Evaluare risc de incendiu.doc

ACADEMIA DE POLIŢIE “Alexandru Ioan Cuza” FACULTATEA DE POMPIERI

Evaluarea riscurilor de incendiu într-o unitate de învăţământ

Coordonator ştiinţific

Absolvent

Bucureşti

Declaraţie

Prin prezenta declar că lucrarea de disertaţie cu titlul “Evaluarea riscurilor de incendiu într-o unitate de învăţământ” este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:  toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;  reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă;  rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Bucureşti, Absolvent: _________________________ (semnătura în original)

2

Cuprins Cuprins.................................................................................................................................................3 Contents...............................................................................................................................................5 Lista de figuri şi tabele........................................................................................................................7 Glosar...................................................................................................................................................9 Rezumat.............................................................................................................................................10 Summary............................................................................................................................................11 CAPITOLUL I...................................................................................................................................12 Introducere – Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu..................................12 1.1. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor.............................12 1.2. Reglementări legale în domeniu...............................................................................................13 1.3. Terminologie specifică.............................................................................................................16 1.4. Conceptul de securitate la incendiu..........................................................................................18 1.4.1. Stabilitatea la incendiu a elementelor structurale..............................................................18 1.4.2. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi..................................................................19 1.4.3. Evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor.............................................................19 1.4.4. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interior..........................................19 1.4.5. Securitatea forţelor de intervenţie.....................................................................................20 CAPITOLUL II.................................................................................................................................21 II Desfăşurarea activităţii de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu................21 2.1. Metode utilizate în evaluarea riscului de incendiu...................................................................21 2.1.1. Aspecte generale privind noţiunea de risc.........................................................................21 2.2. Metode de evaluare a riscului de incendiu...............................................................................23 2.2.1. Metodele matematice de evaluare a ricului de incendiu...................................................23 2.2.2. Metodele analitice de evaluare a ricului de incendiu........................................................24 2.2.3. Metodele grafice de evaluare a ricului de incendiu...........................................................24 2.3. Controlul riscului de incendiu..................................................................................................27 2.4. Metoda matematică SIA de evaluare a riscului de incendiu....................................................27 2.4.1. Consideraţii generale asupra metodei...............................................................................27 2.4.2. Elaborarea metodei............................................................................................................31 CAPITOLUL III................................................................................................................................49 Metode şi proceduri pentru evaluarea riscurilor de incendiu, avizate de I.G.S.U......................49 3.1. Consideraţii generale asupra metodelor de evaluare a riscului de incendiu............................49 3.2. Metoda arborelui de evenimente..............................................................................................49 3.3. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii.....51 3.4. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate...................................53 3.5. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap..........................................................................................................................................55 3.6. Metode specifice privind evaluarea riscului de incendiu.........................................................57 CAPITOLUL IV................................................................................................................................58 Metode moderne de evaluare a riscului de incendiu – metoda Frame şi NTP 100.........................58 4.1. Consideraţii generale asupra metodei Frame...........................................................................58 4.2. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda Frame................59 4.2.1. Definiţii şi formule de bază...............................................................................................60 4.2.2. Determinarea factorilor de calcul a riscului potenţial de incendiu pentru clădire............60 3

4.2.3. Configuraţia clădirii. Factorul de geometrie orizontală g.................................................64 4.2.4. Factorul e de etajare..........................................................................................................64 4.2.5. Factorul de acces z............................................................................................................65 4.3. Nivele de risc acceptabile.........................................................................................................65 4.3.1. Componentele de expunere A, A1, A2.................................................................................66 4.3.2. Factorul timp de evacuare t...............................................................................................70 4.3.3. Factorul r de mediu...........................................................................................................71 4.3.4. Factorul de conţinut c........................................................................................................72 4.3.5 Factorul de dependenţă d...................................................................................................72 4.4. Nivelul de protecţie D..............................................................................................................73 4.4.1. Protejarea proprietăţii........................................................................................................73 4.4.2. Protecţia ocupanţilor.........................................................................................................74 4.4.3. Protecţia activităţilor.........................................................................................................74 4.4.4. Factorul de alimentare cu apă W.......................................................................................75 4.4.5. Factorul protecţiei normale N............................................................................................78 4.4.6. Factorul protecţiei speciale S............................................................................................80 4.4.7. Factorul de rezistenţă la foc F...........................................................................................83 4.4.8. Factorul de evacuare U......................................................................................................84 4.4.9. Factorul de salvare Y.........................................................................................................86 4.5. Riscul iniţial (punctul de orientare) R0.....................................................................................89 4.5.1. Alegerea de protecţie la foc recomandată.........................................................................89 4.6. Concluzii privind calculul riscului de incendiu cu metoda Frame...........................................90 4.7. Metoda NTP 100 pentru calculul riscului de incendiu.............................................................91 4.7.1. Consideraţii generale asupra metodei NTP 100................................................................91 4.8. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda NTP 100............91 4.8.1. Calculul riscului GR pentru clădire...................................................................................91 4.8.2. Calculul riscului IR de incendiu pentru conţinutul clădirii...............................................95 4.8.3. Decizii de dotare...............................................................................................................97 CAPITOLUL VI................................................................................................................................99 Concluzii.............................................................................................................................................99 Anexe................................................................................................................................................101 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................105

4

Contents Cuprins.................................................................................................................................................3 Contents...............................................................................................................................................5 Lista de figuri şi tabele........................................................................................................................7 Glosar...................................................................................................................................................9 Rezumat.............................................................................................................................................10 Summary............................................................................................................................................11 CAPITOLUL I...................................................................................................................................12 Introducere – Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu..................................12 1.1. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor.............................12 1.2. Reglementări legale în domeniu...............................................................................................13 1.3. Terminologie specifică.............................................................................................................16 1.4. Conceptul de securitate la incendiu..........................................................................................18 1.4.1. Stabilitatea la incendiu a elementelor structurale..............................................................18 1.4.2. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi..................................................................19 1.4.3. Evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor.............................................................19 1.4.4. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interior..........................................19 1.4.5. Securitatea forţelor de intervenţie.....................................................................................20 CAPITOLUL II.................................................................................................................................21 II Desfăşurarea activităţii de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu................21 2.1. Metode utilizate în evaluarea riscului de incendiu...................................................................21 2.1.1. Aspecte generale privind noţiunea de risc.........................................................................21 2.2. Metode de evaluare a riscului de incendiu...............................................................................23 2.2.1. Metodele matematice de evaluare a ricului de incendiu...................................................23 2.2.2. Metodele analitice de evaluare a ricului de incendiu........................................................24 2.2.3. Metodele grafice de evaluare a ricului de incendiu...........................................................24 2.3. Controlul riscului de incendiu..................................................................................................27 2.4. Metoda matematică SIA de evaluare a riscului de incendiu....................................................27 2.4.1. Consideraţii generale asupra metodei...............................................................................27 2.4.2. Elaborarea metodei............................................................................................................31 CAPITOLUL III................................................................................................................................49 Metode şi proceduri pentru evaluarea riscurilor de incendiu, avizate de I.G.S.U......................49 3.1. Consideraţii generale asupra metodelor de evaluare a riscului de incendiu............................49 3.2. Metoda arborelui de evenimente..............................................................................................49 3.3. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii.....51 3.4. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate...................................53 3.5. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap..........................................................................................................................................55 3.6. Metode specifice privind evaluarea riscului de incendiu.........................................................57 CAPITOLUL IV................................................................................................................................58 Metode moderne de evaluare a riscului de incendiu – metoda Frame şi NTP 100.........................58 4.1. Consideraţii generale asupra metodei Frame...........................................................................58 4.2. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda Frame................59 4.2.1. Definiţii şi formule de bază...............................................................................................60 4.2.2. Determinarea factorilor de calcul a riscului potenţial de incendiu pentru clădire............60 5

4.2.3. Configuraţia clădirii. Factorul de geometrie orizontală g.................................................64 4.2.4. Factorul e de etajare..........................................................................................................64 4.2.5. Factorul de acces z............................................................................................................65 4.3. Nivele de risc acceptabile.........................................................................................................65 4.3.1. Componentele de expunere A, A1, A2.................................................................................66 4.3.2. Factorul timp de evacuare t...............................................................................................70 4.3.3. Factorul r de mediu...........................................................................................................71 4.3.4. Factorul de conţinut c........................................................................................................72 4.3.5 Factorul de dependenţă d...................................................................................................72 4.4. Nivelul de protecţie D..............................................................................................................73 4.4.1. Protejarea proprietăţii........................................................................................................73 4.4.2. Protecţia ocupanţilor.........................................................................................................74 4.4.3. Protecţia activităţilor.........................................................................................................74 4.4.4. Factorul de alimentare cu apă W.......................................................................................75 4.4.5. Factorul protecţiei normale N............................................................................................78 4.4.6. Factorul protecţiei speciale S............................................................................................80 4.4.7. Factorul de rezistenţă la foc F...........................................................................................83 4.4.8. Factorul de evacuare U......................................................................................................84 4.4.9. Factorul de salvare Y.........................................................................................................86 4.5. Riscul iniţial (punctul de orientare) R0.....................................................................................89 4.5.1. Alegerea de protecţie la foc recomandată.........................................................................89 4.6. Concluzii privind calculul riscului de incendiu cu metoda Frame...........................................90 4.7. Metoda NTP 100 pentru calculul riscului de incendiu.............................................................91 4.7.1. Consideraţii generale asupra metodei NTP 100................................................................91 4.8. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda NTP 100............91 4.8.1. Calculul riscului GR pentru clădire...................................................................................91 4.8.2. Calculul riscului IR de incendiu pentru conţinutul clădirii...............................................95 4.8.3. Decizii de dotare...............................................................................................................97 CAPITOLUL VI................................................................................................................................99 Concluzii.............................................................................................................................................99 Anexe................................................................................................................................................101 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................105

6

Lista de figuri şi tabele Figura nr. 2.1. Conexiunile dintre risc, probabilitatea de apariţie.......................21 a evenimentului şi consecinţele acestuia...........................................................21 Figura nr. 2.2. Ierarhizarea valorilor de risc........................................................22 Figura nr. 2.3. Reprezentarea riscului în sistemul de coordonate probabilitategravitate............................................................................................................26 Figura nr. 2.4. Clădiri tip Z..................................................................................29 Figura nr. 2.5. Clădiri tip G.................................................................................29 Figura nr. 2.6. Clădiri tip V..................................................................................30 Figura nr. 2.7. Aprecierea factorului e pentru imobile cu mai multe niveluri şi cu un singur nivel...................................................................................................34 Figura nr. 3. 1. Model de arbore de evenimente.................................................50 Figura nr. 4.1. Diagrama GR-IR de încadrare a riscului de incendiu...................97 Dependenţa posibilitate-frecvenţă de apariţie a evenimentului .... Tabelul nr. 2.1 22 Dependenţa nivel-consecinţe ........................................................ Tabelul nr. 2.2 22 Clasificarea riscului şi cuantificarea acestuia ................................. Tabelul nr. 2.3 23 Scara de apreciere a gravităţii consecinţelor unui incendiu .......... Tabelul nr. 2.4 25 Cuantificarea factorului „q” funcţie de densitatea de sarcină termică Tabelul nr. 2.5 32 Cuantificarea factorului de combustibilitate „c”............................ Tabelul nr. 2.6 32 Cuantificarea factorului „r” de pericol dat de fum ....................... Tabelul nr. 2.7 33 Cuantificarea factorului „k”de pericol pentru coroziune şi/sau toxicitate .Tabelul nr. 2.8 33 Cuantificarea factorului „i” de pericol privind sarcina termică fixă.... Tabelul nr. 2.9 34 Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu un singur nivel ......Tabelul nr. 2.10 35 Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu subsol ............ Tabelul nr. 2.11 35 Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu mai multe niveluri .Tabelul nr. 2.12 35 Valori ale factorului g ................................................................... Tabelul nr. 2.13 36 Coeficienţii corespunzători măsurilor normale de protecţie la foc Tabelul nr. 2.14 38 Coeficienţii corespunzători măsurilor speciale de protecţie la incendiu . .Tabelul nr. 2.15 39 Coeficienţii corespunzători măsurilor de protecţie la incendiu Tabelul nr. 2.16 43 7

Corelaţia dintre factorul de activare şi pericolul de activare ...... Tabelul nr. 2.17 45 Dependenţa factorului de corecţie a riscului de categoria de punere în pericol a persoanelor, considerat Tabelul nr. 2.18 46 Clasificarea sălilor aglomerate după destinaţie conform P 118 şi NP 006. Tabelul nr. 3.1 54 Formule de bază pentru clădire şi conţinutul ei Tabel 4.1................................... 60 Valori ale sarcinii termice .................................................................... Tabelul 4.2 61 Valorile sarcinii Qm Tabelul 4.3........................................................................61 Valorile sarcinii Qm Tabelul 4.4 .............................................61 Valori ale temperaturii de degradare Tabelul 4.5............................................62 Valori orientative frecvente pentru obiectele din clădirile normale..... Tabelul 4.6 63 Valori ale subfactorului de propagarea a arderii................................. Tabelul 4.7 63 Valori ale factorului de activare activităţi principale a1 Tabelul 4.8................67 Valori ale factorului de activare activităţi secundare a2 Tabelul 4.9...............68 Valori ale factorului de activare activităţi surse sisteme încălzire a3 Tabelul 4.10 68 Valori ale factorului de activare surse sisteme încălzire a4 .............. Tabelul 4.11 69 Valori ale factorului de activare a surse lichide inflamabile a5 ......... Tabelul 4.12 69 Valori ale factorului de mobilitate p................................................... Tabelul 4.13 70 Valorile factorului de dependenţă d.................................................. Tabelul 4.14 73 Penalizări pentru rezerva de apă ...................................................... Tabelul 4.15 76 Penalizari pentru capacitate rezervei de apă..................................... Tabelul 4.16 76 Corelaţii debite dimensiuni conducte................................................. Tabelul 4.17 76 Penalizări pentru reţeaua de distribuţie............................................. Tabelul 4.18 77 Penalizări pentru situaţia hidranţilor.................................................. Tabelul 4.19 77 Penalizări pentru presiunea apei din sistem...................................... Tabelul 4.20 77 Penalizări pentru anunţarea incendiului............................................ Tabelul 4.21 79 Penalizări pentru dotare mijloace primă intervenţie.......................... Tabelul 4.22 79 Penalizări pentru antrenarea ocupanţilor .......................................... Tabelul 4.23 80 8

Penalizări pentru intervenţia serviciului de pompieri militari............. Tabelul 4.24 80 Bonusuri pentru sisteme automate de detecţie ................................ Tabelul 4.25 81 Bonusuri pentru fiabilitatea alimentării cu apă ................................. Tabelul 4.26 82 Bonusuri pentru sisteme automate de protecţie .............................. Tabelul 4.27 82 Bonusuri pentru tipul de serviciu de pompieri care intervine............ Tabelul 4.28 83 Bonusuri dotare sisteme detecţie automate ............................ Tabelul 4.29 84 Bonusuri pentru scările de evacuare................................................. Tabelul 4.30 85 Bonusuri pentru dotarea cu sisteme zonale de protecţie la foc ........ Tabelul 4.31 86 Bonus pentru tipul de serviciu de pompieri ...................................... Tabelul 4.32 86 Bonusuri pentru tipul de protecţie fizică a zonelor ........................... Tabelul 4.33 87 Bonificaţiile pentru planificarea dezastrelor ..................................... Tabelul 4.34 88 Valorile performanţei de rezistenţă la foc.......................................... Tabelul 4.35 89 Corelaţia risc iniţial –măsură de protecţie ........................................ Tabelul 4.36 90 Valorile coeficientului Qm în funcţie de sarcina termică......................Tabelul 4.37 92 Valorile coeficientul C de combustibilitate în funcţie de clasa de combustibilitate Tabelul 4.38........................................................................................................92 Valorile coeficientului Qi a sarcinii termice specifice construcţiei ..... Tabelul 4.39 93 Valorile coeficientul B de caracterizare al compartimentului de incendiu Tabelul 4.40 93 Valorile coeficientului L corespunzător timpului de intervenţie pentru stingere Tabelul 4.41........................................................................................................93 Valorile coeficientului W de rezistenţă la foc al construcţiei ............. Tabelul 4.42 94 Valorile recomandate coeficientului Ri de reducere a riscului .......... Tabelul 4.43 94 Valorile recomandate pentru coeficientul H ...................................... Tabelul 4.44 96 Valorile coeficientului D de pericol pentru bunuri ............................. Tabelul 4.45 96 Valorile coeficientului F..................................................................... Tabelul 4.46 97

9

Glosar Ardere, combustie – reacţia exotermă a unei substanţe cu un comburant care emite efluenţi însoţiţi de flăcări şi/sau incandescenţă. Combustibilitatea materialelor de construcţii – Capacitatea acestora de a se aprinde şi arde, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu. Compartiment de incendiu – construcţie independentă, precum şi construcţii comasate sau grupate, amplasate la distantele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit compartimentat prin pereţi şi planşee antifoc faţă de construcţiile adiacente. Densitatea sarcinii termice – potenţial calorific total al unui spaţiu, încăpere etc., raportat la aria pardoselii luată în considerare (MJ/m2 ). Incendiu – proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere. Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii unui incendiu în spatii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu. Riscului de incendiu i se poate asocia un anumit nivel de securitate la incendiu. Sarcină termică – suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat. Scară de evacuare – circulaţie verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensională şi protejată pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu. Scenariu de siguranţă la foc – combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performanţele la foc asigurate, în scopul realizării securităţii utilizatorilor. Sistem – ansamblul de elemente materiale, umane şi/sau informaţionale asociate într-o relaţie de interdependenţă, situat într-un mediu dat, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii specificate, în scopul desfăşurării corespunzătoare a uneia ori mai multor activităţi. Temperatură – mărime care caracterizează gradul de încălzire a unui corp sau a unui mediu. Uşi de evacuare – elemente mobile de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţi care delimitează diferite spaţii construite.

10

Rezumat În lucrarea de disertaţie intitulată „Evaluarea riscurilor de incendiu la o instituţie de învăţământ” am dezbătut problemele întâlnite în acest domeniu, riscurile care apar în cadrul unor clădiri care includ instituţii de învăţământ şi rezolvarea lor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi al securităţii la incendiu. În primul capitol al lucrării am analizat terminologia specifică din acest domeniu, reglementările legale precum şi conceptul de securitate la incendiu. În capitolul doi am analizat performanţele specifice privind securitatea la incendiu a clădirilor care includ instituţii de învăţământ, precum şi reglementările tehnice specifice acestora. Totodată am prezentat metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu la instituţii de învăţămînt care cuprind săli aglomerate, metodă adoptată în România. În capitolul trei am prezentat câteva consideraţii generale asupra metodelor şi procedurilor aprobate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă privind evaluarea riscului de incendiu. În capitolul patru am intrat în miezul problemei realizând o evaluare a riscului de incendiu în cadrul unei instituţii de învăţământ (Facultatea de Pompieri) prin metode moderne, europene (Frame, NTP 100) şi măsurile pentru scăderea riscului de incendiu. În capitolul cinci am realizat un studiu de caz asupra instituţiei de învăţământ mai sus menţionată printr-un program de calcul, care reprezintă o metoda mult mai eficientă de evaluare a riscului de incendiu. În final, capitolul şase cuprinde concluziile desprinse pe baza problemelor tratate în cuprinsul acestei lucrări.

Cuvinte cheie : evaluare, incendiu, metodă, risc.

11

Summary In this dissertation entitled "Fire risk assessment in an educational institution" we discussed the problems encountered in this area, risks arising within buildings including educational institutions and their resolution in terms of fire-fighting. In the first chapter we analyzed the specific terminology in this area, legal regulations and the fire safety concept. In chapter two we examined specific fire safety performance of buildings with crowded rooms, as well as their specific technical regulations. I also presented mathematical method of fire risk assessment to educational institutions including board rooms, a method adopted in Romania. In chapter three we present some general considerations on the methods and procedures approved by the General Inspectorate for Emergency Situations fire risk assessment. In chapter four we entered the heart of the problem making a fire risk assessment in an educational institution (Fire Department) through modern, european (Frame, NTP 100) and measures to reduce fire risk. In chapter five we conducted a case study on the educational institution above through a computer program, which is a far more rapid fire risk assessment. Finally, chapter six contains the conclusions drawn from the debate the issues addressed in the content of this paper.

Keywords: evaluation, fire, method, risk.

12

CAPITOLUL I Introducere – Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu 1.1. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor Incendiul, este un fenomen negativ cu efecte distructive, iar specialiştii din domeniu au căutat permanent soluţii pentru a preveni apariţia acestuia, dar şi diminuarea cât mai mult posibil a consecinţelor. Din această cauză a apărut în ultimii ani şi conceptul de securitate la incendiu. Îndeplinirea cerinţei esenţiale de performanţă “securitate la incendiu”, la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor, implică: 

asigurarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;



limitarea apariţiei şi propagării focului, fumului ori gazelor fierbinţi şi toxice în interiorul construcţiei;



limitarea propagării incendiului la vecinătăţi şi pe faţadele construcţiei;



posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin orice mijloace;



securitatea forţelor de intervenţie ale serviciilor profesioniste.

Securitatea la incendiu, poate fi realizată prin implementarea unor măsuri de protecţie pasivă, activă şi operativă. În cazul producerii unui incendiu, efectul cel mai important îl constituie emisiile de căldură, fum şi gaze fierbinţi. Acest fapt este demonstrat practic de numărul mult mai mare de victime datorat intoxicărilor cu fum, CO, CO2 sau alte gaze toxice, decât al victimelor care au suferit arsuri. Obiectivul principal ale lucrării de disertaţie constă în evaluarea problemelor întâlnite în acest domeniu, identificarea riscurilor şi evaluarea acestora în cadrul unei clădiri din domeniul învăţământului universitar, rezolvarea lor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor şi stabilirea legislaţiei în vigoare, ce reglementează acest domeniu. În acest sens sunt elaborate Normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice unităţilor cu profil de învăţământ şi educaţie, sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale cu Ordinul

13

numărul: 3946 din 01.06.2001 şi avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă cu avizul numărul: 7 din 19.04.2000. Plecând de la titlul lucrării „Evaluarea riscurilor de incendiu la o instituţie de învăţământ”, în primul capitol al lucrării am analizat terminologia specifică din acest domeniu, reglementările legale precum şi conceptul de securitate la incendiu şi caracteristicile specifice clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea cu precădere cadrele didactice alături de cei prezenţi pentru a deprinde cunoştinţele care se predau. Cunoscând legislaţia ce se aplică, în a doua parte a lucrării am realizat o evaluare a riscului de incendiu. În capitolul doi am analizat performanţele specifice privind securitatea la incendiu a clădirilor care includ instituţii de învăţământ, precum şi reglementările tehnice specifice acestora aflate în vigoare, dar şi câteva consideraţii generale asupra metodelor matematice de evaluare a riscului de incendiu, amintind aici metodele folosite. În capitolul trei am prezentat câteva consideraţii generale asupra metodelor şi procedurilor de evaluare a ricurilor de incendiu avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Totodată am prezentat explicaţii referitoare la cuprinsul şi modul de aplicare a acestora. În capitolul patru am prezentat două metode moderne de evaluare a riscului de incendiu şi anume metoda Frame şi metoda NTP 100, prezentate şi în cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice Sigprot 2011. În capitolul cinci am realizat un studiu de caz cuprinzând evaluarea riscului de incendiu asupra instituţiei Facultăţii de Pompieri şi măsurile pentru scăderea acestuia. În cele din urmă, capitolul 6 cuprinde concluziile trase de pe urma analizelor şi calculelor parcurse de-alungul capitolelor anterioare, precum şi măsurile de îmbunătăţire asupra riscului de incediu în instituţiile de învăţământ. Referitor la perspective, paşii următori întocmirii acestei lucrări ar putea fi întocmirea unui program informatic capabil să calculeze automat valoarea siguranţei la foc pe baza datelor de intrare necesare. De asemenea ca temă de cercetare pe viitor se impune şi adoptarea unei proceduri generale de calcul a siguranţei la foc la toate tipurile de clădiri.

1.2. Reglementări legale în domeniu Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu în România este reglementată prin următoarele prevederi: 14

a) Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor [1]: 

conform art. 19, lit. b obligaţia privind identificarea şi evaluarea riscului de incendiu, precum şi corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor revine administratorului sau conducătorului instituţiei după caz;



conform art. 18, lit. d ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă să stabilească metodele şi procedurile pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţă;



potrivit art. 29 în toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice;



totodată neîndeplinirea obligaţiei de la art. 19, lit. b constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2500 la 5000 lei, conform art. 44, pct. IV, lit. d.

b) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor [2]: 

prin acest ordin la art. 40 se defineşte riscul de incendiu ca fiind produsul dintre probabilitatea iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor produse de incendiu. Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone, încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, de destinaţia, de alcătuirea şi rezistenţa la foc a elementelor de construcţie. Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice, este interzisă.

c) Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 210 din 21 mai 2007 [3] pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, modificat şi completat cu Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 663 din 27 noiembrie 2008, unde au fost menţionaţi: 

factorii de determinare a riscului de incendiu;



natura surselor de aprindere;



metodele de evaluare a riscului existent (matematice, grafice şi probabiliste, etc.);

15



măsurile pentru controlul riscului de incendiu;



monitorizarea riscului de incendiu;



prin art. 37 s-a stabilit ca persoanele fizice şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi de examinare a sistemelor constructive în vederea identificării, evaluării şi controlului riscurilor de incendiu trebuie să fie autorizate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

d) Ordinul nr. 711 IG/02.03.2009 [4] pentru aprobarea Procedurii de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu: Prezenta procedură este întocmită ca urmare a art. nr. 37 din Ordin nr. 210/2007 [5] şi reprezintă procesul în urma căruia persoanele fizice şi juridice dobândesc dreptul de a desfăşura activităţi specifice de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu pe teritoriul României. Activitatea de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu este coordonată de Direcţia Pompieri – Serviciul Informare Publică, Statistică şi Analiză Riscuri din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. e) P 118-1999 – Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor [6] 

în conformitate cu art. 1.2.46 riscul de incendiu – probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprimă prin categorii de pericol de incendiu;



totodată în capitolul 2.1 se stabilesc nivelurile de risc de incendiu (mic, mijlociu, mare, precum şi categoriile de pericol de incendiu : A, B, C, D şi E).

f) Normativul de proiectare a sălilor aglomerate cu vizitatori. Cerinţe utilizatori. Indicativ NP 006—96 [7]. g) Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 1613/02.11.2001 [8] prin care s-a aprobat Ghidul GT 030-01 de identificare evaluare şi control al riscului de incendiu unde se prezintă o metodă matematică aplicată sălilor aglomerate.

16

h) Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 2003 [9] din 16.12.2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii", indicativ GT 049-02. i) Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 2002/2002 [10] pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap", indicativ GT 050-02. Pe baza celor prezentate mai sus rezultă că, aspectele referitoare la riscul de incendiu sunt în mare parte în curs de reglementare şi trebuie reţinut faptul că: 



factorii generali de determinare a riscului de incendiu sunt: o

densitatea sarcinii termice (pentru construcţiile civile);

o

categoria de pericol de incendiu (pentru construcţiile industriale).

evaluarea riscului de incendiu presupune analiza obiectivului şi stabilirea măsurilor tehnice şi organizatorice în vederea încadrării riscului în domeniul acceptat;



evaluatorul de risc de incendiu este persoana autorizată să îndeplinească cerinţele standardului ocupaţional COR 315102.

1.3. Terminologie specifică Arie (construită şi desfăşurată) – suprafaţa orizontală a construcţiei, delimitată de elemente perimetrale. Aria construită Ac este determinată de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali la nivelul solului (planul de contact cu terenul), iar aria desfăşurată Ad a unei construcţii reprezintă suma ariilor construite a tuturor nivelurilor acesteia, subterane şi supraterane, determinate de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali ai fiecărui nivel. Clasa de reacţie la foc – expresie cantitativă, formulată în termeni de performanţă, pentru modul de comportare a unui produs în condiţii de utilizare finală (pus în operă) care prin propria sa descompunere alimentează un foc la care este expus, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standardizate. Produsele şi elementele de construcţii se clasifică în clase de reacţie la foc: A1 – incombustibile; A2 – practic incombustibile B – practic neinflamabile; C – dificil inflamabile; 17

D – mediu inflamabile E – uşor inflamabile F – foarte uşor inflamabile. Structurarea în niveluri de performanţă a claselor de reacţie la foc este stabilită prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc a acestora. Consecinţe – rezultatul sau rezultatele evenimentelor, exprimate negativ ori pozitiv, cantitativ sau calitativ. Construcţii – obiective construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având următoarele destinaţii şi funcţiuni: 

civile (publice) – pentru locuit, administraţie, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism, etc;



de producţie si/sau depozitare - pentru activităţi specifice de baza sau auxiliare (hale, ateliere, depozite, etc.);



mixte - pentru diferite activităţi civile (publice), de producţie si/sau depozitare, ori civile (publice) şi de producţie si/sau depozitare, înglobate în acelaşi volum construit.

Frecvenţă – gradul de repetabilitate a unui eveniment într-o perioadă de timp. Încăperi cu aglomerări de persoane – încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 persoane, fiecărei persoane din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2. Probabilitate de producere a incendiilor – măsura în care un eveniment de tip incendiu este probabil să se producă; se exprimă în număr de evenimente produse într-o unitate de timp. Reacţie la foc – comportarea unui material care, prin propria sa descompunere, alimentează un foc la care este expus, în condiţii specificate. Risc de incendiu acceptat – nivelul limită maxim al riscului de incendiu, considerat acceptabil din punct de vedere al gravităţii consecinţelor incendiului, corelat cu probabilitatea de iniţiere a evenimentului respectiv. Sală aglomerată – (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) – încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 m 2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, Cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane. 18

Sursă de aprindere/iniţiere a arderii – sursa de energie care produce o ardere, aceasta putând fi un fenomen fizic, chimic sau de altă natură, care generează o cantitate de energie capabilă de a iniţia aprinderea unui material sau mediu combustibil. Utilizatori – persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.

1.4. Conceptul de securitate la incendiu Cerinţa esenţială "securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi prin asigurarea nivelurilor de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor de protecţie la incendiu. Securitatea la incendiu, are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin: a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor; d) asigurarea accesului pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor. Identificăm aşadar, mai multe tipuri de măsuri ce trebuie urmărite în evaluarea şi îmbunătăţirea securităţii la incendiu pentru orice construcţie: 

măsuri pasive – a) şi b);



măsuri active – c);



măsuri operative – d).

1.4.1. Stabilitatea la incendiu a elementelor structurale Orice construcţie trebuie să îndeplinească criteriile cerinţei esenţiale “securitate la incendiu”. Primul criteriu – asigurarea stabilităţii elementelor structurale portante ale construcţiei pentru o perioadă determinată de timp, se îndeplineşte prin utilizarea de elemente de construcţie a căror comportare la foc asigură un nivel de stabilitate la foc corespunzător pentru construcţie, inclusiv 19

pentru protejarea cu izolaţii adecvate. În momentul de faţă, o paletă largă de reglementări tehnice în domeniul securităţii la incendiu din România, începând cu normativul de siguranţă la foc a construcţiilor – indicativ P118-99 [6], sunt în plin proces de aliniere la cerinţele europene. Acest fapt este însoţit şi de adaptarea la cerinţele Uniunii Europene a legislaţiei specifice domeniului ingineriei securităţii la incendiu.

1.4.2. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi Pentru a limita propagarea incendiului la clădirile învecinate este necesară asigurarea rezistenţei la foc a pereţilor exteriori şi a acoperişurilor sălii aglomerate precum şi a distanţelor faţă de clădirile învecinate, în concordanţă cu rezistenţa la foc a elementelor de închidere a acestora. Măsurile de împiedicare a propagării trebuie astfel stabilită încât să se asigure o durată de timp cel puţin egală cu timpul necesar punerii sub control a incendiului la sala aglomerată · min. 30 minute. Separarea părţilor de clădire aferente sălilor aglomerate (inclusiv căile de evacuare) de restul construcţiei (din clădiri cu alte destinaţii) precum şi separarea sălilor aglomerate comasate, se face, astfel: 

pereţi Co — 4 ore



planşeu Co —1 oră

1.4.3. Evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor Timp de evacuare este intervalul de timp dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior sau în spaţii special amenajate. Timpul de evacuare se asigură inclusiv prin respectarea condiţiilor impuse căilor de evacuare ca : număr, mod de dispunere, alcătuire şi dimensionare, corelat cu numărul maxim de persoane admis funcţie de gradul de rezistenţă la foc şi categoria sălii. Intervalul de timp în care căile de evacuare pot fi utilizate în condiţii de siguranţă, permiţând deplasarea publicului vizitator până în exterior sau până la un spaţiu de refugiu, trebuie să fie cel puţin de două ori timpul de evacuare.

1.4.4. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interior

20

În interiorul construcţiei, prin elementele de compartimentare (pereţi, planşee, elemente de închidere a golurilor rezistente la foc pentru o perioadă determinată de timp), se asigură limitarea propagării incendiului. Datorită caracteristicilor de combustibilitate a materialelor utilizate în sălile aglomerate, un efluent important al incendiului îl constituie fumul (având în componenţă: particule de funingine, CO, CO2 şi alţi compuşi toxici). Pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, la partea superioară a sălilor în care are acces publicul se vor prevedea dispozitive amplasate cât mai uniform, a căror suprafaţă totală va fi cel puţin 1/100 din suprafaţa sălii. In mod similar casele de scări se prevăd, la nivelul lor cel mai înalt, cu dispozitive de evacuare a fumului. Dispozitivele pentru evacuarea fumului vor fi prevăzute atât cu deschidere automată cât şi manuală, uşor accesibilă la nivelul sălii. Dispozitivele pot comunica cu exteriorul fie direct, fie prin coşuri incombustibile, având pereţii cu limită de rezistenţă la foc de min. 30 minute, încăperile ce nu au goluri, prin care fumul să se poată evacua direct în exterior, trebuie dotate cu sisteme de evacuare mecanică a acestuia.

1.4.5. Securitatea forţelor de intervenţie În clădirile înalte (cazul sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte funcţiuni) cel puţin unul din ascensoarele prevăzute se va amenaja corespunzător asigurării operaţiunilor de stingere având o capacitate de transport a 3—5 servanţi cu echipamentul respectiv. În clădiri foarte înalte (peste 45 m înălţime), se vor prevedea două asemenea ascensoare de intervenţie. Ascensoarele de intervenţie se amplasează în puţuri de ascensoare proprii, separate de restul construcţiei prin pereţi incombustibili (Co) rezistenţi la foc minim 2 ore, în care sunt admise numai goluri de acces protejate cu uşi rezistente la foc minim 2 ore având închidere automată. Timpul de funcţionare în siguranţă a ascensoarelor de intervenţie trebuie să fie de cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Dispunerea, traseele, gabaritele şi rezistenţele căilor de acces şi circulaţie vor fi astfel rezolvate încât să permită intervenţia pe cel puţin 2 faţade la clădirile din categoria S1 şi cel puţin o faţadă la clădirile din categoria S2. Clădirile cu săli aglomerate vor fi uşor accesibile din drumuri publice, asigurându-se desfăşurare corespunzătoare a operaţiunilor de stingere şi salvare a persoanelor. Platformele exterioare pentru parcarea maşinilor, situate în vecinătatea clădirilor cu săli aglomerate trebuie să fie amplasate în afara gabaritului liber; necesar pentru evacuarea publicului

21

din clădiri şi a căilor de acces a vehiculelor pompierilor la faţadele clădirii respective, sau la sursele de apă. În faţa ieşirilor din clădiri sau săli aglomerate trebuie să se asigure un spaţiu liber pentru persoanele ce se evacuează astfel amenajat încât să nu stânjenească accesul echipelor. Ca o concluzie la capitolul 1 al acestei lucrări reiese faptul ca noţiunea de risc de incendiu este bine reglementată în România. Mai mult, se observă o creştere a importanţei ce i se acordă cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" atunci când vine vorba de executarea unei construcţii.

22

CAPITOLUL II Desfăşurarea activităţii de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu 2.1. Metode utilizate în evaluarea riscului de incendiu 2.1.1. Aspecte generale privind noţiunea de risc În sens general noţiunea de risc exprimă probabilitatea de a se produce un anumit pericol (eveniment). Se poate spune deci că unui pericol (eveniment) (fig. 2.1) i se poate atribui un anumit risc, lucru care însă depinde de doi factori: 

probabilitatea de apariţie a evenimentului;



consecinţele producerii evenimentului.

E V E N IM E N T (P E R IC O L )

C o n s e c in t e le p r o d u c e r ii

P o s ib ilita te a d e a p a r it ie

Figura nr. 2.1. Conexiunile dintre risc, probabilitatea de apariţie a evenimentului şi consecinţele acestuia Pornind de la aceste conexiuni putem spune că: RISCUL = POSIBILITATE  CONSECINŢE R=PxC

(2.1)

Această exprimare denotă faptul că riscul poate fi ridicat în situaţia în care fie posibilitatea, fie consecinţele evenimentului sunt mari şi sigur este mare când ambele (P,C) sunt mari. Reprezentarea grafică a celor două elemente ale riscului permite o evaluare a acestuia, respectiv conduce la o ierarhizare a valorilor de risc (fig. 2.2).

23

C O N S E C IN T E

A T IT U D IN E F A T Ã D E R IS C

N IV E L D E R IS C 5 . D e z a s tr u 4 . R is c m a j o r

A T IT U D IN E S E L E C T IV Ã

3 . R is c m e d iu

2 . R is c m in o r

A C C E P T A B IL 1 . R is c n e g lija b il

1

2

3

4

5

P O S IB IL IT A T E

Figura nr. 2.2. Ierarhizarea valorilor de risc Interpretarea riscului (analiza acestuia) presupune o comparaţie între diferitele niveluri de posibilităţi şi consecinţe cărora li se pot asocia valori cuantificabile, conform tabelelor 2.1, 2.2 şi 2.3: Dependenţa posibilitate-frecvenţă de apariţie a evenimentului NIVELUL (P) 5 4 3 2 1

FRECVENŢA DE APARIŢIE A

POSIBILITATEA

EVENIMENTULUI Zilnic O dată la zece zile O dată la o sută de zile O dată la o mie de zile (3 ani) O dată la 30 de ani

Permanent Frecvent Posibil Puţin posibil Aproape imposibil

Dependenţa nivel-consecinţe NIVELUL (C) 5 4 3 2 1

Tabelul nr. 2.2

CONSECINŢELE Dezastruoase Foarte mari Mari Moderate Neglijabile

Clasificarea riscului şi cuantificarea acestuia Rezultatul produsului 20 – 25 10 – 19

Tabelul nr. 2.1

Valori de risc 5 4 24

Tabelul nr. 2.3 Clasificarea riscului Dezastru Major

5–9 2–4 1

3 2 1

Mediu Minor Neglijabil

2.2. Metode de evaluare a riscului de incendiu Pentru evaluarea riscului de incendiu se pot utiliza metode: matematice, analitice, grafice şi/sau combinate.

2.2.1. Metodele matematice de evaluare a ricului de incendiu Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu constau în determinarea unei valori numerice ataşată sistemului supus evaluării, valoare calculată cu o formulă de calcul în care intervin ca necunoscute factorii de risc, consecinţele acestora, efectele măsurilor de protecţie la foc prevăzute, precum şi posibilitatea de activare a factorilor de risc. Fiecare dintre factorii de risc sunt cuantificaţi (exprimaţi prin valori numerice) pe baza unei scări alese. Rinc 

în care :

P C A M

(2.2)

Rinc – riscul de incendiu al obiectivului; PC – pericolul potenţial de incendiu şi consecinţe generate de factorii de risc existenţi; M – totalitatea măsurilor de protecţie la foc asigurate; A – coeficient care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de risc, specific pentru tipuri de obiective.

La rândul lor factorii P, C, M sunt exprimaţi prin relaţii de calcul în care necunoscutele sunt elemente specifice categoriei de factori. Valoarea obţinută pentru riscul de incendiu (Rinc) se compară cu anumite valori ale riscului admis (acceptat) pentru tipul de obiectiv, notat cu Ri admis. Se consideră că situaţia analizată este acceptabilă dacă:

Rinc  Ri admis

(2.3)

2.2.2. Metodele analitice de evaluare a ricului de incendiu

25

Metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu constau în analizarea pe baza algoritmilor logici, a tuturor disfuncţiunilor ce pot apare în sistemul supus evaluării şi a căror finalitate este incendiul. Dintre aceste metode menţionăm : analiza modurilor de defectare şi a efectelor acestora, analiza arborelui defectărilor, analiza arborelui de evenimente, metodologia de analiză a disfuncţiilor sistemelor, metoda organizată şi sistemică de analiză a riscurilor.

2.2.3. Metodele grafice de evaluare a ricului de incendiu Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea acestuia funcţie de doi parametrii globali şi compararea aceştia cu anumite domenii de acceptabilitate. Cei doi parametrii globali sunt probabilitatea P de apariţie a evenimentului şi nivelurile de gravitate G a consecinţelor. Astfel riscul de incendiu se exprimă prin relaţia:

Rinc = f (P,G)

(2.4)

Dacă se reprezintă funcţia într-un sistem de coordonate P-G se vor obţine nişte zone ce pot fi grupate în două domenii: riscuri acceptabile şi riscuri inacceptabile. Nivelurile de gravitate (tabelul nr. 2.4) permit o evaluare estimativă a efectelor incendiului asupra construcţiilor şi utilizatorilor şi pot fi: 

Nivel 0 – fără consecinţe;



Nivel 1 – consecinţe minore;



Nivel 2 – consecinţe semnificative;



Nivel 3 – consecinţe grave;



Nivel 4 – consecinţe foarte grave;



Nivel 5 – consecinţe catastrofale.

Nivelurile 4 şi 5 corespund incendiilor în masă. Scara de apreciere a gravităţii consecinţelor unui incendiu Nr. crt.

Gravitatea consecinţelor

1.

Consecinţe nule

Nivelul gravităţii (G) G=0 26

Tabelul nr. 2.4

Semnificaţiile gravităţii consecinţelor Efecte inerente activităţii normale de

exploatare a unei construcţii sau instalaţii (uşoare deteriorări respectiv uşor disconfort al personalului angajat) Deteriorări uşoare ale construcţiei sau 2.

Consecinţe minore

instalaţiei, fără a fi afectată securitatea în

G=1

3.

Consecinţe semnificative

G=2

4.

Consecinţe grave

G=3

5.

Consecinţe foarte grave

G=4

6.

Consecinţe catastrofale

G=5

exploatare a acestora. Disconfort resimţit de utilizatori (fum, gaze toxice, miros, etc.) Dislocări a unor părţi din construcţie sau instalaţie ce conduc la disfuncţii în exploatarea ulterioară a acesteia. Vătămarea corporală uşoară a cel puţin unei persoane (rănire). Intoxicarea unui număr limitat de persoane (cel mult 5) cu produse toxice uşoare. Disconfort al utilizatorilor: fum, gaze, temperatură ridicată. Deteriorarea structurii de rezistenţă a construcţiei sau instalaţiei. Vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane. Intoxicarea unui număr limitat de persoane (5 cel puţin) cu produse cu toxicitate ridicată. Contaminarea mediului înconjurător cu produse toxice. Vătămări corporale grave a cel puţin 5 persoane , cu decesul cel puţin a unei persoane. Distrugerea construcţiei sau instalaţiei şi a celor din împrejurimi. Deteriorarea masivă a construcţiilor şi instalaţiilor învecinate. Contaminarea puternică a mediului înconjurător. Vătămări corporale şi decese în rândul populaţiei.

Probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima prin: 

Evenimente improbabile – 5: probabilitatea p≤ 10-10 ;



Evenimente extrem de rare – 4: probabilitatea 10-10 < p ≤ 10-8 ;



Evenimente rare – 3: probabilitatea 10-8 < p ≤ 10-6 ;



Evenimente probabile, dar nu frecvente – 2: probabilitatea 10-6 < p ≤ 10-4 ; 27



Evenimente frecvente – 1: probabilitatea p < 10-4 .

Probabilitatea este exprimată în h-1 . Riscul de incendiu ataşat unui obiectiv va corespunde unui punct în una din zone, situându-se astfel în unul din cele două domenii (fig. 2.3). (G R A V IT A T E ) 5 4 3 2 1 0

D O M E N IU L R IS C U R IL O R A C C E P T A B IL E 1 Im p ro b a b il

2

3

4

5

R ar

P r o b a b il

F re c v e n t

P (P R O B A B IL IT A T E )

Figura nr. 2.3. Reprezentarea riscului în sistemul de coordonate probabilitate-gravitate Menţinerea riscurilor în limitele de acceptabilitate se realizează pe baza unor măsuri tehnice şi organizatorice respectiv prin controlul riscurilor. Transpunerea practică a măsurilor de control a riscurilor de incendiu se poate realiza prin: - examinarea sistematică şi calificată a factorilor de risc determinaţi; - stabilirea persoanelor cu atribuţii pentru implementarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi supravegherea acestora; - stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, instrucţiunilor şi măsurilor de apărare şi aducerea la cunoştinţa salariaţilor a acestora; - asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia.

2.3. Controlul riscului de incendiu Controlul riscului de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice şi organizatorice destinate menţinerii riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite. Aceste măsuri tehnice şi organizatorice sunt: 28

a) evitarea (prevenirea) riscurilor; b) implementarea unor măsuri de control al riscurilor; c) „transferarea riscurilor”. a) Evitarea (prevenirea) riscurilor se realizează prin măsuri de reducere sau eliminare a factorilor determinanţi de risc sau prin activităţi de avizare şi/sau autorizare privind activitatea de p.s.i.; b) Implementarea unor măsuri de control a riscurilor de incendiu se realizează prin : -

asigurarea unei examinări corespunzătoare a factorilor de risc;

-

stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor şi măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţa utilizatorilor, salariaţilor, ocupanţilor;

-

stabilirea şi instruirea persoanelor cu atribuţii în activitatea de apărare împotriva incendiilor;

-

asigurarea mijloacelor tehnice de p.s.i., a personalului ce intervine şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia;

-

reluarea identificării şi evaluării riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor preliminare.

c) „Transferarea” riscurilor de incendiu se realizează prin societăţi specializate de asigurare/reasigurare. Desigur este vorba de asigurarea privind eventualele consecinţe ale incendiului, riscul existând în continuare în obiectivul asigurat.

2.4. Metoda matematică SIA de evaluare a riscului de incendiu 2.4.1. Consideraţii generale asupra metodei Această metodă elaborată de o asociaţie a inginerilor şi arhitecţilor din Elveţia permite o evaluare cantitativă a riscului de incendiu. Metoda presupune o strictă observare a regulilor generale de securitate aşa cum sunt: distanţele de siguranţă între construcţiile vecine şi de asemenea măsurile de protecţie a personalului cum ar fi: căi de evacuare, iluminat de siguranţă precum şi prescripţiile corespunzătoare instalaţiilor tehnice. Metoda permite a se ţine cont de factorii de pericol (esenţiali) şi de a defini măsurile necesare acoperirii riscului. Metoda se aplică la:

29



Clădiri publice (civile) cu densitate mare de persoane sau locuri unde persoanele sunt expuse la un pericol mare cum ar fi: -

Expoziţii, muzee, localuri pentru spectacole;

-

Mari magazine (universale) şi centre comerciale;

-

Hoteluri, spitale;

-

Şcoli;

-

Industrie şi comerţ;

-

Clădiri cu destinaţii multiple.

Riscul de incendiu se referă la ansamblul clădirilor, sau la părţi din ele (compartimente de incendiu separate adecvat). Un compartiment de incendiu poate îngloba un etaj sau mai multe, iar compartimentarea acestuia conduce la formarea de „celule rezistente la foc” de max. 200m2. Această metodă apelează la relaţia: R

B A N S F

(2.5)

în care: B = pericolul de incendiu al compartimentului de incendiu sau al construcţiei; A = factorul de activare; N = măsuri normale de protecţie la incendiu; S = măsuri speciale de protecţie la incendiu; F = măsuri de protecţie la incendiu referitoare la realizarea construcţiei. Această metodă apelează la următoarele simboluri şi combinaţii de litere: A = pericol de activare; B = pericolul de incendiu; E = înălţimea utilă; F = rezistenţa la foc, factor al ansamblului de măsuri de protecţie la foc; H = numărul de persoane; P = pericolul potenţial de incendiu; R = risc efectiv de incendiu; S = factor al ansamblului măsurilor speciale de protecţie la foc; Z = construcţii celulare (fig. 2.4) G = construcţii cu suprafeţe mari construite (fig. 2.5); V = construcţii cu volum mare (fig. 2.6) C0 = indicarea pericolului de coroziune; Fc = gradul de combustibilitate; 30

Fu = pericolul dat de degajările de fum; Tx = pericolul dat de degajările de produse toxice; AB = suprafaţa unui compartiment de incendiu; AZ = suprafaţa unei celule de incendiu; AF = suprafaţa vitrată;

Figura nr. 2.4. Clădiri tip Z

Figura nr. 2.5. Clădiri tip G

31

Figura nr. 2.6. Clădiri tip V

b = lăţimea compartimentului de incendiu; c = factor de combustibilitate; e = factor dat de înălţimea utilă a construcţiei, localului, nivelului; f = factor al măsurilor de protecţie al construcţiilor; g = factor de mărime a suprafeţei C.I.; i = factor al sarcinii termice fixe a imobilului; k = factor de pericol de coroziune şi toxicitate; l = lungimea compartimentului de incendiu; n = factor al măsurilor normale de protecţie la incendiu; p = categoria de pericol pentru utilizatori; q = factor de sarcină termică mobilă; s = factor al măsurilor speciale de protecţie la foc; r = factor de pericol dat de fum; Y = securitatea la incendiu. PH,E = punerea în pericol a persoanelor (ţinând cont de numărul de persoane, de mobilitatea lor şi de etajul unde este dispus compartimentul de incendiu); Qm = densitate de sarcină termică mobilă (Mj/m2); Qi = densitate de sarcină termică fixă (Mj/m2); Rn = risc de incendiu normal; Ru = risc de incendiu acceptat.

32

2.4.2. Elaborarea metodei Fiecare clădire este expusă la un pericol de incendiu. Evoluţia incendiului este influenţată de numeroşi factori care o pot favoriza sau nu. Raportul format din factorii de pericol şi produsul factorilor ansamblului de măsuri de protecţie reprezintă pericolul de incendiu al clădirii. Valoarea riscului de incendiu efectiv se obţine înmulţind pericolul de incendiu cu o valoare ce reprezintă evaluarea probabilităţii de incendiu. Pericolul de incendiu se poate defini cu relaţia 2.6: B

P M

(2.6)

în care: P = pericolul potenţial de incendiu dat de factorii de pericol relativi ce se află în construcţie şi factorii de pericol inerenţi pentru clădirea în sine. Acest P decurge din concepţia de realizare a clădirii; M = măsurile de protecţie împotriva incendiilor şi pot fi: măsuri normale, măsuri speciale şi măsuri constructive. Fiecare din termenii prezentaţi în relaţia de calcul a riscului de incendiu se exprimă prin produsul a mai multor factori cuantificaţi, după cum urmează (rel. 2.7):

B

q c r k i e g P  N SF N S F

(2.7)

Pericolul inerent de conţinut este dat de qcrk, iar pericolul inerent dat de construcţie este ieg. Riscul efectiv de incendiu R este rezultatul dat de produsul dintre pericolul de incendiu şi factorul de activare conform relaţiei (2.8): R  B A

P A N S F

(2.8)

În aceste relaţii semnificaţia termenilor este: q = factor ce ţine seama de sarcina termică mobilă şi care reprezintă cantitatea totală de căldură degajată în urma arderii complete a tuturor materialelor raportată la suprafaţa incintei, deci densitatea de sarcină termică (Mj/m2). Valorile ce reprezintă cunatificarea acestui factor se prezintă în tabelul 2.5.

Cuantificarea factorului „q” funcţie de densitatea de sarcină termică 33

Tabelul nr. 2.5

 Mj  2   m 

Qm 

Până la

q

Qm

 Mj   2  m 

q

 Mj   2  m 

Qm

q

50

0,6

401

-

600

1,3

5001

-

7000

2,0

-

75 100 150 200

0,7 0,8 0,9 1,0

601 801 1201 1701

-

800 1200 1700 2500

1,4 1,5 1,6 1,7

7001 10001 14001 20001

-

10000 14000 20000 28000

2,1 2,2 2,3 2,4

201 -

300

1,1

2501

-

3500

1,8

Mai mult decât

301 -

400

1,2

3501

-

5000

1,9

28000

51 76 01 51

2,5

c = combustibilitate, acest termen cuantifică inflamabilitatea şi viteza de ardere a materialelor combustibile. Valorile ce reprezintă cuantificarea acestui factor se prezintă în tabelul 2.6. Cuantificarea factorului de combustibilitate „c”

Tabelul nr. 2.6

Combustibilitatea

Grade de combustibilitate

Factorul „c”

Foarte inflamabile Uşor inflamabile Inflamabile, uşor combustibile Normal combustibile Greu combustibile Incombustibile

1 2 3 4 5 6

1,6 1,4 1,2 1,0 1,0 1,0

În evaluarea de risc se va ţine seama de materialele cu cea mai mare combustibilitate şi care trebuie să reprezinte cel puţin 10% din totalul sarcinii termice Q m a compartimentului respectiv. r = factor de pericol dat de fum şi se referă la materialele care ard şi degajă fum intens. Valorile ce reprezintă cuantificarea acestui factor se prezintă în tabelul 2.7.

Cuantificarea factorului „r” de pericol dat de fum Clasificarea materialelor şi mărfurilor

Tabelul nr. 2.7

Gradul de pericol dat de fum

Pericolul

Factorul r

3 2

normal mediu

1,0 1,1

Fu 34

1

mare

1,2

În calcul se vor lua materialele care au valoarea lui r cea mai mare şi care trebuie să reprezinte cel puţin 10% din totalul sarcinii termice Qm. Dacă materialele care degajă prin ardere o cantitate foarte mare de fum sunt prezente şi dacă sarcina lor totală este  10% din Qm atunci se va lua r = 1,1. k = factor de pericol de coroziune şi toxicitate şi se referă la materialele care ard în interiorul clădirii şi produc importante cantităţi de gaze corozive şi/sau toxice. Valorile ce reprezintă cuantificarea acestui factor se prezintă în tabelul 2.8. Cuantificarea factorului „k”de pericol pentru coroziune şi/sau toxicitate

Tabelul nr. 2.8

Clasificarea materialelor şi mărfurilor

Pericolul

Factorul k

C0

normal mediu mare

1,0 1,1 1,2

Materialele care au valoarea coeficientului k cea mai mare se iau în calcul cu condiţia ca ele să reprezinte cel puţin 10% din totalul densităţii de sarcină termică Qm. Pentru situaţiile când materialele prezintă un risc mare de coroziune şi toxicitate şi sunt prezente  10% din Qm se va lua acest factor k = 1,1. i = factor dat de sarcina termică fixă a imobilului. Acest factor depinde de combustibilitatea elementelor de construcţie portante şi de elementele de faţadă neportante şi de influenţa lor în propagarea incendiului. Cuantificarea valorilor pentru acest factor se prezintă în tabelul nr. 2.9.

Cuantificarea factorului „i” de pericol privind sarcina termică fixă Elemente de faţadă, acoperişuri Structură portantă Beton, cărămidă, oţel, alte

Tabelul nr. 2.9

Beton, cărămidă Metal

Componente de faţadă multistrat cu straturi exterioare incombustibile

Lemn, materiale sintetice

Incombustibil

Combustibil/protejat

Combustibil

1,0

1,05

1,1

35

materiale incombustibile Construcţii lemn - acoperite – combustibile - lamele lipite – protejate - masive – combustibile Construcţii uşoare de lemn combustibile

1,1

1,15

1,2

1,2

1,25

1,3

e = factor dat de înălţimea utilă a localului, construcţiei, nivelului. În cazul imobilelor cu mai multe etaje de înălţime normală, numărul de etaje determină factorul e, în timp ce pentru etajele cu h  3m, cota E a planşeului analizat este determinantă. Pentru imobile cu un singur etaj factorul e se determină în funcţie de înălţimea utilă E a localului. Pentru subsoluri, diferenţa între drumul de acces şi cota planşeului din subsolul considerat permit determinarea lui e (fig. 2.7 şi tabelele nr. 2.10, 2.11 şi 2.12).

+

E S tra d ă

În ă lţim e u tilă + E

S tra d ă E

(L o c a l, h a lă )

-

Figura nr. 2.7. Aprecierea factorului e pentru imobile cu mai multe niveluri şi cu un singur nivel Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu un singur nivel

Tabelul nr. 2.10

Construcţii cu un singur nivel Înălţimea localului E mai mare de 10 m până la 10 m până la 7 m

Qm

Qm

Qm

redusă 1,00 1,00 1,00

medie 1,25 1,15 1,00

mare 1,50 1,30 1,00

36

Qm redusă  200 Mj/m2; Qm medie  1000 Mj/m2; Qm mare  1000 Mj/m2; Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu subsol Nr. crt. 1 2 3 4

Tabelul nr. 2.11

Subsol

e

Un singur nivel subteran 3 m Două niveluri subterane 6 m Trei niveluri subterane 9 m Patru sau mai multe niveluri subterane 12 m

1,00 1,90 2,60 3,00

Determinarea factorului „e” pentru construcţii cu mai multe niveluri

Tabelul nr. 2.12

Nr. Nr. de niveluri e crt. 1 11  34 m 2,00 2 1,90 8 – 11  25 m 3 7  22 m 1,85 4 1,80 6  19 m 5 5  16 m 1,75 6 1,65 4  13 m 7 3  10 m 1,50 8 1,30 2  7m 9 1  4m 10 Parter 1,00 g = factor dependent de mărimea suprafeţei compartimentului de incendiu. Valorile ce reprezintă cuantificarea acestui factor sunt prezentate în tabelul nr. 2.13. Acest  l  al compartimentului  b

factor este funcţie de suprafaţa (AB) (l b) şi de raportul lungime/lăţime  de incendiu. Valori ale factorului g

8:1 800 1200 1600 2000 2400 4000

Tabelul nr. 2.13

Raportul lungime/lăţime a compartimentului de incendiu l/b 7:1 6:1 5:1 4:1 3:1 2:1 770 730 680 630 580 500 1150 1090 1030 950 870 760 1530 1450 1370 1270 1150 1010 1900 1800 1700 1600 1450 1250 2300 2200 2050 1900 1750 1500 3800 3600 3400 3200 2900 2500 37

1:1 400 600 800 1000 1200 2000

Valoarea factorului g 0,4 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2

Suprafaţa compartimentului de incendiu (AB)

6000 8000 10000 12000 14000 16000 18000 20000 22000 24000 26000 28000 32000 36000 40000 44000 52000 60000

5700 7700 9600 11500 13400 15300 17200 19100 21000 23000 24900 26800 30600 34400 38300 42100 49800 57400

5500 7300 9100 10900 12700 14500 16400 18200 20000 21800 23600 25400 29100 32700 36300 40000 47200 54500

5100 6800 8500 10300 12000 13700 15400 17100 18800 20500 22200 23900 27400 30800 35300 37600 44500 51300

4800 6300 7900 9500 11100 12700 14300 15900 17500 19000 20600 22200 25400 28600 31700 34900 41300 47600

4300 5800 7200 8700 10100 11500 13000 14400 15900 17300 18700 21200 23100 26000 28800 31700 37500 43300

3800 5000 6300 7600 8800 10100 11300 12600 13900 15100 16400 17600 20200 22700 25200 27700 32800 37800

3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 16000 18000 20000 22000 26000 30000

1,4 1,6 1,8 2,0 2,2 2,4 2,6 2,8 3,0 3,2 3,4 3,6 3,8 4,0 4,2 4,4 4,6 4,8

68000

65000

61800

58100

54000

49000 42800 34000

5,0

De precizat că pentru compartimentele de incendiu amplasate la subsol, etajul 1la etajul

7, valoarea lui „g” se va lua cea corespunzătoare coloanei l/b = 1:1, chiar dacă raportul efectiv  l   este diferit de acesta.  b

Mărimea riscului depinde de numărul de persoane care pot fi puse în pericol simultan într-o clădire sau un compartiment de incendiu şi /sau de valoarea bunurilor adăpostite. Riscuri mari se întâlnesc la: 

Clădiri vechi, mari magazine, depozite, clădiri industriale şi artizanale, hoteluri, spitale, cinematografe, teatre, cămine de bătrâni, grădiniţe de copii, şcoli;

Riscuri medii se întâlnesc la: 

Clădiri administrative, blocuri de locuinţe, întreprinderi mici, clădiri agricole, etc.;

Riscuri mici se întâlnesc la: 

Hale industriale parter sau un etaj şi cu sarcina termică mică, clădiri de locuit familiale, etc.

2.4.2.1. Calculul măsurilor normale (N) de protecţie la incendiu 38

Coeficienţii corespunzători măsurilor normale se prezintă în tabelul 2.14, iar relaţia de calcul a valorii N pentru acestea se prezintă în relaţia (2.9): N  n1  n2  n3  n4  n5

(2.9)

Deasemenea, în tabelul 2.14 se prezintă şi valoarea cuantificării coeficientului în funcţie de măsurile normale de protecţie la foc. Semnificaţia coeficienţilor cuprinşi în valorile normale de protecţie la foc N este următoarea: n1 = stingătoare portabile – numai stingătoarele avizate şi recunoscute de instanţele competente sunt luate în considerare; n2 = hidranţi interiori – trebuie să fie echipaţi complet pentru a putea fi utilizaţi pentru o primă intervenţie de personal instruit. n3 = fiabilitatea în alimentarea cu apă – condiţii minimale de debit şi rezervă de apă (rezerva de incendiu) sunt cerute pentru a răspunde la trei grade progresive de pericol ca şi fiabilitatea instalaţiei de hidranţi exteriori şi presiunea necesară pentru funcţionarea acestuia. n4 = conducte de alimentare cu apă – lungimea luată în consideraţie este cea cerută de accesul normal la hidrantul exterior cel mai apropiat de intrarea în clădire; n5 = personal instruit – are în vedere personalul disponibil care trebuie să ştie să folosească stingătoarele portabile şi panourile de incendiu existente. Coeficienţii corespunzători măsurilor normale de protecţie la foc Nr. crt.

Coeficient (variante)

Măsuri normale

n1

Stingătoare portabile, panou incendiu

1

n11

-

n12

-

n2 2 3

Tabelul nr. 2.14 Cuantificarea coeficientului

suficiente;

1,00

insuficiente sau inexistente Hidranţi interiori

n21

-

n22

-

0,90 1,00

suficienţi

0,80

insuficienţi sau inexistenţi Fiabilitatea în alimentarea cu apă

Presiunea la hidrant Debit minim*

Rezerva de apă**

39

2bari

>4bari

-

risc mare Q>3600 l/min

min. 480 m3

-

risc mediu Q>1800 l/min min. 240 m3

-

risc mic Q>900 l/min

0,70

0,85

1,00

0,65

0,75

0,90

0,60

0,70

0,80

fără

0,50

0,60

0,70

 pompare din pânza freatică dependentă

0,50

0,55

0,60

min. 120 m3

 rezervor de apă de înălţime cu rezervă de apă sau cu pompare din pânza freatică, independent de reţea  rezervor de înălţime fără rezervă de n3

apă, cu pompare din pânza freatică, independent de reţea  pompare din pânza freatică,

n31

rezervă de apă, independentă de reţea

n32

de pânza de reţea, fără rezervă n33

 ape naturale Lungimea conductelor de transport apă

nn34 4 4

(hidrant - construcţie) n41

 lungime < 70 m

1,00

n42

 lungime  (70÷100 m)

0,95

n43 n5 5

n51

0,90

 lungime > 100 m Personal instruit  disponibil şi format

1,00

0,80  inexistent când debitul este mic, trebuie reduşi factorii n3.1 ÷ n3.4 cu 0,05 pentru fiecare tranşă de n52



300 l/min; ** când rezerva de apă este mai mică, trebuie reduşi factorii n 3.1 ÷ n3.4 cu 0,05 pentru fiecare tranşă de 36 m3 cel puţin. De asemenea acest personal trebuie să aibă la îndemână un sumar al activităţilor ce trebuiesc executate în caz de incendiu, şi trebuie să cunoască mijloacele de alarmare precum şi posibilităţile de evacuare şi salvare în caz de incendiu. 2.4.2.2. Calculul măsurilor speciale (S) de protecţie la incendiu Pentru fiecare din grupele de măsuri s1 ÷ s6, trebuie ales coeficientul corespunzător măsurilor speciale prevăzute sau deja luate. Dacă însă nu sunt prevăzute măsuri speciale trebuie luat s1 = 1,0. 40

Valoarea măsurilor speciale „S” se calculează cu relaţia (2.10): (2.10)

S  s1  s2  s3  ......s6

Coeficienţii corespunzători măsurilor speciale de protecţie la incendiu sunt prezentaţi în tabelul 2.15. Coeficienţii corespunzători măsurilor speciale de protecţie la incendiu Nr. crt.

Tabelul nr. 2.15

Măsuri speciale

S

Detecţia incendiului 1

Detecţie

s1

s1.0 s1.1 s1.2

2 ronduri în timpul nopţii şi zilei cel puţin ronduri executate la fiecare 2 ore instalaţii de detecţie automate

s1.3

instalaţii sprinkler

s2.0 s2.1

2

Transmiterea s2 alarmei

s2.2 s2.3

s2.4

Nr. crt. 3

1,05 1,10 1,45 1,20

Transmiterea alarmei la un post de alarmare incendiu Un post de alarmă cu telefon ocupat în permanenţă şi pe durata nopţii de o singură persoană Un post de alarmă cu telefon ocupat în permanenţă (în timpul nopţii de cel puţin 2 persoane) Transmiterea alarmei automat prin centrala de detectare sau stingere (sprinkler) la un post de alarmare incendiu prin intermediul unei linii telefonice publice Transmiterea automată a alarmei de incendiu prin centrala de detecţie sau stingere prin linie telefonică supravegheată în permanenţă (continuare tabel 2.15)

1,05 1,10 1,10

1,20

Măsuri speciale Intervenţia

s3

S

Pompieri comunitari (publici) şi de întreprindere (SPE) SPE Eşalon 1

41

SPE Eşalon 2

SPE Eşalon 3

SPE Eşalon 4

Fără SPE

Serviciul de pompieri Categoria 1 Serviciul de pompieri Categoria 2 Serviciul de pompieri Categoria 3 Serviciul de pompieri Categoria 4 Serviciul de pompieri Categoria 5 Serviciul de pompieri Categoria 6 Serviciul de pompieri Categoria 7

s3.0 s3.1 s3.2

4

5

6

Instalaţii de stingere

1,40

1,50

1,00

1,30

1,40

1,50

1,60

1,15

1,40

1,50

1,60

1,70

1,30

1,45

1,55

1,65

1,75

1,35

1,50

1,60

1,70

1,80

1,40

1,55

1,65

1,75

1,85

1,45

1,70

1,75

1,80

1,90

1,60

Timp/distanţă

Instalaţii de sprinklere

SPE Eşalon 1+2

SPE Eşalon 3

SPE Eşalon 4

Fără SPE

s4.1 s4.2 s4.3

15 min; < 5 Km < 30 min; > 5 Km > 30 min

1,00 0,95-1,00 0,90-0,91

1,00 0,90 0,75

1,00 0,95 0,90

1,00 1,00 0,95

1,00 0,80 0,60

s5.0 s5.1 s5.2 s5.3

Instalaţii de stingere Sprinklere Sprinklere sau alte instalaţii de stingere cu apă Sisteme automate de stingere cu gaz (protecţie locală)

s4

s5

1,30

Eşaloane de intervenţie ale serviciilor comunitare (publice) de pompieri

s4.0

Eşaloane de intervenţie

1,20

2,00 1,70 1,35

Evacuarea fumului s6 s60 Instalaţii de desfumare mecanice 1,20 (desfumare) Semnificaţia coeficienţilor cuprinşi în măsurile speciale de protecţie la incendiu (S) este

următoarea: s1 Detecţia incendiului. s11 = serviciul de supraveghere (gardă) se asigură de personal angajat al unităţii sau ai unui serviciu recunoscut. Prin serviciul de gardă este reglementat şi rondul care se poate controla printr-un ceas de pontaj. Rondul se execută de două ori pe timp de noapte şi de două ori pe timp de zi, dar se poate face rondul şi din două în două ore. Serviciul de gardă trebuie să aibă posibilitatea ca pe timpul rondului să poată declanşa alarma pe o rază de 100 m, indiferent unde se află (prin telefon, aparat emisie-recpţie sau butoane normale de alarmă). s12 = utilizarea unei instalaţii automate de detecţie a incendiului care să transmită alarma la un post ocupat în permanenţă în speţă sediul serviciului de pompieri propriu care să poată interveni rapid pentru stingerea incendiului. 42

s13 = utilizarea unei instalaţii tip sprinkler care este în acelaşi timp o instalaţie atât de detectare a incendiului cât şi de stingere. s2 Transmiterea alarmei. s21 = un post de control ocupat în permanent atât ziua cât şi noaptea de o singură persoană. Această persoană este autorizată să se odihnească lângă un telefon pentru alarmare. s22 = un post de alarmă ocupat în permanenţă de cel puţin două persoane instruite, având sarcina de a transmite alarma, postul fiind legat direct telefonic la serviciul de pompieri sau având un alt sistem de transmitere a alarmei. s23 = transmiterea automată a alarmei se face prin centrala de detecţie a incendiilor sau de stingere prin intermediul unei reţele publice telefonice sau a uneia asemănătoare ca fiabilitate. s24 = transmiterea automată a alarmei prin linie telefonică supravegheată în permanenţă. s3 Serviciul de pompieri de întreprindere (SPE). SPE – Eşalonul 1 = „grupă de stingere” alertabilă simultan în timpul orelor de lucru, formată din minimum 10 persoane pregătite pentru intervenţie. SPE – Eşalonul 2 = pompieri de întreprindere minim 20 persoane formaţi pentru intervenţie, având un comandant propriu, alertabili simultan şi gata de intervenţie în timpul orelor de muncă. SPE – Eşalonul 3 = pompieri de întreprindere minim 20 persoane formaţi pentru intervenţie, având un comandant propriu, alertabili simultan şi gata de intervenţie şi în afara orelor de program. SPE – Eşalonul 4 = corespunde SPE 3 la care pe timpul concediului se adaugă şi un pichet de minim 4 persoane pregătite pentru intervenţie. Serviciul comunitar de pompieri. s31 = Serviciul de pompieri de categoria 1 = corespunde situaţiei în care acesta nu se poate încadra în categoria 2. s32 = Servicul de pompieri de categoria 2 = serviciul de pompieri cu minim 20 persoane bine instruite şi pregătite pentru intervenţie ce pot fi alarmate telefonic. Pe timpul zilelor de concediu precum şi sâmbăta, duminica, sărbătorile legale trebuie să existe un pichet permanent. s33 = Serviciul de pompieri de categoria 3 = serviciul de pompieri corespunzător categoriei 2 dar dotat cu maşină de intervenţie. s34 = Serviciul de pompieri de categoria 4 = serviciul de pompieri format din minimum 20 persoane bine instruite şi pregătite pentru intervenţie, alertabile prin telefon având în dotare maşină de minimum 1200 l apă. În afara zilelor lucrătoare, trei persoane trebuie să se găsească la sediul serviciului de pompieri gata să plece la intervenţie în minimum 5 minute.

43

s35 = Serviciul de pompieri de categoria 5 = corespunde serviciului de pompieri de categoria 4 dar au în dotare o maşină de minimum 2400 l apă, iar în afara orelor de program la sediul serviciului se găsesc 5 persoane gata de a pleca la intervenţie în 5 minute. s36 = Serviciul de pompieri de categoria 6 = corespunde serviciului de categoria 5 la care se adaugă un pichet permanent din minimum 4 persoane formate pentru intervenţia la incendiu dar şi pentru protecţie împotriva gazelor. s37 = Serviciul de pompieri de categoria 7 = serviciul format din pompieri profesionişti staţionaţi permanent la sediul serviciului situat în zona urbană alertabili în permanenţă şi gata la orice intervenţie. s4 Eşaloanele de intervenţie ale serviciilor comunitare de pompieri. Pentru serviciile comunitare de pompieri timpul de intervenţie (te) se calculează de la declanşarea alarmei până la sosirea la locul incendiului a unui prim eşalon pentru intervenţie. Acest timp ţine cont şi de posibilele obstacole cum ar fi pante mari ale terenului, trafic intens, pasaje feroviare cu trafic intens. Timpul de parcurs este cel indicat de instanţele competente sau companiile de asigurări şi este determinat. s5 Instalaţii de stingere. Valoarea s31 se referă exclusiv la declanşarea alarmei pe când valorile lui s51 şi s52 califică acţiunea de stingere. Aceste valori prezentate în tabelul 2.15 nu sunt valabile decât pentru o protecţie totală a construcţiei sau a unui compartiment de incendiu. Dacă avem de-a face cu o protecţie parţială, valorile prezentate se reduc în consecinţă. Valorile s51 şi s52 reprezintă cuantificarea protecţiei asigurate printr-o instalaţie sprinkler evident cu condiţia ca această instalaţie să fie avizată de forurile competente, şi deci să posede certificatul de conformitate. s6 Instalaţii automate de evacuare a căldurii şi fumului. Aceste instalaţii permit să se reducă pericolul de propagare a incendiului ca urmare a acumulării căldurii sub plafonul unei incinte, îndeosebi cu suprafaţa mare. Din acest punct de vedere, dacă sarcina termică nu este prea mare se pot lua măsuri de protecţie sigure în ceea ce priveşte pericolul de propagare a fumului şi căldurii. Eficacitatea unei asemenea instalaţii nu este însă garantată decât dacă clapetele de evacuare se închid la timp cu ajutorul unui dispozitiv automat de declanşare. Instalaţii mecanice de evacuare a fumului şi căldurii. O măsură eficace aplicabilă la clădirile cu mai multe niveluri, constă în instalarea unui sistem de ventilare mecanică pentru evacuarea regulată şi eficace a fumului şi căldurii, sau a unei instalaţii de suprapresiune cu dispozitive de evacuare a fumului. 44

În depozite sau clădiri cu sarcină termică mare dispozitivele de evacuare sau instalaţiile mecanice de evacuare a căldurii şi fumului nu trebuie să intre în funcţiune înainte de declanşarea instalaţiei de sprinklere. 2.4.2.3. Calculul măsurilor de protecţie la incendiu referitoare la realizarea construcţiei (F) (rezistenţa la foc). Factorii f1 ÷ f4 pentru cuantificarea măsurilor de protecţie la incendiu sunt prezentaţi în tabelul 2.16. Coeficienţii corespunzători măsurilor de protecţie la incendiu ce ţin de realizarea construcţiei (rezistenţa la foc) Nr. crt. 1

2

Tabelul nr. 2.16

F

f1

f2

Rezistenţa la foc f11 f12 f13 f21 f22 f23

f

Structura portantă (elemente portante: pereţi, grinzi, stâlpi) F 90 sau mai mult (min) F 30/60 F < 30 Faţade Înălţimea ferestrelor ≤ 2/3 din înălţimea unui etaj F 90 sau mai mult (min) F 30/60 F < 30

1,30 1,20 1,00 1,15 1,10 1,00

Planşee** (separarea orizontală între niveluri) z+g

Număr de niveluri 3

f3 f31 f32 f33

F 90 F30/60 F < 30

≤2 >2 ≤2 >2 ≤2 >2

v v Comunicări verticale Nici una sau Protejate* Neprotejate obturate 1,20 1,10 1,00 1,30 1,15 1,00 1,15 1,05 1,00 1,20 1,10 1,00 1,05 1,00 1,00 1,10 1,05 1,00 (continuare tabel 2.16)

Nr. crt. 4

F f4

Rezistenţa la foc Suprafaţa celulelor (spaţiilor) Spaţii compartimentate având F30 şi uşi T30. Raportul suprafeţelor AF/AZ ≥ 10% < 10% 45

f

< 5%

1,40 1,30 1,20

AZ < 50 m2 AZ < 100 m2 AZ ≤ 200 m2



1,30 1,20 1,10

f41 f42 gol protejat cu o instalaţie sprinkler sau stingere cu apă

1,20 1,10 1,00

** fără să fie valabile şi pentru acoperişuri. Produsul lor constituie rezistenţa la foc F a compartimentului de incendiu sau a construcţiei şi este definit de relaţia: (2.11)

F  f1  f 2  f 3  f 4

Semnificaţia factorilor f1 ÷ f4 este următoarea: f1 – structura portantă. Factorul f1 semnifică rezistenţa la foc a structurii portante a compartimentului de incendiu considerat sau al construcţiei. f2 – faţade. Factorul f2 semnifică rezistenţa la foc a faţadelor compartimentului de incendiu considerat sau construcţiei considerate. Pentru evaluarea acestei rezistenţe se va ţine cont de tipul de faţadă, de cum este prinsă în structură dar fără a ţine cont de ferestre. Părţile care au cea mai mică rezistenţă la foc sunt determinante. f3 – planşee. Factorul f3 cuantifică separarea între niveluri ţinând cont de următorii parametri: 

rezistenţa la foc a plafonului;



tipul de pasaje verticale şi deschiderile din planşee (scări, ghene, etc.);



numărul de niveluri.

f4 – Celule de incendiu. Celulele de incendiu sunt spaţii din construcţie a căror suprafaţă AZ (la sol) nu depăşeşte 200 m2 şi care la pereţii ce le separă au rezistenţa la foc de cel puţin 30 min. (F 30). Uşile de acces trebuie să fie de tipul T30. Valorile factorului f4 sunt dependente de dimensiunile celulei, de rezistenţa la foc a elementelor de separare şi de mărimea raportului între suprafaţa vitrată şi suprafaţa celulei AF/AZ.

2.4.2.4. Calculul pericolul de incendiu (B) Pericolul de incendiu se poate determina utilizând relaţia 2.6. B

P N S F

în care: 46

P  q c  r  k i e  g

(pericolul potenţial de incendiu)

N  n1  n2  n3  n4  n5 (măsuri normale de protecţie la incendiu) S  s1  s2  s3  s4  s5  n6 (măsuri speciale de protecţie la incendiu)

F  f1  f 2  f 3  f 4 (măsuri ce ţin de realizarea construcţiei)

2.4.2.5. Pericolul de activare a unui incendiu (factorul A) Factorul A reprezintă o aproximare a pericolului de activare, respectiv a probabilităţii de apariţie a unui incendiu. Corelaţia între factorul de activare A şi pericolul de activare se prezintă în tabelul 2.17. Corelaţia dintre factorul de activare şi pericolul de activare Nr. crt. 1 2 3

Factorul de activare (A) 0,85 1,00 1,20

4

1,45

Ridicat

5

1,80

Foarte ridicat

Tabelul nr. 2.17

Pericolul de activare

Exemple

Scăzut Normal Mediu

Muzee Hoteluri, locuinţe Fabricarea de maşini şi aparate Laboratoare chimice, ateliere de pictură Fabricarea de artificii, lacuri şi vopsele

2.4.2.6. Calculul riscului efectiv de incendiu Funcţie de numărul de persoane dintr-o clădire precum şi de mobilitatea acestora, riscul normal de incendiu Rn se corelează cu un factor de corecţie pH,E obţinându-se o valoare a riscului de incendiu acceptat. Ru  Rn  pH , E

(2.13)

Valoarea factorului de corecţie pH,E este dependentă de numărul de niveluri ale construcţiei (E), de numărul de persoane (H) aflate în compartimentul de incendiu considerat precum şi de categoria de punere în pericol a persoanelor şi se prezintă în tabelul nr. 2.18. Dependenţa factorului de corecţie a riscului de categoria de punere în pericol a persoanelor, de numărul de niveluri ale construcţiei şi de numărul de persoane aflate în compartimentul de incendiu considerat

Tabelul nr. 2.18

47

Numărul de persoane admis în compartimentul de incendiu

1 Parter + etaj 1 > 1000

Etaj

Etaj

II÷V

V÷VII

Categoria de punere în pericol a persoanelor 2 Poziţionarea compartimentului de incendiu considerat Etaj Etaj Parter Parter VIII Etaj Etaj VIII + + şi mai II÷V V÷VII şi mai etaj 1 etaj 1 mult mult

< 30

> 1000

3 Valoarea Etaj

Etaj

II÷V

V÷VII

Etaj VIII

lui

şi mai

pH,E

mult

> 1000

< 100

< 30

< 300

< 100

1,00 0,95

< 1000

< 30

< 300

> 1000

< 100

< 1000

< 300

> 1000

0,90 < 30

0,85

< 30

< 100

0,80

< 100

< 300 < 1000

< 30

0,70

> 1000

< 100

0,65

0,75

< 1000

< 30

< 300

> 1000

< 100

< 1000

< 30

< 300

> 1000

< 100

< 300

< 1000

< 300

< 1000

< 30

0,55

> 1000

< 1000

> 1000

< 100

0,50

< 300

0,45

< 1000

0,45

> 1000

0,40

> 1000

0,60

Factorul de corecţie a riscului normal poate fi: pH,E < 1, pentru un pericol mare pentru persoane; pH,E = 1, pentru un pericol normal pentru persoane; pH,E > 1, pentru un pericol scăzut pentru persoane. Construcţiile care prezintă un risc de incendiu crescut (mare) pentru persoane sunt:

}



clădiri administrative



hoteluri



mari magazine



teatre, cinematografe



muzee



expoziţii



clădiri pentru penitenciare



parcaje subterane cu mai multe niveluri



construcţii de mare înălţime

clădiri cu mari aglomerări de persoane

}

clădirile care prezintă un risc de instaurare a panicii

clădiri în care există dificultăţi

}

}

de evacuare datorate construcţiei şi modului de organizare clădiri unde există dificultăţi

de evacuare datorită particularităţilor specifice pe care le au aceste construcţii

48

Categoria de punere în pericol a persoanelor „p” este definit: p = 1, pentru expoziţii, muzee, săli de reuniuni (conferinţe), şcoli, restaurante, mari magazine; p = 2, pentru hoteluri, pensiuni, tabere de copii, etc.; p = 3, pentru spitale, localuri pentru vârstnici. Pentru alte destinaţii faţă de cele menţionate se va lua valoarea lui p H,E = 1,0. Pentru situaţii speciale valoarea lui pH,E se poate lua mai mare de 1 cu acordul pompierilor dacă însă măsurile de protecţie la foc luate garantează prezenţa unui pericol potenţial de incendiu scăzut. Trebuie reţinut faptul că o creştere a valorii lui pH,E peste 1 nu conduce la nerespectarea măsurilor de protecţie la foc cerute de reglementările în domeniu. În general riscul de incendiu acceptat este definit de relaţia (2.13): Ru  1,3  pH , E

(2.13) 2.4.2.7. Evaluarea siguranţei la foc pentru construcţii şi utilizatori Siguranţa la foc în conformitate cu această metodă SIA se apreciază prin factorul „Y” definit de relaţia: Y

Ru R

(2.14)

în care: Y = siguranţa la foc; Ru = riscul de incendiu acceptat; R = riscul real de incendiu. Se consideră că avem realizată o siguranţă la foc în construcţiile în care Y ≥ 1, deci riscul acceptat este mai mare decât riscul de incendiu real. În situaţia în care Y < 1 rezultă că siguranţa la foc este insuficientă şi ca atare se impun măsuri pentru creşterea acesteia (fie modificarea măsurilor normale, fie speciale fie cele legate de construcţie). La stabilirea unui nou concept de protecţie la foc, este recomandat de a se proceda conform următoarelor priorităţi: 

respectarea tuturor măsurilor normale de protecţie la incendiu (N);



ameliorarea conceptului referitor la tipul de clădire: 49



-

acceptarea unui tip de clădire cât mai favorabil;

-

creşterea valorii factorului „F”;

-

scăderea valorii factorului „i”.

prevederea de măsuri speciale, adecvate, de protecţie la foc. Evident că pentru fiecare nou concept de protecţie la foc trebuie să se recalculeze

siguranţa la incendiu. Un formular ce permite evaluarea siguranţei la foc pentru o construcţie se prezintă în anexa numărul 1, iar în anexa numărul 2 se prezintă efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni, în caz de incendiu, asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor.

50

CAPITOLUL III Metode şi proceduri pentru evaluarea riscurilor de incendiu, avizate de I.G.S.U. 3.1. Consideraţii generale asupra metodelor de evaluare a riscului de incendiu. Evaluarea riscului de incendiu în faza de proiectare a unui sistem (construcţii) presupune parcurgerea unor paşi dintr-o schema logică. Această schemă logică stabileşte că după evaluarea riscului, în cazul neîncadrării în nivelurile de siguranţă, să se reia pasul iterativ de la momentul identificării pericolelor de incendiu. În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuţie sau exploatare pentru evaluarea riscului de incendiu, definit ca funcţia R incendiu= f(P,C), se utilizează următoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode: a) analitice – metoda MADS MOSAR, metode care constau în analizarea pe baza algoritmilor logici, a tuturor disfuncţiunilor ce pot apare în sistemul supus evaluării şi a căror finalitate este incendiul; b) calitative, (tratează atât consecinţele cât şi probabilitatea)–metoda What if; c) combinate; d) grafice – se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca fiind Rincendiu=f(P,G) şi compararea funcţiei cu anumite domenii de acceptabilitate; e)matematice — cantitative, semicantitative (tratează probabilitatea cantitativ şi consecinţele relativ) – metoda SIA, metodele de analiză a arborilor de stare/evenimente (Event Tree), metode probabilistice de apariţie a riscurilor de incendiu (Fault Tree). Cea din ultimă metodă (SIA) este elaborată de o asociaţie a inginerilor şi arhitecţilor din Elveţia şi permite o evaluare cantitativă a riscului de incendiu. Aceasta a fost tratată corespunzător în capitolul anterior.

3.2. Metoda arborelui de evenimente Utilizarea arborelui de evenimente în analiza riscului la care este supus un sistem, presupune prezentarea evenimentelor în succesiunea logică a lor, stabilirea probabilităţilor de producere şi evaluarea finala a riscului ţinând cont şi de nivele de gravitate a consecinţelor la 51

care este supus sistemul în fiecare situaţie. Urmează analiza riscului rezultat şi stabilirea măsurilor şi acţiunilor ce trebuie întreprinse în vederea diminuării riscului, respective încadrarea acestuia în limitele acceptabilităţii. În continuare este prezentat un model simplu de arbore de evenimente: B (p=0,9)

Y=2 (p=0,8955)

A (p=0,995) Y=1 (p=0,0995) X

Not B (p=0,1) Y=0 (p=0,0050) Not A (p=0,005) Figura nr. 3. 1. Model de arbore de evenimente Se pot distinge următoarele reprezentări:

X – numărul evenimentelor iniţiatoare ce pot afecta sistemul în unitate de timp; A,B – evenimente (p=probabilitatea de producere a acestora); De exemplu: evenimentul A – funcţionarea instalaţiei de semnalizare incendiu; evenimentul B – funcţionarea instalaţiei de evacuare a fumului si gazelor fierbinţi. Not A, Not B – evenimentele contrare (p=probabilitatea ca acestea să nu se producă); Y – nivele de gravitate a consecinţelor produse în urma desfăşurării succesiunii de evenimente. Cuantificarea riscului se realizează prin produsul dintre probabilitatea producerii unei succesiuni de evenimente ce pot provoca avarii sistemului şi nivelul de gravitate al consecinţelor. Metoda presupune parcurgerea următoarelor module: 1. Enunţul problemei 2. Construirea arborelui de evenimente 3. Evoluţia în timp a emisiilor de fum şi gaze fierbinţi 4. Acceptabilitatea riscului 5. Alternative de reducere a riscului 6. Concluzii.

52

Primul pas în analiza riscului de incendiu este verificarea încadrării riscului existent în domeniul acceptabil, se ţine cont de gravităţile consecinţelor în primul rând asupra utilizatorilor clădirii iar în al doilea rând asupra bunurilor materiale (construcţiei propriu-zise). La final se verifică dacă masurile luate in vederea diminuării riscului de incendiu pentru oameni si bunuri, au ţinut cont de prevederile cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” adică dacă s-a urmărit asigurarea: 

stabilităţii elementelor portante ale construcţiei pentru o perioada de timp determinata (60 min.);



limitării propagării focului si fumului in interiorul construcţiei;



limitării propagării incendiului la vecinătăţi;



posibilităţile utilizatorilor (oamenilor) de a se evacua in condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin orice mijloace;



securitatea forţelor de intervenţie (servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă).

Dintre măsurile ce se pot lua în vederea reducerii si încadrării riscului de incendiu pentru persoane si bunuri putem exemplifica: 

îmbunătăţirea performanţelor instalaţiei de semnalizare incendiu, extinderea numărului liniilor de semnalizare si detectorilor;



îmbunătăţirea performanţelor instalaţiei de evacuare a fumului si gazelor fierbinţi, mărirea debitului de evacuare, extinderea de tubulaturi, ventilatoare.

3.3. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii Actul normativ avizat de I.G.S.U., care răspunde cerinţelor de siguranţă la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii este: „Ghidul de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii", indicativ GT 049 din 2002 [9], aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 2003 din 16.12.2002, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii I.P.C.T. S.A. Conform prevederilor P 118 şi NP 015, după destinaţie, spitalele se clasifică astfel: 1. După specialităţi: a) generale ce cuprind minim 4 specialităţi medicale de boli principale (boli interne, chirurgie, pediatrie, obsteticăginecologie); 53

b) de specialitate care asigură asistenţa medicală într-o specialitate medicală principală sau întrunui sau două profiluri medicale înrudite, derivate din acestea; c) spitale clinice care cuprind şi funcţiuni de învăţământ medical. 2. După capacitatea de spitalizare (număr de paturi): a) spitale mici de la 150-350 de paturi pentru spitale generale şi 100-200 de paturi pentru cele de specialitate; b) spitale mijlocii de la 400-600 de paturi pentru spitale generale şi 250-400 de paturi pentru cele de specialitate; c) spitale mari de la 700-1000 de paturi pentru spitale generale şi 500-700 de paturi pentru cele de specialitate; d) spitale foarte mari de la peste 1100 paturi. 3. După tipul localităţii in care funcţionează spitalele generale pot fi: a) comunale;

b) orăşeneşti;

c) municipale;

d) judeţene.

4. După soluţionarea spaţial-volumetrică: a) sistem pavilionar cu specialităţi medicale şi funcţionalităţi în clădiri distincte; b) sistem monobloc cu funcţionalităţi comasate în aceeaşi construcţie; c) sistem articulat ansamblu de volume articulate în zona nodurilor de circulaţie verticală; d) sistem tentacular volume construite relativ autonome, conectate la un volum central în care există circulaţii şi funcţiuni comune. Spitalele ale căror destinaţie nu este cuprinsă în clasificare se încadrează prin asimilare. Obiectul ghidului îl constituie stabilirea factorilor de risc, de activare, de gravitate şi de protecţie la foc, precum şi a valorilor acestora, care se iau în considerare la evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc prin metoda matematică de evaluare, stabilită potrivit legii, pentru clădiri definite conform „Normativului privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor" indicativ NP 015, atât la spitalele existente, cât şi la cele nou construite, dar care nu se încadrează în categoria clădirilor înalte şi foarte înalte. Alte tipuri de clădiri din domeniul sănătăţii (policlinici, dispensare, case de copii, azile de bătrâni sau handicapaţi) nu fac obiectul prezentului ghid. Ghidul se adresează tuturor factorilor implicaţi în activitatea de proiectare a construcţiilor publice, verificatorilor şi experţilor atestaţi pentru cerinţa de calitate siguranţa la foc, specialiştilor din ministere şi alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, precum şi persoanelor fizice şi juridice care deţin, sub orice formă, spitale.

54

Ghidul se aplică de persoane cu competenţă în domeniile: proiectarea construcţiilor publice, identificarea şi evaluarea riscului de incendiu, verificarea şi expertizarea privind cerinţa de calitate siguranţa la foc, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor. Analiza de risc se compune dintr-un pachet de proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscului de incendiu, precum şi pentru stabilirea modalităţilor de reducere a acestuia. Eficienţa analizei de risc este condiţionată, în principal, de competenţa celor care o efectuează şi de corelarea corectă a metodelor de analiză folosite cu specificul obiectului analizat. Utilizarea unei metode neadecvate de analiză de risc conduce la valorificarea incompletă sau defectuoasă a datelor disponibile şi, ca urmare, la concluzii parţiale sau eronate. Metodele matematice asigură valorificarea optimă a datelor existente, cât şi identificarea soluţiilor de reducere a riscului efectiv. Controlul riscului de incendiu presupune: -

urmărirea cu predilecţie a factorilor de risc care se pot modifica cu cea mai mare frecvenţă;

-

menţinerea măsurilor de protecţie pasivă luate în considerare prin scenariile de siguranţă la foc:

-

menţinerea performanţelor măsurilor de siguranţă în funcţionare aplicate instalaţiilor, sistemelor şi echipamentelor utilitare;

-

menţinerea şi/sau îmbunătăţirea privind pregătirea şi instruirea salariaţilor şi a capacităţii de intervenţie a serviciului propriu de pompieri civili;

-

supravegherea respectării regulilor de prevenire a incendiilor de către utilizatori;

-

îmbunătăţirea sistemului de indicatoare, avertizare, de interdicţii şi de orientare a utilizatorilor.

3.4. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate Actul normativ avizat de I.G.S.U., care răspunde cerinţelor de siguranţă la foc pentru săli aglomerate este: „Ghidul de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate"indicativ GT 030 din 2001 [8], aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1613 din 02.11.2001, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii I.P.C.T. S.A. Ghidul se adresează tuturor factorilor implicaţi in activitatea de proiectare a construcţiilor publice, verificatorilor si experţilor atestaţi pentru cerinţa de calitate siguranţa la foc, specialiştilor din, ministere si alte organe ale administraţiei publice centrale si locale cu atribuţii 55

in domeniul apărării impotriva incendiilor, precum şi persoanelor fizice si juridice care deţin sub orice forma săli aglomerate. Conform prevederilor P 118 si NP 006, după destinaţie sălile aglomerate se clasifică astfel: Clasificarea sălilor aglomerate după destinaţie conform P 118 şi NP 006 Categoria sălii

S1

S2

Tabelul nr. 3.1

Destinaţia sălii aglomerate • circuri • expoziţii comerciale • magazine cu mărfuri combustibile • muzee cu exponate combustibile • săli de spectacole • teatre dramatice şi muzicale • auditorii • cantine • restaurante • discoteci • expoziţii permanente de arta • muzee cu exponate incombustibile • săli de aşteptare • săli de concert • săli de cult • săli de dans • săli de intruniri • săli de lectura • săli de sport • săli pentru proiecţii cinematografice

Identificarea riscului de incendiu consta in examinarea complexa a unui sistem tehnic (încapere, compartiment de incendiu, construcţie) cu scopul de a stabili naturile riscurilor si uneori nivelul acestor riscuri (de incendiu, de explozie etc.) conţinute de sistemul supus analizei, pe baza unor proceduri stabilite. Potrivit prevederilor Normativului privind proiectarea sălilor aglomerate, indicativ NP 006 si Normativului de siguranţa la foc indicativ P 118, nivelul riscului de incendiu se identifica pe baza factorului de risc "densitate a sarcinii termice". Conform NP 006 corelat cu prevederile P 118, funcţie de densitatea sarcinii termice, sălile aglomerate se incadreaza in următoarele niveluri de risc de incendiu: 

risc mic, când qs < 420 MJ/m2;



risc mijlociu, când 420 < qs< 840 MJ/m2;



risc mare, când qs > 840 MJ/m2.

56

Se cunosc mai multe categorii de metode pentru analiza riscului de incendiu la clădirile cu săli aglomerate. Metodele matematice asigură valorificarea optima a datelor existente privind factorii de risc cât şi identificarea celor mai bune soluţii de reducere a riscului efectiv.

3.5. Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap Actul normativ avizat de I.G.S.U., care răspunde cerinţelor de siguranţă la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap este: „Ghidul de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap "indicativ GT 050 din 2002 [10], aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 2002 din 16.12.2002, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii I.P.C.T. S.A. Ghidul se utilizează la evaluarea riscului de incendiu atât la căminele de bătrâni şi handicapaţi existente, cât şi la cele nou construite. În cazul căminelor de bătrâni şi handicapaţi nou construite, ghidul se utilizează la întocmirea şi validarea documentaţiilor tehnice de avizareautorizare. Conform prevederilor P 118 şi NP 023. după destinaţie căminele de bătrâni şi handicapaţi se clasifică astfel: 1. după categoriile de utilizatori: a) de persoane în vârstă: 

fără probleme de sănătate, dar fără posibilităţi materiale;



bolnave cronic, dar deplasabile:



nedeplasabile.

b) de persoane cu diverse handicapuri: 

fizic (cu dificultăţi de mers, care nu se pot deplasa fără ajutor, ori blocate în scaun rulant);



cu probleme de vedere (vedere foarte slabă sau ne văzători);



cu probleme de auz.

2. după modul de organizare: a) tip spital cămin cu pondere mai mare a asistenţei medicale; b) tip sanatoriu cămin cu pondere mai mare în sectorul terapeutic; c) tip hotelier cămin cu pondere pe sectoarele social şi cultural;

57

d) tip locuinţă organizare în sistem pavilionar, având servicii comune pentru persoane care se întreţin singure. 3. după capacitatea de cazare (nr. paturi): a) unităţi mici până la 150 persoane; b) unităţi mijlocii între 150-300 persoane; c) unităţi mari între 300-500 persoane. 4. după tipul localităţii în care funcţionează: a) urbane; b) rurale. Căminele de bătrâni şi handicapaţi ale căror destinaţie nu este cuprinsă în tabel se încadrează prin asimilare. Potrivit prevederilor Normativului privind proiectarea căminelor de bătrâni şi handicapaţi, indicativ NP 023 şi Normativului de siguranţă la foc, indicativ P 118. nivelul riscului de incendiu se identifică pe baza factorului de risc, „densitate de sarcină termică". Conform NP 023 corelat cu prevederile P 118. funcţie de densitatea sarcinii termice, căminele de bătrâni şi handicapaţi se încadrează în următoarele niveluri de risc de incendiu: 

Risc mic, când qs ≤ 420 MJ/m2;



Risc mijlociu, când 420 ≤ qs ≤ 840 MJ/m2;



Risc mare, când qs ≤ 840 MJ/m2.

Potrivit NP 023 în căminele de bătrâni şi handicapaţi sunt admise următoarele niveluri de risc de incendiu: 

Risc mic, qs ≤ 420 MJ/m2;



Risc mijlociu 420 ≤ qs ≤ 630 MJ/m2.

Eficienţa analizei de risc este condiţionată în principal de competenţa celor care o efectuează şi de corelarea corectă a metodelor de analiză folosite cu specificul obiectului analizat. Utilizarea unei metode neadecvate de analiză de risc conduce la valorificarea incompletă sau defectuoasă a datelor disponibile şi ca urmare, la concluzii parţiale sau eronate. Întrucât metodologia aprobată dă libertate autorului metodei de evaluare a riscului să utilizeze şi scările de cuantificare convenabile, în ghid se stabilesc factorii de risc şi de protecţie ce trebuie luaţi obligatoriu în considerare în evaluarea riscului de incendiu la căminele de bătrâni şi handicapaţi.

3.6. Metode specifice privind evaluarea riscului de incendiu

58

Metode şi proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscului de incendiu la fondul forestier, cuprinse în Normele de prevenire şi stingere a incendiilor la fondul forestier, aprobate prin Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 645 din 31.10.2000 [11]. Procedura de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu specifice domeniului militar cuprinsă în Norma din 31/03/2010 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 240 din 15/04/2010, privind asigurarea protecţiei la foc a personalului şi bunurilor, pregătirea pompierilor şi conducerea intervenţiei pe timpul operaţiilor militare [12]. Metodologia de evaluare a riscului de incendiu pentru operaţiuni militare adoptată prin STANAG nr. 7182, ed. 1, cuprinsă în Normele de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării nr. M 111 din 11/11/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 860bis din 20/12/2008 [13]. Procedura de determinare a riscului de arson, aprobată cu Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 234 din 18.10.2012, publicată în Monitorul Oficial 719 din 28 octombrie 2010 [14]. Procedura privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, elaborată de U.M. 0785 Bucureşti [15]. Lista cuprinzând metodele şi procedurile privind evaluarea riscului de incendiu avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sunt prezentate în Anexa numărul 3.

59

CAPITOLUL IV Metode moderne de evaluare a riscului de incendiu – metoda Frame şi NTP 100 4.1. Consideraţii generale asupra metodei Frame În acest capitol prezint evaluarea riscurilor de incendiu la o instituţie de învăţământ, utilizând metoda cunoscută sub denumirea Frame. Având în vedere că metoda e mai puţin cunoscută în România, am prezentat-o mai în detaliu metoda în sine. Instituţia analizată este situată într-o clădire cu trei nivele supraterane şi un nivel subteran. Clădirea nu dispune de instalaţii speciale de stingere şi apărare împotriva incendiilor. În prezent prima intervenţie de stingere a incendiilor este asigurată de personalul din incinta instituţiei. Metoda Frame abordează riscul de incendiu din trei puncte de vedere: -

riscul pentru clădire şi conţinutul său

-

riscul pentru ocupanţi

-

riscul pentru activităţile desfăşurate în clădire.

Pentru fiecare din aceste puncte de vedere se justifică un scenariu tipic de incendiu. Metoda se bazează pe următoarele cinci principii: 1. O protecţie adecvată presupune un echilibru între pericole, protecţie şi expunere. 2. Gravitatea, frecvenţa şi expunerea se exprimă în funcţie de factorii de influenţă. 3. Un incendiu major apare atunci când combinaţia de tehnici de protecţie nu-şi îndeplineşte funcţiile. 4. Se separă calculele pentru clădire, proprietate şi ocupanţi. 5. Se face câte un set de calcule pentru fiecare compartiment. Ideea de bază a metodei Frame este aceea că într-o clădire protejată convenabil există un echilibru între pericole, protecţii şi expunere. Acest echilibru se află undeva în zona în care valoarea posibilă a pagubelor este comparabilă cu costul măsurilor de protecţie. Posibilul cost al incendiului include pagubele materiale, întreruperea activităţii şi somajul provocat, costul valorilor de patrimoniu cultura, pierderile de vieţi, costul evacuării deşeurilor de incendiu, posibilele litigii, pierderea pieţelor, şi a imaginii. Specific acestor costuri este faptul că ele intervin după incendiu.

60

Costul protecţiei nu se referă numai la primele de asigurare sau costul echipamentelor de stingere dar include şi costul pregătirii personalului, mentenanţa echipamentelor, încercările şi testările, planificarea intervenţiei, alegerea materialelor de siguranţă, dar şi taxele pentru finanţarea serviciului public de pompieri, a spitalelor, a poliţiei şi a lucrărilor de alimentare cu apă. Aceste costuri au valori reduse, dar se efectuează an de an, înainte ca un incendiu să se producă. Echilibrul între riscul de incendiu şi protecţia la incendiu care este aşteptată prin utilizarea metodei Frame se situiază la nivelul în care pagubele produse de un incendiu să fie mai mici de 10% din valoarea compartimentului. Echilibrul preconizat presupune o viziune pe termen lung a prezervării proprietăţii şi impactului asupra comunităţii. În ce priveşte siguranţa vieţii, un nivel adecvat de protecţie este acela în care nu rezultă morţi în incendii, exceptând eventualul incendiator. În ţările europene nivelul acceptat al securităţii vieţii este de 5 victime/ an/ 1.000.000 locuitori. În ce priveşte întreruperea afacerii, Frame va da o evaluare a sensibilităţii globale. Un nivel adecvat de protecţie este acela în care întreruperea activităţilor se face numai temporar, şi că revenirea la normal are loc după o scurtă perioadă necesară pentru curăţenie şi reparaţii. Anumite părţi ale activităţii pot fi deosebit de vulnerabile la incendii şi cea mai potrivită metodă de a detecta punctele sensibile este să se formuleze scenarii de incendii şi să se stabilească cum pot acestea afecta în mod vital activităţile. Acest tip de analiză pe scenariu de incendiu nu constituie obiectul metodei.

4.2. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda Frame La baza acestei comunicări se află traducerea, adaptarea şi preluarea în limba română a unor părţi din ghidului tehnic al metodei Frame 2008 „Theoretical basis and technical reference guide” (www.framemethod.net) [16]. Pe acelaşi site se află disponibil şi program de calcul corespunzător metodei. Metoda FRAME (Fire Risk Assessment Method for Engineering”) este o metoda cantitativă destul de complexă care permite analiza riscului de incendiu la nivelul riscului pentru clădire, la nivelul riscului pentru activităţile desfăsurate, respectiv la nivelul ocupanţilor.

61

4.2.1. Definiţii şi formule de bază Formule de bază pentru clădire şi conţinutul ei Riscul de incendiu pentru clădire şi conţinut : Riscul potenţial de incendiu pentru clădire şi conţinut: Riscul acceptabil de incendiu pentru clădire şi conţinut: Nivelul de protecţie pentru clădire şi conţinut:

Tabel 4.1 P A D P  q i  g ev  z

(4.1)

A  1.6  a  t  c D W  N S F

(4.3) (4.4)

R

(4.2)

Unde: q- factorul sarcinii termice, i- factorul de propagare, g- factorul de feometrie orizontală, e- factorul de etajare, v- factorul de ventilare, z- factorul de accesibilitate, a- factor de activare, t- factorul timp de evacuare, c- factorul conţinut, W- factorul resurse de apă, N- factorul protecţiei normale, S- factorul protecţiei speciale, F- factorul rezistenţei la foc. Pentru fiecare din factorii şi subfactorii care intervin în relaţiile de mai sus se dau formule de calcul în care intervin elementele conceptuale specifice ingineriei siguranţei la incendiu.

4.2.2. Determinarea factorilor de calcul a riscului potenţial de incendiu pentru clădire 4.2.2.1. Factorul sarcinii termice de incendiu q Factorul sarcinii termice de incendiu q se calculează în funcţie de densitatea sarcinii termice, dată de elementele de construcţie şi de conţinutul acesteia care pot arde integral. Relaţia de calcul este: q  0,666  log Qi  Qm   0.55

(4.5)

Teoretic se poate întocmi o listă cu toate componentele combustibile şi căldurile lor specifice, se poate calcula căldura totală degajată prin arderea lor şi se poate împărţi la aria compartimentului, ceea ce poate fi destul de complicat în cazuri concrete. În cazurile practice se poate face doar o estimare convenabilă a sarcinii specifice, conform tabelului 4.2. 62

Valori ale sarcinii termice

Tabelul 4.2

Valori tipice pentru sarcina specifică a elementelor de construcţii Qi MJ/m2 Tipul de construcţie A. Construcţii total incombustubile (numai beton, oţel, combinaţie a lor) 0 B. Construcţii incombustibile cu maximum 10% elemente combustibile 100 (ferestre, învelitoarea acoperişului,etc) C1 . Structură din lemn fără acoperiş combustibil 300 C2. Construcţie rezistentă la foc cu pardoseli combustibile 300 D. Numai elementele de structură sunt incombustibile 1000 E. Construcţii combustibile 1500 Se consideră construcţia incombustibilă cu maximum 10% elemente combustibile (ferestre, învelitoarea acoperişului, etc). Rezultă:

Qi=100 MJ/m2

(4.6)

Factorul Qm estimează densitatea de sarcină termică datorată dotărilor din clădire. În tabelurile 4.3 şi 4.4 se dau unele valori pentru clădiri cu destinaţie neindustrială. Valorile sarcinii Qm

Tabelul 4.3

Sarcina specifică mobilă de incendiu Qm Tipul de imobil a. Clădiri cu pericole reduse sau uşoare de incendiu a1. Birouri a2. Locuinţe a3. Şcoli a4. Spitale a5. Hoteluri Valorile sarcinii Qm

MJ/m2 Referinţă 200 400 500 200 250 250

MJ/m2 Valori posibile 80-550 330-780 215-340 100-330 310-330 Tabelul 4.4

Sarcina specifică mobilă de incendiu Qm Tipul de imobil b. Pericol de incendiu normal cu sarcină termică redusă(OH1, NFPA OH Gp1) c. Pericol de incendiu normal cu sarcină termică medie(OH2, NFPA OH Gp2) d. Pericol de incendiu normal cu sarcină termică ridicată(OH3, NFPA OH Gp2+) e. Pericol de incendiu normal cu sarcină termică foarte ridicată(OH4) f. Clasa de pericole mari HH1 g. Clasa de pericole mari HH2 (NFPA EH Gp1) h. Clasa de pericole mari HH3(NFPA EH Gp2) i. Depozitare în rafturi(pentru pericolele la depozite, densitatea sarcinii termice de incendiu e calculată în funcţie de intensitatea de stinger a sprinklerelor. Densitatea de sarcină termică este egală cu 300MJ/m2 pentru 1 l/min/m2 intensitate de stingere. Pentru protecţia în stivă se mai adaugă 3.750 MJ7m2 pentru fiecare şir de sprinklere de raft la densitatea de sarcină termică calculată pentru sprinklerele de tavan). . j. Depozite protejate cu sprinklere cu stropi mari k. Depozite cu înălţime de 7 m protejate ESFR l. Depozit protejat cu ESFR 5,5 bar 63

MJ/m2 Referinţă 600 1.500 2.000 2.500 2.500 3.000 3.750 6.750

7.500 12.000 15.000

Se consideră densitatea sarcinii termice de 800 MJ/ m2.

(4.7)

Rezultă factorul q al sarcinii termice: q  0,666  log Qi  Qm   0.55  0,666  log100  800   0,55  1,41

(4.8)

4.2.2.2. Factorul de propagare i Factorul de propagare i descrie cât de uşor se poate propaga un incendiu într-o clădire. El este calculat în funcţie de dimensiunea medie echivalentă m a conţinutului, de clasa de propagare a flăcării M şi de temperatura T la care se distruge sau se afectează iremediabil materialul. Relaţia de calcul este: i 1

T M  0,1  log m  1.000 10

(4.9) cu [T] =°C, [m]= m, [M]= fără dimensiune. 4.2.2.3. Subfactorul T temperatură de distrugere Se cunoaşte că toate materiale reacţionează la foc, chiar dacă nu ard. Pentru cele mai multe materiale se poate considera nivelul de temperatură la care începe degradarea sau distrugerea. În tabelul numărul 4.5 se prezintă valorile temperaturii de degradare. Valori ale temperaturii de degradare

Tabelul 4.5

Valori recomandate pentru temperatura de degradare T Lichide inflamabile Corpul uman, plastice, electronice Textile, lemn, hârtie, alimente Majoritate conţinutului clădirilor de locuit Maşini, electrocasnice Metale Materiale de construcţie incombustibile

°C 20 100 200 250 300 400 500

În funcţie de situaţie, se acceptă şi valori medii ale valorilor care caracterizează diverse materiale

de

aceeaşi

natură,

dar

aflate

împreună

şi

în

diverse

forme

de

prelucrare/asamblare/ambalare. În cazul instituţiei de învăţământ se consideră T=300 °C. 4.2.2.4. Subfactorul dimensiune medie echivalentă m a conţinutului Acest factor reflectă raportul între volumul total [m 3] şi aria totală [m2] a conţinutului spaţiului. Calculul lui m necesită estimarea dimensiunilor obiectelor tipice ale conţinutului clădirii. Valorile cele mai frecvente pentru obiectele din clădirile normale sunt m=0,3. 64

Alte valori orientative sunt date în tabelul numărul 4.6. Valori orientative frecvente pentru obiectele din clădirile normale

Tabelul 4.6

Valoarea factorului de dimensiune m Bunuri paletizate Obiecte industriale de mici dimensiuni Obiecte industriale sub formă de folii Granule, peleţi şi altele asemenea O valoare medie când nu sunt prea specifice

[m] 1 0,1 0,01 0,001 0,3

În cazul instituţiei de învăţământ se adoptă m=0,3. 4.2.2.5. Subfactorul M, propagarea arderii sau clasa de reacţie la foc Acest subfactor ţine cont de viteza de propagare a incendiului pe suprafeţe. În tabelul numărul 4.7 se prezintă valori stabilite pe baza standardelor europene. Valori ale subfactorului de propagarea a arderii Produsul A1, conform EN 13.501-1, sau incombustibile A2, conform EN 13.501-1, sau practic incombustibile B, conform EN 13.501-1sau EN12.845 cat.I, greu aprinzibile sau autostingătoare C, conform EN 13.501-1, materiale care ard greu D, conform EN 13.501-1 sau EN 12.845 cat. II, suprafeţe combustibile E, conform EN 13.501-1 sau EN 12.845 cat. III, suprafeţe inflamabile F, conform EN 13.501-1 sau EN 12.845 cat. IV, suprafeţe foarte inflamabile

Tabelul 4.7 Valoare M 0 0,5 1 2 3 4 5

Se poate defini şi o medie ponderată. Se consideră că suprafeţele sunt din materiale care ard greu. În cazul instituţiei de învăţământ se adoptă M=2. Factorul de propagare i pentru instituţia de învăţământ are în final valoarea: i 1

T M 250 2  0,1  log m  1  0,1  log 0,3   1  0,25  0,0523  0,2  1,0023 1.000 10 1000 10

4.2.2.6. Factorul de ventilare v Factorul de ventilare v compară capacitatea de ventilaţie a amenajărilor sau situaţiei existente cu sursele generatoare de fum. El se calculează cu relaţia: v  0,84  0,1  log Qm 

k

h

(4.10)

Raportul de ventilare k este definit ca raportul dintre aria suprafaţelor echivalente de evacuare a fumului şi aria planşeului. Se acceptă k=0,01. Se acceptă că înălţime maximă h a tavanului este de 10m. Rezultă valoarea factorului de ventilare: 65

v  0,84  0,1  log Qm 

k

h  0,84  0,1  log 800 

0,01  10  0,952

4.2.3. Configuraţia clădirii. Factorul de geometrie orizontală g Configuraţia clădirii poate fi un element de agravare a riscului deoarece această configuraţie influenţează într-un mod direct eficacitatea intervenţiei pompierilor. Configuraţia clădirii este luată în considerare în factorul g de geometrie orizontală, în factorul e de nivelul şi în factorul z de acces. Forma compartimentului, prezenţa galeriilor intermediare şi mai multor niveluri în acelaşi compartiment, precum şi poziţia compartimentului faţă de nivelul de acces sunt de asemenea incluse în aceşti factori. Factorul de geometrie orizontală g ia în considerare influenţa pe orizontală a focului. Factorul g este calculat în funcţie de valorile lui l, lungimea teoretică a compartimentului şi de b, lăţimea echivalentă, exprimate în metri. Relaţia de calcul a factorului g de geometrie orizontală este: g

b  5  3 l  b2 200

(4.11)

cu: l[m] –lungimea teoretică, de calcul a compartimentului; b[m]- lăţimea compartimentului. Se consideră l=80m, b=40m şi rezultă valoarea factorului geometric g: b  5  3 l  b 2 40  5  3 80  402   1,26 200 200

g

4.2.4. Factorul e de etajare Factorul de etajare e ia în considerare influenţa pe verticală a incendiului, în sus fumul şi căldura, în jos de căldura, daune produse de substanţele de stingere şi chiar colapsul. Acest factor ţine cont de dificultatea sporită pentru pompieri de a interveni la un incendiu care nu se află la nivel stradal. Relaţia de calcul a factorului e în funcţie de numărul etajului E este următoarea:  0, 7  E 

 E  3

e

(4.12) 

 E  2 

Se consideră ca clădirea are trei nivele supraterane şi unul subteran. Se adoptă E=-4 şi rezultă:  0, 7 E 

e

 E  3  E  2 



 4  3   4  2 

0, 7 4

66

 1,54

4.2.5. Factorul de acces z Factorul de acces z ţine cont de cât de dificil este accesul pompierilor în zona incendiată. Se calculează cu relaţia (4.12): 

b H H   ( sau ) 25 3   20  Z

z  1  0,05  INT 

(4.13)

INT( ) înseamnă partea întreagă a cantităţii din paranteză. Se consideră H+=15m, H-=50m, Z=2, pentru incendiu la ultimul nivel. Rezultă: 

b H H  50   40  ( sau )   1  0,05  INT     1,8 25 3   20.2 3   20  Z

z  1  0,05  INT 

Cu acestea, aplicând relaţiile (4.2), (4.6) şi (4.10) se determină riscrile potenţiale de incendiu: P  q  i  g  e  v  z  1,41  1,023  1,26  1,54  0,95  1,8  4,786

P1  q  i  e  v  z  1,41  1,0023  1,54  0,952  1,8  3,73 P2  i  g  e  v  z  1,0023  1,26  1,54  0,952  1,8  3,33

4.3. Nivele de risc acceptabile Un nivel acceptabil de risc reflectă faptul că oamenii acceptă, până la un anumit nivel, ameninţarea apariţiei unui incendiu. În acest sens, oamenii au conceput sisteme care să le permită să facă faţă acestei situaţii. Astfel, se iau măsuri de protecţie pasivă prin utilizarea materialelor de construcţie incombustibile, se instalează un sistem activ de protecţie (inclusiv organizarea unui serviciu de pompieri) şi se încearcă transferul unei părţi a riscului prin sistemul de asigurări. Riscul acceptabil este în legătură cu componenta de expunere în cazul evaluări riscului de incendiu. Astfel, nivelul acceptabil de risc este redus atunci când expunerea la incendiu este crescută. Acesta va fi cazul în situaţiile în care incendiul poate să apară mai des (mai multe surse de aprindere), atunci când incendiul se dezvoltă mai repede decât media situaţiilor, atunci când timpul de expunere a ocupanţilor la incendiu este lung, respectiv atunci când sunt expuse bunuri de mare valoare sau activităţi importante. Expunerea la risc va fi diferită pentru proprietate, pentru persoane şi pentru activităţi. Prin urmare, este necesar să se exprime diferenţele de nivel de acceptare în formule. Valorile utilizate în metodă sunt alese în aşa fel încât valorile acceptabile să se situeze în jurul valorii 1.

67

4.3.1. Componentele de expunere A, A1, A2 1. Expunerea A a clădirii Pentru a evalua expunerea clădirii, Frame utilizează valori monetare ale clădirii, printr-un factor de expunere c2. O abordare similară există în cazul asigurărilor unde se solicită o primă de asigurare mai mare pentru clădirile cu valoare mai ridicată. Limita inferioară valorică este de 7-8 milioane de euro. Un factor de corecţie c1 este adăugat pentru a lua în considerare unicitate conţinutului clădirii. Un element suplimentar adăugat în metoda Frame este că pompierii vor acorda prioritate salvării ocupanţilor, înainte de a începe operaţiile majore de stingere. Ca urmare, o durată mai mare a salvării va mări expunerea clădirii. Relaţia care exprimă aceste fapte este: A  1,6  a    t  c1  c 2

2.

(4.14)

Expunerea A1 a ocupanţilor

Se consideră că oamenii sunt în siguranţă atunci când au părăsit clădirea incendiată. Astfel, cel mai important element pentru măsurarea expunerii este timpul de evacuare. Dar experienţa arată că propagarea incendiului într-o clădire nu este un fenomen liniar şi că o propagare rapidă este cauza creşterii numărului de victime la un incendiu. Ca urmare, evaluarea corectă a expunerii la incendiu trebuie să considere atât timpul de evacuare cât şi propagarea incendiului. Metoda Frame ţine cont de aceste elemente prin următoarea relaţie propusă: A1  1,6  a    t  r 

(4.15)

Cel mai important factor al propagării incendiului îl reprezintă prezenţa suprafeţelor care se pot aprinde, cele mai multe fiind reprezentate de finisajele clădirii şi de ambalaje. Din acest motiv metoda utilizează factorul de mediu r, calculat în funcţie de sarcina imobilă de incendiu, Qi datorată materialelor de construcţii şi factorul de combustibilitate M al suprafeţelor. Timpul de evacuare trebuie calculat în funcţie de condiţiile reale ale compartimentului şi ale ocupanţilor. În relaţia de calcul (4.15) se ia în considerare întregul traseu al căii de evacuare, din cel mai îndepărtat colţ până în exteriorul clădirii, capacitatea de deplasare a ocupanţilor, precum şi reducerea capacităţii de evacuare atunci când pe cale se află în număr prea mare de persoane. Un considerent suplimentar ce intervine este că decesul mai multor persoane este mai inacceptabil decât decesul unei singure persoane. Decese multiple apar atunci când se combină 68

timpi mari de evacuare cu propagarea rapidă a incendiilor. Astfel existenţa unor timpi de evacuare t şi a unui factor de propagare r mai mare va determina valori ale lui A1 2 E. Există pericol de panică >2 F. Persoane cu capacitate limitată de percepţie(pacienţi, bătrâni, persoane cu >2 dizabilităţi, persoane cazate în hoteluri) Se consideră că planul de evacuare ar putea avea deficienţe, şi deci se adoptă p=2. 2. Căi de evacuare disponibile.

72

Subfactorului K este numărul de direcţii de ieşire separate, sau numărul căilor de evacuare disponibile. Timpul total de evacuare este mai redus atunci când oamenii au mai multe posibilităţi de a ajunge în aer liber în exteriorul clădirii. Se adoptă K=1. Rezultă factorul timp de evacuare: X   p    b  l    1,25  H   2  H    x   b  l  2   80  40  10  1,25  15  2  50  120 x  t    0,22 800  K  1,4  x   b  l   0,44  X  800  2  1,4  120  0,44  10 (4.19)

3. Timpul de evacuare de referinţă Valoarea timpului de referinţă se consideră de 720 secunde (12 min) şi această valoare reprezintă un rezultat de „analiză inginerească” pentru o situaţie cu risc scăzut, cum ar fi: o activitate non industrială, într-o clădire modernă incombustibilă, dotată cu mijloace manuale de primă intervenţie la incendiu, fără detectoare de incendiu automate, situată într-o localitate urbană mică, cu un serviciu de pompieri semi-profesionist. Timpul estimat de evacuare din instituţia de învăţământ rezultă de: 0,22*720=158 secunde=apr. 3 min.

4.3.3. Factorul r de mediu Factorul r de mediu consideră timpul disponibil de evacuare în siguranţă (ASET). Elementele combustibile ale construcţiei, în special elementele de suprafaţă, cum ar fi finisajele şi decoraţiile pereţilor, mochetele, confecţionate din materiale uşor combustibile contribuie la o propagarea rapidă a incendiului, chiar şi într-o clădire cu sarcină redusă de incendiu. Timpul disponibil de evacuare în siguranţă (ASET) este definit în mare măsură de condiţiile constituire a stratului de fum, luate în considerare prin factorul v de ventilalare, deşi pentru viteza de producere a fumului şi căldurii factorul de mediu r este luat ca referinţă de măsură. Factorul de mediu r indică cât de repede se poate dezvolta un incendiu. El este calculat în funcţie de sarcina „imobilă” de incendiu Qi şi de clasa M de propagare a flăcărilor pe suprafeţe cu relaţia: r  0,1  log Qi  1 

M 10

(4.20)

Valoarea rezultată este: r  0,1  log Qi  1 

M 2  0,1  log(100  1)   0,4 10 10

73

(4.21)

Incendiile cu potenţial rapid de dezvoltare au valori mari pentru factorul r, ceea ce înseamnă timpi disponibili pentru evacuare mai reduşi.

4.3.4. Factorul de conţinut c Factorul de conţinut c arată cât de mari pot fi pierderile pentru clădire şi pentru conţinutul acestei. El defineşte aspectele monetare şi materiale ale expunerii. Valoarea pierdută se reflectă prin 2 subfactori. c  c1  c2

(4.22) Subgfactorul c1 va evalua posibilitatea de a înlocui clădirea şi conţinutul său. Echipamente cu termen de livrare lung, maşini destinate unor prelucrări speciale, mari complexe industriale sunt dificil de înlocuit. Valoarea lui c1 va fi 0, 0,1 sau 0,2 după cum clădirea şi conţinutul său sunt considerate uşor, greu, sau imposibil de înlocuit. Obiectivul se consideră greu de înlocuit. Rezultă c1=0,1. Sufactorul c2 va reflecta valoarea monetară a bunurilor.Valoarea lui c2 a fost definită pe baza valorilor V compartimentului şi de conţinut lui. c2 

1  V  log  4  7  106 

pentru V  7  106 euro

(4.23)

Se consideră costul instituţiei de 20.000.000 euro. Rezultă: c2 

 20  106  1  V     0,114 , log  0 , 25  log 6  6  4  7  10   7  10 

respectiv c  c1  c2  0,1  0,114  0,214

(4.24)

4.3.5 Factorul de dependenţă d Factorul de dependenţă d evaluează impactul unui incendiu asupra activităţile care se desfăşoară în clădire. El defineşte aspectul economic al „expunerii” .Un incendiu la un depozit uzinal poate duce la o pierdere monetară imensă, dar atâta timp cât instalaţiile şi activităţile instituţiei rămân intacte, afacerea nu va fi afectată foarte mult, rezultatul cel mai probabil al incendiului fiind doar unele întârzieri.

74

Factorul care indică cel mai sintetic cât de mult o afacere poate fi afectată de un incendiu este diferenţa dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoare produselor ieşite. Aceasta este valoarea adăugată. Factorul de dependenţă d este raportul dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri. Cu cât mai mare este acest raport cu atât mai sensibilă este activitatea. Ca orientare, valorile pentru d pot fi estimate cu valorile din tabelul numărul 4.14. Valorile factorului de dependenţă d

Tabelul 4.14

Tipul de activitate Industrii şi servicii de înaltă tehnologie Industrii de bunuri de consum (automobile, electrocasnice) Activităţi industriale generale ( construcţii de maşini,produse semifabricate) Activităţi comerciale, depozite Administraţii Media celor mai multe tipuri de afaceri

Valoare d 0,7 -0,9 0,45-0,7 0,25-0, 45 0,05- 0,15 0,8 0,3

Se consideră d=0,5. Aplicând relaţiile (4.14), (4,15) şi (4.16) rezultă valorile nivelelor acceptabile de risc: pentru clădire: A  1,6  a  t  c1  c 2  1,6  0,3  0,22  0,1  0,114  0,866 pentru ocupanţi: A1  1,6  a  t  r  1,6  0,3  0,22  0,4  0,68 pentru activităţi: A2  1,6  a  c1  c 2  d  1,6  0,3  0,1  0,114  0,5  0,586

4.4. Nivelul de protecţie D Nivelul de protecţie este componenta de probabilitatea în evaluare a riscului de incendiu. Scenariul celei mai defavorabile situaţii se materializează doar atunci când sistemele de protecţie nu-şi îndeplinesc rolul. Deci, cu cât este mai ridicat nivelul de protecţie cu atât este mai mică probabilitatea scenariului sitaţiei de incendiu cea mai defavorabilă.

4.4.1. Protejarea proprietăţii Scenariul „cea mai defavorabilă sitaţie” pentru definirea riscului pentru clădire şi conţinutul său este cel a distrugerii totale. Nivelul de protecţie include toate elementele care pot reduce probabilitatea unei distrugeri totale, grupate în categoriile: sursă de apă adecvate pentru stingerea incendiului(descrise prin factorul W), măsuri standard de protecţie împotriva incendiilor (factorul N), măsuri sau dotări speciale de protecţie (factorul de S) şi rezistenţă la foc a elementelor clădirii (factorul F).

75

Elementele care cresc probabilitatea de pagube la incendiu vor fi calculate ca „puncte de penalizare”. Valorile numerice reflectă ideea că acele compartimente care nu au sisteme de protecţie de bază sunt expuse celor mai mari riscuri. Pe de altă parte, dispoziţii speciale pentru protecţie suplimentară şi pentru ignifugare dau „puncte de bonusuri”, deoarece acestea cresc nivelul de protecţie pentru construcţie şi conţinutul său. Factorii S şi F sunt în mod normal supraunitari şi acest lucru reflectă o îmbunătăţire a gradului de protecţie.

4.4.2. Protecţia ocupanţilor Scenariul pentru evaluarea riscului R1 pentru ocupanţi este definit înainte de orice început de incendiu. Deoarece un incendiu poate fi stins cu cantităţi destul de mici de apă, calitatea de alimentării cu apă este neglijabil pentru siguranţa oamenilor. În acest fel factorul W de alimentare cu apă nu este considerat în calculul factorului D1 de siguranţă a utilizatorilor.

Mijloacele

normale de protecţie, de alarmă de incendiu, de stingere manuală a incendiului şi de intervenţie rapidă pentru stingere sunt importante pentru a limita dezvoltarea incendiului. Prin urmare, valoarea N trebuie luată în considerare pentru calculul factorului D1. Factorul de evacuare U înlocuieşte factorul de protecţie specială S şi factorul F de rezistenţă la foc în formula pentru calcularea riscului R1 pentru ocupanţii. Motivul pentru aceasta este faptul că atât protecţia specială cât şi ignifugarea au o anumită influenţă asupra siguranţei oamenilor, dar nu în acelaşi mod ca pentru construcţie şi dotările acesteia.

4.4.3. Protecţia activităţilor Valorile factorului de alimentare cu apă W, factorului de protectie normale N şi a factorului de protecţie specială S sunt utilizate pentru evaluarea nivelului de protecţie pentru activităţi. Deoarece scenariul „cea mai defavorabilă situaţie” pentru activităţi este un incendiu care afectează totul, chiar şi fără distrugerea completă, nu se utilizează factorul densitate a sarcinii termice de incendiu q pentru calcularea riscului potenţial P2. Pe cale de consecinţă, elementul care descrie protecţia corespunzătore compensării efectelor sarcinii termice, rezistenţa la foc, nu este luată în considerare la definirea nivelului de protecţie pentru activităţi D2. Metodele specifice de reducere a pierderilor produse de un incendiu sunt considerate a da bonusuri pentru factorul Y de salvare. Formulele de calcul al nivelelor de protecţie sunt:

76

Nivelul de protecţie D pentru construcţie şi conţinutul său este definit ca produsul al factorului de alimentare cu apă W, al factorului de protectie normală N, al factorului de protecţie specială S şi al factorului de rezistenţă la foc F. D W  N S  F (4.25) Nivelul de protecţie D1 pentru ocupanţi este definit ca produsul al factorului de protectie

normală N şi al factorului de salvare U. D1  N  U

(4.26) Nivelul de protecţie D2 pentru activităţi este definit ca produsul al factorului de alimentare cu apă W, al factorului de protectie normală N, al factorului de protecţie specială S şi al factorului de salvare Y. D  W  N  S Y

(4.27) Ultimele trei relaţii de calcul au aceeaşi structură, dar diferă după scenariul care stă la baza conceptului ce-i defineşte.

4.4.4. Factorul de alimentare cu apă W Stingerea unui incendiu necesită o sursă de apă disponibilă în permanenţă şi cu suficientă apă. 1. Relaţia de calcul a factorului de alimentare cu apă Existând mai mulţi factori de influenţă, relaţia de calcul a factorului W este de forma următoare: W  0,95

wi

(4.28) Fiecare punct slab al sistemului de alimentare cu apă se introduce un factor de penalizare wi care reflectă diferenţa între sistemul existent şi sistemul necesar. 2. Tipul de rezervă de apă Rezervele de apă se pot calsifica în două mari categorii: cu umplere „automată”, respectiv cu umplere „manuală”. Rezerva de apă cu umplere automată este constituită de: râuri, canale, lacuri alimentate din ploi, repectiv marile sisteme de alimentare cu apă potabilă prevăzute cu sisteme automate de pompare şi control. Utilizarea acestor rezerve nu este destinată exclusiv stingerii incendiilor. Rezervele de apă cu umplere manuală sunt bazinele de acumulare a apei de ploaie şi turnurile de apă la care este necesară intervenţia umană pentru a acţiona pompele şi vanele.

77

Aceste rezerve pot fi destinate numai stingerii incendiilor, dar pot servi şi la alimentarea cu apă a proceselor de fabricaţie sau pentru cazanele de abur. Sistemul normal, standard, este sistemul de rezervă de apă alimentat automat pentru utilizare mixtă. Celelalte tipuri de rezerve sunt penalizate, ca în tabelul numărul 4.15. Penalizări pentru rezerva de apă

Tabelul 4.15

Tipul de rezervă de apă A. Rezervă de apă pentru utilizare mixtă, refăcută automat B. Rezervă de apă pentru utilizare mixtă, refăcută manual C. Rezervă de apă indisponibilă

w1 0 4 10

Notă: în situaţi în care nu există rezervă de apă disponibilă se adoptă w1=10. Nu se adaugă puncte de penalizare pentru lipsa capacităţii, presiunii sau reţelei de distribuţie. Deoarece apă în bazinele de acumulare există în permanenţă, se adopta w1=0. 3. Capacitatea rezervei de apă Stingerea incendiilor necesită mari cantităţi de apă. Cantitatea de apă de incendiu este legată de densitatea de sarcină termică de incendiu din compartimentul analizat cu relaţia numărul (4.29). Cantitate apă [m3]=0,25* Q [MJ/m2]

(4.29)

Dacă rezerva de apă este mai mică, se introduc puncte de penalizare, conform tabelului numărului 4.16. Penalizari pentru capacitate rezervei de apă Capacitate de rezervei de apă Capacitate adecvată Lipsă capacitate până la 10% Lipsă capacitate până între 10- 20% Lipsă capacitate până la 20- 30% Lipsă capacitate peste 30%

Tabelul 4.16 w2 0 1 2 3 4

Se consideră că este capacitate adecvată a sursei de apă. Rezultă w2=0. 4. Sistemul de distribuţie al apei. Dimensiunea sistemului de conducte de alimentare cu apă trebuie verificat la capacitatea cerută de stingerea incendiului. Acest sistem trebuie să fie capabil să asigure timp de 2 ore cantitatea de apă necesară stingerii fără scăderi importante ale debitului şi ale presiunii. Tabelul următor indică debitele ce pot fi asigurate de conducte prin care apa circulă cu viteza de 2 m/secundă, viteză la care pierderile de sarcină sunt reduse chiar şi pe distanţe mari. Sistemele buclate de conducte pot asigura debite duble. Corelaţii debite dimensiuni conducte

Tabelul 4.17 78

Dimensiunile conductelor Inexistent sau < DN80 (3”) DN80 (3”) DN100 (4”) DN150 (6”)

Debite[m3/h] 0 34,3 59,2 134,3

Dimensiunile conductelor DN200 (8”) DN250 (10”) DN300 (12”) DN350 (14”)

Debite[m3/h] 232,3 366,8 526,1 676,9

Metoda compară necesarul de apă de stingere cu capacitatea disponibilă şi stabileşte penalităţi pentru sistemele cu conducte mai mici. Lacurile şi râurile port fi utilizate ca rezervoare de apă, dar, în acest caz pompierii trebuie să dispună de pompe şi furtune care să permită transportul apei la locul incendiului. Aceste surse naturale de de stocare trebuie să fie considerate ca alimentări cu apă fără sistem de distribuţie, dacă nu există o amenajare specială pentru pomparea apei din aceste surse. Penalizări pentru reţeaua de distribuţie

Tabelul 4.18

Reţeaua de distribuţie I. Reţea de distribuţie adecvată J. Reţea de conducte prea mici pentru debitul necesar K. Lipsă reţea de distribuţie

w3 0 2 6

Se consideră w3=2. 5. Existenţa hidranţilor Pentru ca alimentarea cu apă la incendiu să fie posibilă este necesar să existe un număr suficient de mare de hidranţi dispuşi în reţea în jurul clădirii. Penalizări pentru situaţia hidranţilor

Tabelul 4.19

Situaţia hidranţilor L. Un hidrant de 70 mm la 50 m de perimetru M. O gură de hidrant între 50 şi 100 m N. Mai puţin de un hidrant la 100 m de perimetru

w4 0 1 3

Se consideră w4=1 6. Presiunea sistemului Ultima problemă legată de sistemul de alimentare cu apă de incendiu este presiunea disponibilă la locul incendiului. Penalizări pentru presiunea apei din sistem Presiunea statică la hidranţi( coloană de apă) P. Presiunea statică este înălţimea clădirii + 35m Q. Presiunea statică e mai mică Se consideră w5=0. 79

Tabelul 4.20 w5 0 3

Rezultă: w=w1+w2+w3+w4+w5=0+0+2+1+0=3 şi W  0,95 w  0,953  0,857 i

(4.30)

4.4.5. Factorul protecţiei normale N Protecţia „normală” sau protecţia „standard” se referă la existenţa următoarele elemente care sunt în generale disponibile în clădiri (fac parte din dotarea clădirilor) sau se pot asigura la costuri rezonabile: - un sistem de anunţare care permite transmiterea mesajului către serviciul de pompieri că s-a produs un incendiu, respectiv se comunică acest fapt persoanelor aflate în compartiment; - un număr adecvat de stingătoare şi de hidranţi interiori ; - o instruire minimală a tuturor ocupanţilor despre modul de utilizare a stingătoarelor; - un serviciu public de pompieri capabil să intervină în 10 minute de la anunţarea incendiului. Inexistenţa unuia sau mai multor elemente dintre cele citate se penalizează cu un număr de puncte. Factorul protecţiei normale se calculează cu relaţia: N  0,95n cu n   ni

(4.31) unde: ni reprezintă punctele de penalizare pentru absenţa unei componente a protecţiei standard. 1. Descoperirea şi anunţarea incendiului Lanţul de anunţare este necesar pentru a garanta o descoperire rapidă a incendiului şi o alertare a tuturor celor care sunt implicaţi. Aceasta implică o anumită prezenţă umană pentru a detecta incendiul, un sistem de alertare acţionat manual şi anumite mesaje care să fie transmise la serviciul de pompieri, respectiv prin care să se alerteze ocupanţii compartementului. Un lanţ corect de descoperire şi alertare a incendiului cuprinde: - un serviciu de permanenţă cu prezenţă umană permanentă sau cu persoane care fac ronduri; - un sistem de anunţare a incendiului la serviciul de pompieri, constituit fie dintr-o reţea telefonică cu un număr dedicat anunţurilor de incendiu, fie dintr-un sistem de butoane manuale legate la postul de pază, personalul acestuia având obligaţia să anunţe pompierii, repectiv legate la un sistem automat de anunţare a pompierilor, fie orice altă cale organizată de a anunţa serviciul de pompieri. Dacă anunţul de incendiu rămâne local, la nivelul 80

personalului de pază şi nu se transmite la serviciul de pompieri, de exemplu din lipsă de instrucţiuni date acestuia, sitaţia este penalizată. Există multe moduri de a organiza un serviciu de pază contra incendiilor. În multe clădiri, prezenţa umană în timpul orelor de lucru se completează cu o persoană care face ronduri regulate în orele inactive. Un serviciu de rond în clădire poate fi considerat o prezenţă umană organizată. Serviciul de pază trebuie să aibă mijloacele de a transmite la serviciul de pompieri orice incendiu detectat. O cale o constiruie dotarea clădirii cu un sistem manual de alarmare de incendiu cu butoane manuale conectate la o centrală de alarmare amplastă în camera de permanenţă, unde există personal uman, acestora revenindu-le obligaţia de anunţa pompierii şi de a alerta ocupanţii şi persoanele responsabile cu evacuarea. Anunţarea pompierilor şi a acupanţilor se poate face telefonic, printr-un sistem de căutare a persoanelor, prin sonerii şi sirene. Operatorul din centrală poate fi înlocuit cu un sistem de transmitere automată a mesajelor către pompieri şi ocupanţi. Alertarea de incendiu se poate face şi telefonic dacă există un număr suficient de telefoane în clădire şi dacă există un număr de apel dedicat serviciului de pompieri. Penalizări pentru anunţarea incendiului

Tabelul 4.21

Descoperirea şi anunţarea incendiului A. Serviciu de pază cu prezenţă umană organizată, sistem manual de alarmare, anunţare la serviciul de pompieri şi alarmare ocupanţilor B. Fără prezenţă umană organizată C. fără sistem manual de alarmare D. făra garantarea anunţării pompierilor E. Făra alarmarea ocupanţilor

n1 0 2 2 2 2

Se adoptă n1=2. 2. Dotarea cu stingătoare şi hidranţi interiori de incendiu A doua parte a protecţiei normale este constituită de dotare convenabilă cu stingătoare portabile şi cu hidranţi interiori pentru a permite intervenţia rapidă a ocupanţilor pentru stingerea începuturilor de incendiu. Tipul, numărul şi amplasarea mijloacelor manuale de primă intervenţie sunt reglementate prin standarde sau reglementări. De regulă, datorită capacităţii limitate a stingătoarelor portabile, protecţia normală solicită atât stingătoare cât şi hidranţi interiori. Metoda penalizează lipsa sau numărul insuficient de mijloace de primă intervenţie. Penalizări pentru dotare mijloace primă intervenţie Dotarea cu mijloace de primă intervenţie F. Număr suficient şi tip adecvat de stingătoare 81

Tabelul 4.22 n2 0

G. Număr însuficient de stingătoare sau lipsa lor H. Hidranţi interiori adecvaţi I. Număr insuficient de hidranţi K. Inexistenţa hidranţilor interiori Se adoptă n2=0.

2 0 2 4

Un minim de antrenament al ocupanţilor clădirii este nesesar pentru mânuirea mijloacelor de primă intervenţie. Dacă acest antrenament nu e făcut se cumulează penalizări. Penalizări pentru antrenarea ocupanţilor

Tabelul 4.23

Antrenarea ocupanţilor în mânuirea mijloacelor de primă intervenţie Q. Toţi ocupanţii ştiu să mânuiască stingătoarele şi hidranţii interiori R. Numai o parte a acupanţilor ştiu să mânuiască stingătoarele şi hidranţii interiori S. Nu s-a făcut pregătire în acest sens

n4 0 2 4

Se adoptă n4=2. 3. Intervenţia serviciului de pompieri militari Principalele forţe de luptă împotriva incendiilor rămân serviciile de pompieri militari. La începutul unui incendiu contează mai puţin numărul de pompieri prezenţi la incendiu, atâta vreme cât aceştia ajung în cel mai scurt timp de la anunţare. Performanţa acceptată a serviciului de pompieri militari este să ajungă la incendiu şi să înceapă stingerea în mai puţin de 10 minute de la anunţare. Dacă intervenţia începe mai târziu se penalizează cu atât mai mult cu cât întârzirea e mai mare. Timpul de deplasare la incendiu se poate estima considerând o viteză medie de deplasare de 30 km /h. Penalizări pentru intervenţia serviciului de pompieri militari

Tabelul 4.24

Intervenţia serviciului de pompieri militari M. Intervenţia primei gărzi a serviciului de pompieri în mai puţin de 10min N. Intervenţie între 10-15 min O. Intervenţie între 15-30 min P. Intervenţie peste 30 min

n3 0 2 5 10

Impactul intervenţiei peste 30 minute poate fi atât de important încât să se ajungă la a prevedea un sistem automat de protecţie la foc pentru a duce riscul la un nivel acceptabil. Datorită poziţiei instituţiei se adoptă n3=2. Rezultă: n=n1+n2+n3+n4=2+0+2+2=6, respectiv N  0,95n  0,956  0,735

4.4.6. Factorul protecţiei speciale S

82

(4.32)

În categoria protecţie specială metoda Frame consideră acele elemente care nu sunt în mod uzual disponibile în clădiri, dar care îmbunătăţesc capacitatea şi fiabilitatea sistemelor de luptă împotriva incendiilor. Aceste elemente necesită investiţii suplimentare şi se referă la: - detecţia automată a incendiilor, reduce timpul necesar începerii operaţiilor de stingere; - surse îmbunătăţite de alimentare cu apă, fie prin stocarea unei cantităţi mai mari de apă, fie dublând sursa, fie garantând disponibilitatea ei; - servicii de pompieri bine echipate. Factorul protecţiilor speciale S se calculeză în funcţie de bonusurile acordate pentru existenţa elementelor de mai sus cu relaţia următoare: S  1,05s

cu

s   si

unde

si

sunt

punctele

de

bonus

(4.33) 1. Detectarea automată a incendiilor Punctul cel mai slab al oricărui sistem de detecare automată a incendiilor se află în afara sistemului şi constă în faptul dacă va fi sau nu va fi o reacţie la semnalizarea dată de acesta. Sistemul este inutil dacă nu se asigură o legătură cu serviciul de pompieri. Acest lucru se face de către un serviciu de pază permanent sau de un sistem de transmitere automată a mesajelor. Metoda Frame oferă bonusuri numai pentru sistemele de detecţie automată a incendiilor conectate cu serviciile de pompieri, respectiv direct la o centrală de alarmare. Bonusul este cu atât mai mare cu cât sistemul este mai rapid şi mai fiabil. Detectoarele de fum şi flacără se consideră sisteme rapide de detectare. Sistemele de sprinklere conectate la un sistem de alarmare la incendiu se consideră sisteme lente de detecţie termică. Bonusuri pentru sisteme automate de detecţie Dotarea cu sistem automat de detecţie incendiu Sprinklere Detectoare termice Detectoare de fum sau flacără Detecţie automată cu supravegere electronică a sistemului Detecţie automată cu identificare individuală zonelor mici deincendiu Unităţi de alarmare la fum

Tabelul 4.25 s1 4 5 8 2 2 2

Se adoptă s1=2. 2. Îmbunătăţirea alimentării cu apă Este evidentă importanţa surselor de apă pentru stingerea incendiilor. Lacurile, râurile şi alte rezervoare care asigură o cantitate de apă de 4 ori mai mare decât cea necesară pentru stingere poate fi considerată o sursă inepuizabilă de apă de incendiu şi primeşte bonus. 83

Apa de la sursă trebuie adusă la incendiu la presiunea şi debitul necesar de către o sursă fiabilă de energie: un turn de apă, o pompă, un rezervor supraînălţat, etc. Rezervele de apă destinate exclusiv incendiului precum şi cele aflate sub controlul utilizatorului clădirii sunt cu atât mai fiabile cu cât sunt verificate mai des. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemele de hidrofoare folosite la alimentarea sprinklerelor. Situaţia de fiabilitate maximă este dată de dublarea rezervei şi sistemului de pompe de incendiu. Bonusuri pentru fiabilitatea alimentării cu apă

Tabelul 4.26

Alimentarea cu apă Sursă inepuizabilă(capacitate de 4 ori necesarul) Sursă dedidicată stingerii Sursă sub controlul utilizatorului clădirii Sursă cu fiabilitate mare: un singur rezervor dar cu pompe de rezervă Sursă dublă cu mare fiabilitate: două rezervoare, fiecare cu sistem propriu de pompare

s2 3 2 2 5 12

Se adoptă s2=5. 3. Sisteme de sprinklere sau alte sisteme de pritecţie automate Cel mai scump dar şi cel mai efecace sistem de protecţie la incendiu a clădirii este sistemul de sprinklere. Sistemele de sprinklere se proiectează pentru pericole predefinite de incendiu. Atâta timp cât sistemul de sprinklere corespunde tipului de pericol al compartimentului el va primi puncte de bonus, cu atât mai mari cu cât este conectat la o rezervă de apă mai sigură sau dublată. Uneori, datorită tipurilor de pericol special se practică protecţia cu sisteme automate de stingere cu dioxid de carbon, cu gaze inerte sau cu spumă. Aceste sisteme sunt scumpe şi sunt proiectate pentru o singură acţionare. Dar şi aşa , aceste sisteme justifică un bonus special. Bonusuri pentru sisteme automate de protecţie Dotare cu sisteme automate de protecţie Sprinklere cu sigură sursă de alimentare cu apă( din reţea piblică) Sprinklere cu o singură sursă independentă de apă Sprinklere cu două surse independente de apă Alte sisteme automate de stingere (CO2, spumă, etc)

Tabelul 4.27 s3 11 14 20 11

Se adoptă s3=0. 4. Serviciul de pompieri Intervenţia serviciului de pompieri rămâne o soluţie greu de înlocuit pentru lupta împotriva incendiilor. Marile obiective economice au serviciu propriu de pompieri, dotat şi antrenat corespunzător. Aceste servicii pot fi încadrate la capacitate maximă, cu program permanet sau temporar, numai pe durata programului de lucru al personalului obiectivului.

84

Serviciile publice de pompieri pot fi profesioniste, cu personal permanent, sau voluntare cu personal alertat în caz de incendiu, sau cu o formulă intermediară. Serviciul de pompieri cel mai apropiat de locul incendiului asigură de regulă primul răspuns, celelelate fiind chemate în sprijin în caz de necesitate. Pompierii, indiferent că sunt permanenţi, cu timp parţial sau voluntari, beneficiază de acelaşi tip de pregătire. Bonusuri pentru tipul de serviciu de pompieri care intervine

Tabelul 4.28

Serviciul de pompieri care intervine 1. Serviciu de pompieri 24/24 0re, 7/7 zile 2. Serviciu profesionist cu personal variabil zi/ noapte 3. Serviciu de pompieri cu personal permanent redus 4. Serviciu voluntar 1. Serviciu uzinal de pompieri pentru orele de lucru 2. Serviciu uzinal profesionist cu personal coplet 7/7 Se adoptă s4 =6. Rezultă:

s4 8 6 4 2 6 14

s=s1+s2+s3+s4=2+5+0+6=12 şi S  1,05s  1,0512  1,795

(4.34)

4.4.7. Factorul de rezistenţă la foc F Factorul de rezistenţă la foc F reflectă capacitatea clădirii de a rezista la efectele negative ale unui incendiu. Prăbuşirea timpurie a construcţiei la incendiu poate constitui cauza principală a unei catastrofe. În plus, combaterea incendiului din interior fără ca clădirea să aibă o rezistenţă la foc adecvată este fie imposibilă, fie extrem de riscantă. 1. Rezistenţa medie la foc Valoarea factorului de rezistenţă la foc se defineşte în funcţie de rezistenţa la foc a elementelor sale componente: structură, închideri perimetrale, acoperiş sau plafon, perţii interiori. Relaţia de calcul a valorii medii a rezistenţei la foc este următoarea: f 

fs f f fd fw    2 4 8 8

(4.35)

cu: -fs valoarea medie a rezistenţei la foc (REI) a elementelor structurale şi a elementelor de separare; - ff valarea medie a rezistenţei la foc (E) a pereţilor exteriori; - fd valoare medie a rezistenţei la foc (RE) a plafonului sau a acoperişului; - fw valoarea medie a rezistenţei la foc(EI) a pereţilor interiori.

85

Pentru a evita obţinerea unor valori nerealiste ale factorului de rezistenţă la foc se plafonează valorile rezistenţei la foc la 120 minute, deşi anumite componente ale clădirii pot să aibă valori superioare, cum e cazul pereţilor antifoc. Se consideră toate valorile componentelor sunt egale cu 120. Rezultă f=120. Relaţia de calcul a factorului F este următoarea:  f f 2,5 F   1   6 100 10 

  S 1   120 120 2,5   1,55  1     1    1    1   2,02 6  40   100 40  10    

(4.36)

4.4.8. Factorul de evacuare U Factorul de evacuare U indică în ce mod evacuarea la incendiu este protejată prin măsuri speciale. Aceste se pot clasifica în două mari categorii:  măsuri ce măresc viteza de evacuare: - detecţia automată la incendiu; - căi de evacuare protejate; - plan de evacuare.  măsuri ce reduc viteza de propagarea incendiului: - protecţie automată; - stingerea incendiilor. Factorul de evacuare este calculat asemănător factorului protecţiei speciale adunând toate bonusurile pentru elementel existente. U  1,05u

cu

(4.37)

u   ui

1. Sistem automat de detectare şi alarmare la incendiu Sistemul de detectare automată a incendiilor este luat în considerare atunci când este asigurată transmiterea alarmei la serviciul de pompieri. Bonusurile acordate sistemului de detectare automată a incendiilor sunt aceleaşi ca pentru protecţia specială, deoarece detecţia timpurie are aceleaşi efecte. Se acordă bonusuri pentru sistemele de detectare automată a incendiului şi pentru sistemele de alarmare care sunt special destinate securităţii ocupanţilor: - sistem zonal de detectare numai în zonele critice pentru siguranţa utilizatorilor; - alarmă de evacuare cu mesaje vocale transmise prin sistemul comunicaţii orale. Un bonus suplimentar se acordă atunci când semnalul este destinat la mai puţin de 300 persoane. Bonusuri dotare sisteme detecţie automate

Tabelul 4.29

Dotare cu sistem automat de detecţie şi alarmare Cu sprinklere 86

u1 4

Cu detectoare termice Cu detectoare de fum şi flacără Cu unităţi de alarmare la fum Detecţie parţială în zonele cu pericol mare Cu supraveghere electronică a sistemului Cu identificare individuală a micilor zone de incendiu Se alertează mai puţin de 300 de persoane Sistem de alarmare cu mesaj verbal transmis prin sistem de comunicare orală Se adoptă u1=2.

5 8 2 2 2 2 2 6

2. Marcare căilor de evacuare Una dintre cele mai eficace măsuri pentru a mări viteza de evacuare este un marcaj clar al căilor de evacuare pentru ca oamenii să nu-şi mai pună problema pe unde se pot evacua. Existenţa unui plan complet de evacuare, cu o semnalizare cu pictograme adecvate şi cu iluminat de securitate conferă un bonus de 4 puncte. 3. Căi de evacuare pe verticală În clădirile multietajate scările de evacuare sunt o componentă esenţială a căii de evacuare. Scările de evacuare se proiecteză într-un mod specific, cu trepte drepte şi eventual cu un anumit grad de protecţie contra efectelor focului. Pot fi scări de evacuare exterioare , scări interioare închise şi protejate la fum, scări închise. Scările de evacuare în exterior asigură cea mai bună protecţie dacă sunt corelate cu expunerea la condiţiile meteo. Scările interne închise şi protejate la fum sunt separate de compartimentele clădirii prin pereţi antifoc şi uşi antiincendiu, au prevăzut iluminat de siguranţă, şi sunt protejate contra pătrunderii fumului. Bonusuri pentru scările de evacuare

Tabelul 4.30

Scări de evacuare Nu există scări de evacuare 1.Scări interioare deschise 2. O singura scară interna inchisă 3. Mai multe scări interioare inchise 4. Cel puţin o scară interioară inchisă şi protejată la fum 5. Mai mult de o scară interioară inchisă şi protejată la fum 6. Scări interioare şi o scară exterioară 7. Scări interioare şi mai mult de o scară exterioară 8. Scară interioară şi un tobogan extern sau scări mobile pentru etajul 1 şi2 Se adoptă u2=1. 4. Compartimentarea 87

u2 0 0 1 2 3 4 6 8 2

Compartimentarea reduce numărul de ocupanţi care trebuie evacuaţi şi interpune bariere împotriva incendiului. 5. Evacuarea fumului Pericolul pentru ocupanţi reprezentat de fum este mai mare decât cel reprezentat de căldură. Fumul ucide oamenii. Fumul conţine mari cantităţi de microparticule care reduc rapid vizibilitatea în spaţiile în care el pătrunde. Evacuarea cât mai timpurie a fumului este mare ajutor evacuării persoanelor. Evacuarea fumului- desfumarea- reduce şi cantitatea de gaze nearse şi diminuiază astfel riscul de flashover. Din punct de vedere a siguranţei ocupanţilor, desfumarea este o măsură pozitivă. Dacă desfumarea este activată de un sistem automat de detecţie se acordă un bonus de 3 puncte. Se adoptă u3=0. 6. Protecţia automată şi stingerea incendiilor Este evident că reducerea ameninţării efectelor incendiului se realizează prin stingerea lui, astfel că sprinklerele aduc o mare contribuţie la securitatea umană. Uneori pericolul de incendiu este localizat într-o zonă restrânsă. În astfel de cazuri este util să se instaleze un sistem automat de protecţie la foc sau să se prevadă o protecţie prin sprinklere special pentru această zonă, reducând astfel posibilitatea propagării şi dezvoltării incendiului într-o zonă învecinată. Bonusuri pentru dotarea cu sisteme zonale de protecţie la foc

Tabelul 4.31

Protecţie la foc automată Sprinklere numai în zona cu risc ridicat Sprinklere peste tot Alte sisteme automate de stingere

u4 5 10 4

Se adoptă u4=0. 7. Staţia de pompieri care asigură intervenţia Bonus pentru tipul de serviciu de pompieri

Tabelul 4.32

Serviciul de pompieri care intervine 1.Serviciu 24/24, 7 /7 2. Serviciu cu profesionişti( tură de zi plină, tură de noapte redusă). Serviciu privat. 3. Serviciu cu profesionişti cu tură redusă 4. Serviciu de voluntari 5.Serviciu profesionist industrial Pregătirea personalului se asimilează cu un serviciu de voluntari. Se adoptă u5=8. Rezultă: u=u1+u2+u3+u4+u5= 2+1+0+0+8=11 88

u5 8 6 4 3 4

Respectiv: U  1,05u  1,0511  1,71

(4.38)

4.4.9. Factorul de salvare Y Factorul de salvare Y ia în considerare acele elemente care pot reduce riscul dezvoltării unui incendiu într-o anumită zonă critică şi acele elemente care pot reduce consecintţele unui incendiu. Calculul factorului Y se face asemănător cu calculul factorilor S şi U, prin acordarea de puncte de bonus pentru toate elementele de protecţie. Y  1,05 y

cu

(4.39)

y   yi

Elementele care pot reduce pierderile datorate unui incendiu sunt: - protecţia zonelor vulnerabile; - planificarea urgenţelor la dezastre; - fracţionarea activităţilor în mai multe locaţii. 1. Protejarea zonelor vulnerabile O cale de a reduce pierderile datorate unui incendiu constă în a proteja suplimentar zonele vulnerabile ale clădirii. O modalitate o constituie compartimentarea, deoarece este posibilă instalarea locală a unui sistem de detecţie automată a incendiului, respectiv a unui sistem de sprinklere, sau un alt sistem automat de protecţie. Punctele bonus se acordă numai dacă protecţia zonelor vulnerabile nu se aplică peste tot. Totuşi, este posibil ca într-o clădire protejată în întregime prin sprinklere, pentru zonele vulnerabile să se utilizeze un sistem suplimentar de detecţie automată. Bonusul se acordă numai dacă spaţiul protejat suplimentar adăposteşte o parte critică a activităţii. Bonusuri pentru tipul de protecţie fizică a zonelor Protecţia fizică a zonelor vulnerabile Subcompartimentarea în zone sub 1000 m2, cu pereţi despărţitori EI30 Subcompartimentarea în zone sub 1000 m2, cu pereţi despărţitori EI60 Detecţie automată în zonele critice Instalaţie de sprinklere în zonele critice Alte sisteme utomate de stingere în zonele critice Datorită existenţei sistemelor de protecţie electrică se adoptă y1=3. 2. Planificarea dezastrelor 89

Tabelul 4.33 y1 2 4 3 5 4

Una dintre cele mai bune căi de a face faţă consecinţelor unui incendiu este de a fi pregătit. Redemararea unei afaceri după un incendiu este dependentă de modul în care se ştie ceea ce trebuie făcut: - datele economice şi financiare, programele de calcul, modelele şi mărcile, listele de clienţi şi furnizori , şi altele asemenea sunt disponibile după un incendiu, pentru că au fost salvate şi păstrate într-un loc sigur; - administraţia sau conducerea obiectivului are acces uşor la piese de schimb sau utilaje care să le înlocuiască pe cele distruse de incendiu; - organizaţia este capabilă să facă singură sau cu minimum de ajutor din partea furnizorilor reparaţiile sau înlocuirile de utilaje şi echipamente distruse; - există înţelegeri cu alţii care posedă spaţii, capacitate sau alte mijloace pentru a accepta relocarea activităţilor pentru un timp oarecare; - pierderile de activitate se poate compensa prin mărirea numărului de cadre sau alte măsuri organizatorice într-o altă locaţie. Aceste măsuri primesc bonificaţiile din tabelul 4.34. Bonificaţiile pentru planificarea dezastrelor

Tabelul 4.34

Organizare pentru salvare Datele financiare şi economice salvate Acces uşor la piese de schimb şi înlocuiri de echipamente Reparaţii cu minimum de ajutor Acorduri de relocare a ctivităţii Capacităţi de producţie în mai multe locaţii

y2 2 4 2 3 3

Se adoptă y2=2. Rezultă: y=y1+y2=3+2=5, respectiv Y  1,05 y  1,05 5  1,276

(4.40)

Aplicând relaţiile (4.25), (4.26) şi (4.27) se calculează nivelele de protecţie: Nivelul de protecţie D pentru construcţie şi conţinutul: D  W  N  S  F  0,857  0,487  1,55  2,02  1,422

(4.41)

Nivelul de protecţie D1 pentru ocupanţi: D1  N  U  0,487  1,34  0,653

(4.42)

Nivelul de protecţie D2 pentru activităţi: D2  W  N  S  Y  0,857  0,487  1,55  1,276  0,825

Aplicând relaţiile (4.1), (4.2) şi (4.3) se calculează nivelele de risc:

90

(4.43)

P

4,786

Cu: P=4,786; A=0,866; D=1,422, rezultă: R  A  D  0,866  1,422  3,88

(4.44)

Cu: P1=3,73; A1=0,66; D1= 0,653, rezultă R1 

P1 3,73   8,4 A1  D1 0,68  0,653

(4.45)

Cu: P2=3,33; A2=0,586; D2=0,825, rezultă R2 

P2 3,33   6,89 (4.46) A2  D2 0,586  0,825

4.5. Riscul iniţial (punctul de orientare) R0 După calculul riscului potenţial şi a riscului acceptabil există o multitudine de posibilităţi de a alege sistemele de protecţie: protecţie manuală, detecţie automată, sprinklere, sisteme locale de protecţie specială, serviciu privat de pompieri, etc. Se pot face alegeri preliminare de soluţii bazate pe riscul iniţial, aşa numitul punct de orientare R0. Riscul iniţial indică ce nivel de protecţie poate fi deja obţinut prin implementarea măsurilor de siguranţă, ca de exemplu: compartimentare şi zonare, separarea riscurilor, desfumarea, termoprotecţia. Cele mai multe dintre aceste măsuri au fost deja considerate în calculul riscului potenţial P şi a riscului acceptabil A pentru clădire. Mai trebuie calculată doar o singură mărime F0, factorul de rezistenţă structurală la foc, cu formula (4.47):

F0  1 

fs f 2, 5  s6 100 10

(4.47)

în care: - fs , reprezinţă rezistenţa la foc a elementelor structurale (stâlpi, grinzi, pereţi portanţi), exprimată în minute, aşa cum este definită în standardul ISO R 834. Se utilizează indicaţiile din tabelul numărul 4.35. Valorile performanţei de rezistenţă la foc

Tabelul 4.35

Valori orientative ale performanţei de rezistenţă la foc Structuri de oţel neprotejate Structuri din beton şi zidărie Structuri termoprotejate Structură uşoară din lemn Structură masivă de lemn pe pereţi de zidărie S-a adoptat anterior fs=120. Rezultă:

F0  1 

fs f 2,5 120 1202,5  s 6 1   2,05 100 10 100 106

91

f R15 R60 R90-R120 0 R60-R90

(4.48)

4.5.1. Alegerea de protecţie la foc recomandată Riscul iniţial R0 este dat de relaţia (4.49): R0 

P A  F0

(4.49)

Cu valorile de mai sus rezultă: R0 

P 4,786   2,69 A  F0 0,866  2,05

(4.50)

Compararea acestei valori cu scara de valori din tabelul numărul 4.36 permite alegerea sistemului de protecţie la foc adecvat. Corelaţia risc iniţial –măsură de protecţie R0 R0 ≤ 1,0

R0 = (1,0-1,6)

R0 = (1,6-4,5)

R0≥ 4,5

Tabelul 4.36

Măsuri de adoptat - sistem cu mijloace manuale de stingere(stingătoare, hidranţi interiori), susţinut de intervenţia unui serviciu public de pompieri, cu condiţia ca sursa de apă de stingere să fie corespunzătoare. - poate să fie necesară protecţie suplimentară pentru ocupanţi şi activităţi. -sistem automat de detecţie a incendiului pentru alertare timpurie şi un răspun rapid al serviciului de pompieri. - este necesată o sursă corespunzătoare de apă de incendiu. - pot să fie necesare măsuri suplimentare de protecţie pentru salvarea vieţilor oamenilor şi a bunurilor. - instalaţii de stingere cu sprinklere. - dacă R0≥ 2,7 trebuie să se îmbunătăţească fiabilitatea sursei de apă de stingere. - în cele mai multe cazuri nu vor fi necesare cerinţe suplimentare pentru protecţia ocupanţilor. -s-ar putea să fie necesare mai multe măsuri de protecţie pentru activităţi. Riscul trebuie redus prin măsuri de prevenire.

Deoarece R0=2,69 rezultă că în instituţia de învăţământ sunt necesare sisteme automate de stingere.

4.6. Concluzii privind calculul riscului de incendiu cu metoda Frame 1. Metoda Frame este o metodă destul de complexă furnizând evaluări pentru riscuri de incendiu diferenţiate pentru clădire, ocupanţi şi activităţi. 2. Aplicarea metodei necesită informaţii detaliate despre obiectivul supus analizei şi contextul în care acesta se găseşte. 92

3. În cazul instituţiei de învăţământ analizate riscul iniţial de incendiu este inacceptabil . Reducerea riscului de incendiu necesită dotarea clădirii cu un sistem modern de detecţiesemanlizare şi alarmare a incendiilor, dar şi protecţia sporită a echipamentelor critice vulnerabile.

4.7. Metoda NTP 100 pentru calculul riscului de incendiu 4.7.1. Consideraţii generale asupra metodei NTP 100 Aşa cum am prezentat la începutul acestui capitol, rezultatele evaluării riscurilor de incendiu la o instituţie de învăţământ, utilizând metoda Frame, în continuare voi prezenta o altă evaluare a riscurilor de incendiu cu ajutorul metodei cuprinsă de norma spaniolă NTP 100 [17]. Instituţia de învăţământ analizată este situată într-o clădire cu trei nivele supraterane şi un nivel subteran. Clădirea nu dispune de instalaţii speciale de stingere şi apărare împotriva incendiilor. În prezent prima intervenţie de stingere a incendiilor este asigurată de personalul din din incinta instituţiei. După cum este cunoscut, acţiunea distructivă a focului se manifestă în două direcţii: construcţia şi conţinutul său, fiind posibilă abordarea riscului de incendiu pentru clădire , respectiv pentru conţinutul acesteia. Riscul de incendiu pentru clădire, este generat de posibilitatea că se poate înregistra o pagubă importantă şi anume distrugerea imobilului. Acesta depinde de intensitatea şi durata incendiului, dar şi de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. Riscul de incendiu asupra conţinutului clădirii, este generat de posibilitatea înregistrării de pagube asupra persoanelor şi asupra bunurilor materiale din interior. Mijloacele de protecţie vor fi diferite, în funcţie de riscul predominant al clădirii, respectiv al conţinutului acesteia. În vederea tratărilor diferenţiate a acestor riscuri este necesară reprezentarea riscului prin valorile a două componente, GR riscul pentru clădire şi IR riscul pentru conţinut. Într-o reprezentare în coordonate rectangulare dependenţa GR-IR, ca în figura numărul 4.1, se identifică , în funcţie de experienţa acumulată, zonele de risc acceptabil, respectiv zonele de risc inacceptabil, care necesită măsuri adecvate de reducere a riscului de incendiu în limite acceptabile.

93

4.8. Calculul riscului de incendiu la o instituţie de învăţământ folosind metoda NTP 100 4.8.1. Calculul riscului GR pentru clădire Riscul de incendiu al clădirii GR se poate calcula cu relaţia de calcul (4.51) ataşând coeficienţi factorilor de pericol şi atribuind valori numerice acestor coeficienţi.

GR 

 Qm  C  Qi   B  L

(4.51)

W  Ri

în care: Qm - coeficientul sarcinii termice specifice; C -coeficientul de combustibilitate; Qi -coeficientul sarcinii termice a clădirii; B -coeficientul dependent de mărimea şi particularităţile compartimentului de incendiu; L -coeficientul corespunzător timpului necesar începerii stingerii; W -coeficient de rezistenţă la foc al structurii portante al clădirii; Ri- coeficientul global de reducere a riscului. Coeficientul Qm este funcţie de sarcina termică specifică conţinutului clădirii. Valorile sale sunt date în tabelul numărul 4.37. Valorile coeficientului Qm în funcţie de sarcina termică

Tabelul 4.37

Scara Sarcina termică specifică Mcal/m2 Valoare Qm 1 0-60 1,0 2 61-120 1,2 3 121- 240 1,4 4 241-480 1,6 5 481-960 2,0 6 961- 1920 2,4 7 1921-3840 2,8 8 3840-7680 3,4 9 7680-15360 3,9 10 ≥15361 4 Pentru atribuirea valorii numerice a coeficientului Q m, în primă abordare se consideră întreaga clădire a instituţiei de învăţămînt ca un compartiment de incendiu cu densitatea sarcinii termice de incendiu a conţinutului clădirii între 421 şi 840 MJ/ m 2, ceea ce înseamnă, conform P118-99 pericol/ risc mediu de incendiu. Mai precis, considerăm sarcina termică de 800 MJ/ m2 , respectiv 190 Mcal/m2. Se atribuie Qm=1,4. Valorile coeficientul C de combustibilitate sunt funcţie de clasa de combustibilitate a materialului şi se dau în tabelul numărul 4.38. 94

Valorile coeficientul C de combustibilitate în funcţie de clasa de combustibilitate Tabelul 4.38 Scara

Clasa de Valoare C Ponderea materialului Se adoptă clasa de combustibilitate cel mai combustibil combustibilitate a materiale materialului 1 C0 incombustibil 1,0 ≤ 10% dominant 1 C1 1,0 1 C2 1,0 10%-25% dominant, majorată cu 1 2 C3 1,2 3 C4 1,4 25%- 50% dominant 4 C5 1,6 Având în vedere existenţa marii cantităţi de echipamente de orice domeniu, se încadrează

componenţa clădirii la clasa de combustibilitate C4. Rezultă valoarea C= 1,4. Valorile coeficientului Qi a sarcinii termice specifice construcţiei, fără a considera finisajele interioare sunt date în tabelul numărul 4.39. Valorile coeficientului Qi a sarcinii termice specifice construcţiei

Tabelul 4.39

Scara Sarcina termică specifică Mcal/m2 Valoare Qi 1 0-80 0,0 2 84-180 0,2 3 184-280 0,4 4 284- 400 0,6 Clădirea fiind din beton armat şi cărămidă, se apreciază sarcina termică specifică construcţiei la 100MJ/m2, respectiv 25 Mcal/m2. Rezultă Qi=0,00. Coeficientul B de caracterizare al compartimentului de incendiu ţine cont de creşterea riscului din cauza dificultăţii de acces la etaj, la subsol şi de posibilitatea de propagare a incendiului în întregul compartiment. Valorile sale sunt date în tabelul numărul 4.40. Valorile coeficientul B de caracterizare al compartimentului de incendiu

Tabelul 4.40

Scara 1

Compartimentul are caracteristicile Valorile lui B 2 - suprafaţă ≥1500m ; 1,0 - sau maximum 3 nivele; - sau înălţime maximă sub acoperiş 10m. 2 - suprafaţă între 1500- 3000m2; 1,3 - sau între 4 şi 8 nivele; - sau înălţime sub acoperiş între 10 şi 25 m; - sau situat în primul subsol. 3 - suprafaţă între 3000- 10000m2; 1,6 - sau mai mult de 8 nivele; - sau înălţime sub acoperiş peste25 m; - sau situat în al doilea subsol sau mai jos. 4 - suprafaţă ≥10000m2; 2,0 Datorită particularităţilor constructive ale clădirii se estimează B=1,0. Coeficientul L corespunzător timpului de intervenţie pentru stingere ţine cont de timpul

de începere al stingerii şi de eficacitatea lui. Valorile lui sunt date în tabelul numărul 4.41. 95

Valorile coeficientului L corespunzător timpului de intervenţie pentru stingere Tabelul 4.41 Scara

Tipul de serviciu de pompieri

1 2

10 min/ 1km 1,0 1,1

10-20 min/ 1-6km 1,1 1,2

20-30min/ 6-11km 1,3 1,4

30 min/ 11km 1,5 1,6

Profesionist. De întreprindere. Post poliţie. Pompieri de întreprindere capabili să intervină oricând. 3 Post de intervenţie pompieri 1,2 1,3 1,6 1,8 4 Serviciu voluntar de pompieri 1,4 1,7 1,8 2,0 Datorită existenţei unui serviciu de pompieri militari lângă instituţie se estimează că intervenţia externă a acestui serviciu de pompieri se face la mai puţin de 10 minute de la anunţare. Se adoptă L=1,0. Coeficientul W al rezistenţei la foc al construcţiei ţine cont de diminuarea riscului în prezenţa unei stabilităţi mai mari la incendiu şi are valorile din tabelul numărul 4.42. Valorile coeficientului W de rezistenţă la foc al construcţiei Scara 1 2 3 4 5 6 7

Grad de rezistenţă la foc

Tabelul 4.42

Valoare W

Corespondenţa în sarcină termică Mcal/m2 R-30 1,0 R-30 1,3 148 R-60 1,5 240 R- 90 1,6 320 R- 120 1,8 460 R-180 1,9 620 R- 240 2,0 720 Datorită structurii din beton a construcţiei, instituţia se consideră că are o rezistenţă la foc

de peste R-120. Rezultă W=1,9. Coeficientul Ri de reducere a riscului, coincide conceptual cu riscul de activare a incendiului. Valorile recomandate sunt date în tabelul 4.43. Valorile recomandate coeficientului Ri de reducere a riscului Scara 1

Aprecierea riscului intrinsec Mare

Valoarea lui Ri 1,0

2

Normal

1,3

3

Mic

1,6

Tabelul 4.43 Observaţii

Aprindere uşurată de depozitarea foarte deschisă şi necompactă a materialelor combustibile. Combustie rapidă. Surse de iniţiere mai multe decât normale. Posibilitate redusă de aprindere datorită depozitării deschise şi puţin compacte a materialelor combustibile. Arderi previzibile normale. Surse de aprindere obişnuite. Posibilitate redusă de aprindere, redusă datorită depozitării materialelor combustibile în recipiente incombustibile, sau greu 96

combustibile. Depozitare densă de materiale combustibile. Puţin probabilă dezvoltarea rapidă a incendiului. Compartiment cu un etaj si suprafaţă sub 3000m2. Condiţii foarte bune de evacuare a căldurii. 4 Foarte mic 2,0 Probabilitate redusă de iniţiere a unui incendiului, Posibilitate de foc mocnit. Se apreciază că posibilitatea de aprindere este redusă datorită depozitării deschise şi puţin compacte a materialelor combustibile, că sursele de aprindere sunt normale, că arderile care s-ar produce sunt previzibile. Rezultă: Ri=1,3. Cu valorile de mai sus ale coeficienţilor , aplicând relaţia (4.51), riscul pentru clădire rezultă:

GR 

 Qm  C  Qi   B  L  1,4 1,4  0 1,6 1  1,26 W  Ri

1,9 1,3

(4.52)

4.8.2. Calculul riscului IR de incendiu pentru conţinutul clădirii Riscul de incendiu IR al conţinutului clădirii se poate considera independent de riscul clădirii atunci când se pune problema mijloacelor de protecţie complementare. Calculul său depinde de: - existenţa unui pericol iminent pentru persoanele care se pot află în interior; - existenţa unui pericol iminent pentru bunurile din clădire, mai ales pentru cele care sunt deosebit de sensibile la produsele de stingere; - în ce mod fumul care apare în caz de incendiu creşte pericolul pentru persoane şi pentru bunuri. Valoarea numerică a riscului IR se face cu ajutorul relaţiei (4.53):

IR  H  D  F

(4.53)

în care: H -coeficientul de pericol pentru persoane; D -coeficientul de pericol pentru bunuri; F -coeficientul de influenţă a fumului.

4.8.2.1 Evaluarea coeficienţilor de pericol 1. Coeficientul H de pericol pentru persoane 97

Determinarea sa depinde dacă: - există în mod normal persoane în clădire; - numărul persoanelor şi durata în care se află în clădire; - cunosc sistemul de evacuare; - se pot salva singure în caz de incendiu; - starea căilor de evacuare. Valorile recomandate sunt date în tabelul numărul 4.44. Valorile recomandate pentru coeficientul H Scara 1 2 3

Gradul de pericol Nu există pericol pentru persoane Există pericol pentru persoane, dar acestea nu sunt în imposibilitatea de a se deplasa, putânduse salva şi singure Există pericol pentru persoane, acestea sunt în imposibilitatea de a se deplasa, putându-se evacua singure cu mare dificultate.

Tabelul 4.44 Valorile lui H 1 2 3

Se consideră că există pericol pentru persoane, acestea nu sunt în imposibilitatea de a se deplasa, dar pot fi probleme mari la evacuarea acestora dacă sunt surprinse de incendiu la nivelul subteran. Rezultă H=3. 2. Coeficientul D de pericol pentru bunuri ţine cont de concentrarea de bunuri şi de posibilitatea înlocuirii lor în caz de distrugere. Valorile sale sunt date în tabelul numărul 4.45. Valorile coeficientului D de pericol pentru bunuri Scara 1 2 3

Gradul de pericol Conţinutul clădirii nu prezintă valori considerabile, sau este puţin susceptibil să fie degradat. Conţinutul clădirii prezintă valoare mai mare de 10.000 lei/m2sau o valoare totală mai mare de 8.000.000 lei şi este susceptibil să fie degradat. Distrugerea bunurilor este totală şi de neînlocuit, fie că reconstituirea lor este nerentabilă, fie că pierderea bunurilor pune în pericol existenţa întreprinderii.

Tabelul 4.45 Valorile lui D 1 2 3

Se consideră că conţinutul clădirii prezintă valoare mai mare de 10.000 lei/m 2, sau o valoare totală mai mare de 8.000.000 lei, că acest conţinut este susceptibil să fie degradat, sau chiar distrus, reconstituirea lui putând fi nerentabilă, iar pierderea bunurilor din clădire poate pune în pericol existenţa instituţiei. 98

Rezultă D=3. 3. Coeficientul F de influenţă a fumului, reflectă efectul agravant al fumului pentru persoane şi bunuri. Fumul poate fi toxic, deci direct nociv pentru persoane. Fumul poate fi nociv pentru bunurile expuse, făcându-le inutilizabile, sau afectându-le grav prin efectul coroziv al acestuia. Fumul poate provoca panică, şi astfel un pericol indirect pentru persoane. Tot el poate îngreuna intervenţia de stingere, provocând astfel o creştere a riscului pentru clădire. Trebuie evaluată posibilitatea de a genera fum a produselor afectate de incendiu (fu), toxicitatea acestuia (Tx), respectiv corozivitatea lui (Co). Valorile coeficientului F sunt date în tabelul numărul 4.46. Valorile coeficientului F

Tabelul 4.46

Scara 1 2

Descriere a pericolului Valorile lui F Fără pericol de fum sau coroziune 1,0 Mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile 1,5 sunt materiale cu puternică emisie de fum sau produse de ardere toxice. Compartiment/local fără ferestre 3 Mai mult de 50% din masa totală de materiale combustibile 2,0 sunt materiale cu puternică emisie de fum sau produse de ardere toxice. Mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile sunt materiale cu emisie de gaze corozive. Se consideră că mai mult de 20% din masa totală de materiale combustibile sunt

materiale cu puternică emisie de fum sau produse de ardere toxice şi că compartimentul/localul este fără ferestre. Rezultă F=1,5. Riscul pentru conţinutul clădirii rezultă: IR  H  D  F  3  3  1,5  13,5

(4.54)

4.8.3. Decizii de dotare Pe baza experienţei cumulate de-a lungul timpului s-a întocmit diagrama din figura 4.1. Pentru un obiectiv dat, punctul corespunzător perechii GR –IR poate fi denumit urma riscului. Acestă urmă se poate situa în zona de risc acceptabil, respectiv în afara ei.

99

Figura nr. 4.1. Diagrama GR-IR de încadrare a riscului de incendiu Pe diagramă se disting diferite zone, după cum urmează: 1a – riscul de incendiu este mic şi nu sunt necesare mijloace suplimentare de protecţie. 1- o instalaţie automată de protecţie împotriva incendiilor nu este strict necesară, dar este recomandată. 2- o instalaţie automată de stingere este necesară, iar numai o instalaţie de detecţie semnalizare nu reduce riscul. 3- o instalaţie automată de detecţie - semnalizare necesară, iar instalaţia automată de stingere (sprinklere) nu reduce riscul la nivel convenabil. 4- se recomandă dubla protecţie cu instalaţie de detecţie şi de stingere automate. 4a este necesară cel puţin instalaţia automată de stingere; 4b-. este necesară cel puţin instalaţia automată de detecţie –semnalizare; 5- sunt necesare instalaţiile automate de detecţie-semnalizare şi de stingere. În cazul instituţiei de învăţămînt analizate punctul care descrie riscul de incendiu din aceasta are coordonatele ( GR= 1,26, IR= 13,5). Se constată că punctul riscului se află în zona 3. Se trage concluzia că pentru a controla riscul de incendiu şi a-l aduce la nivelul acceptabil este nevoie de dotare cu instalaţii automate de detecţie- semnalizare, dar şi de stingere.

100

CAPITOLUL VI Concluzii În primul capitol al lucrării am analizat terminologia specifică din acest domeniu, reglementările legale precum şi conceptul de securitate la incendiu. Ca o concluzie la capitolul 1 al acestei lucrări reiese faptul ca noţiunea de risc de incendiu este bine reglementată în România. Mai mult, se observă o creştere a importanţei ce i se acordă cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" atunci când vine vorba de executarea unei construcţii. În capitolul doi am analizat performanţele specifice privind securitatea la incendiu a clădirilor care includ instituţii de învăţământ, precum şi reglementările tehnice specifice acestora. Ca o concluzie la capitolul 2 al acestei lucrări reiese faptul ca echiparea tehnică clădirilor care includ instituţii de învăţământ este bine reglementată în România. Mai mult, se observă o multitudine de normative tehnice care fac referiri la acest domeniu, fapt ce îngreunează uneori stabilirea nivelului de echipare în funcţie de destinaţia clădirii. În acest context, prin prezenta lucrare de disertaţie am aprofundat şi eu preocupările ştiinţifice în această direcţie, evidentă fiind actualitatea şi oportunitatea sintezei prezentate. Totodată am prezentat metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu la instituţii de învăţămînt care cuprind săli aglomerate, metodă adoptată în România. În capitolul trei am prezentat câteva consideraţii generale asupra metodelor şi procedurilor aprobate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă privind evaluarea riscului de incendiu. Ca o concluzie la capitolul 3 al acestei lucrări reiese faptul ca evaluarea riscului de incendiu la instituţiile de învăţămînt este foarte bine reglementată în România. Mai mult, se observă o multitudine de metode care pot fi folosite, însă pentru evitarea unor confuzii a fost legiferată una singură adoptată prin reglementarea tehnică " Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate" indicativ GT03001. În capitolul patru am intrat în miezul problemei realizând o evaluare a riscului de incendiu în cadrul unei instituţii de învăţământ (Facultatea de Pompieri) prin metode moderne, europene şi măsurile pentru scăderea riscului de incendiu. Ca o concluzie la capitolul 4 al acestei lucrări reiese faptul ca evaluarea riscului de incendiu la instituţiile de învăţămînt este relativ uşor de realizat. Însă devine imperios necesară experienţa unui specialist în domeniu atunci când scenariul de securitate la incendiu nu este corespunzător, întrucât conduce la un risc efectiv mai mare decât riscul acceptat, iar siguranţa la foc este mai mică de 1.

101

În capitolul cinci am realizat un studiu de caz asupra instituţiei de învăţământ (Facultatea de Pompieri) printr-un program de calcul, care reprezintă o metoda mult mai rapidă de evaluare a riscului de incendiu. De asemenea pasul următor întocmirii acestei lucrări ar putea fi întocmirea unui program informatic capabil să calculeze automat valoarea siguranţei la foc pe baza datelor de intrare necesare. Studii internaţionale arată în mod clar că, în caz de incendiu, oamenii caută mai întâi să ştie ce se întâmplă, dar influenţa de grup este atât de mare că individul urmează acţiunile grupului, chiar dacă acestea contravin propriei percepţii a situaţiei sau propriei norme comportamentale. Dacă grupul nu reacţionează, nu reacţionează nici individul, el găsindu-se, astfel, în situaţia în care propria sa viaţă este ameninţată. Există însă şi pericolul ca un lider al grupului care are iniţiativă, să fie urmat de grup sau de o parte a grupului. În urma unor incendii cu urmări dramatice s-a constatat că liderii care, nu erau familiarizaţi cu locul sau au ignorat procedura de urmat în caz de incendiu, au pus grupul în pericol (persoane blocate în culoare fără ieşire, pătrunderea în culoare pline de fum şi gaze toxice, etc.). Incendiile în unităţile de învăţământ sunt în prezent foarte rare. Aceasta nu trebuie să conducă însă la neglijarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în această categorie de obiective. Dacă totuşi, într-o instituţie de învăţământ izbucneşte un incendiu, atunci cei implicaţi se vor confrunta cu probleme foarte dificile. Pe lângă efectul direct al focului, cele mai mari pericole le reprezintă fumul şi gazele toxice degajate de incendiu. Dar unităţile de învăţământ se pot confrunta şi cu alte pericole, precum cutremurele, alunecările de teren şi inundaţiile. Pe lângă executarea exerciţiilor de alarmare în baza planului de alarmare şi evacuare, educaţia elevilor trebuie să cuprindă şi pregătirea preventivă în domeniul apărării împotriva incendiilor care se face organizat în şcoli conform unei programe de învăţământ.

102

Anexe Anexa nr. 1 – Formular privind calculul siguranţei la incendiu. Anexa nr. 2 – Efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni, în caz de incendiu, asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor. Anexa nr.3 – Lista cuprinzând metodele / procedurile privind evaluarea riscului de incendiu avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

103

Anexa nr. 1 FORMULAR PRIVIND CALCULUL SIGURANŢEI LA INCENDIU CONSTRUCŢIE

MĂSURI DE PROTECŢIE POTENŢIALPERICOLUL

PARTICULARITĂŢI PRIVIND CONSTRUCŢIA COMPARTIMENT:

LOCALITATEA ADRESA

VARIANTA 1

VARIANTA 2

VARIANTA 3

TIPUL DE CONSTRUCŢIE

L=m l=m L x l = m2 L/l =

L=m l=m L x l = m2 L/l =

L=m l= m L x l = m2 L/l =

q Densitatea de sarcină termică

qS=

qS =

qS =

2

Mj/m c Combustibilitatea r Pericol de degajare fum k Pericol de coroziune i Sarcina termică fixă (elemente de construcţie) e Numărul de niveluri (etaje) g Mărimea suprafeţei P PERICOLUL POTENŢIAL n1 Stingătoare portabile n2 Hidranţi interiori n3 Fiabilitatea instalaţiei de alimentare cu apă n4 Lungimea conductei de transport apă (Hext) n5 Personal instruit N MĂSURI NORMALE s1 Detecţie fum s2 Transmitere alarmă s3 Servicii de pompieri s4 Eşaloane de intervenţie s5 Instalaţii de stingere s6 Evacuarea fumului S MĂSURI SPECIALE f1 Structura portantă f2 Faţade f3 Planşee/Separări între etaje/ Comunicaţii interioare verticale f4 Mărimea spaţiilor Suprafaţa ferestrelor F MĂSURI REFERITOARE LA CONSTRUCŢIE B Pericolul efectiv A Pericolul de activare R Riscul de incendiu efectiv PH,E Pericolul pentru persoane RU Riscul limită acceptat Y SIGURANŢA LA INCENDIU

PH,E = 1,3 x PH,E

104

2

Mj/m

Mj/m2

Anexa nr. 2 Efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni, în caz de incendiu, asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor Nr. crt.

Agenţi

1.

Termici: - degajare de căldură; - degajare de fum, gaze fierbinţi şi alte produse nocive; - flăcări.

2.

-

Chimici: substanţe şi produşi de ardere combustibili sau explozivi;

Construcţii şi instalaţii Acţiuni Efecte - depuneri de funingine; - deformaţii; afumare; - reducerea încălzire; rezistenţei termodegradare; mecanice; aprindere. - ardere; - instabilitate; - prăbuşire. - intensificarea arderii; - instabilitate; - prăbuşire; aprindere; - deformaţii; explozie. - deteriorarea etanşeităţii; - reducerea rezistenţei mecanice.

- apa din substanţele stingătoare.

- încărcare suplimentară; - şoc termic; - reacţii chimice; - explozii.

- deteriorarea etanşeităţii; - dislocare; - îngheţ (iarna); - instabilitate; - prăbuşire.

3.

Electromagnetici: - electrici; - radioactivi.

- scurtcircuite.

- noi focare; - contaminare.

4.

Biologici: - viruşi; - bacterii; - animale infectate.

- deteriorarea spaţiilor în care se află agenţii biologici.

- contaminare.

105

-

Utilizatori Efecte intoxicare; arsuri; reducerea vizibilităţii; impregnarea cu fum a îmbrăcămintei; aprinderea îmbrăcămintei; panică; răni şi alte traumatisme.

-

intoxicare; arsuri; reducerea vizibilităţii; panică; traumatisme.

-

- creşterea umidităţii aerului; - udare; - reducerea vizibilităţii; - degerături; - intoxicare; - traumatisme. - electrocutare; - arsuri; - traumatisme; - iradiere (infectare radioactivă).

- infectare biologică.

Anexa nr.3

Lista cuprinzând Metodele / procedurile privind evaluarea riscului de incendiu avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

1) Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii - indicativ GT 049-02, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 2003 din 16.12.2002, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii; 2) Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate – indicativ GT-030-01, aprobat prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1613 din 02.11.2001, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii; 3) Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap" - indicativ GT 050-02, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 2002 din 16.12.2002, elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii; 4) Metode şi proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscului de incendiu la fondul forestier, cuprinse în Normele de prevenire şi stingere a incendiilor la fondul forestier, aprobate prin Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr.654 din 31.10.2000; 5) Metodologia de evaluare a riscului de incendiu pentru operaţiuni militare adoptată prin STANAG nr. 7182 ed. 1, cuprinsă în Normele de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M 111 din 11.11.2008. 6) Procedura de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu specifice domeniului militar, elaborată de Ministerul Apărării Naţionale. 7) Procedura de determinare a riscului de arson, aprobată cu Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 234 din 18.10.2010. 8) Procedura privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, elaborată de U.M. 0785 Bucureşti.

106

Anexa nr. 4

BIBLIOGRAFIE [1]. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. [2]. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor. [3]. Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 210 din 21 mai 2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, modificat şi completat cu Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 663 din 27 noiembrie 2008. [4]. Ordinul nr. 711 IG/02.03.2009 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu. [5]. Ordinul nr. 210/2007 reprezintă procesul în urma căruia persoanele fizice şi juridice dobândesc dreptul de a desfăşura activităţi specifice de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu pe teritoriul României. [6]. P 118-1999 – Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor. [7]. Normativul de proiectare a sălilor aglomerate cu vizitatori. Cerinţe utilizatori. Indicativ NP 006—96. [8]. Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 1613 din 02.11.2001 prin care s-a aprobat Ghidul GT 030-01 de identificare evaluare şi control al riscului de incendiu unde se prezintă o metodă matematică aplicată sălilor aglomerate. [9]. Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 2003 din 16.12.2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri din domeniul sănătăţii", indicativ GT 049-02. [10]. Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 2002/2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru cămine de bătrâni şi persoane cu handicap", indicativ GT 050-02. [11]. Metode şi proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscului de incendiu la fondul forestier, cuprinse în Normele de prevenire şi stingere a incendiilor la fondul forestier, aprobate prin Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr.654 din 31.10.2000. [12]. Metodologia de evaluare a riscului de incendiu pentru operaţiuni militare adoptată prin STANAG nr. 7182 ed. 1, cuprinsă în Normele de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M 111 din 11.11.2008. [13]. Procedura de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu specifice domeniului militar, elaborată de Ministerul Apărării Naţionale. [14]. Procedura de determinare a riscului de arson, aprobată cu Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 234 din 18.10.2010. [15]. Procedura privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, elaborată de U.M. 0785 Bucureşti. 107

[16]. Ghidului tehnic al metodei FRAME 2008 „Theoretical basis and technical reference guide” (www.framemethod.net). [17]. NTP 100: Evaluación del riesgo de incendio. Método de Gustav Purt. (www.inhs.es). [18]. Flucuş, I., Şerban, M. – Consideraţii privind comportarea la foc a contrucţiilor şi instalaţiilor în contextul legislaţiei actuale în domeniul apărării împotriva incendiilor. Editura Academică, Bucureşti, 2001.

[19]. www.ismb.edu.ro

108