Exercitiile de echilibru

Exercitiile de echilibru Sunt cu deosebire recomandate la vârstnici, deoarece în felul acesta se previn căderile şi accidentările. CAderile la această grupă de populaţie sunt deosebit de periculoase deoarece pot produce temutele fracturi de şold sau alte accidente grave, care conduc la dizabilitate, pierderea independenţei şi chiar moarte, cauzată de complicaţiile imobilizării prelungite la pat. Că problemele menţionate mai sus sunt deosebit de importante, o arată statisticile din SUA, unde în fiecare an se produc cca 300 000 de fracturi de Sold, în majoritatea cazurilor ele fiind cauzate de faptul că persoanele in cauză s-au dezechilibrat sau s-au Impiedicat. Or, studii foarte riguroase au probat clar, că la persoanele care efectuează cu regularitate exerciţii de echilibru, incidenţa accidentărilor cauzate de dezechilibrare şi împiedicare a scăzut semnificativ, deoarece exerciţiile de echilibru le ajută să se deplaseze în siguranta. Din mai multe motive ce ţin de structura şi controlul nervos al aparatului statokinetic, în practica avem de-a face cu o întrepătrundere/suprapunere între dezvoltarea forţei şi a echilibrului, iar nu de puţine ori exerciţiile utilizate servesc ambele aspecte. Principii. Practic oricare exerciţiuce se foloseşte pentru creşterea forţei muşchilor trenului posterior (tren posterior înseamnă partea inferioară a corpului, deci de la mijloc în jos), îmbunătăţeşte automat şi echilibrul. Aceste exerciţii se adresează flexiei plantare, flexiei şi extensiei şoldului, flexiei şi extensiei genunchiului etc. Totuşi, dacă ne ocupăm doar de creşterea forţei în sine, şi nu propunem şi exerciţii în care câştigul de forţă realizat „să fie pus să lucreze” în mişcare, beneficiile în planul executării mişcărilor naturale în siguranţă ( mers, urcat şi coborât scările, urcat pe un scăunel, stat sub duş, intrat şi ieşit din cada etc) vor fi aproape neglijabile. Precauţii. Nu trebuie - mai ales la început, sau la persoanele slabite – exagerat cu exerciţiile de forţă, deoarece atunci când muşchii ajung să fie obositi, sau dureroşi, capacitatea de menţinere a echilibrului scade. Progresia: - la persoanele cu echilibru precar sau după imobilizări, la început unele exerciţii de forţă/echilibru se execută sfătuindu-le să se ţină cu ambele mâini de o masă, sau de un scaun; - pe măsură ce se îmbunătăţeşte forţa şi echilibrul, sprijinul se exercită doar cu o mana, apoi cu un deget. Se trece apoi la exerciţii fără sprijin cu ochii deschişi, apoi cu ochii închişi. (date suplimentare privind „ştiinţa” educării şi reeducării echilibrului, care fac parte din educarea şi reeducarea proprioceptivă, pot fi găsite în cartea subsemnatului „Suferintele musculare ale sportivilor”).