Economia Angliei

ECONOMIA ANGLIEI Dupa primul razboi mondial s-au facut schimbari majore în privinta granitelor statelor lumii, astfel state vechi au disparut si altele noi au aparut. Pe plan politic au aparut comunismul si fascismul, doua sisteme dictatoriale. Cele doua sisteme s-au facut simtite în Rusia, respectiv Germania si Italia. Ca toate celelalte state ale lumii si Anglia a avut parte de schimbari economice si politice. În politica interna cea mai importanta schimbare a fost legea electorala, care facea votul cu adevarat universal. Aprobarea acesteia a avut ca urmare înmultirea numarului de alegatori cu 8 milioane, dintre care 6 erau femei. Al doilea eveniment important a fost disparitia de pe scena politica a partidului liberal (whig) care în Anglia avea o vechime de aproape trei secole. Cauzele principale ale acestui fapt au fost: scrutinul cu un singur tur, care nu permitea partidelor din opozitie sa se divida; partidul laburist nu avea caracter revolutionar; problemele politice fiind cât de cât rezolvate au fost înlocuite de cele economice. În perioada interbelica, în Anglia, economia a fost determinata de politica. Economia Angliei a avut tot mai mari probleme, cauzele fiind multiple: demobilizarea subita a unui numar mare de oameni care nu-si mai gaseau locul într-o economie transformata; dezvoltarea tehnicii, datorata economiei de razboi; bugetul umflat de multimea datoriilor contractate în timpul razboiului. Între anii 1920 si 1931 a fost o adevarata perioada de criza. Comertul exterior suferea din cauza saraciei si a disparitiei consumatorilor; flota comerciala a ramas parasita, nemaiavând utilitate. Din cauza încercarii de a mentine valoarea lirei sterline au aparut tot mai multi someri. În 1911 în Anglia munceau aproximativ 13 milioane de barbati si aproape 5,5 milioane de femei, dar numarul total al celor în cautare de lucru era mult mai mare. De asemenea se produsese o deplasare a mâinii de lucru. Minele, caile ferate, industria textila foloseau tot mai putini muncitori, în timp ce în comert si turism numarul acestora crestea. În timpul revolutiei industriale centrul de greutate al Angliei se mutase de la sud la nord. În 1926 se încearca o scadere a salariilor minerilor, dar acest lucru a provocat o greva generala. O alta urmare a fost încetarea publicarii ziarelor, guvernul fiind obligat sa publice "British Gazette" si sa-si anexeze BBC-ul. În cele din urma guvernul reuseste sa învinga greva. Dupa un timp numarul somerilor a crescut peste 1,5 milioane si guvernul a fost obligat sa introduca subventia "dole" în plus fata de asigurarea împotriva somajului. Acest lucru a afectat puternic bugetul. În 1929 a venit la putere partidul laburist condus de Ramsay Macdonald. Acesta nu a reusit sa faca nimic mai mult ca partidul conservator împotriva crizei si a somajului. Tarile mai importante ale lumii au început sa-si piarda orice încredere în Anglia. Astfel în iulie 1

1931, 35 milioane de lire au iesit din tara. În acest moment Macdonald se gândi ca un cabinet national ar putea fi solutia, deci îsi oferi demisia regelui. În 1935 Stanley Baldwin, conservator, îi urma la putere. Între 1931 si 1935 economia britanica s-a redresat, fapt care i-a impresionat pâna si pe cei mai optimisti. Cel care a salvat Anglia de la declin a fost ministrul de finante Neville Chamberlain prin urmatoarele masuri: renuntarea la pastrarea echilibrului aur - lira; abandonarea liberului schimb si crearea de noi locuinte. Ca urmare a acestor masuri cursul lirei a scazut în Franta de la 125 franci la 75; preturile au scazut mai mult decât cele ale aurului, favorizând exportul; se formeaza o zona a lirei, în interiorul careia piata Londrei putea sa-si continue rolul sau de centru bancar. La conferinta de la Ottawa (1932) diplomatii britanici au vrut sa încheie un contract cu dominioanele, dar acestea nu s-au aratat prea entuziasmate si englezii si-au dat seama ca trebuie sa-si rezolve problemele interne. Astfel au fost practicate tarife protectioniste care au permis industriasilor sa-si recucereasca piata. Walter Elliot s-a ocupat de înviorarea agriculturii. Dominioanele au ajutat în timpul razboiului metropola si acum cerura în schimb diferite drepturi: reprezentanti deosebiti de cei ai Angliei în Societatea Natiunilor, parlamentul nu mai avea dreptul sa legifereze pentru dominioane (Westmister - 1931), prim-ministrii dominioanelor depindeau direct de rege, el devenind singura legatura dintre metropola si Commonwealth. Printr-un tratat din 1921 se hotaraste ca si Irlanda sa devina dominion. Se crease un stat liber al Irlandei de Sud, Ulser-ul ramânând englez. Din 1922 pâna în 1931 Cosgrave (presedintele Irlandei din acel timp) fu de acord cu aceste masuri, dar înlocuitorul lui (La Valera) începând cu 1931 rupse orice legatura cu Anglia. Tineretul englez a fost emancipat de catre savanti si scriitori. Romancieri ca Huxley sau Lawrence erau pentru supravietuirea puritanismului si transformarea radicalismului religios într-unul politic, pacifist si sexual. Totusi operele acestor scriitori nu erau citite decât de o mica parte din tineretul englezesc, care ramâne, însa, credincios disciplinelor religioase si morale ale secolului precedent. Economia Angliei este una dintre cele mai mari din lume, cu un PIB-ul mediu pe cap de locuitor de £ 22,907. De obicei, considerată ca o economie de piaţă mixtă, aceasta a adoptat multe principiile pieţei libere, în contrast cu capitalism Rin din Europa, dar îşi păstrează o infrastructură avansată bunăstării sociale. Moneda oficială în Anglia este lira sterlină, de asemenea, cunoscut sub numele de GBP.Impozitarea în Anglia este destul de competitiv în comparaţie cu o mare parte din restul Europei, ca din 2009 rata de bază a impozitului personal este de 20% asupra venitului impozabil de până la £ 37,400, şi 40% la orice venituri suplimentare care depăşesc această sumă.

2

Economia Angliei este cea mai mare parte a economiei din Marea Britanie, care are cea mai mare optsprezecelea PIB-ul PPP pe cap de locuitor din lume. Anglia este un lider în sectorul chimic şi farmaceutic şi în industrii-cheie tehnice, în special industria aerospaţială, industria de armament, şi în partea de fabricaţie a industriei de software. Londra, acasă la London Stock Exchange, schimb Marea Britanie stocul principal şi cel mai mare din Europa, Anglia este centrul financiar-100 din Europa sunt mai mari 500 de corporatii cu sediul la Londra. Londra este cel mai mare centru financiar din Europa, ca şi din 2009 este, de asemenea, cea mai mare din lume. Banca Angliei, fondat în 1694 de către Scottish bancher William Paterson, este banca centrală din Marea Britanie. Iniţial instituit pentru a acţiona ca bancher privat pentru guvernul din Anglia, ea se desfăşoară în acest rol, ca parte a Regatului Unit, din 1946 acesta a fost o institutie de stat. Banca are un monopol asupra emisiunea de bancnote în Anglia şi Ţara Galilor, deşi nu în alte părţi ale Regatului Unit. Sale de politică monetară, Comitetul a descentralizat responsabilitatea pentru gestionarea politicii monetare a ţării şi de stabilire a ratelor dobânzilor. Anglia este puternic industrializate, dar din anii 1970 a existat un declin în grele tradiţionale şi industriile de fabricaţie, şi tot mai mult accent pe o economie mai orientată spre industria de servicii. Turismul a devenit o industrie importantă, atragand milioane de vizitatori în fiecare an în Anglia. Parte export a economiei este dominată de produse farmaceutice, auto-Marques deşi mulţi englezi sunt acum străine, cum ar fi Rolls-Royce, Lotus, Jaguar şi ulei Bentley-ţiţei şi petrol de la părţile în limba engleză a petrolului din Marea Nordului, împreună cu Wytch agricole, motoare de avioane şi băuturi alcoolice.Agricultura este intensivă şi foarte mecanizate, care produc 60% din necesarul de hrană cu doar 2% din forţa de muncă.Două treimi din producţia este dedicată animale, alte culturi arabile. Infrastructură Departamentul de Transport este organism guvernamental responsabil cu supravegherea de transport în Anglia. Există mai multe autostrăzi în Anglia, una din cele mai importante drumuri trunchiului este A1 Mare North Road, care se întinde în toată ţara de la Londra la Newcastle. Cea mai lunga autostrada din Anglia este M6, care se întinde de la Rugby la nord-vest până la frontiera anglo-scoţian. Există alte drumuri majore; M1 din Londra la Leeds, care înconjoară Londra, M25, M60 care înconjoară Manchester, M4 de la Londra la South Wales, M62 de la Liverpool la Manchester şi Yorkshire Est şi M5 de la Birmingham la Bristol şi Sud-Vest. de transport cu autobuzul din întreaga ţară este comun, companii majore includ National Express, Arriva şi Go-Ahead Group. Autobuze roşii cu etaj de la Londra au devenit un simbol al Angliei. Există o reţea feroviară rapidă în două oraşe limba engleză; de metrou din Londra şi Tyne şi Wear Metro, acesta din urmă în Newcastle, Gateshead şi Sunderland. Există reţele de tramvai, cum ar fi: Blackpool, Manchester Metrolink, Sheffield Supertram şi Midland Metro. transport feroviar în Anglia este cea mai veche din lume, cu sistem originare acolo în 1825. O mare parte din Marea Britanie 16,116 km (10,014 mi) a reţelei feroviare se află în 3

Anglia, ţară care acoperă extensiv. Aceste linii sunt în mare parte single, duble sau cale de patru ori, deşi există linii de ecartament îngust. Există acces la transportul feroviar Franţa şi Belgia, printr-o legătură feroviară subacvatice, tunelul de sub Canalul care a fost finalizată în 1994. Există facilităţi de transport aerian în Anglia conectat publice la numeroase locaţii internaţionale, cel mai mare aeroport este Aeroportul Heathrow Londra care, în termeni de volum de pasageri în cele mai aglomerate din Europa si unul dintre cele mai aglomerate din lume. Alte aeroporturi mari includ Manchester Airport, London Stansted Airport, Aeroportul Luton şi Aeroportul Internaţional Birmingham. Pe mare nu există transport cu feribotul, atât pentru excursii interne şi externe, unele dintre link-urile cele mai frecvente sunt la Irlanda, Ţările de Jos şi Belgia. Călătorie de căi navigabile, cum ar fi râuri, canale, docuri este comun cu aproximativ 7,100 km (4,400 mi) de căile navigabile în Anglia, din care jumătate este deţinut de britanici navigabile interioare. Tamisa este navigabile interioare majore în Anglia, cu importurile şi exporturile concentrat în portul de Tilbury, una din Marea Britanie trei porturi importante. Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) este sistemul de sănătate finanţate din fonduri publice în Anglia responsabil pentru asigurarea asistenţei medicale în majoritatea ţară.NHS a început la 5 iulie 1948, punerea în aplicare a prevederilor Serviciului Naţional de Sănătate Act 1946. Acesta a fost bazat pe concluziile din Raportul Beveridge, elaborat de economistul şi reformator social William Beveridge. NHS este în mare măsură finanţată de impozitare general, inclusiv plăţile Naţională de Asigurări, oferă cele mai multe servicii, fără costuri suplimentare, deşi există costuri suplimentare asociate cu teste de ochi, de îngrijire dentară, reţetele şi aspecte de îngrijire personală. Departamentul guvernamental responsabil pentru NHS este Ministerul Sănătăţii, condusă de secretarul de stat pentru sănătate, care stă în Cabinetul britanic. Cele mai multe din cheltuielile de Departamentul de Sănătate este cheltuit pe NHS-98.6 miliarde lire sterline au fost cheltuite în perioada 2008-2009. În ultimii ani, sectorul privat a fost tot mai mult utilizate pentru a oferi mai multe servicii NHS în ciuda opoziţiei de către medici şi de sindicate. Speranţa medie de viaţă a oamenilor din Anglia este de 77.5 ani pentru bărbaţi şi 81.7 ani pentru femei, cea mai mare dintre cele patru ţări din Regatul Unit.

4