Elizabeth Gage-Intimitate

PROLOG

Insula se numeşte Xalos. Se află în Marea Egee, cam la o sută kilometri la est de Atena şi la o distantă egală în vestul coastelor turceşti, într-un grup numit Ciclade. De origine vulcanică, oferă prea puţin teren pen­ tru agricultură. Cele cîteva sute de locuitori îşi cîştigă existenţa din pescuit şi din cultivarea cîtorva grădini de măslini care cresc cu greutate. Cu două mii de ani în urmă, insula a jucat un rol important, deşi cam ambiguu, în al doilea război peloponezian, cînd o bandă mică, dar feroce, de marinari spartani a folosit-o drept bază a atacului lor împotriva garnizoanei ateniene de la Sifnos. Spartanii şi-au mas­ cat navele de război în vase de pescuit şi au aşteptat în portul Xalos aproape două luni, înainte de a-i lua cu asalt pe atenienii nepregătiţi. Dar, după cum s-a văzut mai tîrziu, victoria lor a fost asemănătoare cu cea a lui Pirus, pentru că o epidemie de holeră a ucis cea mai mare parte din populaţia insulei, inclusiv pe ocupanţii spartani, la numai şase săptămîni de la bătălia decisivă. Apoi, în secolele următoare, satul a fost un pion în tot atîtea războaie civile sau generale, cîte au fost în stare să inventeze grecii şi vecinii lor. A trecut dintr-o

8

6 mînă în alta de multe ori. Dar locuitorii, al căror arbore genealogic coboară pînă la Eschil şi Tucidide, au dat prea putină atenţie zarvei făcute de luptele politice din jurul lor" preferînd să-şi concentreze grijile asupra flu­ xului şi refluxului, asupra furtunilor şi asupra modului de viată al bibanului cu pete, principala lor sursă de hrană. Vizitatorul insulei, care are experienţa locurilor frumoase de pe tot globul, este izbit de faptul că insula nu se mîndreşte cu nici un hotel elegant. Nu are nici un fel de industrie turistică, deşi portul său este pitoresc, priveliştea asupra insulelor din Egee este magnifică, iar apusurile de soarfe le egalează pe cele din întreaga lume. Un hotel mititel din centrul oraşului, frecventat de comercianţi şi, ocazional, de cîte o văduvă sau un celibatar, este unicul m o & d e cazare posibil. Turiştii nu vin în acest loc încîntă'tor pentru că nu dispun de mijloace de distracţie şi îşi îndreaptă atenţia în altă direcţie, fără să-şi dea seama că mica insulă Xalos rămîne aşa cum este. Terenul excelent care ar fi putut adăposti hoteluri, restaurante sau blocuri a fost cumpărat, în anii din urmă, de un singur om şi închiriat la preţuri derizorii negustorilor, pescarilor şi sătenilor care locuiesc aici. Industria turismului, care înghiţise toate insulele din ve­ cinătate, fusese ţinută cu forţa la distanţă de acest om. Astfel, într-o versiune de sfîrşit de secol douăzeci a războaielor antice duse pentru cucerirea de teritorii, această minusculă insulă fusese încă o dată protejată de hoardele invadatorilor de un despot binevoitor, dar inflexibil. Omul era rar văzut de săteni; mulţi dintre ei nici nu-şi dădeau seama că el era răspunzător pentru viaţa lor netulburată. Avea o căsuţă luxoasă, cu faţa spre port, construită pe un deal. Bărbatul veşnic ocupat, de o bogăţie legendară, venea aici numai de patru-cinci ori pe an, întotdeauna singur, pentru a scăpa de numeroasele sale obligaţii şi răspunderi. Casa

7 nu avea telefon, iar corespondenta îi era păstrată la oficiul poştal din sat. Din cînd în cînd, cîte un sătean îl zărea plimbîndu-se îngîndurat pe vreo străduţă îngustă sau stînd în tăcere pe un parapet, cu mîinile 'pe lîngă trup, privind departe spre mare. Altfel, proprietarul parcă nici n-ar exista.

în această zi de iunie a anului 1981, casa nu era goală. în dormitorul principal, al cărui privelişte magnifică spre Egee era ascunsă de perdelele trase, un bărbat şi o femeie erau întinşi, goi, sub cuverturile moi ale patului larg,, odihnitor, cu trupurile înlănţuite în îmbrăţişarea dragostei. Bărbatul avea pînă în patruzeci de ani, dar arăta mai tînăr. Avea un trup suplu, frumos, cu membre puternice, do atlet. în această clipă, coapsele îi erau curbate în jurul femeii. Mîinile o cuprindeau iubitor pe sub talie, mîngîind-o în timp ce o apropia de el. Femeia era subţire şi frumoasă, cu pielea mătă­ soasă şi părul arămiu, buclat, răvăşit pe pernă. Ochii îi orau închişi de dorinţă. O, murmură ea cînd, cu o mişcare prelungă, el îşi găsi drumul în adîncurile ei. O, te iubesc! Braţele ei îl cuprindeau, iar mîinile îi alunecau în sus şi în jos pe spatele lui. Picioarele i se arcuiau în jurul taliei lui. Trupul îi era ca pe jăratic, pulsînd în jurul băr­ băţiei cuibărite înlăuntrul ei. - Te iubesc, repetă ea. Te iubesc... Timbrul vocii ei păru să-i slăbească, era ultimul con­ trol pe care-l exercita asupra plăcerii sale. Cuvintele nu mai aveau loc. Extazul îi cuprinse pe amîndoi. Po noptieră, uitat de cei doi, se afla un ziar, Inter-

8 naţional Herald Tribune. Era deschis la o pagină din interior, unde următorul titlu domina restul ştirilor: CEL MAI BOGAT BĂRBAT AL AMERICII SE CĂSĂ­ TOREŞTEArticolul de sub titlu relata despre o lungă poveste de dragoste, despre o tragedie recentă, despre un copil şi despre o serie complicată de evenimente cu sîîrşit fericit. Era o poveste care înflăcărase imaginaţia curioşilor luni în şir şi nu dădea semne să-şi piardă interesul. Dar bărbatul şi femeia din p a t veniseră aici să scape de curiozitatea lumii. Ei erau de fapt obiectul acestui interes. în acest moment, pentru ei nu exista nimeni şi nimic altceva decît ei înşişi, Femeia simţi cum în timp ce ritmul lui se accelera, trupul ei îi răspundea cu jiecare fibră. Un geamăt ră­ sună abia auzit în gîtui ei. îşi arcui spatele alb şi graţios şi-l trase spre ea cu braţe dornice. Oftă adînc, plăcerea fiind aproape insuportabilă. Apoi un spasm îi copleşi pe amîndoi şi-i simţi esenţa revărsîndu-se în ea. îşi strigă extazul şi-i auzi geamătul fierbinte. Minute lungi, rămase în braţele lui, liniştindu-se, fier­ binţeala trupului cedînd locul unei călduri confortabile şi preţioase. Dar fiecare suflare şi fiecare atingere însem­ nau că ea îi aparţinea lui. Zîmbi, simţind cum i se predă de bunăvoie. - Te iubesc atît de mult, murmură ea. E prea frumos ca să fie adevărat. - Este adevărat, răspunse el, ţinînd-o strîns. Mi-am petrecut toată viaţa învăţînd să fac diferenţa între ce-i adevărat şi ce nu. Acum eşti a mea. Nimic nu ne va mai despărţi. Era foarte sigur. Cuvintele cuprindeau forţa voinţei lui, ca şi pe aceea a puterii lui de înţelegere. O aştep­ tase o viaţă. N-o va mai pierde niciodată. Avusese o viaţă aventuroasă, de-a dreptul eroică, Dar existenţasa căpătase un rost abia cînd o cunos­ cuse pe ea. îi dăruise pe loc inima. Apoi o pierduse. ;

9 întreaga sa lume se năruise, iar el trăise ca o fantomă, autoexilîndu-se. Apoi o regăsise în mod miraculos. Venise la el cînd viata îi era o ruină şi, datorită ei, inima i se redeşteptase din somnul prelung. Nu va mai permite lumii să i-o ră­ pească din nou. Ea păru să-i citească gîndurile, căci spuse: - Ai dreptate. Eu îţi aparţin. Ăsta-i unicul adevăr. Se ridică, goală. Ramase întins, admirînd-o. Era sub­ ţire, o sculptură a frumuseţii. Nu-şi dădea seama de profunzimea propriei ei senzualităţi. El ştia că, dacă în­ cerca, ea putea vrăji un bărbat, şi putea ţese o pînză în jurul inimii lui, din care evadarea era imposibilă. Dar acum era a lui, fără reţineri. îl privi, zîmbindu-i. Lumina dragostei din ochii ei îl cuceri şi se ridică aiături de ea. Făceau un cuplu uimitor, perfect, un bărbat pu­ ternic, cu siluetă de Adonis, şi o femeie graţioasă, cu forme frumoase, înaltă şi suplă, cu sîni tari, pe care mîinile lui îi cuprinseră ca într-o cupă. Se sărutară îndelung. îşi îmbrăcară halatele de mă­ tase - micul lui cadou pentru această ocazie - şi ieşiră pe terasa care dădea spre port. O înlănţui cu braţul şi privi, pierdut, marea. Valurile aveau o lucire sîngerie izbitoare, de nestemate, în lu­ mina soarelui care apunea. Stătuse de multe ori aici, singur, cercetînd suprafaţa lucitoare şi întrebîndu-se ce uoqote nevăzute clocoteau sub ea. îşi petrecuse viaţa învăţînd să interpreteze aparenţa lucrurilor, forţele şi interdependenţele ce le controlau. Multora, el le apărea ca stăpîn al acelei lumi. Dar, pînă In urmă, învăţase că, adesea, omul nu se putea des­ coperi pe sine. Poate agonisi averi nemăsurate, poate poîiocla o mie de femei, fără să se fi apropiat nici măcar u i un contimetru de propria sa inimă. IV> aceea, bogăţia sa îl făcuse doar să pară mai nome, iar puterea, să se simtă mai neajutorat - pînă • it it l o rocjăsise pe ea. Abia acum putea să respire, să li II i»npA srt trăiască.

10 - Mi-e groază să mă mai gîndesc la asta, vorbi el. - La ce? întrebarea era pusă pe un ton blînd. - Cît de uşor te-am pierdut, spuse el, şi cît de greu mi-a fost să te regăsesc. Aş da orice să recîştig anii aceia. - Dragul meu, zise ea, poate că n-au fost ani pier­ duţi. Poate că au fost necesari, în felul lor. Ochii ei se odihneau pe mare, împrumutîndu-le culoarea. - Poate că, adăugă ea pe gînduri, nici n-am fost vreodată despărţiţi cu adevărat. Se întoarse s-o privească. înţelese că avea dreptate. Trăise fiecare clipă sub vraja ei, chiar şi atunci cînd se străduise din răsputeri s-o uite. Oricare femeie fusese doar o biată copie a ei, un 6oi de mască. Asemeni firului Ariadnei care-l condusese pe Tezeu prin labirint, fiecare femeie fusese doar o parte a firului invizibil care-l lega de ea, numai de ea. - Cred că ai dreptate, spuse. Indiferent unde eram sau ce făceam, mă întorceam la tine. Acum o ştiu. - Da, zîmbi ea. îmi face bine să ştiu. îi mîngîie părul şi-l trase mai aproape de ea. în ciuda prospeţimii reci a aerului serii, simţi cum o invadau din nou valuri de dorinţă. - Te iubesc, murmură ea, apropiindu-şi buzele de ale lui. Făcu o mişcare bruscă în braţele ei. în acel moment, un sunet brutal, abrupt, veni de undeva din spatele ei. Timp de o secundă, încercă să-şi spună că venea din port, de jos. Dar ştia deja că era ecoul unei arme, primejdios de aproape. ' - Jordan, nu! Se agăţă de ea, cu o privire nedumerită în ochi. Apoi căzu la pămînt, în timp ce ea se chinuia să-l sprijine. Strigă îngrozită, nefiind încă în stare să creadă ceea ce vedea. - Nu, Jordan, nu... O cuprinse panica. Se uită în stînga şi în dreapta

11 terasei. Nu văzu pe nimeni, dar simţi prezenţa cuiva care venea spre ea. Ceva mai puternic decît teroarea o făcu să ţîşnească înăuntru, în dormitor. în cîteva secunde reveni cu o pernă şi cu o pătură. Ignorînd cu bună ştiinţă primejdia, îngenunche lîngă omul pe care-l iubea. Nu vedea unde era rănit. Era sînge peste tot, mult sînge. îi puse perna sub cap. - O, Doamne, Jordan. Jordan... Pătura era încă în mîna ei. îi mîngîie obrazul. Ochii lui deveniseră opaci. - Dragul meu, spuse ea. Uite-te la mine. Vorbeştc'-mi. Te rog! Ştia că era singură. Nu aveau telefon. Cel mai apropiat vecin era la cîteva sute de metri depărtare. Şi chiar dacă strigătele ei puteau fi auzite de aici, nu era timp să capete răspuns. 0 voce se auzi din spatele ei, de pe terasă. - Ei, s-a terminat. îşi ridică privirea şi păli. Văzu o siluetă în picioare, lîncjă parapet, cu o armă îndreptată spre ea. Chipul cunoscut era înfierbîntat, triumfător. Tu, spuse ea. Uu/olo i se crispară într-un zîmbet strîmb. Nu poţi să fugi de trecut. Credeam c-ai învăţat asta pînA acum. Arma era îndreptată spre trupul relaxat din braţele ol

Tu ai făcut asta, se auzi vocea. Tu ai crezut că le pciţi nvoa pe toate. Acum vezi unde ai ajuns. 1 rAsose pătura peste Jordan. îi ţinea capul tandru în pcuilrt...

DA to înapoi. Vocea se asprise. Dă-te ucid t}\ po tine. Privi în sus. Teama îi făcea ochii şi Mnfu/rt din cap. lîlno, spuse nepoftitul. Atunci rămîi viul o O să vezi cum pătrunde glonţul.

înapoi sau te mai frumoşi. acolo. Tu ai Atunci o să

12 înţelegi. Arma se apropie, aţintită spre Jordan. - Nu! strigă ea. Silueta o privi, zîmbind. - Ce s-a-ntîmplat? se auzi vocea. Tu ai provocat toate astea. Ai crezut că te poţi ascunde la nesfîrşit de adevăr. Dar totul trebuie plătit. Te temi de dreptate? Arma era aţintită cu grijă spre capul lui Jordan. Mîna nu-i tremura. Degetul se mişcă pe trăgaci, fără grabă. - Dreptate, repetă vocea. Explozia reverberă peste dealul pietros, pornind din casă spre mare. N-o auzi nimeni.

CARTEA ÎNTÎI OGLINDĂ, OGLINJOARĂ 1 Chicago, Illinois, 13 octombrie

1955

Holly Fleming credea că văzuse tot ce se mai putea vedea. în şaisprezece ani de cînd era asistentă socială în cartierul South Side, din Chicago, văzuse familii distruse de alcool, sărăcie, droguri, lipsă de speranţă şi de orice formă de abuz cunoscută omului. Umblase pe străzile unde viata preţuia adesea mai puţin decît un plic cu heroină sau, uneori, un pachet de ţigări. O fată bătrînă, sprintenă, cu o inimă caldă, în vîrstă de treizeci şi nouă de ani, al cărei salariu abia ajungea să acopere chiria apartamentului ieftin din centrul ora­ şului, Holly, avea o familie enormă de clienţi nevoiaşi caro aşteptau vizita ei săptămînală de parcă era o sfîntă co Ic binecuvînta viaţa. De-a lungul anilor de muncă întîlnise oameni care reuşeau să se respecte pe ei înşişi şi să se iubească, în cele mai atroce condiţii de viaţă. Mai presus de toţi, copiii îşi păstrau misterioasa for demnitate şi inocenţă, indiferent de abuzurile sau ne­ păsarea pe care le suferiseră. Poate că tocmai din cauza acelor copii, Holly, care nu mai spera să aibă vreodată unul, îşi continua neo­ bosita căutare într-o profesiune care învinsese demult asistenţi sociali mai puţin devotaţi şi îndura expunerea zilnică la un tip de mizerie inimaginabilă în afara ghe­ toului urban al lumii moderne. în acea dimineaţă vîntoasă de toamnă, Holly îşi bea cafeaua şi răsfoia 'dosarele, pregătindu-şi vizitele din acea zi, cind un coleg se apropie de ea.

14 - Ceva nou, zise el, tinînd în sus un dosar. Holly îl privi. Se numea Keith Cassidy. Era mai tînăr decît ea şi mai cinic. Cinci ani de muncă îi alungaseră idealismul, dar, spre deosebire de Holly, nu descope­ rise în sine sîmburele compasiunii, care face viata unui asistent social suportabilă şi satisfăcătoare. Keith îşi ura munca şi ochea o avansare care urma să-l scutească de contactul cu clienţii şi să-l propulseze în administraţie. între timp, era, daca nu un profesionist afectuos, cef puţin unul meticulos. Nu-şi iubea clienţii, dar se temea să" comită o greşeală care ar fi putut să-i pună în pericol avansarea sperată. Holly avea încredere în el. - Ce este? întrebă ea. - O familie numită Sundberg, răspunse el. Absen­ teism şi suspectată de-abuz faţă de copil. O vecină a telefonat pentru a patra oară". Crede că este ceva serios. Holly cercetă dosarul. Era practic o necunoscută. Familia se afla în oraş de şase luni. Aveau un copil, o fetiţă în clasa întîi. Conform dosarului, mama era une­ ori casieriţă, alteori recepţioneră. Tatăl nu locuia acasă. Exista un prieten al mamei, după cum reieşea din depo­ ziţiile vecinilor. - Am sunat la şcoala fetiţei azi-dimineaţă, spuse Keith. Ziceau că n-a mai venit la şcoală de o săptămînă. Au trimis un pedagog acasă la "ea, dar nu era nimeni acasă. Şeful mamei spune că nu a venit la serviciu de o săptămînă. Nu au telefon. Vecina crede că se petrece ceva neobişnuit. Ar trebui să mergem acolo, să vedem. Holly închise dosarul. Avea încă o duzină de vizite de făcut astăzi, multe din ele fiind urgenţe. Dar era ceva în legătură cu acest caz Sundberg care b neliniştea. - Bine, îi spuse ea lui Keith. Celelalte cazuri mai pot aştepta. Hai să mergem, Au ajuns în cartierul sărăcăcios, unde se afla casa dărăpănată, cu maşina veche, proprietatea statului fe­ deral, purtînd însemnele pe portieră. Era o casă de lemn pe cale să se năruie, cu acoperiş de şiţă. Obloa­ nele erau desprinse, jgheaburile ruginite şi era evident

15 că toată casa nu mai văzuse picior de zugrav de vreo cincisprezece, douăzeci de ani. Cea mai veche şi cea mai sărăcăcioasă casă din comunitate. Keith vorbi cu vecina de alături, în timp ce Holly suna la uşa casei Sundberg. Nici un răspuns. Pînă la urmă, Keith chemă politia. în zece minute sosi o maşină şi ofiţerii de politie i-au ajutat să forţeze uşa din faţă. Au pătruns într-o casă cu miros neplăcut. Mirosul de gătit, combinat cu duhoarea fumului de ţigară stătut şi izul acru de bere vărsată pe jos predominau. Holly intră în bucătărie. Deschise frigiderul. Era gol, cu excepţia unui măr vechi şi a unei salate îngălbenite. Nu locuia nimeni aici, de cîtăva vreme. Nu exista nici o îndoială. însoţită de ofiţerul de poliţie şi de Keith, Holly cercetă casa pe îndelete. Sufrageria şi dormitorul mare nu trădau nimic. Patul dublu era nefăcut. O scrumieră mare, plină de mucuri, era pe noptieră, alături de un pahar slinos care mirosea a gin ieftin. Dulapul era aproape gol. Arăta de parcă mama plecase, luîndu-şi cea mai mare parte a hainelor cu ea. Dar locul nu părea să fie în totalitate abandonat. Ochiul experimentat al lui Holly detecta misterioase urme de viaţă. Părea bîntuită, reflectă ea, parcurgînd holul. Dormitorul copilului îi confirmă bănuiala. Patul era făcut ordonat. Pe o măsuţă de metal se afla un caiet. Un şevalet se afla în colţ, iar alături de el era o acuarelă ieftină. Fetiţa, fără îndoială, îşi făcea temele, pînă... pînă cînd? în sfîrşit, coborîră la subsol. Keith aprinse becul care atîrna în tavan. Un cuptor, un boiler şi cam atît. Nişte cutii vechi, nişte vechituri şi un cal de lemn. - Ei, nu-i nimeni aici, spuse Keith. Mama probabil că şi-a luat fiica şi a spălat putina. Cu prietenul, îmi închi­ pui. Hai să plecăm. Rămaseră pe loc o clipă. Keith se uita împrejur fără interes. Ofiţerul se uită la ceas, nerăbdător să plece. Holly ezită. Simţea că era ceva rău aici. Foarte rău. - Ei? întrebă Keith. Ce mai aşteptăm? Holly duse un deget la buze ca să-l facă să tacă.

16 Apoi se îndreptă spre cuptor. Auzi un zgomot foarte slab. La început, crezu că era un şoarece. îi era teamă de şoareci şi se opri pe loc. Apoi avu o idee. - Jill, spuse ea, poti ieşi acum. Totul este în ordine. Am venit să te ajutăm. * Din nou sunetul uşor, o mişcare de-abia simţită, dar de data aceasta trădînd o prezentă omenească. Holly privi în spatele cuptorului. De pe buze îi scăpă o exclamaţie involuntară. Fetita era acolo. îmbrăcată în pijama. Nu purta nici şosete şi nici papuci. Suferea vizibil de malnutriţie şi era murdară. Părul blond era prea lung şi cozile nepieptă­ nate. - Ei bine, drăguto, spuse Holly, o să avem noi grijă de tine acum. O să fie bine. Fata o privi cu ochi goi. Acum că Holly se obişnuise cu penumbra, văzu urme de'bătaie şi vînătăi pe trupul copilului. Semnătura de neconfundat a abuzului vicios, îndelungat. - Pe mine mă cheamă Holly, spuse ea. Holly Fle­ ming, îmi pare bine să te cunosc, Jill. Sper să fim prie­ tene bune. O duseră pe fetită sus. Ofiţerul chemă secţia prin radio, în timp ce Holly şi Keith analizau situaţia. Evident, fetita trebuia luată de" acolo, apoi vor încerca să ia legătura cu mama copilului. în dormitor erau urme de mîncare. Copila se pare că se dusese să cumpere lapte şi pîine cu propriii ei bani, pînă cînd se terminaseră. încercase să supravieţuiască singură în casă. Pe calendarul din bucătărie, datele erau tăiate în cruce. Judecînd după ultima dată tăiată, mama plecase de patru săptămîni. Prin urmare, fiica se dusese singură la şcoală şi-i înşelase pe profesori timp de trei săptă­ mîni, înainte de a înceta definitiv să mai meargă. într-un mod profund, copilăresc, probabil că se descurajase. Poate că aştepta să moară. - Eşti de mult timp singură, Jill? o întrebă Holly. Unde-i mami? Fetita nu spuse nimic.

17 - Ei, o să te ducem unde o să ai de mîncare şi o să cunoşti copii drăguţi. Hai să te pregătim. Holly trebui să-şi înăbuşe exclamaţia cînd dădu jos pijamaua fetiţei, pentru a o îmbrăca. Tot trupul îi era acoperit cu vînătăi. După cît de umflat era coşul piep­ tului, avea una sau două coaste rupte. - Haide, d r a g a mea, s p u s e Holly, reţinîndu-şi lacrimile care îi umpleau ochii. O să avem grijă de tine. O să fie bine. Cînd copila ajunse în hol, cu Keith, Holly se întoarse în dormitorul ei, să vadă dacă nu uitase ceva. Observă şevaletul. Pe el era pictura în culori vii a unei femei. Holly ridică fila. Dedesubt era o altă pictură, iar sub aceasta, altele. Blocul era plin cu tablouri în acuarelă. Multe dintre desene reprezentau un fel de mamă sau zînă inventată. Era înaltă şi subţire, cu părul roşu şi ochii verzi şi un zîmbet foarte blînd. Deşi celelalte detalii ale înfăţişării ei difereau de la o pictură la alta, în toate purta o "rochie roşie. Nu semăna deloc cu mama adevă­ rată, care fusese descrisă de vecine ca o femeie brună, suprapondejală. Fără îndoială că fetiţa le pictase în timpul iadului de izolare completă. Probabil că ele rămăseseră singura ei legătură cu luciditatea. Se duse la uşa dormitorului ca să-i vorbească. - Ai vrea să luăm şi picturile tale? întrebă Holly. Fetiţa nu spuse nimic, ci o privi fix pe Holly. Nu scosese nici o vorbă de cînd veniseră ei. Holly puse avutul sărăcăcios al copilului într-o pun­ gă de hîrtie. Cînd ieşeau, dintr-un impuls, se întoarse în dormitor şi luă una dintre picturile cu zîna, o împături şi o luă cu ea. Duseră copila la adăpostul din South Side, unde i se luară datele şi se introduseră în calculator. Holly încerca s-o facă să vorbească, dar nu putu scoate un cuvînt de la ea. Copila fu examinată de medic în aceeaşi după-amiază. S-a descoperit că fusese victima unor abuzuri sexuale repetate. Doctorul clătină din cap, cu o încrun­ tare semnificativă cînd îi prezentă lui Holly raportul său.

18 Halal prieten avea mama, se gîndi Holly. Acum, că fetita fusese îmbăiată, cu părul spălat şi pieptănat în codite de Holly, ieşi la iveală frumuseţea ei extraordinară. Avea o piele adorabilă, ca de alabastru şi ochi albaştri, adînci, ce avuseseră cîndva o expresie încrezătoare. Acum erau goi de-ţi frîngeau inima. Au trecut două zile, în care Holly încercă să facă faţă celorlalte cazuri ale sale, urmărind şi desfăşurarea ca­ zului Sundberg. Apoi sosi ordinul de a transfera copila la vechiul orfelinat de stat. Holly îşi luă rămas-bun de la Jill Sundberg joi dimi­ neaţa. O asistentă socială avea s-o conducă cu maşina pîna la orfelinat, un complex enorm şi urît, aflat la mar­ ginea unui oraş aT- cărui locuitori îl ocoleau, de parcă era ciumat. - O să vin să te văd curînd, Jill, promise Holly. Vor avea grijă de tine acolo. JVIă numesc Holly Fleming. O să ţii minte? O ţinea de umeri. Fetiţa nu a protestat, n-a încercat să scape. Dar privirea din ochii ei o făcu pe Holly să şi-o întoarcă pe a sa. Avea ceva straniu, aproape mon­ struos în ea. Copila nu mai avea încredere în nimeni. Poate că nu va mai avea niciodată. Cum va supravieţui în restul existenţei sale pe pămînt era ceva c a r e ' o depăşea pe Holly. - Nu vrei să-mi zîmbeşti, drăgălaşo? întrebă Holly. Nu vrei să-mi spui la revedere? Copila nu zise nimic. Holly privi în tăcere cum asistenta urca fetiţa în maşină şi închidea portiera. Abia cînd maşina nu se mai văzu, Holly îşi dădu seama că avea ochii plini de lacrimi. Mîinile îi erau reci, acolo unde atinsese umerii mici, cu numai cîteva clipe în urma. Avea doar şase ani! Cu acest gînd, Holly oftă şi se întoarse la treburile ei. Copila stătea pe bancheta din spate în timp ce maşina parcurgea şoselele cu două benzi ce traversau ogoarele, în drum spre orfelinat. Asistenta socială vorbea din cînd în cînd, dar fetiţa nu-i răspundea. Nu ducea cu sine nici o urmă din trecutul ei. Hainele

19 pe care le purta fuseseră cumpărate de Holly Fleming pe un bon de haine de stat. Ţinea în braţe un ursuleţ pe care îl plătise Holly din buzunarul ei. Fetiţa se uita pe geam într-o tăcere cenuşie, care o linişti pe asistentă cu privire la comportamentul probabil din timpul călătoriei, dar o îngrijoră cînd se întrebă ce se petrecea în mintea copilului. Asistenta socială îşi dădea prea bine seama că refugiul de stat pentru copii fără cămin nu oferea nici sfaturi, nici terapie. Această fetiţă va fi aruncată între alte sute de copii fără cămin, mulţi dintre ei duri şi nemiloşi. Cum va supravieţui acestui calvar depindea în totalitate de ea. Rănile fizice i se vor vindeca, dar statul nu va face nimic pentru a-i trata rănile sufletului. Pe la jumătatea drumului, un ocol forţat pe un drum de ţară le-a dus printr-un orăşel numit Ellicott. Era un orăşel obişnuit, avînd probabil cinci mii de locuitori. Avea o stradă principală de lungimea a douăzeci de blocuri, cu parcări în diagonală şi o serie de magazine şi întreprinderi. . Asistenta socială observă că oriunde priveai dădeai de numele Patterson. Patterson Realty, Patterson Insu­ rance, Patterson Construction. Un orăşel tipic, reflectă ea, dominat de o familie bogată, care probabil deţinea şi cea mai mare parte a pămîntului arabil din z o n ă . ' Ocolul făcu ca maşina să treacă pe Jîngă un cimitir mic. O procesiune funerară tocmai ajunsese la porţile cimitirului şi se opri în faţa lor, blocîndu-le drumul. Una dintre maşini opri exact lîngă a lor. Era o procesiune restrînsă, compusă din patru vehicule, în afara furgonului mortuar. în prima maşină, imediat după furgon, erau un bărbat şi fiica sa. Purtau haine de doliu. Bărbatul avea părul şi ochii negri, iar fetiţa un păr buclat de un blond strălucitor, un ten sănătos, de culoarea fragilor. Deschiderea porţilor cimitirului întîrzia. Cele două maşini rămaseră oprite una lîngă alta. Ochii fetiţei în doliu îi întîlniră pe cei ai copilului fără adăpost de pe bancheta din spate a maşinii. Se priviră cu interesul normal al copiilor, netimoraţi de faptul că nu se cu­ noşteau.

20 Cele două fetite erau aproximativ de aceeaşi vîrstă. Dar fetita sănătoasă din maşina tatălui ei era numai culoare'şi lumină. Orfana, în ciuda părului blond şi a ochilor ei albaştri, diafani, căpătase deja nu numai paloarea malnutritiei, dar şi cenuşiul vieţii dintr-un or­ felinat. Deodată, expresia lui Jill Sundberg se schimbă. Stu­ die chipul fetitei din cealaltă maşină. Deşi purta masca durerii provocate de moartea cuiva apropiat - mama ei? - ochii verzi aveau o sclipire a lor. Fetita aceasta cunos­ cuse fericirea sau credea în fericire. Nimeni nu abuzase de ea. Era inocentă. Jill privi atentă feţişoara curată. în acest tjmp, ceva de pe propriul ei chip începu să se schimbe. în ochii ei străluci o lumină, de parcă reflecta viaţa pe care o ve­ dea pe celălalt chip. Ceva se stîrni în sufletul ei, într-un efort disperat de a o rupe de propria ei viaţă şi a o duce în cea a fetiţei luminoase din cealaltă maşină. Ochii celeilalte fetiţe se măriră în timp ce o privea pe Jill. Ca şi cum era martoră la un fenomen pe care nu-l mai văzuse pînă atunci, ceva spectaculos, ca un soare în puterea nopţii sau ca ieşirea unui fluture din crisalidă. Se întoarse spre tatăl ei care privea în faţă şi apoi, tăcută, înapoi spre cealaltă maşină. Dar acum porţile cimitirului se deschiseră. Maşinile se separară. Fetiţa frumoasă cu chipul surprins dispăru, trecînd pe lateral' pierzîndu-se din vedere. Jill Sundberg era în drum spre viitor. în maşina ei, Leslie Chamberlain stătea alături de tatăl ei, în timp ce procesiunea intra în cimitir. Se gîndea la fetiţa din cealaltă maşină. - Ce mai faci, iubito? întrebă tatăl ei. - Bine, tată, răspunse ea. Dar tu? Cîndva fusese o glumă între ei. El spunea „Ce mai faci, iubito?" iar ea răspundea „Dar tu?" El repeta „Ce mai faci?" şi se necăjeau unul pe celălalt cu întrebarea asta, pînă cînd amîndoi izbucneau în rîs. Dar astăzi erau amîndoi sobri. Mama lui Leslie zăcea în carul mortuar din faţa lor şi tatăl său o însoţea la înmormîntare. Leslie avea şase ani. Nu-şi cunoscuse mama foarte

21 bine, pentru că, de cînd se ştia, mama fusese bolnavă. Era un fel de boală de rinichi care se înrăutăţise cînd mama o avusese pe Leslie şi, de atunci, nu se mai făcuse bine. Mama fusese internată în spital atît de des, încît tati gătea pentru Leslie, îi cumpăra hăinuţe, se juca cu ea, desena şi-i spunea poveşti seara la culcare. Tati o săruta seara înainte să adoarmă şi o învăţa să spună rugăciuni. Amîndoi o întîmpinau, cînd venea acasă de la spital, şi aveau grijă de ea pînă cînd trebuia să se ducă înapoi. Mama - numele ei adevărat era Rosemary Cham. berlain - fusese o femeie amabilă, lipsită de umor, dar plină de căldură şi afecţiune. Blestema boala care o ţinea departe de familia ei săptămîni şi luni de zile în şir. Dar mulţumea cerului pentru soţul ei, Tom, care era un tată bun şi devotat şi al cărui spirit de protecţie faţă de Leslie era îmbinat cu intuiţie în a o înţelege. Cînd Leslie împlinea cinci ani, boala mamei ei intra în stadiul final. Cînd eja acasă, mama rămînea cu pri­ virea pierdută în gol. în timp ce boala o îndepărta tot mai mult din sînul familiei, Tom şi fiica sa deveneau tot mai apropiaţi, de parcă se pregăteau pentru momentul iminent cînd urmau să rămînă singuri. Apoi, mama muri, în a treia zi a unei internări de rutină la spital, pentru analize şi tratament. Astăzi, Leslie stătea alături de tatăl ei, privind la carul mortuar din faţă. - Tată, mama unde-i acum? întrebă ea. Se întoarse s-o privească. - E în cer, draga mea, spuse el. - Ce-o să facă acolo? - O să vegheze asupra ta. O să ne vegheze pe amîndoi, spuse el. - Nu e acolo în coşciug? întrebă Leslie. - Numai trupul ei, draga mea. Aceea nu e cu adevărat mama ta.-Mama a fost un spirit. Ştii doar. De aceea, ea e încă împreună cu noi, chiar şi acum. Asta este ceea ce ne amintim. Tom Chamberlain era muncitor la fabrica de sticle

22 din oraş. Deşi fără carte, era un om delicat. O adorase pe soţia sa şi sperase într-o viată lungă alături de ea. Cînd boala o silise să se adîncească tot mai mult într-o stare semi-umană de durere şi delir, el îşi transferase treptat toate speranţele asupra fiicei sale, văzînd în ea orizontul infinit al posibilităţilor care, lui şi soţiei sale, le devenise inaccesibil. Şi chiar şi azi, în timp ce copila stătea preocupată pe scaunul din faţă, alături de el, ascunzîndu-şi mîhnirea amară în întrebări laconice, el îi simţea puterea şi vitalitatea înnăscute. Ea va trăi. Va creşte şi va fi normală, fericită şi sănătoasă, iar el urma să aibă grijă să se întîmple aşa. Astăzi nu putea face nimic pentru a-i uşura durerea. Dac.de acum încolo, va face tot ce-i va sta în puteri pentru a-i oferi o viaţă fericită, nor­ mală. Carul mortuar se opri lîngă mormîntul deschis. Tatăl nu observase maşina cafenie, oficială, cu emblema pe uşa dinspre şofer, de la porţile cimitirului. Văzu că fiica sa privea afară pe geam. - Ce s-a-ntîmplat, Leslie? Ai văzut acolo ceva in­ teresant? - Era o fetiţă în maşina maron. - A... O cunoaştem? Ea nu răspunse. Tom Chamberlain uită de inci­ dent. Dar Leslie se gîndea la fetiţa aceea. La început, ochii albaştri decoloraţi, din spatele geamului maşinii necu­ noscute, păruseră la fel de morţi ca şi trupul de pe catafalc. Apoi, se întîmplase ceva uimitor. Fetiţa înviase. Dar o făcuse într-un mod ciudat. "Pe măsură ce culoarea urca în obraji şi ochii ei se luminau, nu mai semăna cu ea însăşi. începuse să semene cu Leslie. Procesul se accelera, ochii albaştri goi deveneau mai strălucitori, trupul mic se îndrepta, curiozitatea începînd să eclipseze vidul de pe feţişoara aceea, în timp ce cele două maşini se d e p ă r t a u / Dar pe cînd Leslie prindea ultima imagine a fetiţei, aceasta se uita la ea prin geamul din spate. Era ca şi

23 cum se vedea pe ea însăşi, depărtîndu-se de ea, retrăgîndu-se într-o altă viaţă care nu-i aparţinea. Leslie nu-i povesti tatălui ei despre asta. Mintea lui era ocupată cu alte lucruri. Arăta atît de trist. Dar ceea ce văzuse o impresiona profund. „Fetiţa care eram eu", va numi ea asta, în timpul celor trei sau patru ani în care îşi mai aminti de întîmplare.

2 La 19 februarie 1958 a avut loc un accident la linia do montaj de la Lukas Tool Works din orăşelul indus­ trial Webster, statul Pennsylvania. " O piesă grea, din oţel turnat, cîntărind patru sute de kilogramo, ora în curs do a fi aşezată pentru sudat, cînd macaraua bon/ii do montaj cedă. Bucata de oţel se prăbuşi la podoa, zdrobind picioarele şi spatele "unuia dintro muncitori. vSo numon Albort P. Lazarus. La vîrsta de cincizeci şi tsnplo do ani, ora tatăl a şase copii, patru băieţi şi două loto. Lucraso la Lukas Tool Works de cînd absolvise opt clnso, cam cu patruzeci şi trei de ani în urmă. Au fost luate măsuri de urgenţă pentru a face faţă situaţiei. Albert Lazarus a fost dus pe targa la infirmerie, de unde a fost luat de o ambulanţă şi dus la urgenţă la Spitalul districtual. între timp, o echipă de urgenţă a reparat linia de montaj şi a adus o macara noua să ridice blocul de oţel care căzuse. Reparaţiile au" durat aproape trei ore. De cîţiva ani încoace, linia era prost întreţinută, datorită presiunilor de producţie, iar specialiştii care o reparau acum lucrau şi ei pentru a fi gata la timp. în condiţiile date, au făcut ce-au putut mai bine, lăsînd linia cam in aceeaşi stare în care fusese înainte de accident. Către sfîrşitul după-amiezei, Lukas Tool Works funcţiona din nou la întreaga capacitate. Bucata de oţel care căzuse pe Albert Laza­ rus a fost terminată la timp pentru a fi expediată în

24 dimineaţa următoare la destinaţie, un şantier de con­ strucţii din Maryland. Compania a pierdut în total cinci sute cincizeci de dolari din profit, datorită întîrzierii şi costului reparaţiilor benzii. Raportul despre accident - nu era primul de acest fel la uzinele Lukas - a fost transmis prin canalele obişnuite la direcţie şi la societatea de asigurări a companiei. La uzinele Lukas, activitatea a intrat în normal. In­ cidentul a fost practic uitat la o săptămînă după ce avusese loc. Albert Lazarus a fost examinat la Spitalul districtual şi s-a găsit că osul şoldului îi era zdrobit, două femure făcute bucăţi şi, c e f mai grav, cîteva vertebre lombare fuseseră ireversibil distcuse. A petrecut trei zile la tera­ pie intensivă înainte de a fi transferat la secţia orto­ pedie. Avea să-şi petreacă cea mai mare parte a anului următor în spital, suferind o serie de operaţii, iar restul vieţH sale într-un scaun cu rotile. I n ziua de 3 mai, la trei luni după accident, Lazarus şi familia sa au primit o înştiinţare oficială de la Lukas Tool Works privitor la pensia pe" care o va primi, în urma pensionării forţate. Lukas Tool Works nu avea un sin­ dicat, în cei patruzeci şi trei de ani de serviciu, Lazarus nu cîştigase niciodată peste doi dolari pe oră. Pensia se ridica la şaptezeci şi cinci de dolari pe lună, plătibili timp de zece ani. Planul de asigurări de boală semnat de patron plătea numai intervenţia chirur­ gicală iniţială şi primele şase zile de spitalizare, fără să cuprindă'medicamentele" onorariul medicilor, operaţiile ulterioare sau spitalizările viitoare. Pe scurt, muncitorul mutilat era condamnat neoficial la sărăcie, pentru tot restul zilelor sale. Patronul, graţie afacerii pe care o făcuse cu planurile de asigurare de boală şi de pensionare, abia dacă va resimţi cheltuielile cauzate de nenorocire. în seara zilei de 3 mai, familia lui Albert P. Lazarus se strînse în sufrageria casei lui dărăpănate, de pe o

25 stradă invadată de funingine din apropierea fabricii unde-şi petrecuse cei mai frumoşi ani din viată. Erau de fată cei patru fii şi cele două fiice ale lui Lazarus, ca şi soţia sa, Mary. Toţi cei patru fii ai lui Lazarus - Gerald, Clay, Ryan şi Jordan - lucrau şi ei la Lukas Tool Works. Gerald şi Clay erau trecuţi bine'de douăzeci de ani, Ryan avea treizeci şi doi de ani, iar Jordan, cel mai mic dintre băieţi, avea numai şaptesprezece ani. Louise, fiica cea mare, era căsătorită şi abia împli­ nise douăzeci de ani. Avea doi copii mici. Soţul ei, Dick, lucra şi el la uzină. Ea lucra ia magazinul alimentar din localitate, ca vînzătoare şi fată de prăvălie. Mccj, cea mai mică, avea şaisprezece ani şi o săn;ii \U> precara. Suferise un atac de febră reumatică pe c i n d n a c o p i l ortocalie, aruncată de lampa de pe noptieră, îi zări rupul ieşind la iveală din haină. Părul îi era puţin ciufulit do briză şi simţi aerul rece al străzii venind dinspre ea, un suflu înviorător, delicat, ce se evapora instantaneu do pe pielea fierbinte. - Ai un loc drăguţ, spuse ea cu un zîmbet ironic, privindu-l cum îi atîrna haina în dulapul din perete. O luă în braţe. Păru să se topească în el. Trupul ei localiza sursele dorinţei trezite în acea seară, mai devreme. Coapsele lipite de ale lui, sînii tari, mici, striviţi do pieptul său, mîinile care coborau pe torace erau tot •tîtoa provocări, acompaniate de limba care alunecă, exploratoare, în gura lui. Jordan nu fusese niciodată atît de excitat de o fomoio. Deşi se stăpînea, mîinile îi tremurau cînd îi căută lormoarul să-i desfacă rochia. Lasă-mă pe mine, spuse ea. Dar, în loc să se dezbrace, ea începu să-l dezbrace pn Jordan. Sărutîndu-I tot timpul, îi deznodă cravata şi-i ufr.i cu degete sigure nasturii cămăşii. Mîinile ei se u H o d a r ă cu pieptul lui şi coborîră spre curea. Aceasta nu closfâcu ca prin minune şi ea îi dădu jos pantalonii. So întărise şi zîmbi cînd văzu sexul presînd pînza

f

58 albă. Trase de banda de elastic şi văzu penisul întărit evadînd spre libertate. îi scoase şortul, îngenunche şi-l luă în gură, rămînînd îmbrăcată. Ochii lui Jordan se închiseră. Işi îngro­ pa mîinile în părul ei şi-i simţi în nări parfumul profund, în timp ce limba măiastră îşi vedea cu repeziciune de treabă peste şi sub penisul lui. - Mmm, şopti ea, tinînd între mîini partea tare. Eşti băiat mare. îl supse blînd pînă cînd începu să tremure. Apoi îl ajută să iasă din pantalonii în care se încurca şi-l îm­ pinse pe pat. încă îmbrăcată în rochia de seară mulată pe corp, se apleca peste el, sorbindu-l mai puternic şi mai profund, în timp ce mîinile ei îi atingeau toate părţile trupului. în cîteva clipe, Jordap era primejdios de aproape de orgasm. Se dezlipi de ea cu greutate şi o privi cum se lasă pe spate în pat. Buzele îi erau umede de pasiunea lor. Părea satisfăcută, ca o pisică neagră şi nesătulă. îi zîmbi. - Cred că e timpul să facem dragoste, iubitule, zise ea. O ajută să se dezbrace. Nu purta lenjerie. Un trup p r e l u n g , neted, bronzat, aproape măsliniu, expus ochilor săi. Sînii erau fermi, cu sfîrcuri tari, în aşteptare. Pîntecele îi era plat, ca al unei fete. Avea picioare lungi şi bine formate, deschise deja pentru a-l chema mai aproape. Acum era rîndul lui Jordan să-i guste trupul. Era o experienţă uluitoare. Părea alcătuită dintr-o mulţime de parfumuri diferite, fiecare dintre ele fiind un afrbdisiac. Se mişca cu agilitate de felină pentru a-i oferi întîi sfîrcurile, apoi buzele, apoi vîrfurile degetelor, apoi din nou sînii. Şi cînd îi sărută, în sfîrşit, feminitatea, caldă şi parfumată, simţi din nou că-şi pierde controlul. îl întoarse pe spate şi se urcă deasupra lui. Un de­ get al ei îl călăuzi înlăuntrul ei şi începu să se mişte, gemînd de plăcere şi suspinînd în timp ce cerea mai mult, tot mai mult. Avea o graţie de reptilă, pe cît de sinistră, pe atît de delicioasă. Simţi primeie semne ale extazului, o văzu zîmbind şi-i simţi pîntecele

59 i|ll|ulMdu-se mai repede, în vîrtejuri măiestre. Nu mai putea rezista. Pelvisul îi zvîcni înainte şi se revArsA în ea într-o explozie de dorinţă. Ea îşi lăsă capul 110 «pate, cu ochii pe jumătate închişi. Sînii se proiectau In AlAră, tremurînd. îi strîngea pieptul între genunchi şi urmo odată cu ei la orgasm, cu un geamăt misterios, «buşit. Au rămas aşa un timp, femeia aplecată asupra lui, 00 npatele arcuit, în timp ce el continua să pulseze în ncllncul ei. îşi dădu seama că fiecare gest, fiecare zîmhot do la petrecere fuseseră preludiul acestui moment. Cînd, în sfîrşit, începu să se desprindă de ea, se dlm|l nevoit s-o complimenteze. Mulţumesc, spuse el. Eşti minunată. Acel ceva inocent din cuvintele lui o făcură să /Imhqască. - Incă nu-mi mulţumi, spuse ea. Abia am început. Au făcut dragoste toată noaptea şi aproape toată •AplAmîna care a urmat. Soţul ei era plecat din oraş şi Jordan îşi făcea timp s-o întîlnească de cîte ori era ea dispusă. Se întîlneau la hotel la el, pentru că, spunea oa, acasă nu erau în siguranţă. Soţul ei era un tip gelos, mnl^adăugă ea, cu o privire dispreţuitoare. îi arătă lui Jordan lucruri care nici nu-i trecuseră prin cnp ,r>0 dolari per acţiune. Wutko Jarman a plodul no/o contendere faţă de acuM | H ) B a d u i a şl a pătrarul un an într-o închisoare feMNIHIA Mei MU ajun*0*t> &A fio pus sub acuzaţie cînd t « " M fnfiny) N* oAulal omul caro denunţase Co­ miţii flBfftnurlIa l a i e ancmio O f t y f i f H • tooa la IvcmlA Inptul că Jordan Lazarus nu « y u i Ş t f nlol un amonloc în trAdaro. Msl fflffli l l U i f u a tui aflaoo niciodată planul real aseumi m IJMIItla farmocolor Roboccăi. Dar, şi mai imNiMlanL d u p * oum dovodi cercetarea amănunţită a HliiotorHor oompanlol, Ln/arus nu investise nici un ban In Mirhlwin Mtitnls sau pontru că nu reuşise să-şi ttanultiia banii «au pontru că nu reuşise să adune banii » ar* I promlaooo Roboccăi că-i va strînge pentru afaMMtcia aoooa Jntdan Ln/cuus ora doar un peşte mic care scă­ pau» 1'oat© cA, într adevăr, fusese o ţintă prea mică, cu t a r * Mobacca îşi piorduse timpul. Aceasta fusese gre­ şeala n| şl n Iul Rurko. Murka J w m n n ajunse la concluzia că niciodată nu yrt alia cum i\ supravieţuit Michigan Metals. Nu putea altcovu docît să-şi i s p ă ş e a s c ă p e d e a p s a în tiM'hluoaro ^1, după aceea, să revină la fosta lui viaţă. Apoi MO produse neprevăzutul. I n Irul luni după ce Burke Jarman intră în închisoare, umn do douA sute cincizeci de mii dolari a fost depusă s H titlul do oconomii al Rebeccăi. Burke Jarman află fjeopm anin do la un funcţionar superior al băncii, care, In arhlmbul unoi recompense, îl ţinea la curent c i ^ mthimhArlIo bruşte apărute în contul soţiei sale.

g

R

t

68 Burke Jarman îşi trimise doi dintre cei mai credin­ cioşi gealaţi pentru a da de Rebecca şi a obţine o explicaţfe de la*ea. Celor doi li se spuse să scoată adevărul de'la Rebecca, chiar şi prin tortură, la nevoie. Cînd cei doi au ajuns la locuinţa familiei Jarman din Phyladephia, Rebecca dispăruse. La fel, rochiile şi biju­ teriile ei, ca şi cei două sute cincizeci de mii de dolari din contul personal. De atunci, Rebecca Jarman n-a mai fost văzută în Statele Unite. Nici nu mai era cunoscută sub acest nume. îşi luă o nouă identitate şi dispăru, pur şi simplu. .Cel puţin aşa a crezut Burke Jarman, care nu a încetat niciodată s-o caute. A

Cît despre Jordan Lazarus, acesta petrecu cîteva luni mulţumitoare urmărind cum creştea valoarea acţiu­ nilor Michigan Metals şi numărîndu-şi banii cîştigati. Pentru că Jordan investise în Michigan Metals! Pricepînd ce se ascundea în spatele seducătoarei Rebecca, Jordan studiase afacerile mai vechi ale soţului ei şi pe asociaţii lui curenţi. Jarman mai adusese la faliment şi alte companii. Jordan era convins că şi cu Michigan Metals avea să se întîmple la fel. Fără ştirea Rebeccăi şi a soţului ei, Jordan a fost cel care - printr-o anonimă - i-a informat pe conducătorii lui Michigan Metals că un grup de investitori încearcă să ducă compania la faliment. Ştirea a ajuns la SEC aproape imediat. După ce anunţase compania aflată în primejdie asu­ pra celor ce i se pregăteau, Jordan cumpărase acţiuni la Michigan Metals în valoare de cinci sute de mii de dolari - toţi banii de care dispunea şi tot ce mai putuse lua cu împrumut - la preţul de 3,60 dolari pe acţiune, Compania a supravieţuit, iar acţiunile lui Jordan au tot urcat. Acum, la preţul de 72,15 dolari pe acţiune, inves­ tiţia lui valora zece milioane de dolari. Burke Jarman n-a aflat niciodată de banii pe care Jordan îi avea băgaţi în Michigan Metals, pentru că Jordan nu-i investise* personal. Investiţia a fost făcută de un prieten de încredere care-i era îndatorat lui Jor dan. Nici măcar acum numele lui Jordan nu apărea

69 njoAlorl pe lista ce cuprindea numele acţionarilor lui Imhlfjan Metals. Acol două sute cincizeci de mii de dolari care au •fiArut pe neaşteptate în contul bancar al Rebeccăi Jar­ man proveneau chiar de la Jordan Lazarus. Faptul că aawil ora emis de bancă, semnat de un donator ano­ nim, nu a protejat-o pe Rebecca de privirea suspicioasă • iotului ei. Numai faptul că primise atît de mulţi bani îl nunvln3o că ea era trădătoarea. Dispariţia ei bruscă îi ifltncl convingerea. Cît despre Rebecca, era prea ocupată să-şi salveze V(w|a ca să se mai întrebe de unde venise misterioasa •umA do două sute cincizeci de mii de dolari. Abia şase Ioni mai tîrziu, aflată în siguranţă într-un mic orăşel io coastele Peru-ului, îşi dădu seama de ironia fină a mmol ce reprezenta cadoul anonim - cei două sute de mll do dolari pe care-i pretinsese iniţial, plus un mic uromlu - şi hotărî că donatorul putea să fi fost Jordan. îi InohlnA în tăcere un pahar de p/na colada şi recunoscu Ol ol o învăjjase ceva despre sex ca şi despre viaţă. Jordan ii depăşise în isteţime pe soţii Jarman, ba le mal plătise şi ceva pe deasupra. Afacerea Michigan Metals îl transformă pe Jordan la/nruo dintr-un mic om de afaceri de succes într-unui fiutornlc şi ambiţios. Plnă la sfîrşitul anului următor, cîteva investiţii ingenloaao ale banilor cîştigaţi ridicară valoarea netă a averii Iul Jordan la douăzeci de milioane de dolari. în trei ani, mulţumită unor aventuri pe piaţa obligaţiunilor şi unei afacorl cu petrol, valoarea sa era de" patruzeci de mllloano de dolari. Dar mai importantă decît banii pe care-i cîştigase a Inul lacjla pe care o învăţase. Cind îi propusese afacerea cu acţiunile, Rebecca .Jarman avea bine înfipte cîrligele sexului în Jordan. Fanlru Jordan fusese nevoie de un enorm efort de vnintA pontru a-i învinge fascinaţia şi de un timp sufiHanl cn să o suspecteze că încerca să scoată bani de la al în schimbul unei promisiuni de favoruri carnale. In acost moment de luciditate, Jordan îşi croise vlMmin nsupra lui Burke Jarman şi răzbunarea asupra

I

70 Rebeccăi. Datorită lui Jordan, ea nu-şi va mai ajuta niciodată soţul să ducă de nas un amant credul. De fapt, va fugi de soţul ei tot restul vieţii sale. Şi poate că. într-o zi, Burke Jarman va da de ea. Lui Jordan nu-i făcea plăcere să se gîndească la ce i se va întîmpla Rebeccăi în acea zi. Mulţumită acelei clipe de luciditate, Jordan era acum mult mai bogat decît înainte şi mult mai ambiţios. înar­ mat cu patruzeci de milioane de dolari, intelectul său puternic, viguros, constituia o armă căreia Wall Street-u: nu i se va putea opune. Dar, mai mult decît orice, Jordan învăţase o lecţie de mare valoare. *~ Să nu ai niciodată încredere într-o femeie. Era o lecţie pe care Jordan n-o va uita niciodată.

6 Ellicolt,

Illinois

La 21 martie 1970, Leslie Chamberlain a venit acasă pentru a-şi petrece vacanţa de primăvară cu tatăl ei. Era studentă a Universităţi] Corneli, la colegiul de jurnalistică şi publicitate. Bursa de onoare care-i fusese acordată la^admiterea în universitate îi achita taxele de studii, cărţile, casa şi masa, cu condiţia ca mediile sale să se menţină la 3,25. Mediile lui Leslie erau de patru pe linie. Era considerată drept una dintre cele mai promi ţătoare studente ale facultăţii de jurnalistică şi o mare favorită a colegilor ca şi â profesorilor ei. Şeful de catedră o considera cea mai bună studentă pe care o avusese vreodată, deşi avea grijă să n-o spună de faţă cu ea. Tom Chamberlain aştepta întotdeauna cu nerăbdare vizitele fiicei sale, cu atît mai mult cu cît ele erau mereu foarte scurte. Leslie îşi petrecuse primele două vacanu de vară din studenţie făcînd practică la o mare agenţie

71 t f l publicitate din New York şi, de fiecare dată, nu fiuluio veni acasă pentru mai mult de cîteva zile. La flecare nouă vizită, Leslie era mai frumoasă, mai HlInA de încredere în sine şi mai fericită. Aşa cum speiaia Tom Chamberlain, facultatea şi eliberarea de orăflul provincial natal o ajutaseră să înflorească. Părea I itrălucească, iar pala de foc a părului a cărui sălbăllolt părea cîndva un mare dezavantaj, îi dădea acum un plus de strălucire. Avea un ten delicat, o statură mai Inullă si mai fragilă, în ciuda felului ei energic de a fi. Hurta îmbrăcămintea cu o elegantă naturală şi cu o limplltate izbitoare. Arăta mai captivantă în blugi şi un pulover decît arătau alte femei în rochii făcute de co­ mandă. Tenul ei pistruiat, nemachiat, arăta ca o dimintatfl de vară. îl gătea, îl ducea la plimbări cu maşina pe druinurllo nesfîrşite de ţară, printre lanurile de porumb, al ţl petrecea serile jucînd gin rummy cu el, urmărind împreună programele lui preferate la televizor, sau doar vorbind. Uneori stăteau tăcuţi, într-o atmosferă intimă, în eco­ ul ciripitului primăvăratlc al păsărilor venind din cîmpul ua Io înconjura casa. în astfel de momente, Tom Chamberlain se întreba cît d e bine îşi cunoştea fiica. Iţi d ă d e a seama că Leslie îl trata ca o fiică protectoare, in oare nu mai simţea copila vulnerabilă de altădată. Era 11 ttmeie puternică, ce se maturiza cu repeziciune şi, In Aceşti ultimi doi ani şi jumătate, se învîrtise printre «••moni foarte rafinaţi. Părea mai preocupată să-l facă |i« tatăl ei să se simtă bine şi relaxat, decît să-i facă mărturisiri privind problemele ei. Asta, dacă existau probleme. lntr-o seară se surprinse privind-o în ochii care, în lumina apusului de soare, păreau de a dreptul porinoalll, şi simţi nevoia să-i vorbească. - Draga mea, spuse el, te simţi însingurată? Ştii, mama şi toate astea... Ea zîmbi. Ştia ce simţea. Tată, îl linişti ea, n-am fost singură nici o clipă. Am avut noroc de la început. Am avut norocul să te am pe Una, II strînse mîna cu afecţiune.

I

r

72 Urmă o pauză. Tom Chamberlain se simţea stînjen să fie consolat, ştiind că el era cel care trebuia r, consoleze pe ea. . Leslie rupse tăcerea. - Cum era? întrebă ea. Tatăl ei oftă şi privi apusul soarelui reflectat în oc ei. - Era tăcută, vorbi e!, dar ambiţioasă. A, nu vreau spun că voia să fie bogată sau că voia să fim prer. aici în oraş. Dar îşi impunea un ideal înalt. Voia să împlinească deplin, ca persoană. Şi dorea acelaşi luc şi pentru mine. Văzîndu-I„dus pe gînduri, Leslie întrebă: - Ai avut" vreodată sentimentul că nu te-ai înăh pînă ia ea? Păru surprins. - Eu? O, nu, zîmbi el. Nu-i păsa că sînt muncitor, vorba de altceva. Dorea să fim fericiţi într-un mod spc cial. Nu voia ca viaţa să treacă pe lîngă noi, pur simplu. O privi. - De asta ai însemnat atît de mult pentru ea, spus el. Cînd ai apărut tu, era ca şi cum ni se împlinise u vis. Tu ai fost - nu prea ştiu cum să spun - tu ai fos cea care ne-a împlinit dragostea. Din clipa în care tenăscut, a înflorit, pur şi simplu. îmi dădeam seama că cunoscusem doar pe jumătate pînă atunci. Tu ai î?r plinit-o. Apoi chipul i se întunecă. - De asta am suferit atît cînd s-a îmbolnăvit, con­ tinuă el. Abia începuse să trăiască cu adevărat. Vie t noastră abia începea. Nu-ţi poţi imagina... i se părea c de nefiresc, atît de nedrept să se îmbolnăvească tocn .atunci. N-o să uit. niciodată cît de tristă era. Cît de frîntă... Se ridică brusc şi se duse să caute albumul de fo grafii. Amurgul învăluise lanurile de porumb, ca o mu tie purpurie. Rămasă singură, la.masa din bucată: Leslie se juca cu ceaşca de cafea pe jumătate goa ecoul cuvintelor iui stăruindu-i în minte. Nu-I auzniciodată pe tatăl ei vorbind cu atîta pasiune. c

73 Un minut mai tîrziu, el reveni cu albumul şi aprinse lumina de deasupra mesei de bucătărie făcînd-o pe L08lie să clipească des. Răsfoia filele cu degete experte. Se gîndi că, în timpul liber, îşi petrecea multe ore alături de albumul vochi. Se opri la o fotografie a mamei cu Leslie făcînd primii paşi. - Uite, spuse. Aşa arăta chiar înainte de a se îm­ bolnăvi. Te avea pe tine, pe mine... Era fericită. Poţi citi asta în ochii ei. Leslie se aplecă deasupra fotografiei. O văzuse de multe ori, înainte, cînd răsfoia alene albumul. Dar părea altfel, în lumina Qelor abia spuse de tatăl ei. Da, dlstinşea privirea pasionată a femeii împlinite pe chipul Incă tinăr al mamei sale. Ochii lui Leslie se umplură de Incrimi. Tatăl ei nu-i văzu emoţia, pentru că se concentra asupra fotografiei, cu surpriza zugrăvită pe chip. Ce lucru ciudat, spuse el. - Care, tată? întrebă ea. - Nu mi-am dat seama pînă acum, zise el, dar ai •|uns să semeni tare mult cu ea. * Leslie privi din nou fotografia. - Nu atît ca înfăţişare, spuse el. Dar în interior... Văzu că avea dreptate. Deşi, fizic, datora poate mai mult familiei din partea tatălui decît din partea mamei, txlsta un gen de asemănare spirituală cu imaginea din fotografie. Acum, că Leslie crescuse, avea aceeaşi pri­ vita demnă şi hotărîtă care strălucea puternic pe chipul mamei sale în acea scurtă clipă de fericire deplină. So emoţiona văzîndu-se de optsprezece luni, un noduloţ năbădăios, încă neîmblînzit de viată, alături de famela pe care moartea i-o va răpi atît de curînd, dar Olrela, mulţi ani mai tîrziu, va ajunge să-i semene „în Intorlor". Şi simţi ochiul şi dragostea tatălui ei din spă­ lata acelui aparat, un tînăr încîntat de mica sa familie şi nabânuind dezastrul care va sosi atît de curînd... Ar li lost tare mîndră de tine, spunea Tom Chamhoilnln. Chipul lui era trist, vlăguit de amintire şi nefeflrltu

74 Leslie mai privi un timp fotografia. Lacrimile dispă­ ruseră. Acum era recunoscătoare darului făcut de soartă sub forma dragostei tatălui ei. - Eu sînt mîndră de tine, tată, spuse ea, sărutîndu-l pe obraz în timp ce închidea albumul. în a treia zi după venirea sa acasă, lui Leslie i se întîmplă ceva neaşteptat. Uitase să-şi aducă destule bluze pentru vacantă şi se duse în oraş să facă nişte cumpărături. Tocmai ieşea din vechiul magazin de îmbrăcăminte din localitate, cu sacoşa în mînă, cînd o voce profundă o opri în loc. Ca să vezi peste cine dau. îşi ridică privirea spre chipuUfrumos ce-i fusese cîndva familiar. Era Geoff Patterson. Dintr-un adolescent prelung devenise un tînăr înalt, musculos, care arăta extrem de bine în costumul său în trei piese. - Ah, a trecut mult timp, zîmbi Leslie, întinzîndu-i o mînă. Mă surprinde că mă mai ţii minte, Geoff. - Cum să uit? întrebă el. Dacă nu te deranjează c-o spun, ai devenit o frumoasă tînără doamnă. Ce faci? - Urmez colegiul, spuse ea. Corneli Studiez jurna­ listica şi (Publicitatea. Dar tu? El dădu din umeri. - Sînt angajatul tatei, spuse. Şi mă întreb ce-o să fac cu restul vieţii mele. Ea nu comentă. îl cerceta grăbită, evaluînd schim­ bările produse în el, ca şi în ea, de cînd stătuseră ultima oară de vorbă. I se părea că de atunci trecuse o viată. Era mai matur, sigur, şi mult mai frumos. Dar în ochii lui se citeau o dorinţă, o insatisfacţie care veneau să con­ trazică aparenta prosperă. - Ştii ce, spuse el, nu te pot lăsa să-mi scapi din mînă chiar aşa, după atîtia ani. Vrei să iei masa cu mine? Se uită la ceas. Mă duceam spre CrandalTs. N-ai vrea să vii cu mine? CrandalTs era locul de întîlnire preferat de oamenii de afaceri din Ellicott, ca şi de doamnele din oraş, care-şi puneau rochiile cele mai bune pentru a lua un prînz în societate, completat cu daiquiri. Leslie zîmbi. Nu trebuia să se ducă undeva anume, 7

75 iar oumpărăturile o înfometaseră. - Nu sînt sigură că sînt îmbrăcată pentru CrandalTs, inuso ea, arătînd cu mîna spre blugii şi bluza de pe ea. flo'off o privi cu o admiraţie neprefăcută. - Eu nu sînt sigur că CrandalTs este demn de tine, Sloo el. Dar să-l punem la încercare. Vrei? - Mi-ar face mare plăcere, acceptă ea. în timpul mesei îşi povestiră reciproc vieţile. Era un moment oarecum stînjenitor pentru amîndoi, pentru că abia dacă se cunoscuseră în liceu, dar, forţaţi de ocnzle, se purtau ca vechi prieteni, ceea ce nu erau. Pe fiecare îl interesa celălalt şi ce i se mai întîmplase In ultimii ani, dar fiecare avea motivele sale. Geoff Patterson nu-şi putea dezlipi ochii de la Leslie. Dlntr-o adolescentă drăguţă, dar neformată, devenise o llnflră femeie uimitor de frumoasă. Cu părul ei des şi blond, cu ochii aceia scînteietori, iradia o energie stră­ lucitoare, inepuizabilă. Dar totul era combinat cu un soi do tandreţe care o făcea profund atrăgătoare. Era tot­ odată copilă şi femeie. Inima lui Geoff a fost subjugată po loc. Ştia că nu dorea să mai uite chipul acela, după 0 0 lvăzuse acum. îndemnată de el, ea comandă un pahar cu vin. El ooru o bere. în timp ce ea îi povestea despre viaţa sa de la colegiu, el era tot mai impresionat de evidenta ei Inteligenţă. Mai mult, respira integritate prin tot ceea ce apunea, ceea ce-i accentua farmecul. într-un fel, cu aerul ei sofisticat şi totodată natural, abia atingînd paharul cu vin, era mai fascinantă decît oricare altă femeie pe care o cunoscuse Geoff vreo­ dată. Era ca o floare rară ce înflorea sub ochii lui, cu atît mal exotică cu cît părăsise lumea cea mică a oraşului a l u natal, iar el nu o făcuse. Şi, totuşi, era din acelaşi oraş cu el şi de aceea i se părea că o cunoştea, că-i era nhlar familiară. Acost amestec era prea mult pentru Geoff Patterson. I r n îndrăgostit. Tra şi un pic stînjenit de poveştile ei deosebite. 1 cmllo ora plină de viaţă ei nouă, de planurile ei pentru viilor Făcuse deja descoperiri importante şi avea noi

76 ambiţii, în timp ce el mergea doar pe cărarea care-i fusese croită de poziţia sa socială în orăşelul unde nu se s c h i m b a nimic cu adevărat. I se părea o prinţesă a viitorului, în timp ce el era prins în mrejele trecutului. Dar era atît de atras de ea, încît îndrăzni să se atîrne de ea. - Ştii ce? spuse el în timp ce ieşeau din restaurant. Vrei sa cinezi cu mine? Sună cam deplasat, dar nu te-am văzut atîţia ani şi aş da orice să ajung să te cunosc mai bine.. Ce zici? Vineri seară? Mergem să dansăm, dacă vrei. Rîdea atît de molipsitor, dar era evident că era se­ rios, poate chiar mai serios decît îşi dădea el însuşi seama. - Nu spune nu, zîmbi el. Te rog! Leslie îl privi în ocfîi. - Nu credeam să nu ai alte^obligaţii, spuse ea. Ce s-a-ntîmplat cu tine şi cu Judy? Se referea la Judy Betancourt, fata cu care Geoff era prieten oficial în timpul liceului. De fapt, Leslie era surprinsă că Geoff nu era deja căsătorit cu Judy. Cei din cercul lui se căsătoreau de tineri, de obicei, şi aveau imediat copii. - A, asta-i deja istorie, spuse Geoff'nonşalant. Acum sîntem doar prieteni. Judy are propria ei viaţă. Minţea. Judy Betancourt aştepta încă de dinainte de terminarea liceului ca el s-o "ceară în căsătorie şi se considera, neoficial, logodită cu el. De altfel, faptul că nu o ceruse în căsătorie era un motiv, de discuţie nu numai între el şi Judy, dar şi între el şi părinţii lui, care cu ani de zile în urmă încheiaseră o convenţie cu familia Betancourt privind viitoarea căsătorie a copiilor lor si erau stînjeniti de tactica de amînare folosită de Geoff. Acum, într-o clipă sublimă, Geoff îşi dădu seama de ce tergiversase tot timpul. Judy, deşi avea numai două­ zeci şi unu de ani, îşi pierduse aerul proaspăt de ado­ lescentă şi începea să semene cu surorile ei mai mari, cu siluete neîngrijite, cu bărbii duble şi personalităţi ce­ nuşii. In timpul liceului, aceste defecte fuseseră invizl

77 Mia, cînd situaţia socială, familia şi aerul de încredere în lina al lui Judy o făceau să pară dezirabilă. 8lînd acum acolo, o compară în minte pe Judy, o fatA obişnuită, dintr-un tîrguşor de provincie, bună doar •a croască o droaie de copii şi să-şi facă părul pentru raunlunile de la biserică, cu această fiinţă fermecătoare, aomploxă, care stătuse în fata lui la masă. Leslie era ca o bijuterie rară, plină de surprize nebănuite. Avea rospojimea tinereţii, amestecată cu o energie nesfîrşită I părea să se arunce fără teamă în viitor. O singură pflvlro era de ajuns s-o facă pe Judy Betancourt să parA, prin comparaţie, o soră vitregă urită. Ş l mai era ceva. Ani la rînd, Geoff ajunsese să cunoască în intimitate trupul lui Judy. Pentru el, era ca un pantof vechi, din ce în ce mai puţin atrăgător, mai lea că acum îşi pierduse carnaţia fermă a adolescenţei, i timp ce Leslie, pe care de-abia o observase în liceu, dovonlso o mare frumuseţe. De la membrele ei subţiri I chipul adorabil, frumuseţea atingea apogeul în montocul acela de candoare şi mister interior care-i oonforea magnetism. încîntat de ceea ce vedea la •uprafaţă, Geoff era şi mai captivat de gîndul la ceea ce nu ao vedea. Qooff se hotărîse. - El? întrebă el. Privirea ei era ciudată, cercetătoare. - E interesant să fiu invitată de tine, spuse ea. S-a mal Intfmplat o dată. Tu şi cu mine aproape că ne-am dat întîlnire, în liceu. 0 privi nedumerit. Ea zîmbi. - Nu-ţi aminteşti? Dădu din cap. Sînt sigur că mi-aş fi amintit, spuse el. Nu văd cum la aş (I putut uita... Urmă o pauză. Loslle dădu din umeri. Nu-I nimic, zise ea. Şi asta este istorie. Bine, spuse el. Ce zici de vineri? Vineri seară ies să iau masa în oraş cu tata, îi •«pllcA Loslle.

S

t

I

78 - Atunci joi, insistă Geoff. Sau mîine? Ce zici de mîine? Ea ezita. - Bine, fu ea de acord. Mîine seară. Se întîlniră în seara următoare. Geoff o luă pe Leslie la masă la clubul care se mîndrea cu singurul restaurant elegant din oraş. După cină, dansară pe muzica trio-ului local care cînta seara la club. în timpul serii, se cufundă şi mai mult în vraja ei şi o invită să iasă cu el din nou. Ea acceptă. O duse să danseze şi, de data asta, au mai întîrziat. Au vorbit despre, ei înşişi, despre visurile lor. S-au plim­ bat sub lumina lunii. Au privit stelele, uniţi într-o afec­ ţiune care devenea interesantă datorită înstrăinării lor îndelungate. Cînd vacanţa de primăvară se apropie de sfîrşit, Geoff se hotărî să se căsătorească cu Leslie Cham­ berlain. Cumpără un inel de logodnă de la magazinul din oraş - bijutierul era un prieten şi membru al aceluiaşi club cu tatăl său şi a trebuit să jure că păstrează secre­ tul - şi-l avea în buzunar la următoarea întîlnire cu Leslie. Era convins că-l va accepta. în ciuda sofisticării ei, era încă o fată foarte naturală şi vulnerabilă. Deşi ori­ zontul ei era ceva mai larg decît Sil lui, ştia asta, în ceea ce privea oraşul Ellicott, ea îi era cu mult inferioară. Familia.lui era cea mai bună din oraş, în timp ce ea venise din cealaltă parte a şinei ferate, copila fără mamă a unui muncitor în fabrică. Cum ar putea viitorul ei ca studentă la un colegiu să se compare cu şansa de a fi soţia lui;- de a intra în familia lui, de a conduce oraşul drept cea mai bogată şi mai admirată femeie? De a-i naşte copiii lui... "îi studie chipul frumos. La ultimele două întîlniri, î! lăsase să o sărute. Se simţise stîncjaci ca un şcolar şi excitat cum nu fusese niciodată in viaţă, ţinind-o în braţe şi simţindu-i buzele ce se întredeschideau. Nu se încumetase să meargă mai departe. Era ca o nimfă a nopţii, prea plină de vrajă pentru a-şi dezvălui secretele

79 illnlr o dată, gata să fugă de el pentru totdeauna, dacă •I r\u avea curajul de a-i promite totul pe loc. II copleşea cu o dorinţă vecină cu disperarea. Ea era uomplet nouă, complet neaşteptată, în timp ce orice allcova din viata sa devenise anost, obişnuit şi pre­ vizibil. Acum, avea îndrăzneala de a spera, că, acceptîndu-i Inelul de logodnă, ea i se va dărui fizic. Astfel că, înainte nu oa să se întoarcă la şcoală, îi va fi cunoscut farmocole trupului ispititor şi temperamentul. O va convinge să abandoneze şcoala după acest un, ovident. Sau se vor căsători imediat după absolvire. Vor pleca într-o lungă lună de miere, în Michigan sau Wlnconsin, sau chiar în insulele Bahamas. Apoi va re­ veni ca soţia sa pentru a-i naşte copii. Visul carierei va fi uitat. Viaţa alături de Geoff, idolul oraşului, va fi îm­ plinirea ei. Joi seara, în tot timpul cinei, încercă să-şi ia curaj pontru a-i arăta inelul. Ceva din aerul ei fericit, bucuflndu-se de compania lui, însă nerăbdătoare să se întoarcă la facultate, îi slăbi hotărîrea şi nu avu curajul «A I ceară mîna. După cină, o conduse cu maşina la iazul pescarilor, locul de parcare foarte popular pe care şi-l amintea din «nil de liceu. Luna strălucea în oglinda apei ca un tflll8man ce-l îndemna să dea uitării orice teamă. Cunoşti locul ăsta? o întrebă. Oarecum, spuse ea. Cînd eram mică, veneam aici /Iun şi aruncam pietre în apă. Ştiam că unii veneau aici noaptea, dar niciodată n-am considerat că era pentru mlno. Dar acum eşti aici, îi şopti, întoreîndu-i faţa spre el. So sărutară timp de-o veşnicie. Geoff se simţea ca un bflioţandru, cuprins de fermentul sexual de ne­ controlat al adolescenţei şi de darul 'de a visa, de a Idoall/a fetele frumoase. Iar Leslie era cea mai frumoasă «lintro toate. In fino, într-o explozie de voinţă, îşi adună curajul şi-i fliAtrt Inolul. I oslio, spuse el, m-am gîndit foarte mult. Vrei să te

80 măriţi cu mine? Ea se uită la inel. Ceva se agită în ochii ei. - Nu este oarecum pe neaşteptate? întrebă ea. - Nu, replică el. M-am gîndit la tine în toţi aceşti ani. Iar faptul că te-am întîlnit a decis în locul meu. Te iu­ besc. Eşti unica fată potrivită pentru mine. Te rog spune da, Leslie. Părea dusă pe gînduri. Gravitatea ocaziei îi adum­ brea chipul, făcînd-o să arate şi mai frumoasă ca pînă atunci. îi înapoie cutia. Inima lui se înecă. - îţi voi da răspunsul mîine seară, spuse ea. Este o decizie importantă. Mu vreau s-o iau prea uşor. Geoff îşi petrecu ziua următoare într-o agonie a spe­ ranţei. Era convins că Lesjie era a lui. Faptul că fusese dezacord să se gîndească dovedea că era tentată. Astăzi, probabil, că-i răsucea propunerea în minte, poate că o discuta cu tatăl ei. Tatăl, fireşte că va tine cu Geoff. Care muncitor din fabrică, pensionar, nu" şi l-ar dori pe Geoff Patterson drept ginere? Dimineaţa trecu, apoi se făcu după-amiază, cu o încetineală "sfîşietoare. Geoff avu nevoie de tot auto­ controlul ,său pentru a nu o suna pe Leslie în timpul zilei. Tocmai bea un cocktail cu părinţii săi, încercînd să nu se uite la ceas, cînd sună telefonul. Era Leslie. - îmi pare rău că te deranjez, Geoff, spuse ea, dar au apărut nişte rude neanunţate şi trebuie să le servesc masa. Regret că nu pot ajunge la cină... - A, nu-i nimic, zise Geoff dezamăgit. Dar te văd în seara asta, nu? - Sigur, rîse ea. Uite, ne vedem mai tîrziu - ştii tu unde. - Adică !a iaz? - Ne întîlnim unde am fost aseară. Va fi mai romantic aşa, promise ea. Pe la nouă şi jumătate? - Nu sînt sigur că rezist pînă atunci. Ce ai... adică, poţi să-mi dai o idee privind răspunsul? - La nouă şi jumătate, replică ea vioi. Ne vedem

81 Nlunol, O să fiu acolo. Atîrnă telefonul şi-şi petrecu restul ••rll In camera lui, stînd ca pe jar. Ln ora fixată, Geoff ajunse cu maşina la locul de pe marginea lacului unde parcase în seara precedentă. Nu mal ora nimeni acolo. Poate pentru că era în cursul •Iplămînii. Sau poate pentru că liceenii găsiseră alt loc pantru giugiuleli. Nu ştia. Qtlnse motorul şi aşteptă. Zoce minute mai tîrziu, într-un impuls romantic, ieşi flln maşină şi rămase privind luciul apei. Luna se oglinrtaa în lac, exact acolo unde fusese noaptea trecută. Vadoroa apei întunecate îl umplu de mister şi de dorinţă. O frunză foşni uşor în spatele lui. Era prea cufundat In fanteziile lui pentru a o auzi. Doodată, o pereche de mîini moi îi acoperiră ochii. - Ghici, cine-i? şopti o voce. Simţi un tremur adînc în timp ce mîinile îi mîngîiau obrajii. Sexul i se zbătu ca nebun în strîmtoarea pan­ talonului. Venise, în fine, momentul mult aşteptat. 80 întoarse precipitat, apucînd-o cu toată forţa. O Măruţă, limba pătrunzînd-o adînc în gură. Mîna îi alunecă In Joo po spate, spre rotunjimile de sub talie, trăgînd-o MU putere spre el. O, Leslie, gemu el. Trebuie să spui da. Nu spune nu To rog... Scoase inelul de logodnă din buzunar şi i-l strecură pp dogot. To implor, zise el. Fii soţia mea. Şi o strînse mai «proape de el. In acel moment, îşi dădu seama că trupul din braţele MMIO nu-i părea necunoscut, aşa cum credea. Nici tarului ei nu mai era atît de exotic cum îşi amintea el din «oara precedentă. Se trase înapoi, pentru a lăsa lumina lunii aă-l lumineze chipul. ao opri respiraţia, n braţele sale se afla Judy Betancourt. n lumina strălucitoare a lunii, văzu clar expresia feţei MI în acea clipă teribilă, începu să priceapă ce se

i

82 întîmplase. Fuseseră înţelese... - Nu, mulţumesc, risipitorule, spuse Judy. Cu o mişcare scurtă, aruncă inelul de logodnă departe în apă. Ascultară împreună plescăitul îndepărtat pe care-l făcu cînd sparse oglinda apei. Judy se întoarse pe călcîie şi plecă. Mult timp, Geoff Patterson rămase privind lacul în care se afla acum inelul său, apoi înapoi spre copacii de pe mal, printre care dispăruse Judy. Apoi se urcă în maşină şi se duse la Leslie acasă. Tatăl lui Leslie îl salută politicos şi îi spuse că Leslie se înapoiase la Cgmell, cu trenul de şase treizeci.

- 7 Detroit, Michigan, primăvara lui 1971 Străzile defilau prin faţa parbrizului bătut de ploaie. Ştergătoarele lunecau aproape neauzit de la stînga la dreapta şi înapoi, ca un contrapunct languros al ploii calde. Mîinile de pe volan erau delicate, dar hotărîte. Pe scaunul neocupat al pasagerului din dreapta era des­ chisă o hartă. Ochii fugeau de la plăcuţele cu numele străzilor, ce urmau una alteia, la străzile marcate pe hartă. Tînăra de la volan nu cunoştea împrejurimile. Dar destinaţia îi era clară în minte. Nu lăsase nimic la voia întîmplării. Pe actul de înmatriculare atîrnat de volan scria „Fleming Jill", avînd o adresă în statul Ohio. Se opri la semafor şi privi o mamă cu un băietei care traversau pe zebră. Mititelul se opri pentru a o întreba ceva, trăgînd-o de mînă. Ea îl grăbi spre trotuar zîmbind blînd. în timp ce lumina semaforului se schimba în verde, o maşină cu un bărbat la volan ajunse lîngă maşina sa, oprindu-se o clipă, înainte de a o depăşi. Bărbatul o

83 Ijudle concentrat în acea frîntură de secundă, obserwndul chipul tînăr şi părul lung. îi aruncă o privire amhlguă şl dispăru. If I continuă dramul. Privea ba la indicaţiile pe care le imloo80 pe o foaie de hîrtie, ba la harta de pe scaunul d i •lături. Conducea maşina cu uşurinţă şi nimic, nici {••plralia, nici chipul, nu trăda faptul că nu cunoştea împrejurimile sau că o aştepta un interviu. învăţase demult să-şi domine gîndurile şi să-şi connantroze mintea atît de puternic asupra problemei de nara BO ocupa în acel moment, încît orice alt sentiment ara anihilat. Ajunse la alt semafor. De data aceasta văzu o fa­ milia într-o limuzină. Tatăl, un bărbat tînăr, se afla la volan. Pe bancheta din spate erau doi băietei. Mama Inaa un bebeluş în braţe. Tatăl se întoarse în spate să o npună ceva băieţilor; o fură cu privirea pe atrăgăloaron conducătoare a maşinii de lîngă ei. F.n nu dădu atenţie privirii lui. Se gîndi în fugă la cum Irabulo să fie să ai o familie pe care s-o iubeşti. Nu avuaose această experienţă. Nici o fiinţă nu-i fusese apropiată. Ceea ce-i oferea o depărtare preţioasă de tiamonl şi un soi de obiectivitate pe care, o ştia, nu o avaau coi care-şi iubeau familiile şi erau crud exploataţi da alo, l ra singură pe lume. Aşa fusese întotdeauna şi pro­ babil că aşa va fi mereu. Mal parcurse o jumătate de milă, chipul frumos lllnclu I observat de şoferi, pietoni şi de un ofiţer de politia în maşina patrulei. Lăsa o dîră de dorinţe în urma t»! 91 o ştia. Dar astăzi privea înainte, nu înapoL îIoni la destinaţie cu cinci minute înainte de ora protamatft. Emblema se înălţa în spatele porţilor, Connnnttil Products, Inc. Comunică ofiţerului' de pază motivul vizitoi, poarta se deschise c u \ i n bîzîit şi i se ipuoa undo să parcheze. Cind găsi un loc de parcare, opri motorul şi răsuci '•ylindn rotrovizoare pentru a se privi. Ochii îi erau alhaatrl, Irl/aţl precum cristalul şi primejdioşi dacă erau M»lvl|l pron mult timp. Obrajii erau albi ca laptele, deşi se l#ion/rt uşor. Pomeţii îi erau cam ieşiţi în afară, pentru

»

84 că avea o siluetă foarte subţire. Sprîncenele erau subţiri în mod natural, nasul drept, buzele senzuale într-o manieră rezervată, ca de fetiţă. Era un chip care nu se trăda. Din acest motiv, ob­ servat în stare de repaus, chipul sugera un mister calm. îşi aranja o buclă de păr blond ce-i coborîse pe obraz. Cu o ultimă privire aruncată chipului ei, aşeză oglinda la locul ei şi coborî din maşină. Urmărită pas cu pas de privirea paznicului din parcare, se îndreptă fără grabă spre clădirea principală. Cel care urma să-i ia interviul se numea Roger Phelan. Era angajatul lui Continental Products de doispre­ zece ani şi ajunsese director de personal după patru. Nu era un om ambiţios. în esenţă, era un mic funcţionar şi o ştia. Dar era un bun judpcător de caractere. Avea un ochi care detecta firile slabe şi lipsa onestităţii, care-i deo­ sebea pe angajaţii buni de cei care eşuau în mod sigur. Putea să detecteze combinaţia perfectă de interes per­ sonal şi bunăvoinţă, care alcătuiau un muncitor loial şi eficient. Poate că tocmai absenţa ambiţiei personale \\ împrumuta luciditatea de a o vedea pe â altora. Avea o soţie tînără, insipidă, doi fii, unul de şapte şi altul de nouă ani şi o cutie de chibrituri drept casă, într-un car­ tier modest, la doi kilometri de serviciu. Venea şj pleca de la serviciu pe jos, indiferent d e vreme. Avea treizeci şi opt de ani, era înalt şi purta ochelari. Auzi ciocănitul în uşă şi îşi ridică privirea din dosar, dînd cu ochii de o tînără femeie care intra pe uşă. Abia trecuse de douăzeci de ani şi era drăguţă. înregistra faptul obiectiv. Văzuse multe fete frumuşele în biroul ăsta. Pe unele le angajase, pe altele nu. Era uşor să le ghiceşti pe cele lipsite de talent, care intenţionau să-şi valorifice frumuseţea pentru a obţine influenţă şi poate o poveste romanţioasă cu şeful lor. Roger Phelan vedea prin ele imediat. * - Domnişoară Fleming, spuse el cu un zîmbet zgîrcit, am avut şansa de a arunca o privire asupra dosa­ rului dumneavoastră. Acreditările dumneavoastră mi se par excelente. Ce v-a atras la Continental Products? Fata îi acordă o privire scurtă, inexpresivă, apoi zîmbi.

85 - Scuzaţi, vă deranjează dacă-mi pun ochelarii? tnlrobâ ea. El aprobă din cap. Scoase o pereche de ochelari din poşetă şi şi-i puse pe nas. Poşeta îi căzu pe jos. Se •plocă s-o ridice, împreună cu două, trei obiecte care t i risipiseră din ea. Cînd îl privi din nou, chipul ei se •ohlmbase în mod remarcabil. Părea stînjenită, inocentă f l foarte inteligentă. Vă cer scuze, spuse ea. Nu văd nici la trei metri tlipArtare fără ei. Nu-mi prea place cum îmi vin. Dar a Irobult să-i pun pentru că nu vă văd. El aprobă din cap, încă descumpănit de efectul ochelarilor care-i transformaseră înfăţişarea. Stătea cu picioarele încrucişate. O şuviţă rebelă de păr îi căzuse pa obraz. Arăta atrăgător de cinstită şi chiar uşor neliniştită. Am citit despre Continental în presa de afaceri, • p u i e ea. Mă interesează managementul intermediar. Nu lînt persoana cu cele mai mari iniţiative din lume, (Jif aînt... meticuloasă. Şi de încredere, chiar dacă o •pun ou. Am auzit despre Continental că este o comianlo deschisă şi corectă, în ceea ce priveşte regimul arflillor. Cred că pot munci şi urca scara pînă la nivelul responsabilităţilor manageriale şi... cam asta este. Ztmbi timid. Cuvintele ei îl impresionară pe Roger Philan, Evident, era cinstită. Părea incapabilă de prefAoAtorlo. Dar avea respect faţă de sine şi nu era lipsită da ambiţii. Inteligenţa ei străfucea cu claritate în ochii albaştri din spatele ochelarilor. Părea un om muncitor, t i a e l nu chiar un conducător înnăscut. Atunci, să vă spun cîte ceva despre Continental, t i oferi ol. Iţi dosfăşură obişnuita cuvîntare despre companie şi naoiBltAţlIo oi, despre succesele trecute şi direcţiile de viilor, En îl întrerupse după fiecare frază pentru a-i pune Nhe o Introbare, dovedindu-i că se pregătise temeinic. în llmp oo discutau, el aruncă o privire în dosarul ei. La Merialauront obţinuse 1440 de puncte, iar la testul de lMlillgen(A 9?. t r a foarte inteligentă. Dupfi cincisprezece minute luase o decizie. I I blno, domnişoară Fleming, spuse el, cred că

86 vorbesc în numele nostru, al tuturor, cînd afirm că, dacă te interesează, Continental este dispus să te angajeze. Avem un post la departamentul de marketing - ajutor de analist marketing. Salariul este bun. Vor fi citeva formalităţi, sînt cîteva persoane pe care trebuie să le cunoşti. Dar aş dori să începi de mîine, desigur, dacă te interesează. Faţa i se lumină. Serios? spuse ea. în momentul acela părea o fetiţă. Serios. Zîmbi, în timp ce se ridica în picioare. îşi strînseră mîna. Palma ei era transpirată. Evident că fusese mult mai nervoasă decît păruse în timpul interviului. - Vă sînt grozav de recunoscătoare, ,spuse ea. Nu credeam cu adevărat, adică, nu eram sigură că am prea multe şanse. Dar nu o să vă dezamăgesc. Vă promit. - Perfect, concluziona Roger Phelan. Atunci, dau drumul la hîrtii chiar în după-amiaza asta. Bun venit la noi. Părăsi biroul, săgetîndu-l cu un zîmbet strălucitor peste umăr în timp ce ieşea. El nu băgă de seamă coapsele frumos formate ascunse de fustă, sau sînii mici, fermi, desenaţi pe bluză. Ceea ce-l impresionase fusese chipul ei drăguţ, cu inocenţa lui vulnerabilă, ac centuată de ochelari. Fetele drăguţe nu aveau nici un efect asupra lui Roger Phelan. Dar entuziasmul ei copi lăresc, combinat cu evidenta ei inteligenţă înclinaseră balanţa în favoarea ei. Se întoarse la biroul lui şi se aşezş. Privi pe fereastră cîteva clipe, cu un zîmbet visător pe chipul prelung. 7

r

Ea ajunsese deja înapoi în parcare. încă ploua, dar umbrela o apărase. Porni motorul şi-l lăsă să se încălzească. Se privi în oglindă. Ochelarii erau din nou în poşetă. Venise pregătită pentru orice. Dar privirea din ochii directorului de personal îi spusese de la bun început că ochelarii şi pejsonalitatea inocentă, nesigură, erau ceea ce se cerea. îşi jucase rolul la perfecţie, observînd din primele cîteva secunde că era sensibif la aşa ceva.

87 Ar (I putut juca orice rol, în funcţie de bărbatul din •HfNtle biroului. Fecioara seducătoare, nubilă. Vulpea NU pretenţii do fiică. Bibliotecara rece. Devoratoarea de kifnn|l. flAmîndă do putere. Nu avea nevoie decît de t*Neva eeoundo pontru a cîntări un bărbat, iar de atunci I putea Juna [>o dogoto pe maestru. Hoyor Pholnn ora insensibil la farmecele feminine de lUprnfA|A Aata o vfl/uso de la bun început. Se mîndrea #1 poale doloctn dovotamentul. Avea experienţă şi era f f M frilea dotocln ambiţia şi s-o distingă de simplul N i t e a ngolat Docl îl oferise ceea ce dorea. îi oferise HftaşIIlAla (Iar fnanoa doar primul pns. Roger Phelan era doar painlHil palatului h i e p a a novolo să treacă de el pentru iMayAratâaiaarolnA P'M l i f i i ffvîele milionarilor companiei pe care o a M u t ^ i l U • • , In maşina Inlrangn rovlată ora presărată t f M j f M f f f l " * porlrat alo dlr odor Hor companiei. întoarse ( J M f f i f f m 0 i l i aeoulllnd torsul motorului. Se opri la I ^ H p M UÂUl bArbat Intro douA virste, cam supraponţmm fW f t f a roşie, al oArul /îmbot larg camufla o bărbie (MjMMaonatltata HâFtoy Minutar, scria clodosubt. Director vînzări pe •Ntot In Io ar ae paglnllo alono, privind chipurile de directori ^ defilau prin Faţa oa, majoritatea luminate de zîmbetul tleiiHla, american. So opri iar, cînd ajunse la fotografia unui bArbat frumos, trocut bine de patruzeci de ani, cu Htatllera puternlco sl trăsături uşor brutale. Textul de sub fotografiei ora: Roy English, vicepreşedinte, DeparhlclluA dlnlr o sprinceană, studiind ochii din fotorafte MAroau cunoscători. Mai înţelepţi decît ai lui «yar l'belnn, pontru că Roy English funcţiona la un Mlvil mal tnall. P I va vedea multe. Anelaşl lucru ora valabil şi pentru colegii săi din anhlpa (l« vtrf a conducerii. Erau bărbaţi deştepţi, fără fMHipule, altlol n-ar fi ajuns în funcţiile lor înalte, h u h a h l l cA multo cadavre zăceau îngropate în urma lor, l«a flriimul cAtro succes. Dar nu HO tomea de ei. Erau ca nişte urşi mecanici

K

J

88 într-o gheretă de tir, defilînd cu pompă prin fata unc puşti pregătite să-i doboare. Dacă lipsa lor de scrupul ii făcea primejdioşi, aroganţa lor era călcîiul lui Ahii' care-i făcea vulnerabili în ochii ei. Ştia ce avea de făcut. Singura problemă era o unde să înceapă. Cu aceste gînduri, Jill Fleming plecă spre noua locuinţă, un mic apartament dintr-un cartier modest, cîţiva kilometri de sediul firmei, şi trase un somn lur. drept pregătire pentru prima sa zi de muncă.

8 Chicago, Illinois, 23 iunie 1971 Earl „Bud" Owens stătea în spatele biroului impu zant din cabinetul său de la Ogilvie, Thorpe and Oiver; \ una dintre cele mai mari agenţii de publicitate din Chicago. Bud Owens era un director care aparţinea vechii şcoli de publicitate. îşi luase diploma în urmă cu doua zeci de ani şi muncise serios ca să urce scara ierarhica în publicistică. Plecase de la cel mai de jos nivel, aranja ment în pagină şi copiere, şi ajunsese în vîrf, speclizîndu-se în demografie şi studiul pieţei, după cerinţele vremurilor. Bud Owens ajunsese sus încet, iară prieteni, făre. influenţă venind din locuri sus-puse. îi trebuiseră douL zeci de ani să ajungă într-un post înalt la Ogilvie an • Thorpe şi abia după ce îşi rupsese spinarea muncind r nişte ciienţi-cheie, aducînd firmei cincisprezece milioa de dolari, devenise partener al firmei. Se mîndrea cu realizările sale, dar încă mai a ; complexe legate de anii petrecuţi în tranşee. îi disr. ceau „minunile în nouăzeci de zile" pe care ie pro; ceau în serie colegsîie şi universităţile, licenţiaţi jurnalism şl comerţ care, practic, nu lucraseră cu nici . » client, dar'se considerau experţi în cele mai noi teorii a

89 marketing, management şi vînzări. îi văzuse venind, dar l l plocînd din agenţia luf şi se bucura cînd putea să-i Concedieze pentru un eşec. Le înmîna hîrtia roz de conOOdlore împreună cu 6 mică predică despre munca Itrloasă care preţuieşte mult mai mult decît licenţele Sofisticate şi intenţiile bine. Astăzi, Bud Owens tocmai avusese în faţa sa o ast•I do persoană - de data asta o solicitantă. Se numea POOIIO Chamberlain, proaspătă absolventă de merit a Jnlvorsităţii Corneli. îndrumătorul ei de la facultate, profiorul James Nesbitt, fusese coleg de grupă cu Bud, în Oologiu, şi, cîndva, coleg de muncă. Bud Owens îşi mută privirea de la tînără atrăgătoare din faţa biroului !a dosarul de pe birou. Apoi închise dosarul şi se lăsă pe spătarul scaunului. - Am spus că te voi vedea personal, începu domnul Owons, pentru că-l respect pe Jim Nesbitt şi am lucrat OÎndva cu el. îşi cunoaşte meseria şi ştie să descopere (•Itntul. Spune că ai cea mai bună minte tînără pe care a Vizut-o el în ani de zile. îl cred cînd afirmă ceva. Privirea i se întunecă. - Dar voi fi sincer cu dumneata, domnişoară Cham­ berlain, spuse el. Nu-mi plac talentele de colegiu. Le-am V l i u t venind şi plecînd, in toţi anii ăştia de cînd sînt aici. Otnd văd cît de grea este munca, se îndreaptă către eeva mai uşor. Leslie nu spuse nimic. îl privi doar cu ochii ei candlll, Inteligenţi. ~ Şi încă ceva, adăugă el cu ostilitate nedisimulată. Nu am prea multă încredere în reprezentantele sexului dumltale. în orice caz, nu în domeniul ăsta. Indiferent de nit do delicate sînt, sau competente, sfîrşesc printr-o ovesto romanţioasă care le distrage de ia munca lor. I, mal devreme sau mai tîrziu, povestea duce la termi­ narea contractului - prin căsătorie, copii, demisie sau elloova. Publicitatea este un domeniu care pretinde sută la autA din timpul şi obligaţiile tale. Nu te ridici în vîrf pusta noapte. Trebuie să" plăteşti o vamă. Nu este un tlornonlu pentru amatori. I ysllo nu comentă. Avea o expresie neutră, de parcă ui!u/a să muşte momeala pe care i-o întindea el. A

90 - Ei bine? întrebă el cu iritare. Ai auzit ce am spus? - Da, domnule, răspunse ea. Am auzit. - Ce ai de spus? pretinse el un răspuns. Ea ridică dintr-o sprînceană. - Sută la sută este sută la sută, spuse ea. Dacă asta pretindeti, asta vă voi*da. Dacă nu sînteti satisfăcut de munca mea, îmi spuneţi. Asta este tot ce vă pot promite - ce am mai bun. Bud Owens rămase perplex. Fusese pregătit să-i displacă fata asta, chiar s-o urască, din minutul în care intrase în birou cu chipul ei proaspăt, trupul frumos şi dosarul ei select de colegiu. Dar dovada ei de curaj îi impresionase. Iar în spatele ochilor ei se ascundea o inteligentă evidentă. Nu putea să nege. - Daf dar poate să nu fie de-ajuns, o suspectă el. încă îl privea drept In ochi. - Cît despre problema sexului meu, adăugă ea, nu prea sînt multe de spus într-un interviu pentru a vă alunga suspiciunile. Dacă acesta este modul în care gînditi despre femei, ar fi mai bine să angajaţi un bărbat. Eu îmi voi cjăsi o slujbă în altă parte, dacă va trebui. Tăcu. încruntat, o măsură de la ochii ei atenţi la trupul frumos, în ţinută sobră, de birou. Respira toată numai sinceritate, ambiţie şi talent. într-un anume fel, asta îl enervă şi mai tare. Experimentat judecător de oameni, Bud Owens ştia că ea putea fi valoroasă pentru firmă. Dar îi displăcea să nu fie credincios prejudecăţilor sale. Timpul şi succesul cucerit cu greu îl făcuseră să aibă propriul său mod de a vedea lucrurile. O mai privi lung cîtva timp, cîntărind alternativele. Apoi se ridică, se duse la un fişier enorm din spatele biroului său şi scoase un dosar gros. îl aşeză pe birou în faţa ei. - A r u n c ă o privire, spuse. Leslie îl deschise. Văzu o colecţie de reclame tipă­ rite pentru o mare companie de aparatură de bucătărie numită Aurora Appliance Corp. - Le cunoşti? întrebă Bud Owens. Leslie confirmă din cap. - Sigur. Se publică de mult timp. După cîte ştiu, produsele lor sînt bine construite şi de încredere. Tatăl

91 meu ero un frigider Aurora de cînd mă ştiu. Bud Owens zîmbi, arătînd spre una dintre reclame. Cum spune şi reclama. Loslle privi pliantul. Reclama de deasupra îi era famiIlArA. Fusese folosită de Aurora Appliance Corporation ()• cel pujin douăzeci, treizeci de ani. Prezenta o casnloft In bucătărie, purtînd un şort. Le înmîna copiilor ei Hohotele cu gustarea de prînz, zîmbindu-le drăgăstos. Olul părea cam demodat. Sloganul tipărit în josul reclamei spunea: Aurora Apitflănco Corp - unde lucrul de nădejde este o tradiţie". Ce crezi? întrebă Bud Owens.

?

L03H0 se încruntă.

Este foarte demodat, spuse. Nu cred că şi-au snhlmbat prezentarea asta, sau sloganul, de cînd am epArut ou pe lume. E o reclamă veche. Şl asta se vede în vînzările lor, comentă Bud Owens. Valoarea acţiunilor lor pe piaţă este acum de f i l s p r o z o c e la sută. Acum douăzeci de ani era de imlru/oci la sută. Au cam decăzut, ca s-o spunem cu lillndoţo. Vrei să ştii ce-i menţine? Loslle se încruntă. I oialitatea consumatorilor? întrebă ea nesigură. El /îmbi. Nu tocmai. Doar o variantă a ideii. Cerneşte că piodusolo lor sînt cele mai bune de pe piaţă. îşi depăyasu competitorii prin durata de întrebuinţare şi cosliifllo do întreţinere. Oferă cea mai bună'garanţie în htangA, Dacă bunica avea o maşină de gătit Aurora, se pMHlo ca mama şi nepoata să o fi auzit ridicînd-o în ilAvl. Dar este mai probabil ca ele să fie nişte cumpÂfAtoaro inteligente care au cumpărat produsele Antoni pontru calitatea lor. Dnr valoarea pe piaţă a acţiunilor companiei a •i'A/ut, opuse Leslie. Attta nu-i greu de înţeles, nu-i aşa? întrebă el. Pflvl roclamele. Cîrod că nu, răspunse ea. Reclamele astea sînt ile « droptul antice. Nimeni nu mai încearcă să vîndă Hinduse in modul ăsta. Uitaţi-vă la mama din fotografie. Meitiole do azi trebuie să muncească. Nu poartă şorţuri

92 şi nu le dau copiilor pachetele cu mîncare dimineaţa. Bud Owens zîmbi şi închise dosarul. - Acum ştii cu ce trebuie să lupţi, conchise el. Leslie ridică ochii spre el. Ochii ei inteligenţi scăpă rau deja la gîndul unei noi confruntări. - Preşedintele consiliului se numeşte Barton Hatcher al IV-lea, spuse el. Compania este proprietatea familiei Hatcher. A fost fondată de stră-străbunicul lui Hatcher cu şaptezeci şi cinci de ani în urmă, în oraşul Aurora, statul Minnesota. Sînt oameni foarte demodaţi, republicani îndărătnici, de la ţară. Nu le place schim barea. Sînt foarte "bogaţi şi nu le-a păsat prea mult că vînzările Aurorei scădeau constant. Adică, pînă cînd va­ loarea acţiunilor a scăzut sub optsprezece la sută. Acum le pasă. - Păi, spuse Leslie, *va fi o simplă problemă de a proiecta o campanie la zi. El clătină din cap. - Nu-I cunoşti pe Barton Hatcher, zise. Apoi zîmbi Dar o să-l cunoşti. Leslie ridică dintr-o sprinceană. - Ce vreţi să spuneţi? - Că din acest moment te ocupi de contul firme* Aurora Appliance, spuse Bud Owens cu un sadisn prost ascuns. Leslie inspiră adînc. - Da, spuse. Vă mulţumesc. Cred. - N-o să-mi mai mulţumeşti cînd o să ştH cu cine ai de-a face, spuse el. Avem Aurora de trei ani. în tot acesi timp, au refuzat orice idee nouă pentru reclamă. Ne-au forţat să rămînem la vechile reclame. Şi acum ne ame­ ninţă că-şi mută contul la altă agenţie, pentru că noi n u obţinem rezultatele dorite de ei. Majoritatea directorilor noştri au încercat să ajungă la o înţelegere cu ei şi au sfîrşit prin a face ulcer. Aurora este cel mai inflexibii client pe care l-am avut vreodată. Dacă reuşeşti, va fi un mare merit al dumitale. Dacă nu reuşeşti... - Pierdem contul, spuse Leslie. El confirmă din cap satisfăcut. Cîntări dilema. Pentru Bud Owens era o situaţie în care nu avea nimic de pierdut. Evident că n-o plăcea pe

93 ( • i i l e şi-i purta pică pentru faptul că venea de la un gologlu cu asemenea recomandări. Dacă muncea «intru acest cont şi eşua, lipsa lui de încredere va fi innflrmată. Dacă ea reuşea, îşi va asuma meritul, ca fiind cel ce o angajase şi-i încredinţase contul. A doua variantă era, evident, în avantajul ei. Dud Owens îi citea gîndurile lui Leslie. Ştia că era fascinată de confruntare. Dar mai ştia ceva ce nu ştia ea. Ogilvie, Thorpe and Owens renunţaseră la contul Aurora la ultima şedinţă a executivului. Se presupunea ea Barton Hatcher îşi va muta afacerile în altă parte. Cinstit vorbind, executivii erau încîntaţi de perspectiva de a scăpa de Hatcher. Bud Owens nu era deloc presat •â ealveze contul, întrucît acesta era deja considerat o oauză pierdută. Astfel că Bud Owens urmărea cu oarecare amu­ zament cum tînără din faţa sa se gîndea la competiţie. - Bine, acceptă ea, ridicîndu-se. Cînd încep? Niciodată nu-i mai bine decît în momentul de faţă, •puse el. O să-i spun lui Ariene să-ţi găsească un birou nu titlu temporar. Şi, adăugă indicînd dosarul cu reelame, poţi să iei asta cu tine. Leslie îi dărui un zîmbet înţepat şi întinse mîna. »- Apreciez faptul că mă angajaţi, domnule, spuse. Iml voi da toată silinţa. - Bine, răspunse el, strîngîndu-i mîna. O să vedem daol toată silinţa va fi de-ajuns. II simţea ochii studiind-o în timp ce ieşea din birou. Acum ştia cum se simte un miel de sacrificiu.

9

Leslie se închise cu dosarul Aurora Appliance timp do două săptămîni. în tot acest timp, mînca puţin şi dormea şi mai puţin. îşi dădea seama că, operînd MU conturile unei companii tradiţionale, care se opunea Ideilor noi, agenţia Ogilvie, Thorpe and Owens s e Inhâmase la o muncă titanică.

94 Publicitatea modernă nu prea putea să-l ajute pe un client care îi refuza ajutorul. Dar Aurora pretindea ca Ogilvie, Thorpe and Owens să-i mărească vînzările şi dorea să schimbe agenţia dacă aceasta dădea greş. Totul părea imposibil. Dar mintea ageră îi spunea lui Leslie că era ceva mai mult. Ceva crucial nu fusese încercat. După prima săptămînă de muncă, avu o idee stră­ lucită, îl sună pe Wes Glaser, fostul contabil al contului Aurora şi-l invită să ia masa de prînz împreună. - Am o idee. Vreau doar s-o verific împreună cu tine, spuse ea. - Dă-i d r u m u l zîmbi Wes. Era prietenos şi sincer uşurat că i se luase contul. Părea înţelegător. - Cred că firma trebuie să-şi schimbe numele, spuse Leslie. Aurora Appliance Corp sună deznădăjduitor de învechit. Te dor ochii ntimai s-o tipăreşti. Dacă moder­ nizezi numele, modernizezi compania. Multe alte com­ panii au făcut-o, inclusiv corporaţii uriaşe ca Exxon şi Citgo. Cred că ar fi o idee grozavă! Wes rîse zgomotos. Leslie îl privi. - Ce este? - Trebuie să revii pe pămînt, spuse el. Bătrînul Hat­ cher nu vrea să audă de nici o schimbare în reclamele lui, vechi de douăzeci şi cinci de ani. Dacă-I rogi să schimbe numele companiei ăsteia bătute de Dumne­ zeu, îşi face rost de o nouă agenţie cît ai zice peşte. Numele companiei, ca şi compania în sine, este o tradiţie a lui şi a familiei sale. Nu, Leslie, trebuie să gîndeşti la scară mai mică. Aminteşte-ţi cu cine lucrezi, pentru Dumnezeu. E vorba de mîndrie aici. - Mîndrie prostească, spuse Leslie. - Oricum, zise Wes, sorbind din cafea. Mai avea; ceva de verificat cu mine? în ciuda amabilităţii lui, în acel moment Leslie de tectă condescendenţa. Probabil că'o consideră o înce pătoare fără creier, pentru că îndrăznise să-i sugereze o idee atît de stîngace şi poate chiar o să facă glume pe seama naivităţii ei cu partenerii lui de golf din săptămînă aceasta. s

95 îl simţi şi cum îi descoperea trupul. în loc de costum, purta o rochie care-i avantaja silueta. Se întrebă dacă Wes, sau oricare alt coleg, îi luau în serios munca, ţinînd cont de faptul că era femeie. O clipă, trăi sentimentul de frustrare. Apoi, ca inspi­ rată, văzu o şansă. - Mulţumesc c-ai stat de vorbă cu mine, Wes, spuse. Trebuie să fug. îmi pare rău. - Nici un deranj, zîmbi el, urmărind-o cum se ridică. Oricînd. Absolut oricînd, se gîndi el, observînd mişcarea picioarelor sub rochie, în timp ce ea părăsea sala de mese. A

Nimeni din cei de la Ogilvie, Thorpe n-a mai aflat ceva de la Leslie în legătură cu proiectele ei pentru Aurora Appliance. Le ţinea într-un secret de nepătruns, Bud Owens şi colegii săi au presupus că tăcerea îi trăda dezorientarea. Contul Aurora era coşmarul ori­ cărui agent de publicitate. Bud Owens o împovărase pe Loslie cu el numai pentru a o aduce mai aproape de pămînt şi pentru a-i spulbera iluziile pe care şi le făcea privind talentul ei. Astfel că, la o lună după ce fusese angajată, a fost aurprins să audă că-i invitase pe Barton Hatcher şi întreg departamentul de publicitate al companiei Aurora la o întîlnire la sediul lui Ogilvie, Thorpe, pentru a le prozenta o propunere de campanie publicitară. - Ce faci? o întrebă el sunînd-o din birou. Te duci «colo, aşa, la rece? Nu vrei să discuţi ceea ce ai cu noi, coilalţi? - Aş prefera să fie o surpriză, dacă nu vă supăraţi, apuse ea. La urma urmei, mi-aţi aruncat mingea fn braţe. AJi face bine să mă lăsaţi sa alerg eu cu ea. - E mmormîntarea ta, zîmbi Bud Owens. Ne vedem Irt şodinţă. Şi se aşeză confortabil, abia aşteptînd înmormînIwoa speranţelor lui Leslie Chamberlain. Rouniunea a avut loc pe data 10 august. Era o zi florbinte, 'iar aerul condiţionat din birou era o uşurare

96 pentru executivi şi oaspeţii lor. Trupa de la Aurora sosi ca o mică armată, cu paşi ritmaţi. Barton Hatcher, un bărbat înalt, impresionant, cu păruf des, alb, şi cu un aer poruncitor, intră înconjurat de vicepreşedinţii şi directorii din departamentul său publicitar. îl salută rece pe Bud Owens, spuse cîteva cuvinte pe ton scăzut asociaţilor săi, se aşeză şi scoase un trabuc ce-i fu aprins de unu! dintre directorif săi. - Putem începe? întrebă el. Leslie se ridică şi se aşeză în faţă. Purta o rochie uşoară, potrivită anotimpului. Umerii ei tineri, drepţi, sînii fermi sub materialul strălucitor, picioarele bronzate de ieşirile recente pe" plaja de la Oak Street, contrastau splendid cu rochia. Arăta foarte tînără, dar nu atît de vulnerabilă cum s-ar fi aşteptat unii din sală. - Domnilor, spuse ea, vă urez bun-venit la reuniunea noastră. Domnule Hatcher şi domnilor asociaţi, bun-ve­ nit la Ogilvie, Thorpe and Owens. Aş dori să vă prezint propunerea noastră pentru o nouă campanie publicitară de proporţii pentru Aurora Appliance şi cîteva sugestii la care ne-am gîndit pentru compania dumneavoastră. Corpul executiv de la Aurora o privea sceptic pe Leslie, tulburat de sexul şi tinereţea ei. Minţile cele rna experimentate de la Ogilvie, Thorpe and Owens nu re şiseră pînă acum să propună o reclamă cu care Aurosă fie de acord. Oare Ogilvie, Thorpe dădea un clic atît de important unor începători? Fără să pară a acorda importanţă acestor privi ostile, Leslie se îndreptă spre ecranul enorm al untelevizor. Micşoră intensitatea luminii şi.dădu drum; unei casete video de lîngă televizor. Pe fundalul muzical, pe ecran apăru o reclamă pe­ tru aparatura de bucătărie Aurora. O tînără atrăgătoare îmbrăcată într-un costum sobru de birou, cu o bluză ci mătase cu volane, intră într-o bucătărie frumos aranjatlăsîndu-şi servieta şi scoţîndu-şi haina, Aprinse maşir de gătit electrică, scoase repede o cratiţă cu mîncar din frigider, o introduse în cuptorul cu microunde aprinse maşina de făcut cafea şi puse cuptorul de pra; pîine la încălzit. Mesajul reclamei era clar. Era o tînără funcţiona

97 nuro tocmai venise acasă de ia birou şi prepara rapid masa. Arăta strălucitoare,, relaxată şi mai muit decît doar un pic senzuală, în timp ce punea în funcţiune aparatele In oluza ei mătăsoasă. Cadreie luate de aproape mîinllor ei frumoase o prezentau rotind butoanele, pornind aparatura şi punînd totul în mişcare. Radia energia tinert|ll şi fericirea, ca şi o atracţie feminină de netăgăduit. vocea unui comentator spunea: „De ce să munceşti în bucătărie, cînd bucătăria poate munci pentru tine? Munceşti din greu toată ziua, (Iar cînd vii acasă, vrei să te destinzi. lată cînd intră în toană Aurora". Filmul indica trecerea timpului şi frumoasa tînără apăru în sufragerie bînd alături de soţul ei un pahar cu vin, într-o scenă romantică. Cina fusese gătită la iuţeală, mulţumită eficientei aspectuoasei aparaturi Aurora. în timp ce muzica se auzea în surdină, privirea din ochii ei încărcată de aşteptări lăsa prea puţină îndoială că ea şi •oţul ei aveau planuri romantice pentru restul serii. Aparatul întîrzie asupra ochilor ei senzuali în timp ce raclama apărea pe ecran: „Stilul de viaţă Aurora. Noi vă miotem din bucătărie şi vă redăm viaţa personală". Reclama se stinse. Leslie se îndreptă spre un şevajet care fusese am­ plasat lîngă ecranul televizorului. îndepărtă fila care-l acoperea. Lăsă să se vadă o reclamă tipărită cu ace• f t f l femeie zveltă şi tînără, evident apetisantă, în bucătărie, în costumul de birou cu bluza cu volane, nUmpinîndu-şi soţul, în timp ce aparatura Aurora lucea n fundal. Acelaşi s l o g a n , „Noi vă scoatem din bucătărie şi v6 rodăm viaţa personală", flutura ca un steag de-a mirmezişul afişului. Leslie se întoarse spre auditoriu. Campania de la radio va sublinia acelaşi lucru prin dialogul dintre tînără soţie şi soţul ei şi prin muzică, vorbi Leslie. Mesajul este clar. "Femeia salariată din Hlţlo noastre nu are timp de pierdut în bucătărie. Ea îşi "iinoacră viaţa profesiei şi soţului ei. Are nevoie de Activitate şi împlinire, nu de trudă. Pentru ea, bucătăria Moin un mijloc de a-şi realiza dorinţele. Iar produsele

98 Aurora, cunoscute pentru siguranţa lor, sînt cel mai bun mijloc de a o tine în mijlocul unei vieţi active. Se înălţă d mînă a unuia dintre executivii cu reclame de la Aurora: - Ce-i asta, Aurora Lifestyles? întrebă el sceptic. - Asta este cea mai mare dintre surprize, spuse Leslie. „Stilul de viaţa Aurora" nu este numai numele acestei noi campanii şi a noii imagini a produselor Aurora. Este noul nume pe care-l sugerăm pentru însăşi compania ca atare. în sală avu loc o reţinere colectivă a respiraţiei. Ceea ce sugerase Leslie era de-a dreptul erezie. Corpul executiv al lui Ogilvie, Thorpe se albi la fată. Cei de la Aurora se făcură mici, aşteptîndu-se ca şeful lor fie să moară pe loc de apoplexie, fie să-i concedieze pe toţi în ora următoare. Nici unul nu-şi putea crede urechilor. Leslie îl privea pe Barton Hatcher, care stătea ne­ mişcat, fumul ţigării înăltîndu-se în rotocoale înceţoşate deasupra capului său. Tăcerea se prelungi, grea ca mormîntul, în timp ce toţi cei prezenţi încercau să-şi revină. Leslie nu scoase un cuvînt. într-un tîrziu, unul dintre directorii de la Aurora se aplecă spre Hatcher. - Domnule Hatcher, şopti el, cred c-ar fi mai bine să discutăm această... - Linişte, spuse Barton Hatcfier. Directorul se făcu mic ca un căţeluş şi tăcu, privind în jos, spre servieta diplomat. Tăcerea se prelungi, devenind aproape de nesu­ portat. Toţi cei din sală aveau sentimentul că Barton Hatcher tocmai fusese pălmuit de frumoasa fată din faţa lor. Erau deja pregătiţi să protesteze că un cont atît de important fusese încredinţat unei începătoare, lipsită de experienţă. Se aşteptau să fie concediată imediat după această reuniune, împreună cu nechibzuitul care o an­ gajase. Anticipînd furia proprietarului, abia aşteptau să se ridice pentru a aproba la unison repudierea agenţiei Ogilvie, Thorpe în favoarea altei agenţii. în sfîrşit, Barton Hatcher vorbi. Vocea sa era scă­ zută, dar autoritară.

99 - Domnilor, spuse el, îmi place. încăperea se cutremură. Directorii executivi nu-şi pu| # A U crede urechilor. Se uitau de la unul la altul şi apoi lA Barton Hatcher. Ochii lui erau îndreptaţi spre Leslie. - Are stil, spuse. Este ceva ce ne lipsea de un timp încoace. Da, îmi place. - Ce spuneţi de noul nume al companiei, domnule HAtcher? întreba cineva cu voce tremurîndă. - Da, domnule, interveni un altul. întotdeauna ne-am pAotrat numele intact. Prostii, zise Hatcher, cu o voce puternică. N-am font niciodată împotriva unui nume nou - cît timp era o îmbunătăţire a celui vechi. Dacă nu s-a stricat, nu-l repArn. Ăsta-i motto-ul meu. Acum, această tînără doam­ na;- cum spuneaţi că vă numiţi? - Chamberlain, domnule/Leslie Chamberlain, răs­ punse Leslie. - Domnişoara Chamberlain nu ne cere să renunţăm IA nimic, spuse Hatcher. Numele a rămas tot Aurora. Doar accentul s-a schimbat. Aurora Lifestyles, în loc de Aurora Appliance Corp. Cred că e perfect. Este modern. Aro o conotaţie plăcută. Ce aveţi, domnilor? Nu sînteţi In stare să recunoaşteţi ceva buh cînd vă izbeşte drept In fată? Vocile veniră din toate direcţiile. - Sigur, domnule Hatcher. - Aveţi perfectă dreptate, domnule Hatcher. - Exact ceea ce gîndeam şi eu, domnule Hatcher. înainte ca ecourile să se stingă, Barton Hatcher se ridicase. Subalternii lui săriră în picioare ca nişte jucării pe arcuri. - Ei, spuse el, am treabă. Vă las pe voi, domnilor, să itudlaţi detaliile. Se întoarse spre Bud Owens. Mă bucur )A, în sfîrşit, oamenii dumitae au venit cu ceva bun. ncopusem să mă îngrijorez. Dădu din cap spre Leslie. Bo pare că de fapt ne lipsea sînge tînăr, trase el con­ cluzia. Felicitări. întinse mîna. Bud Owens, încă palid după cele abia petrecute, i-ostrînse cu un zîmbet firav. - Mă bucur că gîndiţi astfel, domnule. - Şl domnişoara... cum spuneaţi că vă numiţi? bubui

«

100 Hatcher spre celălalt capăt al sălii, spre Leslie, care stătea încă lîngă şevalet. - Chamberlain, domnule, spuse Bud Owens. Leslie Chamberlain. - Domnişoară Chamberlain, i se adresă Hatcher, ai făcut o treabă excelentă şi te felicit. Doresc să iei masa cu mine diseară, înainte de a pleca acasă. Dacă poţi, bineînţeles. - Sigur, domnule, răspunse Leslie. - Bine, încheie Hatcher. Acum, dacă nu mai este altceva, domnilor, îmi iau rămas-bun. Ieşi din încăpere, înconjurat de locotenenţii săi. Bud Owens rămase cu personalul său uluit. Leslie stătea în fată, zîmbind. Bud se apropie de Leslie. Expresia ei îl înfuria. Arăta ca pisica ce tocmai devorase canarul. Dar nu putea s-o critice. Ea realizase imposibilul pentru agenţia lui. - Ei, cred că ne-ai arătat ceva, spuse el. Felicitări. Lauda suna ca şi cum îl durea. - Aţi spus sută la sută, zîmbi Leslie. Asta v-am dat. Mă bucur că am reuşit. Bud dădu din cap, încă nevenindu-i să creadă. - Şi eu, spuse. Şi eu. în aceeaşi seară, Leslie se întîlni cu Barton Hatcher la un elegant restaurant franţuzesc, de pe North Clark Street. Purta o rochie de seară cu o croială tradiţională, cu mîneci lungi şi un corsaj oarecum decoltat, suficient să-i pună în evidenţă sînii copilăroşi, fără a fi prea îndrăzneaţă. Era o ţinută aleasă cu grijă, menită să-i sublinieze în acelaşi timp senzualitatea şi integritatea. Şi reuşi, după cum confirma privirea admirativă din ochii lui Barton Hatcher. Comandase şampanie şi zîmbi cînd chelnerul o turnă. Atinse paharul de al luf Leslie. - Ei bine, draga mea, spuse, cred că le-am arătat noi, nu-i aşa? Leslie rîse, sorbind din şampanie. - Cred că am făcut-o răspunse ea. Barton Hatcher se lăsă pe spate, admirînd această fată .strălucitoare a cărei campanie era sigur că-l va r

101 scoate compania din inactivitatea deprimantă şi i-o va readuce acolo unde îi era locul. Leslie Chamberlain nu-i era total necunoscută. O cunoscuse cu trei săptămîni şi jumătate în urmă, cînd îi prezentase liniile generale ale planului ei, în strictă con­ fidenţialitate. Venise în orăşelul lui din Minnesota să-i prezinte planul personal. - Mi-a fost repartizat contul dumneavoastră, spu­ sese ea şi mi s-a spus că vă opuneţi unui anume tip de schimbări în imaginea companiei. M-am gîndit să mă consult cu dumneavoastră personal, înainte de a pune în aplicare ce am de gînd. In acea primă zi, Hatcher fusese izbit de frumuseţea proaspătă, pur americană a lui Leslie. îi povestise de­ spre orăşelul ei de provincie natal şi menţionase că aparatura Aurora făcuse parte din propria ei viată, acasă la ea şi în casa bunicii ei. Dovedise o extraor­ dinară cunoaştere a problemelor cu care se confrunta compania pe piaţă, ca şi un respect enorm faţă de superioritatea produselor din gama Aurora. Venind din partea acestei tinere femei candide, atît de sinceră şi cu picioarele pe pămînt, sugestia îndrăz­ neală a unei noi campanii şi a unui nou nume nu-l şocase pe Barton Hatcher. Dimpotrivă, îl impresionase >rln originalitatea ei. Iar Leslie îl impresionase prin onesItatea ei. Aproape imediat, începuse să se gîndească la oa ca la o schimbare binevenită. Rememorîndu-şi pro­ pria istorie, se vedea pe sine ca pe un director flexibil, care fusese întotdeauna deschis ideilor noi, iar pe cei din jurul său ca pe nişte plicticoşi care erau prinşi în cursa propriului lor mod învechit de a gîndi. Curînd, Leslie îl cîştigă de partea sa şi începură să facă planul marii prezentări, ca un fel de conspiraţie Intre tată şi fiică, menită să-i impresioneze şi să-i cîştige pe ceilalţi, scepticii - în loc de o prezentare care să-l cfştiae pe însuşi Hatcher. Cînd veni ziua cea mare, Hatcher şi Leslie se prefAcură că nu se cunoşteau. Lui Hatcher îi făcu plăcere aă ţeară cu voce tare să i se repete numele lui Leslie. în seara asta era încîntat nu numai de planurile pontru compania sa - schimbări care trebuiau de mult

[

102 timp făcute - dar şi de tînără frumoasă care-i înmuiase inima bătrînă, în timp ce-l convingea de valoarea campaniei ei. îi amintea de soţia sa dispărută, Claire, care fusese o fermecătoare debutantă în societate, în Minnesota, cu cincizeci de ani în urmă, cînd se căsătorise cu ea. Ob­ servase această asemănare din prima zi în care Leslie venise să-l vadă. îl predispusese în favoarea ei, chiar dacă-i trezea nostalgia după soţia pe care o iubise atît de fierbinte. Barton Hatcher nu se recăsătorise după pierderea soţiei sale. Pe măsură ce trecea timpul, după moartea ei," descoperi că imaginea ei revenea de la femeia în vîrstă, la tinăra vidaie, debutantă în societatea orăşelului de provincie, pe care o curtase şi cu care se căsătorise cu atîta vreme în urmă. Amintirea poveştii lor de dra­ goste îi făcea ultimii ani pe pămînt mai suportabili, chiar plăcuţi. Păstra un portret în mărime naturală al tinerei Claire în saia de recepţie de la Aurora şi nici nu voia să audă c-ar trebui înlocuită cu ceva mai puţin personal. Venera memoria soţiei sale, căci ea era unica fiinţă în care avusese încredere şi pe care o respectase profund. în portret, purta rochia de satin mov care fusese favorita iui, culoarea armonizîndu-se perfect cu ochii ei verzi. întîlnind-o pe Leslie Chamberlain fusese ca şi cum aproape că-şi văzuse soţia dispărjută reînviind, zîmbindu-i prin ochii scînteietorCfermecîndu-l cu candoarea ei de provincială şi inteligenţa ei ascuţită. Mai mult, Leslie respecta loialitatea lui faţă de ţinutul unde se născuse. Şi ea venea dintr-un loc asemănător. îl făcuse să simtă că aparţinea mai mult ca niciodată orăşelului Aurora, statul Minnesota, şi că nu trebuia să-l dea uitării, pentru a concura cu lumea modernă. Acum ridică paharul spre Leslie. - Să fim cinstiţi, draga mea, spuse el. Nu noi. Tu le-ai arătat. Leslie zîmbi. Se ataşase neobişnuit de mult de Barton Hatcher în timpul ultimelor săptămîni. Aproape ca o fiică. El o plăcea sincer, iar ea simţea o afecţiune reală pentru modul lui de a fi atît de abrupt şi pentru

103 ataşamentul fată de orăşelul său. Gîndindu-se la săptămînile care trecuseră, se în­ treba care din strategii avusese mai mult efect. Noul nume al companiei? Sloganul? Faptul de a se fi dus personal la Hatcher? Sau cercetările pe care le făcuse tn viata lui personală şi mariajul lui, înainte de a-l cu­ noaşte? Pe baza acelor cercetări meticuloase, îşi coa­ fase părul pentru a se asemăna cu coafura soţiei sale din portretul lui preferat şi purtase o rochie mov în ziua In care apăruse pentru prima oară în biroul lui. Cine putea spune? Cînd eşti pregătit să dai sută la sută, orice detaliu contează.

10 Detroit, Michigan, iulie 1971 Ca director, Roy English avea multă putere şi era obişnuit să facă numai ceea ce considera el că trebuie tftcut. Lucra la Continental Products de zece ani. înainte de asta, fusese vice-preşedintele unei firme de construcţii f l design, proprietatea fostului său socru. Cînd RoV divorţa de soţia sa, demisiona din funcţie, nedorind să so spună că avea nevoie de tatăl soţiei sale. Era mîndru şi foarte muncitor. în primii doi ani la Continental, se făcuse indispensabil, impresionînd con­ siliul cu zeci de sugestii valoroase referitoare la market­ ing, produse noi, finanţe şi management. Hughes Dillard, preşedintele de atunci', îl luase pe Moy sub aripa lui protectoare şi, cînd Dillard se retrase pontru a ocupa un loc în consiliul de administraţie, Roy tloveni vicepreşedinte, însărcinat cu finanţele* şi, cu «probarea generală, cel mai puternic om al companiei. Roy era pe cît de nemilos cu egalii săi, pe atît de loial companiei. Cînd talentele unuia dintre directori pUroau să pălească, sau viaţa sa personală devenea o

104 frînă în munca lui, sau, pur şi simplu, profesional ajun­ sese „la vîrf" şi nu se mai putea conta pe el să ofere productivitatea necesară unei companii competitive, îi dădeau dezlegare lui Roy English. Roy era cel ce examina activitatea omului, scotocea în viata lui personală, dacă era nevoie, întocmea un raport către consiliu şi concedia victima nenorocoasă. Ultima sarcină nu era ceva care să-i placă în mod deo­ sebit lui Roy; dar nu-i displăcea. Niciodată nu a con­ cediat un om care n-o merita. Cînd vedea umilinţa şi implorarea din privirea victimei, avea un mic sentiment al puterii. Căci ştia că propria sa activitate nu va suferi niciodată ca aceea a celor din jur. Va fi întotdeauna la înălţime. "Harley Schrader, prietenul lui Roy, plecase odată cu el din prima companie. Cei doi fuseseră prieteni în co­ legiu şi de atunci rămăseseră prieteni buni şi parteneri de golf. Se cunoşteau unul pe celălalt mai bine decît cunoşteau pe oricine altcineva. Harley nu era un am­ biţios, ca Roy. Era un manager competent, dar lipsit de idei originale. Roy fusese cel care i-o prezentase lui Harley pe soţia acestuia, Jean, o fată care mai înainte fusese prietena lui Roy - o stare de lucruri pe care Harley părea s-o accepte căci, de la începutul căsătoriei sale, făcuse nenumărate glume pe seama asta. De-a lungul anilor, de repetate ori şi fără motiv, Harley îi fusese necredincios lui Jean, fapt cunoscut lui Roy, care era cu ochii pe Harley de dragul companiei, aşa cum era cu ochii pe toţi ceilalţi. Amîndoi erau libertini, dar în mod diferit. Harley era înclinat spre femei vulgare, de petrecere, care erau întotdeauna la îndemîna oamenilor de afaceri aflaţi la convenţii şi reuniuni promoţionale în oraşe îndepărtate. Roy dezaproba tipul de^femeie care-i plăcea lui Har­ ley, cel fardat strident, de moravuri uşoare. Roy era un o m cu înalte principii morale. Fusese crescut într-o atmosferă religioasă şi, deşi abandonase religia cu mult timp în urmă, rămăsese cu un sens al onoarei şi al responsabilităţii care-l făcea să-şi ia munca în serios şi să dezaprobe imoralitatea sau desfrîul.

105 Evident, şi Roy avusese partea sa. Ca burlac, se distrase mult. Arăta bine, într-un mod oarecum brutal. Bun înotător din colegiu, se apucase de ridicat greutăţi după terminarea studiilor. Avea un trup puternic, ochi cenuşii reci, păr de culoare închisă, cărunt la tîmple şi un ten bronzat pe terenul de golf. Ca amant, era grijuliu şi crud. Femeile îl iubeau. îşi înşelase nevasta doar de două ori - în ambele ocazii cu femei pe care le plăcuse cu adevărat. După divorţ, revenise în teren. Dar niciodată nu le dăduse atenţie secretarelor şi subordonatelor disponibile care încercau să-şi înfigă ghearele în el. Le cunoştea atît de bine, încît ştia ce gîndeau înaintea lor. Nu avea chef să reprezinte nota de plată pentru prînzul unei femei. Se întîlnea cu femei din alte companii, femei pe care Io cunoştea la petreceri, uneori complet străine. Avea înclinaţie spre blonde, era omul „piciorului" şi prefera femeile zvelte - nu le plăcea pe cele grase pentru că asta părea să implice şi moravuri uşoare. în prezent, avea două prietene cu care-şi împărţea farmecele de dormitor - o apetisantă şefă de restaurant din centrul oraşului şi intermediara care procura materiale pentru o fabrică de unelte dintr-o suburbie a oraşului. Ambele erau măritate şi ambele îl adorau. Dar se plictisise de amîndouă şi obosise muncind. Afacerile se aflau într-o perioadă de monotonie, cînd nu so întîmpla mai nimic. Roy era divorţat de zece ani. Avea patruzeci şi patru de ani, era în floarea bărbăţiei şi a carierei sale de om de afaceri, dar neîmplinit. Domnea fără rival peşte Continental şi, probabil, avea să devină proşedinte, după ce vor fi avut loc cîteva pensionări în consiliu şi concedieri. Dar Roy English nu era entuziasmat de perspectivă. Toată viaţa lui lincezea. Continental Products îl plictisea y\ ora plictisit de el însuşi. Roy avea nevoie de un stimulent. Astfel că îl remarcă rapid atunci cînd i se ivi în cale. într-una din zilele cînd inspecta ca de obicei depar­ tamentul de marketing, remarcă o nouă angajată. Lucra la biroul ei, fără să-l privească. îl întrebă pe şeful ser-

106 viciului cine era. - Jill Fleming, i se spuse. E aici de o lună. Nu se descurcă rău, pînă acum. Şeful îşi înălţă sprîncenele semnificînd că fata era arătoasă, dar nu dăduse semne că se încurca cu cei din jur. Roy nu spuse nimic. Fata nu te impresiona de la distantă. Avea un păr de un blond ca nisipul şi un ten alb. Era foarte subţire şi părea oarecum delicată. Nu-i văzu ochii, pentru că privea în jos. în timp ce o studia, pe neaşteptate, ea îşi înălţă privirea. Privirile li seintîlniră şi un zîmbet palid se arcui pe buzele ei. Cu o mişcare blîndă a capului, îşi dădu la o parte o buclă de pe obraz şi-şi întoarse atenţiala munca ei. ' R o y nu-i mai dădu atenţie. Se întoarse în biroul său. Peste o săptămînă, venind din parcare, se îndrepta spre clădirea principală cjnd observă o tînără atrăgă­ toare mergînd în faţa lui. Ducea o servietă diplomat. Părul, ceva mai blond acum, îi cădea în valuri pe umerii subţiri. Picioarele se mişcau repede, căci se ducea la serviciu, dar, undeva, în coapsele lungi, era ascunsă o oarecare letargie. Roy o ajunse din urmă la uşă şi i-o deschise. Răspunse gestului lui cu o privire scurtă. O recu­ noscu pe noua angajată de la marketing. De aproape, părea extraordinar de tînără, aproape ca o elevă. Avea ceva proaspăt şi dulce care părea să spună că era parcă prea tînără să lucreze într-un astfel de loc. Ea nu-i vorbi. Roy merse în urma ei pînă la ascen­ sor, remarcîndu-i din nou picioarele subţiri, ca de fată, şi şoldurile rotunde ascunse de fustă. Intră în ascensor odată cu ea. Răspîndea o mireasmă fină, naturală, fără urmă de parfum. Sub bluză zări conturul unor sîni tineri şi fermi. După cea de a doua întîlnire a lor, Roy observă că imaginea ei îi reveni în minte de trei sau de patru ori, înainte de a se pierde. Odată, seara tîrziu, în pat, se gîndi la ea chiar înainte să adoarmă. Mai tîrziu, avu sentimentul că o visase, dar nu-şi putu aminti precis cum. Dar se ţinu departe de marketing, aproape deliberat, în duminica următoare, se organiză picnicul corn-

107 paniei. Ca de obicei, Roy era acolo, jucînd fotbal şi schimbînd saluturi cu colegii şi familiile acestora. Văzu un grup de tineri pe o pajişte din parc aruncînd un disc Frisbee dintr-o parte în alta. Una dintre ele, o femeie tînără purtînd un şort şi un tricou, avea cel mai delicat corp pe care-l văzuse vreodată. încheieturile fine, jîtul subţire, spatele şi coapsele erau toate ca ale unei otite. Zîmbea uşor în timp ce se juca cu prietenii ei. Cînd terminară, ea trecu p/in apropierea lui. Era fata do la marketing, Jill Fleming. în săptămînă care trecuse, II căutase numele în registrul companiei. - Bună, spuse el. - Bună, veni răspunsul, însoţit de un zîmbet. Era politicoasă, dar nu familiară. Nu părea să-l recunoască. După aceea, se gîndi mult la ea. Imaginea ei avea cova aproape indecent de inocent. îi vedea încă părul bogat, de culoarea nisipului, dansîndu-i pe umeri cînd nrunca discul, picioarele subţiri, cînd sărea să-l prindă. Printre colegele ei, arătase ca o zeiţă a tinereţii. Chipurile lor fardate, personalităţile lor cenuşii, coapsele groase şi obrajii lăsaţi le împrumutau aspect de femol luptător în comparaţie cu acest spiriduş feminin, Luni, după picnic, Roy găsi un pretext să coboare la mnrketing. Discută cu şeful serviciului cîteva probleme lipsite de importanţă şi aruncă o privire spre Jill. Era cufundată în lucru "concentrată asupra unei situaţii din ln|n oi şi nu-şi ridică privirea. Părul îi cădea pe umeri. (>ova în ţinuta ei studioasă, ochii de un albastru limpede cu genele lungi, plecate asupra lucrării, o făceau să ptufl atît de inocentă, că ţi se frîngea inima. Ascultînd vorbăria şefului, dar urmărind-o pe noua angajată cu coada ochiului, în timp ce imaginea ei în tort şi tricou dansa în amintirea sa, Roy luă o hotărîre.

Î

O aşteptă la sfîrşitul programului şi o opri pe coridor. Nu cred că ne-am cunoscut, i se adresă el. Sînt Moy English. Ned mi te-a arătat zilele trecute cînd am l o t t pe la serviciul vostru. Bun venit în compania nmiitră. Ea zîmbi. Mulţumesc. îmi face plăcere să vă cunosc. Avea o

108 voce naturală, dulce ca mierea. Roy presupuse că fata auzise de el şi se temea. în companie, toţi se temeau de Roy English. Trebui să facă un efort pentru a-şi stăpîni aroganta obişnuită, cînd o invită în oraş. - Ce-ai zice să luăm masa împreună cîndva? întrebă el. Aş vrea să te cunosc mai bine. Vorbise repede, aproape ca şi cum voia să sfîrşească înainte să-l părăsească curajul. Ochii ei îi întîlniră pe ai lui. - Nu, mulţumesc, spuse ea. Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţie, ^oricum. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Se îndepărtă. Roy ameţise, nu atît din cauza refuzului, cît la auzul vocii şi datorită privirii din ochii ei. Vocea era o com­ binaţie de fermitate cu o cadenţă de copil care se ar­ moniza puternic cu fanteziile luf despre ea. Ochii ei îl priviseră cu o candoare plină de respect. Era tînără, inocentă şi foarte puternică. îl refuzase ca o fetiţă bună care fusese educată de mama ei să refuze bărbaţii-fiară. Acum se îndrepta spre ascensor, gleznele şi pufpele ei ademenindu-l de sub tivul fustei. Cînd uşile se închideau, ea se întoarse cu faţa spre uşă, iar ochii ei mari, albaştri, îi aruncară o ultimă'privire, fără interes. Plecase. Roy era impresionat. Mai mult decît impresionat. Peste o săptămînă, o invită iar. Era în ziua urmă­ toare unei reuniuni a executivului, în cadrul căreia pre­ zentase un raport despre reorganizarea la nivel superior care se efectua sub îndrumarea sa. Fotografia lui apăruse în numărul de zi al buletinului companiei. Ştia că domnişoara Fleming, ca toată lumea, va fi conştientă de persoana lui, mai ales în săptămînă aceea. Aranja să o întîlnească în parcare, la sfîrşitu! zilei. - Bună, din nou, spuse el. - Bună. Expresia ei era la fel de rece ca şi înainte. Era un fel de amabilitate în ochii ei, dar pentru alţii, pentru ea însăşi - nu pentru Roy English. Această im presie a unei vieţi particulare plină de zîmbete, afec

109 lune, poate chiar hohote de rîs, din care el era exclus, rezi în Roy o dorinţă ciudată. - Sper că nu ţi-am lăsat o impresie greşită zilele trecute, zise el. Voiam doar să... - Deloc, spuse ea. Doar că nu cred că munca şi distracţia se pot combina. - Atunci, să fie o masă de lucru, spuse el. Nu te voi întreba nimic despre dumneata. Vom discuta numai dospre marketing. Zîmbi, încercînd să fie fermecător. - Sînt foarte măgulită, spuse ea. Dar nu, mulţumesc. Şi din nou se întoarse pe călcîie şi se îndepărtă, trupul ei frumos şi tînăr zîmbindu-i cu formele lui, tocmai cînd voinţa ei puternică îl excludea din viaţa ei. Roy se duse acasă şi bău două Martini. Nu mai fusese respins astfel de cincisprezece ani. Puterea şi poziţia sa le obliga pînă şi pe femeile care nu-l plăceau »A I trateze cu consideraţie. Alcoolul îl făcu să încerce un sentiment amestecat do dorinţă sexuală şi ură. O sună pe una dintre prietonolo lui, se întîlniră la un motel şi făcură amor, brutal şi nonatlsfăcător. Eşti un tigru în seara asta, comentă ea, încîntată do pasiunea lui. Ce te-a apucat? Nu-i putea spune adevărul. Era prea umilitor. So gindi la situaţia sa alte zece zile. Dar, de cîte ori se zbătea să fie lucid în legătură cu mi, tot ceea ce vedea era trupul ei fraged, sînii mici, şoldurile rotunjite, frumoasele coapse zvelte care dispăiwnu sub fustele ei spre Jocul acela magic unde aştepta twxul oi - un sex care nu era pentru el. Roy English nu se simţea în elementul său. Nici o N n o i o nu însemnase nimic"pentru el de cînd îşi curtase *\n\U\ cu mulţi ani în urmă. Femeile nu erau nimic alt• n v a docît arene ale cărnii întru satisfacerea poftelor 1

t

Dur inima lui i se dăruise tinerei Jill Fleming. Şi, inima, mai era şi un anume fel de dorinţă pe • îi c e r u s e lui B r u n o , b a r m a n u l , o sticlă. Era prima^ » f etichetă, p e care-l b e a u clienţii, şi n u era a c a s â ^ a t ă c î n d T o n y c u m p ă r a a ş a ceva, p e n t r u a pleca permk * ' y '§' perrni^ b u n e ; şi chiar d a c ă şi l-ar fi p ^ , fata asta o r i c u m n u merita. n

u

m

n

e

e

e

e i

| a

e

n d

f t i n

c

a r a

u

0

e s e

a t a

l u x u l

n i

c

E

u

a

m

e

r

i

r

a

b

a

u

a

d

a

u

t

u

e

n

r

i

d

e

c

n

d

T

o

p

n u

m

a

i

i

zi

u

n

d

e

s

e

a

l a

a t a

ţigară W *P > * f > fumînd o s e m n ^ îi d ă d u p a h a r u l şi e a s o r b i d i n e l . N u d ă d u obişru calitatea p r o a s t ă a băuturii. Era ^ ^ i t ă c u ea, la u r m a u r m e i . Privi spre T o n y . Yo^şti c a u n t i g r u , d r a g u l e , s p u s e e a . atît d ^ V " o b s e r v ă sînii pleoştiţi şi b u r t a flască. N u era «v tînără p e cît i s e p ă r u s e la bar. Q u s c o ţ i la iveală fiara d i n mine, c o p i l ă , zîmbi el. s e r ^ t P n v i aprinzîndu-şi altă ţigară. Inhala avid. Rămap r e j u ^ ă c u t i , sorbind din pahare. O văzu privind îmtoalet nnobila ieftină, c o v o r u l d e iută, m e s e l e şi h a r e ^ a c o p e r i t e c u a r t i c o l e d e î m b r ă c ă m i n t e şi p a aproa^ ' "^ ' * s t r ă l u c i r e a artificială, m i t ^ n i ^ e m a c a b r ă , a l u m i n i i dfernean c a r e c l i p e a interc

v

V

a

e

o

d

e

o a , e

alunea

a

b

s

e

r

v

s

e

e

r

a

o t u

a

a

a

s

c

a

l

d

a

t

n

P r t a m e n t u l îmbîcsit al unui burlac care ^ ^ a pe panta ghinionului, t r e a ^ ' . s p u s e e a într-un tîrziu, c u o v o c e remarcabil d e \ Hai s ă ieşim.

359 - Să ieşim? v o r b i T o n y c u greutate. - Mă simt c a într-o c u ş c ă , s p u s e ea. E c a m ' s t r i m t «Ici. Pricepi ce v r e a u să s p u n ? Hai p e a î a r ă . T o n y privi s p r e ea. - Afară u n d e ? Ea s o r b i î n d e l u n g din pahar. Hotărît, fata asta şi băuturile ieftine se î m p ă c a u d e m i n u n e . - Afară, să m î n c ă m ceva, s p u s e ea. Mi-e f o a m e . Ţie nu? T o n y se g î n d i o c l i p ă . îi e r a şi lui f o a m e . A l c o o l u l fi a m o r u l , la o r a a s t a d i n n o a p t e , îi t r e z e a u î n t o t ­ d e a u n a f o a m e a . Un h a m b u r g e r , p o a t e , s a u un •andviş enorm. - La c e local te gîndeşti? o întrebă. - La Jimmy's, r ă s p u s e ea. A u nişte gustări divine. T o n y se î n c r u n t ă . Jimmy's era u n restaurant c u n o s ­ cut la cîţiva kilometri d e p ă r t a r e . Fata avea dreptate, era locul perfect p e n t r u o g u s t a r e . Dar T o n y nu-şi p u t e a permite luxul s ă m ă n î n c e la Jimmy's s a u la alt local asemănător. - E . p r e a d e p a r t e , s p u s e . Sînt prea o b o s i t ca să m e r g pînă a c o l o . Hai s ă c o m a n d ă m o pizza. Fata îl privi, ridicînd din sprîncene. Pe moment, chipul îi d i s p ă r u în f u m u l d e ţigară pe care i-l a r u n c ă în fată. - Pizza? v o r b i ea. Nu-mi place pizza. Lui T o n y î n c e p u să-i d i s p l a c ă fata. Uitase d e c o n v e r s a ţ i a lor d e la bar. Parcă se trezise chiar în acel m o m e n t , "văzînd în ea o străină, învăluită în f u m u l c u reflexe rozalii d e n e o n , c u o î n c r u n t ă t u r ă d e iritare pe chip. - Ce zici d e u n h a m b u r g e r ? p r o p u s e el. E chiar la colţul străzii. E a n u - ş i a s c u n s e d e z a m ă g i r e a . Privi în j u r , la a p a r t a m e n t u l d e c r e p i t şi la T o n y . - Nici h a m b u r g e r u l nu-mi place, s p u s e . Era o n o t ă r ă u t ă c i o a s ă în v o c e a ei. T o n y zîmbi. A t u n c i ce-ţi place? îl privi. - Un suffle ar fi drăguţ, r ă s p u n s e . Nici prea g r e u , nici prea uşor p e n t r u s t o m a c " :

r

360

A u z e a dispreţul d i n v o c e a ei. - Ei bine, p ă p u ş i c o , s p u s e el, trăgînd u n f u m din ţigară, d a c ă asta vrei, va trebui s ă te d u c i la Chez Paul s a u la Gerard's s i n g u r ă . îţi c h e m o limuzină. S a u , şi mai bine, g l u m i el, o să-l t r e z e s c pe şoferul m e u şi o să-i s p u n s ă te d u c ă el. - N u te o b o s i , s p u s e ea. Ştiu cît fac d o i şi c u d o i . Nu prea eşti în b a n i , nu-i aşa, asule? T o n y primi lovitura în t ă c e r e , privind-o prin ceaţa de f u m . O v ă z u u i t î n d u - s e s p r e h a i n e l e p e c a r e şi le a r u n c a s e p e u n s c a u n . V o i a s ă plece. Se distrase c u el, dar a c u m era plictisită şi n e r ă b d ă t o a r e , scîrbită d e tot ce o î n c o n j u r a . ^ Era o căţea. A s t a îi s c ă p a s e lui cînd v o r b i s e cu ea la bar şi în t i m p c e v e n i s e r ă pe j o s . Probabil c ă fusese p r e a " b e a t s a u p r e a n e r ă b d ă t o r c a s ă o b s e r v e . Sau p o a t e c ă ea îi a s c u n s e s e asta în m o d deliberat. în orice caz, a p r o a p e c ă o ura a c u m . - C r e d c ă , o r i c u m , ne î n ţ e l e g e m , s p u s e el. - Da, s p u s e ea, s t i n g î n d ţ i g a r a şi ridicîndu-se. Cred c ă ne î n ţ e l e g e m . îi s t u d i e t r u p u l . Fesele îi erau flasce, sînii îi atîrnau. P ă r u l b l o n d e r a n e g r u la r ă d ă c i n ă . M a c h i a j u l i se întinsese g r o t e s c pe c h i p . N u e a era c e a în m ă s u r ă să-l d i s p r e ţ u i a s c ă pe el, se gîndi T o n y . O privi c u m îşi î m b r a c ă r o c h i a şi se a p l e a c ă să-şi încalţe pantofii c u t o c u r i înalte p e care îi purta la bar. A r ă t a c a o v a g a b o a n d ă ieftină. - C u m ziceai c ă te c h e a m ă , s c u m p o ? o întrebă c u dispreţ. - Ce te interesează? se răsti ea. O r i c u m n-o să ţii minte pînă mîine, a r m ă s a r u l e . îşi l u a s e h a i n a şi p o ş e t a . Privi în jur, la c a m e r a m o b i l a t ă ieftin. - A ş v r e a să n u t r e b u i a s c ă să-mi a m i n t e s c d e asta, s p u s e ea. Dar p r o b a b i l c-o s-o fac. Asta-i viaţa, de. Se opri la uşă. T o n y stătea î n c ă în pat, g o l , c u p a h a ­ rul în mînă. - în pat, eşti u n t i g r u , v o r b i ea. Păcat că nu ai şi b a n i , c u m c r e d e a m . Asta-i n o r o c u l m e u . î n t o t d e a u n a A

A

361

m-aleg c u ghinioniştii. Se strîmbă c u d i s p r e ţ - A d i o , b ă n o s u l e , îi s p u s e . T o n y se ridică şi se a p r o p i e de ea. Dă-mi mie v o i e să-ţi d e s c h i d , îi s p u s e . în a c e a fracţiune d e s e c u n d ă ea îi a d m i r ă t r u p u l , încă v i g u r o s în "ciuda evidentei vieţi risipite şi a alco­ olului ieftin pe care-l c o n s u m a . Lipsa d e atenţie d e o clipă a c o s t a t - o s c u m p . M î n a lui a t i n s e c l a n ţ a , d a r se r i d i c ă p e n e a ş t e p ­ tate. O p o c n i d r e p t p e s t e g u r ă c u d o s u l p a l m e i . Izbi­ tura o p r o i e c t ă p e s p a t e şi e a s e z b ă t u să-şi m e n ţ i n ă echilibrul. Dar veni cealaltă mîna p e n t r u a o izbi peste tîmplă, mai puternic, şi e a se p r ă b u ş i la p o d e a , ameţită. C u a g i l i t a t e a u n e i p i s i c i , în c i u d a b e ţ i e i , T o n y î n g e n u n c h e şi se a ş e z ă călare pe ea. O p ă l m u i , privind c u m c a p u l ei zvîcnea într-o parte şi în alta. Nu ştia d e cîte ori o lovise. Mîinile loveau a u t o m a t , c u o voinţă proprie. De p e b u z e l e ei se auzi u n g e a m ă t , iar ochii i se d u s e s e r ă în f u n d u l c a p u l u i . Era d o a r pe jumătate conştientă. Era g a t a s-o l o v e a s c ă din n o u c u t o a t ă puterea, dar îşi r e c ă p ă c o n t r o l u l . R ă m a s e aşezat pe ea, c u ochii închişi, ascultîndu-şi gîfîitul. Mîinile îi t r e m u r a u . A p o i , privi în j o s spre fată. C o r p u l ei inert îl alarmă. îi ridică o p l e o a p ă şi-i e x a m i n a o c h i i . A u z i n d - o g e m î n d înăbuşit, înţelesese c ă era î n c ă în viaţă. îşi a r u n c ă o h a i n ă p e el şi o d u s e j o s , în parcare, pe aleea u n d e - ş i ţ i n e a m a ş i n a . O s u s ţ i n u c u un braţ pe d u p ă u m e r i , d e p a r c ă era beată; Nu-l v ă z u n i m e n i f era ora d o u ă dimineaţa. C o n d u s e m a ş i n a pe străzile liniştite pînă cînd ajunse la u n părculeţ. O a ş e z ă p e o b a n c ă . Era î n c ă prea ameţită p e n t r u a v o r b i s a u a se ridica în picioare. O lăsă s ă c a d ă g r ă m a d ă pe b a n c ă . A p o i îi e x a m i n a (a(a. Era umflată rău, dar p r o b a b i l n u v a avea nevoie de îngrijire m e d i c a l ă . O s ă fie vînătă cîteva zile, atît. O clipă, T o n y c o n t e m p l ă s u r p r i n s rezultatele violenţei sale. Pînă a c u m , n u ştiuse c ă o avea în sînge. D ă d u d i n u m e r i . O merita, c ă ţ e a u a , d e c i s e el. r

362 Plecă, lăsîndu-o întinsă a c o l o . Işi găsi d r u m u l spre c a s ă d u p ă o o d i s e e c a m î n c e ţ o ş a t ă prin cartierele doar pe j u m ă t a t e familiare, u r c ă scările şi c ă z u lat în patul u n d e f ă c u s e d r a g o s t e c u fata. în cinci s e c u n d e , d o r m e a dus. A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , T o n y se trezi şi-şi d ă d u s e a m a c ă îşi a m i n t e a totul foarte clar. Era îngrijorat în legătură c u fata. Se întrebă d a c ă nu c u m v a a v e a s ă revină la barul lui B r u n o , să-l caute, p o a t e c u politia, p o a t e c u un prieten. îşi p u t e a chiar aminti c u m s ă a j u n g ă la c a m e r a lui mobilată. Era o căţea. N u ştiai la c e să te aştepţi d e la ea. * în afară d e «asta, însă, T o n y era ş o c a t d e c e e a ce f ă c u s e . N u lovise n i c i o d a t ă o femeie. în seara prece­ d e n t ă , p r o b a b i l că-şi p i e r d u s e c o n t r o l u l . Privi în j u r şi-şi d ă d u s e a m a c e s e î n t î m p l a s e . A s e a r ă , privind-o c u m stătea întinsă în pat, c u buzele strîmbate a dispreţ, în t i m p ce f u m u l ţigării se ridica în l u m i n a roz d e n e o n , îşi v ă z u s e a p a r t a m e n t u l prin ochii ei. O v e c h i t u r ă plină d e purici. C e e a ce era mai»rău, îşi v ă z u s e p r o p r i a viaţă prin ochii ei, în t i m p ce o a s c u l t a insultîndu-l. „ N - a m parte decît d e ghinionişti...". ,Adio, b ă n o s u l e . . . " . II c u p r i n s e ura faţă d e sine şi d e felul d e viaţă la care a j u n s e s e . Coborîrea* f u s e s e lentă; nu-şi d ă d u s e s e a m a cît d e j o s se s c u f u n d a s e , p î n ă cînd b a t j o c u r a fetei îi atrăsese atenţia. Se ridică şi se privi în o g l i n d ă . Din fericire, î n c ă arăta b i n e . C o r p u l îi e r a în f o r m ă , v i g u r o s . A l c o o l u l nu-i ruinase î n c ă . Mai a v e a o ş a n s ă . D a c ă s-ar p u t e a aduna... T o n y se bărbieri atent, se d u s e la frizer, îşi p u s e cel mai b u n c o s t u m şi î n c e p u să-şi c a u t e o slujbă. De data asta era serios. A

N-a fost uşor. l-au trebuit trei săptâmîni d e telefoane pe la vechii săi prieteni şi foştii săi c o l e g i d e breaslă. Evident, a p r o a p e toţi l-au evitat. în afaceri, prietenia î n s e a m n ă prea p u ţ i n , iar fişa lui T o n y era p l i n ă d e c o n

363 cedieri n e a ş t e p t a t e . îi lipseau scrisorile de r e c o m a n ­ dare. Era î n t r u c h i p a r e a celui care pierduse. Cerînd aju­ tor vechilor săi c u n o s c u ţ i c e r e a d e fapt foarte mult. Dar T o n y insistă, umllindu-se fără pic d e j e n ă în fata unor ^oameni c u care lucrase înainte sau cu care încheiase afaceri. Cînd p r o t e s t a u , s p u n î n d c ă nu-i pot găsi o s l u j b ă d e m n ă d e el, le s p u n e a c ă ar a c c e p t a orice. în fine, avu n o r o c c u u n v e c h i a m i c şi partener d e afaceri, p e n u m e Tip K i m m o n s , care lucra a c u m c a m a n a g e r - v i n z ă r i , la o c o m p a n i e d e a s i g u r ă r i d i n L o n g Island. " Ti" a § p u t e a oferi c e v a la vînzări, s p u s e Tip, v o c e a jovială a s c u n z î n d o u m b r ă d e îngrijorare, pentru că-şi d ă d u s e s e a m a cît d e d i s p e r a t era T o n y . Dar va trebui s ă mergi p e t e r e n . îţi c o n v i n e ? - Sigur c ă - m f c o n v i n e , s p u s e T o n y . Cînd î n c e p ? - V i n o luni la c u r s u l pregătitor, s p u s e Tip. Pleci p e teren într-o s ă p t ă m î n ă . - M u l ţ u m e s c , T i p , s p u s e T o n y . N-o să-ţi pară rău. - N u - m i m u l ţ u m i mie, s p u s e T i p . Adevărul este c ă t o c m a i a m luat t o t u l în primire. Ne-au parvenit c e v a bani d e la c o m p a n i a - m a m ă şi d i n ăştia te plătesc pe tine. D a c ă n-ar fi aşa, n-aş p u t e a să-ţi ofer a b s o l u t nimic. A b i a c î n d se p r e z e n t ă la b i r o u în s ă p t ă m î n ă care u r m ă şi-şi î n c e p u cariera c a umil a g e n t d e vînzări de asigurări T o n y îşi d ă d u s e a m a ce se p e t r e c u s e . C o m p a n i a lui Tip K i m m o n se n u m e a The Stone Life Insurance Company, d u p ă f o n d a t o r u l ei c a r e m u r i s e d e mult, T a y l o r S t o n e . C u p a t r u a n i în u r m ă , Stone Life Insurance Company, a j u n s ă în p r a g u l falimentului, f u s e s e c u m p ă r a t ă d e o c o r p o r a ţ i e naţională d e asigurări p e viaţă, d e n u m i t ă Benefit Life, Inc. Benefit Life, Inc. era. c o m p a n i a s u b s i d i a r ă a unui c o n g l o m e r a t Griffin-EIUs Inc., c a r e p o s e d a alte d o u ă c o m p a n i i d e a s i g u r a r e uriaşe şi o d u z i n ă d e alte c o m ­ p a n i i în d o m e n i i diferite, d e la m a n u f a c t u r ă pînă la materiale d e c p n s t r u c ţ i i şi oţelării. Griffin-Ellis d ă d u s e d e "necazuri, în condiţiile unei pieţe în d e c l i n , şi a p r o a p e c ă d e v e n i s e victima unei preluări ostile d e către u n c o n g l o m o e r a t m u l t i n a ţ i o n a l

364 c u b a z a în Italia. D a c ă ar fi fost preluată, era clar că a c e a s t ă c o r p o r a ţ i e ar fi f o s t d e z m e m b r a t ă şi vîndută b u c a t ă c u b u c a t ă , p e n t r u a u m p l e conturile grupului italian. Dar, în ultimul m o m e n t , prin decizia actionariJor lui Griffin-Ellis şi c u ajutorul u n o r b a n c h e r i , preluarea for­ ţată a fost evitată şi u n c o n g l o m e r a t a m e r i c a n le-a venit în ajutor, cumpărîrîd Griffin-Ellis la 41,57 dolari pe acţiu­ ne şi a n g a j î n d u - s e s ă m e n ţ i n ă Griffin-Ellis în viată s u b p r o p r i u l ei n u m e . Datorită acestei fuziuni o b ţ i n u T o n y D o r r â n c e n o u a s a slujbă. S u p e r i o r u l s ă u imediat u r m a să fie Tip Kimm o n s . D e a s u p r a lui T i m e r a u directorii d e la Benefit Life. D e a s u p r a lor ej;au m a n a g e r i i d e la Griffin-Ellis care răs­ p u n d e a u d e p e r f o r m a n t a financiară a c o m p a n i e i . Urcînd pe s c a r a corporatistă, mai erau membrii consiliului d e la Griffin-Ellis. Peste ei erau managerii din vîrful noii c o m p a n i i - m a m ă . Iar d e a s u p r a tuturor, în fruntea c o m p a n i e i - m a m ă , se afla f o n d a t o r u l ei, directorul o p e r a ţ i o n a l şi preşedintele consiliului, J o r d a n Lazarus. Deci, într-un a n u m e fel, J o r d a n Lazarus a fost ce! care l-a salvat p e T o n y D o r r a n c e , o m u l p e cale d e a se autodistruge.

41 New

York

Calvin W e a t h e r s era u n b ă r b a t înalt, foarte înalt p e n ­ tru profesia lui. Se p r e s u p u n e c ă detectivii particulari sînt p e r s o a n e şterse, care se preling pe d u p ă colţuri fără a fi obser­ vaţi, fără a atrage atenţia. Calvin W e a t h e r s era exact o p u s u l , La peste d o i me­ tri înălţime şi cîntărind peste o s u t ă de kilograme, era o figură i m p o z a n t ă . Purta c o s t u m e şi jachete sport care îi p u n e a u în v a l o a r e s t r u c t u r a " a t l e t i c ă , P ă r u ! n e g r u ,

365 încărunţit pe ia tîmple, era t u n s i m p e c a b i l , dîndu-i as­ p e c t u l u n u i o m d e a f a c e r i p r o s p e r s a u cel al u n u i comis-voiajor c o n v i n g ă t o r . Afişa u n c o m p o r t a m e n t z g o ­ m o t o s , p e n t r u a se a r m o n i z a c u personajul s ă u . Flirta cu chelneriţele şi fetele d e la bar, se a d r e s a oricui pe numele d e b o t e z , a ş a c u m face orice comis-voiajor. Cînd d o r e a s ă lase o altă impresie, d u c e a pe umăr un s a c d e s p o r t , d i n care se v e d e a o rachetă d e tenis. Asta, c o m b i n a t ă c u blugii şi u n pulover s a u un t r i c o u , îl f ă c e a s ă a r a t e c a u n atlet a m a t o r . Era f o a r t e c o n ­ vingător. O r i u n d e se afla, era r e m a r c a t imediat. Dar c a detectiv nu-l r e m a r c a n i m e n i . în realitate, Cal era u n o m c u v o r b a m o a l e , foarte retras şi f o a r t e inteligent. Discreţia s a c o m b i n a t ă c u d e s t o i n i c i a îi a d u s e s e r ă u n p o s t foarte bine plătit d e detectiv la Anspach & Cates, u n a dintre cele mai b u n e agenţii d e detectivi d i n ţară, preferată d e cei b o g a ţ i şi puternici. Petrecuse ş a p t e ani c a detectiv la poliţia d i n N e w York, întîi la Moravuri, p e u r m ă la Omucideri şi v ă z u s e t o a t e faţetele venalităţii unui oraş. Un conflict cu superiorii săi d i n c a u z a unei investigaţii c o n t r o v e r s a t e îi ruinase cariera, dar talentele sale erau nepreţuite, astfel c ă nu-i fu g r e u s ă g ă s e a s c ă d e lucru la o agenţie vestită din oraş şi, c i n c i ani mai tîrziu, o b ţ i n e a u n p o s t bine . plătit la Anspach & Cates. Era u n b ă r b a t puternic, agil, în stare să-şi poarte d e arijă în c a z d e primejdie. Dar, datorită investigaţiilor pre­ liminare atente şi a pregătirii fiecărei acţiuni, "aproape n i c i o d a t ă n u t r e b u i s e să f o l o s e a s c ă forţa fizică. Se ţ i n e a în u m b r ă , îşi f ă c e a t r e a b a d e la distanţă şi se o c u p a d e ea pînă afla t o a t e răspunsurile. Din acest motiv, s u p e - * riorii săi îl î n s ă r c i n a u pe Cai c u cele mas dificile cazuri. Era u n profesionist d e v M , u n u ! dintre cei mai buni în domeniu. în a c e a s t ă zi p l o i o a s ă d e aprilie, Calvin W e a t h e r s se întîlnea c u Jill Fleming într-un mic hotel din c e n t r u , la cîteva străzi d e p ă r t a r e de Hightower Industries. Jill îl a n g a j a s e p e Cal prin Anspach & Cates. îi

366 c e r u s e a n u m e p e el p e n t r u a c e a s t ă s a r c i n ă şi plătise în plus p e n t r u privilegiu, c ă c i agenţiei îi d i s p l ă c e a s ă i se s p u n ă cărui a g e n t să-i fie repartizat u n caz a n u m e . Jill f u s e s e i m p r e s i o n a t ă d e d e t e c t i v î n c ă d i n p r i m a zi. Inteligenta lui, atenţia pe care o d ă d e a detaliului şi, î n t r - u n a n u m e s e n s , o p t i c a lui p e r s o n a l ă îi d e m o n ­ straseră c ă el era o m u l d e care avea nevoie. Şi Cal W e a t h e r s f u s e s e i m p r e s i o n a t d e Jill. li d e s c h i s e u ş a fără s ă s c o a t ă o v o r b ă . Era î m b r ă ­ cată într-o f u s t ă d e piele şi un pulover mulat pe c o r p . J a c h e t a d e care se d e z b r ă c a s e şi care atîrna într-un cui pe perete, era tot d i n piele. Detectivul îi aprecie ţinuta din o c h i înainte d e a s e a ş e z a la m a s a d e lîngă fe­ reastră. - Ce ai p e n t r u m i n e ? întrebă Jill. - C e e a ce aşteptai, c r e d , r ă s p u n s e Calvin Weathers. D e s c h i s e u n d o s a r şi d ă d u p a g i n i l e , în t i m p ce vorbea. - B a r b a r a C o n s i d i n e a fost c o p i l unic, î n c e p u el. M a m a ei a murit c î n d a v e a ş a p t e ani. A fost c r e s c u t ă d e tatăl ei. A avut o g u v e r n a n t ă t i m p d e cîţiva ani, dar a fost c o n c e d i a t ă c î n d B a r b a r a avea u n s p r e z e c e ani. D u p ă a c e e a , ea şi tatăl ei a u locuit s i n g u r i . C o n s i d i n e n u a d ­ mitea c a bucătarii s a u servitorii s ă intre în c a s ă înainte c a el s ă fi plecat la b i r o u , în fiecare d i m i n e a ţ ă , şi tre­ b u i a u s ă p l e c e înainte d e a reveni el a c a s ă . " U r a pre­ z e n ţ a servitorilor în preajma: lui. P r e t i n d e a izolare completă. Jill a s c u l t a în t ă c e r e . - Victor C o n s i d i n e s-a î m b o l n ă v i t d e inimă c a m d e p e la p a t r u z e c i d e a n i , c o n t i n u ă d e t e c t i v u l . A r t e r i o s c l e r o z ă . A î n c e r c a t t o a t e tipurile d e t r a t a m e n t e şi a , suferit o serie d e atacuri şi spitalizări. N u voi intra în detalii. O r i c u m , n u a v e a p e r s p e c t i v e g r o z a v e . Doctorii s e a ş t e p t a u s ă t r ă i a s c ă c a m pînă la şaizeci d e ani, chiar şaizeci şi c i n c i , d a c ă a v e a n o r o c . N u i-au plăcut aceste cifre p r o b a b i l e , mai ales c ă era o b i ş n u i t c u multă putere, fiind în f r u n t e a c o n g l o m e r a t u l u i . Bărbaţilor atît d e b o g a ţ i n u le p l a c e s ă fie înşelaţi d e m a m a - n a t u r ă . A r u n c ă o privire s p r e Jill, c a r e a p r o b ă d i n c a p , p u n î n d picior p e s t e picior. O m i c ă p o ş e t ă d e piele se

367 afla lîngă ea, pe p o d e a . D ă d u o p a g i n ă , a p o i alta. - Ei bine, J o r d a n Lazarus d e ţ i n e a o c o m p a n i e care l u c r a la u n m e d i c a m e n t c e i-ar fi p u t u t a j u t a lui C o n s i d i n e . l-ar fi p u t u t salva viaţa. Jill a p r o b ă d i n c a p . C u n o ş t e a c e a mai mare parte din t o a t e astea. - C o n s i d i n e a încercat o preluare a c o m p a n i e i lui Lazarus, n u m a i p e n t r u a p u n e mîna pe cercetările le­ gate d e m e d i c a m e n t . A fost u n s i m p l u j o c d e putere. Pînă la u r m ă , a reuşit. A f ă c u t o ofertă în numerar căreia acţionarii principali n u i-au p u t u t rezista şi a preluat î n ­ tregul c o n g l o m e r a t al lui Lazarus. Dar exact în acel m o ­ ment a murit. Fiica lui s-a măritat c u Lazarus, i-a dat controlul total a s u p r a imperiului Considine şi, în u r m a acelei fuziuni, Lazarus International a devenit u n a dintre cele mai mari c o m p a n i i d i n l u m e . Fuziune, se gîndi Jill. T e r m e n u l care definea perfect căsătoria lui J o r d a n . - Este d e s t u l d e clar, c o n t i n u ă Calvin W e a t h e r s , c ă m o a r t e a tatălui şi c ă s ă t o r i a le-au fost benefice atît Bar­ barei cît şi lui Lazarus. Lazarus şi-a recăpătat imperiul şi chiar mai mult. Cît d e s p r e Barbara, ea a făcut rost d e u n soţ şi a s c ă p a t d e tatăl ei. Jill îl privi. - De c e ar fi dorit s ă s c a p e d e tatăl ei? întrebă. Detectivul zîmbi. - A j u n g şi a c o l o , r ă s p u n s e . D ă d u o altă p a g i n ă . - B a r b a r a C o n s i d i n e era o fată foarte liniştită, v o r b i el. Şi-a luat master's~u\ în b u s s i n e s la Harvard şi a în­ c e p u t s ă lucreze p e n t r u C o n s i d i n e . N u s-a căsătorit pînă c î n d a a p ă r u t J o r d a n Lazarus. în toţi acei ani, n u existâ nimic c i u d a t în viaţa ei - c u o excepţie. î n t o a r s e d o s a r u l c u f a ţ a s p r e Jill. O c h i i i s e î n ­ gustară. - Vîrstă - ş a i s p r e z e c e ani, s p u s e ea. Detectivul c o n f i r m ă din c a p . - M e x i c o City. A c o s t a t foarte mult. A m vorbit c u d o c t o r u l în c a u z ă . S u m a d e bani care i-a fost oferită i-a trezit s u s p i c i u n e a , astfel c ă a păstrat c u grijă fişa. A f o s t

368 un simplu avort. Jill d ă d u d i n c a p . Părea mulţumită. - Mai e s t e , a d ă u g ă detectivul, indicînd partea d e jos a paginii. D u p ă c u m vezi. Jill s t u d i e p a g i n a . Ochii i se îngustară, citind partea d i n raport i n d i c a t ă d e detectiv. Evident, era intrigată. D e t e c t i v u l îi luă d o s a r u l şi d ă d u paginile. - Deci, c o n t i n u ă el, b o a l a d e inimă a lui C o n s i d i n e era bine c u n o s c u t ă . Ultimul atac d e inimă n u a surprins p e n i m e n i , a ş a c ă a f o s t î n m o r m î n t a t fără a u t o p s i e . Intrucît, p e v r e m e a a c e e a , Barbara era c e a care avea grijă d e t r a t a m e n t u l lui, e a i-a explicat m e d i c u l u i legist d o z a j u l şi c e l e l a l t e N i m e n i n u a p u s la î n d o i a l ă cuvîntul ei. De c e ar fi f ă c u t - o ? Dădu o altă pagină. - Dar e u a m reuşit s ă s t a u d e v o r b ă c u asistenta care l-a î n g r i j i t p e C o n s i d i n e d u p ă a d o u a internare în spital. S p e c i a l i t a t e a ei sînt bolnavii d e inimă. Şi, în timp ce l o c u i a în c a s ă , şi-a f ă c u t nişte păreri a n u m e d e s p r e m o d u l lui d e v i a ţ ă . N u a v e a chef s ă v o r b e a s c ă d e s p r e asta, dar a m r e u ş i t s-o c o n v i n g . - A d i c ă , c e vrei s ă s p u i c u m o d u l lui d e viaţă? î n t r e b ă Jill. Detectivul e z i t ă o clipă. - A m s ă r e v i n într-o clipă, v o r b i el. în p e r i o a d a în c a r e a m u r i t , C o n s i d i n e lua digitalină. Digitalina lasă u r m e foarte c l a r e în c o r p . D a c ă C d n s i d i n e a murit aşa c u m c r e d e m e d i c u l legist, ar trebui s ă existe dovezi clare în ţ e s u t u r i l e lui. întoarse a l t ă pagină. - A v e a m o m i c ă teorie d e s p r e asta şi a m întrebat nişte prieteni m e d i c i . Un p a t o l o g , u n c a r d i o l o g specialist şi u n f a r m a c o l o g . Toţi trei au c o n f i r m a t c ă raportul a s u ­ pra morţii n u p a r e s ă a i b ă nici u n s e n s , la prima vedere. C o n s i d i n e p u t e a s ă fi murit d e u n atac c o r o n a r i a n s p o n ­ t a n . C e v a a n u m e i-a p r o v o c a t criza d e inimă. 0 auto­ psie ar p u t e a - o d o v e d i . Jill îl p r i v e a a t e n t ă pe detectiv. - Deci, c u m a murit? î n t r e b ă ea. Detectivul z î m b i . - R e v e n i m la viaţa p e care o d u c e a C o n s i d i n e c u

369 fiica sa, s p u s e . Era u n i c a s a c o n f i d e n t ă . Ea îi d ă d e a m e d i c a m e n t e l e . E a îl h r ă n e a . E a a v e a g r i j ă d e t o t . N i c i u n s e r v i t o r n u a v e a a c c e s î n c a s ă c î n d e r a u ei acasă. Erau m e r e u singuri. E o situaţie destul de ciudată, nu? JiH p ă r e a s c e p t i c ă . - îmi oferi d o a r d e d u c ţ i i , s p u s e ea. A m nevoie d e c e v a mai mult decît atît. El a p r o b ă d i n c a p . - Ştiu. Dar îmaginează-ţi situaţia. 0 fată al cărei tată a fost u n i c a ei l u m e , d e cînd era c o p i l . 0 d o m i n ă c o m ­ plet. Ea nu-i p o a t e refuza nimic. îl idolatrizează. Şi, în s p a t e l e acestui s e n t i m e n t , p r o b a b i l că-l urăşte în a c e ­ eaşi m ă s u r ă . A p o i , d e o d a t ă , intră în viaţa ei J o r d a n La­ z a r u s . El î n c e a r c ă s ă - i o b ţ i n ă a j u t o r u l p e n t r u a-l î m p i e d i c a p e tatăl ei să-i preia c o g l o m e r a t u l . Ea îl re­ fuză. Dar în acelaşi t i m p , el reuşeşte să-i intre pe s u b piele. Ea se î n d r ă g o s t e ş t e d e el. Rezultatul? Preluarea are loc, dar b r u s c , bătrînul C o n s i d i n e m o a r e , iar fiica îi o f e r ă lui J o r d a n Lazarus, Considine Industries, pe o t a v ă d e argint. Ş a p t e ani mai tîrziu, Lazarus este unul dintre cei mai b o g a ţ i o a m e n i d e p e planetă. Jill d ă d u din c a p , gînditoare. - T o t u ş i a m nevoie de mai mult decît de pre­ s u p u n e r i , s p u s e ea. - A m dat d e g u v e r n a n t a c a r e a avut grijă de Barbara pînă la vîrstă d e u n s p r e z e c e ani, v o r b i detectivul. Se are c ă n u i-au dat d r u m u l s ă plece p e n t r u c ă d e v e n i s e ă n u i t o a r e . Pe b a z a celor s p u s e d e ea, a m vorbit c u cameristele care a u lucrat în c a s a C o n s i d i n e . Una dintre el a j o s t mai d e ş t e a p t ă decît c r e d e a u C o n s i d i n e şi fiica lui. în z ă p ă c e a l a care a, urmat morţii lui C o n s i d i n e , c a ­ merista a luat cearceaful pe care d o r m i s e el în n o a p t e a morţii. î n c ă îl mai are. De fapt, e u îl a m . întoarse d o s a r u l spre Jill î n c ă o d a t ă şi o lăsă să c i t e a s c ă . Ea citi încet, u r m ă r i n d c u d e g e t u l . O u r m ă r i c u m p r i m e a i n f o r m a ţ i a . C h i p u l ei d e ­ v e n i s e şi mai f r u m o s în c o n c e n t r a r e a sa. Un z î m b e t u ş o r îi â r c u i b u z e l e . A s t a era c e e a c e s p e r a s e , chiar mai mult. într-un sfîrşit, închise d o s a r u l şi îl privi. A

370

- Ţi-ai f ă c u t bine t r e a b a , s p u s e ea. Mi-au s p u s c ă eşti b u n . O privi c u subînţeles. - Un c h i p f r u m o s m ă d ă gata, vorbi el. Ridică d o s a r u l . - Ă s t a este p e n t r u m i n e ? întrebă ea. - T o t u l este p e n t r u tine, s p u s e el, c u o v o c e a m ­ biguă. Luă d o s a r u l şi-l i n t r o d u s e în servieta d i p l o m a t pe care o a d u s e s e c u ea. A p o i se răsuci c u faţa spre detectiv. - Ei bine, s p u s e Jill. Eşti un bărbat care m u n c e ş t e din g r e u . Meriţi u n p r e m i u . Detectivul "nu s c o a s e un cuvînt. Ochii lui se întu­ n e c a r ă , văzînd-o stînd în faţa lui. încet, ea trase în j o s f e r m o a r u l fustei d e piele. Făcu u n p a s şi ieşi d i n f u s t a pe care i-o p u s e în braţe. El r ă m ă s e s e privind fix la trupul ei g o l . " N u purta nimic s u b f u s t a a c e e a . Ea îşi s c o a s e bluza. Rămase d o a r c u sutienul. - Fii băiat b u n , s p u s e ea făcînd un p a s spre el, şi ajută-mă.

42 B a r b a r a Lazarus se afla în biroul ei d e la Considine Industries, a ş t e p t î n d u n m e s a j important. U r m a s ă se întîlnească c u J o r d a n . şi c u cîţiva pre­ şedinţi d e c o r p o r a ţ i i la 21. A v e a s ă fie d a d u n a r e plic­ t i c o a s ă , dar J o r d a n d e ţ i n e a arta unui d i p l o m a t d e a s c ă p a r e p e d e d e la astfel d e întruniri. Vor a j u n g e î m ­ p r e u n ă a c a s ă , în a p a r t a m e n t u l lor din S u t t o n Place, în jur d e n o u ă treizeci. B a r b a r a a b i a îl zărise pe J o r d a n în ultimele d o u ă s ă p t â m î n i . în acest t i m p , J o r d a n alerga d e la o întrunire la alta în t o a t ă ţara, o p r i n d u - s e în C h i c a g o , Denver, C l e v e l a n d , P h o e n i x şi S a n F r a n c i s c o . P u n e a bazele planului lui p e n f r u a c e s t e o r a ş e şi t r e b u i a s ă u n g ă o

371

mulţime do p a l m e p e n t r u a o b ţ i n e c o o p e r a r e a d e care avea nevoie. J o r d a n era c a p o s e d a t , li explicase Barbarei ele­ mentele d e b a z ă ale planului. Era u n plan vizionar, care p u t e a s c h i m b a faţa întregii ţări. D a c ă m e r g e a - iar Jor­ d a n p ă r e a c o n v i n s c ă n u v a d a greş - centrul oraşelor a m e r i c a n e v a d e v e n i o b a z ă e c o n o m i c ă d i n a m i c ă , tere­ nurile vor creşte în v a l o a r e , iar cetăţenii vor fi fericiţi şi p r o d u c t i v i . Plaga c e s u f o c a oraşele î n c ă d e la î n c e p u t u l secolului v a lua sfîrşit. Cartierele u r b a n e vor deveni c e n ­ tre e c o n o m i c e , oferind condiţii d e viaţă d e c e n t e . S u b ­ clasa socială de astăzi va deveni prospera clasa mijlocie d e mîine. D a c ă planul reuşea, J o r d a n u r m a s ă d e v i n ă p e n t r u e c o n o m i a n a ţ i o n a l ă c e e a ce Martin Luther King junior fusese p e n t r u moralitatea rasială, c e e a ce A b r a h a m Lin­ c o l n f u s e s e p e n t r u U n i u n e , c e e a c e f u s e s e Roosevelet p e n t r u săraci în t i m p u l recesiunii. Dar J o r d a n n-o f ă c e a p e n t r u glorie p e r s o n a l ă . O f ă c e a p e n t r u a-şi î m p l i n i u n v i s , vis p e c a r e B a r b a r a n u i-l b ă n u i s e p î n ă a t u n c i şi nici nu-l î n ţ e l e g e a c u adevărat. B a r b a r e i i-ar fi d i s p l ă c u t e n o r m f a p t u l c ă în ultimul timp era neglijată atît d e mult d e f r u m o s u l ei soţ d a c ă t o a t e a s t e a n u l-ar fi f ă c u t p e J o r d a n atît d e fericit, atît d e e m o ţ i o n a t . Ea însăşi se m o l i p s i s e d e acest e n t u ­ z i a s m şi era m î n d r ă d e el. C u t o a t e a s t e a , e r a î n g r i j o r a t ă d e a b s e n ţ e l e lui î n d e l u n g a t e . Şi mai era c e v a legat d e recenta lui stare d e s a t i s f a c ţ i e p e c a r e B a r b a r a , c u n o s c î n d u - l atît d e bine, n-o p u t e a atribui d o a r afacerilor. B a r b a r a s i m ţ e a c ă era c e v a r ă u . De a c e e a a ş t e p t a a c u m c e v a i m p o r t a n t . A g e n ţ i a d e detectivi îi r a p o r t a s e c ă J o r d a n se v e d e a c u o tînără f e m e i e n u m i t ă Jill F l e m i n g , asistenta Jessicăi H i g h t o w e r . B a r b a r a o c u n o ş t e a pe J e s s i c a , c a toţi cei d i n l u m e a afacerilor, dar n u auzise şi nici n-o v ă z u s e v r e o d a t ă pe a c e a s t ă F l e m i n g . Detectivul o i n f o r m a s e c ă J o r d a n o c u n o s c u s e pe fată la m a r e a r e u n i u n e f i n a n ­ ciară Lazarus-Hightower. Probabil că acolo începuse

372 relaţia dintre ei. B a r b a r a îi c e r u s e detectivului ei s ă g ă s e a s c ă orice se p u t e a găsi d e s p r e Jill Fleming, d e s p r e poziţia ei la Hightower, d e s p r e relaţia ei c u Jessica, d e s p r e trecutul ei. V o i a s ă ştie cît d e serios se legase J o r d a n d e aceas­ t ă tînără f e m e i e . Detectivul, unul dintre cei mai b u n i în meseria sa, îi t r a n s m i s e s e d o u ă r a p o a r t e , indicînd c ă verificările deta­ liate în t r e c u t u l fetei erau î n c ă în purs d e desfăşurare. C u privire la f a p t u l c ă J o r d a n întreţinea s a u nu relaţii intime c u e a , îi p r o m i s e s e u n raport pentru, d u p ă - a miază. B a r b a r a a v e a m a r e n e v o i e d e acest raport. Echilibrul delicat p e c a r e îl m e n ţ i n e a c a soţie a lui J o r d a n era chinuitor, mai ales c î n d ştia c ă el se v e d e a c u cineva. Doar lăsîndu-i i m p r e s i a c ă era c o m p l e t liber în acest m a r i a j îl p u t e a ţ i n e l e g a t p e J o r d a n d e e a . Ştia cît de î n d a t o r a t s e s i m ţ e a el p e n t r u a j u t o r u l d a t d e ea la d e z v o l t a r e a c o r p o r a ţ i e i lui. îşi ţ i n u s e p r o m i s i u n e a de s o ţ i e . îi a c o r d a libertatea, îl a s i g u r a c ă nu-i c e r e a s-o iubească. Şi d i s t r u g e a o r i c e f e m e i e care î n c e r c a să-l a d e m e ­ n e a s c ă d e p a r t e d e ea. Pînă a c u m f u s e s e relativ uşor. Cele mai multe dintre femeile care î n c e r c a s e r ă s-o f a c ă erau simple căută­ t o a r e d e aur, d o r n i c e d e banii şi d e p u t e r e a lui. J o r d a n era p r e a sensibil p e n t r u a se lăsa înşelat d e ele, in cîteva ocazii, t r e b u i s e s ă intervină ea c a să-l s c a p e de ele. J o r d a n n u p ă r e a s ă o b s e r v e . O s i n g u r ă d a t ă primejdia f u s e s e mult mai serioasă. Fata f u s e s e o m i c ă d i r e c t o a r e din l u m e a reclamei, din L o n g Island, a p a r e n t o o a r e c a r e , ce nu părea să fie în stare să a t r a g ă interesul unui bărbat atît de important c i J o r d a n . Dar. rapoartele detectivilor Barbarei, c o m b i n a t a c u p r o p r i a sa s u p r a v e g h e r e a Iul J o r d a n la m o m e r i l u respectiv, nu lăsaseră nici o îndoială că e! ora îndrâ gostit. B a r b a r a r e c u r s e s e !a toate stratagemele pentru găsi o cale d e a-i despărţi p e n t r u t o t d e a u n a po J o r c u v d e fată. îi trebuiseră d o u a ' luni, o adevărată tortură .per, tru Barbara, N u d o r m i s e nici măcar o n o a p t e în pe

373 r i o a d a a c e e a . F u s e s e atît d e s t o a r s ă d e bătălia a c e e a , încît îi t r e b u i s e o s ă p t ă m î n ă d e stat la pat pentru a-şi reveni, d u p ă victoria finală. Dar cîştigase. Era cel mai i m p o r t a n t lucru. Din ziua a c e e a , J o r d a n era diferit, mai trist. Era mai retras în sine, d e p a r c ă se lupta c u o mare durere sufle­ t e a s c ă , pe care, în acelaşi t i m p , o preţuia. Dar B a r b a r a îl alinase. Şi, treptat, îşi revenise. Era din n o u vesel şi energic. Dar se t e m e a d e ziua în care se v a î n d r ă g o s t i d i n n o u . A ş a c ă îl s u p r a v e g h e a î n ­ deaproape. Din fotografiile p e care le primise, Jill Fleming era foarte d r ă g u ţ ă . Poate chiar f r u m o a s ă , pentru J o r d a n . Avea c e v a s t r a n i u , d e c a m e l e o n . Părea alta în fiecare fotografie. Poate c ă ăsta e r a . f a r m e c u l ei, a s p e c t u l acela ambiguu.* S ă fi fost oare f a r m e c u l căruia J o r d a n nu-i p u t e a rezista? A c e a s t a era întrebarea. Jill F l e m i n g a v e a o m a r e p r o t e c t o a r e în p e r s o a n a J e s s i c ă i H i g h t o w e r . P o a t e c ă nu-i v a fi p r e a u ş o r s-o sperie. Dar B a r b a r a o va face. Chiar d a c ă va trebui s ă o d i s t r u g ă . Chiar d a c ă v a trebui să se lupte c u J e s s i c a Hightower. La u r m a u r m e i , B a r b a r a C o n s i d i n e era o f e m e i e puternică. Şi hotărîtă. Se f ă c u s e o r a patru cînd secretara Barbarei c i o c ă n i timid la uşă. - Da?~strigă Barbara, -- Un m e s a g e r a a d u s acest plic, s p u s e secretara. Nu ştiu din partea cui este. Să-i a c c e p t ? ' - îl iau e u . Barbara luă plicul şi închise u ş a în n a s u f secretarei. Plicul era sigilat şi trebui să f o l o s e a s c ă un c o u p e papier p e n t r u a-S d e s c h i d e . P r e s u p u n e a că era de la d e t e c t i v u l ei. N e î n d o i e l n i c , era i n f o r m a ţ i a pe care o aştepta. Cîteva hîrtii alunecară pe b i r o u , ! se opri respiraţia. N u era d o s a r u l pe car^-l aştepta,

374 cel privitor la Jill F l e m i n g . Ci u n d o s a r privitor la ea însăşi. Erau trei foi. Prima era o declaraţie confidenţială a m e d i c u l u i d i n M e x i c o C i t y , c a r e îi f ă c u s e c h i u ­ retajul pe^cînd avea şaisprezece ani. Doctorul, a că­ rui s u s p i c i u n e f u s e s e trezită d e onorariul e n o r m ce-i f u s e s e plătit, g ă s i s e şi n o t a s e g r u p a d e s î n g e a f e ­ tusului mort. Alături d e raportul d o c t o r u l u i , era g r u p a d e sînge înregistrată în fişa d e spital a lui Victor C o n s i d i n e - care, evident, f u s e s e analizat d e n e n u m ă r a t e ori, avînd în v e d e r e p r o b l e m e l e lui d e inimă. Pe loc, Barfcara v ă z u î n c o t r o b ă t e a u d o c u m e n t e l e . Se p u t e a d o v e d i c ă Victor C o n s i d i n e era tatăl copilului avortat d e ea. C u mîini t r e m u r î n d e , î n t o a r s e foaia. De d a t a asta, d o c u m e n t a ţ i a m e d i c a l ă era şi mai peri­ c u l o a s ă . O analiză a medicaţiei u r m a t e d e Victor C o n ­ sidine ia m o m e n t u l d e c e s u l u i " e r a c o m p a r a t ă c u raportul m e d i c u l u i legist privind c a u z a morţii. Nepotrivirile erau o b s e r v a t e şi analizate. C o n t r i b u ţ i a "patologului talentat, dar a n o n i m , era e v i d e n t ă . B a r b a r a păli. Inspirînd adînc, d ă d u ultima p a g i n ă . „Analiza cearceafului pe care a dormit Victor Con­ sidine în noaptea decesului." Titlul era suficient pentru c a sîngele să-i î n g h e ţ e în v e n e . î n c ă o dată, observaţiile erau detaliate şi a b s o l u t c o n v i n g ă t o a r e . O n o t ă b ă t u t ă la m a ş i n ă era alăturată celor trei rapoarte. „Stimată

doamnă

Lazarus,

V-aţi ucis tatăl la 15 martie 1972. L-aţi ucis nedîndu-i medicamentul necesar timp de cel puţin patruzeci şi opt de ore înainte de moartea sa şi înlocuindu-l, în noaptea decesului, cu o doză masivă de adrenalină, care i-a cauzat moartea în urma unui atac de cord survenit în timp ce făcea dragoste cu dumneavoastră. Cauza morţii tatălui dumneavoastră poate fi dovedită prin exhumarea rămăşiţelor lui. Faptul că a avut relaţii sexuale cu dumneavoastră în noaptea decesului sau

375 poate fi dovedit prin analiza scurgerilor găsite pe cear­ ceaful lui Relaţiile dumneavoastră sexuale cu tatăl dumnea­ voastră nu au fost un secret, doamnă Lazarus. Precau­ ţiile lui n-au fost atît de eficace pe cît credea ei Sîntem gata să-i convocam pe cei care ştiau ce se petrecea. De asemenea, sîntem gata să dăm publicităţii analiza detaliată a tipului de sînge al fetusului pe care l-aţi avor­ tat la 3 septembrie 1959, în Mexico City, cînd aveaţi şaisprezece ani. Rezultatele nu vă vor folosi nici dum­ neavoastră, nici memoriei lui Victor Considine. Motivele pentru care l-aţi ucis pe tatăl dumnea­ voastră pot fi uşor prezentate în instanţă. Cum Jordan Lazarus vă ceruse ajutorul pentru a lupta împotriva pre­ luării companiei sale de către tatăl dumneavoastră şi pentru că eraţi îndrăgostită de Jordan Lazarus, viitorul dumneavoastră soţ, l-aţi ucis pe tatăl dumneavoastră şi i-aţi oferit lui Lazarus controlul corporaţiei acestuia, ca şi beneficiile aduse de patrimoniul corporaţiei dumnea­ voastră. Astfel, cîştigînd un soţ, aţi îngropat dovada in­ cestului pe care l-aţi trăit o viaţa. Nu ne forţaţi să dezvăluim toate aceste fapte în faţa unui tribunal, doamnă Lazarus. Ele vor fi cu siguranţă distrugătoare pentru dumneavoastră. în loc de aceasta, urmaţi-ne instrucţiunile întocmai. Veţi evita o lungă perioadă de închisoare. B a r b a r a î n c h i s e o c h i i . Mîinile î n g h e ţ a t e îi rămaseră p e hîrtii. îşi d ă d e a s e a m a c ă c i n e v a f ă c u s e multe eforturi p e n t r u a-i d e s c o p e r i acel p u n c t nevralgic al vieţii sale. C i n e v a inteligent şi hotărît, c i n e v a care c u n o ş t e a ' d e j a şi înţelegea viaţa î n t o r t o c h e a t ă care f ă c u s e d i n Barbara c e e a c e era. "* B a r b a r a î n c e r c ă s ă se g î n d e a s c ă . A v e a vreo a r m ă î m p o t r i v a celor a s c u n ş i în spatele acestui plic? Putea să lupte c u ei? Dar nici m ă c a r instinctul sălbatic d e luptător al Bar­ barei, m o ş t e n i t d e la tatăl ei, n u o p u t e a ajuta a c u m . îşi d ă d u s e a m a c ă d u ş m a n u l din spatele acestor dovezi b l e s t e m a t e îi d e s c o p e r i s e călcîiul lui Achile. Şi c ă d u ş ­ m a n u l p o s e d a armele care p u t e a u fi folosite împotriva

376 s a în p u b l i c , în fata unei curţi c u juri. Situaţia era fără s p e r a n ţ ă . C ă c i , chiar d a c ă î n c e r c a să lupte^avînd o a r m a t ă d e avocaţi la dispoziţie, chiar d a c ă s u p r a v i e ţ u i a s c a n d a l u l u i c a r e ar fi u r m a t , c u s i g u r a n ţ ă , J o r d a n v a afla adevărul d e s p r e ea. Despre relaţia el c u Victor C o n s i d i n e , d e s p r e trecutul ei s o r d i d şi d e s p r e c ă s ă t o r i a c u el. Şi, ştiind t o a t e astea, J o r d a n n u v a mai avea a c e ­ leaşi s e n t i m e n t e fată d e ea. Respectul, t a n d r e ţ e a şi mila care îl l e g a s e r ă de" ea în aceşti scurţi şi preţioşi ani, se v o r risipi. B a r b a r a privi în j o s u l paginii u n d e stătea scris ce a n u m e d o r e a şantajistul d e la ea. La î n c e p u t o sur­ prinse, p e n t r u Ccf era atît d e s i m p l u , un sacrificiu atît d e mic, c o m p a r a t i v c u e n o r m i t a t e a vinei sale. A p o i , c u tristeţe, îşi d ă d u s e a m a c ă şantajistul i-o luase c u mult înainte. Se t e r m i n a s e . B a r b a r a s t ă t e a î n c ă la biroul ei, c u ochii închişi, cînd secretara sună din nou. - C e este? î n t r e b ă Barbara, prin interfon. - Un alt plic p e n t r u d u m n e a v o a s t r ă , r ă s p u n s e se­ cretara. B a r b a r a îşi aminti d e raportul detectivului pe care îl aştepta. - Adu-mi-l. S e c r e t a r a a d u s e plicul g ă l b u i , v ă z u privirea din o c h i ei şi ieşi r e p e d e d i n b i r o u . B a r b a r a d e s c h i s e plicul c u mişcări încete. înăuntru s e afla d o a r o s i n g u r ă filă, c u a n t e t u l a g e n ţ i e i d e detectivi. . Stimată

t

doamnă

Lazarus,

Pînă la această dată nu avem nici o dovadă a unei legături intime între domnul Lazarus şi domnişoara Fle­ ming. Contactele lor de natură socială se limitează la cîteva prînzuri şi o după-amiază pe iaht. Domnişoara Fleming este o apropiată a Jessicăi Hightower. Suspec­ tăm puternic o legătură de natură lesbiană între cele

377 două femei şi vom încerca s-o dovedim cu probe, dacă este nevoie. Concluzia noastră este că, în prezent, nu există motive pentru a bănui o legătură intimă între soţul dumneavoastră şi domnişoara Fleming." Raportul era s e m n a t , „Anspach tions. Calvin Weathers, detectiv."

& Cates

Investiga-

43 Johnsonville,

Long

Island

.

Leslie visa. Era s i n g u r ă într-un loc î n t u n e c o s . Venise aici c u tatăl ei, dar se rătăcise. îl striga m e r e u : „Tăticule! Tăticule!" dar el nu-i r ă s p u n d e a . Ciudat, t o t u ş i , îl v e d e a în fata ei. întunericul nu părea să-l a s c u n d ă . Era s i g u r ă c ă ş f e l o v e d e a . Dar nu-i răs­ p u n d e a . O privea fix, ascultînd c u m îl striga, în tăcere, d e p a r c ă o a u z e a dar n u p u t e a s a u nu v o i a să-i răs­ p u n d ă , îi întinse mîna, dar el n u i-o luă. Simţi c u m se s c u f u n d ă în pămînt, c a în nisipurile m i ş c ă t o a r e . A c u m , tatăl er se afla d e a s u p r a ei, privind în j o s indiferent, fără s ă f a c ă v r e u n g e s t s-o salveze. îl strigă, dar e l . d i s p ă r u / u n c h i p trist şi slăbit. - Tăticule! strigă ea. Tăticule! A p r o a p e c ă n u se mai v e d e a . Se d e p ă r t a lent, în t i m p ce pămîntul o înghiţea. „Tăticule! Tăticule! Tăticule!..." Leslie se trezi t r e s ă r i n d . S u n e t u l propriilor sale g e ­ m e t e îi persista în urechi. Era s c ă l d a t ă într-o transpiraţie rece. Visul î n c ă o mai ţinea în mrejele lui, c o p l e ş i n d - o c u un sentiment insuportabil de a b a n d o n . Z ă c u a ş a u n t i m p , privind în t a v a n , înspăimîntată c a u n c o p i l . A p o i î n c e p u să-şi d e a s e a m a u n d e se afla. Z î m b i , î n c e p î n d s ă iasă d i n mrejele visului. Era ea însăşi. L u m e a era î n c ă . l u m e a ei. Şi n u era s i n g u r ă . A b i a a c u n v î ş i d ă d u s e a m a d e ce s e trezise. O trăcjea c e v a d e mînă. Se întoarse p e o parte. Ross era

378 a c o l o , privind-o neajutorat, dar îngrijorat. î n c e r c a să-i s p u n ă c e v a . îşi d ă d u s e a m a ce efort făcea. M m ^ - vis urît? reuşi s ă articuleze, în cele din urmă. îl î m b r ă ţ i ş a şi-l sărută. - Da, ş o p t i ea. A m avut u n vis urît. Dar a trecut, acum. Un m o m e n t , se cuibări lîngă el, simtindu-i căldura t r u p u l u i , în t i m p ce o a t i n g e a uşor c u o m i n ă nesigură, îl b ă t u uşor pe s p a t e şi-l s ă r u t ă pe o b r a z . - A c u m e b i n e , ş o p t i ea. Ai d o r m i t ? El d ă d u dirj^cap şi reuşi s ă z î m b e a s c ă c a un c o p i l . - M m - m m ca... b u ş t e a n u l , s p u s e . îi d u s e mîinile la b u z e c u d e g e t e inerte şi i le sărută, îi citi în priviri c ă v o i a să-i s p u n ă ceva, o v o r b ă d e alint. Dar cuvintele nu-l a j u t a u . Astfel că-i t r a n s m i s e din ochi d r a g o s t e a lui. Era o n o u ă f o r m ă d e c o m u n i c a r e între ei, n e c e s a r ă d e la atacul c e r e b r a l . Leslie îi r ă s p u n s e printr-un zîmbet. A p o i simţi mirosul familiar şi-şi d ă d u s e a m a c ă se u d a s e în t i m p u f n o p t i r . - Vin imediat, s p u s e . Se d u s e d u p ă şervete p e n t r u a-l şterge. D ă d u la o parte c u v e r t u r a d e plastic. N u f ă c u s e pe el în timpul nopţii. îi simţi u ş u r a r e a . S u p o r t a umilinţa d e a-şi u d a p a n t a l o n i i , d a r n u d e a f a c e p e el c a u n b e b e l u ş neajutorat. - Vrei s ă m e r g i a c u m ? întrebă ea. O privi stînjenit. Buzele, încă atîrnînd un-pic pe dreap­ ta, se m i ş c a r ă s p a s m o d i c , în t i m p ce-şi c ă u t a cuvintele. A ş a c r e d , s p u s e el. îl ajută s ă se ridice d i n pat şi s ă se d u c ă la baie. Era nesigur p e picioare şi t r e b u i s ă se sprijine p e braţul ei, dar a j u n s e a c o l o prin propriile puteri. A c e s t a era s u c c e s u l p e care reuşise să-l a t i n g ă d u p ă mult efort, terapie §\ prin p r o p r i u l c u r a j . A c u m f ă c e a multe d e unul singur. încet, dar le f ă c e a . Cînd Leslie îl lăsă la u ş a băii, îi zîmbi iar. Dar îi citi în priviri d u r e r e a a d î n c ă şi îngrijorarea, prezente încă din p r i m a zi care a u r m a t atacului. Nu-l p ă r ă s e a u niciodată. Işi s p u s e c ă abia î n ziua în care îşi va reveni c o m p l e t , e x p r e s i a î n d u r e r a t ă din priviri îi va d i s p ă r e a . A

r

r

379 îl lăsă în baie şi p u s e d e cafea. î n c e p u s ă p r e g ă ­ t e a s c ă m i c u l d e j u n şi reveni în d o r m i t o r c a să-l ajute la îmbrăcat, c î n d ieşea d i n baie. Stabiliseră o rutină c o m p l i c a t ă , care avea deja şase luni d e p r a c t i c ă . R o s s f ă c e a t o t ce e r a i n stare - luîndu-şi hainele d i n sertare şi şifonier, punîndu-şi c ă m a ş a , aşezîndu-se p e n t r u a-şi t r a g e chiloţii - iar Leslie inter­ v e n e a n u m a i c î n d el n u p u t e a d u c e mişcarea pînă la capăt. îi trase chiloţii cînd el s e ridică în picioare, îl ajută să-şi p u n ă p a n t a l o n i i şi să-şi î n c h e i e nasturii la c ă m a ş ă . Fermoarul şi-l t r ă g e a s i n g u r a c u m . Nu mai era nevoie să-i d e s c h i d ă uşile. Evident, t r e b u i a s ă şofeze ea, dar aici n u era nimic d e făcut. Ross p u r t a p a p u c i d e c a s ă s a u pantofi m o i , cînd ieşeau, a ş a c ă n u t r e b u i a s ă mai a i b ă de-a face c u şireturile. Leslie m e r s e alături d e el, cînd se î n d r e p t ă încet s p r e bucătărie, îl urmări c u m îşi t r a g e u n s c a u n s ă se aşeze şi-l lăsă să r ă s f o i a s c ă ziarul, lucru pe care-l f ă c e a c u g r e u , dar care îi reuşea. îi t u r n ă c a f e a u a , urmărindu-l c u c o a d a ochiului c u m îşi a d a u g ă frişca şi zahăr c u o mînă nesigură, a m e s t e c î n d c u grijă. în t i m p ce o u ă l e f i e r b e a u , reveni la m a s ă şi r e c u n o s c u î n c r u n t a r e a sprîncenelor. El îi arătă u n cuvânt d i n ziar. îl atinse pe u m e r i , cînd se a p l e c ă a s u p r a lui. Privi cuvîntul. 7 L o v i n d u - s e unul d e celălalt, s p u s e ea. îl urmări c u m se încruntă. A p o i , ochii i se luminară. - C o n f r u n t a r e , s p u s e el. - Exact, îi zîmbi ea. - M m m - m m n n - ştiam e u . Leslie îi oferise mai d e g r a b ă o lămurire decît cuvîntul d e care se î m p i e d i c a s e el. Era u n j o c elaborat în înţe­ legere c u d o c t o r u l lui Ross. îi întreţinea m i n t e a activă, p r o v o c î n d u - l s ă g î n d e a s c ă , în loc să-l s c o a t ă din încurcătură. Strategia f u n c ţ i o n a . M i n t e a lui Ross era la fel d e vioaie c a î n t o t d e a u n a , în c i u d a răului cauzat facultăţilor sale mintale. La fel şi u m o r u l s ă u . A p r o a p e c ă n i c i o d a t ă n u c e r e a a j u t o r s a u îl a c c e p t a g l u m i n d p e s e a m a

N

380

infirmităţii sale, p e n t r u a o ajuta pe Leslie s ă se simtă în largul eL Leslie a j u n s e s e să-l i u b e a s c ă şi să-l respecte pe Ross mai mult c a n i c i o d a t ă în acest t i m p d e încercare d u r e r o a s ă şi dificilă. Ross, cel c u care se măritase, f u ­ s e s e u n o m o b i ş n u i t , dar iubitor, b u n şi grijuliu. Cel care î n v i n s e s e a c e a s t ă î n c e r c a r e e r a u n i n v i n c i b i l , un o m extraordinar. La î n c e p u t , imediat d u p ă atacul cerebral, în ochii lui se citea n u m a i d u r e r e , n e d u m e r i r e , furie. Dar îşi reve­ nise r e p e d e şi se d e d i c a s e c u e n t u z i a s m strădaniei d e a se reabilita cît d e r e p e d e posibil. M u n c e a din g r e u , a ş a c u m îi c e r e a t e r a p e u t u l , chiar mai mult. A d e s e a o s u r p r i n s e s e p e Leslie, dar şi p e el însuşi, f ă c î n d , s p u nînd s a u întelegînd lucruri care, c u cîteva zile înainte, păreau imposibile. Datorită inteligentei sale, c o m b i n a t e c u mîndria şi creativitatea sa, Ross era în stare să e x p r i m e din o c h i n e n u m ă r a t e stări e m o ţ i o n a l e , chiar atunci cînd cuvintele nu-l ajutau s a u activitatea pe care v o i a s-o d u c ă la b u n sfîrşit îi d e p ă ş e a posibilităţile. Frustrarea îi era r e c o m ­ p e n s a t ă d e umor.ul s ă u c u r a j o s şi d e t a n d r e ţ e a ce-i t o ­ p e a inima lui Leslie. A t i n s e s e o a n u m e d e m n i t a t e în starea s a d e d e p e n d e n t ă care o f ă c u să-l i u b e a s c ă mai mult şi s ă rămînă c u a d e v ă r a t indiferentă la micile ne­ plăceri c a u z a t e d e s t a r e a lui. Sigur, nu-l p u t e a c o n v i n g e pe Ross d e asta. îi era ruşine d e p r o p r i a lui s l ă b i c i u n e . C r e s c u t d u p ă v e c h i perc e p t e , era foarte sensibil la virilitatea sa. Neajutorarea îl e x a s p e r a . Se c ă s ă t o r i s e c u Leslie p e n t r u a avea grijă de ea, p e n t r u a o proteja. In loc d e asta, p ă r e a să fi devenit el însuşi un copH d e care ea t r e b u i a s ă a i b ă grijă. îl d u c e a c u m a ş i n a în oraş, la spital, şi-l lăsa ia u ş a Centrului d e terapie" u n d e îl a ş t e p t a t e r a p e u t a , o fată prietenoasă,, pe n u m e Bette. Pînă d e curînd, Ross insistase să p a r c u r g ă singur p o r ţ i u n e a de la p a r c a r e , dar c u m v r e m e a se răcise h o t ă n s e ca era mai bine să fie lăsat la uşă, decît s-o f a c ă pe Lesiie să m e a r g ă pe lîngă el, un mers care era o agonie pentru amîndoi. Leslis îi sărută, la despărţire.

381

- Distracţie p l ă c u t ă , îi ură ea uşor ironic. - M m m , ştii s ă loveşti în o m , s p u s e el, făcînd aluzie la chinul zilnic î n d u r a t la terapie. Vin la trei, s p u s e Leslie. îl urmări c u m î n c h i d e s i n g u r u ş a şi intră alături d e Bette. Pentru o clipă, v ă z u ce f ă c u s e din el acel atac cerebral. A r ă t a c a u n bătrîn tîrşîind picioarele alături d e tînără v i g u r o a s ă , o f a t ă d e d o u ă z e c i d e a n i . Leslie a l u n g ă iute i m a g i n e a din minte şi o înlocui c u i m a g i n e a familiară a lui Ross, u n b ă r b a t puternic, activ, care era bolnav acum. C u i m a g i n e a a c e e a în minte, ieşi' din parcare, î n d r e p t î n d u - s e s p r e Wheeler Advertising. O a ş t e p t a o zi grea. In m o d ironic in a c e s t e ş a s e luni epuizante n u a v u ­ s e s e t i m p s ă s e g î n d e a s c ă la s i n e , g ă s i s e e n e r g i a p e n t r u a s e gîndi la a g e n ţ i e şi a î m b u n ă t ă ţ i activitatea. Iniţiase n o i strategii p e n t r u clienţii existenţi şi căi d e a a t r a g e noi clienţi. R e d e c o r a s e b i r o u l , a n g a j a s e d o i asis­ tenţi şi d ă d u s e o serie d e a n u n ţ u r i în ziarul local. M i n t e a îi era s u p r a s o l i c i t a t ă , plină d e gînduri şi idei c r e a t o a r e . Involuntar, d e v e n i s e e x p e r t ă în afazie expre­ sivă, afazie receptivă, apraxie v e r b a l ă , disartrie şi t o a t e detaliile s i m p t o m u l u i d e atac c e r e b r a l . Dar nu-şi c u m ­ p ă r a s e nici m ă c a r o b l u z ă s a u o p e r e c h e d e pantofi d e la atacul lui Ross. A v e a mare nevoie d e lenjerie, d e farduri, chiar şi d e c i o r a p i . Era î n s ă p r e a p r e o c u p a t ă să-l ajute pe Ross s ă se refacă p e n t r u a se mai gîndi şi la p r o p r i a ei înfăţişare. M u l ţ u m i t ă eforturilor lui Leslie, a g e n ţ i a m e r g e a mai b i n e c a o r i c î n d . î n c e r c ă să-i a s c u n d ă " acest fapt lui Ross, s a u m ă c a r să-i mai s c a d ă d i n i m p o r t a n ţ ă , p e n t r u c ă nu d o r e a c a el să se s i m t ă dat deoparte" Dar era p r e a inteligent p e n t r u a n u o b s e r v a schimbările îh t i m ­ pul vizitelor sale ia b i r o u , Dadă s i m ţ e a gelozie, nu o a r ă t a . în l o c d e a s t a , o c o p l e ş i p e Leslie cu c o m ­ p l i m e n t e şi cuvinte de mîndrie. Lui Leslie î n c ă îi f ă c e a plăcere să m u n c e a s c ă . C u t o a t e a c e s t e a , d u b l a datorie - n e n u m ă r a t e l e r e s p o n ­ sabilităţi ia b i r o u şi p o v a r a e n o r m ă care era c o n v a l e s ­ c e n ţ a lui Ross - o e p u i z a u e m o ţ i o n a l şi m e n t a l , astfel c ă r

382 la sfîrşitul u n e i zile e r a c o m p l e t s t o a r s ă . Slăbise a p r o a p e o p t k i l o g r a m e în ultimele ş a s e luni şi cele mai multe rochii îi erau largi. N u avea mai mult d e cincizeci şi cinci d e k i l o g r a m e , li era frig chiar şi în serile calde şi p u r t a p u l o v e r e în c a s ă , p e cînd, c u u n an în u r m ă , o b l u z ă era d e ajuns. Poate c ă d a t o r i t ă acestei stări d e t e n s i u n e c o n s t a n t ă i se întîmpla s ă mai uite. Exact c a a c u m , d e e x e m p l u , c î n d , o p r i n d m a ş i n a în fata agenţiei, şi d ă d u s e a m a că îşi uitase servieta a c a s ă / F u s e s e * prea p r e o c u p a t ă să-l urce p e Ross în m a ş i n ă p e n t r u a se mai gîndi la ea. S c h i m b ă în raarşarier, ieşi din parcare în d i a g o n a l ă şi p o r n i în g r a b ă s p r e c a s ă . Era a p r o a p e z e c e treizeci. V a rămîne în u r m ă c u t o a t e lucrările zilei. Lăsă m a ş i n a p e alee şi intră grăbită în bucătărie. S e r v i e t a era p e masă-, u n d e o uitase mai d e v r e m e . A p u c î n d - o , îşi s u r p r i n s e c h i p u l în o g l i n d a d i n bucătărie. Era p a l i d ă c a o f a n t o m ă , iar părul îi era ciufulit. Oftînd, u r c ă în baie şi-şi perie părul. T r e b u i a să se t u n d ă . A p l i c ă p u ţ i n ă c u l o a r e p e obraji, stinse lumina în baie şi coborî. A j u n s e s e în hol şi se î n d r e p t a s p r e bucătărie, cînd auzi s o n e r i a la u ş ă . Leslie a p r o a p e c ă tresări. La o r a asta n u era mai niciodată acasă. Ezitînd, se a p r o p i e d e uşă. 0 î n t r e d e s c h i s e c a să v a d ă cine era. F ă c u o c h i i mari. în p r a g , a r ă t î n d la fel d e b i n e c a .atunci c î n d îl c u n o s c u s e , s e afla T o n y D o r r a n c e .

44 T o n y p ă r e a t o t atît d e s u r p r i n s c a şi Leslie. De fapt, arăta d e p a r c ă v ă z u s e o f a n t o m ă . - D o a m n a . . . d o a m n a W h e e l e r ? întrebă el c u v o c e schimbată. T ă c e r e . Leslie f ă c u s e o c h i i mari.

383 7 Leslie? î n t r e b ă el. Nu-i v e n e a să creadă, în clipa a c e e a , îşi d ă d u s e a m a c ă nu venise s-o caute pe ea, ci f u s e s e a d u s d e o bizară întîmplare. - T o n y , s p u s e ea, făcînd u n efort pentru a-şi recă­ păta s i g u r a n ţ a . - Eu... o, D o a m n e , e incredibil, s p u s e el. A v u p r e z e n ţ a d e spirit s ă nu-l invite înăuntru. Ră­ mase pe loc, ţinînd u ş a pe j u m ă t a t e închisă. Dar era z g u d u i t ă d e v e d e r e a lui. Pe d e o parte era o p o v e s t e v e c h e , o relicvă d i n tinereţea ei nechibzuită, un bărbat c u care n-ar fi t r e b u i t s ă se"încurce. El era c e a mai mare greşeală a ei, a m ă r ă c i u n e a ei c e a mai mare. Pe d e altă parte, el era tatăl copilului ei. C a atare, reprezenta c e v a extraordinar d e real. Şi privindu-l c u m arăta, neatins d e t i m p , c u ochii lui f r u m o ş i , negri, se c u t r e m u r ă pînă în a d î n c u l sufletului. - Ce te a d u c e aici? reuşi s ă s p u n ă . Lucrez la Benefit Life Insurance. Sînt agentul lor. Aveţi o poliţă d e a s i g u r a r e la n o i . A m fost trimis aici să v ă d d a c ă n u v-ar interesa alte f o r m e d e asigurare. în t i m p c e îi explica, roşi. Leslie n u era în stare şă o b s e r v e asta. Era atît d e p r e o c u p a t ă d e propriile gîn­ duri, încît n u b ă g ă d e s e a m ă c ă T o n y era prea jenat să r e c u n o a s c ă c ă era u n biet comis-voiajor. Văzînd c a s a ei c o n f o r t a b i l ă , f ă c e a c o m p a r a ţ i e între viaţa ei şi a lui şi-i era ruşine. Viaţa lui se d e g r a d a s e p r e a mult d e cînd o c u n o s c u s e p e Leslie. îl privea c u u n a m e s t e c d e iritare şi d e surpriză. - Benefit Life? î n t r e b ă ea. - Da, r e p e t ă el o a r e c u m spăşit. Leslie d ă d u d i n c a p c a m z ă p ă c i t ă . - A m primit d e j a beneficiile d e la v o i , s p u s e ea. Dată fiind situaţia, c r e d c ă ultimul lucru d i n l u m e pe care l-ar vrea Benefit Life ar fi s ă ne v î n d ă n o u ă alte f o r m e d e asigurare. - A ş p u t e a e x p l i c a asta. Eu... p o t intra pentru o clipă? î n t r e b ă el. în acel m o m e n t , în sfîrşit, Leslie îi înţelese stînjeneala. A c e s t i n t e r o g a t o r i u , c u el c a agent" d e asigurări stînd în p r a g u l uşii ei, erau umilitor p e n t r u el. - Sigur, s p u s e . Dar t o c m a i p l e c a m la serviciu. N u m a i A

384 p e n t r u o clipă, d e c i . îi d ă d u d r u m u l î n ă u n t r u . El privi în c a m e r a d e zi. Erau fotografii c u fiicele lui Ross, c u Leslie alături de Ross. T o t a c o l o se afla şi s c a u n u l o r t o p e d i c al lui Ross şi c a d r u l p e c a r e îl m a i f o l o s e a u n e o r i p e n t r u a se deplasa. - C u m o d u c e s o ţ u l t ă u ? întrebă el. Leslie îl privi. - Bine, r ă s p u n s e e a c a m stînjenită. T o n y zîmbi. Părea să-şi fi recăpătat a p l o m b u l . Pe c h i p u l lui f r u m o s a p ă r u politeţea caracteristică agentului d e asigurări. D ă - m ^ v o i e să-ti explic d e c e m ă aflu aici, s p u s e el. A v e m o ofertă s p e c i a l ă p e n t r u clienţii noştri c u proble­ m e m a j o r e d e s ă n ă t a t e . Un fel d e p r e m i u . Oferim asi­ g u r a r e p e viată c u risc mare la u n pret mic, special, n u m a i p e o s c u r t ă p e r i o a d ă . M-au trimis aici numai p e n t r u c ă s o ţ u l t ă u a avut un atac. Este o ofertă ex celentă. C h i p u l i se î n t u n e c ă atunci cînd o privi în o c h i . - îmi pare rău p e n t r u soţul t ă u , s p u s e . Leslie r ă m a s e privindu-f. Nu-i v e n e a să c r e a d ă că, d u p ă t o t t r e c u t u l care o u n e a c u acest o m , ei stăteau a c o l o v o r b i n d d e s p r e c e v a atît d e a b s u r d c a asigurarea. S o a r t a c a p r i c i o a s ă se j u c a s e c u a m î n d o i , aducîndu-i fată în fată. în m o d n e b u n e s c , atacul cerebral al lui Ross f ă c u s e c a d r u m u l lui T o n y s ă se întîlnească din n o u cu al ei. - M u l ţ u m e s c , r ă s p u n s e ea. Drăguţ d i n partea ta. - Şi îmi pare rău c ă a trebuit s ă ne reîntîlnim în astfel d e împrejurări, a d ă u g ă el. O privea atent. Ea se î n t r e b ă ce a n u m e v e d e a el la ea. Ştia c ă era mai s l a b ă şi c ă t r a g e d i a îşi lăsase a m ­ p r e n t a p e c h i p u l ei, c a şi p e cel al lui Ross. V e d e a asta în o g l i n d ă , în fiecare d i m i n e a ţ ă . D e o d a t ă , se simţi ş o c a t ă d e aceste gînduri narci­ siste. Ultimul lucru d e p e l u m e care s ă o intereseze era s ă arate bine p e n t r u T o n y D o r r a n c e . T o n y nu mai exista p e n t r u ea. - A c u m t r e b u i e s ă plec la servicu, s p u s e ea. De ce nu ne trimiteţi oferta prin p o ş t ă ? O s-o discut c u soţul

385 m e u şi mai v e d e m . în t o n u l ei era o u r m ă involuntară d e c o n d e s c e n d e n t ă , refuzul unui client n e r ă b d ă t o r şi nu prea d o r n i c de"a c u m p ă r a . - Sigur, s p u s e el. Imi pare rău c ă te-am deranjat. Dar ochii lui n u e x p r i m a u s c u z e . Părea s-o cîntărească. Pupilele îi scînteiau c u o flacără stranie. Leslie m e r s e înaintea lui pînă la uşă şi i-o d e s c h i s e . - Deci, s p u s e e a fără c ă l d u r ă , fa revedere. El îi întinse mîna. La a t i n g e r e a lui, îşi d ă d u s e a m a c ă era acelaşi T o n y . Roşi. - E d e - a d r e p t u l a b s u r d , nu-i aşa? zîmbi el, pe un t o n c a m a r a d e r e s c . Să ne întîlnim aşa. îi z î m b i s l a b . T a x ă cuvintele lui drept insolentă. - N u c r e d e a m s ă te mai v ă d , s p u s e el. Ea n u s c o a s e u n cuvînt. - Bine, zise el, î n t o r c î n d u - s e pe călcîie, c u o c i u d a t ă n o n ş a l a n t ă , o să-ţi trimit hîrtiile imediat. Este o ofertă b u n ă . Sînt sigur c ă îi v a c o n v e n i soţului t ă u . Se gîndi c ă ultimele lui cuvinte erau o p r o v o c a r e şi n u zîmbi. D ă d u s ă p l e c e . A p o i se o p r i . Ştia ce-i t r e c e a lui prin minte. Se î n t o a r s e s p r e ea, c u o expresie îndurerată pe chip. - A s c u l t ă , s p u s e el. Ştiu c ă nu e nici m o m e n t u l , nici locul, dar ce s-a p e t r e c u t între noi, Leslie... Stînjeneala lui era evidentă. Dar lui Leslie i se păru c ă v e d e şi o sclipire d e triumf în ea. Era conştient d e c e e a c e î n s e m n a s e el c î n d v a în viaţa ei. - Ai d r e p t a t e , s p u s e ea. A p a r ţ i n e trecutului, T o n y . Nu-i n e v o i e să-ţi faci gînduri d e s p r e asta. T o n u l ei era ferm şi dispreţuitor. î n c ă o s c i l î h d între rolul profesiei d e a g e n t politicos şi gîndurile intime care îl l e g a u d e ea, ridică d i n umeri şi se î n d r e p t ă s p r e stradă, u n d e îşi p a r c a s e maşina. V ă z u o u r m ă a vechii lui înfumurări în m o d u l în care îşi a r u n c ă servieta p e b a n c h e t ă şi trînti portiera. îl privi c u m se î n d e p ă r t e a z ă . R ă m a s e în c a s ă pînă c î n d d i s p ă r u . A p o i încuie c u grijă şi urcă în m a ş i n ă . A b i a c î n d atinse s c h i m b ă t o r u l d e viteze, îşi d ă d u s e a m a c ă mîinile îi t r e m u r a u .

386 C u u n oftat d e furie p e ea însăşi, s c h i m b ă în marşarier. Dar oftatul s e t r a n s f o r m ă în s u s p i n . Şi cînd se privi în o g l i n d ă , s p r e surpriza ei, v ă z u lacrimile care îi c u r g e a u pe obraji. în a c e e a ş i d u p ă - a m i a z ă , Leslie îl luă p e Ross d e la spital, c u m îi p r o m i s e s e , şi-l d u s e la b i r o u , în vizită. El stătu de v o r b ă c u p e r s o n a l u l , v ă z u ce lucrări se e x e c u t a u - u n exerciţiu d e f o r m ă , c u m ştiau c u toţii - iar a p o i Leslie îl d u s e a c a s ă . A u luat c i n a în linişte, în "timpul căreia ea şi-a d a t t o a t ă silinţa să-şi a s c u n d ă emoţiile. Dar Ross, m e r e u atent la starea ei d e spirit, v ă z u c ă V a tulburată. S-a întîmplat c e v a , d r a g a m e a ? întrebă el. îi citi îngrijorarea în priviri. Era p e r m a n e n t p r e o c u p a t c ă p o v a r a bolii lui a p ă s a a s u p r a ei, o m ă c i n a , storcînd-o d e puteri. - Nimic i m p o r t a n t , s p u s e ea, luîndu-l d e mînă. El o strînse d e mînă. A b a n d o n ă s u b i e c t u l . Atacul cerebral nu-i ştirbise lui Ross Wheeler tactul şi respectul faţă d e ea. D u p ă - m a s ă , îi s p u s e : - Hai c u m i n e . O d u s e în d o r m i t o r , o lăsă să-l ajute s ă se întindă şi-şi d e s c h i s e b r a ţ e l e . Ea se întinse alături iar el o î n c o n j u r ă c u braţele. - C o p i l a m e a , m u r m u r ă el. Leslie simţi c u m o p o d i d e s c lacrimile, în t i m p ce o strîngea lîngă el. îşi î n g r o p a faţa la pieptul lui. - T e - a m chinuit grozav, v o r b i Ross.. Ea clătină din c a p . - N u , Ross. B o a l a ne chinuie g r o z a v pe a m î n d o i . - C o p i l a m e a , repetă el. O mîngîie blînd. A b i a a c u m , fără s ă ştie d e ce, d ă d u d r u m u l lacrimilor. T r u p u l i se z g u d u i a d e s u s p i n e . Ross o ţinea a p r o a p e d e el, c u t a n d r e ţ e . " - Ştiu, s p u s e el. Ea d ă d u din c a p şi r ă s p u n s e îmbrăţişării lui. El nu p u t e a şti ce se p e t r e c e a în sufietul ei. C r e d e a c ă era din c a u z a stresului a c u m u l a t în cele şase luni d e luptă c u b o a l a lui teribilă. N u p u t e a şti c ă o vizită din trecuta ei r

387 viaţă, îi z g u d u i s e existenta şi o f ă c u s e să-şi d e a s e a m a u n d e a j u n s e s e şi cît d e multe î n d u r a s e . N u , Ross n u p u t e a şti în acel m o m e n t la ce se gîndea, ce luptă d u c e a p e n t r u ea însăşi şi pentru el. Dar nu p ă r e a să conteze. îmbrăţişarea lui nu era mai puţin tandră, dragostea lui nu ere/mai puţin c o m p l e t ă . Şi,"în mod straniu, înţelegerea lui nu era mai puţin bine­ făcătoare, chiar d a c ă el nu reuşea să ştie ce a s c u n d e a Inima ei.

45 într-o c a m e r ă ieftină d e m o t e l , în a p r o p i e r e d e Great Neck, L o n g Island, T o n y Dorrance se agita ca un animal în c u ş c ă . Nu-i v e n e a s ă c r e a d ă c e i s e întîmplase. Leslie! Leslie, d u p ă atîta a m a r d e v r e m e ! S i m ţ e a în t r u p o energie s u p r a n a t u r a l ă , care-l o b l i g a să se agite în jurul încăperii. Era u n s e n t i m e n t a p r o a p e d u r e r o s d e exaltare, care-l a d u s e s e în p r a g u l anxietăţii. Niciodată nu fusese mai frumoasă, se g î n d e a el. într-a­ devăr, n i c i o d a t ă n u f u s e s e mai f r u m o a s ă c a în ziua în care o v ă z u s e în c a s a ei d i n J o h n s o n v i l l e . în p r i m a clipă, c î n d ea stătea în p r a g î n c ă n e r e c u n o s c î n d u - l , d u p ă c u m nici el n u o r e c u n o s c u s e , f u s e s e copleşit. Chiar d a c ă n u era Leslie, Leslie „a lui", tot s-ar fi î n d r ă g o s t i t d e e a p e loc. S a u a ş a i se p ă r e a lui T o n y . O revăzuse. Şi trebuie s ă fi f o s t s o a r t a c e a care îi reunise d u p ă t o t acest t i m p . N u exista altă explicaţie. î n t î l n i r e a c u L e s l i e p ă r e a s ă - l fi t r e z i t p e " T o n y dintr-un s o m n l u n g . V e d e r e a ei îl forţă s ă se c o n f r u n t e c u vidul întregii sale vieţi. Şi c u c a u z a acestui v i d . Nu era un s i m p l u a c c i d e n t s a u g h i n i o n c ă d e c ă z u s e atît d e j o s în aceşti ultimi ş a s e ani, atît în viaţa profesională cît. şi în c e a " p e r s o n a l ă . Se întîmplase "aşa p e n t r u c ă o p i e r d u s e p e Leslie. în acel p r i m m o m e n t , văzîndu-i c h i p u l f r u m o s şi atît

388 d e s e r i o s , îşi d ă d u s e s e a m a la c e r e n u n ţ a s e atunci cînd o p ă r ă s i s e . F u s e s e atît d e d e o s e b i t ă , atît d e extraordi­ nară chiar şi a t u n c i , dar el, T o n y , f u s e s e p r e a tînăr, prea imatur p e n t r u a-şi d a s e a m a ce piatră p r e ţ i o a s ă era ea. A c u m , m a g i a lui Leslie revenise - dar p r e s c h i m b a t ă în c e v a d e n e d e s c r i s d e anii c a r e îi t r a n s f o r m a s e r ă c h i p u l . A v e a d e m n i t a t e a c u m , n ă s c u t ă d i n experienţă, r e s p o n s a b i l i t a t e şi nefericire. O maturitate, o stare care lui îi tăia respiraţia. A b i a a c u m îşi d ă d u T o n y s e a m a c ă o iubea, c ă o iubise t o t t i m p u l . înţelese d e ce îl plictiseau celelalte f e m e i pînă într-atît încît, alături d e ele, păşise a d e s e a pe u n tărîm peniculos, s p r e p r o p r i a s a pierire. T o t u l era d i n c a u z a lui Leslie, iar el o ştiuse d o a r în sufletul s ă u , n u şi în m i n t e a sa. Fiindu-i n e c r e d i n c i o s lui Leslie - ce c r i m ă î n g r o z i t o a r e p ă r e a asta a c u m ! - îi f u s e s e n e c r e d i n c i o s propriului s ă u d e s t i n . A c u m , T o n y îşi aminti c e v a p e care îi c o n v e n i s e să-l d e a uitării în toţi aceşti ani - faptul c ă o deflorase pe Leslie înainte d e a o părăâi. A m i n t i r e a fu însoţită d e un val d e vină. Dar o e m o ţ i e la fel d e intensă îi s p u s e lui T o n y c ă el f u s e s e p r i m u l iubit al lui Leslie p e n t r u un a n u m e motiv. S o a r t a d o r i s e c a el s-o i u b e a s c ă , să fie b ă r b a t u l ei, chiar d e la î n c e p u t . Altfel d e ce i-ar fi dăruit t o c m a i lui c o m o a r a p e care o refuzase multor altora înainte s ă a p a r ă el? Dar o altă e m o ţ i e , n u m a i puţin puternică, îl c u ­ prinse. Frustrarea. P r o v o c a t ă n u n u m a i d e propria lui prostie d e a o fi lăsat n e b u n e ş t e să-i s c a p e printre d e ­ gete, ci şi d e faptul c ă ea îşi c o n t i n u a s e viaţa, c ă se măritase, c ă îl uitase - s a u c ă încerc'ase s-o facă. R e m e m o r a privirea d i n ochii ei, o privire indiferentă a m e s t e c a t ă c u n e p l ă c e r e la amintirea a c e e a ce repre­ z e n t a el. Era, d e fapt, amintfrea d e a fi fost s e d u s ă şi abandonată. îşi d ă d e a s e a m a c ă e r a p r e o c u p a t ă d e viaţa ei p r e z e n t ă şi avea p r e a puţin t i m p s a u energie p e n t r u - a se mai gîndi la el. Iar puţinul d e atenţie pe care i-l a c o r d a s e era mînjit d e dispreţ. El d e c ă z u s e p r e a mult. Azi n u mai era nici în p o s t u r a d e a se mai a p r o p i a d e Leslie, d a r ă m i t e să-i ceară să se

389 întîlnească c u ef.' T i m p u l s c h i m b a s e totul. Era o femeie măritată c u u n b ă r b a t b o l n a v d e care t r e b u i a s ă a i b ă grijă. Şi p e T o n y îl privea c u dispreţ şi indiferenţă. T o n y se gîndi la t u l b u r a r e a evidentă pe care i-o p r o ­ d u s e s e p r e z e n ţ a lui c î n d îi p e r m i s e s e să intre. Expresia chipului ei în t i m p ce-l a s c u l t a v o r b i n d d e s p r e poliţa d e a s i g u r a r e f u s e s e e l o c v e n t ă . Era o privire ş o c a t ă , d e uimire - şi d e altceva. T u l b u r a r e a d i n ochii ei t r ă d a s e efectul prezenţei lui în inima ei şi a s u p r a simţurilor sale. Da! se gîndi T o n y . A s t a era! Chiar şi d u p ă atîţia ani, n u , s e v i n d e c a s e d e el. A c e s t a f u s e s e mesajul secret din ochii ei, în c i u d a strădaniei ei d e a se arăta rece. Era sigur d e asta. T o n y îşi iuţi paşii prin î n c ă p e r e , v o r b i n d d e unul singur, d i n " c a u z a tulburării. D a c ă Leslie î n c ă îl mai i u b e a - a ş a c u m îi s p u n e a u faptele s a u p r o p r i a mîndrie - asta î n s e m n a n u m a i că s o a r t a îl trimisese a c o l o c u u n s c o p . Era la fel d e nefe­ ricită fără el, c u m f u s e s e el fără ea. Fusese u n păcat faptul c ă se d e s p ă r ţ i s e r ă . Erau a m î n d o i nefericiţi. Soarta îi reunise p e n t r u a ş t e r g e p ă c a t u l . Pe d e altă parte, nici m ă c a r mîndria nu-l p u t e a orbi în faţa a d e v ă r u l u i p e care el f ă c e a efortul d e a-l n e g a . O părăsise p e Leslie c u ani în u r m ă . Iar a c u m ea avea o viaţă a ei. Un soţ. "Da, a c e s t e a erau o b s t a c o l e . O b s t a c o l e serioase. Nu va fi uşor s-o f a c ă s ă mai stea d e v o r b ă c u el, s-o f a c ă să-l c u n o a s c ă din n o u . Dar n u săvîrşise s o a r t a un miracol a d u c î n d u - i din n o u p e unul în faţa celuilalt? N u împletise s o a r t a firul vieţii lui c u al ei p e n t r u a f a c e p o s i b i l ă a c e a s t ă întîlnire? N u era o a r e u n miracol? La u r m a u r m e i , astăzi n u d ă d u s e peste o s i m p l ă f e m e i e . Era p r o p r i a lui inimă. Salvarea lui. C u a c e s t g î n d , T o n y îşi b ă u p a h a r u l d e w h i s k y . Se d e c i s e să p l e c e în c ă u t a r e a unei femei. Furtuna s i m ­ ţurilor lui n u p u t e a fi alinată decît d e o relaţie sexuală c u o f e m e i e p a s i o n a t ă , o f e m e i e a c ă r e i d o r i n ţ ă v a fi d e z l ă n ţ u i t ă d e el, d e p u t e r e a lui d e s e d u c ţ i e . Dar privindu-se în o g l i n d ă , se răzgîndf. în seara asta

390

n-avea n e v o i e d e f e m e i ieftine, d e prin baruri. Se ter­ m i n a s e . O î n ş e l a s e p e Leslie, se înşelase p e el însuşi F e m e i a p e care s o a r t a i-o s c o s e s e în cale era prea i m p o r t a n t ă p e n t r u a o pîngări c u relaţia s e x u a l ă vulgară dintr-o c a m e r ă d e h o t e l . J o a c a c u femeile care nu în­ s e m n a u nimic p e n t r u el nu-şi mai avea rostul. Zilele a c e l e a d i s p ă r u s e r ă . C u a c e s t e g î n d u r i , T o n y îşi a r u n c ă hainele d e pe el, f ă c u u n d u ş fierbinte, purificator, şi se d u s e la culcare. în d i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e , cînd Leslie îl d u s e pe Ross la spital îşi a p o i şi c o n t i n u ă d r u m u l s p r e serviciu, făcuse t o t ce-i stătea în p u t e r e p e n t r u a d a uitării întîlnirea cu T o n y D o r r a n d e . V e d e r e a lui T o n y la u ş a ei, în postura patetică, dar n u n e a ş t e p t a t ă , a unui a g e n t d e asigurări, a d ă u g a s e o n o t ă d u r e r o a s ă existenţei sale deja corn plicate. îi amintise d e lucrurile teribile d i n trecut, lucruri p r e a intime p e n t r u a fi uitate, dar la care îi era pur şi s i m p l u i m p o s i b i l s ă se g î n d e a s c ă a t u n c i . C h i p u l lui Tony era c a u n t a b l o u dintr-o c o m e d i e d e u m o r n e g r u , arun­ cat p e s t e viaţa ei intimă într-o m a n i e r ă revoltătoare. Din m o m e n t u l în care î n c h i s e s e u ş a d u p ă el, se ho tărîse s ă n u se mai g î n d e a s c ă d e l o c la el. Nu merita Poziţia lui j o a s ă p e s c a r a socială, c o m b i n a t ă c u expre­ sia superficială şi i n s o l e n t ă din ochii lui erau mai mult decît c o n v i n g ă t o a r e . T o n y p l e c a s e d i n viaţa e i . , Nu-i t r e c u prin minte c ă t o c m a i în t i m p ce gîndea astfel, T o n y se afla în s p a t e l e ei, u r m ă r i n d - o .

46 New

York

T o t u l se p e t r e c u c o n f o r m planului. J o r d a n Lazarus şi Barbara divorţară, d u p ă o serie d e s c u r t e c o n v o r b i r i în care se s p u s e r ă prea puţine a d e v ă r u r i . A r a n j a m e n t u l lor servise s c o p u l u i pentru care f u s e s e încheiat, insista Barbara, a ş a c ă era t i m p u l să

391

m e a r g ă înainte. J o r d a n fu d e a c o r d , nu fără a simţi milă pentru soţia lui şi u n s e n t i m e n t puternic d e vinovăţie pentru gîndurile sale a s c u n s e . La d o u ă luni d u p ă divorţ, J o r d a n se căsători c u Jill Fleming.. N u n t a a fost c o m e n t a t ă d e presa m o n d e n ă nu numai în A m e r i c a , ci în t o a t ă lumea. De fapt, J o r d a n era cel mai b o g a t o m din A m e r i c a , pentru el bătea inima a milioane d e f e m e i şi era eroul altor milioane d e bărbaţi. Era î n t r u c h i p a r e a o m u l u i care se ridicase prin propriile puteri. Arhitectul celui mai revoluţionar plan care fusese elaborat v r e o d a t ă p e n t r u a s a n a r e a oraşelor Americii. J o r d a n Lazarus era o m u l viitorului, iar Jill Fleming d e v e n i s e s o ţ i a lui, d u p ă o p o v e s t e r o m a n t i c ă , dar furtunoasă de dragoste. L u c r u r i l e n u p u t e a u m e r g e m a i lin nici d a c ă ar fi f o s t a r a n j a t e d e s o r ţ i . T o a t e p i e s e l e j o c u l u i e r a u la l o c u l lor. T o t u l ar fi părut prea perfect, chiar inevitabil, d a c ă nu ar fi avut loc u n e v e n i m e n t neprevăzut - d e fapt, un a c c i d e n t - care a d ă u g ă lucrurilor o aură sinistră. Cel puţin în m i n t e a lui Jill F l e m i n g . " S e întîmplă în luna d e miere. Şi-au p e t r e c u t cele d o u ă s ă p t â m î n i pe o insuliţă f r u m o a s ă d i n M a r e a Egee, u n d e J o r d a n avea o c a s ă care d ă d e a s p r e port. A u f ă c u t d r a g o s t e în fiecare zi şi n o a p t e . S-au plimbat. A u privit a p u s u l d e soare. Trăiau într-o m u l ţ u m i r e fără cuvinte şi într-o satisfacţie c o m ­ pletă a simţurilor. Jill a v e a s e n t i m e n t u l pisicii care d e v o r a s e canarul. D ă d u s e c e a mai mare lovitură a vieţii ei. îl despărţise pe unul dintre cei mai b o g a ţ i şi mai puternici bărbaţi d e o soţie hotărîtă şi posesivă." " î n t i m p u l acelor prime zile în Grecia, Jill se simţea m i n u n a t , înviorată. Mai mult, trăia experienţa unei seninătăţi pe care n-o a v u s e s e n i c i o d a t ă . Şi t o t u l , îşi d ă d u ea s e a m a , se întîmplă datorită lui J o r d a n . Exista c e v a relaxat şi mîngîietor în atenţiile lui, c a p r o a s p ă t soţ. Părea fericit alături d e ea. Era adevărat c ă între ei exista o u ş o a r ă distanţă, abia perceptibilă, chiar şi atunci cînd o ţinea în braţe. în t i m p ce a d m i r a u m a r e a s a u f ă c e a u lungi plimbări în sat

392 şi pe colinele î n c o n j u r ă t o a r e , erau uniţi printr-o tăcere intimă, dar Jill a v e a s e n t i m e n t u l c ă nu-l c u n o ş t e a . Era mai d e g r a b ă u n iubit, decît u n soţ. T a n d r e ţ e a lui nu izvora d i n f a p t u l c ă o c u n o ş t e a pe e a c u adevărat. Dar d i s t a n t a îi era n e c e s a r ă . Ultimul lucru d e pe l u m e p e care şi l-ar fi dorit Jill era c a el s-o c u n o a s c ă a ş a c u m era ea c u adevărat. M a s c a pe care o purta era s i n g u r u l m o d prin care îl p u t e a f e r m e c a . Era unica ei legătură c u inima lui. în t i m p u l î n d e l u n g a t e i şi subtilei seducţii a lui Jor­ d a n , f u s e s e atentă s ă reacţioneze c u t r u p u l şi c u întrea­ g a fiinţă la s e m n e l e imperceptibile care v e n e a u d e la el. Pentru Jill n u "avusese i m p o r t a n ţ ă c ă s u r s a dorinţei lui era invizibilă, s a u c ă m a s c a folosită p e n t r u a-l a d e m e n i era falsă. I m p o r t a n t era să-l p r i n d ă în mreje, nu să-l c u n o a s c ă . Marele ei, talent c o n s t a în c a p a c i t a t e a d e a i m p r o v i z a într-un s c e n a r i u ale cărui replici le primea de la u n m o m e n t la altul, fără a fi avertizată în prealabil. Şi r e u ş i s e . 1-1 l u a s e p e J o r d a n soţiei lui. Fusese n e î n d u r ă t o a r e , eficace şi inspirată. C h i a r d a c ă î n n o u l ei m a r i a j l i p s e a o a n u m e intimitate, Jill n u v e d e a d e c e n u l-ar p u t e a face fericit pe J o r d a n . De fapt, se g î n d e a ea, oare n u t o a t e femeile a s c u n d bărbaţilor c u care se mărită cîteva mici secrete, mici slăbiciuni intime s a u aventuri trecute? Era ea c u a d e v ă r a t atît d e d e o s e b i t ă d e .oricare altă femeie atunci c î n d l ă s a s e la v e d e r e c h i p u l s ă u c e l m a i f r u m o s , a s c u n z î n d u - ş i defectele p e n t r u a-l a d e m e n i pe J o r d a n ? Şi a p o i , el p ă r e a mulţumit, d e p a r c ă nici n u avea nevoie d e mai mult d e la ea decît d e a c e a s t ă aparenţă pe care i-o d ă r u i s e ea. Era c a şi c u m o l u n g ă luptă c h i n u i t o a r e luase sfîrşit, iar el se î m p ă c a s e c u sine. Iar relaţiile lor sexuale, atît d e fierbinţi, atît d e intense p e n t r u anrnndoi, erau o d o v a d ă c ă totul m e r g e a bine intre ei. La î n c e p u t , situaţia n u o alarmă pe Jill. 0 lăsă doar un pic pe gînduri. Dar a p o i se întîmplă c e v a . într-o n o a p t e , au f ă c u t d r a g o s t e tîrziu, d u p ă o cină la miezul nopţii şi o baie în a p a c a l d ă din bazinul d e lîngă

393 casă. Ocazia era mult prea romantică. Luna plină lumina m a r e a c a u n s o a r e n o c t u r n strălucitor. D u p ă baie, excitaţi d e l u m i n a lunii şi d e g o l i c i u n e a trupurilor, a u f ă c u t d r a g o s t e pe cearceafurile m ă t ă s o a s e ale patului. J o r d a n n u p ă r u s e n i c i o d a t ă mai plin d e p a ­ siune. O p o s e d ă c u mişcări p r e l u n g i , d e c u n o s c ă t o r . Incă d i n z i u a a c e e a d e p o m i n ă a primei lor expediţii pe mare, Jill trăia pînă la o r g a s m fiecare m o m e n t cînd fă­ c e a d r a g o s t e c u J o r d a n . Era o plăcere pe care n-o trăise n i c i o d a t ă pînă a t u n c i şi nici măcar nu şi-o ima­ g i n a s e . A c u m , a j u n s e s e să aibă nevoie d e asta şi să-i fie r e c u n o s c ă t o a r e c ă i-o oferea. î n t i n s ă în braţele lui, s e g î n d e a c u satisfacţie la c u c e r i r e a ei. A c u m era al ei. Era sigură că-l stăpînea. Nu-i d o v e d i s e el d e n e n u m ă r a t e ori c ă era o b s e d a t d e trupul ei? C u a c e s t e g î n d u r i , Jill a d o r m i . Peste o o r ă se trezi. Privi lumina lunii care s c ă l d a î n c ă p e r e a . A p o i se ridică din pat să privească pe fereastră. L u n a c o b o r î s e şi p ă r e a o c a s c a d ă t r e m u r î n d ă d e l u m i n ă c e se revărsa în mare. Jill s i m ţ e a o m u l ţ u m i r e p e care n-o simţise niciodată. L u n a p ă r e a s-o mîngîie peste valurile c a l d e ale mării şi să b i n e c u v î n t e z e c ă s ă t o r i a ei c u J o r d a n . Ş e î n a p o i e în pat. întins în aşternut, g o l , el avea pe chip i n o c e n ţ a care o f e r m e c a s e î n t o t d e a u n a . Părea la fel d e nevinovat c a un c o p i l . Şi d e o d a t ă m u r m u r ă : - Te iubesc. Cuvintele erau neclare, s p u s e în s o m n şi înăbuşite d e p e r n ă . Dar expresia c h i p u l u i fu c e a care o surprinse pe Jill. N u e r a e x p r e s i a fericirii s a u a m u l ţ u m i r i i . Era o expresie d e infinit d o r şi durere, d e p a r c ă ceva se de­ părta d e el şi el î n c e r c a să-l c h e m e î n a p o i . - Te i u b e s c , repetă el. Cuvintele s u n a u a jale, c a un h o h o t d e plîns. A p o i se întoarse pe cealaltă parte, c u s p a t e l e la Jill, şi se linişti. Ea r ă m a s e n e m i ş c a t ă , ascultîndu-i respiraţia liniştită, încercă s ă a d o a r m ă iar, dar n u reuşi. A

394 Se g î n d e a n e c o n t e n i t la suferinţa şi d e z n ă d e j d e a din glasul lui. Ştia c ă suferinţa a c e e a n u avea nimic de-a f a c e c u ea, a b s o l u t nimic. Şi f ă c u o c o m p a r a ţ i e între d o r i n ţ a a c e e a a d î n c ă şi expresia d e satisfacţie t ă c u t ă , dar uşor i m p e r s o n a l ă , pe care o afişa în t i m p u l zilei, alături d e ea. J o r d a n era u n s o ţ b u n , atent. Dar chiar şi atunci cînd s t ă t e a u d e v o r b ă şi ea îi p o v e s t e a lucruri noi d e s p r e sine - majoritatea e r a u , fireşte, minciuni - îşi d ă d e a s e a m a c ă el manifesta d o a r o curiozitate p o l i t i c o a s ă în c e e a ce o privea. Ştia c ă era mulţumit a c u m c ă erau căsătoriţi, dar şi c ă ar fi fost tot atît d e mulţumit şi d a c ă nu-i p o v e s t e a niTnic d e s p r e ea. T o t c e e a ce-l interesa era c ă a c u m era a lui, că îi a p a r ţ i n e a şi era c u el. A v e a a m b a l a j u l ; nu-i p ă s a de conţfnut. Inteligenţa intuitivă a lui Jill, a d o r m i t ă pînă a c u m de u n fals s e n t i m e n t d e victorie, î n c e p u s-o avertizeze că se s c ă l d a în a p e mult mai adînci decît crezuse. Soţul ei t o c m a i îi m u r m u r a s e : „Te i u b e s c " unei imagini f ă r ă ' c h i p aflată în m i n t e a lui. Iar J o r d a n Lazarus nu-i s p u s e s e n i c i o d a t ă lui Jill „Te iubesc".

î n c e p î n d c u n o a p t e a a c e e a , Jill avu alte sentimente faţă d e J o r d a n . N u mai era atît d e satisfăcută d e cucerirea ei. I se p ă r e a c ă J o r d a n îi a s c u n d e a c e v a esenţial d e s p r e sine, c e v a p e care ea n u reuşise să p u n ă stăpînire. îl p o s e d a c a o s e d u c ă t o a r e c a r e îi d e s c o p e r i s e p u n c t u l s l a b şi-l f ă c u s e p r a d ă f a r m e c e l o r sale. Dar nu-s c u n o ş t e a c u a d e v ă r a t . F ă c î n d p r i z o n i e r ă d o r i n ţ a , îi scăpase omul. A c e s t m i c i n s u c c e s d e v e n i firul d e nisip în jurul c ă r u i a î n c e p u să c r e a s c ă în Jill perla geloziei. S i m ţ e a p r e z e n ţ a unei alte femei în inima lui J o r d a n , nu n u m a i d i n chinuitul „Te i u b e s c " şoptit în i n o c e n ţ a s o m n u l u i , dar şi în m u l ţ u m i r e a lui p l a c i d ă , distantă, cînd se afla alături d e ea. Era c a şi c u m Jill r e p r e z e n t a un fel d e d r o g n e c e s a r p e n t r u a-i e x c i t a s i m ţ u r i l e şi a-i

395 alina r a n a p r o d u s ă d e f e m e i a n e v ă z u t ă p e c a r e o pierduse. C e e a ce o f ă c e a p e Jill s ă se s i m t ă n e p u t i n c i o a s ă , n i c i d e c u m s t ă p î n ă p e s o a r t a ei. S e n t i m e n t u l a c e s t a n u îi p l ă c e a . Reveni d i n Grecia a v î n d grijă să-şi a s c u n d ă bine aceste s e n t i m e n t e . Afişă u n c h i p plăcut în fata repor­ terilor care îi a s e d i a r ă p e n t r u interviuri. Era răsfăţată d e o p r e s ă ce f u s e s e frustrată d e c ă s ă t o r i a neinteresantă a lui J o r d a n c u B a r b a r a C o n s i d i n e şi d o r e a s ă s ă r b ă ­ t o r e a s c ă unirea lui r o m a n t i c ă c u o tînără şi f r u m o a s ă femeie. Jill a c o r d ă multe interviuri d e s p r e ce î n s e m n a să fie soţia marelui J o r d a n Lazarus. îşi v ă z u chipul pe c o perţiie revistelor p e n t r u femei şi pe cel al lui J o r d a n în t o a t e revistele e c o n o m i c e . D o m n u l şi d o a m n a J o r d a n Lazarus erau răsfăţaţii Americii. Nici u n alt c u p l u , d e la J o h n şi J a c k i e K e n n e d y , n u mai c a p t a s e într-atît ima­ ginaţia p u b l i c u l u i . Pentru s c u r t t i m p , Jill se p r e f ă c u c ă se b u c u r a d e a c e a s t ă a t e n ţ i e şi a p r o a p e c ă u i t ă d e î n g r i j o r a r e a sîcîitoare a s c u n s ă într-un u n g h e r al minţii ei. A p o i , u n alt e v e n i m e n t îi u m b r i fericirea.

în ultimul t i m p Jill a d o r m e a c u g r e u . întîlnirile p e r m a n e n t e c u p r e s a o e n e r v a u . Era g r e u s ă c o n t i n u e s ă j o a c e ore în şir rolul p e care i-l c e r e a u reporterii. Şi era u n c h i n s ă fie d e s p ă r ţ i t ă d e J o r d a n , c a r e e r a f o a r t e o c u p a t c u c o n d u c e r e a lui Lazarus International şi c u planul s ă u . Seara, p r o a s p ă t u l c u p l u n u p i e r d e a o c a z i a d e a c i n a în intimitate, oricît d e tîrziu ar fi fost, şi d e a face dra­ g o s t e . Nimic n u se s c h i m b a s e j n relaţia lor p e r s o n a l ă d e c î n d reveniseră d i n Grecia. îi u n e a aceeaşi p a s i u n e fizică, dar Jill se s i m ţ e a s e p a r a t ă d e J o r d a n prin acel e c r a n diafan care îi p e r m i t e a să-i v a d ă c h i p u l , dar n u şi inima. Se a g ă ţ a d e el, d e v e n i n d mai p o s e s i v ă , rugîndu-l s ă p e t r e a c ă m a i m u l t t i m p a c a s ă , reproşîndu-i blînd c ă p e t r e c e a atît d e multe ore la birou şi la t e l e f o n . încîntat

396 d e a f e c ţ i u n e a ei, î n c e r c ă să-şi f a c ă mai mult t i m p pentru ea. Dar"pe p a r c u r s u l acelor lungi ore î m p r e u n ă , îl simţea c u m îi s c a p ă printre d e g e t e . Astfel c ă intimitatea lor îi a g r a v a a m ă r ă c i u n e a în loc s ă i-o aline. Deveni p r a d a i n s o m n i e i , d e care n u suferise nicio­ d a t ă . Stătea întinsă în patul larg al lui J o r d a n , privindu-l c u m d o a r m e , iar e a n u p u t e a nici m ă c a r să aţipească. Se ridica, lua u n s o m n i f e r şi se d u c e a în a l t ă \ c a m e r ă , a ş t e p t î n d c a a c e s t a să-şi f a c ă efectul. Uneori, stătea în c a m e r a d e zi p e c a n a p e a u a c a p i t o n a t ă şi privea pic­ turile e x p r e s i o n i s m u l u i a b s t r a c t . U n e o r i se d u c e a în solariu, care-i o f e r e a p a n o r a m a m a g n i f i c ă a braţului de est al H u d s o n - u l u i şi p e c e a a insulei Roosevelt. A l t e o r i , intra în b i b l i o t e c ă p e n t r u a citi pînă cînd a d o r m e a . N u m a i c î n d îi era s o m n , cuvintele jucîndu-i n e b u n e ş t e în faţa ochilor, se î n t o r c e a în pat şi a d o r m e a alături d e s o ţ u l ei. în a c e s t " t i m p , a j u n s e s e s â c u n o a s c ă colecţia de cărţi a lui J o r d a n . El era un cititor nesăţios al clasicilor, dar" şi al literaturii m o d e r n e , şi a c u m u l a s e o colecţie nepreţuită d e cărţi rare şi ediţii p r i n c e p s . Lui Jill îi plăcea s ă se c u i b ă r e a s c ă în fotoliul mare d e piele din biblio­ t e c ă , î n c o n j u r a t ă d e v o l u m e v e c h i , l e g a t e în piele, m i r o s i n d a hîrtie v e c h e . La v r e m e a lor, v o l u m e l e c u n o s ­ c u s e r ă sute d e cititori uitaţi şi t r e c u s e r ă prin mîinile lui J o r d a n Lazarus, mîngîiate d e ochii lui. I n s o m n i a lui Jill şi fascinaţia bibliotecii aveau s-o d u c ă la pierire. î n t r - o n o a p t e , J o r d a n e r a p l e c a t d i n o r a ş , într-o călătorie d e afaceri, iar Jill era s i n g u r ă a c a s ă . î n c e r c ă să se d u c ă d e v r e m e la c u l c a r e , aşteptînd ziua următoare şi pe J o r d a n . Dar n u p u t e a d o r m i , a ş a c ă se d ă d u j o s din pat şi m e r s e în bibliotecară c a u t e o carte. O b s e r v ă u n set f r u m o s , în t r e i - v o l u m e , un S h a k e s p e a r e pe care J o r d a n îl achiziţionase la o licitaţie c u cîţiva ani în u r m ă şi d i n care citea a d e s e a , cînd" avea t i m p . J o r d a n îl v e n e r a p e S h a k e s p e a r e , uneori cita din piesele s a u s o n e t e l e lui a t u n c i c î n d ţ i n e a vreo conferinţă c u o a m e n i d e afaceri s a u c u politicieni. S c o a s e unul dintre v o l u m e , s i m ţ i n d c u m degetele i s e î n c ă l z e s c la a t i n g e r e a cărţii favorite a lui J o r d a n .

397 Răsfoi p a g i n i l e şi le v ă z u c u m s e d e s c h i d s i n g u r e u n d e v a în mijlocul lui Macbeth. Ochii îi c ă z u r ă p e u n m o n o l o g al lui lady Macbeth. „Nimic nu ai, e totul irosit, Dacă dorinţa-i împlinită, dar nu eşti mulţumit Mai bine-am fi în locul celor pe care i-am distrus, Decît ca, prin înfrîngere, să trăim în îndoielnică fericire." Ochii ei întîrziară o clipă a s u p r a rîndurilor. R e z o n a n ­ ţa Ier o i m p r e s i o n a . S h a k e s p e a r e era mult prea p r o f u n d p e n t r u ea, mai ales în a c e a s t ă stare d e epuizare. D e o d a t ă auzi f o ş n e t u l unei hîrtii şi-şi coborî privirea. C e v a c ă z u s e dintre paginile d e la sfîrşitul cărţii, u n d e se aflau s o n e t e l e d e d r a g o s t e . Jill ridică hîrtia şi o întoarse. Era o f o t o g r a f i e . Era f o t o g r a f i a unei f e m e i tinere, c a m d e vîrstă lui Jill. Purta o r o c h i e subţire d e vară, înflorată, c u mîneci deli­ cate care d e p ă ş e a u linia umerilor, c u corsajul decoltat c a r e îi c o n t u r a " sînii r o t u n z i , lăsînd la v e d e r e pielea s ă n ă t o a s ă plină d e pistruii verii. Stătea în picioare şi se p u t e a u o b s e r v a f u s t a înfoiată şi picioarele lungi, aris­ t o c r a t i c e . Purta pantofi c u t o c u r i înalte, dar părea să n u fie foarte o b i ş n u i t ă c u ei. La gît avea un colier c u s m a r a l d e . A v e a u n gît lung şi delicat, care j e ş e a în e v i d e n t ă p e n t r u c ă părul îi era strîns la s p a t e . în "mînă tinea o pălărie d e vară c u boruri largi şi c u o p a n g l i c ă roz. A v e a o c h i verzi, strălucitori, în t o n c u colierul. Părea s ă se fi î m b r ă c a t special p e n t r u această ocazie. Părul b l o n d - r o ş c a t era c a m sălbatic, c u bucle natu­ rale e n e r g i c e , ce t i n d e a u s ă s e cîrlionteze. Nu era de mirare c ă era strîns la s p a t e p e n t r u a c e a s t ă ocazie ofi­ cială. Părul p ă r e a să se revolte, dar se a r m o n i z a c u expresia g h i d u ş ă din ochii verzi. Era trăsătura ei c e a mai i m p r e s i o n a n t ă şi a t r ă g ă t o a r e . La o e x a m i n a r e mai atentă, privirea a m u z a t ă , a m e s ­ t e c a t ă c u t a n d r e ţ e , d i n ochii seînteietori era îndreptată s p r e fotograf. Nu era pic d e î n d o i a l ă c ă el era o m u l pe

398 care-l i u b e a . Ochii ei îl mîngîiau blînd, plini d e secrete ce o l e g a u d e el într-un fel a n u m e care s c ă p a f o t o ­ grafiei. Era o tînără f r u m o a s ă . Dar iubirea o f ă c e a şi mai frumoasă, Mîinile care ţ i n e a u fotografia se răciră. Jill se ridică se î n d r e p t ă spre o g l i n d a din bibliotecă. Privirea f u g e a d e la f o t o g r a f i e la p r o p r i a ei i m a g i n e . C o a f u r a era identică. O a p u c ă u n t r e m u r interior. îşi aminti d e ziua în care J o r d a n îi arătase c a d i n întîmplare părul b l o n d - r o ş c a t al m o d e l u l u i d i n revistă. Jill f u s e s e c e a care insistase să-şi v o p s e a s c ă părul d u p ă m o d e l u l acela. J o r d a n îi d ă d u s e coafezei detaliile, a s i g u r î n d u - s e c ă părul v a ieşi exact c u m d o r e a el. Exact c u m arăta fată d i n fotografie. J o r d a n p ă r u s e mai atras d e Jill c u n o u a ei coafură. D u p ă a c e a s t ă s c h i m b a r e el o invitase, c a d i n s e n i n , la o p l i m b a r e c u iahtul. Şi în p o r t bătrînul marinar o salutase pe Jill c u m u l t ă afecţiune, luînd-o d r e p t altcineva. î n c ă îşi mai a m i n t e a d e stînjeneala lui c î n d îşi d ă d u s e s e a m a c ă greşise. Altcineva... Jill se a ş e z ă d i n n o u şi ţ i n u f o t o g r a f i a în l u m i n a lăm­ pii. O s t u d i e , î n c e r c î n d să-şi i m p r i m e în minte trăsăturile fetei. Dar n u atît trăsăturile o i m p r e s i o n a u , cît impresia g e n e r a l ă d e sinceritate t i n e r e a s c ă , d e sănătate p r o a s ­ p ă t ă şi u m o r r o b u s t , c o m b i n a t e c u ceva-delicat şi fragil. Era o fată c a r e n u p ă r e a în stare s ă a s c u n d ă nimic, o iubită p a s i o n a t ă - dar a cărei vulnerabilitate ar i m p u n e r e s p e c t oricărui bărbat. A b i a a c u m îşi d ă d u Jill s e a m a d e ce îi t r e m u r a u mîinile. A v e a în faţă f e m e i a p e care, c u ajutorul lui Jor­ d a n , o imitase c o n v i n g ă t o r . N u exista nici u n d u b i u , a b s o l u t nici unul. C e e a ce v e d e a Jill în fotografie, n u atît p e c h i p u l fetei, cît c e e a ce se a s c u n d e a s u b el - delicateţea, c a n d o a r e a , caracterul p u t e r n i c , mîndria, vulnerabilitatea tinereţii,, o î n t r e a g ă ţ e s ă t u r ă d e calităţi care s e î m p l e t e a u a s e m e n i firelor u n e i t a p i s e r i i u r i a ş e - era e x a c t c h i p u l p e care şi-l

399 crease e a însăşi, instinctiv, în t o t acest t i m p , pentru a-l ademeni pe Jordan. Te iubesc. Cuvintele îi r ă s u n a r ă pe neaşteptate în minte. Jill îşi d ă d u s e a m a a b i a a c u m , c ă J o r d a n o căutase, o curtase şi în final se c ă s ă t o r i s e c u e a n u m a i pentru c ă ea îi a m i n t e a d e a c e a s t ă fată. Şi într-un fel a n u m e , a c e a s t ă idee simplă, care nicio­ d a t ă n-o afectase p e Jill d e - a l u n g u l tuturor seducţiilor, care nici nu-i t r e c u s e v r e o d a t ă prin minte, c ă p ă t ă o p u ­ tere distructivă i m e n s ă . Ridică v o l u m u l d e S h a k e s p e a r e c u mîini t r e m u r ă ­ toare. D e s c h i s e la s o n e t e l e d e d r a g o s t e d e la sfîrşit. Blestemîndu-se c ă p i e r d u s e p a g i n a u n d e f u s e s e a s c u n ­ să f o t o g r a f i a , o s t r e c u r ă printre p a g i n i . Versurile unuia dintre s o n e t e îi f u l g e r ă prin fata ochilor, m i n u n a t prin t a n d r e ţ e a lui. „Poate de-acum încolo nu De nu te va ruşina cîndva Nici tu, în lume, nu mă vei De nu vei lepăda onoarea

te voi mai recunoaşte, deplînsa-mi vină, preţui cu mila-ţi ce numele-ţi o poartă"

Jill s t r e c u r ă f o t o g r a f i a printre p o e m e , î n c h i s e v o l u m u l şi îl p u s e la loc pe raft. Se d u s e la baie, găsi sticluţa c u s o m n i f e r e , luă o pastilă, a p o i alta. Se b ă g ă în pat şi închise ochii. Peste cîteva s e c u n d e îşi d ă d u s e a m a c ă n u va p u t e a d o r m i în n o a p t e a a c e e a . Prezenta fotografiei b l e s t e m a t e s u b a c o p e r i ş u l ei era c a o o t r a v ă în inima sa. La z e c e m i n u t e d u p ă ce se d u s e s e la culcare, era î n a p o i în b i b l i o t e c ă , răsfoind grăbită paginile v o l u m u l u i lui S h a k e s p e a r e pînă cînd c h i p u l care z î m b e a a p ă r u din nou. Plecîndu-şi o c h i i , p e n t r u a n u o privi direct pe fata d i n fotografie, Jill se gîndi c ă J o r d a n avea să a j u n g ă a b i a a d o u a zi d u p ă - a m i a z ă . A s t a îi v a d a t i m p să c o p i e z e f o t o g a f i a la un atelier f o t o , în t i m p u l dimineţii, şi s ă p u n ă originalul la loc înainte ca el să se înapoieze. Planul d e a c o p i a i m a g i n e a îi p e r m i s e lui Jill într-o oarecare m ă s u r ă să-şi recapete controlul asupra

400

s e n t i m e n t e l o r sale. Deşi ideea de a c o p i a fotografia i se p ă r e a o multiplicare p r i m e j d i o a s ă a puterii pe care o avea a c e a s t a , n u rezistă nevoii d e a avea o c o p i e a ei p r o p r i e , astfel încît s ă o p o a t ă studia, să-i afle secretele si, p o a t e , s ă g ă s e a s c ă o m o d a l i t a t e d e a se a p ă r a f m p o t r i v a ei. Se î n a p o i e în d o r m i t o r . Se sprijini pe d o u ă perne, a p r i n s e l u m i n a şi intră în aşternut c u fotografia încă în mînă. O privi c a l m , î n d e l u n g . Planul ei d e a c ţ i u n e părea să-i fi potolit t r e m u r u l mîinilor. Rămase a ş a t o a t ă n o a p ­ tea. Cele d o u ă s o m n i f e r e avură acelaşi efect c a d o u ă înghiţituri d e ceai s l a b . Cînd zorile se c o l o r a r ă în por­ t o c a l i u , iar z g o m o t u l oraşului ce se trezea î n c e p u să z u m z ă i e s u b ferestre, Jill c o b o r î din pat, f ă c u u n d u ş , se î m b r ă c ă în g r a b ă şi părăsi a p a r t a m e n t u l . F o t o g r a f i a se afla în p o ş e t a ei.

47 New

York

Cîteva s ă p t â m î n i , Jill se simţi d i n n o u ea însăşi. A v e a u n secret vinovat. C o p i a fotografiei găsite în v o l u m u l d e S h a k e s p e a r e al lui J o r d a n era p u s ă bine printre lucrurile ei p e r s o n a l e . Părea să fie un magnet, care o a t r ă g e a p e r m a n e n t , din locul în care o a s c u n ­ sese. Doar J o r d a n care n u b ă n u i a nimic părea la fel de m u l ţ u m i t c a înainte. Viaţa c o n t i n u a p e f ă g a ş u l ei. Erau invitaţi la n e n u ­ mărate recepţii şi serate şi p r i m e a u vizita liderilor din g u v e r n s a u a o a m e n i l o r d e afaceri, celebrităţi d e tot s o i u l , chiar şi a u n o r preşedinţi d i n străinătate" care fie c ă f ă c e a u afaceri c u c o r p o r a ţ i a lui J o r d a n , fie c ă d o r e a u s ă afle m a i multe d e s p r e Planul Lazarus, p e n t r u a-l a p l i c a în viitor în propriile lor o r a ş e . Era o viaţă o c u p a t ă , h a o t i c ă , g e n u l d e viaţă care te ajută să-ţi î n g r o p i p r o b l e m e l e p e r s o n a l e s u b 6 mulţime d e activităţi şi obligaţii. Iar d a c ă Jill a v e a u n secret în

401

plus d e a s c u n s , nu era nimic n o u pentru ea. T o a t ă viaţa f ă c u s e u n secret din p r o p r i u l ei suflet. Era expertă în aşa ceva. A p o i se întîmplă c e v a rău. î n t r - o n o a p t e , d u p ă o zi d e o s e b i t d e î n c ă r c a t ă u r m a t ă d e u n s u p e u d e afaceri la Piaza, J o r d a n se d u s e d e v r e m e la c u l c a r e . Jill se strecură alături d e el pe la u n s p r e z e c e şi j u m ă t a t e , dar îşi d ă d u r e p e d e s e a m a c ă fără pastile n u v a d o r m i . Se ridică şi se d u s e la baie în pielea g o a l ă . Găsi sticluţa c u s o m n i f e r e şi, o p t i m i s t ă , luă n u m a i una. A p o i , ştiind c ă pastilei îi t r e b u i a cel puţin o j u m ă t a t e d e o r ă p e n t r u a-şi f a c e efectul, î n c e p u s ă se p l i m b e prin încăperile î n t u n e c a t e ale apartamentului. După ce r ă m a s e mult t i m p în faţa ferestrelor mari, privind spre rîu şi insulă, se î n d r e p t ă alene s p r e biblioteca lui J o r d a n şi aprinse o lampă de birou. T r e c u în revistă rafturile, c ă u t î n d c e v a d e citit. Cele m a i m u l t e d i n t r e cărţile lui J o r d a n o d e p ă ş e a u , c ă c i nu-i g u s t a p e c l a s i c i . Dar a v e a şi r o m a n e m o d e r n e şi cărţi p o l i ţ i s t e , c u c a r e s e d e l e c t a în d u p ă - a m i e z e l e ploioase." Ochii îi c ă z u r ă pe setul în trei v o l u m e d e S h a k e s ­ peare. Văzu volumul care conţinea sonetele de d r a g o s t e şi n u p u t u rezista tentaţiei d e a-l lua. Ştia c ă fotografia f r u m o a s e i fete se afla printre ultimele p a g i n i , p u s ă la locul ei chiar d e ea, în u r m ă c u n u m a i d o u ă săptâmîni. Se a ş e z ă în fotoliul d e piele şi d e s c h i s e v o l u m u l . Găsi s o n e t e l e şi răsfoi paginile, mai întîi rar, a p o i tot mai repede. I se o p r i respiraţia cînd înţelese c ă fotografia nu mai era la locul ei. Perplexă, Jill închise v o l u m u l şi r ă m a s e n e m i ş c a t ă , p e n t r u a-şi reveni. Ce s ă î n s e m n e asta? D e s c h i s e iar cartea şi d ă d u foile, c u atenţie, u n a d u p ă alta. N u mai era nici o îndoială. Fotografia f u s e s e îndepărtată. într-un fel, dispariţia era la fel d e t u l b u r ă t o a r e p e n t r u Jill c a şi d e s c o p e r i r e a ei d i n u r m ă c u d o u ă s ă p t â m î n i . S e gîndi c ă J o r d a n o luase, p e n t r u a o a s c u n d e în altă

402

parte. Oare v e n i s e s ă se uite la ea cînd ea o d ă d u s e la c o p i a t şi-i o b s e r v a s e lipsa? Poate c ă ea n-o p u s e s e la p a g i n a care t r e b u i a ? Poate c ă era ţinută lîngă un s o n e t anume... Poate c ă , pe d e altă parte, J o r d a n luase fotografia din s i m p l ă precauţie, fără s ă aibă idee c ă f u s e s e d e s ­ coperită. S a u p o a t e u n al ş a s e l e a simţ îl avertizase c ă soţia lui îl s u s p e c t a . în orice caz, Jill a v e a s e n t i m e n t u l c i u d a t c ă dispariţia fotografiei î n s e m n a c ă ea însăşi f u s e s e d e s c o p e r i t ă . îi s e m n a l a o înţelegere s e c r e t ă între J o r d a n şi ea însăşi, c u privire la tifecuftil lui, o înţelegere fără cuvinte, lipsită d e încredere. La a c e s t g î n d , Jill fu c u p r i n s ă d e un s e n t i m e n t d e d i s p e r a r e şi d e z g u s t . C u mîini tremurînde, închise car­ t e a şi o p u s e î n a p o i p e raft. Reveni în d o r m i t o r , o p r i n d u - s e în baie p e n t r u a mai lua un somnifer. Sticluţa se g o l e a ; v a trebui să-l s u n e pe d o c t o r u l ei să-i r e î n n o i a s c ă reţeta s a u să-i prescrie ceva mai puternic. Se întinse alături d e J o r d a n şi-l urmări c u m d o r m e a . V e d e r e a c h i p u l u i lui f r u m o s era u n somnifer mai p u ­ ternic decît t a b l e t a p e care o luase. Simţea c ă visează şi ştia c ă n i c i o d a t ă nu v a afla c e a n u m e visa el. „Te iubesc/' Se întoarse c u s p a t e l e la el. Gîndul c ă el avea o viaţă a lui, secretă, o f ă c e a s ă se s i m t ă pierdută. C u d o a r cîteva săptâmîni în u r m ă îi f u s e s e indiferent. Ce-i p ă s a ei d e subtilităţile u n o r lucruri s a u ale-unor o a m e n i , atîta t i m p cît ei i se oferea c e e a ce d o r e a ? Deja gîndurile intime ale lui J o r d a n deveniseră o o b ­ sesie p e n t r u ea, o otravă care îşi f ă c e a d r u m în mintea ei. Deşi n u o p u t e a v e d e a s a u m ă s u r a , f ă c e a parte din ea a c u m . Iar el p r o b a b i l c ă s i m ţ e a asta. Oare n u î n d e ­ p ă r t a s e d i n p r u d e n ţ ă f o t o g r a f i a care fusese a s c u n s ă printre p o e m e l e d e d r a g o s t e ? T r e m u r u l c a r e - o c h i n u i s e p e Jill c u d o u ă săptâmîni în u r m ă î n c e p e a d i n n o u . Se r i d i c ă d i n pat ş i , g o a l ă , s e a ş e z ă p e - s c a u n u l d e lîngă f e r e a s t r ă , p r i v i n d u - ş i

403

soţul care d o r m e a . Se s i m ţ e a atît d e d e p a r t e d e el, şi î n s i n g u r a t ă . E x i s t e n t a Iul n e c u n o s c u t ă e r a c a u n b l e s t e m . Era i n s u p o r t a b i l să stai aşa, la celălalt capăt al unei c a m e r e , d e p a r t e d e el, s i n g u r ă . Dar ia ce i-ar folosi să se a p r o p i e d e el, cînd ea nu putea fi părtaşă ia tainele inimii iui? Un g î n d v e n i să-l u ş u r e z e d u r e r e a ce-i j ă s u c e a măruntaiele. N u era neajutorată, îşi s p u s e ea. î n c ă mai putea acţiona. C u ajutorul a c e s t u i g î n d şi al tabletelor, reveni în pat şi reuşi s ă s e c u f u n d e într-un s o m n agitat. A d o u a zi d e d i m i n e a ţ ă , imediat ce J o r d a n p l e c ă la b i r o u , Jill s u n ă la a g e n ţ i a ' d e detectivi Anspach & Cates şi c e r u s ă v o r b e a s c ă c u Calvin W e a t h e r s .

48 Din fericire p e n t r u Jill, a trebuit s ă aştepte n u m a i p a t r u zile - cele mai lungi d i n viata ei - p e n t r u a primi raportul lui Cal W e a t h e r s privitor la misterioasa fată d i n fotografie. Cal se întîlni c u Jill în acelaşi hotel u n d e se mai î n t î l n i s e r ă d e c î t e v a ori î n a i n t e . Purta p a n t a l o n i d i n catifea reiată şi u n pulover care-i a s c u n d e a t r u p u l m ă t ă ­ h ă l o s . Un alt d e g h i z a j inteligent, se gîndi Jill. î n t o t d e a ­ u n a arăta a orice, n u m a i a detectiv n u . S c o a s e u n plic m a r e . ' î l d e s c h i s e şi îi răsfiră c o n ţ i ­ nutul p e pat. - Ai a v u t d r e p t a t e , s p u s e el. S o ţ u l t ă u a avut o legătură c î n d v a c u fata d i n fotografie. Jill îşi r e p r i m ă u n strigăt d e uimire. - Se n u m e ş t e Leslie Wheeler, s p u s e el. N u m e l e d e fată, Leslie C h a m b e r l a i n . Lucrează la o m i c ă agenţie d e p u b l i c i t a t e într-un o r a ş n u m i t J o h n s o n v i l l e , d i n L o n g Island. Este măritată c u p r e ş e d i n t e l e firmei, p e n u m e Wheeler. Jill ciuli u r e c h i l e la m e n ţ i o n a r e a cuvîntului „ c ă s ă ­ t o r i t ă " . Ideea a s t a nu-i t r e c u s e prin minte. O rază d e

404 speranţă disperată îi lumină mintea, în timp ce-l urmărea pe Calcare întindea fotografiile pe patul de hotel. - A avut o legătură cu soţul tău acum trei ani, spuse Cal direct. în 1976. Atît cît am putut eu afla; a durat cam trei luni. Privi fotografiile; în toate era tînăra din fotografia din volumul lui Shakespeare. Era surprinsă în diferite poziţii, la ore şi în locuri diferite. Arăta altfel în fiecare. Dar impresia de naturaleţe, de umor, de demnitate feminină era elementul care unea toate imaginile. Şi, spre disperarea lui Jill, aceeaşi atracţie răzbătea din toate... Leslie Wheeler era o femeie frumoasă. Jill observă fotografia unui băieţel printre celelalte. - Cine este băiatul? întrebă ea, perplexă. - Fiul ei, răspunse Cal. Născut înainte de a-l întîlni pe soţul tău. Acum are cam ^şase ani şi jumătate. N-am putut stabili cine este tatăl. In orice caz, nu este soţul tău. Tipul de sînge este cdmplet diferit. Jill se străduia să asimileze această nouă informaţie. Nu era sigură dacă asta trebuia s-o încurajeze sau nu. Nu avea timp să se gîndească. - Probabil că n-ar trebui să-ţi spun asta, vorbi Cal, dar tot ce ţi-am dat provine de la o mai veche investi­ gaţie pe care am făcut-o pentru Barbara Considine, în momentul în care Jordan s-a încurcat cu fata aşta. Agenţia noastră a săpat adînc, încercînd să dea de ceva putred despre ea. L-am supravegheat pe soţul tău - viitorul tău soţ - după aceea şi am stabilit că nu s-a mai văzut niciodată cu fata. Privi spre Jill. - Cînd mi-ai dat fotografia săptămîna trecută, mi s-a părut c-am mai văzut-o, aşa că am început prin a verifica dosarul investigaţiei pe care am făcut-o pentru Barbara. N-a fost nevoie* de mai mult de cinci minute pentru a da de domnişoara Chamberlain. Urmă o pauză, jill îl privi pe Cal. Avea aceeaşi expresie alertă, la obiect, în spatele căreia nu-i putea ghici adevăratele gînduri. Se întrebă dacă ei îşi dădea seama de ironia situaţiei în care se afla ea. Luase locul Barbarei, cel de soţie geloasă a lui Jordan. Aceeaşi informaţie care fusese cumpărată de Barbara (

405 de la agenţia lui Cal îi era acum vîndută lui Jill, ţinută la cald, aproape trei ani de zile, în dosarele Anspach & Catâs. - Jordan a aflat de copilul ei? întrebă Jill încet. - Nu ştiu, răspunse detectivul. Noi am strîns aceste informaţii pentru soţia lui. Dacă i-a spus totul sau o parte din ele, nu ştim. în orice caz, el nu s-a mai văzut cu fata. Arătă spre fotografiile de pe pat. - Cu excepţia copilului, spuse el, nu avem nimic despre ea. A dus o viaţă exemplară. E o fată curată, cea mai curată din cîte avem. Remarca nu putea să n-o atinsă pe Jill, a cărei viaţă fusese oricum, dar nu curată. Se întrebă dacă o spusese intenţionat, sau dacă era pur şi simplu o constatare despre Leslie. El se aşeză în scaunul de lîngă fereastră şi con­ t e m p l ă dosarul pe care-l adusese. Jill rămase în picioare, cu ochii aţintiţi asupra fotografiilor risipite pe pat. - Să încep cu începutul, spuse el. Vine dintr-un mic oraş din Illinois. Mama ei a murit cînd Leslie era încă o copilă. A fost crescută de tatăl ei. Era un muncitor în fabrică, fără educaţie. Fata a urmat Corneli, cu o bursă, a absolvit cu diplomă de onoare. S-a angajat la Ogilvie, Thorpe în iunie 1971. S-a distins prin nişte lucrări exce­ lente legate de contul Aurora Lifestyles - aş putea adăuga că este creatoarea noii lor imagini - şi de alte companii publicitare. Avea în faţă o carieră de excepţie. Apoi, deodată, şi-a dat demisia. Copilul s-a născut opt luni mai tîrziu. Aici, în New York. Se aplecă să dea pagina. - A dat copilul spre adopţie, spuse, şi s-a stabilit în Long Island. S-a angajat ca bibliotecară, renunţînd la cariera în industria reclamei. O paranteză: cred că s-a mutat în Long Island pentru a fi aproape de părinţii adoptivi ai copilului. Sînt o familie tînără; soţul este agent la o societate imobiliară. Se pare că au căzut de acord s-o lase să vadă copilul la intervale regulate, dîndu-se drept o mătuşă. îl vizitează cel puţin o dată pe lună. Jill se apropie pentru a vedea fotografia băieţelului. A

406 Era uşor să vezi că era fiul lui Leslie. Avea trăsăturile ei, chiar ceva din personalitatea ei. Părea inteligent şi vulnerabil, ca şi mama sa. - După doi ani şi jumătate la bibliotecă, continuă Cal, s-a angajat la tipul ăsta, Wheeler, în mica lui agenţie de publicitate. Nu ştiu ce anume a făcut-o să-şi "schimbe serviciul de bibliotecară. A devenit un membru important al agenţiei Wheeler, ceea ce e de înţeles, avînd în vedere talentul ei. O privi pe Jill. Dacă a existat şi o poveste de dragoste pe atunci, nu ştiu, adăugă. Mai dădu o pagină din dosar. - La cîtva timp după ce a început să lucreze pentru Wheeler, l-a cianoscut pe soţul tău. Lazarus International a cumpărat compania-mamă de care aparţinea Wheeler Adevertising. A avut loc o conferinţă dedicată noilor companii Lazarus, iar ea a fost trimisă ca reprezentantă a şefului ei. Acolo l-a cunoscut pe soţul tău. Au avut o legătură care a durat cam trei luni. Barbara Considine ne-a angajat să aflăm tot ce putem despre ea. Tot ce am obţinut au fost, evident, fotografiile băieţelului şi informaţii despre Wheeler. Probabil că Barbara le-a folosit şi povestea s-a sfîrşit aşa. Curînd după aceea, Leslie s-a căsătorit cu Wheeler. - Şi nu l-a văzut pe Jordan în tot acest timp? întrebă ea. El dădu din cap. - Dacă ar fi luat legătura, am fi aflat. Scoase un al doilea teanc de fotografii din dosar şi i le înmînă lui Jill. Erau fotografii ale lui Leslie cu Ross Wheeler. - Duc o viaţă liniştită, spuse Cai. în primul an şi jumătate, au muncit împreună la agenţie şi s-au jucat de-a familia. Apoi, el a suferit un atac cerebral. Unul urît. De atunci, ea îşi împarte timpul între îngrijirea lui şi munca la agenţie. Jill privi fotografiile. Cele mai vechi arătau o tînără femeie aparent fericită. Erau imagini cu ea mergînd cu pas ferm, hotărît; imagini cu ea în ţinută de toate zilele, ca* şi în toalete elegante. Le purta cu uşurinţă şi naturaleţe pe amîndouă.

407 Fotografiile mai recente înfăţişau o Leslie mult schimbată şi un alt Ross Wheeler. Leslie arăta palidă şi preocupată. Pierduse în greutate. Soţul ei, marcat de boală, imbătrînise brusc. Era adus de spate şi evident lipsit de puteri. Leslie Wheeler era într-o stare evidentă de epuizare cauzată de povara de a avea grijă de soţul ei în timp ce conducea şi agenţia. Lui Jill i se păru că vede semne de durere prematură pe chipul tînăr şi frumos. Leslie bănuia că soţul ei va muri şi fără îndoială că lupta din greu împotriva suferinţei. Una dintre fotografii o prezenta pe Leslie ajutîndu-l pe Ross să coboare din maşină. Expresia ei era eloc­ ventă. Era alertă, preocupată, de parcă era ceva prin care trecuse de multe ori, o îndatorire zilnică. Dar era plină de solicitudine tandră şi un fel de resemnare bravă. Dar, în toate fotografiile făcute după căsătoria cu Ross Wheeler, ceva lipsea de pe chipul lui Leslie. Acel ceva era pasiunea. Jill, o judecătoare abilă a naturii umane, pătrunse uşor prin comportamentul camarade­ resc al lui Leslie faţă de soţul ei. Leslie ţinea profund la el şi i se dedicase cu toată" puterea voinţei sale. Dar nu îl iubea. Nu aşa cum îl iubeşte o femeie "pe cel căruia îi aparţine inima ei. Ceea ce nu făcu decît să accentueze presimţirea agonizantă a lui Jill. Nimic din ceea ce auzise despre fiul lui Leslie sau despre Ross Wheeler nu servea la a-i alina chinul sufletesc. Presimţea că acum urma ce era mai rău. - Jordan a ştiut ceva despre tipul ăsta, Wheeler? întrebă ea. - Poate să fi ştiut, spuse Cal. în acel moment, Wheeler era şeful ei. Poate că a existat un conflict, nu ştiu. Sau avea deja o înţelegere cu Wheeler. N-am reuşit să aflăm asta. Jill îşi dădea seama că o anumită parte a acestui raţionament suna a g o l . Privi fotografiile lui Ross Wheeler. - Care este diagnosticul? întrebă ea. - Rezervat, spuse Cal. Se luptă să-şi revină d " p ă

408 ' atac. într-un caz ca al lui, poate să sufere un altul în orice moment. Jill se gîndi la cele abia auzite. Leslie Wheeler era o soţie atentaşi plină de solicitudine. Dar cînd soţul ei cu mult mai în virstă avea să moară, ea urma să fie din nou liberă. Liberă şi disponibilă. - Ar mai fi ceva? întrebă. Cal ridică din umeri. - Ar mai putea fi o ultimă piesă de care noi să nu ştim. Dar această ultimă piesă nu poate fi obţinută de un detectiv. Se află, poate, în mintea ei, ori a soţului tău. Există o limită pînă la care putem merge. Jill făcu cîtiva paşi nesiguri şi se aplecă să ridice fotografiile, vethi de trei ani, în care Leslie era alături de Jordan. Erau foarte multe. Instantanee cu cei doi intrînd îm­ preună în hoteluri, urcînd în maşină, mergînd pe stradă mînă în mînă. Şi fotografii compromiţătoare ale lui Jordan, în care o atingea pe Leslie, o săruta. Din fericire pentru Jill, nu erau nuduri. - Erau prea discreţi, spuse Cal, citindu-i gîndurile. N-âm putut să-i fotografiem în pat. Dar nu există dubiu că erau în relaţii intime. Avem toate murdăriile astea. Dacă intenţiona s-o jignească pe Jill, nu putea găsi cuvinte maf potrivite. Dar răceala ca de gheaţă ce se instala tot mai adînc în venele ei, în timp ce ţinea pozele, venea din două direcţii - convingerea că Leslie era profund îndrăgostită de Jordan, aşa cum nu fusese niciodată de Wheeler. Şi, mai înspăimîntător, faptul evident, de netăgăduit, că Jordan o iubea pe Leslie. Expresia ochilor lui Jordan îi sfîşie inima lui Jill. Avea o privire de exaltare fierbinte şi de încîntare, de parcă trăia ceva care făcea ca sufletul său să se reverse spre Leslie. Jill nu putea spune că nu văzuse niciodată o astfel de privire la Jordan. în acelaşi timp, îşi dădu seama că văzuse o formă palidă a acesteia, care cuprindea mai mult tristeţe decit pasiune, mai mult îngîndurare decît încîntare. "Un travesti palid, decolorat, al iubirii ade-

409 vă rate... Asta fusese privirea pe care Jordan o avusese pentru Jill, atît în timp ce-o curta, cît şi după căsătoria lor. Cu acest gînd, Jill dădu peste o fotografie care îi arăta pe Jordan cu Leslie pe puntea iahtului pe care Jordan îl ţinea la debarcaderul Oyster Bay Harbor. Cal o urmărea cu privirea. - Am folosit un teleobiectiv, spuse el. Nu ne puteam apropia mai mult de douăzeci de metri şi chiar şi atunci fotografului îi era teamă că va fi observat. în fotografie, pînzele erau strînse. Leslie şedea pe punte, ţinînd ambele mîini ale lui Jordan într-ale sale. Imaginea mărită avea o mulţime de puncte, da:* prin­ sese de minune expresia feţei. îi spunea din ochi că voia să facă dragoste. Chipul lui Jordan fu o revelaţie pentru Jill. Pasiunea îi transforma trăsăturile atît de dramatic, încît părea o cu totul altă persoană. Aerul obişnuit de competentă matură dispăruse. Arăta ca un băieţel. Dorinţa lui era aMolută, atotcuprinzătoare şi tocmai de aceea parcă sanctificată. Nu era nevoie să vezi ce se va petrece mai tîrziu, sub punte, pentru a-ţi da seama că era dragoste adevărată. Vechiul tremur al mîinilor reveni. îşi aminti zîmbetul marinarului din ziua în care ieşise pe mare cu Jordan, cînd bătrînul o confundase cu altcineva. Fusese privirea şireată a unui peţitor, a celui care înlesnea o dragoste frumoasă între doi oameni. în ziua aceea, Jill rîsese de episodul stînjenitor, înde­ părtat acum. Dar poate că o afectase chiar şi atunci. Nu avusese ea primul orgasm cu Jordan pe iaht, doar la cîteva minute după remarca bătrînului? O explozie de pasiune care dăduse semnalul final al vieţii sale lipsite de griji la suprafaţă şi care deschisese un fel de trapă în adîncurile mîloase în care de atunci se zbătea ca biciuită, cu disperare...? Cal Wheathers stătea pe scaun, fără să scoată un cuvînt. Jill se întrebă dacă nu cumva chipul ei îi trăda toate secretele. Dar trecuse de stadiul în care să mai vrea să ascundă ceva. Adevărul se încolăcise în jurul ei A

410 ca un şarpe înfometat ce aştepta să-i stoarcă şi ultima picătură de viată. Mult mai tîrziu, cînd îl va fi pierdut pe Jo ian şi-şi va fi văzut viata apropiindu-se de sfîrşit, Jill va ivi în trecut şi-şi va aminti de acest moment ca de î n r - ^ u t u l tuturor, de" fapt, ca de sfîrşitul lor: Cal urm? na-o calm din scaunul lui în timp "ce adevărul îi s % - toate măştile, evadînd din viata pe care şi-o clădise cu atîta migală. Era un dublu adevăr, un adevăr care începea în lumea exterioară şi sfîrşea în Jill însăşi. Pe de-o parte, fotografiile dovedeau ca temerile ei legate de fata fără nume erau adevărate. Leslie Chamberlain îi furase inima lui Jordan. Pe de altă parte, mult mai teribil, era făptui că modelul fîevăzut pe care Jill îl imitase din momentul în care îl cunoscuse pe Jordan - cu care ajunsese să semene ireal de mult, chiar schimbîndu-şi coafura pentru a i se p o t r i v i - era Leslie Chamberlain. Jill recunoscu ironia. Ea însăşi era dovada în carne şi oase că Jordan nu se vindecase de Leslie şi că nu se va vindeca niciodată. Cal spunea ceva, dar Jill nu-l auzea. Rămase cu fotografiile în mînă, fără să se uite la ele, privind fix la peretele de deasupra patului. Pierduse contactul cu ea însăşi ca şi cu tot ceea ce o înconjura. într-un" tîrziu, Cal plecă, promiţîndu-i că va tine legătura. Nu-l auzi. Vocea lui se pierdu în murmurul inuman din sufletul ei, un tremur seismic care o zguduia din temelii. La cîteva minute după ce plecă el, se trezi în baie privindu-se în oglindă. Ţinea încă în mînă teancul de poze cu Jordan şi Leslie Chaberlain. • Nu-şi mai recunoştea chipul în oglindă. îi era străin, o imagine de coşmar. Brusc, îşi dădu seama că duşmanul de care" fugise toată viata, de cînd era o copilă, se afla în faţa ei, după ce aşteptase cu răbdare, momentul acestei confruntări finale, trecînd prin toate aventurile, toate triumfurile. Duşmanul era ea însăşi. Nu mai avea unde să fugă. Jill rămase mult timp ca hipnotizată, privind cu ochi mari în oglindă. Voinţa-i puternică începea să se risipească. Monstrul din oglindă îi făcu semn şi ieşi afară. Jill

411 strigă şi se feri, lăsînd să-i cadă fotografiile. Dar era prea tîrziu. Transformarea se petrecuse. Cînd ieşi din hotel, cîteva minute mai tîrziu, nimeni nu sesiză diferenţa.

49 Johnsonville,

Long

Island

Leslie se afla la spital, aşteptînd ca Ross să iasă de la ultimul test neurologic. Testele, care păruseră destul de nevinovate atunci cînd Leslie se familiarizase cu ele, dobîndiseră o semnificaţie tot mai ameninţătoare în min­ tea ei. Radiografiile lui Ross, encefalogrâmele şi toate celelalte erau ca o sentinţă a unei înalte curţi de justiţie. Doctorii le studiau îndelung şi cu atenţie, pentru a deter­ mina aportul de sînge în creierul lui Ross şi starea funcţiilor sale cognitive. Un rezultat slab al testelor neu­ rologice putea indica faptul că Ross suferise între timp şi alte atacuri şi că, în general, funcţiile creierului erau în declin. Cînd şi dacă se decidea că aşa era, nu va mai fi vorba de nici un tratament. Ştiinţa medicinii nu dispu­ nea de nici o armă împotriva morţii celulelor cerebrale. Leslie îi chestionase îndeaproape pe specialişti şi, în ciuda faptului că limbajul lor era cam abstract, iar com­ portamentul lor la patul bolnavului plin de încurajare premeditată, ştia că ei treceau adesea pragul incura­ bilului, între t i m p , m u n c a epuizantă de reabilitare continua, dar fără vreo dovadă certă de însănătoşire. Şi astăzi, ca de obicei, Leslie stătea ca pe ace. încercase fără succes să se concentreze asupra revistei pe care o citea. Scrisul părea să fie învăluit în ceaţă. Televizorul din sala de aşteptare era dat prea tare şi zgomotul o împiedica să gindească. Deodată, o voce spuse: - V-ar deranja dacă îl dau mai încet? Leslie îşi ridică privirea spre tînăra în blugi care îi A

412 zîmbea nesigură. - Vă rog, chiar, spuse Leslie. Pe mine mă înnebu­ neşte, ca să fiu sinceră. " - Şi pe mine, zise fata ridicîndu-se pentru a reduce volumul la minimum. Cînd se aşeză din nou, fata o privi pe Leslie. - Sînteti nouă aici? o întrebă ea. - Soţuf meu vine aici de şase luni. - Noi de doi ani. Tata a avut un atac coronarian. Mă mir că nu v-am văzut mai devreme. Leslie lăsă revista. - Soţul meu a avut un atac cerebral, spuse ea. Fata"dădu din«eap. - Cei mai mulţi vin pentru asta. Tata face excepţie. Leslie o plăcu instinctiv. Părea comună, needucată. Purta o perucă prea vizibilă, de o culoare prea întune­ cată şi de o calitate îndoielnică şi era fardată prea stri­ dent. Dar îngrijorarea ei era la fel de vădită ca şi a lui Leslie. - Nu credeam că aşteptarea poate fi un lucru atît de teribil^ spuse fata. - înţeleg, zîmbi Leslie. Fata se dădu mai aproape de ea şi-i întinse mîna. - Mă numesc Shielah, spuse ea. Shielah Fahey. îmi pare bine că vă cunosc. - Leslie Wheeler. Şi mie îmi pare bine să te cunosc, Shielah. - Urăsc locul ăsta mai mult ca pe orice altceva, spuse fata. Niciodată nu mi-au plăcut spitalele. Mama a murit în spital acum cinci ani. Acum tata....E un iad. Avea ceva profund care îi atrase atenţia lui Leslie. Era evident că era inteligentă în ciuda lipsei de edu­ caţie. " - S o ţ u l tău este în convalescenţă? întrebă ea. Leslie confirmă. - Vine la terapie fizică în fiecare dimineaţă, spuse ea. As tăzi face cîteva examene neurologice. - într-un fel, ai noroc, spuse fata. Cel puţin poţi lupta. Cu tata, nu putem face nimic altceva decît să aşteptăm. Cînd îl iau de aici, îl duc înapoi la căminul de bătrîni. A

A

413 Cele două femei discutară despre neplăcerile vieţii de spital. Shielah Fahey ştia cîte ceva despre atacul cerebral, pentru că avusese doi bunici care suferiseră de asta. Unul dintre ei, bunicul, era încă în viaţă, dar trăia într-un azil. - Nu credeam că poate să coste atît de mult, se plînse ea. Ajutorul social şi cel de boală sînt o picătură ih mare. Bunicul avea pensie, dar nu e de ajuns. Cu tata, e la fel. Va trebui să-l aducem acasă la toamnă, dacă lucrurile nu merg spre bine. O privi pe Leslie. - Dar tu? i se adresă ea. - O, Ross - soţul meu - îşi poate purta singur de grijă, acasă, spuse Leslie. Dar nu poate să conducă, aşa că eu îl aduc şi-l iau de aici, răspunse Leslie. Conducem o mică agenţie de publicitate în oraş. El încearcă să mă ajute, deşf nu e prea uşor. Oftă. - Wheeler Advertising! exclamă fata. De pe Church Street? Sigur, o ştiu. Tata lucra cu ei. Deci soţul tău este domnul Wheeler. Leslie aprobă din cap. - Cred că şi voi o duceţi cam greu, din punct de vedere financiar, spuse Shielah. Leslie se strîmbă. - Destul de greu, zise. Fata deschise revista din poală. - Da, dar dacă am avea banii tipului, spuse ea arătînd fotografia de pe copertă, n-ar trebui să ne facem atîtea gînduri. Leslie se aplecă să vadă. Era un exemplar al revistei Times, cu fotografia lui Jordan Lazarus pe copertă. Titlul spunea: „SALVATORUL INIMII ORAŞULUI?" Textul, care descria intervenţiile lui Jordan Lazarus în Congres în favoarea planului său de reconstrucţie urbană, era scris cu caractere mici. Păli, dar îşi înfrînse emoţia. Jordan Lazarus era pentru ea la depărtare de un milion de kilometri de această sală de aşteptare cenuşie, cu scaunele ei de plastic, revistele vechi şi un televizor antic. - Da, oftă ea. Sînt sigură că ai dreptate. Tînăra bătea nervos din picior - purta nişte adidaşi -

414 în timp ce se uita prin revistă. - Mereu m-am întrebat cum este oare să fii bogată, spuse ea. Toată viata m-am chinuit să împac şi capra şl varza, n-am prea avut timp să mă gîndesc la altele. C u r rroz\ r& este cînd est; bogat, putred de bogat? pr'-.-?* d - p t înainte. Părea să se aî-e undo» c -;p r p.. Pc:-a vr rr.'i-"o efort pentru a evita să se uite fotografia lui Jordan, - Nu ştiu, răspunse. Cred că nici eu nu-mi pot imagina. - E de presupus că au şi ei problemele lor, fu Shielah Fahey de părere. Tata spunea că banii fac ca problemele mari să coste mai puţin. Nu le fac să dispară. Leslie zîmbi slab. - Sînt sigură că avea dreptate, aprobă ea. Oricum, eu n-o să ştiu niciodată. Era dureros de conştientă de c î t l i costa tratamentul lui Ross. Stilul lor confortabil de viată aluneca cu repeziciune spre marginea sărăciei. Se simţea neobişnuit de calmă aici, în compania unei fiinţe străine, dar simpatice, în timp ce lumea rece, indiferentă, se afla la distanţă, în afara încăperii. Părea că şi nefericirea împărtăşită ajuta la ceva. Mai discutară un timp, apoi tăcură. Fata şedea cu picioarele încrucişate, dînd nervos din picior în timp ce citea revista. Mirosea uşor a fum de ţigară, dar nu aprinsese nici una de cînd intrase Leslie. * Leslie o plăcuse instinctiv jDe Shielah şi era pe punctul de a o invita la o cafea. înainte să poată scoate un sunet, Shielah se ridică. - Scuză-mâ, spuse ea. Ştii u n d e , s e află toaleta doamnelor? - Pe hol, la dreapta, răspunse Leslie. Shielah se ridică şi ieşi din încăpere, aruneînd revista pe masă. Leslie rămase privind ţintă la ecranul televizorului, dar fără să-l vadă cu adevărat. Simţea că ochii îi" erau atraşi de revistă ca de un magnet. După un timp, se aplecă şi o ridică de pe masă. Degetele îi tremurau în timp ce privea imaginea lui Jordan. Arăta mai în vîrstă decît atunci cînd îl cunoscuse, chiar ceva mai slab. :

r

;

1

415 Dar vechiul Jordan era încă prezent. Leslie revăzu blîndeţea ochilor, umorul şi acea gingăşie adolescen­ t a care îi răpise cîndva, demult, inima. închise ochii şi duse revista la jDiept, pentru o sin­ gură şi dureroasă secundă. Apoi, gîndindu-se la Ross care tocmai suporta testele acelea înfricoşătoare, ală­ turi, lăsă revista în poală. O singură lacrimă căzu pe coperta revistei, pătînd obrazul lui Jordan Lazarus. Leslie tresări şi se grăbi să şteargă lacrima de pe hîrtia lucioasă. Văzu cum lacrima devine o cută umedă pe hîrtie. Nu auzi geamătul trist ce i se ridică din gît, în timp ce încerca să şteargă urmele emoţiei. Nu se gîndea că în ultimele şaizeci de secunde fusese urmărită. Leslie n-o mai revăzu pe Shielah Fahey. Ross ieşi cîteva minute mai tîrziu şi Leslie îl conduse acasă. Pe drum, îi povesti că în sala de aşteptare cunoscuse o fată drăguţă, o fată al cărei tată avusese un atac de Inimă. Ross nu-şi aminti de nimeni pe nume Fahey. Pe de altă parte, erau atît de mulţi pacienţi care intrau şi Ieşeau de la teste, încît era uşor să îţi mai scape cîte unul. Leslie nu se mai gîndi la drăguţa Shielah Fahey din ziua aceea. Era prea ocupată cu Ross. Astfel că nu se întrebă cum se făcea că o tînără care venea la spital de doi ani nu ştia unde se afla cea mai apropiată toaletă pentru doamne. Leslie avea mult prea multe pe cap pentru a se mai gîndi şi la astfel de lucruri. Aşezată la volanul maşinii sale, Jill Lazarus privea cum maşina lui Leslie ieşea încet din parcare. Ultima întrebare care mai stăruia în mintea lui Jill îşi primise răspunsul în acea dimineaţă. Nu numai că i se confirmase ceea ce bănuia venind aici, dar, în cele cîteva minute petrecute cu Leslie Wheeler, observase multe alte amănunte, care aveau să fie de nepreţuit pentru ceea ce urma să facă de acum încolo. Porni motorul. Privi în oglinda retrovizoare. Ştia că dacă o întoarce spre ea, va vedea ceea ce văzuse în

416 ziua în care Cal Wheaters îi dezvăluise adevărul despre Jordan şi Leslie. Se cutremură. Ştia că dacă va mai priv vreodată acel chip, va trebui să se sinucidă. Cel mai mare duşman al ei de acum înainte era oglinda. Dacă avea să se vadă aşa cum era cu ade vărat, era un om sfîrşit. Unica ei speranţă, ultima ei şansă se ascundea îr spatele unei singure măşti.

50 New York, 10 februarie 1979 Jordan Lazarus avusese o zi grea. Se întîlnise dimineaţa şi după-amiaza cu senatori şi deputaţi de Illinois, New York, California, Ohio, Georgîa şi Michigan - statele cu cele mai mari oraşe ale ţării - şi luase masa cu cel mai apropiat consilier al preşedintelui pe probleme de politică internă. Jordan se luptase cu o uriaşă energie şi putere cie convingere, pentru a obţine sprijin în Congres. O f e r i i favoruri pentru care, în alte împrejurări, toţi ar fi săr sus pentru a le accepta. Dar reacţia politicienilor >nu fusese cea sperat seseră prietenoşi, plini de solicitudine şi impresion. logica lui Jordan, ca şi de puterea lui. Şi, ca reprez< tanti ai statelor a căror economie depindea de bur. starea şi vitalitatea marilor oraşe, erau sincer în favoarea planului Lazarus. Viitorul statelor lor depindea de asta. Dar mai ştiau şi că liderul majorităţii din Senat, mem­ bru superior al comitetului pentru resurse şi alocaţii financiare şi apropiat prieten al preşedintelui de pe timpul studenţiei la Yale, era absolut împotriva actului Lazarus şi se folosea de influenţa sa în ambele camere ale Congresului pentru a împiedica votarea lui. Liderul majorităţii * provenea din Wyoming, un stat care nu avea oraşe mari. Se temea că planul Lazarus va

417 directiona preţioasele fonduri federale către alte state, astfef că imaginea sa în fata electoratului s-ar fi dete­ riorat, în ultimii ani creditul politic îi cam scăzuse, dato­ rită campaniilor sale electorale monotone şi apariţiei unor adversari tineri în propriul său partid. Nu era deloc momentul ca el să consimtă la votarea unui act care i-ar putea înfuria serios pe suporterii săi de acasă. Cu toate acestea, influenta lui î n Congres era la fel de puternică. Şi nici cei mai entuziaşti suporteri ai actului Lazarus nu îndrăzneau să voteze în favoarea lui, mai înainte ca liderul majorităţii să fi fost de partea lor. Pînă acum, Jordan, în ciuda farmecului său, a puterii financiare şi a popularităţii sale, n u reuşise să-l con­ vingă. Liderul majorităţii era un om încăpăţînat. In alt an, cu un alt Congres, actul lui Jordan ar fi fost votat imediat. Dar în acest m o m e n t al istoriei, cînd liderul majorităţii se opunea, actul Lazarus nu avea nici o şansă. Jordan veni acasă epuizat. Niciodată munca sa nu i se păruse mai dificilă şi mai plină d e dezamăgiri. Deşi tocmai acest plan fusese cel care îl salvase din dez­ nădejdea de a o fi pierdut pe Leslie, avea inima grea. Pentru el, viziunea asupra oraşelor-era mai clară ca niciodată, dar lupta pe care o ducea pentru a o explica r)or politicieni şi preşedinţi de companie egoişti o sbea să pară mai improbabilă şi m a i lipsită de realism ' niciodată. ~h seara asta avea nevoie de un d u ş fierbinte şi o de satură tare. Voia să-şi vadă nevasta, s-o ţină în braţe şi yja încerce să uite clipele negre ale zilei. Răsuci cheia în broască. H o l u l era cufundat în întuneric. - Am venit acasă, dragă, strigă el glumind, lăsînd servieta diplomat pe pardoseală şi dîndu-şi haina jos. O puse în dulapul din perete şi privi în camera de zi care era c u f u n d a t ă j n întuneric/Nici urmă de Jili. Se duse în bucătărie. în apartament n u se auzea nici un zgomot. Se întrebă dacă nu cumva dormea. Ar fi fost ceva neobişnuit. Niciodată nu se culca atît de devreme. Poate că ieşise în oraş. Aruncă b privire în dormitor. Era întuneric. Se duse

418 în camera de zi şi-şi turnă un pahar de whisky. Rămase tăcut, gîndindu-se. AJnde putea fi Jill? Jeşise undeva? Jordan începu să se îngrijoreze. în ultimul timp, Jill nu mai era ea însăşi. în ultimele cîteva săptămîni, fusese nervoasă, irascibilă. încercase s-o scoată din starea asta, dar ea se retrăsese în sine. Munca multă şi epui­ zarea îl împiedicaseră să găsească timp pentru a dis­ cuta cu ea; ca sot, se simţea vinovat c-o neglijase. Ieşi pe hol, să^o caute V i camerele de oaspeţi. Toate erau cufundate în întuneric. Liniştea din apartament era apăsătoare. Sunetele înăbuşite ale oraşului ac­ centuau atmosfera întunecată şi parcă rău prevestitoare dinăuntru. în sfîrşit,"Jordan ajunse în solariu. Tot întuneric. Era ultimul loc unde se aştepta să fie Jill la această oră. Rareori venea aici după ce se întuneca. Jordan deschise uşa. Fereastra enormă care dădea spre rîu se înălţa în fata sa, luminată slab de luminile oraşului. Timp de o clipă, înainte de a aprinde lumina, i se păru că vede o siluetă în fata ferestrei. Dar nu se întrebă ce putea fi decît cînd era prea tîrziu. Răsuci comutatorul din perete. Deodată încăperea fu scăldată într-o lumină strălucitoare. I se opri respiraţia. în fata sa, purtînd rochia înflorată de vară care îi plăcea lui atît de mult, se afla Leslie Chamberlain. A

0 privi îndelung. Era ca şi cum îi apăruse în fată o stafie. - Leslie. Nu ştia dacă pronunţase acest cuvînt cu adevărat. îi veni pe buze pe negîndite. 1 se înmuiaseră genunchii. Dacă s-ar fi aflat lîngă un perete sau o mobilă, s-ar fi sprijinit de ele. Rămase tremurînd, cu ochii aţintiţi asupra siluetei din fata lui. Nu-şi putea vedea propria expresie, care spunea o mie de cuvinte. Jordan se zbătea între teroare şi dorinţă. Vederea lui Leslie, după atîta timp, înlătură scutul ridicat cu grijă împotriva ei. Se simţea ca un copil lipsit de apărare. Dar exista ceva macabru în silueta din fata sa. Părea

419 a fi programată să creeze acest răspuns în el, această ezitare neajutorată. Părea mai degrabă un simbol decît o persoană reală. Un simbol al iubirii lui şi al pierderii ei. în cursul luptei pentru a-şi recăpăta propria identi­ tate, o recunoscu pe Jill. Asemănarea cu Leslie era ireală. Jill reuşise să gă­ sească aceeaşi rochie, aceeaşi pălărie, aceiaşi pantofi şi sa se fardeze ca Leslie. Dar iluzia era mai mult decît fizică. Includea şi ţinuta corpului, privirea ei, zîmbetul. Era şi o asemănare spirituală. însăşi esenţa lui Leslie părea să fie imprimată pe chipul lui Jill pentru un oarecare motiv înfricoşător. Expresia de dragoste ce-i iluminase la început chipul dispăru. - Am... dar ce faci? întrebă Jordan, cu voce tremurîndă. Ea tăcea. Nu se mişcă. Pur şi simplu, poza pentru el, mîndră de iscusinţa ei în a copia obiectul d o ­ rinţei lui pînă în cele mai mici detalii. Şi probabil că privirea ei triumfătoare a fost cea care i-a dezvăluit fal­ sitatea imaginii din faţa lui. Aceasta nu era Leslie, nici­ decum. Era Jill, întreaga ei fiinţă concentrîndu-se cu o intensitate nebunească spre a* se dizolva în imaginea altei femei. Făcu un pas înainte. Apropierea nu părea să dis­ trugă iluzia creată. Devenea tot mai reală, pe măsură ce se apropia. - Te-am întrebat ceva, şuieră Jordan, cu sîngele clocotind. Ce încerci că faci? Ea îşi înălţă o sprînceană. Ochii îi scînteiau. - Fac ceea ce vrei tu să fac, spuse ea. Doar ştii. înainta încet spre ea. Aspectul ei îi făcea rău, dar stîrnea în el ceva incontrolabil. - Jill, spuse el. Ţi-ai pierdut minţile? Cine ţi-a băgat asta în cap? Jordan stătea să explodeze. în spatele măştii, Jill era calmă, liniştită, după luni de disperare. - Bun venit acasă, spuse ea cu o voce straniu de asemănătoare cu a lui Leslie. Mi-a fost dor de tine, Jordan. O privea consternat.

420

Ea ? d , c î

U n ă

răriPaînnS.. t\ r u m 5 f ă ~ Ifert i n i R e

s

E

a

use

> P - Termină. ^înă si-şi dădu la o parte o bucla ce-i g« > P ' ?' natural, ca 'nsăŞi. Ochii îi exprimau încredere şi

0

r

G

a

l u i

t u l

L e s l i e

s i m

u

a

r

de o m i e d S o r se c u i r t m t r i > J o r d a n î- •"

r i V i r e a p e

^ ' P

d t

S e

a î n

s o a

C h

U

° ' ° " ' ' ! P făcîndu-l să doreşti, tară A n ^ r ? oniînă prin păr. Fălcile i se încleşn ă l u c a d T n * , ş t e r s e la ochi, încercînd să alunge r

SC

x

J o r d a n

s

r e a u sa a i

u s e

t a

c e _ t l

t r < S c u

1

e

- Esti nf=Ji4 °chilor. ă

Eazîmb j P0

S

m i

supăr ^' ^ ~ p

a

s p u s e el

-

T i

- *

a i i e ş i t d i n

m i n

i

î '

J i l 1 ,

spui Leslie, dacă vrei, zise ea. Nu mă

s

înapoi, ca pentru a se apăra de ea. Dar - Stiu £ '' J P e n e v o i -e Să m minţi, Jorda^ v?° . ' ~ ţ , ^ f} întinse b ° * întotdeauna. - Făt-Frumol ". Jordan o ' P spre ea Ne K î ă nebuneşte brele Nu-si ' ' molipsitoare, paralizîndu-i mem- Hai v » P 'P' privirea de la ea. aştept ' P Te iubesc. Nu mă lăsa să Jordan r n a i f * > - Jill s+\ P 'napoi. doctor. Nu 5 ş f îngrijorezi. Să mergem la un niri n l f t a n t L

n U

a

Qtă P u t e r e a

|,

reş

n

o

ti

S l

i l u z i e i e r a

v0

!

e a

s a

ie , a f e l c a

r e a

m a r e

N u

r

6

S u l

l m

j

m e u

s

c u m

u s e

l u m e a

a e i e

e a

l u i

s e

î n c l i n

a

U t e a dezl s

a

e

u s e

c

u

e a >

un

e L

a s

M ă

t

pe buze

eŞtl

t

u

în,

săîi". Caraghios, dar cuvintele îi stăteau

S

s e

a

r

cu mîInHe^^ ^ P opie de el. Era mersul lui Leslie, oglindind u r ^ o r m T ^ f f " ? .° ;- ° " ' - îti adt j • tatea lui Leslie. asta? vorbi aminte de ziua în care purtam rochja aminteşti, J c ^ a n ? ™ ' ^ P " Jordan s f f i parfumul lui Leslie. perfecţiune^ i? 5 . Părăseau şi ultimile putori. Nu sitateaei ^ i e i era ceea ce il seducea, ci perver9

C

rp

C h i i

s c î n t e i a u

Ş l buna

3

a p e

d e

e

llu

u

u

P

el

m 1

i n i

d r a g 0 S t e >

P a r f u m u l

e r a

d e

s

e r a n î a

421 - Hai, spunea ea. Ca pe timpuri. Ajută-mă să scot asta. li ghidă mîna spre rochia ei. Ochii i se închiseră cînd buzele ei i le atinseră pe ale sale. O clipă mai tîrziu, mîinile lui erau la spatele ei, descheind rochia, găsind copca sutienului. Rochia căzu pe podea cu un foşnet şi-i simţi pielea sub degete. - O* mi-a fost atît de dor de tine, suspină-ea, sărutîndu-l. Ştia că juca teatru. Nu era pic de adevăr în spusele ei. Dar cuvintele îi merseră drept la inimă. Erau cele pe care tînjea să le audă de trei ani teribil de lungi, fără să aibă curajul să recunoască. Iar glasul care le pronun­ ţase era vocea lui Leslie, atît de tandră şi de înţele­ gătoare. Jordan era excitat. Era pe cale de a se pierde. îl atrăgea şi pe el în acelaşi abis în care căzuse ea însăşi. încercă să-şi recîştige echilibrul, identitatea, dar ea era deja dezbrăcată, doar cu chilotul pe ea. Se apropie de el mai mult, modulîndu-şi trupul după al iui. Sînii mici, tari, se lipiseră de pieptul lui, iar mîinile lui, ghidate de ea, îi trăgeau chiloţii în jos, pe coapse. - O, Jordie, murmură ea. Mi-a fost atît d e dor de tine. Limba ei o atinse uşor, subtil pe a lui. Pînă şi gustul buzelor ei avea prospeţimea lui Leslie. îl privi în ochi triumfătoare. îi venea s-o sugrume. Mîinile lui îi încercuiră gîtuL Ea zîmbi. însăşi violenta lui părea să confirme puterea pe care o avea asupralui. - Deci asta era în mintea ta tot timpul, spuse el. - în mintea „ta", îi corectă ea. Nu te împotrivi, Jor­ dan. Ştii şi tu că nu asta vrei. Avea ceva de vrăjitoare în timp ce i se cuibărea în braţe. Şi era goală O săruta. O simţi vibrînd. Ştia că sub masca'aceea', ei nu-i putea rezista/ - Da, murmură ea Da, Jordan... O luă în braţe. Era uşoară. Părea mai reală, dar p r n aceasta, mai atrăgătoare', mai puternică decît ceva rea;. O aşeză pe pat şi se dezbrăcă. îi urmări în tăcere, cu o expresie satisfăcută pe chipul frumos. Cînd râmase gol. ea se iasă pe spate şi îi zîmbi,

422 - Haide, spuse. De ce ţi-e teamă? Te doresc, Jor­ dan. Te aştept. Jordan o acoperi cu trupul său. Carnea ei îl mîagîia din cap pînă-n picioare. îi simţi mîinile apăsîndu-l pe şale. Picioarele i se încolăciră în jurul lui, cu o intimitate ruşinată. * în aşteptare, se deschise pentru el, dulce şi umedă, într-o clipă, el o pătrunse. Trupurile începură să se unduiaşcă în ritmul muzicii. Strălucea şi tremura în braţele lui, ademenitoare şi ireală ca o himeră. O mînă se strecură între picioarele lui pentru a-l găsi şi a-l încuraja. Limba ei îl excita. Cutele feminităţii urcau şi coborau d^-a lungul sexului lui, mîngîindu-l, îndemnîndu-l şi ademenindu-l. Dulci unduiri ale şoldurilor fe­ meii îl atrăgeau mai adînc, tot mai adînc. Dar dorinţa nu putea fi separată de oroarea pe care o simţea crescînd şi-devenind tot mai dureroasă. Avea sentimentul că va exploda. Clătinîndu-se pe marginea abisului, privi din nou în ochii ei. Falsitatea era nemărginită, asemeni unei oglinzi în care se reflectau mii de imagini ale propriului său chip. îi ghici victoria. Gratie acestei mascarade reuşise să-i pătrundă în suflet mult mai adînc decît îi permisese el vreodată. Se simţea gol şi expus. Iar trupul lui palpita cu o plăcere înfiorătoare, perversă, născută din falsi­ tatea ei şi a lui. - Te iubesc, spuse ea. Talazdl din Jordan se înălţa tot mai mult, iar el inspira cu greu. Murmurul lui Leslie îi răsuna în urechi, mîinile ei îl mîngîiau, cerîndu-i să se predea. - Te iubesc, gemu el. Da, îi şopti ea. Da... îngrozit de resemnarea lui şi de victoria ei, Jordan se predă. r

A doua zi, dimineaţă, Jill se trezi singură. Ameţită, privi ceasul de pe noptieră. Era ora zece. Jordan plecase probabil demult la serviciu. Jill se simţea oarecum confuză, dar odihnită. Se gîndi că era prima dată, după multe luni, cînd dormise atît de bine.

423 De fapt, nu era de mirare. Pasiunea care îi unise aseară fusese ca un cutremur. îi storsese pe amîndoi, adormindu-i unul lîngă celălalt, ca pe doi copii, în patul mare. Cît va trăi, Jill îşi va aminti această întîlnire nesfîrşită, epuizantă. Fusese un fel de fantasmagorie. întinsă între cearceafuri, amorţită de plăcere, îşi dădu seama că şmecheria mersese. Iluzia fusese cu adevărat irezistibila. Nu fusese în stare să i se opună. Se predase. Descoperise adevărul despre el şi, prin trupul şi gemetele lui, el îi mărturisise acel adevăr. Măştile fuseseră îndepărtate odată pentru totdeauna. Jill era speriată de ceea ce făcuse. Dar sufletul i se scălda în satisfacţie, ca şi trupul, de altfel. Falsitatea de o viaţă atinsese punctuf culminant în seara trecută. Şi, paradoxal, falsitatea îi oferise adevărul. Adevărul despre Jordan. Următoarea întrebare era ce va face în continuare. Ce vor face amîndoi. Rămase în pat aproape o oră, gîndindu se. Apoi se ridică şi se îndreptă, nesigură spre dulapul din perete. Cînd îl deschise, văzu că o parte din costumele lui Jordan dispăruseră. La fel, cămăşile şi pantalonii. Jill simţi cum îngheaţă treptat. Deci mersese prea departe. El fugise, speriat de ceea ce-l obligase să facă. Dar va veni înapoi. Era convinsă de asta. Nu-i mai putea rezista de-acum. în seara trecută, ea îi dezvăluise o armă împotriva căreia el era lipsit de apărare. Se urcă din nou în pat. Rămase acolo mult timp, cîntărind alternativele. Apoi, îl sună pe Jordan la birou. Era într-o şedinţă, i se comunică, dar o va suna el. Puse de cafea şi făcu un duş. Se îmbrăcă şi-şi bău cafeaua, aşteptînd să sune telefonul. Aşteptă toată dimi­ neaţa, apoi după-amiaza. Telefonul aşteptat nu veni. La ora patru primi un mesaj adus de un angajat al companiei Lazarus care luă încă o parte din îmbrăcă­ mintea şi articolele de toaletă ale lui Jordan. Mesajul era scris de mîna lui Jordan. „Nu mai avem ce să ne spunem, scria ei. Avocatul meu va lua legătura cu tine". Biletul nu era semnat. :

A

424 Jill îl privi pe mesager care ducea un alt geamantan plin cu lucrurile lui Jordan. Cuvintele soţului ei i se zbă­ teau în piept, ca o prevestire sumbră. Jordan ştia că singurătatea era cea mai groaznică pedeapsă. Intră în dormitorul unde făcuseră dragoste cu o sea­ ră în urmă. Se privi în oglinda enormă. Imaginea era colorată încă de obsesia serii trecute. Părul era al lui Leslie. Mai stăruiau încă urmele machia­ jului folosit pentru a completa iluzia. Chiar ţinuta şi privirea ochilor ei îi reaminteau de perfecţiunea spec­ tacolului. Dar ea nu era Leslie. Era Jill. Oglinda îi făcu cu ochiul, dreRt răspuns, anulînd iluzia şi amintindu-i de unica realitate pe care nu o putea îndura. Era singură.

51 S-au scurs şase săptămîni. Jordan nu o mai văzu pe Jill şi nici nu-şi îngădui să se mai gîndească la ea. Nu era pentru prima oară cînd Jordan Lazarus se adîncise în munca sa. Muncea optsprezece ore pe zi la birou, vorbea mult la telefon, amintind altora favorurile acordate cîndva, contactînd diferite persoane, aranjînd întîlniri. Restul timpului şi-l petrecea adîncit în ginduri, cu telefonul închis, secretarei fiindu-i interzis să sune sau să intre. Se gîndea numai la planul lui şi la armele pe care le putea folosi pentru a face să fie aprobat de Senat. Era bătălia finală a lui Jordan Lazarus cu lumea. Şi Jordan era decis să cîştige. în tot acest timp, gîndul la Jill abia dacă îi licări în mintea preocupată. Işi spunea că un plan care va schimba fata unei naţiuni era mai important decît biata viată intimă a unui cuplu - un cuplu care, oricum, urma să divorţeze în curînd. Dar această pretinsă obiectivitate era doar un ecran menit să ascundă adevărul. Jill nu-i ieşise cu adevărat

425 din minte nici o clipă. Umbra ei se ghicea în spatele tuturor preocupărilor şi acţiunilor sale. Şi, din cauza ei, în tot ce simţea Jordan de-a lungul acestei perioade, oxista o tentă'de disperare. Era stăpînit de o mînie rece, care-l otelea în relaţiile sale cu ceilalţi. Poate pentru că-şi îngropase atît de adînc sentimentele personale, avea o imagine aproape Inuman de clară a tablei de şah care era activitatea lui profesională. încercarea care îl aştepta era cea mai importantă din existenta lui, iar miza era foarte ridicată. De data asta, Interesul personal nu juca nici un rol în planul său. , Bunăstarea tării sale era unica sa preocupare. în sfîrşit, Jordan Lazarus devenise vizionarul pe care Meg îl văzuse dintotdeauna în el. Parcurgînd întorto­ cheatul drum al ambiţiilor lumeşti şi al afacerilor, reu­ şise, în sfîrşit, să-şi scrie poemul vieţii. Planul Lazarus. Trebuia însă să depăşească şi ultimul obstacol care-i stătea în cale. Acel obstacol era liderul majorităţii din Senatul Statelor Unite. Poate datorită semnificaţiei istorice a acestei încer­ cări sau datorită profundei crize personale din care fă­ cea eforturi să evadeze, Jordan găsi soluţia. Concepul un ingenios quid pro quo'menit să ate­ nueze opoziţia liderului majorităţii faţă de actul Lazarus. Planul de a muta una dintre cele mal bogate şi mai mari corporaţii ale lui Lazarus International în Wyoming avea să aducă statului douăzeci de mii de locuri de muncă şi venituri de milioane de dolari. Planul prevedea şi deschiderea unor filiale impor­ tante pe întregul teritoriu al statului Wyoming de către una dintre cele mai bogate bănci care îi aparţinea lui Jordan. Un^alt angajament includea achiziţionarea uneia dintre cele mai mari staţii de televiziune din Wyoming de către o companie de telecomunicaţii sub­ sidiară a lui Lazarus. Şi era doar începutul. Jordan propunea o serie de aranjamente financiare care urmau să facă minuni în o c o n b m i a statului W y o m i n g , contribuind serios la modernizarea bazei industriale şi financiare învechite a acestui stat. Avea să fie cel mai important ajutor primit

426 de acest stat de la marea criză. Dar ceea ce oferea Jordan era mult mai complex decît ce se vedea la suprafaţă. Avantajele oferite însuşi liderului majorităţii erau enorme. Aproape fiecare ele­ ment al ofertei lui Jordan era legat cu fire nevăzute de companiile la care acesta era acţionar sau membru al consiliului de administraţie, sau de băncile cu care lucra el. Oferta lui Jordan era "o ţesătură de stimuli economici aparent inocenţi, folositori statului Wyoming, dar turnînd indirect milioane de dolari j n buzunarul liderului majo­ ritar şi dublîndu-i averea personală. Deşi tentantă, poate că oferta nu l-ar fi clintit pe liderul "majorităţii dacă i-ar fi fost făcută personal de Jordan. Exact"în^acest moment Jordan plănuise o lovitură de maestru. Oferta avea să-i fie prezentată nu de Jordan, ci de însuşi preşedintele, în Biroul Oval, după ce va fi petre­ cut b oră într-o atmosferă cordială, depănînd amintiri din anii studenţiei lor la Va/e. Preşedintele încheia ceea ce începuse Jordan. Şi o făcea cu o convingere profundă şi fără scrupule, pentru că a p r o b a r e a actului Lazarus era crucială pentru naţiunea pe care o conducea - fără a mai vorbi de şansele de a învinge în următoarele alegeri. La douăzeci şi patru de ore după această întîlnire, liderul majorităţii le declara colegilor săi din Senat că sprijinea cu toată puterea planul Lazarus. Avea de gînd să facă presiuni şi să amintească tuturor favorurile pe care le acordase timp de trei decenii, pentru a face ca planul să fie trecut prin Congres şi aprobat de Casa Albă. Dezbaterile congresmenilor în jurul acestui act mult controversat s-au încheiat abia la miezul nopţii. Au fost luări de cuvînt elocvente în favoarea planului, iar votul comitetului a fost de 27 la 2 în favoarea aprobării actului Lazarus. în cîteva zile s-a ajuns la concluzia că actul va fi aprobat de ambele camere ale Congresului. Preşedin­ tele a lăsat să se înţeleagă ca nu se va opune actului atunci cînd el va fi promulgat. Membrii Curţii Supreme au dat asigurări că suporterii actului nu trebuiau să se

427 teamă de nici o barieră constituţională pentru a fi aplicat. Arhitecţii oraşelor, experţii financiari şi economiştii se agitau făcînd speculaţii privind efectele acestui act revoluţionar. Articole despre Jordan Lazarus şi planul său vizionar privind oraşele au inundat ziarele politice, revistele economice şi publicaţiile cele mai răspîndite. întreaga naţiune începu să-şi dea seama că în Congres se petrecea un lucru care va marca o nouă epocă. Visul lui Jordan Lazarus era pe cale să devină realitate. într-o joi cam vîntoasă, pe la sfîrşitul lui martie, după o zi în care răspunsese felicitărilor venite din toată ţara, Jordan se pregătea să iasă din birou. Abia cînd se ridică de la birou, îşi dădu seama cît de obosit era. De Japt era chiar puţin ameţit. Fusese prea ocupat şi nu luase prînzul. Va trebui să înceapă să aibă mai multă grijă de el. Acum avea un motiv real pentru a începe să trăiască din nou. Tensiunea muncii obse­ dante din ultimele cîteva săptămîni va trebui să cedeze locul unui progres constant, precaut, fără tensiuni in­ utile. Pînă acum încercase să-şi înfrîngă propriii demoni, în viitor va încerca să-şi împlinească un vis care dădea un nou sens întregii sale vieţi. Cu aceste gînduri, Jordan ieşi din birou. Se opri brusc cînd văzu că avea un vizitator neaş­ teptat. Era Jill. Jordan făcu ochii mari. Nu-şi mai văzuse soţia de peste şase săptămîni. Nici nu se aştepta s-o maf vadă vreodată. Avocaţii săi le scriseseră avocaţilor ei, dar, încă nu primiseră nici un răspuns. Jill arăta palidă şi slăbită. Nu o mai văzuse din noaptea acelei deghizări nebuneşti, o noapte pe care trebuia să încerce s-o uite. - C a s ă vezi peste cine dau aici, spuse el. - Bună, Jordan. - Cărui fapt îi datorez plăcerea? Se înarmase cu răceală, pentru a o respinge. Ea se ridică şi făcu un pas mic spre el. Avea o

428 privire ciudată, ceva între provocare şi implorare. - Aş vrea să vorbim o clipă. Ridică dintr-o sprînceană cu arogantă studiată. - Ciudat, zise. Credeam că am cam epuizat subiec­ tele de discuţie, Jill. Să mai fi rămas vreo surpriză? Părea rănită cu adevărat de sarcasmul lui. - Atunci, e mai bine să plec, spuse ea. N-o văzuse niciodată arătînd atît de patetic. Părea împuţinată, lipsită de apărare, o umbră a celei care fusese. în acea clipă, i se făcu milă de ea. Nu-şi putea permite însă să se înmoaie în fata ei. Nimeni nu-l mai rănise ca ea. Se măritase cu el pretinzînd a fi cine ntt era. Pătrunsese cu forţa în sufletul lui, tocmai cînd avea nevoie de mai multă apărare, şi-i sco­ sese la iveală propriile obsesii, distrugîndu-i inima. Nu o ura, dar nu suporta s-p vadă sau să-i mai audă glasul. Era mai bine să se tină'departe de el. - Bine, spuse rece. Dacă trebuie. Se îndreptă spre ea. Numai acest gest, de a micşora distanta dintre ei, îl umplea de scîrbă. O va considera întotdeauna o vrăjitoare care se strecurase în viata lui printr-un ghinion nenorocit şi aproape că îl distrusese, îi luă paltonul şi i-l întinse. Ea îl luă cu mîini tremu­ rătoare şi încercă să-l îmbrace. O privi, fără să se ofere s-o ajute. Ea se chinuia să găsească mîneca; îşi reveni şi o ajută. Stînd în spatele ei, o auzi murmurînd ceva. Cuvin­ tele, pronunţate încet, fură acoperite de foşnetul hainei. - Ce spuneai? întrebă Jordan. Se întoarse. Privi spre el. • - Am spus că sînt însărcinată. îl privea cu ochi .limpezi, fără să clipească. Jordan făcu un pas înapoi, ca pălmuit de cuvintele ei. Apoi se obligă să stea pe loc. ..însărcinată." Cuvîntul ăsta nu i se potrivea iui Jill. Era o sirenă, da. O seducătoare. Dar mamă? imposibil. încercînd să se apere, căută cele mal crude cuvinte pe care le putea găsi. • De unde ştii că e a! meu? întrebă ei. Ea zîmbi trist. a

A

429 - E al tău, Jordan. Făcu un alt pas înapoi, privind-o lung. - De ce te-aş crede? spuse. N-ai spus niciodată adevărul. De ce te-ai schimba acum? Vorbea repede, de parcă încerca s-o oprească să continue. îl aşteptă răbdătoare să termine. Apoi, fără'să se uite la el, vorbi. - în noaptea aceea, spuse. Atunci s-a întîmplat. Furia fierbinte ca oţelul lichid se aprinse în creierul lui Jordan. Ar fi vrut s-o'omoare pentru ceea ce-i făcuse. Dar undeva în sinea lui ştia că spunea adevărul. Asta îl făcu s-o urască şi mai mult, dar îi distruse armura pe care şi-o înălţase cu atîta grijă. - Minţi, zise el, fără convingere. Jill clătină din cap. Părea foarte mică şi slabă, dar avea o armă împotriva căreia el nu putea lupta. - Şi chiar dacă ai spune adevărul, continuă el, n-ar avea nici o importanţă pentru noi doi. Cuvintele sunau fals pe buzele lui. îşi dădea seama că vestea însemna totul, schimba totul. Cu excepţia aversiunii faţă de ea, care nu va muri niciodată. Urmă o tăcere lungă. Stăteau la un metru distanţă unul de celălalt. îşi dorea să pună o lume între ea şi el. Vederea ei îl îmbolnăvea. - Ce vei face? întrebă ea în sfîrşit. Cuvintele îi treziră dorinţa de a o strînge de gît. Dar copilul lui era în pîntecele ei. A o ucide acum nu servea la nimic. Scapă de el, spuse Jordan cu voce tremurîndă. îl privi. - Chiar crezi ce spui? Sigur, îl ghicise. Ştia că era al lui. Mai ştia şi cînd îl concepuse. Işi va aminti de noaptea aceea cît va trăi. O privi încruntat. Deja îl sfîşiase cu minciunile ei, cu măştile ei viclene. Era întruchiparea falsităţii şi-l făcuse şi pe el să se poarte astfel. Nimic din ceea ce i-ar putea uni în viitor nu va reuşi să schimbe acest fapt. Dar purta copilul lui. - Nu, vorbi el, învins. Nu cred ce spun. O privi consternat. Adîncurile cristaline ale ochilor ei se deschideau larg, ca pentru a-l sorbi. în clipa aceea r

430 părea mai frumoasă, dar în acelaşi timp mai perversă ca oricînd. Sentimente contradictorii îl îndemnau pe Jordan să se aproprie de soţia sa şi îl împingeau departe de ea cu forţă egală. "Cît despre Jill, ea rămase privindu-l fix, cu pardesiul ascunzîndu-i trupul zvelt, care îl hipnotizase cu farmecul lui, îl contaminase cu puterea lui de a-l înşela şi care purta acum copilul lui. - Bine, spuse Jordan. Bine. Nu se mişcară. Soţul şi soţia rămaseră privindu-se în ochi, despărţiţi de o prăpastie adîncă.

52 Johnsonville,

Long

Island

La 30 martie 1979, Ross Wheeler avu un alt atac cerebral, mai puţin grav. îşi pierdu o parte din funcţiile motorii pe care şi le recăpătase după luni de fizioterapie şi „căzu" la cîteva întrebări ale testelor cognitive, la care înainte răspun­ sese cu uşurinţă. Doctorii o încurajară pe Leslie, spunîndu-i că ase­ menea episoade erau obişnuite printre pacienţii cu atac cerebral şi că erau „un pas înapoi" cu care trebuiau să se obişnuiască. Leslie nu era convinsă de această ver­ siune a lucrurilor, dar îi lipseau atît resursele financiare pentru a obţine o a doua părere, cît şi curajul de a auzi această opinie. Se agăţă de optimismul doctorului ca un copil, deşi în fundul sufletului simţea adevărul rău prevestitor pe care ei încercau să i-l ascundă. Ross trebui să petreacă două săptămîni în spital pentru noi teste. Costul acestei noi spitalizări avea să o facă pe Leslie să ipotecheze casa pentru a doua oară, şi chiar să ceară bani de la rudele mai îndepărtate ale lui Ross sau ale ei. O amăra nu atît faptul că trebuia să ceară bani, cît faptul că boala soţului ei progresa. Se

431 temea că viaţa alături de el se va sfîrşi. încerca să uite acest gînd, "dar şi să se pregătească pentru orice eventualitate. Acum pleca din salonul lui Ross, spunîndu-i că va reveni. Avea multă treabă la birou. Evenimentele recen­ te o făcuseră să rămînă în urmă cu lucrările. Ross o înţelese şi o îndemnă să se ocupe de dato­ riile ei, chiar dacă asta însemna să nu-l mai vadă în ziua aceea. - Şi mai dă-le ceva din lucrările tale şi fetelor, spuse el. Şpune-le c-aşa a zis şefu'. îi strînse mîna. Amîndoi erau speriaţi, dar Ross era mai curajos. Deşi părea mai slăbit şi chipul îi era schim­ bat de expresia de durere din interior care o tulbura pe Leslie, păstra în jurul lor o anume stare de voioşie. Leslie îl îmbrăţişa strîns. - Te iubesc atît de mult, îi murmură ea îngrijorată. - Şi eu te iubesc, copilă, spuse el. Cînd îi făcu semn cu mîna, din uşă, avea lacrimi în ochi. Observase încă de la primul atac această nepu­ tinţă a ei de a-şi reţine lacrimile de fiecare dată cînd se despărţeau. Leslie nu se duse la birou. Direct de la spital se îndreptă spre Long Island Expressway. Ajunse la Farmington în mai puţin de o oră, conducînd cu viteză. Cînd ajunse, Cliff Beyer era la muncă, dar Georgia era acasă, cu Terry. Leslie fu surprinsă văzîndD-l pe băieţel. Se înălţase, iar privirea îi era mai matură. Trecuseră aproape şase luni de cînd îl văzuse ultima oară. Boala lui Ross îi consuma mult timp şi o preocupa pînă într-atît încît nici nu mai sunase la familia Beyer de cîteva săptămîni. Georgia ştia de necazurile lui Leslie şi o întîmpină cu o îmbrăţişare caldă. —Ce mai face Ross? întrebă ea cu voce scăzută. - Cît de bine se poate, cred, răspunse.Leslie, tot în şoaptă, ca băieţelul să nu-i audă îngrijorarea din glas. Terry, care avea acum şase ani şi jumătate, fu timid cu Leslie, ca de obicei. Dar îşi manifestă timiditatea vorbindu-i pe un ton distant, politicos, în loc să se mai

434 sporovăiau? Şi de cîntecul pe care-l cîntam noi?, O clipă rămase tăcut. - „Ne-am dus la tîrgul de animale", cîntă ea. El zîmbi timid. - „Şi-au venit şi păsări şi fiare", adăugă ea. - „In lumina lunii, măreţul maimuţoi..." Mai mult recita decît cînta, de parcă se ruşina să cînte ca un băietei. - „îşi peria blana cafenie". îl strînse la piept. Deci ţi-ai amintit, spuse ea. - Nu de la-nceput, mărturisi el. Dar acum mi-am amintit. în sinea ei, Leslie era disperată. Ştia că Ross era în spital, îngrijit de doctorii care se temeau că putea avea oricînd un alt atac serios. Un astfel de atac îl putea ucide, fără îndoială. Iar băieţelul acesta care o plăcea, poate că o şi iubea într-un fel, creştea şi se transforma atît de repede, încît era imposibil să-i ceri să tină minte clipele petre­ cute împreună sau micile lor ritualuri. O lăsa în urmă, înaintînd în lumea sa proprie. Leslie avea sentimentul că, îmbrăţişînd acest trup mititel, se agăţa deznădăjduită de ceva ce îi era smuls de scurgerea Inevitabilă a timpului. Timpul era duşma­ nul ei, nu numai în ceea ce-l privea pe Ross, pe care boala îl mîna tot mai aproape de sfîrşitul vieţii, dar şi în ceea ce-l privea pe băietei, care se transforma în fiecare zi, şi avea s-o dea uitării, în timp ce în inima lui se făcea loc pentru noi experienţe şi oameni. Dar va păstra ceea ce-i rămăsese. Acest an din urmă o învăţase să nu se plîngă şi să fie recunoscă­ toare pentru tot ce îi mai dăruia încă viaţa. Nefericirea făcuse din Leslie un soldat. Devenea expertă în a aprecia partea bună a unei situaţii rele. - Povesteşte-mi despre învăţătoarea ta, îl rugă. - A, începu el visător, jucîndu-se cu degetele mîinii ei stîngi şi observînd verigheta, o cheamă domnişoara Coopersmith. - E drăguţă? întrebă Leslie, cu ochii pe jumătate închişi de plăcerea de a-i simţi degeţelele atingîndu-i-le pe ale sale.

435 - A, răspunse el, e drăguţă. Şi-a cumpărat o maşină nouă vara trecută. Mi-a spus* că o să mă ia la plimbare într-o zi. Interesant, spuse Leslie. îl ascultă povestind şi îi puse alte întrebări pentru a-l face să continue. El începu să-i vorbească despre prie­ tenii de la şcoală, ce făceau împreună, unde se duceau în vacantă vara viitoare şi unde se va duce el cu părinţii săi. Pentru Leslie, fiecare cuvînt era ca o binecuvîntare, un elixir preţios care o apropia tot mai mult de el. - Acumf că te-ai făcut destul de mare ca să scrii, pun pariu că într-o zi o să-mi scrii şi mie o scrisoare, spuse ea. - Da, o asigură el. Şi tu o să-mi răspunzi. - Am putea fi prieteni prin corespondenţă? întrebă ea. Ce sînt prietenii prin corespondenţă? îi explică. între timp, îi ţinu mînuţalintr-a ei, agăţîndu-se fără să vrea de această săgeată fragilă îndreptată spre viitor. - Dar nu va trebui să ne scriem, zise el deodată. - De ce? îl întrebă ea. - Pentru că, îi explică el, atunci cînd o să mă fac mare, o să te măriţi cu mine. Deci n-o să fie nevoie să ne scriem. - A, ai dreptate, dădu ea din cap. Această clipă dulce-amară, în care se agăţa de el, lăsîndu-l totodată să plece, era mai frumoasă pentru că era trecătoare. în acea clipă, lui Leslie i se păru că numai ceea ce era trecător era real. Lucrurile importante din viaţa ei erau, din păcate, cele care îi scăpau din mînă, căci toţi acei pe care-i iubise i se strecuraseră printre degete. La fel cum acest copil minunat, în această clipă fermecată, îi alunecase printre degete în timp ce tocmai îi promitea să-i aparţină pentru totdeauna, să crească şi să se însoare cu ea. r

r

Astfel stătea Leslie cu capul fiului ei în poală, privind în sus, la ramurile bătrînului stejar care se întindeau protector deasupra lor. Era adultă acum şi învăţase că

436 omul trebuie să fie rapid şi inteligent atunci cînd este vorba de cei pe care-i iubeşte, preţuind momentele pe­ trecute alături de ei ca pe nişte stele căzătoare, înainte ca ele să dispară. Arta dragostei constă 4n a reţine aceste explozii de aur în inima ta, pentru totdeauna.* Pentru un copil ca Terry, viitorul era neîngrădit, un loc care-i trezea iniţiativa şi curiozitatea, unde va putea face ceea ce dorea. Pentru Leslie, viitorul era un duş­ man, grăbit să devoreze lucrurile şi oamenii pe care-i iubea. în ochii ei, trecutul devenea tot mai important, căci numai el îi mai rămăsese. Era prea absorbită pentru a mai lua seama la alt­ ceva decît la băieţelul de pe genunchii ei. Astfel că nu-i ffecu prin cap să privească în spatele ei, la tufişurile din capătul parcului, de unde o urmărea Tony Dorrance. Nu văzu expresia de pe chipul lui în timp ce-i privea. Dar, de data asta, Tony nu o privea pe Leslie. Avea ochi numai pentru băieţel. Şi aşa cum Leslie îşi regăsea inima în Terry Beyer, Tony Dorrance îşi recunoscu fiul, al lui şi al lui Leslie.

CARTEA A PATRA CEA MAI FRUMOASĂ DINTRE TOATE 53 Johnsonville,

Long Island, 16 iunie 1979

Aşa cum reieşi ulterior, starea lui Ross nu era atît de gravă pe cît se temeau doctorii. Păru să-şi revină în cursul primăverii. Memoria cuvin­ telor şi a numelor i se îmbunătăţi uşor, iar capacităţile Intelectuale reveniră la nivelul de dinainte de Crăciun. Datorită voinţei sale puternice, dar şi terapiei fizice in­ tense, îşi controla mai bine mişcările şi putea duce la bun sfîrşit un număr de îndatoriri. teslie se forţa să vadă aspectul bun al lucrurilor. Doctorii îi erau complici binevoitori. - Creierul este un organ atît de complicat, încît nu putem să prevedem ce va face, îi spunea doctorul Gaeth. Am avut pacienţi care şi-au revenit după problemo mult mai grave decît cea a soţului tău. Ţine minte: oxerciţiile fizice serioase şi dragostea sînt cele mai im­ portante lucruri. Continuă să crezi în Ross şi es va con­ tinua să creadă în el însuşi. Once este posibil, în această zi de miercuri însorită, străzile din John­ sonville aveau aura prevestitoare a verii fierbinţi ce urma t;A vină. Leslie fusese la birou toată dimineaţa şi reveniyo acasă să-i ducă pe Ross ia spital, pentru fizio­ terapie. Se întorcea la birou, pentru a se ocupa de nişte probleme importante pe care ie negi'jase de prea mult

438 timp. Ziua se va încheia ca multe altele. Urma să-l ia pe Ross la ora trei, apoi să revină la b i r o u pentru încă vreo două ore, ajungînd acasă spre seară, pentru a petrece puţin timp cu el înainte de a adormi la nouă sau nouă şi jumătate, epuizată. Nu mîncase mai nimic toată ziua. Ultima dată cînd avusese curajul să se cîntărească a v e a pînă în cincizeci de kilograme. Chiar dacă îşi aducea a m i n t e să mănînce, nu avea poftă de mîncare. Pierdea c o n s t a n t în greutate. Infirmiera lui Ross, o femeie blîndă, pe nume Connie, ridicase din sprîncene şi-i s u g e r a s e să consulte un medic. Leslie o ^ascultase politicos şi uitase cele auzite în cîteva minute! Abia avea putere s ă se concentreze pentru a-şi rezolva sarcinile la b i r o u . Nu mai avea energie pentru a se gîndi la ea şi la sănătatea ei. Scoase cu grijă maşina din parcare, privind mereu în oglinda retrovizoare, apoi se îndreptă spre ieşire. Intro­ duse cartela în aparat şi urmări bariera care se ridica. In acel moment, portiera din d r e a p t a se deschise brusc şi cineva urcă în maşină. Leslie scoase un strigăt înăbuşit. Se gîndi că era jefuită. Apoi se albi la faţă văzînd cine era. Tony Dorrance nu zîmbea. Chipul frumos avea o expresie severă, concentrată. - Să mergem, spuse el. Leslie era prea şocată ca să mai f a c ă vreo mişcare. Rămase privindu-l fix, alarmată, dar şi iritată. - Ce faci...? se bîlbîi ea. - Dă-i drumu', spuse el. Vreau să s t ă m de vorbă. Leslie îşi reveni repede. - Dă-te jos din maşină, îi ceru. Dă-te jos sau... - Ştiu că am un fiu, o întrerupse T o n y . Se numeşte Terry Beyer. Locuieşte în Farmington, L o n g Island. L-am văzut. Te-am văzut cu el. Leslie îl privea cu gura căscată. Cuvintele lui îi şterseseră totul din minte. Tony o privea cu răceală, cu ochi inumani. Trebui să facă un efort pentru a v o r b i . - Ce doreşti? întrebă ea. Pentru c e eşti aici? Nota

439 de iritare îi dispăruse din glas. Era speriată. Sunetul unui claxon o făcu să tresară. Privi în oglinda retrovizoare. în spatele ei se afla o maşină care aştepta să iasă pe poartă. - Să mergem, spuse Tony. Apăsă pe acceleraţie şi trecu de poartă, cotind pe o stradă din apropierea spitalului. Nu ştia ce urma. Numele lui Terry pe buzele lui Tony îi anulase lumea familiară din jur. Fă la dreapta la colţul următor, spuse Tony. îi urmări instrucţiunile. O conduse de-a lungul cîtorva străzi din cartier, pînă la crfhitirul pe lîngă care trecea adesea în drum spre spital. - Intră, o îndemnă el. Aici n-o să ne deranjeze nimeni. Intră în cimitir. Nu mai fusese aici înainte. Vederea mormintelor o făcu să se cutremure. Numele de pe morminte păreau ireale, de parcă erau nişte oameni care îi priveau din spatele lor. Tony, omul care îi făcuse atîta rău în viaţă, revenise. r

Conduse încet de-a lungul aleilor, pînă cînd Tony îi 3puse să se oprească. - Opreşte motorul, spuse el. Leslie făcu ce i se ceruse. Se întoarse spre el. Avea sentimentul copleşitor al absurdităţii. - Ce doreşti? întrebă ea. Pauză. Tony îi zîmbi îndelung. - Pe tine, vorbi el. Leslie rîse. Era un rîs dispreţuitor şi el îl înţelese. O apucă strîns de încheietura mîinil. - Nu rîde de mine, iubito, spuse ei. Faci o mare greşeală. N-o să mai rîzi cînd o să terminăm. li văzu privirea. Era serios, cum nu fusese niciodată înainte. Nu semăna cu acel Tony pe care-l cunoscuse oa, nici cu cel din urmă cu şase luni, care apăruse pe noaşteptafe în pragul ei. Avea ceva diferit acum, dur şi concentrat. - Nu ştiu ce crezi că faci, vorbi ea. Ai ieşit din viaţa mea, Tony. De mult timp. Cu mult înainte de a-l cu­ noaşte pe Ross Wheeler şi de a mă îndrăgosti de el, te v

440 uitasem deja. Dacă ai ideea nebunească să crezi că poţi da ceasul înapoi după atîtia ani... - L-am văzut, spuse el. L-am văzut pe fiul nostru, Leslie. O lumină străluci scurt în oohii ei frumoşi, apoi se stinse. - Noi n-avem nici un fiu. Ce t o t spui? - Fără glume prosteşti, Leslie, spuse el. N-avem timp de aşa ceva. Cînd te-am văzut acasă la tine, simţeam că era ceva greşit în toată scena aia. O simţeam în oase. Aşa că am stat cu ochii p e tine. Cînd te-ai dus la Farmington, eram exact în spatele t ă u . Te-am urmărit pînă în parc. Eram doar la cîtiva metri de voi cînd stăteati întinşi sub stejar. Rîse. I^un pariu că te credeai liberă ca pasărea. Credeai că fus^sei atentă... Privi afară, apoi iar spre Leslie. - Evident, am ştiut că era al rneu, de la bun început, spuse el. Şi ştiam că e al tău. Nimic n-a fost vreodată mai evident. Are ochii tăi, zîmbetul tău, dar restul este al meu. Nasul, bărbia - totul. Este fiul meu, Leslie. Leslie nu scoase un cuvînt. Ştia că putea oricînd să nege. Dar dorea să ştie ce intenţii avea. - l-am verificat pe cei doi Beyer, continuă el. Am aflat că l-au adoptat. A fost uşor; la asta sînt bun. Ai născut copilul la cîteva luni d u p ă ce ne-am despărţit. Făcuseşi deja actele cu familia Beyer. L-au luat acasă direct de la spital. Au documentele pentru adopţie, dar în certificatul de naştere eşti trecută tu. A m o copie. Ridică din umeri. - Nu c-aş fi avut nevoie de vreo confirmare, spuse. Imi recunosc fiul cînd îl văd. Leslie făcu ochii mici. - Nu ai nici un drept, spuse ea, s ă discuţi cu soţii Beyer sau cu fiul lor. Absolut nici unul. N u e treaba ta. * Tony scutură din cap zîmbind cunoscător. - Eu sînt tatăl băiatului, spuse el. Leslie se gîndi. Citea pe faţa lui că îşi închipuia că avea un drept asupra ei. - Bine, spuse ea. Să zicem că ai fi tatăl natural at băiatului. Asta nu schimbă nimic. M-ai părăsit cu mult înainte de naşterea lui. Eu l-am dat spre adoptare. A

441 Părinţii lui au fost atît de buni ca să mă lase să-l văd din cînd în cînd. Asta e ceva destul de normal în lume. Nu ai nici un drept legal asupra lui. Nici unul. Judecătorul o să-ţi rîdă în nas dacă o să ridici vreo pretenţie. Tony dădu din cap zîmbind amar. - Crezi că eşti deşteaptă, nu? spuse el. Crezi că lo-ai aranjat pe toate. Leslie îl privi cu dispreţ. - Ce-i de aranjat, Tony? Tu ai viaţa ta. M-ai părăsit cu mult timp în urmă. Nu-ţi aminteşti? Era ziua în care trebuia să ne căsătorim. Ye am aşteptat şi nu ai venit. Nici măcar n-ai privit înapoi. îţi aminteşti, Tony? Da? Deodată, cuvintele ei deveniră mai intense. Erau ca nişte gheare pline de mînie. Trebui să facă efortul de a reveni la o voce normală. - Mi-am continuat viaţa, spuse ea. Am un soţ. Copi­ lul pe care l-am născut acum şase ani are un cămin. E un copil fericit, normal - dar nu mulţumită ţie. Acum, de ce nu-ţi vezi tu de treburile tale, ca'să mă laşi pe mine să-mi v a d de ale mele? T o n y dădu iar din cap. - Chiar nu înţelegi, nu-i aşa? vorbi el. Nu a fost întîmplător că ţi-am ieşit în cale după atîţia ani. Asta a fost soarta, Leslie. în tot timpul ăsta viaţa mea a şchio­ pătat. Simţeam asta, dar nu înţelegeam. Am crezut că eram urmărit de ghinion. Dar lipsea ceva mai profund. Pe u r m ă te-am revăzut. Tu erai aceea. Tu, în tot acest timp. Crezi că soarta m-ar fi adus la uşa ta după atîta timp d a c ă nu încerca să-mi spună ceva? Leslie îl privi, contrariată. - A fost o coincidenţă, Tony. Nimic altceva. El clătină din cap." Chipul lui căpătă o expresie tandră. - N u , spuse el. Tu erai cea care lipseai din viaţa mea. D a c ă ţi-aş spune cît de greu mi-a venit să stau acolo, î n casa ta, şi să-ţi vorbesc despre asigurări, cînd inima m i se frîngea... Niciodată n-o să ştii ce-am simţit. Te iubesc, Leslie. Te-am iubit mereu. A fost nevoie de clipa a c e e a norocoasă ca să-mi dau seama. Leslie făcu ochii mari..îşi dădea seama că era sincer. - Eşti nebun, spuse. Cuvintele îi scăpară, crude şi :

a

1

442

furioase, înainte de-a şi le fi putut retine. Privirea întunecată din ochii lui reveni. Avea ceva sălbatic, de parcă masculinitatea i se cristalizase şi se concentrase datorită obsesiei sale. Leslie era nervoasă şi dezgustată din cauza apropierii de el. - Şi din prima zi am ştiut, continuă el, că era ceva în neregulă cu căsuţa aia â ta şi soţul tău bolnav. Nu era real. Tu nu ai ce căuta acolo.^Nu Leslie a mea. Era doar de faţadă. Privi afară. Avea o expresie extaziată pe care nu i-o văzuse niciodată. - Am ştiut că dacă stau cu ochii pe tine o să aflu adevărul, spuse el. Şt bineînţeles, a fost uşor. M-ai dus la băiat, Leslie. Direct înapoi la dragostea noastră und e a început. Unde am abandonat-o. încă o dată, sentimentul dureros de dezrădăcinare o cutremură. într-un fel, Tony avea dreptate. Dar nu era aşa cum credea el. îi descoperise secretul, e adevărat. Viata ei de acum nu avea nimic în plus fată de ceea ce se vedea de la bun început. Recunoscuse asta faţă de ea însăşi şi o acceptase. Tony văzuse veriga lipsă*între relaţia demult pierdută cu el şi existenţa ei actuală. Din cauza asta putea să creadă că ea încă'îl mai iubea. Va fi greu de convins că se înşela, îşi dădea seama că obsesia lui îi juca feste. - Da, repetă el. Te-am urmărit. Şi ţi-am descoperit secretul. O privi cu ochi triumfători. - Şi secretul eram eu, spuse. Eu şi fiul meu. Leslie era exasperată. Vorbea alandala. . - Tony, eşti nebun, spuse ea. Se aplecă spre ea. îi prinse ambele mîini înainte ca ea să se poată feri. - Eram convins că ai să spui asta, zise el. Am ştiut mereu. O să încerci să spui că nu a fost nimic, că este o poveste veche. Dar te înşeli, Leslie. întotdeauna te-ai înşelat în privinţa mea. E adevărat, te-am părăsit. Asta a fost marea mea greşeală, cea mai mare greşeală a vieţii mele. Pentru că te-âm iubit şi te iubesc şi acum. Şi tu m-ai iubit. Nu încerca să negi. Era evident pe atunci, în felul în care mă priveai, în care făceai dragoste... A

443 Amintirea îi scoase un oftat. Roşi, pentru că nu putea nega că el fusese primul ei iubit, bărbatul care o făcuse femeie. O văzu roşind. Dădu din cap, cu o sclipire de înţelegere în ochi. - Ai fost singura femeie care a însemnat ceva pentru mine, încheie el. Şi copilul este dovada, o ştii. Nu poti nega. Mi-am trosit viata timp de şapte ani, încercînd să mă ascund de acest adevăr. Dar soarta m-a făcut să te găsesc din nou. Acum ştiu cine sînt. Acum ştiu unde îmi oste locul. Şi unde este locul tău. Urmă o pauză. Ea nu-l privi în ochi, dar simţea cum privirea lui o ardea. - Te iubesc, spuse el. Tu eşti tot ce am iubit pe lume. Şi tu mă iubeşti, Leslie. Ştiu asta. Vreau doar să te aud pe tine spunînd-o. Te rog. îmi datorezi măcar atît. Leslie scutură din cap. Pentru ea era pur şi simplu o nebunie, dar pentru el totul avea o logică. Tony îi ghicise gîndurile, pentru că o atinse blînd. - Vezi, nu sînt nebun, Leslie. Am greşit. Foarte mult. Am urmat o cale greşită. O cale care m-a îndepărtat de tine. Dar acum te-am găsit. Şi orice s-ar întîmpla, nimic nu se va Schimba. Eu sînt al tău, iar tu eşti a mea. Leslie se înroşi de furie. - Am ascultat destul, spuse ea. Dacă vrei să-ti faci iluzii, treaba ta. îmi pare rău că viaţa ta nu a decurs aşa cum ai fi vrut. Dar nu încerca să te agăţi de mine. Ştii, Tony, nu te-ai schimbat deloc. Nu ai curajul să-ţi asumi responsabilitatea pentru propria ta viaţă, aşa că acum, după atîţia ani, te agăţi de mine, ca şi cum asta te-ar putea salva. După ce m-ai sedus şi m-ai părăsit şi m-ai lăsat să mă descurc cum am putut... O lacrimă involuntară îi izvorî din ochi, la amintirea a c e e a ce î n s e m n a s e acest bărbat pentru ea şi a chinurilor îndurate din cauza lui; Nu-şi ridică privirea. Dacă ar fi făcut-o, i-ar fi zărit expresia sincer îndurerată. - Şi acum, continuă ea cu vocea sugrumată, acum crezi că poţi reveni în viaţa mea, de parcă te-ar fi invitat cineva. Ei bine, nu eşti invitat. Nu ai loc în viaţa mea. Nu am nevoie de tine, nu te vreau.

444 - Ştiu cît te-am rănit, spuse el blînd. Nici n-ai idee cît de rău mă simt din cauza asta. Dar trebuie să înţelegi, Leslie, că ni s-a oferit o altă şansă. Soarta ne-a oferit o altă ocazie. Din nou, furia apăru în ochii ei. - Greşeşti, vorbi ea. Soarta ţi-a oferit şansa de a vedea ce murdărie ai făcut din viaţa ta. Asta a fost tot, Tony, atunci cînd ai apărut la uşa mea ca*un biet agent de asigurări. Asta a fost. El îşi mută privirea. Cuvintele ei tăioase îl răniseră. Se gîndise permanent la umilinţa aceea, cînd dăduse cu ochii de el în praguicasei ei. Era o privire impersonală, de dezinteres şi dispreţ abia mascat. Privirea pe care orice gospodină o păstrează pentru un agent de vînzări nepoftit. - Dacă te îngrijorează banii, începu el, asta nu e o problemă. Dacă revii, voi fi omul care puteam să fiu în tot acest timp. O să-mi găsesc o slujbă mai bună. O să trăieşti într-o casă la fel de bună ca aceea pe care o ai acum... Cuvintele i se pierdură cînd îi văzu privirea. Plină de dispreţ la adresa absurdităţii fanteziilor lui. Parcă îl pri­ vea de sus, nu numai pentru prea puţin impresionantul său noroc în lumea afacerilor, dar şi pentru obsesia lui pentru ea. . Chipul lui Tony se înroşi de ruşine. Simţea că-l umi­ lise deliberat. Aproape că 6 ura acum. Deschise portiera şi coborî din maşină. Ocoli maşina şi se aplecă spre ea. - Gîndeşte-te, spuse el. Nu te grăbi. Vorbea pe un ton rece. - N-am nevoie de timp zise ea. Şi n-am nevoie să mă cjîndssc la tine. La revedere, Tony. întinse mîna să pornească motorul, dar el apucă cheia şi i-o iuă. O legănă în faţa ei, dus pe gînduri. - Solu! tău ştie că ai un copil? întrebă ei. Mîinile ?! tremurau pe volan. Privea drept înainte. - Da. ştie. Vocea îi tremura. Se rugă să pară convin­ gătoare. Tony continuă să-î legene cheia în fata ochilor, sîudiind-c atent. 5

445 - Ei, mai vedem, noi, spuse el. Strîngînd din dinţi, Leslie nu spuse nimic, privind fix drept înainte. - Cu el n-ai avut copii, nu-i aşa? întrebă el. Pun pariu că te-ai străduit. Vezi, iubito/asta dovedeşte ce •pun eu. Nu este bărbatul potrivit pentru tine. E un Invalid. Un ratat. într-o zi vei avea o grămadă de copii. Dar vor fi copiii mei. Leslie avea senzaţia că o frînghie legată în jurul )leptului o sufoca, stofcînd-o de puteri. Adunîndu-şi ulImele forţe, inspiră adînc ca pentru a rupe frînghiâ. - Eşti* patetic, Tony, spuse. Pleacă şî încearcă să-ţi trfiişşti viaţa. îţi doresc noroc. li luă cheia din mînă. Nu încercă s-o oprească. Reuşi să pornească motorul. El dădu să spună ceva în timp ce ea schimba viteza, dar nu-l auzi. Rulînd pe aleile cimitirului, îl vedea în oglinda retro­ vizoare, înalt, în costum, încadrat de frunzele copacilor şl de pietrele funerare. Era o imagine macabră, imagi­ nea unei fantome din trecutul ei înălţîndu-se printre mor­ minte pentru a o înfrunta în carne ş f oase. Luptînd cu tremurul din suflet, Leslie îşi aţinti ochii pe şoseaua din faţa ei, spunîndu-şi că nu va mai privi în urmă.

[

54 Revista People, 9 septembrie

1979

OAMENI FRUMOŞI ÎN AŞTEPTAREA MOŞTENITO­ RULUI Vizionarul miliardar Jordan Lazarus şi frumoasa sa soţie, Jill, se gîndesc şi la altele, nu numai la vestitul şi controversatul Plan Lazarus pentru reabilitarea Americii urbqne. In timp ce soţul, Jordan, munceşte cît e ziua de lungă alături de membrii guvernului şi de partenerii de

446 afaceri pentru aplicarea epocalului Plan Lazarus, soţia lui, Jill, este ocupată cu aranjarea unui decor elegant în apartamentul din Sutton Place, pentru bebeluşul pe care-l aşteaptă în noiembrie. întrebată cum decurg lucrurile, radioasa doamnă La­ zarus le-a vorbit reporterilor cu elocventă concizie. „Sînt în rai", a spus ea. „De cînd l-am cunoscut pe Jordan visez la copilul lui. Şi acum visul se împlineşte. E prea frumos ca să fie adevărat". Cît despre Lazarus însuşi, el nu a fost disponibil pentru comentarii, fiind într-o şedinţă de consiliu care a durat douăsprezece ore. Cei mai buni arhitecţi şi experţi financiari s-au angajat să transpună în viaţă planul său urbanistic. Dar sujse apropiate miliardarului spun că n-a fost niciodată maHericit şi mai împăcat cu sine. „Jordan a fost dintotdeauna omul care trăieşte pen­ tru viitor", spune consilierul lui apropiat, Sam Gaddis. „E un vizionar. De aceea, Planul Lazarus înseamnă foarte mult pentru el. Doreşte să-şi lase amprenta asupra viito­ rului. Acelaşi sentiment îl are în legătură cu copilul său. Copilul va fi şi el viitorul său - legătura sa cu generaţiile ce vor veni. Jordan este un om foarte fericit". Se spune că familia Lazarus este copleşită de felici­ tări, dintre care multe includ pronosticuri asupra copi­ lului, dacă acesta va fi băiat sau fată. Lazarus personal refuză zîmbind să răspundă la întrebarea dacă îşi do­ reşte un urmaş de sex masculin. Oricare ar fi rezultatul, adăugăm şi noi urările noastre cele mai bune celor ale unei naţiuni recunoscătoare. Pentru Jill şi Jordan - fericire! A fost cel mai rău an din viaţa lui Jill. Pe măsură ce treceau lunile, era obligată să afişeze un chip zîmbitor în fata presei, în timp ce viaţa sa personală era un dezastru. Povara pe care o ducea acum pe umeri o storcea de puteri şi setemea că nu va mai putea să. fie o mamă adevărată pentru copilul ei, atunci cînd se va naşte. Vestea sarcinii zădărnicise planul lui Jordan de a o părăsi. Intrerupsese pe loc procedura de divorţ şi începuse să se gîndească la noua lui postură, cea de

447 pftrlnte. Reacţia i lui Jordan fată de această schimbare a pla­ nurilor f u s s e s e incredibilă. Părea complet dedicat pre­ gătirilor pe *ntru sosirea copilului, aproape obsedat. în c o n t r a d i c ţ i a cu cele afirmate în presă, Jordan şi nu Jill ara cel câr#~e supraveghea aranjarea unei minunate camore de c c o p i l în aripa dinspre sud a casei, c u cea mai frumoasă porivelişte din întregul apartament. Se îngrijea cfo fiecare cidetaliu, lăsînd ca retuşul final să fie adus cînd vor afla d a c o ă bebeluşul era fetită sau băietei. în tot a c ^ e s t timp era atent fată de Jill într-o manieră roce, asigurwîndu-se că se îngrijea şi nu făcea eforturi. 0 ducea el însisuşi la doctor şi învăţa tot ce putea despre ••rcină şi ns aşteri. Dar nu • era nici urmă de dragoste în atitudinea sa protectoare- . Jill avea impresia că era doar receptacolul dragostei Iu ui incipiente pentru copilul lui încă nenăscut, 9I nu o fiintae umană în sine. în p r i m e l l e zile ale sarcinii, sperase că vor face dra­ goste. Cred» ea că pruncul va deschide o nouă formă de tnndreţe întnre ea şi Jordan şi că va repara o parte din fAul care ap-*ăruse in căsnicia lor. însă J o r o d a n nu o atinsese. O dată sau de două ori îndrăznise s -ă se apropie de el şi se ferise de ea cu sila zugrăvită p# e chip. Nu-şi dădea seama dacă pur şi olmplu o u r a a , sau dacă amintirea ultimei lor scene de dragoste, cî» nd se deghizase intenţionat pentru a-I pro­ voca şi tortuura, era prea dureroasă pentru el. în orice caz, răceala lui îi tăiase cheful. Nu-l mai aborda a doua oară. Continua % să doarmă în acelaşi pat cu ea, dar nu mai ora patul ccDnjugal. O supraveghea pur şi simplu de dragul copiluului. Voia să fie pe aproape dacă apărea vreo p r o b l e r m ă de natură medicală care putea ameninţa latul. D o r m e ^ cu spatele la Jill. N i c i o d a t ă * în viata ei Jill nu se simţise atît de singură tiau atît de nesigură pe ea. Medicul obstetrician îi Interzisese s - ă ia vreun medicament şi se străduia să-i roepecte i n d i icatiile. Dar tensiunea zilnică în care trăia ora atît de i n s u p o r t a b i l ă , încît nu putea închide ochii fără tranchilizante*. A

448 îşi ascunsese sticiuta cu pastile în fundul sertarului măsuţei de toaletă. într-o seară, Jordan dăduse peste sticluţă. Furia care îi Jîşnea din ochi o speriase. - D a c ă te mai prind cu aşa ceva, o avertizase el, te închid într-un spital şi vei sta sub supraveghere pînă cînd se va naşte copilul. Ochii lui exprimau un amestec de îngrijorare îndîrjită pentru copilul lui şi ură fată de soţia sa. Jill îşi mută privirea. - E o sticluţă veche, spuse ea. E acolo de luni de zile. Nu am luafnimic. Şi nici nu voi lua. îti promit. Jordan puse sticiuta în buzunar. - Aşa să faci, zise, părăsind încăperea. Din noaptea aceea, Jill se simţea ca o prizonieră. Reuşi să pună mîna pe cîteva pastile printr-o prietenă şi le ascunse cu şiretenie, schimbîndu-le locul de cîteva ori pe săptămînă. Le lua cît de rar posibil, pentru că simţea că Jordan o scruta cu privirea cînd era alături de ea, atent la orice semn că ar fi luat vreun tranchilizant. Cînd intră în ultimele luni de sarcină descoperi că pilulele nu mai erau chiar atît de necesare. Deşi era tot cu nervii la pămînt, somnul venea de la sine, punînd capăt zilelor tulburi şi purtînd-o de-a Jungul nopţilor lungi, goale, asemeni unui covor magic. îşi dădu seama că un proces profund al naturii îşi urma cursul firesc, asigurînd sănătatea copilului ei încă nenăscut, obligîndu-i trupul să doarmă. în timpul acestor luni, distanta dintre Jordan şi soţia sa crescu. Grija lui plină de dragoste pentru bebeluşul care creştea în Jill devenea tot mai mare şi, cînd bebe­ luşul începu să mişte, fu de-a dreptul extaziat. Seara, Jordan şedea lîngă Jill, mîngîindu-i cu blîndete abdomenul umflat. Cînd fătul mişca, el zicea: „Uite! Ai simţit?" şi zîmbea cu entuziasm copilăresc. în acele momente, se făceau simţite ecouri ale fericirii molcome, angelice, pe care Jordan o manifestase în luna lor de miere, cu un an şi jumătate în urmă. Era de parcă dobîndise în sfîrşit ceea ce-şi dorise, ca şi cum era satisfăcut şi încîntat de viata sa. Dar fericirea lui care înflorea nu avea nimic de-a face cu sentimentele fată de Jill.. Nu făcea nici un secret din A

449 înstrăinarea lor. Cînd îi atingea abdomenul, dorea să-şi ntingă copilul, nu soţia. Cît de ciudat, cît de greu era pentru Jill să-i vadă mîna pe abdomenul ei pentru a simţi copilul care mişca! Să vadă cum afecţiunea lui creştea şi înflorea în timp ce vîrfurile degetelor l u i îl mîngîiau la cîţiva centimetri de­ părtare. Era despărţit de copilul său iubit numai x i n t r - u n văl, un ţesut* fără importanţă, insignifiant - Jill nsăşi. Ei îi venea să înnebunească simţind cum dragostea lui o ocolea, îndreptîndu-se spre o fiinţă nevăzută din trupul ei. Dorea ca degetele acelea blînde să întîrzie asupra cărnii ei, s-o mîngîie pe ea. Dar Jordan nu avea nici un pic de dragoste pentru ea. Copilul fără chip îl lega de ea împotriva voinţei sale. Aşa se făcu că Jill începu să simtă, în starea sa deznădăjduită, că poartă în ea un corp străin. Şi, pe măsură ce dragostea lui Jordan pentru copilul invizibil creştea, Jill se trezi că simţea ceva asemănător urii faţă de fiinţa pe care o purta în pîntec. Propriul său senti­ ment 6 şocă şi încercă să lupte împotriva lui. Era şi copilul ei. Ar fi trebuit să-l iubească, să aştepte cu ne­ răbdare naşterea lui. Dar toate emoţiile ei erau întortocheate, inconso­ labile, de cînd se îndrăgostise de Jordan Lazarus. Se simţea ca un pion neajutorat într-un joc nebunesc care se folosea de dragoste pentru a-i distruge pe cei care-l jucau, în loc să le aducă fericire. Cum să simtă ea dragoste de mamă pentru acest copil nenăscut, cînd el fusese conceput în cursul unei mascarade provocate de gelozia ei oarbă? Şi cum putea ea să-i ceară lui Jordan s-o iubească pentru ea însăşi, cînd îl sedusese şi-l cîştigase sub chipul acelei alte femei? Era ca şi cum copilul era al altei mame. Cum altfel se putea explica dragostea pasionată a lui Jordan pentru pruncul nenăscut şi totala sa indiferenţă pentru femeia care îi purta copilul? Jill vedea în oglinda băii cum pîntecele îi creştea tot mai mult, în fiecare zi. Fascinaţia faţă de frumuseţea stranie a maternităţii se combina cu oroarea farsei în

450 care ea şi Jordan transformaseră acest proces natural plin de bucurie. Jill nu era viitoarea mamă fericită pe care o credea lumea. Bebeluşul nu era creatura adorată pe care şi-l dorea ea. Jordan nu era soţul iubitor pe care-l descriau ziarele. Totul era o minciună uriaşă. Cît despre Jordan, el nu se îndoia că acest copil al lui fusese conceput în noaptea aceea. Nici el nu o pu­ tea privi pe Jill fără să vadă masca pe care o purtase în noaptea aceea nefericită. Imaginea căreia Jill îi dusese viată nu mai putea fi ştearsă. Acest fapt, mai puternic decît orice reproşa era cel care îl ţinea acum departe de Jill. îşi dădea seama, privind în urmă, că, atunci cînd o cunoscuse pe Jill şi căzuse în plasa farmecului ei sexual, ceea ce îl atrăsese la ea fusese tocmai ciudata ei asemănare cu Leslie, acel farmec straniu. Pe atunci, nu-şi dăduse seama de asta; fusese mult prea vrăjit pentru a observa. Dar acum vedea că acea aură stranie pe care Jill părea s-o poarte existase de la început, ca un talisman ce-i adăuga ceva din esenţa lui Leslie. Nu era de mirare că Ben, marinarul, o confundase pe Jill cu Leslie. Jordan ar fi trebuit să înţeleagă atunci semnificaţia acelei întîmplări, dar nu putuse. Fusese orbit de dorinţă. Jordan îşfdădea seama că o primise pe Jill în inima lui sub o falsă înfăţişare, -de la bun-început. Astăzi, chipul ei era ca o oglindă care arunca o lumină crudă asupra falsităţii căsătoriei lor. In ciuda tuturor acestor lucruri, Jordan simţea o legătură profundă între el şi Jill. Ea era mama copilului său. Dar nu se putea hotărî s-o ierte pentru ceea ce făcuse. Nici nu putea s-o atingă, căci înşelăciunea din relaţiile lor intime era prea oribilă ca să-i poată face faţă. Ea nu mai era acea Jill pe care o dorise. lată cum Jordan îi întoarse spatele soţiei sale însin­ gurate, îşi petrecea ziua muncind la Planul Lazarus, iar serile încercînd să-şi vadă copilul inocent prin trupul lui Jill. Copilul era, într-un anume sens, viitorul său. Odată născut, îl va salva din trecutul său mînjit şi va putea k

451 fncşpe să trăiască din nou. Işi dădea seama că acesta nu era un mod sănătos de a aduce un copil pe lume, dar nu avea încotro. Işi dorea acest copil mai mult decît orice pe lume. Părea • I fie unica lui şansă de a fi fericit. Va mai îndura cîteva săptămîni, de dragul lui. Apoi tf I va reîncepe viata. Sau aşa credea el. Acesta era impasul dureros dintre Jordan şi Jill, invi­ zibil pentru lumea exterioară, atunci cînd cursul eveni­ mentelor se schimbă, aruncînd o altă lumină asupra agoniei lor. Meg Lazarus muri. Jordan primi vestea ultimului atac de cord suferit de Meg în miezul unei nopţi calde de septembrie şi imediat zbură cu avionul personal în Pennsylvania. Cînd ajunse, Meg era la reanimare la St Joseph's Hospital. Preotul fusese deja chemat pentru ultimul serviciu religios. Jordan nu simţea nimic în timp ce stătea în avion şi apoi cînd se îndreptă cu maşina spre spital. Emoţiile din sufletul său fuseseră atît de dureroase şi duraseră atît de mult timp, încît parcă în seara aceea nu mai era loc pentru nimic altceva decît pentru acţiune, pentru voinţă. Cînd ajunse, fraţii şi sora lui se aflau în sala de aşteptare. Gerald, CÎay şi Ryan stăteau pe scaunele de plastic. Mama era în salon, cu Meg. Louise se aruncă la pieptul lui Jordan. - Jordan, spuse ea. Mulţumesc lui Dumnezeu că oşti aici. întreaga familie părea neajutorată, lăsîndu-se patetic în grija lui Jordan. Meg fusese conducătoarea lor spiri­ tuală, iar acum, pierzînd-o pe ea, era ca şi cum îşi pier­ deau pămîntul de sub picioare. - A... Cum se simte? întrebă Jordan. Louise privi în altă direcţie, cu ochii plini de lacrimi. - întreabă de tine, spuse ea. Un suspin îi tăie răsu­ flarea. O soră îl conduse pe Jordan la Meg. Mama se ridică de pe scaunul de lîngă pat, îl sărută pe Jordan în tăcere şi ieşi din cameră. Jordan privi chipul lui Meg. Masca morţii începuse să acopere trăsăturile pe care le iubea A

452 atît de mult. Meg arăta ca o păpuşă de cîrpă, cu ochii privind în gol, spre tavan. - Meg, şopti el, luînd-o mînă. Sînt Jordan. Zăcea fără să răspundă. Dar mîna i se mişcă într-a Sui şi pieptul i se ridică în timp ce se chinuia să vor­ bească. Se aplecă deasupra ei, astfel ca ea să nu trebuiască să întoarcă ochii spre el. - Meg, eu sînt. Jordan. - Jordie? Vocea ei era un ecou palid, de nerecu­ noscut, depărtată şi distorsionată de moartea care o aştepta. - Sînt aici, draga mea, spuse el. Totul o să fie bine. Ochii îi erau aţintiţi asupra lui, fără să-l vadă. Văzu lacrimi pe obrajii ei şi-şi dădu seama cu surprindere că erau ale lui. - Jordie, spuse ea din nou. Acum îl vedea. Mîna ei i-o strînse slab pe a lui. Ai venit. - Da, am venit. Credeai că o să te las tocmai acum? Nu-s eu ăla, copilă. Nu avu puterea să-i zîmbească şi ea. Moartea o îndepărta cu repeziciune de el. - Jordie, repetă ea. Urmă o pauză înfricoşătoare. Simţea cum se lupta pentru o ultimă clipă de luciditate, în timp ce răul din trupul ei nu-i mai lăsa puterea de a gîndi. - Da, iubito, sînt aici, spuse el. Dacă îi lipsea suflul necesar pentru a vorbi, cel puţin o va alina prin pre­ zenţa lui pînă la sfîrşit. Sînt aici, îi şopti. Nu te mai părăsesc, Meg. Niciodată. îşi coborî faţa pînă aproape de a ei şi îi sărută bu­ zele* Pielea îi era rece, retrăgîndu-se în rigiditatea morţii. - Te iubesc, spuse el. Te iubesc, Meg. Sînt aici cu tine... - Jordie. Cu un efort supraomenesc, reuşi să-şi facă auzit glasui şi să-şi aţintească privirea asupra lui. Ascultă-mă. - Da, dragă, spuse el, luîndu-i mîinile într-ale sale. Te aud. - Vreau să fii fericit, zise ea. - Sînt fericit, Meg, o asigură el. Minciuna îl făcu să

453 privească în altă direcţie. - Nu, spuse ea. Nu mai e timp... Ascultă. - Da. Cuvîntul fu un suspin. Da, te ascult, Meg. - Munceşti atît de mult, spuse ea. Prea mult. Ai renunţat la tine. Te-ai neglijat, tot timpul. Regăseşte-te acum - pentru mine. Nu mai fugi... - Da, Meg, îi promise, tinîndu-i mîinile îngheţate. Da, draga mea. Cum spui tu. încercă să-şi ascundă durerea pe care i-o cauza ea. Ea ştia ce făcuse el din viata lui. Acum, prea tîrziu, îi spunea să dea ceasul înapof şi să devină omul care nu (usese niciodată, omul care ar fi trebuit să fie de la început. - Nu poti trăi fără dragoste, spuse ea. Nu încerca. Nu mai încerca. O scutură un spasm. îl privi mai adînc în ochi. - Fii bun cu Jill, spuse ea. Te iubeşte. - Da, minţi Jordan. Da, ştiu, Meg* ştiu. Şi voi fi. îţi promit. Cuvintele i se rostogoleau pe buze fără nici un înţeles. Vorbea prea mult, o ştia, încercînd să acopere llpsa^de sens a cuvintelor. Lacrimile îi curgeau pe faţa ei ca o ploaie rece, inutile ca şi minciunile lui. Strînsoarea mîinilor ei slăbi şi îşi dădu seama că ea se folosea de ultimele ei puteri pentru a încerca să-l convingă să-şi ţină promisiunea. Ceva invizibil păru să coboare* asupra ei, strivind-o. Mîinile i se înmuiară într-ale lui. Buzele ei pronunţau ceva. Se aplecă, încercînd să audă. - . . . încă timp... Lumina ochilor se stinse. Culoarea i se scurse din obraji. Se dusese. Jordan se îndreptă, tinîndu-i mîinile. Privi în jos, la chipul mort, care era deja de nerecunoscut. Apoi se duse şi deschise uşa. Fraţii şi sora sa îl priviră cu o speranţă disperată, nebune*ască. Le spuse din priviri că se terminase. Mama scoase un strigăt şi-şi ascunse faţa în mîini. Louise năvăli în salon, de parcă graba ei ar*fi ajutat la ceva. Fraţii se ridicară în picioare, neajutoraţi. Ryan întinse braţele spre Jordan. Veni doctorul, apoi preotul. A fost o noapte lungă.

454 Jordan aranja totul, îşi asumă toate responsabilităţile. Deşi arăta de parcă ceva îi scursese tot sîngele din el, era rece şi eficient cu străinii, blînd şi încurajator cu familia sa. O sună pe Jill în zorii zilei, pentru a-i spune vestea. Va sosi acasă peste cîteva zile. Jill părea şocată, dar vocea îi răsuna atît de îndepărtată, încît el abia îi înre­ gistra emoţia. înainte de a închide, o întrebă cum se simte. - Bine, spuse ea. Nu-ţi face griji din cauza mea. Ai grijă de familia ta. Ai grijă de tine. în cuvintele ei răsuna ecoul ultimelor cuvinte ale lui Meg. „Fii fericii Nu poţi trăi fără dragoste". în timpul funeraliilor surorii sale, el le acordă ultimelor ei cuvinte un nou înţeles. Va fi un tată bun pentru copilul său. Va găsi în viaţa de părinte ceea ce îi lipsise ca bărbat, ceea ce nu găsise în dragoste. Oare asta voia Meg să spună? Nu ştia. Nici măcar n u ' o cunoscuse cu adevărat pe Meg şi nici pe el însuşi. Dar îi va oferi copilului său siguranţă şi fericire. Sau va muri încercînd s-o facă. Cu aceste gînduri, Jordan îi întoarse spatele lui Meg şi unui mare capitol din viaţa lui, pentru a face din nou faţă viitorului.

55 Copilul s-a născut pe 10 noiembrie. Era o fetiţă. Au botezat-o Margaret, în memoria lui Meg. Cînd i-au adus copilul, Jill l-a luat în braţe cu sen­ timente confuze. Timp de nouă luni se temuse de acest moment la fel de mult pe cît îl dorise. Fetiţa era incredibil de frumoasă, cu pielea tranda­ firie, proaspătă, cu ochii cenuşii ai nou-născutului şi cu mînuţe adorabile care se strîngeau în pumnişori şi se desfăceau în timp ce gîngurea. Plînse puţin, dar apoi se cuibări confortabil la sînul lui Jill. Inocenţa şi dragă-

455 lăşenia, foamea ei de viată erau captivante. - Are ochii tatălui, spuse o soră. - Şi părul lui, adăugă o alta. Copila semăna într-adevăr mult cu Jordan. Avea tră­ săturile lui curate, oneste, calmul lui interior, privirea aceea de vizionar. Toate surorile îl admirau pe Jordan Lazarus pentru marea sa avere şi faimă, ca şi pentru vestita lui frumuseţe, astfel că era normal să vadă asemănarea între fată şi tată. Dar Jill nu putu să nu observe că nimeni nu vorbea de asemănarea copilului cu mama. Cîteva zile, la început, Jill încercă să-şi spună că asta nu însemna nimic. Cu timpul, copilul va oglindi tipicul amalgam dintre trăsăturile mamei şi ale tatălui. Dar Jill nu putea rezista să nu-şi tină copila aproa­ pe de ea, pentru a o examina cu atenţie obsesivă, căutînd în fizionomia ei urme evidente ale asemănării cu ea. Dacă asemănarea exista sau nu, Jill nu o găsi. Jordan îşi iubea copilul cu pasiune. Şi era încîntat că avea o fetită. Prima dată cînd o văzu pe Meg, chipul i se ilumina aşa cum Jill nu-l văzuse niciodată. Luă fetita în braţe, o tinu, vorbi cu ea aşa cum prea putini bărbaţi o fac cu bebeluşii, mai ales cu fetitele. Intre ei se stabilise o intimitate ciudată, răscolitoare* de parcă îşi aparţineau dintotdeauna şi avuseseră nevoie do Jill doar ca de intermediarul cerut de natură pentru a-i face să se întîlnească. Jordan era transfigurat. Se purta de parcă merita o asemenea răsplată după ce îndurase o lungă perioadă de însingurare alături de Jill. Descoperise în Meg pe cineva din propriul său sînge, o fiinţă pe care-o înţe­ legea şi în care avea încredere instinctiv, iar acum i se dăruia încîntat şi necondiţionat, de parcă se regăsise pe sine. Privindu-i, Jill se simţea lăsată pe dinafară. Pe măsură ce trecea timpul, în ciuda apropierii zil­ nice de micuţa Meg, Jill avea sentimentul tulburător a

456 ceva străin la fiica sa. Deşi o admira pe Meg şi avea o afecţiune de netăgăduit fată de ea, nu simţea acea legătură interioară prin care ştia că fiecare mamă ar trebui să se simtă unită cu fiica sa. Se părea că Jordan simţea această legătură pentru ambii părinţi. Dragostea lui, "care o cuprindea pe Meg ca o mantie caldă, o excludea pe Jill. Poate că din acest motiv, Jill era tot mai tulburată de lipsa de asemănare a copilei cu ea. Meg reflecta atît de mult din Jordan, dar, se părea, nimic din Jill. Parcă fusese născută de o altă femeie, Jordan fiind tatăl. Dacă nu ar fi văzut-o ieşindu-i din pîntece cu propriii ei ochi; s-ar fi întrebat* dacă era sau nu copilul ei. Gîndul ăsta o smulse pe Jill din starea de mulţumire iniţială a maternităţii şi o azvîrli într-una de halucinaţie, la fef de dureroasă ca* aceea care o urmărise în timpui sarcinii. în această stare de spirit, i se părea că evidenta lipsă de asemănare a fetitei cu ea avea un anume sens nebunesc. Micuţa Meg nu era rezultatul dragostei care-l unea pe Jordan de Jill, ci al prăpastiei dintre ei, un abis de netrecut. Iar acea distantă era întruchipată de o altă femeie. Jill îşi spuse că era nebună. Era doar un copil frumos, inocent, lipsit de apărare. Fetita „ei". Jordan îşi depusese doar sămînta în trupul lui Jill, iar aceasta se dezvoltase într-o fiinţă umană. Acestea erau gîndurile care o chinuiau pe Jill cînd era singură cu Meg. Poate că ar fi fost în stare să-şi alunge temerile şi să-şi recapete echilibrul, dacă Jordan ar fi tratat-o cu tandreţea pe care un proaspăt tată o simte pentru mama copilului său. . Dar naşterea lui Meg nu topise răceala lui Jordan fată de Jill. Nu o respingea pe fată. îi zîmbea odată cu ea copi­ lului, o mîngiia blînd uneori, se îngrijea de sănătatea ei, o săruta seara înainte de culcare, ca orice sot bun. Dar

457 puţinele gesturi de afecţiune fată de ea erau atît de evident întrecute de devotamentul lui fată de Meg, încît nurînd fu clar că zidul dintre el şi Jill devenise mai înalt do la naşterea copilei. Jordan nu avea ochi decît pentru fiica sa. Şi cînd îşi Inlrorupea adoraţia suficient timp pentru a-i mai arunca dlo o privire şi soţiei lui, vechea ură încă mai strălucea In pupilele lui întunecate. Nu şi-o putea exprima des­ chis, căci ar fi deteriorat atmosfera de linişte familială uwo-i era necesară fiicei sale. Dar nu încerca să prellndă că nu o mai simţea. Şi mai ştia că Jill era conţtlontă de asta. Nimic nu se schimbase. Naşterea lui Meg confirma doar farsa mariajului dintre Jill şi Jordan, adînce.a doar prăpastia dintre ei. Jill se simţea acum mai singură ca orlcînd. Şi tocmai din adîncurile acestei singurătăţi, în mintea Iul Jill se născu o nouă şi teribilă idee. într-o zi, cam la trei săptămîni după naşterea lui Mog, Jordan sosi acasă la prînz, ca de obicei, pentru a vodea fetiţa. O ţinu în braţe, îi vorbi, o schimbă şi se hotărî s-o lase din braţe abia cînd îl sună secretara să-i «mlptească de o întîlnire importantă. li dădu copilul lui Jill. Cînd se aplecă spre ea, Jill Inspiră parfumul bărbătesc, proaspăt, amestecat cu mireasma de pudră a copilului. - Sună-mă dacă se întîmplă ceva drăgălaş, glumi el. Cu o ultimă privire drăgăstoasă spre Meg, ieşi din cameră. Jill ţinu copilul în braţe. Era ora mesei. într-o clipă, urma să-şi descheie bluza şi să-i ofere sînul. Dar se întrerupse, tinînd pruncul în fata ei şi privindun chipul de po care se ştergeau trăsăturile lui Jordan. Mîinile îi tromurau. Păli. Copila îi simţi nefericirea şi începu să acîncească. Jill privea în ochii copilului, la nas, la sprîncene, la forma feţei. Ca de obicei, nu găsi nici o asemănare cu oa la Meg. Dar acum, spre oroarea ei, văzu în chipul drăgălaş o asemănare de netăgăduit cu altcineva. Işi ţinu ochii strîns închişi, ca pentru a alunga un coşmar. Cînd îi deschise iar, o văzu doar pe micuţa

458 Meg, mai frumoasă ca oricînd. Dar chipul lui Leslie Chamberlain îi stărui în minte, proiectîndu-se pe fata copilului ca un con magic de frumuseţe şi atracţie. „Sînt pe cale să înnebunesc", se gîndi Jill, străduindu-se să-şi alunge viziunea ireală din minte. Şi-şi strînse copilul la piept, de parcă numai el o mai putea salva.

56 Johnsonville,

Cdng Island, 15 noiembrie

1979

A fost o zi aglomerată de vineri. Leslie plecă de la serviciu la 11 dimineaţa şi ajunse grăbită cu maşina acasă, pentru a lua nişte acte pe care le uitase. îl lăsase pe Ross să răspundă de birou. Din vara care trecuse, începuse să participe activ la muncă. Pe­ trecea la birou cît îl lăsau puterile sale limitate, ţinîn du-se la curent cu conturile cele mai importante şi lucra la idei şi planuri atunci cînd nu stătea de vorbă cu an gajaţîi. Fireşte, totul era o şaradă. Ross nu avea nici pute­ rea să îndeplinească responsabilităţile unui executiv, nici luciditatea necesară luării de decizii rapide, dure, pe care lumea reclamei le cere celor implicaţi. Leslie era cea care d u c e a greul.* Ea lua deciziile-cheie, trata direct cu clienţii şi se asigura că agenţia funcţiona cu o eficienţă maximă. îi dăduse lui Ross un rol la serviciu pentru a-l ajuta să se simtă util şi în viaţă. Prezenţa lui la birou era doar de faţadă, dar avea un efect terapeutic asupra lui şi unul moral pentru personal şi pentru Leslie. Cu tot optimismul doctorilor, Leslie ajunsese să-şi dea seama, în ultimele cîteva luni, că Ross nu va mai fi niciodată omul care fusese. Nu-şi pierduse căldura şi inteligenţa. Dar boala îi răpise pentru totdeauna puterea fizică şi Intelectuală necesare pentru a-şi relua vechea slujbă. A

459 Leslie şi Ross intraseră într-o noi^'Uă fază a căsniciei lor, poate ultima. Nu mai puteau s p e n să repare dete­ riorarea produsă de atacurile c e r e b r a l ^ cu dragos­ te, dăruire şi muncă serioasă, p u ^ deveni mai apropiaţi în timpul care le rămînea. I Dragostea lor era unica armă care le mai rămăsese p 4 P lupta îm­ potriva bolii lui Ross. Poate pentru că & m ştiau amîn­ doi la ce să se aştepte şi se d e d i c a s e unul altuia, ca soţ şi soţie, o parte din tensiunea • . fiecare zi mai scăzuse. Acum viata era mai puţin 2 agitată, mai odih­ nitoare,.parcă. Astăzi, de exemplu, Leslie se s i m f ^ a bine. Vremea ora plăcută, înviorătoare. Se îmbrăca ^ s f o fustă de lînă şi un pulover pe care Ross i le făcuse cadou de /lua ei. Trupul, deşi slăbit de stres s£Ş' pierderea în greutate, părea ferm şi chiar plin de e r t g ' Aştepta cu nerăbdare restul zilei. Şi colegii ei tocmai încheiaseră noua c a m p a n i e ^ pentru o mare bancă din New York cu filiale în L o r n 9 Island. Era un cont care în mod normal l-ar fi o b ţ i n u ^ agenţie mare din Manhattan. Dar recentele s u c c e s * ale lui Wheeler Advertising atrăseseră atenţia direct florilor băncii, iar şarmul personal al lui Leslie făcuse r e s l . Vor sărbători diseară la agenţie, a p 3 P cina acasă cu Ross. Leslie se va odihni in braţele 'ui Pe canapea, cum făcea de obicei seara. Apoi, vor u * în dormitor şi, dacă Ross se simţea bine, vor face d r a ^ 9 încercau din nou, cu toate forţele, facă un copil. Ideea unui copil căpătase o noua s e m n i f i c a ţ i e pentru amîndoi, Ross nu o mai vedea ca p& confirmare a bărbăţiei lui, cum făcea înainte. N i c i i ' unul nu o mai vedea ca pe o justificare a căsătoriei > sau ca pe o d o v a d ă a d r a g o s t e i lui Leslie p e n ' Ross. Acea dragoste fusese demult dovedită p r i r - ° mulţime de sacrificii. Nu. Copilul la care sperau s e m n i f i c ^ revolta finală a dragostei lor împotriva morţii i n e v i t a b i l i - Leslie ştia că mariajul ei nu va mai rezista prea mult * Dorea un copil care să întruchipeze dragostea ei pentr*~ Ross, care să-l continue pe el. A face dragoste era o propunere d ^ ' i c a t ă pentru un s r a le

D

a

r

u t e a u

e n t r u

a c u

s e r a

d e

d

c

u

,

e

e

i n e r

E

a

n

0

s e

s t u

oi

v

a

e

A

u r c a

0 S t e

s

ă

e

0

:

lor

n t r u

r , t r

8

,e

u

a

460 om în situaţia lui Ross. Dar trata provocarea cu obiş­ nuitul său amestec de curaj şi umor. Şi întotdeauna cu multă tandreţe şi dragoste pentru Leslie. Ciudat, dar niciodată parcă nu se bucurase să fie alături de el, sexual, ca acum. îl ţinea în braţe şi-şi folosea trupul în mod inventiv pentru a-l ajuta să obţină plăcerea care cîndva venise atît de uşor şi natural. Propria sa crea­ tivitate şi iniţiativă în dragoste o făcea să se simtă mai legată de Ross. întîlnirile lor încununate de succes erau ca nişte mici victorii ale iubirii asupra bolii. Cu aceste gînduri, Leslie intră pe aleea din faţa ca­ sei. Lăsă maşina afară, deschise uşa garajului şi intră în casă prin bucătărie^ Actele de care avea nevoie erau în birou, dar ră­ mase o clipă în bucătărie, ascultînd tăcerea casei pustii. Apoi intră în camera de zi, privind în toate direcţiile şi iar se opri să asculte. Nu se auzea nici un sunet. Era o casă goală în mijlocul zilei - nimic mai mult. Nu admitea deschis faţă de ea însăşi că era îngri­ jorată din cauza lui Tony. Nu-i vorbise lui Ross despre întîlnirea cu Tony la spital. Nici nu-i trecuse prin cap să sune la poliţie sau să spună cuiva despre incident. Mai întîi* era ferm convinsă că Tony era un episod îndepărtat şi nesemnificativ din trecutul ei. Pur şi simplu nu voia să accepte ideea îndrăznelii lui de a intra acum în viaţa ei. Era absurd. îi spusese asta în după-amiaza aceea, în cimitir, şi ştia că el îşi dăduse seama cît de hotărîtă era. Pe de altă parte, era prea epuizată ca să.-l mai ia pe Tony în serios. Revăzîndu-I, Leslie îşi dăduse seama cît de puţină greutate morală avea el ca om. Deşi înalt, chipeş* şi puternic, era superficial, lipsit de seriozitatea pe care o aştepta ea de la un bărbat adevărat. Nu o impresiona nici cu declaraţiile lui de dragoste, nici cu ameninţările lui. Privind înapoi, nu-i venea să creadă că fusese atît de naivă să creadă că îl iubea. Un motjv în plus, con­ sidera ea, să păstreze un zid gros între aventura ei din tinereţe cu Tony şi viaţa ei de astăzi, care, din toate

461 punctele de vedere, era foarte serioasă. Ar fi la fel de absurd ca Ross să afle de Tony, cum ar fi să afle că la doisprezece ani soţia lui iubise un coleg de clasă. Oricum, cînd ajungea.acasă de la serviciu, mai ales cind Ross nu eca cu ea, se surprindea ciulind urechea, nocultînd cu atenţie. îşi amintea privirea de maniac a lui Tony, în cimitir* convingerea lui nebună că avea dreptate. Privirea aceea o îngrijora suficient pentru a o pune în gardă. Leslie ieşi din bucătărie şi intră în birou. Găsi actele po care le uitase de dimineaţă şi şi le puse în servietă. Mergînd înapoi spre bucătărie se privi în oglinda din hol şi văzu că.machiajul i se stricase. Tenul era lucios şi rlmolul i se întinsese. Se grăbi spre baie să se pudreze şi să-şi refacă machiajul. Trebuia să treacă prin dormitor, pentru a ajunge în bale. Văzu patul j n care se va odihni diseară cu Ross, după petrecere. îi aştepta un sfîrşit de săptămînă liniştit şl odihnitor. Un zîmbet uşor îi arcui buzele, în timp ce se pudra şi-şi redesena conturul ochilor. Se gîndea la Ross şi la sfîrşitul de săptămînă. Travorsă repede dormitorul, îndreptindu-se spre scări. Un braţ puternic veni din neant şi i se încolăci în jurul gîtului, înainte să poată scoate un sunet. Tony o trase brutal pe pat, lîngă el. Nu trebuia să-i vadă chipul, ştia că e el. Memoria trupului ei era suficientă. O clipă se întrebă cum de reuşise el să se ascundă atît de bine. încercă să se zbată, dar braţul care o ţinea era foarte puternic şi nu-i putea ţine* piept. Obrazul îi fu împins în pernă. Vedea pe noptieră un pahar şi sticluţa cu medicamente a lui Ross. O furie teribilă explodă in oa. Se simţea prinsă în cursă. - Ce-ţi închipui că faci? şuieră ea cu faţa în pernă, loşi afară de-aici. - Te iubesc. Cuvintele erau o şoaptă intimă în urechea ei. într-un fel o surprinseră, deşi le mai auzise, şi în timpul conver­ saţiei din cimitir. Atunci nu-l luase în serios. Dar tonul chinuit al vociîîui o făcu să-l ia în serios acum. A

462 N u se mai zbătu, dar trupul îi rămase încordat, refuzîndu-ratingerea prin rigiditatea sa. Se gîndi repede, căutînd cel mai rapid mod de a-l face să plece. - Nu, nu mă iubeşti, spuse ea. Braţul o apăsă ş i m a i violent. Simţi un genunchi îndoit pe coapsele ei. îşi dădu seama că vorbele blînde ale lui Tony ascundeau o furie enormă. - Şi tu mă iubeşti, zise el, atingîndu-i urechea cu buzele. Recunoaşte."Spune-o. - Niciodată. Nu putea să vorbească decît înăbuşit, căci gura îi era înfundată în pernă. Dar vocea distbr sionată făcea ca răspunsul ei să sune şi mai furios. Urmă o pauză. Simţea că el cîntăreşte cele spuse de ea, măsurîndu-i rezistenţa. Apoi genunchiul lui Tony se strecură printre coap­ sele lui Leslie. Exasperată, începu să se zvîrcolească din toate puterile. El îi apăsă faţa mai adînc în pernă. - Ţipă dacă vrei, spuse el. Vecinii sînt toţi la serviciu. Am studiat cartierul, Leslie. Ştiu totul despre tine. Dar Chiar şi dacă te aude cineva, nu-mi pasă. Nu-mi pasă dacă ştiu toţi despre mine, chiar şi bărbatul tău. Nu mi-e frică să spun lumii cine sînt şi ce sînt pentru tine. Leslie nu scoase un cuvînt. Abia putea respira, dară­ mite să mai şi strige. Apăsarea trupului lui era sufo­ cantă. - Ascultă, zise el. Nu vreau decît să-mi spui ade­ vărul. Recunoaşte în faţa mea că mă iubeşti, că n-ai încetat niciodată să mă iubeşti. Că nu-l iubeşti pe ra­ molitul ăla de bărbat al tău. Ca nu l-ai iubit niciodată, nu aşa cum m-ai iubit pe mine. Nu mai minţi, Leslie, şi totul se va rezolva. îţi jur. Ea clătină din cap. Nu-i va ceda, indiferent de cîtă forţă se va folosi el. Propria ei voinţă era mai puternică decît a lui. Chiar motivat de dragoste, Tony nu avea forţa necesară pentru a o domina. *Dar gîndul dispăru cînd el îi ridică fusta şi dădu peste banda de elastic a chilotului. Peste o clipă simţi atingerea lui uşoară între pi­ cioare. Simţi că înnebuneşte. Tremura, se scutura şi se arunca într-o parte şi într-alta. Strigă^ceva care fu A

463 înăbuşit de pernă. Fiecare fibră a trupului ei era încor­ dată de disperare. Dar degetul rămase între picioarele ei, mîngîind-o uşor. - Acolo mă doreai pe atunci, murmură Tony. Nu vtzl, Leslie? Ai fost făcută pentru mine. li trase chiloţii jos. Un oftat prelung îi scăpă de pe buze, cînd o văzu goală. - Eşti atît de frumoasă, spuse el. Fesele rotunde, netede, coapsele prelungi, fru­ moase, talia fină, subţiată de griji, muncă multă şi ne­ cazuri, toate îi atinseră* inima. ' - Doamne, te iubesc, spuse el. Niciodată n-o să ştii ctt de mult. Anii pe care i-am irosit... Mi-am nenorocit viaţa din cauza ta. Nebunia se amesteca haotic cu logica în glasul lui, care acum suna răguşit de dorinţă. - Spune-mi că mă iubeşti, insistă el. Spune, şi ne aalvezi şi pe mine şi pe tine. E atît de simplu, iubita moa. - Te urăsc. Cuvintele ţîşniră cu o voinţă proprie. Speră ca el să o fi auzit. îl simţi cum se încordează. O apucă de păr şi o trase într-o parte şi în alta. - Deci, mă urăşti, nu? întrebă el, cu furie batjocorltoşre. Mă urăşti? li rupse furios chiloţii. - Deci, mă urăşti, repetă el. Vedem noi cine pe cine urăşte. îi simţi trupul mişcîndu-se şi auzi foşnetul ame­ ninţător al hainelor pe care le îndepărta. Ştia ce se va întîmpla. Furia explodă în ea şi se luptă nebuneşte. - Fii blestemat, strigă. Ieşi afară. Să nu îndrăzneşti... Dar nu-i putea ţine piept. Curînd, îşi dădu jos pan­ talonii şi-i simţi picioarele goale peste ale ei. - Eu am fost prima ta iubire, spuse el, îngenunchind poşte ea. Te-am dezvirginat şi mi-ai mulţumit. Cerşeai şi mai mult. Ţi-aduci aminte? Nu te mafsăturam. Ţi-am dăruit şi băieţelul. Şi acum spui că mă urăşti. Trupul îi tremura ca o frunză. îi simţi tăria cînd se

464 apăsă şi începu să se mişte. Era deja umed, pregătit s-o pătrundă. - Tony, dacă faci asta... încercă să-l prevină, ci^ cuvintele nu veneau. Vocea i se transformă într-un ur! i de furie şi neputinţă. încet* o pătrunse. A-l simţi înăuntru era cel mai groaznic lucru pe care-l trăise vreodată. Era ca un mor. stru în interiorul ei, un lucru oribil, scîrbos, care îşi făcea loc în cel mai vulnerabil şi mai intim colţişor al trupului ei. El începu să se mişte înainte şi înapoi, tinînd-o cu mîinile lui puternice, mînat de obsesia lui fată de ea şi de propria lui furte. - Ahhh, suflă el. Pun pariu că n-ai mai avut aşa ceva demult, nu-i aşa, iubito? Se mişca lent, ritmic. Era o parodie grotescă a tan dretei. - Pun pariu că bărbatul ăla al tău nu poate face asta, oftă el. Pun pariu că nu i se scoală aşa, nu? Nici chiar înainte de a se fi îmbolnăvit. E bătrîn. Crezi că poate fi el bărbatul tău cum pot fi eu? Crezi că îţi poate face copii cum pot să-ti fac eu? în vocea lui era triumf şi provocare. - Pun pariu c-ati încercat. Nu-i aşa? Sigur c-aţi încercat. Aţi încercat,*dar nu ţi-a putut face un copil. Deodată, Leslie nu se mai zbătu. Rămase linşitită, evadînd în ea însăşi, departe, unde el n-o putea atinge, îi abandonă corpul ca pe un lucru străin. Să-l aibă, dacă vrea. Dar nu va avea niciodată libertatea ei, sufletul ei. Tony simţi imediat această evadare.- Răceala ei îl înfurie. - Căţea blestemată, şuieră el. Mă laşi ca pe o cîrpă-n vint. Ăsta ţi-a fost jocul tot timpul. Mă arunci la lupi şi-ţi duci viaţa mai departe, te joci de-a căsătoria... Căţea blestemată. * 0 pocni peste cap, cu putere. Văzîndu-i părul fru­ mos împrăştiind-se pe pernă, o pocni iar. O durea pielea capului de atîtea lovituri. - Hai, pisicuţă, spuse el, scrîşnind printre dinţi. Nu poţi să fugi de mine... Hai! Hai! Pompa în ea cu mai multă forţă, şi mai multă. O

465 pocni din nou, apoi îşi îngropa degetele în părul ei, trăgînd brutal, jucîndu-se cu capul ei ca un copil crud cu o jucărie. Dar acum nu mai simţea nimic. Găsise un loc unde 8ă se ascundă de el, adînc în inima ei şi era mai re­ zistentă decît crezuse el. în acea ascunzătoare îşi ţinea dragostea pentru Ross şi credinţa în bucăţica de viaţă po care o păstra pentru ea şi pentru el. Tony nu o putea pătrunde nici cu trupul, nici cu furia lui. Curvă de căţea... îi auzea înjurăturile şi insultele în timp ce el tremura şl se zbătea în ea, dar nu simţea nimic. Aceasta era victoria ei asupra lui. Nu ocupa nici un loc în inima ei şi l-o dovedea. Dar undeva, în spatele furiei, îi auzea şi-i simţea dis­ perarea, înţelegea că se petrecuse ceva în e f c î n d o rovăzuse după toţi aceşti ani - ani care trebuie să frfost teribili pentru el, ani de înfrîngeri, umilinţe şi risipiri. înţe­ legea că întindea mîna spre ea ca spre* o păstrătoare a vieţii, care să-l ajute.să nu fie înghiţit de nisipurile miş­ cătoare ale propriei vieţi. Respingindu-I, oricît de în­ dreptăţită era această respingere, ea îl lăsa să se înece. Era mai mult decît furie în zbaterea lui. Era o frus­ trare fără limită, o disperare pe care ea o putea privi cu calm, de la marea depărtare pe care o crease între ei. Şi cînd, în fine, îl auzi gîfîind, înţelese că erau tînguirile unui copil disperat, nu gemetele unui bărbat puternic. Nu mai exista putere în Tony. Poate că niciodată nu fusese. Nu atunci cînd îl cunoscuse ea. Probabil că nici înainte de asta. în orice caz, acum era torminat, sfîrşit de viaţă şi de propria sa inadaptare. Şi, patetic, încercase să* se răzbune pe corpul ei pentru ratarea lui. Absentă, reflectă că probabil în asta consta osenţa violului - furia impotentă a masculului care îşi răzbună slăbiciunea pe trupul unei femei. Un act de ură, desigur, dar şi un act al dorinţei frustrate, chinuite. Nu se clinti nici cînd se desprinse de lîngă ea. Simţi salteaua mişcîndu-se cînd el coborî din pat şi-l auzi punîndu-şi pantalonii. - Tu m-ai făcut s-o fac, spuse el, încă gîfîind. Nu am vrut să te doară. Am vrut să te iubesc. Dar m-ai aruncat r

466 în gura lupilor. Ţi-ai aranjat cuibul aici, te joci de-a casa cu bătrînul ăla al tău. Nu-ţi pasă de mine. Nu-ţi pasă ce se întîmplă cu mine. Eşti unica femeie pe care am iubit-o şi nu dai nici doi bani pe mine. Nu? Leslie nu se m i ş c ă . Stătea î n t i n s ă pe b u r t ă , ascultîndu-şi bătăile inimii şi propria răsuflare în pernă. Lăsă ca imobilitatea şi tăcerea să reprezinte refuzul ei final de a se lăsa atinsă de el. îşi dădu seama că vorbise sincer spunînd că era unica femeie pe care o iubise vreodată. Spectacolul disperării şi singurătatea lui o dureau aproape tot atît cît şi violul. Doar în acest mod Tony o atinsese pînă la urmă. Acum părea să-şi vină în fire, - Gîndeşte-te la ce s-a-ntîmplat aici astăzi, spuse el. O să te întorci la mine. Ai face mai bine să te pregăteşti. Nimic n-o să-mi stea în cale. Nimic nu mă va opri. Nebunia acestor vorbe, reluarea pălăvrăgelii după tot ce se întîmplase îi urcă sîngele la cap. Dorea să-şi strige dispreţul pentru el cu cele mai crude cuvinte pe care le putea găsi. Dar ştia că ar fi fost o greşeală. Lucrurile merseseră prea departe. Trebuia să-l facă să plece şi apoi să conceapă un plan. Nu-şi ridică privirea. El se uita în jos, spre ea. Tăcînd/părea a fi totodată învinsă şi tainică, neajutorată şi misterioasă. - Şi nu chema poliţia, spuse el. Pentru că dac-o faci, îl omor pe Ross. Numele lui Ross pe buzele lui Tony i se părea de nesuportat. Dar nu spuse nimic. - El este obstacolul, nu-i aşa? întreba Tony. Nu-ţi serveşte la nimic - e prea bolnav şi bătrîn pentru asta dar ne stă în cale. Asta e pînă la urmă, nu-i aşa? Leslie^simţi cum îi îngheaţă tot corpul. Deci ăsta era jocul lui. îl ameninţa pe Ross* nu pe ea. Vedea în Ross cheia rezistenţei pe care i-o opunea ea. Şi, într-un anume fel, nu greşea. - Nu l-ai jubit niciodată, spuse Tony. Am simţit asta tot timpul. E doar un paravan pe care l-ai pus între tine şi trecutul tău. Dar nu-ţi merge, Leslie. Va trebui să-l părăseşti şi să revii la mine, unde ţ i e locul - sau el o

467 păţeşte. Fii atentă la ce-ti spun, Leslie. Nu glumesc. Tăcu o clipă. Deja e pe jumătate mort, adăugă el. Obsesia îl făcuse şiret pe Tony. Ştia ce o putea speria cel mai mult. Nu ameninţarea că o va răpi, că o va bate, sau chiar că o va ucide. Ci ameninţarea că îl va ucide pe Ross, un invalid lipsit de apărare, ultima ei legătură cu fericirea. Rămase aşa pentru un moment, cîntărind efectul cuvintelor sale asupra ei. Apoi, îşi îndreptă umerii şi se pregăti să plece. - N-am fost aici astăzi, spuse. Am un alibi bun. M-am gîndit la toate, Leslie. Nu mă poţi ţine departe de locul meu. O privi, rînjind. - Dar n-o să chemi poliţia, nu? Nu, dacă vrei să-ţi mai trăiască bărbatul. Privi în jos la ea. Era patetică, dar incredibil de fru­ moasă, cu fusta ridicată deasupra taliei, cu picioarele zvelte întinse pe pat şi cu sămînţa lui în ea. în acea clipă simţi că îşi recăpătase puterea asupra ei. Şi o iubi mai mult ca niciodată. - Vino-ţi în fire şi du-te la serviciu, spuse el. Şi ţine minte, o să mă mai vezi. Apoi ieşi din cameră.

57 New York, 10 ianuarie 1980 Era prima întîlnire a lui Jill cu presa. La insistenţele presei şi ale propriilor săi consilieri, Jordan îşi rugase în fine soţia să se lase intervievată împreună cu fetiţa. Presa din lumea întreagă era de­ vorată de curiozitatea privind primul născut al celui mai bogat bărbat din America. Căsătoria lui Jordan cu Jill făcuse atîta vîlvă, venind pe urmele divorţului său de Barbara, încît fructul căsătoriei era o veste extraordi­ nară.

468 Dar exista un motiv mai important pentru care Jor­ dan îşi rugase soţia să cedeze rugăminţilor deranjante ale presei. Jordan avea nevoie de o presă favorabilă în acest moment crucial al punerii în aplicare a Planului Lazarus. Descoperise că aprobarea lui de către Con­ gres era doar începutul. Cooperarea unui număr cît de mic de oameni puternici, din interiorul şi din afara gu­ vernului, era necesară în fiecare etapă a procesului. Mulţi dintre aceştia începuseră deja să tergiverseze, întîrziind să coopereze sau să-şi exercite influenţa. Pen­ tru a le obţine sprijinul, Jordan le forţa mîna, ori le ofe­ rea diverse* favoruri, Era esenţial ca Jordan să-şi păstreze nu numai in­ fluenţa din culise, dar şi imaginea publică. Viitorul planului său putea depinde de asta. Cel mai tînăr şi mai fermecător dintre bărbaţii Americii se bucura de o* aură care le lipsea egalilor săi în domeniul financiar. Fru­ moasa lui soţie şi noul născut se adăugau acestei aure. Trebuia să exploateze acest avantaj la maximum. De aceea, avea nevoie ca presa să fie de partea lui. Iar presa le voia pe Jill şi pe Meg. - Va dura numai o oră, îi spusese lui Jill. Secretarul meu de presă va organiza totul. în timp ce vorbea cu Jill, o ţinea pe Meg în braţe. îi zîmbi fetiţei şi o ridică în aer. - Vrei să faci cunoştinţă cu presa, nu-i aşa, iubito? întrebă el, ciupind-o de bărbie şi sărutînd-o *pe obraz. Meg, în vîrstă de două luni, zîmbi şi gînguri încîntată de atenţiile tatălui său. Jill stătea tăcută lîngă fereastră, privindu-i. Se afla sub influenţa tranchilizantelor, cum fusese tot timpul de la naşterea copilei. Realitatea luase o nouă înfăţişare în timpul ultimelor luni. Meg avea ceva ireal în modul cum creştea şi cum zîmbea. Totul se petrecea parcă în spatele unui ecran ameninţător, deşi era o imagine a bucuriei şi ă mulţumirii. - Presupun că nu am de ales, vorbi Jill rece. în ultimul timp, căpătase obiceiul de a se adresa soţului ei cu o voce îngheţată. Un mecanism instinctiv de apărare o determina să-l ţină la distanţă. De la naşterea fetiţei, Jordfan nu manifestase nici un

469 Interes în a face dragoste cu Jill. Un timp, Jill sperase că revenind la silueta zveltă îl va atrage. Făcuse gim­ nastică asiduu şi acordase o grijă deosebită machiajului şl garderobei, pentru a fi atrăgătoare. Fără nici un folos. Era evident că vechea pasiune a lui Jordan pentru trupul ei dispăruse. Acum pasiunea lui era Meg. Ţinea fetita în braţe în timp ce o flata pe Jill. - Fă asta pentru plan şi pentru mine, spuse el. Dacă presa te va place pe tine şi pe copilă, asta ne va face să cîştigăm cîteva luni, chiar un an. Ştiu că nu va fi uşor, dar te rog s-o faci. Era sincer. Şi totuşi avea o manieră impersonală fată de ea, un fel de ton oficial care o făcea pe Jill să se simtă dureros de singură în propria sa familie. Auzind acelaşi ton rece şi acum, îndrăzni să-l în­ frunte: - Şi dacă refuz? întrebă ea. O privi, tinînd copilul în braţe. O scînteie de furie răzbătu în ochii lui, înlocuită rapid de o expresie de dozamăgire. - Dacă refuzi, o să trebuiască să ne gîndim la altceva, spuse. II simţea cum se îndepărtează tot mai mult de ea. Hotărî să se predea, sperînd ca, fiind de acord cu ceea ce dorea el, să poată face un mic pas pentru a-şi rocăpăta soţul. - Bine, fu ea de acord. Zîmbetul de uşurare de pe chipul lui Jordan fu răsplata. Sărută fetiţa, apoi veni spre Jill şi o sărută pe obraz. - O să apari la televiziune, îi spuse lui Meg cu un 7Îmbet fericit. N-o să fie grozav? Interviul avu loc în minunata cameră pe care Jordan o aranjase pentru Meg. Fetiţa era în leagănul ei, stînd liniştită printre jucării, în timp ce reporterii puneau întrebări. - Spuneţi-mi, doamnă Lazarus, întrebă un reporter de la un post de televiziune din New York, cum este să fii mama fetiţei lui Jordan Lazarus?

470 Dîndu-şi toată silinţa să ignore ironia neintenţionată din cuvintele reporterului, Jill reuşi să zîmbească. In toa­ tă viata ei, o viată de minciună, nu se simţise niciodată mai pierdută. Sedativele, deşi reuşeau să-î uşureze du­ rerea din suflet atunci cînd era singură, îi dădeau o stare de nesiguranţă şi confuzie atunci cînd i se cerea să ia decizii rapide sau să acţioneze pe loc. Se zbătu să găsească cuvintele care, ascunzîndu-i emoţiile, să sune sincer şi să vorbească frumos despre Jordan şi Meg. - Niciodată n-am fost atît de fericită, spuse Jill. De cînd eram o copilă am visat la o astfel de fericire, dar niciodată n-am crezut că poate deveni realitate. Propria4 minciună o şocă. Simţea efectul sedativelor. Cuvintele începeau să-şi piardă claritatea. Se în­ trebă daca va putea continua să mintă convingător. - Credeţi că fetiţa seamănă cu dumneavoastră sau cu tatăl ei? întrebă un alt reporter. - Ah, zîmbi Jill, are temperamentul tatălui ei. Asta este cert. Dar cred că de la mine are... îi era greu să-şi găsească cuvintele. în două luni nu reuşise să descopere nici măcar o singură trăsătură din ea care să fi fost moştenită de fiica ei. - ...simţul umorului, minţi ea în sfîrşit, neştiind nici măcar ce spune. - Cum se simte domnul Lazarus avînd o fiică? întrebă un alt reporter. Credeţi că şi-ar fi dorit un fiu? Jill rîse tare. - Este absolut nebun după ea. - Şi presupun că sentimentul este reciproc? zîmbi reporterul. Jill confirmă din cap. - Se împacă grozav, spuse ea. Sînt foarte apropiaţi şi cred că seamănă foarte mult. - Ce vreţi să spuneţi? întrebă reporterul. Din nou, sedativele* îi slăbiră capacitatea de a gîndi rapid. Ce voia să spună, se întrebă ea. Ce căuta oare aici cu toţi aceşti reporteri stranii, cu ochii reci, care n-o plăceau şi cărora nici nu le păsa de ea, şi care aveau nevoie doar de ştirile lor? - Ei bine, spuse ea, amîndoi au un remarcabil talent de a se bucura de viaţă. Meg poate sta ceasuri întregi

471 în leagăn, privindu-şi jucăriile. Iar Jordan poate sta ore întregi uitîndu-se la un tablou sau la oamenii care trec pe stradă. Sau privind-o pe Meg. Amîndoi se simt ca acasă în lume, ceea ce mă uimeşte. In timp ce eu... în fine, eu nu sînt tipul de om ocupat, presupun. Fugind încoace şi încolo, făcînd mereu ceva. Nu deţin acest talent contemplativ... Cuvintele i se pierdură. Nu ştia ce spune. Cu fiecare cuvînt, părea să cadă mai adînc într-o groapă fără fund, fără sens. întrebările au continuat încă o oră, nemiloase, une­ ori lipsite de tact. Aproape toate erau genul de întrebări puse de presă soţiilor bărbaţilor celebri. Şi totuşi, multe păreau să lovească în rănile* cauzate de înstrăinarea ei de Jordan şi de ataşamentul lui fată de copil. Şi cu cît o loveau mai tare, cu atît mai inventivă trebuia să fie. Niciodată nu trăise ceva atît de epuizant. „De ce credeţi că domnul Lazarus îşi iubeşte atît de mult fiica? Vă simţiţi mai apropiată de soţul dumneavoastră acum, că aveţi un copil? Cum este să fiţi trei în loc de doi? Credeţi că mariajul dumneavoastră a căpătat mai multă intimitate de cînd aveţi un copil? Cum este să fii soţia şi iubita celui mai admirat băr­ bat al Americii?" Tot aşa, mereu şi mereu, fără milă. Jill mintea tot mai mult, săpîndu-şi groapa tot mai adînc, trăind în tot acest timp adevărul crud despre căsătoria ei. Agoniza. A

După nouăzeci de minute grele, totul luă sfîrşit. Secretarul de presă al lui Jordan începu să-i îndrume pe reporteri spre bufetul servit în sala d e oaspeţi. Jill abia aştepta să plece cu toţii. O va lăsa pe Meg cu bona, va urca la etaj, va lua un alt sedativ şi va face o baie. Transpirase din cauza reflectoarelor şi a propriei ei omotii. Tocmai îşi lua rămas bun de la reporteri, cînd se întîmplă ceva uimitor. O siluetă se detaşă din grup şi veni spre ea. în acelaşi moment, cîtiva reporteri se întoarseră să o

472 privească. Splendidă, într-un costum Chanel, care o făcea să pară elegantă şi comod îmbrăcată, cu părul de o nuanţă nouă, mai "deschisă, purtînd o pălărioară strălucitoare şi veselă, Barbara Considine se apropie de Jill. - Jill! strigă ea. Sînt atît de bucuroasă să te văd! Jill încercă să-şi vină în fire, căci îi vedea pe fotografi pregătindu-se să ia instantaneele celor două soţii ale lui Jordan Lazarus întîlnindu-se în public. Se întrebă cum ajunsese Barbara aici. Făcu un pas înainte şi îi întinse mîna. Barbara o trase pe Jil spre ea şi o îmbrăţişa cu căldură. ^ - îmi pare atît de bine să te văd după atîta timp! exclamă Barbara. Spre groaza lui Jill, cîtiva reporteri dădură fuga spre ele, în timp ce cameramanul reaprindea luminile. Bar­ bara le zîmbea jurnaliştilor. - Este într-adevăr încurajator să vă vedem împreună, spuse un reporter de la o cunoscută revistă de scandal, în lumea noastră este un lucru neobişnuit. Barbara se întoarse spre reporter, sigură pe sine. - Ba deloc, spuse ea. Jill şi cu mine sîntem prietene de mult timp. între noi n-au existat resentimente. Jordan şi cu mine am avut o căsătorie frumoasă, dar apoi ne-am înstrăinat. Am fost fericită pentru el cînd s-a căsătorit cu Jill. Este o fată frumoasă, cu un caracter minunat. Se întoarse spre Meg, care era în braţele bonei. - Dar ea este cea pe care am venit s-o văd azi! exclamă Barbara, luînd-o pe Meg din braţele bonei. Ce mai faci, drăgălaşa mea? se adresă ea copilei. Te obosesc reporterii ăştia plicticoşi? Reporterii o priveau zîmbind. - Arătaţi ca făcînd parte din familie, observă unul dintre ei. Asta speraţi să fiţi pentru Meg? - Fireşte! spuse Barbara. Sînt tanti Barbara şi asta şi vreau să fiu. Nici un alt copil nu va fi mai răsfăţat decît ea, dacă o să-i conving pe Jordan şi pe Jill să mă lase s-o iau şi la mine. Deocamdată n-o poţi despărţi de tatăl ei nici cu cleştele.

473 Barbara era într-o formă uimitoare, glumind cu re­ porterii, tinînd fetita, vorbind despre afecţiunea ei pentru JIU, despre prietenia ei cu Jordan. Nici urmă din sfiala care o copleşise întotdeauna în public. Se comporta ca o celebritate care înflorea sub atenţiile presei. La un moment dat, deveni serioasă, vorbind repor­ terilor, pe un ton grav, despre dragostea ei pentru Jor­ dan, despre căsătoria şi despărţirea lor. - într-un anume fel, am un sentiment aparte pentru Mog şi pentru Jill. Ştiţi, n-am putut niciodată să-i ofer lui Jordan copilul pe care mi l-am dorit. Am încercat, dar n a fost să fie. Nu acesta este motivul pentru care no-am despărţit, dar întotdeauna am considerat asta ca po o mare pierdere. Cînd Jordan s-a căsătorit cu Jill, am sperat într-un copil de la bun început. Acum că Meg a apărut, mă simt cu adevărat ca naşa ei. Nimeni nu a dorit ca ea să vină pe lume mai mult decît mine. Şi nimeni n-o iubeşte mai mult decît mine. Sigur, cu oxcepţia părinţilor ei. JiII o u r m ă r e a cu u i m i r e . Barbara minţea cu măiestrie. Reporterii erau impresionaţi de devotamentul Barbarei faţă de copil. Nici n-aveau idee că Barbara nu fusese niciodată acolo pînă în ziua aceea, nici măcar nu trimisese vreo felicitare cînd se născuse Meg, nici nu-i arătase lui Jill vreo fărîmă de căldură. Era un spectacol măreţ, un spectacol demn de Jill însăşi, o culme a artei sale. Dar Jill nu-şi dădea seama unde duceau toate astea. După un sfert de oră de conversaţie cu reporterii, Barbara anunţă că trebuia să plece. Jill de-abia aştepta să se retragă în dormitorul ei. Fotografii insistară să le facă o fotografie ambelor fomei cu copilul. Lui Meg i se făcuse somn, dar Jill o luă blînd în braţe şi o ţinu la piept. Barbara veni lîngă Jill. Au fost făcute fotografii cu Meg în braţele lui Jill, apoi într-ale Barbarei, apoi cu amîndouă. Din fericire pentru Jill, fetiţa se conformă fără să plîngă. Apoi bona o luă pe Meg. Jill rămase singură cu Barbara, în timp ce reporterii îşi strîngeau pentru a doua

474 oară aparatura. Jill o privi pe Barbara, care era cu ochii la Meg, aflată în braţele bonei. - Cum ai intrat? întrebă ea, cu voce scăzută, ştiind că nu poate fi auzită de reporteri. - Unul dintre reporteri e prietenul meu, spuse Barbara. Mi-a spus despre interviu, ase că am venit şi eu. Am vrut să văd fetiţa. Făcu ochii mici privind-o pe Meg. - E frumoasă, nu-i aşa? întrebă ea. Jill dădu din cap. - Da, este. Urmă o mică pauză, suficientă pentru ca nervii iritaţi ai lui Jill să «imtă cum o anume armă era ascuţită în mintea Barbarei pentru a o folosi împotriva ei. - Dar nu seamănă cu tine, nu-i aşa? adăugă Bar bara. Vocea era dură, scăzută, imposibil de auzit de către ceilalţi. Jill încercă să-şi ascundă reacţia. Trebuia să rămîna zîmbitoare, pentru că unii dintre fotografi încă mai apăsau pe declanşator. - Nu ştiu ce vrei să spui, spuse Jill: - Ştii exact ce vreau să spun, şopti Barbara, în timp ce le zîmbea reporterilor. Nu seamănă cu tine. Sea mănă cu „ea". De asta e Jordan atît de înnebunit dupa copil. - Cu cine? întrebă Jill, pălind. Barbara se întoarse pentru a privi în ochii lui Jill. - Dacă nu ai aflat deja, spuse ea, mi-e milă de tine. Pe Jill o trecu un val de ameţeală. Camera i se clătina în faţa ochilor săi. Cuvintele Barbarei erau atît dc îngrozitoare şi totuşi atît de aproape'de rana din sufletul ei, încît ardeau în mintea ei ca o otravă. Restul se desfăşură ca într-un joc de imagini distor sionat. Copilul era*în braţele Barbarei pentru un sărut de adio. Apoi Barbara o îmbrăţişa pe Jill înainte de a-şi lua rămas bun în mijlocul aplauzelor şi ai urărilor de bine din partea reporterilor. Jill reuşi să-şi ja la revedere de la Barbara şi apoi sa scape de ziarişti. în aceste ultime clipe, vălul dintre ea şi lume se îngroşase. Avea sentimentul că îşi croia drum prin nisipuri mişcătoare.

475 Nu seamănă cu tine. Seamănă cu ea. Cuvintele erau un imn sinistru răsunînd întunecat în sufletul lui Jill. Şi adevărate, oribil de adevărate, pentru că se făceau ecoul temerilor inexplicabile care o se­ parau de Meg şi de Jordan şi o lăsau cu otrava sin­ gurătăţii şi a disperării. Seamănă cu ea. Jill se tîrî în sus pe scări, lăsînd-o pe Meg cu bona. Luă două sedative în loc de unul şi reuşi să facă un duş florbinte înainte de a se prăbuşi în pat. Reporterii ple­ caseră, iar Meg dormea. Jill era singură. Dar nu adormi. Nici sedativele nu-i dăruiră odihna aşteptată. Cuvintele orau imposibile, dar adevărate, nebuneşti, dar brutal de logice. Seamănă cu ea. Jill zăcu în pat, urmărind umbrele după-amiezei furigîndu-se cu şiretenie pe tavan. Se întreba dacă va mai putşa dormi vreodată. In cealaltă cameră, departe, se auzea gînguritul dulce al fiicei ei care visa.

58 Johnsonville,

Long

Island

Leslie Wheeler îşi privea soţul în ochi. - Te iubesc, spuse ea. Ross îi zîmbi, în ciuda valurilor de durere. Deşi privirea aceea straniu de preocupată, aproape severă, încă îi rămînea pe chip, lumina iubirii o alungă şi o Încălzi pe Leslie. - Şi eu te iubesc, copilă, spuse el. Era încă dezbrăcată, deşi îl ajutase pe el să-şi pună pijamaua. Făcuseră dragoste. Apelaseră ia modul acela nubtil şi complicat pe care fuseseră obligaţi să-l înveţe. Şi, în seara aceea, avuseseră succes. Ross stătea întins, admirînd-o. Deşi grija şi munca o slăbiseră, era la fel de frumoasă ca întotdeauna. Avea

476 ceva luminos care o făcea irezistibilă. îi atinse sînii cu mîinile. Se îmbăta cu existenta ei fizică, hrănindu-se cu dragostea ei pentru el. Ochii îi străluceau fascinaţi şi recunoscători. Apoi, treptat, slăbiciunea îl răzbi. - Nu sta prea tîrziu, spuse el. - Nu, răspunse ea. De la primul atac, el se culca cu o oră sau două înaintea ei. Efortul enorm al recuperării îl storcea şi tre­ buia să se culce devreme. Leslie mai rămînea, terminînd cîte ceva de la birou, uneori mai făcînd curăţenie prin casă, citind sau doar gîndindu-se. Privi cum cămaşa de noapte îi aluneca peste trupul gol. - Ce femeie, zîmbi el. Nu ştiu ce-am făcut ca să te merit. Se apropie de el. - Noapte bună, Ross, îi şopti ea, sărutîndu-l pe buze. Te iubesc. - Asta-i valabil şi aici, murmură el pe jumătate adormit. Stinse lumina. îi ascultă respiraţia regulată şi ieşi din cameră. Coborî în bucătărie şi-şi consultă programul pentru a doua zi. Avea să fie 6 zi lungă tipică, epuizantă, ca multe altele cu care se obişnuise în ultimul an. Ieşi din bucătărie şi se duse la subsol, verificînd uşile şi ferestrele. Făcu acelaşi lucru în camera de zi şi pe verandă. La sfîrşit, urcă în'vîrful picioarelor la etaj şi încercă toate ferestrele. Cînd termină, reveni în camera de'zi, unde ardea un singur bec, lîngă pian. Citi o jumătate de oră, dînd încet paginile cărţii. La zece'şi jumătate, stinse lumina şi rămase într-un fotoliu, ascultînd sunetele obişnuite ale nopţii. Se auzi o bufniţă în pădurea de afară. O* maşină dădu'colţul străzii cu un fîşîit de cauciucuri pe asfalt. Auzi o veveriţă traversînd grăbită acoperişul. Avea în mînă cel mai lung şi mai ascuţit cuţit de bucătărie din casă. Nu-i dădea drumul ctt rămînea acolo. Ştia că avea să adoarmă în fotoliu, ca de atîtea

477 ori în ultimele săptămîni. Ross nu ştia de asta, pentru că întotdeauna venea în pat în cursul nopţii şi, dimineaţa, i o trezea odată cu el. Leslie îşi păzea casa. Se hotărîse s-o facă după o lungă şi inutilă discuţie cu un locotenent din poliţia locală pe nume Gregg Cloments. îi descrisese situaţia clar şi fără emoţii, spunîndu-i dospre vechea legătură cu Tony Dorrance, despre căsătoria cu Ross, despre atacul cerebral al lui Ross şi dospre reapariţia lui Tony. Nu-i ascunsese nimic, nici ce ao întîmplase ultima oară cînd Tony fusese în casa ei. Locotenentul fusese amabil şi înţelegător, dar nu o putuse ajuta. - Dacă l-aţi fi acuzat imediat de viol, am fi putut face cova, spuse el. Circumstanţele sînt dificile... Zîmbetul trist al lui Leslie îi spuse de ce nu-l acuzase o Tony. Ştia cît de- slabe erau şansele de a-l pune pe ony în spatele gratiilor. Tony spusese că avea un alibi bun. Şi probabil nu minţise. Obsesia sa faţă de Leslie părea să-l fi înarmat cu o* şiretenie lipsită de scrupule pe care ea nu trebuia s-o subestimeze. Mai avea un motiv pentru care nu voia să se răfuiască cu Tony în public. Voia să menţină separat cele două jumătăţi ale vieţii ei. Nu voia ca Ross, deja bolnav şi preocupat, un om care lupta pentru viaţa sa, să trebuiască să afle de existanţa lui Tony. Gîndul îi ropugna. Voia să-l protejeze pe Ross cu orice preţ. - Ce pot face acum? întrebase ea. Tony va reveni. Ştiu asta. Cred că-i va face rău lui Ross. Crede că Ross oste obstacolul dintre el şi mine. Detectivul dăduse din cap, dus pe gînduri. - Da, aş putea afla unde locuieşte prin compania de asigurări unde lucrează. îl vom verifica să vedem dacă în acest moment este acuzat de ceva sau există vreun mandat de arestare pe numele lui. Dar mai mult decît a 9 t a nu putem face, pînă cînd nu încearcă iar ceva. Nu utem aresta pe cineva pentru ceva. ce ar putea face. ot să cer patrulei să treacă pe lîngă casa dumnea­ voastră în fiecare noapte, doar ca măsură de precauţie.

P

478 Cam atît, însă. Vă înţeleg problema, dar nu dispunem de resurse pentru a acţiona în astfel de situaţii. Văzînd teama şi îngrijorarea din ochii lui Leslie, se aplecă în faţă. - C u n o s c numele u n o r detectivi particulari de încredere, spuse el. Puteţi angaja un om care să vă păzească locuinţa. Dar vă v a costa. „Şi n-o să-l oprească p e Tony", se gîndi Leslie. Dacă Tony fusese atît de deştept încît să pătrundă în casa e! o dată, va fi destul de deştept să găsească şi o altă ocazie. Pe lînga asta, nu avea bani de cheltuit pe detectivi particulari. Toate economiile ei şi ale lui Ross se du­ seseră pe medicamente. Leslie îi mulţumise locotenentului, şi plecase acasă, să se gîndească la ce va face. Concluzia fusese simplă: ea însăşi trebuia să-şi asu­ me responsabilitatea de a-şi păzi casa, viaţa, pînă cînd Tony va înceta să mai reprezinte o ameninţare pentru ea. Din ziua aceea, stătea în camera de zi, cu cuţitul ei în mînă, aşteptîndu-l pe Tony. Leslie stătea în fotoliu, simţind cum o fură somnul. Era epuizată de faptul că făcuse dragoste şi de cele douăsprezece ore de m u n c ă la birou. Nu mai putea sta prea mult cu ochii deschişi. Privi în întuneric^ Copil fiind, întotdeauna îi fusese teamă de întuneric. îşi mai aducea vag aminte de tatăl ei venind în dormitor pentru a o ţine de mînă şi a o alina cînd îi era teamă noaptea. Acum, însă, întunericul devenise complicele ei. I se părea că făcea parte din el, că era invizibilă. Se va folosi de el pentru a o ajuta să-şi protejeze viaţa şi soţul. Leslie se simţi mai puternică, mai hotărîtă. Violînd-o, Tony îşi epuizase într-un anume sens armele asupra ei. Pătrunsese în cea mai vulnerabilă parte a ei prin forţa superioară a corpului, dar dăduse peste un zid de piatră. Plecase din dormitorul ei frustrat şi furios, pentru că-şi dăduse seama că, violînd-o, nu o cucerise. Putea s-o mai d o r e a s c ă î n c ă , putea s-o mai

479 plndească, dar acum se înarmase moral şi se putea lupta cu el. Nu se temea. Casa i se părea mai prietenoasă şi mai solidă decît orlcînd. Era căminul ei. Zidurile ei bătrîne i se alăturau în linişte pentru a trece prin ceasurile nopţii pînă dimi­ neaţă, cînd se va întoarce lîngă Ross. Capul j se rezemă de spătar. Totul era liniştit şi odihnitor. închise iar ochii, imaginile de vis ridicîndu-se ca nişte valuri, pentru a o purta cu ele într-un somn dulce. O voce joasă o trezi brusc. - N-o să meargă, Leslie. Leslie tresări. Mîna i se strînse pe cuţit. îşi simţi trupul răsucindu-se. Era Tony. Luptă să-şi recîştige controlul. Aşteptase acest moment şi acum era aici. Era pregătită. - Ieşi afară de aici, spuse ea în întuneric. Pleacă acujn sau te omor. II auzi rîzînd tare. - N-o să omori pe nimeni, zise vocea. Eşti făcută să III ornantă. Nu eşti o luptătoare. Se lăsă tăcerea. Leslie tremura din tot corpul. Dacă I ar vedea, dacă ar da de el, l-ar ucide cu mîinile goale. O ohinuise destul. Următoarele lui cuvinte o făcură să tresară, pentru cfl se apropiase de ea pe nesimţite. - Ascultă-mă, spuse el. O să vii cu mine în seara anta. Nu e nevoie să-ţi faci vreun bagaj. O să-ţi dau tot r.o doreşti. O să vii în linişte. Cînd soţul tău se va trezi mllno dimineaţă, tu n-o să*mai fii aici. Tăcu din nou, topit ireal în întuneric. Ea privi în toate dlrocţiile, încercînd să simtă unde se afla. Dar dacă încerci să mi te opui iar, spuse el, dacă mfu/i să vii cu mine în tăcere, atunci soţul tău nu se va mnl trezi mîine dimineaţă. Pentru că o sa fie mort. Tăcu ca s-o lase să-i cîntărească vorbele. Dacă îl iubeşti destul ca să-i salvezi viaţa, ridică-te Ui vino cu mine, spuse Tony. Ştiu că nu-f iubeşti cu ftclovărat. Nu cum iubeşte o. femeie un bărbat. Te-ai Ingat de el doar ca să uiţi trecutul, să uiţi de noi. L-ai

480 folosit ca pe un paravan între tine şi realitate. Nu m a i merge. Ori vii acum cu mine, ori îl elimin eu. Nu vreau să-i fac nici un rău, Leslie, dar o să-i fac dacă va trebui Rîse scăzut. - V-am auzit sus, aseară, spuse el cu dispreţ. Asta înseamnă la tine să faci dragoste? Trăieşti o minciună, Leslie. Nu eşti soţie. Eşti soră de caritate. îl simtea*apropiindu-se în timp ce vorbea. într-o clipa va fi destul de aproape ca să-l izbească. Ţinea cuţitul strîns, cu ambele mîini. Dacă putea să-l lovească o dată, avea iniţiativa. Distanţa pînă la scări, la telefon, era mică şi ştia cum să se mişte în întuneric. Ş f nirrfeni n-o va acuza pe ea. îşi apăra casa, la urma urmei... înainte de a-şi termina gîndul, ceva o lovi peste încheieturile mîinilor făcînd-o să strige de durere. Cuţitul căzu pe covor. Mîinile îi amorţiră. Apoi un val de durere îi trecu prin degete. Tony o lovise cu toată puterea lui. Acum era la picioarele ei, căutînd cuţitul. Din instinct, Leslie dădu cu piciorul în întuneric. îl auzi ştrigînd, cînd piciorul ei îl lovi undeva în gît sau în faţă. încercă să se ridice, dar un braţ puternic i se încolăci în jurul umerilor. Să nu mai încerci asta, îi mîrîi el în ureche. Vrei să i cruţi viaţa lui Ross? O trăsese aproape de faţa lui. îi mirosi respiraţia. Era un miros acru, de sălbăticie. Obsesia alungase omul din el, lăsînd doar bestia. O întrecuse din nou. Şi sus, neştiutor de bătălia şi înfrîngerea ei, dormea soţul ei. Leslie se înmuie în braţele lui Tony. Bine, spuse ea. Vin cu tine. îl simţi c u m r e a c ţ i o n e a z ă . Se relaxa, ţinînd-o aproape tandru. Mîinile îi erau încă amorţite. Părea lipsită de puteri. - Ei, aşa mai zic şi eu, începu el. Ştiam c-o să-ţi vii în fire.„ încă vorbea, cînd ea scăpă din strînsoare. Sări din scaun şi fugi spre scări. Surpriza îi d ă d u avantajul unei secunde. Avea dreptate: se descurca în întuneric mai bine decît el. Auzi A

r

481 o masă răsturnîndu-se în spatele ei, cînd ajunse la scări. Se năpusti în sus, urcînd două trepte deodată. Auzi în urmă o buşitură zdravănă şi un mormăit satisfăcut. O mînă o prinse de picior cînd ajunse pe ultima treaptă de sus. Se întoarse şi-l lovi pe Tony la întîmplare cu piciorul liber. îl auzi înjurînd cînd tocul îl lovi cu putere în nas. Mîna ei se înfăşurase în jurul stîlpului balustradei şi se ţinea cu toată puterea, dînd din picioare. Nici unul nu spunea nimic. Bătălia nu mai avea nevoie de cuvinte. Leslie lupta cu furie, dar mîinile lui Tony erau prea puternice. Se atîrnă de glezna ei, îi prinse şi celălalt picior şi începu să se caţere metodic pe trupul ei. Ea se luptă mai tare, zgîriindu-l pe faţă cu mîna liberă. Voia să-l ucidă. - Căţea, îl auzi ea. Căţea. Simţea violenţa adunată în spatele obsesiei Iui. Ştia că nu exista dragoste adevărată în goana după ea. Numai ură. Ură pentru propria lui neputinţă, pentru viaţa lui risipită şi pentru independenţa ei. Era un personaj tragic care* încerca să se agate de viaţa pe care o pierduse. Dar şi puterile ei se duceau. Nu-i făcea faţă. Se /bătuse prea mult, aşteptase prea multe nopţi, muncise prea multe luni în şir fără să mănînce şi să doarmă destul, fără linişte în "suflet. Nu mai putea să lupte. Tony o simţi capitulînd. Se caţără peste ea, trupul lui acoperind-o aproape ca atunci *cînd o violase în pat. Mîna ei era încă prinsă de balustradă, dar era epuizată. O cuprinse de talie, cu o bucurie triumfătoare, savurînd puterea. Inhala parfumul părului ei, amestecat cu mirosul fricii. într-o clipă o va lua de aici. Apoi va putea (ace ce voia cu ea. Tony se gîndea mulţumit la toate astea, cînd, deo­ dată, se aprinse lumina pe hol. Orbit de lumina neaşteptată, Tony privi în sus. Ross Wheeler stătea în capul scărilor, în pijama şi halat privind în jos la el. Era un moment straniu, tînărui chipeş, privind în ochii celui mas în vîrstă tînărui sănătos,' fată în faţă cu A

;

482 rivalul bolnav. Un urlet de furie ieşi din gîtlejul lui Tony. O dădu pe Leslie la o parte ca să-l poată ataca pe Ross. Abia atunci văzu arma din mîna lui Ross. Prea tîrziu. -Arma se descarcă. Ross Wheeler era invalid Dar mînuise multe arme la vremea lui şi le cunoştea mecanismul. Tony se trase înapoi cînd văzu arma. Strigă atunci cînd glontul îl atinse şi căzu în jos pe scări. întunericul din înghiţi. Se auzi un zgomot de mobilă lovită, apoi pocnetul uşii de la bucătărie cînd Tony ieşi în fugă din casă. Leslie zăcea la picioarele soţului ei, încă agăţată patetic de balustradă. Ross îngenunche încet pentru a o ajuta. Revolverul îi căzu din mînă pe covor. Leslie se trase cu greu pînă în capătul scărilor. O durea tot corpul în urma luptei cu Tony. îl luă pe Ross pe după gît. - O, Doamne, spuse ea. O, Ross... El o ţinea blînd, bătînd-o uşor pe umăr. îi simţi trupul frumos prin cămaşa de noapte şi zîmbi. îl privi. - Ce-ai...? se ea. Cum ai...? - Ştiam că era ceva rău, spuse Ross. N-a fost ne­ voie de multă filosofie. încă mai pot s-adun doi cu doi, dacă trebuie. De unde ai luat pistolul? întrebă ea privind re­ volverul de pe podea. - îl aveam, spuse el. Aici sîntem în Vestul sălbatic. Nu ştiai asta? Trebuie şă-mi apăr femeia iubită. Leslie zîmbi şi-l sărută. Apoi, spre propria sa sur­ priză, izbucni în hohote de plîns. O tinu mult timp, îngenuncheat în capătul scărilor, cu capul ei pe pieptul lui. O mîngîia pe păr şi pe umeri. Trebuia să-mi fi SPUS, Te-as fi outut :?.iuta. rrai de-

salonul

bîlbîi

483 Ross se aşeză alături de ea, nu fără greutate. Ştia cft era un invalid, un om care nu poate face multe lucruri simple. Dar el tocmai îi salvase, poate, viata. El o apărase. Avea sentimente contradictorii, de mîndrie şi ruşine că ea fusese cea care provocase toate astea. Cuvintele care urmară o luară complet prin sur­ prindere. - Le-ai spus soţilor Beyer despre asta? o întrebă el. Ea dădu din cap. - Nu m-am gîndit la asta, răspunse ea. El mă voia po mine. A pomenit de Terry numai ca să încerce să mă convingă... - Ar trebui să-i suni, spuse el. Şi la politie. Ca măsură de prevedere. - Da, ai dreptate . Deodată, păli. îl privi pe Ross cu ochi neîncre­ zători. - Adică, spuse ea, ştiai despre... - Demult, răspunse el. Am aflat chiar înainte să ne căsătorim. Mi-am închipuit că o să-mi spui tu cînd o să vrei. - Şi niciodată nu m-ai condamnat? întrebă ea. - Să te condamn pentru ce? întrebă el. Pentru că eşti om? Pentru că ai un trecut? Dimpotrivă, te-am iubit şi mai mult. îmi pare rău că a trebuit să înfrunţi atîtea de una singură. Eu ar fi trebuit să te protejezf nu tu pe mine. îl îmbrăţişa strîns. - Dar m-ai protejat, îl asigură ea. Avea dreptate. In acel moment, pentru prima oară după multe luni, Leslie se simţi în siguranţă. A

La două seri după pătrunderea lui Tony Dorrance în casa lui Leslie, un bărbat bătu la uşa casei lui Cliff Beyer din Farmington, Long Island. Cînd Georgia Beyer a răspuns la uşă, bărbatul a îndreptat spre ea un re­ volver şi i-a cerut să i-l dea pe fiul ei. Georgia s-a dat înapoi cîţiva paşi. Omul a venit după ea. Cînd uşa s-a închis în urma lui, şase poliţişti în uni-

484 formă l-au salutat cu puştile scoase. în cîteva minute z fost dezarmat, i s-au pus cătuşele şi i s-au citit drep turile. Tony Dorrance - purtînd un bandaj la braţul stîng, din cauza rănii de pistol pe care o suferise cu două seri înainte - a fost dus în maşina patrulei la sediul politiei locale şi, la ordinul magistratului, închis fără a i se ad­ mite ieşirea pe cauţiune. Peste o lună a fost judecat pentru "încercare de" răpire, intrare prin efracţie, atac, violentă, deţinere de armă neînregistrată, port ilegal de armă şi multe alte acuzaţii legate de terorizarea lui Leslie Wheeler şi de încercarea de răpire a lui Terry Beyer. Un juriu ă $at verdictul aproape în unanimitate şi Tony Dorrance a fost condamnat la patruzeci de ani închisoare. După primirea sentinţei, a fost transportat la închisoarea Attica, unde şi-a început noua viaţă de puş­ căriaş.

59 New York, 20 februarie 1980 Ochii întregii lumi erau aţintiţi asupra lui Jill Lazarus. Fotografia ei şi cea a micuţei Meg se aflau pe coperţile tuturor revistelor de scandal, ale revistelor de modă şi ştiri. Presa naţională o îndrăgise, nu numai pentru frumuseţea ei, pentru faptul că era soţia lui Jor­ dan Lazarus şi mama primului lui copii; dar şi, în mod ironic, datorită exhibiţiei de „clasă" şi nobleţe, demne de atenţia presei, prin care Barbara Considine atrăsese atenţia asupra amîndurora. Episodul cu Barbara iscase un interes furtunos din partea presei. Publicul era încîntat de ideea unei relaţii amicale, chiar şi a unei prietenii sfrînse între cele două soţii ale lui Jordan Lazarus. Jill era asediată de reporteri care doreau s-o întrebe nu numai despre Jordan şi Meg, dar şi despre, prietenia ei cu Barbara,

485 Erau şi reporteri care doreau chiar interviuri prelungite cu cele două femei alături, dar Barbara a refuzat cu tact, Bpunînd că era prea ocupată. De fapt, Jill nu o mai văzuse pe Barbara din ziua acelei apariţii surprinză­ toare. Asediul cererilor de interviuri nu slăbea. Jordan tre­ bui să angajeze o secretară numai pentru a le înre­ gistra. Iar Jill nu putea să le refuze pe toate, pentru că noua ei imagine publică se dovedise a fi o binecuvîntare pentru Jordan şi planul său. în fiecare săptămînă, marile birouri de ştiri fierbeau, prezentînd ştiri despre îndrăzneţele schimbări care aveau loc în cartierele să­ race ale oraşelor, mulţumită armatei de ingineri, oameni de afaceri şi administratori financiari ai lui Jordan. Planul Lazarus era o mare noutate. Iar Jordan Lazarus făcea parte din ei. Cînd nu dădea interviuri, Jill lua pastile, tot mai muito pastile, amestecîndu-le în combinaţii puternice într-o vană încercare de a calma vulcanul din ea. Dar cu cît lua mai multe, cu atît păreau să fie mai puţin eficace. Cu fiecare zi, pămîntul îi fugea tot mai mult de sub picioare. Stătea acasă cît putea de mult, căutînd un refugiu împotriva lumii indiscrete de afară. Dar propriul ei că­ min devenise neospitalier, plin de amintiri rău preves­ titoare. îl vedea tot mai rar pe Jordan, căci acum propriile ei relaţii publice o ţineau departe de el. Iar cînd erau împreună, politeţea lui ca o armură o îngheţa. între timp, prezenta lui Meg era o adevărată tortură. Cu cît îi studia chipul, urmărind-o cum zîmbea în timp ce se juca în leagăn sau în ţarcul ei, cu atît fetiţa arăta mai ciudat. Jill atinsese deja punctul la care nu mai avea în­ credere în ea însăşi să se afle în preajma fetiţei. Nu se temea numai de efectele stării sale de drogare perma­ nentă, ci mai mult de tăvălugul violent al sentimentelor sale. Cu cît se străduia mai mult să scape de propriile ei obsesii, cu atît ele reveneau pe furiş în conştiinţa ei, tulburîndu-i luciditatea şi copleşind-o cu gînduri înfri­ coşătoare. Nu se mai recunoştea, şi nu ştia de ce putea

486 fi în stare. Uneori îl urmărea pe Jordan tinînd copila în braţe, spunîndu-i cît de dor îi fusese de ea în timpul zilei, luînd-o la fereastra dinspre rîu, arătîndu-i şlepurile şi minunîndu-se cu voce tare de frumuseţile lumii. In acele momente, Jill se surprindea privindu-şi fetita cu ură şi gelozie. Trebuia să-şi mute privirea înainte ca Jordan să-i surprindă expresia fetei. Şi cînd i-o înapoia pe Meg, o strîngea la piept cu nervozitate, străduindu-se să ma­ nifeste duioşie maternă, în timp ce impulsul acela înfricoşător îi stăruia în suflet. Şi trebuia să îndure singură toată această agonie. Meg era doar un bebeluş, nu o putea ajuta. Iar Jordan nu se mai deranja s-o privească pe Jill ca pe o soţie sau ca pe o fiinţă umană. N-avea ochi decît pentru fiica lui. După o lună de chin, Jill ajunse la capătul pu­ terilor. într-o după-amiază rece de joi, părăsi apartamentul şi îi ceru şoferului s-o conducă în centru. îi ceru s-o lase pe Fifth Âvenue, spunîndu-i că îl va suna cînd va avea nevoie de el. îi spuse că trebuia să facă nişte cum­ părături. în realitate, voia doar să iasă din casă, să fie afară printre oamenii normali, departe de propria ei viaţă chinuită. Mergînd pe stradă, de nerecunoscut în spatele ochelarilor de soare, studia feţele preocupate, indife­ rente ale trecătorilor. Le era recunoscătoare. Erau fiinţe umane obişnuite, cu frămîntări şi necazuri. Indiferent de cusururile for, chiar de răutăţile"lor, erau o altă lume, la mii de kilometri distanţă de aerul rarefiat, de nerespirat din casa ei, o casă unde ea nu-şi găsea locul. Căscă gura la vitrine, fără nici un interes, oprindu-se la un magazin cu bijuterii, unde văzu o pereche de butoni care i-ar fi plăcut lui Jordan. Nu-i cumpără. Era prea laşă pentru un astfel de gest de împăcare. Apoi trecu pe lîngă un magazin cu jucării, unde văzu o pisicuţă adorabilă, care avea s-o încînte pe Meg. Cu ultimele sale puteri, intră şi o cumpără. Costa o sută de

487 dolari, dar merita. Părea aproape reală şi avea o blană ca de tigru. Merse spre Sixth Avenue şi se opri în Rockefeller Piaza, privind patinatorii. Apoi îşi înălţă privirea şi văzu o imagine cunoscută. Pe dreapta, chiar dincolo de clădirea RCA, era sediul lui Lazarus International. Jill îşi lăsă capul pe spate,' pentru a vedea vîrful acestui zgîrie-nori. Pe trotuarul opus şe afla sediul din Manhattan al lui Considine Industries. în acea clădire, în acel moment, Barbara Considine se afla în biroul ei. Femeia cu care se căsătorise Jordan, femeia pe care. nu o iubise niciodată. Femeia care recursese la toate stratagemele, ţinuse cu dinţii de el şi în final îl pierduse în fata unui adversar superior ca abilitate şi ferocitate. Jill însăşi. însă" Barbara păruse fericită, şi plină de viată atunci cînd dăduse buzna la întîlnirea cu presa din apartamen­ tul lui Jill. Parcă era o pisică după ce înghiţise prada. în timp ce Jill, cîştigătoare în bătălia pentru Jordan, deţi­ nea premiul rămas acum fără valoare şi trecea prin chinuri tot atît de adînci ca şi minciunile în care trăise toată viaţa. Cîtă ironie, se gîndi Jill, ca învinsul să fie atît de plin de viaţă şi nonşalant, în timp ce cîştigătorul să înnebunească, încetul cu încetul. Jill privi îndelung clădirea, gîndindu-se la Barbara şi la ce-i spusese aceasta luna trecută, în timp ce li se făceau fotografiile. „Nu seamănă cu tine..." Dintr-un impuls, Jill vru să traverseze strada, cu pisicuja.de pluş în punga de plastic. Auzi un claxon şi un scrîşnit de frîne. Nu numai că traversa pe roşu, dar nici măcar nu era pe o trecere de pietoni. Ruşinată, sări înapoi pe trotuar, se duse la colţul cel mai apropiat şi aşteptă ca semaforul să indice verde, ascultîndu-şi bătăile violente ale inimii. Cînd culoarea semaforului se schimbă, traversă strada şi intră în sediul lui Considine Industries. în faţa ascensorului se afla biroul de pază. - Puteţi să mă anunţaţi la biroul doamnei Consi-

488 dine? îl întrebă ea pe unul dintre paznici. - Cine întreabă, domnişoară? vru el să ştie. - Jill Lazarus, răspunse ea. Doamna Jill Lazarus. El ridică dintr-o sprînceană. - Un moment, vă rog, zise el. Urmă o pauză. Jill rămase privind holul luxos, în marmură. Tot ceea ce vedea părea a fi greoi, aproape letal, de la pereţii de piatră strălucitori pînă la cabina lustruită a ascensorului. După o pauză surprinzător de scurtă, telefonul sună şi paznicul îi spuse lui Jill să urce la etajul 56. Luă ascensorul. Cînd ajunse, văzu un birou pe ale cărui uşi de sticlă scria: BARBARA S. CONSIDINE DIRECTOR Jill intră. Secretara zîmbi şi sună la interfon. Aproape imediat apăru Barbara. Purta un costum elegant, cu eşarfă, şi o brăţară frumoasă cu smaralde. Avea şi acum aerul acela tonic, sănătos, care o surprinsese pe Jill cu o lună în urmă. Părea zveltă şi în formă. înaintîncl spre ea, lui Jill i se păru că era foarte înaltă, că o do­ mina. - Ce surpriză, spuse ea, conducînd-o pe Jill în biroul ei. la loc. Pot să-ti ofer ceva? Cafea? Poate ceva de băut? Ultima remarcă i se păru lui Jill a fi o aluzie la obiceiul ei .recent de a bea pe ascuns, dar nu putea fi sigură. Starea în care era făcea ca mintea să-i joace feste. - Nimic, mulţumesc. - Bine, spuse Barbara. Cărui fapt îi datorez onoarea acestei vizite? Jill o privi pe Barbara drept în ochi, blestemîndu-şi propria slăbiciune. înainte, îi vedea pe ceilalţi cu o cla­ ritate nemiloasă, care îi permitea să-i manipuleze după bunul ei plac. Acum claritatea aceea dispăruse şi, odată cu ea, şi puterea ei asupra celorlalţi. Dar reuşi să adune ceea ce-i mai rămăsese din vechea sa voinţă de fier şi zise: - Ce voiai să spui atunci, în timp ce ne fotografiau

489 roporterii? Barbara îşi înălţă sprîncenele, aparent uimită, dar ronunţă repede la prefăcătorie şi o privi pe Jill cu ochi pătrunzători. - Cum adică ce voiam să spun? întrebă Barbara. Zăpăcită, Jill clipi des. - Ştii despre ce vorbesc, spuse ea. Despre Meg. Ai «pus că nu seamănă cu mine. Barbara se ridică de pe scaunul din spatele biroului 9! veni să se aşeze în fotoliul de lîngă Jill. Jill îi inhala parfumul. - Chiar vrei să ştii? întrebă Barbara. Jill dădu din cap. - Uneori, vorbi Barbara dusă pe gînduri, natura vor­ beşte prin copii. Ştiam totul despre Jordan şi Leslie. I am urmărit cu atenţie. Am văzut cum se uita la ea. Am înţeles ce fel de femeie era. Chiar şi inima i-am înţeles-o, tntr-un fel. Am ajuns să ştiu de ce o iubea Jordan, ce vodea şi ce preţuia la ea. Ezită o clipă, ca şi cum era cuprinsă de milă. Apoi vorbi cu răceală. - Nu pe tine te iubeşte în copilul acela, spuse ea, ci po Leslie. Jill închise ochii în timp ce cuvintele i se întipăreau în ouflet. Apoi îî deschise şi o văzu pe cealaltă privind-o Intens. - Copilul nu-ti aparţine, continuă fără milă Barbara. îi aparţine lui Jordan şi lui Leslie. De asta o adoră atît. Urmă o altă pauză. Barbara părea să-şi aleagă cu­ vintele cu grijă. - Eu n-am putut să-i fac copii, spuse ea. Ştii de ce. Dar chiar dacă ar fi fost posibil, n-ar fi vrut un copil de la mine. O voia pe Leslie. Şi acum, prin tine, are copilul ei. Tu ai fost doar un surogat de mamă. Zîmbi. - De asta nici nu seamănă cu tine, spuse ea. Este firesc. Barbara nu ştia ce efect monstruos aveau-cuvintele ol. Nimeni nu ştia mai bine decît Jill cum jucase mas­ carada de a fi "Leslie, cum adusese la viaţă sufletul lui Leslie din adîncurile propriei ei inimi pustii, pentru a

490 pune mîna pe Jordan. Acum era prinsă în propria ei cursă. Meg era dovada vie a succesului şi a eşecului ci, crima şi pedeapsa ei. Un surogat de mamă. Cuvintele erau îngrozitoare prin adevărul lor. Jill se oţeli pentru a lupta împotriva Barbarei. - Te înşeli, vorbi ea. Meg seamănă cu mine. Mulţi a u spus asta. Barbara îi aruncă o privire sceptică. - Minţi, spuse ea. Eu ştiu ce vede el atunci cînd o priveşte." Cuvintele o loviră pe Jill ca un ciocan. Barbara privea £u atenţie şi văzuse că arma ei îşi atinsese ţinta. - Doar vezi ce fericit este, nu? vorbi Barbara. Tu n u l-ai făcut niciodată atît de fericit. Acum e fericit pentru c i i-ai dat copilul lui Leslie. Nu mai are nevoie de tine. Arc ce-şi doreşte. Jill se forţă să privească în sufletul Barbarei. De un deva, din străfunduri, apăru o fărîmă din vechea ei luciditate. Ce voia Barbara? De ce se expunea astfel, spunînd luctfurile.astea nebuneşti de parcă erau ade vărate, pronuntînd minciunile astea cu atîta siguranţă de sine şi putere? Răspunsul păru a se citi în ochii Barbarei. Era un motiv pe care Jill îl simţea, aproape că îl atingea. Dac i privirea i-ar fi fost mai cfară, numai ceva mai clară... Dar Barbara devenise din nou evazivă, cu parfumul şi rujul şi manichiura ei perfectă ce-alcătuiau imagine, i aceea halucinantă care plutea în faţa ochilor lui Jill. Şi parcă Barbara creştea, ca un gigant, în timp ce Jill s< micşora tot mai mult, ca Alice în Ţara Minunilor... T o i mai mică, mai mică, mai mică... Apoi, Barbara dispăru de tot. Jill se prăbuşise podea, pierzîndu-şi cunoştinţa. Cînd se trezi, era întinsă'pe o canapea din piele, îi • biroul Barbarei. Una dintre secretare, cu o expresie îngrijorată, îi făcea vînt cu o revistă, în timp ce alta îi freca mîinile. Barbara stătea în spatele lor fără să scoată un cuvînt. 1

;

491 - Vă simţiţi bine, doamnă Lazarus? Să chem un doctor? întrebă secretara. Jill îşi recapătă treptat cunoştinţa. Efectul combinat •I Bedativelor şi emoţiilor se acumulase în timp şi nu putea fi anulat într-un minut. - Un pahar de apă, ceru ea. Vă rog... Secretara îi aduse un pahar cu apă rece ca gheata. JIU bău încet. - Să chem un doctor? întrebă secretara. Este unul chiar în clădire. Ne-a mai ajutat şi altă dată. - Nu... nu. Şoferul meu. Dacă-I chemaţi pe şoferul mou, va fi suficient. - Prostii, spuse Barbara, preluînd controlul. O să te ducă acasă şoferul meu. Veronica, du-te cu ea, ai grijă BA ajungă acasă în siguranţă. - Da, doamnă Considine, răspunse supusă secrotara. - Acum lăsaţi-ne o clipă singure, ceru Barbara. Mă anunţaţi imediat ce maşina este gata. Secretarele ieşiră. Barbara şi Jill erau singOre. Bar­ bara se aşeză în scaunul de lîngă canapea şi-i luă mîna In mîna ei. - Te simţi bine? întrebă ea. Jill nu răspunse. Cîntărea solicitudinea acestei prie­ tene false, călăul cu chip zîmbitor. Urmă o tăcere lungă. Cele două femei se priviră în ochi. Era clar că rolurile se inversaseră. Acum Barbara ora cea puternică. Avea adevărul de partea ei; în timp co Jill zăcea neputincioasă la picioarele rivalei. Barbara oftă. - îmi pare rău că te-am tulburat, spuse ea. Uneori adevărul doare. Nimeni nu ştie acest lucru mai bine clocît mine. Se referea la modul în care Jill i-l luase pe Jordan. fio gîndea ia-propriu! său trecut tragic şi la modul în care Jill îl exploatase pentru a-i fura soţul. Pe atunci, Jill o ghicise pe Barbara. îi descoperise unetele slabe şi atacase fără milă. Era exact ce făcea arbara acum. Acum îşi aminti Jill de impresia pe care o avusese cu cîteva momente înainte de a leşina, cînd i se

S

492 păruse că întrevedea ce se petrecea în spatele acelui spectacol de putere şi cruzime pe care i-l oferise Bar bara. Vedea acum ce tactică adoptase Barbara. Jocul aşteptării... Jill îşi reveni şi o înfruntă curajoasă. - Eşti nebună, spuse ea. Vorbeşti aşa pentru că te-a alungat. Niciodată nu te-a vrut pe tine. Pe mine m-a vrut. Barbara rîse, un rîs scăzut, sinistru. - O femeie poate citi în altă femeie, spuse ea. M-oi fi învins tu, dar am văzut prin tine atunci şi văd şi acum. Ai jucat teatru de la bun început. Te ştiu. Eşti expertă în asta. îi învîrti pe bărbaţi pe degetul mic, prefăcîndu-tc că eşti ceea ce-şi doresc ei să fii. Dar nu te-a dorit niciodată pe tine. Ci pe femeia pe care o imitai. N-ai ştiut-o decît atunci cînd a fost prea tîrziu. Atunci cînd mica ta mascaradă s-a transformat* într-un copil, o fiinţă umană. Pentru tine, acum este prea tîrziu. Pri­ cepi? Pentru că acum are copilul; tu nu-i mai eşti de nici un folos. Barbara o privea pe Jill cu ură şi triumf. Aceasta îi susţinea cu greutate privirea jetrăgîndu-se chiar atunci cînd încerca s