Document de Poziție pe Educație, PDL - Educația 2014, încotro?

EDUCAŢIA, ÎNCOTRO? Document aflat în dezbatere publică

5% din PIB, prin Constituţie, pentru ÎNVĂŢĂMÂNT

Raluca TURCAN Ministrul Educaţiei şi Cercetării în GA

Adrian MIROIU Oana BADEA Sanda-Maria ARDELEANU Radu CARP Valeriu ANTONOVICI 1

I. STAREA DE FAPT ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN ROMÂNIA ANULUI 2014: 

locul 45 din 65 de ţări la Evaluarea PISA. 40% dintre elevii români au dificultăţi în citirea şi înţelegerea unui text, iar la Matematică nu pot rezolva decât exerciţii de bază;



locul 108 din 144 de ţări la calitatea sistemului de învățământ;



primul loc la analfabetism în UE - 6% din populaţie nu ştie să scrie şi să citească;



32% rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani.

Învățământul românesc, din păcate, nu este centrat pe nivelul de performanță, nu pune accent pe formarea continuă a cadrelor didactice, este tolerant cu frauda şi are standarde etice încă scăzute. Învățământul românesc nu s-a adaptat noilor condiții sociale, nu reușește să abordeze în mod sistematic și să rezolve problema violenței în școli, nu face încă în mod serios educație pentru sănătate, incluzând aici educația alimentară sau educaţia civică. Învățământul românesc nu produce nici absolvenți de liceu care să aibă cunoștințe teoretice solide, după cum nu produce nici suficienți ucenici buni care să devină meseriași competitivi. În prezent, managerii învățământului românesc resping reforma începută în perioada fostei guvernări, când s-au introdus finanțarea pe criterii de performanță, ierarhizarea universităților și incompatibilităţile. În prezent, școala e ruptă de piața muncii nu numai din vina ei, iar inovaţia este aşteptată doar din afară. Oamenii cu talente deosebite nu sunt încurajaţi să performeze. Asistăm la un exod al performanţei deoarece, nici din punct de vedere economic, România nu răspunde cerinţelor pentru reuşita personală.

2

PROBLEMELE

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

PREUNIVERSITAR

ROMÂNESC: 

în 2013, la clasa a VIII-a 1 din 4 elevi nu a promovat examenul;



în 2013, la clasa a XII-a 1 din 2 absolvenți de liceu nu a luat bacalaureatul;



aproximativ 40% dintre elevii de 15 ani nu înțeleg ceea ce citesc;



peste 48% dintre elevii evaluați la ultimul test PISA au dat răspunsuri slabe și doar 3,2 % foarte bune;



73% dintre elevii de 15 ani declară că „se simt singuri la școală”;



din 2014, navetiștii nu mai primesc decât parțial sumele necesare decontării abonamentelor și așteaptă încă restanțele pentru ultimele 6 luni din anul 2013;



fenomenul absenteismului este necontrolat;



părăsirea timpurie a educației a crescut la 17,5% și va fi stimulată de trecerea clasei a IX la liceu;



decontul navetei profesorilor va avea aceeași soartă nefericită pentru că se intenționează adoptarea modelului de la elevi;



programele și manualele sunt depășite, înlocuirea acestora este amânată deoarece nu există resursa financiară destinată acestui proces;



nu a fost distribuit niciun microbuz nou pentru transportul școlar de la cele cumpărate în anul școlar 2011/2012;



nu se derulează niciun program național de reabilitare sau dotare a școlilor;



politizarea managementului școlar s-a accentuat;



masteratul didactic este sabotat;



fondurile europene pentru formarea continuă nu vor putea fi accesate pentru exercițiul 2014-2020, iar alocările bugetare sunt insuficiente și pentru gradele didactice;



dascălii sunt sufocați de sistemul birocratic existent;

3

Cifrele de mai sus dovedesc gravitatea situației în care se găseşte învăţământul preuniversitar. În România este stringentă crearea legăturii firești dintre şcoală, piaţa muncii şi atragerea de investiţii din piaţa economică globală! Dacă sunt agreate principiile de bază și nu sunt modificate pe termen scurt sau mediu sistemul intră pe calea sănătoasă.

CE-I LIPSEȘTE EDUCAŢIEI?

Un obiectiv strategic - corelarea tuturor formelor de învățământ cu piața muncii în așa fel încât rata de ocupare să ajungă la minim 70%. 1. Minim 5% din PIB pentru educaţie şi 1% pentru cercetare. 2. Corelarea programei şcolare cu nevoile de pe piaţa muncii naţională şi europeană, la fiecare 3 ani. 3. Formarea, selecţia și managementul carierei cadrelor didactice în conformitate cu cele mai bune practici europene. Stabilirea unui calendar de aliniere la nivelul mediu de salarizare în educație existent în Uniunea Europeană până în 2020. 4. Atragerea de investiţii în domenii de vârf ale educației și cercetării, împreună cu mari companii din domeniul tehnologiei care operează în România. 5. Realizarea de parteneriate între mediul privat şi instituţiile de învăţământ din România. Consolidarea cu prioritate a sistemului de școli profesionale.

ATINGEREA OBIECTIVULUI STRATEGIC IMPUNE: a) Cunoştinţe şi competenţe; b) Practică pentru piața muncii; e) Etică şi profesionalism; d) Revalorizarea şcolii profesionale prin finanţare şi acordare de burse elevilor; e) Crearea de clustere/lanțuri/nuclee tehnologice pentru a permite tinerilor conectarea la piaţa muncii.

4

INTERESELE ELEVILOR, STUDENŢILOR ŞI CERCETĂTORILOR TREBUIE URMĂRITE PRIN:

a) Rediscutarea curriculei; b) Adaptarea curriculei la cerinţele pieţei muncii; c) Pregătirea şi evaluarea pe traseul de studiu; d) Generalizarea educației timpurii; e) Programe de sprijin pentru grupuri dezavantajate.

Cadrele didactice trebuie formate pentru formare, iar stimularea financiară a performanţei să urmeze evaluării rezultatelor conform următoarelor deziderate: a) Susţinerea financiară a cadrelor didactice în vederea formării şi perfecţionării continue; b) Evaluarea cadrelor didactice pe baza performanţelor individuale, a muncii, a iniţiativei, a eficienţei şi creativităţii; c) Transparentizarea acordării stimulentelor pentru performanţă; d) Dezvoltarea culturii incluzive la nivelul şcolii prin recunoașterea eforturilor cadrelor didactice care lucrează cu copii ce provin din grupuri dezavantajate.

Dezvoltarea infrastructurii şcolare prin: a) Dotarea tehnică şi cu materiale didactice a şcolilor; b) Dezvoltarea infrastructurii nefinalizate; c) Modernizarea bazelor sportive ale unităților școlare; d) Implementarea programului de conectare la internet cu bandă largă a tuturor unităților școlare.

Pentru a pune în practică aceste cerinţe, noi am propus alocarea, prin Constituţie, a minim 5% din PIB pentru educaţie, cu efectele următoare: a) acces neîngrădit la educaţia gratuită până la absolvirea liceului; 5

b) depăşirea decalajului care separă mediul rural de cel urban; c) performanţă.

Soluţiile identificate pornesc de la: - diminuarea abandonului şcolar; - rezolvarea subfinanțării cronice a educaţiei; - îmbunătăţirea rezultatelor elevilor şi studenţilor la examenele naţionale; - ameliorarea infrastructurii şcolare: reparaţii şi construcţii de şcoli, cantine şi cămine, investiţii în biblioteci, baze de date pentru studenţi şi profesori; - corelarea sistemului de învăţământ cu cerinţele de pe piaţa muncii etc.

II. CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ULTIMII DOI ANI? A. BUGETUL ALOCAT EDUCATIEI NU RESPECTĂ LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE. LEN prevede 6% din PIB pentru EDUCAŢIE şi nu doar 3,2%. Bugetul Ministerului Educației Naţionale a crescut în 2014 cu doar 100 de milioane de lei. În termeni reali, această creştere este de fapt o scădere a bugetului pentru educaţie. Această sumă nu acoperă nici măcar creșterea salariului minim și majorarea cu 10 procente a salariilor mici din învățământ.

Subfinanţarea învăţământului va duce, în 2014, la noi NEAJUNSURI şi RESTANŢE pentru: 1. cofinanţarea programelor pe fonduri europene; 2. decontarea transportului elevilor şi profesorilor navetişti; 3. asigurarea alimentaţiei sănătoase în şcoli;

6

4. continuarea şi finalizarea lucrărilor de infrastructură şcolară (peste 1.400 de şantiere sunt abandonate); 5. echivalarea salariilor pentru 22 000 de educatori şi învăţători; 6. funcţionarea after-school; 7. creşterea subvenţiei pe student.

Bugetul insuficient a condus şi la: 

scăderea cheltuielilor cu personalul;



diminuarea fondurilor pentru biblioteci şi cercetare.

Pentru a nu mai ajunge în această situaţie în care legea prevede una, iar politicienii fac alta, singura soluţie viabila pe termen lung este introducerea unui nou articol în Constituţie, prin care educaţia să primească minim 5% din PIB.

B. CLASA A IX-A A FOST TRECUTA ÎNAPOI LA LICEU.

A fost menţinut forțat învăţământul liceal de patru ani şi a fost ignorat faptul că elevii care termină 8 clase nu au vârsta legală pentru a munci. Aceştia sunt obligaţi să urmeze liceul sau o şcoală profesională dar, 20% abandonează şcoala la 15 ani şi sunt condamnaţi la sărăcie deoarece piaţa muncii nu-i poate asimila. Dacă studiile gimnaziale s-ar finaliza în clasa a noua, aceşti tineri ar avea o altă şansă pe piaţa muncii sau ar fi ales un liceu sau o şcoală profesională care li se potriveşte. Studiile INS arată faptul că rata de părăsire timpurie a şcolii se dublează în perioada trecerii de la gimnaziu la studiile liceale sau profesionale. Conform ultimelor date disponibile, tendinţa este una îngrijorătoare: dacă în anul şcolar 20092010 au părăsit învăţământul profesional 8,6% dintre elevii înscrişi în acest ciclu, în anul şcolar 2010-2011 cifra părăsirilor s-a dublat, ajungând la 19,8%. A crescut abandonul şcolar şi în rândul liceenilor de la 2,2% la 3,2%, iar pentru învăţământul postliceal şi maiştri a crescut cu 0,8%. Acela și fenomen există şi în 7

învăţământul primar şi gimnazial. Majoritatea copiilor care părăsesc şcoala o fac din motive economice. Cei care nu-şi mai continuă studiile după ciclul gimnazial sau renunţă pe parcurs la liceu sau şcoala profesională merg la muncă fără forme legale. Dacă aceștia ar fi absolvit ciclul gimnazial în clasa a IX-a la împlinirea vârstei legale de a intra pe piaţa muncii nu ar mai fi fost obligaţi să intre în învăţământul liceal sau profesional doar pentru a părăsi sistemul peste un an. Păstrând elevii în sistemul gimnazial până la vârsta de 16 ani le oferim şansa să aleagă dacă doresc să intre în învăţământul profesional, liceal sau pe piaţa muncii.

C.

CORUPŢIA

ÎN

ŞCOLI

A

DEVENIT

O

EMBLEMĂ

NEFERICITĂ PENTRU EDUCAŢIA DIN ROMÂNIA.

Cu fiecare caz devoalat al reţelelor de corupţie în şcoală, autorităţile nu au făcut decât să nege existenţa acestui fenomen. MEN nu a venit cu soluţii pentru rezolvarea problemei corupţiei în şcoli. Soluţia concreta pe care am identificat-o si solicitat-o a fost reluarea dezbaterii privind codul de etică pentru învăţământul preuniversitar, cunoașterea şi respectarea LEN. Corupția se leagă și de gravele probleme privind drepturile de proprietate intelectuala. Plagiatul este tot mai răspândit, ba chiar este legitimat prin faptul că MEN îl tolerează la cel mai înalt nivel, al demnitarilor statului.

D. RESPINGEREA UNOR PROGRAME PRIORITARE, CUM AR FI “AFTER

SCHOOL”

ŞI GENERALIZAREA

CABINETELOR

PSIHOPEDAGOGICE .

Cu toate ca programul "after school" a figurat printre angajament ele de frunte in campania electorală, promisiunea nu a fost respectata. Este ignorata total legea 8

educației naționale care garantează accesul copiilor la un astfel de program. În România s-a ajuns ca toți copiii ale căror familii nu au mulți bani să fie privați de accesul la educație. In acelaşi timp, este încălcat dreptul constituțional al copiilor la educație și dreptul la muncă al părinților.

E. ÎNTÂRZIEREA APLICĂRII REFORMEI.

A fost elaborata o OUG prin care se amână introducerea testelor transdisciplinare la Evaluarea Naţională, Admiterea la liceu şi Bacalaureat. Ele vor fi introduse începând cu generaţiile de elevi care intră în clasa a V-a, respectiv în clasa a IX-a, în anul şcolar 2015 - 2016. Amânarea aplicării acestor prevederi a venit după ce până acum nu a fost aplicată legea. Nu a fost introdusă predarea transdisciplinară, nu au fost elaborate manuale transdisciplinare în termenul legal şi, prin urmare, nu a putut fi făcută nici evaluare transdisciplinară.

F.

PERICOLUL

MATERIAL

ŞI

DISTRUGERII

CULTURAL

AL

PATRIMONIULULUI

TRADIŢIEI

PEDAGOGIEI

ROMÂNEŞTI. Prin Ordonanţa de Urgenţă, intrată în vigoare la 30 decembrie 2013, Biblioteca Pedagogică Naţională “I.C. Petrescu” a fuzionat prin absorbţie cu Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” Bucureşti (BCU). Această decizie pune în pericol existenţa a două instituţii fundamentale pentru educaţia românească. Peste 50 de angajaţi ai Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu” au fost trecuţi în subordinea altei instituţii în mod abuziv, iar în jur de jumătate de milion de volume, între care se numără cea mai bogată colecţie pedagogică din ţară de cărţi de patrimoniu, publicaţii

9

rare şi preţioase şi obiecte unicat, riscă să fie distruse deoarece nu există spaţii de depozitare în cadrul BCU. În plus, în ultimii 2 ani, in învăţământul preuniversitar, a avut loc: - politizarea dramatică a sistemului; - afectarea conceperii planurilor cadru din învățământ prin limitarea plajei orelor opționale și reducerii dreptului părinților și al dascălilor de a opta în materie curriculară; - eliminarea „cheltuielilor cu întreținerea curentă” din finanțarea de bază – fapt ce a condus la mari probleme financiare ale școlilor; - refuzul echivalării studiilor pentru zeci de mii de cadre didactice prin nesemnarea ordinului de ministru deși toată procedura se realizase pe baza unei metodologii în vigoare și în baza legii; - introducerea în lege a posibilităţii ISJ de a obliga cadrele didactice să funcționeze cu clase peste efectiv prin modificarea art. 63; - bulversarea etapelor de ocupare a posturilor didactice prin reducerea pârghiilor unităților de învățământ în angajarea resursei umane; - denaturarea conținutul art. 253 cu privire la dobândirea statutului de titular.

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR, ULTIMII 2 ANI AU ADUS DE ASEMENEA: - politizarea la vârf a sistemului; - recentralizarea deciziilor (de exemplu: stabilirea numărului de doctoranzi alocați unei universități se va realiza nu prin concurs, ci prin decizia arbitrară a ministerului educației); - neutralizarea ideilor de clasificare a universităților și de ierarhizare a programelor de studii. În acest sens, s-a eliminat legătura dintre finanțarea unei universități și locul programelor ei de studii în ierarhizare;

10

- legiferarea ca 5% din veniturile proprii ale universităţilor să fie direcţionate către un fond-fantomă al MEN, un fond cu destinaţie neclară.

Pe de altă parte, guvernul nu aplică prevederile legale – fie nu promovează hotărâri de guvern (unele prevăzute de lege), fie pur și simplu nu le aplică pe cele existente: - finanţarea per student nu a fost aplicată, renunţându-se la acest principiu de finanţare a sistemului; - nu a aprobat hotărâri de guvern precum cele privitoare la metodologia privind asigurarea calității în învățământul superior, la metodologia de alocare a fondului pentru dezvoltarea instituțională a universităților etc. - nu aplică prevederile legale privind realizarea anuală a ierarhizării programelor de studii și nu a realizat o nouă clasificare a universităților; - în iunie 2013, Consiliul UE scria într-o recomandare că: 1) MEN nu are nicio strategie pentru a creşte participarea în programe de educaţie, fiind printre ultimele ţări din U.E. în acest sens, foarte departe de media U.E.; Ministrul Pricopie a ignorat complet recomandarea, drept urmare nu a realizat nicio strategie în acest sens. 2) Prevederile legii nr. 1/2011 pentru creşterea calităţii în învăţământul superior nu sunt aplicate pe deplin; e necesar să fie formulate politici clare şi să se aloce în acest sens resursele financiare şi umane necesare.

În plus, - Ministerul nu a publicat nici în 2012, nici în 2013 raportul anual prevăzut de lege (Legea nr 1/2011, art. 216 al. 2 lit. j) privind starea învăţământului superior. - Ministerul nu a îndeplinit cerinţa legală – Legea nr 1/2011, art. 94 al. 2 litera v – de a prezenta anual, în faţa Parlamentului, raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România.

11

- ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) e obligată să funcționeze pe baza unei metodologii care nu mai are bază legală. Guvernul nu a aprobat nici până în prezent noua metodologie de evaluare a calită ții în domeniul învățământului superior și care e necesară odată cu intrarea în vigoare încă de acum trei ani a LEN. Programele de doctorat și de masterat sunt afectate: universitățile nu își pot planifica dezvoltarea instituțională, prin blocarea dezvoltării de noi programe masterale, iar școlile doctorale nu sunt încă evaluate, acest fapt împiedicând, în unele cazuri, accesul la finanțări, inclusiv din fonduri europene. - La aproape un an de la demisia în bloc a membrilor CNCS (Consiliul Național al Cercetării Științifice), Ministerul nu a nominalizat alți membri, punânduse în pericol finanțarea cercetării științifice românești. - CNE (Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării) este un organism politizat, incapabil să își îndeplinească obiectivele. Prin unele dintre deciziile sale, precum cea prin care a validat plagiatul premierului, CNE s-a delegitimat în comunitatea universitară românească. - CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) a fost desființat abuziv pentru a-l împiedica să ia o decizie în ceea ce privește plagiatul premierului. Noul Consiliu cuprinde membri care nu îndeplinesc standarde academice minime și a aprobat standarde și criterii nealiniate la standardele europene, criterii mult mai joase de evaluare a activită ții academice, îndepărtând și mai mult învățământul superior românesc de cel din țările dezvoltate. - Finanțarea de la buget a universităților este mult sub nevoile acestora, accentuându-se decalajul dintre calitatea ofertei educaționale a acestora şi nevoile pieței muncii. Mai mult, în ultimii ani, veniturile universităților au scăzut dramatic și din cauza numărului tot mai mic de studenți cu taxă. În 2013, fondurile europene la care au avut acces universitățile s-au diminuat dramatic, în condițiile în care nici sumele avansate de acestea din veniturile proprii pentru implementarea proiectelor nu au fost în mare parte rambursate. Mai bine de 40% din universită țile publice sunt 12

la limita supraviețuirii financiare, ca și multe din universitățile private. În plus, alocarea fondurilor către universități nu are în momentul de față nicio bază legală, iar alocările pe criterii numai de ministru știute tind să aibă o pondere tot mai mare. - Cercetarea științifică universitară este subfinanțată (România este foarte departe de a atinge cerințele privind creșterea la 2% a ponderii fondurilor din PIB pentru cercetare până în 2020). Guvernul nu reușește să finanțeze proiectele în derulare conform contractelor încheiate; evaluarea proiectelor depuse se realizează mai puțin transparent, iar evaluatorii internaționali au fost eliminați; pentru multe proiecte declarate ca finanțabile nu sunt încă încheiate contractele.

LISTA DE PRIORITĂŢI PENTRU MEN pe care o propunem: A. ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR:

1. CODUL DE ETICĂ Ministerul Educaţiei Naţionale şi-a asumat public eradicarea fenomenului corupţiei din şcoli prin publicarea, în 2013, a proiectului de Strategie Anticorupţie în Educaţie 2013-2015. Deocamdată, guvernul nu a venit cu soluţii concrete pentru rezolvarea problemei corupţiei în şcoli. PDL a solicitat Ministrului Educaţiei Naţionale să-și asume dezbaterea privind Codul de Etică pentru învăţământul preuniversitar, să respecte şi să aplice LEN.

Dezbaterea pe Codul Etic a fost reluată însă exista pericolul ca proiectul să fie finalizat prea târziu. Intrarea urgentă în vigoare a Codului de Etică ar constitui un pas important în implementarea Strategiei Anticorupţie, prin responsabilizarea tuturor factorilor implicaţi în sistemul de educaţie, prin promovarea integrităţii, obiectivităţii, a transparenţei şi a egalităţii de şanse în actul educaţional.

13

2.

DEPOLITIZAREA,

DEBIROCRATIZAREA

ŞI

PROFESIONALIZAREA MANAGEMENTULUI ŞCOLAR Politizarea accentuată a managementului în învăţământul preuniversitar conduce, pe termen mediu şi lung, la deprofesionalizare, la corupţie şi la transformarea inspectorilor şcolari şi a directorilor în executanţi ai directivelor politice. În contradicţie cu evoluţia fulminantă a societăţii informaţionale, managerii şi inspectorii şcolari se confruntă cu birocratizarea excesivă a sistemului. Directorii şi inspectorii şcolari deși sunt degrevaţi parţial de ore, derulează activități cronofage transformați în „producători de hârtii” şi în „administratori de patrimoniu”. Toate studiile internaţionale demonstrează corelarea pozitivă între calitatea managementului şcolar şi calitatea actului educaţional. Din acest punct de vedere, Guvernul

nu

poate

ignora

criza

evidentă

a

competenţelor

manageriale:

nerespectarea/inadecvarea politicilor şi a strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung, absenţa sau insuficienta cristalizare a deprinderilor în domeniul managementului strategic, al leadership-ului educaţional, al managementului resurselor umane şi financiare, lipsa formării continue în domeniu, lipsa mentalităţii şi comportamentelor pro - active, relaţionarea formală cu părinţii şi comunitatea locală. Remedierea rapidă a problemelor menţionate mai sus nu se poate realiza decât în condiţiile redefinirii sistemului de conducere a sistemului educaţional, la nivelul unităţii şcolare, dar şi la nivel local, judeţean şi naţional prin: 

optimizarea procesului decizional;

14



selectarea pe criterii de performanţă managerială şi profesională a managerilor şcolari şi a personalului de conducere, îndrumare şi control din inspectoratele şcolare şi din instituţiile conexe ale MEN;



includerea managerilor şcolari în programe adecvate de formare continuă;



implementarea corectă şi transparentă a instrumentelor normative şi reglatoare la nivel local şi judeţean;



orientarea managementului educaţional spre beneficiari.

3. MASTERATUL DIDACTIC Demersul privind organizarea masteratului didactic, începând cu anul 2012 2013, a fost stopat abuziv, fapt care perpetuează intrarea în sistem a tinerilor slab pregătiţi, în special în domeniul psihopedagogiei, al metodicii şi didacticii predării disciplinelor de studiu. Ministerul Învăţământului trebuie sa respectare prevederile Legii nr. 1/2011 prin reintroducerea masteratului didactic în pregătirea iniţială a tinerilor profesori. Scopul măsurii prevăzute de LEN este, pe o parte, acela de a creşte calitatea pregătirii profesionale a celor care doresc să urmeze cariera de profesor şi, pe de alta, motivarea masteranzilor, viitori profesori, prin acordarea unei burse de 700 de lei echivalentă unui salariu de debutant. Investiţia strategică în resursa umană presupune inclusiv pregătirea unor cadre didactice profesioniste pentru disciplinele prevăzute în planul-cadru de învăţământ prin: organizarea şi implementarea masterului didactic cu durata de 2 ani, obligativitatea derulării corecte a stagiului de practică de 1 an sub supravegherea unui profesor mentor şi examenul de intrare în învăţământ. 15

4. FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE În conformitate cu prevederile LEN şi ale Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, pentru cadrele didactice, formarea continuă este un drept şi o obligaţie. Or, bugetul alocat caselor corpului didactic şi unităţilor şcolare pentru organizarea formării continue a fost drastic diminuat sau lipseşte cu desăvârşire. Metodologia privind formarea continuă specifică faptul că: „formarea personalului didactic reprezintă un proces continuu şi cumulativ de dobândire şi dezvoltare a competenţelor personalului didactic, care se întemeiază pe conceptul educaţiei permanente”. Rezultă de aici tocmai că Guvernul ignoră faptul că evoluţia în carieră şi dezvoltarea profesională a cadrelor didactice nu se face în salturi, „după buget”. De cele mai multe ori, consiliile locale nici nu iau în calcul la alocarea bugetară sumele proiectate de către unităţile şcolare pentru formarea continuă a profesorilor. Intr-o societate avansată, bazată pe cunoaştere, susţinerea financiară a cadrelor didactice în vederea formării continue este o condiţie esenţială, asigurând un nivel de performanţă ridicat, calitate, creativitate şi inovare în actul educaţional. De cealaltă parte, casele corpului didactic se confruntă cu o subfinanţare gravă a activităţii de formare continuă, accentuată de lipsa de spaţii şi de personal, dar şi de lipsa motivării financiare a personalului angajat . CCD-urile sunt instituţii conexe ale MEN, care implementează la nivelul fiecărui judeţ politicile şi strategiile în domeniul formării continue. CCD-urile sunt principalii furnizori de formare continuă din sistemul educaţional şi nu Cenuşăreasa acestuia.

16

Ministerul Educaţiei trebuie să pună în funcţiune o platformă comună a furnizorilor de formare continuă şi o bază de date naţională, în format electronic, privitoare la sistemul de credite profesionale transferabile, acumulate de cadrele didactice o dată la 5 ani pentru a gestiona informatizat formarea continuă a cadrelor didactice.

5.

MODERNIZAREA

ŞI

CORELAREA

PROGRAMELOR

EDUCAŢIONALE CU PIAŢA MUNCII Rigiditatea

sistemului

educaţional,

decuplarea

tot mai accentuată

a

absolvenţilor de la piaţa muncii au drept cauză principală întârzierea restructurării şi a reformării curriculumului naţional în acord cu politicile şi strategiile naţionale şi europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale. În acord cu priorităţile Strategiei Europa 2020, şcoala trebuie să fie în măsură să asigure viitorilor absolvenţi „o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”. Prin urmare, un curriculum adaptat la piaţa muncii, care să se bazeze pe formarea creativă, inovativă, pe formarea şi dezvoltarea de competenţe cheie în rândul elevilor, ar reduce, pe de o parte, rata ridicată de analfabetism funcţional şi ar creşte, pe de altă parte, rata de ocupare a populaţiei tinere. Rezultatele slabe înregistrate de România la testele PISA, TIMSS şi PIRLS reclamă introducerea cât mai rapidă a programelor de studiu, a manualelor şcolare şi, implicit a evaluării transdisciplinare. Mai mult, instruirea diferenţiată asigură elevilor o mai bună adaptabilitate la cerinţele sistemului educaţional. Prin urmare, este obligatorie continuarea demersului de modernizare a curriculumului şcolar început în urmă cu doi ani. Procentul de ore prevăzut pentru curriculumul diferențiat - 20% pentru învățământul gimnazial și 30% pentru cel liceal – este esenţial atât pentru stimularea

17

tinerilor cu performanţe şcolare dovedite cât şi pentru asigurarea incluziunii şcolare, acolo unde este cazul.

B. ÎN ÎNĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR: 1. STABILIREA modului în care vor fi repartizate locurile bugetate, în func ție de nevoile economiei și ale societății; 2. ALOCAREA locurilor la doctorat universităților şi domeniilor performante în baza unei analize pentru a determina performanța acestora; 3. DEZVOLTAREA în cadrul universităților a programelor pentru învățarea pe tot parcursul vieții; 4. REALIZAREA UNEI strategii privind dezvoltarea resursei umane pentru ca stimulentele oferite prin reglementările existente sunt de natură să îndepărteze universitatea și cercetarea științifică românească de ceea ce se întâmplă pe plan european și mondial; 5. EMITEREA de acte normative după o consultare prealabilă cu membrii comunităților academice; 6. EMITEREA hotărârilor de guvern astfel încât sistemul de învățământ superior să funcționeze în cadrele legale; 7. INCETAREA politizării învățământului superior: a Consiliilor și Agențiilor cu atribuții în domeniul învățământul superior, dar și, mai important, a universităţilor; 8. ELABORAREA de urgență a unei strategii guvernamentale privind dezvoltarea pe termen mediu și lung a învățământului superior românesc care să includă prevederi clare privind dezvoltarea resursei umane, diferențierea ofertelor educaționale, finanțarea învățământului superior și a cercetării științifice universitare.

18

PROIECTE CONCRETE ALE PDL PDL vine cu o serie de propuneri concrete pentru educaţie şi cercetare. PDL a depus şi a susţinut în Parlament iniţiative legislative plecând de la strategia pe educaţie pe care ne-am asumat-o acum un an, după cum urmează:

• „BURSA INVESTITORULUI”, un proiect de lege care vizează facilități fiscale acordate agenţilor economici care oferă burse pentru elevii şi studenţii din învăţământul profesional sau universitar. Proiectul încurajează, de asemenea, încheierea de contracte de practică și cercetare între întreprinzători și unități de învățământ prin includerea contractelor la deducerile existent e în codul fiscal pentru profitul reinvestit. • Programul "Masă la Şcoală” pentru asigurarea unei alimentaţii sănătoase şi diversificate în şcoli prin înlocuirea programului "cornul şi laptele". • Parteneriatul public - privat pentru construcţia de grădiniţe şi creşe, unde statul participă cu minim 30% din investiţie şi acordă facilităţi fiscale pentru investitori. • Modernizarea programei şcolare, cu orientarea ei pe competenţe cheie clar identificate şi care trebuie dobândite pe fiecare nivel de studiu. Aceste competențe trebuie să fie compatibile cu cerinţele economiei contemporane și cu dezvoltările care se prefigurează. Cerem să se reintroducă prin lege procentul de ore prevăzut pentru curriculum-ul diferențiat – 20% pentru învățământul gimnazial și 30% pentru cel liceal. Aceste ore trebuie folosite pentru formarea de competen țe sociale. Elevii trebuie să capete minime competențe antreprenoriale, precum și competențe de gestiune a propriului parcurs școlar și de carieră. Ei trebuie să învețe implicarea civică, modul în care pot contribui la via ța comunității, trebuie să cunoască

19

instituțiile sociale și politice ale unui stat democratic, trebuie să fie învățați să aprecieze valorile culturale. • Introducerea tichetului lunar de 100 de lei pentru programul “Şcoală după Şcoală”. Acest program înseamnă servicii de supraveghere şi educare a copiilor după orele de şcoală. Dorim generalizarea acestui program la nivel na țional. Din păcate, Ecaterina Andronescu a respins această iniţiativă. În 2014 vom reveni asupra acestei iniţiative. • Generalizarea cabinetelor psihopedagogice, creșterea ratei de supraveghere video, campanii regulate de informare anti-violenţă pentru combaterea violentei in scoli. • Introducerea predării şi evaluării transdisciplinare, inclusiv a manualelor transdisciplinare şi pregătirea profesorilor în acest sens pentru cuplarea sistemului de învăţământ cu piaţa muncii. În mod sigur după această măsură se vor îmbunătăţi rezultatele înregistrate de România la testele PISA, TIMSS şi PIRLS. • Creșterea calității educației prin introducerea unui pachet de stimulare financiară pentru tinerii care vor să se angajeze în sistemul de învățământ. Pachetul trebuie să includă, printre altele, subvenţionarea achiziţionării revistelor de specialitate, abonamente la baze de date utile sau decontarea reală a abonamentelor pentru transportul în comun folosit de profesori. • În Codul Etic elaborat de Guvern, PDL militează pentru definirea foarte clară a obligaţiilor, îndatoririlor, a calităţilor morale ale unui profesor şi specificarea foarte clară a răspunderilor părţilor implicate. În actuala formă, Codul Etic NU stabileşte sancţiuni clare şi eficiente! Fără adoptarea Codului de Etică pentru Învăţământul Preuniversitar, nu poate funcţiona Consiliul Naţional de etică din învăţământul preuniversitar. Sancţiunile şi căile de atac trebuie clar specificate, în acord cu Legea Educaţiei, ROFUIP şi Codul Muncii (după caz). La nivel juridic, trebuie stabilite clar cazurile de încălcare a Codului: abatere, infracţiune, etc., să ştie toată lumea ce este doar abatere disciplinară, ce ţine de contencios administrativ, care e caz penal şi când se poate desface contractul de muncă. Ar trebui interzis orice tip de cadouri 20

• Reintroducerea masteratului didactic în pregătirea iniţială a tinerilor profesori. • Începând cu 1 ianuarie 2010, personalul din sectorul bugetar a fost reîncadrat conform prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, iar sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, precum şi indemnizaţiile de conducere au fost introduse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009. O astfel de decizie a avut efectele unei discriminări indirecte pentru angajaţii care au obţinut titlul academic de doctor după intrarea în vigoare a acestei Legi. Prin această soluţie legislativă se încalcă principiul plăţii egale pentru muncă egală, respectiv principiul nediscriminării. PDL propune un proiect legislativ pentru a repara acea stă nedreptate. Propunem acordarea unui spor de 15% în salariul de bază pentru personalul bugetar care posedă titlul ştiinţific de „doctor”. Sporul se acordă persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv. Prin această iniţiativă dorim să stimulăm creşterea interesului românilor pentru studiu şi pentru parcurgerea tuturor ciclurilor de învăţământ. Ne dorim o implicare mai mare a tinerilor în cercetare, inovare, o profesionalizare a cât mai multor categorii de bugetari pe domeniile lor de expertiză: de la pedagogi până la buni jurişti sau economişti.

Concret, Partidul Democrat Liberal va promova public teme majore pentru dezbatere. Dorim să construim astfel o alternativă solidă la actualele politici publice în domeniul educaţiei, orientate doar spre cosmetizare şi bazate pe negarea progreselor care s-au făcut în perioada guvernării precedente. Avansul economic al României și creșterea nivelului de trai în țară se bazează, în primul rând, pe buna pregătire a resursei umane. Școala care face performanță creează în timp prosperitate la nivel de masă. PDL rămâne partizanul performanţei şi eficienţei, rămâne partidul care susţine munca dar şi răsplătirea efortului. Crearea de șanse, nu oferirea de pomeni.

21

ÎN CONCLUZIE, PROMOVĂM: 1) Finanțarea corectă a educației și cercetării: minim 5% din PIB prin Constituție; 2) Selectare corectă și transparentă, avansarea pe merit și remunerarea decentă a profesorilor; 3) Merit în obținerea diplomelor și a notelor; 4) Standarde de calitate internaționale; 5) Formare pentru muncă, nu pașaport pentru șomaj; 6) Învățământ dual: carte, dar în paralel, și o meserie; 7) Învățământ în interesul țării, nu al grupurilor de interese economice din sistemul de educație; 8) Predictibilitate în învățământ, nu schimbări haotice an de an, care accentuează percepția de dezastru în sistem.

22