DOOM-2 [Ed.2010] Complet

I DICŢIONARUL t ORTOGRAFIC, ÎORTOEPIC şiMORFOLOGIC al LIMBII ROMÂNE

DICŢIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI MORFOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE (DOOM)

Coperta:

M

Redactor:

ir c i a

Io a n a

Tehnoredactori:

D

u m it r e s c u

CracA M

a r ia n a

ISBN 978-606-8162-08-9

M

îr z e a ,

M

ih a e l a

T

udor

ACADEMIA ROMÂNĂ Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”

DICŢIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC si MORFOLOGIC al LIMBII ROMÂNE E d iţia a Il-a rev ăzu tă şi ad ău g ită

iM U n iv ers E n ciclo p ed ic G old B u cu reşti, 2010

EDIŢIA I ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Institutul de Lingvistică al Universităţi Bucureşti Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române DO OM 1982 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Lucrarea a fost elaborată în cadrul sectorului de gramatică al Institutului de Lingvistică din Bucureşti de următorul colectiv: M io a r a A v r a m , redactor responsabil (Cuvânt-înainte, Introducere 1 şi II, revizie A -M , Q, T, Ţ, V, W, X, Y) E le n a C a r a b u l e a (literele A, Ă, B, P, Q, Z, Nume proprii geografice şi nume de locuitori) F u l v ia C io b a n u (literele D, P, X, Introducere IV şi VII) F in u ţ a H a sa n (literele E, î, N, S, Introducere V) M a g d a l e n a P o p e s c u - M a r in (literele C, F , Nume proprii de persoane; legătura cu specialiştii) M a r in a RA d u l e s c u (literele C , G , M , Ş , Ţ , W , Introducere VI, Abrevieri şi simboluri) I. R iz e s c u (literele H, O, R , S, U, Y, Nume proprii latineşti şi greceşti vechi) L a u r a V a s il iu , redactor responsabil adjunct (literele I, J, K, L , T, V , Introducere III, revizie N, O, P, R, S, Ş, U, Z) EDIŢIA A II-A revăzută şi adăugită Principiile ediţiei au fost aprobate de Sec fia de filologie şi literatură a Academiei Române. Dicţionarul a fost avizat de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti” al Academiei Române. R e fe r e n ţi ş tiin ţific i: M o n ic a B u s u io c , G a b r ie l a P a n A D in d e l e g a n , R o d ic a Z a fiu

Lucrarea a fost elaborată în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti” din Bucureşti de C r is t ia n a A r a n g h e l o v ic i (lite r e le Q -Z ) J a n a B a l a c c iu M a t ei

(literele E-L) M io a r a P o p e s c u

(litera D) M a r in a RA d u l e sc u S a l a (lite r e le M -P ) I o a n a V in t il A-RA d u l e sc u

(literele A-C, secţiunile introductive, revizie) Coordonator: I o a n a V in t il A-RA d u l e sc u

SUMAR

Eugen S imion, Cuvânt-înainte................................................................................

IX

Notă asupra e d iţie i...................................................................................................

XI

Mic glosar de termeni lingvistici............................................................................

XVIII

Abrevieri ....................................................................................................................

XXI

Semne şi convenţii grafice .......................................................................................

XXIII

Semne pentru indicarea pronunţării......................................................................

XXIV

PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ŞI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE............................................................................................. 1. Semnele grafice ............................................................................................... 1.1. L iterele..................................................................................................... 1.1.1. Alfabetul limbii rom ân e............................................................... 1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere ......................... 1.2. Semnele ortografice .............................................................................. 1.2.1. Apostroful ....................................................................................... 1.2.2. Bara o b lic ă ....................................................................................... 1.2.3. B lan cu l............................................................................................. 1.2.4. Cratima ........................................................................................... 1.2.5. Linia de pauză .............................................................................. 1.2.6. Punctul ........................................................................................... 1.2.7. Virgula ........................................................................................... 2. Reguli de scriere şi de pronunţare literară ................................................. 2.1. Vocale şi sem ivocale.............................................................................. 2.1.1. ă şi î ................................................................................................. 2.1.2. După ş şi j: a, e, i sau ea, ă, ă ......................................................... 2.1.3. e şi ie ............................................................................................... 2.1.4. ea şi i a ............................................................................................... 2.1.5. eai, eau şiiai, i a u .............................................................................. 2.1.6. eo, io şi eoa, ioa ................................................................................

XXV XXVI XXVI XXVI XXVIII XXXVII XXXVII XXXIX XXXIX XL XLIII XLIII XLIV XLIV XLIV XLIV XLV XLVI XLVII XLVII XLVII

2.1.7. oa şi ua ............................................................................................. 2.1.8. Vocale în h ia t................................: ................................................ 2.2. Consoane ................................................................................................. 2.2.1. înainte de p şi b: m ........................................................................ 2.2.2. s şi Şf x'f z ........................................................................................... 2.3. Litere duble ............................................................................................. 2.3.1. Vocale duble .................................................................................. 2.3.2. Consoane d u ble.............................................................................. 2.4. Accentul ................................................................................................. 2.4.1. Accentul tonic ................................................................................ 2.4.2. Accentul grafic................................................................................ 2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine ............................. 3. Scrierea cu literă mică sau mare ................................................................. 3.1. Scrierea cu literă m ic ă ............................................................................ 3.2. Scrierea cu literă m are............................................................................ 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuţiunilor şi grupurilor de cuvinte .. 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor şi sufixelor........................................ 4.1.1. Prefixe şi derivate cu prefixe ....................................................... 4.1.2. Sufixe şi derivate cu sufixe ......................................................... 4.2. Scrierea cuvintelor compuse................................................................. 4.2.1. Adjective ......................................................................................... 4.2.2. A dverbe........................................................................................... 4.2.3. Conjuncţii ....................................................................................... 4.2.4. Interjecţii ......................................................................................... 4.2.5. Numerale .......................................................................................

XLVIII XLVIII XLVIII XLVIII XLVIII XLIX XLIX XLIX L L LI LII LIII LIV LVI LXI LXII LXII LXIII LXIV LXIV LXVI LXVII LXVII LXVII

4.2.6. Prepoziţii ......................................................................................... 4.2.7. Pronume şi adjective pronominale ............................................ 4.2.8. Substantive .................................................................................... 4.2.9. Verbe ............................................................................................... 4.3. Scrierea locuţiunilor .............................................................................. 4.4. Scrierea grupurilor de cu vin te............................................................. 5. Despărţirea în silabe şi la capăt de rând ..................................................... 5.1. Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor......................... 5.2. Despărţirea în interiorul cuvintelor ................................................... 5.2.1. Despărţirea după pronunţare....................................................... 5.2.2. Despărţirea după structură ......................................................... 5.2.3. Despărţirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice .. 6. Câteva norme m orfologice............................................................................ 6.1. Adjectivul................................................................................................. 6.2. Adverbe şi locuţiuni .............................................................................. 6.3. A rticolul...................................................................................................

LXVIII LXIX LXIX LXXV LXXVI LXXVII LXXVIII LXXVIII LXXIX LXXXI LXXXVII LXXXIX LXXXIX XC XCI XCI

6.4. Numeralul ............................................................................................... 6.5. Pronumele şi adjectivul pronominal ................................................... 6.6. Substantivul ........................................................................................... 6.6.1. Genul ............................................................................................... 6.6.2. Nominativ-acuzativul singular ................................................... 6.6.3. Genitiv-dativul singular............................................................... 6.6.4. Pluralul............................................................................................. 6.7. V erbul.......................................................................................................

XCII XCIII XCIII XCIII XCIV XCIV XCV XCVI

îndrumări pentru consultarea dicţionarului.........................................................

XCIX

DICŢIONARUL .......................................................................................................

1

Bibliografie selectivă.................................................................................................

869

CUVÂNT-ÎNAINTE

Institutul de Lingvistică din Bucureşti, care poartă numele a doi mari oameni de ştiinţă, membri ai Academiei Române, Iorgu Iordan şi Al. Rosetti, pregăteşte de mai multă vreme ediţia a doua din Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. O lucrare, inutil să insist, necesară, aşteptată de marele public, în fine, o lucrare de interes naţional care, nu mă îndoiesc, va fi utilizată de aici înainte ca unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor academice în domeniul orto­ grafiei limbii române. Iat-o apărând, graţie unor cercetătoare pricepute şi devotate, coordonate de dna Ioana Vintilă-Rădulescu. Din informaţiile pe care ni le oferă grupul redacţional, deduc că DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte, cu 2.500 mai mult decât prima ediţie (1982). Este vorba, în esenţă, de cuvinte noi, scoase din dicţionare recente, sau de termeni care circulă în mass-media şi în limba vor­ bită ... Unele nu s-au fixat bine în limbă, circulă sub mai multe forme, altele tind să se stabilizeze. M-am întrebat, văzând explicaţiile de mai sus, dacă n-ar fi fost mai bine ca, înainte de a Ie introduce într-un dicţionar academic, să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme, franţuzisme, italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii rom âne... Cât de necesară este, mai ales, această „romgleză” pe care o ascultăm — de cele mai multe ori amuzaţi, alteori iritaţi — la TV sau la Radio, vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice? ... Nu este totdeauna necesară, dar n-avem încotro, nu putem s-o interzicem. Şi, de altfel, nici nu avem cum. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine, pur şi simplu. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa, acquis, broker, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în integrarea europeană. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă... Autoarele recentului dicţionar au procedat bine făcând, în genere, o selecţie atentă din numărul mare de termeni adoptaţi, traduşi, importaţi odată cu tehno­ logiile şi produsele care intră pe piaţa românească. Francezii s-au luptat câţiva ani să interzică utilizarea în limbajul public a termenului week-end, dar n-au reuşit. „Sfârşitul de săptămână” — propus de lingviştii francezi — n-a reuşit să ţină piept week-end-ului. Ceea ce nu înseamnă că lingviştii au renunţat la acţiunea lor de protejare şi cultivare a limbii. Au cedat doar în faţa evidenţei ...

Cuvânt-înainte

X

DOOM-ul nostru apare, este limpede, într-un moment în care este mare nevoie de el. Nu trebuie să fii lingvist ca să-ţi dai seama că limba română s-a urâţit sau, mai bine zis, este urâţitâ, simplificată, traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-simţ. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligenţă şi corecti­ tudine. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor aşa-zis culţi nu este tot­ deauna armonioasă, corectă, frum oasă („frumoasă” ca atribut al exactităţii şi al capacităţii de a nuanţa). Este suficient să asculţi într-o seară vedetele de la TV pentru a-ţi da seama cu câtă graţie „jupoaie” bietele noastre cuvinte şi cât de ana­ poda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare ... Este chiar o modă, combinată cu o mişcare nefirească a capului, ceea ce produce un efect hilar ... Ce-i de făcut? Până ce vedetele noastre vor primi o mai bună educaţie lingvisti­ că, le oferim (lor şi tuturor celor interesaţi să vorbească şi să scrie corect limba română!) un dicţionar în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei ... Nu putem fi siguri că toţi vor consulta acest preţios dicţionar, dar este foarte important că el există într-o formă actualizată şi că poate să ne stea la îndemână. Limba, s-a spus de atâtea ori, este primul semn de identitate al unui popor. Şi, desigur, instrumentul esenţial al culturii sale. Iată de ce ţările cu o cultură remar­ cabilă (cum este Franţa) au creat instituţii speciale pentru apărarea şi cultivarea limbii lor. Aceste instituţii, animate de specialişti, duc mai departe educaţia lingvisti­ că începută în şcoli. Academia Franceză, de pildă, continuă să discute, ca şi acum trei sute şi ceva de ani, dacă un cuvânt nou merită sau nu să fie acceptat în dicţio­ nar. Unii publicişti iau în râs această preocupare, Academia Franceză îşi vede de treabă mai departe ... Important este că niciun om cât de cât cultivat nu-şi permite să scrie altminteri decât au stabilit lingviştii, aceşti notari erudiţi şi intratabili ai unei limbi în care, după vorba lui Cioran, nu poţi f i nici poet, nici nebun ... Românii sunt, în privinţa ortografiei, mai refractari. Unii nu acceptă, de exemplu, pe â şi sunt recomandaţi de Academia Română. Au trecut zece ani de când s-a votat această regulă şi ei continuă să scrie cu î şi sînt pe motiv că schimbarea lor ar fi o măsură politică abuzivă ... O discuţie fără sfârşit. Cei care gândesc aşa ignoră faptul că ortografia este o convenţie şi, dacă instituţia abilitată prin lege stabileşte această convenţie, normal ar fi ca ea să fie acceptată. Altminteri vom avea, ca în momentul de faţă, două sisteme ortografice. La ce bun? ... Cu ce efect? Din fericire, specialiştii Institutului de Lingvistică ne propun, azi, un dicţionar care aplică în chip coerent normele ortografice şi ortoepice ale unei limbi roma­ nice în care poeţii, în orice caz, se pot exprima cu uşurinţă. Dovadă că românii au dat mari poeţi, veritabili creatori în sfera limbajului. Unii, ca Arghezi, Barbu, Nichita Stănescu, combină atât de ingenios cuvintele (chiar şi silabele) încât produc efecte surprinzătoare ... Ei sunt bolnavi, cum zice ultimul poet citat, de litera A, în care descoperă, concentrate, tainele lumii şi ale existenţei individuale. 24 octombrie 2004 EU GEN SIM IO N

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI f

Prezenta lucrare reprezintă ediţia a II-a, integral revizuită şi substanţial adăugită, a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române apărut în 1982 (pe care îl vom desemna în cele ce urmează prin sigla DOOM1). Iniţiativa reluării lui — a cărei necesitate era resimţită de multă vreme de publicul cel mai divers — aparţine acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române. Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu — elevi, studenţi, pro­ fesori, autori de manuale, profesionişti din edituri şi din presa scrisă şi audio­ vizuală, traducători, specialişti din diverse domenii etc. El se adresează cu precădere utilizatorilor români, de aceea cititorii străini vor găsi în el răspunsuri numai la întrebări despre acele aspecte cu privire la care vorbitorii nativi ai limbii române pot avea îndoieli. Conform Legii privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române nr. 752/2001, în România, forul care „se îngrijeşte de cultivarea limbii române şi stabileşte regulile ortografice obligatorii” este Academia Română. Această dispoziţie legală este implicit un răspuns pentru publicul derutat de apariţia, în ultima vreme, a mai multor dicţionare, îndreptare etc. de acest fel care nu poartă girul înaltei instituţii. Elaborat sub egida Academiei Române, acest dicţionar este o lucrare norma­ tivă — care arată cum trebuie să se spună şi să se scrie. Ca şi DOOM1, actuala ediţie (DOOM2) are numai implicit caracter corectiv, nefiind propriu-zis un „dicţionar al greşelilor de limbă”, deşi includerea unor informaţii ţine seama şi de aspectele cu privire la care se comit mai frecvent erori. Obiectul lui principal îl constituie prezentarea şi aplicarea detaliată şi coerentă Ia cuvintele limbii române a regulilor ortografiei (scrierii corecte) oficiale actuale şi a normelor de ortoepie (pronunţare corectă) şi de morfologie (privind schim­ barea formei cuvintelor pentru marcarea valorilor gramaticale) consacrate, în cea mai mare parte, prin uzul literar — care este aspectul cel mai îngrijit al limbii române.

Notă asupra ediţiei

XII

DOOM2 are un caracter mai complex decât DOOM1: pe lângă aspectul formal, au fost dezvoltate componenta semantică şi cea sintactică (la nivelul cuvântului) şi s-a adăugat şi un al patrulea profil — care nu a fost însă inclus în titlul, şi aşa prea lung, al lucrării. Este vorba de aspectul stilistic, în sensul selecţiei lexicale în vederea adecvării funcţionale şi situaţionale a exprimării la context, în accepţia cea mai largă. Această latură se realizează prin consemnarea restricţiilor de uz la numeroasele cuvinte învechite, regionale, familiare etc., înregistrate în ediţia I, care nu aparţin limbii literare actuale, nefiind acceptate de aceasta decât cu funcţie expresivă. Lucrarea are forma unui dicţionar organizat alfabetic şi destinat consultării rapide în cazurile în care o persoană are îndoieli cu privire la aspecte care fac obiectul lucrării. Toate informaţiile specifice privitoare la formele de bază ale unui cuvânt sunt oferite sub cuvântul-titlu în cauză. Din motive de economie, utili­ zatorii nu vor găsi la fiecare cuvânt în parte informaţii cu privire la aspectele comune, care nu pun, în general, probleme, constând în aplicarea, mai mult sau mai puţin mecanică, a normelor generale (privitoare, de exemplu, la regulile de bază pentru despărţirea cuvintelor la capăt de rând, pronunţarea ca vocală sau ca semivocală a unor litere-vocale, formele gramaticale care prezintă alternanţe pre­ vizibile, articularea celor mai multe substantive, desinenţele comune tuturor ver­ belor regulate la majoritatea formelor simple, formele verbale compuse ş.a.). Pentru o privire de ansamblu asupra normelor limbii române literare actuale în domeniile menţionate, precum şi pentru înţelegerea cadrului general al aplicării lor la diversele situaţii concrete se recomandă consultarea secţiunii Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române, precum şi a unor lucrări de specialitate. Sub aspect cantitativ, inventarul DOOM 2 conţine peste 62.000 de cuvinte: s-au păstrat cea mai mare parte a intrărilor din DOOM1, la care s-au adăugat cca 2.500 de cuvinte noi, marcate printr-un semn distinctiv. Ele au fost preluate selectiv din surse lexicografice apărute ulterior primei ediţii, precum şi din mass-media, din texte publicate pe internet sau din limba literară vorbită actuală. Este vorba, în mare parte, de împrumuturi, în special din engleza americană, care s-au răspândit în limba română mai ales după 1989 şi dintre care unele nu au fost încă înregistrate în alte dicţionare. Precizăm că includerea lor în DOOM2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că, dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iar unele dintre ele ţin de o modă ce poate fi trecătoare, ignorării problemei — care lasă Ioc greşelilor — îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine şi sugerarea căilor pentru posibila lor adaptare la limba română. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi — şi sub ce formă anume — şi care vor dispărea. Sub aspect calitativ, recunoscând necesitatea unei anumite stabilităţi a norme­ lor limbii literare, şi în primul rând a celor ortografice, recomandările din versiunea

XIII

Notă asupra ediţiei

de faţă urmează, în esenţă, normele DOOM1. Bineînţeles, s-au operat tacit modi­ ficările impuse de Hotărârea Academiei Române — cu care publicul este deja familiarizat — privind înlocuirea, în majoritatea situaţiilor, a lui î cu ă în interiorul cuvintelor şi substituirea unor forme ale verbului a f i cu sunt, suntem, sunteţi1. Normele DOOM1 sunt respectate, în cea mai mare parte, şi în domeniul morfo­ logic, care se conformează în continuare, în linii mari — în aşteptarea apariţiei noii gramatici academice, aflate în pregătire —, aceleiaşi lucrări normative, „Gra­ matica Academiei”2. Au fost preluate, cu prudenţă şi spirit critic, şi unele sugestii din descrieri gramaticale mai noi. în acelaşi timp, am încercat să reducem decalajul, inevitabil, dintre norma academică, mai conservatoare, şi uzul real al limbii române literare actuale, să sporim consecvenţa aplicării unor reguli şi să simplificăm punerea în practică a altora. Precizăm că nu este vorba, în prezenta ediţie, de schimbarea unor norme generale, ci numai de modificări punctuale sau, cel mult, de schimbarea ordinii de preferinţă în aplicarea unor reguli. M ulte dintre aceste schim bări reflectă adaptarea normei academice la uzul actual al „generaţiei medii de intelectuali din Bucureşti”, în care se materializează nu numai pronunţarea literară sau exemplară a limbii române actuale, cum arăta Mioara Avram3, ci limba literară în general. Ca urmare, la cca 3.500 de cuvinte din DOOM1 s-au efectuat intervenţii care afectează într-o măsură sau alta normarea sau interpretarea lor. Pentru a se facilita depistarea lor, aceste cuvinte sunt marcate printr-un semn distinctiv; compararea cu DOOM1 va arăta celor interesaţi în ce constă modificarea operată. în DOOM2 au fost incluse şi diverse informaţii suplimentare şi s-a îmbunătă­ ţit modul de prezentare — intervenţii care nu sunt semnalate în mod special. Pentru detalii a se vedea cele de mai jos, precum şi îndrumări pentru consultarea dicţionarului. *

Elaborarea DOOM2, ca şi a DOOM1, a fost încredinţată de conducerea Academiei Române tot Institutului de Lingvistică din Bucureşti, dar unei echipe în cea mai mare parte noi. Intenţia iniţială a fost să se realizeze rapid o simplă reeditare a primei versiuni, limitată la aplicarea Hotărârii menţionate, aşa cum se procedase şi în ediţia a V-a a îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al Academiei Române. Publicul aştepta însă şi răspunsuri la numeroase întrebări privind scrierea, pronunţarea şi flexiunea unor cuvinte care nu figurau în DOOM1, precum şi 1 Hotărâre publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 51/1993. 2 Nume sub care este cunoscută Gramatica limbii române, a cărei a doua ediţie datează din 1963. 3 Mioara Avram, Ortoepie, în Academia Română, Institutul de Lingvistică „lorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, p. 402.

Notă asupra ediţiei

XIV

punerea pe cât posibil în acord cu uzul literar actual a normei academice, rămase în urmă pentru unele cuvinte. Ca urmare, noua echipă a încercat să facă din DOOM2, în limitele care vor fi precizate mai jos, expresia unei alte generaţii. Principiile elaborării noii ediţii s-au bazat pe observaţiile formulate încă de la discutarea machetei DOOM 1, precum şi în recenziile consacrate dicţionarului, pe experienţa folosirii acestuia, concretizată şi în întrebări şi sugestii ale utiliza­ torilor, pe analiza ediţiei I şi pe confruntarea ei cu evoluţia din ultimele două decenii atât a uzului literar, cât şi a descrierii limbii române. Aceste principii au fost discutate în Consiliul ştiinţific al institutului, care a hotărât păstrarea aproape integrală a inventarului DOOM1, inclusiv a cuvintelor care nu aparţin fondului general al limbii literare actuale. Autoarele au respectat acestă decizie, cu toate că, în concepţia lor — împărtăşită, în genere, de spe­ cialişti —, nu se poate norma nici pentru trecut, nici pentru sisteme din afara limbii literare actuale. La rândul său, consiliul a acceptat propunerea autoarelor ca la asemenea cuvinte să se introducă indicaţii de uz, pentru a nu se perpetua impresia falsă că ele ar putea fi folosite în mod normal în exprimarea literară actuală. Principiile prezentei ediţii au fost aprobate de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române ca program fundamental al acesteia. Ele au fost aduse la cunoştinţa publică prin comunicări în cadrul unei sesiuni ştiinţifice a Institutului de Lingvistică din Bucureşti şi a două colocvii ale Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti, printr-o conferinţă la Academia Română4, precum şi într-o revistă destinată învăţământului5, şi s-au bucurat de acordul m ultor specialişti. în aceste contribuţii au fost prezentate pe larg explicaţiile şi argumentele în favoarea unor opţiuni ale DOOM2. în timpul — foarte scurt pentru o asemenea întreprindere — care ne-a fost acordat pentru redactare ne-am străduit ca, păstrând în mare cadrul conceput şi aplicat de autorii primei ediţii, să verificăm toate cuvintele din DOOM1 în principalele lucrări lexicografice şi în diverse studii — dintre care unele apărute ulterior — şi să îm bunătăţim modul de organizare a informaţiilor. Pentru latura morfologică a Dicţionarului am colaborat şi cu echipa din institut care elaborează noua ediţie a „Gramaticii Academiei”, pentru a pune pe cât posibil în acord indicaţiile din DOOM 2 cu cele din viitoarea ei versiune. Totuşi, având în vedere publicul larg, în mare parte şcolar, căruia i se adresează Dicţionarul, precum şi faptul că noua Gramatică nu este definitivată, nu am preluat toate inovaţiile 4 Ioana Vintilă-Rădulescu, Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), în „Perspective actuale în studiul limbii române”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, p. 261-272; Unele inovaţii ale limbii române contemporane şi ediţia a ll-a DOOM-ului, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, p. 43-64. 5 Ioana Vintilă-Rădulescu, Ediţia a ll-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2), în „Limba şi literatura română”, 2003, nr. 2, p. 3-6.

XV

Notă asupra ediţiei

acesteia, ci numai unele dintre nuanţările sale, păstrând, în general, clasele tra­ diţionale (articol, numeral, locuţiune, verb reflexiv ş.a.). Pentru cuvinte aparţi­ nând anumitor terminologii am consultat şi specialişti în domeniu, cărora le mulţumim călduros şi pe această cale, ca şi tuturor celorlalte persoane care ne-au ajutat pe tot parcursul elaborării dicţionarului cu sugestiile lor şi care ne-au servit ca subiecţi benevoli ai unor minianchete asupra diferitor aspecte controversate — prea numeroşi pentru a fi menţionaţi aici. Principalele intervenţii operate şi care fac din DOOM2 aproape o lucrare nouă sunt, în linii mari, următoarele6: 1. am introdus cuvinte-titlu în plus, printre care se numără, pe lângă împru­ muturile din engleză, menţionate mai sus, din alte limbi moderne sau din latină, (re)intrate în uz, şi cuvinte existente în limba română, dar care, din diverse mo­ tive, lipseau din DOOM1: cuvinte provenite din abrevieri (ADN), nume proprii cu care trebuiau puse în legătură substantive comune înregistrate în dicţionar (Acropole faţă de acropolă) sau care fuseseră normate în anexele la DOOM1 sub o formă susceptibilă de amendări (g.-d. lui Artemis, nu Artemidei) ş.a.; 2. am corectat unele erori şi am modificat o serie de recomandări ale DOOM1 privind scrierea şi/sau pronunţarea formei-tip a unor cuvinte sau unele forme flexionare, admiţând unele variante literare libere şi eliminând altele: ind. prez. 3 sg. numai absolvă, nu şi absolveşte; accentuările antic/antic; singularul cârnat, nu cârnaţ; pl. cireşi/cireşe (fructe), cleşti, nu cleşte; com pleu (costum), diferit de complet; ind. prez. 3 decem ează, nu şi decernă; em isie, cu alt sens decât em isiune; grafia filosof/filozof; a fonda, nu a funda; frecţie, cu alt sens decât fricţiune; (ei) miros, nu miroase; niciun; odată ce, odată cu; pricom igdală etc.; 3. am înlocuit tratarea din DOOM1 a unor cuvinte prin trimiteri la cuvântul de bază (agrobiologic—»biologic-^logic) cu oferirea tuturor inform aţiilor sub cuvintele în cauză: agrob iologic (a-gro-bi-o-) adj. m., pl. agrobiologici; f. agrobiologică, pl. agrobiologice; 4. am separat omonimele parţiale aparţinând unor părţi de vorbire diferite, distingându-le prin cifre „la umăr” (ca exponent) şi prin glosarea celor care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire: acaju1 adj. invar.; acaju2 (arbore) s. m.; acaju3 (culoare) s. n.; 5. la cuvintele compuse scrise cu cratimă am notat atât accentul compusului (chiar dacă este plasat pe un component monosilabic), cât şi accentul fiecărui component polisilabic: argint-viu; 6. am indicat accentul secundar la un număr mai mare de cuvinte, la care se fac mai frecvent greşeli în această privinţă: aerodinam ic; 7. am grupat informaţiile (care erau amestecate în DOOM 1) după cum privesc aspecte lexicale (restricţii combinatorii, sens/domeniu, uz, eventualul caracter de 6 în exemplele care urmează am indicat acccentul numai când formează obiectul discuţiei.

Notă asupra ediţiei

XVI

împrumut), formale (pronunţarea şi despărţirea la capăt de rând) şi, respectiv, gramaticale; 8. am înlocuit, ori de câte ori a fost posibil, precizările de domeniu cu indicaţii succinte de sens — abac (numărătoare, tabel) în loc de mat. — şi am sporit nu­ mărul acestor informaţii, în special în cazul paronimelor: abjudeca (a ~) (a anula); adjudeca (a ~) (a atribui); 9. am inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând pentru cuvintele analizabile şi mai ales semianalizabile (compuse sau derivate cu prefixe şi cu unele sufixe): este preferată despărţirea bazată pe pronunţare, fiind posibilă şi despărţirea anumitor secvenţe care ţine seama de elementele constitutive: anorganic (a-nor/an-or-); arterioscleroză (-ri-os-cle-/ -o-scle-); savantlâc (-van-tlâc/-vant-lăc); 10. am respins a doua posibilitate când conduce la secvenţe care nu sunt silabe — contrazicând ideea de despărţire în silabe/silabaţie (ca în cazul segmentării artr-algie) —, când contravine pronunţării — ca atunci când un cuvânt pronunţat cu c sau g era despărţit ca şi când ar fi rostit cu k sau g (laring-ectomie) — sau în cazul cuvintelor care nu (mai) sunt analizabile în limba română actuală: numai o-biect — potrivit regulii generale V-CV —, nu (şi) ob-iect; 11. am indicat, la grupurile de consoane intervocalice care nu se despart, şi secvenţa precedentă, pentru mai multă claritate: abrutiza (a) (a-bru-); 12. am adăugat caracteristicile a la infinitivul verbelor şi să la conjunctiv (chiar dacă pot lipsi uneori): abate (a ~); conj. prez. 3 să abată; 13. la verbele care, conform DEX7, sunt totdeauna reflexive, am menţionat acest caracter şi am inclus pronumele în formele verbale reproduse, ca şi pe o „neutru” la verbele care sunt însoţite totdeauna de acesta: acomoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodează; codălbi (a o ~), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. o codălbesc; 14. am admis existenţa unor locuţiuni substantivale (băgare de seamă loc. s. f. şi nu s. f. + prep. + s. f.), inclusiv în cazul unor sintagme împrumutate din alte limbi: alter ego loc. s. m. şi nu s. m.; 15. am respins calificarea din DOOM1 drept neutre (care contravine înseşi Gramaticii Academiei) a unor adjective care însoţesc numai substantive neutre şi au la singular formă de masculin, iar la plural formă de feminin, şi am dat exemple de substantive cu care se combină: alcalino-păm ântos (metal ~) adj. m.; pl. f. alcalino-pământoase; 16. am considerat substantive (compuse), şi nu îmbinări libere, şi le-am scris cu cratimă, numele unor specii distincte de plante sau animale, ale unor substanţe ş.a.: viţă-de-vie (plantă) s. f.; 7 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia a Il-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

Notă asupra ediţiei 17. am admis existenţa la unele nume compuse de plante, animale ş.a., la nume de dansuri populare, jocuri ş.a. a formei nearticulate şi a flexiunii: abrudeanca (dans), neart. abrudeanca, g.-d. art. abrudencii; 18. am considerat formal articulate şi de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de bază) num ele de plante sau de anim ale com puse de tipul acul-doam nei (plantă) s. m. art.; 19. am considerat epitetele referitoare la persoane ca fiind de ambele genuri, nu numai masculine: bâlbâilă s. m. şi f.; 20. am plasat la locul lor normal formele posibile în anumite împrejurări, dar cu mai slabă circulaţie, care în DOOM1 figurau la sfârşitul articolelor, în paranteză (admiţând, printre altele, existenţa unor forme de singular la nume de popoare vechi, de specii animale şi vegetale ş.a.): acantocefal s. m., pl. acantocefali; 21. am considerat că substantivele provenite din verbe la supin nu au în general plural şi am tratat separat locuţiunile formate de la ele: ales s. n.; alese (pe ~) loc. adv.; 22. am indicat genitiv-dativul la toate substantivele feminine; 23. am precizat caracterul pronominal la adjectivele din această categorie: mult adj. pr.; 24. am precizat condiţiile de utilizare a unor forme: g.-d. pl. (antepus, neprece­ dat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. şi f. anumitor; 25. am respectat, pentru num ele şi sim bolurile unităţilor de măsură, prevederile sistemelor internaţionale obligatorii/normelor interne stabilite de profesionişti: w att-oră, cu pl. zvaţi-oră, şi nu wattoră, pl. wattore etc. etc. Soluţionarea consecventă a unor probleme ortografice, ortoepice şi morfo­ logice care mai persistă va fi posibilă numai după crearea unei baze de date care să permită analiza comparativă a tuturor situaţiilor similare. Timpul nu ne-a permis să reelaborăm şi anexele DOOM1; unele dintre elementele cuprinse în acestea (abrevieri şi simboluri, nume proprii) au fost însă incluse în dicţionarul propriu-zis. Am adăugat în schimb Bibliografia selectivă a principalelor lucrări utilizate, inexistentă în DOOM1. Cele trei referente — cercetător ştiinţific dr. Monica Busuioc, şefa Compartimen­ tului de lexicografie de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”, prof. dr. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române, şefa Catedrei de limba română, şi conf. dr. Rodica Zafiu de la Universitatea din Bucureşti, membre ale Comisei de cultivare a limbii a Academiei Române, cărora le mulţumim călduros încă o dată — au citit integral Dicţionarul, făcând nume­ roase sugestii, dintre care cele mai multe au fost adoptate în lucrare. Pe baza discu­ tării referatelor, consiliul ştiinţific al institutului a avizat favorabil prezenta ediţie. Este de la sine înţeles că răspunderea pentru toate neajunsurile care au persistat revine autoarelor, şi în primul rând coordonatoarei. Vor exista, desigur, şi păreri diferite; invităm să ne fie exprimate, în vederea îmbunătăţirii lucrării, prin excelenţă perfectibile, şi mulţumim de pe acum acelor utilizatori care ne vor co­ munica observaţii şi sugestii la adresa [email protected] sau pe orice altă cale.

MIC GLOSAR DE TERMENI LINGVISTICI1

accent (tonic) afereză afonizat analizabil, cuvânt ~

apocopă ascendent, diftong ~ asilabic categorie gramaticală

compus consoană

conversiune derivat descendent, diftong ~ desinenţă

pronunţarea mai intensă a unei silabe î dintr-un cuvânt căderea accidentală a unui sunet sau a unei silabe î de la începutul unui cuvânt care şi-a pierdut sonoritatea cuvânt ale cărui componente pot fi puse de către vorbitori, într-o măsură mai mare sau mai mică, în legătură cu alt cuvânt/alte cuvinte existent(e) şi independent în limba română sau cu un element identificabil dintr-o serie de formaţii cădere accidentală a unuia sau a mai multor sunete de la sfârşitul unui cuvânt diftongi care prezintă ordinea semivocalăî + vocalăî care nu formează silabă | semnificaţie gramaticală cu o expresie proprie, în funcţie de care cuvintele îşi schimbă forma în cursul vorbirii (caz, diateză, gen, mod, număr, persoană, timp ş.a.) cuvânt sau unitate lexicală complexă formate prin combinarea mai multor cuvinte care dobândesc un sens global nou sunet la a cărui emitere curentul de aer întâlneşte un obstacol şi care nu poate juca rolul de centru al unei silabe f şi nu primeşte accent t schimbarea clasei lexico-gramaticale/morfologice (a părţii de vorbire t) cuvânt format de la un cuvânt de bază prin alipirea unor prefixe! sau/şi a unor sufixeî diftongf care prezintă ordinea vocalăî + semivocalăî element final ataşat în general rădăcinii t unui cuvânt flexibili, care exprimă (adesea împreună) la substantive, numărul şi cazul, la adjective şi genul, iar la verbe — numărul şi persoana

1 Cuprinde explicaţii simplificate ale accepţiilor (referitoare la limba română) cu care apar în cele ce urmează principalii termeni lingvistici folosiţi mai frecvent. Semnul ţ trimite la termenul respectiv din glosar.

XIX diacritic, semn ~ diftong element de compunere

eliziune enclitic fix, accent ~ flexibil, cuvânt ~ flexiune fonetică sintactici format, cuvânt ~ grup relativ stabil de cuvinte hiat i „şoptit” (asilabic sau afonizat) invariabil, cuvânt~ liber, accent ~ locuţiune neologism omofone omografe omonime parţiale omonime totale parasintetic, compus ~ paronime parte de vorbire

Mic glosar de termeni lingvistici semn grafic care distinge litere cu forma de bază identică secvenţă formată dintr-o vocală ţ şi o semivocalăt în aceeaşi silabă f element cu circulaţie internaţională, asemănător cu prefixele t sau sufixele f, dar cu sensuri mai concrete decât acestea, provenind din greacă şi latină, care se ataşează unor rădăcini, dând naştere unor cuvinte noi căderea accidentală a vocalei f neaccentuate de la finala unui cuvânt în contact cu vocala iniţială a cuvântului următor (element) ataşat la termenul precedent accent f legat de o anumită poziţie a silabei î în cuvânt cuvânt la care semnificaţiile gramaticale se exprimă cu ajutorul unui element variabil ataşat în partea lui finală ataşarea, în cursul vorbirii, la partea invariabilă a unor cuvinte, a unor elemente care marchează diferitele categorii f gramaticale fenomene fonetice care se produc în lanţul vorbirii cuvânt format în română din elemente existente în limba română sau împrumutat gata format, (semi)analizabil pentru vorbitorii limbii române actuale grup de cuvinte folosit relativ frecvent, ale cărui elemente componente îşi păstrează autonomia şi sensul de bază şi care corespund realităţii denumite succesiune de două vocale f alăturate pronunţate în silabe î diferite i care şi-a pierdut sonoritatea t şi nu formează silabă ţ cuvânt care în cursul vorbirii îşi păstrează neschimbată forma accent î nelegat de o anumită poziţie a silabei ţ în cuvânt grup de cuvinte cu sens unitar, care funcţionează ca un singur cuvânt şi în care cel puţin unul dintre elemente şi-a pierdut autonomia gramaticală împrumut făcut de limba română modernă şi contemporană cu precădere din limbile occidentale de circulaţie internaţională şi din limbile clasice elemente care se pronunţă la fel elemente care se scriu la fel cuvinte cu sensuri diferite care au unele forme identice şi altele diferite sau prezente numai la unul dintre omonime cuvinte aparţinând aceleiaşi părţi de vorbire f, care au sensuri diferite şi toate formele identice cuvânt în acelaşi timp compusţ şi derivatf cuvinte diferite ca sens, dar asemănătoare ca formă şi care se pot confunda clasă de cuvinte cu trăsături semantice şi gramaticale (categorii gramaticale f, posibilităţi de combinare) comune; gramatica tradiţională distinge pentru limba română

Mic glosar de termeni lingvistici

prefix proclitic punctuaţie punctuaţie, semn de ~ rădăcină semivocală semn de punctuaţie semn diacritic silabaţie silabă

sinereză

sonantă sonoră sonoritate sufix (lexical) sunet-tip surdă temă toponimie triftong vocală

XX

următoarele părţi de vorbire (în ordine alfabetică): adjectiv, adverb, articol, conjuncţie, interjecţie, numeral, prepoziţie, pronume, substantiv, verb element antepus unei baze lexicale, cu ajutorul căruia se creează un cuvânt nou (element) ataşat la termenul următor sistem de semne grafice convenţionale care marchează segmentarea unui text în unităţi sintactice, precum şi pauzele şi intonaţia semn grafic convenţional care marchează segmentarea unui text în unităţi sintactice, pauzele sau/şi intonaţia partea unui cuvânt care poartă sensul lui lexical şi la care se pot ataşa sufixet, prefixe! Şi desinenţei sunet care seamănă cu o vocală i din punctul de vedere al articulării, dar care nu poate fi accentuat şi nu poate forma singur o silabă î v. punctuaţie, semn de ~ v. diacritic, semn ~ descompunerea cuvintelor în conformitate cu structura lor silabică secvenţă sonoră minimală caracterizată printr-un singur accent t (cu loc fix), care are în centru o vocală î, însoţită sau nu de una sau mai multe consoanei sau/şi semivocaleî pronunţarea accidentală într-o singură silabă î a vocalei î finale a unui cuvânt şi a vocalei iniţiale a cuvântului următor (transformarea, în fonetică sintacticăi, a unui hiatj în diftongi) consoană i care se pronunţă cu un zgomot mai slab decât majoritatea consoanelor şi care sunt totdeauna sonore: l, m, n, r consoană i dotată cu sonoritatei: b, d, g, g , v, z, j, g trăsătură a sunetelor datorată vibraţiei regulate a corzilor vocale, caracteristică atât vocalelori, cât şi unor consoanei element postpus unei baze lexicale, cu ajutorul căruia se creează un cuvânt nou media variaţiilor din pronunţarea unui sunet consoanăi lipsită de sonoritatei: p, t, k, k',f, s, ş, c, ţ, h rădăcinai şi sufixul caracteristici, la care se ataşează desinenţele î ansamblul numelor de locuri secvenţă formată dintr-o vocală i şi două semivocalei în aceeaşi silabă î sunet la a cărui emitere, prin vibraţii ale coardelor vocale, curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol; poate primi accent i şi poate forma singură o silabă î

ABREVIERI

abr. ac. acc. adj. adj. pr. admin. adv. anat. angl. ar. arg. arhit. art. astron. aux. bot. C ceh. chim. chin. cit. compar. cond. conj. conjcţ. constr. cont.

abreviat; abreviere acuzativ accentuat adjectiv; adjectival adjectiv pronominal administraţie adverb; adverbial anatomie anglicism; angloamericanism arabă argotic arhitectură articol; articulat astronomie auxiliar botanică consoană cehă chimie chineză citit comparativ condiţional-optativ conjunctiv conjuncţie; conjuncţional construcţie; construcţii contabilitate

d. des. diat. engl. expr. f. fam. fii. filos. fiz. fr. frecv. gg.-d. geogr. geol. ger. germ. grhisp. hot. imper. imperf. impers. ind. inf. inform. int. interj.

dativ desinenţă diateză engleză expresie, expresii feminin familiar filologie filosofie fizică franţuzism; franceză frecvent genitiv genitiv-dativ geografie geologie gerunziu germanism; germană grecism; greacă hispanism hotărât imperativ imperfect impersonal indicativ infinitiv informatică interogativ interjecţie

XXII

Abrevieri intranz. invar. it. înv. jap. jur. lat. lingv. lit. livr. loc. loc. adj. loc. adv. loc. conjcţ. loc. interj. loc. num. loc. pr. loc. prep. loc. s. loc. v. log. m. magh. mat. med. m.m.c.p. muz. n. n.-a. nav. neacc. neart. neg. nehot. nom. norv. num. part.

intranzitiv invariabil italienism; italiană învechit; ieşit din uz japoneză domeniul juridic latinism; latină lingvistică literatură livresc locuţiune locuţiune adjectivală locuţiune adverbială locuţiune conjuncţională locuţiune interjecţională locuţiune numerală locuţiune pronominală locuţiune prepoziţională locuţiune substantivală locuţiune verbală logică masculin cuvânt maghiar matematică medicină mai-mult> ♦»

aclama (a-cla-)

cuvinte-titlu şi alte *accesa (a ~) elemente nou introduse *Blancul în DOOM2

sublinierea cu două linii accentul secundar a unei vocale cifrele „la exponent umăr”

disting cuvintele-titlu omografe

anteroposterior abate1 s. m. abate2 (a ~) vb.

1 Exemplele din prezentul tabel şi din cel următor sunt extrase ca atare din secţiunea intro­ ductivă şi din Dicţionar.

SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUNŢĂRII1 1Semnul

Valoarea

Exemple

ă

vocala „slabă” din engleză

aftershave (angl.) [pron. aftărşeîv]

ă

a nazal

anglaise (fr.) [pron. âglgz]

c

sunetul redat în ortografia românească prin c + e, i

brunch (angl.) [pron. brcmc]

ă

semivocala e, ca în deal

e

e nazal sunetul redat în ortografia românească prin g + e, i

îndeaievea [dea pron. dea în tempo rapid] chemin de fer (fr.) [pron. şme do fer] azerbaidjan [dj pron. g]

g g' I i

sunetul redat în ortografia românească prin gh + e, i

ghem [g'em]

semivocala i, ca în iei

accesoriu [riu pron. rîu]

i „şoptit”, ca în pomi

desinenţa

sunetul redat în ortografia românească prin â, î sunetul redat în ortografia româ­ nească prin c+ vocală în afară de e, i (când redarea prin c ar putea duce la confuzii)

lână [lînă]

chem [k'em]

r

sunetul redat în ortografia românească prin ch + e, i l muiat

caudHlo (hisp.) [//pron. /’] doagă[d5agă]

î k

k'

backhand (angl.) [pron. bekhend]

6

semivocala o

0

1. vocală anterioară rotunjită cu deschi­ acheulean1 [cheu pron. şo] dere medie (pronunţată ca un e, cu buzele rotunjite ca pentru o) 2. vocala neaccentuată/caducă din chemin de fer (fr.) [pron. şme do fer] franceză

o

o nazal

â la longue (fr.) [longue pron. log]

(i

vocală anterioară rotunjită închisă (pronunţată ca un i, cu buzele rotunjite ca pentru u) semivocala u, ca în nou, două

alură [pron. aiură]

âcqua tofâna (it.) [acqua pron. acua]

valoarea fonetică zero

h[0]

u [0]

1 Pentru a face transcrierea mai accesibilă unui public cât mai larg, în redarea pronunţării am •ecurs la un compromis între transcrierea ştiinţifică (cu unele servituţi determinate de inventarul standard de semne oferit de programele de calculator — de exemplu în cazul lui i şi i) şi ortografia 'omânească curentă, deşi redarea în acest mod a unor sunete proprii altor limbi este uneori mperfectă.

PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE SI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE

Normele limbii române literare actuale explică opţiunea pentru o anumită grafie, pronunţare sau flexiune a cuvintelor-titlu din Dicţionar. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situaţiile în care pot exista dubii; pentru mai multă claritate, acestea sunt înfăţişate adesea contrastiv (chiar cu riscul unor repetiţii), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei secţiuni. Sunt discutate aici şi aspecte care nu pot fi reflectate în formă lexicografică (nume proprii şi unităţi lexicale complexe, formaţii mai mult sau mai puţin ocazionale, utilizări ale cuvintelor în context ş.a. — care, de aceea, nu se regăsesc în Dicţionar) sau reguli care se pot, eventual, numai deduce din cazurile concrete înregistrate în dicţionar. Spre deosebire de Dicţionar, această prezentare are şi caracter corectiv, atrăgându-se atenţia şi asupra unor forme considerate greşite, care trebuie evitate. Aceste norme sunt obligatorii — im punând sau interzicând anumite forme — sau facultative. Ortografia, în sensul restrâns în care este folosit termenul aici, priveşte scrierea corectă la nivelul cuvântului (sau al mai multor cuvinte care formează o unitate); în sens larg, ea include şi scrierea corectă la nivelurile superioare cuvântului (punctuaţia), care nu poate face obiectul unui dicţionar1. Nu face obiectul unor norme ortografice propriu-zise scrierea unor termeni şi a unor abrevieri şi simboluri din domeniul ştiinţific şi tehnic (de ex. a numelor unităţilor de măsură), reglementată prin standarde internaţionale2 (aceste probleme neprivind, propriu-zis, de multe ori, limba română) şi interne3 de specialitate, care sunt obligatorii. 1 în cele ce urmează ne referim, prin îndreptar şi DOOM1, la ediţia a V-a a îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie şi, respectiv, la ediţia I a prezentului Dicţionar (v. Bibliografia selectivă). Pentru regulile de punctuaţie v. îndreptar, p. 49-91. 2 Le Systeme internaţional d ’unites (SI), 5e Edition, Bureau internaţional des poids et mesures, S£vres, 1985; traducere românească Sistemul internaţional de unităţi (SI). Ed. a IlI-a, Editura Academiei, Bucureşti, 1989. 3 STAS 10093/2/85 Metrologie. Mărimi şi unităţi de măsură. Terminologie, STAS 737/3/90 Sistemul internaţional de unităţi (SI). Reguli pentru scrierea şi utilizarea unităţilor SI etc.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

XXVI

în anumite situaţii speciale se aplică unele convenţii parţial diferite de regulile obişnuite (de ex., Ia completarea formularelor privind operaţiuni băneşti se cere scrierea numeralelor fără blancuri). Scrierea limbii rom âne utilizează două sistem e de elem ente grafice — literele şi sem nele ortografice — şi un set de reguli de redare în scris a cuvintelor şi a grupurilor de cuvinte, precum şi de despărţire la capăt de rând. Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernată de reguli parţial diferite (privind folosirea majusculelor la iniţială de cuvânt, despărţirea la capăt de rând etc.), care nu trebuie transpuse în scrierea limbii române. 1. S em n ele grafice

1.1. L iterele 1.1.1. A lfabetul limbii rom ân e Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.4 Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare5 — literă mică6. Pentru regulile de folosire a lor v. 3. Scrierea cu literă mică sau mare. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spaţiu, sau prin combinaţii de litere) se redau şi unele abrevieri şi simboluri. Câteva litere mari au valoare de cifre romane. Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezenţa, deasupra sau dedesubt, a trei sem ne diacritice7: căciula8 " deasupra Iui a: ă, circum flexul Adeasupra lui a şi i: ă şi f, Ivirguliţa9 4 sub s şi t: ş şi ţ. Semnele diacritice se notează în limba română şi la literele mari10, însă punctul suprapus nu se notează la I şi / mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la j mic. Literele de tipar11 sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română. 4 Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic şi, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziţie; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modem, adaptat. 5 Numită curent majusculă sau, mai rar, capitală. 6 Numită şi minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând. 7 Şi punctul suprapus de la i şi j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i şi j nu se opun literelor cu aceeaşi formă, dar fără punct. 8 Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică. 9 !Şi nu sedila, care se foloseşte sub c în alte limbi: g. în programele de calculator, ş, spre deosebire de ţ, apare în mod greşit cu sedilă. 10 Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri faţă de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior). 11 Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă şi de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parţial diferită pentru diversele generaţii şcolare, cu motivaţii pedagogice mai mult sau mai puţin justificate.

OCVII

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române Tab. 1. Alfabetul limbii române

Nr. de ordine

Lit'

Denumire^ citirea literei12

mari

mici

1.

A

a

a

2.

Ă

ă

ă

3.

Â

â

î/î din a

4.

B

b

!be/bî

5.

C

c

!ce/cî

6.

D

d

!de/dî

7.

E

e

e

8.

F

f

!ef/fe/fî

9.

G

!ge/ghe/gî

10.

H

g h

11.

I

i

i

12.

î

î

!î/î din i !je/jî !ca/capa

!haş/hî13

13.

J

j

14.

K

15.

L

k 1

16.

M

m

!em/me/mî

17.

N

n

!en/ne/nî

18.

O

o

o

19.

P

P

!pe/pî

20.

Q

q

!ktt14

21.

R

r

!er/re/rî

22.

S

s

!es/se/sî

23.

Ş t

!şe/şî

24.

ş T

25.

T

!el/le/lî

!te/tî !ţe/ţî

12 Denumirile literelor nu coincid (cu excepţia, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri şi simboluri pentru mărimi matematice şi fizice, unităţi de măsură, elemente chimice ş.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspiraţie străină) ef, ge, haş, capa, el, em, en, er, es, zet ale literelor f g, h, k, l, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [sivi]. 13 {Denumirea ha este rar folosită. 14 ÎPronuntarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române Nr. de ordine

Lit<

XXVIII

Denumire^ citirea literei

mari

mici

26.

U

u

u

27.

V

V

!ve/vî

28.

w

w

Idublu ve/dublu vî

29.

X

X

ies

30.

Y

y

[igrec]

31.

z

z

!ze/zet15/zî

în scrierea limbii române se folosesc şi com binaţii de litere cu valoarea unui sunet, pentru care v. Tab. 2. Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine şi în formaţii bazate pe ele, precum şi în unele nume proprii româneşti de persoane, scrise după model străin.16 în scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele şi a unor îm pru­ muturi neadaptate, unele semne au (şi) alte valori sau se folosesc şi alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă17: Istvăn, omertă; Săo Torni; îviâ, rdntgenoscopie, Dvorak, KoSice etc.

1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare literă notează un sunet-tip distinct. a, ă, â, e, i, î, o, u şi y sunt litere-vocale — care notează sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (e, i, o, u, y), succesiunile de litere vocale în care intră ele pot fi interpretate ca vocale în hiat sau ca diftongi sau triftongi. Celelalte sunt litere-consoane, care notează suneteconsoane; w poate nota şi o semivocală sau, rar, o vocală. Corespondenţa literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă. Pe de o parte, în cuvintele româneşti, numai 19 litere sunt m onovalente (corespund câte unui singur sunet-tip): a, ă, â, b, d ,f, î, j, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v şi z. 15 Citit şi [zed], 16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori şi pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcţiile în partidul comunist, în U.R.S.S. şi în celelalte ţări foste socialiste”, faţă de nomenclatură „terminologie etc.”). w şi y în poziţie finală de cuvânt sunt încă simţite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul şi desinenţele se leagă prin cratimă (v. 1.2.4. Cratima). 17 Deoarece nu se pot da reguli generale — situaţiile fiind mult prea numeroase şi prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaşte limba de origine — trebuie învăţată, iar pronunţarea lor este indicată în Dicţionar.

XXIX

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x şi y) sunt plurivalente (adică au mai multe valori fonetice, în funcţie de poziţia în cuvânt sau în silabă — la început, în interior sau la sfârşit —, de com binaţiile de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic18 al cuvintelor şi de lim ba lor de origine). Pe de altă parte, acelaşi sunet sau grup de sunete ([£], [g], [g'], [i], [I], [îe], [î], [k], [k1], [ks], [ku], [kv], [u], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri. în Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor şi combinaţiilor de litere19 în limba română literară actuală; nu au fost notate nuanţele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepţia lui k, q, w, y) sau combinaţii de litere în împrumuturi şi în nume proprii străine pronunţate în limba română după modelul limbilor de origine. V. şi 2. Reguli de scriere şi de pronunţare literară. T ab. 2. V alorile literelor şi ale com binaţiilor de litere

LiterV combinaţia de litere

Pronunţarea

Exemple

Condiţii

1. a

[a]

apă

2. ă

[ă]

apă

3. â

[î]

4. b

[b]

5. c

M

în interiorul cuvintelor, cu excepţiile de sub î

lână

bob 1. + C în afară de clasă litera h 2. + V în afară de e, i casă 3. la sfârşit de cuvânt ac

V. şi ce, che, chi, ci 6. ce

1. [te]

2. [c]

1.1. + C

cec [âek]

1.2. + V în hiat 1.3. la sfârşit de cuvânt

licean [lice-an] tace [tace]

+ a în aceeaşi silabă

ceară [câră]

18 De ex., rostirea [Ie] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă. 19 Ele au importantă şi pentru despăfirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care v. 5. Despărirea în silabe şi la capăt de rând.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române Literă combinaţia de litere 7. che 8. chi

9. ci

Pronunţarea

XXX

Exemple

Condiţii

1. [k'e]

cu excepţia de sub 2. chem [k'em]

2. [k']

+ a în aceeaşi silabă

cheamă [k'âmă]

1. [k'i]

cu excepţiile de sub 2.

chin [k'in] ochi vb. [ok'i]

2. [k ]

2.1. + a, o, u în aceeaşi silabă

chiar [k'ar] chior [k'or] chiul [k'ul]

2.2. la sfârşit de cuvânt, în afară de cazul când i este accentuat

ochi s. [ok']

1.1. + C

cin [cin]

1.2. + V în hiat

cianură [ci-anjarăl]

1.3. la sfârşit de cuvânt, dacă i este accentuat

munci vb. [munâi]

2.1. +a, o, u în aceeaşi silabă

ciaconă [da-CQnă] ciot [cot] ciur [cur]

2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat

munci s. pl. [munc]

2.3. în unele compuse

nicicând [ni&ând]

1. [«]

2.[c]

10. d

[d]

11. e

l.[e ]

2. [Ie]

dud 1.1. după C în afară de 3., 5.

mere [mere]

1.2. la început de cuvânt (în afară de 2.) şi de silabă, mai ales în neologisme

elev [elgv] poezie [poezie]

la început de cuvânt, eu [leu] în pronume eşti [Ieşt‘] personale şi formele eram [îeram] verbului a fi

00(1

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Liter^ combinaţia de litere

Pronunţarea

Condiţii

Exemple

3. [6]

+ a, o după C

4. [i]

+ a la început de ea [îa] cuvânt şi de silabă, în aceea [acg-îa] cuvinte vechi

5. [0]20 12. f

[f]

13. g

[g]

deal [dăal] pleosc [plâosk]

V. ce, che, ge, ghe fir 1. + C în afară de litera h

gras [gras]

2. + V în afară de e, i gară [gară] 3. la sfârşit de cuvânt

drag [drag]

1.1. + C

gem [gem]

1.2. + V în hiat

geanticlinal [ge-antiklinâl]

1.3. la sfârşit de cuvânt

trage [trage]

V. şi ge, ghe, ghi, gi 14. ge

1 - [ge]

2- [g] 15. ghe

16. ghi

+ a, o în aceeaşi silabă geam [gam] georgian [gor-gan]

1- Ig'e]

cu excepţia de sub 2. ghem [g'em]

2- [g1]

+ a, o în aceeaşi silabă gheară [g'a-ră] Gheorghe [g'fir-g'e]

1- [g'i]

+C

2. [g1]

2.1. + a, o, u în aceeaşi ghiaur [g'a-ur] silabă ghiol [g'ol] unghiul [ung'ul] 2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat

ghindă [g'indă]

unghi [ung1]

20 Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice: £*)•

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române Literă combinaţia de litere 17. gi

Pronunţarea 1- [gi]

2- [g]

18. h

19. i

XXXII

Exemple

Condiţii 1.1. + C

gin [gin]

1.2. + V în hiat

geologie [geologi-e]

1.3. la sfârşit de cuvânt, dacă i este accentuat

îndrăgi [îndrăgi]

2.1. + a, o, u în aceeaşi giardia [gar-dia] silabă giol [gol] giulgiu [gul-gu] 2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat

dragi [drag]

1 [h]

în afară de 2.

hai [hai]

2. [0]

V. che, chi, ghe, ghi; w

M i]

1.1. după C, în afară fir [fir] inimă [inimă] de 2.-4. 1.2. la sfârşit de cuvânt 1.2.1. când este accentuat

auzi [auzi]

1.2.2. după C(C) + l,

acri [akri] aştri [âŞtri]

1.2.3. în unele neologisme, indiferent de accent

bebi [bgbi] kaki [kaki] swahili [suahili] taxi [taxi]

1.3. la început de sila râ

21 Pronunţare specificată în Dicţionar.

1.3.1. + C

inimă [inimă]

1.3.2. + V în hiat, în neologisme; nu există o regulă21

ion [i-Qn] Ion [i-en]

XXXIII

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

LiterV combinaţia de litere

Pronunţarea 2. [î]

3. n (i „şoptit”, asilabic sau afonizat)

2.1. în diftongi ascendenţi (+ a, e, o, u)

iar [îar] ied [îed] iod [Iod] iute [îute]

2.2. în diftongi descendenţi

cai [kaî] tăi [tăi] întâi [întîi] bei [bel] copii [kopil] îi [A] oi [ol] cui [kuT]

2.3. în triftongi

beai [băaî] i-ai, ia-i pal] iau pau] iei [Iei] leoaică [le-6aîcă]

3.1. după C(C)(C), la pomi [pom1] sfârşit de cuvânt auzi (ind. prez. 2 sg.) [auz1] flori [fior1] lincşi [lincş'] mişti (ind. prez. 2 sg.) [mişt'] urşi [urş1] azvârli (ind. prez. 2 sg.) [azvârl'] 3.2. în câteşi-, fieşi-, oareşi-, ori- + C

4. [0] 20. î

[î]

Exemple

Condiţii

căteşitrei [kîteş'treî] fieşicare [fieş'care] oareşicare [Qareş'kare] ori(şi)care [or'(şi)kare]

V. chi, ci, ghi, gi 1. la iniţială de cuvânt

înger

2. la sfârşit de cuvânt

urî

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române LiterV combinaţia de litere

Pronunţarea

Condiţii 3. în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu î-

XXXIV

Exemple bineînţeles

4. în interiorul neînţeles derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu f5. în interiorul unor Rîpeanu nume de persoane22 21. j 22. k în împrumuturi şi în nume proprii străine şi româneşti scrise după model străin

[j] l.[k ]

2. [k ]

23. 1 24. m 25. n

[1] [m]

26. o

1 [o]

27. p

jar 1.1. + C

kripton [cripton] Kretzulescu [creţulgscu]

1.2. + a, o, u

kaliu [caliu] kosovar [cosovar] kurd [curd]

1.3. la sfârşit de cuvânt + e, i

quark [cuarc] ketchup [chgcap] Kembach [chembah] kilogram [chilogram] Kiriac [chiriac] lac mim nun

[n] 1.1. după C în afară de 2.

dor [dor] vino [vino]

1.2. la început de silabă în afară de 3.

om [om] pionier [pi-onigr]

2. [6]

+ a după C

să doară [dr (încăpere) s. n., pl. dospitoare

drag2 s. n.

*dostoievskian (-ski-an) adj. m., pl. dostoievskieni; f. dostoievskiană, pl. dostoievskiene

draga (a ~) vb., ind. prez. 3 draghează dragaj s. n.

dota (a ~) vb., ind. prez. 3 dotează

dra g are s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări

dotai adj. m., pl. dotali; f. dotală, pl. dotale

dragavei s. m., art. dragaveiul; pl. dragavei

dotare s. f., g.-d. art. dotării; p l . dotări

dragă (navă) s. {., g.-d. art. dragei; pl. drage

dotaţie (-ţi-e) s. f., art. dotaţia (-ţi-a), g.-d. art. dotaţiei; pl. dotaţii, art. dotaţiile (-ţi-i-)

draghină (pop.) s. f., g.-d. art. draghinii; pl. droghini

dotă s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

draglinist (dra-gli-) s. m., pl. draglinişti

două mii num.; 2000/M M

draglinist ă (dra-gli-) s. {., g.-d. art. draglinistei; pl.

două puncte (semn de punctuaţie) (pune-te) s. n.; semn grafic:

dragoman s. m., pl. dragomani

dra glină (dra-gli-) s. f., g.-d. art. draglinei; pl. dragline

dragliniste

două sute num.; 200/CC

dragon1 (monstru, şopârlă, soldat) s. m., pl. dragoni

douăzeci num.; 20/XX

dragon2 (şnur) s. n., pl. dragoane

douăzecilea (al ~) num. m., f. a douăzecea; al XX-lea/al

dragonade s. f. pl.

20-lea, a X X -a/a 20-a

douăzeci şi unu num. m., f. douăzeci şi una; 21/XXI douăz eci şi unulea (al ~) num. m., f. a douăzeci şi una; al XX I-lea/al 21-lea, a X X l-a/a 21-a

dovadă s. {., g.-d. art. dovezii; pl. dovezi dovedi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedesc, imperf. 3 sg. dovedea; conj. prez. 3 să dovedească dovedire s. f., g.-d. art. dovedirii doveditor adj. m., pl. doveditori; f. sg. şi pl. doveditoare dovleac (do-vleac) s. m., pl. dovleci dovlecel (do-vle-) s. m., pl. dovlecei, art. dovleceii doxă (fam.) s. f., g.-d. art. doxei doxologie s. {., art. doxologia, g.-d. art. doxologiei; pl. doxologii, art. doxologiile

Dragonul (constelaţie) s. propriu m. dragor1 (persoană) s. m., pl. dragori dragor2 (navă) s. n., pl. dragoare dragoste s. f., g.-d. art. dragostei; pl. dragoste drahmă s. f., g.-d. art. drahmei; pl. drahme draibăr (drai-) s. n., pl. draibăre draifus (drai-) s. n., pl. draifuse drajeu s. n., art. drajeul; pl. drajeuri drajon s. m ., pl. drajoni drajonaj s. n., pl. drajonaje dram (înv., fam.) s. n„ pl. dramuri dramatic adj. m., pl. dramatici; f. dramatică, pl. dramatice dramatism s. n.

doza (a ~) vb., ind. prez. 3 dozează

dramatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 dramatizează

dozabil adj. m., pl. dozabili; f. dozabilă, pl. dozabile

dramatizare s. f., g.-d. art. dramatizării; pl. dramatizări

dozaj s. n., pl. dozaje

dramaturg s. m., pl. dramaturgi

dozare s. f., g.-d. art. dozării; pl. dozări

dramaturgie s. f., art. dramaturgia, g.-d. dramaturgii, art.

dozator s. n., pl. dozatoare doză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze dozimetrie (-me-tri-) s. f., art. dozirnetria, g.-d. dozimetrii, art. dozimetriei

dramaturgiei

dramă s. f., g.-d. art. dramei; pl. drame draniţă s. {., g.-d. art. draniţei; pl. draniţe drapa (a ~) vb., ind. prez. 3 drapează * drapaj s. n., pl. drapaje

256

drapare drapare s. f., g.-d. art. drapării; pl. drapări drapel s. n., pl. drapele

drăguliţă (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăguliţe

draperie s. f., art. draperia, g.-d. art. draperiei; pl. draperii, art. draperiile

drăguţ adj. m., s. m., pl. drăguţi; adj. f., s. f. drăguţă, pl.

drastic adj. m., pl. drastici; f. drastică, pl. drastice

drămălui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drămăluiese, imperf. 3 sg. drămăluia; conj. prez. 3 să

dravidian (-di-an) adj. m., s. m., pl. draviiiieni (-di-eni); adj. f., s . f . dravidiană, pl. dm vidiene *dravidiană (limbă) (-di-a-) s. f„ g.-d. art. dravidienei drăcărie (pop., fam.) s. f., art. drăcăria, g.-d. art. drăcăriei; pl. drăcării, art. drăcăriile drăcesc adj. m., f. drăcească; pl. m. şi f. drăceşti drăceşte adv. drăcie s. f., art. drăcia, g.-d. art. drăciei; pl. drăcii, art. drăciile

drăcime (rar) s. f., g.-d. drăcimii drăcoaică s. f., g.-d. art. drăcoaicei; pl. drăcoaice drăcos adj. m., pl. drăcoşi; f. drăcoasă, pl. drăcoase drăcovenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. drăcovenia (-m -a), g.-d. art. drăcoveniei; pl. drăcovenii, art. drăcoveniile (-ni-i-) !drăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drăcui/drăcuiesc, imperf. 3 sg. drăcuia; conj. prez. 3 să drăcuie/să drăcuiască

drâcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri drăculeţ s. m., pl. drăculeţi drăcuşor s. m., pl. drăcuşori idrăgaica (dans) (-găi-) s. f. art., neart. drăgaică, g-d. art. drăgaicei

IDrăgaica (sărbătoare) (-gai-) s. propriu f., g.-d. Drăgaicei

!drăgaică (persoană, târg, plantă) (-gai-) s. f., g-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice drăgălaş adj. m., pl. drăgălaşi; f. drăgălaşă, art. drăgălaşa, pl. drăgălaşe drăgălăşenie (-ni-e) s. f., art. drăgălăşenia (-ni-a), g.-d. art. drăgălăşeniei; (manifestări) pl. drăgălăşenii, art. drăgălăşeniile (-ni-i-)

drăgălăşie (rar) s. f., art. drăgălăşia, g.-d. art. drăgălăşiei; (manifestări) pl. drăgălăşii, art. drăgălăşiile

drăguţe

drămăluias că

drămăluire (rar) s. f., g.-d. art. drărnăluirii drămui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drămuiesc, imperf. 3 sg. drămuia; conj. prez. 3 să drămuiască drămuire s. f., g.-d. art. drămuirii drănicer s. m ., pl. drăniceri drâmbă s. f., g.-d. art. drâmbei; pl. drâmbe drâmboi1 s. n., pl. drărnboaie !drâmboi2/drâmboia (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dram boieşte/se dram boiază, imperf. 3 sg. se dramboia; conj. prez. 3 să se dramboiască/să se dramboieze drâng1 (reg.) s. n., pl. drânguri drângVdrânga interj. drângălău (rar) s. m., art. drangălăul; pl. drangălăi, art. drangălăii

drângăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drangănesc, imperf. 3 sg. drângănea; conj. prez. 3 să drangănească

dreadnought (angl.) [pron. drednot] (dread-nought) s. n. dreaptă s. f., g.-d. art. dreptei; pl. drepte dreavă s. f., g.-d. art. drevei; pl. dreve dregător s. m., pl. dregători dregătoresc (înv.) adj. m ., f. dregătorească; pl. m. şi f. dregăt oreşti

dregătorie s. f., art. dregetoria, g.-d. art. dregăt oriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile drege (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dreg, 1 pl. dregem, perf. s. 1 sg. dresei, 1 pl. dreserăm; part. dres

drelă s. f., g.-d. art. drelei; pl. drele dren (constr., med.) s. n., pl. drenuri drena (a ~) vb., ind. prez. 3 drenează

drăgănele (pop.) s. f. pl., art. drăgănelele

drenaj s. n., pl. drenaje

drăgăstos adj. m., pl. drăgăstoşi; f. drăgăstoasă, pl.

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drăgăstoase

drăghici (rar) s. m., pl. drăghici drăgosteală (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostelii; pl. drăgosteli drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drăgostesc, imperf. 3 sg. drăgostea; conj. prez. 3 să drăgostească

*drenă (med.) s. f., g.-d. art. drenei; pl. drene drepnea s. f., g.-d. art. drepnelei; pl. d rep n ek, art. drepnelele

drept1 adj. m., pl. drepţi; f. dreaptă, pl. drepte drept2 adv. (~ înainte) drept3 (pe ~) loc. adv.

drăgostire (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostirii

drept4 prep.

drăguleţ (pop.) adj. m., pl. drăguleţi

drept5 s. n., pl. drepturi

drăgulică (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl.

*dreptâci adj. m., s. m., pl. dreptaci; adj. f., s. f. sg. şi pl. dreptace

drăgulice

răsplată)

257

druguleţ

dreptar s. n., pl. dreptare

drivelob (angl.) [pron. draîvlob] (drive-) s. n., pl. driveloburi

dreptate s. (., g.-d. art. dreptăţii; pl. dreptăţi drept-credincifls adj. m., s. m., pl. drept-credincioşi; adj. f., s. f. drept-credincioasă, pl. drept-credincioase

droagă (reg.) s. f., g.-d. art. droagei; pl. droage

{dreptunghi

droaie (fam.) s. f., art. droaia, g.-d. art. droaiei

n.,

pl.

drob1 (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

(d rep-tu n -/drept-u n -) adj. m., dreptunghiei; f. dreptunghică, pl. dreptunghice

pl.

drob2 (măruntaie de miel, mâncare, cutie a teascului ) s. n., pl. droburi

(drep-tu n ghi/drept-u n ghi)

s.

dreptunghiuri

îdreptunghic

dr ob-de-munte (arbust) s. m., pl. drobi-de-rnunte

!dreptunghiular (drep-tun-ghiu-/drept-un-) adj. m., pl. dreptunghiulari; f. dreptunghiulară, pl. dreptunghiulare

drobiţă s. f., g.-d. art. drobiţei; pl. drobiţe

dres1 (faptul de a drege) s. n.

drog s. n., pl. droguri

drobuşor s. m., pl. drobuşori

dres2 (fard, obiect de îmbrăcăminte) s. n., pl. dresuri

drogă (a ~) vb., ind. prez. 3 droghează

dresa (a ~) vb., ind. prez. 3 dresează

drogare s. f., g.-d. art. drogării; pl. drogări

dresaj s. n., pl. dresaje dresare s. f., g.-d. art. dresării; pl. dresări

drogherie s. f., art. drogheria, g.-d. art. drogheriei; pl. drogherii, art. drogheriile

dresoare s. f., g.-d. art. dresoarei; pl. dresoare

droghist (înv.) s. m., pl. droghişti

dresor s. m., pl. dresori

dro ghistă (înv.) s. f., g.-d. art. droghistei; pl. droghiste

*dressing (angl.) s. n., pl. dressinguri dresură s. f., g.-d. art. dresurii; pl. dresuri

drojdie (-di-e) s. f., art. drojdia (-di-a), g.-d. art. drojdiei; pl. drojdii, art. drojdiile (-di-i-)

dresuri (mirodenii) (rar) s. n. pl.

drojdio a ră (-d i-oa-) s. f., g.-d. art. drojdioarei; pl.

dreţe s. f., art. dreţea, g.-d. art. dreţei; pl. dreţe drezină s. f., g.-d. art. drezinei; pl. drezine driadă (dri-a-) s. f., g.-d. art. driadei; pl. driade dribla (a ~) (dri-bla) vb., ind. prez. 3 driblează driblaj (dri-bla]) s. n., pl. driblaie

drojdioare

drojdiuţă (-di-u -) s. f., g.-d. art. drojdiuţei; pl. drojdiuţe dro m ader (cămilă) s. m., pl. dromaderi dromateriu (animal fosil) [riu pron. rîu] s. m., art. dromateriul

drib l are (dri-bla-) s. f., g.-d. art. driblăm ; pl. driblări

dromomaiue s. f., art. dromomania, g.-d. art. dromomaniei; pl. dromomanii, art. drornomaniile

dribler (dri-bler) s. m., pl. dribleri

dropgol s. n., pl. dropgoluri

driblerâ (dri-ble-) s. f., g.-d. art. driblerei; pl. driblere dribling (dri-bling) s. n., pl. driblinguri

dropică (pop.) s. f., g.-d. art. dropicii

dric s. n., pl. dricuri

dropie (-pi-e) s. f., art. dropia (-pi-a), g.-d. art. dropiei; pl. dropii, art. dropiile (-pi-i-)

dricar s. m., pl. ‘dricari

dropioi (-pi-oi) s. m., pl. dropioi, art. dropioii

drifter s. n., pl. driftere

drops s. n., pl. dropsuri

dril s. n., (sorturi) pl. driluri

diosera s. f., g.-d. art. droserei; pl. drosere

drilometru (-m e-tru) s. n., art. drilometrul; pl. drilometre

drosofilă s. f., g.-d. art. drosofilei; pl. drosofile

*drink (angl.) s. n., pl. drinkuri

drosometru

driopitec (dri-o-) s. m., pl. driopiteci

(-m e-tru )

s. n., art. drosornetrul; pl.

drosometre

drişcă s. [., g.-d. art. driştei; pl. drişte

droşcar (înv., pop.) s. m., pl. droşcari

drişcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drişcuiesc, imperf. 3 sg. drişcuia; conj. prez. 3 să drişcuiască

droşcă (înv.) s. f., g.-d. art. droştei; pl. droşte

drişcuire s. f., g.-d. art. drişcuirii; pl. drişcuiri

drot s. n., pl. droturi

drişcuit s. n.

drug1 (bară, parte a războiului de ţesut) s. m ., pl. drugi

drive (angl.) [pron. draîv] (drive) s. n., art. drive-ul; pl.

dr ug2 (broderie) s. n., pl. druguri

drive-uri

•drive-in1 (angl.) [pron. dralvin] (drive-in) adj. invar. * drive-in2 (angl.) [pron. dratvin] (drive-in) s. n., pl. drive-in

droşcuţă (înv.) s. f., g.-d. art. droşcuţei; pl. droşcuţe

drugă (fus) s. f., g.-d. art. drugii; pl. drugi drughineaţă (reg.) s. f., g.-d. art. drughineţei; pl. drughineţe

driver1 (persoană) (angl.) [pron. draîvăr] s. m., pl. driveri

*drugstore (angl.) [pron. dragstor] (sto re ) s. n., art. drugstore-ul; pl. drugstore-uri

driver2 (obiect) (angl.) [pron. draîvăr] s. n., pl. drivere

druguleţ s. m., pl. druguleţi

dru id

258

druid s. m., pl. druizi

dublaj (du-blaj) s. n., pl. dublaje

druidic (rar) adj. m., pl. druidici; f. druidică, pl. druidice druidism (rar) (dru-i-) s. n.

dublare (du-bla-) s. f., g.-d. art. dublării; pl. dublări dublă (du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble

*drujbă s. f., g.-d. art. drujbei; pl. drujbe

duble (metal) (du-ble) s. n., art. dubleul

drum s. n., pl. drumuri *drumar s. m., pl. drumari

dublet (al doilea exemplar) (du-blet) s. n., pl. dublete

drumaş (înv.) s. m., pl. drumaşi

dublon2 (repetare a unei litere) (du-blon) s. n.

drum-de-fier s. n., art. drum ul-de-fier drumeag s. n., pl. drumeaguri drumeaţă s. f., g.-d. art. drumeţei; pl. drumeţe

dublor (du-blor) s. n., pl. dubloare

drumeţ s. m., pl. drumeţi

Idublu1 (du-blu) adj. m., s. m., pl. dubli; adj. f., s. f. dublă, pl. duble

drumeţie s. f., art. drumeţia, g.-d. art. drumeţiei; pl. drumeţii, art. drumeţiile

dublon1 (monedă) (du-blon) s. m., pl. dubloni

dublau (arc, grindă, pereche de vâslaşi) (du-blou) s. n., art. dubloul; pl. dublouri

*dublu2 s. n., a rt. dublul

diumlin s. n., pl. drumline

*dublu-casetofon (du-blu-) s. n., pl. dublu-casetofoane

drumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drumuiesc, imperf. 3 sg. drumuia; conj. prez. 3 să drumuiască

Idublu-decal itru (du-blu-, -li-tru) s. m., art. dublu-decalitrul; pl. dublu-decalitri, art. dublu-decalitrii; simb. ddal

drumuleţ s. n., pl. drumuleţe drumuşor s. n., pl. drumuşoare

idublu-decim etru (du-blu -, -m e-tru ) s. m., art. dUblu-decimetrul; pl. dublu-d£cimetri, art. dublu-decimetrii

drupacge s. f., art. drupaceea, g.-d. art. drupaceei; pl.

dublură (du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

drupacee

!dublu-ster (du-blu-) s. m., art. dublul-ster; pl. dublu-steri

drupă s. f., g.-d. art. drupei; pl. drupe

ducal adj. m., pl. ducali; f. ducală, pl. ducale

drusă (drusetă) (rar) s. f., g.-d. art. drusei: pl. dru.se

ducat1 (monedă) s. m., pl. duca ţi

drusetă s. f., g.-d. art. drusetei; pl. drusete

ducat2 (provincie) s. n., pl. ducate

diuşcă (reg.) s. f., g.-d. art. druştei; pl. druşte

ducă (plecare) (în expr.) s. f.

druză (geodă) s. f., g.-d. art. druzei; pl. druze

ducă-se-pe-pustii s. m ., g.-d. lui ducă-se-pe-pustii; pl.

*dry (angl.) [pron. draî] adj. invar, dual s. n., pl. duale dualism (du-a-) s. n.

dualist (du-a-) adj. m., s. m., pl. dualişti; adj. f., s. f. dualistă, pl. dualiste

dualitate (du-a-) s. f., g.-d. art. dualităţii; pl. dualităţi duant s. m ., pl. duanţi duarhie (du-ar-) s. f., art. duarhia, g.-d. duarhii, art. duarhiei

dubas s. n., pl. dubasuri dubă s. f., g.-d. art. dubei; pl. dube dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari dubeală (reg.) s. f., g.-d. art. dubelii; pl. dubeli dubi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dubesc, imperf. 3 sg. dubea; conj. prez. 3 să dubească

dubios (-bi-os) adj. m ., pl. dubioşi; f. dubioasă (-bi-oa-), pl. dubioase

dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative dubitaţie (-ţi-e) s. f., art. dubitaţia (-ţi-a), g.-d. dubitaţii, art. dubitaţiei dubiu [biu pron. Mu] s. n., art. dubiul; pl. dubii, art. dubiile (-bi-i-)

dubla (a ~) (du-bla) vb., ind. prez. 3 dublează

ducă-se-pe-pustii

duce1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duc, 1 pl. ducem, 2 pl. duceţi, perf. s. 1 sg. dusei, 1 pl. duserăm; imper. 2 sg. du, neg. nu duce; part. dus duce2 s. m., pl. duci ducere s. f., g.-d. art. ducerii; pl. duceri ducesă s. f., g.-d. art. ducesei; pl. ducese ducipal s. m., pl. ducipăli *Ducipal s. propriu m. îduco s. n., art. ducoul ductibilitate s. f., g.-d. art. ductibilităţii ductil adj. m ., pl. ductili; f. ductilă, pl. ductile dud s. m., pl. duzi dudă s. f., g.-d. art. dudei; pl. dude dudău (pop.) s. n., art. dudaul; pl. dudaie idudgeonare [dge pron. g] (du-dgeo-) s. f., g.-d. art. dudgeonării

duducă (înv.) s. f., g.-d. art. duducăi/duducii/duduchii; pl. duduci

duducuţă (înv.) s. f., g.-d. art. duducuţei; pl. duducuţe dudui (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. dudui, 3 duduie, imperf. 3 sg. duduia; conj. prez. 1 şi 2 sg. să dudui, 3 să duduie

duduie s. f., art. duduia, g.-d. art. duduii; pl. dudui

dumirire

259 duduit s. n.

dulceaţă3 (lucru plăcut) s. f., g.-d. art. dulceţii; pl. dulceţi

dudui tură (-du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri duduiţă s. f., g.-d. art. duduiţei; pl. duduiţe

dulcegărie s. f., art. dulcegăria, g.-d. art. dulcegăriei; pl. dulcegării, art. dulcegăriile

duecento (it.) (du-e-) s. n., art. duecentoul

dulcicol adj. m ., pl. dulcicoli; f. dulcicolă, pl. dulcicole

duel s. n., pl. dueluri

dulcinee (fam.) s. f., art. dulcineea, g.-d. dulcinee, art.

duela (a ~) (du-e-) vb., ind. prez. 3 duelează iduelgi (a se ~) (înv.) (du-el-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se duelgeşte, imperf. 3 sg. se duelgea; conj. prez. 3 să se duelgească

duelgiu (înv.) (du-el-) s. m., art. duelgiul; pl. duelgii, art. duelgiii (-gi-ii)

duelist (rar) (du-e-) s. m., pl. duelişti

dulcineei

‘ Dulcineea (personaj) s. propriu f., g.-d. Dulcineei dulcişor1 adj. m., pl. dulcişori; f. dulcişoară, pl. dulcişoare dulcişor2 s. m., pl. dulcişori dulciu (rar) adj. m., f. dulcie; pl. m. şi f. dulcii dulgher s. m., pl. dulgheri

duet s. n., pl. duete

dulgherie s. f., art. dulgheria, g.-d. art. dulgheriei; (ateliere) pl. dulgherii, art. dulgheriile

dugheană s. f., g.-d. art. dughenei; pl. dughene

dulgherit s. n.

dughie s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei; pl. dughii, art.

dulie s. f., art. dulia, g.-d. art. duliei; pl. dulii, art. duliile

dughiile

duglas (du-glas) s. m., pl. duglaşi dugliş (reg.) (du-gliş) adj. m., s. m., pl. duglişi; adj. f., s. f. duglişa, pl. duglişe duh s. n., pl. duhuri

!duluţă (reg.) (în expr. a se duce ~) adv. 'D um a de Stat (Cameră a Parlamentului rus) s. propriu f., g.-d. Dumei de Stat dumă (adunare, organ) s. f., g.-d. art. dumei dumbeţ s. m ., pl. dumbeţi

duhan (reg.) s. n., (sorturi) pl. duhanuri

dumbravă s. f., g.-d. art. dumbrăvii; pl. dumbrăvi

duhăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhănesc, imperf. 3 sg. duhanea; conj. prez. 3 să duhănească

dumbravnic s. m., pl. dumbravnici

îduhliu (rar) (du-hliu/duh-liu) adj. m., f. duhlie; pl. m. şi f. duhlii duhni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhnesc, imperf. 3 sg. duhnea; conj. prez. 3 să duhnească duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

dumbrâvean adj. m., pl. dumbrăveni; f. dumbrăveană, pl. dum brăvene

îdumbr ă veancă s. f., g.-d. art. dum brăvencii; pl. dumbrăvenci

dumbrăvioarâ (-vioa-) s. f., g.-d. art. dumbrăvioarei; pl. dumbrăvioare

duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhoresc, imperf. 3 sg. duhorea; conj. prez. 3 să duhorească

dum-dum s. n.

duhovnic s. m., pl. duhovnici

dumesnic (înv.) adj. m., pl. dumesnici; f. dumesnică, pl.

duhovnicesc adj. m., f. duhovnicească ; pl. m. şi f. duhovniceşti

dumeri v. dumiri dumesnice

duios adj. m., pl. duioşi; f. duioasă, pl. duioase

dumesnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. durnesnicesc, imperf. 3 sg. dumesnicea; conj. prez. 3 să

duioşie s. f., art. duioşia, g.-d. art. duioşiei; pl. duioşii, art. duioşiile

dumica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 dumica/dumică

duium s. n.

dumicat (pop.) s. m., pl. dumicaţi

dulamă s. f., g.-d. art. dulamei; pl. dulame dulap1 (scândură) s. m„ pl. dulapi

duminecea (plantă) s. f., g.-d. art. dum inecelei; pl. duminecele, art. duminecelele

dulap2 (mobilă, scrânciob) s. n., pl. dulapuri

‘ duminica adv.

dulăpaş s. n., pl. dulăpaşe

duminical adj. m., pl. dum inicali; f. duminicală, pl-

dulăpior (-pior) s. n., pl. dulăpioare dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii dulce1 adj. m., f. dulce; pl. m. şi f. dulci dulce2 s. n., (preparate) pl. dulciuri

dumesnicească

duminicale

‘ Duminica Tomei (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Duminicii Tomei

duminică (zi) s. f., g.-d. art. duminicii; pl. duminici

dulceaţă1 (calitatea de a fi dulce) s. f., g.-d. art. dulceţii

Mumiri/dumeri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dumiresc/dumeresc, imperf. 3 sg. dumirea/dumerea; conj. prez. 3 să dum irească/să dumerească

dulceaţă2 (preparat alimentar) s. f., g.-d. art. dulceţii; pl.

!dumirire/dumerire (rar) s. f., g.-d. art. du m irim /

dulceag adj. m„ pl. d u keg i; f. dulceagă, pl. dulcege

dulceţuri

dumeririi

260

dumitriţă dumitriţă (plantă) (-m i-tri-) s. f., g.-d. art. dumitriţei; pl. dumitriţe

[după-a miază2 (-mia-) s. f., art. după-amiaza, g.-d. art. după-amiezii (-mie-); pl. după-amiezi, art. după-amiezile

[dumnealui pr. m., f. dumneaei; pl. m. şi f. dumnealor

Idupă cât loc. conjcţ.

idumneasa (pop.) pr. m. şi f., g.-d. dumisale

Idupă ce loc. conjcţ.

dumneata pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitale (abr. d- tale)

Idupă ce că loc. conjcţ.

dumneavoastră pr. (abr. dv./dvs./d-voastra)

Idupă cum loc. conjcţ.

dumnezeie (rar) s. f., art. dumnezeia, g.-d. dumnezeie, art.

dupăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăieşte/dupăie, imperf. 3 sg. dupăia; conj. prez. 3 sa dupăiască/să dupăie

dumnezeiei

dumnezeiesc adj. m., f. dum nezeiască; pl. m. şi f. dumnezeieşti

dupăit (reg.) s. n. dupăi tură (reg.) (-pă-i-) s. f., g.-d. art. dupăiturii; pl.

dumnezeieşte adv.

dupăituri

dumnezeire s. f., g.-d. art. dumnezeirii

*după-masa adv.

dumnezeu (zeu) s. m., art. dumnezeul; pl. dumnezei, art.

după-masă1 adv.

dumnezeii

Dumnezeu (divinitatea supremă) s. propriu m., g .-d. lui Dumnezeu/{m expr. ş i ) Dumnezeului (las-o ~) dumping (angl.) [pron. damping] s. n., pl. dumpinguri

după-masă2 s. f., art. după-masa, g.-d. art. după-m esei; pl. după-mese, art. după-m esele Idupă prânz prep. + s. n. duplex (du-plex) s. n., (aparate, maşini, emisiuni) pl.

dună s. f., g.-d. art. dunei; pl. dune

dUplexuri

dunăre (apă mare) (pop.) s. f.

duplicat (du-pli-) s. n., pl. duplicate

"Dunărea (nume de fluviu) s. propriu f., g.-d. Dunarii

duplicitar (du-pli-) adj. m., pl. duplicitari; f. duplicitara, pl. duplicitare

dunărean adj. m., s. m., pl. dunăreni; adj. f., s. f. dunăreană, pl. dunărene dunăreancă s. f., g.-d. art. dunărencei; pl. dunărence

duplicitate (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicităţii dupuros (rar) adj. m., pl. dupuroşi; f. dupuroasă, pl. dupuroase

dunetă s. f., g.-d. art. dunetei; pl. dunete dungat adj. m ., pl. dungaţi; f. dungată, pl. dungate

dur1 adj. m., pl. duri; f. dură, pl. dure

dungă s. f., g.-d. art. dungii; pl. dungi

dur2 interj.

dungăţea s. f., art. dungăţeam , g.-d. art. dungăţelei; pl. dungăţele, art. dungăţelele

dura1 interj.

dunguliţă s. f., g.-d. art. dunguliţei; pl. dunguliţe

durabil adj. m., pl. durabili; f. durabilă, pl. durabile

dura2 (a ~) vb., ind. prez. 3 durează

dunguţă (rar) s. f., g.-d. art. dunguţei; pl. dunguţe

durabilitate s . f., g.-d. art. durabilităţii

dunit s. n.

Iduracid (du-ra-/dur-a-) s. m.

!duo s. n., art. duoul; pl. duouri duodec i mal

(du-o-) adj. m., duodecimală, pl. duodecimale

Iduraluminiu [niu pron. riiu] (du-ra-/dur-a-) s. n., art. pl.

du odecim ali;

f.

duodgcimă (du-o-) s. f., g.-d. art. duodecim ei; pl. duodecime

duraluminiul

dura mater (lat.) s. f., g.-d. art. durei m ater duramen s. n., pl. duramenuri duran s. n.

duoden (du-o-) s. n., pl. duodenuri

durare s. f., g.-d. art. durării

duodenal (du-o-) adj. m., pl. duodenali; f. duodenală, pl.

durat (durare, zidire) s. n.

duodenale

duodenită (du-o-) s. f., g.-d. art. duodenitei; pl. duodenite duodiodă (du-o-di-o-) s. f., g.-d. art. duodiodei; pl. duodiode duolet (du-o-) s. n., pl. duolete duotriodă (du-o-tri-o-) s. f., g.-d. art. duotriodei; pl. duotriode

dup interj, după prep. după-amiaza (-m ia-) adv. după-amiază1 (-m ia-) adv.; abr. d.a.

durată (timp) s. f., g.-d. art. duratei; pl. durate durativ adj. m., pl. durativi; f. durativă, pl. durative dură (pop.) s. f., g.-d. art. durei; pl. dure durăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 durăie, imperf. 3 sg. durăia; conj. prez. 3 să durăie durăit (pop.) s. n. durăitură (pop.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. durăitnrii; pl. durăituri

durăt (rar) s. n., pl. durăte durbacă s. f., g.-d. art. durbacei; pl. durbace durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. durdă, pl. durde

261 dyrdă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. durdei; pl. durde

duş s. n., pl. duşuri

durdui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 durduie, imperf. 3 sg. durduia; conj. prez. 3 să durduie

duşegubină s. f., g.-d. art. duşegubinei; pl. duşegubine

durduit (reg.) s. n.

duşman adj. m., s. m., pl. duşmani; adj. f. duşmană, pl.

durduliu adj. m., f. durdulie; pl. m. şi f. durdulii durea (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. doare, 3 pl. dor; conj. prez. 3 să doară; ger. durând; part. durut durere s. f., g.-d. art. durerii; pl. dureri

!duşcă s. f., g.-d. art. duştii; pl. duşti

duşmane

duşmancă s. f., g.-d. art. duşmancei; pl. duşmance duşmănesc (înv.) adj. m., f. duşmănească; pl. m . şi f. duşmăneşti

dureros adj. m., pl. dureroşi; f. dureroasă, pl. dureroase

duşmăneşte adv.

durifica (a ~) vb., ind. prez. 3 durifică durificare s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări

duşmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duşmănesc, imperf. 3 sg. duşmănea; conj. prez. 3 să duşmănească

durilon (rar) s. n., pl. duriloane

duşmănie s. f., art. duşm ănia, g.-d. duşm ănii, art.

durit s. n. duritate s. (., g.-d. art. durităţii; (manifestări) pl. durităţi duriţă s. {., g.-d. art. duriţei; pl. duriţe

duşmăniei

duşmănos adj. m., pl. duşmănoşi; f. duşmănoasă, pl. duşmănoase

duro s. m.

duşumea s. f., art. duşumeaua, g.-d. art. duşumelei; pl. duşumele, art. duşumelele

*duroflex (-ro-flex) s. n.

dutcă (înv.) s. f., g.-d. art. dutcei; pl. dutce

iduroscop (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. duroscoape

du-te-vino s. n.

durui (a ~) vb., ind. prez. 3 duruie, imperf. 3 sg. duruia; conj. prez. 3 să duruie

*duty-free (angl.) [pron. dîutifri] s. n., art. duty-free-ul; pl. duty-free-uri

duruire s. f., g.-d. art. dum irii; pl. duruiri

duumvir s. m., pl. duumviri

duruit s. n., pl. duruituri

duumvirat s. n.

durligi (reg.) s. m. pl.

duruitoare (rar) (~ru~i-) s. f., g.-d. art. duruitorii; pl. duruitori

duruitură (-ru-i-) s. f., g.-d. art. duruiturii; pl. duruituri durut (pop.) s. n.

duză (ajutaj) [u pron. şi ii] s. f., g.-d. art. duzei; pl. duze duzină (grup de 12 obiecte) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

dus s. n.

dvori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dvoresc, imperf. 3 sg. dvorea; conj. prez. 3 să dvorească

dusină (mulură) s. f., g.-d. art. dusinei; pl. dusine

dyke (angl.) [pron. daic] s. n.

E ie1 (literă) s. m./s. n., pl. e/e-uri ‘ e2 (sunet) s. m., pl. e

ebuliometru (-li-o-, -m e-tru) s. n., art. ebuliometrul; pl. ebuliometre

e3 vb. v. fi

lebulioscop (-li-os-cop/-o-scop) s. n., pl. ebulioscoape

e4/ee interj.

iebulios c opie (-li-os-co-/-o-sco-) s. f., art. ebulioscopia, g.-d. ebulioscopii, art. ebulioscopiei

*E (aditiv alimentar) s. n., art. £-hZ; pl. Eruri ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. ti, i, i(i-am dat), -i (dăndu-i), -i- (dăndu-i-se); ac. acc. ea (prep. + ea), neacc. o, o- (o-nvaţă), -o (am dat-o), -o(da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le(le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li(dându-li-se); ac. a cc. ele (prep. + ele), neacc. le, le(le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar)

leastmancolor (angl.) [pron. jstmăncolor] (east-man-) s. n. eben s. n. ebenin adj. m ., pl. ebenini; f. ebenină, pl. ebenine ebenist s. m., pl. ebenişti ebenistă s. f., g.-d. art. ebenistei; pl. ebeniste ebenisterie s. f., art. ebenisteria, g.-d. ebenisterii, art. ebenisteriei

‘ ebenjstică s. f., g.-d. art. ebenisticii ebenit s. n. ebonită s. f., g.-d. art. ebonitei eboşa (a ~) vb., ind. prez. 3 eboşează, 1 pl. eboşăm; conj. prez. 3 să eboşeze; ger. eboşând eboşare s. f., g.-d. art. eboşării; pl. eboşări eboşă s. f., art. eboşa, g.-d. art. eboşei; pl. eboşe eboşoar s. n., pl. eboşoare ebraic (e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. ebraice

ebuliţie (-ţi-e) s. f., art. ebuliţia (-ţi-a), g.-d. art. ebuliţiei; pl. ebuliţii, art. ebuliţiile (-ţi-i-) ecarisa (a ~) vb., ind. prez. 3 ecarisează ecarisaj s. n. ecarisare s. f., g.-d. art. ecarisării ecarlat1 adj. invar. ecarlat2 s. n ecart s. n., pl. ecarturi ecartament s. n., pl. ecartamente ecarte s. n., art. ecarteul Ecclesias t ul v. Ecleziastul eche s. f., art. echea, g.-d. art. echei; pl. eche e c her s. n., pl. echere echicurent adj. m., pl. echicurenţi; f. echicurentă, pl. echicurente

echidistant adj. m., pl. echidistanţi; f. echidistantă, pl. echidistante

echidistanţă s. f., g.-d. art. echidistanţei; pl. echidistanţe echidnă s. f., g.-d. art. echidnei; pl. echidne echien (-chi-en) adj. m., pl. echieni; f. echienă, pl. echiene echigranular (-chi-gra-) adj. m., pl. echigranulari ; f. echigranulară, pl. echigranulare

ebraică (limbă) (e-bra-i-) s. f., g.-d. art. ebraicei

echigravitaţie (-chi-gra-, -ţi-e) s. f„ art. echigravitaţia (-ţi-a), g.-d. echigravitaţii, art. echigravitaţiei

ebraism (e-bra-) s. n., pl. ebraisme

echilateral adj. m., pl. echilaterali; f. echilaterală, pl.

ebraist (e-bra-) s. m., pl. ebraişti

echilaterale

ebraistă (e-bra-) s. f., g.-d. art. ebraistei; pl. ebraiste

echilibra (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibrează

ebrietate (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietăţii

echilibrare (-li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrării; pl.

ebuliometrie (-li-o-, -m e-tri-) s. f., art. ebuliometria, g.-d. ebuliometrii, art. ebuliometriei

echi l ibrist (-li-brist) s. m., pl. echilibrişti

echilibrări

263 echilibristă (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristei; pl. echilibriste

econometric eclatant (livr.) (e-cla-) adj. m., pl. eclatanţi; f. eclatantă, pl. eclatante

echilib ristică (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristica

eclatQr (e-cla-) s. n., pl. eclatoare

echilib ror (-li-bror) s. n., pl. echilibroare

eclectic (e-clec-) adj. m., pl. eclectici; f. eclectică, pl.

echilibru (-li-bru) s. n., art. echilibrul; pl. echilibre echi mo z ă (vânătaie) s. f„ g.-d. art. echimozei; pl. echim oze

eclectice

eclectism (e-clec-) s. n.

echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine

•eclgr (e-cler) s. n., pl. ecleruri

echingiu v. achingiu

ecleraj (livr.) (e-cle-) s. n., pl. ecleraje

echinid ă s. f., g.-d. art. echinidei; pl. echinide

ecleror (înv.) (e-cle-) s. m., pl. eclerori

echinism s. n.

ecleziarh (e-ck-zi-arh) s. m ., pl. ecleziarhi

echinocQC s. m„ pl. echinococi

ecleziastic (e-d e -z i-a s -) adj. m., pl. ecleziastici; f. ecleziastică, pl. ecleziastice

echinococQză s. f., g.-d. art. echinococozei; pl. echinococoze echinocţial (-ţi-al) adj. m., pl. echinocţiaţi; f. echinocţială, pl. echm ocţiale echinjjcţiu [ţiu pron. ţiu] s. n., art. echinocţiul; pl. echinocţii, art. echinocţiile (-ţi-i-) echinoderm s. n., pl. echinoderme echipa (a ~) vb., ind. prez. 3 echipează echipaj s. n., pl. echipaje echipament s. n., pl. echipamente echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări echipartiţie ( -ţi-e) s. f., art. echipartiţia (-ţi-a), g.-d. art. echiparţiţiei; pl. echiparţiţii, art. echiparţiţiile (-ţi-i-) echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe echipier (-pi-er) s. m., pl. echipieri echipieră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. echipierei; pl. echipiere echi polent adj. m., pl. echipolenţi; f. echipolentă, pl. echipolente

echipolenţă s. f., g.-d. art. echipolentei echipotenţial (-ţi-al) adj. m., pl. echipotenţiali; f. echipotenţială, pl. echipotenţiale

!Ecleziastul/Ecclesiastul (carte a Bibliei) (E -ck-zi-as-/ E c-d e-si-as-) s. propriu n. eclimetru (e-cli-m e-tru) s. n., art. eclimetrul; pl. eclimetre eclipsa (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipsează eclipsare (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări eclipsă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse ecliptic (referitor la ecliptică) (e-clip-) adj. m ., pl. ecliptici; f. ecliptică, pl. ecliptice ecliptic ă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipticei; pl. ecliptice eclisă (e-cli-) s. f., g.-d. art. ecţisei; pl. eclise eclogit (e-clo-) s. n. eclo z ionator (e-clo-zi-o-) s. n., pl. ecloziom toare ecloziune (e-d o -z i-u -) s. f., g.-d. art. ecloziunii ; pl. ecloziuni

ecluza (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzează ecluză (e-d u -) s. (., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze •ecografic (-co-gra-) adj. m., pl. ecogrgfid; f. ecografică, pl. ecografice

•ecografie (-co-g ra-) s. f., art. ecografia, g.-d. art. ecografiei; pl. ecografii, art. ecografiile

echitabil adj. m., pl. echitabili; f. echitabilă, pl. echitabile

ecogramă (-co-gra-) s . f., g-d. art. ecogramei, pl. ecograrne

echitate (dreptate, egalitate) s. f., g.-d. art. echităţii

ecolalie s. f., art. ecolalia, g.-d. ecolalii, art. ecolaliei

echitaţie (călărie) (-ţi-e) s. f., a rt. echitaţia (-ţi-a), g.-d. echitaţii, art. echitaţiei •echiunitar (-chi-u-) adj. m„ pl. echiunitari; f. echiunitară, pl. echiunitare echivala (a ~) vb., ind. prez. 3 echivalează echivalare s. f., g.-d. art. echivalării; pl. echivalări echivalent1 adj. m., pl. echivalenţi; f. echivalentă, pl. echivalente

ecolog s. m„ pl. ecologi ecologă (rar) s. f., g.-d. art. ecologei; pl. ecologe ecologic adj. m., pl. ecologici; f. ecologică, pl. ecologice ecologie s. f., art. ecologia, g.-d. ecologii, art. ecologiei •ecologist adj. m„ s. m., pl. ecologişti; adj. f., s. f. ecologistă, pl. ecologiste ecometiie (-rne-tri-) s. f., art. ecornetria, g.-d. ecometrii, art. ecom etrid

!echivalent2 s. n./s. m, pl. echivalente/echivalenţi

ecometru (-m e-tru) s. n., art. ecometrul; pl. ecometre

echivalenţă s. f., g.-d. art. echivalenţei; pl. echivalenţe

ecomimie s. f., art. ecomirnia, g.-d. ecomimii, art. ecom im id

echivoc1 adj. m„ pl. echivoci; f. echivocă, pl. echivoce

econom adj. m„ s. m„ pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame

echivoc2 s. n., pl. echivocuri eclam psie (e-clarn-) s. f., art. eclam psia, g.-d. art. eclampsiei; pl. eclampsii, art. eclampsiile eclata (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 edatează

economat s. n., pl. economate econometric adj. m., pl. econometrid; f. econometrică, pl. econometrice

264 econometrie (-m e-tri-) s. f., art. econom etria, g.-d. econometrii, art. econometriei

ectodermic adj. m., pl. ectodermici; f. ectodermică, pl.

economic adj. m., pl. econom ici; f. econom ică, pl.

ectoendoparazjtă s. f., g.-d. art. ectoendoparazitei; pl.

ectodermice ect oendoparazite

economice

economicesc (înv.) adj. m., f. economicească; pl. m. şi f. economiceşti

ectoge n eză s. f., g.-d. art. ectogenezei

economiceşte adv.

ectoparazit adj. m., s. m., pl. ectoparaziţi; adj. f., s. f. ectoparazită, pl. ectoparazite

economicitate s. f., g.-d. art. economicităţii

ectop i c adj. m „ pl. ectopici; f. ectopică, pl. ectopice

* econom i co-financiar (-ci-ar) adj. m ., pl. economico-

ectopie s. f., art. ectopia, g.-d. ectopii, art. ectopiei

fin an ciari; financiare

f. econornico-financiară,

pl- econom ico-

economicos adj. m., pl. econom icoşi; f. economicoasă, pl. economicoase

economie s. f., art. economia, g.-d. art. economiei; pl. economii, art. economiile economisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. economisesc, imperf. 3 sg. economisea; conj. prez. 3 să economisească economisire s. f., g.-d. art. economisirii; pl. economisiri economism s. n.

ectoplasmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. ectoplasm ei', pl. ectoplasme

ectropion (-pi-on) s. n. iecua dorian (-cu-a-, -ri-an) adj. m., s. m., pl. ecuadorieni (-ri-eni); adj. f., s. f. ecuadoriană, pl. ecuadoriene ecuator (-cu-a-) s. n. ecuatorial1 (-cm-a-, -ri-al) adj. m., pl. ecuatoriali; fecuatorială, pl- ecuatoriale ecuatorial2 (-cu-a-, -ri-al) s. n., pl. ecuatoriale

economist s. m ., pl. economişti

ecuaţie (-cu-a-ţi-e) s. f., art. ecuaţia (-ţi-a), g.-d. art. ecuaţiei; pl. ecuaţii, art. ecuaţiile (-ţi-i-)

economistă s. f„ g.-d. art. economistei; pl. economiste

ecumenic adj. m ., pl. ecum enici; f. ecum enică, pl.

economizor s. n., pl. economizoare

ecumenice

ecorşeu s. n., art. ecorşeul; pl. ecorşee

*ecumenism s. n.

ecosez adj. invar.

ecuson s. n., pl. ecusoane

ecoseză s. f„ g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecvestru adj. m., pl. ecveştri; f. ecvestră, pl. ecvestre

ecosistem s. n., pl. ecosisteme

ecvideu s. n., art. ecvideul; pl. ecvidee

ecosondă s. f., g.-d. art. ecosondei; pl. ecosonde

ecvin adj. m., pl. ecvini; f. ecvină, pl. ecvine

*ecospecie (e-cos-, -ci-e/e-co -sp e-) s. f., g.-d. art. ecospeciei; pl. ecospecii, art. ecospeciile (-ci-i-)

ecvisetacee s. f., art. ecvisetaceea, g.-d. art. ecvisetaceei; pl.

ecotip s. n., pl. ecotipuri

eczematos adj. m., s. m., pl. eczem atoşi; adj. f., s. f. eczematoasă, pl. eczemătoase eczemă s. f., g.-d. art. eczemei; pl. eczeme

ecou s. n., art. ecoul; pl. ecouri

ecvisetacee

ecpaia (înv.) s. f., art. eepaiaua, g.-d. art. ecpaielei; pl. ecpaiele, art. ecpaielele

edafic adj. m., pl. edafici; f. edgfică, pl. edgfice

ecran (e-cran) s. n., pl. ecrane

edafon s. n.

ecrana (a ~) (e-cra-) vb., ind. prez. 3 ecranează

edam s. n.

ecranare (e-cra-) s. f., g.-d. art. ecranării; pl- ecranări

edec s. n., pl. edecuri

ecraniza (a ~) (e-cra-) vb., ind. prez. 3 ecranizează

edecar s. m., pl. edecari

ecranizare (e-cra-) s. f., g.-d. art. ecranizării; pl. ecranizări

edecliu (înv.) (-de-diu ) s. m., art. edecliul; pl. edeclii, art.

ecrazită (e-cra-) s. f., g.-d. art. ecrazitei

edecliii (-cli-ii)

ecru1 [pron. ecnii] (e-cru) adj. invar.

edelvais (-vais) (rar) s. m.

"■ecru2 [pron. ecrui (e-cru) s. n., art. ecru-ul

edem s. n., pl. edeme

ecruisa (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruisează

eden (livr.) s. n.

ecruisaj (e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje

edenic (livr.) adj. m., pl. edenici; f. edenică, pl. edenice

ectazie s. f., art. eetazia, g.-d. art. ectaziei; pl. ectazii, art.

edenta (a ~) vb., ind. prez. 3 edentează

ectaziile

edentat s. n., pl. edentate

ectgnie (-ni-e-) s. f., art. ectenia (-ni-a), g.-d. art. ecteniei; pl. ectenii, art. ecteniile (-ni-i-)

*edentaţie (-ţi-e) s. f., art. edentaţia; g.-d. edentaţii, art.

ectimâ s. f., g.-d. art. ectim ei; pl. ectime

edict s. n., pl. edicte

ectoderm s. n., pl. ectoderme

edictal (rar) adj. m., pl. edictali; f. edictală, pl. edictale

edentaţiei

efracţie

265 edicul s. n., pl. edicule

efectua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectuează, 1 pl. efectuăm (-tu-ăm ); conj. prez. 3 să efectueze (-tu-e-); ger.

edifica (a ~) vb., ind. prez. 3 edifică edificare s.

g.-d. art. edificării; pl. edificări

edificator adj. m., pl. edificatori; f. sg. şi pl. edificatoare edificiu [ciu pron. ciu] s. n., art. edificiul; pl. edificii, art. edificiile (-ci-i-)

efectuând (-tu-and)

efectuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. efectuării (-tu-ă-); pl. efectuări

efedrină (-fe-dri-) s.

g.-d. art. efedrinei

efelidă s. f., g.-d. art. efelidei; pl. efelide

edil s. m., pl. edili

efemer adj. m., pl. efemeri; f. efemeră, pl. efemere

edilaj (rar) s. n. edilitar adj. m ., pl. edilitari; f. edilitară, pl. edilitare edilitate s. f., g.-d. art. edilităţii

efemeră s. f., g.-d. art. efemerei; pl. efemere efemeridă s. f., g.-d. art. efemeridei; pl. efemeride efemina (a ~) vb., ind. prez. 3 efeminează

edita (a ~) vb., ind. prez. 3 editează editare s. f., g.-d. art. editării; pl. editări editoare s. f., g.-d. art. editoarei; pl. editoare editor s. m., pl. editori editorial1 (-ri-al) adj. m., pl. editoriali; f. editorială, pl. editoriale

efeminaţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. efem ina fia (-ţi-a), g.-d. efeminaţii, art. efeminaţiei efendi (înv.) s. m. eferent (care duce în afară) adj. m., pl. eferenţi; f. eferentă, pl. eferente efervescent adj. m., pl. efervescenţi; f. efervescentă, pl.

editorial2 (-ri-al) s. n., pl. editoriale

efervescente

*editoria l ist (-ri-a-) s. m., pl. editorialişti

efervescenţă s. f., g.-d. art. efervescenţei; pl. efervescenţe

* e dito ri a listă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialistei; pl.

efet s. m., pl. efeţi

editorialiste

efetonină s. f., g.-d. art. efetoninei

editură s. f., g.-d. art. editurii: pi- edituri ediţie (-ţi-e) s. f., art. ediţia (-ţi-a), g.-d. art. ediţiei; pl. ediţii, art. ediţiile (-ţi-i-) educa (a ~) vb., ind. prez. 3 educă

eficace adj. invar, eficacitate s. f., g.-d. art. eficacităţii eficient (-ci-ent) adj. m., pl. eficienţi; f. eficientă, pl. eficiente

educabil adj. m ., pl. educabili; f. educabilă, pl. educabile educabilitate s. f., g.-d. art. educabilităţii educare s. f., g.-d. art. educării

•eficientiza (a ~) (-ci-en-) vb., ind. prez. 3 eficientizează •eficientizare (-ci-en-) s. f., g.-d. art. eficientizării; pl. eficientizări

educativ adj. m ., pl. educativi; f. educativă, pl. educative

eficienţă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. eficienţei; pl. eficienţe

educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. şi pl.

efigial (-gi-al) adj. m., pl. efigiali; f. efigială, pl. efigiale

educatoare

educaţie (-ţi-e) s. f., art. educaţia (-ţi-a), g.-d. educaţii, art. educaţiei

•educaţional

(-ţi-o -) adj. m„ ediicaţională, pl. educaţionale

efigie (-gi-e) s. f., art. efigia (-gi-a), g.-d. art. efigiei; pl. efigii, art. efigiile (-gi-i-) eflora (a ~) (e-flo-) vb., ind. prez. 3 eflorează

pl. educaţionali; f.

edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcorează edulcorant1 (livr.) adj. m., pl. edulcoranţi; f. edulcorantă, pl. edulcorante edulcorant2 s. n., pl. edulcorante •edulcorat (livr.) adj. m., pl. edulcoraţi; f. edulcorată, pl. edulcorate

eflorescent (e-flo-) adj. m., pl. eflorescenţi; f. eflorescentă, pl. eflorescente eflorescenţă (e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescentei; pleflorescente

efluviu [viu pron. vîu] (e-flu-) s. n., art. efluviul; pl. efluvii, art. efluviile (-vi-i-) eflux (scurgere de fluid) (e-flux) s. n., pl. efluxuri efor s. m., pl. efori

ee v. e4

eforat s. n.

*EEG [cit. eeghe] s. n., pl. EEG-uri

eforie s. f., art. eforia, g.-d. art. eforiei; pl. eforii, art. eforiile

efeb s. m., pl. efebi

efort s. n., pl. eforturi

efebie s. f., art. efebia, g.-d. art. efebiei; pl. efebii, art. efebiile

efrac t oare (e-frac-) s . f., g.-d. art. efractoarei; pl. efractoare

efect s. n., pl. efecte

efractor (e-frac-) s. m., pl. efractori

efectiv1 adj. m., pl. efectivi; f. efecţivă, pl. efective

efracţie (e-frac-ţi-e) s. f., art. efracţia (-ţi-a), g.-d. art. efracţiei; pl. efracţii, art. efracţiile (-ţi-i-)

efectiv2 s. n„ pl. efecţive

efuziometru efuziometru (-zi-o-m e-tru) s. n., art. efuziometrul; pl. efuziometre

efuziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. efuziunii; pl. efuziuni

266 egolatru (-la-tru) adj. m., pl. egolatri; f. egolatră, pl. egolatre

egomism (egoism absolut) (rar) s. n.

efuziv adj. m., pl. efuzivi; f. efuzivă, pl. efuzive

egotism (supraapreciere a propriei persoane) s. n.

efuzor s. n., pl. efuzoare egal adj. m., pl. egali; f. egală, pl. egale

egotist (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotişti; adj. f., s. f. egotistă, pl. egotiste

egala (a ~) vb., ind. prez. 3 egalează

egrena (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egrenează

egalabil adj. m., pl. egalabili; f. egalabilă, pl. egalabile

egrenaj (e-gre-) s. n.

egalare (egalizare) s. f., g.-d. art. egalării; pl. egalări

egrenare (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenării; pl. egrenări

egalitar adj. m., pl. egalitari; f. egalitară, pl. egalitare

egrenat (e-gre-) s. n.

egalitarism s. n.

egretă (e-gre-) s. f„ g.-d. art. egretei; pl. egrete

egalitarist adj. m., s. m., pl. egalitarişti; adj. f., s. f. egalitaristă, pl. egalitariste

egumen s. m., pl. egumeni

egalitate s. f., g.-d. art. egalităţii; pl. egalităţi egaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizează egalizare s. f., g.-d. art. egalizării; pl. egalizări egalizator1 adj. m., pl. egalizatori; f. sg. şi pl. egalizatoare egalizator2 (aparat, substanţă chimică) s. n., pl. egalizatoare

egalizor (aparat) s. n., pl. egalizoare egeean (-ge-ean) adj. m ., pl. egeeni (-ge-eni); f. egeeană, pl. egeene

egerie (livr.) (-ri-e) s. f., art. egeria (-ri-a), g.-d. art. egeriei; pl. egerii

e g umenă s. f., g.-d. art. egumenei; pl. egumene egumeni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. egumenesc, imperf. 3 sg. egumenea; conj. prez. 3 să egumenească

egumenie s. f., art. egum enia, g.-d. egum enii, art. egumeniei

egutare s. f., g.-d. art. egutării egutor s. n„ pl. egutoare eh interj, ehei interj, eholot s. n. ei1 interj.

eghilet s. m., pl. eghileţi

ei2 pron. v. el

egidă s. f., g.-d. art. egidei; pl. egide

eicosan (ei-) s. n.

egiptean adj. m ., s. m., pl. egipteni; adj. f., s. f. egipteană, pl. egiptene

eidetism (e-i-) s. n.

e i detic (e-i-) adj. m., pl. eidetici; f. eidetică, pl. eidetice

egipteancă s. f., g.-d. art. egiptencei; pl. egipterice

"Eifel (nume geografic) (germ.) [pron aifăl] (Ei-fel) s. propriu n.

egiptolo g s. m., pl. egiptologi

eifelian [ei pron ai] (-li-an) s. n.

egipteană (limbă) s. f., g.-d. art. egipteriei

egiptologie s. f., art. egiptologia, g.-d. egiptologii, art. egiptologiei

egipţiană (literă) (-ţi-a-) s. f., g.-d. art. egipţienei (-ţi-e-); pl. egipţiene

♦Eiff el (Tumul ~) (fr.) [ei pron. e] (Eif-fel) s. propriu n. einstein (un itate de măsură) [pron. alnştain] (ein-stein) s. m., pl. einsteini

egirin s. n.

"Einstein (nume de persoană) (germ.) [pron. alnştain] (Ein-stein) s. propriu

ieglindisi (a se ~) (înv.) (e-glin-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiseşte, imperf. 3 sg. se eglindisea; conj. prez. 3 să

einsteiniu [pron. atnştaintu] (ein-stei-niu) s. n., art. einsteiniul; simb. Es

se eglindisească

ejacula (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculează

eglogă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglogei; pl. egloge

ejaculare s. f., g.-d. art. ejaculării; pl. ejaculări

egocentric adj. m., s. m., pl. egocentrici; adj. f., s. f. egocentrică, pl. egocentrice

ejaculaţie (-ţi-e) s. f., art. ejăculaţia (-ţi-a), g.-d. art. ejaculaţiei; pl. ejaculaţii, art. ejaculaţiile (-ţi-i-)

egocentrism s. n.

"ejecta (a ~) vb., ind. prez. 3 ejectează

egoism (iubire de sine) s. n.

‘ ejectabil adj. m ., pl. ejectabili; f. ejectabilă, pl. ejectabile

egoist (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoişti; adj. f., s. f. egoistă, pl. egoiste

eje c tor s. n„ pl. ejectoare

egolatrie (-la-tri-) s. f., art. egolatria, g.-d. egolatrii, art. egolatriei

ejecţie (-ţi-e) s. f., art. ejecţia (-ţi-a), g.-d. art. ejecţiei; pl. ejecţii, art. ejecţiile (-ţi-i-) *EKG [cit. ecaghe] s. n., pl. EKG-uri

26 7

electrocuta

el [pron. iel] pr. m., g. lui; d. acc. /ui, neacc. fi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep. + el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dandu-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dandu-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se);

ac. acc. ei (prep. + ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (da-i-ar)

elabora (a ~) vb., ind. prez. 3 elaborează elaborare s. f., g.-d. art. elaborării; pl. elaborări elagaj s. n., pl. elagaje elagare (elagaj) s. f., g.-d. art. elagarii; pl. elagări elamit adj. m., s. m., pl. elamiţi; adj. f., s. f. elamită, pl. elamite

'e l amită (limbă) s. f., g.-d. art. elamitei elan1 (animal) s. m., pl. elani elan2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elanuri ielansa (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se dansează elansare (livr.) s. f., g.-d. art. elansării; pl. elan sări elastic1 adj. m., pl. elastici; f. elastică, pl. elastice elastic2 s. n., (sorturi, bucăţi) pl. elastice elasticitate s.

g.-d. art. elasticităţii

electrizant adj. m., pl. electrizanţi; f. electrizantă, pl. electrizante

electrizare s. f., g.-d. art. electrizării electroacustic adj. m., pl. electroacustici; f. electroacustică, pl. electroacustice electroacustică (-tro-a-) s. f., g.-d. art. electroacusticii electroanaliză (-tro-a-) s. f., g.-d. art. electroanalizei; pl. electroanalize

electrobur (sapă) s. n., pl. electrobure electrobuz (vehicul) s. n., pl. electrobuze electrocaloric adj. m., pl. electrocalorici; f. electrocalorică, pl. electrocalorice electrocapilaritate s. f., g.-d. art. electrocapilarităţii electrocar s. n., pl. electrocare electr ocardiograf (-di-o-graf) s. n., pl. electrocardiografe electrocardiografie (-di-o-gra-) s. f., art. electrocardiografia, g.-d. electrocardiografie, art. electrocardiografiei electrocardiogramă

(-d i-o-g ra-) s. f., g.-d. art. electrocardiogram a; pl. electrocardiogram e; abr. EKG [cit. ecaghe]

elastină s. f., g.-d. art. elasţinei

*electrocasnic adj. m., pl. electrocasnici; f. electrocasnică, pl. electrocasnice

elastomecanică s. f., g.-d. art. elastornecanicii

electrocaustică s. f., g.-d. art. electrocaustitii

elastomgr s. m., pl. elastorneri

electrocauter (-ca-u-) s. n„ pl. electrocautere

elateiid s. n., pl. elateride

electrocauteriza (a ~)

eldorado (ţinut de vis) s. n., art. eldoradoul; pl. eldorado Eldorado (ţinut fabulos) s. propriu n. eleagnacee (-le-ag-) s. f., art. eleagnaceea, g.-d. art. eleagnaceei; pl. eleagnacee

(-ca-u -)

vb.,

ind.

prez. 3

electrocauterizează

electrocauterizare (-ca-u-) s. f., g.-d. art. electrocau terizării; pl. electrocauterizări electrocăldură s. f., g.-d. art. electrocăldurii

eleat (-le-at) adj. m„ s. m„ pl. eleaţi; adj. f. eleată, pl. eleate

electroceramica s. f., g.-d. art. electroceram ica

eleatic (-le-a-) adj. m„ pl. eleatici; f. eleatică, pl. eleatice

electrochimic adj. m., pl. electrochimici; f. electrochimică, pl. electrochimice

elebor s. m., pl. Hebori electivitate s. f., g.-d. art. electivităţii

elect r ochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, art. electrochimiei

electoare s. f., g.-d. art. electoarei; pl. electoare

electrochirurgie

electiv adj. m., pl. electivi; f. electivă, pl. elective

elec tor s. m., pl. electori electoral adj. m., pl. electorali; f. electorală, pl. electorale electorat s. n„ pl. electorate electret s. m., pl. electreţi electric adj. m., pl. electrici; f. electrică, pl. electrice electrician (-ci-an) s. m„ pl. electricieni (-ci-eni) electriciană (-d -a -) s. f., g.-d. art. electrid en d (-ci-e-); pl. electriciene

elect ricitate s. f., g.-d. art. electricităţii electrifica (a ~) vb., ind. prez. 3 electrifică electrificare s. f., g.-d. art. electrificării electriza (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizează electrizabil adj. m ., pl. electrizabili; f. electrizabilă, pl. electrizabile

s. f., art. electrochirurgia, electrochirurgii, art. electrochirurgia

g.-d.

electrocingtic adj. m., pl. electrocinetid; f. electrodnetică, pl. electrodnetice electrodnetică s. f., g.-d. art. electrodn etidi e l ectrocoagula

(a ~)

(-co-a-)

vb.,

ind.

prez.

3

electrocoagulează

electrocoagulare (-co-a-) s. f., g.-d. art. electrocoagulării; pl. electrocoagulări electrocomunicaţie (-ţi-e) s. f., art. electrocomunicaţia (-ţi-a), g.-d. art. electrocomunicaţia; pl. electrocomunicaţii, art. electrocomunicaţiile (-ţi-i-) electrocorticografie (-co-gra-) s. f., art. electrocorticografia, g.-d. electrocorticografii, art. electrocorticografia electrocultură s. f., g.-d. art. electrocultu.ru electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocutează

electrocutare

268

electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl- electrocutări electrocuţiune (-ţi-u-) s . f-, g.-d. art. electrocuţiunii; pl.

electrometalurgie s. f., art. electrom etalurgia, g.-d. electrometalurgii, art. electrometalurgiei

electrod s. m ., pl. electrozi

electrometrie (-m e-tri-) s. f., art. electrometria, g.-d. electrometrii, art. electrometriei

electrodiagnostic (-di-ag-) s. n., pl. electrodiagnostice

electrometru (-m e-tru ) s. n., art. electrom etrul; pl.

electrocuţiuni

electrod i aliză (-di-a-) s. f., g.-d. art. electrodializei; pl. ekctrodial ize

electrodinam s. n., pl. electrodinamuri electrodin amic adj. m., pl. electrodinemici; f. electrodinamică, pl. electrodinamice electrodinamică s. f., g.-d. art. electrodinamicii

electrometre

electromiograf (-m i-o-graf) s. n., pl. electrom iografe electromiografie (-m i-o-gra-) s. f., art. electromiografia, g.-d. electromiografii, art. electromiografiei electromotor1 adj. m., pl. electrom otori; f. sg. şi pl. electromotoare

electromotor2 s. n„ pl. electromotoare

electrodinamism s. n.

electron s. m., pl. electroni

electroencefalograf s. n., pl. electroencefalogrgfe electroencefalografie s. f., art. electroencefalografia, g.-d. electroencefalografii, art. electroencefalografiei electroencefalogramă s. f., g.-d. art. electroencefalogramei; pl. electroencefalograme; abr. EEG [cit. eeghe] electroerodare s. f., g.-d. art. electroerodării

electronarcQză s. f., g.-d. art. electron arcozei; pl. electronarcoze

electronavigaţie (-ţi-e) s. f., art. electronavigaţia (-ţi-a), g.-d. art. electronavigaţiei; pl. electronavigaţii, art. electrom vigaţiile (-ţi-i-)

electronegativ

electrofiziologie (-zi-o-) s. f., art. electrofiziologia, g.-d. electrofiziologii, art. electrofiziologiei •electrofon1 adj. m., pl. electrofoni; f. electrofonă, pl. electrofone

adj.

m.,

pl.

electron egativi;

f.

electronegativă, pl. electronegătive

electronic adj. m., pl. electron ici; f. electronică, pl. electronice

electronică s. f., g.-d. art. electronicii

electrofon2 (agregat) s. n„ pl. electrofoane

electronist s. m„ pl. electronişti

electrofflr (dispozitiv) s. n., pl. electrofoare

electronistă s. f., g.-d. art. electronistei; pl. electroniste

electroforeză s. f., g.-d. art. electroforezei; pl. electroforeze

lelectronomicroscopie (-m i-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. electronomicroscopia, g.-d. art. electronomicroscopiei; pl. electronomicroscopii, art. electronomicroscopiile

elect rofotografie (-gra-) s. f., a rt. electrofotografia, g.-d. art. electrofotografiei; pl. electrofotografii, art. electrofotografiile electrogen adj. m., pl. electrogeni; f. electrogenă, pl.

electrooptice

electrograf (-tro-graf) s. n., pl. electrografe electToizolant1 (-tro-i-) adj. m„ pl. electroizolanţi; f. electroizolantă, pl- electroizolante

electrolitic a dj. m., pl. electrolitici; f. electrolitică, pl. electrolitice

s.

f.,

g.-d.

art.

electropozitiv adj. m., pl. electropozitivi; f. electropozitivă, pl. electropozitive electroprelucrării

electrolizor s. n., pl. electrolizoare !electroluminescenţă/electroluminiscenţă s. f., g.-d. art. electrolurninescenţei/electroluminiscenţei electromagnet s. m., pl. electromagneţi f.

lelectroscop (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. electroscoape ielectroscopic

(-tros-co-/-tro-sco-) adj. m., electroscopici; f. electroscopică, pl. electroscopice

pl.

îelectroscopie (- tros-co-/- tro-sco-) s. f., art. electroscopia, g.-d. electroscopii, art. electroscopiei electrosomn s. n.

electromagnetism s. n. adj. m., pl. electrom ecan ici: electromecanică, pl. electromecanice

(-tro-plas-)

electroprelucrare (-tro-p re-lu -cra-) s. f., g.-d. art.

e l ectroliză s. f., g.-d. art. electrolizei; pl. electrolize

electromecanic

electroosmoză s. f., g.-d. art. electroosmozei electroplasmolizei

electrolit s. m., pl. electroliţi

adj. m., pl. electrom agnetici; electromagnetică, pl. electromagnetice

electrooptică s. f., g.-d. art. electroopticii electroplasm oliză

electroizolant2 (-tro-i-) s. m., pl. electroizolanţi

electromagnetic

lelectronvolt s. m„ pl. electronvolţi; simb. eV electrooptic adj. m., pl. electrooptici; f. electrooptică, pl.

electrogene

f.

electromecanică s. f., g.-d. art. electromecanicii electromecanoterapie s. f., art. electromecanoterapia, g.-d. electromecanoteropii, art. electromecanoterapiei

{electrostatic (- tros- ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostatici; f. electrostatică, pl. electrostatice {electrostatică

(-tro s-ta-/-tro-sta-)

s. f., g.-d.

art.

electrostaticii

lelectrostricţiune (-tros-trie-ţi-u-/- tro-stric-) s. f., g.-d. art. electrostricţiunii

269

elitism

electroşoc s. n., pl. electroşocuri

elevator1 adj. m ., pl. elevatori; f. sg. şi pl. elevatoare

electrotehnic adj. m., pl. electrotehnici; f. electrotehnică, pl. electrotehnice

elevator2 s. n., pl. elevatoare

electrotehnică s. f„ g.-d. art. electrotehnicii

elevaţie (-ţi-e) s. f., art. elevaţia (-ţi-a), g.-d. art. elevaţiei; pl. elevaţii, art. elevaţiile (-ţi-i-)

electroterapie s. f., art. electroterapia, g.-d. dectroterapii, art. electroterapid

eleveză s. f., g.-d. art. elevezei; pl. eleveze

electrotermic adj. m., pl. electrotermici; f. electrotermică, pl. electrotermice electrotermie s. f., art. electroterrnia, g.-d. electrotermii, art. electrotermici electrotipic adj. m., pl. electrotipid; f. electroţipică, pl. ekctrotipice

electrotipie s. f., art. electrotipia, g.-d. electrotipii, art. electrotipid

electrotomie s. f., art. electrotomia, g.-d. electrotornii, art. electrotorniei

electrotonus s. n.

elevă s. {., g.-d. art. elevei; pl. eleve elf s. m„ pl. elfi elibera (a ~) vb., ind. prez. 3 eliberează eliberare s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări eliberator adj. m., pl. eliberatori; f. sg. şi pl. eliberatoare elice s. f., art. elicea, g.-d. art. elicd ; pl. elice, art. elicele elicitate s. f., g.-d. art. elicităţii elicoid s. n., pl. elicoide elicoidal (-co-i-) adj. m., pl. elicoidali; f. elicoidală, pl. elicoidale

ielicopter (- cop- fer/- co-pter) s. n., pl. elicoptere

electrotropism (-tro-tro-) s. n.

ielicostat (-cos-tat/-co-stat) s. n., pl. elicostale

electrovalgnţă s. f., g.-d. art. electrovalenţd; pl. electrovalenţe

elida (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elidează; ger. elidând

electrum s. n. elecţiune (rar) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. elecţiunii; pl- elecţiuni elefant s. m., pl. elefanţi

*elidare (înlăturare a vocalei finale) s. f., g.-d. art. elidării; pl. elidări

elefantiazis (-ti-a-) s. n.

eligibil adj. m., pl. eligibili; f. eligibilă, pl. eligibile

elefantic (rar) adj. m., pl. elefantici; f. elefantică, pl.

eligibilitate s. f., g.-d. art. eligibilităţii

elefantice

elefantin (rar) adj. m., pl. elefanţini; f. elefanţină, pl. elefantine elegant adj. m., pl. eleganţi; f. elegantă, pl. elegante eleganţă s. f., g.-d. art. elegan ţd

elimina (a ~) vb., ind. prez. 3 elimină eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări eliminator (rar) adj. m., pl. eliminatori; f. sg. şi pl. elim inatoare

elegiac (-gi-ac) adj. m., pl. elegiaci; f. elegiacă, pl. elegiace

eliminatoriu [riu pron. rîu] adj. m., f. eliminatorie (-ri-e); pl. m. şi f. eliminatorii

elegie s. f., art. elegia, g.-d. art. elegiei; pl. elegii, art. elegiile

elină (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. elinei

elei (pop.) interj."

elindă s. f., g.-d. art. elindei; pl. elinde

ielement1 (parte de calorifer) s. m ., pl. elemenţi

elinesc (înv.) adj. m., f. elinească; pl. m. şi f. elineşti

îelement2 (fenomen, componentă) s. n., pl. elemente

elineşte (înv.) adv.

elem entar adj. m., pl. elem entari; f. elem entară, pl.

elinică (înv.) s. f., g.-d. art. elinicei

elementare

elen adj. m„ s. m., pl. eleni; adj. f„ s. f. elenă, pl. elene

elinvar s. n.

elenic adj. m., pl. elenici; f. d en ia S, pl. elenice

elipsă (loc geometric, figură de stil, omitere) s. f., g.-d. art. elipsei; pl. elipse

elenism s. n.

elipsograf (-so-graf) s. n., pl. elipsografe

elenist s. m., pl. eleniş ti

elips o id s. n., pl. elipsoide

elenistă s. f., g.-d. art. elenistei; pl. eleniste

elipsoidal (-so-i-) adj. m., pl. elipsoidali; f. elipsoidală, pl.

elenistic adj. m„ pl. elenistici; f. elenistică, pl. elenistice eleron s. n., pl. eleroane eleusin (-le-u -) adj. m., s. m., pl. eku sin i; adj. f., s. f. eleusină, pl. eleusine ieleuterie (-le-u-) s. f., art. eleuteria, g.-d. art. eleuteriei; (serbări) pl. eleuterii, art. eleuteriile

elipsoidale

eliptic (referitor la elipsă) adj. m., pl. eliptici; f. eliptică, pl. eliptice elisabetan adj. m., pl. elisabetani; f. elisabetană, pl. elisabetane

elev s. m., pl. elevi

elită (grup de persoane de valoare) s. f., g.-d. art. elita; pl. elite

elevat adj. m., pl. elevaţi; f. elevată, pl. elevate

*elitism s. n.

elitist "elitist adj. m., s. m., pl. elitişti; adj. f., s. f. elitistă, pl. elitiste

elitră (aripă) (-li-tră) s. f., g.-d. art. elitrei; pl. elitre

270 emaciaţie (-ci-a-ţi-e) s. f., art. em aciafia (-ţi-a), g.-d. art. emaciaţiei; pl. emaciaţii, art. em aciaţiile (-ţi-i-) emaciere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emacierii; pl. ernacieri

e l ixir [x pron. gz] s. n., pl. elixire

email (-rnall) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emailuri

•Elizee (Câmpiile ~) s. propriu f. pl.

*e-m ail (angl.) [pron. imell/imeîl] s. n., (mesaje) pl.

elizeu s. n., art. elizeul

e-m ailuri (-mai-)

eliziune (-zi-u-) s. f„ g.-d. art. eliziunii; pl. eliziuni

emaila (a ~) (-m aî-) vb., ind. prez. 3 emailează

elocuţiune (mod de exprimare, parte a retoricii) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. elocuţiunii: pl- elocuţiuni

emailoare (-m aî-) s. f., g.-d. art. emailoarei; pl. emailoare

emailare (-m aî-) s. f., g.-d. art. ernailării; pl. ernailări

elocvent adj. m., pl. elocvenţi; f. elocventă, pl. elocvente

emailor (-m aî-) s. m., pl. emailori

elocvenţă s. f., g.-d. art. elocvenţei

emana (a ~) vb., ind. prez. 3 emană

elodion (-di-on) s. n., pl. elodioane

emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări

elogia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 elogiază, 1 pl. elogiem (-gi-em ); conj. prez. 3 să elogieze; ger. elogiind (-gi-ind)

emanatism s. n.

elogiere (-gi-e-) s. f., g.-d. art. elogierii; pl. elogieri

emanaţie (-ţi-e) s. f., art. emanaţia (-ţi-a), g.-d. art. emanaţiei; pl. emanaţii, art. emanaţiile (-ţi-i-)

elogios (-gi-os) adj. m., pl. elogioşi; f. elogioasă, pl-

emanaţionism (-ţi-o-) s. n.

elogioase

elogiu [giu pron. gtu] s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (-gi-i-)

elongat adj. m., pl. elongaţi; f. elongată, pl. elongate

emancipa (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipează emancipare s. f., g.-d. art. emancipării emancipat adj. m ., pl. emancipaţi; f. emancipată, pl. emancipate

elongaţie (-ţi-e) s. f., art. elongaţia (-ţi-a), g.-d. art. elong aţiei; pl. elongaţii, art. elongaţiile (-ţi-i-)

emancipaţie (-ţi-e) s. f., art. emancipaţia (-ţi-a), g.-d. emancipaţii, art. emancipaţiei

eloxare s. f., g.-d. art. eloxării; pl. eloxări

emarginat adj. m., pl. emarginaţi; f. em arginată, pl.

eloxat adj. m., pl. eloxaţi; f. eloxată, pl. eloxate

emarginate

eluant (-lu-ant) s. m., pl. eluanţi

emascula (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculează

eluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. eluării (-lu-ă-); pl. eluări elucida (a ~) vb., ind. prez. 3 elucidează

emasculaţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. emasculaţia (-ţi-a), g.-d. art. emasculaţiei; pl. emasculaţii, art. em ăsculaţiile (-ţi-i-)

elucidare (clarificare) s. f., g.-d. art. elucidării; pl- elucidări

embargo s. n., art. embargoul; pl. embargouri

’ elucubrant (-cu -bran t) adj. m., pl. elucubranţi; f. elucubrantă, pl. elucubrante

embatic (înv.) s. n., pl. embaticuri

elucubraţie (-cu-bra-ţi-e) s. f., art. elucubraţia (-ţi-a), g.-d. art. elucubraţiei; pl. elucubraţii, art. elucubraţiile (-ţi-i-)

emblematic adj. m., pl. emblematici; f. emblematică, pl.

eluda (a ~) (a ocoli, a evita) vb., ind. prez. 3 eludează

emblemă s. f., g.-d. art. emblemei; pl. em bleme

eludare (evitare) s. f., g.-d. art. eludării; pl. eludări

embol v. embolus

eluţiune (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. eluţiunii; pl. eluţiuni eluvial (-vi-ai) adj. m ., pl. eluviali; f. eluvială, pl. eluviale

embolie s. f., art. embolia, g.-d. art. emboliei; pl. embolii, art. emboliile

eluvionare (-v i-o-) s. f., g.-d. art. eluvionării; pl.

embolus/embol s. n., pl. embolusuri/emboluri

eluvionări

eluviu Iviu pron. viu] s. n., art. eluviul; pl. eluvii, art. eluviile (-vi-i-)

embaticar (înv.) s. m., pl. embaticari emblematice

embriocardie (-b ri-o-) s. f., art. em briocardia, g.-d. embriocardii, art. embriocardiei embriogeneză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenezei

eluviune (-vi-u-) s. f., g.-d. art. eluvianii: pl. eluviuni

embriolog (-bri-o-) s. m., pl. embriologi

elveţie (rar) adj. m., pl. elvetici; f. elvetică, pl. elvetice

embriologă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriologei; pl.

elveţian (referitor la Elveţia) (-ţi-an) adj. m„ s. m., pl. elveţieni (-ţi-eni); adj. f., s. f. elveţiană, pl. elveţiene elveţiancă (-ţi-an-) s. f., g.-d. art. elveţiencei (-ţi-en-); pl. elveţience

embriologe

em briologic (-b ri-o-) adj. m., pl. em briologici; f. embriologică, pl. embriologice

elzevir s. n., pl. elzevire

em briologie (-bri-o-) s. f., art. em briologia, g.-d. embriologii, art. embriologiei

lemacia (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciază

embrion (-bri-on) s. m., pl. embrioni

271 embrionar (-bri-o-) adj. m., pl. embrionari; f. embrionară, pl. embrionare embrionat (-bri-o-) adj. m., pl. embrionaţi; f. embrionată, pl. embrionate

emotivism Eminenţă (termen de adresare) s. f. eminenţă (proeminenţă, superioritate) s. f., g.-d. art. eminenţei; pl. eminenţe •Eminenţele Voastr e loc. pr.

embriotomie (-bri-o-) s. f., art. embriotomia, g.-d. art. embriotomiei; pl. embriotomii, art. ernbriotomiile

eminescian (-ci-an) adj. m., pl. eminescieni (-ci-eni); f. eminesciană, pl. em inesciene

£mden (rasă de găini) (germ.) s. propriu n.

’ eminescianism (-ci-a-) s. n.

emenagog s. n., pl. emenagoge

•eminescolog s. m., pl. eminescologi

emenda (a ~) (a corecta, a îmbunătăţi un text) vb., ind. prez. 3 emendează

emir s. m., pl. emiri

iemendanda (lat.) s. n. pl. emendare s. f„ g.-d. art. emendării, pl. emendări

•emirian (referitor la Emiratele Arabe Unite) (-ri-an) adj. m., s. m., pl. emirieni (-ri-eni); f. emiriană, pl.

emendaţie (-ţi-e) s. f., art. em endaţia (-ţi-a), g.-d. art. emendaţiei; pl. emendaţii, art. emendaţiile (-ţi-i-)

emisar1 (persoană) s. m., pl. emisari

emergent (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergenţi; f. emergentă, pl. emergente emergenţă (ieşire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergenţei; pl. emergenţe emeri (rar) s. n„ art. emeriul emerit adj. m., pl. emeriţi; f. emerită, pl. emerite emersiune (ieşire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiunii; pl. emersiuni

emetic s. n. emetrop (-m e-trop) adj. m., s. m., pl. emetropi; adj. f., s. f. emetropă, pl. emetrope emetropie (-m e-tro-) s. f., art. emetropia, g.-d. emetropii, art. emetropiei

emi rat s. n., pl. emirate

emiriene

emisar2 (apă) s. n., pl. emis are (emisferă (-m is-fe-/-m i-sfe-) s. f., g.-d. art. emisferei; pl. emisfere

Semisferic (-m is-fe-/-m i-sfe-) adj. m., pl. emisferici; f. emisferică, pl. emisferice •emisie (emitere) (-si-e-) s. f., g.-d. art. emisiei, pl. emisii, art. em isiile (-şi-i-) emisiune (program radio, TV) (-si-u-) s. f„ g.-d. art. emisiunii; pl. emisiuni emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive iemistih (-m is-tih/-m i-stih) s. n., pl. emistihuri emitanţă s. f., g.-d. art. emitanţei; pl. emitanţe

emfatic adj. m., pl. emfatici; f. emfatică, pl. emfatice

emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emit, 1 pl. emitem; conj. prez. 3 să emită; ger. emiţând; part. emis

emfază s. f., g.-d. art. emfazei

iemitent adj. m., s. m., pl. emitenţi; adj. f. emitentă, pl.

emfiteoză (-te-o-) s. (., g.-d. art. emfiteozei; pl. emfiteoze emfizem s. n., pl. emfizeme emfraxie s. f., art. emfraxia, g.-d. art. em fraxiei; pl. emfraxii, art. emfraxiile emigra (a ~) (a se expatria) (-m i-gra) vb., ind. prez. 3 emigrează

emitente

emitere s. f., g.-d. art. emiterii; pl. emiteri emiţător1 adj. m., pl. emiţători; f. sg. şi pl. emiţătoare emiţător2 s. n., pl. emiţătoare emolient1 adj. m. (-li-ent), pl. emolienţi; f. emolientă, pl. emoliente

emolient2 (-li-ent) s. n„ pl. emoliente

iemigrant (expatriat) (-m i-grant) adj. m., s. m„ pl. emigranţi; adj. (., s. f. emigrantă, pl. emigrante

emolument s. n., pl. emolumen te

emigrare (expatriere) (-m i-gra-) s. f., g.-d. art. emigrării; pl. emigrări

emonctoriu [riu pron. rîu] (-m on c-to-) s. n., art. emonctoriul; pl. emonctorii; art. em onctoriile (-ri-i-)

emigrat (-m i-grat) adj. m., s. m., pl. emigraţi; adj. f., s. f. emigrată, pl. emigrate

emoncţiune (-m onc-ţi-u-) s. f., g.-d. art. emoncţiunii; pl.

emigraţie

•emonda (a ~) (a curăţa arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondează

(expatriere, totalitatea expatriaţilor) (-m i-gra-ţi-e) s. f., art. em igraţia (-ţi-a), g.-d. art. emigraţiei; pl. emigraţii, art. em igraţiile (-ţi-i-)

emoncţiuni

emondaj s. n., pl. em ondsje

eminamente adv.

emondare s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări

eminent (excepţional) adj. m., pl. eminenţi; f. eminentă, pl. eminente

emondaţie (-ţi-e) s. f„ art. emondaţia (-ţi-a), g.-d. art. emondaţiei; pl. emondaţii, art. emondaţiile (-ţi-i-)

!Eminenţa Sa loc. pr., g .-d. Eminenţei Sale, pl. Eminenţele

emondor s. n., pl. emondoare

Lor

lEminenţa Voastră loc. pr., g.-d. Eminenţei Voastre

emotiv adj. m„ pl. emotivi; f. emotivă, pl. emotive emotivism s. n.

emotivitate

272

emotivitate s. f., g.-d. art. emotivităţii emoţie (-ţi-e) s. f., art. emoţia (-ţi-a), g.-d. art. emoţiei; pl. emoţii, art. em oţiile (-ţi-i-) emoţiona (a ~) (-ţi-o-) vb., ind. prez. 3 emoţionează emoţional (-ţi-o-) adj. m„ pl. emoţionali; f. emoţională, pl. emoţionale

emoţionant

(-ţi-o -) adj. m., emoţionantă, pl. emoţionante

pl.

em oţionanţi;

f.

enantiotropie (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropia, g.-d. enantiotropii, art. enantiotropiei enantioză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. enantiozei !enarmonic (e-nar-/en-ar-) adj. m ., pl. enarm onici; f. enarmonică, pl. enarmonice Jenarmonje (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonia, g.-d. art. enarmoniei; pl. m arm onii, art. enarmoniile encarpă s. f., g.-d. art. encarpei; pl. encarpe

emoţionare (-ţi-o-) s. f., g.-d. art. emoţionării

encaustic s. m., pl. encaustici

*empatie s. f., art. empaţia, g.-d. empaţii, art. ernpaţiei

encaustică s. f., g.-d. art. encausticii

empiem (-pi-em ) s. n., pl. empiemuri ÎEmpire (fr.) [pron. ăpir] (-pi-re) s. propriu n. empireu s. n., art. empireul empiric adj. m., pl. empirici; f. empirică, pl. empirice empiriocritic (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocritici; f. ernpiriocritică, pl. empiriocritice empiriocriticism (-ri-o-cri-) s. n. empiriomonism (-ri-o-) s. n. empirism s. n. empirist adj. m., s. m., pl. empirişti; adj. f., s. f. empiristă, pl. empiriste emplastru s. n., art. em plastrul; pl. emplastre emporiu [riu pron. riu] s. n„ art. emporiul; pl. emporii, art. emporiile (-ri-i-)

!emu (pasăre) s. m., art. em ul; pl. emu emul (concurent) s. m., pl. emuli emulaţie (-ţi-e) s. f., art. em ulaţia (-ţi-a), g.-d. art. emulaţiei; pl. emulaţii, art. emulaţiile (-ţi-i-) emulgator s. m., pl. emulgatori emulsie (-si-e) s. f„ art. emulsia ( s i- a ), g.-d. art. emulsiei; pl. emulsii, art. em ulsiile ( ş i- i- ) emulsină s. f., g.-d. art. emulsinei emulsiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneaza

encefal s. n., pl. encefale encefalic adj. m., pl. encefalici; f. encefalică, pl. encefalice encefalită s. f., g.-d. art. encefalitei; pl. encefalite encefalografie (-lo-gra-) s. f., art. encefalografia, g.-d. encefalografii, art. encefalografiei encefaloid adj. m., pl. encefaloizi; f. encefaloidă, pl. encefaloide

encefalomielită (-m i-e-) s. f., g.-d. art. encefalom ielitei; pl. encefalomielite

encefalopatie

s. f., art. encefalopatia, g.-d. encefalopatiei; pl. encefalopatii, art. encefalopatiile

art.

enchimoză (afluenţă a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimozei; pl. enchimoze enciclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. enciclicei; pl. enciclice enciclopedic (-ci-clo-) adj. m., pl. en ciclopedici; f. enciclopedică, pl. enciclopedice enciclopedie (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedia, g.-d. art. enciclopediei; pl. enciclopedii, art. enciclopediile enciclopedism (-ci-clo-) s. n. enciclopedist (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedişti; adj. f., s. f. enciclopedistă, pl. enciclopediste enclavă s. f., g.-d. art. enclavei; pl. enclave enclitic adj. m., pl. enclitici; f. enclitică, pl. enclitice encliză s. f., g.-d. art. enclizei; pl. enclize

emulsionant (-si-o-) s. n., pl. emulsionante

encom iastic (-m i-as-) adj. m., pl. encom iastici; f. encomiastică, pl. encomiastice

emulsionare (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionării; pl.

encomion (livr.) (-m i-on) s. n., pl. encom ioane

emulsionări

emulsiv1 adj. m., pl. emulsivi; f. emulsivă, pl. emulsive

encondrom s. n., pl. encondroame

emulsiv2 s. n., pl. emulsive

iendarterită (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarteritei; pl. endarterite

emulsor s. n., pl. em ulsoare

endecagon s. n„ pl. endecagoane

enalagă s. f., g.-d. art. enalagei; pl. enalage

endecasilab s. m., pl. endecasilabi

enantem s. n., pl. enanteme

{endecasilabic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilabice

enantiomorf (-ti-o -) adj. m., pl. enantiom orfi; f. enantiomorfă, pl. enantiomorfe

endemic adj. m., pl. endemici; f. endemică, pl. endem ice

enantiomorfie (-ti-o-) s. (., art. enantiom orfia, g.-d. enantiomorfii, art. enantiomorfiei en a ntiomorfism (-ti-o-) s. n. enantiotrop (-ti-o-trop ) adj. m., pl. enantiotropi; f. enantiotropă, pl. enantiotrope

endemie s. f., art. endemia, g.-d. art. endemiei; pl. endemii, art. endem ii le *endemism s. n. endemoepidemic adj. m., pl. endernoepidem ici; f. endemoepidemică, pl. endemoepidemice *en detail (fr.) [pron. adetăt] (-tail) loc. adj., loc. adv.

enologi^oenologie

273 endocard s. n., pl. endocarduri

endotermic adj. m., pl. endoterrnici; f. endoterrnică, pl.

endocardită s. f., g.-d. art. endocarditei; pl. endocardite

endotermice

endocarp s. n., pl. endocarpuri

endotermie s. f., art. endotermia, g.-d. endotermii, art.

endocraniu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocraniul; pl. endocranii, art. endocraniile (-ni-i-)

endotoxină s. f., g.-d. art. endo toxinei, pl. endotoxine

endocrin (-do-crin) adj. m., pl. endocrini; f. endocrină, pl.

eneacord (-ne-a-) s. n. eneadă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneadei; pl. eneade

endocrine

endocrinolog (-do-cri-) s. m., pl. endocrinologi endocrinologă

(rar) (-d o-cri-) endocrinologei; pl. endocrinologe

s.

f.,

g.-d.

endoterrniei

art.

eneagon (-ne-a-) s. n., pl. eneagoane leneasilab (-ne-a-) s. m., pl. eneasilabi

endocrinologie (-do-cri-) s. f., art. endocrinologia, g.-d. endocrinologii, art. endocrinologiei

eneodă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneodei; pl.

endocrinoterapie (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapia, g.-d. endocrinoterapii, art. endocrinoterapiei

eneolitic (-ne-o-) s. n.

endoderm s. n., pl. endoderme

energetică s. f., g.-d. art. energeticii

endodermic adj. m., pl. endodermici; f. endodermică, pl.

energetism s. n.

endodermice

endoecie s. f., art. endoecia, g.-d. endoecii, art. endoeciei endoenzimă s. f., g.-d. art. endoenzirnei; pl. endoenzime

eneode

energetic adj. m., pl. energetici; f. energetică, pl. energetice

energic adj. m., pl. energici; f. energică, pl. energice energie s. f., art. energia, g.-d. art. energiei; pl. energii, art. energiile

endoestezie s. f., art. endoestezia, g.-d. endoestezii, art. endoesteziei

’ energizant1 adj. m., pl. energizanţi; f. energizantă, pl.

endofită s. f., g.-d. art. endofitei; pl. endofite

'energjzant2 s. n., pl. energizante

endogamie s. f., art. endogamia, g.-d. endogamii, art.

*energofag adj. m„ pl. energofagi; f. energofagă, pl.

endogarniei

endogen adj. m., pl. endogeni; f. endogenă, pl. endogene

energizante

energofage

energumen s. m., pl. energumeni

endogeneză s. f., g.-d. art. endogenezei

ene rva (a ~) (a înfuri a) vb., ind. prez. 3 enervează

endolimfă s. f., g.-d. art. endolirnfei

enervant adj. m., pl. enervanţi; f. enervantă; pl. enervante

endometrită (-m e-tri-) s. f., g.-d. art. endometritei; pl. endornetrite

lendometru (-m e-tru) s. n., art. endornetrul; pl. endometre endomorfism s. n. endoparazit adj. m., s. m., pl. endopăraziţi; adj. f., s. f. endoparazită, pl. endoparazite endoplasmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplasmei

enervare (iritare) s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări engastrimit s. m., pl. engastrimiţi engineering (angl.) [pron. enginiring] (-nee-) s. n. englez adj. m ., s. m., pl. englezi; adj. f. engleză, pl. engleze engleză (limbă) s. f., g.-d. art. englezei englezesc adj. m., f. englezească; pl. m. ş i f. englezeşti englezeşte adv.

endoplastă (masă protoplasmatică) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplastei endoradioterapie (-di-o-) s. f., art. endoradioterapia, g.-d. endoradioterapii, art. endoradioterapiei

englezoaică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoaicei; pl.

endoreic (-r e-k ) adj. m., pl. endoreici; f. endoreică, pl.

engramă s. f., g.-d. art. engrarnei; pl. engrame

endoreice

lendoscop (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoape lendoscopie (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopia, g.-d. endoscopii, art. endoscopiei iendosmoză (en-dos-/end-os-) s. f„ g.-d. art. endosrnozei iendosperm (-dos-perm /-do-sperm) s. n., pl. endosperrne

englezoaice

engobă s. f„ g.-d. art. engobei; pl. engobe engolpion (-pi-on) s. n., pl. engolpioane enigm atic adj. m„ pl. enigm atici; f. enigm atică, pl. enigmatice

enigmă s. f., g.-d. art. enigmei; pl. enigme e n igmistică s. f„ g.-d. art. enigmisticii lenoftalmie (e-n of-/en -of-) s. f., art. enoftalmia, g.-d. enoftalmii, art. enoftalm iei

endoteliu [liu pron. lîu] s. n„ art. endoteliul; pl. endotelii, art. endoteliile (-li-i-)

enolază s. f., g.-d. art. enolazei

endoterm adj. m., pl. endoterm i; f. endoterm ă, pl.

lenologie/oenologie [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enologjo/ oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/oenologiei

endoterme

*enolog'oenolflg [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enologi/oenologi

enoptromanţie enoptromanţie s. f., art. enoptrornanţia, g.-d. enoptromanţii, art. moptromanţiei

entom ofil adj. m., pl. entom ofili; f. entom ofilă, pl.

enoriaş (-ri-aş) s. m., pl. enoriaşi

entomolog s. m., pl. entomologi

enoriaşă (-ri-a-) s. f., art. enoriaşa, g.-d. art. enoriaşei; pl.

entomologă (rar) s. f., g.-d. art. en tom ologei; pl.

enoriaşe

enorie s. f., art. enoria, g.-d. art. enoriei; pl. enorii, art. enoriile

enorm adj. m., pl. enormi; f. enormă, pl. enorme enormitate s. f., g.-d. art. enormităţii; pl. enormităţi enot s. m., pl. enoţi enotghnică s. f., g.-d. art. enotehnicii ensiform adj. m., pl. ensiformi; f. ensiformă, pl. ensiforme entalpie s. f., art. entalpia, g.-d. entalpii, art. entalpiei îentamibă (en-ta-/ent-a-) s. f., g.-d. art. enlarnibei; pl. entamibe

entomofile

entomologe

entomologie adj. m., pl. entomologiei; f. entomologică, pl. en tom ologia

entomologie s. f., art. entomologia, g.-d. entomologii, art. entomologiei

entomologjst s. m., pl. entomologişti entomologistă s. f., g.-d. art. entom ologistei; pl. entomologiste

lentomostraceu

(~mos- tra-/- mo- stra-) entomostraceul; pl. entomostracee

s.

n.,

art.

entorsă s. f., g.-d. art. entorsei; pl. entorse entozoar (-zo-ar) s. n„ pl. entozoare

entelehie s. f., art. m telehia, g.-d. m telehii, art. entelehiei

‘ entropie adj. m„ pl. entropiei; f. entrgpică, pl. entropice

îenteralgje (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgia, g.-d. art. enteralgiei; pl. enteralgii, art. enteralgiile

entropie s. f., art. entropia, g.-d. art. entropiei; pl. entropii, art. entropiile

ienterectazie (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazia, g.-d. art. enterectaziei; pl. enterectazii, art. enterectaziile

entropion (-pi-on) s. n.

ienterectomie (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomia, g.-d. art. enterectomiei; pl. enterectomii, art. enterectomiile enteric adj. m., pl. enterici; f. enterică, pl. enterice enterită s. f., g.-d. art. enteritei; pl. enterite lenteroanastomoză (- ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomozei; pl. enteroanastomoze enterobacterie (-ri-e) s. f., art. enterobacteria (-ri-a), g.-d. art. enterobacteria; pl. enterobacterii, art. enterobacteriile (-ri-i-)

entuziasm (-zi-asrn) s. n., pl. entuziasme entuziasma (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmează entuziast (-zi-ast) adj. m., pl. entuziaşti; f. entuziastă, pl. entuziaste

enucleare (-nu-ele-a-) s. f., g.-d. art. enucleării (-cle-ă-); pl. enucleări enucleaţie (-nu-cle-a-ţi-e) s. f., art. enucleaţia (-ţi-a), g.-d. art. enucleaţiei; pl. enucleaţii, art. enucleaţiile (-ţi-i-) ienumera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enumăr, 2 sg. enurneri, 3 enurneră; conj. prez. 3 să enumere; ger. enum erând

enterochinază s. f., g.-d. art. enterochingzei; pl. enterochinaze

enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări

enterocolită s. f., g.-d. art. enterocolitei; pl. enterocolite

enumerativ adj. m., pl. enumera firi; f. enumeraţivă, pl.

enterogastrită s. f., g.-d. art. enterogastritei; pl. enterogastrite enterogastronă s. f., g.-d. art. enterogastronei; pl. enterogastrone

enumeraţive

enumeraţie (-ţi-e) s. f., art. enumeraţia (-ţi-a), g.-d. art. enumeraţiei; pl. enumeraţii, art. enum eraţiile (-ţi-i-)

enterohemoragie s. f., art. enterohemoragia, g.-d. art. enterohemoragiei; pl. enterohemoragii, art. enterohemoragiile

enunţ s. n., pl. enunţuri

’ enterologie s. f., art. enterologia, g.-d. enterologii, art. enterologiei

enunţare s. f., g.-d. art. enunţării; pl. enunţări

enteromorf adj. m., pl. enteromorfi; f. enteromorfă, pl. enteromorfe

enunţa (a ~) vb., ind. prez. 3 enunţă enunţiativ (-ţi-a-) adj. m., pl. enunţiativi; f. enunţiaţivă, pl. enunţiative ienurezis (e-nu-/en-u-) s. n.

enteropatie s. f., art. enteropaţia, g.-d. art. enteropaţiei; pl. enteropaţii, art. enteropaţiile

‘ enzimatic adj. m., pl. enzim atici; f. enzimatică, pl.

enterotomie s. f., art. enterotomia, g.-d. art. enterotomiei; pl. enterotomii, art. enterotomiile

enzimă s. f., g.-d. art. enzimei; pl. enzime

entimemă s. f., g.-d. art. entimemei; pl. entimeme

enzimatice

enzimologie s. f., art. enzimologia, g.-d. en zm ologii, art. enzimologiei

entitate s. f., g.-d. art. entităţii; pl. entităţi

enzootie s. f., art. enzootia, g.-d. m zooţii, art. m zooţiei

en

eoantrop (e-o-an-) s. m., pl. eoantropi

titT e

(fr.) [pron. aţitr] (ti-tre) loc. adj.

entomofag adj. m., s. m., pl. entomofagi; adj. f., s. f. entomofagă, pl. entomofage

eocen1 (e-o-) adj. m., pl. eoceni; f. eocenă, pl. eocene eocen2 (e-o-) s. n.

275 eolian (e-o-li-an) adj. m., pl. eolieni (-li-eni); f. eoliană, pl. eoliene

epigonic epiciclu (-ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri

eolit (e-o-) s. n., pl. eolite

e picontinental adj. m., pl. epicontinentali; f. epicontinentală, pl. epicontinentale

eolitic (e-o-) adj. m., pl. eolitici; f. eolitică, pl. eolitice

epicotil s. n., pl. epicotile

eolotrop (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotropi; f. eolotropă, pl.

epicureic (-re-ic) adj. m., pl. epicureici; f. epicureică, pl.

eolotrope

epicureice

eolotropie (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropiă, g.-d. art. eolotropiei; pl. eolotropii, art. eolotropiile

epicureu adj. m., s. m., pl. epicurei; adj. f., s. f. sg. şi pl.

eon s. m., pl. eoni eozină (e-o-) s. f., g.-d. art. eozinei; pl. eozine

epicurian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. epicurieni (-ri-eni); adj. f., s. f. epicuriană, pl. epicuriene

eozinofil (e-o-) adj. m., pl. eozinofili; f. eozinofilă, pl.

epicurism s. n.

eozinofile

eozinofilie (e-o-) s. f., art. eozinofilia, g.-d. eozinofilii, art. eozinofiliei

eozinopenje (e-o-) s. f., art. eozinopenia, g.-d. eozmopenii, art. eozinopeniei eozoic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozoici; f. eozoică, pl. eozoice epactă s. f., g.-d. art. epactei; pl. epacte epagog s. m., pl. epagogi epagogic adj. m., pl. epagogici; f. epăgogică, pl. epăgogice

epicuree

epidemic adj. m., pl. epidemiei; f. epidemică, pl. epidemice epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidem iile *epidemiolog (-m i-o-) s. m., pl. epidemiologi 'epidem iol o gă (rar) s. f., g.-d. art. epidemiologei; pl. epidemiologe

epidemiologie (-m i-o-) adj. m., pl. epidemiologici; f. epidemiologică, pl. epidem iologice

epanalepsă s. f., g.-d. art. epanalepsei; pl. epanalepse

epidemiologie (-m i-o-) s. f., art. epidemiologia, g.-d. epidemiologii, art. epidem iologiei

epandaj s. n.

epidermă s. f., g.-d. art. epidermei; pl. epiderme

epanodă s. f., g.-d. art. epanodei; pl. epanode

epidermic adj. m., pl. epiderm ici; f. epidermică, pl.

epanşament s. n., pl. epanşamente eparhial (-hi-al) adj. m., pl. eparhiali; f. eparhială, pl. eparhiale

eparh i e s. f., art. eparhia, g.-d. art. eparhiei; pl. eparhii, art. eparhiile

epidermice

epidermizare s. f., g.-d. art. epidermizării; pl. epidermizări epiderm ofiţ i e

s. f., art. epiderm ofiţia, g.-d. epidermofiţiei; pl. epidermojiţii, art. epidermofiţiile

art.

epidermoliză s. f., g.-d. art. epidermolizei

eparven s. n., pl. eparvene

lepidiascop (-di-as-cop/-a-scop) s. n., pl. epidiascoape

epata (a ~) vb., ind. prez. 3 epatează

epidictic adj. m., pl. epidictici; f . epidictică, pl. epidictice

epatant adj. m ., pl. epatanţi; f. epatantă, pl. epatante

epidot s. n.

epatare s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări

epifenomen s. n., pl. epifenomene

epavă s. f., g.-d. art. epavei; pl. epave

epifenomenalism s. n.

epecie s. f., art. epecia, g.-d. art. epeciei; pl. epecii, art. epeciile

epifit adj. m., pl. epifiţi; f. epifită, pl. epifite epifiză s. f., g.-d. art. epifizei; pl. epifize

ependim s. n„ pl. ependime

epifongm s. n., pl. epifoneme

epenglu s. n., art. epenglul; pl. epengluri

epiforă s. f., g.-d. art. epiforei; pl. epifore

epentetic adj. m., pl. epentetici; f. epentetică, pl. epentetice

epifrază (-pi-fra-) s. f., g.-d. art. epifrazei; pl. epifraze

epenteză s. f., g.-d. art. epentezei; pl. epenteze epibat s. m., pl. epibaţi

lepigastralgie (-gas-tral-) s. f., art. epigastralgia, g.-d. epigastralgii, art. epigastralgiei

epic adj. m., pl. epici; f. epică, pl. epice

epigastric adj. m., pl. epigastrici; f. epigastrică, pl.

epicard (înveliş al inimii) s. n„ pl. epicarduri

epigastrice

epicarp (pieliţă a fructului) s. n., pl. epicarpuri

epigastru s. n., art. epigastrul; pl. epigastre

epică s. f., g.-d. art. epicii

epigenetic adj. m., pl. epigenetici; f. epigenetică, pl.

lepicen (substantiv ~) adj. m.; pl. f. epicene epicentru s. n., art. epicentrul; pl. epicentre

epigenetice

epigengză s. f., g.-d. art. epigenezei

epicheremă s. f., g.-d. art. epicheremei; pl. epichereme

epiglotă (-pi-glo-) s. f., g.-d. art. epiglotei; pl. epiglote

epicicloidă (-ci-clo-) s. f., g.-d. art. epicicloidei; pl.

epigon s. m., pl. epigoni

epicicloide

"epigonic adj. m., pl. epigonici; f. epigonică, pl. epigonice

epigonism "epigonism s. n.

276

epigraf (-pi-graf) s. n., pl. epigrafe

epistemologie s. f., art. epistemologia, g.-d. epistemologii, art. epistemologiei

epigrafie (-pi-gra-) s. f., art. epigrafia, g.-d. epigrafii, art. epigrafiei

epistolar1 adj. m ., pl. epistolari: f. epistolară, pl. epistolare

epigrafist (-pi-gra-) s. m., pl. epigrafişti

epistolar2 s. n., pl. epistolare

epigrafistă (-pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigrafistei; pl.

epistolă s. f., g.-d. art. epistolei; pl. epistole

epigrafiste

epigramatic (-p i-g ra-) adj. m., pl. epigram atici; f. epigramatică, pl. epigramatice epigramă (-pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigramei; pl. epigrame epigramist (-pi-gra-) s. m., pl. epigramişti epigra mistă (-pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigramistei; pl. epigramiste

epila (a ~) vb., ind. prez. 3 epilează

lepistil (-pis-til/-pi-stil) s. n., pl. epistiluri

epistolie (înv.) s. f., art. epistolia, g.-d. art. epistoliei; pl. epistolii, art. epistoliile lepistrofă (-pis-tro-/-pi-stro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; pl. epistrofe

epitaf s. n., pl. epitafuri epitalam s. n., pl. epitalamuri epitelial (-li-al) adj. m., pl. epiteliali; f. epitelială, pl. epiteliale

epilare s. f., g .-d. art. epilării; pl. epilări

lepiteliom (-li-om ) s. n., pl. epitelioame

epilator1 adj. m., pl. epilatori; f. sg. ş i pl. epilatoare

epiteliu [liu pron. liu] s. n., art. epiteliul; pl. epitelii, art.

epilator2 s. n., pl. epilatoare

epiteliile (-li-i-)

epitelizare s. f., g.-d. art. epitelizării; pl. epitelizări

epilaţie (-ţi-e) s. f., art. epilaţia (-ţi-a), g.-d. art. epilaţiei; pl. epila ţii, art. epilaţiile (-ţi-i-)

epitermal adj. m., pl. epiterm ali; f. epiterm ală, pl.

epilepsie s. f., art. epilepsia, g.-d. art. epilepsiei; pl. epilepsii, art. epilepsiile

epitet s. n., pl. epitete

epileptic adj. m ., s. m„ pl. epileptici; adj. f., s. f. epileptică, pl. epileptice epilog s. n., pl. epiloguri epiloga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epiloghează epilogism s. n., pl. epilogisme epinefrină (-ne-fri-) s. f., g.-d. art. epinefrinei epiplfln (-pi-plon) s. n., pl. epiploane epirogenetic adj. m., pl. epirogenetici; f. epirogenetică, pl. epirogenet ice

epirogeneză s. f., g.-d. art. epirogenezei epirogenic adj. m., pl. epirogenici; f. epirogenică, pl. epirogenice

epi termale

epitetic adj. m., pl. epitet ici; f. epitet ică, pl. epitet ice epitrop (-pi-trop) s. m., pl. epitropi epitropie (-pi-tro-) s. f., art. epitropia, g.-d. art. epitropiei; pl. epitropii, art. epitropiile epiu s. n„ art. epiul; pl. epiuri epizoar (-zo-ăr) s. n., pl. epizoare epizonă s. f., g.-d. art. epizom i; pl. epizone epizootie adj. m., pl. epizootiei; f. epizootică, pl. epizootice epizootie s. f., art. epizootia, g.-d. art. epizootiei; pl. epizootii, art. epizootiile epocal adj. m., pl. epocali; f. epocală, pl- epocale epocă s. f., g.-d. art. epocii; pl. epoci epodă s. f., g.-d. art. epodei; pl. epode

iepisceniu [niu pron. niu] (-pis-ce-/-pi-sce-), s. n., art. episceniul; pl. episcenii, art. episceniile (-ni-i-)

epolet s. m., pl. epoleţi

episcop1 (persoană) s. m., pl. episcopi

leponim (e-po-/ep-o-) adj. m., s. m., pl. eponimi; adj. f. eponimă, pl. eponime

lepiscop2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoape episcopal adj. m., pl. episcopali; f. episcopală, pl. episcopale

îeponimie (e-po-/ep-o~) s. f., art. eponimia, g.-d. eponimii, art. eponimiei

episcopat s. n., pl. episcopate

eponj s. n.

episcopie s. f., art. episcopia, g.-d. art. episcopiei; pl. episcopii, art. episcopiile episilogism s. n., pl. episilogisme

epopee s. f., art. epopeea, g.-d. art. epopeii; pl. epopei epopeic (-pe-ic) adj. m., pl. epopeici: f. epopeică, pl. epopeice

episod s. n., pl. episoade

epos s. n., pl. eposuri

episodic adj. m., pl. episodici; f. episodică, pl. episodice epistat s. m„ pl. epistaţi

eprubetă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubetei; pl. eprubete

iepis taxi s (-pis-ta-/-pi-sta-) s. n.

epruvetă (eşantion) (e-pru-) s. f„ g.-d. art. epruvetei; pl.

epistemologic adj. m., pl. epistemologici; f. epistemologică, pl. epistemologice

epsilon (literă grecească) s. m., pl. epsilon; e, E

epruvete

277

eritrină

epuiza (a ~) (-pu-i-) vb., ind. prez. 3 epuizează

eres s. n., pl. eresuri

epuizabil (-pu-i-) adj. m., pl. epuizabili; f. epuizabilă, pl.

erete s. m., pl. ereţi

epuizabile

eretic s. m., pl. eretici

epuizant (-pu-i-) adj. m„ pl. epuizanţi; f. epuizantă, pl. epuizante

epuizare (-pu-i-) s. f., g.-d. art. epuizării; pl. epuizări

eretică s. f., g.-d. art. ereticei; pl. eretice eretism s. n.

epulon s. m., pl. epuloni

ereutofobje f-rcu-j s. f., art. ereutofobia, g.-d. art. ereutofobiei; pl. ereutofobii, art. ereutofbbiile

epura (a ~) vb., ind. prez. 3 epurează

erezie s. f., art. erezia, g.-d. art. ereziei; pl. erezii, art.

epurare s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări epurativ adj. m., pl. epuraţivi; f. epurativă, pl. epurative

ereziile

erg1 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi

epurator s. n., pl. epuratoare

erg2 (deşert de nisip) s. n., pl. erguri

epuraţie (-ţi-e) s. (., art. epuraţia (-ţi-a), g.-d. art. epuraţiei; pl. epuraţii, art. epuraţiile (-ţi-i-)

ergan s. n.

epură s. (., g.-d. art. epurei: pl- ep w e

ergasterie s. (., art. ergasteria, g.-d. art. ergasteriei; pl. ergasterii, art. ergasteriile

equus (lat.) [qu pron. cu] (e-quus) s. m.

ergocalciferol s. m.

era v. fi

ergograf (-go-graf) s. n., pl. ergografe

eradica (a ~) vb., ind. prez. 3 eradichează

ergometri e (-rne-tri-) s. (., art. ergometria, g.-d. ergometrii, art. ergometriei

eradicare s. (., g.-d. art. eradicării; pl. eradicări erai v. fi

ergometru (-m e-tru) s. n., art. ergornetrul; pl. ergometre

eram v. fi

ergonă s. f., g.-d. art. ergonei; pl. ergone

erasmic adj. m., pl. erasmici; f. erasrnică, pl. erasrnice

‘ ergonomie adj. m., pl. ergonom ici; f. ergonomică, pl.

erată s. f., g.-d. art. eratei; pl. erate eratic (care nu este fix) adj. m., pl. eratici; f. eratică, pl.

ergonom ice

ergonomie s. f., art. ergonomia, g.-d. ergonomii, art. ergonomiei

eratice

eraţi v. fi

iergosterol (-gos-te-/-go-ste-) s. m., pl. ergosteroli

erau v. fi

ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art.

eră s. [., g.-d. art. erei; pl. ere

ergoterapiei

erbacee adj. f., s. f., pl. erbacee

ergotină s. f., g.-d. art. ergoţinei; pl. ergoţine

erbirid s. n., pl. erbicide

ergotism (manie, boală) s. n.

‘ erbicida (a ~) vb., ind. prez. 3 erbicidează

ergotoxină s. f., g.-d. art. ergotoxinei; pl. ergotoxine

"erbicidare s. f., g.-d. art. erbicidării; pl. erbkidări

îerija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 3 să se erijeze; ger. erijându-se

erbiu [biu pron. Mu] s. n., art. erbiul; simb. Er erbivor1 adj. m., pl. erbivori; f. erbivoră, pl. erbivore erbivor2 s. n., pl. erbivore

•erijare s. f., g.-d. art. erijării erinaceid s. n., pl. erinaceide

erboriza (a ~) vb., ind. prez. 3 erborizează

ÎErjnii s. propriu f. pl., art. Eriniile (-ni-i-)

erect adj. m., pl. erecţi; f. erectă, pl. erecte

erisifacee s. f., art. erisifaceea, g.-d. art. erisifaceei; pl.

erectil adj. m ., pl. erectili; f. erectilă, pl. erectile erector1 adj. m., pl. erectori; f. sg. şi pl. erectoare erector2 (maşină) s. n., pl. erectoare erecţie (-ţi-e) s. f., art. erecţia (-ţi-a), g.-d. art. erecţiei; pl. erecţii, art. erecţiile (-ţi-i-) erede s. m., pl. erezi ereditar adj. m., pl. ereditari; f. ereditară, pl. ereditare ereditate s.

g.-d. art. eredităţii; pl. eredităţi

eredosifilis s. n. eremit s. m., pl. eremiţi

erisifacee

eristic (referitor la eristică) adj. m., s. m., pl. eristici; adj. f., s. f. eristică, pl. eristice eristică (arta controversei) s. f., g.-d. art. eristicii eritem s. n., pl. eritem e eritematos adj. m., s. m., pl. eriternatoşi; adj. f., s. f. eritematoasă, pl. eritem atoase •eritreean (referitor la Eritreea) (-ri-tre-ean) adj. m., s. m., pl. eritreeni (-ri-tre-eni); adj. f., s. f. eritreeană, pl. eritreene

eremitic adj. m., pl. eremitici; f. eremitică, pl. erem itice

eritremie (-ri-tre-) s. f., art. eritremia, g.-d. art. eritremiei; pl. eritremii, art. eritremiile

erepsină s. f., g.-d. art. erepsinei; pl. erepsine

eritrină (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. eritrinei; pl. eritrine

278

eritroblast eritroblast (-ri-tro-blast) s. m., pl. eritroblaşti

erudit adj. m., pl. erudiţi; f. erudită, pl. erudite

eritroblastoză (-ri-tro-Mas-) s. f., g.-d. art. eritroblastozei; pl. eritroblastoze

er udiţie (-ţi-e) s. f., art. erudiţia (-ţi-a), g.-d. erudiţii, art.

eritrocit (-ri-tro-) s. n., pl. eritrocite

erupe (a ~) (a face erupţie) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. erup; part. erupt

eritrodermie (-ri-tro-) s. f., art. eritrodermia, g.-d. art. eritrodermiei; pl. eritrodermii, art. eritroderrniile

erudiţiei

erupere (ţâşnire, izbucnire) s. f., g.-d. art. eruperii; pl. eruperi

eritr ofobie (-ri-tro-) s. f., art. eritrofobia, g .-d . art. eritrofobiei; pl. eritrofobii, art. eritrofobiile

eruptiv adj. m., pl. erupţivi; f. erupţivă, pl. erupţive

eritTopoieză (-ri-tro-) s. f., g.-d. art. eritropoiezei

eruptivism s. n.

ieritropsină (-ri-trop-) s. f., g.-d. art. eritropsinei; pl.

erupţie (ţâşnire, izbucnire) (-ţi-e) s. f., art. erupţia (-ţi-a), g.-d. art. erupţiei; pl. erupţii, art. erupţiile (-ţi-i-)

eritropsine

eritroză (-ri-tro-) s. f., g.-d. art. eritrozei

erzaţ s. n., pl. erzaţuri

erizipel s. n., pl. erizipele

iesaveraj (e-sa-/es-a-) s. n., pl. esaveraje

ermetic adj. m ., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice

escadră (-ca-dră) s. f., g.-d. art. escadrei; pl. escadre

ermetism s. n.

escadrilă (-ca-dri-) s. f., g.-d. art. escadrilei; pl. escadrile

ermitaj s. n., pl. ermitaje

escadron (-ca-dron) s. n., pl. escadroane

eroare s. f., g.-d. art. erorii; pl. erori

escalada (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladează

eroda (a ~) vb., ind. prez. 3 erodează

escaladare s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări

erodare s. f., g.-d. art. erodării; pl. erodări

escaladă s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade

erodiu [diu pron. dtu\ s. m„ art. erodiul; pl. erodii, ar t.

escalator s. n., pl. escalatoare

erodiii (-di-ii)

eroic (-ro-ic) adj. m., pl. eroici; f. eroică, pl. eroice eroiceşte (înv.) (-ro-i-) adv. eroicomic (-ro-i-) adj. m., pl. eroicomici; f. eroicomică, pl. eroicomice

eroină s. f., g.-d. art. eroinei; pl. eroine eroism s. n. eronat adj. m., pl. eronaţi; f. eronată, pl. eronate *eros (libido) (livr.) s. n. *£ros (zeu) s. propriu m. erotic adj. m., pl. erotici; f. erotică, pl. erotice erotică s. f., g.-d. art. eroticii erotism s. n. erotoman adj. m., s. m., pl. erotomani; adj. f., s. f. erotomană, pl. erotomane erotomanie s. f., art. erotomania, g.-d. erotomanii, art. erotomaniei

erou s. m., art. eroul; pl. eroi, art. eroii eroziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. eroziunii; pl. eroziuni eroziv adj. m., pl. erozivi; f. erozivă, pl. erozive erpetolog s. m., pl. erpetologi erpetologă (rar) s. f., g.-d. art. erpetologei; pl. erpetologe erpetologic adj. m„ pl. erpetologid; f. erpetologică, pl. erpetologice

erpetologie s. f., art. erpetologia, g.-d. erpetologii, art. erpetologiei

escală s. f., g.-d. art. escalei; pl. escale escalop s. n., pl. escalopuri escamota (a ~) vb., ind. prez. 3 escamotează escamotabil adj. m ., pl. escamotabili; f. escarnotabilă, pl. escamotabile

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escam otări esc a padă s. f., g.-d. art. escapadei; pl. escapade escară s. f., g.-d. art. escarei; pl. escare escarpă s. f., g.-d. art. escarpei; pl. escarpe escarpen1 adj. invar. escarpen2 s. m., pl. escarpeni {escatologic adj. m., pl. escatologid; f. escatologică, pl. escatologice

!escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art. escatologid

eschilă s. f., g.-d. art. eschild; pl. eschile eschimos adj. m., s. m., pl. eschimoşi; adj f., s. f. eschimosă, pl. eschimose *eschimosă (limbă) s. f., g.-d. art. eschim osd ieschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschivează eschivare s. f., g.-d. art. eschivării; pl. eschivări eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive escorta (a ~) vb., ind. prez. 3 escortează escortare s. f„ g.-d. art. escortării; pl. escortări escortă s. f., g.-d. art. escortd; pl. escorte

eructa (a ~) vb., ind. prez. 3 eructează

escortQr s. n., pl. escortoare

eructaţie (-ţi-e) s. f., art. eructaţia (-ţi-a), g.-d. art. eructaţiei; pl. eructaţii, art. eructaţiile (-ţi-i-)

escroacă s. f„ g.-d. art. escroacd; pl. escroace escroc s. m., pl. escrod

279 escroca (a ~) vb., ind. prez. 3 escrochează escrocare s. f., g.-d. art. escrocării; pl. escrocări escrocherie s. f., art. escrocheria, g.-d. art. escrocheriei; pl. escrocherii, art. escrocheriile lescudo (hisp.) s. m., pl. escudo esculap (medic) (rar) s. m ., pl. esculapi *Esculap (zeu) s. propriu m. esculină s. f., g.-d. art. esculinei eseist s. m., pl. eseişti

estropiere est-european (est-e-u -, -pean) adj. m., s. m., pl. est-europeni; adj. f., s. f. est-europeană, pl. est-europene estezie s. f., art. estezia, g.-d. estezii, art. esteziei esteziologie (-zi-o-) s. f., art. esteziologia, g.-d. esteziologii, art. esteziologiei esteziometrie (-zi-o-m e-tri-) s. f., art. esteziometria, g.-d. art. esteziometriei; pl. esteziometrii, art. esteziometriile esteziometru (-zi-o-m e-tru) s. n„ art. esteziom etm l; pl. esteziom e tre

eseistă s. f., g.-d. art. eseistei; pl. eseiste

* est-german adj. m., s. m., pl. est-germani; adj. f., s. f. est-germ ană, pl. est-germ ane

eseist i c adj. m „ pl. eseistici; f. eseistică, pl. eseistice

estic adj. m., pl. estici; f. estică, pl. estice

eseistică s. f., g.-d. art. eseisticii

estima (a ~) vb., ind. prez. 3 estimează

esenţă s. f., g.-d. art. esenţei; (lichide, varietăţi de arbori) pl. esenţe

estimabil adj. m., pl. estimabili; f. estimabilă, pl. estimabile

esenţial (-ţi-al) adj. m., pl. esenţiali; f ■ esenţială, pl.

estimat s. n., pl. estim ate

esenţiale

eseu s. n., art. eseul; pl. eseuri esofag s. n., pl. esofage/esofaguri esofagian (-gi-an) adj. m ., pl. esofagieni (-gi-eni); f. esofagiană, pl. esofagiene

estim are s. f., g.-d. art. estim ării; pl. estimări estim ativ adj. m., pl. estim ativi; f. estim ativă, pl. estim ative

estimatQriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. estimatorie (-ri-e); pl. m. şi f. estimatorii

esofagism s. n.

estimaţie (-ţi-e) s. f., art. estimaţia (-ţi-a), g.-d. art. estimaţiei; pl. estimaţii, art. estim aţiile (-ţi-i-)

esopic adj. m., pl. esopici; f. esopică, pl. esopice

estimă s. f., g.-d. art. estim d; pl. estime

espadon s. n., pl. espadoane

"estimp (în acest an) (pop.) adv.

espadrilă (-pa-dri-) s. f., g.-d. art. espadrilei; pl. espadrile

estiv adj. m., pl. estivi; f. estivă, pl. estive

esperantism s. n.

estival adj. m„ pl. estivali; f ■estivală, pl- estivale

esperantist adj. m., s. m., pl. esperantişti; adj. f., s. f. esperantistă, pl. esperantiste

estivaţie (-ţi-e) s. f., art. estivaţia (-ţi-a), g.-d. art. estivaţid; pl. estivaţii, art. estivaţiile (-ţi-i-)

esperanto s. n.

estompa (a ~) vb., ind. prez. 3 estompează

espingolă s. f., g.-d. art. espingolei; pl. espingole

estompare s. f., g.-d. art. estompării; pl- estompări

esplanadă s. f., g.-d. art. esplanadei; pl- esplanade *espresso (it.) s. n., pl. espresso est (punct cardinal) s. n.; abr. E *Est (zonă geografică) s. propriu n. estacadă s. f., g.-d. art. estacadei; pl. estacade este v. fi ester s. m., pl. esteri esterificare s. f., g.-d. art. esterificării; pl. esterificări es tet s. m„ pl. esteţi estetă s. f., g.-d. art. estetei; pl. estete

estompă s. f., g.-d. art. estompei; pl. estompe eston adj. m„ s. m., pl. estoni; adj. f., s. f. estonă, pl. estone estonă (limbă) s. f., g.-d. a rt. estonei estonian (-ni-an) adj. m., s. m., pl. estonieni (-ni-eni); adj. f., s. f. estoniană, pl- estoniene estoniană (limbă) s. f., g.-d. art. estonienei estr adă s. f., g.-d. art. estradd; pl. estrade estradiol (-di-ol) s. m., pl. estradioli estral adj. m ., pl. estrali; f. estrală, pl. estrale estriol (-tri-ol) s. m., pl. estrioli estrogen1 adj. m„ pl. estrogeni; f. estrogenă, pl. estrogene

estetic adj. m., pl. estetici; f. estetică, pl. estetice

lestrogen2 s. m., pl. estrogeni

estetică s. f„ g.-d. art. esteticii

estronă s. f., g.-d. art. estronei; pl. estrone

estetician (-d -ăn ) s. m ., pl. esteticieni (-ci-eni)

estropia (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 estrapiază, 1 pl. estropiem (-pi-ern); conj. prez. 3 să estropieze; ger.

esteticiană (-ci-a-) s. f„ g.-d. art. esteticienei (-ci-e-); pl. esteticiene

estetism s. n. estetizant adj. m„ s. m., pl. estetizanţi; adj. f., s. f. estetizantă, pl. estetizante

estropiind (-pi-ind)

estropiaţie (-pi-a-ţi-e) s. f., art. estropiaţia (-ţi-a), g.-d. art. estropiaţiei; pl. estropiaţii, art. estropiaţiile (-ţi-i-) estropiere (-pi-e-) s. f., g.-d. art. estropierii; pl. estropieri

estru estru s. n., art. estrul; pl. estre estuar (-tu-ar) s. n., pl. estuare eşafod s. n., pl. eşafoduri eşafodaj s. n., pl. eşafodaje eşalon s. n., pl. eşaloane eşalona (a ~) vb., ind. prez. 3 eşalonează eşalonare s. f., g.-d. art. eşalonării; pl. eşalonări eşantion (-ti-on) s. n., pl. eşantioane ’ eşantiona (a ~) (-ti-o-) vb., i nd. prez. 3 eşantionează ‘ eşantionare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eşantionării; pl. eşantionări

eşapament s. n., pl. eşapam ente eşarfă (batic) s. f., g.-d. art. eşarfei; pl. eşarfe eşarpă (direcţie de tragere) s. f., g.-d. art. eşarpei; pl. eşarpe

eşec s. n., pl. eşecuri

280 *etapiza (a ~) (a î mpărţi în etape) vb., ind. prez. 3 etapizează

‘ etapizare (împărţire în etape) s. f., g.-d. art. etapizării; pl. etapizări etate s. f., g.-d. art. etăţii etatism s. n. îetatis t adj. m., s. m., pl. etatişti; adj. f., s. f. etaţistă, pl. etatiste

etatiza (a ~) (a trece în proprietatea statului) vb., ind. prez. 3 etatizează etatizare (trecere în proprietatea statului) s. f., g.-d. art. etatizării; pl. etatizări !et cetera/et caetera (lat.) [pron. etcetera] (cae-) loc.; abr. etc.

etenă s. f., g.-d. art. etenei; pl. etene eter1 (substanţă) s. m., pl. eteri eter2 (aer, atmosferă) s. n., pl. eteruri

eşichier (-chi-er) s. n., pl. eşichiere

eter3 (filos.) s. n.

eşti v. fi

eterat adj. m., s. m., pl. eteraţi; adj. f. eterată, pl. eterate

eşuă (a ~) (-şu-a) vb., ind. prez. 3 eşuează, 1 pl. eşuăm (-şu-ărn); conj. prez. 3 să eşueze (-şu-e-); ger. eşuând (-şu-and)

etereu adj. m., pl. eterei; f. sg. şi pl. eteree eteric adj. m„ pl. eterici; f. eterică, pl. eterice !Etena s. propriu f . , g.-d. Eterici

eşuare (-şu-a-) s. f., g.-d. art. eşuării (-şu-ă-); pl. eşuări

eterist s. m., pl. eterişti

eta (literă grecească) s. m., pl. eta; r), H

eteriza (a ~) vb., ind. prez. 3 eterizează

etaj s. n., pl. etaje

etern adj. m., pl. eterni; f. eternă, pl. eterne

etaja (a ~) vb., ind. prez. 3 etajează, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 să etajeze; ger. etajând

eternitate s. f., g.-d. art. eternităţii

etajare s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări

Igterocli t (-ro-clit) adj. m., pl. eterocliţi; f. eteroclită, pl.

etajeră s. f., g.-d. art. etajerei; pl. etajere etală (a ~) vb., ind. prez. 3 etalează etalaj s. n., pl. etalaje etalare s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări etalon s. n., pl. etaloane

eterniza (a ~) vb., ind. prez. 3 eternizează eteroclite

gterogen adj. m., pl. eterogeni; f. eterogenă, pl. eterogene eterogenitate s. f., g.-d. art. eterogenităţii etgroman s. m., pl. eteromani etgromanâ s. f., g.-d. art. eteromanei; pl. eteromane

etalona (a ~) vb., ind. prez. 3 etalonează

etgromanie s. f., art. eteromania, g.-d. art. eteromâniei; pl. eteromanii, art. eteromaniile

etalonare s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări

gterosugestie v. hgterosugestie

etambou s. n., art. etamboul; pl. etarnbouri

‘ ethno-rock (angl.) [th pron. f ] (-eth-no) s. n„ art.

etambreu s. n., art. etambreul; pl. etambreuri etamină s. f., g.-d. art. etaminei; (sorturi, bucăţi) pl. etamine

ethno-rockul (-ro-ckul)

etiaj (-ti-aj) s. n., pl. etiaje etic adj. m., pl. etici; f. etică, pl. etice

etan s. m.

etică s. f., g.-d. art. eticii

etanol s. m., pl. etanoli

eticheta (a ~) vb., ind. prez. 3 etichetează

etanş adj. m., pl. etanşi; f. etanşă, art. etanşa, pl. etanşe

etichetare s. f., g.-d. art. etichetării; pl. etichetări

etanşa (a ~) vb., ind. prez. 3 etanşează, 1 pl. etanşăm; conj. prez. 3 să etanşeze; ger. etanşând

eti chetă s. f., g.-d. art. etichetei; pl. etichete etician (-ci-an) s. m., pl. eticieni (-ci-eni)

etanşare s. f., g.-d. art. etanşăm ; pl. etanşări

eticiană (-ci-a-) s. f., g.-d. art. eticienei (-ci-e-); pl. eticiene

etanşeitate (-şe-i-) s. f., g.-d. art. etanşeităţii; pl. etanşeităţi

etil s. m., pl. etili

etanşor s. n., pl. etanşoare

etila (a ~) vb., ind. prez. 3 etilează

etapă s. f., g.-d. art. etapei; pl. etape

etilare s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări

eufemism

281 etilenă s. f., g.-d. art. etilenei; pl. etilene

etnonim s. n., pl. etnonim e

etilenglicol s. m„ pl. etilenglicoli

ietnopsihologie (-n op -si-/-n o-p si-) s. f., art. etnopsihologia, g.-d. etnopsihologii, art. etnopsihologiei

ietilenoxid (-le-n o-/-len -o-) s. m., pl. etilenoxizi etilic adj. m ., pl. etilici; f. etilică, pl. etilice etilism s. n. etimolog s. m„ pl. etimologi etimologă (rar) s. f., g.-d. art. etimologei; pl. etirnologe etimologic adj. m., pl. etimologici; f. etimologică, pl. etimologice

etimologie s. f., art. etimologia, g.-d. art. etimologiei; pl. etimologii, art. etimologiile etimologism s. n. etimologist s. m., pl. etimologişti etimologistă s. f„ g.-d. a rt. etimologistei; pl. etimologiste etimon s. n., pl. etimoane etiola (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 etiokază etiolare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolării; pl. etiolări etiologic (-ti-o-) adj. m ., pl. etiologici; f. etiologică, pl. etiologice

etiologie (ramură a medicinei) (-ti-o-) s. f., art. etiologia, g.-d. etiologii, art. etiologiei etiopian (-ti-o-pi-an) adj. m., s. m., pl. etiopieni (-pi-eni); adj. f., s. f. etiopiană, pl. etiopiene "etiopiană (limbă) (-ti-o-pi-a-) s. f., g.-d. art. etiopieriei (-pi-e-)

etnosociologie (-ci-o-) s. f., art. etnosociologia, g.-d. etnosociologii, art. etnosociologiei etocraţie (-to-cra-) s. f., art. etocraţia, g.-d. etocraţii, art. etocraţiei

etolă s. f., g.-d. art. etolei; pl. etole etologie (studiul moravurilor, ramură a biologiei) s. f., art. etologia, g.-d. etologii, art. etologiei etopee s. f., art. etopeea, g.-d. art. etopeii; pl. etopei etos s. n. etravă (e-tra-) s. f., g.-d. art. etravei; pl. etrave etrier (e-tri-er) s. n., pl. etriere etrusc (e-truse) adj. m„ s. m., pl. etrusci; adj. f., s. f. etruscă, pl. etrusce "etruscă (limbă) (e-trus-) s. f., g.-d. art. etruscei "etruscolog (e-trus-) s. m., pl. etruscologi "etruscologie (e-tru s-) s. f., art. etruscologia, g.-d. etruscologii, art. etruscologiei etufa (a ~) (a trata gogoşile fluturelui de mătase) vb., ind. prez. 3 etufează etufare s. f., g.-d. art. etufării; pl. etufări etui (fr.) [pron. etiii] (-tui) s. n., art. etui-ul; pl. etui-uri etuva (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 3 etuvează

etira (a ~) vb., ind. prez. 3 etirează

etuvă s. f., g.-d. art. etuvei; pl. etuve

etirare s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări

eu1 [pron. ieu] pr., d. acc. mie, neacc. îmi, mi, mi- (mi-a dat), -m i (dă-mi), -m i- (dăndu-m i-se); ac. acc. mine (prep. + mine), neacc. mă, mă- (m ă-ntreabă), -m ă

etizie s. f., art. etizia, g.-d. etizii, art. etiziei etmoid s. n., pl. etrnoide

(dă-mă), -m ă- (da-mă-vei), m- (m -a dat), -rn- (datu-m-a)

etnic adj. m., pl. etnici; f. etnică, pl. etnice

"eu2 (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. eul

"etnie s. f., art. etnia, g.-d. etnii, art. etniei; pl. etnii, art.

eucalipt (e-u-) s. m., pl. eucalipţi

etniile

"etnobotanic adj. m ., pl. etnobotanici; f. etnobotanică, pl. etnobotanice

‘ etnocentrism s. n. etnogeneză s. f., g.-d. art. etnogenezei etnogenie s. f., art. etnogenia, g.-d. etnogenii, art. etnogeniei

etnograf (-no-graf) s. m„ pl. etnografi etnografă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. etnografei; pl. etnografe etnografic (-no-gra-) adj. m., pl. etnografici; f. etnografică, pl. etnografice etnografie (-no-gra-) s. f., art. etnografia, g.-d. etnografii, art. etnografiei etnolingvistică s. f., g.-d. art. etnolingvisticii etnolog s. m., pl. etnologi

eucaliptol (e-u-) s. m. euclaz (e-u-claz) s. n. euclidian (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidieni (-di-eni); f. euclidiană, pl. euclidiene eucoloid (e-u-) s. m., pl. eucoloizi eudemon i sm (e-u-) s. n. eudemonist (e-u-) adj. m., s. m ., pl. eudernonişti; adj. f., s. f. eudemonistă, pl. eudem oniste eudiometric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-m e-tric) adj. m., pl. eudiometrici; f. eudiometrică, pl. eudiornetrice eudiom etrie (determinarea compoziţiei unui gaz) (e-u -di-o-m e-tri-) s. f., art. eudiometriă, g.-d. eudiometrii, art. eudiometriei eudiometru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiometrul; pl. eudiometre

etnologă (rar) s. f„ g.-d. art. etnologei; pl. etnologe

eudist (e-u-) s. m., pl. eudişti

etnologic adj. m., pl. etnologici; f. etnologică, pl. etnologice

eudistă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudistei, pl. eudiste

etnologie s. f., art. etnologia, g.-d. etnologii, art. etnologiei

eufemism (e-u-) s. n., pl. eufemism e

eufemistic eufemistic (e-u-) adj. m„ pl. eufemistici; f. eufemistică, pl. eufemistice

282 euristic (e-u-) (care serveşte la descoperire) adj. m., pl. euristici; f. euristică, pl. euristice

eufonic (e-u-) adj. m., pl. eufonici; f. eufonică, pl. eufonice

euristică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. euristicii

eufonie (armoni e sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonia, g.-d. art. eufoniei; pl. eufonii, art. eufoniile

euriterm (e-u-) adj. m., pl. euriterrni; f. euriterrnă, pl.

eufflniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufoniul; pl. eufonii, art. eufoniile (-ni-i-)

euritmic (e-u-) adj. m., pl. euritmici; f. euritmică, pl.

euforbiacee (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiaceea; g.-d. art. euforbiaceei; pl. euforbiacee

euritm ie (e-u-) s. f., art. euritmia, g.-d. art. euritmiei; pl. euritmii, art. euritrniile

euforic (e-u-) adj. m., pl. euforici; f. euforică, pl. euforice

*euro (e-u-) s. m., pl. euro; abr. EUR; simb. €

eufori e (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforia, g.-d. art. euforiei; pl. euforii, art. euforiile

'euroatlantic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m„ pl. euroatlantici; f. euroatlantică, pl. euroatlantice

euri terme euritmice

eugenetică (e-u-) s. f., g.-d. art. eugeneticii

'eurocent (e-u-) s. m ., pl. eurocenţi

eugenezic (e-u-) adj. m„ pl. eugenezici; f. eugenezică, pl. eugenezice

eurocomunism (e-u-) s. n.

eugenie (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugeniei; f. eugenică, pl. eugenice

'euroobligaţiune (e-u-ro-o-bli-, -ţi-u -) s. f., g.-d. art. euroobligaţiunii; pl. euroobligaţiuni

eugenie (e-u-) s. f., art. eugenia, g.-d. eugenii, art. eugeniei

(european (e-u-, -pean) adj. m., s. m„ pl. europeni; adj. f., s. f. europeană, pl. europene

euglenă (e-u-gle-) s. {., g.-d. art. euglenei; pl. euglene euharistie (e-u-) adj. m., pl. euharistiei; f. euharistiei, pl. euhăristice

euharistie (e-u-) s. f., art. euharistia, g.-d. art. euharisţiei; pl. euharistii, art. euharistiile euhemerism (e-u-) s. n. eumenide (e-u-) s. f. pl. eunuc (e-u-) s. m ., pl. eunuci eupatie (livr.) (e-u-) s. f„ art. eupatia, g .-d. eupaţii, art. eupatiei

eupatrid (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrizi eupepsie (e-u-) s. f., art. eupepsia, g.-d. art. eupepsiei; pl. eupepsii; art. eupepsiile eupeptic1 (e-u-) adj. m., pl. eupeptici; f . eupeptică, pl. eupeptice

eupeptic2 (e-u-) s. n., pl. eupeptice ieupnee (e-up-ne-/-u-pne-) s. f., art. eupneeii, g.-d. art. eupneei

'Eurasia (E -u -ra-si-a/-u r-a-) s. propriu f., g.-d. Eurasiei (-si-ei)

leurasian (e-u -ra-si-an/-u r-a-) adj. m., s. m„ pl. eurasieni (-si-eni); adj. {., s. f. eurasiană, pl. eurasiene e uribar (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribari; adj. f., s. f. euribară, pl. euribare

euribiont (e-u-, -bi-on t) adj. m., pl. euribionţi; f. euribiontă, pl. euribionte eurihalin (e-u-) adj. m„ pl. eurihalini; f. eurihalină, pl. eurihaline

eurionic (e-u-ri-o-) adj. m., pl. eurionici; f. eurionică, pl. eurionice

eurjp (e-u-) s. n., pl. euripe

'eurodolar (e-u-) s. m ., pl. eurodolari

europeancă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. europencei; pl. europence

europenesc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europenească; pl. m. şi f. europeneşti europeneşte (e-u-) adv. europeniza (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizează 'europenizare (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizării europiu [piu pron. pîu] (e-u-) s. n„ art. europiul; simb. Eu eusemie (e-u-) s. f., art. eusernia, g.-d. art. euserniei; pl. eusernii, art. euserniile leustil (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustiluri *eutanasia (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiază; ger. eutanasiind (-si-ind) eutanasie (e-u-) s. f., art. eutanasia, g.-d. eutanasii, art. eutanasiei

'eutanasiere (e-u-; -şi-e-) s. f., g.-d. art. eutanasierii eutectic (e-u-) adj. m., pl. eutectici; f. eutectică, pl. eutectice

eutectoid (e-u-) s. n„ pl. eutectoide eutexie (e-u-) s. f., art. eutexia, g.-d. art. eutexiei; pl. eutexii, art. eutexiile eutocie (e-u-) s. f., art. eutocia, g.-d. art. eutociei; pl. eutocii, art. eutociile 'eutrofic (e-u-tro-) adj. m., pl. eu trofici; f. eu trofică, pl. eu trofice

eutrofie (e-u-tro-) s. f., art. eutrofia, g.-d. art. eutrofiei; pl. eutrofii, art. eutrofiile !ev (livr.) s. n./s. m., pl. evuri/evi evacua (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacuează, 1 pl. evacuăm (-cu-ăm ); conj. prez. 3 să evacueze (-cu -e-); ger. evacuând (-cu-ând)

evoluţie

283 evacuabil (-cu-a-) adj. m„ pl. evacuabili; f. evacuabilă, pl. evacuabile

evacuare (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuării (-cu-ă-); pl. evacuări

evadă (a ~) vb., ind. prez. 3 evadează

eventual (-tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale

eventualitate (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualităţii; pl. eventualităţi

evadare s. f., g.-d. art. evadării; pl- evadări

eversiune (distrugere, ieşire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiuriii

evalua (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evaluează, 1 pl. evaluăm (-lu-ăm ); conj. prez. 3 să evalueze (-lu-e-); ger.

evghenicQs (înv.) adj. m., pl. evghenicoşi; f. evghenicoasă, pl. evghenicoase

evaluând (-lu-Snd)

evaluabil (-lu-a-) adj. m„ pl. evaluabili, f. evaluabilă, pl. evaluabile

evaluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluării (-lu-ă-); pl. evaluări

evanescent (rar) adj. m., pl. evanescenţi; f. evanescentă, pl. evanescente

evanescenţă (rar) s. f., g.-d. art. evanescenţei; pl. evanescenţe

evangheliar (-li-ar) s. n., pl. evangheliare evanghelic adj. m., pl. evangheliei; f. evanghelică, pl. evanghelice

evanghelie (-li-e) s. f., art. evanghelia (-li-a), g.-d. art. evangheliei; pl. evanghelii, art. evangheliile (-li-i-) evanghelist s. m„ pl. evanghelişti

evghenie (înv.) s. f., art. evghenia, g .-d. art. evgheniei; pl. evghenii, art. evgheniile evicţiune (pierdere a posesiei) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. evicţiunii; pl- evicţiuni evident adj. m., pl. evidenţi; f. evidentă, pl. evidente evidenţă s. f„ g.-d. art. evidenţei; pl. evidenţe evidenţia (a ~) (-ţi-a) vb., ind. prez. 3 evidenţiază, 1 pl. evidenţiem (-ţi-em ); conj. prez. 3 să evidenţieze; ger. evidenţiind (-ţi-ind)

evidenţiere (-ţi-e-) s. f., g.-d. art. evidenţierii; pl. evidenţieri

evinge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evangheliza (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizează

eviraţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. eviraţia (-ţi-a), g.-d. art. eviraţiei; pl. eviraţii, art. eviraţiile (-ţi-i-)

evantai s. n., pl. evantaie

eviscera (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscerează

ievapora (a ~) vb., ind. prez. 3 evaporă

eviscerare s. f., g.-d. art. eviscerării; pl. eviscerări

evaporabil adj. m„ pl. evaporabili; f. evaporabilă, pl.

evita (a ~) vb., ind. prez. 3 evită

evaporabile

evitabil adj. m., pl. evitabili; f. evitabilă, pl. evitabile

evaporare s. f., g.-d. art. evaporării; pl- evaporări

evitabilitate s. f., g.-d. art. evitabilităţii

evaporatoare s. f., g.-d. art. evaporatoarei; pl. evaporatoare

evitare s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări

evaporator1 (persoană) s. m., pl. evaporatori evaporator2 (aparat) s. n., pl. evaporatoare

evlavie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlavia (-vi-a), g .-d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (-vi-i-)

evaporimetr u (-m e-tru) s. n., art. evaporim etrul; pl.

evlavios (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioşi; f. evlavioasă, pl.

evaporimetre

evlavioase

evaza (a ~) vb., ind. prez. 3 evazează

evoca (a ~) vb., ind. prez. 3 evocă; conj. prez. 3 să evoce

evazare s. f., g.-d. art. evazării; pl. evazări

evocabil adj. m., pl. evocabili; f. evocabilă, pl. evocabile

evazionism (-zi-o-) s. n.

evocare s. f., g.-d. art. evocării; pl. evocări

ievazionist (-zi-o-) adj. m„ s. m., pl. evazionişti; adj. f., s. f. evazionistă, pl. evazioniste

evocativ adj, m., pl. evocativi; f. evocativă, pl. evocative

evaziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziunii; pl. evaziuni

evocaţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. evocaţia (-ţi-a), g.-d. art. evocaţiei; pl. evocaţii, art. evocaţiile (-ţi-i-)

evaziv adj. m., pl. evazivi; f. evazivă, pl. evazive evecţiune (astron.) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. evecţiunii; pl. evecţiuni

eveni ment s. n., pl. evenimente ’ evenim enţial (-ţi-al) adj. m., pl. evenirnenţiali; f. evenimenţială, pl. evenimenţiale

evocator adj. m., pl. evocatori; f. sg. ş i pl. evocatoare

evolua (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evoluează, 1 pl. evoluăm (-lu-ăm ); conj. prez. 3 să evolueze (-lu-e-); ger. evoluând (-lu-ând)

evoluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluării (-lu-ă-); pl. evoluări

eventiv1 adj. m., pl. evenţivi; f. eventivă, pl. eventipe

evolută s. f., g.-d. art. evolntei; pl. evolute

eventiv2 s. n., pl. eventive

evolutiv adj. m., pl. evolutivi; f. evolutivă, pl. evolutive

eventraţie (-ţi-e) s. f., art. eventraţia (-ţi-a), g.-d. art. eventraţiei; pl. eventraţii, art. eventraţiile (-ţi-i-)

evoluţi e (-ţi-e) s. f., art. evoluţia (-ţi-a), g.-d. art. evoluţiei; pl. evoluţii, art. evoluţiile (-ţi-i-)

evoluţionism evoluţionism (-ţi-o-) s. n. evoluţionist (-ţi-o-) adj. m., s. m., pl. evoluţionişti; adj. f., s. f. evoluţionistă, pl. evoluţioniste

284 exar aţie (-ţi-e) s. f., art. exaraţia (-ţi-a), g.-d. art. exaraţiei; pl. exaraţii, art. exaraţiile (-ţi-i-) lexarh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi

evolventă s. f., g.-d. art. evolventei; pl. evolvente

!exarhat (e-xar-/ex-ar-) s. n„ pl. exarhate

evTeică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evreicei; pl. evreice

exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exasperează

evreiesc (e-vre-) a dj. m., f. evreiască; pl. m. şi f. evreieşti evreieşte (e-vre-) adv.

exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanţi; f. exasperantă, pl. exasperante

evreu (e-vreu) s. m ., art. evreul; pl. evrei, art. evreii

exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl.

evrica (e-vri-) interj. !£vul Mediu s. propriu n. evulsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiunii; pl. evulsiuni ex- (fost) pref. (ex-mimstru) *ex abrupto (lat.) (a-brup-) loc. adv. *ex aequo (lat.) [pron. ecsecvo] (ae-quo) loc. adj., loc. adv. !exacerba (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbează {exacerbare (e-xa-/ex-a-) s. f„ g.-d. art. exacerbării; pl. exacerbări

lexacerbaţie (rar) (e-xa-, -ţi-e/ex-a-) s. f., art. exacerbaţia (-ţi-a), g .-d . art. exacerbaţiei; pl. exacerbaţii, art. exacerbaţiile (-ţi-i-)

exact [x pron. gz] adj. m., pl. exacţi; f. exactă, pl. exacte exactitate [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactităţii; pl. exactităţi

exactitudine [x pron. gz] s. {., g.-d. art. exactitudinii: pl. exactitudini

exacţiune [x pron. gz] (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. exacţiunii; pl. exacţijini

exagera (a ~) vb., ind. prez. 3 exagerează

exasperări

*ex cathedra (lat.) [th pron. f] (-the-) loc. adj., loc. adv. excava (a ~) vb., ind. prez. 3 excavează excavare s. f., g.-d. art. excavării; pl. excovări excavator s. n., pl. excavatoare excavatoiist s. m., pl. excavatorişti excavatoristă s. f., g.-d. art. excavatoristei; pl. excavatoriste excavaţie (-ţi-e) s. f., art. excavaţia (-ţi-a), g.-d. art. excavaţiei; pl. excavaţii, art. excavaţiile (-ţi-i-) exceda (a ~) vb., ind. prez. 3 excedează excedent s. n., pl. excedente excedentar adj. m., pl. excedentari; f. excedentară, pl. excedentare

excela (a ~) vb., ind. prez. 3 excelează excelent adj. m., pl. excelenţi; f. excelentă, pl. excelente !Excelenţa Sa loc. pr., g.-d. Excelenţei Sale; pl. Excelenţele Lor

!Excelenţa Voastr ă loc. pr., g.-d. Excelenţei Voastre Excelenţă (termen de adresare) s. f. excelenţă (perfecţiune) s. f., g.-d. art. excelenţei

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

•Excelenţele Voastre loc. pr.

exagerat adj. m„ pl. exageraţi; f. exagerată, pl. exagerate

excentric1 adj. m., pl. excentrici; f. excentrică, pl. excentrice

exageraţie (rar) (-ţi-e) s. (., art. exageraţia (-ţi-a), g.-d. art. exageraţiei; pl. exageraţii, art. exageraţiile (-ţi-i-)

excentric2 s. n., pl. excentrice

exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exală exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări exalaţie [x pron. gz] (-ţi-e) s. f., art. exalaţia (-ţi-a), g.-d. art. exalaţiei; pl. exalaţii, art. exalaţiile (-ţi-i-)

excent r icitate

s.

f.,

g.-d.

art.

excen tricităţii;

pl.

excentricităţi

excepta (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 exceptează exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării

exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exalta

excepţie (-ţi-e) s. f., art. excepţia (-ţi-a), g.-d. a rt. excepţiei; pl. excepţii, art. excepţiile (-ţi-i-)

exaltare [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltării; pl. exaltări

excepţional

(-ţi-o -) udj. m ., excepţională, pl. excepţionale

pl.

excepţionali;

f.

exaltaţie [x pron. gz] (-ţi-e) s. f., art. exaltaţia (-ţi-a), g.-d. exaltaţii, art. exaltaţiei

excerpta (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerptează

examen [x pron. gz] s. n., pl. examene

excerptare (extragere) s. (., g.-d. art. excerptării; pl.

examina (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examinează examinare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinării; pl. examinări

examinator [x pron. gz] adj. m ., s. m., pl. examinatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. examinatoare exantem [x pron. gz] s. n., pl. exanteme lexantematic (tifos ~) [x pron. gz] adj. m.; pl. f. exantematice

excerptări

excerpte s. n. pl. exces s. n., pl. excese excesiv adj. m., pl. excesivi; f. excesivă, pl. excesive excipient1 (-pi-ent) adj. m„ pl. excipienţi; f. excipientă, pl. excipiente

excipient2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiente excita (a ~) vb., ind. prez. 3 excită

285

exersa

excitabil adj. m., pl. excitabili; f. excitabilă, pl. excitabile

excurs s. n., pl. excursuri

excitabilitate s. f., g.-d. art. excitabilităţii excitant1 adj. m., pl. excitanţi; f. excitantă, pl. excitante

excursie ( s i- e ) s. f., art. excursia (-si-a), g.-d. art. excursiei; pl. excursii, art, excursiile (-si-i-)

excitant2 s. n„ pl. excitante

excursionist (-si-o-) s. m., pl. excursionişti

excitare s. f., g.-d. art. excitării; pl- excitări

excursionistă (-si-o-) s. f„ g.-d. art. excursionistei; pl.

excitatQr1 (rar) adj. m., pl. excitatori; f. sg. şi pl. excitatoare excitator2 s. n., pl. excitatoare excitaţie (-ţi-e) s. f., art. excitaţia (-ţi-a), g.-d. art. excitaţiei; pi- excitaţii, art. excitaţiile (-ţi-i-) exciton (particulă) s. m., pl. excitoni excitron (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroane

excursioniste

execra (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execrează execrabil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrabili; f. execrabilă, pl. execrabile

execraţie (rar) (-xe-cra-ţi-e) s. f., art. execraţia (-ţi-a), g.-d. art. execraţiei; pl. execraţii, art. execraţiile (-ţi-i-) executa (a ~) [x pron. gz] vb., i nd. prez. 3 execută

exciza (a ~) vb., ind. prez. 3 excizează excizie (-zi-e) s. f„ art. excizia (-zi-a), g.-d. art. exciziei; pl. excizii, art. exciziile (-zi-i-)

executabil [x pron. gz] adj. m., pl. executabili; f. executabilă, pl. executabile

exclama (a ~) vb., ind. prez. 3 exclamă

[executant [x pron. gz] adj. m ., s. m., pl. executanţi; adj. f., s. f. executantă, pl. executante

exclamare s. f„ g.-d. art. exclamării; pl. exclamări

executare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executării; pl.

exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl. exclamative

executări

executiv1 [x pron. gz] adj. m., pl. executivi; f. executivă, pl. executive

exclamaţie (-ţi-e) s. f., art. exclamaţia (-ţi-a), g.-d. art. exclamaţiei; pl- exclamaţii, art. exclamaţiile (-ţi-i-)

•executiv2 [x pron. gz] s. n., pl. executive

exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ş i 3 pl. exclud; ger. excluzând; part. exclus

executor (care execută) [x pron. gz] adj. m ., s. m„ pl. executori; adj. f., s. f. sg. şi pl. executoare

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

executoriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rîu] adj. m., f. executorie (-ri-e); pl. m. şi f. executorii

exclusiv adj. m., pl. exclusivi; f. exclusivă, pl. exclusive exclusivism s. n. exclusivist adj. m., pl. exclusivişti; f. exclusivistă, pl.

execuţie [x pron. gz] (-ţi-e) s. f., art. execuţia (-ţi-a), g.-d. art. execuţiei; pl- execuţii, art. execuţiile (-ţi-i-) exedră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exedrei; pl. exedre

exclusiviste

exclusivitate s. f., g.-d. art. exclusivităţii; pl. exclusivităţi

exeget s. m., pl. exegeţi

excluziune (-zi-u -) s. f., g.-d. art. excluziunii; pl.

exegetic adj. m., pl. exegetici; f. exegetică, pl. exegetice exegeză s. f., g.-d. art. exegezei; pl. exegeze

excluziuni

excogitaţie (livr.J (-ţi-e) s. f., art. excogitaţia (-ţi-a), g.-d. art. excogitaţiei; pl. excogitaţii, art. excogitaţiile (-ţi-i-)

exemplar1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplari; f- exemplară, pl. exemplare

excomunica (a ~) vb., ind. prez. 3 excomunică

exemplar2 [x pron. gz] s. n., pl. exemplare

excomunicare

s. f.,

g.-d.

art.

excom unicării;

pl.

excomunicări

excoria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 excoriază, 1 pl. excoriem (-ri-em ); conj. prez. 3 să excorieze; ger. excoriind (-ri-ind)

exemplaritate [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplarităţii exemplifica (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplifică exemplificare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificării; plexemplificări

exemplu [x pron. gz ] s. n., art. exemplul; pl. exemple

excoriaţie (-ri-a-ţi-e) s. f., art. excoriaţia (-ţi-a), g.-d. art. excoriaţiei; pl. excoriaţii, art. excoriaţiile (-ţi-i-)

iexempt [x pron. gz] adj. m ., pl. exempţi; f. exemptă (-xem p-tă), pl. exem pte

excoriere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excorierii; pl. excorieri

exequatur (lat.) [qu pron. ev] (-qua-) s. n.

excorporaţie (-ţi-e) s. f„ art. excorporaţia (-ţi-a), g.-d. art. excorporaţiei; pl. excorporaţii, art. excorporaţiile (-ţi-i-)

exercita (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exercită

excrement s. n., pl. excremente excrescenţă s. f., g.-d. art. excrescenţei; pl. excrescenţe

exercitare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitării; pl. exercitări

excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excretează

exerciţiu [x pron. gz, ţiu pron. ţiu] s. n„ art. exerciţiul; pl. exerciţii, art. exerciţiile (-ţi-i-)

excretor adj. m„ pl. excretori; f. sg. şi pl. excretoare

exereză s. f., g.-d. art. exerezei; pl. exereze

excreţie (-ţi-e) s. f., art. excreţia (-ţi-a), g.-d. art. excreţiei; pl. excreţii, art. excreţiile (-ţi-i-)

exersa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exersează

exergă s. f., g.-d. art. exergei; pl. exerge

exersare

286

exersare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersării; pl. exersări

*exit-poll (angl.) s. n., pl. exit-polluri

exert adj. m., pl. exerţi; f. exertă, pl. exerte

exitus (lat.) s. n.

exfolia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliază, 1 pl. exfoliem (-li-em ); conj. pre z . 3 să exfolieze; ger. exfoliind (-li-ind)

•exînscrie (e-xîn-/ex-in-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exînscriu, 2 sg. exînscrii, 1 pl. exinscriem , 2 pl. exînscrieţi; conj. prez. 3 să exînscrie; imper. 2 pl. exînscrieţi; ger. ex'mscriind (-scri-ind); part. exînscris

exfoliaţie (-li-a-ţi-e) s. f., art. exfoliaţia (-ţi-a), g.-d. art. exfoliaţiei; pl. exfoliaţii, art. exfdliaţiile (-ţi-i-)

* ex-libris (lat.) (-li-bris-) s. n., pl. ex-librisuri

exfoliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfolierii; pl. exfolieri exhaustiune

(rar)

(-h a-u s-ti-u -)

s.

(.,

g.-d.

art.

exhaustiuriii

exmatricula

(a ~)

(-m a-tri-)

vb.,

ind.

prez.

3

exmatriculează

exhaustiv (-ha-us-) adj. m., pl. exhausţivi; f. exhausţivă, pl. exhaustive

exmatriculare (-m a-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării; pl.

exhaustivitate (-ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivităţii

exobiologie (-bi-o-) s. f., art. exobiologia, g.-d. exobiologii, art. exobiologiei

exhaustor (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoare iexhiba (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exhibă exhibitoriu (livr.) [riu pron. rîu] adj. m., f. exhibitorie (-ri-e); pl. m. şi f. exhibitorii exhibiţie (-ţi-e) s. f., art. exhibiţia (-ţi-a), g.-d. art. exhibiţiei; pl. exhibiţii, art. exhibiţiile (-ţi-i-)

exmatriculări

exocarp s. n., pl. exocarpuri exocrin (-xo-crin) adj. m ., pl. exocrini; f. exocrină, pl. exocrine

exod s. n., pl. exoduri exoderm s. n., pl. exoderme

exhibiţionism (-ţi-o-) s. n.

exoelectron s. m., pl. exoelectroni

exhibiţionist (-ţi-o-) s. m ., pl. exhibiţionişti

exoemisie (-si-e) s. f., art. exoemisia ( s i- a ), g.-d. art. exoemisiei; pl. exoemisii, art. exoem isiile (-şi-i-)

exhibiţionistă (-ţi-o-) s. f., g.-d. art. exhibiţionistei; pl. exhibiţioniste

exhuma (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumează exhumare s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări exige (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exig (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.) exigent adj. m., pl. exigenţi; f. exigentă, pl. exigente exigenţă s. f., g.-d. art. exigenţei; pl. exigenţe

exoflisi (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exoflisesc, imperf. 3 sg. exoflisea; conj. prez. 3 să exoflisească

•exoftalmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftalm ici; f. exoftalmică, pl. exoftalmice lexoftalmie (e-xof-/ex-of~) s. f., art. exoftalmia, g.-d. art. exoftalmiei; pl. exoftalmii, art. exoftalm iik exogamie s. f., art. exogamia, g.-d. art. exogamiei; pl. exogamii, art. exogamiile

exigibil adj. m., pl. exigibili; f. exigibilă, pl. exigibile

exogen adj. m., pl. exogeni; f. exogenă, pl. exogene

exigibilitate s. f., g.-d. art. exigibilităţii

exogiră s. f„ g.-d. art. exogirei; pl. exogire

exiguitate (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguităţii; pl.

exomorfism s. n.

exiguităţi

•exiguu (livr.) (-gu-u) adj. m ., pl. exigui (-gui); f. exiguă (-gu-ă), pl. exigue (-gu-e) exil [x pron. gz] s. n., pl. exiluri exila (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exilează exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări iexilarh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilarhi exista (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 există existent1 [x pron. gz] adj. m., pl. existenţi; f. existentă, pl. existente

•existent2 [x pron. gz] s. n. existenţă [x pron. gz] s. f., g .-d. art. existenţei; pl. existenţe existenţial [x pron. gz] (-ţi-al) adj. m., pl. existenţiali; f. existenţială, pl. existenţiale

iexonda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondează exondare s. (., g.-d. art. exondării; pl. exondări exonera (a ~) vb., ind. prez. 3 exonerează exonerare s. (., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări lexoni rQză (e-xo-/ex-o-) s. (., g.-d. art. exonirozei; pl. exoniroze

iexoraţie (livr.) (e-xo-, -ţi-e/ex-o-) s. f„ art. exoraţia (-ţi-a), g.-d. art. exoraţiei; pl. exoraţii, art. exoraţiile (-ţi-i-) iexorbitant (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitanţi; f. exorbitantă, pl. exorbitante iexorbitanţă

(rar) (e-x or-/ex -or-) exorbitantei; pl- exorbitanţe

s.

g.-d.

art.

exorcism s. n.

existenţialism [x pron. gz] (-ţi-a-) s. n.

exorcist adj. m., s. m., pl. exorcişti; adj. f., s. f. exorcistă, pl. exorciste

existenţialist [x pron. gz] (-ţi-a-) adj. m., s. m., pl. existenţialişti; adj. f., s. f. existenţialistă, pl. existenţialiste

exorcizare s. f., g.-d. art. exorcizării; pl. exorcizări

exorciza (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizează

287 exordiu [diu pron. dfu] s. n., art. exordiul; pl. exordii, art. exordiile (-di-i-)

explicaţie expedient (-di-ent) s. n., pl. expediente expediere (-di-e-) s. f„ g.-d. art. expedierii; pl. expedieri

exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exortează

expeditiv adj. m ., pl. expeditivi; f. expeditivă, pl. expeditive

exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării', pl. exortări

expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. şi pl. expeditoare; abr. exp.

exortaţie (livr.) (-ţi-e) s. f., art. exortaţia (-ţi-a), g.-d. art. exortaţiei; pl. exortaţii, art. exortaţiile (-ţi-i-) lexosferă (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosferei; pl. exosfere

lexosmQză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmozei; pl. exosrnoze

lexo s tQză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostozei; pl. exostoze

expediţie (-ţi-e) s. f., art. expediţia (-ţi-a), g.-d. art. expediţiei; pl. expediţii, art. expediţiile (-ţi-i-) expediţionar (-ţi-o -) adj. m., pl. expediţionari; f. expediţionară, pl. expediţionare experienţă (-ri-en -) s. f., g.-d. art. experienţei; pl. experienţe

experiment s. n., pl. experimente

lexostozicâ (e-xos-/ex-os-) adj. f„ pl. exostozice

experimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 experimentează

exoteric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exoterici; f. exoterică, pl. exoterice

experimental adj. m., pl. experimentali; f- experimentală, pl. experimentale

exotermic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exoterrnici; f. exotermică, pl. exoterrnice

experimentare s. f., g.-d. art. experim entării; pl.

exotic [x pron. gz] adj. m., pl. exotici; f. exotică, pl. exotice

experimentatoare s. f„ g.-d. art. experimentatoarei; pl.

exotism [x pron. gz] s. n.

experimentări experimentatoare

exotoxină s. f., g.-d. art. exotoxinei; pl. exotoxine

experimentator s. m ., pl. experimentatori

"exp a ndat adj. m., pl. expandaţi; f. expandată, pl.

expert s. m., pl. experţi

expandate

expansibil adj. m„ pl. expansibili; f. expansibilă, pl. expansibile

lexpansibilitate s. f., g.-d. art. expansibilităţii

expertă s. f., g.-d. art. expertei; pl. experte expertiza (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizează expertiză s. f., g.-d. art. expertizei; pl. expertize

expansionism (-si-o-) s. n.

expia (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiază, 1 pl. expieţn (-pi-em ); conj. prez. 3 să expieze; ger. expiind

expansionist (-si-o-) adj. m., pl. expansionişti; f. expansionistă, pl. expansioniste

expiabil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expia bili; f. expia bilă, pl.

expansiune (-si-u -) s. f., g.-d. art. expansiunii; pl. expansiuni

expansiv adj. m., pl. expansivi; f. expansivă, pl. expansive expansivitate s. (., g.-d. art. expansivităţii lexpatria (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem (-tri-em ); c o nj. prez. 3 să se expătrieze; ger. expatriindu-se (-tri-in-) expatriere (-p a-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri

expectativă s. f., g.-d. art. expectativei; pl. expectative expectaţie (livr.) (-ţi-e) s. f., art. expectaţia (-ţi-a), g .-d. art. expectaţiei; pl. expectaţii, art. expectaţiik (-ţi-i-)

(-pi-ind) expiabile

expiator (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatori; f. sg. şi pl. expiatoare

expiaţi e (livr.) (-pi-a-ţi-e) s. f., art. expiaţia (-ţi-a), g.-d. art. expiaţiei; pl. expiaţii, art. expiaţiile (-ţi-i-) expiere (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expierii; pl. expieri expira (a ~) vb., ind. prez. 3 expiră expirare s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări expirator adj. m., pl. expiratori; f. sg. şi pl. expiratoare expiraţie (-ţi-e) s. f., art. expiraţia (-ţi-a), g.-d. art. expiraţiei; pl. expiraţii, art. expiraţiile (-ţi-i-) expletiv adj. m., pl. expletivi; f. expletivă, pl. expletive

expectora (a ~) vb., ind. prez. 3 expectorează

explica (a ~) vb., ind. prez. 3 explică

expectorant1 adj. m., pl. expectoranţi; f. expectorantă, pl.

explicabil adj. m ., pl. explicabili; f. explicabilă, pl.

expectorante

explicabile

expectorant2 s. n., pl. expectorante

explicare s. f., g.-d. art. explicării; pl. explicări

expectorare s. f., g.-d. art. expectorării; pl. expectorări

explicativ adj. m., pl. explicativi; f. explicativă, pl.

expectoraţie (-ţi-e) s. f., art. expectoraţia (-ţi-a), g.-d. art. expectoraţiei; pl. expectoraţii, art. expectoraţiile (-ţi-i-)

explicator (înv.) adj. m., pl. explicatori; f. sg. ş i pl.

expedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediază, 1 pl. expediem (-di-em ); conj. prez. 3 să expedieze; ger. expediind (-di-ind)

explicative explicatoare

explicaţie (-ţi-e) s. f., art. explicaţia (-ţi-a), g.-d. art. explicaţiei; pl. explicaţii, art. explicaţiile (-ţi-i-)

288

explicit explicit adj. m., pl. expliciţi; f. explicită, pl. explicite

expozeu s. n., art. expozeul; pl. expozeuri

explicitate (rar) s. f., g.-d. art. explicităţii

expozitiv adj. m., pl. expozitivi; f. expozitivă, pl. expozitive

exploata (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploatează

expoziţie (-ţi-e) s. f„ art. expoziţia (-ţi-a), g.-d. art. expoziţiei; pl. expoziţii, art. expoziţiile (-ţi-i-)

exploatabil (-ploa-) adj. m., pl. exploatabili; f. exploatabilă, pl. exploatabile exploatabilitate (rar) (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatabilităţii exploatare (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatării; (locuri) pl. exploatări

exploataţie (-ploa-, -ţi-e) s. f., art. exploataţia (-ţi-a), g.-d. art. exploataţiei; pl. exploataţii, art. exploataţiile (-ţi-i-) exploda (a ~) vb., ind. prez. 3 explodează

expresie (-si-e) s. f., art. expresia (-si-a), g.-d. art. expresiei; pl. expresii, art. expresiile (-şi-i-) expresionism (-si-o-) s. n. expresionist ( s i- o - ) adj. m., s. m., pl. expresionişti; adj. f., s. f. expresionistă, pl. expresioniste expresiv adj. m., pl. expresivi; f. expresivă, pl. expresive expresivitate s. f., g.-d. art. expresivităţii

explodare s. f., g.-d. art. explodării; pl. explodări

exprima (a ~) vb., ind. prez. 3 exprimă

explora (a ~) vb., ind. prez. 3 explorează explorabil adj. m., pl. explorabili; f. explorabilă, pl. explorabile

exprimabil adj. m., pl. exprimabili; f. exprimabilă, pl. exprimabile

exprimare s. f., g.-d. art. exprimării; pl- exprimări

explorare s. f., g.-d. art. explorării; pl. explorări exploratoare s. f., g.-d. art. exploratoarei; pl- exploratoare explorator s. m., pl. exploratori exploraţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. exploraţia (-ţi-a), g.-d. art. exploraţiei; pl. exploraţii, art. exploraţiile (-ţi-i-) explozibil1 adj. m., pl. explozibili; f. explozibilă, pl. explozibile

explozibil2 s. n., pl. explozibile explozie (-zi-e) s. f., art. explozia (-zi-a), g.-d. art. exploziei; pl. explozii, art. exploziile (-zi-i-) exploziv1 adj. m., pl. explozivi; f. explozivă, pl. explozive

expropria (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriază, 1 pl. expropriem (-pri-ern); conj. prez. 3 să exproprieze; ger. expropriind (-pri-ind) expropriabil (-pro-pri-a-) adj. m., pl. expropriabili; f. expropriabilă, pl. expropriabile expropriat (-pro-pri-at) adj. m., s. m„ pl. expropriaţi; adj. f., s. f. expropriată, pl. expropriate expropriatoare (-pro-pri-a-) s. f., g.-d. art. expropriatoarei; pl. expropriatoare expropriator (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatori expropriere (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. exproprierii; pl.

exploziv2 s. n., pl. explozive

exproprieri

explozor s. n., pl. explozoare

expulza (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzează

exponat s. n., pl. exponate

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

exponent s. m., pl. exponenţi exponentă s. f., g.-d. art. exponentei; pl. exponente (-ţi-al) adj. m „ exponenţială, pl- exponenţiale

expres1 adj. m., pl. expreşi; f. expresă, pl. exprese expres2 s. n., pl. exprese

exploatat (-ploa-) adj. m ., s. m., pl. exploataţi; adj. f., s. f. exploatată, pl- exploatate exploatator (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. exploatatoare

exponenţial

*expoziţional (-ţi-o -) adj. m., pl. expoziţion ali; f. expoziţională, pl. expoziţionale

pl.

expon en ţiali',

f.

exponometrie (-m e-tri-) s. f., art. exponometria, g.-d. exponometrii, art. exponometriei exponometru (-m e-tru) s. n., art. exponom etrul; pl. exponometre

export s. n., pl. exporturi exporta (a ~) vb., ind. prez. 3 exportă exportabil adj. m ., pl. exportabili; f. exportabilă, pl.

iexpulzie (-zi-e) s. f., art. expulziă (-zi-a), g.-d. art. expulziei; pl. expnlzii, art. expulziile (-zi-i-) expuncţiune (-punc-ţi-u-) s. f., g.-d. art. expuncţiunii; pl. expuncţiuni

expune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. expun, 2 sg. expui, 1 pl- expunem; conj. prez. 3 să expună; ger. expunând; part. expus expunere s. f., g.-d. art expunerii; pl. expuneri iexpurga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sg. expurgă expurgare s. f., g.-d. art. expurgării; pl. expurgări

exportare s. f., g.-d. art. exportării; pl- exportări

expurgaţie (-ţi-e) s. f., art. expurgaţia (-ţi-a), g.-d. art. expurgaţiei; pl. expurgaţii, art. expurgaţiile (-ţi-i-)

exportator adj. m„ s. m ., pl. exportatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. exportatoare

*exsanguu (-gu-u) adj. m., pl. exsangui; f. exsanguă (gu-ă), pl. exsangue (gu-e)

expozant adj. m., s. m., pl. expozanţi; adj. f„ s. f. expozantă, pl. expozante

exsicator s. n., pl. exsicatoare

exportabile

exstrofie s. f„ art. exstrofia, g.-d. exstrofii, art. exstrofiei

extrados

289 exsudant adj. m., s. m., pl. exsudanţi; adj. f. exsudantă, pl. exsudante

•externa (a ~) vb., ind. prez. 3 externează externat s. n., pl. externate

exsudat s. n., pl. exsudate

extinctiv (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctivi; f. extincţivă, pl.

exsudaţie (-ţi-e) s. f., art. exsudaţia (-ţi-a), g.-d. art. exsudaţiei; pl. exsudaţii, art. exsudaţiile (-ţi-i-)

extinctor1 (-tinc-tor) adj. m ., pl. extinctori; f. sg. şi pl.

extatic adj. m., pl. extatici; f. extatică, pl. extatice

extinctive extinctoare

extaz s. n., pl. extaze

extinctor2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoare

extazia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziază, 1 pl. extaziem (-zi-ern); conj. prez. 3 să extazieze; ger.

extincţie (-tine-ţi-e) s. f., art. extincţia (-ţi-a), g.-d. art. extincţiei; pl. extincţii, art. extincţiile (-ţi-i-)

extaziind (-zi-ind)

extemporal s. n., pl. extemporale

extinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. extind, 2 sg. exţinzi, 1 pl. extindem, imperf. 3 sg. extindea; conj. prez. 3 să extindă; ger. extinzând; part. exţins

extensibil adj. m., pl. extensibili; f. extensibilă, pl.

extindere s. f., g.-d. art. exţinderii; pl. extinderi

extaziere (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extazierii; pl. extazieri

extensibile

extingibil adj. m., pl. extin gibili; f. extingibilă, pl.

extensibilitate s. f„ g.-d. art. extensibilităţii

extingibile

•extensie (med., tehn.) (-si-e) s. f., art. extensia (-si-ă-), g.-d. art. extensiei; pl. extensii, art. extensiile (-si-i-) extensiune (lingv., log.) (-si-u -) s. f., g.-d. art. extensiunii; pl. extensiuni extensiv adj. m., pl. extensivi; f. extensivă, pl. extensive extensograf (-so-graf) s. n., pl. extensografe

exti rpa (a ~) vb., ind. prez. 3 extirpă extirpabil adj. m., pl. extirpabili; f. extirpabilă, pl. extirpabile

extirpare s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări extirpator1 adj. m., pl. extirpatori; f. sg. şi pl. extirpatoare extirpator2 s. n., pl. extirpatoare

extensor1 adj. m„ pl. extensori; f. sg. şi pl. extensoare extensor2 s. n., pl. extensoare

extirpaţie (-ţi-e) s. f., art. extirpaţia (-ţi-a), g.-d. art. extirpat iei; pl. extirpaţii, art. extirpaţiile (-ţi-i-)

extenua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenuează, 1 pl. extenuăm (-nu-ăm ); conj. prez. 3 să extenueze (-nu-e-); ger. extenuând (-nu-and)

extispiciu [ciu pron. ciu] s. n„ art. extispiciul; pl. extispicii, art. extispiciile (-ci-i-)

extenuant (-nu-ant) adj. m., pl. extenuanţi; f. extenuantă, pl. extenuante extenuare (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuării (-nu-ă-); pl. extenuări

exterior1 (-ri-or) adj. m., pl. exteriori; f. exterioară, pl.

extorca (a ~) vb., ind. prez. 3 extorchează extorcare s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări extorsiune (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiunii; pl. extorsiuni

*extra adj. invar. extr abugetar adj. m., pl. extrabugetari; f. extrabugetară, pl.

exterioare

extrabugetare

exterior2 (-ri-or) s. n., pl. exterioare exterioritate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorităţii exterioriza (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizează exteriorizare (-ri-o-) s. f„ g.-d. art. exteriorizării; pl. exteriorizări

exteritorial (-ri-al) adj. m., pl. exteritoriali; f. exteritorială, pl. exteriloriale

•extrabursier (si-er) adj. m., pl. extrabursieri; f. extrabursieră, pl. extrabursiere extracelular adj. m., pl. extracelulari; f. extracelulară, pl. extracelulare

•extraconjugal

adj.

m.,

pl.

extraconjugali;

extracontabil adj. m., pl. extracontabili; f. extracontabilă, pl. extracontabile

exteritorialitate (-ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialităţii extermina (a ~) vb., ind. prez. 3 extermină exterminant adj. m., pl. exterrninanţi; f. exterminantă, pl. exterminante

exterminare s. f., g.-d. art. exterminării; pl. exterminări

extracorporal adj. m., pl. extracorporali; f. extracorporală, pl. extracorporale extract s. n., pl. extracte extTactiv adj. m., pl. extractivi; i. extracţivă, pl. extractive

exterminator adj. m., s. m., pl. exterminatori; adj. f., s. f. sg. şi pl. exterminatoare

extractor1 adj. m., pl. extractori; f. sg. şi pl. extractoare

exterm inaţiune

extractor2 s. n„ pl. extractoare

(rar) (-ţi-u -) s. exterm im ţinnii; pl. exterminaţinni

f„

g.-d.

art.

extern adj. m., s. m., pl. externi; adj. f., s. f. externă, pl. externe

f.

extraconjugală, pl. extraconjugale

extracţie (-ţi-e) s. f., art. extracţia (-ţi-a), g.-d. art. extracţiei; pl. extracţii, art. extracţiile (-ţi-i-) extrados s. n., pl. extradosuri

extradotal extradotal adj. m., pl. extradotali; f. extradotală, pl. extmdotale

extraestetic adj. m., pl. extraestetici; f. extraestetică, pl. extraestetice

extrafin adj. m., pl. extrafini; f. extrafină, pl. extrăfine extrafor s. n. extragalactic adj. m., pl. extragalactici; f. extragalactică, pl. extragalactice

extrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. extrag, imperf. 3 sg. extrăgea; part. extras extrager e s. f., g.-d. art. extragerii; pl. extrageri extragramatical (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticali; f. extragramaticală, pl. extragrarnaticale extrajudiciar (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciari; f. extrajudiciară, pl. extrajudiciare extralegal adj. m., pl. extralegali; f. extralegală, pl. extra legale

extralingvistic adj. m., pl. extralingvistici; f. extralingvistică, pl. extralingvistice

290 extraurban

(-tra-u r-) adj. extraurbană, pl. extraurbane

m., pl. extrau rban i; f.

extrauterin (-tra-u-) adj. m., pl. extrauterini; f. extrauterină, pl. extrauterine extravagant adj. m„ pl. extravaganţi; f. extravagantă, pl. extravagante

extravaganţă s. f., g.-d. art. extravaganţei; pl. extravaganţe iextravaza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazează extravazare s. f., g.-d. art. extravazării; pl. extravazări îextraversiun e/extrovers iune (-si-u-) s. f., g.-d. art. extraversinnii/extroversiunii; pl. extnwersiuni/extroversiuni lextravertil/extrovertij adj. m., pl. extravertiţi/extravertiţi; f. extravertită/extravertită, pl. extravertite/extravertite extravilan1 adj. m., pl. extravilani; f. extravilană, pl. extravilane

"extravilan2 s. n. extrăda (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădează extrădare s. f., g.-d. art. extrădării; pl. extrădări

extraneitate (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneităţii

extrem1 adj. m., pl. extremi; f. extremă, pl. extrem e

extraneu (livr.) adj. m„ pl. extranei; f. sg. şi pl. extranee

extrem2 (termen al unei proporţii) s. m., pl. extremi

extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f ■extraordinară, pl. extraordinare

extraparlamentar adj. m ., pl. extraparlam en tari; f. extraparlamentară, pl- extraparlamentare extraperitoneal (-ne-ai) adj. m., pl. extraperitoneali; f. extraperitoneală, pl. extraperitoneale extraplat (-tra-plat) adj. m., pl. extraplaţi; f. extraplată, pl. extraplate

extrapleural (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleurali; f. extrapleurală, pl. extrapleurale extrapola (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapolează extrapolare s. f„ g.-d. art. extrapolării; pl- extrapolări extrapolaţie (-ţi-e) s. f., art. extrapolaţia (-ţi-a), g.-d. art. extrapolaţiei; pl. extrapolaţii, art. extrapolaţiile (-ţi-i-)

extrem3 (limită a unei funcţii) s. n., pl. extreme extremală (funcţie matematică) s. f., g-d. art. extremalei; pl. extremale extremă (margine, limită) s. f., g.-d. art. extremei; pl. extreme

ext remism s. n. extremist adj. m ., s. m., pl. extremişti; adj. f., s. f. extremistă, pl. extremiste extremitate s. f., g.-d. art. extremităţii; pl. extremităţi 'Extremul Orient (ri-ent) s. propriu n. extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece extroversiune v. extraversiune extrovertit v. extravertit

extras s. n., pl. extrase

extrudare s. f„ g.-d. art. extrudării; pl. extrudări

'extrasenzorial (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriali; f. extrasenzorială, pl. extrăsenzoriale

extruziune (-zi-u -) s. f., g.-d. art. extruziu n ii; pl.

'extrasezQn s. n.

extu m escenţă

extrasistolă s. f., g.-d. art. extrasistolei; pl. extrasistole

extruziuni

s.

f.,

g.-d.

art.

extum escenţei;

pl.

extumescenţe

iextrastatutar (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutari; f. extrastatutară, pl. extrastatutare

exuberant adj. m., pl. exuberanţi; f. exuberantă, pl.

lextraşcolar (- traş-co-/- tra-şco-) adj. m., pl. extraşcolari; f. extraşcolară, pl. extraşcolare

exuberanţă s. f., g.-d. art. exuberanţei; pl. exuberanţe

extraterestru adj. m., s. m ., pl. extratereştri; adj. f., s. f. extraterestră, pl. extraterestre extrateritorial (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriali; f. extrateritorială, pl. extrateritoriale extrateritorialitate (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialităţii

exuberante

lexulceraţie (e-xul-, -ţi-e/ex-u l-) s. f., art. exulceraţia (-ţi-a), g.-d. art. exulceraţiei; pl. exulceraţii, art. exulceraţiile (-ţi-i-)

exulta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exultă exultant [x pron. gz] adj. m., pl. exultanţi; f. exultantă, pl. exultante

ezoterism

291 exultare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultării; pl. exultări

ezita (a ~) vb., ind. prez. 3 ezită

exultaţie [x pron. gz] (-ţi-e) s. f., art. exultaţia (-ţi-a), g.-d. art. exulta ţiei; pl. exulta ţii, art. exultaţiile (-ţi-i-)

ezitare s. f., g.-d. art. ezitării; pl. ezitări

exuviabil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviabili; f. exuviabilă, pl. exuviabile

ezerjnă s. f., g.-d. art. ezerinei; pl. ezerine

ezitant adj. m., pl. ezitanţi; f. ezitantă, pl. ezitante ezoteric (accesibil iniţiaţilor) adj. m„ pl. ezoterici; f. ezoterică, pl. ezoterice ezoterism s. n.

F îf1 (literă) [cit. ef/fe/fi] s. m./s. n., pl. f/f-uri

faclă (fa-clă) s. f., g.-d. art .faclei; pl. facle

* P (sunet) [cit./T] s. m„ pl./

Ifacsimil/facsim i l s. n., pl. facsimile/facsimile

fa1 s. m., pl. fa

f actaj s. n., pl.factaje

fa2/fă (pop.) interj.

factice (livr.) adj. invar,

fabian (-bi-an) adj. m., s. m., pl.fabieni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiană, pl. fabiene

factitiv1 adj. m.; f. factitivă, pl.factiţive

factis s. n.

fabianism (-bi-a-) s. n.

factitiv2 s. n., pl.factiţive

fabrica (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fabrică

factologic adj. m., pl. factologici; f. factologică, pl.

fabricant (fa-bri-) s. m., pl. fabricanţi fabricantă (fa-bri-) s. f., g.-d. ari.fabricantei; pl.fabricante fabricare (fa-bri-) s. f., g.-d. ari. fabricării fabricat (fa-bri-) s. n., pl. fabricate

factologice

factologie s. f., art. factologia, g.-d. factologii, art. factologiei factor s. m., pl. factori îfactorial1 (produs ~) (-ri-al) adj. m.; pl. f .factoriale

fabricaţie (fa-bri-, -ţi-e) s. f., art. fabricaţia (-ţi-a), g.-d. art.fabricaţiei; pl.fabricaţii, art .fabricaţiile (-ţi-i-)

fact orial2 (-ri-al) s. n., pl. factoriale

fabrică (fa-bri-) s. f., g.-d. ari. fabricii; pl .fabrici

factorie s. f., art. factoria, g.-d. art. factoriei; pl. factorii, art.

•fabula (a ~) vb., ind. prez. 3 fabulează f abulaţie (-ţi-e) s. f., art. fabulaţia (-ţi-a), g.-d. art. fabulaţiei; pl.fabulaţii, art.fabulaţiile (-ţi-i-)

fabulă s.

g.-d. ari. fabulei; pl .fabule

fabulist s. m., pl. fobulişti fabulistă s. f., g.-d. art. fabulistei; pl. fabuliste fabulos adj. m., pl.fabuloşi; f. fabuloasă, pl.fabuloase fâce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl .fac, 1 pl. facem, 2 pl. faceţi; imper. fă, neg. nu face; part. făcut facere s. f., g.-d. art. facerii; pl. faceri fachie (rar) (-chi-e) s. f., art. fachia (-chi-a), g.-d. art. fachiei; pl .fachii, art. fachiile (-chi-i-) fachir s. m., pl. fachiri

factoriile

•factoriţă s. (., g.-d. art. factoriţei; pl. factoriţe {factot um (livr.) s. m., art. factotumul; pl. factotum factu r a (a ~) vb., ind. prez. 3 facturează factură s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi facturier (-ri-er) s. n., pl.facturiere facţios (livr.) (-ţi-os) adj. m., pl. facţioşi; f. facţioasă, pl. facţioase facţiune (grupare, tabără) (-ţi-u-) s. f., g.-d. an.facţiunii', pl. facţiuni faculă s. f., g.-d. art. faculei; pl.facule facultate s. f., g.-d. art .facultăţii; pl. facultăţi facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultaţive

facial (-ci-al) adj. m., pl. faciali; f. facială, pl. faciale

fad adj. m., pl .fazi; (.fadă, pl. fade

facies (-ci-es) s. n., pl. faciesuri

fading (angl.) [pron. feding] s. n., pl. fadinguri

facil adj. m„ pl. facili; f. facilă, pl. facile

!fado (port.) [o pron. u]/fado (fr.) s. n., pl. fadoun/fadouri

facilita (a ~) vb., ind. prez. 3 facilitează

faeton (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoane

facilitare s. f., g.-d. art. facilitării; pl. facilitări

Faeton/(gr.) PhaetQn (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.

facilitate s. f., g-.d. art. facilităţii; pl. facilităţi

293 fag s. m., pl. fagi

fanariotiza

Ifagacee s. f., art. fagaceea, g.-d. art. fagaceei; pl. fagacee

falie (ruptură în scoarţa Pământului) (-li-e) s. f., art./a/ia (-li-a), g.-d. art. faliei; pl. fa lii, art. fa liile (-li-i-)

fagorit s. n. pl. fagocite

falim ent s. n., pl. falimente

fagocitoză s. f., g.-d. art. fagocitozei; pl. fagocitoze

falimentar adj. m., pl. falimentari; f. falimentară, pl.

Ifagot s. n./s. m., pl. fagoturi/fagoţi fagotist s. m., pl. fagotişti fagotistă s. f., g.-d. art. fagotistei; pl.fagotiste fagure s. m., ari. fagurele; pl. faguri fai s. n. faianţa (a ~) vb., ind. prez. 3 faianţează *faianţar s. m., pl.faianţari faianţare s. f., g.-d. art. faianţării; pl.făianţări faianţatoare s. f., g.-d. art. faianţatoarei; pl. faianţatoare faianţatQr s. m., pl. faianţatori faianţă s. f., g.-d. art .faianţei; pl. faianţe faienţărie s. f., art.faienţăria, g.-d. art. faienţăriei; (fabri ci) pl. faienţării

Ifaimă (fai-) s. f., g.-d. a ii. faimei faimos (fai-) adj. m., pl .faimoşi; {.faimoasă, pl. faimoase

falimentare

falit adj. m., s. m., pl. faliţi; adj. f., s. f. falită, pl. falite falnic adj. m., pl. falnici; f. falnică, pl .falnice fals1 adj. m., pl. falşi; f. falsă, pl. false fals2 s. n., pl. falsuri falset s. n., pl. falsete falsifica (a ~) vb., ind. prez. 3 falsifică falsificare s. f., g.-d. art .falsificării; pl. falsificări falsificatoare s. f., g.-d. ari. falsificatoarei; pl. falsificatoare falsificator s. m., pl. falsificatori falsitate s. f., g.-d. ari. falsităţii falţ s. n., p l.fa lţu ri falun s. n., pl. falune falus s. n., p l.falu su ri famat (rău ~) adj. m., pl. rău famaţi; f. rău famată, pl. rău famate

fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. faină, pl. faine

famelic adj. m., pl. famelici; f. famelică, pl. famelice

*fair (angl.) [pron./er] adj. invar., adv.

famen (înv.) s. m., pl. fameni

fairplay (angl.) [pron. ferplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

fam ilial (de familie) (-li-al) adj. m., pl. fam iliali; f.

*falacifls (livr.) adj. m.; f. falacioasă, pl. falacioase falaitar (înv.) (-lai-) s. m., pl.falaitari falangă s. f., g.-d. art. falangei; pl. falange

fam ilială, pl. fam iliale

fam iliar (obişnuit) (-li-ar) adj. m., pl. fam iliari; f. fam iliară, pl. fam iliare

falangist s. m., pl .falangişti

familiarism (-li-a-) s. n., pl .fam iliarism e

falanster s. n., pl. falanstere

familiaritate (-li-a-) s. f., g.-d. a ii. fam iliarităţii; (gesturi, cuvinte) pl. fam iliarităţi

falansterian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansterieni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriană, pl .falansteriene falansterianism (-ri-a-) s. n. falari că s. f., g.-d. art. falaricei; pl. falarice fală s. f., g.-d. ari. falei falbala (înv.) s. f., art. falbalaua, g.-d. art. falbalalei; pl. falbalale, a rt. falbalalele falcă (maxilar) s. f., g.-d. ar t. fălcii; pl. fălci

familiariza (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizează familiarizare (-li-a-) s. f., g.-d. art. fam iliarizării familie (-li-e) s. f., art./ami/ia (-li-a), g.-d. ari.fam iliei; pl. fam ilii, art. fam iliile (-li-i-)

fam ilist s. m., pl. fam ilişti familistă s. f., g.-d. ari. fam ilistei; pl. fam iliste *fan s. m., pi. fani !fana (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se fanează

falce (măsură pentru suprafeţe) (înv.) s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

fanai (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanale

falconet (înv.) s. n., pl. falconete

fanar (felinar) (înv.) s. n., pi. fanare

falconidă s. f., g.-d. art. falconidei; pl. falconide falconiformă s. f., g.-d. art. falconiformei; pl. falconiforme fald s. n., pl. falduri falenă s. f., g.-d. ait.falenei; pl.falene ÎFalern (localitate, vin) s. propriu n. falet (înv.) s. n., pl. faleturi

*Fanar (cartier din Constantinopol) s. propriu n. fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (-gi-ii)

fanariot (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarioţi; adj. f., s. f. fanariotă, pl. fanariote fanariotic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariotici; f. fanariotică, pl. fanariotice

faleză s. f., g.-d. ari. falezei; pl. faleze

fanariotism (rar) (-ri-o-) s. n.

falia (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliază; conj. prez. 3 săfalieze (-li-e-); ger .faliind (-li-ind)

fanariotiza (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizează

294

fanatic fanatic adj. m., s. m ., pl. fanatici; adj. f., s. f. fanatică, pl. fanatice

fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fapturi faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte

fanatism s. n., pl. fanatisme

Ifaptic (material ~) adj. m.

fandă (a ~) vb., ind. prez. 3 fandează

far s. n., pl. faru ri

Ifandango s. n., art. fandangoul; pl. fandango

farad s. m., pl. farazi; simb. F

fandare s. f., g.-d. art. fondării; pl. fondări

faradic adj. m., pl. faradici; f. faradică, pl. faradice

fandoseală (fam.) s. f., g.-d. art. fandoselii; pl. fandoseli

faradoterapie s. f., art. faradoterapia, g.-d. faradoterapii, art. faradoterapiei

fandosi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoseşte, imperf. 3 sg. se fandosea; conj. prez. 3 să se fandosească

farafastâc (fam.) s. n., pl. farafastâcuri farandolă s. f., g.-d. art. farandolei; pl. farandole

ifandosire (fam.) s. f., g.-d. art. fandosirii; pl.fandosiri

faraon s. m., pl. faraoni

fandosit (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosiţi; adj. f., s. f. fandosită, pl. fandosite faneră s. f., g.-d. art. furierei; pl.fanere

faraonic adj. m., pl. faraonici; (.faraonică, pl. faraonice fard s. n., pl. farduri farda (a ~) vb., ind. prez. 3 fardează

ifanerofită s. f., g.-d. art. fanerofitei; pl. fanerofite

fardare s. {., g.-d. art .fardării

ifanerogamă s. (., g.-d. art. fanerogamei; pl. fanerogame

fardat s. n., pl. fardaturi

fanfară s. f., g.-d. art. fanfarei; pl. fanfare fanfaron adj. m., s. m., pl. fanfaroni; adj. f., s. f. fanfaroană, pl. fonforoane fanfaronadă s. f., g.-d. art. fanfaronadei; pl. fanfaronade fangoterapie s. (., art. fangoterapia, g.-d. fangoterapii, art. fangoterapiei

faretră (-re-tră) s. f., g.-d. art. faretrei; pl.faretre farfara (fam.) s. f., art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei; pl. farfarale, art. farfaralele farfasit (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasiţi; adj. [., s. f. farfasită, pl. farfasite

fanion (steguleţ) (-ni-on) s. n., pl. fanioane

farfurărie (rar) s. f., art. farfurăria, g.-d. farfurării, art. farfurăriei

fanon (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii Ia bovine) s. n., pl.fanoane

farfurie s. f., art. farfuria, g.-d. art. farfuriei; pl. farfurii,

fanotron (-no-tron) s. n., pl. fanotroane

farfurioară (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioarei; pl.

fanta sc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantaşti; f. fantască, pl.fantaşte

fantasmagoric

adj.

art. farfuriile farfurioare

farfuriuţă (-ri-u-) s. f., g.-d. art.farfuriuţei; pl.farfuriuţe m.,

pl.

fantasm agorici;

f.

fantasmagorica, pl. fantasmagorice

fantasmagorie s. f., art. fantasmagoria, g.-d. art. fantasmagoriei; pl. fantasmagorii, art. fantasmagoriile fantasmă s. f., g.-d. art. fantasmei; pl. fantasme fantast (visător) (livr.) s. m ., pl. fantaşti fantastă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d.fantastei; pl.fantaşte

farm adj. invar. farinaceu adj. m., pl. farinacei; f. sg. şi pl. farinacee faringal adj. m., pl. faringali; f .faringală, pl.faringale faringală s. f., g.-d. art. faringalei; pl.faringale faringe s. n., pl.faringe faringian (-gi-an) adj. m., pl. faringieni (-gi-eni); f. faringiană, pl. faringiene

fantastic adj. m., pl.fantastici; f. fantastică, pl. fantastice

faringită s. f., g.-d. art. faringitei; pl. faringite

*fantaza (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazează

faringolaringită s. f., g.-d. art. faringolaringitei; pl.

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art .fantei; pl. fante

faringolaringite

fante (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanţi

ifaringoscop (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoape

fantezie s. f., art. fantezia, g.-d. art. fanteziei; pl. fantezii,

ifaringoscopie (-gos-co-/-go-sco~) s. f., art. faringoscopia, g.-d. art. faringoscopiei; pl. farm goscopii, art.

a ii. fanteziile

fantezist adj. m., pl.fantezişti; {.fantezistă, pl. fanteziste fantomatic adj. m., pl. fantomatici; f. fantomatică, pl. fantomatice

faringoscopiile

farinograf (-no-graf) s. n., pl. farinografe farinot o m s. n., pl. farinotoame

fantomă s. f., g.-d. art.fantomei; pl.fantome

fariseic (-se-k) adj. m., pl. fariseici; (.fariseică, pl. fariseice

fantoşă (livr.) s. f., art. fantoşa, g.-d. art. fantoşei; pl. fantoşe

fariseism s. n.

fapt1 (omidă, plantă) s. m., pl. fapţi

farmaceutic adj. m., pl. farmaceutici; l. farmaceutică, pl.

fapt2 (acţiune) s. n., pl .fapte

fariseu s. m„ art .fariseul; pl. farisei, art. fariseii farmaceutice

faultare

295 farmaceuti că s. f., g.-d. art. farm aceuticii

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

farmacie s. f., art. farmacia, g.-d. art. farmaciei; pl. farmacii, art. farm aciile

fasoleală (fam.) s. f., g.-d. art./asolelii; pl.fasoleli

farmacist s. m., pl. farm acişti farmacistă s. f., g.-d. art. farmacistei; pl. farmaciste farmacodinamie

s. f., art. farmacodinamia, farmacodinamii, art. fărmacodinarniei

Ifasoli (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoleşte, imperf. 3 sg. se fasolea; conj. prez. 3 să se fasolească fasolică (fam.) s. f., g.-d. art. fasolirii

g.-d.

faso l ire (fam.) s. f., g.-d. art. fasolirii; pl. fasoliri fason s. n., pl. fasoane

farmacolog s. m., pl. farmacologi

fasona (a ~) vb., ind. prez. 3 fasonează

farmacologă (rar) s. f., g.-d. art. farmacologei; pl. farmacologe

farmacologic adj. m., pl. farmacologici; f. farmacologică, pl. farmacologice farmacologie s. f., art.farmacologia, g.-d.farmacologii, art.

fasonaj s. n. fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl .fasonări fasonat s. n. fasonatoare s. f., g.-d. ait. fasonatoarei; pl. fasonatoare fasonator s. m., pl. fasonatori

farmacologiei

farmacopee s. f., art. farmacopeea, g.-d. art. farmacopeii; pl. fa rmacopei

fast1 adj. m., pl .faşti; f. fastă, pl. faste

farmacoterapie

IFastele (sărbători romane) s. propriu f. pl.

s. f., art. farmacoterapia, farmacoterapii, art. farmacoterapiei

g.-d.

farmazoană (pop.) s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl. farmazoane

fast2 s. n. *fast-food (angl.) [pron. fastfud] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni

fastidios (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidioşi; f. fastidioasă, pl. fastidioase

farmazonie (pop.) s. f., art. farm azonia, g.-d. art. farmazoniei; pl. farmazonii, art. farmazoniile

fastuos (-tu-os) adj. m., pl. fastuoşi; f. fastuoasă, pl.

farmec s. n., (vrăji) pl. farmece

fasung s. n., pl. fasunguri

fastuoase

famesol s. m.

Ifaşă s. f., art. faşă, g.-d. art. feşii; pl.feşe

Ifarniente (it.) (livr.) (-nien-) s. n. farsă s. f., g.-d. art./arsei; pl./arse

faşionabil (rar) (-şi-o-) adj. m., pl. faşionabili; f. faşionabilă, pl. faşionabile

farsoare s. f., g.-d. art. /arsoarei; pl. /arsoare

fatal adj. m., pl. fatali; f. fatală, pl. fatale

farsor s. m„ pl. farsori

fatalism s. n.

fascicul (mănunchi) s. n., p\. fascicule

fatalist adj. m., s. m., pl, fatalişti; adj. f., s. f. fatalistă, pl. fataliste

fasciculat adj. m., pl. fascicula ţi; f. fascicula tă, pl. fascicula te

fatalitate s. f., g.-d. art. fatalităţii; pl. fatalităţi

fasciculă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fasciculei; pl. fascicule; abr. fasc.

fatalmente adv.

fascie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fascia (-ci-a), g.-d. art. fasciei; pl. fascii, art. fasciile

fată s. f., g.-d. a ii. fetei; pl. fete

(-ci-i-)

fascina (a ~) vb., ind. prez. 3 fascinează fascinant adj. m., pl. fascinanţi; {.fascinantă, pl.fascinante fascinare s. f., g.-d. art. fascinării fascinator adj. m ., pl. fascinatori; f. sg. şi pl. fascinatoare fascinaţie (-ţi-e) s. f., art. fascinaţia (-ţi-a), g.-d. art. fascinaţiei; pl.fascinaţii, art .fascinaţiile (-ţi-i-)

îfâta morgana loc. s. f., g.-d. a ii. fetei morgana fatidic (livr.) adj. m., pl. fatidici; f. fatidică, pl. fatidice fatrasie (fa-tra-) s. f., art. fatrasia, g.-d. art. fatrasiei; pl. fatrasii

fatuitate (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. a ii.fa tu ită ţii fatum (lat.) (livr.) s. n. faţadă s. f., g.-d. art. faţadei; pl. faţade faţă s. f., g.-d. art. feţei; p i feţe

fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine

faţă de loc. prep.

fascioloză (-ci-o-) s. f., g.-d. art.fasciolozei

‘ fâţă-n f aţă loc . adv.

fascism s. n.

' f a ţeta (a ~) vb., ind. prez. 3 faţetează

fascist adj. m., s. m., pl. fascişti; adj. f., s. f. fascistă, pl.

faţetă s. f., g.-d. art. faţetei; pl. faţete

fasciste

fault s. n., pl. fau ltu ri (fa-ul-)

fasciza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizează

faulta (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faultează

fascizare s. f., g.-d. art. fascizării

faultare (fa-ul-) s. f., g.-d. a it.faultării; pl.faultări

faun faun s. m., pl. fauni

296 făgăduială s. f., g.-d. art. făgăduielii; pl. făgăduieli

!faună (fa-u-) s. f., g.-d. art. faunei

făgăduinţă s. f., g.-d. art. făgăduinţei; pl. făgăduinţe

•faunistic (fa -u-) adj. m., pl. faunistici; f. faunistică, pl.

făgărăşean adj. m., s. m., pl.făgărăşeni; adj. f .făgărăşeană, pl. făgărăşene

faunistice

faur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lu i faur

făgărăşeancă s. f., g.-d. art. făgărăşencei; pl. făgărăşence

faur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fauri

făget s. n., pl. făgete

faurmaur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.

făgeţel (pop.) s. n., pl .făgeţele

faustic adj. m., pl. faustici; i.faustică, pl .făustice

făinare (fă-i-) s. f., g.-d. art. făin ării

faustpatron (fa-usi-pa-tron) s. n

făină s. f., g.-d. art. făinii; (sorturi) pl. făinuri

*favelă s. f., g.-d. art. favelei; pl. favele

făinos (fă-i-) adj. m., pl.făinoşi; f. făinoasă, pl.făinoase

favisă s. f., g.-d. arl.favisei; pl.favise

fălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fălălăieşte, imperf. 3 sg.fălălăia; conj. prez. 3 să fălălăiască

favoare (-voa~) s. f., g.-d. art.favorii; pl. favoruri favorabil adj. m., pl. favorabili; f. favorabilă, pl. favorabile

f ălcariţă (pop.) s. f., g.-d. art .fălcariţei

favorit1 (preferat) adj. m „ s. m ., pl. favoriţi; adj. f. favorită, pl. favorite

f ălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele, art.

favorit2 (perciune) s. m., pl. favoriţi

fălcos adj. m., pl. fălcoşi; i.fălcoasă, pl. făkoase

favoritism s. n., pl. favoritisme

•făli1 (a preamări) (înv.) vb., ind prez. 3 sg. făleşte, imperf. 3 sg. fălea; conj. prez. 3 sa fălească

favoriza (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizează favorizare s. f., g.-d. art. favorizării favus s. n., pl. favusuri *fax s. n., pl. faxuri

fălcelele

făli2 (a se ~) (a se mândri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făleşte, imperf. 3 sg. se fălea; conj. prez. 3 să se fălească fălitflr (înv.) adj. m., s. m ., pl.fălitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. fălitoare

fazan s. m., pl. fazani

fălnicie (înv.) s. f., art. fălnicia, g.-d. făln icii, art. fă ln icid

fazanerie s. f., art. fazaneria, g.-d. art. fazaneriei; pl. fazanerii, art. fazaneriile

fălos (pop.) adj. m., pl.făloşi; f. făloasă, pl. făloase

fază s. f., g.-d. art. fazei; pl.faze fazitron (tub) (-zi-tron) s. n., pl. fazitroane

ifăloşi (a se ~) (a se mândri) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. sefăloşeşte, imperf. 3 sg. sefăloşea; conj. prez. 3 să se fă loşească

fazmetru (-me-tru) s. n., art. fazrnetrul; pl.fazrnetre

făloşie (reg.) s. f., art. făloşia, g.-d. făloşii, art. făloşiei

fazotron (aparat) (-zo-tron) s. n., pl.fazotroane

Ifăltic e nean adj. m., s. m., pl. fălticeneni; adj. f. fălticeneană, pl. fălticenene

fă v. fa1 făcăleţ s. n., pl. făcăleţe

ifălticeneancă s. f., g.-d. art. fălticenencei; pi. fălticenence

făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 să făcăluiască

fălţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pi. fălţuiesc, imperf. 3 sg.fălţuia; conj. prez. 3 să fălţuiască

făcăluire (reg.) s. f., g.-d. art. făcăluirii; pl. făcăluiri

f ălţuire s. f., g.-d. art. fă lţu irii

făcăluit (reg.) s. n.

f ălţuit s. n.

făcător (rar) adj. m., s. m., pl. făcători; adj. f., s. f. sg. şi pl.

fălţuitoare (-ţu-i-) s . f., g.-d. art.fălţuitoarei; pl.fălţuitoare

făcătoare

fălţuitor1 (persoană) (-ţu-i-) s. m., pl.fălţu ito ri

făcătură s. f., g.-d. art. făcăturii; pl. făcături

fălţuitor2 (unealtă) (-ţu-i-) s. n., pi. fălţuitoare

făcău s. n., art. făcăul; pl. făcaie

făptaş s. m., pl. făptaşi

făclie (fă-di-) s. f., art. făclia, g.-d. art. făcliei; pl. făclii, art.

făptaşă s. f., art. făptaşa, g.-d. art. făptaşei; pl. făptaşe

făcliile

făclier (rar) (fă-di-er) s. m., pl. făclieri

făptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făptuiesc, imperf. 3 sg. făptuia; conj. prez. 3 să făptuiască

făclioară (fă-cli-oa-) s. f., g.-d. art. făclioarei; pl. făclioare

făptuire s. f., g.-d. art. făptuirii; pl. făptuiri

făcliuţă (fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliuţei; pl.făcliuţe

făptuitoare (-tu-i-) s. f., g .-d. art. făptuitoarei; pl.

făcut s. n. făgaş s. n ., pl. făgaşe

făptuitoare

făptuitor (-tu-i-) s. m., pl .făptuitori

făgădău (reg.) s. n., art. făgădăul; pl. făgădaie

făptură s. f., g.-d. art. făpturii; pl. făpturi

făgădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făgăduiesc, imperf. 3 sg. făgăduia; conj. prez. 3 să făgăduiască

făraş s. n., pi. făraşe fără prep.

297 *fără de (înv.) prep. fărăde l ege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl. fărădelegi

fărâma (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmă fărâmare s. f., g.-d. art. făram ării fărâmat s. n. fărâmă s. f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme fărâmătQr s. n., pl. făramătoare

fâsă făţuitoare1 (persoană) (-ţu-i) s. f., g.-d. art.făţuitoarei; pl. făţuitoare

făţuitoare2 (unealtă) (-ţu-i-) s. f., g.-d. art. făţuitoni; pl. făţuitori

făţuitor1 (persoană) (-ţu-i-) s. m., pi.făţuitori făţuitor2 (unealtă) (-ţu-i-) s. n., pl .făţuitoare făurar1 (februarie) (pop.) (fă-u-) s. m., g.-d. lu i făurar făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (fă-u-) s. m., pl. făurari

fărâmătură (reg.) s. f., g.-d. ari.fărâm ăturii; pl.fărâm ături

făurărie (înv., reg.) (fă-u-) s. f., art. făurăria, g.-d. art. făurăriei; (ateliere) pl.făurării, art.făurăriile

fărâm kă (pop.) s. f., g.-d. art. fărâm icii; pl. fărâm ici (şi fărâmele în expr. a tăia ~)

făuri (a ~) (fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 să făurească

fărâmicios adj. m., pl. fărâmicioşi; f. fărâmicioasă, pl.

făurire (fă-u-) s. f., g.-d. art. fă u ririi

fărâmicioase

făurişte (reg.) (fă-u-) s. f., g.-d. art.făuriştii; p l.făurişti

fărâmiţa (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmiţează

făuritoare (fă-u-) s. f., g.-d. art.făuritoarei; pi.făuritoare

fărâmiţare s. f., g.-d art .fărâm iţării; pl. fărâm iţări

făuritor (fă-u-) s. m., pi.fău ritori

fărâmiţat s. n.

*făzăniţă s. f., g.-d. art. făzăniţei; pl. făzăniţe

fărâmiţă s. f., g.-d. art. fărâmiţei; pl. fărâmiţe

fâl/fâl-fâl interj.

fărşerot s. m., pl. fărşeroţi *fărşerotă s. f., g.-d. art. fărşerotei; pl. fărşerote

fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâia; conj. prez. 3 să fâlfâie

făt s. m., p l.fe ţi

fâlfâire s. f., g.-d. art. fâlfâirii; pl. fâlfâiri

făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fată

fâlfâit s. n.

fătare s. f., g.-d. art. fă tării; pl. fă ţări

fâlfâitor (-fâ-i-) adj. m ., pl. fâlfâitori; f. sg. şi pl.fâlfâitoare

fătat s. n.

fâlfâiţură (rar) (-fă-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâiturii; pl.

fătălău (pop.) s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii fătătoare1 adj. f., pl. fătătoare fătătoare2 s. f., g.-d. art. fătătorii; pl. fătători făt-frumQs (tânăr frumos) s. m., pl. feţi-frumoşi

fâlfâituri

fâl-fâl v. fâl fân s. n., p l.fâ n u ri fânaţ (pop.) s. n., pl.fanaţe

Făt-Frumos (personaj) s. propriu m.

fânărie (pop.) s. f., art. fânăria, g.-d. art. fânăriei; pl. fânării, art. fânăriile

făt-logofât s. m., pl. feţi-logofeţi

fâneaţă s. f., g.-d. art. fâneţei; pl.fâneţe

fătoi (fam.) s. n., pl. fătoaie

fânişor (pop.) s. n.

făţarnic adj. m ., s. m., pl. făţarnici; adj. f., s. f. făţarnică, pl. făţarnice

fânoas ă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoasei; pl.fanoase

ifăţări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. sefăţăreşte, imperf. 3 sg. sefăţărea; conj. prez. 3 să sefăţărească

fântână s. f., g.-d. art. fântânii; pl. fântâni

făţărie (înv.) s. f., art. făţăria, g.-d. art. făţăriei; pl. făţării, art. făţăriile

fântânar s. m., pl. fântânari fântânea (rar) s. f., art.fantaneaua, g.-d. art. fântânelei; pl. fântânele, ari. fântânelele

fântânei s. m., pl. fântânei, art. fântâneii

făţărniceşte (înv.) adv.

fântânioar ă (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioarei; pl.

ifăţămici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făţărniceşte, imperf. 3 sg. sefăţămicea; conj. prez. 3 să se

fântâniţă (rar) s. f., g.-d. art. fântâniţei; pl.fântâniţe

făţărnicească

făţărnicie s. f., art. făţărnicia, g.-d. art. făţărniciei; pl. făţărnicii, art. făţărniciile

fântamoare

fâm âi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fârnâie, imperf. 3 sg. fârnăia; conj. prez. 3 să fârnâie fârnâire (reg.) s. f., g.-d. art. fâm âirii; pl.fârnâiri

făţiş adj. m., pl. făţişi; f. făţişă, art. făţişa, pl. făţişe

fâ r nâit (reg.) s. n., pl. fârnâituri

făţui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.făţuiesc, imperf. 3 sg.făţuia; conj. prez. 3 să făţuiască

fârtăţie (înv.) s. f., art. fârtăţia, g.-d. fârtăţii, art.fârtăţiei

făţuială s. f., g.-d. art. făţuielii; p l.făţuieli

fâs1 interj.

fârtat (pop.) s. m., pl. fârtaţi

făţuire s. f., g.-d. art. făţuirii; pl. fă ţu iri

‘ fâs2 (fam.) s. n.

făţuit s. n.

fâsă s. f., g.-d. art. fâsei; pl.fâse

298

fâsâi fecior (pop.) s. m., pl. feciori

fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâsaie, imperf. 3 sg. fasaia; conj. prez. 3 să fâsaie

fecioraş (pop.) s. m., pl. fecioraşi

fâsâială s. (., g.-d. art. fasaielii; p lfa sâ ie li

{fecioreasca (dans) s. f. art., neart. feciorească, g.-d. art.

fâsâire s. (., g.-d. art. fasairii; pl.fâsairi fâsâit s. n., pl. fâsâituri fâsâitură (-să-i-) s. f., g.-d. art.fâsâiturii; p\.fâsâituri

fecioreştii

feciorelnic adj. m., pl. feciorelnici; f. feciorelnică, pl. feciorelnice

fâstâcea l ă (fam.) s. f., g.-d. art .fâstâcelii

fecioresc adj. m., {.feciorească; pl. m. şi {.fecioreşti

fâstâ ci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâceşte, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească

fecioreşte adv.

fâstâdre (rar) s. f., g.-d. art.fâstâcirii; pl. fâstâciţi fâş1 interj.

feciorică s. f., g.-d. art. feciorelei; pl. feciorele, art. feciorelele

feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei

fâş2 s. n., (haine) pl.fâşu ri

!feculă s. {., g.-d. art .fecalei: (sorturi) pl .fecale

fâşâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâşaie, imperf. 3 sg. fâşâia; conj. prez. 3 săfâşâie

feculent adj. m., pl. feculenţi; {.feculentă, pl.feculente feculgnţă s. {., g.-d. art. feculenţei

fâşâială s. f., g.-d. art. fâşâielii; pl.făşâieli

fecund adj. m„ pl. fecunzi; f- fecundă, pl. fecunde

fâşâire s. f., g.-d. art. faşâirii; pl.faşâiri

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundează

fâşâit s. n.

fecundare s. {., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări

fâşâitQr (rar) (-şâ-i-) adj. m., pl. fâşâitori; f. sg. şi pl.

fecundat s. n.

fâşâitoare

fâşâitură (-şâ-i-) s. f., g.-d. art. fâşâiturii; pl.fâşâitari

fecunda ţie (-ţi-e) s. (., art. fecundaţia (-ţi-a), g.-d. art. fecundaţiei; pl. fecundaţii, art .fecundaţiile (-ţi-i)

fâşie s. f., art.faşia, g.-d. art. fâşiei; pl. fâşii, art. fâşiile

fecunditate s. (., g .-d. art. fecundităţii

fâşioară (-şi-oa-) s. f„ g.-d. art. faşioarei; pl.faşioare

fedeleş s. n., pl. fedeleşuri/fedeleşe

fâşneaţă (fam.) adj. f., s. f., pl.fâşneţe

feder s. n., pl. federe

fâtyfâţa interj.

federal adj. m ., pl.federali; {.federală, pl.federale

fâţă (reg., fam.) s. f., g.-d. art.fâţei; pl.fâţe

federalism s. n.

fâţâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fâţâie, imperf. 3 sg.fâţâia; conj. prez. 3 să fâţâie

federalist adj. m., s. m., pl. federalişti; adj. (., s. f.

fâţâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. făţâielii; pl.fâţâieli

federaliza (a ~) vb., in d. prez. 3 federalizează

fâţâit (pop., fam.) s. n.

federalizare s. (., g.-d. art. federalizării, pl. federalizări

federalistă, pl. federaliste

fâţişoară (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâţişoarei; pl.fâţişoare

federat s. m., pl. federali

febleţe (fam.) (fe-ble-) s. f., art. febleţea, g.-d. febleţi, art.

federativ adj. m., pl.federativi; {.federativă, pl.federaţive

febleţii

febră (fe-bra) s. f., g.-d. art.febrei

federaţie (-ţi-e) s. f., art. federaţia (-ţi-a), g.-d. art. federaţiei; pl.federaţii, art.federaţiile (-ţi-i)

febricita (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febricitează

f e dervais (-vais) s. n.

‘ febricitate (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricitaţii

fee (livr.) s. f., art. feea, g.-d. art. feei; pl. fee

f ebrifug1 (fe-bri-) adj. m., pl. febrifagi; f. febrifugă, pl.

!feedback (angl.) [pron.fidbec] (feed-) s. n., pl .feedbackuri

febrifuge

(-ba-ckuri)

febrifug2 (fe-bri-) s. n„ pl.febrifuge

feeric adj. m ., pl.feerici; {.feerică, pl.feerice

febril (fe-bril) adj. m., p\.febrili; {.febrilă, pl .febrile

feerie (fe-e-) s. (., art. feeria, g.-d. art. feeriei; pl. feerii, art. feeriile

febrilitate (fe-bri-) s. f., g.-d. art.febrilităţii

fel s. n., pl. feluri

Februalii (sărbători ro mane) (Fe-bru-a-) s. propriu f. pl., art. Februaliile (li-i-)

felah s. m., pl. /e/g/îi

februarie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lu i februarie; abr.febr.; 11 / . 02./-02-

felceră (înv., pop.) s . f., g .-d. art. felcerei; pl. felcere

îfecal (produs ~) adj. m.; pl. {.fecale

felceriţă (înv., pop.) s. (., g.-d. art. felceriţei; pl.felceriţe

felcer (înv., pop.) s. m., pl .felceri

fecale s. f. pl., art. fecalele

feldmareşal (feld-ma-) s. m., pl. feldmareşali

‘ Fecioara (~ Maria) (Maica Domnului) s. propriu f., g.-d. Fecioarei M aria

feldspat (feld-spaf) s . m., pl. feldspaţi

fecioară (fată) s. f., g.-d. art. fecioarei; pl. fecioare

feldspatic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspatici; {. feldspatică, pl. feldspatice

ferăstrău

299 feldwebel (germ.) [bel pron băl] (feld-we-) s. m., pl. feldivebeli

femural adj. m., pi. femurali; f. femurală, pl. femurale Ifenacetmă (fe-na-/fen-a-) s. f., g.-d. art. fem cetinei

fele (reg.) s. f., g.-d. art. felei; pl. fele

fenantrgn s. n.

felegean (înv.) (-geăn) s. n., pl.felegene

fenazonă s. f., g.-d. art. fem zonei

felendreş (înv.) s. n.

fenec s. m„ pl. feneci

feleşag (reg.) s. n., pl .feleşaguri

fenian (-ni-an) s. m., pl.fenieni (-ni-eni)

feleştioc (reg.) (-fioc) s. n., pl.feleştiocuri

fenianism (-ni-a-) s. n.

*felia (a ~) (a tăia feli i) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliază, 1 pl. feliem (-li-em); conj. prez. 3 să felieze; ger. feliind

fenic adj. m.

(-li-ind)

felibru (-li-bru) s. m., art.felibrul; pl.felibri, art.felibrii fe l i cita (a ~) vb., ind. prez. 3 felicită felicitare s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări !felidă s. f., g.-d. art. felidei; pl. felide felie (bucată) s. f., art. felia, g.-d. art. feliei; pl. felii, art. feliile 'feliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. felierii; p l.felie ri f elin adj. m., pl. felini; f. felină, pl. feline felinar s. n., pl. felinare felină s. f., g.-d. art. felinei; pl. feline felinitate s. f., g.-d. ari. fd in ită ţii felioară (-li-oa-) s. f., g.-d. a ii. felioarei; pl. felioare feliuţă (-li-u-) s. f., g.-d. a rt. feliuţei; p\. feliuţe feloderm s. n. felogen s. n. felon s. n., pl.feloane felonie (livr.) s. f., art. felonia, g.-d. felonii, art. feloniei felucă s. f., g.-d. art.felucii; pl.felu ci

fenician (-ci-an) adj. m., s. m., pl. fenicieni (-ci-eni); adj. f., s. f. feniciană, pl. feniciene feniciană (limbă) s. f., g.-d. art. fenicienei fenicul s. m., pl. feniculi f enil s. m„ p l.fe n ili Ifenilalanină (-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art.fenilalaninei ifenilamină (-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art.fenilam ind fenilbutazonă s. f., g.-d. art.fenilbutazonei fenilen s. m., pl. femleni fenilhidrazină (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. fenilhidm zinei fenix (palmier) s. m., pl .fenicşi fenofază s. f., g.-d. art. fenofazei fenol s. m., pl. fenoli fenolat s. m., pl. fenolaţi fenolază s. f., g.-d. art. fenolazei; pl. fenolaze fenolftaleină s. f., g.-d. art. fenolftaleinei fenologie s. f., art. fenologia, g.-d. fenologii, art. fenologiei fenolsteroid s. m., pl. fenolsteroizi fenomen s. n., pl. fenomene

feluri (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feluresc, imperf. 3 sg. felurea; conj. prez. 3 să felurească

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomenală, pl.

felurime s. f., g.-d. art. felurim ii; pl. felurim i

fenomenalism s. n.

'felu rit adj. m., pl.feluriţi; (.felurită, pl.felurite; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) feluritor/ac. m. a, la feluriţi, f. a, la

fenomenalist adj. m., s. m., pl. fenomenalişti; adj. f., s. f. fenomemlistă, pl .fenomenaliste

fenomenale

fenomenalitate s. f., g.-d. art. fenomenalităţii

felurite (opiniile feluritor oameni/acestor felu riţi oameni, a

fenomenolog s. m„ pl. fenomenologi

fe lu riţi oameni)

fenomenologic adj. m., pl.fenomenologici; f.fenomenologică, pl. fenomenologice

femeie s. f„ art .femeia, g.-d. art. femeii; pl. femei femeiesc adj. m „ f. femeiască; pl. m. şi f .femeieşti femeieşte adv.

fenomenologie s. f., art. fenomenologia, g.-d. fenomenologii, art. fenomenologiei

[femeiuşcă s. f., g.-d. art. femeiuştii; pl.fem eiuşti

fenoplast (-no-plast) s. n., pl. fenoplaste

femelă s. f., g.-d. art. femelei; pl. femele

fenotip s. n.

feminin adj. m., pl. fem inini; f. feminină, pl. feminine

'fen ta (a ~) vb., ind. prez. 3 fentează

feminism s. n.

fentă (tăietură într-o ţesătură, acţiune înşelătoare) s. f., g.-d. ari.fentei; pl .fente

fem inist adj. m ., s. m ., pl. feminişti; adj. f., s. f . feministă, pl. feministe

ferat s. m., pl. feraţi

feminitate s. f., g.-d. art. fem inităţii

ferată adj. f., pi. ferate

feminiza (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizează

ferăstraş (pasăre) s. m., pl. ferăstraşi

feminizare s. f., g.-d. art. fem inizării; pl. fem inizări

ferăstrăiaş v. fierăstrăiaş

femur s. n., pl.fem ururi

ferăstrău v. fierăstrău

300

ferber ferber (înv.) s. n., pl.ferbere

fericire s. f., g.-d. a ii. fericirii; pi. fericiri

fercheş (pop., fam.) adj. m., pl. fercheşi; f. fercheşă, art. fercheşa, pl. fercheşe

fericit2 s. m.

ferchezui (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferchezuiesc, imperf. 3 sg. ferchezuiti; conj. prez. 3 să ferchezuiască

ferchezuială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuielii; pl. ferchezuieli

ferdelă (reg.) s. f., g .-d. art. ferdelei; pl. ferdele fereală s. f., g.-d. art. ferelii fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre fereca (a ~) vb., ind. prez. 3 ferecă ferecare s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări ferecat s. n. ferecătură s.

g.-d. art. ferecăturii; pl. ferecaturi

!ferecraţian (vers ~) (-re-era-ţi-an) adj. m.; pl. f. ferecraţiene (-ţi-e-)

feredeu (reg.) s. n., art. feredeul; pl.feredeie feredui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fereduiesc, imperf. 3 sg. fereduia; conj. prez. 3 să fereduiască fereduire (reg.) s. f., g.-d. art. fereduirii; pl.fereduiri feregea s. f., art. feregeaua, g.-d. art. feregelei; pl. feregele, art. feregelele ferentar (soldat) s. m., pi. ferentari ferestrică (înv.) s. f., g.-d. ari. ferestricii; pl. ferestrici ferestrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferestruiesc, imperf. 3 sg. ferestruia; conj. prez. 3 săferestruiască ferestruică s. f., g.-d. art. ferestruicii; pl. ferestruici ferestruie s. f., art. ferestruia, g.-d. art. ferestruii; pl. ferestru i

ferestruire s. f., art. ferestruirii, pl. ferestruiri îferfeniţă (pop., fam.) s. f. ferfeniţi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferfeniţesc, imperf. 3 sg. ferfeniţea; conj. prez. 3 să ferfeniţească

ferfeniţire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfeniţim ; pl. ferfeniţiri

ferfeniţit (pop., fam.) s. n. ferfeniţos (pop., fam.) adj. m., pl. ferfeniţoşi; f. ferfeniţoasă, p\. ferfeniţoase

feri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feresc, imperf. 3 sg. ferea; conj. prez. 3 sa ferească

fericit1 adj. m., pl. fericiţi; f. fericită, pl. fericite fericilor (rar) adj. m., pl. fericitori; f. sg. şi p\. ferici toare iferigă s.

g.-d. art. ferigii; pl. ferigi

ferimagnetism s. n. ferire s. f., g.-d. art. fe ririi ferit (sare a acidului feros) s. m., pl. feriţi ferită (mineral) s. f., g.-d. art. feritei; pl. ferite ferm adj. m ., pl. fermi; f. fermă, pl. ferme fermă s. f., g.-d. art .fermei; pl. ferme fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă, 1 pl.fermecăm; conj. prez. 3 să farmece fermecare s. f., g.-d. art. fermecării; pl. fermecări fermecător adj. m ., s. m ., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. şi pl. fermecătoare

fermecătorie (pop.) s. f., art. ferrnecătoria, g.-d. art. fermecătoriei; pl. fermecătorii, art. fermecătoriile fermenea (înv.) s. f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei; pl. fermmele, art. fermenelele ferment s. m., pl. fermenţi fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează fermentâbil adj. m., pl. fermentabili; f. fermentabilă, pl. fermentabile

fermentare s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări fermentat s. n. fermentaţie (-ţi-e) s. f., art. fermentaţia (-ţi-a), g.-d. art. fermentaţiei; pl.ferm entaţii, art.ferm entaţiile (-ţi-i-)

fermier (-mi-er) s. m., pl .ferm ieri fermieră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermierei; pi. fermiere fermion (-mi-on) s. m., pl.ferm ioni fermitate s. f., g.-d. art. ferm ităţii fermiu [miu pron. rniu] s. n., art. fermiul; simb. Fm fermoar (-moar) s. n., pl .fermoare feroaliaj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliaje feroalum iniu

[mu

pron. mu] (-ro-a-) s. n., art.

feroalum iniul

feroce adj. invar. ferocianură (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianurii, pl. ferocianuri

ferocitate s. f., g.-d. art. ferocităţii

feribot s. n., pl. feriboturi

iferodou s. n., art. ferodoul; (piese) pl.ferodouri

feric adj. m., pl.ferici; {.ferică, pl.ferice ferice1 adj. invar.

feromagnetic adj. m., pl. feromagnetici; f. feromagnetică, pl. feromagnetice

ferice2 (în v.) s. f., art. fericea

feromagnetism s. n.

ferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericesc, imperf. 3 sg. fericea; conj. prez. 3 să fericească

feronerie s. f., art. feroneria,, g.-d. art. feroneriei; pl. feronerii, art. feroneriile

fericianură (-ci-a-) s. {., g.-d. art. fericianurii; pl. fericianuri

feros adj. m., pl. feroşi; {.feroasă, pl.feroase ferotipie s. f., art. ferotipia, g.-d .ferotipii, art. ferotipiei

301

fibrilaţie

feroviar (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviari; adj. f., s. f. feroviară, pl. feroviare

fetiş s. n., pi. fetişuri

ferpar s. n., pl. ferpare

fetişism s. n.

fertil adj. m., pl. fertili; f. fertilă, pl. fertile

fetişist adj. m., s. m., pl. fetişişti; adj. (., s. f. fetişistă, pl.

fertilitate s. f., g.-d. art. fertilităţii

fetişcană s. f., g.-d. art. fetişcanei; pl. fetişcane

fetişiste

fertiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizează

fetişiza (a ~) vb., ind. prez. 3 fetişizează

fertilizabil adj. m., pl. fertilizabili; f. fertilizabilă, pl.

*fetişizant adj. m., pl. fetişizanţi; f. fetişizantă, pl.

fertilizabile

fetişizante

fertilizare s. f., g.-d. art. fertilizării

fetişizare s. f., g.-d. art. fetişizării; pl. fetişizări

ferţă s. f., g.-d. art. ferţei; pl.ferţe

feţişoară (pop., fam.) s. (., g.-d. ari. feţişoarei; pl. feţişoare

feruginos adj. m., pl. feruginoşi; f. feruginoasă, pl.

fetiţă s. (., g.-d. art. fetiţei; pi. fetiţe

feruginoase

ferură s. f., g.-d. art. ferurii; p l.fe ru ri fervent adj. m„ pl. fervenţi; f. ferventă, pl. fervente *fervid (livr.) adj. m., pl.fervizi; f.fervidă, pl.fervide fervoare (-voa-) s. f., ari. fervoarea, g.-d. art. fervorii fes s. n., pl. fesuri fesă s. f., g.-d. art. fesei; pl. fese fesfesele (reg.) s. f. pl., art. fesfeselele fesier (-si-er) adj. m., pl. fesieri; f. fesieră, pl. fesiere festă s. f., g.-d. art. festei; pl. feste festin s. n., pl. festinuri festiv adj. m., pl. festivi; f. festivă, pl. festive festival s. n., pi. festivaluri *festivism s. n. "festivist adj. m., pl. festivişti; f. festivistă, pl. festiviste festivitate s. f., g.-d. ari. festivităţii; pl. festivităţi feston s. n., p\. festoane festona (a ~) vb., ind. prez. 3 festonează fe stonare s. f., g.-d. art. festonării; pl. festonări f esuşor s. m., pl; fesuşori feşteli (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. feştelesc, imperf. 3 sg.feştelea; conj. prez. 3 săfeştelească feştelire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feştelirii

fetru (fe-tru) s. n., art.fetrul fetus s. m., pl. fetuşi feţial (-ţi-al) s. m., pl. feţiali feţiş oară s. (., g.-d. art. feţişoarei; pi. feţişoare feudal (fe-u-) adj. m., s. m., pl.feudali; adj. f. feudală, pl. feudale

feudalism (fe-u-) s. n. feudalitate (fe-u-) s. f., g.-d. art.feudalităţii feudă s. f., g.-d. art. feudei; pl. feude fezabil adj. m ., pl.fezabili; f.fezabilă, pl.fezabile "fezabilitate s. f., g.-d. art. fezabilităţii fezanda (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandează fezandare s. f., g.-d. art .fezm dării fezandat s. n. fi1 (literă grecească) s. m., pl. fi; a pron. siia] (-hi-li) adj. invar., s. m. şi f. sg. şi Piswazi [swa pron. sua] adj. invar., s. m. şi f. sg. şi pl. swing (angl.) [pron. siîing] s. n., pl. swinguri

s /

îş1 (literă) [cit. şe/şî\ s. m./s. n., pl. ş/ş-uri *ş2 (sunet) [cit. şi] s. m., pl. ş ş3/şşş interj. şa s. f., art. şaua, g.-d. art. şeii; pl. şei Işabacă/şabac (reg.) s. f./s. n„ pl. şabace şabana s. art. şabanaua, g.-d. art. şabanalei; pl. şabanak, art. şabănalde şâbăr s. n., pl. şabăre şablon (şa-blon) s. n„ pl. şabloane şablona (a ~) (rar) (şa-blo-) vb., ind. prez. 3 şablonează şablonar (rar) (şa-blo-) s. m., pl. şablonari şablonard (şa-blo-) adj. m., pl. şablonarzi; f. şablonardă, pl. şablonarde şablonare (şa-blo-) s. f„ g.-d. art. şablonării; pl. şăblonări şablonism (rar) (şa-blo-) s. n. şabotă s. f., g.-d. art. şabotei; pl. şabote şabracă (înv.) (şa-bra-) s. f., g.-d. art. şabracei; pl. şabrace şacal s. m., pl. şacali şafar (reg.) s. m„ pl. şafari şagă (pop.) s. f., g.-d. art. şăgii; pl. şăgi şagrin (şa-grin) s. n., pl. şagrinuri şagrina (a ~) (şa-gri-) vb., ind. prez. 3 şagrinează şagrinare (şa-gri-) s. f., g.-d. art. şagrinării; pl. şagrinări şah1 (persoană) s. m., pl. şahi şah2 (joc) s. n., pl. şahuri şahăr-mahăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. şahăr-mahăruri şahinşah s. m., pl. şăhinşahi şahist adj. m., s. m., pl. şahişti; adj. f., s. f. şahistă, pl. şahiste şahzadea (înv.) s. f., art. şahzadeaua, g.-d. art. şahzadelei; pl. şahzadele, art. şahzadelele şai (reg.) s. n. şaibă s. f„ g.-d. art. şaibei; pl. şaibe şaică (înv., pop.) s. f., g.-d. art. şeicii; pl. şeici

şaidaj (şa-i-) s. n., pl. şaidaje .'şaisprezece (şais-pre-/şai-spre-) num.; 16/XVI (şaisprezecelea (al ~) (şais-pre-/şai-spre-) num. m., f. a şaisprezecea; al XVI-lea/al 16-lea, a XVl-a/a 16-a işaisprezecime (şais-pre-/şai-spre~) s. f., g.-d. art. şaisprezecimii; pl. şaisprezecimi şaizeci num.; 60/ LX şaizecilea (al ~) num. m., f. a şaizecea; al LX-lea/al 60-lea, a LX-a/a 60-a şal s. n., pl. şaluri şaland s. n., pl. şalande şalander s. n., pl. şalandere şalău (peşte, monedă veche) s. m ., art. şalăul; pl. şalăi, art. şalăii şale (parte a corpului) s. f. pl., art. şalele şalgău (înv.) s. m., art. şalgăul; pl. şalgăi, art. şalgăii şaliu (rar) s. n., art. şaliul; (sorturi) pl. şaliuri şaltăr s. n., pl. şaltăre şalupar s. m., pl. şalupari şalupă s. f., g.-d. art. şalupd; pl. şalupe şalupist (rar) s. m., pl. şalupişti şalutier (-ti-er) s. n., pl. şalutiere şalvaragiu (înv.) s. m., art. şalvaragiul; pl. şalvaragii, art. şalvaragiii (-gi-ii) şalvari s. m. pl. şalvir (reg.) s. m„ pl. şalviri şam (înv.) s. n., (sorturi) pl. şam uri şaman s. m., pl. şamani şamanism s. n. şambelan s. m., pl. şambelani şambrană s. f., g.-d. art. şambrand; pl. şambrane şamiza (a ~) vb., ind. prez. 3 şamizează şamota (a ~) vb., ind. prez. 3 şamotează şamotar s. m., pl. şamotari şamotare s. f., g.-d. art. şamotării; pl. şamotări

şamotă şamQtă s. f., g.-d. art. şamotei; pl. şarnote şamotier (-ti-er) s. m., pl. şarnotieri şamotor s. m., pl. şamotori şampanie (-ni-e) s. f., art. şampania (m-a), g.-d. art. şampaniei; (sorturi) pl. şampanii, art. şampaniile (-ni-i-) şampaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 şampanizează şampanizare s. f., g.-d. art. şarnpanizării; pl. şarnpanizări işampon s. n., pl. şarnpoane şan s. n., pl. şanuri şancroid s. n., pl. şancroide şancru s. n., art. şancrul; pl. şancre şandelă s. f., g.-d. art. şa-delei; pl. şandele şandrama s. f., art. şandramaua, g.-d. art. şandramalei; pl. şandramale, art. şandramalele şanfren s. n., pl. şanfrenuri şanfrena (a ~) vb., ind. prez. 3 şanfrenează şanfrenare s. f., g.-d. art. şanfrenării; pl. şanfrenări şanjant adj. m., pl. şanjanţi; f. şanjantă, pl. şănjante şansă s. {., g.-d. art. şansei; pl. şanse şansonetă s. f., g.-d. art. şansonetei; pl. şansonete şansonetist s. m., pl. şansaneţişti şansonetistă s. f., g.-d. art. şansonetistei; pl. şansoneţiste şantaj s. n„ pl. şantaje şantaja (a -) vb., ind. prez. 3 şantajează, 1 pl. şantajăm, imperf. 3 sg. şantaja; ger. şantajând şantajare s. f., g.-d. art. şantajării; pl. şantajări şantajist s. m., pl. şantajişti şantajistă s. f., g.-d. art. şantajistei; pl. şantajiste şantan (înv.) s. n., pl. şantane/şantanuri şanteză (înv.) s. f., g.-d. art. şantezei; pl. şanteze şantier (-ti-er) s. n., pl. şantiere şantierist (-ţi-e-) s. m., pl. şantierişti şantieristă (-li-e-) s. f., g.-d. art. şantieristei; pl. şantieriste şantung s. n., (sorturi) pl. şantunguri şanţ s. n., pl. şanţuri şapă s. f., g.-d. art. şapei; pl. şape şapcă s. f., g.-d. art. şepcii; pl. şepci şapirograf (-ro-graf) s. n., pl. şapirografe şapirografia (a ~) (-ro-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 şapirografiază, 1 pl. şapirografiern (-fi-em); conj. prez. 3 să şapirografieze; ger. şapirografiind (-fi-ind) şapirografiere (-ro-gra-fi-e-) s. f„ g.-d. art. şapirografierii; pl. şapirografieri şapte num.; 7/VII şapte-degete (plantă) s. m. şaptelea (al ~) num. m., f. a şaptea; al Vll-lea/al 7-lea, a VU-a/a 7-a [şaptesprezece (-tes-pre-/-te-spre-) num.; 17/XVIl

770 işaptesprezecelea (al ~) (-tes-pre-/-te-spre-) num. m., f. a şaptesprezecea; al XVll-lea/al 17-lea, a XVU-a/a 17-a şapte sute num.; 700/DCC şaptezeci num.; 70/LXX şaptezecilea (al ~) num. m., f. a şaptezecea; al LXX-lea/al 70-lea, a LXX-a/a 70-a şarabană (reg.) s. f., g.-d. art. şarabanei; pl. şarabane şaradă s. f„ g.-d. art. şaradei; pl. şarade şarampoi (reg.) s. m., pl. şararnpoi, art. şarampoii şaran (reg.) s. m., pl. şarani şarbă (înv.) s. f., g.-d. art. şerbei; pl. şerbe şaretă s. f., g.-d. art. şaretei; pl. şarete şarg adj. m., s. m., pl. şargi; adj. f„ s. f. şargă, pl. şarge şariaj (-ri-aj) s. n., pl. şariaje şarja (a ~) vb., ind. prez. 3 şarjează, 1 pl. şarjăm, imperf. 3 sg. şarja; ger. şarjând şarjabil adj. m., pl. şarjabili; f. şarjabilă, pl. şărjabik şarjare s. f., g.-d. art. şarjării; pl. şărjări şarjă s. f., art. şarja, g.-d. art. şarjei; pl. şarje şarlatan s. m., pl. şarlatani şarlatancă s. f., g.-d. art. şarlatancei; pl. şarlatance şarlatanesc (rar) adj. m., f. şarlatanească; pl. m. şi f. şărlataneşti şarlataiue s. f., art. şarlatania, g.-d. art. şarlataniei; (fapte) pl. şarlatanii, art. şarlataniile şarlatanism (rar) s. n., (fapte) pl. şarlatanisrne şarlă (pop.) s. f., g.-d. art. şarlei; pl. şarle şarlotă s. f., g.-d. art. şarlotei; pl. şarlote işarm (livr.) s. n., pl. şarmuri şarmant (livr.) adj. m., pl. şarmanţi; f. şarmantă, pl. şarmante şarnieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. şamierei; pl. şantiere şarpantă s. f., g.-d. art. şarpantei; pl. şarpante şarpe s. m., pl. şerpi !şarpe-de-apă (peşte) s. m., pl. şerpi-de-apă !şarpe-orb (miriapod, şopârlă) s. m., pl. şerpi-orbi işarpie (înv., rar) (-pi-e) s. f., art. şarpia (-pi-a), g.-d. şarpii, art. şarpiei şart1 interj. şart2 (înv.) s. n., pl. şarturi şase num.; 6/VI şaselea (al ~) num. m., f. a şasea; al Vl-lea/al 6-lea, a VI-a/a 6-a şase sute num.; 600/DC şasiu s. n., art. şasiul; pl. şasiuri şasla/ceasla s. f., art. şaslaua/ceaslaua, g.-d. art. şaslalei/ceaslalei şaşlâc (rar) s. n., pl. şaşlâcuri şaten adj. m., pl. şateni; f. şatenă, pl. şatene

771 şatrange (înv.) (şa-tran-) s. f. pl. şatră (şa-tră) s. f., g.-d. art. şatrei; pl. şatre şăgalnic (pop.) adj. m., pl. şăgalnici; f. şăgalnică, pl. şăgalnice şăluţ (rar) s. n., pl. şăluţuri şălvirie (înv.) s. f., art. şălviria, g.-d. art. şălviriei; pl. şălvirii, art. şălviriile şănţişor s. n., pl. şănţişoare şănţui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şănţuiesc, imperf. 3 sg. şănţuia; conj. prez. 3 să şănţuiască şănţuleţ s. n., pl. şănţuleţe şănţurel (rar) s. n., pl. sănţurele şătrar (şă-trar) s. m., pl. şătrari şătrăreasă (şă-tră-) s. f., g.-d. art. şătrăresei; pl. şătrărese şătruţă (reg.) (şă-tru-) s. f., g.-d. art. şătruţei; pl. şătruţe Işâşă^şişăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 şâşâie/şişăie, imperf. 3 sg. şaşâia/şişăia; conj. prez. 3 să şâşâie/să şişăie Işâşâir^şişăire (pop.) s. f., g.-d. art. şaşairii/şişăirii; pl. şăşâiri/şişăiri

lşâşâil/şişăit (pop.) s. n., pl. şaşăituri/şişăituri şchioapă (pop.) (măsură de lungime) s. f., g.-d. art. şchioapei; pl. şchioape şchiop adj. m„ s. m., pl. şchiopi; adj. f., s. f. şchioapă, pl. şchioape şchiopa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 şchiopează (şchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 şchioapătă/şchiopătează; conj. prez. 3 să şchioapete/să şchiopăteze şchiopătură s. f., g.-d. art. schiopătarii; pl. şchiopături şchiopenie (rar) (-ni-e) s. f., art. şchiopeniă (-ni-a), g.-d. şchiopenii, art. şchiopeniei şcoală s. f., g.-d. art. şcolii; pl. şcoli şcolar1 adj. m., pl. şcolari; f. şcolară, pl. şcolare şcolar2 s. m., pl. şcolari şcolaritate s. f., g.-d. art. şcolarităţii şcolariza (a ~) vb., ind. prez. 3 şcolarizează şcolarizare s. f., g.-d. art. şcolarizării şcolăresc adj. m., f. şcolărească; pl. m. şi f. şcolăreşti şcolăreşte adv. şcolări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şcolăresc, imperf. 3 sg. şcolărea; conj. prez. 3 să şcolărească şcolărime s. f„ g.-d. art. şcolărimii şcolăriţă s. f., g.-d. art. şcolăriţei; pl. şcolărite şedea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şed, 3 sg. şade, 1 pl. şedem; conj. prez. 3 să şadă; ger. şezând; part. şezut şedere s. f„ g.-d. art. şederii; pl. şederi şedinţă s. f., g.-d. art. şedinţei; pl. şedinţe şedinţoman s. m„ pl. şedinţomani şedinţomană s. f., g.-d. art. şedinţomanei; pl. şedinţomane

şerpar2 şedinţomanie s. f., art. şedintomania, g.-d. şedinfomanii, art. şedinţomaniei şedită s. f., g.-d. art. şeditei; pl. şedite şef s. m., pl. şefi şefă s. f., g.-d. art. şefei; pl. şefe şefie s. f., art. şefia, g.-d. art. şefiei; pl. şefii, art. şefiile Işeic s. m., pl. şeici şeitan (reg.) (şei-) s. m., pl. şeitani şelac/şerlac s. n. şelar s. m „ pl. şelari şelărie s. f., art. şelăria, g.-d. art. şelăriei; (ateliere) pl. şelării, art. şelăriile şelf s. n., pl. şelfuri şeluţă (rar) s. f., g.-d. şelutei; pl. şeluţe şemineu s. n., art. şemineul; pl. şemineuri şemizare s. f., g.-d. art. şemizării; pl. şemizări şemizetă (înv.) s. f., g.-d. art. şemizetei; pl. şemizete şenal s. n., pl. şenale şenilă s. f., g.-d. art. şenilei; pl. şenile şepcar s. m., pl. şepcari şepcărie s. f., art. şepcăria, g.-d. art. şepcăriei; (ateliere) pl. şepcării, art. şepcăriile şepcuţă s. f., g.-d. art. şepcuţei; pl. şepcuţe şeping s. n., pl. şepinguri şeptar s. m., pl. şeptari şeptel s. n„ pl. şepteluri şeptic (fam.) s. m., pl. şeptici şe ptime s. f., g.-d. art. şeptimii; pl. şeptimi şerardizare s. f., g.-d. art. şerardizării; pl. şerardizări şerb s. m., pl. şerbi şerbegiu s. m., art. şerbegiul; pl. şerbegii, art. şerbegiii (-gi-ii) şerbet (preparat alimentar) s. n., (sorturi) pl. şerbeturi şerbetelniţă s. f., g.-d. art. şerbetelniţei; pl. şerbetelnite şerbetieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. şerbetierei; pl. şerbetiere şerbi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şerbesc, imperf. 3 sg. şerbea; conj. prez. 3 să şerbească şerbie s. f„ art. şerbia, g.-d. şerbii, art. şerbiei şerbire (înv.) s. f., g.-d. art. şerbirii; pl. şerbiri şerfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şerfuiesc, imperf. 3 sg. şerfuia; conj. prez. 3 să şerfuiască şerfuire s. f., g.-d. art. şerfuirii; pl. şerfuiri şerif s. m., pl. şerifi şerlac v. şelac şerlai (reg.) s. m./s. n., pl. şerlai/şerlaie, art. şerlaii/şerlaiele şerpar1 (pasăre) s. m„ pl. şerpari şerpar2 (chimir) (reg.) s. n„ pl. şerpare

şerpăriţă şerpăriţă s. f., g.-d. art. şerpariţei; pl. şerpariţe şerpaş s. m., pl. serpaşi şerpăraş (reg.) s. n., pl. şerpiiraşe şerpărie s. f., art. şerpăria, g.-d. art. şerpăriei; pl. şerpării, art. şerpăriile şerpesc adj. m., f. şerpească; pl. m. şi f. şerpeşti şerpeşte adv. şerpişor s. m., pl. şerpişori şerpiu (rar) adj. m., f. şerpie; pl. m. şi f. şerpii şerpoaică s. (., g.-d. art. şerpoaicei; pl. şerpoaice şerpoaie (rar) s. f., art. şerpoaia, g.-d. art. şerpoaiei; pl. şerpoaie şerpoi s. m., pl. şerpoi, art. şerpoii şerpui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şerpuiesc, imperf. 3 sg. şerpuia; conj. prez. 3 să şerpuiască şerpuială s. f., g.-d. art. şerpuielii; pl. şerpuieli şerpuind (rar) adj. m., pl. şerpuinzi; f. şerpuindă, pl. şerpuinde şerpuire s. f„ g.-d. art. şerpuirii; pl. şerpuiri şerpuitor (-pu-i-) adj. m., pl. şerpuitori; f. sg. şi pl. şerpuitoare şerpuitură (-pu-i-) s. f., g.-d. art. şerpuitorii; pl. şerpuitori şerpurel (pop.) s. m., pl. şerpurei, art. şerpureii şerpuşor s. m., pl. şerpuşori şerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şeruiesc, imperf. 3 sg. şeruia; conj. prez. 3 să şeruiască şeruire s. f., g.-d. art. şeruirii; pl. şeruiri şeruitor1 (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. şeruitori şeruitflr2 (instrument) (-ru-i-) s. n., pl. şeruitoare şervet s. n., pl. şervete şerveţel s. n., pl. şerveţele [şes1 (pop.) adj. m.; f. şasă, pl. şese şes2 s. n„ pl. şes uri şesar s. m., pl. şesari işesenal1 (plan ~) adj. m.; pl. f. şesenale şesenal2 s. n„ pl. şesenale şesime s. f., g.-d. art. şesimii; pl. şesirni şest1 (înv.) interj. îşest2 (pe ~) (fam.) loc. adv. şest3(persoană) (înv.) s. m. şestină (reg.) s. f., g.-d. art. şestinei; pl. şestine şeuliţă (pop.) (şe-u-) s. f., g.-d. art. şeuliţei; pl. şeuliţe Işevalet s. n., pl. şevalete şevalieră (-li-e-) s. f., g.-d. art. şevalierei; pl. şevaliere şever s. n., pl. şevere şeverui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şeveruiesc, imperf. 3 sg. şeveruia; conj. prez. 3 să şeveruiască şeveruire s. f., g.-d. art. şeveruirii; pl. şeveruiri

772 şeviot (-vi-ot) s. n. şevretă (şe-vre-) s. f., g.-d. art. şevretei; pl. şevrete îşevro (şe-vro) s. n., art. şevroul; (sorturi) pl. şevrouri şezătoare s. f., g.-d. art. şezătorii; pl. şezători şezător (înv.) adj. m., pl. şezători; f. sg. şi pl. şezătoare şezlong s. n., pl. şezlonguri şezut1 (faptul de a şedea) s. n. şezut2 (parte a corpului) s. n., pl. şezuturi şfăiţuire s. f., g.-d. art. şfăiţuirii; pl. sfăiţuiri şfărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfăruiesc, imperf. 3 sg. şfăruia; conj. prez. 3 să şfăruiască şfei s. m., pl. şfei, art. şfeii şfichi1 interj. şfichi2 s. n., pl. şfichiuri şfichiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfichiuiesc, imperf. 3 sg. sfichiuia; conj. prez. 3 să sfichiuiască şfichiuire s. f., g.-d. art. şfichiuirii; pl. sfichiuiri şfichiuitor (-chiu-i-) adj. m., pl. şfichiuitori; f. sg. şi pl. şfichiuitoare şfichiuitură (-chiu-i-) s. f„ g.-d. art. şfichiuitarii; pl. şfichiuitori şi1 conjcţ., adv. şi2, şi-, -şi, -şi- v. sieşi şi-a1 conjcţ. + art. (în tempo rapid) (şi-ă mea) şi-a2 conjcţ. + vb. aux. (în tempo rapid) (şi-a mers) şi-a3 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (şi-a închipuit) şiac s. n., (sorturi) pl. şiace/şiacuri şi-ai1 conjcţ. + art. (în tempo rapid) (şi-ai mei) şi-ai2 conjcţ. + vb. aux. (în tempo rapid) (şi-ai mers, şi-ai merge)

şi-au1 conjcţ. + vb. aux. (în tempo rapid) (şi-au mers) şi-au2 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (şi-au închipuit) şiboi1 (plantă) (reg.) s. m. şiboi2 (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. şiboaie/şiboiuri şic1 adj. invar. şic2 (eleganfă) s. n. şic3 (poleială, paietă) (reg.) s. n., pl. şicuri şicana (a ~) vb., ind. prez. 3 şicanează şicanare s. f., g.-d. art. şicanării; pl. şicanări şicanatQr adj. m., pl. şicămtori; f. sg. şi pl. şicanatoare şicană s. f., g.-d. art. şicanei; pl. şicane şicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şicuiesc, imperf. 3 sg. şicuia; conj. prez. 3 să şicuiască şicuire (înv.) s. f., g.-d. art. şicuirii; pl. şicuiri şif s. n., pl. şifuri şifon s. m., (sorturi) pl. şifoane şifona (a ~) vb., ind. prez. 3 şifonează şifonabil adj. m., pl. şifonabili; f. şifonabilă, pl. şifonabile

şlefuit

773 şifonabilitate (rar) s. f„ g.-d. art. şifonabilităţii şifonat s. n. şifonier (-ni-er) s. n., pl. şifoniere şi-i1 conjcţ. + pr. (în tempo rapid) (şi-i văd) şi-i2 pr. + pr. (în tempo rapid) (şi-i închipuie) şiism s. n. şi-i1 conjcţ. + pr. (în tempo rapid) (şi-l văd) şi-i2 pr. + pr. (în tempo rapid) (şi-l închipuie) şild s. n., pl. şilduri şiling s. m ., pl. şilingi şinar (pop.) s. n., pl. şinare şină s. f., g.-d. art. şinei; pl. şine şindră (reg.) s. f., g.-d. art. şindrei; pl. şindre şindrilar s. m., pl. şindrilari şindrilă s. f., g.-d. art. şindrilei; pl. şindrile şindrili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şindrilesc, imperf. 3 sg. şindrileg; conj. prez. 3 să şmdrilească şindrilire s. f., g.-d. art. şmdrilirii; pl. şindriliri şindrilit s. n. şindrui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şindruiesc, imperf. 3 sg. şindruia; conj. prez. 3 să şmdruiască şindruire (reg.) s. f., g.-d. art. şmdruirii; pl. şindruiri şinor (reg.) s. n„ pl. şinoare şinşjl^/cincila s. f., g.-d. art. şinşilei/cincilei; pl. sinşile/cincile şintoism s. n. şintoist adj. m., s. m., pl. şintoişti; adj. f., s. f. şintoistă, pl. şintois te şinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şinuiesc, imperf. 3 sg. şinuia; conj. prez. 3 să şinuiască şinuire s. f., g.-d. art. şinuirii; pl. şinuiri şinuit (rar) s. n. şi-o1 conjcţ. + pr. (în tempo rapid) (şi-o văd) şi-o2 pr. + pr. (în tempo rapid) (şi-o închipuie) şip1 (peşte) s. m., pl. şipi şip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. şipuri şipcă s. f., g.-d. art. şipcii; pl. şipci şipculiţă s. {., g.-d. art. şipculiţei; pl. şipculiţe şipot s. n., pl. şipote şipoţel s. n., pl. şipoţele şipurel (reg.) s. n., pl. şipurele şipuşor (reg.) s. n., pl. şipuşoare şir s. n., pl. şiruri şirag s. n., pl. şiraguri şiră s. f., g.-d. art. şirei; pl. şire şireglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. şireglei; pl. şiregle şiret1 adj. m., pl. şireţi; f. şireată, pl. şirete şiret2 s. n., pl. şireturi

şiretenie (-ni-e) s. f., art. şiretenia (-ni-a), g.-d. art. şireteniei; pl. şiretenii, art. şireteniile (-ni-i-) şiretlic (-re-tlic) s. n., pl. şiretlicuri şireţel s. n., pl. şiretele şireţie (rar) s. f., art. şireţia, g.-d. art. şireţiei; pl. şireţii, art. şireţiile

şinncă (reg.) s. f., g.-d. art. şirincii; pl. şirinci şiroi1 s. n., pl. şiroaie şiroi2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. şiroieşte, imperf. 3 sg. şiroia; conj. prez. 3 să şiroiască şiroire s. f., g.-d. art. şiroirii; pl. şiroiri şiruleţ s. n., pl. şirulete şist s. n„ pl. şisturi şistificare s. f„ g.-d. art. şistificării; pl. şistificări şistos adj. m., pl. şistoşi; f. şistoasă, pl. şistoase şistozitate s. f., g.-d. art. şistozităţii şiş s. n., pl. şişuri şişăi v. şâşâi şişăire v. şâşâire şişăit v. şâşâit şişcă (reg.) s. f„ g.-d. art. şiş tii şişcomiţă (reg.) s. f., g.-d. art. şişcomitei; pl. şişcomiţe şiştar s. n., pl. şiştare şiştav (pop.) adj. m ., pl. şiştavi; f. şiştavă, pl. şiştave şiştărel s. n., pl. şiştărele işiştăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se şiştăveşte, imperf. 3 sg. se şiştăvea; conj. prez. 3 să se şiştăvească şiştăvire (pop.) s. f., g.-d. art. şiştăvirii; pl. şiştăviri şiştăvit (pop.) adj. m., pl. şiştăviţi; f. şiştăvită, pl. şiştăvite şiştar (pop.) s. m., pl. şiştori şiţâr (reg.) s. m., pl. şiţari şiţă (reg.) s. f., g.-d. art. şitei; pl. şite şiţui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şiţuiesc, imperf. 3 sg. şiţuia; conj. prez. 3 să şiţuiască şlagăr s. n., pl. şlagăre şlam s. n. şleahtă s. f., g.-d. art. şlehtei; (cete) pl. şlehte şleahtic s. m., pl. şleahtici [şleampăt (fam.) adj. m., pl. şleampeţi; f. şleampătă, pl. şleampete şleapcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. şlepcii; pl. şlepci şleau1 (ulm) (rar) s. m„ art. şleaul; pl. şlei, art. şleii şleau2 (drum de ţară, ştreang, pădure) s. n„ art. şleaul; pl. şleauri şlefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şlefuiesc, imperf. 3 sg. şlefuia; conj. prez. 3 să şlefuiască şlefuire s. f., g.-d. art. şlefuirii; pl. şlefuiri şlefuit s. n.

şlefuitor işlefuitor (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. şlefuitori; adj. f., s. f. sg. şi pl. şlefuitoare şlep s. n., pl. şlepuri şlepar s. m., pl. şlepari şliboviţă s. f., g.-d. art. şliboviţei; (porţii) pl. şliboviţe şlif s. n., pl. şlifuri şlire s. f., g.-d. art. şlirii; pl. şliri şliţ s. n., pl. şliţuri şluc (reg.) s. n., pl. şlycuri şlus (reg.) interj. şmag (reg.) s. n. şmal s. n., pl. şmale şmecher adj. m ., s. m., pl. şmecheri; adj. f., s. f. şmecheră, pl. şmechere şmecheresc adj. m., f. şmecherească; pl. m. şi f. şmechereşti şmechereşte adv. şmecheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şmecheresc, imperf. 3 sg. şmecherea; conj. prez. 3 să şmecherească şmecherie s. f., art. şmecheria, g.-d. art. şmecheriei; (fapte) pl. şmecherii, art. şmecheriile şmecherire s. f., g.-d. art. şmecheririi; pl. şmecheriţi şmecherlâc (rar) s. n., pl. şmecherlâcuri şmirghel s. n. şmotri (a ~) (reg., fam.) (şmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şmotresc, imperf. 3 sg. şmotrea; conj. prez. 3 să şmotrească şmotrire (fam.) (şmo-tri-) s. f., g.-d. art. şrnotririi; pl. şmotriri şmotru (fam.) (şmo-tru) s. n„ art. şmotrul; pl. şmotruri şnapan (fam.) s. m„ pl. şnapani şnaps (fam.) s. n., (porţii, sorturi) pl. şnapsuri şnec s. n., pl. şnecuri şnit s. n., pl. şnituri şniţel s. m., pl. şniţele şnur s. n., pl. şnururi şnurceramică s. f., g.-d. art. şnurceramicii şnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 2 pl. şnuruiesc, imperf. 3 sg. şnuruia; conj. prez. 3 să şnuruiască şnuruire s. f., g.-d. art. şnuruirii; pl. şnuruiri şnuruit s. n. snuruleţ s. n., pl. şnumleţe şo interj. şoacăţ (reg., fam.) s. m., pl. şoacăţi şoaldă (fam.) s. f., g.-d. art. şoaldei; pl. şoalde şoaldină s. f., g.-d. art. şoaldinei; pl. şoaldine şoaptă s. f., g.-d. art. şoaptei; pl. şoapte şoarece s. m., pl. şoareci şoarece-alunar (animal) s. m.

774 Işoarece-bălţat (animal) s. m„ pl. şoareci-bălţaţi !şoarece-de-apă (animal) s. m., pl. şoareci-de-apă îşoarece de bibliotecă s. m., pl. şoareci de bibliotecă !şoarece-de-câmp (animal) s. m., pl. şoareci-de-câmp lşoarece-de-mare (peşte) s. m., pl. şoareci-de-mare şobolan s. m., pl. şobolani şoc s. n., pl. şocuri şoca (a ~) vb., ind. prez. 3 şochează şocant adj. m., pl. şocanţi; f. şocantă, pl. şocante şod (înv., reg.) adj. m., pl. şozi; f. şoadă, pl. şoade şodou s. n., art. şodoul; pl. şodouri şofa (a ~) vb., ind. prez. 3 şofează şofer s. m„ pl. şoferi şoferie s. f., art. şoferia, g.-d. şoferii, art. şoferiei şoferiţă s. f., g.-d. art. şoferiţei; pl. şoferiţe şofran (şo-fran) s. m., pl. şofrani şofrănaş (şo-fră-) s. m„ pl. şofrănaşi şofrănel (şo-fră-) s. m., pl. şofrănei, art. şofrăneii şofrăniu (rar) (şo-fră-) adj. m., f. şofrănie; pl. m. şi f. şofrănii şoim s. m ., pl. şoimi şoiman (pop.) adj. m., s. m., pl. şoimam; adj. f. şoimană, pl. şoimane şoimane (iele) s. f. pl. şoimar s. m„ pl. şoimari şoimănesc adj. m„ f. şoimănească; pl. m. şi f. şoimăneşti şoimăii (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şoimăresc, imperf. 3 sg. şoimărea; conj. prez. 3 să şoimărească şoimărit s. n. şoimeşte adv. şoimişor s. m., pl. şoimişori şoimulean (pop.) s. m., pl. şoimuleni şoimuleţ s. m., pl. şoimuleţi şoimuşor (pop.) s. m., pl. şoimuşori şold s. n., pl. şolduri şoldan (iepure) s. m„ pl. şoldam şoldar (curea) s. n., pl. şoldare şoldeală (pop.) s. f„ g.-d. art. şoldelii; pl. şoldeli şoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şoldesc, imperf. 3 sg. şoldea; conj. prez. 3 să şoldească şoldire (pop.) s. f., g.-d. art. şoldirii; pl. şoldiri şoldiş (pop.) adv. şoldiu (pop.) adj. m., f. şoldie; pl. m. şi f. şoldii şoldurQs adj. m., pl. şolduroşi; f. şolduroasă, pl. şolduroase şoltic (reg.) adj. m., pl. şoltici; f. şoltică, pl. şoltice şolticărie (reg.) s. f., art. şolticăriă, g.-d. art. şolticăriei; pl. şolticării, art. şolticăriile şoltuz s. m., pl. şoltuzi

şovăială

775 şoma (a ~) vb., ind. prez. 3 şomează şomaj s. n. şomer s. m., pl. şomeri şomeră s. g.-d. art. şomerei; pl. şomere şomoiog s. n., pl. şomoioage şomoiogel s. n., pl. şomoiogele şomoltoc s. n., pl. şomoltoace şont (reg.) adj. m ., pl. şonţi; f. şoantă, pl. şoante !şonta, 0 tetanic adj. m ., pl. tetanici; f. tetanică, pl. tetanice tetanje s. (., art. tetania, g.-d. tetanii, art. tetaniei tetaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 tetanizează tetanos s. n. tetă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tetei; pl. tete Itetea (pop.) s. m., g.-d. tetei/lui tetea *tete-â-tete (fr.) [pron. tetatet] s. n., art. tete-a-tete-ul; pl. tete-â-tete-uri teterist (rar) s. m., pl. teterişti ’ tetieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tetierei; pl. tetiere tetină s. f., g.-d. art. teţinei; pl. teţine ’ tetra adj. invar, s. f. Itetrachenă (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetrachend; pl. tetrachene tetraciclină (-te-tra-ci-cli-) s. f., g.-d. art. tetraciclind tetraclorură (te-tra-do-) s. f., g.-d. art. tetraclorurii; pl. tetracloruri tetracord (te-tra-) s. n., pl. tetracorduri tetradactil (te-tra-) adj. m., pl. tetradactili; f. tetradacţilă, pl. tetradactile tetradrahmă (te-tra-drah-) s. f., g.-d. art. tetradrahmei; pl. tetradrahme tetraedric (te-tra-e-dric) adj. m., pl. tetraedrici; f. tetraedrică, pl. tetraedrice tetraedru (te-tra-e-dru) s. n„ art. tetraedrul; pl. tetraedre tetraevanghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevanghele tetragon (rar) (te-tra-) s. n., pl. tetragoane tetragonal (te-tra-) adj. m., pl. tetragonali; f. tetragonală, pl. tetragonale tetrahidronaftalină (te-tra-hi-dro-) s. f., g.-d. art. tetrahidronaftalinei

tetralină (te-tra-) s. f., g.-d. art. tetralinei tetralogie (te-tra-) s. f., art. tetralogia, g.-d. art. tetralogiei; pl. tetralogii, art. tetralogiile tetrametra (te-tra-me-tru) s. m., art. tetrarnetrul; pl. tetrametri, art. tetrametrii tetrapod1 (te-tra-) adj. m., pl. tetrapozi; f. tetrapodă, pl. tetrapode tetrapod2 (animal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapode tetrapod3 (piedestal) (te-tra-) s. n„ pl. tetrapoduri Itetrapter (te-trap-ter/-tra-pter) adj. m ., pl. tetrapteri; f. tetrapteră, pl. tetraptere îtetrarh (te-trarh) s. m ., pl. tetrarhi itetrarhie (te-trar-) s. f., art. tetrarhia, g.-d. art. tetrarhid; pl. tetrarhii, art. tetrarhiile

796 tetrasilabic (te-tra-) adj. m., pl. tetrasilabici; f. tetrasilabică, pl. tetrăsilabice itetratlon (te-tra-tlon) s. n., pl. tetratloane itetratlonist (te-tra-f/o-) s. m„ pl. tetratlonişti itetratlonistă (te-tra-f/o-) s. f., g.-d. art. tetratlonistd; pl. tetratloniste tetravalent (te-tra-) adj. m., pl. tetravalenţi; f. tetravalentă, pl. tetravalente tetrea (înv.) (te-trea) s. f„ art. tetreaua, g.-d. art. tetreld; pl. tetrele, art. tetrelele Itetrodă (te-tro-) s. f., g.-d. art. tetrodei; pl. tetrode teu s. n„ art. teul; pl. teuri teugă (teu-) s. (., g.-d. art. teugd; pl. teuge teurgie (livr.) (te-ur-) s. f., art. teurgia, g.-d. teurgii, art. teurgid teuton (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutoni; adj. f., s. f. teutonă, pl. teutone teutonic (te-u-) adj. m., pl. teutonici; f. teutonică, pl. teutonice tevatură s. f., g.-d. art. tevaturii tex s. n., pl. texuri text s. n., pl. texte textier (-ti-er) s. m., pl. textieri textil adj. m., pl. texţili; f. texţilă, pl. textile textile s. f. pl. textilist adj. m., s. m „ pl. textilişti; adj. f., s. f. textilistă, pl. textiliste textolit s. n. textolog s. m„ pl. textologi textologă (rar) s. f., g.-d. art. textologd; pl. textologe textologic adj. m., pl. textologici; f. textologică, pl. textologice textologie s. f., art. textologia, g.-d. textologii, art. textologid textual (-tu-al) adj. m., pl. textuali; f. textuală, pl. textuale textură s. {., g.-d. art. texturii; pl. texturi tezaur (-za-ur) s. n., pl. tezaure tezaurar (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurari tezauriza (a ~) (-za-u-) vb., ind. prez. 3 tezaurizează tezaurizare (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizării; pl. tezaurizări

tezaurizator (rar) (-za-u-) s. m., pl. tezaurizatori teză s. f., g.-d. art. tezd; pl. teze tezism s. n. tezist adj. m., s. m., pl. tezişti; adj. f., s. f. tezistă, pl. teziste thailandez (thai-) [th pron-. f] adj. m., s. m., pl. thailandezi; adj. f., s. f. thailandeză, pl. thailandeze *thriller (angl.) [pron. srilăr] s. n., pl. thrillere tiamină (ti-a-) s. f„ g.-d. art. tiarnind

timiditate

797 tiară (ti-a-) s. f., g.-d. art. tiarei; pl. tiare tibet (ţesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibeturi

tifon s. n„ pl. tifoane tifos s. n., pl. tifosuri

"Tibet (podiş) s. propriu n. *tibetan adj. m., s. m„ pl. tibetani; adj. f., s. f. ţibetană, pl. tibetane *tibetană (limbă) s. f., g.-d. art. tibetanei tibia (-bl-a) s. f., g.-d. art. tibiei (-bi-ei); pl. ţibii, art. tibiile

tigaie s. [., art. tigaia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi, art. tigăile tigăiţă s. f., g.-d. art. tigăiţei; pl. tigăiţe

(-bi-i-)

tibial (-bi-al) adj. m., pl. tibiali; f. tibială, pl. tibiale Itibişir (înv., reg.) s. n., pl. tibişire tic'/tic-tic interj. tic2 s. n., pl. ţicuri ticăi1 (a ~) (a face tic-tac, a palpita) vb., ind. prez. 3 ţicăie, imperf. 3 sg. ticăia; conj. prez. 3 să ţicăie ticăi2 (a ~) (a lucra încet) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăiesc, imperf. 3 sg. ticăia; conj. prez. 3 să ticăiască ticăială s. f., g.-d. art. ticăielii; pl. ticăieli ticăit1 (mocăit) adj. m., pl. ticăiţi; f. ticăită, pl. ticăite ticăit2 (tic-tac) s. n., pl. ticăituri ticălos adj. m., s. m., pl. ticăloşi; adj. f., s. f. ticăloasă, pl. ticăloase ticăloşenie (rar) (-ni-e) s. f„ art. ticăloşenia (-ni-a), g.-d. art. ticăloşeniei; pl. ticăloşenii, art. ticăloşeniile (-ni-i-) ticăloşeşte (înv.) adv. ticăloşi (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăloşesc, imperf. 3 sg. ticăloşea; conj. prez. 3 să ticăloşească ticăloşie s. f., art. ticăloşia, g.-d. art. ticăloşiei; pl. ticăloşii, art. ticăloşiile tichet s. n„ pl. tichete tichie s. f., art. tichia, g.-d. art. tichiei; pl. tichii, art. tichiile tichiuţă (-chi-u-) s. f., g.-d. art. tichiuiei; pl. tichiuie ticlui (a ~) (ti-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticluiesc, imperf. 3 sg. ticluia; conj. prez. 3 să ticluiască ticluire (ti-clu-) s. f., g.-d. art. ticluirii; pl. ticluiri ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri tic-tac1 interj. tic-tac2 s. n., pl. tic-tacuri tic-tic v. tic *tie-break (angl.) [pron. taibrec] s. n., pl. tie-breakuri (brea-kuri) tifan s. n., pl. tifane tifdruc s. n., (maşini) pl. ţifdrucuri tific adj. m„ s. m., pl. tifici; adj. f., s. f. tifică, pl. tifce tiflă (ti-flă) s. [., g.-d. art. tiflei; pl. tifle tiflită (ti-fli-) s. f„ g.-d. art. tiflitei; pl. tiflite tifobaciloză s. f., g.-d. art. tifobacilozei !tifoidă adj. f., pl. tifoide

!tighel s. n., pl. tighele tigheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tighelesc, imperf. 3 sg. tighelea; conj. prez. 3 să tighelească tighelire s. f., g.-d. art. tighelirii; pl. tigheliri tighelit s. n. tignafes (pop.) s. n., pl. tignafesuri tigoare (pop.) s. f., g.-d. art. tigorii; pl. tigori tigrat (ti-grat) adj. m., pl. tigraţi; f. tigrată, pl. tigrate tigresă (rar) (ti-gre-) s. f., g.-d. art. tigresei; pl. tigrese tigroaică (ti-groai-) s. f., g.-d. art. tigroaicei; pl. tigroaice tigru (ti-gru) s. m., art. tigrul; pl. tigri, art. tigrii tigvă s. f., g.-d. art. tigvei; pl. tigve tihăraie (reg.) s. f., art. tihăraia, g.-d. art. tihărăii; pl. tihărăi, art. tihărăile !tihnă s. f., g.-d. art. tihnei; pl. tihne tihneală (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli tihni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tihneşte, imperf. 3 sg. tihnea; conj. prez. 3 să tihnească tihnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tihnirii tii/tiii interj, tij (înv.) adv. tijă s. f., g.-d. art. tijei; pl. tije tildă s. f., g.-d. art. tildei; pl. ţilde itiliacee s. f., art. tiliaceeă, g.-d. tiliacee, art. tiliaceei; pl. tiliacee, art. tiliaceele Itilinc/tilinc-tilinc interj, tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci tilinc-tilinc v. tilinc tilincuţă s. f., g.-d. art. tilincnţei; pl. tilincuţe tilişcă s. {., g.-d. art. tiliştii; pl. tilişti tiloză s. f„ g.-d. art. tilozei timar1 (tăbăcar) (reg.) s. m., pl. timari timar2 (lot de pământ) (înv.) s. n., pl. timaruri timariot (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. tirnarioţi timbra (a ~) vb., ind. prez. 3 timbrează timbrare s. f., g.-d. art. timbrării; pl. timbrări timbru1 (imprimat) s. n„ art. timbrul; pl. timbre timbru2 (proprietate a unui sunet) s. n., art. timbrul; pl. ţirnbruri !time-out (angl.) [pron. taimaut] s. n., pl. time-outuri timf (înv.) s. m., pl. timfi timid adj. m., pl. timizi; f. timidă, pl. timide timiditate s. f., g.-d. art. timidităţii; (atitudini) pl. timidităţi

timin timin (înv.) s. m ., pl. timini *timing (angl.) [pron. talming] s. n., pl. tirninguri timişean adj. m., s. m., pl. tirnişeni; adj. f. timişeană, pl. timişene timişeancă s. f., g.-d. art. timişencei; pl. timişence timişorean adj. m .; s. m„ pl. timişoreni; adj. f. timişoreană, pl. timişorene timişoreancă s. f., g.-d. art. timişorencei; pl. timişorence Itimleac s. n., pl. timkacuri timoftică s. g.-d. art. tirnofţicii; pl. tirnofţici timol s. n., (probe) pl. timoluri timonă s. f., g.-d. art. timonei; pl. timone timonerie s. f., art. timoneria, g.-d. art. timoneriei; pl. timonerii, art. timoneriile timonier (-ni-er) s. m., pl. timonieri ‘ timora vb., ind. prez. 3 timorează, imperf. 3 sg. timora; conj. prez. 3 să timoreze timorat adj. m., pl. timoraţi; f. timorată, pl. timorate timp1 (fază) s. m ., pl. timpi timp2 (categorie filosofică, stare a atmosferei) s. n. timp3 (interval, categorie gramaticală) s. n., pl. ţimpuri timpan s. n., pl. timpane timpanism (rar) s. n. timpanist s. m., pl. timpanişti timpanjstă s. f., g.-d. art. timpanistei; pl. timpaniste timpanită s. f., g.-d. art. timpanitei; pl. timpanite timpanon s. n., pl. timpanoane timpuriu adj. m., f. timpurie; pl. m. şi f. timpurii timus s. n. tină (reg.) s. f., g.-d. art. ţinei tinctorial (tine- to- ri-al) adj. m., pl. tinctoriaţi; f. tinctorială, pl. tinctoriak tinctură (tine-tu-) s. f., g.-d. art. tinetnrii; pl. tincturi tindalizare s. f., g.-d. art. tindalizării; pl. tindalizări !tindă s. f., g.-d. art. tindei; pl. tinde tinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindea; conj. prez. 3 să ţindă; ger. tinzând; part. tins tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi tinduţă s. f., g.-d. art. tindnţei; pl. tinduţe tine v. tu tinerel adj. m., s. m„ pl. tinerei; adj. f., s. f. tinerică/tinerea, pl. tinerele, art. tinerelele tineresc adj. m., f. tinerească; pl. m. şi f. tinereşti tinereşte adv. tineret s. n. tinereţe s. f., art. tinereţea, g.-d. art. tinereţii; pl. tinereţi, art. tinereţile tinerime s. f., g.-d. art. tinerimii

798 tinetă (putină, hârdău) s. f., g.-d. art. tinetei; pl. tinete ting interj. tingire s. f., g.-d. art. tingirii; pl. tingiri tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; (obiecte) pl. tinichele, art. tinichelele tinicheluţă s. f., g.-d. art. tinichelaţei; pl. tinkheluţe tinichigerie s. f., art. tinichigeria, g.-d. art. tinichigeriei; (ateliere) pl. tinichigerii, art. tinichigeriile tinichigiu s. m., art. tinichigiul; pl. tinichigii, art. tinichigiii (-gi-ii) tinos (înv., reg.) adj. m., pl. tinoşi; f. tinoasă, pl. tinoase tintometru (-me-tru) s. n., art. tintometrul; pl. tintometre tio (reg.) interj. tioalcool (ti-o-) s. m., pl. tioalcooli itiocarbamidă (ti-o-car-ba-/-carb-a-) s. f., g.-d. art. tiocarbamidei tiocianat (ti-o-ci-a-) s. m., pl. tiocianaţi !tiocol (ti-o-) s. m., pl. tiocoli tiohăi (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tiohăiesc, imperf. 3 sg. tiohăia; conj. prez. 3 să tiohăiască tifll s. m., pl. tioli tiosulfat (ti-o-) s. m., pl. tiosulfaţi tiouree (ti-o-u-) s. f., art. tioureea, g.-d. tiouree, art. tioureei tip1 (ins) (fam.) s. m., pl. tipi tip2 (obiect, personaj, soi) s. n., pl. tipuri tip^tipa-tipa interj, tipar s. n., pl. tipare tiparniţă (înv.) s. f., g.-d. art. tiparniţei; pl. tiparniţe tipa-tipa v. tipă ‘ tipă (fam.) s. f., g.-d. art. tipei; pl. tipe tipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 să tipărească tipărire s. f., g.-d. art. tipăririi; pl. tipăriri tipărit s. n. tipăritură (rar) s. f., g.-d. art. tipăriturii; pl- tipărituri tipesă (fam.) s. f., g.-d. art. tipesei; pl. tipese tipic1 adj. m., pl. tipici; f. tipică, pl. tipice tipic2 s. n., pl. tipicuri tipicar adj. m., pl. tipicari; f. tipicară, pl. tipicare tipie s. f., art. tipia, g.-d. art. tipiei; pl. tipii, art. tipiile tipiza (a ~) vb., ind. prez. 3 tipizează tipizare s. g.-d. art. tipizării; pl. tipizări ‘ tipizate s. n. pl. Itipo (fam.) adj. invar. tipograf1 (persoană) (-po-graf) s. m ., pl. tipografi tipograf2 (maşină) (-po-graf) s. n., pl. tipografe tipografă (-po-gra-) s. f., g.-d. art. tipografei; pl. tipografe

799 tipografic (-po-gra-) adj. m., pl. tipografici; f. tipografică, pl. tipogrgfice tipografie (-po-gra-) s. f., art. tipografia, g.-d. art. tipografiei; (ateliere) pl. tipografii, art. tipografiile tipolitografie (-to-gra-) s. (., art. tipolitografia, g.-d. art. tipolitografiei; pl. tipolitografii, art. tipolitografiile tipologic adj. m., pl. tipologici; f. tipologică, pl. tipologice tipologie s. {., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile tipometru (-me-tru) s. n., art. tipometrul; pl. tipometre tipsie s. f., art. tipsia, g.-d. art. tipsiei; pl. tipsii, art. tipsiile tipsioară (-si-oa-) s. f., g.-d. art. tipsioarei; pl. tipsioare tiptil adv. tir s. n., pl. tiruri tiradă s. f., g.-d.-art. tiradei; pl. tirade tiraj s. n., pl. h'rg/'e tiralior (înv.) (-ţi-or) s. m„ pl. tiraliori ‘ tiramisu (it.) s. n., pl. tiramisu tiran adj. m., s. m., pl. tirani; adj. f„ s. f. tirană, pl. tirane tiranic adj. m ., pl. tiranici; f. tiranică, pl. tiranice tiranicesc (înv.) adj. m., f. tiranicească; pl. m. şi f. tiraniceşti tiranie s. f., art. tirania, g.-d. art. tiraniei; pl. tiranii, art. tiraniile tiraniza (a ~) vb., ind. prez. 3 tiranizează tirant s. m„ pl. tiranţi tiratron (-ra-tron) s. n., pl. tiratroane Hrănesc (înv.) adj. m., f. Hrănească; pl. m. şi f. Hrăneşti tirbuşon s. n., pl. tirbuşoane tireoglobulină (-re-o-glo-) s. f., g.-d. art. tireoglobulinei tireotoxicQză (-re-o-) s. f., g.-d. art. tireotoxicozei tireotrop1 (-re-o-trop) adj. m., pl. tireotropi; f. tireotropă, pl. tireotrope ‘ tireotrop2 (-re-o-trop) s. n. tirfon s. n., pl. tirfoane tiriac (anestezic) (înv., pop.) (-ri-ac) s. n. tiriachiu (înv., reg.) (-ri-a-) adj. m., f. tiriachie; pl. m. şi f. tiriachii tirighje (pop.) s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei (tiroidă1 adj. m.; f. tiroidă, pl. tiroide tiroidă2 s. f., g.-d. art. tiroidei; pl. tiroide Itiroidectomie (-ro-i-dec-/-id-ec-) s. f., art. tiroidectornia, g.-d. art. tiroidectomiei; pl. tiroidectomii, art. tiroidectomiile tiroidian (-ro-i-di-an) adj. m., pl. tiroidieni (-di-eni); f. tiroidiană, pl. tiroidiene tirolez adj. m., s. m., pl. tirolezi; adj. f., s. f. tiroleză, pl. tiroleze Itiroxină (ti-ro-/tir-o-) s. f., g.-d. art. tiroxinei; pl. tiroxine tirs s. n., pl. ţirsuri

tizic tisă s. f., g.-d. art. ţisei; pl. ţise tist (înv., reg.) s. m/s. n., pl. tişti/tisturi tisular adj. m., pl. tisulari; f. tisulară; pl. tisulare titan1 (uriaş) s. m., pl. titani titan2 (element chimic) s. n.; simb. Ti titanic adj. m., pl. titanici; f. titanică, pl. titanice ‘ titanism s. n. titanit s. n., pl. titanituri (titirez1 (sfârlează, piesă la moară) s. m/s. n., pl. titirezi/titirezuri titirez2 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirezi titiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. titiresc, imperf. 3 sg. titirez, conj. prez. 3 să titirească titirire (fam.) s. f., g.-d. art. titiririi; pl. titiriri titlu (ti-tlu) s. n., art. titlul; pl. titluri titră (a ~) (ti-tra) vb., ind. prez. 3 titrează •titraj (ti-trăj) s. n. titrare (ti-tra-) s. f., g.-d. art. titrării; pl. titrări titrat (ti-trat) adj. m., s. m., pl. titraţi; adj. f., s. f. titrată, pl. titrate titratoare (ti-tra-) s. f., g.-d. art. titratoarei, pl. titratoare titrator (ti-tra-) s. m., pl. titratori titru (ti-tru) s. n., art. ţitrul; pl. titre titubant (livr.) adj. m., pl. titubanţi; f. titubantă, pl. titubante titubaţie (livr.) (-ţi-e) s. f., art. titubaţia (-ţi-a), g.-d. art. titubaţiei; pl. titubaţii, art. titubaţiile (-ţi-i-) titular adj. m., s. m., pl. titulari; adj. f., s. f. titulară, pl. titulare titulariza (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizează ‘ titularizare s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări titulatură s. f., g.-d. art. titulaturii; pl. titulaturi tiu (reg.) interj. ţiui (a ~) (reg.) (ti-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tiuiesc, imperf. 3 sg. tiuia; conj. prez. 3 să tiuiască tiv s. n„ pl. tivuri tiva (reg.) interj. tiveală s. f., g.-d. art. tivelii; pl. tiveli tivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tivesc, imperf. 3 sg. tivea; conj. prez. 3 să tivească tivilichie s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile tivire s. f., g.-d. art. tivirii; pl. tiviri tivit s. n. tivitură s. f., g.-d. art. tiviturii; pl. tivituri tiz s. m., pl. tizi tizană (rar) s. f., g.-d. art. tizanei; pl. tizane tiză s. f., g.-d. art. ţizei; pl. ţize tizic s. n., pl. tizicuri

tizotropie tizotropie (-zo-tro-) s. f., art. tizotropia, g.-d. tizotropii, art. tizotropiei tmeză s. f., g.-d. art. tmezei; pl. trneze toacă s. f., g.-d. art. toacei; pl. toace toaipă (reg.) (toai-) s. f., g.-d. art. toaipei; pl. toaipe (toaletă (toa-) s. f., g.-d. art. toaletei; pl. toalete toamnă s. f., g.-d. art. toamnei; pl. toamne toană s. f., g.-d. art. toanei; pl. toane toancă s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance toarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torcea, perf. s. 1 sg. torsei, 1 pl. toarserăm; conj. prez. 3 să toarcă; part. tors toarcere s. f., g.-d. art. toarcerii; pl. toarceri (toartă s. f., g.-d. art. toartei; pl. toarte toast s. n., pl. toasturi (toas-) toasta (a ~) (toas-) vb., ind. prez. 3 toastează ’ tobagoan (referitor la Tobago) (-go-an) adj. m., s. m., pl. tobagoani; adj. f., s. f. tobagoană, pl. tobagoane tobaş (reg ) s. m., pl. tobaşi tflbă s. f., g.-d. art. tobei; pl. tobe tobiţă s. f., g.-d. art. tobiţei; pl. tobiţe Itobogan/topogan s. n., pl. tobogane/topogane toboşar s. m., pl. toboşari tobralco (to-bral-) s. n. îtoc'/toc-tQc interj. toc2 s. n., pl. tocuri toca (a ~) vb., ind. prez. 3 toacă tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane tocare s. {., g.-d. art. tocării

800 tocilar s. m., pl. tocilari tocilară s. f., g.-d. art. tocilarei; pl. tocilare tocilă s. f., g.-d. art. tocilei; pl. tocile tocilărie s. f., art. tocilăria, g.-d. art. tocilăriei; (ateliere) pl. tocilării, art. tocilăriile tocire s. [., g.-d. art. tocirii; pl. tociri tocitoare s. f., g.-d. art. tocitorii; pl. tocitori tocitor s. m., pl. tocitori tocmagi (reg.) s. m. pl. tocmai adv. tocmăgel s. m., pl. tocmăgei, art. tocmăgeii tocmeală s. f., g.-d. art. tocmelii; pl. tocmeli tocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocmesc, imperf. 3 sg. tocmea; conj. prez. 3 să tocmească tocmire s. f., g.-d. art. tocmirii tocsin (clopot de alarmă) (rar) s. n., pl. tocsine toc-toc v. toc tofus s. n., pl. tofusuri togă s. f., g.-d. art. togii; pl. togi togolez adj. m., s. m., pl. togolezi; adj. {., s. f. togoleză, pl. togoleze itoharic adj. m.; f. toharică, pl. tohgrice toharică (limbă) s. f., g.-d. art. toharicei tohoarcă (reg.) s. f., g.-d. art. tohoarcei; pl. tohoarce toi1 (punct culminant) s. n. toi2 (învălmăşeală, ceată) (înv., pop.) s. n., pl. toiuri toiag s. n., pl. toiege toiegel s. n., pl. toiegele *tokiot (referitor la Tokio) (-ki-ot) adj. m„ s. m„ pl. tokioţi; adj. f., s. f. tokiotă, pl. tokiote

tocat s. n. tocată (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. tocatei; pl. tocate tocă s. f., g.-d. art. tocii; pl. toci tocălie (reg.) s. f., art. tocălia, g.-d. art. tocăliei; pl. tocălii, art. tocăliile tocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocănesc, imperf. 3 sg. tocănea; conj. prez. 3 să tocănească

tolă s. {., g.-d. art. tolei; pl. tole (tolăni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tolăneşte, imperf. 3 sg. se tolănea; conj. prez. 3 să se tolănească tolănire s. f., g.-d. art. tolănirii tolbaş (înv.) s. m., pl. tolbaşi tolbă s. f., g.-d. art. tolbei; pl. tolbe

tocănire s. f., g.-d. art. tocmirii; pl. tocăniri tocănit s. n., pl. tocănituri tocăniţă s. f., g.-d. art. tocăniţei; pl. tocăniţe tocătoare (maşină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătorii; pl. tocători tocător1 adj. m., pl. tocători; f. sg. şi pl. tocătoare tocător2 (cuţit, planşă) s. n., pl. tocătoare tocătură s. {., g.-d. art. tocătnrii; pl. tocători toceală s. f., g.-d. art. tocelii; pl. toceli itochitură (mâncare) s. f., g.-d. art. tochiturii; pl. tochitnri toci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocesc, imperf. 3 sg. tocea; conj. prez. 3 să tocească

tolera (a ~) vb., ind. prez. 3 tolerează tolerabil adj. m., pl. tolerabili; f. tolerabilă, pl. tolerabile tolerant adj. m., pl. toleranţi; f. tolerantă, pl. tolerante tolerantism (rar) s. n. toleranţă s. f„ g.-d. art. toleranţei; pl. toleranţe tolerare s. f„ g.-d. art. tolerării toloacă (reg.) s. f., g.-d. art. toloacei; pl. toloace tolocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tolocănesc, imperf. 3 sg. tolocănea; conj. prez. 3 să tolocănească itologi (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tdogeşte, imperf. 3 sg. se tologea: conj. prez. 3 să se tologească

80 1 itologi (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 să tologească tolomac (fam.) adj. m., s. m., pl. tolomaci; adj. f., s. f. tolomacă, pl. tolomace toloşcan (reg.) s. m., pl. toloşcani toloşcană (reg.) s. f., g.-d. art. toloşcanei; pl. toloşcane îtoltec adj. m., s. m., pl. tolteci; adj. f., s. f. toltecă, pl. toltece toluen (-lu-en) s. n. toluidină (-lu-i-) s. f., g.-d. art. toluidinei; pl. toluidine tom s. n., pl. tomuri *Toma s. propriu m., g.-d. lui Torna (dar; Duminica Tomei) itomahawk (angl.) [pron. tomăhoc] s. n., art. tomohawkul; pl. tomahawkuri tomată s. f., g.-d. art. tomatei; pl. tomate tombac s. n. tombateră s. f„ g.-d. art. tombaterei; pl. tombatere tomberon s. n., pl. tomberoane tombolă (loterie) s. f., g.-d. art. tombolei; pl. tombole tombolo (limbă de nisip) s. n. tomism s. n. tomna (a ~) vb., ind. prez. 3 tomnează tomnat s. n. tomnatic1 adj. m., pl. tomnatici; f. tomnatică, pl. tomnatice tomnatic2 s. n., pl. tomnatice ‘ tomograf (-mo-graf) s. n„ pl. tomografe tomografie (-mo-gra-) s. f., art. tomografia, g.-d. art. tomografiei; pl. tomografii, art. tomografiile ton1 (peşte) s. m ., pl. toni ton2 (sunet, tonalitate, intonaţie, atmosferă, nuanţă) s. n., pl. tonuri tonaj s. n., pl. tonaje tonalitate s. f., g.-d. art. tonalităţii; pl. tonalităţi tonare s. f., g.-d. art. tonării tonă s. f., g.-d. art. tonei; pl. tone; simb. t *tonă-deadweight [deadweight pron. deduelt] (-dead-weight) s. f., g.-d. art. tonei-deadweight; pl. tone-deadweight; simb. tdw tonă-forţă s. f„ g.-d. art. tonei-forţă; pl. tone-forţă; simb. tf tonă-kilometru (-me-tru) s. f., g.-d. art. tonei-kilometru; pl. tone-kilometru tonă-registru s. f., g.-d. art. tonei-registru; pl. tone-registru tondo s. n., art. tondoul; pl. tondouri *toner (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. tonere tonetă (gheretă) s. f., g.-d. art. tonetei; pl. tonete . itongan (referitor la Tonga) adj. m., s. m., pl. tongani; adj. f., s. f. tongană, pl. tongane tonic1 adj. m., pl. tonici; f. tonică, pl. tonice

topliţeancă tonic2 s. n., pl. tonice tonică s. f., g.-d. art. tonicii tonicitate s. f„ g.-d. art. tonicităţii tonifiant (-fi-ant) adj. m ., pl. tonifianţi; f- tonifiantă, pl. tonifiante tonifica (a ~) vb., ind. prez. 3 tonifică tonificare s. f., g.-d. art. tonificăm tonomat s. n., pl. tonomate tonometrie (-me-tri-) s. f., art. tonometria, g.-d. tonometrii, art. tonometriei tonometru (-me-tru) s. n„ art. tonometrul; pl. tonometre tonou s. n., art. tonoul; pl. tonouri tonsură (ceremonie catolică) s. f., g.-d. art. tonsnrii; pl. tonsuri tont adj. m„ s. m., pl. tonţi; adj. f., s. f. toantă, pl. toante tontălâu (fam.) adj. m., s. m., pl. tontălăi tontolete (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoleţi !tontoroiul/ţonţoroiul (în expr.) s. n. art. tonus s. n„ pl. tonusuri top s. n., pl. topuri topaz s. n., pl. topaze topciu (înv.) s. m., art. topciul; pl. topcii, art. topciii (-ci-ii) topenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. topeniă (-ni-a), g.-d. art. topeniei; pl. topenii, art. topeniile (-ni-i-) topi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. topesc, imperf. 3 sg. topea; conj. prez. 3 să topească topic1 adj. m„ pl. topici; f. topică, pl. topice topic2 (medicament, loc comun) s. n., pl. topice topică (ordinea cuvintelor) s. f., g.-d. art. topicii topilă s. f„ g.-d. art. topilei; pl. topile topinambur s. m., pl. topinamburi topire s. f„ g.-d. art. topirii topit s. n. topitoare1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitorii; pl. topitori topitoare2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoarei; pl. topitoare topitor1 (muncitor) s. m., pl. topitori topitQr2 (instalaţie) s. n., pl. topitoare topitorie s. f., art. topitoria, g.-d. art. topitoriei; pl. topitorii, art. topitoriile topitură (substanţă lichidă) s. f., g.-d. art. topiturii; pl. topi turi *topless (angl.) adj. invar. topliţă (reg.) (to-pli-) s. (., g.-d. art. fopliţei; pl. topliţe *topliţean (to-pli-) adj. m„ s. m„ pl. topliţeni; adj. f. topliţeană, pl. topliţene 'topliţeancă (to-pli-) s. (., g.-d. art. topliţencei; pl. topliţerice

top-model "top-model s. n., pl. top-modele topoclimă (-po-cli-) s. f., g.-d. art. topoclirnei topofobie s. [., art. topofobia, g.-d. topofobii, art. topofobiei topogan v. tobogan topograf (-po-graf) s. m., pl. topografi topografă (-po-gra-) s. f., g.-d. art. topografev, pl. topografe topografic (-po-gra-) adj. m„ pl. topografici; f. topografică, pl. topografice topografie (-po-gra-) s. f., art. topografia, g.-d. art. topografiei; pl. topografii, art. topografiile topologie s. f„ art. topologia, g.-d. topologii, art. topologiei topometrie (-me-tri-) s. f., art. topometria, g.-d. topometrii, art. topometriei topometru (-me-tru) s. m., art. topometrul; pl. topometri, art. topometrii itoponim (to-po-/top-o~) s. n., pl. toponime itoponimic1 (to-po-/top-o-) adj. m., pl. toponimici; f. toponimică, pl. toponimice Itoponimic2 (to-po-/top-o-) s. n., pl. toponimice itoponimie (to-po-/top-o-) s. f., art. toponimia, g.-d. toponimii, art. toponimiei Itoponomastică (to-po-/top-o-) s. g.-d. art. toponomasticii topor s. n., pl. topoare toporaş1 (plantă) s. m„ pl. toporaşi toporaş2 (unealtă) s. n., pl. toporaşe toporâie (reg.) s. f., art. toporâia, g.-d. art. toporâii; pl. toporâi, art. toporâile itoporâşt^toporişte (reg.) s. f., g.-d. art. toporâştii/toporiştii; pl. toporâşti/toporişti toporel (rar) s. n„ pl. toporele toporişcă s. f., g.-d. art. toporişfii; pl. toporişti toporişte v. toporâşte "topos s. n., pl. toposuri topspin s. n. (toptanul (cu ~) (fam.) loc. adv. toptangiu (înv.) s. m., art. toptangiul; pl. toptangii, art. toptangiii (-gi-ii) topuz s. n., pl. topuzuri tor (corp geometric, mulură) s. n., pl. toruri torace s. n„ pl. torace toracic adj. m., pl. toracici; f. toracică, pl. toracice toracoplastie (-co-plas-) s. f., art. toracoplasţia, g.-d. art. toracoplasţiei; pl. toracoplasţii, art. toracoplastiile toracotomie s. f., art. toracotomia, g.-d. art. toracotomiei; pl. toracotomii, art. toracotomiile torcătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. torcătoarei; pl. torcătoare torcătoare2 (maşină) s. f., g.-d. art. torcătorii; pl. torcători torcător s. m., pl. torcători

802 torcătorie s. f., art. torcătoria, g.-d. art. torcătoriei; pl. torcătorii, art. torcătoriile torcreta (a ~) vb., ind. prez. 3 torcretează toreador (-re-ă-) s. m., pl. toreadori torefiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. torefierii; pl. torefieri torent s. m./s. n„ pl. toren ţi/torente torenţial (-ţi-al) adj. m., pl. torenţiali; f. torenţială, pl. torenţiale

(toreutică (-re-u-) s. f., g.-d. art. torenticii torid (excesiv de cald) adj. m., pl. torizi; f. toridă, pl. toride itQrişte s. f., g.-d. art. toriştii; pl. torişti torit s. n. toriu [riu pron. rîu] s. n., art. toriul; simb. Th tornadă s. f., g.-d. art. tornadei; pl. tornade toroid s. n., pl. toroide toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane toron1 (mănunchi de fire) s. n., pl. toroane toron2 (gaz) s. n.; simb. Tn toropală (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. toropalei; pl. toropale

toropeală (moleşeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropelii; pl. toropeli toropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. toropesc, imperf. 3 sg. toropea; conj. prez. 3 să toropească toropire s. f., g.-d. art. toropirii; pl. toropiri toropitor adj. m ., pl. toropitori; f. sg. şi pl. toropitoare itorpedo1 (cuplaj de bicicletă) s. n., art. torpedoul; pl. torpedouri torpedo2 (salam) s. n. îtorpe dou (bord al autovehiculelor) s. n., art. torpedoul; pl. torpedouri torpid (leneş) (livr.) adj. m„ pl. torpizi; f. torpidă, pl. iorpide torpila (a ~) vb., ind. prez. 3 torpilează torpilare s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări torpilă s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile torpilor s. n., pl. torpiloare torr (unitate de măsură) s. m., pl. torri tors1 (acţiune) s. n. tors2 (sculptură) s. n., pl. torsuri torsadă s. i., g.-d. art. torsadei; pl. torsade torsiograf (-si-o-graf) s. n., pl. torsiografe torsiometru (si-o-me-tru) s. n., art. torsiometrul; pl. torsiometre torsiona (a ~) (livr.) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 torsionează torsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. torsiunii; pl. torsiuni "torşon s. n., pl. torşoane tort s. n., pl. torturi torticolis s. n.

803 tortiţă s. f., g.-d. art. torţiţei; pl. torţiţe tortonian1 (-ni-an) adj. m., pl. torfomeni (-ni-eni); f. tortomană, pl. tortoniene tortonian2 (-ni-an) s. n. tortura (a ~) vb., ind. prez. 3 torturează torturare s. f„ g.-d. art. torturării; pl- torturări tortură s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi torţă s. f., g.-d. art. torţei; pl. torţe torţei s. m., pl. torţei 'torţionar s. m., pl. torţionari tQry s. m. !tos adj. m. toscan adj. m., s. m„ pl. toscani; adj. f., s. f. toscană, pl. toscane 'toscană (idiom) s. f., g.-d. art. toscanei itot1 adj. pr. m., pl. toţi; f. toată, pl. toate, g.-d. pl. m. şi f. tuturor (toată lumea, toată această lume, lumea toată, a toată lumea) 'tot2 adv. (e tot supărat) itot3 pr., pl. toţi, art. toţii (cu ~); f. toată, pl. toate, art. toatele (cu ~), g.-d. pl. m. şi f. tuturor/tuturora tot4 s. n. (un toţi tot(ul) îl supără) total1 adj. m., pl. totali; f. totală, pl. totale total2 s. n., pl. totaluri totalitar adj. m., pl. totalitari; f. totalitară, pl. totalitare totalitarism s, n, totalitate s. f., g.-d. art. totalităţii; pl. totalităţi totaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 totalizează totalizare s. f., g.-d. art. totalizării; pl. totălizări 'totalizator1 adj. m., pl. totalizatori; f. sg. şi pl. totalizatoare totalizator2 s. n., pl. totalizatoare totalmente adv. totdeauna v. întotdeauna itotem s. n., pl. totemuri totemic adj. m., pl. totemici; f. totemică, pl. totemice totemism s. n. totodată (în acelaşi timp) adv.

tovarăşă s. f., art. tovarăşa, g.-d. art. tovarăşei, voc. tovarăşă; pl. tovarăşe; abr. tov. tovălaş s. n., pl. tovălaşuri tovărăşesc adj. m„ f. tovărăşească; pl. m. şi f. tovărăşeşti tovărăşie s. f., art. tovărăşia, g.-d. art. tovărăşiei; pl. tovărăşii, art. tovărăşiile tovărăşiţă (pop.) s. f., g.-d. art. tovărăşiţei; pl. tovărăşiţe itoxemie (to-xe-/tox-e-) s. f., art. toxemiă, g.-d. art. toxemiei; pl. toxemii, art. toxemiile toxic1 adj. m., pl. toxici; f. toxică, pl. toxice toxic2 s. n., pl. toxice toxicitate s. f., g.-d. art. toxicităţii toxicofor adj. m., pl. toxicofori; f. toxicoforă, pl. toxicofore toxicolog s. m., pl. toxicologi toxicologă (rar) s. f., g.-d. art. toxicologei; pl. toxicologe toxicologic adj. m., pl. toxicologici; f. toxicologică, pl. toxicologice toxicologie s. {., art. toxicologia, g.-d. toxicologii, art. toxicologiei toxicoman adj. m ., s. m., pl. toxicomani; adj. f., s. f. toxicomană, pl. toxicomane toxicomanie s. f., art. toxicomania, g.-d. art. toxicomaniei; pl. toxicomanii, art. toxicomaniile toxicQză s. f., g.-d. art. toxicozei; pl. toxicoze toxiinfecţie (-ţi-e) s. f., art. toxiinfecţia (-ţi-a), g.-d. art. toxiinfecţiei; pl. toxiinfecţii, art. toxiinfecţiile (-ţi-i-) toxiinfecţios (-ţi-os) adj. m ., pl. toxiinfecţioşi; f. toxiinfecţioasă, pl. toxiinfecţioase toxină (substanţă) s. f., g.-d. art. toxinei; pl. toxine trabuc s. n., pl. trabucuri trac1 interj. trac2 (emoţie) s. n. trac3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. traci; adj. {., s. f. tracă, pl. trace tracasa (a ~) vb., ind. prez. 3 tracasează 'tracasant adj. m., pl. tracasanţi; f. tracasantă, pl. tracasante tracasare (livr.) s. f., g.-d. art. tracasării; pi- tracasări tracă (limbă) s. f„ g.-d. art. tracei

tot o dată s. n. + num. (mănâncă ~ pe zi) totuna (la fel) adv. (mi-e ~)

tracic adj. m., pl. tracici; f. tracică, pl. tracice 'traco-dac adj. m., s. m., pl. traco-daci; adj. f., s. f. traco-dacă, pl. traco-dace 'traco-dacic adj. m., pl. traco-dacici; f. traco-dacică, pl. traco-dacice

itot una (fam.) loc. adv. (ţine-o înainte tot una) tot una (fam.) adv. + num. (am văzut tot una, nu două)

'tracologie s. f., art. tracologia, g.-d. tracologii, art. tracologiei

totuşi adv.

Itract/tractus s. n., pl. tracturi/tractusuri 'tracta (a ~) vb., ind. prez. 3 tractează tractare s. f„ g.-d. art. tractării; pl. tractări

tot o dată adv. + num. (~ am citit şi eu cartea, nu de două ori)

toval s. n., pl. tovaluri tovarăş s. m., voc. tovarăşe; pl. tovarăşi; abr. tov.

tractir tractir (înv.) s. n., pl. tracţire tractor s. n„ pl. tractoare tractorist s. m., pl. tractorişti tractoristă s. f., g.-d. art. tractoristei; pl. tractoriste tractus v. tract tracţiune (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. tracţiunii; pl. tracţiuni *trade-center (angl.) [pron. treidsentăr] s. n., art. trade-centerul

trade-union (angl.) [pron. trădiumon] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri Itrade-unionist (-ni-o-) [pron. trddtunonist] adj. m., s. m., pl. trade-unionişti; s. m., adj. f., s. trade-unionistă, pl. trăde-unioniste tradiţie (-ţi-e) s. f., art. tradiţia (-ţi-a), g.-d. art. tradiţiei; pl. tradiţii, art. tradiţiile (-ţi-i-) tradiţional (-ţi-o-) adj. m., pl. tradiţionali; f- tradiţională, pl. tradiţionale tradiţionalism (-ţi-o-) s. n. (tradiţionalist (-ţi-o-) adj. m., s. m., pl. tradiţionalişti; adj. f., s. f. tradiţionalistă, pl. tradiţionaliste traducătoare s. f„ g.-d. art. traducătoarei; pl. traducătoare traducător (persoană) s. m ., pl. traducători traduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. traduc, 1 pl. traducem, 2 pl. traduceţi, perf. s. 1 sg. tradusei, 1 pl. traduserăm; imper. 2 sg. tradu, neg. nu traduce; part. tradus traducere s. f., g.-d. art. traducerii; pl. traduceri traductibil adj. m., pl. traducţibili; f. traductibilă, pl. traductibile traductor (dispozitiv) s. n., pl. traductoare traducţie (înv.) (-ţi-e) s. f„ art. traducţia (-ţi-a), g.-d. art. tradUcţiei; pl. traducţii, art. traducţiile (-ţi-i-) !trafic/trafic s. n., pl. traficuri/traficuri trafica (a ~) vb., ind. prez. 3 trafichează traficant s. m., pl. traficanţi traficantă s. f., g.-d. art. traficantei; pl. traficante trafora (a ~) vb., ind. prez. 3 traforează traforaj s. n., (obiecte, unelte) pl. traforaje traforare s. f., g.-d. art. traforării; pl. traforări trage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgea, perf. s. 1 sg. trăsei, 1 pl. traserăm; part. tras tragedian (-di-an) s. m„ pl. tragediem (-di-eni) tragediană (-di-a-) s. f., g.-d. art. tragedienei (-di-e-); pl. tragediene tragedie s. f., art. tragedia, g.-d. art. tragediei; pl. tragedii, art. tragediile tragere s. f., g.-d. art. tragerii; pl. trageri tragic1 adj. m ., pl. tragici; f. tragica, pl- tragice tragic2 (autor) s. m ., pl. tragici tragic3 (categorie estetică) s. n.

804 tragicomedie s. f., art. tragicomedia, g.-d. art. tragicomediei; pl. tragicomedii, art. tragicomediile tragicomic adj. m., pl. tragicomici; f. tragicomică, pl. tragicomice tragism s. n. traheal (-he-al) adj. m., pl. traheali; f. traheală, pl. traheale traheean (rar) (-he-ean) adj. m., pl. traheeni (-he-eni); f. traheeană, pl. traheeene trahee s. f., art. traheea, g.-d. art. traheii; pl. trahei, art. traheile traheidă (vas lemnos) s. f., g.-d. art. lraheidei; pl. traheide traheită (boală) s. f., g.-d. art. traheitei; pl. traheite trahgobacterioză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. traheobacteriozei Itrahgoscopie (-os-co-/-o-sco-) s. f., art. traheoscopia, g.-d. art. traheoscopiei; pl. traheoscopii, art. traheoscopiile trahgotomie s. f., art. traheotomia, g.-d. art. traheotorniei; pl. traheotomii, art. traheotorniile trahit s. n., pl. trahite trahom s. n., pl. trahoarne trai s. n. traiect s. n., pl. traiecte traiectorie (-ri-e) s. f., art. traiectoria (-ri-a), g.-d. art. traiectoriei; pl. traiectorii, art. traiectoriile (-ri-i-) trailă (pod) (trai-) s. f., g.-d. art. trailei; pl. traile itrailer (remorcă) (trai-) s. n., pl. trailere traină s. f., g.-d. art. trainei; pl. traine trainic adj. m., pl. trainici; f. trainică, pl. trainice *training (instruire) (angl.) [pron. trelning] s. n., art. trainingul itraista-ciobanului (plantă) s. f. art., g.-d. art. traistei-ciobanului traistă s. f., g.-d. art. traistei; pl. traiste tralala interj. tramă s. f., g.-d. art. tramei; pl. trame trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambalează trambalare (fam.) s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trarnbalări trambulină s. f., g.-d. art. trambulinei; pl. trambuline tramcar s. n., pl. tramcare traminer s. n. trampă (reg.) s. f., g.-d. art. trampei; pl. trarnpe tramvai s. n., pl. tramvaie tramvaist (rar) s. m„ pl. trarnvaişti tranc/ tranca(-tranca) interj, itranca-fleanca (fam.) interj, tranca-tranca v. franc tranchet s. n., pl. tranchete tranchilizant1 adj. m., pl. tranchilizanţi; f. tranchilizantă, pl. tranchilizante tranchilizant2 s. n., pl. tranchilizante

transfrontalier

805 trandafir s. m., pl. trandafiri trandafiraş s. m., pl. trandafiraşi !trandafir-de-mare (actinie) s. m., pl. trandafiri-de-mare !trandafir-de-munte (plantă) s. m., pl. trandafiri-de-mante trandafirel (pop.) s. m ., pl. trandafirei, art. trandafireii trandafiriu adj. m., f. trandafirie; pl. m. şi f. trandafirii "trandafiriu s. n., art. trandafiriul trandafiruţ (pop.) s. m., pl. trandafiraţi "transafrican (tran-sa-fri-/trans-a-) adj. m., transafricani; f. transafricană, pl. transafricane

pl.

{transalpin (tran-sal-/trans-al-) adj. m., pl. transalpini; f. transalpină, pl. transalpine ’ transamazonian (tran-sa-/trans-a-) adj. m., pl. transamazonieni; f. transamazoniană, pl. transamazoniene Itransaminare transaminării

(tran-sa-/trans-a-)

s. f„ g.-d.

art.

"transarabic (tran-sa-/trans-a-) adj. m., pl. transarabici; f. transarabică, pl. transarabice {transatlantic1 (tran-sa-tlan-/trans-a-) adj. m ., pl. transatlantici; f. transatlantică, pl. transatlantice {transatlantic2 (tran-sa-tlan-/trans-a-) s. n., pl. transatlantice transă (stare psihică) s. f., g.-d. art. transei; pl. transe transborda (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordează transbordare (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări transbordor (trans-bor-) s. n., pl. transbordoare transcalculare (trans-cal-) s. f., g.-d. art. transcalculării transcarpatic (trans-car-) adj. m„ pl. transcarpatici; f. transcarpatică, pl. transcarpatice transcarpatin (rar) (trans-car-) adj. m., pl. transcarpatini; f. transcarpatină, pl. transcarpatine transcaucazian (trans-ca-u-, -zi-an) adj. m„ pl. transcaucazieni (-zi-eni); f. transcaucaziană, pl. transcaucaziene "transcende (a ~) (livr.) (trans-cen-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transcend transcendent (trans-cen-) adj. m., pl. transcendenţi; f. transcendentă, pl. transcendente transcendental (trans-cen-) adj. m., pl. transcendentali; f. transcendentală, pl. transcendentale transcendentalism (concepţie biologică) (trans-cen-) s. n. transcendenţă (trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcendenţei transcrie (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transcriu, 2 sg. transcrii, 1 pl. transcriem, 2 pl. transcrieţi; conj. prez. 3 să transcrie; imper. 2 sg. transcrie, 2 pl. transcrieţi; ger. transcriind (-scri-ind); part. transcris transcriere s. f., g.-d. art. transcrierii; pl. transcrieri

transcripţie (faptul de a transcrie, transpunere) (-ţi-e) s. f., art. transcripţia (-ţi-a), g.-d. transcripţii, art. transcripţiei; pl. transcripţii, art. transcripţiile (-ţi-i-) "transcripţiune (act juridic) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. transcripţiunii; pl. transcripţiuni Itranscristal izare (tran-scris-/trans-cris-) s. f., g.-d. art. transcristalizării transdanubian (trans-da-, -bi-an) adj. m., pl. transdanubieni (-bi-eni); f. transdanubiană, pl. transdanubiene transductQr (trans-duc-) s. n., pl. transductoare transept s. n., pl. transepturi "transeuropean (tran-se-u-/trans-e-) adj. m., pl. transeuropeni; f. transeuropeană, pl. transeuropene "transfăgărăşean (tran-sfă-/trans-fă-) s. n. {transfer s. n., pl. transferuri (transfera (a ~) vb., ind. prez. 3 transferă "transferabil adj. m., pl. transferabili; f. transferabilă, pl. transferabile (transferare s. f., g.-d. art. transferării; pl. transferări (transfigura (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigurează (transfigurare (tran-sfi-/trans-fi-) s. f., g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări (transfiguraţie (înv.) (tran-sfi-, -ţi-e/trans-fi-) s. f., art. transfiguraţia (-ţi-a), g.-d. transfiguraţii, art. transfiguraţiei; pl. transfiguraţii, art. transfiguraţiile (-ţi-i-) (transfocator (tran-sfo-/trans-fo-) s. n., pl. transfocatoare (transforma (a ~) (tran-sfor-/trans-for-) vb., ind. prez. 3 transformă (transformabil (tran-sfor-/trans-for-) adj. m., pl. transformabili; f. transformabilă, pl. transformabile (transformabilitate (rar) (tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformabilităţii {transformare (tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformării; pl. transformări {transformator1 (tran-sfor-/trans-for-) adj. m., pl. transformatori; f. sg. şi pl. transformatoare {transformator2 (tran-sfor-/trans-for-) s. n., pl. transformatoare itransformaţie (înv.) (tran-sfor-, -ţi-e/trans-for-) s. f., art. transformaţia (-ţi-a-), g.-d. transformaţii, art. transformaţiei; pl. transformaţii (-ţi-i-) "transformaţionalism (curent lingvistic) (tran-sfor-, -ţi-o-/trans-for-) s. n. (transformism (concepţie în biologie) (tran-sfor-/ trans-for-) s. n. {transformist (tran-sfor-/trans-for-) adj. m„ s. m., pl. transformişti; adj. f., s. f. transformistă, pl. transformiste "transfrontalier (tran-sfron-, -U-er/trans-fron-) adj. m., pl. transfrontalieri; f. transfrontalieră, pl. tmnsfrontaliere

transfug [transfug (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfugi (transfugi (tran-sfu-/trans-fu-) s. f., g.-d. art. transfugei; pl. transfuge (transfuza (a ~) (rai) (lran-sfu-/trans-fu-) vb., ind. prez. 3 transfuzează itransfuzie (tran-sfu-zi-e/trans-fu-) s. f., art. transfuzia (-zi-a), g.-d. art. transfuziei; pl. transfuzii, art. transfuziile (-zi-i-) 'transgresa (a ~) (livr.) (tran-sgre-/trans-gre-) vb., ind. prez. 3 transgresează transgresiune (tran-sgre-si-u-/trans-gre-) s. f., g.-d. art. transgresiunii; pl- transgresiuni transhumant (trans-hu-) adj. m., pl. transhumanţi; f. transhumantă, pl. transhumante transhumanţă (trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumantei; pl. transhumante Itransiluminare (tran-si-/trans-i-) s. f., g.-d. art. transiluminării transilvan adj. m., pl. transilvani; f. transilvană, pl. transilvane transilvănean adj. m., s. m., pl. transilvăneni; adj. f. transilvăneană, pl. transilvănene transilvăneancă s, g.-d. art. transilvănencei; pl. transilvănence 'translata (a ~) (tran-sla-/trans-la-) vb., ind. prez. 3 translatează (translatoare (tran-sla-/trans-la-) s. (., g.-d. art. translatoarei; pl. translatoare {translator1 (persoană) (tran-sla-/trans-la-) s. m., pl. translatori (translator2 (aparat) (tran-sla-/trans-la-) s. n„ pl. translatoare (translaţie (tran-sla-ţi-e/trans-la-) s. f., art. translaţia (-ţi-a), g.-d. art. translaţiei; pl. translaţii, art. translaţiile (-ţi-i-)

'translitera (tran-sli-/trans-li-) vb., ind. prez. 3 transliterează (transliteraţie (tran-sli-, -ţi-e/trans-li-) s. f., art. transliteraţia (-ţi-a), g.-d. art. transliteraţiei; pl. transliteraţii, art. transliteraţiile (-ţi-i-) (translucid (tran-slu-/trans-lu-) adj. m., pl. translucizi; f. translucidă, pl. translucide (transluciditate (tran-slu-/trans-lu-) s. i., g.-d. art. translucidităţii (transmarin (rar) (tran-sma-/trans-ma-) adj. m., pl. transmarini; f. transmarină, pl. transmarine (transmigraţie (tran-smi-gra-ţi-e/trans-mi-) s. f., art. transmigraţia (-ţi-a), g.-d. art. transmigraţiei; pl. transmigraţii, art. transmigraţiile (-ţi-i-) (transmisibil (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmisibili; f. transmisibilă, pl. transmisibile

806 itransmisibilitate (tran-smi-/ trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisibilităţii (transmisie ffran-smi-si-e/ frans-mi-Vtransmisiune1 (tran-smi-si-u-/trans-mi-) (transmitere, mecanism) s. f., art. transmisia (-si-a)/transmisiunea, g.-d. art. transmisiei/transmisiunii; pl. transmisii/transmisiuni, art. transmisiile/transmisiunile (transmisiune2 (mii., jur.) (tran-smi-si-u-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisiunii; pl. transmisiuni (transmite (a ~) (tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transmiţi 1 pl. transmitem; conj. prez. 3 să transmită; ger. transmiţând; part. transmis Itransmitere (tran-smi-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmiterii; pl. transmiteri (transmiţător1 (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmiţători; f. sg. şi pl. transmiţătoare (transmiţător2 (tran-smi-/trans-mi~) s. n., pl. transmiţătoare (transmutaţie (trăn-smu-, -ţi-e/trans-mu-) s. f., transmutaţia (-ţi-a), g.-d. art. transmutaţiei; transmutaţii, art. transmutaţiile (-ţi-i-) 'transnaţional (tran-sna-ţi-o-/trans-na-) adj. m., transnaţionali; f. transnaţională, pl. transnaţionale (transoceanic1 (tran-so-cean/trans-o-) adj. m., transoceanici; f. transoceanică, pl. transoceanice

art. pl. pl. pl.

(transoceanic2 (tran-so-cea-/trans-o-) s. n., pl. transoceanice (transparent1 (tran-spa-/trans-pa-) adj. m., pl. transparenţi; f. transparentă, pl. transparente (transparent2 (foaie, folie) (tran-spa-/trans-pa-) s. n., pl. transparente Itransparenţă (tran-spa-/trans-pa-) s. f., g.-d. art. transparenţei; pl. transparenţe (transpărea (a ~) (tran-spă-/trans-pă-) vb., ind. prez. 3 sg. transpare; conj. prez. 3 să transpară (transperant (stor) s. n., pl. transperante (transpira (a ~) vb., ind. prez. 3 transpiră (transpiraţie (-ţi-e) s. f., art. transpiraţia (-ţi-a), g.-d. art. transpiraţiei; pl. transpiraţii, art. transpiraţiile (-ţi-i-) (transplant (tran-splant/trans-plant) s. n., pl. transplanturi Itransplanta (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplantează (transplantare (tran-splan-/trans-plan-) s. f., g.-d. art. transplantării; pl. transplantări (transplantaţie (rar) (tran-splan-, -ţi-e/trans-plan-) s. f., art. transplantaţia (-ţi-a), g.-d. art. transplantaţiei; pl. transplantaţii, art. transplantaţiik (-ţi-i-) (transport (tran-sport/trans-port) s. n., pl. transporturi (transporta (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transportă (transportabil (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportabili; f. transportafrilă, pl. transportabile

trasor2

807 (transportare (tran-spor-/trans-por-) s. f., g.-d. art. transportării {transportor1 (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportori; f. sg. şi pl. transportoare (transportor2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoare Itranspozitiv (tran-spo/trans-po-) adj. m., pl. transpoziţiei; f. transpoziţivă, pl. transpoziţive {transpoziţie (rar) (tran-spo-, -ţi-e/trans-po-) s. f., art. transpoziţia (-ţi-a), g.-d. art. transpoziţiei; pl. transpoziţii, art. transpoziţiile (-ţi-i-) (transpune (a ~) (tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, 1 pl- transpunem; conj. prez. 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus (transpunere (tran-spu-/trans-pu-) s. f„ g.-d. art. transpunerii; pl. transpuneri transsaharian1 (trans-sa-, -ri-an) adj. m., pl. transsaharieni (-ri-eni); f. tmnssahariană, pl. transsahariene transsaharian2 (trans-sa-, -ri-an) s. n., pl. transsahariene (-ri-e-) ’ transsexual (trans-se-xu-al) adj. m., s. m., pl. transsexuali; adj. [., s. f. transsexuală, pl. transsexuale transsiberian1 (trans-si-, -ri-an) adj. m., pl. transsiberieni (-ri-eni); f. transsiberiană, pl. transsiberiene transsiberian2 (trans-si-, -ri-an) s. n., pl. transsiberiene (-ri-e-)

transsubstanţiere (trans-sub-, -ţi-e-) s. f., g.-d. art. transsubstanţierii

transsudat (trans-su-) s. n., pl. transsudate transsudaţie (trans-su-, -ţi-e) s. f„ art. transsudaţia (-ţi-a), g.-d. art. transsudaţiei; pl. transsudaţii, art. transsudaţiile (ţi-i-)

(transuranian (tran-su-, -ni-an/trans-u-) adj. m„ pl. transuranieni (-ni-eni); f. transuraniană, pl. transuraniene itransuranic (tran-su-/trans-u-) adj. m., pl. transuranici; f. transuranică, pl. transuranice transvaza (a ~) (trans-va-) vb., ind. prez. 3 transvazează transvazare (trans-va-) s. f., g.-d. art. transvazării; pl. transvazări transversal (trans-ver-) adj. m., pl. transversali; f. transversală, pl, transversale transversală s. f., g.-d. art. transversalei; pl. transversale transvertor (trans-ver-) s. n., pl. transvertoare tranşa (a ~) vb., ind. prez. 3 tranşează, 1 pl. tranşăm tranşant adj. m., pl. tranşanţi; f. tranşantă, pl. tranşante tranşare s. f„ g.-d. art. tranşării tranşă (parte, porţie) s. f., art. tranşa, g.-d. art. tranşei; pl. tranşe tranşee s. f., art. tranşeea, g.-d. art. tranşeei; pl. tranşee, art. tranşeele

(tranzacţie (tran-zac-ţi-e/tranz-ac-) s. f„ art. tranzacţia (-ţi-a), g.-d. art. tranzacţiei; pl. tranzacţii, art. tranzacţiile (-ţi-i-)

(tranzacţional (tran-zac-ţi-o-/tranz-ac-) adj. m., pl. tranzacţionali; f. tranzacţională, pl. tranzacţionale tranzient (livr.) (-zi-ent) adj. m., pl. tranzienţi; f. tranzientă, pl. tranziente tranzistor1 (semiconductor) s. m./s. n., pl. tranzistori/ tranzistoare tranzistor2 (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoare tranzit s. n„ pl. tranzituri tranzita (a ~) vb., ind. prez. 3 tranzitează tranzitare s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări tranzitiv adj. m., pl. tranzitivi; f. tranzitivă, pl. tranzitive tranzitivitate s. f., g.-d. art. tranzitivităţii tranzitoriu [riu pron. riu] adj. m., f. tranzitorie (-ri-e); pl. m. şi f. tranzitorii tranziţie (-ţi-e) s. f., art. tranziţia (-ţi-a), g.-d. art. tranziţiei; pl. tranziţii, art. tranziţiile (-ţi-i-) trap1 interj. trap2 s. n., pl. trapuri trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape trapez1 (muşchi) s. m., pl. trapezi trapez2 (patrulater, aparat) s. n„ pl. trapeze trapezan s. m., pl. trapezani trapezare (înv.) s. f., g.-d. art. trapezării; pl. trapezări trapeză (refectoriu) s. f., g.-d. art. trapezei; pl. trapeze trapezărie (înv.) s. f., art. trapezăria, g.-d. art. trapezăriei; pl. trapezării, art. trapezăriile trapezist s. m., pl. trapezişti trapezistă s. f„ g.-d. art. trapezistei; pl. trapeziste trapezoedru (-e-dru) s. n., art. trapezoedrul; pl. trapezoedre trapezoid s. n., pl. trapezoide trapezoidal (-zo-i-) adj. m., pl. trapezoidali; f. trapezoidală, pl. trapezoidale trapion (-pi-on) s. n., pl. trapioane trapist1 (călugăr) s. m., pl. trapişti trapist2 (brânză) s. n. tras (persoană) s. m., pl. traşi *tras (faptul de a trage) s. n. trasa (a ~) vb., ind. prez. 3 trasează trasaj (rar) s. n. trasare s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări trasator1 (lucrător) s. m., pl. trasatori trasator2 (unealtă) s. n„ pl. trasatoare traseu s. n., art. traseul; pl. trasee trasor1 (izotop) s. m., pl. trasori trasor2 (unealtă, glonţ) s. n., pl. trasoare

trass trass (material) s. n.

trata (a ~) vb., ind. prez. 3 tratează tratabil adj. m., pl. tratabili; f. tratabilă, pl. tratabile tratament s. n., pl. tratamente tratare s. f., g.-d. art. tratării tratarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tratarisesc, imperf. 3 sg. tratarisea; conj. prez. 3 să tratarisească tratat s. n., pl. tratate tratative s. f. pl. trataţie (-ţi-e) s. art. trataţia (-ţi-a), g.-d. art. trataţiei; pl. trataţii, art. trataţiile (-ţi-i-) trată s. f., g.-d. art. tratei; pl. trate traul s. n., pl. traule (trau-) trauler (navă) (trau-) s. n., pl. traulere traumatic (trau-) adj. m ., pl. traumatici; f. traumatică, pl. traumatice traumatism (trau-) s. n., pl. traumaţisme traumatiza (a ~) (trau-) vb., ind. prez. 3 traumatizează "traumatizant (trau-) adj. m., pl. traumatizanţi; f. traumatizantă, pl. traumatizante traumatolog (trau-) s. m., pl. traumatologi traumatologă (rar) (trau-) s. f., g.-d. art. traumatologei; pl. traumatologe traumatologie (trau-) s. f., art. traumatologia, g.-d. art.

traumatologiei; pl. traumatologii, art. traumatologiile traumă (trau-) s. f., g.-d. art. traumei; pl. traume travaliu [liu pron. /fu] s. n., art. travaliul; pl. travalU, art. travaliile (-li-i-)

travee s. f., art. traveea, g.-d. art. traveei; pl. travee, art. traveele

travelling (angl.) [pron. travling] s. n., (dispozitive, efecte) pl. travellinguri travers (direcţie perpendiculară) s. n., pl. traverse traversa (a ~) vb., ind. prez. 3 traversează traversare s. (., g.-d. art. traversării; pl. traversări traversă (grindă) s. f., g.-d. art. traversei; pl. traverse traversieră (-si-e-) s. f., g.-d. art. traversierei; pl. traversiere

traversină s. f., g.-d. art. traversinei; pl. traversine travertin s. n. travesti1 s. n., pl. travestiuri travesti2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. travestesc, imperf. 3 sg. travestea; conj. prez. 3 să travestească travestire s. (., g.-d. art. travesţirii; pl. travesţiri "travestit s. m„ pl. travestiţi trădă (a ~) vb., ind. prez. 3 trădează trădătoare s. f., g.-d. art. trădătoarei; pl. trădătoare trădător s. m., pl. trădători trăgaci1 (pop.) adj. m ., pl. trăgaci; f. sg. şi pl. trăgace

808 trăgaci2 (trăgător) s. m., pl. trăgaci trăgaci3 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgace trăgătoare (curea) s. f., g.-d. art. trăgătorii; pl. trăgători Itrăgător1 adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgători; adj. f., s. f. sg. şi pl. trăgătoare trăgător2 (instrument de desen) s. n., pl. trăgătoare trăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăiesc, imperf. 3 sg. trăia; conj. prez. 3 să trăiască trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei trăire s. f., g.-d. art. trăirii trăirism s. n. trăirist (tră-i-) adj. m ., s. m ., pl. trăirişti; adj. f., s. f. trăiristă, pl. trăiriste trăistioară (pop.) (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trăistioarei; pl. trăistioare trăistuţă s. f., g.-d. art. trăistuţei; pl. trăistuţe trăit (rar) s. n. trăitor (rar) (tră-i-) adj. m., pl. trăitori; f. sg. şi pl. trăitoare trăncăneală s. f., g.-d. art. trăncănelii; pl. trăncăneli trăncăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăncănesc, imperf. 3 sg. trăncănea; conj. prez. 3 să trăncănească trăncănire s. f., g.-d. art. trăncănirii; pl. trăncăniţi trăncănit s. n. trăpaş s. m ., pl. trăpaşi trăsătură s. f., g.-d. art. trăsăturii; pl- trăsături trăscău (reg.) s. n., art. trăscăul trăsnaie s. f., art. trăsnaia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi, art. trăsnăile trăsnet s. n., pl. trăsnete trăsni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trăsneşte, imperf. 3 sg. trăsnea; conj. prez. 3 sg. să trăsnească trăsnitor (rar) adj. m., pl. trăsnitori; f. sg. şi pl. trăsnitoare trăsnitură s. f., g.-d. art. trăsniturii; pl. trăsnituri trăsură s. f., g.-d. art. trăsurii; pl. trăsuri trăsurică s. (., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele, art. trăsuricile/trăsurelele trătaj v. tartaj trâmbă s. (., g.-d. art. trâmbei; pl. trâmbe trâmbicioară s. f., g.-d. art. trambicioarei; pl. trambicioare trâmbiţa (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbiţează trâmbiţare s. f„ g.-d. art. trămbiţării; pl. trâmbiţări trâmbiţaş s. m ., pl. trâmbiţaşi trâmbiţă s. f., g.-d. art. trâmbiţei; pl. trâmbiţe trâmbiţai s. n„ pl. trâmbiţoaie trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave trândăveală s. f., g.-d. art. trăndăvelii; pl. trăndăveli trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească

trenant trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei trândăvit s. n. trând (înv., pop.) s. m„ pl. trânji trânjoaică s. (., g.-d. art. trânjoaicei; pl. trânjoaice trântă s. (., g.-d. art. trântei; pl. trânte trânteală s. (., g.-d. art. trântelii; pl. trânteli trânti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trântesc, imperf. 3 sg. trântea; conj. prez. 3 să trântească trântire s. f., g.-d. art. trântiţii; pl. trântiri trântitură s. f., g.-d. art. trântitnrii; pl. trântituri trântor s. m., pl. trântori trântori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trântoresc, imperf. 3 sg. trântorea; conj. prez. 3 să trântorească trântorire (rar) s. f., g.-d. art. trântorim trântoriţi s. f., g.-d. art. trântoriţei; pl. trântorite (treabă s. f., g.-d. art. trebii; pl. treburi treacă-meargă loc. adv. treacăt (în expr.) s. n. treapăd (pop.) s. n treaptă s. f., g.-d. art. treptei; pl. trepte treasc s. n., pl. treascuri

treflat (tre-flat) adj. m., pl. treflaţi; f- treflată, pl. treflate treflă (tre-flă) s. {., g.-d. art. treflei; pl. trefle tregher (reg., înv) s. m., pl. tregheri trei num.; 3/II1 treier s. n.

treaz adj. m., pl. treji; f. trează, pl. treze

(treisprezecelea (al ~) (treis-pre-/trei-spre-) num. m., f. a treisprezecea; al XlII-lea/al 13-lea, a XlII-a/a 13-a

trebălui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trebăluiesc,

imperf. 3 sg. trebăluia; conj. prez. 3 să trebăluiască trebnic (rar) s. n., pl. trebnice trebui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg.

trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui conj. prez. 3 să trebuiască trebuincios (-bu-in-) adj. m., pl. trebuincioşi; f. trebuincioasă, pl. trebuincioase trebuinţă s. f., g.-d. art. trebuinţei; pl. trebuinţe trebuitor (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitori; f. sg. şi pl. trebuitoare trebuşoară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. trebuşoarei; pl. trebuşoare trecătoare (drum de trecere) s. f., g.-d. art. trecătorii; pl. trecători trecător adj. m., s. m., pl. trecători; adj. f., (persoană) s. f. sg. şi pl. trecătoare trece (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trec, imperf. 3 sg. trecea; conj. prez. 3 să treacă; part. trecut trecento (it.) s. n., art. trecentoul trecere s. f., g.-d. art. trecerii; pl. treceri trecut s. n. trefila (a ~) vb., ind. prez. 3 trefilează trefilare s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări trefilat s. n. trefilatQr s. m., pl. trefilatori

treiera (a ~) vb., ind. prez. 3 treieră treierare s. f., g.-d. art. treierării treierat s. n. treierătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. treierătoarei; pl. treierătoare

treierătoare2 (maşină) s. f., g.-d. art. treierălorii; pl. treierători

treierător s. m., pl. treierători treieriş s. n., pl. treierişuri trei-fraţi (plantă) s. m. trei-fraţi-pătaţi (plantă) s. m. !treilea (al ~) (tre-i-) num. m., f. a treia; al Ill-lea/al 3-lea, a III-a/a 3-a Itrei-leşeştile (dans) s. n. art. treime s. f., g.-d. art. treimii; pl. treimi itrei-păzeşte (în expr.) s. n. (treisprezece (treis-pre-/trei-spre-) num.; 13/XIII

trei sute num.; 300/CCC treizeci num.; 30/XXX treizecilea (al ~) num. m„ f. a treizecea; al XXX-lea/al 30-lea, a XXX-a/a 30-a treia-lela (pop.) adv. (trematfld s. n., pl. trematode tremă s. f., g.-d. art. tremei; pl. treme tremolit s. n. Itremolo s. n., art. tremoloul; pl. tremolouri tremur s. n., pl. tremure tremura (a ~) vb., ind. prez. 3 tremură tremurare s. f., g.-d. art. tremurării tremurat s. n. tremurătoare (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătorii; pl. tremurători tremurător adj. m., pl. tremurători; f. sg. şi pl. tremurătoare tremurătură (tremur) s. f., g.-d. art. tremurăturii; pl. tremurători tremurând adj. m., pl. tremurânzi; f. tremurîndă, pl. tremurânde

tremurici s. n., pl. tremuriciuri tren s. n., pl. trenuri trena (a ~) vb., ind. prez. 3 trenează * trenant adj. m., pl. trenanţi; f. trenantă, pl. trenante

trenă trenă s. (., g.-d. art. trenei; pl. trene trenci s. n., pl. trenduri trencicot (rar) (trend-) s. n., pl. trencicoturi 'trend s. n., pl. trenduri trening (îmbrăcăminte sportivă) s. n., pl. treninguri trenuţ (rar) s. n., pl. trenaţuri trepan s. n., pl. trepane trepang (a ~) vb., ind. prez. 3 trepanează trepanare s. (., g.-d. art. trepanării; pl. trepanări trepanaţie (-ţi-e) s. f., art. trepanaţia (-ţi-a), g.-d. art. trepanaţiei; pl. trepanaţii, art. trepanaţiile (-ţi-i-) trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trepede; ger. trepidând trepădare (pop.) s. f., g.-d. art. trepădării; pl. trepădări trepădat (pop.) s. n., pl. trepădaturi trepădătoare (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătorii; pl. trepădători

trepădător (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădători; adj. f., (persoană) s. f. sg. şi pl. trepădătoare trepăduş s. m., pl. trepăduşi trepetnic s. n., pl. trepetnice trepida (a ~) vb., ind. prez. 3 trepidează trepidant adj. m., pl. trepidanţi; f. trepidantă, pl. trepidante

trepidaţie (-ţi-e) s. f., art. trepidaţia (-ţi-a), g.-d. art. trepidaţiei; pl. trepidaţii, art. trepidaţiile (-ţi-i-) !trepied (-pi-ed) s. n., pl. trepiede treponemă s. (., g.-d. art. treponemei; pl. treponeme treponemoză s. f., g.-d. art. treponemozei; pl. treponemoze treptat adj. m., pl. treptaţi; f. treptată, pl. treptate tresă s. (., g.-d. art. tresei; pl. trese tresălta (a ~) vb., ind. prez. 3 tresaltă tresăltare s. f., g.-d. art. tresăltării; pl. tresăltări tresări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, imperf. 3 sg. tresărea; conj. prez. 3 să tresară tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri tresăritură (rar) s. f., g.-d. art. tresăriturii; pl. tresărituri trestie (-ti-e) s. (., art. trestia (-ti-a), g.-d. art. trestiei; pl. trestii, art. trestiile (-ti-i-) trestie-de-zahăr (plantă) (-ti-e-) s. (., art. trestia-de-zahăr, g.-d. trestii-de-zahăr, art. trestiei-de-zahăr tTestie-spaniolă (plantă) (-ti-e-, -ni-o-) s. f„ art. trestia-spaniolă, g.-d. trestii-spaniole, art. trestiei-spaniole trestiiş s. n., pl. trestiişuri trestioară (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioara; pl. trestioare !trgti-logofăt s. m ., pl. treti-logofeţi tretin/tretin (animal) (înv., pop.) s. m., pl. tretini/tretini tretină/tretină (animal, amendă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tretinei/tretinei; pl. tretine/tretine

810 trezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trezesc, imperf. 3 sg. trezea; conj. prez. 3 să trezească trezie s. f., art. trezia, g.-d. art. trezia; pl. trezii, art. treziile trezire s. f., g.-d. art. trezirii; pl. treziri trezorerie s. f., art. trezoreria, g.-d. art. trezoreriei; pl. trezorerii, art. trezoreriile trezorier (-ri-er) s. m., pl. trezorieri tria (a ~) vb., ind. prez. 3 triază; conj. prez. 3 să trieze (tri-e-); ger. triind (tri-ind) triadă (tri-a-) s. (., g.-d. art. triadd; pl. triade triaj s. n., pl. triaje trial s. n., pl. triale trialism (livr.) (tri-a-) s. n. triandră (tri-an-) adj. f., pl. triandre trianglu (tri-an-) s. n., art. trianglul; pl. triangluri triangula (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 triangulează triangular (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulari; f. triangulară, pl. triangulare triangulare (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulării triangulaţie (tri-an-, -ţi-e) s. f., art. triangulaţia (-ţi-a), g.-d. art. triangulaţiei; pl. triangulaţii, art. triangulaţiile (-ţi-i-)

triasic1 (tri-a-) adj. m., pl. triasid; f. triasică, pl. triasice triasic2 (tri-a-) s. n. itriatlon (tri-a-tlon) s. n. triatlonist (tri-a-tio-) s. m., pl. triatlonişti triatlonistă (tri-a-tlo-) s. g.-d. art. triatlonistd; pl. triatloniste triatomic (tri-a-) adj. m., pl. triatornici; f. triatomică, pl. triatornice trib s. n., pl. triburi tribadism s. n. tribal1 adj. m., pl. tribali; f. tribală, pl. tribale Itribal2 (nume etnic) s. m., pl. tribali tribazic adj. m., pl. tribazid triboelectricitate s. f., g.-d. art. triboelectridtăţii Itriboluminescent/triboluminiscent adj. m., pl. triboluminescenţi/ tribolurniniscenţi; f. triboluminescentă/ triboluminiscentă, pl. triboluminescente/triboluminiscente îtriboluminescenţă/triboluminiscenţă s. f., g.-d. art. triboluminescetiţd/triboluminiscenţei tribord s. n., pl. triborduri tribrah (tri-brah) s. m., pl. tribrahi tribulaţie (livr.) (-ţi-e) s. f„ art. tribulaţia (-ţi-a), g.-d. art. tribulaţiei; pl. tribulaţii, art. tribulaţiile (-ţi-i-) tribun s. m., pl. tribuni tribunal s. n., pl. tribunale tribunat s. n., pl. tribunate tribună s. f„ g.-d. art. tribunei; pl. tribune

811 ltribunician (-ci-an) adj. m ., pl. tribunicierii; f. tribuniciană, pl. tribuniciene tribut s. n., pl. tributuri tributar adj. m., pl. tributari; f. tributară, pl- tributare tricapel (înv.) adj. invar. tricefal adj. m„ pl. tricefali; f. tricefală, pl. tricefale biceps s. m., pl. tricepşi triceratops s. m., pl. triceratopşi tricher s. n., pl. trichere trichiază (-chi-a-) s. f., g.-d. art. trichiazei; pl. trichiaze trichină s. f., g.-d. art. trichinei; pl. trichine trichinoză s. f., g.-d. art. trichinozei; pl. trichinoze tricicletă (-ci-ele-) s. f., g.-d. art. tridcletei; pl. tridclete Itriciclu (-ci-clu) s. n., art. tricicluţi pl. tricicluri Itriclinic (sistem ~) (tri-cli-) adj. m.; pl. f. tridinice tricliniu (tri-cli-) [niu pron. ntu] s. n., pl. triclinii, art. tricliniile (-ni-i-) ItTicloretilenă (tri-clo- re-/-clor-e-) s. f., g.-d. art. tricloretilenei itriclorură (tri-clo-) s. f., g.-d. art. triclorurii; pl. tricloruri tricocefal s. m., pl. tricocefali tricocefaloză s. f., g.-d. art. tricocefalozei; pl. tricocefaloze tricofitQn s. n. tricofiţie s. f., art. tricofiţia, g.-d. tricofiţii, art. tricofiţiei tricolor1 adj. m., pl. tricolori; f. tricoloră, pl. tricolore tricolor2 s. n., pl. tricoloruri tricomonas s. m. tricomonază s. f., g.-d. art. tricomonazei; pl. tricomonaze (tricopter (-cop- te-/-co-pte~) s. n., pl. tricoptere tricord s. n., pl. tricorduri tricorn s. n„ pl. tricornuri tricot (ţesătură) s. n., (sorturi, obiecte) pl. tricoturi tricota (a ~) vb., ind. prez. 3 tricotează tricotaj s. n., pl. tricotaje tricotare s. f., g.-d. art. tricotării; pl. tricotări tricotat s. n. tricoter s. m., pl. tricoteri tricotezi s. (., g.-d. art. tricotezei; pl. tricoteze tricotin (rar) s. n. ItricotQmic/trihotomic adj. m., pl. tricotomici/trihotornici; f. tricotomică/trihotornică, pl. tricotomice/trihotomice Itricotomi^trihotomie s. f., art. tricotomia/trihotomia, g.-d. art. tricotomid/trihotomiei; pl. tricotomii/trihotomii, art. tricotomiile/trihotomiile tricou (obiect) s. n., art. tricoul; pl. tricouri tricromatic (tri-cro-) adj. m ., pl. tricrornatici; f. tricromatică, pl. tricromatice

triidotironină tricromie (tri-cro-) s. f., art. tricromia, g.-d. tricromii, art. tricrorniei trictrac (înv.) s. n., pl. trictracuri tricuspid adj. m„ pl. tricuspizi; f. tricuspidă, pl. tricuspide Itrident s. n., pl. tridente tridimensional (-si-o-) adj. m ., pl. tridimensionali; f. tridimensională, pl. tridimensionale tridimit s. n. triedru (tri-e-dru) s. n., art. triedrul; pl. triedre (trienal (tri-e-) adj. m., pl. trienali; f- trienală, pl- trienale trienală (tri-e-) s. f-, g.-d. art. trienalei; pl. trienale trieniu (rar) [niu pron. niu] (tri-e-) s. n., art. trieniul; pl. trienii, art. trieniile (-ni-i-) Itrierarh (tri-e-) s. m., pl. trierarhi trieră (navă de război) (tri-e-) s. f., g.-d. art. trierei; pl. triere triere (faptul de a tria) (tri-e-) s. f., g.-d. art. trierii; pl. trieri ltrietanolamină (tri-e-, -no-la-/-noi-a-) s. f., g.-d. art. trietanolaminei trifazat adj. m., pl. trifazaţi; f. trifazată, pl. trifazate trifazic adj. m., pl. trifazid; f. trifazică, pl. trifazice trifidă adj. f., pl. trifide (trifoi s. m., (sorturi) pl. trifoiuri trifoiaş s. m., pl. trifoiaşi Itrifoişte s. f., g.-d. art. trifoiştii; pl. trifoişti trifoliat (-li-at) adj. m., pl. trifoliaţi; i. trifoliată, pl. trifoliate trifolioză (-li-o-) s. f., g.-d. art. trifoliozei; pl. trifolioze triforiu [riu pron. riu] s. n., art. triforiul; pl. triforii, art. triforiile (-ri-i-) ItriftQng (trif-/tri-) s. m., pl. triftongi trifurcat adj. m., pl. trifurcaţi; f. trifurcată, pl. trifurcate trigam adj. m., pl. trigami; f. trigamă, pl. trigame bigamie s. f., art. trigarnia, g.-d. trigamii, art. trigamiei Itrigemen adj. m., s. m., pl. trigemeni trigger (angl.) [pron. trigăr] s. n., pl. triggere triglicerjdă (tri-gli-) s. (., g.-d. art. trigliceridei; pl. trigliceride triglif (tri-glifl s. n., pl. triglife trigon s. n„ pl. trigoane trigonocefal s. m., pl. trigonocefali trigonometric (-me-tric) adj. m., pl. trigonometrici; f. trigonometrică, pl. trigonometrice trigonometrie (-me-tri-) s. f., art. trigonometria, g.-d. trigonornetrii, art. trigonometrici trihotomic v. tricotomic trihotomie v. tricotomie triiodotironină (tri-io-) s. f., g.-d. art. triiodotironind

tril tril s. n., pl. triluri trilateral adj. m., pl. trilaterali; f. trilaterală, pl. trilaterale 'trilaterală (convenţie/reuniune între trei parteneri) s. {., g.-d. art. trilateralei; pl. trilaterale trilateraţie (-ţi-e) s. f., art. trilateraţia (-ţi-a), g.-d. trilateralii, art. trilateraţiei trilemă (rar) s. f., g.-d. art. trilemei; pl. trileme trilingv adj. m., pl. trilingvi; f. trilingvă, pl. trilingve trilion (-li-on) s. n., pl. trilioane trilobat adj. m ., pl. trilobaţi; f. trilobată, pl. trilobate trilobit s. m., pl. trilobiţi trilogie s. {., art. trilogia, g.-d. art. trilogiei; pl. trilogii, art. trilogiile trilui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. triluiesc, imperf. 3 sg. triluia; conj. prez. 3 să triluiască trimer1 adj. m., pl. trimeri; f. trimeră, pl. trimere hrimer2 (polimer) s. m., pl. trimeri trimer3 (condensator, maşină) s. n., pl. trimere trimestrial (-tri-al) adj. m., pl. trimestriali; f. trimestrială, pl. trimestriale trimestru s. n., art. trimestrul; pl. trimestre trimis1 (persoană) s. m ., pl. trimişi trimis2 (rar) (acţiune) s. n. trimite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trimit, perf. s. 1 sg. trimisei, 1 pl. trimiserăm; conj. prez. 3 să trimită; ger. trimiţând; part. trimis trimitere s. f., g.-d. art. trimiterii; pl. trimiteri trimiţător adj. m., s. m ., pl. trimilători; adj. f., s. f. sg. şi pl. trimilătoare trimorf adj. m ., pl. trimorfi; f. trimorfă, pl. trimorfe trimorfism s. n. îtrimotflr1 (avion ~ ) adj. m .; pl. f. trimotoare trimotQr2 s. n., pl. trimotoare trincă s. f., g.-d. art. trincii; pl. trinci trinchet s. m., pl. trincheţi 'trinidadian (referitor la Trinidad-Tobago) (-di-an) adj. m., s. m., pl. trinidadieni (-di-eni); adj. f., s. f. trinidadiană, pl. trinidădiene trinitarian (-ri-an) adj. m., s. m ., pl. trinitarieni (-ri-eni); adj. f., s. f. trinitariană, pl. trinitariene trinitate (grup de trei) s. f., g.-d. art. trinităţii trinitrat (-ni-trat) s. m. trinitroceluloză (-ni-tro-) s. f., g.-d. art. trinitrocelulozei trinitrofenol (-ni-tro-) s. m. trinitroglicerinâ (-ni-tro-gli-) s. f., g.-d. art. trinitroglicerinei trinitrotoluen (-ni-tro-, -lu-en) s. n. trinom s. n., pl. trinoame trio s. n., art. trioul; pl. triouri triod (carte) s. n., pl. trioduri

812 triadă (tub electronic) (tri-o-) s. f., g.-d. art. triodei; pl. triode trioleină (tri-o-) s. f., g.-d. art. trioleinei triolet (tri-o-) s. n., pl. triolete trionix (tri-o-) s. m., pl. trionicşi trior s. n., pl. trioare triora (a ~) (tri-o-) vb., ind. prez. 3 triorează trioxid (tri-o-) s. m., pl. trioxizi tripaflavină (-pa-fla-) s. f., g.-d. art. tripaflavinei tripanozflmă s. f„ g.-d. art. tripanozomei; pl. tripanozome tripanozomiază (-mi-a-) s. f., g.-d. art. tripanozomiazei tripartit adj. m., pl. tripartiţi; f. tripartită, pl. triparţite tripetal adj. m., pl. tripetali; f. tripetală, pl. tripetale tripla (a ~) (tri-pla) vb., ind. prez. 3 triplează triplare (tri-pla-) s. f., g.-d. art. triplării; pl. triplări triplet1 (al treilea, multiplu/mulţime de trei) (tri-plet) s. n., pl. triplete 'triplet2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripleţi tripletă (biclicletă cu trei locuri, grup de trei) (tri-ple-) s. f., g.-d. art. tripletei; pl. triplete triplex (material) (tri-plex) s. n. triplicat (copie) (tri-pli-) s. n., pl. triplicate triplu (tri-plu) adj. m., pl. tripli; f. triplă, pl. triple triplusalt (tri-plu-) s. n., pl. triplusalturi tripod1 (scaun, trepied) (înv.) s. n„ pl. tripoduri tripod2 (macara) s. n., pl. tripode tripodie s. f„ art. tripodia, g.-d. art. tripodiei; pl. tripodii, art. tripodiile tripol s. m., pl. tripoli tripolar adj. m., pl. tripolari; f. tripolară, pl. tripolare tripoli (sediment) (-po-li) s. n. 'Tripoli (oraş) (-po-li) s. propriu n. tripotaj s. n., pl. tripotaje tripou s. n., art. tripoul; pl. tripouri tripsină s. f., g.-d. art. tripsinei triptază s. f., g.-d. art. triptazei; pl. triptaze triptic s. n., pl. triptice triptofan s. m. triremă s. f., g.-d. art. triremei; pl. trireme trisecţiune (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. trisecţiunii', pl. trisecţiuni trisepal adj. m., pl. trisepali; f. trisepală, pl. trisepale {Trisfetitele (pop.) s. propriu f. trisilab s. n., pl. trisilabe trisilabic adj. m., pl. trisilabici; f. trisilabică, pl. trisilabice trismus s. n., pl. trismusuri trist adj. m ., pl. trişti; f. tristă, pl. triste Itristearină (tris-te-a-/tri-ste-) s. f., g.-d. art. tristearinei

813 tristeţe s. f., art. tristeţea, g.-d. art. tristeţii; pl. tristeţi trişă (a ~) vb., ind. prez. 3 trişează, 1 pl. trişăm; ger. trişând trişare s. f„ g.-d. art. trişării; pl. trişări trişcar s. m., pl. trişcari trişcă s. f., g.-d. art. triştei; pl. trişte trişcuţă s. f., g.-d. art. trişcnţei; pl. trişcuţe trişor s. m., pl. trişori trişte s. f., g.-d. art. triştii; pl. trişti tritiu [fiu pron. (fu] s. n., art. tritiul; simb. T triton1 (zeitate, animal, nucleu de tritiu) s. m., pl. tritoni triton2 (interval muzical) s. n., pl. tritonuri tritonidă s. f., g.-d. art. tritonidei; pl. tritonide tritura (a ~) vb., ind. prez. 3 triturează triturare s. f., g.-d. art. triturării; pl. triturări triumf s. n., pl. triumfuri (tri-um-) triumfa (a ~) (tri-um-) vb., ind. prez. 3 triumfi triumfal (tri-um-) adj. m ., pl. triumfali; f. triumfală, pltriumfale triumfare (tri-um-) s. f., g.-d. art. triumfăm triumfător (tri-um-) adj. m„ pl. triumfători; f. sg. şi pl. triumfătoare triumvir (tri-um-) s. m., pl. triumviri triumvirat (tri-um-) s. n., pl. triumvirate triunghi s. n., pl. triunghiuri triunghiular1 (tri-un-) adj. m., pl. triunghiulari; ftriunghiulară, pl- triunghiulare 'triunghiular2 s. n„ pl. triunghiulare 'trivaccin s. n., pl. trivaccinuri trivalent adj. m., pl. trivalenţi; f. trivalentă, pl. trivălente trivalenţă s. f., g.-d. art. trivalenţei; pl. trivalenţe triverb s. n., pl. triverbe trivial (-vi-al) adj. m., pl. triviali; f- trivială, pl- triviale trivialitate (-vi-a-) s. f-, g.-d. art. trivialităţii; pl. trivialităţi trivializa (a ~) (rar) (-vi-a-) vb., ind. prez. 3 trivializează trivializare (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivializării; pl. trivializări trivium (-vi-um) s. n. trizaharidă s. f., g.-d. art. trizaharidei; pl. trizaharide troacar (haină) (rar) (troa-) s. n., pl. troacare troacă s. f., g.-d. art. troacei; pl. troace troahnă (pop.) s. f., g.-d. art. troahnei; pl. troahne troc (schimb în natură) s. n., pl. trocuri trocanter s. n., pl. trocantere trocar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocari trocar2 (instrument) s. n., pl. trocare trocuţă (rar) s. f., g.-d. art. trocuţei; pl. trocuţe

tromboză trofeu s. n., art. trofeul; pl. trofee trofic adj. m., pl. trofici; f. trofică, pl. trofice troficitate s. f., g.-d. art. troficităţii trofie s. f., art. trofia, g.-d. trofii, art. trofiei trofism s. n. trofopatie s. f., art. trofopaţia, g.-d. art. trofopatiei; pl. trofopatii, art. trofopaţiile trog (vale glaciară) s. n„ pl. troguri troglobie (tro-glo-) s. f., art. troglobia, g.-d. art. troglobiei; pl. troglobii, art. troglobiile troglodit (tro-glo-) s. m ., pl. troglodiţi troglodită (tro-glo-) s. f., g.-d. art. trogloditei; pl. troglodite trohaic (-ha-ic) adj. m., pl. trohaici; f. trohaica, pl. trohaice troheu s. m., art. troheul; pl. trohei, art. troheii trohoidă s. f., g.-d. art. trohoidei; pl. trohoide troian1 adj. m., (persoană) s. m ., pl. troieni; adj. f., s. f. troiană, pl. troiene troian2 (nămete) s. n., pl. troiene troică (troi-) s. [., g.-d. art. troicii; pl. troici troieni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. troienesc, imperf. 3 sg. troienea; conj. prez. 3 să troienească troienire s. f., g.-d. art. troienirii; pl. troieniri troiţă (tro-i-) s. f., g.-d. art. troiţei; pl. troiţe troleibuz s. n., pl. troleibuze troleu (priză, troleibuz) s. n., art. troleul; pl. trolee troliu (dispozitiv) [liu pron. liu] s. n., art. troliul; pl. trolii, art. troliile (-li-i-) trombă (vârtej, coloană de apă) s. f., g.-d. art. trombei; pl. trombe trombină s. f., g.-d. art. trombinei; pl. trombine tromblon s. n., pl. trombloane trombochinază s. f., g.-d. art. trombochinazei; pl. irombochinaze trombocit s. n., pl. trombocite trombocitopenie s. f., art. trombocitopenia, g.-d. trombocitopenii, art. tromocitopeniei trombocitoză s. f., g.-d. art. trombocitozei tromboflebjtă (-bo-fle-) s. f., g.-d. art. tromboflebitei; pl. tromboflebite trombon1 (muzicant) (rar) s. m., pl. tromboni trombon2 (instrument, joc de cărţi, minciună) s. n., pl. tromboane 'tromboni (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trombonesc, imperf. 3 sg. trombonea; conj. prez. 3 să trombonească trombonist s. m ., pl. trombonişti tromboplastină (-bo-plas-) s. f., g.-d. art. tromboplasţinei; pl. tromboplasţine tromboză s. f., g.-d. art. trnmbozei; pl. tromboze

trombus

814

tro m b u s s. n., p l. trombusuri

tr o p o tit (pop.) s. n., p l. tropotituri

tro m p ă (organ) s. f., g.-d. art. trompei; p l. trompe

tro sc interj.

itro m p e -l'o e il (fr.) [pron. trornplof] s. n.

tro sco t1 (plantă) s. m.

tro m p e t (înv.) s. m., p l. trompeţi

tro sco t2 (zgo m o t) (reg.) s. n., p l. troscote

tro m p e ta ş (înv.) s. m „ p l. trompetaşi

tro s n e t s. n., p l. trosnete

tro m p e tă (in stru m e n t) s. f., g.-d. art. trompetei; p l.

t r o s n i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. trosnesc, im p e rf.

trompete

3 sg. trosnea; conj. p rez. 3 să trosnească

tro m p e tis t s. m., p l. trornpetişti

tro s n ire s. f., g.-d. art. trosnirii; p l. trosniri

tro m p e tistă s. (., g.-d. art. trompetistei; p l. trompetiste

tr o s n ito r adj. m., p l. trosnitori; f. sg. ş i p l. trosmtoare

tro n (jet, ladă) s. n., p l. tronuri

tro s n itu ră s. f., g.-d. art. trosniturii; p l. trosnituri

tro n ă (a ~) vb., in d . p rez. 3 tronează

tro ta (a ~) vb., in d . p re z. 3 trotează

tro n a re s. f., g.-d. art. tronării; p l. tronări

tro tte u r1 (fr.) [pron. trotor] s. m., p l. trotteuri

tro n c interj.

Itrotteur2 (fr.) [pron. trotor] adj. in v a r,

tro n c ă n i (a ~) vb., i nd. p rez. 1 sg. şi 3 p l. troncănesc,

im p erf. 3 sg. troncănea; conj. p re z. 3 să troncănească tro n c ă n jre s. f., g.-d. art. troncănirii; p l. troncăniri tro n c ă n it s. n., p l. troncănituri trQncăt s. n., p l. troncăte

tro tin e tă s. f., g.-d. art. trotinetei; p l. trotinete tro tu a r (-tuăr) s. n., p l. trotuare tro tu ş e a n adj. m., s. m., p l. trotuşeni; adj. f. trotuşeană, p l.

tro n c o n (rar) s. n., p l. tronconuri tr o n c o n i c adj. m ., p l.

t r o t il s. n., p l. trotiluri tr o tin a (a ~) vb., in d . p rez. 3 trotinează

tronconici; f. tronconică, p l.

tronconice tr o n iş o r (pop.) s. n., p l. tronişoare tro n so n s. n., p l. tronsoane tro o s tită s. f., g.-d. art. troostitei tro p '/tro p a interj. tro p 2 s. m., p l. tropi tro p a v. tro p tro p a r s. n., p l. tropare tr o p ă i (a ~) vb., in d . p rez. 1 şi 2 sg. tropăi, 3 tropăie, im p erf. 3 sg. tropăia; conj. p rez. 3 să tropăie tro p ă i a lă s. f., g.-d. art. tropăielii; p l. tropăieli tro p ă it s. n., pl. tropăituri tro p ă i tu ră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăiturii; p l. tropăituri tro p ic s. n., pl. tropice

trotuşene tro tu şe a n că s. f., g.-d. art. trotuşencei; p l. trotuşence tr u b a c i (înv.) s. m., p l. trubaci t r u b a d u r s. m., p l. trubaduri tru c (m an evră, c a d ru ) s. n., p l. trucuri tru c a (a ~) vb., in d . p rez. 3 truchează tru c a j s. n., p l. trucaje "tru c a re s. f „ g.-d. art. trucări; p l. trucări t r u c u le n t adj. m ., p l.

truculenţi; f. truculentă, p l.

truculente tr u c u le n ţă s. f., g.-d. art. truculenţei; p l. truculenţe tr u d ă (pop.) s. f., g.-d. art. trudei; p l. trude t r u d i (a ~) vb,, in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. trudesc, i m p erf. 3 sg. trudea; conj. p rez. 3 să trudească t r u d it o r adj. m., s. m., p l. truditori; adj. f., s. f. sg. ş i pl.

truditoare

tr o p ic a l adj. m ., pl. tropicali; f. tropicală, p l. tropicale

tr u d n ic adj. m „ p l. trudnici; f. trudnică, p l. trudnice

tr o p ic a liz a (a ~) vb., ind . p rez. 3 tropicalizează

tr u d n ic ie (rar) s. f., a r t. trudniciă, g.-d. art. trudniciei; pl.

tr o p ic a liz a r e s. f „ g.-d. art. tropicalizării; p l. tropicalizări T r o p ic u l C a p r ic o r n u lu i (Ca-pri-) s. p r o p r iu n. T r o p ic u l R a c u lu i s. p r o p r iu n. tro p is m s. n., p l. tropisme tr o p o lo g ie s. f., art. tropologia, g.-d. tropologii, art.

tropologiei tro p o p a u z ă (-pa-u-) s. f., g.-d. art. tropopauzei itro p o sfe ră (-pos-fe-/-po-sfe-) s. f., g.-d. art. troposferei tro p o t s. n., pl. tropote tr o p o t i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z . 1 sg. ş i 3 p l. tropotesc, im p e rf. 3 sg. tropotea; conj. p re z. 3 să tropotească

tropotire (pop.) s. f., g.-d. art. tropotirii; pl. tropotiri

trudnicii, art. trudniciile tr u fa n d a s. f., art. trufandaua, g.-d. art. trufandalei; pl.

trufandale, art. trufandalele tru fa ş adj. m., p l. trufaşi; f. trufaşă, art. trufaşa, p l. trufaşe tru fă s. f., g.-d. art. trufei; p l. trufe tt r u f i (a se ~) (înv., pop.) vb . refl., in d . p re z. 3 sg. se

trnfesc, im p e rf. 3 sg. se trufea; conj. p re z. 3 să se trufească tr u fie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; p l. trufii, art. trufiile tr u is m s. n., p l. truisme

truncat adj. m., pl. truncaţi; f. truncală, pl. truncate trunchi s. n., pl. trunchiuri

815 tr u n c h ia (a ~) (-chi-a) vb., in d . p re z. 3 trunchiază, 1 pl.

trunchiem (-chi-em); conj. p rez. 3 să trunchieze; ger. trunchiind (-chi-ind); part. trunchiat tr u n c h ie r e

(-chi-e-) s. f., g .-d . art. trunchierii; p l.

trunchieri tr u n c h iu le ţ s. n., p l. trunchiuleţe tru p s. n., p l. trupuri tru p ă s. {., g.-d. art. trupei; pl- trupe tru p e sc adj. m., f. trupească; p l. m . şi f. trupeşti tru p e ş (pop.) adj. m „ p l. trupeşi; f. trupeşă, art. trupeşa, p l. trupeşe tru p e ş ie (pop.) s. f„ art. trupeşia, g.-d. trupeşii, art.

trupeşiei tru p e şte ad v. tr u p iţ ă s. f., g.-d. art. trupiţei; p l. trupiţe tr u p u ş o r (pop.) s. n., p l. trupuşoare tru s ă s. f., g.-d. art. trusei; p l. truse tniSQ U s. n., art. trusoul; p l. trusouri tru s t s. n., p l. trusturi tr u s tie r (-ti-er) adj. m., p l. trustieri; f. trustitră, p l.

trustiere Itiu s tm e n (rar) (trust-rnen) s. m., p l. trustmeni t r u v a b il (liv r.) adj. m ., p l. truvabili; f. truvabilă, pl.

truvabile tru v e r s. m ., p l. truveri " T - s h ir t (angl.) [p ro n . ţişărt] s. n., p l. T-shirturi tţ interj. tu pr., d. acc. ţie, neacc. iţi, ţi (ţi se dă), ţi- (ţi-a dat, ţi-l dă),

-ţi (dându-ţi), -ţi- (dându-ţi-se), ac. acc. ţine (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (te-ntreabă, te-a văzut), -te (întreabă-te), -te- (vedea-te-aş)

Itu b iflo r ă (-bi-flo-) s. f., g.-d. art. tubiflorei; pl. tubiflore tu b ifo r m adj. m ., p l. tubiformi; f. tubiformă, p l. tubiforme tu b in g s. n., p l. tubinguri tu b u la r adj. m., p l. tubulari; f. tubulară, p l. tubulare tu b u la tu r ă s. f., g.-d. art. tubulaturii; p l. tubulaturi tu b u le ţ s. n., p l. tubuleţe t u b u lu r ă s. f., g.-d. art. tubulurii; p l. tubuluri tu b u ş Q r s. n., p l. tubuşoare tu c a n s. m., p l. tucani tu c i s. n., (vase) p l. tuciuri t u c iu r iu adj. m., f. tuciurie; p l. m . şi f. tuciurii tu d e sc (înv.) adj. m., f. tudescă; p l. m. şi f. tudeşti tu f s. n., p l. tufuri tu fa n s. m ., p l. tufani tu fa r s. m., p l. tufari tu fă s. f., g.-d. art. tufei; p l. tufe s. f., g .-d . art. tufănelei/tufănicii; tufănele/tufănici, art. tufănelele/tufănicile

tu fă n ic ă

tu fă r ie s. f., art. tufăria, g.-d. art. tufăriei; p l. tufării, art.

tufăriile tu fă r iş s. n., p l. tufărişuri tu fe c c iu s. m ., art. tufecciul; p l. tufeccii, art. tufecciii (-ci-ii) t u f iş s. n., p l. tufişuri tu fiş o a ră s. f., g.-d. art. tufişoarei; pl- tufişoare t u f it s. n., p l. tufite t u f l i (a ~) (pop., fam .) (tu-fli) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 pl.

tuflesc, im p e rf. 3 sg. luflea; conj. p rez. 3 să tuflească tu fo s adj. m., p l. tufoşi; f. tufoasă, p l. tufoase tu i (steag turcesc) s. n., p l. tuiuri tu ia (arbore) s. f „ g.-d. art. tuiei; pl. tuia

- t u v. tău

tu ie ş (reg.) adj. m., p l. tuieşi; f. tuieşă, p l. tuieşe

itu a re g (tu-a-) adj. m., s. m., p l. tuaregi; adj. f., s. f.

t u io r s. n., p l. tuioare

tuaregă, p l. tuarege

t u l (fr.) [pron. tul] s. n., (so rtu r i) p l. tuluri

tu b s. n., p l. tuburi

t u la i (reg.) interj.

tu b a j s. n., p l. tubaje

t u la r e m ie

tu b a re s. f., g.-d. art. tubării; p l. tubări tu b ă s. {., g.-d. art. tubei; p l. tube

pl.

s. f., art.

tularemia, g.-d . tularemii, art.

tularemiei tu lb u r a (a ~) vb., in d . p re z. 3 tulbură

tu b e r c u l s. m., p l. tuberculi

tu lb u r a r e s. f., g.-d. art. tulburării; p l. tulburări

tu b e r c u la t adj. m., p l. tuberculaţi; f. tuberculată, p l.

tu lb u r ă t o r adj. m., p l. tulburători; f. sg. şi p l. tulburătoare

tuberculate

tu lb u r e adj. m . ş i f. tulbure; p l. m . ş i f. tulburi

tu b e r c u lin ă s. f „ g.-d. art. tuberculinei; p l. tuberculine

tu lb u r e a lă (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; p l. tulbureli

t u b e r c u liz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 tuberculizează

t u lb u r e l1 adj. m „ p l. tulburei; f. tulburea, p l. tulburele

tu b e r c u lo s adj. m., s. m „ p l. tuberculoşi; adj. f „ s. f.

t u lb u r e l2 s. n.

tubeculoasă, p l. tuberculoase tu b e r c u lo z ă s. f., g.-d. art. tuberculozei; p l. tuberculoze; abr. TBC [cit. tebece] tu b e ro z ă s. f., g.-d. art. tuberozei; p l. tuberoze tu b e ro z ita te s. f., g.-d. art. tuberozităţii; p l. tuberozităţi

t u lb u r iu (rar) adj. m., f. tulburie; p l. m . şi f. tulburii tu lb u r o s (rar) adj. m ., p l. tulburaşi; f. tulburoasă, pl.

tulburoase tu lc e a n adj. m., s. m., p l. tulceni; adj. f. tulceană, pl.

tulcene

tulceancă

816

tu lcean că s. f., g.-d. art. tulcencei; p l. tulcence

tu n e t s. n., p l. tunete

tu le i (cotor al p e n e lo r, f ir d e p ăr) s. n., p l. tuleie

tu n g s te n (tung-sten) s. n.

tu le u (tu lp in a p o ru m b u lu i, so i d e p ru n e ) s. m ./s. n., art.

tu n ic ă s. f., g.-d. art. tunicii; p l. tunici

tuleul; p l. tulei/tuleie ît u li (a o ~) (pop., fam .) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. o

tulesc, im p erf. 3 sg. o tulea; conj. p re z. 3 să o tulească tu l i c h in ă s. f., g.-d. art. tulichinei; p l. tulichine tu lip ă (rar) s. f., g.-d. art. tulipei; p l. tulipe ţ u liu [liu p ron . liu] s. n., art. tuliul; sim b . Tm tu ln ic s. n., p l. tulnice

tu n ic ie r (-ci-er) s. m „ p l. tunicieri tu n is ia n (-si-an) adj. m., s. m ., p l. tunisieni (-si-eni); adj. f., s. f. tunisiană, p l. tunisiene tu n s s. n., p l. tunsuri tu n s o a re s. f., g.-d. art. tunsorii; p l. tunsori tu n s u ră (tunsoare) (rar) s. f., g.-d. art. tunsurii; p l.

tunsuri

tu ln ic a ş s. m., p l. tulnicaşi

tu p e u s. n., art. tupeul

t u ln i caşă s. f., art. tulnicaşa, g.-d. art. tulnicaşei; pl.

It u p ila (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 tupilează

tulnicaşe tu lp a n s. n., p l. tulpane tu lp in ă s. f., g.-d. art. tulpinii; p l. tulpini tu lt s. m., p l. tulţi tu lu m b a g iu (înv.) s. m ., art. lulumbagiul; p l. lulumbagii, art. tulumbagiu (-gi-ii)

" t u p ila r e (pop.) s. f., g.-d. art. tupilării; p l. tupilări tu r s. n., p l. tururi tu ra (înv.) s. [., art. turaua, g.-d. art. turalei; p l. turale, art.

turalele !tu ra n ic adj. m., s. m., p l. turanici; adj. f., s. f. turanică, pl.

turanice

tu lu m b ă (înv., p o p . ) s. f., g.-d. art. tulumbei; p l. tulumbe

tu r a n it s. n.

tu m b ă s. f., g.-d. art. tumbei; p l. tumbe tu m b e le c h i (înv.) s. n „ pl. tumbelechiuri

tu ra ţie (-ţi-e) s. f., art. turaţia (-ţi-a), g.-d. art. turaţiei; pl. turaţii, art. turaţiile (-ţi-i-)

tu m e fa c ţie (-ţi-e) s. f., art. tumefacţia (-ţi-a), g.-d. art.

tu ra -v u ra interj,

tumefacţiei; p l. tumefacţii, art. tumefacţiile (-ţi-i-) Ih im e fia (a se ~) (-fi-a) vb. refl., in d . p rez. 3 se tumefiază; conj. p rez. 3 să se tumefieze (-fi-e-); ger. tumefiindu-se

(-fi-in-) tu m e sc e n t adj. m., p l. tumescenţi; f. tumescentă, p l.

tumescente

tu ră s. f „ g.-d. art. turei; p l. ture tu r b a (a ~) vb., in d . p rez. 3 turbează tu rb a n s. n., p l. turbane tu rb a re s. f., g.-d. art. turbării; p l. turbări tu rb ă s. f., g.-d. art. turbei; p l. turbe

tu m e sce n ţă s. f., g.-d. art. tumescenţei; p l. tumescenţe

tu r b ă c iu n e (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciunii; p l. turbăciuni

!tu m o a re /tu m o ră s. f., g.-d. art. tumorii; p l. tumori

tu r b ă r ie s. f., art. turbăria, g.-d. art. turbăriei; p l. turbării,

’ tu m o ra l adj. m., p l. tumorali; f. tumorală, p l. tumorale tu m o ră v. tu m o a re tu m u l s. m ., pl. tumuli tu m u la r adj. m ., p l. tumulari; f. tumulară, p l. tumulare tu m u lt s. n., pl. tumulturi tu m u ltu o s (-tu-os) adj. m „ p l. tumultuoşi; f. tumultuoasă, pl. tumultuoase tu m u ru g (reg.) s. m., p l. tumurugi tu n s. n., p l. tunuri tu n a (a ~) vb., in d . p rez. 3 tună

art. turbăriile tu r b e la r ia t (-ri-ăt) s. n., p l. turbelariate t u r b id im e t r u

(-me-tru) s. n., art. turbidimetrul; p l.

turbidimetre tu r b in ă s. f., g.-d. art. turbinei; p l. turbine tu r b in c ă (înv.) s. f., g.-d. art. turbincii; p l. turbinci tu r b io n (rar) (-bi-on) s. n., p l. turbioane tu rb o c o m p re s o r s. n., p l. turbocompresoare tu rb o d e te n to r s. n., p l. turbodetentoare t u r b o f flr s. n., p l. turbofoare

tu n a r s. m „ p l. tunari

tu rb o g e n e ra to r s. n „ p l. turbogeneratoare

tu n ă to r adj. m., p l. tunători; f. sg. şi p l. tunătoare

tu rb o in je c tQ r (-bo-in-) s. n., p l. turboinjectoare

tu n d e (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. tund, 1 p l. tundem,

tu r b o m o to r s. n., p l. turbomotoare

perf. s. 1 sg. tunsei, 1 p l. tunserăm; conj. p re z. 3 să

tundă; ger. tunzând; part. tuns

tu r b o p o m p ă s. f., g.-d. art. turbopompei; p l. turbopompe t u r b o p r o p u ls o r (-bo-pro-) s. n., p l. turbopropulsoare

tu n d e re s. f., g.-d. art. tunderii; p l. tunderi

tu rb o re a c to r (-re-ac-) s. n., p l, turboreactoare

tu n d ră s. f., g.-d. art. tundrei; p l. tundre

tu rb o re a c ţie (-re-ac-ţi-e) s. f., art. turboreacţia (-ţi-a), g.-d.

tu n e l s. n., p l. tuneluri/tunele tu n e lis t s. m., p l. tundişti

turboreacţii, art. turboreacţiei tu rb o tre p a n (-bo-tre-) s. n „ p l. turbotrepane

817

turui

t u r b u le n t adj. m ., p l. turbulenţi; f. turbulentă, p l.

turbulente {tu rb u le n ţă s. f., g.-d. art. turbulenţei; p l. turbulenţe tu rc adj. m., s. m ., p l. turci; adj. f. turca, p l. turce Iturca (d ans) s. f. art., neart. turcă, g.-d. art. turcii

tu rc a le ţ (zm eu) s. n., p l. turcăleţe ţu rcă (lim b ă) s. f., g.-d. art. turcei tu rce sc adj. m., f. turcească; p l. m . şi f. turceşti tu rceşte ad v. ’ tu rc h e sta n adj. m., s. m „ pl. turchestani tu r c i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. turcesc, im p e rf. 3 sg. turcea; conj. p rez. 3 să turcească tu rc ic adj. m ., p l. turciei; f. turcică, p l. ţiLrcice tu rc im e s. f., g.-d. art. turcimii tu r c ire s. f., g.-d. art. turcirii tu r c is m s. n „ p l. turcisme tu rc o a ic ă s. f., g.-d. art. turcoaicei; p l. turcoaice tu rc o a z 1 (-coaz) adj. in v a r. tu rc o a z 2 (-coaz) (culoare) s. n. tu rc o a ză (piatră) (-coa-) s. f., g.-d. art. turcoazei; p l.

turcoaze

it u r lă c i (a se ~) (pop., fam .) vb . refl., in d . p rez. 3 sg. se

turlăceşte, im p e rf. 3 sg. se turlăcea; conj. p re z. 3 să se tu rlăcească t u r lis t s. m „ p l. turlişti tu r m a lin ă s. f., g.-d. art. turmalinei; p l. turmaline tu rm ă s. f., g.-d. art. turmei: p l. turme tu rm e n ta (a ~) (liv r.) vb., in d . p re z. 3 turmentează tu rn s. n., p l. turnuri t u m a 1 (a ~) (a vărsa, a d en u n ţa) vb., in d . p rez. 3 toarnă tu m a 2 (a ~) (a re a liz a u n film ) vb., in d . prez. 3 turnează tu rn a n t adj. m., p l. turnanţi; f. turnantă, p l. turnante tu rn a n tă s. f., g.-d. art. turnantei; p l. turnante tu rn a re s. f., g.-d. art. turnării; p l. turnări tu r n a t s. n. tu rn ă to a re s. f., g.-d. art. turnătoarei; p l. turnătoare tu rn ă to r s. m ., p l. turnători tu rn ă to rie s. f., art. turnătoria, g.-d. art. turnătoriei; (ateliere, d e n u n ţu ri) p l. turnătorii, art. turnătoriile “tu m e a n (re fe rito r la T u m u M ă g u re le ) adj. m., s. m., pl.

turneni; adj. f . turneană, p l. turnene * tu m e a n c ă s. f., g.-d. art. turnencei; p l. turnence tu r n e s o l s. n.

* tur c o lo g s. m., p l. turcologi

tu rn e u s. n., art. turneul; p l. turnee

tu r c u le ţ s. m., p l. turculeţi

tu r n ic h e t s. n., p l. turnichete

tu rd e a n adj. m., s. m., p l. turdeni; adj. f. turdeană, pl.

turdene tu rd e a n că s. f., g.-d. art. turdencei; p l. turdence

it u m ir s. n., p l. turniruri tu m iş o r s. n., p l. turnişoare tu r n u le ţ s. n., p l. turnuleţe

tu re a tcă s. f., g.-d. art. turetcii; p l. turetci

tu rn u ră s. f., g.-d. art. turnurii; p l. turnuri

tu re lă s. f., g.-d. art. turelei; p l. turele

tu r o n ia n 1 (-ni-an) adj. m ., p l. turonieni (-ni-eni); f.

t u r f (liv r.) s. n., p l. turfuri

turoniană, p l. turoniene

tu r fis t (livr.) s. m ., p l. turfişti

tu r o n ia n 2 (-ni-an) s. n.

tu rg e sc e n t adj. m „ p l. turgescenţi; f. turgescentă, p l.

t u r p it u d in e

turgescente tu rg e s ce n ţă s. f., g.-d. art. turgesceriţei tu r g o r s. n. t u r ic e l s. m., p l. turicei, art. turiceii t u r in g it s. n. t u r is m s. n „ (au to m ob ile) p l. turisme tu r is t s. m., p l. turişti tu ris tă s. f., g.-d. art. turistei; p l. turiste tu r is tic adj., m., p l. turistici; f. turistică, p l. turistice tu r iţă s. f., g.-d. art. turiţei; p l. turiţe ‘ T u r k e s t a n (ţară) s. p r o p r iu n. t u r k m e n (lurk-men) adj. m „ s. m ., p l. turkmeni; adj. f., s. f.

turkmenă, p l. turkrnene

tu rk m e n ă (lim b ă) (turk-me-) s. f., g.-d. art. turkmenei tu rla c (pop., fam .) adj. m., p l. turlaci; f. turlacă, p l. turlace tu r lă s. f., g.-d. art. turlei: pl- turle

(liv r.)

s. f „

g .-d . art.

turpitudinii: p l.

turpitudini I t u r t a - lu p u lu i (săm ânţă) (pop.) s. f. art., g.-d. art.

turtei-lupului îtu r ta - v a c ii (ciu p ercă) s. f. art., g.-d. art. turtei-vacii tu rtă s. f., g.-d. art. turtei; p l. turte tu rtă d u lc e s. f. + adj. t u r t i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. turtesc, im p e rf. 3 sg.

turtea; conj. p rez. 3 să turtească tu r tir e s. f., g.-d. art. turtirii; p l. turţiri tu rtiş o a ră s. f., g.-d. art. turtişoarei; p l. turtişoare tu rtiţă s. f., g.-d. art. turţiţei; p l. turţiţe tu rtu re g /tu rtu ric ă s. f., art. turtureaua/turturica, g.-d. art.

turturelei; p l. turturele, art. turturelele tu r tu r e l s. m ., p l. turturel, art. turtureii tu r tu r ic ă v. tu rtu re a t u r u i (a ~) (fam.) vb., in d . p re z. 1 şi 2 sg. turui, 3 turuie, im p e rf. 3 sg. turuia; conj. p re z. 3 să turuie

turuială

818

tu r u ia lă (fam.) s. f „ g.-d. art. turuielii; p l. turuieli

tu te la (a ~) vb., in d . p re z. 3 tutelează

tu r u itu r ă (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuiturii; pl.

tu te la j (rar) s. n., p l. tu telaje

tumitari tu s c jn c i (pop.) nu m .

tu te la r adj. m., p l. tutelari; f. tutelară, p l. tutelare tu te lă s. f., g.-d. art. tutelei; p l. tutele

tu se s. f., art. tasea, g.-d. art. tusei

tu to a re s. f., g.-d. art. tutoarei; p l. tu toare

fu se t (rar) s. n., p l. tusete

(tu to re s. m ., p l. tutori

tu s la m a (tu-sla-) s. f., art. tuslamaua, g.-d. art. tuslamalei; p l. tuslarnale, art. tuslarnalele

tu tti (it.) s. n.

tusQr s. n. tu s p a tr u (pop.) (-pa-tru) n u m . tu sşap te (pop.) nu m . tu sşase (pop.) n u m .

tu t t i- fr u t t i (it.) s. n. tu tu (fr.) [pron. tutu] s. n., art. tutu-ul; p l. tutu-uri tu t u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. tutuiesc, im p e rf. 3 sg. tutuia; conj. p re z. 3 siS tutuiască tu tu ia lă s. f., g.-d. art. tutuielii; p l. tutuieli

tu s tre i n u m . m., f. tustrele

tu tu jre s. f., g.-d. art. tutuirii; p l. tutuiri

tu ş s. n., (tip u ri) p l. tuşuri

tu tu it s. n., p l. tutuituri

tu şa (a ~) (liv r.) vb., in d . p re z. 3 tuşează, 1 p l. tuşăm; ger.

tuşând tu şare (livr.) s. f., g.-d. art. tuşării; p l. tuşări tuşă1 (piesă, clap ă, lim ită , m o d d e a a p lic a cu lo area , lo v itu ră la scrim ă) s. f „ art. tuşa, g.-d. art. tuşei; p l. tuşe tuşă2 (m ătuşă) (pop.) s. f., art. tuşa, g.-d. art. tuşii tu şe u s. n., art. tuşeul; p l. tuşeuri tu ş i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. tuşesc, im p e rf. 3 sg.

tuşea; conj. p re z. 3 să tuşească; ger. tuşind Ituşică (fam.) s. f., g.-d. art. tuşicăi/tuşicii/tuşichii; pl.

tuşici tu ş ie r (-şi-er) s. m., p l. tuşieri tu şie ră (-şi-e-) s. f., g.-d. art. tuşierei; p l. tuşiere

tu tu n 1 (plantă) s. m. tu tu n 2 (fru n ze, pachet) s. n., (sortu ri) p l. tutunuri tu tu n ă r ie s. f., art. tutunăria, g.-d. art. tutunăriei; p l.

tutunării, art. tutunăriile tu tu n ă r it (rar) s. n. tu tu n g e re a s ă (fam.) s. f „ g.-d. art. tutungeresei; p l.

tutungerese tu tu n g e rie s. f., art. tutungeria, g.-d. art. tutungeriei; pl.

tutungerii, art. tutungeriile tu tu n g io a ic ă (rar) s. f., g.-d. art. tutungioaicei; p l.

tutungioaice t u tu n g iu s. m., art. tutungiul; p l. tutungii, art. tutungiii

(-gi-ii)

tu ş in a (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 tuşinează

tu tu n iu adj. m ., f. tutunie; p l. m . şi f. tutunii

tu ş in a re (reg.) s. f., g.-d. art. tuşinării tu ş in a t (reg.) s. n., p l. tuşinaturi

* tu v a lu a n (re fe rito r la T u v a lu ) (-lu-an) adj. m., s. m ., p l. tuvalu ani; adj. f., s. f. tuvalu ană, p l. tuvaluane

tu ş in ă tu ră (reg.) s. f., g.-d. art. tuşinăturii; p l. tuşinături

* T V A [pron. te-ve-a] s. n., art. TVA-ul: p l. TVA-uri

tu ş it s. n.

tv e r d u (lite ră c h irilic ă ) s. m.

tu ş itu ră (rar) s. f., g.-d. art. tuşiturii; p l. tuşituri

(tw eed (angl.) [pron. tu!d\ s. n., (sortu ri) p l. tweeduri

tu tă (pop.) s. f., g.-d. art. tutei: p l. tute

tw is t (angl.) [pron. tuist] s. n., p l. twisturi

T Iţ1 (literă) [cit. ţe/ţi] s. m ./s . n., p l. ţ/ţ-uri •ţ2 (sunet) [cit. fi] s. m., p l. ţ tV ţ a - ţa interj, ţac/ţac-ţac interj. Iţac-pac interj, ţac-ţac v. ţac Iţa fa n d a ch e (fam.) s. m . ş i f „ g.-d. lui ţafandache; pl.

ţafandache ţa g lă (ţa-glă) s. f., g.-d. art. ţaglei; p l. ţagle ţa h -ţa h (rar) interj.

Ţ a ra R o m â n e a s c ă (M u n te n ia ) s. p r o p r iu f., g.-d. Ţării

Romaneşti ţa rat s. n., p l. ţarate ţară s. f., g.-d. art. ţării; p l. ţări ţarc s. n., p l. ţarcuri ţa rcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. ţărcii; p l. ţărci ţa r e v ic i (-vici) s. m ., p l. ţarevici ţa rig ră d e a n (-ri-gră-) adj. m ., s. m., p l. ţarigrădeni; adj. f. ţarigrădeană, p l. ţarigrădene ţa rig ră d e a n c ă (-ri-gră-) s. f., g.-d. art. ţarigrădencei; pl.

ţarigrădence

ţa ic ă 1 (d ro jd ie ) (reg.) s. f., g.-d. art. ţaicii

iţa r in a (dans) s. f. art., neart. ţarină, g.-d. art. ţarinei

ţa ic ă 2 (persoană) (reg.) s. f., g.-d. art. ţaicăi/ţaicii/ţaichii

ţa rin ă 1 (ogor) s. f., g.-d. art. ţarinii; p l. ţarini

ţa l (înv.) s. m., (chelner) p l. ţali

ţa rin ă 2 (soţie d e (ar) s. f., g.-d. art. ţarinei; p l. ţarine

ţa m b a l s. n., p l. ţambale

ţa ris m s. n.

ţa m b a la g iu s. m „ art. ţambalagiul; p l. ţambalagii, art.

ţa ris t adj. m., s. m., p l. ţarişti; adj. f., s. f. ţaristă, p l. ţariste

ţambalagiii (-gi-ii)

ţa rţa m (reg.) s. n., p l. ţarţamuri

ţa m b ră s. f., g.-d. art. ţambrei; p l. ţambre

ţa-ţa

ţa n cV ţa n c -ţa n c interj.

ţâ ţă (pop.) s. f „ g.-d. art. ţaţei; p l. ţaţe

ţânc2 (reg.) s. n., p l. tancuri

ţă c ă lie (reg., fam .) s. f., art. ţăcălia, g.-d. art. ţăcăliei; pl.

ţa n d ă ră s. f., g.-d. art. ţăndării; p l. ţăndări

V.

ţa

ţăcălii, art. ţăcăliile

ţa n ţo ş adj. m., p l. ţanţoşi; f. ţanţoşă, art. ţanţoşa, p l. ţanţoşe

ţă c ă n e a lă s. f., g.-d. art. ţăcănelii; p l. ţăcăneli

ţa p s. m ., p l. ţapi

ţă c ă n i (a ~) vb., in d . p re z. 3 sg. ţăcăne/ţăcăneşte, im p erf.

Iţa p a p ie s. f., art. ţapapia, g.-d. art. ţapapiei; p l. ţapapii, art.

ţapapiile

3 sg. ţăcănea; conj. p re z. 3 să ţăcăne/să ţăcănească ţă c ă n it s. n., p l. ţăcănituri

ţa p in a r s. m., p l. ţapinari

ţă c ă n itu ră s. f., g.-d. art. ţăcăniturii; p l. ţăcănituri

ţa p in ă s. [., g.-d. art. ţapinei; p l. ţapine

ţ ă h n i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 3 sg. ţăhneşte, im p e rf. 3

ţa p -n e g ru (m a s c u lu l cap rei-n eg re) (-ne-gru) s. m., p l.

ţapi-negri ţa p o ş (reg.) adj. m., p l. ţapoşi; f. ţapoŞă, pi- ţapoşe ţa p -ro ş u (m a s c u lu l c ă p rio a re i) s. m., p l. ţapi-roşii Ţ a p u l (constelaţie) (pop.) s. p r o p r iu m. ţar s. m „ p l. ţari Ţ a ra d e F o c s. p r o p r iu f., g.-d. Ţării de Foc

sg. ţăhnea; conj. p re z. 3 să ţăhnească ţă h n it (reg.) s. n., p l. ţăhnituri ţă n d ă r i (a ~) (rar) vb., in d . p re z . 1 sg. ş i 3 p l. ţăndăresc, im p e rf. 3 sg. ţăndărea; conj. p re z. 3 să ţăndărească ţă n d ă ric ă 1 (aşchie m ică) s. f., g.-d. art. ţăndărelei; pl.

ţăndărele, art. ţăndărelele 'ţ ă n d ă r ic ă 2 (om m ic d e statură) s. m . şi f., g.-d. lui

ţăndărică; p l. ţăndărică

Ţăndărică

820

" Ţ ă n d ă ric ă (personaj) s. p r o p r iu m.

ţâ fn o s (pop.) adj. m., p l. ţafnoşi; f. ţăfnoasă, p l. ţăfnoase

ţă n d ă ro s (reg.) adj. m., p l. ţăndăroşi; f. ţăndăroasă, pl.

ţâ h liş (reg.) (ţa-hliş) s. n., p l. ţahlişuri

ţăndăroase Iţăn ţo şie (pop.) s. f., art. ţănţoşia, g.-d. ţănţoşii, art.

ţănţoşiei ţă p o i (reg.) s. n., p l. ţăpoaie ţă p o şică (rar) s. f., g.-d. art. ţăpoşelei ţă p uc (reg.) s. m., p l. ţăpuci ţă p u le a n (reg.) s. m „ p l. ţăpuleni ţă ra n s. m., p l. ţărani Iţărancă s. f., g.-d. art. ţărăncii; p l. ţărănci ţă ră n cu ţă s. f., g.-d. art. ţărăncuţei; p l. ţărăncuţe ţă ră n e a s c a (dans) s. f. art., neart. ţărănească, g.-d. art.

ţărăneştii ţărănesc adj. m., f. ţărănească; p l. m . ş i f. ţărăneşti ţă răneşte ad v. ţă ră n ie (co m p o rta m e n t) s. f., art. ţărănia, g.-d. art.

ţărăniei; (vorbe) p l. ţărănii, art. ţărăniile ţă ră n im e (ţărani) s. f., g.-d. art. ţărănimii ţă ră n is m (rar) s. n. Iţă ră n ist adj. m., s. m., p l. ţărănişti; adj. f., s. f. ţărănistă, pl. ţărăniste

ţâ m b u ru c s. n., p l. ţamburuce ţânc (fam .) s. m., p l. ţănci ţâncă (rar) s. f., g.-d. art. ţâncei; p l. ţânce Iţâ n c u l-p ă m â n tu lu i (orbete) s. m. art. ţâ n ţa r s. m., p l. ţânţari ţâ n ţăraş (rar) s. m., p l. ţănţăraşi ţâ n ţă rim e s. f., g.-d. art. ţânţărimii ţâ rV ţâ r-ţâ r interj. ţâr2 s. m „ p l. ţâri îţâ ră (pop.) s. f., g.-d. art. ţârei; p l. ţâre ţâ ră u (reg.) s. n., art. ţărăul; p l. ţăraie !ţâ râ i (a ~) vb., in d . p rez. 3 sg. ţârăie, im p e rf. 3 sg. ţărâia; conj. p rez. 3 să ţârăie ţâ râ ia lă s. f „ g.-d. art. ţărăielii; p l. ţărăieli ţâ râ it1 a d v . ţâ râ it2 s. n., p l. ţărăituri ! ţâ râ i t a (cu ~) loc. ad v. ţâ râ itu ră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. ţârâiturii; p l. ţărâituri ţâre interj.

ţă ră n o i (fam .) s. m ., p l. ţărănoi, art. ţărănoii

ţâ rc o v n ic (pop.) s. m ., p l. ţărcovnici

ţă răn o s adj. m., p l. ţărănoşi; f. ţărănoasă, p l. ţărănoase

ţâ rc o v n ic e s c (pop.) adj. m., f. ţărcovnicească; p l. m . şi f.

ţărână s. f., g.-d. art. ţărânei (în exp r. ş i ţărânii); (răm ăşiţe păm â nte şti) p l. ţărâne

ţărcovniceşti ţâ rfă (reg.) s. f „ g.-d. art. ţârfei

ţărâno s adj. m., p l. ţărănoşi; f. ţărănoasă, p l. ţărănoase

ţâ n c ă (pop.) s. f., g.-d. art. ţăricii

Iţărcălam (reg.) s. n., p l. ţărcălarnuri

ţă riş o a ră (reg.) s. f., g.-d. art. ţărişoarei

ţă rc u i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. ţărcuiesc,

ţâ r lâ i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 ţârlăie, im p e rf. 3 sg.

im p e rf. 3 sg. ţărcuia; conj. p rez. 3 să ţărcuiască ţă rcu şo r s. n., p l. ţărcuşoare Ţ ă r ile de Jo s s. p r o p r iu f. p l. "ţă rile ro m â n e s. f. p l. + adj. ţă rişo a ră s. (., g.-d. art. ţărişoarei; p l. ţărişoare ţă rm s. n., p l. ţărmuri ţă r m u i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 sg. ţărmuieşte, im p e rf. 3 sg. ţărmuia; conj. p re z. 3 să ţărmuiască ţă rm u ito r (rar) (-mu-i-) adj. m ., p l. ţărrnuitori; f. sg. şi pl.

ţărmuitoare Iţărm u rean (rar) adj. m., s. m ., p l. ţărmureni; adj. f., s. f.

ţărmureană, p l. ţărmurene ţărm ureancă (rar) s. f., g.-d. art. ţărmurencei; p l. ţărmurerice ţă r m u r i (a ~) (înv.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ţărmuresc, im p e rf. 3 sg. ţărmu rea; conj. p re z. 3 să ţărmurească

ţărlăia; conj. p re z. 3 să ţârlăie ţâ rlâ ito a re (rar) (-lă-i-) s. f., g.-d. art. ţărlaitorii; p l.

ţărlăitori ţâ r lâ it o r (rar) (-lă-i-) adj. m., p l. ţărlăitori; f. sg. şi p l.

ţărlăitoare ţâ r lâ itu r ă (rar) (-Ia-i-) s. f., g.-d. art. ţărlăiturii; pl.

ţărlăituri ţâ r-ţâr v. ţâr ţâru că (reg.) s. f., g.-d. art. ţărucii ţâ ş n i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. ţâşnesc, im p e rf. 3 sg. ţâşnea; conj. p re z. 3 să ţâşnească ţâ ş n ire s. f., g.-d. art. ţâşnirii; p l. ţâşniri ţâ ş n ito r adj. m ., p l. ţâşnitori; f. sg. ş i p l. ţâşnitoare ţâ ş n itu ră s. f., g.-d. art. ţăşniturii; p l. ţăşnituri iţâ ş ti interj.

ţă ru ş s. m ., p l. ţăruşi

" ţâ ş ti-b â ş ti s. m . ş i f., g.-d. lui ţăşti-bâşti; p l. ţăşti-bâşti

ţăţică (reg.) s. f., g.-d. art. ţăţicăi/ţăţicii/ţăţichii; p l . ţăţici

Iţâ ţa -c a p re i (p la n tă )

ţâ fn ă (pop., fam .) s. f., g.-d. art. ţâfnei; (ifose) p l. ţâfne ţâ fn i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ţăfhesc, im p e rf. 3 sg. ţăfnea; conj. p rez. 3 să ţafnească

(-ca-prei) s. f. art., g.-d . art.

ţâţei-caprei ţâţacă (reg.) s. f., g.-d. art. ţâţacăi/ţăţachii/ţăţacei; pl. ţaţace iţâţa-fiului (plantă) (-fi-u-) s. f. art., g.-d. art. ţâţei-fiului

821 !ţâ ţa - m ie lu lu i (urechelniţă) s. f. art., g.-d. art. ţâţei-mielului !ţâ ţa -o ii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. ţâţei-oii

ţe v ă rie s. f., art. ţevăria, g.-d. art. ţevăriei; (ateliere) pl. ţevării, art. (măriile

ţâţă (pop.) s. f., g.-d. art. ţâţei; p l. ţâţe

ţe v iş o a ră s. f., g.-d. art. ţevişoarei; p l. ţevişoare

ţâ ţâ i (a ~) vb., in d . p re z. 3 ţâţaie, im p e rf. 3 sg. ţaţaia; conj. prez. 3 să ţâţaie

ţevQs (rar) adj. m., p l. ţevoşi; f. ţevoasă, p l. ţevoase

ţâ ţâ it s. n., p l. ţaţaijuri

ţ e v u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţevuiesc, im p e rf. 3 sg. ţevuia; conj. p re z. 3 să ţevuiască

ţâ ţân ă s. (., g.-d. art. ţâţânii; p l. ţâţâni

ţe v u ir e s. f., g.-d. art. ţevuirii; p l. ţevuiri

ţâ ţişo a ră (pop.) s.

ţi-, -ţi, - ţ i- v. tu

g.-d. art. ţâţişoarei; p l. ţaţişoare

ţâţos (pop.) adj. m., p l. (aţoşi; f. ţaţoasă, p l. ţâţoase

îţib ă (reg.) interj,

ţâ ţu că (reg.) s. (., g.-d. art. ţ&ţucii; p l. ţaţuci

ţic ă (fam .) s. m., p l. ţică

ţe ap ă1 (par, aşchie) s. f., g.-d. art. ţepii; p l. ţepi

ţic lă (reg.) (ţi-clă) s. f., g.-d. art. ţiclei; p l. ţicle

*ţeapă2 (în şelăciu n e) (fam.) s. f., g.-d. art. ţepei; p l. ţepe

Iţic lâ u (reg.) (ţi-clău) s. n., art. ţiclăul; p l. ţiclăuri

ţe a p ă n adj. m., p l. ţepeni; f. ţeapănă, p l. ţepene

ţic le a n (ţi-clean) s. m ., p l. ţicleni

ţeastă (pop.) s.

g.-d. art. ţes lei; p l. ţeste

ţic le te (pasăre) (reg.) (ţi-ele-) s. m., p l. ţicleţi

ţe avă s. f., g.-d. art. ţevii; p l. ţevi

I ţ ic lin g (ţi-ding) s. n., p l. ţidinguri

ţe c h in s. m „ p l. ţechini

ţic n e a lă (fam .) s. f., g.-d. art. ţicnelii; (m a n ii) p l. ţicneli

ţe l s. n., p l. ţeluri

( ţic n i (a se ~) (pop., fam .) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se

ţe lin ă 1 (plantă) s. f., g.-d. art. ţelinei; p l. ţeline ţe lin ă 2 (p ă m â n t n e lu crat) (reg.) s. f., g.-d. art. ţelinii; p l.

ţelini ţ e lin iş (reg.) s. n., p l. ţelinişuri ţe lin o s adj. m „ p l. ţelinoşi; f. ţelinoasă, p l. ţelinoase ţe n cu şă (reg.) s. f., art. ţencuşa, g.-d. art. ţencuşei; p l.

ţencuşe

ţicneşte, im p e rf. 3 sg. se ţicnea; conj. p re z. 3 să se ţicnească ţ ic u i (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 sg. ţicuieşle, im p e rf. 3 sg. ţicuia; conj. p re z. 3 să ţicuiască ţ id u lă (pop., fam .) s. f., g.-d. art. ţidulei; p l. ţidule ţie v. tu ţi-e p r. + vb. (ţi-e cald)

ţe p (g h im p e, p ă r asp ru ) s. m., p l. ţepi

ţig a ie adj. f., s. f., p l. ţigăi

ţe p o s adj. m ., p l. ţepoşi; f. ţepoasă, p l. ţepoase

ţig a n adj. m ., s. m ., p l. ţigani

ţe p u şă s. (., art. ţepuşa, g.-d. art. ţepuşei; pl- ţepuşe

[ţig an că s. f., g.-d. art. ţigăncii; p l. ţigănci

ţe sa lă s. {., g.-d. art. ţesalei; p l. ţesale

ţig a ră s. f., art. ţigara, g.-d. art. ţigării; p l. ţigări

ţe s ă la (a ~) v b ., in d . p re z . 1 sg. ţesal/lesăl, 2 sg.

ţig a re t (p ortţig aret) s. n., p l. ţigarete

ţesali/ţesăli, 3 ţesală: conj. p re z. 3 să ţesale/să ţesăle

ţig a re tă (ţigară) s. f., g.-d. art. ţigaretei; p l. ţigarete

ţe să la re s. f., g.-d. art. ţesălării; p l. ţesălări

ţig ă n a ş (rar) s. m „ p l. ţigănaşi

ţe s ă la t s. n.

ţig ă n a tic (rar) adj. m., p l. ţigănatici; f. ţigănatică, pl.

ţesătoare1 (ră zb o i de ţesut) (rar) s. f., g.-d. art. ţesătorii; p l. ţesători

ţig ă n ă r it (înv.) s. n.

ţe să to a re 2 (p e rso a n ă ) s. f., g.-d . art. ţesătoarei; p l.

ţig ă n c u ş ă s. f., art. ţigăncuşa, g.-d. art. ţigăncuşei; pl.

ţesătoare

ţigănatice

ţigăncuşe

ţe să to r s. m., p l. ţesători

ţig ă n c u ţă s. f., g.-d. art. ţigăncuţei', p l. ţigăncuţe

ţe să to rie s. f „ art. ţesătoria, g.-d. art. ţesătoriei; (ateliere)

ţig ă n e a lă (reg., fam .) s. f., g.-d. art. ţigănelii; (in sulte) pl.

p l. ţesătorii, art. ţesătoriile

ţigăneli

ţe să tu ră s. f., g.-d. art. ţesăturii; p l. ţesături

ţig ă n e l (rar, reg.) s. m., p l. ţiganei, art. ţigăneii

ţese (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţes, 3 sg. ţese, 1 p l.

ţig ă n e s c adj. m ., f. ţigănească; p l. m . şi f. ţigăneşti

ţesem, perf. s. 1 sg. ţesui; conj. p re z. 3 să ţeasă; part. ţesut ţesere (rar) s. f „ g.-d. art. ţeserii ţe st s. n., p l. ţesturi ţe sto s adj. m., p l. ţestoşi; f. ţestoasă, p l. ţestoase ţe s u t s. n., (celule) p l. ţesuturi

ţig ă n e ş te ad v. ( ţig ă n i (a se ~) vb. refl, in d . p re z. 3 sg. se ţigăneşte, im p e rf. 3 sg. se ţigănea; conj. p re z. 3 să se ţigănească ţig ă n ie s. f., art. ţigănia, g.-d. art. ţigăniei; (aşezări, fapte) p l. ţigănii, art. ţigăniile ţig ă n im e s. f., g.-d. art. ţigănimii

ţeţe v. m u sc a ţeţe

ţig ă n o s adj. m., p l. ţigănoşi; f. ţigănoasă, p l. ţigănoase

ţe v a r s. n., p l. ţevare

ţig ă n u ş s. m., p l. ţigănuşi

ţigărar ţig ă ra r s. m ., p l. ţigărari

822 ţin tiş o a r ă s. f., g.-d. art. ţintişoarei; p l. ţin Uşoare

ţig â i (reg.) s. m „ p l. ţigâi, art. ţigâii

ţ in tito r (înv.) adj. m., p l. ţintitori; f. sg. şi p l. ţintitoare

ţig h e r (reg.) s. n., (so rtu ri, p o r ţ i i) p l. ţigheruri

ţ in t u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ţintuiesc, im p e rf.

ţîg lâ r (ţi-glăr) s. m., p l. ţiglari ţig lă (ţi-glă) s. f „ g.-d. art. ţiglei; p l. ţigle ţig lă r ie (ţi-glă-) s. f., art. ţiglăria, g.-d. art. ţiglăriei; pl.

ţiglării, art. ţiglăriile

3 sg. ţintuia; conj. p re z. 3 să ţintuiască ţ in t u ir e s. f., g.-d. art. ţintuirii; p l. ţintuiri ţin u t s. n., p l. ţinuturi ţin u t a l (înv.) adj. m., p l. ţinutali; f. ţinutală, p l. ţinu tale

Iţig lin ă (ţi-gli-) s. f., g.-d. art. ţiglinei; p l. ţigline

ţin u ta ş (înv.) s. m ., p l. ţinutaşi

ţig n a l (pop., fam .) s. n., p l. ţignale

ţin u ta ş ă (înv.) s. f., art. ţinutaşa, g.-d. art. ţinutaşei; p l.

ţ i- i1 pr. + p r. (ţi-i dă)

ţinutaşe

' ţ i - i 2 (pop.) p r. + vb. (ţi-ifrig)

ţin u t ă s. f., g.-d. art. ţinutei; p l. ţinute

ţiito a re 1 (persoană) (pop.) (ţi-i-) s. f., g.-d. art. ţiitoarei;

ţ ip a (a ~) vb., in d . p re z. 3 ţipă; ger. ţipând

pl. ţiitoare iţiito a re 2 (loc d e p ân d ă ) (ţi-i-) s. f „ g.-d. art. ţiitorii; pl.

ţiitori ţ iit o r (înv., pop.) (ţi-i-) adj. m ., p l. ţiitori; f. sg. ş i pl. ţiitoare ţiitu r ă (în v., reg., p op .) (ţi-i-) s. ţi, g.-d. art. ţiitarii; pl.

ţiityri

ţip a r s. m „ p l. ţipari ţip ă t s. n., p l. ţipete ţip ă to a re (flu ie r) (reg.) s. f., g.-d. art. ţipătorii; p l. ţipători ţip ă to r adj. m., p l. ţipători; f. sg. ş i p l. ţipătoare Iţip â u (reg.) s. m ., art. ţipăul; p l. ţipăi ţip e n ie (în expr.) (-ni-e) s. f.

ţ ilin d r u 1 (sticlă d e la m p ă ) (pop.) s. m „ art. ţilindrul; pl. ţilindri, art. ţilindrii

ţ ip ir ig 1 (plantă) s. m.

ţ ilin d r u 2 (joben) v. c ilin d r u 2

ţ ip lă (ţi-plă) s. f „ g.-d. art. ţiplei; p l. ţiple

ţ im ir 1 (călăuză) (înv.) s. m ., p l. ţimiri

ţ ip o t i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ţipotesc,

îţi m ir 2 (b la z o n ) (înv.) s. n., p l. ţimire/ţimiruri

ţ ip ir ig 2 (substanţă) (pop.) s. n.

im p e rf. 3 sg. ţipotea; conj. p re z. 3 să ţipotească

ţim ir a ş (înv.) s. m ., p l. ţimiraşi

ţist/ţst interj.

ţîn c s. n., p l. ţincuri

ţ is t u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţistuiese, im p e rf. 3

ţin c a r (reg.) s. m ., p l. ţineari ţin c u ir e s. f., g.-d. art. ţincuirii; p l. ţincuiri ţin c v a is (ţinc-vais) s. n. ţin e (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţin, 2 sg. ţii, 1 p l.

ţinem, 2 p l. ţineţi; conj. p re z . 3 să ţină; ger. ţinând; part. ţinut

sg. ţistuia; conj. p re z. 3 să ţistuiască ţis t u ia lă (rar) s. f., g.-d. art. ţistuielii; p l. ţistuieli ţis t u itu r ă (-tu-i-) s. [., g.-d. art. ţistuiturii', p l. ţistuituri ţiş ta r s. m., p l. ţiştari (ite ră s. f., g.-d. art. ţiterei; p l. ţitere (reg.) interj,

ţin e re s. f., g.-d. art. ţinerii; p l. ţineri

ţiţ e i s. n., (so rtu ri) p l. ţiţeiuri

ţin g ă u (reg.) s. m., art. ţingăul; p l. ţingăi, art. ţingăii

ţiţe ic ă (reg.) s. (., g.-d. art. ţiţeicii; p l. ţiţeici

iţ in g h ilin g h i (-ghi-lin-ghi)/ţing- lin g (pop.) interj.

ţiţ -ţiţ

ţin ta r1 (pasăre) s. m ., p l. ţintari

ţ iu V ţ iu - ţ iu interj.

ţin ta r2 (joc) s. n., p l. ţintare

ţiu 2 (reg.) [pron. ţiu] s. n., art. ţiul; p l. ţiuri

ţin ta ş s. m „ p l. ţintaşi

ţ iu i (a ~) (ţi-u-) vb., in d . p re z. 3 sg. ţiuie, im p e rf. 3 sg.

ţin ta t adj. m., p l. ţintaţi; f. ţintată, p l. ţintate

V.

ţiţ

ţiuia; conj. p re z. să ţiuie

ţin ta u ră (reg.) (-ta-u-) s. f., g.-d. art. ţintaurei; p l. ţintaure

ţ iu it (ţi-u-) s. n „ p l. ţiuituri

ţin tă s. f., g.-d. art. ţintei; p l. ţinte

ţiu ito a r e (ţi-u-i-) (rar, reg.) s. f., g.-d. art. ţiuitorii; p l.

ţin tă ţe l (pop.) adj. m., p l. ţintăţei

ţiuitori

ţin te la t (reg.) adj. m., p l. ţintelaţi; f. ţintelată, p l. ţintelate

ţ iu it o r (ţi-u-i-) adj. m., p l. ţiuitori; f. sg. ş i p l. ţiuitoare

ţin te ş (reg.) adj. m., p l. ţin ţeşi; f. ţinteşă, art. ţinteşă, pl.

ţiu it u r ă (ţi-u-i-) s. f., g.-d. art. ţiuitarii; p l. ţiuituri

ţinteşe ţ in t i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. ţintesc, im p e rf. 3 sg.

ţintea; conj. p rez. 3 să ţintească

ţiu - ţiu v. ţ iu 1 ţ i v l i (a ~) (reg.) (ţi-vli) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţivlesc, im p e rf. 3 sg. ţivlea; conj. p re z. 3 să ţivlească

ţin tir e s. f., g.-d. art. ţinţini; p l. ţintiri

ţ iv lic (reg.) (ţi-vlic) interj,

ţ in t ir im (reg.) s. n., p l. ţintirimuri/ţintirime

ţo ab ă (reg.) s. f., g.-d. art. ţoabei; p l. ţoabe

823 ţo a lă (obiect d e îm b ră c ă m in te ) (fam .) s. (., g.-d. art.

ţoalei; p l. ţoale ţo ap ă (pop.) s. (., g.-d. art. ţoapei; p l. ţoape ţo c Y ţo c -ţo c (fam .) interj.

ţuţuroi ţu h a u s (arg., în v .) (-haus) s. n., p l. ţuhausuri ţu h ă i (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ţuhăiesc, im p e rf. 3 sg. ţuhăia; conj. p re z. 3 să ţuhăiască ţu ic a r s. m ., p l. ţuicari

ţo c2 (reg.) s. n., p l. ţocuri

ţu ic ă s. f., g.-d. art. ţuicii; (so rtu ri, p o rţii) p l. ţuici

ţo c ă i (a - ) (fam.) vb., in d . p rez. 3 ţocăie, im p e rf. 3 sg.

ţu ic ă re a lă (fam .) s. f., g.-d. art. ţuicărelii; p l. ţuicăreli

ţocăia; conj. p re z. 3 să ţocăie ţo c ă it (fam.) s. n., p l. ţocăituri ţoc-ţoc v. ţoc1 ţo i1 (pasăre) s. m „ p l. ţoi, art. ţoii ţo i2 (păhărel) s. n., p l. ţoiuri ţo l1 (u n itate d e m ăsu ră) s. m., p l. ţoli; sim b . in; '' ţo l2 (velin ţă ) (p op .) s. n., p l. ţoluri

iţ u ic ă r i (a se ~) (fam .) vb. refl., in d . p re z. 1 sg. mă

ţuicăresc, im p e rf. 3 sg. se ţuicărea; conj. p rez. 3 să se ţuicărească ţu ic ă r ie s. f „ art. ţuicăria, g.-d. art. ţuicăriei; p l. ţuicării, art. ţuicăriile iţ u ic u i (a se ~) (fam.) vb. refl., in d . prez. 1 sg. mă ţuicuiesc, im p e rf. 3 sg. se ţuicuia; conj. p re z. 3 să se ţuicuiască

ţo le t (pop.) s. n., p l. ţoleturi

ţu ic u ia lă (fam.) s. f., g.-d. art. ţuicuielii; p l. ţuicuieli

ţ o lin ă (pop.) s. f., g.-d. art. ţolinei; p l. ţoline

ţu ic u le a n ă (fam .) s. f., g.-d. art. ţuiculenei; p l. ţuiculene

iţo lin c ă (pop.) s. f., g.-d. art. ţolincii; p l. ţolinei

ţ u ic u liţ ă s. f., g.-d. art. ţuiculiţei; p l. ţuiculiţe

ţo liţă (reg.) s. f., g.-d. art. (oliţei; p l. ţoli ţe

ţu lu c (reg.) s. m., p l. ţuluci

ţo lu ţ (pop.) s. n „ p l. ţoluţuri

ţ u m b u iu ş s. n „ p l. ţurnburuşe/ţumburuşuri

ţo n ţo ro iu l v. to n to ro iu l

ţu n d e r s. n.

ţo p /ţo p -ţo p interj.

ţu n d ră (reg.) s. f., g.-d. art. ţundrei; p l. tandre

ţo p ă i (a ~) vb., in d . p rez. 3 ţopăie, im p e rf. 3 sg. ţopăia;

ţu n d r iţă (reg.) s. f „ g.-d. art. ţundriţei; p l. ţundriţe

conj. p re z. 3 să ţopăie ţo p ă ia lă s. f., g.-d. art. ţopăielii; p l. ţopăieli ţo p ă it s. n.

ţu p / ţu p - ţu p interj. ţu rc a n 1 adj. m ., (berbec) s. m., p l. ţurcani; adj. f., (oaie, că c iu lă ) s. f. ţurcană, p l. ţurcane

ţo p ă itu ră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. ţopăiturii; p l. ţopăituri

ţu rc a n 2 (persoană) (rar) s. m., p l. ţurcani

ţo p â rc ă (reg.) s. f., g.-d. art. ţopârcii; p l. ţopârci

ţu rc a n c ă (reg.) adj. f., (oaie, că ciu lă ) s. f., p l. ţurcance

ţo p â rla n (pop.) s. m., p l. ţoparlani ţo p â rla n c ă (pop.) s. f., g.-d. art. ţoparlancei; p l. ţoparlance ţo p â rlă n e s c (rar) adj. m., f. ţopârlănească; p l. m . şi f.

ţoparlăneşti ţo p â r lă n i (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l.

ţopârlănesc, im p e rf. 3 sg. ţoparlănea; conj. p re z. 3 să ţopârlănească ţo p -ţo p v. ţo p

ţu rcă s. f., g.-d. art. ţurcii; p l. turci ţu rcă n e sc adj. m., f. ţurcănească; p l. m. şi f. ţurcăneşti ţ u r lf li (pop.) s. n., p l. ţurloaie I ţ u r lu - b u r lu (reg.) adj. in v a r, ţu r ţu r s. m., p l. ţurţuri ţu r ţu r a t (rar) adj. m., p l. ţurţuraţi; f. ţurţurată, pl.

ţurţurate

ţoşcă (reg.) s. f., g.-d. art. ţoştii; p l. ţoşli

ţu şcă (reg., fam .) s. f „ g.-d. art. ţuştii, pl- fuşti

ţst v. ţis t

ţuşcQ v s. m ., p l. ţuşcovi

ţu ca (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 ţucă

ţu ş ti interj.

ţu c a l s. n., p l. ţucale

ţu ţ (reg.) s. n., p l. ţuţuri

ţu că ră adj. f.

Iţuţăn easca (dans) (reg.) s. f. art., neart. ţuţănească, g.-d.

ţu g (înv., reg.) s. n., p l. ţMguri

art. ţuţăneştii

ţ u g u i s. n., p l. ţuguie

ţu ţu i (reg.) s. n., p l. ţuţuiuri/ţuţuie

Iţu g u ia (a ~) vb., in d . p re z. 3 ţuguie, 1 pl- ţuguiem; conj. prez. 3 să ţuguie; ger. ţuguind

Iţu ţu ia (a se ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 se ţaţuie/se ţuţuiază,

ţu g u ie re s. f., g.-d. art. ţuguierii ţu g u it u r ă (rar) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. ţuguitUrii; p l. ţuguitUri ţu h a l (sac) (reg.) s. m ., p l. ţuhali

1 p l. ne ţuţuiem; conj. p rez. 3 să se ţuţuie/să se ţuţuieze; ger. ţuţuindu-se ţu ţu ia n (reg.) s. m „ p l. ţuţuiem ţu ţu ia n c ă (reg.) s. f., g.-d. art. ţuţuiencei; p l. ţuţuience ţu ţu r o i (pop.) s. n., p l. ţuţuroaie

u Iu1 (literă) s. m ./s . n., p l. u/a-uri

u d a (a ~) vb., in d . p re z. 3 adă

* u 2 (sunet) s. m., p l. u

u d a re s. f., g.-d. art. udării; p l. udări

u 3/ u u interj.

u d a t s. n.

*uau interj.

u d ă tu ră s. f., g.-d. art. udăturii; p l. udături

u b i c u ita te (liv r.) (-cu-i-) s. (., g.-d. art. ubicuităţii

u d ă tu ric ă (rar) s. f.

" u b ic u u (livr.) (-cu-u) adj. m ., pl. ubicui; f. ubicuă (-cu-ă),

u d e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. udelii; p l. udeli

pl. ubicue (-cu-e) u b ic v is t (rar) adj. m., p l. ubicvişti; f. ubicvistă, p l.

ubicviste

u d o m e tru (-me-tru) s. n., art. udometrul; p l. udometre u e d (u-e-) s. n., p l. ueduri u f interj.

u ca z (înv., pop.) s. n., p l. ucazuri

" u fo lo g ie s. f., art. ufologia, g.-d. ufologii, art. ufologiei

u c e n ic s. m ., p l. ucenici

u g a n d e z adj. m „ s. m., p l. ugandezi; adj. f., s. f. ugandeză,

u c e n ic ă s. f., g.-d. art. ucenicei; p l. ucenice u c e n ic i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ucenicesc, im p e rf. 3 sg. ucenicea; conj. p rez. 3 să ucenicească u c e n ic ie s. f., art. ucenicia, g.-d. art. uceniciei; p l. ucenicii, art. uceniciile u c id e (a ~) vb., ind . p rez. 1 sg. şi 3 p l. ucid, p erf. s. 1 sg.

p l. ugăndeze U ger

s. n., p l. ugere

u g h i s. m., p l. ughi u g i l it (reg.) adj. m ., p l. ugiliţi; f. ugilită, p l. ugilite u g u i (a ~) vb., in d . p rez. 3 uguie, im p e rf. 3 sg. uguia; conj. p re z. 3 să uguie

ucisei, 1 p l. uciserăm; conj. p re z. 3 să ucidă; ger. ucigând;

u g u ire s. f., g.-d. art. uguirii; p l. uguiri

part. ucis

u g u it s. n.

u c id e re s. f., g.-d. art. uciderii; p l. ucideri

u h u interj,

u c ig a ş adj. m., s. m., p l. ucigaşi; adj. f., s. f. ucigaşă, p l.

u i (pop.) interj.

ucigaşe u c ig ă -l-c ru c e a s. m ., g.-d. lui ucigă-l-crucea u c ig ă -l-to a c a s. m ., g.-d. lui ucigă-l-toaca u c ig ă to r adj. m., p l. ucigători; f. sg. ş i p l. ucigătoare

u ie m a ş (u-ie-) s. m., p l. uiemaşi u im ă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei: pl- uime u im i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. uimesc, im p e rf. 3 sg. uimea; conj. p rez. 3 să uimească

u c is (rar) s. n., pl. ucisuri

u im ir e s. f., g.-d. art. uimirii; p l. uimiri

u c le i (reg.) (u-clei) s. m., p l. uclei, art. ucleii

u im it o r adj. m ., p l. uimitori; f. sg. şi p l. uimitoare

u c ra in e a n (u-crai-nean) adj. m., s. m ., p l. ucraineni; adj.

u ita 1 (a ~) (a d a u ită rii) vb., in d . p rez. 3 uită: im p e r. 2 sg.

f., s. f. ucraineană, p l. ucrainene u c ra in e a n ă (lim b ă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainend u c ra in e a n că (u-crai-nean-) s. f., g.-d. art. ucrainencd; p l.

ucrainence

Uită iu ita 2 (a se ~) (a p r iv i) vb . refl., in d . p rez. 3 se uită: im p e r. 2 sg. uită-te u ita re s. f., g.-d. art. uitării; p l. uitări

!u cu (literă c h irilic ă ) s. m., p l. ucu

u ită to r (rar) adj. m „ p l. uitători; f. sg. ş i p l. uitătoare

u d 1 adj. m ., p l. uzi; f. adă, p l. Ude

u ită tu ră s. f „ g.-d. art. uităturii; p l. uitături

u d 2 (pop.) s. n „ p l. uduri

(uite interj.

825 u it it (reg.) adj. m ., p l. uiţiţi; f. uiţită, p l. uitite u it u c adj. m., p l. uituci; f. uitucă, p l. uituce u itu c e a lă s. f., g.-d. art. uitucelii; p l. uituceli u i u iu (pop.) (u-iu-) interj. u iu m s. n., p l. uiumuri u jb ă (reg.) s. f., g.-d. art. ujbei; pl- ujbe u j u jit (reg.) adj. m ., p l. ujujiţi; f. ujujită, p l. ujujite u la n s. m „ p l. ulani u lc e ^ u lc ic ă s. f., g.-d. art. ulcelei; p l. ulcele, art. ulcelele u lc e lu ş ă s. [., g.-d. art. ulceluşei; pl- ulceluşe u lc e lu ţă (rar) s. f., g.-d. art. ulceluţei; p l. ulceluţe u lc e r s. n., p l. ulcere

u lt r a c e n t r if u g ă

s. f., g.-d . art. ultracentrifugei; pl.

ultracentrifuge adj. m ., p l. ultraconfortabili; f. ultraconfortabilă, p l. ultraconfortabile

'u lt r a c o n f o r t a b il

'u ltr a c o n s e r v a to r adj. m., p l. ultraconservatori; f. sg. şi p l. ultraconservatoare u ltra d e m a g o g s. m ., p l. ultrademagogi u ltra d e m a g o g ă (rar) s. f., g.-d. art. ultrademagogei; pl.

ultrademagoge 'u ltr a d e m o c r a t (-mo-crat) adj. m ., p l. ultrademocraţi; f.

ultrademocrată, p l. ultrademocrate (-ci-ent) ad j. m ., p l. ultraeficienţi; f. ultraeficientă, p l. ultroeficiente

'u lt r a e f ic ie n t

u lc e ra (a ~) vb., in d . p rez. 3 ulcerează

u lt r a f ilt r u s. n., p l. ultrafiltre

u lc e ra ţie (-ţi-e) s. f., art. ulceraţia (-ţi-a), g.-d. art. ulceraţiei; p l. ulceraţii, art. ulceraţiile (-ţi-i-)

u lt r a g ia (a ~) (-gi-a) vb ., in d . p re z. 3 ultragiază, 1 pl.

u lc e ro s adj. m „ s. m „ p l. ulceroşi; adj. f., s. f. ulceroasă, p l.

ulceroase

ultrăgiem (-gi-em); conj. p re z. 3 să ultragieze; ger. ultragiind (-gi-ind) u ltra g ie re (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragierii; p l. ultragieri

u l c i c l v. u lc e a

u ltr a j s. n., p l. ultraje

u lc ic u ţ ă s. f „ g.-d. art. ulcicuţei; p l. ulcicuţe

'u lt r a lib e r a l adj. m., p l. ultraliberali; f. ultraliberală, pl.

u lc u s s. n., p l. nlcuse

ultraliberale

u le i1 (lic h id gras) s. n., (sortu ri) p l. uleiuri

u lt r a m a r in s. n.

u le i2 (tru n c h i d e copac, vas, stu p ) (reg.) s. n., p l. uleie

u lt r a m ic r o c h im ie (-mi-cro-) s. f., art. ultramicrochimia,

u le ia (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 uleiază, 1 p l. uleiem; conj. p re z. 3 să uleieze; ger. uleind u le ie r (reg.) s. m „ p l. uleieri u le ie r e (rar) s. f „ g.-d. art. uleierii; p l. uleieri u le io s adj. m., p l. uleioşi; f. uleioasă, p l. uleioase u le m a s. f., art. ulernaua, g.-d. art. ulernalei; p l. ulemale, art. ulernalele u lic io a r ă s. f., g.-d. art. ulicioarei; p l. ulicioare u liş o r s. m., p l. ulişori u liţ a m ic (reg.) adj. m., s. m ., p l. uliţa mici; adj. f., s. f.

uliţarnică, p l. uliţarnice u liţ ă s. f., g.-d. art. uliţei; pl- Uliţe u l i u [liu p ro n . /fu] s. m „ art. uliul; p l. ulii, art. uliii (-li-ii) u l i u l i u (pop.) (-liu-) interj, u lm s. m., p l. ulmi u lm a c e e s. f., art. ulmaceea, g.-d. art. ulmaceei; p l. ulrnacee u ls t e r (rar) s. n., p l. alstere u lte r io r (-ri-or) adj. m., pl. ulteriori; f. ulterioară, pl. ulterioare u lt im adj. m., p l. ultimi; f. ultimă, p l. ultime, art. ultimele u lt im a t iv

ad j. m ., p l. ultimativi; f. ultimativă, p l.

ultimative u lt im a tu m s. n., p l. ultimatumuri * u ltra (fam.) adj. in v a r, u ltra a c u s tic ă s. f., g.-d. art. ultraacusticii 'u lt r a c e n t r a l adj. m., p l. ultracentrali; f- ultracentrală, p l.

ultracentrale

g.-d. ultramicrochimii, art. ultramicrochimiei u lt r a m ic r o n (-mi-cron) s. m., p l. ultramicroni lu lt r a m ic r o s c o p

(-m i-cros-cop/-cro-sco-)

s.

n.,

p l.

ultramicroscoape lu ltr a m ic r o s c o p ic (-mi-cros-co-/-cro-sco-) adj. m., pl.

ultramicroscopici; f. ultramicroscopică, p l. ultramicroscopice (-mi-cros-co-/-cro-sco-) s. f., art. ultramicroscopia, g.-d. ultramicroscopii, art. ultramicroscopiei

lu ltr a m ic r o s c o p ie

u ltr a m o d e r n adj. m., p l. ultramoderni; f. ultramodernă, pl.

ultramoderne 'u lt r a m o d e r n is t

ad j.

m .,

p l.

ultramodernişti;

f.

ultramodernistă, p l. ultramoderniste u lt r a p ro g r e s is t (-tra-pro-gre-) adj. m ., p l. ultraprogresişti; f.

ultraprogresistă, p l. ultraprogresiste

'u lt r a r a f in a t adj. m ., p l. ultrarafinaţi; f. ultrarafinată, pl.

ultrarafinate u lt r a r a p id adj. m., p l. ultrarapizi; f. ultrarapidă, pl.

ultrarapide (-re-ac-ţi-o-) adj. m ., s. m ., p l. ultrareacţionari; adj. f., s. f. ultrareacţionară, p l. ultrareacţionare

u lt r a r e a c ţ io n a r

lu ltr a s c u r t (-tras-curt/-tra-scurt) adj. m., p l. ultrascurţi; f-

ultrascurtă, p l. ultrascurte (-se-cret) adj. ultrasecretă, p l. ultrasecrete

'u lt r a s e c r e t

m .,

p l.

ultrasecreţi; f.

u lt r a s e n s ib il adj. m., p l. ultrasensibili; f. ultrasensibilă, pl.

ultrăsensibile

ultrasonic

826

u lt r a s o n ic adj. m ., p l. ultrasonici; f. ultrasonică, p l.

ultrasonice

’ u m b ra l (co lo ra ţie a le n tile lo r) s. n. u m b ra r (adăpost) s. n., p l. umbrare

u ltra s o n o r adj. m., p l. ultrasonori; f. ultrasonoră, pl.

ultras onore

u m b r ă s. f., g.-d. art. umbrei; p l. umbre iu m b r a - ie p u r e lu i

ultrasonoterapia, ultrasonoterapii, art. ultrasonoterapiei

u lt r a s o n o t e r a p ie

s.

f.,

art.

g.-d.

u ltra s u n e t s. n., p l. ultrasunete u lt r a v io le t (-vi-o-) adj. m ., p l. ultravioleţi; f. ultravioletă, p l. ultraviolete

(p la n tă )

s.

f.

art.,

art.

u m b re lă s. f., g.-d. art. umbrelei; p l. umbrele u m b re lu ţă s. f., g.-d. art. umbreluţei; p l. umbreluţe u m b r i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. umbresc, im p e rf. 3 sg. umbrea; conj. p re z. 3 să umbrească

u lt r a v ir u s s. n., p l. ultravirusuri

u m b r ir e s. f., g.-d. art. umbririi; p l. umbriri

u lu c (jgheab) s. n., p l. uluce

u m b r iş (rar) s. n., p l. umbrişuri

u lu c ă (scându ră) s. f., g.-d. art. ulucii: pl- uluci

u m b r iş o a r ă

u l u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. uluiesc, im p e rf. 3 sg.

uluia; conj. p rez. 3 să uluiască u lu ia lă s.

g .-d .

U m brei-iepurelu i

g.-d. art. uluielii; p l. uluieli

u lu ir e s. f., g.-d. art. uluirii; p l. uluiri

(rar)

s.

f.,

g .-d .

art.

umbrişoarei; p l.

umbrişoare u m b riţ ă (pop.) s. f., g.-d. art. umbriţei; p l. umbriţe u m b ro s adj. m., p l. umbroşi; f. umbroasă, p l. umbroase u m e c ta (a ~) (liv r.) vb., in d . p re z. 3 umectează

u lu it o r (-lu-i-) adj. m., p l. uluitori; f. sg. ş i p l. uluitoare

u m e cta re (livr.) s. f., g.-d. art. umectării; p l. umectări

u m a n adj. m ., pl. umani; f. umană, p l. umane

u m e d adj. m ., p l. umezi; f- umedă, p l. umede

u m a n is m s. n.

u m e ra l (re fe rito r la u m ă r) adj. m., p l. umerali; f. umerală,

u m a n is t adj. m „ s. m ., p l. umanişti; adj. f., s. f. umanistă, p l. umaniste u m a n is tic adj. m., pl. umanistici; f. umanistică, pl. umanistice u m a n it a r adj.

m ., p l.

umanitari; f. umanitară, p l.

umanitare

umerare u m e ra ş s. n., p l. umeraşe u m e z e a lă s. f., g.-d. art. umezelii; p l. utnezeli

u m a n ita r is m s. n.

u m e z i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. umezesc, im p e rf.

u m a n ita r is t adj. m ., s. m., p l. umanitarişti; adj. f., s. f.

umanitaristă, p l. umanitariste g.-d. art. umanităţii

u m a n ita te s.

u m a n iz a (a ~) vb., in d . p rez. 3 umanizează g.-d. art. umanizării

u m a n iz a re s.

" u m a n o id adj. m ., s. m., p l. umanoizi; adj. f., s. f.

umanoidă, p l. umanoide u m ă r2 (um eraş) (reg.) s. n., p l. amere g.-d. art. umbelei; p l. umbele

u m b e life r ă s.

3 sg. umezea; conj. p re z. 3 să umezească u m e z ire s. f „ g.-d. art. umezirii; p l. umeziri u m e z ito r s. n., p l. umezitoare u m f la (a ~) vb., ind . p re z. 1 sg. umflu, 2 sg. umfli, 3 umflă u m fla r e s. f., g.-d. art. umflării; p l. umflări u m flă tu r ă s. f., g.-d. art. umflăturii; p l . umflături u m id if ic a r e s. f., g.-d. art. umidificării; p l. umidiflcări

u m ă r1 (parte a c o rp u lu i, a u n u i obiect) s. m., p l. umeri

u m b e lă s.

p l. umerale u m e ra r (um eraş, p ie să la îm b ră că m in te ) (rar) s. n „ pl.

g.-d. art. umbeliferei; p l. umbelifere

u m b e lif o r m adj. m., p l. umbeliforrni; f. umbeliforrnă, p l.

umbeliforme

u m id if u g

adj. m ., p l. umidifugi; f. umidifugă, p l.

umidifUge u m id ita te s. f., g.-d. art. umidităţii u m id o m e t r u

(-me-tru) s. n., art. umidometrul; p l.

umidometre u m il adj. m., p l. umili; f. umilă, p l. umile

u m b la (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. amblu, 2 sg. ambii, 3

u m il i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. umilesc, im p e rf. 3 sg. umilea; conj. p rez. 3 să umilească

Umblă u m b la re s. f., g.-d. art. umblării; p l. umblări

u m ilin ţ ă s. f., g.-d. art. umilinţei; (situ a ţii) p l. umilinţe

u m b la t s. n.

u m ilir e s. f., g.-d. art. umilirii; (jig n iri) p l. umiliri

u m b lă r e ţ adj. m ., p l.

umblăreţi; f. umblăreaţă, p l.

umblăreţe u m b lă to a re s. f., g.-d. art. umblătorii; p l. umblători u m b lă to r 1 adj. m ., p l. umblători; f. sg. ş i p l. umblătoare u m b lă to r 2 (înv.) s. m., p l. umblători

u m ilit o r adj. m., p l. umilitori; f. sg. ş i p l. umilitoare u m la u t (-laut) s. n.; (sem n grafic) " u m o a re ( lic h id in te rc e lu la r, te m p eram en t) s. f., g.-d. art.

umorii; p l. umori u m o r (în c lin a ţie sp re g lu m ă ) s. n.

u m b lă tu r ă (pop.) s. f., g.-d. art. umblăturii: p l. umblături

u m o r a l adj. m „ p l. umorali; f. umorală, p l. umorale

u m b le t s. n., p l. umblete

u m o r is t s. m „ p l. umorişti

82 7

unicapsular

u m o r is tă s. f., g.-d. art. umoristei; p l. umoriste

u n e lt it o r s. m., p l. uneltitori

u m o r is t i c adj. m., p l. umoristici; f. umoristică, p l.

u n e o r i (-ne-ori) ad v.

umoristice u m p le (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. umplu, 2 sg.

Umpli, 1 p l. umplem, 2 p l. umpleţi, perf. s. 1 sg. umplui; ger. umplând; p art. umplut u m p le r e s. f., g.-d. art. umplerii; p l. umpleri u m p lu t s. n. u m p lu tu r ă s. f., g.-d. art. umpluturii; p l. umpluturi u n 1 adj. pr. m ., g.-d. unui, p l. unii; f. o, g.-d. unei, p l.

Unele, g.-d. m . ş i f. unor (caut pe un profesor, nu pe altul) u n 2 art. m ., g.-d. unui, f. o, g.-d. unei; p l. m . ş i f. nişte, g.-d. unor (este un laş) u n 3 n u m . m., g.-d. unui; f- o, g - d . unei (am un frate, nu doi) u n a n u m . v. u n u 1 u n a n im adj. m., p l. unanimi; f. unanimă, p l. unanime u n a n im ita te s. f., g.-d. art. unanimităţii u n c h i s. m., p l. unchi, art. unchii u n c h ia ş (pop.) (-chiaş) s. m., p l. unchiaşi

u n g a r adj. m ., p l. ungari; f. ungară, p l. ungare u n g ă to a re s. f., g.-d. art. ungătoarei; p l. ungătoare u n g ă to r1 (persoană) s. m., p l. ungători u n g ă to r2 ( d is p o z itiv ) s. n., p l. ungătoare u n g e (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. ung, 1 p l. ungem, 2 p l. ungeţi, perf. s. 1 sg. unsei, 1 pl. unserăm; ger. ungând; p art. uns u n g e re s. f., g.-d. art. ungerii; p l. ungeri u n g h e r (pop.) s. n., p l. unghere u n g h i s. n., p l. unghiuri

!u n g h ia - g ă ii/ u n g h ia - g ă in ii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. unghiei-găii/unghiei-găinii u n g h ie (-ghi-e) s. f., art. unghia (-ghi-a), g.-d. art. unghiei; p l. unghii, art. unghiile (-ghi-i-) u n g h in a l adj. m ., p l. unghinali; f. unghinală, p l. unghinale u n g h io a r ă

(-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. unghioarei; pl.

unghioare

u n c h iş o r s. m., p l. unchişori

u n g h iş o a r ă s. f., g.-d. art. unghişoarei; p l. unghişoare

iu n c ia l adj. m.; f. uncială, p l. uneiale u n c ia lă s. f., g.-d. art. uncialei; p l. unciale

u n g h iu la r (-ghiu-) adj. m ., p l. unghiulari; f- unghiulară, p l. unghiulare

u n c ie (-ci-e) s. f., art. uncia (-ci-a), g.-d. art. unciei; p l.

u n g h iu ţă (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. unghiuţei; pl- unghiuţe

uncii, art. unciile (-ci-i-)

îu n g u e n t (-gu-ent) s. n., p l. unguente

u n c r o p (în v., reg.) s. n „ p l. uncropuri

u n g u r s. m ., p l. unguri

u n c ro p e a lă (rar) s. f., g.-d. art. uncropelii

u n g u ra ş (fam .) s. m ., p l. unguraşi

u n c r o p e l (reg.) s. n.

lu n g u r e a n adj. m., s. m., p l. ungureni; adj. f. ungureană,

u n d a (a ~) (a p ro d u c e un d e) (rar) vb ., in d . p rez. 3

undează u n d a m e tru (-me-tru) s. n., art. undametrul; p l. undametre u n d ă s. f., g.-d. art. undei; p l. unde

p l. ungurene u n g u re a n c ă s. f., g.-d. art. ungurencei; pl. ungurence {u ng u reasca (dans) s. f. art., neart. ungurească, g.-d. art.

ungureştii

u n d e a d v., conjcţ.

u n g u re s c adj. m., f. ungurească; p l. m . şi f. ungureşti

’ u n d e r g r o u n d (angl.) [pron. andărgraund] adj. in v a r,

u n g u re ş te ad v.

u n d e v a ad v.

u n g u r im e s. f., g.-d. art. ungurimii

u n d i (a ~) (a p escu i) (rar) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 pl.

u n g u r is m (rar) s. n., p l. ungurisme

undesc, im p e rf. 3 sg. undea; conj. p re z. 3 să undească u n d ir e (rar) s. f., g.-d. art. undirii; p l. undiri u n d it (rar) s. n. u n d iţ a r (rar) s. m., p l. undi ţari u n d iţ ă s. f., g.-d. art. undiţei; p l. undiţe u n d u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. unduiesc, im p e rf. 3 sg. unduia; conj. p rez. 3 să unduiască u n d u io s adj. m ., p l. unduioşi; f. unduioasă, p l. unduioase

u n g u ro a ic ă s. f., g.-d. art. unguroaicei; p l. unguroaice u n i1 (fr.) [u p ro n . ii] adj. in v a r. u n i2 (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. unesc, im p e rf. 3 sg.

unea; conj. p re z. 3 să unească u n ia r t ic u l a t

(-m -ar-) ad j. m ., p l. umarticulaţi; f. uniarticulată, p l. umarticulate

iu n ia t (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., p l. uniaţi; adj. f., s. f.

uniată, p l. uniate

u n d u ir e s. f., g.-d. art. unduirii; p l. unduiri

iu n ia x (cristal ~) (-ni-ax) adj. m.; p l. f. uniaxe

u n e a ltă s. f., g.-d. art. uneltei; p l. unelte

u n ic adj. m ., p l. unici; f. unică, p l. unice

u n e lt i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. uneltesc, im p e rf.

u n ic a m e ra l adj. m ., p l. unicamerali; f. unicamerală, pl.

3 sg. uneltea; conj. p re z. 3 să uneltească u n e lt ir e s. f., g.-d. art. uneltirii; p l. uneltiri u n e ltito a re s. f „ g.-d. art. uneltitoarei; p l. uneltitoare

unicamerale u n ic a p s u la r adj. m ., p l. unkapsulari; f. unicapsulară, pl.

unicapsulare

unicarpelar

828

u n ic a r p e la r adj. m., p l. unicarpelari; f. unicarpelară, p l.

unicarpelare

u n ip a r adj. m., p l. unipari; f. unipară, p l. unipare

u n ic a t s. n., pl. unicate

u n ip a r ip e n a t adj. m., p l. uniparipenaţi; f. uniparipenată, p l. uniparipenate

u n ic e lu la r adj. m., p l. unicelulari; f. umedulară, pl.

u n ip e r s o n a l adj. m., p l. unipersonali; f. unipersonală, pl.

unipersonale

unicelulare

u n ip e ta l adj. m., p l. unipetali; f. unipetală, p l. unipetale

u n ic ita te s. (., g.-d. art. unicităţii u n ic o lo r adj. m., p l. unicolori; f. unicoloră, p l. umeolore

u n i p o la r adj. m ., p l. unipolari; f. unipolară, p l. unipolare

u n ic o r d adj. m., p l. unicorzi; f. unicordă, p l. unicorde

u n ir e s. f., g.-d. art. unirii; p l. uniri

u n ic o r n adj. m., p l. unicorni; f. unicornă, p l. unicorne

" u n is e x adj. in v a r.

" u n id im e n s io n a l (-si-o-) adj. m ., p l. unidimensionali; f.

u n is e x u a lita te (-xu-a-) s. f., g.-d. art. unisexualilăţii

unidimensională, pl. unidimensionale

u n is e x u a t (-xu-at) adj. m., p l. unisexuaţi; f. unisexuată, p l.

u n id ir e c ţ io n a l (-ţi-o-) adj. m., p l. unidirecţionali; f.

unidirecţională, p l. unidirecţionale u n ie m b r i o n a r (-ni-em-bri-o-) adj. m., p l. uniembrionari; f.

unisexuate u n is ila b

uniembrionară, p l. uniembrionare

(rar) adj. m ., p l. unisilabi; {. unisilabă, p l.

unisilabe u n is ila b ic (rar) adj. m., p l. unisilabici; f. unisilabică, p l.

u n if a m ilia l (-li-al) adj. m ., p l. unifamiliali; l. unifamilială, pl. unifamiliale

u n is o n s. n.

u n ific a (a ~) vb., in d . p rez. 3 unifică

u n is o n a n ţă s. f., g.-d. art. unisonanţd; p l. unisonanţe

unisilabice

u n ific a r e s. f., g.-d. art. unificării; p l. unificări

" u n it adj. m „ s. m „ p l. uniţi; adj. f., s. f. unită, p l. unite

u n ific a to r adj, m,, p l. unificatori; f. sg. şi p l. unificatoare

u n it a r adj. m., p l. unitari; f. unitară, p l. unitare

u n if lo r (-ni-flor) adj. m., p l. uniflori; f. unifloră, p l.

u n it a r ia n (-ri-an) adj. m „ p l. unitarieni (-ri-eni); f.

uniflore

unitariană, p l. unitariene

u n if o lia t (-li-at) adj. m., p l. unifoliaţi; f. unifoliată, p l.

unifoliate

u n iu n e (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniunii; p l. uniuni

u n ifo r m adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, p l. uniforme

u n iv a lv adj. m ., p l. univalvi; f. univalvă, p l. univalve

u n ifo r m ă s. f., g.-d. art. uniformei; p l. uniforme

u n iv e r s s. n., p l. universuri

u n ifo r m ita te s. f., g.-d. art. uniformităţii

u n iv e r s a l adj. m., p l.

u n ifo r m iz a (a ~) vb., in d . p rez. 3 uniformizează; ger.

uniformizând u n ifo r m iz a r e s. f., g.-d. art. uniformizării; p l. uniformizări ( u n ig la n d (-ni-gland) adj. m .; f. uniglandă, p l. uniglande u n ila b ia t (-bi-at) adj. m., p l. unilabiaţi; f. unilabiată, pl.

unilabiate u n ila t e r a l adj. m ., p l. unilaterali; f. unilaterală, p l.

unilaterale u n ila te ra lita te s . f., g.-d. art. unilateralităţii u nilin gv e

uninaţionali;

u n iv e r s a lita te s. f „ g.-d. art. universalităţii u n iv e r s a liz a (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 universalizează u n iv e r s ia d ă (-si-a-) s. f., g.-d. art. universiadei; p l.

universiade universitară, pl- universitare u n iv e r s ita te s. f., g.-d. art. universităţii; p l. universităţi " u n iv o c ita te s. f., g.-d. art. univocităţii

u n im e (înv.) s. f., g.-d. art. unimii; p l. unimi p l.

u n iv e r s a lii (-Iii) s. f. pl., art. universaliile (-li-i-) u n iv e r s a lis m (rar) s. n.

u n iv o c adj. m., p l. univoci; f. univocă, p l. univoce

u n ilo b a t adj. m., p l. unilobaţi; f. unilobată, p l. unilobate

(-ţi-o-) ad j. m., unimţională, p l. unimţiom le

universali; f. universală, p l.

universale

( u n iv e rs ita r adj. m ., s. m., p l. universitari; adj. f., s. f.

lu n ilin g v adj. m ., pl. unilingvi; f. unilingvă (-ling-vă), pl.

u n in a ţ io n a l

u n ita te s. f., g.-d. art. unităţii; p l. unităţi

f.

u n in o m in a l adj. m., pl. uninominali; f. uninominală, pl.

uninominale u n io n a l (-ni-o-) adj. m., p l. unionali; f. unională, pl.

unionale

u n s (înv.) s. m., p l. unşi u n s o a re s. f., g.-d. art. unsorii; p l. unsori u n s p re z e c e num .; 1 l/X I u n s p r e z e c e le a (al ~) n u m . m., f. a unsprezecea; al

Xl-lea/al 11-lea, a XI-a/a 11-a u n s u ro s adj. m „ p l. unsuroşi; f. unsuroasă, p l. unsuroase

u n io n is m (-ni-o) s. n.

u n t s. n.

u n io n is t 1 (-ni-o-) adj. m., p l. unionişti; f. unionistă, pl.

u n ta r1 (persoană) (rar) s. m., p l. untari

unioniste "unionist2 (-ni-o-) s. m ., pl. unionişti

u n ta r2 (p u tin e i) (reg.) s. n., p l. un tare u n td e le m n (unt-de-) s. n.

829

ureche-tătărească

u n td e le m n iu (unt-de-) adj. m., f. untdelemnie; p l. m . şi f.

untdelemnii

u r â ţe n ie (-ni-e) s. f., art. urâţenia (-ni-a), g.-d. art.

urâţeniei; (fiinţe, lu c r u ri) p l. urâţenii, art. urâţeniile (-ni-i-)

u n tie ră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untierei; p l. untiere

u r â ţi (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. urâţesc, im p e rf. 3

u n tiş o r s. m., p l. untişori

sg. urâţea; conj. p re z. 3 să urâţească

u n to s adj. m., p l. untoşi; f. untoasă, p l. untoase

u râ ţire s. f., g.-d. art. urăţirii; p l. urâţiri

îu n t u l- v a c ii (plantă) s. m . art.

u r b a n adj. m., pl. urbani; f. urbană, p l. urbane

u n tu ră s. f., g.-d. art. unturii; (sorturi) p l. unturi u n tu r o s (înv.; reg.) adj. m., p l. unturoşi; i. unturoasă, pl.

u r b a n is m s. n. u r b a n is t s. m., p l. urbanişti

unturoase u n u 1 n u m . m . (am văzut ~, nu doi), g.-d. unuia; f. una, g.-d. uneia

u r b a n is tă s. f., g.-d. art. urbanistei; p l. urbaniste u r b a n is tic adj. m., p l. urbanistici; f. urbanistică, p l.

urbanistice

* u n u 2 (c ifră , notă) s. m. u n u l p r. m . (am văzut ~, nu altul), g.-d. unuia, p l. unii; f.

U.na, g.-d. uneia, pl- uneie, g.-d. m . ş i f. unora

u r b a n is tic ă s. f., g.-d. art. urbanisticii u rb a n ita te s. f., g.-d. art. urbanităţii

u p e r c u t s. n., p l. upercuturi

u r b a n iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 urbanizează

u p e rc u ta (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 upercutează

u r b a n iz a re s. f., g.-d. art. urbanizării; p l. urbanizări

u p e r iz a r e s. f., g.-d. art. uperizării *up s interj.

u r b a r iu (înv.) [riu p ro n . rîu] s. n., art. urbanul; p l. urbani, art. urbariile (-ri-i-)

u ra 1 interj.

u r b e (înv., fam .) s. f., g.-d. art. urbei

u ra 2 (a ~) vb., in d . p rez. 3 urează

u rc a (a ~) vb., in d . p rez. 3 urcă

Iu ra c il (u-ra-/ur-a-) s. n.

u rca re s. f., g.-d. art. urcării; p l. urcări

u ra g a n s. n., p l. uragane

u rc a t s. n.

Iu ra le s. f. pl.

u rc ă to r adj. m., p l. urcători; f. sg. ş i p l. urcătoare

(-ta-ic) adj. m ., uralo-altaică, p l. uralo-altaice

u r a lo - a lt a ic

p l.

uralo-altaici;

f.

u r a n g u ta n s. m., p l. urangutani u r a n ia n (rar) (-ni-an) adj. m., p l. uranieni (-ni-eni); f.

uraniană, p l. urăniene

u r c e o l (org an a l u n e i p lan te) (-ce-ol) s. n., p l. urceole u rc e o la t (-ce-o-) adj. m „ p l. urceolaţi; f . urceolată, pl.

urceola te u r c io r (vas de lu t, in fe cţie la o chi) (-cior) s. n., p l . urcioare u rc io ra ş (-cio-) s. n., p l. urcioraşe

u ia n in ă s. f „ g.-d. art. uraninei

u r c io ru ş (rar) (-cio-) s. n., p l. urcioruşe

u r a n in it (p eh blend ă) s. n.

u rc u ş s. n., p l. urcuşuri

iu ra n is c / o ra n is t (înv.) s. n., p l. uraniscuri/oranisturi

u r d a r 1 (cioban) s. m., p l. urdari

u r a n it (am estec c h im ic ) s. n., p l. uranite

u rd a r2 (vas, un ealtă) s. n., p l. urdare

u r a n i u [niu p ro n . mu] s. n., art. uraniul; sim b . U

îu r d a - v a c ii (plantă) s. f. art., g.-d. art. urdei-vacii

u r a n o g r a f ie

u r d ă s. f., g.-d. art. urdei

(-no-gra-) s. f., art. uranografia, g.-d. uranografii, art. uranografiei (-me-tri-) s. f., art. uranornetria, g.-d. uranometrii, art. uranometriei

u r a n o m e t r ie

u ra re s. f., g.-d. art. urării; p l. urări u ra t1 (sare a a c id u lu i u ric ) s. m., p l. uraţi u ra t2 (urare) s. n., p l. uraturi u ră s. f., g.-d. art. urii; p l. uri u ră to a re s. f., g.-d. art. urătoarei; p l. urătoare u ră to r s. m., p l. urători u ră tu ră (reg.) s. f., g.-d. art. urăturii; p l. urături

u r d in a (a ~) (în v., reg.) vb., in d . p re z. 3 urdină u r d in a re (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinării; p l. urdinări u r d in iş s. n., p l. urdinişuri u rd o a re (pop.) s. f., g.-d. art. urdorii; p l. urdori * u rd u (lim b ă) s. f. u r d u r o s (pop.) adj. m ., p l. urduroşi; f. urduroasă, pl.

urduroase u re c h e s. f., art. urechea, g.-d. art. urechii; p l. urechi u re c h e a (a ~) vb., in d . p re z. 3 urechează, 1 p l. urechem; conj. p re z. 3 să urecheze; ger. urechind; part. urecheat

u râ c io s adj. m ., p l. uracioşi; f. uracioasă, p l. uracioase

iu re c h e a -b a b e i (plantă) s. f. art., g.-d. art. urechii-babei

u r â c iu n e (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urâciunii; p l. urâciuni

u re c h e a lă s. f „ g.-d. art. urechelii; p l. urecheli

u râ t1 adj. m ., p l. urâţi; f. urâtă, p l. urâte

u r e c h e ln iţă s. f., g.-d. art. urechelniţei; p l. urechelniţe

u râ t2 s. n.

iu re c h e - tă tă re a s c ă

u r â ţe l adj. m ., p l. urâţei; f. urâţică, p l. urâţele

(p la n tă )

(reg.)

urechii-tătăreşti; p l. urechi-tătăreşti

s.

f.,

g.-d.

art.

urechiuşă

830

u re c h iu ş ă s. f., g.-d. art. urechiaşei; p l. urechiaşe u re d in a lă s. f., g.-d. art. uredinalei; p l. uredinale

3 p l. uraseră; conj. p re z. 3 să urască; ger. urând; part.

urât

u r e d in o flo r ă (-no-flo-) s. f., g.-d. art. uredinoflorei

u r la (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. jirlu, 2 sg. arii, 3 arlă

u re e s. {., art. ureea, g.-d. uree, art. ureei

u r la t s. n.

u re m ie adj. m ., s. m., p l. uremiei; adj. f., s. f. uremică, pl.

u r la ţ i (reg., în exp r. a se duce pe ~) s. m . p l.

uremice

u rlă to a re s. f., g.-d. art. urlătorii; p l. urlători

u r e m ie s. f„ art. uremia, g.-d. art. uremiei; p l. uremii, art.

uremiile u r e o m e tr u

u r lă t o r adj. m ., p l. urlători; f. sg. şi p l. urlătoare u r le t s. n., p l. urlete

(-re-o-me-tru) s. n., art. ureometrul; p l.

ureometre

u r la i (pop.) s. n., p l. urloaie u r l u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. urluiesc, im p e rf. 3

u re ta n s. m., p l. uretani

sg. urluia; conj. p rez. 3 să urluiască

u re te r s. n., pl. uretere

u r lu ia lă s. f., g.-d, art. urluielii; p l. urluieli

u re te ra l (re fe rito r la ureter) adj. m., p l. ureterali; f. ureterală, p l. ureterale

u r lu it o a r e (-lu-i-) s. f., g.-d. art. urluitorii; p l. urluitori

u re te r ită

( in fla m a ţie a u re te re lo r) ureteritei; p l. ureterite

s. f., g .-d . art.

u re tra l (refe ritor Ia uretră) (-re-trai) adj. m., p l. uretrali; f.

uretrală, pl. uretrale

u r lu p 1 interj. u r lu p 2 s. m . v. h u r lu p u r m s. m., p l. urmi u rm a (a ~) vb., in d . p re z. 3 urmează

u re tră (-re-tră) s. f., g.-d. art. uretrei; p l. uretre

u rm a re s. f., g.-d. art. urmării; p l. urmări

u re trită (in fla m a ţie a ure tre i) (-re-tri-) s. f., g.-d. art. uretritei; pl. uretrite

u rm a ş s. m ., p l. urmaşi

iu re tro sc o p (-re- tros-cop/-tro-scop) s. n., p l. uretroscoape

u r m ă s. f., g.-d. art. armei; p l. urrne

u re tro to m ie (-re-tro-) s. f., art. uretrotornia, g.-d. art. uretrotomiei; p l. uretrotornii, art. uretrotomiile

u r m ă r i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. urmăresc, im p e rf.

u rg e n t adj. m., p l. urgenţi; f. urgentă, p l. urgente

u r m ă r ir e s. f., g.-d. art. urmăririi; p l. urmăriri

u rg e n ta (a ~) vb., in d . p re z. 3 urgentează

u r m ă r it adj. m., s. m., p l. urmăriţi; adj. f., s. f. urmărită, p l. urmărite

u rg e n ta re s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări

u rm a ş ă s. f., art. urmaşa, g.-d. art. urmaşei; p l. urmaşe

3 sg. urmărea; conj. p re z. 3 să urmărească

u rg e n ţă s. f., g.-d. art. urgenţei; (s itu a ţii) p l. urgenţe

u rm ă rito a re s. f., g.-d. art. urmăritoarei; p l. urmăritoare

u rg ie (pop.) s. f., art. urgia, g.-d. art. urgiei; p l. urgii, art.

u r m ă r it o r s. m ., p l. urmăritori

urgiile u r g is i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. urgisesc, im p e rf. 3 sg. urgisea; conj. p re z. 3 să urgisească u r g is ire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisirii; p l. urgisiri

u rm ă to r adj. m., s. m., p l. următori; adj. f., s. f. sg. ş i p l.

următoare; abr. urm. u r m u liţ ă (pop.) s. f., g.-d. art. urmuliţei; p l. urmuliţe u rm u şo a ră

(p op .)

s. f., g .-d .

a rt.

urmuşoarei; p l.

urrnuşoare

u ria ş (-ri-aş) adj. m., s. m., p l. uriaşi; adj. f., s. f. uriaşă, art. uriaşa, g.-d. art. uriaşei, p l. uriaşe

u rm u ţă (pop.) s. f., g.-d. art. urmuţei; p l. urmate

lu r ic 1 adj. m., p l. arici; f. arică, p l. urice

u r n ă s. {., g.-d. art. urnei; p l. urne

u r ic 2 s. n., pl. urice

u m i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. urnesc, im p e rf. 3 sg. urnea; conj. p re z. 3 să urnească

u ric a r1 (persoană) s. m ., p l. uricari u ric a r2 (carte) s. n., p l. uricare

u r n ir e s. f „ g.-d. art. urnirii; p l. urniri

lu r ic e m ie (-ri-ce-) s. f., art. uricemia, g.-d. art. uricerniei;

u ro b a c te rie (-ri-e) s. f., art. urobacteriă (-ri-a), g.-d. art.

p l. uricemii, art. uricemiile

urobacteriei; p l. urobacterii, art. urobacteriile (-ri-i-)

u r in a (a ~) vb., in d . p re z. 3 urinează

u r o b ilin ă s. f., g.-d. art. urobilinei

u r in a i s. n., p l. urinale

u r o b ilin o g e n s. n.

u r in a r adj. m ., p l. urinari; f. urinară, p l. urinare

u ro c o rd a t s. n., p l. urocordate

u rin a re s. f., g.-d. art. urinării; p l. urinări

u r o c u ltu r ă s. f „ g.-d. art. uroculturii; p l. uroculturi

u r in ă s. f., g.-d. art. urinei; (cantităţi) p l. urine

u r o d e l s. n., p l. urodele

u r in if e r adj. m ., p l. uriniferi; f. uriniferă, p l. urinifere

u r o d in ie s. f., art. urodinia, g.-d. urodinii, art. urodiniei

u r in o s adj. m., p l. urinoşi; f. urinoasă, p l. urinoase

u ro g a s tro n ă s. f., g.-d. art. urogastronei

u r î (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. urăsc, im p e rf. 3 sg. ura, perf. s. 1 sg. urâi, 1 p l. urarăm, m .m .c.p. 3 sg. urâse.

u r o g e n ita l adj. m., p l. urogenitali; f. urogenitală, p l.

urogenitale

831

usuc

(-ro-gra-) s. f., art. urografia, g.-d . art. urografiei; (ra d io g ra fii) p l. urografii, art. urografiile

u r o g r a fie

u r z ic a (a ~) vb., in d . p rez. 3 urzică u r z ic a r e s. f., g.-d. art. urzicării; p l. urzicări

u r o lo g s. m., p l. urologi

u r z ic ă s. f., g.-d. art. urzicii; p l. urzici

u r o lo g ă (rar) s. f., g.-d. art. urologei; p l. urologe u r o lo g ie s. f., art. urologia, g.-d. urologii, art. urologiei

!u r z k ă - d e - m a r e (actinie) s. f., g.-d. art. urzicii-de-mare; p l. urzici-de-mare

u ro m e tru (-me-tru) s. n., art. urometrul; p l. urornetre

lu r z k ă - m o a r tă (plantă) s. f., g.-d. art. urzicii-moarte; pl.

iu r o s c o p ie (-ros-co-/-ro-sco-) s. f., art. uroscopia, g.-d. art. uroscopiei; p l. uroscopii, art. uroscopiile

u r z ic ă t o r adj. m., p l. urzicători; f . sg. ş i pl. urzicătoare

urzici-moarte

u ro t r o p in ă (-ro-tro-) s. f., g.-d. art. urotropinei

u rz ic ă tu r ă s. f., g.-d. art. urzicăturii; p l. urzicături

u rs s. m., p l. urşi

u r z ic u ţ ă s. f., g.-d. art. urzicuţei; p l. urzicuţe

!u rs -a lb (specie d e u rşi) s. m ., p l. urşi-albi

u r z ir e s. f., g.-d. art. urzirii; p l. urziri

!U r s a -M a r e (constelaţie) s . p r o p r iu f., g.-d. Ursei-Mari

u r z it s. n.

!J J r s a - M k ă (constelaţie) s. p r o p r iu f., g.-d. Ursei-Mici

u r z ito a re 1 (fem eie) s. f., g.-d. art. urzitoarei; p l. urzitoare

u rs a r s. m., p l. ursari

u r z ito a re 2 (m aşină) s. f., g.-d. art. urzitorii; p l. urzitori

u rsă re a să s. f., g.-d. art. ursăresei; p l. ursărese

u r z it o r (bărbat) s. m., p l. urzitori

u rsă re sc (rar) adj. m., f. ursărească; p l. m . ş i f. ursăreşti

u s că (a ~) vb., in d . p re z . 1 sg. usuc, 2 sg. usuci, 3 usucă, 1

u r s ă rim e (rar) s. f., g.-d. art. ursărimii u rs ă riţă (rar) s. f., g.-d. art. ursăriţei; p l. ursăriţe !u rs-d e -m a re (peşte) s. m ., p l. urşi-de-măre u rs e a lă (rar) s. f., g.-d. art. urselii; p l. urseli u r s i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. ursesc, im p e rf. 3 sg.

ursea; conj. p rez. 3 să ursească u r s it adj. m., s. m „ p l. ursiţi; adj. f., s. f. ursită, p l. ursite u r s it o r adj. m., s. m ., p l. ursitori; adj. f., s. f. sg. ş i p l.

ursitoare u rs o a ic ă s. f., g.-d. art. ursoaicei; p l. ursoaice (în v .,

reg.)

s. f.,

art.

ursoaia, g.-d. art.

ursoii/ursoaiei; p l. ursoi/ursoaie u r s o n s. n., (so rtu ri, ha in e) p l. ursoane lu r s - p o la r (specie d e u rşi) s. m., p l. urşi-polari u r s u le ţ s. m ., p l. ursuleţi u r s u lin ă s. f., g.-d. art. ursulinei; p l. ursuline u r s u z adj. m ., p l. ursuzi; f. ursuza, pl- ursuze u r s u z e n ie (rar) (-ni-e) s. f., art. ursuzenia (-m-a), g.-d.

ursuzenii, art. ursuzeniei u r s u z lâ c (înv.) s. n. u r ş in ic (înv.) s. n., (fe lu ri, bucăţi) p l. urşinice u rtic a c e e s. f., art. urticaceea, g.-d. art. urticaceei; pl.

urticacee u r t ic a n t adj. m., p l. urticanţi; f. urticantă, p l. urticante

(-ri-e) s. f., art. urticaria (-ri-a), g.-d. art. urticariei; p l. urticarii, art. urticariile (-ri-i-)

u r t ic a r ie

u r u g u a y a n (-gua-) adj. m ., s. m ., p l. uruguayeni; adj. f., s. f.

u s ca t s. n., (păm ânt) p l. uscaturi u s c ă c io s adj. m., p l. uscăcioşi; f. uscăcioasă, p l. uscăcioase u s c ă c iu n e s. f., g.-d. art. uscăciunii us că to a re (uscătorie) (rar) s . f., g.-d. art. uscătorii; pl.

uscători

îu r s ir e s. f., g.-d. art. ursim; p l. ursiri

iu r s o a ie

p l. uscărn; conj. p re z. 3 să usuce u s ca re s . f., g.-d. art. uscării; p l. uscări

uruguayană, p l. urugmyene

u r u io c (pop.) s. n., p l. uruioace

u s că to r1 adj. m., p l. uscători; f. sg. şi pl. uscătoare u s că to r2 (aparat) s. n., p l. uscătoare u s c ă to n e s. f., art. uscătoria, g.-d. art. uscătoriei; pl.

uscătorii, art. uscătoriile u s c ă tu r e a /u sc ă tu n c ă (rar) s. f., g.-d. art. uscăturelei; pl. uscăturele, art. uscăturelele u s că tu ră s. f., g.-d. art. uscăturii; p l. uscături u s c ă ţe l adj. m., p l. uscăţei; f . uscăţică, p l. uscăţele us că ţe a s. f., g.-d. art. us căţelei; p l. uscăţele, art. us căţelele u s c ă ţiv adj. m ., p l. uscăţivi; f. uscăţivă, p l. uscăţive * u slâş (m e m b ru a l U S L A ) s. m., p l. uslaşi u s n ă (pop.) s. f., g.-d. art. usnei; p l. usne u s ta ş (m e m b ru a l u n e i o rg a n iz a ţii croate) s. m ., p l. ustaşi u s te n s ilă s. f., g.-d. art. ustensilei; p l. ustensile u s t ila g in a le s. f. p l. u s tu ra (a ~) vb., in d . p re z . 3 ustură u s tu ra re s. f., g.-d. art. usturării u s tu ră to r adj. m., p l. usturători; f. sg. şi p l. usturătoare u s tu ră tu ră s. f., g.-d. art. ustiirăturii; p l. usturători u s tu r im e s. f., g.-d. art. usturimii; p l. usturimi u s tu r o i s. m . u s tu r o ia (a ~) vb., in d . p re z. 3 usturoiază, 1 p l. usturoiern; conj. p rez. 3 să usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat

u r z e a lă s. f., g.-d. art. urzelii; p l. urzeli

lu s t u r o i- s ă l b a tic (plantă) s. m .

u r z i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. urzesc, im p e rf. 3 sg. urzea; conj. p re z. 3 să urzească

u s tu r o iţă s. {., g.-d. art. usturoiţei; p l. usturoiţe îu s u c (rar) s . n., p l. usucuri

832

uş uş interj.

iu t r ic u lă (u-tri-) s. n., p l. utricule

!u ş a -r a iu lu i (plantă) s. f. art., g.-d. art. aşii-raiului

u u v. u 3

îu şa r (d regător) s. m „ p l. uşari

u v a r o v it s. n.

u ş a m ic (pop.) adj. m., s. m., p l. uşa mici; adj. f., s. f.

u v e rtu ră s. f., g.-d. art. uverturii; p l. uverturi

uşamică, p l. uşamice u şă s. f., art. aşa, g.-d. art. aşii; p l. uşi u ş cio a ră (rar) s. f., g.-d. art. uşcioarei; p l. uşcioare u ş ie r (om de se rv ic iu ) (-şi-er) s. m ., p l. uşieri u ş iţă s. f., g.-d. art. uşiţei; p l. uşiţe u ş o r1 adj. m ., p l. uşori; f. uşoară, p l. uşoare u ş o r2 s. m., p l. uşori u ş u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg şi 3 p l. uşuiesc, im p e rf. 3 sg.

uşuia; conj. p rez. 3 să uşuiască

u v io l (-vi-oi) s. n. u v ra j (înv.) (u-vraj) s. n „ p l. uvraje u v r ie r (în v .) (u-vri-er) s. m., p l. uvrieri u v r ie r ă (înv.) (u-vri-e-) s. f„ g.-d. art. uvrierei; p l. uvriere u v u la r adj. m ., p l. uvulari; f- uvulară, p l. uvulare u v u lă s. f., g.-d. art. uvulei; p l. uvule u z s. n „ p l. uzuri u z a (a ~) vb., in d . p re z. 3 uzează

u ş u liţă (pop.) s. f., g.-d. art. uşuliţei; p l. uşuliţe

u z a j s. n., p l. uzajuri

u ş u ră (a ~) vb., in d . p re z. 3 uşurează

u z a n ţă s. f., g.-d. art. uzanţei; p l. uzanţe

u şu ra re s. f., g.-d. art. uşurării; p l. uşurări

u z a re s. f., g.-d. art. uzării; p l. uzări

u ş u ra tic adj. m., p l. uşuratici; f. uşuratică, p l. uşuratice

u z b e c adj. m., s. m., p l. uzbeci; adj. f., s. f. uzbecă, p l.

u şu rătate (rar) s. f., g.-d. art. uşurătăţii u ş u ră to r (rar) adj. m., p l. uşurători; f. sg. şi p l. uşurătoare

uzbece u z b e c ă (lim b ă ) s. f., g.-d. art. uzbecei

lu ş u r e l adj. m., p l. uşurei; f. uşurică/uşurea, p l. uşurele

" U z b e k is ta n s. p r o p r iu n.

u ş u r im e (rar) s. f., g.-d. art. uşurimii

u z i s. m . pl.

u ş u r in ţă s. f., g.-d. art. uşurinţei; (m a n ife s tă ri) p l.

uşurinţe u şu ţă (reg.) s. f., g.-d. art. uşalei: p l. uşaţe

u z in a (a ~) vb., in d . p re z. 3 uzinează u z in a b il adj. m ., p l. uzinabili; f. uzinabilă, p l. uzinabile

u t (înv.) s. m., p l. ut

u z in a j s. n.

U ter s. n., p l. utere

u z in a l adj. m., p l. uzinali; f. uzinală, p l. uzinale

u te n n adj. m., p l. uterini; f. uterină, p l. uterine

u z in a r e s. f., g.-d. art. uzinării

u t il adj. m., p l. uţili; f. uţilă, p l. uţile

u z in ă s. f „ g.-d. art. uzinei; p l. uzine

u t ila (a ~) vb., in d . p re z. 3 utilează

u z ită (a ~) vb., in d . p rez. 3 uzitează

u t ila j s. n., p l. utilaje

u z u a l (-zu-al) adj. m., p l. uzuali; f. uzuală, p l. uzuale

u tila re s. f., g.-d. art. utilării; p l. utilări

uzucapiune (-pi-u-) s. f., g.-d. art. uzucapiunii

u t il i ta r adj. m., p l. utilitari; f. utilitară, p l. utilitare

uzufruct (-zu-fruct) s. n.

u t ilit a r is m s. n.

u z u fr u c t u a r (-zu-fruc-tu-ar) s. m „ p l. uzufructuari

u t ilit a r is t adj. m ., s. m., p l. utilitarişti; adj. f „ s. f.

u z u fr u c t u a r ă

utilitaristă, p l. utilităriste u t ilit a te s. f., g.-d. a r t . utilităţii; (d o tă ri) p l. utilităţi u t iliz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 utilizează u t iliz a b il adj. m., p l. utilizabili; f. utilizabilă, p l. utilizabile u t iliz a r e s. f., g.-d. art. utilizării; p l. utilizări u to p ic adj. m ., p l. utopici; f. utopică, p l. utopice u to p ie s. f., art. utopia, g.-d. art. utopiei; p l. utopii, art.

utopiile u to p is m (rar) s. n. u t o p is t adj. m., s. m ., p l. utopişti; adj. f., s. f. utopistă, pl.

utopiste u tre n ie (u-tre-ni-e) s. (., art. utrenia (-ni-a), g.-d. art.

utreniei; p l. utrenii, art. utreniile (-ni-i-)

(-zu-fruc-tu-a-) uzufructuarei; p l. uzufructuare

s.

f.,

g .-d.

art.

u z u r a r (înv.) adj. m., s. m., p l. uzurari; adj. f. uzurară, pl.

uz urare uzură1 (d eteriorare) s. f., g.-d. art. uzurii uzură2 (cam ătă, c o ru p ţie ) (înv.) s. f., g.-d. ar t. uzurii; pl.

uzuri u z u r p a (a ~) vb., in d . p rez. 3 uzurpă u z u r p a re s. f., g.-d. art. uzurpării; p l. uzurpări u z u rp a to a re s. f., g.-d. art. uzurpatoarei; p l. uzurpatoare u z u r p a to r s. m ., p l. uzurpatori

uzurpaţiune (înv.) (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. uzurpaţiunii; pl.

uzurpaţiuni

V *v2 (sunet) [cit. vî\ s. m., p l. V

v a c u u m m e tr u (-cu-um-me-tru) s. n., art. vacuummetrul; p l. vacuummetre

v -, -v - v. v o i

v a d s. n., p l. vaduri

v a 1 (în expr. mai ~) (pop., fam .) vb., in d . p rez. 3 sg.

v a d e a (înv., reg.) s. f., art. vadeaua, g.-d. art. vadelei; pl.

Iv1 (literă) [cit. ve/vî\ s. m ./s . n., p l. v/v-uri

vadele, art. vadelele

v a 2 vb . v. v re a 2

v a d e m e c u m (liv r.) s. n., p l. vademecumuri

v -a p r. + vb . aux. (v-a văzuţi v-a vedea)

(in se ctă )

I v a c a - D o m n u lu i

s.

f.

art.,

g .-d .

art.

v a d o a s ă adj. f., p l. vadogse v a d ră (va-dră) s. f., g.-d. art. vedrei; p l. vedre

vacii-Domnului v a c a n t adj. m ., p l. vacanţi; f. vacantă, p l. vacante

iv a fă s. f., g.-d. art. vafei; p l. vafe

v a ca n ţă s. f., g.-d. art. vacanţei; p l. vacanţe

v a g adj. m., f. vagă; p l. m . şi f. vagi

v a c a rm s. n., p l. vacarmuri

Iv a g a b o n d adj. m ., s. m., p l. vagabonzi; adj. f., s. f.

vagaboandă, p l. vagaboande

v a c a t s. n., p l. vacaturi

v a g a b o n d a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vagabondează

v acă s. f., g.-d. art. vacii; p l. vaci !v a c ă -d e -m a re (m o rsă) s. f., g.-d. art. vacii-de-mare; p l.

v a g a b o n d a j s. n., (in fra c ţiu n i) p l. vagabondqje v a g a b o n d a re s. f., g.-d. art. vagabondării; p l. vagabondări

vaci-de-mare v a c c in (p re p arat m e d ic a l) s. n., p l. vaccinuri

Iv a g in (organ) s. n., p l. vagine/vaginuri

v a c c in a (a ~) vb., in d . p rez. 3 vaccinează

v a g in a l adj. m ., p l. vaginali; f. vaginală, p l. vaginale

v a c c in a b il adj. m ., p l. vaccinabili; f. vaccinabilă, p l.

v a g in ă (teacă la fru n z ă ) s. f., g.-d. art. vaginei; p l. vagine

vaccinabile

v a g in is m s. n.

v a c c in a i adj. m., p l. vaccinali; f. vaccinală, p l. vaccin ale

v a g in ită s. f., g.-d. art. vaginitei; p l. vaginite

v a c c in a re s. f „ g.-d. art. vaccinării; pl- vaccinări

v a g in u lă s. f., g.-d. art. vaginulei; p l. vaginule

v a c c in a ţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. vaccinaţia (-ţi-a), g.-d. art.

v a g m is tr u (înv.) s. m ., art. vagmistrul; pl. vagmiştri, art.

vaccinaţiei; p l. vaccinaţii, art. vaccinaţiile (-ţi-i-) v a c c in ă (boală) s. f., g.-d. art. vaccinei; p l. vaccine

v a g o n s. n., p l. vagoane

vagmiştrii v a g o n -a te lie r (-li-er) s. n., p l. vagoane-atelier

v a c c in e lă s. f., g.-d. art. vaccinelei v a c c in o te r a p ie

s.

f.,

art.

vaccinoterapia,

g.-d.

vaccinoterapii, art. vaccinoterapiei

v a g o n -c i s te rn ă s. n., p l. vagoane-cisternă v a g o n e t s. n., p l. vagonete

v a c s s. n., p l. vacsuri

v a g o n e ta j (rar) s. n.

v a c u b liţ (-cu-bliţ) s. n., p l. vacubliţuri

v a g o n e ta r s. m ., p l. vagonetari

v a c u ita te (liv r.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. vacuităţii

v a g o n -re s ta u ra n t (-ta-u-) s. n., p l. vagoane-restaurant

v a c u o la r (-cu-o-) adj. m „ p l. vacuolari; f . vacuolară, pl.

v a g o to m ie (secţio nare c h iru rg ic a lă ) s. f., art. vagotomia,

văcuolare v a c u fllă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuolei; p l. vacuole v a c u u m (-cu-um) s. n., p l. vacuumuri Ivacuum are (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumarii; pl. vacuumări

g.-d. art. vagotomiei; p l. vagotomii, art. vagotomiile Iv a g o to m e (an o m alie) s. f., art. vagotonia, g.-d. art.

vagotonii, art. vagotoniei; p l. vagotonii, art. vagotoniile v a h (înv.) interj.

vai v a i interj.

834 v a lu t a r adj. m., p l. valutari; f. valutară, p l. valutare

v a ic ă r (reg.) s. n., p l. vaicăre

v a lu t ă s. f., g.-d. art valutei; p l. valute

v a ie r s. n., p l. vaiere

v a lv a r adj. m., p l. valvari; f. valvară, p l. valvare

v a ie t s. n., p l. vaiete

v a lv ă (piesă, p a rte a u n e i sco ici) s. f., g.-d. art. valvei; p l.

v a jn ic adj. m ., p l. vajnici; f. vajnică, p l. vajnice

valve

v a l s. n., p l. valuri

v a lv â r te j1 ad v.

v a la b il adj. m., p l. valabili; f. valabilă, p l. valabile

v a lv â r te j2 s. n., p l. valvartejuri

v a la b ilita te s. f „ g .-d. art. valabilităţii

v a lv o lin ă s. f., g.-d. art. valvolinei; p l. valvoline

v a la h adj. m., s. m., p l. valahi; adj. f „ s. f. valahă, p l. valahe

v a lv u la r adj. m., p l. valvulari; f. valvulară, p l. valvulare

v a la n g in ia n 1 (-ni-an) adj. m ., p l. valanginieni (-ni-eni); f.

v a lv u lă s. f., g.-d. art. valvulei; p l. valvule

valanginiană, p l. vălanginiene v a la n g in ia n 2 (-ni-an) s. n.

I v a lv u lo to m ie s. f., art. valvulotomia, g.-d. valvulotomii, art. valvulotorniei; p l. valvulotomii, art. valvulotomiile

v a le s. {., art. valea, g.-d. art. văii; p l. văi

v a m a l adj. m., p l. vamali; f. vamală, p l. vamale

v a le n ţă s. f., g.-d. art. valenţei; p l. valenţe

v a m ă s. {., g.-d. art. vămii; p l. vămi

v a le ria n a c e e (-ri-a-) s. f., art. valerianaceea, g.-d. art. valerianaceei; p l. valerianacee

v a m e ş s. m., p l. vameşi

v a le ria n ă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valerianei; p l. valeriane

v a m p ir s. m., p l. vampiri

Iv a le ria n ic (-ri-a-) adj. m., p l. valerianid

v a m p ir ic adj. m ., p l. vampirid; f. vampirică, p l. vampirice

v a m p ă s. f., g.-d. art. vampd; p l. vampe

v a l e t s. m., p l. valeţi

’ v a m p ir is m s. n.

v a le x s. n.

v a n (rar) adj. m ., p l. vani; f. vană, p l. vane

v a lg u s s. n.

*van ( în ~) loc. adv.

v a lid adj. m., pl. valizi; f. validă, p l. valide

v a n a d in it s. n.

v a lid a (a ~) vb., in d . p rez. 3 validează

v a n a d iu [diu p ro n . diu] s. n „ art. vanadiul; sim b . V

v a lid a r e s. f., g.-d. art. validării; p l. validări

v a n ă s. f „ g.-d. art. vanei; p l. vane

v a lid ita te s. f., g.-d. art. validităţii

v a n d a b il adj. m., p l. vandabili; f. vandabilă, p l. vandabile

v a lin ă s. f., g.-d. art. valinei

" v a n d a b ilita t e s. f., g.-d. art. vandabilităţii

v a liu s. m., art. valiul; p l. valii, art. valiii (-li-ii)

iv a n d a l adj. m., s. m., p l. vandali; adj. f „ s. f. vandali, pl.

v a liz ă s. f., g.-d. art. valizei; p l. valize Iv a lm a (pop.; în expr.) s. f. art.

vandale v a n d a lis m s. n., (fapte) p l. vandalisme

v a lm e ş (înv.) ad v.

iv a n d r u g s. m., p l. vandrugi

v a lo a re s. f., g.-d. art. valorii; p l. valori

v a n g s. n., p l. vanguri

v a lo n adj. m., s. m ., p l. valoni; adj. f., s. f. valonă, pl.

valone

v a n ila t adj. m., p l. vanităţi; f. vanilată, p l. vanilate

v a lo n ă (id io m ) s. f., g.-d. art. valonei

v a n ilie (-li-e) s. f., art. vanilia (-li-a), g.-d. art. vaniliei; pl. vanilii, art. vaniliile (-li-i-)

v a lo r a (a ~) vb., in d . p rez. 3 valorează

v a n ilin ă s. f., g.-d. art. vanilinei

v a lo r a ţie (-ţi-e) s. f., art. valoraţia (-ţi-a), g.-d. art.

valoraţid; p l. valoraţii, art. valoraţiile (-ţi-i-) v a lo r ic adj. m ., p l. valorici; f. valorică, p l. valorice

Iv a n isa re s. f., g.-d. art. vanisării; p l. vanisări v a n ita te s. f., g.-d. art. vanităţii; ( lu c r u r i z a d a rn ice ) p l.

vanităţi

v a lo r if ic a (a ~) vb., in d . p re z. 3 valorifică

v a n it o s adj. m., p l. vanitoşi; f. vanitoasă, p l. vanitoase

v a lo r ific a r e s. f„ g.-d. art. valorificării; p l. valorificări

v a p o r (navă) s. n., p l. vapoare

v a lo r iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 valorizează

v a p o ra ş s. n., p l. vaporaşe

v a lo ro s adj. m., p l. valoroşi; f. valoroasă, p l. valoroase

îv a p o r i (aburi) s. m . pl.

v a ls (dans, m e lo d ie ) s. n., p l. valsuri

v a p o r iz a (a ~) v b ., in d . p re z. 3 vaporizează

v a ls ă (a ~) vb., in d . p re z. 3 valsează

v a p o r iz a r e s. f., g.-d. art. vaporizării; p l. voporizări

v a lsa to a re s. f., g.-d. art. mlsatoard; p l. valsatoare

v a p o r iz a to r s. n „ p l. vaporizatoare

v a ls a to r s. m., p l. valsatori

îv a p o riz a ţie (rar) (-ţi-e) s. f., art. vaporizaţia (-ţi-a), g.-d.

v a ltra p s. n., p l. valtrapuri v a lţ (m aşină, c ilin d r u ) s. n., p l. valţuri

vaporizaţii, art. vaporizaţiei; p l. vaporizaţii, art. vaporizaţiile v a p o ro s adj. m ., p l. vaporoşi; f. vaporoasă, p l. vaporoase

vază2

835 var1 (unitate de măsură) s. m., pl. vari

Ivar-Qră s. m., g .-d. art. varului-oră; pl. vari-oră

var2 (material) s . n„ (sorturi) pl. varuri

varus s. n.

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea)

Ivarv ă (depozit de argil e) s. f., g .-d. art. varvei; pl. varve

vară1 (anotimp) s . f„ g.-d. art. verii; pl. veri

varză s . f., g.-d. art. verzei; pl. verze

vară2 (rudă) s. f., g.-d. art. verei; pl. vere

vas s. n., pl. vase

varda (înv.) interj,

vasal adj. m., s. m., pl. vasali; adj. f., s. f. vasală, pl. vasale

varec (algă) s. n.

vasalitate s. f., g.-d. art. vasalităţii Ivasăzică (prin urmare, deci) conjct., adv.

Ivareg (nume etnic) s. m„ pl. varegi (-regi) Ivarga-ciobanului

(plantă)

s.

f.

art.,

g.-d.

art

vergii-ciobanului

vargă1 (nuia) s. f., g.-d. art. vergii; pl. vergi vargă2 (dungă) (pop.) s. f., g.-d. art. vărgii; pl. vărgi !vargă-d e-aur (plantă) s. f„ g.-d. art. vergii-de-aur; pl. vergi-de- aur

varia1 (lat.) (-ri-a) s. n. pl. varia2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variază, 1 pl. variem (-ri-ern), 2 pl. variaţi; conj. prez. 3 să varieze; ger. variind (-ri-ind)

variabil (-ri-a-) adj. m., pl. variabili; f. variabilă, pl. variabile

Ivască s. f., g.-d. art. vascei; pl. vasce vascular adj. m„ pl. vasculari; f. vasculară, pl. vasculare vascularizat adj. m., pl. vascularizaţi; f. vascularizată, pl. vascularizate

vascularizaţie (-ţi-e) s. f„ art. vascularizaţia (-ţi-a), g.-d. vascularizaţii, art. vascularizaţiei Ivasectomie (va-sec-/vas-ec-) s. f., art. vasectomia, g.-d. art. vasectomiei; pl. vasectomii, art. vasectorniile vasel (înv.) s. n., pl. vasele vaselină s. f., g.-d. art. vaselinei; pl. vaseline vasilcă s. f„ g.-d. art. vasilcii; pl. vasilci Ivasilicale/bazilicale (înv.) s. f. pl.

variabilă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilei; pl. variabile

vasilisc s. m., pl. vasilişti

varia b ilitate (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variabilităţii; pl.

vasistas (înv.) s. n., pl. vasistase/vasistasuri

variabilităţi

variantă (formă diferită de cea de bază) (-ri-an-) s . f., g.-d. art. variantei; pl. variante varianţă (număr u l factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f., g.-d. art. varianţei

vasoconstrictQr adj. m., pl. vasoconstrictori; f. sg. şi pl. vasoconstrictoare

vasoconstiicţie (-ţi-e) s. f., art. vasoconstricţia (-ţi-a), g.-d. art. vasoconstricţiei; pl. vasoconstricţii, art. vasoconstricţiile (-ţi-i-)

variator (-ri-a-) s. n., pl. variatoare

vasodilatare (rar) s. f., g.-d. art. vasodilatării; pl.

variaţie (modificare, diversificare) (-ri-a-ţi-e) s. f., art. variaţia (-ţi-a), g.-d. art. variaţiei; pl. variaţii, art. variaţiile

vas o dilatator adj. m„ pl. vasodilatatori; f. sg. şi pl.

(-ţi-i-)

‘ variaţiune (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variaţinnii; pl. variaţiuni

vasodilatări vasodilatatoare

vasodilataţi e (-ţi-e) s. f., art. vasodilataţia (-ţi-a), g.-d. art. vasodilataţiei; pl. vasodilataţii, art. vasodilataţiile (-ţi-i-)

vaiice s. f . pl.

ivasomotor adj. m., pl. vasornolori; f. sg. şi pl. vasomotoare

varicelă s. f., g.-d. art. varicelei; (cazuri) pl. varicele

vasopresină (-so-pre-) s. f., g.-d. art. vasopresinei

varicocgl s. n., (cazuri) pl. varicocele

vast adj. m., pl. vaşti; f. vastă, pl. vaste

varicQs adj. m., pl. varicoşi; f. varicoasă, pl. varicoase

vastitate s. f„ g.-d. art. vastităţii

varietate (-ri-e-) s. f„ g.-d. art. varietăţii; pl. varietăţi

Ivaşetă s. f., g.-d. art. vaşetei; pl. vaşete

varieteu (-ri-e-) s. n„ art. varieteul; pl. varieteuri

vată s. f., g .-d. art. vatei

variolă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. variolei; pl. variole

vatelină s. f., g.-d. art. vatelinei; pl. vateline

variolic (-ri-o-) adj. m., pl. variolici; f. variolică, pl.

vaticiniu (livr.) [niu pro n. niu] s. n„ art. vaticiniul; pl.

variolice

variomet r u (-ri-o-me-tru) s. n., art. variornetrul; pl. variornetre

vaticinii

vatir (ţesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatiruri

varistor s. n., pl. varistoare

vatman s. m., pl. vatmani

variu (livr.) [riu pron. rîu] adj. m„ f. varie (-ri-e); pl..m. şi f. varii

vatos s. m„ pl. vatoşi vatră (va-tră) s . f„ g.-d. art. vetrei; pl. vetre

varmetru (-rne-tru) s. n., art. varmetrul; pl. varmetre

vază1 (consideraţie) s. f., g.-d. art. vazei

vamiţâ s. f., g.-d. art. varniţei; pl. varniţe

vază2 (vas) s. f., g.-d. art. vazei; pl. vaze

836

vă vă v. v o i

iv ă ita re (văi-) s. f., g.-d. art. văi tării; p l. văitări

v ă ca r s. m ., p l. văcari

v ă ită re ţ (rar) (văi-) adj. m., p l. văităreţi; f. văităreaţă, p l.

văcă l ie (reg.) s. f., ar t . văcălia, g.-d. art. văcăliei; p l. văcălii, art. văcăliile

văităreţe v ă ită to r (rar) (văi-) adj. m ., p l. văitători; f. sg. ş i p l.

!v ă că lie -d e -b ra d (p lan tă) (reg.) s. f., art. văcălia-de-brad,

văitătoare

g.-d. art. văcăliei-de-brad: p l. văcălii-de-brad, art.

iv ă ită tu ră (văi-) s. f „ g.-d. art. văităturii; p l. văitături

văcăliile-de-brad

v ă iu g ă s. {., g.-d. art. văiugii; p l. văiugi

v ăcăreasă s. f., g.-d. art. văcăresei; p l. văcărese

v ă l s. n., p l. văluri

v ă c ă ri (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. văcăresc,

v ă lă tu c s. m., p l. vălătuci

im p erf. 3 sg. văcărea; conj. p rez. 3 să văcărească v ă că rie s. (., art. văcăria, g.-d. art. văcăriei; p l. văcării, art.

văcăriile

v ă lă tu c e a lă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucelii; pl.

vălătuceli v ă lă tu c i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. vălătucesc,

v ă c ă rit s. n.

im p e rf. 3 sg. vălătucea; conj. p re z. 3 să vălătucească

v ă că riţă s. f., g.-d. art. văcăriţei; p l. văcăriţe

v ă le a n (rar) s. m ., p l. văleni

v ă c s u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. văcsuiesc, im p e rf.

v ă le a n c ă (rar) s. f., g.-d. art. vălencei; p l. vălence

3 sg. văcsuia; conj. p rez. 3 să văcsuiască Iv ăcsu ire s. f., g.-d. art. văcsuirii; p l. văcsuiri v ă c s u ito a r e (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoarei; p l.

văcsuitoare v ă c s u ito r (-su-i-) s. m ., p l. văcsuitori vă cu şo a ră (pop.) s.

g.-d. art. văcuşoarei; p l. văcuşoare

v ă c u ţă s. (., g.-d. art. văcuţei; p l. văcuţe v ă d a n (pop.) adj. m., s. m ., p l. vădani; adj. f., s. f. vădană, p l. vădane v ă d a n că (reg.) s. f., g.-d. art. vădan cei; p l. vădance v ă d i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. vădesc, im p e rf. 3 sg.

vădea; conj. p re z. 3 să vădească v ă d ra r (vă-drar) s. m ., p l. vădrari v ă d iă r it (vă-dră-) s. n. v â d u v adj. m., s. m., p l. văduvi; adj. f., s. f. văduvă, pl.

văduve v ă d u v i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. văduvesc, im p e rf. 3 sg. văduvea; conj. p rez. 3 să văduvească v ă d u v ie s. f., art. văduvia, g.-d. văduvii, art. văduviei v ă d u v io a ră (pop.) (-vioa-) s. f., g.-d. art. văduvioarei; pl.

vădu vioare

Iv ă le u /v ă le le u (pop.) interj. v ă lic ic ă (pop.) s. f., g.-d. art. vălicelei; p l. vălicele, art.

vălicelele v ă liş o a r ă s. f., g.-d. art. vălişoarei: p l. vălişoare v ă lm ă ş a g s. n., p l. vălmăşaguri v ă lm ă ş e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmăşelii; p l. vălrnăşeli v ă lm ă ş i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl. vălmăşesc, im p e rf. 3 sg. vălmăşea; conj. p re z. 3 să vălmăşească iv ă lm ă ş ire (pop.) s. f., g.-d. art. vălmăşirii; p l. vălmăşiri v ă lţ u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. vălţuiesc, im p e rf. 3 sg. vălţuia; conj. p rez. 3 să vălţuiască v ă lţ u ir e s. f., g.-d. art. vălţuirii; p l. vălţuiri v ă l ţ u it o a r e

(-ţu-i-) s. f., g .-d . art. vălţuitoarei; p l.

vălţuitoare v ă lţu itQ r (-ţu-i-) s. m., p l. vălţuitori Iv ă lu g (reg.) s. n ./s . m., p l. văluge/văluguri/valUgi v ă lu r a t adj. m., p l. văluraţi; f. vălurată, p l. vălurate v ă lu r e l s. n., p l. vălurele * v ă lu rire s. f., g.-d. art. văluririi; p l. văluriri v ă lu r o s adj. m., p l. văluroşi; f. văluroasă, p l. văluroase

v ă d u v ir e s. f., g.-d. art. văduvirii

v ă m e şe sc adj. m ., f. vămeşească; p l. m . ş i f. vămeşeşti

v ă d u v iţă (rar) s. f., g.-d. art. văduvifei; p l. văduviţe

v ă m e ş ie (înv.) s. f., art. vărneşia, g.-d. art. vămeşiei; p l.

v ă d u v o a ie (pop.) s. f., art. văduvoaia, g.-d. art. văduvoaiei; p l. văduvoaie v ă d u v o i (pop.) adj. m., s. m., p l. văduvoi, art. văduvoii

vătneşii, art. vămeşiile v ă m u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vămuiesc, im p e rf. 3 sg. vărnuia; conj. p rez. 3 să vămuiască

v ă g ă u n ă s. f., g.-d. art. văgăunii: p l. văgăuni

v ă m u ia lă s. f., g.-d. art. vămuielii; p l. vămuieli

v ă i c ărea lă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărelii; p l. văicăreli

v ă m u ir e s. f., g.-d. art. vămuirii; p l. vămuiri

iv ă ic ă ri (a se ~) (fam.) vb. refl., in d . prez. 3 sg. se văicăreşte, im p erf. 3 sg. se văicărea; conj. prez. 3 să se văicărească iv ă ie ra (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., in d . p re z. 3 se vaieră, 1 p l. ne văierăm; conj. p re z. 3 să se vaiere v ă ie ra re (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierării; pl- văierări iv ă ita (a se ~) (văi-) vb . refl., in d . p re z. 1 sg. mă vait, 3 se

văită, 1 p l. ne văităm

v ă p a ie s. f., art. văpaia, g.-d. art. văpăii; p l. văpăi v ă p a iţă (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpaiţei; p l. văpaiţe v ă p ă ^ v ă p ă ia (a ~) (înv.) vb., in d . p rez. 3 sg. văpăieşte/ văpăiază, im p e rf. 3 sg. văpăia; conj. p re z. 3 să văpăiască/

să văpăieze v ă p ă ie re (înv.) s. f., g.-d. art. văpăierii; p l. văpăieri v â r s. m., voc. vere; p l. veri

837 v ă ra (a ~) (în v., pop.) vb., in d . p rez. 3 virează v ă ra r s. m., p l. văra ri

vâlcicuţă v ă tă m ă to a re (plantă) s. f „ g.-d. art. vătămătorii; pl.

vătămători

v ă ra t (pop.) s. n.

v ă tă m ă to r1 adj. m „ p l. vătămători; f. sg. ş i p l. vătămătoare

v ă ra tic 1 adj. m., p l. văratici; f. văratică, p l. văratice

v ă tă m ă to r2 (insectă) (rar) s. m „ p l. vătămători

v ă r a tic 2 (pop.) s. n., p l. văratice

v ă tă m ă tu ră s. f., g.-d. art. vălim iturii; p l. vătămători

v ă r ă iie s. f., art. vărăria, g.-d. art. virăriei; p l. vărării, art.

v ă tă ş e l s. m., p l. vătăşei, art. vătăşeii

vărăriile văxga (a ~) vb., in d . p re z. 3 vărghează v ă rg ă ţe l (pop.) adj. m ., p l. vărgi ţei; f. vărgiţea, p l.

virgăţele v ă r g u liţă s. f., g.-d. art. virguliţei; p l. vărguliţe

vătă şesc adj. m., f. vătăşească; p l. m . ş i f. vătăşeşti v ă tă ş i (a ~) (înv., pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl.

vătăşesc, im p e rf. 3 sg. vătăşea; conj. p rez. 3 să vătăşească v ă tă ş ie s. f., art. vătăşia, g.-d. art. vătăşid; p l. vătăşii, art.

vă tăşiile

v ă rg u ţă s. f., g.-d. art. vărgatei; pl- vărgaţe

v ă tă ş i ţ ă s. f., g.-d. art. vătăşiţei; p l. vătăşiţe

v ă ro s adj. m., p l. văroşi; f. văroasă, p l. văroase

v ă tă ş o a ie (reg.) s. f., art. vătăşoaia, g.-d. art. vătăşoaiei; pl.

v ă rs a (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. vărs, 2 sg. verşi, 3 varsă;

c onj. să verse

vătăşoaie

N

* v ă tm ă n iţă s. f., g.-d. art. vătmăniţd; p l. vătmăniţe

v ă rsa re s. f., g.-d. art. vărsării; p l. vărsări

v ă tr a i (vă-trai) s. n., p l. vătraie

v ă rs a t s. n.

v ă tra r (reg.) (vă-trar) s. n., p l. vătrare

I v ă r s a t-d e -v in t (pop.) s. n.

v ă tu i1 (pop.) s. m ., p l. vătui, art. vătuii

v â rs â m â n t s. n „ p l. vărsiîminte

v ă tu i2 (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vătuiesc, im p erf.

v ă rs ă to r adj. m., p l. vărsători; f. sg. ş i p l. vărsătoare ( V ă rs ă to ru l (constelaţie, sem n d e zo d ia c ) s. p r o p r iu m. v ă rs ă tu ră s. f., g.-d. art. vărsăturii; pl- vărsături v ă m i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. văruiesc, im p e rf. 3 sg. văruia; conj. p re z. 3 să văruiască

3 sg. vă tuia; conj. p re z. 3 să vătuiască (v ă tu ie (pop.) s. f „ art. vătuia, g.-d. art. vătuiei; pl.

vătuie/vătui, art. vătuiele/vătuile v ă tu ir e s. f., g.-d. art. vătuirii; p l. vătuiri v ă z s. n.

v ă r u ia lă s. f., g.-d. art. văruielii; p l. văniieli

v ă z ă to r adj. m., p l. văzători; f. sg. şi p l. văzătoare

v ă r u ir e s. f., g.-d. art. viruirii; p l. viruiri

v ă z d u h s. n., p l. văzduhuri

v ă r u it s. n.

(văz u t s. n.

v ă r z a r (rar) s. m., p l. virzari

v ă z u te 1 ( d in ~) loc. a d v .

v ă rz a re s. f., g.-d. art. virzării; p l. virzări

v ă z u te 2 (pe ~) loc. ad v.

v ă r z ă r ie s. f., art. vărzăria, g.-d. art. vărziriei; p l. virzării, art. vărzăriile v ă r z u i (a ~) (reg., fam .) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l.

vărzuiesc, im p e r f. 3 sg. vărzuia; conj. p re z . 3 s i vărzuiască v ă sa r (reg.) s. m., p l. văsari v ă s ă r i (a ~) (reg.) vb ., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. văsăresc, im p e rf. 3 sg. văsărea; conj. p re z. 3 să văsireaşcă v ă s ă iie s. f., art. văsăria, g.-d. văsării, art. văsăriei v ă s c io r (-dor) s. n., p l. văscioare v ă s u le ţ s. n., p l. văsuleţe v ă s u ş o r (reg., rar) s. n., p l. văsuşoare

v â j/v â j-v â j interj. v â jâ i (a ~) vb., in d . p re z. 3 vâjâie, im p e rf. 3 sg. văjâia; conj. p re z. 3 să vâjâie v â jâ ia lă s. {., g.-d. art. vâjăielii; p l. vâjăieli v â jâ jre s. f., g.-d. art. vâjăirii; p l. văjâiri v â jâ it s. n., p l. vâjâituri v â jâ ito a re (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitorii; p l. vâjâitori v â jâ ito r (-jâ-i-) adj. m., p l. vâjâitori; f. sg. şi p l. vâjâitoare v â jâ itu ră (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâiturii; p l. vâjâituri v â j-v â j v . v â j v â lc e ^ v â lc ic ă s. f., art. vâlceaua/vâlcica, g.-d. art. vâlcelei; p l. vâlcele, art. vâlcelele

v ă s u ţ (reg., rar) s. n., p l. văsuţe

v â lc e d (reg.) adj. m., p l. vâlcezi; f. vâlcedă, p l . vâlcede

v ă ta f s. m., p l. vătafi

v â lc e lu ş ă s.

(vătală s. f., g.-d. art. vătalei; p l. vătale v ă tă m a (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. vatărn, 2 sg. vatămi, 3

vatărnă; conj. p re z. 3 să vatărne

art. vâlceluşa, g.-d. art. vâlceluşd; pl.

vâlceluşe v â lc e z i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vâkezesc, im p e rf. 3 sg. vâlcezea; conj. p rez. 3 să vâlcezească

v ă tă m a n s. m., p l. vătărnani

v âlc ic ă v. v â lc e a

vă tă m a re s. f., g.-d. art. vătămării; p l. vătămări

v â lc ic u ţă (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicuţei; p l. văldeuţe

838

vâlcioară v âlc io a r ă (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. valdoarei; p l.

valcioare v â ln ic s. n., p l. vâlnice v â lto a re s. f., g.-d. art. valtorii; p l. văl tori v â lt o r i (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 sg. văltoreşte, im p e rf. 3 sg. vâltorea; conj. p rez. 3 să vâltorească

v â n to s adj. m „ p l. vantoşi; f. vântoasă, pl- vântoase v â n tre a /v in tre a (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei/vintreld; pl.

vântrele/vintrele, art. vântrelele/vintrelele v â n t u j (a ~) vb., in d . p rez. 3 sg. vântuieşte, im p e rf. 3 sg.

vântuia; conj. p re z. 3 să vantuiască v â n t u le ţ s. n., p l. vantuleţe

v â lv ă s. f., g.-d. art. vâlvei; (zâne) p l. vâlve

v â n tu r a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vântură

v â lv ă ta ie s. f „ art. vâlvătaia, g.-d. art. vâlvătăii; p l. vâlvătăi

v â n tu r a r (rar) s. n., p l. vânturare

v â lv â i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 vâlvaie, im p e rf. 3 sg.

v â n tu ra re s. f., g.-d. art. vânturării; p l. vanturări

valvaia; conj. p rez. 3 să vâlvaie v â lv o a re (rar) s. f., g.-d. art. valvorii; p l. valvori v â lv e i adj. in v a r. v â lv o ia t (pop.) adj. m., p l. valvoiaţi; i. vâlvoiată, pl.

valvoiate v â lv o r a (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 sg. valvorează v â n a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vânează v â n a re s. f., g.-d. art. vânării; p l. vanări v â n a t s. n „ p l. vânaturi v â n ă (vas sa n g v in , te nd o n, g am b ă, film , p â n ză d e apă, n e rv u ră ) s. f., g.-d. art. vinei; p l. vine v â n ă t1 adj. m „ p l. vineţi; f. vânătă, p l. vinete vâ n ă t2 (culoare) s. n. v â n ă ta ie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; p l. vânătăi v ân ă tă (legum ă) s. f„ g.-d. art. vinetd; p l. vinete vâ n ă to a re s. f., g.-d. art. vânătorii; p l. vânători v â n ă to r s. m „ p l. vânători v â n ă to re sc adj. m., f. vanătorească; p l. m . ş i f. vanătoreşti vân ă to re şte ad v. v â n ă to rie (rar) s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art.

vanătoriei v â n ă to rim e s. f., g.-d. art. vânătorimii v â n j1 (plan tă) s. m., p l. vanji v â n j2 (putere) (în v., pop.) s. n. v â n jo s adj. m., p l. vânjoşi; f. vânjoasă, p l. vanjoase v â n jo ş a (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 vanjoşează; conj. prez. 3 să vanjoşeze; ger. vânjoşând v â n jo ş e n ie (p op .) (-ni-e) s. f., art. vânjoşenia (-ni-a), g.-d. art. vanjoşenid; p l. vânjoşenii, art. vânjoşeriiile (-ni-i-) v â n jo ş ie (pop.) s. f., art. vânjoşia, g.-d. art. vânjoşid; pl.

vânjoşii, art. vânjoşiile v â n o s adj. m., p l. vânoşi; f. vânoasă, p l. vânoase v â n t s. n., p l. vânturi v â n tic e l s. n., p l. vanticele

v â n tu ra t s. n. v â n tu ra tic (rar) adj. m., p l. vânturatid; f. vânturatică, p l.

vânturatice Iv â n tu ră -lu m e s. m . şi f., g.-d. lui vântură-lame; pl.

vântură-lame v â n t u r ă to a r e 1 (a v e n tu rie ră )

(ra r)

s.

f.,

g .-d .

art.

vanturătoard; p l. vânturătoare v â n tu ră to a re 2 (m aşin ă) s. f., g.-d. art. vanturătorii; pl.

vânturători v â n tu ră to r s. m., p l. vânturători v â n tu ră tu ră s. f., g.-d. art. vanturăturii; p l. vânturături Iv â n tu ră -ţa ră s. m . ş i f., g.-d . lui vântură-ţară; p l.

vântură-ţară v â n t u r e l1 (şo im , ero u) s. m „ p l. vânturei, art. vântureii v â n t u r e l2 (v â n tu le ţ) s. n., p l. vânturele v â n tu ro s (înv.) adj. m., p l. vănturoşi; f. vanturoasă, pl.

vănturoase v â n tu ş o r (rar) s. n. v â n z a re s. f., g.-d. art. vânzării; pl- vânzări v â n z ă to a re s. f., g.-d. art. vânzătoard; p l. vânzătoare v â n z ă to r s. m., p l. vânzători v â n z o le a lă s. f., g.-d. art. vânzolelii; p l. vânzoleli v â n z o li (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vânzolesc, im p e rf. 3 sg. vânzolea; conj. p re z. 3 să vânzolească v â n z o lir e s. f., g.-d. art. vanzolirii; p l. vânzoliri v â n z o lit (rar) s. n. v â râ re s. f „ g.-d. art. vârârii; p l. vârâri v â rc o la c s. m., p l. vârcolaci v â r f s. n., p l. vârfuri v â r fa r s. n., p l. vârfare v â r f u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vârfuiesc, im p e rf. 3 sg. vârfuia; conj. p rez. 3 să varfuiască v â r fu le ţ s. n., p l. vârfuleţe

v â n tiş o r s. n.

v â r fu ş o r s. n „ p l. vârfuşoare

v â n to a ică (pop.) s. f., g.-d. art. vântoaicd

v â r fu ţ (rar) s. n.

v â n to a ie (pop.) s. f., art. vântoaia, g.-d. art. vântoaid; pl.

v â r î (a ~) vb., in d . p rez. 3 vâri, 1 pl- vârâm, im p e rf. 3 sg.

vantoaie vâ n to a să (vijelie) s. f., g.-d. art. vântoasei; p l. vântoase ‘ v â n to a se (iele) s. f. pl.

vâra, perf. s. 3 sg. vâri 3 p l. vârâră; conj. p re z. 3 să vâre; ger. vârând; part. vârât v â r la v (reg.) adj. m „ p l. vârlavi; f. vârlavă, p l. vârlave

839

veghe

v â rs ta l/ v râ s ta t (reg.) adj.- m „ p l. vârstaţi/vrâstaţi; f.

varstată/vrastată, p l. varstate/vrâstate v â rs tă 1 (etate) s.

g.-d. art. vârstei; p l. vârste

v â rstă 2/ v râ s tă (d un gă , buchet) (reg.) s. f., g.-d. art.

vârstei/vrâstei; p l. vârste/vrâste

v e c e rn ie (-ni-e) s. f „ art. vecernia (-ni-a), g.-d. art.

vecerniei; p l. vecernii, art. vecerniile (-ni-i-) v e c h i adj. m „ f. veche, art. vechea, g.-d. art. vechii; p l. m. şi f. vechi, art. m . vechii v e c h ie (înv.) s. f., art. vechia, g.-d. vechii, art. vechiei

v â rs te a n (rar) s. m „ p l. vârsteni

v e c h il s. m., p l. vechili

v â r s tn ic (varst-nic) adj. m ., p l. vârstnici; f. vârstnică, pl.

v e c h im e s. f., g.-d. art. vechimii

vârstnice v â r s tn ic ie

v e c h itu r ă s. f „ g.-d. art. vechiturii; p l. vechituri (rar) (varst-ni-) s. f „ art. vărstnicia, g.-d.

vârstnicii, art. vărstniciei

V e c h iu l T e s ta m e n t (parte a B ib lie i) s. p r o p r iu n. v e c ie s. f., art. vecia, g.-d. vecii, art. veciei

v â rş a r s. m., p l. vârşari

v e c in adj. m., s. m., p l. vecini; adj. f., s. f. vecină, p l. vecine

v â rşă s. f., art. vârşa, g.-d. art. vârşei; p l. vârşe

v e c in ă ta te s. f., g.-d. art. vecinătăţii; p l. vecinătăţi

v â r ş ti interj,

v e c in ie s. f., art. vecinia, g.-d. vecinii, art. veciniei

v â rte j s. n., p l. vârtejuri

v e c s e l (înv.) s. n., p l. vecsele

v â r t e ji (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. vârtejesc,

v e c to a re adj. f., p l. vectoare

im p e rf. 3 sg. vârtejea; conj. p rez. 3 să vârtejească v â r te j i to r (rar) adj. m., p l. vârtejitori; f. sg. ş i p l.

vârtejitoare iv â r te ju i (a se ~) (rar) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se

vârtejuieşte, im p e rf. 3 sg. se vârtejuia; conj. p rez. 3 să se vârtejuiască v â r te ju ire (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuirii; p l. vârtejuiri v â r te ln ic (rar) adj. m., p l. vârtelnici; f. vârtelnică, pl.

vartelnice v â r te ln iţă s. f., g.-d. art. vârtelniţei; p l. vârtelniţe

v e c to c a rd io g ra fie (-di-o-gra-) s. f „ art. vectocardiografia, g.-d. art. vectocardiografiei; p l. vectoctwdiografii, art.

vectocardiografiile iv e c to r/v e c to r s. m ., p l. vectori/vectori v e c t o r ia l (-ri-al) adj. m., p l. vectoriali; f. vectorială, pl.

vectoriale v e c u i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. vecuiesc, im p e rf. 3 sg. vecuia; conj. p rez. 3 să vecuiască *veda (text san scrit) s. f., g.-d. art. vedei; p l. vede iv e d d a (lim b ă) s. f „ g.-d. art. veddei

v â r tic u ş (rar) s. n „ p l. vârticaşuri

îv e d e (literă c h irilic ă ) s. m., p l. vede

v â r t o jit (reg.) adj. m., p l. vârtojiţi; f. vârtojită, p l. vărtojite

V e d e (culegere d e texte sanscrite) s. p r o p r iu f. pl.

v â r to s adj. m., p l. vârtoşi; f. vârtoasă, p l. vârtoase

v e d e a (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. văd, 1 p l. vedem, 2

v â r to ş ie s. f., art. vârtoşia, g.-d. vârtoşii, art. vârtoşiei v â rtu te (v ig o a re , curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtaţii; p l.

vârtaţi v â sc s. m. v â sc o s adj. m., p l. vâscoşi; f. vâscoasă, p l. vâscoase v â s la ş s. m., p l. vâslaşi v â s lă s. f „ g.-d. art. vâslei; p l. vâsle v â s li (a ~) vb ., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. vâslesc, im p e rf. 3 sg. vâslea; conj. p re z. 3 să vâslească v â s lir e s. f., g.-d. art. vâslirii; p l. vâsliri

p l. vedeţi, p erf. s. 1 sg. văzui; conj. p re z. 3 să vadă; ger. văzând; part. văzut v e d e n ie (-ni-e) s. f „ art. vedenia (-ni-a), g.-d. art. vedeniei; p l. vedenii, art. vedeniile (-ni-i-) v e d e re s. f., g.-d. art. vederii; (i lustrate, p ă re ri) p l. vederi v e d e tă s. f., g.-d. art. vedetei; p l. vedete v e d e tis m s. n. v e d riş o a ră (rar) (ve-dri-) s. f„ g.-d. art. vedrişoarei; pl.

vedrişoare v e d r i ţă (ve-dri-) s. f., g.-d. art. vedriţei; p l. vedriţe v e g e ta (a ~) vb., in d . p re z. 3 vegetează

v â s liş o a r ă (rar) s. f., g.-d. art. vâslişoarei; p l. vâslişoare

v e g e ta l adj. m., p l. vegetali; f. vegetală, p l. vegetale

v â s lit s. n., p l. vâslit uri

v e g e ta lă s. f., g.-d. art. vegetalei; p l. vegetale

v â s li to r (rar) s. m., p l. vâslitori

ve g e ta re s. f., g.-d. art. vegetării; p l. vegetări

v â şc a (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 2 sg. vâşti, 3 vâşcă; conj.

v e g e ta ria n (-ri-an) adj. m., s. m., p l. vegetarieni (-ri-eni);

p re z. 3 să vâşte v â z d o a g ă (reg.) s. f., g.-d. art. vâzdoagei; p l. vâzdoage v â z d o g e a (reg.) s. f., art. vâzdogeaua, g.-d. art. vâzdogelei; p l. vâzdogele, art. vâzdogelele v eac s. n., p l. veacuri (în exp r. ş i veci) v ece s. f., g.-d. art. vecii; p l. veci

adj. f., s. f. vegetariană, p l. vegetariene v e g e ta ria n is m (-ri-a-) s. n. v e g e ta tiv adj. m „ p l. vegetaţivi; f. vegetativă, p l. vegetative v e g e ta ţie (-ţi-e) s. f., art. vegetaţia (-ţi-a), g.-d. art.

vegetaţiei; p l. vegetaţii, art. vegetaţiile (-ţi-i-) v e g h e s. f., art. veghea, g.-d. art. veghii; p l. veghi

840

veghea ve g h e a (a ~) vb., in d . p re z. 3 veghează, 1 p l. veghem, 2 pl.

vegheaţi; conj. p rez. 3 să vegheze; ger. veghind; part. vegheat v e g h e re s. f., g.-d. art. vegherii; p l. vegheri v e g h e to r (rar) adj. m ., p l. veghetori; f. sg. ş i p l. veghetoare v e h e m e n t adj. m „ p l. vehemenţi; f. vehementă, p l.

vehemente v e h e m e n ţă s. f., g.-d. art. vehemenţei

v e n d e tă s. f., g.-d. art. vendetei; p l. vendete Iv e n e c ta zie (ve-nec-/ ven-ec-) s. f „ art. venectazia, g.-d.

venectazii, art. venectaziei v e n e n ife r (rar) adj. m., p l. veneniferi; i. veneniferă, p l.

venenifere v e n e ra (a ~) vb., in d . p rez. 3 venerează v e n e r a b il adj. m ., p l.

venerabili; f. venerabilă, p l.

venerabile

v e h ic u l s. n., p l. vehicule

v e n e r a b ilit a te s. (., g.-d. art. venerabilităţii

v e h ic u la (a ~) vb., in d . p re z. 3 vehiculează

v e n e ra re s. f., g.-d. art. venerării; p l. venerări

v eiQ ză s. f., g.-d. art. veiozei; p l. veioze

v e n e ra ţie (-ţi-e) s. f., art. veneraţia (-ţi-a), g.-d. veneraţii,

v e la r adj. m., p l. velari; f. velară, p l. velare v e la ră s. (., g.-d. art. velarei; p l. velare v e l-a rm a ş s. m., p l. vel-armaşi

art. veneraţiei v e n e r ia n (rar) (-ri-an) adj. m., p l. venerieni (-ri-eni); f.

veneriană, p l. veneriene

Iv e la stra i (-las-trai/-la-strai) s. n., p l. velastraiuri

v e n e r ic adj. m., p l. venerici; f. venerică, p l. venerice

v e la tu ră s. f „ g.-d. art. velatarii; p l. velatari

v e n e r o lo g s. m., p l. venerologi

v e lă s. f., g.-d. art. velei; p l. vele

v e n e ro lflg ă (rar) s. f., g.-d. art. venerologei; p l. venerologe

v e le a t (înv.) (-leat) s. n., p l. veleaturi

v e n e r o lo g ie s. f., art. venerologia, g.-d. venerologii, art.

v e le ita r (-le-i-) adj. m., s. m., p l. veleitari; adj. f., s. f.

veleitară, p l. veleitare v e le ita te (-le-i-) s. f., g.-d. art. veleităţii; p l. veleităţi Iv e lic o iu s adj. m ., s. m., p l. velicoriîşi; adj. f., s. f.

velicorusă, p l. velicoruse

venerologiei v e n e s e c ţie (-ţi-e) s. f., art. venesecţia (-ţi-a), g.-d. art.

venesecţiei; p l. venesecţii, art. venesecţiile (-ţi-i-) v e n e t s. m ., p l. veneţi v e n e tă (lim b ă ) s. f., g.-d. art. venetei

v e lie r (-li-er) s. n., p l. veliere

v e n e tic s. m., p l. venetici

Iv e lin adj. m.; f. velină, p l. veline

v e n e tic ă s. f., g.-d. art. veneţicei; p l. veneţice

v e lin ţ ă s. f., g.-d. art. velinţei; p l. velinţe

v e n e ţia n (-ţi-an) adj. m ., s. m „ p l. veneţieni (-ţi-eni); adj.

v e lis t s. m., p l. velişti v e lis tă s. f., g.-d. art. velistei; p l. veliste v e lit (înv.) adj. m., p l. veliţi v e l-lo g o fă t s. m „ p l. vel-logofeţi v e ln ic e r (înv., reg.) s. m., p l. velniceri v e ln iş s. m ., p l. velnişi v e ln iţ ă (reg.) s. f., g.-d. art. velniţei; p l. velniţe v e lflc e (rar) adj. in v a r, v e lo c ip e d (rar) s. n., p l. velocipede •v e lo c ita te (livr.) s. f., g.-d. art. velocităţii v e lo d r o m (-lo-drorn) s. n., p l. velodromuri v e l-sp ă ta r s. m., p l. vel-spătari v e lu r s. n. v e lu r a t adj. m., p l. veluraţi; f- velurată, p l. velurate v e lv e to n s. n. v e m e lia n 1 (-li-an) adj. m ., p l. vemelieni (-li-eni); f.

vemeliană, p l. vemeliene

f., s. f. veneţiană, p l. veneţiene Iv e n e zu e le a n (-zu-e-) adj. m., s. m., p l. venezueleni; adj. f „ s. f. venezueleană, p l. venezuelene v e n g h ercă (în v ., reg.) s. f„ g.-d. art. venghercii; pl. vengherci v e n i (a ~) vb., in d . prez. 1 sg. ş i 3 p l. vin, 1 p l. venim, im p e rf. 3 sg. venea; conj. p rez. 3 să vină; im p er. 2 sg. vino v e n in s. n., (substanţe) p l. veninuri v e n in a (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 3 veninează v e n in a r iţă s. f., g.-d. art. veninariţei; p l. veninariţe v e n in o s adj. m., p l. veninoşi; f. veninoasă, p l. veninoase v e n ir e s. f., g.-d. art. venirii; p l. veniri v e n it1 (persoană) (rar) s. m ., p l. veniţi v e n it2 (câştig) s. n., p l. venituri v e n it3 (v en ire ) s. n. v e n it ă 1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. venitei; p l. venite v e n it ă 2 (venire) (p op .) s. f., g.-d. art. venitei v e n o s adj. m ., p l. venoşi; f. venoasă, p l. venoase

v e m e lia n 2 (-li-an) s. n.

v e n o z ita te s. f „ g.-d. art. venozităţii

v e n a l (livr.) adj. m., p l. venali; f. venală, pl- venale

v e n t il s. n., p l. venţile

v e n a lita te (liv r.) s. f., g.-d. art. venalităţii; (fapte) p l.

ventila (a ~) vb., ind. prez. 3 ventilează

venalităţi v e n ă s. f., g.-d. art. venei; p l. vene

ventilare s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări ventilator s. n., pl. ventilatoare

vernier

841 v e n tila ţie (-ţi-e) s. f., art. ventilaţia (-ţi-a), g.-d. art.

ventilaţiei; p l. ventilaţii, art. ventilaţiile (-ţi-i-) v e n tr a l adj. m., p l. ventrali; f. ventrală, p l. ventrale

v e r ic (pop., fam .) s. m ., p l. verid

v e n tr ic e a s. f., art. ventriceaua, g.-d. art. ventriceld; p l. ventricele, art. ventricelele v e n t r ic u l s. n., p l. ventricule

v e r id ic adj. m ., p l. veridici; f. veridică, p l. veridice v e r id ic it a t e s. (., g.-d. art. veridicităţii v e r if s. n.

v e n tr ic u la r adj. m., p l. ventriculari; f. ventriculară, p l.

ventriculare v e n tr ic u lo g r a f ie (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. ventriculografiei; p l. ventriculografii, art. ventriculografile

v e r if ic a (a ~) vb., in d . p re z. 3 verifică v e r ific a r e s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări v e rific a to a re s. f., g.-d. art. verificatoarei; p l. verificatoare v e r ific a t o r s. m ., p l. verificatori

v e n t r ilic ă s. (., g.-d. art. ventrilicii; p l. ventrilid

v e r ig a r s. m „ p l. verigari

v e n tr ilo c s. m., p l. ventrilod

v e r ig ă s. f., g.-d. art. verigii; p l. verigi

v e n tr ilo c ă s. f., g.-d. art. ventriloca; p l. ventriloce

v e rig e a (verigh etă) (pop.) s. f., art. verigeaua, g.-d. art.

v e n tr u s. n „ art. ventrul; p l. ventre v e n t u r im e t r u

v e rg e n ţâ s. f., g.-d. art. vergenţei; p l. vergenţe v e rg e tu ră s. (., g.-d. art. vergetarii; p l. vergeturi

(-me-tru) s. n „ art. venturimetrul; p l.

venturimetre

verigelei; p l. verigele, art. verigelele v e r ig e i (plantă) s. m., p l. verigei, art. verigeii v e rig h e tă s. f., g.-d. art. verighetei; p l. verighete

v e n tu z ă s. f., g.-d. art. ventuzei; p l. ventuze v e n u s t (liv r.) adj. m., p l. venaşti; f. venastă, p l. venuste

v e r ig u ţă s. (., g.-d. art. veriguţei; p l. veriguţe v e r is m s. n.

v e ra c ita te (liv r.) s. f., g.-d. art. veracităţii v e ra n d ă s. f., g.-d. art. verandei; p l. verande

v e r is t adj. m., s. m., p l. verişti; adj. f., s. f. veristă, pl. veriste

v e r a n t s. n., p l. verante

v e r iş c a n (pop., fam .) s. m ., p l. verişcani

Iv e rasco p (- ras-cop/- ra-scop) s. n., p l. verascoape

v e rişc a n ă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. verişcand; pl. verişcane

v e r a tr in ă (-ra-tri-) s. f., g.-d. art. veratrinei

v e riş o a ră s. f., g.-d. art. verişoarei; p l. verişoare

v e r b s. n., p l. verbe

v e r iş o r s. m ., p l. verişori

v e r b a l adj. m., p l. verbali; f. verbală, p l. verbale

v e r iş o r ic ă (fam., rar) s. f., g.-d. art. verişoricii

v e r b a lis m s. n.

v e r it a b il adj. m., p l. veritabili; f. veritabilă, p l. veritabile

v e r b ia j (livr.) (-bi-aj) s. n.

v e rita te (rar) s. f., g.-d. art. verităţii; p l. verităţi

v e r b ig e r a ţie (-ţi-e) s. f., art. verbigeraţia (-ţi-a), g.-d.

v e r m ia l (-mi-ai) adj. m., p l. verrniaU; f. vermială, pl.

verbigeraţii, art. verbigeraţid

verrniale

Iv e r b jn ă s. f., g.-d. art. verbind; p l. verbine

îv e r m ic id 1 adj. m.; f. vermicidă, p l. vermicide

v e r b o z ita te (rar) s. f., g.-d. art. verbozităţii

v e r m ic id 2 s. n., p l. vermicide

v e rb e n a c e e s. f., art. verbenaceea, g.-d. art. verbenaceei; pl.

v e r m ic u la r adj. m., p l. vermiculari; f. vermiculară, pl.

verbenacee

v e r m ifo r m adj. m., p l. vermiformi; f. vermiformă, pl.

v e rd e 2 s. n. iv e r d e a ţ a - z id u r ilo r

vermiculare v e r m ic u lit s. n.

v e rd e 1 adj. m., f. verde; p l. m . ş i f. verzi

(p la n tă )

s.

f.

art.,

g .-d .

art.

verdeţii-zidurilor v e rd e a ţă s. f., g.-d. art. verdeţii; (legum e, z a rz a v a tu ri) p l.

verdeţuri Iv e rd e -d e -P a ris (substanţă) s. n. v e r d ic t s. n., p l. verdicte v e re s ie (pop., fam .) s. f., g.-d. veresii, art. veresiei

vermiforme îv e r m ifu g 1 adj. m.; f. vermifagă, p l. vermifage v e r m ifu g 2 s. n., p l. vermifage v e r m illo n (fr.) [pron. vermiîo] s. n.

(-ţi-e) s. f., art. verminaţia (-ţi-a), g.-d. verminaţii, art. verminaţiei

v e r m in a ţ ie

v e r m in ă s. f., g.-d. art. vermina

v e rg ă (bară d e su sţin e re ) s. f., g.-d. art. vergii; p l . vergi

iv e r m in o z ă s. f., g.-d. art. verminoza; p l. verminoze

v e rg e a (nu ia, gratie) s. f., art. vergeaua, g.-d. art. vergela; p l. vergele, art. vergelele

v e r m is (parte a ce re b e lu lu i) s. n. v e r m o r e l s. n., p l. vermorele

v e r g e l s. n., p l. vergeluri

iv e r m u t s. n., (so rtu ri, p o rţii) p l. vermuturi

v e rg e la (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 vergelează

v e m a l (liv r.) adj. m., p l. vernali; f. vernală, p l. vernale

v e r g e lu ş ă s. f., g.-d. art. vergelnşa; p l. vergeluşe

v e m a liz a r e (livr.) s. f., g.-d. art. vernaUzării

v e rg e lu ţă s. f., g.-d. art. vergelaţei; p l. vergelate

v e r n ie r (-ni-er) s. n., p l. verniere

vernil1

842 v e r t ig in o s adj. m ., p l. vertiginoşi; f. vertiginoasă, p l.

v e m il1 adj. in v ar.

vertiginoase

'v e r n il2 s. n. v e m is (fr.) (so lu ţie co lo rată ) [is p ro n . i] s. n.

v e r t ij s. n., p l. verţijuri

v e rn is a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vernisează

v e rv ă s. f., g.-d. art. vervei

v e rn is a j s. n., pl. vernisaje

v e r z a l adj. m., p l. verzali; f. verzală, p l. verzale

v e ro n a l s. n.

v e r z a lă s. f., g.-d. art. verzalei; p l. verzale

v e ro s (liv r.) adj. m., p l. veroşi; f. veroasă, p l. veroase

v e r z iş (rar) s. n.

v e r o s im il ad j. m ., p l. verosimili; f. verosimilă, p l.

v e rz iş o a ră s. (., g.-d. art. verzişoarei; p l. verzişoare v e r z iş o r 1 adj. m., p l. verzişori; f. verzişoară, p l. verzişoare

verosimile

v e r z iş o r 2 (înv., arg.) s. m „ p l. verzişori

v e r o s im ilita t e (rar) s. f., g.-d. art. verosimilităţii v e r o s im ilit u d in e (rar) s. f., g.-d. art. verosimilitudinii

Iv e rz itu ră s. f „ g.-d. art. verziturii; p l. verzituri

vers (rând în p oe zie ) s. n., p l. versuri

v e r z iu (pop.) adj. m., f. verzie; p l. m . ş i f. verzii

Iversant s. m ., p l. versanţi

v e r z u i adj. m., f. verzuie; p l. m . ş i f. verzui

v e rsa t adj. m., p l. versaţi; f. versată, p l. versate

v e s e l adj. m ., p l. veseli; f. veselă, p l. vesele

v e r s a til adj. m ., p l. versatili; f. versatilă, p l. versatile

v e s e lă s. f „ g.-d. art. veselei

v e rs a tilita te (liv r.) s. f., g.-d. art. versatilităţii

v e s e li (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. veselesc, im p e rf. 3 sg. veselea; conj. p re z. 3 să veselească

v e rse t s. n., p l. versete

v e s e lie s. (., art. veselia, g.-d. art. veseliei; (m a n ife stă ri) p l.

v e r s ific a (a ~) vb., in d . p rez. 3 versifică

veselii, art. veseliile

v e r s ific a r e s. f., g.-d. art. versificării; p l. versificări v e r s ific a t o a r e

s.

f.,

g .-d .

art.

versificatoarei;

p l.

versificatoare v e r s ific a to r s. m., pl. versificatori v e r s ific a ţ ie (-ţi-e) s. f., art. versificaţia (-ţi-a), g.-d. art.

versificaţiei; p l. versificaţii, art. versificaţiile (-ţi-i-) v e r s iu n e (-si-u-) s. f., g.-d. art. versiunii; p l. versiuni Iverso s. n., art. versoul; p l. versouri; abr. v° v e rs o r s. m., p l. versori v erstă s. f., g.-d. art. verstei; p l. verste v e r s u i (a ~) (a v e rs ific a ) (înv.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl.

versuiesc, im p e r f. 3 sg. versuia; co nj. p re z . 3 să versmască v e rsu itQ r (su -i-) s. m., p l. versuitori v e rs u re l (pop.) s. n., p l. versurele v e rte b ra l (-te-brăl) adj. m., p l. vertebrali; f. vertebrală, pl.

vertebrale v e rte b ra t1 (-te-brat) adj. m „ p l. vertebraţi; f- vertebrată, p l.

vertebrate v e rte b ra t2 (-te-bra-) s. n., p l. vertebrate v e rte b ră (-te-bră) s. f., g.-d. art. vertebrei; p l. vertebre v e rte x s. n. v e r tic a l1 adj. m., p l. verticali; f. verticală, p l. verticale v e r tic a l2 (sem icerc al sfe rei cereşti) s. n., p l. verticale v e rtic a lă (lin ie , d ire cţie ) s. f „ g.-d. art. verticalei; p l.

verticale v e rtic a lita te s. f., g.-d. art. verticalităţii v e r t ic il s. n., pl. verticile

v e s e lio r (rar) (-lior) adj. m., p l. veseliori; f. veselioară, p l.

veselioare v e s e lir e (pop.) s. f., g.-d. art. veselirii; p l. veseliri v e s e lilo r (pop.) adj. m „ p l. veselitori; f. sg. ş i p l.

veseli toare v e s p a s ia n ă (livr.) (si-a-) s. f., g.-d. art. vespasienei (-si-e-); p l. vespasiene v e s p e r a l (livr.) adj. m., p l. vesperali; f. vesperală, p l.

vesperale v e s t s. n.; abr. V ‘ V e s t (zon ă g eo g rafică) s. p r o p r iu n. v e s ta lă s. f., g.-d. art. vestalei; p l. vestale V e s t a lii (sărbătoare) s. p r o p r iu f. p l., art. Vestaliile (-li-i-) v e stă s. {., g.-d. art. vestei; p l. veste v e ste s. (., g.-d. art. veştii; p l. veşti iv e s t-g e rm a n adj. m ., s. m., p l. vest-germani; adj. f., s. f. vest-germană, p l. vest-germane v e s t i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. vestesc, im p e rf. 3 sg. vestea; conj. p re z. 3 să vestească v e s tia r (garderobă) (-ţi-ar) s. n., p l. vestiare v e s t ib u l1 (în căp e re) s. n., p l. vestibuluri v e s t ib u l2 (cavitate a u re c h ii) s. n „ p l. vestibule v e s tic adj. m „ p l. vestici; f. vestică, p l. vestice v e s ti g i u [giu p ro n . gtu] s. n., art. vestigiul; p l. vestigii, art.

vestigiile (-gi-i-) v e s tim e n ta r adj. m., p l. vestimentari; f. vestimentară, p l.

vestimentare

v e r t ic ila t adj. m ., p l. verticilaţi; f- verticilată, p l. verticilate

vestimentaţie (-ţi-e) s. f., art. vestimentaţia (-ţi-a), g.-d. vestimentaţii, art. vestimentaţiei

v e rtic ilÎQ z ă (-li-o-) s. (., g.-d. art. verticiliozei

vestire s. f., g.-d. art. vesţirii; pl. vesţiri

viciu

843 v e s t it o r adj. m., s. m ., pl.. vestitori; adj. f., s. f. sg. ş i p l.

vestitoare

v ia d u c t (vi-a-) s. n., p l. viaducte v ia g e r (vi-a-) adj. m., p l. viageri; f. viageră, p l. viagere

v e s to n s. n., p l. vestoane

v ia ţă (via-) s. f., g.-d. art. vieţii (vie-); p l. vieţi

v e şc ă s. f., g.-d. art. veştii; p l. veşti

v ib ic e s. f. pl.

v e ş m â n t s. n., p l. veşminte

v ib r ă (a ~) (vi-bra) vb., in d . p re z. 3 vibrează

v e ş n ic adj. m., p l. veşnici; f. veşnică, p l . veşnice

v ib r a f o n (vi-bra-) s. n., p l. vibrafoane

v e ş n ic ie s. f., art. veşnicia, g.-d. art. veşniciei; p l. veşnicii,

v ib r a n t (vi-brant) adj. m., p l. vibranţi; f. vibrantă, pl.

art. veşniciile

vibrante

v e şte d adj. m., p l. veştezi; f. veştedă, p l. veştede

v ib r a n tă (vi-bran-) s. f., g.-d. art. vibrantei; p l. vibrante

v e ş te ji (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. veştejesc, im p e rf. 3 sg. veştejea; conj. p rez. 3 să veştejească

v ib r a r e (vi-bra-) s. f., g.-d. art. vibrării; p l. vibrări

v e ş te jire s. (., g.-d. art. veştejim; p l. veştejiri

v ib r a t il (vi-bra-) adj. m., p l. vibratili; f. vibratilă, pl.

vibratile

v e te ra n s. m „ p l. veterani

v ib r a t o (it.) (vi-bra-) s. n.

v e te ra n ă s. f., g.-d. art. veteranei; p l. veterane

v ib r a t o r 1 (vi-bra-) adj. m., p l. vibratori; f. sg. şi pl.

v e t e r in a r adj. m ., s. m., p l. veterinari; adj. f. veterinară, pl.

veterinare îv e to s. n., art. vetoul; p l. vetouri v e tr e lă / v e tr ilă (înv., pop.) (ve-tre-/ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrelei/vetrilei; p l. vetrele/vetrile v e tric e (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetricei; p l. vetrice

vibratoare v ib r a t o r 2 (vi-bra-) s. n., p l. vibratoare v ib r a ţ ie (vi-bra-ţi-e) s. f., art. vibraţia (-ţi-a), g.-d. art. vibraţiei; p l. vibraţii, art. vibraţiile (-ţi-i-) v ib r io n (vi-bri-on) s. m ., p l. vibrioni v ib r io z ă (vi-bri-o-) s. f., g.-d. art. vibriozei

v e t r ilă v. v e tre lă

v ib r o g r a f (vi-bro-graf) s. n., p l. vibrografe

v e triş o a ră (ve-tri-) s. f., g.-d. art. verişoarei; p l. vetrişoare

v ib r o m e t r u

v e tr iţă (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetriţei; p l. vetriţe

(vi-bro-me-tru) s. n., art. vibrometrul; pl.

vibrometre

v e tu s t adj. m., p l. vetuşti; f. vetustă, p l. vetuste

v ib r o n e te z ir e (vi-bro-) s. f., g.-d. art. vibronetezirii

v e tu sta te (liv r.) s. f., g.-d. art. vetustăţii

v ic a r s. m., p l. vicari

v e v e r iţă s. f., g.-d. art. veveriţei; p l. veveriţe

v ic a r ia t (-ri-at) s. n., (reşedinţe) p l. vicariate

v e x a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vexează

v ic e a m ir a l (-ce-a-) s. m., p l. viceamirali

v e x a to r iu (livr.) [riu p ro n . riu] adj. m ., f. vexatorie (-ri-e);

v ic e a m ir a lit a t e (-ce-a-) s. f., g.-d. art. viceamiralităţii

p l . m . ş i f. vexatorii iv e x a ţiu n e (-fi-u -jl/vexaţie (-ţi-e) (liv r.) s. f., g.-d. art. vexaţiunii/vexaţiei; p l. vexaţiuni/vexaţii I v e x il s . n., p l. vexile/vexiluri v e z ic a l adj. m ., p l. vezkali; f. vezicală, p l. vezicale v e z ic a n t adj. m ., p l. vezicanţi; f. vezicantă, p l. vezicante v e z ic a t adj. m., p l. vezicaţi; f. vezicată, p l. vezicate

v ic e c a n c e l a r s. m ., p l. vicecancelari v ic e c o m ite s. m., p l. vicecomiţi v ic e c o n s u l s. m., p l. viceconsuli v ic e c o n s u la t s. n., (reşedinţe) p l. viceconsulate v ic e g u v e r n a to r s. m., p l. viceguvernatori v ic e p r e ş e d in tă (-ce-pre-) s . f., g .-d. art. vicepreşedintei; pl.

vicepreşedinte

v e z ic a tflr 1 adj. m., p l. vezicatori; f. sg. ş i p l. vezicatoare

v ic e p r e ş e d in te (-ce-pre-) s. m ., p l. vicepreşedinţi

v e z ic a to r 2 s. n., p l. vezicatoare

v ic e p r im - m in is tr u (-ce-prim-) s. m., art. viceprim-ministrul;

(-ţi-e) s. f., art. vezicaţia (-ţi-a), g.-d. art. vezicaţiei; p l. vezicaţii, art. vezicaţiile (-ţi-i-)

v e z ic a ţie

p l. viceprirn-miniştri, art. viceprim-rniniştrii v ic e re g e s. m., p l. viceregi

v e z ic ă s. f., g.-d. art. vezicii; p l. vezici

v ic e v e rs a ad v.

v e z ic u la r adj. m ., p l. veziculari; f. veziculară, p l. veziculare

v ic ia (a ~) (-ci-a) vb., in d . p rez. 3 viciază, 1 p l. viciem

v e z ic u lă s. f., g.-d. art. veziculei; p l. vezicule v e z u v ia n (-vi-an) s. n.

(-ci-em); ger. viciind (-ci-ind) v ic ia b il (-ci-a-) adj. m ., p l. viciabili; f. viciabilă, p l. viciabile

v i v. v o i

v ic ie r e (-ci-e-) s. f., g.-d. art. vicierii; p l. vicieri

v ia 1 prep.

v ic in a l adj. m., p l. vicinali; f. vicinală, p l. vicinale

v ia 2 (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 3 viază; conj. p rez. 3 să vieze (vi-e-); ger. viind (-vi-ind)

v ic is it u d in e s. f., g.-d. art. vicisitudinii; p l. vicisitudini

v ia b il (vi-a-) adj. m ., p l. viabili; f. viabilă, p l. viabile

v ic iu [ciu p ro n . ciu] s. m ., art. viciul; p l. vicii, art. viciile

v ia b ilit a t e (vi-a-) s. f., g.-d. art. viabilităţii

v ic io s (-ci-os) adj. m ., p l. vicioşi; f. vicioasă, p l. vicioase

(-ci-i-)

viclean v ic le a n (vi-clean) adj. m ., p l. vicleni; f. vicleană, p l. viclene v ic le im (vi-cle-) s. n., p l. vicleimuri v ic le n i (a ~) (înv., pop.) (vi-cle-) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 pl. viclenesc, im p e rf. 3 sg. viclenea; conj. p re z. 3 să

viclenească v ic le n ie (vi-cle-) s. f., art. viclenia, g.-d. art. vicleniei; p l.

viclenii, art. vicleniile v ic le ş u g (vi-cle-) s. n „ p l. vicleşuguri

844 Iv ie rm ă n o şa (a se ~) (vier-) vb. refl., in d . p re z . 3 se vierrnănoşează; ger. viermănoşându-se v ie r m ă r a ie

(vier-) s. f., a rt. viermăraia, g .-d . art.

vierrnăraiei v ie r m ir ie (vier-) s. f., art. viermăria, g.-d. art. viennăriei; p l. viermării, art. viermăriile v ie r m ă t (reg.) (vier-) s. n. v ie r m e (vier-) s. m., p l. viermi

v ic o n te s. m „ p l. viconţi

v ie r m iş o r (vier-) s. m ., p l. viermişori

v ic o n te să s. f., g.-d. art. vicontesei; p l. vicontese

v ie r m u i (a ~) (vier-) vb., in d . p rez. 3 sg. vierrnuieşte, im p e rf. 3 sg. vierrnuia; conj. p re z . 3 să vierrnuiască

v ic tim ă s. f., g.-d. art. victimei; p l. victime 'v ic t im iz a (a ~) vb., in d . p rez. 3 victimizează v ic to rie (-ri-e) s. f., art. victoria (-ri-a), g.-d. art. victoriei; p l. victorii, art. victoriile (-ri-i-) v ic t o rio s (- ri-os) adj. m ., p l. victorioşi; f. victorioasă, p l.

victorioase

v ie r m u ia lă (vier-) s. f., g.-d. art. viermuielii; p l. viermuieli v ie r m u ir e (vier-) s. f., g.-d. art. viermuiţii; p l. viermuiţi v ie r m u le ţ (vier-) s. m ., p l. viermuleţi v ie r m u ş (rar) (vier-) s. m., p l. viermuşi v ie r m u ş o r (vier-) s. m., p l. viermuşori

v id 1 adj. m., p l. vizi; f. vidă, p l. vide

v ie r s (m e lo d ie , voce) (pop.) s. n., p l. viersuri

v id 2 s. n., pl. viduri

v ie r s u i (a ~) (a cânta) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l.

v id a (a ~) vb., in d . p re z. 3 videază v id a n ja (a ~) vb., in d . p re z. 3 vidanjează; conj. p re z. 3 să

vidanjeze; ger. vidanjând v id a n ja r e s. f., g.-d. art. vidanjării; p l. vidanjări v id a n jo r s. m., p l. vidanjori v id a re s. f., g.-d. art. vidării; p l. vidări v id e o 1 (-de-o) adj. in v a r.

viersuiesc, i m p e rf. 3 sg. vkrsuia; conj. p re z . 3 să viersuiască v ie r s u ir e s. f., g.-d. art. vkrsuirii; p l. viersuiri v ie s p a r 1 (insectă, pasăre) s. m ., p l. viespari v ie s p a r 2 (c u ib d e v ie s p i) s. n „ p l. viespare v ie s p a r iţă s. f „ g.-d. art. viespariţei; p l. viespariţe v ie s p ă r ie s. f., art. vkspăria, g.-d. art. viespăriei; pl.

viespării, art. viespăriik

'v id e o 2 (-de-o) s. n., art. videoul; p l. videouri

v ie s p e s. f., g.-d. art. viespii; p l. viespi

'v id e o c a m e ră (-de-o) s. f., g.-d. art. videocamerei; p l.

v i e s p o i s. m „ p l. viespoi, art. viespoii

videocamere 'v id e o c lip (-de-o) s. n., p l. videoclipuri v id e o fo n (-de-o-) s. n., p l. videofoane v id e o fre c v e n ţă (-de-o-frec-) s. f., g.-d. art. videofrecvenţei; pl. videofrecvenţe v id ic o n s. n., p l. vidkoane v id m ă (reg.) s. f., g.-d. art. vidmei; p l. vidme v id r ă (vi-dră) s. f., g.-d. art. vidrei; p l. vidre v id u ita t e (-du-i-) s. f., g.-d. art. viduităţii v ie s. {., art. via, g.-d. art. viei; p l. vii, art. viile v ie lă (vi-e-) s. f., g.-d. art. vielei; p l. viele v ie n e z (vi-e-) adj. m., s. m ., p l. vienezi; adj. f., s. f. vieneză, p l. vieneze v ie r 1 (în g rijito r de vie) (rar) s. m ., p l. vieri v ie r 2 (porc) s. m., p l. vieri v ie re a să (vi-e-) s. f., g.-d. art. vieresei; p l. vierese

v ie ta te (vi-e-) s. f., g.-d. art. vietăţii; p l. vietăţi v ie tn a m e z (vi-et-) adj. m., s. m., p l. vietnamezi; adj. f., s. f. vietnameză, p l. vietnameze v ie tn a m e z ă (l im b ă) (vi-et-) s. f., g.-d. art. vietnamezei v ie ţ u i (a ~) (în v., pop.) (vie-) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl.

vieţuiesc, im p e rf. 3 sg. vieţuia; conj. p rez. 3 să vieţuiască v ie ţ u ir e (în v., pop.) (vie-) s. f., g.-d. art. vieţuirii; pl.

vieţuiri v ie ţ u it o r (în v., pop.) (vie-ţu-i-) adj. m „ p l. vieţuitori; f. sg. ş i p l. vieţuitoare v ie ţu ito a r e s. f., g.-d. art. vieţuitoarei; p l. vieţuitoare v ie z u r e (vie-) s. m ., p l. viezuri v ie z u r in ă (reg.) (vie-) s. f., g.-d. art. viezurinei; p l.

viezurine v if o r (pop.) s. n., p l. vifore v if o r a t ic (pop.) adj. m., p l. viforatici; f. viforatică, pl.

viforatice

v ie i it (rar) (vi-e-) s. n.

v if o r â r e (pop.) s. f., g.-d. art. viforârii; p l. viforâri

v ie r m a r (rar) (vier-) s. n., p l. viermare

v if o r e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. viforelii; p l. vifbreli

v ie rm ă n a r (vier-) s. m ., p l. viermănari

v if o r f (a ~) (pop.) vb., in d . p re z . 3 sg. viforăşte, im p e rf. 3

v ie rm ă n o s (vier-) adj. m., p l. viermănoşi; f. viermănoasă, pl. viermănoase

sg. vifora, p erf. s. 3 sg. vifore conj. p rez. 3 sg. să viforască; ger. viforând; part. viforât

vinicol

845 v if o r n iţ ă (pop.) s. f., g.-d: art. viforniţei; p l. viforniţe

v in a ţ (pop.) s. n., p l. vinaţuri/vinaţe

v if o r o s (pop.) adj. m., p l. viforoşi; f. viforoasă, p l. viforoase

v in ă s. f., g.-d. art. vinii; p l. vini

v ig (pop.) s. n., p l. viguri

v in ă r ic i1 (p od g o rean ) (înv.) s. m., p l. vinărici

v ig ile n t adj. m., p l. vigilenţi; f. vigilentă, p l. vigilente

v in ă r ic i2 (dijm ă) s. n., p l. vinăriciuri

v ig ile n ţ ă s. f., g.-d. art. vigilenţei

v in ă r ie (rar) s. f., art. vinăria, g.-d. art. vinăriei; p l. vinarii,

v ig o a r e s. (., g.-d. art. vigorii v ig o n ie (-ni-e) s. f., art. vigoniă (-ni-a), g.-d. art. vigoniei; p l. vigonii, art. vigoniile (-ni-i-)

art. vinăriile v in ă r it s. n., p l. vinărituri v in c i s. n., p l. vinciuri

v ig u r o s adj. m., p l. viguroşi; f. viguroasă, p l. viguroase

v in c ie r (-ci-er) s. m., p l. vincieri

v iiş o a r ă (vi-i-) s. f., g.-d. art. viişoarei; p l. viişoare

v in c lu s. n., art. vinciul; p l. vincluri

v iit o r 1 (vi-i-) adj. m., p l. viitori; f. sg. ş i p l. viitoare

v in d e (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl. vând, 1 p l. vindem;

v iit o r 2 (vi-i-) s. n., (situ a ţii, p ersp ective ) p l. viitoruri v iit o r im e (înv.) (vi-i-) s. (., g.-d. art. viitorimii v iit o r is t (vi-i-) s. m ., p l. viitorişti v iit o r is t ă (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitoristei; p l. viitoriste v iit o r o lo g (vi-i-) s. m ., p l. viitorologi v iit o r o lo g ă (rar) (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitorologei; p l.

viitorologe v iit o r o lo g e (vi-i-) s. (., art. viitorologia, g.-d. viitorologii, art. viitorologiei v iit u r ă (vi-i-) s. f., g.-d. art. viiturii; p l. viituri v ij e lie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; p l. vijelii, art.

vijeliile (-li-os) adj. m., p l. vijelioşi; f. vijelioasă, p l. vijelioase

v ij e lio s

v ik i n g s. m., p l. vikingi v i l (înv.) adj. m., p l. vili; f. vilă, p l. vile v i l a ie t s. n., p l. vilaiete v ila n e lă s. f., g.-d. art. vilanelei; p l. vilanele v ilă s. f., g.-d. art. vilei; p l. vile îv ilb r o c h e n s. n., p l. vilbrochene v ile a g (m ai ales în expr.) (înv., pop.) s. n. v ile g ia t u r ă

(-gi-a-) s. f., g .-d . art. vilegiaturii; p l.

vilegiaturi

conj. p re z. 3 să vândă; ger. vânzând; p art. vândut v in d e c (pop.) s. n., p l. vindecuri v in d e c a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vindecă v in d e c a b il adj. m., p l. vindecabili; f. vindecabilă, pl.

vindecabile v in d e c a re s. f., g.-d. art. vindecării; p l. vindecări v in d e c ă to r adj. m., p l. vindecători; f. sg. şi pl. vindecătoare v in d e c e a s. f., art. vindeceaua, g.-d. art. vindecelei; pl.

vindecele, art. vindecelele v in d e r e s. f., g.-d. art. vinderii; p l. vinderi “v in d e r e u / v in d e r g l s. m., art. vindereul/vinderelul; pl.

vinderei, art. vindereii v in d i a c / v in d ij c (vin-diac/vind-iac) s. n., p l. vindiacuri/

vindiacuri v in d ic a t iv (liv r.) adj. m ., p l. vindicativi; f. vindicativă, pl.

vindicative v in d ic t ă (înv.) s. f., g.-d. art. vindictei; p l. vindicte v in d o b o n ia n 1 (-ni-an) adj. m., p l. vindobonieni (-ni-eni); f.

vindoboniană, p l. vindoboniene

v in d o b o n ia n 2 (-ni-an) s. n. v in d r o v e r s. n., p l. vindrovere v in e c io r (pop.) adj. m ., p l. vineciori; f. vinecioară, pl.

vinecioare v in e g re tă (-ne-gre-) s. f., g.-d. art. vinegretei; p l. vinegrete

v ile g ia t u r is t (-gi-a-) s. m., p l. vilegiaturişti

'v in e r e a ad v.

v ile g ia t u r is tă (-gi-a-) s. [., g.-d. art. vilegiaturistei; p l.

V in e r e a M a r e (sărbătoare) s. p r o p r iu f., g.-d. Vinerii

vilegiaturiste

Mari

v i l i t s. n.

v in e r i s. f., art. vinerea, g.-d. art. vinerii; pl. vineri

v illa fr a n c h ia n 1 (-la-fran-chi-an) adj. m „ p l. villafranchieni

v in e r iţ ă s. f., g.-d. art. vineriţei; p l. vineriţe

(-chi-eni); f. villafranchiană, p l. villafranchiene v illa f r a n c h ia n 2 (-la-fran-chi-an) s. n.

v in e ţe a (albăstriţă) s. f., art. vineţeaua, g.-d. art. vineţelei; p l. vineţele, art. vineţelele

v ilo s adj. m., p l. viloşi; f. viloasă, p l. viloase

v in e ţe a lă s. f., g.-d. art. vineţelii; p l. vineţeli

v ilo z it a t e s. f., g.-d. art. vilozităţii; p l. vilozităţi

v in e ţ ic ă (v in e riţă , ciu p e rcă ) s. f., g.-d. art. vineţelei; pl.

v in s. n., (sortu ri) p l. vinuri v in a r (pop.) s. m ., p l. vinari

vineţele, art. vineţelele v in e ţ iu adj. m., f. vineţie; p l. m . ş i f. vineţii

v in a r iţ ă s. {., g.-d. art. vinariţei; p l. vinariţe

v in g a la c (rar) s. n., p l. vingalace

Iv in a rs (reg.) (vi-nars/vin-ars) s. n., p l. vinarsuri

v in ic e r (pop.) s. m., g.-d. lui vinicer

v in a s ă s. f., g.-d. art. vinasei

v in ic o l adj. m., p l. vinicoli; f. vinicolă, p l. vinicole

846

vinietă v in ie t ă (-me-) s. f., g.-d. art. vinietei; p l. viniete v in ie t is t (-me-) s. m., p l. vinieţişti v in ie t is t ă (-me-) s. f., g.-d. art. vimeţistei; p l. vinieţiste

v io la c e e (vi-o-) s. f., art. violaceea, g.-d. art. violaceei; pl.

violacee v io la r e (vi-o-) s. [., g.-d. art. violării; pl- violări

v in if e r adj. m., p l. viniferi; f. vmiferă, p l. vinifere

v io la to a r e (vi-o-) s. (., g.-d. art. violatoarei; p l. violatoare

v in if ic a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vinifică

v io la t o r (vi-o-) s. m., p l. violatori

v in if ic a b il adj. m ., p l. vimficabili; f. vinificabilă, p l.

v io lă (vi-o-) s. f., g.-d. art. violei; p l. viole (p la n tă ) (vi-o-) violei-de-noapte; p l. viole-de-noapte

lv if llă - d e - n o a p t e

vinificabile v in ific a r e s. f., g.-d. art. vinificării; p l. vinificări v in ific a to a r e s. f., g.-d. art. vinificătoarei; p l. vimficatoare v in ific a t o r s. m., p l. vinificatori v in if ic a ţ ie (-ţi-e) s. f., art. vinificaţia (-ţi-a), g.-d. art.

vinificaţiei; p l. vinificaţii, art. vinificaţiile (-ţi-i-)

s.

f.,

g .-d .

v io le n t (vi-o-) adj. m., p l. violenţi; f. violentă, p l. violente v io le n t a (a ~) (vi-o-) vb., in d . p re z. 3 violentează v io le n ta r e (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentării; p l. violentări v io le n ţă (vi-0-) s. f., g.-d. art. violenţei; p l. violenţe

v in i i s. n.

v io le t 1 (vi-o-) adj. m., p l. violeţi; f. violetă, p l. violete

v in i li c adj. m., p l. vinilici; f. vinilică, p l. vinilice

v io le t 2 (vi-o-) s. n. v io le t ă (vi-o-) s. f., g.-d. art. violetei; p l. violete

v in i li n s. n. v in iş o a r ă s. f., g.-d. art. vinişoarei; pl- vinişoare

v io lin ă (înv.) (vi-o-) s. f., g.-d. art. violinei; p l. violine v io lo n c e l (vi-o-) s. n., p l. violoncele

v in iş o r s. n. v in o g r a d (-no-grad) s. n., p l. vinograduri v in o -n c o a c e /v in o -n c o a (pop., fam ., în expr.) s. n. v in o te c ă s. f., g.-d. art. vinotecii; p l. vinoteci v in o v a t adj. m., p l. vinovaţi; f. vinovată, p l. vinovate v in o v ă ţie s. f., art. vinovăţia, g.-d. art. vinovăţiei; p l.

vinovăţii, art. vinovăţiile v in t ir s. n., pl. vinţire v in t ir a g iu

art.

s. m., art. vintirăgiul; p l. vintimgii, art.

vintiragiii (-gi-ii) v in tr e 1 (pântece, d ize n te rie ) (pop.) s. f „ g.-d. art. vintrei; pl. vintre v in tr e 2 (m ăru n ta ie ) (p op .) s. f. pl. v in tr e a v. v â n tre a v in ţe le r (reg.) s. m., p l. mnţeleri

v io lo n c e lis t (vi-o-) s. m., p l. violoncelişti v io lo n c e lis t ă (vi-o-) s. f., g.-d. art. violoncelistei; p l.

violonceliste v io lo n is t (vi-o-) s. m., p l. violonişti v io l o n i ş t i (vi-o-) s. f., g.-d. art. violonistei; p l. violoniste v io lo n is t ic (vi-o-) adj. m., p l. violonistici; f. violonistică, p l. violonistice v io r e a / v io r ie i (vi-o-) s. f., art. vioreaua/viorica, g.-d. art.

viorelei; p l. viorele, art. viorelele v io i is t (în v ., pop.) (vi-o-) s. m., p l. viorişti v io r is tă (în v., p op .) (vi-o-) s. f., g.-d. art. vioristei; pl.

vioriste v io r iu 1 (vi-o-) adj. m „ f. viorie; p l. m . ş i f. viorii v io r i u 2 (vi-o-) s. n „ art. vioriul 'V I P s. n „ art. VlP-ul; p l. VlP-uri

v in u le ţ s. n „ pl. vinuleţe

v ip e r ă s. f., g.-d. art. viperei; p l. vipere

v in u ţ (pop.) s. n., p l. vinuţe

v ip e ii n (liv r.) adj. m., p l. viperini; f. viperină, p l. viperine

Iv io ară1 (pop.) (vi-oa-) adj. f., p l. vioare

v ip ie (reg.) (-pi-e) s. f „ art. vipia (-pi-a), g.-d. art. vipiei; pl.

v io a ră 2 (plantă) (reg.) (vi-oa-) s. f., g.-d. art. vioarei; pl.

vioare

vipii, art. vipiile (-pi-i-) v ip lă (vi-plă) s. f., g.-d. art. viplei

v io a ră 3 (in stru m en t) (vi-oa-) s. f., g.-d. art. viorii; p l. viori

v ip t (înv.) s. n., p l. vipturi

!v io a r ă -r o ş ie (p la n tă ) (vi-oa-, -şi-e) s. f., g.-d . art.

v ip u ş c ă s. {., g.-d. art. vipuştii; p l. vipuşti

vioarei-roşii; p l. vioare-roşii v io i adj. m., p l. vioi; f. sg. şi pl. vioaie v io ic iu n e (vi-o-i-ciu-) s. f., g.-d. art. vioiciunii

v ir a (a ~) vb., in d . p re z. 3 virează v ir a j s. n., p l. viraje v ir a m e n t s. n., p l. viramente

v if ll s. n., p l. violuri

Iv ira n (teren ~) adj. m.; p l. f. virane

v io la (a ~) (vi-o-) vb., in d . p rez. 3 violează

v ir a re s. f „ g.-d. art. virării; p l. virări

v io la b il (rar) (vi-o-) adj. m., p l. violabili; f. violabilă, p l.

v ir d a r e s. f., g.-d. art. virdării; p l. virdări

violabile v io la b ilit a t e (rar) (vi-o-) s. f., g.-d. art. violabilităţii v io la c e u 1 (vi-o-) adj. m., p l. violacei; f. sg. ş i p l. violacee 'v io la c e u 2 (vi-o-) s. n., art. violaceul

Iv ire m ie (vi-re-/vir-e-) s. f., art; viremia, g.-d. viremii, art.

viremiei v ir g a ţ ie (-ţi-e) s. f „ art. virgaţia (-ţi-a), g.-d. art. virgaţiei; p l. virgaţii, art. virgaţiile (-ţi-i-)

847 v ir g in adj. m., p l. virgini;'f. virgină, p l. virgine

v is c o le a lă s. f., g.-d. art. viscolelii; p l. viscoleli

v ir g in ă s. f., g.-d. art. virginei; p l. virgine

v is c o li (a ~) vb., in d . p rez. 3 sg. viscoleşte, im p e rf. 3 sg.

v ir g in a l1 adj. m., p l. virginali; f. virginală, p l. virginale

viscolea; conj. p rez. 3 sg. să viscolească

v ir g in a l2 s. n., p l. virginale

v is c o lir e s. f., g .-d. art. viscolirii; p l. viscoliri

v ir g in it a t e s. f., g.-d. art. virginităţii; p l. virginităţi

v is c o lit f lr (rar) adj. m., p l. viscolitori; f. sg. ş i p l.

v ir g lo r ia n 1 (-ri-an) adj. m ., p l. virglorieni (-ri-eni); f.

virgloriană, p l. virgloriene

vis colitoare v is c o liţ u r ă (pop.) s. f., g.-d. art. viscoliturii; p l. viscolituri

v ir g lo r ia n 2 (-ri-an) s. n.

v is c o lo s adj. m., p l. viscoloşi; f. viscoloasă, p l. viscoloase

v ir g u lă s. f., g.-d. art. virgulei; p l. virgule

v is e a z ă s. f., g.-d. art. viscozei; (so rtu ri) p l. viscoze

v i r i l adj. m., p l. virili; f. virilă, p l. virile

v is c o z im g t r u

v ir i l is m s. n. v ir ilit a t e s. f., g.-d. art. virilităţii v i r i l i z a (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 virilizează v ir n a n ţ s. m., p l. virnanţi v ir o a g ă s. f., g.-d. art. viroagei; p l. viroage v ir a l ă s. f., g.-d. art. virolei; p l. virole îv ir o lo g ie s. f., art. virologia, g.-d. virologii, art. virologiei v ir o t ic adj. m., p l. virotici; f. virotică, p l. virotice v ir o z ă s. f., g.-d. art. virozei; p l. viroze v ir t u a l (-tu-ăl) adj. m., p l. virtuali; f. virtuală, p l. virtuale v ir t u a lit a t e

(-tu-a-) s. f., g.-d. art. virtualităţii; p l.

virtualităţi

v is c o z ita te s. f., g.-d. art. viscozităţii; p l. viscozităţi v is t s. n. v is t a v o i (înv.) s. m., p l. vistavoi, art. vistavoii v is t ie r (-ti-er) s. m ., p l. vistieri v is t ie r ie (-ti-e-) s. f., art. vistieria, g.-d. art. vistieriei; pl.

vistierii, art. vistieriile v is t ie r n ic (-ti-er-) s. m., p l. vistiernici v is t ie r n ic e l (-ti-er-) s. m., p l. vistiernicei, art. vistiemiceii v is t ie r n i c ie

(-ti-er-) s. f., art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; p l. vistiernicii, art. vistierniciile

v iş i n s. m ., p l. vişini v iş in a tă s. f., g.-d. art. vişinatei; (sorturi, p o rţii) pl. vişinate

v ir t u o s (-tu-os) adj. m., p l. virtuoşi; f. virtuoasă, p l.

virtuoase v ir t u o z (m u z ic ia n ) (-tu-oz) s. m ., p l. virtuozi v ir t u o z it a t e

(-me-tru) s. n., art. viscozimetrul; p l.

viscozimetre

(-tu-o-) s. f., g.-d. art. virtuozităţii; pl-

virtuozităţi v ir t u t e (calitate m o ra lă ) s. f-, g.-d. art. virtuţii; p l. virtuţi v ir u le n t adj. m ., p l. virulenţi; f. virulentă, p l. virulente v ir u le n ţ ă s. f., g.-d. art. virulenţei; p l. virulenţe

Iv ir u s 1 (p ro g ra m d e ca lc u la to r) s. m., p l. viruşi îv ir u s 2 (agent p atog en ) s. n., p l. virusuri/viruşi v ir u s o lo g s. m., p l. virusologi

v iş in ă s. f., g.-d. art. vişinei; p l. vişine v iş in e a / v iş in ic ă s. f., art. vişineaua/vişinica, g -d . art.

vişinelei; p l. vişinele, art. vişinelele v iş in e i s. m., p l. vişinei, art. vişineii v iş in e t (rar) s. n., p l. vişineturi v iş in ic ă v. v iş in e a v iş in iu 1 adj. m., f. vişinie; p l. m . ş i f. vişinii v iş in iu 2 s. n., art. vişiniul v ita c e e s. f., art. vitaceea, g.-d. art. vitaceei; p l. vitacee, art.

vitaceele v it a l adj. m., p l. vitali; f. vitală, p l. vitale

v ir u s o lo g ă (rar) s. f., g.-d. art. virusologei; p l. virusologe

v it a lis m s. n.

( v ir u s o lo g ie s. f., art. virusologia, g.-d. virusologii, art.

v it a lis t adj. m ., s. m., p l . vitalişti; adj. f., s. f. vitalistă, pl.

virusologiei

vitaliste

îv is 1 (asp ira ţie) s. n., p l. visuri

v it a lita t e s. f., g.-d. art. vitalităţii

!v is 2 (im a g in e d in tim p u l s o m n u lu i) s. n., p l. vise

v it a liz a (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 vitalizează

v is a (a ~) vb., in d . p re z. 3 visează

v it a m in ă s. f., g.-d. art. vitaminei; p l. vitamine

v is a r e s. f., g.-d. art. visării; p l. visări

v it a m in iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vitaminizează

v is ă to r adj. m., s. m ., p l. visători; f. sg. ş i p l. visătoare

v it a m in o s adj. m., p l. vitaminoşi; f. vitaminoasă, pl.

v is ă to r ie (rar) s. f., art. visătoria, g.-d. visătorii, art.

visătoriei v is c e r a l adj. m., p l. viscerali; f. viscerală, p l. viscerale v is c e re s. n. p l. Iviscerop tQ ză (-rop-to-/-ro-pto-) s. f., g.-d. art. visceroptozei; p l. visceroptoze v is c o l s. n., p l. viscole

vitaminoase s. f., art. vitaminoterapia, vitarninoterapii, art. vitaminoterapiei

v it a m in o t e r a p ie

g.-d.

v it ă s. {., g.-d. art. vitei; p l. vite v ite a z adj. m., s. m., p l. viteji; adj. f. vitează, p l. viteze v ite je s c adj. m., f. vitejească; p l. m . ş i f. vitejeşti v ite je ş te ad v.

vitejie

848

v it e jie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; p l. vitejii, art.

vitejiile

v iţ e la r (rar) s. m., p l. viţelari v iţ e lu ş s. m ., p l. viţeluşi

v it e lin adj. m ., p l. vitelini; f. vitelină, p l. viteline

v iţ e lu ş ă s. f., art. viţeluşa, g.-d. art. viţeluşei; p l. viţeluşe

v it e l m ă s. f., g.-d. art. vitelinei

v iţ ic ă v. v iţe a

v it e llu s (lat.) s. n.

v iţQ s

(pop.) adj. m., p l. viţoşi; f. viţoasă, p l. viţoase

v ite z ă s. f., g.-d. art. vitezei; p l. viteze

îv iu 1

adj. m., p l. vii, art. viii (vi-ii); f. vie, p l. vii

v it e z o m e t r u

(-me-tru) s. n., a rt. vitezometrul; p l.

vitezometre v it ic o l adj. m ., p l. viticoli; f. viţicolă, p l. viţicole v it ic u lto a r e s. f., g.-d. art. viticultoarei; p l. viticultoare v it ic u lt o r s. m., p l. viticultori v it ic u ltu r ă s. f., g.-d. art. viticulturii

v iu 2

s. n.

v iv a c e adj. in v a r., ad v. v iv a c is s im o (it.) adv. v iv a c ita te s. f., g.-d. art. vivacităţii v iv a n d ie r ă

(-di-e-) s. f., g.-d . art. vivandierei; p l.

vivandiere

v it ilig o s. n., art. vitiligoul

v iv a n t (rar) adj. m ., p l. vivanţi; f. vivantă, p l. vivante

v itiş o a ră (pop.) s. f„ g.-d. art. vitişoarei; p l. vitişoare

v iv a t interj,

Ivitra j (rar) (vi-traj) s. n., p l. vitraje

v iv ia n it (-vi-a-) s. n.

v it r a liu (vi-tra-) [liu p ro n . lîu] s. n., art. vitraliul; p l. vitralii, art. vitraliile (-li-i-) v itr e g (vi-treg) adj. m., p l. vitregi; f. vitregă, p l. vitrege v it r e g i (a ~) (vi-tre-) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. vitregesc, im p e rf. 3 sg. vitregea; conj. p rez. 3 să vitregească v itr e g ie (vi-tre-) s. f., art. vitregia, g.-d. art. vitregiei; p l.

vitregii, art. vitregiile v it r if ia (a ~) (vi-tri-fi-a) vb., in d . p rez. 3 vitrifiază, 1 p l. vitrifiem (-fi-em); ger. vitrifiind (-fi-ind) v it r if ic a (a ~) (vi-tri-) vb., in d . p re z. 3 vitrifică v it r if ic a r e (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrificării; p l. vitrificări v it r if ie r e (vi-tri-fi-e-) s. f., g.-d. art. vitrifierii; p l. vitrifieri v it r in ă (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrinei; p l. vitrine v it r in ie r (vi-tri-ni-er) s. m., p l. vitrinieri v it r in ie r ă (vi-tri-ni-e-) s. f., g.-d. art. vitrinierei; p l.

vitriniere v it r io l (pop.) (vi-tri-ol) s. n., p l. vitrioluri v it r io la (a ~) (pop.) (vi-tri-o-) vb., in d . p re z. 3 vitriolează v it r i o la j (vi-tri-o-) s. n., p l. vitriolaje v it r io la n t (vi-tri-o-) adj. m ., p l. vitriolanţi; f. vitriolantă, p l. vitriolante v it r it (vi-trit) s. n.

v iv ie r â (-vi-e-) s. f., g.-d. art. vivierei; p l. viviere v iv if ia n t (liv r.) (-fi-ant) adj. m „ p l. vivifianţi; f. vivifiantă, p l. vivifiante v iv ip a r adj. m., p l. vivipari; f. vivipară, p l. vivipare v iv ip a r it a t e s. f., g.-d. art. viviparităţii

(-ţi-e) s. f., art. vivisecţia (-ţi-a), g.-d. art. vivisecţiei; p l. vivisecţii, art. vivisecţiile (-ţi-i-)

v iv is e c ţie

v iv is e c ţ io n a (a ~) (-ţi-o-) vb., in d . p re z. 3 vivisecţionează v iv is e c ţ io n a r e (-ţi-o-) s. f., g.-d. art. vivisecţionării; pl.

vivisecţionări v iv o (it.) a d v . v iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vizează v iz a r e s. f „ g.-d. art. vizării; p l. vizări v iz a v i ad v. v iz ă s. f., g.-d. art. vizei; p l. vize v iz e tă s. [., g.-d. art. vizetei; p l. vizete v i z i b i l adj. m., p l. vizibili; f. vizibilă, p l. vizibile v iz ib ilit a t e s. f., g.-d. art. vizibilităţii v iz ie r ă (-zi-e-) s. f., g.-d. art. vizierei; p l. viziere v iz ig o t adj. m., s. m „ p l. vizigoţi; adj. f., s. f. vizigotă, pl.

vizigote

v it r o n (vi-tron) s. n.

v iz io n a (a ~) (-zi-o-) vb., in d . p re z. 3 vizionează

v itr o s (vi-tros) adj. m., p l. vitroşi; f. vitroasă, pl- vitroase

v iz io n a r (-zi-o-) adj. m., p l. vizionari; f. vizionară, pl.

v itr o z ita te (vi-tro-) s. f., g.-d. art. vitrozităţii; p l. vitrozităţi v it u la r ă adj. f., p l. vitulare v itu p e r a (a ~) (liv r.) vb., in d . p rez. 3 vituperează v itu p e r a ţie (liv r.) (-ţi-e) s. f., art. vituperaţia (-ţi-a), g.-d. art. vituperaţiei; p l. vituperaţii, art. vituperaţiile (-ţi-i-)

vizionare v iz io n a r e (-zi-o-) s. f., g.-d. art. vizionării; p l. vizionări v iz i r s. m „ p l. viziri v iz ir a t s. n., p l. vizirate v iz ir e s c (înv.) adj. m., f. vizirească; p l. m . şi f. vizireşti

v iţă s. f., g.-d. ar t . viţei; p l. viţe

v iz it a (a ~) vb., in d . p rez. 3 vizitează

* v iţă -d e -v ie (plantă) s. f., g.-d. art. viţei-de-vie; p l.

v iz it a r e s. f., g.-d. art. vizitării; p l. vizitări

viţe-de-vie

vizitatoare s. f., g.-d. art. vizitatoarei; pl. vizitatoare

v iţe a /v iţic ă s. f., g.-d. art. viţelei; p l. viţele, art. viţelele

vizitator s. m., pl. vizitatori

v iţ e l s. m., p l. viţei, art. viţeii

vjzită s. f., g.-d. art. vizitei; pl. vizite

voinicit

849 v iz i t i u s. m., art. vizitiuţi'pi. vizitii, art. vizitiii (-ti-ii)

v o c ife r a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vociferează

v iz iu n e (-zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; p l. viziuni

v o c ife r a n t (rar) s. m., p l. vociferanţi

v iz o n 1 (anim a l) s. m., p l. vizoni

v o c ife ra n tă (rar) s. f., g.-d. art. vociferantei; p l. vociferante

* v iz o n 2 (blană, h a in ă) s. n., p l. vizoane

v o c ife ra re s. f., g.-d. art. vociferării; p l. vociferări

v iz o r s. n „ p l. vizoare

v o c o d e r s. n., p l. vocodere

v iz u a l (-zu-al) adj. m ., p l. vizuali; f. vizuală, p l. vizuale

v o d ă s. m., g.-d. art. lui vodă

‘ v iz u a liz a (-zu-a-) vb., in d . p rez. 3 vizualizează

v o d c ă v. v o tcă

v iz u in ă s. f., g.-d. art. vizuinii; p l. vizuini

v o d e a s ă (pop.) s. f., g.-d. art. vodesei

v la d n ic (înv.) adj. m., p l. vladnici; f. vladnică, p l. vladnice

v o d e r s. n., p l. vodere

v la g ă s. f.

v o d e v il s. n., p l. vodeviluri

v la ş iţ ă (reg.) s. f., g.-d. art. vlaşiţei; p l. vlaşiţe

v o d e v ilis t (rar) s. m., pl. vodevilişti

v la v ie (înv.) (-vi-e) s. f., art. vlavia (-vi-a), g.-d. vlavii, art.

vlaviei v lă d ic ă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădicăi/vlădicii/vlădichii; pl.

vlădici v lă g u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. vlăguiesc, im p e rf. 3 sg. vlăguia; conj. p re z. 3 să vlăguiască v lă g u it o r (-gu-i-) adj. m., s. m., p l. vlăguitori; adj. f., s. f. sg. şi p l. vlăguitoare v lă jg a n s. m., p l. vlăjgani

v o d u l e asă (pop.) s. f., g.-d. art. vodulesei v o g ă s. f. v o i1 pr., d. acc. vouă, neacc. vă (vă dă), -vă (dandu-vă),

-vă- (da-vă-voi), v- (v-a dat), -v- (dandu-v-o-), vi (vi se dă), -vi- (dandu-vi-l), vi- (vi-l dă); ac. acc. voi (prep. + voi), neacc. vă (vă duce), -vă (ducandu-vă), -vă(spăla-vă-voi), v- (v-a dus) , -v- (duce-v-aş) v o i2 (a ~) v b ., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. voiesc, im p e rf. 3 sg.

voia; conj. p re z. 3 să voiască

v lă s ta r s. n., p l. vlăstare

v o i3 v. v re a 2

v - o 1 p r. + pr. (v-0 dă)

v - o i p r. + vb. aux. (v-oi da)

v - o 2 p r. + vb. au x. (v-o fi)

v o ia j s. n., p l. voiajuri/voiaje

v o a l s. n., p l. voaluri

v o ia ja (a ~) vb., in d . p rez. 3 voiajează, 1 p l. voiajăm; ger.

v o a la (a ~) (voa-) vb., in d . p re z. 3 voalează

voiajând

v o a la re (voa-) s. f., g.-d. art. voalării; p l . voalări

v o ia jo r s. m ., p l. voiajori

v o a le tă (voa-) s. {., g.-d. art. voaletei; p l. voalete

v o ie s. {., art. voia, g.-d. art. voii; p l. voi, art. voile

v o a lu r ă (voa-) s. f., g.-d. art. voalării; p l. voaluri

* v o ie b u n ă s. f. + adj.

v o a s tră V a v o a s tră 1 v. v o s t r u V a l v o s tr u 1

v o ie v o d s. m ., p l. voievozi

v o a s tră 2 (a ~) v. v o s tr u 2 (al ~)

v o ie v o d a l adj. m ., p l. voievodali; f. voievodală, p l.

v o a s tre V a le v o a s tre 1 v. v o s tr u V a l v o s tru v o a s tre 2 (ale ~) v. v o s tr u (al ~) v o a s tre 3/a v o a s tre 1 v. v o s t r u V a l v o s tr u 1 v o a tră (rar) (voa-tră) s. f., g.-d. art. voatrei; p l. voa tre v o b u la to r s. n., p l. vobulatoare v o c a b u la r s. n., p l. vocabulare v o c a b u lă s. f., g.-d. art. vocabulei; p l. vocabule v o c a l adj. m., p l. vocali; f. vocală, p l. vocale v o c a lă s. f., g.-d. art. vocalei; p l. vocale v o c a lic adj. m., p l. vocalici; f. vocalică, p l. vocalice v o c a lis m s. n. v o c a liz a (a ~) vb., in d . p rez. 3 vocalizează v o c a liz a r e s. f., g.-d. art. vocalizării; p l. vocalizări v o c a liz ă s. f., g.-d. art. vocalizei; p l. vocalize

voievodale v o ie v o d a t s. n., p l. voievodate v o ie v o d e a s ă s. f., g.-d. art. voievodesei; p l. voievodese v o in ic adj. m., s. m ., p l. voinici; adj. f., s. f. voinică, pl.

voinice v o in ic a ş (pop.) s. m ., p l. voinicaşi (v o in ic e a s c a (dans, în o t) s. f. art., neart. voinicească, g.-d. art. voiniceştii v o in ic e l s. m ., p l. voinicei, art. voiniceii v o in ic e s c adj. m ., p l. voinicească; p l. m. ş i f. voiniceşti v o in ic e ş te adv. v o in ic i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. voinicesc, im p e rf. 3 sg. voinicea; conj. p re z. 3 să voinicească v o in ic ic ă s. f., g.-d. art. voinicelei; p l. voinicele, art.

voinicelele

v o c a tiv s. n., p l. vocative

v o in ic ie (pop.) s. f., art. voinicia, g.-d. art. voiniciei;

vocaţie (-ţi-e) s. f., art. vocaţia (-ţi-a), g.-d. art. vocaţiei; pl. vocaţii, art. vocaţiile (-ţi-i-)

v o in ic im e (pop.) s. f., g.-d. art. voinici mii; pl. voinicimi

voce s. f., art. vocea, g.-d. art. vocii; pl. voci

v o in ic it (pop.) s. n.

(fapte) p l. voinicii, art. voiniciile

850

voinicos v o in ic o s (rar) adj. m., p l. voinicoşi; f. voinicoasă, pl.

voinicoase

volnici (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. voinicesc, im p e rf. 3 sg. volnicea; conj. p re z. 3 să voinicească

voinicuţă s. f., g.-d. art. voinicuiei; pl. voinicaţe

volnicie (înv.) s. f., art. volnicia, g.-d. art. volniciei; (a u to riz a ţii) p l. volnicii, art. volniciile

voinţă s. {., g.-d. art. voinţei; pl. voinţe

voIqc s . n., p l.

voios adj. m., pl. voioşi; f. voioasă, pl. voioase

volocel s. n., p l. volocele

voioşie s. f., art. voioşia, g.-d. art. voioşiei; pl. voioşii, art. voioşiile

volt s. m., p l. volţi; sim b. V

voire (înv.) s. (., g.-d. art. voirii; p l. voiri

volta2 (m uz.) (it.) s. f.

voinicuţ s. m., pl. voiniciţi

voloace

volta* interj.

voit s. m., p l. voiţi

voltaic (-ta-ic) adj. m ., p l. voltaici; f. voltaică, p l. voltaice

voitor (înv.) (vo-i-) adj. m., p l. voitori; f. sg. ş i p l. voitoare volan s. n., p l. volane

voltairian [ai p ro n . e] (-tai-ri-an) adj. m ., s. m., p l. voltairieni (-ri-eni); adj. f., s. f. voltairiană, p l. voltairiene

volant* adj. m., p l. volanţi; f. volantă, p l. volante

voltairianism [ai p ro n . e] (-tai-ri-a-) s. n.

volant2 s. m ., p l. volanţi

voltaj s. n „ p l. voltaje

volapUk s. n.

voltametru (-me-tru) s. n., art. voltametrul; p l. voltarnetre

volatil adj. m „ p l. volatili; f. volatilă, p l. volatile

volt-amper s. m „ p l. volt-arnperi; sim b . VA

volatilitate s. f „ g.-d. art. volatilităţii

ivoltampermetru (vol-tam-, -me-tru/volt-am-) s. n., art. voltampermetrul; p l. voltampermetre

volatiliza (a ~) vb., in d . p re z. 3 volatilizează volatilizabil adj. m „ p l. volatilizabiU; f. voiatilizabilă, pl. volă tilizabile v o la t iliz a r e s. f., g.-d. art. volatilizării; p l. volatilizări

voltă (m işcare c irc u la ră ) s. f „ g.-d. art. voltei; p l. volte voltijă s. f., g.-d. art. voltijei; p l. volţije voltijor s. m., p l. voltijori

volănaş s. n., p l. volănaşe

ivo ltmetru (volt-me-tru) s. n., art. voltmetrul; p l. voltmetre

v o lb u r ă s. f., g.-d. art. volburii; p l. volburi

voltolizare s. f., g.-d. art. voltolizării

volburos adj. m., pl. volburoşi; f. volburoasă, pl. volburoase iv o le i s. n.

volubil adj. m „ p l. volubili; f. volubilă, p l. volubile volubilitate s. f., g.-d. art. volubilităţii

voleibalist s. m., p l. voleibalişti

volum s. n., p l. volume; (tom ) abr. vol., (geom .) sim b . V

voleibalistă s. f., g.-d. art. voleibalistei; p l. voleibaliste

volumaş s. n., p l. volumaşe

Ivolet1 (elem ent m ecanic) s. m., p l. voleţi

volumetric (-me-tric) ad j. volumetrică, p l. volumetrice

vole^/Voleu* (p an o u rab atab il, o b lo n ) (rar) s. n., pl. vole te/voleuri voleu2 ( lo v itu r ă

a s u p ra

unei

m in g i,

m u sc u la ră ) s. n., art. voleul; p l. voleuri

m .,

p l.

volumetrici; f.

volumetrie (-me-tri-) s. f., art. volume tria, g.-d. volume trii, art. volumetriei c o n tra c ţie . volumetru (-me-tru) s. n., art. volumetrul; p l. volumetre

volhinian* (-ni-an) adj. m., p l. volhinieni (-ni-eni); f. volhiniană, p l. volhiniene

voluminos adj. m ., p l. voluminoşi; f. voluminoasă, pl. voluminoase

volhinian2 (-ni-an) s. n.

voluntar adj. m ., s. m ., p l. voluntari; adj. f., s. f. voluntară, p l. voluntare

volieră (-li-e-) s. f., g.-d. art. volierei; p l. voliere volintir (z a v e rg iu , s o ld a t v o lu n ta r) (în v.) s. m., p l. volinţiri

voluntariat (-ri-at) s. n.

volintiraş (înv.) s. m., p l. volintiraşi

voluntarist adj. m., p l. voluntarişti; f. voluntaristă, pl. voluntariste

volintiresc (înv.) adj. m ., f. volintirească; p l. m . ş i f. volintireşti volintireşte (înv.) ad v. volintiroi (înv.) s. m., p l. volintiroi, art. volintiroii

voluntarism s. n.

voluptate s. f., g.-d. art. voluptăţii; p l. voluptăţi voluptuQS (-tu-os) adj. m., p l. voluptuoşi; f. voluptuoasă, p l. voluptuoase

v o litiv adj. m., p l. volitivi; f. voliţivă, p l. voliţive

voluptuozitate (-tu-o-) s. f „ g.-d. art. voluptuozităţii

voliţional (-ţi-o-) adj. m ., p l. voliţionali; f. voliţională, pl. voliţionale

volută s. f., g.-d. art. volutei: pl- volute

voliţiune (-ţi-u-) s. f., g.-d. art. voliţiunii; pl- voliţiuni

volvulus s . n.

voIvqx s. m.

volnic (înv.) adj. m., p l. volnici; f. volnică, p l. volnice

voma (a ~) vb., ind. prez. 3 vomează

voiniceşte (înv.) ad v.

vomare s. f., g.-d. art. vomării; pl. vomări

851

vraf

v o m ă s. {., g.-d. art. vomei; p l. vome vom er

s. n., p l. vomere

v o m ic ie s. f., art. vornicia, g.-d. vornicii, art. vorniciei v o m ic iţ ă (înv.) s. f., g.-d. art. vorniciţei; p l. vorniciţe

!v o in ic ă adj. f., p l. vomice

v o ro a v ă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. voroavei; p l. voroave

vomismgnt s. n., p l. vomismente

v o r o v i (a ~) (înv., reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 pl.

vomita (a ~) vb., ind. p re z . 3 vomită vomitare s. f., g.-d. art. vornitării; p l. vomitări vomitiv1 adj. m., p l. vomiţivi; f. vomitivă, p l. vomitive

vorovesc, im p e rf. 3 sg. vorovea; conj. p re z . 3 să vorovească v o r o v ir e (în v., reg.) s. f., g.-d. art. vorovirii; p l. voroviri

vomitiv2 s. n., p l. vomitive

v o r t ic e lă s. f., g.-d. a r t . vorticelei; p l. vorticele

vomitoriu [riu p ro n . riu] s. n., art. vomitoriul; p l. vomitorii, art. vornitoriile (-ri-i-)

v o scre asn ă (-ereas-) s. f., g.-d. art. voscresnei; p l. voscresne

v o n ic e r s. m., p l. voniceri

vopsea s. f., art. vopseaua, g.-d. art. vopselei; p l. vopsele/vopseluri, art. vopselele/vopselurile vopsi (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. vopsesc, im p e rf. 3 sg. vopsea; conj. p re z. 3 să vopsească vopsire s. f., g.-d. art. vopsirii; p l. vopsiri vopsit s. n. vopsitoare s. f., g.-d. art. vopsitoarei; pl- vopsitoare vopsitor s. m ., p l. vopsitori

!vQstr u /a l v o s tr u 1 adj. p r. m . (prietenul vostru/un prieten

al vostru, al vostru prieten; prietenul vostru/unui prieten al vostru), p l. voştri/ai voştri; f. voastră/a voastră (prietena voastră/o prietenă a voastră, a voastră prietenă), g.-d. voastre/ă voastre (prietenei voastre/unei prietene a voastre), p l. voastre/ale voastre (prietenele voastre/nişte prietene ale voastre, ale voastre prietene; prietenelor voastre/unor prietene ale voastre) v o s tr u 2 (al ~) p r. m . (prietenul nostru e medic, al vostru e

profesor), p l. ai voştri; g.-d. alor voştri; f. a voastră, pl. ale voastre, g.-d. alor voastre

vopsitorie s. f., art. vopsitoria, g.-d. art. vopsitoriei; (ateliere) p l. vopsitorii, art. vopsitoriile

v o ş t r i/ a i v o ş t r i1 v. v Q s tru V a l v o s tr u 1

vorace adj. m., p l. voraci; f. sg. ş i p l. vorace

v o t s. n., p l. voturi

voracitate s. f., g.-d. art. voracităţii

v o ta (a ~) vb., in d . p re z. 3 votează

vorbar (reg.) adj. m., p l. vorbari; i. vorbară, p l. vorbare

v o ta n t adj. m ., s. m ., p l. votanţi; adj. f., s. f. votantă, pl.

vorbăreţ (în v .) adj. m., p l. vorbăreţi; f- vorbăreţi, pl. vorbăreţe v o r b ă s. {., g.-d. art. vorbei; p l. vorbe iv o r b ă - lu n g ă s. m . ş i f., g.-d . lui vorbă-lungă; p l.

vorbă-lUngă vorbăreţ adj. m., p l. vorbăreţi; f. vorbăreaţă, p l. vorbăreţe

v o ş t r i2 (ai ~) v. v o s tr u 2 (al ~)

votante v o ta re s. f., g.-d. art. votării; p l. votări v o ta ţie (înv.) (-ţi-e) s. f., art. votaţia (-ţi-a), g.-d. art.

votaţiei; p l. votaţii, art. votaţiile (-ţi-i-) îvfltc ă /v o d c ă s. f., g.-d. art. votcii/vodcii; (so rtu ri, p o rţii) p l. votci/vodci

vorbărie s. f., art. vorbăria, g.-d. vorbării, art. vorbăriei

v o t iv adj. m., p l. votivi; f. voţivă, p l. voţive

vorbi (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. vorbesc, im p e rf. 3 sg. vorbea; conj. p re z. 3 să vorbească

v o t r i (a ~) (reg.) (vo-tri) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl.

vorbire s. f., g.-d. art. vorbirii; p l. vorbiri

v o t r ie (reg.) (vo-tri-) s. f., art. votria, g.-d. art. votriei; pl.

vorbişoară (pop.) s. f., g.-d. art. vorbişoarei; p l. vorbişoare

votresc, im p e rf. 3 sg. votrea; conj. p rez. 3 să votrească votrii, art. votriile

vorbit s. n.

vQ tru (reg.) (vo-tru) s. m ., art. votrul; p l. votri, art. votrii

vorbitor1 adj. m ., (p erso ană) s. m., p l. vorbitori; adj. f., s. f. sg. şi p l. vorbitoare

v Q tu m (ofran d ă, d o rin ţă ) s. n.

vorbitor2 (cam eră) s. n „ p l. vorbitoare

ÎV o v e d e n i^ O v id e n ie (-ni-e) s. p ro p riu f., art. Vovedenia/

Oviderlia (-ni-a), g.-d. art. Vovedeniei/Ovideniei

vorbuliţă s. f., g.-d. art. vorbuliţei; p l. vorbuliţe

v o z g la s s. n., p l. vozglasuri

vorbuşoară (p o p .) s. f., g .-d . art. vorbuşoarei; p l. vorbuşoare

v o z g la ş e n ie (înv.) (-ni-e) s. f., art. vozglaşenia (-ni-a),

v o r b u ţă (reg.) s. f., g.-d. art. vorbuţei; p l. vorbuţe v o r la n d (germ .) [u p ro n ./] s. n. v o r n ic s. m., p l. vornici

vorniceasă (înv.) s. f., g.-d. art. vornicesei; p l. vornicese

g.-d. art. vozglaşeniei; p l. vozglaşenii, art. vozglaşeniile

(-ni-i-) v r a b ie (-bi-e) s. f., art. vrabia (-bi-a), g.-d. art. vrabiei; pl.

vrăbii, art. vrăbiile (-bi-i-) v ra c (m o d d e d e p o zita re ) s. n., p l. vracuri

vornicel s. m., p l. vornicei, art. vorniceii

v r a c i (tă m ă d u ito r) s. m., p l. vraci

vornici (a ~) (înv.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. vornicesc, im p e rf. 3 sg. vornicea; conj. p re z. 3 să vornicească

v r a c o n ia n (-ni-an) s. n. v r a f s. n., p l. vrafuri

vraişte îv ra iş te 1 (vraiş-) s. f., g.-d. art. vraiştii "v ra i şte2 ad v.

852 v r e d n ic ie s. f „ art. vrednicia, g.-d. art. vredniciei; pl. vrednicii, art. vredniciile

v ra jă s. f., art. vraja, g.-d. art. vrăjiţi p l. vrăji

!vrej s. n „ p l. vrejuri

v ra jb ă s. f „ g.-d. art. vrajbei; p l. vrajbe

v re m e s. f „ g.-d. art. vremii; (p erio ad e , o c a z ii) p l.

v ra n ă s. f., g.-d. art. vranei; p l. vrane v r a n iţă (reg.) s. f., g.-d. art. vraniţei; p l. vraniţe vTăbete (pop.) s. m., p l. vrăbeţi v r ă b ie r (-bi-er) s. m ., p l. vrăbieri

vremuri/vremi v r e m e ln ic adj. m., p l. vremelnici; f. vremelnică, p l.

vremelnice v r e m e ln ic e s c (înv.) adj. m., f. vremelnicească; p l. m . ş i f.

vremelniceşti

v ră b io a ră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. vrăbioarei; p l. vrăbioare

v r e m e ln ic e ş te (înv.) ad v.

v r ă b io i (-bi-oi) s. m., p l. vrăbioi, art. vrăbioii

v r e m e ln ic ie s. f „ art. vremelnicia, g.-d. vremelnicii, art.

v r ă b iu ţă (-bi-u~) s. f., g.-d. art. vrăbiuţei; p l. vrăbiuţe v ră c iţă (înv.) s. f., g.-d. art. vrăciţei; p l. vrăciţe v r ă f u i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. vrăfuiesc, im p e rf. 3 sg. vrăfuia; conj. p re z. 3 să vrăfuiască v ră ja r (reg.) s. m., p l. vrăjari v r ă ji (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. vrăjesc, im p e rf. 3 sg. vrăjea; conj. p rez. 3 să vrăjească; ger. vrăjind v r ă jir e (rar) s. f., g.-d. art. vrăjirii; p l. vrăjiri v ră jito a re s. f., g.-d. art. vrăjitoarei; p l. vrăjitoare v r ă jit o r s. m., p l. vrăjitori v ră jito re a să (rar) s. f., g.-d. art. vrăjitoresei; p l. vrăjitorese

vremelniciei v r e m u i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 3 sg. vremuieşte, im p e rf. 3 sg. vremuia; conj. p re z. 3 sg. să vremuiască v r e m u ia lă (pop.) s. f., g.-d. art. vremuielii; p l. vremuieli v r e m u ir e (pop.) s. f., g.-d. art. vremuirii; p l. vremuiri v re m u ţă (pop.) s. f., g.-d. art. vremaţei; p l. vremaţe v re o ad v. Ivre od ată [vreo p ro n . vre-o în te m p o le n t /vrăo în te m p o ra p id ] (vre-o-) ad v. Iv re o d in io a ră [vreo p ro n . vre-o în te m p o le n t/y re o în te m p o ra p id ] (înv.) (vre-o-, -ni-oă-) adv.

v ră jito re s c adj. m., f. vrăjitorească; p l. m . ş i f. vrăjitoreşti

v re re s. f., g.-d. art. vrerii; p l. vreri

v r ă jit o r ie s. f., art. vrăjitoria, g.-d. art. vrăjitoriei; pl.

v re s c u re l s. n., p l. vrescurele

vrăjitorii, art. vrăjitoriile v r ă jitu r ă (pop.) s. f., g.-d. art. vrăjiturii: p l. vrăjituri v ră jm a ş adj. m., s. m., p l. vrăjmaşi; adj. f., s. f. vrăjmaşă, pl. vrăjmaşe v ră jm ă şe sc (rar) adj. m ., f. vrăjmăşească; p l. m . şi f.

vrăjmăşeşti v ră jm ă şe şte (înv.) ad v. v r ă jm ă ş i (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl.

vrăjmăşesc, im p e rf. 3 sg. vrăjrnăşea; conj. p re z. 3 să vrăjmăşească; ger. vrăjmăşind v ră jm ă ş ie (înv.) s. f., art. vrăjmăşia, g.-d. art. vrăjmăşiei; pl. vrăjmăşii, art. vrăjmăşiile v ră jm ă şo s (înv.) adj. m., p l. vrăjrnăşoşi; f. vrăjmăşoasă, p l.

vrăjmăşoase v râ sta t v. v â rsta t v râstă v. v â rstă 2 v re a 1 (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 p l. vrem, 2 p l. vreţi, 3 p l. vor, im p e rf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. p rez. 3 să vrea; ger. vrand; part. vrut v re a 2 (a~) vb. aux. p e n tru v iit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg.

va, 1 p l. vom, 2 p l. veţi, 3 p l. vor (vor merge) v reasc s. n., pl. vreascuri v r e d n ic adj. m „ p l. vrednici; f. vrednică, p l. vrednice v r e d n ic i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 pl.

vrednicesc, im p e rf. 3 sg. vrednicea; conj. p re z. 3 să vrednicească

v re u n

[pron. vre-un în te m p o lent/vrtun în

tem po

ra p id ] (vre-un) adj. p r. m ., g.-d. vreunui; f. vreo [pron.

vre-o în te m p o le n t /v r lo în te m p o ra p id ] (vre-o), g.-d. vreunei, g.-d. p l. m . ş i f. vreunor Iv r e u n u l (vre-u-) pr. m., g.-d. vreunuia, p l. vreunii; f. vreuna, g.-d. vreuneia, p l. vreunele; g.-d. p l. m . ş i f.

vreunora Iv rie (m işcare d e rotaţie) s. f., art. vria, g.-d. art. vriei; p l.

vrii, art. vriile v r ilă (b u rg h iu ) (reg.) s. f., g.-d. art. vrilei; p l. vrile v r u tă (rar) s. f., g.-d. art. vrutei; p l. vrute v tQ r i - lo g o f â l/ f tQ r i- lo g o fă t

s.

m .,

p l.

vtori-logofeţi/

m .,

p l.

vtori-stolnici/

ftori-logofeţi v t f lr i- s t f lln ic / f t Q r i- s t o ln ic

s.

ftori-stolnici v u s. m. v u i (a ~) vb., in d . p rez. 3 sg. vuieşte, im p e rf. 3 sg. vuia; conj. p re z. 3 să vuiască v u ia lă (rar) s. f „ g.-d. art. vuielii; p l. vuieli v u ie t s. n., p l. vaiete v u ie t a (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 3 sg. vuietă v u ie to a re s. f., g.-d. art. vuietorii; p l. vuietori v u jr e s. f., g.-d. art. vuirii; p l. vuiri v u it s. n.

vuitor (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitori; f. sg. şi pl. vuitoare vulcan s. m., pl. vulcani

vuvuitură

853 v u lc a n ic adj. m „ p l. vulcanici; f. vulcanică, p l. vulcanice

v u lp e s c adj. m., f. vulpească; p l. m. ş i f. vulpeşti

v u lc a n is m s. n.

v u lp e ş te ad v.

v u lc a n it s. n., p l. vulcanite

v u lp iş o a r ă s. f., g.-d. art. vulpişoarei; p l. vulpişoare

v u lc a n iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vulcanizează

v u lp iţ ă s. f., g.-d. art. vulpiţei; p l. vulpiţe

v u lc a n iz a r e s. f., g.-d. art. vulcanizării; p l. vulcanizări v u lc a n iz a to a r e (rar) s. f., g.-d. art. vulcanizatoarei; p l.

vulcanizatoare v u lc a n iz a t o r (rar) s. m., p l. vulcanizatori

v u lp o a ic ă s . f., g.-d. art. vulpoaicei; p l. vulpoaice v u lp o i s. m ., p l. vulpoi, art. vulpoii v u lt a n (pop.) s . m ., p l. vultani

v u lc a n o ca rst s. n.

v u lt u r s. m ., p l. vulturi

v u lc a n o lo g s. m., p l. vulcanologi

v u ltu r a ş s. m., p l. vulturaşi

v u lc a n o lo g ă (rar) s. f., g.-d. art. vulcanologei; p l. vulcanologe

v u lt u r e l (rar) s. m., p l. vulturei, art. vultureii

v u lc a n o lo g ie s. f., art. vulcanologia, g.-d. vulcanologii, art.

v u ltu r e s c adj. m ., f. vulturească; p l. m. ş i f. vultureşti

vulcanologiei

v u ltu r e ş te ad v.

v u lg s. n. v u lg a r adj. m., p l. vulgari; f. vulgara, pl- vulgare v u lg a r is m s. n., p l. vulgarisme v u lg a r ita te s. f., g.-d. art. vulgarităţii; (expre sii, fapte) p l.

v u lt u r iţ ă (rar) s. f., g.-d. art. vulturiţei; p l. vulturiţe v u ltu r o a ic ă s. f., g.-d. art. vulturoaicei; p l. vulturoaice v u lt u r o a ie (rar) s. f., art. vulturoaia, g.-d. art. vulturoaiei;

vulgarităţi v u lg a r iz a (a ~) vb., in d . p re z. 3 vulgarizează v u lg a r iz a r e s. f., g.-d. art. vulgarizării; p l. vulgarizări v u lg a r iz a t o a r e

v u lt u r ic ă (rar) s. f., g.-d. art. vulturicii; p l. vulturici

s.

f.,

g .-d .

art.

vulgarizatoarei; p l.

vulgarizatoare v u lg a r iz a to r s. m., p l. vulgarizatori V u lg a ta (v e rsiu n e la tin ă a B ib lie i) s. p r o p r iu f., g.-d.

Vulgatei

p l. vulturoaie V u lt u r u l (constelaţie) s . p r o p r iu m. v u lv ă s. f., g.-d. art. valvei; pl- vulve v u m interj. v u m e t ru (-me-tru) s. n „ art. vumetrul; p l. vumetre v u r (rar) interj.

v u ln e r a (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 vulnerează

v u r t (reg.) s. n., p l. vurturi

v u ln e r a b il adj. m ., p l. vulnerabili; f. vulnerabilă, pl.

v u tă s. f., g.-d. art. vutei; p l. vute

vulnerabile 'v u ln e r a b ilit a t e s. f., g.-d. art. vulnerabilităţii v u lp a n (pop.) s. m., p l. vulpani v u lp ă r e s c (rar) adj. m., f. vulpărească; pl. m . ş i f. vulpăreşti v u lp ă r ie s. {., art. vulpăria, g.-d. art. vulpăriei; p l. vulpării, a r t . vulpăriile v u lp e s. f., g.-d. art. vulpii; p l. vulpi !v u lp e - d e -m a re (peşte) s. f., g.-d. art. vulpii-de-mare; pl.

vulpi-de-mare v u lp e n ie s. f., art. vulpenia, g.-d. art. vulpeniei; p l.

vulpenii, art. vulpeniile

v u tc a r (pop.) s. m., p l. vutcari v u v a r (reg.) s. m., p l . vuvari v u v ă (reg.) s. f., g.-d. art. vuvei; p l. vnve v u v u i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 vuvuie, im p erf. 3 sg.

vuvuia; conj. p rez. 3 să vuvuie v u v u it (reg.) s. n., p l. vuvuituri v u v u it o a r e (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitorii; pl.

vuvuitori v u v u it u r ă (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuiturii; pl.

vuvuituri

w !w [cit. dublu ve/du blu vî\ s. m./s. n., pl. w /w -u ri wagnerian (-ri-an ) adj. m., pl. w a g n erien i (-ri-en i); f. w agneriană, pl. w ag n erien e *wagon-Ht (fr.) [pron. vagoli] s. n„ art. w a g o n -lit-u l; pl. w a g on -lit-u ri

iw alkie-talkie (angl.) [pron. u o c h ito c h i] s. n., art. w a lkie-talkie-u l; pl. w a lkie-talkie walkirie (-r i-e ) s. f., art. w a lk iria (-ri-a ), g.-d. art. w alkiriei; pl. w alkirii, art. w a lkiriile (-ri-i-)

werfenian1 (-n i-a n ) adj. m., pl. w erfen ien i (-n i-en i); f. w erfeniană, pl. w erfen ien e werfenian2 (-n i-a n ) s. n. western (angl.) [pron. uestărn] s. n., pl. w estern u ri •westfalian1 (w est-fă -li-an ) adj. m „ pl. w estfalien i; f. w estfalian ă, pl. w estfalien e westfalian2 (w est-fa -li-an ) s. n. whig (angl.) [pron. itig] s. m.

•walkman (angl.) [pron. uoernen] s. n., pl. w alkm en u ri

whisky (angl.) [pron. utschi] s. n., art. w hisky- ul; (sorturi, porţii) pl. w h isky -u ri

warant s. n., pl. w aran te

white-spirit (angl.) [w hite pron. uatt] s. n.

w ater-balast (angl.) [w a fer pron. u otăr] s. n., pl. w ater-b alastu ri

waterpolo (înv.) (angl.) [w ater pron. uotăr] s. n., art. waterpoloul watt s. m., art. w attu l; pl. w aţi; simb. W w attm etre !watt-oră (w a tt-o-) s. m., g.-d. art. w a ttu lu i-o ră ; pl. w aţi-oră; simb. W h (w a t- to r -m e - tr u /w a tt-o r -)

willemit s. n. *w indsurfing (angl.) [pron. u in d să rfin g ] s. n., art. w in d su rfin gu l

iwattmetru (w a tt-m e -tr u ) s. n., art. w a ttm e tr u l; pl.

Iwattormetru

widia (-d i-a ) s. f., g.-d. w idiei (-d i-ei) wigwam (angl.) [pron. u ţguom ] s. n.

s.

n.,

art.

w attorm etrul; pl. w attorrnetre

Iwatt-secundă (w att-se-) s. m., g.-d. art. w attu lu i-secu n d ă; pl. w aţi-secu n d ă weber s. m., pl. w eberi; simb. W b webermetTu (-m e -tr u ) s. n., art. w eb errn etru l; pl. w eberm etre

w itheiit [th pron. f] (w i-th e-rit) s. n. wolfram (element chimic) s. n.; simb. W wolframat (sare a acidului wolframic) s. m., pl. w olfram aţi wolframic adj. m., pl. w olfrarnici; f. w olfrarnică, pl. w olfram ice

wolframit (minereu de wolfram) s. n. won s. m„ pl. w oni wronskian (-sk i-a n ) s. n. wulfenit (minereu de plumb şi molibden) s. n. wtirm s. n.

iweekend (angl.) [pron. u feh en d ] (w ee-ken d /w eek-en d ) s. n., pl. w eeken du ri

wiirmian1 (-m i-a n ) adj. m., pl. w u rm ien i (-m i-en i); f. w iirm iană, pl. w iirm ien e

’ weltanschauung (germ.) [sc ft pron. j] (w e l- t a n - / w elt-a n -) s. n.

wiirmian2 s. n. wurtzit (sulfură de zinc) (germ.) [fz pron. f ] s. n.

X !x [cit. ies] s. m./s. n., pl. x /x -u ri

xerofag adj. m., pl. xerofagi; f. xerofagă, pl. xerofage

xantină s. f., g.-d. art. x an tin ei

xerofagie s. f., art. xerofogia, g.-d. xerofagii, art. xerofagiei

xantocromie ( - to -c r o -) s. f., art. x a n to c r o m ia , g.-d. xan tocrom ii, art. x an tocrom iei

xerofitâ adj. f., s. f., pl. x erofite

xantodermie s. f., art. x an tod erm ia, g.-d. x an toderm ii, art.

îxeroftalmie (x e -r o f-/x e r -o f) s. f., art. xeroftalm ia, g.-d. art. xeroftalrniei; pl. xeroftalm ii, art. xeroftalrniile

xan toderm iei

xantofilă s. f., g.-d. art. x an tofilei; pl. x an tofile xantogenare s. f., g.-d. art. x an tog en ării

xeroform s. n.

xerog e l s. n., pl. x erogelu ri

xantogenat s. m., pl. xan tog en aţi

ixerografie (-ro -g ra -) s. f., art. xerografia, g.-d. xerografii, art. xerografiei; pl. xerografii, art. x erografiile

xantom s. n., pl. xantoarne

xeromorfism s. n.

xantomatoză s. f., g.-d. art. xan tom atozei; pl. xantom atoze xantopsie (x a n -tc p -/x a n t-o p -) s. f., art. xantopsia, g.-d. xan topsii, art. x an top siei Ixeme1 (fenomen biolo g ic) (-n i-e) s. f., art. x en ia (-n i-a), g.-d. xenii, art. x en iei; pl. xenii, art. x en iile (-n i-i-) xenie2 (epigramă) (-n i-e) s. f., art. xen ia (-n i-a), g.-d. art. xen iei; pl. xenii, art. xen iile (-n i-i-) xenofil adj. m., s. m., pl. xen ofili; adj. f., s. f. xenofilă, pl. xen ofile

xenofilie s. f., art. x en ofilia, g.-d. xenofilii, art. x en ofiliei xenofob adj. m ., s. m., pl. x en ofobi; adj. f., s. f. xenofobă, pl. xen ofobe xenofobie s. f., art. x en o fo b ia , g.-d. x e n o fob ii, art. x en ofob iei

xenoman s. m., pl. x en om an i x e nomană s. f., g.-d. art. xenornanei; pl. xen om an e xenomanie s. f., art. xenom an ia, g.-d. art. x en om an iei; pl. xenom an iţi art. x en om an iile xenomorfie s. f., art. xenornorfia, g.-d. xen om orfii, art.

xerox (copiator, copie) s. n., pl. xeroxu ri *xeroxa (a ~) vb., ind. prez. 3 xeroxează xeroză s. f., g.-d. art. x erozei; pl. xeroze îxifoid1 (cartilaj --) adj. m.; pl. f. xifoide xifoid2 s. n., pl. xifoide xilen (hidrocarbură lichidă) s. m., pl. x ilen i xil i di nă s. f., g.-d. art. x ilidin ei; pl. x ilidin e xilofag adj. m., pl. xilofagi; f. xilofagă, pl. x ilofage xilofon s. n., pl. xilofoan e xilofonist s. m., pl. x ilofon işti xilofonistă s. f., g.-d. art. xilofon istei; pl. x ilofon iste xilograf (-lo-g ra f) s. m., pl. xilog rafi xilografă (-lo -g ra -) s. f., g.-d. art. xilografei; pl. xilografe xilografic (-lo -g ra -) adj. m., pl. x ilografici; f. xilografică, pl. xilog rafice xilografie (- lo - g r a -) s. f., art. x ilo g r a fia , g .- d . art. x ilog rafiei; (clişee) pl. xilografii, art. x ilografiile

xen o n s. n.; simb. X e

xilogravură (-lo -g ra -) s. f., g.-d. art. xilogravu rii; (clişee, stampe) pl. xilog rav u ri

îxeres (soi de vin) (sp.) [x pron. h] s. n.

xiloid adj. m., pl. xiloizi; f. xiloidă, pl. xiloide

îxerodermie s. f., art. x erod erm ia, g.-d. xeroderm ii, art. xeroderm iei; pl. xerod erm ii, art. x erod erm iile

xiloli t s. n., (sorturi) pl. xilolite

xenornorfiei

xiloză s. f., g.-d. art. x ilozei

Y !y [cit. igrec] s. m ./s. n., p l. y/y.-uri *yală s. f., g.-d. art. yalei; p l. yale

y o g h is t (rar) adj. m., s. m ., p l. yoghişti; adj. f., s. f.

yoghistă, p l. yoghiste

y a n k e u s. m., art. yankeul; p l. yankei, art. yankeii

y o h im b a n s. n.

îy a rd s. m „ p l. yarzi; sim b . yd

y o h im b in ă s. f., g.-d. art. yohimbinei

y a rd a n g s. n.

!Y o rk (rasă d e p o rc i) s. p r o p r iu n.

y a tre n (ya- tren) s. n.

y o r k ia n (-ki-ăn) s. n.

y e a tm a n it [yea p ro n . i] s. n., p l. yeatmanite

y p re s ia n (y-pre-si-an) s. n.

y e m e n it adj. m., s. m., p l. yemeniţi; adj. f., s. f. yemenită,

y te r b it s. n.

p l. yemenite y e n (m o ned ă jap on eză) s. m., p l. yeni y e n e r it s. n., p l. yenerite ly e o m a n (angl.) [pron. ioumen] (yeo-) s. m., p l. yeomeni

y te r b iu [biu p ro n . biu] s. n., art. yterbiul; sim b . Yb y te r it s. n. y t r it (y-trit) s. n.

*yesm an (angl.) [a p ro n . e] s. m., p l. yesmeni

îy t r iu [triu p ro n . triu] (y-triu) s. n., art. ytriul; sim b . Y

y la n g - y la n g s. n.

y tr o c e r it (y-tro-) s. n.

y o g a s. f.

y u a n (m o ned ă ch in e ză ) s. m., p l. yuani

y o g h in s. m., p l. yoghini

y u c c a (plantă) s. f.

z Iz1 (literă) [cit. ze/zet/zt] s . m ./s . n., p l. z /z-u ri

z a h a r n iţă s. f., g.-d. art. zah arn iţei; p l. zaharn iţe

*z2 (sunet) [cit. zi] s. m ., p l. z

z a h a r o id adj. m., pl. zaharoizi; f. zaharoidă, pl. zaharoide

z a 1 (slav.) prep .

z a h a r o m e tr u

(-m e -tr u ) s. n., art. z a h a ro m etru l; p l.

z ah arom etre

z a 2 s. (., art. zaua, g.-d. art. zalei; p l. zale, art. zalele z a b e t (înv.) s. m.

z a h a ro s adj. m ., p l. zaharoşi; f. zaharoasă, p l. zaharoase

z a b ra c (în v .) (za-brac) s. n.

z a h a ro z ă s. f., g.-d. art. zaharozei

îza ce a l â (în v .) s. f., g.-d. art. zacealei; p l. zaceale

z a h a r u r i s. n. pl.

z a c h e r li n ă (înv.) s. f., g.-d. art. zach erlin ei

z a h ă r s. n.

z acu sca s. f., g.-d. art. zacu ştei; (sortu ri) p l. zacu şte

z a h e r e a/zaha rea (înv., reg.) s. f., art. zah ereau a/zah aream , g.-d. art. zaherelei/zaharelei; p l. zaherele/zaharele, art.

z a d a r (rar) s. n. z a d a r n ic adj. m., p l. zad arn ici; f. zadarnică, p l. zad arn ice z a d ă s. f., g.-d. art. zadei; p l. zad e z a d i e (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zadia (-di-a), g.-d. art. zadiei; p l. zadii, art. zad iile (-d i-i-)

z ah erelele/zaharelele z a ia fe t (pop., fam .) (-ia-) s. n., p l. zaiafeturi z a ic ă (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; p l. zaici z a ic o i (reg.) (zai-) s . m., p l. zaicoi, art. zaicoii z a if (înv.) adj. m ., p l. zaifi; f. zaifă, p l. zaife

z a g a ra s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; p l. zagarale, art. z agaralele

z a iflâ c (înv.) (za -i-flâc) s. n., pl. zaiflâcu ri

z a h a ra t1 adj. m., p l. zaharaţi; f. zaharată, p l. zah arate

z a im f (rar) s. n., p l. zaimfuri

za h a ra t2 s. m., p l. zah araţi

z a ir (m onedă) (înv.) s. m., p l. zairi

z a h a ra z ă s. f., g.-d. art. zaharazei; p l. zaharaze

* Z a ir (n u m e d e tară) (înv.) s. p r o p r iu n.

za h a re a v . za h e re a

z a ir e z (za-i-) (înv.) adj. m., s. m., p l. zairezi; adj. f., s. f.

zaireză, p l. zaireze

z a h a ric adj. m., p l. zah arici

z a lh a n a (înv.) s. f., art. zalhan au a, g .-d . art. zalhan alei; pl.

z a h a r i c a le s. f. pl., art. zah aricalele

zalhan ale, art. z alhan alele

z a h a r if ic a (a ~) vb., in d . p re z. 3 zaharifică

z a m a c (rar) s. n.

Iz a h a rif i ca r e s. f., g.-d. art. zah arificării; p l. zah arificări

z a m b ia n (-bi-a n ) adj. m., s. m., p l. zam bien i (-bi-en i); adj.

z a h a r ific a to r s. n., p l. zah arificatoare z a h a r ig e n adj. m., p l. z a h a rig en i; f. z ah a rig en ă, p l. zaharigen e z a h a r im e tr ie

(-m e -tr i-) s. f., art. z ah a rim etria, g .-d . (-m e -tr u )

s. n., art.

Iz a m b ilă - m o ţ a tă

(p la n tă )

(pop .)

s.

f.,

g.-d.

art.

zam bilei-rnoţate; p l. z am bile-m o ţa te

zaharirnetrii, art. zah arim etriei z a h a r im e t r u zaharim etre

f., s. f. zam biană, p l. zarnbiene z a m b ilă s. f., g.-d. art. zam bilei; p l. zam bile

z a h a r im e tru l;

p l.

z a m b ilic ă s. f., g .-d. art. zam bilicii; pl. zam bilici z a m c ă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zămeii; p l. zămei

z a h a r in ă s. f., g.-d. art. z ah arin ei

z a m f i r (safir) (înv., pop.) s. n., p l. zamfire

zaharisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zaharisea; conj. prez. 3 să zaharisească

z a m f ir ă (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. zam firei; pl. zam fire

Izaharisire s. f., g.-d. art. zaharisirii; pl. zaharisiri

z a m p a r a g iu (pop.) s. m., art. zarnparagiul; p l. zamparagii, art. zamparagiii (-gi-ii)

zamparalâc

858

za m p a ra lâ c (înv.) s. n., p l. zamparalâcuri !zan g interj. za p /za p a -z a p a (reg.) interj. *zapa (a ~) (fam.) vb., in d . p re z. 3 zapează z a p a t (reg.) s. n. za p a te a d o (hisp .) [z pro n . s] (-te-a-) s. n., art. zapateadoul; p l. zapateado z a p a -z a p a v. z a p z a p c ia lă (în v ., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapcielii (-ci-e-); pl. zapcieli z a p c ie rie (înv.) (-ci-e-) s. f., art. zapcieria, g.-d. art.

zapcieriei; p l. zapcierii, art. zapcieriile z a p c ii (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zapciesc

(-ci-esc), im p e rf. 3 sg. zapcia (-ci-a): conj. p re z. 3 să zapciască; ger. zapciind (-ci-ind)

( a s e ~) (înv.) v b . refl., in d . p rez. 3 p l. se zavergisesc, im p e rf. 3 sg. se zavergisea; conj. p rez. 3 să se zavergisească

iz a v e r g is i

z a v e r g iu s. m., art. zavergiul; p l. zavergij, art. zavergiii

(-gi-ii) za v e sc ă (înv.) s. f „ g.-d. art. zaveştii z a v is t ie (în v., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavistia (-ti-a), g.-d. art. zavistiei; p l. zavistii, art. zavistiile (-ti-i-) (înv., reg.) (-ti-os) adj. m „ p l. zavistioşi; f. zavistioasă, p l. zavistioase

z a v is tiQ s

z a v is t n ic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., p l. zavistnici; f.

zavistnică, p l. zăvistnice z a v is t n ic ie (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicia, g.-d. art.

zavistniciei; p l. zavistnicii, ar t. zavistniciile z a v is t u i (a ~) (în v.) vb., in d . p re z . 1 sg. ş i 3 p l.

z a p is (înv.) s. n., p l. zapise

zavistuiesc, im p e rf. 3 sg. zavistuia; conj. p re z. 3 să zavistuiaseă Iz a v is tu itQ r (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., p l. zavistuitori; adj. f., s. f. sg. ş i p l. zavistuitoare

z a p is c ă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zapiştii; p l. zapişti

z a v ra g io a ic ă (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioaicei;

z a p c ilâ c (înv.) s. n., p l. zapcilâcuri z a p c iu s. m., art. zapciul; p l. zapcii, art. zapciii (-ci-ii)

za p o ro je a n s. m., p l. zaporojeni

p l. zavragioaice

* zap oro je an că s. f., g.-d. art. zaporojencei; p l. zaporojence

z a v r a g iu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragiul; p l. zavragii, art. zavragiii (-gi-ii)

z a p t (înv.) s. n. z a r s. n., p l. zaruri

z ă b a lă s. f., g.-d. art. zăbalei; p l. zăbale

za ra f (înv.) s. m., p l. zarafi

zăb avă

(p o p .)

s.

f„

g .-d .

art.

zăbavei/zăbăvii; p l.

zăbave/zăbăvi

z a r a fir (pop.) s. n., p l. zarafiruri za ra fiţă (pop.) s. f., g.-d. art. zarafiţei; p l. zarafiţe z a ra tit s. n. zară (lic h id ) (pop.) s. f., g.-d. art. zarei zare (o rizo n t, rază) s. f., g.-d. art. zării; p l. zări z a r f (înv.) s. n .,'pl. zarfuri

z ă b a v n ic (înv.) adj. m., p l. zăbavnici; f. zăbavnică, p l.

zăbavnice z ă b ă lo s (pop.) adj. m., p l . zăbăloşi; f. zăbăloasă, p l.

zăbăloase z ă b ă lu ţă s. f., g.-d. art. zăbălnţei; p l. zăbălnţe z ă b ă u c (pop.) adj. m., p l. zăbăuci; f. zăbăucă, p l. zăbăuce

z a r if (înv.) adj. m., p l. zarifi; f. zarifă, p l. zarife z a riş te (pop., reg.) s. f., g.-d. art. zariştii; p l. zarişti

z ă b lâ u 1 (v lă jg a n /câ in e ) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblăul; p l. zăblăi, art. zăblăii

za m a c a d e a s. f., art. zarnacadeaua, g.-d. art. zarnacadelei; p l. zamacadele, art. zamacadelele

z ă b lâ u 2 (pân z ă, p ătu ră) (în v., pop.) (ză-blău) s. n., art.

z a rp a (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; p l.

z ă b o v i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zăbovesc,

zarpale, art. zarpalele

im p e rf. 3 sg. zăbovea; conj. p re z. 3 să zăbovească

za rv ă s. f., g.-d. art. zarvei z a r z a v a g io a ic ă

s.

f., g .-d .

zăblăul; (p ă tu ri) p l. zăblaie

z ă b o v ir e (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovirii art.

zarzavagioaicei; p l.

zarzavagioaice z a rz a v a g iu s. m., art. zarzavagiul; p l. zarzavagii, art.

zarzavagiii (-gi-ii) z a rz a v a t s. n., p l. zarzavaturi z a rz ă r s. m., p l. zarzări za rz ă ră s. f., g.-d. art. zarzărei; p l. zarzăre iz a rz u e lă (hisp.) [z p ro n . s] (-zu-e-) s. f., g.-d. art.

zarzuelei; pl. zarzuele

z ă b o v itQ r (în v.) adj. m., p l. zăbovitori; f. sg. ş i p l.

zăbovi toare z ă b r a n ic (ză-bra-) s. n., p l. zăbranice z ă b re a (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrelei; p l. zăbrele, art.

zăbrelele z ă b r e li (a ~) (ză-bre-) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l.

zăbrelesc, im p e rf. 3 sg. zăbrelea; conj. p re z . 3 să zăbrelească z ă b u n (în v ., p op .) s. n., p l. zăbune

z a stu p (reg.) s. n., p l. zastnpuri

z ă b u n a r (înv., p op .) s. m., p l. zăbunari

z a ţ s. n., p l. zaţuri

z ă b u n a ş (în v., pop.) s. n., p l. zăbunaşe

za v e ră (înv.) s. f., g.-d. art. zaverei; p l. zavere

z ă b u n e l (înv., p op .) s. n., p l. zăbunele

zăpăceală

859 ză care (în v., pop.) s. f., g.-d. art. zăcării ză ca ş (pop.) adj. m., p l. zăcaşi; f. zăcaşă, p l. zăcaşe z ă c ă m â n t s. n., p l. zăcăm in te z ă c ă ri (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. zăcăresc, im p e rf. 3 sg. zăcărea; conj. p rez. 3 să zăcărească ză că şe a lă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcăşelii ză c ă şie (pop.) s. f., art. zăcăşia, g.-d. zăcăşii, art. zăcăşiei ză că to a re s. (., g.-d. art. zăcătorii; p l. zăcători ză c ă to r (înv., rar) adj. m., p l. zăcători; f. sg. şi p l. zăcătoare

z ă lă u a n (-lă-uan) adj. m., s. m., p l. zălăuani; adj. f. zălău an ă, p l. zălău an e z ă lă u a n c ă

(-lă - u a n -) s. f., g.-d. art. z ălău an cei; p l.

zălăuance z ă le r i (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 sg. zăleteşte, im p e rf. 3 sg. zăletea; conj. p rez. 3 să zăletească z ă l e z e a lă (reg.) s. f., g.-d. art. zălezelii; p l. zălezeli z ă le z i (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zălezesc, im p e rf. 3 sg. zălezea; conj. p rez. 3 să zălezească z ă le z i tu ră (reg.) s. f., g.-d. art. zăleziturii; p l. zălezituri

z ă c ă tu ră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătu rii; p l. zăcătu ri

z ă liş t e (reg.) s. f., g.-d. art. zăliştii; p l. zălişti

ză ce a (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zac, 1 p l. zăcem , 2

z ă lo a g ă (sem n d e carte, c a p ito l) (înv., pop.) s. f., g.-d.

p l. zăceţi; conj. p re z. 3 să zacă; ger. zăcând; part. zăcu t iză ce re s. f., g.-d. art. zăcerii; p l. zăceri

art. zăloagei; p l. zăloage îz ă lo g 1 (arbust) s. m ., p l. zălogi

z ă c u t s. n.

îz ă lo g 2 (garan ţie) (pop.) s. n., p l. zăloage

* zăd ărât (pop.) s. n.

z ă lo g i (a ~) (înv., pop.) vb., in d . prez. 1 sg. şi 3 pl.

z ă d ă r î (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zădărăsc, im p e rf. 3 sg. zădăra, perf. s. 3 sg. z ă d ă r î 3 p l. zădărâră; conj. p re z. 3 să zăd ărască; ger. z&dărând; part. zăd ărât z ă d ă r n ic i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zădărnicesc, im p e rf. 3 sg. zăd ărn icea; conj. p re z. 3 sa zăd ărn icească z ă d ă r n ic ie s. f., art. zădărn icia, g.-d. art. zăd ărn iciei; p l. zădărn icii, art. z ăd ărn iciile

zălogesc, im p e rf. 3 sg. zălogea; conj. p rez. 3 să zălogească z ă lo g ir e (înv.) s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. ’zălogiri z ă lu d (pop.) adj. m ., p l. zăluzi; f. zăludă, p l. zălude z ă lu g (reg.) s. m., p l. zălugi z ă lu ţă s. f., g.-d. art. zălnţei; p l. zăluţe z ă lu z e a lă (reg.) s. f., g.-d. art. zăluzelii; p l. zăluzeli

z ă d ă r n ic ir e s. f., g.-d. art. z ăd ărn icirii; p l. zădărn iciri

z ă lu z i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zăluzesc, im p e rf. 3 sg. zăluzea; conj. p re z. 3 să zăluzească

z ă d u f s. n., (n e cazu ri) p l. zădu fu ri

z ă lu z ie (înv., reg.) s. f., art. zăluzia, g.-d. art. zăluziei; pl.

z ă d u fo s (înv.) adj. m ., p l. zădufoşi; f. zădufoasă, p l.

zădufoa se z ă g a n (pasăre) s. m ., p l. zăg an i

zăluzii, art. zăluziile z ă m is li (a ~) (pop.) vb ., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl. zămislesc, im p e rf. 3 sg. zămislea; conj. p re z. 3 să zămislească

ză g a ş (înv., reg.) s. n., p l. zăgaşe

z ă m is lir e (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; p l. zămisliri

z ă g a ş tin ă (reg.) s. f., g.-d. art. zăg aştin ei; p l. zăg aştin e

z ă m is lit o r (pop.) adj. m ., p l. zămislitori; f. sg. şi pl.

z ă g a z s. n., p l. zăgazuri z ă g ă z u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zăgăzuiesc, im p e rf. 3 sg. zăgăzu ia; conj. p re z. 3 să zăg ăzu iască z ă g ă z u ir e s. f., g.-d. art. zăgăzuirii; p l. zăgăzuiri

zămislitoare îz ă m o r î (a se ~) (reg.) vb . re fl., in d . p re z. 3 sg. se

zărnorăşte, im p e r f. 3 sg. se zămora, p e rf. s. 3 sg. se zărnorî; co n j. p r e z . 3 să se zămoras că; ger. zămorându-se

ză g â rn ă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgârnei; p l. zăgârne

z ă m o ş iţă s. f., g.-d. art. zămoşiţei; p l. zămoşiţe

z ă g n e a t ă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăg n etei; p l. zăg n ete

z ă n at (reg.) s. n., p l. zănaturi

z ă g r ă i (a ~) (reg.) (ză-gră-) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 pl.

z ă n a tic adj. m ., p l. zănatici; f. zănatică, p l. zănatice

zăgrăiesc, im p e r f. 3 sg. zăgrăia; conj. p re z . 3 să

z ă n g ă n e a iă s. f., g.-d. art. zăngănelii; p l. zăngăneli

zăgrăiască z ă h ă i (a ~) (înv., reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zăhăiesc, im p e rf. 3 sg. zăhăia; conj. p rez. 3 să zăhăiască

z ă n g ă n i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zăngănesc, im p e rf. 3 sg. zăngănea; conj. p rez. 3 să zăngănească z ă n g ă m re s. f., g.-d. art. zăngănirii; p l. zăngăniri

z ă h ă ia l ă (în v., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăielii; p l. zahăieli

z ă n g ă n it s. n., p l. zăngănituri

z ă h ă re l (zahăr) s. n.

z ă n g ă n it o r

z ă h ă re le (zaharicale) (reg.) s. n. pl., art. zăh ărelele z ă h ă r i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zăhăresc, im p e rf. 3 sg. zăh ărea; conj. p rez. 3 să zăh ărească z ă it in (reg.) (zăi-) s. n., (sortu ri) p l. zăiţin u ri

adj.

m .,

p l.

zăngănitori; f. sg. ş i pl.

zăngănitoare z ă n g ă n itu ră s. f., g.-d. art. zăngăni turii; p l. zăngănitun iz ă n g ă t s. n., p l. zăngăte ză n o a g ă s. f., g.-d. art. zănoagei; p l. zănoage

z ă l a r1 (m eseriaş) s. m., p l. zălari

z ă p a d ă s. f., g.-d. art. zăpezii; (n in so ri) p l. zăpezi

z ă la r 2 (cârlig) (reg.) s. n., p l. zălare

z ă p ă c e a lă s. f., g.-d. art. zăpăcelii; p l. zăpăceli

zăpăci z ă p ă c i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zăpăcesc, im p e rf. 3 sg. zăpăcea; conj. p rez. 3 să zăpăcească ză p ă c ire s. (., g.-d. art. zăpăcirii z ă p ă c ito r adj. m., p l. zăpăcitori; f. sg. şi p l. zăpăcitoare z ă p ă d o s (rar) adj. m ., p l. zăpadoşi; f. zăpădoasă, p l.

zăpădoase z ă p ă i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 3 zăpăie, im p e rf. 3 sg.

zăpăia; conj. p rez. 3 să zăpăie

860 z ă rz ă ric ă (pop.) s. f., g.-d. art. zărzărelei; p l. zărzărele, art.

zărzărelele z ă s ti (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zăstesc, im p e rf. 3 sg. zăslea; conj. p rez. 3 să zăstească ză tic n e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. zăticnelii; p l. zăticneli z ă t ic n i (a ~) (înv., reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 pl.

zăticnesc, im p e rf. 3 sg. zăticnea; conj. p re z. 3 să zăticnească

z ă p ă it (reg.) s. n., p l. zăpăituri

z ă tic n ir e (în v .) s. f., g.-d. art. zăticnim; p l. zăticniri

ză p ă itu ră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăiţijrii; p l.

zăto acă (reg.) s. f., g.-d. art. zătoacei; p l. zătoace

zăpăituri *zăp ău c (fam.) adj. m., s. m ., p l. zăpăuci; adj. f., s. f. zăpăucă, p l. zăpăuce Izăpârstea (reg.) s. m. ş i f., g.-d. lui zăpârstea; p l. zăpârstea

ză to n (reg.) s. n., p l. zătoane ză to n a r (reg.) s. m., p l. zătonari z ă to n i (a ~) (reg.) vb., in d . prez. 1 sg. şi 3 p l. zătonesc, im p e rf. 3 sg. zătonea; conj. p rez. 3 să zătonească

z ă p la n (ză-plan) s. m., p l. zăplani

z ă u interj.

z ă p la z (pop.) (ză-plaz) s. n., p l. zăplazuri

z ă u it a (a ~) (înv., reg.) vb., in d . p re z. 3 zăuită

z ă p o d ie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpodia (-di-a), g.-d.

iz ă v e a z ă

art. zăpodiei; p l. zăpodii, art. zăpodiile (-di-i-)

(în v .)

s.

f., g .-d .

art.

zăvezei/zăvezii; p l.

zăveze/zăvezi

z ă p o r (pop.) s. n., p l. zăpoare

z ă v e lc ă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; p l. zăvelci

Iz ă p o rî (a se ~) (pop.) vb. refl., in d . p re z. 3 sg. se

z ă v e lc u ţă (p op .) s. f., g.-d. art. zăvelcyjţei; p l. zăvelcuţe

zăporăşte, im p e rf. 3 sg. se zăpora, perf. s. 3 sg. se zăpori conj. p rez. 3 să se zăporască; ger. zăporându-se z ă p s i (a ~) (reg.) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zăpsesc,

im p erf. 3 sg. zăpsea; conj. p re z. 3 să zăpsească Izăp u c (pop.) s. n., p l. zăpucuri z ă p u şe a lă s. f., g.-d. art. zăpuşelii; p l. zăpuşeli z ă p u ş i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 sg. zăpuşeşte, im p e rf. 3 sg. zăpuşea; conj. p re z. 3 să zăpuşească; ger. zăpuşind z ă p u ş ito r (pop.) adj. m ., p l. zăpuşitori; f. sg. ş i pl.

zăpuşitoare ■ z ă ră fie (înv.) s. f., art. zărăfia, g.-d. art. zărăfiei; (lo ca lu ri) pl. zărăfii, art. zărăfiile iz ă ră s ti (a se ~) (reg.) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se

zărăsteşte, im p e rf. 3 sg. se zărăstea; conj. p rez. 3 să se zărăstească ză rg a n (specie d e peşti) s. m., p l. zărgani z ă rg h e a lă (reg.) s. f „ g.-d. art. zărghelii; p l. zărgheli z ă rg h e n ie (reg.) (-ni-e) s. f., art. zărghenia (-m-a), g.-d. art. zărgheniei; p l. zărghenii, art. zărgheniile (-ni-i-) Iz ă rg h i (a se ~) (reg., fam .) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se

zărgheşte, im p e rf. 3 sg. se zărghea; conj. p re z. 3 să se zărghească z ă r i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zăresc, im p e rf. 3 sg.

zărea; conj. p rez. 3 să zărească z ă rp ă la tic (reg.) adj. m., p l. zărpălatici; f. zărpălatică, pl.

zărpălatice z ă r v ă i (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zărvăiesc, im p e rf. 3 sg. zărvăia; conj. p rez. 3 să zărvăiască

z ă v o d 1 (câine) s. m., p l. zăvozi z ă v o d 2 (aşezare) (reg.) s. n., p l. zăvoduri z ă v o i s. n., p l. zăvoaie z ă v o ln iţ ă (reg.) s. f., g.-d. art. zăvolniţii; p l. zăvolniţi z ă v o r s. n „ p l. zăvoare z ă v o ra ş s. n „ p l. zăvoraşe ză v o râ re s. f „ g.-d. art. zăvorârii z ă v o r i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zăvorăsc, im p e rf. 3 sg. zăvora, perf. s. 3 sg. zăvori 1 p l. zăvorâră, m .m .c.p. 3 sg. zăvorâse; conj. p re z. 3 să zăvorască; ger. zăvorând; part. zăvorât z â m b ă re ţ (fam.) adj. m., p l. zâmbăreţi; f. zâmbăreaţă, pl.

zâmbăreţe z â m b e t s. n., p l. zâmbete z â m b i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zâmbesc, im p e rf. 3 sg. zâmbea; conj. p re z. 3 să zâmbească z â m b ir e s. f „ g.-d. art. zâmbirii; p l. zâmbiri z â m b ito r adj. m., p l. zâmbitori; f. sg. ş i p l. zâmbitoare z â m b itu r ă (înv.) s. f., g.-d. art. zambiturii; p l. zârnbituri z â m b re s. f. pl. z â m b r u / z im b r u 2 (arbore) s. m., art. zâmbrul/zimbrnl; pl.

zârnbri/zimbri, art. zâmbrii/zimbrii zâ n ă s. f., g.-d. art. zânei; p l. zâne z â n iş o a ră s. f., g.-d. art. zânişoarei; p l. zânişoare z a m ă s. f „ g.-d. art. zârnei; p l . zârne z â t interj.

ză rză ra ş (pop.) s. m., p l. zărzăraşi

zâzanie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzania (-ni-a), g.-d. art. zâzaniei; pl. zâzanii, art. zâzaniile (-ni-i-)

z ă rz ă re l (pop.) s. m., p l. zărzărei, art. zărzăreii

zâzanie2 (plantă) v. zizanie

zburător

861 z â z â i (a ~) vb., in d . prez: 3 zâzaie, im p e rf. 3 sg. zazaia; conj. p re z. să zâzaie z â z â it s. n., p l. zazaituri z b a n g h iu (pop., fam .) adj. m ., f. zbanghie; p l. m . ş i f.

zbanghii

* z b e n g h i (pată) (pop.) s. n „ p l. zben ghiuri I z b e n g u i (a se ~) vb. refl., in d . p rez. 1 sg. mă zbengui, 2 sg. te zben gu i, 3 se zben guie, im p e rf. 3 sg. se zben gu ia z b e n g u ia lă s. f., g.-d. art. zben gu ielii; p l. zben guieli z b e n g u ir e s. f., g.-d. art. zben gu irii; pl. zben guiri

z b a n ţ (în v., reg.) s. n., p l. zbanţuri z b a t s. n., p l. zbaturi iz b a te (a se ~) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se zbate, 1 p l. ne

zbatem; conj. p re z. 3 să se zbată; ger. zbătându-se; part. zbătut zb a te re s. f., g.-d. art. zbaterii; p l. zbateri iz b â n ţ (reg.) s. n., p l. zbânţuri îz b â n ţ u i (a se ~) (pop., fam .) vb . refl., in d . p re z. 1 sg. mă

zbânţui, 2 sg. te zbânţui, 3 se zbânţuie, im p e rf. 3 sg. se zbanţuia; conj. p re z. 3 să se zbânţuie

z b e n g u it s. n. z b e n g u ito r (rar) (-g u -i-) adj. m., p l. zben gu itori; f. sg. şi p l. zben g u itoare z b ic e r (pop.) s . m., p l. zbiceri z b ic i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 3 sg. zbiceşte, im p e rf. 3 sg. zbicea; conj. p re z. 3 să zbicească z b ic ir e (uscare) (pop.) s . f., g.-d. art. zbicirii; p l. zbiciri z b ie r a (a ~) vb., in d . p re z. 3 z biară; conj. p rez. 3 să zbiere z b ie r a t (pop.) s. n.

z b â n ţ u i a lă (pop.) s. f., g.-d. art. zbanţuielii; p l. zbanţ uieli

z b i e ră tu ră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătu rii; p l. zbierături

z b â n ţ u ir e (pop.) s. f., g.-d. art. zbanţuirii; p l. zbanţuiri

z b ie r e t s. n., p l. z bierete

z b â n ţu i t (pop.) s. n.

z b il ţ s. n., p l. zbilţu ri

z b â n ţ u it u r ă (reg.) (-ţu-i-) s. f., g.-d. art. zbânţui turii; p l.

z b ir s. m., p l. zbiri

zbănţuituri

‘

z b le n d u i (a ~) (reg.) vb., in d . prez. 1 sg. şi 3 pl.

z b â r / z b â r n interj.

zblen du iesc, im p e rf. 3 sg. zblen du ia; conj. prez. 3 să

z b â r â i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 zbârâie, im p e rf. 3 sg.

zblenduiască

zbârâia; conj. p re z. 3 să zbâraie

z b o r s. n., p l. zboruri

z b â r â i tu ră (-ra-i-) s. f., g.-d. art. zbaraiturii; p l. zbaraituri

z b o m ic (înv.) s. n., p l. zborn ice

zb â rc e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. zbarcelii; p l. zbarceli

îz b o r ş i (a se ~) (reg., fam .) vb. refl., in d . prez. 3 sg. se

z b â r c i (a ~) vb., in d . p re z. 3 sg. zbârceşte, im p e rf. 3 sg.

zbârcea; conj. p re z. 3 să zbârcească

zborşeşte, im p e rf. 3 sg. se zborşea; conj. p rez. 3 să se zborşească; ger. zbo rşin d u -se

z b â r c io g s. m., p l. zbârciogi

z b o r ş ir e (reg.) s. f., g.-d. art. zborşirii; p l. zborşiri

z b â rc io g -g ra s (ciu percă) s. m., p l. zbârciogi-graşi

z b ra n c a (în expr.) (reg.) s. f. art.

Jzb â rcire s. f., g.-d. art. zbârcirii; p l. zbarciri

z b r e h u i (reg., fam .) adj. m., f. zbrehu ie; p l. m . şi f. zbrehui

z b â rc i tu ră s. f., g.-d. art. zbârciturii; p l. zbârcituri

îz b u c iu m s. n., p l. zbu ciu m u ri

z b â r lj / z b u r li (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zbârlesc/ zburlesc, im p e rf. 3 sg. zbârlea/zburlea; conj. p rez. 3 să

z b u c iu m a (a ~) vb., in d . p rez. 3 zbuciu m ă

zbârlească/să zburlească z b â r lir e/ z b u r lir e s. f., g.-d. art. zbârlirii/zburlirii; pl.

zbârliri/zburliri z b â r lo g (rar) adj. in v a r. z b â r n â i (a ~) vb., in d . p rez. 3 zbârnâie, im p e rf. 3 sg.

zbârnâia; conj. p rez. 3 să zbârnâie z b â r n â ia lă s. f., g.-d. art. zbârnâielii; p l. zbârnâieli

z b u c iu m a r e s. f., g.-d. art. z bu ciu m ării; pl. zbu ciu m ări z b u c iu m ă to r (rar) adj. m., p l. z bu ciu m ători; f. sg. şi pl. zbuciurnătoare z b u g h i1 interj. z b u g h i2 (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zbughesc, im p e rf. 3 sg. zbu ghea; conj. p rez. 3 să zbughească z b u g h ir e (rar) s. f., g.-d. art. zbu ghirii; p l. z bu ghiţi

z b â m â ir e s. f., g.-d. art. zbârnăirii

z b u r a (a ~) vb., in d . p re z. 3 zboară

z b â r n â it s. n., p l. zbârnâi turi

z b u r a r e (înv.) s. f., g.-d. art. zburării; p l. zburări

z b â r n â ito a r e (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitorii; p l.

z b u r a t ic (pop.) adj. m ., pl. z bu rat ici; f. zburatică, pl. z bu ratice

zbârnâitori z b â r n â it o r (-nâ-i-) adj. m., p l. zbârnâitori; f. sg. ş i pl.

im p e rf. 3 sg. zbu rătăcea; conj. p re z. 3 să zburătăcească

zbârnâitoare z b â r n â it u r ă

z b u r ă t ă c i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 pl. zburătăcesc,

(-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbarnâiturii; p l.

z b u ră tă c ire (rar) s. f., g.-d. art. zbu rătăcirii; p l. zburătăciri

zbârnâituri

z b u ră to a re (plantă) s. f., g.-d. art. zburătorii; p l. zburători

z b â r r r v. z b â r

z b u r ă to r adj. m., s. m., p l. zburători; adj. f., (pasăre,

zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbenguri

p ersoană) s. f. sg. şi p l. zburătoare

zburătui

862

z b u r ă t u i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 pl. zburătuiesc, im p e rf. 3 sg. zburătuia; conj. p rez. 3 să

zburătuiască

z d ro b ito a r e s. (., g.-d. art. zdrobitorii; p l. zdrobitori z d r o b it o r 1 adj. m., p l. zdrobitori; f. sg. şi p l. zdrobitoare 'z d r o b it o r 2 (reg.) s. n., p l. zdrobitoare

z b u r ă tu ir e (pop.) s. (., g.-d. art. zburătuirii; p l. zburătuiri z b u ră tu ră (pop.) s. (., g.-d. a r t . zburătorii; p l. zburători z b u r ă t u r i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l.

zburăturesc, im p e rf. 3 sg. zburăturea; conj. p rez. 3 să zburăturească z b u r d a (a ~) vb., in d . p rez. 3 zburdă z b u r d a ln ic adj. m ., p l. zburdalnici; f. zburdalnică, pl.

zburdalnice

z d r o b itu r ă (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitorii; pl- zdrobitori z d ro n c /z d ro n c a interj. Iz d ro n c ă n i (a ~) vb., in d . p re z. 3 sg. zdroncăne, im p e rf. 3 sg. zdroncănea; conj. p re z. 3 să zdroncăne z d r o ş i (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. zdroşesc, im p e rf. 3 sg. zdroşea; conj. p rez. 3 să zdroşească; ger.

zdroşind z d r u m ic a (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 3 zdromică

z b u rd a re (rar) s. f., g.-d. art. zburdării; p l. zburdări z b u r d a tic (rar) adj. m ., p l. zburdatici; f. zburdatică, pl.

zburdat ice

z d r u m ic a r e

(p op .) s. f., g.-d. art. zdrumicării; p l.

zdrumicări z d ru m ic ă tu r ă (reg.) s. (., g.-d. art. zdrurnicătorii; p l.

z b u r d ă (reg.) s. f., g.-d. art. zbnrdei

zdrurnicături

z b u r d ă c iu n e (în v., reg.) s. f., g.-d. art. zburdăciunii; (m a n ife stă ri) p l. zburdăcinni

z d r u n c in (pop.) s. n. z d r u n c in a (a ~) vb., in d . p rez. 3 zdruncină

z b u r d ă ln ic ie s. f., art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei;

(m a n ifestări) p l. zburdălnicii, art. zburdălniciile zb u rd ă tQ r (înv.) adj. m., p l. zburdători; f. sg. şi p l.

zburdătoare

z d ru n c in a r e s. f., g.-d. art. zdruncinării; p l. zdruncinări z d r u n c in ă to r adj. m ., p l. zdruncinători; (. sg. ş i p l.

zdruncinătoare z d r u n c in ă t u r ă

z b u rd ă tu ră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdătnrii; pl. zburdaturi

s.

f.,

g .-d .

art.

zdruncinăturii; p l.

zdruncinători

z b u r iş (rar) ad v.

z d u p 1 interj.

z b u r li v. z b â r li

z d u p 2 (fam .) s. n.

z b u r lir e v. z b â r lir e

z d u p ă i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 ş i 2 sg. zdopăi, 3

z d e lc ă (înv.) s. f., g.-d. zdelcii; p l. zdelci

zdupăie, im p e rf. 3 sg. zdupăia; conj. p re z. 3 să zdupăie

z d ra h o n (pop., fam .) s. m „ p l. zdrahoni

z d u p ă ia lă (pop.) s. f., g.-d. art. zdupăielii; p l. zdupăieli

z d ra n g /z d ra n c interj.

ze a m ă s. f., g.-d. art. zemii; (fe lu ri) p l. zemutri

z d ra v ă n adj. m., p l. zdraveni; f. zdravănă, p l. zdravene

z e a m jl (ze-a-) s. n.

z d ră n g ă n e l (p şp.) s. m., p l. zdrăngănei, art. zdrăngănii

ze b e re a lă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberelii; p l. zebereli

z e b e r i (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zeberesc, z d ră n g ă n i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl. zdrăngănesc, im p e rf. 3 sg. zeberea; conj. p rez. 3 să zeberească im p e rf. 3 sg. zdrăngănea; conj. p rez. 3 să zdrăngănească , z d ră n g ă n ire s. (., g.-d. art. zdrăngănim; p l. zdrăngăniţi

z d r ă n g ă n it u r ă

z e b r a t (rar) (ze-brat) adj. m ., p l. zebraţi; f. zebrată, p l.

zebrate

z d ră n g ă n it s. n. s.

f.,

g .-d .

art.

zdrăngăniturii; p l.

zdrăngănituri

z e b ră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zebrei; p l. zebre Ize b u (anim a l) s. m.

zd re a n ţă s. f., g.-d. art. zdrenţei; p l. zdrenţe

jzece num .; 10/X

z d r e li (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. zdrelesc, im p e rf. 3

*zece ( m u lţim e d e zece elem ente) s. f.

sg. zdrelea; conj. p rez. 3 să zdrelească z d r e lir e s. f., g.-d. art. zdrelirii; p l. zdreliri z d r e litu r ă (pop.) s. f., g.-d. art. zdreliturii; p l. zdrelituri zd re n ţă ro s adj. m., p l. zdrenţăroşi; f. zdrenţăroasă, pl.

zdrenţăroase z d r e n ţ u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zdrenţuiesc, im p e rf. 3 sg. zdren ţuia; conj. p re z. 3 să zdrenţuiască z d ro a b ă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroabei; p l. zdroabe

'z e c e (notă) s. m. z e c e le a (a l ~) n u m . m., f. a zecea; al X-lea/al 10-lea, a X-a/a

10-a ze c e r (reg.) s. m., p l. zeceri 'z e c i s. f. p l. (primele - de dolari) z e c ic ă (fam .) s. f. z e c im a l (re fe rito r la n u m ă r u l zece) adj. m., p l. zecimali; f. zecimală, p l. zecimale

z d ro b e a lă (pop.) s. f., g.-d. art. zdrobelii; p l. zdrobeli

z e c im a lă s. f., g.-d. art. zecimalei; p l. zecimale

z d r o b i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zdrobesc, im p e rf.

z e c im e s. f., g.-d. art. zecimii; p l. zecimi

3 sg. zdrobea; conj. p re z. 3 să zdrobească z d ro b ire s. f., g.-d. art. zdrobirii; p l. zdrobiri

z e c iu i (a ~) (înv.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zeciuiesc, im p e rf. 3 sg. zeciuia; conj. p re z. 3 să zeciuiască

863 z e c iu ia lă s. (., g.-d. art. zeciuielii; p l. zeciuieli

zgâlţâitură Iz e p e lin (d irija b il) s. n., p l. zepeline

z e c iu ir e (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuirii; p l. zeciuiri

* Z e p p e lin (n u m e d e p ersoană) [z p ro n . ţ] s. p ro p riu

z e c iu it (înv.) s. n., p l. zeciuituri

z e r s. n., p l. zeruri

z e c iu r i (m o tiv e d eco rativ e) (rar) s. n. pl.

ze ra r s. m., p l. zerari

!zee (în v., rar) s. f., art. zeea, g.-d. art. zeei; p l. zee

z e r d ic e a f s. m.

z e f ir 1 (vânt) s. m., p l. zefiri

iz e r i (a se ~) (reg.) vb . refl., in d . p rez. 3 sg. se zereşte,

z e f ir 2 (ţesătură) s. n., (sorturi) p l. zefiruri z e fle m e a (ze-fle-) s. f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei; p l. zeflemele, art. zeflemelele z e f le m is i (a ~) (ze-fle-) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl. zeflernisesc, im p e rf. 3 sg. zeflernisea; conj. p re z. 3 să

zeflemiseas că iz e fle m is ir e (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisirii; p l. zeflemisiri z e f le m is m (rar) (ze-fle-) s. n. z e f le m is t (ze-fle-) adj. m ., p l. zeflemişti; f. zeflemistă, p l.

zeflemiste z e f le m it o r (rar) (ze-fle-) adj. m ., p l. zeflemitori; f. sg. şi pl.

zeflemitoare

im p e rf. 3 sg. se zerea; conj. p rez. 3 să se zerească z e rm a c u p s. m., p l. zermacupi z e ro s. n., art. zeroul; p l. zerouri z e ro s adj. m., p l. zeroşi; f. zeroasă, p l. zeroase z e r o v a le n t adj. m., p l. zerovalenţi; f. zerovalenta, pl.

zerovalente ze stra ş (înv., reg.) s. m., p l. zestraşi ze s tre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei ze s triş o a ră s. f., g.-d. art. zestrişoarei; p l. zestrişoare *zeta (lite ră grecească) s. m., p l. zeta; X, Z zeţaj s. n., p l. zeţaje

z e f liu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflie; p l. m . ş i f. zeflii

ze ţa r s. m., p l. zeţari

z e f t (înv.) s. n.

ze ţă rie s. f., art. zeţăria, g.-d. art. zeţăriei; (secţii) pl.

z e g h e s. f., art. zeghea, g.-d. art. zeghii; p l. zeghi ze g ra s (ze-gras) s. n. z e ie s c (rar) adj. m ., f. zeiască; p l. m . şi f. zeieşti z e m ă s. f., g.-d. art. zeinei z e ita te (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeităţii; p l. zeităţi z e iţă s. {., g.-d. art. zeiţei; p l. zeiţe z e l s. n. z e la r (platoşă) (rar) s. n., p l. zelare z e lo s adj. m., p l. zeloşi; f. zeloasă, p l. zeloase z e m i r i e (reg.) s. f., art. zemăria, g.-d. art. zemăriei; p l.

zemării, art. zemăriile z e m n ic (reg.) s. n., p l. zemnice z e m o s 1 adj. m., p l. zemoşi; f. zemoasă, p l. zemoase zem Q s2 (reg.) s. m ., p l. zemoşi Iz e m o ş i (a se ~) (reg.) vb. refl., in d . p re z. 3 sg. se

zemoşeşte, im p e rf. 3 sg. se zernoşea; conj. p re z. 3 să se zemoşească; ger. zemoşindu-se

zeţării, art. zeţăriile z e ţă riţă (rar) s. f., g.-d. art. zeţăriţei; p l. zeţăriţe z e ţ u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zeţuiesc, im p erf. 3 sg. zeţuia; conj. p rez. 3 să zeţuiască z e ţu ir e s. f., g.-d. art. zeţuirii; p l. zeţuiri z e ţ u it s. n., p l. zeţuituri z e u s. m., art. zeul; p l. zei, art. zeii ze u g m ă (zeug-) s. f., g.-d. art. zeugmei; p l. zeugme z e v z e c adj. m ., p l. zevzeci; f. zevzeacă, p l. zevzece z e v z e r ie (rar) s. f., art. zevzecia, g.-d. art. zevzeciei; pl.

zevzecii, art. zevzeciile ze x e (arg.) interj. z g a ib ă (pop.) s. f., g.-d. art. zgaibei; p l. zgaibe zg a n c ă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgăncii; p l. zgănci zg a rd ă s. {., g.-d. art. zgărzii; p l. zgărzi z g ă ib a t (rar) adj. m., p l. zgăibaţi; f. zgăibată, p l. zgăibate z g ă ib u liţ ă (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibuliţei; p l. zgăibuliţe

z e m o ş ire (reg.) s. f., g.-d. art. zemoşirii

z g ă r d iţă s. f., g.-d. art. zgărdiţei; p l. zgărdiţe

z e m u i (a ~) vb., in d . p re z. 3 sg. zemuieşte, im p e rf. 3 sg. zemuia; conj. p rez. 3 să zemuiască

z g ă u (înv.) s. n., art. zgăul; p l. zgăuri

iz e m u rc ă (reg.) s. f., g.-d. art. zemurcii; p l. zemurci

z g â i (a ~) (pop., fam .) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zgaiesc,

z e n a n a s. f., art. zenanaua, g.-d. art. zenanalei; (so rtu ri) pl.

zenanale, art. zenanalele z e n c u ir e s. f., g.-d. art. zencuirii; p l. zencuiri z e n d ă s. f., g.-d. art. zendei

z g ă rd u ţă (reg.) s. f., g.-d. art. zgărduţei; p l. zgărdaţe

im p e rf. 3 sg. zgăia; conj. p re z. 3 să zgăiască z g â ire (pop.) s. f., g.-d. art. zgâirii; p l. zgâiri z g â lţ â i (a ~) vb., in d . p rez. 1 ş i 2 sg. zgâlţâi, 3 zgâlţăie, im p e rf. 3 sg. zgâlţâia; conj. p re z. 3 să zgâlţâie

z e n it s. n.

z g â lţâ ia lă s. f., g.-d. art. zgâlţăielii; p l. zgâlţăieli

z e n it a l adj. m ., p l. zenitali; f. zenitală, p l. zenitale

z g â lţâ it s. n., p l. zgâlţăituri

z e o lit (ze-o-) s. m ., p l. zeoliţi

z g â lţ â it u r ă

z e o n ife r (ze-o-) s. n., p l. zeonifere

zgâlţăituri

(-ţă-i-) s. f., g.-d. art. zgâlţăiturii; p l.

zgâlţâna

864

z g â lţâ n a (a ~) (pop.) vb., in d . p rez. 3 zgâlţană z g â m b o i1 (fam.) s. m., p l. zgâmboi, art. zgamboii z g â m b o i2 (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 1 ş i 2 sg. zgamboi, 3

zgarnboaie, 1 p l. zgamboim, im p e rf. 3 sg. zgamboia; conj. p rez. 3 să zgâmboaie Iz g â n d ă ri (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zgandăresc/

zgandăr, im p e rf. 3 sg. zgândărea; conj. p rez. 3 să zgandărească/să zgândăre

z g ră b u n ţo s (reg.) adj. m., pl. zgrăbunţoşi; f. zgrăbunţoasă, p l. zgrăbunţoase z g re p ţă n a (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 3 zgreapţănă; conj. p rez. 3 să zgrepţene z g re p ţă n a r e (reg.) s. f., g .-d . art. z grepţănării; p l.

zgrepţănări i z g r ib u li (a se ~) vb. refl., in d . p re z. 3 sg. se zgribuleşte, im p e rf. 3 sg. se zgribulea; conj. p rez. 3 să se zgribulească

z g â n d ă rire s. f., g.-d. art. zgândăririi; p l. zgandăriri

z g r ip ţ o r (P°P.) s . m .' p l. Zgnpt°n

zg â rc e n ie (-ni-e) s. f., art. zgârcenia (-ni-a), g.-d. zgârcenii,

z g rip ţo ra ş (pop.) s. m „ p l. zgripţoraşi

art. zgârceniei

Iz g rip ţu ro a ic ă s. f., g.-d. art. zgripţuroaicei; p l. zgripţuroaice

z g â rc i1 s. n., p l. zgârciuri

I z g r ip ţu r o i s. m., p l. zgripţuroi, art. zgripţuroii

Izg ârci2 (a se ~) vb. refl., in d . p rez. 3 sg. se zgârceşte,

z g ru n ţ (reg.) s. n., p l. zgrunţuri

im p e rf. 3 sg. se zgârcea; conj. p re z. 3 să se zgârcească z g â rcio a b ă (fam.) s. f., g.-d. art. zgârcioabei; p l. zgarcioabe z g â rc io b (fam .) s. m., p l. zgârciobi

z g ru n ţu r o s adj. m., p l. zgrunţuroşi; f. zgrunţuroasă, pl.

zgrunţuroase

z g â rc ire s. f., g.-d. art. zgârcirii; p l. zgârciri

z g u d u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 ş i 2 sg. zgudui, 3 zguduie, im p e rf. 3 sg. zguduia; conj. p re z. 3 să zguduie

z g â rc itu ră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zgârciturii; pl.

z g u d u ia lă s. f., g.-d. art. zguduielii; p l. zguduieli

zgârcituri

z g u d u ir e s. f., g.-d. art. zguduirii; p l. zguduiri

z g â rc iu ro s (reg.) adj. m „ p l. zgârciuroşi; f. zgarciuroasă, pl. zgârciuroase

zguduitoare

z g â ria (a ~) (-ri-a) vb., in d . p rez. 1 ş i 2 sg. zgârii, 3 zgârie (-ri-e), 1 p l. zgariem; conj. p re z. 3 să zgârie; ger. zgâriind

(-ri-ind) zgârie-brânză; p l. zgârie-brânză z g â rie c i (pop.) (-ri-eci) s. m ., p l. zgârieci îzg â r i e - n flr i (-ri-e-) s. m., p l. zgârie-nori Izgâ r ie re (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârierii; p l. zgârieri zg ârie tQ r (ra r)/-ri-e -) adj. m ., p l. zgârietori; f. sg. ş i p l.

zgârietoare z g â rie tu ră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârieturii; pl- zgârieturi zg â tie (reg.) (-ti-e) s. f., art. zgâtia (-ti-a), g.-d. art. zgâtiei; p l. zgâtii, art. zgâtiile (-ţi-i-) z g h ih u i (a ~) (înv., reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl.

zghihuiesc, im p e rf. 3 sg. zghihuia; conj. p re z. 3 să zghihuiască zg h i h u ia lă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuielii; pl. zghihuieli (peşte) s. f./s . m., p l. zglăvoace/

zglăvoci z g lă v Q c 2

z g u d u it u r ă

(-du-i-) s. f., g.-d . art. zguduitorii; p l.

zguduituri z g u ră s. f., g.-d. art. zgurii; (fe lu ri) p l. zguri

Iz g â r ie - b r â n z ă (p op .) (-ri-e-) s. m . ş i f., g.-d . lui

z g lă v o a c ^ z g lă v Q c 1

z g u d u it o r (-du-i-) adj. m., p l. zguduitori; f. sg. ş i pl.

(plantă) s. m ., p l. zglăvoci

z g lo b io r (pop.) (-bi-or) adj. m., p l. zglobiori; f. zglobioară, pl. zglobioare

iz g u r if ic a (a se ~) vb. refl., in d . p re z. 3 se zgurifică z g u r ific a r e s. f., g.-d. art. zgurificării; p l. zgurificări z g u r it (rar) adj. m „ p l. zguriţi; f. zgurită, p l. zgurite z g u ro s adj. m., p l. zguroşi; f. zguroasă, p l. zguroase zj/(în ex p r. şi) z iu ă s. f., art. ziua, g.-d. art. zilei; p l. zile, art. zilele z ia r s. n., p l. ziare z ia r is t (zi-a-) s. m., p l. ziarişti z ia r is t ă (zi-a-) s. f., g.-d. art. ziaristei; p l. ziariste z ia r is t ic (zi-a-) adj. m „ p l. ziaristici; f. ziaristică, pl.

ziaristice z ia r is t ic ă (zi-a-) s. f., g.-d. art. ziaristicii z ib e lin ă s. f., g.-d. art. zibelinei; p l. zibeline z ib e tă s. f., g.-d. art. zibetei; p l. zibete z ic a lă s. f., g.-d. art. zicalei; p l. zicale z ic a ş (reg.) s. m ., p l. zicaşi z ic ă la ş (reg.) s. m., p l. zicalaşi z ic ă to a re s. f., g.-d. art. zicătorii; p l. zicători

z g lo b iu adj. m., f. zglobie; p l. m . şi f. zglobii

z ic ă tu r ă s. f., g.-d. art. zicăturii; pl. zicături

zg o m o t s. n., p l. zgomote

z ic e (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. zic, 1 p l. zicem, 2 p l.

z g o m o to s adj. m ., p l. zgomotoşi; f. zgomotoasă, p l.

zgomotoase

ziceţi, perf. s. 1 sg. zisei, 1 p l. ziserăm; im p e r. 2 sg. zi, neg. nu zice; part. zis

z g ră b u n ţă (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbunţei; p l. zgrăbunţe

z ic e re s. f., g.-d. art. zicerii; p l. ziceri

z g ră b u n ţic ă s. f., g.-d. art. zgrăbunţelei; p l. zgrăbunţele,

z id s. n., p l. ziduri

art. zgrăbunţelele

z id a r s. m., p l . zidari

zmeios

865 z id ă re a s ă s. f., g.-d. art. zidăresei; p l. zidărese

z i- m u n c ă s. f., art. ziua-muncă, g.-d. art. zilei-muncă; pl.

z id ă r ie s. (., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (co n stru cţii) pl.

zidării, art. zidăriile

zile-muncă z in c s . n.; sim b . Z n z in c a (a ~) vb., in d . p re z. 3 zinchează

z id ă n t s. n. z i d i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zidesc, im p e rf. 3 sg.

zidea; conj. p re z. 3 să zidească

z in c a r e s. f., g.-d. art. zincării; p l. zincări z in c o g r a f (-co-graf) s. m., p l. zincografi

z id ir e s. f., g.-d. art. zidirii; p l. zidiri

* z in c o g ra fă (-co-gra-) s. f., g.-d. art. zincografei; pl.

zincografe

z id it o r s. m., p l. z id itori

(a ~) (-co-gra-fi-a) v b ., in d . p re z. 3 zincografiază, 1 p l. zincografiem (-fi-em); conj. p rez. 3 să zincografieze; ger. zincografiind (-fi-ind)

z in c o g r a f ia

Z id it o r u l (D u m n e ze u ) s. p r o p r iu m. z id u i (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. ziduiesc, im p e rf. 3 sg. ziduia; conj. p rez. 3 să ziduiască

(-co-gra-) adj. m ., p l. zincografici; f. zincografică, p l. zincografice

z in c o g r a f ic

z id u r e l (reg.) s. n., p l. zidurele z ig o m a t ic ad j. m ., p l. z ig o m a tic i; f. z ig o m atică, p l.

z in c o g r a f ie (-co-gra-) s. f., art. zincografia, g.-d. art.

zig om atice z ig o m ă s. (., g.-d. art. zigomei; p l. zigorne z ig o m o r f adj. m., p l. zigomorfi; f. zigomorfă, p l. zigomorfe Iz ig o s p o r (rar) (-gos-por/-go-spor) s. m., p l. zigospori z ig o t s. m., p l. zigoţi

zincografiei; (ateliere, re p ro d u c e ri) p l. zincografii, art. zincografiile z in c o g r a v u r ă

(-co-gra-) s. f., g.-d. art. zincogravu.ru;

(clişee) p l. zincogravuri z in c u i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zincuiesc, im p erf.

z ig u r a t s. n., p l. zig u rate

3 sg. zincuia; conj. p re z. 3 să zincuiască

z ig z a g s. n., p l. zigzaguri

z in c u ir e s. f., g.-d. art. zincuirii; p l. zincuiri

z ig z a g a t adj. m ., p l. zig zag aţi; f. zigzagată, p l. zig zag ate

iz in n w a ld it (germ .) [z p ro n . ţ] (zmn-wal-) s. n.

z ila ş (reg.) s. m., p l. zilaşi

z ir c f ln (m in e ra l) s. n.

J z ilie r (-li-er) s. m ., p l. zilieri

z ir c o n iu (m etal) [niu p ro n . niu] s. n., art. zirconiul; sim b.

Iz ilie r ă (-li-e-) s . f., g.-d. art. zilierei; p l. ziliere Iz iliş o a r ă (pop.) s. f., g.-d. art. zilişoarei; p l. zilişoare

Zr z is 1 adj. m., p l. zişi; f. zisă, p l. zise

z il n ic adj. m., p l. zilnici; f. zilnică, p l. zilnice

* zis2 s. n.

z i- lu m in ă s. f., art. zim-lurnină, g.-d. art. zilei-lumină; p l.

z is ă (pop.) s. f., g.-d. art. zisei; p l. zise

zile-lumină

z iu a t ic (pop.) (zi-uă-) adj. m ., p l. zimtici; f. ziuatică, pl.

ziuatice

z i m a z ă s. f., g.-d. art. zirnazei; p l. zimaze z im b e r e c / z im b e r e c h i

(în v .)

s.

n.,

p l.

zimberecuri/

zirnberechiuri

z iu ă v. z i z iu lic ă (pop.) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziulicii

I z im b il (în v., reg.) s. n., p l. zirnbiluri/zirnbile

I z iu liţă (pop.) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziuliţei; p l. ziuliţe

z im b r u 1 (anim a l) s. m „ art. zimbrul; p l. zimbri, art.

z iu ş o a r ă (rar) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziuşoarei

zimbrii z im b r u 2 (arbore) v. z â m b r u z im n ic e a n adj. m., s. m., p l. zimniceni; adj. f. zimniceană, p l. zirnnicene

z iz a n ie / z â z a n ie 2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizania/zazania

(-ni-a), g.-d. art. zizaniei/zazaniei; p l. zizanii/zazanii, art. zizaniile/zazaniile (-ni-i-) z l ac s. m.

z im n ic e a n c ă s. f., g.-d. art. zimnicencei; p l. zimnicence

z lă ta r s. m ., p l. zlătari

z im o g e n adj. m., p l. zimogeni; f. zimogenă, p l. zimogene

z l ătăreasă s. f., g.-d. art. zlătăresei; p l. zlătărese

z im ţ s. m ., p l. zimţi

z lo a tă (pop.) s. f., g.-d. art. zloatei; p l. zloate

z im ţa (a ~) vb., in d . p re z. 3 zimţează

z lo t s. m., p l. zloţi

z im ţ ar (pop., reg.) s. n., p l. zimţare

z lo ta ş (înv.) s. m., p l. zlotaşi

z im ţa r e s. f., g.-d. art. zimţării; p l. zimţări

z lo to s (rar) adj. m., p l. zlotoşi; f. zlotoasă, p l. zlotoase

z im ţ iş o r s. m., p l. zimţişori

iz m ă c in a (a se ~) (rar) vb . refl., in d . p rez. 3 se zmacină

z im ţo s adj. m., p l. zirnţoşi; f. zimţoasă, p l. zirnţoase

z m ă c in a re (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinării; p l. zmăcinări

z im ţ u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zimţuiesc, im p e rf.

z m â n g ă li (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zmangălesc,

3 sg. zirnţuia; conj. p rez. 3 să zimţuiască

im p e rf. 3 sg. zmangălea; conj. p rez. 3 să zmangălească

z im ţ u ir e s. f., g.-d. art. zimţuirii; p l. zimţuiri

z m e io s (rar) adj. m ., p l. zmeioşi; f. zmeioasă, p l. zmeioase

866 zm e o a ică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; p l. zmeoaice zm e o a ie s. f., art. zrneoaia, g.-d. art. zmeoaiei; p l. zmeoaie z m e o i (pop.) s. m., p l. zmeoi, art. zmeoii z m e u 1 (fiin ţă fantastică) s. m., art. zmeul; p l. zmei, art.

zmeii

zoochimiei z o o c o r adj. m., p l. zoocori; f. zoocoră, p l. zoocore z o o c o ră s. (., g.-d. art. zoocorei; p l. zoocore z o o e c o n o m ie s. f., art. zooeconomia, g.-d. zooeconomii, art.

z m e u 2 (ju cărie) s. n., art. zmeul; p l. zmeie z m e u le ţ (zme-u-) s. m., p l. zmeuleţi zm eu

z o o c h im ie s. f., art. zoochimia, g.-d. zoochimii, art.

r (zme-ur) s. m ., p l. zmeuri

zooeconomiei z o o fa g adj. m., pl. zoofagi; f. zoofagă, p l. zoofage z o o fa g ie s. f., art. zoofagia, g.-d. zoofagii, art. zoofagiei

z m e u ra r (reg.) (zme-u-) s. m ., p l. zmeurari

* z o o filje s. f., art. zoofilia, g.-d. zoofilii, art. zoofiliei

z m e u ră (zme-u-) s. f., g.-d. art. zmeurei

z o o f it s. n., p l. zoofite

z m e u re t (zme-u-) s. n.

z o o f it ic adj. m., p l. zoofitici; f. zoofitică, p l . zoofitice

z m e u r iş (zme-u-) s. n., p l. zmeurişuri

z o o fo b ie s. f., art. zoofobia, g.-d. art. zoofbbiei; p l. zoofobii,

z m e u r iu 1 (zme-u-) adj. m., f. zmeurie; p l. m . ş i f. zmeurii z m e u r iu 2 (zme-u-) s. n., art. zmeuriul z n a m ie (reg.) (-mi-e) s. f., art. znamia (-mi-a), g.-d. art.

znamiei; p l. znamii, art. znamiile (-mi-i-) (zoaie (pop.) s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; p l. zoaie/zoi, art. zoaiele/zoile zo a n ă (în v ., reg.) s. f., g.-d. art. zoanei; p l. zoane zo a n tro p (zo-an-) adj. m „ s. m., p l. zoantropi; adj. f., s. f.

zoantropă, p l. zoantrope z o a n tro p ie (zo-an-) s. f., art. zoantropia, g.-d. zoantropii, art. zoantropiei z o b (pop.) s. n. z o b i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zobesc, im p e rf. 3 sg. zobea; conj. p rez. 3 să zobească z o b jre (reg.) s. f., g.-d. art. zobirii; p l. zobiri z o d ia c (-di-ăc) s. n., (cărţi) p l. zodiace z o d ia c a l (-di-ai) adj. m ., p l. zodiacali; f. zodiacală, p l.

zodiacale z o d ia r (carte) (în v .) (-di-ar) s. n., p l. zodiare z o d ie (-di-e) s. f., art. zodia (-di-a), g.-d. art. zodiei; pl.

zodii, art. zodiile (-di-i-) z o d ie r

(persoană) (pop.) (-di-er) s. m., p l. zodieri

z o io s

(pop.) adj. m „ p l. zoioşi; f. zoioasă, pl- zoioase

z o iz it

(zo-i-) s. n.

z o i i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 1 sg. şi 3 p l. zolesc, im p e rf. 3 sg. zolea; conj. p re z. 3 să zolească z o ln iţ ă (ciu b ăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zolniţei; p l. zolniţe z o n a l adj. m., p l. zonali; f. zonală, p l. zonale

art. zoofobiile z o o g e n ie s. f., art. zoogenia, g.-d. zoogenii, art. zoogeniei z o o g e o g ra fie (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografia, g.-d.

zoogeografii, art. zoogeografiei z o o g r a fie (-o-gra-) s. f., art. zoografia, g.-d. zoografii, art.

zoografiei z o o la tr ie (-la-tri-) s. f., art. zoolatria, g.-d. zoolatrii, art.

zoolatriei z o o la tr u (-la-tru) adj. m., s. m., p l. zoolatri; adj. f., s. f. zoolatră, p l. zoolatre z o o lit s. m., p l. zooliţi z o o lo g s. m ., p l. zoologi z o o lo g ă (rar) s. f., g.-d. art. zoologei; p l. zoologe z o o lo g ic adj. m., p l. zoologici; f. zoologică, p l. zoologice z o o lo g ie s. [., art. zoologia, g -d. zoologii, art. zoologiei z o o m a n ie s. f., art. zoomania, g.-d. art. zoomaniei; p l. zoomanii, art. zoomaniile z o o m e t r u (-me-tru) s. n., art. zoometrul; p l. zoometre z o o m o r f adj. m., p l. zoomorfi; f. zoomorfi, p l. zoomorfe z o o m o r fic adj. m ., p l. zoomorfici; f. zoomorfică, p l.

zoomorfice z o o m o r f ie s. f., art. zoomorfia, g.-d. zoomorfii, art.

zoomorfiei z o o m o r fis m s. n. z o o n im s. n „ p l. zoonime z o o n im ie (a n s a m b lu l n u m e lo r d e a n im a le ) s. f., art.

zoonimia, g.-d. zoonimii, art. zoonimiei z o o n o m je (ra m u ră a z o o lo g ie i) s. f., art. zoonomia, g.-d.

zoonomii, art. zoonomiei

zo n a re s. f., g.-d. art. zonării; p l. zonări

z o o n o z ă s. {., g.-d. art. zoonozei; p l. zoonoze

IzQna ZQSter s. f. art., g.-d. art. zonei zoster

z o o p a le o n t o lo g ie (-le-on-) s. f., art. zoopaleontologia,

zo n ă s. f., g.-d. art. zonei; p l. zone

g.-d. zoopaleontologii, art. zoopaleontologiei

z o n ific a r e s. f., g.-d. art. zonificării; p l. zonificări

z o o p a rc (rar) s. n „ p l. zooparcuri

z o n ită s. f., g.-d. art. zonitei

z o o p a to lo g ie s. f., art. zoopatologia, g.-d. zoopatologii, art.

zqo s. n.

zoobiologie (-bi-o-) s. f., art. zoobiologia, g.-d. zoobiologii, art. zoobiologiei

zoopatologiei z o o p la n c to n (-o-plane-ton) s. n. z o o p s ie s. f „ art. zoopsia, g.-d. zoopsii, art. zoopsiei

867

zurrr

I z o o p s ih o lo g ie (-o p -si-/-o -p s i-) s. f., art. zoopsihologia, g.-d. z oopsiholog ii, art. z oop sih olog iei iz o o s p o r (-os-por/-o-spor) s. m ., p l. zoospori

z o r z o n s. n., p l. zorzoan e z o r z o n a t (pop., fam .) adj. m., p l. zorzonaţi; f. zorzemată, p l. zorzonate

îz o o s p o ra n g e (-o s -p o -/-o -s p o -) s. m ., p l. z oosp oran g i

z u a v s. m., p l. zuavi

z o o t e h n ic

z u f (reg.) s. n.

adj. m ., p l. z o o te h n ic i; f. z o o teh n ic ă , p l.

zooteh n ice

z u g r a v (zu-grav) s. m., p l. zugravi

z o o te h n ic ă (rar) s. f., g.-d. art. zooteh n icii z o o te h n i c ia n (-ci-a n ) s. m., p l. zooteh n iciem (-ci-en i) z o o te h n ic ia n ă (-c i-a -) s. f., g.-d. art. zooteh n icien ei; pl. z o o te h n ic ie m z o o t e h n ie

s. f., art. z o o teh n ia , g .-d . z o o teh n ii, art.

zootehn iei

z u g r ă v e a lă

(zu-gră-) s. f., g .-d. art. zugrăvelii; p l.

zuvrăveli z u g r ă v i (a ~) (zu-gră-) vb., in d . prez. 1 sg. şi 3 pl.

zugrăvesc, im p e rf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 să zugrăvească z u g r ă v ire (zu-gră-) s. f., g.-d. art. zugrăvirii; p l. zugrăviri

z o o te h n is t s. m., p l. zooteh n işti

z u g r ă v it (zu-gră-) s. n.

z o o te h n is tă s. f., g.-d. art. zooteh n istei; p l. zooteh n iste

z u lia r (înv.) (-li-ar) adj. m., p l. zuliari; f. zuliară, pl.

z o o te ra p e u tic adj. m ., p l. zooterap eu tici; f. zooterapeutică, p l. z oo tem p eu tice

zuliare z u lie (înv.) s. f., art. zulia, g.-d. zulii, art. zuliei

z o o te ra p e u tic ă s. f., g.-d. art. z ooterap eu ticii

* z u lu (lim b ă) s. f.

z o o te r a p ie s. f., art. zoo terap ia, g.-d. z oo terapii, art.

z u l u f s. m ., p l. zulufi

zooterapiei

z u lu f a t (rar) adj. m., p l. zulufaţi; f. zulufată, p l. zulufate

z o o to m ie s. f., art. z ootom ia, g.-d. zootom ii, art. zootom iei

z u lu f e l (rar) s. m., p l. zulufei, art. zulufeii

z o o to x i n ă s. f., g.-d. art. zootox in ei; p l. zootox in e

z u lu m (înv.) s. n., p l. zulumuri

z o p o ti (a ~) (reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zopotesc,

iz u lu s adj. m., s. m., p l. zuluşi; adj. f., s. f. zulusă, pl.

im p e rf. 3 sg. z opotea; conj. p re z. 3 să zop otească

zuluse

!z o r s. n.

z u m / z u m -z u m interj,

Iz o ra lia (dans) (în v., reg.) s. f. art., neart. zoralie, g.-d. art.

z u m a r ic a le (înv.) s. f. pl., art. zumaricalele

zoraliei z o r a liu (în v., rar) adj. m ., f. zoralie; p l. m. şi f. zoralii z o rc a n (reg.) s. m., p l. z oream

z u m b a i- z u m b a i/ z u m b a - z u m b a (rar) interj, z u m b ă i (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 3 zumbăie, im p e rf. 3 sg.

zumbăia; conj. p rez. 3 să zumbăie

z o re a s. {., g .-d . art. z orelei; p l. zorele, art. z orelele

z u m b ă ir e (rar) s. f., g.-d. art. zumbăirii; p l. zumbăiri

z o r i1 s. m . p l./ s . f. p l., art. zorii/zorile

z u m z ă i (a ~) vb., in d . p rez. 3 zumzăie, im p e rf. 3 sg.

z o r i2 (a ~) (a g răb i) vb., in d . p re z . 1 sg. ş i 3 p l. zoresc, im p e rf. 3 sg. z orea; conj. p rez. 3 să zorească z o r i3 (a ~) (a se i v i z o rile ) (pop.) vb., in d . p rez. 3 sg. z oreşte, im p e rf. 3 sg. zorea; conj. p re z. 3 să zorească Z o r ilă (personaj, stea) s. p r o p r iu m . z o r ir e (rar) s. f., g.-d. art. zoririi

zumzăia; conj. p re z. 3 să zumzăie z u m z e t s. n., p l. zumzete z u m - z u m v. z u m z u p interj. z u p ă i (a ~) (pop., reg.) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 pl.

zupăiesc, im p e rf. 3 sg. zupăia; conj. p rez. 3 să zupăiască

z o r it (rar) s. n., p l. zorituri

z u p ă it (reg.) s. n.

z o r n ă i (a ~) vb., in d . p re z. 1 şi 2 sg. zornăi, 3 zornăie,

z u p ă it u r ă (reg.) (-pă-i-) s. f., g.-d. art. zupăiturii; pl.

im p e rf. 3 sg. zornăia; conj. p re z. 3 să zornăie

zupăituri

z o r n ă ia lă s. f., g.-d. art. zornăielii; p l. zornăieli

z u r / z u r r r interj.

z o r n ă it s. n., p l. zornăituri

z u r b a (înv.) s. f., art. zurbaua, g.-d. art. zurbalei; pl.

z o r n ă ito r (-n ă -i-) adj. m ., p l. zorn ăitori; f. sg. şi pl. z orn ăitoare z o r n ă itu ră (-n ă -i-) s. f., g.-d. art. zorn ăi turii; p l. zorn ăitu ri z o r n e t (rar) s. n., p l. zorn ete

zurbale, art. zurbalele z u r b a g iu (fam .) adj. m., s. m ., f. zurbagie; p l. m. şi f. zu rbagii z u r b a lâ c (înv., pop.) s. n., p l. zurbalâcuri

z o r - n e v o ie (fam.) loc. ad v.

z u r b a v ă (înv.) s. f., g.-d. art. zurbavei; p l. zurbave

z o r o a s tris m (-ro -a s-) s. n.

z u r g ă lă u s. m ., art. zurgălăul; p l. zurgălăi, art. zurgălăii

zorzoi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zorzoiesc, imperf. 3 sg. zorzoia; conj. prez. 3 să zorzoiască

z u r liu (fam.) adj. m., f. zurlie; p l. m . şi f. zurlii z u r r r v. z u r

zurui iz u r u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. ş i 3 p l. zurui, im p e rf. 3 sg. zuruia; conj. p rez. 3 să zuruie

868 z v â r â i (a ~) (rar) vb., in d . p re z. 3 zvâraie, im p e rf. 3 sg.

zvârâia; conj. p re z. 3 să zvârâie

z u r u ir e s. {., g.-d. art. zuruiţii; p l. zuruiţi

z v â r c o l (rar) s. n.

z u r u it s. n., p l. zuruituri

z v â r c o le a lă (fam.) s. f „ g.-d. art. zvârcolelii; p l. zvârcoleli

z u r u it o r (-ru-i-) adj. m., pl. zuruitori; f. sg. ş i p l. zuruitoare

iz v â rc o li (a se ~) vb. refl., ind . prez. 1 sg. şi 3 pl. se zvârcolesc,

z u r z u r (pop.) s. m., p l. zurzuri z u z e t (pop.) s. n., p l. zuzete z u z u i (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 zuzuie, im p e rf. 3 sg.

zuzuia; conj. p re z. 3 să zuzuie Iz v ă p ă ia (a se ~) (rar) vb. refl., in d . p rez. 3 se zvăpăie, im p e rf. 3 sg. se zvăpăia; conj. p re z. 3 să se zvăpăie z v â c interj., s. n. z v â c âi (a ~) (rar) vb., in d . p rez. 1 şi 2 sg. zvâcai, 3 zvâcaie, im p e rf. 3 sg. zvacaia; conj. p rez. 3 să zvâcaie zv â c n e a lă s. f., g.-d. art. zvacnelii; p l. zvacneli zv â c n e t s. n., p l. zvâcnete z v â c n i (a ~) vb., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zvâcnesc, im p e rf. 3 sg. zvâcnea; conj. p re z. 3 să zvâcnească z v â c n ire s. f., g.-d. art. zvâcnirii; p l. zvâcniri z v â c n it (rar) s. n. z v â c n itQ r adj. m., p l. zvâcnitori; f. sg. ş i p l. zvâcnitoare z v â c n itu ră s. f., g.-d. art. zvacniturii; p l. zvâcnituri zv â n ta (a ~) vb., in d . p rez. 2 sg. zvânţi, 3 zvântă; conj. prez. 3 să zvân te

im perf. 3 sg. se zvârcolea; conj. prez. 3 să se zvârcolească z v â r c o lire s. f., g.-d. art. zvârcolirii; p l. zvârcoliri z v â r c o lit u r ă

(reg.) s. f., g .-d . art. zvârcoliturii; p l.

zvârcolituri z v â r le t (rar) s. n. !z v â r li (a ~) (pop.) vb., in d . p re z. 3 sg. zvârle, 3 pl.

zvârlă/zvârl, im p e rf. 3 sg. zvârlea; conj. p re z. 3 să zvârle z v â r lir e s. f., g.-d. art. zvârlirii; p l. zvârliri z v â r lit u r ă s. f., g.-d. art. zvârliturii; p l. zvârlituri z v â r lu g ă s. f., g.-d. art. zvârlugii; p l. zvârlugi z v â r r v. z v â r z v e c u i (a ~) vb., in d . p rez. 1 sg. şi 3 p l. zvecuiesc, im p e rf. 3 sg. zvecuia; conj. p re z. 3 să zvecuiască z v e c u ir e s. f., g.-d. art. zvecuirii; p l. zvecuiri z v e lt adj. m ., p l. zvelţi; f. zveltă, p l. zvelte z v e lte ţe s. f., art. zvelteţea, g.-d. art. zveltetei I z v id u i (a se ~) (reg.) vb. refl., in d . p re z. 3 sg. se

zviduieşte, im p e rf. 3 sg. se zviduia; conj. p rez. 3 să se zviduiască z v o n s. n., p l. zvonuri

z v â n ta re s. f., g.-d. art. zvântării; p l. zvântări

z v o n a r (rar) s. m., p l. zvonari

z v â n ta t s. n.

z v o n i (a ~) v b., in d . p re z. 1 sg. ş i 3 p l. zvonesc, im p e rf. 3

iz v â n tu ra (a se ~) (fam .) vb. refl., in d . p rez. 3 se zvântură z v â n tu ra tic (fam .) adj. m., p l. zvânturatici; f. zvânturatică, p l. zvânturaticg

zvâr/zvân interj.

sg. zvonea; conj. p re z. 3 să zvonească z v o n ir e (rar) s. f., g.-d. art. zvoniţii; p l . zvoniţi z v o n is t s. m., p l. zvonişti z v o n is t ă s. f „ g.-d. art. zvonistei; p l. zvoniste

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1

Academia Republicii Populare Române, Dicţionarul limbii române literare contempo­ rane, 4 voi., Editura Academiei, Bucureşti, 1955-1957. Academia Republicii Populare Române, Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei, Bucureşti, 1958. Academia Republicii Socialiste România, Gramatica limbii române, voi. I-II, ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, tiraj nou, Editura Academiei, Bucureşti, 1966. Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică al Universităţii din Bucureşti, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), Editura Academiei, Bucureşti, 1982. Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX-S), Editura Academiei, Bucureşti, 1988. Academia Republicii Socialiste România/Universitatea Bucureşti, Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Formarea cuvintelor în limba română. I. Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan, Compunerea; II. Mioara Avram et al., Prefixele; III. Laura Vasiliu, Sufixele. 1. Derivarea verbală, Editura Academiei, Bucureşti, 1970-1989. Academia Română, Dicţionarul limbii române, A-B, C, D-de, F-I, J-Lojniţă, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Tipografia ziarului „Universul”, Monitorul oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1913-1949. Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă, M-U, V-vizurină, Z, Editura Academiei, Bucureşti, 1965-2000. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia a Il-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996. 1 Prezen t a b i bl i ogra f i e cuprinde, pentru lim ba rom ână, principalele dicţionare generale, precum şi alte lucrări f olosite (ne i ncluzând şi num eroasele dic ţ ionare speciale, dicţionare şi îndreptare ortografice, cărţi, articole şi recenzii pe problem e de ortografie, ortoepie, m orfologie etc. consultate), şi, pentru alte limbi, princ i palele dicţ i onare utilizate pentru îm prum uturile f ăcute de limba română din aceste limbi.

Bibliografie selectivă

870

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie. Ediţia a V-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”, Micul dicţionar academic (MDA), 4 voi., Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001-2003. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002. Mioara Avram, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Cartier, BucureştiChişinău, 2001. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi. Ediţia a treia revăzută şi adăugită, Humanitas, Bucureşti, 2001. COR. Clasificarea ocupaţiilor din România, Meteor Press, Bucureşti, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondadori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicţionar enciclopedic, voi. I-V (A-Q), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993-2004. Duden. Das Aussprachewdrterbuch. Worterbuch der deutschen Standardaussprache, 4., neu bearbeitete und aktualisierte Auflage, Dudenverlag, Mannheim ş. a., 2000. Florica Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente (DCR), ediţia a Il-a, Logos, Bucureşti, 1997. Duden. Die deutsche Rechtschreibung, 22., vollig neu bearbeitete und erweiterte Auflage, Duden Verlag, Mannheim, 2000. Felix Gaffiot, Dictionnaire latin-frangais. Nouvelle edition revue et augmentee sous la direction de Pierre Fobert, Hachette-Livre, Paris, 2000. Ion Iscrulescu, Gheorghe Ispăşoiu, Vasile Petrescu, Sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI). Generalizarea aplicării sale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970. Daniel Jones, English Pronouncing Dictionary, 15th Edition, edited by Peter Roach & James Hartman. Pronunciation Associate Jane Setter, Cambridge University Press, Cambridge, 1997. Le Nouveau Petit Robert. Dictionnaire analogique et alphabetique de la langue frangaise. Nouvelle edition du Petit Robert de Paul Robert. Texte remanie et amplifie sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey, Dictionnaires Le Robert, Paris, 2002 . Le Petit Robert 2 sous la direction de Paul Robert, Dictionnaire universel des noms propres alphabetique et analogique. Redaction dirigee par Alain Rey. Nouvelle edition corrigee et mise â jour, Le Robert, Paris, 1990. Lexiconul tehnic român, 18 voi., Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.

871

Bibliografie selectivă

Alf Lombard, Constantin Gâdei, Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, CWK Gleerup, Editura Academiei, Lund, Bucureşti, 1981. Constantin Manea, Unităţi de măsură, ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Editura Militară, Bucureşti, 1968. Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme, Saeculum I.O., Bucureşti, 2000. Florin Marcu, Noul dicţionar de neologisme [DN4], Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997. Mic dicţionar enciclopedic [MDE], ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978. Silvia Pitiriciu, Dragoş Vlad Topală, Dicţionar de abrevieri şi simboluri (DAS), ALL Educaţional, Bucureşti, 1998. Real Academia Espanola, Diccionario de la lengua espanola, Editorial Espasa-Calpe, Madrid, 1992. Ana Tătaru, Dicţionar de pronunţare a limbii române, ediţia a doua, Clusium, Cluj-Napoca, 1999. The Oxford English Reference Dictionary, Second Edition, Oxford Universitv Press, Oxford, 1996.

Tipărit la R .A . „Monitorul O f icial"

„O lucrare necesară, aşteptată de marele public, o lucrare de interes naţional, care, nu mă îndoiesc, va fi utilizată de aici înainte ca unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor academice în domeniul ortografiei limbii române. DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte, cu 2.500 mai mult decât prima ediţie (1982). DOOM-ul nostru apare într-un m om ent în care este mare nevoie de el. Oferim tuturor celor interesaţi să vorbească şi să scrie corect limba română un dicţionar în care pot găsi normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei. Este foarte important că el există într-o formă actualizată. Specialiştii Institutului de Lingvistică ne propun astăzi un dicţionar care aplică în chip coerent normele ortografice şi ortoepice.” E u g e n S iv iio n

www.universenciclopedic.ro