi structurilor asociate cu activitatea de experți în domeniul construc țiilor. De exemplu, reabilitarea seismică a clădirilor istorice trebuie precedată de o bogată documentare, de o atentă evaluare a acestora şi a amplasamentului pe care se găsesc precum şi de o planificare minuțioasă a întregii activită ți de reabilitare. Toate acestea furnizează date cu privire la istoricul clădirii, la cei care au locuit în ea, la utilită țile pe care le-a avut de-a lungul timpului şi, cel mai important lucru, oferă indicii referitoare la ceea ce trebuie reparat sau păstrat pe durata reabilitării şi a elementelor asupra cărora se poate interveni. Documentarea include studiul istoricului şi a evolu ției în timp a clădirii din documente scrise şi fotografii, urmată de examinarea propriu-zisă a clădirii prin fotografierea interiorului, exteriorului şi a amplasamentului acesteia. De asemenea, se evaluează materialele inițiale, caracteristicile acestora, finisajele etc. precum şi modificările suferite în timp. Aceste modificări pot face parte integrantă sau nu din caracterul istoric, astfel încât ele trebuie analizate cu mare aten ție înainte de începerea opera ției de reabilitare şi pentru a decide care elemente necesită repararea şi care trebuie înlocuite. La întocmirea proiectului de reabilitare se stabilesc care materiale, elemente caracteristice şi finisaje trebuie protejate pe durata reabilitării şi se hotără ște ordinea Iogică de desfășurare a operației de reabilitare. Protejarea unui edificiu istoric se bazează în parte pe conservarea materialelor de construcție, a caracteristicilor care asigură caracterul istoric şi arhitectural al întregii clădiri. Aceste însușiri diferă de la o clădire la alta şi se referă la materiale (piatră, cărămidă, lemn, ghips, alamă), trăsături caracteristice exterioare (porticuri, elemente decorative, ferestre, acoperișuri), spații interioare (vestibule, auditorii, săli) etc. Înainte de începerea reabilitării, trebuie identificate acele materiale şi caracteristici care sunt importante şi trebuie conservate pe durata reabilitării. În urma inspectării construcției se va întocmi un raport de expertiză în care va fi indicat rezultatul şi concluziile asupra procesului de expertiză. 17

La elaborarea expertizei tehnice sunt necesare următoarele: 1. Studii topografice în zona construcției; 2. Studii geotehnice concretizate în perforări prin infrastructura construc ției care să stabilească starea betonului precum și cota de fundare a pilelor și culeelor; 3. Încercări nedistructive asupra betoanelor pentru a stabili caracteristicile fizico -mecanice ale acestora în special la lucrările la care nu există Carte tehnică. Stabilirea stării tehnice a construcției se face prin evaluarea parametrilor care caracterizează starea tehnică la momentul constatării şi a parametrilor care caracterizează gradul de funcționalitate, determinând-se indicatorii de calitate a stării tehnice „Ci” şi respectiv de funcționalitate „Fi”. Parametrii care caracterizează starea tehnică „Ci” sunt următorii: - elementele principale de rezistență ale suprastructurii; - elementele de rezistență care susțin accesul; - elementele infrastructurii, aparatele de reazem, dispozitivele de protec ție la ac țiuni seismice. Parametrii care caracterizează gradul de func ționalitate „ Fi” sunt următorii: - condițiile de desfășurare a accesului şi mișcării în construc ție; - clasa de încărcare a construcției; - calitatea execuției şi respectarea prevederilor proiectului; - calitatea lucrărilor de întreținere. Prin determinarea celor doi indici de calitate pe baza stabilirii degradărilor suferite, pe baza indicelui total de calitate, construcția va fi încadrată în una din cele 5 clase ale stării tehnice: I - stare foarte bună; II - stare bună; III - stare satisfăcătoare; IV - stare nesatisfăcătoare; V - stare tehnică ce nu asigură condiții minime de siguran ță a adăpostului. Determinând clasa stării tehnice se vor stabili măsuri şi solu ții tehnice (viabile), pentru aducerea construcției în situația de a corespunde cerin țelor de rezisten ță, stabilitate şi siguranță în exploatare. Toate aceste măsuri şi solu ții se vor elabora în cadrul raportului de expertiză tehnică de calitate. Tabelul 1.1 - Conținutul cadru al expertizei tehnice Etape Obiective 1

Planificarea

Analiza Globală

Examinare detaliată

2

- să asigure că verificarea şi expertizarea tehnică de calitate respectă dispozițiile legale cu privire la asigurarea cerințelor esențiale; - comportamentul structurii; - domeniile de examinare detaliată; - stabilirea măsurilor tehnice optime; prezentarea de date suficiente şi autentice 18

Operațiuni 3

- să colecteze toate datele anterioare şi rezultatele testelor;

- inspecție vizuală (la fața locului); - înregistrare fotografică; - eșantioane selectate. - teste de încărcare; - teste non-distructive;

Prezentarea rezultatelor

Interpretarea rezultatelor

Concluzii şi recomandări

pentru a permite evaluarea rezistenței şi stabilității structurale - rezultatele verificării trebuie să fie evaluate şi comparate cu valorile proiectate şi reglementate; evaluarea acțiunilor conform reglementărilor tehnice la data execuției, la momentul verificării și cele viitoare ale structurii în conformitate cu cerințele esențiale; stabilirea acțiunilor viitoare care sunt necesare atât pentru măsuri preventive, reparații sau îmbunătățiri şi pentru verificări suplimentare.

- teste fizico-chimice.

- plotare computerizată; - măsurători şi modelări computerizate; - analiză statistică; - analiza structurală; - analiza deteriorării; - experiența anterioară;

3.6 Principalele cerințe de investigare În activitatea de investigare a clădirilor din fondul construit existent, care au structuri din pereți portanți din zidărie, expertul trebuie să folosească criterii de evaluare a caracteristicilor reale ale construcției vechi prin care sa pună la dispozi ția beneficiarului soluții viabile şi eficiente pentru reabilitarea obiectivului expertizat. Cerin țele principale la investigarea structurilor din zidărie sunt: 1. Evaluarea calitativă a stării generale a obiectivului supus investigării – inspec ție vizuală, relevee arhitecturale şi de degradări şi avarii, analiza istorică, identificarea tipurilor principale de zidării (forme şi dimensiuni caracteristice) şi a tehnologiilor de execuție utilizate; 2. Analiza stării de degradare a structurilor de zidărie investigate şi evaluarea principalelor cauze ale degradări lor: a) inventarierea principalelor tipuri de degradări şi deteriorări identificate; b) inventarierea naturii degradărilor (mecanice, chimice, biologice). 3. Evaluarea capacității de rezistență a structurilor din zidărie pe baza metodelor de calcul şi a datelor obținute pe baza încercărilor fizico-mecanice efectuate în laboratoare. Din aceste motive se recomandă ca analizele de laborator să fie grupate pe specialită ți (mecanice, fizice, chimice, biologice sau de altă natură). Expertul poate solicita şi caracteristici ale materialelor componente ale zidăriei: marcă, densitate aparentă, porozitate aparentă, raport agregat/liant etc. 4. METODOLOGII DE EVALUARE A STĂRII CONSTRUCŢIILOR EXISTENTE 4.1 Etapele evaluării 19

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe proceduri (metodologii) de apreciere a stării construcțiilor existente, care se bazează pe câteva principii comune şi anume: a) evaluarea stării unei construcții se face în etape succesive, din ce în ce mai complexe, pentru o cunoaștere cât mai amănunțită şi mai exactă a condi țiilor în care se află şi funcționează elementele componente structurale şi nestructurale ale clădirii; b) procesul de evaluare se desfășoară, în general, pe mai multe niveluri: - stabilirea datelor inițiale din analiza documenta țiilor existente privind construc ția şi din prescripțiile tehnice valabile la data execuției, relevee etc.; - evaluarea preliminară calitativă, prin observări directe (in situ), analize vizuale, inspec ții la fața locului, - evaluări calitative suplimentare, amănunțite, prin sondaje, decopertări etc.; - evaluarea preliminară/aproximativă analitică; - evaluări analitice detaliate, de complexitate ridicată; c) procedurile de evaluare menționate pot fi abordate independent - câte una - sau succesiv, câte două sau mai multe, în funcție, de informa țiile şi datele ob ținute în etapele anterioare. După cum se observă în fig. 2, procesul debutează prin strângerea datelor ini țiale urmată de evaluarea preliminară calitativă şi, dacă se consideră necesar, de evaluarea preliminară analitică. Evaluările inițiale conferă primele date despre starea construc ției şi a structurii de rezistență pe baza cărora expertul şi/sau beneficiarul pot hotărî continuarea evaluărilor detaliate, suplimentare. Trebuie de men ționat că ceastă decizie este stabilită şi în func ție de gradul de protecție preconizat pentru construc ția expertizată. Rezultatele evaluărilor sunt prezentate într-un raport de expertiză care include recomandările şi propunerile de interven ție (de exemplu repara ții, consolidări, schimbarea destinației clădirii, demolarea parțială sau totală) şi, la cerere, studii privind costul intervențiilor). Aplicarea succesivă a unor proceduri de evaluare din ce în ce mai evoluate și rafinate se numesc "filtre" sau "site", iar aplicarea lor se realizează pe baza mei metode denumită metoda filtrărilor succesive (eng. screening method).

20

21

Fig. 2 Schema de evaluare generală a stării unei construc ții existente

22

4.2 Date inițiale Datele inițiale rezultă din informațiile obținute ca urmare a analizei documentelor existente la beneficiar, proiectant, în arhivă: proiectul ini țial, Cartea construc ției, studiul geotehnic, baza de date privind urmărirea comportării construc ției, informa ții furnizate de administrație privind exploatarea şi comportarea la cutremurele anterioare sau la alte acțiuni prevăzute sau deosebite. Datele inițiale vor cuprinde: - perioadele proiectării şi execuției construcției, numele proiectan ților şi executan ților lucrărilor; - destinația construcției, amplasament; - descrierea construcției - deschideri, travee, număr de niveluri, structura de rezisten ță şi dimensiunile geometrice ale principalelor elemente structurale, sistemul de compartimentare, sisteme de închidere şi izolații, finisaje; - măsura în care proiectul respectă prevederile prescrip țiilor în vigoare referitoare la conformarea şi alcătuirea construcțiilor; - descrierea tehnologiilor de execuție, durata şi etapele de execu ție; - intervalul de exploatare a construcției, interven ții, repara ții şi modificări ale construc ției, anomalii, abateri şi evenimente deosebite produse pe durata exploatării etc.; - caracteristicile materialelor din proiect (pentru beton - marca sau clasa, granulometria agregatelor, tipul şi calitatea cimentului, metoda de preparare etc., pentru armătură marca şi tipul de oțel, caracteristicile o țelului rezultate din buletinele furnizorilor şi încercările de pe șantier etc., pentru oțelul din confec țiile metalice - marca şi tipul de o țel, furnizorii, buletinele de încercări efectuate în diverse laboratoare, suduri etc.); - rezumatul studiului geotehnic. 4.3 Evaluări calitative Evaluarea calitativă a unei construcții este prima etapă a expertizării care se face printr-o inspecție şi examinare la fața locului pentru a i se stabili alcătuirea, avariile/degradările/defecțiunile apărute şi cauzele acestora. Cu acest prilej se apreciază dacă sistemul constructiv analizat are asigurat gradul de protecție corespunzător destinației şi importan ței construc ției, zonei seismice în care se află, acțiunilor la care este supusă. Urmare acestui fapt se identifică construc țiile care au cu certitudine nivelul de protecție impus, cele care în mod sigur prezintă risc seismic sau la alte acțiuni şi a celor care au un grad de protec ție incert, cu un risc poten țial la ac țiunile exterioare şi care urmează a fi examinate prin metode analitice. Evaluarea calitativă se face urmărind proiectul de rezisten ță şi de arhitectură a construcției şi, în lipsa acestora, pe baza releveelor care se execută odată cu evaluarea. Sunt situații în care elementele structurale nu sunt observabile, fiind ascunse de finisaje şi izolații (termice, contra focului, fonice). De aceea sunt necesare decopertări sau desfaceri ale acestor protecții pe unele por țiuni pentru a se recunoa ște elementele structurale. În general se urmărește identificarea următoarelor componente: - elemente verticale: stâlpișori şi pereți din beton/beton armat, zidării; - elemente principale şi secundare ale plan șeelor: plăci, centuri, grinzi, rigle; - elemente de acoperiș; - elemente prefabricate folosite şi modul de îmbinare; 23

- sisteme de contravântuire; - scări, podeste; - elemente de închidere şi de compartimentare; - sistemul de fundare; - elemente de finisaj şi de izolare în măsura în care sunt fixate de componentele structurale. Concomitent cu depistarea (identificarea) elementelor se efectuează şi releveul acestora. Releveul este sumar în cazul existenței documenta ției tehnice şi mai detaliat în lipsa proiectului. În orice situație, relevarea construc ției permite stabilirea pozi ției şi dimensiunilor reale ale elementelor structurale şi nestructurale şi a faptului dacă construcția a suferit modificări pe durata exploatării cu şi fără documenta ție întocmită şi aprobată de organismele competente. Se vor preciza următoarele date: - axele construcției; - axele tuturor elementelor, în plan orizontal şi vertical; - deschideri, travee, înălțimi (cote) de nivel; - forma şi dimensiunile secțiunilor elementelor; - armarea elementelor din beton armat; - poziția şi alcătuirea îmbinărilor dintre elementele prefabricate din beton armat; - poziția şi alcătuirea îmbinărilor metalice. Evaluarea calitativă urmărește, de asemenea, starea tehnică şi de conservare a elementelor şi stabilirea defecțiunilor, degradărilor şi avariilor apărute pe parcursul exploatării construcției. Se vor urmări în special următoarele aspecte vizibile: - deplasări ale construcției datorită alunecărilor de teren; - fisuri şi crăpături generate de tasări diferen țiate; - descrierea (cercetarea) terenului de fundare (prin foraje sau/şi sondaje sau șan țuri), nivelul apelor subterane şi gradul lor de agresivitate; - existența infiltrațiilor de apă la nivelul funda țiilor din diverse cauze (alimentări cu apă şi canalizări defecte, accesul apelor pluviale, lipsa trotuarelor, lipsa jgheaburilor şi burlanelor etc.); - existența scurgerilor de apă, a igrasiei şi condensului şi efectele asupra elementelor construcției; - starea izolațiilor de orice natură; - efectele diferențelor/variațiilor de temperatură, a radia țiilor solare şi ciclurilor de înghe țdezgheț; - efectele condițiilor de mediu agresiv asupra betonului şi metalului (starea procesului de coroziune - superficial, în profunzime, evolutiv - starea sistemului de protec ție anticorozivă, degradarea betonului şi armăturilor prin coroziune, starea stratului de acoperire a armăturilor etc.); - efectele acțiunii unor factori biologici (de exemplu prezen ța unor ciuperci sau microorganisme la elementele din lemn); - dezaxări ale elementelor, secțiunilor sau îmbinărilor; - inexistența unor elemente structurale; - efectele unor cutremure, accidente, avarii, explozii, incendii (ruperea unor elemente sau bare, flambajul unor bare, deplasări sau deforma ții mari ale elementelor şi structurii, fisuri mari în elementele de beton armat sau zidărie, degradări ale îmbinărilor metalice din 24

cauza lipsei unor piese de legătură, a sudurilor incomplete sau incorecte, a lipsei unor șuruburi sau datorită șuruburilor insuficient strânse etc.); - starea de deformare a construcției (care poate rezulta şi din măsurători topometrice); - starea betonului ca urmare a degradărilor provenite din uzură şi lovituri accidentale şi modul de protecție a armăturilor. Degradările evidențiate la analiza stării tehnice a construc țiilor sunt trecute în relevee ale avariilor şi defecțiunilor. Aceste relevee vor cuprinde: - defectele, natura şi poziția (traseul) acestora în elementele de construc ție; - lipsa unor elemente, bare, piese, șuruburi, nituri, suduri etc.; - date privind elementele dimensionale ale defectelor: deformări (săge ți) şi deplasări (dezaxări, translații ale structurii, deplasări remanente), deschiderea fisurilor şi distan țele dintre fisuri (la pereți şi elemente din beton, beton armat, zidării); - gradul de degradare a betonului, adâncimea stratului de beton afectat de agen ții chimici şi fizici; - gradul de degradare a armăturilor, grosimea stratului de coroziune; - grosimea stratului de coroziune la elementele din o țel; - porțiunile elementelor din lemn afectate de umezeală, microorganisme etc.; - zonele din clădire afectate de umezeală şi igrasie, starea de degradare a izola țiilor hidrofuge, termice, acustice; - starea de degradare a instalațiilor de orice natură. În situația în care sunt necesare valorile caracteristicilor fizice, chimice şi mecanice ale materialelor, dacă elementele nu prezintă degradări, se pot considera valorile caracteristicilor din proiect. În caz contrar se vor efectua determinări experimentale pentru stabilirea acestor proprietăți, precum şi pozi ția armăturilor în elementele de beton armat, calitatea sudurilor etc. În literatura de specialitate sunt prezentate în amănunt metodologia încercărilor nedistructive şi distructive, in situ şi în laborator, cu prezentarea aparaturii necesare, modul de prelevare a probelor şi metodele de interpretare a rezultatelor. De asemenea, fac obiectul a numeroase studii în domeniu, stabilirea efectului coroziv al mediilor agresive asupra elementelor de construcție şi aprecierea evolu ției probabile în timp a acestor procese. Alt gen de determinări experimentale in situ se referă la caracteristicile dinamice ale construcțiilor. După cum este cunoscut, construcțiile sunt afectate în timp de schimbări în structura materialelor, iar eventualele degradări pot conduce la slăbirea sau. suprimarea unor legături dintre elementele structurale; de asemenea pot apare modificări în interacțiunea dintre structură şi elementele nestructurale şi dintre funda ții şi terenul de fondare. Aceste considerente fac necesară în multe situa ții stabilirea experimentală a perioadelor şi formelor proprii de vibrație şi a amortizării. Dacă se consideră că datele din studiul geotehnic ini țial nu sunt concludente sau suficiente sau se consideră că au apărut modificări în structura terenului de fondare datorită ascensiunii sau migrării apelor freatice sau a scurgerii celor pluviale sau din pierderile de la sistemul de canalizare, atunci este necesară refacerea studiului geotehnic prin efectuarea de foraje (sondaje) sau decopertări până la anumite adâncimi în func ție de natura terenului şi importanța construcției. 25

În conformitate cu diversele metodologii de evaluare calitativă, rezultatele analizelor se pot sistematiza, nota şi consemna în diverse tipuri de documente sau formulare, care cuprind sintetic constatările referitoare la elementele structurale şi nestructurale. În final, în funcție de importantă, construcția poate primi un calificativ prin care se apreciază capacitatea sa de rezistență sau se caracterizează sub raportul riscului sau a siguran ței. 4.4 Evaluări analitice Pe lângă date de decizie, evaluarea calitativă preliminară oferă şi datele ini țiale pentru o analiză mai detaliată, prin calcul. Evaluarea analitică preliminară - mai exactă decât o evaluare calitativă – se bazează, în general, pe determinarea pentru întreaga construc ție, pentru elemente sau sec țiuni caracteristice a unor rapoarte dintre forța generalizată capabilă şi forța generalizată necesară, pe care ar trebui să o preia construc ția, elementul sau sec țiunea, conform normelor în vigoare, la data efectuării expertizei. Aceste rapoarte poartă diferite denumiri -coeficient de capacitate seismică, grad de asigurare la ac țiuni seismice sau la alte acțiuni. O forță generalizată din expresia raportului poate fi forța tăietoare totală (de bază) pentru construcția în ansamblu, eforturi şi/sau tensiuni pentru elemente şi sec țiuni. De asemenea, aceste rapoarte se pot exprima prin deplasări absolute sau deplasări relative de nivel. Valorile minime admise pentru rapoartele de evaluare a siguran ței structurale sunt precizate în norme şi, în general, sunt în func ție de categoria/clasa de importantă a construcției. Desigur că o construcție va avea o capacitate portantă mai bună cu cât rapoartele menționate au valori mai apropiate (sau mai mari) de 1. Modelarea structurii, din punct de vedere al încărcărilor, maselor şi rigidită ților se face utilizând scheme simplificatoare pentru fiecare direc ție principală a construc ției sau modele de tip "stick-built”* sau al rigidită ților de nivel (cu luarea în considerare în mod aproximativ a influenței torsiunii). * Stick-built: O casă construită exclusiv la fața locului, pe o fundație permanentă, folosind metode tradiționale de construcție adică construcții din lemn, din chirpici de argilă etc. încadrate și construite pe teren.

Calculul structurii se va face la acțiunile gravita ționale, climatice şi seismice cu încărcările, geometria şi secțiunile reale, rezultate din releveul structurii şi releveele cu degradări şi defecțiuni. Capacitățile portante ale secțiunilor caracteristice se determină cu dimensiunile din relevee şi cu valorile rezistențelor determinate experimental. Dacă nu sunt degradări, se acceptă valorile din proiect. Evaluările analitice detaliate se bazează pe utilizarea modelelor de calcul spa țiale, cu mase concentrate sau cu elemente finite şi care eviden țiază atât zonele degradate sau avariate din structură cât şi comportarea neliniară a materialelor de construc ție. Ac țiunea seismică poate fi o accelerogramă sau un set de accelerograme real înregistrate sau spectre de accelerație, trasate special pentru amplasamentul dat. În acest caz se poate aprecia şi ductilitatea efectivă a elementelor structurale şi a construc ției în ansamblu.

26