Electro Acupunctura PDF

 

Dr. CONSTANTIN IQNESCU-TÎRGOVIŞTE

ELECTROACUPUNCTURA 

© EDITURA SP0RT-TURI8M

Bucureşti, 1984

 

CUPRINS Coordonator ştiinţific ştiinţific al seriei  „VACANŢA ŞI SĂNĂTATE" Prof. dr. GH. MOGOŞ

5 9

20

43 85 116 116 142 142 154 154 168 168 179 179 187 187 193 200 20 0

203 203 206 206 211

215 215 227 247 247 287

Coperta : Constantin Pohrib

Istoricul electroacupuncturii Universalitatea fenomenului electric Energia (Qi) Meridianele (Jing Lo) Punctele de acupunctură (Xue Wei) Proprietăţile electrice ale zonelor cutanate folosite în acupunctură Diagnosticul în acupunctură Diagnosticul electric în acupunctură Curen tul electric-noţiuni electric-noţiuni elem entare Pa ram etrii electrici folosiţi folosiţi în electroacu pu n ct ur ă Polaritatea electrozilor şi densitatea curen tului Mod alită alităţţi de aplicare a electroacupuncturii Av antajele electropuncturii şi electroacu  pun  p un ct u rii ri i Indica ţiile electro unc turii Co ntraindica ţiile, acup efectele secu ndar e şi şi ac cidentele electroacupuncturii Electroacupunctura după tehnica voii Mecanismul de acţiune acţiune al electroacupunc turii Lexic terapeutic Meridianele şi punctele de acupunctură Bibliografie

 

ISTORICUL ELECTROACUPUNCTURII

Energia electrică este pintre primele forme  de energie cunoscute de de om. om. Descărcările Descărcările  electrice (fulgerele şi trăsnetele), distrugă toare, au fost multă vreme privite ca arme  pe care divinitatea le folosea pentru a  pedepsi răutatea răutate a oamenilor. [Explicaţ [Explicaţia ia lor  ştiinţifică nu a avut loc decît foarte tîrziu. In antichitate (sec. VII î.e.n.), Thales din  Milet a observat că prin frecarea unui baston   de chihlimbar, acesta ace sta capătă proprietatea   (ulterior recunoscută recunosc ută ca electrică) de a  atrage corpurile uşoare. Primele forme de curent electric folosite    în scop terapeu tera peutic tic au fo fost st de origine orig ine natu nat u rală. Astfel, Astfe l, în anul 43 e.n., Scribonius   Largus aplica peştii electrici (denumiţi tor pile) pe zonele dureroase, în scopul ameli orării durerilor de cap sau a acceselor de  gută. Aceeaşi sursă electrică a fost folosită,  pentru calmarea durerilor, şi de celebrul  medic din antichitate Galen (130 — 200 e.n.). După descoperirea electricităţii, curentul  electric a fost larg folosit în fiziologie (ca  stimul artificial) şi terapie (ca mijloc antial-   gic). In 1746, 1746, butelia but elia de Leyda era folosită   pentru pentr u (1737—179 tratarea tratar ea1798) unor paralizii,; paraliz Galvani (1737— 8) utiliza utili za ii,; stimulii stimiar ulii Luigi elec elec»»   5  

trici pentru studiul studi ul contracţiei musculare.  Experienţele sale pe muşchii de broască, în  anul 1798, marchează o eră nouă în fiziolo gie, în general, şi în electrofiziologie, în spe cial.

grupei musculare învecinate. S-a constatat  că majoritatea acestor puncte sînt de fapt  punctee de acupunctură. Mult mai tîrziu  punct (în 1955), Coers demonstrează că punctele   motorii (în acelaşi iti itimp mp şi puncte de acu

mără In Japonia, printre primii Gennaicare Hiraga foloseşte (1764)electrici se nu tatea srtatică în tratamentul unor afecţiuni,   în special în paraliziile para liziile spastice. El a pus  bazele electroterapiei,  care care în prezent cu prinde toate procedeele ce utilizează energia  electrică în scop terapeutic şi care fac obiec tul unei mari părţi din fizioterapie.  în Europa, Europa, părintele electroterapiei   şi de  asemenea al electroacupuncturii  a fost Sar-  landiere, care, între 1816 şi 1825, după in troducerea acupuncturii în Franţa, a folo sit pentru prima dată stimularea electrică   prin intermediul acelor introduse în anu mite puncte, nu în mod obligatoriu puncte puncteii de  acupunctură. Abia după un secol însă, elec-   troacupunctura a început să fie folosită în  mod sistematic, iniţial în Japonia şi China  apoi în Franţa, Germania, România şi alte  ţări.  Electrop  Elec tropunctu unctura ra  (stimularea electrică a  punctelor, prin pielea intactă) a fost iniţiată   de Duchenne de Boulogne (1855) care a ima ginat pentru stimularea cutanată o serie de  electrozi de suprafaţă. Analizînd sistematic   reacţia obţinută prin stimularea electrică a  pielii el descrie o serie de „puncte de elec-  ţie“, a căror excitare produce contracţia muş chilor subiacenţi. Ulterior (1866), Von Ziem-  sen şi Erb (1883) cartografiază punctele de pe  corp, care produc prin stimulare contracţia

punctură) sînt electrică, excitabilitate regiuni cureprezentînd un prag scăzut benzi de  terminale de inervaţie. iln 1934, Roge de la Fiiye întreprinde cer cetări asupra acţiunii terapeutice a curenţi lor electrici aplicaţi pe punctele de acu punctură, creînd Diatermopunctarul, care  utiliza util iza curenţi de înaltă frecve frecvenţă nţă a căror căror  declanşare era asemănată cu o înţepătură  electrică. Preluînd ideea, în 1953, Voii folo seşte în scop terapeutic un curent continuu   de intensitate mică (1—3 |iA). Tehnica lui   Voii cuprinde o etapă de detectare şi măsu rare a proprietăţilor electrice a punctelor şi   în raport cu dezechilib dezechilibrul rul energetic energe tic astfel   evidenţiat, iniţiază un tratament bazat pe  stimularea electrică a punctelor respective.  O tehnică înrudită, denumită  Ryo  Ryodor doraku aku,,  a  fost dezvoltată în Japonia de Nakatani 

6  

 

electrice (64, 65). Ea cutanate se bazează cu ajutorul pe studiul aparatului rezistenţei de numit Neurometru, punând în evidenţă aşa-  ziisele „puncte eleatropermeabile". Acestea  par a fi identice cu „punctele motorii", de scrise anterior de Von Ziemsen şi Erb, rea-   lizîndu-se în acest fel o punte de legătură   între medicina occidentală şi cea orientală,  fără ca autorii să fi urmărit în mod expres  aoest lucru. Stimularea electrică nervoasă  este o metodă  de combatere a durerii, care foloseşte impul7

şurile electrice pentru a modifica pragul de  percepţie dureroasă. în prezent, trei teh nici sînt curent utilizate : stimularea trans-  cutanată, stimularea cordoanelor posterioare  ale măduvei şi stimulările centrale (43). Con form studiilor lui Lederberger (51), mecanis mul durerii este 70 % electrofiziologic, 10 %   endorfinic şi 20   °/o neuroelectric şi electro magnetic. Stimularea electrică (prin curent  continuu sau alternativ) transcutanată a  nervilor poate modula percepţia nervoasă,   scăzînd în mod evident pragul de sensibili tate. Efectul a fost deja înregistrat. în 1902,   de Leduc, la cîini, pentru ca ulterior metoda   să fie utilizată în anestezie, terapie inten sivă, neurologie, obstetrică-ginecologie, medicină psihiatrie, internă, neurologie, orto   pedie, stomatologie etc. Spre deosebire de  electropunctură sau electroacupunctură, care  vizează stimularea unor puncte cutanate cu   localizare precisă, stimularea electrică ner voasă transcutanată produce hipalgezie prin  aplicarea difuză a stimulului electric pe zona   dureroasă sau pe nervul ce deserveşte zona   respectivă. în ultima vreme, tehnicile de  electrostimulare au avansat către zonele  nervoase centrale (măduvă, regiune peri-   apeductalăă şi peri-ventriculară apeductal peri-ven triculară,, talamus)  tratament de excepţie pentru ameliorarea   durerilor rezistente la alte modalităţi tera peutice (55).

UNIVERSALITATEA FENOMENULUI ELECTRIC

 El ectri  Elec trici cita tate teaa  este o formă de energie care îşi  manifestă acţiunea sa prin forţe de atracţie  sau de respingere. 'Ea poate fi  na  natur turală ală   (at mosferică, terestră, biologică) sau  art  artifi ificia cială, lă,   adică produsă prin transformarea unui alt  tip de energie (de exemplu, mecanică sau ca lorică) energie electrică. Primul fenomen legat deîn prezenţa unei încărcări electrice    (evident, fără a se cunoaşte la acea vreme   natura lui) este cel menţionat de Thales din  Millet (sec. VII î.e.n.) : un baston de chihlim bar capătă prin frecare proprietatea de atrac ţie. In prezent se ştie că acest fenomen ţine   de structura atomului, alcătuit dintr-un nu cleu central încărcat pozitiv, înconjurat de  electroni avînd sarcini electrice negative.   Cînd aceste sarcini sînt în număr egal, corpul  respectiv este neutru din punct de vedere   electric. Un exces de electroni determină  o încărcare negativă în timp ce un deficit de  electroni determină o încărcare reziduală   pozitivă. Acest tip de electricitate a fost de numită electricitate statică. Descoperirea în 1800 a pilei Volta, ca ur

mare a experienţelor făoute de Galvani 9  

privind contracţia muşchilor de broască   atunci cînd sînt puşi în contact cu două me tale, a arătat că încărcarea electrică se   poate deplasa, reprezentînd substratul curen tului electric. Electricitatea dezvoltată în organismele vii  a fost denumită  bio  bi o el elec ectr tric icita itate te..  Ea se poate     manifesta subformă formăde  cu de rent electricitate  stat  st atic ică, ă,   ic'îitatît şi sub  cure nt el elec ectri tric. c.   Intre suprafaţa externă a pielii, de exemplu,   şi faţa sa internă există o diferenţă de po tenţial de aproximativ 20 — 40 mV, inte riorul corpului fiind încărcat pozitiv faţă de   suprafaţa externă care este negativă. Acest   potenţial, adevărată barieră electrică ce  limitează spaţiul molecular biologic de  mediul din jur, face parte din electricita tea statică a corpului. De menţionat că par tea superioară a corpului este cu aproxima tiv 10 mV mai puţin electronegativă decît  partea inferioară a corpului ; aceeaşi dife renţă se înregistrează şi între faţa posteri oară şi cea anterioară a corpului, ultima mai  electronegativă decît prima. Aceasta cores punde conceptului energetic acupunctic, con form căruia, partea superioară precum şi  faţa posterioară sînt zone dominanţă Yanga ; corpului dimpotrivă, parteade inpre fe rioară şi faţa anterioară a corpului sînt zone   de predominanţă Yin. Întrucît „structura electrică" a tegumen tului este neomogenă (punctele de acu punctură reprezintă zone cu rezistenţă elec trică mai mică şi cu potenţiale electrice mai   mari), s-a sugerat că reţeaua meridianelor şi  punctelor poate constitui un sistem de comu 10

nicare cu spaţiul fizic din jur, important  pentru mecanismul de electroreglare al or ganismului. Un alt tip de electricitate statică se înre gistrează la nivelul tuturor celulelor corpu lui. Folosirea amembranei doi microelectrozi, unul ul plasat pe suprafaţa celulare un şi altul in   trodus în interiorul celulei, demonstrează  existenţa unui potenţial electric, cu negati vul în interior (fig.l). Mărimea acestui poten ţial variază considerabil de la ţesut la ţesut,

Nq+

135 mEq/l

K+ 5 mEt mEtj/l

Diferenţa de po tenţial tenţial in trace lular /exFig Fig.. 1 :  — Diferenţa celu lară este consec inţa inţa dife renţei renţei de con cen traţie traţie electrolitică de cele două părţi părţi ale mem bran ei celulare

mergînd de la —10 mV la — 1 0 0   mV. In  celula nervoasă, de exemplu, el este de —70  mV. Această diferenţă de potenţial poartă 11

 

tenn ţia l de repa re paus us..  El se dato-  numele de  po te reşte diferenţei de concentraţie ionică dintre  interiorul interio rul celulei celule i (unde predomină K+ si  Mg+2) şi exteriorul ei (unde predomină Na+j.    grad ad ie ient nt ionic, ion ic,   de  Pentru menţinerea acestui  gr care depinde şi grad gradientul ientul electric, celula   cheltuieşte o mare parte din energia chimică   adusă cu alimentele. în celula nervoasă, de  exemplu, se apreciază că 70% din energia   chimică este utilizată pentru transportul ac tiv de ioni, pe baza cărora se realizează gra-  dientele de concentraţie menţionate. Unele tipuri de celule (de exemplu, celu lele nervoase sau cele ale muşchiului cardiac) 

 îşi înde în depl plin ines esc c func fu ncţii ţiile lor spec sp ecifi ifice ce prin   modificarea periodică alepotenţialului celular. Un stimul specific aplicat acestor celule   duce la scăderea potenţialului electro-   negativ, iar pentru perioade scurte de timp,   chiar la pozitivarea lui. Astfel, de la — 90 mV,  potenţialul scade progresiv, trece prin zona   de neutralitate, ajungînd să inverseze pola ritatea electrică a celulei, ajungând la   + 20 mV. Această variaţie de potenţial de  120 mV ce apare în cursul excitaţiei acestor   tenn ţiţiaa l de acţiu ac ţiune ne   celule poartă numele de  po te (fig.2.). Ea se datoreşte creşterii tranzitorii   a permeabilităţii membranei celulare pentru    Dep epol olar ariza iza rea re a   celulară (scăderea po sodiu.  D tenţialului interior al celulei de la —90 mV   către 0 ) se datoreşte în primul rînd pătrun  Repo pola lari riza za--   derii masive a sodiului în celule.  Re  rea  re a  celulei are loc imediat ce permeabilitatea   membranei celulare revine la normal, iar   concetraţia ionică este restabilită prin inter

venţia pompei active de Na+/K+ ce funcţio nează cu consum energetic important. Potenţialul de acţiune poate fi înregistrat   dintr-o singură celulă cu ajutorul microelec-   trozilor. Un electrod plasat la o oarecare dis tanţă de un grup de celule va înregistra po tenţialul de acţiune a mii sau zeci de mii de   celule. Potenţialele de depolarizare şi de re-

P o t e n ţi a l u l celulei depolarizate

+20mV Linia bazala

OnV 

Valoarea prcg-60mV Celula polarizata -9 meridianele extraordinare (trece prin punc tele de emergenţă R2, pentru Yin Qiao, Rg  pentru Wei Yin, VB^ pentru Dai Mai, ^63  pentru Yang Wei şi tot pentru Yang  Qiao).  în  întru trucît cît îşideareloja originea origenergetică inea în rinichi, rinicapă hi, Zong Qi/    este legată (rinichi/  (rinichi vezică) (fig. 8). Pentru a-şi îndeplini rolul său, energia  Zong  înn  înnăsc ăscută ută   trebuie şă fie susţinută de o  energie Zong  cî  cîşti ştiga gată tă   cu origine alimentară  (Ta Qi) şi respirato respi ratorie rie (Kou Qi). Această Acea stă   energie cîştigată rezultă din fuzionarea quin-  tesenţelor energiilor Ying (de natură Yin)

şi Wei (de natură Yang) şi se numeşte Jing   Qi (energia esenţială). Pe lîngă funcţiile energiei Zong Qi menţi onate mai înainte trebuie adăugat rolul ei în   formarea energiilor Ying Qi, Wei Qi şi Xue SHEN Qi

YING fti

WEI QI

DETERMINANT» ZONG Qi

ciclici 

APA R |

p

110 1

EXOGENI

Fig. 8:   Cele cinci unit ăţ ăţii en energetice ergetice cu en ergiile şi funcţiile neuropsihice corespondente

din alimente şi energia inspirată, precum   şi în asigurarea propulsiei acestora în meri diane şi vasele sangvine. Cu alte cuvinte,  Zong Qi asigură dinamismul cardiocirou'la-  tor şi respirator. Punctul de concentrare al energiei Zong  este VC17  („Zong Qi se acumulează în  piept“), cunoscut ca făcînd parte din „marea   energie". Dată fiind importanţa stomacului   în elabor elaborarea area energi ene rgiei ei terestr ter estree şi respir respiratorii, atorii,   Zong Qi este strîns legată de vasul Lo numit   Xu Li („marele Lo al stomacului").

34

35

 

SHEN QI (ENERGIA PSIHICĂ

YING QI (ENERGIA NUTRITIVĂ)

SAU PSIHOINFORMATIONALĂ) Această energie comandă ansamblul procese lor nervoase şi psihice, care se desfăşoară   atît la nivel eortieal, cîit şi subcortical. Shen Qi este un tip de energie foarte com plexă, în alcătuirea căreia participă fiecare  din cele 5 loji energetice care domină o anu mită funcţie neuropsihică : cuplul cord/in testin subţire corespunde logicii (prelucrarea  datelor şi memoria asociativă) ; cuplul cup lul splină-   pancreas/stomac corespunde memoriei meca nice (stocarea datelor) ; cuplul plămîn/intes-   tin gros corespunde subconştientului şi in tuiţiei („ideile inconştiente inconştie nte care pot fi  valorificate la nevoie"); cuplul rinichi/vezică   corespunde voinţei, iar cuplul ficat/veziculă   biliară, imaginaţiei. Participarea fiecărei loji energetice în mo dularea energiei Shen asigură individului un   anumit profil de emotivitate şi de intelect. Shen Qi are o parte circulantă (de natură   Yang) şi o parte de rezervă (de natură Yin).   Aceasta din urmă este conservată în rinichi,  făcînd parte din energia ancestrală (sau cel  puţin în relaţie strânsă cu ea). Ea stă la baza  temperamentului moştenit şi a potenţialului   intelectual al individului. Shen Qi este distribuită în organism prin  meridianele distincte, numite şi de control   central. în adevăr, aceste vase secundare   se desprind din meridianele principale la ni velull punctelor He şişi au un traiect ascen velu dent, către extremit extr emitatea atea cefalică. Energia  Shen este dominată de loja energetică Foc  (cord/intestin subţire). 3$

Această energie se mai numeşte num eşte energia  „constructivă" sau „de întreţinere". Ea irigă  toate organele şi ţesuturile, asigurîndu-le   troficitatea. De asemenea, ea partici participă pă în  producţia sîngelui (Xue) şi a „lichidelor cor pului". Ying Qi circulă circulă profund în meridianele  principale şi în vasele Lo longitudinale. Cali tatea sa este jpredominant Yin. Ying Qi are origine exogenă. Alimentele   şi apa ajung în stomac la nivelul celor 3 fo care. în regiunea focarului mediu principiile   alimentare „mai pure“ (probabil glucidele,   proteinele şi lipidele de origine vegetală) sînt   preluate şi trimise în focarul superior unde    împr  împreun Ying eună Qi.ă Această cu energi ene rgia energie a respirato respeste iratorie trimisă rie va forma iniţial   în plămîn plă mîn de unde un de va încep înc epee marea mar ea circu laţie a meridianelor principale (fig. 9). Ying

Fig. 9 :  Marea circu circulaţ laţie ie energetică în meridianele mer idianele  princ  pri ncipa ipa le, cu or orar arul ul ma maxim xim ei lor activ ac tivităţ ităţii

Qi are o cronologie precisă în nictemer, cu  o concentrare deosebită în fiecare meridian   timp de 2 ore. Ea are în plus o cronologie 37

 

lunară, sezonieră, anuală, decanuală şi deca-   duo-anuală. Metabolismul energiei Ying Qi este do minat de isuperlojele energetice Trei Focare  (asigură calitatea Yang, adică circulaţia şi  distribuţia dist ribuţia ei în organi organism) sm) şi Vase—Sex Vase—Sex   (asigură calitatea Yin, adică depozitarea sau  anabolismul energetic).pămînt Energia(stomac/splinăYing Qi co-*  respunde elementului panoreas). Propulsia energiei Ying Qi în meridianele   principale este asigurată de energia an cestrală.

WEI QI (ENERGIA DEFENSIVĂ) Wei Qi, numită şi energia de apărare, a  fost caracterizată ca „energia combatantă  a alimentelor“ sau „energia vie, agitată".  Ea are calităţi predominant Yang. Pentru a-şi îndeplini rolul său, Wei Qi  realizează la suprafaţa corpului şi a mucoa selor (atît respiratorii, cît şi digestive) o  adevărată „peliculă energetică" protectoare,   întrucî  într ucîtt se spune că această energie ener gie circulă  „în 'afara meridianelor". Cînd această peli culă este energiileefectele patogene exo   gene nu-şi intactă, pot exercita negative asupra organismului. Wei Qi este legată de mecanismele de  apărare, care sînt extrem de variate. Unele   din ele au expresie externă   şi includ includ : vaso-  motriicitatea motriic itatea şi transpiraţia (implicate în  homeostazia termică), pH-ul cutanat, rezis tenţa electrică cutanată, pragul de sensi bilitate cutanată, reacţiile congestive şi 38

inflamatorii cutanate, eliberarea substanţe lor vasoactive de tip serotonină, histamină,   prostaglandine, bradichinină (cu rol în vaso-  motricitate şi termoreglare). Această funcţie  este asigurată de energia Wei Qi care cir culă în meridianele tendino-musculare,  aflate superficial, imediat sub epidermă.  Energia aflată în aceste meridiane este pu ternic Yangorganismului şi extrem de mobilă. Ea asigură    protecţia prin intermediul punctelor Jing şi Yuan situate pe meridia nele principale. O altă categorie de reacţii de apărare are   o expresie internă  şi cuprinde sistemul  imunităţii imediate şi întîrziate, leucocitele   şi anticorpii, secreţia de cortizol, de cate-  colamine, de STH etc. Această funcţie este   asigurată de energia Wei Qi care circulă   în meridi me ridiane anele le distincte, distin cte, care fac legătura legăt ura   exterior-interior. Energia aflată în aceste  meridiane este, de asemenea, de natură  Yang, dar contaminată şi cu unele calităţi  Yin, avînd în consecinţă o mobilitate mai   mică decît energia circulînd în meridianele   tendino-musculare. Wei Qi circulă mai superficial ziua şi  vara, devenind mai profundă noaptea şi  iarna. Ca de şi alimente, Ying Qi, laenergia Qi estemediu pro   dusă nivelulWei focarului şi inferior. După extragerea energiei Ying   Qi (mai pure), în traotul digestiv rămîne  energia Wei Qi (mai puţin pură), care ar  putea fi asimilată cu proteinele şi lipidele   de origine animală. Odată produsă, Wei Qi este trimisă în   meridianele tendino-musculare. Cele 6  me ridiane Yang sînt parcurse de 25 de ori 39

 

 în cursu cu rsull zilei, zil ei, iar cel celee 6  meridiane Yin   sînt parcurse de 25 de ori în timpul nopţii,  

Tabelul 3 PROPORŢIA RELATIVA DE ENERGIE (Qi) SI

 în total tot al în 24 de ore ea parcurge parcurg e meridi mer idi anele de 50 de ori. Wei Qi asigură, printre altele, propulsia   energiilor Yin Qi şi a sângelui în meridiane   şi vasele sangvine. Wei- Qi este dependentă de loja energetică   lemn (ficat/veziculă biliară).

XUE (SiNGELE) Xu e, numită Xue, numit ă şi energia ener gia „structurală14 „structurală14, repre zintă una din cele mai Yin energii, mai   materializate, mai canalizate şi identifica bile. Ea nu poate fi asimilată complet cu   într  întrucît noţiunea ucît eade circu circulă sîngelă din nu medicina numai num ai în occidentală, vasel va selee san   gvine dar şi în meridiane, avînd o distri buţie ubiquitară. Circulaţia sîngelui este   asigurată de componenta energetică prove nită din Wei Qi. Se afirmă că sîngele reprezintă compo nenta Yin a energiei meridianelor, în timp   ce elementu elem entull Yang este reprezentat de  Ying Qi. Fiecare meridian are o anumită   proporţie de Qi (energie) şi Xue (sînge),  adică de Yang şi de Yin, conform tabelului tabelu lui 3. 3. Ca şi pentru Wei Qi, Xue circulă mai  superficial ziua şi vara, mai profund noap tea şi iarna. Această energie este în pleni tudine în perioada de lună plină, pentru  ca apoi să descrească progresiv. Dacă ener gia patogenă exogenă- atacă în perioada de  lună plină, p lină, ea nu poate pătrunde adînc ; dimpotrivă, dacă atacul are loc în perioada

SINGE (XUE) IN MERIDIANE  Nivelul  Niv elul energ en ergetic etic Tae Yin Shao Yang Y ang Min g Tae Yin Jue Yin Shao Yin

Me Merid ridian ianele ele IS — V TF — VB IG — S P — SP VS — F C — R 

Qi

Xu Xuee

î t

î î

 î   î 

t

4

l

t

 î 

i

de descreştere lunară, energia exogenă poate   pătrunde în profunzime. naştere din alimente tot   la Sîngele nivelul iacelor TreitotFocare. Ying Qişi îm preună cu lichidele organice dau naştere,  după trecerea prin cele 5 loji energetice,   la Xue. Aceasta este apoi trimisă în me ridiane şi vasele de sînge.

ENERGIA MODULATORIB EXOGENĂ Darras (1982) descrie un tip particular de   energie legat de cele 6  energii exogene, care   în mod normal norm al pătrund pătrun d în organism organi sm şi  „modulează14 (activează sau inhibă) funcţiile  energetice ale acestuia. Cele 6   energii exogene exogene sî n t : vîntul, căl dura, umiditatea, uscăciunea şi frigul. Co respondenţele lor cu diferitele loji energe tice (conform ciclului celor 5 elemente) sînt   redate în tabelul 4.

40

41

 

Tabelul 4

MERIDIANELE (JING LO)

CORESPONDENŢELE ENERGIILOR CORESPONDENŢELE MODULATORII EXOGENE Elemen      l      i     u     u tul Energia Energia (Mişcarea     n    g     r     n     e     c  psih ică exogenă energe     a     g     a      i     s    u     r     Z      F tică) *   O      V V în t Căl Căld ur ură Umidi tate Uscă ciune F ri g

L em n Foc Pămînt Metal Apă

Energia  psi hică  psihică  patoge  pat ogenă nă

VB Ima Imagi ginaţ naţie Mînie IS Logică Bucurie Supă rare SP S Memorie S ub con  Anxie tate  p IG ştient Voinţă R  v Teamă F C

*) sau ciclul energetic

După cum se ştie, în ciclul interrelaţiilor   existente între cele 5 elemente, factorul de  mediu corespondent elementului, în canti tate mică stimulează funcţia organelor co relate, în timp ce în cantitate mare atacă  funcţia organelor corespunzătoare. Astfel, o  acţiune „blîndă“ a factorilor exogeni are  o activitate modulatorie asupra organelor  interne, în timp ce o acţiune „brutală"  trece în domeniul energiilor exogene numite  patogene. Energiile climatice exogene au o ritmici tate bine definită care corespunde ritmurilor  biologice exogene. Ele acţionează prin inter mediul meridianelor tendino-musculare în  care circulă energia Wei Qi. Loja energetică corespondentă este re prezentată de elementul metal (plămîn/in-   testin gros).

CLASIFICAREA MERIDIANELOR Teoria meridianelor are ca scop explicarea   relaţiilor şi influenţelor reciproce care  există între diferitele părţi ale corpului,    între  înt re difer di ferite itele le organe şi între într e di diferi feritele tele   tipuri de canale (meridiane). O mare parte  din teoriile patogenetice, metodele diagnos tice şi regulile terapeutice ţin de buna cu noaştere a traiectului şi relaţiilor dintre   meridiane. Termenul chinezesc Jing Lo, tradus în   limbile vestice sub numele de meridiane,  corespunde mai curînd denumirii de  canale.   Canalele şi colateralele (cuprinzînd meridi anele secundare sau vasele secundare) sînt   traiecte de-a lungul cărora energia (Qi)  circulă în întregul organism. Privite în   ansamblu, meridianele principale şi cele   secundare realizează o  re  reţe ţeaa   de canale şi  canalicule, avînd dimensiuni mai mari sau  mai maisinuoase, lungi saumaimaiprofunde scurte,    mai mici, dreptetraiecte sau mai sau mai superficiale.  în text te xtele ele vechi vec hi sînt sîn t descrise descr ise cel ce l puţin   72 de traiecte, a căror clasificare este redată    în tabelu tab elull 5. Principalele caracteristici ale diferitelor  tipuri de meridiane sînt următoarele : 43

 

Tabelul 5 CLASIFICAREA MERIDIANELOR (JING LO) 12 Jing Lo (Cele 12 meridiane principale)

care există un dezechilibru energetic com plex în meridianele principale. Ele sînt   considerate ca vase ce apar prin preaplinul  meridianelor principale.

• Cele 12 meridiane  pr  prin incip cipale ale   :sînt cele   mai importante canale ale organismului. Ele  posedă 2  porţiuni : o porţiune externă  (cu tanată), pe care se găsesc înşiruite cele 361  puncte folosite în tratament; o porţiune   internă  care face legătura traiectului extern   cu organele cavitare (Fu) sau parenchima-  

• Cele 16 meridiane meridian e Lo longitudinale  (vasele de conexiune) sînt traiecte aproxi mativ pariatele ou cele ale meridianelor  principale şi oare se desprind din punctele   Lo ale acestora. Sînt vase de protecţie ale  organelor Zang şi viscerelor Fu, realizînd  o acumulare a energiilor patogene (per verse) exogene, în felul acesta întîrziind   migrarea lor către viscerele din interiorul  corpului. • Cele 12 meridiane  Lo trans tra nsve vers rsal alee   (meridiane de conexiune secundare) reali zează canale de legătură între punctele Lo  

toase (Zang).  di stin inct ctee   (diver ® Cel Cele e 12 meridiane meridiane  dist gente) sînt canale secundare care se desprind   din meridianele principale 'la nivelul unor  puncte situate în apropierea genuchiului   sau cotului (punctele He) şi care realizează   o Jiegătură exterior-interior, adică între me ridianele principale şi organele interne.  tendin dino-m o-mus uscu cula lare re   • Cele 12 meridiane  ten sînt descrise mai curînd oa benzi decît ca nale, realizînd la suprafaţa corpului un fel  de ecrane de protecţie a meridianelor prin cipale împotriva energiilor patogene externe. • Cele 8  meridiane extraordinare   sînt, cu  excepţia canalelor mediane Ren Mai (Vasul  de Concepţie situat anterior) şi Du Mai   (Vasul Guvemor, situat posterior), traiecte  virtuale, care devin reale în momentul în

şi sursă (Y.uan) cuplate, constituind o reţeaaledemeridianelor protecţie, care per   mite o mai bună echilibrare energetică a  celor 2  meridiane pe care le leagă. In genenal, meridianele principale şi cele   secundare sînt bilaterale şi simetrice. Fac   excepţie cele 2 vase mediane (Ren Mai şi  Du Mai), meridianele lor Lo longitudinale,  ca şi meridianele Lo longitudinale numite   „marele Lo al splinei" şi „marele Lo al   stomacului Analizînd componentele reţelei de meri diane, două constatări ies în evidenţă : im posibilitatea asimilării lor cu vreuna din   structurile anatomice cunoscute (nervi, vase  sangvine sau limfatice, muşchi etc.); întru cît există numeroase căi de comunicare între   meridiane (şi organe), modalităţile de trans

12 Jing Bie (cele 12 meridiane distincte) 12  meridiane tendino-musculare 8  Qi Jing (cele 8  meridiane extraordinare) 16 Lo Mai primare (16 Lo longitudinale) 12 Lo Mai secu secunda ndare re CI2 Lo trans transvers versale) ale)

44

45

 

misie şi progresie ale tulburărilor energetice   caracteristice diferitelor afecţiuni pot fi  multiple. De asemenea, modalităţile de tra tament (punctele ce pot fi folosite) pentru  aceeaşi tulburare pot fi multiple. De aici   nedumerirea celui care este de curînd in trodus în studiul acupuncturii, în faţa varia-   bilităţii formulelor terapeutice indicate 

• Din lungimea totală a celor 12 meridi ane 63% este reprezentată de meridianele   Yang şi 37% de meridianele Yin. Pentru   acest motiv, viteza de circulaţie a energiei   în merid me ridia ianel nelee princi pri ncipal palee Yang Yan g es este te mai   mare decît în meridianele principale Yin. • Cele 6  meridiane Yang sînt în legătură,    în inte interio rior, r, cu 5 organe org ane cavit ca vitare are (Fu), iar 

pentru o aceeaşi tulburare.

cele 6   meridiane sînt în legătură, în   interior, cu 5 organeYin parenchimatoase (Zang). Meridianele Meridian ele trei focare şi vase-sex vas e-sex,, unul  Yang şi altul Yin, nu au corespondent orga nic ei unul funcţional. • Fiecare din cele 12 meridiane are un   traiect extern şi un traiect intern care face   legătura cu organele profunde. • Deşi fiecare meridian poartă numele   unui organ, relaţiile lor fiziologice se extind   şi la alte organe şi la alte funcţiuni. De   exemplu, meridianul vezică posedă puncte  care influenţează practic toate organele   interne. • Fiecare meridian principal are un teri toriu cutanat subordonat, astfel încît supra faţa cutanată poate fi împărţită în 12  teri torii (evident bilaterale şi simetrice). • Cele 6   meridian m eridianee Y Yang ang ssînt înt : intestin   subţire, focare, veziculă biliară,   intestin inte stin vezică, gros şi trei stomac ; cele 6  meridiane Yin sînt : cord, rinichi, vase-sex, ficat, plă-   mîn şi splină-pancreas. • Cele 12 meridiane sînt cuplate între   ele, două cîte două (un meridian Yang cu  unul Yin), realizînd un circuit închis, după  cum reiese din fig. 9.

CELE 12 MERIDIANE PRINCIPALE (JING LO) Meridianele principale reprezintă un fel de  ieşire,  de proiecţie cutanată, a unor canale   şerpuind în profunzime. Meridianele prin cipale sînt în număr de 12 , fiecare avînd  cîte 2  ramuri, bilaterale şi simetrice. Caracteristicile principale ale acestor me ridiane sînt următoarele : • Cele 12 m meridiane eridiane principale reali zează 12   traiecte aranio-caudale, avînd o  lungime variabilă între 49 cm (meridianul  cordului) şi 316 cm (meridianul vezică).  Aceste cifre se referă la traiectul lor extern. • Numărul punctelor înşiruite de-a lun gul meridianelor principale variază între 9   (meridianul cordului) şi 67 (meridianul vezicii). • 6  meridiane principale sînt de natură   Yang (3 .centripete, plasate pe faţa postero-   externă a trunchiului şi membrelor) şi 6  de natură Yin (3 centrifuge, plasate pe faţa  antero-intemă a trunchiului şi membrelor). 46

47

 

• Relaţiile dintre cele 12  meridiane sînt  complexe. In plan orizontal ele realizează   6  niveluri energetice, 3 de natură Yang şi 3 de natură Yin ; in plan vertical apar cele   6  cupluri de meridiane, care corespund si tuaţiei pulsurilor radiale.

• Valoarea funcţională a diferitelor puncte  ale unui meridian este inegală. Prezintă o  importanţă deosebită aşa-zisele puncte de  comandă ale meridianelor, „punctele ener getice" care sînt situate distal, sub cot şi  sub genunchi. Multe din acestea sînt situate  

.

,IS

TA I YANG

V

TF

SHAO YANG

VB

 — IG

YAN G MING MI NG

S

 — P

TA I Y IN

SP — 

VS

JUE YIN

F

---------

C

SHAO YIN

R

-------------

---------

--------

--------

-------------

---------

--------

— 

• Fiecare din cele 12 meridiane are un   maximum de activitate de cîte 2  ore, rea-  lizînd ceea ce ritmurile s-a numit energetice „ceasul chinezesc", care exprimă ale meri   dianelor (vezi fig. 9). • Trasarea meridianelor la suprafaţa cor pului dă impresia greşită că ele sînt locali zate superficial. In realitate însă, meridia nele pătrund în structurile subcutanate,  uneori între muşchi segmentele sale proxi-  male fiind încă şi mai profunde. ® Meridianele principale sînt în mare mare  măsură traiecte energetice care îşi pot mo difica poziţia (adîncimea), .în. raport cu  anotimpurile, ciclurile lunare ori diurne. De   exemplu, în cursul verii, meridianele sînt   mai superficiale în timp ce în cursul iernii  ele devin mai profunde. Pentru acest motiv,   acelaşi punct al meridianului trebuie înţepat   mai profund iarna şi mai superficial vara.

la încrucişarea mai multor meridiane, ex-   plicînd eficienţa lor terapeutică deosebită. • Principala energie care circulă în aceste   meridiane este energia nutritivă (Ying Qi). Traiectul meridianelor principale şi loca lizarea punctelor vor fi date la sfârşitul  lucrării.

MERIDIANELE TENDINO-MUSCULARE Zona energetică cea maidesuperficială pului este reprezentată meridianelea cor ten dino-musculare. Ele joacă un rol important    în meca me canis nisme mele le de apărare ale organismu orga nismului lui   împotri  împ otriva va agresiun agr esiunilor ilor ex extern ternee numite num ite şi  energiile perverse exogene. Caracteristicile principale ale meridiane lor tendino-musculare sînt următoarele : • Sîn S întt ’în în număr nu măr 'de 112, 2, purtând numel num elee  celor 12  meridiane principale. • Nu sînt canale lineare, ca meridianele   principale, ci benzi fuziforme, prezentând  zone mai largi, de difuziune energetică, şi  zone de concentrare („noduri"), constituind   punctele de inserţie pe meridianul principal  corespondent (fig. 10). • Au un traiect, traiect, în linii mari, super-  pozabil cu cel al meridianului principal,

48 49  

cipal, prezentând zone de focalizare (de   inserţie), preferenţial în anumite zone : re giunile pubiană, preaxilară, temporală şi  zigomatică. După ce traversează oele 3 arti culaţii ale membrelor, ele se ramifică pe   abdomen şi piept. • întrucât meridianele tendino-musculare  sînt superficiale, ele nu au raporturi di

Fig. 10:  Meri dianele tendinomusculare, cu zonele lor de inserţie.

constituind pentru acesta un adevărat ecran   de protecţie. Totuşi, traiectul lor nu este  tot aşa de precis ca cel al meridianelor   principale. Ele joacă rol important în pro iecţia cutanată a durerii, care după cum  ştim împrumută de multe ori alte căi decît   cele explicabile prin traiectele nervoase. ® Circul Circulaţia aţia energeti energetică că în meridianele  tendino-musculare are un .sens  cent  ce ntri ripe pett  atît  pentru cele 6  traiecte Yang cît şi pentru  cele 6  traiecte Yin. • Traiectul lor începe totdeaun totdeaunaa la  punctul distal (Jing) al meridianului prin 50

recte cu organeletendino-musculare Zang şi viscerele Fu. • Meridianele sînt cu plate cîte 3, fiecare cuplu avînd un punct   de reuniune : IS18  pentru meridianele Yang   ale membrelor inferioare inferioare (V, VB şi S ) ; VC3 pentru meridianele Yin ale membrelor in ferioare (SP, F şi R) ; VB13  pentru meridia nele Yang ale membrelor superioare (IS,  TF şi IG); VB 22  pentru meridianele Yin ale   membrelor superioare (P, VS, C). • întrucît meridianele tendino-muscu lare au un rol de protecţie energetică,   energia prezentă în ele este energia defen sivă (Wei). • Principalele semne ale afectării meri dianelor tendino-musculare sînt reprezentate   de fenome fen omenele nele inflama inflamatorii torii cutanate : tu-   mor, rubor, calor şi dolor. • Durerea externă (resimţită cutanat cutanat))  semnifică blocarea energiei Wei,temdino-musîntr-o anu   mită porţiune a meridianului cular. • Energiile perverse exogene care atacă  organismul sînt : vîntul, umiditatea, frigul,   căldura, uscăciunea, radiaţiile solare, parti culele ionizate etc. Prima structură a cor pului care vine în contact cu aceste agresi 51

 

uni este epiderma, zonă în care circulă  meridianele tendino-musculare. • Progresia tulburării energetice (a ener giei Wei) prin meridianele tendino-muscu lare se s e face astfel astfe l : primul afectat va fi   meridianul aflat deja în dezechilibru ener getic. Energia perversă va migra pe acest  meridian centripet. Ajuns la punctul de 

externă a membrului inferior şi a trunchiu lui, terminîndu-se pe faţa externă a capului,  puţin înaintea meridianului vezicii. Stomac:  începe la unghiul ungheal extern  al degetului III, mergînd pe faţa anterioară   a membrului inferior şi a trunchiului, sfîr-  şindu-şi traiectul la nivelul feţei. Splină:  începe la unghiul ungheal intern 

reunire, va ataca şi celelalte două meridiane   cuplate. Aşa se explică de ce, de exemplu,   într-o  într -o sciatică recentă durerea are un carac ter mai liniar (atacă (atacă un singur merid meridian ian  tendino-muscular), pentru ca ulterior ea să  devină mai difuză (afectează toate cele 3  meridiane tendino-musculare Yang ale  membrului inferior). • Simptom Simptomele ele care semnifică afectarea afectarea  meridianelor tendino-musculare cuprin cuprindd :  durerile nervoase, tendinoase, musculare,  articulare, erupţiile fenomenele inflamatorii cutanate, cutanate, într-un cuvînt toate   simptomele care au o expresie externă. • Simptomato Simptomatologia logia prezentă poate ex prima un exces energetic (dureri, spasme,  contracturi) sau dimpotrivă un deficit ener getic (atonie, pareză, paralizie, dureri tre-  nante). Traiectul meridianelor tendino-musculare  este următorul : Vezică:  începe la unghiul ungheal extern  al degetului V de la picior. Trece pe faţa   postero-extemă a membrului inferior, pe  spate, terminîndu-se pe faţa externă a  craniului. Veziculă biliară:  începe la unghiul un gheal extern al degetului IV. Merge pe faţa

al halucelui. Merge pe faţa internă a mem brului inferior, trece prin regiunea organe lor genitale, pe linia abdominală mediană,  terminîndu-se pe faţa anterioară a toracelui.  F  Fic icaa t:  începe la unghiul ungheal extern  al halucelui. De aici merge ascendent pe  faţa antero-internă a membrelor inferioare,  ajungând în regiunea organelor genitale.  R  Rin inic ichh i: începe înce pe în regiunea regiu nea plantară ;  merge pe faţa postero-internă a membrelor  inferioare, terminîndu-se în regiunea pu-  biană.  Intes  In testin tin s u b ţiţirr e :  începe la unghiul un gheal extern exte rn al degetului V de la mînă ;  merge pe faţa postero-externă a membrului  superior, terminîndu-se în regiunea externă   a feţei. Trei focare :  începe la unghiul ungheal ex tern al inelarului ; merge pe faţa. posterioară  a membrului superior, terminîndu-se în re giunea fronto-parietală.   Intestinul gros:  începe la unghiul un gheal intern al indexului ; merge apoi pe  faţa externă a membrului superior şi se   termină, de asemenea, în regiunea fronto-   parietală.  Plă  P lăm m în :  începe la unghiul ungheal intern  al polieelui; de aici merge pe faţa antero-

52  

externă a membrului superior, terminîn-   du-se în regiunea toracică superioară.  Peric  Pe ricar ardd ( v a s e -s e x ):  începe la unghiul  ungheial extern al mediusului, traversează  apoi faţa anterioară a membrului superior,   terminînidu-se în regiunea anterioară a  pieptului. Cord:  începe la unghiul ungheal intern   al auricular au ricularului ului ; merg mergee pe faţa an;cro iri ternă a pieptului. membrului superior, terminîndu-se   la nivelul

MERIDIANELE DISTINCTE (DIVERGENTE) Constituie un sistem de canale (meridiane)  diferit de meridianele principale, tendino-   musculare şi extraordinare. Principalele lor  caracteristici sînt următoarele : ® Sînt parc parcurse urse în special de. de. energia  Shen Qi şi energia defensivă (Wei). Conţin   însă şi ene energi rgiee Ying Yin g (nu (nutritiv tritivă) ă) ance ancestrală strală   (Zong) şi „sînge“. ® Meridianel Meridianelee distincte constituie constituie un sis tem de drenaj  pr  prof ofun und. d.   Ele trebuie privite   ca ramuri ale meridianelor principale. • Iau totdeaun totdeaunaa naştere în apropierea apropierea  unei articulaţii mari (cot, genunchi), la ni velul punctelor • Ele pătrundHe.în interiorul corpului (de  la suprafaţă în adîncime), vin în contact cu  organele Zang şi viscerele Fu, pentru ca  apoi să iasă din nou la suprafaţa corpului   la nivelul meridianelor Yang. ® După ce iau naştere la nivelul celor celor 4 membre, pătrund în cavitatea abdominală

şi toracică şi se termină (revin în meridia nul principal) principal) în regiunea capului şi gî gîtului. tului. ® Sînt canale centripete, ca şi meridia nele tendino-musculare. ® Meridiane Meridianele le distincte distincte sînt cuplate dou douăă  cîte două, realizînd 6  cupluri („6   reu re u n iu iunn i11 i11)  'alcătuite din meridianele Yang şi Yin apar ţinând aceleiaşi loji energetice. . ® Cel Celee 6  cupluri energetice corespund  regulii „interior-exteri or“. ® Meridianele 'di 'distin stincte cte Yang ajung în  meridianul principal Yang corespunzător,   în timp tim p ce merid me ridian ianele ele distin dis tincte cte Yin ajung    în me merid ridian ianul ul cu cuplat plat Yang. ® Prin iintermediul ntermediul acesto acestorr canale meri dianele principale Yin ajung în regiunea   capului, explicând acţiunea lor în unele   afecţiuni manifestate în această regiune. De  exemplu, punctul P 7  în cefalee, VS 5  şi VS 7   în afec af ecţiu ţiuni nile le gîtul gît ului ui etc. Me Menţio nţionăm năm că  meridianele principale Yin nu ajung în   regiunea capului, ele terminîndu-se în re giunea toracică superioară. ® Meridianele Meridianele distincte distincte aauu  2   puncte im portante, reprezentînd locul de reunire   inferioară  şi respectiv  supe  su perio rioară ară   a celor  2 ramuri ale cuplului, una Yang şi alta Yin.   Punctele de reunire inferioare sînt situate   fie la nivelul articulaţii marisaua mem brelor (cot sauuneiumăr, genunchi coxo-   femurală), în timp ce punctele de reunire   superioare sînt situate, în general, la gî-t  sau cap. Adeseori acestea fac parte din  grupul grup ul puncte pu nctelor lor numit nu mitee „const „co nstela elaţii1 ţii144, avînd   un rol energetic important. 55

54  

• Meridianele distincte trebuie privite ca  „sisteme tampon", în care energia perversă   este dirijată pentru a evita transmiterea ei   direct la organele Zang şi Fu pe calea  meridianelor principale. • Simptomatologia meridianelor distincte   se caracterizează prin intermitenţa   semne lor clinice (în timp ce simptomatologia de   atingere a meridianului principal este mai  constantă). Intermitenţa simptomelor se 

Rinichi

Vezica

daitoreşte atacului „în valuri al acestor   meridiane. • Cele 6  cupluri de meridiane distincte  sînt următoarele : Vezică-rinichi:  meridianul distinct al  vezicii se desprinde din punctul V 40  situat   în fos fosaa poplitee pop litee,, urcă pe faţa faţ a posterioa posterioară ră  a coapsei, ajunge în vezică (organ Fu), ri nichi (Zang) şi inimă (Zang), reintrînd în   10  situat pe principal ceafă (fig. al11 ).vezicii la punctul   meridianul Meridianul distinct al rinichiului se des prinde din punctul R10, situat la nivelul  genunchiului, unindu-se apoi cu meridianul  distinct al vezicii în punctul V40. Urcă apoi  pe faţa superioară a coapsei, pătrunde în   regiunea lombară unde emite o derivaţie   către rinichi. De aici înconjoară dinapoi-    înaint  îna intee peretel per etelee abdominal abdom inal (pe traiec traiectul tul  meridianului curios Dao Mai sau Tae Mo),  ajungînd pe linia mediană anterioară. Ur mează apoi un traiect ascendent pînă la gît  (punctul VC23), emiţînd la nivelul inimii o  nouă derivaţie. Din punctul VC23  merge  posterior către punctul Vio, unde se uneşte   din nou cu meridianul distinct al vezicii.

Fig. 11  : Meridianele distincte ale cuplului vezică — rinichi

Veziculă biliară-jicat:  meridianul distinct  al veziculei biliare porneşte din punctul   VB34  (la nivelul genunchiului) ,se îndreaptă   anterior către linia mediană, puţin deasupra   pubisului (punctul VC2). Revine apoi pe  traiectul meridianului, mergînd ascendent

56

57

 

către ficat şi vezicula biliară (unde emite   derivaţii), pătrunde în torace, se apropie de   linia mediană, emite o derivaţie către inimă,   mergînd apoi ascendent pînă la punctul VBj ,  unde se termină (fig. 12 ). ficat  

v e z i c ă    bi l ia r ă

Fig. 12:  Meridianele distincte ale cuplului vezi culă biliară-ficat

Meridianul distinct al ficatului are origine    în pu punct nctul ul F5  (faţa anterioară a gambei), de   unde merge ascendent pe faţa internă a  coapsei pînă la punctul VC2  unde se uneşte   cu meridianul distinct VB. De aici traiectul  său este paralel cu cel al meridianului dis tinct al VB, terminîndu-se în punctul VBi. Stomac-splină-pancreas:  meridianul dis tinct ai stomacului se desprinde la punctul   S3o (pe pliul inghinal). Pătrunde în abdo men (unde emite derivaţii către stomac şi   splină), intră în torace (unde emite derivaţii   către inimă), merge apoi ascendent pînă   la punctul Si (sub rebordul orbital) unde se   termină (fig. 13). Meridianul distinct al splinei se desprinde  la punctul SP 12  (pe pliul inghinal), unin-   du-se cu meridianul distinct al stomacului  la punctul S30. Are apoi un traiect paralel  cu meridianul distinct al stomacului, ter minîndu-se la punctul Sj.  Inte  In test stin in su subţ bţir ire-i e-ini nim m ă :  meridianul distinct  al intestinului subţire se desprinde din   punctul ISjo situat pe faţa posterioară a  umărului, mergînd către punctul VB22.  Coboară apoi prin torace (trimite derivaţii   în inimă) şi abdome abdomenn (trimite deriv derivaţii aţii în  intestinul subţire).la Urcă apoi IS18, în punctul Vj   şi se termină punctul pe osul malar (fig. 14). Meridianul distinct al cordului se des prinde din punctul C* situat în axilă, de   unde coboară către punctul VB22. De aici  trimite o derivaţie în in im ă ,. apoi urcă în  regiunea gîtului (punctul VC23), de unde 59

 

SPUNĂ-PANCREAS

STOMAC

rioară oare dă derivaţii în inimă şi stomac.   Urcă apoi către punctul TFje (fig- 15)-  Meridianul distinct vase-sex iese din  punctul VSi şi coboară apoi în VB22- De   acolo se îndreaptă spre cord şi stomac, ur-  cînd apoi către punctai TF16. CORD

INTE.STÎN TÎN SUBŢIRE

Fig. 13 :  Meridianele distincte ale cuplului stomacsplină-pancreas

urcă către punctul Vj, terminîndu-se la   punctul S18. Trei focare-vase-sex:  meridianul distinct  trei focare se desprinde din punctul TF15, de  unde un de pornesc porne sc 2 ramuri : una superioară   spre VG20  (în vîrfu'l capului) şi alta infe

Fig. 14 :  Meridianele distincte ale cuplului intestin subţire-co subţ ire-co rd

60  

Acest cuplu are un singur punct de re unire în regiunea superioară, TFi6.  In test te stin in g r o s -p lă m în :  meridianul distinct   IG începe în punctul IG 15  în regiunea umă rului, de unde pătrunde în plămîn, inimă, VAS E SEX

intestin gros, întorcîndu-se apoi la IG 18 (fig. 16). Meridianul distinct al plămînului începe   la Pt, se dirijează către VB 22, apoi către  plămîn, inimă şi intestin gros, pentru a se  termina la punctul IGis-

TR TREI EI FOCARE

PLĂMÎN

INTE INTESTIN STIN GROS

Fig. 16:   Meridianele distincte ale cuplului intes tin gros-plămîn

 

Şi la acest cuplu există o singură re uniune superioară în IG18. • Afectarea meridianului distinct în seamnă o etapă evolutivă mai avansată a  procesului patogenetic, care a trecut de  meridianul tendino-museular. ® Tratamentul ttulburăr ulburăriiii meridianelor  distincte constă în înţeparea punctelor Jing  de partea opusă.

MERIDIANELE „LO" DE CONEXIUNE L i O MAI'1)

— Un un vas ultim numit vas „marele numit nu mit Lo „marele ial splinei" Lo al;  stomacului". Meridianele Lo longitudinale au următoa rele caracteristici : ® Sînt mai rudimentare rudimentare decît meri meridianel dianelee  principale : nu sînt nici atît de lungi, nici   atît de perfecte ca acestea; traiectul lor  este însă relativ acelaşi cu cel al meridia nului principal. • Vasul Lo longitudinal ajunge în loja  energetică respectivă, adică la organul Zang  sau viscerui Fu corespunzător (cu excepţia   meridianului plămîn, cînd acest vas Lo 

Fiecare meridian principal are un punct  „Lo", zis „de legătură" sau „de trecere"  şi anume : P7, IG6, S40, SP4, C5, IS7, V58,  R4, VS6, TF5, VB 37  şi F5. Din aceste puncte  pornesc 2  canale : unul merge de-a lungul   meridianului principal („meridianul Lo lon gitudinal"), altiul marge transversal unind  2 meridiane cuplate („meridianul Lo trans versal"). Punctele Lo nu fac parte din punc tele antice (Shu), deşi sînt situate în apro pierea lor şi au relaţii strînse cu ele (în   special cu punctul Yuan-sursă), a)  Me  Merid ridian ianele ele Lo lon longitu gitudin dinale ale Există 15 (după a'lţii 16) meridiane Lo  longitudinale şi anume : — 12  aparţinînd celor 12  meridiane prin cipale ; — 2 aparţinînd vaselor mediane, Ren  Mai şi Du Mai ;

merge la punctul IG4  şi a meridianului ve ziculă biliară (cînd acest vas merge de la   VB'iy la punctul Fi). Unele din ele ajung   la faţă sau în cavitatea craniană. • Vasele Lo longitudinale joacă rol de  protecţie al meridianului principal (şi al 

  perversă organului exogenă. corespunzător) In plus,faţăele detransportă energia  către viscer energia Ying (Yong) numită 

şi energia de întreţinere de origine alimen tară, energia Wei (de apărare) şi energia   Zong Qi (energia ancestrală). • Simptomatologia lor este legată de  penetraţia energiei perverse exogene. Tul burărilor lor însă sînt mai simple şi mai   puţin grave decît cele ale meridianelor prin cipale. Există o simptomatologie de exces  şi alta de insuficienţă a acestor meridiane. • Gînd un vas Lo longitudinal este în   plenitudine, se înţeapă punctul Lo de ace eaşi parte ; cînd vasul Lo longitudinal este    în insu insufici ficienţ enţă, ă, se înţeap înţeapăă pun punctul ctul Lo al  meridianului cuplat. 65

64  

In afara celor 12   Lo longitudinale care  aparţin celor 12   meridiane regulate, mai  există alte 4 vase Lo, după cum urmează : — vasul Lo longitudinal al meridianului   Ren Mai, care iese de sub apendicele xifoid   (VC15), după care se răspîndeşte în peretele   abdomenului. Dă derivaţii către toate meri dianele Yin ; — vasul Lo longitudinal al meridianului  Du Mai iese de sub vîrful vîrf ul coccisului coccisulu i (VGţ) (VGţ)  şi merge ascendent către cap şi meridianul  vezicii. Dă derivaţii către toate meridia nele Yang ; — „marele Lo al splinei “ iese ie se de sub  regiunea axilară (SP 2i) şi se îndreaptă către  piept. Emite ramuri fine ce acoperă tot   corpul, comunicînd în acest fel cu toate   vasele Lo ; — „marele Lo al stoma sto macului cului 44 iese de  sub sinul sting, traversează diafragniul şi   ajunge în plămîn. Conform tradiţiei în zona   de distribuţie a acestui Lo longitudinal se  acumulează energia ancestrală (Zong Qi).

L o   ---- * punctul punc tul Yuan al meridianulu merid ianuluii cuplat (fig. 17). • Aceste vase sînt plasate între pumn   şi cot, gleznă şi genunchi, deci în zone în   care meridianele principale sînt superficiale. • Sînt canale de şuntare a energiei care   circulă prin meridianele principale, avînd Meridian YIN

Meridian YANG

b)  M  Meri eridi dian anele ele Lo tran tr ansv sver ersa sale le Aceste vase au următoarele caracteristici : • Sînt derivaţii anastomotice anastomotice transver sale, care leagă între ele 2  meridiane cu plate energetic (se găsesc situate la acelaşi   nivel altul profund al pulsului, Yin). unul superficial Yang şi  ® Vasul porneşte de la punctul Lo al  meridianului principal şi se varsă în punc tul Yuan al meridianului cuplat. Energia  circulă în acest vas numai în sensul punct

Fig. 17 ;  Schema generală a meridianelor Lo transversale

66   

un rol important în homeostazia energetică   (stabilesc echilibrul Yang-Yin celor 2  meridiane principale pe care le al leagă). • întrucît sînt numai canale de derivaţie,   nu au o simptomatologie proprie. ® Sînt folosite pe pentru ntru tratamentul tratamentul pleni tudinii isau insuficienţei din meridianele   principale. Utilitatea lor derivă din faptul  că dezechilibrele dintre cele 2  meridiane  cuplate au o evoluţie divergentă : cînd un  meridian cuplat este în insuficienţă, celă lalt este sigur în plenitudine. ® Tratament Tratamentul ul dezechilibrelor dezechilibrelor din meri dianele cuplate este următorul : cînd un  meridian cuplat se află în plenitudine se 

   în şi coboară creier, apoi ulterior ajunge pe înliniacreştetul creşmediană tetul capului pînă 

la buza superioară. Există mai multe deri vaţii ale meridianului : către organele geni tale, către rinichi, inimă, creier. Acest vas   comandă toate meridianele Yang cu care   se găseşte în conexiune. Meridianul are   28 de puncte proprii şi permanente. @ Ren Mai   (Jenn Mo) (sau vasul de con cepţie) : începe printr-un inel în jurul gurii   (punctul VC24), merge pe linia mediană ante rioară toraoo-abdominală şi se termină la   punctul VQ. Deşi numerotarea este făcută  de jos în sus, logic este să privim vasul   de concepţie ca descendent, realizînd închi derea circuitului deschis de vasul guvernor.  

dispersează punctul său Yuan (se înhibă   absorbţia energiei în meridianul deja plin)   şi se tonifică punctul Lo al meridianului   cuplat, aflat în insuficienţă (se blochează   scurgerea energiei din meridianul deja insu ficient) ; cînd cînd un meridian cuplat este în  insuficienţă, tonifică punctul Yuan al   meridianului seinsuficient (creşte absorbţia energiei în acest meridian) şi se dispersează   punctul Lo al meridianului cuplat (accele rează trecerea energiei din meridianul cu plat aflat în exces).

VASELE EXTRAORDINARE Sînt în număr de 8  şi au următoarele   traiecte : •  Du Mai   î(Tou Mo sau Vasul Guvernor) :   începe  înce pe la VQ situat situa t la ni nive velu lull perin perineului, eului,   apoi urcă de-a lungul coloanei vertebrale   pînă la oeafă, la punctul VG16. Pătrunde

O ramură a meridianului (vasul rahidian)   porneşte din punctul VCt şi merge ascen dent prin interiorul coloanei vertebrale pînă   în regiune regi uneaa dorsală superioară. Ren Mai  comandă toate meridianele Yin, cu care se   află comunicaţie. DuînMai şi Ren Mai sînt incluse uneori    în meridia mer idianele nele principale, princip ale, întru întrucît cît ele au  propriile lor puncte. Diferă de meridianele   principale prin faptul că sînt unice (nu au  două ramuri) şi nu au puncte de comandă   (tonifiere, dispersie, Lo, Shu etc.). ® Chong Mai  (Tchong-Mo sau vasul  strategic) Acest vas îşi are sursa în organul rinichi,  coboară spre 'organele genitale, ajunge la  punctul VC| ori VG* şi se divide în 3  ramuri (fig. 18) : — o ramură ramură oare iese la punctul stomac  30, mergînd apoi ascendent de-a lungul  meridianului rinichi între punctele 12—13—

68

69

 

14—-17—18—19—20—21—27 ; ajunge în re giunea gurii, în cavităţile nazale şi în regiu nea ochiului. Cele 2 ramuri simetrice  (dreaptă şi stingă) se unesc temporar în  punctul VC7  (punct de încrucişare) ; — o altă ramură care iese din regiunea   peirineală şi coboară pe faţa internă a

coapsei şi gambei pînă în regiunea maleo-   lară şi plantară ; — a treia ramură ramură se desprinde din re giunea abdominală inferioară şi urcă de-a   lungul coloanei vertebrale. Aceste trei meridiane extraordinare (Du  Mai, Ren Mai şi Chong Mai) joacă rol im-

Fig. 19:   Traiectul va sului extraordinar Dai Ma Maii

Fig. 18 .  Traiectul vasului e xtrao rdina r Chong Mai

portant în economia energiei ancestrale.   Toate trei îşi au originea în regiunea pel-  viană unde această energie are sediul. •  Dai Ma Maii  (Tae Mo) sau vasul cen tură (fig. 19). 71

 

Debutează nivelul celei a doua verde   tebre lombarela (punctul Dai de Mai-VB26), unde înconjoară corpul în regiun regiunea ea lomb lombară ară  şi abdominală. In drumul său trece prin   punctele VB27  şi 28. ® Yang Qiao Mai  (Yang Keo sau vasul   Yang al mişcării şi forţei) (fig. 20). Traiectul său începe la punctul Shen Mai   (V62) al meridianului Zu Tai Yang (vezică),  ocoleşte maleola externă, merge apoi as cendent unind punctele V 59, VB29, IS10, IG15

şiajunge 16, S;, şi 1, Vi, prin acreier şi   în 3punctul VB 2trece o, pentru reintra  în creier cre ier la pu punc nctul tul VG1 VG166. • Yin Qiao Mai  (Yin Keo, sau vasul for ţei şi mişcării) (fig. 21 ). Traiectul său începe la punctul R6, sub  maleola internă, merge ascendent pe faţa   internă a gambei (Rg) şi coapsei, trece prin   organele genitale, circulă prin torace pînă    în reg regiun iunea ea subclav sub clavicul iculară ară,, ies iesee la suprafaţă supr afaţă   1a punctul S12, trece prin punctul Sg şi  ajunge în punotul Vi unde se uneşte ou  Yang Qiao Mai cu care urcă împreună în   creier.

Fig. 20 :  Traiectul va sului extraordinar Yang Qiao Mai

Fig. 21 :  Traiectul va sului extraordinar Yin Qiao Mai

72  

• Yang Wei Mai  (Yang Oe sau vasul  Yang de legătură) (fig. 22). Traiectul său începe în punctul V 63  de  unde merge ascendent pe faţa externă a  gambei (VB35), genunchiului, coapsei (VB29),

Fig. 23 :  Traiectul va sului extraordinar Yin Wei Mai

Traiectul începe în punctul R9, de unde   se îndreaptă ascendent pe faţa internă a  gambei şi coapsei, apoi a abdomenului, tre-   cînd prin punctele SP 12-io» aPoi Fi 4, unin-   du-se cu meridianul Ren Mai în punctele Fig. 22. Traiectul va sului extraordinar Yang Wei Mai

merge oblic posterior către punctul IS10,  pătrunde în umăr dinapoi-înainte (TF15),  trece în spatele pavilionului urechii şi ajunge .anterior în punctul VB 14  ; de aici trece prin   punctul VB 15- 20» ter terminîn minîndu-s du-see în punc punctul tul  VG16  pe linia mediană. • Yin şi Wei Mai  (Yin Oe sau Vasul Yin   de legătură) (fig. 23).

 V Q

q

-23.

Deşi clasic, cele 8  vase extraordinare sînt   comparate cu 8  lacuri (mări) care primesc  energia celor 12   meridiane principale care   curg, există texte care afirmă că şi în   aceste vase există o permanentă circulaţie,  care totuşi nu este unidirecţională (de jos   :în aşa direcţii cum se înafirma putînd    lua sus), diferite raportuneori, ou fiziologia şi fiziopatologia energetică. Vasele extraordinare sînt canale prin  care circulă energiile Ying, Wei şi mai ales  Zong. 75

74  

Funcţiile meridianelor extraordinare sînt  multiple — prin: includerea în traiectul lor a unor  puncte, aparţinînd mai multor meridiane,  asigură o legătură complexă între cele 12  canale principale, de unde şi numele dat de   Hammer (1980) de „meridiane homeostatice“ ; — rolul de reglator al celor 12  meridiane  principale se realizează prin conexiunile   multiple între aceste două tipuri de canale ; — vasele extraordinare constituie un sis tem de securitate care intră în acţiune în  momentul în care într-unul sau mai multe  din meridianele principale apare un exces   energetic. De altfel, distribuţia vaselor ex traordinare este simetrică. Ren Mai acoperă  faţa anterioară a corpului, iar Du Mai, faţa   sa posterioară. Chong Mai asigură legătura    întree partea superioară şi inferioară  într inferio ară a co corr

palele vase extraordinare şi anume Ren   Mai, Du Mai şi Chong Mai ; — simptomele simpto mele tulburării meridiane meridianelor lor  extraordinare sînt sintetice (suma tulbură rilor meridianelor principale cu care se află   în relaţie) relaţi e) spre deos deosebire ebire de sim simpto ptomel melee  meridianelor principale care sînt specifice. Indicaţiile meridianelor extraordinare sînt  multiple. Enumerăm pe cele mai impo-rtante : — tratamentul bolilor cronice, mai ales   cînd organismul se află în insuficienţă   energetică şi cînd tratamentul, folosind me ridianele principale, a eşuat ; — tratamentul bolilor endocrine şi me tabolice, ţinînd seama de faptul că vasele   extraordinare au o influenţă definită asupra  glandelor endocrine ; — tratamentul bolilor psihice, în raport  cu funcţiile şi corespondenţele psihologice  

pului ; Yin Qiao Mai şi Yang Qiao Mai aco peră părţile latera laterale le ale corpului ; Yang  Wei Mai şi Yin ; Wei interior-exterior Dai Mai asigură legătura    dreapta-stînga ; — vasele extraordinare irigă spaţiile din tre meridianele principale, de unde com paraţia lor cu nişte lacuri sau cu canalele   secundare dintr-un sistem de irigaţie ; — meridianele meridia nele extraordinare transportă transportă  energia ancestrală (Zong Qi) de la rinichi   (zona de rezervă a acestui tip de energie  pe care Darras o numeşte de „programare-  reglare“) către diferitele părţi ale corpului,  inclusiv către organele extraordinare. In tr-adevăr, de la nivelul rinichiului pornesc,   după cum am mai menţionat, 3 din princi

ale meridianelor extraordinare. Fiecare meridian extraordinar are un  punct anume de : comandă numit şi punct cheie, şi  Du Mai IS3  Dai Mai VB 41 Ren Mai P7 Chong Mai SP SP44 Yang Wei TF5  Y in Qiiao R(; R(; Yin Wei VS g  Yan Yangg Qiao V6 V622 Menţionăm că punctele cheie (de co mandă) a meridianelor extraordinare se gă sesc pe alte traiecte decît traiectul asupra  căruia acţionează pentru meridianele Du  Mai, Ren Mai, Yang Qiao şi Yin Qiao. Meridianele extraordinare sînt cuplate   două cîte două printr-un punct de reunire,   după cum urmează : 77

76  

Chong Mai cu  Yin Wei  Du Mai cu  Yang Qiao  Dai Mai ou  Yang Wei Ren Mai cu  Yin Qiao

:VC22 

:V i

: reunirea e făcută de că tre meridianul veziculă  biliară : Vi (reunirea (reuni rea superioară)  şi 2

: VC oară)   (reunirea inferi Cînd un vas extraordinar este afectat,  primul înţepat va fi punctul de comandă  respectiv, precum şi punctul de comandă  al meridianului cu care este cuplat. Acele  trebuie introduse vertical şi nu trebuie  manipulate. Moxa este contraindicată.

BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE TEORIEI MERIDIANELOR O primă obiecţie, făcută împotriva ipotezei  realităţii fizice a meridianelor, a fost aceea  a imposibilităţii asimilării traiectului lor  cu formaţiunile sau căile nervoase cunoscute.  Trebuie menţionat că în clinică, unele  dureri întîlnite în cursul unor afecţiuni  corespund în linii cu traiectul anelor de care ţin mari organele afectate. meridi Exem plele clasice sînit reprezentate de durerile  anginoase (suprapuse pe meridianul cordu lui) sau durerile din colica biliară (supra 78

puse pe un segment al meridianului vezi culei biliare). Aceste tipuri de iradieri  dureroase pot fi explicate pe baza relaţiilor  existente între inervaţia somatică (perife rică) şi cea vegetativă a organului afectat. Realitatea obiectivă a meridianelor este  susţinută de mai multe fapte de observaţie  şi de unele date experimentale.

Senzaţia propagată de-a lungul canalelor 

este un fenomen cunoscut de multă vreme  şi constă în apariţia, de-a lungul traseului  meridianului, pe o distanţă mai mare sau  mai mică, adeunei senzaţii amorţeală, furnicătură, curgere a apeide etc. Experi   enţa autorilor chinezi indică o concordanţă   între traseul meridianului şi senzaţia de  acupunctură în 81% din cazuri. Corespon denţa este mai bună pentru meridianele  membrelor superioare decît oentm meridia nele membrelor inferioare. In cursul trata mentelor obişnuite asemenea senzaţie am   întîlnit-o  întîln it-o într-un procent procent de aproximativ aproximativ  3o/o din cazuri ; procentul creşte cînd obţi nerea acestei senzaţii se urmăreşte în mod  expres. Tipul de senzaţie care apare în  această situaţie însă este diferit, fiind, com parat cu o străfulgerare sau o arsură şi se  datoreşte probabil excitării brutale a unui  filet nervos. Semnificaţia senzaţiei propagate de-a lun gul canalelor nu se cunoaşte cu precizie,   în tratatulcaclasic „Nei JLng“,a ea a fostener in terpretată o manifestare „sosirii giei vitaie“. Substratul său poate fi repre zentat de un flux energetic (electronic,  ionic) în structurile ţesutului subcutanat, 79

 

cap abil să realizeze o excitare a term ina ţii lor nervoase vegetative prezente de-a lungul acestui flu x energ etic. In această situaţie situaţie antrenarea sistemului nervos ar exprima i n d i r e c t p r e z e n ţa „ f l u x u l u i e n e r g e t i c 44 p r o   p a g a t d e - a lu n g u l m e r id ia n e lo r c la s ic e d e acupunctură.

Mai rar, traiectul meridianului poate să  apară sub forma unui eritem linear, sub-   perpozabil cu traiectul meridianului. Dacă   însă într-u înt r-unn punct pun ct de acupunctură acupunc tură se in injec jec tează o soluţie sterilă de fluoresceină, sub  lampa de ultraviolete se poate constata o  difuzare predominant lineară a substanţei,  pe o distanţă de cîţiva centimetrii pe meri dian, mai sus sau mai jos de punctul injec tat. Autorii chinezi ara arată tă că de-a lungul lung ul   traiectului de propagare a senzaţiei acu-   punctioe, pragul de sensibilitate dureroasă  poate să crească, iar la unii bolnavi poate   să apară o linie hemoragică subcutanată.

substanţei radioactive şi transportul său  ascendent. Referitor la lipsa de reproduetibilitate a  fenomenului, ea poate ţine de starea func ţională a meridianului respectiv. Autorii  chinezi au observat, de exemplu, că pro pagarea senzaţiei de-a lungul canalelor se   obţine mai dificil la persoanele sănătoase   şi mai uşor la cele bolnave. Aceeaşi dife renţiere interindividuală ar putea interveni  şi în cursul investigaţiilor izotopiee. Referitor la caracteristicile electrice ale   meridianelor de acupunctură, care vor fi   tratate separat, menţionăm datele lui Shen-   berger (88 ) care susţin că meridianele de  acupunctură îşi păstrează identitatea şi  după moarte. El aduce ca argument în spri  jinul  jin ul id ideii eii sa sale le un unele ele date (neco (neconfirm nfirmate ate    însă) priv privind ind inv invest estiga igarea rea hist histolo ologică gică a me ridianelor pe cadavre şi studiate în micro scopia electronică (31) şi care afirmă exis

Inve stigaţiile Investiga ţiile izotopii izotopiice ce (8 (80) 0) ale unor   puncte de acupuniotură au permis, este drept   inconstant, evidenţierea unei imagini lineare   de migrare a substanţei marcate, pe o dis tanţă mergînd de :1a cîţiva centimetrii la cî teva zeci de centimetrii. Interesant este fap tul că uneori substanţa radioactivă se acumu lează în organul de corelaţie (rinichi, cînd   punctul înţepat a foist R(ţ; stomaic, cînd punc tul tu l înţepat înţe pat a fost fos t etc. etc.).). Din păcate, repro-   ductibilitatea fenomenului este destul de   slabă, iar sensul de migrare al substanţei   radioactive este totdeauna centripet. Aceasta   ridică problema posibilei intervenţii a sis temului limfatic sau venos în preluarea

  tenţa care arunor puteastructuri fi explicate anatomice conformspecifioe, teoriei  undelor. Totuşi, Schuldt (87) arată că nu 

există nici o dovadă că fenomenul acupunc turii poate fi obţinut postmortem. Deja îna intea morţii morţii valorile conductibilităţi conductibilităţiii electrice electrice  devin foarte joase, atingînd cifra zero cînd  moartea este confirmată. O serie de autori au susţinut ideea relaţiei  posibile dintre punctele şi meridianele de   acupunctură şi fenomenul Kirlian. După  cum se ştie, fotografia KMian este un pro ces electrofiziologic rezultînd dintr-o descăr care a unui curent de mare voltaj produs   de un generator de frecvenţe radio şi care 81

 

lasă pe filmul fotografic o imagine numită  „coronă14 sau „aură“. S-a sugerat chiar că  imaginile fotografice ale degetelor obţinute  prin această tehnică pot furniza informaţii   diagnostice deduse din forma şi intensitatea   aurei. Aceste date însă trebuie privite cu   circumspecţie. Schaar (8 6 ) a demonstrat, de  exemplu, că fotografia Kirlian a degetelor   indivizilo ind ivizilorr „sănătoşi" şi „bolnavi “ arată  aceeaşi varietate de corone care nu pot fi   deosebite unele de altele. Van Hasselt (101)  găseşte că tipul de imagine a coronei este   afectat ide unparametrii mare număr de factori, ca,   de exemplu, cîmpului de mare voltaj, materialul fotografic, precum şi  forma, structura de suprafaţă şi mişcările   degetelor. Chiar cînd voltajul, frecvenţa şi  timpul de iluminare sînt constante, nu este   posibil a obţine o coronă identică a aceluiaşi  deget în două experienţe succesive. Mai  mult, se pare că imaginile obţinute pe in dexul unui individ viu nu diferă semnifi cativ de cele ale indexului unui cadavru   sau folosind o imitaţie de deget. în con cluzie, atîta vreme cît valabilitatea fotogra fiei Kirlian este îndoielnică, este prematur   a interpreta aceste imagini în termenii con ceptului acupunetural (86 ).  în fin e, u n el elee tehn te hnici ici,, deriv de rivate ate din di n me metod todaa  Kirlian, necesită de asemenea o menţiune.  Dumitreseu Dum itreseu (2 (27) 7) descrie o tehnică denum denumită ită  electronografie   cu ajutorul căreia realizează   oaoeastă radiografie a peretelui Pe    radiografie se pot abdominal. observa zone punctiforme de conductibilitate mărită, con siderate a corespunde cu punctele de acu punctura. Dificultăţile tehnice, ca, de exem-

piu, deformarea peretelui abdominal prin   plasarea individului pe o suprafaţă plană,   fac dificilă compararea punctelor evidenţia-  bi'le electronografic şi punctele şi meridia nele de acupunctura. Datele noastre arată  că o concordanţă între punctele active şi  punctele eleetronografice nu se înregistrează    în mai mu multlt de 40% din cazuri. în plus,   trebuie remarcată (ca şi pentru efectul Kir lian) variabilitatea în spaţiu şi timp a ima ginilor obţinute, a căror semnificaţie rămîne   a fiO stabilită. tehnică asemănătoare folosită de Luci ani (53) afirmă, de asemenea, posibilitatea   fotografierii punctelor cutanate cu conduc tibilitate crescută care ar putea fi corelată   cu punctele de acupunctură. Timpul va   arăta în ce măsură acest gen de investigaţie   prezintă o valoare practică. O explicaţie posibilă a meridianelor de  acupunctură ar putea fi oferită de fiziologia   sistemului nervos. Ideea pe care am susţi nut-o cu mai mulţi ani în urmă (37) este   reluată de Lee în 1981 (50). în acord cu   teoria neuronală talamică susţinută de acest  autor, meridianele ar fi traiecte într-un   homunculus aflat în sistemul nervos central,   cel mai probabil în talamus. Acest homun culus corespunde unui fetus cu caoul său  mare îngropat în regiunea pelviană şi cu  mîinile şi picioarele sale mari adunate în    jurul  jur feţei. feţ ei. axei Lanţu La nţurile rile de neur ne uron oni pre prezen zenţiţi   de-aul lungul longitudinale a ihomunculusului ar reprezenta  m  mer erid idia iane nele le din pe ri ri  fe  ferie rie..  Pe parcursul acestor lanţuri neuronale  ar putea exista grupe de neuroni diferiţi  funcţional, capabili să explice existenţa

82

83

 

punctelor de acupunctură în periferie. Fie care grup luineuronal prelucrează informaţia din sfera de influenţă şi poate, de ase   menea, să exercite un efect puternic pe   aceste zone. Dispoziţia specială a neuronilor    în hom homunc unculul ulul hipotala hipo talamic mic ar putea put ea ex expli plica ca   efectele punctelor de acupunctură pe regi uni ale corpului care par a nu avea relaţii   metamerice ou ele. Lee (50) consideră că  senzaţia propagată de-a lungul canalelor   este exact ceea ce individul simte în creier,   chiar dacă nu există nici un canal fizic   care să lege diferitele puncte ale meridianu lui. In fine, teoria neuronală talamică ar  putea oferi o explicaţie a unor reguli tera peutice care şi-au dovedit eficienţa ca, de  exemplu, folosirea punctelor de la picioare   pentru tratarea afecţiunilor capului sau  folosirea punctelor situate pe partea dreaptă  a corpului pentru tratarea unei afecţiuni  a părţii stîngi şi invers.

PUNCTELE DE ACUPUNCTURA (XUE WEI) ISTORIC Istoricul punctelor de acupunctură este tot  aşa de puţin cunoscut ca şi cel al acupunc turii însăşi. Nu se ştie cum şi în ce împre  jurări au fos fostt descop descoperite. erite. Se pres presupun upunee că   într-o  într -o primă perioadă (mileni (mi leniile ile III—I î.e.n.),   s-a stabilit existenţa unor mici zone cuta nate, situate mereu în acelaşi loc, a căror  stimulare (înţepare) era capabilă să influ enţeze simptomele unor boli. In măsura în   caire se poate vorbi despre cunoaşterea, în   anato atomi miei ei   corpului uman şi  acea vreme, a  an a  fiz  fizio iopa pato tolo logi giei ei   (rudimentare) a unor boli, 

s-au putut stabiliinterne primeleşi relaţii întrepunc acti vitatea organelor unele zone tiforme situate sub piele.  într în tr-oo a doua perioadă (primul mile mileniu niu    î.e.n.) s-a pu putut tut sta stabil bilii exist ex istenţ enţaa  mer  m erid idia iane ne lor   de acupunctură, preeizmdu-se în acelaşi  timp apartenenţa diferitelor puncte la dife rite meridiane. Paralel cu dezvoltarea teo riei „circulaţiei energetice în meridiane",   s-a trecut la ierarhizarea valorii punctelor,  unele dintre ele avînd semnificaţia de   puncte de comandă ale meridianelor sau  de puncte energetice. De-a lungul istoriei acupuncturii au exis tat (şi există încă) confuzii privind numele   şi localizarea unora dintre puncte. Se spune 85  

că înaintea dinastiei Tang (secolul VI e.n.)  cunoştinţele privind localizarea precisă a  punctelor erau în pericol a se pierde. Pen tru a rezolva punctele de vedere divergente  ale diferitelor şcoli de acupunctură, guver-   nămîntul dinastiei Tang a ordonat doctoru lui Zhen-Quan, între 627—649, să re vizuiască localizarea punctelor precum şi  verificarea cărţilor şi diagramelor de acu punctura. Patru sute de ani mai tîrziu,   guvernămîntul dinastiei Sung a ordonat lui  Wan Wei-Yi o nouă revizuire a localizării  punctelor. In 1026 a apărut lucrarea sa   „Tong Ren Shu Xue Zhenjin Tu Jing"  (Mustrate manual of the Points for Acu puncture and Moxibustion Found on the   Bnonze Figure, adică Manualul ilustrat al  punctelor pentru acupunctură şi moxifeustie  găsit pe statuia de bronz), care a fost publi cată de guvernămînit. însăşi celebra statuie   de bronz, cuprinzînd amplasamentul punc telor şi profunzimea lor, datează din secolul  XI. Sprijinul revizuirii punctelor acordat de  guvernămintele dinastiilor Tang şi Sung au   jucat un mare rol în unif uniform ormizare izareaa desc descrie rie rii punctelor de acupunctură care au rămas  relativ neschimbate pînă în prezent.

NUMĂRUL PUNCTELOR DE ACUPUNCTURĂ Numărul punctelor de acupunctură face obi ectul unor dispute, oare nu vor fi tranşate  decît în momentul în care se va găsi un  indicator obiectiv şi obligatoriu pentru ele.  Se consideră că punctele situate pe cele

12  meridiane bilaterale şi pe cele 2  vase  mediane (Vasul de Concepţie şi Vasul Gu vernor) sînt în număr de 361. In Zhen Jiu Jia Yi Jing (ABC-ul acu-  punoturii) scris de Huang Pu Mi (215—287),  numărul punctelor este de 349, pentru ca   în lucra lucrarea rea „Sursa acupu acupunctur ncturiiii şi m oxibu ox ibuss-   tiei“ (Li Xue-Chuan, 1817) să fie indicate   361 de puncte. Pe statuia de bronz sînt   marcate numai 354 de puncte, situate pe   meridianele regulate. Din cele 361 puncte aflate pe cele 12  meridiane şi pe cele   vaseşi me diane, 68  principale se găsesc situate pe 2cap gît,   130 pe trunchi şi 163 pe membrele superi oare şi inferioare (tabelul 6 ). Pe meridianele Yang sînt prezente 246  puncte, în timp ce pe meridianele Yin nu mai 115. Aceasta corespunde, după cum  am văzut, şi cu traiectul mai mic al meri dianelor Yin, comparativ cu cel al meridi anelor Yang. In afara punctelor situate pe meridianele   regulate sînt descrise şi puncte în afara   meridianelor (puncte extraordinare sau ex-   trameridian), al căror număr a crescut con stant din vremurile antice, ajungînd la   începu  înc eputul tul seco secolulu luluii X X la impr impresiona esionanta nta  cifră de 500 (Hao Jinkai, „Atlasul punctelor  extraordinare", 1963). Multe din aceste   puncte nu şi-au probat valabilitatea. Este  nevoie de multă circumspecţie şi discernă-   mînt critic în acceptarea privind descoperirea de oricărei „puncte inovaţii noi".   Această reticenţă este necesară, cunoscînd  faptul că la nivelul pielii pot să apară unele   „puncte temporare" care există numai la

87

86  

Tabelul 6 

DISTRIBUŢIA PUNCTELOR DE ACUPUNCTURA   IN RAPORT CORPULUI CU TIPUL, PE DE CARE MERIDIAN ŞI CU   REGIUNEA SE GĂSESC AMPLASATE Meridianul

Cap- Trun Mem Total Gît chi bre

Yang intestin gros stomac intestin subţire vezică trei focare veziculă biliară vasul guvernor  Total puncte Yang Yin

2 8

3 22

15 15

4

7

8

10 8 20

18 1 10

14

14

66

75

39 14 14  —  105 105

20

45 19 67 23 44 28 246 246

anumite persoane şi numai în anumite con diţii. Valoarea lor este limitată, neputînd   fi regăsite la toate persoanele şi în conse cinţădeavînd valoare limitată. efe Ele  sînt fapt  pu n cte ct e locale locpractică ale,,  cu existenţă meră numite şi Ah-Shih-hsue (puncte sen sibile la presiune). Ele sînt folosite adeseori   de medicii occ occidentali identali sub num numele ele de „puncte  trigger“, infiltrarea lor cu un anestezic local  (novooaină, (novoo aină, xilină) avînd efe efecte cte favorabile   în spe specia ciall asupra asup ra dur dureril erilor or apar aparatulu atuluii ost osteo eo--  mu seulo-art lo-articul icul ar.

CLASIFICAREA PUNCTELOR Punctele folosite în tratamentul prin acu punctură pot fi împărţite în trei categorii : a) punctele celor 14 meridiane majore, în  niumăr de 361 ; b) punc punctele tele extraordinare (numite şi  puncte în afara meridianelor), care trebuie  să îndeplinească următoarele condiţii : o  localizare precisă; o sensibilitate particu

 plăm  pl ămîn în splină-pancreas cord rinichi vase sex ficat vasul de concepţie

—   — 

 —  —   —   — 

Total puncte Yin TOTAL puncte şi Yin : ...

Yang

2 10 1

17

2

1 2 22

2 68

9 11 8 10 8 12

11 21

9 27 9 14 24

55

 —  58

115 115

130 130

163 163

361 361

lară ; o acţiune specifică asupra unor simp   tome ; neineluderea în reţeaua meridianelor  principale. Deşi textele chinezeşti descriu  117 asemenea puncte (la care se mai adaugă   încăă alte  înc alt e eîte eî teva va sut sutee „pu „punct nctee extr extraord aordinar inaree  noi“ — neprobate încă), o importanţă prac tică imediată o prezintă numai 36 de  puncte indicate la sfîrşitul lucrării ; c) punctele locale (Ah-Shih-Shue), fără o  semnificaţie energetică, sînt lipsite de o  acţiune specifică. Ele sînt puncte temporare,   efectele stimulării lor fiind strict locale.  Ah-Shiah se traduce în româneşte „oh“, iar 89

 

Shue înseamnă „punct de acupunctura". In  cursul unei examinări fizice cînd un punct   dureros este atins, bolnavul va exclama „oh,  acolo mă doare14. De regulă, punctele locale  reprezintă o zonă cutanată în care durerea   este referită. Ele prezintă o dispoziţie me-  tamerică, fiind găsite mai ales subiacent  unui oirgan bo'lnav. Sînt plasate în special  la nivelul structurilor incluse în ţesutul  conjunctiv (tendoane, ligamente, fascii), pre zentând o bogată inervaţie : fascia conţine  terminaţii nervoase senzitive ; tendoanele şi  ligamentele conţin organele lui Golgi loca lizate pe joncţiunile fibro-osoase şi fibroperiostale. Deşi impulsurile din viscere nu  au conexiuni directe cu căile nervoase as cendente, ele nasc un „focar de iritaţie 14  în  structurile nervoase metamerice, facilitînd   sau accentuînd impulsurile aferente, prove nind din ţesutul cutanat. Cu alte cuvinte,  tulburările viscerale sînt resimţite ca o du rere în teritoriul cutanat. Mackenzie s-a   referit la acest fenomen explieându-1  prin  „teoria facilitării de convergenţă”. Punctele   trigger pot fi explicate şi prin legea lui   Hilton care spune că „trunchiul nervos  care inervează muşchii unei articulaţii, i-  nervează, de asemenea, muşchii care mobi lizează articulaţia şi pielea din zona inserţiei   muşchil mu şchilor or în regiune reg iuneaa articu art iculaţi laţiei1 ei144. Apariţia   şi semnificaţia punctelor locale poate fi  explicată deci prin intervenţia reflexelor   somato-somatice, somato-viscerale, viseero-   somatice viscero-viseerale Trebuieşi remarcat faptul (29, însă 102). că multe   din punctele de acupunctură situate pe    durer reroa oase se la pr pres esiun iunee meridiane pot deveni  du 90

prin aceleaşi mecanisme nervoase, explicând  ide ce zonele sau punctele cunoscute în me dicina occidentală (zonele Head, zonele   Hirada, punctele Weihe, punctele Wetter-  wald etc.)„ coincid de multe ori ou punctele   clasice de acupunctură. De exemplu, din  cele 195 puncte descrise de Weihe în seco lul trecut, 90 au o distribuţie superpozabilă   punctelor de acupunctură, iar altele 42 se   găsesc în imediata lor apropiere. La fel,   din cele 81 puncte descrise la începutul   secolului de Wetterwald, 69 corespund unor   puncte de acupunctură. Analogia dintre punctele (zonele) „refle-   xogene", explicate strict pe baza unor me canisme neuroreflexe, şi punctele de acu punctura, incluse în isistemul energetic al  meridianelor, trebuie să se oprească aici,  semnificaţia lor fiind cu totul diferită.

SEMNIFICAŢIA PUNCTELOR SITUATE PE MERIDIANE Punctele sînt considerate tradiţional ca  „puţuri" sau ,,orificii“ la nivelul cărora  energia circulantă în meridiane poate fi   contactată. întrucît energia meridianelor   circulă în profunzime, la 2—5 mm, punctele  se găsesc situate la această adîncime. Ele   sînt mai profunde pe trunchi şi rădăcina  membrelor, devenind mai superficiale sub   cotStimularea şi genunchi. unui punct oarecare al unui  

meridian are proprietatea de a modifica   fluxul energetic al acestuia printr-o acţiune 91

 

Alarmă

 Pu ncte  Punc tele le de disp di sper ersie sie   (D) au proprietatea proprie tatea   de a goli meridianul de excesul energetic. prop rietatea    Punn ctel  Pu ct elee de toni to nifi fier eree   (T) au proprietatea de insuficienţă. a încărca meridianul cu energie în caz   Punc  Pu nctu tull Lo   (Lo) (Lo) asigură transferu transferull ener ene r getic între 2 meridiane ouplate, unul Yang   şi altul Yin, motiv pentru care se mai nu mesc şi „puncte de trecere". De la acest   punct se desprind vasele secundare numite  „Lo transversale" (fac legătura cu punctul   sursă al meridianului cuplat) şi cele numite   „Lo longitudinale" (care merg paralel cu  meridianul principal) (vezi fig. 17). Există   15 puncte Lo, de legătură : 12 pentru cele   12   meridiane regulate, 2  pentru vasul de  concepţie (Ren-Mai) care se distribuie ante rior şi Vasul Guvernor (Du-Mai) care se   distribuie posterior şi unul numirt „marele Lo   al splinei" care se distribuie lateral. Punc tele Lo sînt folosite în tratamentul bolilor    în care sînt sîn t afe afect ctate ate merid me ridian ianele ele cuplate cup late,,  precum şi în afecţiunile zonei irigate de cele  

vc„

 Lo de gru grupă pă   reprezintă puncte  două Punctele meridiane cuplate. de comunicare între grupele de meridiane 

de deschidere, de deblocare, sau de lărgire   a lumenului lor (efect de tonifiere), sau   dimpotrivă, o acţiune de închidere sau blo care parţială a lumenului (efect de de dispersie sau de sedare). Aceste două tipuri efecte    pot fi eventual obţinute folosind acelaşi  punct, însă printr-o stimulare diferită (mo dul de rotaţie a acului, viteza de introducere  sau de scoatere a acului, timpul respirator   etc.). Mai mult decît aceste manevre însă,  un punct stimulat va avea un efect disper-   sant în condiţiile unui exces energetic al   meridianului şi un efect tonifiant, în con diţiile unui deficit energetic al meridianului. Fiecare meridian posedă o serie de  pu  punn cte    de com coman andă dă ale energ en ergiei, iei,   fiecare avînd o  semnificaţie bine definită (tabelul 7). Tabelul 7  PUNCTELE DE COMANDA ALE MERIDIANELOR  S s S I c

Toni Dis S ur Asen  pe rsiee urs ă „LO“ timent fiere  persi 9

7

7

5

Vl5

s

F IG IS VS P R  SP TF V

VB

41 8 11 3 9

45 2 2 8

7 5

3 4 4

10

7 9 5 3 4

65 38

64 40

9 7

2

5

2 3

67 "43"

42

40 5 6

7 7

V« V13

6

V 23

6

4 5 58 37

v c 12 F« S 25 vc, C17 Pl V B 25 F 13 vc5 vc,

Va V« V» v 27

V2 V299 v 22 V 28 V 19

VB21

Yang sau Yin de la membrele superioare  sau inferioare. inferioare. Acestea A cestea sînt : TFg (pentru (pentru  meridianele TF, IG şi IS) ; VS 6  (pentru me ridianele VS, P şi C) ; VB 39  (pentru meridi anele VB, S si V) si SP 6  (pentru meridianele  SP, F şi R). ' In afara acestora mai există un punct   numit „marele Lo al meridianelor", care  este SP2t şi controlează „marele vas Lo al  splinei". Se afirmă că din acest punct por nesc mici derivaţii, către toate meridianele  Yang şi Yin. 93

 

 Pu nc tele te le su sursă rsă   (S), numite şi Yuan, per-   miit aportul de energie în meridian. Este   punotul unde energia (Qi) este reţinută. In   meridianele Yin, punctele Yuan coincid cu  punctele Shu. Sînt importante pentru trata rea organelor Zang (parenchimatoa (parenchimatoase) se) şi  Fu (cavitare) şi a meridianelor respective.  Pu ncte nc tele le Shu Sh u   (Iu) ale spatelui (punctele   de asentiment) sînt situate pe ramura in ternă dorsală a meridianului vezicii, au un   efect de sedare a organelor Zang şi Fu   corespunzătoare (fig. 24). In general, au o  dispoziţie metamerieă ou organele asupra  

infuzată organelor Zang şi Fu. Aceste puncte   sînt importante pentru tratamentul bolilor  acestor organe.  Punn ctel  Pu ct elee Mu   (Mo) anterioare (puncte de   alarmă sau puncte herauld) sînt situate   pe abdomen şi piept, şi au un efect de   tonifiere asupra organelor Zang şi Fu. Ele   se găsesc de obicei pe alt meridian decît cel  asupra cărora acţionează, dar în apropie rea organelor Zang şi Fu corespunzătoare   (fig. 25). Cînd un organ Zang ori Fu este   afectat, o reacţie dureroasă particulară apare

reprezintă cărora acţionează. sediul Se unde spune energia că aceste (Qi)puncte este   MERIDIANUL DESER VIT V 13 V 14 V 15

P VS C

V V V V V V V V V

F VB SP S TF

16 19 20 21 22 23 25 27 28

R IG IS V

Fig. 24 :  Punctele Shu posterioare, s^u de „asen timent"

Fig. 25.  Punctele Mu (Mo) anterioare sau „de alar al ar m ă1*

la nivelul acestor puncte. Ele sînt impor tante pentru diagnosticul şi tratamentul  organelor Zang şi Fu.  Punc  Pu ncte tele le Shu Sh u (Su) (Su ) antic an ticee   (tabelele 8  şi 9),   în num număr ăr de 6 6 , sînt situate pe traiectul   meridianelor principale sub cot şi respectiv 95

 

Tabelul 8 

PUNCTELE ANTICE ALE MERIDIANELOR   YANG Punctul antic Meridianul   şi elemen Jing Ying Sh Shuu Yuan Jing He tul cores (Yang) (Iu) (lunn) (King) (Ho) (Ting) pondent IG (metal) S (pămînt) IS (foc) V (apă) VB (lemn) TF (foc)

PUNCTELE Meridia nul şi ele mentul co respondent PSp (metal) (pămînt) C (foc) R (apă) F (lemn) VS (foc)

1 45 1 67 44 1

2 44 2 66 43 2

3 43 3 65 41 3

4 42 4 64 40 4

5 41 5 60 38 6

11 36 8 40 34 10

Tabelul   9 ANTICE ALE MERIDIANELOR   INN IN N Punctul antic Jing Ying Shu- Jing He (Ting) (Yang) Yuan (King) (Ho)

111 9 1 1 9

120

8 2

2 8

93 7 3 3 7

85 4 7 4 6

59 3 10 8 3

 Fig. 2f>: 2f>:  Schema  generală a punc telor Shu antice

Jing, Ying, Shu-Yuan, Jing şi He, în total 30  de puncte (fig. 26).  Jing  (Ting) este primul punct şi cel mai   distal aşezat la extremitatea degetelor, fiind   ori punct de intrare, ori punct de ieşire din   meridian. Stimulat în tonifiere el atrage   energia către extremitatea meridianului.  Are indicaţii în bolile psihice şi în senzaţia   de sufocare. Ying   (Iong), al doilea punct distal al  

sub genunchi. De multe ori sînt în acelaşi   timp şi puncte de tonifiere, dispersie sau   sursă a meridianelor respective. Meridianele   Yang posedă 6  categorii de puncte antice   şi anume: Jing (Ting), Ying (Iong), Shu   (Iu), Yuan, Jing (King) şi He (Ho), în total  36 puncte. Meridianele Yin posedă numai 5 categorii de puncte antice şi anume:

maridiaimilui, este situat Ia nivelul spaţiilor   interdigitale. Stimulat în tonifiere acţio nează ca un „accelerator" al energiei în me ridian. Acţionează asupra sistemului circu lator şi are indicaţii în bolile febrile. Sh u   (Iu) este al treilea punct distal al   meridianului aşezat în spaţiul inteirmeta-   carpian şi intennetatarsian. Sînt considerate  ca puncte ce dirijează şi reglează energia,

 96 

97

 

 întru  în trucît cît la n ivel iv elul ul lor energ en ergia ia Yin (mai  profundă) întâlneşte energia Yang (mai su perficială). Prin acţiunea lor asupra ţesutu lui conjunctiv sînt indicate în bolile articu lare (sindroame Bi). Yuan,  .al patrulea punct, este prezent nu mai pe meridianele Yang. Pentru meridia nele Yin, aceste puncte formează o categorie   unică cu punctele Shu (Iu-Iunn). Stimulat    în toni to nifie fiere re el atr atrage age ene energi rgiaa în mer meridian idian.. (King) este al cincilea punct si situat tuat   Jingg   (King)  Jin la nivelul gleznei sau al pumnului. Sînt   puncte pentru tratamentul afec   ţiunilor importante reumatismale, în bolile respiratorii influenţate de umiditate şi frig. Ele atrag   energia defensivă (Wei). (Ho),), ultim ul punct, si situat tuat imediat    He   (Ho sub genunchi siau sub cot. La nivelul lor,   energia din superficială devine profundă.  Sînt punctele de pornire a meridianelor   distincte (Tehing pie) care merg către or ganele profunde. Sînt indicate în bolile   gastrice, intestinale şi ale altor -organe Fu  (cavittare).  Pu nc tele te le X i   (cheie) sînt punctele unde Qi  adică energia şi sângele se întîlnesc. Ele   sînt în număr de 16 (tabelul 10 ) : 12   pentru  meridianele principale şi cîte unul pentru   fiecare din următoarele 4 vase extraordi nare : Yinn Wei (Inn-Oe), Yang Wei (Yang-   Oe),, Yin Qiao (Yin Keo) şi Yan Oe) Yangg Qiao (Yang-   Keo). tratamentul acute Au şi importanţă în durerileîn prezente în bolilor zonele   parcurse de meridiane, precum şi în orga nele corespunzătoare.

 Jiao Hui   (punctele cheie ale meridianelor   extraordinare) sînt în număr de 8  şi cores pund celor 8  vase extraordinare, numite şi  homeostatice. Se găsesc pe membrele infe rioare şi superioare, fiind cuplate două cîte  două. Stimularea lor influenţează mai multe  meridiane, fiind considerate ca avînd o ac ţiune directă asupra energiei Yang—Yin  (tabelul 11 ). Tabelul  70 CELE 16 PUNCTE Xi (CHEIE) Cele 3 meridiane Yin de la mină 6  — p lă lăm  — V asme-înS ex: P: VS 4  — C or d : C 6 Cele 3 meridiane Yang de la mînă  — I n te s ti n G ro s : IG 7  — T re i F oc ar e : T F 7  — I n te s ti n S u b ţir e : IS 6 Cele 3 meridiane Yin de la picior   — S p li linn ăă-P P a n c re a s : S p 8  — F ic a t : F 6  — R in ic hi : R 5 Cele 3 meridiane Yang de la picior   — S to m ac : S 34  — V ez ic ul ulaa B il ilia ia r ă : VB 36  — V ezic ez icăă : V 63  ____________ 

Tabelul 11 PUNCTELE CHEIE ALE CELOR 8 VASE EXTRAORDINARE R e n Ma Ma i

(V a su l

de Du Mai (Vasul Guver 3

C o n cWei e p ţi e—  ) - v sP67 Yin Yin Qiao —  - R 6 Chong Mai  — S p 4

Yang nor) —Wei— IS TF 5 Yang Qiao — V 62 Dai Mai — VB 41

98  

Tabelul 12 CELE 8 PUNCTE ROE (INFLUENŢIALE) Pe ntru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru

organele Zang : F 1 3 viscerele cavitare Fu — VC i2 energie în general — VC 17 sînge — V17 tendoane — VB 34 vase — P 3 oase — Vlt măduvă — VB 39   _____ 

•  Pu  Punc ncte tele le cent ce ntro ro-r -reu euni niun un e   (sau de încru cişare) sînt puncte aflate la intersecţia mai   multor meridiane. Se găsesc distribuite mai   ales pe cap, faţă şi trunchi şi aparţin frec vent Vasului Guvernor şi Vasului de Con cepţie. Aceste puncte sînt utile în tratamen tul afecţiunilor loco-regionale, precum şi al  organelor corespunzătoare meridianului pe  care se găsesc.  Pu nc ncte tele le Roe   sau puncte de influenţă   sînt în număr de 8  şi au acţiunile indicate    în ta tabe belu lull 1 2 . ct ele e „F eres erîn estre trele ce rulu lui“  i“ lui   sîntVBplasate ca Puunn ctel colier ju juaalerulceru gîtu gîtului 2o, S9,  ISie, I G 1 7 , Vio, T F 1 7 şi VG^). Trans ferul energiei Yang din regiunea superioară   a corpului către regiunile sale inferioare se  face dispersînd punctele Sg, V^ şi VG 2o ; 

obicei în afara noţiunii de circulaţie ener getică. Multe dintre ele sînt în acelaşi timp   puncte de reuniune. Principalele puncte  

  9  — afecţiuni şi specializate articulare;sîntS32, : SP* P9,— VS afecţiuni venoase  

vasc ularee ; VB vascular VBr,< — afe afecţiu cţiuni ni mu muscu sculare lare ; VBas VB as — anemii şi boli endocrine endoc rine ; V17 — boli de sînge ; V fi0  — boli ale sistemului  ne nerv rvos os ; R24  — tulbu tulburări rări psih psihice ice ; V VS/ S/,, —   boli de ochi ; IG* — afecţiuni ale urechii ;  F 3  — afecţiun afecţiunii însoţite în soţite de spasme ; VBsg VBsg — funcţia de apărare (sinteza de anticorpi,   fagocitoză) ; Vn — afecţiun afecţiunii osoase oso ase ; VC17  —- afe afecţiu cţiuni ni respir res pirato atorii rii ; S30  — boli de  nutriţie.  Punc  Pu ncte te ener en erge getic ticee auxil au xiliar iaree   sînt puncte  situate la încrucişarea mai multor meridi ane, motiv pentru care acţionează asupra   dezechilibrelor Yin-Yang : S 3 7 (t) — trans feră excesul de energie în zonele inferioare   ale corpului ; S 39  (d) — acoperă deficitul   de energie din regiunile superioare ale cor pului ; VCi (t) — transferă energia energ ia în   regiun reg ile infer inferioare ioare ale corpului corpulu i ;superioare VC1 VC1(( (d)  — iunile transferă energia în regiunile ale corpului ; VC ^   (t) — repun în circu laţie energia blocată ; VC )7  (d) — reparti zează energia în meridiane merid iane ; SP 21  — pro

ascensiunea energiei Yang în regiunea ca lpului lpul ui .s .see face fac e disp dispersîn ersîndd punc pu nctele tele IS16 IS16,  IG17, TF17  şi VGlfi. Tonifierea lor are  un efect de frînare a transferului asoendent  sau descendent al energiei.  Pu nc te tele le sp spec ecia ializ lizat atee   acţionează asupra  unor grupe de tulburări, utilizîndu-se de

movează propulsia sîngelui sîngelu i în capilare ; (d) şi V 13  (d) — dispersează energia  celor 5 organe Zang (ficat, cord, rinichi,   plămini şi splină-panoreas). Unele Un ele puncte  combat excesul de energie din regiunea   toracică (IG 8 -d), din regiunea abdominală   (VC 4-d), din intestin (S 20-d) sau din re giunea cefalică (IS 19-d). Alte puncte dis

100

101

 

Suprafaţa unui punct de acupunctură este  considerat a fi de numai 1—2 mm2. Cînd  organul de corelaţie este afectat, suprafaţa  acestor puncte acreşte de fenestraţie) pentru reveni(fenomenul la dimensiuni mai    mici cînd tulburareia este înlăturată (feno menul de ocluzie). Aceste constatări au fost  făcute pe baza studiului rezistenţei electrice  a punctelor de acupunctură (27). După cum sugerează numele lor chinezesc   (Qi Xiue — orificii ale energiei, Kong Xue — orificii de transport, ori Xue Wei — ori ficii pentru acupunctură), punctele de acu punctură se găsesc situate uneori în mici  depresiuni ale pielii. Această caracteristică   permite ca punctele să poată fi „văzute",  probabil însă nu în mai mult de 50 din  cele 361 puncte. Depresiunea pielii poate   fi sesizată mai bine trecînd uşor degetul   de-a lungul meridianului. Cu această ocazie  se poate constata că la nivelul punctului,   pielea dă senzaţia de discretă împăsitare 

larizare mai bogată în zonele subiacente   punctelor de acupunctură. Dacă este aşa,  afirmaţia că punctele au, cel puţin uneori,  o temperatură mai mare decît zonele din   jur ar avea un suport anatom ana tomic ic justifi jus tificati cativ. v.   Mai mult, unii autori (Eory 1980), utilizînd   o metodă hipersenzitivă de măsurare a  bioxidului de carbon, găsesc că, la nivelul  punctelor de acupunctură studiate, cantita tea de COa captată este semnificativ mai  mare (p l< !0,05) !0,05) faţă de zonele zone le indiferen ind iferente te  din jur şi anume : 0,63 ± 0,06 0,06 |ig C 0 2 /min  /min/cm /cm 3  faţă de 0,40 + 0,05 m-S C 0 2 /min/  /mi n/cm cm22. Canti tatea C0 2  captată a fost direct proporţională   cu rezistenţa electrică a pielii dar nu şi cu  temperatura cutanată. Cantitatea mai mare  de C0 2  captată la nivelul punctelor de acu punctură ar putea fi explicată printr-o acti vitate biochimică mai intensă la nivelul   punctelor de acupunctură sau, lucru mai   plauzibil, printr-o permeabilitate mai mare  de trecere a gazelor prin pielea supraiacentă   punctelor de acupunctură. Destul de inconstant, la nivelul puncte lor de acupunctură, ca de altfel şi a punc telor locale (,,trigger“), pot fi palpate mici   nodozităţi subcutanate dureroase, şi mai rar   încă, pun puncte ctele le pot coinc coincide ide cu un nev ne v pig-   mentar sau cu o suprafaţă cutanată mai   decolorată. S-a constatat, de asemenea, că  principalele puncte de acupunctură se găsesc   situate in zone unde pielea este mai subţire  

sau de lipicios, secreţia sau sudorală la acest nivel arcafi şimaicum abundentă cali   tativ diferită faţă de cea a zonelor din jur.  Aceasta s-ar putea explica printr-o vascu-

sudoripare sînt mai abundente (axilă, regi une inghinală).

persează excesul Yang, din torace din stomac (S 30-d), din membre sau din organe (V 13-d). Punctul combate deficitul energetic din inferioare ale corpului.

(VG 4-d),  (IG 15-d)  VG 4 (t)  regiunile  

PARTICULARITĂŢILE CLINICE 

ALE PUNCTELOR

  şi (pliul dimpotrivă cotului, al maipumnului, rare acolo, spaţiul undepoplite.u) glandele 

10 1022

10 1033

 

O a doua particula p articularitate, ritate, extrem extr em de ^im ^im portantă, a punctelor de acupunctură este    sens  se nsib ibili ilitat tatea ea   lor deosebită. Sensibilitatea   poate fi spontană, atunci cînd organul de  corelaţie este afectat, sau provocată la  apăsarea cu degetul. Subliniem necesitatea   utilizării în acest scop a degetului şi nu  a vreunui instrument sau dispozitiv metalic   sau nemetalic, întrucît prin palpare pot fi   obţinute şi informaţiile privind calităţile   pielii în zonele punctelor, despre care am  vorbit. Trebuie cerut bolnavului să semna leze locul de maximă sensibilitate, acest  gen de cooperare dîndu-i senzaţia de parti cipare la actul diagnostic şi terapeutic, ame-  liorînd calitatea rezultatului final. Menţionăm faptul că, uneori, durerea la  presiune indică prezenţa punctului alături  de zona previzibilă, ţinînd seama de reperele   anatomice. In această situaţie criteriul sen sibilitate cutanată trebuie să fie prioritar.   Dacă însă zona dureroasă se găseşte la o  distanţă mai mare dea punctului, un centimetru de   localizarea previzibilă este mai probabil că durerea indică un punct local   (Ah Shih Shue), care va trebui folosit, ală turi de punctul stabilit pe baza reperelor   anatomice.

SUBSTRATUL ANATOMIC AL PUNCTELOR DE ACUPUNCTURĂ nervoshistologice au fost dedi a) Substratulstudii Numeroase cate precizării substratului nervos al punc telor de acupunctură. Conform cu studiile   autorilor chinezi, 50% din punctele majore  de acupunctură se găsesc localizate chiar  deasupra unui trunchi nervos şi alte 45%  se găsesc la o distanţă mai mică de 0,5 cm  de un trunchi nervos. Conform unui studiu efectuat de Kellner   (47), la nivelul punctelor de acupunctură,  terminaţiile nervoase sînt de 4,2 ori mai  numeroase decît în afara punctelor de acu-   punctură. La nivelul punctelor de acupunc tură, suprafaţa deservită de un receptor   este de numai 2,8   mm 2  faţă de 12,8  mm-   în zon zonele ele ind indifer iferent ente. e. D eşi unele puncte situate pe torace şi  abdomen au o distribuţie metamerică evi dentă cu organele de corelaţie, inervaţia   somatic  som aticăă  nu poate justifica efectele la dis tanţă obţinute prin stimularea punctelor  energetice  situate, după cum am văzut, în   special în regiunile distale ale extremi tăţilor. Mai probabilă pare a fi relaţia dintre 

 întru  în trucît cît un punc punct; t; de acupunctură acupunctu ră are o  suprafaţă de numai 1— 2  mm2, se poate  aprecia că cele 750 puncte (cele mai multe  din cele 361 361 sînt bilaterale) nu ocupă mai  mult de 1% din întreaga suprafaţă cutanată  apreciată la oca 1,5 m 2  (37). 104

punctele de acupunctură şi organele interne   pe calea unor refle reflexe xe implicînd sistemul  nervos vegetativ (37). De altfel, Gunn (29)  a întocmit o clasificare a punctelor de acu punctură în raport cu relaţiile pe care ele  le au cu structurile nervoase cunoscute. 105

 

Tipul I — corespunde  pu  punc nctel telor or m otor ot oriiii   ale muşchilor descrise încă în secolul trecut  de Duchenne (188.1), care, folosind un cu rent alternativ, găseşte aşa-zisele „puncte  de elec el ecţie ţie444, adică zone mici cuta cutanat natee situate situa te   deasupra unui muşchi, unde un stimul elec tric aplicat percutanat produce o contracţie   a muşchiului respectiv. S-a demonstrat că  aceste puncte reprezintă proiecţia cutanată   a zonelor la care nervii motori pătrund în   interiorul muşchiului. Coers (21) demonstra  că „punctele motorii44 sînt zone cu un prag   scăzut de excitabilitate, corespunzînd benzii  terminale de inervaţie. Tipulsuperficiale II — corespunde ner voase adunateterminaţiilor în plan sagital. Tipul III — corespunde punctelor aflate  deasupra plexurilor ori nervilor superficiali. Tipul IV — corespunde nervilor aflaţi la    joncţiune  joncţ iuneaa tendonu tend onului lui cu muş muşchiul chiul.. Marea majoritate a fibrelor nervoase cu prinse în această clasificare aparţine siste mului nervos vegetativ. De menţionat că  Melzak (59), studiind corelaţia dintre punc tele trigger (asociate cu durerea miofascială   şi cea viscerală mediate de sistemul nervos  vegetativ) şi punctele de acupunctură anti-  (pee   baza adgioe, arată (p baza a două criterii ;  distribuţia spaţială şi modelul durerii aso ciate) o corespondenţă remarcabilă între ele,   de 75%. Întrucît existenţa punctelor trigger   este explicată nu numai prin intervenţia   reflexelor somato-somatice, dar şi somato-   viscerale, viscero-somatice şi viscero-visoerale, receptorii şi căile vegetative sînt im   plicate în cea mai mare măsură. Pe de 106 106

altă parte, rezistenţa electrică scăzută a  punctelor de acupunctură şi a punctelor   trigger este explicată prin intervenţia re flexelor nervoase stabilite între organul  afectat — piele şi sistemul nervos simpatic,  acesta din urmă fiind principialul determi nantt al scăderii nan scăderii rezistenţei electrice cutanat cutanate. e. Trebuie făcută menţiunea că în piele, pe   lîngă inervaţia vegetativă a vaselor, muşchi lor şi glandelor prezente în această struc tură, există fibre amielinice aparţinînd  sistemului nervos vegetativ. Ele au un dia metru mic, de 0,25—0,5 ja. Aceste fibre   pînă şerpuiesc în apropierea în dermul epidermului, superficial fărăajungînd a atinge   totuşi stratul celulelor bazale şi al melano-   citelor. In plus, contactele sinapsice ale aces tor fibre îmbracă forme multiple : sinapse  adevărate, sinapse tranzitorii, sinapse la   distanţă, sinapse multiterminale. Sinapsele   la distanţă sînt responsabile de un răspuns   progresiv şi difuz, putîndu-se vorbi mai   curînd de o „„atmo atmosferă sferă sinap s inapsică sică114, decît de   un „spaţiu sinapsic 44 (9). De remarcat faptul  că un stimul meicaniic, de tip înţepătură, eli berează în ţesutul cutanat o serie de com puşi chimici capabili să modifice funcţional  o întreagă regiune inclusă în „atmosfera  sinapsică 44 (9). Intervenţia sistemului nervos vegetativ în   mecanismul de acţiune al acupuncturii poate   explica efectele la distanţă, nemetamerice,   obţinute punctură,prin întrucît stimularea acest punctelor gen de inervaţie de acu   difuzează difuzea ză în special : de-a lungul lun gul vaselor,  nerespectînd metameria somatică. 107

 

Intervenţia sistemului nervos  som  somati aticc  însă  este şi ea probabilă, în special în realizarea   efectului analgezic. Studiul compoziţiei fi brelor aferente, pornind din punctul Zusanli  (S 36), a arătat prezenţa de 3,1 ori mai mare   a fibrelor aparţinînd grupei I şi II decît a  celor din grupul III (30). Se pare, deci, că   punctele de acupunctură sînt deservite pre ferenţial de fibre groase mielinizate (grupul   A-D sau I—II), care transm tra nsmitit im impul pulsur surile ile   de atingere, în timp ce terminaţiile din afara  punctelor de acupunctură sînt deservite de  fibre nervoase mai subţiri, nemielinizate   (tipul C sau grupul III), care transmit im pulsurile dureroase. Dacă teoria controlului  de poartă a lui Melzak şi Wall pentru per cepţia dureroasă este invocată pentru o  explicaţie parţială a analgeziei, predomi nanţa la nivelul punctelor de acupunctură   a fibrelor groase ar putea constitui un  element important pentru sprijinul acestei   ipoteze. Referindu-se la clasificarea punc telor de acupunctură, făcută de Gunn (29),    în catego rii, este estcue int intere eresa sant nt mare de nota notat că patru fibrelecategorii, aferente diametru aut  origine în terminaţiile anulo-spirale (fibrele   Ia) de 'la nivelul punctelor motorii (punctele   de tip I), de la nivelul organelor Golgi (fi brele I b) şi de la nivelul joncţiunii mus-   culo-tendinoase (punctele de tip IV).

punctului IG 4, mult folosit în analgezie,   Zonglian (115) a făcut următoarele consta tări : receptorii receptorii senzaţiei senzaţie i de acupunctură  sînt reprezentaţi mai ales de receptorii pro funzi ; deşi mai mul multe te tipuri de receptori  pot fi excitaţi prin acupunctură, se pare  că în fiecare tip de punct activ predomină   un anumit tip de receptori. De exemplu, în   punctele localizate în muşchii mari ai extre mităţilor, există predominant fusuri muscu lare, în timp ce receptorii ce mediază sen zaţia de acupunctură pe scalp sînt terminaţii  nervoase libere. Facem menţiunea menţiunea că în explicarea efec tului acupunoturii trebuie luate în consi deraţie toate categoriile de receptori, nu  numai din piele ci şi din structurile pre zente sub piele, ca de exemplu plexurile  venoase sau muşchii. Participarea recepto rilor musculari este foarte probabilă întrucît   pe lingă meridianele principale, după cum   am văzut există şi meridiane tendino-  musculare aflate în corelaţie strînsă cu  sistemele musculare din regiunile de meridian. Să remarcăm numai parcurse că apro   ximativ 40% din fibrele nervoase a'le unui  muşchi deservesc funcţia  senz  se nzititiv ivăă   şi nu  cea motorie. La nivelul muşchilor, trei   tipuri principale de receptori au fost iden tificate tific ate : fusurile fusur ile m musculare usculare (suportul răs

Se pare că o importanţă deosebită pentru  obţinerea efectului acupunctic o prezintă,   nu atît tipul de fibre prin care se transmite   informaţia nervoasă din zona stimulată, ci   ti  tipu pull de r ec fv fvto tori ri   care preiau şi codifică  informaţia. Intr-un studiu histologic al

punsului contractil în „reflexul de în tindere tind ere””) ; organele tendinoase tendino ase Golgi şi  terminaţiile nervoase libere, asociate mai  ales cu vasele sangvine ale muşchilor. In  raport cu tipul de stimulare, este posibilă   transmiterea influxului informaţional pre

108 108

109 109

 

ferenţial prin unii din aceşti receptori. Mai  mult, nu este exclus ca în condiţiile afec tării unui organ de corelaţie, diferitele ţi pam de receptori din piele, vase şi muşchi  să prezinte o modificare a pragului de ex citabilitate astfel, încît informaţia realizată  de stimularea punctului să fie preluată    numa  nu maii  de receptorii al căror prag de recep ţie este scăzut. Fără a absolutiza sau exagera importanţa   sistemului nervos în mecanismul de acţiune  al acupuncttuirii, trebuie acceptat punctul de   vedere că el participă ca o verigă obligato rie în obţinerea rezultatului terapeutic.  Evident, alte pot componente de , ordin umoral sau energetic ener getic să in intervină tervină, eJle le avînd un   rol aditiv şi interdependent. Mecanismul  nervos rămîne un domeniu de mare interes  penitru acupuctură, care merită a fi explo rat şi exploatat în mod corespunzător. b)  Pl  Plex exur urile ile autoh au tohton tonee Pentru a explica specificitatea punctelor  de acupunctură, Thomas (98) a invocat, oa  element de preluare a informaţiilor stimu lilor acupunctici, aşa-zisele plexuri autoh tone. Acestea sînt reprezentate de o serie   de structuri nenervoase, care rămîn intacte   după ce toţi nervii din regiune au fost   distruşi experimental. Plexurile autohtone   sînt cu totul diferite de fibrele nociceptoare  obişnuite. Morfologia lor sugerează că ele   ar putea juca un rol de receptori ai stimu   lilor de presiune ori înţepare. Natura lor plexiformă poate contribui la fenomenul de   „prindere" al acului, înregistrat adeseori la

nivelul punctelor de acupuctură. Elementele   anatomice mobilizate prin rotirea acelor pot   fi atît fibrele elastice colageriice şi reţeaua  plexiformă a vaselor şi limfaticelor, cît şi  aceste plexuri autohtone care realizează  adevărate punţi între diferitele struc turi dermice şi subdermice (vase, nervi,   muşchi etc.). Deşi în ultimă instanţă plexurile autoh tone par a ţine mai mult de ţesutul con  juncti  jun ctivv decît dec ît de cel nervos, nerv os, es este te posibil pos ibil ca  ele să fie specializate pentru o funcţie aso ciată strîns cu mecanismul nervos. Ţesutulhistologică conjunctiva (colagenic) o) Analiza punctelor de acu punctură, printr-o metodă adecvată, a per mis lui Rabishong (1975) să observe la acest   nivel unele modificări particulare ale fibre lor de colagen, care realizează în organism   o reţea vastă, a cărei semnificaţie nu a fost   pe deplin stabilită. Să facem numai men ţiunea că fibrele de colagen reprezintă prin cipalul element structural al ţesutului con  junctiv  jun ctiv,, constitu con stituind ind apr aproxim oximativ ativ o treim treimee  din întreaga masă proteică a corpului şi  6 % din greutatea sa. Rolul structural al  colagenului este important în ţesutul con  ju  junc nctiv tiv dens al ligam lig amente entelor lor şi tendoa tendoanelor, nelor,   dar este evident şi în organele parenchima-   toase ca ficat, rinichi şi plămîn. La nivelul  punctelor de acupunctură mănunchiurile de  fibre colagenice pot realiza adevărate aglo merări de fibre nervoase linice deînconjurate tip colinergic, precum şi de amiefibre 

111

110 110  

mielinioe. Corpusculii descrişi cu douâ de cenii în urmă de Kim Bong Han la nivelul   punctelor de acupunctură ar putea fi repre zentaţi de astfel de structuri. Organizarea 

d)  P  Ple lexu xu ril rilee vas vascu cular laree (v (ven enoa oase se şi lim li m   fa  fatic tice) e) O atenţie deosebită a fost acordată ple xurilor venoase ca elemente anatomice  

lor particular filamentară filamentară obţinut arprin putea rotirea explica acelor,efectul ma nevră în cursul căreia fibrele colagenice se    înfăş  înf ăşoa oară ră în jur jurul ul acelor acelor..  întru  în trucî cîtt sin singu gure rele le pr prote oteine ine cu efec ef ectt pi piez ezoo-   electric din organism se găsesc în fibrele   colagenice, este posibil ca stimularea (prin   înţepa  înţ epare re sau pres presiun iune) e) pun puncte ctelor lor de acu punctură să producă microcurenţi de lezi une, capabili să stimuleze terminaţiile  nervoase senzitive atît somatice, cît şi  vegetative. Datele noastre, necomunieate    încă,, susţ  încă su sţin in acea această stă idee, ide e, pri prinn consta con statare tareaa  unor potenţiale electrice mai mari la nive lul punctelor de acupunctură, cînd electro dul explorator exercită o presiune mai   mare (modificînd arhitectura fibrelor de  colagen) decît atunci cînd el este numai  plasat pe punct, fără presiune.

participante alizate de înţeparea în receptarea punctelor informaţiilor de acupunc re tură. Evident, elementele receptoare sînt   reprezentate nu de peretele vascular însuşi,  d de fibrele nervoase vegetative vegetativ e prezent prezentee    în str struct uctura ura lor. Bogăţia în capilare venoase a unor puncte   de acupunctură a fost subliniată, cu două   decenii în urmă, de Bachman (1963). Bossy   (9) arată că subiacent punctelor de acupunc tură se găsesc în proporţie de 42% un nerv   al sistemului cerebro-spinal, în proporţie de   40% o venă (deci terminaţii nervoase vege tative), iar în proporţie de 18% o arteră,  de asemenea, bogată în terminaţii vege tative. Mai recent, Plummer (73) con stată că sub multe puncte de acupunctură   există exis tă o venă „comunicantă^ „comunicantă^ sau „perfo-   rantă““, Autorul consideră că punc rantă punctele tele de  acupunctură pot corespunde, după caz, unui   orificiu în derm, pe unde pachetul neuro-   vascular iese la suprafaţă şi altuia mai pro fund, în fascie, reprezentînd spaţiul pe unde   trec vena perforanlă şi pachetul neurovas-   cular. Aceste „orificii", situate în diferite pla nuri anatomice la trecerea prin ele a pa chetelor neurovasculare, pot reprezenta su portul anatomic al punctelor de acupunc tură. Insă faptul că aceste puncte au o re

 

Faptul că anumite macromolecule şi în   mod deosebit biopolimerii de tip colagen (ale căror molecule sînt lungi, irealizîmd prin   structura tripluhelicoidală adevărate fibre   de rezistenţă) au proprietatea de a-şi modi fica afinitatea chimică pentru diferite sub stanţe, atunci cînd sînt supuse unei tensiuni  mecanice poate fi corelat cu constatarea că  stimulii mecanici aplicaţi în punctele de  

acupunctură pot elibera la acest nivel me diatori chimici de tip histamină, serotonină,  bradichinină sau de altă natură.

zistenţă electrică mai scăzută, poate fi ex plicat atît prin bogăţia în terminaţii vege tative, cît şi prin abundenţa lichidului in113

112

 

terstiţial, cunoscut ca un foarte bun con ducător de electricitate. Micile depresiuni  semnalate la nivelul punctelor de acupunc tură, precum şi consistenţa mai mică a ţe sutului la acest nivel, ar putea fi explicate   prin existenţa acestor „orificii14 în diferit dife ritele ele   straturi anatomice subiacente proiecţiei cu tanate a punctelor,

CARACTERUL FUNCŢIONAL AL PUNCTELOR Deşi punctele de acupunctură sînt  pe  perm rma a  ne  nent nte, e,   estarea modifice modific atît lor în funcţională condiţii fiziologice fiziologic poatee să (de (dsee  exemplu, în raport cu ora din zi sau cu pe rioada din an), cît şi în condiţii patologice   (în cadrul afectării organului de corela ţie). Punctul poate să se mărească sau să  se micşoreze ca suprafaţă, pragul său de  sensibilitate poate să crească sau să scadă,  rezistenţa reziste nţa electrică şi potenţialul potenţial ul cutanat   înregistr  înre gistrat at pot să se accentueze accen tueze sau să se  diminuezee etc. In acelaşi timp,  pragul'  diminuez  funcţio  fun cţional  nal   al diferitelor structuri subia cente (terminaţii nervoase somatice şi ve getative, fibre colagenice, colagenice, plexuri autoh tone, plexuri venoase) poate, de asemenea,  să varieze în raport cu mulţi factori en dogeni (influenţe nervoase sau biochimice),  cît şi exogeni (presiune atmosferică, curenţi  de aer, umiditate, temperatură, radiaţie so lară etc.). Se poate presupune deci că în  anumite condiţii (în special patologice), patologice),  anumite structuri (probabil mai multe), si

tuate în anumite zone (corespunzînd punc telor de acupunctură), pot să capete o stare  funcţională func ţională particulară particulară realizînd anumite   microzone de mare receptivitate, a căror  stimulare este capabilă să explice efectele   terapeutice obţinute. Acestea sînt în ace laşi timp specifice pentru o anumită zonă   (punct) cutanată. A devenit limpede în pre zent că încercările de de a explica explic a suportul  anatomic al acupuncturii, numai pe baza  unei singure structuri, nu are nici o şansă   de succes. In acelaşi timp, deşi s-au făcut   progrese remarcabile în stabilirea substra tului anatomic obiectiv al meridianelor şi   punctelor de acupunctură, acupunctură, realizarea unei  sinteze coerente, capabile să explice prin   cipiile tradiţionale ale fiziologiei energetice  în termeni term eniii medicin med iciniiii occidentale, occide ntale, va mai  necesita încă o perioadă bună de timp. Deşi modul occidental de abordare expe rimentală a acupuncturii s-ar putea să nu   fie cel mai adecvat, e'1 repre reprezintă zintă totuşi totu şi . o  etapă importantă în procesul de reevaluare  a uneia dintre cele mai fiziologice modali tăţi de interpretare a funcţiei organismului,  a procesului de îmbolnăvire şi de tratament  al celor mai variate afecţiuni.

114 114  

un grup heterogen de ioni negativi (acizi   organici, polipeptide, proteine ionizate ne gativ) care formează grupul anionilor or ganici. De asemenea, prezenţa grupărilor io-   nigene pe faţa externă a plasmolemei ca 

PROPRIETĂŢILE ELECTRICE  A L E Z O N E L O R C UT UTAN ANAA TE FOLOSITE ÎN ACUPUNCTURA  INTRODUCERE

■s

Producerea de electricitate de către mate ria vie este un fenomen ce însoţeşte viaţa.   Acest fenomen poartă denumirea de elec-   troge  tro gene neză ză   şi prezintă două aspecte : — men menţinerea ţinerea unei stări caracteristice,  adică a unei polarităţi electrice ; — schimbări ale acestei stări electrice    în mod spo sponta ntann sau ca răsp răspuns uns la mo modif difică ică rile factorilor de mediu. De asemenea, materia vie este caracteri zată, ca orice substanţă, prin anumiţi pa rametri electrici ca : impedanţă, capacitate,   potenţial etc. Aceşti parametri variază, de-   pinzînd de starea funcţională a sistemului  viu. Din punct de vedere electric, materia vie   se comportă ca un conductor electrolitic. O  mare parte din materialele ce intră în com poziţia med mediului iului intra şi extracelu extracelular lar se  află în stare disociată sub formă de anioni   şi cationi. Distribuţia ionilor în celulă şi în  afara ei nu este omogenă. Activitatea elec trică a celulei depinde în special de acei  ioni care se găsesc în număr mare în ce

rezultat arhitectonicii moleculare a mem branelor albiologice, la pH-ul fiziologic ge nerează un cîmp electromagnetic, a cărui   valoare (în mV) poartă denumirea de  p  po o  tenţ  te nţia iall de supra su prafaţ faţă. ă. Activitatea electrică a unui ţesut sau or gan este o rezultantă a fenomenelor de bio-   electrogeneză ce au loc în fiecare dintre  celulele ce intră în alcătuirea lor. Ea de pinde în mod hotărîtor de felul în care se    însum  îns umeaz eazăă ac acest estee ac activ tivită ităţiţi el elec ectri trice ce el elee mentare, consecinţă a structurii histologice   locale. Măsurarea şi înregistrarea bioelec-   trogenezei de ţesut şi organ necesită cu noaşterea rolului jucat de conductorii vo lumetrici în distri distribuţia buţia cîmpului electri electricc   dat de diferenţele de potenţial apărute în   interiorul lor. Dacă celulele sînt, aşezate în   aşa fel încît diferenţele de potenţial să se   poată însuma, se obţin tensiuni de valori   importante (sute de volţi), precum şi cu renţi relativ mari (astfel sînt alcătuite or ganele electrice ale unor peşti). Spre deo sebire de aceste organe specializate, în pro ducerea de curenţi cu valori mari, alte ţe suturi şi organe nu produc decît curenţi  foarte slabi, ce necesită după culegere înalte   amplificări pentru a fi înregistraţi şi stu diaţi. De aceea, înregistrarea activităţii elec

lulă şi în mediu extracelular şi aceştia sînt   ioni io niii N a ! , K + , Ca+ Ca+ + , CI , pre precum cum şi

trice a celulelor, ţesuturilor şi organelor   ridică numeroase probleme de ordin tehnic. 117

116  

Activitatea electrică a învelişului cutanat,   sau activitatea electrodermală este o func ţie complexă a organului cutanat, caracte ristică organismului viu, întreţinută cu con sum de energie, avînd un rol important în   homeostazie. Considerată mult timp ca fiind o struc tură de frontieră, avînd numai un rol de  protecţie, pielea constituie în primul rînd   o întinsă suprafaţă de schimburi biologice   (1,5 m2) eîntărind la adult cca 4,5 kg. Avînd originea comună ou sistemul ner vos în ectodermul primar, pielea rămîne în   viaţa adultă un organ receptor şi efector   legat funcţional de structurile ner   voase. Activitatea intim electrode electrodermală rmală exprimă cu fidelitate aceste legături, refleotînd nu   numai procesele funcţionale localizate în   piele, dar şi activitatea unor organe interne,  mediată de sistemul nervos (cel puţin).  în str struct uctura ura piel pi eliiii pot po t fi deos de oseb ebite ite stra str a turi celulare suprapuse, fiecare avînd func ţii distincte sau legînd funcţional celelalte   straturi. Proprietăţile electrice cutanate sînt  legate de o serie de particularităţi structu rale (fig. 27).  într  în tr-u -unn cir circu cuitit electr ele ctric, ic, piele pi eleaa se com portă ca un volum conductor, cu rezistenţă   şi capacitate electrică mare şi totodată ca  un generator de tensiune elect electromotoar romotoare, e,   între  în tre in inter terio ioru rull ş i exte ex terio rioru rull său, prec precum um   şi între regiuni cu funcţionalitate diferită. Orice modifi modificare care a comporta comportamentului mentului   pielii se însoţeşte de modificări electrice.

Straiul cxfoliant  Stratul cărnos

M W S l I S  mgf i l gfre l re StnM   m tnM 

S tratul gramjlo os s

EPIDERMA Corpii mucoşi  si lui M alpi alpighi ghi

Straiul baza  / 

~Z

 Arterio ota ta p a p ilar i  Capilar lim fatic   Venu Venutâ tâ pa pila ră   Papi/â /â derm ici

 j

DERMA  (Stratul reticukr)

Refeaua Refe aua limfatica lim fatica sub-papilar sub-papilara a 'Ca 'Canal nalul ul excretor a t unei glande 'sud 'sudoripa oripare re ^Cor Corpu pus scu !uf fu i Meissner 

 R  R**

F ig.

Ra.

Rz,

R*

Structura histologică a pielii redată pa ralel cu o schemă electrică echivalentă

27 :  

i Printre principalele proprietăţi bioelectrice   cutanate se disting în mod convenţional :  proprietăţiactive. electric electriceeProprietăţile pas pasive ive şi bioelectrice proprietăţi  electrice

118

119

 

ale organului cutanat, din alt punct de ve dere, pot fi sistematizate în trei categorii : — o funcţie de electrogeneză,   care se  traduce prin producerea de electricitate sta tică şi de potenţial la nivelul punctelor ac tive —electrodermale o funcţie de ; receptivitate elect electrică, rică,  care rezultă din  transd  transducţia ucţia   în curent elec tric a energiilor de origine externă; — o funcţie de izolator,  care conferă pie lii, şi în mod particular epidermului, rolul  său de ţesut slab conductor de electricitate.

PROPRIETĂŢILE ELECTRICE CUTANATE PASIVE Studiul fenomenelor electrice în ţesuturile  vii a evidenţiat de dependenţa pendenţa rezistenţei şi  capacităţii acestor medii conducătoare de  factori fizici şi fenomene biofizice corelate.  Modificările rezistenţei electrice a organis mului viu se produc nu numai în funcţie  de parametrii curentului electric explora tor faţă dar şideînanumiţi funcţie stimuli de reacţiile lui din organismu mediul în conjurător. Omura (71) sistematizează factorii care in fluenţează impedanţa tegumentului la trece rea curentului electric continuu, astfel : 1. Presiunea asupra tegumentului. 2. Diferenţa de potenţial între cei doi  electrozi aplicaţi pe piele. 3. Componentele frecvenţei Fourier ale  semnalului electric aplicat.

4. Suprafaţa de contact direct între elec trozi şi piele. 5. Caracteristicile de vascularizaţie ale  ţesuturilor subiacente. 6 . Temperatura pielii. sudorală şi compozi ţie7.înSecreţia electroliţi, apă şi(cantitate concentraţia lipide lor). 8 . Caracteristic Caracteristicile ile locale ale sistemului  nervos autonom. 9. Forţa electromotoare între cei doi elec trozi (datorită în principal: diferenţelor de  concentraţie a eleotroliţilor ; materialelor din  care sînt confecţionaţi electrozii aplicaţi în 2  regiuni regi uni distincte ale suprafe suprafeţei ţei cor corpu pului; lui;  diferenţelor între suprafaţa de contact a ce lor do doii electroz elect rozi;i; de asemene asemeneaa poate fi in dusă şi de factori de origine biologică), mări mea şi polaritatea ei. 10 . Gradul de polarizare electrică. 11 . Grosimea epidermului. 12 12.. Caracteristicile Caracteristicile epidermului, inclu inclusiv siv   condiţiile de hidratare. 13. Componentele capacitivă şi rezistivă   ale tegumentului. 14. Distribuţia părului şi a glandelor su-  doripare. 15 15.. Starea funcţională funcţiona lă a unităţ unităţiiii vaso-  neuro-musculară subiacentă tegumentului. 16. Starea psihică şi caracteristicile S.N.C. 17. Diferiţi stimuli acustici. 18. Starea fiziologică a organismului co respunzătoare respunză toare vîrste vîrstei.i. 19. Caracteristicile electroconductoare ale  lichidului sau gelului aplicat pe suprafaţa de 

contact,

120

121

 

REZISTENTA ŢESUTURILOR LA TRECEREA  CURENTULUI ELECTRIC Cunoaşterea rezistenţei ţesuturilor la trece rea curentului electric este importantă din  două puncte de vedere : ( 1) imaginarea tra iectului de migrare a curentului în corp  după introducerea lui prin acele de acupunc tura, avînd în vedere că fluxul ionic din or ganism (suportul curentului electric) se va  deplasa pe traiectul minimei rezistenţe elec trice ; (2 ) explicarea diferenţei de intensi tate de curent, atunci cînd punctele stimu late electric se găsesc în zone diferite ale   corpului sau cînd acele sînt introduse la di ferite adîncimi. Corpul uman este alcătuit din numeroase  structuri ale căror proprietăţi electrice  act  activa iva    pasi sive ve   (realizarea unui potenţial electric) sau  pa (rezistenţă la trecerea unui curent electric)   sînt diferite. Întrucît lichidele biologice sînt  soluţii electrolitice, bogate în ioni pozitivi şi  negativi, mediul intern este bun conducător  de electricitate. Trebuie menţionat că două treimi din cei  42 1de apă ai corpului uman se găsesc în in teriorul celulelor, protejate de o membrană   biologică care reprezintă o adevărată „bari eră electrică 14 pentru un curent introdus în  organism din afară. Exceptînd curenţii de  intensitate mare, care pot traversa membra nele biologice, pe care eventual le poate al tera reversibil reve rsibil sau chiar irev ireversib ersibilil (cînd (cînd  produce necroza ţesutului), curenţii de inten sitate mică parcurg drumul dintrerezistenţe. cei doi  electrozi, urmînd calea minimei

Această cale nu se suprapune cu structurile   anatomice cunoscute, deşi acestea, evident,   joacă un rol importa imp ortant nt în determina deter minarea rea pro filului de rezistenţă al corpului. Datele de electrof ofiziologie iziologie arată că, apli carea unui curent electric cu ajutorul a doi  electrozi plasaţi la suprafaţa corpului, să   spunem unul pe faţa anterioară şi altul pe   faţa posterioară a toracelui, va realiza un   fluxx ionic (electri flu (electric) c) între cei doi doi electrozi. electrozi.  Acest flux va fi realizat în special pe seama   ionilor existenţi în lichidul extracelular, care  se găseşte în afara membranelor celulare.   Totuşi, o parte din acest curent, nepredicti-   bilă însă, va trece şi prin celule. Cînd canti tatea de curent ce pătrunde în celulă atinge   un anumitStimulul prag, celula respectivă va fi prin „sti-  mulată“. respectiv se traduce tr-o acţiune specifică : contracţie musculară   la nivelul muşchiului, declanşarea unei ima gini vizuale la nivelul celulelor retiniene,   apariţia unui semnal auditiv la nivelul celu lelor auditive etc. Stimularea unei celule   este realizată prin trecerea unei anumite    cant  ca ntită ităţiţi   de electricitate prin celula respec tivă.. Stimularea poat tivă poatej ej să apară apară trecînd un  curent mai mare pentru o perioadă de timp   mai sicurtă sau un curent mai mic pentru   o perioadă de timp mai lungă. Rezistenţa corpului uman la trecerea cu rentului diferă în funcţie de ţesuturi. în ge neral, cu cît un ţesut este mai bogat în apă,   cu atît conductibilitatea sa electrică este mai  bună. în interiorul unui ţesut, se poate pre supune că circulaţia curentului curentulu i are loc în  special prin lichidul electrolitic aflat în afara  celulelor (lichidul interstiţial). 123 123

 

Privit în ansamblu, corpul uman este un  bu bunn conducător de electricitate. O ierarhi zare a diferitelor ţesuturi în raport cu rezis tenţa lor electrică este următoarea : 1.  Foa  Foarte rte buni bu ni c o n d u c to r i:  sîngele, limfa,  lichidul cefalorahidian, corpul 2.  Bu  Bune ne cond co nduc ucăto ătoar are e de vitros ele el e c tric tr;icititaa te :  glandele sudoripare, ţesutul subcutanat,  muşchii, organele parenchimatoase ; 3. Cu conductibilitate electrică redusă:  substanţa cerebrală, măduva spinării, nervii   periferici, ţesutul ţesu tul adipos, adipos, oasele, glandele glande le   sebacee. Toate acestea au un conţinut apre ciabil de grăsime ;  con on du ctib ct ibililititat atee elec el ectr tric icăă foar fo arte te   4. Cu  c  micăă :  epidermul, stratul cornos şi părul.  mic Rezistenţa mare a stratului extern al pie lii realizează o adevărată barieră pentru cu rentul electric din afară. Dacă se măsoară   rezistenţa reziste nţa corpului între doi electrozi, aceasta  este de cca cca 6000 6000 Ohmi, pentru ca în anu mite condiţii (plasarea electrozilor pe mu coase sau pe pielea umedă) ea să scadă la  1000 Ohmi. Aceste date sînt importante din   punct de vedere practic, explicînd de ce pen tru a obţine un efect cu   rentului aplicat prin similar, ace este intensitatea mult mai mică decît cea a curentului aplicat prin electrozii  de suprafaţă. Avînd în vedere f aptul că punctele puncte le de acu punctura nu se găsesc pe suprafaţa pielii ci   în derm şi în str struc uctu turil rilee sub subcu cutan tanate ate,, la o  adîncime variabilă (uneori cîţiva centimetri),   evident, acele trebuie să ajungă pînă la acest   nivel. Aşa se explică explic ă de ce la o persoană  obeză, profunzimea înţepăturii trebuie să fie 12 1244

mult mai mare decît la o persoană slabă.  Intr-un studiu publicat recent (72) am urmă rit pe 23 subiecţi (14 femei şi 12 bărbaţi, cu   vîrste cuprinse între 27 şi 7711 ani) influenţa influe nţa   profunzimii înţepăturii asupra rezistentei  electrice,, pe un traseu scurt (cca electrice (cca 3 cm),   într  în tree p u n cte ct e le vezi ve zică că 11   şi 1 2 , situate în re giunea dorsală superioară. După cum se observă în fig. 28, rezistenţa   electrică a f 6 st mult mai mare mare (91 (914 i 299 299  Ohmi) la o profunzime mică (0,5 cm) compa rativ cu valorile înregistrate la aceeaşi înţe pătură efectuată efectua tă cu aceleaşi acele aşi ace, la o adîn cime de 2 cm (5 (502 02 i 85 Ohmi). Ohmi). D atele  noastre confirmă existenţa unui gradient de   rezistenţă electrică de la suprafaţa pielii că tre profunzime.

'Vl5

[tea Stern)

10-11

Iccc 3cml

Fig. 28:  Valorile m edii ( ± SD SD)) ale rezistenţei rezistenţei electrice (Ohmi) (Ohmi) în fun cţie cţie de di sta nţ nţaa din tre electrozi (A) ţi adincimea înţepăturii (B)

După cum menţionam, un element impor tant de care depinde rezistenţa electrică a   ţesuturilor este bogăţia lor în grăsime. Cu Cu  cît corpul uman conţine mai mult ţesut gras 125

 

(foarte săra săracc în apă) apă) cu atît reziste rezistenţa nţa lui  electrică este mai mare. Recent, Presta şi col  (77) descriu o tehnică de apreciere a gradului   de adipozitate a unui individ, măsur măsurîndu-i îndu-i   conductibilitatea electrică totală, cu ajutorul   unui dispozitiv construit în acest scop. Infor maţii similare, dar mai puţin precise, pot fi   obţinute şi prin determinarea rezistenţei   electrice înregistrate între douâ ace intro duse în două puncte de acupunctură. Un alt factor de care depinde rezistenţa    dist stan an ţa   electrică la trecerea curentului este  di dintre punctele de acupunctură stimulate.  Datele noastre arată că pe acelaşi meridian  

mat pătrunderea acelor într-o zonă cu rezis tenţă electrică mai mică ; (c) cînd curentul   inclus între punctele stimulate este mai  mare, rezistenţa la trecerea curentului este   proporţional mai mare.

PROPRIETĂŢILE CUTANATE ELECTRICE

ACTIVE

(intestinul trecerea curentului distanţă degros), 3 cm la(între punctele IGioşiu)pe seo    înregist  înre gistrea rează ză o rez reziste istenţă nţă electr ele ctrică ică de I 0 I 6  ± 317 317 Oh Ohmi mi.. Dacă punctele stimulate se  află la o distanţă de 55 cm (între IG4 şi IG15),  rezistenţa creşte la 13 1375 75 + 52 5255 Ohm Ohmi.i. Dis persia mare a rezultatelor, exprimată în va loarea mare a devia deviaţiei ţiei standard (317 Ohmi  şi respectiv 525 Ohmi în cele două situaţii),   poate fi explicată prin lipsa de omogenitate  a lotului studiat care a cuprins atît persoane  slabe, cît şi persoane obeze. Concluziile practice care se desprind din   studiile menţionate sînt următoarele : (a) la   o persoană obeză, rezis rezistenţa tenţa electrică este   mai mare decît la o persoană normoponde-  rală. Aşa se explică menţiunea făcută în tex tele clasice care recomandă o înţepare mai  profundă a punctelor la persoanele obeze ;

Un mare număr de experienţe, din care  unele realizate pe modele experimentale, au   adus dovezi că există o diferenţă de poten ţial între stratul dermic şi epidermic. Aceste   experimente au dovedit că diferenţele de   potenţial dispuse în plan transcutanat sînt   generate de un gradient ionic de Na+ şi K+,  păstrîndu-se un transport activ contrar gra-  dientului. Cercetări experimentale au demonstrat  existenţa unor formaţiuni histologice cu rol   de membrană semipermeabilă, dispuse la ni velul ve lul joncţiunii jonc ţiunii dermo-epideirmice şi în   structura epidermului. Aceste formaţiuni,  denumite şi bariere electrice ale pielii, joacă  uri rol important în apariţia şi interacţiunea   fenomenelor electrice cutanate. Corpul uman poate fi asimilat unei mari   centrale ionice, înconjurată de tegument şi  supunîndu-se legilor fizicii, fiind echivalent   din punct de vedere electric cu o rezistenţă  şuntată de un condensator (fig. 29). Diferenţele de- potenţial dintre zonele de  la suprafaţă se datoresc unor difere diferenţieri nţieri  

(b) lamai o persoană o înţepă tură' profundănormoponderală înseamnă în mod auto

funcţionale. electrică a permis pielii,  studiată prin Porozitatea metoda coloranţilor,

12 1266

127

 

meso electrolitica

-C3-

Fig. 29 ; Reprezentarea schematică a corpului uman, delimitat de membrana cutanată încărcată negativ pe faţa internă şi pozitiv pe faţa externă. C = con den sato r; R = rez istenţa istenţa

să se constate că stratul cornos este permea bil pentru ioni, în timp ce stratul bazai este  impermeabil. Această separare între epider-  mul cornos şi cel necornos face ca pielea să   fie un dielectric. Proprietatea de a determina   o forţă electromotoare care pozitivează capi larele periferice s-a atribuit circulaţiei san gvine. Astfel, pe secţiune, pielea se   prezintă ca o succesiune de straturi cil încăr cătură electrică diferită ; la suprafaţa pielii   se găsesc sarcini electronegative şi electro-   pozitive de origine sudorală, iar în epider-  mul bazai, potenţialul este pozitiv (fig.30). Ionii liberi d e a s u p r a stratului Malpighi

i bazai

Faţa interna a membranei bazate

Fig . 30: 30 :  Rolul de dielectric al pielii

Astfel, schimbul continuu de sarcini elec trice, între faţa exterioară şi cea interioară   a epidermului de origine circulatorie şi su dorală, determină, uneori, schimbări de pola ritate (întîlnite într-o serie de procese pato logice). Unitatea funcţională dintre aparatul sudo-  ral şi membranele electrice ale pielii a fost   inclusă în noţiunea de „unitate electroder-   mală“, mală “, alcătuită din term terminaţiile inaţiile nervoase,  glandele gland ele sudoripare şi porţiunea de mem brană bazală, care sînt inervate de o singură   fibră nervoasă simpatică, aferentă. In acest  fel se realizează o sursă de tensiune electro motoare prin dispunerea în paralel şi în serie   a mai multor surse de tensiuni şi anume : a) Sursa dermo-epidermică derm o-epidermică realizată prin  gradientul de potenţial între mediul electric  biologic şi mediul electric de suprafaţă a în velişului cutanat. :b) Sursa seeretorie sudorală determinată   de secreţia lentă bazală, sau de secreţia sti mulată nervos în timpul reflexelor eleatro-  dorm&le. Aceste două surse sînt polarizate astfel:  negativ în interiorul organismului, şi po zitiv — — în exterior. c) Sursa seereto-motorie generată de apa ratul mioepirbeliail periglandular, ce participă   la exp expulzia ulzia lifchidului lifchidului sudoral glandular. Este  o sursă temporară şi de joasă frecvenţă (2 —   Hz) ce se sumează parţial cu unda de tensi une ce realizează efectul. d) Sursa de tensiune rezultată din gradi entul de concentraţie electrolitică dintre li chidul sudoral şi lichidul de suprafaţă — mai 129

 

boga t în cationii bogat cation ii restanţi restan ţi pr prin in.. evaporarea  apei sudorale. Această sursă este orientată   electric între orificiul sudoripar şi suprafaţa    înve  în veliş lişulu uluii cutanat. e) Sursa de resorbţie sudorală, care este   orientată invers faţă de primele două, şi  apare prin resorbţia parţială a lichidului su-   doral. Este o sursă continuă, de valoare mică.   (acestei surse i-a fost atribuită deflexia ne gativă a curbei de potenţial potenţia l a reflexulu refle xuluii  electrodermal al palmei). f) Surse electrice de suprafaţă care apar  prin existenţa unor dipoli electrici de supra faţă, generaţi prin conexiuni tranzitorii între  zone cu  o   activitate activ itate electrică diferită. Ele  sînt greu de sistematizat, deoarece suferă  numeroase schimbări determinate funcţional diferit. Acestea sînt surse de curent con tinuu, cînd sînt generate prin activitatea  electrodermală lentă sau sînt surse de curent   alternativ de joasă frecvenţă ( ~ 10 Hz), ele   apărînd ca o consecinţă a modificărilor ce  se reflectă pe suprafaţa pielii, a unor cîm-  puri electromagnetice generate de organele   interne inter ne (inimă, viscere abdominale etc.). etc.).  In cadrul acestor surse de suprafaţă pot fi   incluse şi sursele ce apar în zonele cu acti vare electrică patologică.  înregist  înre gistrare rareaa simultană simu ltană a mai m ai multor mult or para metri electrici şi fiziologici (impendanţă, ca pacitate, potenţial, temperatură, vasocons-  tricţiei ş.a.) a permis sistematizarea princi palelor tipuri de modificări modificăr i care apar din  punct de vedere electric pe suprafaţa înveli şului cutanat: ® Modificări el electrice ectrice de origine locală  (prin leziuni cutanate, de origine sudorală, 130 130

de origine vasculară, prin leziuni nervoase  locale). — Potenţialul electric de suprafaţă este   anulat de potenţialul electric intern (poten ţialul de leziune). — Modificări cu caracter iritativ sau de  denervare ; creşterea conductibilităţii şi elec-   trogenezei şi respectiv, diminuarea acestora  cu inerţia variaţiilor temporale. © Modifi Modificări cări electrodermal electrodermalee cu car caracter acter  general : fie o creştere a conductibilităţii în soţită sau nu de creşterea valorii potenţiale lor electr electrice ice cutanate ; fie o diminuare a  conductibilităţii, cu o scădere a potenţialelor  electrice de suprafaţă. Aceste schimbări sînt  datorate modificărilor de permeabilitate io   nică a „barierelor electrice cutanate**, sub acţiunea unor factori nervoşi care acţionează  nespecific. • Modificăr Modificării electrodermale electroderm ale zonale, ou ca racter reflex : sînt asemănătoare cu prece dentele, însă apar ca urmare a unor procese   de iritaţie sau prin leziunea leziun ea unor căi sau  curenţi nervoşi care determină modificarea   activităţii spontane a unor unităţi electro dermale, corelate neurofuncţional cu sediul  acţiunii unor stimuli patologici. Mecanismul controlului electrodermal de pinde de fibrele simpatice postganglionare,  de glandele sudoripare şi de activitatea fibre lor mi'oepiteliale glandulare. O serie de cercetări au evidenţiat evidenţiat,, în  sknpatectamie, o creştere a rezistenţei cu tanate în teritoriul denervat, de unde s-a   ajuns la constatarea existenţei sindroamelor  electrice ale gan ganglionilor glionilor paravertebrali, prin

W 

 

analogie cu sindromul Claude-Bernard-  Horner. Clinic s-a constat exis Horner. existen tenţa ţa unor  zone icu impedanţă mare şi potenţial scă zut. Aceste zone corespund eferenţelor sim patice interceptate, care au originea comună   în ramu ramurile rile comu comunican nicante te albeIn şileziunile cen cenuşii uşii me ale  ganglionilor: paravertebrali. dulare, activitatea electrică este sub sediul  leziunii. în leziunile cerebrale, se observă o  dezorganizare a răspunsurilor electroder-   male.  în cont controlul rolul act activită ivităţii ţii elect electrode rodermale rmale a  tegumentului tegumen tului intervin şi variaţiile permea bilităţiiii dermoepidermice şi schimburile   bilităţ ionice de o parte şi de alta a membranelor   celulare. Epiteliul glandular şi membrana  bazală,, care const bazală constituie ituie bariera electrică a  pielii, depind de sistemul nervos simpatic  şi, deci, de mediatorii chimici. De exemplu, o stimulare puternică descarcă un mare nu măr de unităţi neurocutanate. Centrii activităţ activităţiiii electrodermale sînt : medulari, bulbari, mezencefalici şi corticali. Centrii medulari sînt situaţi. în tractul in-   termediolateral se bănuieşte şi exisla  tenţa substratului(unde anatomic al reacţiilor acupunctură). Centrii medulari de contro'l ai activităţii  electrodermale sînt conectaţi cu cei con-  tralaterali, prin sinapse intersegmentare şi  intrasegmentare. Centrii bulbari sînt inhibitori ai activită ţii electrodermale, în timp ce centrii din  substanţa reticulată a mezencefalului sînt  activatori. Centrii corticali exercită un  control bilateral reciproc.

In tulburările iritative, stimulul patologic   acţionează pe centrii nervoşi, comuni orga nului ^afectat şi pielii. Acţiunea sa este de facilitare a unei ac tivităţi permanente, iar reflectarea perife rică a acestei se realizează printr-un   mecanism de acţiuni tip proiecţie-convergenţă. Relaţia stabilită de medicii chinezi între   unele zone cutanate şi organele interne este   complexă şi face parte integrantă din con cepţia lor despre boală boală.. Interpretarea pe  care, în prezent, o putem da mecanismului   de acţiune al acupunctura nu poate fi con siderată sider ată definitivă. Intervenţia sistemului  nervos vegetativ este sigură, fără a afirma   că poate explica în întregime concepţia „ho-   meostaziei meost aziei energetice", care în medicina   tradiţională chineză stă la baza interpretă rii fiziologice şi fiziopatologice. Analiza atentă a cunoştinţ cunoştinţelor elor teoretice   care stau la baza tratamentului prin acu punctură a dus la concluzia că tegumentul  nu constituie o structură omogenă. Pe su prafaţa sa se proiectează o serie de zone  punctiforme, număr avînd fiecare înmai puţindedeaproximativ 3 mm 2  şi 730, care   reprezintă împreună aproximativ 1 % din   întreaga  într eaga suprafa suprafaţă ţă cutanată. Fieca Fiecare re din  aceste zone prezintă o valoare terapeutică   particulară, determinată de relaţia existentă    întree ele şi orga  într organele nele inte interne. rne. O serie de date de fiziologie privind pro prietăţile zonelor cutanate utilizate în acu punctură au permis emiterea ipotezei con form căreia pun punctele ctele de acupunctură re prezintă „zone de concentrare vegetativă”,

132 132

133

 

avînd o relaţie precisă cu organele interne,   astfel incit stimularea lor va duce la apa riţia unor modificări funcţionale la nivelul   organelor ou care se găsesc în relaţie (37). Una din concluziile rezultate din studiile   privind electrofiziologia pielii este aceea a  marii variabilităţi a proprietăţilor electrice   cutanate, atît a celor înregistrate în punc tele de acupunctură cît şi în afara lor.  Această vandabilitate, constatată mai mult    în cursul cur sul măsur mă surăto ătoril rilor or rezi re zist sten enţe ţeii electr ele ctrice ice   şi mai puţin pentru măsurătorile potenţia lelor cutanate, este dependentă în mare mă sură de imperfecţiunile tehnice, precum şi  de dificultatea controlării factorilor ce in fluenţează aceşti param par am etri; etr i; gradul de  umiditate a pielii, presiunea aplicată elec trodului explorator, timpul de citire al re zistenţei după aplicarea electrodului explo rator etc. Eviden Evident* t*,, cînd condiţiile con diţiile tehnice tehn ice   sînt diferite (suprafaţa diferită a electro dului explorator, compoziţia diferită a alia  ju  julu lui,i, param par ametr etriiii de curent cur ent difer dif eriţi iţi fo folo losiţ siţii  etc.) rezultatele obţinute sînt dificil de  comparat. Cînd se asigură totuşi un control   acceptabil al acestor factori, ceea ce sur prinde pe cercetător este diferenţa mare de  rezistenţă şi de potenţial care poate fi în registrată între două zone aflate uneori Ia  numai 1—2 mm distanţă. Căderea de rezis tenţă înregistrată la nivelul acestor puncte   este importantă. La o distanţă de 2 mm de   un astfel de punct, căderea de rezistenţă rezisten ţă  es este ordinul 1 : 5,de pentru pentr u aSe ajunge la   1 te: 10de laor odinul distanţă 10 mm. apreciază că punctele cutanate de joasă rezistenţă au

diametru de 1,5 ± 0,5 mm, marginile   lor fiind abrupte (33). Principala problemă care se pune atunci  cînd se înregistrează rezistenţa electrică electrică  cutanată este aceea dacă zonele cu valori   scăzute (sau cu potenţial electric crescut)   sînt, în adevăr, ptincte de acupunctură. acupunctură.  Analiza critică a datelor existente pînă în   prezent nu permite un răspuns concludent.  Ceea ce se poate afirma este că,  m  maa i frec fr ec  vent,  rezistenţa electrică a punctelor de  acupunctură este mai mică, iar valoarea po tenţialelor electrice este mai mare. în ex perienţa noastră însă, aceste caracteristici   nu pot fi regăsite în mai mult de 45% din   cazuri. Această s-a previzibilă făcut în fea  lul următor : s-aconstatare marcat zona punctului pe baza reperelor anatomice, cu  un cerc avînd raza de 5 mm. S-au cercetat  apoi cei 2  parametri (rezistenţă şi poten ţial) în interiorul cercului şi în afara lui.   Numaii în 45% din cazuri, în interiorul   Numa cercului s-a găsit o suprafaţă punctiformă   ( 1— 2  mm2) cu o rezistenţă electrică semni ficativ mai mică decît cea înregistrată pe o  suprafaţă similară marcată în afara punc telor de acupunctură. în acelaşi timp, în   1 0 % din cazuri s-au găsit puncte electro-   permeabile şi cu potenţial electric mai mare,   în cercu cer curil rilee marca ma rcate te în afara afar a punc pu ncte telor lor de  acupunctură. Cu alte cuvinte, acest gen de investiga ţie dă în 55% din cazuri rezultate fals ne un

gative (punctele nu în prezintă electrice aşteptate), timp cecaracteristicile în 10 % din   cazuri, rezultatele sînt fals pozitive (caracte135

134  

Deşi, pînă în prezent, în materia vie nu  s-au evidenţiat reactanţe inductive, în frec venţe de rezonanţă proprie, condensatorii   biologici se pot comporta ca o inductanţă   şi pot juca rolul unei bobine. In punctul   de acupunctură se află numeroase formaMEDIUt EXTERIOR 

care poate juca rol de seif. Un ac metalic,   introdus în aceste bobine, le face să fie   surse de microenergii. In acest fel s-a ajuns  la asimilarea punctului de acupunctură cu   un rezonator de tip Oudm, care poate func ţiona ca un post de emisie-recepţie (fig. 33).

Fig 32  : Circuitul electric e chivalent al tegum en

tului. C = ca pacitatea electrică echiva lentă a  pie lii, lii , ex clus cl us iv ca p ac ităţ it ăţil ilee d at o ra te gl glan an de lo r su do rip ar e; Ro = reziste nţ nţaa electrică în curen t continuu a tegumentului u sc at ; R, = rezistenţ rezistenţaa electrică în curent continuu a interiorului orga nis m ulu i ; Ri, R2 R2...... R» =: rezi ste nţ nţaa elec tric ă la curen t continuu a fiecă fiecărei rei glande sudoripare. Cînd gland a nu este activă rezis tenţ tenţaa creşte, creşte, iar cînd glanda este activă reziste nţ nţaa sc ad e; C,, C2.. C2.... C„ = cap acita tea electrică a fiecăre i gland e sudoripare, care nu se modifică semnificativ (după Omura).

ţiun i spiralate : receptorii spiralaţi am ţiuni amieie-   linici, spire capilare care conţin o „ferrită“ — sîngele, cu proprietăţi proprietăţi mag neto-dielec-   trice, tric e, în ffuncţie uncţie de factorul de umplere,

Fig. 33 :  Rolul de bobină a condensatorilor biolo gici ; acul metalic introdu s in aceste bobine p oate fi o sursă de microenergie (după Popa, 1983)

Rezonan ţele descris descrisee de Nogier pentru  punctele de acupunctură sînt octave ale no tei RE, şi punctul cel mai „energetic" de   pe un meridian este punctul sursă a cărui   frecvenţă este de 4698 Hz. Laserul cu He-Ne

138

139

 

 înt rebuin  întreb uinţea ţează ză pentru pen tru tratam tra tament entee scara de  fr frec ecve venţ nţee 73 — 146 — 293 —- 587 — 1174 — 2349 şi 4698 Hz. Se observă cu uşurinţă   că aceste valori sînt apropiate de valorile   puterilor de 2 2  ale armonicelor consonante  ale notei RE (73, 146, 292, 584, 1168, 2336,  4672 Hz). Unii autori susţin că au măsurat  frecvenţele muzicale ale punctelor de acu punctură : Punctele Shu (de asentiment 73 Hz dorsale) Punct Zi 146 Hz P un ct Mu 292 Hz 584 Hz Punct Mo 1168 Hz Punct de intrare P u nc t de ieşire 2336 Hz 4672 Hz Punct Yuan (sursă) Nu am găsit nicăieri modul de lucru  pentru măsurarea frecvenţelor de punct;  dacă este să dăm crezare acestor măsură tori se vede că punctul sursă (Yuan) este   fundamental în armonia meridianului (74). Reiese că s-ar' putea armoniza armoniza un me ridian prin fonostimulare, parametrii de viaţi putînd fi normalizaţi prin frecvenţe frecv enţe   potrivite. Ca principiu general, se pare că   lungimile de undă scurte au efect de to-   nifieare şi lungimile de undă mari au efect   dispersant. Analiza critică a acestor date, însă, ne   îndre  înd rept ptăţe ăţeşte şte să conside con siderăm răm că în mo mome menn tul de faţă, mijlocul cel mai bun de detec tare a punctelor rămîne cercetarea caracte risticilor anatomo-funcţionale clinice (de  presiune, sensibilitate etc.) şi nu folosirea

unui aparat electronic. Acestea trebuie re zervate, cel puţin în prezent, numai unor  scopuri de cercetare. Un interes la fel de limitat îl prezintă,   din punct de vedere practic, şi investigaţia   electronografică a punctelor abdominale,  care evidenţiază o bioluminiscenţă puncti formă, corelată tot aşa de slab cu punctele   de acupunctură ca şi investigaţiile electro-   dermale. In ceea ce priveşte meridianele de acu punctură, numeroşi autori au constatat că  rezistenţa electrică este mai scăzută faţă   de zonele indiferente, chiar dacă această   scădere nu este tot aşa de evidentă ca pen tru punctele de acupunctură. Această con statare poate fi corelată cu ipoteza căreia sistemul meridianelor poateconform fi pri   vit ca o reţea informaţională bioelectrică,   prezentă la vieţuitoare, indiferent de sta diul sau direcţia lor de dezvoltare (23, 25).  De altfel, Burr (19) arată că toate vieţui toarele au cîmpuri eleotrodinamice eleotrodinamice care  pot fi f i cartografiate ca rtografiate cu voltmetre voltm etre fine fin e ; că  aceste măsurători variază cu condiţiile fi zice şi mintale; în fine, că modificările   cîmpului bioeleetric pot fi folosite în diag nosticul diferitelor boli (25).

140  

DIAGNOSTICUL ÎN ACUPUNCTURĂ 

 fu n c ţi o n a l   cît

INTRODUCERE

 p  paa to g e n ie i  

Obţinerea unui rezultat terapeutic bun în  acupunctură înseamnă îndeplinirea a două  condiţii : (a) (a) alegerea celor mai potrivite   puncte ce urmează a fi stimulate şi (b) cu noaşterea noaşter ea localizării precise a acestor  puncte. Dacă cel de al doilea punct nu ridică di ficultăţi deosebite (un punct poate fi uşor  (reperat pe baza descripţiilor clasice) alege rea punctelor punctelor de stimulat (alcătuirea (alcătuirea for mulei terapeutice) constituie o etapă extrem   de dificilă. Ea presupune în primul rînd  un diagnostic energetic   corect, bazat pe o  analiză extrem de minuţioasă a simptome-  lor şi semnelor clinice, după o tehnică care   adeseori se deosebeşte de tehnicile clasice. Diagnosticul anatomo-funcţional   clasic re prezintă o etapă obligatorie pe baza căreia   se stabileşte indicaţia sau lipsa de indica ţie a afecţiunii afecţiu nii pentru tratamentul prin  acupunctură. Uneori însă, bolna bolnavul vul pre zintă o serie de tulburări neînoadrabile în   afecţiunile clasice, indicînd un dezechilibru  energetic neajuns în stadiul lezional. Alte ori, chiar dacă boala a ajuns într-un ase menea stadiu, complexul comple xul simptomatologie  trebuie interpretat atît în sens anatomo142

şi în sens energetic.  Acest din  urmă diagnostic permite în ultimă instanţă   individualizarea tratamentului prin adapta rea unei formule generale de puncte la  fiecare caz în parte.

etio-   energetic  înţeleg  înţ elegere erea mai a presupune metodolog meto dologiei ieicunoaşterea diagnosticului diagno sticului dezechilibrelor energetice, cau zele lor interne sau externe, evoluţia lor  pe calea diferitelor axe sau sau a diferitelor   niveluri energetice, profunzimea dezechili brelor şi posibila lor evoluţie ulterioară.  în fine, aplicarea profilactică profila ctică a acupunc-   turii presupune cunoaşterea cunoaşterea tipului consti tuţional şi temperamental al individului,  care indică vulnerabilitatea unei loji ener getice la agresiunile interne sau externe,  predispoziţia pentru un anumit tip de tul burare, putînd putîn d fi anulată prin aplicarea  unor reguli de viaţă corespunzătoare sau a  unui tratament acupunctic preventiv.

METODELE DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR Examinarea clinică   a bolnavului bolnavului se face  prin anamneză, inspecţie, auscultaţie, pal-  pare şi aprecierea mirosului transpiraţiei,  halenei. Dimpotrivă, examinarea  p  paa r a c lili -   nică,  extrem de avansată şi elaborată în   medicina occidentală, are o poziţie cu to tul secundară în medicina energetică.  Din tre acestea din urmă menţionăm înregistra rea grafică (mecanică sau electronică) electronică ) a  pulsurilor, determinarea rezistenţei şi / sau 143

 

a potenţialelor electrice a unor puncte de  acupunctură. Termografia cutanată, inves tigarea izotopică a meridianelor meridiane lor de acu punctură, aprecierea efectului Kirlian, sînt   metode de investigaţie cu statut experi exper i mental şi nu aplicativ.  Aîiam  Aîi amne neza za   urmăreşte precizarea antece dentelor familiale şi personale (informează   asupra energiilor Zong Qi şi Shen Qi), apa riţia şi evoluţia simptomelor simptomelor subiective,  factorii de agravare sau ameliorare a simp tomelor etc.  Inspe  In specţi cţiaa   vizează aprecierea aspectulu aspectuluii  general al bolnavului (tipul constituţional,   atitudinea, gestica, mersul) sau analiza di

  abdomen, feritelor regiuni limbă, dinţi ale corpului etc.) privind (faţă, culoarea, mină,   troficitatea, vascularizaţia vasculariza ţia etc. Informaţiile   privind aspectul scaunului şi al urinii sînt 

de regulă luate în cursul anamnezei.  Ausc  Au scul ulta taţia ţia   se referă în special la tim brul vocii şi la debitul verbal, precum şi  la tipul respiraţiei.  Palpar  Pal parea ea   reprezintă o etapă importantă  pentru diagnosticul energetic. Ea cuprinde  palparea pulsurilor radi radi ale şi periferice,   palparea abdomenului, a traiectului meri dianelor, a punctelor, a zonelor de proiec ţie musculară a celor 5 loji energetice, a  tonicităţii, gradului de hidratare şi a tem peraturii pielii etc.  Apre  Ap reci cier erea ea mi miro rosu sulu luii  transpiraţiei şi a  halenei aduce informaţii utile în preciza rea lojei energetice deficitare. Deşi diferitele tehnici ale examenului   clinic vor fi descrise în mod analitic, nu

trebuie uitat că în practică informaţiile, cu lese prin inspecţie, palpare, auscultaţie etc.,   se obţin paralel şi sintetic. Palpînd o re giune afectată, realizăm în acelaşi timp şi  inspecţia ei căpătînd de la bolnav şi in formaţii asupra sensibilităţii ei actuale sau  a evoluţiei acesteia în timp. In cele ce urmează vom descrie „cele opt  reguli diagnostice", oare se referă la carac teristicile generale ale tulburărilor energe tice.

CELE OPT REGULI DIAGNOSTICE Din analiza datelor culese în cursul exa menului bolnavului, trebuie să se ajungă    într-o  înt r-o primă etapă la precizarea preciz area celor  8  stări energetice fundamentale (Lafourt  1982 — 42), indicate în tabelul 13. Tabelul 13 CELE CEL E 8 STĂ RI ENERGETICE FUNDAMENT FUNDAMENTALE ALE (1) (3) (5) (7)

Yang Plenitudine Căldură Exterior 

(2) (4) (6) (8)

Yin Vid Frig Interior 

Această primă etapă nu vizează preci zarea lojei energetice energ etice sau a meridianelor   afectate, ci numai  na  natur turaa  tulburărilor ener getice calitative (Wu Shade 1981). De altfel,   ele cuplate douăastfel cîte încît două, ordonarea realizînd   stărisînt opuse ca sens,

144 144

145

 

datelor în aceste categorii diagnostice nu   în  întltlm m pi pină nă difi di ficu cultă ltăţiţi de deose osebit bite. e. Importanţa stabilirii naturii dezechilibru lui energetic este legată de consecinţele  practice ale acestei etape diagnostice. Ea  decide tehnica de stimulare care trebuie   adoptată fiecare situaţ situaţie ie în parte ace  sau moxă,înînţepătură superficială sau : pro fundă, manevre de tonifiere sau de sedare   etc. (1) şi (2): Yang şi Yin Yang şi Yin reprezintă două categorii de   simptome, opuse ca sens şi care sinteti sintet i zează în mare măsură celelalte caracteristici   de plenitud ine — vid, că căldur ldurăă — frig, ex terior — interior tabelele 14 şi 15. Astfel,  Yang corespunde căldurii, plenitud plenitudinii inii şi  exteriorului, exter iorului, în timp ce Yin corespunde  frigului, vidului vidulu i şi interiorului. în plus,  Yang şi Yin introduc noţiunea 'de evolu-   ti  tivv it a te   a unui proces, care poate fi acut  (Yang) sau cronic (Yin). Principalele caracteristici ale acestui tip  de dezechilibre sînt redate în tabelele 14  (pentru Yang) şi 15 (pentru Yin). Întrucît durerea se întîlneşte frecvent în   simptomatologia simptomatolog ia diferitelor afecţiuni, ca racterizarea sa Yang — Yin este deosebit  de importantă (tabelul 16). Dacă durerea sau alte semne clinice se  agravează constant într-o anumită perioadă  a zi'lei, se pot trage concluzii utile pentru   precizarea lojei energetice şi în consecinţă   a meridianelor meridianelor aflate în exces energetic  (Yang) or în insuficienţă energetică (Yin) —   (XJrquhart, 1970). 146

Tabelul ii CARACTERISTICILE SIMPTOMELOR (ŞI BOLILOR, DE TIP YANG Debut acut, zgomotos Agitaţie, nervo zitate, insom nie Agitaţie, Pre ferinţă ferinţă pentru lumină, antu raj Hipertermie Pref erinţă erinţă pen tru mediu rece şşii băutu ri rec recii Tra nspiraţ nspiraţii ii slabe sau absente Atitudine în extensie, crampe musculare Fa ţă cong estiona tă, buze roşii, roşii, ungh ii bin e co lorate Limbă roşie, uscată Puls superficial şi puternic sau rapid Resp iraţie iraţie a mp lă („de tip acidotic") Oligurie, urini concentrate Scaune ades uscate şi dificile (colită spastică) Menstre scu rte puţ puţin in abun dente

Tabelul 15 CARACTERISTICILE SIMPTOMELOR (ŞI BOLILOR) DE TIP YIN Debut insidios Apatie, astenie, pref erinţ erinţăă pen tru întune ric, singurătate Som nolenţă, nolenţă, dep resie psih ică Abse nţa nţa ţăfebrei sau mediul subfeb rilitate Pre ferin pentru cald, băuturile calde Tran spiraţ spiraţie ie abund entă, piel pielee umedă Atitudine în flexie, hipotonie, pareze Senza ţie de gre utate a co rpului Facies palid, buze palide, unghii palide sau cianozate Lim ba palidă, umedă, hipersa livaţ livaţie ie Puls f ără forţ forţă, ă, profun d sau lent Poliurie, urini diluate Re spiraţie spiraţie slabă, ades supe rficială Scaune pseudodiareice sau constipaţie constipaţie atonă Menstre abundente, prelungite

 

Tabelul 16 

CARACTERIZAREA YANG — YIN   A DURERII Yang

Y in

Recentă Superficială Agravată de mişcare Agravată de presiune Durere de tip violent Localizată Fără edem Mobilă (ca localizare) Intermitentă Inegală (ca intensitate) Agravată în cursul zilei îns oţ oţită ită de tensiun e

Veche Profundă Ameliorată de mişcare Ameliorată de presiune Durere de tip contuzie Difuză însoţită de edem Fixă P ermanentă Egală Agravată în cursul nopţii îns oţită oţită de pareză

ac u m u lare la re   In sensul celor menţionate,  o acu  de  d e Y a n g   într-un teritoriu (Wei Qi sau Yang   Qi de natură Yang) provoacă local feno m ene de tip „„căldu căldură4 ră444, cuno cunoscut scutee ca semn e   ale inflam in flam aţiei acute : tumor, rubor, dolor  la re d e Y in   şi calor; dimpotrivă,  o ac u m u lare (Ying Qi — de natură Yin sau sînge) pro voacă local paloare or aspect cianozat, hi-   potermie, dureri surde, permanente, ame liorate de căldură.

(2) şi (3) : Plenitudine şi vid  P le n itituu d in e a   este produsă în general de   tulburările exogene:  energia patogenă ex ternă se adaugă energiei existente în corp,  realizînd plenitudinea. Simptomele evoca

toare pentru plenitudine sînt redate în ta belul 17. Tabelul 17  

SIMPTOMELE DE TIP PLENITUDINE  N er vo zi zita tate te,, vo voce ce p u te r n ic ă, ag it itaa ţie Senza ţie de plenitu dine toracică sau de distensie abdominală Tenesme vezicale or rectale Intole ranţă ranţă la presiune sau m asaj Limbă groasă, retractată, cu depozit gălbui Puls plin, dur, amplu

Vidul   este produs de regulă de o tulbu rare endogenă,  care induce o stare de in suficienţă (afectarea producţiei de energie de întreţinere). O stare de vid poate fi şi    consecinţa intervenţiei energiilor patogene — exogene. Simptom ele clinice de vid •sînt redate în   tabelul 18. Tabelul 18 

SIMPTOMELE DE TIP VID înce tinirea , insuficie insuficie nţ nţa, a, hipo fun cţ cţia ia unui or ga n Lipsă de energie, voce slabă Astenie fizică cu excitaţie psihică Ameliorarea durerii prin presiune Anorexie Tra nsp iraţii iraţii reci Re spiraţie spiraţie „scu rtă“ M icţ icţiuni iuni frecv ente Limba palidă, groasă, moale, fără depozite Pu ls moale, fără f orţ orţăă

148  

(5) şi (6): Căldura şi frigul Prin „căldură" se înţelege o hipermobili-  zare (accelerare) circulatorie energetică şi  un exces de sînge şi de energie, în timp ce   prin „frig“ se înţelege o încetinire circula torie şi o insuficienţă de sînge şi de ener gieSim Simptom circulantă. ptomele ele de tip „c „căld ăldură ură"" pot fi de  origine endogenă   (o hipermobilizare a com ponentei Yang a energiilor Zong Qi şi Shen   Qi) sau e x o g e n ă   (pătrunderea în corp a  unui climat din dinam am izan t: vînt — căld căldură ură  externă sau a unei energii exogene mobili-   zînd un climat accelerator : vînt intern prin   Jue Yin, căldură internă prin Shao Yin   sau prin pri n Sha Shaoo Y Yang) ang) ; în fine, fin e, producţia  excesivă de energie Wei Qi sau Ying Qi —   Yang, datorită fie unui dezechilibru alimen tar (exces de „gusturi" Yang, picant, acid,   amar), fie unui dezechilibru respirator (ex ces de ioni negativi, viteză respiratorie ac celerată etc.). Simptomele de tip „frig" pot fi, de ase menea, de origine endogenă   (o hipomobili-   zare a energiilor Zong Qi şi Shen Qi) sau  exogenă   (pătrunderea în corp a unui climat  ralantizant ralantiza nt : umiditate prin T Tai ai Yin. uscă ciune — prin Yang Ming, frig — prin Tai  Yang sau a unei energii exog exogene ene ddee tip  „frig“ : vînt — frig extern). în fine, prin-   tr-un exces de valenţe Yin aduse de ali mente (predominanţa gusturilor, dulce sau   sărat) sau de respiraţie (exces de ioni po zitivi, viteza respiratorie scăzută etc.). Simptomele de tip „căldură" şi „frig" în   general opuse ca sens sînt redate în tabe lul 19. 150  

Tabelul 19 SIMPTOMELE DE TIP „CALDURA“ ŞI „FRIG“ Simptomele „căldură"

Simptomele „frig“

Hipertermie sau senza ţie de cald Extremităţi calde Faţă congestionată, ochi strălucitori Sete, preferinţă pentru  băut  bă ut ur i rec i

Hipotermie sau senza ţie de frig Extremităţi reci Faţăă palidă, pr ivire Faţ ştearsă Ab senţa senţa setei, pref e rinţăă pen tru b ăuturi rinţ calde

Urini concentrate, oligurie Poliurie, urini diluate Scaune rare, uscate Tendinţă la diaree, scaune rău formate Limbă roşie cu depozit Limbă palidă nu depo galben uscat zit umed alb Puls rapid Puls lent

(7) şi (8): Exterior şi interior In raport cu repartiţia în corp a diferi telor tipuri de energie, se ştie că poziţia   cea mai profundă o au energiile fundamen tale Zong Qi şi Shen Qi (cele mai Yin), ur mate apoi de sînge, Ying Qi ■— Yin, Ying   Qi — Yang şi Wei Q Qii (din ce în ce mai Yang) Yang)..  Bolile de origine internă   (stresurile psihice  reprezentate de cele „6   sentimente") vor  afecta iniţial şi predominant energiile pro funde, în timp ce bolile de origine e x t e r n ă   (prinn energiile patogene — (pri ■ exogene) vor  afecta iniţial şi predominant energiile ex terne. 15 1511

Prin exterior   se înţelege pielea şi apara tul locomotor (oase, articulaţii muşchi), iar  prin interior  conţinutul cavităţilor splanh-   nice şi meninge. Evoluţia unei afecţiuni că tre interior  defineşte un proces de agravare,   de cronicizare. Evoluţia unei afecţiuni că tre exterior  (de la organ către merid meridian) ian)    în  însea seamn mnăă ame amelior liorare. are. In plus plus,, o sim simpt ptom omaa tologie „exteriorizată 11  îns  însea eamn mnăă reacţia rea cţia or ganismului de înlăturare a agresiunii ex terne ce încearcă a pătrunde în organism. Sem nele clinice exprimînd „exter „exteriorul iorul""  şi „interiorul" sînt redate în tabelul 2 0 .

ile sintetice de Yang şi de Yin, dar care  lîiai pot fi nuanţate în termenii de „căldură"   şi „fr „frig" ig" (indicînd vitez vitezaa de instalare a  proceselor patologice), de „plin" şi „vid"  (indicînd cantitatea energiei circulante sau   stagnante), de „exterior" şi „interior" (in dicînd poziţia unei tulburări — profunzi mea ei — şi tendinţa sa evolutivă). Paralelismul existent între cele 4 moda lităţi de interpretare a simptomelor clinice   este explicabil, ţinînd seama de cei doi pi voţi centrali Yang şi Yin, în jurul cărora   gravitează toate procesele, atît cele fiziolo gice, cît şi cele patologice.

Tabelul 20 SEMNELE CLINICE INDICIND „EXTERIORUL" ŞI „INTERIORUL" Exterior 

Interior 

Febră de regulă cu fri Febră fără frisoane soane Aversiune faţă de vînt Ag itaţ itaţie, ie, nelin iş işte te şi frig Gu ră uscată, cu sau Cefalee sau curbatură fără sete Depozit lingual sărat, Tendinţă la constipaţie albicios Puls superficial, Oligurie, urin i hiper„strins“ crome Puls profund şi rapid

 în co n cl cluu zie, zi e, ce le 8 r e g u li diag di ag n o st stic icee   se   referă la diferite aspecte ale unui proces   patologic, care pot fi încadrate în categori152 15 2  

Tabelul 21

DIAGNOSTICUL ELECTRIC  ÎN ACUP AC UPUN UNCTU CTURA  RA 

INTRODUCERE Una din dificultăţile majore ale aeupunctiurii  constă în precizarea  dia  diagn gnos ostic ticul ului ui energ en ergetic etic..   însu  în suşir şirea ea me metod todolo ologie gieii de dia diagn gnost ostic ic prin  anamneză, inspecţie, palpare şi auscultaţie  necesită un antrenament îndelungat şi poate, o înclinaţie deosebită pentru sinteză. Trebuie   de la înc începu eputt subli subliniat) niat) că nimic nu poate   înlocu  înlo cuii ex expe perie rienţ nţaa clinic clinică, ă, ast astfe fell încît în cît orice  mijloc tehnic folosit în scop diagnostic are   numai o valoare secundară. Dintre mijloacele  pa  parac raclin linice ice   folosite în  domeniul diagnosticului energetic, două au o  valoare practică : (a) înregistrarea mecanică   siau electronică a pulsurilor radiale şi (b)  studiul proprietăţilor electrice ale punctelor   de acupunctura. După cum se observă în tabelul 21, printre   proprietăţile funcţionale ale punctelor de  acupunctură, particularităţile electrice ocupă  un loc important. Folosirea în scop diagnostic a studiului re zistenţei electrice a unor puncte de acupunc tură a fost iniţiată de Nakatani (64,65), Bratu   şi col. (10, 11, 12, 13), Ionescu-Tîrgovişte (35,   36,40), Wing (110). 154  

P A R T IC IC U L A RI RI TĂ TĂ Ţ I L E FUNCŢIONALE ALE

ZONELOR CUTANATE UTILIZATE IN ACUPUNCTURA Prag mai mic pentru sensibilitatea sensibilitatea dureroasă * Temperatură locală mai mare sau mai mică „Respiraţie „Respiraţ ie cutana tă" crescută (captare mai mare de C 02 la nivelul nivelul punctelor punctelor)) Reziste nţ nţăă electrică scăzută, exp lora tă fie în curent continuu, fie în curent alternativ (în tre 20 şi 250 KOhmi) Capacitate electrică cu valori mai mari (0,1—1 jiF) Potenţiale electrice mai mari (pînă la 250 mV) • Poate fi apreciat prin aplicarea unui stimul elec tric sau mecanic.

 în anu anull 1950 Nakatan Nak atanii a des descop coperi eritt că  punctele de acupunctură prezintă o rezis tenţă electrică scăzută, pe care apoi a folo-  sit-o pentru diagnosticul meridianelor deze chilibrate. Acest autor a construit ulterior   un aparat numit nu mit Neurometru, care constă    într înt r-un un mic microa roamp mperm ermetru etru pre prezen zentîn tîndd o scală   marcată de la 0 la 200 . Aparatul este ali mentat cu V. o sursă de curent de 12 ,  18 ori 21 Pacientul ţine încontinuu mînă electro dul de masă în timp ce electrodul de cer cetat testează punctele de acupunctură. Apa ratul eliberează apo apoii un curen curentt continuu   care urmăreşte echilibrarea energetică a  meridianelor găsite în exces sau în insufi cienţă. Variante ale metodei au fost dez voltate de Voii (103, 104, 105) şi Wing (110). 155

PUNCTELE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTIC Studiul comportamentului punctelor de acu punctură demonstrează o dinamică continuă,  manifestată prin ceea ce s-a numit fenome nul de „fenestraţie-ocluzie“. Rezistenţa Reziste nţa electrică scade, paralel cu o  mărire a suprafeţei lor (,,fenestraţie“),  atunci cînd organul de care depinde corela tiv punctul prezintă un exces energetic;  dimpotrivă, revenirea către normal a stării   funcţionale a organului de corelaţie se ex primă prin creşterea rezistenţei electrice a  punctelor şi micşorarea suprafeţei lor („oclu zie"). Întrucît valoarea funcţională a diferitelor 

puncte ale proprietăţilor unui meridianloreste inegală, tru studiul electrice în pen scop  diagnostic au fost utilizate mai multe puncte  de comandă (tabelul 22). Tabelul 22 PUNCTELE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTICUL ELECTRIC Punctele folosite Punctele sursă (Yuan)

Alegerea diferitelor puncte pentru tes tare trebuie să ţină cont de cîteva elemente : a) Să fie situate într-o regiune în care re zistenţa electrică de fond a pielii să fie re lativ constantă. Din acest punct de vedere,   ordinea de preferinţă a diferitelor puncte  propusee ar fi Jing — dist propus distale, ale, Shu posteri oare, Mu anterioare, Yuan (sursă) ; b) Punctele să aibă o relaţie precisă cu  cele 12 meridiane. Ordinea de preferinţă a  diferitelor puncte ar fi : Jing-distale, Mu an terioare, Shu posterioare şi Yuan (sursă) ; c) Punctele Puncte le să fie uşor de localizat. Din  acest punct de vedere ordinea de preferinţă   ar fi Jing-distale,Shu posterioare, Yuan   (sursă), Mu anterioare.

AVANTAJELE JING-DISTALETESTĂRII PUNCTELOR  Punctele Jing-distale sînt situate puţin în   afara unghiurilor unghiale ale degetelor de  la ’r .îini şi de la picioare (fig. 34).

Autorul  Nak  N akata atani ni (195 (1956) 6)

Punctele Mu anterioare Bratu 1964, (de alarmă) Ionescu-Tîrgoviste 1967, 1974 Punctele Shu poste  Nag  Nagayam ayamaa 197 1973, Wing rioare (de asentiment) 1977 Punctele Jing distale Ionescu-Tîrgoviste C. 1983

Fig. 34 :  Localizarea punctelor Jing-distale.

156  

Şase dintre ele (R 1, F 1 , SP 1 , IS 1, TF 1 ,  IG 1) sînt punct punctee  de intra in tra re   în meridiane,  iar celelalte 6  (V 67, VB 44, S 45, C 9, VS 9,   P 11 11)) sîn sîntt pun puncte cte  de ie ieşi şire re   din meridiane.  Cele 6  puncte Jing-distale de la membrele   inferioare reprezintă şi locul de pornir porniree a  celor 6 axe energetice   (fig. 35), redate şi în   tabelul 23. Tabelul 23 CELE 6 AXE ENERGETICE Punct de por nire

Punct terminus

T a i Y an g

V

TS 1

Shao Yang

VB 44

TF

1

Yang Ming

S

45

IG

1

Tai Yin Jue Yin

R F

1 1

Shao Yin

SP

1

C 9 VS 9 P 11

Axa energetică Y ANG

YIN

67

Punctele Jing-distale fac parte din cele 66   puncte avînd important în    sc  schi him m buri buantice, rile le ener en erge getic ticee  unce rol au loc la nivelul meridianelor pe care le deservesc. La nivelul punctelor Jing are loc comuni carea (printr-un mic vas secundar) între cir culaţia energiei Ying Qi între două meri diane cuplate, unul Yang şi altul Yin. In acelaşi timp, punctul Jing-distal reali zează transferul energiei Wei Qi din meri-

Fig. 35 :  Cele şase axe energetice

158  

dianul principal în meridianul tendino-mus-   cular, al cărui punct de origine este (fig. 36).

organismului, pot fi considerate ca puncte de   comandă a căror stare funcţională ar putea   da informaţii asupra  canti  ca ntităţ tăţiiii şi cal calită ităţii ţii  

Punctul Jing reglează trecerea energiei   Shen Qi în meridian meridianul ul distinct, care în  prima sa porţiune are un curs comun cu me ridianul principal.

energiei meridianului pe care se găsesc  situate.

PARAMETRII ELECTRICI STUDIAJI Proprietăţile electrice studiate la nivelul   punctelor Jing-distale sînt: rezistenţa elec trică cutanată şi/sau potenţialul electric cu tanat.  Rezis  Re zisten tenţa ţa electri ele ctrică că cuta cutanată nată   poate fi deter minată cu un aparat simplu incluzînd o  sursă de curent, un Ohmetru şi 2  electrozi  (unul de masă; şi unul de cercetare). Valoa

Vosul secundar de legâturâ

Fig. 36:  Hol al punctelor Jing- distale în circula ţia energetică energ etică

Punctele Jing-distale de la membrele in ferioare reprezintă poarta de intrare în cele 6 niveluri (axe)  energetice ale energiilor  patogene externe. Rezultă deci că punctele Jing-distale, prin  poziţia lor anatomică privilegiată şi prin ro lul lor important în economia energetică a

rea tăţi poate arbitrare. fi exprimată Dezavantajul în Ohmi determinării sau în uni re zistenţei' electrice cutanate constă în factorii  multiplii mu ltiplii ce o pot influenţa, dintre oare oare  unii ţin de organism, iar alţii de însăşi teh nica de determinare. Majoritatea acestor factori influenţează  valoarea absolută a rezistenţei electrice cu tanate, dar nu şi raporturile dintre valorile   obţinute pe diferite puncte. Cu alte cuvinte,   acelaşi factor de eroare poate modifica, în   acelaşi sens şi cu aceeaşi ordine demăriihe,  toate valorile rezistenţei electrice a puncte lor Jing-distale. întrucît ceea ce; interesează    în pri primu mull rînd es este te  rapo  ra portu rtul l   dintre ele, stu diul acestor puncte aduce informaţii utile  asupra stării funcţionale a meridianelor res pective.

160

16 1611

 

 Po tenţia  Poten ţialu lull ele elect ctric ric cutan cu tanat at   necesită dispo zitive de determinare mult mai costisitoare,  valoarea obţinută exprimată în mV putînd   fi afişată electronic pe un ecran. Valoarea  obţinută este mult mai puţin influenţată de  factorii fiziologici sau fizici enumeraţi mai  sus. Pentru acest motiv, studiul poten ţialelor cutanate cutanate în punctele Jing-distale     poate ceea cefi are folosit valoare şi în diagnostică scop de cercetare. imediată Şi este aici   analiza comparativă a valorilor obţinute pe   cele 12  puncte. Studiul paralel al rezistenţei electrice şi al 

potenţialului electric cutanat indică o vari aţie inversă şi în general paralelă : o rezis tenţă mare evoluează ou un potenţial mic,  semnificînd o insuficienţă energetică   a meri dianului : o rezistenţă mică evoluează cu un   potenţial mare semnificînd un exces energe  tic   al meridianului.

TESTUL AKABANE  în anul 1952, Kobei Akabane, în urma unei   observaţii întîmplătoare, descoperă că în  cursul unei afecţiuni, unele une le din punctele   Jing-distale devin spontan dureroase, acea stă hipersensibilitate vindecarea bolii (45). dispărînd o dată cu  Akabane a construit un coşuleţ de sîrmă   în care a plasat plas at vîrfu vîr full unui băţ aprins. Co-  şuleţul cuprinzînd băţul aprins este trecut   în mod repetat repetatll pe deasupra deasupr a punc punctelor telor JingJin g-   distale. Se notează pentru fiecare dintre cele   12  puncte Jing-distale numărul de treceri 162

necesar apariţiei senzaţiei de arsură. Kajdos  (45) găseşte o metodă mai simplă de apre ciere a sensibilităţii termice a acestor puncte.  El apropie vîrful vîr ful unei ţigări aprinse la un  centimetru distanţă ddee fiecare fiecare din cele 12  puncte, notînd pe un grafic numărul de se cunde (apreciat ou un cronometra) pînă la   apariţia senzaţiei de arsură. Indiferent tehnică, înseamnă un prag deo sensibi litate termicăde crescut insufi cienţă energetică a meridianului, avînd acee aşi semnificaţie ca şi rezistenţa electrică electrică  crescută şi potenţialul electric scăz sc ăz ut ut;;  dimpotrivă un prag de sensibilitate termică  scăzut (sensibili (sensibilitate tate termică crescută) crescută) în seamnă un exces eneirgetic al meridianului,   avînd aceeaşi semnificaţie ca şi rezistenţa  electrică scăzută şi potenţialul electric cres cut.

TEHNICA DE DETERMINARE

A REZISTENŢEI ELECTRICE SAU A POTENŢIALULUI ELECTRIC Indiferent care din parametrii electrici este   măsurat, tehnica de determinare este asemă

   într-u  înt nătoare. r-unn fotoliu. foto Bolnavul, liu. Se estei ştergaşezat cu alcool alcoo fie lculcat, punctel pun ctele fiee  ce urmea urmează ză a fi studiate. Bolnavul Bolnavu l ţine în 

mînă electrodul de masă, în timp ce electro dul de cercetat este plasat succesiv pe cele   12 puncte Jing-distale. După deschiderea aparatului se contro lează poziţia „0 “ a acului indicator, după  care se măsoară fiecare punct studiat, ini 163

 

ţial la membrele superioare (dreapta şi stin gă) apoi la membrele inferioare (dreapta şi   stînga). Este important (mai ales pentru determi narea rezistenţei electrice) ca presiunea de 

 în mod normal, potenţialul poten ţialul mediu înregistrat   pe punctele Jing de la mîini este mai mare  decît cel înregistrat pe punctele Jing de la pi cioare '(predom '(predominan inanţa ţa fiziologică fiziolo gică Yang în par tea superioră a corpului). Pentru acest motiv

contact electrod-piele, pentru fiecare punct  studiat, să fie constantă, iar timpul de citire  a valorii să fie la 2  secunde de la plasarea  pe punct a electrodului explorator. După înscrierea valorilor individuale  (dreapta şi stînga) ale celor 12  meridiane, pe  baza lor se calculează „valoarea medie“, care  reprezintă cifra „de referinţă14 pentru indivi dul studiat. în raport cu această cifră me die, unele meridiane vor avea o rezistenţă  electrică mai mică şi/sau un potenţial elec tric mai mare ; altele vor avea o rezistenţă  electrică mai mare şi/sau un potenţial elec tric mai mic. Primele se consideră consideră a fi în  exces energetic,  celelalte se consideră a fi în  insuficienţă energetică. Elementele comparative, care trebuie luate   în consideraţie cînd se analizează valorile   înregistrate, sînt următoarele : — o diferenţă mare între acelaşi punct  Jing de la dreapta şi de la stînga, notîndu-se  şi sensul acestei diferenţe faţă de valoarea valoarea  medie. în mod obişnuit, diferenţele dreapta  stînga sînt nesemnificative ; — valorile care, faţă de medie, sînt mult  prea mari (exces energetic) sau mult prea  mici (insuficienţă energetică) ; — diferenţe prea mari între media valori lor înregistrate pe punctele Jing de la mîini,   comparativ cu punctele Jing de la picioare.

o egalizare a valorilor găsite pe puncte punctele le  Jing de la mîini şi de la picioare poate in dica o insuficienţă energetică în partea de  sus a corpului sau un exces energetic în par tea de jos a corpului; — diferenţe în valorile valorile înregistrate pe  punctele punc tele Jing ale celor 6  meridiane Yang  faţă de cele 6  meridiane Yin ; — o valoare medie pe punctele Jing care   este prea mare sau prea mică comparativ cu  cea înregistrată la alte persoane. Dacă nu  există diferenţe notabile între starea dife ritelor puncte Jing, acest lucru poate ex prima un tonus vegetativ particular : hiper-   tonie simpatică dacă rezistenţa electrică este  scăzută şi potenţialul electric crescut; hiper-   tonie parasimpatică dacă rezistenţa electrică   este crescută şi potenţialul electric scăzut. Pentru a avea o imagine de ansamblu asu pra stării funcţionale a diferitelor meridiane,  valorile obţinute la fiecare bolnav vor fi pla sate pe „cercul“ reprezentînd marea circula ţie energetică în cele 12 meridiane. Poziţia   cercului interior va reprezenta valoarea me die calculată pentru individ, care poate fi   mai mare sau mai mică (fig.37). Faţă de  aceasta, unele meridiane vor fi în exces (se  plasează îni afara cercului), iar altele în in suficienţă (se plasează plasează în interiorul cercu cercu lui). 16 1655

164 164  

PARTEA DREAPTA C

PARTEA STÎNGA C

TEHNICA DE ECHILIBRARE ENERGETICĂ Conform datelor clasice, în prezenţa Conform preze nţa mai  multor meridiane dezechilibrate, tratamentul  fiziologic constă în tonificarea meridianelor   (sau a ramurilor lor drepte sau stingi) aflate    în insu insufic ficien ienţă. ţă. Ac Acest est lucru poate fi obţin obţinut ut  folosind toate regulile clasice ce decurg din   relaţiile funcţionale între meridiane. unui meridian, de exemplu, poate fiExcesul tratat   prin : — stimularea punctelor de tonifiere, care  poate fi asociată cu punctele punct ele Lo şi sursă  (Yuan) ; — tonifierea punctului Mu (anterior), de.  alarmă ; — ton tonifiere ifiereaa punctulu punctuluii Shu (posterior), (posterior),  de asentiment.  în genera gen erall este est e nevo ne voie ie a se aborda ter teraa peutic numai meridianele aflate în mare ex ces sau în mare. insuficienţă energetică. Pa ralel şi în mod automat, se va înregistra o  echilibrare şi a celorlalt celorlaltee meridiane aflate   în dez dezech echilibru ilibru mai mic.

50 de diabetici cu şi fără neuropatie diabetică

 

CURENTUL ELECTRIC—NOŢIUNI ELEMENTARE

sează prin conductori sub forma curentului   electric). In organismele animale, substratul curen tului electric nu mai este reprezentat de  electroni, ci de ioni. In mediu apos unele   molecule '(ca de exemplu NaOl) disociază    în două părţi încă încărca rcate te cu sarci sarcini ni electr ele ctrice ice  

După cum arătam anterior, structura mate riei depinde în primul rînd de sarcinile   electrice opuse oare acţionează la nivelul   atomului. In ciuda progreselor remarcabile  făcute de fizica modernă, natura precisă a  substratului 'curentului electric   nu se cu noaşte încă. Acesta poate fi definit ca „o  mişcare mişc are dirija dirijată tă a sarc sarcinilo inilorr ele elect ctric rice1 e144. In toate substanţele există electroni liberi,  care nu sîntdezordonat fixaţi uneica legături mişcîndu-se urmare atomice, a ener   giei lor termice. Dacă între doi poli ai unui  conductor metalic se aplică o  di  dife fere renţ nţăă de    pote  po tenţ nţia ial l   se stabileşte un  cîm p elec el ectr tric ic,,  care  imprimă electronilor liberi o translaţie de   ansamblu în sens invers cîmpului. Mişcarea  electronilor se realizează astfel încît un   singur electron străbate conductorul de la   un cap la altul. Deşi curentul se deplasează   cu o viteză de 30 3000 000 km/s, uunn electron   se deplasează numai pe o distanţă scurtă   (cîţiva mm sau cm/s). „Energia“ unui elec tron este transmisă în lanţ prin intermediul   electronilor interpuşi între cele două extre mităţi a'le conductorului. Electricitatea poate fi  st  stat atic icăă   (cea care nu  se deplasează, apare prin frecare) sau    dinam  din amică ică   (excesul de electroni se depla

de sens opus (Na+ şi C CII- ). Soluţia dev devine ine  un electrolit, adică bună conducătoare de   electricitate. Sarcinile pozitive (cationii) se    îndreap  înd reaptă tă spre anod ( — ), iar sar sarcin cinile ile ne gative gat ive (anionii) spre catod ( + )• Cei mai  abundenţi ioni din lichidele biologice sînt  Na+,, R+ şi C Na+ CII- . Tipurile de curent folosite în scop  terapeutic (eleotroterapie, electropunctură   sau electroacupunetură) sînt indicate în   tabelul 24. Tabelul 24

TIPURILE DE CURENT FOLOSITE IN SCOP  TERAPEUTIC Tipul de curent Continuu Alternativ Static

Denumirea procedurii Galvanizare * F aradiz are ** Fran kliniza re *** ***

* Luigi Galvani, fizician şi medic italian (1737—1798) ** M. Fa ra da y, f izic ian en gle z (1 (179 791— 1—11867) *** B. Fra nk lin , fizic ian a m er ic an (1 (17706 06— —17 17990)

\ Mai frecvent se utilizează curentul con tinuu (galvanic) sau cel alternativ (mai  corect, curentul impulsionai). Curentul continuu   se numeşte astfel de oarece direcţia de curgere este mereu ace eaşi. El este reprezentat grafic printr-o  dreaptă deasupra liniei normale (fig. 38).  Curentul continuu poate fi  cons  co nstan tan t, sau

168

169

 

sub formă de impulsuri;  acestea din urmă  pot fi de intensitate egală sau de intensitate   inegală (crescândă sau descrescîndă) (fig. 39).

Fig.   de DiferiB tel tele e tipuri ti38: puri cu cu rent reprezentate grafic : A = cu rent continuu ; B—curent alterc nativ sinusoidal; C—curent conti nuu redresat

Curentul continuu este produs de ele mentele galvanice (acumulator sau baterii).   Poate fi însă obţinut şi din curentul alter nativ (din reţea), cu ajutorul unui redresor,  care lasă să treacă curentul într-o direcţie,  oprindu-1  pe cel care circulă în sens opus.   Din bidirecţional, curentul devine unidirec ţional. Curentul alternativ   este caracterizat prin-  tr-o schimbare periodică a direcţiei, avînd

două unde egale ca suprafaţă, una pozitivă   (deasupra liniei normale) şi alta negativă   (sub linia normală) (fig. 38 b). Traiectoria   descrisă de cele două unde se numeşte „pe-   rioadă“ rioa dă“,, iiar ar înălţimea undelor undelor ( + şi — )  „amplitudine". Numărul perioadelor pe se cundă se numeşte  fr  frec ecve venţ nţă, ă,   exprimată în  hertz (Hz (Hz).). Cînd Cînd undele + şi — sînt sînt sime trice, curentul se numeşte sinusoidal. Cu rentul rent sinusoidal, electric utilizat avînd oterapeutic frecvenţăeste de 50 un Hz. cu In electroacupunctură se utilizează un cu rent alternativ  de  desi sim m et etri riza zat,t,   avînd o alter nanţă cu tensiunea mai mare pe porţiunea   pozitivă a undei şi o tensiune mai mică pe  porţiunea sa negativă. De regulă, suprafeţele   undelor pozitivă şi negativă sînt egale (iden tice din punot de vedere energetic). Prin   desimetrizarea undei se urmăreşte obţinerea  unui efect stimulator, realizat de tensiunea   mai mare pe una din cele două alternanţe. Din punct de vedere al  fo  form rmei ei   impulsuri lor folosite, acestea pot fi împărţite în trei   categorii : rectangulare, triunghiulare şi ex ponenţiale (fig. 40). Sensul   curentului diferă cînd este privit   din punct de vedere electrotehnic sau elec-   trofiziologic. In mod obişnuit se spune că  sensul de curgere al curentului este de la   plus la minus. Trebuie menţionat că sarci

Fig. 39 :  Diferite ] tipuri de curen curentt ■I— b con conti tinuu nuu : A— continuu neîn tre rup t ; B— B—con con tinuu întrerupt

Fig. 40 :  Tipuri de impulsuri : A—rectangulare ; B—triun B— triungh ghiular iularee ; C—exponenţiale

 

nile pozitive nu se mişcă. Se mişcă numai   electronii (sarcinile negative), care se depla sează de la minus la plus. In domeniul   electrotehnic se admite o curgere a curen tului de la plus la minus. In domeniul   electrofiziologic este valabil sensul curentu lui de electroni de la minus la plus. Curentul electric se defineşte prin mai   mu lţi parametri : inten intensitatea sitatea,, tensiunea,  

1

2

3

Conductanţă eelectri Conductanţă lectri Ohm reciproc cm-1 s AV-1 că (G) cm g s_2 s_2= dy n Forţă electrică (F)  Newton  N (= J m -1) Joule cma g s_2=erg Energie electrică J (= VA.) (W) (W)

rezistenţa şi puterea. în cele ce urmează  vom defini unităţile de măsură ce caracte rizează curentul electric. PRINCIPALELE UNITĂŢI DE MASURA ALE  ELECTRICITĂŢII Mărimea

Unitatea iniţială

Sistemul C G S (centimetrugram-secundă) electromagnetic

1

2

3

Dife renţaa de poten Diferenţ ţial electric (U) Intensitatea curen tului electric (I) Densitatea curentu lui electric (J or S) Cîmp electric (E)

V olt (V)

cms ^

Amper (A)

cm cm1112 g i,a s"2 s" 2

Amper pe m2 (Am"2) Volt pe metru (Vmi Flux electric (de Colomb C (= A«) deplasare) încărcare electrică Colomb C (= A.) (0) Farad Ca Capac pac itan itanţţă F (= A, V-1) Rezistenţă electrică Ohm (Q) (VA-1) (R)

s-1

cm“3/2 gt/2 s-i c m 'lS g1/2 g1/2 s-2 cm1'2 g1/2 cm-112 gl/2 cm-1 s2 cm s-1

172

Putere electrică (P) Watt W (== VA)

cm2 g ss~ ~3

 Am  A m p e ru l   (A) * — Unitate de măsură pen tru intensitatea   curentului. El defineşte   curentul constant, care, menţinut în doi  conductori paraleli rectilinii, de lungim e   practic infinită şi de o secţiune circulară   neglijabilă, plasaţi la o distanţă de un metru   unul de altul, în vid, produce între aceşti  conductori o forţăAltfel de 2formulat, X IO7  newtoni/me tru de lungime. cînd prin-   tr-un conductor trece un curent de 1 Oou-  lomb ** (C (C) pe s, atunci a tunci intensitatea inten sitatea curen tului este de 1 Amp Amper er (1 (1 A sec = 1 C).  Cantitatea sarcinilor (cantitatea de electri citate) este produsul dintre intensitate şi ti timp, mp, exprimat în formula formula : I = 4 “ Intensitaitea curentului se măsoară cu   ajutorul ampermestrului. Miliamperul (mA)  este a mia parte dintr-un amper, iar micro-   amperul (jiA) este a mia parte dintr-un   miliamper. * Ampere Andre Andr e Mărie, matem matematician atician şi fizician   francez (1775—1836). ** Coulomb Cha Charl rlies ies A ug us usta ta,, fizician francez   (1736—1806). 173

 

In electroacupunctură (stimularea puncte lor prin intermediul acelor introduse în  corp), intensitatea curentului este de ordinul  microamperilor (în general sub 500 uA). In  electropunctură (stimularea punctelor prin  pielea intactă), intensitatea curentului este  de ordinul miliamperilor (în general sub  10 mA). La un moment dat, intensitatea curentului   este aceeaşi în oricare al circuitului. Aceasta înseamnă că punct numărul sarcinilor  electrice care trece prin secţiune, la orice  nivel, este egal. Orice variaţie care poate  surveni în timp se man manifestă ifestă simultan îînn  'toate punctele circuitului. Pentru desemna rea intensităţii curentului electric se folo seşte uneori numai termenul de  cu  curen rent.t.  Inte  In tenn sitat sit atea ea   unui curent (I) depinde, pe  de o parte, de  ten  tensiu siune neaa   (diferenţa de poten ţial) care se aplică între punctele conside rate şi de proprietăţile conductorului (în   cazul electroaoupuncturii, în cablurile uti lizate şi în ţesuturile interpuse între elec trozi) de a lăsa să treacă un număr mai  mare sau mai mic de sarcini electrice. Cu  cît rezistenţa electrică a unui conductor   este mai mare, cu atît curentul (pentru o  aceeaşi tensiune) va fi mai mic. Tensiunea  (U) este forţa electromotoare  care transformă mişcareaordonată. dezordonată electronilor într-o mişcare întrucîta   la polul negativ există un exces  de elec troni, iar la polul pozitiv o lipsă   de elec troni, „curentul" va curge de la polul nega tiv la cel pozitiv. Cu cît la polul negativ   sînt mai mulţi electroni în exces, cu atît    ten siune siu neaa   între cei doi poli este mai mare. 174

Tensiunea „cade“, cînd circuitul se închide   şi electronii migrează către polul pozitiv. Tensiunea se poate măsura cu ajutorul  voltmetrului, iar unitatea de măsură este  voltul (V). Tensiunea (U) măsurată în volţi   (V) este acea forţă care transformă mişcarea   dezordonată a electronilor într-una ordonată. Voltul   (V) * este definit ca tensiun tensiunee eelec lec trică între două puncte ale unui fir con ductor treceexistentă un curent de 1 A,prin cînd care puterea între,constant aceste    două puncte este de 1 Watt **. Pentru a deplasa o sarcină de 1 coulomb    în  într tree două punct pu nctee cu difer dif eren enţa ţa de po poten tenţial ţial   de 1 V, se efectuează un lucru mecanic de 1 Joule *** (IO7  Ergi). Cu cît tensiunea este mai mare (diferenţa   de potenţial mai mare) între punctele cu  exces de electroni şi cele cu lipsă de elec troni, ou atît „căderea de tensiune 14 la în chiderea circuitului este mai mare. Fluxul electronic ce se deplasează prin   conductori întîmpină o  re  rezi zist sten en ţă   (R), care  depinde de tipul materialului, lungimea şi  secţiunea transversală a conductorului. Re zistenţa creşte cu lungimea conductorului şi  cu scăderea secţiunii sale. Rezistenţa se măsoară cu ajutorul Ohme-   trului, unitatea de măsură fiind Ohmul ****  (Q). Elunit se atea defineşte ca rezistenţa electrică * Volta Alessandro, fizician italian (1645—1827) ** Watt James, tehnician englez (1736—1816) *** Joule James Prescott, fizician englez (1818—1889) ** ***** Ohm Georg Simon, fizician germ an (1787—1854)

175

 

 înreg istrată între două punc  înregistrată pu ncte te ale unui un ui con ductor, cînd o tensiune constantă de 1 W,  aplicată între aceste două puncte, produce   în acest conductor condu ctor un curent cur ent de 1 A. Treoerea curentului printr-o rezistenţă  produce căldură (efectul Joule), egală cu  produsul dintre pătratul intensităţii curen tului şi rezistenţa conductorului (I2  x R).  Cu cît rezistenţa este mai mare, cu atît  căldura produsă în conductor este mai mare.   Fierul de călcat conţine o rezistenţă elec

terval lucrul de timp dat. este Unitatea măsură   pentru mecanic Watt de — secunda sau Watt — ora. Wattul este produsul din tre tensiune (V) şi intensitate (A). 1 W = 1 V X 1  A (1  VA) Cantitatea de curent electric (sarcina elec trică) se măsoară în coulomb (C). Coulombul  este definit prin cantitatea de electricitate   transportată într-o secundă de un curent  electric constant de 1  amper.

trică mare. Tensiunea (U), intensitatea (I) şi rezis tenţa (R) se găsesc într-un raport precizat   de Legea lui Ohm : intensitatea unui curent   este direct proporţională cu tensiunea apli cată conductorului şi invers proporţională  cu rezistenţa electrică a acestui conductor. — = I sa sauu — = R R

sa sauu

I

X

R - U 

I

Legea lui Ohm este valabilă numai pen tru curentul continuu şi curentul alternativ   de joasă frecvenţă. Nu se aplică curentului   de înaltă frecvenţă (peste 100 000 Hz). Legea lui Ohm este importantă pentru   acupunctură întrucît un segment al corpu lui este introdus în circuitul electric pe o  distanţă variabilă (cm sau zeci de cm). Da tele noastre au demonstrat (41) că rezistenţa   electrică variază direct proporţional cu dis tanţa dintre ace. Astfel creşterea distanţei  dintre ace de la 3 cm la 55 cm creşte rezis tenţa electrică de la 1016 1016 + 317 317 Ohmi la  1375 ± 525 Ohmi.  Puter  Pu terea ea   exprimă lucrul mecanic realizat  sau rezultatul lucrului mecanic, într-un in

1 C = 6,24 6,242. 2.IIO18 electro electroni ni (rotunj (rotunjit it 6  trilioane de electroni). Cînd printr-un con ductor trece 1  coulomb într-o secundă,  atunci intensitatea curentului este de 1 A  (1 C = IA sec) sec).. Capacitatea   defineşte posibilitatea pe care  o are un condensator (fiecare celulă poate   fi privită ca un microcondensator) de a în-   majg ma jgaz azina ina curentul curentu l electric. Unitatea Unit atea de  măsură a capacităţii este Faradul * (F), cu  submultiplii micro-, nano- şi picofaradul. Faradul defineşte capacitatea unui con densator electric, care, fiind încărcat cu o  sarcină de 1 C, determină o tensiune de 1 V. Un condensator este alcătuit, în principiu,   din două plăci despărţite de un strat inter mediar izolator. Membrana celulară joacă  rolul de condensator, explicând diferenţa de  potenţial existentă între interiorul şi exte riorul celulei. Un parametru electric important este re prezentat de  fr  frec ecve venn ţa   impulsurilor, adică * Far ada y Michael Michael,, chimist (179.1—1867)

şi ffizician izician eenglez nglez

177

17(5  

repetarea periodică a undelor de o anumită   formă în unitatea de timp. Unitatea fizică   de măsură este herţu herţul* l**. *. (1 (1 Hz = o oscila ţie pe secundă). Multiplii herzului sînt   Kilohertzul (KHz), Megahertzul (MHz) şi  Gigahertzul (GHz). Noţiunea de frecvenţă este importantă nu   numai pentru curentul alternativ, dar şi  pentru curentul continuu, care poate fi în trerupt de mai multe ori într-o secundă.  

  rol Diferitele important frecvenţe în induoerea ale unui unor stimulanumite joacă   efecte fiziologice. In practică frecvenţa de  emitere a stimulilor de către aparat este   fixată de către medic cu ajutorul unui  

potenţi ometru. ometru.

PARAMETRII ELECTRICI FOLOSIŢI  ÎN ELE ELECT CTRO ROAC ACUP UPUN UNCT CTUR URA  A 

Curentul folosit de cele mai multe din apa ratele de electrostimulare este un curent   al  alte tern rnat ativ iv de desi sim m et etri riza zatt  (fig. 41), avînd o  alternanţă cu tensiune mai mare pe porţiu nea pozitivă a undei şi o tensiune mai mică   pe porţiunea sa negativă.

Fig. i l :  Unda ascuţită de cu rent alternativ desimetrizat

** He Hertz rtz Heinric Hei nrich, h, fizic fizician ian germ ge rman an (185 (1857— 7—18 1894 94))

Tipul de undă emis este fie de aspect    as  ascu cuţit ţit,,  fie de aspect  rec  rectan tangu gular lar   (fig. 42).  In ambele situaţii, atunci cînd suprafeţele   undelor negativă şi pozitivă sînt egale, can titatea de curent pe cele două alternanţe 179 179

 

este identică. Prin desimetrizarea undei se   urmăreşte un efect stimulator, realizat de   tensiunea mai mare pe alternanţa pozitivă.   Egalitatea energetică a celor două .unde însă   evită fenomenul de polarizare al ţesuturilor  şi în consecinţă leziunile de tip arsură sau   chiar necroză. Unde asim etrice

Unde

simetrice

JJiu

Fig. 43:   Unde de curent alter nativ ascendente (B) şi descen dente (A)

Fig. 42:  Diferite tipuri de unde de curent alter nativ, utilizabile în electropunctură şi electroacu pun  p un ctur ct ur ă

In afara formelor de undă menţionată,   acestea pot îmbrăca cele mai variate aspecte : dinţi de ferăstrău, -unde cu intensitate   crescătoare sau descrescătoare etc. (fig, 43). Nu există date suficiente referitoare la  efectele fiziologice specifice ale diferitelor   forme de undă. Se pare că undele rectangu lare au o toleranţă senzitivă mai mare decît   cele ascuţite (dinţi de ferăstrău), care au  o acţiune excitatorie senzitivă mai puter nică. Impresia clinică este că efectul tera peutic al diferitelor tipuri de undă este  comparabil. Trebuie totuşi ca fiecare aparat   să aibă înscris pe bordul său forma de undă   emisă precum şi durata ei.

Trebuie avut în vedere faptul că la apara tele obişnuite alimentate ou baterii fosrma  undei emise se modifică in sarcină  (prin  riabile trecereaopuse prin de corp) ţesuturi datorită la trecerea rezistenţei curen va tului electric (fig. 44). 21 V

Fig. 44 :  Aceeaşi undă electrică înregistrată fără sarcină (în gol) şi în sarcină (trece rea prin corpul uman), emisă de aparatele ce nu furnizează poten ţiale constante

• un unda da «re.'îni arcar» Uarcin Uarcină) ă) -unda cu mt&rtart [urclnâ] 1

?V 1

M 

e m

n-w

, , ■ i'J 2 v

\

Elementele ce trebuie cunoscute şi luate    în con conside sideraţ raţie ie în cursul curs ul tratam tra tament entulu uluii el elec ec--  troacupunctic sînt : intensitatea curentului,

180

18 1811

 

frecvenţa şi ritmul stimulărilor şi timpul  lor de aplicare. 1)  In  Inten tensit sitate ateaa cur curen entul tului ui   este potrivită  pentru fiecare caz în parte cu ajutorul unui   potenţiometru, în raport cu sensibilitatea   individuală.. In electr oacupunetură se folo individuală sesc curenţi de intensitate foarte mică, de   regulă sub 1 mA. într-o cercetare personală  (72), în care am folosit ca sursă de stimul  aparatul chinezesc WQ 10 B (unde ascuţite   aplicate prin ace introduse la un centimetru  adîncime), la o frecvenţă de 20 Hz,  prag  pragul  ul    de se sens nsib ibili ilitat tatee   (apariţia senzaţiei specifice  de curent) s-a înregistrat la o valoare de   79 + 39 jnA ;  pra  pragul gul dur durero eross  (apariţia senza ţiei neplăcute caracteristice) s-a înregistrat   la valoarea valo area de 517 ± 156 156 uA.  Prag  Pragul ul de toletol e-    ra  rabil bilita itate te   (bolnavul nu mai poate suporta  stimularea) se înregistrează în jurul valorii   de 900 |iA. După experienţa noastră, cea mai conve nabilă intensitate pentru electrcstimulare   se situează între pragul de percepţie şi pra gul dureros, adică între 100 şi 500 j_iA.  în cursul tratamen trata mentului tului,, după cîteva cîte va mi nute de la începerea stimulării se înre gistrează o scădere a percepţiei senzaţiei   specifice de curent, datorită fenomenului de  adaptare. Intrebuie curentului această crescută situaţieuşorintensitatea pînă la  atingerea nivelului senzaţiei anterioare. Se apreciază că o intensitate mai mare   de curent are efect tonifiant (de stimulare),   iar o intensitate mai mică de curent are  un efect dispersant (de sedare). După păre

rea noastră afirmaţia conţine un mare grad  de relativitate. 2)  Fr  Frecv ecven enţa ţa   repetiţiei stimulilor poate fi  reglată cu ajutorul unui potenţiometru, în tre 0,1 şi 1000 Hz (1 KHz) ; este domeniul  curenţilor de joasă frecvenţă. (In electro-   terapie se mai utilizează şi curenţi de frec venţă medie : între 1000 Hz şi 100 000 Hz — 100 KHz —, precum şi curenţi de frec venţă înaltă peste 100 KHz.)  

 în Dacă punctel pun ctele acele e motorii, de acupunobură fiecare fieca re stim stimul sînt ul este est introduse e mar cat de o contracţie musculară vizibilă cu  ochiul liber. Cînd frecvenţa depăşeşte 20—  30 Hz, contracţiile musculare ritmice dispar  apărînd fenomenul de tetanie. Datele de  electrofiziologie au precizat că frecvenţele  mici (0,1—10 Hz) sînt mai adecvate stimu lării sistemului nervos simpatic ; frecvenţele    întree 10—50 Hz sînt mai adecvate  într adec vate stimulării stimu lării   isiistem isiis temulu uluii nerv nervos os parasimpatie parasim patie ; în fine, fine ,  celee situate între 50 şi 100 Hz sînt mai  cel adecvate stimulării nervilor motori. Frecvenţele mai mari de 1 000 Hz nu sînt   necesare întrucît mobilitatea funcţională a  nervilor somatici este situată între 500—  1000 Hz, limită impusă de durata fazei re fractare de cca 1 m.sec. La frecvenţe mari   o parte din stimuli cad în perioada refrac tară şi conform legii „Tot sau Nknic“, sînt  inoperante. De menţionat că potenţialul acţiune celular are o durată de 1  m.sec.de:  latenţa ■= 100   u.sec, fluxul de natriu   în afara celulelo celu lelorr 500 [i.sec., [i.sec., întîrzierea întîrz ierea   200 20 0   [x.sec. şi repolarizarea cu fluxul de  potasiu în celulă 200 20 0   u.sec. 183 183

182 182  

Interesant este că la aceeaşi intensitate   a stimulului, creşte  între  într e 30 şi 10 100sensibilitatea 0 Hz., scăzînd scăzîn ddureroasă ca sensib sen sibilita ilitate te   dureroasă sau neplăcută neplă cută între 100 100 şi 100 10000 Hz. Hz.  Această din urmă situaţie se datoreşte pro babil depăşirii frecvenţelor de transmisie   nervoasă, efect atribuit defrenării de in hibiţie. Interesant de menţionat studiile autorilor  chinezi privind efectele fiziologice ale dife ritelor frecvenţe. S-a demonstrat, de exem plu, că naloxona (blocant al endorfinelor)   suprimă numai analgezia indusă de un ritm  de 4 Hz, fără a inhiba analgezia indusă de   un ritm de 200 Hz. In schimb, analgezia 

dispersant. Stimularea poate fi intermitentă.   Cîndd frecvenţa Cîn frecve nţa este est e joasă (1—3 (1—3 cicli/s.   pentru 3—5 secunde, urmată de un interval   liber de alte 3—5 s), efectul obţinut este  tonifiant. Cînd frecvenţele sînt mari (50—  250 cicli/s. pentru 0,3—0,5 s., cu intervale   libere de 4—5 s.), efectul obţinut este seda tiv (dispersant). T0NIFIERE

SE0ARE

!!

continu conti nui neouuTA

(SECVENŢE MASI: 50-250 Hj timp de 0,3- 05 mc, ur urmat» mat» de pauzii 4-5 sec

cu 200 Hz este blocată de paraclorfenilanină,   care nu influenţează anailgezia de 4 Hz. Frecvenţele joase par a induce analgezie   prin eliberare de endorfine. In schimb,  frecvenţele înalte (100—200 Hz) par a rea liza acelaşi lucru prin eliberarea de sero-   tonină, ca urmare a stimulării neuronilor   serotoninergici, posibil la nivelul nucleilor   rafeului. In general, se apreciază că frecvenţele    joase (sub 5 Hz) au efect efe ct  ton  tonifi ifian ant,t,   iar  frecvenţele mari (peste 20 Hz) au efect    se  seda dativ tiv..  Ca şi în cazul intensităţii şi această  afirmaţie cuprinde o mare doză de rela tivitate. 3)  Ri  Ritm tmul  ul   de eliberare al stimulilor joacă,  de asemenea, un rol important în obţinerea  efectelor fiziologice. Stimularea poate fi   continu  con tinuăă şi reg regul ulată ată   (fig. 45). La un ritm  mic (sub 5 Hz) Hz) ea are efect tonifiant ; la  un ritm mare (peste 20 Hz) ea are un efect

T0NIFIERE

FRECVENTE EM MCI:I:’

 î-3 Hz timp de 3-5 sec, muiata de pau za 3-5 sec

STIMULARE NEREGULATA  ( d e n s   d i s p eerr s a )

EFECT ANAUSEZIC

Fig. 45  : Diferite m mod odalităţ alităţii de stim ular ularee

Stimularea poate fi şi  ner  neregu egulată lată,,  numită  şi dems-dispersă. Pe fondul unor stimuli de   joasă frecvenţ frec venţăă (1— (1— 10 Hz), survin, survin , din timp   în timp (la cîteva cît eva secunde), secunde ), trenuri de unde und e  la o frecvenţă mare (50—100 Hz). Acest tip  de stimulare are efect analgezic marcat şi,   de asemenea, un efect de stimulare a mus culaturii paralizate. 4) Timpul   de aplicare al stimulilor poate  varia între 2—3 minute şi cîteva ore atunci  cînd efectul dorit este obţinerea analgeziei

184 184

185 185

 

pe o perioadă lungă, necesară desfăşurării   unui act operator. In practica obişnuită electrostimularea  scurtă (sub 10  minute) este utilizată pentru  obţinerea unui efect tonifiant, în timp ce  electrostimularea mai lungă (20—30 minute)   se utilizează pentru obţinerea unui efect   dispersant (sedativ).

P O L A R IT A T E A E L E C T R O Z IL O R

Şl DENSITATEA CURENTULUI

Eleotropunotura şi eleotroacupunctura se  efectuează ajutorul a doi trozi, unul totdeauna pozitiv şi cualtul negativ. Se elec ştie   că, electronii circulă de la minus la plus,   adică de la electrodul negativ la cel pozitiv.  In adevăr dacă se cufundă doi electrozi   într-u  înt r-unn electro ele ctrolit lit şi se leag leagăă la bor bornele nele une uneii  surse de curent continuu, pe electrodul ne gativ (catod) se observă formarea unor mici  bule de gaz. Acelaşi fenomen, dar de inten sitate mult mai mică, se observă şi la polul   pozitiv (anod). In plus, ionii metalului de    îa catod (plus) se separă şi migrează către  anod (minus). La catod se formează hidro gen, iar la anod oxigen, în raportul canti tativ 'de 2/1  care corespunde formulei chi mice a apei (HaO). In acest fel, la catod   ( + ) pHpH-ul ul tisu tisular lar scade pînă la 3 în timp   ce la anod (—) el creşte atingîn atingîndd 8—8,5.  Acest lucru a fost demonstrat de noi ex perimental (75) lucrînd cu electrozi plasaţi 

 

mai pe oevident hîrtie eleotroforetieă. cînd se foloseşteFenomenul curentul con este tinuu. La nivelul contactului ac-hîrtie elec-   troforetică (punct de maximă densitate elec trică) se poate observa o zonă de coroziune   a acului, evident, mai puternică în curentul   continuu decît în cel alternativ. 187  

Modificările de pH de la nivelul electro zilor (înnecrozelor special scăderea lui marcată) stau   la baza locale, motiv pentru care curentul continuu nu se foloseşte decît în   electropunctură (introducerea curentului prin  electrozi de contact) nu şi în electroacu-  punctură (introducerea curentului prin ace).  în cur curen entu tull altern alt ernati ativ, v, teo teoret retic ic pola polarita ritatea tea   electrozilor trebuie să lipsească, curentul  circulînd alternativ în cele două sensuri,   efectul final trebuind să fie nul. Totuşi, cînd   se închide circuitul electric, în peste 90%   din cazuri senzaţia de curent se percepe  iniţial la nivelul electrodului negativ (ca tod) şi numai apoi şi la cel pozitiv (anod).  S-a constatat că la polul pozitiv (anod), pe   ac, se realizează depunerea unui strat pro

 du l activ  dul ac tiv..  Astfel, atunci cînd pe acelaşi   meridian sînt stimulate două puncte, polul  negativ va ifi plasat pe punctul a cărui sti mulare, este considerată a fi mai impor tantă (de exemplu, pe punctele zise „ener getice"). Un alt factor de care depinde sensibili tatea diferită înregistrată la nivelul celor  doi electrozi este  dens  de nsita itate teaa cure cu rentu ntu lui   rea lizată în punctul stimulat. Dacă curentul  introdus în corp se face printr-un electrod  mai mare şi unul mai mic, densitatea cu rentului pe electrodul mai mic va fi mai   mare (fig. 47).

teic izolant care îl face mai prost conducă tor de electricitate, explicînd şi sensibilita tea mai mică înregistrată la acest niv nivel el   (fig. 46). polul Din negativ cele menţionate trebuie considerat se poate constata ca electrocă  E L E CTROSTIMULA TOR 

mai puternică

Sensibilitatea ilitatea va v a fi mai puternică la ni  Fig. 47   : Sensib velull electrodului cu densitatea electrică mai  velu mare

 Fig. 46 :   Sensibilitatea în funcţie de polul pozitiv   sau negativ

189  

Deşi cantitatea de electricitate care trece   prin cei doi electrozi (ace) este egală, sti mularea va fi mai puternică la nivelul elec trodului mai mic. „Concentrarea 11 curentului   pe o zonă tisulară mai mică va duce la o  mai puternică stimulare a terminaţiilor ner voase adiacente (tabelul 25). Tabelul 25 EFECTELE FIZIOLOGICE REALIZATE DE ACELE INTRODUSE IN PUNCTE LA O ADÎNCIME DIFERITA Ac introdus Ia o adîncime mică Densitate electrică mai mare Stimulare electrică mai mare Senzaţie locală mai  pu te rn ic ă E fe ct to n if ia n t

■— prezenţa în imediata vecinătate a acu lui a unui număr mai mare (stimulare mai   puternică) sau mai mic (stimulare mai slabă)  de terminaţii nervoase ; — plasarea electrozilor într-un teritor teritoriu iu  cu rezistenţă electrică diferită. Astfel, sen zaţia va fi mai puternică într-un punct   situat într-o regiune m usculară, usculară, ddecît ecît într-un   punct situat într-o regiune în care predo mină ţesut adipos.

Ac introdus la o adîncime mai mare Densitate electrică mică Stimulare electrică mică Senzaţie locală slabă E fe c t d i s p e r s a n t dativ)

mai mai mai (se

Deşi organismul este mai sensibil la „elec tricitatea neg negaţi aţi vă“ vă “ (electrodul negativ),  atunci cînd între electrozi există o densitate   electrică diferită, sensibilitatea locală va fi   determinată în primul rînd de densitatea    

Astfel, laprezenţa curentului ficurentului. resimţită iniţial nivelul acului cu denva sitate mai mare de curent, Alţi factori de care depinde sensibilitatea   Ia nivelul punctelor stimulate sînt : 190

 

Tabelul  26

de aplicare  AMODALITĂŢI ELECTROACUPUNCTURII

CARACTERISTICILE TEHNICILOR DE   TONIFIERE ŞI DISPERSIE Tonifiere

Efectele stimulării punctelor de acupuno   tură, indiferent de modalitatea folosită (me canică, chimică sau electrică), pot fi împăr ţite în trei categorii : a) Efect de tonifiere, de întărire („rein-   forcing"), de stimulare ; b) Efect de dispersie, de reducere („re-  ducing“), de sedare ; c) Efect de transmitere, de accelerare a 

D i s p er s i e

at i n g î n d 1 . I n t r o d u  Lent, în 3 etape, R ap i d , cer ea acu 9 m işcări a d î n c i m e a a 3 - a şi retrăgînd cel o r   de du-te vino ap o i acu l î n l a f i ecar e n i v el d o u ă et ap e cu mişcări de d u - t e v in in o d e 6  o ri Lent, mărind ori 2. Scoaterea R a p i d , m a s î n d ficiul de ieşire acel o r   l o cu l Introducere în 3. Timpul Introducere în r, r e t r a g e r e e x p i r , r e t r a g e r e i n s p i r, res pira ţie în expir  în inspir  4. Rotirea

în meridianele

In meridianele

fluxului energetic de-a lungul meridianului. Modalităţile de obţinere a acestor efecte,  prin stabilite. stimulareaElemecanică (înţepătură) sînt  bine sînt sumarizate în tabe lul 26 şi fig. 48. In electroacupunctură, parametrii elec trici adaptaţi obţinerii celor două tipuri de  stimulare (tonifiere şi dispersie) sînt (redaţi   în tabelul 27. 27. Electroacupunctura poate realiza cel mai  bine efectul de transmitere,  de ameliorare  a fluxului energetic în meridian. Se ştie  că în multe situaţii energia este blocată   într-o zonă a meridianului, realizînd un  exces energetic mai sus şi o insuficientă  energetică mai jos de blocaj. Un astfel de  blocaj poate fi produs de o cicatrice opera-

acel o r  

cen t r i p et e ş i V.C., rotire antiora ră ; în ce l el al t e r o t i r e orară

cen t r i p et e ş i şi V.C. ro tire ora ră a acelor ; î n cel el al t e antiorară

mai 5 . D u r at a î n g en er al , s cu r t ă î n g e n e r a l,l, stimulării (2—5 min.) lungă (10—15 min.) 6. Sensul V i r f u l acu l u i î n V î r f u l acu l u i sensul m eridia împotriva sen înţ înţep ep ătusului meridia nului nului 7. Ordinea P u n c t e l e s t i m u  Punctele sti mulate împo  p u n c te l o r  l a t e î n s e n s u l circu laţ laţiei iei triva sensului energiei me energiei meri dianului ridianului bţiri, iri, de A ce m ai g r o as e 8. Calitatea  Ace su bţ acelor cu l o ar e î n ch i s ă d e cu l o ar e d e ( au r , cu p r u ) schisă, (argint, oţel)

192 19 2

19 3

 

T O N IFIE R E

Tabelul 27 

D I S P E R S IE

 

‘I

=1

CARACTERISTICILE DE CURENT ADAPTATE   OBŢINERII EFECTULUI DE TONIFIERE Şl   DISPERSIE Tonifiere

Piele

Dispersie

77777777777777.VPie!s

, i 

7  M' ,sen:aţi> de cald

^ s e n z a ţi ţi e

de

rece*

Calitatea stimulului — Frec venţă

mică (0,1—5 (0,1—5 Hz) mare (peste 20 Hz)

— Inten t a t e si

|= > >

Fig. 48:   Te hnic a de tonifiere:  intr oduc e r e a a c e  lor în expir, lent, în trei etape, cu şocuri verti c a le la f ie c a r e nive l şi r e tr a ge r e a a c e lor r a pid, m a sînd lo c u l; vîr f ul a c ului în se nsul c ur ge r ii m e r idia nului. Te hnic a de dispersie:  i n t r o d u c e r e a a c e lor în inspir , r a pid şi pr of und, r e tr ăgînd a c ul în tr e i e ta pe , c u şoc ur i ve r tic a le la f ie c a r e nive l; vîrful acului împotriva curgerii sensului meri dianului

tone. Circulaţia energetică prin această re giune poate fi accelerată introducînd un ac   de-a lungul meridianului, traversînd zona   respectivă. Un efec t încă şi mai bun poate   fi obţinut prin e'lectroacupunctură. Se aplică   un ac pe unul din punctele situate deasupra   blocajului şi altul dedesubtul blocajului. Se   leagă electrodul negativ la primul ac, iar 194 19 4

către pragul du către de rerospragul p e r c e ppragul ţie (500—800 uA) (100—400 UA) — Timp Timp de de regul regulăă scurt scurt de regulă mai lu n g stimulare (2—5 m in.) (10—20 min) P o la r it a t e a e lec tr o d u l e le c t r o d u l p o z it i v electrozilor n e g a t iv Sensul cu în sensul  îm  împo potri triva va rentului m e r i d ia n u l u i se n s u lu i meridianului

cel pozitiv pe cel de al doilea ac. Dacă   blocajul este situat în zona punctului IG 11,   de exemplu, polul negativ va fi plasat pe   GI 4, iar cel pozitiv pe GI 15. Introducerea    în ci circ rcui uitt a u n u i cu cure renn t alte al tern rn a tiv ti v im p u lsio ls io nai va realiza un „brasaj energetic“ pe por ţiunea de meridian cuprinsă între punctele   electrostimulate „dezobstruînd“ sau „deblo-   cînd“ traiectul meridianului. Un este aspect important în electroacupunctură acela al modalităţii de aplicare   a electrozilor. Este contraindicată stimula rea anarhică a punctelor, fără logică, cu   un electrod plasat pe un punct al unui   meridian şi altul pe alt punct al altui me 195 19 5

 

ridian. In această situaţie curentul electric   va intersecta intersecta unele meridi meridiane, ane, fapt ce  poate influenţa negativ circulaţia energetică,  fiziologică. In mod obişnuit, electrostimularea se face   după două modalităţi : 1) Plasarea polului polulu i negativ neg ativ pe un punct   situat pe o ramură a meridianului şi polul   pozitiv pe punctul omonim situat pe ra mura opusă. Cînd punctele sînt situate pe  cele 4 membre, o porţiune din meridian va   fi „electrostimulată“, efectul fiind'mai pu ternic de partea electrodului negativ (elec trodul activ). Pentru acest motiv, electrodul   negativ va fi totdeauna plasat pe punctul   pe care am dori obţinerea unui efect toni fiant, iar cel pozitiv pe punctul pe care  am dori obţinerea unui efect dispersant. Cu  cît punctul va fi situat mai distal, cu atît  traiectul meridianului stimulat va fi mai   mare (fig. 49).

2) Tratamentul cel mai logic constă în  plasarea electrozilor unui circuit pe aceeaşi   ramurăCînd (dreaptă sau stingă) a unui meri dian. se urmăreşte tonifierea meridia nului sau obţinerea unui efect de „trans-  misie“, polul negativ (activ, cu acţiune toni fiantă) va fi plasat pe punctul cu număr   mai mic, iar polul pozitiv pe un punct cu   număr mai mare (fig. 50). Dimpotrivă, cînd  se urmăreşte dispersarea unui meridian,

Fig. 49: 

Stimu  lar ea b ilater ală a punctelor SPe, cu electrodul „ac tiv" (negativ) de  p a r te a st in g ă, v a  p ro d u c e o m i g r ar e a cu r en tu  lui electric pe traiectul punctat. Dacă punctele stimula te ar fi SPjo, evident, tra iectul meridianului electrostimulat v a f i mu lt mai m ic

Fig. 50:

Tonifierea ramurei stingi a meridianului splină-pancreas, utilizînd un traiect mai lung (A) sau mai scurt (B) al meridianului. în ambele ca zuri polul negativ („activ") se plasează pe un  p u n c t cu n u m ăr m a i m ic

polul negativ va fi plasat pe punctul cu  număr mai mare, iar polul pozitiv pe punc tul cu număr mai mic. Cînd segmentul de meridian cuprins între  cele două puncte electrostimuiLate este mare,  se mai poate plasa un ac pe un punct in termediar, numit „ac de conducţie“ (fig. 51). 197

196  

In orice caz, atunci cînd două puncte sînt   electrostimu late trebuie imaginat traiectul  teoretic pe care îl va parcurge curentul elec tric în corp, evitînd regiunea cordului sau   regiunea cerebrală. ELECTROSTIMULATOR 

F i g . 5 1 ; Acul interm ediar („de („de conducţie") conducţie") rea li zează o stimulare suplimentară

 într erupt,  întreru pt, iar butoa bu toane nele, le, din care se regle re gleaa ză frecvenţa impulsurilor şi intensitatea sti mulilor, să fie plasate la 0 . Se fixează întîi   frecvenţa, semnalată printr-un indicator so nor sau vizual. Se dă apoi drumul la cu rentul electric pe fiecare circuit, fixîndu-se   la o valoare situată între pragul de percep ţie şi pragul dureros. Pe parcursul stimu lării, dacă senzaţia de curent dispare (fe nomenul de adaptare), intensitatea curen tului va fi crescută uşor pînă la reapariţia   senzaţiei antei’ioare. La sfîrşitul tratamentului se procedează   astfel : se plasează la 0  frecvenţa şi inten sitatea, după care se întrerupe circuitul. Se   scot electrozii de pe ace şi se scot apoi acele.   Deşi curentul electric acţionează ca bacte-  ricid, este preferabil ca locul înţepăturii să  fie dezinfectat.

Poziţia bolnavului va fi, în raport cu  punctele stimulate, fie culcat, fie şezînd.   Lipatimiile nu sînt mai frecvente decît cele    întîlniite în curs cu rsul ul stimulă stim ulării rii clas clasice, ice, prin    înţepătu  înţe pătură. ră. De Deşi şi un stim stimul ul elect ele ctric ric se fac facee  resimţit pe o zonă mai mare (probabil 1—3 cm 0 ), localizarea punctelor trebuie   să fie cît mai precisă. In raport cu efectul   urmărit, introducerea acelor va respecta   tehnicile de tonifiere sau dispersie. Cînd electrozii sînt plasaţi pe mînerul   acului, trebuie avută în vedere rezistenţa   electrică mai mare a acestui segment. Pen tru acest motiv este recomandabilă aplicarea   electrodului ,pe acal propriu-zis.  înai  în ainn te de apl aplicar icarea ea electr ele ctroz ozilor ilor pe ace   trebuie verificat ca circuitul electric să fie 198

 

 A  AVV A N T A JE JELL E ELEC EL ECTR TROP OPUN UNCT CTUR URifif Şl ELEOTROACUPUNCTURII

ridiane, precum şi relaţiile dintre meridiane,   electroaoupunctura poate fi utilizată con

Unul din avantajele stimulării electrice a  punctelor de acupunctură este acela al posi bilităţii folosirii lor în scop de cercetare,    întru  în trucît cît para paramet metrii rii elec electric tricii (inten (in tensita sitate, te,   frecvenţă, timp de stimulare) pot fi contro laţi şi cuantificaţi (70, 71). Tipul de curent   (continuu, alternativ, impulsionai), forma  undei (care poate fi de o varietate infinită),   spectrul larg de frecvenţe al impulsurilor   (între 0,1 şi 1000 Hz), precum şi timpul   diferit de aplicare (de la cîteva minute la   cîteva ore) ore),, perm permit it realizarea unei stimu lări extrem de variate.

form tradiţionale, miş carea regulilor energetică fiziologicăpromovînd în meridiane. Cînd curentai electric este introdus în   corp prin intermediul acelor (electroaeu-   punctură), această tehnică evită impedanţa   electrică mare a tegumentului, prin stră pungerea acestui strat prin acul introdus  la 5, 10 sau chiar 30 mm adîncime. Este   posibil ca adîncimea diferită la care ajunge   acul să determine modificări funcţionale,  particulare fiecăreia dintre ele. Pe de altă parte, stimularea electrică a  punctelor, prin electrozi de contact (electro-   punctură), evită introducerea acelor în corp,  tehnica fiind mai uşor acceptată de copii   sau de persoanele hipersensibile. Este o  modalitate de tratament mai potrivită, de   asemenea, pentru persoanele astenice.  în  într truc ucîtît cur curent entul ul tre trebui buiee să pătru pătrundă ndă prin  stratul epidermic extern, adevărată barieră 

Pe lîngă posibilitatea de a obţine un efect   de  to  toni nifie fiere re   sau de  di  disp sper ersie sie,,  e'lectropunc-  tura şi eleetroacupunctura pot realiza tipul   de stimulare denumit  tra  trans nsm m isie   care poate  fi comparat cu un „masaj electric al meri-   dianului“. Prin efectul diferit al polilor  negativ şi pozitiv ai circuitului se poate   obţine o accelerare a fluxului energetic în  meridian (cînd curentul circulă în sensul  fluxului acestuia) sau de încetinire, de dis persie (cînd curentul circulă în sensul opus   fluxului energetic al meridianului). Cunos-  cînd sensul de circulaţie a energiei în me 200

electrică, intensitatea curentînnecesară va   fi mai mare decît cea de folosită electroacupunetură. In plus, electropunatura poate   folosi o sursă de curent continuu, întrucît   fenomenul de electroliză a acelor (cu posi bila lor fracturare) nu mai inte intervin rvinee (7 (75) 5)..  Mai mult, fiind vorba de un curent al cărui   sens rămîne constant, se poate mai uşor  accelera fluxul energetic de-a lungul me ridianului. Alte avantaje ale electroacupuncturii sînt : — posibilitatea aplică aplicării rii stimulilor o pe rioadă lungă de timp (ore), necesară mai  ales în scopul obţinerii analgeziei pre, intra   şi postoperatorii. Se evită în acest fel pre 20 2011

 

zenţa permanentă a personalului mediu care   ar trebui să manipu manipuleze leze perm permanent anent acele ; ■— posibilitatea obţinerii unor stimuli de  intensitate mult mai mare decît cei realizaţi   prin simpla înţepare. în plus, aceşti stimuli  pot fi modulaţi în timp ; — posibilitatea tratări tratăriii concomitente a  mai multor pacienţi în cursul aceleiaşi şe dinţe. Evident, parametrii electrici aplicaţi  fiecărui bolnav vor fi individualizaţi con form cu afecţiunea prezentă şi efectul   urmărit.

INDICAŢIILE ELECTAOACUPUNCTURII

Din punct de vedere terapeutic, avantajele   eleetroacupuncturiiii sînt eviden eleetroacupunctur evidente te în urmă toarele situaţii : —- în polinevritele, unele afecţiuniaplicarea neurologice, de    exemplu unor ca tipuri de curenţi cu efect tonifiant (frecvenţă    joasă, inten int ensit sitat atee mică mică,, sens se nsul ul cur curent entulu uluii în   direcţia de „curgere14 a energiei meridianu lui) permite obţinerea unor rezultate remar cabile. In polinevrita diabetică, de exemplu,  am obţinut rezultate bune şi foarte bune    în  într tr-u -unn pro procen centt de peste pe ste 70% din cazuri   (39). Am utilizat în acest scop emiţătorul   de unde ascuţite de origine chineză WQ 10 B,  cu o. frecvenţă de 1—2 Hz, în şe şedinţe dinţe a  cîte 15 minute. Intrucît intensitatea maximă-   a simptomelor polinevritei diabetice peri ferice se înregistrează la membrele inferi oare, punctele folosite au fost situate pe   merdianele ce traversează gambele, după  schema redată în fig. 52 şi 53. Stimularea   meridianelor s-a făcut respectînd conexiunea   fiziologică dintre ele, precum şi sensul ener in giei12meridianului.   şedinţe, fiecare Un dintre tratament ele fiind a constat desti   nată unui singur meridian evident, plasînd   cîte un circuit pe fiecar fiecaree ra ramură mură (dreaptă  şi stingă) a acestuia ; 203

 

—

în

la r e o

s e c h e l ele

c e r e b r a le ,

recu p erare

fie cu

o t e h n ic ă h i p o t o n ie

d is p e r s ie

t re a z ă

în

cu p erare d u p ă

Fig. 52 :  Meridia nele SP, R şi V şi punctele folo site ' în poli n evrita diabetică

? 8-

a c c id e n t ele

e le e t r o a c u p u n c t u r a

p a r ţ ia l ă

a

t u l b u r ă r il o r ,

v a s c u p e r m it e a p l ic î n d

de to n if ie r e (în h e m i p l e g i il e m u s c u l a ră ) , f i e o te h n ic ă de

( în

m u s c u la ră ).

d u p ă

h e m i p l e g i il e E f e c te le

c a z u r il e

a f la t e

f iz i o l o g i c ă ,

i n s t a la r e a

m a i

cu b u n e

în

h ip e r to n ie s e

p e r io a d a

a d ic ă

în

în r e g i s d e

p r im u l

rean

a c c id e n t u l u i ;

— în par paraliziile aliziile şi parezele musculare,   tehnica de eleotrostimulare de tip tonifiere   realizează beneficiul clinic cel mai bun. In   această situaţie se va urmări alegerea pe   meridiane a acelor puncte care corespund  punctelor motorii Erb, în vederea realizării   unor contracţii musculare ritmice induse de  stimulul electric. Trebuie avut în vedere   faptul că, că, contracţiil contracţiilee musculare se reali zează la frecvenţe sub 20 Hz. La frecvenţe   mai mari, contracţia nu mai apare, datorită   pauzei mici dintre stimuli, insuficientă pen tru a permite relaxarea fibrei musculare ;

  care — durerea în fine, are în un unele caracter afecţiuni linearalgice, (lomboîn  

sciatică, nevralgie cervico-brahială etc.), teh

nica de dispersie (în perioada acută sau sub-   acută), aplicată pe meridianele ce corespund  proiecţiei dureroase, este cea mai utilă. In majoritatea afecţiunilor ce constituie   indicaţii pentru acupunctura clasică, electro-  acupunctura obţine rezultate comparabile  (24, 32, 38, 44, 46, 48, 52, 89, 90, 99). Fig. 53 : Meridi anele F, S şi VB şi punctele folo site în polinevrita diabetică

D in

c e le

p u n c tu ra e v id e n t d ar

o

dep ăşi

e x p u s e

c o n s titu i e n u

p o a te ca

v a

r e z u lt ă u n

în lo c u i

c o m p le ta

c ă

p r o g r es

e le c t r o a c u  r e a l,

a c u p u n c tu ra şi

o c a z io n a l

c a re

c l a s iic c ă , o

p o a te

e f i c ie n ţ ă .

 

CONTRAINDICATELE, EFECTELE SECUNDARE Şl ACCIDENTELE ELECTROACUPUNCTURII

dente se datoresc nerespectării tehnicii co recte de stimulare şi mai ales ale s utilizării  unor intensităţi de curent nefiziologice, de   regulă cu o intensitate de 200 20 0   de ori mai   mare decît cea recomandată (92) ;

Eleotroacupunctura este o modalitate de tra tament care permite o gamă mai largă de  stimulare : de la o stimulare uşoa uşoară, ră, pînă pînă  la o stimulare forte. Aceasta din urmă ne cesită o serie de precauţii, dintre care men ţionăm : — evitarea acestui tip de stimulare la fe meile însărcinate, la marii hipertensivi (va lori peste 180/120 mmHg), la cardiaci (în spe cial tulburările de ritm, infarct miocardic,   insuficienţă cardiacă) ; — evitarea electrostimulării unor puncte   situate în vecinătatea sinusului carotidian,   în jur jurul ul inim in imiiii sau ex extre trem m ităţii ită ţii cef cefali alice, ce,    în adevăr, adev ăr, dint dintre re accid ac cident entele ele ele electr ctroa oacu cupu puncnc-   turii o gravitate deosebită o prezintă asfixia,  oprirea respiratorie şi fibrilaţia ventricu lară (fig. 54) 54).. Asfixia Asfix ia se datoreşte contracto rii muşchilor respiratori, în timp ce opri rea respiratorie se produce prin inhibarea  centrului respirator bulbar ca urmare a  aplicării unui şoc electric ce interesează  

— contraindicarea eleetroacupuncturii la  purtătorii unor electrostimulatoare (cardio-  stimulatoare), aparate auditive sau pompe de  infuzie continuă a insulinei; — contraindicarea electrostimulării punc telor situate în regiuni cutanate prezentînd   leziuni de natură inflamatorie (turberculoză   cutanată, furunculoză) sau alergice (eczeme   umede) ; — evitarea electrostimulării la bolnavi cu   astenie avansată sau în cursul unor stări in-   fecţioase acute. Efectele secundare locale (arsuri la nivelul  

această regiune. în fine, ventrioular oulară ă poate apărea atuncifibrilaţia cînd unda de  şoc electrică acţionează în faza vulnerabilă   a revoluţiei electrice cardiace. Aceste acci-

aplicării: stimulilor) înregistrează în două  situaţii intensitateaseprea mare a curentului sau o inegalitate importantă între segmentul   pozitiv şi cel negativ al undelor. în această

206

Fi Fig. g. 54 :  Efectele fiziologice pa tologice aleşi stimulilor electrici în fun cţie cţie de in  tensitatea curen tului

207

 

situaţie se produce o polarizare a ţesuturilor  cu scăderea marcată a pH-u pH-ului lui tisular la  anod şi creştere marcată ,1a catod. Acest  sit efectpentru este foarte electrostimulare puternic dacăeste curentul continuu. folo   Pentru acest motiv un astfel de curent nu  ■ este folosit decît în electropunctură (stimu larea punctelor prin pielea intactă). Folosi rea curentu curentului lui continuu prin intermed intermediul iul  acelor poate duce la electroliză şi la dizolva rea acelor. Datele noastre (75) arată că acest  proces este ou atît mai intens, ou cît intensi tatea curentului este mai mare, iar timpul   de stimulare mai lung. Efectele secundare apar de regulă în cazu rile în care nu se respectă inte intensitate nsitateaa de  curent adecvată. In .tabelul 28 sînt indicate,  pentru electropunctură şi pentru electroacu-  punctură, valorile de curent corespunzînd   pragului de percepţie, pragului dureros şi  pragului de toleranţă. Tabelul   28

EFECTELE FIZIOLOGICE ALE CURENTULUI  APLICAT PRIN PIELE INTACTA* ŞI PRIN   INTERMEDIUL ACELOR **

Se poate remarca diferenţa mică între va lorile pragului ele percepţie între stimulii  aplicaţi prin pielea intactă (100   jiA) şi prin  ace (80 fxA), pentru ca diferenţa să -crească  pentru pragul dureros cel de (paralizii, toleranţă.   Alterări nervoase sau sau musculare pareze) pot apărea numai prin nerespectarea   tehnicii corecte de înţepare şi depăşirea pra gului fiziologic de intensitate. Întrucît efectele secundare sînt legate de   intensitatea curentului, este preferabil ca  aparatele de electrostimulare să nu dispună   de o putere electrică mai mare decît pragul   de tolerabilitate. Cele mai indicate simt cele   alimentate cu baterii. Fractura acelor, prin procesul intens de  electroliză şi de dizolvare a metalului, poate  apărea numai în cazul utilizării pentru elec trostimulare a curentului continuu. După  cum menţionam, acest proces este cu atît   mai marcat cu cît intensitatea curentului   este mai mare şi cu cît timpul de stimu lare mai îndelungat. Deşi nu se pune pro blema pentru o stimulare de scurtă durată   (cîteva minute), procesul poate apărea la o  stimulare îndelun îndelungată gată necesară obţinerii  analgeziei operatorii. Cîteva elemente de siguranţă, de întreţi

Pragul  de per cepţie

Tipul de  «timulare Stimulare prin  piele intactă Stimulare prin  ace *60 Hz ; ** 20 Hz

Pragul dureros

Pragul  de tole ranţă

100 JiA  1 000 (x (xA 10 000 uA  80 |iA

500 jiA

1000 ixA ixA

nere şi de utilizare a aparatelor trebuie cu noscute : — evitarea scurtcircuitelor între electrozi,  cînd aparatul este pus în stare de funcţio nare ; — cînd aparatul nu este utilizat, trebuie    între  înt reru rupt pt circu cir cuitu itull elect el ectric ric cu aju ajutoru torull între înt re rupătorului ; 20 209 9

2088 20  

— păstrarea aparatului într-un mediu cu  temperatură potrivită şi constantă ; de ase menea, este bine să se evite mediul umed ; — dacă aparatul este neutilizat o perioadă  mai lungă de timp este bine să se scoată  bateriile din locaşul lor. O menţiu menţiune ne specială trebuie făcută pen tru bolnavii la care se practică analgezie   prin acupunctura în cursul unor intervenţii   toracice sau cardiace. Contactul dintre elec trozi cu instrumentele chirurgicale sau cu  un eventual cateter intracardiac poate faci lita migrarea ourentului electric pe căi ne dorite, cu posibile accidente grave, ca fibri-   laţia ventriculară sau oprirea cardiacă.

ElECTROÂCUPUffCTURÂ QUPĂ TEHNICA VQLL (EAV — Electroacupuncture Vool)

according ta 

In 1955, Diathermo-punctorul, imaginat de  Voii, combină o tehnică diagnostică (precie-   rea potenţia potenţialului lului unui punct) cu cea de  tratament (emiterea unor impulsuri de cu rent continuu sau alternativ). Aparatul foloseşte impulsuri. de frecvenţă    joasăă (8—10 Hz), valori apropiate de cele    joas existent exis tentee în natură natură.. Curentul continuu   impulsionai impuls ionai a fost ales pentru avantajul  pe care-1  realizează pauza dintre impul suri care dă organismului răgazul prelu crării stimulului precedent. Tehnica amin tită presupune o variaţie a frecvenţei im pulsurilor între 8  şi 10 Hz care pare a da  rezultate mai bune decît o frecvenţă fixă (de  exemplu 10 Hz). In aparatul tranzistorizat „EAV Derma-   tron“, variaţia frecvenţei este asigurată au tomat. Autorul obţine un efect sedativ (disper-   sant, de relaxare) prin impulsuri cu o du rată de 350 ms, urma urmate te de o pauză de  650 ms (l(laa frecv frecvenţa enţa de 1 Hz) şi o ten 120 0   ms, sul siunedurează joasă deaproximativ 1,5—-2,0 V.12 La 3 Hz., iar impul pauza   de 123 ms. La 5 Hz im impuls pulsul ul este de 211

 

180 180 ms, iar pauza de 20   ms ; 6— 10 Hz nu mai există pauze.

într întree 

Efectul tonifiant se obţine cu intensităţi  de curent mai mari 60 V, corespunzînd unei  puteri electrice de 60 mW, adică de cca  2000   ori mai intens decît cel folosit pentru   efectul de calmare (apreciat la un consum  electric de numai 20—30 jxWatt). Practic, aparatul prezintă un ec ecran ran pe  care există o scală gradată de la 0  la 10 0 ,  valoarea de 50 căzînd în mijlocu mijlocull scalei  (fig. 55). Aceasta din urmă corespunde stă rii funcţionale normale determinată de au-

Fi Fig. g. 55 :  Indicaţiile Indicaţiile furnizate de ecranul a par atu lui utilizat prin tehnica voll.

tor în mod empiric. Valorile situate între   50 şi 100 indică, în raport cu îndepărtarea   de la poziţia centrală : iritaţie „fiziologică 14 (între 52 şi 65), iritaţie „cumulativă 44 (între  66—80), „inflamaţie parţială 44 (între 82 şi 

Un alt eleme element nt menţiona menţionatt ca important   în inte interpre rpretar tarea ea val valori orilor lor cit citite ite pe ecra ecranul nul   aparatului este aşa-zisa „def'lecţie indica toare44. tor atingeAstfel, rapidîno unele valoare situaţii, crescută acul(săindica spu nem 90), 90), pentru ccaa apoi acul să revină  treptat la o valoare mai mică (să spunem   70), und undee se va fix fixaa („valoare stab stabilă4 ilă444). In  alte situaţii, valoarea măsurată este atinsă   lent, fără intervenţia unei „deflecţii indi catoare44 ; aceasta ar fi un semn de hipo-   funcţie fun cţie („asten („astenie ie orga organică4 nică444). In fine, exis există tă   şi cazuri în care acul indicator atinge rapid   (în 1 — 3 sec.) o valoare stabilă, fără alte   oscilaţii. Deflecţia indicatoare are o durată  variind între 10—20  s (cî (cînd nd valor valorile ile mă surate sînt mai mar marii de 50) ajungînd la  20—60 s (cînd valorile măsurate sînt mai   mici de 50). Explicaţia dată de autor deflecţiei indi catoare este următoarea : în cazul organelor   care prezintă tulburări funcţionale, rezis tenţa ţesuturilor la trecerea curentului sca de. Organul nu este capabil să-şi păstreze   constantă rezistenţa faţă de curentul in trodus. Scăderea rezistenţei electrice pro gresive este indicată de „deflecţia indica toare44 ce precede fixarea pe poziţia de echi

90) şi „inflamaţie totală44 (între 90 şi 100).  De cealaltă parte a scalei, deviaţia acului va   indica indi ca : degener degenerare are in incipie cipientă ntă (între 48 şi  40), degenerare avansată (între 38 şi 30),  degenerare considerabilă (între 28 şi 20 ),  degenerare în stadiul final (sub 20 ) sau o  stare premortem '(sub 10 ).

libru stabil. Tratamentul constă în eliberarea pe  punctele studiate a unor impulsuri de cu rent continuu, destinate aducerii acului in dicator în poziţia de echilibru fiziologic   (valoarea centrală 50). Impulsurile sînt eli berate prin apăsarea pe un buton plasat

212

213

 

pe minerul electrodului cu care se fac şi   măsurătorile. In cazul în car caree iniţial acul indică un  proces inflamator (valoare mai mare de 50),  intensitatea intensitat ea de curent necesară corectă corectării rii  lor va fi mică (influenţă sedativă). Impul surile de curent vor fi eliberate pînă cînd   acul indicator ajunge la valoarea 0. Se în chide butonul prin care s-au eliberat im pulsurile şi se face o nouă măsurătoare. In  raport cu valoarea obţinută se eliberează   din nou alte impulsuri prin care se atinge   din nou valoarea zero. Se procedează ast fel pînă cînd cînd măsurare măsurareaa va indica poziţ poziţia ia  centrală de echilibru (valoarea 50).

MECANISMUL DE ACŢIUNE  AL  A L EL ELEC ECTR TR0A 0ACU CUPU PUNC NCTU TURI RI11

In cazul în care (valoare iniţial acul proces degenerativ mai indică mică un de   50), intensităţile de curent necesare corec tării lui vor fi mai mari (efect tonifiant).   De altfel, atunci cînd parametrii electrici   ai punctului ating valoarea de 50, impulsul   electric aplicat devine dureros astfel încî.t  stimulul trebuie oprit (prevenirea suprado-  zajului electric). Critica metodei de diagnostic şi de trata ment a lui Voii este legată de caracterul   său empiric, neexistînd în prezent o expli caţie ştiinţifică acceptabilă a efectelor obţi nute. Rezultatele clinice bune însă justifică  utilizarea sa în practica curentă.

clăditiden aeriment putut  încă ideşafodajul entif tifica icatt şi acupunotie, demo de monst nstrat rat nu exp experim ental. al.fi   Sîntem însă aproape de descifrarea unui   nou mister al materiei vii, care va deschide   probabil noi orizonturi în domeniul cunoaş terii. Dintre efectele cele mai evidente ale  electroacupuncturii, cel analgezic se deta şează prin importanţa practică deosebită.  El sugerează de la început impactul ner vos al „manipulărilor energetice" realizate  de stimularea punctelor de acupunctur acupunctura, a,  impact nervos bidirecţional bidirecţional : pe de o par parte, te,  stimulul periferic este preluat de fibrele   nervoase aferente, transmis şi prelucrat la   nivelul centrilor nervoşi ; pe de altă parte,   sistemull nervos reprezintă calea eferentă   sistemu tradusă în final în modificarea funcţiei unui   organ periferic, care face parte din efec tele terapeutice ale acupuncturii. Legat de sistemul nervos şi acţionînd în   interdependenţă strînsă cu el, au fost izo

In ceea ce priveşte modul In care stimu-  lii mecanici sau electrici aplicaţi pe punc tele de acupunctura sînt preluaţi de reţeaua   meridianelor şi prelucraţi, există încă nu meroase supoziţii şi incertitudini. Substra tul fizic al energiei (Qi),  pe baza căruia este  

215  

late în ultimii an anii mai multe substanţe peptidice, inclu incluse se în hormonilor, neurotransmiţătorilor modulatorilor, care au deschis o

grupe de  categoria  şi neuro-  eră nouă  

 în nisme în înţel ţeleg de egere erea transmitere a uno unora ra din a informaţiei posib po sibile ilele le me meca de cala  periferie la centru şi de la centru la peri ferie. Să trecem pe scurt în revistă aceste   date. In creier, comunica comunicarea rea între celule se  face direct şi precis prin intermediul co nexiunii sinaptice, mediatorul chimic elibe rat la acest nivel fiind numit  ne  neur urot otra rans ns--   miţ  m iţăt ătoo r.   In ultimii 10  ani s-a înregistrat o  explozie de substanţe peptidice pentru care  există dovezi că intervin în transmisia (ne-  urotransmiţător) sau modularen (neuromo-  dulator)) impulsurilo dulator impulsurilorr senzoriale transmise   către sistemul nervos central. Numărul lor  se ridică la mai multe zeci şi lista nu în cetează să crească. Principalele argumente pe care se spri  jină inc includ luderea erea unor pep peptid tidee print printre re neune u-  

şi inactivare a acestor peptide în ţesutul   nervos. Pe lîngă neurotransmiţători, activitatea activitate a  nervoasă mai poate fi influenţată de unele   substanţe peptidice, numite  ne  neur urom omod odul ulaa-    to  tori ri   care nu acţionează transin transinaptic, aptic, dar  care, fiind prezenţi în lichidele fiziologice,   au acces la structurile pe care le influen ţează. O astfel de substanţă influenţea influenţează ză   constant şi predictiv activitatea neuronală,  prin acţiunea exercitată selec selectiv tiv asupra  unor segmente nervoase. Descoperirea neuropeptidelor şi preciza rea rolului lor au deschis noi orizonturi în   cunoaşterea unor procese nervoa nervoase se com plexe şi în special a mecanismului de con trol al senzaţiei dureroase. Ele au permis înţeleg înţelegerea erea unor aspecte   legate de mecanismul hipalgezic obţinut  prin intermediul stimulării mecanice sau  electrice a punctelor de acupunctura. Din tre neuropeptidele implicate în acest meca nism, endorfinele   ooupă un loc important,   justi  ju stific ficîn îndd o dis discuţ cuţie ie mai amă amănunţ nunţită. ită.

granulele secretorii identificabile morfolo gic ; obţinerea efe efectelo ctelorr electrofizio'logice   specifice prin aplicarea pe un simplu neu ron ; inducer inducerea ea efectelo efectelorr comportamentale   prin administrarea experim entală la ani mal ; eliberarea lor în ţesu ţesutul tul nervos prin 

Către s-au anii evidenţiat 1970, în diferite structuri ce   rebrale receptori morfinici, care au sugerat exis existenţa tenţa unor substanţe   de tip opiaceu, prezente în mod normal în   organism (morfine endogene — de unde  termenul de endorfine). In 1975 au fost izo late din creierul de porc două peratapeptide,  numite num ite met-enk met-enkefaline efaline şi leu-enkefaline,  demonstrîndu-se în acelaşi timp activitatea  

  populaţii rotransmiţători rotransm iţători celulare ar selec selective fi : tive local localizarea ;izarea evidenţiere evidenţierea lor îna  lor la nivelul terminaţiilor nervoase şi în  

aplicarea unor stimu stimulili depolarizanţi ; pre zenţa receptorilor specifici în ţesutul ner vos ; existen existenţa ţa unor meca mecanisme nisme de sinteză 216

lor asemănătoare morfinei şi altor alcalo-   izi opiacei. Secvenţa aminoacizilor din met-   enkefalină este prezentă într-un peptid 217

 

mai mare p-endorfina, la rîndul ei conţi nută în partea terminală a unui peptid de   natură hormonală numită p-lipotropină. In prezent se consideră că în hipofiză (şi  probabil şi în unele structuri nervoase) ia  naştere o moleculă mare de natură glico-    proo-op opio ioco corti rtina na,,  cu greutate mo proteică,  pr leculară cuprinsă cuprin să între 30—40 000 daltoni   şi care este precursorul ACTH-ului şi sal al tor peptide biologic active incluzînd  a  şi  P-MSH-ul şi  a  şi (5-lipotropina. Endorfinele,   în număr num ăr de 3 (a, (3 şi y), sînt sîn t peptid pep tidee mari,   cea mai importantă dintre ele fiind (i-en-   dorfina, peptid conţinînd 31 aminoacizi,  prezentă în molecula de a-LPII (aminoacizii   63—93). După cum menţionam, enkejcdinele   sînt  peptide cu un număr mai mic de amino acizi, capabile a se lega specific de recep-  toi'ii morfinici din sistemul nervos central   şi tractoul gastrointestinal, mimînd acţiunile  descrise pentru derivaţii morfinici. Relaţia funcţională dintre p-LPH, ACTH  şi endorfine este sugerată de eliberarea lor  concomitentă în cursul unui stres, sau în   cursul unei hipoglicemii induse insulinic.  Ele par a fi un component normal al siste mului mu lui reglai reglaito torr neurohumoral etichetat etiche tat ca  „sistemul de stres endorfinic“, funcţionînd    în corelaţ cor elaţie ie cu alt altee substa sub stanţe nţe hormo hor monal nalee sau  peptidice, ca, de exemplu, prostaglandinele  şi catecolaminele. S-a sugerat că peptidele cu o activitate   de tip morfinic participă la modularea per cepţiei a comportamentului, comportam entului, hi-a  func funcţiei ţiei dureroase, neuroendocrine a, creierului, 218

pofizei şi posibil în intenstin, unde ele pot  face parte dintr-un dintr-u n sistem nervos autonom  peptidergic. In acest fel enkefaline enk efalinele le şi  substanţele înrudite pot stabili o legătură    într  în tree percep per cepţie ţie,, compor com portam tament ent,, reglare reg lare ne~  uroendocrină, secreţie endocrină şi meta bolism. In ceea ce priveşte distribuţia receptori lor opiacei şi a endorfinelor endorfine lor în sistemul sistem ul  nervos central, concentraţii mari au fost  găsite în corpii striaţi, amigdală, substanţă   cenuşie periapeductală, talamus şi liipota-   lamusul anterior. Se găsesc, de asemenea,    în coarne coa rnele le dorsale dors ale ale mădu mă duvei vei unde un de au 

  fost găsite nu numai neuropeptide implicate enkefaline în transmisia transmisi dar şia alteşi  modularea senzaţiei dureroase ca substanţa 

P, colecistokinina colecistok inina şi somatostatinul, pre zente în neuronii senzoriali senzoriali amielinici şi  neurotensina (prezentă în micii neuroni din   substanţa gelatinoasă medulară). In ce mă sură şi la ce nivel eliberarea acestor sub stanţe mediază efectele analgezice ale acu puncturii constituie un subiect de discu ţii, din care se întrevede lămurirea nu nu mai a mecanismului de acţiune a acupunc turii, dar şi unele procese fiziologice impli cate în recepţia, transmisia şi modularea   influxurilor nociceptive dureroase. Posibilitatea obţinerii (este adevărat, nu mai într-un anumit procent din cazuri) a  unei hipalgezii pronunţate, prin acupunc tura, nu mai este pusă la îndoială. Studii  controlate au confirmat scăderea pragului  de percepţie dureroasă la om după acupunc219

 

tură şi blocarea acestui efect prin antago nistul specific (3-endorfinic, naloxona. Intervenţia Interve nţia unei componente humorale   în obţ obţiner inerea ea efe efectu ctulu luii hip hipal alge gezic zic prin acu-   punctură a fost sugerat de o serie de obser vaţii clinice şi experimentale. Astfel s-a   constatat că instalarea hipalgeziei Astfe prin l acupunctură sau electroaoupunctură necesită   un timp de inducţie de aproximativ 20   min,  iar după încetarea stimulării punctelor de   acupunctură scăderea pragului de percepţie   dureroasă se menţine o perioadă de timp,   care uneori atinge 70 de ore. Arg Argumen umente te   suplimentare au fost aduse de studiile ex perimentale perimen tale la animal, animal, folosind circulaţia   încrucişa  încru cişată. tă. Cre Creşter şterea ea pra pragul gului ui sensib sen sibili ilităţ tăţiiii   dureroase a fost obţinută atît la animalul  la care s-a efectuat stimularea acupunctică  (donator), cît şi la primitor, atît la şobo lan, cît şi da cîine sau iepure. Mai mult,   transferul de lichid cefalorahidian de la un   animal aoupunctat, în ventriculul IV al al tui animal nestimulat, creşte semnificativ   (cu 85%) pragul sensibilităţii dureroase. In  fine, s-a arătat că hipofizectomia aboleşte    efectul efec legattulde acupuncturii eliberarea deprintr-un endorfine, mecanism dar încă  

insuficient elucidat. Sediul eliberării endorfinelor după sti mularea punctelor de acupunctură poate fi  reprezentat de diferite etaje nervoase. Se   ştie că enkefalinele sînt prezente în cornul  dorsal al măduvei spinării, alături de sub stanţa P şi colecistokinină. Trecerea im pulsului nervos (generator al senzaţiei du reroase) prin cornul dorsal al măduvei are   ca etapă finală sinapsa la nivelul celulei T,

la acest nivel transmisia fiind mediată de  substanţa P. Eliberarea substanţei P poate  fi însă prevenită (blocînd transmisia influ xului xul ui dur dureros) eros) prin stimularea interneuro-  nului din substanţa gelatinoasă a lui Ro-   lando, al cărui mediator chimic este enke-   falina. După cum se vede în fig. 56, stimu larea fibrelorîn nervoase cu diametrul mic,  care inhibă acelaşi timp interneuronul

Fi Fig. g. 56 :  Rep rezen tarea schem atică a influen ţei electroacupun cturii asupra percepţiei percepţiei dureroase conform teoriei controlului de poartă al lui Melzak şi Wall

(şi eliberarea enkefalinei), duce la elibera rea ia nivelul celulelor T a substanţei P şi  transmisia fluxului nociceptiv, prin tractul   spinotalamic. Dacă însă paralel se stimu lează fibrele aferente cu diametru mare,

221

220  

acestea printr-o colaterală trimisă interneu-  tronului vor stimula eliberarea de enkefa-  lină, blocâ blocând nd astfel transmisia influxulu influ xuluii  nociceptiv prin celulele T. Este teoria „por ţii de control" emisă de Melzak şi Wall   care a fost preluată în explicarea mecanis mului de acţiune al acupuncturii. Astfel,   studii histologice au arătat că fibrele por nind de la punctul stomac 36 (mult utilizat    în analgezia analg ezia acupuncturală) se caracteri zează printr-un printr -un diametru mai mare şi o  mielinizare mai important importantă, ă, presupunîn-   du-se că stimulii acupunctici sînt transmişi  preferenţial pe calea acestor fibre (30, 115).  La nivelul cornului dorsal al măduvei, im pulsurile transmise prin aceste fibre vor  stimula interneuronul şi eliberarea de en-  kefaline, prevenind eliberarea substanţei P  la nivelul celulei T şi transmiterea senzaţiei  dureroase din sectorul inervat de fibrele cu  diametrul mic, situate pe acelaşi metamer.  Aşa s-ar explica creşterea enkefalinelor în  lichidul cefalorahidian, de la nivelul fibre lor nervoase provenite din metamerul pe  care se găsesc punctele stimulate (1, 2, 5, 7, 28). Eliberarea endorfinelor la nivelul centri lor nervoşi supramedulari, realizînd multe  alte „porţi ddee con control trol11', ar putea pute a explica exp lica   efectul analgezic obţinut prin acupunctură,  după stimularea unor puncte situate la dis tanţă de zona pe care se exercită stimularea.   Date experimentale la animale, folosind mi-   croelectrozi implantaţi în talamus, susţin   ipoteza că nu nucleul cleul parafascicul parafascicular ar este o  structură esenţială care primeşte impulsurile 222

„purtătoare ale durerii", iar nucleul centro-   median primeşte impulsurile aferente de la   nivelul punctelor de acupunctură avînd pro babil semnificaţia de „modulator al durerii".  Descărcările nocice nociceptive ptivejj ale neuronilor nu cleului parafascicular pot fi inhib inhibate ate prin  stimularea punctelor de acupunctură, stimu larea electrică a unui nerv senzitiv, pensarea  tendonului lui Achile sau stimularea elec trică directă a nucleului centromedial. Frec venţa optimă a impulsurilor electrice nece sare inhibării descărcărilor nociceptive ale  neuronilor parafasciculari, fie prin acupunc tură, fie prin stimularea directă a nervului   centromedian, a fost găsită de 4-8 min. Este   probabil că impulsurile aferente de la nive lul punctelor de acupunctură să-şi exercite   acţiunea hipalgeziantă prin intermediul nu cleului centromedian.  în acest sen senss este de luat lua t în consid consideraţie eraţie   faptul că nucleul italamic primeşte nume roase fibre prin formaţiunea reticulară bul-   bară, bar ă, zonă de convergenţă a impulsurilor  heterosenzitive, inclusiv pe cele care medi ază efectele electroacupuncturii. Astfel, sti mularea unui punct de acupunctură poate   să producă potenţiale evocate atît în forma ţiunea reticulată bulbară, cît şi în nucleul   centromedian. Se presupune deci că efectul  inhibitor al acupuncturii asupra descărcării  nucleilor parafaseiculare se realizează prin  intermediul neuronilor nucleului centro median. Este interesant de menţionat că inhibiţia   descărcărilor în nucleul parafascicular  apare după o întârziere de 15-20 m/s faţă de 223

 

impulsul stimulator. Avînd în vedere relaţia  spaţială strînsă între cele dou douăă nuclee,  această perioadă de latenţă nu poate ifi ex plicată decît prin implicarea unui circuit   neuronal mai complex, comple x, care intervin intervinee în   elaborarea efectului inhibitor exercitat de  nucleul eentromedian.  în fine, întrucît întruevidenţiate cît concentraţii conce ntraţii mari de enen -  dorfine au fost în sistemul limbic şi în hipotalam hipotalamusul usul ant anterior, erior, eliberarea lor ca  urmare a unor stimuli specifici cutanaţi ar  putea fi legată de aspectul emoţional al du rerii. întrucît în răspunsul la un stimul du reros. tonusul emoţional psihic are o impor tanţă deosebită, intervenţia interv enţia acestui sistem   (baza neurologică a emoţiei) Li stabilirea   pragului de percepţie a durerii şi a răspun sului emoţional, ce însoţeşte orice stimui du reros, pare definitorie defin itorie.. Or, siste sistemu mull limbic   prezintă cei mai numeroşi receptori endor-  finici, şi aici s-au înregistrat şi cele mai mari   creşteri ale endorfinei după electroacu-  punctură. Implicarea centrilor nervoşi în  obţinerea efectului analgezic prin electroacu-  puncbură este sugerat şi de constatarea că  acest, ace st, efect e fect nu se mai înregistrează înregistrea ză dacă  aplicarea acelor este precedată de intercep tarea percepţiei dureroase prin   anestezie locală. La rîndu'l periferice lor, implicarea endorfinelor în mecanismul hipalgeziant al  electroacupuncturii este susţinut şi de im posibilitatea posibilita tea obţinerii acestui efect efec t la şoarec şoareciiii  deficienţi în receptori opiacei. Un argument   în plus plu s pentru pentr u int interv ervenţi enţiaa endorfine endo rfinelor lor în   obţinerea efectelor electroacupuncturii este   adus şi de utilizarea acestui tratament în 224

combaterea sindromului de abstinenţă la  intoxicaţia cronică eu heroină (93). Un ultim aspect legat de rolul fiziologic   posibil al endorfinelor în menţinerea unui  anumit prag de sensibilitate dureroasă, va privind riabil dereceptivitatea la individ, arinterindividuală putea aduce studiile dife   rită la acţiunea acupuncturii. S-a arătat că   unui grup de indivizi împărţiţi în două cate gorii, una cu un prag dureros mai înalt decît   media (numiţi impropriu „insensibili la du-   rere“)şi alta cu pragul dureros mai mic decît   media, li se administrează naloxon naloxo n (2  mg  i.v.), comportamentul lor va fi diferit : scă derea pragului dureros pentru cei cu prag    înaltlt şi creşterea  îna creşte rea pragulu praguluii dureros pentru   cei cu prag jos. Aceste date susţin ideea unei  modulări bidirecţionale a sistemului de con trol al durerii, care pare că are o activitate   de fond. Această activitate de fond, instalată   la un prag mai înalt îna lt sau mai scăzut, scăzut, pare  mediată de o substanţă endogenă, foarte pro babil de natură endorfinică, întrucît poate fi   antagonizată de naloxon. Mai mult, s-a de monstrat că analgezia obţinută prin placebo  poate mediată eliberareaproduce opioidelor en dogene.fi în adevăr,denaloxonul o creş tere semni semnificativă ficativă a durerii la persoanele   care răspund la placebo prin scăderea pragu lui dureros, dureros, ca urmare o blocării eliberării  endogene a endorfinelor (sau ocuparea re ceptorilor morfinici). Mobilizarea de către   orice act medical a „sistemului intrinsec de   control al durerii" participă în mod substan ţial la obţinerea unui benef beneficiu iciu terapeutic  independent de introducerea (sau nu) în or 225

 

ganism a unei substanţe chimice analge-   ziante (5). Legat de cele menţionate mai înainte, ne   întrebăm  întrebă m dacă receptiv rece ptivitate itateaa (variabilă de la  caz la caz) la acupunctură sau electroacu-   punctură nu este legată de „tonusul“ diferit   al sistemului endorfinic endogen de care de pinde controlul sensibilităţii dureroase. Ab senţa acestui sistem ar putea însemna acu-   puncturorezistenţă, în timp ce o bună repre zentare a sa, ar putea însemna o receptivi tate evidentă la stimulii cutanaţi aplicaţi în  tratamentul prin acupunctură. Fără îndoială, teoria endorfinică a aeu-  puncturii punct urii nu poate explica decît unul din  mecanismele implicate în obţinerea efectu lui cel mai pregnant al acestui mod de trata ment şi, anume, au acţiunea antialgică. Chiar  dacă endorfinele fost implicate în modu larea comportamentului şi în unele afecţi uni psihice, în reglarea unor glande endo crine (hipofiză, pancreas), în stabilitatea car-   dio-vasculară, în unele une le tulburări respira torii,, ele nu pot explica multiplele torii mu ltiplele acţiuni   înregistr  înre gistrate ate în activita acti vitatea tea unor organe in terne după acupunctură, obiectivabile prin  mijloacele moderne de investigaţie. Este   foarte probabil că ele să nu reprezinte decît  numai o clasă de peptide implicate în veriga   umorală a efectelor acupuncturii. Alţi neuro-   transmiţători sau neuromodulatori ca seroto-   nina, prostaglandinele, histamina, somatosta-  tinull etc. ar putea completa în viitor lista  tinu mediatorilor chimici, intervenind pe drumul   complex parcurs de stimulul pornind de la   punctele de acupunctură şi ajuns în final să  moduleze într-un sens voit activitatea dere glată a unui organ intern.

LEXIC TERAPEUTIC

INDICAŢII PENTRU UTILIZAREA LEXICULUI Punctele menţionate pentru diferitele afec ţiuni sînt numeroase. Din ele trebuie alese   cele mai indicate în fiecare caz în parte. în  tratam trat amentu entul.l. prin electroacupunotură, electroacupunotură, alege rea punctelor trebuie făcută ţinînd seama de   cîteva reguli : — vor alefi aceluiaşi stimulatemeridian, de preferi preferinţă nţă două două   puncte respectînd tehnica de tonifiere sau dispersie, în func ţie de prezenţa insuficienţei sau execesului   în meridian. meridia n. Punctu Pun ctull care trebuie trebu ie ton tonifica ificatt  va fi stimulat cu electrodul negativ ; —

vo r

fi

a le s e

p un cte

la

p un cte

lo c a le

— fie

d i st a n ţ ă

s tim u l a re

(pun cte

e n e r g e tic e ) ,

a t ît cît

şi

;

n u m ă ru l cît m ai

p e n t ru

m ic

p u n c t e lo r : p.

f o l o s it e

che ie, p.

t re b u ie

specific

şi

să

12

p.

s im im p t o m a t i c e .

o

L e xicu l

te ra p e u tic

v a lo a r e

in f o r m a tiv ă .

ţ iu n i p r e c iz a t e cesar ru ia

şi u n să

se

d up ă

a b s t r a c ţ ie

la U n

de

o

să

c adrul

alegere

tul

r e g u l i lo r

şi de

n u m a i

un ei

c la s ic e

afec-

este

ne-

c o n f o rm

că-

lo g ic ă

a c u p u n c to r

e n e r g e ti c

a ib ă

e n e r g e ti c ,

acest

d i ag n o s tic u l co n f o r m

în

r e g u li le

d i a g n o s tic ajun gă

m e i te ra p e u tic e . face

tr e b u ie

a

sche-

ve rsa t

p o a te

f o r m u l a r,

p r e e iz î n d

a p l ic în d

t ra t am e n -

t ra n s f e r

al

e n e r g ie i

227

 

 în sistem sist emul ul merid meridianelo ianelor. r. La aceste punct punctee  vor fi adăugate şi punctele majore ce con trolează diferite zone sau organe, precum şi   punctele care sînt utile în raport cu  cir  circu cum m  stanţ  sta nţele ele de ag agrav ravare are   şi anume :  dup  dupăă m a s ă :  S P 9 ;  îna  înaint intee de m a s ă :  S P o ;  pr  prin in z g o m o t:   V G 19 , S 4 5 ; la căldură:  S36  şi S 4 2 (pentru căl  schimb imbare are de vr vrem emee :  TFi 5  ; duraă radiantă); S 3 6 ; la frig :   V 62> S36, TF5,   după  dup e m o ţii ţi i :  Cs, sch P i; la o anumită oră : dispersarea meridianu lui al cărui maxim de energie este la ora  agravării; la umiditate :  TF5,i5, V2i ;  no  noc c  turne  tur ne :   V G i g , V B 29 şi  V G i 6 (pentru dureri) ;  miros  mir os de ali alime mente nte   : S:jq ;  per  p erim im en st stru ru a l:  R!;,   V 62 ;  în rep repau auss :   V S 3 ; pr  prin in v î n t :   V B 2o , Ri  (vînt cald) TF5  (vînt rece) ;  du  după pă con consum sum de  carne : S 3g ; după consu consum m de vvin in : VG^g.

TRATAMENTUL ALGIILOR NEVISCERALE Indiferent de sediul durerii, unele puncte au o valoare deosebită : VC6  nu suprimă dure rea, dar înlătură caracterul ei insuportabil:  durerile însoţite de contractară ; SP 3  şi S2;  durerile mai multor articulaţii: SP 5  ; dure rileoţite localizate dezaţia bolnav în os :: VB ; algiile  îns  însoţi te de sen senzaţia de arsură P 73;0 durer durerile ile   pur musculare :VB34. Cefalee vasculară: înţeparea p. cheie a  vaselor extraordina extraordinare re ce apa aparr în cefalee :  Yang-Wei (TF5) sau Yang-Qiao Mai (Vei) în   exces exc es de Yang ; Jenn-M Jenn-Moo (P7 (P7)) în eexce xcess de  Yin ; înţeparea p. specifice : P7, V10. Cum de  regulă pulsurile indică exces în meridianul 228  

VB şi insuficienţă în meridianul F, este bine   a dispersa VB 38  şi a tonifia Fs ; înţeparea p. p.  simptomatice : în funcţie de localizarea cefa-   le leei ei : tem tempor porală ală — extr ex tra2, a2, VB8 VB8))20, TF5, VS VS66 ;  rădăcina nasului —VG27, VB4, vertex- V,;o,  VGii,2 VG ,200  ^2  ; occipitală — VB2o, P 7, VG15, V10,  6Ri 0  5;, frontală VB 14, V9 (durere ; de o singură în cerc)parte — IGa4,capului, extrag,   în regiu regiunea nea fronto-t fron to-temp emporal oralăă — Sg (în T de  partea -opusă durerii); generalizată —VG15,  extrag TF5.

Migrenă:  în tim timpu pull c rize ri ze lo r:  dispersăm  IS 3  îşi V62  (p. cheie che ie),), TF TF223, V2, IG/„ IG/„ P 7, şi  punctele sensibile la bolnav în special pe tra iectul cefa'lic al meridianului VB ;  în afara    crizelo  criz elorr :  se reechilibrează dezechilibrele în   meridianele VB, F şi SP. Punctele utile   sînt: F3, 8  (în T) şi VB 38, S3g, VB VB44, 5, 43, TF23  (în D). Algiile membrului superior — Umăr:  p. cheie-VB 41  ! P- spedfice-R 4  (opus algiei), P5. Alt A ltee punct pun ctee : V5 V577, IG15,  ISio. Se începe cu S 38  sau VB34  de partea  b o lilii; i; P. simptomatice, simptomatice, dup dupăă localizare : anterior IGJ5; superoextem IS|4, posterior   IS 10, profund (intraarticular) IG14  ; iradia ira diate te   în braţ VB 42  ; iradiate în spate VB38, V13  ;  iradiate în ceafă VB 37  (de parte opusă în T),  VB12, 20  ! tendinită supraspinoasă IGJfi, bur-   sită TF14. —  Bra  Braţ.ţ.  p. cheie TF5  ; p. specific IG15  ;  p. simptomatice : IGllt TF:l (pentru faţa ex ternă), IS8, C9  (pentru faţa internă) ; 229

— Cot:  p. specific IGu, 12, F5, VS3, VB34 ;  p. simptomatice : TFi0  (durere posterioară),  C3, Pg (durere internă), VB42  (blocaj al co tului) ; —  A  Ann teb te b raţ: ra ţ:  p. cheie şi p. specific : TF5  : p. simptomatice : P7  (dureri anterioare),  IG100, (dureri posterioare IG1 posterioare),), IS8, P7,g ; IIG^ G^o; o; —  Pu  P u m n :  P. cheie VS6 ; p. simptomatice  TF2, VB20, VB6  (dureri anterioare), TF5 (dureri posterioare) ; —  M  Mîn înă: ă:  p. cheie ch eie TF5 ; p. specif sp ecifice ice : Rto, Rto,  VSg ; p. simp simptom tomati atice ce : IS5 IS5, TF3, 5, extra13  ; —  De  D e g e t:  p. cheie TF5  ; p. specific speci ficee ;  P(j, ex:tra 28  ; dureri în inelar şi auricular —  C -; dureri dureri în medius şi index — VS7. — Boală Dupuytren : IS3, VS8, TF2p. VB30,  32>34> VG5  sciatică joasă : V3i, 57,40,54»57,60,  G2>64>65> VB30)32,34, F2, S3cr Algiile toracice anterioare  Nevra vralgi lgiee in inter tercos costal talăă  ; aleg —■  Ne alegem em din  punctele Vi6,| 7,i8,23, V67, R23,24, extra21, VB22,  34,43»'^3,1'j, SPi5,i7,i8,2i, VCi6)17, pe cele gă site dureroase.

Tulburările psihice minore (suferinţa ne vrotică) ■—■  Neu  Neuras rasten tenie ie :  p. cheie : VS6, p. speci-   cific : C3  ; p. simptomatic simpto maticee : C7, IS7, IS7, V 9,43,  R4, VS 5, VB2o,23, VC6,is, SP6, VGh,i VG h,i 3,i9 ;  epuizarea celulei nervoase : V.S6  ; epuiz e puizare are   fizică şi mintală : VG4,10  ; iste is teri riee : C7 C7, VSg,  s p 6»i2, VC6,i2, R4, S36, VG26, Fi ; inapetenţă : 67  ; taciturn  Mel anco colilie: e:  p.: V S2i■— ,3(3•  M cuelan surescitare cheie : ; : p.V 17speci . fic : ; p. simptomatice : R4,6, V S 6

C 3

C 9 ,

I S 4 ,

V S 9,

P 9 , S 36, S P 2 , V G i .

— Tristeţe :  p. chei ch eiee : VS,j VS,j ; p. spec sp ecifi ificc : ; p. simptomatice : VSg, F3, P7, S20,  VG10  ; cu nelinişte : IS 4  ; cu plîns neînce tat : P3 P3..  Apa patie tie :  R7. —  A R7. — Timiditate :  p. chei ch eiee : VSg ; p. spec sp ecii fic : C3  ; p. simptomatice : € 3,7, S36 S 36,, VC-r. VC-r. —  Dor  Dorinţa inţa de a m u r i:  p. cheie ch eie : VS 6  ;  p. specific: ; p. simptomatice.: IS3, V13,  43  (fost 38), TF3, F2, S36, VC15, VGu,i3.  Em m otiv ot ivita itate te :  p. cheie : VS 6  ; p. speci —  E fic : C3  ; p. simptomatice : IS7, R4, VS7, P10,  IG,, IG ,, SP G, VC14  ; C4,9.  Nelin linişt iştee :  p. cheie : VS 6  ; p. specific :  —■  Ne ; p. simptomatice : V^, R1)4, F5, S36,  1 5 VG ,i9. C 3

C 5 ,7 ,

C 7,

C 3

C 3

C 5 l7 ,

— Trac: (toate în T),  V15,cheie: VQ 5  (în D). V43, R4,7, VGi0  —  A  Anx nxie ieta tate te :  p. cheie : VS 6 ; p. specific : ; p. simptomatice : 9, IS I SC, R4, V B34 34,, 43 43,,  5 VGi9,24, F2,5, S36, TFio— Teamă:  p. cheie ch eie : VS 6  ; p. spec sp ecifi ificc : ; p. simpto sim ptomat matice ice : IS7, VS7, IS36,  VG19.  p .

C .j

V C i

C 3

C 3,7,

C 5,

,16,

C 7 l9 ,

233

232  

—  A  Agg ititaţ aţie ie :  p. cheie : VSfi; p. specific :  C3 ; p. simptomatice : VS9, P5,9, S36; cu an xiet xietat atee : VS7  : cu depresiune : VG | 9  ; ag agra ra

Afecţiunile sistemului nervos: fic Vco

p.

speci

vat atăă noap noapte teaa : VS9  ; fizic zică : VB VB331,]8, R4,  V67, VG[U. —   Surescitare : p . c h e i e : IS 3  ; p . s i m p t o m a t i c e : V64, F 5 , P9, S36) VG î n e x c e s : S 42  ; c u

lo g o r e e

: V G ^ .

 Ir  Irititaa b ililititaa te : p , c h e i e : IS 3  ; p . s i m p t o a t i c e : VB 34  ; T F 1 0, 0, 3 , VS6, R 3 i V 6 0 , C5, S«. — ■ A  Am m n ezie ez ie : p . c h e i e : VS 6  ; p . s i m p t o —

m

m atice —

: C 3 ,9 , V S 9 , P 7 , V G 1 9 .

   In so m n ie :

m a jo r ă ,

T, Rg.

în d in

p r in în în

e s te

In

caz

că

s u f i c ie n t

In

caz

p u n ctele

de

C7,

a g it a ţ ie

a

nu

e x is t ă

în ţ e p a

in s u c c e s

V i b , 4o ,

n ervo asă

Fg,

:

în se

o

D, va

cauză  V g 2

şi

ad ăuga

I G 5,

S P 2,

V G ij ;

Pg,

V G jg

( to a te

V g 2,

O a l t ă f o r m u l ă : V B 37, 4 40 0, 4 3 , 4 4 , D). Rc ( t o a t e T) ş i V G 14 ; C 7 ,5 , V 62 ( t o a t e î n D). —   Visuri excesive :  V S 4 , P 10 , I G 3 ,6 , V G 7 ;

absu rde

p e n ib ile

Coşmaruri :

— S45,

: V 26;

; V C i4 ,i5

S P -

;

V S g

; la

V S g. p.

co p ii

s i m p t o m a t ic ic e

:

: S 44.

— Terori nocturne:  TF10,

V S g ,

5,

S

P5>

v g  1  19 9. —

 H  Haa lu luci cinn a ţiţiii :

m a t ic e — tice — tice — s ăm

:

C 7,

I S 5,

p. S 4o ,

ch eie V G k,

Obsesii: p . c h e i e : Fs, S P 5 .  D e l i r : p . c h e i e : : C 5 ,7 ,7 , V 6 2 , I G 4

 P  Plîn lînss u ş o r :

şi

:

:

IS 3 ; V B 2,

V 62 ;

V S6 ;

o b sesii

t o n i f ie m

p.

sim p to -

T F5.

P-

s im p t o m a -

p.

s im p t o m a -

: V 58.

P 3 

apo i

d is p e r -

V G 26.

— Convulsii:  p. che cheie ie : VS VSgg ; p. sp specifi ecificc : Vf,o; p. sim simptom ptomatice atice : IS5 IS5))8, V62  ; F2 F2)3 )3,, PPaa ,  IG4, S 4i, SP 2,5, VC1 VC 13,15 ,15, V VG2o G2o ; la copi co piii : V60 V60,,  r 2. F2(3) P5, SP2, VC12llBt VGlg,26, extra30,  febrile : Vg,i4, IG^. —  E p ile il e p s ie :  p. cheie VS 6  (individ Yin) ; IS 3 (individ Yang) ; p. specific : Vgo ; p. sim ptomatice : IS 5, Vig,fi2,B3, TFio,i9, VB 9)2o, S 4o> VS6, SPg, VC[2,i5, R3, C5>7j VGii,i 3,i4,i9,2o; la copii : V60, F3. —  He  H e m ip le g ie : In st stad ad iul iu l a c u t :  Forma  spastică : V6,26) extra30, F3, S40, R* ; forma   flască : moxă pe VC4  şi § !  în st stad ad iul iu l cro cro  nic :  pentru eextrem xtremitatea itatea superio superioară ară : ex trag, i6  ; IG4)U,i5, TF5 ; pentru extremitatea in ferioar feri oarăă : V2)3)25,37, VP330,34,3ri, S-a ; pentr en truu  afazie :: Sg,7, C5, VG15, pentruu paral paralizia izia   facială VC24. VC23  ; pentr —  A fa z ie :   IS3, TP'g ; extra 3  (Yuyao). —  Pa  Para raliz lizia ia fa c ia lă :  p. che cheie ie : P 7  ;  p. simptomatice: IG4,n, TF |7)2|,23  (înţepă turi orizontale) VG2(„ extra3,5, S 2,4  (înţepă turi orizontale) ; hipotonia şanţului naso-la-   bial IGi IGig,2 g,200, şan şanţul ţul lab labial ial superio superiorr VG2 VG2gg ; şanţul labial inferior VC24. —  Bo  Boala ala M e n ie r e :  VB VB220, TF TFJJ7,93, VS6,  VC112, SS33C, V VC VG G20, f 3. — Tulburări vago-simpatice: simpatico-    toni  to niee :  p. specific Vgo (în T) ; R2, VB2o (în   D) ; p. simptomatice : V60, R4, S 32,40  ; vago-   tonie : V10  (în D) şi VB 20  (în T). —  Ano  A nore rexi xiee n e r v o a s ă :  SP 3,i5, Vg4 Vg4,, R3,  F3, S30. 235

234  

Bolile organelor de simţ —   Nas (mi (miro ros) s) — ano anosm smie ie : IG IG4,10 4,10,2 ,200, V V66, 67, S 4 5 , V G i 9,23, extrag.

—  Ri  Rinit nitee cronice (va (vasom somoto otorii, rii, alerg al ergice ice): ):    p.  cheie P7 ; p. specific : IG4 IG4,, F 3 ; p. siptoma-  tice : V 12 12 ,  V G .9,23, VB20, P7, extrai, TF4, V i3,17 ,17, R27 R27, extr ex traj aj şi 2 ; —  Ep  Epist istax axis is :  p. cheie: VS0 (la anemici),   T F 5 (la congestivi sau hipertensivi), C0,7, ISX (de parte parteaa sîn sînger gerăr ării), ii), V3 V3,6 ,600, VG2,67. VS4.  VB18,20, P.!,.j,io, IG IG2,4,i9,2 2,4,i9,2o, o, VGx4 ; S/l5 ; rebel  V644, R i ; V6 — Sinuzită : p. cheie : P7, p. simptomatice : V2,i2, IG4,i9,2o, Sg,7 ; VG20i23, P7, extra., şi 2 ; — Strănut  P3, IG4,20 ; —  Răgu  Răguşeală şeală :  p. cheie : P7 ; p. specific :  VCJ7 ; p. simptomatice : R1( TFio, Fi4, IG4,  S 36, VC21)22 21)22 ; —  Afo  Afonie nie : p. cheie : P7 ; p. specific : VQ7 ;  p. simp simptom tomatice atice : IG4,llt S9)36, VCi5,2i, PG; ■—■ Tuse :  p. cheie : P7; p. specific : V13,  VC17  ; p. p . si sim mptom pt omat atic icee : IIS2, S2, V 12, R2l3 R2l3,2 ,277, T F 10,23, Sj 1,13,15, SPi5,17. —  He  Hem m optiz op tizie ie :  p. cheie : P 7  ; p. specific :  Vi 3, VC17, T F 10 10,, F3) F 3)14 14, P5)ej9)1o, IG1S, SP3, VCi6. —  A s t m :  p. chei cheiee : P 7  ; p. spec specific ific : V13 V13,  VC17,23, exţra l7  ; în criză : V 1 00,, 1122 , , ^27- P5.9 !   în afara crizelo crizelorr : C9 C9,, V1o>i2>i8»3i,60* R3,4>2 >25< 5 Pi,7> RG RG;; cu  j

Ochi (văz) —  A  Atr tro o fi fia a n e rv u lu i op tic   : Vi, V i, 18, 23 23 ; ex ex--

tra4, SPe ;

— Slăbirea vederii:  IIS S 6, 15 15, V 2, 1199, V VB B 20, IG4, S8 S 8, 30 ; — Tidburări ale vederii:  V B /l0, 4433, S S36 36;; muşte zburătoare;  IS3, SP ^ ;  întu  în tune neca ca rea   v e d e r i i :  R6  ; , — M i o p i e :  IS3, RG, P 3, V B 20, 3377, IG 4, S,, extra7. Bolnavul îşi va masa timp de 3—5  minute 2—3  din punctele indicate, prin rotaţie. — Presbiţie :  I S 3, 4, S3 S366 ; — Glaucom:  p. cheie chei e : IS 3 ; p. p. simptom sim ptoma a tice : V 7, V B 3, IG 1; S3, 6, V G 3, ex extra tra * ; — Conjunctivită :  p, cheie : IS3, p. simpto matice : extra, ex tra, ; IS ISffi, V ^ , V S 7, TF 3,5,93, V B i, F 2, Po, IG4.11, S2, G I 4.

Ureche (auz) — Otită:  p. cheie : TFg ; p. specific : IG 4 ; p. simptomatice : TF3,17,23, P11, IG 5,11  ; :  p. cheie — Surdo-mutitate : IS 3 ; p. simp tomatice : se fac totdeauna : TF3,17,21,23, se v o r ale alege ge d in I S 5,9,i ,9,i7,t 7,t99, V 23,65, R2, VS V S 9, T F 3,5,1 3,5,199,2 ,211, VB V B 2,3 2,3,1 ,100,4 ,43, 3, I G 4,g ,g,io, ,io, V G 15, 15, V G 23, C5,

Aparat respirator : p.cheie al afecţiunilor res piratori respira toriii : P7 ; p. specifice : V i3,i7 i3,i7,, se adaugă totdeauna acestor puncte P9. 236

go

237  

hemoptizie : Vi7,22, P 5  ; dureri toracice : P6,  Vj7 ; cu bbalonare alonare abdominală : V2o, VC12.  Tratament profilactic în sezonul rece ; VGi4,  VC6, S;5c (moxă pe cele 2 p). Se fac 3—5 

 H em o ro roiz izi:i:  p. cheie : VSg ; p. specific :  —  Hem V3o,3 ,322  ; în cr crize ize durer dureroas oasee : VB19l2o, V/,0,57,  YG1)4  ; în afara crize cr izelo lor; r; VGi, VGi, SP 5, VB;i8,  v 25,4o,o7  ! cu hemoragii : V 27,4o, Py ; cii consti- 

cicluri a cîte 10  şedinţe zilnice. Aparatul circulator  Hipote otensi nsiune une (şoc, co la lapp s) s)::  metodă  —  Hip utilă şi eficientă în caz de urgenţă ca primă   intervenţie ; p. cheie : TF5, VG26  ; p. simpto matice : extra30, C7,9, V/l3, F3, R1)7, VS6)9, P0,  S36, SP6, VCfi şi chiar sub apofizele cervicale  3 şi 4 ; acele vor fi lăsate pe loc 30—60 min  şi la nevoie chiar mai mult. In caz de eşec   a se stimula continuu VSg. In caz de oprire   respiratorie : stimulare continuă VG25.  Hipert ertens ensiun iunee :  p. cheie : V S 6 ; p. simp —  Hip toma to mati tice ce : C C7, 7, R 2,3,8, IG |5 ,i7, ,i 7, VGi5, IS [7, Vjg jg,2 ,23, 3, F 2, 3 ; cu cefa cefalee lee şi ameţe ameţeli li V SP6, B 2o ; cu astenie : S3om, SPq.

— Cardiopatie ischemică:  V15,| 5, VSg, C7 ; cu tachicardie : VS4  ; ccuu br brad adic icar ardi diee : C C-„ -„  VG25; cu hemoptizie : VS 6, V17  ; cu hhepa epatoto-  megalie : Vis, F3  ; cu distens dis tensie ie abdominală  şi lombagii ; V23, SPg se fac şedinţe zilnice  cu 4—5 puncte. înţeparea punctelor V 14,t5,  18-20)23  se face introdueînd acul cu vîrful   către linia mediană (unghi de 45°). Stimu larea va fi uşoară. — Cârâită reumatismală:  în perioada  acută : VB30,34,39, S35,3C. — Vari.ce: p. p. cheie ch eie : VS VSqq ; p. spe s pecif cific ic : V31 V31,  ; p. simptomatice : varice nedureroase :  S;!3, SP5.fi, Va, VB34, Fg, varice dureroase : V B 38

V 31 31,,G0> SP5. SP5 .

paţie : V25, TF6. Aparat digestiv  Afec ecţiu ţiuni nile le g u r ii: ii :  —  Af IS 3 ,

specifice : IG^n, 

p.

S ; ţţ,, ii..

— Stomatită :  p. cheie : ; p. simptoma tice : V|3, R3, R4, TF2JG 4  ; cu sialoree : R4  ;  cu gingivită : iGi ; cu faringită V22• Sialoree. C3)7, R2,7, ^36* SP,;|,20, VGj7, VC23. — Odontalgie:  p. chei ch eiee : sau ;  p. specific V60, P7  ; la care adăugăm  totdeauna totdea una extra27; extr a27; p. p. simp simptomatic tomaticee : după  localizare : iradiată spre ureche ; ; cu  tumefiere : VB14  ; ami gdale le :  p. speci —  Faringe, amigda sp ecific ficee : IS3,  P7, la care se adaugă în toate bolile gîtului :  Pu , IG4, IG4, IGi IGi7, 7, VGi5, extr ex trag ag.. ■—  Dia  Diafra fragm gm s u g h iţ: iţ :  p. chei cheiee : SP 4  ; p. sisimp mpto tom mat atic icee : F L3, SP SPii7,i9, S13 S 13,,17 17)U )U),),  21,3c, VSy, IG|9, VCj2,22> VG2(3 ; în timpul  introducerii acelor bolnavul va respira  profund. ■—  Di  Diges gestie tie :  inap inapetenţă etenţă : p.cheie : ;  p. sim simpto pt omatitice ce : S36 S36,4 ,411,42 ,42,44 ,44, Ri, I S 3

I S j 7 ,

I G

3 ,i

s

,

I S 3

T F 5

I G i ; //„„

T F 23

V 1 0 ,i 7 ,43 ,

S P 4

V 1 3 , L 55,, 2 1 ,

S P 3,

F4, v c   12.

— Vărsături,:  p. che cheie ie : VB41  ; p. spec specific ific : 15,17,20,21.31.  ; p. simptomatice: 3 ^3>20,23)26, FJ3, P7, , 6,42, 12,15,22» VGi7  ; postpra postprandiale ndiale : ; exiraio exira io : cu ver vertije tije : nocturne : VB24, R2J. S 3 0

C 3 ,

V S 0 ,

I G 4 ,

V 10,

S 2i

V C 1 0 ,

V C ie ,

V S (i,

S 2r,

S 4 ,,oo 3 ,

238

239

 

Stomac Orice afecţiune gastrică : p. cheie SP4; p. specific : S30; p. simptomatice : V21, S36,  SP4, VC12  ; crampe cram pe ele ele sto stoma macc : S3 S3ffi, S 45, VC12,  2i ; spasme spasm e pilo pilorice rice : R2i, S45, SP4, VC12 ; dureri  gastrice : Ri, P7, S45, SP3,4, VCi6)2i ; hiper-   clorhidrie : p. cheie : SP4  ; p. simptomatice :  V21  ; Rl7, l7,18> 18> VB38  ; S3g,^2 j4  j45, SP SP33, VC12,21,22-  Ulcer Ulc gas SPi S Pi6) 18; hIGjc ematem C6 C6,7 Vi 7,ier8,23gastric ,43, tric R3, :VS7, VS7 , 6)18 F3 >; hema IG jc,, temeză Si Si4, 4,eză 3o, : VC 5,7,   ,;  gastroptoză : VCg, extra14  ; ulcer duodenal duodena l : Vn,,17,18,20, R2i, VC12, VS6, S23)3e, VGig. Vn

extra33, S36, SPi4, S25  ; cu greţuri şi vărsă turii : VS tur V S6  ; cu febră feb ră : IG^. Se fac 2—3  şedinţe pe zi, lăsind acele pe loc 60 min   manipulate la fiecare 15 min. Ficat şi căi biliare — Colică hepatică : p. cheie SP 4  ; simpto matice : C5, Vi9,25, R3,i5, VB25)38( Fi,3,14, SPg,  VC6,i3.

— Colecistită :  p. cheie : SP4  ; p. speci sp ecific fic :

F 2,5, ,5, TF6  ; ex extr tra3 a3SS ; p. simptom simp tomati atice ce V19 V19,e ,e77, R3, R3,  VB22,28,37,3S, F i, 3,14, S25,36, SP C, VC 4,6  ; cu 

vărsături : VS 6  ; eu icter : VG9. —  At  Aton onie ie ve vezic zicula ulară ră :  VB 40,43.

Intestine Orice afecţiune intestinală : p. cheie :SP 4  ; p. specific : S 30  ; colici coli ci iint ntes estin tinal alee : V2 V233, VSr„  F3, SPg, VC6,|2  ; cu diaree : VB 25 ; alim alimen entte  nedigerate nediger ate : Pi.  Diaree ree : p. cheie : SP 4 ; p. specifice :S3o ; —  Dia p. simptomatice : IS7, V 22,25, R4, VB34, F3,  I G ? , . S P i 4, VC(>„ VGg. VGg.io io ; vio violen lentă tă : Fj4  ;  dureri dur eri periombil periombilicale icale « şi balonare balonare : VC9  ;  cu stomatită sau dureri dentare : IGi ; cu  colici, scaune mucoase VC4  ; cu văr vărsătur săturii  V S6, VCj.' j.'j,j, V56 V 56;; mat m atin inal alăă : VC12  ; după după  masă: SP 9  ; verde: Vi8,i9,2 j,  j, F3  ; diz dizenter enteri-i-  formă : V2i, R3, S 25)37  ; ffeb ebril rilăă : VGm.

Aparat urinar — Rinichi, în to toia iate te afecţiunile afecţiun ile renale : V23 ; — Colică nefritică:  nu se utilizează decît 2 p. specifice din oare unul esite adeseori   suficient: R4, Veo- După criză vom folosi   schema de mai jos : —  Du  Durer rerii cron cronice ice de origin ori ginee liti li tiaa z ic icăă :  p. cheie R3  (exoes Yin — obişnuit) sau   (exces (ex ces Yang) ; p. specific spec ific : R4  (în D) V 23  ;  p. simptomiat simptomiatiice iice : durere în bară lombară lombar ă  VG4 ; durere mergînd mergîn d spre abdomen : R2, R2,  F 2 ; durere mergând spre gambă : V 47  ; cu 

—e Constipaţie: este ică) o afecţiune Yin. p.  ’ chei cheie : VS V S 6  (spasmod (spa  smodică) : R6  (atonică) — atonă : VB34, IG3, S3o, SP5  ; spasm spasmodic odicăă : SP 9, F2y,16,2>3—  Pro  Prolap lapss r e c ta l:  VG2o, VGj , S36 S36)) şi 8  moxă. —  Ape  A pend ndic icită ită a c u tă :  tratamentul se va  face sub supraveghere medico-chirurgicală ;

hemafcurie SPg.  Pie ielo lonn: eRi, frit fr ită ă :  VC3, —  P VC3, SP 9, V3 V 32, F 8 ; cu  hematurie : V28, SP 10 ; cu febră : VGi4, TF 5  ;  cu dureri lombare : V23, R3. Vezică, în toate bolile vezicale : V23 — Cis Cistită tită : p. cheie ch eie : R3  ; p. simptoma simp tomatice tice : B 2, V2 V 23, SPe, VC4,g VC4,g ; acut ac utăă : V27 şi metrită : 241

240  

V5s ; cu dureri V5s dureri vez ic ical ale: e: V3i, 40)6o, V60,67,  Rb, VC2  ; —  E p. s i m p t o m a   Enn u re rezi zis: s:  p. c h e i e : R3  ; p. 21j23>32>62 ! VB 34, 830,36, SP 6,g, R2, F3,  t i c e : V21j23>32>62 VC3,4,6  ; cu vi vise se : C7  ; llaa b ă t r î n i : ( i n c o n t e n e n ţ ă de urină) ; p. cheie : R 6 ; P- ' S i m p t o  m at i c© : V23,28,40,67! Pg, 835, R7, SPe,g, VC3,4,g-

— I G 4,

  Calmează durerile naşterii :  V 60 ,

V B 5,

S 30 , V G 2 .

—  Metr  M etror orag agiiii du după pă na naşte ştere re :  TFg, SPg (în  T),  V C 2)6 ; d u p ă a v o r t V B 2 1 . —    Re  Rete tenţ nţie ie p la lacc en ta tară ră : S P 6 . —   In  Insu sufic ficien ienţă ţă de la c ta ţiţiee : I S j , S i g ,,33 6 ,  V Q 7

( a c e le

în d r e p ta te

sp re

s în i) ;

ş e d in ţe