Echilibrul Financiar Al Firmei

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Titlul lucrării:

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII Pe exemplul SC CRIMAT SRL Botoşani

1

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

CUPRINS

Cap.1 APRECIEREA STĂRII DE ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU FINANCIAR……………………………………………………………………………...… 5 1.1. Aprecierea stǎrii de echilibru financiar ……………………………………..……5 1.1.1.Aprecierea stǎrii de echilibru financiar prin metoda staticǎ şi metoda dinamicǎ..........................................................................................................................7 1.1.2. Modalitǎţi de realizare a echilibrului financiar………………………………...14 1.2 Aprecierea stǎrii de dezechilibru financiar……………………...………………16 1.2.1. Dezechilibru financiar determinat de diminuarea semnificativǎ a fondului de rulment………………………………………………………………………………..16 1.2.2. Dezechilibru financiar determinat de creşterea în exces a necesarului de fond de rulment………………………………………………………………………………..18 1.2.3. Metode de restabilire a echilibrului financiar………………………………….19 Cap. 2 INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII……...22 2.1 Modalităţi de apreciere a echilibrului financiar......................................................22 2.2. Fondul de rulment…………………………………………………………….….23 2.2.1.Conţinut şi mod de calcul……………………………………………………….23 2.2.2. Indicatori ai fondului de rulment…...............................……………………….27 2.2.3. Interpretarea fondului de rulment şi indicatorilor aferenţi………………

.…28

2.2.4. Factorii de influenţǎ ai fondului de rulment………………………………..…..30 2.2.5. Efectele modificǎrii factorilor de influenţǎ asupra fondului de rulment…….…31 2.2.6. Nivelul optim al fondului de rulment………………………………………..…31 2.3. Necesarul de fond de rulment……………………………………………….…...33 2.3.1.Conţinut şi mod de calcul…………………………………………………….…33 2.3.2. Indicatori ai nevoii de fond de rulment…................................…………...……35 2.3.3. Interpretarea necesarului de fond de rulment…………………………….…….36 2.3.4. Factorii de influenţǎ ai necesarului de fond de rulment…………………..……37 2.3.5. Efectele modificǎrii factorilor de influenţǎ asupra nevoii de fond de rulment...38 2.3.6. Nivelul optim al fondului de rulment……………………………………..……39 2.4. Trezoreria netǎ……………………………………………………………..…….39 2.4.1.Conţinut şi mod de calcul………………………………………………...……..39 2.4.2. Trezoreria şi funcţiile sale……………………………………………..……….41 2

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.4.3. Obiectivele trezoreriei……………………………………………….…………41 2.4.4. Interpretarea trezoreriei………………………………………………….……..42 2.4.5. Factorii de influenţǎ ai trezoreriei…………………………………….………..43 2.4.6 Efectele modificǎrii factorilor de influenţǎ asupra trezoreriei……………….…43 2.4.7. Nivelul optim al trezoreriei…………………………………………………….44 Cap. 3

ECHILIBRUL FINANCIAR FUNCŢIONAL ŞI PATRIMONIAL AL

ÎNTREPRINDERII………………………………………………………………………….45 3.1. Echilibrul financiar patrimonial al întreprinderii…………………………….…..45 3.1.1. Echilibrul financiar patrimonial pe baza ratelor de structurǎ………….…….…48 3.1.2. Echilibrul financiar patrimonial pe baza ratelor de finanţare………………..… 49 3.1.3. Corelaţia dintre fondul de rulment patrimonial, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netǎ…………………………………………………………………………50 3.2. Echilibrul financiar funcţional……………………………………………..…….52 3.2.1. Echilibrul financiar funcţional pe baza tabloului de finanţare…………...…….53 3.2.2. Corelaţia dintre fondul de rulment net global, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netǎ…………………………………………………………………………57 Cap. 4

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI SC CRIMAT SRL

BOTOŞANI…………………………………………………………………………………..61 4.1. Scurtǎ prezentare a societǎţii………………………………………….………….61 4.2. Analiza indicatorilor de echilibru financiar……………………………..……….66 4.2.1. Analiza fondului de rulment…………………………………………….……..66 4.2.2. Analiza necesarului de fond de rulment……………………………….………71 4.2.3. Analiza trezoreriei……………………………………………………..………75 4.3. Analiza echilibului financiar al firmei SC CRIMAT SRL Botoşani pe baza ratelor de structurǎ şi de finanţare……………………………………………………………78 4.3.1. Analiza ratelor de structurǎ…………………………………………………….78 4.3.2. Analiza ratelor de finanţare…………………………………………………….80 4.4.Analiza echilibrului financiar al firmei SC CRIMAT SRL Botoşani pe baza tabloului de finanţare…………………………………………………………...…….81 CONCLUZII…………………………………………………………………..…………….85 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................89

3

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

CAPITOLUL 1 APRECIEREA STĂRII DE ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU FINANCIAR 1.1. APRECIEREA STĂRII DE ECHILIBRU FINANCIAR Într-o manierǎ generalǎ, echilibrul evocǎ ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. La nivelul fiecǎrui agent economic existǎ un echilibru financiar propriu, ca parte componentǎ a echilibrului financiar general. El se sprijinǎ pe relaţii economice specifice economiei de piaţǎ care prin forme, metode şi tehnici specifice participǎ la formarea şi repartizarea fondurilor bǎneşti la nivel microeconomic, în scopul realizǎrii proceselor de aprovizionare, producţie şi desfacere. Echilibrul financiar al întreprinderii este reprezentat de egalitatea ce trebuie sǎ existe între resurse (R) şi necesarul de resurse (N), respectiv între venituri şi cheltuieli. Acţionând pentru realizarea propriului echilibru, întreprinderile contribuie la realizarea şi consolidarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic. Aprecierea echilibrului financiar al întreprinderii constuie obiectivul oricǎrei analize financiare, indiferent de categoria utilizatorilor cǎrora le este destinatǎ. Estimarea echilibrului financiar la nivelul întreprinderii este dependentǎ de obiectivele persoanelor care comandǎ sau studiazǎ astfel de analize: 1) din punct de vedere al intereselor acţionarului, se apreciazǎ cǎ echilibrul financiar este respectat dacǎ rentabilitatea pe care i-o oferǎ un astfel de plasament compenseazǎ riscul la care se expune. Riscul in cauzǎ depinde de factorii economici care determinǎ rentabilitatea activelor şi de politica de îndatorare practicatǎ de cǎtre întreprindere. Aceastǎ reprezentare a echilibrului financiar este legatǎ direct de obiectivul acţionarilor care constǎ în maximizarea valorii întreprinderii. Pentru acţionari, simptomele dezechilibrului apar atunci când nu obţin rentabilitatea fondurilor proprii pe care ei o cer, ţinând cont de riscul economic, riscul financiar şi riscul de 4

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

faliment la care se expun. Exprimarea acestor simptome este dependentǎ de situaţia întreprinderii, şi anume: - dacǎ firma este cotatǎ la bursǎ, scǎderea cursului acţiunilor sale este un indicator incontestabil şi obiectiv al deteriorǎrii sǎnǎtǎţii financiare a acesteia şi al unui dezechilibru financiar (analiza trebuie continuatǎ cu studiul evoluţiei pieţei financiare în ansamblu pentru a distinge evoluţia factorilor specifici întreprinderii de cei ai mediului economic în care aceasta funcţioneazǎ); - dacǎ firma nu este cotatǎ la bursǎ, cursul acţiunilor nu mai funcţioneazǎ ca un indicator. Simptomele dezechilibrului financiar pe termen scurt sunt mai dificil de realizat şi impun recurgerea la alţi indicatori. 2) din punct de vedere al intereselor managerilor firmei, aprecierea echilibrului financiar este legatǎ ca şi la alţi acţionari, de obiectivul maximizǎrii valorii întrepriderii la care se adaugǎ criterii de flexibilitate financiarǎ, de creştere economicǎ, de autonomie financiarǎ şi de putere. În aceste condiţii, cauzele dezechilibrului financiar pot consta fie, în lipsǎ de flexibilitate financiarǎ, fie în dorinţa de control sau de apǎrare a autonomiei financiare ori de maximizare a ratei de creştere economicǎ. Astfel, pe termen scurt, apare problema dacǎ menţinerea autonomiei financiare şi a controlului sau obţinerea unei creanţe maxime sunt compatibile cu atingerea unui nivel satisfǎcǎtor al rentabilitǎţii. Posibilitatea de informare ale acestei categorii sunt mai bune atât in ceea ce priveşte cantitatea, cât si calitatea informaţiei. Pe aceastǎ bazǎ managerii pot sǎ sesizeze simptomele dezechilibrelor, dar şi sǎ identifice originea, cauzele şi factorii de influenţǎ. 3) din punct de vedere al intereselor creditorilor firmei, aprecierea echilibrului financiar este legatǎ de obiectivul acestora de a obţine rambursarea creanţelor lor şi de a primi remuneraţia convenitǎ anterior. Simptomele dezechilibrului financiar sunt exprimate prin situaţia firmei, prin prisma riscului de faliment, având ca punct culminant încetarea plǎţilor. O creştere a riscului de faliment determinǎ creditorii fie sǎ cearǎ rate mai ridicate ale dobânzii, fie sǎ reconsidere creditul acordat. Apariţia unei asemenea situaţii în viaţa financiarǎ a întreprinderii reprezintǎ un semnal incontestabil al apariţiei dezechilibrelor financiare. Pentru creditori este mai uşor şi mai puţin costisitor sǎ se bazeze pe o analizǎ a patrimoniului întreprinderii debitoare şi pe constituirea de garanţii.

5

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

1.1.1. APRECIEREA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII PRIN METODA STATICĂ ŞI METODA DINANAMICĂ Aprecierea echilibrului financiar al întreprinderii se poate efectua prin douǎ modalitǎţi de analizǎ: analiza staticǎ şi analiza dinamicǎ. A. ANALIZA STATICĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR Analiza staticǎ a echilibrului financiar se poate efectua în funcţie de cele douǎ concepţii de elaborare a bilanţului: patrimonialǎ şi funcţionalǎ. În viziune patrimonialǎ intereseazǎ patrimoniul net al acţionarilor şi activul economic în ansambu, ca o garanţie pentru creditori. În concepţia funcţionalǎ, bilanţul este privit ca ansamblul alocǎrilor de fonduri şi al surselor de procurare pe diferite cicluri financiare, pentru a înţelege funcţionarea întreprinderii. Analiza staticǎ furnizeazǎ rǎspunsuri cu privire la urmatoarele probleme esenţiale în aprecierea condiţiilor echilibrului financiar: -structura patrimoniului şi evoluţia sa în timp; -corelaţia dintre lichiditaţile cumulate ale firmei şi scadenţele pe care ea le poate anticipa la o anumitǎ datǎ; -gradul de compatibilitate al structurii resurselor colectate de întreprindere cu utilizǎrile pe care ea le finanţeazǎ. Analiza staticǎ patrimonialǎ a echilibrului financiar are ca instrumente fondul de rulment, solvabilitatea şi lichiditatea. Conform teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilǎ dacǎ asigurǎ echilibrul maselor bilanţiere de aceeaşi duratǎ, respectând urmǎtoarele reguli financiare: Activ imobilizat (AI) < Capital permanent (CP) Activ circulant (AC) > Datorii de exploatare (Dexpl) Respectarea acestor reguli este asiguratǎ prin fondul de rulment, reprezentând partea din resursele financiare permanente care asigurǎ finanţarea activelor circulante reînnoibile permanent. Solvabilitatea exprimǎ posibilitatea unui debitor de a dispune de suficiente bunuri în patrimoniul sǎu pentru a fi în mǎsurǎ sǎ-şi onoreze obligaţiile scadente. Acest concept are o sferǎ de cuprindere mai largǎ exprimând situaţia în care se aflǎ un debitor ale cǎrui mijloace 6

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

acoperǎ sau nu obligaţiile pe care le are de achitat la un moment dat. Obligaţiile pe termen lung rezultǎ din angajamentele anterioare contractuale, operaţii curente şi prelevǎri având caracter obligatoriu. Gradul de solvabilitate se poate aprecia prin raportarea fondurilor proprii la datoriile scadente. În limbajul curent se afirmǎ cǎ un agent economic este solvabil atunci când are capacitatea de a-şi onora toate plǎţile devenite scadente. Lichiditatea exprimǎ capacitatea unor active de a se transforma în bani într-o anumitǎ perioadǎ de timp. Gradul de lichiditate se exprimǎ ca un raport între activele întreprinderii şi datoriile pe termen scurt. În bilanţul contabil, activele sunt aşezate în ordinea creşterii gradului de lichiditate, adicǎ se prezintǎ mai intâi activele fixe şi apoi cele circulante. În aceastǎ situaţie, posturile din partea de jos a activului bilanţului contabil au gradul de lichiditate cel mai mare, iar posturile din partea de sus a activului au gradul de lichiditate cel mai redus. Ratele lichiditǎţii cunosc urmǎtoarele forme: - rata lichiditǎţii generale; - rata lichiditǎţii reduse; - rata lichiditǎţii imediate. Ratele lichiditǎţii evidenţiazǎ condiţiile echilibrului financiar pe termen scurt. În privinţa ratelor de lichiditate se pot desprinde urmǎtoarele observaţii: ● în legǎturǎ cu informaţia contabilǎ, trebuie avutǎ în vedere incidenţa dividendelor (dacǎ se lucreazǎ pe un bilanţ inaintea distribuirii rezultatelor) şi a metodelor de evaluare contabilǎ, în special la nivelul stocurilor; ● semnificaţia lor este redusǎ în cazul întreprinderilor care permanent nu realizeazǎ acoperirea activelor circulante prin datorii pe termen scurt; ● ratele pot furniza informaţii eronate cu privire la lichiditate, deoarece termenul efectiv de rambursare nu este luat în calcul corespunzǎtor. Astfel, douǎ întreprinderi sunt întro situaţie diferitǎ chiar dacǎ prezintǎ acelaşi activ circulant şi pasiv exigibil pe termen scurt, însǎ datoriile lor pe termen scurt sunt exigibile pe perioade diferite, de la câteva sǎptǎmâni la câteva luni, de exemplu. ● aceste rate exprimǎ cantitativ diferite grade de lichiditate ale ansamblului de active, fǎrǎ a analiza calitatea lichiditǎţii acestora. De aceea, ele trebuie interpretate cu prudenţǎ. Comparaţia cu întreprinderi similare din sector şi/sau comparaţia cu rezultate anterioare ale acestor rate conduc la concluzii mult mai fiabile.

7

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Ratele de solvabilitate şi ratele de lichiditate contribuie atât la analiza echilibrului financiar într-o manierǎ staticǎ, cât şi la cunoaşterea bonitǎrii unei întreprinderi. În studiile de specialitate bonitarea este privitǎ sub douǎ forme: bonitate financiarǎ şi bonitate comercialǎ. Bonitatea financiarǎ reflectǎ starea de încredere pe care o inspirǎ o persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ, cu care se încheie o anumitǎ operaţie economico-financiarǎ, in special pe bazǎ de credit. Bonitatea comercialǎ pune în evidenţǎ capacitatea unei persoane fizice sau juridice de a-şi onora obligaţiile pe care urmeazǎ sǎ şi le asume prin semnarea unui contract (spre exemplu livrarea la timp a anumitor materii prime sau produse finite, în cantitatea, calitatea şi termenele prevǎzute în contract). Bonitatea financiarǎ are o sferǎ mai largǎ de cuprindere şi principalele laturi care o caracterizeazǎ sunt solvabilitatea, lichiditatea şi capacitatea de platǎ. Capacitatea de platǎ reflectǎ potenţialul unitǎţii de a face faţǎ in orice moment obligaţiilor bǎneşti cu şi fǎrǎ numerar, respectiv corelaţia între fluxurile de încasǎri şi fluxurile de plǎţi. Capacitatea de platǎ depinde de calitatea activitǎţii economice desfǎşurate de întreprindere, de optimizarea circuitului fluxurilor reale cu cele financiare şi de modul cum întreprinderea îşi gestioneazǎ fondurile patrimoniale. Totodatǎ, capacitatea de platǎ nu reprezinta doar o simplǎ reflectare a activitǎţii desfǎşurate de întreprindere. Ea poate constitui o cauzǎ pentru realizarea sau nerealizarea obiective economice, atât in interiorul întreprinderii, cât şi în afara acesteia. Echilibrul între fluxurile de încasǎri şi fluxurile de plǎţi este dependent, la nivelul fiecǎrui agent economic, de factori interni şi de factori externi. Dintre factorii interni se pot menţiona: - volumul, structura şi calitatea producţiei; - durata ciclului de fabricaţie; - tehnologia folositǎ în procesul de producţie; - nivelul costurilor şi al consumurilor specifice de materiale, combustibil şi energie; - managementul producţiei şi al resurselor umane. Dintre factorii externi se pot aminti: - modul de organizare al sistemului de decontǎri în economie; - situaţia financiarǎ a clienţilor întreprinderii; - organizarea activitǎţii de transport. Coeficientul general al capacitǎţii de platǎ (Cp) se exprimǎ utilizând relaţia: Cp =

, unde:

8

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

= suma mijloacelor bǎneşti lichide şi a celor în curs de a deveni lichide (disponibilitǎţi bǎneşti); = totalul obligaţiilor pe termen scurt scadente (plǎţi). O valoare supraunitarǎ a acestui indicator (Cp > 1) semnificǎ faptul cǎ întreprinderea are suficiente disponibiltǎţi bǎneşti şi mijloace în curs de a deveni lichide pentru a-şi achita obligaţiile scadente. O valoare subunitarǎ a acestui indicator reflectǎ o situaţie financiarǎ dificilǎ a întreprinderii, precum şi lipsa disponibilitǎţilor bǎneşti. Din aceastǎ cauzǎ nu poate efectua plǎţile scadente, fiind nevoitǎ sǎ se îndatoreze pentru a-şi reface capacitatea de platǎ. Prin urmare, conţinutul complex al capacitaţii de platǎ impune analiza şi cunoaşterea elementelor care influenţeazǎ mǎrimea acesteia, şi anume: •

studierea posibilitǎţilor de transformare a elementelor de activ în disponibilitǎţi bǎneşti sau stabilirea volulului mijloacelor baneşti lichide existente la un moment dat;

•

determinarea obligaţiilor exigibile ale întreprinderii şi stabilirea raportului dintre disponibilitǎţile bǎneşti în curs de devenire şi obligaţiile (plǎţile) scadente.

Activele întreprinderii pot fi grupate în funcţie de gradul lor de lichiditate astfel: ● mijloace (active) lichide de gradul I (DI), cuprinzând disponibilitǎţile bǎneşti si plasamentele; ● mijloace (active) lichide de gradul II (DII), cuprinzând disponibilitaţile bǎneşti, plasamentele (DI) şi creanţele certe exigibile; ● mijloace (active) lichide de gradul II (DII), cuprinzând disponibilitaţile bǎneşti, plasamentele, creanţele certe exigibile, precum şi produsele finite, semifabricatele destinate vânzǎrii şi valorificarea unor active fixe. Corespunzǎtor acestei grupǎri, se calculeazǎ coeficientul capacitǎţii de platǎ al întreprinderii, astfel: = = = Primii doi indicatori al treilea (

şi

) sunt parţiali, valoarea lor fiind subunitarǎ, iar cel de-

) reflectǎ întreaga capacitate de platǎ a întreprinderii pe o anumitǎ perioadǎ şi

poate avea atât valori supraunitare, cat şi subunitare. 9

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Analiza staticǎ funcţionalǎ a echilibrului financiar utilizeazǎ ca instrumente operaţionale nevoia de fond de rulment (NFR) şi trezoreria netǎ (TN). Pragurile cele mai utilizate în normele bancare sunt urmǎtoarele: ● creditele de trezorerie nu trebuie sǎ fie mai mari decât jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare); ● fondul de rulment (funcţional) trebuie sǎ fie mai mare decât jumǎtate din nevoia de fond de rulment (de exploatare). Aceste norme sunt însǎ orientative. Nivelul fondului de rulment necesar echilibrului financiar depinde de viabilitatea nevoii de fond de rulment şi de mǎrimea riscului de faliment pe care creditorii sunt dispuşi sǎ-l suporte. B.ANALIZA DINAMICĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR Analiza dinamicǎ permite diagnosticarea şi explicarea dezechilibrului financiar pus în evidenţǎ prin analiza staticǎ. Chiar dacǎ analiza staticǎ permite evaluarea dezechilibrului financiar la un moment dat, ea nu explicǎ evoluţia acestuia. În schimb, analiza dinamicǎ evidenţiazǎ evoluţia dezechilibrului financiar, însǎ nu indicǎ amploarea acestuia. Aşadar, cele douǎ tipuri de analize sunt complementare şi trebuie efectuate în acelaşi timp. Analiza dinamicǎ porneşte de la fluxurile de fonduri şi este determinatǎ de operaţiunile de exploatare şi de operaţiunile de capital (de investiţii şi finanţare). Ea asigurǎ legǎtura dintre studiul echilibrului financiar cu cel al performanţelor firmei. Instrumentele operaţionale ale acestei analize sunt: excedentul de trezorerie al exploatǎrii (ETE), capacitatea de autofinanţare (CAF), autofinanţarea (A) şi cash-flow-ul (CF). Pentru a evidenţia scopurile analizei dinamice, se pot reaminti principalele relaţii sintetice ale indicatorilor anterior menţionaţi: ETE = EBE – ANFR CAF = EBE – Cheltuieli financiare – Impozit pe profit A = CAF – Dividende prelevate A = Amortizare + Profit net În condiţiile creşterii „zero” şi absenţei investiţiilor de menţinere, cash-flow-ul este egal cu capacitatea de autofinanţare. În timp ce ETE exprimǎ cash-flow-ul degajat din activitatea de exploatare, CAF exprimǎ cash-flow-ul potenţial al activitǎţii de gestiune. 10

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Pornind de la aceşti indicatori, analiza dinamicǎ a echilibrului financiar apeleazǎ la urmǎtoarele rate de rambursare a datoriilor de autonomie financiarǎ: 1. Rata capacitǎţii de rambursare (Datorii/CAF) care, pe termen lung şi în regim permanent ar trebui sǎ fie mai micǎ de 3-4 ani. O ratǎ mai mare de 6 ani este un semnal al lipsei de solvabilitate. 2. Rata capacitǎţii de platǎ a dobânzii (TIE- Time Interested Earned) TIE = TIE trebuie sǎ fie superioarǎ unei referinţe istorice sau sectoriale înregistratǎ la firmele sǎnǎtoase. 3. Rata autonomiei financiare (CAF/Rambursarea datoriilor financiare stabile) care trebuie sǎ fie > 2. Dacǎ rata este mai micǎ de 1, riscul incapacitǎţii de platǎ este iminent. 4. Excedentul de trezorerie al exploatǎrii (ETE) poate exprima el însuşi capacitatea de rambursare a datoriilor. Ca nivel minim, analiştii preconizeazǎ un nivel al ETE de cel puţin egal cu cheltuielile financiare. Indicatorii rezultaţi prin analiza echilibrului financiar reprezintǎ totodatǎ elemente de clasificare (rating) a clienţilor bǎncii. Bǎncile comerciale din România utilizeazǎ metodologii de clasificare consacrate pe plan internaţional, pe care le considerǎ cel mai bine adaptate clientelei lor. O analizǎ al dosarului de credit al unui client bancar cuprinde douǎ componente ale investigaţiei: analiza managerialǎ şi analiza performanţelor economico - financiare. Analiza managerialǎ priveşte motivarea personalului, înclinaţia spre inovare şi creativitate, calitatea gestiunii financiare, a gestiunii producţiei şi comercializǎrii produselor şi serviciilor, integritatea procesionalǎ şi flexibilitatea. Analiza managerialǎ are în vedere cinci criterii, care se puncteazǎ de la 0-1 punct: ● calitatea organizǎrii; ● sectorul de activitate; ● poziţia unitǎţii în ramurǎ; ● calitatea conducerii; ● perspectiva firmei. Analiza performanţelor economico - financiare are în vedere urmǎtorii indicatori, care se puncteazǎ gradual cu valori pornind de la un nivel minim cǎtre un nivel maxim, astfel: 1. Lichiditatea calculatǎ ca raport între activele circulante şi datorii de exploatare, apreciatǎ cu 0 puncte pentru o valoare sub 80% şi cu 4 puncte pentru o valoare peste 161%; 2. Solvabilitatea calculatǎ ca raport între capitalul propriu şi activ, notatǎ cu 0 puncte pentru o valoare sub 30% şi cu 6 puncte pentru o valoare peste 71%; 11

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

3. Rentabilitatea calculatǎ ca raport între profitul net şi capitalul propriu, notatǎ cu 0 puncte pentru o valoare sub 0 şi cu 6 puncte pentru o valoare peste 41%; 4. Rotaţia activelor calculatǎ ca raport între cifra de afaceri şi activele circulante, notatǎ cu 1 punt pentru o valoare sub 5 rotaţii şi cu 4 puncte pentru o valoare peste 10 rotaţii; 5. Acoperirea dobânzilor calculatǎ ca raport între EBIT şi dobânzi, apreciatǎ cu 0 puncte pentru o valoare subunitarǎ şi 4 puncte pentru o valoare mai mare de 3; 6. Existenţa garanţiilor apreciatǎ cu un punct în cazul în care întreprinderea îşi vinde creanţele şi cu 4 puncte, atunci când întreprinderea are depozite în lei/valutǎ gajate; 7. Dependenţa de pieţe, notatǎ cu 1 punct când peste 50% din volumul desfacerilor este pe piaţa internǎ şi cu maxim 4 puncte, când peste 50% din volumul desfacerilor este pe piaţa externǎ. La nivelul fiecǎrui agent economic existǎ pe lânga preocuparea de analizǎ a echilibrului financiar şi cea de de previziune a acestuia. Principalul instrument de previziune a echilibrului financiar este bugetul întreprinderii. La nivelul întreprinderii, procesul bugetar are avantajul de a coordona eforutrile tuturor compartimentelor funcţionale cǎtre un scop precis: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscului. Elaborarea bugetului favorizeazǎ implementarea unui sistem eficace de control, prin compararea realizǎrilor cu previziunile şi luarea unor mǎsuri de corectare. Bugetul întreprinderii cuprinde urmǎtoarele secţiuni: 1. bugetul activitǎţii generale; 2. bugetul activitǎţii de producţie; 3. bugetul de trezorerie; 4. bugetul activitǎţii de încasǎri; 5. bugetul activitǎţii de investiţii; 6. împrumuturi garantate de stat; 7. rezerve; 8. repartizarea rezultatului net; 9. principalii indicatori economico-financiari.

În elaborarea şi execuţia bugetului întreprinderii este necesarǎ respectarea urmǎtoarelor principii: a) principiul totalitǎţii care impune acoperirea, pe cât posibil a tuturor activitǎţilor

întreprinderii, într-o coordonare care sǎ asigure echilibrul între diferitele servicii funcţionale şi operaţionale;

12

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

b) principiul

suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate din

întreprindere. Un buget este întotdeauna sub autoritatea unui responsabil de activitate. De exemplu inginerul şef este responsabilul bugetului de producţie, directorul comercial este responsabilul bugetului vânzǎrilor, etc; c) principiul menţinerii solidaritǎţii între departamente şi al concordanţei cu politica

generalǎ a întreprinderii, prin îndepǎrtarea tendinţei de supraevaluare a importanţei unor compartimente în detrimentul altora şi prin contribuţia la realizarea cât mai eficace a obiectivelor strategice a întreprinderii; d) principiul supleţei într-un cadru economico-social din ce în ce mai încǎrcat de

constrângeri. Un buget trebuie sǎ permitǎ adaptarea la modificǎrile mediului, la noile informaţii privind evoluţia variabilelor economice externe; e) principiul cuplǎrii cu politica de personal pentru a determina o motivaţie şi o

adeziune a personalului, în conformitate cu strategia urmǎritǎ. Acestea sunt realizabile prin practicarea unui sistem de recompense cât mai obiectiv posibil, cât şi printr-un climat informal şi cultural intern, compatibil cu menţinerea şi consolidarea prestigiului firmei.

1.1.2. MODALITĂŢI DE REALIZARE A ECHILIBRULUI FINANCIAR În cadrul întreprinderii se poate recurge la urmǎtoarele modalitǎţi de realizare a echilibrului financiar: 1. Nevoile de fond de rulment sunt finanţate în întregime din resursele stabile (FR pozitiv) sau parţial din resurse

stabile şi resurse ciclice, a cǎror valoare totalǎ permite

degajarea unei trezorerii pozitive. Acest echilibru trebuie sǎ fie structural pentru a putea fi considerat sǎnǎtos, altfel spus, el trebuie sǎ se menţinǎ pe mai mulţi ani. 2. Resursele stabile şi ciclice finanţeazǎ parţial nevoile de fond de rulment, diferenţa fiind acoperitǎ din credite de trezorerie. Dar, nevoia de fond de rulment constituie o nevoie permanentǎ care este finanţatǎ în acest caz, din resursele de trezorerie prezente, resurse care vor cǎpǎta un caracter stabil, structural, dacǎ întreprinderea nu reuşeşte sǎ-şi reconstituie fondul de rulment (FR) şi/sau sǎ-şi limiteze nevoia de fond de rulment (NFR). Situaţia nu devine riscantǎ decât atunci când proporţia împrumuturilor bancare atinge niveluri

13

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

inacceptabile (30%). Aceastǎ situaţie poate fi viabilǎ dacǎ întreprinderea continuǎ sǎ beneficieze de resurse de trezorerie de la partenerii sǎi financiari. 3. Creditele bancare curente, dar şi resursele în fondul de rulment, finanţeazǎ o parte din activele fixe, nevoile din fondul de rulment şi disponibilitǎţile. Este vorba aici de o situaţie cu mari riscuri financiare, datoritǎ dependenţei totale a întreprinderii faţǎ de bǎnci. Situaţia finanţǎrii integrale a nevoilor de fond de rulment din credite de trezorerie este criticǎ, dacǎ nu are caracter ocazional, şi impune reconstituirea structurii financiare (restructurarea fondului de rulment, diminuarea pe cât posibil a nevoii de fond de rulment). 4. Resursele induse de ciclul exploatǎrii se adaugǎ surplusului de resurse permanente (FR pozitiv) pentru a finanţa nevoile ciclice şi a degaja un important excedent de lichiditǎţi. Acest tip de echilibru se înregistreazǎ foarte rar la o întreprindere industrialǎ, echilibru în care ea degajǎ resurse de fond de rulment (RFR). Totuşi, se poate întâmpla ca o întreprindere industrialǎ sǎ degaje resurse de fond de rulment în afara exploatǎrii (RFRE) net superioare necesarurilor de fond de rulment, ceea ce poate explica originea RFR-urilor. O firmǎ de distribuţie degajǎ structural RFRE importante, deoarece ea dispune de necesaruri scǎzute şi resurse importante. Plasarea disponibilului se poate face în valori imobiliare de plasament, în titluri imobilizate, etc. 5. Resursele permanente nu sunt suficiente pentru a finanţa totalitatea imobilizǎrilor, acestea din urmǎ fiind finanţate prin resurse de fond de rulment degajate de întreprindere şi de credite bancare curente. O întreprindere industrialǎ deţine o autonomie totalǎ deoarece acum depinde în finanţarea imobilizǎrilor sale nu numai de clienţi şi de furnizor, dar şi de bǎnci. Un asemenea echilibru poate fi considerat drept precar datoritǎ riscurilor financiare foarte mari pe care le prezintǎ. Mai multe situaţii pun întreprinderea într-o situaţie delicatǎ: instabilitatea resurselor fondului de rulment care nu asigurǎ cu certitudine finanţarea activelor fixe, pierderea încrederii de cǎtre banci, care pot în orice moment sǎ înceteze acordarea de credite bancare, cât şi pierderea controlului întreprinderii datoritǎ dependenţei sale crescute faţǎ de terţi şi faţǎ de sistemul bancar. Realizarea echilibrului financiar ridicǎ problema alegerii strategiei de finanţare a nevoii de fond de rulment: finanţarea integralǎ cu fonduri permanente (care presupun o lipsǎ de flexibilitate), sau parţialǎ şi în completare cu resurse de scurtǎ duratǎ. Se poate afirma cǎ existǎ o parte stabilǎ (structuralǎ) a nevoii de fond de rulment care trebuie, în principiu, sǎ fie finanţatǎ din fondurile permanente şi o parte aleatoare (conjuncturalǎ) care poate fi finanţatǎ de capitalurile provizorii (credite bancare curente). Strategia optimǎ de finanţare va fi cea care asigurǎ cel mai scǎzut cost al procurǎrii capitalurilor. 14

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

1.2. APRECIEREA STĂRII DE DEZECHILIBRU FINANCIAR Starea de dezechilibru financiar a unei întreprinderi este determinatǎ de regulǎ de o serie de modificǎri semnificative în rândul indicatorilor de echilibru financiar, cauza acestui dezechilibru fiind de regulǎ fie diminuarea semnificativǎ a fondului de rulment, fie creşterea în exces a necesarului de fond de rulment.

1.2.1.DEZECHILIBRUL FINANCIAR DETERMINAT DE DIMINUAREA SEMNIFICATIVĂ A FONDULUI DE RULMENT Practica economicǎ a demonstrat faptul cǎ o firmǎ care înregistreazǎ profit poate întâlni o stare de dezechilibru generatǎ de urmǎtoarea situaţie: necesarul de fond de rulment este mai mare decât fondul de rulment (NFR > FR). Valoarea fondului de rulment nu este o dimensiune intangibilǎ şi legatǎ doar de cifra de afaceri, ci o rezultantǎ a unui anumit numǎr de parametri şi a deciziilor de politicǎ economicǎ şi financiarǎ promovate de conducerea întreprinderii. Astfel, in bunǎ mǎsurǎ, aşa cum rezultǎ şi din cele prezentate anterior, fondul de rulment depinde de creditul acordat clienţilor (care la rândul sǎu este în funcţie de cifra de afaceri, condiţiile de platǎ impuse clientului, riscului existenţei unor clienţi rǎu platnici sau mai puţin solvabili, etc), creditul acordat de furnizori şi volumul stocurilor. Dacǎ aceşti parametri se modificǎ, valoarea fondului de rulment poate suferi fluctuaţii. Pentru ajustarea fondului de rulment dezechilibrat, întreprinderea trebuie sǎ procedeze la aplicarea unui numǎr mare de acţiuni. În atenţia întreprinderii trebuie deci sǎ stea în special, dezechilibrul dintre fondul de rulment real (mai mic) şi fondul de rulment necesar sau de dorit (mai mare). Restabilirea echilibrului între aceste douǎ fonduri se poate realiza prin majorarea fondului de rulment real pânǎ la nivelul celui de dorit şi prin diminuarea acestuia din urmǎ pânǎ la nivelul fondului de rulment real. Plecând de la relaţiile de calcul ale fondului de rulment putem lesne delimita cauzele care au generat scǎderea acestuia. Cunoscând aceste cauze, se poate interveni în direcţia restabilirii echilibrului financiar al unei întreprinderi.

15

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Când determinǎm fondul de rulment ca diferenţǎ între capitalurile permanente şi activele imobilizate (FR = CP – Ai), atunci putem spune cǎ diminuarea are urmǎtoarele cauze: a) Scǎderea capitalului permanent 

Capitalul social este diminuat din urmǎtoarele cauze:

-reducerea capitalului social ca urmare a amortizǎrii pierderilor; -reducerea capitalului prin rambursarea aportului asociaţilor (acest lucru apare însǎ foarte rar în practica economicǎ). 

Distribuirea rezervelor este un factor de dezechilibru, toate distribuirile de

rezerve pe mai mult de 5 ani antrenând mişcarea valorilor mobiliare, lucru care conduce la agravarea situaţiei existente. Distribuirea rezervelor reglementate este posibilǎ în cazul rezervelor speciale, create pe termen lung din profit, cu condiţia de a le reporta în rezultatul exerciţiului în curs la data distribuţiei prin reducerea impozitului pe profit. 

Repartizarea dividendelor conduce de asemenea la diminuarea capitalurilor

proprii, având în vedere faptul cǎ sumele care reprezintǎ rezultatul reportat sunt externalizate cǎtre asociaţi, nefiind integrate capitalurilor proprii. 

Rambursarea de împrumuturi. Din diverse raţiuni, întreprinderea poate sǎ

ramburseze anticipat împrumuturile, antrenând astfel efectul de bumerang, efect ce contribuie la dezechilibrul financiar al întreprinderii. b) Creşterea imobilizǎrilor Evoluţia pieţei determinǎ întreprinderea sǎ achiziţioneze noi imobilizǎri, concretizate în investiţii productive şi neproductive, deoarece suprainvestirea stǎ la baza a numeroase falimente. Prin investiţii înţelegem achiziţionarea de utilaje, instalaţii şi echipamente necesare desfǎşurǎrii activitǎţii unei întreprinderi. În acest sens se are în vedere urmǎtoarele douǎ situaţii: 

Cumpǎrarea unor utilaje, instalaţii şi echipamente pentru înlocuirea celor deja

existente. În aceastǎ primǎ ipostazǎ, nivelul de activitate se poate modifica în cazul în care echipamentul nou achiziţionat are un nivel foarte ridicat de performanţǎ. În cazul în care însǎ nivelul de activitate nu se modificǎ, deci producţia nu creşte, atunci cifra de afaceri va fi invariatǎ, la fel şi necesarul de fond de rulment. 

Cumpǎrarea unor utilaje, instalaţii şi echipamente suplimentare. Întreprinderea

îşi va mǎri capacitatea de producţie şi cifra de afaceri, implicit fondul de rulment. În urma creşterii acestor indicatori, profitul întreprinderii va creşte, antrenând în mod firesc o marjǎ 16

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

brutǎ de autofinanţare mai ridicatǎ. Întreprinderea va trebui sǎ facǎ faţǎ unei creşteri a necesarului de fond de rulment, dar va beneficia în schimb de o capacitate mai mare de autofinanţare. Evitarea suprainvestiţiei este una din raţiunile de a fi a unui plan de finanţare. Totodatǎ, şi suprainvestirea financiarǎ prin cumpǎrare de tiluri de participare poate în cazul în care este excesivǎ sǎ declanşeze dezechilibre în cadrul întreprinderii.

1.2.2. DEZECHILIBRUL FINANCIAR DETERMINAT DE CREŞTEREA ÎN EXCES A NECESARULUI DE FOND DE RULMENT Pornind de la ipoteza cǎ fondul de rulment nu variazǎ, putem aprecia cǎ o creştere în exces a necesarului de fond de rulment poate influenţa echilibrul financiar. Ciclul de exploatare declanşeazǎ nevoi de finanţare de natura stocurilor deţinute şi creanţe neplǎtite, iar în contrapartidǎ, aceste nevoi sunt parţial satisfǎcute prin datorii de exploatare. Luând în considerare relaţia de calcul a nevoii de fond de rulment ( NFR = Nevoi ciclice - Resurse ciclice), nevoia de fond de rulment va creşte fie prin creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare, fie prin diminuarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare. a) Creşterea nevoilor de finanţare a ciclului de exploatare 

Stocurile. Urmǎtoarele activitǎţi pot contribui la creşterea stocurilor, cu

implicaţii directe asupra creşterii nevoii de finanţare. - creşterea valorii stocurilor- este cazul acelor produse care stau în stoc mai multe luni. Acest lucru poate crea dezechilibru financiar. - creşterea volumului stocurilor- acest aspect creazǎ oportunitatea de câştig. 

Ciclu clienţi – vânzǎri. În cadrul acestui ciclu se pot distinge elemente cu

implicaţii directe asupra necesarului de fond de rulment, cum ar fi: - creşterea cifrei de afaceri- creşterea acestui indicator are implicaţii directe asupra necesarului de fond de rulment. Dacǎ însǎ aceastǎ creştere a cifrei de afaceri nu degajǎ un excedent brut de exploatare suficient, situaţia va conduce la un dezechilibu financiar. - prelungirea termenului de acoperire a creanţelor- determinǎ majorarea necesarului de fond de rulment. Este de dorit în consecinţǎ sǎ se urmǎreascǎ cu atenţie termenele medii de reglare a creanţelor. b) Diminuarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare

17

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Principala influenţǎ în categoria surse temporare de finaţare a ciclului de exploatare o are ciclul cumpǎrare – furnizori. Furnizorii achitaţi nu contribuie la finanţarea ciclului de exploatare. Se poate observa cǎ de fiecare datǎ în timpul unui dezechilibru financiar, furnizorii sunt practic nereglaţi. Acest proces este uneori sistematizat, întreprinderea nereglându-şi datoriile cu furnizorii decât dupǎ o nouǎ relansare, ceea ce face sǎ privim relaţia întreprindere-furnizor ca dificil de aplicat pe termen mediu (mai ales dacǎ întreprinderea nu este un client esenţial al furnizorului neplǎtit). Aşadar, este indicat ca întreprinderea sǎ obţinǎ un termen de amânare a plǎţilor care sǎ ajute la finanţarea ciclului de exploatare. Prin cele expuse anterior am precizat elementele care pot fi susceptibile a crea dezechilibru financiar în cadrul unei întreprinderi. Practic, întreprinderile sunt supuse simultan acţiunii unei multitudini de factori, cu efecte reciproc adverse ce se cer studiate şi influenţate în scopul asigurǎrii unui echilibru dinamic.

1.2.3. METODE DE RESTABILIRE A ECHILIBRULUI FINANCIAR Considerǎm cǎ în oricare din situaţiile enumerate anterior, o întreprindere este dezechilibratǎ din punct de vedere financiar şi este firesc, deoarece echilibrul este dinamic, sau este o luptǎ continuǎ cu dezechilibrele ce apar. Pentru refacerea echilibrului financiar literatura de specialitate sintetizeazǎ trei tipuri de soluţii: 1) O primǎ soluţie constǎ în diminuarea necesarului de fond de rulment. În

funcţie de tipul de întreprindere aceastǎ soluţie este mai mult sau mai puţin puţin dificilǎ de aplicat şi cu o duratǎ de timp variabilǎ, constând în:  Diminuarea stocurilor, care concurǎ la refacerea echilibrului financiar. Acastǎ

acţiune este însǎ periculoasǎ, deoarece riscul de rupturǎ a stocurilor, atât la nivelul fabricaţiei (materii prime), cât şi la nivelul vânzǎrilor (produse finite şi mǎrfuri) poate influenţa negativ rentabilitatea întreprinderii. Prin urmare, este o acţiune excepţionalǎ pentru o duratǎ scurtǎ de timp.  Reducerea cifrei de afaceri este o altǎ acţiune de refacere a echilibrului

financiar. Aceasta influenţeazǎ direct rentabilitatea, de aceea nu este utilizatǎ.  Scurtarea duratei de încasare a creanţelor este o acţiune sǎnǎtoasǎ şi fǎrǎ risc.

O bunǎ reorganizare a duratei de încasare a creanţelor poate sǎ reducǎ numǎrul de situaţii neplǎcute, cre pot produce o serie de dezechilibre financiare.

18

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

 Creşterea duratei de platǎ cǎtre furnizori este utilizatǎ spontan de cǎtre toate

întreprinderile aflate în dificultate. 2) O a doua ipotezǎ vizezǎ faptul cǎ întreprinderea nu-şi întǎreşte capitalurile

sale permanente şi nu este în mǎsurǎ sǎ-şi reducǎ necesarul de fond de rulment.  Descoperirea bancarǎ. În mod normal costul descoperirilor bancare este

extrem de ridicat. Indiferent de rata aparentǎ a descoperirii, care poate atinge diferite procente, majorarea costului poate apǎrea ca o diferenţǎ între procentul aplicat la data operaţiunii şi cel existent la data evaluǎrii (plǎţii). Se poate estompa efectul nefavorabil al acestei variaţii prin stipularea în contractul de credite a unui comision care sǎ nu depǎşeascǎ mai mult de 0,5% din taxa stabilitǎ iniţial.  Scontul. Ca şi în cazul descoperirilor bancare (materializate sau nu printr-un

înscris), banca poate fixa clienţilor o linie de scont. Aceastǎ linie este cu atât mai ridicatǎ cu cât riscul ataşat hârtiei poate pǎrea mai mic pentru bancher. Aceastǎ linie poate fi redusǎ, şi, în cazul în care se doreşte, poate fi chiar anulatǎ. Metoda este costisitoare, deoarece, şi în acest caz apare diferenţa între data operaţiunii şi data plǎţii la nivelul diferenţei între valoarea nominalǎ şi cea realǎ.  Aportul în cont curent. Acest mod de finanţare apare de multe ori mult mai

avantajos decât cele anterioare, cu toate cǎ el este totuşi extrem de costisitor. Incovenientul aportului în cont curent constǎ în aceea cǎ un asociat poate sǎ cearǎ rambursarea aportului sǎu zilnic sau lunar, fapt ce se considerǎ a fi un pericol latent pentru buna funcţionare a activitǎţii întreprinderii. 3) Consolidarea capitalurilor permanente reprezintǎ o metodǎ al cǎrei risc şi cost

sunt minime. Punerea în practicǎ a acestei metode se poate realiza prin urmǎtoarele modalitǎţi:  Creşterea de capital prin aport în numerar. Din punct de vedere financiar

acest mod de finanţare prezintǎ toate aspectele privind perfecţiunea. Întreprinderea nu trebuie sǎ ramburseze fondurile depuse de acţionari şi nici sǎ remunereze aporturile, decât dacǎ profitul îi permite, aceastǎ ultimǎ condiţie fiind necesarǎ, dar nu şi suficientǎ. Ca o revanşǎ, aceastǎ remunerare (dividende vǎrsate) este impozabilǎ şi deci nu este deductibilǎ. Datoritǎ acestui aspect, marile întreprinderi îşi manifestǎ dorinţa de a fi cotate la bursǎ, cotarea lor permiţând sǎ fie finanţate cu cheltuieli neînsemnate de cǎtre milioane de mici purtǎtori de economii.  Creşterea de capital prin aport în naturǎ. Aceastǎ finanţare nu modificǎ

imediat fondul de rulment deoarece creşterea capitalurilor proprii este contrabalansatǎ de cea 19

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

a imobilizǎrilor. Creşterea imobilizǎrilor poate în acelaşi timp ameliora pe termen mediu nivelul marjei brute de autofinanţare. Modificarea fondului de rulment nu se va materializa decât cu condiţia ca distribuirea de dividende sǎ fie inferioarǎ creşterii marjei brute de autofinanţare.  Împrumuturile pe termen lung (împrumuturi obligatare sau alte împrumuturi).

Se ştie cǎ împrumutul declanşeazǎ un efect de bumerang, şi cǎ în perioada de inflaţie acest efect este anulat de aceasta, antrenând în mod cert condiţii de profit inflaţionist. Cu toate cǎ este mai puţin avantajos decât creşterea de capital prin aport de numerar, împrumutul este în acelaşi timp foarte avantajos (atâta timp cât nu este indexat). Aceastǎ metodǎ reprezintǎ avantajul de a fi mai puţin costisitoare decât descoperirea bancarǎ sau scontul şi limiteazǎ în acelaşi timp deficienţele generate de acestea.  Aportul în cont curent blocat. Acesta este important, deoarece finanţarea

suplimentarǎ este stabilǎ. Costul aportului în cont curent blocat este foarte greu de suportat pentru întreprindere. De asemenea, o rambursare în totalitate a soldului contului curent poate sǎ creeze perturbaţii de naturǎ financiarǎ a întreprinderii. Având în vedere aceste aspecte, putem stabili un clasament al mijloacelor de redresare a situaţiei financiare. Acestea nu pot fi însǎ considerate ca fiind soluţii în rezolvarea acestei probleme. Astfel, literatura de specialitate ne oferǎ urmǎtoarele modalitǎţi de acţiune: 1. Creşterea de capital prin aport de numerar (sau prin capitalizarea contului curent), creşterea de capital prin aport în naturǎ fiind neutrǎ din punct de vedere economic; 2. Împrumuturi pe termen lung (este de dorit ca întreprinderea sǎ-şi întocmeascǎ un plan de finanţare în condiţii de inflaţie, ţinând cont de creşterea cheltuielilor financiare în momentele de depreciere monetarǎ); 3. Scurtarea datelor de încasare a creanţelor; 4. Aportul în contul curent blocat (mai ales când acţionarii sunt „mari” asociaţi sau salariaţi ai întreprinderii, ei nedorind sǎ punǎ în pericol dezvoltarea întreprinderii); 5. Scontarea portofoliului de titluri; 6. Aportul în cont curent neblocat şi descoperirile bancare; 7. Prelungirea datelor de platǎ a furnizorilor; 8. Reducerea volumului stocurilor şi a activitǎţii de bazǎ (diminuarea cifrei de afaceri).

20

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

CAPITOLUL 2 INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII 2.1 Modalităţi de apreciere a echilibrului financiar În evaluarea echilibrului financiar a unei întreprinderi se apreciază:  echilibrul pe termen lung – se comparǎ capitalul permanent (resurse

permanente) cu activele imobilizate (utilizǎri permanente), rezultând fondul de rulment (FR);  echilibrul pe termen scurt – se comparǎ activele circulante (utilizǎri temporare)

cu obligaţiile pe termen scurt (resurse temporare), indicatorul folosit fiind nevoia de fond de rulment (NFR);  echilibrul curent – se comparǎ nivelul disponibilitǎţilor cu nivelul creditelor

bancare temporare sau fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netǎ. Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a douǎ relaţii: • activele stabile (cu lichiditate peste un an) sunt finanţate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de 1 an); •

activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub 1 an) trebuie finanţate din datorii pe termen scurt (cu exigibilitate sub 1 an).

Practic, respectarea celor douǎ condiţii de principiu este imposibil de realizat datoritǎ neconcordanţei dintre durata medie de lichiditate a activului şi durata medie a exigibilitǎţii elementelor de pasiv. Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza prin analiza fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei. Unii autori considerǎ însǎ cǎ aprecierea echilibrului financiar a unei întreprinderi se bazeazǎ pe: -situaţia netǎ; -solvabilitate; -exigibilitate; -lichiditate; 21

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

-capacitatea de platǎ. Într-adevǎr, o apreciere a echilibrului financiar a unei întreprinderi şi o evaluare a stǎrii acestuia nu se poate baza doar pe analiza fondului de rulment, a nevoii de fond de rulment şi a trezoreriei, ci ea trebuie completatǎ cu analiza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate consideraţi indicatori de bonitate financiarǎ, dar şi cu alţi indicatori ce exprimǎ modul de gestionare a întreprinderii. Aceşti indicatori nu exprimǎ gradul în care întreprinderea dispune de surse permanente pentru a-şi acoperi utilizǎrile permenente sau gradul în care întreprinderea îşi acoperǎ utilizǎrile temporare din excedentul de resurse temporare, ci ei aratǎ doar capacitatea întreprinderii de a face faţǎ termenelor de platǎ, capacitatea de transformare a activelor sale în disponibilitǎţi sau pur şi simplu averea întreprinderii, patrimoniul sǎu net.

2.2 FONDUL DE RULMENT 2.2.1 CONŢINUT ŞI MOD DE CALCUL Fondul de rulment este un indicator clasic, frecvent utilizat. În teoria economicǎ se folosesc conceptele de fond de rulment net (sau fond de rulment patrimonial) şi, respectiv, fondul de rulment net global (sau fondul de rulment funcţional). Mai sunt utilizate şi denumirile de fond de rulment brut, economic, total, propriu, strǎin, etc. Fondul de rulment patrimonial se calculeazǎ pe baza bilanţului patrimonial. Majoritatea lucrǎrilor de specialitate în domeniul economic prezintǎ fondul de rulment sub accepţiunea de fond de rulment net global (FRNG), calculat pe baza bilanţului funcţional. Regula de bazǎ este aceea cǎ resursele utilizate pentru finanţarea activelor trebuie sǎ rǎmânǎ în întreprindere o perioadǎ de timp cel puţin egalǎ cu durata lor de viaţǎ. Dupǎ aceastǎ regulǎ, resursele stabile servesc la finanţarea nevoilor stabile, în timp ce resursele ciclice trebuie sǎ serveascǎ la finanţarea nevoilor ciclice. În realitate, în practica economicǎ nu existǎ o simetrie între datoriile exigibile şi activele lichide. De aceea, din motive de securitate financiarǎ, resursele stabile ale unei firme sunt utilizate pe de o parte pentru finanţarea nevoilor stabile şi durabile (brute), iar pe de altǎ parte pentru finanţarea unor nevoi ciclice, de exploatare. Realizarea echilibrului financiar funcţional al întreprinderii nu presupune doar existenţa unui fond de rulment pozitiv ca marjǎ de siguranţǎ, ci a unui fond de rulment care sǎ acopere nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare (stocuri + creanţe – datorii de exploatare). 22

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fondul de rulment global poate fi determinat prin douǎ metode: a) pornind de la pasivul bilanţului funcţional: FRNG = Resurse durabile (RD) – Nevoi stabile (NS) sau FRNG = (Resurse durabile – Amortizǎri) – Imobilizǎri nete Fondul de rulment net global (FRNG) reprezintǎ surplusul resurselor durabile în raport cu valorile imobilizate. Acest indicator este disponibil pentru finanţarea operaţiilor ciclului de exploatare. Nevoile stabile sunt formate din active imobilizate la valoare brutǎ, imobilizǎrile în leasing la valoarea de origine şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii. Resursele durabile sunt formate din: -

resurse stabile proprii care sunt de origine internǎ (rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului, diferenţe din reevaluare, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, amortizǎrile şi provizioanele) şi de origine externǎ (capitalul social, prime legate de capital, etc);

-

resurse stabile împrumutate: împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, mai puţin prime de rambursare a obligaţiunilor, credite bancare pe termen lung şi mediu, alte împrumuturi şi datorii asimilate.

Dacǎ luǎm în considerare structura capitalului permanent (CP) format din capital propriu şi capital împrumutat, fondul de rulment poate fi propriu şi împrumutat. Astfel, în structura fondului de rulment net global sunt douǎ componente: partea formatǎ numai din capitaluri proprii şi asimilate şi partea formatǎ din resurse împrumutate. FRNG = Fondul de rulment propriu + Fondul de rulment strǎin Fondul de rulment propriu se calculeazǎ ca diferenţǎ între capitalul propriu şi activul imobilizat net, FRP = Cpr – AIN sau ca diferenţǎ între fondul de rulment financiar total şi datoriile pe termen mediu şi lung. FRP = FRF – DTLM Acest fond de rulment propriu exprimǎ pe lângǎ excedentul de capitaluri proprii în raport cu imobilizǎrile nete şi gradul de autonomie al întreprinderii. Fondul de rulment împrumutat este dat de nivelul datoriilor pe termen mediu şi lung pe care întreprinderea le-a fǎcut pentru finanţarea activelor sale. Fondul de rulment împrumutat se calculeazǎ prin urmǎtoarele relaţii: 23

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

FRÎ = DTLM FRÎ = FRF – FRP Fondul de rulment împrumutat reflectǎ mǎsura îndatorǎrii pe termen lung pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt. b) pornind de la activul bilanţului funcţional FRNG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) – (Resurse ciclice + Resurse de trezorerie) Fondul de rulment net global reflectǎ partea rǎmasǎ nefinanţatǎ a nevoilor ciclice şi a celor de trezorerie de cǎtre resursele ciclice şi de trezorerie. Conform formulei de mai sus, dacǎ fondul de rulment este pozitiv sau negativ, firma are lichiditǎţi sau dimpotrivǎ este obligatǎ sǎ angajeze noi credite pentru finanţarea nevoilor de exploatare. Nevoile ciclice sunt formate din activele ciclice de exploatare şi activele ciclice din afara exploatǎrii. Resursele ciclice sunt resurse de exploatare şi resurse ciclice din afara exploatǎrii. Fondul de rulment este o necesitate pentru majoritatea întreprinderilor. El este o marjǎ de securitate pentru firmǎ şi pentru creditorii sǎi, o premisǎ a asigurǎrii independenţei financiare faţǎ de terţi. Cu cât fondul de rulment net global este mai mare, cu atât întreprinderea îşi va putea finanţa mai uşor activitatea de exploatare. Fondul de rulment net global este în mod normal pozitiv (cu excepţia cazurilor particulare). Când fondul de rulment este negativ, se afirmǎ cǎ este vorba de o insuficienţǎ de fond de rulment (IFR). Aceasta înseamnǎ fie cǎ întreprinderea nu are capacitatea de a-şi finanţa ciclul de exploatare, fie cǎ ciclul de exploatare este cel care finanţeazǎ alocǎrile stabile. Finanţarea unei alocǎri stabile printr-o resursǎ ciclicǎ genereazǎ grave probleme de finanţare atunci când activitatea este în scǎdere. În acest caz, necesarul de fond de rulment de exploatare negativ permite finanţarea fondului de rulment net global negativ. Necesarul de fond de rulment de exploatare negativ se poate explica printr-o duratǎ mare a creditului de furnizori (de exemplu, plata în 120 de zile), vânzǎri în numerar şi stocuri reduse. Dacǎ o întreprindere se confruntǎ cu o insuficienţǎ de fond de rulment structuralǎ, adicǎ o insuficienţǎ de fond de rulment întinzându-se pe mai mulţi ani, situaţia este mai delicatǎ şi mai riscantǎ. Finanţarea imobilizǎrilor apare ca fiind aleatoare şi, în consecinţǎ, mult mai periculoasǎ. Având în vedere caracterul limitat şi restrictiv al resurselor, fiecare firmǎ îşi concentreazǎ eforturile în utilizarea cât mai eficientǎ a acestora. Aceasta determinǎ ca fondul

24

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

de rulment sǎ fie apreciat în funcţie de douǎ cerinţe cu caracter contradictoriu: solvabilitatea şi eficacitatea. Imperativul sovabilitǎţii obligǎ ca întreprinderea sǎ depunǎ eforturi în a-şi asigura mijloacele financiare necesare achitǎrii datoriilor scadente. În aceste condiţii, întreprinderea este tentatǎ sǎ-şi asigure un fond de rulment suficient de ridicat, pentru ca în orice moment sǎ poatǎ face faţǎ plǎţilor scadente. Utilizarea raţionalǎ a resurselor presupune folosirea unei pǎrţi cât mai mari din resursele stabile pentru a lǎrgi capacitǎţile de producţie, vânzǎrile, rezultatele. În aceste condiţii, satisfacerea imperativului eficacitǎţii conduce la minimizarea fondului de rulment. În practica economicǎ, întreprinderile realizeazǎ de regulǎ un compromis între cele douǎ imperative, ponderea fiecǎruia fiind dependentǎ de sectorul de activitate, de politica financiarǎ a întreprinderii, de faza de maturitate a acesteia, etc.. Fondul de rulment poate fi considerat ca o opţiune de siguranţǎ atunci când creditorii solicitǎ rambursarea datoriilor pe termen scurt. Activele circulante trebuie sǎ fie mai mari decât datoriile pe termen scurt, cu menţiunea cǎ aceastǎ marjǎ de siguranţǎ poate fi denumitǎ fond de rulment. Dupǎ unii autori francezi, fondul de rulment poate fi reprezentat schematic astfel: ACTIV

PASIV

Active fixe

Active circulante

-----------------------------

-------------------------

Fond de de rulment

Capitaluri permanente

----------------------------- -------------------------Datorii pe termen scurt

Fig. 1. Reprezentare schematicǎ a fondului de rulment Din aceastǎ reprezentare rezultǎ cǎ fondul de rulment este considerat astfel: a) o componentǎ a activelor circulante, şi anume, acea parte care nu este finanţatǎ

prin datorii pe termen scurt, putându-se calcula dupǎ relaţia: Fond de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurt b) o parte a capitalurilor permanente şi care se poate calcula astfel: Fond de de rulment = Capitaluri permanente – Active fixe (imobilizǎri)

25

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Tot din reprezentarea de mai sus, rezultǎ cǎ activele fixe sunt finanţate integral din capitaluri permanente, în timp ce activele circulante sunt acoperite atât cu capitaluri permanente, cât şi cu datorii pe termen scurt.

2.2.2. INDICATORI AI FONDULUI DE RULMENT Pe baza fondului de rulment se pot obţine o serie de rate legate în special de lichiditate, care ne ajutǎ le efectuarea unor analize economice şi financiare, în vederea stabilirii diagnosticului şi a mǎsurilor de eficientizare. Principalele rate ale fondului de rulment net global folosite în analiza financiarǎ sunt: rata de finanţare a cifrei de afaceri, rata de finanţare a activelor circulante, rata de acoperire a nevoii de fond de rulment total. 1. Rata de finanţare a cifrei de afaceri: reflectǎ „marja de securitate a

întreprinderii”. Pentru majoritatea întreprinderilor aceastǎ marjǎ ar trebui sǎ fie cuprinsǎ între 30 şi 90 de zile. DzRot =

* 360

2. Rata de finanţare a activelor circulante (nevoi ciclice): aratǎ proporţia în care

fondul de rulment net global acoperǎ activele circulante: DzRot = 3.

Rata de acoperire a nevoii de fond de rulment total:

DzRot = Aceastǎ ratǎ de acoperire poate fi determinatǎ distinct pentru necesarul de fond de rulment din exploatare şi din afara exploatǎrii. 4.

Rata de finanţare a capitalului investit:

Rci =

=

Un decalaj de 10% între ultimii doi indicatori este acceptabil. Un dezechilibru ce depǎşeşte 25-30% aratǎ o situaţie financiarǎ deficitarǎ, cu o probabilitate ridicatǎ a riscului de insolvabilitate.

26

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.2.3

INTERPRETAREA FONDULUI DE RULMENT ŞI INDICATORILOR AFERENŢI

Interpretarea fondului de rulment trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele considerente de bazǎ:  activele circulante reprezintǎ lichiditǎţi potenţiale cu duratǎ de utilizare mai micǎ de 1 an;  datoriile pe termen scurt reprezintǎ exigibilitǎţi potenţiale pe o perioadǎ mai micǎ de 1 an;  duratele medii de lichiditate şi exigibilitate sunt comparabile;  duratele de lichiditate şi exigibilitate sunt diferite. A. Duratele de lichiditate şi exigibilitate sunt comparabile Acest lucru înseamnǎ cǎ durata medie de încasare a creanţelor este comparabilǎ (apropiatǎ sau egalǎ) cu durata medie de platǎ a datoriilor. În acest caz, fondul de rulment poate fi: a) FR = 0; AC = DTS; Active ciclice = Datorii de funcţionare Este situaţia care marcheazǎ respectarea regulilor de principiu ale finanţǎrii. Activele pe termen scurt pot fi finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar activele stabile sunt finanţate din capitalurile permanente. Neexistând fond de rulment, întreprinderea se aflǎ într-o situaţie riscantǎ generatǎ de urmǎtoarele cauze: -obligaţiile de platǎ sunt cu termene bine precizate, iar respectarea lor este imperativǎ; -transformarea activelor circulante în lichiditǎţi poate fi întârziatǎ datoritǎ disfuncţionalitǎţilor apǎrute în activitatea întreprinderii. Aceastǎ situaţie, deşi reflectǎ un echilibru financiar, este foarte precarǎ din cauza asimetriei faţǎ de risc a duratei de încasare, respectiv a celei de platǎ (riscul încasǎrii este mult mai mare decât riscul de platǎ). b) FR > 0; AC > DTS; Active ciclice > Resurse ciclice. Se observǎ cǎ întreprinderea înregistreazǎ un surplus de resurse permanente care poate fi alocat ciclului de exploatare. Existenţa unui fond de rulment pozitiv diminueazǎ riscul de insolvabilitate, întreprinderea dispunând de o marjǎ de securitate, care o poate proteja parţial sau integral de efectele perturbǎrii ciclului de încasare sau de plǎţi. c) FR < 0; AC < DTS; Active ciclice < Resurse ciclice.

27

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fondul de rulment negativ reflectǎ cǎ o parte din datoriile pe termen scurt au fost folosite la finanţarea activelor stabile (cu durata mai mare de 1 an). În acest caz lichiditǎţile parţiale nu acoperǎ exigibilitǎţile potenţiale. Sunt previzibile dificultǎţi din punct de vedere al asigurǎrii echilibrului financiar, respectiv solvabilitatea, impunându-se intervenţii corectoare (apelarea la împrumuturi pe termen scurt, accelerarea încasǎrilor, încetinirea plǎţilor). B. Duratele de lichiditate şi exigibilitate sunt diferite

În realitate, între durata medie de lichiditate a activelor circulante şi durata medie de platǎ a datoriilor pe termen scurt sunt diferenţieri pronunţate care-şi pun amprenta asupra realizǎrii echilibrului financiar. În acastǎ situaţie, aprecierea fondului de rulment se bazeazǎ pe trei elemente: -

Nivelul absolut al fondului de rulment;

-

Durata medie a lichiditǎţilor;

-

Durata medie a exigibilitǎţilor.

Pentru o analizǎ pertinentǎ se impune recalcularea activelor ciclice şi a pasivelor ciclice. Activele ciclice (activele circulante) recalculate vor fi: rAC = Pasivele ciclice (DTS pentru bilanţul financiar) recalculate vor fi: rPC = Se pot distinge 2 situaţii: a) Activele ciclice (activele circulante) se rosesc mai repede decât pasivele circulante.

Activele lichide se realizeazǎ mai repede decât datoriile pe termen scurt. Întreprinderea îşi poate asigura solvabilitatea şi în condiţiile unui fond de rulment negativ, nul sau insuficient (cu un nivel scǎzut). Avantajele întreprinderii decurg din asigurarea unei solvabilitǎţi pe termen scurt, realizarea unui raport favorabil între creditul clienţi şi creditul furnizori şi reducerea costului capitalului. b) Activele ciclice (AC) se rotesc mai încet decât pasivele ciclice (DTS) Activele lichide necesitǎ o perioadǎ mai mare de timp pentru realizare comparativ cu datoriile pe termen scurt. Asigurarea solvabilitǎţii este condiţionatǎ de existenţa unui fond de rulment pozitiv de un nivel absolut care sǎ poatǎ acoperi obligaţiile întreprinderii pe termen scurt şi sǎ elimine decalajul dintre durata de platǎ şi cea de încasare. Întreprinderea este dezavantajatǎ de necesitatea blocǎrii unei pǎrţi din sursele stabile în fondul de rulment (frâneazǎ investiţiile), de apelarea frecventǎ la împrumuturi, de un cost ridicat al capitalului şi este ameninţatǎ permanent de un risc al echilibrului financiar. 28

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.2.4. FACTORII DE INFLUENŢĂ AI FONDULUI DE RULMENT Factorii de influenţǎ ai fondului de rulment se determinǎ pornind de la modul de calcul al acestuia: FR = CP – AIN Dacǎ se urmǎreşte creşterea fondului de rulment, acest lucru impune maximizarea relaţiei anterioare, adicǎ maximizarea FR care se poate realiza prin creşterea capitalurilor permanente şi diminuarea activelor imobilizate. Analog, dacǎ se are în vedere diminuarea fondului de rulment aceastǎ situaţie se materializeazǎ prin scǎderea capitalurilor permanente şi creşterea activelor imobilizate. Factorii care influenţeazǎ nivelul şi tendinţa fondului de rulment sunt: Tabelul nr. 1 Factorii de influenţǎ ai fondului de rulment Factori care diminueazǎ FR:

Factori de creştere a FR:

1.Creşterea activelor imobilizate:

1.Diminuarea activului imobilizat prin:

•

•

•

Amortizare

-corporale

•

Vânzǎri de active fixe

-financiare

•

Reevaluare

•

Retragere aport

Investiţii –necorporale

Reevaluare

• Aporturi de capital în naturǎ 2.Diminuarea capitalului permanent: •

•

• Vânzarea titlurilor financiare 2.Creşterea capitalului permanent: •

Reducerea capitalului propriu

Sporirea capitalului propriu

-retragerea acţionarilor;

-acumularea rezervelor;

-distribuirea rezervelor;

-aporturi de capital;

-repartizarea dividendelor;

-primirea de subvenţii;

-pierderi din anii precedenţi;

-repartizarea profitului pentru

-reducerea sau anularea

dezvoltare;

provizioanelor reglementate.

-provizioane reglementate.

Restituirea

împrumuturilor

termen mediu şi lung

2.2.5

pe

•

Contractarea

de

împrumuturi

pe

termen mediu şi lung.

EFECTELE MODIFICĂRII FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA FONDULUI DE RULMENT 29

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Influenţa factorilor va determina modificǎri ale nivelului fondului de rulment. Comparând nivelul anterior al fondului de rulment cu cel rezultat în urma influenţei factorilor se pot sintetiza urmǎtoarele situaţii: 1)

>

(fondul de rulment creşte). Aceastǎ situaţie este consideratǎ a fi

pozitivǎ deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţatǎ de capitalul permanent. Dacǎ aceastǎ creştere s-a datorat însǎ creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung, atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatǎrii. Situaţia financiarǎ se îmbunǎtǎţeşte dacǎ creşterea fondului de rulment s-a fǎcut pe seama creşterii capitalurilor proprii. Un fond de rulment care acoperǎ în totalitate stocurile nu este însǎ dovada unei bune gestionǎri a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare. 2)

<

(fondul de rulment scade). Aceastǎ situaţie este consideratǎ de mai

multe ori negativǎ, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai micǎ mǎsurǎ din resurse permanente. Dacǎ aceastǎ diminuare a fondului de rulment se datoreazǎ creşterii activelor imobilizate atunci situaţia financiarǎ se îmbunǎtǎţeşte datoritǎ rezultatelor exploatǎrii degajate de investiţii (doar în cazul investiţiilor productive). De asemenea, scǎderea fondului de rulment poate fi compensatǎ şi printr-o gestionare mai eficientǎ a activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestǎ negativ atunci când se micşoreazǎ pe seama reducerii capitalului social. 3)

=

(fondul de rulment rǎmâne neschimbat). Acastǎ situaţie este teoretic

posibilǎ dar practic se poate întâlni rar, deoarece presupune amortizarea totalǎ a resurselor cu necesitǎţile de alocare a acestora. Se întâlneşte pe perioade scurte, operatiunile financiarcontabile determinând modificarea permanentǎ a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuǎrii lui.

NIVELUL OPTIM AL FONDULUI DE RULMENT

30

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fondul de rulment reprezintǎ partea din capitalul permanent destinatǎ şi utilizatǎ pentru finanţarea activitǎţii curente de exploatare. De aici rezultǎ cǎ se poate vorbi de un fond de rulment antecalculat sau normativ şi fondul de rulment existent sau efectiv utilizat. În analiza fondului de rulment este necesar sǎ stabilim un nivel „normal” optim al acestuia care trebuie sǎ ţinǎ seama de douǎ condiţii contradictorii: solvabilitatea şi eficienţa. Dupǎ prima condiţie întreprinderea trebuie sǎ-şi asigure un asemenea nivel al fondului de rulment astfel încât sǎ poatǎ onora oricând obligaţiile scadente. Înseamnǎ cǎ întreprinderea se aflǎ într-o situaţie confortabilǎ când fondul de rulment este maxim. Dupǎ a doua condiţie întreprinderea utilizezǎ resurse cu un caracter limitat pe care trebuie sǎ le foloseascǎ cât mai eficient. În acest fel, utilizând resurse permanente cu un anumit cost, este de dorit ca o parte cât mai mare a acestora sǎ fie folositǎ pentru mǎrirea capacitǎţii de producţie, în vederea creşterii vânzǎrilor şi implicit a profitului. În acest caz, întreprinderea are la dispoziţie un fond de rulment minim. Nivelul fondului de rulment poate fi apreciat în trei modalitǎţi: a) în corelaţie cu specificul sectorului de activitate, când:

- mǎrimea minimǎ a fondului de rulment este datǎ de nivelul mediu al fluctaţiilor nevoii de fond de rulment; - mǎrimea optimǎ este cea care menţine echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai mic cost al procurǎrii resurselor. b) prin raportare, când se pot constitui anumite rate:  rata marjei de siguranţǎ Rms = Aceastǎ ratǎ este optimǎ când ia valori între 30 şi 90 de zile arǎtând cât timp întreprinderea îşi asigurǎ resursele temporare din fondul de rulment.  rata de finanţare a necesarului de fond de rulment

RfNFR = Rata mǎsoarǎ proporţia în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama resurselor permanente (fond de rulment). c) prin combinarea analizei orizontale a bilanţului cu cea verticalǎ şi urmǎrirea influenţei structurii financiare. În general se considerǎ cǎ datoriile agentului economic trebuie sǎ reprezinte 50% din capitalul permanent pentru a nu fi afectatǎ rentabilitatea economicǎ. Cea mai apropiatǎ metodǎ pare însǎ a fi cea în corelaţie cu specificul sectorului de activitate, întrucât aceasta reflectǎ cel mai bine particularitǎţile de exploatare ale fiecǎrei 31

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

întreprinderi. Conform acesteia, nivelul minim al fondului de rulment este dat de nivelul mediu al fluctuaţiilor nevoii de fond de rulment. Dar, se ştie cǎ nivelul nevoii de fond de rulment este dependent de volumul activitǎţilor ce se desfǎşoarǎ în întreprindere, de cifra de afaceri a acesteia.

2.3. NECESARUL DE FOND DE RULMENT 2.3.1. CONŢINUT ŞI MOD DE CALCUL

Desfǎşurarea activitǎţii de exploatare antreneazǎ formarea nevoilor de finanţare, dar în acelaşi timp presupune şi constituirea în contrapartidǎ a resurselor adecvate finanţǎrii acestor nevoi. Din compararea globalǎ a nevoilor de finanţare ale ciclului de exploatare cu resursele de finanţare corespunzǎtoare, se naşte nevoia de fond de rulment. Ea este determinatǎ în esenţǎ de decalajele în timp între fluxurile veniturilor şi cele ale cheltuielilor, între fluxurile încasǎrilor şi plǎţilor. Nevoile de finanţare aferente ciclului de producţie sau nevoile ciclice reprezintǎ o blocare de lichiditǎţi pentru constituirea stocurilor şi creanţelor. În vederea acoperirii acestor nevoi, întreprinderea, pe mǎsura desfǎşurǎrii ciclului de exploatare, genereazǎ resurse ciclice care trebuie sǎ asigure finanţarea nevoilor ciclice. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) se calculeazǎ astfel: NFRT = Nevoi ciclice – Resurse ciclice Nevoia de fond de rulment are un caracter permanent şi de aceea trebuie acoperitǎ din resurse de acelaşi tip, adicǎ din excedentul de resurse stabile peste valoarea activelor durabile, respectiv fondul de rulment. Necesarul de fond de rulment face distincţie între exploatare şi afara exploatǎrii, respectiv, necesarul de fond de rulment de exploatare (NFRE) şi necesarul de fond de rulment în afara exploatǎrii (NFRAE). NFRT = NFRE + NFRAE Necesarul de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) reprezintǎ excedentul de nevoi ciclice de finanţare rǎmase dupǎ acoperirea activelor ciclice pe seama resurselor ciclice din activitatea de exploatare şi care vor trebui acoperite din resursele durabile ale întreprinderii. NFRE = Nevoi ciclice de exploatare – Resurse ciclice din exploatare

32

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Nevoile ciclice din exploatare se reînnoiesc în acelaşi timp în care se deruleazǎ ciclul de exploatare (stocuri, avansuri acordate clienţilor, creanţe din exploatare, inclusiv efectele scontate neajunse la scadenţǎ, cheltuieli efectuate în avans din exploatare, etc.). Resursele ciclice din exploatare cuprind furnizori şi conturi asimilate, avansuri acordate de clienţi, datorii fiscale şi sociale din exploatare, venituri înregistrate în avans din exploatare. Necesarul de fond de rulment din afara exploatǎrii (NFRAE) reprezintǎ excedentul de nevoi ciclice de finanţare rǎmase dupǎ acoperirea nevoilor ciclice pe seama resurselor ciclice din afara exploatǎrii şi care vor trebui acoperite din resurse durabile. NFRAE = Active curente din afara exploatǎrii – Datorii curente din afara exploatǎrii sau: NFRAE = NFRT – NFRE Activele curente din afara exploatǎrii sunt creanţe din afara exploatǎrii, titluri de plasament, cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatǎrii, etc. Datoriile curente din afara exploatǎrii sunt: datorii asupra imobilizǎrilor, datorii cu impozitul pe profit, venituri înregistrate în avans din afara exploatǎrii, alte datorii diverse, dividende, etc. Este important ca necesarul de fond de rulment din exploatare sǎ deţinǎ o pondere majoritarǎ şi în creştere în necesarul de fond de rulment total. Mǎrimea necesarului de fond de rulment depinde de: natura sectorului de activitate, structura exploatǎrii, de ponderea consumurilor provenite de la terţi în cifra de afaceri, durata de rotaţie a activelor şi pasivelor, sezonalitatea activitǎţii, modul de organizare şi asigurare a gestiunii întreprinderii. În mǎrimea necesarului de fond de rulment se reflectǎ de asemenea deficienţele de organizare a ciclului de exploatare: facturarea cu întârziere a clienţilor, puterea slabǎ de negociere cu clienţii şi cu furnizorii, alegerea necorespunzǎtoare a acestora. Atunci când NFRE este negativ, necesarurile sunt mai mici decât resursele. Se vorbeşte atunci de resurse de fond de rulment (RFR) pentru cǎ resursele depǎşesc necesarul. Necesarul de fond de rulment se modificǎ datoritǎ variaţiei posturilor de activ, respectiv de pasiv implicate în determinarea lui. Reducerea NFRT se poate realiza prin reducerea activelor circulante. Acest lucru se poate realiza prin diminuarea stocurilor sau prin reducerea creanţelor clienţi şi creşterea datoriilor furnizori. Pentru reducerea creanţelor clienţi trebuie sǎ se diminueze creditele acordate clienţilor în sensul cǎ, reducând termenele de platǎ,

33

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

aceştia plǎtesc în medie la o scadenţǎ apropiatǎ. O altǎ cale de reducere a volumului de creanţe – clienţi este şi restrângerea proporţiei clienţilor consideraţi îndoielnici. În situaţia în care activele circulante de exploatare depǎşesc datoriile corespunzǎtoare, nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidenţiazǎ capitalul investit de întreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante. În aceastǎ situaţie, nevoia de fond de rulment din exploatare îmbracǎ forma unei veritabile investiţii cu acelaşi titlu ca şi imobilizǎrile de exploatare. Capitalul angajat de întreprindere poate fi reflectat în strânsǎ dependenţǎ cu funcţiile pe care acsta trebuie sǎ le asigure, astfel: Capitalul angajat (total activ) =

+

+NFRE + NFRAE + D, unde:

= imobilizǎri de exploatare; I aex = imobilizǎri din afara exploatǎrii; D = disponibilitǎţi. Capitalul economic = Imobilizǎri din exploatare + NFRE Capitalul investit = Imobilizǎri din afara exploatǎrii + Capitalul economic Capitalul angajat = Capitalul investit + NFRAE + Disponibilitǎţi Ecuaţia echilibrului funcţional se bazeazǎ pe egalitatea capitalului angajat

din

activul cu cel din pasivul bilanţului funcţional, astfel: Capitalul angajat (total pasiv) = Rpr + Dtl + Ctr, unde: Rpr = resurse proprii; DTL= datorii pe termen lung; Ctr = credite de trezorerie. Egalând termenii celor douǎ ecuaţii care privesc capitalul angajat, rezultǎ: (NFRE + NFRAE) + (D – Ctr) = (Rpr + DTL) – Ai NFRT + TN = FRNG Din relaţia de mai sus rezultǎ cǎ principala componentǎ a echilibrului funcţional este nevoia de fond de rulment, indicator dinamic al cǎrui marime este dependentǎ, în mod direct proporţional de evoluţia cifrei de afaceri şi poate fi previzionatǎ în funcţie politica viitoare a conducerii întreprinderii privind vânzǎrile. Dacǎ nu intervin modificǎri importante în structura resurselor nevoilor stabile, aceastǎ interdependenţǎ a nevoii de fond de rulment cu cifra de afaceri previzionatǎ prezintǎ o anumitǎ stabilitate, care permite întreprinderii sǎ realizeze o previziune pertinentǎ a echilibrului funcţional.

34

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.3.2. INDICATORI AI NEVOII DE FOND DE RULMENT Analiza nevoii de fond de rulment se poate face şi pe baza metodei ratelor. Cele mai utilizate rate sunt: 1.Rata nevoii de fond de rulment totalǎ: DzRot =

* 360

Între nevoia de fond de rulment totalǎ şi cifra de afaceri existǎ o strânsǎ legǎturǎ deoarece creşterea vânzarilor este în strânsǎ dependenţǎ, pe de o parte cu deţinerea de stocuri şi acordarea de credite clienţi, iar pe de altǎ parte cu obţinerea unor credite furnizori. Situaţia este favorabilǎ când nivelul acestei rate scade, ceea ce semnificǎ o ameliorare a trezoreriei. Aceastǎ ratǎ poate fi calculatǎ distinct pentru activitatea de exploatare şi pentru operaţiuni din afara exploatǎrii. 2.Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment totalǎ prin trezorerie: R=

* 100

Mǎrimea acestei rate este subunitarǎ (R < 100%) şi reflectǎ mǎsura în care trezoreria participǎ la acoperirea financiarǎ a nevoii de fond de rulment total.

2.3.3. INTERPRETAREA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT În urma comparǎrii activelor ciclice cu resursele ciclice în activitatea unei întreprinderi pot apare urmǎtoarele situaţii în ceea ce priveşte necesarul de fond de rulment: a) NFR > 0; Active ciclice > Paisve ciclice. Aceastǎ situţie semnificǎ un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare. Este o situaţie normalǎ dacǎ este determinatǎ de existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea şi s-a reglat plata obligaţiilor) sau de existenţa unor stocuri fǎrǎ mişcare sau cu mişcare lentǎ. b) NFR < 0; Active ciclice < Pasive ciclice. Necesarul de fond de rulment fiind negativ, semnificǎ un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare. Este consideratǎ o situaţie pozitivǎ, normalǎ dacǎ se datoreazǎ accelerǎrii vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor sau a angajǎrii unor datorii de 35

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

exploatare cu termene de platǎ mai relaxate. Dacǎ aceastǎ situaţie se datoreazǎ însǎ unor întreprinderi în reînnoirea stocurilor se considerǎ ca fiind o situaţie anormalǎ. c) Cazul NFR = 0 apare foarte rar deoarece rar se întâmplǎ ca nevoile temporare ale

firmei sǎ fie egale cu resursele temporare, având în vedere caracterul permanent dinamic al activitǎţilor desfǎşurate de agenţii economici.

2.3.4. FACTORII DE INFLUENŢĂ AI NECESARULUI DE FOND DE RULMENT Dacǎ avem în vedere modul de calcul al NFR se evidenţiazǎ faptul cǎ nivelul acestuia este influenţat de nivelul nevoilor temporare şi al resurselor temporare, altfel spus de nivelul activitǎţilor de exploatare realizate de întreprindere, nivel care determinǎ în mare mǎsurǎ cifra de afaceri a întreprinderii şi reliefeazǎ condiţiile de exploatare privind gestiunea stocurilor, a clienţilor şi furnizorilor şi costurile realizate. Pronind de la aceastǎ precizare identificǎm ca factori de influenţǎ: 1. Cifra de afaceri. Între necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri existǎ o relaţie directǎ: NFR = Modificarea cifrei de afaceri determinǎ modificarea necesarului de fond de rulment în acelaşi sens. Modificare vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment determinǎ modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment. 2. Obiectul de activitate al agenţilor economici care face ca în cazul celor cu

activitate de producţie, necesarul de fond de rulment sǎ fie pozitiv, pe când în cazul celor cu activitate de comerţ sau servicii, necesarul de fond de rulment sǎ fie redus sau negativ. 3. Durata ciclului de exploatare. Modificarea ciclului de exploatare influenţeazǎ în acelaşi sens NFR prin: ← - schimbarea tehnologiilor de fabricaţie; ←

- modificarea structurii producţiei în favoarea unor

produse cu duratǎ a ciclului de fabricaţie mai mare sau mai micǎ decât durata medie; ←

- mǎsuri de naturǎ organizatoricǎ care conduc la eliminarea pierderilor de

timp şi la diminuarea timpilor de prelucrare. 36

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

4. Modul

←

de gestiune al stocurilor estimat prin viteza de rotaţie a stocurilor care are o influenţǎ inversǎ asupra nevoii de fond de rulment. Reducerea NFR se poate realiza prin creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor, prin dimensionarea optimǎ a acestora şi prin reducerea cheltuielior de aprovizionare şi desfacere. 5.

←

Costurile de producţie. Acestea determinǎ reducerea NFR ca urmare a diminuǎrii consumurilor specifice a resurselor sau creşterea preţurilor şi tarifelor. 6. Indicele inflaţiei. Acesta determinǎ modificarea în acelaşi sens a NFR prin nivelul preţurilor şi tarifelor. 7. Nivelul datoriilor ciclice generat de obligaţiile întreprinderii faţǎ de furnizori, bugetul statului şi salariaţi. 8. Contextul economic care are o influenţǎ asupra necesarului de fond de rulment prin factori externi care pot influenţa mǎrimea acesteia, cum sunt: creditul acordat clienţilor şi creditul primit din partea furnizorilor. Se considerǎ cǎ influenţa cea mai mare asupra necesarului de fond de rulment o au modul de gestionare a stocurilor, viteza de rotaţie a furnizorilor şi viteza de rotaţie a clienţilor.

2.3.5. EFECTELE MODIFICĂRII FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacǎ modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentǎ faţǎ de perioada de bazǎ, fǎcând ca sau mai mic ca

sǎ fie mai mare, egal

, respectiv INFR sǎ fie mai mare, egal sau mai mic ca 1.

INFR = Astfel: a)

<

(necesarul de fond de rulment scade).

Este o situaţie care aratǎ cǎ o parte tot mai micǎ din nevoile temporare trebuie finanţate din resursele permanente (când NFR este pozitiv) sau cǎ o parte tot mai mare din resursele temporare sunt deţinute de întreprindere în raport cu nevile temporare (când NFR este negativ). Aceastǎ stare este consideratǎ favorabilǎ când se datoreazǎ unei accelerǎri a vitezei de rotaţie a stocurilor, creanţelor în raport cu viteza de rotaţie a datoriilor şi este nefavorabilǎ când se datoreazǎ datoriilor unei întreprinderi în procesul de reînnoire a 37

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

stocurilor. Totuşi, nu se poate urmǎri un NFR minim ca obiectiv , deaorece resursele temporare mari de care dispune întreprinderea conduc în final la o imposibilitate de platǎ a creditorilor întreprinderii şi uneori chiar la falimente în lanţ. >

(necesarul de fond de rulment creşte).

Este o stare care aratǎ cǎ o parte tot mai mare de nevoi temporare trebuie finanţate din resurse permanente (când NFR este pozitiv) sau cǎ o parte tot mai micǎ de resurse temporare se aflǎ la dispoziţia întreprinderii în raport cu nevoile temporare. Aceastǎ situaţie este favorabilǎ când se datoreazǎ unei investiţii productive realizate de întreprindere (când NFR este pozitiv) dar un necesar de fond de rulment prea mare se poate însǎ sǎ nu fie acoperit de marja brutǎ de autofinanţare degajatǎ din punerea în exploatare a investiţiei, conducând la un dezechilibru financiar pe termen scurt. =

(necesarul de fond de rulment rǎmâne neschimbat).

Teoretic, aceastǎ situaţie este posibilǎ, dar pactic se întâlneşte foarte rar, deoarece operaţiunile financiar - contabile determinǎ modificǎri permanente în sensul creşterii sau diminuǎrii necesarului de fond de rulment.

2.3.6. NIVELUL OPTIM AL NECESARULUI DE FOND DE RULMENT Se considerǎ cǎ mǎrimea optimǎ a necesarului de fond de rulment stabilitǎ în practicǎ, pe baza raportului între necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri nu trebuie sǎ depǎşeascǎ o ratǎ de 10-15%. Este adevǎrat, însǎ cǎ un necesar de fond de rulment negativ şi o valoare ridicatǎ nu este recomandatǎ deoarece şi necesarul de fond de rulment, ca şi fondul de rulment se supune unui criteriu de eficienţǎ. Astfel, un necesar de fond de rulment negativ de o valoare ridicatǎ implicǎ existenţa unor resurse temporare mari la dispoziţia întreprinderii care nu se va afla în corelaţie cu gradul de utilizare al activelor, astfel încât la un moment dat întreprinderea va intra în incapacitate de platǎ. Aşadar, nu se poate preciza o valoare pentru necesarul de fond de rulment, cunoscându-se faptul cǎ întreprinderile cu activitǎţi de producţie reclamǎ un NFR pozitiv pe când cele cu activitate de comerţ sau servicii, reclamǎ un NFR negativ.

38

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.4. TREZORERIA NETĂ 2.4.1. CONŢINUT ŞI MOD DE CALCUL În timp ce componentele nevoii de fond de rulment sunt legate de activitatea curentǎ şi în special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operaţiile financiare în termen scurt realizate de firmǎ. Pentru a putea face faţǎ nevoilor financiare pe termen scurt, întreprinderea trebuie sǎ dispunǎ de resursele cu caracter financiar denumite resurse de trezorerie care, spre deosebire de resursele ciclice obţinute în cadrul activitǎţii curente sunt furnizate de partenerii financiari specifici care relevǎ în special gestiunea financiarǎ pe termen scurt (gestiunea trezoreriei). Pe de altǎ parte, firma degajǎ excedente monetare care permit acoperirea diverselor nevoi de trezorerie. Trezoreria netǎ (TN) rezultǎ prin deducerea din nevoile de trezorerie a resurselor aferente. TN = Trezoreria de activ – Trezoreria de pasiv sau: TN = Nevoi de trezorerie – Resurse de trezorerie Nevoile de trezorerie (sau trezoreria de activ) sunt formate din disponibilitǎţi bǎneşti din casǎ şi din bancǎ. Resursele de trezorerie (sau trezoreria de pasiv) sunt fomate din credite de trezorerie (curente), soldul creditor la bancǎ şi efecte

scontate neajunse la scadenţǎ

(integrate în creanţele de exploatare). Cu cât pasivele de trezorerie ale firmei cresc, cu atât mai mult situaţia financiarǎ a ei devine mai vulnerabilǎ. Trezoreria nu este analizatǎ ca un necesar, poziţia sa in balanţa nevoilor nu rǎspunde decât unui singur obiectiv, şi anume acela de a menţine echilibrul dintre nevoi şi resurse. Echilibrul financiar are la bazǎ relaţia fundamentalǎ a trezoreriei, care se determinǎ pornind de la egalitatea dintre activul şi pasivul bilanţului. Astfel: FRNG – (NFRE + NFRAE) = TN În optica funcţionalǎ, echilibrul financiar este respectat dacǎ FRNG > NFR. Aceasta implicǎ un sold pozitiv de trezorerie. Deci, fondul de rulment este suficient de mare nu numai pentru finanţarea necesarului de fond de rulment, ci şi pentru asigurarea unei trezorerii care sǎ-i permitǎ efectuarea de plasamente şi deţinerea unor disponibilitǎţi. Dacǎ FRNG < NFR, întreprinderea are un sold negativ de trezorerie. În acest caz, necesarul de fond de rulment nu poate fi finanţat în întregime din resurse permanente, întreprinderea fiind obligatǎ sǎ apeleze la resurse de trezorerie (mai ales credite bancare) 39

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

pentru a acoperi nevoia de finanţare generatǎ de ciclul de exploatare. În asemenea situaţie, întreprinderea este consideratǎ vulnerabilǎ. Dacǎ FRNG = NFR soldul de trezorerie este nul. Aceastǎ egalitate este numai teoreticǎ. Practica menţinerii unei trezorerii care sǎ tindǎ spre zero apǎrǎ întreprinderea împotriva riscurilor pe care le prezintǎ atât deţinerea unor supralichiditǎţi (folosirea ineficientǎ a resurselor), cât şi o trezoreire negativǎ (dependenţǎ faţǎ de bǎnci).

2.4.2. TREZORERIA ŞI FUNCŢIILE SALE Trezoreria este un element esenţial şi, în acelaşi timp principala restricţie a gestiunii financiare a întreprinderii. În ea se reflectǎ atât rezultatele pozitive, cât şi cele negative ale activitǎţii întreprinderii, precum şi deciziile legate de echilibrul financiar. Nu întotdeauna o întreprindere care încheie exerciţiul financiar cu profit are şi o trezorerie pozitivǎ, adicǎ disponibilitǎţi în bancǎ şi\sau în casǎ. Din datele statistice rezultǎ cǎ, de cele mai multe ori falimentul se datoreazǎ slǎbiciunilor ivite în gestiunea trezoreriei. Trezoreria descrie fluxurile de bani, încasǎrile şi plǎţile care intervin în cadrul unei întreprinderi şi al cǎrui volum, repartiţie, periodicitate, localizare, chiar specificitate sunt caracteristice fiecǎrei întreprinderi. Componenţa activelor şi pasivelor de trezorerie este urmǎtoarea: a) Activele de trezorerie:

-lichiditǎţi (în cont şi în casǎ); -active financiare de trezorerie; -valori mobiliare de plasament (titluri); -efecte comerciale de încasat; -bilete de trezorerie şi certificate de depozit în portofoliu. b) Pasivele de trezorerie: -soldul creditor al contului curent; -credite de trezorerie (deficite de trezorerie); -credite de scont.

40

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2.4.3. OBIECTIVELE TREZORERIEI Obiectivele trezoreriei sunt derivate din obiectivul general al finanţelor întreprinderii, respectiv, creşterea valorii acesteia. Putem defini trei mari obiective ale trezoreriei întreprinderii: 1) asigurarea lichiditǎţii întreprinderii finanţând nevoile cu costuri minime, de o aşa manierǎ încât întreprinderea sǎ atingǎ obiectivele sale economice; 2) protejarea activelor şi pasivelor împotriva riscurilor, în special a riscurilor financiare, a riscurilor de schimb, a riscurilor legate de dobândǎ, a riscurilor client şi furnizor, a riscurilor de platǎ; 3) asigurarea celei mai eficace utilizǎri a resurselor financiare obţinând cele mai bune randamente ale fondurilor investite, reducând la minim lichiditǎţile neutilizate şi nevoile de fonduri de rulment şi reducând costurile tranzacţiei.

2.4.4. INTERPRETAREA TREZORERIEI Trezoreria este expresia dsfǎşurǎrii unei activitǎţi eficiente sau ineficiente a întreprinderii legate de posibilitatea obţinerii unei trezorerii pozitive sau negative. Trezoreria se poate afla în una din urmǎtoarele situaţii: a) T > 0 (trezorerie pozitivǎ). Este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii şi reflectǎ nivelul superior al fondului de rulment faţǎ de necesarul de fond de rulment. Trezoreria pozitivǎ se concretizeazǎ în disponibilitǎţi bǎneşti în conturi şi în casǎ, adicǎ în existenţa de lichiditǎţi care-i permit rambursarea datoriilor pe termen surt şi efectuarea de plasamente eficiente, sau altfel spus, îi creşte autonomia financiarǎ pe termen scurt. Nu întotdeauna însǎ o trezorerie pozitivǎ semnificǎ asigurarea echilibrului financiar. Pe termen lung, abundenţa resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar putea semnifica ineficienţa utilizǎrii lor cu efecte în remunerarea capitaluilui, respectv, rambursarea împrumuturilor. b) T = 0 (trezorerie nulǎ). Stricta egalitate dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment nu poate fi decât fortuitǎ şi pasagerǎ. Cu o trezorerie zero, întreprinderea se fereşte la fel de bine contra riscului unei sterilitǎţi de excedente durabile, cât şi contra riscului de dependenţǎ faţǎ de

41

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

bǎnci. Practica demonstreazǎ cǎ în fapt este diferit, aceastǎ trezorerie nulǎ putând oricând sǎ devinǎ negativǎ. c) T < 0 (trezorerie negativǎ). Aceastǎ situaţie evidenţiazǎ un dezechilibru financiar când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţatǎ în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite care conduc la diminuarea autonomiei financiare, respectiv la creşterea gradului de îndatorare. Reflectǎ o situaţie nefavorabilǎ pentru întreprindere, concretizatǎ într-un nivel mai scǎzut al lichiditǎţii din contul la bancǎ şi din casǎ faţǎ de nivelul creditelor curente şi soldul creditor la bǎnci. Se impune o monitorizare atentǎ a influenţelor factorilor care au condus la aceastǎ stare şi diminuare sau eliminarea acestor influenţe.

2.4.5. FACTORII DE INFLUENŢĂ AI TREZORERIEI Calculându-se ca diferenţǎ între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment, trezoreria face ca factorii de influenţǎ ai fondului de rulment şi ai necesarului de fond de rulment sǎ fie valabili şi pentru trezorerie. Astfel, factorii de influenţǎ ai creşterii trezoreriei se pot identifica în factorii de creştere ai fondului de rulment şi în factorii de scǎdere ai necesarului de fond de rulment, iar factorii de influenţǎ ai trezoreriei sunt reprezentaţi de factorii de diminuare ai fondului de rulment şi factorii de creştere ai necesarului de fond de rulment.

2.4.6. EFECTELE MODIFICĂRII FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA TREZORERIEI Modificarea factorilor de influenţǎ va determina o variaţie a nivelului trezoreriei de la o perioadǎ la alta. ∆

-

,unde: 42

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

∆T = variaţia trezoreriei de la o perioadǎ la alta; nivelul trezoreriei în perioada curentǎ; nivelul trezoreriei în perioada de bazǎ. Aceastǎ variaţie a trezoreriei se poate analiza (ca de altfel şi necesarul de fond de rulment şi fondul de rulment) şi în mǎrimi relative, cu ajutorul indicilor, raportând nivelul trezoreriei din perioada curentǎ la nivelul trezoreriei din perioada de bazǎ. Pot apǎrea urmǎtoarele situaţii: a)

∆T > 0;

>

; IT > 1. Aceastǎ situaţie reflectǎ un cash-flow pozitiv.

Trezoreria este în creştere, reflectând o sporire a disponibilitǎţilor pe care le deţine întreprinderea. În general, este o situaţie apreciatǎ ca fiind pozitivǎ, exprimând faptul cǎ activitatea desfǎşuratǎ de întreprindere se concretizeazǎ într-un flux crescǎtor de lichiditǎţi. Nu trebuie însǎ ca aceastǎ situaţie sǎ reflecte buna desfǎşurare a activitǎţilor întreprinderii. În cazul în care nivelul trezoreriei în perioada de bazǎ înregistra valori pozitive, ridicate şi se înregistreazǎ un cash-flow pozitiv, semnificǎ o ineficienţǎ a folosirii resurselor, acest excedent de lichiditǎţi putând fi folosit în plasamente pe piaţa monetarǎ sau capitaluri. b)

∆T = 0;

=

; IT = 1. Variaţia trezoreriei este nulǎ, nivelul trezoreriei din

perioada curentǎ fiind egal cu nivelul trezoreriei din perioada de bazǎ. Este o situaţie întâlnitǎ mai rar în activitatea agenţilor economici. Reprezintǎ o situaţie când nivelul trezoreriei dintre cele douǎ momente înregistreazǎ valori pozitive. c)

∆T < 0;

<

; IT < 1. În principiu, este o situaţie nefavorabilǎ pentru

întreprindere, reflectând un nivel mai scǎzut al disponibilitǎţilor întreprinderii în perioada curentǎ faţǎ de perioada de bazǎ. Reprezintǎ o situaţie favorabilǎ când în anul de bazǎ, nivelul trezoreriei este pozitiv şi extrem de ridicat, iar în perioada curentǎ trezoreria scade (fiind însǎ pozitivǎ), evidenţiind o eficienţǎ sporitǎ a resurselor întreprinderii. Dimpotrivǎ, atunci când în perioada de bazǎ se înregistreazǎ un nivel negativ al trezoreriei, iar cash-flow-ul este negativ, întreprinderea îşi amplificǎ criza de trezorerie, apelând la credite bancare pe termen scurt de o valoare tot mai ridicatǎ.

2.4.7. NIVELUL OPTIM AL TREZORERIEI Un anumit nivel al trezoreriei nu trebuie sǎ constituie un obiectiv al întreprinderii. Starea trezoreriei trebuie sǎ reflecte întotdeauna starea întreprinderii. Totuşi, se considerǎ cǎ starea întreprinderii are un caracter pozitiv atunci când se degajǎ un flux de lichiditǎţi concretizat într-o trezorerie pozitivǎ. Însǎ, şi trezoreria trebuie supusǎ unui criteriu de 43

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

eficienţǎ care face sǎ nu se urmǎreascǎ un nivel maxim al trezoreriei. Aşadar, trebuie obţinut un nivel al trezoreriei care sǎ asigure solvabilitatea întreprinderii şi în acelaşi timp sǎ reflecte o utilizare eficientǎ a resurselor acesteia.

CAPITOLUL 3 ECHILIBRULUI FINANCIAR FUNCŢIONAL ŞI PATRIMONIAL AL ÎNTREPRINDERII

44

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

3.1. ECHILIBRUL FINANCIAR PATRIMONIAL AL ÎNTREPRINDERII Echilibrul financiar este o formǎ de manifestare a echilibrului economic şi reflectǎ asigurarea resurselor pe de o parte şi respectarea obligaţiilor de platǎ ale întreprinderii cǎtre terţi pe de altǎ parte. Diagnosticarea echilibrului financiar este conceputǎ ca o etapǎ de restructurare a întreprinderii în vederea îmbunǎtǎţirii, consolidǎrii sau salvǎrii situaţiei financiare. Asigurarea echilibrului financiar necesitǎ o sincronizare între ritmul cheltuielilor de aprovizionare şi producţie pe de o parte şi cel al încasǎrii şi vânzǎrii producţiei pe de altǎ parte. Nerespectarea acestei cerinţe se reflectǎ în lipsa capacitǎţilor de platǎ a întreprinderii, respectiv apariţia creditelor nerambursate la scadenţǎ şi a datoriilor neachitate la termen faţǎ de furnizori, faţǎ de stat. Pentru evidenţierea echilibrului financiar se utilizeazǎ o serie de instrumente precum: bugetul de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, balanţa de verificare pentru fundamentarea deciziilor în vederea îmbunǎtǎţirii situaţiei financiare a întreprinderii. Bilanţul este un document care permite sǎ se cunoascǎ patrimoniul unei întreprinderi, fiind considerat un inventar patrimonial condensat. Viziunii statice cu privire la bilanţ se opune aprecierea profesorului german Eugen Schmalenbach în lucrarea „Dynamische Bilanz” care considerǎ bilanţul o reprezentare a forţelor întreprinderii. Este mai importantǎ mǎsurarea sǎnǎtǎţii decât cunoaşterea valorii intrinseci a elementelor bilanţului: „pentru a lua decizii utile, şeful unei întreprinderii trebuie sǎ ştie dacǎ afacerea sa prosperǎ, dacǎ bate pasul pe loc sau este în declin”. Bilanţul permite formularea de judecǎţi de valoare cu privire la riscul pe care şi-l asumǎ întreprinderea şi evaluarea mişcǎrilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta, bilanţul poate fi ananlizat din punct de vedere al lichiditǎţii, respectiv, al exigibilitǎţii şi al flexibilitǎţii financiare cu care se confruntǎ întreprinderea. Lichiditatea reprezintǎ timpul necesar pentru ca un element de activ sǎ fie realizat sau transformat în lichiditǎţi. Exigibilitatea reprezintǎ timpul necesar pentru achitarea unei datorii. Flexibilitatea financiarǎ exprimǎ capacitatea unei întreprinderi de a lua mǎsurile necesare pentru creşterea valorii de trezorerie pentru a face faţǎ necesitǎţilor şi situaţiilor imprevizibile. Cu cât flexibilitatea este mai ridicatǎ, cu atât se expune unui risc de faliment mai scǎzut. 45

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

O întreprindere ale cǎrei lichiditǎţi sunt insuficiente pentru a putea acoperi datoriile contractate de cǎtre aceasta sau pentru a finanţa creşterea sa economicǎ este o întreprindere cǎreia îi lipseşte flexibilitatea. În schimb, atunci când are capacitatea sǎ depǎşeascǎ situaţiile dificile cu care se confruntǎ şi atunci când sesizeazǎ cu uşurinţǎ oportunitǎţile de investiţii ce i se oferǎ, este o întreprindere cu un grad ridicat de flexibilitate financiarǎ. Bilanţul patrimonial are rolul de a mǎsura valoarea netǎ a întreprinderii şi solvabilitatea acesteia cu importanţǎ deosebitǎ atât pentru acţionarii întreprinderii în calitatea de proprietari care vor sǎ cunoascǎ care este averea lor, cât şi pentru creditori, deoarece patrimoniul reprezintǎ garanţia realizǎrii drepturilor lor. Pentru redactarea bilanţului pornind de la bilanţul contabil trebuie efectuate unele corecţii cu privire la informaţiile furnizate de bilanţul contabil. Aceste corecţii se referǎ la: ● la ACTIV: a) eliminarea activelor de natura nonvalorilor (active fictive), deoarece acestea sunt în activul bilanţului, dar din punct de vedere al lichiditǎţii lor nu au nici o valoare, adicǎ nu dau naştere unui flux de numerar. Principalele active fictive sunt: -

cheltuieli de constituire;

-

cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

-

cheltuieli de repartizare asupra exerciţiilor financiare urmǎtoare;

-

debitori din capitalul subscris şi nevǎrsat;

-

primele de rembursare a obligaţiunilor;

-

diferenţele de conversie activ.

Pentru eliminarea acestor active fictive din bilanţul patrimoniului se procedeazǎ astfel: - chetuielile de constituie, debitorii din capitalul subscris şi nevǎrsat şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii financiare se scad din activ şi concomitent din capitalurile proprii; - diferenţele de conversie activ se scad din activ şi concomitent se corecteazǎ în sensul mǎririi sau diminuǎrii elementelor de activ sau pasiv pe seama cǎrora s-au constituit; -primele de rambursare a obligaţiunilor se scad din activ şi din valoarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung din pasiv. b) includerea în activele imobilizate a activelor circulante cu termen mai mare de 1 an; c) includerea în activele circulante sau în activele imobilizate a sumelor incluse la decontǎri din operaţii în curs de clarificare în funcţie de care sunt incluse în perioade mai mari sau mai mici de 1 an; 46

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

d) efectele scontate neajunse la scadenţǎ sunt creanţe cedate bǎncii pentru care s-a înregistrat o creştere a disponibilitǎţilor. Cu valoarea acestora se majoreazǎ activele circulante, respectiv creanţele, concomitent cu majorarea în pasiv a creditelor pe termen scurt; e) imobilizǎrile în leasing se adaugǎ la activele corporale la valoarea netǎ. Avantajul leasing-ului este acela cǎ întreprinderea îşi procurǎ bunurile necesare dezvoltǎrii fǎrǎ a antrena fondurile proprii, ceea ce înseamnǎ cǎ se substituie creditului, deoarece reprezintǎ o atragere de capital şi de aceea se majoreazǎ în pasiv datoriile mai mari de 1 an pentru valoarea netǎ. ● la PASIV: a) includerea în capitalurile proprii a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal; b) datoriile fiscale latente aferente subvenţiilor pentru investiţii, provizioanelor reglementate, provizioanelor deductibile din punct de vedere fiscal se mai includ în categoria datoriilor pe termen scurt, mediu şi lung dupǎ natura lor; c) veniturile înregistrate în avans vor fi incluse în categoria datoriilor pe termen scurt, mediu şi lung dupǎ natura lor; d) se diminuazǎ capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris şi nevǎrsat; e) se majoreazǎ capitalurile proprii cu diferenţele de conversie pasiv favorabile, rezultate în urma modificǎrii cursului valutar care determinǎ reducerea obligaţiilor şi creşterea scadenţelor.

3.1.1. ECHILIBRUL FINANCIAR PATRIMONIAL PE BAZA RATELOR DE STRUCTURĂ Orice întreprindere este supusǎ unor riscuri financiare, dar cel mai important este riscul de faliment, generat de insolvabilitate, şi de aceea, menţinerea solvabilitǎţii asigurǎ suprvieţuirea întreprinderii. Starea de insolvabilitate poate avea repercursiuni asupra modului de funcţionare al întreprinderii, cum ar fi: pierderea unei pǎrţi a patrimoniului de cǎtre debitorul falimentar, lichidarea şi dispariţia întreprinderii.

47

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Solvabilitatea, respectiv capacitatea de platǎ sunt elemente ale lichiditǎţii prin care se evidenţiazǎ proprietatea pe care o are partea materialǎ a capitalului de a se transforma în bani. Pentru diagnosticarea întreprinderii se utilizeazǎ urmǎtoarele date: 1.Rata lichiditǎţii (solvabilitǎţii) generale (

)- evidenţiazǎ gradul de acoperire a

datoriilor pe termen scurt de cǎtre activele circulante. = Aceastǎ ratǎ poate avea urmǎtoarele valori: 1,8 = o situaţie bunǎ şi indicǎ existenţa unor active circulante mai mari decât datoriile pe termen scurt, ceea ce înseamnǎ cǎ o parte a capitalului permanent este utilizat pentru finanţarea activitǎţii de exploatare; situaţie satisfǎcǎtoare; = situaţie nesatisfǎcǎtoare, dar nu prezintǎ pericol dacǎ gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decât cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. 2. Rata lichiditǎţii (solvabilitǎţii) reduse (

)- aratǎ în ce proporţie datoriile curente

pot fi acoperite pe seama creanţelor şi a disponibilitǎţilor. == poate avea urmǎtoarele valori: 1 = o situaţie bunǎ; 0,65 <

1 = situaţie satisfǎcǎtoare;

< 0,65 = situaţie nesatisfǎcǎtoare. 3. Rata solvabilitǎţii (lichiditǎţii) imediate (

) - reflectǎ în ce proporţie

disponibilitǎţile participǎ la acoperirea datoriilor curente. = Dacǎ

> 0,3 = situaţie bunǎ.

4. Rata solvabilitǎţii globale (

) - mǎsoarǎ securitatea de care se bucurǎ creditorii

pe termen scurt şi lung, precum şi marja de creditare a întreprinderii. = poate lua urmǎtoarele valori: > 1,5 = situaţie bunǎ deoarece întreprinderea îşi poate achita obligaţiile;

48

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

< 1,5 = situaţie nesatisfǎcǎtoare care evidenţiazǎ riscul de insolvabilitate pe care l-au asumat furnizorii de fonduri.

3.1.2. ECHILIBRUL FINANCIAR PATRIMONIAL PE BAZA RATELOR DE FINANŢARE Echilibrul financiar al întreprinderii trebuie înţeles ca un ansamblu de corelaţii care se formeazǎ în procesul de rotaţie al capitalului. Pentru analiza echilibrului financiar al întreprinderii se utilizeazǎ urmǎtoarele rate de finanţare: 1. Rata autonomiei financiare (

)- reflectǎ ponderea surselor proprii în cadrul

surselor stabile ale întreprinderii. =

* 100

Cu cât valoarea ratei este mai apropiatǎ de 100%, cu atât creşte gardul de independenţǎ al întreprindrii. 2. Rata de finanţare a stocurilor pe seama fondului de rulment (

)- reflectǎ în ce

mǎsurǎ stocurile sunt acoperite pe seama fondului de rulment. =

* 100

Se apreciazǎ o acoperire normalǎ dacǎ fondul de rulment reprezintǎ aproximativ 2/3 din totalul stocurilor. 3. Rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment (

)-

reflectǎ în ce proporţie activele circulante sunt acoperite pe seama fondului de rulment. =

* 100

Mǎrimea normalǎ a acestei rate este de aproximativ 50%. 4. Rata de autofinanţare a activelor (

)- exprimǎ mǎsura în care capitalurile

proprii acoperǎ activele întreprinderii. =

* 100

5. Rata de finanţare a imobilizǎrilor pe seama capitalurilor proprii (

)-

exprimǎ finanţarea proprie a imobilizǎrilor, autonomia de care dǎ dovadǎ întreprinderea în finanţarea investiţiilor sale. =

* 100 49

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Dacǎ valoarea acestei rate este mai mare sau egalǎ cu 100, înseamnǎ cǎ activele imobilizate sunt finanţate integral pe seama capitalurilor proprii. Dacǎ valoarea ratei este mai micǎ decât 100, atunci o parte din activele imobilizate sunt finanţate pe seama datoriilor pe termen mediu şi lung. 6. Rata de finanţare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent ( )- exprimǎ gradul de finanţare al activelor imobilizate pe seama surselor stabile. =

* 100

Cu cât valoarea acestei rate este mai mare decât 100, cu atât întreprinderea ocupǎ o poziţie mai bunǎ. 7. Rata datoriilor (

)- reflectǎ partea din activul total care este finanţatǎ din

datoriile întreprinderii. =

* 100

3.1.3. CORELAŢIA DINTRE FONDUL DE RULMENT PATRIMONIAL, NECESARUL DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ Cunoaşterea corelaţiei dintre fondul de rulment patrimonial, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netǎ este foarte importantǎ deoarece pune pe primul plan problema finanţǎrii necesarului de fond de rulment al unei întreprinderi. Operaţiile de exploatare antreneazǎ formarea nevoii de finanţare care conduce la constituirea mijloacelor de finanţare. Confruntarea acestei nevoi şi acestor mijloace de finanţare face sǎ se degaje nevoia de finanţare inclusǎ în ciclul de exploatare sau necesarul de fond de rulment. Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exploatare reprezintǎ fonduri avansate de întreprindere pentru a-şi constitui stocuri de materii prime, materiabile consumabile, producţie în curs de execuţie, produse finite, precum şi pentru acordarea termenelor de platǎ clienţilor pentru livrǎrile de produse, executarea de lucrǎri şi prestǎri de servicii. Pentru aceasta, întreprinderea efectueazǎ o avansare de fonduri care reprezintǎ un consum de lichiditǎţi. În situaţia în care acordǎ termene de platǎ clienţilor sǎi, întreprinderea acumuleazǎ creanţe care reprezintǎ un venit viitor, deoarece ele nu se transformǎ în lichiditǎţi la termenul de platǎ convenit. Întreprinderea se confruntǎ în aceastǎ situaţie cu o nevoie de finanţare. 50

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

O sursǎ suplimentarǎ de finanţare o reprezintǎ sumele încasate de la clienţi înainte de efectuarea livrǎrilor de bunuri, executǎrii de lucrǎri şi prestǎri de servicii în numele acestora. Ca urmare a activitǎţii de exploatare desfǎşurate întreprinderea obţine mijloace de finanţare de fiecare datǎ când obţine de la furnizorii sǎi termene de platǎ care reprezintǎ angajamente pentru întreprindere. Deoarece aceste plǎţi nu au loc imediat, lichiditǎţile aflate la dispoziţia întreprinderii reprezintǎ surse de fonduri sau mijloace de finanţare. Resursele obţinute de fiecare datǎ când beneficiazǎ de un termen de platǎ pentru cumpǎrǎrile de bunuri sau prestǎrile de servicii reprezintǎ posibilitǎţi suplimentare de finanţare. Are loc o diminuare a necesarului de fond de rulment, mai ales în situaţia în care mǎrimea lor se reînnoieşte permanent. În analiza necesarului de fond de rulment se pot întâlni urmǎtoarele situaţii: a) dacǎ NFR > 0, atunci întreprinderea se confruntǎ cu un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele existente, situaţie justificatǎ dacǎ este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. b) dacǎ NFR < 0, atunci întreprinderea are un surplus de surse de finanţare în raport cu necesitǎţile de capitaluri circulante şi poate fi apreciatǎ ca o situaţie favorabilǎ dacǎ viteza de rotaţie a activelor circulante a crescut şi dacǎ s-au contractat datorii cu scadenţǎ mai îndepǎrtatǎ. Dacǎ fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regǎseşte sub forma trezoreriei nete care îmbracǎ forma disponibilitǎţilor bǎneşti în conturile bancare şi în casǎ. Pentru asigurarea echilibrului financiar, fondul de rulment trebuie sǎ fie menţinut la nivelul mediei fluctuaţiilor necesarului de fond de rulment, aceasta fiind mǎrimea minimǎ necesarǎ a fondului de rulment. Fondul de rulment optim este acela care menţine echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai scǎzut cost al procurǎrii capitalurilor. Dacǎ necesarul de fond de rulment este asimilat activitǎţii de exploatare, trezoreria netǎ este legatǎ de activitatea financiarǎ pe termen scurt. Întreprinderea solicitǎ de la bǎnci şi alte investiţii financiare, resurse pentru finanţare pe termen scurt, iar când are surplus de lichiditǎţi poate efectua plasamente financiare utilizând resursele de trezorerie. Trezoreria netǎ permite sǎ se aprecieze dacǎ activitatea desfǎşuratǎ este echilibratǎ şi eficientǎ atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt. Dacǎ TN > 0, înseamnǎ cǎ exerciţiul financiar s-a încheiat cu un excedent de lichiditǎţi reprezentat de profitul net al întreprinderii.

51

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Dacǎ TN < 0, înseamnǎ cǎ exerciţiul financiar s-a încheiat cu un dezechilibru financiar. Deficitul de trezorerie poate fi acoperit prin contractarea de credite în condiţii avantajoase de dobândǎ, prin negocierea mai multor surse de capital. Decalajele dintre încasǎrile creanţelor şi plǎţile datoriilor scadente influenţeazǎ trezoreria netǎ. În acest caz, o întreprindere rentabilǎ nu are neapǎrat o trezorerie pozitivǎ, aceasta depinzând de variţiile necesitǎţilor de finanţare şi variaţiilor termenelor de scadenţǎ a încasǎrilor şi plǎţilor.

3.2. ECHILIBRUL FINANCIAR FUNCŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII Prin determinarea echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional se are în vedere stabilirea corelaţiilor între nevoile de finanţare şi resursele întreprinderii astfel încât sǎ se asigure continuitatea activitǎţii, oferind o imagine mai clarǎ a modului de funcţionare din punct de vedere economic. Întocmirea bilanţului funcţional are loc pentru evidenţierea utilizǎrilor şi resurselor corespunzǎtoare fiecǎrui ciclu de funcţionare: ciclu de investiţii, de exploatare, de finanţare. Ciclul de investiţii are în vedere acţiunile întreprinse pentru achiziţionarea activelor imobilizate. Acestui ciclu îi corespunde activul aciclic stabil. Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producţie şi distribuţie atât sub formǎ fizicǎ, cât şi bǎneascǎ. Ciclul de finanţare cuprinde relaţiile ce se stabilesc între întreprindere şi proprietarii de capital (acţionarii şi creditorii). El permite întreprinderii sǎ facǎ faţǎ decalajului dintre intrǎrile şi ieşirile de lichiditǎţi generate de ciclul de exploatare. Acest ciclu corespunde ansamblului resurselor. În elaborarea bilanţului funcţional trebuie sǎ se ţinǎ seama de urmǎtoarele reguli: ● activele sunt luate în considerare la valoarea lor brutǎ pentru a pune în evidenţǎ decizia iniţialǎ; ● activele imobilizate închiriate sub orice formǎ se includ în bilanţul funcţional pentru cǎ servesc ciclului de exploatare (resursele se corecteazǎ cu amortizarea aferentǎ, iar partea neamortizatǎ se include la datorii financiare); ● conceptul de active fictive nu mai este operaţional din urmǎtoarele considerente: - cheltuielile ce ce privesc exerciţiile urmǎtoare sunt considerate active imobilizate, ele fiind asimilate unor investiţii; 52

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

- cheltuielile efectuate în avans sunt considerate active ciclice de exploatare sau în afara exploatǎrii; - efectele scontate neajunse la scadenţǎ se includ în activ la creanţe, iar în pasiv la credite pe termen scurt; - primele de rambursare a obligaţiunilor se scad din activ, iar în pasiv din datoriile financiare; - diferenţele de conversie activ majoreazǎ creanţele sau diminueazǎ obligaţiile cu valoarea respectivǎ, iar diferenţele de conversie pasiv se scad din pasiv, cu valoarea lor corectându-se posturile de unde provin. ● amortizǎrile şi provizioanele calculate sunt considerate în pasiv ca surse aciclice (stabile).

3.2.1. ECHILIBRUL FINANCIAR FUNCŢIONAL PE BAZA TABLOULUI DE FINANŢARE Avându-se în vedere cǎ bilanţul contabil prezintǎ o viziune staticǎ asupra situaţiei financiare, iar contul de profit şi pierderi prezintǎ în dinamicǎ activitatea firmei, pentru prezentarea în dinamicǎ a situaţiei financiare, teoria şi practica contabilǎ şi financiarǎ a elaborat tabloul de finanţare. Tabloul de finanţare se regǎseşte sub mai multe forme, cele mai importante dintre acestea fiind:  Tabloul de utilizǎri şi resurse  Tabloul fluxurilor de trezorerie Tabloul de utilizǎri şi resurse prezintǎ situaţia patrimonialǎ între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere a exerciţiului financiar sub aspectul pǎstrǎrii echilibrului funcţional. Întocmirea tabloului de utilizǎri şi resurse presupune efectuarea unei distincţii între fluxurile patrimoniale şi monetare. Fluxurile patrimoniale nu au obligatoriu o influenţǎ asupra trezoreriei şi pot fi clasificate, dupǎ cum urmeazǎ: - fluxurile patrimoniale care au o incidenţǎ imediatǎ asupra trezoreriei şi se referǎ la cumpǎrǎrile şi vânzǎrile cu plata imediatǎ, respectiv încasǎrile imediate. Aceste fluxuri sunt fluxuri monetare şi fac obiectul tabloului de trezorerie; -fluxurile patrimoniale care nu au o incidenţǎ ulterioarǎ asupra trezoreriei şi se referǎ la cumpǎrǎri şi vânzǎri pe credit. Aceste fluxuri sunt fluxuri financiare care includ si fluxurile monetare şi fac obiectul tabloului de utilizǎri şi resurse. 53

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

-fluxurile patrimoniale care nu au o incidenţǎ nici imediatǎ, nici ulterioarǎ asupra trezoreriei şi se referǎ la amortizǎri şi provizioane. Pentru întocmirea unui tablou de utilizǎri şi resurse trebuie sǎ se determine variaţiile posturilor bilanţiere între douǎ bilanţuri succesive, care formeazǎ o balanţǎ diferenţiatǎ sau balanţa mutaţiilor. Analiza variaţiilor din balanţa diferenţiatǎ scoate în evidenţǎ 4 tipuri de modificǎri care pot fi interpretate din punct de vedere financiar astfel: a) creşteri de pasiv care corespund creşterii angajamentelor întreprinderii. Aceste creşteri corespund unor intrǎri de fonduri care la nivelul tabloului de utilizǎri şi resurse sunt asimilate resurselor; b) creşteri de activ care corespund achiziţionǎrilor de bunuri şi creşteri de creanţe. (acestea sunt consumatoare de fonduri şi sunt asimilate utilizǎrilor); c) diminuǎri de activ care corespund intrǎrilor de fonduri şi sunt asimilate resurselor; d) diminuǎri de pasiv care corespund diminuǎrilor de angajamente (diminǎri de datorii), care sunt generatoare de ieşiri de fonduri şi sunt asimilate utilizǎrilor. Tabloul de finanţare cuprinde douǎ pǎrţi: prima parte stabileşte modul de realizare a echilibrului structural între utilizǎrile şi resursele bilanţului funcţional, adicǎ variaţia fondului de rulment net global. Aceastǎ parte a totalului de finanţare evidenţiazǎ modul de finanţare şi politica de investiţii promovatǎ de întreprindere. ∆ FRNG = ∆ RESURSE STABILE - ∆ UTILIZĂRI STABILE Utilizǎrile stabile includ: - dividendele distribuite în cursul exerciţiului care corespund dividendelor plǎtite pe parcursul exerciţiului, respectiv dividendele distribuite reprezentând repartizǎri ale exerciţiilor precedente; - achiziţionǎrile de imobilizǎri care se referǎ la creşterile de imobilizǎri la valoarea brutǎ (nu sunt luate în calcul creşterile de imobilizǎri realizate prin reevaluǎri sau trecerile de la imobilizǎri în curs la imobilizǎri în folosinţǎ); - reducerile de capitaluri proprii care se referǎ la rambursǎrile capitalului social cǎtre asociaţi şi acţionari şi reducerea capitalului social prin rǎscumpǎrarea şi anularea propriilor acţiuni; - rambursǎrile de datorii financiare se referǎ la rambursǎrile împrumuturilor pe termen mediu şi lung. Resursele stabile includ: - capacitatea de autofinanţare care reprezintǎ surplusul financiar degajat de activitatea rentabilǎ a întreprinderii; 54

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

- cesiunile de imobilizǎri care cuprind preţul de cesiune al imobilizǎrilor corporale, necorporale şi financiare precum şi reducerile de imobilizǎri financiare prin stingerea creanţelor imobilizate şi a rambursǎrii împrumuturilor acordate pe termen mediu şi lung; -creşterile de capital propriu care genereazǎ un flux financiar (creşterile de capital social prin aportul în bani sau naturǎ a asociaţilor sau acţionarilor, subvenţii pentru investiţii). Ne se iau în calcul creşterile capitalului social prin operaţiuni interne (încorporarea de rezerve, a diferenţelor de reevaluare, încorporarea primelor de capital, capitalizarea profitului) şi prin conversia datoriilor în capital social. Creşterea capitalului social este luatǎ în calcul numai în limita capitalului social subscris şi vǎrsat; -creşterile de datorii financiare care se referǎ la datoriile financiare pe termen mediu şi lung contractate de întreprindere în cursul exerciţiului. Nu sunt luate în calcul creditele pe termen scurt (creditele de trezorerie). Partea a doua a tabloului de utilizǎri şi resurse evidenţiazǎ variaţia fondului de rulment net global, ca urmare a modificǎrii elementelor ce intrǎ în componenţa acivelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt, variaţie ce are profunde incidente asupra realizǎrii echilibrului financiar. Aceastǎ parte aratǎ modul în care fondul de rulment a fost utilizat pentru acoperirea necesitǎţilor de finanţare, asigurând pe de o parte echilibrul funcţional între utilizǎri şi resurse şi echilibrul monetar între încasǎri şi plǎţi, evidenţiat prin trezoreria netǎ. ∆ FRNG = ∆ ACTIVE CIRCULANTE - ∆ DATORII PE TERMEN SCURT Acivele circulante includ şi activele de trezorerie, iar datoriile pe termen scurt includ şi pasivele de trezorerie. Tabloul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea gradului de independenţǎ al întreprinderii în gestionarea lichiditǎţilor sale care are un impact hotǎrâtor asupra „sǎnǎtǎţii” sale finaciare. Avantajul acestui tablou, în comparaţie cu tabloul de utilizǎri şi resurse este acela cǎ permite evidenţierea influenţelor pe care le au fenomenele de stocaj şi a consecinţelor generate de decalajele existente între încasǎri şi plǎţi. Tabloul fluxurilor de trezorerie aratǎ modul în care este utilizatǎ trezoreria de care dispune întreprinderea, ca urmare a activitǎţii desfǎşurate dupǎ deducerea prelevǎrilor obligatorii, în special pentru finanţarea investiţiilor. Principalele componente ale acestui tablou sunt: ● Excedentul de trezorerie global (ETG), care se determinǎ ca diferenţǎ între excedentul brut global (EBG) şi variaţia nevoii de fond de rulment (∆ NFR). ETG = EBG - ∆ NFR 55

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

EBG = EBE +

-

+

+

-

, unde:

EBE = excedentul brut al exploatǎrii; = alte venituri din exploatare; alte cheltuieli de exploatare; = venituri financiare încasabile; = alte venituri excepţionale încasabile; = alte cheltuieli excepţionale plǎtibile. De precizat este faptul cǎ nu se ia în calcul preţul de cesiune al imobilizǎrilor. Excedentul brut global (EBG) se deosebeşte de capacitatea de autofinanţare (CAF), prin aceea cǎ nu se iau în calcul cheltuielile financiare şi impozitul pe profit deoarece sunt considerate prelevǎri obligatorii. Dupǎ cum se observǎ, excedentul de trezorerie global nu este influenţat de structura financiarǎ, de impozitul pe profit, de politica de distribuire de dividende, ceea ce pune în evidenţǎ capacitatea întreprinderii de a obţine lichiditǎţi fǎrǎ a fi influenţatǎ de politica financiarǎ sau fiscalǎ. Excedentul de trezorerie global depinde de nivelul de dezvoltare şi rentabilitatea întreprinderii, precum şi de structura nevoii de fond de rulment. Trebuie sǎ fie suficient pentru a face faţǎ scadenţelor în mod continuu, iar întreprinderea sǎ-şi autofinanţeze investiţiile interne şi externe (în active financiare). ● Fluxul de trezorerie disponibil (FTD) exprimǎ fluxurile de lichiditǎţi rǎmase efectiv la dispoziţia întreprinderii dupǎ efecuarea cheltuielilor referitoare la dobânzi, impozit pe profit, dividende şi rambursarea împrumuturilor financiare şi care influenţeazǎ deciziile de acţiuni. Dacǎ fluxul de trezorerie disponibil este negativ, atunci întreprinderea este expusǎ riscului de a nu face faţǎ prelevǎrilor obligatorii şi poate autofinanţa activitatea investiţionalǎ. ● Aportul de resurse stabile reflectǎ sursele de finanţare care pot proveni din aporturile asociaţilor ca sursǎ internǎ sau din creditele de trezorerie, ca sursǎ externǎ. ● Variaţia trezoreriei reflectǎ dacǎ întreprinderea a acumulat lichiditǎţi sau şi-a diminuat îndatorarea. Mǎrimea acesteia depinde de rentabilitatea întreprinderii, de costul resurselor externe, de riscul asumat pentru acoperirea nevoilor. Întocmirea acestui tablou porneşte de la excedentul brut al exploatǎrii (EBE) şi nu de la capacitatea de autofinanţare (CAF), deoarece aceasta are unele inconveniente: - CAF este doar un surplus de lichiditǎţi deoarece nu ia în considerare decalajul de platǎ. Ea nu devine un flux disponibil de trezorerie decât dupǎ încasarea veniturilor şi plata 56

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

cheltuielilor. CAF nu este integral disponibilǎ pentru finaţarea întreprinderii deoarece o parte a beneficiului este distribuitǎ sub formǎ de dividende; - CAF conţine atât elemente ce caracterizeazǎ activitatea de exploatare şi care permit calculul excedentului brut al exploatǎrii, cât şi elemente din afara exploatǎrii cu caracter variabil (impozite, cheltuieli financiare, elemente excepţionale). De aceea nu permite sǎ se aprecieze profitabilitatea sau rentabilitatea activitǎţii; - CAF este influenţatǎ de politicile contabile şi fiscale, fiind determinatǎ dupǎ impozitarea profitului; - CAF apare ca o sursǎ stabilǎ care permite finanţarea investiţiilor, rambursarea împrumuturilor financiare contractate şi plata dividendelor, reprezentând o alocare definitivǎ de fonduri.

3.2.2. CORELAŢIA DINTRE FONDUL DE RULMENT NET GLOBAL, NEVOIA DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ Determinarea funcţionalǎ a echilibrului financiar are ca prim obiectiv stabilirea gradului de vulnerabilitate al întreprinderii în funcţie de modul de finanţare. Modalitatea cea mai relevantǎ este cea de comparare a fondului de rulment funcţional cu nevoia de fond de rulment. Nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant, deoarece reflectǎ nevoile ciclice, neacoperite financiar din resurse temporare şi care se reînnoiesc permanent în cadrul ciclului de exploatare. Prin urmare, reînnoirea utilizǎrilor şi a resurselor ciclice conferǎ nevoii de fond de rulment caracterul unei nevoi de finanţare permanentǎ, durabilǎ, deşi componentele sale apar ca elemente pe termen scurt în bilanţ. Partea rǎmasǎ nefinanţatǎ trebuie sǎ fie mai micǎ sau cel mult egalǎ cu fondul de rulment funcţional, neîndeplinirea acestei condiţii conducând la realizarea unui dezechilibru funcţional care va afecta trezoreria. Pentru realizarea echilibrului funcţional este necesar ca fondul de rulment sǎ acopere nevoile de finanţare şi nu este suficient sǎ fie pozitiv. Fondul de rulment net funcţional (FRNF) poate înregistra fluctuaţii, ca urmare a modificǎrii resurselor stabile sau a activelor durabile. Prin urmare, creşterea FRNG poate fi determinatǎ de : •

sporirea resurselor stabile prin: creşterea capitalului social prin noi aporturi ale asociaţilor, sporirea profitului net nerepartizat, obţinerea de subvenţii, sporirea

57

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

provizioanelor, creşterea datoriilor financiare prin contractarea de noi credite, precum şi prin emisiunea de obligaţiuni; •

reducerea activelor imobilizate prin: vânzarea de active, încasarea de titluri, diminuarea unor active fǎrǎ valoare. Reducerea FRNG poate fi generatǎ de:

• scǎderea resurselor stabile prin: distribuirea de dividende, înregistrarea unor pierderi, reintegrarea subvenţiilor pentru investiţii, anularea provizioanelor, diminuarea amortizǎrilor, rambursarea datoriilor care implicǎ un cost reprezentat de dobânzile şi comisioanele plǎtite, reducerea sau anularea diferenţelor de conversie pasiv; • creşterea activelor imobilizate brute. Operaţiile de exploatare antreneazǎ formarea nevoii de finanţare, dar permit totodatǎ constituirea mijloacelor de finanţare. Din confruntarea nevoilor cu mijloacele de finanţare se degajǎ nevoia de finanţare a ciclului de exploatare sau nevoia de fond de rulment. Nevoile de finanţare generate de ciclul de producţie sau nevoile ciclice corespund alocǎrilor de fonduri pentru constituirea de stocuri şi creanţe. În compensarea acestor necesitǎţi de finanţare, activitatea întreprinderii furnizeazǎ resurse reînnoibile pe mǎsura derulǎrii ciclului de exploatare, respectiv, resurse ciclice sub forma împrumuturilor primite de la bǎnci şi alte investiţii financiare. Mǎrimea NFR depinde de: •

natura sectorului de activitate şi durata ciclului de exploatare (cu cât ciclul de exploatare este mai lung, cu atât creşte NFR);

•

nivelul de activitate;

•

structura exploatǎrii (ponderea consumurilor provenite de la terţi în cifra de afaceri);

•

durata de rotaţie a activelor şi pasivelor;

•

sezonalitatea activitǎţii;

•

respectarea termenelor de platǎ;

•

selecţionarea corespunzǎtoare a clienţilor şi furnizorilor;

•

organizarea şi asigurarea gestiunii întreprinderii.

În timp ce componentele NFR sunt legate de activitatea curentǎ şi în special de cea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operaţiuni pe termen scurt realizate de întreprindere. Întreprinderea solicitǎ mijloace de finanţare pe termen scurt de la bǎnci şi instituţii financiare, numite resurse de trezorerie sau trezoreria de pasiv (TP). Însǎ aceasta poate avea 58

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

disponibilitǎţi şi în conturile bancare care-i pot permite sǎ efectueze plasamente financiare, dând o utilizare trezoreriei sale, numitǎ trezorerie de activ (TA). Prin compararea trezoreriei de activ cu cea de pasiv se poate determina trezoreria netǎ care exprimǎ poziţia întreprinderii asupra operaţiunilor sale financiare pe termen scurt: TN = TA – TP, unde: TN = trezoreria netǎ; TA = trezoreria de activ; TP = trezoreria de pasiv. Trezoreria netǎ poate înregistra fluctuaţii, putând exista urmǎtoarele situaţii: a) Dacǎ TN > 0 (TA > TP), atunci întreprinderea constituie plasamente lichide faţǎ de

partenerii sǎi financiari pentru o sumǎ care depǎşeşte pe cea a resurselor pe termen scurt de la partenerii financiari. În aceastǎ situaţie întreprinderea poate sǎ-şi ramburseze

datoriile

financiare pe termen scurt, ceea ce demonstreazǎ o realǎ autonomie financiarǎ. b) Dacǎ TN < 0 (TA < TP), întreprinderea este dependentǎ de resursele financiare pe

termen scurt. Lichiditǎţile sunt insuficiente pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt. Dacǎ are loc o creştere a capacitǎţii de producţie sau o diversificare a activitǎţii prin cumpǎrarea de participaţii la alte societǎţi, atunci FRNG < NFR. Pentru acoperirea deficitului de fond de rulment se apeleazǎ la credite pe termen scurt care implicǎ un cost ridicat atât în ceea ce priveşte rata dobânzii, cât şi exigibilitatea ridicatǎ a acestora. Aceastǎ problemǎ de deficit de fond de rulment apare în activitǎţile cu rentabilitate insuficientǎ. Relaţia între fondul de rulment net global şi nevoia de fond de rulment asigurǎ cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate, creşterea capacitǎţii de platǎ şi asigurarea autonomiei financiare.

CAPITOLUL 4 4. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI SC CRIMAT SRL BOTOŞANI 4.1 SCURTĂ PREZENTARE A SOCIETĂŢII I. Elemente de identificare 59

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Denumirea întreprinderii: SC CRIMAT SRL Adresa: Localitatea Botoşani, strada Plopilor, numǎrul 18, telefon 0231 584753 Forma de proprietate: Societate comercialǎ cu rǎspundere limitatǎ Numǎr de înregistrare în Registrul Comerţului: J 07 16 94 Activitate preponderentǎ (cod şi denumire clasa CAEN): 0142 Activitǎţi de servicii pentru creşterea animalelor, cu excepţia activitǎţilor veterinare. Cod de identificare fiscalǎ: 5178140 Tipul situaţiei financiare: AE- aplicǎ reglementǎrile contabile simplificate aprobate prin OMF 306/2002 Capitalul social: 3940 RON II. Scurt istoric SC CRIMAT SRL Botoşani, cu un capital social de 3940 lei a fost înfiinţatǎ la data de 12.03.2002 şi este înregistratǎ în Registrul Comerţului cu numǎrul J 07 16 94, cu codul de identificare fiscalǎ 5178140. SC CRIMAT SRL Botoşani reprezintǎ o fermǎ privatǎ de bovine, al cǎrei efectiv total la momentul actual este de 71 de capete, respectiv, un numǎr de 35 vaci lapte şi 36 viţei. Unitatea este proprietatea a doi coproprietari: Pǎtrǎuţanu Daniel şi Pǎtrǎuţanu Felicia, care rǎspund de gestionarea societǎţii, precum şi de riscurile economice pe care le implicǎ activitatea fermei. Ferma este situatǎ în comuna Roma, judeţul Botoşani, localitate aşezatǎ în partea centralǎ a judeţului Botoşani, cu o populaţie totalǎ de 3250 persoane. Aceastǎ comunǎ se aflǎ la o distanţǎ de 12 km de municipiul Botoşani, legǎtura fǎcându-se prin intermediul drumului judeţean Botoşani-Dorohoi. Economia comunei este axatǎ cu preponderenţǎ pe agriculturǎ, cuprinzând cele douǎ subramuri: cultura plantelor şi creşterea animalelor. În comunǎ funcţioneazǎ o serie de agenţi economici de producţie: douǎ prese de ulei, trei mori de porumb, o fabricǎ de caşcaval, douǎ abatoare, etc. De asemenea, mai funcţioneazǎ unitǎţi cu specific comercial, şi anume un numǎr de 19 magazine. În domeniul prestǎri servicii, în comuna Roma funcţioneazǎ o secţie de mecanizare cu personalitate juridicǎ, ce are în dotare 30 de tractoare, 24 pluguri, 4 semǎnǎtori, 3 combine, etc. Mai existǎ douǎ asociaţii agricole cu personalitate juridicǎ şi 5 asociaţii agricole familiale. Comuna dispune de o reţea de drumuri publice cu o lungime de 44 km, din care 5 km asfaltaţi şi 4,2 km pietruiţi. 60

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Putem afirma cǎ mediul economic în care este amplasatǎ ferma reprezintǎ un mediu prielnic dezvoltǎrii afacerii, avându-se în vedere mulţimea oportunitǎţilor pe care acesta i le oferǎ. Dacǎ iniţial, în anul 2002, activitatea fermei era restrânsǎ, având un efectiv total de animale de 20 de capete, în prezent ferma deţine un efectiv total de 71 de capete, şi anume 35 vaci lapte şi 36 de viţei Holstain Frizien (origine Olanda). Capacitatea de producţie actualǎ este de circa 800 l lapte/zi. Având în vedere dotǎrile aferente exploatǎrii, se poate aprecia o capacitate de extindere a exploatǎrii de pânǎ la un efectiv total de circa 130 de capete. Iniţial, în momentul înfiinţǎrii s-a pornit de la o slabǎ dotare tehnicǎ. Pe parcursul desfǎşurǎrii activitǎţii, însǎ, s-au achiziţionat maşini agricole în scopul prelucrǎrii terenului destinat culturilor furajere, precum şi sisteme de muls, sisteme de spǎlare automatǎ a instalaţiei de muls şi a tancului colector. În ceea ce priveşte rentabilitatea firmei, putem afirma cǎ cifra de afaceri a crescut de la un an la altul. Astfel, pe mǎsura dezvoltǎrii volumului de activitate, cifra de afaceri înregistreazǎ în anul 2007 o valoare netǎ de 4950 RON, în anul 2008- 86777 RON, iar în anul 2009- 136665 RON. Faptul cǎ aceasta are un trend crescǎtor, semnificǎ o creştere a volumului activitǎţii firmei, mai precis creşterea veniturilor din vânzarea mǎrfurilor şi produselor într-o perioadǎ determinatǎ de timp. De asemenea, firma SC CRIMAT SRL înregistreazǎ profit încǎ din anul înfiinţǎrii, profitul net pentru anul 2007 fiind de 1633 lei, pentru anul 2008- 3217 lei, iar pentru anul 2009- 2625 lei.

III. Obiectul de activitate Obiectul activitǎţii constǎ în producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice. SC CRIMAT SRL are în componenţa sa o fermǎ, precum şi trei sectoare care o deservesc pe aceasta, şi anume:  Ferma are o suprafaţǎ totalǎ de 2702

şi dispune de: un numǎr de 2 grajduri,

un grajd pentru vacile de lapte cu o capacitate de cazare de 40 vaci/grajd, cât şi un grajd pentru tineret taurin, cu o capacitate de cazare de 40 de capete/grajd, un centru de muls şi pǎstrare a laptelui pânǎ la livrare, bucǎtǎrie furajerǎ (siloz)- spaţiu modern de depozitare a furajelor, secţie de mecanizare, bazine colectoare de dejecţii, suprafeţe betonate, cât şi alei de acces. 61

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

În scopul eficientizǎrii şi modernizǎrii muncii, ferma a fost dotatǎ cu sisteme de muls, cu sisteme de spǎlare automatǎ a instalaţiei de muls şi a tancului colector, boilere de asigurare cu apǎ caldǎ, cu un sistem de evacuare a dejecţiilor. Hrǎnirea animalelor se face în sistem de stabulaţie liberǎ prin linii speciale de hrǎnire, dotate cu adǎpǎtori, tehnologie ce permite exploatarea fermei cu un consum minim de forţǎ de muncǎ (personal restrâns). Deoarece exploataţia dispune de o suprafaţǎ de 10 ha de teren agricol, s-a convenit ca aceasta sǎ fie cultivatǎ cu plante furajere, în scopul acoperirii unei pǎrţi din chetuielile aferente furajǎrii animalelor. De aceea, unitatea a investit în achiziţionarea unei game complete de maşini de prelucrare a solului şi recoltare - transport furaje. Plecând de la o bazǎ furajerǎ acoperitǎ parţial din interior se poate aprecia cǎ s-au putut elimina o parte din cheltuielile, dar şi riscurile aferente aprovizionǎrii cu furaje.  Sector de aprovizionare, desfacere, mecanizare şi construcţii, sector ce

desfǎşoarǎ activitǎţi de: -aprovizionare, desfacere şi transport pentru fermǎ, dar şi pentru alte societǎţi la solicitare; -întreţinere şi reparaţii pentru toate instalaţiile şi maşinile agricole din dotare; -întreţinerea şi repararea construcţiilor existente.  Sector comercial prin intermediul cǎruia desfǎşoarǎ activitǎţi comerciale de

colaborare cu ai sǎi clienţi, dar şi cu furnizorii.  Sector economic, alcǎtuit din persoane autorizate şi competente în domeniu,

care coordoneazǎ activitatea economico-financiarǎ a fermei cât şi a sectoarelor aferente.

IV. Înzestrarea tehnicǎ a unitǎţii În scopul eficientizǎrii activitǎţii, conducerea fermei a optat pentru investiţii puternice pe linia producţiei. Astfel, pânǎ în prezent exploataţia dispune de urmǎtoarele facilitǎţi:  Construcţii: •

1 grajd destinat vacilor de lapte, cu o capacitate totalǎ de 40 capete;

•

1 grajd pentru tineret taurin, cu capacitate totalǎ de 40 capete;

•

Centru de muls şi pǎstrare/rǎcire a laptelui;

•

Fânǎrie;

•

Secţie de mecanizare;

•

Bazine de colectare a dejecţiilor; 62

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

•

Birouri;

•

Suprafeţe betonate;

•

Alei de acces.

 Echipamente/utilaje: •

Sistem de muls;

•

Sistem de condiţionare a laptelui;

•

Sistem de spǎlare automatǎ a instalaţiei de muls;

•

Boilere de asigurare cu apǎ caldǎ;

•

Sistem de evacuare a dejecţiilor;

•

Linii speciale de hrǎnire pentru sistemul de stabulaţie liberǎ;

•

Adǎpǎtoare cu apǎ;

• Gamǎ completǎ de maşini de prelucrare a solului, recoltare şi transport

a furajelor. V. Managementul resurselor umane Realizarea producţiei are loc în condiţiile folosirii diverselor resurse (naturale, economice şi sociale). Dintre toţi aceşti facori se apreciazǎ cǎ cel hotǎrâtor este munca/activitatea omului, întrucât ceilalţi factori sunt puşi în acţiune numai prin munca omului. Factorul uman reprezentat prin forţa de muncǎ constituie pentru unitatea analizatǎ atât o categorie economicǎ, cât si o categorie socialǎ, în sensul de factor de producţie, în primul caz şi de parte integrantǎ a populaţiei în cel de-al doilea caz. Ferma are un numǎr de 7 angajaţi cu locuinţa în comuna Roma (cheltuieli de cazare excluse), care dispun de asemenea de experienţa necesarǎ. VI. Domeniul de activitate şi piaţa produsului. SC CRIMAT SRL BOTOŞANI reprezintǎ o unitate cu profil zootehnic, cu activitate preponderentǎ de creştere a animalelor, realizând pânǎ în prezent un profit net superior, rezultat aflat sub influenţa a numeroşilor factori interni cât şi externi ai exploataţiei. Deoarece produsele oferite de cǎtre unitate (lapte şi carne) reprezintǎ produse de bazǎ, putem aprecia cǎ pentru acestea existǎ o piaţǎ largǎ, mai mult sau mai puţin rigidǎ. Luând în calcul mǎrimea cererii cât şi intensitatea consumului la lapte şi carne, piaţa produsului este o piaţǎ potenţialǎ ce exprimǎ posibilitǎţi de creştere a dimensiunilor globale (intensive, dar şi extensive) ale SC CRIMAT SRL Botoşani. VII. Relaţiile cu furnizorii şi clienţii 63

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Produsele zootehnice destinate comercializǎrii, constând în lapte şi carne sunt livrate integral altor agenţi economici din localitate. Astfel, producţia de lapte este livratǎ integral cǎtre SC LACTO SOLOMONESCU SRL Botoşani, iar efectivul de animale destinat sacrificǎrii merge cǎtre unitatea de procesare a cǎrnii SC DOLY COM SRL Roma Botoşani. De asemenea, furnizorii principali ai societǎţii sunt, în principal, cei care distribuie: energie şi apǎ, o parte din furajele necesare alimentaţiei animalelor, medicamente de uz veterinar, sǎmânţǎ furaje, şi anume: •

E.ON Moldova ( furnizor energie electricǎ);

•

RAJ Apa Botoşani ( furnizor de apǎ);

•

SC AVENSISCOMPANY SRL Suceava (furnizor de furaje);

•

SC ROMBAS SRL Vaslui (furnizor de sǎmânţǎ).

VIII. Politica preţurilor practicate de cǎtre unitate Unitatea SC CRIMAT SRL Botoşani a optat pentru politica preţului la locul de producţie. Aceastǎ politicǎ presupune ca toate cheltuielile de transport sǎ fie plǎtite de cǎtre cumpǎrǎtor. Deoarece clienţii unitǎţii activeazǎ pe raza municipiului Botoşani, aceste cheltuieli nu vor ocupa o pondere ridicatǎ în costul produsului vândut. În urma unei determinǎri a rutelor optime şi a cheltuielilor de transport minime, unitatea analizatǎ expediazǎ marfa pe cǎile cele mai economice. IX. Elemente de plus valoare Dintre elementele care dau plus de valoare fermei SC CRIMAT SRL, se amintesc: clientelǎ sigurǎ şi stabilǎ, personal valoros, cu experienţǎ, organizare internǎ a firmei foarte bunǎ, relaţii de aprovizionare solide, stabile, furnizori stabili şi recunoscuţi pe piaţa localǎ, ferma a beneficiat de finanţǎri.

4.2. ANALIZA INDICATORILOR DE ECHILIBRU FINANCIAR 4.2.1. ANALIZA FONDULUI DE RULMENT În cele ce urmeazǎ, pornind de la situaţia bianţului, vom aprecia starea de echilibru financiar pe baza fondului de rulment. Tabelul nr.2 64

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fondul de rulment Nr.

Specificaţie

U.M.

crt.

Perioada de analizǎ

Simbol şi mod

2007

2008

2009

de calcul PS

1 2 3 4 5

Pasive stabile Indice de creştere Active stabile Indice active stabile Fond de rulment net

lei % lei % lei

6361 100 4905 100 1456

208628 3279,8 201902 4116,25 6725

191503 91,79 187245 92,74 4254

FRNG

6 7

global Pondere FR în PS Finanţarea activelor

% %

22,89 62,76

3,22 10,1

2,22 4,88

FR/PS*100 FR/AC

8

rulment Indice fond de rulment

%

100

461,88

63,26

9

Variaţia indicelui

%

-

361,88

-36,74

10

fondului de rulment Variaţia fondului de

lei

-

5269

-2471

AS

ciclice din fondul de =

* 100

=

rulment Prin analiza fondului de rulment vom evidenţia relaţia între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt a SC CRIMAT SRL Botoşani. Acest indicator reprezintǎ pentru unitatea analizatǎ o marjǎ de securitate care pune la adǎpost firma de evenimentele neprevǎzute care pot apǎrea. În urma analizei fondului de rulment net global pe perioada celor trei ani luaţi în calcul, putem obseva un fond de rulment net pozitiv crescǎtor în primii doi ani, şi anume, în primul an analizat (2007) valoarea acestuia este de 1456 lei, pentru anul doi (2008) valoarea acestuia creşte considerabil, de la 1456 lei la 6725 lei, scǎzând mai apoi în anul al treilea (2009) la o valoare de 4254 lei. Faptul cǎ fondul de rulment înregistreazǎ valori pozitive pe întreaga perioadǎ analizatǎ, demonstreazǎ existenţa unui surplus de resurse permanente care poate fi alocat ciclului de exploatare. Aceste resurse au reuşit deci sǎ finanţeze integral alocǎrile stabile, rezultând totodatǎ şi un surplus pentru finanţarea nevoilor ciclice. Astfel, un fond de rulment pozitiv înregistrat pe anii 2007, 2008 şi 2009, exprimǎ echilibrul financiar pe termen lung şi contribuţia la înfǎptuirea echilibrului financiar pe termen scurt. Fondul de rulment (care apare ca o necesitate pentru SC CRIMAT SRL Botoşani) s-a dovedit a fi o marjǎ de securitate pentru unitatea analizatǎ şi pentru creditorii sǎi, atunci când 65

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

aceştia solicitǎ rambursarea datoriilor pe termen scurt (activele circulante sunt deci mai mari decât datoriile pe termen scurt). Prin mǎrimea acestuia şi prin valoarea sa pozitivǎ se asigurǎ independenţa financiarǎ faţǎ de terţi pe de o parte, iar pe de altǎ parte se diminueazǎ riscul de insolvabilitate. Pe mǎsurǎ ce fondul de rulment net global a crescut de la anul 2007 la anul 2008, cu atât unitatea a putut sǎ-şi finanţeze mai lesne activitatea de exploatare în sfera rentabilitǎţii. Evoluţia fondului de rulment pe parcursul perioadei de analizǎ (anul 2007, 2008 şi 2009) a fost urmǎtoarea:  În anul 2008 faţǎ de anul 2007 nivelul fondului de rulment a crescut (

>

înregistrând o variaţie a acestuia de 5269 lei, ceea ce semnificǎ o creştere a capacitǎţii de platǎ a unitǎţii SC CRIMAT SRL, o creştere a solvabilitǎţii faţǎ de perioada precedentǎ. Aceastǎ situaţie este consideratǎ a fi pozitivǎ, deoarece o parte a activelor circulante este finanţatǎ din capitalul permanent (de 10,1%). Aceastǎ creştere s-a fǎcut pe seama creşterii activelor imobilizate (prin noi achiziţii de instalaţii şi utilaje), cât şi pe seama creşterii pasivelor stabile (prin creşterea rezultatului exerciţiului financiar, de la 1633 RON înregistrat în anul 2007, la 3217 RON în anul 2008).  În anul 2009 faţǎ de anul 2008 nivelul fondului de rulment a scǎzut (

<

înregistrând o variaţie a acestuia de -2471 lei. Aceastǎ situaţie este consideratǎ negativǎ deoarece activele circulante sunt acopite într-o mai micǎ mǎsurǎ din resursele permanente (o acoperire de aproximativ 4,88%). Reducerea fondului de rulment s-a manifestat negativ deoarece s-a micşorat pe seama reducerii pasivelor stabile (datorate în primul rând reducerii rezultatului exerciţiului financiar de la 3217 lei în anul 2007 la 2625 lei în anul 2009). Observǎm de asemenea şi o scǎdere avalorii activelor imobilizate ( de la o valoare de 201902 lei înregistratǎ în anul 2007, la o valoare de 187245 lel pentru anul 2009), fapt care poate fi pus pe seama mǎririi fondului de amortizare (de la 11454 RON pentru anul 2008, la 84657 RON pentru anul 2009), cât şi pe seama reevaluǎrilor. Scǎderea fondului de rulment, însǎ a putut fi compensatǎ în aceastǎ perioadǎ printr-o gestionare mai eficientǎ a activelor circulante. Putem reprezenta grafic evoluţia fondului de rulment în felul urmǎtor:

66

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fig.2. Evoluţia fondului de rulment în anii 2007, 2008 şi 2009 În cazul în care fondul de rulment nu ar fi fost corespunzǎtor (valoarea acestuia ar fi înregistrat valori negative: FR < 0), firma ar fi riscat sǎ se gǎseascǎ în dificultǎţi de trezorerie, în special datoritǎ reducerii cifrei de afaceri. Pe de altǎ parte, cazul creşterii exagerate a valorii fondului de rulment (devenind astfel supradimensionat), poate demonstra o slabǎ utilizare a resurselor financiare ale unitǎţii analizate. O astfel de situaţie devine însǎ favorabilǎ creanţierilor. Luând în calcul caracterul limitat şi restrictiv al resurselor, firma SC CRIMAT SRL şia concentrat eforturile în utilizarea cât mai eficientǎ a acestora. Astfel, s-a recurs la aprecierea fondului de rulment în funcţie de solvabilitate şi eficacitate. Din punct de vedere al solvabilitǎţii întreprinderea a depus eforturi de a asigura mijloacele financiare necesare achitǎrii datoriilor scadente. Luarea în calcul a eficacitǎţii a presupus utilizarea raţionalǎ a resurselor în scopul lǎrgirii capacitǎţilor de producţie, a rezultatelor , a vânzǎrilor. În scopul unei analize mai detaliate, pe lângǎ cunoaşterea mǎrimii fondului de rulment net, dorim sǎ cunoaştem dimensiunea componentelor acestuia şi anume: dimensiunea fondului de rulment propriu (FRP) şi fondului de rulment strǎin (FRS). Aceastǎ delimitare ne demonstreazǎ dacǎ la finanţarea activelor au fost utilizate resurse proprii sau resurse împrumutate. Astfel: Tabelul nr. 3 Structura fondului de rulment Nr

Specificaţie

U.M.

Perioada de analizǎ

Simbol şi 67

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

cr

2007

2008

2009

t 1 2 3 4

mod de calcul

Capital propriu Active stabile Fondul de rulment propriu Ponderea fondului de

Lei Lei Lei %

6361 4905 1456 22,89

9578 201902 -192324 -2007,98

12203 187245 -175042 -1434,42

Cpr AS FRP FRP/Cpr

rulment propriu în 5

capitalul propriu Indicele fondului de

%

100

-13209,1

91,01

IFRP

6

rulment propriu Fond de rulment strǎin

Lei

0

199049

179296

FRS

Structura fondului de rulment ne-a permis a vedea faptul cǎ activele stabile ale SC CRIMAT SRL au fost finanţate integral din surse stabile proprii pentru anul 2007, pe când pentru anul 2008 şi 2009 acestea au fost finanţate din surse împrumutate. Aceastǎ creştere pe perioada ultimilor doi ani a gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung conduce la creşterea cheltuielilor financiare (a dobânzilor), ceea ce are ca efect diminuarea rezultatului exploatǎrii. Fondul de rulment împrumutat reflectǎ deci mǎsura îndatorǎrii pe termen lung a unitǎţii SC CRIMAT SRL în scopul finanţǎrilor nevoilor pe termen scurt. Existenţa unui fond de rulment propriu pentru anul 2007 indicǎ pentru acea perioadǎ gradul de autonomie al fermei în adoptarea deciziilor de investiţii. Se constatǎ de asemenea excedentul de capital propriu faţǎ de imobilizǎrile nete. Se cunoaşte faptul cǎ un fond de rulment care acoperǎ în totalitate stocurile nu reprezintǎ dovada unei bune gestionǎri a resurselor, deoarece, în locul resurselor permanente mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare. În ceea ce priveşte nivelul optim al fondului de rulment SC CRIMAT SRL trebuie sǎ ţinǎ seama de douǎ condiţii contradictorii, şi anume de solvabilitate şi lichiditate. Nivelul optim al fondului de rulment în raport cu cifra de afaceri se apreciazǎ cu ajutorul marjei de siguranţǎ. Marja de siguranţǎ exprimǎ numǎrul mediu de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Tabelul nr. 4 Nivelul optim al fondului de rulment Nr cr

Specficaţie

U.M .

Perioada de analizǎ 2007

2008

2009

Simbol şi mod de calcul

t 68

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

1 2 3

Fond de rulment Cifra de afaceri Numǎr de rotaţii

lei lei %

1456 4950 339,97

6725 86777 1290,3

4254 136665 3212,62

FR CA Nr=CA/FR

11 30

Dz=FR/CA*360 Min

90

Max

4 5

Durata în zile Marja de

siguranţǎ

zile zile

106 30

6 28 30

6

minimǎ Marja

siguranţǎ

zile

90

90

de

maximǎ Din tabelul anterior observǎm faptul cǎ în primul an SC CRIMAT SRL a avut nevoie de 106 zile (peste marja de siguranţǎ maximǎ) pentru a asigura un nivel al fondului de rulment care sǎ respecte regulile de echilibru financiar. În anii urmǎtori însǎ, nivelul marjei de siguranţǎ se situa sub nivelul marjei de siguranţǎ minimǎ (28 de zile pentru anul 2008 şi 11 zile pentru anul 2009), ceea ce denotǎ o respectare a regulilor de echilibru financiar pe întreg ansamblul activitǎţii firmei.

4.2.2 ANALIZA NEVOII DE FOND DE RULMENT Nevoia de fond de rulment (NFR) este indicatorul cel mai relevant al echilibului financiar pe termen scurt al SC CRIMAT SRL, deoarece evidenţiazǎ acele nevoi temporare, reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale unitǎţii luate în calcul, nevoi ce au rǎmas neacoperite din surse temporare şi reînnobile în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Tabelul nr. 5 Necesarul de fond de rulment Nr

Specificaţie

U.M.

crt 1 2 3 4 5

Stocuri Active ciclice Indice active ciclice Pasive ciclice Indice pasive ciclice

Lei Lei % Lei %

Perioada de analizǎ

Simbol şi mode de

2007

2008

2009

calcul

0 2320 -

57330 66752 2877,2

46775 87097 130,48

St AC

864 -

4 62809 7269,5

85997 136,92

PC

6 69

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

6

Necesarul de fond de

Lei

1456

3943

1100

7

rulment Indicele necesarului de

%

-

270,81

27,9

8

fond de rulment Variaţia indicelui

%

-

170,81

-72,1

necesarului de fond de 9 10 11

rulment Rata nevoilor curente Cifra de afaceri Indicele cifrei de afaceri

= -100

% Lei %

62,76 4950 -

5,91 86777 1753,0

1,26 136665 157,49 123 229 227

12 13

Durata în zile a St Durata în zile a activelor

Zile Zile

0 169

7 238 277

14

ciclice de exploatare Durata în zile

Zile

63

261

a

NFR

=NFR/AC CA

=St/CA*360 =AC/CA*360

pasivelor de exploatare Nevoia de fond de rulment are un caracter permanent şi de aceea trebuie acoperitǎ din resurse de acelaşi tip, adicǎ din excedentul de resurse stabile peste valoarea activelor durabile, respectiv fondul de rulment. Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive pe toatǎ perioada analizatǎ (NFR > 0; Activele ciclice > Pasivele ciclice), şi anume: a înregistrat o valoare de 1456 lei pentr anul 2007, o valoare de 3943 lei pentru anul 2008, iar pentru anul 2009, 1100 lei, ceea ce semnificǎ un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare. Aceastǎ situaţie a fost determinatǎ de politica de investiţii a firmei privind activele imobilizate, fiind datoratǎ creşterii vânzǎrilor. Nevoile ciclice se reînnoiesc în acelaşi timp în care se deruleazǎ ciclul de exploatare (stocuri, avansuri acordate clienţilor, creanţe din exploatare, inclusiv efectele scontate neajunse la scadenţǎ, cheltuieli efectuate în avans din exploatare, etc). Dacǎ în anul 2008 faţǎ de anul 2007 necesarul de fond de rulment a crescut de la 1456 lei la 3943 lei, înregistrând un indice de 270,81%, acest lucru s-a datorat creşterii activelor ciclice într-un ritm superior pasivelor ciclice. Indicatorul care aratǎ partea neacoperitǎ a activelor de cǎtre pasivele ciclice este rata nevoilor curente, cu un maxim admis de 50%. Putem observa cǎ pentru anul 2007 aceastǎ ratǎ atinge valori peste maximul admis, cel mai bun rezultat înregistrându-se pe perioada anului 2009 (1,26%). Valoarea acestui indicator este în scǎdere de la un an la altul.

70

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Mǎrimea necesarului de fond de rulment depinde de: natura sectorului de activitate, structura exploatǎrii, de ponderea consumurilor provenite de la terţi în cifra de afaceri, durata de rotaţie a activelor şi pasivelor, sezonalitatea activitǎţii, modul de organizare şi asigurare a gestiunii întreprinderii. Deoarece SC CRIMAT SRL nu înregistreazǎ stocuri şi creanţe ridicate, nu deţine un necesar de fond de rulment important, nivelul acestuia pǎstrându-se scǎzut. În mǎrimea necesarului de fond de rulment se reflectǎ de asemenea deficienţele de organizare a ciclului de exploatare: facturarea cu întârziere a clienţilor, puterea slabǎ de negociere cu clienţii şi cu furnizorii, alegerea necorespunzǎtoare a acestora. În ultimul an (2009) necesarul de fond de rulment scade faţǎ de perioada precedentǎ datoritǎ variaţiei posturilor de activ, respectiv de pasiv implicate în determinarea lui. Reducerea NFRT s-a realizat prin reducerea activelor circulante, mai exact, prin diminuarea stocurilor sau prin reducerea creanţelor clienţi şi creşterea datoriilor furnizori. Pentru reducerea creanţelor clienţi s-au diminuat creditele acordate clienţilor în sensul cǎ, reducând termenele de platǎ, aceştia plǎtesc în medie la o scadenţǎ apropiatǎ şi restrângerea proporţiei clienţilor consideraţi îndoielnici. Evoluţia necesarului de fond de rulment pe perioada analizatǎ a fost urmǎtoarea: 

În anul 2008 faţǎ de anul 2007 necesarul de fond de rulment a crescut de la 1456

lei la 3943 lei (

>

. Este o stare care aratǎ cǎ o parte tot mai mare de nevoi

temporare trebuie finanţate din resurse permanente. Aceastǎ situaţie este favorabilǎ deoarece se datoreazǎ unei investiţii productive realizate de întreprindere. Acest necesar de fond de rulment înregistrat poate fi acoperit de marja brutǎ de autofinanţare degajatǎ din punerea în exploatare a investiţiei. Poate conduce, însǎ la un dezechilibru financiar pe termen scurt. 

În anul 2008 faţǎ de anul 2009 nivelul necesarului de fond de rulment a scǎzut,

de la 3943 le (în 2008) la 1100 lei (în 2009) (

<

. Este o situaţie care aratǎ

cǎ o parte tot mai micǎ din nevoile temporare trebuie finanţate din resursele permanente. Aceastǎ stare este consideratǎ a fi favorabilǎ deoarece se datoreazǎ unei accelerǎri a vitezei de rotaţie a stocurilor, creanţelor, în raport cu viteza de rotaţie a datoriilor. Dacǎ acest lucru s-ar fi datorat datoriilor întreprinderii în procesul de reînnoire a stocurilor, situaţia ar fi fost nefavorabilǎ pentru SC CRIMAT SRL. Totuşi unitatea nu poate urmǎri un necesar de fond de rulment minim, deoarece resursele temporare mari de care dispune, vor conduce la o imposibilitate de platǎ a creditorilor şi poate chiar la faliment. Putem reprezenta grafic evoluţia nevoii de fond de rulment în felul urmǎtor:

71

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fig.3 Evoluţia necesarului de fond de rulment în anii 2007, 2008 şi 2009 Factorii de influenţǎ ai perioadei analizate pot fi sintetizaţi astfel: În anul 2008 (faţǎ de perioada precedentǎ) necesarul de fond de rulment creşte



prin: • Creşterea duratei de rotaţie a stocurilor de la 0 zile (în 2007) la 238 de zile (în

anul 2008); • Creşterea duratei în zile de încasare a creanţelor din exploatare de la 169 de

zile la 277 de zile şi creşterea vitezei de rotaţie a datoriilor de exploatare de la 63 de zile necesare în anul 2007 la 261 de zile necesare pentru anul 2009. În anul 2009 s-a încercat însǎ o reorganizare a gestiunii firmei, astfel necesarul



de fond de rulment scade o datǎ cu: •

Creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor de la 238 de zile necesare anului 2008,

la 299 de zile necesare pentru anul 2009; • Scǎderea duratei de încasare a creanţelor de la 277 de zile la 229 de zile, cât şi

scǎderea vitezei de rotaţie a datoriilor de exploatare de la 261 de zile în anul 2007 la 227 în anul 2009. Nivelul optim al necesarului de fond de rulment în raport cu cifra de afaceri se apreciazǎ cu ajutorul marjei de atragere. Marja de atragere exprimǎ numǎrul mediu de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Astfel: Tabelul nr. 6 Nivelul optim al necesarului de fond de rulment

72

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Nr

Specificaţie

U.M.

crt

Perioada de analizǎ

Simbol şi mod de

2007

2008

2009

calcul

1

Necesarul de fond de Lei

1456

3943

1100

NFR

2 3 4 5

rulment Cifra de afaceri Numǎr de rotaţii Durata în zile Marja de atragere

4950 3,4 106 30

86777 22 16 30

136665 124,2 3 30

CA Nr=CA/NFR Dz=NFR/CA*360 Min

6

minimǎ Marja de

90

90

90

Max

Lei Rot Zile Zile

atragere Zile

maximǎ Din tabelul de mai sus rezultǎ cǎ principala componentǎ a echilibrului funcţional este nevoia de fond de rulment, indicator dinamic al cǎrui marime este dependentǎ, în mod direct proporţional de evoluţia cifrei de afaceri şi poate fi previzionatǎ în funcţie politica viitoare a conducerii întreprinderii privind vânzǎrile. Dacǎ nu intervin modificǎri importante în structura resurselor nevoilor stabile, aceastǎ interdependenţǎ a nevoii de fond de rulment cu cifra de afaceri previzionatǎ prezintǎ o anumitǎ stabilitate, care permite întreprinderii sǎ realizeze o previziune pertinentǎ a echilibrului funcţional. Numǎrul de rotaţii a NFR creşte de la o perioadǎ la alta, o datǎ cu creşterea cifrei de afaceri (3,4 rotaţii la un NFR de 1456 şi o CA de 4950 lei pentru anul 2007; un numǎr de 22 de rotaţii a NFR de 3943 lei printr-o CA de 86777 lei pentru anul 2008 şi 124,2 rotaţii la un NFR de 1100 lei şi o CA de 136665 lei pentru anul 2009). Pentru anul 2007 rotaţia necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri a avut o valoare de 106 zile, valoare peste marja de atragere maximǎ, pe când pentru anii urmǎtori roataţia necesarului de fond de rulment atinge o valoare sub marja de atragere minimǎ, ceea ce demonstreazǎ un echilibru financiar pe termen scurt înregistrat la SC CRIMAT SRL.

4.2.3. ANALIZA TREZORERIEI Prin analiza trezoreriei unitǎţii SC CRIMAT SRL vom determina imaginea disponibilitǎţilor monetare şi a plasamentelor pe termen scurt apǎrute din evoluţia curentǎ a încasǎrilor şi a plǎţilor, respectiv, din plasarea excedentului monetar. Aceastǎ analizǎ nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment. Este, de asemenea, expresia desfǎşurǎrii unei

73

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

activitǎţi eficiente sau ineficiente a întreprinderii legate de obţinerea unei trezorerii pozitive sau negative. Operaţiile de exploatare antreneazǎ formarea nevoii de finanţare, dar permit totodatǎ constituirea mijloacelor de finanţare. Din confruntarea nevoilor cu mijloacele de finanţare se degajǎ nevoia de finanţare a ciclului de exploatare sau nevoia de fond de rulment. Nevoile de finanţare generate de ciclul de producţie sau nevoile ciclice corespund alocǎrilor de fonduri pentru constituirea de stocuri şi creanţe. În compensarea acestor necesitǎţi de finanţare, activitatea întreprinderii furnizeazǎ resurse reînnoibile pe mǎsura derulǎrii ciclului de exploatare, respectiv, resurse ciclice sub forma împrumuturilor primite de la bǎnci şi alte investiţii financiare. Tabelul nr. 7 Tezoreria netǎ Nr

Specificaţie

U.M.

Perioada de analizǎ 2007

crt

2008

2009

Simbol şi mod de calcul

1 2

Fond de rulment Necesar de fond de rulment

Lei Lei

1456 1456

6725 3943

4254 1100

FR NFR

3

Trezoreria netǎ

Lei

0

2782

3154

TN

4

Indicele trezoreriei nete

%

-

0

113,37

5

Variaţia indicelui trezoreriei

%

-

-100

13,37

6 7

nete Trezoreria de activ Trezoreria de pasiv

Lei Lei

0 0

2782 0

3154 0

TA TP

Din tabelul anterior se observǎ cǎ primul an luat în calcul (anul 2005) înregistreazǎ o trezorerie nulǎ (T = 0) rezultatǎ în urma strictei egalitǎţi între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Aceastǎ valoare nulǎ care poate deveni oricând negativǎ, a obligat întreprinderea a se feri de riscul unei sterilitǎţi de excedente durabile, cât şi contra riscului de dependenţǎ faţǎ de bǎnci. În anii 2008 şi 2009 se observǎ rezultatul echilibrului financiar, deoarece trezoreria este pozitivǎ (T > 0: de 2682 lei pentru anul 2008 şi de 3154 lei pentru anul 2009) deoarece fondul de rulment reflectǎ un nivel superior faţǎ de necesarul de fond de rulment. Astfel, 74

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

ferma analizatǎ deţine în aceastǎ perioadǎ disponibilitǎţi bǎneşti în conturi şi în casǎ. Are deci avantajul unei lichiditǎţi care-i permit rambursarea datoriilor pe termen scurt şi efectuarea de plasamente efeciente, sau altfel spus, are avantajul unei creşteri a autonomiei financiare pe termen scurt. Dacǎ trezoreria va continua sǎ creascǎ (aşa cum observǎm cǎ are un trend crescǎtor), aceastǎ situaţie va avea un efect nefavorabil deoarece pe termen lung abundenţa resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar putea semnifica ineficienţa utilizǎrii lor cu efecte în remunerarea capitalului, respectiv rambursarea împrumuturilor. Pentru perioada 2007-2009 trezoreria reflectǎ în cel mai înalt grad eficienţa firmei. Aceastǎ trezorerie netǎ pozitivǎ înregistratǎ la încheierea exerciţiului financiar reflectǎ echilibrul financiar al firmei SC CRIMAT SRL Botoşani în întregul sǎu exerciţiu şi faptul cǎ exerciţiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar. Evoluţia trezoreriei pentru perioada analizatǎ este urmǎtoarea:  Pentru anul 2008 trezoreria creşte la 2782 lei faţǎ de anul 2007 când aceasta

întregistra o valoare nulǎ ( ∆T > 0;

>

. Aceastǎ situaţie reflectǎ un cash-flow

pozitiv, situaţie apreciatǎ ca fiind pozitivǎ deoarece exprimǎ faptul cǎ activitatea desfǎşuratǎ de întreprindere se concretizeazǎ într-un flux crescǎtor de lichiditǎţi. Trezoreria este în creştere, reflectând o sporire a disponibilitǎţilor pe care le deţine întreprinderea.  În perioada 2008-2009 trezoreria este în creştere (3154 lei) ( ∆T > 0;

>

. O datǎ cu înregistrarea acestui trend crescǎtor al trezoreriei, unitatea trebuie sǎ evite folosirea ineficientǎ a resurselor, acest excedent de lichiditǎţi putând fi folosit în plasamente pe piaţa monetarǎ sau capitaluri. Grafic, evoluţia trezoreriei pentru perioada 2007 – 2009 poate fi reprezentatǎ astfel:

75

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Fig.4 Evoluţia trezoreriei nete în anii 2007, 2008 şi 2009 SC CRIMAT SRL nu solicitǎ mijloace de finanţare pe termen scurt de la bǎnci şi instituţii financiare, deci nu înregistrazǎ astfel o trezorerie de pasiv. Aceasta are disponibilitǎţi în casǎ sau în conturile bancare care-i pot permite sǎ efectueze plasamente financiare, dând o utilizare trezoreriei sale, denumitǎ trezorerie de activ.

4.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL FIRMEI SC CRIMAT SRL BOTOŞANI PE BAZA RATELOR DE STRUCTURĂ ŞI DE FINANŢARE 4.3.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ În cele ce urmeazǎ vom analiza urmǎtoarele rate de structurǎ, rate ce ne vor indica existenţa sau inexistenţa unui echilibru financiar înregistrat de cǎtre SC CRIMAT SRL. Astfel: Tabelul nr. 8 Ratele de structurǎ Nr

Indicatori

U.M.

crt 1

Creanţe

Lei

Perioada analizatǎ 2007

2008

2009

150

808

12304

Simbol şi mod de calcul

76

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

2 3 4 5

Disponibilitǎţi Active circulante Datorii pe termen scurt Rata solvabilitǎţii

6

(lichiditǎţii) generale Rata solvabilitǎţii

Lei Lei Lei % %

2170 2320 864 2,69 2,69

8614 66752 62809 1,06 0,15

28018 87097 85997 1,01

D AC DTS =

0,47

AC/DTS =

(lichiditǎţii) reduse 7

Rata

solvabilitǎţii

8 9 10

(lichiditǎţii) imediate Capital propriu Credite bancare Rata solvabilitǎţii globale

%

2,51

0,14

0,33

Lei Lei %

6361 864 7,36

8578 262859 0,03

12203 265297 0,05

+D)/DTS = D/DTS Cpr = Cpr/

Ca orice întreprindere, SC CRIMAT SRL Botoşani este supusǎ unor riscuri financiare, dar cel mai important este riscul de faliment care poate fi generat de insolvabilitate. De aceea, este necesarǎ cunoaşterea în permanenţǎ a nivelului de solvabilitate înregistrat de cǎtre întreprindere în scopul protejǎrii acesteia de eventualele riscuri care pot surveni. Cunoaşterea solvabilitǎţii şi menţinerea acesteia la un anumit nivel va conduce la o capacitate a întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de platǎ pe o anumitǎ perioadǎ de timp şi de a-şi asigura astfel echilibrul financiar. În urma calculelor ratelor de structurǎ distingem faptul cǎ în anul 2007 rata solvabilitǎţii generale este de 2,69, ceea ce semnificǎ o situaţie bunǎ ce indicǎ existenţa unor active circulante mai mari decât datoriile pe termen scurt. Deci, o parte a capitalului permanent este utilizat pentru finanţarea activitǎţii de exploatare. Anii 2008 şi 2009, a cǎror ratǎ are valoarea de 1,06 şi respectiv 1,01, se caracterizeazǎ prin existenţa unei situaţii nefavorabile, dar care nu poate reprezenta un pericol pentru unitate în cazul în care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decât cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Rata lichiditǎţii reduse înregistrazǎ cea mai mare valoare (2,69) pentru anul 2007, ceea ce demonstreazǎ o situaţie extrem de favorabilǎ firmei, deoarece vedem cǎ datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor realizabile (creanţelor), cât şi pe seama celor disponibile (disponibilitǎţilor). Observǎm cǎ mǎrimea acestei rate depinde de numǎrul de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor şi de disponibilitǎţile existente în casǎ şi în conturile bancare. Pentru anul 2008 (cu o

= 0,15) şi 2009 (cu o

= 0,47) situaţia a fost

nefavorabilǎ. 77

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Prin înregistrarea unei rate a solvabilitǎţii imediate de 2,51 (2007) şi a unei rate de 0,33 (2009) a fost posibilǎ existenţa unei capacitǎţi de platǎ, adicǎ existenţa de mijloace bǎneşti disponibile pe o perioadǎ scurtǎ de timp (de regulǎ pânǎ la 30 de zile) pentru achitarea datoriilor exigibile pe aceeaşi perioadǎ. O ratǎ a solvabilitǎţii imediate de 0,14 (2008) aratǎ faptul cǎ disponibilitǎţile participǎ într-o micǎ mǎsurǎ la acoperirea datoriilor curente. Deoarece pentru anul 2007 rata solvabilitǎţii globale este mai mare decât 1,5 ( =7,36), securitatea de care se bucurǎ creditorii pe termen scurt, dar şi lung este maximǎ. Valorile reduse ale marjei pentru ceilalţi ani (0,03 pentru 2008 şi 0,05 pentru 2009) demonstreazǎ o situaţie nesatisfǎcǎtoare şi evidenţiazǎ riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri puse care au creditat întreprinderea (bǎncile prin acordare de credite).

4.3.2. ANALIZA RATELOR DE FINANŢARE În urma analizei ratelor de finanţare echilibrul financiar al fermei SC CRIMAT SRL Botoşani va fi înţeles ca un ansamlu de corelaţii ce se formeazǎ în procesul de rotaţie a capitalului. Tabelul nr. 9 Ratele de finanţare Nr

Indicatori

UM

crt

Perioada de analizǎ 2007

2008

2009

Simbol şi mod de calcul

1 2 3

Capital propriu Capital permanent Rata autonomiei financiare

Lei Lei %

6361 6361 100

8578 208628 4,11

12203 191503 6,37

Cpr CP = Cpr/

4 5 6

Fond de rulment Stocuri Rata de finanţare

a

Lei Lei %

1456 0 0

6725 57330 11,73

4254 46775 9,09

CP*100 FR St = FR/St*100

7 8

stocurilor Active circulante Rata de finanţare a activelor

Lei %

2320 62,76

66752 10,07

87097 4,88

AC = FR/

9

circulante pe seama FR Active imobilizate

Lei

4905

201902

187245

AC*100 Ai 78

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

10

Rata

de autofinanţare

11

activelor Rata de

a

%

129,68

4,25

6,52

12

imobilizǎrilor pe seama Cpr Rata de finanţare a activelor

%

129,68

103,33

102,27

13 14 15

imobilizate pe seama CP Datorii totale Total activ Rata datoriilor

finanţare

a

%

88,04

3,19

4,45

= Cpr/ (Ai+AC)*100 = Cpr/ Ai*100 = CP/ Ai*100

Lei lei %

864 7225 11,96

262859 268654 97,84

265297 274342 96,70

At = /At*100

Deoarece rata autonomiei fiananciare este de 100% pentru anul 2007, gradul de independenţǎ al SC CRIMAT SRL Botoşani în aceastǎ perioadǎ este maximǎ, iar sursele proprii deţin o pondere maximǎ în cadrul surselor stabile ale întreprinderii. Aceastǎ ratǎ scade însǎ considerabil în perioada urmǎtoare (pentru anul 2008

= 4,11, iar pentru anul 2009

=

6,37) pe mǎsura îndatorǎrii faţǎ de bǎnci, deci pe mǎsura scǎderii surselor proprii în cadrul surselor stabile. Apare deci dependenţa întreprinderii faţǎ de bǎnci. Stocurile sunt acoperite prin fondul de rulment într-o proporţie de 11,73% (pentru 2008) şi 9,09% (pentru anul 2009). În anul 2007, activele circulante sunt acoperite într-o mǎsurǎ satisfǎcǎtoare de cǎtre fondul de rulment, cu o ratǎ de 62,76%, însǎ pe mǎsura creşterii valorii acestora, fondul de rulment nu finanţeazǎ decât o micǎ parte din valoarea acestora (10,07% şi respectiv 4,88%). Tot în cadrul anului 2007 capitalurile proprii acoperǎ într-o mǎsurǎ satisfǎcǎtoare activele întreprinderii ( fonduri proprii (

= 88,04%), iar finanţarea imobilizǎrilor se realizeazǎ integral din

= 129,68%). Deoarece unitatea nu dispune de credite bancare mari pentru

aceastǎ perioadǎ (cu o ratǎ a datoriilor de 11,96%), rata de finanţare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent este egalǎ cu rata de finanţare a imobilizǎrilor pe seama capitalurilor proprii (

=

Activele imobilizate sunt finanţate integral din sursele

stabile. În anul 2008 şi 2009 finanţarea activelor imobilizate nu se realizeazǎ din fonduri proprii (

= 4,25% şi respectiv 6,52%), ci pe seama capitalului permanent (cu o ratǎ de

finanţare de 103,33% pentru anul 2008 şi o ratǎ de 102,27% pentru anul 2009), prin creşterea dependenţei faţǎ de furnizorii de fonduri (o ratǎ a datoriilor de 97,84% pentru anul 2008 şi o ratǎ a datoriilor de 96,70% pentru anul 2009). Puternica îndatorare faţǎ de bǎnci are efectul 79

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

unei scǎderi a autonomiei pe termen lung a unitǎţii, deci efectul unei dependenţe tot mai mari faţǎ de bǎnci.

4.4. ECHILIBRUL FINANCIAR AL FIRMEI SC CRIMAT SRL BOTOŞANI PE BAZA TABLOULUI DE FINANŢARE În analiza echilibrului financiar a unitǎţii SC CRIMAT SRL Botoşani vom utiliza tabloul de finanţare în scopul surprinderii fluxurilor nete de trezorerie, întocmit pe baza bilanţului şi a contului de rezultate. Vom detalia în cele ce urmeazǎ acest document informaţional important pentru a explica formarea fondului de rulment şi relaţia acestuia cu soldul de trezorerie, prin intermediul fluxurilor monetare (de încasǎri şi plǎţi) ale exerciţiului încheiat. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere permite formularea de judecǎţi de valoare cu privire la riscul pe care şi-l asumǎ întreprinderea şi evaluarea mişcǎrilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta, bilanţul poate fi ananlizat din punct de vedere al lichiditǎţii, respectiv, al exigibilitǎţii şi al flexibilitǎţii financiare cu care se confruntǎ întreprinderea. Astfel, în cele ce urmeazǎ vom întocmi tabloul de finanţare al unitǎţii SC CRIMAT SRL Botoşani pe baza datelor din bilanţul contabil şi pe baza datelor din contul de profit şi pierdere. Tabelul nr. 10 Date din contul de profit şi pierdere

Indicatori Vânzǎri (Cifra de afaceri) Aprovizionǎri Variaţia stocurilor Cheltuieli externe Cheltuieli de personal Amortismente Cheltuieli financiare Rezultatul net

Perioada analizatǎ 2007

2008

2009

4950 6005 0 100 2945 0 6105 1633

86777 69775 10800 110 5580 11454 16051 3217

136665 121595 1800 471 2071 84657 14523 2625

Tabelul nr. 11 Tabloul de finanţare 80

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Tabloul de finanţare CAF (autofinanţare) Creşteri de capital Împrumuturi Total resurse Investiţii Variaţia NFR Variaţia trezoreriei Variaţia clienţi Variaţia furnizori Total alocǎri

Perioada analizatǎ 2007

2008

2009

1944 0 0 1944 0 0 0 1944

4306 108363 200050 312719 21670 2487 2782 657 110 312719

3125 71520 179300 253945 36843 -2843 372 11469 7300 253945

Tabelul nr. 12 Date din bilanţul contabil

Indicatori Imobilizǎri corporale Amortismente Clienţi Trezorerie Capital social Rezerve Rezultat Datorii financiare

Perioada analizatǎ: 2007

2008

2009

4905 0 150 0 3940 2421 1633 864

201902 11454 808 2782 3940 2421 3217 262859

187245 84657 12304 3154 3940 2421 2625 265297

Apreciem cǎ societatea este în plinǎ devenire. Demarajul sǎu este fulminant (indicele de creştere a cifrei de afaceri de circa 1753% în al doilea an de analizǎ şi un indice de creştere de circa 157% pentru ultimul an luat în calcul). Prin aceastǎ creştere a cifrei de afaceri se poate evidenţia o adaptare cantitativǎ şi calitativǎ la evoluţia cererii de piaţǎ. Aceastǎ dezvoltate a unitǎţii a solicitat dupǎ cum putem vedea modernizarea întreprinderii prin creşterea investiţiilor (sumele alocate investiţiilor: pentru anul 2008- 21670 RON, iar pentru anul 2007-36843 RON). Pe perioada analizatǎ capacitatea de autofinanţare are valori oscilante, însǎ pozitive. Pentru anul 2007 şi anul 2008 finanţarea investiţiilor nu se poate realiza din fonduri proprii, deoarece CAF < Investiţiile, de aceea se recurge la credite pe termen mediu şi lung (de 200050 lei pentru anul 2007 şi de 179300 lei pentru anul 2009), în scopul acoperirii 81

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

cheltuielilor aferente demarǎrii investiţiei. Cunoscându-se costul mai ridicat al capitalului atras (cheltuieli cu dobânzile, comisioanele bancare, etc) comparativ cu acel cost al capitalului propriu, putem aprecia cǎ aceastǎ contractare de credite influenţeazǎ rezultatul final al exploatǎrii. În anul 2009 se pare cǎ piaţa este relativ saturatǎ comparativ cu perioada precedentǎ, când cifra de afaceri a crescut cu circa 1753%. O creştere mai lentǎ a cifrei de afaceri are efect asupra rezultatului, care înregistreazǎ o uşoarǎ scǎdere (de la 3217 RON în 2006, la 2625 RON în anul 2009). În aceastǎ perioadǎ întreprinderea cautǎ sǎ se încadreze în conţinutul cantitativ şi calitativ al pieţei prin creşterea sumelor alocate investiţiilor (de la 21670 lei la 36843 lei). Deoarece variaţia trezoreriei are valori pozitive (2782 lei pentru anul 2007 şi 372 lei pentru anul 2009) reflectǎ faptul cǎ întreprinderea a acumulat lichiditǎţi sau şi-a diminuat îndatorarea. Cunoaştem faptul cǎ mǎrimea acesteia depinde de rentabilitatea întreprinderii, de costul resurselor externe şi de riscul asumat pentru acoperirea nevoilor de finanţat. Observǎm cǎ investiţiile au un trend crescǎtor, pe când valoarea imprumuturilor scade de la o perioadǎ la alta. În anul 2009 întreprinderea şi-a restrâns nevoia de fond de rulment, fapt care permite sǎ-şi reconstituie, în parte, trezoreria.

CONCLUZII

82

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Din cele analizate anterior, putem concluziona cǎ activitatea unei întreprinderi trebuie sǎ fie generatoare de efecte pozitive care sǎ conducǎ la susţinerea principiului continuitǎţii activitǎţii. Este necesarǎ deci existenţa unui echilibru financiar pe toatǎ durata de funcţionare a întreprinderii între resursele şi nevoile acesteia. La nivelul fiecǎrui agent economic se proiecteazǎ un echilibru economico-financiar care apare în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi unde componentele sale se bazeazǎ pe balansarea între venituri (resurse) şi cheltuieli (destinaţii). Veniturile au drept sursǎ încasǎrile din vânzarea producţiei marfǎ la intern şi la export, din executǎri de lucrǎri şi prestǎri de servicii, comercializarea mǎrfurilor prin reţeaua proprie de desfacere, etc. În condiţiile desfǎşurǎrii activitǎţii agenţilor economici pe baza principiilor eficienţei şi a rentabilitǎţii între venituri şi cheltuieli, se constituie o diferenţǎ alcǎtuitǎ din profit, taxa pe valoare adǎugatǎ şi eventual alte forme de venit net, etc. În acelaşi timp, pe seama profitului, a amortizǎrii, a creditului şi a altor sume (provizioane) întreprinderea îşi constituie o serie de fonduri privind dezvoltarea (imobilizǎrilor mobiliare şi imobiliare), creşterea producţiei (activele circulante), cercetarea, acoperirea unor nevoi sociale, culturale, etc. De reţinut este faptul cǎ între resursele fiecǎrui fond propriu şi destinaţia acestuia este necesar sǎ se asigure, de asemenea, o stare de echilibru. Aşa cum am observat şi la unitatea analizatǎ, şi anume SC CRIMAT SRL Botoşani, un fond de rulment mai mare decât necesarul de fond de rulment(echilibrul financiar) a permis desfǎşurarea în bune condiţii a activitǎţii viitoare. Echilibrul finaciar este deci o formǎ de manifestare a echilibrului economic şi reflectǎ asigurarea resurselor pe de o parte şi respectarea obligaţiilor de platǎ ale întreprinderii cǎtre terţi pe de altǎ parte. El reprezintǎ pentru întreprindere egalitatea dintre sursele financiare şi mijloacele economice necesare desfǎşurǎrii activitǎţii de exploatare şi comercializare pe termen lung şi scurt. Eficienţa şi rentabilitatea, ca trǎsǎturi definitorii ale autonomiei financiare angajeazǎ agenii economici în direcţia realizǎrii unor venituri (încasǎri) din activitǎţile economice desfǎşurate (de producţie, de comercializare, etc) mai mari decât cheltuielile, diferenţa rezultatǎ, respectiv beneficiul (profitul) obţinut se impune a fi atât de mare, încât sǎ acopere dezvoltarea proprie, cointeresarea agenţilor economici, a salariaţilor privind nevoile sociale, culturale, de agrement, etc, inclusiv vǎrsarea impozielor şi altor sume convenite bugetului. În acelaşi timp, echilibrul financiar solicitǎ întreprinderilor sǎ-şi desfǎşoare activitatea la un asemenea nivel încât sǎ asigure permanent egalitatea dintre necesarul de fonduri pentru producţie, dezvoltare, cercetare, tehnicǎ de vârf, etc şi resursele financiare corespunzǎtoare. 83

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

Privind esenţa şi amplitudinea echilibrului financiar este important de reţinut cǎ acesta nu se circumscrie numai la activitatea de producţie sau de comercializare a produselor, ci se referǎ la fel ca şi gestiunea economicǎ la toate activitǎţile întreprinderii: investiţii, cercetare, acţiuni sociale, etc. Aceste activitǎţi conexe activitǎţii de bazǎ, chiar dacǎ nu au ca obiectiv principal realizarea de beneficii (profit), alocarea de fonduri financiare în direcţiile menţionate trebuie şa urmǎreascǎ în primul rând eficienţa consumǎrii lor, ceea ce implicit înseamnǎ crearea unor condiţii favorabile desfǎşurǎrii activitǎţii de bazǎ, inclusiv a unor posibilitǎţi potenţiale de creştere a profitului. În acelaşi timp, profitul sporit devine alǎturi de alte surse proprii suportul realizǎrii ehilibrului financiar şi a celorlalte activitǎţi ale întreprinderii, în afara celei de bazǎ. Echilibrul financiar implicǎ aspecte calitative, ţinând seama de structura sa care vizeazǎ proporţionalitatea optimǎ a repartizǎrilor de fonduri pe fiecare dintre elementele structurii de producţie şi pentru achitarea obligaţiilor financiare, precum şi a raporului optim dintre fiecare categorie de resurse (resurse proprii, atrase, împrumutate, bugetare, etc) şi total. Conducerea eficientǎ a activitǎţii financiare presupune cunoaşterea proporţiilor alocǎrilor de resurse încât într-o anumitǎ perioadǎ (an, trimestru) sǎ se realizeze rezultate financiare, respectiv profit maxim. De asemenea o mare importanţǎ o are evidenţierea structurii procentuale a surselor de finanţare în scopul stabilirii acelor proporţii care sǎ asigure realizarea celui mai redus cost al procurǎrii şi utilizǎrii fondurilor. Previziunea financiarǎ urmǎrind fundamentarea egalitǎţii dintre necesarul de fonduri şi resursele de finanţare are în vedere concomitent atât repartizarea optimǎ a resurselor pe elemente ale structurii de producţie, cât şi pe surse de provenienţǎ în scopul obţinerii celei mai eficiente alocǎri de resurse cu cel mai redus cost de procurare şi utilizarea a acestora, ambele exigenţe fiind în mǎsurǎ sǎ contribuie la obţinerea de profit maxim, pe perioade de timp mai îndelungate, cu toate incertitudinile şi fluctuaţiile ce se manifestǎ frecvent în economia de piaţǎ. Diagnosticarea echilibrului financiar este conceputǎ ca o etapǎ de restructurare a întreprinderii în vederea îmbunǎtǎţirii, consolidǎrii sau salvǎrii situaţiei financiare. Asigurarea echilibrului financiar necesitǎ o sincronizare între ritmul cheltuielilor de aprovizionare şi producţie pe de o parte şi cel al încasǎrii şi vânzǎrii producţiei pe de altǎ parte. Nerespectarea acestei cerinţe se reflectǎ în lipsa capacitǎţilor de platǎ a întreprinderii, respectiv apariţia creditelor nerambursate la scadenţǎ şi a datoriilor neachitate la termen faţǎ de furnizori, faţǎ de stat.

84

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important dacǎ avem în vedere cerinţele, solicitǎrile întreprinderii şi resursele de satisfacere a celor dintâi. Determinarea echilibrului financiar trebuie realizatǎ prin prisma cerinţelor întreprinderii şi a raportului dintre datorii şi autofinanţare a nevoilor pentru exploatare şi investiţii în strânsǎ corelaţie cu formarea şi folosirea fondurilor, a resurselor întreprinderii. Din aceste considerente, o importanţǎ deosebitǎ prezintǎ structura echilibrului, a raportului în care se aflǎ, şi de aici, o anumitǎ calitate a echilibrului financiar al întreprinderii. Când vorbim de echilibru financiar, ne referim la necesitǎţi şi resurse, la încasǎri şi plǎţi, la elementele componente ale nevoilor de resurse şi ale celor ce privesc posibilitǎţile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor şi modul de utilizare (destinaţia acestora). În ceea ce priveşte determinarea unei structuri a echilibrului financiar, putem afirma cǎ acest lucru este deosebit de important din cauza puterii sale de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluţie. De aceea, trebuie fǎcutǎ diferenţa între echilibrul static şi cel dinamic, caracteristic evoluţiei. Echilibrul static redǎ tabloul corelaţiilor şi poziţiilor la un moment dat, fǎrǎ a exprima evoluţia sau fluxurile în decursul perioadei pe când echilibrul financiar dinamic priveşte evoluţia fluxurilor de echilibrare, reprezentând de fapt comportamentul sistemului la acţiunea factorilor de dezechilibru, respectiv capacitatea de echilibrare în timp a sistemului. Analiza echilibrului financiar, fie staticǎ, fie dinamicǎ, trebuie sǎ aibǎ în vedere ipostazele resurselor, şi anume: alocate, ocupate, consumate. O asemenea analizǎ permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativǎ contribuie şi analiza provenienţei resurselor financiare, şi anume: finanţare, autofinanţare, creditare şi mǎrimea participǎrii fiecǎreia la constituirea unui fond sau a ansamblului de fonduri a întreprinderii. Echilibrul nu constǎ într-o simplǎ egalitate. El încorporeazǎ anumite particularitǎţi şi corelaţii între elementele sale structurale. Teoria echilibrului este o concepţie potrivit cǎreia în mecanismul procesului dezvoltǎrii este esenţialǎ starea de echilibru între obiectul de dezvoltare şi mediul ambiant. Aceastǎ stare de echilibru este caracteristicǎ în relaţia întreprindere – mediu ambiant, dar şi în cea de echilibru economic general – echilibru financiar. Nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar deoarece pune în evidenţǎ acele nevoi ciclice neacoperite financiar din resursele temporare şi reînnoibile permanent în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Aceastǎ apreciere porneşte de la analiza calitativǎ a activitǎţii de exploatare, calitate apreciatǎ prin capacitatea ciclului de exploatare de a-şi echilibra nevoile ciclice cu resursele ciclice de capital. Partea rǎmasa 85

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

nefinanţatǎ ar trebui sǎ fie mai micǎ sau cel mult egalǎ cu fondul de rulment funcţional, astfel calitatea necorespunzǎtoare a ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru funcţional care va afecta trezoreria întreprinderii (întreprindrea este vulnerabilǎ dacǎ apeleazǎ în cea mai mare parte la finanţǎri din credite bancare pe termen scurt). Realizarea obiectivului major al unei întreprinderi (maximizarea valorii sale patrimoniale) poate avea loc numai în condiţiile unei activitǎţi profitabile şi de menţinere a echilibrului financiar.

BIBLIOGRAFIE

86

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERI

1. Antoniu N., Neagoe I. - Finanţele întreprinderilor, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1993. 2. Brezeanu P., Toma M. – Finanţe şi gestiune financiarǎ, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1996. 3. Cristea H., Ştefǎnescu N. – Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 1996. 4. Georgescu N. – Analiza bilanţului contabil, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1999. 5. Herbei M. – Echilibrul financiar la nivel microeconomic, Ed. Mirton, Timişoara, 1999. 6. Ilie V. – Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Ed. Didacticǎ şi pedagogicǎ, Bucureşti, 1999. 7. Mǎrgulescu D., Niculescu Maria – Analiza economico - financiarǎ în comerţ şi în turism, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1994. 8. Mǎrgulescu D. – Analiza economico - financiarǎ a societǎţilor comerciale, Ed. Tribuna Economicǎ, Bucureşti, 1994. 9. Mironiuc Marilena – Analiza financiarǎ, Ed. Junimea, Iaşi, 2000. 10. Mihai I. – Analiza economico – financiarǎ, Ed. Mirton, Timişoara, 1999. 11. Mihai I., Buglea A. Ştefan P. – Analiza financiarǎ a întreprinderii – îndrumǎtor metodologic, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999. 12. Onofrei Mihaela – Finanţele întreprinderii, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2004. 13. Paul Bran - Decizia financiarǎ în unitatea economicǎ, Ed. Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1990. 14. Paul Bran – Finanţele întreprinderii, Ed. Logos, Chişinǎu, 1995. 15. Stancu I. – Finanţe, Ed Economicǎ, Bucureşti, 2002. 16. Stǎnescu C., Işfǎnescu A., Bǎicuşi A. – Analiza economico – financiarǎ, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1996. 17. Stancu I., Bran P., Ilie V. - Finanţele unitǎţilor economice prin metoda instruirii active, Ediţia a 3-a, Tipografia ASE, Bucureşti, 1990. 18. Toma M., Alexandru F. - Finanţe şi gestiune financiarǎ a întreprinderii, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 1998 19. Trascǎ Margareta – Evaluǎri contabile patrimoniale, Ed. Tribuna Economicǎ, Bucureşti, 1998.

87