Domnii Ţării Românesti Si Satele Lor

DOMNII ŢĂRII ROMÂNEsTI sI SATELE LOR

Daca analizam materialul istoric potrivit indicatiilor din capitolul precedent si daca ne raportam rezultatele la domnii care au stapânit în vreun fel sate, lânga care trebuie adaose baltile si muntii, ce apar de obicei împreuna cu asezarile apropiate, ajungem la urmatoarele constatari: 3. Primul domn al Ţarii Românesti, pe care-1 aflam în stapânirea unor sate, este Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I. Un transumpt dintr-un hrisov al lui Gavrila Movila din 1618, cuprinde indicatia ca în anul 6860 (1351 -1352) acesta a daruit satul Badesti(j. Muscel), despre care stim doar ca a fost mai înainte sat domnesc, bisericii din Câmpulung. Autenticitatea actului din 1351 -1352 a fost multa vreme contestata, dar în anii din urma istoricii au revenit asupra acestei concluzii, deoarece data corespunde cudomnia lui Nicolae Alexandru si filiatia este exacta, iar aceste amanunte nu se cunosteau la începutul secolului al XVII-lea1. De altfel informatia se confirma si prin alte danii. Doua acte din 1654 arata ca satul Grosani (j. Muscel), "au fost de mosie de stramosie, dendescalecata", al bisericii din Câmpulung, "de când a fost biserica domneasca si popi de cliros,... dat de pomana ca si Badestii de raposatul Nicola Alexandru voda"2. Probabil de la acelasi donator avea biserica jumatate din satul Bogatesti, cu muntii Leaota siPietrele Albe (j. Muscel), despre care un act din 1647, pastrat în copie, arata ca erau "de la mosii si de la stramosii sfintei manastiri... de mai înainte vreme, de la zidirea pamântului" (sic)3. Nicolae Alexandru este si cel dintâi domn care, viclenit de unii dintre boierii sai, a confiscat sate de la acestia. S-a atras mai de mult atentia asupra diplomei din 1359, prin care regele Ungariei Ludovic de Anjou daruieste nobililor români, fugiti din ŢaraRomâneasca, anume Corpaci (?), Stanislau, Neagu, Vlanic (Vlaicu?) Nicolae si Vladislav, fiii lui Vladislav, fiul lui Zârna, posesiunea Racas din Banat, pe Timisul Mic, împreuna cu alte sate, pentru slujba militara prestata în Dalmatia. Ludovic mentioneaza vremea în care Alexandru Basarab nu voia sa-1 recunoasca de suzeran, când acesti boieri s-au opus 1 D.I.R., veac. XIII-XV, p. 12. Actul figureaza si în Cronologia tabelara, p. 20, dar cu numele emitentului gresit: Nicolaie voievod Basarab, sin Alexandru voievod Basarab, feciorul Negrului voievod Basarab. 2

Arh. St. Buc, M-rea Câmpulung, XIX/2 si XIX/3.

3

Idem, Condica M-rii Câmpulung, ms. 204, f. 275 - 277.

18

domnului pastrând credinta fata de rege, cu toate ca Alexandru voievod i-a terorizat, ia condamnat la moarte si le-a confiscat averile si satele 1. Numele acestor sate, care nu-si aveau locul în diploma regelui ungar, ne-au ramas necunoscute. 4. De la fiul lui Nicolae Alexandru, Vladislav I, ni s-au pastrat doua acte originale, care cuprind danii de sat. In Fagaras el "da si încredinteaza" la 1372, magistrului Ladislau, fiul lui Ianus de Dobca si nepotul lui Miched banul, târgul sercaia si satele Venetia, Caciulata, Apele Calde si Dobca cu dependintele lor, asa cum le-au tinut în stapânire raposatii fii ai lui Barnaba. Actul nu ne arata cum au iesit satele din stapânirea acestora. Dania se face pentru "ispravi ostasesti prea fericite si vrednice de cinste" în razbioiul cu turcii si cu împaratul Bulgariei si deopotriva pentru ca Ladislau de Dobca era "trup si sânge si neam" al domnului român. Prin act se înlatura, sub juramânt, orice "întoarcere a daniei" si se subliniaza ca beneficiarul a si fost pus de domn în stapânirea bunurilor2. Un hrisov fara data (1374) cuprinde daniile facute de Vladislav manastirii Vodita, adica: "satul Jidostita, slobod de toate darile si muncile domnesti si de oaste... si toata vâltoarea cea din mijloc cu toate ale ei3 si Dunarea de la padina Orehova pâna la puntea cea de sus, care duce spre Rusava si Vodita Mare, pe amândoua partile, cu nucii si cu livezile si cu Tarovatul si cu Silistea Bahnei' (toate în Tr. Severin) 4. Acest întins domeniu dunarean, unde mai târziu apar câteva sate noi, din care unele sunt amestecate în alte danii: Potocul sau Potocetul, Petrovita, Vârgovita, Elhovita sau Ilovita5, cuprinde întregul teritoriu de la hotarul Banatului pâna aproape de Severin, împreuna cu drumul din defileul Portilor de Fier. Vom vedea în alt capitol concluziile ce se pot trage din aceasta constatare. 5. Radu I, de la care nu ni s-a pastrat nici un document, ale carui danii sunt amintite în actele urmasilor, a daruit manastirii Tismana, pe Dunare, "satul Vadul Cumanilor cu jumatate Topoma (j. Dolj) si balta Bistretde la Toplita pâna la Bârzogârla... cu satul Hârsomuntii" (j. Dolj), iar în preajma manastirii însisi Tismana, cu partea care a fost "ligaceasca si ruseasca" 6. Satul Hârsomuntii s-a numit mai târziu, dupa cât se pare, Hârsova si a avut alaturi, înca din vremea lui Radu I, un alt sat, Salcisoara sau Stancisor, unde domnul daruia lui Stanciu Vranin. Hârsova si Salcisoara sunt, probabil, cele doua "sate calugaresti" sau "Calugareni" care apar în hrisoavele mai noi7. Tot acest domn trebuie sa fie "Radu voievod Negru", care daruieste o parte din Tâmna (j. Mehedinti) manastirii Topolnita8. 1 Sacerdoteanu, Cea dintâi pedeapsa de "hiclenie", p. 294-297. Textul în Hurmuzaki, voi. 1/2, p. 60. Pentru nume vezi si ibidem. p. 99. 2

D./.R., veac. XI1I-XV, p. 23-24. într-alt document: "vârtejul de la mijloc, la Portile de Fier", ibidem, p. 105.

Ibidem, p. 27. Sunt daruite de asemenea galetile domnesti de la Satul lui Costea (Costesti), care va ajunge mai târziu în stapânirea deplina a Tismanei si venitul de la opt pescarii de la

Dunare. fadem, p. 33 si 61; cf. si ibidem, p. 40. Satul Vârgovita se afla probabil pe mosia Bresnita. ra,p.33. l 'bidem, p. 61,89,104; veac. XVI, voi. I, p. 28. Arh. St. Buc, Doc. ist., CXXX/96. 19

6. Dan I daruieste manastirii Tismana, în 1385, nucii de pe Jales, de la Dabacesti (Runcu, j. Gorj)1, sat în care avea "a patra parte o ruda a domnului, Dumitru Dabacescu, care o daruieste la rândul sau Tismanei 2. Dan este si cel dintâi domn despre care aflam ca a vândut un sat. Mircea cel Batrân reîntareste manastirii Tismana satul Saghevatul, aflat lânga domeniul acestei manastiri de la Bistret, " pe care 1-a cumparat popa Nicodim de la Dan voievod"3. 7. Din hrisoavele lui Mircea cel Batrân cunoastem un mare numar de sate domnesti, dintre care unele ridica probleme istorice noi. într-o situatie clara apare numai satul Jiblea (j. Arges). în 1389 Mircea arata ca, dupa ce a zidit manastirea, a socotit sa-i largeasca si hotarul. "Deci am luat locul ce tine de satul Jiblea de la priboiul de jos la vârful muntelui numit Cozia... si l-am daruit manastirii"; iar "în schimb pentru aceasta, am slobozit boierilor carora a fost acea ocina... ceea ce a ramas din Jiblea, cât se tine din cât le-a fost vechea ocina", scutind-o de orice slujbe si dari. în plus "le-am daruit... si satul pe Olt numit Orlestii, în locul celui pe care l-am dat... bisericii... care a fost mai înainte la manastirea Codmeana"4. în corpul actului se adauga specificarea ca schimbul a fost facut "în fata a multi martori", aratati anume. Chipul în care procedeaza domnul în aceasta împrejurare este deosebit de caracteristic. Desi în text nu se sublinieaza acordul vechilor stapâni si cu toate ca, în fapt, au putut exista presiuni din partea domnului interesat sa largeasca hotarul ctitoriei sale, este evident ca nu avem de-a face cu un act juridic de autoritate, ci cu o învoiala între parti; domnul da un sat pentru o parte de mosie, acordând în plus imunitati, învoiala nu au voie sa o strice nici domnii urmatori, nici calugarii, nici boierii "carora li s-a facut schimbul" sau urmasii lor. "Cine s-ar încumeta sa schimbe ... sa fie blestemat"5. Despre toate celelalte sate ale lui Mircea cel Batrân documentele nu arata în ce chip au ajuns domnesti. Constatam mai întâi ca el mareste domeniul Voditei de la Severin, care acum trece de-a dreptul în stapânirea manastirii Tismana; dar în aceasta privinta, textele respective cuprind nepotriviri si prezinta, în plus, razaturi si adausuri marginale, adesea de alta mâna 6. în 1387, domnul afirma ca a daruit manastirii Tismana satele Varonicele, Prilepetul, Petrovita si Vârlita7, dar tot Mircea arata, într-un hrisov mai nou, ca ultimile doua sunt danii ale lui Vladislav I catre Vodita8. Este probabil ca, în 1387, domnul întarise si sate care se înfiintasera între timp pe domeniul stapânit mai dinainte de cele doua manastiri. Tot în 1387, Mircea daruieste Tismanei satul Jarcovat, a carui pozitie în acte 1 D./.R.-, veac. XIII - XV,p. 32,40,45. 2

3

Ibidem, p .41,45,47.

Un hrisov original al lui Mircea cel Batrân (ibidem, p. 61) si alte trei de la domnii urmatori, de asemenea originale (ibidem, p. 79 - 105,135) arata lamurit ca satul a fost cumparat de Nicodim "de la" Dan voievod. Totusi, un alt original al lui Mircea cel Batrân (ibidem, p. 47) indica, probabil gresit, ca Nicodim a cumparat satul "sub" Dan voievod.

4

Orlestii este satul lui Cazan de mai sus. Manastirile Cozia si Codmeana se aflau sub o administratie unica. 5

D.I.R., veac. XIII - XV, p. 44.

6

/bi-v ,■? '. , u: > >. ; . . . ■ . 50

.

,

,

,

purtau si dupa aceea1. si aici vicleanul si cel ce primeste dania sunt rude apropiate. Actul din 1535 arata ca, dupa ce Radu de la Afumati a daruit satul Badeni lui Balaur logofat si Mihnea vistier, el a fost cotropit fara dreptate de Toma ban. Acesta, ginerele lui Harvat logofat, va pieri taiat de Radu Paisie2. Tot în anul 1525, Radu de la Afumati ia avutiile, satele si tiganii lui Cârstian supitul, care "si-au pierdut a sa bogatate cu viclenia, ca un rapitor" 3 si 1-a daruit lui Manea mare vornic, boier din casa domneasca. Nu cunoastem nici satele, nici munca adevarata a lui Cârstian supitul; dar beneficiarul daniei este Manea Persanul, pe care l-am aflat primind asemenea danii si de la Neagoe Basarab4. în hotar cu satul Batiu al lui Oancea vistier este mentionata, într-o porunca a lui Radu Paisie, o ocina domneasca "ce a fost veche si dreapta ocina a lui Deag" (Deagu, j. Arges), pe care a hotarnicit-o si a stapânit-o mai întâi Staico logofat (din Rusi). Ea a fost ceruta de Giura logofat lui Radu de la Afumati, care 1-a miluit cu acea ocina; dar satul Unghenii siPlescarenii s-au ridicat cu 12 boieri si au jurat ca a fost a lor "ca s-o cotropeasca... si s-o tie ca ocina". în 1538 Radu Paisie afla însa ca ea "s-a deosebit ocina domneasca, ce este din ocina lui Deag", care deci poate fi un viclean, si o daruieste lui Vlaicu logogat din Piscani5. Mai înainte, la Deag au stapânit parti Baldovin pârcalab, Dolofanii si Golestii6. Un mare numar de sate sunt daruite de Radu de la Afumati, în 1525, lui Dragul spatar Cherbelet, care "le-au agonisit cu ... varsarea lui di sânge ci s-au varsat de catre procletii de turci, pentru neamul crestinesc". Actul ce ne-a pastrat aceasta informatie este o copie lacunara, în care apar numai satele: Crovna, Obârsia, Salcia, Suharul, Nicuia, Plopsorul, Drencea, Calina cu gârla si delta, Cotnani, Poiana si Vârbita7. Toate sunt numite "silisti din Jiul de Jos" si se gaseau în regiunea marelui domeniu al boierilor Craiovesti de pe Daznatui. Realitatea daniei8 este dovedita prin confirmarile pe care le vor primi urmasii lui Dragul spatar9. Originea stapânirii domnesti în aceste sate este diferita. Mai întâi, satul Comani era o veche danie catre manastirea Tismana a lui Radu 110. Constatând ca Radu de la Afumati 1-a daruit totusi lui Dragul spatar, pentru sânge varsat în lupta, Alexandru voda Mircea arata, pe de o parte, ca satul "a fost siliste si 1-a facut sat jupan Dragul spatar", iar pe de alta ca acesta a platit pentru el trei dusegubine. Pe aceasta baza juridica, Pârvu Cherbelet, nepotul lui Dragu spatar, aduce doisprezece boieri "ca sa jure cu dânsii ca este satul Comani al sau", iar manastirea Tismana "nu are nici un amestec". Totusi Alexandru 1 D.I.R., veac. XVI, voi. II, p. 30, 275. La Badeni apare si "ocina lui Pibeagul", altul decât Pruncea,ibidem, p. 382-383. 2

Mircea, Ţara Româneasca, p. 458 -459.

3

D.I.R., veac. XVI, voi. I, p. 194 (act din 13 noiembrie). Mai sus, p. 47.

5

D.I.R., veac. XVI, voi. II,p. 244.

6

Ibidem, voi. 1, p. 166,187; II,p. 29.

7

Ibidem, voi. I,p. 183.

Traducerea la care ne referim are, pe verso, urmatoarea însemnare: "Acestea sunt cartile mincinoase ale luiHopciocoi pentru mosia Comani". Totusi actul a fost, socotesc cu dreptate, considerat autentic în colectia citata. Vezi mai departe. 10 Mai sus, p. 19. 51

Mircea "n-a vrut nicidecum sa lase pe Pârvu cu boierii sa ia toata ocina,... de la manastire", ci i-a întocmit sa tie fiecare din parti câte o jumatate. Calugarii mai vin la judecata si sub Mihnea Turcitul, dar sunt obligati de domn sa jure, de data aceasta ei, cu doisprezece boieri, "ca nu a dobândit Dragul spatar mai sus zisul sat, care a fost siliste si ca nu a dat Dragul spatar trei dusegubine", ceea ce nu pot face si se împaca din nou, punând si blestem: "care dintre ei va ridica pâra, acela sa aiba mare pedeapsa si sa dea gloaba"'. Un alt sat, Drencea, a fost zestre a jupanitei Marga cea batrâna, sora lui Neagoe Basarab si n-a ramas în neamul lui Cherbelet, caci Marga, fiica lui Matei din Caracal, 1-a putut darui mai târziu manastirii Glavacioc2. Dintre celelalte sate, cel putin Grovna, Obârsia, Piscul Calin, Salcia si Plopsorul au fost de asemenea ale Craiovestilor. Radu de la Afumati le-a putut lua pe seama domneasca sau pentru viclenia vreunui membru al acestei familii sau pentru ca fusesera ale lui Neagoe Basarab "care s-a ridicat domn"; caci posibilitatea ca Radu de la Afumati sa le fi primit ca zestre este exclusa, deoarece dania catre Dragul spatar este anterioara casatoriei sale cu fiica lui Neagoe Basarab. Tot de la Craiovesti a luat Radu de la Afumati satul Racluta (lânga Amarestii de Jos, j. Romanati), pe care îl pretindea, în 1570, Vadislav din Diosti, sub cuvânt ca "1-a miluit raposatul Radu voievod care a pierit la Râmnic". El se judeca, în fata lui Alexandru Mircea, cu jupanita Calea din Brâncoveni, care câstiga doarece satul îi era "drept si de mostenire"3. Radu voda a dispus si de bunuri despre care nu stim cum au ajuns domnesti. Unui boier important, Fârtat din Dragasani, îi da în 1526 "un loc domnesc, ce se chiama "Matca Verzii" (Verdea, j. Vâlcea)4; lui Dragomir mare spatar, ctitorul Verbilei, îi daruieste în acelasi an un munte pe lânga aceasta manastire, "pentru ca s-au fost ales mosiadomneasca"5; iar lui Neagu si fratilor sai le da, printr-o porunca fara an si fara sfat, "oricât loc se va alege domnesc... pePlaiul Peceneagai...si la Poduri... si de la Menedic în sus... si Podul Brebului... Clasna si Breazul" 6. Dar beneficiarul este Neagu Braga, (tatal sau unchiul lui Vlad Vintila) despre care o alta porunca a lui Radu de la Afumati spune ca salepadat de unii dintre fiii sai, care l-au batjocorit si i-au smuls barba7. Tot în aceasta domnie întâlnim si singura confiscare explicita pentru desherenta. Domnul ia partea lui Dragomir din Momotesti (j. Vâlcea) "pentru ca n-au ramas din Dragomir nici fecior, nici fata" si prin urmare "se cade domniei mele a lua ... ca sa fie ocina domneasca". Radu voda miluieste cu aceasta parte pe Tudor portar si stefu stolnic, care la rândul lor o vând jupanului Fârtat din Dragasani8. 1 D.I.R., veac. XVI, voi. IV,p. 160; V,p. 202. 2 Ibidem, voi. V, p. 322-323,344,406; VI, p. 149. 3 /Mcfem,vol.IH,p.389. 4 /«./.£., veac. XVI,voi. II.p. 163-164. 55

Se stie ca sub numele de "Vlad cel Tânar" au fost cunoscuti doi domni ai Ţarii Românesti: primul, fiu al lui Vlad Calugarul, care a domnit înaintea lui Neagoe Basarab si si-a zis totdeauna în acte fiul lui Vlad voievod1 si al doilea, fiul acestuia, care în pecetea sa2 si într-un hrisov din 1530, pastrat în original3, se intituleaza el însusi "Io Vlad voievod cel Tânar", dar pe care posteritatea 1-a retinut sub numele de Vlad înecatul. Indicatia: "Vlad cel Tânar", din porunca lui Vintila voievod, urmasul în scaun al lui Vlad înecatul, nu poate face în nici un caz, singura, dovada ca acolo ar fi vorba de Vlad-Vladut de la 1510 -1512, cum s-a interpretat. Pe de alta parte, nu avem nici o informatie care sa arate ca Vlaicu din Piscani, care apare în documente abia în 15264, ar fi fost favoritul lui Vladut, dar, dupa cum s-a vazut, îl aflam primind repetate danii de la Vlad înecatul. Unele amanunte ale. vicleniei lui Radu de la Spinisor amintesc de-a dreptul împrejurari din vremea acestui domn, pe când Barbu banul si fratele sau Draghici au luat banii vamilor, Radu de la Spinisar a fugit "cu birul si cu hameiul", ceea ce însemneaza ca în ambek cazuri fugarii se gasisera pâna atunci în administratia tarii, cum se si aflau, la moartea lui Moise voda, Craiovestii din partida lui Barbu ban si Draghici. în sfârsit, satele lui Radu se gaseau lânga cele ale Craiovestilor, Stângaceaua fiind chiar în hotar cu Strehaia lui Neagoebanul, cel batrân. Ceva mai mult, Spinisorul însusi a fost al acestei familii, caci el trebuie sa fie satul cu acest nume întarit lui Datco mare armas din Brâncoveni de Radu Paisie 5, domnul care va taia pe Vlaicu din Piscani6. Dupa toate probabilitatile, Radu din Spinisor si fratele sau faceau parte din neamul Craiovestilor. Dar un sat cu numele Spinisor se întâlneste si în legatura cu ridicarea lui Dragodan voievod, pe care nu-1 cunoastem altfel. Petru voievod, fiul lui Mircea Ciobanul, judeca în 1561 o pricina între doi frati, Neagoe din Urseni si Cârlig Orbul. Cel din urma pretindea ca Neagoe "nu a fost pradat pentru dânsul, când a fost Cârlig Orbul pribeag". El ramâne însa de lege si domnul adauga: "Sa se stie câta paguba si prada a avut Neagoe pentru fratele sau Cârlig Orbul: când s-a ridicat Dragodan voievod la Spinisor, el i-a luat 650 aspri gata si 60 oi. si iarasi, în zilele lui Vintila voievod, el i-a luat 400 oi, din toate averile si din casa si din afara. Iar apoi Radu logofat el a miluit pe Cârlig Orbul cu un sat si cu un salas de tigani. Iar când s-a despartit Neagoe de fratele sau Cârlig, el nu i-a dat nimic. Iar dupa aceea, iarasi a fost Cârlig Orbul pribeag cu serban banul; astfel a pradat pe fratele sau Neagoe de i-a luat, în zilele lui Radu voievod Calugarul, 200 de oi si 50 de porci si 20 de vaci si 200 clai de grâu si 7 covoare si 2 dulami"7. 1 Actele emise de cancelaria sa, cunoscute pâna azi, în ibidem, voi. 1, p, 55-75.2 /bic/em,p.87-88. 3

Nicolaescu, Documente slavo-române,p. 246.

4

La aceasta data, dupa moartea tatalui sau, se judeca împreuna cu mama si fratii Iui cu Manea Vulparu, la care le era zalogita averea parinteasca, D.I.R., veac. XVI, voi. II, p. 26-27. Va fi fost înca tânar în 1526. 5

Ibidem, p. 302. în Spinisor va mosteni jumatate de sat Matei Basarab (Nasturel, Radu serban Basarab, p. 569). 6

Istoria Ţarii Românesti, p. 48,207.

7

D.I.R., veac. XVI, voi. III, p. 148. Numele satului este Spinisor nu Spinisoara, iar în act e vorba de o ridicare, nu de o lupta, cum s-a interpretat (Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 33; Filitti, Banatul Olteniei, p. 62, n.475). 56

Textul de mai sus este insuficient de clar. S-ar parea ca amândoi fratii l-au sprijinit pe Dragodan voievod, a carui ridicare stim ca s-a petrecut înainte de domnia lui Vlad Vintila 1. Radu logofat, care le daruieste un sat si tigani, are acelasi nume cu Radu din Spinisor, strângatorul de bir, iar numele lui Dragodan poate fi alaturat de cel al lui Draghici voievod. Cercetari viitoare vor putea stabili daca Draghici Gogoase nu-i cumva Dragodan voda2. Despre Vlad înecatul s-a spus ca a confiscat, pentru viclenie, însasi mosia de bastina a Craiovestilor, Craiova, pe care ar fi dat-o, ca si dregatoria marei banii, unui strain de neamul acestora, Hamza din Obislav. sirul Craiovestilor, ca mari bani, s-ar fi întrerupt de la 1531 pâna la 1534, când devine ban Barbu, cel de al treilea cu acest nume 3. Parte dinconcluziile de mai sus se datoresc unei gresite traduceri, corectate si ea numai în vremea din urma.

Documentul la care ne referim în aceasta privinta este porunca lui Vlad, din 23 aprilie 1532, prin care el da "cinstitului vlastelin al domniei mele, înca si din casa domniei mele, jupanului Hamza mare ban al Jiului si al Craiovei... ca sa-i fie Craiova toata cu tot hotarul si cu toate satele si silistile si cu tiganii si cu morile si cu baltile si cu viile, oricâtau tinut... (loc sters) jupan Barbu si Preda ban, pentru ca a dobândit-o cu dreapta si credincioasa slujba si varsarea sângelui pentru domnia mea. I s-a dovedit si amestec de sânge din neamul lui, ca nepot. si de asemenea a dobândit-o si de la domnia mea..." 4. Hamza banul din Obislav nu este un strain de neamul Craiovestilor, ci, asa cum rezulta din textul corectat, nepotul lor. El era în acelasi timp ruda cu Vlad înecatul, care se gasea în lupta cu alti membri ai acestei familii, sprijinitori si rude apropiate ale lui Moise voda. în locul lui Barbu banul, cel cazut la Viisoara, Vlad asaza prin urmare tot pe un membru al acestei familii, care îl slujea ca si serban, sot de Craioveasca, acum mare vornic. Ne putem întreba doar daca Craiova a fost confiscata atunci pentru viclenia lui Barbu si a fratelui sau Draghici sau daca, cel putin în parte, a fost considerata domneasca deoarece fusese a lui Neagoe Basarab. Oricum, si satul si dregatoria de ban ramâneau în neamul Craiovestilor. S-ar putea ca tot de la Craiovesti sa fi confiscat Vlad înecatul înca trei sate, pe care aici le vom considera totusi, ca având origine necunoscuta: Cioroii (lânga Cioroiasi), Gura Baldaluiului (lânga Maracinele) si Gura Dâlgii. Primele doua au fost reîntarite de Radu Paisie manastirii Govora, care le stapânea cu cartile lui Vlad voievod si Vintila voievod5, din care primul este desigur Vlad înecatul, iar satul Gura Dâlgii a fost daruit de "Vladuta 1 Filitti, Banatul Olteniei, erata, p. III. Despre Cârlig Orbul s-a scris ca, pribegind cu seiban banul s-ar fi aflat în Ardeal, "prin 1543" (vezi Nicolaescu,Documente slavo-române, p. 63; idem, Domnia lui Radu Voda Paisie, p. 207; C. Giurescu, Istoria Românilor, voi. II/I, p. 163). Izvorul nu-mi este cunoscut. Cf. si celor aratate de Mircea, Ţara Româneasca, p. 473, care n-a Putut urmari nici el trimiterea lui Nicolaescu. 3 Filitti, Banatul Olteniei, p. 69. D.I.R., veac. XVI, voi. II, p. 104. Ultimele rânduri lie mai sus fusesera traduce gresit: "pentru ca s-a dovedit (Hamza) cu slujba dreapta si a varsat si sângele pentru domnia mea, împreuna cu nepotul sau (Filitti, Banatul Olteniei, p. 69). 5D.I.R., veac. XVI, voi. II, p. 226. 57

voievod" lui Giura logofatul', cunoscutul boier al aceluiasi domn. Toate satele se gaseau între cele "de peste Jiu" ale Craiovestilor: Cioroiul era în hotar cu Cioroiasul, zestrea jupanitei Marga cea batrâna2, lânga Gura Baldaluiului, la Perisor a stapânit Vâlsan din Caracal 3, iar la Stejarul, alt sat vecin, Marga cea tânara 4. Gura Dâlgii se gasea lângasegarcea5, Calopar6 si Bucovat7, pe care le constatam de asemenea în mostenirea acestei familii. Vlad voda a facut si o danie în baltile Dunarii, la Tâmburesti (Pietroiu, j. Ialomita), în 1530 el da manastirilor Snagov si Tânganu Gârla Lunga11, pe care o vom mai gasi odata în stapânirea domnieiy. 24. Vlad Vintila este cel de al treilea domn al Ţarii Românesti pe care îl cunoastem din timpul când era boier. Izvoarele ce se refera la aceasta parte a vietii sale si mai ales la satele pe care le-a avut, ne vor ajuta sa deslusim unele informatii de cronica, primite si în istoriografie, care se întemeiaza pe confuzii. Viitorul domn apare prima oara în 1523, într-o carte de judecata a lui Vladislav III, prin care se întareste jupanitei Neacsa cu fiii sai si surorii ei Neaga cu fiii sai satul Cislau, fiindca le era dedina. Jupanitele se judecau cu Aldea si Tatul din Pârscov, care pretindeau satul cu o carte a lui Vlad Dracul. Tatul vataf din Pârscov este boierul care, în 1515, a primit de la Neagoe Basarab Pârscovul si Panataul, pentru slujba10. în divan, Oprea vornic, sotul Neacsai si jupanii Vintila si serban stolnicii, aduc o carte de la Vladislav II, cu care câstiga1'. Vintila stolnic, ginerele Neacsei, este viitorul Vlad Vintila voievod, iar serban, fratele celor doua jupanite, este serban banul din Izvorani, ginerele lui Radu Craiovescu, cel cotropit de Neagoe Basarab si principalul dregator al lui Vlad înecatul. El era deci ruda apropiata cu Vintila voda si de aceea îl va numi, într-un zapis din 1533, "Vlad voievod prea bunul"12. Ca portar, Vintila apare într-un act fara data, de la începutul domniei lui Radu de la Afumati, care este tot o carte de judecata pentru un proces de familie. Vintila si o sora a sa se pârâu cu nepotii lor, fiii lui Patru, aducând carti de la Radu cel Mare, Mihnea cel Rau si Neagoe Basarab, "cum ca s-a lepadat jupan Neagu Braga de fiii sai Patru si Cârstian deoarece ei l-au batjocorit si l-au smuls de barba" 13. S-a pus chiar blestem pentru cine le-ar da din averi. Neagu Braga estevboierul volnicit de Radu de la Afumati sa tina Plaiul I Ibidem.p. 333. 2 Ibidem, vol.V,p.406. 3 Ibidem, voi. IV,p. 112. 4 /6K/em,vol.V,p.268. 5 /6i