Drept Civil, Drepturi Reale Principale, Corneliu Bîrsan, Ediția 2, 2015

CORNELIU BÎRSAN

DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE în reglementarea noului Cod civil

Ediţia a 2-a,f revizuită si f / actualizată

r

2 015

^JLv0c>O X £X .

Drept civil. Drepturile reale principale în re g le m e n ta re a n o u lu i Cod civil Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată

i

Copyright © 2015 Editura Hamangiu SRL Editură acreditată CNCS - Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Hamangiu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BÎRSAN, CORNELIU Drept civ il: drepturile reale principale / Corneliu Bîrsan. Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti: Editura Hamangiu, 2015 ISBN 978-606-27-0212-0

D oc Profe Judecate*

347(498)______________________________________________

\

Editura Hamangiu Bucureşti, Str. Col. Popeia nr. 36, sector 5 O.P. 5, C.P. 91

Vânzări: 021.336.01.25 031.425.42.24

Telefon/Fax: 021.336.04.43 031.805.80.21

E-mail: [email protected] [email protected]

D

P ro f. u n iv . d r. Corneliu Bîrsan Doctor Honoris Causa al Universităţii Paris 1 Panthéon-Sorbonne şi al Universităţii de Vest din Timişoara Profesor emerit la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti Judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în perioada 1998-2013

Drept civil. Drepturile reale principale în re g le m e n ta re a n o u lu i Cod civil Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată

l

r

y E c U tc m

20X5

alin. art. B.C. B.C.A. B.J. B. Of. C. civ. C. proc. civ. C.A. C.C. C.D. C.E.D.O . C.J. C.J.C.E. C.P.J. C .P.J.C. C.S.J. Cas. Cass. col. civ. dec. dec. de îndrum Dreptul ed. Ed. I. C.C.J. La elaborarea prezentei lucrări a fost avută în vedere legislaţia publicată până la data de 25 fe b ru a rie 2015.

J .

O .

J.S.C.

Abrevieri alin.

alineatul

art.

articolul

B.C.

Buletinul Casaţiei

B.C.A.

Buletinul C urţilor de Apel

B.J.

Buletinul Jurisprudenţei

B. Of.

Buletinul O ficial

C. civ.

C odul civil

C. proc. civ.

C odul de procedură civilă

C.A.

C urtea de apel

C.C.

C urtea C onstituţională

C.D.

C ulegere de decizii

C .E.D .O .

C urtea Europeană a D repturilor O m ului

C.J.

Curierul Judiciar

C.J.C.E.

C urtea de Justiţie a C om unităţilor Europene

C.P.J.

C ulegere de practică judiciară

C.P.J.C.

C ulegere de practică judiciară în m aterie civilă

C.S.J.

C urtea Suprem ă de Justiţie

Cas.

C urtea de Casaţie

Cass.

C urtea de C asaţie franceză

col. civ.

colegiul civil

dec.

decizia

dec. de îndrum .

decizia de îndrum are

Dreptul

revista Dreptul

ed.

ediţia

Ed.

Editura

I.C.C.J.

înalta C urte de C asaţie şi Justiţie

J.O.

Jurnalul O ficial al C om unităţilor/U niunii Europene

J.S.C.

Jurisprudenţa Secţiei civile şi de proprietate intelectuală

\

VI

D re p tu rile reale p rin c ip a le

Jud.

Judecătoria

lit.

litera

M. Of.

M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I

NCC

noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată)

P.R.

Pandectele Rom âne

parag.

paragraful

pct.

punctul

R.D.C.

Revista de drept com ercial

R.R.D.

Revista rom ână de drept

R.R.D.J.

Revista rom ână de jurisprudenţă

R.R.D.P.

Revista rom ână de drept privat

s. civ.

secţia civilă

s. civ. şi de propr. int.

secţia civilă şi de proprietate intelectuală

s. corn.

secţia com ercială

s. cont. adm . şi fisc.

secţia de contencios adm inistrativ şi fiscal

s. min. şi fam .

secţia pentru cauze cu m inori şi de fam ilie

s. mun. şi asig. soc.

secţia pentru litigii de m uncă şi asigurări sociale

S.D.R.

Studii de drept rom ânesc

S.U.

Secţiile Unite

sent.

sentinţa

Trib. jud.

Tribunalul judeţean

Trib. Suprem

Tribunalul Suprem

voi.

volum ul

"Capitolul I. P a r m o Secţiunea l Vocti Secţiunea a 2-a. C S ecţiunea a 3-a r "* t'C a p ito lu l al 114«. D in te rm e d ia re - C Secţiunea 1 Dnec< Secţiunea a 2-a. ' S ecţiunea a 3-a ' C a p ito lu l al IlU e a . I C o n ţin u t. C o r*: Secţiunea 1 3>a~r Secţiunea a 2-a l Secţiunea a 3-a C C a p ito lu l al îV -'ea ! Secţiunea 1 V a x Secţiunea a\-=^_ i

Persoanee Persoane-

S

Statul ş - n t

ale dr£

Secţiunea a Cons* Lim ite e

0

2.1. R e g e - -? 2.2. Lirr :e e * 2.3. U rr :e e j 2.3.1. Con \2 . '2 ^ 3 7 Um

- :e Secţiunea a 4-a i privată______ §1. Considerări §2. R e g im . - §3. D obânc 'e a

r Cuprins ■“ "C a p ito lu l I. P a trim o n iu l. N o ţiu n e . C a ra cte re ju rid ic e . F u n c ţii Secţiunea 1. N oţiunea de patrim oniu_______________________ Secţiunea a 2-a. C aracterele ju rid ice ale p a trim o n iu lu i______ Secţiunea a 3-a. Funcţiile patrim oniului_____________________

-t

_1 _9 17

C a p ito lu l al ll-le a . D re p tu rile re a le şi d re p tu rile de c re a n ţă . C a te g o rii in te rm e d ia re . C la s ific a re a d r e p tu rilo r re a le _____________________ Secţiunea 1. D repturile reale ş i drepturile de c re a n ţă ________________ Secţiunea a 2-a. C ategorii ju rid ice in te rm e d ia re _____________________ Secţiunea a 3-a. C lasificarea drepturilo r reale_______________________

23 23 27 30

C a p ito lu l al lll-le a . D re p tu l de p ro p rie ta te . D e fin iţie . C a ra c te re ju rid ic e . C o n ţin u t. C o n d iţii g e n e ra le de e x e r c ita r e ________________________ S ecţiunea 1. D efiniţia dreptulu i de p roprietate__________________________ S ecţiunea a 2-a. C onţinutul ju rid ic a l dreptulu i de p ro p rie ta te ___________ S ecţiunea a 3-a. C aracterele ju rid ice ale dreptului de pro p rie ta te _______

33 33 43 47

C apitolul al IV-lea. Dreptul de proprietate p r iv a tă __________________________ 51 Secţiunea 1. N o ţiuni generale. D efiniţie_____________________________________ 51 Secţiunea a \F & \S u b ie c te ie dreptului de proprietate p riv a tă __________________ 53 Persoanele fizice ca subiecte ale dreptului de proprietate p riv a tă _______ 53 Persoanele juridice de drept privat____________________________________ 55

t 0

Statul şi unităţile sale adm inistrativ-teritoriale ca subiecte ale dreptului de proprietate p riv a tă ___________________________________ 59 Secţiunea a 3 -a /C o n ţin u tu l ş i lim itele dreptului de proprietate p r iv a tă ________ 62 C onsideraţii g e n e ra le ________________________________________________ 62 Lim itele exercitării dreptului de proprietate privată______________________63 2.1. R eglem entare. Precizări prealabile. C la s ific ă ri____________________ 63 2.2. Lim itele m ateriale ale exerciţiului dreptului de proprietate p riva tă ___ 67 2.3. Lim itele juridice ale exerciţiului dreptului de proprietate privată ____ 71 2.3.1. C onsideraţii generale. C la sific ă ri______________________________ 71 \2 .3 j2 . Lim itele le g a le _______________________________________________ 72 2.3.3: Lim itele con ve n ţio n a le ________________________________________91 / 0 . 4 ] Lim itele ju d ic ia re _____________________________________________97 2.37$. Alte lim ite ale exerciţiului dreptului de proprietate p riv a tă ________ 99 S ecţiunea a 4-a. R egim ul ju rid ic a l u no r categorii de bun uri proprietate p rivată_______________________________________________________________ 102 §1. C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________________ 102 §2. R egim ul juridic al realizării şi al desfiinţării c o n s tru c ţiilo r______________ 103 §3. D obândirea de locuinţe şi alte spaţii în proprietate privată_____________ 107 §4. C irculaţia ju ridică a co n s tru c ţiilo r____________________________________ 113

D re p tu rile reale p rin cip a le

V III

§5. Regim ul folosinţei terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică. O rganizarea şi am enajarea teritoriului agricol________________________116 §6. C irculaţia juridică a te re n u rilo r________ ______________________________118 §7. R egim ul ju ridic al bunurilor din patrim oniul naţional cultural __________ 129 §8. Lim itări tem porare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale. R echiziţia unor b u n u ri___________________________ 135 Secţiunea a 5-a. Stingerea dreptului de proprietate privată. E x p ro p rie re a p en tru cauză de utilitate p u b lic ă __________________________ 136 §1. Principii g e n e ra le _______________ ___ ________________________________136 §2. Exproprierea pentru cauză de utilitate p u b lic ă _________________________ 138 S ecţiunea a 6-a. A b u zu l de drept în m ateria dreptului de proprietate p rivată_______________________________________________________________ 151 C a p ito lu l al V -lea. D re p tu l de p ro p rie ta te p u b lic ă _________________________ 159 S ecţiunea 1. C onsideraţii generale. R e glem entare_________________________ 159 Secţiunea a 2-a. D efiniţia dreptului de proprietate publică. Subiectele, conţin utul ş i obiectul său _____________________________________________ 161 S ecţiunea a 3-a. C aracterele ju rid ice ale dreptului de p roprietate ___nublică ş i lim itele exercitării sale_______________________________________175 C aractere ju rid ic e ___________________________________________________ 175 §2. Lim itele exercitării dreptului de proprietate p u b lic ă ___________________ 179 S ecţiunea a 4-a. E xercitarea dreptulu i de proprietate p u b lic ă _______________ 181 Precizări p re lim in a re _______________________________________________ 181 Dreptul de a d m in is tra re _____________________________________________ 183

§

C oncesionarea bunurilor proprietate p u b lic ă __________________________188 închirierea bunurilor proprietate pub lică______________________________ 194 §5. Darea în folosinţă cu titlu gratuit a unor bunuri proprietate p u b lic ă _____ 195 5-a. încetarea dreptului b licpăr _________________196 C aSpecţiunea ito lu l al Va l-lea. M o d a lită ţile ju rid icde e proprietate ale d re p tu lup iu de o p r ie ta te _______ 198 Secţiunea l^-N otiuni generale. E n u m e ra re _________________________________ 198 Secţiunea a l2 - d P roprietatea com ună pe co te -p ă rţi________________________201 §1. C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________________ 201 §2. C oproprietatea o b iş n u ită ___________________________________________ 204 §3. C oproprietatea fo r ţa tă ______________________________________________ 218 Secţiunea al3-at Proprietatea com ună în d evă lm ăşie_______________________2 3 5 Secţiunea a 4-a. încetarea pro p rie tă ţii co m u n e _____________________________2 3 7 Secţiunea a 5-a. C om paraţie între proprietatea com ună p e cote-părţi şi proprietatea com ună în d e vă lm ă şie ___________________________________ 2 42 Secţiunea a 6-a. P roprietatea p e rio d ic ă ___________________________________ 2 43 C a p ito lu l al V ll-le a . D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p r ie ta te __________ 251 S ecţiunea 1^C o n sid e ra ţii g e n e ra le ________________________________________ 251 Secţiunea a \2 4 D reptul de superficie_____________________________________ 25 3 §1. Dreptul de superficie în sistem ul anterior intrării în vigoare a noului Cod civil___________________________________________________253 §2. Dreptul de superficie în noul Cod c iv il_______________________________ 257

C u p rin s

nn v â Secţiunea a O-a. D reptul de u zu fru ct_______________ § î. D e fin iţîe lu a ra c te re juridice^jC onstituire. O biect §2. D repturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar. 2.1. D repturile uzufructuarului _______________________________ 2.2. D repturile nudului p ro p rie ta r_____________________________ 2.3. O bligaţiile u z u fru c tu a ru lu i_______________________________ 2.4. O bligaţiile nudului p ro p rie ta r_____________________________ 2.5. D repturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar în unele situaţii s p e c ia le ________________________________________ §3. S tin g e p a u z u fru c tu lu i________________________________________ Secţiunea a * £ a j D reptul de uz ş i dreptul de a b ita ţie __________________ Secţiunea a tfT S D reptul de s e rv itu te ________________________________ §1. C onsideraţii g e n e ra le _________________________________________ §2. C lasificarea se rvitutilor________________________________________ §3. C onstituirea servituţilor___________________________________ §4. E xercitarea servituţilor. Drepturile şi obligaţiile proprietarilor. §5. Stingerea s e rv itu ţilo r____________________________________ C a p ito lu l al V lll-le a . A p ă ra re a d re p tu lu i de p ro p rie ta te şi a c e lo rla lte d re p tu ri reale p rin c ip a le ________________ S ecţiunea 1. C onsideraţii generale S ecţiunea a 2-a. A cţiunea în revendicare întem eiată p e dreptul de proprietate p riv a tă ___________________________________ §1. Definiţie. C aracterizare g e n e ra lă __ §2. C ategorii ale acţiunii în revendicare. S ecţiunea a 3-a. R egim ul ju rid ic com un a l a cţiun ii în revendicare_ §1. Precizări prealabile _____________________________________ §2. A cţiunea în revendicare im obiliară. §3. A cţiunea în revendicare m obiliară . §4. E fectele acţiunii în revendicare S ecţiunea a 4-a. A lte a cţiun i reale de apărare a dreptului de proprietate privată ş i a dezm em brăm intelor s a le _____________________________ §1. A cţiunea n e g a to rie ____________________________________________ §2. A cţiunile co n fe so rii____________________________________________ §3. A cţiunea în g ră n iţu ire __________________________________________ S ecţiunea a 5-a. A cţiunea în revendicare a dreptulu i de proprietate publică ş i a drepturilo r reale corespunzătoare p ro prietăţii publice §1. A cţiunea în revendicare a dreptului de proprietate p u b lic ă ____ §2. A cţiunea în revendicare a drepturilor reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică______________________________ 1

C a p ito lu l al IX -lea. P o s e s ia _______________________ Secţiunea 1. N o ţiuni g e n e ra le ___________________ S ecţiunea a 2-a. D obândirea ş i pierderea p o se siei. }1.l D obândirea posesiei ______________________ ^ P ie r d e r e a p o s e s ie i________________________

IX

26 6 .266 .271 .271 .274 .275 .279 279 .2 8 3 .2 8 6 290 .2 9 0 .291 .2 9 4 .2 9 5 297

.300 .3 0 0 301 .301 .309 309 .309 .3 1 0 .3 2 0 .321 325 .3 2 5 .3 2 6 328 331 .331 .333 .336 336 341 .341 342

X

D re p tu rile reale p rin cip a le

Secţiunea Viciile pose siei § î. C onsideraţii g e n e ra le ____ §2. D iscontinuitatea posesiei _ §3. V iolenţa §4. C la n d e stin ita te a ___________ §5. P re c a rita te a _______________ S ecţiunea a 'tf-al Efectele p ose siei §1. C onsideraţii generale. §2. Posesia creează o prezum ţie de proprietate §3. P rotejarea posesiei prin acţiunile posesorii _ C a p ito lu l al X-lea. M o d u rile de d o b â n d ire a d re p tu rilo r re a le p rin c ip a le Secţiunea 1. C onsideraţii generale Secţiunea a 2-a. A ccesiunea ca m od de dobândire a drepturilo r reale . §1. C onsideraţii generale. §2. A ccesiunea im obiliară naturală . §3. A ccesiunea im obiliară artificială. 3.1. A ccesiunea im obiliară artificială în fostul Cod civil _____ 3.2. A ccesiunea im obiliară artificială în noul Cod c iv il______ 3.2.1. Principii g e n e ra le _______________________________ 3.2.2. R ealizarea de lucrări cu m aterialele altei persoane. 3.2.3. R ealizarea de lucrări autonom e cu caracter durabil asupra im obilului aparţinând altei persoane. 3.2.4. R ealizarea de lucrări adăugate cu caracter durabil asupra im obilului aparţinând altei p ersoan e_______________________ 3.2.5. înţelesul unor term eni şi dispoziţii legale speciale privitoare la accesiunea im obiliară a rtific ia lă ______________ §4. A ccesiunea m obiliară. (Secţiunea a t3-a] U zucapiunea ţpre scripţia achizitivă) ca m od de dobândire a d repturilo r r e a le _____________________________ §1. C onsideraţii g e n e ra le ___________________________________ §2. U zucapiunea în sistem ul fostului Cod civil de la 1 8 6 4 _____ | 2 A . Felurile uzucapiunii M odul de calcul al term enului uzucapiunii. E fectele uzucapiunii____________________ U zucapiunea în regim ul de carte funciară reglem entat de D ecretul-lege nr. 115/1938 ____________________________ §3. U zucapiunea în noul Cod civil 3.1. U zucapiunea im obiliară extratabulară 3.2. U zucapiunea im obiliară tabulară 3.3. D ispoziţii com une aplicabile uzucapiunii im obiliare , extratabulare şi celei tabulare 3.4. U zucapiunea bunurilor m obile.

343 .343 .345 .346 .347 .347 350 .350 .351 .352 .354 354 357 .357 .359 .3 6 4 .364 .369 .369 .372 _372

S ecţiunea a - a L posesia oe r« §1. C onside-a: §2. C ondiţiile 30 m obile c r r §3. Situa: a dccs §4. Problem e cc S ecţiunea a 5-a Z de bună-creoi §1. C onsioe-a* §2. C ondit e ş j de bună-cre Secţipnea a 6-a C v J & l* O cupa: unea \§24 T radiţiunea ( __ a a d re p tu fla J§ 3 -R o tă râ 'sa j Capitolul al Xl-!ea f reale imob a^e Secţiunea 1. C c s S ecţiunea a 2-a P §1. Sistem « za

şi inscrza-r 376 .378 .385 386 .386 .391 .391 .394 .400 .402 .4 0 3 .404 .4 0 7 .4 0 9 411

§2. Sistem « za Secţiunea a 3-a Secţiunea a - a P §1. Consice~a: (Ş ^ în s c rie 'e a zr § X N o ta re a «rc ^ t cartea fc a d §4. Rec: • ca aa In d e x

C u p rin s

XI

Secţiunea a 4-a. D obândirea pro p rie tă ţii b un urilor m obile prin posesia de bun ă -cre d in ţă _____________________________________________ 413 §1. C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________________ 413 §2. C ondiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor m obile prin posesia de b u n ă -credinţă_______________________________ 416 §3. Situaţia dobândirii bunului m obil pierdut ori fu ra t_____________________ 421 §4. Problem e com une privitoare la aplicarea art. 937 N C C _______________ 423 S ecţiunea a 5-a. D obândirea p ro prietăţii fructelor de către pose soru l de bună-credinţă_____________________________________________________ 425 §1. C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________________ 425 §2. C ondiţiile şi justificarea dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă. Situaţia posesorului de rea-credinţă________________427 S ecţiynea a 6-a. O cupaţiunea, tradiţiunea şi hotărârea ju d e că to re a scă ______433 \ j$ 1 . O cupaţiunea________________________________________________________433 \§%.4Tradiţiunea (predarea m aterială) ca m od de dobândire __ a a drepturilor re a le _________________________________________________ 436 \§ 3 -V lo tărârea judecătorească, mod de dobândire a drepturilor r e a le ______ 437 C a p ito lu l al X l-lea. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re a le im o b ilia re _______________________________________________________ 438 Secţiunea 1. C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________ 438 S ecţiunea a 2-a. Problem a sistem elor de publicitate im o b ilia ră _____________ 438 §1. Sistem ul de publicitate im obiliară al transcripţiunilor şi in scrip ţiu n ilo r____________________________________________________ 444 §2. S istem ul de publicitate bazat pe cartea fu n c ia ră ______________________445 S ecţiunea a 3-a. P ublicitatea im obiliară în sistem ul Leg ii nr. 7/1996_________ 448 Secţiunea a 4-a. P ublicitatea im obiliară în sistem ul n o u lu i C od c iv il_________ 465 C onsideraţii g e n e ra le _______________________________________________ 465 înscrierea drepturilor ta b u la re _______________________________________467

t

N o ta re a unor drepturi, fapte şi raporturi juridice în cartea fu n c ia ră ____________________________________________________ 474 §4. R ectificarea înscrierilor de carte fu n cia ră _____________________________ 476 In d e x 481

Capitolul I. Patrimoniul. Noţiune. Caractere juridice. Funcţii Secţiunea 1. Noţiunea de patrimoniu 1. P re c iz ă ri p re lim in a re . Parte integrantă a ştiinţei dreptului, ştiinţa dreptului civil operează cu noţiuni din care ea însăşi este constituită. A naliza lor perm ite cunoaşterea şi dezvoltarea acestei im portante ram uri a sistem ului rom ân de drept care este d reptul civil. Una dintre aceste noţiuni este şi aceea de patrim oniu. în dreptul civil, noţiunea ds patdfnoniu are un sens tehnic si p recis, sens pe care ne propunem a-i d e ie rn ^ rra rn cele ce urm ează.l Dar, aşa cum se m fem plâ a d e s io ri, suntem în prezenţa unei noţiuni care, cu înţelesuri specifice, este întâ l­ nită şi în alte ram uri ale dreptului. Bunăoară, în dreptul in ternaţio nal p u b lic se vor­ beşte despre pa trim o n iu l com un a l um anităţii, ce are ca obiect m area liberă, pre­ cum şi resursele m inerale, solide, lichide ori gazoase in situ, care se găsesc pe fundul m ărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polim etalici[1). Este evident că noţiunea de patrim oniu astfel folosită are în vedere totalitatea acestor resurse şi m area liberă, ele aparţinând întregii um anităţi. în legislaţia noastră de drept civil s-au făcut şi se fac adeseori referiri la noţiu­ nea de patrim oniu. Deşi vom reveni im ediat asupra acestei problem e, trebuie să evidenţiem că, potrivit a r i 31 alin. M) NCC. situat în m ateria persoanelor, orice persoană fi7ină spu ju ridică este titulara u n u i patrim oniu, ce include ş i datoriile ce p o t fi e valuate în b a n i ş i aparţin acesteia. De a s e m e n e a , n o ţiu n e a de p a trim o n iu e ste u tiliza tă în d iv e rs e acte n o rm a tive sp e cia le , prin ca re se d e te rm ină regim ul ju rid ic al unor anum ite categorii de bunuri, ădO D tafe în a in te de in tra re a în viaoare a noului Cod c iv ir J. A stfel, art. 1 alin. (2) din *10

[1] A se vedea art. 116 şi urm. din C onvenţia N aţiunilor U nite asupra dreptului m ării din 10 decem brie 1982, cunoscută sub denum irea de C onvenţia de la M ontego Bay; această conve n ţie a fost ratificată de R om ânia prin Legea nr. 110 din 10 octom brie 1996 (M. Of. nr. 300 din 21 noie m b rie 1996); cu p rivire la noţiunea de patrim oniu com un al um anităţii, a se ve d e a J. C om bacan , S. S u r , D ro it in te rn a ţio n a l public, 8e ed., M ontchrestien, Paris, 2008, p. 410-411. 121 D upă cum se ştie, noul Cod civil al Rom âniei, respectiv Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, m odificată prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011), rectificată în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011 şi în M. Of. nr. 489 din 8 iulie 2011 şi republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011. U lterior republicării, noul Cod civil a fost m odificat prin Legea nr. 60 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea O rdonanţei de urgenţă a G uvernului nr. 7 9 /2 0 1 1 pentru reglem entarea unor m ăsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012), rectificat în M. Of. nr. 246 din 29 aprilie 2013 şi m odificat prin Legea nr. 138 din 15 octom brie 2014 pentru m odificarea şi com pletarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

2

D re p tu rile re ale p rin cip a le

Legea nr. 182 din 20 octom brie 2000 privind protejarea patrim oniului cultural naţio­ nal m obil, republicată*111, dispune că ansam blul bunurilor ce reprezintă o m ărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evo­ luţie, precum şi toate elem entele rezultate din interacţiunea, de-a lungul tim pului, între factorii um ani şi cei naturali, bunuri identificate ca atare.ţconstituie p atrim oniul cultural natipnalj indiferent de regim ul de proprietate asupra acestor bunuri. Tot astfel, Legea m uzeelor şi colecţiilor publice nr. 311 din 23 iulie 2003, repu­ blicată121, prevede că patrim oniul fnpzeş l este alcă tuit din totalitatea bunurilor, drepturilor-şi obligaţiilor cu caracter patrim onial ale unui m uzeu sau, după caz, ale colecţiilor publice, bunuri ce se pot afla în proprietate publică sau în proprietate privată [art. 8 alin. (1)]. Mai mult, art. 2 lit. b) din această din urm ă lege dispune că ansam blul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod sistem atic şi coerent de către persoane fizice sau juridice de drept public ori de drept privat, alcătuieşte o colecţie; în m ăsura în care colecţiile sunt accesibile publicului şi specialiştilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate, şi reunesc bunuri sem nificative prin valoarea lor artistică, docum entară, istorică, ştiinţifică, culturală şi m em orialistică, acestea sunt publice. De asem enea, colecţiile de astfel de bunuri aflate în proprie­ tatea privată a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat sunt colecţii private, ce pot fi accesibile publicului şi specialiştilor num ai cu acordul deţin ăto rilor acestora (art. 3 din Legea nr. 311/2003, republicată). Fără a face referire la o anum ită ram ură de drept, uneori, în legislaţia noastră o grupare de bunuri, de valori care au aceeaşi natură sau acelaşi regim ju ridic poate fi desem nată prin noţiunea de fond. Astfel, art. 1 din Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 a fondului funciar, republicată131, cu m odificările ulterioare, dispune că terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de dom eniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar a l României. lSau,_potriYit art. 1 din Legea nr. 46 din 19 m artie 2008 - Codul silvic141, tota lita­ tea pădurilor, terenurilor destinate îm păduririlor, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau adm inistraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în am enajam ente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, consti­ tuie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, care, potrivit art. 3 din acelaşi cod, este, după caz, proprietate publică sau privată şi reprezintă un bun de interes naţional. A lte ori,%o grupare de bunuri care au aceeaşi natură sau acelaşi regim juridic poate fi desem nată prin noţiunea de dom eniu. Spre exem plu, art. 4 din Legea fo n ­ dului funcia r prevede că terenurile pot face obiect al dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale ce au ca titulari persoane fizice sau juridice ori pot apar­ ţine dom eniului p u b lic sau dom eniului privat. Dom eniul public poate fi de interes naţional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparţine sta-

precum şi pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative conexe (M. Of. nr. 753 din 16 octom brie 2014). 111 M. Of. nr. 259 din 9 aprilie 2014. [2] M. Of. nr. 207 din 24 m artie 2014. 131 M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998. l4] M. Of. nr. 238 din 27 m artie 2008.

tului, sau de interes public, aparţine ccrn Din puncta za scoase d in tate asupra lo r ezia vă, terenurile a - zc mun, dacă prin ez-e Aşadar, p a te r y evocă un a n s a ~ z _ de patrim oniu, u a ie ea specifică şt r :e : R ăspunsul a a:* aşa cum îi este raţii de studen: C c drept civil la Fac-Tz m arilor săi îna = rincescu şi M. E esc de drept civil de - i cetării juridice ror-âfacţie cel puţin oous privind dreptur: e aceleiaşi maten a e mai m ulte ediţii, a ot în concepţia ~ z i analiză, cercetarea i lu r ld ic ă civiiă p r in ţ i ţinutul raportului k a | care an arţin sir t a r t obligaţiile corela:., a ( nepatrim oniale := -a In principiu, drept ridic civil şi, de acea zate. Bunăoară. L~e re şi în cadrul altor turile de creaţie -'e Pentru d e fir 'e= drepturile ş i obliganiale. C ercetarea or;

[1) A se vedea V. S~ Ed. Hum anitas, Bucun Bucureşti, 2009; V S~ Bucureşti, 2013. 121 A se vedea E C Beck, Bucureşti, 2009 131 A se vedea C. ! reale, Ed. D idactică ş

I. P a trim o n iu l

3

tului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asem enea în regim de drept public, aparţine com unelor, oraşelor, m unicipiilo r sau judeţelor. Din punctul de vedere al regim ului juridic, terenurile din dom eniul public sunt scoase din circuitul civil,.dacă prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprie­ tate asupra lor este im prescriptibil [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991].»Dimpotri­ vă, terenurile din dom eniul privat al statului sunt supuse dispoziţiilor de drept co­ m un, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 6 din Legea nr. 18/1991, republicată). Aşadar, patrim oniu, colecţie, fond, dom eniu su nt noţiuni c a re, în m od_evjdent, . evocă un ansam blu, o totalitate de bunuri. T otuşi, pe noi ne interesează noţiunea ae patrim oniu. C a re este punctul de plecare pentru a o putea defini astfel cum este ea specifică ştiinţei dreptului civil? R ăspunsul la această întreba re a fost dat de o m anieră lim pede şi precisă aşa cum îi este întreag a operă ştiin ţifică - de profesorul nostru şi al atâtor g en e­ raţii de studenţi C onstantin Stătescu, cel care a ilustra t ani în şir cursurile de drept civil la F acultatea de D rept a U n iversităţii din B ucureşti. C ontinuând opera m arilor săi înain taşi - între care îi am intim aici pe profesorii Tr. lonaşcu, N. Rarincescu şi M. Eliescu - , profesorul Stătescu a insuflat pasiunea şi exigenţele şcolii de drept civil de la facultatea noastră şi celor care fac parte în prezent din elita cer­ cetării juridice rom âneşti în m aterie. Nu putem decât să salutăm cu im ensă satis­ facţie cel puţin două depline reuşite recente: im presionantul tratat de drept civil privind drepturile reale, precum şi cartea din 2009 (actualizată în 2013) consacrată aceleiaşi m aterii ale profesorului Valeriu S toica111 şi cursul universitar în m aterie, în mai m ulte ediţii, al profesorului Eugen C helaru de la U niversitatea din P iteşti121. în concepţia profesorului Stătescu. ştiinţa d reptului civil ara r a nhippt, m ..iţim * analiză, cercetarea raportu lui ju rid ic civil ca relaţie socială reglem entată de norm a juridică civilă, privit în elem entele sale structurale: s u b ie c te ^ n p n u t, o b ie c P ]. Conţinutul raportului juridic civil e ste d a t de drep tu rile subiecţive si obligaţiile corelative pflfft Aparţin cnhio^ilr>r

r iu iL A r ştia ră

Hrpntnrilft siihiprtivp şj

obligaţiile corelative pot fi patrim oniale, adică au un conţinut econom ic, şi personalnepatrim oniale, care nu a u un asem enea conîin uL— In principiu, drepturile personal-nepatrim oniale privesc subiectele raportului ju ­ ridic civil şi, de aceea, sunt cercetate legate de acestea, fără a fi însă astfel epui­ zate. Bunăoară, unele dintre drepturile personal-nepatrim oniale sunt avute în vede­ re şi în cadrul altor ram uri ale dreptului privat, cum ar fi dreptul fam iliei sau drep­ turile de creaţie f intelectuală. Pentru definirea noţiunii de patrim oniu este evident că ne interesează num ai drepturile ş i obligaţiile subiective care au o valoare econom ică, adică cele pa trim o ­ niale. C ercetarea drepturilor subiective patrim oniale şi a obligaţiilor corelative poate

m A se vedea V. S t o ic a , D rept civil. D repturile reale principale, voi. I, 2004, voi. II, 2006, Ed. H um anitas, Bucureşti; V. S t o ic a , Drept civil. D repturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009; V. S t o ic a , D rept civil. D repturile reale principale, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013. [2] A se vedea E. C h elar u , D rept civil. D repturile reale principale, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009 şi ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013. [3) A se vedea C. S tă te s c u , D rept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. D repturile reale, Ed. D idactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

4

D re p tu rile re ale p rin cip a le

fi făcută însă în două m oduri111. Ele pot fi cercetate separat, unul câte unul, ca apar­ ţinând unui anum it subiect de drept, deci unui anum it titular. Ele pot fi drepturi reale sau drepturi de creanţă. Dar pot fi cercetate şi ca un ansam blu, ca o universalitate ju rid ică ce aparţine unui subiect de drept, fără a mai avea în vedere identitatea fiecărui drept sau a fiecărei obligaţii în parte, conştienţi fiind că ansa m blul este alcătuit din acestea. Printr-o asem enea încercare de reunire a tuturor drepturilor subiective cu conţi­ nut econom ic şi a obligaţiilor corelative ajungem la o noţiune care realizează sin­ teza lor, adică la noţiunea de patrim oniu. 2. N o ţiu n e a de p a trim o n iu în le g is la ţia c iv ilă . în legislaţia civilă rom ână nu a existat şi nu există o definiţie a noţiunii de patrim oniu. R edactorii C odului civil ro­ mân de la 1864, în prezent abrogat121, după m odelul celui francez de la 1804, i-au acordat puţină im portanţă. Nu este m ai puţin adevărat că această noţiune nu îi era străină fostului Cod civil, care făcea referiri la ea im plicit sau explicit. C e a m a i generală referire la noţiunea de..patrim aaju^«-de o m anieră im plicită era făcută în art. 1718 fostul C. civ., potrivit cu care „oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, m obile şi im obile, 'p reze nte ş n /iito a ră "1 . I rim iterea pe care o fkce a vechiul Cod civil la toate bunurile ce aparţin debltoriiTuT „prezente şi viitoare” , cu care acesta garanta îndeplinirea obligaţiilor asum ate faţă de creditorul său, avea în vedere totalitatea bun urilor acestuia, universalitatea lor, privită ca atare. Fostul Cod civil se referea explicit la această noţiune atunci când reglem enta aşa-num ita separaţie de patrim onii. Po­ trivit art. 781 fostul C. civ., creditorii unei persoane care a decedat puteau cere „s e ­ paraţia p a trim oniului defunctului de acela a l eredeluf', cu scopul de a nu se produ­ ce confuziunea - în sensul de reunire - între patrim oniul pe care l-a lăsat persoana decedată şi patrim oniul propriu al m oştenitorului ei. P rocedând astfel, adică sepa­ rând - în m âinile succesorului - patrim oniul acestuia de cel al d e fu n ctu lu ifcre d ito rii succesorali urm ăreau să se asigure că se vor putea îndestula din bunurile care au aparţinut defunctului, fără a fi în concurenţă cu propriii creditori ai m oştenitorului. Dacă nu ar proceda astfel, adică dacă nu ar provoca - repetăm : în m âinile succe­ sorului - separaţia de patrim onii, cele două m ase patrim oniale având ca unic titular pe m oştenitor - cea m oştenită şi cea proprie - s-ar uni, şi-ar pierde identitatea, cu consecinţa pentru creditorii succesorali că vor veni în concurs cu creditorii proprii ai m oştenitorului. în fostul Cod civil, noţiunea de „separaţie de patrim onii” m ai era întâlnită în art. 784 şi în art. 1743 din m ateria privilegiilor141.

111 A se vedea T r . Io n a ş c u , S. B r ăd ean u , D repturile reale principale în R epublica S ocia­ listă R om ânia, Ed. A cadem iei, Bucureşti, 1978, p. 13. [2] La data intrării în vigoare a noului Cod civil - 1 octombrie 2011 - , prin dispoziţiile art. 230 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogat Codul civil din anul 1864 (cu excepţia art. 1169-1174 şi art. 11761206, care au fost abrogate la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă - 15 februarie 2013). [3] O dispoziţie asem ănătoare se regăseşte în art. 2324 alin. (1) NCC. [4] Este de reţinut că noul Cod civil nu mai reglem entează separaţia de patrim onii. însă, potrivit art. 1107 NCC, creditorii unui succesibil pot accepta m oştenirea acestuia, pe calea

M ult mai nu~e~ra de drept civil în e g s cea din ultim ii a r ori tăţilor com ercia e " s public, cum s e -: ciaţiile cu scop ucral berale autorizare ort rii publici etc ~ re autorizate să des'âs.: întreprinderi ind . o l î ele pot fi consu:e*e : în chip firesc re doua ju m ătate a sec: prin luarea în oc"s ia c e la ş i regim juridic. Patrim oniul unui subiect de drept poate fi divizibil în mai m ulte categorii, grupe sau m ase de drepturi şi obligaţii, fiecare dintre acestea având un regim ju rid ic distinct, în raport cu scopul pentru care o astfel de divizare a patrim oniului a fost realizată. T răsătura esenţială a divizibilităţii patrim oniului este consacrată cu valoare de principiu în art. 31 alin. (2) NCC, care dispune în mod lim pede că patrim oniul unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, poa te face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, orice societate, ca subiect de drept, are un patrim oniu propriu care cu ­ prinde mai m ulte m ase de bunuri - mobile, im obile, fonduri băneşti fiecare având un regim juridic distinct. Sau o unitate adm inistrativ-teritorlală, ca persoană ju ridică de drept public, are un patrim oniu propriu, supus şi norm elor juridice de drept civil, care cuprinde bunuri ce fac parte din dom eniul pub lic de interes local şi bunuri ce fac pafTg dlh dom eniul orivaL ai a ce ste ia .|ln tim p ce bunurile din dom eniul public sunt inalienabile, im prescriptibile şi insesizabile, cele din dom eniul privat sunt su ­ puse dispoziţiilo r de drept com un, dacă prin lege nu se prevede altfel*131. în cazul persoanelor căsătorite, fiecare dintre soţi poate avea în patrim oniul său atât bunuri proprii, cât şi bunuri com une, potrivit regim ului m atrim onial pe care soţii şi l-au ales. într-adevăr, în conco rd a n ţa 'cu realităţile social-econom ice, spre deo111 A se vedea B. D iam an t , Caracterul depăşit al teoriei patrimoniului unic, în Dreptul nr. 1/2000, p. 116. 121 Pentru am ănunte, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. I, p. 61 şi urm. 131 A se vedea art. 119-120 din Legea adm inistraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, republicată (M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007).

12

D re p tu rile reale p rin cip a le

sebire de dispoziţiile fostului Cod al fam iliei, în prezent abrogat în mod expres, care prevedeau ca unic regim m atrim onial al soţilor com unitatea de bunuri a acestora, art. 312 NCC dispune că viitorii soţi au posibilitatea să îşi aleagă regim ul m atrim o­ nial dintre urm ătoarele regim uri prevăzute de text: com unitatea legală, separaţia de bunuri sau com unitatea convenţională. Fără a intra în am ănunte, deoarece m ateria urm ează a fi studiată pe larg la dreptul fam iliei, raportat la problem a pusă în discuţie, dacă luăm exem plul situaţiei în care viitorii soţi au ales ca regim m atrim onial regim ul com unităţii legale, aceştia vor avea în patrim oniul lor atât bunuri com une proprietate devălm aşă, cât şi bun uri proprii. Potrivit art. 339 NCC, bunurile dobândite în tim pul existenţei com unităţii legale de către oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bu n u ri com une în devăl­ m ăşie ale soţilor. Apoi, art. 340 NCC enum eră categoriile de bunuri ale soţilor care au ales regim ul com unităţii legale, bunuri ce nu mai sunt com une, ci bu n u ri p ro p rii ale fiecărui soţ, precum : bunurile dobândite prin m oştenire legală, legat sau dona­ ţie, cu excepţia situaţiei în care dispunătorul a prevăzut în m od expres că ele vor fi bunuri com une, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei de către unul dintre soţi, afară de situaţia în care este vorba despre bunuri elem ente ale unui fond de com erţ ce face parte din com unitatea de bunuri, drepturile patri­ m oniale de creaţie intelectuală, bunurile dobândite ca prem ii ori recom pense, m a­ nuscrisele operelor ştiinţifice ori literare, indem nizaţia de asigurare, despăgubirile m ateriale şi m orale obţinute ca urm are a reparării unui prejudiciu suferit de unul dintre soţi şi altele. Urm ărirea fiecărei m ase de bunuri de către creditorii soţilor se va putea face, în principiu, asupra m asei de bunuri în legătură cu care s-a născut creanţa, iar în caz de neîndestulare, ei vor putea proceda la urm ărirea bunurilor din cealaltă masă. Astfel, după ce art. 351 NCC enum eră cazurile în care soţii răspund cu bunurile co­ m une - obligaţiile născute în legătură cu conservarea, adm inistrarea sau dobândi­ rea acestora, obligaţiile contractate îm preună, cele asum ate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei, repararea prejudiciului cau­ zat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unui bun ce aparţine unei terţe persoa­ ne, în m ăsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile soţilor - , art. 352 NCC dis­ pune că, dacă aceste obligaţii com une nu au fost acoperite prin urm ărirea bunurilor com une, soţii vor răspunde solidar cu bunurile proprii. De asem enea, reluând prin­ cipiile din fostul Cod al fam iliei, art. 353 NCC arată că bunurile com une ale soţilor nu pot fi urm ărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi; în caz de neîndestulare după urm ărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor com une, însă num ai în m ăsura necesară acoperirii creanţei sale. Sau, potrivit art. 1114 alin. (2) NCC, m oştenitorii legali, legatarii universali şi le­ gatarii cu titlu universal ai unei persoane răspund pentru datoriile şi sarcinile m oştenirii nu m a i cu bunurile din p atrim oniul succesoral, proporţional cu cota-parte din m oştenire ce revine fiecăruia dintre ei, iar art. 1156 alin. (1) din acelaşi cod pre­ vede că, înainte de efectuarea partajului succesoral, creditorii personali ai unui m oştenitor nu pot urm ări partea acestuia din bunurile m oştenirii, parte rezervată p rio rita r satisfacerii creditorilor succesorali. A ceste texte exprim ă lim pede ideea că, cel puţin pentru o perioadă de tim p, prin efectul acceptării unei succesiuni, patrim o­

niul m o ş te n ito r j « bunurilor pe c a r succesorale, fiecare 9. D iv iz ib ilita ia ce în cadrul u n _ a i _ regim ju ridic sp=c*< una ori ma. ~ . sensul art. 31 afcn. < obiectul une c . c _ văzute de ie ce trul acestuia ce ~ e Trebuie să r -a in term inis în c r c r după anul 199G. r s pe baze c o n c u re z i p ro fe sii liberale, cun perţii contabili ş ozr speciale care re g e : prevederi p o trfv: c_ naţie specială, ca d fesiei respective că: născut în cadru e:-: aprilie 2006 pri\ - c vede că „p a trim o n . drepturilor şi oc ca constituit „ca o fre c i, creditorilor acestuia’ afectaţiune p r o fe s a tea sau în folos "ta : „pra xisul de m e c c ' i rilor personale on ce din 8 noiem brie 210* vede că, în m â s u r alte form e p re v ă z u t avea un pa trim o r _ unui patrim oniu p m k cut în cadrul a c t. tâ profesia în cadru c< patrim oniu de a fecte pentru îndestularea aflate în p ro p rie ta ra nanţă].

m M. Of. nr. 372 o n [2] R epublicată î r V

I. P a trim o n iu l

13

niul m oştenitorului acceptant este divizat în două m ase distincte de bunuri: m asa bunurilor pe care la avea înainte de acceptarea succesiunii şi m asa bunurilor succesorale, fiecare având, în aceeaşi perioadă, un regim juridic distinct. 9. D iv iz ib ilita te a p a trim o n iu lu i şi p a trim o n iile de a fe c ta ţiu n e . Din m om ent ce în cadrul unuia şi aceluiaşi patrim oniu pot exista mai m ulte m ase de bunuri cu regim ju ridic specific, se recunoaşte posibilitatea ju rid ică pentru titular de a afecta una ori m ai m ulte m ase patrim oniale realizării unui scop determ inat; acesta este sensul art. 31 alin. (2) NCC, potrivit cu care patrim oniul unei persoane p o a te face obiectul une i d iviziun i sau unei afectaţiuni, dar num ai în cazurile şi în condiţiile p re ­ văzute de lege. Aşadar, trăsătura divizibilităţii patrim oniului perm ite crearea, înlăuntrul acestuia, de m ase patrim oniale distincte, anum e patrim oniile de afectaţiune. T rebuie să reţinem că noţiunea de patrim oniu de afectaţiune a fost consacrată in term inis în dreptul civil rom ân înainte de adoptarea noului Cod civil. într-adevăr, după anul 1990, trecerea ţării noastre la econom ia de piaţă a im pus organizarea pe baze concurenţiale a unor profesii care, prin natura lor, sunt considerate a fi p ro fe sii liberale, cum ar fi cele de avocat, m edic, executor judecătoresc, notar, ex­ perţii contabili şi contabilii autorizaţi, practicienii în insolvenţă etc. Actele norm ative speciale care reglem entează statutul celor ce practică asem enea profesii conţin prevederi potrivit cu care bunuri din patrim oniul acestor persoane prim esc o desti­ naţie specială, ca patrim oniu de afectaţiune; ele vor servi atât la exercitarea pro­ fesiei respective, cât şi la eventuala îndestulare a creditorilor ale căror creanţe s-au născut în cadrul exerciţiului profesiei. Astfel, art. 60 lit. h) din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reform a în dom eniul sănătăţii111, cu m odificările ulterioare, pre­ vede că „p a trim o n iu l de afectaţiune p rofesion ală ' reprezintă „totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor m edicului afectate scopului exercitării profesiei sale” , constituit „ca o fracţiune distinctă” a patrim oniului său, „separată de gajul general al creditorilor acestuia” , iar lit. i) a aceluiaşi articol dispune că acest „patrim oniu de afectaţiune profesională” îm preună cu infrastructura cabinetului aflată în proprieta­ tea sau în folosinţa m edicului şi clientela sa alcătuiesc ceea ce textul defineşte a fi „praxisul de m edicină de fam iliă’, evident m asa patrim onială distinctă de m asa bunu­ rilor personale ori de altă natură ale m edicului. Sau art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 86 din 8 noiem brie 2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă[2] pre­ vede că, în m ăsura în care practicianul în insolvenţă îşi exercită profesia, printre alte form e prevăzute de lege, în cadrul unui cabinet individual, acest cabinet va avea un patrim oniu „afectat exclusiv activităţii profesionale” , cu regim ul juridic al unui patrim oniu p ro fe sio n a l de afectaţiune, iar creditorii ale căror creanţe s-au năs­ cut în cadrul activităţii profesionale a practicianului în insolvenţă ce îşi exercită profesia în cadrul cabinetului individual vor putea urm ări bunurile aflate în acest patrim oniu de afectaţiune; doar în m ăsura în care aceste bunuri nu vor fi suficiente pentru îndestularea respectivilor creditori, vor putea fi urm ărite şi celelalte bunuri aflate în proprietatea practicianului în insolvenţă [art. 6 alin. (3) din aceeaşi ordo­ nanţă].

111 M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006. 121 R epublicată în M. Of. nr. 724 din 13 octom brie 2011.

14

D re p tu rile re ale p rin cip a le

De asem enea, potrivit art. 47 alin. (1) din Statutul executorilor judecătoreşti din 3 septem brie 2010111, patrim oniul executorului judecătoresc ce serveşte exercitării profesiei sale are regim ul juridic al bunurilor afectate exercitării acestei profesii, deci este un patrim oniu de afectaţiune. M enţionăm că, tot printre actele norm ative adoptate înainte de intrarea în vigoa­ re a noului Cod civil, O .U .G . nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activită­ ţilor econom ice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile fam iliale121 prevede că aceste subiecte de drept au un patrim oniu de afectaţiune constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor lor ce sunt destinate scopu lui exercitării unei activităţi econom ice; acestea constituie o fra c­ ţiune distinctă a patrim oniului persoanei fizice autorizate, al titularului întreprinderii individuale ori al m em brilor întreprinderii fam iliale, fracţiune „separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora” . A şa fiind, instanţa suprem ă a statuat, în m od judicios, că persoana fizică autorizată să desfăşoare, pe tem eiul acestei ordonanţe, o activitate econom ică „are un statut de entitate juridică diferit de cel al persoanei fizice” şi că, în această calitate, răspunde pentru obligaţiile sale ce s-au născut din exercitarea acestei activităţi cu p atrim oniul de afectaţiune, dacă a fost constituit, şi, în com pletare, cu întregul său patrim oniu. Aşa fiind, din m om ent ce im obilul aflat în litigiu a fost cum părat şi înscris în cartea funciară pe num ele per­ soanei fizice autorizate şi era folosit pentru desfăşurarea activităţii com erciale a acesteia, pentru înstrăinarea lui nu este necesar consim ţăm ântul expres al soţiei la încheierea actului juridic, astfel cum prevedeau dispoziţiile Codului fam iliei în vi­ goare la data judecării cauzei, „întrucât bunul nu face parte din patrim oniul com un al soţilor”131. S intetizând această practică econom ică şi legislativă „prem ergătoare” , art. 31 alin. (3) NCC dispune, cu valoare de principiu, că patrim oniile de afectaţiune sunt m ase patrim oniale „afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patri­ monii astfel determ inate”141. De asem enea, având în vedere im portanţa constituirii m aselor patrim oniale de afectaţiune destinate exercitării unor profesii sau, aşa cum am văzut mai sus, unor activităţi econom ice, noul Cod civil rom ân instituie anum ite norm e procedurale de principiu privitoare la constituirea şi la lichidarea acestor m ase patrim oniale. Astfel, potrivit art. 33, constituirea m asei patrim oniale afectate exercitării în m od individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de form ă şi de publicitate prevăzute de lege, dispoziţie aplicabilă în mod corespunzător şi în ipoteza m ăririi ori m icşorării, din diverse raţiuni, a patrim oniului de afectaţiune profesional individual, iar eventuala lichidare a acestui patrim oniu are a se face în condiţiile lichidării patrim oniului societăţilor constituite în tem eiul dispoziţiilor noului Cod civil, prin aplicarea prevederilor art. 1941-1948 din acelaşi cod, dacă prin lege nu se dispune altfel. în sfârşit, potrivit art. 31 alin. (3) NCC, sunt patrim onii de afectaţiune şi m asele patrim oniale fiduciare. Fiducia este o instituţie nouă în legislaţia civilă română, *234 111 M. Of. nr. 713 din 26 octom brie 2010. [2] M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008. [3] A se vedea I.C.C.J., fosta s. com ., dec. nr. 1072/2009, nepublicată. [4] Privitor la noţiunea în discuţie, a se vedea V. S t o ic a , P atrim oniul de afectaţiune continuitate ş i reform ă, în R.R.D.P. nr. 2/2013, p. 13 şi urm.

I. P a trim o n iu l

15

introdusă prin dispoziţiile noului Cod civil. Pe terenul problem ei puse în discuţie, precizăm că, potrivit art. 773 NCC, fiducia reprezintă o operaţiune ju ridică pe te ­ m eiul căreia una ori mai m ulte persoane, denum ite constituitori, transferă anum ite bunuri ce pot consta în drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii sau alte drepturi patrim oniale ori un ansam blu de asem enea bunuri, prezente ori viitoare, către unul sau mai m ulţi fiduciari, care le pun în valoare pen tru un scop determ inat, în folosul unuia sau mai m ultor beneficiari. A ceste bunuri alcătuiesc o m asă patrim onială autonom ă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii care se regăsesc în patrim oniul fiduciarilor. Ca şi în cazul celorlalte cazuri de constituire a unor patrim onii de afectaţiune evocate mai sus, separarea clară a patrim oniilor în cazul fiduciei determ ină situaţia juridică a creditorilor părţilor la această operaţiune juridică. Astfel, potrivit art. 786 NCC, bunurile din m asa patrim onială fiduciară - deci „afectate” fiduciei vor putea fi urm ărite, în condiţiile legii, num ai de către titularii de creanţe care s-au născut în legătură cu aceste bun uri ori de acei creditori ai constituitorului fiduciei care au o garanţie reală asupra bunurilor fiduciare, garanţie ce a dobândit opozabi­ litate faţă de terţi, în condiţiile legii, a n terior constituirii fiduciei. Totuşi, textul recu­ noaşte un drept de urm ărire ce poate fi exercitat şi de ceilalţi creditori ai constituito­ rului fiduciei, însă num ai în tem eiul unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care a fost adm isă acţiunea de desfiinţare a contractului de fiducie ori acesta le-a devenit, în orice mod, inopozabil, cu efect retroactiv. La rândul lor, titularii creanţelor care s-au născut în legătură cu m asa patrim onială fiduciară nu vor putea urm ări, pentru satis­ facerea creanţelor lor, decâ t aceste bunuri, cu excepţia situaţiei în care prin co n ­ tractul de fiducie s-a prevăzut în mod expres obligaţia fiduciarului ori a constituito­ rului fiduciei sau a am ândurora îm preună de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. în acest din urm ă caz, creditorii în cauză vor urm ări, m a i întâi, activul m asei patrim oniale fiduciare şi, num ai în m ăsura în care acesta se va d o ­ vedi neîndestulător, vor putea fi urm ărite bunurile fiduciarului ori ale constituitorului fiduciei sau ale am ândurora, în lim ita ş i în ordinea prevăzută de p ă rţi în contractul de fiducie. 10. D iv iz ib ilita te a p a trim o n iu lu i şi tra n s fe ru l in tra p a trim o n ia l. Ca o conse­ cinţă a recunoaşterii principiului divizibilităţii patrim oniului şi a reglem entării exis­ tenţei, înlăuntrul aceluiaşi patrim oniu, a patrim oniilor de ajectaţiune, art. 32 NCC instituie posibilitatea ju rid ică a transferului intrapatrim onial. P o trivit alin. (1) al aces­ tui text, în cazul divizării unui patrim oniu ori al existenţei unul patrim oniu de afectaţiune în cadrul aceluiaşi patrim oniu astfel divizat, având acelaşi titular, p oa te opera un tran sfer a l drepturilo r şi obliga ţiilor dintr-o m asă patrim onială în aita\ un asem e­ nea transfer se va face cu respectarea even tua lelor cond iţii prevăzute de lege p e n ­ tru a opera ş i fără prejudicierea drepturilo r creditorilor asupra fiecărei m ase p a tri­ m oniale. Textul precizează că într-o asem enea situaţie transferul drepturilo r ş i o b li­ g a ţiilo r dintr-o m asă patrim onială în alta nu constituie o înstrăinare. A ceste dispoziţii cu caracter de noutate în dreptul nostru civil im pun câteva ob­ servaţii. Mai întâi, ne putem întreba dacă term enul de „transfer” utilizat de art. 32 NCC este cel m ai adecvat cu putinţă; în definitiv, a transfera un bun, de regulă, sem nifică trecerea lui de la un titular la un alt titular, adică din patrim oniul unuia în patrim oniul altuia, ceea ce sem nifică îm prejurarea că are loc o „înstrăinare” a bunu­ lui de la titularul dreptului asupra lui la un alt titular. Dim potrivă, în situaţia exam ina-

16

D re p tu rile re ale p rin cip a le

D upă cum s-a sc vrem e cât acesta es

tă, textul dispune lim pede că nu operează o „înstrăinare” . De aceea, poate că mai exact ar fi fost să se spună că „trecerea” unui bun dintr-o m asă patrim onială într-alta nu constituie o „înstrăinare” . Dincolo de această observaţie pur term in olo­ gică „benignă” , în al doilea rând, chiar dacă o asem enea operaţiune ju ridică nu constituie o înstrăinare, nu mai puţin, ea are a fi făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. O aplicare a acestui principiu găsim în m ateria regim urilor m atri­ m oniale reglem entată de noul Cod civil rom ân. Am am intit mai sus că, la încheie­ rea căsătoriei, soţii au posibilitatea să opteze pentru unul dintre regim urile m atri­ m oniale reglem entate de noul cod. în acelaşi tim p, dispoziţiile acestuia perm it soţi­ lor să m odifice, prin voinţa lor, în tim pul căsătoriei, regim ul m atrim onial iniţial ales. Astfel, potrivit art. 369 NCC, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regim ul m atrim onial existent cu un alt re­ gim m atrim onial şi să îl m odifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pen­ tru încheierea convenţiilor m atrim oniale. Bunăoară, presupunând că soţii au ales, la încheierea căsătoriei, ca regim m atrim onial pe cel a l com unită ţii convenţionale, art. 367 NCC perm ite acestora să includă în com unitate, în tot sau în parte, cu anu­ m ite excepţii, bun uri p ro p rii ori să restrângă com unitatea la anum ite bunuri, indi­ ferent de data dobândirii lor. Un „transfer” al unui bun propriu al unuia dintre soţi în cadrul com unităţii convenţionale de bunuri nu constituie înstrăinare; dar un asem e­ nea transfer trebuie să se facă num ai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Spre exem plu, printre altele, art. 369 alin. (2) NCC im pune ca, spre a fi opozabilă terţilor, m odificarea convenţiei m atrim oniale prin care s-ar realiza şi transferul în discuţie să fie înscrisă în Registrul naţional notarial al convenţiilor m atrim oniale. Subliniem că această form alitate priveşte num ai m odificarea statutului m atrim onial iniţial, şi nu însăşi form a actului de transfer al bunului într-o altă m asă patrim onială. în al treilea rând, art. 32 alin. (1) NCC im pune ca transferul analizat să se facă fără prejudicierea creditorilor fiecăreia dintre m asele patrim oniale cuprinse în această operaţiune. A ceasta înseam nă, spre exem plu, că transferul unui bun propriu al unuia dintre soţi în cadrul com unităţii legale nu trebuie să prejudicieze interesele creditorilor personali ai acestuia, după cum trecerea unor bunuri din com unitate în m asa patrim onială a bunurilor proprii ale soţilor nu poate fi de natură a prejudicia pe creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu acte juridice privitoare la com unitatea lor legală de bunuri (art. 351-353 NCC). în sfârşit, după cum s-a observat111, din m om ent ce transferurile de bunuri efec­ tuate între m asele patrim oniale ale aceluiaşi patrim oniu nu constituie înstrăinări, actul ju ridic prin care se efectuează un asem enea tran sfer nu trebuie să fie încheiat în form ă autentică, chiar dacă aceasta ar fi im pusă de lege pentru un transfer propriu-zis, adică într-un alt patrimoniu-, de asem enea, transferul intrapatrim onial nu este im pozabil din punct de vedere fiscal. 11. N e tra n s m is ib ilita te a p a trim o n iu lu i p rin a cte ju rid ic e în tre v ii. Din m m ent ce patrim oniul este strâns legat de subiectul de drept căruia îi aparţine, nu este de conceput transm iterea lui prin acte între vii. O persoană fizică sau ju ridică poate transm ite, prin asem enea acte, unul sau mai m ulte drepturi din cuprinsul patrim oniului ei, dar nu însuşi patrim oniul. ---------------------------------------------------------------111 A se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 37.

unei persoane f z c s ju rid ic e ^. îm prejurarea : = vânzării unei m oşie vanzarea moş:e~ gaţiilor din care De la aces: : • - : sensul că poa:a : : soana juridică s ă ş ganizării prin divzasi m enea ipoteză, o ftr< fiinţa se despnnce f există sau care se siu n i de pa tri m o r _ „fiinţează” sau care i

Si 12. Consideraşi

conţinut e co n o m c o i anum ite c o n s e c irts funcţiile p ă trim e r - _ frt dreptul f l v r w i Jr perm ite şi e x o * perm ite şi e x p k b - perm ite şi exolc 13. G a ju l g e n e ra se poate expîîcăU e”* de de îndeplinirea y Altfel spus, nu se fari ai debitorului; s. ranţie reală asupra l ce era cuprins în c s alin. (1) NCC dispun o

-

____________________ w a se vedea F p i p. 6. [2] A se vedea G - E tului civil, Casa de ecrsj Ibidem. (4] Art. 1718 fostu C

Plinl îndatoririle sale a .

I. P a trim o n iu l

17

După cum s-a spus*111, patrim oniul răm âne legat de persoana titularului său atâta vrem e cât acesta este în fiinţă. T ransm isiunea universală a patrim oniului nu poate avea loc decât la decesul unei persoane fizice sau în m om entul reorganizării şi încetării existenţei persoanei ju ridice121. îm prejurarea că dispoziţiile art. 1747-1754 NCC reglem entează posibilitatea vânzării unei m oşteniri nu este de natură a duce la o altă concluzie. în realitate, vânzarea m oştenirii presupune transm iterea către cum părător a drepturilor oblP . gaţiilor din care este alcătuită m oştenirea ce face obiectul vânzării. De Ia acest principiu există o singură excepţie în privinţa p e rsoan elo r juridice, în sensul că poate opera o transm isiune patrim onială cu titlu universal fără ca per­ soana ju ridică să îşi înceteze existenţa, anum e atunci când ea este supusă reor­ ganizării prin divizare parţială. într-adevăr, potrivit art. 236 alin. (3) NCC, într-o ase­ m enea ipoteză, o fracţiune din p a trim oniul unei persoan e ju rid ice care îşi m enţine fiinţa se desprinde ş i se transm ite către una sau m a i m ulte persoan e ju rid ice care există sau care se înfiinţează în a cest fel. Suntem deci în prezenţa unei tran sm i­ siu ni de patrim oniu cu titlu universal „între vii” , adică între persoane juridice care „fiinţează” sau care iau astfel „fiinţă”131.

Secţiunea a 3-a.tfuncţiile patrimoniului 12. C o n s id e ra ţii g e n e ra le . Luarea în considerare a drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut econom ic ce aparţin unui subiect de drept ca o universalitate ju ridică are anum ite consecinţe ju ridice subsum ate prin ceea ce se denum eşte că reprezintă funcţiile patrim oniului. în dreptul civîl rom ân se consideră că patrim oniul are trei funcţii, şi anum e: Æ- perm ite şi explică gajul general al creditorilor chirografari; perm ite şi explică subrogaţia reală cu titlu universal; ! > perm ite şi explică transm isiunea universală şi transm isiunea cu titlu universal. 13. G a ju l g e n e ra l a l c re d ito rilo r c h iro g ra fa ri. Fără noţiunea de patrim oniu nu se poate explica de ce o ric e ^u b îe c t de drept, persoană fizică sau juridică, răspun­ de de îndeplinirea obligaţiilor care îi incum bă cu bunurile sale prezente şi viitoare. Altfel spus, nu se poate explica însuşi gajul general pe care îl au creditorii chirog ra­ fari ai debitorului; su n t creditori chirografari a ce i creditori care nu dispun de g a ­ ranţie reală asupra unui bun determ inat a l debitorului lor. Preluând acest principiu ce era cuprins în dispoziţiile art. 1718 fostul C. civ.[4], în prezent abrogat, art. 2324 alin. (1) NCC dispune că cel ce este obligat p e rsona l răspunde cu toate bunurile _______________________________

/

111 A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , D roit civil. Les biens, 4e éd., Dalloz, Paris, 1992, p. 6. [2) A se vedea G h . B e leiu , D rept civil rom ân. Introducere în dreptul civil. Subiectele drep­ tului civil, C asa de editură şi presă „Ş ansa” SRL, Bucureşti, 1993, p. 402-415. l3] Ibidem . [4! Art. 1718 fostul C. civ. prevedea că „O ricine este obligat personal este ţinut de a înde­ plini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, m obile şi im obile, prezente şi viitoare” .

18

D re p tu rile re ale p rin cip a le

sale m obile ş i im obile, prezente ş i viitoare; ele servesc drept garanţie com ună a creditorilor săi. C reditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj genera), care priveşte, în principiu, totalitatea b u n urilor debitorului, indiferent de m odificările c a te . au loc în patrim oniul acestuia de la naşterea creanţei şi p ân ă în m om entul execută­ rii} Aşadar, obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari îl constituie însuşi pa trim o n iu l debitorului, şi nu bunuri concrete, individualizate, care îl com pun. D ebitorul, cu toate că are datorii faţă de creditorii săi, răm âne liber să îşi adm inis­ treze patrim oniul său aşa cum crede de cuviinţă. El poate dobândi noi bunuri, poate să le înstrăineze pe cele existente sau poate contracta noi datorii, cu cond i­ ţia să nu urm ărească a-şi crea o stare de insolvabilitate! D upă cum s-a observat, — term enul de gaj folosit în form ularea acestei funcţii a patrim oniului este utilizat într-o „accepţie m etaforică, pentru a evoca puterea pe care creditorul chirografar o are asupra patrim oniului debitorului” său- . Nu mai puţin, fără dreptul de gaj general asupra patrim oniului debitorului, creditorii ar trebui să îşi constituie garanţii reale gajul propriu-zis, ipoteca, privilegiile - care ar greva anum ite bunuri din patrim oniul debitorului. V A ctele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc p a tri-^ m oniul sunt opozabile creditorilor chirografari de la naşterea creanţei lor până la urm ărirea bunurilor, sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere, pe cale judecătorească, revocarea acelor acte făcute de debitor în frauda drepturilor lor, 1 printr-o acţiune specifică denum ită acţiunea revocatorie, în condiţiile prevăzute de a r U 562-1565 NC C t2l.ţ ^ T re c e re a creditorilor la executarea creanţei m archează m om entul fixării dreptu­ lui de gaj general asupra unor bunuri individual determ inate din patrim oniul debi­ torului, adică asupra bunurilor efectiv urm ărite. \ Din acest punct de vedere, apare cât se poate de judicioasă distincţia făcută în literatura de specialitate între funcţia patrim oniului ce perm ite şi explică gajul ge­ neral al creditorilor chirografari şi „m ecanism ul ju ridic prin care se exercită această funcţie”131. într-adevăr, funcţia în discuţie are în vedere universalitatea, totalitatea bunurilor care alcătuiesc patrim oniul debitorului în m işcarea acestora prin actele ju ridice încheiate de debitor cu privire la „com ponenţa concretă” a patrim oniului său, pe când punerea în valoare a acestei funcţii, adică însăşi exercitarea dreptului de gaj general de către un creditor chirografar, sem nifică posibilitatea ca el să ur­ m ărească drepturile reale şi de creanţă existente în patrim oniul debitorului la m o­ m entul la care acesta decide începerea urm ăririi silite si, eventual, să ia m ăsurile prevăzute de lege pentru indisponibilizarea unor bunuri141 ori de desfiinţare a unor acte ju ridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general, în calitate de creditor chirografar. însă art. 2324 NCC precizează că nu pot face obiectul ga­ jului general al creditorilor chirografari, neputând deci fi urm ărite de către aceştia, *34 111 A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 21. 121 Potrivit art. 1562 alin. (1) NCC, dacă dovedeşte un prejudiciu constând în crearea sau în m ărirea unei stări de insolvabilitate, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale; fraudarea avută în vedere de text este tocm ai crearea o ri m ărirea stă rii sale de insolvabilitate. [3] A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 22. [4] Ibidem.

I. P a trim o n iu l

19

bunurile insesizabile, caracter ce poate fi dobândit prin lege ori prin voinţa părţilor, când aceasta o perm ite. A şa după cum am arătat mai su s, patrim oniul se caracterizează, printre altele, prin divizibilitatea s a , cu posibilitatea constituirii unor patrim onii de afectaţiune. A tunci se pune întrebarea: cum se raportează funcţia patrim oniului de a asigura gajul general al creditorilor chirografari la divizibilitatea patrim oniului? R ăspunsul la această întrebare, inexistent în legislaţia rom ână sub regim ul ju ridic al fostului Cod civil, este dat de dispoziţiile art. 2324 alin. (3) şi (4) NCC rom ân în vigoare de la 1 octom brie 2011. Dacă este vorba despre un patrim oniu care este divizat, în general, în m ai m ulte m ase de bunuri, pe tem eiul art. 2324 alin. (3) NCC, creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anum ită diviziune a patrim oniului, autorizată de lege, trebuie, mai întâi, să urm ărească bunurile care fac parte din acea m asă patrim onială; num ai în m ăsura în care aceste bunuri sunt insuficiente, ei vor putea urm ări, pentru satisfacerea în întregim e a creanţelor lor, celelalte bu­ nuri ale debitorului. De asem enea, art. 2324 alin. (4) NCC dispune că, în situaţia existenţei unui patrim oniu de afectaţiune constituit pentru exercitarea unei anum ite profesii auto­ rizate de lege, bunurile care se găsesc în această m asă patrim onială vor putea fi urm ărite num ai de către creditorii chirog rafari ale că ro r creanţe s-au n ăscu t în le gă­ tură cu exercitarea ace le i profesii. Mai mult, spre deosebire de situaţia divizării unui patrim oniu în general, dacă este vorba despre patrim oniile de afectaţiune în dis­ cuţie, textul precizează că aceşti creditori nu vor putea urm ări celelalte bu n u ri ale debitorului. Aceasta înseam nă că riscul „insolvabilităţii” patrim oniului de afectaţiune va fi suportat de către creditorii chirografari ce s-au născut în legătură cu exercita­ rea profesiei autorizate de lege. în orice caz, pe plan general, se poate spune că divizarea patrim oniului în mai m ulte m ase de bunuri, fiecare dintre ele cu regim juridic distinct, este de natură să conducă la specializarea gajului general al creditorilor chirografari; dreptul lor astfel definit „se restrânge” la acea m asă patrim onială a debitorului în legătură cu care li s-a născut creanţa, vorbindu-se, într-o asem enea situaţie, despre g a ju l specializat al creditorilor chirografari. G ajul general în discuţie răm âne general, deoarece el poartă asupra unei întregi m ase patrim oniale, chiar dacă va fi lim itat la activul patrim onial din acea grupare de bunuri111. în sfârşit, noul Cod civil instituie în art. 2325 posibilitatea pentru creditor şi debi­ tor să convină a lim ita dreptul creditorului de a urm ări bunurile ce nu îi sunt ipoteca­ te. Altfel spus, pe tem eiul unei asem enea convenţii, în caz de neîndestulare a cre­ ditorului ipotecar din bunul ori bunurile ipotecate, pentru restul creanţei ori crean­ ţelor sale ipotecare, el devenind un creditor chirografar, se obligă să nu urm ăreas­ că celelalte bunuri din patrim oniul debitorului său. 14. P a trim o n iu l ş i s u b ro g a ţia reală cu t it lu u n iv e rs a l.,S ubroga ţia înseam nă înlocuire. Ea este p grsnnalăt când o persoană ia locul alteia, în calitate de titular al unui dreot. si reală, dacă un bun este înlocuit cu altul. La rândul ei, subrogaţia rea­ lă poate fi universală, când se aplică la scara unui patrim oniu, sau cu titlu univer111 A se vedea L. P o p , D reptul de proprieta te ş i dezm em brăm intele sale, Ed. Lum ina Lex, Bucureşti, 1996, p. 16.

20

\

____________ D re p tu rile re ale p rin c ip a le

sal, atunci când priveşte o m asă patrim onială, o diviziune a acesteia, şi cu titlu p a r­ ticular, când priveşte un bun individual determ inat. Aici ne interesează doar subrogaţia reală. Aşadar, dacă în cuprinsul unui patrim oniu, respectiv al unei m ase patri­ m oniale, un lucru este înlocuit cu altul, înlocuirea poartă denum irea de subrogaţie reală universală sau cu titlu universal. A ceasta înseam nă că locul oricărui bun din patrim oniu care este înstrăinat este luat de preţul încasat, iar dacă preţul se inves­ teşte într-un alt bun, acesta intră în patrim oniu în locul valorii respective (in iudicis universalibus pretium succe dit loco re i et res loco pretii). Facem precizarea că subrogaţia reală universală ori cu titlu universal nu are a fi confundată cu transferul drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut econom ic dintr-o m asă patrim onială în alta, în condiţiile art. 32 alin. (2) NCC, transfer ce nu constituie înstrăinare. A cest „transfer” nu presupune înlocuirea unui bun din m asa patrim onială din cadrul căreia acesta se produce cu un alt bun, ci sim pla schim bare a destinaţiei bunului, prin voinţa titularului patrim oniului înlăuntrul căruia operează un asem enea transfer. D atorită caracterului patrim oniului de a fi universalitate juridică, drepturile ş i obli­ gaţiile ce îl alcătuiesc p o t fi înlocuite cu alte valori, fără ca universalitatea lu i să fie afectată. P erm anent şi autom at valorile nou-intrate într-un patrim oniu iau locul, se subrogă celor ieşite, căpătând poziţia juridică avută de acestea din urm ă111. Funcţia ju ridică a subrogaţiei reale universale sau cu titlu universal este aceea de a asigura continuarea afectaţiunii unui patrim oniu sau a unei m ase dintr-un p a ­ trim oniu destinaţiei econom ice concrete, specifice. Din acest punct de vedere, subrogaţia reală universală sau cu titlu universal se interferează cu cealaltă funcţie a patrim oniului - dreptul de gaj general al creditorilor chirografari - , al cărei conţi­ n u t îl realizează, deoarece locul bunului înstrăinat va fi luat de bunul prim it în schim b, aşa încât creditorul va putea să urm ărească, la scadenţă, bunuri concrete care se vor afla în patrim oniul debitorului la m om entul la care se porneşte executa­ rea. A cesta este sensul expresiei folosite în art. 2324 alin. ( t) NCC, potrivit căreia „cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale m obile şi im obile, prezente şi viitoare” , ele reprezentând „garanţia com ună a creditorilor săi” . De asem enea, subrogaţia reală universală are a fi raportată şi la trăsătura patri­ m oniului de a fi divizibil, căreia i se subordonează. într-adevăr, afectarea unor m a­ se de bunuri dintr-un patrim oniu unei destinaţii econom ice concrete este asigurată ca efect al divizibilităţii patrim oniului, iar subrogaţia reală universală se va produce în interesul fiecărei m ase de bunuri din patrim oniu, asigurându-i astfel destinaţia. Spre exem plu, în cazul în care soţii au ales regim ul m atrim onial al com unităţii legale, dacă se înstrăinează un bun propriu, bunul procurat cu banii încasaţi va intra în m asa bunurilor proprii, iar dacă se înstrăinează un bun com un, valoarea lui de în lo ­ cuire intră în m asa bunurilor com une. Subrogaţia reală universală sau cu titlu universal funcţionează şi în alte cazuri cu aceeaşi finalitate, anum e asigurarea destinaţiei m asei de bunuri, cum ar fi ne ce ­ sitatea îm părţirii unui patrim oniu sau aceea a restituirii unui patrim oniu. într-adevăr, în ipoteza în care mai m ulţi succesori dobândesc îm preună un patrim oniu, ei se află în stare de indiviziune, a cărei lichidare se face prin îm părţeală (partaj).

[1] C. S t ă te s c u , C. B îr s a n , D rept civil. Teoria generală a dreptu rilor reale, Tipografia U ni­ versităţii din Bucureşti, 1988, p. 15.

Dacă b u n u r i :e natură, se va z r x .a vânzare va lua. z r r se îm partă între t a dintre ei [art. 6~€ am toreşti d e c la ra t.e a tituie patrim on u - s poate cere, ducă am în natură a b u m r ic r este cu p utin ţă -est succesori ai c e * j tea cu titlu oneros ţ â r e iar în p a trim o n ii te subroga bunul j sau num ai în m ăsura ' o ri trebuia să şoe ss tea finală N C C \

15. Subrogară c sală sau cu titlu r t rticular se z 'z n jz e _• f - ţ_ Potrivit u rxx zso ţ a v ii, în dreptu l o v i l i Tt-u particu îa r j f ~ re : 33 t - 2~ - = -

pune că ipoteca şr o ^ fe g jM d e drept) asuoc 2330 a l r : tc te c a re , după ra o p -tfiftatp pnN iră

t'o o n e ta îe . s ta riiiE t C azuri de S O W B .' t ar t 2330 a ia . zr. a fost deteriorări t tâ t e titu la r, Durui j H p g u l lor. A c e a ş □ i\3 3 uzufruct cin caz r y z j se va tran sfera asjca r a t e oe asigurare tc De asem enea, ar. e g s - a ta noastră t v i e in fostuf C oc a v i j t u " i r c u rs a d o ş t u - e : _ : re â - u

I. P a trim o n iu l

21

Dacă bunurile ce fac obiectul îm părţelii (partajului) nu sunt com od partajabile în natură, se va proceda la vânzarea lor la licitaţie publică, iar sum a obţinută prin vânzare va lua, prin subrogare, locul bunurilor înstrăinate, urm ând ca aceasta să se îm partă între copărtaşi proporţional cu cota-parte din succesiune a fiecăruia dintre ei [art. 676 alin. (2) lit. b) NCC]. Sau, urm are a anulării unei hotărâri ju d e că ­ toreşti declarative de m oarte, celui care fusese declarat m ort trebuie să i se res­ tituie patrim oniul. Astfel, potrivit art. 54 alin. (2) NCC, cel care a fost declarat m ort poate cere, după anularea hotărârii judecătoreşti declarative de m oarte, înapoierea în natură a bunurilor sale de la m oştenitorii săi prezum tivi, iar dacă aceasta nu mai este cu putinţă, restituirea se va face prin echivalent. în cazul în care prezum tivii succesori ai celui declarat m ort au înstrăinat unul sau mai m ulte bunuri printr-un act cu titlu oneros către un terţ de bună-credinţă, actul de înstrăinare răm âne valabil, iar în patrim oniul ce se înapoiază va fi inclus preţul prim it de succesor, care se va subroga bunului sau bunurilor înstrăinate. Terţul dobânditor este de bună-credinţă num ai în m ăsura în care nu se va face dovada că, la data dobândirii bunului, ştia o ri trebuia să ştie că persoana declarată m oartă este în viaţă [art. 54 alin. (2) par­ tea finală NCC]. 15. S u b ro g a ţia cu titlu p a rtic u la r. Spre deosebire de subrogaţia reală univer­ sală sau cu titlu universal, care operează în m od autom at, subrogaţia reală cu titlu pa rticu la r se produce num ai atunci când legea o prevede în m od expres şi priveşte unjDun luat uf singuli. [P o trivit unor dispoziţii cuprinse atât în unele legi speciale, cât şi în noul Cod civil, în dreptul civil rom ân în vigoare există mai m ulte cazuri de subrogaţie reală cu litiu jgarticdrâ?,foitre care m enţionăm câteva. Bunăoară, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică111 dis­ pune că ipoteca şi privilegiul ce grevau bunul expropriat se străm ută prin efectul ~ !e g ii (de drept) asupra indem nizaţiei de expropriere. Acest principiu este preluat de art. 2330 alin. (2) NCC, care arată că sunt afectate plăţii creanţelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor, sum ele datorate în tem eiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădirile aduse dreptului de proprietate, stabilite prin lege. C azuri de subrogaţie reală particulară se regăsesc şi în noul Cod civil. Astfel, potrivit art. 2330 alin. (1), dacă un bun grevat cu un privilegiu ori o ipotecă a pie rit o ri a fost deteriorat, indem nizaţia de asigurare sau, după caz, despăgubirea obţinu­ tă de titularul bunului va fi afectată plăţii creanţelor ipotecare ori privilegiate, după rangul lor. Acelaşi principiu operează în m ateria uzufructului, deoarece, potrivit art. 748 NCC, în caz de distrugere a bunului care form ează obiectul dreptului de uzufruct din caz fortuit, fie aceasta şi parţială, uzufructul va continua să existe, deci se va transfera asupra despăgubirii plătite de terţ sau, după caz, asupra indem ni­ zaţiei de asigurare, dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului. De asem enea, art. 2393 NCC din m ateria ipotecilor m obiliare, nou-introduse în legislaţia noastră civilă în locul fostelor garanţii reale m obiliare ce erau reglem enta­ te în fostul Cod civil sub denum irea de „gaj” , dispune că cel ce achiziţionează un bun în cursul obişnuit al activităţii unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de [1] Republicată în M. Of. nr. 472 din 5 iulie 2011.

22

D re p tu rile reale p rin cip a le

acelaşi fel dobândeşte bunul liber de ipotecile eventual constituite de înstrăinător privitor la acesta, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoştea exis­ tenţa ei. într-o asem enea ipoteză, ipoteca se va străm uta asupra preţului sau asu­ pra altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat, operând astfel o subrogaţie reală cu titlu particular. 16. Patrim oniul şi transm isiun ea universală sau cu titlu universal. La dece­ sul unei persoane fizice sau în caz de reorganizare a unei persoane juridice prin fuziune ori prin contopirea mai m ultor persoane juridice spre a constitui o nouă persoană ju ridică sau prin divizare, se transm it toate drepturile şi obligaţiile care au aparţinut subiectului de drept a cărui fiinţă încetează. O biectul transm isiunii îl co n ­ stituie însuşi pa trim o n iu l ca universalitate juridică ce aparţine acelui subiect de drept, şi nu drepturi şi obligaţii privite în m od izolat. Dacă întregul patrim oniu se transm ite unui succesor, ne aflăm în prezenţa unei transm isiuni universale. D acă se transm it fracţiuni din patrim oniu către m ai m ulţi succesori, fiecare dintre ei prim ind o asem enea fracţiune, operează o transm isiune cu titlu universal. Dar atât succesorul universal, cât şi cel cu titlu universal dobândesc atât activul, cât şi pasivul patrim onial. între ei există num ai o deosebire cantitativă, nu calitativă. Am bele transm isiuni nu pot fi concepute însă în afara noţiunii de patrim oniu în care se reflectă unitatea activului şi pasivului, ce aparţin şi form ează patrim oniul unui anum it subiect de d r e p t'\

m A se vedea C. S t ă te s c u , C. B îr s a n , op. cit., p. 18.

Capitolul al ll-lea. Drepturile reale şi drepturile de creanţă. Categorii intermediare. Clasificarea drepturilor reale Secţiunea 1. Drepturile reale şi drepturile de creanţă 17. C lasificarea drepturilor patrim oniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă. Am arătat că în com ponenţa patrim oniului in tră num a i drepturi le subiecti­ ve ce au un conţin ut econom ic, adică sunt evaluabile în bani. Aceste drepturi se clasifică în două m ari grupe: drepturile reale şi drepturile de creanţă. Ca drepturi subiective civile patrim oniale, drepturile reale şi cele de creanţă au caracteristici distincte. Evidenţierea caracteristicilor este necesară pentru precizarea regim ului lor juridic, mai ales din perspectiva circulaţiei acestor drepturi. într-adevăr, com ponente ale patrim oniului unui subiect de drept, practic în cadrul acestuia, drep­ turile reale şi, în special, cele de creanţă se găsesc într-o continuă m işcare, în scopul realizării intereselor econom ice ale titularului lor, prin participarea acestuia la circuitul civil general. MV' ......... . 1

18. D repturile reale, \ lu s jn / e s u n t acele drepturi subiective patrim oniale pe tem eiul cărora titularul lor poate să exercite anum ite puteri, - 1'— rerogative asupră unui^ ' 1 .......... i I W M I f f f »IImIIr l II. I ............... hun determ inat, in. m o d direct ş i i--r ----------------------------------Pentru a pune în evidenţă îm prejurarea ca în cazul drepturilor reale titularul exercită direct şi nem ijlocit anum ite prerogative asupra bunului care apare ca obiect al dreptului său, în literatura juridică mai veche s-a spus uneori că dreptul real creează un raport nem ijlocit între om şi lu cru'11. în realitate, ceea ce se urm ă­ rea prin această afirm aţie nu era altceva decât sublinierea „puterilor” , a prerogati­ velor conferite titularului dreptului real asupra bunului ce constituie obiectul dreptu­ lui său. Astăzi doctrina este unanim ă în a considera că dreptul real este un raport între oam en_ijziLprivire la lucruri. Num ai astfel se poate recunoaşte caracteru l social al raportului ju ridic civil care priveşte un drept real. Aşa fiin d , dreptul real presupune,stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determ inat intre una sau mai m ulte persoane ca subiect activ al raportului juridic şi ■toate celelalte persoane nedeterm inăte ca subiect p a s iv , cu obligaţia generală -e g a tivă de a nu face nim ic de natură a stânjeni exercitarea p re- - - - ^ lui real de către titularul săli.'"' l' * ^ - 0«19 19. Nu se poate nega faptul că această construcţie are un caracter abstract. Ce ‘ nseam nă „toate celelalte persoane, ca subiect pasiv nedeterm inat”? Că suntem tot ii] A se vedea C. H a m a n g iu , I. R o setti -B ălăn esc u , A l . B ă ic o ian u , op. cit., p. 526.

24

D re p tu rile re ale p rin cip a le

tim pul în raporturi ju ridice cu privire la bunurile asupra cărora avem un drept de proprietate - spre exem plu, cu toate subiectele de drept de pe păm ânt? Şi apoi, ce conţinut econom ic are „obligaţia generală negativă” ce revine acestui subiect pasiv al raportului ju rid ic ce poartă asupra unui drept real? Evident, zero. Dar num ai printr-o asem enea construcţie abstractă se poate da caracter social acestui raport juridic. Căci, atunci când cineva aduce atingere exerciţiului preroga­ tivelor dreptului real de către titularul său, nu se „individualizează” în cadrul rapor­ tului ju ridic ce priveşte un drept real, c i se naşte un nou raport juridic, un raport ju ­ ridic obligaţional, un drept de creanţă, pe tem eiul căruia titularul dreptului lezat cre ditor - va pretinde celui care i-a „atins” dreptul real - d e b itor - să îl despăgu­ bească, adică să repare atingerea adusă. Faţă de toate celelalte persoane nede­ term inate subzistă obligaţia generală negativă de care am inteam mai sus.

'"dum ^debjigr, şă dea, să facă sau să nu facă ceva. După cum dispune în prim a sa parte art. 2324 alin. (1) NCC, debitorul se obligă „personal” faţă de creditorul său? de aceea, drepturile de creanţă sunt uneori denum ite a fi drepturi „personale”111. i— i i • - r - rfi — ■ ■*i lâüiàjüi--------------— 21. C om paraţie în tre drepturile reale şi drepturile de creanţă. O rice com pa­ raţie presupune evidenţierea asem ănărilor şi deosebirilor între categoriile supuse acestei operaţiuni intelectuale. Există o singură trăsătură care reprezintă asem ănarea între drepturile de creanţă: a m b e le J a g o a rte d i n m a r ^ ţ u p a r c - în fond, drepturilo r patrim oniale. D eosebirile între ele sunt mai m ulte şi presupun o analiză nuanţată. Din punctul de vedere al subiectelor, dreptul re a l are ca su b iect a ctiv titularul său, iar ca subiect p a s iv toate celelalte persoane nedeterm inate, cu luarea în siderare a lim itelor acestei construcţii juridice, aşa cum am arătat mai sus. D im p otrivă ,'dreptul de creanţă presupune un raport ju ridic între su b iectul activ determ inat şau cel puţin determ inabil, denum it creditor, şi su b iectul pasiv, denum it debitor. \ Din punctul de vedere al conţinutului, dreptul real conferă titularului său anum ite ’ , , >. .... . , prerogative, puteri pe care acesta le exercita direct şi nem ijlocit asupra obiectului dreptului său, iar toate celelalte persoane au obligaţia generală negativă de a se abţine să îm piedice în vreun chip exerciţiul prerogativelor respective. Din acest punct de vedere, se spune că drepturile reale sunt absolute, adică opozabile erga om nes. D im potrivă, în conţinutul dreptului de creanţă vom găsi întotdeauna dreptul su­ biectului activ - creditorul - de a pretinde subiectului pasiv - debitorul - să dea, să facă sau să nu facă ceva. De aceea, se spune că drepturile de creanţă sunt rela­ tive, adică opozabile in te r partes. 1

[1] F o rm u la re a „o ric in e e ste o b lig a t p e rs o n a l” se re g ă s e a şi în d is p o z iţiile a rt. 1718 fo s tu l C. civ. ro m â n , în p re z e n t a b ro g a t.

II. D re p tu rile re ale şi d re p tu rile de c re a n ţă

25

^ ^ D e o s e b ir ile prezentate, aparent esenţiale, îşi au lim itele lor. Mai întâi, este de observat că titularul dreptului real nu poate opune dreptul său tuturor decât sub form ă negativă, în sensul că toţi sunt obligaţi să îi respecte dreptul, dar n im en i nu are vreo obligaţie pozitivă în legătură cu acest drept111. în al doilea rând, afirm aţia că dreptul real este absolut, pe când cel de creanţă este relativ trebuie nuanţată. într-adevăr, dreptul de creanţă este relativ în sensu l efectelo r sale obliga to rii; dreptul la care dă naştere poate fi exercitat de către cre­ ditor, iar obligaţia trebuie executată de către debitor. D im potrivă, situaţia ju rid ică creată între părtineşte opozabilă erga om nes, în sensul că nim eni nu poate să stân­ jenească în vreun fel exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Este vorba aici despre clasica distincţie din m ateria efectelor contractului între relativitate ş i opo­ z a b ilita te . _ în al treilea rând, să presupunem că, fiind vorba despre un drept real - spre exem plu, dreptul de proprietate cineva aduce o atingere dreptului proprietarului; bunăoară, acel cineva produce o stricăciune bunului în discuţie. într-o asem enea situaţie, se va crea un nou raport juridic, obligaţfonal de aceasta dată, adică un drept de creanţă, în sensul că proprietarul va putea cere despăgubiri de la autorul atingerii dreptului său. El este creditorul obligaţiei de despăgubire, iar cel care i-a atins dreptul debitorul aceleiaşi obligaţii.ASubzistă însă obligaţia generală negativă a tuturor celorlalte persoane nedeterm inate, m enţinându-se caracterul absolut al dreptului real, opozabil erga om nes. Să presupunem acum că cineva este creditorul obligaţiei asum ate de o altă per­ soană de a-l transporta într-un anum it loc. Suntem în prezenţa unui drept de crean­ ţă, cu obligaţia corelativă. Un terţ îm piedică pe debitor să îl transporte pe creditorul acestei obligaţii, ceea ce conduce la crearea unui prejudiciu pentru creditor. Terţul a ignorat obligaţia negativă de a nu stânjeni exerciţiul dreptului creditorului, care, ca situaţie juridică, este opozabilă erga om nes. C onsecinţa? Se naşte un nou ra­ port juridic, tot obligaţional, pe tem eiul căruia terţul va fi ţinut să îl despăgubească pe creditorul îm piedicat în exerciţiul dreptului său. în sfârşit, este de reţinut că opozabilitatea în m ateria drepturilor reale im pune uneori îndeplinirea anum itor form e de publicitate, cum ar fi publicitatea tran sm isiu­ nilor im obiliare sau publicitatea ipotecilor. ... 23. Din gunctul de vedere a \.d u ra te ij^ ^ 6 r e p \m \e reale pot fi perpetue, cum reptuîjde proprietate şi dreptul de servitute, sau sunt constituite pe o durată m are de tim p; spre exem plu, uzufructul în favoarea persoanelor juridice nu poate fi mai m are de 30 de ani; atunci când este constituit cu depăşirea acestui term en, el se reduce de drept la 30 de ani; la fel, dacă a fost prevăzut term enul uzufructului în favoarea persoanei juridice, el nu poate fi mai m are de 30 de ani, legea prezum ând că a fost constituit pe acest term en. în privinţa persoanelor fizice, legea dispune că, dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezum ă caracterul său viager (art. 708 NCC). Drepturile de creanţă au o durată lim itată în tim p. m A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 31. [2i A se vedea şi I. D e lean u , O pozabilitatea - consideraţii generale, în Dreptul nr. 7/2001, p. 87 şi urm., în special p. 91-95.

26

D re p tu rile reale p rin cip a le

Privitor la categoria drepturilor reale ce erau reglem entate de fostul Cod civil rom ân de la 1864 şi de alte acte norm ative speciale, se afirm a adeseori că, din punct de vedere num eric, drepturile reale sunt lim itate ca num ăr, în tim p ce drep­ turile de creanţă sunt nelim itate. într-adevăr, pe lângă contractele reglem entate de lege - aşa-num itele contracte num ite - , părţile pot im agina raporturi juridice obligaţionale sub form a co ntracte lor nenum ite. De asem enea, nu trebuie pierdut din ve ­ dere că un raport juridic obligaţional, adică un drept de creanţă, se p o a te naşte din orice faptă a o m ulu i cauzatoare de prejudicii, adică din fapte ilicite, sau din anum ite situaţii care conduc la crearea unui dezechilibru patrim onial - cum ar fi îm bogăţirea fără tem ei legitim - şi im pun restabilirea echilibrului iniţial. O bservăm că, într-adevăr, drepturile reale sunt lim itate ca num ăr în legislaţia civilă, d a r num ai la un m om ent dat. Nim ic nu îm piedică legiuitorul să reglem enteze noi drepturi reale, anum ite drepturi de folosinţă, cu caracteristicile specifice unor drepturi reale. Că este aşa ne dovedesc din plin dispoziţiile cuprinse în art. 551 NCC care, după ce enum eră 10 categorii de drepturi reale, arată că sunt drepturi reale „a lte drepturi (s.n., C.B.) cărora legea le recunoaşte acest caracter” . De asem enea, în literatura de specialitate s-a observat în mod judicios că nu num ai num ărul, ci şi conţinutul ju rid ic a l drepturilo r reale este, de regulă, stabilit prin lege, afară de situaţia acelor drepturi reale recunoscute în dreptul nostru civil care pot lua naştere prin voinţa om ului, cum sunt servituţile stabilite prin fapta om u­ lui şi dreptul de superficie1'1. In orice caz, ca regulă generală, prerogativele cores­ punzătoare unui anum it drept real sunt cele prevăzute de norm ele care îl regle­ m entează; prin voinţa om ului nu i-ar putea fi adăugate alte prerogative. C onside­ răm însă că este de conceput lim itarea lor prin m anifestarea de voinţă a titularului unui drept real. 24. Dreptul de urm ărire şi dreptul de preferinţă. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale prezintă două prerogative suplim entare: dreptul de ur­ m ărire şi dreptul de preferinţă. D reptul de urm ărire reprezintă facultatea titularului dreptului real de a pretinde b u n u fc a re form ează obiectul dreptului său din m âna oricui s-ar afla. Astfel, pro-

m a obţinută ca urm are a executării ipotecii; un creditor ipotecar de rangul I va avea preferinţă - în acelaşi scop - faţă de creditorul ipotecar de rangul II asupra ace­ luiaşi bun, la rându-i şi el titular al unui drept real accesoriu - dreptul de ipotecă - , dar de rang inferior, etc.25 25. Ni se pare însă că şi aici lucrurile nu sunt aşa de nete şi trebuie nuanţate. Să presupunem că A este titularul dreptului de proprietate asupra unui bun, care a intrat fără tem ei în stăpânirea lui B; A doreşte să redobândească bunul prom A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. I, p. 104.

II. D re p tu rile re ale şi d re p tu rile de c re a n ţă

27

prietatea sa. Ce va putea face A, din punct de vedere juridic, în ipoteza în care B refuză înapoierea de bunăvoie a bunului? Va trebui să intenteze o acţiune în re­ vendicare îm potriva lui B, în care va trebui să dovedească dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu; odată această dovadă făcută, B va fi obligat de instanţă să îi restituie bunul. Se poate spune oare că A a urm ărit bunul şi că a beneficiat de dreptul de preferinţă asupra bunului respectiv? Nu, el pur şi sim plu a dovedit că este proprietar şi că, aşa fiind, cel ce îi deţine bunul fără drept trebuie să i-l restituie. Să adm item acum că A are o creanţă îm potriva lui B, garantată cu o ipotecă asupra unui im obil proprietatea lui B, ipotecă înscrisă în registrul de publicitate im obiliară. Până la scadenţă, B vinde im obilul ipotecat; la scadenţă el nu plăteşte datoria către A, astfel că acesta va urm ări bunul ipotecat în m âinile noului proprietar pe te ­ m eiul dreptului său de ipotecă, îl va scoate în vânzare în condiţiile stabilite de lege şi se va îndestula din preţ, cu preferinţă faţă de creditorii chirografari ai proprietari­ lor. lată de ce am fi tentaţi să spunem că, în realitate, dreptul de urm ărire şi dreptul de preferinţă operează în privinţa drepturilor reale accesorii pe lângă drepturile de creanţă - ipoteca, gajul şi privilegiile - , nu şi în privinţa drepturilor reale p r in c ip a li.

Secţiunea a 2-a. Categorii juridice intermediare 26. P recizări prealabile. în general, se adm ite că la lim ita dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă se situează două categorii ju rid ice interm ediare, anum e obligaţiile reale de a face - obligaţiile p ro p te r rem - şi obligaţiile opozabile terţilor obligaţiile scriptae in rem. C redem că, din punctul de vedere al clasificării drepturilor subiective patrim o­ niale în drepturi reale şi drepturi de creanţă, tot ca o categorie interm ediară situată între acestea două pot fi considerate şi drepturile de creaţie in te le c t u a li. D esigur că, făcând o asem enea afirm aţie, spre a evita orice confuzie, nu pierdem din ve ­ dere niciun m om ent că drepturile de creaţie intelectuală sunt situate şi la graniţa dintre drepturile patrim oniale şi cele personal-nepatrim oniale, deoarece prezintă trăsături specifice am belor categorii. Nu m ai.puţin, considerăm că trăsăturile patri­ m oniale ce le caracterizează sunt de natură să le situeze şi la lim ita dintre drepturi­ le reale şi drepturile de creanţă. 1

111 P ra ctic, a c e e a ş i e ste şi c o n c lu z ia la c a re a ju n g e şi p ro fe so ru l V. S to ica , d a r p le c â n d de la un p u n c t d ife rit, a n u m e d is tin c ţia d in tre p re ro g a tiv e le s u b s ta n ţia le a le o ric ă ru i d re p t s u ­ b ie c tiv şi la tu ra sa p ro c e su a lă , a d ic ă p o s ib ilita te a a p ă ră rii lui în ju s tiţie pe c a le a une i a cţiu n i civile. O ric e titu la r de d re p t real p o a te să îşi a p e re d re p tu l său în ju s tiţie , pe c â n d titu la ru l unui d re p t real d e g a ra n ţie , pe lâ n g ă fa p tu l că se b u c u ră de o a s e m e n e a p o s ib ilita te ju rid ic ă , prin in te n ta re a a cţiu n ii în ju s tiţie , din p u n ct de v e d e re m a te ria l, el va „u rm ă ri” în d e s tu la re a sa în ca lita te d e c re d ito r titu la r al g a ra n ţie i şi va fi „p re fe ra t” c e lo rla lţi c re d ito ri cu g a ra n ţii re ale cu rang in fe rio r şi c re d ito rilo r c h iro g ra fa ri; a se v e d e a V. S t o ic a , op. cit. (2 0 0 9 ), p. 27. [2i A se v e d e a F r . T e r r é , P h . S im ler , op. cit., p. 2 8 -3 0 ; a se v e d e a , în a ce la ş i sens, F r . Z e n atti , T h . R e v et , Les biens, 2 e éd. re fo n d u e , P .U .F ., P aris, 1997, p. 4 8 şi urm .

28

D re p tu rile re ale p rin cip a le

27j O b lig a ţiile p r o p te r re m ş i o b lig a ţiile s c rip ta e in r e n i:]. O bligaţiile p ro p te r rem, cunoscute sub denum irea de obligaţii reale de a face, reprezintă îndatoriri* care revin deţinătorului unui bun determ inat şi au ca izvor legea sau convenţia părţilor. Astfel, art. 74 din Legea nr. 18/1991, republicată, im pune tutu ror d eţin ăto rilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului; deţinătorii care nu îşi îndeplinesc aceste obligaţii pot fi sancţionaţi în condiţiile art. 75 şi art. 76 din aceeaşi lege. A sem enea obligaţii sunt im puse de lege şi tuturor deţinătorilor de păduri: asigu­ rarea întreţinerii şi a respectării am enajam entelor silvice; asigurarea pazei şi a inte­ grităţii fondului forestier; realizarea lucrărilor de regenerare a pădurii; prevenirea şi com baterea bolilor şi dăunătorilor pădurii etc.*[2] în cea de-a doua ipoteză - convenţia părţilor proprietarul unui fond aservit îşi poate asum a obligaţia, spre exem plu, cu ocazia constituirii unei servituţi de trecere, de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. A m bele situaţii constituie sarcini reale - obligaţii reale de a face - im puse de lege sau de voinţa părţilor, care grevează dreptul asupra terenului şi care, accesorii ale acestuia fiind, se vor transm ite odată cu bunul, fără a fi nevoie de nicio form ali'■ tate specială de transcriere sau înscriere o ri de o nouă convenţie a p ă rţilo r în acest sens. A ceastă obligaţie nu corespunde unui drept real, deoarece ea nu incum bă ori­ cărei persoane, ci num ai proprietarului sau deţinătorului acestuia[3]. După cum s-a spus, sfera persoanelor la care se raportează obligaţia reală ră­ m âne invariabil aceeaşi, fiindcă vechiul proprietar care a înstrăinat bunul grevat cu o asem enea obligaţie „este com plet liberat, iar deţinătorul actual este debitor exclu­ siv din cauza şi num ai pe perioada de tim p cât se află în raport direct cu bunul”[4]. O bligaţiile scriptae in rem se caracterizează prin aceea că sunt atât de strâns legate de stăpânirea unui buh, încât creditorul nu poate obţine satisfacerea drep­ tului său decât dacă dobânditorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept, deşi nu a participat în niciun fel la încheierea contractului iniţial care a co n ­ dus la naşterea dreptului creditorului. Este cazul locatarului unui bun pe care loca­ torul l-a înstrăinat după încheierea contractului de locaţiune. într-adevăr, potrivit art. 1811 NCC, dacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil noului dobânditor: dacă im obilul dat în locaţiune este înscris în cartea funciară, iar locaţiunea a fost notată în registrul de publicitate im obiliară; dacă imo111 în lite ra tu ra n o a stră ju rid ic ă , a ce s te o b lig a ţii au fo s t d e n u m ite şi a n a liz a te pe larg ca

dre p tu ri patrim o n ia le atipice ; a se v e d e a V. S t o ic a , op. cit., voi. I, p. 112 şi u rm . D im p o triv ă , a lţi a u to ri c o n tin u ă a v e d e a în a ce s te o b lig a ţii, a se m e n e a nouă, „c a te g o rii ju rid ic e in te rm e ­ d ia re ” ; a se v e d e a , în a ce s t sens, O. U n g u r ea n u , C. M u n tean u , op. cit. (2 0 0 8 ), p. 4 3 -4 7 ; E. C h elar u , op. cit. (2 00 9 ), p. 2 1 -2 3 . [2] A se v e d e a art. 1 7-18 din L e g e a nr. 4 6 /2 0 0 8 - C o d u l silvic. I3) C. S t ă te s c u , C. B îr s a n , op. cit., p. 21; p en tru a lte c a te g o rii d e o b lig a ţii p ro p te r rem, c la s ific a te d u p ă n a tu ra lor, c a re p o a te fi civilă , a d ic ă s ta b ilite p rin n o rm e ju rid ic e d e d re p t civil, a d m in is tra tiv ă , s ta b ilite prin n o rm e ce im p un a n u m ite o b lig a ţii d e ţin ă to rilo r u n o r c a te g o ­ rii de b u n u ri a c ă ro r în d e p lin ire e ste în s a rc in a a u to rită ţilo r a d m in istra tiv e , şi c o n v e n ţio n a lă , a d ic ă s ta b ilite prin c o n v e n ţia p ărţilo r, a se v e d e a V. S t o ic a , op. cit. (2 00 9 ), p. 33 şi urm . [4] A se v e d e a I. L u l ă , Privire generală asupra o b lig a ţiilo r „p ro p te r re m ” , în D re ptul nr. 8 /2 0 0 0 , p. 10.

II. D re p tu rile re ale şi d re p tu rile de c re a n ţă

29

bilul nu este înscris în cartea funciară, dar locaţiunea s-a făcut printr-un înscris cu dată certă, care este anterioară datei certe a actului de înstrăinare; în cazul bunu­ rilor m obile supuse unor form alităţi de publicitate, dacă locatarul a îndeplinit aceste form alităţi privitoare la bunul obiect al locaţiunii; în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul se afla în folosinţa locatarului. O bservăm că, în toate aceste situaţii, deşi locatarul nu are niciun raport juridic cu noul dobânditor al bunului, acesta, în conform itate cu dispoziţiile legale evocate, este obligat să recunoască şi să respecte locaţiunea făcută înainte de înstrăinarea bunului, dacă s-a făcut printr-un act ce îndeplineşte condiţiile de publicitate prevă­ zute de lege. 28. D re p tu rile de c re a ţie in te le c tuală^ Sunt cuprinse în această categorie drepturile conferite de activitatea spirituală desfăşurată de oam eni. O asem enea activitate de durată sau chiar ca o sclipire a geniului um an se poate concretiza în opere literar-artistice sau ştiinţifice. Mai întâi, autorul unei opere literar-artistice are drepturi personal-nepatrim oniale legate de creaţia sa: dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei, dreptul de a de­ cide publicarea ei, dreptul de a cere ca opera sa să nu îi fie atinsă de terţi etc. A stfel,„art. 1 din Legea nr. 8 din 14 m artie 1996 privind dreptul de autor şi drep­ turile conexe111, cu m odificările ulterioare, dispune că dreptul de autor asupra operei literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asem enea opere de crea­ ţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile legii. Acest drept este legat de persoana autorului şi com portă atribute de ordin m oral şi patrim onial [alin. (1)]. De asem enea, textul prevede că opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată in dependent de aducerea la cunoştinţa publică, prin sim plul fapt al reali­ zării ei, chiar neterm inată. Din punct de vedere patrim onial, autorul are mai întâi un drept real dreptul de proprietate asupra obiectului în care se m aterializează opera sa originală: m a­ nuscris, pictură, sculptură, grafică etc. D istinct de acest drept, autorul operei şi, în cazul operelor literare, pe o durată de tim p, m oştenitorii lui au un drept de natură patrim onială ce rezultă din valorifica­ rea creaţiei respective. Cum s-a spusl2), pe drept cuvânt, este vorba, într-o asem e­ nea situaţie, de un drept in corporai de natură m obiliară, distinct de bun ul corporal în care s-a concretizat opera creată de a u to P ]. A sem ănător se prezintă lucrurile şi în celelalte dom enii ale activităţii intelectua­ le: desenele şi m odelele, m ărcile de fabrică, de com erţ şi de serviciu, inovaţiile. C hiar şi scrisorile, rezultat al corespondenţei purtate între anum ite persoane, pot pune problem e din punctul de vedere al discuţiei noastre[4]. Astfel, o scrisoare trim isă unei persoane presupune, m ai întâi, dreptul de proprietate asupra înscrisu­ lui în care ea se încorporează şi care aparţine destinatarului ei. Este vorba despre un drept asupra unui bun m obil corporal. Apoi, se poate pune problem a dreptului de a face uz de acea scrisoare prin posibilitatea com unicării conţinutului ei terţilor, *31 ;1) M. O f. nr. 6 0 din 2 6 m artie 1996.

;2| A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 28. 31 Precizăm că nu avem în vedere aici contractul de editare care creează drepturi şi obligaţii în cadrul unui raport juridic obligaţional ce are acest izvor. A À se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 29.

D re p tu rile reale p rin cip a le

30

afară dacă expeditorul şi deţinătorul nu au decis ca el să răm ână confidenţial. în sfârşit, scrisorile respective pot fi publicate într-o operă structurată ca atare, caz în care vom fi în prezenţa unui drept de creaţie literară şi artistică ce are ca autor pe cel care face selecţia, adnotările, com entariile şi publicarea. Drepturile de creaţie intelectuală nu sunt, aşadar, nici drepturi reale - dar ele­ m ente din aceste drepturi nu le sunt străine - şi nici drepturi de creanţă, deşi pre­ zintă asem ănări şi cu acestea, cel puţin sub aspectul lor econom ic. Dar nu sunt drepturi de creanţă prin ele însele, pentru că nu presupun exercita­ rea lor asupra unui debitor determ inat sau cel puţin determ inabil. Ele conferă titularului posibilitatea punerii lor în valoare în diverse m oduri şi, din acest punct de vedere, se apropie de drepturile reale ca drepturi exclusive de e x p lo a ta ră . Este raţiunea pentru care în teoria dreptului şi în practică se vorbeşte despre proprietatea literară şi artistică, proprietatea industrială etc. De aceea, aceste drepturi form ează obiect distinct de cercetare al unei ram uri m oderne a dreptului privat - dreptul de proprietate intelectuală.

Secţiunea a 3-a. Clasificarea drepturilor reale 29. Drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. în dreptul civil ro­ mân, drepturile reale se clasifică în drepturi reale principale şi drepturi reale acce ­ sorii. ^ D repturile reale prin cip a le ,sunt acele drepturi care au o existenţă de sine stă tă ­ toare în"raport cu alte drepturi reale sau drepturi de creanţă. D repturile reale accesorii sunt afectate garantării uno r drepturi de creanţă şi, în c o r i s e ^ î r ^ '^ î ^ n ţ a lor depinde în mod direct şi nem ijlocit de existenţa dreptului pe care îl garantează. Aşadar, drepturile reale accesorii su n t a ccesorii pe lângă drepturile de creanţă.

h o . C ategorii de drepturi reale principale. în m od tradiţional, ca principiu, sunt drepturi reale principale dreptul de proprietate şi dezm em brăm intele acestuia. Totuşi, înfăţişarea drepturilor reale principale în dreptul civil în vigoare este m ult mai com plexă. Astfel, din punctul de vedere al regim ului ju rid ic aplicabil, dreptul de proprietate poate fi drept de proprietate publică, ce aparţine, în regim de drept p u ­ blic, statu lui şi unită ţilor adm inistrativ-teritoriale, şi drept de proprietate privată, ce p o a te aparţine oricărui su b ie ct de drept. De altfel, art. 552 NCC dispune că proprie­ tatea este publică sau privată. Din punctul de vedere al subiectelo r ş i al regim ului de punere în valoare, su­ biectele de drept public - statul şi unităţile adm inistrativ-teritoriale - pot constitui cu privire la bunurile proprietatea lo r publică urm ătoarele drepturi corespunzătoare (art. 866 NCC): - dreptul de adm inistrare; - dreptul de concesiune; - dreptul de folosinţă cu titlu gratuit. MJ Ibidem.

II. D re p tu rile reale şi d re p tu rile de c re a n ţă

31

D reptului de proprietate privată, indiferent de titular - subiectele de drept public sau persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat îi corespund dezm em brăm intele acestuia, respectiv: -"d re p tu l de uzufruct; • dreptul de uz; - dreptul de abitaţie; - dreptul de servitute; - dreptul de superficie. Noul Cod civil rom ân conţine în art. 551 o enum erare „num erotată” a tuturor drepturilor reale din sistem ul nostru de drept, principale şi accesorii. Astfel, potrivit acestui text, sunt drepturi reale: I . dreptul de proprietate; ZTcffeptul de superficie; 3. dreptul de uzufruct; 4. dreptul de uz; 5. dreptul de abitaţie; 6. dreptul de servitute; 7. dreptul de adm inistrare; 8. dreptul de concesiune; 9. dreptul de folosinţă; 10. drepturile reale de garanţie; I I . alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter. 31 31. D re p tu rile reale, accesorii. Enum erate în categoria drepturilor reale de art. 551 NCC, drepturile reale de garanţie sunt drepturi accesorii p e lângă un drept de creanţă. A rticolul 2323’TO CTdîspune că întreg Titlul XI al C ărţii a V-a a codului, întitulat „ P rivilegiile ş i garanţiile realef, reglem entează privilegiile, precum şi garan­ ţiile reale destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii patrim oniale de către de­ bitorul acesteia. Sunt drepturi reale accesorii privilegiile, ipoteca şi gajul. Ca drepturi reale accesorii pe lângă drepturile de creanţă, ele urm ează a fi cer­ cetate pe larg la teoria generală a obligaţiilor, de aceea nu vom face decât o scurtă evocare a fiecărei categorii. Astfel, art. 2333 NCC defineşte p rivileg iul ca o preferinţă acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale. P rivilegiile sunt opozabile terţilor fără a fi ne­ cesară înscrierea lor în registrele de publicitate, afară dacă legea nu prevede altfel, ar creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile aces­ tora s-au născut ori au fost înscrise înaintea naşterii privilegiului (art. 2334-2335 NCC). Cât priveşte ipoteca, potrivit art. 2343 NCC, ea este un drept real asupra unor bunuri m obile sau im obile ale debitorului, care sunt afectate garantării executării unei obligaţii. Articolul 2345 NCC precizează că dreptul de ipotecă se m enţine asu­ pra bunurilor astfel grevate „în orice m ână ar trece” , deci în m âinile oricui s-ar afla, ar creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, în a in ­ tea creditorilor chirografari, precum şi înaintea celorlalţi creditori ipotecari de rang nferior. Dacă prin lege nu se dispune altfel, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii ei în registrele de publicitate (art. 2346 NCC).

32

D re p tu rile reale p rin cip a le

La rândul său, g a ju l este un contract accesoriu prin care debitorul, în scopul ga­ rantării executării obligaţiei asum ate faţă de creditorul său, rem ite ori lasă în păs­ trare acestuia anum ite bunuri m obile corporale sau titluri negociabile em ise în for­ mă m aterializată (art. 2480 NCC şi art. 186 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil)111. în principiu, gajul este un drept de garanţie reală accesorie pe lângă un drept de creanţă, care presupune deposedarea debitorului, astfel că el are ca obiect bunuri ce pot fi stăpânite în m aterialitatea lor, categorie de bunuri ce include titlurile nego­ ciabile „m aterializate” într-un înscris de valoare. 32. O garanţie care se situează la lim ita garanţiilor reale este dreptul de retenţie, nereglem entat ca atare de legislaţia noastră anterioară noului Cod civil, dar re­ cunoscut atât de practica judiciară, cât şi de doctrină.^Pe tem eiul dreptului de retenţie, debitorul obligaţiei de restituire a unui bun are posibilitatea să refuze execu­ tarea acesteia până când titularul bunului care pretinde restituirea îi va plăti eventualele cheltuieli pe care el le-a făcut cu conservarea, întreţinerea sau îm b u ­ nătăţirea bunului în cauză. Astfel, art. 2495 NCC dispune că cel care este dator să rem ită sau să restituie un bun poate să îl reţină, cât tim p creditorul restituirii nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât tim p cât creditorul nu îl despăgubeşte pe debitorul restituirii pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care, eventual, bunul i le-a cauzat, legea putând stabili şi alte situaţii în care o persoană este în ­ dreptăţită a exercita un asem enea drept de retenţie.

111 A se vedea şi A l . B leo an c ă , în N oul C od civil. Com entarii, doctrină ş i jurisprudenţă. Voi. III. Art. 1650-2664, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2012, p. 893-894.

Capitolul al lll-lea. Dreptul de proprietate. Definiţie. Caractere juridice. Conţinut. Condiţii generale de exercitare Secţiunea 1. Definiţia dreptului de proprietate 33. P re c iz ă ri p re lim in a re . Apărută, practic, odată cu însăşi apariţia om ului pe păm ânt, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii om eneşti. în toate lucrările din literatura ju ridică ce este consacrată m ateriei drepturilor reale sau num ai dreptului de proprietate se recunoaşte că suntem în prezenţa unui concept deosebit de com plex, cu m ultiple sem nificaţii de ordin istoric, sociologic şi juridic, aflat într-o perm anentă evoluţie. însăşi noţiunea de proprietate form ează obiect de controversă. Dacă la începuturile organizării existenţei om ului ca fiinţă socială însuşirea pre­ m iselor asigurării traiului său a apărut ca firească, dezvoltarea vieţii sociale a im ­ pus ordonarea relaţiilo r dintre oam eni. R ealizată mai întâi la nivelul unor com unităţi teritoriale restrânse, de-a lungul istoriei, s-a ajuns la form area de colectivităţi din ce in ce mai m ari, unite prin diferite scopuri, pentru ca, la un m om ent dat, oam enii să se organizeze în state. Ca entităţi organizate, prim ele form aţiuni statale au edictat norm e juridice care au avut în vedere şi raporturile de proprietate. 34. P ro p rie ta te a ca re la ţie s o c ia lă ş i d re p tu l d e p ro p rie ta te ca ra p o rt ju r i­ d ic. Deşi în lim bajul com un aceste două noţiuni se confundă - în definitiv, fiecare dintre noi spunem : sunt proprietarul cutărui bun, societatea X este proprietara uzi­ nei Y, statul este proprietarul bogăţiilor subsolului etc. - , continuăm să credem că nu se poa te pun e sem nul ega lităţii între proprietate, ca relaţie econom ică, ş i dreptul de proprietate, ca raport ju rid id '\ Relaţia econom ică de proprietate înseam nă însuşirea prem iselor naturale ale oricărei producţii. în orânduirea com unei prim itive, om ul şi-a însuşit prim ele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de ceilalţi. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai m ult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schim b, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială, care a în ­ sem nat o anum ită specializare a activităţii um ane prin diviziunea m uncii. M em brii com unităţilor um ane în curs de form are s-au recunoscut între e i sau, la scara com unităţilor, între ele, ca p ro p rietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bun ului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. P roprieta­ tea s-a transform at în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norm e juridice - de la cutum ă până la norm a edictată de entitatea m A se vedea C. S t ă te s c u , C. BÎ r s a n , op. cit., p. 27.

34

D re p tu rile re ale p rin cip a le

care a ajuns să o ordoneze, să o reglem enteze, anum e statul ea a devenit raport juridic, anum e drept de proprietate. Desigur, la scara dezvoltării om enirii, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o com unitate la alta. Esenţa lui însă răm âne, în concepţia noastră, aceeaşi: transform area relaţie i sociale de proprietate într-un raport juridic, cu toate co n se ­ cinţele ce decurg de aici. După cum s-a spus111, „ar trebui să înţelegem ce vrea să însem ne noţiunea de proprietate. P roprietatea este o form ă juridică ce nu are nim ic universal în ea. Cea de astăzi are puţine trăsături com une cu cea din epoca feudală, dar are o legătură de filiaţie sigură cu proprietatea din dreptul roman. De unde ideea că proprietatea nu ar fi decât expresia juridică a raporturilor ce rezultă dintr-un sistem econom ic determ inat, analiză de la care subtilul M arx duce controversa cu naivul critic uni­ versal (al proprietăţii) care a fost înaintaşul său P.J. Proudhon”[2]. 35. C o nstituţia Rom âniei despre dreptul de p ro prietate*131. în Titlul II din C on­ stituţia Rom âniei revizuită, intitulat „D repturile, libertăţile şi îndatoririle fundam enta­ le” , la C apitolul II care reglem entează drepturile ş i libertăţile fundam entale, art. 44 prevede că „d re p tu l de proprietate, precum ş i creanţele asupra statului, sunt ga ra n ­ tate. C onţinutul şi lim itele acestor drepturi sunt stabilite de lege” (s.n., C.B.). De asem enea, acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit cu care proprietatea privată este garantată ş i ocrotită în m od egal de lege, indiferent de titular. Apoi, textul art. 44 conţine dispoziţii de principiu privitoare la condiţiile în care cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra te re ­ nurilor, la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, m odul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi im obiliare pentru lucrări de interes general, obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a m ediului, posibilitatea confiscării, num ai în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, precum şi regula potrivit cu care averea dobândită în m od licit nu poate fi confiscată. M enţionăm că dispoziţiile art. 44 alin. (4) din C onstituţia revizuită interzic în m od expres naţionalizarea sau orice alte m ăsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice ori de altă na­ tură discrim inatorie a titularilor bunurilor. Articolul 136 din Titlul IV al C onstituţiei, consacrat econom iei ş i finan ţelor p u b li­ ce, dispune că proprietatea este publică ş i p riva tă ; proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor adm inistrativ-teritoriale [art. 136 alin. (2)]. în alin. (3) şi (4) ale aceluiaşi text constituţional sunt determ inate bunurile care fac obiectul exclusiv al m A se vedea F r . Z enatti , T h . R e vet , op. cit., p. 142. [2] E ste v o rb a d e s p re c e le b ra lu c ra re a lui P.J. P ro u d h o n „C e este proprietatea" din anu l 1840, în c a re el s u s ţin e c ă „a c e a s ta n -a r fi d e c â t un fu rt” ( ibidem ). 131 A v e m în v e d e re d is p o z iţiile p e rtin e n te din C o n s titu ţia R o m â n ie i, re v izu ită şi re p u b lic a ­ tă, cu a c tu a liz a re a d e n u m irilo r şi cu n ou a n u m e ro ta re a te x te lo r, în M. O f. nr. 7 6 7 d in 31 o c ­ to m b rie 2 0 0 3 , a stfe l cu m a fo s t m o d ific a tă şi c o m p le ta tă p rin L e g e a de re v izu ire a C o n s titu ­ ţie i nr. 4 2 9 /2 0 0 3 (M . O f. nr. 7 5 8 din 29 o cto m b rie 2 0 0 3 ). A c e a s tă lege a fo s t a p ro b a tă prin re fe re n d u m u l n a ţio n a l din 1 8-19 o cto m b rie 2 0 0 3 şi a in tra t în v ig o a re la d a ta de 2 9 o c to m ­ b rie 2 00 3, d a ta p u b lică rii în M. O f. nr. 7 58 din 29 o c to m b rie 2 0 0 3 a H o tă râ rii C u rţii C o n s titu ­ ţio n a le nr. 3 d in 22 o c to m b rie 2 0 0 3 p en tru c o n firm a re a re z u lta te lo r a ce s tu i re fe re n d u m .

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n oţiu n i g e n e ra le

35

oroprietăţii pub lice şi care le este regim ul juridic, iar art. 136 alin. (5) dispune că z'o prietatea privată este, în condiţiile legii organice, inviolabilă. Reţinem, aşadar, că, în concepţia constituantului român, dreptul de proprietate aoare ca un drept fundam ental a l cetăţenilor ţării, înscris printre celelalte drepturi şi fcertăţi publice fundam entale recunoscute şi apărate de orice constituţie dem ocrati­ că m odernă. Totodată, aşa cum vom arăta în dezvoltările ulterioare, Constituţia re: em entează form ele fundam entale ale dreptului de proprietate în Rom ânia - pro: -etatea publică şi proprietatea privată - şi liniile generale ale regim ului lor juridic. , 36. Dreptul de proprietate în fostul Cod civil rom ân de la 1864. Aparent, s-ar :ea spune că instituţia centrală a fostului Cod civil român în vigoare de la 1865, : - c â m odelul său napoleonian de la 1804, este proprietatea. A ceastă idee ar : -:e a fi susţinută de faptul că în C artea a Il-a a codului se vorbea „D espre bun uri şi sore osebitele m odificări ale proprietăţii', iar întreaga C arte a lll-a, adică cea mai are parte a reglem entărilor pe care ea le cuprindea, era consacrată diferitelor ~ : duri prin care se dobândeşte proprietatea. Privite lucrurile prin prism a dinam icii dreptului civil, adică a circulaţiei bunurilor şi .alorilor, ideea poate fi susţinută. in realitate însă, Titlul II al Cărţii a ll-a, care era intitulat „ D espre p ro p rie ta te , ::n s a c ra doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. Astfel, art. 480 fostul I : . încerca să dea o definiţie dreptului de proprietate, spunând că acesta este i'e p tu l ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în m od exclusiv şi aosolut, însă în lim itele determ inate de lege. Este lim pede că, în concepţia fostului Cod civil, dreptul de proprietate conferea ::u la ru lu i său anum ite atribute; că sintagm a „a se bucura” sem nifica posibilitatea centru proprietar de a stăpâni bunul în această calitate şi de a-l folosi în interesul şi T n puterea sa; că lui i se recunoştea şi dreptul de a dispune de bunul care form ea­ ză obiectul dreptului său; că el exercita aceste prerogative în mod exclusiv şi aosolut, însă în lim itele determ inate de lege. Apoi, £rt. 481 fostul C. civ. prevedea că nim eni nu poate fi silit a ceda proprieta­ r a sa, afară num ai pentru cauză de utilitate publică şi printr-o dreaptă şi prealabilă zespăgubire, ceea ce înseam nă că textul form ula principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. în sfârşit, tot la nivel de principiu, ârt. 482 din acelaşi cod ~ 'eglem enta accesiunea în m ateria proprietăţii, potrivit cu care proprietatea unui -cru m obil ori im obil dădea drept asupra a tot ce producea lucrul şi asupra a tot ce se unea ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Evident, dreptul . a tot ce produce lucrul” nu reprezenta o accesiune, ci rezultatul firesc al exerciţiu- orerogativei ius fruendi, recunoscută titularului dreptului de proprietate. 37. Dreptul de proprietate în noul Cod civil. întreaga C arte a lll-a a noului Cod civil este consacrată m ateriei bunurilor. Prim ul titlu al acestei cărţi vorbeşte cespre bunuri şi drepturi reale în general, ca obiecte ale dreptului de proprietate, -e ţin e m din acest titlu enunţul art. 552 NCC, subsum at capitolului ce enunţă „drepe reale în general” , potrivit cu care proprietatea este publică sau privată, fiind astfel puse în lum ină categoriile fundam entale ale dreptului de proprietate în dreptul nostru civil. Titlurile urm ătoare ale aceleiaşi cărţi reglem entează succesiv drep-

36

D re p tu rile re ale p rin cip a le

tul de proprietate privată, dezm em brăm intele acesteia, fiducia, adm inistrarea bunu­ rilor altuia, dreptul de proprietate publică, publicitatea im obiliară prin cartea funciară şi posesia. Sim pla evocare a acestor titluri evidenţiază sistem atizarea m ult mai ri­ guroasă a m ateriilor consacrate dreptului de proprietate, realizată prin dispoziţiile legii civile rom âne fundam entale prin introducerea în cadrul noului cod a dispoziţi­ ilor privitoare la dreptul de proprietate publică şi a celor consacrate publicităţii im o­ biliare, reglem entate anterior prin legi speciale ori prin norm e disparate, cum era regim ul ju ridic al proprietăţii publice. De asem enea, evidenţiem reglem entarea în noul Cod civil a unor instituţii noi în dreptul civil rom ân, cum sunt fiducia şi ad m i­ nistrarea b u n u rilo r altuia. t 38. p şfin iţia dreptului de proprietate. Literatura ju ridică de specialitate este unanim ă în a defini dreptul de p ro p rie ta te prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său: posesia, folosinţa şi dispoziţia. A ceasta pare a fi şi concepţia noului Cod civil rom ân care, în art. 555, defineşte, discutabil, n u ­ m a i dreptul de proprietate privată ca fiind dreptul titularului de a poseda, a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în lim itele stabilite de le­ ge, precizând că, în condiţiile legii, el este susceptibil de m odalităţi şi dezm em brăm inte, după caz. C onsiderăm însă că o asem enea definiţie nu este de natură să pună în eviden­ ţă ş i conţin utul social-econom ic al dreptului analizat[1]. Cu alte cuvinte, spre a în ţe ­ lege, sub aspect juridic, în ce constă raportul de apropriere, a cărui expresie este dreptul de proprietate, trebuie descifrat m odul în care sunt exercitate atributele conferite de acest drept. Este posibil ca unele dintre atributele dreptului de proprietate să fie exercitate de către o altă persoană decât proprietarul, în tem eiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate, aşa după cum arată art. 555 alin. (2) NCC, sau în tem eiul unui raport ju ridic obligaţional. Spre exem plu, în cazul unui contract de închiriere, locatarul deţine bunul închiriat şi îl foloseşte. Dar el exercită aceste atribute num ai în m ăsura în care i-au fost conferite de proprietar*121. Ba, mai mult, şi uzufructuarul este titularul unui drept real care îi conferă stăpânirea şi folosirea unui bun; dar, de regulă, cel ce a constituit dreptul de uzufruct este proprietarul bunului, care conti­ nuă să exercite atributul dispoziţiei asupra bunului dat în uzufruct altei persoane. La fel, superficiarul poate exercita atributele de posesie şi folosinţă şi, în anum i­ te limite, chiar şi atributul de dispoziţie. Prin urm are, sim pla întrunire a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept, ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine sau a celui care exercită aceste atribute. Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiaşi bun, p ro p rie ­ tarul exercită atributele ju rid ice ale dreptului de proprietate în putere proprie ş i in ­ teres propriu. Proprietarul exercită atributele dreptului său în putere proprie, deoarece el se su­ pune num ai legii. Celelalte persoane, altele decât proprietarul, exercită unele atribute

111 A se vedea C. S tä te s c u , C. B îr s a n , op. cit., p. 31; L. P o p , op. cit., p. 34. 121 C. S tä t e s c u , C. B îr s a n , op. cit., p. 31.

1

a e d re o U u ze zrxa a tu a a s jc ra j - u D_r

35 S e _ rs D r v r e

:D r T n L r " = ** tT = ZJX r r c - e a r ju r=* s rt v IT E T f'- r x r s r - j d U ră = US

- -^GLFEAVJ w .ULM~ - se .eoes == r

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n o ţiu n i g e n e ra le

37

ale dreptului de proprietate în virtutea puterii transm ise de proprietar şi în confor­ mitate nu numai cu legea, dar şi cu voinţa proprietarului care, recunoscându-i-le altuia asupra unui bun ce îi aparţine, i le concretizează şi le fixează limitele de exercitare[1]. A doua particularitate a dreptului de proprietate este aceea că proprietarul exer­ cită atributele dreptului său de proprietate în interesul său propriu. C hiar dacă titu­ larii altor drepturi subiective,- reale sau de creanţă, prin exercitarea acestor atribute, urm ăresc realizarea unor interese proprii, proprietarul este singurul subiect de drept care exercită, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietăţii, în cele din urmă, în p ro p riu l său in te re ^2]. Sintetizând cele expuse succint, dreptul de proprietate se concretizează în ur­ c ă to a re le elem ente: ect econom ic, este un drept de apropriere a u no r bunuri, corporale sau incorporale; - exprim ă o relaţie socială de apropriere-, - cuprinde în conţinutul său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei; - atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar p rin puterea şi în interesul său propriu. în concluzie, d reptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui bun, drept care perm ite titularului să posede, să folosească şi să pună de a ce l lucru, în putere proprie şi în interes propriu, în cadrul ş i cu respec­ tarea le gislaţiei e x is te n tă . 39. Scurtă privire de ordin istoric asupra evoluţiei dreptului de proprietate141. Am arătat mai sus că, atunci când în societatea prim itivă oam enii şi-au însuşit pri­ mele elem ente necesare existenţei lor, a fost vorba despre o însuşire la nivelul ndividului. Asupra anum itor bunuri, în special păm ântul, însuşirea se realiza la nivelul unor colectivităţi, care au devenit din ce în ce mai mici, până la nivelul unei fam ilii. A devărata consacrare ju rid ică a dreptului de proprietate apare însă în dreptul 'om an, în epoca celor XII Table, când s-a ajuns, pe diferite căi, la partajarea pă­ m ântului şi la instituirea unui drept de proprietate individuală ce avea ca titular pe p a te r fam ilias, care exercita puterea deplină asupra bunurilor proprietatea sa: * dom inium ex iure quiritum . Acest dom inium , suveran, exclusiv şi perpetuu, conferă oroprietarului trei atribute esenţiale: ius utendi, ius frue ndi şi ius a b u te n d i^Ne aflăm in prezenţa construcţiei desăvârşite a prerogativelor pe care le cuprinde dreptul de oroprietate, fără a lua în considerare în vreun fel exerciţiul lor într-un cadru social, care să cuprindă şi anum ite limite. S-a observat151 că D igestele sancţionau totuşi anum ite tulburări cauzate de proprietar vecinilor prin exerciţiul dreptului său, fără *3 ; ; Ibidem. ;2; C. S tă te s c u , C. BÎr san , op. cit., p. 32. 3- Ibidem-, p e n tru a lte d e fin iţii a le d re p tu lu i de p ro p rie ta te , a se v e d e a M. T o m a , D rept a v ii D repturile reale, Ed. şi T ip o g ra fia A rg u m e n t, B u c u re şti, 1999, p. 66 şi urm . " P en tru o p re z e n ta re pe larg a „p ro filu lu i is to ric ” al d re p tu lu i de p ro p rie ta te , a se v e d e a O . U n g u r ean u , C. M u n tean u , op. cit. (2 00 8 ), p. 110 şi urm .

A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 55.

D re p tu rile re ale p rin cip a le

38

însă ca prin aceasta să se poată vorbi despre o funcţie socială a dreptului de proprietate. în Evul M ediu, raporturile de proprietate sunt mai com plexe, dar num ai cu privi­ re la proprietatea im obiliară; bunurile m obile nu au m are im portanţă econom ică, de aceea se spunea res m obilis, res vilis. C ât priveşte proprietatea im obiliară, aceasta era divizată după raporturile socia­ le de vasalitate ce predom inau în Evul M ediu între dom inium em inens, care apar­ ţinea proprietarului feudal, şi dom inium utile, care aparţinea diverşilor săi vasali. în Franţa, spre exem plu, s-a ajuns ca dom inium em inens al proprietarului feudal să devină un sim plu atribut al rangului acestuia de senior, pe când adevăratele atribute ale acestui drept să fie exercitate de titularii lui dom inium u tild ']. Mai mult, spre a se ajunge la centralizarea puterii regale, s-au realizat construcţii juridice ca ­ re să transfere dom inium em inens către rege, de unde s-a dedus posibilitatea pen­ tru stat, a cărui expresie regele o întruchipa, iar celebra form ulă a regelui Ludovic al X lV -lea - L ’Etat, c ’e st m oi - este revelatoare în acest sens, să intervină în exer­ ciţiul dreptului de proprietate individuală. R evoluţiile burgheze, în special cele din Anglia şi Franţa, au avut ca scop, prin­ tre altele, şi „ descătuşarea” dreptului de proprietate de sistem ul de raporturi contor­ sionate cunoscut de societatea feudală. D eclaraţia drepturilor om ului şi ale cetăţeanului a R evoluţiei franceze din anul 1789 proclam ă, în art. 2, că „scopul oricărei asociaţii politice este conservarea drepturilor naturale şi im prescriptibile ale om ului. A cestea sunt libertatea, proprieta­ tea etc.” Aşadar, proprietatea şi libertatea persoanei apar ca drepturi naturale, ine­ rente om ului. Dreptul de proprietate redevine absolut şi perpetuu, sacru ş i inviolabil, fără a se m ai face distincţie între bunurile m obile şi cele im obile. Expresia ju ridică a acestor trăsături este reglem entarea, chiar şi sum ară, a dreptului de proprietate în Codul civil francez de la 1804, care consacră toate aceste atribute. Se recunoaşte doar posibilitatea statului de a expropria pe particulari, dar num ai pentru interese de utilitate publică şi cu plata de despăgubiri. Dreptul de proprietate a continuat să evolueze şi în epoca m odernă şi contem ­ porană. Mai întâi, este de reţinut că s-a extins însuşi dom eniul acestui drept prin apariţia şi reglem entarea drepturilo r de proprietate intelectuală asupra creaţiei artistice, ştiinţifice, asupra invenţiilor, inovaţiilor, m ărcilor de fabrică şi de serviciu, desenelor etc. în al doilea rând, epoca m odernă cunoaşte m işcări deosebite ale p ro prietăţii private, prin naţionalizări sau, în sens invers, privatizări ale unor sectoare econom i­ ce, în funcţie de interesele societăţii, exprim ate prin forţele politice de diferite te n ­ dinţe care preiau puterea în urm a unor alegeri libere şi dem ocratice. In al treilea rând, datorită dezvoltării tehnice şi g lo balizării econ om iei m ondiale, asistăm la concentrări de capitaluri şi form area, în diverse dom enii - servicii, in­ dustrie, com erţ - , a unor societăţi transnaţionale care depăşesc ceea ce se înţe­ legea pân ă în pre ze n t prin proprietatea individuală.

[1] Ibidem .

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n oţiu n i g e n e ra le

39

în al patrulea rând, dezvoltarea econom ică a im pus şi im pune dezvoltarea p ro ­ p rie tă ţii m obiliare. într-adevăr, creditul, finanţele, societăţile cu capitaluri im ense au im pus crearea unui regim juridic deosebit pentru bunurile m obile incorporale, cum ar fi titlurile de credit, acţiunile şi obligaţiunile societăţilor. De asem enea, bunuri m obile de o im portanţă econom ică deosebită, cum ar fi navele şi aeronavele, se bucură de un regim juridic deosebit, asem ănător bunurilor im obile. Astfel, acestea sunt supuse regim ului înm atriculării în registre speciale, iar asupra lor se pot constitui ipoteci. în al cincilea rând, societatea civilă a devenit din ce în ce m a i exigentă cu p rivire la corelaţia între dezvoltarea econom ico-socială a sta te lo r şi prezervarea unui m e­ diu înconjură to r cât m ai sănătos. De aceea, statele sunt nevoite, din ce în ce mai mult, pe plan intern, regional sau universal, să adopte m ăsuri legislative prin care să im pună norm e cât m ai severe de protejare a acestuia. în sfârşit, ca unul care am scris în dom eniu, nu putem să nu spunem câteva cuvinte despre „întreruperea” dezvoltării sociale dată de scurta existenţă la scara istoriei om enirii, dar cu consecinţe dintre cele mai nefaste pentru câteva generaţii care au trăit realităţile respective, a pro p rie tă ţii socialiste. A părută m ai întâi ca o idee utopică într-un anu m it context istoric, ea s-a transform at, din păcate, în rea­ litate socială în mai m ulte ţări europene, din Asia şi din C araibe. Socializarea m ijloacelor de producţie, îm pinsă până la absurd în unele ţări, prin­ tre care şi Rom ânia, s-a dovedit o frână în calea dezvoltării societăţilor respective. Statul om niprezent, mai ales în econom ie, totalitar şi asupritor în celelalte relaţii so­ ciale şi-a dovedit incapacitatea de a asigura progresul firesc al ţărilor respective. Nu num ai datele statistice, ci realităţile crude trăite au dem onstrat din plin acest lucru. Prăbuşirea regim urilor totalitare din ţările europene din anul 1989, în m odurile cunoscute, a fost de natură să integreze şi aceste state în procesul de dezvoltare econom ică norm ală, bazat pe proprietatea privată, la care se revine, nu fără greu­ tăţi şi obstacole de natură diversă. Dacă, din acest punct de vedere, mai există astăzi câteva „bastioane” ale proorietăţii socialiste date de C oreea de Nord, Vietnam şi Cuba, C hina oferă un exem olu interesant de „coexistenţă paşnică” , cel puţin din anii 1980 şi până în prezent, ntre ideologia statală totalitară şi dezvoltarea proprietăţii private. 40. C âteva consideraţii de drept com parat privitoare la dreptul de proprie­ tate. C onstituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale adoptate în secolul al X lX -lea sau pe parcursul secolului XX au fost influenţate de D eclaraţia drepturilor om ului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din anul 1789, care, în art. 17, proclam ă dreptul de proprietate sacru ş i in v io la b il. Astfel, art. 544 C. civ. francez, care, după cum se ştie, a servit ca m odel mai ~ jlto r coduri europene şi ale unor state din A m erica Latină, adoptate ulterior, prin­ de care şi Codul civil rom ân de la 1864, defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a

■1’ în textul art. 17 se spune că „proprietatea fiind un drept inviolabil şi sacru, nimeni nu coate fi privat de ea, decât atunci când o necesitate publică, legal constatată, o impune în ~od evident şi cu condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri”.

40

D re p tu rile re ale p rin cip a le

se bucura şi de a dispune de lucruri, în m odul cel mai absolut (!), cu condiţia de a nu face un uz interzis de legi sau de regulam ente” . Este interesant de reţinut că, în C onstituţia franceză din 4 octom brie 1958, în vigoare, nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. Nu mai pu­ ţin, pream bulul acesteia dispune că „poporul francez proclam ă solem n ataşam entul său la D eclaraţia drepturilor om ului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin D eclaraţia de la 1789, confirm ate şi com pletate prin pream bu­ lul C onstituţiei din 1946” . A şa fiind, având a se pronunţa asupra conform ităţii naţio­ nalizărilor întreprinse de G uvernul socialist francez ajuns la putere în urm a alegeri­ lor prezidenţiale şi legislative din anul 1981 cu dispoziţiile C onstituţiei din anul 1958, C onsiliul C onstituţional francez a statuat în sensul că dreptul de proprietate are un ca ra cte r fundam ental pentru societatea franceză. în acest sens, înalta ju ris­ dicţie constituţională reafirm ă că, „dacă ulterior anului 1789 şi până în zilele noas­ tre finalităţile şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate au cunoscut o evoluţie caracterizată atât prin notabila extindere a câm pului său de aplicare la dom enii individuale noi, cât şi prin lim itări im puse de interesul general, înseşi prin­ cipiile enunţate de D eclaraţia drepturilor om ului au deplină valoare constituţională, atât în ceea ce priveşte caracterul fundam ental al dreptului de proprietate a cărui conservare constituie unul dintre scopurile societăţii politice şi care este pus pe acelaşi plan cu libertatea, siguranţa şi rezistenţa la opresiune, cât şi în ceea ce pri­ veşte garanţiile conferite titularilor acestui drept şi prerogativele puterii publice”111. Altfel spus, deşi drept fundam ental, dreptul de proprietate poate suferi, prin decizii ale autorităţilor publice, anum ite restrângeri dictate de interese de utilitate publică, în condiţiile legii. în Italia, art. 436 C. civ. de la 1865 avea o form ulare asem ănătoare cu cea cu­ prinsă în art. 544 C. civ. francez. Codul civil italian din anul 1942 însă, deşi recu­ noaşte că dreptul de proprietate este un drept com plet, exclusiv şi individual asu­ pra unui lucru (art. 832), prin art. 836 im pune obligaţia proprietarilor, cel puţin teo­ retică, de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor econom ice şi exigen­ ţelor producţiei naţionale. C odul civil germ an de la 1900 dispune, în art. 903, că proprietarul, în m ăsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun, are facultatea să utili­ zeze bunul său aşa cum doreşte şi de a îm piedica orice ingerinţă din partea unei alte persoane. De reţinut că nu se face nicio m enţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. Mai mult, C onstituţia de la W eim ar, adoptată de G erm ania în anul 1919, proclam a că „proprietatea obligă” , iar C onstituţia germ ană în vigoare im pune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii121. La rândul său, Codul civil elveţian, elaborat sub dublă influenţă, franceză şi germ ană, prevede, în art. 641, că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el, în lim itele determ inate de lege. El poate să îl revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare” .12* [1) A se vedea F. L u c h air e , Les fondem ents constitutionnels du droit civil, în Revue trim estrielle de droit civil, 1982, p. 2 6 6 şi urm. [2] A se v e d e a J.-L . B er g el , M. B ru sc h i , S. C im am o n ti , Traité de droit civil, s o u s la d ire c tio n de J. G h e s t in , L .G .D .J ., P aris, 2 0 0 0 , p. 70.

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n oţiu n i g e n e ra le

41

D octrina elveţiană111 defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun, în lim itele ordinii juridice, care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru, de a se bucura (!) de acesta şi de a dispune de el m a­ terial şi juridic. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului, în ciuda num eroaselor sale restricţii im puse de lege[2]. Lege mult mai modernă, Codul civil elveţian regle­ m entează proprietatea colectivă şi coproprietatea, în special cea pe etaje (art. 646 şi urm.). De asem enea, conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funcia­ ră (art. 655 şi urm.). în m ateria proprietăţii, sistem ul de drept englez este total diferit de cel continen­ tal. Astfel, mai întâi, raporturile feudale de proprietate, extrem de com plicate de di­ versele relaţii de vasalitate, au fost înlăturate abia în decursul secolului XX, perioa­ dă în care s-au sim plificat tranzacţiile im obiliare şi s-a introdus publicitatea im obi­ liară. Totuşi, în concepţia dreptului funciar englez, C oroana regală continuă a deţi­ ne, cel puţin teoretic, dom inium em inens asupra totalităţii păm ântului englez[3]. De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni C oroanei, atunci când nu ar mai exista nicio persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. Este de reţinut că în dreptul englez term enul de pro p e rty desem nează ansam ­ blul drepturilor patrim oniale. Ceea ce se înţelege în m od obişnuit în dreptul conti­ nental prin dreptul de proprietate corespunde, în dreptul englez, term enului de ow nership şi are ca obiect bunurile m obile. în privinţa proprietăţii im obiliare se adm ite că deţinătorii acesteia (estates) exer­ cită real pro p e rty asupra păm ântului, care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de tim p, spre deosebire de cel care închiriază terenul, care exercită p e rso ­ nal property. C oncesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata .ieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia, astfel că, practic, se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu141. 41. Dreptul de proprietate în acte internaţionale. După cel de-al D oilea Răzooi M ondial, faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lum e tim p de şase ani, com unitatea internaţională, acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional, a adoptat norm e de protecţie a drepturilor om ului. Printre aceste drepturi este prevăzut şi dreptul de proprietate. Astfel, D eclaraţia universală a drepturilo r om ului adoptată în anul 1948 de A du­ la re a G enerală a O rganizaţiei N aţiunilor Unite prevede, în art. 17, că „orice per­ soană, privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi, are dreptul la proprietate. N meni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa” . Textul, ca întreaga Declaraţie de altfel, are valoare proclam atorie şi nu există niciun instrum ent juridic ce natură a-i controla aplicarea concretă. în această ordine de idei, este de reţinut că un tratat internaţional de o im por­ tanţă cu totul deosebită este C onvenţia p rivin d apărarea drepturilo r om ulu i ş i a oertăţilor fundam entale adoptată de ţările m em bre ale C onsiliului Europei la Rom a *• A se v e d e a P.H. S teinauer , Les droits réels, Ed. S taem pfli, B erna, 1985, p. 1003 şi urm . [2! Ibidem. A se vedea J.-L. B e r g e l , M. B r u sc h i , S. C im am o nti , op. cit., p. 73 şi urm. •4‘ Ibidem.

42

D re p tu rile re ale p rin cip a le

la 4 noiem brie 1950, intrată în vigoare în anul 1953, sem nată de R om ânia la 7 o c­ tom brie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994, care pre­ vede, în art. 1 parag. 1 din Protocolul său adiţional nr. 1[1], că orice persoană fizică sau ju ridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Nim eni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. Paragraful 2 al aceluiaşi text din Protocolul nr. 1 prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglem entarea utilizării bunurilor proprietate privată în conform itate cu interesul general. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, C urtea Europeană a D repturilor O m ului, al cărei rol esenţial este de a veghea m odul în care statele sem natare îşi respectă angajam entul juridic şi politic de a asigura protecţia, la sca­ ră naţională, a drepturilor pe care C onvenţia le reglem entează, a decis, într-o jurisprudenţă constantă, că textul am intit conţine trei norm e distincte: prim a, care este cuprinsă în prim a frază a parag. 1 al textului, are un caracter general şi enunţă p rin cip iu l respectului p ro prietăţii; a doua, figurând în a doua frază a aceluiaşi pa­ ragraf, vizează privarea de proprietate, căreia îi im pune anum ite condiţii; cât pri­ veşte a treia norm ă, cuprinsă în parag. 2 al textului, ea recunoaşte state lor contrac­ tante puterea, între altele, de a reglem enta utilizarea bu n u rilo r de către p ro p rietar în conform itate cu interesul general. A ceste ultim e două norm e însă, care reprezin­ tă exem ple particulare de atingeri aduse dreptului de proprietate, trebuie să fie in­ terpretate în lum ina principiului înscris în prim a norm ă: asigurarea respectului acestui drept[2]. A şa fiind, orice m ăsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de pro­ prietate trebuie să asigure „un just echilibru” între exigenţele interesului general al com unităţii şi im perativul salvgardării drepturilor fundam entale ale individului131. De asem enea, com petentă a veghea la corecta aplicare a norm elor dreptului Uniunii Europene, C urtea de Justiţie a acestei Uniuni - C urtea de la Luxem bourg a decis că „drepturile fundam entale (ale om ului), în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. A ceasta înseam nă că restricţiile ce răspund unor obiective

\

111 P ro to c o lu l a d iţio n a l c u n o s c u t a stă zi su b d e n u m ire a de P ro to c o lu l a d iţio n a l nr. 1 la C o n v e n ţia p e n tru a p ă ra re a d re p tu rilo r o m u lu i şi a lib e rtă ţilo r fu n d a m e n ta le a fo s t a d o p ta t la P aris în a n u l 1952 şi a in tra t în v ig o a re p e n tru ţă rile s e m n a ta re - ţă rile m e m b re a le C o n s iliu ­ lui E u ro p e i - în a n u l 1954. R o m â n ia a s e m n a t a ce s t p ro to co l a d iţio n a l o d a tă cu s e m n a re a C o n v e n ţie i şi a c e lo rla lte p ro to co a le a d iţio n a le a le C o n ve n ţie i, prin in tra re a în C o n siliu l E uro p e i, a stfe l că a ce s t d o c u m e n t a in tra t în v ig o a re p en tru ţa ra n o a stră to t la 2 0 iu n ie 1994. 121 A se v e d e a , sp re e xe m p lu , C .E .D .O ., c a u z a Les Saints M onastères c. Greciei, H o tă râ ­ re a din 9 d e c e m b rie 1994, P u b lic a tio n s de la C o u r E u ro p é e n n e d e s D ro its de l’H om m e , S érie A, nr. 301, § 56. [3] Ibidem, § 70. A c e le a ş i c o n s id e re n te se re g ă s e s c în n e n u m ă ra te h o tă râ ri u lte rio a re ale C urţii: p e n tru a m ă n u n te p riv ito a re la p ro te cţia d re p tu lu i d e p ro p rie ta te în s iste m u l e u ro p e a n d e p ro te cţie a d re p tu rilo r o m u lu i, a se v e d e a C. B îr s a n , C onvenţia europeană a drepturilor om ului. C om entariu p e articole, ed. a 2 -a, Ed. C .H . B eck, B u cu re şti, 2 01 0, p. 1641 şi urm .; R. C h ir iţâ , C onvenţia europeană a d reptu rilor om ului. C om entarii p e articole, ed. a 2-a, Ed. C .H . B eck, B u c u re şti, 2 00 8, p. 7 68 şi urm .

de interes m tată şi intc e 'a r à za De a ~ e z u c ă ce c soune c ă c ro e ie r c soune ş ie a â s z tea sa finată z^svece

~z^se ce ~~rssui ç

-2 .

tiq p a a fe a . M

—i=

me

a

a r s a —o u jD J S h a r ' r r e a r - iu r x r u u

Tj

: - E: T =- : _лст a : r r r e « is i

de

=a a —^rfl:r~ zz ar. c c a z r z c z ju z e z n :r

=re rre.a ce 2 з rs â - a - a e c w s r r

e g u ie r j а п в е г :

2 ru ~ â ra _ - зе о э гз r - c u D ec a r i . c a s c a a c cec c e a o cse o E r u r u

c e n r_ s n e u s j a c r e o u ce c s c c z o c .

— c c o r-tre -3=

5u

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n oţiu n i g e n e ra le

43

de interes general nu constituie, în raport cu scopul urm ărit, o intervenţie nem ăsu­ rată şi intolerabilă care ar aduce atingere înseşi substanţei dreptului garantat”111. De altfel, după ce în art. 17 Carta drepturilo r fundam entale a U niunii E uropene dispune că orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa m oştenire bunurile pe care le-a dobândit în m od legal, în par­ tea sa finală prevede că folosinţa bunurilor poate fi reglem entată de lege în lim itele im puse de in teresul general.

Secţiunea a 2-a. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate 42. Am arătat mai sus că art. 555 alin. (1) NCC, chiar dacă se referă num ai la dreptul de proprietate privată, în realitate defineşte acest drept prin raportare la atributele pe care le conferă, acestea, la rândul lor, nefiind suficiente pentru însăşi definiţia dreptului de proprietate. Nu m ai puţin, acest text determ ină conţinutul ju rid ic a l dreptulu i de proprietate prin enum erarea a trib u te lo r ju rid ice pe care dreptul analizat le conferă titularului său. în concepţia noului Cod civil român, aceste atribute sunt: posesia, folosinţa şi dispoziţia, atribute ce au a fi exercitate „în lim itele stabilite de lege” . Ele reprezintă ansam blul „puterilor” , prerogativelor recunoscute de legea civilă fundam entală pro­ prietarului bunului. Din acest punct de vedere, se afirm ă uneori în literatura de specialitate că drep­ tul de proprietate este un drept to ta f2]. R eam intim că art. 480 fostul C. civ. rom ân de la 1864 determ ina conţinutul ju ri­ dic al dreptului de proprietate prin definiţia potrivit cu care proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru” . După cum a observat însă m arele civilist rom ân D. A lexandresco, prin folosirea expresiei „a se bucura” legiuitorul a înţeles să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei bunului, enunţându-l separat pe cel de dispoziţie131. în noul Cod civil, legiuitorul rom ân contem poran enunţă direct cele trei preroga: ve „clasice” ale dreptului de proprietate, cunoscute încă din dreptul rom an: dreptul de a poseda bunul (ius possidendi), dreptul de a-l folosi, care presupune folosinţa pentru sine (ius utendi) şi posibilitatea culegerii fructelor bunului (ius fruendi), şi dreptul de dispoziţie, m aterială şi ju ridică (ius abutendi). 43. Posesia (iu s p o s s id e n d i). Ca atribut ori prerogativă a dreptului de proprie:ate ce intră în conţinutul acestuia, posesia reprezintă aproprierea, însuşirea şi stă ­ pânirea bunului ce form ează obiectul dreptului analizat de către titularul său, acesta având reprezentarea psihologică, intelectuală a îm prejurării că el are calita- *• 111 C .J .C .E ., 1991, c a u z a C -4 4 /8 9 , Von D eetzen c. H auptzollam t O ldenburg, D e c iz ia din 22 p cto m b rie 1991, B u lle tin C JC E nr. 18-1, p. 2. I2] A se v e d e a H. e t L. M a ze au d , J. M a ze au d , Leçon de droit civil. Les biens, 8 e éd. p a r r = C h abas , M o n tc h re s tie n , P aris, 1994. •3- D. A lexan d r esc o , E xplicaţiunea teoretică ş i practică a dreptului c ivil rom ân, to m u l III, c a rte a I, ed. a 2-a, B u c u re şti, 1909, p. 230.

44

D re p tu rile re ale p rin cip a le

tea de proprietar. D obândirea şi prefigurarea calităţii de proprietar pot avea te ­ m eiuri juridice dintre cele mai diverse, toate însă trebuind a fi în m ăsură să confere în m od valabil această calitate: constituirea, fabricarea, confecţionarea bunului, do ­ bândirea dreptului de proprietate asupra bunului prin încheierea de acte juridice perfect valabile: contractul de vânzare, contractul de donaţie etc., dobândirea bu­ nului pe care succesorală etc. De aceea, atunci când vorbim despre posesie ca atribut al dreptului de proprietate, putem spune că starea de fapt a stăpânirii bu­ nului se suprapune perfect peste starea de drept, „stăpânitorul” fiind însuşi titularul dreptului de proprietate asupra bunului stăpânit. Vom arăta însă la capitolul consacrat posesiei că aceasta reprezintă o stare de fapt constând în stăpânirea unui bun, cu intenţia de a apărea ca proprietar al bu­ nului. Dar p o se so ru l nu este prin definiţie proprietar, el nu are dreptul de proprieta­ te asupra bunului, ci îl deţine ca ş i cum a r fi proprietar. Posesia, ca stare de fapt, nu se confundă cu proprietatea. Este adevărat că, uneori, se spune că, apărându-se posesia, se apără însuşi dreptul de proprietate şi că dovada dreptului de proprietate, mai ales în m aterie im obiliară, fiind extrem de dificilă, însuşi proprietarul poate invoca, spre a face dovada dreptului său, un efect al posesiei, cum ar fi uzucapiunea. C onsiderăm însă că dificultatea dovezii dreptului nu se confundă cu lipsa a ce s­ tuia. Posesia, ca stare de fapt, este distinctă de proprietate, ca stare de drept. Şi pro­ prietarul stăpâneşte bunul, are posesia lui, dar în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunului. Sau, altfel spus, în cazul analizei conţinutului drep­ tului de proprietate, vorbim despre posesie ca atribut a l dreptulu i de proprietate. De altfel, în una dintre deciziile sale în m aterie de proprietate, C urtea C onstitu­ ţională reţine că regim ul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elem ente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dis­ p o z iţii. lată de ce preferăm să spunem că, pe conţinut, dreptul de proprietate conferă titularului său posesia, folosinţa şi dispoziţia bun ului care form ează obiectul dreptu­ lui său[2]. C onsecinţa? Vom analiza posesia şi efectele sale după ce vom cerceta în întregim e dreptul de proprietate şi dezm em brăm intele sale, deoarece uneori chiar şi acestea sunt susceptibile de posesie; ca atare, exercitarea posesiei asupra lor poate apărea producătoare de efecte şi protecţie ju ridică131.

~

-eoan*E = i

T - £ 3ETV D E 2. ” an 5c2 B ir nes

r-: m i u r

—

ZXXDE

sar - ii a 2 Z -Z J -~ j c »

D e O J T 2 7 JU

âă

5 T B D JTJU -u

dos

B ie n e z rx r e ~ 3 'j 2 n - a ş j a*3TC z s h b -DCSTTS UlTUIU

Duru

*TDTjr.JS : 3

*u 3 C IC E 2 r a e s s 1

- i - 2' £k l i

■ 2r j zoare enaoiÄ

i a

DE D_f~ S ä . D C E E 52

D -T U i

11 In a c e a ş sens. = — A s e »«=oee - [lj A se v e d e a D e c iz ia C u rţii C o n s titu ţio n a le a R o m â n ie i nr. 4 /1 9 9 2 (M . O f. nr. 182 d in 30 iulie 1992). în a ce la ş i se n s, art. 5 a lin. (2) d in L e g e a nr. 15 d in 7 a u g u s t 199 0 p riv in d re o rg a ­ n iz a re a u n ită ţilo r e co n o m ic e d e sta t ca re gii a u to n o m e şi so c ie tă ţi c o m e rc ia le (M . O f. nr. 98 d in 8 a u g u s t 1 99 0) p re v e d e că, în e x e rc ita re a d re p tu lu i de p ro p rie ta te a s u p ra b u n u rilo r din p a trim o n iu l ei, re gia a u to n o m ă p osed ă, fo lo s e ş te şi d is p u n e a u to n o m de a ce s te a .

(2] A se vedea T r . Io n aşc u , S. B răd ean u , op. cit., p. 56. l3] în a ce la ş i se n s, a se v e d e a E. C h e lar u , op. cit., p. 21 şi u rm .; în s e n s c o n tra r, a se v e d e a I.P. F ilipesc u , D rept civil. D reptul de proprietate ş i alte drepturi reale, Ed. A c ta m i, B u c u re şti, 1998, p. 48 şi u rm .; I. D o g a r u , S. C er cel , op. cit., p. 2 5 şi u rm .; V. S t o ic a , op. cit., p. 141 şi u rm .; L. P o p , L.M . H a r o s a , D rept civil. D repturile reale principale, Ed. U n iv e rsu l J u rid ic , B u c u re şti, 2 0 0 6 , p. 55 şi u rm .; O. U ng u r ean u , C. M untean u , op. cit. (2 0 0 8 ), p. 371 şi urm .

• n ra -c s e - a r c a

iu * 1- _ zare trete e- 1 proonetaruij cra o u 2 De s c o ţx ri cer -e res s iru c ţi ce z è r. c e s s e YE~~az D~ecr ce r—a p r ce— re să se ocxne _n a s p e c 2. d r e p u u ce cce'E oe artă sjc c —a că. I r a c e r. c ir _— à 2 Drelucrare a n s :c ă c ir S. O mamo*»- oc 2C ;

III. D re p tu l de p ro p rie ta te - n o ţiu n i g e n e ra le

45

44. F o lo s in ţa ftu s u ţ e n d jş i ip s fru e n d i). Acest atribut presupune facultatea recunoscută titularului dreptului de proprietate de a utiliza bunul ce form ează obiec­ tul dreptului în m aterialitatea sa, direct şi nem ijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu. în legătură cu utilizarea bun urilor consum ptibile, este de reţinut că, de re­ gulă, uzul lor se confundă cu dreptul de a dispune de ele, pentru raţiuni care nu necesită explicaţii suplim entare; consum area înseam nă dispariţia lor. De asem enea, se adm ite că dreptul proprietarului de a uza de bunul său im plică şi latura negativă a acestei prerogative, anum e facultatea de a nu uza de bun, de a nu se servi de el, în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă să o facă. Astfel, art. 562 alin. (1) NCC prevede că dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. în orice caz, uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate, m anifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu bunul ce form ează obiectul dreptului său. Din acest punct de vedere, este de reţinut că atributul folo­ sinţei bunului nu poate fi exercitat prin interm ediul altei persoane. Dim potrivă, po­ sesia, atât ca stare de fapt, cât şi ca stare de drept, poate fi exercitată corpore alieno; proprietarul care închiriază bunul răm âne titular al posesiei asupra acestuia, chiriaşul având calitatea de detentor p r e c â t . Folosinţa bunului are şi un alt elem ent, cunoscut sub denum irea de ius fruendi. Această prerogativă sem nifică dreptul proprietarului de a-şi pune bunul în valoare prin exploatarea sa, ceea ce conduce la culegerea derivatelor bunului, adică fruc­ tele şi productele. De altfel, art. 547 NCC arată că produsele bunurilor sunt fructele şi productele. Spre exem plu, proprietarul culege recoltele produse de teren, închiriază ounul, îm prum ută o sum ă de bani cu dobândă etc. în acelaşi timp, el are dreptul de a nu exploata în acest mod bunul, afară dacă legea nu îl obligă să o facă. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte m ateriale, cât şi acte ju rid ice 121. Din acest punct de vedere, reţinem că proprie­ tarul poate efectua acte m ateriale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urm are a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului, contractul de îm prum ut etc.131

[1] în acelaşi sens, a se vedea şi V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 96. I2! A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 81. ' Instanţele franceze au fost confruntate cu o aplicare interesantă a atributului folosinţei io n u lu i care tinde a-i adăuga acestuia un elem ent nou. Astfel, jurisprudenţa a recunoscut iro p rie ta ru lu i dreptul de a interzice difuzarea unor im agini ale bunurilor sale m obile sau im oi ie în scopuri com erciale sau profesionale, cum ar fi includerea unor im agini ale unor conr.n jc ţii pe cărţi poştale ilustrate, album e sau alte asem enea. Aşadar, proprietarul are un .eritabil drept de im agine asupra bunurilor sale, ca atribut al dreptului de proprietate, care îi ie rm ite să se opună utilizării de către un terţ a im aginii bunului. S-a observat însă că acest aspect al dreptului de folosinţă a bunului trebuie conciliat cu dreptul de exploatare a unei :o e re de artă sub form a unui album tem atic, spre exem plu, care nu ar trebui sacrificat, pentru :ă. în acest din urm ă caz, nu ar mai fi vorba despre o sim plă reproducere a imaginii, ci de o i'e lu c ra re artistică din partea autorului album ului; a se vedea J.-L. B ergel , M. B rusch i, S. C im am o nti , op. cit., p. 84-85 şi jurisprudenţa citată la p. 84, nota 97.

46

D re p tu rile re ale p rin cip a le

45. Cu privire la derivatele bunului, se face o distincţie între fru cte şi pro­ ducte. Fructele sunt derivatele bun ului care se obţin în m o d periodic, fără alterarea substan ţei lu P ]. D im potrivă, productele sunt acele derivate care, prin culegerea lor, conduc la alterarea substan ţei bunului. A şa ar putea fi carierele, pădurile etc.[2] Nu mai puţin, prin voinţa om ulu i se poate ajunge ca înseşi productele să fie considerate fructe. Astfel, dacă exploatarea unei păduri se face eşalonat şi pe par­ cele bine determ inate, fără a se ajunge la defrişarea totală a suprafeţei de teren care este însăşi pădurea, vom putea vorbi despre culegerea de fructe. Dim potrivă, dacă se defrişează întreaga pădure, se vor culege productele. La fel în ipoteza exploatării raţionale şi periodice a unei pepiniere. La rândul lor, fructele sunt naturale, civile şi industriale. Articolul 548 alin. (2) NCC defineşte fructele naturale ca fiind produse de bun în m od spontan, fără a fi necesară m unca om ului în scopul producerii lor: păşunile naturale, prăsila anim alelor etc. Fructele industriale sunt produse de bun ca urm are a m uncii om ului, cum ar fi recoltele de diverse feluri şi altele asem enea [art. 548 alin. (3) NCC]. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului, pe care proprietarul le culege prin transm iterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului, dobânda produsă de sum a îm prum utată etc. [art. 548 alin. (4) NCC]. D ispoziţiile art. 550 alin. (1) NCC precizează că fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel. De asem enea, acelaşi text deter­ m ină m odul de culegere a fructelor de către proprietar, în funcţie de fiecare cate­ gorie, problem ă asupra căreia vom reveni ulterior la un alt capitol al lucrării. 46. D ispo ziţia (/u s a b u te n d i). Dreptul de dispoziţie întregeşte conţinutul drep­ tului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său, atât din punct de vedere m aterial, cât şi din punct de vedere juridic. Dreptul proprietarului de a dispune m aterial şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate. Dacă proprietarul poate transm ite către un terţ atributele stăpânirii ş i folosinţei bun ului său, fie tem porar, cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct, fie perpetuu, cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi, sau dacă transm iterea acestor atribute se concretizează chiar în constituirea, în fa­ voarea unui terţ, a unui drept real de sine stătător, cum ar fi dreptul de uzufruct sau dreptul de servitute, niciodată p roprietarul nu p oa te transm ite atributul dispoziţiei bunului. A transm ite a cest atribut sem nifică însăşi transm isiunea dreptulu i de p ro ­ prietate-, titularul dreptului de proprietate şi, im plicit, al atributului dispoziţiei va fi

[1] Art. 548 alin. (1) NCC defineşte fructele ca fiind „acele produse care derivă din folosi­ rea unui bun, fără a dim inua substanţa acestuia". [2] P otrivit art. 549 NCC, „p rod ucte le sunt produsele obţinute dintr-un bun cu consum area sau dim inuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi alte­ le asem enea” .

■ O - DCCâr

cc c'-.Tre a 3 D re^soa~-e. nu rc ceea ce irse a — a:e a bunurkr Ş mai departe atribut care ~- e= n i de patrinxr u ora care de>~.â i " rjri reale, d e z-e 5e formulat cu zr orohibiţiunea oe a ege. incompazot a? caz, ju m ătate c n . ; carea d isp o ziţ lor k astfel de opera: _n autentică, t o c r a a*; cartea funciară 253. C opropr et două sau m ai rru pct. 3 prevede ş sau mai m ultor vesc două sau ~ a asem enea b u n ^ utilizate în fo lo s - i te. Ele au ca ra cte ' m ând obiectu co n ­ acelor clădiri s a - r general, cu eve^T-a coproprietatea fo ra apartam ente. 254. C o propr et lie. Potrivit art. 1 ţinut ori aparţin —er respondenţa p u - s ti liale, decoraţiile a r anum ite e v e n i^ e ":: deosebită p e n tr- -e De regulă. In rocazia desch ide’" . art. 1142 NCC d $c bunuri num ai p r ~ a căreia m oşten :o " ; m oştenitorii nu sa desem nat ca dep c2 care le-ar deţine 'â

m Idem, p. 72-i.

VI. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

233

prietar învecinat, păstrându-se, astfel, distincţia zidului de despărţitura aflată în coproprietate forţată. A ceastă dispoziţie constituie un caz de aplicare particulară a reglem entării ge­ nerale în m aterie prevăzute de art. 666 NCC, potrivit cu care proprietarul vecin care nu a contribuit la realizarea despărţiturii com une, oricare ar fi aceasta, res­ pectiv zidul, şanţul, gardul ori o altă asem enea despărţitură, poate dobândi dreptul de coproprietate asupra despărţiturii, plătind proprietarului învecinat care a realizat-o ju m ătate din valoarea actualizată a m aterialelor şi a m anoperei folosite şi, după caz, ju m ătate din valoarea terenului pe care despărţitura a fost construită, cu apli­ carea dispoziţiilor în m aterie privitoare la cartea funciară. A ceasta înseam nă că o astfel de operaţiune constituie o vânzare forţată ce trebuie încheiată în form ă autentică, tocm ai pentru ca dreptul coproprietarului dobânditor să poată fi înscris în cartea funcia ră111. 253. C o proprietatea forţată asupra bun urilor com une afectate utilizării a două sau mai m ultor fonduri. Printre cazurile de coproprietate forţată, art. 646 pct. 3 prevede şi pe acela al unor bunuri com une ce sunt afectate utilizării a două sau mai m ultor fonduri, cum ar fi o centrală term ică sau alte instalaţii care deser­ vesc două sau m ai m ulte clădiri, un drum com un într-un cartier de locuinţe ori alte asem enea bunuri. Textul se referă, aşadar, la acele bunuri şi instalaţii destinate a fi utilizate în folosul proprietarilor individuali ai clădirilor ori ai fondurilor astfel dese rvi­ te. Ele au caracter accesoriu pe lângă fondurile ori clădirile astfel „deservite” , for­ m ând obiectul coproprietăţii forţate ce are ca titulari pe proprietarii individuali ai acelor clădiri sau fonduri. R egim ul ju ridic al acestei coproprietăţi forţate este cel general, cu eventuala aplicare prin asem ănare şi a dispoziţiilor legale privitoare la coproprietatea forţată asupra părţilor com une din clădirile cu mai m ulte etaje sau apartam ente. 254. C o proprietatea forţată asupra bunurilor ce constituie am intiri de fam i­ lie. Potrivit art. 1141 NCC, sunt incluse în această categorie bunurile care au apar­ ţinut ori aparţin m em brilor unei fam ilii şi stau m ărturie istoriei acesteia, precum co ­ respondenţa purtată de m em brii fam iliei între ei ori cu alte persoane, arhivele fam i­ liale, decoraţiile, arm ele de colecţie, portretele de fam ilie, docum entele privitoare la anum ite evenim ente petrecute în fam ilie şi orice alte bunuri cu sem nificaţie m orală deosebită pentru respectiva fam ilie. De regulă, în practică se discută despre situaţia juridică a acestor bunuri cu ocazia deschiderii unei succesiuni. De aceea, prin noua reglem entare a m ateriei, art. 1142 NCC dispune că m oştenitorii pot ieşi din indiviziune cu privire la aceste bunuri nu m a i p rin p a rta j voluntar, în caz contrar, ele răm ân în indiviziune, pe durata căreia m oştenitorii se pot înţelege cu privire la locul şi m odul lor de păstrare. Dacă m oştenitorii nu se înţeleg, urm ează a decide instanţa de judecată. M oştenitorul desem nat ca depozitar al bunurilor am intiri de fam ilie le poate revendica de la cel care le-ar deţine fără vreun tem ei juridic, dar nu le va putea înstrăina, îm prum uta

m Idem, p. 724.

234

D re p tu rile re ale p rin cip a le

ori da în locaţiune fără acordul unanim al tuturor coindivizarilor [art. 1142 alin. (4) N C C ][1]. 255. P roprietatea com ună stabilă şi forţată asupra bun urilor care au ap a r­ ţinu t com po sesoratelor, obştilor de m oşneni sau de răzeşi ori altor form e aso ciative asim ilate acestora. Am arătat că enum erarea cazurilor de coproprietate forţată făcută de art. 646 NCC nu este exhaustivă, textul însuşi dispunând în partea sa finală că această coproprietate poate avea ca obiect orice bun com un prevăzut de lege. De asem enea, deşi, după cum se poate lesne observa, în aceas­ tă lucrare nu am pus în discuţie problem ele deosebit de im portante, cu m ultiple im plicaţii social-econom ice, ale reconstituirii dreptulu i de proprietate asupra uno r bu n u ri pe tem eiul unor acte norm ative speciale în această m aterie, în cele ce ur­ m ează vom evidenţia una dintre aplicaţiile ei practice, prin care ia naştere în drep­ tul nostru civil o form ă oarecum atipică - şi se va vedea im ediat de ce - a proprie­ tăţii com une pe cote-părţi forţate, anum e cea asupra uno r bun uri im obile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiu l u n o r subiecte colective de drept specifice: com posesoratele, obştile de m oşneni sau de răzeşi ori alte form e asociative ale lor[2]. A ceastă coproprietate stabilă şi forţată este reglem entată prin art. 46 din Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar, republicată, cu m odificări­ le ulterioare, art. 26-27 din Legea nr. 1/2000 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cu m odificările ulterioare, şi art. 63 din H.G. nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea R egulam entului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea com isiilor pentru stabilirea dreptului de pro­ prietate privată asupra terenurilor, a m odelului şi m odului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor131, cu m odificările ulte­ rioare. Textele legale evocate reglem entează dreptul foştilo r com posesori, m oşneni sau răzeşi ori m oştenitorilor acestora de a cere reconstituirea dreptului de proprie­ tate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră, păşuni, fâneţe şi alte asem enea terenuri, care au avut ca titulari ai dreptului de proprietate com posesorate, obşti de m oşneni, obşti de răzeşi, „păduri grănicereşti” , „păduri urbariale” şi alte form e aso­ ciative asim ilate acestora [art. 26 alin. (1) din Legea nr. 1/2000]. Form elor asociative specifice prevăzute de lege li se va restitui în întregim e suprafaţa pe care au avut-o în proprietate şi li se va elibera un singur titlu de pro­ prietate asupra terenurilor astfel restituite. C eea ce interesează m ateria noastră este faptul că, potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, suprafeţele forestiere aflate în proprietate com ună, conform naturii acestora, răm ân în „proprietatea in d iviză ” a subiectelor colective cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, „pe *12

m Sub regim ul fostului Cod civil, în practica judiciară s-a decis că dreptul de concesiune asupra locaşurilor de înm orm ântare din cim itire este un drept real, iar când el are mai mulţi titulari, ei se află „într-o indiviziune forţată şi perpetuă” ce are ca obiect acest bun, nefiind adm isibilă acţiunea în revendicare a unui titular pentru o parte a construcţiei funerare, în speţă a unei cripte; a se vedea I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 4328/2005, în D reptul nr. 6/2006, p. 237; credem că această soluţie este aplicabilă fără nicio dificultate şi prin raportare la dispoziţiile în m aterie ale noului Cod civil. 121 Cu privire la această form ă a proprietăţii com une pe cote-părţi stabile şi forţate, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 157 şi urm. [3] M. Of. nr. 732 din 11 august 2005.

V I.

toată durata exis:erîntre m em brii fo rn e De altfel, art. 26 asociativă a fost în deposedat, su p ra'a: După cum s-a a* regăsesc elem ente pluralitatea tituîa^ : tului asupra a c e s tcoproprietătii fo ra :e autonom ă'^-. în acest sens a ' vare a form elor ase: publică a cons o*exercitarea folos me pectarea regimulu- ; term ină unitatea ~c suprafaţa luil4]. lată de ce se c e ­ tate com ună pe cc:e Se poate o b s e n ; pe cote-părţi fo ra te putea, practic, fc — ; lor econom ică de *em iterea cotelor-eâ": către alţi m em b^ ai coproprietăţi de n e proprietate asuc-a e

Secţiuni 256. Noţiune. A proprietăţii com une coproprietarilor. iără de proprietate a s _ f m aterialitatea sa ca aceasta din urm ă abstract despr ns ce [1] Astfel, în p ra c (7) din Legea nr. 1 2ZC posesorat, ră m â r în este inadm isibilă a c _ lând dispoziţiile ec e: dec. nr. 1574/R din 29 l2] A se vedea V. S t [3] Ibidem . 141 A se vedea V. S~

V I. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

2 35

toată durata existenţei lor” , deşi suprafeţele restituite se îm part în cote-părţi egale între m em brii form elor asociative111. De altfel, art. 26 alin. (2 1) din aceeaşi lege dispune că, în cazul în care form a asociativă a fost în devălm ăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale. După cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, în ipoteza discutată se regăsesc elem entele definitorii ale proprietăţii com une pe cote-părţi forţate, anum e pluralitatea titularilor, unitatea m aterială a bunului, divizarea „intelectuală” a drep­ tului asupra acestui bun şi caracterul ei forţat121, dar bunul care form ează obiectul coproprietătii forţate „n u m a i este accesoriu pe lângă a lt bun, c i are o existenţă a u to n o m ă '[i] *3. în acest sens, art. 28 alin. (8) din Legea nr. 1/2000 dispune că, în caz de dizol­ vare a form elor asociative, „proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective” . Cât priveşte exercitarea folosinţei acestor terenuri, ea trebuie să fie făcută întotdeauna cu res­ pectarea regim ului silvic im pus de reglem entările legale în m aterie, „ceea ce de­ term ină unitatea indisolubilă” între teren şi vegetaţia forestieră care se găseşte pe suprafaţa lui[4). lată de ce se poate spune că suntem în prezenţa unei form e atipice de proprie­ tate com ună pe cote-părţi stabilă şi forţată. Se poate observa că bunurile care form ează obiectul acestei proprietăţi com une pe cote-părţi forţate pot fi divizate în m aterialitatea lor, ceea ce înseam nă că ele ar putea, practic, form a obiectul unei îm părţeli; totuşi, spre a li se asigura destinaţia lor econom ică de terenuri forestiere, legiuitorul le-a declarat nepartajabile, iar tran s­ m iterea cotelor-părţi ale form ei asociative prin acte între vii se poate face num ai către alţi m em bri ai acesteia. Legiuitorul a înţeles să lege însăşi existenţa acestei coproprietăţi de m enţinerea form ei asociative căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au form at obiect al reconstituirii.

Secţiunea a 3-a. Proprietatea comună în devălmăşie 256. N oţiune. A plicabilitate. Proprietatea com ună în devălm ăşie este form a proprietăţii com une ce se caracterizează prin aceea că b u n u l aparţine tutu ror coproprietarilor, fără ca aceştia să aibă precizată vreo cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acelui bun. Aşadar, nu num ai că bunul nu este fracţionat în m aterialitatea sa, ca la proprietatea com ună pe cote-părţi, dar, spre deosebire de aceasta din urm ă, nici dreptul de proprietate asupra acelui bun - privit în chip abstract desprins de acesta - nu este fracţionat. [1] Astfel, în practica judiciară s-a decis că, din m om ent ce, potrivit art. 28 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 1/2000, suprafeţele forestiere aflate în proprietate com ună, inclusiv în com posesorat, răm ân în indiviziune pe durata existenţei asociaţiei, pe durata com posesoratului este inadm isibilă acţiunea de ieşire din indiviziune în condiţiile art. 728 fostul C. civ., preva­ lând dispoziţiile legii speciale; a se vedea C.A. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam ., dec. nr. 1574/R din 29 noiem brie 2004, în B.J. 2004, p. 39. l2] A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 158. [3] Ibidem . t4) A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 159.

2 36

D re p tu rile reale p rin c ip a le

Şi dreptul de proprietate asupra bunului şi bunul privit în m aterialitatea sa apa r­ ţin tutu ror coproprietarilor, îm preună. Toţi sunt titulari a i dreptulu i de proprietate asupra a ce luiaşi bun şi toţi stăpânesc bunul. într-adevăr, potrivit art. 667 NCC, există proprietate com ună în devălm ăşie atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun aparţine concom itent m a i m u l­ to r persoane, fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determ i­ nate din dreptul de proprietate asupra bunului sau asupra bunurilor com une. A ce ­ laşi text dispune că proprietatea com ună în devălm ăşie poate lua naştere prin două m oduri: (jâj'prin efectul legii şi -@/în tem eiul unui act juridic, adică prin voinţa părţilor111. Spre deosebire de noul Cod civil, vechiul Cod civil, astăzi abrogat, nu conţinea dispoziţii generale ori specifice privitoare la proprietatea com ună în devălm ăşie. Se considera însă că există o singură form ă de proprietate com ună în devălm ăşie reglem entată de fostul Cod al fam iliei, în prezent abrogat expres prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011, respectiv dreptul de proprietate ce aparţinea soţilor, având ca obiect bunurile dobândite de oricare dintre ei în tim pul căsătoriei. De altfel, această proprietate devălm aşă era unica form ă de regim m atrim onial reglem entată de drep­ tul fam iliei. D eocam dată, aceeaşi unică form ă a proprietăţii în devălm ăşie a soţilor asupra bunurilor dobândite de oricare dintre ei în tim pul căsătoriei o regăsim şi în prezent, sub regim ul noului Cod civil, dar plasată într-un „context” ju ridic m ult diferit faţă de reglem entările anterioare. într-adevăr, potrivit art. 312 NCC, viitorii soţi pot alege ca regim m atrim onial sau com unitatea legală, sau separaţia de bunuri, sau com unita­ tea convenţională. în m ăsura în care viitorii soţi aleg ca regim m atrim onial regim ul com unită ţii le g a ­ le, art. 339 NCC dispune că, în această situaţie, bunurile dobândite în tim pul a p li­ cării regim ului com unităţii legale de oricare dintre soţi vor fi, de la data dobândirii lor, bun uri com une aflate în devălm ăşie. 257. R egulile privitoare la proprietatea com ună în devălm ăşie. Potrivit art. 668 alin. (1) NCC, dacă se naşte prin efectul legii, proprietatea com ună în d e ­ vălm ăşie va fi supusă dispoziţiilor acelei legi pe tem eiul căreia a luat naştere, d is­ poziţii care se vor com pleta, în m od corespunzător, cu cele privind regim ul com uni­ tăţii legale. A ceasta înseam nă că prevederile art. 339-359 NCC, care reglem en­ tează regim ul ju ridic al com unităţii legale de bunuri aparţinând soţilor, constituie, în prezent, dreptul com un în m ateria proprietăţii devălm aşe. Aşadar, dacă prin lege s-ar dispune în viito r naşterea unei alte form e de proprietate com ună în devă lm ă­ şie, regim ul ju ridic aplicabil acesteia va fi cel socotit g en era l în m aterie, anum e re­ gim ul com unităţii legale. De asem enea, potrivit art. 668 alin. (2) NCC, chiar şi atunci când proprietatea devălm aşă s-ar naşte prin a ct juridic, dispoziţiile privitoare la com unitatea legală de [11 Este de observat că sub regim ul fostului Cod civil problem a posibilităţii naşterii dreptu­ lui de proprietate com ună în devălm ăşie prin voinţa părţilor era controversată: a se vedea, în acest sens, C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 188; E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 725; V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 299-300; în prezent, faţă de dispoziţia expresă din art. 667 NCC, această controversă a răm as fără obiect.

V I. M o d a lită ţile ju rid ic e ale d re p tu lu i de p ro p rie ta te

237

bunuri a soţilor urm ează a fi aplicate în m od corespunzător, cu precizarea făcută de art. 65 din Legea nr. 71/2011, în sensul că prevederile art. 667 şi art. 668 NCC se vor aplica num ai situaţiilor juridice născute după intrarea acestuia în vigoare, deci după 1 octom brie 2011. Fără a intra în am ănunte[1], reţinem că art. 343 alin. (1) NCC instituie prezum ţia de com unitate privitoare la bunurile dobândite de oricare dintre soţi în tim pul că ­ sătoriei, deoarece, potrivit acestui text, calitatea de bun com un nu trebuie dovedită. Cât priveşte actele de folosinţă privitoare la bunurile com une, art. 345 NCC pre­ vede că fiecare soţ are dreptul de a folosi oricare dintre bunurile com une fără con­ sim ţăm ântul expres al celuilalt soţ, dar schim barea destinaţiei unui bun com un nu se poate face decât prin acordul soţilor. în privinţa actelor juridice, textul dispune că fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare şi de adm inistrare a bunurilor com une, precum şi acte de dobândire a unor asem enea bunuri. Totuşi, în m ăsura în care interesele sale legate de com unitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soţul care nu a participat la încheierea acelui act nu va putea pretinde decât despăgubiri de la celălalt soţ, fără a putea fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă cu care a fost încheiat un asem enea act. Dim potrivă, potrivit art. 346 NCC, actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale ce au ca obiect bunurile com une nu p o t fi încheiate decât cu acordul a m bilor soţi, cu excep­ ţia „darurilor obişnuite” . De asem enea, oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile m obile com une a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anum itor form alităţi de publicitate. Actul juridic încheiat fără consim ţăm ântul expres prevăzut de lege al celuilalt soţ va fi lovit de nulitate relativă (art. 347 NCC). Dacă regim ul com unităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi răm ân coproprietari în devălm ăşie asupra bunurilor com une până la stabilirea cotei-părţi din bunuri ce revine fiecăruia dintre ei (art. 356 NCC).

Secţiunea a 4-a. încetarea proprietăţii comune 258. Precizări prelim inare. Din m odul în care era reglem entată coproprietatea sub regim ul fostului Cod civil şi, în prim ul rând, din instituirea regulii unanim ităţii se considera că ea era concepută ca o stare vrem elnică şi neorganizată. Acesta este m otivul pentru care, prin art. 728 fostul C. civ., se instituia regula im prescriptibilităţii dreptului de a cere încetarea indiviziunii. R egulile prevăzute de fostul Cod civil refe­ ritoare la indiviziune erau aplicabile şi în cazul proprietăţii com une pe cote-părţi obişnuite*121. Im prescriptibilitatea sub aspect extinctiv a dreptului de a cere îm părţeala putea fi paralizată prin uzucapiune, în cazul excepţional în care unul dintre copărtaşi, prin m anifestarea sa exterioară, a înţeles să transform e posesia din com ună în exclusi­ vă şi a exercitat tim p de 30 de ani o asem enea posesie pentru sine asupra bunului 111 Precizăm că m ateria regim urilor m atrim oniale, deci şi regim ul com unităţii legale de bunuri ale soţilor, urm ează a fi studiată la dreptul fam iliei. 121 R eferindu-se la îm părţea la succesiunii - regulile sunt însă de aplicaţie generală - , art. 728 prevedea, în prim ul alineat, că „nim eni nu poate fi obligat a răm âne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere îm părţea la succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii” .

238

D re p tu rile re ale p rin cip a le

indiviz, situaţie în care va putea opune celorlalţi dobândirea proprietăţii asupra acestui bun de către el (art. 729 fostul C. civ.)[1]. Deşi principiul că nim eni nu poate fi obligat să răm ână în stare de indiviziune avea caracter im perativ, alin. (2) al art. 728 perm itea copărtaşilor să încheie con­ venţii de m enţinere a acelei stări, pe o durată de cel m ult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea acestui term en, convenţia să fie reînnoită. C â t p riv e ş te în c e ta re a c o p ro p rie tă ţii, s e a d m ite a c ă a c e a s ta p u te a lu a s fâ rş it d a c ă u n u l d in tre c o p ă rta ş i d e v e n e a , într-un m od sau altul - de exem plu, prin succesiune, prin cum părare, prin donaţie etc. - , titu la r a l tu tu ro r c o te lo r-p ă rţi. Practic, într-o asem enea situaţie, co-

p

ietatea se prefăcea în proprietate exclusivă aparţinând unui singur titular. Ddul specific de încetare a coproprietăţii este însă îm părţeala, cunoscută şi su jD d en um ireade part ( P rin îm p ă rţe a lă s e f d ie g e o p e ra ţiu n e a ju r id ic ă p rin c a re s e p u n e c a p ă t s tă rii d e c o p ro p rie ta te o ri d e in d iv iz iu n e , în s e n s u l c ă b u n u l s a u b u n u rile s tă p â n ite în c o ­ m u n p e c o te -p ă rţi s u n t îm p ă rţite m a te ria lm e n te în tre c o p ă rta ş i, fie c a re d in tre a c e ş ­ tia d e v e n in d p ro p r ie ta ru l e x c lu s iv a s u p ra u n u i a n u m e b u n s a u p ă r ţi m a te ria le d in b u n d in tre c e le c e fo rm a u o b ie c tu l c o p ro p rie tă ţiL jP reptuI indiviz este prefăcut, cu

alte cuvinte, într-un drept diviz şi exclusiv asupra unui bun sau unei părţi m ateriale determ inate din bun. Trebuie reţinut însă că îm părţirea m aterială a bunurilor ce form ează obiectul proprietăţii com une e s te n u m a i u n a d in tre m o d a lită ţile în c a re s e p o a te re a liz a p a r ­ ta ju l21, el se poate finaliza şi prin atribuirea întregului bun unuia dintre coproprietari, cu plata contravalorii în bani a cotelor-părţi către ceilalţi coproprietari. Esenţial pentru operaţiunea juridică a partajului este însă faptul că el va condu­ ce la încetarea stării de coproprietate asupra bunurilor supuse partajării. După cum dispune în prezent art. 680 NCC, ca urm are a partajului, fiecare coproprietar de­ vine proprietarul exclusiv al bunurilor ori, după caz, al sum elor de bani ce i-au fost astfel atribuite. 259. Partajul în noul Cod civil. Secţiunea a 5-a din C apitolul IV al celui de-al ll-lea Titlu - „P roprietatea privată” - al Cărţii a lll-a a noului Cod civil consa­ crate bunurilor reglem entează o p e ra ţiu n e a ju rid ic ă a p a rta ju lu i ş i e fe c te le a c e s tu ia . Din m om ent ce partajul este subsum at norm elor noului Cod civil privitoare la proprietatea com ună în general, aceasta înseam nă că, spre deosebire de situaţia existentă sub regim ul juridic al fostului Cod civil, sub rezerva precizărilor pe care le vom face im ediat, în prezent a p lic a b ilita te a p a rta ju lu i e s te m a i la rg ă , depăşind do­ m eniul oarecum strict reţinut anterior al proprietăţii com une pe cote-părţi obişnuite. Dincolo însă de acest aspect, actuala reglem entare a partajului în legea fundam en­ tală civilă este, sub aspectele de fond, com pletă şi coerentă; ea priveşte dom eniul de aplicare, im prescriptibilitatea acţiunii de partaj, posibilitatea suspendării partaju­ lui, regulile privitoare la m odalităţile de îm părţire, efectele şi desfiinţarea partajului şi altele. în cele ce urm ează, ne vom opri num ai asupra unor principii generale pri­ vitoare la partaj.

[1] A se v e d e a , în a c e s t se n s, T rib. S u p re m , s. civ., d ec. nr. 7 8 6 d in 21 a p rilie 1 977, în C .D . 1977, p. 2 4 -2 6 ; T rib . S u p re m , s. civ., dec. nr. 9 4 6 /1 9 7 9 , în R .R .D . nr. 1 1/19 79 , p. 69. [21 A se v e d e a , în a ce la ş i se n s, V. S t o ic a , op. cit. (2 00 9 ), p. 2 77 .

VI. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

2 39

Articolul 669 instituie re g u la fu n d a m e n ta lă în m a te rie potrivit cu care în c e ta re a c o p ro p rie tă ţii, oricare ar fi form a acesteia, p rin p a rta j p o a te fi c e ru tă o ric â n d , afară de cazul când partajul a fost suspendat prin lege, prin act juridic ori prin hotărâre judecătorească; textul citat consacră astfel im p re s c rip tib ilita te a p a rta ju lu i : acesta poate fi cerut oricând, indiferent de durata coproprietăţii asupra bunului sau bunu­ rilor supuse partajării. De la această regulă se poate însă deroga, derogările fiind date de situaţia suspendării partajului prin lege, prin voinţa părţilor ori ca urm are a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus o asem enea suspendare. Partajul p o a te fi c e ru t d e o ric a re d in tre c o p ro p rie ta ri s a u d e c re d ito rii a c e s to ra şi are ca o b ie c t bunul ori bunurile asupra cărora poartă coproprietatea, precum şi fructele naturale, civile sau industriale produse de acestea, afară de situaţia în ca­ re, până la partajul definitiv, coproprietarii au realizat între ei un partaj de folosinţă în condiţiile art. 639 NCC. Potrivit art. 670 NCC, partajul poate fi făcut p rin b u n ă în v o ia lă sau p rin h o tă râ re ju d e c ă to re a s c ă , în condiţiile legii. Aşadar, partajul poate fi v o lu n ta r, cât şi ju d ic ia r. Partajul voluntar necesită acordul tuturor copărtaşilor, m aterializat în c o n v e n ţia d e p a rta j, ce trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a unui act ju rid ic111. Dacă unul dintre coproprietari este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capa cita­ te de exerciţiu restrânsă, partajul voluntar va putea fi făcut num ai cu autorizarea in­ stanţei de tutelă, precum şi cu autorizarea, dacă este cazul, a ocrotitorului legal (art. 674 NCC). Cât priveşte partajul judiciar, acesta urm ează a fi făcut potrivit regulilor în m aterie prevăzute de Codul de procedură civilă. Sub aspectul a p lic ă rii în tim p a norm elor noului Cod civil privitoare la partaj, potrivit art. 66 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, acestea se aplică num ai convenţiilor de partaj încheiate după intrarea în vigoare a noului Cod civil, iar privitor la partajul judiciar, aceleaşi reguli se vor aplica num ai atunci când cererea de chem are în judecată ce are ca obiect un partaj a fost introdusă după intrarea în vigoare a noului Cod civil. 260. Dom eniul de aplicare a partajului. Atât „plasa rea” dispoziţiilor noului Cod civil privitoare la partaj în capitolul consacrat proprietăţii com une, cât şi form ularea generală cuprinsă în art. 669 NCC, care dispune că încetarea coproprietăţii, fără nicio distincţie, se poate face oricând, ar putea conduce la concluzia că partajul şi-ar găsi aplicarea, nediferenţiat, în privinţa oricărei form e de coproprietate. Proba­ bil conştientizând această „prim ejdie” , legiuitorul a considerat că se im pune a face unele precizări privitoare la dom eniul de aplicare a partajului, precizări cuprinse în art. 671 NCC, cu o denum ire m arginală ... „perfect” inadecvată conţinutului textului, respectiv „îm părţeala părţilor com une ale clădirilor” . într-adevăr, în prim ul său ali­ neat, art. 671 dispune că partajul este inadm isibil în privinţa coproprietăţii forţate (S ecţiunea a 3-a), precum şi în privinţa proprietăţii com une în devălm ăşie (S ecţiu­ nea a 4-a din capitolul ce reglem entează proprietatea com ună). R eferirea făcută la im posibilitatea încetării coproprietăţii forţate prin partaj apare ca inutilă, atâta vrem e cât, aşa cum am arătat mai sus, bunurile ce form ează obiectul acesteia sunt desti­ nate, de regulă, prin natura lor, unei folosinţe com une. Or, câtă vrem e ele îşi m en­ ţin o asem enea destinaţie, este evident că nu se poate pune problem a partajării 111 A se v e d e a C .S .J ., s. civ., dec. nr. 1 1 7 3 /1 9 9 1 , în D re ptul nr. 1 /1 99 2, p. 109.

240

D re p tu rile reale p rin c ip a le

lor. Nici referirea la inadm isibilitatea partajului în privinţa proprietăţii com une în de­ vălm ăşie nu este exactă111, deoarece art. 358 NCC prevede, în m od expres, că în tim pul com unităţii, deci în tim pul existenţei proprietăţii com une în devălm ăşie, bu­ nurile com une pot fi îm părţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în form ă autenti­ că notarială, în caz de bună învoială, ori, în caz de neînţelegere, prin hotărâre ju ­ decătorească. C ă partajul poate fi interzis prin lege în alte cazuri în care aceasta ar înscrie o asem enea interdicţie [art. 671 alin. (1) partea finală], aceasta este o altă problem ă ce ţine de ... viitorul răm as „deschis” în m aterie. Apoi, art. 671 alin. (2) NCC dispune că partajul poate fi cerut în cazul părţilor com une din clădirile cu mai m ulte etaje sau apartam ente atunci când aceste părţi încetează a mai fi destinate folosinţei com une. Num ai că, aşa după cum am arătat mai sus, art. 658 NCC reglem entează m odul în care se poate ajunge la încetarea destinaţiei com une a părţilor com une din clădirile cu mai m ulte etaje sau aparta­ m ente, arătând că, dacă s-a decis astfel în condiţiile prevăzute de text, privitor la aceste bunuri urm ează a se aplica dispoziţiile referitoare la coproprietatea obişnui­ tă şi tem porară, ceea ce înseam nă, într-o asem enea situaţie, că partajul va deveni pe deplin posibil. C oncluzia? Cum s-a spus121, textul art. 671 alin. (2) este ... perfect inutil. în sfârşit, potrivit art. 671 alin. (3) NCC, în cazul proprietăţii periodice şi în cele­ lalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil num ai prin bună învoială, în aceste m aterii fiind exclus partajul judiciar. De această dată, textul în discuţie este clar şi precis, determ inând dom eniul de aplicare a regulii pe care o conţine, anum e partajarea num ai prin convenţia părţilor a proprietăţii periodice şi a bunurilor aflate în coproprietate forţată, atunci când o asem enea partajare apare ca posibilă. Am văzut că partajul poate fi suspendat prin lege, prin convenţia părţilor ori pe cale judecătorească. Potrivit art. 672 NCC, convenţiile privito are la suspendarea p a rta ju lu i încheiate între coproprietari nu pot avea o durată mai m are de 5 ani; în cazul im obilelor, textul im pune încheierea lor în form ă autentică şi respectarea form alităţilo r de publicitate prevăzute de lege, adică notarea lor în cartea funciară, devenind astfel opozabile terţilor. De asem enea, instanţa sesizată cu o acţiune de partaj poate dispune suspendarea pronunţării partajului pentru cel m ult un an, „pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalţi coproprietari” , iar dacă pericolul producerii unor astfel de prejudicii este înlăturat înainte de îm plinirea ter­ m enului acordat de instanţă, aceasta, la cererea părţii interesate, va putea reveni asupra m ăsurii suspendării, continuând judecata pricinii. 261. Reguli privitoare la m odul de îm părţire; efectele partajului. Articolul 676 NCC stabileşte regulile aplicabile operaţiunii juridice de îm părţire a bunurilor prin partaj. Textul dispune că partajarea bunurilor aflate în coproprietate se va face, în prim ul rând, în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar; dacă

[1] Sau, cum s-a spus, referirea art. 671 alin. (1) la proprietatea com ună în devălm ăşie este, cel puţin în parte, eronată, deoarece, potrivit art. 358, partajul în tim pul existenţei com unităţii legale este, în principiu, posibil; a se vedea M. N ic o lae , op. cit. (2012), p. 188, nota nr. 1. [2) A se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 728.

VI. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

241

bunul este indivizibil ori nu este com od partajabil în n a turăspartaju l se va face în u n u j^ in tre urm ătoarele două m oduri: % )'bunul va putea fi atribuit în întregul său, în schim bul unei sum e de bani, nu­ m ită sultă, în favoarea unuia ori a mai m ultor coproprietari, la cererea acestora; b); bunul va putea fi vândut în m odul stabilit de coproprietari ori, în caz de neîn­ ţelegere între aceştia, la licitaţie publică, în condiţiile legii, vânzare urm ată de dis­ tribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte din drept ce aparţine fiecăruia dintre e Cât priveşte 'ctele partajului, dispoziţiile noului Cod civil se îndepărtează de la soluţia anterioară potrivit cu careivpartajul se considera a avea efect declarativ de drepturi, instituind regula efectului translativ de proprietate a l p a rta ju lu i: Sub regi­ mul juridic al fostului Cod civil în m aterie, efectul declarativ de d re p tu rîa f partajului era consacrat de art. 786, prim ul text din secţiunea ce reglem enta, printre altele, efectele îm părţirii, care dispunea că fiecare coerede este prezum at că a m oştenit singur şi im ediat toate bunurile care com pun „partea sa” sau care le-a prim it în urm a licitaţiei, dacă astfel se finaliza partajul, şi că nu a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri. D im potrivă, art. 680 alin. (1) NCC dispune că fiecare coproprietar devine pro­ prietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sum elor de bani ce i-au fost atri­ buite ca urm are a partajului111 num ai cu începere de la data stabilită în actu l de p a r­ taj, dacă acesta s-a făcut în mod voluntar, dar nu mai devrem e de data încheierii actului, sau, dacă partajul s-a realizat pe cale judiciară, de la data răm â nerii defi­ nitive a hotărârii ju d e că to re şti pronunţate în cauză. Totuşi, potrivit art. 680 alin. (2) NCC, în cazul im obilelor, efectele juridice ale partajului se vor produce num ai dacă actul de partaj încheiat în form ă autentică sau hotărârea judecătorească răm asă definitivă, după caz, au fost înscrise în ca r­ tea funciară. în acelaşi tim p, legea fundam entală civilă prevede că actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul com un răm ân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urm a partajului. Sintagm a „în condiţiile legii” are a fi raportată la dispoziţiile art. 640-641 NCC analizate mai sus, care reglem entează condiţiile în care pot fi efectuate actele juridice de conservare, de adm inistrare şi de dispoziţie privitoare la bunul com un. 262. D esfiinţarea p a rta ju lu i.’^ r tic o lu l 684 NCC reglem entează „desfiinţa rea” partajului voluntar. R eam intim că acest partaj este un act juridic, m ai precis un con­ tract, astfel că, şi sub regim ul fostului Cod civil, în practica ju diciară s-a decis că, pentru a fi valabil, un asem enea contract trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a unui act ju rid ic121. Aceeaşi este şi soluţia noului Cod civil în m aterie, astfel că, potrivit art. 684 alin. (1), partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele, respectiv pentru cauze de nulitate absolută ori de nulitate relativă.

l1] D upă cum s-a observat, în m ăsura în care aceste sum e de bani nu au fost încasate în m od efectiv la m om entul realizării partajului, coproprietarul căruia i-au fost atribuite este un proprietar „nom inal” , respectiv un sim plu creditor al acestor sum e; a se vedea M. N ic o lae , op. cit. (2012), p. 190, nota nr. 3. [2! A se vedea C .S.J., s. civ., dec. nr. 1173/1991, în Dreptul nr. 1/1992, p. 109.

D re p tu rile re ale p rin cip a le

2 42

Prin raportare la dispoziţiile art. 680 NCC, atunci când partajul voluntar are ca obiect un bun ori bunuri im obile, el trebuie încheiat în form ă autentică; nerespectarea acestei form e va fi sancţionată cu n u lita te a a b s o lu tă a convenţiei de partaj, cu consecinţa desfiinţării ei. Dim potrivă, dacă partajul se referă la b u n u ri m o b ile , partajul voluntar poate fi consensual, ceea ce înseam nă că el va putea fi dovedit cu orice m ijloc dejarobă. De asem enea, art. 684 alin. (2) NCC im pune participarea tutu ror coproprietarilor la partajul voluntar; textul dispune că partajul făcut num ai cu participarea unora dintre aceştia va fi lovit de n u lita te a b s o lu tă \ în schim b, legiuitorul adm ite şi posibilitatea încheierii unui a c t d e p a rta j v o lu n ta r p a rţia l. într-adevăr, potrivit art. 684 alin. (3) NCC, partajul este valabil chiar şi atunci când nu cuprinde toate bunurile com une; pentru bunurile om ise s e p o a te fa c e o ric â n d u n p a r ta j s u p lim e n ta r.

în situaţia în care actul de partaj voluntar este lovit de nulitate relativă, copro­ prietarul care, d e ş i c u n o a ş te c a u z a d e n u lita te re la tiv ă , înstrăinează în tot ori în parte bunurile ce i-au fost atribuite prin partaj nu poate invoca nulitatea relativă a acestuia (art. 685 NCC). Altfel spus, o asem enea înstrăinare în condiţiile arătate capătă sem nificaţia unei c o n firm ă ri ta c ite a n u lită ţii re la tiv e ce afecta actul de partaj prin bună învoială. în sfârşit, art. 686 NCC precizează că dispoziţiile cuprinse în secţiunea consa­ crată partajului din capitolul privitor la proprietatea com ună sunt aplicabile bunurilor aflate în coproprietate, indiferent de izvorul acesteia, precum şi bunurilor aflate în proprietate devălm aşă. Suntem tentaţi să punem la îndoială utilitatea acestui text, având în vedere că art. 669 NCC prevede, fără nicio distincţie, că încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând. Poate că totuşi, uneori, q u o d a b u n d a t n o n n o c e t.

Secţiunea a 5-a. Comparaţie între proprietatea comună pe cote-părţi şi proprietatea comună în devălmăşie 263. A sem ănări. între cele două feluri de proprietate com ună există unele asem ănări. Astfel: a) am bele sunt m odalităţi ale dreptului de proprietate ce im plică prezenţa con­ com itentă a cel puţin doi titulari asupra aceluiaşi bun sau asupra aceleiaşi m ase de bunuri; b) în am bele cazuri, deşi sunt mai m ulte subiecte de drept între care, în special sub regim ul noului Cod civil, există chiar o anum ită organizare a m odului de exer­ citare a dreptului de proprietate, aceste subiecte nu form ează o persoană juridică, subiect unic, ci răm ân, fiecare în parte, subiecte de sine stătătoare; c) în am bele cazuri, actul final de încetare a proprietăţii com une îl constituie partajul, care, practic, aşa după cum am arătat, se desfăşoară după reguli identice. 264. D eosebiri. Ca deosebiri între proprietatea com ună pe cote-părţi şi proprie­ tatea com ună în devălm ăşie m enţionăm : a) pe câtă vrem e la proprietatea com ună pe cote-părţi fiecare coproprietar are determ inată o cotă-parte abstractă din drept, la proprietatea în devălm ăşie nu sunt

VI. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

243

determ inate în niciun fel astfel de cote. Num ai cu prilejul îm părţelii bunurilor devălm aşe, când deci devălm ăşia încetează, se vor preciza cotele cuvenite fiecăruia dintre titulari; b) având determ inate cotele lor părţi din drept, fiecare coproprietar poate să dispună de partea care i se cuvine, putând deci să o înstrăineze; o asem enea po­ sibilitate nu există în cazul proprietăţii com une în devălm ăşie, tocm ai datorită fap­ tului că nu sunt determ inate cotele-părţi ale fiecărui titular; com ună pe cote-părţi poate exista independent de anum ite calităţi ju ridice ale coproprietarilor sau de anum ite raporturi preexistente între aceştia; proprietatea com ună în devălm ăşie are, într-un anum it sens, cel puţin până în prezent, respectiv chiar şi sub regim ul noului Cod civil, un caracter in tu itu p e rs o n a e \ existenţa ei depinde de calitatea subiectelor dreptului. Ea se prezintă sub form a com unităţii legale a soţilor ce are ca obiect bunurile dobândite de ei în tim pul căsătoriei şi este determ inată de existenţa raporturilor rezultate din căsătoria titu­ larilor acestei com unităţi. încetarea raporturilor m enţionate are drept consecinţă în ­ cetarea a înseşi proprietăţii com une în devălm ăşie, a cărei raţiune de a fi dispare. îm prejurarea că, potrivit art. 667 NCC, proprietatea com ună în devălm ăşie ia naştere nu num ai prin efectul legii, dar şi prin act juridic, nu este de natură să schim be această concluzie; d) je x is tă , de asem enea, deosebiri de izvor între cele două form e ale proprietăţii com une. Pe când proprietatea com ună pe cote-părţi se poate naşte din contract, lege, succesiune, uzucapiune etc., proprietatea com ună în devălm ăşie apare ca ur­ m are a alegerii de către soţi a regim ului m atrim onial al com unităţii legale; desigur, nu se poate pierde din vedere că, în prezent, „calea” către alte situaţii de proprieta­ te devălm aşă răm âne „deschisă” (art. 667 NCC); e) )cât priveşte actele care pot fi încheiate cu privire la bunurile com une, regim ul lor ju ridic este diferit în cadrul celor două form e de proprietate com ună, chiar dacă, spre deosebire de regim ul juridic anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, în pri­ vinţa proprietăţii com une obişnuite regula unanim ităţii a fost m ult atenuată prin dis­ poziţiile art. 640-641 NCC; în orice caz, la proprietatea devălm aşă, bunăoară, am arătat că fiecare dintre soţi poate încheia singur acte de conservare, acte de adm i­ nistrare cu privire la oricare dintre bunurile com une, precum şi acte de dobândire a unor asem enea bunuri, pe când actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale a bunurilor com une nu vor putea fi încheiate decât cu acordul am bilor soţi.

Secţiunea a 6-a. Proprietatea periodică 265. Precizări prelim inare. Cu aproape un deceniu şi jum ătate înainte de adoptarea noului Cod civil, în literatura noastră juridică de specialitate a fost lan­ sată ideea existenţei unei noi m odalităţi ju ridice a dreptului de proprietate, anum e p ro p rie ta te a p e rio d ic ă . N oţiunea de p e rio d ic evocă elem entul tim p , perioadă de tim p etc., ceea ce în ­

seam nă că se poate discuta, înainte de proprietatea periodică, problem a existenţei unei p ro p r ie tă ţi t e m p o r a r i , mai ales că, dacă s-ar adm ite existenţa unui astfel de 1 [1] Cu privire la proprietatea tem porară, a se vedea H. et L. M a ze au d , J. M a z e a u d , F r . C h a b as , op. cit., p. 106-107; F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 99-100.

244

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

drept de proprietate, s-ar pune în discuţie o trăsătură fundam entală a acesteia, anum e p e rp e tu ita te a sa. R aportată la caracteristica perpetuităţii dreptului de proprietate, noţiunea de proprietate tem porară pare un non-sens. Totuşi, sunt de făcut unele nuanţări. Este posibil ca transferul dreptului de proprietate de la un titular la altul s ă n u s e fa c ă în m o m e n tu l în c h e ie rii a c tu lu i ju r id ic sau c h ia r în a c e la a l în d e p lin irii u n o r fo r­ m a lită ţi p re v ă z u te d e le g e , ci, p rin v o in ţa p ă r ţilo r s a u d in a lte c a u z e le g a le , el să fie a m â n a t. Spre exem plu, părţile convin astfel sau actul ju ridic al transm isiunii este afectat de o condiţie ori de un term en. în asem enea situaţii, nu se poate vorbi de proprietate tem porară, bunăoară, pentru cel care s-a obligat să transm ită dreptul de proprietate la un an de la încheierea contractului de vânzare sau pentru dobânditorul sub condiţie rezolutorie p e n d e n te c o n d itio n e , ci de faptul că în s ă ş i tra n s m i­ te re a d re p tu lu i e s te a fe c ta tă de diverse îm prejurări care ţin de voinţa părţilor sau de dispoziţii legale aplicabile în m aterie111. Această îm prejurare poate avea drept consecinţă existenţa unei proprietăţi rezolubile, dar nu existenţa unei proprietăţi tem porare. C hiar şi în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică se schim ­ bă titularul dreptului şi regim ul juridic al bunului expropriat; dreptul de proprietate asupra bunului există atât tim p cât bunul subzistă în m aterialitatea lui. De la acest principiu există cel puţin o excepţie în m ateria proprietăţii intelectuale121. Astfel, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C apitolul IV, art. 24-32 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu m odificările ulterioare, durata drepturilor patrim oniale rezultate din valorificarea unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, asupra operelor de artă etc., individuale sau colective, e s te lim ita tă în tim p la viaţa a u to ru lu i ş i d u p ă m o a rte a acestuia se transm it p rin m oştenire, potrivit legislaţiei c iv ile , p e o p e rio a d ă d e 7 0 d e a n i, o ric a re a r fi d a ta la c a re o p e ra a fo s t a d u s ă la

cunoştinţă publică în m od legal [art. 25 alin. (1)]. Drepturile patrim oniale asupra program elor de calculator durează şi ele pe tot tim pul vieţii autorului, iar după m oartea acestuia se transm it prin m oştenire, potrivit legii civile, pe o perioadă de 70 de ani (art. 30). La expirarea acestei perioade, creaţia va putea fi exploatată fă­ ră plata unor drepturi de autor. Nu mai puţin, au a fi apărate alte drepturi personalnepatrim oniale ce rezultă din realizarea creaţiei în discuţie, care sunt im prescrip­ tibile. 266. Problem a proprietăţii periodice. într-un studiu publicat în anul 1997 în revista D re p tu f3] se susţinea, de o m anieră am zice perem ptorie, că „m odalităţile juridice ale dreptului de proprietate sunt urm ătoarele: a) proprietatea revocabilă, cu cele două form e: p ro p rie ta te a re z o lu b ilă şi p r o ­ p rie ta te a a n u la b ilă ;

b) proprietatea com ună, cu cele două form e: p ro p rie ta te a c o m u n ă p e c o te -p ă rţi (care, la rândul ei, este de două feluri: obişnuită sau tem porară, respectiv forţată şi perpetuă) şi p ro p rie ta te a p e r io d ic ă '[A]. 111 A se vedea F r . T er r é , P h . S im ler , op. cit., p. 99. [2] Idem, p. 100. [3] A se vedea T. S â m b r ia n , Ioc . cit., p. 35 şi urm. [4] Nu se precizează dacă este vorba despre dreptul civil rom ân sau, în general, de siste­ m ele de drept civil european.

V I. M o d a lită ţile ju rid ic e a le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

245

C ât priveşte proprietatea periodică, după precizările term inologice de rigoare, dată fiind apariţia ei în alte sistem e de drept, aceasta era definită ca o „m odalitate a dreptului de proprietate, în cadrul căreia fiecare titular exercită în num e şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determ inate, care se repetă succesiv şi perpetuu, la intervale regulate, presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau ju ridice (inclusiv statul), între care nu există niciun raport ju rid ic”111. în acelaşi studiu se reţinea că sorgintea acestei form e de proprietate com ună în R om ânia s-ar afla într-o em isiune de loz în plic intitulată „V ila de aur” , iniţiată de R egia A utonom ă „Loteria N aţională” , şi avea ca obiect apartam ente echipate într-o celebră staţiune m ontană, iar lozurile câştigătoare aveau înscrise vilele, apa rta­ m entele şi „perioadele de proprietate” , dreptul de proprietate putând fi vândut, în ­ chiriat, cesionat sau transm is prin m oştenire; întreţinerea apartam entului era asi­ gurată contra unei taxe anuale. Pe un plan m ai general, se afirm a că proprietatea periodică se dobândeşte printr-o m anifestare de voinţă sub form a unui act ju ridic sau printr-un fapt juridic, spre exem plu, uzucapiunea. Se considera că specificitatea acestei m odalităţi juridice a dreptului de proprie­ tate ar consta în faptul că fiecare proprietar exercită prerogativele dreptului său asupra unui bun, nefracţionat în m aterialitatea sa, pe perio ade determ inate, care se repetă succesiv şi la intervale regulate. „Tranşele de tim p constituie trăsătura esenţială care individualizează proprietatea periodică (...). A su pra lo r (s.n., C.B.) titularul exercită exclusiv prerogativele dreptului său, putând efectua orice act de dispoziţie ju ridică (...). Actele de dispoziţie trebuie să se refere la întregul bun în m aterialitatea lui şi să se lim iteze la tranşa de tim p care revine titularului, orice alt act de dispoziţie fiind lovit de nulitate”121. Actele de conservare şi de adm inistrare privesc num ai pe fiecare proprietar în parte, iar actele m ateriale asupra bunului pot fi făcute nestingherit de către proprie­ tar cu privire la întregul bun, dar num ai pe perioada dreptului său. C heltuielile de întreţinere revin fiecărui proprietar proporţional tranşei sale de tim p. în sfârşit, se reţinpa că p ro p rie ta te a periodică, odată constituită prin voinţa fie ­ cărui proprietar, d e ve n e * obligatorie şi partajarea e i nu m a i este cu putinţă, dar este posibilă consolidarea, adică dobândirea ţuturor tran şelor de tim p iniţial con­ venite, astfel că dreptul devine pur şi sim plu1317 \ Deşi această teorie a făcut oarecare valuri în Europa occidentală după 1970, form a de proprietate discutată având, la un m om ent dat, aplicaţie, acum este în că ­ dere liberă, m ai ales datorită constatării m ultor situaţii de publicitate fără suport real şi a existentei unor societăti-fantom ă care au indus în eroare foarte m ulte persoa­ ne141. Dar nu acestea sunt problem ele de discutat, ci cele strict juridice.

(1] A se vedea T. S â m b r ia n , Ioc . cit., p. 42. [2] Idem, p. 43. [31 T. SÂMBRIAN, loc. cit., p. 43. [4] Spre exem plu, în luna octom brie a anului 2001, două persoane au fost condam nate penal în Franţa pentru înşelarea a peste 2500 de cum părători de apartam ente în proprietate periodică.

2 46

D re p tu rile reale p rin cip a le

267. Sub regim ul fostului Cod civil, în privinţa reglem entării proprietăţii periodi­ ce, am em is serioase rezerve, îm părtăşite apoi şi de alţi autori, în sensul că aceas­ ta ar putea să fie dată de o publicitate făcută de o regie autonom ă, specializată în organizarea jo curilo r de noroc111. Pe fond însă, considerăm că nu se înţelege care este obiectul dreptului? Bunul, în speţă apartam entul, sau perioada de tim f^2]? Perioada de tim p convenită oricum nu poa te constitui obiect a l unui drept. Tim pul nu poate form a nici m ăcar obiectul unui drept incorporai. Şi atunci răm âne cealaltă ipoteză, şi anum e că obiectul dreptului de p roprietate periodică este bunul, în m aterialitatea lui, iar prerogativele dreptului se exercită anum ite perioade de tim fp \ Dacă este aşa, bun ul aparţine m a i m u lto r proprietari, care şi-au p a rtajat folosinţa, potrivit înţelegerii dintre ei, cu toate consecinţele care decurg de aici în privinţa actelor ce pot fi făcute de către unul dintre ei cu privire la întregul bun. Pentru că, aşa cum s-a spus, „în definitiv, pretinsele proprietăţi tem porare (...) nu par deloc a se analiza altfel decât ca m o­ dalităţi de transm isiune tem porară a utilizării unor bunuri şi nu par a pune în dis­ cuţie ideea perpetuităţii dreptului de proprietate”141. într-adevăr, cu rarele excepţii arătate, care ţin de specificitatea proprietăţii inte­ lectuale, dreptul de proprietate este un drept perpetuu, fie el sim plu sau afectat de m odalităţi. Folosinţa obiectului dreptului poate fi tem porară, dar dreptul ca atare nu vedem cum ar apărea ca fiind periodic. Şi apoi, cum s-ar ajunge la uzucaparea „perioadei” ? Nu ne era foarte lim pede cum cineva nu ar dori să uzucapeze bunul, ci o „perioadă” din dreptul asupra bunului folosit. Nu este aceasta, oare, în contra­ dicţie cu una dintre calităţile posesiei, aptă să ducă la dobândirea dreptului de pro­ prietate prin uzucapiune, şi anum e continuitatea? Poate fi im aginată o continuitate în discontinuitate? O ricum , încă din acea perioadă ni s-a părut că discuţia era interesantă şi că m erita a fi aprofundată. Ne-am exprim at num ai opinia, fără a nega m eritele unui punct de vedere care deschidea calea spre aprofundarea cercetărilor în m aterie.

111 A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 196. [2] întrebarea ni se pare legitim ă, din m om ent ce autorul afirm ă că „asupra lor exercită prerogativele (...)” , cu referire la „tranşele de tim p” ; a se vedea T. S â m b r ia n , Ioc. cit., p. 43. [3i A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 196. [4] J.L. B e r g e l , M. B r u sc h i , S. C im am o n ti , op. cit., p. 106. M enţionăm că în dreptul fra n ­ cez, potrivit Legii nr. 579 din 16 iulie 1971, se perm ite asociaţilor unei societăţi civile consti­ tuite în vederea atribuirii de im obile divizate pe fracţiuni divize să folosească succesiv aceeaşi locuinţă. S-a spus că această stare juridică, în vogă de mai m ultă vrem e, este cu­ noscută sub denum irea de m ulti-hotel sau m ulti-proprietate. Asociaţii nu sunt titularii unui drept real, ci ai unui drept de creanţă. Ei nu îşi pot partaja im obilul în natură. S ocietatea este cea care răm âne titulara dreptului de proprietate asupra întregului im obil, ceea ce nu este de natură a contrazice ideea perpetuităţii dreptului de proprietate. De altfel, legea interzice iniţia torilor asocierii să folosească term enul de „proprietate” pentru dobândirea calităţii de asociat, iar în actele de achiziţie a folosinţei trebuie să apară clar „calitatea de asociat, şi nu aceea de proprietar al im obilului" (art. 33 din lege). D reptul de folosinţă al asociatului nu poate fi ipotecat, dar părţile sociale în care se exprim ă pot fi gajate. De aceea, s-a conchis că dreptul de folosinţă tem porară al asociatului este un sim plu drept personal m obiliar; a se vedea H. et L. M azea ’u d , J. M a z e a u d , F r . C h abas , op. cit., p. 106-108.

VLI

268. în n o c * m aterie au c c r : nua a proprietăţi c c - un nerea unei d re. specialitate ’ . oe za raportu rilor de f a r com unităţii le g a e :> terenul proprie:a:ea m ateriei c o m e n tă : zent abrogat, sc: ţiei, p la n ta ţie i o r as unuia dintre ei. 281. E x e rc ita re rea şi exercitarea zr ce constituie cr ~zz principii ce r e z u t c cia. Potrivit art 695 la al autonom ie oe dreptul de su o e ^ ■■>. fost constituit. în c '7 să poarte a s u c rs u asupra suprafe*e o poate purta a s u c 'a aceasta. De asem enea a delim itarea ş u e t e ' sa une i stipula: a teren p e care - ~->e,

m A se vedea . S

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

261

A rticolul 693 alin. (2) prevede posibilitatea dobândirii dreptului de superficie prin uzuca p jyn o ^p o sib M a te adm isă, aşa după cum am arătat m ai sus, de jurisprudenţă Irfs ls te m u l fostului Cod civil. în prezent, chiar dacă există o asem enea prevedere expresă în legea fundam entală civilă, dobândirea superficiei prin uzucapiune ră­ m âne, mai degrabă, o problem ă teoretică, deoarece o asem enea situaţie presupu­ ne ca o persoană să stăpânească un bun im obil, pe intervalul stabilit de lege - 10 ani - , nu cu intenţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra acestuia, ci dreptul de superficie; aceasta, pe de o parte; pe de altă parte, au a fi avute în vedere şi dispoziţiile noului Cod civil în m aterie de uzucapiune, dispoziţii care disting între uzucapiunea extratabulară, când se presupune că im obilul nu este înscris în cartea funciară [art. 930 alin. (1) lit. c) NCC] şi o terţă persoană intră în stăpânirea lui, dar nu cu intenţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra acestuia, ci dreptul de superficie, şi uzucapiunea tabulară (art. 931 NCC), când dreptul de superficie ar putea fi uzucapat atunci când o persoană îl dobândeşte cu bună-credinţă de la un neproprietar şi îl înscrie în cartea funciară. în sfârşit, art. 693 NCC dispune că dreptul de superficie poate fi dobândit printr-un a lt m o d p re vă zu t de lege. Potrivit unor puncte de vedere susţinute în literatura de specialitate111, pe care le îm părtăşim , un asem enea m od poate fi întâlnit în cadrul raportu rilor de familie, în situaţia în care soţii au ales ca regim m atrim onial regim ul com unităţii legale de bunuri şi realizează îm preună o construcţie ori o plantaţie pe terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei; exact ca în cazul reglem entării m ateriei com unităţii de bunuri a soţilor de dispoziţiile art. 30 fostul C. fam ., în pre­ zent abrogat, soţii vor dobândi în devălm ăşie dreptul de superficie asupra construc­ ţiei, p la n ta ţie i o ri asupra lu crării a stfe l realizate p e terenul proprietatea exclusivă a unuia dintre ei. 281. E x e rc ita re a d re p tu lu i de s u p e rfic ie . Sub denum irea m arginală „întin de­ rea şi exercitarea dreptului de superficie” , art. 695 NCC conţine mai m ulte dispoziţii ce constituie principii privitoare la exercitarea acestui drept, care se alătură acelor principii ce rezultă din natura fiecăreia dintre form ele sub care se prezintă superficia. Potrivit art. 695 alin. (1) NCC, principiul care dom ină această m aterie este ace­ la al a u tono m iei de voinţă a părţilor, deoarece, în prim a sa parte, textul dispune că dreptul de superficie se exercită în lim itele şi în condiţiile actului prin care acesta a fost constituit. în privinţa obiectului său, părţile pot conveni ca dreptul de superficie să poarte asupra unei suprafeţe de teren ori asupra subsolului acestuia sau atât asupra suprafeţei de teren, cât ş i asupra subsolului acestuia; după cum superficia poate purta asupra unei întregi suprafeţe de teren ori num ai asupra unei părţi din aceasta. De asem enea, art. 695 alin. (1) NCC conţine o precizare im portantă privitoare la delim itarea suprafeţei de teren obiect al dreptului de superficie, în sensul că, în lip ­ sa unei stipulaţii contrare a părţilor, aceasta va cuprinde nu num ai suprafaţa de teren p e care urm ează să se construiască, c i ş i cea necesară exploatării construc- 1

(1] A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 241-242; S. C ercel , op. cit. (2012), p. 752.

2 62

D re p tu rile re ale p rin cip a le

ţie i sau, după caz, suprafaţa de teren aferentă construcţiei edificate p e a cel teren, precum ş i cea necesară exploatării c o n s tru c ţie i. Pornind de la form a superficiei secundare ori incipiente şi ajungând la ridicarea construcţiei ori a altei lucrări sau la realizarea plantaţiei avute în vedere la constitui­ rea superficiei, odată ce acestea au fost realizate în m aterialitatea lor, superficiarul va putea exercita toate atributele conferite de dreptul său, respectiv nu num ai drep­ tul de folosinţă privitor la terenul pe care aceste bunuri im obile se află, ci şi dreptul de proprietate asupra construcţiei, plantaţiei ori altei lucrări. Potrivit art. 695 alin. (2) NCC, în ipoteza în care construcţia, plantaţia ori o altă lucrare existau pe teren sau în subsolul acestuia la constituirea dreptulu i de superficie, în lipsa unei stipulaţii contrare a părţilor, superficiarul nu va putea m odifica structura construcţiei; el va putea însă să o dem oleze, cu obligaţia de a o recon­ strui în form a iniţială. Dacă superficiarul m odifică structura construcţiei, art. 695 alin. (3) dispune că proprietarul terenului poate să ceară, în term en de 3 ani de la data la care s-a făcut această m odificare, încetarea dreptulu i de superficie sau repunerea în situaţia anterioară efectuării ei; totuşi, în acest din urm ă caz, textul prevede că term enul de 3 ani se suspendă până la expirarea duratei pe care s-a constituit dreptul de superficie. Titularul superficiei poa te să dispună lib e r de dreptul său, iar cât tim p există construcţia, plantaţia sau orice altă lucrare realizată pe tem eiul dreptului de super­ ficie, dreptul de folosinţă asupra terenului se va putea înstrăina ori ipoteca de către superficiar „num ai odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei" ori asupra altor im obile realizate, în tem eiul superficiei, pe acel teren [art. 695 alin. (4) NCC]. în cazul în care dreptul de superficie s-a constituit cu titlu oneros, părţile pot conveni asupra m odului în care superficiarul va executa prestaţia datorată nudului proprietar, oricare ar fi obiectul acesteia: o sum ă de bani, procurarea unor bunuri etc. în lipsa unei asem enea înţelegeri, art. 697 NCC dispune că titularul dreptului de superficie datorează, sub form ă de rate lunare, o chirie stabilită p e piaţa liberă, prin luarea în considerare a naturii terenului, a destinaţiei construcţiei, plantaţiei ori lucrării realizate pe tem eiul superficiei în cazul în care aceasta există, a zonei în care se află terenul, precum şi a oricăror alte criterii ce perm it determ inarea valorii folosinţei terenului. în caz de neînţelegere între părţi, sum a datorată proprietarului terenului se va stabili de către instanţa de ju decată [art. 697 alin. (2) NCC]. Pentru apărarea dreptului de superficie, titularul său are la dispoziţie o acţiune specifică, denum ită acţiunea confesorie de superficie, al cărei regim ju ridic îl vom prezenta la capitolul consacrat apărării drepturilor reale principale. ^ 2 8 2 ^ în c e ta re a d re p tu lu i de s u p e rfic ie . A rticolul 698 NCC dispune că dreptul de superficie se stinge prin radiere din cartea funciară, pentru una dintre urm ătoa­ rele cauze: a) expirarea term enului; 1

111 în orice caz, într-o jurisprudenţă mai veche, pe care o considerăm valabilă şi în pre­ zent, s-a statuat că superficiarului trebuie să i se asigure, dacă părţile nu au convenit altfel, o porţiune de teren strict necesară a perm ite accesul la construcţie; a se vedea Trib. Su­ prem , s. civ., dec. nr. 1515 din 14 iunie 1973, în R.R.D. nr. 5/1974, p. 73.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

263

b) consolidarea, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoa­ ne; c) pieirea construcţiei, dacă există stipulaţie expresă in acest sens; d) în alte cazuri prevăzute de lege. A şa după cum rezultă în m od lim pede din dispoziţiile acestui text şi în deplină concordanţă cu noul principiu al efectului translativ, constitutiv, m odificativ ori extinctiv de drepturi reale al înscrierii lor în cartea funciară consacrat de dispoziţiile art. 885 NCC în m aterie, dreptul de superficie se stinge prin radierea sa din cartea funciară, fiind apoi enum erate cauzele care pot conduce la o asem enea radiere, cu efectul încetării existe nţe i sale. Prim a cauză ce poate conduce la stingerea superficiei este expirarea ie a m w ^ , J y y p e n tru care ea a fost constituită, de cel m u lt< 9 9 /ie ani, aşa cum am arătat, cu posibilitatea reînnoirii, dar şi cu posibila stabilire pe un term en mai m ic de 99 de a n L D a c ă , potrivit art. 885 alin. (2) NCC, drepturile reale se pierd sau se sting num ai prin radierea lor din cartea funciară, cu consim ţăm ântul titularului, consim ­ ţăm ânt ce trebuie exprim at printr-un înscris notarial, acelaşi text precizează că nu este necesar consim ţăm ântul titularului dacă dreptul se stinge la îm plinirea term e­ nului, cum este cazul superficiei. C ea de-a doua cauză de radiere a superficiei e s te _cnnsQ jidarna^ea sem nifică întrunirea calităţilor de superficiar şi de nud proprietar deTcătre a ce e a şi"p e rso a n ă / aceasta putând fi un terţ care dobândeşte atât dreptul de proprietate asupra te re ­ nului grevat cu dreptul de superficie de la nudul proprietar, cât şi dreptul de su­ perficie de la superficiar, nudul proprietar care dobândeşte dreptul de superficie de la titularul său ori superficiarul, când va dobândi şi dreptul de proprietate asupra terenului de la titularul acestuia. C onsolidarea se poate face printr-un contract sau pe cale s u c c e s o ra lă / A treia cauză de stingere prin radiere a superficiei este dată deyDieirea cop-^ şînjpţiei, j i a r num ai dacă părţile au convenit în m o d expres în acest s e n s j p e r a contrario, în m ăsura în care nu există o asem enea convenţie, pieirea construcţiei va perm ite superficiarului să reconstruiască,^ cu respectarea dispoziţiilor art. 695 NCC, care, am văzut, im pune respectarea form ei iniţiale a construcţiei şi a în tin ­ derii terenului aferent şi necesar exploatării acesteia, spre a nu se ajunge la îm p o ­ vărarea situaţiei nudului proprietar. După cum s-a observat111, pierirea construcţiei poate conduce la „degradarea” superficiei principale, deplină sau com pletă, într-o superficie secundară, incipientă ori incom pletă, ce va continua să existe în cond i­ ţiile a ctulu i constitutiv, ajungându-se practic la „reîntregirea” ei în drept de superfi­ cie principal, deplin ori com plet, pe m ăsura reconstruirii im obilului ce se găsea pe acel teren. în sfârşit, potrivit art. 698 NCC, radierea superficiei poate fi făcută şi „în alte cazuri prevăzute de le g d 'i Unul dintre acestea este dat de stingerea superficiei ca efect al exproprierii. într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 privind la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, drepturile reale privitoare la bunurile expropriate existente la m om entul exproprierii, printre care şi superficia, se sting ca efect al acesteia, titularii lor având dreptul la despăgubiri.

m A se vedea S. C e r c e l , op. cit. (2012), p. 758.

264

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

283. E fe c te le în c e tă rii d re p tu lu i de s u p e rfic ie . Noul Cod civil reglem entează distinct efectele încetării superficiei, după m odul în care aceasta s-a produs, res­ pectiv expirarea term enului, consolidare sau pieirea construcţiei. 284. E fe c te le în c e tă rii s u p e rfic ie i p rin e x p ira re a te rm e n u ju i. Potrivit dispozi­ ţiilor art. 699 alin. (1) NCC, în absenţa unei înţelegeTTcontrare a pafţîlor, proprieta­ rul terenului dobândeşte si dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate de superficiar p rin a c c e s iu n e 1], cu obligaţia de a plăti superficiarului valoarea de cir­ culaţie a construcţiei pe care aceasta o avea la data expirării term enuluiM n ipoteza în care construcţia nu exista la m om entul constituirii dreptului de superficie, aceas­ ta constituindu-se în form a sa incipientă sau incom pletă, iar valoarea ei la expira­ rea term enului este mai m are sau egală cu valoarea terenului, proprietarul tere nu­ lui va putea cere obligarea superficiarului-constructor să cum pere acel teren la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcţia; la rândul său, superficiarul-constructor va putea refuza să cum pere terenul, dar num ai dacă va ridica, pe cheltuiala sa, construcţia ori plantaţia realizată pe acel teren şi îl va repune în situaţia anterioară constituirii dreptului de superficie [art. 699 alin. (2) NCC]. De asem enea, dacă părţile nu au convenit altfel, la expirarea term enului super­ ficiei, dezm em brăm intele constituite de superficiar privitoare la construcţie se vor stinge la m om entul încetării dreptului său de superficie. C ât priveşte ipotecile, dispoziţiile art. 699 alin. (3) şi (4) NCC disting după cum acestea au fost constituite de către superficiar asupra construcţiei sau de către nudul proprietar asupra terenului proprietatea acestuia. Astfel, la expirarea term e­ nului superficiei, ipotecile care grevează dreptul de superficie: a) se străm ută de drept asupra sum ei prim ite de superficiar de la proprietarul terenului care a do ­ bândit construcţia plătind superficiarului valoarea de circulaţie a acesteia [art. 699 alin. (1) NCC]; b) se extind asupra terenului, când superficiarul cum pără terenul la expirarea superficiei în condiţiile art. 699 alin. (2) teza I NCC; c) se străm ută de drept asupra m aterialelor rezultate din dem olarea construcţiei, când superficiarul re­ pune terenul în situaţia anterioară, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 699 alin. (2) teza a ll-a NCC. Totuşi, în acest din urm ă caz, ipoteca se va stinge dacă m aterialele rezultate din dem olarea construcţiei vor fi încorporate într-o altă construcţie, în co n ­ diţiile art. 2356 alin. (2) NCC din m ateria ipotecilor121. La rândul lor^ ipotecile constituite cu p rivire la teren pe durata existenţei superfi­ ciei: a) nu se vor extinde la întregul im obil, atunci când nudul proprietar dobândeş­ te şi proprietatea asupra construcţiei, în condiţiile art. 699 alin. (1) NCC; b) se vor străm uta de drept asupra sum ei de bani prim ite de proprietarul terenului de la superficiarul care îl cum pără în condiţiile prevăzute de art. 699 alin. (2) teza I NCC; c) se extind de drept cu privire la întregul teren repus în situaţia anterioară de către superficiarul care a dem olat construcţia şi şi-a ridicat m aterialele rezultate din această dem olare, în condiţiile art. 699 alin. (2) teza a ll-a NCC. 111 P rivitor la accesiune, a se vedea infra, nr. 421 şi urm. [2] Potrivit acestui text, ipoteca m obiliară continuă să greveze bunul chiar şi după ce acesta devine accesoriul unui im obil; ipoteca m obiliară se stinge însă cu privire la m ateriale­ le de construcţie sau la alte asem enea bunuri încorporate într-o construcţie sau într-o altă am elioratiune a unui teren.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

2 65

Din cele de mai sus arătate se poate observa că, în principiu, radierea superficiei prin expirarea term enului pentru care aceasta a fost constituită nu conduce la stingerea ipotecilor, ceea ce apare ca fiind firesc, avându-se în vedere scopul con­ stituirii oricărei ipoteci, anum e protejarea intereselor creditorilor ipotecari, dându-se astfel eficienţă ju ridică acestei garanţii reale. Uneori, aşa după cum am văzut mai sus, ipoteca ce grevează dreptul de superficie poate să se transfere asupra unor bunuri m obile, sum e de bani ori m ateriale rezultate din dem olarea construcţiei, ca efect al operării, într-o asem enea ipoteză, a subroga ţiei reale cu titlu p a rticu la / 11. 285. E fe c te le în c e tă rii s u p e rfic ie i p rin c o n s o lid a re . Ca principiu, în prim ul rând,[aceste efecte pot fi determ inate~prin acordul de voinţă al părţilor. în al doilea rând,(încetarea dreptului de superficie prin consolidare nu afectează nici dezm em ­ brăm intele consim ţite de superficiar asupra construcţiei, plantaţiei ori asupra altei lucrări realizate pe terenul nudului proprietar şi nici ipotecile născute pe durata existenţei acestui d re p tjA s tfe l, potrivit art. 700 alin. (1) NCC, în cazul în care drep­ tul de superficie s-a stins prin consolidare, în absenţa unei stipulaţii contrare, dez­ m em brăm intele consim ţite de su pe rficiar se m enţin pe durata constituirii lor, dar nu mai târziu de îm plinirea term enului iniţial al superficiei. Aşadar, în ipoteza în care părţile nu prevăd altfel, dacă superficiarul a grevat dreptul său cu un dezm em brăm ânt al dreptului de proprietate - de exem plu, dreptul de abitaţie - şi transm ite superficia către o altă persoană, dreptul de abitaţie se va m enţine în sarcina noului superficiar pe durata constituirii acestuia, dar nu mai târziu de îm plinirea term enului in iţial a l superficiei. C ât priveşte ipotecile, consolidarea nu va produce nicio m odificare privitoare la existenţa şi conţinutul acestora; cel care dobândeşte dreptul de proprietate atât asupra terenului, cât şi asupra construcţiei ridicate de superficiar pe acel teren va dobândi dreptul „reîntregit” asupra acelui im obil, grevat însă cu ipotecile existente la m om entul dobândirii (c o n s o lid ă rii^ 286. E fe c te le în c e tă rii s u p e rfic ie i p rin p ie ire a c o n s tru c ţie i. Potrivit art. 701 alin. (1) NCC, în cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea construcţiei, drepturile ce grevau dreptul de superficie se vor stinge, afară dacă legea nu pre­ vede altfel. Num ai că nu trebuie pierdută din vedere dispoziţie cuprinsă în art. 698 lit. c) NCC pe care am arătat-o mai sus, potrivit cu care pieirea construcţiei are ca efect stingerea superficiei num ai dacă părţile au pre vă zu t astfel, cu consecinţa stin­ gerii dezm em brăm intelor constituite de superficiar, dacă legea nu dispune altfel. Or, bunăoară, art. 748 alin. (2) din m ateria uzufructului „dispune altfel” , în sensul că, potrivit acestei dispoziţii, în caz de pieire a bunului obiect al dreptului de uzu­ fruct, acesta va continua să existe asupra despăgubirilor plătite de un terţ ori asu­ pra indem nizaţiei de asigurare. Aceasta va fi deci şi „soarta” uzufructului ce poartă asupra unui drept de superficie. Cât priveşte situaţia ipotecilor, în ipoteza stingerii superficiei prin pieirea con­ strucţiei, art. 701 alin. (2) NCC prevede că ipotecile născute cu privire la nuda pro­ prietate asupra terenului pe durata existenţei dreptului de superficie se m enţin

[1] A se vedea S. C ercel , op. cit. (2012), p. 760.

2 66

D re p tu rile re ale p rin cip a le

asupra dreptului de proprietate asupra terenului, astfel „reîntregit” , adică fără gre­ varea lui cu dreptul de superficie stins prin pieirea construcţiei.

Secţiunea a 3-a § 1 . D e fin iţie . C a ra c te re ju rid ic e . C o n s titu ire . O b ie c t 287. D e fin iţie . Dacă art. 517 fostul C. civ. rom ân, în prezent abrogat, definea uzufructul ca fiind „dreptul de a se bucura cineva de bunurile ce sunt proprietatea altuia, întocm ai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa” , definiţia dată de noul Cod civil nu se îndepărtează - şi nici nu avea cum să o facă - de aceasta, fiind însă mai precisă şi mai lim pede form ulată, determ inând însuşi conţinutul dreptului „de a se bucura cineva” de bunurile proprietatea altei persoane. Astfel, potrivit art. 703 NCC, „uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocm ai ca proprietarul, însă cu îndatori­ rea de a-i conserva substanţa” . ' Dreptul de uzufruct ia naştere prin separarea atributelor dreptului de proprietate privitor la acelaşi bun, în sensul că o persoană, denum ită uzufructuar, va stăpâni şi va folosi bunul, urm ând a culege, în proprietate, şi fructele produse de acel bun; la rândul său, proprietarul bunului astfel grevat cu dreptul uzufructuarului va răm âne num ai cu dreptul de dispoziţie asupra acelui bun; el va avea nuda proprietate asu­ pra bunului, va fi un nu d proprietar. Ş e produce astfel, cum îndeobşte se denum eş­ te a fi, o „dezm em b ra re” privitoare la exerciţiul atributelor dreptului de proprietate. Esenţial este însă faptul că dreptul uzufructuarului de a stăpâni şi de a folosi bunul nu se confundă cu folosinţa ce poate decurge, de exem plu, dintr-un contract de închiriere; această din urm ă folosinţă există în cadrul unui raport ju rid ic obliga ţional ca un drept de creanţă, pe când uzufructuarul este titularul unui drept real, care îi conferă atributele usus şi fructus asupra bunului care form ează obiectul dreptului său, drept real, opozabil erga om nes, inclusiv nudului proprietar. De asem enea, pe de o parte, uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa bunului (de aceea, uzufructul este un ius alienis rebus utendi, fruendi, salva rerum substantia), bun pe care, în principiu, va trebui să îl restituie nudului proprietar la încetarea uzufructului, iar, pe de altă parte, uzufructuarul nu are drept de dispoziţie asupra bunului, prero­ gativa aceasta răm ânând nudului proprietar. De asem enea, vom vedea m ai jos că, în dreptul nostru civil, uzufructul este conceput ca un drept cu caracter tem porar. Pe baza celor arătate mai sus, dreptul de uzufruct poate fi definit ca a cel drept re a l principal, dezm em brăm ânt a l dreptului de proprietate privată, cu cara cte r tem ­ porar, care conferă unei persoane, denum ită uzufructuar, dreptul de a se folosi de un bun ş i de a -i culege fructele întocm ai ca ş i p roprietarul acestuia, cu îndatorirea de a conserva substanţa acelui b u ri'}. 288. P re c iz a re p riv ito a re la re g le m e n ta re a d re p tu lu i de u z u fru c t. R edactat şi intrat în vigoare în perioada începuturilor dezvoltării capitalism ului în R om ânia în a doua jum ătate a secolului al XlX-lea, fostul Cod civil de la 1864, după m odelul [1] Idem, p. 763.

V II. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

267

său francez de la 1804, conţinea, în principiu, reglem entări cuprinzătoare privitoare la dreptul de proprietate şi la dezm em brăm intele acestuia, printre care şi dreptul de uzufruct. Având în vedere dezvoltarea sectorului particular în econom ia ţării din acea perioadă, dreptul de uzufruct a avut o aplicaţie practică corespunzătoare. Instaurarea fostului regim totalitar în R om ânia începând cu anul 1945 a condus la restrângerea treptată, până la lim ita de neconceput în prezent, a dreptului de proprietate privată, fie că se vorbea de proprietatea personală asupra bunurilor de uz şi confort personal, fie că se avea în vedere proprietatea „individ uală” asupra unor bunuri m ijloace de producţie aparţinând puţinilor m eşteşugari particulari şi ţăra nilor din zonele necooperativizate. Se ştie că, din fericire, chiar în acea perioa­ dă, cu excepţia Cărţii privitoare la persoane şi la relaţiile de fam ilie, fostul Cod civil a răm as în vigoare până la abrogarea sa prin intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octom brie 2011. Aşa fiind, deşi în perioada regim ului totalitar dreptul de uzu­ fruct era reglem entat pe larg în fostul Cod civil, aplicaţiile sale practice erau extrem de restrânse; la lim ită, el putea avea ca obiect casa de locuit, uneori terenul pe care aceasta se afla, precum şi unele bunuri de folosinţă îndelungată. Schim barea realităţilor social-econom ice în ţara noastră după anii 1989-1990 a condus la creş­ terea accentuată, până la a deveni dom inant, a sectorului privat în econom ie şi la lărgirea considerabilă a aplicării instituţiilor juridice corespunzătoare, un loc central revenind astfel dreptului de proprietate privată. Este evident că aceasta este şi situaţia dreptului de uzufruct, ca dezm em brăm ânt al dreptului de proprietate privată, căruia redactorii noului Cod civil i-au acordat o atenţie deosebită, sistem atizând şi precizând mai clar norm ele în m aterie cuprinse în fostul Cod civil şi adăugând elem ente noi privitoare la bunurile ce pot face obiect al dreptului de uzufruct, cum ar fi valorile m obiliare, fondul de com erţ şi altele, posibilitatea num irii unui adm inistrator al im obilelor date în uzufruct etc. Plecând, probabil, de la aceste considerente, ca norm ă tranzitorie în m aterie, spre deosebire de alte situaţii, art. 69 din Legea nr. 71/2011 privitoare la punerea în aplicare a noului Cod civil dispune că drepturile de uzufruct în fiinţă şi după intra­ rea acestuia în vigoare se vor exercita potrivit dispoziţiilor sale, dacă nu se prevede altfel prin Legea nr. 71/2011. într-adevăr, num ai pentru unele efecte „punctuale” privitoare la dreptul de uzufruct, art. 70-74 din aceeaşi lege prevăd „altfe l” , adică im pun aplicarea dispoziţiilor în m aterie din fostul Cod civil unor drepturi de uzufruct constituite înainte de intrarea în vigoare a noului cod, respectând num ai în anum ite situaţii regula tem pus regit actum , după cum im pun aplicarea dispoziţiilor sale indi­ ferent de data constituirii uzufructului (de exem plu, art. 70 prim a parte din Legea nr. 71/2011). 289. C a ra c te re le d re p tu lu i de u z u fru c t. în prim ul rând, este de reţinut că, prin „separarea” exerciţiului atributelor dreptului de proprietate între uzufructuar şi nudul proprietar în m odul arătat de însăşi definiţia sa, uzufructul apare ca un dezm em brăm ânt a l dreptulu i de proprietate p riva tă ; de asem enea, uzufructul este un drept real principal, cu existenţă de sine stătătoare, cu un conţinut ju ridic specific, dat de înseşi atributele pe care le conferă titularului său. în al doilea rând, ca şi în situaţia existentă în sistem ul fostului Cod civil în m ate­ rie, uzufructul este un drept real esenţialm ente tem porar, potrivit art. 708 alin. (1) NCC, uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel m ult viager, uzufructul va

268

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

dura atâta vrem e cât uzufructuarul va fi în viaţă. Dacă uzufructul este constituit în favoarea unei persoane juridice, el va putea avea o durată de ce l m ult 30 de ani\ chiar dacă ar fi constituit cu depăşirea acestui term en, uzufructul în favoarea unei persoane ju ridice se va reduce de drept la 30 de ani [art. 708 alin. (2) NCC], această norm ă fiind im perativă, de ordine publică. Dacă nu a fost prevăzută durata uzufructului, cel constituit în favoarea unei persoane fizice se prezum ă că este viager, iar cel care are ca beneficiar o persoană ju ridică se prezum ă că este con­ stituit pe 30 de ani [art. 708 alin. (3) NCC]. Desigur, nim ic nu se opune ca părţile să convină o anum e durată a uzufructului, dar, dacă uzufructuarul m oare înainte de term enul stabilit de părţi, uzufructul se va stinge la m oartea acestuia. Şi în situaţia persoanelor juridice, părţile pot conveni asupra unui term en m ai m ic de 30 de ani. în privinţa uzufructului ce are ca beneficiar o persoană fizică şi este constituit până la data la care aceasta va ajunge la o anum ită vârstă, art. 708 alin. (4) NCC dis­ pune că e l va dura până la acea dată, chiar dacă beneficiarul ar m uri înainte de îm plinirea vârstei stabilite de părţi ca durată a uzufructului. 290. C o n s titu ire a u z u fru c tu lu i. Potrivit art. 704 NC C, uzufructul se poate con­ stitui p rin a ct juridic, prin uzucapiune ori în alte m oduri prevăzute de lege, dar num a ijn favoarea une i persoan e fizice sau ju rid ice existente la data constituirii s a le ] U zufructul se poate naşte prin acte ju rid ice între vii sau prin acte ju ridica m g^ js respectiv prin testam ent. Prin act juridic uzufructul poate fi cu titlu oneros ori cu titlu g ra tu it şi se poate constitui direct ori indirect. U zufructul se constituie în mod direct (p e r translationem ) atunci când proprietarul transm ite unei alte persoane pre­ rogativele specifice acestui drept, respectiv usus şi fructus, constituentul răm ânând n u d proprietar, în sens invers, uzufructul se constituie în m od indirect (p e r deductionem ) atunci când proprietarul bunului transm ite num ai nuda proprietate către o altă persoană, el răm ânând a exercita, ca uzufructuar, atributele specifice acestui drept, usus şi fructus. Din m om ent ce "art. 704 alin. (1) NCC im pune, la constituirea uzufructului, res­ pectarea dispoziţiilor în m aterie de carte funciară, aceasta înseam nă că uzufructul ce are ca obiect bunuri im obile trebuie încheiat în form ă autentică, pentru a se putea face astfel înscrierea sa în cartea funciară. De asem enea, şi p rin ^ g ^ ^ p e g ^ u z u fru c tu l poate fi constituit în mod direct sau indirect; astfel, testatorul p o a te lra n sm ite nuda proprietate asupra unui bun unui anu­ mit m oştenitor şi dreptul de uzufruct p rivito r la acelaşi bun către un alt m oştenitor. A rticolul 704 NCC prevede posibilitatea constituirii uzufructului p rin uzucapiune. Deşi nu este de exclus, un asem enea m od de dobândire a dreptului de uzufruct este mai greu a-şi găsi aplicaţii practice, deoarece presupune, prin ipoteză, că cel care stăpâneşte bunul în calitate de posesor, pe tim pul prevăzut de lege spre a-l uzucapa, trebuie să fi exercitat acea posesie în calitate de uzufructuar, adică să aibă reprezentarea subiectivă că este un uzufructuar, şi nu un proprietar al bunului astfel stăpânit. în prezent, în ipoteza rară a eventualei dobândiri a dreptului de uzufruct prin uzucapiune, în privinţa im obilelor vor trebui respectate norm ele privitoare la uzucapiunea extratabulară (art. 930 NCC), precum şi cele privitoare la uzucapiunea ta b u ­ lară (art. 931 NCC), după cum uzufructul im obilului astfel grevat era ori nu înscris în cartea funciară. Cu atât m ai puţin vedem aplicarea practică a dobândirii prin

V II. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

269

uzucapiune a dreptului de uzufruct privitoare la un bun m obil, dar, teoretic, într-o asem enea ipoteză, au a fi respectate dispoziţiile art. 939 NCC privitoare la uzucapiunea bunurilor m obile. Potrivit art. 704 alin. (1) NCC, uzufructul poate fi constituit nu num ai prin act ju ridic ori dobândit prin uzucapiune, ci poate fi constituit şi „în orice alte m o d u ri p re ­ văzute de ie gd'. Astfel, potrivit dispoziţiilor noului Cod civil din m ateria pre sta ţie i com pensato rii acordate soţului reclam ant în urm a pronunţării divorţului din culpa exclusivă a soţului pârât, prestaţie de natură a com pensa, pe cât posibil, un dez­ echilibru sem nificativ pe care divorţul l-ar determ ina în condiţiile de viaţă ale soţului care o solicită (art. 390 NCC), această com pensaţie poate fi acordată şi sub form a unui uzufruct asupra unor bunuri m obile ori im obile care aparţin, în proprietate, debitorului ei [art. 392 alin. (1) partea finală NCC]. în schim b, în practica ju diciară s-a statuat, credem cu valoare de principiu, chiar în sistem ul fostului Cod civil, dar considerăm soluţia aplicabilă şi în prezent, că, în absenţa înţelegerii părţilor, nu s-ar putea decide de instanţă încetarea stării de coproprietate sau de indiviziune prin atribuirea nudei proprietăţi unui coproprietar ori coindivizar şi a uzufructului asupra aceluiaşi bun ori asupra aceloraşi bunuri unui alt coproprietar ori coindivizar111, ceea ce înseam nă că este exclusă constitui­ rea uzufructului prin hotărâre judecătorească. P e r a contrario, ni se pare justificată soluţia mai veche a practicii judiciare potri­ vit cu care nim ic nu se opune ca uzufructul să rezulte dintr-un partaj voluntar121. A rticolul 704 alin. (2) NCC precizează că dreptul de uzufruct poate fi constituit „n u m a i în favoarea unei p ersoan e existentei', fără a distinge între persoanele fizice ori juridice. D upă cum s-a spus, în privinţa persoanei fizice, această dispoziţie poa­ te fi corelată cu cea cuprinsă în art. 36 NCC, care recunoaşte posibilitatea dobândi­ rii de drepturi de către copilul conceput, cu condiţia ca acesta să se nască viu, po­ trivit adagiului infans conceptus p ro nato h a b etu r quotiens de com m odis eius agitur, dreptul de uzufruct se poate naşte în favoarea copilului conceput, cu co n ­ diţia ca acesta să se nască viu. în situaţia persoanei juridice, art. 704 alin. (2) NCC are a fi raportat la prevederile art. 205 alin. (3) NCC, potrivit cu care, chiar dacă persoanele ju ridice supuse înregistrării vor avea capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor, ele vor putea să dobândească drepturi şi să îşi asum e obligaţii chiar până la înregistrare, respectiv de la data actului de înfiinţare, dar num ai în m ăsura necesară pentru ca persoana ju ridică să ia fiinţă în mod valabil. A ceasta înseam nă că o persoană juridică supusă înregistrării va putea să dobândească dreptul de uzufruct asupra unui bun ori asupra unor bunuri chiar de la data actului de înfiinţare, pe parcursul procesului de constituire, când se afirm ă că ea are o capacitate de folosinţă lim itată, dacă o asem enea dobândire este ne­ cesară pentru ca acea persoană juridică „să ia fiinţă în mod valabil” . 291. O b ie c tu l d re p tu lu i de u z u fru c t. într-o form ulare generală şi sub den um i­ rea m arginală „obiectul uzufructului” ^ art. 706 NCC dispune că „pot fi date în uzu­ fruct orice bunuri m obile sau im obile, corporale ori incorporale,_ipclusiv o m asă patrim onială, o universalitate de fapt ori o cotă-parte din acestea” . Practic, dreptul 111 A se vedea Trib. jud. Cluj, dec. nr. 384/1980, în R.R.D. nr. 11/1980, p. 64. [2! A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 758/1976, în R.R.D. nr. 10/1976, p. 64.

270

D re p tu rile re ale p rin cip a le

de uzufruct poate avea ca obiect orice bun a fla t în circuitu l civil general, o m asă patrim onială, o universalitate de fapt ori chiar o cotă-parte din astfel de universali­ tăţi de drept ori de fapt. De asem enea, pot form a obiect al dreptului de uzufruct bunurile din dom eniul pîfvat al statului ori al unităţilor sale adm inistrativ-teritoriale, d a r nu ş i cele din dom eniul public, deoarece dreptul de proprietate publică este inalienabil, deci nesusceptibil de dezm em brare._ D ivizarea patrim oniului unei persoane fizice în mai m ulte m ase patrim oniale cu regim juridic distinct ca universalităţi de drept, în situaţii cum ar fi regim ul m atrim o­ nial al com unităţii legale ori convenţionale, existenţa unui patrim oniu profesional etc., ar perm ite constituirea dreptului de uzufruct asupra unei asem enea m ase pa­ trim oniale ori asupra unei cote-părţi din aceasta. De asem enea, potrivit art. 706 NCC, dreptul de uzufruct se poate constitui şi asupra unor universalităţi de fapt ori asupra unei părţi din acestea, adică asupra acelor m ase de bunuri care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie com ună stabilită prin voinţa titularului ori în tem eiul legii [art. 541 alin. (1) NCC]. Tot privitor la obiectul dreptului de uzufruct, este de reţinut că, potrivit art. 707 NCC, uzufructul va purta şi asupra tutu ror accesoriilor bunului dat în uzufruct, pre­ cum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acel bun. Aşadar, în pri­ mul rând, pornindu-se de la corelaţia existentă între bunul principal dat în uzufruct şi accesoriile sale, dispoziţia evocată nu reprezintă altceva decât o aplicaţie in term inis a principiului potrivit cu care bunul accesoriu urm ează soarta ju ridică a bu­ nului principal, pe lângă care acesta există: accesorium se q u itu rp rin cip a le . în al doilea rând, textul instituie regula potrivit cu care, pe durata uzufructului, orice se alipeşte la bunul dat în uzufruct ori se încorporează în acesta prin acce ­ siune profită uzufructuarului, chiar dacă dreptul de proprietate asupra bunurilor alipite ori încorporate va aparţine nudului proprietar al bunului dat în uzufruct, bun cu privire la care s-a produs alipirea ori încorporarea prevăzută în text. Dacă, în principiu, bunurile date în uzufruct sunt bu n u ri neconsum ptibile, num ai astfel explicându-se obligaţia uzufructuarului „de a conserva” substanţa lor, nu mai puţin, ca şi în sistem ul fostului Cod civil, noua lege fundam entală civilă perm ite şi constituirea uzufructului cu privire la bu n u ri consumptibile-, uzufructul asupra unor asem enea bunuri poartă denum irea de cvasiuzufruct. într-adevăr, potrivit art. 712 NCC, cu denum irea m arginală „cvasiuzufructul” , dacă uzufructul cuprinde, printre altele, şi bunuri consum ptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligaţia de a restitu i bun uri de a cee aşi ca n ­ titate, calitate ş i valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lo r la data stinge rii uzufructului. Enum erarea făcută de text a bunurilor ce pot form a obiect al cvasiuzufructului nu este lim itativă. Prin raportare la obligaţia esenţială a uzufruc­ tuarului de a conserva substanţa bunului prim it în uzufruct, cvasiuzufructul are un caracter excepţional, în m ăsura în care dreptul de uzufruct ar avea ca obiect o universalitate de bunuri ori o fracţiune din aceasta, universalitate ce ar cuprinde, printre altele, şi bu n u ri co nsu m p tibild^. Practic, pe tem eiul cvasiuzufructului, cvasiuzufructuarul va putea exercita toate atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor astfel prim ite, inclusiv dispoziţia juridică, ceea ce sem nifică faptul că, într-o asem enea situaţie, nu se mai poate ni A se vedea S. C ercel , op. cit. (2012), p. 771.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

271

vorbi despre o dezm em brare a dreptului de proprietate, ci de o adevărată transm i­ siune a acestui drept asupra bunurilor consum ptibile către cvasiuzufructuar. La m o­ m entul stingerii cvasiuzufructului, art. 712 NCC perm ite proprietarului bunurilor să aleagă între două soluţii: sau să ceară să i se restituie „bunuri în aceeaşi cantitate, calitate şi valoare” , sau să ceară „contravaloarea bunurilor” la data stingerii cvasi­ uzufructului. § 2 . D r e p tu r ile şi o b lig a ţiile u z u fr u c tu a r u lu i şi a le n u d u lu i p r o p r ie ta r 2.1. D repturile uzufructuarului , 292. Folosinţa bunului. Potrivit art. 709 NCC, în lipsa unei stipulaţii contrare, uzufructuarul are folosinţa exclusivă a bun ului şi dreptul de a culege - chiar dacă textul nu precizează - în proprietate fructele a c e s tu ia ^ C onstituirea dreptului de uzufruct sem nifică pentru uzufructuar dobândirea prerogativelor specifice acestui drept real, prim a dintre ele fiind folosinţa bunului care, în lipsa unei înţelegeri con­ trare a părţilor, va fi exercitată de către uzufructuar. Totuşi, dreptul de a folosi bunul este num ai de natura uzufructului, nu de esenţa sa, astfel că părţile, respectiv uzufructuarul şi nudul proprietar, pot conveni asupra faptului ca, pe durata uzufructului, folosinţa bunului să se exercite în com un de către ei sau îm preună cu o terţă persoană. în m ăsura în care însă folosinţa bunului este exclusivă, aceasta va purta asupra întregului bun, asupra tutu ror accesoriilor bunului, precum şi, aşa după cum am văzut mai sus, asupra a tot ce se uneşte cu b un ul o ri se încorporează în acesta p e durata uzufructului. Dacă uzufructul are ca obiect bunuri consum ptibile, uzufructuarul dobândeşte, privitor la acestea, nu nu­ mai folosinţa lor, ci şi posibilitatea de a le consum a el însuşi ori de a le înstrăina, cu îndatorirea de a restitui, aşa după cum am arătat, la sfârşitul cvasiuzufructului, sau bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare, sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului. A rticolul 713 NCC dispune că, în ipoteza în care uzufructul are ca obiect bunuri care, fără a fi consum ptibile, se uzează ca urm are a folosinţei lor, uzufructuarul are dreptul de a le utiliza ca un bun proprietar, potrivit destinaţiei lor, caz în care el nu va fi obligat să le restituie la expirarea uzufructului decât în starea în care se vor afla la acea dată. Desigur, într-o asem enea situaţie, legiuitorul a avut în vedere uzura rezultată dintr-o folosinţă norm ală a bunului, potrivit destinaţiei sale, pe de o parte, pe de alta, din m om ent ce uzufructuarul trebuie să utilizeze bunul „ca un bun proprietar” , aceasta înseam nă că el trebuie să m anifeste, în exercitarea actelor de folosinţă asupra acelui bun, grija specifică, raportată la obligaţia conservării substan­ ţei bunului, chiar dacă va fi vorba despre o „substanţă” în starea dată de folosinţa în discuţie. T ot ca un bun proprietar, uzufructuarul va putea dispune de acele bu­ nuri care, fără a fi consum ptibile, se deteriorează „ra p id " prin utilizare-, aceasta sem nifică îm prejurarea că, într-o asem enea ipoteză, uzufructuarul exercită dreptul de dispoziţie privitor la bunurile supuse „deteriorării rapide” , cu îndatorirea de a restitui nudului proprietar, la sfârşitul uzufructului, valoarea pe care ar fi avut-o bunurile la acea dată [art. 713 alin. (3) NCC]. Pe tem eiul dreptului de uzufruct, uzufructuarul are dreptul să culeagă în p ro p rie ­ tate fructele bunului ce form ează obiectul dreptului său. Privitor la culegerea fruc-

272

D re p tu rile reale p rin c ip a le

telor, ca şi în sistem ul fostului Cod civil român, noul Cod civil distinge între fructele naturale ş i industriale şi fructele civile. Astfel, potrivit art. 710 NCC, fructele n a tura­ le ş i industriale neculese de nudul proprietar la m om entul constituirii uzufructului, culese însă de uzufructuar după constituirea acestuia, vor aparţine uzufructuarului. în sens invers, aceleaşi categorii de fructe neculese de uzufructuar până la stinge­ rea uzufructului, dar percepute de nudul proprietar după această dată, se vor c u ­ veni acestuia', în am bele situaţii, niciuna dintre părţi nu este îndreptăţită să pretindă celeilalte despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor. Cât priveşte fructele civile, art. 711 NCC dispune că acestea se cuvin uzufructu arului p ro p o rţio ­ n a l cu durata uzufructului, „dreptul de a le putea pretinde dobândindu-se zi cu zi” . A ceasta înseam nă că fructele civile produse de bun până la m om entul începerii uzufructului, dar nepercepute de nudul proprietar, / se vo r cuveni, după cum , la încetarea uzufructului, fructele civile produse de bun, dar nepercepute de uzufruc­ tuar, se vor cuven i acestuia. Tot privitor la dreptul uzufructuarului de a folosi bunul, art. 717-722 NCC conţin o serie de dispoziţii speciale care au în vedere m odul în care uzufructuarul poate să facă acte de folosinţă asupra unor categorii speciale de bunuri date în uzufruct, respectiv m odul de exploatare a pădurilor tinere, a pădurilor înalte şi alte drepturi ale uzufructuarului asupra pădurilor ce fac obiectul uzufructului, dreptul asupra pom ilor fructiferi aflaţi pe terenul dat în uzufruct, dreptul asupra carierelor de piatră şi de nisip aflate în exploatare la m om entul constituirii uzufructului, precum şi situa­ ţia unor asem enea cariere ce nu au fost deschise la acea dată şi cea a com orilor ce s-ar putea descoperi în tim pul uzufructului. Fără a intra în am ănunte, trebuie să precizăm că, în privinţa exploatării pădurilor, inclusiv a arborilor ce se scot din pepiniere, uzufructuarul este tinut să respecte, întocm ai ca şi proprietarul, norm ele legislaţiei speciale în m a t e r ii, pe de o parte; pe de altă parte, uzufructuarul este obligat să ţină seam a de regulile pe care însuşi proprietarul le-a stabilit, tot prin lua­ rea în considerare a norm elor speciale privitoare la exercitarea folosinţei pădurilor obiect al dreptului de uzufruct. Cât priveşte pom ii fructiferi ce se usucă şi cei căzuţi accidental, aceştia îi revin uzufructuarului, cu îndatorirea de a-i înlocui cu alţii (art. 720 NCC). De asem enea, uzufructuarul are dreptul ca, în condiţiile legii, să folosească acele cariere de piatră şi de nisip aflate în exploatare la constituirea dreptulu i său, în aceleaşi condiţii în care erau folosite de către nudul proprietar; în schim b, uzu­ fructuarul nu va avea niciun drept asupra carierelor nedeschise şi nici asupra com orii ce s-ar putea descoperi pe sau în bunul dat în uzufruct, pe tim pul existenţei acestui drept. 293. D re p tu l de c e s iu n e a u z u fru c tu lu i. în sistem ul noului Cod civil s-a renun­ ţat la caracterul in tuitu personae, incesibil al uzufructului. într-adevăr, art. 714 NCC dispune că, în absenţa unei stipulaţii contrare, uzufructuarul va putea ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, răm ânând aplicabile dispo­ ziţiile în m aterie de carte funciară. într-o asem enea situaţie, uzufructuarul va răm â­ ne dator faţă de nudul proprietar num ai pentru obligaţiile ce îi reveneau pe tem eiul uzufructului, născute înainte de cesiune-, până la notificarea ce siunii nu d u lu i pro- 1 [1) A se vedea dispoziţiile în m aterie cuprinse în C odul silvic (Legea nr. 46/2008).

V II. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

2 73

prietar, uzufructuarul şi cesionarul vor răspunde so lid a r pentru îndeplinirea tutu ror obligaţiilor faţă de nudul proprietar [art. 714 alin. (2) NCC]. După notificarea cesiu­ nii, cesionarul va fi ţinut faţă de nudul proprietar de toate obligaţiile născute după notificarea ei, caz în care uzufructuarul nu va fi „descărcat” , ci va răm âne un fideiusor, adică un ga ra n t p e rso n a l al nudului proprietar pentru îndeplinirea obligaţiilor asum ate de cesionar ulterior notificării cesiunii uzufructului. După cesiune, dreptul de uzufruct va continua, după caz, până la îm plinirea term enului iniţial pe care a fost constituit ori până la decesul uzufructuarului [art. 714 alin. (4) NCC]. Potrivit art. 70 din Legea nr. 71/2011, toate dispoziţiile art. 714 NCC privitoare la cesiunea uzufructului se vor aplica indiferent de data constituirii sa le ; totuşi, în situaţia uzufructului constituit prin convenţia părţilor încheiată anterior datei intrării în vigoare a noului Cod civil, uzufructul „este şi răm âne incesibil, mai puţin în cazul în care părţile convin altfel” . 294. D re p tu l u z u fru c tu a ru lu i de a în c h iria o ri de a a re n d a b u n u rile p rim ite în u z u fru c t. Deşi conceput ca incesibil în sistem ul fostului Cod civil, dispoziţiile acestuia perm iteau uzufructuarului să cedeze beneficiul (em olum entul) acestui drept către o terţă persoană, uzufructuarul continuând a fi titularul dreptului de uzu­ fruct, răspunzător în această calitate faţă de nudul proprietar privitor la soarta bu­ nului dat în uzufruct. D incolo de posibilitatea cesiunii uzufructului arătată mai sus, art. 715 alin. (1) NCC dispune că uzufructuarul are d reptul de a închiria sau, după caz, de a arenda b un ul p rim it în uzufruct. într-adevăr, prerogativa folosinţei bunului conferită uzufructuarului de dreptul de uzufruct poate fi exercitată de acesta în m o d direct sau în m o d indirect, prin interm ediul unei alte persoane; această din urm ă situaţie presupune posibilitatea pentru uzufructuar de a închiria ori a arenda, după caz, bunul dat în uzufruct. în definitiv, num ai aşa se înţelege de ce dispoziţiile co ­ dului reglem entează m odul de percepere a fructelor civile; acestea sunt veniturile produse de un anum it bun tocm a i prin închirierea ori arendarea lui. A sem enea acte juridice civile se vor încheia de către uzufructuar fără a fi necesară obţinerea co n ­ sim ţăm ântului nudului proprietar. în acelaşi tim p, din m om ent ce uzufructul este un drept esenţialm ente tem porar, uzufructuarul nu poate încheia astfel de acte decât pe durata existenţei dreptului său; la încetarea uzufructului urm ează să înceteze şi drepturile consim ţite de uzufructuar pe tem eiul unor acte ju ridice de închiriere ori de arendare a bunului în favoarea unor terţe persoane, nudul proprietar urm ând a redobândi dreptul de folosinţă a bunului. Totuşi, art. 715 alin. (2) NCC precizează că locaţiunile privitoare la bunurile im obile încheiate de uzufructuar şi înscrise în cartea funciară vor fi opozabile proprietarului ori m oştenitorilor acestuia, în situaţia stingerii uzufructului prin decesul său ori, după caz, după încetarea existenţei per­ soanei ju ridice titulare a unui uzufruct, până la îm plinirea term enului lor, d a r nu m a i m ult de 3 a n i de la m om entul încetării uzufructului. în acelaşi tim p, potrivit art. 715 alin. (3) NCC, reînnoirile de închirieri de im obile sau de arendări făcute de uzufruc­ tuar şi înscrise în cartea funciară înainte de expirarea term enului contractelor iniţiale vor fi opozabile nudului proprietar şi m oştenitorilor săi pe o perioadă de cel m ult 6 luni în cazul închirierii ori, după caz, de un an în cazul arendării, dacă la da­ ta stingerii uzufructului nu au fost puse în executare. în niciun caz însă închirierea ori arendarea nu va putea dura mai m ult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.

274

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

în sfârşit, art. 715 alin. (4) NCC dispune că, în cazul în care uzufructul s-a stins prin expirarea term enului, „locaţiunile încetează, în toate cazurile, odată cu stinge­ rea uzufructului” . P rivitor la aplicarea în tim p a dispoziţiilor art. 715 alin. (2), (3) şi (4) NCC, art. 71 din Legea nr. 71/2011 prevede că acestea se vor aplica nu m a i \n cazurile în care încheierea sau reînnoirea contractelor de locaţiune ori de arendare privitoare ia bunurile date în uzufruct are loc după intrarea în vigoare a nou lui C o d civil. Aceasta înseam nă, p e r a contrario, că, pentru contractele de locaţiune încheiate de uzufructuar în sistem ul fostului Cod civil, se vor aplica dispoziţiile acestuia, respectiv art. 534 din acest cod, care prevedea posibilitatea pentru uzufructuar de a închiria bunul prim it în uzufruct. 295. A p ă ra re a d re p tu lu i de u z u fru c t. U zufructuarului i se recunoaşte dreptul de a-şi apăra dreptul de uzufruct îm potriva oricărei persoane, inclusiv îm potriva nudului proprietar, pe calea unei acţiuni denum ite acţiunea confesorie de uzufruct, al cărei regim ju ridic urm ează să îl precizăm la capitolul privitor la apărarea drep­ turilor reale prin acţiuni de drept civil. 2.2. D re p tu rile n u d u lu i p ro p rie ta r —•~s\ _ 296. D re p tu l de a p o s e d a b u n u l. Ca principiu general, drepturile nudului pro­ prietar reprezintă concretizarea punerii în valoare a prerogativelor dreptului de pro­ prietate ce răm ân asupra sa, după constituirea uzufructului. Din acest punct de ve ­ dere, urm are a acestei operaţiuni juridice privitoare la bunul dat în uzufruct, însăşi posesia acelui bun va fi „fragm entată” între nudul proprietar, acesta având, în mod evident, reprezentarea subiectivă că el continuă a stăpâni bunul corpore alieno, în calitate de nud proprietar, şi uzufructuar, care va stăpâni bunul, dar va avea o po­ sesie cu elem entul subiectiv corespunzător dreptului său de uzufruct. 297. D re p tu l de a d is p u n e de b u n . Urm are a constituirii uzufructului, nudul proprietar răm âne totuşi titularul unei prerogative esenţiale a dreptului de proprieta­ te, anum e aceea a dispoziţiei, atât m aterială, cât şi juridică. în privinţa actelor de dispoziţie m aterială, este de reţinut că, din m om ent ce uzufructuarul este îndreptăţit să culeagă num ai fructele produse de bun, aceasta înseam nă că productele se cuvin nud ului proprietar. însă dreptul lui de a face eventuale acte de transform are privitoare la bunul dat în uzufruct este lim itat de obligaţia de a respecta drepturile uzufructuarului, de a nu stânjeni cu nim ic exerciţiul prerogativelor conferite uzufruc­ tuarului de dreptul său real, opozabil erga om nes, inclusiv nudului proprietar. în schim b, nudul proprietar păstrează „în întregim e” dreptul de dispoziţie ju rid ică asupra bu n u lu i d a t în uzufruct, el poate să îl înstrăineze, să îl greveze cu drepturi reale de garanţie ori cu alte sarcini, dar, în caz de înstrăinare a bunului, aceasta se va face prin respectarea dreptului uzufructuarului; proprietarul va putea înstrăina ori greva num ai nuda proprietate, al cărei titular răm âne prin constituirea uzufructu­ lui. 298. D re p tu l de a -şi a s ig u ra a p ă ra re a n u d e i sa le p ro p rie tă ţi. Nudul proprie­ tar va putea să asigure apărarea acesteia pe calea unei a cţiun i în revendicare, în

V II. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

275

ipoteza în care bunul dat în uzufruct a intrat fără drept în stăpânirea altei persoane; într-o asem enea situaţie, obiectul acţiunii în revendicare va privi nuda proprietate ca atare. Tot astfel, posesia pe care el o exercită asupra bunului în calitate de nud proprietar va putea fi apărată prin acţiunile p o se so rii îndreptate îm potriva terţilor care i-o tulbură, iar nu îm potriva uzufructuarului111. 2.3. O b lig a ţiile u z u fru c tu a ru lu i 299. O b lig a ţia de a „ c o n s e rv a ” s u b s ta n ţa b u n u lu i. C onceput ca un drept esenţialm ente tem porar şi conferind uzufructuarului num ai atributele usus şi fructus, prin definiţie uzufructuarul are obligaţia de a salva substanţa bunului (salva rerum substantia), pentru a-l putea restitui nudului proprietar la încetarea uzufructu­ lui. îm prejurarea că legea fundam entală civilă reglem entează şi cvasiuzufructul, care conferă titularului acestuia dreptul de a „consum a” bunurile astfel prim ite, sau faptul că uzufructuarul poate, ca un bun proprietar, să înstrăineze bunurile care se deteriorează „rap id” nu pun în discuţie obligaţia specifică ce revine uzufructuarului de păstrare a substanţei bunului. C hiar dacă, aşa după cum am văzut, art. 713 NCC se referă la calitatea necesară de „bun proprietar” în unele situaţii speciale, în realitate credem că se poate vorbi de obligaţia uzufructuarului de a asigura fo lo ­ sinţa bunului „ca un bun proprietar” pe toată perioada existenţei dreptului de uzu­ fruct. După cum s-a spus, această obligaţie apare ca prezentând fundam entul criteriului abstract sau obiectiv de apreciere a eventualei culpe a uzufructuarului „în cazul în care nudul proprietar ar pretinde despăgubiri pentru daunele pe care le-a suferit în tim pul uzufructului”12'. 300. O b lig a ţia de a re s p e c ta d e s tin a ţia b u n u rilo r. R eam intim că, potrivit art. 703 NCC, uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul dat în uzufruct şi de a-i culege fructele, întocm ai ca proprietarul acestuia. Deşi subînţeleasă de această form ulare, art. 724 NCC im pune uzufructuarului obligaţia de a folosi bunurile ce for­ m ează obiectul dreptului de uzufruct în aşa fel încât să asigure respectarea de s­ tinaţiei date lo r de către n ud ul proprietar, uzufructuarul nu va putea să transform e bunurile astfel prim ite ori să le schim be destinaţia. De la această regulă există două excepţii prevăzute de partea finală a textului citat, în sensul că uzufructuarul va putea schim ba destinaţia dată de proprietar bunului asupra căruia poartă uzu­ fructul atunci când: a) printr-o asem enea schim bare de destinaţie se asigură o creştere a valorii bun ului; b) printr-o asem enea schim bare „c e l puţin nu se prejudiciază în niciun fel in te ­ resele pro p rie ta ru lu i' (nudului proprietar). A plicarea practică a acestor excepţii va privi situaţii de fapt, ale căror realitate şi oportunitate urm ează a fi determ inate în fiecare caz în parte. Prin raportare la obligaţia esenţială a uzufructuarului de a păstra substanţa bu­ nului, noul Cod civil prevede şi alte obligaţii ale acestuia, la m om e ntu l constituirii uzufructului, p e parcu rsu l exercitării a cestui drept, respectiv la stingerea sa.1

[1] A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 220. [2! Idem, p. 217.

2 76

D re p tu rile reale p rin c ip a le

301 ^ O b lig a ţiile u z u fru c tu a ru lu i la m o m e n tu l n a ş te rii u z u fru c tu lu i. Potrivit art. 723 NCC, uzufructuarul preia bunurile în starea în care acestea se află la data constituirii uzufructului; el nu va putea intra însă în posesia lor decât după inventa­ rierea b u n u rilo r m obile ş i constatarea stă rii în care se află im obilele, cu excepţia cazului în care uzufructul unui bun m obil este dobândit prin uzucapiune. Inventarul se întocm eşte în prezenţa nudului proprietar ori după notificarea lui cu privire la întocm irea acestuia. îndatorirea im pusă uzufructuarului de textul evocat, de inventariere a bunurilor m obile şi de a constata starea bunurilor im obile ce form ează obiectul dreptului de uzufruct, trebuie privită prin prism a obligaţiei sale de restituire a bunului la înceta­ rea uzufructului. întocm irea actelor de inventariere a bunurilor m obile şi de consta­ tare a stării im obilelor va fi de natură să perm ită părţilor să constate dacă uzufruc­ tuarul a folosit bunurile în aşa fel încât să se asigure restituirea lor în starea nor­ m ală de folosinţă. Mai mult, legea prevede că această „obligaţie” a uzufructuarului are a fi îndeplinită în prezenţa nudului proprietar, iar dacă, din diverse m otive, deşi „notificat” privitor la întocm irea inventarului, acesta nu va fi prezent, i se va notifica inventarul bunurilor m obile întocm it de uzufructuar. A cest inventar va cuprinde enu­ m erarea şi descrierea bunurilor m obile, cu m enţionarea cantităţii, calităţii, gradului de uzură şi a oricărui alt elem ent necesar determ inării cât m ai com plete a stării în care acestea se prezintă la m om entul constituirii uzufructului. La cvasiuzufruct va fi necesară şi m enţionarea valorii bunurilor consum ptibile prim ite de uzufructuar. Inventarul poate fi înto cm it sub form a unui înscris sub sem nătură privată ori prin înscris autentic. Tot la fel se va proceda şi cu privire la constatarea stă rii im obilelor. Toate cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor acte vor fi în sarcina uzufruc­ tuarului, deoarece el este ţinut de îndeplinirea obligaţiei im puse de lege. Cât tim p această obligaţie nu este îndeplinită de către uzufructuar, n ud ul p ro p rie ta r poa te refuza predarea b u n u rilo r asupra cărora s-a constituit uzufructul, considerându-se că va avea chiar un d rept de retenţie cu privire la predarea acelor bunuri, pe te ­ m eiul art. 2495 NCC, chiar dacă uzufructuarul l-ar acţiona în justiţie, spre a-l obliga astfel la predarea bunurilor asupra cărora s-a constituit uzufructul, fără a se ajunge însă la pierderea dreptului de uzufruct sau la pierderea dreptului asupra fructelor ce i se cuveneau pe tim pul „reziste nţei” sale la îndeplinirea obligaţiilor de efectuare a inventarului şi/sau de constatare a stării im o b ile lo r11. O a doua obligaţie ce revine uzufructuarului la m om entul constituirii uzufructului este aceea de a co nstitui o garanţie pen tru îndeplinirea obliga ţiilor sale. Articolul 726 alin. (1) NCC dispune că, în lipsa unei stipulaţii contrare, uzufructuarul este obligat să depună o garanţie de natură a asigura îndeplinirea celorlalte obligaţii ce îi revin pe parcursul existenţei uzufructului şi, m a i ales, la încetarea acestuia. Din m om ent ce legea nu distinge, spre deosebire de reglem entarea din fostul Cod civil, care obliga uzufructuarul „la a aduce cauţiune” , adică la constituirea unei garanţii personale (fideiusiunea), în sistem ul noului Cod civil garanţia p o a te fi a tâ t reală ipotecă im obiliară ori m obiliară - , cât şi personală, sub form a fideiusiunii. Nu vor fi obligaţi să constituie o asem enea garanţie vânzătorul şi donatorul care au vândut ori au donat un anum it bun, rezervându-şi p en tru e i d reptul de uzufruct. Totuşi, chiar în situaţia în care uzufructuarul este scutit de aducerea garanţiei, instanţa de m A se vedea S. C ercel , op. cit. (2012), p. 782.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i d e p ro p rie ta te

277

ju decată va putea dispune depunerea ei ori luarea unei alte m ăsuri conse rva torii, dacă uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate în care se află, a r p u n e în p e rico l drepturile n ud ului pro p rie ta r [art. 726 alin. (2) şi (3) NCC]. A tent la protejarea drepturilor nudului proprietar, legiuitorul a prevăzut că, în situaţia în care uzufructuarul nu poa te oferi o garanţie, instanţa de judecată va num i, la cererea nudului proprietar, un adm in istra tor a l im obile lor şi va dispune ca fructele civile încasate şi sum ele ce reprezintă contravaloarea fructelor naturale şi industriale percepute de uzufructuar să fie depuse la o instituţie de credit aleasă de părţi, caz în care uzufructuarul va fi îndreptăţit să încaseze num ai dobânda pro­ dusă de acele sum e [art. 727 alin. (1) NCC]. în aceeaşi situaţie, a inexistenţei unei garanţii, nudul proprietar poate cere vânzarea bunurilor ce se uzează prin folosinţă şi depunerea sum elor astfel obţinute la o instituţie de credit aleasă de părţi, dobân­ zile acestor sum e urm ând a reveni uzufructuarului. Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere să îi fie lăsate o parte din bunurile m obile necesare folosinţei sale şi fam iliei sale, cu obligaţia de a le restitui la stingerea uzufructului [art. 727 alin. (2) şi (3) NCC]; practic, într-o asem enea situaţie, uzufructuarul apare ca fiin d scutit de obligaţia de garanţie. Legiuitorul a m ers chiar mai departe cu protejarea intereselor uzufructuarului în privinţa acestei obligaţii, dispunând că întârzierea în depunerea garanţiei nu va afecta dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin la data constitui­ rii uzufructului (art. 728 NCC). în orice caz, aşa după cum s-a observat, obligaţiile uzufructuarului la m om entul constituirii uzufructului ţin de naşterea acestuia prin act juridic; ele sunt incom pati­ bile cu eventuala dobândire a uzufructului prin uzucapiune, oricât de teoretică ar fi această posibilitate.

302^, Obligaţiile uzufructuarului pe timpul uzufructului. A sem enea obligaţii au ÎFTvedere asigurarea păstrării substanţei bunului, uzufructuarul urm ând a-l fo lo ­ si, aşa după cum am m ai arătat, cu grija unui bun proprietar. Astfel, art. 729 NCC dispune că uzufructuarul este obligat să efectueze reparaţiile de întreţinere a bu­ nului; „reparaţiile m ari” vor fi în sarcina nudului proprietar, cu excepţia situaţiei în care ele au fost determ inate de neefectuarea la tim p şi în m od corespunzător a re­ paraţiilor de întreţinere, situaţie în care vor fi în sarcina uzufructuarului. U zufructuarul este obligat să îl înştiinţeze pe nudul proprietar despre necesita­ tea efectuării reparaţiilor m ari [art. 730 alin. (1) NCC]. De asem enea, uzufructuarul va suporta toate sarcinile şi cheltuielile ocazionate de litigiile privitoare la folosinţa bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor acestuia, iar dacă bunul este asigurat, plata prim elor de asigurare se va face de uzufructuar, pe toată durata uzufructului (art. 733 NCC). în sfârşit, legea îl obligă pe uzufructuar să aducă de îndată la cunoştinţa nudului proprietar orice uzurpare a fondului şi orice contestare a dreptului de proprietate, sub sancţiunea obligării sale „la plata de dau ne-interese” , adică la repararea preju­ diciului rezultat din neanunţarea „de îndată” a nudului proprietar despre uzurpările ori contestările dreptului său ce provin de la un terţ. 303. Obligaţiile uzufructuarului la încetarea uzufructului. La m om entul încetaTtt uzufructului, uzufructuarul va fi ţinut de obligaţia de restituire a bunului; de

278

D re p tu rile re ale p rin cip a le

asem enea, el va trebui să îl despăgubească pe nudul proprietar dacă bunul dat în uzufruct a pierit ori s-a deteriorat din culpa sa. Astfel, potrivit art. 725 NCC, uzufructuarul este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct, urm ând a fi aplicate, într-o asem enea situaţie, principiile răspunderii civile delictuale (art. 1349 NCC). în schim b, art. 731 NCC dispune că nici uzufructuarul şi nici nudul proprietar nu vor fi obligaţi „să reconstruiască ceea ce s-a distrus datorită vechim ii ori dintr-un caz fortuit” . Articolul 736 NCC instituie o obligaţie distinctă în sarcina uzufructuarului în ipo­ teza în care uzufructul poartă asupra unei turm e şi aceasta piere. Precizăm că turm a de anim ale, oricare ar fi aceasta, apare ca o universalitate de fapt, cu regi­ mul juridic corespunzător. Potrivit art. 736 NCC, dacă turm a dată în uzufruct a pierit în întregim e din cauze neim putabile uzufructuarului, acesta va fi ţinut să restituie num ai pieile anim alelor ori valoarea acestora111, iar dacă turm a nu a pierit în în tre ­ gim e, uzufructuarul va fi obligat să înlocuiască anim alele pierite cu cele de prăsită. Aşadar, în această din urm ă ipoteză, deşi prăsila anim alelor s-ar cuveni uzufruc­ tuarului, el va trebui să introducă în turm ă prăsila necesară „reconstituirii” turm ei, pentru că obiectul uzufructului este dat de un ansam blu de anim ale dom estice ce constituie turm a, ca universalitate de fapt, şi uzufructuarul are obligaţia să o m en­ ţină în „starea” în care a prim it-o, spre a o putea restitui nudului proprietar la în ­ cetarea uzufructului.

304. Situaţia lucrărilor şi îmbunătăţirilor făcute de uzufructuar pe timpul uzufructului. A rticolul 716 NCC instituie o serie de reguli ce privesc soluţionarea, la sfârşitul uzufructului, a raporturilor dintre uzufructuar şi nudul proprietar privitoare la lucrările şi îm bunătăţirile pe care le-a făcut uzufructuarul, pe tim pul uzufructului, cu privire la bunul pe care l-a avut în folosinţă, pe tem eiul acestui drept. Astfel, textul dispune că, în prim ul rând, la încetarea uzufructului, uzufructuarul nu va putea p retinde vreo despăgubire pen tru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepţia situaţiei în care asem enea lucrări au fost necesare, adică acele lucrări care dacă nu ar fi fost făcute, s-ar fi ajuns la pieirea ori la deteriorarea bunului. De asem enea, uzufructuarul nu va putea pretinde nici contravaloarea îm bunătăţirilor aduse unui bun m obil, chiar dacă, prin efectuarea lor, a sporit valoarea bunului. Mai mult, dacă lucrările ori îm bunătăţirile privitoare la bunul dat în uzufruct au fost făcute fără încuviinţarea nud ului proprietar, dispoziţiile art. 716 alin. (2) perm it acestuia să ceară obligarea uzufructuarului la ridicarea lor şi la readucerea bunului în starea în care i-a fost încredinţat la constituirea uzufructului. Totuşi, uzufructuarul va putea cere o indem nizaţie echitabilă p en tru lucrările necesare adăugate, după cum va putea cere o asem enea indem nizaţie şi pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îm bunătăţirile făcute cu încuviinţarea p ro p rie ­ tarului, dacă p rin efectuarea lo r a sporit valoarea bun ului [art. 716 alin. (3) NCC]. în cazul în care uzufructuarul a făcut asupra bunului im obil lucrări autonom e, în lipsa unei stipulaţii contrare a părţilor sau a unei dispoziţii contrare a legii, urm ează 1 [1] P recizarea făcută de text are în vedere îm prejurarea că pielea anim alului nu este un fruct al bunului, ci o parte a acelui bun.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

2 79

a fi aplicate norm ele legale din m ateria accesiunii im obiliare artificiale [art. 716 alin. (4) N C C ][1]. J>„4. O b lig a ţiile n u d u lu i p ro p rie ta r

305. Obligaţia de a suporta sarcinile şi cheltuielile proprietăţii. Articolul 735 NCC dispune că cheltuielile şi sarcinile proprietăţii su n t suportate de nud ul p ro p rie ­ tar, iar atunci când acestea au fost suportate de către uzufructuar, nudul proprietar va fi obligat la ram bursarea lor; când uzufructul a fost constituit cu titlu oneros, nudul proprietar va datora uzufructuarului dobânda legală pentru sum ele achitate de uzufructuar cu titlu de cheltuieli ori sarcini ale proprietăţii. Aceste dispoziţii nu s u n t de ordine publică, astfel că, prin acordul lor, chiar şi tacit, părţile pot stabili şi un alt m od de „repartizare” a acestor cheltuieli şi sarcini, fie-în sensul „pre luării” lor de către uzufructuar, fie în sensul partajării lor între nudul proprietar şi uzufructuar. 306. Obligaţia de a efectua reparaţiile mari. Dacă reparaţiile de întreţinere a bunului sunt în sarcina uzufructuarului, art. 729 alin. (2) NCC dispune că reparaţiile m a ri trebuie să fie efectuate de către n ud ul proprietar. Potrivit art. 729 alin. (3) NCC, sunt reparaţii m ari acelea care au ca obiect o p arte im portantă din bun, care im plică o cheltuială excepţională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori re­ abilitarea construcţiilor în privinţa structurii de rezistenţă, zidurile interioare şi/sau exterioare, acoperişul, instalaţiile electrice, term ice ori sanitare aferente construcţi­ ilor, înlocuirea sau repararea m otorului ori a caroseriei unui autom obil ori a unui sistem electronic în ansam blul acestuia. Nim ic nu se opune însă ca părţile să se înţeleagă să suporte îm preună asem enea reparaţii ori ca ele să fie suportate de către uzufructuar. Atunci când, deşi înştiinţat de uzufructuar [art. 730 alin. (1) NCC], nudul proprie­ tar nu efectuează la tim p reparaţiile mari şi părţile nu au convenit asupra suportării lor îm preună ori num ai de către uzufructuar, acesta le va putea face pe cheltuiala sa, iar nudul proprietar va fi obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârşitul anului în curs, contravaloare actualizată la data efectuării plăţii [art. 730 alin. (2) NCC]. C redem că părţile vor putea conveni şi asupra altui term en privitor la efec­ tuarea acestei plăţi, norm a n efiind de ordine publică. 2.5. D re p tu rile şi o b lig a ţiile u z u fru c tu a ru lu i şi ale n u d u lu i p ro p rie ta r în une le s itu a ţii speciale

307. Precizări preliminare. V arietatea bunurilor ce pot form a obiect al uzufruc­ tului şi, în special, posibilitatea ca uzufructul să poarte asupra unor valori m obiliare, cum sunt acţiunile şi obligaţiunile societăţilor ori asupra unui fond de com erţ, nece­ sitatea protejării drepturilor creditorilor atunci când uzufructul poartă asupra unor creanţe au determ inat legiuitorul să prevadă ca fiind aplicabile în asem enea ipo­ teze, într-un paragraf distinct al capitolului consacrat dreptului de uzufruct, anum ite dispoziţii speciale. în cele ce urm ează, vom evidenţia, în m od sintetic, aceste dis­ poziţii. m Cu privire la aceste norm e, a se vedea infra, nr. 433 şi urm.

280

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

308. Opozabilitatea uzufructului asupra creanţelor; drepturile şi obligaţiile uzufructuarului în cazul uzufructului asupra creanţelor. Potrivit art. 737 NCC, când uzufructul va avea ca obiect o creanţă, acesta va fi opozabil terţilor în ace­ leaşi condiţii ca şi cesiunea de creanţă, cu îndeplinirea form alităţilor de publicitate prevăzute de lege. C onstituirea unui uzufruct asupra unei creanţe are loc atunci când titularul ei, în calitate de cedent, constituie un uzufruct asupra acestei creanţe în favoarea altei persoane, denum ită cesionar, creditorul cede nt va fi n u d u l p ro p rie ­ ta r al creanţei, iar cesionarul care a prim it creanţa în uzufruct va dobândi calitatea de uzufructu ar cesionar, debitorul răm ânând un deb itor cedat. Practic, pe tem eiul unei asem enea operaţiuni juridice, uzufructuarul va dobândi usus şi fructus asupra creanţei. Părţile convenţiei de cesiune sunt creditorul constituent al uzufructului şi uzufructuarul; debitorul cedat, prin esenţă „cedat” în m od tem porar, deoarece drep­ tul de uzufruct este un drept tem porar, este un terţ faţă de a cest a ct juridic. Pentru a fi opozabil terţilor, deci inclusiv debitorului cedat, textul citat im pune îndeplinirea form alităţilor de publicitate din m ateria cesiunii de creanţă, respectiv dispoziţiile art. 1578 şi urm. NCC. Dacă debitorul acceptă constituirea uzufructului asupra creanţei printr-un înscris sub sem nătură privată, dar cu dată certă, aceasta sem nifică îm prejurarea că el a luat la cunoştinţă despre constituirea uzufructului şi va trebui să execute obligaţiile corespunzătoare existenţei acelei creanţe pe durata uzufructului, către uzufructuar, situaţie în care dreptul de uzufruct asupra creanţei va fi opozabil num ai debitorului cedat. A ceeaşi va fi situaţia şi în ipoteza în care debitorul cedat prim eşte o com uni­ care scrisă a cesiunii creanţei făcute de către „nudul proprietar” cesionarului, co ­ m unicare ce se poate concretiza pe suport de hârtie ori în form at electronic, prin care se va arăta identitatea cesionarului uzufructuar, va fi identificată în m od rezo­ nabil creanţa cedată şi se va solicita debitorului să plătească cesionarului uzufruc­ tuar; în caz de cesiune parţială, va trebui indicată şi întinderea cesiunii (art. 1578 NCC). C ât priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor în cazul uzufructului asupra creanţe­ lor, art. 738 NCC dispune că uzufructuarul are dreptul să încaseze capita lul ş i să perceapă dobânzile creanţei, cu obligaţia de a îndeplini toate actele necesare pen­ tru conservarea ori încasarea dobânzilor. La rândul său, titularul dreptului de creanţă va putea face toate actele de dispoziţie care nu sunt de natură a aduce atingere drepturilor uzufructuarului. D upă plata creanţei, uzufructul va continua asupra capitalului răm as, cu obligaţia pentru uzufructuar de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului. U zufructuarul este cel care suportă toate cheltuielile şi sarcinile referitoare la dobânzile produse de sum ele de bani ce constituie capitalul dat în uzufruct.

309. Uzufructul rentei viagere. Potrivit art. 739 NCC, când prin constituirea uzu­ fructului uzufructuarul devine titularul unei rente viagere, el are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului său, veniturile produse de acea rentă, dobândite z i cu zi, obiectul rentei viagere fiind dat de sum e de bani. Totuşi, la expirarea dreptului de uzufruct, uzufructuarul va fi obligat să restituie credirentierului constituent al uzufruc­ tului veniturile încasate cu anticipaţie. Pentru a înţelege această dispoziţie cuprinsă în partea finală a art. 739 NCC, trebuie să arătăm că, în lipsa unei stipulaţii exprese în actul de constituire a uzufructului sau în contractul de rentă viageră, art. 2248

V II. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

281

NCC perm ite uzufructuarului să prim ească ratele de rentă trim estrial, în avans şi indexate în funcţie de rata inflaţiei. Din m om ent ce, la încetarea dreptului său, uzufructuarul este obligat să restituie veniturile încasate cu anticipaţie, aceasta în ­ seam nă că, dacă el a prim it plata în avans pe un trim estru, aşa cum legea îi per­ mite, dar dreptul său de uzufruct încetează după prim a lună a acelui trim estru, de exem plu, prin decesul său, m oştenitorii săi vor fi obligaţi să restituie veniturile în ca ­ sate anticipat pe celelalte două luni ale trim estrului respectiv. Dacă renta viageră se stinge din cauze proprii în cursul dreptului de uzufruct, uzufructuarul nu va avea nim ic de restituit111.

f310.) Dreptul de a spori capitalul. Articolul 740 NCC dispune că dreptul de a spori capitalul ce constituie obiect al uzufructului, cum ar fi dreptul de a dobândi valori m obiliare, aparţine nud ului proprietar, iar uzufructuarul are num ai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobândite. Valorile m obiliare la care se referă textul citat sunt cele prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital121, respectiv: acţiuni em ise de societăţile reglem entate de Legea nr. 31/1990 şi alte valori m obiliare echivalente ale acestora, negociate pe pia­ ţa de capital; obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titluri de stat, negociabile pe piaţa de capital; orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori m obiliare prin subscriere ori prin schim b, dând loc la o decontare în bani, cu excepţia instrum entelor de plată. 311.)Dreptul de vot conferit de bunuri date în uzufruct. Acţiunile unei socie­ tăţi dau deţinătorului lor drept de vot în adunarea generală a acţionarilor; cota-parte din dreptul de proprietate asupra unui bun dă dreptul de vot în adunarea generală a coproprietarilor etc. Ce se va întâm pla cu dreptul de vot aferent acestor bunuri, atunci când ele form ează obiectul unui drept de uzufruct? Răspunsul la această întrebare este dat de dispoziţiile art. 741 NCC, care distinge după cum dreptul de vot se exercită privitor la activitatea „obişnuită” a entităţilor ju ridice care dau un asem enea drept sau acesta se exercită în condiţii de natură a m odifica „substanţa” bunului principal. Astfel, dreptul de vot aferent unei acţiuni sau valori m obiliare ori unei părţi indivize, unei cote-părţi dintr-o coproprietate sau dintr-un alt bun va a pa r­ ţine uzufructuarului-, cu toate acestea, aparţine nud ului p ro p rie ta r votul ce are ca efect m odificarea substanţei b un ului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul deţinut în coproprietate, ori schim barea destinaţiei acestui bun sau încetarea socie­ tăţii, reorganizarea persoanei juridice ori, după caz, a unei întreprinderi cu privire la care există un drept de vot. Altfel spus, dacă dreptul de vot priveşte acte de co n ­ servare o ri de adm inistrare privitoare la bunul dat în uzufruct, acesta va aparţine uzufructuarului; dacă dreptul de vot aferent bunului dat în uzufruct priveşte acte de dispoziţie asupra bunului, dreptul de vot urm ează a fi exercitat de nud ul proprietar. Ca m ăsură de protecţie a terţilor, art. 741 alin. (3) NCC dispune că „rep artiza­ rea” exercitării dreptului de vot în alte condiţii decât cele arătate mai sus nu este 12

[1] A se vedea S. C er c el , op. cit. (2012), p. 713. [2] M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004.

D re p tu rile reale p rin cip a le

282

opozabilă terţilor, afară dacă ei au cunoscut acea „altă repartizare” în m od preş111.

312. Dreptul la dividende. Bunăoară, se ştie că acţiunile unei societăţi dau dreptul la dividende. C ine le va încasa în ipoteza în care aceste acţiuni sunt date în uzufruct? Articolul 742 NCC prevede că dividendele a căror distribuire a fost apro­ bată, în condiţiile legii, de adunarea generală a acţionarilor în tim pul uzufructului se vor cuven i uzufructu arului de la data stabilită de adunarea generală p e n tru distribu­ irea lor, din acest m om ent, dividendele vor intra în patrim oniul uzufructuarului „ac­ ţionar” al societăţii.

Ţ'

313^0bligaţia nudului proprietar de a restitui sumele avansate de uzufruct u a r r Potrivit art. 743 NCC, dacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plăteşte datoriile aferente m asei patrim oniale dobândite în uzufruct sau aferente părţii dintr-o m asă patrim onială astfel dobândită, n ud ul p ro p rie ta r va fi obliga t să restituie, la stingerea uzufructului, sum ele avansate, fără nicio dobândă. Dacă uzu­ fructuarul nu plăteşte aceste datorii, nudul proprietar va putea, la alegerea sa, sau să le plătească el însuşi, sau să vândă o parte „suficientă” din bunurile date în uzufruct pentru a plăti datoria. Dacă nudul proprietar plăteşte aceste datorii, uzu­ fructuarul îi va datora dobânzile aferente sum elor plătite pe toata durata uzufructu­ lui [art. 743 alin. (2) ultim a parte NCC]. Potrivit art. 743 alin. (3) NCC, legatarul uzufructului universal ori cu titlu univer­ sal va fi obligat să achite, în proporţie cu obiectul uzufructului şi fără niciun drept la restituire, legatele cu titlu particular ce au ca obiect obligaţii de întreţinere ori, după caz, rente viagere. A ceastă obligaţie are în vedere situaţia în care atât uzufructul, cât şi obligaţiile de întreţinere ori de rentă viageră au fost constituite prin testam ent. Dacă uzufructuarul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a întreţinerii ori a rentei viagere, creditorii au dreptul să urm ărească bunurile date în uzufruct (art. 744 NCC), ceea ce presupune posibilitatea pentru aceşti creditori de a vinde bunuri date în uzufruct şi îndestularea lor din preţul astfel obţinut, cu consecinţa stingerii, pentru partea de bunuri astfel înstrăinate, a însuşi dreptului de uzufruct121.

314. Uzufructul fondului de comerţ. Fără a intra în am ănunte, trebuie să reţi­ nem că, instituţie specifică dreptului com ercial, fondul de com erţ reprezintă un ansam blu de bu n u ri m obile şi im obile, corporale şi incorporale, cum sunt m ărcile, brevetele de invenţii, vadul com ercial şi alte asem enea, bunuri utilizate de un pro­ fesionist pentru desfăşurarea activităţii sale, în scopul atragerii unei clientele şi al obţinerii unui profit. Potrivit art. 745 NCC, în lipsa unei stipulaţii contrare, uzufructu­ arul unui fond de com erţ nu poa te să dispună cu privire la bunurile ce com pun fondul de com erţ, în situaţia în care uzufructuarul ar dispune de aceste bunuri, el are obligaţia de a le înlocui cu bunuri sim ilare şi de valoare egală. Fondul de com erţ constituie o universalitate de fapt, astfel că această universa­ litate, ca m asă patrim onială de afectaţiune, poate fi dată în uzufruct. A şa fiind, obli­ gaţia uzufructuarului de a păstra substanţa bunului fond de com erţ priveşte uni- 12 [1] A se vedea S. C e r c e l , op. cit. (2012), p. 796. [2] Idem, p. 798.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

283

versalitatea ca atare, principiu care explică pe deplin dispoziţia legală evocată. Prin folosirea tutu ror bunurilor care intră în com ponenţa fondului de com erţ, adică a însuşi fondului de com erţ, uzufructuarul urm ăreşte obţinerea unui profit, pe care îl va dobândi în proprietate, afară de o altă înţelegere încheiată cu nudul proprietar, pe tem eiul căreia şi acesta va putea prim i o parte din profit. Uzufructuarul răm âne liber să exercite activitatea com ercială în aşa fel încât să m ărească acest profit prin sporirea num ărului de clienţi, de ci a clientelei, şi prin organizarea cât mai eficientă a activităţii sale. El va putea să acţioneze îm potriva celor care ar aduce atingere firm ei ori em blem ei com erciale, ca elem ente ale fondului de com erţ asupra căruia poartă uzufructul său. După cum , cedând uzufructuarului fondul său de com erţ, nudul proprietar se poate obliga faţă de acesta să nu instaleze un com erţ având un obiect asem ănător în aproprierea geografică a locului unde este situat fondul iniţial, spre a nu face concurenţă noului titular al acestuia, în calitate de uzufructuar. §3. Stingerea uzufructului

315. Precizări preliminare. Pornind de la caracterul esenţialm ente tem porar al dreptului de uzufruct, art. 746 alin. (1) NCC prevede m odurile specifice de stingere a acestui drept, respectiv prin: a) m oartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice; b) ajungerea la term en; c) consolidarea, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană; d) renunţarea la uzufruct; e) neuzul tim p de 10 de ani sau, după caz, tim p de 2 ani în cazul uzufructului asupra unei creanţe. A rticolul 746 alin. (2) NCC precizează că uzufructul se va stinge prin decesul ori prin încetarea existenţei juridice a uzufructuarului în cazul persoanelor juridice, ch ia r dacă term enul său nu s-a împlinit. De asem enea,' dreptul de uzufruct se poate stinge şi ca urm are a efectelor produse prin aplicarea unor principii generale ale dreptului civil, cum este principiul potrivit cu care, desfiinţându-se cu efect retro­ activ actul ju ridic ce constituie titlul de proprietate asupra unui bun al constituentului uzufructului, va conduce la desfiinţarea uzufructului privitor la acel bun (resoluto iure dantis, re so lvitu r ius accipientis). Tot astfel, însuşi actul ju ridic de constituire a uzufructului poate fi desfiinţat din anum ite cauze, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară şi a stingerii uzufructului astfel constituit, după cum stingerea uzufructu­ lui poate rezulta şi din uzucaparea sau dobândirea proprietăţii bunului m obil asupra căruia se exercită uzufructul prin posesie de bună-credinţă de către un terţ. Dacă obiectul dreptului de uzufruct este un bun im obil, la stingerea sa urm ează a fi avute în vedere şi dispoziţiile în m aterie de carte funciară. în sfârşit, uzufructul se m ai poate stinge prin abuzul de folosinţă din partea uzu­ fructuarului şi prin pierirea bunului dat în u z u fru ct 316. Modurile specifice de încetare a uzufructului. C onceput atât în sistem ul fostului Cod civil, cât şi în sistem ul noului Cod civil ca un drept viager, uzufructul se stinge la m oartea uzufructuarului, din orice cauze şi la orice m om ent al vieţii s-ar produce aceasta, chiar şi daca ar surveni im ediat după constituirea uzufructului.

284

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

Dacă uzufructuarul este o persoană juridică, dreptul de uzufruct va înceta la data încetării p e rso n a lită ţii ju rid ic e a acesteia, produsă înaintea îm plinirii celor 30 de ani pe cât poate fi constituit uzufructul în favoarea unei persoane juridice. Dacă uzu­ fructul a fost constituit pe un term en determ inat (a d diem ), se va stinge la îm plini­ rea a ce lu i term en, afară de situaţia în care s-a stins anterior din alte cauze, precum renunţarea uzufructuarului, abuzul de folosinţă, m oartea ori încetarea personalităţii juridice a uzufructuarului etc. C onsolidarea presupune stingerea uzufructului în situaţia în care se întrunesc în aceeaşi persoană atât calitatea de nud proprietar, cât şi cea de uzufructuar. A ce as­ ta poate să se facă în privinţa nud ului p ro p rie ta r care „reprim eşte” bunurile date în uzufruct, p rivito r la uzufructuarul care prim eşte şi nuda proprietate ori p riv ito r la o terţă persoană, care va prim i atât nuda proprietate, cât şi uzufructul unui bun de la nudul proprietar şi de la uzufructuar. De asem enea, uzufructuarul poa te renunţa la d reptul său. Este posibil ca re­ nunţarea să apară ca expresie a unei m anifestări unilaterale de voinţă din partea uzufructuarului, exprim ată în acest sens, uzufructuar care trebuie să aibă capa cita­ tea deplină de exerciţiu, renunţarea fiind irevocabilă, sau ca urm are a încheierii unui contract între părţi ce are un asem enea obiect, contractul de renunţare la uzu­ fruct poate fi cu titlu gratuit, când apare ca o donaţie indirectă, ori cu titlu oneros. Dacă priveşte un bun im obil, renunţarea la uzufruct trebuie să fie făcută în form ă autentică, spre a putea fi înscrisă în cartea funciară. în orice caz, în toate situaţiile, voinţa de a renunţa la dreptul de uzufruct trebuie să fie exprim ată în m o d cla r şi neîndoielnic, deoarece, astfel cum dispune art. 13 NCC, renunţarea la un drept nu se prezum ă. în sfârşit, pe cale principală, uzufructul se poate stinge orin neuz: pentru ca acest m od de stingere să opereze, uzufructuarul trebuie să nu fa c ă a c te de fo lo ­ sinţă asupra bunului pe care îl are în uzufruct tim p de 10 ani, indiferent dacă acest bun este un m o b il ori im obil. Nu se cere ca uzufructuarul să uzeze personal de bun, el poate exercita actele de folosinţă şi prin interm ediul unui terţ, de te n to r p re ­ car, care ştie că exercită folosinţa pentru uzufructuar. Term enul de 10 ani este un term en de prescripţie extinctivă, astfel că va fi ca l­ culat potrivit regulilor generale în m aterie; el începe să curgă de la ultim ul act de folosinţă făcut de uzufructuar asupra bunului, chiar şi când uzufructul nu este susceptibil decât de acte interm itente de folosinţă, cum ar fi uzufructul unei livezi de pom i fructiferi. Când uzufructul poartă asupra unei creanţe, term enul de neuz ce conduce la stingerea sa este de 2 ani. Desigur, existenţa neuzului va fi apreciată prin raportare la drepturile şi obligaţiile specifice acestui uzufruct; de exem plu, neîncasarea dobânzilor creanţei tim p de 2 ani va conduce la stingerea uzufructului. Este de reţinut că, potrivit art. 72 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 746 alin. (1) lit. e) privitoare la stingerea uzufructului prin neuz se vor aplica n u m a i pri­ vitor la drepturile de uzufruct constituite ulterio r intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv după data de 1 octom brie 2011.

317. Stingerea uzufructului în caz de abuz de folosinţă. O bligaţia de a co n ­ serva substanţa bunului şi aceea de a folosi bunul întocm ai ca un bun proprietar exclud, prin ele însele, orice com portam ent al uzufructuarului de natură a reprezen­ ta o folosinţă abuzivă a bunului sau de natură să conducă la degradarea acestuia.

VII. D e z m e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

2 85

Dacă uzufructuarul exercită acte de folosinţă abuzivă a bunului, îi provoacă strică­ ciuni ori îl lasă să se degradeze, intervenţia nudului proprietar spre a pune capăt unei asem enea situaţii apare cât se poate de necesară. Aceasta este raţiunea pentru care art. 747 alin. (1) NCC dispune că uzufructul poa te înceta la cererea nud ului proprietar, atunci când uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului, aduce stricăciu ni acestuia o ri îl lasă să se degradeze. Aşadar, un asem enea com porta­ m ent al uzufructuarului faţă de bun, în totală contradicţie cu obligaţiile ce îi revin pentru a asigura salvarea substanţei acestuia, dă dreptul nudului proprietar să ceară încetarea uzufructului pentru ceea ce se poate num i generic a b u zu l de folo­ sinţă a bunului. Un astfel de abuz se poate concretiza atât în acţiuni ale uzufructu­ arului, spre exem plu, prin producerea de stricăciuni bunului, cât şi în pasivitatea sa, cum ar fi întârzierea ori neefectuarea reparaţiilor de întreţinere a bunului, reparaţii ce cad în sarcina sa [art. 729 alin. (1) şi (4) NCC], ori neinform area nudului proprietar despre necesitatea efectuării reparaţiilor mari, aşa cum îl obligă dispoziţiile art. 730 alin. (1) NCC. De asem enea, poate avea sem nificaţia unui abuz de folosinţă şi schim barea destinaţiei bunului date de nudul proprietar, fără ca prin aceasta să se asigure o creştere a valorii sale (art. 724 NCC). M enţionăm faptul că, în situaţia unui cvasiuzufruct, nu poate exista abuz de folosinţă a bunului, deoarece, aşa după cum am arătat, cvasiuzufructuarul dobândeşte dreptul de dispoziţie asupra bunurilor astfel dobândite şi le poate consum a. Pornind de la faptul că stingerea dreptului de uzufruct prin abuz de folosinţă a bunului conduce la m icşorarea patrim oniului uzufructuarului, cu consecinţa afectării intereselor creditorilor acestuia, art. 747 alin. (2) NCC dă posibilitatea creditorilor uzufructuarului să intervină în procesul ce are ca obiect încetarea uzufructului pen­ tru abuz de folosinţă, pentru conservarea drepturilor lor. Mai mult, acelaşi text le perm ite să se angajeze la a repara ei stricăciunile produse bunului, după cum „pot oferi garanţii pentru viitor” . A ceste garanţii pot fi reale ori personale. încetarea uzufructului ca urm are a abuzului de folosinţă nu se produce de drept, ci prin hotărâre judecătorească. Potrivit art. 747 alin. (3) NCC, dacă instanţa, con­ statând existenţa abuzului de folosinţă, va adm ite acţiunea nudului proprietar, va putea dispune, după îm prejurări, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinţei bunului de către nudul proprietar, cu obligaţia acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata uzufructului. Dacă bunul dat în uzufruct este un im obil, pentru ga­ rantarea plăţii acestei rente, instanţa va putea dispune înscrierea în cartea funciară a unei ipote ci asupra acelui im obil. în sfârşit, potrivit art. 73 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, prevederile art. 747 privitoare la încetarea uzufructului ca urm are a abu­ zului de folosinţă a bunului sunt aplicabile şi în cazul unui uzufruct constituit înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil - 1 octom brie 2011 - , dacă abuzul de folosinţă a fost săvârşit ulterio r acestei date.

318. Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunului. Pieirea bunului care form ează obiectul dreptului de uzufruct, fără culpa uzufructuarului sau a nudului proprietar, va duce la stingerea uzufructului. în acest sens, art. 748 NC C dispune că uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregim e dintr-un caz fortuit; când bunul a fost distrus num ai în parte, uzufructul continuă asupra părţii răm ase din acesta. în toate cazurile, uzufructul va continua asupra despăgubirii

2 86

D re p tu rile reale p rin c ip a le

plătite de terţ, dacă bunul a pierit din culpa acestuia, sau, dacă bunul a fost asigu­ rat, asupra indem nizaţiei de asigurare, afară de ipoteza în care această indem niza­ ţie este folosită pentru repararea bunului. T ransferul uzufructului asupra despăgubirilor ori asupra indem nizaţiei de asi­ gurare are sem nificaţia unei subrogaţii cu titlu particular. Potrivit art. 74 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 748 alin. (2) NCC se aplică în toate cazurile în care bunul dat în folosinţă a fost distrus ulterio r datei intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octom brie 2011.

Secţiunea a 4-a. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie 319. Precizări prelim inare. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie sunt varietăţi ale dreptului de uzufruct. în am bele cazuri, titularul dobândeşte dreptul de a folosi lucrul şi de a-i culege fructele num ai pentru nevoile lui şi ale fam iliei sale. D eosebirea dintre dreptul de uz şi cel de abitaţie derivă din obiectul lor: atunci când acest obiect este o casă de locuit, avem de-a face cu un drept de abitaţie. Dacă dreptul de abitaţie are aplicaţii practice, opţiunea legiuitorului de a m enţine reglem entarea dreptului de uz în noul Cod civil ni se pare discutabilă. Practic, până în prezent, nu am întâlnit veritabile aplicaţii ale acestui drept. în orice caz, dincolo de această observaţie, esenţială răm âne îm prejurarea că atât dreptul de uz, cât şi cel de abitaţie constituie drepturi reale principale, dezm em brăm inte ale dreptului de proprietate, opozabile erga om nes, inclusiv celui care a consim ţit la constituirea lor. Dreptul de uz şi cel de abitaţie se constituie, se exercită şi se sting după regulile aplicabile uzufructului (art. 754 NCC). De asem enea, ele vor putea fi apărate pe calea acţiunilor confesorii de uz ori de abitaţie. I 320. D reptul de uz. Articolul 749 NCC defineşte uzul ca fiind a ce l d rept real în virtutea căruia titularul său se poa te folosi de lucru ş i îi p o a te culege fructele naturale ş i industriale num ai p en tru nevoile lu i ş i a le fam iliei1 ' El poate avea ca obiect bunuri m obile ori bunuri im obile. Pe tem eiul dreptului de uz, uzuarul va exercita usus şi fructus asupra bunului prim it şi va exercita posesia asupra acestui bun cu elem entul psihologic specific exerciţiului dreptului său, în calitate de uzuar, şi nu de proprietar al acelui bun,J Titularul dreptului de uz poate fi num ai o persoană fizică, iar atributele pe care acesta le conferă sunt exercitate în lim ita ne vo ilo r uzuarului şi ale fam iliei sale * L 'c c e -c a s e E le ar p u tea fi

a rr, oacaa

338. Precizări prealabile. Dreptul de proprietate publică sau privată, precum şi celelalte drepturi reale principale reglem entate în dreptul civil rom ân sunt drepturi subiective care, ca oricare drept subiectiv, pot fi apărate prin diferite m ijloace regle­ m entate de diversele ram uri ce com pun un sistem de drept. Cu referire la sistem ul nostru de drept, ream intim că, potrivit art. 44 alin. (1) din C onstituţie, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garan­ tate, iar cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text al C onstituţiei dispune în prim a sa parte că „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titu­ lar” . De asem enea, art. 136 alin. (5) din C onstituţie proclam ă principiul in violabilită­ ţii proprietăţii private, în condiţiile legii organice. Desigur, aceste dispoziţii constituţionale alcătuiesc cadrul ju rid ic de drept pub lic de apărare a drepturilor reale principale, cu relevanţă în raporturile juridice „pe verticală, adică în raporturile între titularii a ce sto r drepturi şi autorităţile p u b lic d ,[' ]. După cum s-a subliniat în literatura juridică, alături de norm ele constituţionale există un ansam blu de norm e de drept public, interne şi externe, ce au ca scop fie îm piedicarea, fie înlăturarea încălcărilor acestor drepturi, în special cele care pun la dispoziţia titularilor lor anum ite m ijloace pentru apărarea lor, precum excepţia de neconstituţionalitate, acţiunea în contencios adm inistrativ, procedurile de urm ărire penală, procedurile penale desfăşurate în faţa instanţelor de judecată, procedurile desfăşurate în faţa unor autorităţi naţionale de control şi de reglem entare a activi­ tăţilor din diverse dom enii ale vieţii social-econom ice, procedurile desfăşurate în faţa unei instanţe internaţionale cum sunt C urtea E uropeană a D repturilor O m ului de la S trasbourg[2j ori Tribunalul de Prim ă Instanţă şi C urtea de Justiţie a Uniunii Europene. în dreptul civil interesează însă, în prim ul rând, acele m ijloace de apărare a drepturilor reale principale care pornesc de la trăsătura esenţială a raporturilor ju ri­ dice civile, inclusiv cele procesuale, de egalitate ju rid ică a părţilor. într-o asem enea poziţie poate apărea şi o autoritate publică, în ipoteza în care o persoană fizică sau o altă persoană ju ridică pretinde, pe calea unei acţiuni civile, restituirea unui bun luat fără tem ei ju ridic ori repararea unui prejudiciu produs bunurilor ce form ează obiectul drepturilor reale principale. De asem enea, pe o poziţie de perfectă egalitate ju ridică se află şi „particularii” , anum e persoanele fizice, persoanele juridice altele decât cele „guvernam entale” şi chiar, în anum ite situaţii, grupuri de particulari, cu statul, în procedurile intentate în m A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 456. [2] Ibidem.

act_- a

~ ă

r--o e re a -e a -a c te ierte a c & L n e a a ş n u ta te a a c t e c r u a c r u n i s u n t î r t ă r jr a t e ~ o a c e o e a z ă ra a a ază c s re ~ ş n er-m oc c r e a r tă e-e se " c a o ■Ecces d r e c t j n o r ~eae

z rr o5ce,igtai5» f dWjiMie in tră a c e a a ~

r c -scttoare "e ~

tecxt

m

-ea-e z r r c c a

ţe s e re

Sr=- EC

J6 C I¥

Z fz SLO G

o-eccj oe se-.-_ce ac Ce a s e ^ e ^ e a c u s a e z u n io r o c s e s o h .

*r 'ându z j a r z f ace oecrâc mec* iara s r a act -re a r jscte

Tircară Secţmmaem ?

§2- Definiţie. Carat

D e " -c e : : f i

.

- i

ii i i : -e-oj

iiii

.

VIII. A părarea drepturilor reale principale

301

faţa Curţii de la Strasbourg privitoare la încălcări ale drepturilor reale principale săvârşite de autorităţile acestuia. 339. M ijloace de drept civil de apărare a drepturilor reale principale. Atunci când ne referim la m ijloacele de apărare a drepturilor reale principale, avem în vedere acele a cţiun i prin care titularul ace sto r drepturi tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptulu i său ş i să ajungă la restabilirea lui. M ijloacele juridice de apărare a drepturilor reale principale sunt variate şi num e­ roase. Ele ar putea fi cuprinse în două mari categorii: a) m ijloacele ju rid ice nespecifice de apărare a ace sto r drepturi. Astfel sunt, de exem plu: acţiunile născute din contracte - în legătură cu executarea lor, cu răs­ punderea pentru neexecutare etc.; acţiunea în repararea prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite: acţiunea rezultată din îm bogăţirea fără justă cauză; acţiunile în anulare şi nulitate a actelor juridice etc. Direct sau indirect, în m ăsura în care prin aceste acţiuni sunt înlăturate anum ite atingeri ale drepturilor reale principale, ele constituie m ijloace de apărare a acestor drepturi. întrucât acţiunile m enţionate nu se înte m e­ iază direct şi nem ijlocit pe drepturile reale principale, ci pe anum ite drepturi de creanţă, ele se încadrează în teoria generală a obligaţiilor civile, depăşind sfera teoriei drepturilor reale; b) m ijloace ju rid ic e specifice de apărare a drepturilo r reale principale, (n această categorie intră acele acţiuni care se întem eiază direct p e drepturile reale p rin cipale, fiind însoţitoare nem ijlocite ale lor. Având ca tem ei ju ridic înseşi aceste drepturi, ca drepturi reale principale, acţiunile din această categorie sunt acţiun i reale, înte­ m eiate pe dreptul de proprietate privată ori pe dreptul de nudă proprietate privată; acţiunea în revendicare întem eiată pe dreptul de proprietate publică, acţiunea confesorie prin care se apără dezm em brăm intele dreptului de proprietate privată, res­ pectiv dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute; acţiunea negatorie, acţiunea în grăniţuire111. v p e asem enea, titularii pot apăra posesia conferită de aceste drepturi pe calea a cţiu n ilo r posesorii. în rândul tuturor acestor acţiuni, rolul central revine a cţiun ii în revendicare. în sfârşit, drepturile reale principale pot fi apărate şi prin acţiunile specifice pu­ blicităţii im obiliare bazate pe cartea funciară, cum sunt acţiunea în prestaţie ta b u ­ lară, acţiunea în justificare tabulară şi acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară.

Secţiunea a 2-a. Acţiunea în revendicare întemeiata pe dreptul de proprietate privata § 1 . D e fin iţie . C a ra c te riza re g e n e ra lă 340. Definiţie. A cţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin care pro­ prietarul, care a pierdut stăpânirea bunului său, cere restituirea acestui bun de la 1

[1) A se vedea, pentru jurisprudenţa în m aterie, E. Roşu, A cţiunea în revendicare. Practi­ că judiciară, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2006.

302

D repturile reale principale

cel care îl deţine fără tem ei juridic. Este adevărat că, adeseori, acţiunea în reven­ dicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Totuşi, este de observat că această definiţie nu îşi regăseşte term enii în cazul acţiunii în revendicare pe care se recunoaşte că o poate intenta proprietarul îm potri­ va detentorului precar al unui bun aflat în stăpânirea acestuia. într-adevăr, prin ipo­ teză, detentorul precar deţine bunul pentru proprietar, în tem eiul unui act juridic încheiat cu el; el nu are anim us sib i hab endi şi totuşi refuză restituirea bunului. Deşi, în m od firesc, într-o asem enea situaţie, proprietarul are la dispoziţie o acţiune personală, izvorâtă din contractul pe care l-a încheiat cu detentorul precar, i se re­ cunoaşte şi posibilitatea intentării îm potriva acestuia a unei acţiuni în revendicare. A şa fiind, într-o astfel de ipoteză, se verifică num ai prim ul term en al definiţiei sin­ tetice a acţiunii în revendicare, în sensul că ea este intentată de proprietarul nepo­ sesor, dar nu îm potriva posesorului neproprietar, ci îm potriva detentorului precar. A ceasta este raţiunea pentru care, m ult mai exact, art. 563 alin. (1) NCC preve­ de că proprietarul unui bun poate intenta acţiunea în revendicare atât îm potriva posesorului, cât şi îm potriva unei alte persoane care stăpâneşte bunul revendicat şi că el are dreptul, dacă este cazul, la despăgubiri. în schim b, ni se pare m ai greu de înţeles „precizarea” pe care a ţinut să o facă legiuitorul în art. 563 alin. (3) NCC, potrivit cu care dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut. După cum s-a ob­ servat111, în m od judicios credem , această dispoziţie este inutilă şi inexactă. Este inutilă, deoarece, în m ăsura în care, prin aplicarea dispoziţiilor legale în m aterie, cum ar fi cele ale art. 937 NCC privitoare la dobândirea proprietăţii unui bun m obil prin posesia de bună-credinţă, a fost dobândit dreptul de proprietate asupra unui bun, acele dispoziţii sunt suficiente prin ele însele spre a se constata că şi-au pro­ dus efectele avute în vedere de lege. D ispoziţia cuprinsă în art. 563 alin. (3) NCC este şi inexactă, deoarece dreptul de proprietate se bucură de protecţie indiferent dacă, în condiţiile legii, el a fost dobândit chiar cu rea-credinţă, cum este cazul uzucapiunii extratabulare, aplicabilă dobândirii proprietăţii unui im obil neînscris în car­ tea funciară. în doctrină s-a spus că inserarea acestei prevederi în cuprinsul unui text consa­ crat acţiunii în revendicare nu face altceva decât să sublinieze faptul că acţiunea în revendicare form ulată îm potriva unei persoane care a dobândit dreptul de proprie­ tate asupra unui bun ca efect al posesiei de bună-credinţă urm ează a fi respinsă şi că, pe de altă parte, acest posesor poate intenta o acţiune în revendicare chiar şi îm potriva fostului proprietar al bunului121. A cţiunea în revendicare este cel mai energic m ijloc de apărare a dreptului de proprietate, pentru că ea apare ca posibilitatea ju ridică ce îi perm ite titularului să îşi apere dreptul său real asupra bunului şi să pretindă restituirea lui de la cel care îl stăpâneşte fără tem ei.

[1] A se vedea E. C h elar u , op. cit. (2012), p. 628. [2] Ibidem .

VIII. A părarea drepturilor reale principale

303

341. C aracterele juridice ale acţiunii în revendicare. Din însăşi definiţia ei re­ zultă că acţiunea în revendicare este o acţiune reală, petitorie şi im p re s c rip tib ilâ ']. A cţiunea în revendicare este o acţiune reală, deoarece ea însoţeşte, apără şi se întem eiază pe însuşi dreptul real de proprietate. Prin aceasta, ea se deosebeşte, de exem plu, de o sim plă acţiune contractuală în restituirea unui bun încredinţat unei persoane, acţiune al cărei tem ei îl constituie nu dreptul de proprietate, ci obli­ gaţia de restituire născută din contractul intervenit între cele două persoane. A ceastă din urm ă acţiune are ca tem ei un drept de creanţă şi deci face parte nu din categoria acţiunilor reale, ci din aceea a acţiunilor personale. A cţiunea în revendicare este o acţiune p e tito rie .,Prin aceasta ea se deosebeşte de acţiunile posesorii. Pe când acţiunea posesorie tinde num ai la păstrarea sau redobândirea posesiei m ateriale, fără a se preocupa de existenţa dreptului de pro­ prietate al posesorului, revendicarea, ca acţiune petitorie, tinde să stabilească direct existenţa dreptulu i de proprietate a l reclam antului; redobândirea posesiei ca urm are a revendicării este num ai un efect accesoriu al acestei acţiuni. Sau, aşa cum s-a decis de instanţa suprem ă, acţiunea în revendicare fiind acea acţiune prin care proprietarul neposesor cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar, ea priveşte soluţionarea unui conflict între părţi care poartă asupra dreptului de proprietate121. _________ _ A cţiunea în revendicare este, în principiu, im prescriptibilă. A ceastă trăsătură rezultă din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate; din m om ent ce însuşi dreptul subiectiv este perpetuu, în mod logic acţiunea specifică prin care el este apărat are a fi considerată im prescriptibilă sub aspect extinctiv. Dreptul proprietaru­ lui de a cere restituirea bunului său de la cel care îl deţine fără tem ei nu se stinge, oricât ar dura pasivitatea sa[3]. în prezent, art. 563 NCC dispune lim pede că dreptul la acţiunea în revendicare este im prescriptibil, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel. îm prejurarea că, în condiţiile prevăzute de lege, posesorul unui bun poate do­ bândi dreptul de proprietate asupra acelui bun nu poate conduce la o altă conclu­ zie; achizitiv, dreptul de proprietate este prescriptibil. D e la caracterul im prescriptibil al acţiunii în revendicare există două excepţii: a) , potrivit art. 859 alin. (2) NCPC (art. 520 fostul C. proc. civ.), acţiunea în re­ vendicare a unui bun im obil dobândit prin adjudecare, în urm a executării silite im o­ biliare, prin licitaţie publică se prescrie în term en de 3 a n i de la data înscrierii actului în cartea funciară; b) art. 572 NCC prevede că proprietarul unui teren sm uls „brusc” de o apă curgă­ toare şi alipit la un teren riveran poate să îl revendice de la proprietarul riveran la care s-a produs alipirea în term en de un an de la data „faptului” , după expresia textu­ lui citat141.*4 111 A se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 310; O. U n g u r ea n u , C. M u n t ea n u , op. cit. (2005), p. 271. [2] A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 1976/2000, în Dreptul nr. 11/2001, p. 192. 131 A se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 311-312; O. U n g u r ea n u , C. M u n t ea n u , op. cit. (2008), p. 431; V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 461. l4] în realitate, term enul de 1 an prevăzut de art. 572 NCC este un term en de decădere a se vedea intra, nr. 428; situaţia juridică prevăzută de text, prin ea însăşi, răm âne o excep­ ţie de la caracterul im prescriptibil al acţiunii în revendicare.

304

Drepturile reale principale

342. C ondiţii de exercitare111. A cţiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptulu i de proprietate asupra bun ului revendicat.]Privitor la această condiţie, m ultă vrem e practica judecătorească corespunzătoare sistem ului fostului Cod civil a precizat faptul că reclam antul într-o asem enea acţiune trebuie să fie p ro p rie ta r exclusiv al acestui bun, ceea ce înseam nă că acţiunea în revendicare nu ar putea fi intentată de către un proprietar aflat în indiviziune. D upă cum se arată într-o decizie a Tribunalului Suprem , „atât tim p cât durează starea de indiviziune, drepturile coproprietarilor asupra bunului respectiv fiind nedeterm inate, ei nu pot să pretindă un drept exclusiv asupra părţilor ce li se cuvin, decât num ai după înfă ptu i­ rea partajului, când fiecare va prim i în exclusiva sa proprietate partea ce i se cuvine. De aici rezultă că un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai înainte de înfăptuirea partajului, deoarece acţiunea în revendicare presupune un drept exclusiv şi determ inat, drept pe care nu îl poate avea un coindivizar decât prin efectul partajului”121. încă înainte de adoptarea noului Cod civil, această practică a fost pusă în discu­ ţie atât în literatura noastră juridică de specialitate, cât şi în ju rispru denţa Curţii Europene a D repturilor O m ului, instanţa europeană considerând că o asem enea jurispru denţă naţională este de natură să încalce dreptul reclam antului la un pro­ ces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C onvenţie, sub aspectul accesului la justiţie. De altfel, chiar înaintea cenzurării soluţiei jurisprudenţei instanţelor noastre judecătoreşti de către C urtea E uropeană de la S trasbourg, în doctrină s-a susţinut convingător necesitatea unui revirim ent jurisprudenţial, în sensul recunoaşterii posibilităţii introducerii acţiunii în revendicare a unui bun aflat în indiviziune îm potri­ va unu terţ num ai de către unul dintre coindivizaril3]. A şa după cum am arătat însă la m ateria coproprietăţii, în prezent această con­ troversă a fost tranşată de dispoziţiile art. 643 NCC, potrivit cu care fiecare dintre coproprietari poate form ula acţiune în revendicare privitoare la bunul com un[4]. [1) Cu privire la aceste condiţii, a se vedea şi E. P o p a , Acţiunea în revendicare, Ed. Lum ina Lex Bucureşti, 1998, p. 66 şi urm. l2] Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2241 din 24 noiem brie 1972, în C.D. 1972, p. 85; în acelaşi sens, C.S.J., s. civ., dec. nr. 1467/1992, în Dreptul nr. 7/1993, p. 91; C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 285 din 18 februarie 1998, în C .P.J.C. 1993-1998, Ed. AII Beck, B ucu­ reşti 1999, p. 172. Cu privire la această problem ă, a se vedea D. C h ir ic ă , Posibilitatea exer­ cită rii a c ţiu n ii în revendicare de către un s in g u r coindivizar, în D reptul nr. 11/1999, p. 23 şi urm. [3] A se vedea D. C h ir ic ă , Ioc . cit., p. 29-30; L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 312; I. L u lă , loc. cit., p. 75-84; O. U n g u r ean u , C. M u n t ea n u , op. cit. (2005), p. 269-270; a se vedea şi I.C .C.J., s. I civ., dec nr. 956 din 15 februa rie 2012, pronunţată într-o cauză privind revizui­ rea unei hotărâri judecătoreşti care a făcut obiectul dezbaterii C urţii Europene a D repturilor O m ului. [4) Sub aspectul aplicării în tim p a reglem entărilor în m aterie cuprinse în noul C od civil, înalta C urte de C asaţie şi Justiţie a hotărât în sensul că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, potrivit cărora proce­ sele şi cererile în m aterie civilă sau com ercială în curs de soluţionare la data intrării lui în vigoare se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conform itate cu norm ele le g a ­ le, m ateriale şi procesuale în vigoare la data introducerii cererii de chem are în judecată, afa­ ră de situaţiile în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii ce prevăd altfel. O astfel de ex­ cepţie este cea cuprinsă în art. 63 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care art. 643 alin. (1) şi (2) NCC, prin care a fost înlăturată regula unanim ităţii în m ateria acţiunii în revendicare, se

VIII. A părarea drepturilor reale principale

305

în orice caz, aşa după cum s-a decis în practica ju decătorească, acţiunea în revendicare a unui proprietar în indiviziune asupra celorlalţi proprietari nu poate fi prim ită111, deoarece copărtaşii „au drepturi concurente şi sim ultane asupra bunului aflat în coproprietate” . 343. Trecerea în proprietatea statului a unor bunuri în perioada 1945-1989, pe baza unor acte norm ative care reglem entau naţionalizări, confiscări, rechiziţii, pre­ luări sub diverse form e sau prin deposedări abuzive, a confruntat practica ju d e că ­ torească de după anul 1990 cu m ulte problem e privitoare la condiţiile exercitării a cţiu n ii în revendicare. O prim ă problem ă a fost aceea de a se şti dacă, după anul 1990, fără ado pta­ rea unor reglem entări speciale, ci num ai prin redobândirea accesului la justiţie, instanţele ju d e că to re şti su n t com petente să exam ineze m o d u l în care au fost a p li­ cate de către autorităţile statale diversele dispoziţii legale privito are la trecerea u no r bun uri în proprietatea statului. în general, răspunsul instanţelor a fost afirm ativ, mai ales în m ateria determ ină­ rii dom eniului de aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor im obile131, care, după ce îşi determ ina acest dom eniu, excepta de la naţionaliza­ re anum ite categorii de persoane. Mai mult, decretul a fost însoţit de o listă anexă, care cuprindea atât persoanele supuse naţionalizării, cât şi im obilele ce se naţiona­ lizează. C onfirm ând soluţiile mai m ultor jurisdicţii inferioare - judecătorii şi tribunale judeţene, potrivit organizării judecătoreşti în vigoare la m om entul respectiv - , Secţia civilă a Curţii S uprem e de Justiţie a decis, în câteva decizii de speţă, că instanţele sunt com petente să soluţioneze litigiile privitoare la aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, deoarece ele au com petenţa generală de a soluţiona orice litigii civile şi, în m ăsura în care au constatat că prevederile acestui act norm ativ au fost aplicate abuziv sau eronat, spre exem plu, au fost aplicate unor persoane care nu intrau în categoria celor supuse naţionalizării, aveau a adm ite acţiunea în reven­ dicare form ulată de re c la m a n t. Ulterior, C urtea S uprem ă de Justiţie a revenit asupra acestei jurisprudenţe şi a statuat, în Secţii Unite, că instanţele nu sunt com petente să cenzureze aplicarea prevederilor decretului în discuţie şi, im plicit, ale oricăror acte norm ative asem ănăaplică şi în cazurile în care hotărârea judecătorească pronunţată într-o asem enea cauză nu a răm as definitivă până la data intrării sale în vigoare. înalta C urte a statuat că această norm ă constituie o excepţie de la principiul tem pus regit actum şi confirm ă faptul că anum ite norm e din noul Cod civil sunt de im ediată aplicare, acestea aplicându-se şi în procesele declanşate a nterior intrării sale în vigoare; a se vedea I.C .C.J., s. I civ., dec. nr. 357 din 30 ianuarie 2013, nepublicată. [1] Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1335 din 12 septem brie 1978, în C.D. 1978, p. 32. I2] A se vedea D. L u pu lesc u , D reptul de proprieta te com ună p e cote-părţi ş i aplicaţiile sale practice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p. 222. 131 B. Of. nr. 36 din 20 aprilie 1950. [4] A se vedea, spre exem plu, C.S.J., s. civ., dec. nr. 518 din 9 m artie 1993, citată în cauza Brum ărescu, H otărârea C .E.D .O . din 28 octom brie 1999, § 36 (M. Of. nr. 414 din 31 august 2000). în acelaşi sens, în m ateria unor m onede de aur şi bijuterii confiscate ilegal, a se vedea C.A. Ploieşti, dec. din 22 februarie 1994, citată în cauza Vasilescu, Hotărârea C.E.D.O. din 22 mai 1998 (M. Of. nr. 637 din 27 decem brie 1999).

306

Drepturile reale principale

toare, dispunând restituirea bunurilor naţionalizate sau trecute în orice m od în pro­ prietatea statului, deoarece îşi depăşesc astfel atribuţiile conferite prin lege; că pu­ nerea de acord a actelor norm ative de preluare a unor bunuri în proprietatea statului cu dispoziţiile C onstituţiei privitoare la dreptul de proprietate se va face pe calea unor acte norm ative speciale, care vor prevedea m ăsuri reparatorii pentru cei privaţi pe nedrept de bunurile lor. 344. în tem eiul art. 330 pct. 1 fostul C. proc. civ., în redactarea în vigoare la acea dată, procurorul general a introdus num eroase recursuri în anulare îm potriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti prin care acţiunile în revendicare ale reclam an­ ţilor fuseseră adm ise pentru greşita aplicare a dispoziţiilor actelor norm ative privi­ toare la trecerea unor bunuri în proprietatea statului, cu m otivarea că, procedând astfel, instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Mai mult, la acea dată, recursul în anulare putea fi form ulat de procurorul general o ric â n d . Au fost astfel d e s fiin ţa te num eroase h o tă râ ri ju d e c ă to re ş ti d e a d m ite re a u n o r a c ţiu n i în re v e n d i­ c a re , im obilele revenind în proprietatea statului, în aşteptarea unor m ăsuri repara­ torii care urm au a fi adoptate pe cale legislativă. Este, de altfel, ceea ce s-a şi făcut, prin adoptarea Legii nr. 112/1995, a Legii nr. 10/2001 şi prin Legea nr. 247/2005, cu m odificările ulterioare, precum şi prin alte acte norm ative adoptate în acelaşi scop, nefinalizate însă nici în prezent111. R ăm ânea totuşi problem a com petenţei instanţelor de ju decată de a soluţiona acţiunea în revendicare într-o situaţie de greşită aplicare a actelor norm ative de preluare a unor bunuri de către stat. 345. Persoane din categoria celor care şi-au văzut desfiinţate hotărârile ju d e ­ cătoreşti de adm itere a acţiunii în revendicare prin hotărâri ale Curţii Suprem e de Justiţie, ca urm are a prom ovării recursului în anulare form ulat de procurorul gene­ ral, s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, plângându-se, printre altele, că, procedând astfel, statul rom ân le-a încălcat dreptul de proprietate apărat prin dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C onvenţia europeană a drepturilor om ului. Prin H otărârea sa din 28 octom brie 1999, ju risdicţia europeană a reţinut că reclam antul a redobândit bunul proprietatea sa c a u rm a re a a d m ite rii u n e i a c ţiu n i în re v e n d ic a re i21 p rin h o tă râ re ju d e c ă to re a s c ă d e fin itiv ă ş i ire v o c a b ilă , pusă în exe­ cutare de autorităţile adm inistrative. A şa fiind, hotărârea Curţii Suprem e de Justiţie de adm itere a recursului în anulare şi, im plicit, de desfiinţare a hotărârii iniţiale a fost de natură să îl priveze pe reclam ant de dreptul său de proprietate redobândit [1) P rivitor la corelaţia între acţiunea în revendicare im obiliară şi acţiunile de apărare a dreptului de proprietate im obiliară prevăzute în legi speciale, a se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 470 şi urm .; a se vedea, de asem enea, M.S. C r o ito r u , R etrocedarea terenurilor. Legea nr. 18/1991. Com entarii, practică judiciară, ju risprudenţă CEDO, Ed. H am angiu, Bu­ cureşti, 2010; M.S. C r o ito r u , R etrocedarea terenurilor. Legea nr. 1/2000. C om entarii, practică judiciară, ju risp ru d e n ţă CEDO, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2010. A se vedea şi Le­ gea nr. 165 din 16 mai 2013 privind m ăsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a im obilelor preluate în mod abuziv în perioada regim ului com unist în R om ânia (M. Of. nr. 278 din 17 mai 2013). [2] în hotărârea sa, instanţa de ju decată constatase greşita aplicare, în privinţa autorului reclam antului, a dispoziţiilor D ecretului nr. 92/1950, deoarece tatăl său făcea parte din ca te ­ goria persoanelor exceptate de la naţionalizare.

VIII. Apărarea drepturilor reale principale

307

prin hotărâre ju decătorească. Or, o asem enea privare nu poate să se justifice decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege, ceea ce nu s-a dem onstrat în speţă. A ceasta a condus C urtea Europeană la constatarea în ­ călcării în cauză, de către statul rom ân, a dispoziţiilor art. 1 din P rotocolul nr. 1, astfel că, prin hotărârea sa privitoare la aplicarea art. 41 din C onvenţie, acesta a fost obligat, alternativ, sau la restituirea bunului în natură, sau la plata unor despă­ gub iri111. Este de reţinut că, la 28 septem brie 1998, C urtea S uprem ă de Justiţie, statuând în Secţii Unite, a hotărât să revină asupra Deciziei sale din 2 februarie 1995, în sensul că „tribunalele sunt com petente să judece orice acţiune privitoare la alegarea unor atingeri aduse dreptului de proprietate sau altor drepturi reale com ise între anii 1944-1989”[21, astfel că, în prezent, problem a discutată are un pur carac­ ter istoric. Mai mult, dispoziţiile privitoare la recursul în anulare din fostul Cod de procedură civilă au fost abrogate în anul 200 3[3]. 346. După această schim bare a poziţiei instanţei suprem e în m aterie, întru totul conform ă principiului com petenţei generale de judecată a instanţelor în m aterie civilă, practica ju decătorească a fost confruntată cu o altă problem ă, şi anum e aceea de a se şti dacă, urm are a desfiinţării hotărârilo r ju d e că to re şti de adm itere a acţiun ii în revendicare, ca efect al prom ovării şi al adm iterii, la rândul lui, a recursu­ lui în anulare, proprietarii au la dispoziţie o nouă acţiune în revendicare sau la aceasta se opune autoritatea de lucru judecat a celei din urm ă hotărâri a Curţii S u­ prem e de Justiţie. într-adevăr, prin deciziile anterioare schim bării sale de practică din 1998, C urtea S uprem ă de Justiţie nu num ai că a adm is recursul în anulare fo r­ m ulat de procurorul general, dar a exam inat acţiunile în revendicare pe fond, respingându-le. A şa fiind, iniţial, unele instanţe au decis că sunt îm piedicate să judece o a doua acţiune în revendicare prom ovată de reclam antul proprietar, deoarece, prin aplicarea art. 1201 fostul C. civ., potrivit cu care există autoritate de lucru judecat atunci când o a doua cerere în justiţie are acelaşi obiect, este întem eiată pe aceeaşi cauză şi priveşte aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, au constatat că acelaşi im obil fă­ cuse obiectul acţiunii soluţionate, pe fond, de Curtea Suprem ă de Justiţie141. Ulterior, a fost generalizată o altă practică, în sensul recunoaşterii posibilităţii pentru cel care pretinde greşita aplicare a dispoziţiilor legale de trecere a unor bunuri în proprietatea statului de a intenta o a doua acţiune în revendicare, fără a se m ai reţine autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei suprem e de desfiinţa­ re a prim ei (prim elor) hotărâri. Este raţiunea pentru care mai m ulţi reclam anţi care sesizaseră C urtea E uropeană a D repturilor O m ului cu cereri prin care pretindeau că, urm are a adm iterii acţiunii în anulare şi respingerii prim ei (prim elor) acţiuni în revendicare, le-a fost încălcat, printre altele, dreptul de proprietate, au făcut cunos­ cut Curţii că şi-au redobândit dreptul prin intentarea ş i adm iterea unei n o i a cţiun i în revendicare, fără a li se mai opune autoritatea de lucru ju decat a hotărârii Curţii [1] A se vedea C .E.D .O ., cauza B rum ărescu c. Rom âniei, Recueil des arrêts et décisions, 1999-VII, p. 245 şi urm. 121 A se vedea C.S.J., S.U., dec. din 28 septem brie 1998, în D reptul nr. 12/1998, p. 133. [3] A se vedea art. I pct. 17 din O .U .G . nr. 58/2003. [4] A se vedea, spre exem plu, Jud. sect. 2 Bucureşti, sent. nr. 5626 din 16 mai 1997, reţinută de C urtea E u ropeană în cauza Brum ărescu, supra cit., § 43.

308

D repturile reale principale

S uprem e de Justiţie. De aceea, în aplicarea dispoziţiilor art. 37 parag. 1 din C on­ venţie, luând act de declaraţiile reclam anţilor că nu înţeleg să îşi mai m enţină ce ­ rerea şi că nu se im pune, din oficiu, continuarea exam inării ei, C urtea E uropeană a decis scoaterea acestora de pe rolul eim. 347. în sfârşit, privitor tot la condiţiile intentării unei acţiuni în revendicare, co n ­ siderăm că trebuie să avem în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, prin care se instituie principiul potrivit cu care fac parte din dom eniul p u b lic sau p riva t a l statu lui sau a l unită ţilor sale adm inistrativ-teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 6 m artie 1945 - 2 2 decem brie 1989, dacă ele au in trat în proprietatea statu lui în tem eiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelo r internaţionale la care R om ânia era parte ş i a le g ilo r în vigoare la data p re lu ă rii lo r de către stat [alin. (1)]. D im potrivă, dacă bunurile au fost preluate de către stat fără titlu valabil, inclusiv prin vicierea consim ţăm ântului proprietarului, ele p o t fi revendicate, de foştii p ro ­ p rie ta ri sau de succe sorii acestora, dacă nu fac obiectul unei le g i speciale de repa­ raţie [art. 6 alin. (2)]. De altfel, N orm ele m etodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 privind regle­ m entarea situaţiei juridice a unor im obile cu destinaţia de locuinţă, trecute în pro­ prietatea statului, republicate la 18 februarie 1997[2], dispun că sunt preluate cu titlu de către stat şi astfel supuse dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 acele im obile care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor şi a decretelor în vigoare la data respectivă [art. 1 alin. (2)]. A şa fiind, C urtea S uprem ă de Justiţie a reţinut cu valoare de principiu că interpretarea corectă a art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi a art. 1 din H.G. nr. 11/1997 este în sensul că are a fi adm isă o acţiune în revendicare form ulată de reclam an t în situaţia în care aplicarea, spre exem plu, a dispoziţiilo r D ecretului nr. 92/1950 p rivito r la naţionalizarea u no r im obile s-a făcut cu p rivire la o persoană care era cuprinsă în categoriile ce lor exceptate de la naţionalizare, pe de o parte, iar, pe de alta, n ici individualizarea im obilu lui nu se făcuse în m o d cores­ p u n z ă to r . în schim b, s-a adm is în m od discutabil o acţiune în revendicare privitoare la un teren expropriat pe baza aplicării norm elor în vigoare la data la care aceasta a fost făcută, cu m otivarea că terenul în cauză nu a prim it destinaţia de utilitate publică şi nu a fost inclus într-un detaliu de sistem atizare actualizat, îm prejurări care nu co n ­ diţionau dobândirea dreptulu i de proprietate de către stat, la data exproprierii141. 111 A se vedea, printre altele, deciziile în dosarele nr. 31162/1996, nr. 31041/1996, nr. 29969/ 1996, nr. 33349/1996, nr. 32920/1996, nr. 29970/1996, nr. 35420/1997, nr. 32919/1996; pentru am ănunte privitoare la jurisprudenţa instanţei europene în materia examinată, a se vedea C. B îrsan , Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu p e articole. Voi. I. Drepturi şi libertăţi, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p. 990 şi urm. [2] A se vedea M. Of. nr. 27 din 18 februarie 1997. N orm ele au fost em ise în tem eiul art. 28 din Legea nr. 112/1995, au fost aprobate prin H.G. nr. 20/1996 şi m odificate apoi, succesiv, prin H.G. nr. 632/1996, decizia nr. 1011/1996 şi H.G. nr. 11/1997. [3) A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 1334 din 14 aprilie 2000, dec. nr. 1184 din 5 aprilie 2000 în P.R. nr. 1/2001, p. 122-124, respectiv p. 121-122. 141 A se vedea C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 173/1997, în C .P.J.C. 1993-1998, p. 176-177 şi critica acestei soluţii, M. N ic o lae , Ioc . cit., în D reptul nr. 11/2000, p. 33, nota 24 de subsol.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

309

Evident că o eventuală respingere a acţiunii în revendicare ar fi dat dreptul fostului proprietar la m ăsuri reparatorii, potrivit legii. § 2 . C a te g o rii ale a c ţiu n ii în re v e n d ic a re

348. Fostul Cod civil nu num ai că nu definea acţiunea în revendicare, dar nu conţinea practic nicio dispoziţie care să o privească în m od direct. Textele sale care făceau referiri la revendicarea bunurilor m obile se găseau plasate în m ateria prescripţiei, iar pentru revendicarea im obiliară nu exista nicio prevedere, nici expli­ cită şi nici im plicită. Practica ju diciară şi literatura de specialitate, întem eiate p e principiile generale ale dreptulu i civil şi p e unele dispoziţii legale cuprinse în diferite m aterii, au conturat regim ul ju rid ic a l a cţiu n ii în revendicare. Num ai că acest regim juridic era aplicabil diferenţiat după cum era vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unu i bun proprietate publică. C oncluzia se im punea şi se im pune şi în prezent, deoarece bunurile proprietate publică sunt im prescriptibile, atât extinctiv, cât şi achizitiv. Aşa fiind, considerăm că putem vorbi despre un regim de d rept com un al acţiunii în revendicare pentru bunurile proprietate privată, indiferent de titular, şi despre un regim derogatoriu pentru acţiunea în revendicare a bu n u rilo r proprietate publică. Fără a fi foarte „generos” în m aterie, noul Cod civil prevede totuşi trei articole într-o secţiune specială în capitolul privitor la dispoziţiile generale din Titlul II al cărţii despre bunuri, titlu consacrat dreptului de proprietate privată. Astfel, art. 563 defineşte acţiunea în revendicare, subliniindu-i caracterul im prescriptibil, art. 565 stabileşte regula potrivit cu care dovada dreptului de proprietate privată înscris în cartea funciară se face cu extrasul de carte funciară, iar art. 566 reglem entează efectele adm iterii acţiunii în revendicare. De asem enea, au a fi m enţionate dispozi­ ţiile art. 865 NCC privitor la apărarea dreptului de proprietate publică, text ce face trim itere şi la art. 563 NCC, definitoriu pentru acţiunea în revendicare. A ceastă diferenţiere se im pune şi în prezent, având în vedere reglem entarea dobândirii dreptului de proprietate m obiliară prin posesia de bună-credinţă cuprinsă în art. 935-938 NCC. De asem enea, regim ul juridic al acţiunii în revendicare im o­ biliară are a se aplica, m utatis m utandis, şi acţiunii în revendicare întem eiate pe nuda proprietate, în cazul dezm em brăm intelor acestui drept[1].

Secţiunea a 3-a. Regimul juridic comun al acţiunii în revendicare § 1 . P recizări p re a la b ile

349. Diferenţiere necesară. în sistem ul fostului Cod civil, în general, regim ul ju ridic com un al acţiunii în revendicare se aplica în privinţa bunurilor proprietate privată, indiferent de titular, dar se distingea după cum se revendică un bun im obil sau un bun m obil. într-adevăr, pe de o parte, aceasta era cea mai generală clasifi[1] A

se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 462.

3 10

D re p tu rile reale p rin cip a le

care a bunurilor în fostul Cod civil român; pe de altă parte, în m ateria revendicării m obiliare se aplicau două texte din fostul Cod civil - art. 1909 şi art. 1910 - care determ inau existenţa unui regim juridic diferenţiat privitor la revendicarea m obiliară faţă de cel aplicabil revendicării im obiliare.

§2. Acţiunea în revendicare imobiliară 350. P recizare. în general, în sistem ul fostului Cod civil, literatura noastră ju ri­ dică de specialitate reţinea că regim ul juridic al acţiunii în revendicare im obiliară priveşte două problem e: im prescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. în ceea ce ne priveşte111, am considerat că im prescriptibilitatea acţiunii în revendicare are a fi discutată şi în această m aterie, prin raportare la dom eniul ei de aplicare, în lim itele care depăşesc cadrul dat de art. 1909-1910 fostul C. civ. Problem a e fectelo r a cţiun ii în revendicare este com ună atât revendicării im obi­ liare, cât şi celei m obiliare, astfel că o vom trata mai departe. 351. Im p rescrip tibilitatea acţiunii în revendicare sub aspect extinctiv; con­ tro versa în m aterie în sistem ul fostului Cod civil. Potrivit art. 1890 fostul C. civ., toate acţiunile, atât cele reale, cât şi cele personale, pe care legea nu le-a declarat im prescriptibile şi pentru care nu a fost „defipt” (stabilit) un term en special de pres­ cripţie se prescriau în term en de 30 de ani. Ca acţiune reală, se putea susţine că acţiunea în revendicare putea fi considerată prescriptibilă în term en de 30 de ani. Cu toate acestea, pornindu-se de la ideea perpetuităţii dreptului de proprietate şi de la faptul că acest drept nu se pierde prin neuz, în m ajoritatea ei, literatura de specialitate ş i practica ju d icia ră în m aterie au adm is că acţiunea în revendicare im obiliară este im prescriptibilă. S-a decis astfel că, „oricât ar fi durat pasivitatea proprietarului, acesta nu este decăzut din dreptul său de a revendica bunul, chiar dacă a lăsat să treacă mai m ult de 30 de ani. Dacă însă proprietarul nu pierde drep­ tul de revendicare prin prescripţia extinctivă prevăzută de art. 1890 fostul C. civ., el poate pierde totuşi proprietatea, dacă un altul a dobândit-o prin uzucapiune (prescripţiune achizitivă)”1[2]. De la principiul im prescriptibilităţii acţiunii în revendicare a im obilelor existau, ca şi în prezent, două excepţii; prim a, dedusă din art. 520 fostul C. proc. civ.[3], în co n ­

[1) A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 208. l2i A se ve d e a Trib. S uprem , col. civ., dec. nr. 539 din 4 iulie 1953, în C .D. 1952-1954, p. 43. [3] C onform art. 520 fostul C. proc. civ., „(1) O rice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind im obilul adjudecat este stinsă, dacă im obilul adjudecat era înscris în cartea funciară şi dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere form ulate de dobânditorul anterior al drep­ tului înscris în folosul terţului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani. (2) în cazul im obilelor înscrise pentru prim a dată în cartea funciară, în tem eiul actului de adjudecare, cererea de evicţiune se va prescrie în term en de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. A ceastă prescripţie curge şi îm potriva dispăruţilor, m inorilor şi persoanelor puse sub interdicţie” . în prezent, art. 859 alin. (2) N CPC prevede, la rândul său, că, „în cazul im obilelor înscrise pentru prim a dată în cartea funciară, în condiţiile art. 828 alin. (2), cererea de evicţiune se va prescrie în term en de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

311

form itate cu care, în cazul vânzării la licitaţie publică a unui im obil supus urm ăririi silite, acel bun nu va mai fi revendicat de către cel care pretinde a fi proprietar, dacă au trecut 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară; a doua era dată de art. 498 fostul C. civ., care reglem enta avulsiunea, text ce pre­ vedea un term en de 1 an pentru revendicarea porţiunii de păm ânt sm ulse prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipite la terenul ce aparţine altui proprietar. Subliniem încă o dată că era vorba, ca şi în sistem ul noului Cod civil, despre im prescriptibilitatea sub aspect extinctiv a acţiunii în revendicare, în sensul că în ­ suşi dreptul m aterial la acţiune este im prescriptibil, ceea ce nu excludea posibilita­ tea paralizării ei prin invocarea de către posesorul actual a dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului în discuţie prin uzucapiune (prescripţie achizitivă). în sprijinul acestei soluţii, în literatura noastră juridică de specialitate au fost aduse, la acea vrem e, şi alte argum ente. Bunăoară, s-a observat că sintagm a „acţiunile reale şi personale” din art. 1890 fostul C. civ. avea în vedere drepturile reale ş i personale susceptibile de a se stinge prin neexercitarea lor în tim pul prevăzut de lege, res­ pectiv 30 de ani; dim potrivă, am arătat că o caracteristică esenţială a dreptului de proprietate este aceea de a nu se stinge prin neuz, ceea ce înseam nă că el este im prescriptibil, la fel ca şi acţiunea m enită să îl ape re**111. De asem enea, s-a arătat că, dacă s-ar adm ite ideea prescriptibilităţii acţiunii în revendicare, s-ar ajunge la situaţia ca uzurpatorul, pârât într-o asem enea acţiune, să continue a poseda bunul nestingherit, chiar dacă nu este în m ăsură să invoce dobândirea lui prin uzucapiu­ ne, când nu întruneşte condiţiile im puse de lege pentru a uzucapa[2). Aceeaşi idee a im prescriptibilităţii acţiunii în revendicare se considera a fi fost subînţeleasă atât de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consim ţăm ântului, p o t fi revendicate de foştii pro p rie ta ri sau de succe sorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie, cât şi de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în prezent abrogat), ce dispuneau că persoanele ale căror im obile au fost preluate fără titlu valabil îş i păstrează calitatea de p ro prietari avută la data preluării lor de către statt3]. 352. Soluţia prescriptibilităţii acţiunii în revendicare susţinută de o parte a doc­ trinei noastre de drept civil se socotea a fi întem eiată, în principiu, pe dispoziţiile art. 1890 fostul C. civ., potrivit cărora toate acţiunile, atât reale, cât şi personale, nedeclarate de lege ca im prescriptibile şi pentru care nu există un term en special de prescripţie stabilit prin norm e specifice se vor prescrie în 30 de ani. Pornindu-se de la aceste prevederi, s-a spus că, în lipsa unui text de lege expres, caracterul perpetuu al dreptului de proprietate nu este suficient pentru a justifica im prescripti­ bilitatea acţiunii în revendicare, deoarece consecvenţa ar im pune ca acţiunea în revendicare să nu poată fi paralizată prin invocarea uzucapiunii, însă legiuitorul nu

cartea funciară. A ceastă prescripţie curge şi îm potriva m inorilor şi persoanelor puse sub interdicţie jude că to re a scă ” . 111 A se vedea M. N ic o lae , Prescripţia extinctivă, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 384. 121 A se vedea M. N ic o lae , Ioc . cit., p. 383; O. U n g u r ea n u , C. M u n tean u , op. cit. (2005), p. 279. [3] în acelaşi sens, a se vedea E. C h elar u , op. cit., p. 220.

312

D re p tu rile re ale p rin cip a le

s-a oprit la această soluţie111. Răspunsul nostru la acest argum ent a fost sim plu: nu, legiuitorul nu s-a oprit la această soluţie; dim potrivă, el a reglem entat posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al posesiei bunului prelungite în tim p prin uzucapiune. într-o asem enea ipoteză, va opera prescripţia achizitivă; proprie­ tatea este prescriptibilă a c h iz iţ ii. Pe de altă parte, s-a afirm at că, din m om ent ce dispoziţiile art. 1890 fostul C. civ. nu făceau nicio distincţie între acţiunile reale, declarându-le, ca principiu, prescrip­ tibile în term en de 30 de ani, nici interpretul nu trebuia să distingă; este adevărat că s-ar putea reproşa legiuitorului caracterul neştiinţific al soluţiei la care s-a oprit p rin includerea în a ce e a şi categorie a tutu ror a cţiun ilor reale, deci şi a acţiunii în revendicare, ignorând astfel caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, care ar fi trebuit să îl conducă la a recunoaşte in term inis im prescriptibilitatea acţiunii în revendicare, dar aceasta a fost voinţa sa, voinţă peste care interpretul nu poate tre ce *2[3). Num ai că ni se părea că „voinţa legiuitorului” a avut în vedere, aşa după cum arătam m ai sus, acţiunile privitoare la drepturile rele şi personale ce se pot stinge, ceea ce nu este şi cazul dreptului de proprietate, care nu se poate stinge prin neuz. în sfârşit, consideram că dispoziţiile din art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi cele din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, amintite mai sus, nu erau de natură a întări ideea prescriptibilităţii acţiunii în revendicare im obiliară, constituind o adevărată repunere în term enul de prescripţie de 30 de a n i pentru proprietarii ce ar fi pierdut acest term en[4]. N ouă aceste dispoziţii nu ni s-au părut a fi inutile; ele pleacă tocm ai de la a recunoaşte im plicit caracterul im prescriptibil al acţiunii în revendicare. Aşadar, la acea vrem e, argum entele tezei prescriptibilităţii acţiunii în revendicare nu ne-au convins; am continuat a susţine, alături de alţi autori în m aterie, că acţiu­ nea în revendicare im obiliară este im prescriptibilă extinctiv[5]. Am arătat însă că, în prezent, faţă de dispoziţia cuprinsă în art. 563 alin. (2) NCC, potrivit cu care dreptul la acţiunea în revendicare este im prescriptibil, cu ex­ cepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, această controversă este în­ chisă.

111 A se vedea G. B o r o i , D rept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. AII Beck, Bucu­ reşti, 2001, p. 266. [2] A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 209. [3! A se vedea E. C h e lar u , op. cit., p. 220. [4] Idem, p. 221. [5] Este de reţinut că, în H otărârea sa din 1 decem brie 2005, pronunţată în cauza Păduraru c. Rom âniei, nepublicată, w w w .e ch r.co e .in t, cauză ce avea ca obiect im posibilitatea pentru reclam ant de a obţine restituirea bunului său trecut ilegal în proprietatea statului, restituire dispusă printr-o hotărâre judecătorească internă definitivă şi irevocabilă, pronunţa­ tă în acţiunea sa în revendicare îndreptată îm potriva statului, C urtea Europeană a D repturi­ lor O m ului a reţinut că „doctrina şi jurisprudenţa (rom ână - n.n., C .B.) definesc acţiunea în revendicare, ce nu este reglem entată de norm e legale, ca acţiunea prin care proprietarul unui bun individual determ inat, care a pierdut posesia acestora în favoarea unui terţ, cere să i se recunoască dreptul său de proprietate asupra bunului şi să obţină restituirea lui de la neproprietar. R evendicarea, ca acţiune petitorie im prescriptibilă (s.n., C.B.), urm ăreşte a stabili în m od direct existenţa dreptului de proprietate al reclam antului (...)” ; a se vedea § 39 din hotărâre; desigur, argum entul calificării de către instanţa europeană a im prescriptibilităţii acţiunii în revendicare în dreptul nostru civil este departe de a fi decisiv.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

313

353. Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare im obi­ liară. Mai întâi, trebuie să rem arcăm faptul că regula potrivit cu care cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva înaintea judecăţii - în faţa instanţei - , trebuie să o dovedească era şi este aplicabilă şi în m ateria dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. R eclam antul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat111: actori incum bit probatio. Astfel, într-o decizie de speţă adoptată în sistem ul fostului Cod civil, dar care îşi păstrează actualitatea, instanţa suprem ă a stabilit cu valoare de principiu că într-o acţiune prin care se cere „retro­ cedarea im obilului” şi „restabilirea situaţiei anterioare” existente în cartea funciară în favoarea fostului proprietar, ce sem nifică o acţiune în revendicare, este necesar, în p rim u l rând, ca reclam antul să facă dovada dreptului său de p r o p rie ta te . Pârâtul posesor are o situaţie pur pasivă, de aşteptare, în favoarea lui operând o prezum ţie de proprietate dedusă din sim plul fapt al posesiei. El este, după cum s-a spus, un beatus possidens131. Această susţinere se verifică num ai la începutul pro­ cesului; pe m ăsură ce reclam antul va produce anum ite dovezi privitoare la pretinsa existenţă a dreptului său de proprietate, pârâtul va trebui să iasă din pasivitate şi, eventual, să com bată, prin probe pertinente, susţinerile reclam antului. în ceea ce priveşte proba propriu-zisă a proprietăţii im obiliare, se considera că ea întâm pina - sub regim ul fostului Cod civil - şi întâm pină - şi sub regim ul noului Cod civil - în dreptul nostru serioase dificultăţi. Aceste dificultăţi provin din urm ă­ toarele m otive: - î n foarte m ulte cazuri, mai ales în trecut, nu s-au redactat înscrisuri dove ditoa­ re ale transm isiunii dreptului de proprietate; - în m ulte cazuri, înscrisurile întocm ite nu erau însoţite de planuri topografice precise pentru delim itarea bunului im obil dobândit; din acest punct de vedere însă, alta va fi situaţia după ce se va realiza întocm irea cadastrului Rom âniei, ca sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, econom ică şi ju ridică a bunurilor im obile de pe întreg teritoriul ţării [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publi­ cităţii im obiliare]; dar chiar şi după realizarea cadastrului general, pentru stabilirea exactă a situaţiei unui im obil, art. 914 NCC perm ite proprietarului înscris în cartea funciară să ceară oricând m odificarea m enţiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinaţia sau suprafaţa acestuia, în condiţiile legii; or, m odificarea înscrierii suprafeţei im obilului se poate concretiza lesne într-o acţiune în revendica­ re privitoare la o anum ită suprafaţă a acelui im obil; 111 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1287 din 24 iulie 1971, cu notă de T. P e tr es CU, în R.R.D. nr. 7/1972, p. 114. 121 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 2359/2000, în P.R. nr. 4/2001, p. 44-45. [3] Astfel, în practica judecătorească s-a decis, pe drept cuvânt, că în cadrul acţiunii în revendicare „reclam antul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde. în lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să îşi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia, independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se m anifesta prin ea. Prin urm are, atât tim p cât reclam antul nu face dovada dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare trebuie să fie respinsă (art. 1169 C. civ.)” (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 397 din 9 m artie 1971, în I.G. M ih u ţă , R epertoriu de practică ju d icia ră în m aterie civilă a Tribunalului Suprem ş i a a lto r instanţe ju d e c ă to re ş ti p e a n ii 1969-1975, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1976, p. 95).

3 14

D re p tu rile reale p rin c ip a le

- insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada pro­ prietăţii. într-adevăr, în sistem ul legislaţiei noastre, înscrisul translativ de proprieta­ te nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate decât dacă em ană de la adevăratul proprietar. Or, pentru ca o persoană să poată fi co n ­ siderată că este adevărat proprietar, trebuie ca şi ea să fi dobândit bunul de la un adevărat proprietar şi aşa mai departe, pe scara tuturor transm iţătorilor succesivi. Ar trebui, aşadar, ca înscrisul prezentat să fie com pletat cu dovezi că toţi autorii care anterior au înstrăinat lucrul au fost ei înşişi adevăraţi proprietari, num ai astfel ultim ul act de dobândire putând fi considerat pe deplin valabil. Num ai că o astfel de probă este im posibil de făcut; ea este, cum s-a spus, o adevărată probatio diabolica. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri ar putea decurge, în sistem ul legislaţiei noastre, dintr-o anum ită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. Este cunoscut că actele produc efecte num ai între părţile care le-au încheiat, aces­ te acte nefiind opozabile terţilor: res in te r alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest. Dacă reclam antul, care se pretinde proprietar, va prezenta pârâtului posesor un înscris constatator al actului translativ de proprietate privind bunul re­ vendicat, pârâtul ar putea să îi răspundă că acel act nu îi este opozabil, fiind un res in te r alios acta. A ceastă insuficienţă a probei prin înscrisuri nu a fost înlăturată nici prin Legea nr. 7/1996, care dispunea că înscrierile în registrul de publicitate im obiliară aveau ca efect num ai a face actul de transm itere ori de constituire a unui drept real opo­ zabil terţilor. Abia art. 885 NCC dispune că înscrierea în cartea funciară produce efecte constitutive ori translative şi între părţile actului ju ridic supus acestei ope ra­ ţiuni juridice, înscrierea nem aifiind făcută nu m a i pentru a face transm iterea ori dobândirea drepturilor reale opozabilă terţilor. Singurele cazuri în care se poate vorbi de o probă certă su n t acelea în care se face dovada că dreptul de proprietate a fost dobândit prin uzucapiune o ri prin o c u p a ţiu n d :]. Faţă de inconvenientele arătate în m ateria probei, sub regim ul fostului Cod civil practica judecătorească a ajuns să concretizeze câteva principii care se aplică în soluţionarea cazurilor de speţă, pornind de la existenţa mai m ultor situaţii, principii pe care înţelegem a le evoca în cele ce urm ează. în ce m ăsură îşi găsesc ele aplicarea în sistem ul noului Cod civil, vom arăta ulterior. 354. Prim a situ aţie este aceea în care am bele părţi, atât reclam antul, cât şi pârâtul, au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului reven­ dicat. în acest caz, se distinge după cum titlurile provin de la acelaşi autor sau provin de la autori deosebiţi.

m A se vedea Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 1462/R din 5 octom brie 2007, în A.C . B o d e a , D reptul de proprieta te III. M ijloace de apărare. Practică judiciară, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2010, p. 254 şi urm.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

315

a) D acă am bele titluri provin de la acelaşi autor111 - de exem plu, şi reclam antul şi pârâtul au cum părat bunul de la acelaşi vânzător urm ează a se distinge după cum părţile au îndeplinit sau nu form alităţile de publicitate im obiliară. D acă niciuna dintre p ă rţi nu a înscris titlul său, din confruntarea celor două titluri m ai p u te rn ic va fi acela care are data cea m ai veche. D acă s-a efectuat înscrierea, va avea câştig de cauză partea care a înscris m ai întâi, potrivit principiului q ui p rio r tem pore, p o tio r iure\ aceasta, chiar dacă actul înscris mai întâi fusese încheiat ulterior celuilalt act. în toate cazurile, nu se mai consideră necesar ca proba să se facă din autor în autor, spre a se dovedi valabilitatea dobândirii dreptului de proprietate. b) D acă titlurile provin de la autori d e o s e b iţr, problem a este mai com plicată. Mai m ulte soluţii au fost propuse: - o prim ă soluţie propune ca, în această situaţie, să se dea preferinţă p o se so ru ­ lui, conform regulii in p a ri causa, m elior e st causa possidentis', - o altă soluţie propune să se dea preferinţă celui care invocă titlul cu data cea m a i veche; - ultim a soluţie, care pare a fi cea mai raţională, propune să se com pare între ele drepturile a u to rilo r de la care provin cele două titluri: va câştiga acea parte care a dobândit de la a utorul a l cărui drept este preferabil. S oluţia apare ca fiind o aplicaţie a principiului nem o plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet. Astfel, în practica judecătorească s-a statuat că, în situaţia în care am bele părţi atât reclam antul, cât şi pârâtul - se prevalează de existenţa unor titluri de proprie­ tate asupra bunului revendicat ce provin de la autori diferiţi, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii trebuie să procedeze la com pararea acestora, urm â nd a da câştig de cauză p ă rţii a l cărei titlu este m a i bine caracterizat ş i a l că re i drept este p r e fe ra b il. Sarcina probei că autorul său a avut un drept preferabil revine recla­ m antului. 355. A doua ipoteză este aceea în care num ai o parte are titlu privind pro­ prietatea bunului revendicat şi atunci se distinge după cum : a) p â râ tu l este cel care are titlu. în acest caz, acţiunea reclam antului va fi res­ pinsă; b) reclam antul este cel care are titlul. în acest caz, reclam antul câştigă, cu două condiţii: titlul să em ane de la un terţ, şi nu de la reclam ant însuşi; data titlului să fie anterioară p o se sie i pârâtului. *2

111 A se vedea C.A. O radea, s. civ. mixtă, dec. nr. 381/R din 11 m artie 2008, în G. F lo A cţiunea în revendicare (2). Practică judiciară, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2011, p. 14 şi urm. I2] Pentru o asem enea situaţie, în contextul aplicării norm elor privitoare la restituirea unor im obile preluate fără tem ei de stat, a se vedea, spre exem plu, C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 22 din 14 ianuarie 2003, în P.R. nr. 4/2003, p. 129-132. [3] A se vedea C.A. C raiova, s. civ., dec. nr. 449 din 22 m artie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007, p. 7; în acelaşi sens, a se vedea C.A. Braşov, dec. civ. nr. 1109/R din 2 octom brie 2003, în C .P.J.C. 2003-2004, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p. 22-23; în acelaşi sens, C.A. Ploieşti, s. civ., min. şi fam ., dec. nr. 685 din 25 iunie 2008, în G. F lo r e sc u , op. cit., p. 25 şi urm. r esc u ,

316

D re p tu rile re ale p rin cip a le

356. A treia ipoteză este aceea în care niciuna dintre părţile în con flict nu are titlu şi nici nu poate invoca dobândirea bunului prin uzucapiune sau ocup aţiune111. într-o asem enea situaţie, s-ar putea ajunge la soluţia ca acţiunea recla­ m antului să fie respinsă de plano, dându-se câştig de cauză posesorului, pe baza principiului in p a ri causa, m e lio r e st causa possidentis. Cu toate acestea, în practica judecătorească pare a se contura soluţia ca acţiu­ nea să nu fie respinsă de plano, mai înainte de a se fi com parat cele două posesii în conflict: cea a reclam antului şi cea a pârâtului. Ar urm a să câştige cel care va invoca o pose sie m a i caracterizată. Astfel, va câştiga cel care invocă o posesie mai îndelungată, o posesie de bună-credinţă, o posesie neviciată etc. 357. în toate cele trei ipoteze la care ne-am referit până aici s-a pus problem a existenţei sau a inexistenţei unui titlu - a unui înscris - ca m ijloc de probă. C âteva precizări sunt necesare. Ce trebuie înţeles prin titlu în această m aterie? în practica ju decătorească s-a arătat că prin titlu trebuie să înţelegem aici nu nu m a i titlurile translative de proprietate, d a r ş i cele declarative, cum ar fi o hotărâre judecătorească, o tranzacţie etc. S-a pus întrebarea dacă invocarea de către o parte a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. 973 fostul C. civ.? R ăspunsul este negativ. într-adevăr, atunci când o p a rte opune adversarului său un titlu de proprietate, ea nu invocă, în realitate, caracterul abso lut a l titlului titlul nici nu are acest caracter - , c i invocă, în ultim ă analiză, o prezum ţie de proprietate în favoarea sa, decu rgâ nd din faptul existenţei titlului. A şa fiind, titlul invocat în sprijinul unei acţiuni în revendicare nu trebuie să fie neapărat un titlu translativ, ci poate fi şi un titlu declarativ, cum ar fi o hotărâre ju d e ­ cătorească, pentru că orice titlu, cu excepţia dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sau prin ocupaţiune, nu face dovada absolută a dreptului de p ro p rie ta ­ te, ci creează num ai o prezum ţie sim plă de existenţă a acestui drept în patrim oniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. A ceastă prezum ţie poate fi răsturnată prin proba contrară*121. [1] Cele trei ipoteze au fost sintetizate clar şi precis în literatura noastră juridică astfel: titlu contra titlu, titlu contra posesie, respectiv posesie contra posesie; a se vedea O. U n g u r e a n u , C. M u n tean u , op. cit. (2005), p. 273. 121 C urtea Europeană a D repturilor O m ului a decis că adm iterea unei acţiuni în revendica­ re de către instanţele naţionale în care reclam antul şi-a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu printr-un contract de schim b de terenuri încheiat cu statul, proprie­ tar legal al bunului la data efectuării schim bului, prin înlăturarea apărărilor pârâţilor, recla­ m anţi în procedura deschisă în faţa instanţei europene, apărări ce au constat în invocarea unor hotărâri judecătoreşti interne obţinute în cadrul unor acţiuni în constatare îndreptate îm potriva statului rom ân la care reclam antul nu a fost parte, socotite inopozabile acestuia, nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C onvenţia europeană a dreptu rilor om ului; C urtea a considerat că, prin constatarea inopozabilităţii hotărâ rilor judecătoreşti invocate de pârâţi în acţiunea internă, instanţele naţionale nu au făcut decât să decidă asupra unor pretenţii contradictorii ale părţilor asupra bunului revendicat; în definitiv, a spus jurisdicţia europeană, prin constatarea inopozabilităţii acelor hotărâri, instanţele naţionale nu au făcut decât să deducă toate consecinţele decurgând din

V III

P recizăm că p r r : : lu i ju rid ic de dobând re un astfel de obiect etc

358. Practica judecă blicată, privitoare la proc te asupra terenurilor agi dreptului de proprietate A ceastă procedură s tură diversă, şi este * ra judeţeană de aplicare a lege, com isiile de ac S -a pus problem a ae a încă titlul de propr e:a:s larg, în cadrul une ac: _ într-o opinie, s-a cor într-o acţiune în revede ■: Ca urmare, num a ur, vocat ca tem ei al dotă'**: Instanţa suprem ă a : tuirea dreptului de proor nr. 18/1991, Legea nr 1 bândească posesia nun de reconstituire, iar o c . tul revendicării se "ace nr. 18/1991. A d everm a stabilirea am plasam ere. să poată fi exam ina: ir. : într-o altă opinie pe : adeverinţele de prop^e: până la em iterea aces: cu ceea ce cuprinde pn obiectul c o n stitu ir &=_

îm prejurarea că reclam e- : îndreptate îm potriva s*a'_ ş i alţii c. Rom âniei, n e p -c [>i] A se vedea C. Te2« tate (II), în Dreptul n r & 1! sate de drept procese a c C.S.J., s. civ., dec. nr 39 şoara, dec. civ. nr. 126-11 121 A se vedea I.C .C -j. p. 218. [3) A se vedea E. O e_ adeverinţelor de propre:a:-. nr. 7/1994, p. 34-35: V = Dreptul nr. 7/1995, p.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 17

P recizăm că prin titlu , de regulă, tre b u ie în ţe le s în scrisu l d o ve d ito r al tem e iu­ lu i ju rid ic de dobândire a dreptului de proprietate: legea, convenţia de orice fel cu un astfel de obiect etc. 358. Practica judecătorească de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, repu­ blicată, privitoare la procedura reconstituirii sau a constituirii dreptului de proprieta­ te asupra tere nurilo r agricole a adus unele precizări care interesează direct proba dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. A ceastă procedură se desfăşoară pe anum ite etape, concretizate în acte de na­ tură diversă, şi este finalizată prin em iterea titlului de proprietate de către com isia judeţeană de aplicare a legii. Până la em iterea acestui titlu în condiţiile art. 116 din lege, com isiile de aplicare a legii eliberează a d e verinţe p ro v iz o rii de proprietate. S -a pus problem a de a se şti dacă aceste adeverinţe provizorii, care nu reprezintă încă titlul de proprietate asupra terenului solicitat, pot fi invocate ca titlu, în sens larg, în cadrul unei acţiuni în revendicare. într-o opinie, s-a considerat că aceste acte adm inistrative nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare, pentru că ele sunt acte provizorii supuse revocării. Ca urmare, num ai un titlu valabil eliberat în condiţiile Legii nr. 18/1991 poate fi in­ vocat ca tem ei al dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie111. Instanţa suprem ă a decis că, în cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconsti­ tuirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin legile speciale - Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000 - , reclam antul poate să redo­ bândească posesia num ai pentru suprafeţele de teren atribuite în cadrul procedurii de reconstituire, iar dovada dreptului de proprietate pentru terenul care face obiec­ tul revendicării se face cu titlul de proprietate em is în condiţiile art. 116 din Legea nr. 18/1991. A d everinţa de proprietate, care atestă doar faptul reconstituirii, fără stabilirea am plasam entului terenului atribuit, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi exam inat în cadrul soluţionării acţiunii în revendicare121. într-o altă opinie pe care, alături de alţi autori, am susţinut-o şi noi[3], se arată că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate, astfel încât, până la em iterea acestora, ele au aceeaşi forţă juridică. A ceste adeverinţe, unite cu ceea ce cuprinde p rocesul-verb al de punere în pose sie a tere nulu i care a făcut obiectul constituirii sau a l reconstituirii dreptului de proprietate, în condiţiile Legii *2

îm prejurarea că reclam anţii nu au înţeles să îl acţioneze şi pe deţinătorul terenului în cererile îndreptate îm potriva statului: a se vedea C .E.D .O ., H otărârea din 8 iulie 2008, cauza C reţu ş i a lţii c. Rom âniei, nepublicată, w w w .e ch r.co e .int. A se vedea C. T u r ia n u , D iscuţii în legătură cu forţa ju rid ică a a d e verinţelor de p ro p rie ­ tate (II), în Dreptul nr. 8/1993, p. 42-45; P. P e r ju , D iscuţii asupra u n o r p roblem e controver­ sate de d re p t p ro c e s u a l civil ş i de d rept civil, în D reptul nr. 10-11/1995, p. 56; a se vedea şi C.S.J., s. civ., dec. nr. 398/1994, în Dreptul nr. 12/1994, p. 66; în acelaşi sens, C .A. T im i­ şoara, dec. civ. nr. 1264/1965, în Dreptul nr. 6/1996, p. 112. I2] A se vedea I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 165/2005, în D reptul nr. 10/2005, p. 218. [31 A se vedea E. C helar u , op. cit., p. 283. A se vedea G h . D o brican , Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de com isiile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în Dreptul nr. 7/1994, p. 34-35; V. Pă tu lea , Nota II la decizia Tribunalului judeţean Sibiu nr. 186/1995, în Dreptul nr. 7/1995, p. 74-75.

3 18

D re p tu rile re ale p rin cip a le

nr. 18/1991, su n t de natură să facă dovada dreptului de proprietate în ca d ru l unei a cţiun i în revendicare. De altfel, fostul art. 60 din Legea nr. 18/1991, republicată, dădea dreptul p e r­ so a n e lo r cărora li s-a eliberat titlul de proprietate asupra unui teren sau li s-a recu­ noscu t un asem enea drept, potrivit legii, recunoaştere care nu are a fi făcută altfel decât prin eliberarea adeverinţelor provizorii, să folosească num ai calea a cţiun ilor de drept com un p e tito rii sau, după caz, posesorii, în special acţiunea în revendica­ re, şi nu procedura contestaţiei adm inistrative la com isia judeţeană de aplicare a legii, îm po triva m ăsurilor stabilite de com isia locală. Este adevărat că acest text a fost abrogat expres prin Legea nr. 247/2005, dar nu înseam nă im posibilitatea pentru persoanele la care el făcea referire de a fo r­ m ula acţiuni în revendicare, deoarece ar însem na astfel să li se nege dreptul de acces în justiţie, garantat de art. 6 parag. 1 din C onvenţia europeană a drepturilor om ului; aceasta, pe de o parte. Pe de altă parte, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 dispune că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, răm ân valabile fără nicio altă confir­ m are. Aşadar, este lim pede că textul pune pe acelaşi plan atât adeverinţa de p ro ­ prietate, cât şi titlul de proprietate, eliberate în condiţiile legii111. O persoană căreia i s-a eliberat titlul de proprietate după procedura stabilită de Legea nr. 18/1991 cu privire la o anum ită suprafaţă de teren nu poate pretinde, pe calea unei a cţiun i în revendicare, o suprafaţă mai m are, chiar dacă ar face dovada că, anterior cooperativizării, a avut în proprietate o asem enea suprafaţă. Aceasta, deoarece, urm are a cooperativizării, dreptul său de proprietate sau al autorului că­ ruia îi succede s-a stins prin actul cooperativizării. Principiul perpetuităţii dreptului de proprietate i-a perm is să redobândească un drept în condiţiile Legii nr. 18/1991, în lim itele stabilite de dispoziţiile acesteia, a căror aplicare a trebuit să ia în consi­ derare şi interesele altor persoane, pentru a se găsi cele mai adecvate soluţii pentru toţi cei interesaţi. Dacă persoanele cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 se consideră nedreptăţite, ele au deschise doar căile de atac prevăzu­ te de această lege[2]. în situaţiile în care com isiile ju deţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 au em is titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren, cu privire la în­ treaga lui suprafaţă sau num ai cu privire la o parte din aceasta, persoana interesa­ tă va putea ca, în tem eiul art. III din Legea nr. 169/1997 şi al art. 63 din Legea nr. 18/1991, să ceară pronunţarea nulităţii absolute, totală sau parţială, după caz, a titlului eliberat unei terţe persoane. S-a arătat că, într-o astfel de îm prejurare, este posibilă intentarea unei a cţiun i în revendicare, iar instanţa astfel învestită, prin com pararea titlurilor, va verifica în ce m ăsură, la eliberarea lor, au fost respectate dispoziţiile legale privito are la constituirea sau reconstituirea dreptulu i de pro p rie ta ­ te asupra tere nulu i în litigiu şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii131.

111 A se vedea E. C h elar u , op. cit., p. 224. [2] A se vedea C .S.J., s. civ., dec. nr. 467/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 92. [3) A se vedea E. C h e lar u , op. cit., p. 224.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

319

359. Proba dreptului de proprietate în acţiunea în revendicare im obiliară după intrarea în vigoare a noului Cod civil. S-a schim bat regim ul probei dreptu­ lui de proprietate într-o acţiune în revendicare după intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octom brie 2011? Răspunsul la această întrebare este, în bună m ăsură, afirm ativ. Astfel, trebuie reţinut că, potrivit art. 565 NCC, în cazul im obile­ lor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se va face cu e x­ trasu l de carte funciară. S oluţia se justifică prin prism a dispoziţiilor art. 885 din acelaşi cod, prin care, aşa după cum am mai precizat anterior în mai m ulte rânduri, a fost instituit efectul translativ ori constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară; dreptul de proprietate se transm ite ori se constituie, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, num ai prin efectuarea înscrierii în cartea funciară a actului de dobândi­ re ori de constituire a dreptului, act încheiat în form ă autentică. De asem enea, art. 900 NCC dispune că, dacă în cartea funciară a fost înscris un drept real în folosul unei persoane - ne interesează aici dreptul de proprietate - , se prezum ă că dreptul există în folosul acesteia, după cum , dacă dreptul de proprieta­ te a fost radiat din registrul de publicitate im obiliară, se prezum ă că ace l drept nu există. D ovada contrară se poate face însă num ai în cazurile prevăzute de art. 887 NCC, adică pentru situaţiile în care dreptul de proprietate se poate dobândi fără înscriere în cartea funciară, anum e el a fost dobândit prin m oştenire, prin accesiu­ ne naturală, în urm a vânzării silite, în caz de expropriere p en tru cauză de utilitate publică, precum şi în orice alte cazuri prevăzute expres de lege prin care s-ar adm ite o astfel de dobândire, adică fără înscrierea ei în cartea funciară. De ase­ m enea, dovada contrară poate fi făcută şi p e calea acţiun ii în rectificare, acţiune prin care se pretinde că înscrierea făcută în cartea funciară nu corespunde situaţiei ju rid ice reale, rectificare ce are a fi făcută în condiţiile art. 907 NCC. Desigur, poziţia avantajoasă în care se află reclam antul înscris în cartea funcia­ ră în procesul intentat îm potriva deţinătorului im obilului revendicat este evidentă, dar această situaţie nu este de natură să îl îm piedice pe pârât ori pe un terţ să cea­ ră fie m odificarea drepturilor reale asupra im obilelor înscrise în cartea funciară în condiţiile prevăzute de art. 886 NCC, m odificare ce se poate face potrivit regulilor stabilite pentru dob ândirea ori stingerea drepturilor reale, dacă prin lege nu s-a dis­ pus altfel, fie să solicite efectuarea operaţiunii tehnice de m odificare a descrierii im obilului, prevăzută de art. 914 NCC; aceasta, pe de o parte; pe de altă parte, în privinţa aplică rii în tim p a tuturor acestor noi dispoziţii legale, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicarea a noului Cod civil, dispoziţiile art. 565 privitoare la proba dreptului de proprietate asupra im obilelor înscrise în cartea funciară, ale art. 885 referitoare la dobândirea şi stingerea drepturilor reale im obiliare şi ale art. 886 privitoare la m odificarea acestor drepturi se aplică num ai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate adm inistrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru im obilele respecti­ ve, în conform itate cu prevederile Legii cadastrului şi a publicităţii im obiliare, repu­ blicată, cu m odificările ulterioare. Până la data prevăzută de text, înscrierea în car­ tea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transm is, constituit ori m odificat, în m od valabil, asem enea drepturi, se face num ai în scopul de a le face opozabile terţilor. Aşa fiind, aceasta înseam nă că, pentru im obilele neînscrise în cartea funciară, în orice acţiune în revendicare im obiliară urm ează a fi aplicate regulile privitoare la

3 20

D re p tu rile re ale p rin cip a le

proba dreptului de proprietate stabilite de practica judecătorească şi de literatura de specialitate în sistem ul fostului Cod civil rom ân, pe care le-am expus mai sus.

§3. Acţiunea în revendicare mobiliară 360. Când va putea fi adm isă acţiunea în revendicare m obiliară. în sistem ul fostului Cod civil rom ân, acţiunea în revendicare a bunurilor m obile se deosebea radical de acţiunea în revendicare a bunurilor im obile. în anum ite condiţii, prevăzu­ te de fostul art. 1909 alin. (1) C. civ., se considera că se crea în favoarea poseso­ rului bunului m obil o prezum ţie absolută - iuris et de iure - de proprietate. M odul în care era reglem entată dovada proprietăţii în m ateria bunurilor m obile făcea ca, practic, revendicarea acestora de către cel care se pretinde proprietar să fi fost aproape cu neputinţă. Regula pe care o form ula art. 1909 C. civ. era aceea că, în m ateria b u n urilor m obile, posesiunea de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. A ceasta însem ­ na că, în faţa unei astfel de posesiuni, cel care se pretindea proprietar şi invoca chiar unele probe în acest sens urm a să se încline. Term enii în care art. 1909 fostul C. civ. exprim a regula m enţionată nu erau, desigur, în afara oricăror obiecţii. După cum se exprim a acest articol în alineatul prim , „lucrurile m işcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de tim p” . Textul era, în m od evident, contradictoriu: pe de o parte, vorbea de dobândirea proprietăţii prin prescripţie a bunului posedat - prescripţie a cărei esenţă este scurgerea tim pului - , iar, pe de altă parte, se arăta că această prescripţie se rea­ liza fără nicio curgere de tim p. în realitate, se considera că art. 1909 alin. (1) fostul C. civ. conferea posesiei de bună-credinţă a bunurilor m obile o forţă probantă cu totul specială, sim plul fapt al unei astfel de posesii exercitate în condiţiile prevăzute de text şi întrunind calităţile specifice aplicării lui echivala cu existenţa unui titlu de proprietate asupra acelui bun dobândit cu bună-credinţă de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. în schim b, se aprecia, atât în literatura de specialitate111, cât şi în jurisprudenţă, că în sistem ul fostului Cod civil se putea intenta cu posibil succes acţiunea în re­ vendicare m obiliară îm potriva fostului dobânditor de rea-credinţă al bunului, deci a celui ce ştia că nu dobândeşte de la adevăratul proprietar, îm potriva celui ce a găsit bunul ori l-a furat. Noul Cod civil rom ân nu schim bă, practic, regim ul juridic al revendicării m obilia­ re; dispoziţiile acestuia plasează însă dobândirea proprietăţii bunurilor m obile prin posesia de bună-credinţă (art. 937-938) printre m odurile de dobândire a dreptului de proprietate privată, astfel că le vom cerceta în capitolul corespunzător al lucrării, consacrat exam inării acestor m oduri. Evocăm totuşi aici principiul înscris în art. 937 NCC, potrivit căruia cel care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros, act ce are ca obiect un bun m obil, devine proprietarul ace lu i bun din m om e ntu l în care a in trat în posesia lu i efectivă. Potrivit art. 938 NCC, este de bună-credinţă cel care, la data intrării în posesia efectivă a bunului, nu cunoştea şi nu trebuia să cunoască, după îm prejurări, lipsa

m A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 144/1982, în C.D. 1982, p. 13.

VIII. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

321

calităţii de p ro p rie ta r a înstrăinătorului. A ceasta înseam nă că, dacă nu sunt înde­ plinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii, proprietarul bunului va putea intenta acţiunea în revendicare îm potriva pârâtului de rea-credinţă, deţinător al acestuia. A cţiunea în revendicare m obiliară este im prescriptibilă extinctiv, afară de cazuri­ le în care prin lege se dispune altfel, art. 563 nefăcând nicio distincţie între acţiu­ nea în revendicare im obiliară şi acţiunea în revendicare m obiliară. în ipoteza în care bunul m obil a fost furat de la adevăratul proprietar ori acesta l-a pierdut, intrând, în am bele ipoteze, în stăpânirea unui terţ de bună-credinţă care l-a dobândit de la hoţ ori de la găsitor, adevăratul proprietar va putea intenta ac­ ţiunea în revendicare îm potriva terţului de bună-credinţă într-un term en prefix, de decădere, de 3 ani de la data pierderii în aceste condiţii a stăpânirii m ateriale a bunului.

§4. Efectele acţiunii în revendicare 361. Efectele acţiunii în revendicare în sistem ul fostului Cod civil. E num e­ rare. Dacă acţiunea în revendicare era adm isă, trei problem e urm au a fi reţinute pentru a înţelege efectele acţiunii în revendicare: restituirea lucrului, restituirea fructelor şi acoperirea cheltuielilor făcute de către posesorul pârât cu lucrul pe care trebuie să îl restituie. 362. R estituirea lucrului. Ca urm are a adm iterii acţiunii în revendicare, pose­ sorul pârât era obligat să restituie lucrul către adevăratul proprietar11'.1 111 Este de reţinut că, începând cu H otărârea sa din 21 iulie 2005, pronunţată în cauza Străin c. R om âniei (nepublicată, w w w .echr.coe.int), într-un m are num ăr de cauze, C urtea E uropeană a D repturilor O m ului a sancţionat statul rom ân pentru încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C onvenţie, care garantează protecţia dreptului de proprietate, prin aceea că instanţele rom âne au adm is acţiuni în revendicare îm potriva statului în ipoteza constatării preluării lor fără tem ei legal în stăpânirea acestuia, dar nu au dispus şi restituirea bunului, deoarece, între tim p, uneori chiar după introducerea acţiunii în revendicare de către reclam anţi, acesta fusese înstrăinat către un terţ. Astfel, în cauza P ăduraru c. R om âniei (H otărârea din 1 decem brie 2005, nepublicată, w w w .echr.coe.int), C urtea a constatat că, ur­ mare a intentării unei acţiuni în revendicare îm potriva statului de către reclamant, instanţa naţională a constatat ilegalitatea naţionalizării bunului şi a obligat statul la restituirea acestuia; or, 6 zile după data acestei hotărâri, statul a vândut bunul celui care îl deţinea în calitate de chiriaş. C urtea a considerat că, aşa fiind, în speţă nu este vorba despre o sim plă vânzare a bunului altuia, ci de o vânzare ce a intervenit prin nesocotirea flagrantă a unei decizii ju d icia re pronun ţate în favoarea recla m a n tu lu i (§ 68 din hotărâre - s.n., C .B.). De asem enea, ea a reţinut că reclam antul nu mai are la dispoziţie nicio posibilitate juridică spre a obţine resti­ tuirea în natură a im obilului, aşa cum s-a dispus prin hotărârea judecătorească internă definitivă şi irevocabilă (§§ 67-71), el fiind astfel privat ilegal de bunul său, contrar prevederi­ lor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C onvenţie (§§ 110-113); totuşi, este de observat că, prin lua­ rea în considerare şi prin aplicarea directă a ju risp ru d e n ţe i europene, o curte de apel a decis în mod jud icio s că principalul efect al acţiunii în revendicare îl constituie readucerea bunului în natură şi liber de orice sarcini în patrim oniul proprietarului şi, în ipoteza în care acest lucru a devenit im posibil, ca urm are a exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau pentru situaţia în care bunul a fost înstrăinat, iar validitatea titlului subdobânditorului a fost confir­ m ată prin hotărâre ju decătorească irevocabilă, restituirea se face prin echivalent-, „statul are obligaţia de a-l dezdăuna pe proprietar printr-o indem nizare valorică acceptabilă, stabilită în echitate, pe bază de probe, prin raportare la valoarea bunului", în asem enea situaţii, „juris-

3 22

D re p tu rile re ale p rin cip a le

VI

Lucrul se restituia liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat prin voinţa pose­ sorului neproprietar, în virtutea regulii resoluto iure dantis, re solvitur ius accipientis. R estituirea se făcea, în principiu, în natură, iar dacă această restituire în natură nu mai era cu putinţă, fie pentru că lucrul a fost dobândit de un terţ de bună-credinţă, fie pentru că lucrul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă m ajoră, fie pentru că în tim pul posesiei bunul a fost expropriat pentru interes obştesc, obligaţia de restituire era înlocuită prin tr-o restituire prin echivalent, m a i exact printr-o obligaţie de dezdăunare. D acă bunul pierit fusese asigurat, posesorul urm a să restituie indem niza­ ţia de asigurare, iar dacă fusese expropriat, el trebuia să restituie indem nizaţia de expropriere pe care a prim it-o.

să ceară proprietarulu nunţată în acţiunea sa strucţii, deoarece. în ca C heltuielile volupî^a făcut pentru plăcerea nu avea niciun drec: c prin adm iterea actiun să le ridice, însă nu-na bunului, pentru că. *n către pro p rie ta r^.

363. Problem a restituirii fructelor. Cât priveşte restituirea fructelor produse de bunul revendicat, se făcea distincţie după cum p o se soru l p â râ t a fost de bună sau de rea-credinţă în privinţa dreptului pe care l-a pretins asupra bunului. P o se so ru l de bună-credinţă, adică cel care nu a cuno scut viciul titlului său, putea, ca o răsplată a bunei sale credinţe, să reţină fructele încasate sau percepu­ te până la data intentării acţiunii în revendicare de către adevăratul proprietar. El trebuia să restituie însă fructele pe care le-a încasat sau perceput, după perioada intentării acţiunii în revendicare, deoarece se considera că buna sa credinţă a încetat odată cu introducerea acţiunii111. P o se so ru l de re a-cred inţă era o bliga t să restituie toate fru ctele lucrului, per­ cepu te sau nepercepute, ori valoarea lor, dacă le consu m a se sau neglijase să le perceapă. El avea dreptul să reţină ch eltu ielile pe care le-a fă cut pentru per­ cepe rea fructelor, deoarece aceste cheltuieli ar fi treb uit să fie făcute şi de către adevăratul proprietar.

365. Efectele acţ civil reglem entează es tensiv, practic, aceeez tui rea cheltuielilor elem ent nou ce c o r stă asupra productelor : j proprietar are a-i res: *. D esigur că, deş ~e dicare este recunoaşte revendicat, toate ce^e acestei recu n o a şte r

364. Situaţia cheltuielilor făcute de posesor cu lucrul pe care îl restituie. Privitor la acest efect al acţiunii în revendicare, se distingea între trei categorii de cheltuieli: necesare, utile şi voluptuare. C heltuielile necesare sunt acelea care trebuie făcute neapărat, pentru însăşi conservarea lucrului. Se adm itea unanim că posesorul, fie de bună, fie de rea-cre­ dinţă, avea dreptul să ceară de la proprietar restituirea lor integrală, deoarece şi acesta din urm ă ar fi trebuit să le facă dacă ar fi fost în posesia lucrului, pentru că num ai în acest fel ar fi putut să îl conserve. C heltuielile utile sau am eliorările sunt acelea care, fără a fi fost necesare, aduc totuşi un folos prin faptul că sporesc valoarea lucrului121. în privinţa lor, posesorul de orice fel avea dreptul num ai la o restituire parţială, şi anum e în m ăsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli le-ar fi adus lucrului, socotit la m om entul restituirii. Astfel, după cum a decis suprem a instanţă, fostul deţinător al im obilului are dreptul prudenţa C .E.D .O . este de im ediată şi directă aplicare” ; a se vedea C.A. C onstanţa, s. civ., min. şi asig. soc., dec. nr. 520/C din 3 decem brie 2007, în B.C.A. nr. 1/2008, p. 5. [1^A se vedea I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 1801 din 1 aprilie 2013, w w w .scj.ro. [2] în practica judiciară au fost socotite, de exem plu, ca utile cheltuielile făcute cu introdu­ cerea gazelor naturale, pentru asigurarea încălzirii unui im obil. A se vedea, în acest sens, Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1174 din 11 noiem brie 1965, nepublicată; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 938 din 5 iunie 1967, nepublicată; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1794 din 21 decem brie 1968, nepublicată.

366. Restituirea b. acţiunii în revendicare, cat; dacă bunul a p em păgubiri c o re s p u n z â ": acestei obligaţii rez z = diţiile art. 1349 şi u r r veni în patrim oniu rec l-a stăpânit, p â râ t- e-* ius accipientis). C n despăgubiri re cla m a -: despăgubirile nu vo r ~ din caz fortuit oh în ca2 367. Restituirea fn m iterii acţiunii în re v e r obligat să restituie a produse de bun până

[1! A se vedea I.C.C . [2) în acelaşi s e rs a = p. 229; O . U n g u r e a n ». 3 l3) Cu privire la c str această ipoteză, a se . (2012), p. 631.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 23

să ceară proprietarului, faţă de care este obligat prin hotărârea judecătorească pro­ nunţată în acţiunea sa în revendicare, plata lu crărilor de transform are a unei co n ­ strucţii, deoarece, în caz contrar, s-ar produce o îm bogăţire fără just ternei111. C heltuielile voluptuare sau de sim plă plăcere sunt acelea pe care posesorul le-a făcut pentru plăcerea lui personală şi care nu m ăresc valoarea lucrului. Posesorul nu avea niciun drept de a cere restituirea lor de către adevăratul proprietar care, prin adm iterea acţiunii în revendicare, urm a să reia stăpânirea bunului, dar putea să le ridice, însă num ai dacă prin această operaţiune nu s-ar fi produs deteriorarea bunului, pentru că, în situaţia contrară, el putea fi obligat la plata de despăgubiri către proprietar121. 365. E fectele acţiunii în revendicare în sistem ul noului Cod civil. Noul Cod civil reglem entează, este adevărat, într-un singur articol, mai precis şi în m od ex­ tensiv, practic, aceleaşi trei efecte - restituirea bunului, situaţia fructelor şi resti­ tuirea cheltu ielilor făcute de p â râ t - , în privinţa restituirii fructelor adăugând un elem ent nou ce constă în recunoaşterea unui drept de retenţie asupra fructelor sau asupra productelor culese în favoarea pârâtului, în ipoteza în care adevăratul proprietar are a-i restitui acestuia cheltuielile ocazionate de producerea lor. D esigur că, deşi nem enţionat în textul citat, principalul efect al acţiunii în reven­ dicare este recunoaşterea dreptulu i de proprietate a l reclam antului asupra bunului revendicat, toate celelalte efecte prevăzute de text reprezentând consecinţele acestei recunoaşteri. 366. R estituirea bunului. Potrivit art. 566 alin. (1) NCC, ca urm are a adm iterii acţiunii în revendicare, pârâtul va fi obligat să restituie reclam antului bunul revendi­ cat; dacă bunul a pierit din culpa sa ori l-a înstrăinat, va fi obligat la plata de de s­ păgubiri corespunzătoare valorii bunului de la m om e ntu l restitu irii efective. Tem eiul acestei obligaţii rezidă în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în con­ diţiile art. 1349 şi urm. NCC. Restituirea bunului se va face în natură; bunul va re­ veni în patrim oniul reclam antului liber de eventualele sarcini pe care, pe tim pul cât l-a stăpânit, pârâtul le-ar fi instituit asupra acelui bun (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis). Din m om ent ce textul citat precizează că pârâtul datorează despăgubiri reclam antului dacă bunul a pierit din culpa sa, aceasta înseam nă că despăgubirile nu vor mai fi datorate în ipoteza pieirii bunului fără culpa sa, anum e din caz fortuit ori în caz de forţă m a jo rd 3]. 367. Restituirea fructelor. Articolul 566 alin. (2) NCC dispune că, în cazul ad­ m iterii acţiunii în revendicare, posesorul de rea-credinţă sau detentorul precar va fi obligat să restituie, la cererea proprietarului, fructele naturale, civile ori industriale produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar; el va fi ţinut să res-

111 A se vedea I.C .C.J., s. civ., dec. nr. 2195/2004, în D reptul nr. 3/2005, p. 257. [2] în acelaşi sens, a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 314; E. C h e lar u , op. cit., p. 229; O. U n g u r ea n u , C. M u n tean u , op. cit. (2005), p. 298. 131 Cu p rivire la d istin cţia între p o sesorul de bună-cre din ţă şi cel de rea-cred inţă în această ipoteză, a se ve d e a V. S to ica , op. cit. (2009), p. 484-485; E. C helaru , op. cit. (2012), p. 631.

3 24

D re p tu rile re ale p rin cip a le

tituie nu num ai fructele pe care le-a cules, ci şi pe cele pe care, din neglijenţa sa, a om is să le culeagă. în condiţiile prevăzute de art. 948 NCC, posesorul de bună-credinţă culege în proprietate fructele bunului pe care, ca urm are a adm iterii acţiunii în revendicare, va trebui să îl restituie reclam antului proprietar. Posesorul încetează a mai fi de bun ă-credinţă la m om entul chem ării în judecată de reclam ant, dată la care el trebuie să se întrebe privitor la validitatea deţinerii bunului revendicat. Din m om ent ce art. 566 alin. (2) precizează că posesorul de rea-credinţă sau detentorul precar trebuie să restituie fructele produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar, înseam nă că el va fi obligat să restituie şi acele fructe care au fost produse de bun între m om entul pronunţării hotărârii ju decătoreşti prin care s-a adm is acţiunea în revendicare şi m om entul înapoierii efective a bunului revendicat. Fructele naturale şi industriale, în m ăsura în care nu au fost consum ate de pâ­ rât şi există în m aterialitatea lor în patrim oniul acestuia, urm ează a fi restituite în natură; dacă ele nu mai există, se va restitui contravaloarea lor, calculată la acelaşi m om ent: cel al restituirii efective. C ât priveşte productele, acestea se cuvin proprietarului, deoarece prin produce­ rea lor se consum ă substanţa m aterială a bunului, astfel că perceperea lor intră pe conţinutul dreptului de dispoziţie m aterială a bunului. Or, acest drept aparţine înto t­ deauna proprietarului, noţiune pentru care teza a ll-a a alin. (1) al art. 566 dispune că pârâtul va fi obligat ca, odată cu restituirea bunului, să restituie şi productele ori contravaloarea acestora, la m om entul restituirii. 368. Restituirea cheltuielilor făcute de pârât. în trei alineate distincte, art. 566 NCC reglem entează situaţia cheltuielilor făcute de pârât pe tim pul cât a deţinut bu­ nul supus restituirii, după distincţia „clasică” în m aterie: cheltu ieli necesare, ch e l­ tuieli utile şi cheltu ieli voluptuare. Articolul 566 alin. (3) dispune că proprietarul va fi obligat, la cererea pârâtului, să restituie acestuia cheltuielile necesare pe care le-a efectuat asupra bunului; de asem enea, potrivit art. 566 alin. (4), în aceleaşi condiţii, proprietarul va fi obligat la restituirea cheltu ielilor utile, în m ăsura în care acestea au sporit valoarea bunului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Potrivit art. 566 alin. (9), astfel cum a fost introdus prin art. 83 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, aceste două dispoziţii au a se aplica num ai în cazurile în care cheltuielile necesare şi cele utile nu se concreti­ zează într-o lucrare nouă; în caz contrar, urm ează a se aplica dispoziţiile cores­ punzătoare din m ateria accesiunii im obiliare artificiale. De asem enea, în aceste situaţii, proprietarul va putea fi obligat, la cererea p â râ ­ tului, să restituie cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru producerea şi perce­ perea fructelor ce urm ează a fi restituite proprietarului. C ât priveşte cheltuielile voluptuare, art. 566 alin. (8) dispune că proprietarul nu va fi dator să le restituie, dar că posesorul are dreptul să ridice bunurile în care s-au concretizat aceste cheltuieli, cu condiţia ca, urm are a acestei operaţiuni, să nu fie provocată deteriorarea bunului supus restituirii. Dacă asem enea lucrări volup­ tuare reprezintă o lucrare nouă, potrivit art. 566 alin. (9), urm ează a fi aplicate regu­ lile de la accesiunea im obiliară artificială.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 25

369. Dreptul de retenţie al pârâtului. D ispoziţiile art. 566 alin. (6) NCC recu­ nosc pârâtului un d re p t de retenţie asupra produselor bunului revendicat pân ă la restituirea ch e ltu ielilor făcute de p o se so r cu producerea ş i culegerea acestora, cu excepţia situaţiei în care proprietarul furnizează pârâtului „o garanţie îndestulăto a­ re” , care să asigure restituirea acestor cheltuieli. Din m om ent de legea nu distinge, înseam nă că o asem enea garanţie poate fi personală ori reală, supusă condiţiilor în care ea poate fi constituită, după natura şi obiectul ei. De asem enea, art. 566 alin. (7) NCC prevede cazurile în care pârâtul posesor nu poate exercita acest drept de retenţie, anum e: a) dacă bunul în legătură cu care au fost efectuate cheltuielile necesare ori cele utile este un bun frugifer, b) dacă intrarea în stăpânirea m aterială a bunului s-a făcut prin violenţă o ri p rin fraudă; c) dacă produsele asupra cărora s-ar exercita o retenţie su n t bun uri perisabile', d) dacă produsele asupra cărora ar urm a să se exercite retenţia su n t supuse, ca urm are a trecerii unei scurte perioade de tim p, unei scăde ri sem nificative a valo­ rii lor.

Secţiunea a 4-a. Alte acţiuni reale de apărare a dreptului de proprietate privată şi a dezmembrămintelor sale §1. Acţiunea negatorie 370. Precizare. Pe lângă acţiunea în revendicare, indubitabil cea m ai im portan­ tă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate privată, dreptul civil rom ân adm ite, atât în sistem ul fostului Cod civil, cât şi în sistem ul noului Cod civil, în cadrul acestuia din urm ă chiar prin reglem entări precise, existenţa a lto r a cţiun i reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate, cum este acţiunea negatorie, fie titularul unui dezm em brăm ânt al dreptului de proprietate, cum este acţiunea confesorie, precum şi acţiunea în grăniţuire. 371. A cţiunea negatorie în noul Cod civil. Deşi nereglem entată de fostul Cod civil rom ân, doctrina definea acţiunea negatorie ca acea acţiune reală prin care titularul dreptulu i de proprietate asupra unui bun cere in stan ţe i de ju d e ca tă să stabilească p rin hotărârea sa că pâ râ tu l din acţiune nu este titularul unui drept real, dezm em brăm ânt a l p ro prietăţii - uzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie - , a s u ­ pra bu n u lu i său ş i să îl oblige la încetarea exerciţiului nelegitim a l unuia dintre aceste drepturi. D efiniţia este pe deplin valabilă şi în prezent, art. 564 NCC dispu­ nând că proprietarul poate intenta acţiunea negatorie îm potriva oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asu­ pra bunului său. Aşadar, în cazul acţiunii negatorii, conflictul apare între titularul dreptului de pro­ prietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite preroga­ tive ce ţin de un dezm em brăm ânt al dreptului de proprietate asupra a ce luiaşi bun. Pare paradoxal, dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclam antului asupra bunului respectiv, ci d oa r susţine că el este titularul a ltu i d rept real asupra

3 26

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

bunului. La rândul său, proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în reven­ dicare, cu toate dificultăţile pe care aceasta le presupune, căci, de regulă, suntem în m aterie im obiliară, pe de o parte, iar, pe de altă parte, acest drept nu îi este ne­ gat de către adversarul său. Dim potrivă, proprietarul neagă dreptul pretins de pâ­ rât, pe calea acţiunii negatorii. Ca şi acţiunea în revendicare, este o acţiune reală ş i petitorie, ea se întem eiază pe dreptul de proprietate al reclam antului. Dat fiind obiectul ei, acţiunea este im prescriptibilă extinctiv, astfel cum , în pre­ zent, dispune art. 564 alin. (2) NCC, dar prescriptibilă achizitiv, căci pârâtul poate invoca dob ândirea dezm em brăm ântului dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă aceasta este com patibilă cu dreptul în discuţie.

§2. Acţiunile confesorii 372. Noţiune. A cţiunile confesorii sunt acele acţiun i care au ca obiect recu­ noaşterea de către p â râ t a existenţei unui drept real, dezm em brăm ânt a l dreptului de proprietate, asupra unui bun proprietatea a ltei p ersoane ş i obligarea p â râ tu lu i la respectarea ace stu i drept. Acţiunile confesorii sunt asem ănătoare acţiunii în re­ vendicare prin aceea că ele tind la recunoaşterea unui drept subiectiv, dar nu de proprietate, ci a unuia dintre dezm em brăm intele sale. De aceea, o asem enea acţiune poate fi intentată şi îm potriva proprietarului bunului[1]. în sfârşit, în sistem ul fostului Cod civil rom ân, în prezent abrogat, se adm itea că, spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea confesorie era prescrip­ tibilă în term enul general de prescripţie pentru drepturile reale, de 30 de ani. într-adevăr, potrivit art. 557 fostul C. civ., dreptul de uzufruct se stingea prin neexercitarea lui tim p de 30 de ani, ceea ce însem na că în acelaşi term en se stingea şi acţiunea prin care el era apărat. Aceeaşi era situaţia acţiunii confesorii prin care se apărau dreptul de uz şi de abitaţie, cărora li se aplicau dispoziţiile din m ateria uzufructului (art. 565 fostul C. civ.), cât şi a dreptului de servitute care, în tem eiul art. 639 fostul C. civ., se stingea prin neexercitarea ei (neuz) tim p de 30 de ani. 373. A cţiunile confesorii în noul Cod civil. S istem atizarea adecvată şi com ­ pletă a dezm em brăm intelor dreptului de proprietate în noul Cod civil rom ân este ilustrată, printre altele, de faptul că, în principiu, dispoziţiile acestuia au consacrat câte un text special acţiunii confesorii menite să apere dreptul de superficie (art. 696), dreptul de uzufruct (art. 705) şi dreptul de servitute (art. 757). Este foarte adevărat că noul Cod civil nu reglem entează - şi nici nu era necesar să o facă - acţiunile confesorii de uz şi de abitaţie, urm ând a se aplica, prin asem ănare, regulile privi­ toare la acţiunea confesorie de uzufruct, aceste două dezm em brăm inte nefiind a lt­ ceva decât, astfel cum erau concepute şi în fostul Cod civil, variante ale uzufructu­ lui, lim itat atât în privinţa titularilor, cât şi privitor la obiectul acestor drepturi. 374. A cţiunea con fesorie de superficie. în tem eiul acestei acţiuni, reclam an­ tul, care a pierdut stăpânirea m aterială a bunului ce face obiectul dreptului său, terenul pe care se află construcţia, plantaţia ori alte lucrări, pretinde pârâtului care

[1] A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 1767/1992, în Dreptul nr. 10-11/1992, p. 114.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

327

a intrat în stăpânirea lor să îi recunoască dreptul pe care îl are asupra acestor im obile şi să îi restituie stăpânirea lor m aterială. Din punctul de vedere al caracterelor sale juridice, acţiunea confesorie de superficie este o acţiune petitorie, deoarece, pe calea ei, reclam antul pune în discuţie însuşi dreptul său de superficie asupra bunurilor intrate în stăpânirea pârâtului, nu sim pla lor posesie, astfel că el va fi obligat să facă dovada dreptului pe care îl invo­ că. Apoi, acţiunea confesorie de superficie este o acţiune reală, care se întem eiază pe însuşi dreptul real invocat - dreptul de superficie, indiferent de izvorul acesteia. Faptul că ea se întem eiază pe dreptul real constituit în favoarea sa, drept real opozabil erga om nes, îndreptăţeşte pe proprietar să o poată intenta îm potriva ori­ cărei persoane, inclusiv îm potriva nudului proprietar [art. 696 alin. (1) NCC]. în sfârşit, potrivit art. 696 alin. (2) NCC, acţiunea confesorie de superficie este im ­ prescriptibilă. S oluţia legiuitorului ar putea surprinde, dacă avem în vedere că prin dispoziţiile art. 694 NCC s-a renunţat la soluţia anterioară a perpetuităţii superficiei, în prezent ea fiind lim itată la cel m ult 99 de ani. în realitate, nu trebuie să pierdem din vedere că, prin punerea în valoare a dreptului de folosinţă asupra terenului dobândit, pe tem eiul superficiei, de la nudul proprietar, superficiarul va ridica o construcţie pe acel teren, iar acţiunea în revendicare im obiliară este im prescriptibi­ lă. Legiuitorul nu a făcut decât să evidenţieze consecinţele juridice ale acestei si­ tuaţii, prin raportare la posibilitatea apărării acestui drept. 375. A cţiunea con fesorie de uzufruct. A cţiunea confesorie de uzufruct este acea acţiune prin care reclam antul uzufructuar, care a pierdut stăpânirea m aterială a bunului ce form ează obiectul dreptului său, cheam ă în judecată pe pârât, cerând instanţei să îl oblige pe acesta să îi recunoască dreptul său de uzufruct asupra acelui bun şi să dispună restituirea lui. Potrivit art. 705 NCC, dispoziţiile art. 696 alin. (1) privitoare la acţiunea confesorie de superficie se vor aplica, în mod corespunzător, şi în privinţa acţiunii confesorii de uzufruct. Aşa fiind, înseam nă că şi această acţiune are a fi caracterizată ca fiind petitorie şi reală. Este o acţiune petitorie, pentru că, în cadrul ei, uzufructuarul pune în discuţie însuşi dreptul său, dezm em brăm ânt al dreptului de proprietate, indiferent de m odul în care acesta s-a născut; ea nu se întem eiază pe sim pla posesie a bu­ nului. Acţiunea confesorie de uzufruct este o acţiune reală, pentru că se întem eiază pe dreptul real de uzufruct, opozabil erga omnes, inclusiv nudului proprietar; acest caracter perm ite uzufructuarului să intenteze acţiunea chiar şi îm potriva nudului proprietar, dacă acesta îi contestă dreptul valabil constituit. în sfârşit, în tim p ce acţiunea confesorie de superficie este im prescriptibilă, soluţia nu putea fi reţinută în privinţa acţiunii confesorii de uzufruct, acesta fiind un drept esenţialm ente tem porar; astfel, această acţiune este prescriptibilă în term enul de 10 ani prevăzut de dispoziţiile art. 2518 pct. 1 NCC, potrivit cu care se prescrie în 10 ani dreptul la acţiune privitor la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege ca fiind im prescriptibile ori nu sunt supuse unui alt term en de prescripţie. >

>

376. A cţiunea con fesorie de uz şi acţiunea con fesorie de abitaţie. Deşi dispoziţiile noului Cod civil privitoare la dreptul de uz şi dreptul de abitaţie nu pre­ văd în mod direct posibilitatea apărării acestor drepturi pe calea unor acţiuni con­ fesorii specifice, este în afara oricărei îndoieli că, fiind drepturi reale principale, de

3 28

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

sine stătătoare, dezm em brăm inte ale dreptului de proprietate, ele au a fi apărate pe calea unei acţiuni în care să se pună în discuţie însăşi existenţa acestor drep­ turi, ca acţiuni p e tito rii şi reale, întem eiate pe caracteristica lor esenţială de drepturi reale opozabile tuturor, inclusiv nudului proprietar. Regim ul lor ju ridic va fi cel al acţiunii confesorii de uzufruct; aceasta, deoarece, ca variante ale uzufructului, po­ trivit art. 754 NCC, dispoziţiile privitoare la dreptul de uz şi dreptul de abitaţie se com pletează cu cele privitoare la dreptul de uzufruct, inclusiv cu cele privitoare la acţiunea confesorie de uzufruct. A sem ănător acesteia, acţiunile confesorii de uz şi de abitaţie vor fi prescriptibile în term enul de 10 ani prevăzut de art. 2518 pct. 1 NCC. 377. Acţiunea confesorie de servitute. Aceasta este acea acţiune prin care reclam antul, titularul fondului dom inant, cheam ă în judecată pe pârât, titularul fon­ dului aservit ori o altă persoană, cerând instanţei să oblige pârâtul la recunoaşterea calităţii sale de titular al dreptului de servitute şi să îi perm ită exercitarea acesteia în mod deplin şi netulburat. Potrivit art. 757 NCC, dispoziţiile art. 696 alin. (1) privitoare la acţiunea confesorie de superficie se aplică, în m od corespunzător, şi în privinţa acţiunii confesorii de servitute. Ca şi celelalte acţiuni confesorii prezentate, acţiunea confesorie de servitute este o acţiune petitorie, în cadrul ei punându-se în discuţie însuşi dreptul de servitute, oricare ar fi acesta; de asem enea, este o acţiune reală, întem eiată pe dreptul real apărat în cadrul ei, indiferent de m odul în care acest drept s-a născut. C onsiderăm că acţiunea confesorie de servitute este prescriptib ilă extinctiv în term enul de prescripţie de 10 ani prevăzut de art. 2518 pct. 1 NCC.

§3. Acţiunea în grăniţuire 378. Definiţie. A rticolul 584 fostul C. civ. dispunea că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe ju m ătate” . într-o form ulare mai clară, art. 560 NCC, situat în cadrul dispoziţiilo r generale aplicabile dreptului de proprietate privată, prevede că proprietarii terenurilor în ve ­ cinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea sem nelor corespunzătoare şi să suporte, în m od egal, cheltuielile ocazionate de această operaţiune m aterială. G răniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire111. G răniţuirea reprezintă o operaţiune de delim itare prin sem ne exterioare a două p ro prietăţi vecine, ce aparţin u no r titulari diferiţi. Dacă între aceştia nu există co n ­ flict, ea este o sim plă operaţiune m aterială realizată prin acordul părţilor. în caz de conflict însă, prin acţiunea în grăniţuire se urm ăreşte determ inarea, prin hotărâre judecătorească, a lim ite lo r dintre proprietăţi şi stabilirea trase ului real pe care tre­ buie să îl urm eze titularul. în regim ul fostului Cod civil, literatura juridică şi practica judecătorească au ară­ tat că grăniţuirea, în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri, este, pe de o parte, o obligaţie reală de a face (p ro p te r rem ), iar, pe de altă parte, privită [1] A se vedea C. O p r işan , Ioc . cit., p. 112.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 29

exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită, este un atribut al dreptului real[1]. A ceastă construcţie ju ridică alcătuită dintr-un drept şi o obligaţie este un atribut esenţial al dreptului de proprietate121. C hiar dacă art. 560 NCC vorbeşte despre obligaţia de grăniţuire, acesta este plasat după textul care delim itează întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acestea neputând răm âne fără contur131, astfel că dreptul de proprietate conferă titularului său şi dreptul de a pretinde proprietarilor vecini delim itarea m aterială a întinderii drepturilor lor. Aşadar, există atât dreptul la grăniţuire, cât şi obligaţia de a o efectua. A cţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclam an tul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanţa să determ ine, prin sem ne exterioare, întinderea c e lo r două fonduri în v e c in a tă . A cţiunea în grăniţuire îşi justifică raţiunea atât în cazul inexistenţei unei delim i­ tări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care astfel de sem ne există, dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească şi sunt contesta­ te de părţi151. 379. C ara cte re ju rid ice. A cţiu nea în grăniţuire este privită ca o acţiune p etito­ rie161, im obiliară şi im prescriptib ilă . în literatura de specialitate171 s-a susţinut că această acţiune se situează la lim ita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real, în general, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin ea nu se apără posesia, ca în cazul străm utării de hotare. G răniţuirea este o acţiune im obiliară, întrucât prin ea se delim itează două fo n ­ duri (terenuri). C aracterul im prescriptibil al acestei acţiuni rezultă din faptul că ea este un atribut al dreptului de proprietate im obiliară, im prescriptibil şi perpetuu. Exercitarea acestui drept constituie o facultate ce nu se stinge prin neuz*23*67[8). în cadrul acţiunii în grăniţuire, părţile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urm ează să se fixeze sem nele exterioare dintre fondurile în ve ci­ nate, fără a fi însă obligate a dovedi însăşi existenţa dreptului asupra porţiunilor de teren pentru care se stabileşte hotărnicia191. Astfel, în practica noastră judiciară 111 A se vedea C. B îr s a n , A cţiunea în grăniţuire, în R.R.D. nr. 8/1984, p. 34; a se vedea şi Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 200/1982, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 60. [2] A se vedea P. P erju , P roblem e p riv in d acţiunea în grăniţuire, în D reptul nr. 6/1991, p. 32; V. T er zea , A cţiunea în grăniţuire, în D reptul nr. 12/2006, p. 55 şi urm. [3] A se vedea P. P e r ju , I o c . cit., p. 33. 141 C. B îr san , loc. cit., p. 34; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1989/1987, în R.R.D. nr. 3/1988, p. 59; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1303/1982, în R.R.D. nr. 8/1983, p. 60; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 255/1982, în R.R.D. nr. 12/1982, p. 59; C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4032 din 17 octom brie 2013, în P.R. nr. 6/2014. [5! C.S.J., s. civ., dec. nr. 1330 din 5 mai 1995, în Dreptul nr. 3/1996, p. 79-80. [6) A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 15/1970, în R epertoriu 1969-1975, p. 96; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1448/1971, în C.D. 1971, p. 181; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 255/1992, supra cit. [7] A se vedea C. O p r iş an , I o c . cit., p. 112. [8' A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 200 din 3 februarie 1982, în R.R.D. nr. 11/1982, p. 60. 191 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 15/1970 şi dec. nr. 1448/1971, supra cit.

330

D re p tu rile reale p rin cip a le

dezvoltată în m aterie în sistem ul fostului Cod civil, dar care îşi păstrează pe deplin aplicabilitatea şi în prezent, s-a decis în m od constant că dreptul la acţiunea în grăniţuire sem nifică posibilitatea pentru proprietar sau orice altă persoană ce este titularul unui drept real asupra unui fond lim itrof de a pretinde vecinului său, printr-o asem enea acţiune în justiţie, restabilirea hotarulu i ce separă fondurile învecinate şi m arcarea acestora p rin sem ne m ateriale vizibile. într-o astfel de acţiune, ju d e că to ­ rul nu are a se pronunţa asupra întinderii dreptului de proprietate, ci asupra form ei terenului, în partea din litigiu al cărei contur este fixat decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determ inată prin sem ne vizibile[1]. Dacă prin acţiunea în grăniţuire se cere şi o parte determ inată din terenul lim i­ trof, deţinută fără drept de pârât, fosta instanţă suprem ă a decis că ea im plică şi o revendicare, iar reclam antul trebuie să îşi dovedească dreptul său de proprietate12', potrivit principiilor aplicabile în m aterie. în practica judecătorească mai veche s-a statuat în sensul că, atunci când grăniţuirea im plică desfiinţarea unor lucrări ce s-au efectuat pe traseul dintre proprietăţi, nu se poate dispune desfiinţarea lor, chiar dacă au fost efectuate fără autorizaţie, decât cu autorizaţie adm inistrativă prealabilă131. C onsiderăm că soluţia se im pune şi în prezent, din m om ent ce, aşa după cum am arătat, Legea nr. 50/1991, republicată, cu m odificările ulterioare, im pune autorizarea adm inistrativă prealabilă pentru orice desfiinţare de construcţii (art. 1)*23(4]. D eoarece acţiunea în grăniţuire are ca finalitate delim itarea unor p ro p rietăţi exclusiv lim itrofe, este inadm isibilă între coproprietari cu privire la fondul ce form ea­ ză obiectul co proprie tă ţif5]. într-o jurisprudenţă din sistem ul fostului Cod civil s-a decis că, dacă terenul pentru care se cere grăniţuirea este proprietate pe cote-părţi atât a reclam antului, cât şi a altor coindivizari care nu sunt părţi în proces, acţiunea în grăniţuire form ulată doar de un coproprietar este prem atură. Acesta trebuie mai întâi să introducă acţiune de ieşire din indiviziune şi, num ai după aceea, dacă în lo­ tul ce i s-a atribuit este cuprinsă şi suprafaţa de teren în litigiu, poate cere grănitu ire a [6]. A ceastă soluţie este în prezent depăşită. într-adevăr, am arătat că, potrivit art. 643 NCC, fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea sa procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare, deci cu atât mai m ult atunci când este vorba despre o acţiune în grăniţuire.

111 A se vedea I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2526 din 31 m artie 2005, în D rep­ tul nr. 4/2006, p. 273-274; I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2153 din 18 m artie 2005, în D reptul nr. 8/2006, p. 213-214. [2] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 255 din 11 februarie 1982, dec. nr. 918/1971, dec. nr. 15/1970 şi dec. nr. 1448/1971, supra cit. [3] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2024 din 12 decem brie 1981, în C.D. 1981, p. 26, pronunţată în tim p ce era în vigoare Legea nr. 58/1974, şi dec. nr. 144/1958. [4! A se vedea supra, nr. 113. 151 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2522 din 24 noiem brie 1989, în Dreptul nr. 8/1990, p. 78. l6) A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 571 din 29 m artie 1990, în D reptul nr. 9-12/1990, p. 220.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

331

Dacă terenul este bun com un, acţiunea trebuie form ulată de am bii soţi[1]. G răniţuirea poate fi cerută de nudul proprietar, precum şi de titularii altor drep­ turi reale principale - uzufructuar, superficiar - , dar nu poate fi prom ovată de chiriaş sau arendaş. Instanţa noastră suprem ă a decis în sensul că acţiunea în grăniţuire poate fi prom ovată şi îm potriva chiriaşului sau arendaşului, dar cu introducerea în cauză ş i a proprietarulu i fondului deţinut de acesta121. 380. Efectele acţiunii în grăniţuire. H otărnicia produce efecte num ai cu privire la delim itarea fondurilor ce aparţin părţilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul real, astfel că oricare dintre ele poate introduce, ulterior, o acţiune în revendicare privind suprafaţa determ inată de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în acţiunea de grăniţuire. T rasarea lim itelor dintre cele două fonduri are însă autoritate de lucru judecat între părţile care au participat la proces. O nouă acţiune poate fi introdusă num ai dacă lim itele au dispărut. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor, poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare131. Potrivit dispoziţiilor art. 560 NCC, cheltuielile grăniţuirii urm ează a fi suportate deopotrivă de am bele părţi ori în m od egal de toate părţile în proces, atunci când grăniţuirea se face între mai m ulţi proprietari învecinaţi. Acestea vor fi cheltuieli necesare prin trasarea lim itelor în m odul decis de instanţa de judecată, şi nu cheltuielile de judecată, ce au a fi suportate potrivit norm elor de procedură civilă în m aterie. N iciunul dintre proprietarii terenurilor învecinate nu este însă îndreptăţit să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie îm povărătoare pentru celălalt vecin, dacă acesta nu a consim ţit, pentru că dreptul unui vecin de a-l obliga pe celălalt la grăniţuire nu poate să constituie o exercitare abuzivă a propriului său drept*141.

Secţiunea a 5-a. Acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate publica şi a drepturilor reale corespunzătoare proprietăţii publice §1. Acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate publică 381. Precizări prelim inare. Datorită im portanţei şi destinaţiei lor, anum e aceea de a satisface interese de ordin general, social, la nivel naţional sau la nivelul unităţilor adm inistrativ-teritoriale, am arătat la m om entul potrivit că bunurile proprie­

[11 A se vedea Trib. jud. Bacău, dec. civ. nr. 403 din 17 aprilie 1981, în R.R.D. nr. 3/1982, p. 59. [2] A se vedea I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 123 din 13 ianuarie 2005, în J.S.C . 2005, p. 7. 131 A se vedea C. B îr s a n , Ioc. cit., p. 37-38. 141 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 529 din 9 m artie 1982, în I.G. M ih u ţă , R eper­ toriu de p ractică ju d icia ră în m aterie civilă a Tribunalului Suprem ş i a a lto r instanţe ju d e c ă to ­ reşti pe a n ii 1980-1985, Ed. Ş tiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 247.

332

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

tate publică au un regim juridic deosebit. Dreptul de proprietate publică este in a­ lienabil, im prescriptib il şi insesizabil. Ca orice drept subiectiv, am văzut că dreptul de proprietate publică are un titu ­ lar - statul sau unităţile adm inistrativ-teritoriale. Titularii acestui drept îl pot apăra prin m ijloace nespecifice de drept civil, cum ar fi acţiunile în răspundere civilă delictuală ori contractuală sau izvorâte dintr-o îm bogăţire fără ju stă cauză. Astfel, art. 865 alin. (1) NCC dispune că titularii dreptului de proprietate publică au obli­ gaţia apărării ei prin justiţie, ceea ce presupune îndatorirea de a lua toate m ăsurile necesare pentru apărarea proprietăţii publice, mai întâi de ordin adm inistrativ, prin cunoaşterea exactă a situaţiei bunurilor care form ează obiectul acestui drept, şi apoi de ordin judiciar, prin intentarea acţiunilor în justiţie prin care el este apărat. Iar cea mai energică acţiune civilă de apărare a dreptului de proprietate publică este acţiunea în revendicare, atunci când bunul se găseşte la un terţ care îi neagă dreptul şi refuză restituirea lui. Aceasta este, în definitiv, protecţia acordată titularului oricărui drept real. Desigur, situaţia apare mai m ult teoretică pentru bunurile care, p rin natura lor, fac parte din dom eniul public al statului sau al unităţilor adm inistra­ tiv-teritoriale. Ne este greu să concepem că cineva ar putea intra în stăpânirea unei ape cu potenţial energetic valorificabil, spre exem plu, sau a unui alt bun prevăzut de art. 136 alin. (3) din C onstituţie şi ar refuza restituirea acestuia. Problem a se poate pune însă din plin cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. Asem enea bunuri pot fi ş i\ n proprietate privată. Deci, nu este de exclus ipoteza în care un bun proprietate publică prin destinaţia legii - un tablou dintr-o colecţie de artă dintr-un muzeu naţional sau de interes local, o piesă num ism atică, o clădire intrată legal în dom eniul public de interes naţional sau local etc. - să iasă din sfera acestei proprietăţi şi să intre, fără drept, în stăpânirea oricărui alt subiect de drept privat. într-o asem enea situaţie, trebuie să se recunoască titularului dreptulu i de proprietate publică posibilitatea in ten tării une i a cţiun i în re ­ vendicare, pentru a reintra în stăpânirea bunului său. 382. Titu larii acţiunii. în calitate de titulari ai dreptului de proprietate publică, statul şi unităţile sale adm inistrativ-teritoriale vor avea calitatea de reclam ant într-o acţiune în revendicare întem eiată pe acest drept. A nterior intrării în vigoare a noului Cod civil şi m odificării Legii nr. 213/1998 prin art. 89 din Legea nr. 71/2011, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 dispunea că, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate publică, statul este reprezentat de M inisterul Finanţelor, iar unităţile adm inistrativ-teritoriale de către consiliile ju d e ţe ­ ne, de C onsiliul G eneral al M unicipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau m andat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului ju deţean sau prim arului. Acesta poate desem na un alt funcţionar sau un avocat spre a-l reprezenta în faţa instanţei. Am considerat însă că textul are a fi aplicabil şi în privinţa litigiilor care poartă asupra însuşi dreptului de proprietate publică111. Deşi prin art. 89 din Legea nr. 71/2011 art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 a fost m odificat, în sensul că, în prezent, el dispune că organele de stat m enţionate vor reprezenta statul în privinţa [11 A se vedea C. BÎ rsan , op. cit. (2008), p. 231; în acelaşi sens, a se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 491.

V III. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

333

litigiilor privitoare la dreptul de adm inistrare, credem că această dispoziţie are a fi aplicată nu num ai la aceste litigii, ci şi la cele care au ca obiect însuşi dreptul de proprietate publică. Nu este de conceput ca în astfel de litigii să se aplice norm ele de drept com un de reprezentare a acestor organe în procesele civile111. A ceastă interpretare se im ­ pune şi prin prism a obligaţiei im puse de art. 865 alin. (2) NCC titularilor drepturilor reale corespunzătoare proprietăţii publice de a inform a pe p ro p rie ta r - statul ori unităţile sale adm inistrativ-teritoriale - despre orice tulburare adusă dreptulu i de proprietate publică.

383. Caractere juridice. A cţiunea în revendicare a dreptului de proprietate publică este o acţiune petitorie, reală şi im prescriptibilă. Este o acţiune petitorie, pentru că în cadrul ei se pune în discuţie însăşi existenţa acestui drept; în acelaşi tim p, întem eindu-se pe dreptul real principal de proprietate publică, ea este o a c ­ ţiune reală. Cât priveşte caracterul său im prescriptibil, în prim ul rând această a c­ ţiune, ca orice acţiune în revendicare, este im prescriptibilă. în acest sens, art. 865 alin. (3) NCC prevede că dispoziţiile art. 563, potrivit cu care dreptul la acţiunea în revendicare este im prescriptibil, se aplică în m od corespunzător şi atunci când o asem enea acţiune priveşte dreptul de proprietate publică. A ceasta înseam nă că titularul dreptului de proprietate publică nu num ai că are dreptul de a-l revendica de la persoana care îl deţine pe nedrept, dar el va fi îndreptăţit să ceară, dacă este cazul, despăgubiri în condiţiile legii [art. 563 alin. (1) NCC]. în acelaşi tim p, există o particularitate a caracterului im prescriptibil al dreptului de proprietate publică, în sensul că acestei acţiuni nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 859 alin. (2) NCPC (art. 520 fostul C. proc. civ.) privitoare la term enul de 3 ani în care poate fi intentată acţiunea în revendicare a unui bun im obil dobândit prin adjudecare în cadrul unei proceduri de executare silită im obiliară şi nici term enul de 1 an prevăzut de art. 572 NCC pentru revendicarea unei bucăţi de teren des­ prinse prin avulsiune; şi în aceste două situaţii speciale, acţiunea în revendicare este im prescriptibilă extinctiv. De asem enea, această acţiune este im prescriptibilă ş i achizitiv, ea nu ar putea fi paralizată prin invocarea de către pârât a dobândirii dreptului de proprietate asu ­ pra bunului revendicat prin uzucapiune, tabulară ori extratabulară (art. 930 şi urm. NCC), ori a dobândirii proprietăţii bunurilor m obile prin posesia de bună-credinţă, în condiţiile art. 937-938 NCC. C ât priveşte proba dreptului de proprietate publică în cadrul acestei acţiuni în revendicare, ea se va face potrivit dreptului com un în m aterie; reclam antul, res­ pectiv statul ori unităţile sale adm inistrativ-teritoriale, trebuie să facă proba dreptu­ lui de proprietate. § 2 . A c ţiu n e a în re v e n d ic a re a d re p tu rilo r re a le c o re s p u n ză to a re d re p ­ tu lu i de p ro p rie ta te pub lică

384. Precizări prealabile. Am arătat că, atât potrivit dispoziţiilor constituţionale, cât şi celor cuprinse în C apitolul II din Titlul VI al noului Cod civil consacrat dreptu­ 111 în acelaşi sens, F l .A. B a ia s , op. cit. (2012), p. 891.

3 34

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

lui de proprietate publică, bunurile ce form ează obiectul acestui drept pot fi date în adm inistrare, pot fi concesionate ori date în folosinţă, beneficiarii dobândind în patrim oniile lor drepturi reale principale, opozabile tuturor subiecţilor de drept, cu particularitatea că ele se constituie prin acte de drept public, şi nu prin acte juridice de drept privat. Ca drepturi subiective, dreptul de adm inistrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă pot fi apărate şi prin m ijloace de drept civil, atât specifice, în cadrul că ­ rora este pusă în discuţie însăşi existenţa acestor drepturi, cât şi nespecifice-, prin­ tre acestea din urm ă ar putea fi o acţiune în răspundere civilă delictuală sau con­ tractuală ori o acţiune izvorând din îm bogăţirea fără justă cauză. în acelaşi tim p, trebuie subliniat faptul că apărarea acestor drepturi trebuie privită în contextul apă­ rării a însuşi dreptului de proprietate publică. într-adevăr, potrivit art. 865 alin. (2) NCC, titularii drepturilor reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică au două obligaţii esenţiale: a) să inform eze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică; b) să introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condiţi­ ile prevăzute de C odul de procedură civilă. în acelaşi tim p, ei au posibilitatea să îşi apere drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice ca titulari ai acestor drepturi, ori de câte ori s-ar produce încăl­ carea lor. 385. A părarea dreptului de adm inistrare. Potrivit art. 870 alin. (1) NCC, apă­ rarea în justiţie a dreptului de adm inistrare revine titularului acestui drept. D ispoziţiile noului Cod civil califică, printr-o norm ă de trim itere, acţiunea prin care se pune în discuţie dreptul de adm inistrare ca fiind o acţiune confesorie. într-adevăr, potrivit art. 870 alin. (2) NCC privitor la apărarea dreptului de adm inis­ trare, acţiunii prin care se apără acest drept i se aplică, în m od corespunzător, dispoziţiile art. 696 alin. (1) NCC privitoare la acţiunea confesorie de superficie. Această trim itere este de natură să dea răspuns la întrebarea dacă, având în vede­ re natura de drept public a raporturilor juridice pe baza cărora s-a născut dreptul de adm inistrare, acţiunea confesorie ar putea fi intentată şi îm potriva titularului drep­ tului de proprietate publică, „constituent” al dreptului de adm inistrare, respectiv sta­ tul ori o unitate adm inistrativ-teritorială a acestuia. R ăspunsul la această posibilă întrebare este afirm ativ, deoarece, potrivit art. 696 alin. (1), acţiunea confesorie de superficie poate fi intentată chiar îm potriva proprietarului terenului. A ceasta în ­ seam nă că acţiunea confesorie întem eiată pe dreptul de adm inistrare poate fi in­ tentată de titularul său chiar îm potriva statului ori îm potriva unităţii adm inistrativteritoriale prin ale căror acte s-a născut111. Privitor la regim ul ju rid ic al acestei acţiuni, ea este o acţiune petitorie, în cadrul ei discutându-se existenţa dreptului de adm inistrare, este o acţiune reală, înte m eia­ tă pe acest drept real, şi este o acţiune im prescriptibilă. Ea este im prescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv, dreptul de adm inistrare fiind constituit pe baza drep­ tului de proprietate publică, la rându-i im prescriptibil extinctiv şi achizitiv. Deşi im ­ prescriptibilă, acţiunea confesorie de adm inistrare va putea fi intentată de titular 1 [1] A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 493; F l .A. B a ia s , op. cit. (2012), p. 899.

VIII. A p ă ra re a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

335

câtă vrem e are un asem enea drept în patrim oniul său; ea nu are cum „supravieţui” stingerii acestuia. Sarcina probei dreptului de adm inistrare revine reclam antului, iar dovada exis­ tenţei acestui drept în patrim oniul său poate fi făcută num ai cu actul de drept public prin care el s-a născut™. 386. A p ărarea dreptului de con cesiune şi a dreptului de folo sin ţă. în două texte, practic sim ilare - art. 873 privind apărarea dreptului de concesiune, respectiv art. 875 privind apărarea dreptului de folosinţă - , noul Cod civil determ ină regim ul ju ridic al apărării în justiţie a acestor drepturi reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică. Acest regim juridic este sim ilar celui aplicabil apărării dreptului de adm inistrare, pe care l-am arătat mai sus. Astfel, ca şi art. 870 alin. (1) NCC, art. 873 alin. (1) dispune că apărarea în justiţie a dreptului de concesiune revine concesionarului, iar art. 875 alin. (1) prevede că apărarea în justiţie a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit revine titularului acestui drept. Cel de-al doilea alineat al am belor acestor din urm ă texte trim ite la aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 696 alin. (1) NCC, ceea ce înseam nă că ac­ ţiunea în justiţie prin care s-ar putea pune în discuţie însăşi existenţa dreptului de concesiune ori a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit întem eiate pe dreptul de pro­ prietate publică este o acţiune confesorie specifică, petitorie, reală ş i im prescrip­ tibilă a tât extinctiv, câ t ş i achizitiv, întocm ai ca şi acţiunea confesorie întem eiată pe dreptul de adm inistrare .

111 Ibidem. [2] A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 493; F l .A. B a ia s , op. cit. (2012), p. 903-904.

Capitolul al IX-lea. Posesia Secţiunea 1. Noţiuni generale 387. D efiniţia posesiei. Articolul 1846 alin. (2) fostul C. civ^defineai posesia ca „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în num ele nostru” . întreaga doctrină corespunzătoare sistem ului fostului Cod civil arăta că definiţia astfel form ulată nu era suficient de lim pede şi, în orice caz, nu era com pletă. Ea era criticabilă, mai întâi, pentru că definirea posesiei prin cuvântul „deţinere” , al cărui sens în sistem ul nostru de drept este altul decât acela al posesiei, era de natură a produce confuzii111. în al doilea rând, definirea posesiei ca fiind „folosirea de un drept” putea, de asem enea, crea confuzii, întrucât în dreptul nostru între po­ sesie şi folosirea unui drept era şi o concordanţă: posesiunea poate să existe şi să se bucure de protecţie legală, chiar dacă posesorul nu are un drept asupra lucrului. ! în prezent, art. 916 NCC dispune m ult mai precis că\posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către o persoană^ [care îl stăpâneşte şi care se com portă ca un proprietar al acelui bun şi că posesor poate fi cel ce se com portă ca titular al unui a lt drept real, cu excepţia drepturilor, ranţie. / "îfrtfre p iu l cIvT ro m â n , posesia nu este concepută ca o stare de drept, ci ca o stare de fapt, constând în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se com portă ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra acelui lucru. Sau, altfel spus, posesia este stăpânirea de fapt a unui lucru, care, din punctul de vedere al com portării posesorului, apare ca fiind m anifestarea exterioară a unui drept real*[2). ■■—7iin,,ll,Ii e) trecerea bunului în proprietate publică; ~“ f) înscrierea dreptului de proprietate al com unei, oraşului sau m unicipiului, după caz, conform art. 889 alin. (2) NCC, adică în ipoteza în care proprietarul unui bun im obil renunţă la dreptul său de proprietate asupra acelui bun printr-o declaraţie autentică notarială, înregistrată la biroul de cadastru şi publicitate im obiliară, pentru a se înscrie radierea dreptului celui care era înscris ca titular, respectiv renunţătorul, şi o altă persoană nu a solicitat înscrierea în tem eiul uzucapiunii; g) deposedare, dacă posesorul răm âne lipsit de posesia bunului mai m ult de un a n . ----------------------------------------------Se poate observa că textul reglem entează cauze de „încetare” , de fapt de pier­ dere a posesiei, care ţin fie de m anifestarea de voinţă a titularului, cum ar fi aban­ donarea bunului m obil ori înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun im obil, fie sunt independente de voinţa sa, cum ar fi pieirea bunului dintr-un caz fortuit ori de forţă m ajoră sau deposedarea făcută de un terţ, dacă aceasta are o durată mai m are de un an. De asem enea, unele cauze ţin de pierderea unui elem ent al posesiei, cum este situaţia tran sfor­ m ării ei în detenţie precară, titularul pierzând, în această ipoteză, anim us sib i habendi, el continuând a avea corpus, ori pot ţine de pierderea am belor elem ente ale posesiei, cum ar fi situaţia înstrăinării bunului ori aceea a trecerii bunului în proprietate publică.

Secţiunea a 3-a. Viciile posesiei §1. Consideraţii generale 398. C alităţile pe care trebuie să le în trun ească posesia. Pentru a produce efectele pe care legea le prevede, este necesar ca posesia să fie utilă, adică ne­ viciată. Din acest punct de vedere, art. 922 alin. (1) NCC dispune că, în afara situaţiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decât o posesie utilă. A ceasta înseam nă că nu este suficientă întrunirea celor două elem ente constitutive ale posesiei pe care le-am exam inat mai sus, ci trebuie ca posesia să fie însoţită de anum ite calităţi. 111 C onstitutul posesor apare în situaţia în care un proprietar vinde lucrul său unui cum pă­ rător. A cesta din urm ă, deşi a devenit proprietar, lasă lucrul mai departe în detenţie vânzăto­ rului, care devine, de exem plu, chiriaş al lucrului. Vânzătorul va fi, de data aceasta, un sim plu detento r precar, deoarece el nu mai stăpâneşte lucrul ca proprietar; el are corpus, dar nu mai are anim us.

344

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

R eferindu-se la aceste calităţi cerute pentru a se produce unul dintre principale­ le efecte ale posesiei, care este prescripţia achizitivă (uzucapiunea), art. 1847 fos­ tul C. civ. dispunea: „ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntre­ ruptă, netulburată, publică şi sub num e de proprietar” . Deşi textul se referea la calităţile cerute pentru uzucapiune, în realitate se con­ sidera că aceste calităţi erau necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. Se reţinea că însuşirea pe care o cerea textul fostului Cod civil în art. 1847 ca posesia să fie neîntreruptă nu reprezenta o „calitate” a posesiei, ci o condiţie ce ţinea de curgerea term enului de prescripţie, pentru a se putea dobândi prin uzu­ capiune dreptul real asupra bunului. Cât priveşte celelalte calităţi m enţionate în art. 1847, se arăta că lipsa lo r consti­ tuie tot atâtea vicii ale posesiei, care o îm piedică să producă efectele prevăzute de lege. 399. Viciile posesiei în sistem ul fostului Cod civil. Enum erare. Contrariul fiecăreia dintre calităţile pe care trebuie să le întrunească posesia constituie vicii ale acesteia. în consecinţă, viciile posesiei, aşa cum rezultă din art. 1847 fostul C. civ., erau considerate a fi: a) discontinuitatea; b) violenţa-, c) clandestinitatea-, d) p re ­ caritatea. O rem arcă specială era făcută în legătură cu precaritatea, care era şi este în realitate mai m ult decât un viciu al posesiei; aşa cum am arătat m ai sus, precarita­ tea presupune lipsa elem entului intenţional, subiectiv al posesiei, deci presupune lipsa însăşi a posesiei. în schim b, doctrina şi jurisprudenţa au reţinut că în fostul nostru Cod civil nu era reglem entat un adevărat alt viciu, echivocul; posesia este echivocă atunci când actele de stăpânire exercitate de către posesor pot fi interpretate şi altfel decât ca fiind corespunzătoare elem entului psihologic propriu posesiei. Cu alte cuvinte, posesia este echivocă atunci când nu se poate şti n ici că există anim us sib i habendi, d a r n ici că acesta nu există. Echivocul nu se confundă deci cu precaritatea. El poate rezulta, de exem plu, din faptul com unităţii de locuinţă a două persoane, care folosesc şi stăpânesc lucrurile aflate în acea locuinţă. Poate rezulta, de asem enea, din starea de coproprietate: dacă unul dintre coproprietari face acte de folosinţă cu privire la întregul bun, aflat în coproprietate, nu se poate şti dacă acel act este făcut în calitate de titular pro p arte al dreptului sau cu voinţa de a se com porta ca posesor exclusiv al întregului bun[1]. De aceea, în literatura de specialitate s-a considerat că, de lege ferenda, avea a fi reţinut caracterul distinct al echivocului ca viciu al posesiei, alături de celelalte vicii ale posesiei121.

111 A şa după cum se arată într-o decizie a fostului Tribunal Suprem , „m oştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii, cât tim p se găsesc în stare de indiviziune, m otiv pentru care p osesia lor, a vâ n d un caracter echivoc (s.n., C .B.), nu poate fundam en ta dobând ire a dreptului de proprietate prin uzucapiune” (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 769 din 21 aprilie 1979, în R.R.D. nr. 10/1979, p. 65). [2] A se vedea T r . Io n a ş c u , Ideea de aparenţă ş i rolul său în dreptul civil m odern, Bucu­ reşti, 1943, p. 401; G.N. L uţescu , op. cit., p. 209; în sensul că „opţiunea legiuitorului român

IX. P o se sia

345

De altfel, este de reţinut că şi practica judiciară pare să fi consacrat echivocul ca viciu al posesiei în dreptul nostru civil. Astfel, o curte de apel a decis că „din probele testim oniale adm inistrate în cauză a rezultat că posesia reclam an ţilor a fost echivocă, ceea ce reprezintă un viciu a l posesiei, care nu poa te duce la d o ­ bândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune/’1^ (s.n., C.B.). 400. Viciile posesiei în noul Cod civil. Enum erare. Potrivit art. 922 alin. (2) NCC, nu este utilă posesia discontinuă, tulburată ori clandestină^ până la proba contrară, posesia este prezum ată a fi u tilă jT e xtu l im pune cel puţin două observaţii. "MăTîntâi, l i r t f 922 aîîrT"\2)lu F mai vorbeşte, ca în sistem ul fostului Cod civil în m ate­ rie, de calităţile necesare posesiei, apte că conducă la dobândirea dreptului de pro­ prietate prin uzucapiune, ci de posesia care nu este utilă, din m om ent ce apare ca fiind discontinuă, tulburată ori clandestină. Aceasta înseam nă că în sistem ul noului C od civil viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenţa şi clandestinitatea. In al doilea rând, legiuitorul nu şi-a însuşit „sugestia” doctrinei şi a jurisprudenţei şi nu a inclus echivocul printre viciile posesiei; de lege lata, în dreptul civil român echivocul nu este un viciu al posesiei. Dar, în mod judicios, noul Cod civil nu mai reţine precaritatea ca viciu al posesiei, aceasta având sem nificaţia lipsei posesiei, chiar dacă şi ea poate fi apărată prin acţiunile posesorii [art. 949 alin. (2) NCC]. în sfârşit, în partea sa finală, art. 922 alin. (2) NCC instituie prezum ţia relativă legală de utilitate a posesiei, deci inexistenţa viciilor acesteia. Proba contrară, a eventualei existenţe a acestor vicii, se poate face cu orice m ijloc de probă.

401. Noţiune. După cum se arăta în art. 1848 fostul C. civ., posesia „este dis­ continuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu interm itenţe ano r­ m ale” . D iscontinuitatea nu se confundă cu întreruperea posesiei, aceasta din urm ă fiind nu un sim plu viciu, ci o cauză de încetare a posesiei. D esigur că, pentru ca posesia să fie continuă, nu se cere ca posesorul să se găsească în contact perm anent cu lucrul şi să facă zilnic acte de folosinţă a acestuia. Există continuitate dacă actele de stăpânire se fac cu regularitatea pe care natura lu crului o im pune. Deci continuitatea nu exclude interm itenţa în stă­ pânirea lucrului, dacă natura lucrului o im pune. Nu trebuie, spre exem plu, stăpânită o păşune în tim pul iernii. R eglem entarea discontinuităţii din noul Cod civil nu s-a îndepărtat de cea cu­ prinsă în vechiul cod, în prezent abrogat. într-adevăr, potrivit art. 923 NCC, posesia este discontinuă atât tim p cât posesorul o exercită cu interm itenţe anorm ale după natura lucrului; aşadar, textul este mai precis şi ne perm ite să definim discontinuita­ tea ca acel viciu al posesiei ce constă în exercitarea ei cu interm itenţe anorm ale în raport cu natura lucrului. *1

este corectă” , considerându-se că echivocul nu este un viciu al posesiei, a se vedea V. S to ic a , op. cit., voi. I, p. 174-177. 111 A se vedea C .A. Cluj, s. civ., m un. şi asig. soc., min. şi fam ., dec. nr. 849/R din 25 aprilie 2007, în B.C.A. nr. 3/2007, p. 9.

346

D re p tu rile reale p rin cip a le

în cele din urmă, continuitatea şi interm itenţa anorm ală reprezintă chestiuni de fapt, aflate la aprecierea instanţei, care va decide pornind de la situaţia concretă a naturii bunului posedat. ___în ceea ce priveşte sarcina probei discontinuităţii, aceasta incum bă celui care pretinde că posesia a fost lovită de acest viciu. în orice caz, viciul discontinuităţii nu are a fi confundat cu încetarea p o se sie i în ca zul nee xercitării e i tim p de un an, prevăzută de art. 921 lit.'g j NCC; pentru a pu­ tea vorbi despre discontinuitate, şi nu de pierderea posesiei, se im pune ca interm i­ tenţa anorm ală a exercitării ei să fie mai m ică de un an[1]. / 402.

C aractere juridice. Viciul discontinuităţii are urm ătoarele caractere ju rid i­

ce: a) este tem porar, ceea ce înseam nă că încetează dacă actele de stăpânire devin regulate potrivit naturii lucrului; b) este absolut, în sensul că poate fi invocat de către orice persoană interesată [art. 926 alin. (1) NCC]; c) se aplică, de regulă, în cazul po se sie i n e m işcăto are loj^de îndată ce în privin­ ţa bunurilor m işcătoare operează regula înscrisă în art. 937 alin. (1) NCC, potrivit cu care posesorul de bună-credinţă al unui bun m obil pe care l-a dobândit printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros devine proprietarul acestuia din m om en­ tul în care a intrat în posesia efectivă a bunului. Totuşi, discontinuitatea posesiei bunurilor m obile nu este de exclus în situaţiile în care posesia nu conduce la do ­ bândirea dreptului de proprietate în condiţiile acestor dispoziţii ale art. 937 alin. (1) NCC.

403. Noţiune. Articolul 1851 fostul C. civ. dispunea că posesia „este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau dîn partea adversarului” .\Din redactarea deficitară a acestui text rezulta că nu este suficient ca posesia să fie începută în m od paşnic, dar şi că ea trebuia să fie m enţinută în continuare - conservată - tot astfel. Interpretată a d litteram , dispoziţia legală citată ar putea duce la concluzia că nu num ai violenţa activă, cum ar fi norm al, dar şi violenţa pasivă, în apărare a posesorului ar fi suficientă pentru a-i vicia posesia. în literatura de specialitate*121 se adm itea, pe drept cuvânt, că violenţa pasivă din partea posesorului, când atacul violent provine din partea unui terţ, nu era de na­ tură a vicia posesia. O altă soluţie ar avea drept rezultat a oferi terţului interesat putinţa ca, pe calea exercitării unor acte violente, să determ ine vicierea posesiei, deşi posesorul, aflat într-o adevărată legitim ă apărare, nu a avut nicio iniţiativă violentă, nici în dobândirea şi nici în conservarea posesiei.

[11 A se vedea I.O. C ă lin e s c u , în F l .A. B a ia s , E. C h elar u , R. C o n stan tin o vic i , I. M acovei (coord.), op. cit., p. 957. 121 A se vedea G.N. L u ţe s c u , op. cit., p. 202 şi doctrina acolo citată.

IX. P o se sia

347

404. C aractere juridice. Viciul violenţei prezintă urm ătoarele caractere juridice: — a)~esîe_re]ativ, în sensul că poate fi invocat num ai de către cel îm potriva căruia s^a~axerritat. violenţa. Faţă de celelalte persoane, posesia nu este afectată de acest v ic iu [art. 926 alin. (2) NCC]; b) este tem porar, ceea ce înseam nă că, de îndată ce violenţa a încetat, posesia _ redevine utilă; c) se aplică a tâ t în privinţa p o se sie i nem işcătoarelor, cât ş i a b u n urilor m işcă__ toare.

405. Noţiune. A rticolul 1847 fostul C. civ. cerea ca posesia să fie p ub lică, adică să se exercite pe faţă, aşa cum ar exercita-o proprietarul. Posesia „este clandesti­ nă - spunea art. 1852 din acelaşi cod - când posesorul o exercită în ascuns de ^ a d v e rs a ru l său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască” . Articolul 925 NCC prevede că posesia este clandestină dacă este exercitată astfel încât nu poate fi cunoscută. C landestinitatea se poate concepe foarte uşor în privinţa bunurilor m obile, ea fiind mai greu de im aginat în cazul im obilelor111. 406. C aractere ju ridice. Viciul clandestinităţii are urm ătoarele caractere juridi-

_ceL_ __ a) este relativ, el putând fi invocat num ai de către cel faţă de care posesia a fost exercitată pe ascuns; num ai persoana faţă de care posesia este clandestină poate invoca acest viciu, dispune art. 926 alin. (2) NCC; b) este tem porar, deoarece încetează de îndată ce posesia a devenit publică.

407. Noţiune. Deşi fostul Cod civil trata precaritatea în rândul viciilor posesiei, în realitate, aşa cum am arătat mai sus, precaritatea este m ai m ult decâ t atât, este lipsa însăşi a posesiei. C eea ce este caracteristic pentru precaritate este faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de anim us sib i habendi, deci de elem entul intenţional, psihologic al po­ sesiei. A ceasta înseam nă că actele sau faptele m ateriale de folosinţă ori de putere asupra lucrului sunt săvârşite nu pentru sine, ci pentru altcineva121.12

[1] în practica judiciară s-a decis în sensul că, dacă clandestinitatea se poate concepe cu uşurinţă în m ateria bunurilor m obile, care sunt susceptibile de posesie ascunsă, pentru im o­ bile este mai greu de realizat, un exem plu mai m ult teoretic fiind acela al cazului proprietaru­ lui care sapă o pivniţă sub imobilul vecin sau cazul în care sapă o galerie necesară pentru exploatarea subsolului unei proprietăţi vecine; a se vedea C.A. Constanţa, dec. civ. nr. 1094/C din 20 octom brie 2004, în B.J. 2004, Ed. Lum ina Lex, Bucureşti, 2005, p. 70. [2) R eferindu-se la exercitarea num ai a stăpânirii în fapt a lucrului de către detentorul precar, practica ju decătorească foloseşte uneori term enul, im propriu, de p osesie precară. Astfel, într-o decizie, se arată că chiriaşul, „exercitând o posesie precară, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, cât tim p exercită posesia ca locatar, şi nu ca proprietar” (s.n., C .B.) (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1518 din 4 octom brie 1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. 57).

348

D re p tu rile reale p rin cip a le

în concepţia fostu lui C od civil, precaritatea era considerată ca un viciu a b so lut ş i p e rpetuu a l posesiei. Spre deosebire de vechea reglem entare, am arătat că art. 918 NCC dispune clar şi precis că nu constituie pose sie stăpânirea unui bun de către cel care îl de­ ţine pentru altul, precum locatarul, com odatarul, titularul dezm em brăm intelor drep­ tului de proprietate faţă de nudul proprietar etc., şi că este, în general, detentor precar orice persoană ce deţine în m od tem porar un bun a l altuia şi are obligaţia să îl restituie acestuia, precum şi persoana care stăpâneşte un bun cu îngăduinţa pro­ prietarului. P recaritatea putea totuşi să se transform e în posesie prin intervertire, în cazuri­ le expres şi lim itativ prevăzute de lege. Această posibilitate ju ridică este prevăzută şi de art. 920 NCC. 408. Intervertirea precarităţii. T ransform area precarităţii în posesie se putea produce în patru cazuri prevăzute de art. 1858 fostul C. civ. Articolul 920 NCC a preluat, cu form ulări mai precise şi în mod justificat, num ai prim ele trei cazuri de intervertire a precarităţii în posesie utilă reglem entate de fostul Cod civil. A cestea erau şi sunt urm ătoarele: a) „când deţinătorul lucrului prim eşte cu bună-credinţă de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine” [art. 1858 pct. 1 fostul C. civ.]. Articolul 920 alin. (1) lit. a) dispune că de­ tenţia precară se interverteşte în posesie utilă atunci când detentorul precar în ­ cheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă per­ soană decât cu adevăratul proprietar al bunului. De exem plu, locatarul unui im obil cum pără bunul închiriat de la cel pe care îl consideră că este m oştenitor al proprie­ tarului de la care închinase bunul, deşi calitatea de m oştenitor nu corespunde reali­ tăţii. Din m om entul cum părării, locatarul începe a stăpâni lucrul anim o sib i habendi, deci devine, din detentor precar, posesor. Intervertirea precarităţii în posesie utilă are loc ca urm are a faptei unui terţ, care procură detentorului un titlu în privinţa bunului pe care îl deţine; b) „când deţinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care ţine posesiunea prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său” [art. 1858 pct. 2 fostul C. civ.]. în pre­ zent, art. 920 alin. (1) lit. b) prevede că detenţia precară se transform ă în posesie utilă în situaţia în care detentorul precar săvârşeşte îm potriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se com porte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă m a i înainte de îm plini­ rea term enului p re văzut p en tru restituirea bunului, condiţie ce nu figura în regle­ m entarea anterioară. Astfel, de exem plu, locatarul unui bun, socotind că are sufi­ ciente m otive să se considere pe sine drept proprietar al lucrului, refuză a m ai plăti chirie celui care i l-a închiriat, notificându-i aceasta, precum şi faptul că se con­ sideră el proprietar; astfel, încetează calitatea de detentor, fiind înlocuită cu aceea de posesor. A ctele de rezistenţă din partea detentorului precar trebuie să fie circum stanţiate şi să nu lase niciun fel de îndoială asupra schim bării intervenite în elem entul de ordin psihologic al deţinerii111. 111 Aşa după cum s-a decis în practica judecătorească, „posesia precară a locatarului se transform ă în una utilă dacă el neagă - cu privire la obiectele închiriate - dreptul celui de la

IX. P o se sia

3 49

Un alt exem plu de intervertire a precarităţii prin acte de rezistenţă, oferit de practica ju decătorească, a fost acela al unui m oştenitor care, stăpânind un bun succesoral aflat în indiviziune, deci în coproprietate, printr-o m anifestare exterioară a sa a dem onstrat că a înţeles să transform e posesia din com ună în exclusivă, adică „s-a produs o intervertire de fapt a posesiei”111. Este de reţinut că, în acest caz, detentorul interverteşte precaritatea în posesie utilă prin propria sa faptă; c) „când deţinătorul străm ută posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de bună-credinţă” [art. 1858 pct. 3 fostul C. civ.]. C um părătorul de bună-credinţă al bunului începe a-l stăpâni în calitate de posesor, deşi cel care i l-a transm is avea num ai calitatea de detentor precar. în acelaşi sens, art. 920 alin. (1) lit. c) NCC arată că se produce intervertirea unei detenţii precare în posesie utilă şi în cazul în care detentorul precar în stră i­ nează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular,*cu condiţia ca cel ce dobândeşte bunul să fie de bună-credinţă, adică să creadă că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Totuşi, art. 920 alin. (2) NCC precizează că, în cazul im obilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-credintă X dacă înscrie dreptul în folosul său întem eindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. în celelalte cazuri, este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia, după îm prejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a celui de la care a dobândit bunul. De această dată, însuşi deţinătorul, prin fapta sa, procură terţului calitatea de posesor, datorită bunei-credinţe a acestuia din urmă. Ultim ul caz de intervertire a precarităţii în posesie utilă reglem entat de art. 1858 fostul C. civ. era acela „când transm isiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credinţă” (pct. 4). Este cazul m oştenitorului care, prim ind o succesiune, co n ­ sideră, de bună-credinţă fiind, că un bun asupra căruia defunctul avea num ai o d e ­ tenţie precară s-ar fi aflat în proprietatea acestuia. Prevederea art. 1858 pct. 4 a fost, pe bună dreptate, criticată în literatura de specialitate; spre deosebire de do­ bândirea cu titlu particular, dobândirea universală operează o substituire totală a succesorului în toate drepturile şi obligaţiile autorului, indiferent de buna sau reaua sa credinţă. Având toate obligaţiile pe care le-a avut autorul, inclusiv pe aceea de a restitui bunul deţinut de acesta cu titlu precar, este greu de adm is soluţia, adoptată în art. 1858 pct. 4, ca buna-credinţă a succesorului să m odifice titlul precar cu care lucrul era stăpânit şi să prefacă sim pla detenţie în posesie desăvârşită. în orice caz, m oştenitorul devine posesor ca urm are a unei îm prejurări exterioare voinţei

care ţine posesia, prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său. O atare intervertire de posesie rezultă din art. 1858 C. civ., de exem plu, atunci când locatarul refuză plata chiriei pretinzând că este proprieta r” (Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 69 din 16 ianuarie 1959, în I.G. M ih u ţă , A l . L e svio d ax , R epertoriu de practică ju d icia ră în m aterie civilă a Tribunalului Suprem ş i a a lto r instanţe ju d e că to re şti p e a n ii 1952-1969, Ed. Ş tiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 76). O bservăm însă că, în realitate, este vorba despre intervertirea precarităţii, şi nu a posesiei; pe larg cu privire la intervertirea precarităţii în posesie utilă, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. I, p. 178 şi urm. m Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 769 din 21 aprilie 1979, în R.R.D. nr. 10/1979, p. 65; a se vedea, de asem enea, Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1903 din 30 octom brie 1975, în R.R.D. nr. 5/1976, p. 64.

350

D re p tu rile reale p rin cip a le

sale şi credem că exterioare şi voinţei autorului său, afară de îm prejurarea în care i se poate reproşa acestuia din urm ă că nu a precizat situaţia ju ridică a bunului în discuţie. Aceasta este raţiunea pentru care, în mod judicios, legiuitorul nu a mai preluat acest caz în noua reglem entare a intervertirii precarităţii în posesie utilă. în sfârşit, sub aspectul aplicării în tim p a art. 920 NCC, art. 81 din Legea nr. 71/2011 privind aplicarea noului Cod civil arată că dispoziţiile acestuia se aplică num ai cazurilor de intervertire apărute după intrarea lui în vigoare, deci după data de 1 octom brie 2011, ceea ce înseam nă că pentru cazurile de intervertire produse înainte de această dată continuă a fi aplicabile dispoziţiile art. 1858 fostul C. civ., pe care le-am înfăţişat, în com paraţie cu cele noi, mai sus.

Secţiunea a 4-a. Efectele posesiei §1. Consideraţii generale 409. E num erarea efectelor în sistem ul fostului Cod civil. Deşi posesia este o sim plă stare de fapt, ea produce totuşi anum ite efecte juridice. Justificarea recunoaşterii acestor efecte rezultă atât din considerente practice, precum şi din recunoaşterea, de către legiuitor, a faptului că, prin activitatea sa, posesorul pune în valoare bunul, iar adevăratul proprietar nu a fost diligent şi nu a acţionat pentru a recupera stăpânirea bunului, o b ie c ta i dreptului său. B e c te le posesiei pot fi rezum ate în'U rm ătoare le reguli: а) posesia creează o prezum ţie^de proprietate (art. 1854 fostul C. civ.); б) posesorul de bună-credinţă dobândeşte fructele lucrului asupra căruia e x e rc it tă posesia (art. 485 fostul C. civ.); c) posesia este protejată prin acţiunile posesorii; . d) posesia prelungită duce, prin uzucapiune, la dobândirea dreptului de proprie­ tate. 410. E fectele posesiei în noul Cod civil. Ca num ăr, practic aceleaşi sunt efec­ tele posesiei reglem entate şi de noul Cod civil, respectiv: a) posesia creează o prezum ţie de proprietate în condiţiile art. 919 alin. (3) NCC; b) posesorul poate dobândi dreptul de proprietate asupra bunului posedat prin uzucapiune (art. 928-934 NCC); c) posesorul de bună-credinţă al unui bun m obil dobândeşte dreptul de p ro p rie ­ tate asupra acestuia, în condiţiile art. 937-938 NCC; d) posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele bunului pose­ dat (art. 948 NCC); e) posesia este protejată prin acţiunile posesorii (art. 949-952 NCC). într-o sistem atizare mai clară şi mai adecvată, uzucapiunea, dobândirea pro­ prietăţii bunurilor m obile şi a fructelor prin posesie de bună-credinţă sunt enu m era­ te de art. 557 NCC printre m odurile de dobândire a dreptului de proprietate privată, astfel că le vom trata la capitolul consacrat analizei acestor m oduri. A şa fiind, dintre

IX. P o se sia

351

efectele posesiei, în cadrul acestui capitol, urm ează a analiza num ai prezum ţia de proprietate şi apărarea po se sie i prin acţiunile posesorii.

§2. Posesia creează o prezumţie de proprietate 411. Regula şi dom eniul ei de aplicare în fostul Cod civil. în sistem ul fostului Cod civil, până la proba contrară, posesorul era prezum at că este proprietarul lucrului posedat. într-adevăr, art. 1854 fostul C. civ. dispunea că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub num e de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul” . Prezum ţia de proprietate care opera în favoarea posesorului se întem eia, la rându-i, pe o altă prezum ţie, anum e că adesea starea de fapt coincide cu dreptul de proprietate, adică cu starea de drept, astfel încât, pornindu-se de la această situaţie obişnuită, era norm al să se tragă concluzia că posesia face să se presupună existenţa dreptului de proprietate. Avantajul acestei prezum ţii era acela că posesorul, având calitatea de pârât, fiind presupus proprietar, era pe o poziţie com odă, deoarece nu trebuia încă să aducă probe cu privire la dreptul său care, până la proba contrară, era prezum at. Se considera că această prezum ţie era mai puternică în cazul bunurilor m işcă­ toare: în virtutea regulii instituite prin art. 1909 fostul C. civ., posesia de bunăcredinţă echivalează cu însuşi titlul de proprietate, fără putinţă de probă contrară, evident, cu îndeplinirea tuturor condiţiilor pe care textul legii le presupune. Prezum ţia de proprietate era mai puţin puternică în cazul bunurilor nem işcătoa­ re, când ea putea fi răsturnată prin proba contrară, aşa cum am arătat atunci când ne-am ocupat de revendicarea bunurilor im obile în sistem ul fostului Cod civil. 412. Regula şi dom eniul ei de aplicare în sistem ul noului Cod civil. Aşezat în cadrul dispoziţiilo r g enerale ale Capitolului I din titlul consacrat posesiei, şi nu în cel care reglem entează efectele posesiei, art. 919 alin. (3) NCC dispune că, până _ J a p ro b a .c o n tra r ă , posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imoHiîeior înscrise în cartea funciară; p e r a contrario, pentru im obilele neînscrise, din diverse . m otive, în cartea funciară, prezum ţia de proprietate asupra acestora va opera, în continuare, în favoarea posesorului unui asem enea im o b il.' Ca principiu, instituind prezum ţia relativă de proprietate în favoarea posesorului, cu excepţia arătată, legiuitorul a pornit de la aceeaşi idee, susţinută şi în sistem ul fostului Cod civil, şi anum e că, de cele mai m ulte ori, starea de fapt a posesiei corespunde stării de drept, fiind corespunzătoare acesteia. Mai mult, în condiţiile art. 937 NCC, prezum ţia de proprietate este m ult mai puternică; posesorul de bună-credinţă al bunului m obil corporal va dobândi chiar proprietatea bunului din m om entul intrării în posesia acestuia. R igoarea regim ului juridic al dobândirii şi transm iterii dreptului de proprietate im obiliară în actualul sistem al cărţii funciare instituit prin dispoziţiile noului Cod civil în m aterie determ ină o aplicare lim itată a prezum ţiei de proprietate privitoare la bunurile im obile. într-adevăr, potrivit art. 900 alin. (1) NCC, dacă în cartea funciară a fost înscris un drept real în folosul unei anum ite persoane, se prezum ă că acel drept există în folosul celui astfel înscris în registrul de publicitate im obiliară.

352

D re p tu rile re ale p rin cip a le

Aşadar, privitor la im obilele înscrise în cartea funciară, nu se mai poate vorbi despre aplicarea prezum ţiei de proprietate în favoarea posesorului acelui bun.

§3. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii 413. Definiţia acţiunii posesorii. Sediul m ateriei. A cţiunea posesorie este acea acţiune pusă la îndem âna posesorului, pentru a apăra posesia - ca stare de fapt - îm potriva oricărei tulburări, pentru a m enţine această stare ori pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdută111. C eea ce este specific pentru acţiunea posesorie este îm prejurarea că prin ea se apără starea de fapt a posesiei, fără a se p un e în discuţie însuşi dreptul asupra lu c r u lu i. Prin aceasta se deosebeşte, de altfel, acţiunea pose sorie de acţiunea petitorie - cum este acţiunea în revendicare - , deoarece aceasta din urm ă pune în discuţie însuşi dreptul real cu privire la bun. A cţiunea posesorie se justifică, printre altele, prin aceea că, de cele mai m ulte ori, posesia corespunde dreptului, astfel că prin apărarea posesiei este apărat, în realitate, dreptul însuşi. Pe de altă parte, într-un regim de ordine ju ridică în care nim eni nu este îndreptăţit să îşi facă dreptate singur, se justifică apărarea chiar a unei sim ple stări de fapt, cum este posesia, îm potriva oricăror tulburări. în com paraţie cu acţiunea petitorie, acţiunea posesorie prezintă, neîndoielnic, avantaje: într-adevăr, acţiunea petitorie presupune neapărat dovedirea dreptului real, probă care, după cum am văzut, nu este deloc lesnicioasă; dim potrivă, acţiu­ nea posesorie presupune o dovadă relativ uşoară, nu a dreptului - care nu este pus în discuţie - , ci num ai a stăpânirii de fapt, care este posesia. Totuşi, se adm ite că acţiunile posesorii sunt a cţiun i reale, nu pentru că ar proteja un drept real, ci pentru că se întem eiază pe stăpânirea unui bun. De asem enea, ele se aplică atât în privinţa posesiei bu n u rilo r m obile, cât şi privitor la posesia b u n u rilo r im obile. R eglem entarea acţiun ii p o se sorii este cuprinsă în art. 949-952 NCC. 414. Felurile acţiunii posesorii şi con diţiile de exercitare. în dreptul nostru erau şi credem că au a fi în continuare recunoscute două acţiuni posesorii: una generală, denum ită ş i acţiune în com plângere, şi una specială, denum ită acţiune în reintegrare (reintegranda). a) A cţiunea posesorie generală (acţiunea în com plângere) este folosită pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei, de natură a îm piedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale acesteia. Potrivit art. 949 NCC, cel care sTposedat un bun cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului; de asem enea, posesorul este îndreptăţit să prem Pe larg privitor la acţiunile posesorii, noţiune, caractere juridice, tem ei şi utilitatea lor, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. I, p. 186 şi urm.; de asem enea, a se vedea şi G. T u d o r , Tulburarea de posesie. Practică judiciară, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2006. [2] Sau, cum s-a decis în practica judecătorească în sistem ul fostului Cod civil, soluţia fiind pe deplin întem eiată şi în prezent, „posesorul poate să se plângă îm potriva tulburătoru­ lui pe calea acţiunii posesorii, deoarece pentru el nu prezintă im portanţă cum şi de cine a fost tulburat în posesie, ci doar faptul tulburării în sine” (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 943 din 10 iulie 1970, în R epertoriu 1969-1975, p. 105).

IX. P o se sia

3 53

tindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate bunului a cărui restituire o cere. De asem enea, acelaşi text recunoaşte dreptul de a exercita acţiunile posesorii şi deferitorulu i precar, cu atât mai mult, o asem enea acţiune poate fi intentată de titu ­ larul dezm em brăm intelor dreptului de proprietate, pentru apărarea posesiei sale, corespunzătoare dreptului real principal pe care îl exercită: superficie, uzufruct, uz, abitaţie, servitute. Potrivit art. 950 NCC, acţiunile posesorii p o t fi introduse ş i îm potriva pro p rie ta ru ­ lui, dar nu p o t fi introduse îm potriva p e rso a n e i faţă de care există obligaţia de restituire a bu n u lu i posedat.\ A cţiunea posesorie generală (în com plângere) va putea fi introdusa de către posesorul ori de către detentorul precar care a stăpânit ^ . b u n u i ce l puţin un a n ] De asem enea, potrivit art. 951 NCC, term enul în care trebuie intentată acţiunea posesorie generală în caz de tulburare ori de deposedare, p a ş ­ nică sau violentă, este term enul de prescripţie de un an, care se calculează de la data tulbu rării sau deposedării. - .-b) A cţiunea pose sorie specială (reintegranda). Această acţiune este specifică situaţiei în care tulburarea sau deposedarea posesorului s-a făcut prin violenţă. Articolul 951 alin. (2) NCC dispune că, într-o asem enea situaţie, acţiunea poate fi introdusă ş i de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata po se sie i sale, dar tot în term enul de 1 an de la data tulburării ori deposedării! Aşadar, în am ­ bele situaţii, term enul de un an de la data la care s-a produs tulburarea posesiei ori deposedarea posesorului este calificat de legea fundam entală civilă ca fiind un ter­ m en de prescripţie, cu toate consecinţele ce decurg din această calificare juridică. 415. Luarea m ăsurilo r pentru conservarea bunului posedat. Acţiunile pose­ sorii apără posesia după ce s-a produs tulburarea ori deposedarea celui ce stăpâneşte bunul ca posesor ori ca detentor precar. Noul Cod civil a înţeles să pună la dispoziţia posesorului soluţii pentru conservarea posesiei, înainte de a se produce vreo tulburare a acesteia ori deposedarea posesorului de bunul săum. Potrivit art. 952, dacă există m otive tem einice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru afla t în posesia unei alte persoan e ori ca urm are a efectuării unor lucrări, precum ridicarea unei construcţii, tăierea unor arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat, p o se so ru l va putea cere in stan ţe i de ju d e ca tă luarea m ăsurilor necesare pen tru evitarea p e rico lu lu i la care este astfe l supus în privinţa bun ului său ori, dacă este cazul, poa te cere încetarea efectuării a ce lo r lucrări. Până la soluţionarea cererii, posesorul, în calitate de reclam ant, ori, după caz, cealaltă persoană, în calitate de pârât, poate fi obligată de instanţă la depunerea unei cauţiuni, lăsată la aprecierea instanţei, num ai în urm ătoarele situaţii: a) dacă instanţa dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor, cauţiunea va fi stabilită în sarcina posesorului, astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această m ăsură; b) dacă instanţa încuviinţează m enţinerea lucrului în starea sa actuală ori conti­ nuarea lucrărilor, cauţiunea se stabileşte în sarcina pârâtului, astfel încât să se asigure posesorului sum ele necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare. 1

111 Cu privire la această distincţie, a se vedea şi V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 79.

Capitolul al X-lea. Modurile de dobândire a drepturilor reale principale Secţiunea 1. Consideraţii generale 416. Fostul Cod civil despre m odurile de dobândire a d repturilor reale. în general, prin m odurile de dobândire a drepturilor reale principale au a fi înţelese acele căi, m ijloace, posibilităţi juridice prin care astfel de drepturi pot fi dobândite de către un anum it subiect de drept, persoană fizică ori persoană juridică. C artea a lll-a a fostului Cod civil era intitulată „D espre diferitele m oduri prin care se dobândeşte proprietatea” . Sub acest titlu general erau cuprinse însă m aterii variate, de la succesiuni şi până la m ateria obligaţiilor civile. în art. 644 şi art. 645 fostul C. civ. se arăta că dreptul de proprietate se putea dobândi prin succesiune, prin legate, prin convenţie, prin predare (tradiţiune), prin accesiune sau încorporare, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupare. La aceste m oduri s-ar putea adăuga şi hotărârea judecătorească. Enum erarea nu era în afară de critică. Ea era im precisă şi incom pletă. Era im ­ precisă, pentru că, pe de o parte, textele vorbeau despre succesiune şi legate, or, succesiunea este noţiunea care cuprinde şi legatele, acestea reprezentând succe­ siunea testam entară, alături de cea legală. De asem enea, unele dintre m odurile de dobândire erau prezentate de sine stătător, deşi ele puteau fi cuprinse în alte m o­ duri mai generale dintre cele prevăzute de lege. Este cazul, de exem plu, al acce­ siunii şi al prescripţiei achizitive, care puteau fi cuprinse în m odul general de do ­ bândire, care este legea. E num erarea era incom pletă, pentru că, pe de o parte, dată fiind, practic, lipsa unor reglem entări specifice pentru dreptul de proprietate publică în fostul Cod civil rom ân de la 1864, cele două texte evocate nu făceau vreo referire la m odurile de dobândire a dreptului de proprietate publică. Pe de altă parte, nu erau m enţionate alte m oduri de dobândire a proprietăţii, precum hotărârea judecătorească ori d o ­ bândirea proprietăţii unui bun m obil sau a fructelor produse de un bun de către po­ sesorul de bună-credinţă, după cum nu se făcea nicio m enţiune privitoare la m odu­ rile de dobândire a drepturilor reale dezm em brăm inte ale dreptului de proprietate. 417. M odurile de dobândire a dreptului de proprietate în noul Cod civil. într-o sistem atizare mai riguroasă şi mai clară, art. 557 NCC, cu m arginala intitulată „D obândirea dreptului de proprietate” , dispune, în prim ul său alineat, că_drepţu[de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, m oştenire legală c ' m oştenire testam entară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-cre­ dinţă în cazul bunurilor m obile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre ju decătorească, atunci când aceasta, prin ea însăşi, este translativă de proprietate. De asem enea, textul arată că, în condiţiile prevăzute de lege, drep­ tul de proprietate se poate dobândi prin efectul unui act adm inistrativ [alin. (2)] şi

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

355

că, prin lege, pot fi reglem entate şi alte m oduri de dobândire a acestui drept. în sfârşit, potrivit art. 557 alin. (4) NCC, cu excepţia anum itor situaţii prevăzute de lege, în cazul bunurilor im obile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 888, care dispune că înscrierea dobândirii unui drept în registrul de publicitate im obiliară se efectuea­ ză în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti răm ase definitivă, a certificatului de m oştenitor sau în baza unui alt act em is de autorităţile adm inistrati­ ve, în cazurile în care legea prevede aceasta. Totuşi, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, dispoziţiile art. 557 alin. (4) se vor aplica num ai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate adm inistrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru im obilele respective, în conform itate cu prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obiliare, republicată, cu m odificările şi com pletările ulterioare. 418. D ispoziţiile art. 557 NCC im pun câteva precizări. Astfel, în prim ul rând, este de observat că textul este aşezat într-o secţiune distinctă a C apitolului I din Titlul II al Cărţii a IIl-a a codului - „D espre bunuri” - , titlu consacrat dreptulu i de proprietate privată. Prim ul capitol al acestui titlu cuprinde dispoziţii generale în m aterie, iar prim a lui secţiune se intitulează „C onţinutul, întinderea ş i stingerea dreptului de proprietate p riv a tă ’. Or, nu se poate susţine că m odurile de dobândire a drepturilor reale enum erate de art. 557 NCC se aplică num ai privitor la dobândi­ rea dreptului de proprietate privată. Dim potrivă, ele au a fi aplicate, în general, în m od corespunzător, ş i în privinţa dreptului de proprietate publică, în m ăsura în care, prin punerea în valoare a vreunuia dintre ele, s -a r ajunge la dobândirea unui bun care a r fi destin at apo i uzului o ri utilităţii publice. Nu este mai puţin adevărat însă că, aşa după cum am arătat atunci când am analizat dreptul de proprietate publică şi drepturile reale corespunzătoare acestui drept, în privinţa lor, noul Cod civil reglem entează m oduri specifice prin care pot fi dobândite. însă, dacă este de conceput aplicarea circum stanţiată cel puţin a unora dintre m odurile generale de dobândire a dreptului de proprietate enum erate de art. 557 NCC în privinţa dreptu­ lui de proprietate publică, este de neconceput aplicarea lor referitor la drepturile reale corespunzătoare acestui drept, dată fiind natura juridică de drept public a m odalităţilor pe baza cărora ele se pot naşte; astfel, nu ar fi de conceput dobândi­ rea dreptului de adm inistrare, a dreptului de concesiune ori a dreptului de folosinţă gratuită, de exem plu, prin succesiune legală ori testam entară, prin uzucapiune etc. în al doilea rând, m odurile de dobândire prevăzute de art. 557 NCC se aplică în privinţa tutu ror subiectelo r de drept, persoane juridice de drept public ori de drept privat şi persoane fizice. Nu mai puţin, anum ite discuţii au a fi făcute şi pe acest plan. Astfel, în privinţa pe rso a n e lo r fizice, este evident că au aplicaţie num ai aceste m oduri de dobândire a proprietăţii private. Dar, dacă este vorba despre persoane juridice, lucrurile au a fi nuanţate, în sen­ sul că, într-adevăr, în principiu, m odurile de dobândire a proprietăţii reglem entate de noul Cod civil se aplică şi în privinţa lor. Ele trebuie însă corelate, în prim ul rând, cu principiul înscris în art. 187 NCC, potrivit cu care orice persoană juridică are o organizare de sine stătătoare şi un patrim oniu propriu, afectat realizării unui anu m it

3 56

D re p tu rile re ale p rin cip a le

scop licit şi m oral, în acord cu interesul general. Este foarte adevărat însă că noul Cod civil are o concepţie m ult m ai largă despre cuprinsul patrim oniului persoanelor juridice în raport cu reglem entările anterioare, deoarece, potrivit art. 206 alin. (1) NCC, persoana ju ridică poate avea orice drepturi ş i obligaţii civile, deci şi drepturi reale principale, afară de acelea care, prin natura lor ori potrivit legii, nu pot apar­ ţine decât persoanei fizice. Totuşi, art. 206 alin. (2) NCC dispune că persoanele ju ridice fără scop lucrativ nu pot avea în patrim oniu decât acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit de lege, de actul de constituire ori de statutul acestora. Actul juridic încheiat cu încălcarea am belor prin­ cipii arătate este lovit de nulitate absolută [art. 206 alin. (3) NCC]. Totuşi, nu are a fi exclusă ideea existenţei, prin reglem entările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, a unor m oduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, num ai statul şi unităţile adm inistrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi în proprietate privată bunuri din do­ m eniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a aceloraşi subiecte. Subiectele colective de drept de tip asociativ pot do­ bândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrim oniul lor şi prin contribuţia, sub diferite form e, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoa­ nele fizice. Şi exem plele ar putea continua. în al treilea rând, m odurile de dobândire a proprietăţii reglem entate de noul Cod civil se aplică, în linii generale, nu num ai în privinţa acesteia, da r ş i cu privire la ce ­ lelalte drepturi reale, cu excepţia, aşa după cum arătam mai sus, a drepturilor reale ce derivă din proprietatea publică - dreptul de adm inistrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă gratuită111. în sfârşit, este de reţinut că art. 557 alin. (1) NCC nu enum eră printre m odurile de dobândire a drepturilor reale şi tezaurul (com oara); acesta este reglem entat, alături de ocupaţiune, în m ateria efectelor posesiei. Or, ni se pare că ele nu au a fi privite ca efecte ale posesiei. Este adevărat că ocupaţiunea şi tezaurul pot fi puse în discuţie din m om entul în care cel ce pretinde dobândirea unui bun mobil prin unul dintre ele poate să le invoce din m om entul în care acea persoană a intrat în posesia, în stăpânirea bunului „ocupat” ori a com orii; totuşi, credem că legea este cea care conferă efectul dobândirii dreptului de proprietate în asem enea situaţii, pornind de la faptul ju rid ic a l ocupaţiunii o ri a l descoperirii tezaurului. Suntem în prezenţa „altor m o­ duri” de dobândire a dreptului de proprietate m enţionate de art. 557 alin. (3) NCC. 419. C lasificarea m odurilo r generale de dobândire a drepturilor reale. în general, în lite ra tu ri juridică de specialitate aceste m oduri pot fi clasificate din mai m ulte puncte de vedere. a) D upă întinderea dobândirii, trebuie deosebite: - m odurile de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul pri­ m eşte o întreagă universalitate ori o fracţiune din aceasta, deci prim eşte atât activ, cât şi pasiv, cum este succesiunea universală ori cu titlu universal; [1) Cu privire la m odurile generale de dobândire a drepturilor reale, a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 265 şi urm .; E. C h e lar u , op. cit. (2006), p. 292 şi urm .; I. D o g a r u , S. C e r c el , op. cit., p. 239 şi urm .; V. S to ic a , op. cit., voi. II, p. 169 şi urm.; O. U n g u r ea n u , C. M u n tean u , op. cit., p. 372 şi urm .; M. N ic o lae , Tratat de publicitate im obiliară. Voi. I. Introducere în publicita tea im obiliară, Ed. U niversul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 51 şi urm.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

357

( - m odurile de dobândire cu titlu particular, când dobândirea poartă asupra unui bun sîrTgulărŢ cum sunt convenţia, tradiţiunea etc. (b ^D u p ă m om e ntu l câ n d operează transm isiunea, există: - m o d u ri de dobândire între vii, cum ar fi convenţia; m o d u ri de dobândire pen tru cauză de m oarte (m orţiş causa), cum este cazul succesiunii legale şi al legatului. c) D upă situaţia ju rid ică a bun ului la data dobândirii, distingem : - m oduri de dobândire originare, caracterizate prin aceea că nu com portă o transm isiune ju rid ică a dreptului de proprietate de la o persoană la alta. Putem cu ­ prinde aici ocupaţiunea, uzucapiunea, precum şi dobândirea proprietăţii unui bun m obil corporal prin posesia de bună-credinţă; - m oduri de dobândire derivate, care presupun un transfer al dreptului real de la o persoan ă la alta. Este cazul, de exem plu, al convenţiei, al succesiunii legale şi al legatului. d) D upă caracterul transm isiunii, putem deosebi: m oduri de dobândire cu titlu oneros-, - m oduri de dobândire cu titlu gratuit. 420. Nu toate m odurile de dobândire a dreptului de proprietate reglem entate de fostul Cod civil, precum şi de noul Cod civil aveau şi au aceeaşi im portanţă prac­ tică. Aceasta, pe de o parte. Pe de altă parte, convenţia este cercetată, sub toate aspectele sale, la teoria generală a obligaţiilor, iar succesiunea în cadrul dreptulu i succesoral. De asem enea, noul Cod civil consacră un întreg titlu al Cărţii a V -a „D espre o b lig a ţiî’ co ntracte lor speciale, reglem entând, printre altele, contractul de vânzare, de schim b, de furnizare, de locaţiune, de antrepriză, contractul de societate, de de ­ pozit, de asigurare etc., iar C artea a IV-a „D espre m oştenire ş i liberalităţî' regle­ m entează m oştenirea legală şi cea testam entară în dreptul nostru civil. A ceste m aterii vor fi cercetate în lucrările privitoare la contractele speciale, respectiv la dreptul succesoral. în cele ce urm ează, vom analiza m odurile de dobândire a drep­ turilor reale în ordinea în care sunt ele m enţionate în art. 557 alin. (1) NCC.

Secţiunea a 2-a. Accesiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale §1. Consideraţii generale 421. D efiniţia accesiunii în sistem ul fostului Cod civil. R eglem entată şi în fostul Cod civil, accesiunea era definită în sistem ul acestuia ca fiind încorporarea m aterială a unui lucru m a i p uţin im portant într-un lucru m a i im portant. în ipoteza în care cele două lucruri au aparţinut unor proprietari deosebiţi, titularul dreptului asu­ pra bunului m ai im portant devenea şi titularul bunului mai puţin im portant. A cce siu­ nea apărea astfel ca un mod de dobândire a proprietăţii asupra acestui din urm ă bun. în doctrină se considera că accesiunea se concretiza în: a) faptul m ate rial a l încorporării unui bun considerat accesoriu într-un bun con­ siderat a fi principal;

358

D re p tu rile re ale p rin cip a le

b) dreptul de accesiune ce rezulta, în condiţiile legii, din această „încorporaţiu n e ” '\n favoarea proprietarului bunului principal, în ipoteza în care cele două bu­ nuri aparţineau unor proprietari diferiţi; c) urm are a exercitării acestui drept, accesiunea apărea ca un m o d de dobândi­ re a dreptulu i de proprietate asupra bun ului accesoriu de către proprietarul bunului principal111. Este adevărat însă că, în anum ite condiţii, titularul bunului care a fost încorporat este îndreptăţit a prim i o despăgubire. Principiul accesiunii era înscris în art. 488 fostul C. civ., conform căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului” . în art. 482 fostul C. civ. găseam o definiţie mai largă a accesiunii, care însă, fiind prea generală, nu era considerată satisfăcătoare. Potrivit acestui text, „pro­ prietatea unui lucru m obil sau im obil dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se num eşte drept de accesiune” . în realitate, dobândirea fructelor nu era un efect al accesiunii, cum lasă să se înţeleagă textul citat, ci exercitarea unui atribut al dreptului de proprietate. 422. A ccesiunea în noul Cod civil. Noul Cod civil conţine o reglem entare m ult mai com pletă a accesiunii, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate privată, într-un capitol distinct din Titlul II consacrat acestui drept. Potrivit art. 567, prin accesiune, proprietarul unui bun devine p ro p rietarul a tot ce se alipeşte cu bunuL o ri se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede a ltfe li Ca şi în sistem ul fos­ tului Cod civil, şi în p re z e n f accesiunea apare ca un m o d o riginar de dobândire a proprietăţii, deoarece ea nu presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun prin voinţa p ă rţilo r\ proprietarul bunului la care se face alipirea sau încor­ porarea unui alt bun dobândeşte, prin faptul ju ridic în înţeles restrâns al accesiunii, dreptul de proprietate şi asupra bunului încorporat ori alipit. S chim bând prim ul term en al accesiunii din „unire” în alipire, dar m enţinându-l pe cel de „încorporare” , noul Cod civil păstrează diferenţierea lor privind m odul în care operează din punct de vedere „m aterial” în cele două situaţii: alipirea sem nifică unirea unu i bun accesoriu la un bun ce are a fi considerat ca p rin cip a l; încorpora­ rea presupune a celaşi raport de la accesoriu la prin cip a l între cele două bunuri, dar legătura m aterială care se creează astfel nu mai perm ite despărţirea celor două lucruri fără a se ajunge sau la distrugerea întregului lucru rezultat din încorporare, sau cel puţin a unuia dintre acestea. După cum s-a observat, prin alipirea sau prin încorporarea în discuţie se ajunge ca lucrul rezultat să form eze, de cele mai m ulte ori, un lucru nou ori un „ansam blu de lucruri pe baza unor legături m ateriale şi ju ri­ dice specifice”121. Raportul de la principal la accesoriu sau raportul de accesorietate între cele două lucruri supuse procesului de alipire ori de încorporare se poate face după mai m ulte criterii*131. Un prim criteriu poate fi cel a l destinaţiei celor două bu­ nuri, în sensul că bunul accesoriu este destinat să servească punerii în valoare a bunului principal. Un alt criteriu ar putea fi diferenţa de valoare econom ică între cele două bunuri, bunul principal având o valoare econom ică mai m are decât bunul

[1] A se vedea şi V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 236-237. [2] A se vedea şi V. S to ic a , op. cit. (2009), p. 317. 131 Ibidem.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

359

accesoriu. în sfârşit, în anum ite situaţii, în m ateria accesiunii im obiliare, poate fi aplicat criteriul potrivit cu care ce s-a construit pe un teren urm ează soarta acestu­ ia: superficies solo cedit, ca form ă particulară a aplicării principiului cunoscut potri­ vit cu care accesorium se q u itu r principale; acest principiu este însă inaplicabil în privinţa dreptului de superficie, deoarece am văzut că, pe tem eiul acestuia, superficiarul este cel ce dobândeşte un drept de folosinţă asupra terenului aparţinând nudului proprietar şi dreptul de proprietate asupra lucrărilor ori construcţiilor efec­ tuate pe acel teren. De asem enea, pentru a putea opera accesiunea, se im pune ca bunurile care sunt cuprinse în această operaţiune m aterială, cu im portante consecinţe juridice, să aparţină u n o r pro p rie ta ri diferiţi; proprietarul bunului principal va dobândi dreptul de proprietate şi asupra a ce s-a alipit ori s-a încorporat în fondul său, dar, în condiţiile prevăzute de lege, pe care le vom exam ina mai jos, în principiu, el va fi obligat să îl despăgubească pe proprietarul bunului alipit ori încorporat. 423. C lasificare. Ca şi în sistem ul fostului Cod civil, potrivit noului Cod civil, accesiunea este de două feluri: naturală şi artificială. Potrivit art. 568 NCC, acce­ siunea este naturală atunci când unirea sau încorporarea este urm area unui e ven i­ m ent natural; ea va fi artificială, care, în sistem ul vechiului c o d p s e -jn a L iiu n ie a jşi ^ in d u s tria lă ” , atunci când rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte p e rs o a n e ." De asem enea, din textele consacrate accesiunii de noul Cod civil rezultă că ea poate privi bunuri im obile ori bunuri m obile, ceea ce înseam nă că accesiunea poa­ te fi im obiliară şi m obiliară. § 2 . A c cesiunea im o b ilia ră n a tu ra lă 424. D efiniţiei A ccesiunea im obiliară naturală constă în unirea a două bunuri dintre care cel puţin b un ul prin cip a l este un im obil. Bunurile care se unesc aparţin, unor proprietari diferiţi, iar unirea se produce, a stfe lcu m -în să şi denum irea o arată, __ fără ........ intervenţia om ului. Fostul Cod civil reglem enta urm ătoarele cazuri de accesiune im obiliară natura­ lă: aluviunea, avuIsiunea, insulele ş i prundişurile, accesiunea albiei părăsite şi a c­ cesiunea anim alelor. Noul C od .civil prevede urm ătoarele cazuri de accesiune im obiliară naturală: a luviu nile (art. 569), te re n u l lă sa t de ape le cu rgătoare (art. 570), te re n u l lă sa t de ape le stătă toa re (art. 571), a vulsiu nea (art. 572), a lb iile râurilor, in sule le ş i p ru n ­ dişurile (art. 573), in sule le nou -form ate (art. 574), a lb iile p ă ră site de ape le c u rg ă ­ toare Ţ ă rT 575), accesiune a naturală asupra a n im a le lo r {art. 576). f

425. A luviunea,. Articolul 495 fostul C. civ. definea aluviunile ca fiind „creşteri de păm ânt ce se fac succesiv şi pe nesim ţite la m alurile fluviilor sau ale râurilor” . A luviunea este „în folosul proprietarului riveran, când e vorba de un fluviu sau râu navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire însă pentru proprietar de a lăsa, pe păm ântul său, drum ul trebuitor pentru conducerea vaselor” . Articolul 569 NCC dispune m ult mai sim plu că aluviunile reprezintă acele a dă u­ g iri de teren la m alurile apelor curg ă to a re ;'a ce ste adăugiri revin, vor intra în pro­ prietatea celui care este proprietar riveran, âar num ai dacă ele se form ează treptat,

3 60

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

adică prin depuneri succesive ce constau în particule de păm ânt ori de pietriş aduse de ape. în orice caz, textul im pune ca terenul la care se alipesc aluviunile să fie situat p e m alul unei ape curgătoare; deci acest teren este „riveran” unui asem e­ nea curs de apă. Aceste dispoziţii cuprinse în noul Cod civil au a fi corelate cu cele ale Legii nr. 107/1996 a apelor, care, în art. 3 alin. (2), prevede că albiile m inore mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 kmp, pe care apele nu curg perm anent, aparţin deţin ăto rilor cu orice titlu a i tere nurilo r pe care acestea se form ează sau curg. A şa fiind, aceasta înseam nă că aluviunea poate prim i aplicare num ai în privinţa acestor ape, adică cele care sunt proprietate privată, nu şi în privinţa apelor care aparţin dom eniului public; art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege dispune că apele de suprafaţă cu albiile m inore cu lungim i mai m ari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc 10 km p, m alurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane etc. aparţin dom eniului p u b lic a l statului. Aşadar, prin corelarea acestor dispoziţii cuprinse în legea specială în m aterie Legea apelor - cu cele ale art. 569 NCC, rezultă căjaluviunea, ca m od de dobândire a dreptului de proprietate im obiliară, se va aplica num ai în privinţa apelor aflate în proprietate privată, nu şi în privinţa celor care aparţin dom eniului public al statului. 426. Terenul lăsat de apele curgătoare. Potrivit art. 570 NCC, proprietarul fondului riveran dobândeşte, de asem enea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la ţărm ul respectiv. Din m om ent ce proprietarul riveran do­ bândeşte, de asem enea, terenurile astfel form ate, înseam nă că această situaţie re­ prezintă o variantă a aluviunii, expresia „de asem enea” folosită de art. 570 urm ând a fi raportată la dispoziţiile art. 569 NCC privitoare la aluviu ne111. Textul se aplică în ipoteza în care o persoană deţine un teren pe m alul unei ape curgătoare, aceasta se retrage treptat, eliberând astfel o suprafaţă de teren, iar proprietarul terenului situat pe m alul apei curgătoare va dobândi în proprietate şi suprafaţa de teren astfel „apărută” . Nici acest text nu va putea fi invocat în situaţia în care fenom enul natural al retragerii apei, cu consecinţa arătată, priveşte albia m inoră a unui râu care, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 107/1996, este p ro ­ prietatea publică a statului121. 427. Terenul lăsat de apele stătătoare. Potrivit art. 571 NCC, proprietarul unui teren care este înconjurat de heleşteie, iazuri, canale şi alte asem enea ape stătă­ toare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea tem porară a acestor ape sub înălţim ea de scurgere, după cum proprietarul acestor ape nu dobândeşte niciun drept asupra terenului acoperit ca urm are a unor revărsări sporadice ale apelor pe proprietatea sa. De această dată, suntem în prezenţa unor proprietari 111 De altfel, art. 496 fostul C. civ. dispunea că „tot ale proprietarului riveran sunt şi pă­ m ânturile lăsate de apele curgătoare, când ele se retrag pe nesim ţite de la unul din ţărm uri şi se îndrea ptă spre celălalt ţărm ; proprietarul ţărm ului de unde apa s-a retras profită de aluviune, fără ca proprietarul ţărm ului opus să poată reclam a păm ântul cel pierdut” . [2] Art. 496 alin. (2) fostul C. civ., inspirându-se din art. 557 care reprezintă sediul m ateriei în Codul civil francez, dispunea că păm ântul care rezultă din retragerea m ării aparţine întot­ deauna dom eniului public.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

361

diferiţi, proprietarul heleşteielor, iazurilor, canalelor, el fiind şi proprietarul tere nuri­ lor pe care se găsesc aceste ape, şi proprietarul sau proprietarii tere nurilo r care le înconjoară. Spre deosebire de situaţia anterioară, textul evocat dispune că scăde­ rea tem porară a apelor din iazuri, heleşteie, canale şi apariţia, astfel, a unei supra­ feţe de teren nu conduc la m ărirea terenului proprietarului ori proprietarilor riverani cu acea suprafaţă. în sens invers, dacă aceste ape se revarsă, proprietarul lor nu va putea pretinde că şi-a m ărit astfel suprafaţa sa cu cea aflată tem porar sub ape. 428. A vulsiun ea. A ceasta este reglem entată de art. 572 NCC şi constă în ru­ perea unei bucăţi de teren, ca urm are a acţiunii apelor curgătoare, şi alipirea ei. la un teren riveran ce aparţine altui proprietari într-adevăr, textul dispune că proprie­ tarul terenului de la care o apă curgătoare a sm uls brusc o porţiune de m al din te ­ ren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse, dacă o revendică în term en de 1 an de la data faptului sm ulgerii. Spre deosebire de aluviune, care apare ca urm are a acţiunii apelor curgătoare în am onte faţă de locul unde ea se form ează în mod succesiv prin diverse dep u­ neri, avulsiunea presupune ruperea ca atare a unei bucăţi sem nificative de păm ânt şi alipirea ei, tot ca urm are a acţiunii apei curgătoare, de regulă în caz de viituri, la un fond riveran situat în aval, ce aparţine altui proprietar. Proprietarul terenului pierdut poate să îl revendice tim p de 1 an. Dacă nu o fa ­ ce, terenul va deveni proprietatea celui unde el „s-a alipit” , chiar dacă acesta nu a intrat în posesia lui; dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe alipite operează ope legis. Cât priveşte natura ju ridică a term enului de un an în care adevăratul proprietar poate revendica suprafaţa de teren supusă avulsiunii, acesta este un term en de decădere, prefix, nesusceptibil deci de întrerupere ori suspendare111. A vulsiunea nu poa te opera în detrim entul p ro prietăţii publice, care este inaliena­ bilă, iar acţiunea în revendicare a terenului proprietate publică sm uls nu se prescrie într-un an, ci este im prescriptibilă. ^ 429._yUbiile râurilor, insulele şi prundişurile. A rticolul 573 NCC conţine mai m ulte prevederi care delim itează m odul de apropriere a albiilor râurilor, a insulelor şi a prundişurilor form ate în cadrul râurilor. Astfel, potrivit art. 573 alin. (1), albiile râurilo r aparţin pro p rie ta rilo r riverani, cu excepţia acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietăţii p u b lic e ^ ş a d a r, în m ăsura în care, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 107/1996, râurile fac parte din dom eniul public, albiile lor vor avea acelaşi regim juridic, intrând tot în dom eniul public. Articolul 573 alin. (2) NCC dispune că insulele ş i prundişurile care nu sunt în legătură cu te renurile având m alul la nivelul m ediu al apei revin proprietarului albiei în cadrul căreia acestea s-au fo rm a t.^n su la sau ostrovul reprezintă o porţiune de păm ânt înconjurată de apa râului în cadrul căreia (căruia) s-a form at; la fel apare şi prundişul, cu deosebirea că acesta este form at din pietriş, eventual exploatabil. Din m om ent ce insulele şi prundişurile se form ează în cadrul apei râurilor, înseam nă că 111 în acelaşi sens, a se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 339; E. C h elar u , op. cit. (2012), p. 638.

3 62

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

ele au caracter accesoriu faţă de acestea şi, prin accesiune, se cuvin proprietarului acelei ape. De asem enea, şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 prevede că insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul m ediu al apei aparţin proprietarului albiei apei. însă, potrivit art. 573 alin. (3) NCC, dacă insula se form ează în interiorul unei ape curgătoare ce are m aluri cu proprietari diferiţi şi trece p este ju m ă ta te a apei, fiecare dintre ei va avea dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el pornind de la ju m ătatea apei, linia m ediană a apei reprezentând astfel lim ita de dem arcaţie între proprietăţile din insulă ce revin celor doi proprietari riverani. 430. Dreptul de proprietate asupra insulelor nou-form ate. Articolul 574 NCC reglem entează situaţia dreptului de proprietate asupra insulelor care se form ează prin desprinderea unui braţ nou al unei ape curgătoare; textul dispune că, în cazul în care o apă curgătoare, form ându-şi un braţ nou, înconjoară terenul unui proprie­ tar riveran, el răm âne proprietar asupra insulei care s-a creat astfel. Se observă că această situaţie este total diferită de cea discutată anterior, în care am văzut că insulele şi prundişurile se form au „în interiorul” unei ape curgătoare, pe când textul art. 574 are în vedere îm prejurarea în care dintr-o apă curgătoare se form ează un braţ al acesteia, care înconjoară o suprafaţă de teren ce aparţin altei persoane; so­ luţia firească nu poate fi decât cea prevăzută de text: dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren înconjurate de ape, ce form ează o insulă, va continua să aparţină pro p rie ta ru lu i in iţial; fenom enul natural astfel produs nu va avea nicio influenţă asupra acestui drept; practic, într-o asem enea situaţie, nu suntem în p re ­ zenţa une i accesiuni naturale, c i a p re ciză rii conse cinţelor ju rid ice ale unui feno­ m en natural. 431. A lbiile părăsite ale apelor curgătoare. Privitor la albia părăsită de o apă curgătoare care şi-a form at un nou curs, art. 575 NCC dispune că aceasta va avea regim ul juridic stabilit de legea specială. Or, potrivit art. 42 din Legea nr. 107/1996 a apelor, în situaţia în care un curs de apă îşi form ează o albie nouă, părăsind în m od natural pe cea veche, riveranii sau utilizatorii de apă pot să solicite, în term en de un an, aprobarea Adm inistraţiei N aţionale „Apele R om âne” pentru aducerea apei pe albia veche; eventualele litigii legate de o asem enea operaţiune vor fi solu­ ţionate de instanţele ju decătoreşti111. Dacă, în term en de un an de la sfârşitul anului în care apa a părăsit albia, nu se form ulează o asem enea cerere, albia veche răm âne în proprietatea riveranilor, iar albia nouă va fi considerată albie naturală, ce va intra în dom eniul public al statului, se va înregistra ca atare în C adastrul apelor şi va fi dată în adm inistrarea Adm inistraţiei N aţionale „A pele R om âne” . Pentru interese publice, readucerea apei în albia veche se va realiza la propu­ nerea A dm inistraţiei N aţionale „Apele R om âne” , cu consultarea riveranilor, cu avi­ zul com itetului de bazin pentru acele ape şi cu aprobarea autorităţii publice cen­ trale din dom eniul apelor, cheltuielile unei asem enea operaţiuni având a fi supor­ tate din bugetul de stat. 111 R eferirea pe care o face art. 42 alin. (1) la art. 496 fostul C. civ., în sensul că dispoziţi­ ile art. 42 alin. (1) reprezintă o derogare de la această prevedere, trebuie să fie considerată abrogată im plicit prin intrarea în vigoare, la 1 octom brie 2011, a noului Cod civil.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 63

432. A ccesiunea naturală a anim alelor. Spre deosebire de vechea reglem en­ tare ce era cuprinsă în art. 503 fostul C. civ.[11, care se referea la accesiunea naturală a anim alelor sălbatice şi, prin extensia doctrinei*121, şi la cele sem isălbatice, art. 576 NCC este m ai extins şi mai precis, în sensul că, pe de o parte, reglem en­ tează şi situaţia anim alelor dom estice „rătăcite” pe terenul altei persoane, dar, pe de altă parte, nu se m ai referă la anim alele sălbatice, aplicarea dispoziţiilor sale pri­ vind num ai anim alele sem isălbatice. Aceasta, deoarece regim ul juridic al anim ale­ lor sălbatice, care form ează fauna de interes cinegetic, este reglem entat de legea specială în m aterie, respectiv Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic131, cu m odificările ulterioare; or, potrivit art. 2 din această lege, fauna de interes cinegetic, astfel cum este ea definită de aceeaşi lege, adică totalitatea exem plarelor din populaţiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele sale, existente pe teritoriul Rom âniei [art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006], este re­ sursă naturală regenerabilă, bun pub lic de interes naţional şi internaţional, iar apro­ prierea exem plarelor din această faună poate fi făcută num ai în condiţiile prevăzu­ te de legea specială. Potrivit art. 576 alin. (1) NCC, anim alele dom estice rătăcite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă, dacă proprietarul nu le revendică în term en de 30 de zile de la data declaraţiei făcute la prim ărie de către proprietarul terenului pe care aces­ tea au fost găsite. Din această dispoziţie rezultă că anim alele dom estice trebuie să intre pe terenul a lte i persoan e din pură întâm plare, fără ca aceasta să fi provocat în vreun fel pătrunderea anim alului pe terenul său. De asem enea, proprietarul te re ­ nului pe care a fost găsit anim alul dom estic rătăcit este ţinut să facă o declaraţie despre această îm prejurare la prim ăria localităţii pe raza căreia se află terenul. în sfârşit, proprietarul anim alelor rătăcite poate cere restituirea lor într-un term en de decădere (prefix) de 30 de zile de la data declaraţiei făcute de proprietarul „găsi­ tor” , fără a fi nevoie de introducerea unei acţiuni în justiţie; sim pla solicitare a resti­ tuirii anim alelor adresată de proprietarul acestora „găsitorului” este suficientă pen­ tru a reintra în stăpânirea lor. A rticolul 576 alin. (2) reglem entează situaţia a ceea ce am putea denum i a fi aceea a a n im a lelor sem isălbatice. Astfel, textul dispune că porum beii, iepurii, peştii şi alte asem enea anim ale care trec pe fondul altui proprietar aparţin acestuia cât tim p răm ân pe a ce l fond, cu excepţia situaţiei în care trecerea a fost provocată prin fraudă sau prin artificii141; aceste fraude ori artificii ar putea consta în aşezarea de capcane speciale pentru reţinerea anim alelor sau de hrană care să le adem eneas­ că. Dacă este vorba despre roiuri de albine care trec pe terenul altuia, acestea revin proprietarului terenului num ai dacă proprietarul roiurilor nu le urm ăreşte sau încetează urm ărirea lor după 2 zile de la acest m om ent; încetând urm ărirea după 2

111 R eproducem , pentru enunţul său pitoresc, acest text, care nu a avut aplicaţii practice: „O rice anim ale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cât tim p răm ân la noi, afară num ai dacă asem enea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii” . 121 A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 315. [3] M. Of. nr. 944 din 22 noiem brie 2006. l4) Se pare că legiuitorul a răm as „fascinat” de pitorescul acestei expresii folosite de art. 503 fostul C. civ.

364

D re p tu rile reale p rin cip a le

zile, dreptul de proprietate asupra roiului va fi dobândit prin accesiune naturală de proprietarul terenului pe care acestea s-au „stabilit” . Este de reţinut că, potrivit art. 57 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 576 NCC se aplică situaţiilor născute după intrarea acestuia în vigoare. ; § 3 . Accesiunea im obiliară artificială 433. Precizări prealabile. A ccesiunea im obiliară artificială presupune, spre deosebire de cea naturală, inten/enţia om ului, concretizată în realizarea, de regulă, a unor construcţii, plantaţii sau alte lucrări pe un anum it t e r e jjd e asem eneaj are a fi luată în considerare situaţia în care se face o adăugire la o construcţie existe n tă ' fără a se interveni asupra terenului pe care aceasta este situată. A ccesiunea im o­ biliară artificială era reglem entată relativ cuprinzător, dar nu în m odul cel mai clar cu putinţă, şi în fostul Cod civil. Literatura de specialitate şi practica ju diciară dez­ voltată în sistem ul acestuia au adus însă num eroase contribuţii la cristalizarea unor principii pertinente în m aterie. Noul Cod civil conţine o reglem entare, după părerea noastră, mai cuprinzătoare şi, într-o anum ită m ăsură, mai com plexă a accesiunii im obiliare artificiale, regle­ m entare ce ţine seam a, printre altele, şi de consacrarea prin dispoziţiile sale în m aterie a principiului constitutiv ori translativ de drepturi prin înscrierea în cartea funciară. Indiferent în ce form ă sub care vom vedea că se prezintă această accesiune efectuarea unor lucrări de către proprietarul terenului cu m aterialele altuia ori efec­ tuarea de lucrări de către o persoană asupra im obilului ce aparţine altei persoane - , ea presupune, în anum ite situaţii, recunoaşterea unui drept de opţiune în favoarea proprietarului terenului; acest drept era recunoscut şi în sistem ul fostului Cod civil. Plecând de la această realitate juridică, ca norm ă tranzitorie, art. 58 din Legea nr. 71/2011 privitoare la punerea în aplicare a noului Cod civil dispune că, în toate cazurile în care accesiunea im obiliară presupu ne exercitarea unui drept de opţiune de către pro p rie ta ru l im obilului, efectele accesiunii vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării. Fiind vorba despre im obile a căror realizare se desfăşoară în tim p, este foarte posibil ca în practică, uneori, privitor la acest drept de opţiune, să se pună problem a supravieţuirii legii vechi. Or, credem că dreptul de opţiune în discuţie nu poate fi înţeles fără prezentarea, fie şi succintă, a m ateriei accesiunii im obiliare artificiale în sistem ul fostului Cod civil. în definitiv, în acest fel, cine va fi interesat va putea face o com paraţie între reglem entarea veche şi cea nouă în m aterie, având a trage propriile sale concluzii privitoare la cele două re­ glem entări.

3.1. Accesiunea imobiliară artificială în fostul Cod civil 434. C azuri. A ccesiunea im obiliară artificială, spre deosebire de cea naturală, presupune intervenţia om ului. T ot spre deosebire de aceasta din urm ă, accesiunea artificială im plică obligaţia proprietarului care beneficiază de ea să plătească des­ păgubiri celui în detrim entul căruia a operat. Potrivit art. 492 fostul C. civ., „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pă­ m ânt sau asupra păm ântului, sunt prezum ate a fi făcute de către proprietarul acelui

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

365

păm ânt cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra” ; pre­ zum ţia astfel instituită de text este relativă; a se dovedi „din contra” înseam nă sau că proprietarul construieşte pe terenul său cu m aterialele unui terţ, sau că un terţ construieşte pe un teren ce nu îi aparţine. în fostul Cod civil erau reglem entate două cazuri de accesiune artificială: a) construcţia sau plantaţia făcută de proprietar pe terenul său, însă cu m ateria­ lele altcuiva; b) construcţia sau plantaţia făcută de o persoană cu m aterialele sale, însă pe terenul altcuiva. Fostul Cod civil pornea de la ideea că lucrul principal este terenul şi că, prin accesiune, proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei sau al plantaţi­ ei: superficies solo cedit. 435. Lucrările făcute de proprietar pe terenul său, dar cu m aterialele alt­ cuiva. Situaţia era reglem entată prin art. 493 fostul C. civ., care se întem eia pe principiul că lucrările astfel efectuate aparţineau proprietarului terenului pe tem eiul accesiunii. în această ipoteză, accesiunea im obiliară artificială opera în m od direct, pe m ăsură ce m aterialele erau încorporate în teren, ca efect a l încorporării, fără să m ai fi fost necesară m anifestarea expresă a proprietarului în sensul că înţelege să facă operantă accesiunea111. Spre a nu se îm bogăţi fără tem ei legitim în detrim entul proprietarului m ateriale­ lor, proprietarul terenului care a făcut construcţii, plantaţii sau lucrări cu m ateriale străine era dator să plătească valoarea m aterialelor, eventual şi daune-interese, însă proprietarul m aterialelor nu avea dreptul a le ridica. 436. Lucrările făcute de o persoană cu m aterialele ei pe terenul altcuiva. într-o asem enea situaţie, era vorba despre construcţii, plantaţii sau alte lucrări făcute pe terenul altuia, problem ă reglem entată prin art. 494 fostul C. civ. şi care era adesea întâlnită în practica ju d icia ră 121. Ca principiu, pro p rie ta ru l terenului pe care au fost făcute aceste construcţii, p la n ta ţii o ri lu cră ri devenea, prin accesiune, p ro p rietarul lor, cu obligaţia unei an u ­ m ite dezd ăună ri faţă de constructor. în privinţa dom eniului de aplicare a art. 494 C. civ., în practica judecătorească s-a decis că el cuprindea num ai situaţiile în care un terţ ridica pe terenul altuia construcţii noi, nu atunci când lucrările efectuate reprezentau reparaţii sau îm bu nă­ tăţiri aduse im obilului131. De asem enea, jurisprudenţa noastră a decis în sensul că nu se aplicau dispoziţiile art. 494 fostul C. civ. dacă lucrările, plantaţiile sau co n ­ strucţiile au fost efectuate în tem eiul unei convenţii încheiate între proprietarul te ­ renului şi constructor141.*234 111 A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 253. [2] Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 494 fostul C. civ., a se vedea M.D. B o c ş a n , O încercare de reconsiderare a a p lică rii art. 494 din C odul civil, în D reptul nr. 6/1998, p. 47 şi urm. [3] A se vedea Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1335/1956, în C.D. 1956, p. 69; în acelaşi sens, a se vedea C.A. laşi, dec. civ. nr. 623/1999, în M. G a iţă , M.M. P ivniceru , op. cit., p. 26. [4] A se vedea C .S.J., s. civ., dec. nr. 893/1994, în Dreptul nr. 12/1994, p. 62; a se vedea şi Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 720/1989, în D reptul nr. 1-2/1990, p. 125.

366

D re p tu rile reale p rin c ip a le

R aporturile juridice dintre părţile im plicate în această operaţiune erau diferite, după cum constructorul era de bună-credinţă sau de rea-credinţă. 437. Situaţia con structorului de rea-credinţă pe terenul altuia. Era conside­ rat constructor de rea-credinţă cel care ridica o construcţie sau făcea o plantaţie pe un teren despre care ştia că nu este proprietatea sa. în această situaţie se găseau detentorul precar al terenului, cel care pur şi sim plu uzurpa terenul sau cel care îl deţinea pe baza unui titlu ale cărui vicii îi erau cunoscute. Articolul 494 fostul C. civ. perm itea proprietarului terenului să aleagă una dintre urm ătoarele două soluţii: - să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei, având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea m aterialelor încorporate şi preţul m uncii efectuate, indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei; - să îl oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile, plantaţiile sau lucrurile executate, pe cheltuiala sa, cu obligarea acestuia să îi plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a tere nulu i[1]. în orice caz, dem olarea construcţiei nu era posibilă fără autorizaţia adm inistrati­ vă prealabilă, eliberată în condiţiile Legii nr. 50/1991, m odificată şi republicată. Din raţiuni practice, se considera că proprietarul terenului urm a să aleagă solu­ ţia pe care o considera mai favorabilă intereselor sale. D espăgubirea putea consta, spre exem plu, în valoarea de circulaţie a terenului sau în sporul de valoare pe care terenul l-a dobândit prin efectuarea construcţiei, instanţa urm ând a decide pe bază de expertiză121. 438. S ituaţia constructorului de bună-credinţă pe terenul altuia. Fără ca art. 494 fostul C. civ. să precizeze, se adm itea că posesorul este de bună-credinţă atunci când posedă terenul ca un proprietar, în puterea unu i titlu tran slativ de p ro ­ prietate, ale că ru i vicii n u îi su n t c u n o s c u tă . Sau, cum s-a spus[4], constructorul de bună-credinţă ridică o construcţie sau face o plantaţie pe un teren proprietatea altuia, având convingerea eronată că acel teren este proprietatea sa. Uneori, practica judiciară a extins noţiunea de construc­ tor de bună-credinţă în situaţii în care acesta, deşi ştia că nu este proprietarul te re ­ nului, spera să îl dobândească în viitor, pe baza unui antecontract de înstrăinare151. Buna-credinţă a constructorului trebuia să existe la m om entul efectuării lucrărilor, reaua-credinţă intervenită ulterior nem aiavând nicio sem nificaţie juridică, potrivit principiului m ala fides superveniens non nocet. *134

[1] Suntem în prezenţa unui drept de opţiune prevăzut de legea sub care, eventual, au început lucrările, în sensul art. 58 din Legea nr. 71/2011. [2) în sensul posibilei aplicări nuanţate a a cestor reguli, a se vedea L. P o p , op. cit. (2001), p. 220. Pentru critica lor, a se vedea M.D. B o c şan , Ioc . cit., p. 52 şi urm. 13] Pentru determ inare a conţinutului noţiunilor de rea-credinţă şi de bună-credinţă în m a­ teria accesiunii im obiliare artificiale, a se vedea V. S to ic a , op. cit., voi. II, p. 405. 14] A se vedea L. P o p , op. cit. (2001), p. 220. [5! A se vedea R.R.D. nr. 9/1998, p. 46-55. în sens contrar, a se vedea C.A. laşi, dec. civ. nr. 659/1999, în M. G a iţ ă , M.M. P iv n ic er u , op. cit., p. 27.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

367

Atunci când constructorul era de bună-credinţă, în m o d obligatoriu p roprietarul terenului devenea ş i proprietarul construcţiei, fără a putea cere dărâm area acesteia sau ridicarea lu crărilor efectuate. în literatura noastră juridică s-a susţinut că dispoziţia cuprinsă în art. 494 fostul C. civ., care nu perm itea proprietarului terenului să ceară ridicarea construcţiei sau plantaţiei efectuate de un constructor de bună-credinţă pe terenul său, era ne­ constituţională, deoarece ar fi încălcat dispoziţiile din legea fundam entală ce ga­ rantează dreptul de proprietate privată111. S-a răspuns, considerăm noi în mod ju d i­ cios, că, într-o asem enea ipoteză, este vorba despre raporturi juridice „pe orizon­ tală” între particulari, situaţie în care legiuitorul, la fel ca în cazul adm iterii dobândirii dreptului de proprietate privată prin uzucapiune sau prin posesia de bună-credinţă a bunurilor m obile corporale, poate adm ite anum ite restrângeri ale dreptului de pro­ prietate, aşa cum este şi situaţia proprietarului în raport cu constructorul de bunăcredinţă121. Dar, pentru a nu se îm bogăţi pe seam a constructorului, proprietarul terenului urm a să îl despăgubească. întinderea obligaţiei de despăgubire era determ inată de partea finală a art. 494 fostul C. civ., care dădea posibilitatea proprietarului tere nu­ lui să opteze*131 între: - plata contravalorii m aterialelor şi a preţului m uncii; - plata unei sum e egale cu sporul de valoare dobândit de teren. Proprietarul terenului putea alege să plătească sum a cea mai m ică dintre cele două sum e astfel arătate. C ând dobândea proprietarul terenului şi dreptul de proprietate asupra construc­ ţiei prin accesiune? într-o opinie, se susţinea că acest drept se dobândea atunci când proprietarul terenului îşi m anifesta intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe terenul său, deoarece până atunci constructorul de bună-credinţă era prezum at a fi atât proprietarul construcţiei, cât şi al terenului141. Părea a fi fost însă m ajoritară opinia potrivit căreia, în concepţia fostului Cod civil român, accesiunea se producea de plin drept, pe m ăsura ridicării construcţiei, fără a fi necesară vreo m anifestare de voinţă a proprietarului terenului în acest

111 A se vedea I. D e le a n u , P roblem a constituţionalităţii p re ve d e rilo r art. 494 alin. ultim din C odul civil rom ân, în Dreptul nr. 6/2002, p. 20 şi urm. 121 A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 258-259. 131 Şi acesta este un drept de opţiune, în sensul art. 58 din Legea nr. 71/2011. [4) A se vedea D. G h e r a s im , Buna-credinţă în raporturile civile, Ed. Academ iei, B ucu­ reşti, 1981, p. 175. 151 A se vedea C. U s c ă t e s c u , R egim u l ju rid ic ş i valorificarea dreptului constructorului pe terenul u nui terţ, în R.R.D. nr. 5/1985, p. 30; D. C h ir ic ă , N atura ju rid ică ş i valorificarea drep­ turilor constru cto ru lu i p e terenu l u nui terţ, în R.R.D. nr. 1/1987, p. 6-7; L. P o p , op. cit. (2001), p. 280; E. C h e lar u , op. cit., p. 304; a se vedea şi C.S.J., s. civ., dec. nr. 592/1994, în B.J. 1994, p. 29; pentru o tem einică argum entare a opiniei contrare, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 259 şi urm .; de asem enea, este de observat că o curte de apel a statuat în sensul acestei opinii, reţinând că, „deşi în m od tradiţional s-a considerat că proprietarul im o­ bilului dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra extinderilor şi îm bunătăţirilor aduse bu­ nului de către un terţ, conform art. 494 C. civ., în literatura juridică s-a arătat că trebuie să se facă distincţie între m om entul naşterii dreptului de accesiune şi m om entul dobândirii drep-

368

D re p tu rile reale p rin cip a le

439. Problem e ce erau con sid erate com une pentru con structorul de bunăcredinţă şi pentru cel de rea-credinţă. în toate cazurile în care proprietarul te re ­ nului îşi însuşea construcţia, constructorul de bună sau de rea-credinţă devenea un creditor, ce avea o creanţă în despăgubire îm potriva proprietarului terenului. A ceastă creanţă era considerată prescriptibilă în term enul de prescripţie de drept com un aplicabil între persoanele fizice, de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în p re zent abrogat. Problem a care se punea era de a şti din ce m om ent începea să curgă acest term en. în practica ju decătorească s-a considerat că el începea să curgă din m om entul în care p ro p rietarul tere nulu i ridica p re te n ţii cu privire la construcţii, în tem eiul art. 494 fostul C. c/V.[1] Un alt principiu adm is în practica judecătorească a fost acela că, până la achita­ rea despăgubirilor cuvenite, constructorul avea un d rept de retenţie cu privire la construcţiile făcute pe terenul altuia[2]. C ontrar unor soluţii anterioare[3], fostul T ribu­ nal Suprem a decis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 494 fostul C. civ., constructorul era îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la proprietarul care dobândise construcţia ulterior efectuării ei. Ipoteza era urm ătoarea: o persoană ridica o construcţie pe terenul proprietatea altei persoane. Ulterior, acel teren fuse­ se dobândit, în condiţiile legii, de un alt proprietar. Dreptul la despăgubire al con­ structorilor era considerat opozabil noului dobânditor, deoarece acestui drept îi co ­ respundea o obligaţie strâns leaată de posesia exercitată asupra bunului, o ade­ vărată obligaţie in rem scriptae14, care i se transm ite odată cu bunul. în acest sens, o curte de apel a decis, socotim noi în mod judicios, că obligaţia proprietarului fondului (terenului) corelativă cu dreptul de creanţă al autorului lucrării se transm ite odată cu d reptul de proprietate asupra terenului, astfel încât autorul lucrării îşi va putea realiza dreptul său de creanţă îm potriva proprietarului actual, iar nu îm potriva tului de proprietate pur şi sim plu asupra lucrărilor de către proprietarul im obilului. D acă drep­ tul de accesiune se naşte pe m ăsura încorporării m aterialelor în teren, dreptul de proprietate pur şi sim plu asupra lucrărilor este dobândit de proprietarul im obilului nu m a i în m om entul exercită rii dre p tu lu i de accesiu ne (s.n., C.B.). C ât priveşte exercitarea dreptului de accesiu­ ne, actul unilateral de voinţă al proprietarului im obilului poate să îm brace mai m ulte form e, una dintre acestea fiind introducerea unei acţiuni în evacuare sau o notificare prin interm e­ diul executorului jude că to re sc ori o acţiune în revendicare” ; a se vedea C.A. C onstanţa, s. civ., min. şi fam ., m un. şi asig. soc., dec. nr. 10 din 10 ianuarie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007, p. 14; dec. nr. 312/C din 6 iunie 2007, în B.C.A. nr. 3/2007, p. 9; cu privire la această con­ troversă, a se vedea, pe larg, I. S fer d ian , D iscuţii referitoare la potestativitatea în accesiu­ nea im obiliară artificială, în Dreptul nr. 12/2006, p. 33-54. m Astfel, într-o decizie a Tribunalului Suprem se arată: „C onstructorul poate să îşi valori­ fice dreptul la despăgubiri, ca orice drept patrim onial, în term en de 3 ani, care, în cazul con­ structorului de rea-credinţă şi dacă proprietarul terenului a înţeles să îşi însuşească acea construcţie, începe să curgă din m om entul în care proprietarul şi-a m anifestat intenţia de a şi-o însuşi. A ceastă m anifestare de voinţă trebuie să aibă un caracter neechivoc, ea putând să rezulte din îm prejurări de fa p t” (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 236 din 26 ianuarie 1974, în C.D. 1974, p. 68). l2] A se vedea Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1234 din 12 iulie 1956; dec. nr. 1257 din 31 iulie 1956, în C.D. 1956, p. 59-65. [3] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1965 din 6 septem brie 1974, în R epertoriu 1969-1975, p. 97-98. [4] Cu privire la această obligaţie, a se vedea supra, nr. 27.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 69

proprietarului terenului de la data executării lucrării111. Altfel, creditorul constructor ar fi am eninţat să nu îşi valorifice creanţa în toate acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil121.

3.2. Accesiunea imobiliară artificială în noul Cod civil 3.2.1. P rin cipii generale 440. D obândirea lucrării de către proprietarul im obilului; principiu. A rticolul 577 alin. (1) NCC înscrie principiul general aplicabil în m ateria accesiunii im obiliare artificiale potrivit cu care construcţiile, plantaţiile ş i orice alte lu cră ri efectuate a su ­ pra unui im obil revin pro p rie ta ru lu i acelui im obil, dacă prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel. Prin im obil, în sensul acestei dispoziţii, se înţelege fie terenul pe care se ridică o construcţie, se face o plantaţie ori se efectuează o altă lucrare, fie o construcţie preexistentă efectuării unor lucrări131. Un asem enea im obil este considerat ca fiind un bun principal, iar orice lucrare ce s-ar efectua asupra sa va reprezenta un bun accesoriu-, urm are a accesiunii, pro p rie ta ru l bun ului prin cip a l va dob ândi dreptul de proprietate ş i asupra bun ului accesoriu, astfel unit cu cel prin­ cip al141. C ât priveşte lucrările făcute asupra unui im obil teren o ri construcţie pre e xiste n ­ tă, acestea pot fi plantaţii, alte lucrări efectuate pe un teren ori în subsolul acestuia ori construcţii propriu-zise. Articolul 577 alin. (1) NCC precizează că term enul lu crări apare ca fiind unul generic, el cuprinzând construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate asupra unui im obil, în sens generic înţelegând a-l folosi şi noi în cele ce urm ează. în orice caz, în practica judiciară anterioară noului Cod civil, dar valabilă, cre­ dem , şi în prezent, s-a decis că prin actul juridic încheiat de părţi ce are ca obiect constituirea unui d rept de superficie este înlăturată aplicarea regulilor privitoare la accesiunea im obiliară artificială151. 441. M om entul dobândirii dreptului de proprietate asupra lucrărilor. A ră­ tam mai sus că în sistem ul fostului Cod civil această problem ă era controversată, dar că părea a se fi im pus, atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, punctul de ve d e ­ re potrivit cu care, din m om ent ce dreptul de proprietate asupra lucrărilor se do ­ bândeşte p rin accesiune, aceasta se produce de plin drept, pe m ăsura efectuării lucrărilor, fără a m a i fi necesară, în acest sens, vreo m anifestare de voinţă din p a r­ tea p ro prietarulu i te re n u lu i. în form a sa iniţială, art. 577 alin. (2) NCC reţinuse acest principiu, deoarece el dispunea că dreptul de proprietate asupra lucrării se

111 A se vedea C.A. C onstanţa, s. civ., min. şi fam ., mun. şi asig. soc., dec. nr. 312/C din 6 iunie 2007, supra cit. l2] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2007 din 7 noiem brie 1979, în R.R.D. nr. 3/1980, p. 64. 131 A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 321. l4] A se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 642. 151 Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 720/1989, în Dreptul nr. 1-2/1990, p. 125; C.S.J., s. civ., dec. nr. 893/1994, în Dreptul nr. 12/1994. 161 A se vedea C.S.J., dec. nr. 893/1994, supra cit.

370

D re p tu rile reale p rin cip a le

naşte în favoarea proprietarului im obilului din m om entul începerii lucrării, pe m ăsura realizării ei, dacă prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel. Din pă­ cate, prin art. 83 pct. 5 din Legea nr. 71/2011, acest text a fost m odificat, în sensul că, în prezent, art. 577 alin. (2) dispune urm ătoarele: „C ând lucrarea este realizată de proprietarul im obilului cu m aterialele sale sau cu m aterialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naşte în favoarea proprietarului im obilului din m om en­ tul începerii lucrării, pe m ăsura realizării ei, dacă prin lege sau (prin) act ju ridic nu se prevede altfel” . Lăsând la o parte supărătoarea repetare în text a cuvântului „lucrare” , m odificarea pe care o aduce principiului iniţial am intit restrânge conside­ rabil aplicarea acestuia la situaţiile în care proprietarul im obilului a realizat lucrarea cu m aterialele sale ori cu m aterialele aparţinând altei persoane. Or, vom vedea că, şi în sistem ul noului Cod civil, asem enea lucrări pot fi realizate asupra im obilului apa rţinâ nd a lte i persoane. De aceea, în m od judicios s-a arătat că această m odifi­ care este inutilă şi inoportună!1]. Ea este inutilă, pentru că, pe de o parte, din m o­ m ent ce proprietarul realizează lucrări asupra unui im obil cu m aterialele sale, această operaţiune nu mai sem nifică aplicarea principiilor accesiunii, ci exerciţiul dreptulu i de dispoziţie m aterială de către proprietar asupra bunului său; pe de altă parte, textul m odificat face referire şi la lucrările realizate de proprietarul im obilului cu m aterialele aparţinând altei persoane, situaţie reglem entată distinct, aşa cum vom vedea, de dispoziţiile art. 580 N C C *[2]. M odificarea este inoportună, pentru că prin ea a fost înlăturată o regulă cu aplicare generală, fără a o înlocui cu o altă re­ gulă având aceeaşi aplicabilitate; dim potrivă, ea restrânge regula, ce putea răm â­ ne ca fiind generală, la două situaţii particulare, într-un caz în m od inutil, în celălalt în mod inexact. Din exam inarea dispoziţiilor legale aplicabile fiecărui caz de accesiune im obilia­ ră artificială va reieşi că răm âne aplicabilă regula dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra lucrărilor executate din m om entul efectuării acestora, dacă prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel[3]. 442. C ategorii de lucrări. V oind a fi mai precis în aplicarea principiilor accesiu­ nii im obiliare artificiale, legiuitorul a înţeles să distingă între mai m ulte categorii de lucrări ce pot fi realizate asupra unui im obil. Astfel, potrivit art. 578 alin. (1) NCC, acestea pot fi autonom e ori adăugate, am bele cu ca ra cte r durabil ori cu caracter provizoriu. Cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text precizează că sunt lucrări a u to ­ nom e construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări cu caracter de sine stătător reali­ zate asupra unui im obil. Cât priveşte lucrările adăugate, în concepţia legiuitorului acestea nu au ca ra cte r de sine stătă tor şi pot fi: a) necesare, atunci când, în lipsa efectuării lor, im obilul ar pieri ori s-ar deterio­ ra; b) utile, atunci când prin realizarea lor sporeşte valoarea econom ică a im obilu­ lui; c) voluptuare, în situaţia în care ele sunt făcute pentru sim pla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea econom ică a im obilului asupra căruia au

111 A se vedea E. C h elar u , op. cit. (2012), p. 643. [2] Ibidem. (3) E. C h elar u , op. cit. (2012), p. 643.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

371

fost făcute [art. 578 alin. (3) NCC]. Vom vedea că această clasificare prezintă im ­ portanţă num ai în cazul lucrărilor realizate asupra im obilului ce aparţine altei per­ soane, nu şi în acela în care proprietarul im obilului este cel ce realizează lucrarea cu m aterialele altuia. De asem enea, îm părţirea lucrărilor efectuate asupra unui im obil în lu cră ri cu ca ra cte r durabil şi lu crări p rovizorii prezintă im portanţă, deo are­ ce dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune operează nu m a i în privinţa lu cră rilo r cu cara cte r durabil, cele provizorii putând fi ridicate fără m ari dificultăţi de cel care le-a realizat. în sfârşit, se poate reţine că distincţia între lucrări autonom e şi lucrări adăugate are consecinţe cu privire la drepturile proprietarului im obilului, respectiv cele ale autorului acestora, precum şi asupra m odului cum operează dobândirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de lucrări, anum e cu sau fără înscrierea lor în cartea fu n cia ră 111. 443. P rezum ţiile în favoarea proprietarului terenului în m ateria accesiunii. Preluând principiul ce era înscris în art. 492 fostul C. civ., art. 579 alin. (1) NCC dispune că „orice lucrare este prezum ată a fi făcută de proprietarul im obilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară” . Există totuşi o deosebire între cele două texte, legiuitorul fiind consecvent ideii exprim ate în art. 577 alin. (1) NCC, potrivit cu care accesiunea poate privi un im obil, adică fie un teren, fie o con­ strucţie, pe când art. 492 fostul C. civ. privea accesiunea ca efectuarea unei con­ strucţii, plantaţii ori a altei lucrări de către pro p rie ta ru l p ă m â n tu lu i pe care acestea erau realizate, ceea ce înseam nă că vechea reglem entare avea în vedere num ai ipoteza efectuării de lucrări asupra unui bun im obil teren-, prezum ţia de „aparte­ nenţă” a lor opera în favoarea proprietarului terenului, de unde adagiul superficies solo cedit. Revenind la dispoziţiile art. 579 alin. (1) NCC, este de observat dubla prezum ţie stabilită de text, şi anum e: a) o prim ă prezum ţie este aceea că orice lucrare - construcţie, plantaţie ori o altă lucrare - este proprietatea titularului dreptului de proprietate a im obilu lui teren ori construcţie existentă - asupra căruia acestea au fost realizate-, b) o a doua prezum ţie prevăzută de text este că acele lucrări au fost făcute cu cheltuiala p ro p rie ta ru lu i im obilului. în am bele situaţii însă poate fi făcută proba contrară, deci suntem în prezenţa unor p re zu m ţii legale relative. Potrivit art. 579 alin. (2) NCC, această dovadă contrară poate fi făcută în trei situaţii: a) atunci când a fost constituit un drept de superficie, ceea ce poate duce la concluzia că lucrările au fost realizate pe tem eiul acestui drept; b) când proprietarul im obilului nu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării efectuate asupra im obilului său; c) în orice alte cazuri prevăzute de lege. Proba contrară poate fi făcută şi în privinţa celei de-a doua prezum ţii stabilite de art. 579 alin. (1) NCC, în sensul că lucrările nu au fost făcute cu cheltuiala proprie­ tarului im obilului, fie că el a folosit la realizarea lor m ateriale aparţinând altei per-

m Idem, p. 644.

372

D re p tu rile re ale p rin cip a le

soane, fie că m anopera a fost suportată de o altă persoană. însă, în aceste ipo­ teze, terţul care a suportat asem enea cheltuieli nu va avea decât un drept de creanţă îm potriva proprietarului im obilului111. 3.2.2. Realizarea de lu c ră ri cu m a te ria le le a lte i persoane 444. R egim ul juridic al lucrărilor făcute de proprietarul im obilului cu m ate­ rialele altei persoane. Din punctul de vedere al aplicării principiilor accesiunii im obiliare artificiale, situaţia pusă în discuţie este cea mai sim plă. într-adevăr, făcând aplicaţia regulii înscrise în art. 577 alin. (1) NCC, art. 580 dispune că, în cazul în care s-a realizat o lucrare cu m aterialele altuia, proprietarul im obilului de­ vine şi proprietarul acelei lucrări, nep utâ nd fi obligat la desfiinţarea e i ş i n ici la restituirea m ate riale lor întrebuinţate; im obilul cu privire la care s-a realizat lucrarea este considerat un bun principal, pe când lucrarea efectuată reprezintă un bun accesoriu, care se uneşte cu bunul principal, proprietarul acestuia dobândind şi dreptul de proprietate asupra bunului accesoriu, conform regulii accesorium se q u itu r principale. Mai m ult, legea nu perm ite ca proprietarul im obilului să fie obligat la desfiinţarea lucrării sau la restituirea „fizică” , chiar şi deteriorate prin întrebuinţare, a m ateriale­ lor utilizate la efectuarea lucrării, m ateriale care, prin ipoteză, aparţin altei persoa­ ne. Nu mai puţin, proprietarul im obilului, urm are a faptului ju ridic în sens restrâns al operării a ccesiunii în folosul său, nu se poate îm bogăţi fără tem ei legitim în detri­ m entul proprietarului m aterialelor, astfel că, potrivit art. 580 alin. (2) NCC, acesta din urm ă are dreptul să pretindă de la cel dintâi contravaloarea m a te ria le lo r sale; de asem enea, în m ăsura în care utilizarea lor de către proprietarul im obilului îm ­ bracă form a unui delict civil, adică a unui fapt cauzator de prejudicii, proprietarul m aterialelor va fi îndreptăţit să ceară repararea ace stu i preju diciu în condiţiile art. 1357 şi urm. NCC. 3.2.3. Realizarea de lu c ră ri au to n o m e cu ca ra cte r d u ra b il asupra im o b ilu lu i a p a rţin â n d a lte i persoane 445. D elim itări. Dacă în sistem ul fostului Cod civil practica judiciară decisese în sensul că dispoziţiile art. 494 care reglem entau m ateria accesiunii im obiliare a rti­ ficiale aveau a se aplica num ai situaţiilor în care un terţ realiza o lucrare nouă pe terenul altuia, nu şi în situaţiile în care lucrările efectuate se concretizau în reparaţii ori îm bunătăţiri aduse im obilului121, noul Cod civil reglem entează distinct situaţia lu ­ cră rilo r autonom e faţă de cea a lu cră rilo r adăugate, constând, de regulă, în repa­ raţii ori îm bunătăţiri aduse unui im obil. însă, privitor la realizarea de lucrări asupra im obilului altuia, ca şi în sistem ul fostului Cod civil, noul cod distinge între lucrările efectuate de către un terţ de bună-credinţă şi cele efectuate de către un terţ de rea-credinţă, chiar dacă soluţiile adoptate în cele două situaţii apar, aşa cum vom vedea im ediat, ca fiin d sim ilare. Principiul de bază în am bele situaţii este însă ace­ la că, indiferent dacă terţul autor al lucrării efectuate asupra im obilului aparţinând

[11 A se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 649. [21 A se vedea Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1335/1956, în C.D. 1956, p. 69.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 73

altei persoane este de bună sau de rea-credinţă, aceasta din urm ă va dobândi dreptul de proprietate asupra lucrării efectuate num ai dacă îşi m anifestă voinţa de a prelua lucrarea; operarea accesiunii constituie una dintre opţiunile oferite de lege proprietarulu i im obilu lui asupra căruia s-a efectuat o anum ită lucrare cu caracter durabil. A. Realizarea de lucrări autonom e cu caracter durabil asupra im obilului altuia de către un te rţ de bună-credinţă 446. Soluţii în m aterie. A ceste soluţii sunt date de dispoziţiile art. 581 NCC. Potrivit acestui text, în cazul în care autorul lucrării autonom e cu caracter durabil realizate asupra im obilului altuia este de bună-credinţă, pro p rie ta ru l a ce lu i im obil are dreptul: a) să ceară instanţei de ju decată să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca p ro p rie ta r a i lucrării, dar cu obligaţia de a plăti, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea m a te riale lor utilizate ş i a m anoperei (preţul m uncii), fie sp o ru l de valoare adus im obilu lui prin efectuarea acelei lucrări; sau b) să ceară instanţei obligarea autorulu i lu crării să cum pere im obilu l la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-a r fi efectuat. Potrivit art. 586 NCC, în principiu, este terţ de bună-credinţă cel ce realizează lucrarea autonom ă cu caracter durabil şi care avea tem eiuri serioase să creadă că el este p ro p rie ta ru l im obilu lui asupra căruia realizează lucrarea. Din aceste soluţii prevăzute de art. 581 pentru situaţia pusă în discuţie reiese că terţul de bună-credinţă nu va putea fi obligat să dărâm e lucrarea autonom ă cu caracter durabil asupra im obilului altei persoane; proprietarul im obilului va avea un drept de opţiune între a face să opereze accesiunea, preluând în proprietate lu­ crarea efectuată de terţ, sau să ceară obligarea acestuia la a cum păra im obilului, fără a se ţine seam a însă, în această ultim ă situaţie, de vreun spor de valoare adus im obilului prin efectuarea acelei lucrări. P reluarea im obilului se va face prin în ­ scrierea proprietarului im obilului în cartea funciară ca proprietar al lucrării realizate asupra acestuia. Fiind în prezenţa unui drept de opţiune prevăzut de art. 581 NCC, înseam nă că îşi vor găsi aplicare dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 71/2011, în sensul că, dacă lu­ crările au început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, dreptul de pro­ prietate asupra lucrării va fi dobândit fără a mai fi necesară înscrierea în cartea fun­ ciară, chiar dacă proprietarul im obilului şi-a exercitat dreptul de a invoca acce­ siunea după intrarea acestuia în v ig o a rd ']. în ipoteza în care proprietarul im obilului optează pentru a reţine pentru sine, în proprietate, lucrarea efectuată de terţ, art. 581 lit. a) NC C face aplicarea principiului îm bogăţirii fără justă cauză, deoarece textul dispune că proprietarul im obilului va trebui să îl despăgubească pe autorul lucrării, urm ând a-i plăti, la alegerea sa, fie contravaloarea m aterialelor şi a m anoperei folosite la realizarea lucrării, fie sporul de valoare pe care im obilul l-a dobândit prin efectuarea acesteia.

[ 1]

A se vedea E. C h elar u , op. cit. (2012), p. 648.

374

D re p tu rile re ale p rin cip a le

A utorul lucrării va dobândi astfel, aşa după cum s-a decis într-o jurisprudenţă mai veche111, dar pe deplin valabilă şi în prezent, un drept de creanţă îm potriva pro­ prietarului im obilului în beneficiul căruia a operat accesiunea. în acelaşi tim p, art. 581 lit. b) deschide proprietarului im obilului opţiunea obligă­ rii a u to ru lu i lu crării la cum părarea im obilului, dar la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu ar fi fost efectuată. Evident că nu se pune pro­ blem a despăgubirii autorului lucrării, deoarece el nu este prejudiciat cu nim ic de eventuala exercitare a acestei opţiuni de către proprietarul im obilului, care, la rându-i, va fi indem nizat în m od echitabil, fără a se ţine seam a de valoarea „a d ă u ­ gată” im obilului său astfel înstrăinat către autorul lucrării. în acelaşi tim p, nici nu se poate spune că, în această ultim ă situaţie, ar opera accesiunea, pentru că autorul lucrării, bun accesoriu pe lângă im obil, va dobândi, ca urm are a opţiunii obligării lui la cum părarea im obilului, şi dreptul de proprietate asupra acestuia, ca bun princi­ pal. în patrim oniul autorului de bună-credinţă al lucrării va intra dreptul de proprie­ tate asupra întregului bun im obil cu privire la care s-a efectuat o lucrare autonom ă cu caracter durabil, în condiţiile arătate. B. Realizarea de lucrări autonom e cu caracter durabil asupra im obilului altuia de către un te rţ de rea-credinţă 447. Soluţii în m aterie. Potrivit art. 582 NCC, în cazul în care autorul unei lu­ crări autonom e cu caracter durabil asupra im obilului ce aparţine altei persoane este de rea-credinţă, proprietarul im obilului are dreptul să opteze, la alegerea sa, între una dintre urm ătoarele trei soluţii: a) să ceară instanţei de judecată să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca p ro p rie ta ra ! lucrării, urm ând a plăti autorului lucrării, tot la alegerea sa, fie ju m ătate din valoarea m aterialelor şi preţul m anoperei folosite la realizarea lucrării, fie jum ătate din sporul de valoare adus im obilului; b) să ceară obligarea autorulu i lu crării la desfiinţarea ei\ c) să ceară obligarea autorului lucrării să cum pere im obilu l la valoarea de circu­ laţie pe care acesta a r fi a vut-o dacă lucrarea nu a r fi fost efectuată. în ipoteza în care proprietarul im obilului optează pentru obligarea autorului lu­ crării la desfiinţarea ei, aceasta nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale privind autorizarea prealabilă a unei asem enea operaţiuni, pe cheltuiala au ­ torului lucrării, care va putea fi obligat, totodată, să repare orice prejudicii cauzate proprietarului im obilului, inclusiv prin lipsa de folosinţă a acestuia [art. 582 alin. (2)]. 448. După părerea noastră, dispoziţiile noului Cod civil privitoare la accesiunea im obiliară artificială ce constă în efectuarea de lucrări autonom e cu caracter durabil asupra unui im obil aparţinând altuia atenuează, într-un anum e sens, deosebirile între autorul de bună-credinţă al acestor lucrări şi cel de rea-credinţă; aceasta, deoarece, potrivit art. 581 lit. a), respectiv art. 582 alin. (1) lit. a), în prim ul rând, fie că este vorba despre un autor de bună-credinţă, fie că acesta este de rea-credinţă, prim a opţiune deschisă de am bele texte pentru proprietarul im obilului este să facă 111 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 386/1980, în R.R.D. nr. 10/1980, p. 64, pre­ cum şi Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2786/1988, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 127.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

375

să opereze accesiunea în favoarea sa, prin aceea că va putea cere instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca pro p rie ta r a l lucrării, cu aceeaşi obliga­ ţie ce îi revine în am bele situaţii faţă de constructorul de bună ori de rea-credinţă: indem nizarea acestuia. în al doilea rând, fie că este vorba de un autor de bună-credinţă care a efectuat o lucrare asupra im obilului altei persoane, fie că este un autor de rea-credinţă, po­ trivit art. 581 lit. b) NCC, respectiv art. 582 alin. (1) lit. c), proprietarul im obilului are o altă opţiune, a cee aşi însă în am bele situaţii, anum e să ceară obligarea autorului lucrării la a cum păra im obilul asupra căruia aceasta a fost efectuată, la valoarea de circulaţie pe care im obilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. Totuşi, privitor la situaţia pusă în discuţie, pot fi reţinute ce l puţin două deo sebiri între situaţia constructorului de rea-credinţă care a realizat o lucrare -autonomă cu caracter durabil asupra im obilului proprietatea altei persoane şi aceea a construc­ torului de bună-credinţă care a efectuat o asem enea lucrare. Astfel, o prim ă deosebire constă în acea că, în tim p ce, potrivit art. 581 lit. a), în ipoteza în care proprietarul alege să ceară instanţei de ju decată să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, constructorul de bunăcredinţă va putea fi indem nizat, este adevărat, la alegerea proprietarului, fie cu întreaga valoare a m aterialelor şi a m anoperei, fie cu întregul spor de valoare adus im obilului prin efectuarea lucrării, art. 582 alin. (1) lit. a) dispune că, în aceeaşi ipoteză, constructorul de rea-credinţă va putea primi, tot la alegerea proprietarului im obilului, num ai jum ătate, fie din valoarea m aterialelor şi a m anoperei, fie din spo­ rul de valoare adus acelui im obil. O a doua deosebire între autorul de bună-credinţă al lucrării şi cel de rea-cre­ dinţă constă în opţiunea deschisă de prevederea cuprinsă în art. 582 alin. (1) lit. b) în favoarea proprietarului im obilului, d a r num ai dacă a utorul lu crării este de reacredinţă, de a cere obligarea acestuia la desfiinţarea lucrării, este adevărat, în con­ diţiile riguroase im puse, în asem enea ipoteză, de dispoziţiile art. 582 alin. (2), şi anum e: a) desfiinţarea lucrării nu se va putea face decât cu respectarea prevederilor legii speciale în m aterie, anum e cele cuprinse în Legea nr. 50/1991 privind autori­ zarea executării lucrărilor de construcţii, care im pune obţinerea autorizaţiei adm i­ nistrative prealabile de desfiinţare a unei construcţii; b) urm are a desfiinţării lucrării, autorul acesteia va putea fi obligat să repare orice prejudiciu cauzat astfel proprietarului im obilului, prejudiciu ce poate cuprinde şi lipsa de folosinţă datorată culpei autorului lucrării. A şa după cum vom arăta mai jos, autorul lucrării va fi de rea-credinţă, în princi­ piu, atunci când ştia că im obilul asupra căruia efectuează lucrările nu este proprie­ tatea sa ori nu este titularul unui alt drept real pe tem eiul căruia ar fi putut efectua acea lucrare. De asem enea, şi în situaţiile reglem entate de dispoziţiile art. 582 NCC sunt incidente prevederile cuprinse în art. 58 din Legea nr. 71/2011, astfel că dreptul de proprietate asupra lucrărilor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil va fi dobândit fără a mai fi necesară înscrierea în cartea funciară, indiferent de m om entul la care proprietarul im obilului îşi va exercita dreptul de opţiune.

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

3 76

3.2.4.

Realizarea de lu c ră ri adă u g a te cu ca ra cte r d u ra b il asupra im o b ilu lu i

a p a rţin â n d a lte i persoane 449. D elim itări. Spre deosebire de concepţia cristalizată în practica judiciară în sistem ul fostului Cod civil, în sensul că dispoziţiile acestuia privind accesiunea im obiliară artificială ce erau cuprinse în art. 494 aveau a se aplica num ai în ipoteza ridicării unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări pe terenul altuia, nu şi în privinţa reparaţiilor ori îm bunătăţirilor făcute asupra unui im obil, de regulă privitor la o con­ strucţie, dispoziţiile noului Cod civil prom ovează o altă concepţie, în sensul că a c­ cesiunea im obiliară artificială p oa te opera ş i în ipoteza efectuării u no r lu crări adău­ gate cu ca ra cte r durabil asupra unui im obil ce aparţine a lte i persoane. Din acest punct de vedere, noua lege fundam entală civilă distinge între lucrările adăugate necesare, cele utile şi cele voluptuare. 450. Lucrări adăugate necesare. Sunt considerate lucrări adăugate necesare, cu caracter durabil, cele pe care însuşi p ro p rietarul im obilu lui a r fi trebuit să le efec­ tueze pentru a asigura conservarea, păstrarea acestuia în starea norm ală de utilizare, potrivit destinaţiei sale. Articolul 583 alin. (1) NCC dispune că proprietarul im obilului dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare cu caracter durabil din m om entul efectuării acesteia, urm ând a plăti autorului lucrării cheltuielile „rezonabile” pe care le-a făcut pentru realizarea acelei lucrări, chiar dacă im obilul nu ar m ai exista la m om entul despăgubirii sale. Prin raportare la dis­ poziţia cuprinsă în art. 583 alin. (2), aceasta va fi situaţia efectuării lucrării de către un terţ de bună-credinţă: într-adevăr, potrivit acestui din urm ă text, în situaţia în care „lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă” , din sum a datorată de proprietarul im obilului la care s-a făcut lucrarea necesară cu caracter durabil se va putea ded u­ ce valoarea fru cte lo r im obilu lui care se cuveneau proprietarului acestuia, sum ă la rându-i dim inuată cu costurile necesare obţinerii acestora, costuri ce ar fi trebuit suportate şi de proprietarul im obilului. Aşadar, este lim pede că, în situaţia lucrărilor adăugate necesare cu caracter durabil, se aplică principiul accesorium se q u itu r principale, operând de plin drept accesiunea în favoarea p ro p rie ta ru lu i im obilului; totuşi, prin aplicarea principiilor din m ateria îm bogăţirii fără justă cauză, proprietarul im obilului va fi ţinut să îl despăgubească pe autorul lucrării necesare, după distinc­ ţia arătată, în funcţie de îm prejurarea dacă a fost vorba despre un autor al lucrării de bună-credinţă ori de rea-credinţă. 451. Lucrările adăugate utile. Lucrările adăugate utile cu caracter durabil sunt cele care, odată efectuate, conduc la sporirea valorii im obilu lui asupra cărora au fost făcute. Sediul m ateriei este dat de dispoziţiile art. 584 NCC, soluţiile fiind dife­ rite după cum autorul lucrării a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă la efectua­ rea lor. Potrivit art. 584 alin. (1) NCC, în cazul în care autorul lucrării utile cu caracter durabil a fost de bună-credinţă, p ro p rietarul im obilu lui devine p ro p rietarul lu crării din m om e ntu l efectuării ei, ceea ce înseam nă că accesiunea operează de plin d rept în favoarea acestuia; num ai că, spre a nu se îm bogăţi fără tem ei legitim , textul precizează că proprietarul im obilului va trebui să îl despăgubească pe auto­ rul lucrării utile cu caracter durabil, la alegerea sa, fie cu valoarea m aterialelor şi a

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 77

m anoperei, fie cu sporul de valoare adus im obilului prin efectuarea acelei lucrări utile. în situaţia în care autorul lucrării utile este de rea-credinţă, proprietarul im obilu­ lui are un drept de opţiune între a cere [art. 584 alin. (2)]: a) să devină pro p rie ta ru l lucrării, în funcţie de regim ul acesteia, cu sau fără înscriere în cartea funciară, după caz, dar cu obligaţia de a plăti, la alegerea sa, autorului lucrării fie jum ătate din valoarea m aterialelor şi a m anoperei, fie ju m ătate din sporul de valoare adus im obilului; b) să ceară obligarea autorulu i lu crării la desfiinţarea acesteia, cu repunerea im obilului în situaţia anterioară şi plata de daune-interese. Totuşi, potrivit art. 584 alin. (3), în am bele cazuri, adică atât în situaţia în care autorul lucrării utile este de bună-credinţă, cât şi în situaţia în care acesta este de rea-credinţă, câ n d valoarea lu crării este considerabilă, pentru ca situaţia proprieta­ rului im obilului obligat la despăgubiri să nu devină îm povărătoare, el va putea cere obligarea autorului să îl cum pere la valoarea de circulaţie pe care im obilul ar fi avut-o dacă acea lucrare utilă nu s-ar fi efectuat. Aşadar, dacă în ipoteza efectuării lucrărilor adăugate utile cu caracter durabil de către un terţ de bună-credinţă accesiunea în favoarea proprietarului operează ope legis, de p lin drept, cu obligarea acestuia la plata de despăgubiri către autorul ară­ tat, atunci când el este de rea-credinţă, accesiunea va opera num ai dacă p ro p rie ­ tarul im obilu lui va decide să reţină lucrarea, urm ând a plăti, la alegerea sa, o des­ păgubire dim inuată cu jum ătate, sau din valoarea m aterialelor şi a m anoperei, sau a sporului de valoare dobândit de im obil. O bligarea autorului la a prim i din partea proprietarului im obilului num ai ju m ătate din valorile arătate reprezintă, după păre­ rea noastră, aproape o „sancţiune” pentru autorul lucrării de rea-credinţă. în acelaşi tim p, am văzut că proprietarul im obilului poate să decidă să nu facă să opereze accesiunea, cerând obligarea autorului la desfiinţarea lucrării, dar num ai în condiţi­ ile legii speciale, anum e după obţinerea autorizaţiei adm inistrative prealabile de desfiinţare, precum şi la repunerea im obilului în situaţia anterioară şi la plata de despăgubiri, dacă va dovedi că a suferit un prejudiciu în situaţia dată. 452. Lucrările adăugate cu caracter durabil voluptuare. A sem enea lucrări sunt făcute de autor pentru satisfacerea unor interese proprii, mai degrabă de ordin estetic; cum se spune adeseori despre aceste lucrări, ele su n t făcute din sim pla p lă cere a celui care le efectuează, fără a conduce la sporirea valorii econom ice a im obilului asupra căruia s-au făcut [art. 578 alin. (3) lit. c) NCC]. în cazul unor ase­ m enea lucrări cu caracter durabil, art. 585 NCC pare a distinge între situaţia auto­ rului lor de bună-credinţă şi aceea a autorului lor de rea-credinţă. într-adevăr, potrivit art. 585 alin. (1) NCC, în cazul lucrărilor voluptuare, proprie­ tarul im obilului are dreptul: a) să devină pro p rie ta ru l lucrării, fără înscriere în cartea funciară şi fără nicio obligaţie faţă de autorul acesteia; b) să ceară obligarea autorulu i de rea-credinţă la desfiinţarea lucrării, cu readu­ cerea im obilului în situaţia anterioară şi plata de despăgubiri. însă art. 585 alin. (2) prevede că autorul lucrării care este de bună-credinţă va putea să o ridice înainte de restituirea im obilu lui către proprietar, cu condiţia de a

378

D re p tu rile re ale p rin cip a le

aduce im obilul în situaţia anterioară, adică cea dinaintea realizării lucrărilor voluptuare. Fără a fi prea clar, art. 585 NCC lasă să se înţeleagă faptul că, dacă autorul lucrării este de bună-credinţă, proprietarul im obilului va dobândi lucrările voluptuare fără a avea vreo obligaţie de dezdăunare; totuşi, art. 585 alin. (2) recunoaşte aces­ tui autor al lucrării dreptul de a o ridica, până la restituirea im obilului, cu obligaţia de a-l readuce în situaţia anterioară, adică, într-o asem enea ipoteză, nu mai ope­ rează accesiunea. A ceasta înseam nă că, chiar în cazul în care autorul lucrării voluptuare este de bună-credinţă, proprietarul im obilului poate cere ridicarea ei, cu avantajul pentru autor de a o putea ridica înainte de restituirea im obilului, dar urm ând a asigura repunerea lui în situaţia anterioară. 3 .2 .5 .

în ţe le s u l u n o r te r m e n i ş i d is p o z iţii le g a le s p e c ia le p r iv ito a r e la a c c e s iu n e a

im o b ilia r ă a r tific ia lă

453. B una-credinţă a autorului lucrării. în sistem ul fostului Cod civil nu exista o definiţie specială dată bunei-credinţe în m ateria accesiunii im obiliare artificiale. A şa fiind, în principiu, doctrina şi jurisprudenţa au considerat că în privinţa accesiu­ nii erau aplicabile dispoziţiile art. 486 fostul C. civ. care, privitor la dobândirea fru c­ telor de către posesorul de bună-credinţă al unui bun ce trebuia restituit, dispunea că posesorul este de bună-credinţă când posedă un lucru ca proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute111. Plecând de la reglem entarea m ult mai com pletă a m ateriei publicităţii im obiliare şi de la efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară, dispoziţiile noului Cod civil definesc m ult mai riguros buna-credinţă a autorului unei lucrări efectuate asupra im obilului aparţinând altei persoane. într-adevăr, potrivit art. 586 NCC, autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întem eiază: a) fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la d a ta re a liz ă rii lu c ră rii, era înscris ca proprietar al im obilului; b) fie p e u n m o d d e d o b â n d ire a im o b ilu lu i n e s u p u s în s c rie rii în cartea funciară, dacă, în am bele cazuri, nici nu rezulta din cartea funciară şi nici nu a cunoscut pe vreo altă cale viciul titlului său. Se poate observa că buna-credinţă a autorului lucrării nu poate fi reţinută n u m a i din sim pla înscriere a dreptului pe baza căruia a efectuat lucrarea; este necesar ca din însăşi înscrierea în registrul de publicitate im obiliară să nu rezulte vreun viciu al titlului său, chiar înscris, şi nici să nu fi cu ­ noscut pe vreo altă cale existenţa acestui viciu. Totuşi, din m om ent ce şi în prezent art. 887 NCC reglem entează m oduri de dobândire a proprietăţii nesupuse înscrierii în cartea funciară, respectiv m oştenirea, accesiunea naturală, vânzarea silită, ex­ proprierea pentru cauză de utilitate publică şi alte cazuri expres prevăzute de lege, ultim a parte a art. 586 alin. (1) NCC dispune că este de bună-credinţă ş i a u to ru l lu c ră rii c a re s e în te m e ia z ă p e u n u l d in tre a c e s te m o d u ri d e d o b â n d ire a p ro p r ie tă ţii n e s u p u s e în s c rie rii în c a rte a fu n c ia ră , dacă din acestea nu rezultă existenţa vreu­

nui viciu al titlului său şi nu a cunoscut pe vreo altă cale existenţa unui asem enea viciu. 1 [1) Pentru analiza acestei noţiuni în sistem ul fostului Cod civil, a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 277; C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 318.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 79

Potrivit regulii generale instituite de art. 14 alin. (2) NCC, buna-credinţă a a u to ­ rului lucrării se prezum ă, astfel că, dacă în cartea funciară nu există m enţiuni care să arate că titlul autorului lucrării este viciat, proprietarul reclam ant va trebui să dovedească îm prejurarea că autorul lucrării a cunoscut pe altă cale viciile titlului său. Din interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor art. 586 alin. (1) NCC rezultă că este de rea-credinţă terţul care efectuează o lucrare încorporată ori adăugată cu caracter durabil, deşi ştia că im obilul nu îi aparţine, neavând niciun titlu asupra acestuia, chiar dacă, din diverse m otive, el era cel înscris în cartea funciară ca proprietar al im obilului. Privitor la buna-credinţă a autorului lucrării, art. 586 alin. (2) NCC înscrie o dis­ poziţie severă: în nicio situaţie nu va putea invoca buna sa credinţă autorul care construieşte în lipsa ori cu nerespectarea autorizaţiei adm inistrative im puse de lege în m aterie, ceea ce înseam nă că, într-o asem enea ipoteză, cel ce construieşte are a fi considerat ca fiin d de rea-credinţă. După cum s-a reţinut în m od judicios în doctrină, severitatea legiuitorului se explică prin aceea că, în procedura adm inistra­ tivă de eliberare a autorizaţiei de construire ori a altor autorizaţii prevăzute de lege, se face şi o verificare a titlului solicitantului privitor la im obilul asupra căruia se va efectua o anum ită lucrare, iar prin nerespectarea obligaţiei de a cere eliberarea autorizaţiilor prevăzute de lege, în mod im plicit autorul nu îşi respectă obligaţia de a verifica validitatea titlului săum. D ispoziţiile art. 586 alin. (2) NCC privesc însă num ai situaţia ridicării uno r lucrări autonom e, nu şi cazul altor lucrări. în sfârşit, este de reţinut că, potrivit art. 586 alin. (3) NCC, buna ori reauacredinţă a autorului lucrării se va determ ina după aceleaşi reguli şi în situaţia în care acesta, efectuând-o, se întem eiază pe un drept de superficie ori pe orice alt drept care, potrivit legii, îi perm ite ca, realizând o lucrare asupra im obilu lui a p a rţi­ n ân d altuia, să devină p roprietarul acesteia. Pe lângă dreptul de superficie există şi alte situaţii în care se poate acorda drept de folosinţă ori de concesiune asupra unor terenuri, cu posibilitatea pentru titularul acestor drepturi să ridice o lucrare pe acele terenuri, cum ar fi: dreptul de concesiune asupra unor terenuri pentru co n ­ strucţii prevăzut de dispoziţiile art. 13-23 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu m odificările ulterioare, dreptul de folosinţă asupra terenului pe care se găsesc locuinţele cum părate de la stat în condiţiile D ecretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie etc. Prevederile art. 586 NCC îşi vor găsi aplicarea în toate situaţiile în care, în cadrul soluţionării unui eventual litigiu dintre adevăratul proprie­ tar sau adevăratul titular al unuia dintre drepturile reale de folosinţă ori al dreptului de superficie, pe de o parte, şi autorul lucrării, pe de altă parte, se dovedeşte că titlul acestuia din urm ă nu a fost de natură a-i conferi dreptul de a efectua lucrarea în litigiu şi de a deveni proprietarul ei[2]. 454. Situaţia lucrărilor realizate parţial asupra im obilului autorului lor. în practică s-a constatat existenţa unor situaţii care depăşesc cadrul realizării unor lucrări cu caracter durabil de către autorul de bună ori de rea-credinţă asupra unui m A se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 654. l2] Idem, p. 655.

3 80

D re p tu rile re ale p rin cip a le

im obil aparţinând în întregim e altei persoane, în sensul că acestea pot fi realizate asupra unui im obil - cel mai adesea un teren - ce aparţine, în parte, unui proprie­ tar şi, parţial, autorului lucrării. N eexistând nicio reglem entare aplicabilă unei ase­ m enea îm prejurări, în practica judiciară corespunzătoare sistem ului fostului Cod civil au fost date soluţii mai degrabă de speţă, chiar dacă sub form a unor „decizii de îndrum are” ale fostei instanţe suprem e111. La rândul ei, doctrina a propus mai m ulte soluţii în m aterie, fără ca vreuna dintre ele să fie m enţinută în m od constant de ju rispru denţă[2]. Noul Cod civil a adoptat soluţii adecvate pentru situaţia pusă în discuţie. Astfel, potrivit art. 587 alin. (1), în cazul unor lucrări cu caracter durabil realizate cu bunăcredinţă, parţial asupra im obilului autorului şi parţial asupra terenului proprietarului vecin, acesta din urm ă poate cere înscrierea într-o nouă carte funciară a unu i drept de coproprietate apa rţinâ nd vecinilor asupra im obilu lui rezultat din efectuarea lu ­ crării, drept de coproprietate ce va cuprinde şi terenul aferent acestuia, în raport de valoarea contribuţiei fiecăruia dintre vecini. A ceasta înseam nă că, pentru deter­ m inarea contribuţiei autorului lucrării, urm ează a fi luate în considerare valoarea terenului aferent im obilului al cărui proprietar este el însuşi şi valoarea m aterialelor şi a m anoperei (preţul m uncii) utilizate pentru realizarea acesteia; cât priveşte con­ tribuţia proprietarului terenului vecin, aceasta va fi dată de valoarea părţii din pro­ priul teren, devenită parte a terenului aferent lucrării cu caracter durabil ce a fost realizată de autorul de bună-credinţă în condiţiile arătate de text. în situaţia în care autorul lucrării este de rea-credinţă, art. 587 alin. (2) dispune că proprietarul terenului vecin va putea opta între a cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata, dacă este cazul, de despăgubiri, şi a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate aparţinând am bilor vecini; în această ultim ă ipoteză, la stabilirea cotelor-părţi asupra im obilului se va ţine seam a de valoarea terenului proprietarului vecin şi de ju m ătate din valoarea contribuţiei autorului lucrării, adică de ju m ătate din valoarea terenului său aferent lucrării şi jum ătate din valoarea m aterialelor şi a m anoperei utilizate. D esigur că părţile se pot înţelege asupra contribuţiei fiecăruia dintre vecini la realizarea im obilului rezultat prin efectuarea lucrării în discuţie. Potrivit art. 587 alin. (3), în caz de neînţelegere între părţi, instanţa de judecată va fi cea care va stabili, pe baza unor probe pertinente, valoarea contribuţiei fiecăreia dintre ele la realizarea im obilul rezultat, respectiv a cotelor-părţi din dreptul de proprietate asu­ pra acelui im obil. 455. Situaţia lucrărilor provizorii. în sistem ul fostului Cod civil nu exista nicio dispoziţie privitoare la situaţia lucrărilor provizorii realizate asupra im obilului altei persoane. în doctrină s-a susţinut că asem enea lucrări puteau fi ridicate oricând131. Noul Cod civil conţine o dispoziţie expresă aplicabilă în ipoteza pusă în discuţie, într-adevăr, art. 588 dispune că, atunci când o lucrare executată asupra unui im obil are caracter provizoriu, în absenţa unei înţelegeri contrare, autorul ei va fi obligat 111 A se vedea Trib. Suprem , dec. de îndrum , nr. 13 din 6 august 1959, în C.D. 1959, p. 21 şi urm. [2] Pentru o analiză a acestor soluţii, a se vedea O. U n g u r ea n u , C. M u n tean u , op. cit. (2008), p. 626 şi urm. [3) Idem, p. 618.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

381

să o desfiinţeze, cu respectarea dispoziţiilor legale în m aterie, şi, dacă este de reacredinţă, va putea fi obligat să plătească proprietarului im obilului despăgubiri pen­ tru prejudiciile cauzate, prejudicii care pot include şi lipsa de folosinţă a im obilului. 456. în scrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. Potrivit art. 589 NCC, ori de câte ori dobândirea dreptului de proprietate asupra im obilului în pri­ vinţa căruia poate opera accesiunea, proprietate exclusivă ori pe cote-părţi, este supusă cond iţiei înscrierii în cartea funciară, înscrierea se face în tem eiul convenţi­ ei părţilor, încheiată în form ă autentică, sau, după caz, în tem eiul unei hotărâri ju ­ decătoreşti. A ceastă prevedere reprezintă o aplicaţie a dispoziţiei cuprinse în art. 888 NCC, potrivit cu care înscrierea în cartea funciară se efectuează pe baza unui înscris autentic notarial, a unei hotărâri judecătoreşti răm ase definitivă, a certi­ ficatului de m oştenitor ori pe baza unui act em is de o autoritate adm inistrativă, în cazurile în care legea prevede aceasta. R eam intim , în m od sintetic, situaţiile în care, în privinţa accesiunii, dobândirea dreptului de proprietate exclusivă se realizează prin înscrierea în cartea funciară, şi anum e: a) executarea unor lucrări autonom e cu caracter durabil asupra unui im obil al altuia, de către un autor de bună-credinţă, dacă proprietarul im obilului a optat pen­ tru a deveni şi proprietarul lucrării, în condiţiile art. 581 lit. a) NCC; b) executarea unor lucrări autonom e cu caracter durabil asupra im obilului ce aparţine altei persoane, de către un autor de rea-credinţă, dacă proprietarul im obi­ lului a optat pentru a deveni şi proprietarul lucrării, în condiţiile art. 582 alin. (1) lit. a) NCC; c) executarea unei lucrări adăugate utile de către un autor de rea-credinţă, dacă proprietarul im obilului a ales să devină şi proprietarul acestei lucrări, în condiţiile art. 584 alin. (2) lit. a) NCC. C ât priveşte dobândirea dreptului de proprietate com ună pe cote-părţi prin în ­ scrierea în cartea funciară, aceasta va opera în urm ătoarele cazuri: a) când autorul realizează, cu bună-credinţă, o lucrare cu caracter durabil par­ ţial asupra terenului proprietatea sa şi parţial asupra im obilului proprietarului (pro­ prietarilor) vecin (vecini), dacă acesta (aceştia) din urm ă a optat (au optat) pentru dobândirea dreptului de proprietate pe cote-părţi asupra im obilului rezultat [art. 587 alin. (1) NCC]; b) când autorul realizează, cu rea-credinţă, o lucrare cu caracter durabil parţial asupra im obilului proprietatea sa şi parţial asupra terenului proprietarului (proprie­ tarilor) vecin (vecini), dacă acesta (aceştia) din urmă alege (aleg) să dobândească dreptul de proprietate pe cote-părţi asupra im obilului rezultat [art. 587 alin. (2) NCC]. 457. Dreptul autorului lucrării la ridicarea m aterialelor. Potrivit art. 590 alin. (1) NCC, până la încheierea unei convenţii între părţi sau până la introducerea acţiunii în justiţie de către cel îndreptăţit la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra lucrării efectuate de autor, acesta îşi va putea ridica m aterialele utilizate la realizarea lucrării. Aşadar, intenţia proprietarului im obilului de a dobândi dreptul de proprietate asupra lucrării prin înscrierea acestei dobândiri în cartea funciară se poate m aterializa sau într-o convenţie pe care o încheie cu autorul

382

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

lucrării, convenţie având un asem enea obiect, sau în intentarea unei acţiuni în justiţie, ce va avea acelaşi obiect. Articolul 590 alin. (2) dispune că, dacă lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă, în cazul obligării autorului la ridicarea m aterialelor, el va putea fi ţinut să plătească proprietarului im obilului, dacă va fi cazul, despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care acesta l-a suferit în situaţia dată. în m ăsura în care a operat accesiunea, iar autorul lucrării va trebui să fie des­ păgubit de către proprietarul im obilului, fie cu contravaloarea m aterialelor şi a m a­ noperei, fie cu sporul de valoare dobândit de im obil, în patrim oniul autorului se naşte un drept de creanţă ce are a fi valorificat îm potriva debitorului proprietar al im obilului. Ca drept de creanţă, acesta este prescriptibil în term enul general de 3 ani (art. 2517 NCC). Articolul 591 alin. (1) precizează că acest term en nu va începe să curgă atât tim p cât a utorul lu crării este lăsat de pro p rie ta r să ideţină im obilul. Aşadar, chiar dacă, ca regulă generală, proprietarul im obilului asupra căruia s-a executat o lucrare dobândeşte dreptul de proprietate asupra acesteia pe m ăsura realizării ei, atâta vrem e cât el nu îşi m anifestă intenţia de a dobândi şi dreptul de proprietate asupra lucrării, dreptul de creanţă al autorului lucrării va fi afectat de condiţia suspensivă a m anifestării de voinţă a proprietarului de a prelua lucrarea111. Sau, cum a decis fosta instanţă suprem ă printr-o jurisprudenţă mai veche ce privea ridicarea unei construcţii pe terenul altuia, proprietarul terenului nu poate fi obligat de constructor să îl despăgubească, atâta vrem e cât el nu îşi valorifică dreptul de a dobândi proprietatea asupra construcţiilor prin accesiune şi îl lasă pe constructor să le folosească nestingherit121. Mai mult, art. 591 alin. (2) NCC dispune că autorul de bună-credinţă al lucrării realizate asupra im obilului altuia are un drept de ipotecă legală asupra im obilului pentru plata indem nizaţiei datorate de proprietarul im obilu­ lui care beneficiază de accesiune şi poate cere înscrierea ipotecii în cartea funciară pe baza convenţiei încheiate în form ă autentică ori pe baza unei hotărâri ju d e că to ­ reşti, potrivit dispoziţiilor art. 589 am intite mai sus. 458. R egulile aplicabile situaţiei în care autorul lucrării va fi obligat la cum ­ părarea im o bilului. Am văzut mai sus că, în anum ite situaţii, proprietarul im obilului poate cere obligarea autorului lucrării la cum părarea im obilului asupra căruia aceasta a fost realizată. Este vorba despre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 581 lit. b) şi de art. 582 alin. (1) lit. c) NCC, care perm it proprietarului unui im o­ bil asupra căruia au fost executate lucrări autonom e cu caracter durabil, indiferent dacă autorul a fost de bună ori de rea-credinţă, să ceară obligarea lui la a cum păra im obilul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi executat. De asem enea, art. 584 alin. (3) NCC prevede dreptul proprietarului im o­ bilului de a cere obligarea autorului unei lucrări adăugate durabile utile efectuate cu bună-credinţă ori cu rea-credinţă să cum pere im obilul tot la valoarea de circulaţie pe care ar fi avut-o dacă acea lucrare nu s-ar fi realizat. Articolul 592 alin. (1) NCC dispune că, oh de câte ori proprietarul alege soluţia obligării autorului lucrării la cum părarea im obilului, în absenţa înţelegerii între părţi, proprietarul va putea cere instanţei de judecată să stabilească preţul şi să pronunţe o hotărâre care să ţină m A se vedea L. P o p , L.M . H a r o s a , op. cit., p. 281. l2] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2768/1988, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 127.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 83

loc de contract de vânzare-cum părare. Suntem în prezenţa unei vânzări silite, realizată sub controlul instanţei judecătoreşti. Pentru garantarea plăţii preţului de către autorul lucrării, art. 592 alin. (2) instituie un drept de ipotecă legală în favoa­ rea proprietarului iniţial al im obilului, dobândit în condiţiile am intite de autorul lucrării. 459. P asivitatea proprietarului pe durata realizării lucrării. C ontrar unei jurisprudenţe elaborate în sistem ul fostului Cod civil în m ateria accesiunii im obiliare artificiale, potrivit cu care pasivitatea proprietarului unui im obil faţă de realizarea unei construcţii pe terenul său, de către un terţ, putea fi considerată că reprezintă un abuz de drept[1), art. 593 NCC dispune că autorul unei lucrări care este de reacredinţă nu va putea să opună proprietarului im obilului asupra căruia realizează lucrarea pasivitatea pe care ar fi dovedit-o pe parcursul efectuării acesteia. 460. Situaţia autorului lucrării care folo seşte m aterialele altuia. Este posibil ca însuşi autorul lucrării efectuate asupra im obilului aparţinând altui proprietar să nu folosească propriile m ateriale la realizarea acelei lucrări, ci m ateriale care, la rândul lor, aparţineau unu i terţ. într-o asem enea ipoteză, art. 594 NCC prevede că, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ca autorul lucrării să dobândească proprietatea asupra m aterialelor prin posesia de bună-credinţă exercitată în co n ­ diţiile art. 937 NCC, acesta va fi obligat să îl despăgubească pe terţul proprietar al m aterialelor pe care el le-a utilizat la efectuarea lucrării, despăgubire ce va repre­ zenta contravaloarea acelor m ateriale; în plus, autorul va fi ţinut să repare proprie­ tarului m aterialelor, în condiţiile legii, orice prejudiciu ce i-ar fi fost astfel cauzat. 461. Stabilirea indem nizării ori a despăgubirii. P roblem a care se pune în situaţia obligării proprietarului im obilului pentru care a operat accesiunea la plata către autorul lucrării a unei indem nizări ori a unei despăgubiri sau chiar a am ându­ rora este aceea de a se şti la ce m om ent va treb ui să se raporteze instanţa de ju d e ca tă învestită cu soluţionarea unei pricini având un astfel de obiect, pentru stabilirea cât mai adecvată a cuantum ului acestora. Două m om ente pot fi luate în considerare: fie acela al efectuării lucrării, fie acela al pronunţării hotărârii ju d e că to ­ reşti prin care s-a stabilit obligaţia de plată a indem nizaţiei ori a despăgubirii. A ceastă din urm ă soluţie constituie, în prezent, regula în m aterie. într-adevăr, po­ trivit art. 595 NCC, ori de câte ori, în aplicarea dispoziţiilor noii legi fundam entale c i­ vile privitoare la accesiune, instanţa de judecată va trebui să determ ine întinderea indem nizaţiei ori a despăgubirii, ea va ţine seam a de valoarea de circulaţie a bunu­ lui calculată la data h o tărârii judecătoreşti. Aşadar, fie că autorul lucrării urm ează a fi indem nizat de către proprietarul im o­ bilului, fie că el ar urm a să plătească acestuia o despăgubire, dacă va fi obligat de către proprietarul im obilului la ridicarea lucrării efectuate, întinderea despăgubirilor va fi determ inată de valoarea de circulaţie a bunului la m om entul prevăzut de lege: data hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa învestită cu soluţionarea unei asem enea cereri.

m A se vedea Trib. Suprem , dec. de îndrum , nr. 13/1959, supra cit.

384

D re p tu rile reale p rin cip a le

462. C azuri speciale de accesiune. A şa cum am arătat mai sus, accesiunea poate să îşi găsească aplicaţie nu num ai în privinţa dreptului de proprietate asupra unui im obil, ci şi în privinţa altor drepturi ce perm it titularului să efectueze o lucrare asupra unui anum it im obil, aşa cum este situaţia titularului dreptului de superficie ori a titularilor unor drepturi de folosinţă dobândite în condiţiile unor reglem entări speciale în m aterie. Aşa fiind, art. 596 alin. (1) NCC prevede că titularii unor ase­ m enea drepturi, în tem eiul cărora ei pot să dobândească dreptul de proprietate asupra lucrărilor realizate la im obilele ce form ează obiectul drepturilor lor, vor avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile şi obligaţiile reglem entate pentru proprietarii im obilelor, dacă nu s-a prevăzut altfel la m om entul constituirii acelor drepturi reale. A rticolul 596 alin. (2) NCC dispune că dispoziţiile privitoare la efectuarea uno r lu crări autonom e cu caracter durabil, prevăzute de art. 582 şi art. 587 alin. (2) NCC, se aplică, în m od corespunzător, şi lucrărilor autonom e cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra im obilului altei persoane, drept care nu îi perm ite să dobândească proprietatea lucrării realizate asupra acelui im obil. A ceasta înseam nă că legea îl asim ilează pe titularul dreptului real care a înfrânt obligaţia de a nu realiza o lucrare asupra im obilu lui ce form ează obiectul dreptului său cu a utorul de rea-credinţă, cu efectele prevăzute de cele două texte citate în m aterie, respectiv art. 582 şi art. 587 alin. (2). Pentru lucrările adăugate efectuate de titularul unui drept real asupra im obilului aparţinând altei persoane, drept ce nu îi perm ite acestui titular să dobândească proprietatea lucrării astfel realizate, ur­ m ează a se aplica, în mod corespunzător, în lipsa unei prevederi contrare, dispozi­ ţiile art. 716 NCC privitoare la situaţia lucrărilor şi îm bunătăţirilor efectuate de uzufructuar asupra bunului prim it în uzufruct, dispoziţii pe care le-am analizat m ai sus. 463. S ituaţia lucrărilor efectuate de un detentor precar. Acesta este o per­ soană care stăpâneşte bunul altuia cu acordul proprietarului bunului şi pentru pro­ prietar. El nu are dreptul să facă nicio lucrare asupra unui im obil pe care îl deţine în această calitate, cu excepţia anum itor situaţii, cum este aceea a locatarului de a face lucrări de întreţinere a bunului deţinut. De aceea, art. 597 NCC dispune fără nicio urm ă de echivoc şi în mod ferm că lucrările făcute de un detentor precar asupra unui im obil sunt supuse, în m od corespunzător, regulilor a plicabile autorulu i de rea-credinţă care le-a efectuat. Aşa fiind, dacă proprietarul im obilului nu doreşte să reţină lucrarea, detentorul precar va fi obligat să o ridice şi să plătească desp ă­ gubiri pentru prejudiciul suferit de proprietar prin efectuarea ei. în condiţiile art. 590 NCC, detentorul precar va putea să îşi ridice m aterialele folosite la efectuarea lucrării. Dacă proprietarul im obilului înţelege să invoce accesiunea, detentorul precar va avea dreptul să prim ească o indem nizaţie egală cu ju m ătate din valoarea m ateria­ lelor şi a m anoperei ori jum ătate din sporul de valoare dobândit de im obil. în ipoteza în care au fost efectuate lucrări adăugate necesare cu ca ra cte r dura­ bil, detentorul precar va avea dreptul la restituirea cheltuielilor „rezonabile” pe care le-a suportat cu efectuarea acelor lucrări, pentru că, într-o asem enea ipoteză, am văzut că, potrivit art. 583 alin. (1) NCC, proprietarul im obilului dobândeşte dreptul de proprietate asupra unor asem enea lucrări din m om entul efectuării lor. Totuşi, din sum a datorată ca indem nizare de proprietarul im obilului detentorului precar,

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

3 85

acesta va putea deduce valoarea fructelor im obilului ce i s-ar fi cuvenit lui, dim inua­ tă cu costurile necesare producerii acelor fructe, costuri pe care, oricum , şi el le-ar fi suportat. § 4 . A ccesiunea m o b ilia ră 464. Noţiune. A ccesiunea m obiliară sem nifică unirea a două b u n u ri m obile ce aparţin uno r p ro p rie ta ri diferiţi o ri confecţionarea sau producerea unu i bun de către o p ersoan ă care, în cadrul unei asem enea operaţiuni, foloseşte m aterialele aparţin â n d unei alte persoane. Problem a care se pune într-o asem enea situaţie este ^ ja c o e a d e a şti cine va dobândi proprietatea asupra bunului astfel obţinut. 465. P rincipiu. S ituaţie specială. Potrivit art. 598 alin. (1) NC C; bunul m obil care a fost produs cu m aterialele altei persoane va aparţine aceluia care l-a co n ­ fecţionat sau, după caz, proprietarului m aterialelor, în funcţie de raportul dintre m a­ nopera depusă şi valoarea m aterialelor, determ inată la m om entul când bunul în discuţie a fost realizat111. Aşadar, problem a dreptului de proprietate în situaţia dată are a fi soluţionată prin luarea în considerare a raportu lui dintre valoarea m anope rei utilizate la confec­ ţionarea bun ului şi aceea a m ate riale lor folosite, m ateriale ce aparţin, prin ipoteză, altei persoane decât cel ce a realizat noul bun. Dacă valoarea m uncii va fi mai m are decât cea a m aterialelor, cel ce a depus m unca va dobândi, p rin accesiune, dreptul de proprietate asupra bunului obţinut; invers, dacă valoarea m aterialelor ce aparţin altei persoane este m ai m are, aceasta din urm ă va dobândi dreptul de proprietate asupra bunului în cauză. Bunăoară, o persoană înrăm ează artistic un tablou cu m aterialele ce aparţin altei persoane, un bijutier realizează o anum ită bijuterie dintr-o piatră preţioasă proprietatea altei persoane etc. O ricare ar fi soluţia într-o astfel de situaţie, spre a nu se ajunge la îm bogăţirea fără justă cauză a unei persoane în detrim entul celeilalte, art. 598 alin. (2) NCC dispune că cel care devine proprietarul bunului va datora despăgubiri egale, după caz, cu valoarea m anoperei sau cu valoarea m aterialelor. Ce se întâm plă în situaţia în care valoarea m aterialelor este egală cu cea a m a­ noperei sau diferenţa între aceste două valori apare ca fiind nesem nificativă? R ăs­ punsul la această întrebare este dat de dispoziţiile art. 599 NCC, care prevăd că, într-o asem enea ipoteză, nu va m a i opera accesiunea, iar cele două persoane vor dobândi dreptul de proprietate com ună obişnuită pe cote-părţi asupra acelui bun. Suntem în prezenţa dobândirii proprietăţii com une pe cote-părţi prin e fectul legii. 466. U nirea a două bunuri m obile ce pot fi separate ulterior. Este posibil ca, în anum ite situaţii, prin activitatea unei persoane să se ajungă la unirea unor bunuri m obile ce aparţin la doi proprietari diferiţi, realizându-se astfel un nou bun, dar cu posibilitatea separării celor două bunuri, fără să se ajungă la distrugerea vreunuia dintre ele. Potrivit art. 600 NCC, în cazul în care se unesc două bunuri m obile având proprietari diferiţi, fiecare poa te pretinde separarea bunurilor, dacă prin 111 Acelaşi principiu era înscris în art. 504 fostul C. civ., situaţie în care se vorbea despre adjoncţiune.

386

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

aceasta celăla lt p ro p rie ta r nu a r suferi un prejudiciu m a i m are de o zecim e din valoarea bu n u lu i său\ practic, num ai în această din urm ă ipoteză va opera accesiu­ nea în favoarea unuia dintre cei doi proprietari, cu obligaţia corespunzătoare de despăgubire a celuilalt. 467. S ituaţia im posibilităţii de separare a bunurilor m obile unite. A ceasta înseam nă că, practic, prin unirea celor două bunuri va rezulta un nou bun, producându-se, astfel, un am estec ori o confuziune între bunurile iniţiale. De exem plu, pentru confecţionarea unei bijuterii sunt topite două m etale rare ce aparţin unor proprietari diferiţi. Potrivit art. 601 NCC, dacă nu se poate obţine separarea bunu­ rilor m obile unite, urm ează ca, fie prin luarea în considerare a valorii celor două bu­ nuri bunul rezultat să aparţină proprietarului bunului mai im portant (art. 598 NCC), fie, dacă cele două bunuri sunt de valori între care nu există „o diferenţă sem nifica­ tivă ” , noul bun să aparţină în proprietate com ună pe cote-părţi obişnuită celor doi proprietari iniţiali (art. 599 NCC).

Secţiunea a 3-a. Uzucapiunea 'prescripţia achizitivâ) ca mod de dobândire a drepturilor reale § 1 . C o n s id e ra ţii g e n e ra le 468. Definiţie. Unul dintre efectele cele mai im portante ale posesiei, când aceasta se prelungeşte în tim p, este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă111. U zucapiunea este un m o d de dobândire a pro p rie tă ţii sau a a lto r drepturi reale cu p rivire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a a cestui lucru în tot tim pul fixat de lege. Deşi în fostul Cod civil regulile cu privire la prescripţia achizitivă erau cuprinse în acelaşi titlu (Titlul XX) cu cele referitoare la prescripţia extinctivă, cele două instituţii nu se pot confunda; prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea uno r drepturi, pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea p o sib ilită ţii de a obţine realizarea, prin constrângere, a uno r drepturi. D istincţia dintre ele era cu atât mai evidentă, cu cât prin D ecretul nr. 167/1958 prescripţia extinctivă a prim it o reglem entare distinctă, abrogată însă prin intrarea în vigoare a noului Cod civil. Este adevărat că şi în sistem ul fostului Cod civil se adm itea că existau unele reguli com une în privinţa celor două feluri de prescripţie, în special regulile referitoare la calculul term ene lor de prescripţie, dar această îm prejurare nu contrazice cu nim ic totala diferenţă de efecte juridice între cele două prescripţii. De altfel, aşa după cum vom arăta ulterior, şi în prezent art. 934 NCC prevede că dispoziţiile privitoare la uzucapiune pe care acesta le conţine au a fi com pletate, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripţia extinctivă. m Cu privire la uzucapiune, printre alte num eroase lucrări, a se vedea: L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 285 şi urm.; E. C helar u , op. cit. (2006), p. 307 şi urm.; O. U n g u r ea n u , C. M u n t ea n u , op. cit., p. 399 şi urm.; V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 352 şi urm .; D. D im a , Uzucapiunea. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2006, p. 206; C. D r ăg u şin , op. cit., p. 86 şi urm.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

387

469. U tilitatea uzucapiunii în dreptul civil rom ân. în sistem ul fostului Cod civil rom ân, uzucapiunea era concepută, alături de ocupaţiune, ca o probă absolută a dreptului de proprietate. Am văzut la m ateria revendicării im obiliare dificultăţile probei dreptului de proprietate im obiliară. Or, uzucapiunea înlătură aceste dificul­ tăţi, deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are a suferi rigorile im puse de probatio diaboli­ ca. U zucapiunea se ju stifică din mai m ulte puncte de vedere. Mai întâi, deşi posesia este o stare de fapt, este posibil ca, voind a-şi procura un titlu de dobândire care face dovada absolută a dreptului său, însuşi proprietarul bunului să aibă interes a despărţi - în persoana sa - posesia pe care o exercită de dreptul de proprietate asupra bun ului ş i să invoce uzucapiunea. Prin aceasta sunt înlăturate dificultăţile am intite ale probei dreptului de proprietate. în al doilea rând, nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, mai ales în privinţa im obilelor, conduce la recunoaşterea de efecte juridice apa ren ţei de proprietate create în persoana celui care se com portă tim p îndelungat ca proprietar al bunului, deşi poate să fie num ai un posesor. în sfârşit, uzucapiunea, în m ăsura în care apare ca un efect al posesiei prelun­ gite în tim p, despărţită de dreptul de proprietate, poate să reprezinte o sancţiune îm potriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de o anum ită neglijenţă, a delăsat bunul tim p îndelungat. C urtea Europeană a D repturilor O m ului a statuat, într-o decizie de speţă, că, deşi dobândirea dreptului de proprietate de către po­ sesor prin uzucapiune în detrim entul adevăratului proprietar constituie o ingerinţă în dreptul acestuia, ingerinţa este com patibilă cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 din P rotocolul nr. 1 la C onvenţia europeană în m aterie, care guvernează protecţia dreptului de proprietate, deoarece prescripţia achizitivă de un anum it term en „u r­ m ăreşte un scop legitim , de interes general” , de natură „a favoriza securitatea ju ri­ dică” , prin paralizarea eventualei acţiuni în revendicare introduse de adevăratul proprietar111. Dincolo de m ult m ai stricta reglem entare a regim ului juridic al circulaţiei bunuri­ lor im obile în sistem ul de publicitate im obiliară al cărţilor funciare cuprinsă în noul Cod civil, uzucapiunea răm âne un mod de dobândire a drepturilor reale principale care va avea în continuare, pentru raţiunile expuse mai sus, aplicaţie practică. De altfel, privită ca unul dintre efectele posesiei, noua lege fundam entală civilă conţine dispoziţii m ult mai precise privitoare la uzucapiune, dispoziţii ce privesc dom eniul ei de aplicare, felurile, curgerea term enului ei etc. Asupra tuturor acestor 1

[1] Instanţa europeană a arătat că dreptul de proprietate prezintă acea caracteristică potrivit cu care „uzul şi transm isiunea lui sunt reglem entate diferit de la un stat la altul; d ispo­ ziţiile aplicabile în aceste m aterii reflectă politica socială a fiecărui stat, prin proiectarea concepţiei pe care o are fiecare stat privitoare la rolul şi im portanţa acestui drept. C hiar şi atunci când un drept real im obiliar este supus regim ului de publicitate im obiliară, legislativul naţional este îndrep tăţit să acorde preponderenţă unei posesii de lungă durată şi necon­ testate faţă de form alitatea înregistrării funciare” ; într-o asem enea situaţie, stingerea drep­ tului de proprietate pentru fostul proprietar nu are a fi considerată ca „lipsită de bază rezona­ bilă”; a se vedea C .E.D.O., M area Cam eră, Hotărârea din 30 august 2007, cauza J.A. Pye (O xford) Ltd şi J.A. Pye (O xford) Land Ltd c. R egatului Unit, § 74, nepublicată, w w w .echr. coe.int.

3 88

D re p tu rile re ale p rin cip a le

prevederi vom stărui în cele ce urm ează, fie în com paraţie cu prevederile cores­ punzătoare din fostul Cod civil în m aterie, fie prin evocarea regim ului juridic al uzucapiunii în sistem ul fostului Cod civil, pentru ca apoi să îl analizăm pe cel reglem entat de noul Cod civil. 470. Dom eniu de aplicare. în general, în sistem ul fostului Cod civil se conside­ ra că uzucapiunea se aplică în privinţa bunurilor im obile. De aceea, se afirm a că pot fi dobândite prin uzucapiune bun uri im obile proprietate privată o ri care făceau obiectul u no r dezm em brăm inte ale acestuia, respectiv uzufructul, uzul, abitaţia, servituţile, dacă sunt continue şi aparente, şi superficia111. Ea nu se poate aplica în privinţa bunurilor im obile proprietate publică, pentru că atât C onstituţia, cât şi dispoziţii cuprinse în alte legi, precum Legea nr. 18/1991 (art. 5), prevăd că acestea sunt inalienabile şi im prescriptibile. De asem enea, po­ trivit art. 120 alin. (2) din Legea adm inistraţiei publice locale nr. 215/2001, republi­ cată, bunurile care fac parte din dom eniul p u b lic al unităţilor adm inistrativ-teritoriale sunt inalienabile, im prescriptibile şi insesizabile. Nu trebuie pierdute din vedere-ntei— . dispoziţiile art. 1844 fostul C. civ., potrivit cu care nu se putea prescrie „dom eniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din com erţ” . B unurile im obile proprietatea publică a statului sau a unităţilor sale adm inistra­ tiv-teritoriale sunt im prescriptibile atât extinctiv, cât şi achizitiv. 471. T ot în sistem ul fostului Cod civil am considerat că o problem ă ce poate fi discutată este aceea a aplicării uzucapiunii cu privire la bunurile m o b i l i . Este adevărat că, potrivit art. 1909 fostul C. civ., bunurile m işcătoare „se prescriau” prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de tim p, cu îndeplinirea condiţiilor im puse de acea dispoziţie legală. în acelaşi tim p, am reţinut că dreptul de proprietate este drept perpetuu, fără distincţie între bunurile im obile şi cele m obile, ceea ce poate conduce la accepta­ rea im prescriptibilităţii acţiunii în revendicare m obiliară de la terţul dobânditor de rea-credinţă, de la hoţ sau de la găsitor; altfel spus, de la p o se so ru l de rea-credinţă. Evident că aceeaşi este situaţia când bunul m obil se găseşte la un detentor precar. Dacă este aşa, înseam nă că trebuie să m ergem cu raţionam entul astfel construit până la ultim ele lui consecinţe, anum e să recunoaştem posibilitatea dobândirii p ro p rie tă ţii b u n urilor m obile prin uzucapiune ch ia r de către p o se so ru l de rea-credinţă. Altfel, ar însem na să existe o inegalitate de tratam ent între posesorul de rea-credinţă al unui bun im obil care îl poate dobândi în proprietate prin uzuca­ piune, ceea ce nu ar putea face posesorul de rea-credinţă al unui bun m o b i l i --------472. D om eniul de aplicare a uzucapiunii în sistem ul noului Cod civil. P otri­ vit art. 929 NCC, nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte ori după intrarea în posesie, au fost declarate de lege ca fiind inalienabile. Se poate observa că textul*12 111 Cu privire la aplicarea uzucapiunii în m ateria servituţilor şi a superficiei, a se vedea A. B o a r , op. cit., p. 99-103. 121 A se vedea C. B îr s a n , op. cit. (2008), p. 324. [3] în acelaşi sens, a se vedea V. S to ic a , op. cit., voi. II, p. 366; A. B o a r , op. cit., p. 9798. în sens contrar, a se vedea I.P. F ilipesc u , op. cit., p. 212.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

389

se referă la bunurile ce nu pot fi dobândite prin uzucapiune. în realitate, aşa după cum s-a reţinut în m od judicios în doctrină115, chiar în sistem ul fostului Cod civil, asem enea bunuri form ează obiectul unor drepturi reale principale, ceea ce în ­ seam nă că, în realitate, prin uzucapiune se dobândesc drepturi reale principale asupra u no r bunuri. în definitiv, uzucapiunea este unul dintre efectele posesiei, iar posesia sem nifică stăpânirea unui bun de către o anum ită persoană, stăpânire ce se poate exercita atât ca proprietar, dar şi ca titular al unui alt drept real principal asupra unui bun susceptibil de posesie. De aceea, pot fi dobândite prin uzucapiune drepturi reale principale, anum e dreptul de proprietate privată şi dezm em brăm intele acestuia: dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute,, cu pre­ cizările pe care le-am făcut atunci când am analizat fiecare dintre aceste dezm em brăm inte şi cu observaţia că dreptul de uzufruct, de uz şi de abitaţie nu pot fi dobândite prin uzucapiunea extratabulară. în schim b, nu p o t fi dobândite prin uzucapiune drepturile subiective civile patri­ m oniale ce nu sunt susceptibile de posesie, respectiv drepturile de creanţă, în ge_ n e ra l, drepturile reale accesorii pe lângă drepturile de creanţă, precum şi drepturile de creaţie intelectuală. De asem enea, potrivit dispoziţiilor constituţionale, ale celor cuprinse în noul Cod civil (art. 861 şi urm.), precum şi ale unor norm e privitoare la regim ul ju ridic al dre p ­ tului de proprietate publică reglem entat de unele legi speciale, nu p o t fi dobândite prin uzucapiune atât dreptul de proprietate publică al statului ori al unităţilor sale adm inistrativ-teritoriale, cât şi drepturile reale corespunzătoare a cestui d re p t drep­ tul de adm inistrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă gratuită asupra unor bunuri proprietate publică. în privinţa dreptului de proprietate privată, acesta poa te fi dobândit prin uzuca­ p iune indiferent de titularul său, o persoană fizică, o persoană ju rid ică de drept privat, statul ori unităţile sale adm inistrativ-teritoriale; aceasta, deoarece ream intim că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din C onstituţie, proprietatea privată este ga­ rantată şi ocrotită în m o d egal, indiferent de titularul ei. Prin raportare la bunurile ce pot fi dobândite prin uzucapiune, acestea trebuie să fie bun uri corporale, in dividual determ inate, care se află în circuitu l civil, nu b u -_ nuri declarate de lege ca fiind inalienabile, bunuri generice, universalităţi de fapt ori de drept sau bunurile com une, nesusceptibile de apropriere. De asem enea, art. 939 NCC consacră posibilitatea dobândirii dreptului de pro­ prietate asupra b u n urilor m obile prin uzucapiune, în condiţiile pe care le stabileşte acest text. în sfârşit, art. 929 NCC dispune că nu p o t fi dobândite prin uzucapiune drepturi­ le reale principale ce au ca obiect bunuri declarate prin lege ca fiin d inalienabile, indiferent dacă interdicţia înstrăinării a intervenit înainte ori după intrarea în posesia bunului ce form ează obiectul unui drept real principal susceptibil de a fi dobândit prin uzucapiune. D eclararea prin lege a unui bun ca fiind inalienabil nu pune problem e deosebite. Prin această interdicţie legiuitorul a voit să nu se ajungă în m o d indirect la nerespectarea cauzei de inalienabilitate instituite printr-o dispoziţie

m A se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 348.

3 90

D re p tu rile re ale p rin cip a le

specială cuprinsă într-un anum it act norm ativ ce reglem entează regim ul juridic al unor categorii de bunuri111.

'

473. Posesia, condiţie esenţială a uzucapiunii. C oncepută, ca şi în sistem ul fostului Cod civil, ca unul dintre efectele posesiei, uzucapiunea presupune neapă­ rat o posesie utilă, adică neatinsă de niciunul dintre viciile a ce steia.\A şa fiind, în practica judecătorească s-a decis că „pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune se cere doar ca posesia să se exercite public şi să îndeplinească totodată celelalte condiţii prevăzute de art. 1847 C. civ., pentru ca proprietarul să poată afla~ cte p o se sia -ce ^se exercită îm potriva sa. Legea nu prevede însă şi condiţia ca proprietarul să aibă efectiv cunoştinţă de îm prejurarea că bunul său este posedat de altul”'21. Sim pla detenţie precară ori posesia viciată, oricât a r dura în timp, nu poa te duce niciodată la uzucapiune. De aceea, în jurisprudenţă s-a reţinut că chiriaşul, „exerci­ tând o posesie precară - în realitate este vorba de o detenţie precară (n.n., C.B.) - , nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, cât tim p exercită stăpânirea ca locatar, şi nu ca proprietar”131. Tot astfel, s-a decis că cel care a prim it o procură de la proprietar spre a înstrăina un bun, chiar dacă a stăpânit acel bun, răm âne un detentor precar, astfel că el nu poate invoca dobândirea proprietăţii acelui bun prin uzucapiune141. De asem enea, fosta C urte S uprem ă de Justiţie a decis, în cadrul soluţionării unui recurs în interesul legii, că „detenţia locatarului, fiind viciată de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobândirea proprietăţii asupra im obilului ce face obiectul locaţiunii”151. La rândul său, fostul Tribunal Suprem sta­ tuase în sensul că stăpânirea unei construcţii de către o persoană alta decât pro­ prietarul acesteia, dar cu îngăduinţa lui, nu este aptă a duce la dobândirea, prin uzucapiune, a dreptulu i de proprietate asupra construcţiei respective, deoarece acea persoană nu exercită o posesie utilă, fiind num ai un de te n to r p r e c â t . Cât priveşte noul Cod civil, acesta dispune în art. 928, cu denum irea m arginală „uzucapiunea şi dobândirea fructelor” , că, în condiţiile prevăzute în C apitolul III privitor la efectele po se sie i din Titlul VIII al Cărţii a lll-a, titlu consacrat posesiei, po­ sesorul p o a te dobândi proprietatea b un ului p o se d a t sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta. Aşadar, este lim pede că dobândirea dreptului de proprietate *1456

m Privitor la aplicarea uzucapiunii în ipoteza instituirii unor clauze convenţionale de in a li­ enabilitate, a se vedea E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 962. 121 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 98/1971, în R epertoriu 1969-1975, p. 107; C.A. C onstanţa, dec. civ. nr. 534/C din 19 mai 2004, dec. civ. nr. 982/C din 22 septem brie 2004, în B.J. 2004, p. 49-50, respectiv p. 64-66. 131 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1518/1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. 57; în acelaşi sens, C.A. C onstanţa, s. civ., dec. nr. 36/C din 11 februarie 2008, în B.C.A. nr. 2/2008, p. 15. 14) C.A. C onstanţa, dec. civ. nr. 251/C din 19 septem brie 2004, în B.J. 2004, p. 45-46. 15) A se vedea C .S.J., S.U., dec. nr. VIII din 27 septem brie 1999, în D reptul nr. 2/2000, p. 169. Că a decis astfel prim a instanţă a ţării este foarte bine. C eea ce nu înţelegem este cum au putut instanţe inferioare să decidă altfel faţă de dispoziţiile clare ale art. 1853 fostul C. civ., care prevedeau că locatarul este un detentor precar. P roblem a nu mai este de îndreptare a legii, ci de ignorare a ei. 16) A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 972/1976, în C.D. 1976, p. 52-54.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

391

privată ori a drepturilor reale principale dezm em brăm inte ale acestui drept asupra unui bun p rin uzucapiune este unul dintre efectele posesiei. De asem enea, şi în sistem ul noului Cod civil posesia unui bun aptă să ducă la dobândirea dreptului real principal asupra acelui bun prin uzucapiune trebuie să fie o posesie utilă. într-adevăr, ream intim că, potrivit art. 922 alin. (1) NCC, în afara si­ tuaţiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice, deci nu poate condu­ ce, printre altele, la dobândirea unui drept real principal, decât o posesie utilă. 474. Precizare privitoare la aplicarea legii civile în tim p. Plan de studiu. A naliza cât m ai precisă a uzucapiunii ca mod de dobândire a drepturilor reale în dreptul nostru civil trebuie să aibă în vedere şi norm ele de drept tranzitoriu ado pta­ te odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, prin care se m odifică în m od substan ţial regim ul juridic al acesteia. Astfel, potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 privitoare la punerea în aplicare a noului Cod civil, dispoziţiile art. 930-934 NCC referitoare la uzucapiunea im obiliară se aplică num ai în cazurile în care posesia a început după data in tră rii lu i în vigoare, adică după data de 1 octom brie 2011. Pentru cazurile în care posesia aptă să conducă la dobândirea unui drept real prin­ cipal prin uzucapiune a început înainte de această dată, răm ân aplicabile dispoziţi­ ile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. De asem enea, pentru im obilele pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, răm ân aplicabile dispoziţiile în m aterie de uzucapiune din fostul Cod civil rom ân de la 1864. A ceste prevederi ale legii speciale sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile noului Cod civil privitoare la aplicarea legii civile în tim p. într-adevăr, art. 6 alin. (4) NCC dispune că prescripţiile (extinctive), decăderile şi uzucapiunile începute, dar neîm plinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregim e supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. A şa fiind, înţelegem ca în cele ce urm ează să prezentăm , aşa după cum am arătat şi m ai sus, m ai întâi regim ul juridic al uzucapiunii im obiliare în sistem ul fo s­ tului Cod civil, pentru ca apoi să ne oprim asupra celui instituit prin dispoziţiile noului Cod civil în m aterie. §2. U zu c a p iu n e a în sistem u l fo s tu lu i Cod civil de la 1 8 6 4 111 2.1. Felurile uzucapiunii 475. în sistem ul fostului Cod civil român de la 1864, uzucapiunea poate fi de două feluri: a) uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890 C. civ.); b) uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, după distincţiile stabilite în art. 1895 C. civ., când posesia a fost de bună-credinţă şi s-a întem eiat pe un ju st titlu. 476. U zucapiunea de 30 de ani. Această uzucapiune, întâlnită şi sub denu­ m irea de uzucapiune longissim i tem poris sau de lungă durată, este recunoscută de 1 [1] Precizăm că, privitor la problem ele juridice puse în discuţie, în prezentul paragraf reluăm analiza în m aterie cuprinsă în lucrarea noastră consacrată drepturilor reale ediţia 2008 şi că nu vom m ai folosi tim pul trecut, iar textele corespunzătoare sunt cele din fostul C od civil, fără vreo altă m enţiune.

3 92

D re p tu rile reale p rin cip a le

art. 1890 C. civ. în favoarea posesorului bunului care poate „prescrie prin 30 de ani (...) fără să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reauacredinţă” . R ezultă că, spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: a) să posede bunul în tot tim pul prevăzut de lege, adică 30 de ani; b) posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Mai m ult, regulari­ tatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, se prezum ă. U rm ează ca cel care afir­ m ă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă. Nu se m ai cere nicio altă condiţie. Mai mult, rezultă lim pede din textul citat că posesorul care invocă uzucapiunea de lungă durată nu trebuie să fie de bunăcredinţă; chiar şi o posesie de rea-credinţă este aptă să ducă la dobândirea dreptului real la îm plinirea term enului prescris de art. 1890 C. civ. 477. U zucapiunea de 10 până la 20 de ani. N oţiune. Dom eniu de aplicare. Potrivit art. 1895 C. civ., „cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o ju stă cauză un nem işcător determ inat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă ade vă­ ratul proprietar locuieşte în circum scripţia tribunalului judeţean unde se află nem iş­ cătorul, şi prin douăzeci de ani, dacă locuieşte afară din acea circum scripţie” . în privinţa dom eniului de aplicare a uzucapiunii prescurtate, textul vorbeşte despre „un n em işcăto r d e te rm in a t’. Aceasta înseam nă că: a) uzucapiunea de 10 până la 20 de ani se aplică num ai cu privire la bunurile im obile; b) ea se aplică num ai privitor la bunurile im obile privite ut s in g u li- individual d e ­ term inate - , nu ş i în privinţa u no r universalităţi, cum ar fi un patrim oniu succesoral. 478. C ondiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de an im. A cestea sunt urm ă­ toarele: a) posesia să se întem eieze p e un ju s t titlu sau, după exprim area art. 1895 C. civ., p e o „justă ca u ză ’) b) posesia să fie de bună-credinţă. a) Condiţia existenţei unui ju s t titlu. Articolul 1897 C. civ. defineşte justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schim bul etc. C eea ce este esenţial este faptul că a cest titlu provine de la altcineva decât adevăra tul p r o p rie ta fî, pentru că, dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar, ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii, fără să fie nevoie de vreo trecere a tim pului; în acest caz, tem eiul dobândirii l-ar constitui convenţia, şi nu uzucapiunea. După cum s-a statuat în m od ju st în practica judecătorească, o uzucapiune pe baza unui titlu ce em ană de la adevăra tul pro p rie ta r nu este de conceput. De o dobândire a proprietăţii prin uzucapiunea prescurtată se poate vorbi num ai atunci când posesia este bazată pe un titlu ce em ană de la o altă persoană decât proprie­ tarul, de aceea, se num eşte „just titlu” . Dacă ar proveni de la proprietar, ar repre­ zenta un titlu suficient pentru dobândirea dreptului de proprietate prin el însuşi131.*12

f1] Pe larg privitor la condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 395 şi urm. 121 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 789/1972, în R epertoriu 1969-1975, p. 107. [3! A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2128/1972, în R epertoriu 1969-1975, p. 107.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

393

Ju stu l titlu trebuie să existe în realitate, şi nu num ai în im aginaţia celui care invocă uzucapiunea: nu este deci suficient un sim plu titlu putativ. El apare ca fiind separat de buna-credinţă, de aceea, trebuie să fie dovedit în mod separat, după regulile de probă a actelor juridice (art. 1899 C. civ.)[1]. în ceea ce priveşte condiţiile de validitate a justului titlu, legea distinge între titlul nul şi titlul anulabil. Un titlu nul - adică lovit de nulitate absolută - nu poate servi ca bază a uzucapiunii de 10-20 de ani [art. 1897 alin. (2) C. civ.]*[2]3. Un titlu anulabil adică lovit de nulitate relativă - va putea fi invocat drept just titlu îm potriva unor per­ soane, cu excepţia persoanei care are dreptul să invoce nulitatea relativă [art. 1897 alin. (3) C. civ.]. De îndată ce a expirat term enul de 3 ani în care se prescrie acţiunea în nulitate relativă, titlul anulabil, devenit perfect valid în urm a prescripţiei, va putea fi invocat ca just titlu, chiar îm potriva celui care ar fi putut cere anularea. P ornindu-se de la ideea că ju s tu l titlu este un titlu translativ de proprietate, în practica judiciară s-au făcut urm ătoarele precizări: - convenţiile de locaţiune, depozit, com odat etc. nu pot servi drept ju st titlu; - hotărârile judecătoreşti declarative nu pot servi drept ju st titlu 131; - convenţiile de îm părţeală, având caracter declarativ de drepturi, nu pot servi ca ju st titlu; - certificatul de m oştenitor, care nu constituie un titlu de proprietate, ci confirm ă doar calitatea de m oştenitor şi întinderea drepturilor succesorale, nu poate fi invocat ca ju st titlu pentru a opera uzucapiunea de 10 până la 20 de ani[4]. Se consideră însă că pot servi drept just titlu: -tra n z a c ţia , care, deşi declarativă de drepturi, este asim ilată actului translativ; - hotărârea ju decătorească de adjudecare a unui bun şi cea care constată o convenţie translativă dintre părţile unui proces. O problem ă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat o ri le gatul universal poa te să constituie ju s t titlu. Ipoteza este urm ătoarea: A decedează, bunurile sale trecând la succesorul B. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său, se pune problem a dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani, dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. Cu alte cuvinte, titlul p ro herede poate fi considerat just titlu? în m od firesc, prin aplicarea principiilor transm isiunii succesorale, răspunsul ar trebui să fie negativ. într-adevăr, succesorul nu poate avea mai m ulte drepturi decât autorul său, chiar dacă a fost de bună-credinţă. Transm isiunea succesorală nu poate să îi confere mai m ulte drepturi: nem o p lu s iuris a d alium transferre p o te st quam ipse habet. A cesta este punctul de vedere al literaturii juridice. Totuşi, soluţia C odului civil, criticabilă fără îndoială, este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept ju st titlu pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani. Aceasta, deoarece art. 1858 pct. 4 C. civ. adm ite că transm isiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă,

111 A [2] A [3] A 141 A

se se se se

vedea vedea vedea vedea

C.A. Trib. Trib. Trib.

C onstanţa, dec. civ. nr. Suprem , s. civ., dec. nr. Suprem , s. civ., dec. nr. Suprem , s. civ., dec. nr.

451/C din 4 mai 2004, în B.J. 2004, p. 47-48. 406/1967, în R.R.D. nr. 8/1967, p. 140. 139/1979, în R.R.D. nr. 6/1979, p. 48. 709/1974, în R epertoriu 1969-1975, p. 107.

394

D re p tu rile re ale p rin cip a le

în persoana succesorului, care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. O ultim ă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă; num ai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actu l translativ de proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană111. Nu se cere ca ju s tu l titlu să fi fost transcris în registrul de transcripţiuni im obiliare. b) B una-credinţă este cea de-a doua condiţie pentru uzucapiunea de 10-20 de ani. Prin bună-credinţă înţelegem credinţa greşită a p o se so ru lu i că a dob ândit de la ade văra tul p ro p rie ta r [art. 1898 alin. (1) C. civ.]. Este suficient ca bun a-credinţă să fi existat la m om e ntu l dobândirii im obilului [art. 1898 alin. (2) C. civ.]. Faptul că ulterior posesorul şi-a dat seam a de greşeala sa nu are nicio im portanţă: m ala fides superveniens non im pedit usucapionem . Cât priveşte proba, buna-credinţă este prezum ată [art. 1899 alin. (2) C. civ.]. De aceea, este im portant să reţinem că justul titlu este un elem ent separat de bunacredinţă: în tim p ce buna-credinţă este prezum ată, ju s tu l titlu trebuie să fie dovedit de către ce l care îl invocă [art. 1899 alin. (1) C. civ.]. 479. U zucapiunea la care ne referim este de 10 până la 20 de ani, deci nu nea­ părat de 10 ori de 20 de ani. Term enul va fi de 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circum scripţia teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află bunul im obil. Term enul va fi de 20 de ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circum scripţia teritorială a altui tribunal judeţean decât cel în raza căruia se află bunul. Care va fi term enul uzucapiunii dacă adevăratul proprietar a locuit un tim p în circum scripţia aceluiaşi tribunal judeţean unde este situat im obilul şi un tim p în cir­ cum scripţia altui tribunal judeţean? De exem plu, im obilul este situat în circum ­ scripţia T ribunalului Tulcea, unde locuieşte şi adevăratul proprietar tim p de 6 ani. După acest tim p, adevăratul proprietar se m ută în judeţul C onstanţa. Cât tim p va trebui să aştepte spre a putea invoca uzucapiunea? R ăspunsul îl dă art. 1896 C. civ., care precizează că la num ărul anilor cât pro­ prietarul a locuit în circum scripţia aceluiaşi tribunal judeţean în care se află im obilul se adaugă un num ăr dublu de ani, din ceea ce răm ăsese, cât el locuieşte în cir­ cum scripţia altui tribunal judeţean. în exem plul luat, la cei 6 ani cât proprietarul a locuit în judeţul T ulcea se vor mai adăuga încă 8 ani cât tim p locuieşte în judeţul C onstanţa. Rezultă deci că term enul pentru uzucapiune va fi, în exem plul luat, de 14 ani. De aceea, legea vorbeşte de uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, deoa­ rece, în funcţie de locul unde a dom iciliat adevăratul proprietar, va varia şi term enul uzucapiunii. 2.2. M odul de calcul al term enului uzucapiunii 480. începu tul şi sfârşitul term enului. Indiferent de felul uzucapiunii, term enul se calculează în acelaşi fel: pe zile, şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora

111 A se vedea C.A. C onstanţa, dec. civ. nr. 451/C din 4 mai 2004, supra cit.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r reale p rin c ip a le

395

zero, sfârşindu-se la m iezul nopţii urm ătoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se so ­ coteşte încheiată la îm plinirea ultim ei zile a term enului (art. 1889 C. civ.). 481. în treru p erea prescripţiei achizitive. Printre condiţiile cerute de lege pen­ tru uzucapiune este enum erată şi aceea ca „posesia să fie neîntreruptă” (art. 1847 C. civ.). Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la term enul prescripţiei achizitive. întreruperea prescripţiei achizitive are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale p o ­ sesiei anterioare întreruperii. Este necesar, pentru a uzucapa, ca o nouă prescripţie integrală să înceapă să curgă, num ai astfel fiind posibilă dobândirea dreptului real. Ca efecte, întreruperea prescripţiei achizitive ne am inteşte de efectele întreruperii prescripţiei extinctive (art. 1867 C. civ; art. 17 din Decretul nr. 167/1958). întreruperea prescripţiei achizitive este de două feluri: naturală şi civilă. 482. în treru p erea naturală a prescripţiei achizitive se realizează în urm ătoa­ rele cazuri: a) când posesorul este şi răm âne lipsit, în decurs de mai m ult de un an, de fo lo ­ sinţa lucrului, fie de către adevăratul proprietar, fie de către o altă persoană; b) când lucrul era declarat im prescriptibil prin lege. în realitate, în această ipote­ ză ne aflam m ai m ult decât în faţa unei întreruperi: era vorba de o suprim are a prescriptibilităţii lucrului. 483. în privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizi­ tive, este adevărat, cu am ple consecinţe practice, s-a pus problem a de a se şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974, potrivit cu care terenurile de orice fel puteau fi dobândite num ai p rin m oştenire legală, au fost de natură să întrerupă civil prescripţiile achizitive în curs la m om entul intrării lor în vigoare. Precizăm că, pentru situaţiile în care term enul uzucapiunii s-a îm plinit pân ă la intrarea în vigoare a a ce stor legi, s-a adm is dobândirea dreptului de proprietate de către uzucapant potrivit principiilor generale exam inate mai sus[1]. A nterior anului 1989, întreaga literatură de specialitate şi practica ju decăto­ rească în m aterie au adm is că, pentru uzucapiunile în curs la m om entul intrării în vigoare a celor două legi, a operat întreruperea naturală a cursului prescripţiei prin declararea bunului în cauză neprescriptibil prin lege (art. 1864 pct. 2 C. civ.)1*1. Este de reţinut că, prin Decretul-lege nr. 1/1989, prim ul act norm ativ al noii pu­ teri, au fost abrogate, în întregim e, Legea nr. 58/1974 şi dispoziţiile art. 44-46 din Legea nr. 59/1974 care se refereau la circulaţia terenurilor agricole. 484. D upă anul 1989, problem a pusă în discuţie a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practica judecătorească. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a am intitelor legi nu a determ inat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate particulară au fost *12

111 A se vedea C. S t ă t e s c u , C. BÎr s a n , op. cit., p. 277. 121 Ibidem . A se vedea, de asem enea, Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2159/1980, în C.D. 1980, p. 47.

3 96

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

transform ate în natura sau destinaţia lor, cum prevede art. 1864 pct. 2 C. civ., şi că nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.)[1]. Alt autor a susţinut că prin Legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 a avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de pro­ prietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil, deoarece puteau fi dobândite prin m oştenire legală121. De asem enea, s-a spus că uzucapiunea este un fapt juridic, or, legile în discuţie nu prevedeau nim ic în privinţa faptelor ju rid ice 131, adăugându-se că acest lucru nici nu era necesar, faţă de dispoziţia legii că dobândirea tere nurilo r se face num ai prin m oştenire legală141. într-o a doua opinie, total opusă celei înfăţişate până acum , s-a pornit de la pre­ m isa că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel în tre ­ rupt151. C hiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege im prescriptibile, prin transform area naturii ori a destinaţiei lor, în sensul art. 1864 C. civ., este de necon­ testat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din legile în discuţie, au fost indisponibilizate[6). S-a adăugat că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil171, iar im pre­ scriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în m ă­ sura în care este inalienabil, este şi im prescriptibil. Pentru cursul prescripţiilor a chi­ zitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglem entate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ.[8] Alt autor a considerat că nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate în perioa­ da în care legile în discuţie au fost în vigoare aptitudinea de a conduce la dobândi­ rea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune, indiferent dacă term enul necesar pentru a uzucapa s-a îm plinit sub im periul acestor două legi sau după abrogarea lorl9].

111 A se vedea I.C. V u r d ea , Evoluţia legislaţiei p riv in d circulaţia im obilelor, în Dreptul nr. 6/1990, p. 45 şi urm. I2] A se vedea I. P o p a , I. L u lă , O pinii în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenu rilor p e calea p re scrip ţie i achizitive prin posesiune exercitată ş i în perioada cât a u fost în vigoare Legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, în Dreptul nr. 2/1994, p. 43 şi urm .; în acelaşi sens, a se vedea L. P o p , op. cit. (2001), p. 244. [3] A se vedea M. Ş c h e a u a , D obândirea dreptu lui de proprieta te asupra terenu rilor prin prescripţia achizitivă, în Dreptul nr. 5-6/1993, p. 63-65. l4] I. P o p a , I. L u lă , Ioc . cit., p. 49. [51 A se vedea C. BÎ r s a n , V. S t o ic a , Ioc . cit., p. 52. 161 A se vedea C. BÎ r s a n , M. G a iţ ă , M.M. P iv n ic er u , op. cit., p. 203. [?1 A se vedea E. S afta -R o m a n o , D reptul de proprietate privată ş i publică în Rom ânia, Ed. G raphix, laşi, 1993, p. 290. 181 A se vedea M. N ic o lae , Efectele L e g ii nr. 58/1974 ş i ale Legii nr. 59/1974 asupra dobând irii te re n u rilo r p rin prescripţia achizitivă, în Dreptul nr. 5/1996, p. 50. 191 A se vedea E. C h elar u , op. cit., p. 315.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

3 97

485. A şa cum afirm am în prim a ediţie a acestei lucrări din anul 2001, nu avem niciun m otiv să revenim asupra punctului nostru de vedere exprim at alături de alţi autori, mai ales că, între tim p, au fost adăugate în sprijinul acestei opinii şi alte argum ente mai convingătoare. Astfel, s-a spus cu m ultă exactitate şi pertinenţă că, neîndoielnic, cele două acte norm ative au reflectat o anum ită ideologie care, adău­ găm noi, nega în m od vădit rolul proprietăţii private în viaţa econom ică şi socială; efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres, im ediat după schim barea de putere în anul 1989. Dar, cu toată „dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a em is acte norm ative a căror forţă obligatorie, pe tim pul cât au fost în vi­ goare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor"1' 1. Este foarte ade văra t că între tim p, prin D ecizia nr. IV din 16 ianuarie 2006, pronun ţată în Secţii U nite121, înalta C urte de C asaţie şi Justiţie a ado pta t soluţia contrară, stabilind că, „în cazul pose siilor începute înain te de ado pta rea Leg ilo r nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, p re scrip ţia achizitivă asupra te re n u rilo r nu a fo st în tre ­ ruptă p rin intrarea în vigoare a a c e sto r le g i (s.n., C .B.), astfel că, dup ă abroga rea lor prin D ecretul nr. 1/1989 şi D e cretul-lege nr. 9/1989, posesorii a celor tere nuri pot solicita in stan ţe lor de ju d e ca tă să constate că au dob ândit dreptul de pro p rie ­ tate asup ra te re n u rilo r respective” . Fără a intra în analiza detaliată a argum entării înaltei Curţi, alături de alţi autori care s-au pronunţat în această m aterie şi după ce suprem a instanţă a orientat practica ju diciară în sensul arătat*131, continuăm a crede că posesia exercitată în perioada în care au fost în vigoare legile obiect al polem icii în m aterie este de natură să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra tere nurilo r prin uzucapiune, indiferent dacă term enul necesar pentru a uzucapa s-a îm plinit în tim p ce ele erau în vigoare ori după abrogarea lor. A fost foarte lim pede pentru toată literatura ju ridică de specialitate şi pentru practica ju diciară dinainte de anul 1989 că, sub regim ul Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile de orice fel au fost scoase din circuitul civil, având în vedere că ele puteau fi dobândite în proprietate printr-un singur mod, anum e m oştenirea legală. Că dispoziţiile lor în m aterie au fost com plet nedrepte, ignorând principiile elem entare ale circuitului civil, este o altă problem ă. Sau, aşa cum s-a spus, ceea ce trebuie să se reproşeze acestor legi nu este atât înlăturarea posibilităţii aplicării uzucapiunii ca m od de dobândire a drep­ tului de proprietate, ci interdicţia generală a înstrăinării terenurilor prin acte juridice şi, im plicit adăugăm noi, prin fapte juridice în sens restrâns, cum este şi uzucapiunea[41. De asem enea, s-a observat în mod judicios că „schim barea dram atică” a jurisprudenţei în m aterie prin decizia suprem ei instanţe, după peste 30 de ani de soluţii defavorabile posibilităţii dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune, este de natură să contravină principiului legalităţii, care im pune, în

111 A. B o a r , op. cit., p. 153. 121 M. Of. nr. 288 din 30 m artie 2006. 131 A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 446-447; E. C h e lar u , op. cit., p. 315-316; pentru o analiză a deciziei suprem ei instanţe, a se vedea şi D. D im a , op. cit., p. 182-183. [4] A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 447.

398

D re p tu rile re ale p rin cip a le

concepţia Curţii Europene a D repturilor O m ului, accesibilitatea, precizia şi previzibilitatea norm elor ju rid ice 111. Este de observat că, chiar şi după adoptarea acestei decizii a instanţei supre­ me, o curte de apel a statuat în mod judicios că nu pot fi dobândite prin uzucapiune terenurile cooperativizate, care au aparţinut fostelor cooperative agricole de pro­ ducţie, deoarece „în perioada cooperativizării agriculturii dreptul de proprietate co ­ operatistă era im prescriptibil, în sensul că nu se stingea prin neuz, oricât de înde­ lungată ar fi fost starea de pasivitate a organizaţiei titulare” , iar D ecizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 a S ecţiilor Unite ale înaltei Curţi de C asaţie şi Justiţie le recunoaşte „calitatea de posesori (...) celor care au stăpânit şi folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă (...) îndelungată de tim p” , nicidecum c e lo r care au stăpânit ş i folo­ sit terenuri proprietate cooperatistă, în speţă tem eiul uzucapiunii, nici înaintea co­ operativizării şi nici după desfiinţarea cooperativelor agricole de producţie121. 486. întrerup erea civilă a prescripţiei achizitive. C auzele de întrerupere a prescripţiei achizitive au a fi considerate com une cu cele aplicabile m ateriei pres­ cripţiei extinctive131. Nu există nicio raţiune ca într-o problem ă cum este aceea a cursului term enelor de prescripţie să se dea soluţii diferite după cum este vorba de prescripţia achizitivă ori de prescripţia extinctivă. Aceasta, cu atât m ai m ult cu cât C odul civil de la 1864 reglem enta prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiu­ ne privitor la drepturile reale principale (art. 21 din D ecretul nr. 167/1958, în pre­ zent abrogat expres prin Legea nr. 71/2011). Prescripţia se întrerupe în urm ătoarele cazuri: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin cererea de chem are în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitrai necom petent; c) printr-un act începător de executare. Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chem are în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau s-a perim at ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea[4]. 487. Suspend area prescripţiei achizitive. Spre deosebire de întreruperea prescripţiei, suspendarea ei nu înlătură tim pul scurs anterior cauzei de suspendare: după încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se ş i tim pul scurs înainte de suspendare. în fostul Cod civil, cauzele de suspendare a prescripţiei erau cuprinse în art. 1874-1885. Pentru m otivele arătate la întreruperea prescripţi­ ei, am considerat că în sistem ul fostului Cod civil aceste articole au fost m odificate im plicit, astfel încât reglem entarea suspendării o găsim cuprinsă în Decretul nr. 167/1958 - art. 13 şi art. 14. Potrivit acestui decret, prescripţia se suspenda: *234

111 A se vedea E. C h elar u , op. cit., p. 316. [2] A se vedea C.A. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam ., dec. nr. 849/R din 25 aprilie 2007, în B.C.A. nr. 3/2007, p. 7. [3] A se vedea C. S t ă te s c u , op. cit., p. 852. [4] A se vedea art. 16 din D ecretul nr. 167/1958 în com paraţie cu art. 1865-1871 fostul C. civ.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

399

a) cât tim p cel îm potriva căruia curge prescripţia este îm piedicat de un caz de forţă m ajoră să facă acte de întrerupere; b) cât tim p cel care se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se află în rândurile forţelor arm ate ale Rom âniei, iar acestea sunt puse pe picior de război111; c) între părinţi sau tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor, între curator şi acei pe care îi reprezintă, precum şi între orice altă persoană care, în tem eiul legii sau al hotărârii ju decătoreşti, adm inistrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel adm inistrate, prescripţia nu curge cât tim p socotelile nu au fost date şi aprobate; d) prescripţia nu curge îm potriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, cât tim p nu are reprezentant legal, şi nici îm potriva celui cu capacitate restrânsă, cât tim p nu are cine să îi încuviinţeze actele; e) prescripţia nu curge între soţi în tim pul căsătoriei. 488. Joncţiunea posesiilor. Joncţiunea sau accesiunea posesiilor este adău­ garea la term enul posesiei actuale a posesorului a tim pului cât lucrul a fost posedat de autorul său. Dacă, de exem plu, A a început uzucapiunea şi, înainte de a o ter­ m ina, înstrăinează lucrul lui B, se pune problem a dacă acesta din urm ă va începe o nouă posesie integrală sau dacă el poate să unească propria sa posesie cu aceea a autorului anterior? R ăspunsul este în sensul posibilităţii unirii celor două posesii; cu alte cuvinte, cel de-al doilea posesor poate profita de tim pul cât a durat posesia autorului său, spre a uzucapa bunul. Joncţiunea p o se siilo r este totdeauna posibilă. Ea este însă num ai facultativă, în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. 1859 şi art. 1860 C. civ.). Dacă posesorul actual înţelege să se prevaleze de posesia autorului său, el este obligat să o continue cu toate viciile sau calităţile sale. Posesorul actual nu poate schim ba, în avantajul său, natu­ ra posesiei anterioare. 489. în practica ju decătorească s-au făcut unele precizări cu privire la situaţiile în care se poate invoca joncţiunea posesiilor. Astfel, s-a decis că, în cazul în care posesia unui bun im obil a fost transm isă printr-un act lovit de nulitate absolută, nu se creează un raport valabil pentru joncţiu­ nea posesiilor în vederea invocării uzucapiunii121. De asem enea, s-a hotărât că prin autor, în sensul art. 1860 C. civ., se înţelege persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real, pentru că n u m a i într-o asem enea situaţie are sens jo ncţiune a posesiilor, iar nu şi în cazul în care titularul dreptului îl transm ite succesorului său. Aceasta, deoarece uzucapiunea operează şi ca o sancţiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate şi se ju stifică prin *2 [11 Textul art. 13 lit. b) avea urm ătoare form ulare: „pe tim pul cât creditorul sau debitorul face parte din forţele arm ate (...)” . în cazul analizat al prescripţiei achizitive, cele două poziţii ale părţilor sunt reprezentate de cel care se pretinde proprietar şi cel care invocă prescripţia achizitivă. [2] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 292/1970, în C.D. 1970, p. 108.

400

D re p tu rile re ale p rin cip a le

pasivitatea sa tim p îndelungat, deşi bunul se afla în posesia altuia. Or, dacă titularul dreptului are posesia o perioadă anum ită, acest fapt pozitiv al său îi co n ­ servă dreptul ş i nu p oa te fi folosit îm potriva sa, prin unirea duratei acelei posesii cu durata posesiei care, la un m om ent dat, începe să fie exercitată de un netitular al dreptului111. T ot astfel, s-a decis că posesorul actual nu poate invoca joncţiunea posesiilor prin adăugarea la posesia sa pe aceea a autorului său, adevăratul pro­ prietar al im obilului121. în orice caz, pentru a fi posibilă joncţiunea, sunt necesare urm ătoarele cond iţii: a) să fie vorba de o posesie propriu-zisă. D etenţia precară nu poate fi unită cu o posesie; b) cel care invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. Cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca joncţiunea posesiei sale cu aceea ce aparţinuse celui pe care l-a înlăturat. C hiar dacă posesorul actual a obţinut posesia printr-o acţiune în revendicare, el nu va putea să se servească de tim pul cât a posedat cel de la care a revendicat lucrul. Posesorul actual va invoca joncţiunea ori de câte ori aceasta îi va fi favorabilă. Trei ipoteze se pot ivi în practică: a) posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu aceea a autorului, am bele posesii fiind de bună ori de rea-credinţă. în acest caz, este în interesul posesorului actual să adauge la posesia sa şi posesia autorului; b) dacă dobânditorul este de rea-credinţă, iar autorul său este un posesor de bună-credinţă şi cu ju st titlu, dobânditorul nu va putea uzucapa decât prin posesia de 30 de ani. El va putea însă ca, la calculul acestor 30 de ani, să includă şi tim pul în care autorul său a posedat lucrul; c) dacă dobânditorul este de bună-credinţă şi are ju st titlu, iar autorul este de rea-credinţă, dobânditorul are două posibilităţi: - să înceapă o nouă prescripţie de 10-20 de ani, fără a putea beneficia de po­ sesia autorului său; - să beneficieze de posesia autorului său în cadrul unei prescripţii de 30 de ani. Va proceda în acest fel când tim pul care a mai răm as până la îm plinirea term enului de 30 de ani este mai m ic de 10 ani şi deci este preferabil să continue posesia anterioară. 2.3. Efectele uzucapiunii 490. D obândirea proprietăţii. Principalul efect al uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot tim pul cerut de lege. Im plicit deci, acţiunea în revendicare a vechiului proprietar va fi respinsă.

[1] A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1515/1979, în R.R.D. nr. 1/1980, p. 65; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 2100/1979, în R.R.D. nr. 3/1980, p. 70; C.A. C onstanţa, s. civ., dec. nr. 246/C din 13 septem brie 2004 şi dec. nr. 1034/C din 4 octom brie 2004, în B.J. 2004, p. 44, respectiv p. 58. l2] A se vedea C .A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam ., dec. nr. 200 din 9 februarie 2005, în C .P.J.C. 2005, Ed. U niversul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 328-329.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

401

E fectul uzucapiunii este retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar nu din m om entul îm plinirii term enului, ci c h ia r din ziua în care a început posesia. U zucapiunea poate fi invocată a tât pe cale de acţiune, câ t ş i pe cale de excep­ ţ i i . S uprem a instanţă a decis că, din m om ent ce uzucapiunea, ca m od de do ­ bândire a dreptului de proprietate asupra unui im obil, reprezintă în m od direct şi o sancţiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a lăsat tim p îndelungat ca bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a com portat ca un adevărat proprie­ tar, este necesar ca acţiunea în constatarea dobândirii dreptulu i de p roprietate p rin efectul uzucapiunii să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul p r o p r ie ta r , în fapt, este vorba despre fostul adevărat proprietar. Ea nu se poate invoca din oficiu, ci trebuie să fie cerută de către cel interesat (art. 1841 C. civ.); efectul uzucapiunii nu se produce de drept[3]. De aceea, s-a spus că „uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale principale, are o structură com plexă, în care se reunesc faptul ju rid ic în sens restrâns a l posesiei, cu toate determ inările cerute de lege, şi un a ct ju rid ic unilateral, adică m anifestarea de voinţă a celui interesat de a dobândi un anum it drept real principal” 141 (s.n., C.B.). D ispoziţia cuprinsă în art. 1841 C. civ., care până la apariţia D ecretului nr. 167/ 1958, în prezent abrogat, se aplica şi prescripţiei extinctive, se aplică num ai în privinţa prescripţiei achizitive. 491. R enunţarea la prescripţia achizitivă. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. Nu se poate însă renunţa la uzucapiune decât după îm plinirea ei (art. 1838 C. civ.). R enunţarea poate fi expresă sau tacită. R enunţarea tacită trebuie să rezul­ te dintr-un fapt neechivoc, care presupune delăsarea dreptului câştigat (art. 1839 C. civ.). Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. 1840 C. civ.). Cu toate acestea, art. 1843 C. civ. prevede că creditorii sau orice altă persoană interesată pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor, chiar dacă acesta a renunţat la ea.12

[1] A se vedea C.A. Tim işoara, dec. civ. nr. 140/1996, în D reptul nr. 11/1996, p. 125. A se vedea, de asem enea, C. S t ă te s c u , C. B îr s a n , op. cit., p. 286. [2] A se vedea I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 356 din 13 ianuarie 2006, în D rep­ tul nr. 1/2007, p. 162. 131 Privitor la aplicarea acestui principiu, înalta C urte de C asaţie şi Justiţie a decis că acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este o sim plă acţiune în constatarea existenţei sau a inexistenţei unui drept, în sensul art. 111 fostul C. proc. civ. (art. 35 N CPC ), ci o acţiune cu cara cte r com plex, care se înfăţişează ca o ve ri­ tabilă acţiune în realizare, deoarece hotărârea ju d e că torească pronunţată în m aterie are efect co n stitu tiv de drepturi, chiar dacă retroactiv, posesorul devenind titular al dreptului de proprietate asupra bunului posedat în tot tim pul prevăzut de lege. A şa fiind, înalta C urte a statuat în sensul că o astfel de hotărâre are un ca ra cter mixt, deoarece întruneşte atât ele­ m ente declarative, cât şi elem ente constitutive, efectele sale producându-se atât pentru tre ­ cut, dând eficienţă ju rid ică unei situaţii anterioare, cât şi pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate; a se vedea I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 7086 din 12 octom brie 2011, nepublicată. l4J A se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 371.

4 02

D re p tu rile re ale p rin cip a le

2.4. Uzucapiunea în regimul de carte funciară reglem entat de Decretul-lege nr. 1 1 5 /1 9 3 8 492. Precizare. în unele provincii ale ţării, anum e Transilvania, Banat şi B uco­ vina de Nord, unde s-au aplicat dispoziţiile D ecretului-lege nr. 115/1938 privitoare la publicitatea im obiliară bazată pe cartea funciară, uzucapiunea avea o regle m en­ tare specială. Aşadar, în aceste teritorii nu se aplică dispoziţiile Codului civil privitoare la uzu­ capiune, pe care le-am analizat până în prezent, ci cele cuprinse în Decretul-lege nr. 115/1938[1], act norm ativ abrogat expres prin dispoziţiile art. 230 lit. g) din Le­ gea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil. 493. Cazurile de aplicare a uzucapiunii în regim ul de carte funciară regle­ m entat de Decretul-lege nr. 115/1938[2]. Acest decret-lege reglem enta două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, în art. 27-28. Un prim caz este acela în care s-au înscris, fără cauză legitim ă, adică pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobândite prin uzucapiune. A cestea vor răm âne valabil dobândite, dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, tim p de 10 ani (art. 27). Acest caz se mai num eşte uzucapiune tabulară, pentru că, prin bună-credinţă şi stăpânirea pe tim pul prevăzut de lege, posesorul deja înscris, dar fără un titlu valabil, îşi consolidează d re p tu f3]. Al doilea caz este acela în care posesorul unui im obil pe care l-a posedat în condiţiile legii, tim p de 20 de ani de la m oartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, p oa te cere intabularea dreptului în favoarea sa, în te ­ m eiul uzucapiunii (art. 28). Aceasta este o uzucapiune extratabulară, pentru că, abia după ce posesorul l-a stăpânit pe tim pul cerut de lege după m oartea proprie­ tarului tabular, poate cere înscrierea dreptului pe num ele său, deoarece a devenit el proprietar, prin uzucapiune141. 494. Cu privire la uzucapiunea în regim de carte funciară, este de reţinut că în anul 1996 a fost adoptată Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obi­ liare151, care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teri­ toriul ţării. N oua lege nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistem ul cărţilor funciare reglem entat de Decretul-lege nr. 115/1938 (art. 27-28, am intite mai*234 [11 Cu privire la uzucapiunea în sistemul cărţilor funciare, a se vedea L. P o p , L.M. H ar o s a , op. cit., p. 290-296; V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 459 şi urm.; E C h e lar u , op. cit., p. 318-319; O. U n g u r ean u , C. M u n tean u , op. cit. (2005), p. 406-409; a se vedea, de asem enea, privitor la conflictul de legi în tim p în m ateria uzucapiunii în sistem de carte funciară, C. B îr s a n , N otă la decizia civilă nr. 423/1984 a Tribunalului ju d e ţe a n Braşov, în R.R.D. nr. 10/1985, p. 59-62. [2] Facem această precizare spre a nu se confunda acest sistem cu cel al cărţilor funciare instituit prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii im obiliare. A se vedea infra, nr. 553 şi urm. [3] A se vedea L. P o p , op. cit. (2001), p. 237. [4] Cu privire la aceste două categorii de uzucapiune în sistem ul D ecretului-lege nr. 115/1938, a se vedea C .S.J., s. civ., dec. nr. 1264/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 96. 151 Publicată în M. Of. nr. 61 din 26 m artie 1996, intrată în vigoare la data de 26 iunie 1996. Legea a fost ulterior republicată în M. Of. nr. 201 din 3 m artie 2006 şi în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

403

sus). Aceasta înseam nă că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, uzucapiunea a fost reglem entată pe întreg teritoriul ţă rii de dispoziţiile C odului civil111. Pe de altă parte, noua reglem entare nu conţine nici norm e tranzitorii privitoare la uzucapiune, ceea ce conduce la consecinţa luării în considerare a prin cip iilo r generale ale a p lică rii le gii civile în timp. Drept urm are, dacă este vorba despre uzucapiuni începute şi îm plinite, în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile D ecretului-lege nr. 115/1938, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, ele şi-au produs efectele potrivit acelor dispoziţii. U zucapiunile începute ş i neîm plinite încă urm ează să îşi producă efectele num ai în condiţiile ş i în term enele prevăzute de C odul civil, deoarece legea veche nu supravieţuieşte decât dacă există dispozi­ ţia expresă în acest sens în legea nouă, ceea ce nu este cazul pentru m ateria discutată. Cât priveşte uzucapiunile care au început după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 şi nu s-au încheiat până la 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, este limpede că au a fi guvernate de dispoziţiile Codului civil de la 1864[2]. § 3 . U zu c a p iu n e a în nou l Cod civil 495. P recizare. Felurile uzucapiunii. Am arătat mai sus că, şi în sistem ul nou­ lui Cod civil rom ân, uzucapiunea este unul dintre efectele p o se sie i prelu ngite în tim pul prescris de lege. De asem enea, am determ inat dom eniul e i de aplicare, prin 1 [1) A se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 296; în sens contrar, a se vedea o decizie a Curţii de Apel Tim işoara, care, cenzurând, în m od greşit după părerea noastră, deciziile instanţelor inferioare, a reţinut că, în speţă, cele două instanţe au considerat greşit că dispo­ ziţiile D ecretului-lege nr. 115/1938, ce reglem enta uzucapiunea în regim de carte funciară în cazurile prevăzute de art. 27 şi art. 28, au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, lege care nu reglem entează uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi care perm ite aplicarea art. 1890 fostul C. civ., ce constituia dreptul com un în m aterie. Astfel, potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 - devenit, după republicarea Legii nr. 7/1996 pe tem eiul art. II din Titlul XII din Legea nr. 247/2005, art. 69 alin. (2), în prezent abrogat prin Legea nr. 71/2011 (n.n., C.B.) - , num ai la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate im obiliară pentru întreg teritoriul adm inistrativ al unui judeţ îşi în ­ cetează aplicabilitatea, între altele, şi D ecretul-lege nr. 115/1938, iar potrivit alin. (3) al ace ­ luiaşi articol, după definitivarea cadastrului la nivelul întregii ţări, se abrogă, printre alte dis­ poziţii, şi D ecretul-lege nr. 115/1938. Ca urm are, până la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate im o­ biliară, Legea nr. 7/1996 care reglem entează noile cărţi funciare, ce au, ca bază tehnică, cadastrul, nu se aplică, voinţa legiuitorului, exprim ată expres prin dispoziţiile arătate, fiind de a am âna intrarea ei în vigoare, cu consecinţa aplicării în continuare şi în m ateria uzucapiunii a vechilor dispoziţii ale D ecretului-lege nr. 115/1938, în regiunile cu sistem de publicitate im obiliară bazat pe cărţi funciare; a se vedea C.A. Tim işoara, s. civ., dec. nr. 1588/2002, în D reptul nr. 3/2003, p. 236; în acelaşi sens, C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 792/R din 5 sep­ tem brie 2002, în A. Rusu, Publicitatea im obiliară. C ărţile funciare. Practică judiciară, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2006, p. 277-278; soluţia acestor curţi de apel nesocoteşte însă dispoziţi­ ile tranzitorii ale Legii nr. 7/1996, care prevăd aplicarea ei im ediată, chiar în privinţa opera­ ţiunilor de publicitate im obiliară ce au a fi efectuate în vechile cărţi funciare [art. 39, fost art. 58, fost 60 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, m odificată şi republicată; a se vedea şi infra, nr. 553 şi urm .]; în acelaşi sens, a se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. I., p. 79 şi nota nr. 2. l2] M. N ic o lae , op. cit., voi. I., p. 79.

404

D re p tu rile re ale p rin cip a le

raportare la dispoziţiile constituţionale, cele cuprinse în noul Cod civil, precum şi în raport de alte reglem entări din unele acte norm ative speciale cu incidenţă în m aterie. Prin luarea în considerare a dom eniului de aplicare a uzucapiunii şi a clasificării bunurilor în bu n u ri im obile ş i bun uri m obile, noul Cod civil distinge între uzucapiunea im obiliară (art. 930-934) şi uzucapiunea m obiliară (art. 939). De asem enea, plecând de la însem nătatea deosebită a publicităţii dobândirii şi transm iterii dreptu­ rilor reale principale în regim ul de carte funciară, noua lege fundam entală civilă distinge, în privinţa uzucapiunii im obiliare, între uzucapiunea im obiliară extratabulară şi uzucapiunea im obiliară tabulară. 3.1. Uzucapiunea im obiliară extratabulară 496. N oţiune. C ondiţii. Articolul 33C eu-denum tfe m afgfrrafă^.uzucapiu» nea extratabutară” , dispune, în prim ul său alineat,- că dreptul de proprietate asupra unui im obil şi dezm em brăm intele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în tem eiul uzucapiunii, în folosu l celui care l-a po se d a t tim p de 10 ani, dacă: a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, dacă acesta era o per­ soană juridică, şi-a încetat existenţa-, b) a fo st înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate-, c) im obilu l n u era înscris în nicio carte funciară. Potrivit celui de-al doilea alineat al aceluiaşi text, în toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul num ai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funcia ră înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său>jpe baza une i cauze legitim e, în cursul ori chiar după îm pli­ nirea term enului uzucapiunii111. După cum se poate observa, uzucapiunea reglem entată de dispoziţiile art. 930 NCC se num eşte extratabulară, deoarece ea poa te opera în favoarea unei p e rso a ­ ne care nu era înscrisă în cartea funciară, în condiţiile prevăzute de acest text. în acelaşi tim p, ea va opera îm potriva proprietarulu i înscris în cartea funciară, dacă acesta este o persoană fizică decedată ori o persoană ju ridică a cărei existenţă a încetat, în condiţiile legii. Facem însă precizarea că uzufructul, uzul şi abitaţia, ca drepturi viagere, se sting prin m oartea titularului, cu efectul „reîntregirii” dreptului de proprietate al nudului proprietar, ceea ce înseam nă că ele nu p o t fi dobândite prin uzucapiune extratabulară. De asem enea, dreptul de proprietate ori dezm em bră­ m intele sale pot fi dobândite prin uzucapiune extratabulară dacă proprietarul ori titularul unui alt drept real principal a renunţat la dreptul său, iar declaraţia de re­ nunţare, la rândul ei, a fost înscrisă ca atare în cartea funciară. R eam intim că, potrivit art. 889 NCC, o asem enea declaraţie de renunţare trebuie să îm brace for­ m a autentică notarială şi să fie înregistrată la biroul de cadastru şi publicitate im obiliară. Tot astfel, potrivit art. 930 alin. (2) NCC, atât în situaţia în care uzucapantul stă­ pâneşte bunul ce aparţine unei persoane care avea dreptul său înscris în cartea funciară, cât şi în situaţia în care acest drept nu era intabulat, el va dobândi dreptul real principal asupra acelui bun num ai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere a dobândirii acelui drept prin uzucapiune în cartea funciară, dar m a i înainte ca o terţă 9

111 Pentru o analiză detaliată în m aterie, a se vedea V. S t o ic a , D reptul p o te sta tiv de uzu­ capiune im obiliară extratabulară, în R.R.D.P. nr. 3/2013, p. 9 şi urm.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

405

persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unui cauze legitim e, în cursul ori după îm plinirea term enului uzucapiunii. C ât priveşte co nd iţiile d o b â n d irii unui d rept re a l p rin c ip a l p rin uzucapiunea extratabulară, acestea sunt urm ătoarele: a) posesia bunului să fi durat tim p de 10 ani; b) această posesie să fie o posesie utilă, adică o posesie neviciată, deoarece, aşa cum am mai arătat, potrivit art. 922 alin. (1) NCC, num ai o pose sie utilă este aptă să producă efecte juridice, deci, im plicit, să conducă la dobândirea dreptului real principal prin uzucapiunea extratabulară. Ca atare, posesia viciată ori detenţia precară nu poate avea ca efect dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprie­ tate ori a altui drept real principal. De asem enea, nu se cere ca posesorul să fi fost de bună-credinţă; în egală m ăsură, pot dobândi un drept real principal prin uzuca­ piunea extratabulară atât posesorul de bună-credinţă al unui bun, câf şi cel de reacredinţă: ubi le x non distinguit, nec nos distinguere debem us (acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă). în sfârşit, este de observat m icşorarea aproape drastică a term enului uzucapiu­ nii făcută de legiuitor pentru uzucapiunea extratabulară la 10 ani. Pe baza celor expuse mai sus, putem defini uzucapiunea extratabulară ca fiind a cel m od de dobândire a dreptului de proprietate privată ori a unui dezm em brăm ânt a l a cestui drept asupra unui bun im obil p rin exercitarea une i p o se sii utile asupra unui a sem enea bun tim p de 10 ani, în condiţiile stabilite de lege. 497. N ecesitatea cererii de în scriere în cartea funciară a dobândirii d rep tu ­ lui real principal prin uzucapiunea extratabulară. Aşa după cum am mai arătat, potrivit art. 887 alin. (1) NCC, drepturile reale principale pot fi dobândite fără în­ scriere în cartea funciară atunci când acestea provin din m oştenire, legală ori testa­ m entară, din accesiune naturală, din vânzare silită în urm a executării silite im obilia­ re, din expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege; cum uzucapiunea nu este prevăzută printre acestea, înseam nă că dobândirea unui drept real prin cip a l prin uzucapiunea extratabulară, spre a-şi produce efectele, trebuie înscrisă în cartea funciară. Aşadar, nu este suficient ca, pentru a dobândi dreptul real principal prin uzuca­ piunea extratabulară, uzucapantul să fi exercitat posesia utilă asupra bunului ce form ează obiectul unui asem enea drept tim p de 10 ani; el trebuie să ceară înscrie­ rea în cartea funciară a dobândirii acelui drept prin uzucapiunea extratabulară. Mai mult, am arătat că, potrivit art. 930 alin. (2) NCC, înregistrarea cererii uzucapantului trebuie să fie anterioară înregistrării unei cereri de înscriere făcute de o terţă per­ soană, pe baza unei cauze legitim e. Asem enea terţe persoane interesate ar putea fi m oştenitorii persoanei fizice decedate înscrise în cartea funciară ori succesorii persoanei juridice, la rându-i înscrisă ca titular al dreptului real principal în discuţie în cartea funciară, dar care şi-a încetat existenţa, ori com una, oraşul sau m unici­ piul, după caz, în cazul renunţării titularului înscris în cartea funciară la dreptul său prin declaraţie autentică notarială înregistrată la biroul de cadastru şi publicitate im obiliară, în condiţiile art. 889 NCC. în orice caz, în aceste situaţii, uzucapantul nu va putea dobândi dreptul real principal prin uzucapiune dacă înregistrarea cererii terţei persoane interesate este anterioară cererii sale, chiar dacă se îm plinise te r­ m enul de 10 ani prevăzut de art. 930 alin. (1) NCC în favoarea sa.

4 06

D re p tu rile re ale p rin cip a le

498. M odul în care operează uzucapiunea extratabulară. D obândirea dreptu­ lui de proprietate privată ori a unui alt drept real principal prin uzucapiune extra­ tabulară nu operează de drept, adică în puterea legii. Pe acest plan este de reţinut că, potrivit art. 2512 alin. (1) NCC, prescripţia poate fi „opusă” (invocată) num ai de cel în folosul căruia aceasta curge, cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text arătând că instanţa de judecată (organul de jurisdicţie com petent) nu poa te aplica pre scrip ­ ţia din oficiu. Suntem în prezenţa unor dispoziţii care îşi găsesc aplicarea nu num ai în m ateria prescripţiei extinctive, ci, aşa cum prevede art. 934 NCC, şi privitor la prescripţia achizitivă, respectiv uzucapiunea. Aşadar, dobândirea dreptului de proprietate privată ori a oricărui alt drept real principal dezm em brăm ânt al acestuia de către posesorul bunului ce form ează obiectul unui asem enea drept constituie o facultate pentru posesor. Că este aşa rezultă şi din dispoziţiile art. 930 alin. (1) NCC, care prevăd că dreptul de proprieta­ te asupra unui im obil şi dezm em brăm intele sale p o t fi înscrise în cartea funciară, în situaţiile şi în condiţiile arătate. După cum s-a subliniat în literatura noastră juridică, uzucapiunea, ca m od de dobândire a drepturilor reale principale, nu se reduce la faptul ju ridic în sens restrâns al posesiei, ci, pentru ca efectul achizitiv al acesteia să se producă, „este necesar ca uzucapiunea să fie invocată de (către) persoana interesată, adică de uzucapant, în mod direct sau prin reprezentanţi, inclusiv prin creditorii chirografari”[1]. Acestea sunt raţiunile pentru care s-a spus că uzucapiu­ nea, „ca m od de dobândire a drepturilor reale principale, are o structură com plexă, în care se reunesc faptul juridic în sens restrâns al posesiei, cu toate determ inările cerute de lege, şi un act juridic unilateral, adică m anifestarea de voinţă a celui inte­ resat - uzucapant (n.n., C.B.) - de a dobândi un anum it drept real principal”12'. Aşa fiind, aceasta înseam nă că uzucapantul are un adevărat drept de opţiune între a invoca dob ândirea dreptului real principal im obiliar prin uzucapiune extratabulară ori a renunţa la acest drept, chiar dacă îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a-l dobândi; mai exact, num ai dacă îndeplineşte toate aceste condiţii, poate renunţa la dreptul de a invoca dobândirea dreptului prin uzucapiune extra ta­ bulară, altfel nu are la ce să renunţe-, o asem enea „renunţare” nu ar produce niciun efect juridic. în m ăsura în care uzucapantul îşi exercită opţiunea, dreptul la opţiune se stinge. 499. E fectele uzucapiunii extratabulare. Două sunt efectele esenţiale ale uzucapiunii extratabulare: un efect achizitiv}pto6us pentru posesorul care dobândeşte, ca urm are a uzucapiunii, dreptul real principal im obiliar asupra bunului ce form ează obiectul unui asem enea drept stăpânit în condiţiile legii\şi un efect e x tin c tiv )n detri­ m entul proprietarului ori al titularului altui drept real principal înscris în cartea funciară, care a renunţat prin declaraţie autentică notarială la dreptul său, al titu­ larului dreptului real im obiliar neînscris în cartea funciară [art. 930 alin. (1) lit. c) NCC] ori în detrim entul m oştenitorilor, respectiv al succesorilor persoanei juridice, ai proprietarului înscris în cartea funciară decedat sau care şi-a încetat existenţa. Num ai că, pentru ca aceste efecte să se producă, este nece sa r ca p o se so ru l să îşi fi înregistrat cererea de înscriere a dreptului real prin cip a l în cartea funciară. Aşa *12 11] A se vedea V. Stoica, op. cit. (2009), p. 351. 121 Ibidem.

X.

fiind, înseam nă că. spre când se considera că dobândea dreptul de c prezent, în sistem u r o . uzucapantul dobânceş:de înscriere a d o b â rc n zia că înscrierea are dobândeşte dreptu 'e a m enea drept în m oc a cartea funciară: a ace extinctiv al uzucap jn e

3.2. Uzucapiunea im 500. Noţiune. - — favoarea p o s e s o ri . i bu era înscris în ca ^ea aceasta operează ~ _e ca titular a l unui z n fără o „cauză legitim ă1. < ridice, preluând o reges privitor la cărţile fu ~ c alin. (1) NCC d is p _ 'e cartea funciară, ca m a i p o t fi contesta :e o l ­ ani după m o m e r:. neviciată. De ase” -a " a credinţă a celui în s c rs de înscriere şi la m o n e r Putem defini uzucao real prin cip a l asupra j fără cauză legitim ă ca : ş i de bună-credinţă : 501. C ondiţii. A - . : : plinite, vor co n d u :e ; nea tabulară[2]: ... a) să existe înserez această înscriere să * a

111 în acelaşi s - ' i i s p. 171-172. [2] Cu privire la aces C. D răguşin , op. cit z * Com entarii, doctrină s. p. 1328 şi urm.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r reale p rin c ip a le

407

fiind, înseam nă că, spre deosebire de soluţia reţinută în sistem ul fostului Cod civil, când se considera că la îm plinirea term enului prescripţiei achizitive posesorul dobândea dreptul de proprietate retroactiv, din m om entul intrării în posesie, în prezent, în sistem ul noului Cod civil, dată fiind cerinţa expresă a legii în sensul că uzucapantul dobândeşte dreptul real principal num ai prin înregistrarea cererii sale de înscriere a dobândirii dreptului în cartea funciară, acest fapt conduce la co nclu­ zia că înscrierea are efect constitutiv de drepturi; posesorul-uzucapant nu mai dobândeşte dreptul real principal asupra bunului ce form ează obiectul unui ase­ m enea drept în mod retroactiv, ci num ai din m om entul înscrierii dreptulu i său în cartea funciară; la acest m om ent se produc efectul achizitiv şi, im plicit, şi cel extinctiv al uzucapiunii extratabularem. 3.2. Uzucapiunea im obiliară tabulară 500. Noţiune. Am văzut mai sus că uzucapiunea extratabulară operează în favoarea posesorului bunului ce form ează obiectul unui drept real im obiliar care nu era înscris în cartea funciară. Dim potrivă, în cazul uzucapiunii im obiliare tabulare, aceasta operează în favoarea unei persoane care este înscrisă în cartea funciară ca titular a l unui drept re a l prin cip a l im obiliar, num ai că înscrierea sa a fost făcută fără o „cauză legitim ă” , ceea ce face ca o asem enea înscriere să poată fi contestată de orice_persoană interesată. Pentru a pune capăt unei astfel de incertitudini ju ­ ridice, preluând o reglem entare ce era cuprinsă în fostul Decret-lege nr. 115/1938 privitor la cărţile funciare, în prezent abrogat expres prin Legea nr. 71/2011, art. 931 alin. (1) NCC dispune că drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitim ă, în cartea funciară, ca proprietar al unui im obil ori ca titular al unui alt drept real, nu m ai p o t fi contestate când cel înscris cu bună-credinţă a posedat im obilul tim p de 5 ani după m om entul înregistrării cererii sale de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată. De asem enea, art. 931 alin. (2) precizează că este suficient ca bunacredinţă a celui înscris în cartea funciară să existe la m om entul înregistrării cererii de înscriere şi la m om entul intrării în posesia bunului. Putem defini uzucapiunea tabulară ca fiind a cel m o d de dobândire a unui drept real p rin cip a l asupra unu i bun im obil prin exercitarea, de către persoana înscrisă fără cauză legitim ă ca titular a l dreptului în cartea funciară, a une i p o se sii neviciate ş i de bună-credinţă tim p de 5 ani. 501. C o ndiţii. Articolul 931 NCC prevede urm ătoarele condiţii care, odată înde­ plinite, vor conduce la dobândirea dreptului real principal im obiliar prin uzucapiu­ nea tabulară*[2): a) să existe înscrierea unui drept real im obiliar în cartea funciară, fără ca pentru această înscriere să fi existat o cauză legitim ă;

111 în a ce la ş i se n s, a se v e d e a V. Stoica, op. cit. (2009), p. 374; C. D răguşin , op. cit., p. 171-172. [2) Cu p riv ire la a ce s te co n d iţii, a se v e d e a : E. C h e lar u , op. cit. (2012), p. 966; C. D r ăg u ş in , op. cit., p. 173 şi u rm .; E. R o şio r u , C om entariu la art. 931, în N oul C od civil. Com entarii, doctrină ş i iurisprudentă. Voi. I. Art. 1-952, Ed. H a m a n g iu , B u c u re şti, 2012, p. 1328 şi urm .

408

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

b) cel înscris astfel să fi exercitat asupra bunului ce form ează obiectul dreptului real im obiliar o posesie utilă, adică neviciată şi de bună-credinţă; c) posesia sa să fi durat cel puţin 5 ani. Privitor la prim a condiţie, problem a care se pune este aceea de a se şti ce tre­ buie să înţelegem prin efectuarea înscrierii unui drept real im obiliar în cartea fun­ ciară „fără cauză le g itim ă ’. A ceastă sintagm ă reprezintă concretizarea ideii că în ­ scrierea dreptului în registrul de publicitate im obiliară s-a făcut pe baza unui titlu ce nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de le g d ']. în condiţiile stricte ale dobândirii drepturilor reale im obiliare, cu efect constitutiv, din m om entul înscrierii titlului de dobândire în cartea funciară, titlul la care se referă art. 931 alin. (1) NCC nu poate fi decât o convenţie nevalidă, adică afectată de o cauză de nulitate, absolută ori relativă, existentă la m om entul efectuării înscrierii dreptului în cartea funciară. Cel mai adesea vom fi în prezenţa unei cauze de nulitate absolută a actului. După cum s-a spus[2], privitor la titlul lovit de nulitate relativă, acesta se consolidea­ ză prin îm plinirea term enului de 3 ani de drept com un al prescripţiei acţiunii în nulitate relativă (art. 2517 NCC), astfel că interesul celui înscris în cartea funciară pentru a invoca uzucapiunea tabulară ar putea exista num ai dacă curgerea term e­ nului de prescripţie extinctivă ar fi afectată de cauze de întrerupere ori de suspen­ dare, astfel că term enul de 5 ani prevăzut de lege pentru această uzucapiune depăşeşte durata term enului de prescripţie extinctivă a invocării nulităţii relative a titlului pe baza căruia s-a făcut înscrierea dreptului în cartea funciară. R eferitor la cea de-a doua condiţie a uzucapiunii în discuţie, în privinţa calităţilor posesiei apte să conducă la dobândirea dreptului prin uzucapiune, nu există deosebiri faţă de cele arătate la exam inarea uzucapiunii extratabulare; posesia trebuie să fie neviciată, adică o pose sie utilă. Articolul 931 alin. (2) im pune însă o calitate suplim entară acestei posesii, anum e ca ea să fie de bun ă-credinţă; pose­ sorul trebuie să ignore viciile de care suferă titlul pe baza căruia s-a făcut în scrie­ rea dreptului în cartea funciară. Potrivit principiilor generale în m aterie, bunacredinţă a posesorului se prezum ă. La ce m om ent trebuie să existe această bunăcredinţă? Acelaşi text im pune existenţa bunei-credinţe, cum ulativ, la două m om en­ te: atât la m om entul înregistrării cererii de înscriere a dreptului în cartea funciară, cât şi la m om entul intrării în posesie. R eaua-credinţă intervenită ulterio r celor două m om ente nu mai poate pune în discuţie îndeplinirea acestei condiţii: m ala fides superveniens non im ped it usucapionem . C ât priveşte term enul uzucapiunii, acesta este de 5 a n i de la m om entul înre gis­ trării cererii de înscriere a dreptului în cartea funciară pe baza titlului nevalid, în condiţiile arătate. 502. Efectele uzucapiunii tabulare. Efectul esenţial al uzucapiunii tabulare

[1] P en tru o a n a liz ă d e ta lia tă a a ce s te i u zu c a p iu n i, a se v e d e a M . Nicolae, U zucapiunea tabulară în n o u l C od civil. A specte de drept m a terial ş i de drept tranzitoriu (intertem poral), în D re p tu l nr. 3 /2 0 1 3 , p. 13-47. ^2l A se vedea I.O . C ă lin e s c u , Com entariu, în F l .A. B a ia s , E. C h e lar u , R. C o n stan tin o v ic i ,

I. M aco vei (coord.), op. cit., p. 966.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

409

înscrierea dreptului real principal im obiliar în cartea funciară, iar m om entul la care operează această validare este cel la care a fost înregistrată cererea de înscriere a dreptului în cartea funciară, neavând a fi luată în considerare data la care poseso­ rul a intrat în stăpânirea bunului obiect al dreptului astfel în scris111. Aşadar, privitor la uzucapiunea tabulară, nu se mai poate vorbi despre un efect extinctiv şi un efect achizitiv al acesteia; tem eiul dobândirii dreptului real im obiliar va fi chiar titlul nevalid care a fost deja înscris în cartea funciară, iar m om entul dobândirii acestui drept va fi cel al înregistrării cererii de înscriere a titlului pe baza căruia el a fost dobândit*121. 3.3. tabulare

Dispoziţii com une aplicabile uzucapiunii im obiliare extratabulare şi celei

503. C urgerea term enului uzucapiunii. Potrivit art. 932 alin. (1) NCC, care are această denum ire m arginală, în cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) şi b), term enul de 10 a n i a l uzucapiunii nu va începe să curgă înainte de data decesului persoanei fizice ori, după caz, a încetării existenţei juridice a titularului dreptului înscris în cartea funciară, respectiv înainte de data înscrierii declaraţiei autentice notariale de renunţare îa proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară. Practic, aceste dispoziţii determ ină m om entul începerii curgerii term enului de 10 a n i al posesiei apte să conducă la dobândirea dreptului real im o­ biliar prin uzucapiunea extratabulară, prin raportare la situaţiile şi condiţiile în care aceasta operează, cu distincţiile prevăzute de lege. Astfel, dacă este vorba despre uzucapiunea extratabulară care poate fi invocată de posesor în ipoteza decesului proprietarului înscris în cartea funciară ori a în ­ cetării existenţei persoanei juridice înscrise cu acelaşi titlu în registrul de publicitate im obiliară, term enul de 10 ani începe să curgă de la m om e ntu l dece sulu i p e rsoan ei fizice, respectiv a l încetării existenţei p e rsoan ei juridice, chiar dacă posesia exer­ citată de cel ce urm ează a dobândi dreptul de proprietate ori un dezm em brăm ânt al acestuia a început înainte de producerea acestor evenim ente [art. 930 alin. (1) lit. a)]. în ipoteza renunţării titularului înscris în cartea funciară la dreptul său [art. 930 alin. (1) lit. b )]K.term enul de 10 ani urm ează a fi calculat din m om entul înscrierii în cartea funciară a declaraţiei autentice notariale de renunţare, cu co n ­ diţia ca şi posesia uzucapantului extratabular să fi început cel puţin la acel m o­ m ent. Cât priveşte ipoteza proprietarului ori titularului dreptului real im obiliar dez-~ m em brăm ânt al proprietăţii neînscris în cartea funciară, term enul de 10 ani începe să curgă din m om entul în care posesorul a intrat în posesia bunului obiect al dreptului real principal im obiliar în discuţie. Pentru uzucapiunea tabulară, determ inarea m om entului la care începe să curgă term enul de 5 ani necesar a o face să opereze este m ult mai sim plă; acesta va începe să curgă după m om entul înregistrării cererii de înscriere făcute de către cel ce şi-a înscris dreptul fără cauză legitim ă [art. 931 alin. (1) NCC]. în sfârşit, art. 932 dispune că viciile posesiei suspendă uzucapiunea, ceea ce în­ seam nă că, atât în privinţa uzucapiunii extratabulare, cât şi a celei tabulare, din m o­ 111 Idem, p. 967. 121 Privitor la unele distincţii în această m aterie, a se vedea C. D răguşin , op. cit., p. 183 şi urm.

410

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

m ent ce num ai exercitarea unei posesii utile, neviciate este aptă să determ ine pro­ ducerea efectelor acestor m oduri de dobândire a unui drept real principal im obiliar, perioada în care posesia necesară dobândirii dreptului este afectată de vreunul dintre viciile sale nu va putea fi luată în considerare. Această suspendare priveşte însă num ai viciile relative ale posesiei, anum e clandestinitatea şi violenţa. D im potri­ vă, viciul discontinuităţii, ce constă în exercitarea posesiei cu interm itenţe anorm ale (art. 923 NCC), va suspenda întotdeauna curgerea term enului uzucapiunii. 504. Jon cţiunea posesiilor. A tunci când se vorbeşte despre joncţiunea posesi­ ilor, se are în vedere eventuala unire a două posesii: cea a autorului posesorului actual cu posesia exercitată de cel din urmă. Pe acest plan, art. 933 alin. (1) NCC dispune că fiecare p o se so r este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă transm isiunea bunului de la un posesor la celălalt s-a făcut printr-o transm isiune universală ori printr-o transm isiune cu titlu particular. însă art. 933 alin. (2) prevede totuşi că, pentru a invoca uzucapiunea, pose so ru l actu a l poa te să unească propria sa posesie cu cea exercitată de a utorul său. A ceasta înseam nă că, în m ateria pusă în discuţie, noul Cod civil a păstrat concep­ ţia fostului Cod civil potrivit cu care în privinţa uzucapiunii poate opera joncţiunea (unirea) între posesia exercitată de uzucapant cu cea pe care a exercitat-o autorul său. Din m om ent ce art. 933 alin. (2) NCC dispune că, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual p o a te uni posesia sa cu cea exercitată de autorul său, înseam nă că, aşa cum prevedea şi art. 1860 fostul C. civ., jo n cţiu n e a p o se siilo r este facultati­ vă; posesorul actual are a alege între a începe o nouă posesie, cu calităţile sale proprii, ori a continua posesia exercitată privitor la acelaşi bun de către autorul său, aceasta, la rându-i, cu aceleaşi calităţi ce îi erau proprii. în această din urm ă situa­ ţie, posesorul actual va adăuga la durata po se sie i sale durata p o se sie i exercitate de a utorul său, indiferent dacă este vorba despre uzucapiunea tabulară ori de uzu­ capiunea extratabulară. Este lim pede însă că joncţiunea poate opera între două sau mai m ulte posesii, nicicum între o posesie şi o detenţie precară. De asem enea, cel care invocă jo ncţiune a trebuie să fie su cce sor în drepturi a l autorulu i său. C ât priveşte interesele care pot determ ina invocarea de către posesorul actual a joncţiunii posesiei sale cu cea a autorului său şi situaţiile ce se pot ivi în practică pornind de la term enele necesare îm plinirii uzucapiunii extratabulare şi a celei ta ­ bulare, precum şi de la natura şi calităţile posesiilor care se unesc, răm ân pe deplin valabile cele arătate mai sus în privinţa joncţiunii posesiilor în sistem ul fostului Cod civil, inclusiv practica judecătorească acolo arătată111. 505. Alte dispoziţii aplicabile celor două uzucapiuni. A rticolul 934 NCC con­ ţine o prevedere de trim itere, potrivit cu care toate reglem entările noului Cod civil privitoare la uzucapiunea extratabulară şi la cea tabulară au a fi com pletate, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripţia extinctivă; sau, altfel spus, dispoziţi­ ile legale privitoare la prescripţia achizitivă (uzucapiunea) se întregesc cu cele care guvernează prescripţia extinctivă, stabilindu-se astfel ceea ce apare ca fiind „n u ­

ni A se vedea supra, nr. 488 şi urm.

X

m ito r com urf' şi de esf în considerare a fa c ::'. Am văzut că a r t uzucapiune, inclus.. :■= al acestora. De aceea suspendarea (an. 2535 ţiei extinctive, aces*e ti suspendării şi în t'e '_ :a Singura o b s e d a te lege fundam enta ă : . Cod civil constitL a *rcr m enea reglem entă" Tn naturală din fostL Coc a posesiei, respect . faptul că el a deve^ * r sorului de un lucru m ai buie să pierdem c n ve uzucapate bunur e car lege ca fiind ina e "a c ^

3.4. Uzucapiunea c. 506. Dom eniu de a acestui capitol, în c c rx i al unui bun mobi co'pc te cu titlu oneros, " f bândeşte, prin s i°"r _ 1 m ăsura în care n^ s j r t oară, posesorul este d i un neproprietar, e cea­ une. într-adevăr, p o t' v ani, în alte condu d e a sie de b u n ă -cre d i-:â z uzucapiune. TextL "eg prietăţii unui bun mofc litate şi în sistem e *cst. ^ 507. C ondiţii. Deci uzucapiune p r e s u c - 'a __a) posesia exerc--a;= b) posesorul să scă ani. Privitor la m odul în faptul că art. 939 tr e . a au a fi aplicate dispcztc 111 A se vedea s l c '= [2] A se vedea C E

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

411

m ito r co m u ri' şi de esenţa celor două prescripţii, anum e curgerea tim pului, luarea în considerare a factorului tim p, chiar dacă efectele lo r su n t diam e tral opuse. Am văzut că art. 930-933 NCC reglem entează aspectele de fond privitoare la uzucapiune, inclusiv cele care determ ină term enele uzucapiunii şi m odul de calcul al acestora. De aceea, în esenţă, trim iterea făcută de art. 934 NCC are în vedere suspendarea (art. 2532-2536 NCC) şi întreruperea (art. 2537-2543 NCC) prescrip­ ţiei extinctive, aceste texte urm ând a fi aplicate în m od corespunzător şi în privinţa suspendării şi întreruperii prescripţiei achizitive (uzucapiunii). S ingura observaţie pe care o facem este aceea că, spre deosebire de fosta lege fundam entală civilă, noul Cod civil nu mai reglem entează ceea ce în fostul Cod civil constituia întreruperea naturală a uzucapiunii111. R aţiunea lipsei unei ase­ m enea reglem entări în noul Cod civil este foarte sim plă: cauzele de întrerupere naturală din fostul Cod civil au devenit, în concepţia noului cod, cauze de încetare a posesiei, respectiv: trecerea bunului în proprietate publică, ceea ce sem nifică faptul că el a devenit im prescriptibil prin lege, şi deposedarea, adică lipsirea pose­ sorului de un lucru mai m ult de un an [art. 921 lit. e) şi g)j. De asem enea, nu tre­ buie să pierdem din vedere nici dispoziţiile art. 929 NCC, potrivit cu care nu pot fi uzucapate bunurile care, înainte ori după intrarea în posesie, au fost declarate de lege ca fiind inalienabile. 3.4. Uzucapiunea bunurilor m obile 506. Dom eniu de aplicare. A şa după cum vom arăta în secţiunea urm ătoare a acestui capitol, în condiţiile prevăzute de art. 937 NCC, posesorul de bună-credinţă al unui bun m obil corporal pe care l-a dobândit printr-un act translativ de proprieta­ te cu titlu oneros, încheiat cu o altă persoană decât cu adevăratul proprietar, do­ bândeşte, prin sim plul fapt al posesiei, dreptul de proprietate asupra acelui bun. în m ăsura în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de acest text, pentru că, bună­ oară, posesorul este de rea-credinţă, adică ştie că a „tratat” dobândirea bunului cu un neproprietar, el poate dobândi totuşi proprietatea acelui bun m obil prin uzucapi­ une. într-adevăr, potrivit art. 939 NCC, acela care posedă bunul altuia tim p de 10 ani, în alte cond iţii decât cele care pe rm it dobândirea pro p rie tă ţii b un ului prin p o se ­ sie de bună-credinţă, poate dobândi dreptul de proprietate asupra acelui bun prin uzucapiune. Textul reglem entează pentru prim a dată posibilitatea dobândirii pro­ prietăţii unui bun m obil prin uzucapiune, soluţie susţinută în literatura de specia­ litate şi în sistem ul fostului Cod civil. ^ 5 0 7 . C ondiţii. D obândirea dreptului de proprietate asupra unui bun m obil prin uzucapiune presupune îndeplinirea a două condiţii121: __a), posesia exercitată de posesor să fie utilă, adică neviciată; . . b) posesorul să stăpânească bunul în tot tim pul prevăzut de lege, anum e 10 ani. Privitor la m odul în care operează aceste condiţii, trebuie să avem în vedere faptul că art. 939 prevede în partea sa finală că, şi în privinţa uzucapiunii m obiliare, au a fi aplicate dispoziţiile din m ateria uzucapiunii im obiliare privitoare la suspenda[1] A se vedea supra, nr. 482 şi urm. (2) A se vedea C. BÎrsan , op. cit. (2008), p. 317; I.O. C ăunescu , op. cit. (2012), p. 978.

412

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

rea cursului uzuca piu nii pe tim pul existenţei unui viciu al posesiei [art. 932 alin. (2)], jo ncţiune a posesiilor (art. 933) şi „întregirea” reglem entărilor în m aterie cu cele pri­ vitoare la prescripţia extinctivă (art. 934). Ca atare, o posesie exercitată cu violenţă ori clandestină nu va fi aptă să ducă la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra bunului m obil astfel stăpânit, în tim p ce discontinuitatea va conduce la întreruperea uzucapiunii, acesta fiind, aşa după cum am mai arătat, un viciu absolut al posesiei. în orice caz, regularitatea, adică inexistenţa viciilor posesiei, se prezum ă. C ât priveşte durata posesiei, aceasta este de 10 ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credinţă. T rim iterea expresă făcută de art. 939 NCC la art. 933 privitor la jo n cţiu n e a p o se siilo r sem nifică posibilitatea pentru posesorul actual al bunului m obil corporal ca, spre a ajunge la îm plinirea term enului uzuca­ piunii, să unească posesia sa cu cea exercitată de autorul său, în aceleaşi condiţii în care aceasta operează şi în privinţa uzucapiunii im obiliare; invocarea jo ncţiunii posesiilor răm âne o facultate pentru posesorul actual al bunului m obil corporal, în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra acelui bun prin uzucapiune. De asem enea, din m om ent ce art. 939 NCC dispune că dispoziţiile art. 934 din acelaşi cod au a fi aplicate în m od corespunzător şi în m ateria uzucapiunii m obilia­ re, aceasta înseam nă că nici uzucapiunea în discuţie nu operează de p lin drept, ci posesorul trebuie să o invoce spre a dobândi dreptul de proprietate asupra bunului posedat pe tim pul şi în condiţiile prevăzute de lege, invocarea ei fiin d o facultate p en tru posesor. T ot astfel, cauzele de întrerupere şi de suspendare a prescripţiei extinctive urm ează a-şi găsi aplicare, în m od corespunzător, şi privitor la uzucapiu­ nea m obiliară. 508. Efectele uzucapiunii m obiliare. Efectul esenţial al uzucapiunii în discuţie este acela al dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului m obil stăpânit de — posesor tim p de 10 ani, în condiţiile leginjTJroblema care se pune totuşi este aceea de a se şti la ce m om ent va fi dobândit acest drept în tem eiul uzucapiunii m obiliare. Am văzut mai sus că, în privinţa uzucapiunii im obiliare, necesitatea publicităţii transm isiunii şi a dobândirii drepturilor reale principale asupra bunurilor im obile pe baza cărţilor funciare, precum şi efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor în car­ tea funciară au determ inat luarea în considerare, prin voinţa legiuitorului, în situaţia uzucapiunii extratabulare, ori pe cale de interpretare, în ipoteza uzucapiunii ta b u ­ lare, ca m om ent al dobândirii dreptului real principal asupra bunului uzucapat cel la care uzucapantul şi-a înscris dreptul astfel dobândit în cartea funciară. Din acest punct de vedere, situaţia bunurilor m obile este total diferită; pentru aceste bunuri, legea nu reglem entează nicio m odalitate de realizare a unei p u b licită ţi form ale a circulaţiei lo r juridice. A şa după cum se afirm ă adeseori, publicitatea dobândirii unui bun mobil este realizată prin însăşi stăpânirea acelui bun. De altfel, art. 935 NCC dis­ pune că oricine se află la un m om ent dat în posesia unui bun mobil este prezum at că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv. Şi atunci, care va fi m om entul la care se dobândeşte dreptul de proprietate prin uzucapiunea m obiliară? D ouă m om ente pot fi luate în considerare: m om entul intrării în posesia bunului de către uzucapant ori m om entul îm plinirii term enului po­ sesiei de 10 ani, exercitată în condiţiile legii. Nu există nicio dispoziţie în noul Cod civil de natură a indica vreo preferinţă a legiuitorului privitoare la determ inarea

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

413

acestui m om ent. în ceea ce ne priveşte, considerăm că în situaţia discutată se im pune a se recunoaşte caracterul retroactiv al dobândirii dreptului de proprietate asupra unui bun m obil prin uzucapiune, astfel că m om entul la care acest drept a fost dobândit urm ează a fi m om e ntu l la care uzucapantul a in trat în posesia bun ului u zu c a p a P \ cel puţin pentru două argum ente. Un prim argum ent credem că este acela ce poate fi desprins din dispoziţiile art. 935 NCC, text care poate fi considerat că asigură o adevărată publicitate posesiei bunurilor m obile, pub licitate bazată pe prezum ţia de validitate a titlului cu care p o se so ru l stăpâneşte un bun m obil. Un al doilea argum ent poate fi cel care constă în luarea în considerare a principiului echităţii: adevăratul proprietar s-a dezinteresat de bun tim p de cel puţin 10 ani, perioadă în care acesta a fost pus în valoare de către posesor. De aceea, firesc pare a fi să i se recunoască acestuia însăşi calitatea de proprietar, în m o d retroac­ tiv, din m om e ntu l în care a intrat în posesia acelui bun.

Secţiunea a 4-a. Dobândirea proprietăţii bunurilor mobile prin posesia de bunâ-credinţâ §1. Consideraţii generale 509. Precizări prelim inare. în toate societăţile m oderne, circulaţia ju ridică a bunurilor m obile este, adeseori, deosebit de rapidă, astfel că ea se realizează în condiţii care nu presupun, de regulă, im punerea unei publicităţi speciale a m oduri­ lor de dobândire ori de transm itere a drepturilor reale principale, de cele mai m ulte ori a dreptului de proprietate, asupra acestor bunuri. Aşa cum arătam şi mai sus, în principiu, cea mai adecvată publicitate a dobândirii dreptului de proprietate a unui bun m obil este dată de însăşi posesia bunului. La rândul lor, legile fundam entale civile adoptate de statele în curs de m odernizare în secolul al X lX -lea şi la în ce p u ­ tul secolului XX au trebuit să ţină seam a de aceste realităţi econom ice, astfel că ele conţin norm e de drept mai m ult sau mai puţin în concordanţă cu aceste realităţi. Astfel, prim ul cod civil european m odern - C odul civil francez de la 1804 - care, după cum se ştie, a servit apoi ca m odel pentru codurile civile adoptate de m ulte state, printre care şi Rom ânia, dispune în art. 2276 alin. (1) [fost art. 2279 alin. (1)], text răm as nem odificat pe conţinutul său până în zilele noastre, că en fait de m eubles, posse ssion vaut titre [în m ateria bunurilor m obile posesia valorează titlu (de proprietate)]. La rândul său, fostul Cod civil rom ân dispunea, oarecum im pro­ priu, că „lucrurile m işcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de tim p” . Trebuie spus că, în sistem ul fostului Cod civil, dispoziţiile cuprinse în acest text erau analizate în legătură cu acţiunea în revendicarea bunurilor m obile. Se arăta că, în anum ite condiţii, prevăzute de art. 1909 alin. (1) C. civ., avea a fi creată în favoarea posesorului bunului m obil o prezum ţie absolută - iuris e t de iure - de proprietate. M odul în care se considera a fi reglem entată dovada proprietăţii în m ateria bu­ nurilor m obile făcea ca, practic, revendicarea acestora de către cel care se pretin- 1 [1) în acelaşi sens, a se vedea C. D r ăg u şin , op. cit., p. 229-230.

414

D re p tu rile reale p rin cip a le

dea proprietar să fi fost aproape cu neputinţă, reţinându-se că regula pe care o form ula art. 1909 fostul C. civ. era aceea că, în m ateria b u n u rilo r m obile, p o se siu ­ nea de bun ă-credinţă valora titlu de p r o p rie ta te . A ceasta înseam nă că, în faţa unei astfel de posesiuni, cel care se pretindea proprietar şi invoca chiar unele probe în acest sens trebuia să se încline. Term enii în care art. 1909 fostul C. civ. exprim a regula m enţionată nu erau, desigur, în afara oricăror obiecţii. După cum se exprim a acest articol în alineatul prim , „lucrurile m işcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de tim p” . Textul era, în mod evident, contradictoriu: pe de o parte, vorbea de dobândirea proprietăţii prin prescripţie a bunului posedat - prescripţie a cărei esenţă este curgerea tim pului - , iar, pe de altă parte, arăta că această pres­ cripţie se realiza fără nicio curgere de tim p. în realitate, se spunea că art. 1909 fostul C. civ. era de natură să confere posesiunii în m ateria bunurilor m işcătoare o tărie probatorie cu totul specială, considerându-se că sim plul fapt a l p o se sie i e chi­ vala cu un a d e văra t titlu de proprietate asupra bunului m obil, nicio altă probă nefiind în stare să înlăture această dovadă. A şa fiind, se arăta că, spre deosebire de revendicarea bunurilor im obile, unde posesia instituia num ai o sim plă prezum ţie relativă de proprietate, ce putea fi răsturnată prin proba contrară, tăria deosebită dată posesiei de bunuri m obile, care, după unii autori, constituia o prezum ţie absolută - iuris et de iure - de pro­ prietate, făcea ca, în cele m a i m ulte cazuri, revendicarea bunurilor m obile să fi fost aproape im posibilă. 510. D obândirea proprietăţii bunurilor m obile prin posesia de bună-credinţă în noul Cod civil. A rticolul 928, situat în prim a secţiune a C apitolului III consacrat efectelor posesiei din Titlul VIII „P osesia” al Cărţii a lll-a a noului Cod civil „D espre bunuri” , secţiune ce conţine dispoziţii generale privitoare la efectele posesiei, dispune că, în condiţiile reglem entate în întregul capitol, posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra fructelor pro­ duse de acesta. D enum irea m arginală - „U zucapiunea şi dobândirea fructelor” nu este riguros exactă, deoarece nu corespunde conţinutului acestui text, care face m enţiunea despre faptul că „posesorul poate dobândi proprietatea bunului pose­ dat” . Desigur, am văzut mai sus că, într-adevăr, acelaşi capitol reglem entează do­ bândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea im obiliară şi prin uzucapiunea m obiliară, ca efect al posesiei. Totuşi, Secţiunea a 3-a a aceluiaşi capitol referitor la efectele posesiei conţine reglem entări privitoare la dobândirea proprietăţii bunu­ rilor m obile prin posesia de bună-credinţă. Dacă este în afara oricărei îndoieli că dobândirea proprietăţii unui bun m obil prin posesia de bună-credinţă este unul dintre efectele posesiei, aceasta nu are nicio legătură cu uzucapiunea; în condiţiile prevăzute de lege, un asem enea pose­ sor devine proprietar al bunului stăpânit în această calitate prin sim p lu l fapt a l p o ­ sesiei, aşa cum se exprim a art. 1909 alin. (1) fostul C. civ., „fără să fie trebuinţă de 1

111 M enţionăm că, în literatura noastră juridică, art. 1909-1910 au fost analizate şi sub regim ul fostului Cod civil ca un mod de dobândire a drepturilor reale prin exercitarea posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor m obile; pe larg, a se vedea V. Stoica, op. cit., voi. II, p. 493 şi urm.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

4 15

vreo curgere de tim p” , „trebuinţă” absolut necesară în privinţa uzucapiunii, oricare ar fi form ele acesteia. De altfel, m ult mai exact, în enum erarea m odurilor de dobân­ dire a dreptului de proprietate privată cuprinsă în art. 557 alin. (1) NCC, este m en­ ţionată şi dobândirea dreptului de proprietate ca efect a l p ose siei de bună-credinţă a b u n urilor m obile. înainte de a analiza condiţiile în care se dobândeşte dreptul de proprietate asu­ pra unui bun m obil corporal prin posesia de bună-credinţă, trebuie să ne oprim asupra a două texte din secţiunea ce îi este consacrată, care conţin dispoziţii aplicabile m ateriei posesiei acestor bunuri în general. Avem în vedere prevederile art. 935 NCC, prin care se instituie o prezum ţie de titlu de proprietate în m aterie, şi cele ale art. 936, ce dau efect de opozabilitate faţă de terţi posesiei de bună-cre­ dinţă a unui bun mobil. 511. Prezum ţia de titlu de proprietate în favoarea posesorului. Am arătat că unul dintre efectele posesiei este acela că ea prezum ă proprietatea. De asem enea, am văzut im portanţa pe care o are această prezum ţie în privinţa acţiunii în revendi­ care, în cadrul căreia posesorul are calitatea de pârât, iar cel ce se pretinde pro­ prietar are calitatea de reclam ant, urm ând a încerca să dovedească prim ul existen­ ţa dreptului său de proprietate, această prezum ţie găsindu-şi cel m ai adesea aplicarea în privinţa revendicării bunurilor m obile şi a celor im obile neînscrise în cartea funciară. Ream intim că, potrivit art. 919 alin. (1) NCC, până la proba co n ­ trară, acela care stăpâneşte un bun este prezum at a fi posesorul său. M ergând mai departe în privinţa situaţiei juridice în care se găseşte posesorul unui bun raportat la m odul în care acesta l-a dobândit, art. 935 NCC dispune că oricine se află la un m om ent dat în posesia unui bun m obil este prezum at că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Prem isa de la care porneşte această dispoziţie legală este cea pe care am mai arătat-o: circulaţia m ult m a i rapidă a b u ­ n u rilor m obile, la care se adaugă îm prejurarea că, cel mai adesea, cu precădere în raporturile între particulari, transm isiunile m obiliare nu sunt însoţite de redactarea unor înscrisuri care să consem neze şi să probeze actul juridic - negotium iuris care a stat la baza unei astfel de transm isiuni. Aceasta înseam nă că, în situaţia unui conflict între posesorul unui bun m obil şi o altă persoană care pretinde că este proprietarul acelui bun, legiuitorul a instituit o prezum ţie de existenţă a titlului de dobândire a bunului în favoarea posesorului care îl stăpâneşte în această calitate. Prezum ţia prevăzută de art. 935 este o prezum ţie legală relativă a existenţei titlului, care poate fi răsturnată prin dovada contrară, pe care însă va trebui să o facă cel ce contestă atât posesia, cât şi existenţa titlului posesorului; acesta ar urm a să probeze fie că acela ce se pretinde posesor este, în realitate, un detentor precar, fie că acesta nu are un titlu care să justifice posesia, producând el un titlu care să îi ateste propriul său drept asupra bunului în dispută, fie să dovedească faptul că posesia celui ce deţine bunul este afectată de unul dintre viciile posesiei. Aşadar, prezum ţia existenţei unui titlu de proprietate asupra bunului posedat, instituită în favoarea celui ce „se află la un m om ent dat în posesia unui bun m obil” , operează num ai în favoarea unui posesor, nu şi în favoarea unui detentor precar, ţinut de obligaţia de restituire a bunului către cel de la care îl deţine.

416

D re p tu rile re ale p rin cip a le

De asem enea, posesia celui care beneficiază de prezum ţia în discuţie trebuie să fie reală, adică acesta să stăpânească singur bunul, nu corpore alieno, prin interm ediul unei alte persoane, iar posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu[1].

512. Opozabilitatea faţă de terţi a posesiei de bună-credinţă a unui bun mobil. Potrivit art. 936 NCC, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credinţă a unui bun m obil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale privind acel bun. Raportând dispoziţiile acestui text la cele cuprinse în art. 919 alin. (1), preluând din acesta num ai aplica­ ţia sa în m aterie m obiliară, şi art. 935 NCC, putem reţine urm ătoarele: a) până la proba contrară, cel ce stăpâneşte un bun m obil este prezum at pose_sorul ace stu ia : _ b) oricine se află la un m om ent dat în posesia unui bun m obil este prezum at că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra acelui bun; c) cu excepţia acelor situaţii prevăzute de lege, exercitarea unei posesii de bu­ nă-credinţă asupra unui bun m obil este de natură să asigure însăşi opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive ori translative de drepturi reale asupra __jâCeiui bun. Asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a unor asem enea acte juridice privitoare la bunurile m obile are ca fundam ent tot circulaţia mai rapidă a acestor bunuri şi faptul că transm iterea ori dobândirea de drepturi reale asupra lor nu este supusă unor form alităţi deosebite de publicitate, cu anum ite excepţii, cum ar fi na­ vele ori aeronavele cu privire la care există registre speciale de evidenţă a circula­ ţiei lor. Principiul înscris în art. 936 NCC îşi va găsi aplicarea ori de câte ori proprietarul unui bun m obil îl înstrăinează succe siv către m ai m ulte persoane, punând-o în posesie pe una dintre ele. Nu discutăm , într-o asem enea situaţie, nici „calităţile” m orale ale celui ce procedează astfel şi nici raporturile juridice care se nasc între înstrăinător şi dobânditorii succesivi, cu excepţia celui pus în posesie. Interesează faptul că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 936, dintre dobânditorii succesivi, cel care a fost pus în posesie va face opozabilă dobândirea dreptului de proprietate sau a oricărui drept real privitor la un bun m obil faţă de terţi, categorie care include, de această dată, şi pe ceilalţi dobânditori subsecvenţi ai aceluiaşi bun, cu condiţia ca ce l pu s în p ose sie să fi fost de bună-credinţă. Poziţia sa este întărită de faptul că, potrivit art. 14 alin. (2) NCC, buna sa credinţă se prezum ă până la proba contrară, care însă trebuie făcută de cel ce contestă această calitate a posesiei opozabile terţilor. Posesia astfel opozabilă trebuie să fie reală, neexercitată corpore a lie n d 2] şi neviciată. § 2 . C o n d iţiile d o b â n d irii d re p tu lu i de p ro p rie ta te asu pra b u n u rilo r m o b ile p rin posesia d e b u n ă -c re d in ţă

513. Sediul materiei. Dacă art. 1909 alin. (1) fostul C. civ. dispunea că lucrurile m işcătoare se „pre scriau” prin faptul posesiunii lor, fără a m ai fi nevoie de vreo „curgere de tim p” , lăsând astfel pe seam a doctrinei şi jurisprudenţei să determ ine *12 111 A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 378. 121 Idem, p. 379.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r reale p rin c ip a le

4 17

condiţiile în care se producea efectul energic al acestui text ce consta, odată aces­ tea îndeplinite, în dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului „m işcător” de către posesorul său, dispoziţia corespunzătoare din noul Cod civil este, în principiu, m ult m ai clară şi mai precisă, fiind de natură, credem , să faciliteze sarcina ju d e că ­ torului chem at să îl aplice. Potrivit art. 937 alin. (1) NCC, „persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun m obil devine proprietarul acelui bun din m om entul luării sale în posesie efectivă” . O bservăm că acest text este „departe” atât faţă de im precizia art. 1909 alin. (1) fostul C. civ., cât şi de „laconism ul” dispoziţiei ce i-ar putea fi considerată corespun­ zătoare din art. 2276 alin. (1) C. civ. francez: en fait de m eubles, possession vaut titre. Din redactarea textului în discuţie, delim itarea condiţiilor în care poate fi dobân­ dit dreptul de proprietate asupra unui bun m obil presupune analiza urm ătoarelor problem e: a) cine poate invoca în favoarea sa dispoziţiile acestui text; b) la ce bunuri m obile îşi găseşte aplicare; c) care sunt calităţile posesiei de natură a conduce, prin ea însăşi, la dobândi­ rea dreptului de proprietate asupra bunului m obil posedat. 514. C ine poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. 937 alin. (1) NCC. P roblem a care se pune este aceea de a se şti cine este „persoana” care devine proprietarul unui bun m obil chiar din m om entul în care a intrat în posesia acestuia, în urm a încheierii unui act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un nep ro­ prietar. Cum a ajuns bunul în m âna acestui „neproprietar” ? în realitate, această „persoană” este un terţ dobânditor care, cu bună-credinţă, dobândeşte un bun m o­ bil printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros, de la un neproprietar, că ­ ruia ade văra tul p ro p rie ta r a l bun ului i l-a încredinţat, cu obligaţia ce îi revenea de a restitui bunul adevăratului proprietar; aşa fiind, „neproprietarul” este un detentor precar. N esocotind această obligaţie, detentorul p re ca r înstrăinează bun ul către un terţ de bună-credinţă, respectiv „persoanei’ la care se referă dispoziţiile art. 937 alin. (1) NCC, urm ând ca, la intrarea în posesia efectivă a bunului m obil, această „persoa­ nă” , fiind de bună-credinţă, în sensul că a crezut că a încheiat acel act juridic cu adevăratul proprietar, să dobândească ea dreptul de proprietate asupra acelui bun. A ceastă „persoană” este un terţ faţă de actul juridic prin care adevăratul proprietar a încredinţat bunul detentorului precar. Devenind, cu bună-credinţă, posesor al bunului, pentru că nu a „tratat” cu ade­ văratul proprietar, terţului dobânditor îi vor fi aplicabile prevederile art. 937 alin. (1), în sensul că sim pla această posesie valorează titlu de proprietate. A şa cum se sublinia în doctrină, pentru situaţia în discuţie, au a fi subliniate cel puţin trei idei: - ideea că terţul a dobândit b un ul de la un detentor precar, ş i nu de la a de văra­ tul proprietar, dacă bunul ar fi fost dobândit de la adevăratul proprietar, nu ar fi fost aplicabile prevederile art. 937 alin. (1) NCC, ci tem eiul dobândirii l-ar fi constituit contractul încheiat cu acest proprietar;

4 18

D re p tu rile re ale p rin cip a le

- ideea că ade văra tul p ro p rie ta r s-a desesizat de bunăvoie de bun, încredinţâ n d u -l detentorului precar, dacă bunul a fost pierdut sau a fost furat de la proprie­ tar, aşa cum vom arăta mai jos, vor fi aplicabile prevederile art. 937 alin. (2) NCC; - ideea că detentorul p re ca r nu poate să invoce îm potriva p ro prietarulu i aplica­ rea în favoarea sa a regulii am intite. D etentorul precar - depozitar, chiriaş, îm p ru ­ m utat etc. - are obligaţia contractuală de a restitui bunul. Proprietarul are, în orice caz, o acţiune personală ex contractu îm potriva detentorului precar pentru restitui­ rea lucrului. Dacă detentorul precar a înstrăinat lucrul - deşi nu avea dreptul să o facă - , acţiunea în restituire se preface într-o acţiune în despăgubiri. Nim ic nu s-ar opune - deşi problem a poate fi discutată - ca proprietarul să intenteze îm potriva detentorului precar o acţiune în revendicare, dacă bunul se află încă la acesta. D esigur că fapta detentorului precar de a înstrăina bunul ce i-a fost încredinţat de proprietar va putea atrage după sine şi pedepsirea penală a făptuitorului care a com is infracţiunea de abu z de încredere. Terţul dobânditor nu va avea însă de suportat consecinţele faptei detentorului precar, în m ăsura în care a fost de bunăcredinţă. într-adevăr, ca şi în sistem ul art. 1909 alin. (1) fostul C. civ., noua lege civilă fundam entală a avut de cântărit între interesele proprietarului care, de bună­ voie, a încredinţat bunul său unui detentor precar şi ale terţului dobânditor care, cu bună-credinţă, s-a încrezut în calitatea aparentă de proprietar pe care o avea de­ tentorul precar. între buna-credinţă a terţului dobânditor şi fapta proprietarului, care nu a fost suficient de diligent atunci când a încredinţat bunul unei persoane, legea - art. 937 alin. (1) NCC - a dat prioritate bunei-credinţe întem eiate pe apa­ renţa de proprietate, pe care însuşi proprietarul a creat-o prin fapta sam. 515. B unurile în privinţa cărora se aplică regula înscrisă în art. 937 alin. (1) NCC. Regula am intită se aplică în privinţa bu n u rilo r m obile care p o t fi posedate, deci num ai a b u n u rilo r m obile corporale, căci num ai acestea sunt susceptibile de detenţiune m aterială. Există o singură excepţie, când şi bunuri incorporale pot fi obiect de posesie, deci pot să se încadreze în regula din art. 937 alin. (1) NCC: este vorba de titlurile la purtător, a căror valoare este atât de intim încorporată în titlu, încât însuşi titlul ajunge să constituie corporalitatea dreptului pe care îl reprezintă, apropiindu-se în acest fel de natura m obilelor corporale. De altfel, art. 940 NCC prevede că dispozi- 1 [1] în acest sens, fostul Tribunal Suprem a făcut o aplicaţie de speţă a prevederilor art. 1909 fostul C. civ., arătând, printre altele: „P osesia de bună-credinţă a unui bun mobil corporal valorează titlu de proprietate în toate cazurile în care adevăratul proprietar s-a de­ sesizat vo luntar de acel bun, iar detentorul, deşi nu avea calitatea de proprietar, l-a înstrăi­ nat către un dobând itor de bună-credinţă. Astfel, ori de câte ori adevăratul proprietar al bu­ nului m obil corporal l-a încredinţat unei alte persoane cu titlu de îm prum ut, închiriere etc., iar aceasta din urm ă l-a înstrăinat unui dobând itor de bună-credinţă, prin sim pla intrare în pose­ sia bunului, dobânditorul devine proprietar. în calitatea sa de proprietar, acest dobând itor va avea dreptul să îşi revendice bunul din m âna oricărui deţinător fără drept, inclusiv din m âna celui care a fost proprietar anterior dobândirii, dar care, prin efectul art. 1909 C. civ., şi-a pierdut titlul. în conform itate cu prin­ cipiul înscris în art. 1899 alin. (2) din acelaşi cod, buna-credinţă a dobânditorului este prezum ată. B ineînţeles că proprietarul iniţial va avea acţiune în daune îm potriva persoanei că­ reia i-a încredinţat bunul şi care, înşelându-l, l-a înstrăinat. A ceastă acţiune în daune nu este însă de natură să înlăture dreptul de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă” (Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1477/1966, în R.R.D. nr. 5/1967, p. 169).

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

4 19

ţiile noului cod privitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor m obile prin posesia de bună-credinţă se aplică titlurilor la purtător, în m ăsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel. O a doua condiţie care trebuie să fie îndeplinită de bun ul m obil este aceea ca el să fie p rivit în m o d individual. Articolul 937 alin. (1) NCC nu se aplică în privinţa b u n urilor m obile care form ează o universalitate; de exem plu, nu se aplică unei succesiuni m obiliare. Există anum ite bu n u ri m obile corporale cărora nu le este aplicabilă prevederea m enţionată, şi anum e: a) bunurile m obile proprietate publică a statului sau a unităţilor sale adm inistrativ-teritoriale, ca bunuri im prescriptibile atât extinctiv, cât şi achizitiv, şi în privinţa navelor şi aeronavelor supuse unui regim special privitor la publicitatea dobândirii lor; b) bunurile m obile care sunt considerate ca accesorii ale unui im obil. în acest sens, art. 937 alin. (4) NCC dispune că prevederile privitoare la dobândirea pro­ prietăţii bunurilor m obile în condiţiile discutate nu se aplică b u n u rilo r m obile care sunt accesorii unu i im obil. Nu este vorba de acele bunuri m obile care, prin destina­ ţie, servesc unui im obil, deoarece ele au devenit im obile prin destinaţie şi, ca atare, sunt sustrase aplicării art. 937 alin. (1). Avem în vedere aici acele bunuri care îşi păstrează calitatea de bunuri m obile, deşi ele servesc ca accesorii la un im obil; de exem plu, m obilierul dintr-un apartam ent. Cel care a dobândit de la un neproprietar apartam entul îm preună cu m obilierul nu ar putea să opună proprietarului revendicant al acelui apartam ent prevederile art. 937 alin. (1) NCC în privinţa m obilierului, care este un accesoriu al bunului revendicat. El nu ar putea deci să restituie num ai apartam entul şi să reţină m obilierul, pretinzând că s-ar aplica art. 937 alin. (1) NCC. De asem enea, art. 937 alin. (1) NCC nu se aplică în privinţa bunurilor culturale care au fost scoase în m od ilegal de pe teritoriul unui stat m em bru al Uniunii Europene111. 516. C alităţile pe care trebuie să le în trun ească posesia bunului m obil, spre a fi aplicabile prevederile art. 937 alin. (1) NCC. Am arătat mai sus că prevederile m enţionate pot fi invocate de către terţul dobânditor, care trebuie să aibă posesia lucrului m obil. Cum trebuie să fie această posesie? a) Posesia trebuie să fie reală, în sensul că terţul dobânditor trebuie să în tru ­ nească cum ulativ şi concom itent, în persoana sa, am bele elem ente ale posesiei, anim us şi corpus. Nu se va aplica art. 937 alin. (1) dacă terţul dobânditor are anim us sib i habendi, însă nu a căpătat încă şi detenţiunea m aterială a bunului, deci stăpâneşte lucrul corpore alieno. în acest sens, textul arată că terţul dobândeşte proprietatea bunului m obil la m om entul lu ării acestuia în posesie efectivă. b) Posesia trebuie să fie utilă. A ceasta înseam nă că, pentru a atrage beneficiul prevederilor art. 937 alin. (1), se cere ca posesia să fie neviciată, conform ă ce ­ rinţelor prescrise de art. 922 alin. (1) NCC, potrivit cu care, în afara situaţiilor pre­ văzute de lege, nu produce efecte juridice decât posesia utilă.

111 A se vedea Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrim oniului cultural naţional mobil, republicată.

420

D re p tu rile re ale p rin cip a le

O bservăm însă că problem a continuităţii posesiei nu se poate pune în cadrul aplicării art. 937 alin. (1) NCC, deoarece textul nu cere o anum ită durată a posesiei în discuţie. în plus, de cele mai m ulte ori - în toate cazurile o posesie viciată de violenţă este în acelaşi tim p şi o posesie de rea-credinţă, m otiv pentru care preve­ derile legale citate ar fi oricum in aplicabile111. R egularitatea posesiei este prezum ată până la proba contrară, care trebuie să fie făcută de către cel care afirm ă neregularitatea ei. c) Articolul 937 alin. (1) NCC im pune ca posesia să fie de bună-credinţă. Am arătat mai sus că terţul dobânditor trebuie să fie de bună-credinţă, adică să ignore viciul de care este afectat titlul celui de la care el a dobândit. Buna-credinţă a ter­ ţului dobânditor este, în realitate, nu num ai o condiţie cerută în persoana acestuia, dar şi o calitate a posesiei pe care el o invocă. Potrivit art. 938 alin. (1) NCC, este de bună-credinţă posesorul care nu cunoş­ tea şi nici nu trebuia, după îm prejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietar a înstrăinătorului de la care a dobândit bunul. La ce m om ent trebuie să existe bunacredinţă a terţului dobânditor al bunului m obil asupra căruia el va dobândi dreptul de proprietate? A rticolul 938 alin. (2) NCC precizează că buna-credinţă trebuie să existe la data in tră rii în posesia efectivă a bunului. Dacă după această dată terţul realizează, pe orice cale, că, în realitate, a dobândit bunul de la un neproprietar, el nu va putea fi decăzut din dreptul pe care l-a dobândit „prin faptul posesiei” , la m o­ m entul intrării în posesia bunului: m ala fides superveniens non noce t [reaua-credinţă „intervenită” ulterior nu im pietează (asupra dobândirii proprietăţii bunului)]. Pe tem eiul art. 14 alin. (2) NCC, buna-credinţă se prezum ă până la proba contrară, care poate fi făcută cu orice m ijloc de probă. O problem ă nesoluţionată de art. 937 alin. (1) NCC este aceea de a se şti dacă, separat de buna-credinţă, dobânditorul trebuie să se întem eieze pe un ju s t titlu real, nu putativ, adică existent num ai în im aginaţia sa. Vorbim despre just titlu, şi nu despre titlu, deoarece terţul a dobândit bunul de la un neproprietar pe baza unui ju st titlu; dacă ar fi dobândit bunul de la adevăratul proprietar, nu m ai era nevoie „să fie făcut proprietar” de art. 937 alin. (1) NCC, ci dobândea dreptul de proprieta­ te pe tem eiul titlului valabil de dobândire a bunului m obil. D istincţia între justul titlu real şi cel putativ are im portanţa ei, deoarece, prezum ându-se buna-credinţă, se poate prezum a şi existenţa titlului putativ; dacă se cere un just titlu real, atunci nu m ai este suficient ca posesorul să afirm e că a crezut că a dobândit pe baza unui titlu (just titlu), ci va treb ui să îi dovedească existenţa. înclinăm spre această din urm ă soluţie121, deoarece term enii art. 937 alin. (1) NCC sunt m ult mai riguroşi decât enunţul din art. 1909 alin. (1) fostul C. civ. într-adevăr, poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de bună-credinţă a unui bun m obil persoana care, cu bună-credinţă, a încheiat cu un n ep rop rieta r un a ct translativ de proprietate, nu şi-a im aginat că îl încheie; aceasta, pe de o parte. Pe de altă parte, spre deosebire de reglem entarea anterioară, art. 937 alin. (1) NCC precizează că acest act trebuie să fi fost încheiat cu titlu oneros; num ai terţul

111 Cu privire la unele cazuri în care violenţa nu anihilează buna-credinţă a posesorului, a se vedea T r . Ionaşcu , Ideea de aparenţă ş i ro lu l său în dreptul civil rom ân m odern, 1943, p. 389 şi urm. [2] în acelaşi sens, a se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 288.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

421

dobânditor cu titlu oneros al unui bun m obil va dobândi dreptul de proprietate asupra acestuia prin posesia de bună-credinţă, nu ş i cel care a dobândit b un ul printr-un a ct cu titlu gratuit, acesta din urm ă voieşte a păstra un avantaj (certat de lucro captando), pe când dobânditorul cu titlu oneros voieşte să nu sufere o pagu­ bă (certat de dam no vitando).

§3. Situaţia dobândirii bunului mobil pierdut ori furat 517. Sediul m ateriei. Potrivit art. 937 alin. (2) NCC, „cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiu­ nea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în term en de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea m aterială a bunului” . Ipoteza de la care am văzut că a plecat legiuitorul în privinţa dobândirii proprietăţii bunului m obil prin posesia de bună-credinţă în condiţiile art. 937 alin. (1) NCC este aceea în care adevăra tul p ro p rie ta r s-a desesizat de bunăvoie de bun, încredinţându-l detentorului precar, care l-a înstrăinat printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros terţului do­ bânditor de bună-credinţă. Dim potrivă, prem isa de la care se pleacă în dispoziţia cuprinsă în art. 937 alin. (2) NCC este aceea că, de această dată, ade văra tul p ro ­ p rie ta r nu s-a m a i desesizat de bunăvoie de bun: bunul i-a fost sustras, furat, însu­ şit fără voia sa ori l-a pierdut el însuşi, da r a ajuns în stăpânirea unu i terţ dobândi­ to r de bună-credinţă. Acesta va putea să dobândească dreptul de proprietate asu­ pra bunului m obil în posesia căruia a intrat, dar num ai după trecerea a 3 a n i de la data la care adevăratul proprietar a pierdut stăpânirea m aterială a bunului, urm are a furtului ori pierderii sale, deoarece în această perioadă acţiunea în revendicare pe care ar intenta-o adevăratul proprietar îm potriva sa a r urm a să fie adm isă, chiar dacă terţul dobânditor răm âne, în tot acest răstim p, prin ipoteză, un posesor de bună-credinţă. Ca atare, toate condiţiile privitoare la bunurile ce pot fi dobândite prin posesia de bună-credinţă şi cele pe care trebuie să le îndeplinească însăşi posesia terţului dobânditor răm ân cele discutate privitor la ipoteza prevăzută de art. 937 alin. (1) NCC. S ingura deosebire între cele două situaţii are în vedere persoana care „se inter­ pune” între adevăratul proprietar şi posesorul de la care acesta dobândeşte bunul; în prim a situaţie [art. 937 alin. (1)], este vorba despre un detentor precar, în cea de-a doua [art. 937 alin. (2)], această persoană este un hoţ ori un găsitor. 518. Dom eniul de aplicare a art. 937 alin. (2) NCC. Mai întâi, este de observat că, aşa cum am m ai spus, textul are drept prem isă îm prejurarea că bunul se află în posesia unui terţ dobânditor de bună-credinţă, care a dobândit acest bun de la hoţ sau găsitor. Nu se are în vedere ipoteza în care bunul se află chiar la găsitor sau chiar la hoţ ori la un terţ dobânditor de rea-credinţă. Ce se înţelege p rin furt şi pierd ere în term enii art. 93 7 alin. (2) N C C ? în realita­ te, atât pierderea, cât şi furtul se subsum ează ideii că bun ul a ie şit din pa trim o n iu l p ro p rie ta ru lu i fără voia sa[1]. în acest înţeles cuprindem nu num ai furtul propriu-zis, dar şi tâlhăria şi pirateria. C uprindem , de asem enea, pierderea, în înţelesul obişnuit 1

111 Cu privire la această interpretare, a se vedea şi T r . Ionaşcu , S. B rădeanu , op. cit., p. 277, nota 1 de subsol.

4 22

D re p tu rile re ale p rin cip a le

al cuvântului, datorată chiar unei neglijenţe, dar şi orice ieşire din patrim oniul pro­ prietarului a unui bun, produsă sau determ inată de un evenim ent de forţă m ajoră sau de un caz fortuit. N u se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 9 3 7 alin. (2) N C C unele infracţiuni, cum sunt abu zul de încredere, înşelăciunea, gestiunea frauduloasă, deoarece în aceste cazuri pro p rie ta ru l însuşi, de bunăvoie, s-a desesizat de lu crul său ş i el, personal, ia r nu terţul dobânditor de bună-credinţă, va treb ui să suporte riscul lip se i sale de diligentă de care a dat dovadă atunci când a ales persoana căreia i-a încredinţat lucrul11"1. Cel care revendică bunul m obil în tem eiul art. 937 alin. (2) trebuie să dovedeas­ că trei elem ente: că el a fost posesor al lucrului, că acel lucru i-a ieşit din patrim o­ niu fără voia sa şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. Dacă acţiunea va fi intentată în decursul celor 3 ani de la data la' care adevăra­ tul proprietar a pierdut stăpânirea m aterială a bunului, acesta va redobândi stăpâ­ nirea bunului revendicat. Punând capăt unei controverse*121 privitoare la natura ju ridică a acestui term en în sistem ul fostului Cod civil, în prezent abrogat, art. 937 alin. (2) NCC precizează că adevăratul proprietar poate intenta acţiunea în reven­ dicare îm potriva terţului dobânditor de bună-credinţă a bunului m obil în term en de 3 ani, sub sancţiunea decăderii. Aşadar, acest term en este un term en prefix. Pe de o parte, nu se cere ca terţul dobânditor să fi stăpânit bunul în tot acest tim p, după cum , dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare, se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. 519. Situaţia specială a revendicării bunurilor pierdute sau fu rate prevăzu­ tă de art. 937 alin. (3) NCC. Este posibil ca terţul dobânditor de bună-credinţă să dobândească un bun m obil corporal pierdut ori furat dintr-un loc în care se fac în m od obişnuit operaţiuni com erciale cu bunuri de acelaşi fel sau chiar să îl adjudece în cadrul unei licitaţii publice. Potrivit art. 937 alin. (3) NCC, dacă bunul pierdut sau furat a fost cum părat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în m od obişnuit bu n u ri de a celaşi fel o ri dacă a fost adjudecat la o licitaţie p u b lică , iar acţiunea în revendicare a fost introdusă în cadrul term enului de 3 ani, posesorul de bunăcredinţă poate reţine bunul până la indem nizarea sa integrală pentru preţul pe care l-a plătit vânzătorului. într-o asem enea situaţie, buna-credinţă a posesorului se întem eiază pe o aparenţă m ult mai puternică de proprietate în persoana înstrăinătorului de la care dobândeşte bunul; se poate spune că există o eroare com ună privitoare la calitatea de proprietar a acestuia. A ceastă eroare com ună a determ inat legiuitorul să îl oblige pe adevăratul pro­ prietar care revendică bunul în decursul a 3 ani din m om entul la care a pierdut stăpânirea lui m aterială să plătească terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit înstrăinătorului; mai mult, terţul dobânditor va beneficia şi de un d rept de retenţie instituit de lege, drept ce îi va perm ite să reţină bunul până la indem nizarea sa integrală de către adevăratul proprietar pentru preţul plătit înstrăinătorului. A ceasta înseam nă că o indem nizare parţială, adică plata unei părţi din preţul plătit, nu va conduce la stingerea dreptului de retenţie; el subzistă pân ă la plata lu i inte[1] în sens contrar, a se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 391. 121 Cu privire la această controversă, a se vedea C. BÎrsan , op. cit. (2008), p. 221.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

423

grală către p o se so ru l de bună-credinţă, care nu va mai putea dobândi dreptul de proprietate asupra bunului în dispută. 520. R evendicarea bunului m obil de la posesorul de rea-credinţă, de la hoţ sau găsitor. Inaplicabilitatea art. 937 NCC. Articolul 937 NCC se aplică num ai în cazurile şi în condiţiile pe care le-am expus mai înainte. Niciun considerent nu justifică aplicarea sa atunci când acţiunea în revendicare este intentată de adevăratul proprietar îm potriva terţului dobânditor de rea-credinţă al bunului, deci a celui care cunoştea că nu dobândeşte de la adevăratul proprie­ tar. Posesia de rea-credinţă a terţului dobânditor, a h oţului sau a g ă sito rului nu are valoarea unui titlu de proprietate. în consecinţă, o acţiune în revendicare îm potriva acestora este p e rfe ct adm isibilă. O asem enea acţiune în revendicare este im prescriptibilă, cu excepţia unor eventuale situaţii speciale prevăzute de lege [art. 563 alin. (2) NCC]. Nu mai puţin, oricare dintre aceste persoane va putea opune proprietarului revendicant dobândi­ rea dreptului de proprietate asupra bunului m obil prin uzucapiunea de 10 ani, în condiţiile art. 939 NCC, cu excepţia detentorului precar.

§4. Probleme comune privitoare la aplicarea art. 937 NCC 521. Justificarea regulii în scrise în art. 937 NCC. După cum a rezultat, ca şi art. 1909 fostul C. civ., art. 937 NCC înscrie o regulă care, la prim a vedere, poate ridica obiecţii. într-adevăr, adevăratul proprietar se vede lipsit de acţiunea în reven­ dicare îm potriva terţului dobânditor de bună-credinţă, deşi acesta a dobândit bunul de la neproprietar. Este evidentă abaterea de la principiul conform căruia nem o plus iuris a d alium transferre p o te st quam ipse habet. Cum se ju stifică această abatere? „Justificările” sunt aceleaşi ca şi cele reţinute în sistem ul fostului Cod civil în m aterie. Mai întâi, pe criterii de echitate, terţul dobânditor a dobândit bunul fiind de bunăcredinţă. El s-a întem eiat pe aparenţa de proprietate pe care însuşi proprietarul a creat-o atunci când, de bunăvoie, a încredinţat bunul său unei anum ite persoane. Riscul relei alegeri, al lipsei de diligenţă din partea proprietarului trebuie să îl su­ porte acesta, şi nu terţa persoană care, cu bună-credinţă, a dobândit bunul de la cel care avea aparenţa că este proprietar. O altă justificare o găsim în m odul în care, de obicei, circulă bunurile m obile. Num ai în rare cazuri pentru circulaţia lor se încheie înscrisuri; de obicei sim pla predare în posesie m archează transferul proprietăţii. Proba cea mai obişnuită a proprietăţii m obilelor o constituie posesia lucrului. în covârşitoarea m ajoritate a ca­ zurilor, posesorul este şi proprietar. Această valoare pe care o are posesia bunuri­ lor m obile a determ inat includerea textului art. 937 NCC, care ridică posesia de bună-credinţă a unor astfel de bunuri la rangul de prezum ţie irefragabilă de pro­ prietate. R ecunoaşterea dobândirii proprietăţii bunurilor m obile prin posesia de bunăcredinţă este şi în interesul siguranţei circuitului civil, deoarece posesorul de bunăcredinţă se vede pus la adăpostul unor acţiuni în revendicare ce ar fi de natură să aducă incertitudini cu privire la dreptul de proprietate asupra lucrurilor m obile, a

424

D re p tu rile re ale p rin cip a le

căror circulaţie rapidă face necesară şi o dovadă lesnicioasă a proprietăţii, dovadă pe care legea o consideră a fi faptul posesiei. 522. Efectul extinctiv şi efectul achizitiv de proprietate produse pe tem eiul d ispoziţiilo r art. 937 NCC. Aşadar, art. 937 alin. (1) şi (2) are ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun m obil de către posesorul acestuia de bună-credinţă, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute ori care reies din aceste texte legale. în acest sens, putem vorbi despre efectul a chizitiv de proprietate în persoana posesorului bunului, pe tem eiul celor două dispoziţii analizate mai sus. în acelaşi tim p, prin faptul dobândirii dreptului de proprietate de către posesor se pro­ duce stingerea aceluiaşi drept, privitor la acelaşi bun, în persoana adevăratului pro­ prietar al său. A ceasta înseam nă că, pe tem eiul aceloraşi dispoziţii, concom itent cu producerea efectului achizitiv de proprietate pentru posesor, se produce efectul extinctiv de proprietate pentru adevăratul proprietar al bunului. în patrim oniul posesorului va intra dreptul de proprietate cu privire la bunul asu­ pra căruia el exercită o posesie efectivă, în condiţiile legii; în mod corespunzător, din patrim oniul adevăratului proprietar va ieşi dreptul de proprietate asupra acelu­ iaşi bun. O problem ă ce poate fi discutată este aceea de a se şti dacă, la fel ca în cazul uzucapiunii, fie ea im obiliară sau m obiliară, posesorul de bună-credinţă al bunului m obil corporal dobândit în condiţiile art. 937 alin. (1) şi (2) NCC are un drept de opţiune între a invoca ori a nu invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra acelui bun. Din acest punct de vedere, este adevărat că, în sistem ul fostului Cod civil, dincolo de exprim area sa contradictorie, art. 1909, echivalentul dispoziţiilor cuprinse în art. 937 NCC, era aşezat în m ateria prescripţiei şi că art. 1841-1843 fostul C. civ. reglem entau dreptul de opţiune privitor la prescripţie; iar art. 1841 fo s ­ tul C. civ., ca şi art. 2512 NCC, interzicea judecătorilor să invoce prescripţia din ofi­ ciu. De aceea, în literatura de specialitate s-a apreciat că „cel care posedă cu bună-credinţă un bun m obil poate invoca în favoarea sa beneficiul dreptului de pro­ prietate, dar nu poate fi obligat, îm potriva voinţei sale, să dobândească un drept”[1]. în ceea ce ne priveşte, avem rezerve spre a reţine această soluţie în sistem ul noului Cod civil în m aterie, dincolo de faptul că art. 2512 dispune că prescripţia poate fi opusă num ai de cel în folosul căruia curge şi că organul de jurisdicţie com ­ petent nu o poate aplica din oficiu. într-adevăr, mai întâi este de observat că art. 937 NCC nu are nicio legătură cu prescripţia, nici extinctivă şi nici achizitivă; el este aşezat în noua lege fundam entală civilă la locul său „firesc” , anum e printre efectele posesiei, chiar dacă urm ează reglem entării prescripţiei achizitive (uzuca­ piunii). în al doilea rând - şi acesta ni se pare a fi argum entul decisiv în sprijinul punc­ tului de vedere pe care îl susţinem - , form ularea cuprinsă de art. 937 alin. (1) NCC este în sensul că terţul dobânditor care încheie, cu bună-credinţă, un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu un neproprietar devine proprietarul acelui bun din m om entul luării acestuia în posesia efectivă. Aşadar, prin efectul legii, posesorul de bună-credinţă devine proprietarul bunului chiar din m om entul intrării sale în pose­ sie, în condiţiile arătate. Mai mult, în cazul uzucapiunii im obiliare, sim plul fapt al [1) A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 381.

X_

îm plinirii term en,. _ ace ce la dobândirea : e ::. acest drept, uzucapanH uzucapiunii extratac _ ar cartea funciară. în :a r_ Şi atunci, se p u re în nului m obil nu poa:e si asupra acelui b im ' = ă mod evident, o poa*e *e în p atrim oniul s ă „ z~~ < 523. A plicarea d sc­ ale dreptului de propri toare la d o b â n c re a ce c bună-credinţă se . c* a: dreptului de uzufruct s . de text este în co n c: ce proprietate, anum e c 'e c care privesc num a mai rar întâlnită îr : a r precar un act jurid : I proprietate asupra ace „ uz; din m om entu r v â credinţă va avea ca ca l acelui bun.

Secţiunea de i § 1 . C o n s id e ra ţii ge* 524. Precizări pre n conţinutul ju ridic al c e : rului acestui drept se c e în acest sens, art. 551 * prietarului bunului, d a c ii Ce se va întâm c a m rului şi este în poses a a fructele bunului p o se ce :' De regulă, câtă vrem exercită stăpânirea acestuia, în fapt s ig c că

[1] A se vedea supra ~r

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

4 25

îm plinirii term enului acesteia, chiar în condiţiile legii, nu este suficient spre a cond u­ ce la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului im obil; pentru a dobândi acest drept, uzucapantul trebuie să ceară înscrierea lui în cartea funciară, în cazul uzucapiunii extratabulare [art. 930 alin. (2) NCC], după cum el era deja înscris în cartea funciară, în cazul uzucapiunii tabulare (art. 931 NCC). Şi atunci, se pune întrebarea firească: terţul dobânditor de bună-credinţă al bu­ nului m obil nu poate să renunţe la a invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra acelui bun? R ăspunsul nostru la această întrebare este în sensul că, în m od evident, o poate face, dar, prin aceasta, el va renunţa la un drept deja existent în pa trim o n iu l său, prin efectul legii. 523. A p licarea d ispoziţiilo r art. 937 NCC în privinţa unor dezm em brăm inte ale dreptului de proprietate. Potrivit art. 937 alin. (5) NCC, dispoziţiile sale privi­ toare la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun m obil prin posesia de bun ă-credinţă se vor aplica, în m od corespunzător, şi în legătură cu dobândirea dreptulu i de uzufruct ş i a dreptului de uz asupra unui bun m obil. P recizarea făcută de text este în concordanţă cu obiectul celorlalte dezm em brăm inte ale dreptului de proprietate, anum e dreptul de superficie, dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute, care privesc n u m a i bu n u ri im obile. Ipoteza avută în vedere de text este aceea, m ult m ai rar întâlnită în practică, în care posesorul bunului m obil încheie cu detentorul precar un act ju ridic cu titlu oneros ce ar avea ca obiect nu dobândirea dreptului de proprietate asupra acelui bun, ci dobândirea dreptului de uzufruct ori a dreptului de uz; din m om entul intrării sale efective în posesia bunului, terţul dobânditor de bunăcredinţă va avea calitatea de uzufructuar ori de titular al dreptului de uz asupra acelui bun.

Secţiunea a 5-a. Dobândirea proprietăţii fructelor de către posesorul de bună-credinţă §1. Consideraţii generale 524. Precizări prelim inare. A şa după cum am arătat atunci când am exam inat conţinutul ju ridic al dreptului de proprietate111, printre prerogativele conferite titu la ­ rului acestui drept se găseşte şi acela al dobândirii fructelor produse de bunul său. în acest sens, art. 550 alin. (1) NCC arată că fructele şi productele se cuvin pro­ prietarului bunului, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ce se va întâm pla însă în ipoteza în care bunul a ieşit din stăpânirea proprieta­ rului şi este în posesia altei persoane? Are posesorul posibilitatea să dobândească fructele bunului posedat? Dacă da, în ce condiţii? De regulă, câtă vrem e durează starea de fapt a posesiei, din m om ent ce el exercită stăpânirea bunului cu intenţia de a se com porta ca adevăratul proprietar al acestuia, în fapt sigur că va culege fructele bunului posedat.

ni A se vedea supra, nr. 42-46.

4 26

D re p tu rile reale p rin c ip a le

Problem a soartei fructelor se pune în ipoteza în care adevăratul proprietar iz­ bândeşte în acţiunea în revendicare şi posesorul trebuie să restituie fructele bu­ nului posedat. 525. P rincipiu. Potrivit art. 948 alin. (1) NCC, „posesorul de bună-credinţă do­ bândeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat” . O dispoziţie ase­ m ănătoare era cea înscrisă în art. 485 fostul C. civ., care prevedea că „posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bun ă-credinţă” . în general, în literatura ju ridică de specialitate consacrată posesiei în sistem ul fostului Cod civil, dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă era exam inată la efectele posesiei. De altfel, din punct de vedere strict juridic, această concepţie este preluată şi de noul Cod civil care, aşa cum am arătat, în art. 928 prevede că, în condiţiile legii, posesorul poate dobândi proprietatea asupra lucrului posedat sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta, iar art. 948 NCC, după ce în prim ul său alineat form ulează principiul arătat mai sus, în alineatele subsecvente determ ină atât condiţiile în care se produce acest efect al posesiei, cât şi situaţia posesorului de rea-credinţă, în raport cu eventuala culegere a fructelor bunului posedat. Aşadar, dispoziţiile art. 948 NCC constituie o excepţie de la principiul înscris în art. 550 alin. (1), potrivit cu care fructele se cuvin proprietarului bunului, adăugând însă precizarea „dacă prin lege nu se dispune altfel” ; or, art. 948 NCC „dispune altfel” , în favoarea p o se soru lui de bună-credinţă a l unui bun. A ceasta înseam nă că, chiar dacă proprietarul bunului frugifer a pierdut posesia bunului său şi, urm are a intentării unei acţiuni în revendicare, obţine restituirea lui de la cel în a cărui stă­ pânire s-a aflat, acesta din urm ă va putea să păstreze în proprietatea sa fructele bu n u lu i pe care le-a cules toată perioada cât a stăpânit bunul, dacă a fost un posesor de bună-credinţă. în acelaşi tim p, art. 557 alin. (1) NCC enum eră dobândirea fructelor, în p ro p rie ­ tate, de către posesorul de bună-credinţă printre m odurile de dobândire a dreptului de proprietate privată. Includerea dobândirii fructelor, în condiţiile legii, printre m o­ durile de dobândire a dreptului de proprietate privată este riguros exactă nu num ai în sine, ci şi dintr-un alt punct de vedere, anum e acela al dom eniului de aplicare a art. 948 NCC. într-adevăr, dacă potrivit art. 554 NCC privitor la proprietatea publică dispoziţiile referitoare la dreptul de proprietate privată se aplică, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi dreptului de proprietate publică, este exclusă dobândirea prin posesia de bună-credinţă a fructelor produse de un bun proprietate publică, aceas­ ta fiind, atât pe tem eiul dispoziţiilor constituţionale, cât şi pe tem eiul art. 861 NCC, inalienabilă, im prescriptibilă şi insesizabilă. 526. C ategorii de fructe; productele bunului. Ream intim că, potrivit art. 548 NCC, fructele reprezintă acele produse care derivă din punerea în valoare, folosi­ rea unui bun, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la dim inuarea substanţei sale. în îm părţirea lor „clasică” , fructele sunt de trei categorii: naturale, industriale şi civile; acestea din urm ă mai poartă şi denum irea de venituri. Fructele naturale sunt produsele directe şi perio dice ale unui bun, obţinute fără inten/enţia om ului, cum ar fi acelea produse de la sine de păm ânt, producţia şi spo­

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

4 27

rul anim alelor etc.; producându-se „de la sine” , ele nu necesită intervenţia om ului [art. 548 alin. (2) NCC]. La rândul lor, fructele industriale reprezintă acele produse directe şi perio dice ale unui bun, dar sunt obţinute ca rezultat al „intervenţiei om ului” , cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548 alin. (3) NCC]; intervenţia om ului se concretizează în m unca p e care acesta o depune p en tru p roducerea lor. F ructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea b u n u lu i de către o altă persoană, pe tem e iul unui act ju rid ic încheiat de către proprietarul lucrului cu acea persoană, şi pot fi: chiriile, dobânzile, arenzile, ve nitu rile rentelor şi d ivid e n ­ dele [art. 548 alin. (4) NCC]. D efinitoriu pentru fructele civile este îm p rejura rea că ele se concretizează în sum e de bani, adică venituri băneşti rezultate din stabilirea unor raporturi contractuale între proprietar şi cel care foloseşte bunul. Ele constituie prestaţia echivalentă folosirii bunului datorată de acesta, contravaloarea unei ase­ m enea folosinţe. Num ai în acest sens venitul în bani poate fi considerat un „pro­ dus” al unui lucru şi este un fruct civil, pentru că obţinerea lui presupune raportul ju ridic contractual am intit mai sus[1). De aceea, fructele civile se vor dobândi con­ form înţelegerii părţilor, iar în lipsa acesteia, astfel cum dispune art. 550 alin. (3), proprietarul le va dobândi z i cu zi. Legea precizează că fructele naturale şi industriale se dobândesc de către pro­ prietar „la data separării de bunul care le-a produs” [art. 550 alin. (2) NCC]; până la această dată, ele fac „corp com un” cu bunul frugifer aparţinând proprietarului. Cât priveşte productele, art. 549 NCC le defineşte ca fiind produsele obţinute dintr-un anum it bun, dar prin consum area sau dim inuarea substanţei acestuia, cum sunt copacii dintr-o pădure, piatra dintr-o carieră şi altele asem enea. Articolul 550 alin. (4) NCC conţine o regulă ce sem nifică aplicaţia principiilor din m ateria îm bogăţirii fără justă cauză, în ipoteza în care, chiar fără acordul proprieta­ rului bunului frugifer sau producător de producte, o altă persoană avansează chel­ tuielile pentru producerea şi perceperea fructelor ori a productelor; textul dispune că această persoană poate cere restituirea cheltuielilor de la proprietarul care ar beneficia de derivatele bunului său. Mai mult, potrivit art. 550 alin. (5), într-o asem enea îm prejurare, produsele sau contravaloarea acestora pot fi reţinute de către cel care a avansat cheltuielile în discuţie, până la restituirea lor; dacă proprietarul furnizează celui ce a avansat cheltuielile o garanţie îndestulătoare, oricare ar fi aceasta, în vederea restituirii lor, el poate cere obligarea posesorului la predarea derivatelor bunului, fără să îi poată fi opus acest drept de retenţie special, instituit prin lege în favoarea celui care a făcut asem enea cheltuieli, asupra acelor produse. § 2 . C o n d iţiile şi ju s tific a re a d o b â n d irii fru c te lo r d e c ă tre posesorul de b u n ă -c re d in ţă . S itu a ţia poseso ru lu i de re a -c re d in ţă 527. Distincţii. Din enunţul cuprins în art. 948 alin. (1) NCC rezultă neîndoielnic faptul că num ai un p o se so r poate dobândi, în proprietate, fructele bunului posedat, nu şi un detentor precar; aceasta, în prim ul rând; în al doilea rând, pentru a dobândi proprietatea fructelor produse de bun, posesorul trebuie să fie de bună[1) A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 80.

428

D re p tu rile re ale p rin cip a le

credinţă. De asem enea, se im pune să precizăm că posesorul de bună-credinţă poate dobândi num ai fructele, nu ş i productele bunului; acestea din urm ă se cuvin întotdeauna proprietarului, chiar şi în prezenţa unui posesor de bună-credinţă, deoarece ele afectează însăşi substanţa bun ului din care derivă, reprezentând expresia dreptului de dispoziţie m aterială asupra acestuia. 528. C ondiţia bun ei-credinţe a posesorului. Spre deosebire de concepţia fostului Cod civil, care definea, în general, buna-credinţă a posesorului în m ateria dobândirii fructelor arătând în art. 486 că posesorul era de bună-credinţă când posedă ca proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi erau cunoscute, art. 948 NCC conţine dispoziţii diferenţiate privitoare la posesia de bună-credinţă, după cum fructele sunt produse ale unui im obil înscris în cartea funciară sau su n t derivatele u no r bun uri care fie sunt im obile neînscrise în cartea funciară, fie nu sunt supuse niciunui regim de publicitate, cum este cazul m ajorităţii bunurilor m obile. Potrivit art. 948 alin. (3) NCC, în cazul im obile lor înscrise în cartea funciară, buna-credinţă se apreciază în raport cu condiţiile cerute terţilor dobânditori pentru a respinge una dintre acţiunile specifice m ateriei publicităţii im obiliare bazate pe cărţile funciare, anum e acţiunea în rectificare. Potrivit art. 901 alin. (1) NCC, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în tem eiul unui act ju ridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea ade văra tului titular, dreptul autorulu i său este radiat din ca r­ tea funciară. Cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text dispune că terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă num ai dacă, la data înregistrării cererii de în ­ scriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite urm ătoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care să se conteste cuprinsul cărţii funciare; b) din cuprinsul acesteia nu rezultă vreo cauză care să justifice rectificarea cărţii funciare în favoarea altei persoane; c) nu a cunoscut, pe o altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare. O dată îndeplinite aceste condiţii, terţul dobânditor al im obilului înscris în cartea funciară va putea obţine respingerea unei eventuale acţiuni în rectificare a unei intabulări întem eiate pe dispoziţiile art. 908 NCC. C ât priveşte celela lte situaţii, adică aceea a p o s e s o ru lu i de b u n ă -credinţă a u n u i bun im o b il neîn scris în cartea funciară sa u aceea a p o s e s o ru lu i u n u i bun m obil, art. 948 alin. (4) NCC dispune că acesta este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în tem eiul unui act translativ de p ro ­ p rietate ale că ru i cauze de in eficacitate nu le cunoaşte ş i n ici nu a r trebui, după îm ­ prejurări, să le cuno ască; buna sa credinţă încetează în m om entul în care cauzele de ineficacitate a actului de dobândire îi sunt cunoscute. R ezultă că, prin ipoteză, titlul pe tem eiul căruia posesorul deţine bunul nu este valabil, pentru că, dacă ar fi valabil, însăşi calitatea deţinătorului bunului s-ar schim ba, anum e din p o se so r în titular a l dreptului de proprietate asupra bunului, caz în care ar dobândi fructele acestuia ca proprietar.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

4 29

Cel m ai adesea, un titlu viciat poate fi acela care provine de la altcineva decât de la adevăratul proprietar sau provine de la acesta, dar este afectat de o cauză de nevaliditate, oricare ar fi aceasta, pe care posesorul o ignoră. Buna-credinţă a posesorului este un elem ent de ordin subiectiv şi constă în convingerea sa greşită în validitatea titlului; convingerea este greşită, pentru că, prin ipoteză, titlul său este afectat de un „viciu” , iar convingerea lui greşită provine din aceea că el ignoră viciile titlului său; dim potrivă, el crede că acesta este perfect valabil. C onvingerea greşită îl dispensează pe posesor de a restitui fructele adevă­ ratului proprietar şi îi perm ite să le culeagă în proprietate. în sistem ul fostului Cod civil, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa adm iteau că, spre deosebire de uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, art. 486 C. civ. nu pretin­ dea ca titlul, mai exact justul titlu, invocat de posesor să alcătuiască un elem ent separat de buna-credinţă, ci era num ai un aspect al bunei-credinţe, un elem ent intrinsec acesteia, o justificare a ei. A şa fiind, este perm is ca titlul să fie num ai putativ, adică este suficient ca, chiar dacă nu are o existenţă reală, să existe num ai în im aginaţia, în convingerea posesorului111. De asem enea, se spunea că poa te fi lu at în considerare nu num ai un titlu provenit de la un neproprietar, dar şi un titlu nul abso lut ori relativ pentru vicii de fond ori de form ă, afară dacă nulitatea absolută a actului nu se întem eia pe încălcarea gravă a unei norm e privind ordinea publică; era suficient ca acest titlu să fi stat la baza convingerii subiective a posesorului că dobândirea a fost valabilă. Soluţia era aceeaşi şi în situaţia în care ar fi operat rezoluţiunea o ri rezilierea c o n tra c tu lu i. Se aprecia că era indiferent faptul dacă eroarea în care s-a aflat posesorul, atunci când a luat în considerare titlul, a r fi fost o eroare de fapt sau o eroare de drept. în orice caz, consecinţa acestei concepţii era aceea că, din m om ent ce art. 1899 alin. (2) fostul C. civ. dispunea că buna-credinţă se prezum ă, iar justul titlu era con­ siderat a fi un elem ent intrinsec a l bunei-credinţe ş i un elem ent separat de aceasta, prezum ându-se buna-credinţă, se prezum a şi existenţa justului titlu; existenţa aces­ tuia nu mai trebuia să fie dovedită de posesor. De aceea, se adm itea că justul titlu putea fi chiar putativ, existent deci num ai în im aginaţia posesorului bunului frugifer. 529. C ondiţia bunei-credinţe a posesorului. C ontinuare. Deşi am fost printre cei care, alături de profesorul nostru C onstantin Stătescu, am susţinut în mai m ulte rânduri această soluţie, ni se pare că ea nu mai este de actualitate în reglem enta­ rea din noul Cod civil privitoare la dobândirea fructelor de către posesorul de bunăcredinţă. *2

[1i A şa după cum s-a arătat şi în practica judecătorească, „pentru dobândirea fructelor este suficient ca posesorul să fi avut num ai credinţa în existenţa titlului de proprietate, chiar dacă acest titlu nu a existat în realitate, deoarece, în această m aterie, justul titlu este num ai un elem ent al bunei-credinţe, şi nu o condiţie de sine stătătoare, ca în cazul uzucapiunii de scurtă durată” (a se vedea Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1328 din 2 decem brie 1961, în R epertoriu 1952-1969, p. 174); în sens contrar, a se vedea V. Stoica, op. cit. (2009), p. 81. [2] După cum s-a arătat într-o decizie a Tribunalului Suprem , „în cazul în care convenţia privitoare la transm iterea proprietăţii unui bun este lovită de nulitate (...), pronunţarea nulităţii nu produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte reţinerea fructelor de către cum părător (...). Situaţia este sim ilară, cu privire la fructe, şi în ipoteza în care operează rezoluţiunea convenţiei” (Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1323/1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. 54).

430

D re p tu rile re ale p rin cip a le

Problem a ce are a fi discutată în cadrul acestei noi reglem entări a m ateriei nu este nicidecum aceea a bunei-credinţe; potrivit art. 14 alin. (2) NCC, buna-credinţă a p o se soru lui va fi prezum ată până la proba contrară. Răm âne să analizăm în ce m ăsură, în prezent, se mai poate susţine că această prezum ţie s-ar putea „extinde” şi cu privire la existenţa titlului, adică a justului titlu al posesorului. Or, condiţiile în care dispoziţiile art. 948 NCC prevăd că posesorul are a fi considerat de bună-credinţă nu credem că mai justifică o asem enea soluţie. într-adevăr, mai întâi, privitor la dobândirea fructelor de către posesorul unui bun im obil înscris în cartea fu n cia ­ ră, este greu de im aginat o situaţie în care posesorul să creadă că dispune de un titlu aflat num ai în im aginaţia sa; în realitate, am văzut că, potrivit art. 901 NCC, în anum ite condiţii, el a fost înscris în cartea funciară în tem eiul unui act ju ridic cu titlu oneros, pe care va trebui să îl dovedească. în al doilea rând, chiar şi în ipotezele prevăzute de art. 948 alin. (4), care au în vedere im obile neînscrise în cartea fun­ ciară ori posesia unor bunuri m obile, posesorul va trebui să dovedească realitatea titlului său, act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu num ai că nu le cunoştea, dar nici nu ar fi trebuit, după îm prejurări, să le cunoască. De aceea, fie că este vorba despre aprecierea bunei-credinţe a posesorului în raport cu dispoziţiile art. 948 alin. (3) NCC, fie că aceasta se va face prin raportare la cele ale art. 948 alin. (4), posesorul va trebui să facă dovada justului titlu în sen­ sul de negotium iuris. Num ai după ce a făcut dovada justului său titlu, posesorul va putea beneficia de prezum ţia de bună-credinţă instituită de art. 14 alin. (2) N C C [1]. în ce m om ent trebuie să existe bun a-credinţă? A rticolul 487 fostul C. civ. sta­ bilea că posesorul înceta să mai fie de bună-credinţă în m om entul în care lua cunoştinţă de viciile care îi afectau titlul. La rândul său, art. 948 alin. (4) teza finală NCC dispune că buna-credinţă a posesorului încetează din m om entul în care îi sunt cunoscute cauzele de ineficacitate a titlului pe baza căruia a intrat în stăpâni­ rea bunului. Aşadar, nu este suficient ca, pentru a dobândi fructele, buna-credinţă să existe în m om e ntu l dobândirii lucrului; este n ece sar ca ea să existe ş i în m o ­ m entul fiecărei p e rce p e ri a fructelor. Posesorul nu va dobândi decât acele fructe pe care le-a perceput în m om entul în care era de bună-credinţă. Rezultă că, de îndată ce a cunoscut viciile titlului, posesorul nu se mai bucură de beneficiul pe care legea i-l recunoştea în privinţa dobândirii fructelor, pentru că nu le m ai ignoră şi, în consecinţă, nu mai este de bună-credinţă. încetarea bunei-credinţe este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată; ea poate fi dovedită prin orice m ijloc de probă. Se adm ite că intentarea acţiun ii în ju stiţie îm potriva posesorului, cum ar fi acţiu­ nea în revendicare, face să înceteze buna sa credin ţă; de la data acţiunii, el nu mai poate invoca dob ândirea fructelor pe tem eiul posesiei de bun ă-credinţă[2], deo are­ ce la acel m om ent posesorul trebuie să exam ineze validitatea titlului său. 12 [1] în acelaşi sens, V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 81. [2] Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1422 din 28 octom brie 1970, în Repertoriu 1969-1975, p. 105; Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 1217 din 2 iulie 1975, nepublicată, citată de R. P etrescu , Exam en a l practicii ju d icia re a Tribunalului Suprem în m aterie civilă, în R.R.D. nr. 9/1977, p. 38 şi urm., unde sunt analizate şi alte problem e cu privire la dobândirea fructelor în proprietate de către posesorul de bună-credinţă (în sistem ul fostului Cod civil). De asem enea, pe terenul aplicării dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 privitor la protec­ ţia dreptului de proprietate, C urtea E u ropeană a D repturilor O m ului a apreciat că „fo rm u ­

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r reale p rin cip a le

431

530. M odul de dob ândire a fru ctelor de către posesorul de bună-credinţă. Mai întâi precizăm din nou: dobândirea în tem eiul p o se sie i de bună-credinţă priveşte num ai fructele, nu ş i productele. Acestea din urm ă se cuvin întotdeauna proprietarului, chiar dacă posesorul lucrului a fost de bună-credinţă, pentru că ele afectează substanţa bunului din care derivă. Am arătat mai sus că, referitor la fructe, de regulă se distinge după cum aces­ tea sunt naturale, industriale sau civile, cu precizarea cuprinsă în art. 550 alin. (2) NCC, potrivit cu care dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobândeşte la data separării acestora de bunul care le-a produs. La rândul lor, fructele civile se dobândesc zi cu zi, pe m ăsura ajungerii lor la scadentă [art. 550 alin. (3) NCC], însă, privitor la dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă al unui bun, distincţia între fructele naturale, industriale şi civile nu m a i are niciun efect, toate aceste categorii de fructe se dobândesc în proprietate de către posesorul de bună-credinţă pe m ăsură ce au fost percepute, cu condiţia ca, astfel cum dispune in term inis art. 948 alin. (2) NCC, acesta să fi fost de bună-credinţă la data p e rce ­ p e rii fructelor. R ezultă că, chiar dacă erau ajunse la scadenţă, în m ăsura în care nu au fost efectiv încasate, fructele civile nu pot fi considerate ca percepute de către posesorul de bună-credinţă. Totuşi, teza a ll-a a art. 948 alin. (2) prevede că fru c­ tele civile percepute anticipat revin posesorului în m ăsura în care buna sa credinţă se m enţine la data scadenţei acestora. C ât priveşte fructele naturale şi industriale, pentru a putea fi dobândite în pro­ prietate de către posesorul de bună-credinţă, perceperea lo r trebuie să aibă loc la tim pul cuvenit, după natura lor; o percepere anticipată anorm ală nu îl va scuti pe posesor de obligaţia de restituire a fructelor astfel percepute. 531. Justificarea dobândirii fru ctelor de către posesorul de bună-credinţă. în sistem ul fostului Cod civil s-a încercat uneori să se fundam enteze dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă pe dispoziţiile art. 1909, în conform i­ tate cu care posesia de bună-credinţă a unui bun m obil - fructele sunt bunuri m o­ bile - valora titlu de proprietate. Explicaţia era greşită. Dacă ea ar fi fost reală, ar fi trebuit ca posesorul să dobândească nu num ai fructele, dar şi productele, care, prin percepere, devin bunuri m obile. Posesorul, chiar de bună-credinţă fiind, nu do ­ bândea şi nu dobândeşte productele. Era greşită, în al doilea rând, deoarece aplicarea art. 1909 fostul C. civ. presu­ punea neapărat că posesorul a dobândit bunul de la altcineva decât adevăratul proprietar. Or, posesorul de bună-credinţă dobândeşte proprietatea fructelor chiar şi atunci când a dobândit lucrul pe baza unui titlu viciat ce provine de la adevăratul proprietar, de exem plu, atunci când proprietarul înstrăinător este lipsit de capa cita­ te, cu consecinţa că actul translativ este anulabil, adică lovit de nulitate relativă. larea art. 485, art. 486 şi art. 487 C. civ. este foarte clară şi nu lasă nicio îndoială asupra obligaţiei posesorului unui im obil de a restitui veritabilului proprietar - care a câştigat în acţiunea sa în revendicare (n.n., C .B.) - fructele civile produse de bunul im obil revendicat. S ingura cauză de exonerare este dată de situaţia posesorului de bună-credinţă, care a stă­ pânit bunul pe tem eiul unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu le-a cunoscut” ; a se vedea H otărârea din 24 mai 2006, cauza W eissm an ş i alţii c. Rom âniei, nepublicată, w w w .ech r.co e .in t, § 60.

4 32

D re p tu rile re ale p rin cip a le

în realitate, credem că dobândirea de către posesorul de bună-credinţă a fructe­ lor este întem eiată pe ideea de echitate. într-adevăr, posesorul a fost de bună-credinţă şi a cules fructele considerându-se proprietar. A-l sili să le înapoieze ar în ­ sem na să i se im pună o sarcină prea oneroasă, cu atât mai m ult cu cât, de obicei, fructele au fost consum ate. Riguros este să adm item că, prin recunoaşterea do ­ bândirii fructelor unui bun de către posesorul de bună-credinţă, proprietarul va suferi o anum ită pagubă. însă între un proprietar neglijent cu lucrul său, care din orice cauză a ajuns să fie stăpânit de altcineva, şi un posesor de bună-credinţă, care deci ignoră viciile titlului său, în condiţiile art. 948 alin. (3) şi (4) NCC, este preferabil să se dea o prim ă de încurajare bunei-credinţe, mai ales că buna sa credinţă a fost întărită de însăşi pasivitatea adevăratului proprietar. A cesta este tem eiul regulii conform căreia posesorul de bună-credinţă, deşi poate fi obligat să restituie lucrul, nu poate fi obligat să restituie şi fructele bunului posedat, dacă îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege pentru producerea aces­ tui efect al posesiei. 532. S ituaţia posesorului de rea-credinţă. Posesorul de rea-credinţă, adică acel posesor care cunoştea viciile titlului prin care a dobândit bunul pe care îl posedă, ştia că acesta nu este valid, va fi obligat să restituie proprietarului toate fructele, oricare ar fi ele: naturale, industriale sau civile. Mai mult, el va fi obligat să restituie nu num ai fructele percepute, dar şi pe cele pe care, din neglijenţa sa, nu le-a perceput. într-adevăr, potrivit art. 948 alin. (5) NCC, posesorul de rea-credinţă trebuie să restituie fructele percepute, precum şi contravaloarea acelora pe care a om is să le perceapă: m alitiis non est indulgendum . C ontravaloarea fructelor ne­ percepute din neglijenţa posesorului de rea-credinţă va fi stabilită prin actualizarea celei avute de acele fructe la m om entul la care ele ar fi trebuit să fie percepute. C hiar în lipsa unei trim iteri a art. 948 alin. (5) NCC la dispoziţiile art. 550 alin. (4), credem că, prin luarea în considerare a principiului îm bogăţirii fără ju stă cauză, dis­ poziţiile acestui din urm ă text au a fi aplicate, în sensul că cheltuielile făcute de posesorul de rea-credinţă cu producerea şi perceperea fructelor trebuie să îi fie restituite de către proprietarul bunului care va prim i şi fructele acestuia. De asem e­ nea, se poate adm ite că, pe tem eiul art. 550 alin. (5) NCC, până la restituirea acestor cheltuieli, posesorul de rea-credinţă are un drept de retenţie special instituit de dispoziţiile acestui text, cu posibilitatea pentru proprietar de a cere obligarea posesorului de rea-credinţă la predarea fructelor ori a contravalorii acestora, după furnizarea unei garanţii îndestulătoare, oricare ar fi aceasta, posesorului restituent al fructelor. Ni se pare judicioasă soluţia propusă în doctrină potrivit cu care, dacă a avut lor restituirea fructelor de către posesorul de rea-credinţă anterior restituirii cheltuielilor făcute de posesor cu producerea şi perceperea fructelor, se va stinge dreptul de retenţie al posesorului prin pierderea stăpânirii bunului, în fapt a fructelor restituite, fără însă ca astfel să îi fie afectată creanţa pe care el o are îm potriva proprietarului privitoare la cheltuielile în discuţie111.1

[1] Pentru am ănunte, a se vedea S.l. V id u , S tingerea dreptului de retentie, în Dreptul nr. 5/2007, p. 73-85.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

433

Secţiunea a 6-a. Ocupaţiunea, tradiţiunea şi hotărârea judecătorească §1, O cupaţiunea 533. D efiniţie. Potrivit art. 941 alin. (1) NCC, posesorul unui lucru m obil care nu aparţine nim ănui devine proprietarul acestuia, prin ocupaţiune, de la data intrării în posesie, însă num ai dacă aceasta se face în condiţiile legii. A ş a d a r, ca m od de dobândire a dreptului de proprietate, ocupaţiunea reprezintă luarea în posesie de către o persoană a unui lucru care nu aparţine nim ănui, cu intenţia de a deveni p ro p rietarul acestuia1^ ) In lucrările noastre anterioare consacrate m ateriei drepturilor reale redactate în sistem ul fostului Cod civil, am afirm at că ocupaţiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, avea o aplicaţie redusă. Se pare însă că, în prezent, asis­ tăm la o anum ită „revigorare” a acesteia în dom eniul discutat, datorată, pe de o parte, creşterii nivelului de trai al mai m ultor categorii de persoane, în special cele din „clasa de m ijloc” , iar, pe de alta, dezvoltării fără precedent a industriei bunurilor de folosinţă individuală şi fam ilială, cu consecinţa apariţiei pe piaţă a noi şi noi asem enea bunuri şi cu tendinţa firească a schim bării celor „depăşite” , dar încă în stare de a fi folosite. în acelaşi tim p, în toate statele m oderne există un num ăr însem nat de persoane lipsite de posibilităţi m ateriale care se află la lim ita nivelului m inim de subzistenţă, astfel că acestea vor fi interesate să dobândească bunurile „abandonate” de cei care doresc şi pot să le schim be pe cele pe care le deţin. Aşa se explică de ce, în m ulte ţări occidentale şi nu num ai, sunt organizate locuri spe­ ciale în care sunt depuse bunuri de către proprietarii lor, spre a fi preluate de cei ce au nevoie de ele. Dar nu aspectele sociologice ale m odului de dobândire a dreptu­ lui de proprietate care este ocupaţiunea ne interesează aici, deşi nu sunt de ne­ glijat, ci problem e le ju rid ice puse de el. Or, din acest punct de vedere, în doctrina recentă consacrată m ateriei*121 s-a observat în m od judicios că elem entele definitorii ale noţiunii de ocupaţiune sunt urm ătoarele: a) ocupaţiunea presupune, prin ea însăşi, luarea în posesie a unui lucru; b) ocupaţiunea priveşte o asem enea luare în posesie a unui lucru ce nu aparţi­ ne nim ănui. Prim ul elem ent pus în discuţie subliniază ideea că ocupaţiunea are ca punct de plecare intrarea în posesia unu i lucru, ca posesie utilă, fără a fi nece sa r însă ca aceasta să aibă o anum ită durată. O cupaţiunea presupune intrarea în stăpânirea m aterială a lucrului, ca stare de fapt, stare pe care legea o ridică la nivelul dobândi­ rii dreptului de proprietate asupra acelui lucru prin sim pla lui luare în stăpânire. Pe acest plan, ocupaţiunea este legată de posesie, d a r nu este un e fect a l p o ­ sesiei] efectul este generat de faptul ju ridic în înţeles restrâns al acestei însuşiri m ateriale a lucrului; pentru anum ite categorii de lucruri fără stăpân, m odul de

[1] A se vedea V. S toica , op. cit. (2009), p. 306-307. 121 Idem, p. 307.

434

D re p tu rile re ale p rin cip a le

intrare în stăpânirea lor presupune îndeplinirea unor condiţii prevăzute de legi speciale, cum este cazul vânatului şi pescuitului111. Cel de-al doilea elem ent definitoriu al ocupaţiunii subliniază îm prejurarea că, la m om entul luării bunului în stăpânire de către ocupant, acesta nu aparţine nim ăn ui ; de aceea, s-a spus că în cazul ocupaţiunii se produce aproprierea unui lucru în ordinea m aterială, iar urm are a acestei aproprieri lucrul intră în calitate de bun în ordinea juridică; cel ce şi-l aproprie în acest fel va deveni titularul dreptului de pro­ prietate asupra acelui bun, drept opozabil tuturor, proprietarul urm ând a exercita prerogativele cunoscute asupra acelui bun. De aceea, se afirm ă în doctrină că ocupaţiunea apare ca un m od o riginar de dobândire a proprietăţii, ea nea vând sem nificaţia unei transm isiuni a a cestui drept de la un titu la r la un a lt titular. Prin ocupaţiune se stinge „vechiul” drept de proprie­ tate şi se naşte unul „nou” în persoana altui titular, chiar dacă, în cazul bunurilor abandonate, cele două m om ente vor fi diferite, nu sim ultane. Articolul 941 alin. (1) NCC dispune că ocupaţiunea priveşte „un lucru m obil care nu aparţine nim ănui” . Este adevărat că lucruri ce nu aparţin nim ănui sunt, în prim ul rând, lucrurile com une (res com m unes, res com m unis om nium ), cum sunt aerul, apa m ării, apele din râurile proprietate publică, apa fluviilor etc.; num ai că aceste lucruri nu sunt susceptibile de apropriere. Alături de acestea, există lucruri fără stăpân (res nullius), care nu aparţin nim ănui, dar sunt susceptibile de apropriere. La rândul lor, lucrurile fără stăpân sunt acelea care nu au avut niciodată un stăpân (proprietar), cum ar fi vânatul şi peştii din fondurile de vânătoare, şi lucruri care au avut un stăpân (proprietar), d a r au fost a b a n d o n a tă . Acestea din urm ă au avut un anum it proprietar, dar fiind abandonate, înseam nă că au devenit susceptibile de o nouă apropriere, diferită de cea dinainte. Acestea sunt raţiunile pentru care art. 941 alin. (2) NCC dispune că sunt lucruri fără stăpân bunurile m obile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt anim alele sălbatice, peştele şi resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de pădure, ciupercile com estibile din flora spontană (necultivată), plantele m edici­ nale şi arom atice şi altele asem enea. în sfârşit, bunurile abandonate nu se confundă cu bunurile pierdute. într-adevăr, potrivit art. 942 NCC, bun ul m obil p ie rd u t continuă să aparţină pro p rie ta ru lu i său, iar găsitorul acestuia este obligat ca, în term en de 10 zile, să îl restituie proprietaru­ lui ori, dacă acesta nu poate fi cunoscut, să îl predea organului de poliţie din localitatea în care bunul a fost găsit, care, la rândul lui, este obligat a-l păstra tim p de 6 luni, cu aplicarea dispoziţiilor privitoare la depozitul necesar reglem entat de art. 2124-2126 NCC. De asem enea, organul de poliţie va afişa la sediul său şi pe pagina de internet corespunzătoare un anunţ privitor la pierderea bunului, cu m enţionarea tutu ror elem entelor de descriere a acestuia*131. 534. Dom eniul de aplicare. Privitor la dom eniul de aplicare a ocupaţiunii ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, trebuie subliniat faptul că ea -ад ярИгЛ n n r q ^ __ [1) A se vedea Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu m odifi­ cările ulterioare. [2) V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 308. 131 Privitor la situaţia bunurilor găsite într-un loc public şi obligaţiile im puse de lege în privinţa acestora, a se vedea art. 942-945 NCC.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin cip a le

4 35

în privinţa bunurilor m obile corporale. Jndividual determ inate; art. 941 alin. (1) NCC se referă la posesorul unui lucru mobil, ocupaţiunea nu se aplică în privinţa bunurilor m obile incorporate, cum ar fi dreptul de autor, şi nici privitor la bunurile imobile. O situaţie specială o au m oştenirile vacante. Potrivit art. 553 alin. (2) şi (3) NCC, m oştenirile vacante vor intra în dom eniul privat al com unităţilor locale, iar dacă se află în străinătate, se vor cuveni statului rom ân. Indiferent dacă bunurile din suc­ cesiunile vacante sunt bunuri m obile ori im obile, ele vor fi dobândite de titularii arătaţi în m om e ntu l deschiderii succesiunii. Arătam mai sus că ocupaţiunea se aplică privitor la bunurile abandonate. Aceasta înseam nă că au a fi avute în vedere dispoziţiile art. 562 alin. (2) NCC, po­ trivit cu care proprietarul p oa te abandona b un ul său m obil sau poa te renunţa, prin declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului im obil înscris în cartea funciară. Dreptul de proprietate se va stinge în m om entul părăsirii bunului m obil, iar dacă bunul este im obil, prin înscrierea în cartea funciară a declaraţiei autentice de renunţare. De asem enea, art. 889 alin. (1) şi (2) NCC arată că proprietarul poate renunţa la dreptul său printr-o declaraţie autentică notarială înregistrată la biroul de cadastru şi publicitate im obiliară pentru a se înscrie radierea dreptului; în acest caz, com una, oraşul sau m unicipiul, după caz, va putea cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul său, în baza hotărârii consiliului local, cu respectarea dis­ poziţiilor legale privind transferul drepturilor reale im obiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înscrierea în tem eiul uzucapiunii. A ceasta înseam nă că bunurile m obile abandonate, devenind bun uri fără stă ­ pân, vor putea fi dobândite prin ocupaţiune în m ăsura în care legea nu le excep­ tează de la un asem enea mod de dobândire. De asem enea, au a fi reţinute şi dispoziţiile art. 941 alin. (3) NCC, potrivit cu care lucrurile m obile cu valoare m ică sau foarte deteriorate care sunt lăsate într-un loc public, inclusiv pe un drum public ori într-un m ijloc de transport în com un, sunt considerate lu cru ri abandonate, astfel că şi acestea vor putea fi dobândite prin ocupaţiune. D im potrivă, bunurile im obile abandonate vor fi dobândite de com unităţile locale, fără înscrierea în cartea fu n ­ ciară, pe baza hotărârii consiliului local, în condiţiile art. 553 alin. (2) partea a ll-a, şi vor intra în dom eniul privat al acestor com unităţi. în m ăsura în care, în prezenţa unui asem enea bun im obil, com unitatea locală dobânditoare nu adoptă hotărârea de preluare sau nu îşi înscrie dreptul de proprietate asupra lui în cartea funciară [art. 889 alin. (2) NCC], bun ul im obil va putea fi dobândit de o terţă persoană prin uzucapiune, în condiţiile prevăzute de art. 930 alin. (1) lit. b) NCC. 535. D repturile asupra tezaurului găsit. Articolul 946 alin. (1) NCC defineşte tezaurul ca fiind orice bun m obil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privinţa căruia nim eni nu poate dovedi că este proprietar. Aşadar, tezaurul este întotdeau­ na un bun m obil, care prin definiţie trebuie să fie corporal, individual determ inat; tezaurul nu poate avea ca obiect universalităţi de bunuri. De asem enea, făcând aplicaţia principiului potrivit cu care dobândirea unui tezaur nu poate privi bunuri m obile obiect al dreptului de proprietate publică, acestea fiind inalienabile, im pre­ scriptibile şi insesizabile, art. 946 alin. (3) NCC dispune că dobândirea tezaurului nu se aplică bunurilor m obile culturale, calificate astfel potrivit legii, care sunt des-

436

D re p tu rile reale p rin c ip a le

coperite fortuit sau ca urm are a unor cercetări arheologice sistem atice, şi nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietăţii publice111. în privinţa m odului de dobândire a tezaurului, art. 946 alin. (2) NCC prevede că dreptul de proprietate asupra acestuia, descoperit într-un bun imobil sau într-un bun mobil, va aparţine, în cote egale, proprietarului bunului im obil ori a l bunului m obil în care a fost descoperit şi descoperitorului. Aşadar, în condiţiile prevăzute de art. 946 NCC, dobândirea dreptului de proprietate asupra tezaurului apare ca un efect al ocupaţiunii bunului descoperit pentru descoperitor; pentru proprietarul bunului imobil ori mobil în care se găsea tezaurul descoperit de o altă persoană, se poate adm ite că, în privinţa jum ătăţii ce i se cuvine din acesta, operează accesiunea. 'a d iţiu n e a (p re d a re a m a te ria lă ) ca m o d de d o b â n d ire a d re p tu ri-

536. Definiţie şi domeniu de aplicare. Prin expresia „tradiţiune” , folosită de art. 557 alin. (1) NCC, trebuie să înţelegem predarea m aterială a unui bun. Cu lar­ gă aplicaţie în dreptul roman, când predarea lucrului sem nifica însuşi transferul proprietăţii, aceasta a pierdut în dreptul m odern im portanţa pe care a avut-o ca m od de dobândire a drepturilor reale. într-adevăr, în dreptul m odern, sim pla încheiere a convenţiei, chiar neurm ată de predarea lucrului, operează transferul dreptului real, astfel încât predarea efectivă nu m ai are sem nificaţia avută în trecut. Nu este însă mai puţin adevărat că tradiţiunea nu constă num ai în faptul m aterial al rem iterii unui bun; această operaţiune m aterială trebuie să aibă un „suport ju ridic” , anum e convenţia părţilor ce are ca obiect transm iterea dreptului de proprietate asupra unui bun, urm ată de rem iterea acestuia către dobânditor. Se adm ite în prezent că tradiţiunea operează transferul p ro p rie tă ţii în cazul aşan u m ite lo r d aruri m anuale, adică al unor donaţii curente, care se execută im ediat, prin predarea lucrului donat, fără a fi necesară vreo form ă specială. Astfel, art. 1011 alin. (4) NCC prevede că bunurile m obile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei*121 pot face obiectul unui dar m anual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege; darul m anual se încheie în mod valabil prin acordul de voinţă al părţilor, însoţit de tradiţiunea lucrului. în cazul titlurilor de valoare, tradiţiunea operează transferul dreptului de proprie­ tate num ai când este vorba de cele „la purtător” , cum sunt obligaţiunile şi acţiunile nenom inative ale societăţilor, iar nu şi în ipoteza celor nom inalizate, cum sunt ac­ ţiunile nom inative ale aceloraşi societăţi. Bunăoară, art. 1588 alin. (3) NCC dispune că o creanţă încorporată într-un titlu la purtător se transm ite prin rem iterea m ate ria­ lă a titlului, iar orice stipulaţie contrară are a fi considerată nescrisă. De asem enea, art. 2481 alin. (2) NC C prevede că un gaj asupra titlurilor negociabile se constituie, în cazul titlurilor nom inative sau la purtător, prin rem iterea acestora. 111 Pentru o analiză atât a vechilor reglem entări în m aterie, cât şi a celor cuprinse în noul Cod civil, a se vedea S. C e r c e l , C onsideraţii p riv in d interpretarea ş i aplicarea dispoziţiilor art. 94 6 din n o u l C od civil p rivin d drepturile asupra tezaurului găsit, în R .R.D .P. nr. 2/2014, p. 35 şi urm. 121 Potrivit art. 94 din Legea nr. 71/2011, plafonul de 25.000 lei va fi actualizat periodic, prin hotărâre a G uvernului.

X. D o b â n d ire a d re p tu rilo r re ale p rin c ip a le

437

§ 3 . H o tă râ re a ju d e c ă to re a s c ă , m o d d e d o b â n d ire a d r e p t u r ilo r re a le

537. Domeniu de aplicare. Printre m odurile de dobândire a dreptului de pro­ prietate privată, art. 557 alin. (1) NCC enum eră şi hotărârea judecătorească. însă, atunci când ne referim la dobândirea drepturilor reale prin hotărâre ju decătorească, nu avem în vedere hotărârile obişnuite, adică cele cu caracter declarativ de drep­ turi, ci hotărârile ju d e că to re şti constitutive de drepturi. Bunăoară, prezintă acest caracter hotărârea judecătorească prin care se dispune exproprierea unui im obil proprietate privată pentru cauză de utilitate publică, cu observaţia că se dobândeş­ te astfel, asupra im obilului expropriat, dreptul de proprietate publică având ca titular statul sau unităţile sale adm inistrativ-teritoriale, drept ce va căpăta regim ul ju rid ic al acestei proprietăţi (art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, republicată). Pentru circuitul civil general poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâ­ re ju decătorească pronunţată într-o cauză prin care se urm ăreşte suplinirea con­ sim ţăm ântului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate, dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare. Spre exem plu, în conform itate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, dacă părţile nu au prevăzut în actul de ce ­ siune a drepturilor de autor rem uneraţia cuvenită autorului unei opere, instanţa de judecată poate pronunţa o hotărâre prin care să stabilească ea această rem unera­ ţie 111. T ot astfel este şi cazul retrocedării dreptului de proprietate asupra im obilelor expropriate, retrocedare ce se face prin hotărâre judecătorească, în condiţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Situaţii în care hotărârea judecătorească poate constitui un m od de dobândire a dreptului de proprietate sunt reglem entate şi în noul Cod civil. De exem plu, ream in­ tim că, potrivit art. 592 alin. (1) din m ateria accesiunii im obiliare, ori de câte ori pro­ prietarul unui im obil cu privire la care s-a efectuat o anum ită lucrare de către un terţ optează pentru obligarea autorului lucrării la cum părarea im obilului, în absenţa înţelegerii părţilor, pro p rie ta ru l poa te cere in stanţei ju d e că to re şti stabilirea p re ţu lu i ş i pronunţarea une i hotărâri care să ţină lo r de contract de vânzare-cum părare. Aşadar, într-o asem enea ipoteză, instanţa nu num ai că va pronunţa o hotărâre pe tem eiul căreia autorul lucrării devine proprietarul întregului im obil, ci, prin aceeaşi hotărâre, va stabili şi preţul pe care acesta va trebui să îl plătească proprietarului im obilului iniţial. )

111 Pentru alte situaţii în care hotărârea judecătorească apare ca m od de dobândire a drepturilor reale, a se vedea V. S t o ic a , op. cit., voi. II, p. 183-189.

X I P JC

Capitolul al Xl-lea. Publicitatea dobândirii drepturilor reale imobiliare Secţiunea 1. Consideraţii generale 538. Necesitatea publicităţii dobândirii drepturilor reale imobiliare. O pe­ raţiunile juridice care au ca efect transm isiuni im obiliare sau constituirea unor drep­ turi reale im obiliare au nevoie de certitudine juridică. Aceasta, datorită nu num ai, de regulă, intereselor econom ice considerabile pe care transm isiunile le presupun, dar şi pentru a le face opozabile terţelor persoane, spre a nu mai putea fi atacate prin diverse acţiuni în justiţie. într-adevăr, în m ateria actelor juridice, deci şi a actelor juridice translative de proprietate im obiliară constitutive sau translative de alte drepturi reale im obiliare, operează principiul relativităţii efectelor actelor juridice, cu sem nificaţia producerii acestora între părţi şi succesorii lor. Toate celelalte persoane au calitatea de terţi, cărora actul respectiv li se im pune ca realitate juridică. Dar, din diverse m otive, este posibil ca anum ite categorii de persoane să aibă interes să desfiinţeze un anum it act ju ridic sau, pur şi sim plu, să îi ignore efectele. Pentru a preveni asem enea situaţii, au fost organizate sistem e de publicitate a transm isiunilor im obiliare şi a constituirii de drepturi reale im obiliare. 539. Definiţie. Publicitatea im obiliară desem nează totalitatea m ijloace lor ju rid i­ ce prevăzute de lege prin care se determ ină situaţia m aterială ş i ju rid ică a b u n urilor im obiliare, în m od public, p rin registre special ţinute de autorităţile statale, în ve­ derea ocrotirii in tereselor titularilor de drepturi reale im obiliare ş i a celor legate de asigurarea circulaţiei lo r în condiţiile le g iP ]. însuşi statul, prin autorităţile sale com petente, are interesul de a cunoaşte situa­ ţia circulaţiei im obilelor, nu num ai pentru perceperea taxelor şi a im pozitelor cores­ punzătoare, dar şi pentru faptul că indicele tranzacţiilor im obiliare în sens larg re­ flectă forţa şi dinam ism ul unei adevărate econom ii de tip concurenţial.

Secţiunea a 2-a. Problema sistemelor de publicitate imobiliară 540. Precizare. Titlul pe care l-am dat acestei secţiuni nu este întâm plător. într-adevăr, tradiţional, în ţara noastră au existat două sistem e de publicitate im o­ biliară principale şi două sistem e interm ediare.

l1] A se vedea I. A lbu , Curs de drept funciar, Bucureşti, 1957, p. 342; L. P o p , L.M. H ar o s a , op. cit., p. 333; pentru o definiţie a noţiunii de publicitate în sens larg şi clasificarea form elor de publicitate în dreptul civil român, a se vedea M. N icolae , op. cit. (2006), p. 127 şi urm.

I

A cestea sunt .â* a) sistem ul de reglem entat, în p - - c : tenia, M oldova O n e ' = b) sistem ul c ă " aprilie 1938 pe r :-_ Transilvania, B a ra - =; * ţii reale), abroga: e c : punerea în aplicare a " c) un sistem - :e — a nr. 242 din 12 j e * Regat în cărţi de p jc judeţ Ilfov, abroca:ă a c d) tot un sis*e~ ~ tem eiul Legii nr 163 o resate în localité: a : sau pierdute din ca_zt din Legea nr. 71 2 1 ' *

541. Legea nr ~ *î dastrului şi a puc : aă: zent art. 51 alin. * 24 iunie 1996. A Jr-eau cadastrale pe cane e biliară pentru în tre : :er vechile re g le m e n tă ' ar Această lege a ts* norm ative, cele r r a —; nr. 41 din 27 ma 2C*Inr. 499 din 12 nc e r o meiul art. II din T : . ) nr. 7/1996, dându-se 1 suferit succesiv ş a *a m M. Of. nr. 509 c - ~ [2] M. Of. nr. 1069 o n l3] R epublicarea _ e : [4] R epublicarea a : r art. III din Legea r r * 33. com pletarea Legi caoasa 2012), dându-se te x te lo ri blicitate im obiliară nscc_c U lterior repub c ă ' L Legea nr. 127 din 2€ a r ­ şi com pletarea unor a r a iunie 2013 pentru ap-cca punerea în aplicare a _a-: m odificarea şi c o r : a* a a gea nr. 221 din 15 - a

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

4 39

A cestea sunt urm ătoarele: a) sistem ul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, care era reglem entat, în principal, de C odul de procedură civilă şi care s-a aplicat în M un­ tenia, M oldova, O ltenia şi D obrogea (sistem ul p u b licită ţii personale)] b) sistem ul cărţii funciare, care era reglem entat prin D ecretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aplicabil în Transilvania, Banat şi nordul M oldovei, cu m odificările ulterioare (sistem ul p u b licită ­ ţii reale), abrogat expres prin dispoziţiile art. 230 lit. g) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil; c) un sistem interm ediar al cărţilor de publicitate funciară, reglem entat prin Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transform area cărţilor funciare provizorii din Vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, aplicabil într-un num ăr de localităţi din fostul judeţ Ilfov, abrogată expres prin dispoziţiile art. 230 lit. I) din Legea nr. 71/2011; d) tot un sistem interm ediar este cel al cărţilor de evidenţă funciară, care, în tem eiul Legii nr. 163 din 14 m artie 1946, s-au înfiinţat la cererea persoanelor inte­ resate în localităţile din Transilvania unde cărţile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute din cauza războiului, abrogată expres prin dispoziţiile art. 230 lit. k) din Legea nr. 71/2011.

541. Legea nr. 7/1996. în luna februarie 1996 a fost adoptată Legea nr. 7 a ca ­ dastrului şi a publicităţii im obiliare, care, potrivit art. 72 alin. (1) din lege - în pre­ zent art. 51 alin. (1) - , a intrat în vigoare la 90 de zile de la data publicării, adică la 24 iunie 1996. Alineatul (2) al aceluiaşi text prevedea că, la data finalizării lucrărilor cadastrale pe care le im pune Legea nr. 7/1996 şi a registrelor de publicitate im o­ biliară pentru întreg teritoriul adm inistrativ al unui judeţ, îşi încetează aplicabilitatea vechile reglem entări am intite mai sus, privitoare la publicitatea im obiliară. Această lege a fost ulterior m odificată şi com pletată succesiv prin mai multe acte norm ative, cele mai im portante m odificări fiind cele care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 41 din 27 mai 2004m, aprobată cu m odificări de Parlam entul României prin Legea nr. 499 din 12 noiem brie 2004l2], precum şi prin am intita Lege nr. 247/2005; în te ­ meiul art. II din Titlul XII al acestei din urmă legi, s-a dispus şi republicarea Legii nr. 7/1996, dându-se textelor o nouă num erotare131. U lterior însă, această lege a suferit succesiv şi alte m odificări, ceea ce a determ inat o nouă republicare a legii141. 111 M. Of. nr. 509 din 7 iunie 2004. 121 M. Of. nr. 1069 din 17 noiem brie 2004. [3) R epublicarea Legii nr. 7/1996 a fost făcută în M. Of. nr. 201 din 3 m artie 2006. [4i R epublicarea a fost făcută în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013, în tem eiul prevederilor art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O .U.G . nr. 64/2010 privind m odificarea şi com pletarea Legii cadastrului şi a publicităţii im obiliare nr. 7/1996 (M. Of. nr. 506 din 24 iulie 2012), dându-se textelor o nouă num erotare. M enţionăm că în prezentarea regim ului de pu­ blicitate im obiliară instituit prin Legea nr. 7/1996 vom utiliza această nouă num erotare. U lterior republicării, Legea nr. 7/1996 a mai fost m odificată şi com pletată succesiv prin: Legea nr. 127 din 26 aprilie 2013 privind aprobarea O .U.G . nr. 121/2011 pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative (M. Of. nr. 246 din 29 aprilie 2013); Legea nr. 214 din 28 iunie 2013 pentru aproba rea O .U.G . nr. 4/2013 privind m odificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, precum şi pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative conexe (M. Of. 388 din 28 iunie 2013); Le­ gea nr. 221 din 15 iulie 2013 privind aprobarea O .U .G . nr. 12/2013 pentru reglem entarea

440

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

Având în vedere dificultăţile m ateriale ale realizării unor asem enea operaţiuni, prin O rdinul nr. 1330/C /1999, M inisterul Justiţiei a dispus înfiinţarea cărţilor funciare nedefinitive, cu efectele reglem entate de Legea nr. 7/1996.

542. Noul Cod civil. Noua lege fundam entală civilă cuprinde atât norm e privi­ toare la publicitatea drepturilor, a a cte lo r ş i a faptelor ju rid ice în general, cât şi nor­ me privitoare la publicitatea im obiliară. Prim a categorie de norm e se găseşte în C apitolul IV, intitulat ca atare, din Titlul prelim inar al codului. A cestea conţin d ispo­ z iţii generale privitoare la obiectul publicităţii şi m odalităţile de realizare, condiţiile acesteia, efectele publicităţii, prezum ţiile care operează în m aterie, consecinţele lipsei publicităţii şi sancţiunile aplicabile într-o asem enea situaţie, concursul dintre form ele de publicitate şi m odul de consultare a registrelor publice. C ât priveşte publicitatea im obiliară, aceasta este reglem entată în Titlul VII, inti­ tulat „C artea funcia ră' (art. 876-915) din C artea a lll-a „D espre bunuri” , în patru ca ­ pitole. Prim ul capitol, „D ispoziţii generale” (art. 876-884), este consacrat, în esenţă, unor norm e privitoare la scopul şi obiectul cărţii funciare, noţiunea de drepturi tabulare, obiectul acestora, felurile înscrierilor. Cel de-al doilea capitol, intitulat „în ­ scrierea drepturilor tabulare” (art. 885-901), cuprinde norm e privitoare la dobândi­ rea şi stingerea drepturilor reale im obiliare, m odificarea acestora, dobândirea unor drepturi reale fără înscriere în cartea funciară, condiţiile înscrierii, renunţarea la dreptul de proprietate înscris în cartea funciară, data producerii efectelor acesteia, soluţionarea eventualelor conflicte între terţi şi autorul com un, persoanele îm potriva cărora se poate face înscrierea drepturilor tabulare, acţiunea în prestaţie tabulară şi efectele ei, înscrierea provizorie şi efectele acesteia, precum şi principiile cărţilor funciare. C apitolul III (art. 902-906) cuprinde dispoziţii privind notarea în cartea funciară a unor drepturi, fapte şi raporturi juridice, iar C apitolul IV, denum it „R ectificarea în ­ scrierilor de carte funcia ră” (art. 907-915), cuprinde dispoziţii prin care se determ i­ nă regim ul ju ridic al rectificării înscrierilor în cartea funciară, respectiv al intabulării şi înscrierii provizorii, rectificarea hotărârilor, m odificarea descrierii im obilului, pre­ cum şi norm e privitoare la răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a cărţii funciare. 543. Raportul între reglementările cuprinse în Legea nr. 7/1996 şi cele ale nou­ lui Cod civil în materie. Aşa după cum vom arăta imediat, prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obiliare, legiuitorul a urm ărit instituirea unui sistem unic unor m ăsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor term ene şi de m odificare şi com pletare a unor acte norm ative (M. Of. 434 din 17 iulie 2013); O .U .G . nr. 8 din 26 februarie 2014 pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative şi alte m ăsuri fiscal-bugetare (M. Of. nr. 151 din 28 februa rie 2014), ale cărei dispoziţii de m odificare şi com pletare a Legii nr. 7/1996 s-au aplicat începând cu data de 1 septem brie 2014; O.U.G. nr. 11 din 19 m artie 2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul adm inistraţiei publice centrale şi pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative (M. Of. nr. 203 din 21 m artie 2014) şi Legea nr. 68 din 12 mai 2014 pentru m odificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publi­ cităţii im obiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglem entare a vânzării-cum părării terenurilor agricole situate în extravilan şi de m odificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor com erciale ce deţin în adm inistrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei D om eniilor Statului (M. Of. nr. 352 din 13 mai 2014).

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

441

pentru toată ţara al publicităţii cu caracter real a transm isiunilor im obiliare, bazat pe registrul cadastral, dar s-a oprit „la jum ătatea drum ului” în privinţa efectelor înscrieri­ lor, deoarece acestea erau efectuate num ai pentru a da actelor de transm isiune im obiliară opozabilitate faţă de terţi; între părţi, efectul acestora se producea ca în sistem ul de transcripţiuni şi inscripţiuni im obiliare, anum e, în principiu, în m om entul realizării acordului de voinţă ori la m om entul încheierii actului ju rid ic în form a pre vă ­ zută de lege, după caz. A bia prin dispoziţiile noului Cod civil se ajunge la instituirea unui regim riguros şi com plet al publicităţii im obiliare, în sensul că acesta are ca ra cte r real, iar efectul înscrierilor în cartea funciară este constitutiv de drepturi între părţi. Altfel spus, într-un sistem al evidenţei cadastrale bazate pe im obile, drepturile reale privitoare la acestea se dobândesc ori se transm it între părţi şi capătă opozabilitate faţă de terţi prin înscrierea lo r în cartea funciară. Problem a care se pune în această situaţie este aceea a evidenţierii raportului între dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 7/1996 şi cele din noul Cod civil privitoare la cărţile funciare. Din acest punct de vedere, este de observat, în prim ul rând, că noul Cod civil nu conţine dispoziţii privitoare la cadastru, astfel că regim ul general al acestuia răm âne cel stabilit prin Legea nr. 7/1996, republicată, cu m odificările ulterioare. în al doilea rând, privitor la publicitatea im obiliară, art. 877 NCC dispune că drepturile reale înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare, acestea putând fi dobândite, m odificate ori stinse num ai cu respectarea regulilor de carte funciară, iar potrivit art. 881 alin. (1) NCC, înscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea. Cât priveşte procedura de înscriere, art. 884 instituie prin­ cipiul potrivit cu care aceasta se va stabili p rin lege specială. La rândul ei, Legea nr. 7/1996 dispunea şi dispune în prezent în art. 24 că înscrierile în cartea funciară sunt aceleaşi, adică intabularea, înscrierea provizorie şi notarea, însă cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text prevede urm ătoarele: „C azurile, condiţiile şi regim ul ju ridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil - noul Cod civil (n.n., C.B.) - , iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege - adică de Legea nr. 7/1996, republicată, cu m odificările ulterioare (n.n., C.B.) - şi de regulam entul aprobat prin ordin cu caracter norm ativ al directorului general al A genţiei N aţiona­ le” . De asem enea, potrivit art. 24 alin. (3) şi (4) din lege, „dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui im obil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de m oştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în Rom ânia, a hotărârii judecătoreşti răm ase definitivă sau pe baza unui act em is de autorităţile adm inistrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transm is în mod valabil” [alin. (3)], iar drepturi­ le reale im obiliare şi prom isiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra im obilului sau un alt drept în legătură cu acesta, înscrise în baza unor acte ju ridice în care părţile au stipulat rezilierea sau rezoluţiunea în baza unor pacte com isorii, se radiază în baza unei declaraţii în form ă autentică a părţilor, a unei încheieri de certificare fapte, prin care notarul public constată îndeplinirea pactului com isoriu, la solicitarea părţii interesate, sau a unei hotărâri judecătoreşti [alin. (4)'11].1 111 Alin. (4) este reprodus astfel cum a fost m odificat prin art. V II5 pct. 2 din O .U.G . nr. 121/2011, articol introdus prin art. I din Legea nr. 127/2013.

4 42

D re p tu rile re ale p rin cip a le

Aşadar, se poate spune că noul Cod civil cuprinde, în esenţă, norm e de drept substan ţial privitoare la înscrierea în cartea funciară şi efectele acestora, pe când, în principiu, norm ele privitoare la procedura înscrierilor în cartea funciară sunt cele din Legea nr. 7/1996, Legea cadastrului şi a publicităţii im obiliare[1]. Spuneam în principiu, deoarece, în anum ite situaţii, noul Cod civil cuprinde şi unele norm e pro­ cedurale în m aterie, fără ca prin aceasta să fie pus în vreun fel în discuţie principiul enunţat121.

544. Norme tranzitorii; efectele lor. Form ularea principiului expus mai sus nu este însă de natură să rezolve în întregim e problem a coexistenţei dintre cele două categorii de reglem entări. Producerea efectului constitutiv de drepturi reale im o­ biliare prevăzut de art. 885 alin. (1) şi art. 886 NCC are ca prem isă obiectivă identi­ ficarea im obile lor „parcele de teren” printr-un num ăr cadastral unic [art. 876 alin. (3) partea finală], ceea ce presupune term inarea lucrărilor cadastrale cel puţin la ni­ velul unei unităţi adm inistrativ-teritoriale, obiectiv, din păcate, încă departe de a fi realizat. De aceea, până la îndeplinirea lui, în privinţa efectelor înscrierilor tran sm i­ siunilor im obiliare, îşi vor găsi în continuare aplicare ş i dispoziţiile Legii nr. 7/1996, p e baza n o rm elor tranzitorii adoptate de legiuitor la intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octom brie 2011. într-adevăr, potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, dispoziţiile acestuia privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regim ul înscrierilor în cartea funciară se vor aplica num ai acelor acte şi fapte ju ri­ dice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a nou lui C od civil, adică după data de 1 octom brie 2011. De asem enea, art. 77 din aceeaşi lege dispune că înscrierile în cartea funciară efectuate în tem eiul unor acte ori fapte ju ridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse a n te rio r in trării în vigoare a no u lu i C od civil vor produce efectele prevăzute de legea care era în vigoare la data încheierii a cestor acte ori, după caz, la data săvârşirii ori p ro duce rii a ce sto r fapte, chiar dacă înscrierile sunt efectuate după data in trării în vigoare a no u lu i C od civil. Aceste dispoziţii nu reprezintă altceva decât aplicarea cuno scutu­ lui principiu din m ateria dreptului tranzitoriu tem pus regit actum : efectele actelor juridice, dar şi cele produse de faptele juridice în sens restrâns sunt supuse legii în vigoare la m om entul încheierii, respectiv săvârşirii lor. în m od firesc, din aceste dispoziţii ar rezulta că, în privinţa drepturilor reale im obiliare născute din acte şi fapte juridice în sens restrâns, încheiate, respectiv săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a nou lui C od civil, intabularea acestora va avea num ai efec- *12 Precizăm că, prin art. V II5 pct. 3 din O .U.G . nr. 121/2011, articol la rândul său introdus prin art. I din Legea nr. 127/2013, la art. 24 din Legea nr. 7/1996 a fost introdus alin. (5), care avea urm ătorul cuprins: „P rom isiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra im obilului sau un alt drept real în legătură cu acesta şi actele de alipire şi dezlipire a im obilelor înscrise în cartea funciară se încheie în form ă autentică, sub sanc­ ţiunea nulităţii absolute” . La scurt tim p însă, prin art. II din Legea nr. 221/2013, acest text a fost abrogat. [1] A se vedea şi A.-A. C h iş , Publicitatea im obiliară în concepţia n o ului C od civil, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2012, p. 10. [2) Privitor la asem enea norm e procedurale cuprinse în noul C od civil, a se vedea M. N ic o lae , Tratat de publicita te im obiliară, voi. II, ed. a 2-a revăzută şi adăugită, Ed. Uni­ versul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 781.

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

443

tul opozabilităţii lor faţă de terţi, astfel cum dispune Legea nr. 7/1996, pe când, în situaţia înscrierilor de drepturi reale im obiliare născute din acte juridice ori din fapte juridice în sens restrâns, încheiate, respectiv săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a nou lui cod, o asem enea înscriere ar urm a să aibă efectul prevăzut de acesta, anum e efectul constitutiv de drepturi. Totuşi, avându-se în vedere legarea producerii acestui efect de finalizarea lu­ crărilor de cadastru pe unităţi adm inistrativ-teritoriale, finalizare ce încă nu s-a realizat la nivelul întregii ţări, art. 56 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispoziţiile noului Cod civil privitoare la dobândirea drepturilo r reale im obiliare p rin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se vor aplica num ai după finalizarea lu crărilor de cadastru p e n tru fiecare unitate adm inistrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru im obilele respective, în conform itate cu Legea cadastrului şi a publicităţii im obiliare nr. 7/1996, republicată, cu m odificările şi com pletările ulterioare. Până la această dată, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate ori a altor drepturi reale im obiliare pe baza actelor prin care s-au transm is, constituit ori m odificat, în m od valabil, asem enea drepturi se face num ai în scop de opozabilitate faţă de terţi. Deşi textul citat se referă la am ânarea efectului constitutiv a l înscrierii în cartea funciară al dobândirii ori m odificării de drepturi reale im obiliare p rin acte juridice, interpretarea sa nu poate fi decât în sensul că acelaşi principiu are a-şi găsi apli­ care şi în ca zul dobândirii unor asem enea drepturi prin fapte ju rid ice în înţeles restrâns, cum ar fi, bunăoară, aşa cum am arătat, dobândirea de drepturi reale im obiliare prin uzucapiunea extratabulară111. 545. C orelaţii. Din aceste dispoziţii legale coroborate între ele, p e n tru stabilirea efectulu i înscrierilor în cartea funciară prin raportarea atât la m om entul încheierii unui act ju ridic ori săvârşirii sau producerii unui fapt juridic în înţeles restrâns prin care se nasc ori se m odifică drepturi reale im obiliare, cât şi la data la care se face înscrierea acestora în cartea funciară, în literatura de specialitate121 au fost identifi­ cate mai m ulte posibile situaţii, cu soluţii diferenţiate, după caz. O prim ă situaţie poate fi aceea privitoare la drepturi reale im obiliare care au fost dobândite pe te ­ m eiul unor acte şi fapte juridice în înţeles restrâns încheiate, respectiv săvârşite înainte de intrarea în vigoare a nou lui C od civil; înscrierea lor în cartea funciară va avea num ai efect de opozabilitate faţă de terţi, chiar dacă ea s-a făcut după in­ trarea în vigoare a noului cod ş i după finalizarea lucrărilor de cadastru la nivelul unei unităţi adm inistrativ-teritoriale: tem pus regit actum . O a doua situaţie poate privi drepturi reale im obiliare dobândite prin acte şi fapte juridice în înţeles restrâns, încheiate, respectiv produse u lte rio r d atei in trării în vigoare a nou lui cod, dar în scri­ se în cartea funciară pân ă la data finalizării lu crărilor de cadastru la nivelul unei unităţi adm inistrativ-teritoriale; şi în cazul acestora, înscrierea va avea efect de opozabilitate faţă de terţi, astfel cum dispun norm ele tranzitorii arătate. O a treia situaţie poate fi aceea a drepturilor reale im obiliare dobândite pe tem eiul unor acte juridice ori fapte ju ridice în înţeles restrâns încheiate, respectiv săvârşite după fina­ lizarea lu crărilor de cadastru la nivelu l unei unităţi adm inistrativ-teritoriale-, în pri[11 în acelaşi sens, a se vedea A.-A. C h iş , op. cit., p. 15. [2) Idem, p. 15-16 şi bibliografia acolo citată.

444

D re p tu rile re ale p rin cip a le

vinţa acestora, înscrierea va avea efect constitutiv de drepturi, astfel cum dispune art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Este foarte adevărat că prin art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 au fost abroga­ te expres art. 21-41 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obiliare, care reglem entau efectul de opozabilitate faţă de terţi al înscrierilor transferului, do­ bândirii şi m odificării drepturilor reale im obiliare în cartea funciară, ceea ce în ­ seam nă că art. 56 din Legea nr. 71/2011 face ca aceste dispoziţii să ultraactiveze până la definitivarea lucrărilor de cadastru la nivelul unei unităţi adm inistrativteritoriale, chiar dacă prin art. I pct. 6 din Legea nr. 133/2012, am intită mai sus, a fost introdus la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 o nouă literă, lit. d), potrivit cu care, printre altele, prin sistem ul integrat de cadastru şi carte funciară se realizează „publicitatea im obiliară, care asigură opozabilitatea d repturilo r reale im obiliare (s.n., C.B.), a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror ra­ porturi juridice supuse publicităţii, referitoare la im obile” . 546. P lan de s tu d iu . Având în vedere că vechile sistem e principale de publici­ tate im obiliară aplicabile până la intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 prezintă, practic, num ai un interes istoric, le vom evoca în mod sintetic. D im potrivă, am ară­ tat mai sus că dispoziţiile Legii nr. 7/1996 privitoare la efectele înscrierilor în cartea funciară îşi vor găsi aplicarea încă o perioadă sem nificativă de tim p în ţara noastră; în cele ce urm ează, vom prezenta, în esenţă, reglem entările acesteia, pentru ca apoi să ne oprim asupra dispoziţiilor privitoare la cartea funciară din noul Cod civil.

§1. Sistemul de publicitate imobiliară al transcripţiunilor şi inscripţiunilor[1] 547. R e g le m e n ta re . Acest sistem a fost reglem entat în Codul de procedură civilă de la 1865 în art. 710-720, devenite însă inaplicabile, îm preună cu dispoziţiile corespunzătoare din fostul Cod civil privitoare la transcrierea unor acte juridice de drept civil - art. 818-819 privitoare la transcrierea donaţiilor, art. 1295 alin. (2) privitor la transcrierea vânzărilor im obiliare, art. 1394 privitor la cesiunea chiriilor, art. 1738-1745 referitoare la conservarea privilegiilor im obiliare, art. 1801-1802 pri­ vitoare la purga proprietăţilor grevate cu privilegii şi ipoteci şi art. 1816-1823 refe­ ritoare la publicitatea registrelor şi despre responsabilitatea grefierilor de la ju d e că ­ torii, însărcinaţi cu ţinerea registrelor. Spunem devenite inaplicabile, pentru că a fost instituit, din anul 1999, regim ul cărţilo r funciare cu caracter nedefinitiv, cu co n ­ secinţa efectuării operaţiunilor de publicitate im obiliară potrivit reglem entărilor cu­ prinse în Legea nr. 7/1996. 548. T ra n s c rie rile şi în s c rie rile . Publicitatea im obiliară întem eiată pe sistem ul transcripţiunilor şi al inscripţiunilor presupunea două feluri de înregistrări. Transcrie­ rea actelor de transm isiune a im obilelor se făcea în aşa-num itele registre de trans­ crieri şi consta în copierea integrală a actului prin care se transm itea dreptul de pro­ prietate asupra unui im obil ce constituia un drept principal sau stingea un astfel de drept real. [1) Pentru analiza acestui sistem , a se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. I, p. 223 şi urm.

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r reale im o b ilia re

445

Articolul 711 C. proc. civ. enum era actele care erau supuse transcrierii, precum şi pe cele care nu erau supuse acestei operaţiuni: succesiunile, partajul voluntar şi ju diciar etc., precum şi dobândirea unor drepturi reale prin fapte juridice, adică uzucapiunea şi accesiunea. T ranscrierea se făcea în ordine cronologică. Practic, „registrele de transcripţiuni” constau în m ape în care se depuneau co p ii după ac­ tele m enţionate, în ordinea efectuării lor. înscrierile constau în consem narea sau reproducerea unor părţi sau clauze din acte ju ridice privitoare, cu unele excepţii, la privilegii im obiliare şi la ipoteci. 549. E fectele transcrierii. Efectul esenţial al transcrierii era acela de a face opozabil actul ju ridic transcris terţelor persoane, în tim p ce între părţi şi succesorii lor actul ju ridic producea efecte indiferent dacă era sau nu transcris. Mai mult, noţiunea de terţ în această m aterie avea un înţeles foarte precis, în sensul că lipsa transcrierii putea fi invocată num ai de acea persoană care dobândise ea însăşi un drept real, de la acelaşi autor, cu privire la acelaşi bun im obil; actul de dobândire a dreptului real era supus transcrierii, iar form alitatea acestuia fusese îndeplinită de către cel care se opunea actului. Aşadar, se aplica principiul cunoscut qui p rio r tem pore, p o tio r iure. A cest sistem se num ea sistem ul p u b licităţii personale, pentru că evidenţa înstrăinărilor im obiliare şi a constituirii de drepturi reale im obiliare se făcea pe persoane, nu pe im obile, ceea ce îl făcea incom plet, pentru că nu toate transm isiunile im obiliare erau su­ puse acestei operaţiuni şi, în plus, nu garanta dreptul transm is, pentru că tran scrie­ rea nu presupunea verificarea legalităţii şi a valabilităţii actului prezentat de părţi[1].

§2. Sistemul de publicitate bazat pe cartea funciară[2] 550. C aracterizare generală. O caracteristică principală a sistem ului de publici­ tate im obiliară bazat pe cărţile funciare era aceea că evidenţa se ţinea nu pe proprietari, c i pe im obile, fiecare im obil avându-şi cartea sa funciară, în care sunt trecute toate actele translative sau constitutive de drepturi. A şa fiind, acest sistem de publicitate era denum it ca fiind acela al unei p u b licită ţi reale (de la res). în acest fel, se adm itea că se putea cunoaşte, cu putere probantă absolută, situaţia juridică a im obilului. T oate drepturile reale reglem entate de legislaţia noastră civilă form au obiect de înscrieri funciare (art. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938). C ărţile funciare erau întocm ite şi num erotate pe localităţi. Dacă o com ună avea mai m ulte sate, fiecare sat avea cartea sa funciară, ca localitate. D upă ce o vrem e au fost ţinute de fostele notariate de stat, ulterior ele au trecut la judecătoriile com petente teritorial. C artea funciară propriu-zisă era alcătuită dintr-un titlu şi trei părţi sau foi.

m A se vedea C. S tă te s c u , C. BÎr san , op. cit., p. 306. [2! Pentru o prezentare a acestui sistem , a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 338 şi urm., precum şi lucrările acolo citate; a se vedea, de asem enea, M. N ic o lae , op. cit., p. 321 şi urm.

446

D re p tu rile re ale p rin cip a le

Titlul că rţii funciare cuprindea: num ărul ei şi denum irea com unei, a oraşului sau a m unicipiului în care este situat im obilul. Partea / cuprindea descrierea im obilului, cu elem entele sale com ponente. Partea II, denum ită şi foaia de proprietate, cuprindea înscrierile privitoare la dreptul de proprietate asupra im obilului. T ot aici se notau diferite fapte juridice, ca m inoritatea, interdicţia, curatela persoanei titulare, precum şi diferite drepturi şi obligaţii de care se bucură sau este ţinut titularul, cum ar fi condiţii care afectează proprietatea, acţiuni (rezoluţiuni, nulitate etc.). în Partea III - înscrierile privitoare la sarcini, se înscriau drepturile reale care grevează im obilul, dreptul de superficie, uzufruct, uz, ipoteci etc.; la fel contractele care afectează fondul funciar etc. înscrierile în cartea funciară erau de trei feluri: a) intabularea, adică înscrierea prin care se străm uta, se constftuia, se greva, se restrângea ori se stingea un drept real; b) înscrierea provizorie (prenotarea), care consta într-o înscriere im perfectă, condiţionată de justificarea ei. Atunci când era vorba de dobândirea, m odificarea sau stingerea unui drept supus intabulării, pentru care înscrisul original nu întrunea condiţiile de intabulare, se încuviinţa o asem enea intabulare provizorie, pentru a beneficia de prioritatea înscrierii. înscrierea era condiţionată de justificarea ei ulte­ rioară (art. 48); c) notarea, care consta în înscrierea unor drepturi personale, fapte sau acte ju ridice care aveau legătură cu drepturile înscrise în cartea funciară (incapacitatea titularului, curatela, interdicţia înstrăinării, contractul de locaţiune etc.) (art. 81 din Decretul-lege nr. 115/1938). înscrierile neîntem eiate se puteau înlătura printr-o acţiune în rectificarea înscrie­ r ii.

551. Principiile publicităţii imobiliare în sistemul cărţilor funciare. U rm ă­ toarele principii au stat la baza acestui sistem de publicitate im obiliară: a) p rin cip iu l p u b licităţii integrale, potrivit căruia toate actele şi faptele juridice şi chiar acţiunile care priveau bunurile nem işcătoare trebuie aduse la cunoştinţa publică prin înscriere; b) prin cip iu l p u b licităţii absolute, potrivit căruia drepturile reale im obiliare nu se puteau străm uta, nu num ai faţă de terţi, dar chiar şi în raporturile dintre părţi, decât dacă s-a efectuat intabularea. Acordul de voinţă era necesar, dar nu suficient pen­ tru a transfera proprietatea, chiar în raporturile dintre părţi. Intabularea avea, aşa­ dar, un efect constitutiv de drept real (art. 17 din D ecretul-lege nr. 115/1938). N u­ mai în caz de dobândire prin succesiune, accesiune, vânzare silită şi expropriere, dobândirea opera independent de înscriere. Şi în aceste cazuri, spre a putea tran s­ fera m ai departe dreptul, dobânditorul trebuia mai întâi să îl intabuleze (art. 26); c) prin cip iu l legalităţii, potrivit căruia funcţionarul de stat era obligat ca, înainte de a face înscrierea, să verifice legalitatea titlului ce se înregistrează (art. 43, art. 44);

m Cu privire la această acţiune, a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 353 şi urm.; M. N ic o lae , op. cit., voi. I, p. 424 şi urm.

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

447

d) prin cip iu l oficialităţii, potrivit căruia funcţionarul care făcea înscrierea nu se putea sprijini decât pe cererea şi actele ce o însoţesc. Cererea, odată înregistrată, nu mai putea fi com pletată cu înscrisuri noi; e) p rin cip iu l priorităţii, conform cu care înscrierea se făcea în ordinea înre gistră­ rii cererilor la judecătorie, ordine care conferea şi rangul înscrierii; f) prin cip iu l relativităţii, care însem na că înscrierea unui drept se putea face num ai îm potriva celui care, la înregistrarea cererii, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urm a a fi făcută; înscrierea putea fi făcută, de asem enea, îm potriva celui care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă am ândouă înscrierile se cereau deodată (art. 19); g) p rin cip iu l forţei proban te a înscrierii, potrivit căruia terţul care, întem eindu-se pe cuprinsul cărţii funciare, dobândea, cu bună-credinţă şi cu titlu oneros, un drept real înscris în cartea funciară nu mai putea fi evins din cauza viciilor pe care le avea titlul autorului său. Dreptul real înscris în cartea funciară se prezum a a fi exact (art. 32 şi art. 33).

552. Acţiunea în prestaţie tabulară. Am arătat că înscrierile în cartea funciară aveau efect constitutiv de drept pentru înseşi părţile actului ju ridic supus acestei operaţiuni şi, în acelaşi tim p, făceau actul opozabil terţilor. De aceea, potrivit art. 22-23 din D ecretul-lege nr. 115/1938, cel care se obliga­ se la constituirea, transm iterea sau m odificarea unui drept real im obiliar era obligat să predea înscrisurile necesare pentru intabularea dreptului în cartea funciară, iar, în m ăsura în care era vorba despre stingerea unui asem enea drept, era ţinut să predea actele necesare pentru radierea lui. în cazul în care refuza să îşi îndepli­ nească această obligaţie, persoana îndreptăţită se putea adresa instan ţe i de ju ­ decată cu o acţiune în prestaţie tabulară, pentru ca aceasta să dispună, prin hotă­ râre, intabularea sau, după caz, radierea dreptului acolo înscris. Practica ju decătorească a recunoscut posibilitatea introducerii acţiunii în presta­ ţie tabulară şi îm potriva terţului dobânditor înscris în cartea funciară, cu îndeplinirea urm ătoarelor condiţii: a) cel care cerea prestaţia tabulară să fi fost în stăpânirea im obilului la data când terţul dobânditor a contractat; b) actul ju ridic în tem eiul căruia se cerea prestaţia tabulară să aibă dată certă şi să fi fost încheiat an te rio r actului pe baza căruia terţul şi-a înscris dreptul în cartea funciară; c) terţul înscris în cartea funciară să fi dobândit dreptul cu titlu gratuit sau să fi fost de rea-credinţă. Dacă el dobândise dreptul cu titlu oneros şi cu bună-credinţă, acţiunea în pres­ taţie tabulară avea a fi respinsă111.1

[1) A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 400/1978, în C.D. 1978, p. 19; a se vedea L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 351.

4 48

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

Secţiunea a 3-a. Publicitatea imobiliară în sistemul Legii nr. 7/1996 553. Precizări preliminare. Prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii im obiliare, republicată, cu m odificările ulterioare, s-a urm ărit introducerea unui sis­ tem de publicitate unic pentru întreaga ţară, destinat a înlocui toate sistem ele exis­ tente până la com pleta ei aplicare111. în fapt, practic, printr-o discutabilă, dar eficien­ tă interpretare a dispoziţiilor legii, M inisterul Justiţiei a generalizat aplicarea noului sistem pentru întreaga ţa ră [2]. întreaga publicitate funciară va fi realizată pe baza cada strului ş i a că rţii funcia­ re, ca sistem u n ita r ş i obligatoriu de evidenţă tehnică, econom ică ş i juridică , de im portanţă naţională, a tutu ror im obile lor de pe întregul teritoriu a l ţă rii (art. 1). Legea este structurată în trei titluri. Titlul I, intitulat „R e g im u l gen era l a l cadastrului şi p u b licită ţii im obiliarei’, cuprinde dispoziţii privitoare la cadastru, care se organizează la nivelul unităţilor adm inistrativ-teritoriale, pe sectoare cadastrale, acesta reprezentând o unitate de suprafaţă delim itată de elem ente liniare stabile în tim p, precum şosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc. [art. 2 alin. (1)]. De asem enea, Titlul I conţine norm ele privitoare la organizarea activităţii de cadastru, precum şi la organizarea lucrărilor de înre gistra­ re sistem atică în cadastru şi în cartea funciară. Titlul II, care se intitulează „P ublicitatea im obiliară', reglem entează evidenţa cadastral-juridică şi procedura de înscriere în cartea funciară. Titlul III conţine dispoziţii tranzitorii, sancţiuni ş i dispoziţii finale şi se referă la docum entele de finalizare a lucrărilor de cadastru şi de carte funciară, faptele care constituie contravenţii şi infracţiuni în m aterie, precum şi la punerea în aplicare a legii, încetarea efectelor şi abrogarea unor acte norm ative. R eglem entările legii se com pletează cu cele ale R e gula m en tului de avizare, recepţie ş i înscriere în evidenţele de cadastru ş i carte fu n c ia râ 3] şi cu cele cuprinse [1] Cu privire la noile cărţi funciare, a se vedea, în special, I. A l b u , N oile că rţi funciare, Ed. Lum ina Lex, Bucureşti, 1997; M. Io n e s c u , P rincipiile de bază ale p u b licită ţii im obiliare ş i ale n o u lu i sistem de publicita te ado p ta t prin Legea nr. 7/1996, în D reptul nr. 6/1997, p. 3545; E. C h e lar u , op. cit., p. 331 şi urm .; L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 356 şi urm .; a se ve­ dea, în special, cercetarea m onografică în m aterie realizată de M. N icolae în volum ul II al Tratatului de p u b licita te im obiliară, precit.; de asem enea, a se vedea D.-M. C o s m a , C artea funciară. P rocedura de lucru. O rganizarea b iro u rilo r teritoriale, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2007; A. Rusu, Publicitatea im obiliară. C ărţile funciare. Practică judiciară, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2006. [21 în acelaşi sens, a se vedea V. S t o ic a , op. cit. (2009), p. 422, nota nr. 15. l3) A p robat prin O rdinul directorului general al A .N .C .P.I. nr. 700 din 9 iulie 2014 (M. Of. nr. 571 şi nr. 571 bis din 31 iulie 2014). M enţionăm că prin O rdinul nr. 700/2014 au fost abrogate: O rdinul directorului general al A.N .C .P.I. nr. 633/2006 pentru aprobarea R egula­ m entului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate im obiliară, O rd i­ nul directorului general al A.N .C .P .I. nr. 634/2006 pentru aprobarea R egulam entului privind conţinutul, m odul de întocm ire şi recepţie a docum entaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, O rdinul directorului general al A.N .C .P.I. nr. 108/2010 privind aprobarea R egulam entului de avizare, verificare şi recepţie a lucrărilor de specialitate din dom eniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei, al fotogram m etriei şi al cartografiei şi O rdinul di­ rectorului general al A.N .C .P.I. nr. 186/2009 privind stabilirea term enelor de prestare a ser-

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

449

în O rdinul m inistrului justiţiei nr. 1330/C din 25 iunie 1999 privitor la înfiinţarea căr­ ţilo r funciare cu caracter nedefinitiv111, precum şi norm ele em ise, pe baza legii, de organele de specialitate în dom eniu, respectiv A genţia N aţională de C adastru şi P ublicitate Im obiliară şi organism ul căruia aceasta îi succede, respectiv fostul O fi­ ciu N aţional de C adastru, G eodezie şi C a rtografie121.

554. Scopurile cadastrului. Mai întâi, trebuie precizat că, în sistem ul de evi­ denţă funciară întem eiat pe Legea nr. 7/1996, dacă iniţial entităţile sale de bază erau parcela, construcţia şi proprietarul [fostul art. 1 alin. (2), apoi fostul art. 1 alin. (6)], în prezent, potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013, entităţile de bază ale acestui sistem sunt im obilu l ş i proprietarul. în al doilea rând, deşi iniţial legea definea noţiunea de im obil ca reprezentând una sau mai m ulte parcele alăturate, cu sau fără construcţii, care aparţin aceluiaşi proprietar [fostul art. 1 alin. (3)], în prezent, prin im obil, în sensul legii, se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi adm inistrativ-teritoriale, aparţinând unuia sau mai m ultor proprietari, care se identifică printr-un num ăr cadastral unic [art. 1 alin. (5)]. Aşadar, întreg sistem ul de evidenţă funciară a căpătat o puternică trăsătură reală131, pentru că entitatea sa de bază este im obilul. Prin sistem ul integrat de cadastru şi carte funciară, la nivelul fiecărei unităţi adm inistrativ-teritoriale - com ună, oraş, m unicipiu, ju deţ - şi la nivelul întregii ţări, se realizează [art. 2 alin. (2) din lege]: a) identificarea, descrierea şi înregistrarea în docum entele cadastrale a im obile­ lor prin natura lor, m ăsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cada stra­ le, precum şi stocarea datelor pe suporturi inform atice; b) identificarea şi înregistrarea proprietarilor, a altor deţinători legali de im obile şi a posesorilor; c) furnizarea datelor necesare sistem ului de im pozite şi taxe pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de instituţiile abilitate; d) publicitatea im obiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale im obiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror raporturi juridice supuse publicităţii, referitoare la im obile. Activitatea de cadastru şi carte funciară este organizată şi condusă de un organ adm inistrativ central de specialitate, anum e Agenţia Naţională de C adastru ş i Publi­ citate Imobiliară, ca instituţie publică, având personalitate juridică, aflată în subordinea M inisterului Dezvoltării Regionale şi Adm inistraţiei Publice141 [art. 3 alin. (1) din viciilor furnizate de A g enţia N aţională de C adastru şi Publicitate Im obiliară şi unităţile sale subordonate. [1) N epublicat. [2] A se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 87-88. 131 Pe planul efectelor înscrierilor, legiuitorul nu a m ers până la capăt cu consecinţele publicităţii pe im obile, nici în redactarea iniţială şi nici prin m odificările aduse în m aterie prin Legea nr. 247/2005; a se vedea intra, nr. 565. 141 Potrivit art. 7 alin. (1) din O .U.G . nr. 11/2014, „A genţia N aţională de C adastru şi Publi­ citate Im obiliară, instituţie publică cu personalitate juridică, trece din subordinea G uvernului şi din coordonarea secretarului general al G uvernului în subordinea M inisterului Dezvoltării R egionale şi A d m inistraţiei Publice” .

450

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

Legea nr. 7/1996, republicată]; la nivelul fiecărui judeţ şi al m unicipiului Bucureşti au fost înfiinţate oficii teritoriale de cadastru şi publicitate im obiliară, iar la nivelul fiecărei circum scripţii judecătoreşti funcţionează cel puţin un birou teritorial de cadastru şi publicitate im obiliară, am bele categorii fiind subordonate ierarhic. 555. Funcţiile cadastrului. Potrivit art. 10 din Legea nr. 7/1996, republicată, cadastrul îndeplineşte trei funcţii: tehnică, econom ică şi juridică. Funcţia tehnică a cadastrului se realizează prin determ inarea, pe bază de m ă­ surători, a poziţiei lim itelor dintre im obilele învecinate. Lucrările de m ăsurători se execută prin orice m etodă grafică, num erică, fotogram m etrică sau com binate, iar docum entaţiile cadastrale determ ină suprafaţa tere nurilo r şi construcţiilor, rezultată din m ăsurători [art. 10 alin. (1) şi (2)]. Funcţia econom ică a cadastrului constă în evidenţierea elem e nte lor tehnice necesare sta b ilirii valorilor im pozabile ale im obilelor sau, după caz, a im pozitelor ori taxelo r pentru aceste im obile, iar funcţia ju rid ică se realizează prin identificarea proprietarilor, respectiv a po se so rilo r im obilelor şi prin înscrierea acestora în e vi­ denţele cadastrale, în scopul înscrierii în cartea funciară [art. 10 alin. (3) şi (4)]. De asem enea, art. 12 din Legea nr. 7/1996 dispune, printre altele, că docum en­ tele tehnice ale cadastrului se întocm esc pen tru fiecare se cto r cada stral şi eviden­ ţiază situaţia de fapt constatată de com isia care a desfăşurat lucrările de cadastru şi constituie tem eiul înregistrării din oficiu a im obilelor în evidenţele de cadastru şi în cartea funciară; aceste docum ente sunt: a) planul cadastral; b) registrul cadastral al im obilelor; c) opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate, al posesorilor şi al altor deţinători. Acelaşi text precizează că autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale au obligaţia de a pune la dispoziţia A genţiei N aţionale de C adastru şi Publicitate Im o­ biliară, gratuit, datele, inform aţiile şi copiile certificate ale docum entelor referitoare la sistem ele inform aţionale specifice dom eniilor proprii de activitate, pentru lucrările sistem atice de cadastru, în vederea înscrierii în cartea funciară.

556. Organizarea evidenţei cadastral-juridice. P ublicitatea im obiliară este întem eiată pe sistem ul de evidenţă a cadastrului şi are ca obiect înscrierea în cartea funciară a a cte lo r şi a faptelor ju rid ice referitoare la im obilele din acee aşi unitate adm inistrativ-teritorială, în scopul transm iterii sau constituirii de drepturi reale im obiliare ori, după caz, al opozabilităţii faţă de terţi a acestor înscrieri [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată]; ea se realizează de către birourile de cadastru şi publicitate im obiliară, pentru im obilele situate în raza de activitate a acestora [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată]. Prin im o b ilm sensul Legii nr. 7/1996 se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi adm inistrativ-teritoriale, aparţinând unuia sau mai m ultor proprietari, care se identifică printr-un nu m ă r cada stral unic [art. 1 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată]. C ât priveşte cărţile funciare, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dispune că acestea sunt întocm ite şi num erotate pe teritoriul adm inistrativ al fiecărei localităţi; ele alcătuiesc, îm preună, registrul cadastral de publicitate im obiliară a l unui a se ­

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

451

m enea teritoriu; acest registru se va ţine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat im obilul respectiv. El se întregeşte cu registrul de intrare, cu planul cadastral, cu registrul cadastral al im o­ bilelor şi va indica num ărul cadastral a l im obile lor şi num ărul de ordine al cărţilor funciare în care se înscriu, cu un index alfabetic al proprietarilor şi cu o m apă în care sunt păstrate cererile de înscriere, îm preună cu un exem plar al înscrisurilor constatatoare privind toate actele şi faptele juridice supuse înscrierii [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată]. A ctivitatea de publicitate im obiliară desfăşurată în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratorii de carte funciară, num iţi, ca urm are a unui concurs, de directorul general al Agenţiei N aţionale de C adastru şi Publicitate Im obiliară; în cadrul acestor oficii lucrează şi asistenţi-registratori, ca personal de execuţie, ei efectuând înscrisurile în cartea funciară în baza dispoziţiilor date de registratori; de asem enea, asistenţii-registratori eliberează extrasele de carte funciară şi certifica­ tele de sarcini şi îndeplinesc şi alte atribuţii stabilite prin reglem entări specifice [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013].

557. Cuprinsul cărţilor funciare. E videnţa cadastral-juridică instituită prin Le­ gea nr. 7/1996 este realizată a tât pe im obile, cât şi pe persoane. C artea funciară propriu-zisă are un conţinut foarte asem ănător cu cel reglem entat prin D ecretullege nr. 115/1938. Potrivit art. 23 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013, cartea funciară este alcătuită dintr-un titlu şi trei cărţi. Titlul cuprinde num ărul cărţii funciare şi num ele localităţii în care este situat im obilul. Partea I priveşte descrierea im obilului, care va cuprinde: a) num ărul de ordine şi cel cadastral al im obilului; b) suprafaţa im obilului, reieşită din m ăsurători cadastrale, destinaţia, categoriile de folosinţă şi, după caz, construcţiile. S coaterea definitivă şi tem porară din circui­ tul agricol a im obilelor situate în intravilanul aprobat potrivit legii se face prin auto­ rizaţia de construire. C onţinutul docum entaţiilor de scoatere definitivă/tem porară din circuitul agricol, precum şi schim barea categoriei de folosinţă a im obilelor situa­ te în intravilan se stabilesc prin regulam ent aprobat prin ordin cu caracter norm ativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I. S coaterea definitivă/tem porară din circuitul agricol şi schim ba­ rea categoriei de folosinţă a im obilelor situate în extravilan se stabilesc prin regu­ lam ent aprobat prin ordin com un al m inistrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I; c) planul im obilului cu descrierea acestuia constituie anexa la partea I a cărţii funciare, întocm ită conform regulam entului aprobat prin ordin cu caracter norm ativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în M onitorul O ficial al Rom âniei, Partea I. Partea a ll-a este cea referitoare la înscrierile privin d dreptul de proprietate şi alte drepturi reale şi cuprinde: a) num ele proprietarului; b) actul sau faptul ju ridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum şi m enţionarea înscrisului pe care se întem eiază acest drept;

4 52

D re p tu rile re ale p rin cip a le

XI. P j c

c) străm utările proprietăţii; d) dreptul de adm inistrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă cu titlu gratuit, corespunzătoare proprietăţii publice; e) servituţile constituite în folosul im obilului; f) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi ac­ ţiunile privitoare la proprietate; g) recepţia propunerii de dezm em brare ori de com asare şi respingerea aces­ teia, respingerea cererii de recepţie şi/sau de înscriere, în cazul im obilelor cu carte funciară deschisă; h) obligaţii de a nu face; interdicţiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezm em ­ brare, com asare, construire, dem olare, restructurare şi am enajare; i) clauza de inalienabilitate a im obilului, potrivit art. 628 alin. (2) NCC, şi clauza de insesizabilitate, potrivit art. 2329 alin. (3) NCC; j) orice m odificări, îndreptări sau însem nări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a ll-a a cărţii funciare, cu privire la înscrierile făcute. Partea a lll-a este cea referitoare la înscrierile privind dezm em brăm intele drep­ tului de proprietate, drepturile reale de garanţie ş i sarcin i şi cuprinde: a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitaţie, servituţile în sarcina fondului aser­ vit, ipoteca şi privilegiile im obiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de creanţă; b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi a c­ ţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; c) sechestrul, urm ărirea im obilului sau a veniturilor sale; d) orice m odificări, îndreptări sau însem nări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. A brogarea fostului art. 41 din Legea nr. 7/1996 făcută prin art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, text care era consacrat posibilităţii cercetării cuprinsului cărţii funciare, sem nifică faptul că, privitor la aceasta, au a fi aplicate dispoziţiile art. 883 NCC, care au acelaşi obiect de reglem entare. Potrivit acestui text, orice persoană, fără a fi ţinută să ju stifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciară, precum şi celelalte docum ente cu care aceasta se întregeşte, potrivit legii; la cerere, se vor elibera extrase sau copii certificate conform cu exem plarul original aflat în arhivă; nim eni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunei înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru şi publicitate im obiliară.

559. Un p rim p r nc definit în lite rate'a r o potrivit căreia în c a " num ite şi d re p te ' a t turile de creastă, *ac*t înscrise în canea : Principiul puc e te r a) potrivit a r 25 a r funciare sunt ■‘s r 's e cât şi actele ş *ac*e a narea în scris- - te : proprietăţii, s e '. *_* e personale sau a*e a o m intele p ro p rie tă ţi se: b) art. 24 a " 3 ci turi reale asceta _ - j autentic notarial s a . a funcţie î r = o " ă _ a a * em is de a u to n tă tie a a care s -a - c o rs t~ _ ' z r nr. 71/201 * a*ăta că im obiliar se ‘-s e re di privire a d o c ă ro *b e s c) foste a " 2z a e r tate şi ce e ace a rs e n j funciară, c â rc c r c v r dar ele se vor * s r r e d isp o ziţe a s - c 'a :* r dobândite ce sta* t n r efectul leg s a - c — □ d) în s fâ rş : eoea o juridice privitoare a r s au legătură cu ~ ; r a terţe persoane *:-•=-j =

558. Principiile noilor cărţi fu n ciare111. R egim ul juridic al publicităţii im obiliare bazat pe noile cărţi funciare reglem entate de Legea nr. 7/1996 se înte m eiază pe mai m ulte principii. Facem precizarea că unele dintre acestea rezultă din textele corespunzătoare din Legea nr. 7/1996, în form a republicată în anul 2006, abrogate prin art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011, dar care, aşa cum am arătat mai sus, ultraactivează, în condiţiile prevăzute de norm ele tranzitorii cuprinse în art. 56 din Legea nr. 71/2011. 1

560. Un al d c ea r regulă în teme - ta e a îm potriva celu cz'E a a fi înscris în c a "e a *. fă cu td 3]. \ ntr-aaewâ* x x că înscrierea un- c*ec* a) îm potriva ce - ca tului asupra căru a ~sc

[1] Cu privire la aceste principii, a se vedea M. Io n e s c u , Ioc . cit., p. 35-45; M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 182 şi urm .; L. P o p , L.M. H a r o s a , op. cit., p. 364 şi urm.

[1] A se vedea f.' \ . [2! Ibidem. [3] A se vedea W V c a

X I. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

453

559. Un prim principiu este acela al publicităţii integrale a cărţilor funciare, definit în literatura noastră ju ridică de specialitate ca reprezentând acea regulă potrivit căreia în cartea funciară au a fi înscrise toate drepturile reale im obiliare, num ite şi drepturi tabulare, precum şi, în cazurile anum e prevăzute de lege, drep­ turile de creanţă, faptele sau alte raporturi juridice care au legătură cu im obilele înscrise în cartea funcia ră111. Principiul publicităţii integrale este ilustrat prin urm ătoarele elem ente*121: a) potrivit art. 23 din lege, în form a sa actuală, în partea a ll-a şi a lll-a ale cărţii funciare sunt înscrise, aşa după cum am arătat mai sus, atât num ele proprietarului, cât şi actele şi faptele juridice care constituie titlul dreptului de proprietate, m enţio­ narea înscrisului pe care se întem eiază acest drept, precum şi transm isiunile proprietăţii, servituţile constituite în folosul proprietăţii, faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, acţiunile privitoare la proprietate, dezm em brăm intele proprietăţii, sechestrul etc.; b) art. 24 alin. (3) dispune în prezent că dreptul de proprietate şi celelalte drep­ turi reale asupra unui im obil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de m oştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în Rom ânia, a hotărârii judecătoreşti răm ase definitivă sau pe baza unui act em is de autorităţile adm inistrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transm is în mod valabil, iar fostul art. 21, abrogat prin Legea nr. 71/2011, arăta că m odificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real im obiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor aplicabile cu privire la dobândirea şi stingerea drepturilor reale; c) fostul art. 26, abrogat prin Legea nr. 71/2011, prevedea că dreptul de proprie­ tate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscriere în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită sau uzucapiune, dar ele se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să îşi exercite atributul dispoziţiei asupra lor; în aceleaşi condiţii sunt opozabile faţă de terţi drepturile reale dobândite de stat prin expropriere, respectiv de stat şi de orice persoană prin efectul legii sau prin hotărâre judecătorească; d) în sfârşit, legea prevedea posibilitatea înscrierii, la cerere, a actelor şi faptelor juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea persoanelor, care au legătură cu im obilele înscrise în cartea funciară, „cu efect de opozabilitate pentru terţe persoane” (fostul art. 38 din Legea nr. 7/1996, abrogat prin Legea nr. 71/2011).

560. Un al doilea principiu este acela al relativităţii înscrierii, definit ca acea regulă în tem eiul căreia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face num ai îm potriva celui care, la data înregistrării cererii, este înscris sau, după caz, urm ează a fi înscris în cartea funciară ca titular a l dreptului asupra căruia înscrierea va fi fă cu td 3]. într-adevăr, fostul art. 22 din lege, abrogat prin Legea nr. 71/2011, dispunea că înscrierea unui drept se poate face numai: a) îm potriva celui care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al drep­ tului asupra căruia înscrierea urm ează a fi făcută; [1) A se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 183. 121 Ibidem . [3) A se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 188.

454

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

b) îm potriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă am ân­ două înscrierile se fac deodată. în cazul în care dreptul real asupra unui im obil a fost înstrăinat succesiv mai m ultor persoane, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urm ă îndreptăţit putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dacă dovedeşte prin înscrisuri originale întreg şirul actelor juridice pe care se întem eiază înscrierile (fostul art. 23, abrogat prin Legea nr. 71/2011). Totuşi, potrivit fostului art. 24 din lege, şi el abrogat, înscrierile întem eiate pe obligaţiile defunctului, titular al dreptului tabular, se puteau face, în principiu, ş i d u ­ p ă înscrierea dreptului m o şte n ito ru lu i^.

561. Un al treilea principiu este acela al legalităţii înscrierilor în cartea fun­ ciară. într-adevăr, publicitatea im obiliară prin cărţile funciare a re f în esenţă, ca scop asigurarea exactităţii, corectitudinii şi certitudinii înscrierilor efectuate în aceste instrum ente tehnico-juridice de evidenţă cadastrală. în literatura ju ridică de specialitate se deosebeşte între legalitatea form ală, potrivit cu care registratorul de carte funciară nu poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor ju ridice anum e prevăzute de lege ca fiind supuse acestei operaţiuni juridice sau, după caz, per­ m ise şi nu se poate întem eia decât pe cererea ce îi este adresată de cel interesat şi actele ei însoţitoare, şi legalitatea m aterială, care sem nifică cerinţa ca registrato­ rul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile de fond şi de form ă im puse de lege pentru înscrierea dreptului său şi, pe de altă parte, dacă în însuşi cuprinsul cărţii funciare nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii*121. Principiul legalităţii se degajă şi din întreaga procedură a înscrierilor în cartea funciară. într-adevăr, Legea nr. 7/1996 dispune că, verificând întrunirea tuturor acestor cerinţe, registratorul va adm ite cererea şi va dispune intabularea sau înscrierea provizorie, după caz, p rin încheiere. Dacă el constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întruneşte condiţiile legale, urm ează a o respinge, p rin încheiere m otivată (art. 30 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013). încheie­ rea se com unică celui care a cerut înscrierea ori radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit m enţiunilor din cartea funciară, cu privire la im obilul în cauză, în term en de 15 zile de la pronunţarea ei, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Persoanele interesate sau notarul public pot form ula cerere de reexam inare a încheierii de adm itere sau de respinge­ re, în term en de 15 zile de la com unicare, cerere ce se soluţionează în term en de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat im obilul. îm potriva acestei încheieri se poate form ula plân­ gere, în term en de 15 zile de la com unicare, care se depune la biroul teritorial şi se înscrie din oficiu în cartea funciară; oficiul teritorial este obligat să înainteze plân­ gerea ju decătoriei în a cărei rază de com petenţă teritorială se află im obilul, însoţită de dosarul încheierii şi de copia cărţii funciare. Plângerea îm potriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la ju decătoria în a cărei 111 Cu privire la analiza detaliată a conţinutului norm elor subsum ate acestui principiu, a se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 189 şi urm. 121 Idem, p. 202.

X I. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

455

rază de com petenţă teritorială se află im obilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial com unicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară. H otărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată num ai cu apel, iar hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în cauză se com unică, din oficiu, biroului teritorial de carte funciară de către instanţa care s-a pronunţat ultim a asupra fondului. Legea precizează că înscrierea făcută pe tem eiul unei hotărâri judecătoreşti îşi va produce efectele de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul teritorial, iar în cazul respingerii plângerii celui interesat prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu (art. 31 )m .

562. Un al patrulea principiu este acela al oficialităţii înscrierii,.care sem ni­ fică obligaţia notarului public ce a întocm it un act prin care se transm ite, se m odifi­ că, se constituie sau se stinge un drept real im obiliar de a cere, din oficiu, înscrie­ rea lui în cartea funciară la biroul teritorial în a cărui rază de activitate este situat im obilul. Legea im pune a se face m enţiune expresă despre executarea acestei obligaţii chiar în cuprinsul actului sau, după caz, în cuprinsul certificatului de m oş­ tenitor. De asem enea, la autentificarea actelor prin care se transm ite, se constituie sau se m odifică un drept real im obiliar, notarul public trebuie să solicite extras de carte funciară p e n tru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. La autentifi­ carea actelor notariale prin care se stinge un drept real im obiliar, precum şi în cadrul procedurii succesorale, pentru im obilele înscrise în cartea funciară se va solicita extras de carte funciară p e n tru inform are. Extrasul de carte funciară pentru autentificare este valabil 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii şi în baza lui notarul public poate efectua toate operaţiunile notariale necesare întocm irii actului în vederea căruia acesta a fost solicitat. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul. V alabilitatea extrasului încetează, prin îm plinirea term enului, la m om entul înre gis­ trării cererii de înscriere a actului notarial pentru care acesta a fost eliberat sau la cererea notarului public care a solicitat extrasul. C ererile depuse în perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare cu privire la im obilul pentru care acesta a fost eliberat se soluţionează după expirarea term enului de valabilitate a extrasului, în ordinea şi cu procedura prevăzute de lege [art. 35 alin. (1)-(4) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013]. De asem enea, instanţa de ju decată va transm ite, în term en de 3 zile, hotărârea răm asă definitivă, constitutivă sau declarativă asupra unui drept real im obiliar, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află im obilul. De altfel, instanţa ju d e ­ cătorească nu poate trece la dezbaterea pe fond a unei acţiuni privind desfiinţarea actului ju ridic supus înscrierii, dacă acesta nu a fost înscris, în prealabil, pentru inform are, în cartea funciară [art. 35 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 7/1996, republica­ tă în 2013]. [1) Form a actuală a alin. (5), (6) şi (8) ale art. 31 [fostele alin. (3), (4) şi (6) ale art. 50 înainte de republicarea din 2013] a fost dată prin art. 26 din Legea nr. 76/2012 pentru pu­ nerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 365 din 30 m ai 2012).

4 56

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

563. Un al cincilea principiu al publicităţii pe baza Legii nr. 7/1996 este acela al opo zabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale în scrise în cartea fu n cia­ ră. în redactarea sa iniţială, Legea nr. 7/1996 nu a preluat sistem ul publicităţii reale reglem entat în ţara noastră de D ecretul-lege nr. 115/1938, aplicabil în regiunile unde exista evidenţa cadastrală bazată pe cărţile funciare, ci a preferat să reţină sistem ul publicităţii personale; înscrierile în cartea funciară nu au efect constitutiv de drepturi, ci num ai de a face opozabilă terţilor înscrierea dobândirii, m odificării sau stingerii drepturilor reale im obiliare. într-adevăr, potrivit fostului art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, abrogat prin Legea nr. 71/2011, înscrierile în cartea funciară îşi p roduc efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor, iar fostul art. 26 reglem enta cazurile în care drepturile reale erau opozabile terţilor fără înscriere în cartea funciară, anum e când ele provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune, cu pre­ cizarea că aceste drepturi trebuiau să fie înscrise, în prealabil, atunci când titularul voia să dispună de ele; în aceleaşi condiţii puteau fi opuse terţilor drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. C are este efectul efectuării înscrierilor în cartea funciară? R ăspunsul la această întrebare este dat prin coroborarea dispoziţiilor cuprinse în fostul art. 20 alin. (1) cu cele din fostul art. 25 din Legea nr. 7/1996. Astfel, potrivit fostului art. 20 alin. (1) (în form a dinainte de m odificarea prin Legea nr. 71/2011), dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui im obil se înscriu în cartea funciară p e baza actulu i prin care ele s-au constituit ori s-au transm is în m od valabil. La rândul său, fostul art. 25, abrogat prin Legea nr. 71/2011, dispunea că înscrierile în cartea funciară îşi vor p roduce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor, ordinea înregistrării cererilor va determ ina rangul înscrierilor. Dacă la biroul teritorial de carte funciară au fost depuse mai m ulte cereri de înscriere a drepturilor reale deodată, ele vor prim i provizoriu acelaşi rang, urm ând ca instanţa să decidă asupra rangului fiecăreia dintre ele[1]. Dacă obiectul cererilor de înscriere depuse deodată priveşte drepturi de ipotecă sau privilegii, ele vor p rim i a celaşi rang. Aşadar, între părţi efectul translativ sau constitutiv de drepturi reale se va produce ca în sistem ul de publicitate im obiliară bazat pe registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, adică la m om entul realizării acordului de voinţă ori la încheierea actului în form a a d validitatem im pusă de lege; înscrierea în cartea funciară este m enită să facă actu l opozabil te rţilo fî. De la regula opozabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale înscrise în cartea fu n ci­ ară pe baza actelor juridice prin care ele s-au constituit, au fost transm ise ori m odificate în mod valabil, fostul art. 26 din Legea nr. 7/1996, text abrogat prin Legea nr. 71/2011, prevedea o serie de excepţii, şi anum e: a) dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare

111 A se vedea şi dispoziţiile în m aterie cuprinse în art. 21 din R egulam entul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin O rdinul nr. 700/2014. [2] Pentru critica soluţiei legiuitorului în m aterie şi pentru m ultele ei nuanţări şi corelaţii cu alte dispoziţii legale, pertinente, a se vedea M. N ic o lae , op. cit., voi. II, p. 230 şi urm.

X I P jc

silită şi uzucac une □ a fi înscrise, î n p ^ e a a i b) în aceleaş c : _3 de terţi d re p tu ' e 'e aj prin expropriere sa_ : aceste m odun n_ rc* cartea funciară Potrivit foste - =•* efectul de opozac* tan a) suprafaţa :e^er asem enea aspecte b) restricţii acuse : priere sau prin prevedi lor şi alte asem enea a: 564. în s fâ rş it în forţei probante a îns< lege, abrogat p n r real în folosul u^e ce fost constituit sae d o c dacă un drept a fost ra De asem enea za nr. 71/2011, c u p r-s _ considera exact nu~< credinţă, pe tem e funciară. D o b â n a ttrcererii de înscriere a a se contestă cupr nse. prinsul cărţii func are ju ridică reală. 565. înscrierile în c reglem entat prin D ecrţ categorii de în scrie ' nu preluase aceasta î€ pentru înscrierea dre-a faptelor juridice referita lor titulare de d r e p t-' *j Prin m odificările az privinţa categoriilor ce folosită de Decrete - e: generică de „ în s c rie '' că înscrierile în canea * a) intabularea ce ar b) înscrierea p r e . z : [1] A se vedea G

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

457

silită şi uzucapiune; drepturile reale im obiliare dobândite în aceste m oduri au însă a fi înscrise, în prealabil, atunci când titularul înţelege a dispune de ele; b) în aceleaşi condiţii, adică fără înscriere în cartea funciară, sunt opozabile faţă de terţi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâre judecătorească; titularii drepturilor dobândite prin aceste m oduri nu pot dispune de ele decât după înscrierea lor, în prealabil, în cartea funciară. Potrivit fostului art. 32 din lege, de asem enea abrogat prin Legea nr. 71/2011, efectul de opozabilitate al înscrierilor în cartea funciară nu opera cu privire la: a) suprafaţa terenurilor, destinaţia, categoria de folosinţă, valoarea sau alte asem enea aspecte; b) restricţii aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate, expro­ priere sau prin prevederi legale privind protecţia ecologică, sistem atizarea localităţi­ lor şi alte asem enea aspecte.

564. în sfârşit, în materia noii publicităţi imobiliare operează principiul forţei probante a înscrierilor de drepturi reale. Astfel, potrivit fostului art. 30 din lege, abrogat prin Legea nr. 71/2011, dacă în cartea funciară a fost înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezum a că dreptul există, în folosul ei, dacă a fost constituit sau dobândit cu bună-credinţă, cât tim p nu se dovedea contrariul; dacă un drept a fost radiat din cartea funciară, se prezum a că a ce l d rept n u există. De asem enea, potrivit fostului art. 31 din lege, şi el abrogat prin Legea nr. 71/2011, cuprinsul cărţilor funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale, se considera e xact num ai în folosul acelei persoane care a dobândit, cu bunăcredinţă, pe tem eiul unui act ju ridic valabil încheiat, un drept real înscris în cartea funciară. Dobânditorul era considerat de bună-credinţă dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transm iţătorului şi din cu­ prinsul cărţii funciare nu reieşea vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia ju ridică reală.

565. înscrierile în cartea funciară[1]. Am arătat că în sistem ul de carte funciară reglem entat prin D ecretul-lege nr. 115/1938 existau, în redactarea sa iniţială, trei categorii de înscrieri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea. Legea nr. 7/1996 nu preluase această term inologie. Ea folosea noţiunea generică de înscriere, atât pentru înscrierea drepturilor reale im obiliare, cât şi pentru înscrierea actelor şi a faptelor juridice referitoare la drepturile personale, starea şi capacitatea persoane­ lor titulare de drepturi tabulare etc. Prin m odificările aduse Legii nr. 7/1996 de Legea nr. 247/2005, între altele, în privinţa categoriilor de înscrieri în cartea funciară a fost preluată term inologia folosită de D ecretul-lege nr. 115/1938, deşi legiuitorul continuă a folosi noţiunea generică de „înscrieri” . Astfel, fostul art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 dispunea că înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: a) intabularea, ce are ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilo r reale, sub condiţia justificării ulterioare; 111 A se vedea G. F lo r e sc u , înscrierile în cartea funciară, în Juridica nr. 1/2000, p. 10-15.

458

D re p tu rile reale p rin c ip a le

c) notarea, ce are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor ju ridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, a acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a m ăsurilor de indisponibilizare privitoare la im obilele înscrise în cartea funciară. în prezent, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2013, prevede că înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea. 566. Intabularea, în concepţia Legii nr. 7/1996, era acea înscriere ce avea ca obiect drepturi reale im obiliare care p roduc efecte im ediate ş i definitive, de la data înregistrării cererii de î n s c r ie r i. Aşa după cum am arătat m ai sus, potrivit fostului art. 20 din lege, în form a sa iniţială, erau supuse intabulării în cartea funciară, ca înscriere definitivă, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi realp asupra unui im obil; aceste drepturi se stingeau num ai prin înscrierea radierii lor din cartea fu n ­ ciară, cu consim ţăm ântul titularului dreptului, consim ţăm ânt ce nu se cerea dacă dreptul se stingea prin m oartea titularului său ori prin îm plinirea term enului arătat în înscriere. De asem enea, fostul art. 20 alin. (3) dispunea că hotărârea ju decăto­ rească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii adm inistrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă acestea sunt opozabile titularilor. R eam intim că nu erau supuse intabulării drepturile care provin din succesiune, accesiune, vânzare silită, uzucapiune, drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâre ju decătorească, drepturi opozabile terţilor şi fără înscrierea lor în cartea funciară, num ai că titularul lor nu putea dispune de ele decât după ce, în prealabil, le-a intabulat în cartea funciară (fostul art. 26 din lege, abrogat prin Legea nr. 71/2011). De asem enea, art. 46 din R egulam entul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate im obiliară, în prezent abrogat, prevedea că sunt supuse intabulării cu titlu definitiv drepturile reale im obiliare ce fac obiectul actelor juridice, iar dacă ele necesită o justificare ulterioară, aceste acte se înscriu provizoriu. E fectul intabulării este acela de a face actul înscris în cartea funciară opo zabil terţilor, între p ă rţi ş i succe sorii lo r (avânzii cauză) actul produce efecte fără intabularea sa; aşadar, în sistem ul publicităţii im obiliare instituit prin Legea nr. 7/1996, intabularea nu este constitutivă de drepturi. în acest sens, art. 48 alin. (1) din regulam ent preciza că înscrierea în cartea funciară a actului juridic de dobândire, constituire, recunoaşte­ re, stingere, m odificare şi de transm isiune a unor drepturi reale im obiliare are ca efect opozabilitatea faţă de eventualii titulari de drepturi reale im obiliare cu acelaşi obiect, de la acelaşi autor, dar care nu au efectuat această operaţiune ori au efectuat-o ulterior. D repturile reale care dobândesc opozabilitate faţă de terţi num ai prin înscrierea lor în cartea funciară sunt denum ite drepturi tabulare, iar cele care, potrivit legii, sunt opozabile terţilor fără a fi necesară înscrierea lor în cartea funciară sunt d e ­ num ite drepturi extratabulare.

111A se vedea M. N ic o lae , op. cit., vol. II, p. 470.

XJ =-j

567. înscrierea pr rea, constituirea, m o i bilă faţă de te " s _ r : Fostul art. 29 c ' provizorie îr cartea 1 este afectată ce : cc întem eiază d o c â - : -e drept ta b u la r c a 'e a debitorul a c o r — c im obiliar, p r e a ,'- sî necesare în s c n s jn se cere a *' în s tr s 5 r Potrivit fo st- ~ ~ lam ent (amoe-e acrog cu rangul oe :e----

=.

R adierea aces*a duce la a avea u r existentă, sub - r s : 597. îndreptarea le ale intabu ări z r " i duce anum ite e ro ri я în vreun fel însăşi e consta în m e rt :п а я care este situat '~ oc fundate cu s t^ a ' a pune totuş "rc 'e c ta Potrivit art. 913 NCC cărţile funca^e a “ ai îndreptate a o e 'e re biliară. 598. M o d i^ c e ^ nr. 7/1996 :a - a a ". asem enea cesc re re d e s e le 'e a ~oo a e r ze n tant £•='•=c a re i de c a o a s y . ce соn telor a s fe o c t r u E rea u n c ' "a sac:~~r. funciară. Ze acee a i rii im o t e k x '~scrsc proprietara ~ o o j l m enţiunilor ( in acea lui, în c o n c t a a c cări este p ro p rie ta r j bilirea u re c c r c ic a existente în ca-.aa i suntem în tre z e " a * proprietare ~ c c _ . ti vă, oricânc z той _ de d o cu m e r.e js t~ c ţiunilo r m a te ^ a e s : * 599. R ă s p u -o e 'i rea activităţ or ceas-: dic m enite a c o ^ z .z -

111 P rocedura In d H i cartea funciară e - r :* în evidenţele de c&zas directorului gene'ai a -

XI. P u b lic ita te a d o b â n d irii d re p tu rilo r re ale im o b ilia re

479

R adierea acestei m odalităţi, fie ea condiţie suspensivă, fie rezolutorie, va con­ duce la a avea un drept p u r ş i sim plu, adică neafectat de m odalitatea iniţial existentă, sub una dintre form ele arătate.

597. îndreptarea erorilor materiale. Cu prilejul efectuării operaţiunilor m ateria­ le ale intabulărilor, înscrierilor provizorii ori ale notării în cartea funciară se pot pro­ duce anum ite ero ri m ateriale, ce constau în inadvertenţe ce nu pun însă în discuţie în vreun fel însăşi existenţa ori conţinutul drepturilor tabulare. Astfel de erori pot consta în m enţionarea greşită a num elui titularului dreptului tabular, a adresei la care este situat im obilul etc. în orice caz, asem enea erori m ateriale nu au a fi co n ­ fundate cu situaţiile în care se im pune rectificarea înscrierilor. P roducerea lor im ­ pune totuşi îndreptarea necesară, concretizată în înlăturarea acelei erori m ateriale. Potrivit art. 913 NCC, erorile m ateriale săvârşite cu prilejul înscrierilor efectuate în cărţile funciare, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, vor putea fi îndreptate, la cerere sau din oficiu, de către biroul de cadastru şi publicitate im o­ biliară. 598. Modificarea descrierii imobilului. Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, cartea funciară cuprinde descrierea im obile lor înscrise în aceasta. O asem enea descriere are la bază m ăsurători tehnice şi alte elem ente privitoare la descrierea im obilelor. De altfel, art. 12 alin. (10) din aceeaşi lege arată că repre­ zentanţii persoanei autorizate să execute lucrări de cadastru efectuează lucrarea de cadastru, ce constă în identificarea şi m ăsurarea im obilelor şi prelucrarea da ­ telor astfel obţinute. O ricât de riguroase ar fi aceste lucrări, este posibilă produce­ rea unor inexactităţi privitoare la datele m ateriale ale im obilelor înscrise în cartea funciară. De aceea, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ju rid ică a m odificării descrie­ rii im obilelor înscrise în cartea funciară. într-adevăr, art. 914 NCC dispune că proprietarul im obilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând m odificarea m enţiunilor din aceasta privitoare la descrierea, destinaţia ori la suprafaţa im obilu­ lui, în condiţiile legii. Aşadar, cel care poate cere efectuarea unei astfel de m odifi­ cări este pro p rie ta ru l înscris în cartea funciară, prin aceasta el urm ărind nu m a i sta­ bilirea unei concordanţe depline între descrierea şi întinderea suprafeţei im obilului existente în cartea funciară şi situaţia reală, de fapt a lor. în această situaţie nu suntem în prezenţa vreunei acţiuni în justiţie; este vorba de o sim plă cerere pe care proprietarul im obilului înscris în cartea funciară o poate adresa pe cale adm inistra­ tivă, oricând, biroului de cadastru şi publicitate im obiliară, cerere ce are a fi însoţită de docum ente ju stificative pe care să se întem eieze o eventuală m odificare a m en­ ţiunilor m ateriale solicitate de către proprietarul tabular111. 599. Răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a cărţii funciare. D esfăşura­ rea activităţilor deosebit de com plexe din punct de vedere tehnic, econom ic şi ju ri­ dic m enite a conduce la o riguroasă evidenţă de cadastru şi de publicitate im obilia- * [1] P rocedura îndreptării inexactităţilor m ăsurătorilor privitoare la im obilele înscrise în cartea funciară este prevăzută în prezent de R egulam entul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin O rdinul nr. 700 din 9 iulie 2014 al directorului general al A genţiei N aţionale de C adastru şi Publicitate Im obiliară.

480

D re p tu rile re ale p rin cip a le

ră presupune m unca deosebită a unui personal specializat, com petent şi eficient. Im portanţa deosebită a tuturor acestor activităţi este ilustrată, printre altele, şi de răspunderea pe care legea o instituie în caz de ţinere defectuoasă a cărţii funciare. Potrivit art. 915 NCC, cel care este prejudiciat printr-o faptă săvârşită, chiar din culpă, în păstrarea şi adm inistrarea cărţii funciare va putea cere obligarea, în so li­ dar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate im obiliară de la locul situării im obilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă un asem enea prejudiciu nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acţiunilor în justiţie şi a căilor de atac prevăzute de lege în m aterie. Aşadar, legea instituie o răspundere civilă delictuală solidară a persoanei răspun­ zătoare de săvârşirea unei fapte cauzatoare de prejudicii în cadrul activităţii de păstrare şi de adm inistrare a cărţii funciare, precum şi a oficiului specializat în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea acea persoană. R ăspunderea va putea fi angajată însă num ai în situaţia în care prejudiciul suferit de către cel ce reclam ă producerea lui nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acţiunilor şi a căilor de atac prevăzute de lege în m aterie, ceea ce înseam nă că reclam antul va trebui, în prealabil, să uzeze de aceste m ijloace juridice şi, dacă ele nu îşi vor dovedi eficienţa, în sensul că nu au fost de natură să conducă la repararea, în tot sau în parte, a prejudiciului suferit, el va avea la îndem ână calea acţiunii în răs­ pundere civilă delictuală solidară instituită de art. 915 alin. (1) NCC, în condiţiile arătate. Acest drept la acţiune se prescrie într-un term en de un an, calculat din ziua în care cel vătăm at a cunoscut faptul păgubitor, însă nu m a i târziu de 3 ani, ca term en de decădere, de la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către funcţionarul de carte funciară. Prescripţia term enului de un an este suspendată prin exercitarea acţiunilor ori a căilor de atac prevăzute de lege pentru înlăturarea efectelor faptei păgubitoare [art. 915 alin. (2) NCC].

A b ita ţie 319 321-3 Abuz de d'& c: 78 9

247, 380 Abuz de folosinţă 3* Accesiune 36 55 5

421 şi urm. - imobiliară a r r : < ~ constructc'' 05 439. 446 ~ constructc' oe 439,447 ~ lucrări ‘a c u te : imobilulu o- n altuia 435 444 ~ lucrări făcute : materiale cr 436,445 ~ S - im o b ilia ră ra t_ -= i ~ a lb ii p ărăs te 4 ~ a lb iile râ ~ ~ or

p r u n d iş u r i4 S aluviune 425 anim ale 432 avulsiune 425 insule nou-forr teren lăsa: oe curgătoa-e -2*: ~ teren lăsa: oe stătătoare 427 - m obiliară 464-4.5" Acte de adm n sve'-E ~ ~ ~ ~

236,238.261 254 Acte de c o n s e r v a i;

257, 261,264 26C Activ patrim onia 4

[1) Cifrele fac

Index111 A b ita ţie 319, 321-324 A buz de drept 78, 9 5 ,1 0 5 ,1 6 6 -1 7 2 , 247, 380 Abuz de folosinţă 317 Accesiune 36, 55, 66, 284, 291, 359, 421 ş i urm . - im obiliară artificială 433-463 ~ constructor de bună-credinţă 438, 439, 446 ~ constructor de rea-credinţă 437, 439, 447 ~ lucrări făcute de proprietarul im obilului cu m aterialele altuia 435, 444 ~ lucrări făcute de proprietarul m aterialelor pe im obilul altuia 436, 445, 449 - im obiliară naturală 424-432 ~ albii părăsite 431 ~ albiile râurilor, insule, prundişuri 429 ~ aluviune 425 ~ anim ale 432 ~ avulsiune 428 ~ insule nou-form ate 430 ~ teren lăsat de apele curgătoare 426 ~ teren lăsat de apele stătătoare 427 - m obiliară 464-467 Acte de adm inistrare 2 3 1 ,2 3 4 , 235, 236, 238, 2 6 1 ,2 6 4 , 266, 269, 311 Acte de conservare 231, 232, 234, 237, 257, 2 6 1 ,2 6 4 , 266, 270 A ctiv patrim onial 4

Acţiune în revendicare 25, 50, 6 8 ,1 8 9 , 199, 231, 232, 236, 237, 274, 298, 322, 339 - caractere juridice 341 - condiţii de exercitare 342 - definiţie 340 - efecte 361-369 - im obiliară 350-359 - m obiliară 360 - proprietate publică 381-386 - regim ju ridic 349-369 Acţiune confesorie 274, 281, 295, 322, 330, 337, 339, 370, 372, 373, 374, 375, 376, 377, 385, 386 Acţiune în grăniţuire 378 A cţiune în prestaţie tabulară 552, 569, 587 A cţiune în rectificare 570, 571, 591 ş i u rm . Acţiune negatorie 68, 339, 370-371 A cţiune posesorie 199, 236, 298, 339, 341, 358, 379, 392, 400, 409, 410, 413, 414 Aluviune 425 A m enajarea teritoriului 111-112 Am intiri de fam ilie 254 Apatrid. D obândirea dreptului de proprietate 55, 140 Ape. Lim ite privind folosirea 82-84 Asociaţie 60, 61 Asociaţie de proprietari 247 A utorizaţie de construire/desfiinţare 113 A vulsiune 428

[1) Cifrele fac trimitere la numărul paragrafului unde se regăsesc termenii respectivi.

482

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

B u n ă -c re d in ţă 14, 101, 151, 167, 171, 189, 257, 280, 315, 322, 340, 348, 356, 360, 363, 367, 383, 389, 402, 408, 416, 419, 436, 438, 439, 445, 446, 448, 450, 453, 460, 475, 476, 478, 506 Bunuri - abandonate 152 - com une 8, 229, 238, 275 - consum ptibile 44 - furate 517-520 - im obile 13, 32, 63, 73, 1 2 2 ,1 3 9 , 143, 155 - incorporale 3 - insesizabile 13 - m obile 13, 32, 39, 40, 63, 7 3 ,1 8 9 , 506-508, 509-523 - pierdute 517-520 - proprii 8, 1 0 ,1 4 , 205 C a d a s tru 554-556 C apital. A ctiv patrim onial 4 C artea funciară 550 - cuprins 557 - îndreptarea erorilor m ateriale 597 - înscrieri 565-568, 578 - m odificarea descrierii im obilului 598 - principii 5 5 1 ,5 5 8 -5 6 4 - rangul înscrierilor 583-584 - răspundere 599 - rectificarea înscrierilor 591 şi urm. C ertificat de urbanism 1 1 1 ,1 1 2 ,1 1 3 C etăţean străin. D obândirea dreptului de proprietate 5 5 ,1 4 0 C irculaţia ju ridică a construcţiilor 121-125 C irculaţia ju ridică a tere nurilo r 130-140 C landestinitate 399, 400, 405-406, 503, 507 C lauza de inalienabilitate 99-103

C oncesiunea 203-207 C onfiscare 153 C onstrucţii 5 1 ,7 2 , 73, 86, 106, 109 - circulaţie ju ridică 121-125 - realizare şi desfiinţare 110-113 C ontract de adm inistrare a proprietăţii 238 C oproprietate - forţată 239-255 ~ am intiri de fam ilie 254 ~ bunuri com une afectate utilizării m ai m ultor fonduri 253 ~ bunuri com une necesare sau utile fondurilor învecinate 248 ~ clădiri cu mai m ulte etaje sau apartam ente 242 ~ despărţituri com une 249-252 ~ drepturi coproprietari 241, 245 ~ form e asociative 255 - încetare v. Partaj - obişnuită 225-238 ~ acte de adm inistrare 2 3 1 ,2 3 5 ~ acte de dispoziţie 2 3 1 ,2 3 6 ~ acţiuni în justiţie 237 ~ drepturi copărtaşi 226 şi urm. C reaţie intelectuală 28 C reditor chirografar 2 ,1 2 ,1 3 ,1 4 , 25, 31 C ulte religioase 62 D a re în folosinţă cu titlu gratuit. Bunuri proprietate publică 210-211 D etentor precar 44, 90, 183, 2 2 1 ,3 1 6 , 340, 367, 390, 3 9 1 ,3 9 4 , 408, 414 Detenţie precară 390-392 D evălm ăşie 8, 218, 219, 220, 256, 257, 260, 264, 280 D ezm em brăm intele dreptului de proprietate 30, 37, 38, 43, 46, 48, 55, 9 8 ,1 1 9 ,1 3 1 ,1 3 6 ,1 3 8 ,1 4 0 , 200, 230, 238, 276, 285, 286, 319, 328, 373, 414, 416, 470, 473, 523 - definiţie 271

- dom eniu de ac c D iscontinuitate 2€T D ispoziţie 46 D istanţa rr n ~ â z Distanţa rr - *- = . D ividende 4 D obândirea c - ' . ' i c posesie de txm â -c D om eniul p riv a i a l s l adm inistrativ terfra D om eniul p - r : a r n li i lini ti iii I lin i Drept de ad~* - s r a r Drept de pree’- 136, 146, 163 Drept de p r e f e '- ’ â 2 Drept de reten: e 31 Drept de tre ce re 81 Drept de u rm ă ' re 2^ Dreptul de p ro cle ta :; - caractere ju 'z :e - conţinut ju ric c ~ ius abu ten c -5 ~ ius fruenc 44 ~ ius p o ssid e n ă ■ ~ ius utendi 43 - definiţie 38 - privată v. Proc'a*. - publică v. P r o c 'r ' - reglem entare 35-* Drepturi - de creanţă 4 9 1 29-32 - de creaţie intelect - reale 1 ,4 ,1 7 21 ~ accesorii 31 ~ principale 30 - tabulare 579

Expropriere 15 35 * 186, 246, 277 282 - despăgubiri 160 - drept de retrocec=

Index

- dom eniu de aplicare 272 D iscontinuitate 267, 399, 400-402, 507 D ispoziţie 46 D istanţa m inim ă în construcţii 86 D istanţa m inim ă privind arborii 87 D ividende 4 D obândirea bunurilor m obile prin posesie de bună-credinţă 509-523 D om eniul privat al statului/unităţilor adm inistrativ-teritoriale 63-66 D om eniul public al statului/unităţilor adm inistrativ-teritoriale 173 şi u rm . Drept de adm inistrare 197-202 Drept de preem ţiune 59, 6 6 ,1 1 2 ,1 3 3 , 136, 146, 163 Drept de preferinţă 24, 25 Drept de retenţie 31, 32, 3 0 1 ,3 6 5 , 369 Drept de trecere 8 1 ,8 9 , 90, 91-96 Drept de urm ărire 2 4 ,1 6 4 , 232 Dreptul de proprietate - caractere ju ridice 47-50 - conţinut juridic ~ ius abu ten di 46 ~ ius frue ndi 44 ~ ius p o ssid e n d i 43 ~ ius utendi 43 - definiţie i 38 - privată v. P roprietate privată - publică v. P roprietate publică - reglem entare 35-41 Drepturi - de creanţă 4, 9 ,1 3 ,1 7 , 20, 21, 23, 29-32 - de creaţie intelectuală 28 -re a le 1 ,4 ,1 7 , 2 1 ,1 8 ~ accesorii 31 ~ principale 30 - tabulare 579

Expropriere 15, 35, 7 2 ,1 0 6 ,1 5 1 -1 6 5 , 186, 246, 277, 282, 337, 359 - despăgubiri 160 - drept de retrocedare 164

483

-

efecte 162 m ăsuri prem ergătoare 159 obiect 155 procedură 157-160 transfer am iabil 156 utilitate publică 158

F id u c ie 9, 37 Folosinţă 44 Fond lipsit de acces la calea publică 90 Fructe 45 - civile 45, 229, 292, 526 - industriale 45, 526 - naturale 45, 526 - posesor de bună-credinţă 524-531 Fundaţie 61 G a j general 2, 7 ,1 2 ,1 3 G răniţuire 74, 8 1 ,3 3 9 , 370, 378-380 H o tă râ re judecătorească. Mod de dobândire a drepturilor reale 537 Inaliena bilitate 9 9 -1 0 3 ,1 0 7 Inconveniente norm ale ale vecinătăţii. D epăşire 105 Intabulare 544, 550, 5 5 1 ,5 5 2 , 561, 565, 566, 569, 574, 578 închiriere. Bunuri proprietate publică 208-209 înscriere provizorie 542, 543, 550, 561, 565, 567, 578, 588 J o n c ţiu n e posesii 488, 507

484

D re p tu rile re ale p rin c ip a le

L o c u in ţe . D obândire 114-120 Lucrări - adăugate 442 ~ necesare 450 ~ utile 451 ~ voluptuare 452 - autonom e 442, 445-448 - provizorii 455 M a s e patrim oniale fiduciare 9 M odalităţi ale dreptului de proprietate 214 şi urm . M oduri de dobândire a drepturilor reale 416 şi u rm . N o ta re în cartea funciară 260, 332, 543, 550, 565, 568, 578, 587, 589, 590, 594 - noţiune 589 - situaţii speciale 590 Nud proprietar - drepturi 296-298 - obligaţii 305-306 Nulitate absolută 6 1 ,1 0 7 ,1 2 2 ,1 2 4 , 133, 135, 137, 138, 139, 143, 146, 205, 262, 280, 330, 358, 418, 478, 501 Nulitate relativă 1 0 2 ,1 3 6 ,1 3 7 ,1 6 3 , 214, 216, 233, 257, 262, 478, 501, 531 O b lig a ţie - de a face 4, 26, 27, 8 0 ,1 1 6 ,1 2 6 , 138, 378 - p ro p te r rem 27 - scriptae in rem 27 O cupaţiune 533-535 O rganizaţii cooperatiste 59

P a rta j 8, 14, 90, 224, 227, 228, 233, 236, 239, 246, 254, 258-262 Pasiv patrim onial 4 Patrim oniu 1-18, 46, 56, 59, 6 6 ,1 1 8 , 177, 186, 195, 2 1 1 ,2 1 6 , 222, 229, 2 3 1 ,2 3 5 , 312, 317, 357, 366, 385 - caractere juridice 5 - com un al um anităţii 1 - cultural naţional 1, 8 1 ,9 3 ,1 0 9 ,1 4 2 148, 184 - de afectaţiune 9 - elem ente ~ activ 4 ~ pasiv 4 - funcţii 12-16 - m uzeal 1 - noţiune 1 ,2 - propriu 62 - social 2 - unic 7 Persoană ju ridică străină. D obândirea dreptului de proprietate 140 Picătura streşinii 85 Posesie 38, 42, 43, 44, 48, 52, 65, 67, 90, 98, 161, 180, 187, 2 0 1 ,2 2 1 ,2 3 6 , 250, 339, 356, 360, 379, 387-415 - apărare v. A cţiune posesorie - bunuri m obile 509-523 - conservarea bunului posedat 415 - definiţie 387 - dobândire 395 - dovadă 396 - efecte 409-412 - elem ente constitutive 394 - pierdere 397 - vicii ~ clandestinitatea 405, 406 ~ discontinuitatea 4 0 1 ,4 0 2 ~ violenţa 403, 404 Precaritate 407-408 - intervertire 408

Producte 45 526 Proprietate 34-4*! - caractere . - ' 2 ce P roprietate a n - =D»e P roprietate C2~ - ' e î - form e 218 - în devâ ^ â ş -e - I - pe c o te -p ă i 220 Proprietate p e 'c d c â P roprietate priva lă - lim itele exencizări ~ c o r.e 'X 'i- e $ - judic;are 69 ^2 - lega e 6S ~2 ~ 84 85 93-103 - m aîe^a-e 69 7 192 - noţiune 51-52 - suoecse 53-66 - c e 's ta - e _ rck - unrtarie

P ro p re ta te Z 'J i ' că - caractere - r d c e - d e fin c e i ~S-* 80 - dobâncfre 186 - e x e rc ita i 195-2'- încetare 212-213 - lim itele exe-ccâri - juridice 193 - m a te n a e 192 - obiect 178 182 1 - sediul m a te le *7 - subiecte 181 Proprietate 'e id _ o i Publicitate irro o R a p o rtu ri de .e c r ă l R ea-credinţâ 340 36 389. 436. 437 43£

Index

Producte 45, 526 Proprietate 34-41 - caractere juridice 47-50 P roprietate anulabilă 216 Proprietate com ună 217 şl urm . - form e 218 - în devălm ăşie v. D evălm ăşie - pe cote-părţi 220 ş i urm . P roprietate periodică 265 P roprietate privată - lim itele exercitării 69-108 ~ convenţionale 98-103 ~ judiciare 69, 72, 78, 7 9 ,1 0 4 -1 0 5 ~ legale 69, 72, 73, 78, 79, 80, 81, 84, 85, 93-103 ~ m ateriale 69, 72, 73-77, 8 0 ,1 6 6 , 192 - noţiune 51-52 - subiecte 53-66 ~ persoane fizice 54-55 ~ persoane ju ridice 56-62 ~ statul 63-66 ~ unităţile adm inistrativ-teritoriale 63-66 Proprietate publică - caractere ju ridice 187-190 - definiţie 179-180 - dobândire 186 - exercitare 195-211 - încetare 212-213 - lim itele exercitării ~ juridice 193 ~ m ateriale 192 -o b ie c t 1 7 8 ,1 8 2 , 183 - sediul m ateriei 174 - subiecte 181 P roprietate rezolubilă 215 P ublicitate im obiliară 538 şi u rm . R a p o rtu ri de vecinătate. Lim ite 85-93 R ea-credinţă 340, 360, 363, 364, 367, 389, 436, 437, 438, 439, 445, 447,

485

448, 450, 4 5 1 ,4 5 2 , 453, 458, 459, 462, 463, 4 7 1 ,4 7 6 , 489, 506 R echiziţie 7 2 ,1 0 6 ,1 4 9 -1 5 0 R ectificarea înscrierilor în cartea funciară 591 ş i u rm . R educţiune 1 3 5 ,1 3 7 S e rv itu te 23, 30, 46, 55, 75, 84, 87-92, 94, 9 8 ,1 2 1 ,2 7 1 - caractere ju ridice 326 - clasificare 327 - constituire 328 - definiţie 325 - de vedere 88 - exercitare 331-335 - stingere 336-337 Societăţi agricole 58 S ocietăţi com erciale 57 Stare de necesitate 97 Stat. P roprietate privată 63-66 Subrogaţie - cu titlu particular 1 5 ,1 6 2 , 284, 318 - cu titlu universal 14 Superficie 4, 23, 30, 55, 9 8 ,1 1 3 ,1 2 1 , 131, 138, 162, 271, 272, 273-286 - caractere 274, 279 - dobândire 280 - exercitare 276, 281 - form e 278 - încetare 282-286 - stingere 277 T e re n u ri - agricole şi silvice 126-129 - circulaţie ju ridică 130-140 T eza ur găsit 535 Tradiţiune 536 Transcripţiuni şi inscripţiuni 547-549 T ransfer intrapatrim onial 10 Transm isiune - cu titlu universal 1 2 ,1 6 - universală 1 2 ,1 6

4 86

Drepturile reale principale

U n ita te adm inistrativ-teritorială 2, 30, 35, 54, 63-66, 144, 148, 155, 160, 1 7 7 ,1 7 8 ,1 8 6 ,1 8 8 , 2 9 1 ,3 8 3 U niversalitate - de fapt 5 - ju ridică 5 Uz 319, 320, 322, 324 U zucapiune - bunuri m obile 506-508 - definiţie 468 - dom eniu de aplicare 470-472 - efecte 490, 499, 502, 508 - feluri 475-479, 492-494, 495-508 - întrerupere 481-486, 505 - suspendare 487, 505 U zufruct - capital 310 - caractere 289 - constituire 290 - creanţe 308

- definiţie 287 - dividende 312 - drept de vot 311 - fond de com erţ 314 - obiect 291 - reglem entare 288 - rentă viageră 309 - stingere 315-318 U zufructuar 24, 38, 99, 287, 289, 290, 291 - drepturi 292-295 - obligaţii 299-304

V e d e rea asupra proprietăţii vecinului 88 Venituri. A ctiv patrim onial 4 V iolenţa 403-404

I >

Drept procesual civil G a b rie l B o ro i, M ir e la S ta n cu

apariţie: ianuarie 2015 ISBN 978-606-678-818-2 180 lei, 1080 pag. „(...) form ele sunt o necesitate perm anentă a vieţii sociale, iar reglem entarea lor constituie o parte esenţială a oricărei legislaţii. Ele sunt şcoala ordinei şi a disciplinei, zice Ihering. O bună procedură, într-o ţară, e un elem ent de forţă şi de vitalitate, zice Tissier. Şi oricine poate recunoaşte, că acolo unde justiţia civilă funcţionează bine, e întotdeauna mai puţină represiune penală." Convinşi de adevărul acestor cuvinte, cu care Profesorul Eugen Herovanu des­ chidea, în anul 1914, prefaţa Tratatului teoretic şi practic de procedură civilă, am început şi noi în vara anului 2013 elaborarea lucrării de faţă, la câteva luni după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Desigur, chiar dacă a im plicat un efort pentru care s-a dovedit a fi necesar un interval de tim p de peste un an şi jum ătate pentru elaborarea ei, lucrarea este perfectibilă, însă ne exprim ăm speranţa că am reuşit să oferim destinatarilor acesteia un curs care, aşa cum spunea acelaşi profesor Eugen Herovanu, să se ridice la înălţim ea năzuinţei din care s-a născut.

AN

Curs de drept financiar ediţia a 2-a

Drept come ediţia a 2-a re\ i _ ' V asile N e m e ş

Io a n a M a ria C ostea loioa Мал* Cuktra

DtETT Ш В О К Curs dc drept financiar l

a h*.i»»AmUp

C* ,

•

*/■

ISBN 978-606-27-0201-4 45 lei, 332 p.

Jurişti sau nu, cei mai mulţi dintre noi suntem aproape zilnic parte în raporturi juridice de drept fiscal. De aceea, este foarte im portant să înţelegem cât mai bine regimul aplicabil impozitelor, taxelor şi contribuţiilor pe care noi, cetăţenii, le plătim statului prin bunurile pe care le achiziţionăm sau le consum ăm , pentru serviciile publice pe care ni le oferă, respectiv, pe proprietăţile sau veniturile noastre. E adevărat, pentru m ajoritatea oamenilor, lectura Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală nu a fost niciodată o lectură plăcută. După studierea acestei cărţi, va fi, însă, o lectură mult mai uşoară. Cursul acesta reprezintă o introducere în Dreptul financiar şi fiscal, în care noţiuni fundam entale şi elem ente cheie pentru înţelegerea regulilor şi a m ecanism elor fiscalităţii sunt prezentate într-o manieră lim pede, accesibilă chiar şi cititorilor fără studii de specialitate. Prima parte este dedicată instituţiilor de bază ale dreptului financiar public ra­ portul de drept financiar, autorităţile com petente, sistemul bugetar, procedurile de elaborare, aprobare şi execuţie a bugetelor publice. Dar, părţile cu adevărat interesante ale acestei cărţi sunt cele care tratează obligaţiile fiscale ale persoa­ nelor fizice şi juridice, procedurile de stabilire, evidenţiere şi stingere a obligaţiilor fiscale, precum şi m odalităţile de contestare a actelor emise de organele fiscale. Veţi vedea cum m ecanisme şi concepte dificile, aparent inaccesibile, pot fi explicate clar şi succint, prin coroborarea şi interpretarea sistem atizată a dispoziţiilor legale incidente şi prin num eroase exemple practice extrase din speţe reale, soluţionate recent de instanţele naţionale şi europene.

r

»015

În contextui prem ie privind p r o c e c -' e substanţiale a C c :_ Cursul de faţă e r e ind abordate î cer. comerţ, aux;; a ' :r Legea de punere > ; procedura inso- .e - : cum concepte le ce , preventiv şi rra ^ c a : Autorul este c o r e e „N icoIaeTitulesc-* : de teoretician şi eră deopotrivă st-ce-*, persoanelor fizice f i

Drept comercial e d iţia a 2-a re v iz u ită şi a d ă u g ită

V asile N e m e ş

ISBN 978-606-27-0112-3 576 p., 75 lei

în c o n te x tu l p re fa c e rilo r legislative aduse de noul Cod civil, de Legea nr. 8 5 /2 0 1 4 p riv in d p ro c e d u rile de p revenire a in so lve n ţe i şi de insolvenţă, dar şi a abrogării substa n ţia le a C odului com ercial, te m e lia d re p tu lu i com ercial este re stru ctu ra tă . Cursul de faţă este e la b o ra t în noua m atcă a p rin c ip iilo r C odului civil actual, fi­ ind a b o rd a te şi d e zvo lta te con ce p te le clasice ale d re p tu lu i com ercial (fo n d u l de co m e rţ, a u x ilia rii co m e rcia n ţilo r, s o cie tă ţile astfel cum au fo s t m o d ific a te prin Legea de pun e re în aplicare a n o u lu i Cod de procedură civilă , titlu rile com erciale, procedura in so lve n ţe i etc.), dar şi n o ţiu n i re la tiv noi în peisajul ju rid ic actual, p re ­ cum conceptele de „în tre p rin d e re co m ercială" şi „p ro fe sio n is t", fiducie, co ncordat p re v e n tiv şi m a n d a t ad-hoc etc. A u to ru l este c o n fe re n ţia r u n ive rsita r d o c to r la Facultatea de D rept, U niversitatea „N ico la e T itu le scu " din Bucureşti şi avocat în Baroul Bucureşti. Dubla sa experienţă de te o re tic ia n şi practician oferă o a b orda re com p le tă, cursul fiin d indispensabil d e o p o triv ă s tu d e n ţilo r în d re p t, d a r şi sp e cia liştilo r ju riş ti, şi, nu în u ltim u l rând, p e rso a n e lo r fizice sau ju rid ic e ce desfăşoară a c tiv ită ţi com erciale.

Dreptul comerţului internaţional

Drept civil. F

C o n tra c te d e c o m e rţ in te rn a ţio n a l

M a rie ta A v r a r r

C a rm e n T a m a ra U n g u re a n u

drept

ISBN 978-606-27-0133-8 45 lei, 272 p.

Această lucrare a fo s t scrisă cu in te n ţia de a fi un „g h id " al p rin c ip a le lo r aspecte pe care le im plică elaborare a, negocierea, încheierea şi executarea c o n tra c te lo r în d o m e n iu l c o m e rţu lu i in te rn a ţio n a l. Sunt analizate clauzele specifice c o n tra c te lo r de c o m e rţ in te rn a ţio n a l, cu accen­ tu a re a unora im puse de e v o lu ţia te h n ic ii. Sunt prezentate , pe scurt, în to a tă dive rsita te a lor, co n tra cte le de c o m e rţ in te rn a ­ ţio n a l. D ebutând cu in flu e n ţa c o m e rţu lu i e le ctro n ic asupra tu tu ro r c o n tra c te lo r de c o m e rţ in te rn a ţio n a l se analizează c o n tra cte le clasice: c o n tra c tu l de vânzare in te rn a ţio n a lă de m ă rfu ri, co n tra cte le de com ercializare, co n tra cte le de tra n s p o rt, c o n tra cte le de tra n s fe r de te h n o lo g ie , co n tra cte le de fin a n ţa re , insistându-se succint asupra u n o r co n tra cte „d e u ltim ă generaţie", p u ţin analizate în lite ra tu ra de specia lita te . Un spaţiu considerabil a fo st alocat s o lu ţio n ă rii litig iilo r care au le g ă tu ră cu c o n tra c te le de c o m e rţ in te rn a ţio n a l. P roblem atica a fo s t aborda tă fo lo sin d o succesiune logică în tre i paşi: cine soluţionează litig iu l, care sunt re g u lile sau legea de s o lu ţio n a re şi, pasul fin a l, cel m ai im p o rta n t, cum va fi pusă în executare soluţia dată litig iu lu i. Cartea se adresează a tâ t s tu d e n ţilo r fa c u ltă ţilo r de d re p t din anii te rm in a li, cât şi m asteranzilor, precum şi p ra c tic ie n ilo r in te resaţi de specificul şi evo lu ţia co n ­ tra c te lo r de c o m e rţ in te rn a ţio n a l, iar b ib lio g ra fia de ultim ă oră indicată, în parte d isp o n ib ilă şi Online, dă p o sib ilita te a celor in teresaţi să aprofu ndeze m ateria în d o m e n iile lo r de specialitate .

a m

Cartea de faţă p re z n a ll-a „D espre ^ a ^ e in tra te în vigoare a 1 legislaţiei în d c r - e - . Sunt analizate - r r : _ a dopţia, o b liga: a :e tatea părintească V m a trim o n ia le , e e —e şi de o im p o rîa -a â : analizată prin c c T a posibile le p ro b ie -e acestora. T o to c a ti > cu m ateria ana za:â in tră rii în vigoare = ■ de procedură p e rr-a Lucrarea se ad^esea: p re o cu p a ţi de d o ^ e A u toarea este t : _ a Facultatea de Dre c : redactare a Pro e r._

Drept civil. Familia M a r ie ta A v ra m j

MARII!A AVRAM

DREPT CIVIL F A M IL IA

-

f\w§B ISBN 978-606-678-572-3 75 lei, 544 p.

Cartea de faţă prezintă în d e ta liu d isp o ziţiile din noul Cod civil cuprinse în Cartea a ll-a „D e sp re fa m ilie ", organizând in fo rm a ţia o fe rită după stru c tu ra re g le m e n tă rii in tra te în vigoare la 1 o c to m b rie 2011 şi luând în considerare m o d ific ă rile la zi ale legislaţiei în d o m e n iu . Sunt analizate in s titu ţiile clasice ale d re p tu lu i fa m ilie i - căsătoria, rudenia, filia ţia , ad o p ţia , o b lig a ţia de în tre ţin e re - , da r şi in s titu ţii noi, precum logodna şi a u to ri­ ta te a părintească. în acest sens, este de su b lin ia t analiza extensivă a re g im u rilo r m a trim o n ia le , e le m e n t de n o u ta te pe planul ra p o rtu rilo r p a trim o n ia le d in tre soţi şi de o im p o rta n ţă practică deosebită. R eglem entarea actuală este explicată şi analizată p rin co m p a ra ţie cu cea an te rio a ră , e vid e n ţiin d u -se a tâ t avantajele, cât şi posib ile le p ro b le m e care p o t apărea sau au a p ă ru t deja în practică prin aplicarea acestora. T otodată, se fac conexiuni cu alte in s titu ţii de d re p t civil care au legătură cu m a te ria analizată, precum b u n u rile , o b lig a ţiile sau succesiunile. în considerarea in tră rii în vigoare a n o u lu i Cod de procedură civilă, sunt relevate ju d icio s no rm e le de proce d u ră p e rtin e n te d o m e n iu lu i fa m ilie i. Lucrarea se adresează în p rim u l rând s tu d e n ţilo r, dar poate fi u tilă tu tu ro r celor pre o cu p a ţi de d o m e n iu l ra p o rtu rilo r de fa m ilie . A u to a re a este titu la ru l c u rs u rilo r de D re p tu l fa m ilie i, R egim uri m a trim o n ia le la Facultatea de D re p t a U n ive rsită ţii din Bucureşti şi a fă c u t p a rte din Comisia de red a cta re a P ro ie ctu lu i n o u lu i Cod civil.

Introducere în dreptul civil Io n e l R e g h im Ş e rb a n D ia co n e scu , P a u l V asilescu 4 A-

ISBN 978-606-678-802-1 135 lei, 808 p.

A p licarea unui nou Cod civil im p u n e o revizuire a m a te riilo r şi in s titu ţiilo r ju rid ic e , astfel cum au fo s t ele im aginate de le giuitor. Din această perspectivă, cartea de faţă c o n s titu ie proba a u to rilo r ei de a s u rp rin d e ele m e n te le de n o u ta te legislativă, de a m arca d ife re n ţe le faţă de vechiul d re p t civil şi de a incita la dezbatere. O rice soluţie ju rid ică este una logică, discursivă şi înte m eiată pe te x te actuale, dar aceasta nu înseam nă că a lte rn a tiv e le nu a r exista. în fo n d , d re p tu l civil are specificul şi de a genera dispute, inclusiv unde adevărul ju rid ic ar părea m anifest. Toate acestea poate şi p e n tru că el are tă ria să îşi m anifeste s p iritu l n o rm a tiv din co lo de legea pozitivă şi u n e o ri ch ia r îm p o triv a ei. A ventu ra d re p tu lu i civil e pe cât de in c itantă, pe a tâ t de re ve la to a re : ne provoacă să scrutăm p rofun zim ea s p iritu lu i epocii pe care o tră im .

DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE Sub se m n ă tu ra b in e c u n o s c u tă a P ro fe s o ru lu i C o rn e liu B îrsan, lu cra re a de faţă a n a liz e a z ă în d e ta liu re g im u l ju r id ic al b u n u rilo r, re g le m e n ta t de C artea a IIl-a d in n o u l C o d c iv il. în su cce siu n e a in d ic a tă de C o d u l c iv il, sunt tra ta te to a te a sp e cte le im p o r­ ta n te p riv in d d re p tu rile reale: n o ţiu n e şi c la s ific a re , d e lim ita re a faţă de d re p ­ tu rile de cre a n ţă , d o b â n d ire a d r e p tu rilo r reale, re g im u l ju r id ic al p ro p rie tă ţii p riv a te şi cel al p ro p rie tă ţii p u b lic e , m o d a lită ţile ju rid ic e şi apă rarea d re p tu lu i de p ro p rie ta te , s u p e rfic ia , u z u fru c tu l, u z u l şi a b ita ţia , s e rv itu ţile , posesia şi p u b lic ita te a d re p tu rilo r reale. P entru a s u b lin ia c o n tin u ita te a , d a r şi p e n tru a sesiza m ai uşor e le m e n te le d e n o u ta te , p re ze n ta re a tu tu ro r in s titu ţiilo r este re a liz a tă p rin c o m p a ra re a d is p o z iţiilo r a n te rio a re cu c e le ale n o u lu i c o d , ia r c o m e n ta riile şi o p in iile a u to ru lu i su n t în s o ţite de n u m e ro a se trim ite ri la lite ra tu ra de s p e c ia lita te şi la s o lu ţii d in ju ris p ru d e n ţa n a ţio n a lă şi a C u rţii E u ro p e n e a D re p tu rilo r O m u lu i. A ceastă a 2-a e d iţie a fost re v iz u ită şi a c tu a liz a tă la n iv e lu l a n u lu i 2 0 1 5 , fiin d a v u te în v e d e re u ltim e le m o d ific ă ri ale le g is la ţie i sp e c ia le m e n ţio n a te în c u p rin s u l c u rs u lu i, p re c u m şi d o c trin a şi s o lu ţiile re ce n te d in p ra c tic a ju d i­ c ia ră .

Preţ: 79 lei reduceri de până la 30% pentru comenzi on line

www.hainangiu.ro