Domnica Petrovai Comportamentepozitive GHID COPII

Cum îi invăţăm pe copii comportamente « pozitive » ? Ghid pentru părinţi Domnica Petrovai - Psiholog

Ce vă oferă bruşura ? Ca p ărinte vă confruntaţi adesea cu situaţii în care este nevoie s ă îi învăţaţi pe copiii d-voastr ă diverse comportamente. Unele sunt comportamente noi pentru copil cum ar fi, s ă se spele pe dinţi, să mănânce cu tacâmurile, s ă îşi facă temele, să respecte o regul ă cum ar fi curâ ţenia în camera lui. Altele sunt comportamente pe care d-voastr ă ca părinte vă doriţi să le creşteţi frecvenşa cum ar fi s ă citească, să salute sau să spună « mulţumesc » când prime şte ceva. În alte situa ţii, ca părinte vă doriţi s ă eliminaţi sau să reduceţi o serie de comportamente ale copilului. Comportamente cum ar fi, î şi loveşte sora/fratele, î şi uită caietele la şcoală, întârzie, folose şte un limbaj vulgar fa ţă de alţi copii sau adul ţi, îşi lasă hainele murdare prin cas ă şi multe altele. Cu siguranţă aveţi o listă cu astfel de comportamente. Pentru toate aceste comportamente d-voastr ă ca p ărinte aţi încercat cu siguran ţă să aplicaţi o serie de metode. În timp, a ţi constatat că unele dintre ele au func ţionat, altele mai pu ţin.

De ce nu funcţionează unele metode pe care le aplic ăm ? O metodă foarte frecvent ă de învăţare sau modificare a unui comportament al copilului utilizat ă de enie » sau « F ă- ţ i temele » sau « Fii  părinţi este informa ţia. De câte ori nu a ţi spus copilului « F ă cur ăţ  ăţ enie cuminte » ? De câte ori aceste mesaje au schimbat comportamentul copilului ? Ca p ărinte observaţi c ă

uneori simpla afirmare a unei dorin ţe sau necesităţi nu îl face pe copil s ă îşi modifice comportamentul. Sau se întâmplă să spunem copilului ce s ă nu facă « nu te bate », « nu arunca hârtiile pe jos », « nu fii obraznic », « nu vorbi urât  ». Şi în această situaţie p ărinţii observă că metoda nu func ţionează în cele

mai multe dintre situa ţii. De ce se întâmpl ă acest lucru? O primă explicaţie pe care psihologia ne-o ofer ă este faptul că informaţia singur ă nu schimbă comportamentul. Ori cât de mult am vorbi şi am spune copilului ce s ă facă sau ce să nu facă observăm

că nu se produc schimb ările pe care ni le dorim. Copilul ca şi adultul are nevoie de timp, de metode şi de mult exerci ţiu pentru a înv ăţa un comportament. Nu este suficient s ă ştim ce comportament vrem s ă formăm pentru a şi realiza acel comportament. S ă ne gândim la noi ca adul ţi, cu siguran ţă fiecare dintre d-voastr ă aveţi o listă de comportamente pe care dori ţi s ă le schimbaţi la d-voastr ă şi încă nu a ţi reuşit să faceţi acest lucru. Si copiii au acelea şi dificultăţi ca şi noi ! O altă explicaţie pe care studiile de psihologie ni le ofer ă este cea legată de feedback-ul negativ. Asta înseamnă că dacă nu se spune ce nu am f ăcut bine acest lucru nu ne ajut ă să ne schimbăm comportamentul. Când un adult îi spune unui copil « nu ţi-ai f ăcut temele bine ! » sau când îi spune « ai gre şit ! », « e şti obraznic şi neascultătos ! » copilul nu ştie ce a f ăcut bine din comportamentul lui şi ce mai are de schimbat !

Atât adulţi cât şi copii îşi schimbă comportamentul cât li se ofer ă un feedback pozitiv « ai colorat   foarte frumos casa » sau « apreciez modul cum  ţ i-ai i-ai aranjat c ăr  ţ ile ile în raft » decât unul negativ. Ne

este mult mai util s ă ni spune ce am realizat dintr-o sarcin ă sau acţiune decât s ă ni se spună ce nu am realizat sau ce mai avem de realizat. Când oferim feedback negativ « camera ta arat ă tot  dezordonat ă » sau « nu  ţ i-ai i-ai f ăcut toate temele a şa cum trebuia » copilului îi este dificul s ă ştie ce a

realizat bine din activitate şi ce mai are de îmbun ăţăţit.

Care sunt beneficiile aplic ării unor metode de disciplinare eficiente? Broşura de faţă vă prezintă câteva principii şi metode prin care d-voastr ă ca părinte îl pute ţi ajuta pe copilul d-voastr ă în învăţarea şi menţinerea unor comportamente şi eliminarea sau reducerea altor  comportamente, problematice. Disciplinarea îl învaţă pe copil  responsabilitatea responsabilita tea propriului  comportament.

Cel mai frecvent termen asociat cu înv ăţarea de comportamente este cel de disciplinare sau de control

Disciplinarea îl învaţă pe copil autocontrolul şi auto-disciplin auto-disciplinarea. area.

comportamental. Disciplinarea copiilor reprezint ă

ţia Disciplinarea previne apari ţ  i  a sau menţ inerea inerea problemelor de comportament.

 părintele si probabil şi cea mai dificil dintre ele.

ăţ are Disciplinarea este o metod ă de înv ăţ  are şi nu de pedeaps ă! 

unul dintre cele mai importante roluri pe care le are Disciplinarea eficient ă din cadul familiei este forma  prin care copiii înva î nvaţă comportamente pozitive pentru tot restul vie ţii. Îl ajut ă pe copil s ă crească şi să se dezvoltă într-un mod echilibrat şi sănătos din punct de vedere emo ţional şi social. Disciplinarea eficace şi  pozitivă îl învăţă pe copil comportamente pozitive şi nu este o metod ă de „supunere” a copilului la regulile impuse de adult. Pedeapsa nu face decât s ă elimine

 pentru moment un comportament, îns ă nu îl învaţă pe copil cum s ă realizeze comportamentul în parametrii acceptaţi. Pedeapsa este o modalitate de atac la  persoană şi este o formă de abuz.

O disciplinare eficient ă începe întotdeauna cu dezvoltarea încrederii în sine a copilului. Cum încurajăm ca părinţi dezvoltarea încrederii în sine? Orice moment în care vreau s ă îl învăţ pe copil un comportament este bine s ă înceapă cu ce ştie deja copilul, care sunt resursele lui mentale, sociale sau emo ţionale în acel moment. Dezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oric ărui proces de înv ăţare şi mai ales a înv ăţării de comportamente. Când vă propuneţi ca părinte să îl învăţaţi pe copilul d-voastr ă un comportament gândi ţi-vă în primul rând la modul în care vorbi ţi cu copilul şi ce mesaje îi trasmiteţi copilului. Cum pute Cum puteţi face acest lucru ? 

Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. « Bravo ! Ai reu şit !»



Prin atenţia acordată progreselor f ăcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situa ţiei. “ Apeciez modul în care ai rezolvat …”



Prin acceptarea diferen ţelor individuale – fiecare copil înva ţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situa ţie. “M ă bucur când tu …”



Prin încrederea zilnic ă pe care i-o acorda ţi.



Prin aşteptări realiste faţă de copil, a şteptări adaptate nevoilor  şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ ă când …”



Prin evitarea compara ţiilor şi a competi ţiei dintre copii. “Pentru mine e şti special!”

Pentru a con ştientiza mai des calit ăţile copilului d-voastr ă vă propunem un mic exerciţiu. Realizaţi un calendar sau o agend ă în care pe o perioad ă pe 10 zile nota ţi calităţile, comportamentele, aspectele positive sau lucrurile pe care le le observa ţi la copilul d-voastr ă! Acest exerciţiu vă va ajuta să observaţi acele comportamente pozitive pe care uneori le ignor ăm sau le uităm când ne gândim la copilul nostru. Ve ţi constata după acest exerciţiu cât de multe lucruri grozave face sau ştie copilul d-voastr ă !

1

Imi spune « multumesc » de fiecare dată când îi ofer ceva.  A adunat jucăriile după ce s-a jucat cu ele. S-a bucurat când a ascultat muzica preferat ă  A citit o poveste. 2 ……………………………………………………….. 3 ……………………………………………………….. 4 ……………………………………………………….. 5 ……………………………………………………….. 6 ……………………………………………………….. 7 ……………………………………………………….. 8 ……………………………………………………….. 9 ……………………………………………………….. 10 ………… ……………… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ……….. …..

Care sunt principiile de baz ă ale învăţării unui comportament sau ale disciplin ării eficiente? Disciplinarea înseamnă focalizarea pe comportament şi nu pe persoană. Disciplinarea se focalizeaz ă pe învăţarea unui comportament sau modificarea unui comportament în timp ce pedeapsa face referire la persoan ă şi mai pu ţin la comportament. De exemplu, când un p ărinte face afirmaţia „  E  şti un copil r ău!” această afirmaţie atacă persoana şi nu comportamentul pe care copilul îl are de schimbat. Afirma ţia nu îi ofer ă copilului informa ţii despre comportamentul specific pe care copilul îl are de schimbat şi ce anume din comportamentul realizat a fost f ăcut în termenii  potriviţi, adecvaţi.

Ce ste recomandat? Când vă adresaţi copilului s ă faceţi distincţia între comportamentul problematic, specific  pe care acesta să îl schimbe sau s ă îl înveţe f ăr ă să utilizaţi etichete care fac atac la  persoană şi copil ca persoan ă acceptată şi valoroasă pentru ceea ce este. De exemplu, în loc să spuneţi:  E  şti r ău!

este recomandat să vă adresaţi comportamentului: M ă deranjează când arunci juc ăriile pe jos. Putem c ălca pe ele  şi se pot strica. Juc ăriile au un loc al lor.

 E  şti dezordonat!

Hainele murdare se pun în co şul de la baie, altfel te vei îmbr ăca cu haine murdare.

 E  şti obraznic!

Spune-mi te rog ce anume te deranjeaz ă în comportamentul   prietenului t ău?

 Niciodat ă nu faci ce

 Î  şi faci temele  şi apoi să te joci pe calculator a şa cum am

trebuie!

 stabilit împreun ă!  M ă îngrijorează când ajungi târziu acas ă!

Disciplinarea înseamnă învăţarea unor comportamente. Disciplinarea este o bun ă oportunitate pentru copil pentru a înv ăţa comportamente pozitive, responsabile. Comportamentele sunt rezultatul înv ăţării. Primul mod în care copilul înva ţă un comportament este imitarea şi observarea celorlal ţi. Modul în care d-voastr ă ca p ărinte reacţionaţi sau rezolvaţi o problemă este un foarte bun moment pentru copil de înv ăţare. Copilul nu se „na şte” cu aceste abilităţi. Comportamentele se înva ţă prin exerciţiu. Gândiţi-vă cum învaţă un copil s ă meargă sau să citească. Are nevoie de ghidaj, de aten ţia şi încurajările permanente ale p ărintelui. La fel se învaţă şi comportamentele sociale cum ar fi respectarea unei reguli, cooperarea în grup, rezolvarea unui conflict. Rolul d-voastr ă ca părinte este de a-i oferii copilului cât mai multe oportunit ăţi de învăţare a acestor abilit ăţi esenţiale pentru a deveni un copil responsabil şi autonom, independent.

Disciplinarea înseamnă focalizearea pe aspectele pozitive ale unui comportament. Copii au nevoie pentru a înv ăţa comportamente s ă ştie ce anume au f ăcut bine, ce anume din comportamentul lui este realizat în condi ţii optimale. Pentru a înv ăţa comportamente pozitive copilul, ca şi adultul are nevoie de înt ărire/recompensare constant ă, frecventă. Pedeapsa nu îl înva ţă pe copil un comportament, ci stopeaz ă comportamentul pentru o foarte scurt ă perioadă de timp.

Cum pot face p ărinţii să prevină problemele de comportament ale copiilor? Ofer ă copilului oportunitatea de a exersa cât mai multe activit ăţi plăcute care îl fac s ă se simte valoros şi competent. Cu cât copilul va fi implicat în mai multe activit ăţi plăcute cu atât scade  probabilitatea de a se implica în comportamente problematice. Speciali ştii în psihologia copilului afirm ă că un copilul cu cât este mai mult implicat în multe activit ăţi plăcute de joc cu atât comportamentele problematice vor fi mai sc ăzute ca frecven ţă. Implicarea părintelui în  jocul copiilor sau în activit ăţile preferate ale copiilor este extrem de valoroas ă pentru dezvoltarea cognitiv ă, socială şi emoţională a copilului. Ofer ă copilului oportunitatea de a alege între dou ă sau mai multe op ţiuni. Aceasta este o foarte utilă şi eficientă modalitate prin care copiii înva ţă să ia decizii. În loc s ă spui „NU” (nu face X sau Y) ofer ă-I copilului alternative, ce s ă facă. Când îi spunem unui copil ce s ă NU facă îi este foarte dificil s ă aleagă în loc un comportament alternativ. Aceast ă metodă îi distrage aten ţia copilului de la comportamentele problematice şi în acelaşi timp îi ofer ă alternative de a- şi  petrece timpul la fel de interesant. Când folosim « NU » la o cerere a copilului acesta va înv ăţa să folosească aceeaşi metodă cu d-voastr ă. Când îi ve ţi cere ceva ce nu vrea s ă facă va spune mai uşor « NU » !  În loc de „Nu „N u arunca juc ăriile pe jos.” po ţ i să îi spui „Po ţ i s ă te joci cu lego sau s ă desenezi.”  În loc de «La culcare ! » po ţ i spune copilului « e ora de culcare, î  ţ   ţ i iei pijamaua bleu  sau albă ? »

Evitaţi întrebările de tipul « De ce ai f ăcut comportamentul X ? » sau « De ce e şti nervos/furios ? ». Acestea îi cer copilului s ă vă spună cauza comportamentului s ău sau a emo ţ iei iei sale. Sunt întrebări la care copilul nu v ă poate r ăspunde. Important este îns ă ca într-o

situaţie copilul d-voastr ă să înveţe cum se rezolv ă o problemă şi e mai pu ţin important de ce a f ăcut acel comportament. Întrebarea « de ce » este de cele mai multe ori perceput ă ca o formă de judecată sau critică atât de către adult cât şi de către copil. În consecin ţă:

⇒

evitaţi să folosiţi exprimări în care spune ţi copilului care este cauza comportamentului : « e şti neatent şi de aceea ai luat o not ă proastă », « eşti dezordonat şi de aceea nu î ţi mai găseşti lucrurile » ; îl ajut ă mai mult dac ă îl întrebaţi « ce s-a întâmplat ? » sau « ce crezi c ă s-a întâmplat ? », « cum te simţi când te gânde şti la ce s-a întâmplat ?» ;

⇒

evitaţi să îl întrebaţi pe copil « de ce se simte …., nervos, furios, sau trist ? » ; este recomandat s ă îl ajutaţi pe copil s ă îşi exprime verbal, în cuvinte ceea ce simte « sunt furios », « sunt nemultumit » ; acest lucru îi d ă sentimentul că este înţeles şi acceptat de c ătre d-voastr ă ;

⇒

evitaţi să îi spuneţi copilului ce trebuie s ă facă, să îi daţi soluţii, cum să rezolve situaţia : « Nu te mai bate cu George », « Alt ădată să fii cuminte ! » ; îl ajutaţi mai mult pe copilul d-voastr ă prin întrebări de tipul « cum crezi c ă  poate fi rezolvat ă situaţia ? », « ce alternative crezi c ă există în această situaţie ? ».

Desen: Rezolvarea de probleme (copiii cu etapele rezolv ării de probleme, gândurile ca ni şte « norişori ») Desen : Validarea emo ţional ă

Reaminteşte-ţi ca părinte că orice comportament problematic este o oportunitate pentru el s ă înveţi comportamente noi, pozitive.  De exemplu, dacă observi ca p ărinte că la locul de joac ă copilul d-voastr ă îmbrânce şte un alt copil pentru a lua o juc ărie aceast ă situa ţ ie ie este o modalitate în care îl pute ţ i învăţ a pe copil cum s ă cear ă în cuvinte o juc ărie  şi cum să interac ţ ioneze ioneze cu un alt copil f ăr ă să folosească agresivitatea.

Un comportament problematic al copilul poate avea mai multe cauze. Când un copil este obosit, îi este foame sau este plictisit este mult mai probabil s ă nu respecte regulile de comportament. Primul lucru pe care îl are de f ăcut un părinte în acest caz este s ă identifice şi să rezolve cauza (oboseal ă, foame, lipsa unor abilit ăţi etc.). Disciplinarea o aplic ăm când învăţăm un copil un comportament şi nu ca metod ă de a « rezolva » pe termen scurt

« problema de comportament al copilului copilului ». Evita ţi s ă aplicaţi o metodă de disciplinare când d-voastr ă sau copilul d-voastr ă sunteţi nervos sau iritat ! A şteptaţi un moment pân ă copilul sau d-voastr ă vă liniştiti şi apoi v ă gândiţi cum puteţi preveni astfel de situa ţii problematice.

Metodele de înv ăţare a comportamentelor sau de disciplinare se aplic ă de către toţi adulţii din viaţa copilului, părinţi, bunici. Pentru a înv ăţa un comportament copilul are nevoie de consecven ţă, ceea ce înseamnă că atât mama cât şi tata vor aplica aceea şi metodă şi vor comunica copilului acela şi mesaj. Este ineficient dac ă doar mama sau doar tata aplic ă o metodă sau alta. Studiile de psihologie au ar ătat că implicarea tatălui în înv ăţarea metodelor de educa ţie şi disciplinare pozitiv ă este un factor care contribuie la sc ăderea problemelor de comportament ale copiilor.  De exemplu, dacă în casă ave ţ i o regul ă  şi o consecin ţă cum ar fi « lucrurile murdare se pun în co şul de rufe »  şi consecin ţ a nererspect ării acestei reguli este « cine nu pune rufele murdare în c ăşul de rufe va purta hainele murdare », foarte important este ca to ţ i s ă respecte regula  şi consecin ţ ele, ele, ceea ce înseamn ă cu nu strânge mama sau tata rufele murdare dup ă copii prin cas ă sau că regula se aplică doar în cazul copiilor. Ş i părin ţ ii ii respect ă accea şi regul ă.

Cum reacţionăm când copilul manifest ă un comportament problematic? De ce mai multe ori un p ărinte aplică o metodă de pedeapsă ca rezultat a ceea ce simte şi gândeşte în momentul în care copilul manifest ă un comportament problemtic. V ă propunem un exerci ţiu pe care îl  puteţi folosi şi d-voastr ă atunci când apare un astfel de comportament. S ă ne imaginăm situaţia în care copilul d-voastr ă manifestă un comportament problematic: arunc ă jucăriile prin cas ă sau plânge în magazin şi vrea să îi cumperi o juc ărie sau nu respect ă ora de venit acas ă sau se bate cu un coleg sau multe alte situaţii care apar în via ţa oricărui părinte. Cum vă sim ţ iti iti în acea situa ţ ie? ie? Fiecare părinte are o reac ţie emoţională. Cel mai

frecvent reacţiile sunt de furie, nemultumire, iritare, mânie. Uneori exprim ăm aceste emoţii faţă de copil prin comportamente cum ar fi: ridic ăm vocea, ţipăm sau aplic ăm o  pedeapsă. În acest ă situaţie ne ajută mai mult s ă exprimăm verbal şi nu prin comportamente ceea ce simţim «sunt furios sau sunt nemul ţimit pentru c ă ai aruncat  jucăriile pe jos!» Cum interpret ăm acea situa ţ ie? ie? Uneori se întâmpl ă ca un părinte să gândească „este

obraznic/ă”, „este r ău/rea”, „nu m ă respectă”, „face acest lucru ca s ă mă enerveze” şi multe alte interpret ări. Reamintiţi-vă în permanen ţă faptul că un comportament

 problematic este rezultatul înv ăţării şi nu a unei caracteristici personale ale copilului. Copilul nu este « r ău » sau « obraznic » ca fel de a fi ci are dificult ăţi cu un anumit comportament ! Cum reac ţ ion ionăm, la ce ac ţ iuni, iuni, mă suri recurgem gândind  şi simtimd în acest mod? De

cele mai multe ori ne dorim s ă stopăm comportamentul imediat şi aplicăm pedepse: îi enie în camera ta!”, „Nu mai ie şi cu prietenii în spunem copilului „ Treci  şi f ă cur ăţ  ăţ enie ora ş o lună , e şti pedepsit” sau alte metode de interven ţie. Experianţa d-voastr ă şi

studiile de psihologie ne spun c ă aceste metode NU func ţionează pe termen lung ! Analizaţi situaţia înainte de a aplica o m ăsur ă de disciplină. Care este rezultatul? De cele mai multe ori ca p ărinte observi c ă acest mod de a

reacţiona nu este util şi nu stopeaz ă comportamentul pe termen lung. Comportamentul  problematic reapare. Ce pute ţ i face în astfel de situa ţ ii? ii? Este mai eficient şi util însă ca atunci când apare un

astfel de comportament ca p ărinte să staţi să vă liniştiţi, să vă gândiţi la alternativele situaţiei şi apoi s ă alegeţi o metodă de disciplinare dac ă este nevoie Studiile de psihologie au ar ătat că problemele de comportament ale copiilor sunt mult mai frecvente atunci când p ărinţii aplică pedeapsa şi au un stil autoritar de a « rezolva » situa ţiile problemă. La fel de ineficient este îns ă şi stilul permisiv al unor p ărinţi. Cea mai bun ă alternativă este cea în care p ărinţii observă comportamentele copiilor  şi le ofer ă contextul de înv ăţare a tuturor comportamentelor care le ofer ă copiilor încredere în sine, independen ţă şi sentimentul de valoare şi competenţă.

Ce poate face un p ărinte pentru a încuraja comportamentele pozitive? Mai jos vă prezentăm câteva sugestii de activit ăţi pe care le pute ţi face cu copilul d-voastr ă şi care au ca şi consecinţe dezvoltarea şi menţinerea comportamentelor pozitive/dezirabile.

« Timpul meu pentru tine. » Ofer ă-i copilului d-voastr ă în fiecare zi momente în care s ă se simtă apreciat şi iubit de d-voastr ă. Exprimă acest lucru în cuvinte şi prin timpul petrecut împreună. Nu cantitatea de timp este important ă, ci calitatea timpului petrecut împreun ă. Ceea ce faceţi împreună: citiţi o poveste, v ă jucaţi jocul preferat al copilului, îl asculta ţi ce vrea s ă vă povestească despre ce a f ăcut cu prietenii sau la şcoală este foarte important pentru copil şi îi d ă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi. Copilul are nevoie s ă ştie că în fiecare zi petrece ţi cel

 puţin 10-15 minute cu el şi pentru el. Dac ă între timp ceva v ă întrerupe, un telefon de exemplu, cel mai potrivit este s ă spuneţi : «Acum nu pot vorbi, este timpul pentru Ana».

«Fiecare dintre noi suntem speciali». Stabiliţi-vă pentru fiecare membru al familiei o zi pe să ptămână în care acea persoan ă i se acordă atenţie specială. Copii înva ţă astfel să ofere atenţie şi complimente celorlal ţi şi învaţă să le primescă. De asemenea, copilul mai înva ţă că suntem diferiţi şi avem moduri diferite care ne bucur ă şi ne relaxeaz ă. Pregătiţi aceste momente cât de des este posibil. A « s ărbători » pe cineva înseamn ă a fi atent şi a cunoaşte  preferinţele celorlaţi şi mai puţin a-i oferi cadouri sau obiecte. Pentru foarte mul ţi copii a  petrece un timp de calitate împreun ă este mai important decât o juc ărie scumpă de care se va  plictisi foarte repede.  De exemplu, în luna iunie, în ziua Mariei, care are 5 ani mergem în parc pentru c ă ea  se bucur ă de compania familie la locul ei preferat de joac ă , în ziua lui Marius, tat ăl, ne jucăm scrable sau table pentru c ă Marius se bucur ă mult în asftel de momente de  joc, în ziua lui Casian, care are 16 ani mergem la înot pentru c ă lui îl place foarte mult să înoate  şi în ziua Elenei, mama, mergem la o plimbare în parc pentru c ă ea se relaxează în natur ă.

« Momentul familiei ». Faceţi o rutină din a avea o dat ă pe s ă ptămână un moment special al familiei în care împreun ă cu copiii d-voatr ă rezolvaţi problemele familiei şi luaţi deciziile de familie. În acest fel, copiii se vor sim ţi responsabili şi vor accepta mult mai u şor deciziile decât dacă le impuneţi d-voatr ă. Astfel îi învăţaţi cum se ia o decizie şi cum se rezolv ă eficient o problem ă. Cere-ţi ajutorul copilului pentru rezolvarea unor probleme de familie. Copilul are nevoie s ă se simtă util şi valoros în familie. Ca exerci ţiu vă puteţi realiza « calendarul familiei » în care nota ţi în fiecare s ă ptămână momentele sau lucrurile pe care leaţi f ăcut împreun ă. În acest mod le va fi mult mai u şor copiilor să îşi reamintească momentele speciale petrecute copiilor. Este recomandat ă această metodă mai ales pentru p ărinţii care sunt foarte ocupaţi şi au un program de lucru prelungit.

« Contribuţia ta conteaz ă ! » Ofer ă-i copilului d-voatr ă responsabilităţi în familie care s ă îl facă să se simtă că are o contribu ţie importantă: îngrijeşte florile, caut ă informaţii despre modul de petrecere a timpului liber în familie, trimite felicit ările de Cr ăciun prietenilor. Fi ţi atent ca p ărinte să oferiţi imediat feedback pozitiv pentru comportamentele pozitive pe care lea f ăcut copilul d-voastr ă. A da feedback înseamn ă a spune ceva imediat ce a ţi sesizat un comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul c ă ai ajutat-o pe sora ta s ă strâng ă  jucăriile din camera ei!” .

Cum învaţă un copil un comportament? Comportamentele umane se înva ţă. Copilul înva ţă comportamente prin : ⇒

observarea adul ţilor sau a celorlal ţi copii : de exemplu, un copil înva ţă cum  să se spele pe din ţ i observând p ărintele face acest lucru ;

⇒

 prin imitarea comportamentelor celorlal ţi: de exemplu, un copil înva ţă să  spună « mul  ţ umesc umesc după ce prime şte ceva dac ă  şi adultul face acela şi lucru de fiecare dat ă când prime şte ceva ;

⇒

 prin modelul oferit de adul ţi sau ceilalţi copii : de exemplu, un copil înva ţă cum să se joace cu mingea prin modelul oferit de un alt copil sau de c ătre  părinte ;

⇒

 prin consecinţele pe care un comportament le are : de exemplu, un copil alege un produs alimentar dac ă după ce l-a gustat i-a pl ăcut, consecinţa (plăcerea gustului) îi determin ă să cear ă din nou acel produs ; sau un copil alege s ă se  joacă cu un copil pentru c ă acesta împarte juc ăriile cu el, comportamentului « îl întreb pe Mihai dac ă se joacă cu mine » este urmat de consecin ţa « se  joacă cu mine şi împarte juc ăriile » ceea ce face ca şi altă dată să fie interesat să mergă să se joace cu Mihai.

Copii au nevoie de foarte mult ă repetiţie şi exerciţiu pentru a înv ăţa un comportament. De exemplu, dac ă vrem să învăţăm copilul cum trecem strada în siguran ţă repetăm cu el de fiecare dată regula dup ă care facem acest comportament. Nu v ă aşteptaţi ca părinte ca un copil dup ă ce îi spunem o dat ă ce are de f ăcut să ştie acest lucru! Sau când mergem la cump ăr ături este foarte important ca de fiecare dat ă să îi spunem într-un limbaj simplu care vor fi lucurile pe care le vom face acolo şi care sunt regulile de comportament şi pentru copil şi pentru adult. Evitaţi să “vânaţi” greşelile! Studiile de psihologie ne arat ă că un comportament se înva ţă în  primul rand prin încuraj ări şi feedback-uri positive şi mai pu ţin prin feedback-uri negative. Renunţaţi la ideea că pentru a-l face pe copil s ă îşi schimbe un comportament el trebuie s ă se simtă vinovat sau umilit! Cea mai bun ă alternativă este să aşteptaţi un moment pân ă vă liniştiţi şi d-voastr ă şi copilul d-voastr ă şi apoi v ă găndiţi la alternative de rezolvare.

Greşeala este o oportunitate de înv ăţare Învăţa-ţi pe copii c ă greşelile sunt excelente oportunităţi de a înv ăţa! Oferiţi copilului un model din modul în care d-voastr ă faceţi faţă greşelilor: recunoaştem greşeala “activitatea X nu mi-a ie şit a şa cum am dorit, am f ăcut o  gre şeal ă” sau “îmi pare r ău c ă am gre şit fa ţă de tine” şi identificăm altenative de solu ţionare

f ăr ă să ne învinov ăţim sau să îi învinovăţim pe ceilal ţi “ce alternative am s ă rezolv  problema?”.

Ce învăţăm când obsevăm comportamentul copilului? Fiecare copil este unic şi are nevoie de suport şi sprijin pentru a înv ăţa comportamente. Asta înseamnă că o metodă poate funcţiona cu un copil într-o anumit ă situaţie şi nu funcţionează cu un altul în aceeaşi situaţie. Sau că o metodă este eficace, funcţionează pentru un copil într-o situaţie, dar în alt ă situaţie/context nu mai func ţionează. Este nevoie ca p ărintele să înveţe să aplice metode diferite pentru contexte diferite pentru acela şi copil. Observarea comportamentului copilului este de cele mai multe ori cheia găsiri metodei adecvate. Vă propunem un exerci ţiu de observare a unui comportament pe care dori ţi fie să îl menţineţi fie să îl reduceţi. Urmăriţi şi completaţi următoarea grilă de observaţie: ⇒

când apare un comportament problematic, în ce moment apare comportamentul? (ex.comportamentul apare numai în weekend sau seara când vine p ărintele acasă de la muncă?)

⇒

unde apare comportamamentul/în ce context, situa ţie? (ex.apare la locul de  joacă sau când merge ţi în vizită la un prieten sau când merge ţi la cumpăr ături ?)

⇒

cine se află în prezenţa copilului când manifest ă un comportament ? (ex. sunteţi numai d-voastr ă sau ambii p ărinţi sau este şi bunica/bunicul prezent ?)

⇒

care este reacţia adulţilor sau a celorlalte persoane din prezen ţa copilului după ce copilul a realizat comportamentul respectiv ? (ex. copilul i-a fost cumpărtată jucăria dorită după ce a cerut-o plângând sau p ărintele l-a ignorat când a folosit un cuvânt vulgar ?)

⇒

când nu apare comportamentul ? (ex.comportamentul nu apare când d-voastr ă vă jucaţi cu copilul sau îi citi ţi o poveste sau nu apare când merge în parc la  joacă ?)

⇒

cum se manifest ă comportamentul? o

care este frecven ţa comportamentului? (ex. apare de fiecare dat ă când mergeţi la cumpăr ături adică o dată pe să ptămână sau apare de dou ă ori pe zi când pleca ţi şi când veni ţi de la munc ă ?) )

o

intensitatea lui? (ex. pe o scal ă de la 1 la 10 cât de tare a plâns sau şipat copilul , 1o fiind cel mai tare, mai intens ?)

o

durata unui comportament? (ex. cât de mult dureaz ă un comportament, câteva secunde sau minute ?)

o

latenţa comportamentului co mportamentului ? (ex. la ce interval de timp ti mp apare comportamentul dup ă apariţia stimulului ? dacă stimului care îi activează comportamentul este prezen ţa unei persoane sau un context cum ar fi magazinul dup ă ce interval de timp apare comportamentul, câteva secunde sau minute ?)

După ce veţi avea toate aceste date v ă va fi mult mai u şor să ştiţi ce anume este de modificat în comportamentul copilului d-voastr ă. Vă veţi putea propune astfel s ă scădeţi frecvenţa unui comportament sau durata lui sau reac ţia d-voastr ă la comportament s ă fie diferită, să nu menţină comportamentul. Toatre aceste informa ţii sunt extrem de utile pentru a ştii să îi oferi copilului acel context în care el înva ţă cum să îşi regleze singur propriul comportament.

A cui este responsabilitatea unui comportament? Ca părinte vă doriţi să aveţi copii care s ă îşi asume responsabilitatea propriilor  comportamente. Cum putem îns ă să face acest lucru? Primul pas este s ă îl laşi pe copil să îşi asume responsabilitatea consecin ţelor unui comportament şi s ă nu î ţi asumi tu comportamentul copiilor. Pe termen scurt este mai uşor de exemplu,  să îi faci copilului patul dac ă el nu l-a f ăcut decât să îl laşi să înveţe acest comportament. Doar c ă dacă tu ca adult î ţi asumi comportamentul copilului acesta nu va înv ăţa relaţia dintre comportament şi consecinţele sale. Sunt responsabilitatea p ărinţilor acele comportamente care pun în pericol siguran ţa şi sănătatea copilului. De exemplu, nu îl înv ăţ pe un copil mic prin consecin ţe naturale s ă iasă afar ă din casă iarna cu haine foarte sub ţiri. Pentru marea majoritate a comportamentelor îns ă copiii pot înv ăţa regula consecin ţelor. Orice comportament are o serie de consecin ţe, unele naturale altele logice. Şi noi ca adulţi dacă nu realizăm un comportament suport ăm imediat consecin ţele.  Dacă de exemplu, într-o diminea ţ a am spune c ă nu mai vrem s ă mergem la slujbă ci să st ăm în casă cu siguran ţă ar fi imediat ni şte consecin ţ e: e:  şeful ne-ar apostrofa, ni s-ar t ăia o zi de muncă  şi altele.  Dacă nu î  ţ i pui laptele în frigider el se va strica.  Dacă î  ţ i la şi jucăriile în parc ele pot s ă se strice sau să dispar ă.

 Dacă nu î  ţ i faci temele vei lua o not ă mică.  Dacă îl love şti pe George el nu se va mai juca cu tine.  Dacă nu îmi pun hainele la sp ălat nu voi mai avea haine curate.

Prin învăţarea consecinţelor unui comportament copilul în mod natural va înv ăţa o serie de comportamente. Rolul p ărintelui este să îi reamintească consecinţa sau consecinţele « dacă l ă săm jucăriile în parc atunci ele se pot strica sau le poate lua altcineva  şi mâine nu mai avem cu ce s ă ne jucăm ». Când însă părintele îşi asumă

responsabilitatea comportamentului copilului atunci acesta nu va avea oportunitatea s ă înveţe legătura simplă şi foarte important ă comportament – consecin ţe.

Comportamentul se supune regulii consecin ţelor imediate Ca adult am înv ăţat de foarte multe ori c ă ne motivează ce se întâmpl ă imediat după ce facem un comportament şi că este mult mai dificil s ă fim motivaţi de consecinţe pe termen lung. Comportamentele copiilor func ţionează după aceleaşi principii.  De exemplu, comportamentele de risc (fumatul, consumul de alcool) sunt  înt ărite de consecin ţ ele ele imediate  şi mai pu ţ in in de consecin ţ ele ele pe termen lung  (“o să te îmbolnăve şti dacă mai fumezi”).

Asta înseamnă că este mai pu ţin eficient s ă aplicăm consecinţele pe termen lung comparativ cu cele pe termen scurt când ne dorim s ă îl ajutăm pe un tân ăr să îşi modifice comportamentul de risc. Cele pe termen scurt îl vor motiva într-o m ăsur ă mult mai mare s ă îşi modifice comportamentul (ex. î şi miroase gura, pielea are coloarea mai g ălbuie etc.) Comportamentul unui copil ca şi a adultului este influen ţat de consecinţele pe termen scurt. Cercetările din psihologie ne spun c ă afirmaţiile care se bazeaz ă pe relaţia comportamentconsecinţă pe termen lung „Înva ţă bine  şi la sfâr  şitul anului  şcolar o să prime şti o biciclet ă” sau „Dacă nu înve ţ i nu o să faci nimic important în via ţ a ta !” sunt mai pu ţin eficiente şi nu nu modifică comportamentul. Acela şi lucru se întâmpl ă şi cu adultul. Chiar dac ă ştim care sunt consecinţele pe termen lung a faptului c ă facem puţină mişcare sau că avem o alimentaţie dezechilibrată aceste informaţii nu ne motiveaz ă să ne schimbăm stilul de viaţă prezent, să facem mai mult sport sau s ă mâncăm mai sănătos.

În consecinţă, d-voastr ă ca p ărinte este foarte important s ă fiţi atent la ce consecinţe imediate are un comportament asupra copilului. Prin observarea comportamentului ve ţi putea identifica acele consecinţe ale unui comportament care îl determin ă sau îl fac mai probabil s ă apar ă.

Ce înseamnă să întărim un comportament?

Desene cu întăriri, buline, feţe zâmbitoare, privilegii, timp petrecut împreun ă cu adultul

Întărirea este orice stimul, ac ţiune sau comportament care apare imediat după apariţia unui comportament şi care are func ţia de a creşte probabilitatea apari ţiei acelui comportament. De exemplu, când ne îmbr ăcăm cu o hain ă dr ăguţă şi cineva ne spune « Π ţ i st ă foarte bine cum e şti îmbr ăcat ă ! ». Această afirmaţie ne încurajeaz ă ca şi altă dată să fim atenţi la modul în care ne îmbr ăcăm şi pentru că am primit o « înt ărire ». Avem nevoie de aceste înt ăriri pentru a realiza comportamente noi sau când vrem s ă menţinem un comportament. Ce înseamn ă acest lucru?

Mulţi părinţi cred că a da înt ăriri înseamnă să oferim o recompens ă, o bombonic ă, o jucărie, obiect copilului de fiecare dac ă când realizează comportamentul dorit. Sau c ă îi facem pe copii dependenţi de atenţia adultului sau de recompense (cum sunt juc ăriile, obiectele sau alimentele) şi nu vor realiza comportamentele f ăr ă aceste recompense. Pentru a vă r ăsunde la aceste întreb ări sau îngrijor ări să vedem cum îl înv ăţam pe copil un comportament prin înt ăriri f ăr ă însă să apar ă probleme pe care le afirm ă unii părinţi. Există două etape în aplicarea unor înt ăriri: prima este înv ăţarea unui comportament şi a doua este etapa de menţinere a unui comportament. În faza de în care copil înva ţă un comportament, de exemplu: înva ţă să se spele pe din ţ i în  fiecare diminea ţă  şi seara la culcare, înva ţă să î  şi facă exerci ţ  ii de român ă sau matematică ,  ţ ii înva ţă să respecte o regul ă , înva ţă să mearg ă la culcare la o anumit ă or ă , acesta are nevoie

de întăriri imediate, dup ă realizarea comportamentului. Înt ăririle se stabilesc în func ţie de copil şi în funcţie de comportamentul pe care vreau s ă îl formez. Dacă o întărire funcţionează la o anumită vârstă, cum ar fi « bulinele » la copiii mici, ele evident că nu vor func ţiona cu un adolescent ! Este nevoie de creativitatea adultului pentru a stabili ce anume cre şte frecvenţa comportamentului copilului meu.

 Dacă de exemplu, de fiecare dat ă când copilul meu se spal ă diminea ţ a pe din ţ i îi spun « Bravo ! »  şi comportamentul persisit ă atunci acel « bravo » are func ţ ie ie de înt ărire.  Dacă nu, atunci e nevoie s ă g ă sesc altceva. Cum ar fi prime şte o bulin ă de fiecare dat ă când se spal ă pe din ţ i  şi după ce strânge 5 buline prime şte o recompens ă mai mare cum ar fi o activitate pe care o facem împreun ă – mergem la locul preferat de  joacă  şi ne juc ăm 30 de minute împreun ă sau mergem la teatru de p ă pu şi.  Dacă însă avem un adolescent  şi vrem să înt ărim comportamentul de a veni acas ă la ora stabilit ă împreună atunci adun ăm puncte în loc de buline. La 5 puncte, adic ă după 5 comportamente « am venit acas ă la ora stabilit ă » adolescentul poate merge în ora ş cu prietenii pentru 2 ore în weekend.

Observând comportamentul copilului d-voastr ă, indiferent de vârsta lui ve ţi ştii care este metoda care func ţionează cel mai bine pentru copilul d-voastr ă într-o situaţie anume ! După ce a fost înv ăţat un comportament, cum ar fi copilul se spal ă singur pe dinţi sau îşi face ghiozdanul singur sau î şi face temele singur este foarte important ca d-voastr ă ca părinte să oferiţi întăriri din când în când copilului pentru men ţinerea comportamentului.

Există metode de învăţare comportamental ă sau disciplinare care pot fi aplicate la orice vârst ă ? Copiii învaţă comportamente în func ţie de nivelul lor de dezvoltare şi de vârsta lor. Asta înseamn ă că sunt metode mai adecvate pentru o anumit ă vârstă sau etapă de dezvoltare. Fiecare copilul are la un anumit moment un anumit nivel de dezvoltare care înseamn ă în fapt un anumit nivel de dezvoltare fizic ă, cognitivă, socială şi emoţională. Dezvoltarea cognitiv ă este abilitatea copilului de a gândi, în ţelege, a-şi reaminti, a utiliza cuno ştinţe despre lumea şi sine, dezvoltarea emoţională se refer ă la abilitatea copilului de a tr ăi, şi exprima emo ţii de bucurie, triste ţe, discomfort sau alte emoţii, dezvoltarea social ă este abilitatea copilului de a interac ţiona pozitiv cu ceilal ţi. Schimbările în dezvoltare apar din interac ţiunea unică a biologicului cu mediul în care tr ăieşte copilul. Interacţiunile cu adul ţii nu doar creeaz ă un context, ci afecteaz ă în mod direct dezvoltarea structurilor  cerebrale care fac posibil ă învăţarea şi dezvoltarea de abilit ăţi cognitive, sociale şi emoţionale. Cercetări recente au încercat s ă r ăspundă la întrebarea privind cantitatea vs calitatea timpul pe care o mamă/tată trebuie să îl petreacă cu copilul pentru ca acesta s ă se dezvolte optim din punct de vedere cognitiv şi emoţional. Rezultatele acestor studii au ar ătat că factorul care influen ţează în sens pozitiv

nivelul de dezvoltare cognitiv ă şi emoţională a copilului este calitatea timpului petrecut cu copilul, copilul , interacţiunea de calitate cu copilul, intensitatea interac ţiunii. Cunoaşterea nivelului de dezvoltare al copilului are mai multe avantaje pentru d-voastr ă ca părinte: Este mai probabil s ă aplicaţi metode de disciplinare care sunt adecvate vârstei copilului d-voastr ă. Atenţia şi memoria unui copil difer ă de cea a unui adult şi difer ă de la copil la copil în funcţie de vârsta lui şi de nivelul lui de dezvoltare. Ceea ce înseamn ă că în multe contexte un copil nu poate avea un comportament identic ca unui adult. Copiii au nevoie de a le ile stau pe raftul de c ăr  ţ i”, i”, „Hainele murdare se pun în reaminti permanent regulile („C ăr  ţ ile co şul de rufe murdare”), rutinele („ E ora de mas ă”) sau consecinţele logice ale unui iile la matematic ă ie şi la joac ă o or ă.”). comportament („Dacă î  şi faci exerci ţ iile  De exemplu,  ştim din psihologia copilului faptul c ă aten ţ ia ia unui copil de 2 ani este foarte redusă ceea ce înseamn ă că este foarte pu ţ in in probabil ca un copil de 2 ani s ă poat ă să stea atent mai mult de câteva minute când merge ţ i în vizit ă la prieteni, el va avea nevoie datorit ă nivelului lui de dezvoltare de mi şcare  şi de a se implica în mai multe activit ăţ i decât un adult,  jocuri diverse.

Vă este mai uşor să vă adaptaţi aşteptările faţă de copilul d-voastr ă în funcţie de vârsta lui. Când ne propunem s ă învăţăm copilul un anumit comportament cum ar fi de exemplu s ă citească sau să scrie este foarte important s ă ştim când putem începe s ă facem acest lucru, de la ce vârstă şi cum să facem acest lucru. Sau când ne propunem s ă îl învăţăm o serie de reguli sociale (cum să vorbeşti când te întâlne şti cu o persoană necunoscută, cum să por ţi o conversaţie, cum s ă saluţi sau să rezolvi un conflict etc.) este foarte important s ă ne întrebăm în primul rând care este poten ţialul cognitiv al copilului în acel moment pentru a înv ăţa acele comportamente. Atât substimularea cât şi suprastimularea copilului are consecin ţe negative asupra dezvolt ării copilului. V ă recomandăm să consultaţi un psiholog specializat în  psihologia dezvolt ării pentru a afla informa ţiile de care ave ţi nevoie pentru a ştii când şi cum să îl învăţaţi pe copil anumite comportamente.

Învăţarea comportamentelor de c ătre copiii cu vârste între 0-6 ani. Perioada de vârst ă până la 6/7 ani ani este cea mai intens ă perioadă de învăţare a copilului. Capacitatea lui de învăţare este cea mai mare la aceast ă vârstă. Comportamentele sociale şi emoţionale ale copiilor  se învaţă într-o măsur ă foarte mare la aceast ă vârstă. Datorită acestui lucru rolul p ărintelui şi al educatorilor este esen ţială la această vârstă. Comportamentele problematice ale copiilor sunt de cele mai multe ori o reflec ţia a ceea ce copilul mai are de înv ăţat.

Comportamentele problematice ale copiilor pre şcolari au diverse cauze, motive pentru care apar. Ele  pot fi de atragere a aten ţiei, rezultatul unor st ări emoţionale negative, de frustrare sau iritare. Atunci când un copil manifest ă un comportament problematic, cum ar fi plânsul în magazin pentru a i se cumpăra o juc ărie, el câştigă foarte multă atenţie. Chiar dacă adultul are o reac ţie negativă la adresa comportamentului lui (îl ceart ă sau ţipă la el) comportamentul copilului este înt ărit/încurajat prin această atenţie. Probabilitatea ca acela şi comportament problematic s ă apar ă atunci când are nevoie de atenţie este mult mai mare. Ce puteţi face în această situaţie? Ignoraţi comportamentul problematic dac ă nu este pusă în pericol siguran ţa copilului! Dacă îi acordaţi atenţie încurajaţi comportamentul negativ s ă apar ă. Această metodă este denumit ă de specialişti extincţia. Reducem probabilitatea de apari ţie a unui comportament prin eliminarea înt ăriri care i s-a oferit anterior. Dac ă un comportament  problematic (ex. vorbe şte urât sau ajuncă jucăriile pe jos) are o func ţie de atragere a atenţiei atunci trebuie ca adul ţii din preajma lui s ă nu mai acorde aten ţie comportamentului problematic, s ă ignore comportamentul. Oferiţi atenţie copilului pentru comportamentele lui pozitive. Astfel, copilul va înv ăţa că nu este nevoie să facă un comportament negativ, problematic pentru a v ă atrage atenţia. De exemplu, va observa c ă nu este nevoie s ă arunce cu juc ării sau să spargă ceva pentru ca d-voastr ă să mergeţi la el în camer ă să vă jucaţi cu el sau să staţi cu el. Stabiliţi-vă împreună un program zilnic în care petrece ţi timp special cu copilul. Pentru copil este foarte important s ă ştie că există în fiecare zi un moment pentru el în care se poate bucura de toat ă atenţia d-voastr ă: povestea zilei sau jocul zilei. În acest fel, el prime şte atenţie prin comportamentele pozitive şi nu mai este necesar s ă recurgă la comportamente negative pentru a v ă atrage atenţia. structuraţi mediul copilului, oferi ţi-i rutine de comportament - e ora de mas ă, ora de culcare, ora

⇒

de joacă. Rutinele îi ajut ă pe copii să se simtă în siguranţă; planificaţi orice activitate cu copiii, de exemplu când merge ţi la joacă în parc, în vizit ă la prieteni sau la cump ăr ături spune-ţi copilului ce ve ţi face acolo şi care sunt regulile de comportament în acel context. -

 De exemplu, dac ă a ţ i observat că în magazin, la comp ăr ături apare un comportament   problematic planifica ţ i de acas ă câteva strategii de prevenire a apari ţ iei iei acelui comportament. Dac ă a ţ i observat că acel comportament (plânge  şi aruncă lucruri

 prin magazin) apare mai ales când e oboist, planifica ţ i cumpăr ăturile când este odihnit.

⇒

formulaţi reguli simple şi realiste de comportament pentru copil. Aceste reguli trebuie s ă fie adaptate nivelului de dezvoltare a copilului.  Diminea ţ a ne sp ăl ăm pe din ţ i  şi pe fa ţă.  Ne spl ăl ăm pe mâini dup ă ce venim de la joac ă de afar ă.  Punem jucăriile la locul lor dup ă ce terminăm jocul.

⇒

oferiţi copilului oportunitatea de a observa şi învăţa consecinţele naturale ale ac ţiunilor sale:  Dacă strici o jucărie nu te mai po ţ i juca cu ea pentru c ă e stricat ă.

sau consecinţele logice ale unui comportament:  Dacă la şi o juc ărie la locul de joac ă în parc este foarte posibil s ă nu o mai g ă se şti acolo a doua zi.

⇒

oferiţi copilului constant şi permanent înt ăriri pentru orice progres în comportament sau pentru fiecare comportament dezirabil/pozitiv pe care acesta l-a l -a realizat. Copii au nevoie când înva ţă un comportament s ă ştie ce anume din comportament a realizat în termenii acceptabili sau dezirabili. Formula ţi foarte specific feedback pe care il oferi ţi. “ Broavo! Ai reu şit să desenezi corect acoperi şul casei din desen. Acum s ă încercăm  să color ăm  şi u şile casei.” “M ă bucur că ai împăr  ţ it it jucăriile cu colegii t ăi de joacă. Bravo! Este un comportament foarte frumos pe care l-ai f ăcut! Sunt mândr ă de tine ! »

Învăţarea comportamentelor pozitive la copiii şcolari. Copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani îşi dezvoltă sentimental de autonomie şi independenţă, au nevoie să li se ofere contexte în care s ă ia singuri decizii şi să îşi exerseze abilităţile sociale şi emoţionale.

Ce alternative de disciplinare ave ţi d-voastr ă ca părinte a unui copil şcolar?

⇒

aplicaţi cu consecven ţă regulile şi consecinţele unui comportament,  De exemplu, dacă copilul d-voastr ă este responsabil de bicicleta lui el va trebui s ă  suporte consecin ţ ele ele comportamentelor lui – dac ă î  şi pune bicicleta dup ă ce a  folosit-o la locul ei sau dac ă î  şi lasă bicicleta în ploaie  şi i se poate strica.

⇒

aplicaţi atunci când este posibil metoda denumit ă “principiul bunicii” (sau principiul lui Premack) asociaţi un comportament cu probabilitate redus ă, de exemplu S ă strâng ă jucăriile după ce se joacă cu ele sau s ă se spele pe din ţ i cu un comportament cu probabilitate ridicat ă, tata sau mama » cum ar fi de exemplu « lecturarea unei pove şti împreună cu tata sau Strângi lego-ul  şi apoi tata î  ţ   ţ i cite şte povestea ta preferat ă.  Punem hainele murdare în co şul de rufe  şi apoi desen ăm împreună pagina cu Cenu şăreasa sau Spiderman.  Mâncăm legumele  şi apoi mânc ăm desertul.  Punem ma şinu ţ ele/p ele/pă pu şile în dul ă piorul de jucării  şi apoi mergem în parc/afar ă la  joacă.

⇒

oferiţi alternative unor comportamente şi aplicaţi « principiul bunicii » po ţi merge cu  prienenul t ău afar ă la joacă după ce î ţi strângi car ţile de pe masa de studiu sau po ţi să stai în casă

⇒

oferiţi permanent de încuraj ări/întăriri pentru fiecare comportament pozitiv pe care copilul l-a realizat, întăririle pot fi privilegii (po ţi să mergi să te joci afar ă cu o jumătate de or ă în plus sau  poţi să te joci la calculator 30 minute sau po ţi merge la film cu prietenii), activit ăţi (mergem la înot împreun ă sau mergem în parc cu bicicletele), obiecte pe care copilul şi le-a dorit (tricoul  preferat

⇒

 puteţi aplica pierderea privilegiilor în termini foarte reali şti şi ca modalitate de înv ăţare a unor  consecinţe; ai încălcat regula stabilit ă împreună de venire la o anumit ă or ă acasă şi în consecinţă astazi r ămâi în casă şi nu mai mergi cu prietenii la joac ă;

⇒

rezolvaţi problema împreun ă cu copilul, fi ţi atent la ceea ce simte şi gândeşte copilul d-voastr ă şi la reacţiile d-voastr ă emoţionale; notaţi împreun ă cu copilul alternativele de solu ţionare.

Învăţarea comportamentelor pozitive la adolescen ţă. Adolescenţii ca şi copii mai mici au nevoie de stabilitate, limite şi reguli pentru a se putea dezvolta şi a se simţi securizaţi. Adolescenţa este o perioad ă cu foarte multe schimb ări fizice şi emoţionale. Uneori este mai dificil ca p ărinte să accepţi aceste schimbări. Stabileşte priorităţile tale ca părinte în raport cu copilul. Siguran ţa şi apoi dezvoltarea optim ă a copilului d-voastr ă este prioritar ă ! „Corectarea” unor comportamente este secundar ă acestor priorităţi.  Notează pe o hârtie lucurile pe care în prezent le a ştepţi şi le dore şti de la copilul t ău. Selectează din listă ce sunt priorit ăţi şi lucruri care pot fi amânate sau ignorate. Când î ţi stabileşti priorităţile de modificare sau schimbare a unor comportamente f ă-ţi o listă de maxim 2 sau 3 comportamente. Ignor ă comportamentele neesen ţiale. Înainte de a interveni şi a dori s ă schimbaţi ceva gândi ţi-vă “Este un comportament important, prioritar?”  De exemplu, dac ă ave ţ i un copil adolescent care din urm ătoarele comportamente sunt   prioritare pentru dezvoltarea  şi siguran ţ a lui : ⇒

 să î  şi facă ordine zilnic printre haine,

⇒

 să mearg ă la  şcoal ă ,

⇒

 să nu poarte blugi rup ţ i de şi sunt importan ţ i pentru el,

⇒

 să nu fumeze,

⇒

 să facă progrese la orele de matematic ă ,

⇒

 să vină acasă de la  şcoal ă la o or ă potrivit ă?

Metodele de înv ăţare a unor comportamente utilizate cel mai frecvent la acest ă vârstă sunt : ⇒

întărirea permanent ă a comportamentelor dezirabile/pozitive, adolescentul are nevoie la această vârstă să îţi menţină şi dezvolte încrederea în sine şi în propriile competen ţe şi abilităţi ;

⇒

 principiul lui Premack: asocierea unui comportament cu o probabilitate mare cu un comportament cu o probabilitate mai mic ă « îţi faci exerci ţiile la matematică şi apoi te  joci pe calculator 45 de minute », « cite şti nuvela X pentru examen şi sâmbătă mergi la film cu pritenii » ;

⇒

regulile de comportament care se formuleaz ă după anumite principii :

•

formulăm reguli doar când dorim s ă învăţăm adolescentul un comportament;

•

formulăm un num ăr redus de reguli : 2-3 reguli ;

•

regula se men ţine atâta timp cât se înva ţă comportamentul ; dup ă ce a învăţat comportamentul se renun ţă la regulă ;

•

dacă regula formulat ă nu schimbă comportamentul atunci ea trebuie reformulată ;

•

orice regulă are consecinţe ale îndeplinirii comportamentului şi ale nerealizării comportamenentului ; dac ă faci comportamentul X se întâmplă consecinţa Y ;

•

consecinţele şi regulile se negociaz ă întotdeauna cu copiii ;

În concluzie, v ă recomandăm să consultaţi un specialist, consilier  şcolar, psiholog sau profesor care s ă  poate susţine şi oferii acele informa ţii de care ave ţi nevoie pentru a oferii copilului d-voastr ă cel mai  bun mediu de înv ăţare şi dezvoltare cognitiv ă, socială şi emoţională.  Pute ţ i deveni cei mai buni speciali şti în educarea copilului dac ă ad ăuga ţ i la iubire  şi grija pe care o ave ţ i fa ţă de copil – cuno ştin ţ ele ele  şi informa ţ iile iile oferite de profesioni şti. SUCCES