Enigma Otiliei - G Calinescu - Roman Interbelic, Realist, Balzacian

 

Enigma Otiliei George Călinescu - roman realist, interbelic, balzacian Ca teoretician al romanului românesc, G. Călinescu respinge proustianismul şi realismul smul clasi clasicc  (roma romanul nul obi obiect ectiv iv de ti tipp bal balzac zacian ian). ). Opera Opera litera literară ră  pledează pentru reali Enig En igma ma Otili Otiliei ei este este un ro roma mann re real alis istt de ti tipp balz balzac acia iann, cu ele elemen mente te mod moder ernis niste te aparinând prozei interbelice. !e asemenea, este un roman social şi citadin. "erpessicius #l consideră dreptai $unul #ncercai ar%iteci stiluluidintre epic&. cele mai bine construite romane şi unul din cei mai Ope pera ra li lite tera rară ră Eni Enigma gma Otili tilieei este este un 'O 'O* * pri prinn amploa amploarea rea acţiu acţiunii nii,, desfăşurată pe mai multe planuri, conflictul complex şi participarea a numeroase personaje. Este Este ro roma mann real realis istt pr prin in temă temă,, stru struct ctur urăă (#nc (#nc%i %isă să), ), spec speci+i i+icu cull se secv cven ene elo lorr descriptive, realizarea personaelor, dar depăşeşte modelul realismului clasic, balzacian,  prin spiritul critic şi polemic polemic şi prin elemente ale modernităii. modernităii. Con+orm Con +orm clasi+ clasi+ică icării rii lui *icola *icolaee anole anolescu scu,, #n vol. vol. rca rca lui *oe, *oe, romanul romanul se situea sit uează ză #n catego categoria ria romanului doric (a treia vârstă a romanului românesc, după cel ionic şi corintic). Influenţa  cea cea mai mai impo importa rtant ntăă este este cea clasică  a lu lui Balzac, auto autorr al Come Comedi diei ei umane. ceasta constă #n incipitul romanului. oate romanele lui alzac #ncep cu o  prezentare a cromotopului. "e de o parte, el copiază anumite elemente balzaciene, dar coninutul romanului este modern, comple/ şi se detaşează, nu este simplă imitaie. eme  balzaciene   #ntâ  balzaciene #ntâln lnit itee şi #n ro roma manu null lui lui Căli Căline nesc scuu sunt sunt te tema ma  paternităţii, a înavuţirii (arivi (ari vistu stul), l), moştenirii . Cele două opere ale lui alzac #n care este prezentată tipologia avarului sunt oş Goriot şi Eugenie Grandet. 0imilitudinile constau nu numai #n avariia #mpinsă la e/trem, ci şi #n elemente de portretistică (de e/emplu capul spân al lui Costac%e Giurgiuveanu se aseamănă ca descriere cu cel al lui Goriot). !e asemenea, ceea ce #l umanizează pe oş Goriot este dragostea pentru +iicele sale, trăsătură şi a lui Giurgiuveanu. 'e+eritor la  semnificaţia clasicismul clasicismului ui ca o direcţie fundamentală a literaturii române, G. Căl ăliines nescu a+i +irm rma1 a1 $2n $2nel eleeg clas clasic icis ismu mull nu ca un stil stil #n opoz opoziiie ie cu romantismul, ci ca un mod de a crea, durabil şi esenial.& 3n aspect al romanului care poate contrazice obicetivitatea este implicarea oc%iului estet (după estet  (după cum este numit de *. anolescu - perspectiva de la #nceputul romanului nu  poate aparine lui 4eli/, depăşind posibilităile acestuia de interpretare), a unei voci din a+ară care comentează comentează pentru cititor cititor aspecte aspecte legate legate de ar%itectu ar%itectură, ră, decoraiun decoraiunii interioare interioare,, vestimentaie şi c%iar portrete. Elementele romantice se adaugă celor balzaciene, prin câteva trăsături evidente1  folosirea antitezei #n caracterizarea unor personae (4eli/ cu iti, Otilia cu urica, moş Costac%e cu "ascalopol, se opun prin trăsăturile eseniale1 inteligenă, ambiie, +rumusee, delicatee, +armec, generozitate, #n antiteză cu debilitatea mintală, apatia, urâenia, acreala, Bărăganuluii #ntrrăutatea, răutat ea, invidia). invidia).  Descrierea naturii Bărăganulu #ntr-un un registru +ant +antastic astic,, descrierea casei vechi, părăginite, cu scări care scârâie, cu giurgiuvele scoroite amintind de casa lui 1

 

!ionis din nuvela eminesciană. Motivul orfanului, evideniat #n roman prin 4eli/ şi Otilia, supuşi 5 din această cauză 5 răutăilor #nveninate ale clanului ulea. Elementele realiste  sunt sunt eviden evideni iat atee #n roman roman prin prin11 tema  care re+lectă stadiul societăii burg%eze #n plină degradare morală sub puterea misti+icatoare a banului, căruia i se #nc%ină toi. Personaj  Personajele ele sunt tipice, luate din realitatea oricărei societăi, tipuri umane speci+ice, determinate social #n raport cu mediul. Elemente ale clasicismului reies mai ales din1  simetria romanului romanului, care #ncepe cu o imagine dezolantă a casei lui Costac%e Giurgiuveanu şi se termină cu aceeaşi imagine lugubr lug ubră1 ă1 $i $ici ci nu stă nimeni6& nimeni6&..  Personaje  Personajele le sunt caractere construite pe o dominantă  psihică1 Costac%e Giurgiuveanu 5 avariia, 7eonida "ascalopol 5 nobleea su+letească, 0tănică 'aiu 5 arivismul şi demagogia, glae 5 răutatea şi invidia. Elemen Ele mentel telee de modern modernita itate te  sunt sunt reprez reprezent entate ate de ambigu ambiguita itatea tea person personae aelor lor,, interesul pentru procesele psi%ice deviante, motivate prin ereditate şi mediu (alienarea şi senilitatea), coninutul romanului, care este comple/, se detaşează, ne+iind doar o simplă imit im itaai iee. lt ltee tr trăăsăt sătur urii mode modern rnis iste te su sunnt te te%%nic nicile ile mode modern rnee de ca cara raccte teri riza zare re (comportamentism, re+lectare poliedrică, realizare scenică). 'omanul Enigma Otiliei #ntruneşte spiritul clasic balzacian, cu elemente de +actură roma romant ntic icăă şi cu trăsături puternice ale romanului modern , realist şi obiectiv, prin intros int rospec pecia ia şi lucidi luciditat tatea ea analiz analizei ei psi%ol psi%ologi ogice ce a person personae aelor lor,, din care care se despri desprind nd  psi%ologii derutante (Otilia), degradări psi%ice ca alienarea, senilitatea (0imion), consecinele eredităii (urica o moşteneşte pe glae, iar iti pe 0imion), constituindu-se #ntr-o creaie +undamentală a literaturii române. George Geo rge Călines Călinescu cu este un narator omniscient, care ştie totul despre personae, emit em itee aprec aprecie ieri ri as asup upra ra lo lorr pr prin in naraţiunea la persoana a III-a , conturând adevărate caractere $#ntr-o unitate canonică&. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin absena mărcilor +ormale ale naratorului, de unde reiese detaşarea acestuia +aă de evenimente şi  personae. Perspectiva temporală este cronoloică, bazată pe relatarea evenimentelor #n ordinea derulării lor, iar cea spaială re+lectă un spaiu real, acela al caselor, străzilor, locurilor concrete din ucureştiul de la #nceputul sec 88 şi unul imaginar #nc%is, prin care se conturează trăirile interioare ale personaelor. 0uccesiunea secvenelor narative redată prin #nlănuire (respectarea cronologiei micronaraţiuni +aptelor) +aptel or), , comple completat tată ă pri prinn inser inseria ia unor unoreste   #n structura romanului. 3nele secvene narative se realizează scenic, prin dispunerea personaelor, prin spontaneitatea dialogului sau elocvena discursului, notarea gesturilor şi a vestimentaiei, ca #n didascalii. !ialoul con+eră veridicitate şi concentrare epică. 2n proza realistă, descrierea spaiilor (strad (st rada, a, ar%ite ar%itectu ctura, ra, dec decoru orull interi interior) or) şi a ves vestim timent entai aiei ei susin susinee impres impresia ia de univer universs aute au tent ntic ic,, ia iarr prin prin obse observ rva aie ie şi nota notare reaa deta detali liul ului ui se semn mni+ i+ic icat ativ iv devi devine ne mil miloc oc de caracterizare indirectă, de conturare a caracterelor. 9maginea ărăganului este redată #ntr-o descri des criere ere de tip romantic1 romantic1 proieci proieciaa realit realităi ăiii #n plan plan +antas +antastic tic.. 'e+eri 'e+eritor tor la stilul  lui Călinescu, un rol important #l are dialoul "n contrapunct , #n care +iecare spune o replică +ără legătură cu replica anterioară a celuilalt vorbitor. 4iecare #şi e/pune propriile păreri, obsesii, şi de aceea este un +el de dialog al surzilor. 'omanul 'oman ul este alcătuit alcătuit din :; de capitole şi capitole şi nu are +ir epic, +iind structurat pe două  planuri narative narative,, care se #ntrepătrund şi se determină reciproc. "rimul plan priveşte 2

 

destinul t#nărului $elix %ima , care, #nainte de a-şi +ace o carieră strălucită de medic,  parcurge criza erotică iminentă la vârsta vârsta adolescenei. Celălalt pl plan an ilustrează istoria unei moşteniri, #n u urul rul căruia căruia romanci romancieru erull constr construie uieşte şte imagin imaginea ea societ societăi ăiii burg%e burg%eze ze din ucureşti, ucur eşti, de la #nceputul #nceputul secolului secolului al 88-lea, 88-lea, a+lată #n plină degradare degradare morală sub +ora distrugătoare a banului. &itlul, iniia iniiall "ărin "ărinii ii Otilie Otiliei,i, re+ re+lec lecta ta ideea ideea balzac balzacian ianăă a patern paternită ităii ii,, pentru pentru că +iecare dintre personae determină cumva soarta or+anei Otilia, ca nişte $părini&. utorul sc sc%i %imb mbăă ti titl tlul ul din din moti motive ve edit editor oria iale le şi depl deplas asea ează ză ac acce cent ntul ul de la un as aspe pect ct re real alis ist, t, tradiional, la te%nica modernă a re+lectării poliedrice, prin care este realizat personaul titular. ceastă $enigmă a Otiliei& se naşte mai ales #n mintea lui 4eli/ care nu poate da e/plicaii plauzibile plauzibile pentru comportamentul +etei, ce rămâne până la s+ârşitul romanulu romanuluii o tulburătoare #ntruc%ipare a naturii contradictorii a su+letului +eminin. 2ndrăgostit de Otilia, "ascalopol o admiră şi o #nelege, dar nici el nu poate desci+ra #n pro+unzime reaciile şi gândurile +etei, con+irmându-i lui 4eli/ #n +inalul romanului1 $ +ost o +ată delicioasă, dar ciudată. "entru mine e o enigmă&. "rin rin temă, romanu romanull este este bal balzac zacian ian şi citadi citadin. n. ema ema romanu romanului lui ilustrea ilustrează ză viaţa bur'eziei bucureştene de la "nceputul secolului al ((-lea , societate degradată sub  puterea misti+icatoare a banului, #ntreaga aciune a romanului construindu-se #n urul averii lui moş Costac%e Giurgiuveanu. lte teme balzaciene ilustrate #n roman sunt cea a  (care este de alt+el şi nucleul epic al romanului, temă preluată din romanul paternităţii oş Goriot), a "navuţirii şi a moştenirii (maoritatea personaelor aspirând la averea lui moş Costac%e). O altă temă este cea  socialpsiho  socialpsihologică logică şi se re+eră la efectele "navuţirii asupra psi'oloiei umane, la +el ca #n opera lui 0lavici, oara cu *oroc1 dezinterarea eului sub presiunea forţei distructive a banului) *onflictele  ro roma manu nulu luii se ba baze zeaz azăă pe ra rala lai iil ilee dint dintre re două două +ami +amili liii #nru #nrudi dite te (Giurgiuveanu şi ulea). 9storia unei moşteniri include două con+licte succesorale1 primul este iscat în jurul averii lui moş !ostache  (adversitatea mani+estată de glae #mpotriva or or+a +ane neii Otil Otilia ia), ), al doil doilea ea dest destram ramă ă fami familia lia "ulea "ulea  (interesul lui 0tănică pentru averea !onflictul ictul erot erotic ic  prive rivalita itatea tea ado adoles lescen centul tului ui #el #eli$ i$ şi a mat maturu urului lui  bătrânului). !onfl priveşt ştee rival  Pascalopol pentru mâna %tiliei. 2n operă e/istă mai multe tipuri de con+licte1 so-soie,  părini-copii, con+licte persoane din a+ara clanului cei doi or+ani), cu limitele  proprii. O mare dramă cu rezultă din +aptul că oamenii nu (cu conştientizează propriile limite, e/istând o mare discrepană #ntre viziunea pe care o au asupra propriei persoane şi realitate. 'omanul este a/at pe con+licte puternice, atât pe plan interior cât şi exterior. Cele din planul interior sunt un re+le/ al con+lictelor e/terioare. Otilia, plin statutul ei este o  personalitate con+lictuală. "rezena ei trezeşte invidie, suspiciune, ură din partea  personaelor +eminine şi atracie, ideală din partea lui 4eli/ sau maladivă, concupiscentă din partea lui "ascalopol. Căsătoria reprezintă pentru ea o +ormă de re+ugiu, de apărare. Incipitul  romanului realist +i/ează veridic cadrul temporal ($#ntr-o seară de la #nceputul lui iulie totul un ceastă azivalorilor arată lipsa de +oră a burg%eziei. Ei vor să se compare cu modelele din antic%itate, cu cele europene, dar nu au +ora materială necesară, şi atunci imită cu miloace modeste aceste modele 5 ceea ce numea aiorescu $+ormă +ără +ond&. 2n ceea ce priveşte camera tiliei, aceasta  +ace notă discordantă cu restul casei, ne#ngriit. Camera ei avea şi tapet, cu model asemănător celui de la casa lui "ascalopol. Elementele centrale ale decoraiei interioare #l constituie patul, oglinda triplă 5 enună  pluriperspectivismului ca te%nică narativă şi contribuie la ampli+icarea enigmei. meste me stecul cul de lener lenerie ie +eminin +eminină, ă, eşar+e, eşar+e, revis reviste te 5 argume argumente nte ale +emini +eminită tăii. ii. *ivelu *ivelull intelectu intel ectual al al +etei este sugerat de prezena prezena partiturilor partiturilor şi al cărilor cu poezii poezii de 0amain. 0amain. 0unt prezentate o mulime elemente de detaliu re+eritoare la cosmetice (cutiidezordinea de pudră,  par+umuri). "e de altă parte,dedezordinea arată caracterul impulsiv şi sugerează interioară. 9maginea generală degaată de cameră este cea adolescentină, +eminină. "ianul constituie pentru ea o modalitate de a #şi descărca energia. 4

 

*asa lui Pascalopol era situată pe Calea @ictoriei, #n zona centrală a ucureştiului, şi, spre deosebire de casa lui moş Costac%e care era luminată de lămpi cu petrol, casa moşierului era iluminată electric, indicând un nivel al bunăstării materiale. "laca de pe uşă cu numele lui nu mai +ace alte precizări, demonstrând sobrietate, rigoare. Casa este un amestec de tendine occidentale şi orientale. E/istă şi mărturii ale trecutului, şi anume coleciile sale impresionante de arme, semn al distinciei nobiliare şi al unui trecut eroic, mobilierul. oate se #mbină cu elemente practice, strict necesare 5 maşina de scris, o masă de le lemn mn), ), "asc "ascal alop opol ol #mbi #mbinâ nând nd util utilul ul cu pl plăc ăcut utul ul.. Cole Colec cia ia de ta tabl blou ouri ri de de+i +ine nesc sc  personalitatea sa ca +iind + iind a unui colecionar. "ortretul din tineree al acestuia #l #n+ăişează #n uni+ormă de student bolliardic. "ortretele sale domină #ntre colecia de tablouri, +apt ce denotă un puternic cult al personalităii, un ego impresionant, #n contrast cu discreia pe care o mani+estă #n relaiile cu oamenii. "ătruns #n locuină, 4eli/ #l cunoaşte pe unc%iul său, un omule straniu care #i răspunde bâlbăit1 $nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc&, pe verişoara Otilia şi asistă la o scenă de +amilie 5 ocul de table. *aratorul #i atribuie lui 4eli/ observarea obiectivă a  personaelor prezente #n odaia #naltă #n care este introdus. 0unt realizate portretele +izice ale personaelor, cu detalii vestimentare şi +iziologice care sugerează, #n manieră clasică, trăsături de caracter şi este prezentată, #n mod direct, starea civilă, statutul #n +amilie, el elem emen ente te de bi biog ogra ra+i +ie. e. oat oatee aces aceste te aspe aspect ctee con+ con+ig igur urea ează ză at atmo mos+ s+er eraa nepr neprim imit itoa oare re,, imaginea mediului care pătrunde tânărul şi pre+igurează planuri narative şia con+lictul. 'eplicile#nglaei anticipează con+lictul succesoral,cele iar două atitudinea protectoare Otiliei motivează ataşamentul lui 4eli/. Intr In tri iaa se dezvoltă pe două planuri care se #ntrepătrund1 istoria moştenirii lui Costac%e Giurgiuveanu şi destinul tânărului 4eli/ 0ima. Competiţia pentru moştenirea bătrânului avar   este un prile pentru observarea e+ecte e+e ctelor lor,, #n plan plan moral, moral, ale obs obsesi esiei ei ban banulu ului.i. ătrân ătrânul ul avar, avar, propri proprieta etarr de imobil imobile, e, restaurante, aciuni, nutreşte iluzia longevităii şi nu pune #n practică nici un proiect  privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu c%eltui. Clanul ulea urmăreşte succesiunea totală a averii lui, plan periclitat ipotetic de #n+ierea Otiliei. !eşi are o a+eciune sinceră pentru +ată, bătrânul amână #n+ierea ei, de dragul banilor şi din teama de glae. 9niial plan secundar, 0tănică 'aiu "retutindeni urmăreşte săprezent, parvină,divers vizează averea clanului ulea,#ntr-un dar smulge banii lui moş Costac%e. in+ormat, amestecându-se oriunde crede că poate obine ceva bani sau poate da lovitura vieii lui,  personaul susine #n +ond intriga romanului, până la rezolvarea #n deznodământ1 Olimpia e părăsită de 0tănică, urica nu-şi poate +ace o situaie, iar 4eli/ o pierde pe Otilia, care  pleacă la "aris #mpreună cu "ascalopol. lături de avariie, lăcomie şi parvenitism, aspecte sociale supuse observaiei şi criticii romanului realist, sunt #n+ăişate aspecte ale +amiliei burg%eze1 relaia dintre părini şi copii, copii, relai relaiaa dintre dintre so soi,i, căs căsăto ătoria ria,, or+ or+anu anul.l. *ăsătoria +ace parte dintre preocupările unor personae1 urica, +ata bătrână, are obsesia căsătoriei> iti se tulbură erotic şi trăieşte o scurtă e/perienă matrimonială> "ascalopol doreşte să aibă o +amilie şi se căsătoreşte cu Otilia> 4eli/ sesunt va căsători, iubire, după ce #şi vabrodează, +ace carieră. 2n clanul ulea, rolurile inversate1ratând glaeprima conduce autoritar, 0imion iar mai târziu este abandonat abandonat #n ospiciu. otivul otivul pater paternităţ nităţii ii este #n+ăişat di+ereniat1 or+anii au doi  proiectori1 Costac%e şi "ascalopol. oş Costac%e este zgârcit, dar #şi iubeşte sincer +iica, 5

 

deşi n-o deşi n-o adop adoptă tă lega legal, l, #n timp timp ce gla glae, e, ad adev evăr ărat atul ul avar avar al roma romanu nulu lui, i, stri strive veşt ştee  personalitatea copiilor copiilor săi, anulându-le şansa #mpli #mplinirii nirii matrimoniale.  Planul formării tânărului Felix , student la medicină, urmăreşte e/perienele trăite de acesta #n casa unc%iului unc%iului său, #n special special iubi iubirea rea adolescen adolescentină tină pentru Otilia. Otilia. Este gelos  pe "ascalopol, dar nu ia o decizie, +iindcă primează dorina de a-şi +ace o carieră. Otilia #l iubeşte pe 4eli/, dar după moartea lui moş Costac%e, #i lasă tânărului libertatea de a-şi #mplini visul şi se căsătoreşte cu "ascalopol, bărbat matur, care #i poate o+eri #nelegere şi  protecie. 2n epilog, a+lăm că "ascalopol i-a redat cu generozitate libertatea de a-şi trăi tinereea, iar Otilia a devenit soia unui conte e/otic, căzând #n platitudine. Ea rămâne  pentru 4eli/ o imagine a eternului +eminin, iar iar pentru "ascalopol, o enigmă. enigmă. 2n ceea ce priveşte iubirea, deosebim mai multe tipoloii manifestate1  paternă&  filială& pasională& matrimonială matrimonială&& cupidă& platonică& incestuoas incestuoasă& ă& neîmpărtăş neîmpărtăşită ită . 7a antipodul acestor mani+estări stau sentimente ca ura& invidia& gelozia& trădarea& trădarea& interesele& indiferenţa& divorţul& iubirea maladivă& obsesivă'  2n privina relaiilor care se stabilesc #ntre personee, Otilia este curtată de 4eli/, "ascalopol şi iti, iar de 4eli/ se #ndrăgostesc urica, Georgeta şi 7ili, nepoata lui 0tănică. iti se #ndrăgosteşte de na 0o%a?i, cu care se #nsoară, iar urica se consolează cu Aeissmann. Otilia +uge #n +inal cu contele argentinian, iar 4eli/ rămâne cu o +ată dintro +amilie bogată.  sunt deradate #n roman, simptom al unei societăi bolnave, #n care %entimentele dragostea adevărată, pură, ideală dintre 4eli/ şi Otilia este o raritate, mai mult un accident. Ea constituie punctul de plecare al a+ectivităii, care pe urmă se perverteşte, deoarece Otilia, #ntre un tânăr care nu este realizat şi un bărbat matur cu e/perienă şi bani, #l alege  pe cel din urmă. Călinescu #nsuşi a+irma că $nu e/istă nici o enigmă #n acest roman, ea e/istând doar #n mintea lui 4eli/ şi a lui "ascalopol, care nu poate #nelege această alegere&. "entru o +ată ca Otilia, care trece prin nesigurana zilei de mâine, prin atacul pe care #l e/ercită +amilia asupra ei, nu e/istă altă soluie. Otilia de +apt nu #şi caută un iubit, ci mai degrabă, un tată, care să #i o+ere sigurană. Otilia este o +ire pragmatică şi nu alege #ntre doi bărbai, bărbai, ci #ntre #ntre o situaie situaie instabilă, instabilă, precară, precară, cu multe semne de #ntrebare #ntrebare şi cu o lungă aşteptareeste şi omai situaie se rezolvă rapidsingura şi carecare #i dăselibertate. că se mărită cu "ascalopol mult care o evadare, ea +iind salvează4aptul din acest mediu. 4eli/ devine, la rândul lui, un arivist, #naintând pe scara socială prin căsătorie din interes. *ăsătoria reprezenta #n epoca descrisă #n roman mai mult o formă de contract social. Căsă Căsăto tori riaa di dint ntre re Otil Otilia ia şi "a "asc scal alop opol ol ar aree ca supo suport rt situ situa aia ia +ina +inanc ncia iară ră a lui lui "ascalopol. "entru Otilia, "ascalopol constituie mai mult un prieten decât un so, un con+ident, +aă de care nutreşte sentimente de admiraie, de respect şi care #i o+eră sigurană şi #ncredere. "ascalopol intră #n categoria colecionarului, casa sa +iind plină de obiecte de artă. Otilia este ca un obiect de colecie preios pentru moşier. cesta o iubeşte atât de mult #ncât are puterea puterea să #i dea libertatea, libertatea, atunci când #şi dă seama că ea vrea mai mult de lalui.viaă. re simul ridicolului şi generozitatea de a nu o ine prizonieră a  bătrâneii 6

 

0entimentul 0entiment ul care se #n+iripează #n+iripează  "ntre cei doi tineri, $elix şi tilia, este aparent o draoste pură, ideală, care #n societatea respectivă nu are cum să aibă sori de reuşită. E/istă cu toate acestea condiii care ar +avoriza această poveste de dragoste. mbii sunt or+ani, tineri şi +rumoşi, liberi să aleagă. 2n e/pozi e/poziiu iune, ne, Otilia Otilia #i apa apare re lui 4eli/ 4eli/ lumino luminoasă asă,, decupâ decupându ndu-se -se pe contur conturul ul #ntunecat, având atitudine de zeitate protectoare. 'olul ei este acela de călăuză #n labirint. titudinea titu dinea ei este protetoar protetoare, e, a+ectuoasă, a+ectuoasă, prietenoa prietenoasă să (cei doi se situează situează la #nceput #n  paradigma +railor). !ragostea dintre cei doi nu poate avea un +inal reuşit, deoarece cei doi sunt adolesceni, nu au #ncă +erm conturate opiunlie. 7a #nceput, +uncionează instinctualitatea şi atracia, precum şi +amiliaritatea. Otilia este #nvăată cu lu/ul, iar vinovai de orientarea lor #nspre o viaă plină de lu/ şi plăcere este oş Costac%e, #ntrucât a privat-o de toate  bucuriile unei tinere, dar dar #n special "ascalopol. "ascalopol. E/is E/ istă tă mai mai mult multee cauz cauzee care care #m #mpi pied edic icăă al aleg eger erea ea lui lui 4eli 4eli// şi cons consec ecve ven naa #n dragostea +aă de Otilia. El #şi +ace nişte comple/e, se udecă #n raport cu "ascalopol, deoarece acesta declanşase competiia, #şi +ace probleme că el nu va putea să #i o+ere +etei tot lu/ul pe care i-l putea asigura "ascalopol. mândoi tinerii gândesc din perspectiva situaiei materiale pentru că ei sunt prizonierii mentalităilor. 4eli/ nu are o reprezentare corectă a veniturilor sale, care erau gestionate incorect de oş Costac%e. cesta a+lă că era #ncărcatnucuavea di+erite c%eltuieli pe care nu le +ăcuse niciodată, #nsă nu se revoltă. !e asemenea, e/perienă #n c%eltuirea banilor. *e+iind un luptător, se mulumeşte cu ceea ce i se dă. C%iar +aptul că Otilia se #ndrăgosteşte de el nu este un merit personal, el ne+ăcând e+orturi pentru a o cuceri. "ortretul de statuie grecească al lui 4eli/ #l de+avorizează pe "ascalopol, care era un  bărbat corpolent, trecut de tineree, deşi distins distins #n societate. 9ubirea celor doi adolesceni trece prin toate vârstele. Otilia se mani+estă ca o mamă, griulie, iar la rândul lui, 4eli/ mani+estă intenia de a o protea. ăiatul se a+lă #n relaie de competiie cu "ascalopol. 7a #nceput, moşierul #l include #n planurile lui (plimbările la moşie), pentru păstrarea aparenelor (Otilia nu putea merge singură cu moşierul) dar şi pentru a studia relaia dintre tineri. semănarea lui iniei, 4eli/ şi ra Otiliei +otogra+ia loriguu. deu.când eraueste copii constituie mani+esta mani+e stare re a androg androgini ei, da dar şi a carac ca#nracter terulu uluii ambigu amb Otilia Otilia est e indepe ind epende ndentă ntă,o, impulsivă, iar 4eli/, moale, pasiv, +eminin. 2n cealaltă +otogra+ie, pe care i-o arată "ascalopol, 4eli/ nu o mai recunoaşte, şi are sentimentul de culpabilitate pentru acea sc%imbare. "rinn compar "ri comparai aiee cu urica urica,, Oti Otilia lia est estee superi superioar oarăă prin prin +rumus +rumusee ee,, inteli inteligen genă, ă, +armec, devenind e/trem de atrăgătoare pentru 4eli/ #ntrucât şi s+era cunoştinelor lui este destul de limitată. 0tudentă la Conservator, #nzestrată cu un temperament de artistă, Otilia #i va purta de griă lui 4eli/, #ncă din seara sosirii tânărului #n casa lui moş Costac%e. *eavând o cameră pregătită, ea #i va o+eri cu generozitate camera ei, prile pentru 4eli/ de a descoperi o partecătre din personalitatea e/uberantă  poartă intimitatea su+letului su+letului ei. a ei. "rin acest gest, Otilia #i desc%ide băiatului o 2ntre cei doi se naşte #ncă de la #nceput o a+eciune delicată, determinată şi de condiia lor ca or+ani. 9mpulsiv şi #ncă imatur, 4eli/ percepe dragostea la modul romantic, 7

 

tran trans+ s+or ormâ mând nd-o -o pe Otil Otilia ia #ntr #ntr-u -unn idea ideall +emi +emini nin. n. El are are nevo nevoie ie de ce cert rtit itud udin ini, i, ia iarr comp co mport ortam amen entu tull derut derutan antt al +ete +eteii #l desc descum umpă păne neşt şte, e, pent pentru ru că nu-ş nu-şii poat poatee e/pl e/plic icaa sc%imbările de atitudine, trecerea ei bruscă de la o stare la alta. 2nsuşi scriitorul usti+ică misterul miste rul personau personaului lui +eminin prin prisma imaturi imaturităi tăiii lui 4eli/, a+irmând1 $*u Otilia Otilia are vreo enigmă, ci 4eli/ crede aceasta. "entru orice tânăr de :; de ani, enigmatică va +i #n veci +ata care #l va respinge, dându-i totuşi dovezi de a+eciune&. Otilia #nsăşi recunoaşte cu sinceritate +aă de 4eli/ că este o +iină di+icilă şi se autocaracterizează1 $0unt +oarte capricioasă6&. Contradiciile Otiliei #l contrariază şi pe 4eli/. 9niial, tânărul ezită #ntre a crede  bâr+ele clanului ulea şi a-i păstra o dragoste pură Otiliei, iar mai apoi, când Otilia pleacă  pe neaşteptate la "aris, 4eli/ are o scurtă aventură cu Georgeta, $+ată +aină&, pe care i-o  prezintă 0tănică. !ragostea celor doi este ca o +ormă de opoziie +aă de mesc%inăria sentimentelor, de convenionalitatea căsătoriei burg%eze. 'idicolul 'idicolul apare din +aptul că glae promovează  pe de o parte ideea căsătoriei ca +iind +orma superioară de e/istenă, singura viabilă, iar pe de artă parte, propria ei căsătorie este un model nereuşit, cu un so bolnav, decrepit, măcinat de boală. 2n urul lor sunt numai cupluri instabile. 0tănică şi Olimpia (cuplul care se separă din cauză că 0tănică se căsătoreşte cu Georgeta), glae şi 0imion, urica şi Aeissmann, iti şi na 0o%a?i. !in aceste perec%i ei #neleg că oamenii nu se #mplinesc  prin căsătorie. cele cupluri iubirea. 4iecontract aceasta e unilaterală, obişnuină (%tănică-limpia   5 cuplu caree/clud se bazează pe un contrac t social, socia l, tolerană, tolerană,+ie #nelegere. #nelege re. El  pretinde că vrea un moştenitor 5 scopul suprem al căsătoriei 5 şi, #n momentul #n care copilul moare, are motiv să se despartă şi să se căsătorească cu Georgeta. !e asemenea, un alt +actor care unea cuplul 0tănică-Olimpia #l constituia averea +emeii, pe care bărbatul spera să o obină prin intermediul ei. tunci când dispare miraul averii, dispare şi atracia +aă de Olimpia. Olimpia. Căsătoria Căsătoria sa cu Georgeta Georgeta #i satis+ace satis+ace orgoliul orgoliul masculin, masculin, prin +aptul +aptul că Georgeta era o +emeie +rumoasă, pe care o putea +olosi şi #n relaiile sale politice.) 2n ceea ce priveşte cuplurile celor tineri ( +urica-eissmann  şi &iti-+na), iubirea constituie pentru ei mai mult un accident, o #ntâmplare. iti este imatur sentimental, incapabil de a iubi, de a se +i/a pe un sentiment, autism speci+ic retardailor, dar şi victima in+luenei mamei. mamei asupra sa. "e Otilia, iti o consideră o +emeie uşoară, tot din cauza in+luenei "ovest "ov estea ea de dragos dragoste te dintr dintree 4eli/ 4eli/ şi Otilia Otilia este este prezen prezentat tatăă #n mani+e mani+estă stăril rilee ei e/terioare cu discreie. Cei doi păstrează distana. !ragostea lor se naşte din contemplaie, din aşteptare. Este o iubire romantică, platonică, +ără multe declaraii patetice (nici unul din ei nu are un caracter angaant, amândoi sunt ne%otărâi 5 ne%otărârea +iind speci+ică adolescenei). Otilia oscilează #ntre "ascalopol şi 4eli/. 0e pune accentul pe $enigma Otiliei&, #nsă această enigmă e/istă doar #n capul celor doi bărbai, +iecare la rândul său rostind acest cuvând relativ la Otilia. !in punctul de vedere al naratorului, atunci când +ocalizarea este zero (naratorul este omniscient), nu poate +i vorba de o enigmă, pentru că el cunoaşte tot. Cu toate toate acestea, ni se spun +oarte puine puine despre ceea ce gândeşte gândeşte Otilia. parena rezultă din di+erena +ocalizare (e/ternă #n ceea ce o priveşte Otiliaa 5 cade#nenigmă Otili romanul lui Camil "etre "etrescu, scu,de3ltima noapte de drago dragoste, ste, #ntâia noapte noapte pe de război, unde nu putem şti ce gândeşte Ela 5 şi interioară, #n cazul lui 4eli/). 8

 

2n vizitele la moşia lui "ascalopol se mani+estă +orele de atracie ale moşierului, care #ncearcă să-i +i/eze sentimentele Otiliei prin etalarea bunăstării sale. 2n cazul lui "ascalopol, intenia este vizibilă, #ntrucât el #nsuşi mărturiseşte indecizia, spunând că nu ştie dacă o iubeşte pe Otilia ca pe o +iică sau ca pe o amantă. "utem vorbi de o paternitate +rustrată a moşierului, de insatis+aciile #ntr-o căsătorie de convenienă, consumată şi #ncercarea târzie de a recupera tinereea pierdută alături de o +ată +rumoasă, inteligentă. "rin discuiile pe care le poartă cu 4eli/, Otilia dă dovadă de mai multă maturitate şi de un plus de realism +aă de 4eli/, tratându-l pe acesta din urmă ca pe un copil. !ragostea este atributul tinereii, adolescenei şi trebuie trăită cu intensitate, deoarece nu se mai  poate #ntoarce, iar căsătoria rămâne un contract #nc%eiat #ntre două pări, avantaos pentru ambii, realizat #n cadrul aceleiaşi categorii sociale. Otilia şi 4eli/ devin, prin căsătorie, arivişti, progresând prin intermediul acesteia. 3ltima #ntâlnire #ntre 4eli/ şi Otilia, #naintea plecării ei din ară #mpreună cu "ascalopol, este esenială pentru #nelegerea personalităii tinerilor şi a atitudinii lor +aă de iubire. !acă 4eli/ este intelectualul ambiios, care nu suportă ideea de a nu realiza nimic #n viaă şi pentru care +emeia reprezintă un spriin #n carieră, Otilia este coc%eta, care crede că rostul +emeii $este să placă, #n a+ară de asta neputând e/ista +ericire&. Otilia concepe iubirea #n +elul aventuros al artistului, cu dăruire şi libertate absolută, #n timp ce 4eli/ este dispus să aştepte oricât #n virtutea promisiunii că, la un moment dat, se va căsători cuoOtilia. seama depro+esionale această di+erenă, dar şiOtilia de +aptul că ea ar reprezenta piedică!ându-şi #n calea realizării a lui 4eli/, #l părăseşte pe putea tânăr şi alege sigurana căsătoriei cu "ascalopol. "rin prima plecare plecare a +etei la "aris, aceasta doreşte doreşte să a+le dacă a+eciunea a+eciunea dintre ea şi "asc "ascal alop opol ol se poat poatee conv convert ertii #n #ntr tr-u -una na matr matrim imon onia ială lă.. 2nto 2ntorc rcân ându du-s -se, e, Otil Otilia ia es este te sc%imbată. "ortretul ei, din perspectiva lui 4eli/, arată o +emeie matură, cu tot +elul de umbre #n spatele privirii, cu o maturitate şi o studiere a gesturilor care arată că ea s-a maturizat prin acea e/perienă. !e asemenea, plecarea la "aris constituie pentru Otilia o modalitate de evadare din cercul strâmt al clanului, mani+estare a libertăii de aciune. 0unt prezentate #n numeroase pagini tulburările lui 4eli/ su+erind din cauza lipsei Otiliei, gelos şi nesigur. 0tarea lui generală din roman este de derută, de con+uzie. Clanul o urmăreşte cu gândul c%iar şi la "aris, dovadăburg%eză +iind scrisoarea trimisă de 0tănică Otiliei, #n care se critică subtil moralitatea ei, cenzura (+alsa mască a moralităii) acionând ast+ ast+el el c%ia c%iarr şi la di dist stan ană ă.. E/pe E/peri rien ena a acea aceast staa es este te +oar +oarte te impo import rtan antă tă,, pent pentru ru că demonstrează Otiliei că poate trăi +ără 4eli/ şi că poate să-şi ducă viaa alături de "ascalopol. "ascalopol este #n cele din urmă un nobil, deoarece are puterea să renune la ea, şi de a nu o ine prizonieră, redându-i libertatea de a-şi trăi tinereea alături de un conte e/otic, undeva #n rgentina. El este ca un +el de surogat de tată, cel care are griă temporar de adolescentă, până când aunge la maturitatea +eminităii. cesta suplineşte lipsa de griă a bătrânului, moş Costac%e, care, de alt+el, la modul declarativ este plin de intenii  bune şi c%iar a+irmă că o iubeşte pe Otilia şi că strânge bani pentru ea. El #şi găseşte ast+el o motivaie să strângă avere,desituaie avarului. ( paternă& filială& matrimonială& amor& platonică& E/istăcamai multe tipuri iubiretipic împărtăşită)neîmpărtăşită împărtăşită )neîmpărtăşită&& maternă& fraternă, o mare parte din acestea +iind degradate. 9

 

!ragostea !ragos tea  paternă este incestuoasă (#ntre "ascalopol şi Otilia, dar şi #ntre oş Costac Cos tac%e %e şi Otilia Otilia), ), dragos dragostea tea  filială este incestuoasă deoarece Otilia se mani+estă mai mult decât ca o +iică +aă de "ascalopol şi moş Costac%e, cea matrimonială este degradată  prin concubina, amor liber, amorul   este degradat prin concupiscenă (#nclinaia către  plăceri trupeşti, senzuale), iubirea platonică şi împărtăşită  se degradează prin iubirea ne#mpărtăşită. Cauzele acestor sc%imbări sunt banul, in+luena societăii, mentalităile şi slăbirea credinei. .elaţiile de familie, conceptul de +amilie sunt de asemenea degradate, distruse. 'olul important al +amiliei este promovat de 0tănică 'aiu, vorbind despre +undamentul matrimoniului, ca un adevărat demagog a cărui pledoarie este corectă, #nsă nimeni nu #i urmează principiile. glae intervine de câteva ori #n restabilirea normelor morale, #nsă ine+icient, deoarece societatea dispune de libertăi prea mari, iar glae, +iind +emeie, nu are autoritatea necesară #n +amilie. Ea nu #i dă zestrea Olimpiei din avariie şi deoarece este un om conservator, conservator, care ine mult la propria propria persoană, persoană, nepăsându nepăsându-i -i la modul real de ceea ce se #ntâmplă cu copiii. Cu toate acestea, #şi ocroteşte e/cesiv copiii, dragostea sa maternă luând nişte +orme aberante, tiranice. rgumentele ei sunt contradictorii, #ntrucât #l obligă pe iti să divoreze. Ea reprezintă tipul mamei geloase, care #ncearcă să-şi in#ă copiii #n preamă !ragostea matrimonială este şi ea degradată, acest +apt rezultând din relaia soilor ulea. 0imion estepentru desconsiderat de soie, de imoralitate ($0tricatele i-au+emeilor mâncat averea6&), cauză care glae are o acuzat ură +eroce şi instinctivă #mpotriva uşoare. Casa #n sine este antonimul unui unui lăcaş al dragostei şi al +amiliei, deoarece iu iubirea birea este substituită cu ura. !ragos !ra gostea tea  fraternă  este de asemenea degradată. glae se instituie ca un +el de ocrotitor al lui moş Costac%e (el este ca un +el de copil pe care ea #l tutelează), #nsă gria ei este aceea de a nu se risipi averea +ratelui, mani+estându-se +ără nici un +el de milă #n momentele atacului şi ne+iind interesată de sănătatea +ratelui cât de concentrarea averii. Ocupă #mpreună cu toată +amilia ei casa, #n timp ce 0tănică mănâncă cu nonşalană salamul de 0ibiu. 0tănică, prin aceste gesturi, arată +rica de moarte, căreia #i opune viaa şi dorina de a trăi. 2ntreaga scenă este ca un +el de priveg%i, la care se bea şi mănâncă, trium+uloase, vieiiincapabile celebrateasupra morii. "ersonaele sunt nişte +iri instinctive, dominate de  porniri incapabil de compasiune. 2n cazul dragost dragostei ei  paterne a lui 0tănică 'aiu +aă de +iul său, 'elişor, se poate observa lipsa dragostei +aă de +iu. vocatul se plânge, +ăcând din moartea băiatului o adevărată tragedie, scrie un te/t impresionant pe piatra de mormând şi un anun lamentat #n ziar, e/punând sentimentul. El se consolează cu toate acestea rapid, abandonând mama copilului şi #nsurându-se cu Georgeta. 2n ceea ce priveşte dragostea neîmpărtăşită , urica este condamnată să rămână +ată  bătrână din cauza mentalităilor, educaiei şi a limitei cunoştinelor impuse de +amilie (ea nu putea să cunoască decât persoanele care intrau #n casa ei). !in această cauză, #şi +ace o +i/aie pentru Aeissmann, orice bărbat constituind un potenial so. *u are preudecăi #n  privina"e vârstei lui "ascalopol. "ascalopol.personajelor, autorul alege te%nica balzaciană a descrierii "ent ntru ru portretizarea mediului şi +izionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. "ortretul porneşte de la caractere tipoloice clasice (avarul, arivistul, tânărul ambiios, +ata enigmatică, moşierul 10

 

cultivat, ra+inat şi generos, alienatul mintal), cărăora realismul le con+eră dimensiune socială şi psi%ologică. 'omanul realist tradiional devine o adevărată comedie umană,  plasând #n conte/t social personae tipice. endina de generalizare conduce la realizarea unei tipologii1 moş Costac%e 5 avarul iubitor de copii, glae 5 $baba absolută +ără cusur #n rău&, urica 5 +ata bătrână, 0imion 5 dementul senil 5 iti, debil mintal, in+antil şi apatic, 0tănică 'aiu 5 arivistul, Otilia 5 coc%eta, +ata enigmatică, 4eli/ 5 ambiiosul, "ascalopol 5 aristocratul ra+inat, moşierul cultivat şi generos. 'e+erit ritor la as asem emăn ănăr ăril ilee pers person onaj ajel elor or căli căline nesc scie iene ne cu ce cele le al alee lu luii Balz Balzac ac (analogii cu sc%ema balzaciană), putem a+irma că oş Costac%e are ticurile lui moş Goriot (bâlbâiala şi surzenia), precum şi motivaia lui (are o +ată pentru care strânge zestre). Otilia este atacată din cauza moştenirii, iar Eugenie Grandet este asaltată de  peitori, tânărul 4eli/ vine #n casa bătrânului ca or+an, având acelaşi statut cu vărul Eugeniei, cel de care ea se şi #ndrăgosteşte, casele celor doi bătrâni sunt asemănătoare, c%iar dacă sunt ne#ngriite şi neprimitoare, şocând prin etalarea bogăiei, aunsă #ntr-o stare de degradare Portretul călinescian de tip balzacian este demonstrativ, caricatural, construit pe amănunte care conotează sugestii legate de psi%ologia personaului. George Călinescu  particularizează un tablou tablou social care ilustrează drama prăbuşirii prăbuşirii unei societăi bbolnave. olnave. 'elaiile personaelor gravitează #n urul celor doi poli, Costac%e Giurgiuveanu şi glae ulea. Costac%e tutorele Otiliei şi alOlimpia, lui 4eli/ 0ima.şiEl le  propune un altoş model de tată, este pe "ascalopol. glaeărculescu are trei copii, urica iti. Olimpia este #ntr-o relaie +als maritală cu 0tănică 'aiu.

*ostac'e /iuriuvean /iuriuveanuu  este este person personau aull centra centrall al romanul romanului ui şi #ntruc #ntruc%ip %ipeaz eazăă avarul. !irect !irect sau indirect, indirect, el %otă %otărăşte răşte destinele destinele celorlalte celorlalte personae personae care roiesc roiesc #n urul averii sale, #n goana după moştenire. El este unc%iul lui 4eli/, cumnat cu doctorul 9osi+ 0ima, care avusese o singură singură soră, căsătorită căsătorită cu Costac%e, Costac%e, dar care murise demult. !upă moartea doctorului, Costac%e devenise tutorele lui 4eli/. Giurgiuveanu este tatăl vitreg al Otiliei, deoarece +usese căsătorit, a doua oară, cu mama acesteia, care murise şi ea, dar  bătrânul n-o #n+iase o+icial o+icial pe +ată. de el, 0ncălocuieşte deieşte la "nceputul apariţia luiimântătoar este ătoare bizară caracterul $ici nu locu nimeni6&romanului, sunt %aluc %alucinan inante, te, #nspă #nspăimânt e .şiCuvintele sugerează sugereazărostite  "nc'is al personajului. 4iind tutore legal, oş Costac%e #ncearcă să păstreze averea tânărului, dar să-l #ndepărteze pe acesta. !e asemenea, alt motiv al rostirii acestor cuvinte #l constituie zgârcenia +enomenală a bătrânului, teama de sc%imbare, respingerea, dorina de a scăpa de o griă. +irmaia sună straniu şi #ngrozitoare mai ales pentru tânărul pierdut #n noapte pe străzile ucureştiului.

1111222)))3333311114eli/ #şi imaginase că tutorele său e un om masiv, $de o greutate e/traordinară&, având #n vedere că ştia despre el că este bogat, că deine mai multe imobile, #nsă #i apare #n +aă un $ om mititel, puin adus de spate, cu o c%elie de  porelan, cu +aa spână, buzele galbene de prea mult +umat, cu oc%ii clipind rar şi moale&. "ortretul +izic compune, prin caracterizare directă, un persona ce se apropie de grotesc. Costac%e Giurgiuveanu este tipul de avar, #nscriindu-se #n descendena lui 4ai&udose al lui !elavrancea sau 4arpaon al lui oliere, dar se distanează de aceştia prin 11

 

#ncercarea de a-şi depăşi condiia. !e asemenea, moş Costac%e se aseamănă cu personaul lui alzac, Moş /oriot, având aceleaşi ticuri ca acesta (bâlbâiala şi surzenia) şi aceeaşi motivaie de a strânge zestrea (o +ată). George Călinescu +oloseşte o gamă +oarte variată a procedeelor de caracterizare indirectă1 aspectul e/terior şi interior al casei trimite, cu toate detaliile descriptive, către avariia personaului, dar şi către un soi de parvenitism, ar%itectura casei sugerând intenia de a e/ecuta grandiosul clasic #n materiale nepotrivite. *asa lui Moş *ostac'e este un amestec de stiluri ar%itectonice, realizate prin imitaii de proastă calitate de către maeştrii italieni. itali eni. 0e realizează realizează contrastul contrastul #ntre original original şi ?itsc ?itsc%. %. odalitat odalitatea ea #n care sunt +olosite +olosite materialele de construcie este degradantă, la +el ca semnele trecerii timpului. cestea anticipă şi degradarea umană. Cuvântul central este $caricatură&, deoarece elementul grotesc este cel care domină #n roman. Observăm contrastul #ntre ambiia de constructor şi modalitatea prin care sunt imitate modelele europene (rozeta gotică, vitraliile). @opseaua ca+enie semni+ică un amestec de culori şi anticipă +aptul că oş Costac%e construia +olosind materiale de construcii provenite de la alte case. oşş Cost o Costac ac%e %e re repr prez ezin intă tă tipu tipull avar avarul ului ui,, avân avândd câ câte teod odat atăă po porn rnir irii de vaă vaă enerozitate, dar pe care le #nnăbuşă, deoarece nimeni nu #l acuză pentru avariie. !in perspectiva celorlaltor personaje, este numit de Otilia $cam avar&, #nsă tolerat de aceasta (principiul toleranei se e/ercită #ntr-un mod invers, oamenii +iind tolerani +aă de de+ectele lui). "ascalopol #l consideră $unmult om de treabă&, 0tănică #l numeşte $pezeveng%i&, iar 4eli/ constată că avariia lui este mai o manie (te%nica multiperspectivismului). 3n amănunt important se re+eră la oriinea lui Moş *ostac'e, care, la +el ca şi 0tănică 'aiu, este macedonean. variia descinde din spiritul c%ivernisit al neamului lor, care este o +ormă degradată. 4amilia trăieşte de pe urma a+acerilor imobiliare, #ntrucât oş Costac%e are cultul caselor (el ştie că o casă reprezintă cel mai solid plasament şi că o poate #nc%iria, #n +elul acesta având un venit constant). %entimentul de siuranţă  i-l con+eră leătura de c'ei. El ine toate c%eile de la casă, având ast+el un control asupra a tot ceea ce se c%eltuieşte. C%iar şi pe patul de moarte, el #şi mani+estă obsesia +aă de legătu leg ătura ra de c%ei. 'idicol 'idicolăă est estee iluzia sa că poate controla şi după moarte situaţia financiară, păstrând c%eile. *oncepţia lui despre viaţă este să muncească şi să str#nă. +ostani, căsătorit dată la#ncă :; :; de de ani,ani, prin +amiliei> a sarămas văduv  El la :Ba de trăind #nprima singurătate +aptaranamentul care e/plică obişnuina de a avea controlul şi de a nu c%eltui inutil. 0e recăsătoreşte, cu mama Otiliei, din considerente materiale, reuşind să #şi sporească averea cu zestrea +emeii. Cu toate acestea, nu +ace gestull de recunoştină gestu recunoştină de a asigura asigura viitorul +etei. 'ămas văduv, aunge sub tutela tutela surorii, surorii, glae, duce o viaă austeră, cu teama permanentă de risipă. re o abilitate speci+ică omului care nu are +oarte multă educaie, compensând prin daruri native, câştigând bani  prin diverse metode1 #nc%iriază apartamentul studenilor, cărăora le con+iscă obiecte #n cazul #n care nu plătesc, şi pe care apoi le vinde. El #şi #ntreine iluzia unei munci cinstite, inând evidena c%eltuielilor +ăcute pentru 4eli/, inventând unele c%eltuieli, +ăcându-l  părtaş la o casă construită pentru Otilia, +ără consimământul băiatului. 4eli/ este naiv, imobil, pasiv şi nu are capacitate desaasereaciona. "rin preocupare +aă#lde $+e-+etia& umanizat lui el este . 3manizarea motivează şi această prin respectul pe care avea +aă de "ascalopol, precum şi prin #ncrederea +aă de 4eli/. 12

 

Când Otilia ia bani dai #n plus de "ascalopol, sub motiv că trebuie restituii, Costac%e se supără dar nu protestează. 0e supune perc%eziiei, iar Otilia ştie tot timpul să controleze situaia. !in e/perienă vine ne#ncrederea #n autorităi, din această cauză el nu depune nimic la bancă, dar şi din plăcerea avarului de a-şi şti banii aproape. El sc%imbă mereu locul  banilor, ca e/plicaie a +aptului că este mereu noaptea prin grădină, cu caseta pe care o identi+ică #n +inal 0tănică. 4iind un bun psi%olog, avocatul intuieşte că aceasta trebuie să +ie #n apropierea bătrânului. 2n cele din urmă, presupunerile lui 0tănică se adeveresc, #ntrucât găseşte banii c%iar sub salteaua lui oş Costac%e. Gesturile, bâlbâiala, răguşeala sunt arme de apărare, reaii provocate de teama de a nu +i e+uit, de a nu +i nevoit să dea vreun ban cuiva. Ciudăenia personaului este dată de glasul $stins& şi $răguşit&, dar şi de duioşiile şi emoiile ştiute numai de el, când #şi +reca mâinile cu $un râs prostesc& sau de atitudinea +aă de Otilia pe care $o sorbea umilit din oc%i şi râdea din toată +iina spână când +ata #l prindea #n braele ei lungi&. 5inuta vestimentară este ridicolă, poartă ciorapi de lână de o grosime $+abuloasă& şi $plini de găuri&, ung%iile netăiate, g%ete de gumilastic, nădragii largi de stambă colorată  prinşi cu s+oară, aceste detalii detalii accentuând avariia pe personaului. rsonaului. 0entimentele paterne pe care le are pentru Otilia nu sunt su+iciente pentru a legaliza adopia +etei, a +ace testament sau a depune o sumă de bani la bancă, #ntr-un cont pe numele deşi esteşi-l convins aşa dovedind ar +i +ost drept şi cinstit. banilaşirândul avariia sunt maiei,puternice +ac să că ezite, un caracter slab."atima Otilia pentru #l #nelege ei şi nu poate +i supărată pe $papa& care este $un om bun, dar are şi el ciudăeniile lui&. Opoziia cu membrii +amiliei este +oarte +ragilă. !in c#nd #n când le ia apărarea lui 4eli/ şi Otiliei, dovedind că este capabil şi de ast+el de reacii.Ca tutore, le acordă libertăi mari celor doi adolesceni, dar nu pentru că e lipsit de preudecăi, ci pentru că nu are spirit +amilial şi nici sentimentul răspunderii unui tată adevărat. 'elaia cu celelalte  personae este dominată de o suspiciune permanentă, bănuind mai ales pe glae şi pe 0tănică 0tăni că 'aiu că #i pândesc averea, averea, deşi şi celelalte celelalte personae personae au, #ntr-o măsură mai mare sau mai mică, interese materiale la Giurgiuveanu. 'elaiile lui Costac%e cu +amilia ulea sunt degradate şi con+lictuale1 de glae #i este +rică, pe urica o urăşte, 0tănică este  pentruoart el un ea adevărat pericol, iar pericol, pe ceilali #i ignoră. oartea sa se produce #n etape, etap e, e/istând o serie de avertismente. avertismente. glae declară declară un +el de stare de asediu, de teamă că cineva ar putea să +ure din obiectele bătrânului. 9nstituie ast+el un +el de ocupaie a casei +ratelui ei, procedând ca un general pe câmpul de luptă. lup tă. "riveg "riveg%iu %iull degene degenerea rează ză #ntr-o #ntr-o adevăr adevărată ată petrec petrecere ere prin prin contri contribu buia ia lui 0tănic 0tănică. ă. Ceilali nu sunt #nduioşai de situaia precară a sănătăii lui Costac%e, +iecare dintre ei aşteptând moartea sa şi, implicit, obinerea moştenirii care li se cuvenea. 0pectacolul morii bătrânului trezeşte compasiune prin +aptul că el este păzit şi apoi abandonat, iar 0tănică pro+ită de un moment prielnic sustrăgându-i banii. Critica #l consideră pe 0tănică autorul moral al morii bătrânului. George Călinescu vrea să ilustreze că acumularea de capital pentru omul lipsit de orizont cultural este ine+icientă. 4aptul că el era e/traordinar de bogat nu-i sc%imbă El trăieşte tot #ndecondiii  plăcerile, neavând nici oviaa. bucurie decât aceea a adunaaustere, bani, şisuprimându-şi este +i/at pe toate acest obiectiv. 9ronia naratorului sancionează tendina aceasta de acumulare a unei averi +ără ştiina de a-i da o destinaie superioară. El nu strânge pentru urmaşi şi are iluzia că este 13

 

nemuritor. re intenia de câteva ori de a pune nişte bani deoparte pentru Otilia, dar egoismul, simul de conservare #l #mpiedică să o +acă. oartea lui nu este regretată de nimeni, pentru că este aşteptată de toi, #n scopul obinerii moştenirii.

Mărculescu6 . Ca şi Gustave 4laubert, care spunea $adame ovar cDest tilia Mărculescu6 moi& mo i&,, Ge Geor orge ge Căli Căline nesc scuu #şi #şi de dezv zvăl ălui uiee latu latura ra +emi +emini nină nă a pers person onal alit ită ăii ii,, as aspe pect ctul ul adolescentin şi ambiguu proiectate asupra personaului Otilia. G. Călinescu a proiectat asupra acestui persona toate neliniştile şi aspiraiile sale. Ea constituie $eroina mea lirică&, proiecia autorului #n a+ară, $tipizarea mea #n ipostază +eminină& (G. Călinescu). Este cel mai modern persona al romanului, atât prin te%nicile de realizare, cât şi prin  problematica sa e/istenială, reprezentând ti tipu pull fe femi mini nită tăţi ţii,i, al coc' coc'et etei ei şi al fe fete teii enimatice. O tânără de vreo