Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Importanta culturii de orez. Bolile orezului si combaterea lor viroze, bacterioze, micoze

Importanţa culturii Ocupând puţin peste 15 % din suprafaţa arabilă a globului orezul (Oryza sativa) este una din principalele cereale ale lumii (alături de grâu şi porumb). Orezul este cultivat pe toate continentele, din zona tropicală până în zona temperată şi de la nivelul mării până la 3000 m în Nepal, fiind o cultură cu plasticitate ecologică mare. Numărul recoltelor variază de la una în regiunea temperată la trei în unele regiuni tropicale (Vietnam). Aşa cum se poate observa din tabelele 2, 3 şi graficele 1, 2, peste 90 % din producţia mondială este furnizată de continentul asiatic, în special de China (33 %), de India (22 %) şi de Indonezia (9 %). Orezul este alimentul de bază pentru jumătate din populaţia globului; conform datelor FAO, orezul furnizează 700 calorii/persoană/zi, fiind consumat de peste 3 miliarde de persoane/zilnic. În unele zone foarte sărace, orezul este un aliment indispensabil, iar pierderile de recoltă datorate bolilor sau dăunătorilor pot duce la foamete. După CIRAD (2002) consumul mediu anual de orez pe cap de locuitor este 210 kg în Birmania, în jur de 100 kg în Asia, între 40 şi 70 kg în Africa şi America latină, şi 5 kg în Europa, unde este folosit ca aliment de completare. Boabele de orez mai pot fi folosite pentru fabricarea alcoolului: în Japonia se produce băutura tradiţională numita sake. Tot din boabele de orez se pot obţine: amidon, glucoză, acetonă, ulei, produse farmaceutice (terapia naturistă), alimente vitaminizante. Necesitatea cunoaşterii bolilor care afectează producţia în vedera combaterii lor Atât în cadrul oriziculturii moderne cât şi a celei de subsistenţă, an de an există pierderi cantitative şi calitative de recoltă datorită prezenţei buruienilor, şi atacului produs de unele boli şi dăunători. Dintre acestea bolile au o pondere însemnată, în unele cazuri (dacă sunt întrunite şi condiţiile climatice favorabile creşterii şi dezvoltării agenţilor dăunători)

Pagina 1 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

culturile pot să fie compromise în totalitate. Orezul este atacat de virusuri, bacterii, actinomicete şi ciuperci. Acestea sunt enumerate în tabelel 5 şi 6 (după C.A. Houlier şi colab., 1993). Dintre acestea cele mai importante boli sunt produse de catre ciupercile Magnaporthe grisea (Hebert& Barr), f.c. Piricularia oryzea (Briosi et Cav.) ce produce arsura orezului, Cochliobolus miyabeanus (Ito & Kuribayashi) f.c. Helminthosporium oryzae Breda de Haan ce cauzează helmintosporioza orezului, Gibberrella fujikuroy (Saw.) Wr., f.c. Fusarium moniliforme (Scheld) care provoacă fuzarioza, Rhizoctonia solani Kuhn (telemorf Thanatephorus cucumeris (Frank) Donk) responsabilă pentru rizoctonioza sau arsura tecilor de orez; Magnaporthe salvinii (Cattaneo) R.Krause & Webster(sin: Sclerotium oryzae Cattaneo) ce produce putrezirea tulpinii de orez; de către bacteriile Xanthomonas campestris pv. oryzae (Ishiyama) Swings et al. ce cauzează arsura bacteriană a orezului, Xanthomonas campestris pv. oryzicola (Ishiyama) care provoavă striaţiunea bacteriană a frunzelor de orez; sau de unele viroze Rice yellow dwarf virus (RYDV) ce produce piticirea şi îngălbenirea plantelor de orez, Rice hoja blanca virus (RHBV) ce cauzează virusul “Hoja Blanca”, Rice tungro spherical virus (RTSV) şi Rice tungro baciliform virus (RTSV) care produc viroza „Tungro” al orezului.

Tabelul 1 Compoziţia chimică a boabelor de orez nedecorticat şi decorticat Denumirea

Orez

substantelor

nedecorticat decorticat

decorticat din

componente

[%]

[%]

Extremul

Apa

12,42-14,66

12,50-

Orient [%] 7,80-9,16

Substante

7,95-10,82

13,60 7,13-11,69

9,62-11,06

azotoase Grasimi Celuloza Cenusa Substante

1,90-2,20 8,74-12,22 4,68-7,01 72,00-80,44

1,00-1,20 0,10-0,40 1,24-1,80 85,00-

0,62-1,74 0,39-0,58 0,78-0,92 76,20-88,36

neazotoase

Orez

98,00

Pagina 2 din 120

Orez

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Tabelul 2 Producţia de orez realizată în lume în ultimii 8 ani (tone) CONTINENTUL 1999

2000

2001

2002

2003

2004

200

2006

5 Asia

55508782

54537883

54456820

51753005

53134392

54946105

Africa America N&C America de Sud Europa Oceania

0 17728090 11795088 22058897 3238858 1412251

4 17650151 11163904 20482781 3188395 1119370

9 16615822 12260191 19776229 3149826 1663612

4 17369066 12147349 19609517 3209184 1210652

5 19455577 11471338 20293914 3224463 459196

8 19223729 12705782 23168115 3381300 556300

Tabelul 3 Evoluţia suprafeţelor de orez din lume în ultimii 8 ani (hectare) CONTINENTUL 1999

2000

2001

2002

2003

2004

Asia

14042564

13814067

13617368

13145299

13432451

13454439

Africa America N&C America de Sud Europa Oceania

0 7667962 2096925 6019902 592305 159437

2 7616370 1965210 5652462 605817 140123

9 7584274 2024066 5119255 568081 184700

9 8383680 1998687 5028157 556501 157650

2 10237753 1870945 5180612 573447 54200

1 10220371 2025692 5799001 593850 73300

200 5

Pagina 3 din 120

2006

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Grafic 1-ponderea producţiei de orez repartizată pe continente, în anul 2004

Asia Africa America N&C America de Sud Europa Oceania

Grafic 2-Ponderea suprafeţelor cu orez repartizată pe continente în anul 2004 160000000 140000000 120000000 100000000 80000000 60000000 40000000 20000000 0 Asia

Africa

America N&C

Pagina 4 din 120

America de Sud

Europa

Oceania

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Tabelul 4 Situaţia culturii orezului în ţara noastră din ultimii 42 de ani

5 0

1966 1868

1967 2050

1968 2222

1969 2519

1970 2896

1971 2791

1972 2750

1973 2690

2

4 2707

0 3081

8 2392

2 2360

9 2334

6 2418

0 1672

1

5550

6849

6028

6837

6517

6650

0

7

1

2

7

7

1988

1989

1990

1991

0

4900

4930

3990

3

0 2685

0 1423

0 1666

5

1974 1975 23100 23300

1976 2189

1977 2090

1978 19800

19 2,

0 2164

2274

0 1789

0 2353

2668

26

4500

5000

53000 68500

3740

4660

57900

60

0

0

0

0

0

1992

1993

1994

1995

1996

199

1998

1999

2000

200

20

2160

1640

1200

4638

6166

8532

7 398

1726

1561

1400

1 120

50

0 1453

0 2372

9 3035

2707

6 267

2536

0 121

11

3283

3903

3129

2979

2434

6 1316

7020

6650

3140

3890

0

3644

1522

2406

8

9

6

2310

106

5 5142

6

Tabelul 5 Virozele orezului Denumirea agentului

Denumirea bolii în limba

patogen în limba engleză Rice yellow mottle virus

română Marmorarea şi îngălbenirea

(RYMV) Rice yellow dwarf virus

frunzelor orezului Piticirea şi îngălbenirea

(RYDV) Rice hoja blanca virus

plantelor de orez „Hoja Blanca”

(RHBV) Rice tungro spherical virus

Viroza „Tungro” al orezului

(RTSV)

sau boala Cadang-Cadang

Pagina 5 din 120

380

355

145 9

59

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rice tungro bacilliform

Viroza „Tungro” al orezului

virus (RTBV) Rice black streak dwarf

sau boala Cadang-Cadang Striaţia negră şi piticirea

virus (RGSDV) Rice necrotic mosaic virus

orezului Mozaicul necrotic al

(RNMV) Rice stripe virus (RStV)

frunzelor de orez Dungarea frunzelor de orez

Rice transitory yellowing

Îngălbenirea tranzitorie a

virus (RTYV) Rice ragged stunt virus

orezului Deformarea şi sfâşierea

(RRSV) Rice grassy stunt virus

frunzelor de orez Deformarea şi mozaicul în

(RGSV)

rozetă a frunzelor de orez

Tabelul 6 Bacteriozele şi micozele orezului BACTERIOZE Denumirea agentului

Denumirea bolii în limba

Denumirea bolii în limba

fitopatogen Xanthomonas campestris pv.

engleză Bacterial blight

română Arsura bacteriană a orezului

Bacterial leaf streak

Striaţiunea bacteriană a

oryzicola (Ishiyama) Pseudomonas siringae pv.

Sheath brown rot

frunzelor de orez Putrezirea brună a tecii de

sringae (Van Hill) Erwinia chrysamthemi pv.

Foot rot

orez Putregaiul bazei tulpinii

Arholeda et. Munoz MICOZE Pyricularia grisea Sacc. = P.

Blast (leaf, neck [rotten

Arsura orezului

oryzae Cavara

neck], nodal and collar)

oryzae (Ishiyama) Swings et al. Xanthomonas campestris pv.

zeae (Sabet) Victoria,

(teleomorf: Magnaporthe grisea (Hebert) Barr) Cochliobolus miyabeanus (Ito

Brown spot

& Kuribayashi) Drechs. ex

Pagina 6 din 120

Helmintosporioza orezului

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dastur (anamorf: Bipolaris oryzae (Breda de Haan) Shoemaker) Gibberrella fujikuroy

Bakane disseases

Fuzarioza

Stem rot

Putrezirea tulpinii de orez

Sheath blight

Rizoctonioza sau arsura

(Saw.)Wr. f.c. Fusarium moniliforme (Scheld) Gibberella roseum f. Cerealis (Che.) Snyder et. Hansen Leptosphaeria salvinii (Cattaneo) R. Krause & Webster (sin: Sclerotium oryzae Cattaneo, Nakataea sigmoidae (Cavara) K. Hara) Rhizoctonia solani Kuhn (telemorf Thanatephorus

tecilor

cucumeris (Frank) Donk) Sarocladium oryzae (Sawada)

Sheath rot

Putrezirea tecilor de orez

W. Gams & D. Hawksw Cercospora janseana (Racib.)

Narrow brown leaf spot

Cercosporioza

Leaf sclad

Opărirea frunzelor

Kernel smut

Mălura orezului

Padwick & A. Khan Ustilaginoidea virens (Cooke)

False smut

Tăciunele fals

Takah. Entyloma oryzae Syd. & P.

Leaf smut

Tăciunele frunzelor

Septoria leaf spot

Septorioza orezului

O. Const. = C. oryzae Miyake (teleomorf: Sphaerulina oryzina K. Hara) Microdochium oryzae (Hashioka&Yokogi) Samuels& I.C. Tilletia barclayana (Bref.) Sacc. & Syd. in Sacc. = Neovossia horrida (Takah.)

Syd. Septoria oryzae Catt.

Pagina 7 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Khuskia oryzae Hudson Corticium rolsfii Curzi. Alternaria padwickii

Cob rot Seedling blight Stackburn (Alternaria leaf

Putregaiul uscat Arsura plăntuţelor de orez Alternarioză

(Ganguly) M.B. Ellis Curvularia lunata (Wakk.)

spot) Black kernel

Putrezirea şi înegrirea

Boedijn(teleomorf:

boabelor

Cochiobolus lunatus R.R. Nelson & Haasis) Gaeumannomyces graminis

Crown sheath rot

Înnegrirea şi genuncherea

(Sacc.) Arx & D. Olivier Sclerophthora macrospora

Downy mildew

bazei tulpinii Putregaiul moale

(Sacc.) Thirumalachar et al.

Pagina 8 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Viroze 3.1. Rice yellow mottle virus-îngălbenirea şi marmorarea frunzelor de orez Răspândire şi importanţă A fost identificat în regiunea Kismu, din apropierea lacului Victoria, în Kenia de vest (Bakker, 1974), şi în Niger, Mali, Sierra Leone (ADRAO, 2000). Pierderile datorate acestei viroze oscilează între 64-100 % în Mali, şi între 58-68 % în Niger (ADRAO, 2002-Centre du riz pour l’Afrique). P N’Guessan (2001) menţionează pierderi între 40-60 % în Africa de vest. Simptome Primele simptome apar, pe frunzuliţe la plantele tinere sub formă unor pete ovale, alungite, galbene. Mai târziu acestea se alungesc de-a lungul nervurii principale, frunzele se deformează, plantele formează puţini fraţi, iar paniculele rămân sterile Pe frunzele mature apar pete de decolorare, care devin, galbene sau oranj (Ou, 1985). 3.1.3. Agent etiologic 3.1.3.1. Încadrare sistematică Virusul nu a fost încă încadrat într-o anumită familie. Acesta face parte din genul sobemovirus, specia rice yellow mottle virus, acronim RYMV (Catherall, 1970). Morfologie Virusul prezintă particule izometrice cu diametrul de 25 nm. Temperatura de inactivare este de 65 °C, diluţia limită este de 10 –6. Virusul supravieţuieşte timp de un an în ţesuturile înfectate, dacă acestea sunt ţinute la o temperatură de 4 °C (Bakker, 1974). Sucul vegetal diluat cu soluţie de fosfat tampon, 0,01 M, îşi păstrează infecţiozitatea timp de 99 de zile, dacă este păstrat la o temperatură de 20 °C, sau 260 de zile dacă este păstrat la o temperatură de 4 °C. Virusul este stabil, in vitro, şi uşor de purificat (Bakker, 1970)

Pagina 9 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Specializarea Virusul infectează diferite graminee, în special cele din tribul Oryzeae şi Eragrostideae. Pe cale artificială au fost infectate plantele: Oryza punctata, Dinebra retroflexa, Phleum arenarium (Bakker, 1974). Transmiterea virusului Este realizată de către insecte din subfamilia Criocerinae, Cryptocephalinae, Galerucinae (Sesselia pusilla), Halticinae (Chaetocnema spp.) şi Hispinae (Trichispa sericea). În Sesselia pusilla virusul persistă 2-3 zile, în timp ce în Trichispa sericea virusul persistă 8-9 zile (Catherall, 1970). Virusul nu se transmite prin sămânţă (Bakker, 1974).

Comportamentul diverselor soiuri şi linii la acest virus Conform datelor furnizate de ADRAO (2000), varietăţile de orez Bouake 1989, BG 90-2, IR 1529-680-3 sunt sensibile, varietatea WITA 11 este tolerantă, în timp ce varietatea IR 47687 este moderat rezistentă. Prevenire şi combatere Se recomandă următoarele măsuri (după ADRAO, 2000): cultivarea soiurilor şi varietăţilor rezistente la acest virus, combaterea insectelor care pot servi drept vector al maladiei. combaterea buruienilor care pot fi gazde intermediare, folosirea la transplantat a unor plăntuţe libere de virusuri,

Rice yellow dwarf virus-piticirea şi îngălbenirea plăntuţelor 3.2.1. Răspândire şi importanţă economică

Pagina 10 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Viroza este răspândit mult în Japonia, unde a şi fost studiată, dar a fost semnalată şi în Korea sau Filipine (Hulea Ana, 1982; Ou, 1965). A fost pentru prima oară studiată de către Fukushi, în 1931. Local provoacă pierderi de până la 50 %, ceea ce corespunde unei pierderi din producţia anuală de 10000 tone (Hulea Ana şi colab., 1982). Simptome Boala se manifestă printr-o piticire şi înfrăţire puternică a plantelor. Frunzele prezintă o împestriţare galben-verde (Hulea Ana şi colab., 1982). Agent etiologic Încadrare sistematică Piticirea şi îngălbenirea plăntuţelor este produsă de către Rice yellow dwarf virus, (sin. Rice stunt, sin. Rice mosaic virus, sin. Oryza virus 1, sin. Marmor oryzae). Virusul face parte din familia Reoviridae, genul Phytoreovirus, specia Rice yellow dwarf virus, acronimul RYDW. Morfologie Virusul se prezintă sub formă de particule izometrice, de 70 nm diametru. Acesta prezintă 32 de capsomere. În sucul rezultat din mojararea cicadelor purtătoare (vectori de transmitere), temperatura de inactivare este de 45-50 (C, iar diluţia limită este de 10 –5. Virusul rezistă un an în frunzele de orez, şi în vectorii care îl transmit (cicade), dacă aceştia sunt depozitaţi la o temperatură de –40 (C (Kimura şi colab, 1968).

Pagina 11 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 1-Rice yelow dwarf virus (în stânga frunză sănătoasă, în dreapta frunză atacată) (sursa: http://www.dpweb.net/dpv/showfig.php?dpwno=149&figno=02)

Specializare Atacă câteva specii de graminee cum ar fi Oryza sativa sau Echinocloa crus-galli var. oryzicola (Fukushi, 1934; Shinkai, 1962). Transmiterea virusului Se realizează de către afidele din genul Nephotettix, şi anume speciile Nephotettix cincticeps, N. apicalis. (Shinkai, 1962). În corpul vectorilor virusul rezistă mult timp (Hulea Ana şi colab., 1982). După ce s-au hrănit cu sucul plantelor bolnave, urmează o perioadă de incubaţie de 15-20 de zile, după care cicadele transmit virusul aproape toată viaţa lor. Virusul

Pagina 12 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

trece în ouăle insectelor, majoritatea progeniturilor fiind infectate. (Fukushi, 1934; Shinkay, 1962). Virusul nu se transmite prin intermediul seminţelor (Shinkay, 1962). Prevenire şi combatere Pentru prevenirea acestei viroze se practică combaterea insectelor vectoare pe mari suprafeţe (Hulea Ana şi colab., 1982).

Rice hoja blanca virus-virusul „hoja blanca” 3.3.1. Răspândire şi importanţă economică Este o boală răspândită în America de Nord şi de Sud (Brazilia, Belize, Columbia, Peru, Costa Rica, Republica Dominicană, El Salvador, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Porto Rico, Surinam, SUA şi Venezuela). Această boală este restrânsă în zona tropicală a continentelor americane, în special datorită capacităţii scăzute de iernare a insectei vectoare (Evrett şi colab., 1969; Ou, 1985). Această boală este foarte păgubitoare în unele zone din America de Sud, deoarece determină sterilitatea totală sau parţială a paniculelor.

Simptome Pe frunze apar dungi clorotice, caracteristice. Frunzele se deformează. Paniculele conţin doar câteva boabe sau sunt sterile. Simptomele pot să nu apară pe fraţi. Când infecţia apare în primele faze de vegetaţie, frunzele infectate se necrozerază şi mor. Dacă infecţia survine după apariţia paniculului, pagubele produse de această boală sunt nesemnificative. Virusul predispune planta de orez la infecţia cu helmintosporioză (Evret şi colab., 1969; Anon., 1984). Agent etiologic Încadrare sistematică

Pagina 13 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Virusul face parte din genul Tenuivirus, specia rice hoja blanca virus, acronimul RHBV (Evret şi colab., 1969). Morfologie Virusul este format din particule filamentoase, cu diametru de 3 nm (Morales şi colab., 1983). Virusul a fost observat în celulele din epiderma, parenchimul şi floemul frunzelor infectate; atât în nucleu cât şi în citoplasmă (Shikata şi colab, 1969). În vectori virusul a fost observat în lumen şi celulele din intestin. Specializare Virusul infectează numai poaceele (Galvez şi colab, 1961). Experimental, virusul a fost transmis la Avena sativa, Digitaria horizontalis, Hordeum vulgare, Leptochloa filiformis şi Secale cereale (Galvez, 1968). Gibler şi colab, (1961) menţionează că virusul a fost găsit pe Brachiaria plantaginea, Echinochloa colona, E. crus-galli, E. walteri, Panicum fasciculatum, P. capillare, Paspalum sp., Rottboellia exaltata şi Triticum spp. Transmiterea virusului Virusul este transmis de către cicada Sogatodes orizicola (McGuire şi colab, 1961). Experimental, Sogatodes cubans poate transmite virusul cu dificultate, virusul nepersistînd în vector (Galvez, 1967). Perioada minimă de hrănire pentru a achiziţiona virusul este de 1 oră (după Galvez, 1967), până la 12 ore (McMillian, 1962). Virusul este transmis atât de masculi, cât şi de femele, sau nimfe. Virusul se poate transmite până la 10 generaţii (Galvez, 1967). Perioada de incubaţie a virusului în vector este de 10-40 zile (după Anon, 1984), minim 5 zile (după McGuire şi colab, 1960). Virusul nu se transmite prin seminţele produse de plantele infectate, sau pe cale mecanică (Anon., 1984). 3.3.4. Prevenire şi combatere Se recomandă combaterea insectelor vectoare (Galvez, 1967; Anon, 1984).

Pagina 14 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 2-Rice hoja blanca virus (frunze atacate) 3.4. Rice tungro baciliform virus şi Rice tungro sphaerial virus-viroza „tungro” a orezului 3.4.1. Răspândire şi importanţă RTSV a fost descris pentru prima oară de Anon. (1964) apoi de, Rivera şi Ou (1965). RTBV a fost descris pentru prima oară de Saito şi colab. (1975). Virusurile sunt răspândite în India, Pakistan, Malaezia, Tailanda, Indonezia. (Khan şi colab. 1991). Este una dintre cele mai păgubitoare viroze din sudul şi sud-estul Asiei. Plantele afectate în faze timpurii de vegetaţie pot suferi pierderi de 100 % (Ou, 1985). Pierderile datorită acestor viroze sunt situate la 1,5 miliarde de dolari (Herdt, 1991). Simptome Cele două viroze au simptome asemănătoare. Pe partea superioară a frunzelor apar pete de decolorare. Mai târziu acestea se extind, putând să cuprindă toată frunza, apărînd ca nişte striuri (figura 3). Frunzele infectate se pot deforma sau pot să aibă un aspect marmorat. (Herdt., 1991). Plantele infectate, au numărul de fraţi mai redus, înfloresc mai târziu, ajung cu greu la maturitate, paniculele formate sunt mici, uneori nu ies complet din teaca ultimei frunze (Ou, 1985). Majoritatea paniculelor sunt sterile, sau dacă au format boabe, acestea prezintă zone de culoare brun-negriciose. Agent etiologic

Pagina 15 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Încadrare sistematică Viroza „tungro” sau boala cadang-cadang, este produsă de doi agenţi virali: Rice tungro sphaerial virus (sin. Rice yellow orange leaf virus, sin. Rice penyakit merah virus, sin. Rice leaf yellowing virus, sin. Rice mentek virus); care face parte din familia Sequiviridae, genul Waikavirus, acronimul RTSV şi Rice tungro baciliform (sin. Mentek, sin. Yellow orange leaf, sin. Leaf yellowing, sin. Penyakit merah virus) care face parte din familia Caulimoviridae, genul Tungrovirus, acronimul RTBV. Morfologie Rice tungro sphaerial virus are particule izometrice cu diametru cuprins între 30 şi 33 nm, în timp ce Rice tungro baciliform virus are particule baciliforme, cu diametru de 30 nm, şi o lungime cuprinsă între 130 şi 300 nm (Hull, 1996). Specializare Rice tungro baciliform virus a fost găsit pe Echinochloa crus-galli, E. glabescens, E. colona, Eleusine indica, Leptochloa chinensis, Leersia hexandra, Oryza sativa, Panicum repens, Cyperus rotundus (Khan şi colab., 1991). Rice tungro sphaerial virus a fost găsit pe Eleusine indica, Echinochloa colonum, E. crus-galli şi specile genului Oryza (Wathanakul, 1964).

Pagina 16 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 3-RTSV şi RTBV (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Tungro.htm)

Pagina 17 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Transmiterea virusurilor Principalul vector pentru Rice tungro sphaerial virus este cicada Nephotettix impicticeps. De asemenea, virusul este transmis de către N. apicalis, N. impicticeps x N. apicalis şi Recilinia dorsalis. Proporţia de insecte care transmit virusul este de 70 % pentru Nephotettix impicticeps, 17 % pentru N.apicalis şi 6 % pentru Reciliana dorsalis (Anon, 1969). Virusul nu persistă în vectori. După ce s-a hrănit cu o plantă bolnavă insecta poate transmite virusul 5 cel mult 7 zile (Ou, 1985). Rice tungro baciliform virus este transmis de către aceiaşi vectori care transmit RTSV (Cabauatan, 1985). Prevenire şi combatere Se recomandă distrugerea buruienilor şi a altor gazde intermediare, distrugerea resturilor vegetale, precum şi folosire la semănat a unor soiuri şi varietăţi rezistente la această boală (Nyvall RF, 1999).

Alte viroze la orez Rice black streak dwarf virus (RGSDV)-striaţia negră şi piticirea orezului; Rice necrotic mosaic virus (RNMV)-mozaicul necrotic al frunzelor de orez; Rice stripe virus (RStV)-dungarea frunzelor de orez; Rice transitory yellowing virus (RTYV)-îngălbenirea tranzitorie a orezului; Rice rugged stunt virus (RRSV)-deformarea şi sfâşierea frunzelor de orez; Rice grassy stunt virus (RGSV)-deformarea şi mozaicul în rozetă al frunzelor.

Bacterioze Xanthomonas campestris pv. oyzae (Uyeda et. Ishyama) Dows-arsura bacteriană a frunzelor de orez Răspândirea pe glob Pagina 18 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Este răspândită în Japonia, Filipine, Malaezia, Coreea, China, Vietnam, Thailanda, India, Indonezia, Cambogia, Pakistan. În 1970 a fost semnalată în Australia (Pitkethely), iar în anul 1977 în Nicaragua (Lozano), Panama şi Ecuador (Ou, 1985). În Japonia este cunoscută încă de la sfârşitul secolului al 17-lea, fiind semnalată de Takaiashi (Severin V. şi colab., 1985). A fost observată şi în unele ţări din Europa, cum ar fi Ungaria (Hulea Ana şi colab., 1982). 4.1.2. Implicaţiile economice ale atacului produs de Xanthomonas campestris pv. oyzae Este o boală care produce pagube cantitative şi calitative foarte mari recoltei de orez. Astfel în Japonia, în anul 1954, s-a estimat că au fost afectate 90-150 mii ha, suferind pierderi de 22-110000 tone (Kwanda, 1954 citat de Hulea Ana şi colab., 1982). După Severin V. şi colab (1985), în Japonia, în anul 1940 au fost afectate 60 mii ha, în timpul celui de-al doilea război mondial, 100 mii ha, iar în 1960, 500 mii ha, ceea ce corespundea cu 10 % din suprafaţa cultivată cu orez a Japoniei. După date mai recente, în Japonia, au fost afectate 300400 mii ha, cu pierderi între 20 şi 50 % (Ou, 1985). În multe zone din Asia, pierderile anuale datorită arsuri bacteriene ajung la 60 % (IRRI, 1983). În India sunt afectate milioane de hectare, cu pierderi anuale cuprinse între 6 şi 60 %. În Indonezia pierderile depăşesc 50 % (Ou, 1985). Simptome Simptomele acestei bacterioze sunt foarte variate, în funcţie de sensibilitatea soiurilor şi de condiţiile de mediu. Se manifestă în toate fazele de dezvoltare ale plantelor de orez. Acestea pot apare pe limb, pe teaca frunzei, uneori şi pe boabe. Spre marginea frunzei sau de-a lungul nervurii principale, apar pete mici, hidrozate care, la plantele sensibile se extind, devenind striuri galben-portocalii. Dimineaţa devreme, exudatul bacterian are aspectul unei picături tulbure de rouă, apoi, se usucă şi are aspectul unei picături galbene, asemănătoare cu răşina. În caz de infecţie puternică, leziunile pot acoperi tot limbul frunzei, care devine alb sau cenuşiu. Dacă infecţia este severă leziunile se extind pe panicul, pe glumele tinere apar pete de decolorare hidrozate, care virează în gri până la la galben albicios, cu margini nedefinite. Pagina 19 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

La plantele aflate în stadiu iniţial sau mijlociu de înfrăţire, frunzele se pot rula complet, devin galbene sau brun-cenuşii şi apoi se veştejesc. Plantele rămân pitice şi în final mor. Acest simptom se numeşte „kresek” în Indonezia, sau „zurikami” în Japonia, fiind frecvent la tropice. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Arsura bacteriană a frunzelor de orez este produsă de către bacteria Xanthomonas campestris pv. oryzae (Uyeda et. Ishyama) Dye [sin. Xanthomonas oryzae (Uyeda et. Ishyama) Dowson, sin. Pseudomonas oryzae (Uyeda et. Ishyama)]. Încadrare sistematică Xanthomonas campestris pv. oryzae face parte din regnul Procariote, diviziunea Bacteria, familia Pseudomonadaceae, genul Xanthomonas, specia Xanthomonas campestris, patovar oryzae. Morfologie Înainte de anul 1910, s-a crezut că boala este produsă de un factor fiziologic, cauzat de solurile acide, deoarece picăturile de rouă apărute pe frunzele infectate erau mai acide decât picăturile de rouă de pe frunzele sănătoase (Severin V. şi colab, 1985). Experienţele lui Takaishi au fost concludente pentru stabilirea agentului etiologic. Bacteriile, sunt gram-negative, au formă de bastonaşe, monotrihe şi măsoară 1.2 x 0.3-0.5 µm (după Ou, 1985). În condiţii de laborator, pe agar nutritiv formează colonii mici, rotunde, lucioase, de culoare galbenă. Pe mediul cartof-glucoză-agar, coloniile sunt circulare, convexe, netede, opace, cu margine întreagă. La început sunt albicioase, mai târziu sunt galbene ca mierea (Severin V. şi colab, 1985). Caracteristicile fiziologice sunt destul de variate: ca sursă de carbon bacteria poate folosi acidul malic, acidul citric, zaharoza, manoza, glucoza, galacturoza, maltoza, dextrina şi acidul succinic. Nu foloseşte fructuoza, iar după unii autori glucoza poate acţiona ca inhibitor de creştere când este adăugată mediului de cartof (Severin V., şi colab., 1985). Ca sursă de azot foloseşte acidul glutamic şi cisteina. Bacteria prezintă o activitate celulolitică moderată şi activitate pectinolitică scăzută Pagina 20 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Au fost identificate 4 fagotipuri (A,B,C,D), fagotipul A fiind cel mai răspândit (Severin V. şi colab., 1985; Ou, 1985). Cele mai virulente tulpini se găsesc în zonele tropicale (Reising WH, 1986). Specializarea În Japonia bacteria a mai fost găsită pe Leersia sayanuka Ohwi, L. oryzoides (L.) Sw., L. japonica, şi Zizania latifolia (Ou, 1985). În zonele tropicale, bacteria a fost găsită pe Leptochola chinensis (L.) Nees, L. filiformis (Lam.) P. Beauv., L. panicea (Retz.) Ohwi, iar în India, a fost izolată de de Cyperus rotundus L. şi Cyperus difformis L. (Reissing WH, 1986). În Australia a fost semnalată pe speciile de orez sălbatic Oryza rifopogon şi O. australiensis (SJ Aldrick şi colab., 2003). Ciclul de infecţie Plăntuţele provenite din seminţele infectate prezintă leziuni severe pe frunze, care formează exudat bacterian, ce reprezintă o importantă sursă de inocul primar, în special pentru „kresek” (Ou, 1985). Bacteriile se răspândesc prin intermediul vântului şi a apei de irigat. Bacteriile pătrund în ţesuturile plantelor prin intermediul orificiilor naturale, cum ar fi stomatele sau hidatodele, sau a leziunilor produse de către insecte. (Severin V., 1985; Nyvall RF, 1999). O dată ce bacteria a pătruns în interiorul ţesuturilor aceasta începe să se multiplice în interiorul epitemului, care se umple cu zooglee bacteriană. În acest stadiu bacteriile

Pagina 21 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 4-Xanthomonas campestris pv. oryzae (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bacterial_Leaf_Bl ight.htm)

Pagina 22 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

exsudează prin ostiole (Ou, 1985). După un scurt timp, bacteriile invadează vasele, care, uneori se pot rupe datorită bacteriilor ce se înmulţesc (Taber 1973, citat de Severin V. şi colab., 1985). La soiurile sensibile, bacteriile cresc în 24-48 de ore de la infecţie şi se înmulţesc logaritmic, ajungînd la o concentraţie mare la care apar simptomele. La soiurile rezistente, multiplicarea devine constantă la scurt timp după invazie, concentraţia fiind mai mică decât cea necesară inducerii simptomelor (Severin V. şi colab, 1985). În sol, bacteriile se adună spre rădăcină, şi se propagă pe suprafaţa acestora, apoi se deplasează, sistemic, în sus, până la baza tecii frunzelor (Reissing WH, 1986). Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul seminţelor infectate, a speciilor de graminee, care cresc de-a lungul canalelor de irigaţii, a resturilor vegetale şi prin intermediul solului (Hulea Ana şi colab., 1982; Ou, 1985). Bacteriile pot rezista pe seminţe 7-8 luni. Ecologia bolii Temperatura optimă pentru dezvoltarea bolii este de 25-30° C. La temperaturi sub 20 °C dezvoltarea bolii este stânjenită. Temperaturile ridicate din timpul stadiului de înfrăţire asoicate cu temperaturi scăzute şi durată redusă de strălucire a soarelui în timpul verii, sunt condiţii ce favorizează dezvoltarea bolii în Japonia (Mitzukami, citat de Severin V. şi colab., 1985). În cazul bolii „kresk” sunt necesare temperaturi de 28-34° C (Ou, 1985). Umiditatea atmosferică ridicată, umiditatea mare a solului, picăturile de rouă, zilele cu nebulozitate accentuată, favorizează această maladie. Vântul are un dublu rol: prin transportarea bacteriilor de la locul de formare la alte plante, şi prin producerea de leziuni plantelor care ar facilita pătrunderea bacteriilor în ţesuturi, în caz de vânt puternic (Riessing WH, 1986). 4.1.5. Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul bacteriei Xanthomonas campestris pv. oryzae

Pagina 23 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

După Shu-yuan Sun şi colab. (1981), varietăţile/liniile IR 2061-427-1-17-7-5, IR 2061-464-2-4-5, IR 4427-58-5-2, IR 5105-173-6, Hong-jiao-shan, Cai-tang, Hao-mei, Toride nr. 2 sunt moderat rezistente, în timp ce varietăţile/liniile IR 2061-456-1-5-5, RP 633-200-17-4-1, Gemamie şi Jing nr. 129 sunt rezistente. Mosharraf Hossain şi colab. (2003) menţionează că varietatea BR 22 este rezistentă, în timp ce varietăţile BR 11, BR 25 şi BRRIdhan 38 sunt moderat rezistente la această boală. 4.1.6. Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Se recomandă rotaţia culturilor timp de 2-3 ani, arderea miriştilor (Hulea Ana şi colab, 1982); evitarea cultivării orezului pe soluri acide, cu drenaj sărac şi apa freatică la suprafaţă (Severin V. şi colab., 1985); aplicarea unor doze moderate de îngrăşăminte cu azot, distrugerea resturilor vegetale rămase după recoltare, combaterea buruienilor, care pot fi gazde intermediare, semănatul la o densitate optimă, asigurarea unui drenaj corespunzător şi îndepărtarea plăntuţelor bolnave (Ou, 1985). În zonele unde boala nu a apărut se va acorda o mare atenţie sănătăţii seminţelor importate.

Pagina 24 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 5-Ciclul de infecţie al bacteriei Xanthomonas campestris pv. oryzae (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bacterial_Leaf_Bl ight.htm)

Pagina 25 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Cultivarea de soiuri sau varietăţi rezistente este cea mai comună măsură preventivă, adoptată de către fermieri din majoritatea zonelor de cultură a orezului din Asia (Ou, 1985). Când mai multe tulpini ale bacteriei sunt prezente, se recomandă folosirea varietăţilor ce posedă rezistenţă parţială (rezistenţă de câmp).

Metode curative Hulea Ana (1982) menţionează tratamentul seminţelor prin cufundarea acestora într-o soluţie de Cerasan, sau alt fungicid organo-mercuric, amestecat cu Agrimycin 100, urmat de un tratament cu apă fierbinte timp de 52-54 °C, timp de 30 de minute; sau cufundarea seminţei timp de 8 ore într-o soluţie de Cerasan 0,1 % (sau alt compus organo-mercuric) plus streptomicină 0, 3%. Tratamentele seminţelor cu sulfură de zinc, reduc concentraţia bacteriiilor. Fungicidele pe bază de cupru, antibioticele, sau alte substaţe chimice au eficienţă redusă contra bacteriozei orezului (Ou, 1985).

Xanthomonas campestris pv. oryzicola (Fang et. al. ) Swings et. al.-striaţia bacteriană a frunzelor de orez Răspândirea pe glob şi în ţara noastră Boala a fost semnalată pentru prima oară de către Reiking în 1918, care a denumit-o dungarea bacteriană. În anul 1942 Hashioka a identificat boala în China de Sud În prezent este răspândită în India, Nepal, Filipine, Thailanda, Malaezia, Pakistan, Cambogia, Laos, Bangladesh, Myammar, Australia, Madagascar, Nigeria, Senegal. Nu s-a raportat prezenţa bolii în zonele temperate, inclusiv Japonia (Ou, 1985). Implicaţiile economice ale atacului produs de Xanthomonas campestris pv. oryzicola Boala prezintă importanţă economică, în unele zone, în sezoanele foarte umede şi acolo unde sunt folosite doze foarte ridicate de îngrăşăminte

Pagina 26 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Conform lui Chand. şi colab (1971) citaţi de Severin V., (1985) în India pierderile de recoltă s-au situat între 5-30 %, în timp ce în Filipine, pierderile nu au atins valori semnificative nici în sezonul umed. În zonele tropicale, în sezonul umed pierderile sunt cuprinse între 8,3-17,1 %, în timp ce în sezonul secetos pierderile sunt cuprinse între 1,5-5,9 % (IRRI, 1983). Simptome Pe limbul foliar apar striuri internervuriene, înguste, cu lungimi diferite, de culoare verde-închis, hidrozată (Severin V. şi colab., 1985). Mai târziu striurile se pot extinde, devenind galben-portocalii, până la brun, translucide (Ou, 1985). Striurile sunt discontinui, lungi de 2-7 cm, uneori pot să conflueze. La soiurile sensibile, striurile sunt înconjurate de un halou clorotic. Frunzele afectate grav îşi pierd culoarea, se îngălbenesc, şi apoi se brunifică. În dreptul leziunilor, se formează picături mici, de culoarea chilimbarului, sau galbenportocaliu, alcătuite din exsudatul bacterian. Într-un stadiu mai avansat, este dificil de deosebit striaţiunea bacteriană de arsura foliară dar marginile leziunilor rămân mai mult timp liniare, decât ondulate, cum sunt în cazul arsurii foliare (Severin V. şi colab, 1985; Ou, 1985). Infecţia nu apare pe teci. Spre deosebire de bacteria care provoacă arsura bacteriană, aceasta este un patogen parenchimatic. Agentul etiologic Denumire, sinonimii şi încadrare sistematică

Arsura bacteriană a frunzelor de orez este produsă de către bacteria Xanthomonas campestris pv. oryzicola (Fang et. al.) Swings et. al. [sin. Xanthomonas oryzae (Fang et. al.), sin. Xanthomonas translucens f. sp. oryzicola (Fang et. al. ) Bradbury]. Bacteria face parte din regnul Procariote, diviziunea Bacteria, familia Pseudomonadacea, genul Xanthomonas, specia Xanthomonas campestris, patovar oryzicola. Morfologie Bacteria este aerobă, gram-negativă, prevăzută cu un cil polar, şi măsoară 1.2 x 0.30.5 µm. Bacteria nu are spori sau capsula bacteriană (Ou, 1985). În condiţii de laborator, pe Pagina 27 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mediu de agar nutritiv, se dezvoltă colonii cu creştere slabă, de obicei de culoare galben-pal, rotunde, cu marginea întreagă, boltite. Bacteria este aerobă, tolerantă la 2 % NaCl şi inhibată la 3 % (Severin V. şi colab., 1985). Specializarea Pe lângă orez a mai fost semnalată pe specii de orez sălbatic cum ar fi Oryza spontanea, O. perennis balunga, O. nivara, O. breviligulata, O. glaberrima şi pe Leersia hexandra (Nyvall RF, 1999). Ciclul de infecţie Bacteria pătrunde în frunze prin ostiole, hidatode sau răni provocate de către insecte sau vânt puternic (Ou, 1985). După ce pătrund în plantă, bacteriile încep să se înmulţească în cavitatea substomatică, şi progresează, intercelular în parenchim. La puţin timp de la formarea petelor apare exsudatul bacterian. Când frunza este umedă datorită picăturilor de ploaie, sau rouă şi când bate vântul, bacteriile sunt transportate către celelalte plante, realizîndu-se infecţiile secundare. Perioada de incubare este de 2-9, zile în funcţie de temperatură, umiditate şi soi (Severin V. şi colab., 1985). Boala apare din primele faze de vegetaţie, până la faza de înfrăţit. Plantele mature sunt rezistente la patogen (Reissing WH, 1986). Transmiterea de la un an la altul Se transmite prin sămânţă şi resturi de plante bolnave. Nu se transmite prin intermediul solului (Severin V., 1985).

Pagina 28 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figurile 6 şi 7-Xanthomonas campestris pv. oryzicola (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bacterial_Leaf_St reak.htm) Pagina 29 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 8-Ciclul de infecţie al bacteriei Xanthomonas campestris pv. oryzicola (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bacterial_Leaf_St reak.htm)

Ecologia bolii Temperatura optimă de dezvoltare a aceste boli este de 26,1-30,5 (C. Umiditatea mare a aerului, ploile dese, şi persistenţa îndelungată a picăturilor de rouă pe frunze favorizează infecţia (Ou, 1985).

Pagina 30 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul bacteriei Xanthomonas campestris pv. oryzicola Varietăţile de orez de tip indica sunt mai sensibile la boală decât varietăţile de tip japonica. Acest fapt a explicat răspândirea bolii în zonele tropicale, unde predomină varietăţile de tip indica (Sevrin V. şi colab., 1985). Prevenirea şi combaterea bolii 4.2.7.1. Metode preventive Ca măsuri preventive se recomandă: folosirea la semănat a unei seminţe libere de bacterii, tratamentul seminţelor cu apă caldă, semănatul plantelor la o densitate optimă, folosirea unor doze moderate de îngrăşăminte cu azot, distrugerea resturilor vegetale rămase după recoltare, pentru a reduce cantitatea de inocul primar, cultivarea de varietăţi rezistente, este cea mai comună metodă folosită. Metode curative Se recomandă tratamentul seminţelor cu Vitavax, 0,1-0,3 % (Severin V., şi colab, 1985). Produsele folosite pentru tratamentul arsurii bacteriene au efect şi contra acestei bacterioze (Ou, 1985). Pseudomonas syringae pv. syringae (Van Hall)-putrezirea brună a tecii frunzelor de orez Răspândirea şi implicaţiile economice Boala a fost semnalată pentru prima oară în nordul Japoniei, în anul 1918. Klement (1955) citat de Severin V. şi colab (1985) considera că această bacterie, alături de Pyricularia oryzae era cauza arsurii orezului. Boala este răspândită în unele ţări din Asia (China, Japonia) sau Europa (Ungaria)

Pagina 31 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Boala poate produce unele pagube culturii de orez, deoarece în caz de infecţii puternice, paniculele sunt parţial sau total sterile (Batoko H., 2001). Simptome Pe limbul frunzelor, uneori apar leziuni sub formă de striuri (Severin V. şi colab. 1985). Pe teaca frunzelor care învelesc paniculele tinere, apar pete, la început verzui, care pe măsura extinderii devin brune-închis, până la negru, şi în final ţesuturile din dreptul lor se usucă. Pe tulpini, de obicei pe partea superioară a celui de-al doilea nod de la vârf se formează pete brune. Pe timp ploios, paniculele în curs de dezvoltare, se brunifică şi rămân sterile (Severin V. şi colab. 1985). Agentul etiologic Denumire, sinonimii Putrezirea brună a tecii de orez este provocată de către Pseudomonas syringae pv. syringae (Van Hall) [(sin. Pseudomonas oryzicola Klement, sin. Pseudomonas fucovaginae (Miyajima et. all)]. Cu toate că izolatele din China, Japonia, Ungaria diferă între ele prin unele caratere morfo-fiziologice şi simptomatologice, totuşi acestea au fost considerate o singură specie (Severin V. şi colab, 1985). Încadrare sistematică Pseudomonas syringae pv. syringae face parte din regnul Procariote, diviziunea Bacteria, familia Pseudomonadaceae, genul Pseudomonas, specia Pseudomonas syringae, patovar syringae. Morfologie Bacteriile au formă de bastonaşe, sunt gram-negative, monotrihe sau lofotrihe. În condiţii de laborator, pe agar nutritiv formează colonii albe, plate, în timp ce pe mediul King R. formează pigment fluorescent (Severin V. şi colab, 1985) Pagina 32 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Specializarea Pe lângă orez bacteria infectează porumbul, sorgul, cartoful, tomatele, fasolea (Zeigler şi colab., 1987). Ciclul de infecţie Plantele provenite din seminţele infectate, prezintă după 10-20 zile de la răsărire pete brune, până la brun negricioase. Aceste plante infectate reprezintă o importantă sursă de inocul primar. (Zeigler şi colab., 1987). Bacteria se răspândeşte prin intermediul apei de irigaţie. De la un an la altul bacteria se transmite prin intermediul seminţelor infectate, (Zeigler şi colab., 1987). Ecologia bolii Boala este favorizată de timpul răcoros. În Japonina temperatura minimă la care apar simptomele este de 13 °C. Deoarece temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 2528 °C, se consideră că temperaturile scăzute predispun platele la îmbolnăvire (Miyajima şi Akata, 1975). Comportarea diverselor soiuri şi linii de orez la atacul bacteriei Pseudomonas syringae pv. syringae Batoko H. şi colab. (2001) menţionează că varietatea de tip indica Ambalalava (MI283) este tolerantă la această boală, în timp ce hibridul de tip indica Facagro 57 (IR 23412-RR-19-3-B (IRRI) X B 2980 b-SR-26232) este foarte sensibil la bacterioză. Prevenire şi combatere Se recomandă aceleaşi măsuri ca şi în cazul celorlalte bacterioze.

Pagina 33 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Alte bacterioze ale culturii orezului

Erwinia chrysamthemi pv. zeae (Sabet) Victoria, Arholeda et. Munoz-putregaiul bazei tulpinii La început frunzele se îngălbensc, iar fraţii se brunifică şi pier. Teaca frunzei se brunifică şi putrezeşte. Leziunile se extind descendent la nod şi baza tulpinii. Tulpina, se înmoaie, putrezeşte, emanînd un miros neplăcut. Într-un stadiu mai avansat majoritatea fraţilor se prăbuşesc, iar planta poate fi smulsă cu uşurinţă. Erwinia chrysamthemi pv. zeae face parte din regnul Procariote, diviziunea Bacteria, familia Enterobacteriaceaee, genul Erwinia, specia Erwinia chrysamthemi, patovar zeae. Bacteriile sunt gram-negative, au formă de bastonaşe, sunt peritrihe. În condiţii de laborator, pe agar nutritiv dezvoltă colonii rotunde, netede, umede, alb cenuşii, uşor albăstrui în transparenţă (Severin V. şi colab, 1985).

5 Micoze Magnaporthe grisea (Hebert) Barr.-piricularioza orezului Răspândirea pe glob În majoritatea lucrărilor despre această boală se menţionează că piricularioza este răspândiă pe toate continentele, pagube mai mari fiind înregistrate în ultimele decenii. Conform lui Barr şi colab. (1975) citat de Halil Surek (2000), arsura orezului este una din cele mai mari constrângeri biotice din sudul şi sud-estul Asiei. În Thailanda folosirea pe scară largă a varietăţilor sensibile şi aplicarea unor doze ridicate de îngrăşământ, a condus la izbucnirea unei epidemii grave de piricularioză în anul 1955 (Clantarasnit A., 1981). Buy Van Ich (1981) menţionează epidemia din anul 1978, care a afectat 50000 de hectare de orez, din regiunea deltei fluviilor Roşu şi Mekong. În Vietnam, boala a fost pentru prima oară menţionată în anul 1921. L.D. Don (1998) face referire la o epidemie devastatoare de piricularioză survenită în Japonia în anul 1993. În India, mare cultivatoare de orez, boala este prezentă an de an (H. Muralidharam, 1998), în timp ce în Iran cele mai afectate sunt varietăţile locale (recunoscute pentru calitatea alimentară) care se găsesc cu preponderenţă în Pagina 34 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

nordul ţării (M. Izadyar, 1998). Arsura frunzelor afectează culturile de orez aflate la altitudini medii (1000-1800 m) şi la altitudini înalte (1800-2600 m) (Thinlay şi colab., 1981). În Africa orezul se cultivă de peste 3500 de ani (după CIRAD, 2002). Prima referire la această boală aparţine lui Small (citat de Yamar M’Bodj, 1981), care a observat-o în Uganda, în anul 1922. În Senegal, Chevaugeon (citat de Bouhot et. Mallamire, 1965), stabileşte raritatea maladiei în anul 1951. Observaţiile ulterioare, efectuate de Sy (1976), citat de Yamar M’Bodj (1981), arată că boala colonizează din ce în ce mai multe regiuni ale contientului, şi devine din ce în ce mai păgubitoare, o dată cu introducerea varietăţilor productive, dar sensibile la boală. În Benin maladia a fost pentru prima oară observată în anul 1964 de către Saffir Kotto, în regiunea Houeda (S.R. Voduche, 1981). Saffir Kotto precizează că după 1969 boala a cunoscut o dezvoltare fără precedent în toată ţara, cea mai afectată a fost varietatea DS 290. În Nigeria maladia a fost pentru prima oară observată la Port Harcourt, în 1956 (V.A. Amoderu, 1981). Nu au existat referiri la această maladie înainte de această dată. Pagube serioase au apărut după anii ’70, când unele culturi au fost compromise în totalitate. În Africa de Vest, piricularioza este menţionată ca un pericol grav pentru orezăriile din numeroase regiuni. După L. Leguy et. al (1981) incidenţa acestei boli în regiunea M’Bos din vestul Camerunului, situată la 700 m altitudine, este gravă. Acelaşi autor menţionează numărul mic al varietăţilor de orez cu rezistenţă stabilă la această maladie. A.A. El Hissewy (1998) face referire la epidemia gravă de piricularioză din Egipt, în anul 1984. Şi în ţări ca Liberia, Togo, Maroc, Cote d’Ivoire, boala este prezentă an de an (S. Koffi Akatour, 1981; V.A. Amoderu, 1981; Dr. Louvel 1981; M. Tajani, 1998), producând pagube mai mici sau mai mari în funcţie de varietăţi, tehnologii aplicate sau condiţii climatice. Piricularioza este responsabilă de scăderea randamentului la această cultură în toate ţările cultivatoare de orez din America de Sud, această maladie fiind considerată cea mai distructivă şi factor limitativ al producţiei (H. Woraratine, 1981). Conform autorului, situaţia ar fi agravată de creşterea dozelor de îngrăşămnte, de extinderea culturilor în zonele cu soluri acide. F. Capdevielle (1998) menţinează prezenţa bolii în Uruguay numai la unele varietăţi de tip Indica introduse de curând în cultură în această ţară, în timp ce, conform lui A.S. Prabhu (1998) arsura orezului este cea mai distructivă boală în orezăriile din statul Tocantins (Brazilia), cea mai afectată varietate fiind Metica. Există numeroase referiri privind această boală şi în Europa, dar pagubele produse pe acest continent sunt limitate în special datorită condiţiilor climatice. În Franţa boala a fost pentru prima oară identificată în anul 1949 (P. Bernaux, 1981). Autorul consideră că boala a Pagina 35 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

fost adusă o dată cu seminţele infectate din Italia. Se pare că varietatea Maratelli a fost responsabilă de apariţia maladiei în Franţa şi Italia, varietate care ulterior a fost scoasă din cultură. Bremer şi Ozkan (1946) şi Gobelez (1953) citaţi de Halil Surek (2000) consideră că piricularioza este cea mai importantă boală a orezului în Turcia. Boala a fost pentru prima oară menţionată în anul 1946 de către Bremer şi Okan (1946). Implicaţiile economice ale atacului produs de Magnaporthe grisea În cultură locală pierderile datorită bolii sunt situate între 50 şi 100 %, în timp ce în cultură intensivă boala este mai bine controlată, mai ales datorită fungicidelor (D. Tharreau, 1994). În Turcia, Tekinel (1980), citat de Halil Surek (2000), a observat o infecţie severă, în regiunile de coastă ale Mării Mediterane (intensitatea atacului, peste 90%). Oran (1975) a raportat o reducere a recoltei cu 8,33 %, datorită piriculariozei, în regiunile din sudul Turciei. Gobelez (1995) a observat pierderi cuprinse între 25 si 75 % în regiunea Mării Negre. Shenn si Linn (1996) raportează că pierderile datorită arsurii orezului, au fost de 30,5 % din totalul pierderilor datorate bolilor la cultura orezului în China în anul 1980. Ling (1987) observă pierderi severe de 60-100 %, cauzate de Piricularia oryzae, în areale largi, la soiurile Punshi şi K-D-2-6, în India, în anul 1986. K. Muradhidharam (1998) menţionează pierderi datorită „arsurii de pe noduri şi internoduri” (neck blast) de 10 %, ceea ce corespunde unei pierderi de 0,4 t/ha. În Vietnam pierderile au atins 15 %, ocazional pierderile de recoltă se pot situa între 20 şi 30 % (Vu Duc Ouang, 1998). Raymondo (1976) a notat pierderi cuprinse între 3,7 şi 14,5 % în Sierra Leone, datorită arsurii pe frunze, în timp ce pierderile datorită „arsurii pe internod” s-au situat între 16-30,9 %, în nord-vestul Sierrei Leone. Avaderu (1990) estimează pierderi cuprinse între 0,5 şi 58 % în statiuni de cercetare şi ferme experimentale din Cote d’Ivoire. După Carpantier (1977) în Liberia pierderile au ajuns la 42 %. Conform lui Avaderu (1981) pagubele produse de maladie au variat între 9,7 şi 39,2 % în Nigeria, în special după anii ’70, o dată cu intensivizarea agriculturii în această ţară. Simptome Piricularioza, cunoscută sub numele de „brussone” afectează diferite părţi ale plantelor, cu consecinţe grave, ce determină scăderi de recoltă. Pagina 36 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pe frunze. Atacul cel mai frecvent se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete alungite, de-a lungul nervurior, de culoare cenuşie, înconjurate de o bordură brun negricioasă. Petele pot fi circulare, neregulate, izolate sau confluente, cu dimensiuni de 3-5 mm lăţime şi 10-40 mm lungime (D. Tharreau, 1994). Petele sunt mai evidente pe faţa superioară a frunzelor. În condiţii de umiditate şi temparatură favorabilă, în centrul petelor se observă un puf, fin cenuşiu, format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Confluarea petelor de la baza limbului este un simptom tipic pentru arsura orezului. Pe tulpini. În regiunea nodului, apar inele de culoare neagră, în dreptul cărora tulpina este strangulată, se brunifică, se îndoaie şi se poate frânge cu uşurinţă. Cea mai caracteristică şi mai periculoasă formă de manifestare, este infectarea internodului de sub panicul, care este cunoscută sub denumirea de „rotten-neck” sau „neck blast” (putrezirea gâtului)(Ou, 1985; Tharreau D., 1994; K. Muralidharam, 1998). Pe panicule. Dacă boala se manifestă în primele faze de vegetaţie ale plantelor de orez, paniculele rămân sterile sau nu ies complet din burduf. Sterilitatea paniculelor se poate observa în cazul în care sunt atacate nodurile de la partea superioară a plantei, când este afectat ultimul internod (putrezirea gâtului) sau primul internod. Paniculele capătă o culoare galbenă, ca şi când s-ar maturiza mai repede (maturitate precoce), dar boabele nu se formează, sau dacă se formează sunt mici, şiştave, deformate. Conform lui Tharreau (1994) atacul organelor florale sau a tijelor paniculare, duce la sterilitatea parţială sau totală, ori la umplerea defectuoasă a boabelor. Pe seminţe. După majoritatea autorilor seminţele afectate rămân mici, şiştave, şi deformate, brunificate. Sporii ciupercii se pot găsi la suprafaţa boabelor afectate. În straturile superficiale, ciuperca se poate găsi ca miceliu de rezistenţă. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Încă din secolul al 19-lea, au fost întreprinse numeroase cercetări, pentru a determina cauza acestei maladii. După părerea unor autori, printre care şi Brioshi, s-a considerat că boala ar fi fost de natură fiziologică, deci generată de cauze neparazitare. În 1892, Cavara descoperă şi descrie ciuperca, care produce arsura orezului, numind-o Piricularia oryzae Cav. Încadrare sistematică Pagina 37 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pyricularia oryzae este forma imperfectă, care face parte din subîncrengătura Deuteromycotina (Fungi imperfecti), clasa Hyphomycetes, ordinul Moniliales, familia Mucedinaceae. Forma sexuată a ciupercii (Magnaporthe grisea (Hebert) Barr, 1977) este heterotalică (Tharreau D., 1994), şi face parte din subâncrengătura Ascomycotina, clasa Pyrenomicetes, ord. Sphaeriales, fam. Polystigmataceae, genul Magnaporthe. Hebert, în 1971 a demonstrat în laborator, existenţa formei sexuate a ciupercii Pyricularia oryzae. Forma perfectă a fost obţinută numai în laborator, nu s-a descoperit existenţa ei în natură. Morfologia ciupercii Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate, de unde pătrunde în vasele lemnoase, astupându-le, stânjenind circulaţia sevei şi dezvoltarea normală a plantelor. Conidioforii sunt simpli, cilindrici, neramificaţi, puţin mai groşi la bază, cu 2-4 septe transversale, mai apropiate la bază. Conidioforii sunt de culoare gri, subhialini, cu dimensiuni cuprinse între 70-130(3-5 (m. La vârful conidioforului, se prinde o conidie, subhialină, subţiată către vârf şi rotunjită către bază (formă piriformă, de unde vine şi denumirea Pyricularia). La maturitate prezintă doi pereţi transversali. La această concluzie au ajuns majoritatea autorilor consultaţi. Dimensiunile conidiilor (figura 9) variază între 20-22×10-12 µm (lungime×lăţime). Ciclul de infecţie al ciupercii Magnaporthe grisea Ciuperca se răspândeşte în timpul perioadei de vegetaţie prin conidii. După Hammer şi colab. (1988), fixarea conidiei de substrat este posibilă datorită unui mucilagiu adeziv. În prezenţa apei libere (picături de rouă, apă de la precipitaţii) conidia formează un filament micelian, care formează un apresor, la contactul cu frunza (aşa cum se vede în schema de la figura 11). Penetrarea ţesutului plantei gazdă are loc datorită acţiunii mecanice a apresorului, urmând a fi colonizat mezofilul frunzei. Leziunile apar la 5-7 zile de la infecţie, în funcţie de temperatură şi umiditate. La o umiditate mai mare de 90 % leziunea produce conidii care, reprezintă sursele de inocul secundar, ce asigură infecţia din timpul perioadei de vegetaţie. Producţia de spori este relativ slabă, (între 2000 şi 6000 după Kato şi colab., 1970; Ou, 1980), eficacitatea conidiilor de a produce leziuni este redusă (Tharreau, 1994). Din

Pagina 38 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

totalul sporilor produşi, între 0,2 şi 5 % produc leziuni la soiurile sau varietăţile sensibile, în timp ce maxim 1 % produc leziuni la soiuri sau varietăţi mai rezistente (Castano şi colab., 1989; Castano-Zapata, 1981). În orezării, mai multe cicluri de infecţie se pot succceda de-a lungul unui ciclu de cultură al orezului. Transmiterea ciupercii de la un an la altul În ceea ce priveşte răspândirea ciupercii de la un an la altul părerile sunt împărţite. După Kozaka şi Dhua citaţi de Tharreau (1994) seminţele nu au nici un rol în răspândirea ciupercii. Ca mijloc de transmitere de la un an la altul, sunt resturile vegetale rămase pe câmp după recoltare, în care ciuperca supravieţuieşte ca miceliu de rezistenţă, sau chiar sub forma de conidii. În urma observaţiilor efectuate în Bulgaria, Dudoff şi Kovacevski citaţi de M. Petrescu (1969), menţionează că, miceliul se menţine viabil în resturile vegetale 28 de luni, iar conidiile îşi pot păstra facultatea germinativă 17 luni. Poaceele sălbatice se pot comporta ca gazde intermediare, dar influenţa lor nu este cunoscută încă (D. Tharreau, 1994). Unele rase ale patogenului izolate în laborator, pot provoca simptome similare la alte poacee (Asuyama, 1965; Kato et Yamaghchi, 1980; Urashima et.. al., 1993; Valent et al., 1986). În unele sisteme de cultură, din mediul tropical, unde sunt mai multe cicluri de cultură a orezului într-un an (două sau chiar trei), parazitul se menţine tot anul în cultură, ca urmare a prezenţei permanente a sursei de inocul aerian, sub formă de conidii (Kozaka, 1965). Ecologia bolii Pe plan mondial, s-au efectuat numeroase studii privind acest aspect. Cea mai comună metodă de cercetare folosită este introducerea frunzelor cu leziuni într-o cameră cu mediu controlat şi efectuarea observaţiilor periodice privind evoluţia maladiei şi producerea sporilor la diferiţi parametri de temperatură şi umiditate. În paralel s-au efectuat observaţii şi în câmp privind aceste aspecte. Pe baza datelor obţinute s-au elaborat diverse modele matematice privind răspîndirea acestui patogen. Este totuşi dificil de prognozat apariţia epidemiilor de piricularioză, deoarece, conform unor studii efectuate de unii cercetători (Ou, 1972), piricularioza se poate dezvolta şi în condiţii meteorologice nefavorabile patogenului, dar care pot sensibiliza planta de orez.

Pagina 39 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Influenţa temperaturii. Conform studiilor efectuate de Kuribayashi şi colab. (1967), reproducerea şi răspândirea acestei ciuperci este mare la temperaturi moderate, cuprinse între 21° şi 24°C. Dacă temperatura depăşeştee 31° C orezul devine mai rezistent la această boală. O epidemie de piricularioză poate apărea dacă temperaturile medii din timpul zilei sunt cuprinse între 19° şi 28° C, iar temperaturile medii din timpul nopţii oscilează între 17° şi 23° C (Hazumi S., 1976). După Yamanaka în „camera umedă” la temperatura de 25° C primul spor este produs după o oră, apoi la fiecare oră se formează alţi 7-9 spori per leziune.

Figura 9-Magnaporthe grisea (atac pe frunze) (sursa: www.ncipm.org.in/ leaf%20blast.htm)

Pagina 40 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 10-Magnaporthe grisea (conidii) (sursa: www.ncsu.edu/news/press_ releases/02_07/186.htm)

Pagina 41 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 11-Ciclul de infecie a piriculariozei la orez (infecţia unei varietăţi sensibile, la 26 °C, după Leburn, 1991).

Rata maximă de sporulare este atinsă după 3-8 zile, deşi durata sporulării poate ajunge la 60 de zile. La aceste concluzii au ajuns majoritatea cercetătorilor. Temperatura minimă de Pagina 42 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

producere a sporilor este de 9° C după Hajimo S., sau 12°C după Kato H., în timp ce temperatura maximă de sporulare este de 34° C. Din sporii acestei ciuperci, în urma germinării rezultă apresori, ce pătrund în plantă la temperaturi cuprinse între 10° şi 33°C. Temepratura optimă pentru dezvoltarea leziunilor este de 26° şi 28°. Influenţa umidităţii. După majoritatea autorilor, umiditatea atmosferică optimă pentru răspândirea acestui patogen este cuprinsă între 89 şi 93 %. Sporii formaţi sunt eliberaţi la o umiditate relativă a aerului cuprinsă între 80 şi 100 % (după Kato H.). Apa este un agent esenţial pentru eliberarea şi răspândirea sporilor acestei ciuperci. Astfel ploile foarte slabe cantitativ (0,1-0,01 mm/h) nu au nici un efect asupra răspândirii acestui patogen. Precipitaţiile care depăşesc 3,5 mm pe oră au efect slab asupra răspândirii acestui patogen. Cantitatea optimă de precipitaţii care favorizează răspândirea acestui patogen este cuprinsă între 1,5 şi 3 mm/oră. S-a cercetat efectul ploilor şi asupra germinaţiei sporilor şi formării apresorilor. Procentajul de spori germinaţi în zilele ploioase a fost în jur de 40 %, comparativ cu 2 % în zilele fără ploaie. Totodată s-a urmărit şi influenţa duratei precipitaţiilor, asupra germinării sporilor. Astfel 37 % din sporii formaţi au germinat dacă a plouat dimp de 24 de ore, 35 % din spori au germinat dacă a plouat numai în timpul nopţii, 10 % din spori au germinat dacă a plouat numai în timpul zilei, în timp ce numai 2 % din spori au germinat dacă nu a plouat de loc (Hazumi S., 1976). Deci, dacă intervin perioade cu ploi frecvente, de slabă intensitate şi lungă durată, pot surveni epidemii grave de piricularioză. Picăturile de rouă de pe frunze sunt esenţiale pentru germinarea sporilor. Acestea se formează, de obicei, după ora 8 seara şi dispar între ora 6 şi 12 ziua, evaporându-se. S-a constatat că majoritatea sporilor de pe frunze nu rezistă mai mult de 24 de ore, fără picături de apă (Suzuky, 1974). Cu cât picăturile de apă persistă mai mult pe suprafaţa frunzelor cu atât procentul de spori germinaţi va fi mai mare. Influenţa vântului. Suzuky (1975) a efectuat cercetări pe un număr mai mare de ani, pentru a stabili o relaţie între viteza vântului şi răspândirea bolii. Rezultatele obţinute au arătat, că în zonele de câmpie, unde vântul a suflat cu putere, parcelele au fost slab infectate, dar infecţia a fost distribuită uniform. În zonele unde vântul a suflat slab sau în regiunile depresionare, infecţia a fost puternică, dar neuniform distribuită. Explicaţia este următoarea: în caz de vânt slab, sporii sunt răspândiţi pe o suprafaţă mai mică, în număr mare producându-se infecţii grave, dacă vântul este mai puternic sporii sunt răspândiţi pe o suprafaţă mare, dar, cum concentraţia de spori este scăzută, infecţiile vor fi reduse. Aceste

Pagina 43 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

rezultate au fost confirmate şi de cercetările efectuate de Gregor, Waggoner, Wilson şi colab., Kato H. S-a cercetat şi influenţa vântului asupra depozitării şi aderenţei sporilor pe suprafeţele frunzelor. Dacă vântul are o intensitate slabă (sub 0,5 m/s), sporii sunt depozitaţi în partea de mijloc şi în cea superioară a frunzelor, majoritatea sporilor fiind depozitaţi pe frunzele care fac unghi drept cu tulpina. Dacă vântul are o intensitate mai mare (peste 3m/sec), sporii sunt depozitaţi în cantitate mică în partea inferioară a frunzei, pe frunzele din porţiunea superioară a plantei. Vânturi puternice pot produce leziuni ţesuturilor gazdă, facilitând astfel pătrunderea patogenului în plantă. Vântul stimulează, de asemenea transpiraţia, provocînd depunerea siliciului în ţesuturile frunzei şi acumularea substanţelor de creştere în plantă, mărind astfel rezistenţa plantei la patogen (Ou, 1972). Influenţa luminii. Conform cercetărilor efectuate de Suzuky şi colab (1975), cu cât perioada de lumină este mai scurtă, iar intensitatea luminii este mai mare, cu atât se vor produce mai mulţi spori. Rezultatele au fost confirmate şi de Kato H., Yshiama, Kuribaiashy şi colab, Ou S.H. Intensitatea luminoasă între 10000 şi 20000 lucşi în timpul zilelor cu nebulozitate redusă şi doar de câţiva lucşi în timpul zilelor cu nebulozitate accentuată duc la scăderea CO 2 din ţesutul plantei, la acumularea azotatului solubil în ţesuturi şi la creşterea sensibilităţii plantei faţă de parazit. Suzuky a investigat efectul intensităţii luminii între 0 şi 2000 lucşi, precum şi durata perioadei luminoase asupra sporulării „in vitro”. Cu cât perioadele luminoase sunt mai scurte, iar intensitatea luminii este mai mare, cu atât mai mare va fi şi sporularea Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul piriculariozei În urma experienţelor efectuate, în diverse regiuni din China, în perioada 1973-1980, liniile de orez cu rezistenţă bună la Pyricularia oryzae au fost: IR 2061-427-1-1-17-5, IR 2061-464-2-4-5, IR 4427-58-5-2, IR 5105-173-6, IR 1529-680-3-2-, IR 2058-78-1-3-2-3, IR 4422-51-1-1-1, IR 4422-164-3-6, IR 4427-253-1, Toride 1, Ban-li 2, Hi-Jie-ba-gu, San-bangqi-shi-luo, Mu-bang-gu, Wan-lu-chong, Hong-jiao-yhan, Cai-tang, Hoo-mei, Toride 2 (Shuyuan, Zhi-ming şi colab., 1981). În urma cercetărilor efectuate în Vietnam Buy Van Ich (1981) a ajuns la următoarele concluzii: soiurile Tetep, Chien chanh, Sai doung, Tep, Gie, Bau au rezistenţă relativ bună la maladie (pierderi sub 50 %); soiurile Tan şi Du sunt foarte Pagina 44 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

sensibile, pierderile la acestea s-au situat între 90 şi 100 %. Varietăţile create de IRRI: IR 5, IR 8, IR 22, IR 23, IR 25, IR 27 sunt, de asemenea, sever infectate (pierderi între 90 şi 100 %). Linii cu rezistenţă stabilă sunt: IR 3259-PP5-160-1, IR 533-56-1-12, IR 9660-00951-1, IR 2588-5-1-2, CIAT-ICA-5, IR 1416-126-5-8, IR-5533-PP-855-1, IR 5533-PP-856-1, IR 9669-PP-836-1, şi soiurile Tadukan şi Tapoocho. Tot în Vietnam au fost selecţionate şi lansate în producţie următoarele varietăţi: IR 1820 (anul 1979), IR 1749 (1982), C 70 şi C 71 (1988). După câţiva ani, rezistenţa acestor varietăţi a fost învinsă, datorită apariţiei de noi rase ale patogenulu (Ngo vinh Vien, Ho Mink Trug, 1998). Soiul Maratelli este foarte sensibil la arsura frunzelor în timp ce soiurile Osora, Palgeum, Nagdong, şi Reiho au rezistenţă parţială la boală (A.A., El Hissewy, 1988). După 10 ani de experimentare, în trei locaţii diferite în Egipt, varietăţile cu rezistenţă stabilă la patogen sunt: Giza 180, Sakha 101, Giza 175, A 1368-5-4, Giza 178, Sakha 102, Vis IR 28 (Ir Aidy, A.O. Bastawisi, 1998). A.A. El Hissewy şi M.R. Sehly (1998) menţionează că varietăţile Giza 177, Giza 178, Sakha 101 şi Sakha 102 au rezistenţă stabilă la patogen. În condiţii de cultură din diferite ţări, varietăţile IR 8, IR 442, IR 5, IR 46, BG-90-2, ITA 212, ITA 306, FARO 8, Gambiaka, Bouake 189, GR 18, ROK 5 şi Kuatek au prezentat câţiva ani rezistenţă la patogen, după care au devenit sensibie, datorită apariţiei de noi rase ale patogenului (B.N. Singh şi colab, 1998). În Brazilia varietăţile IR 5, IR 50 şi Columbia sunt sensibile la boală în timp ce variatatea Metica 1 (introdusă în cultură din 1984) este considerată ca fiind foarte sensibilă la patogen (A.S. Prabhu, 1998). În Columbia varietăţile Oryzica 1, Oryzica caraibe 8 sunt sensibile la piricularioză, iar varietăţile Ceysvoni şi IR 36 sunt parţial rezistente, în timp ce varietăţile Oryzica Ilanos 5, Fedearoz 50 au rezistenţă mare (Fernando Correa, 2000). După Cartwright şi colab. (1999, 2002), varietăţile Saber, Xl 8, AB 647, Drew, Kaybonet, Madison sunt rezistente; varietăţile Cypress, Kohihikari, Lemont sunt parţial rezistente; varietăţile Cocodrie, Bengal, Litton sunt moderat sensibile; varietăţile Jefferson, LaGrue, Priscila, Wells sunt sensibile, în timp ce varietăţile M202 şi Newbonnet sunt foarte sensibile. Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive

Pagina 45 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Metode culturale. Numeroase studii efectuate demonstrează creşterea sensibilităţii la maladie o dată cu creşterea dozelor de îngrăşăminte pe bază de azot (Matsuyama, 1975; Matsuyama şi Diamond, 1973; Mohanty şi Gangopadhyay, 1982 citaţi de Didier Tharreau, 1994). Aplicarea de siliciu creşte rezistenţa la boală (Kozaka, 1965; Dantoff şi colab., 1991 citaţi de Tharreau, 1994). Sensibilitatea la maladie creşte datorită dezechibrelor elementelor nutritive din sol, de aceea o fertilizare echilibrată cu doze moderate de îngrăşăminte pe bază de azot şi fosfor, duce la creşterea rezistenţei plantelor la maladie. Alegerea datei semănatului (sau a transplantatului), poate limita atacul de piricularioză dacă se stabileşte în aşa fel încât perioada de mare sensibilitate a orezului să coincidă cu perioada mai puţin favorabilă a patogenului (Kahn şi Libby, 1958; Kozaka, 1965). Acest lucru este destul de greu de realizat în zona temperată. Sensibilitatea la piricularioză creşte dacă plantele sunt supuse la stres hidric, de aceea controlul irigaţiei este un factor important în lupta contra acestei maladii (Kozaka, 1965). În literatura de specialitate irigarea este recomandată să se facă cu apă curată, nu prea rece şi lipsită de materii organice. Soiurile de orez adaptate pentru cultură irigată sunt mai sensibile decât soiurile cultivate în sistem de cultură pluvială. În literatura de specialitate se recomandă efectuarea rotaţiilor culturilor, combaterea buruienilor, efectuarea arăturilor adânci, toamna, pentru încorporarea resturilor vegetale, sau arderea miriştilor. Rezistenţă genetică. Primele programe de ameliorare a rezistenţei varietale au fost iniţiate în Japonia, în anul 1904 (Eyuka, 1979 citat de Tharreau 1994). La început, s-au selectat liniile de orez ce prezentau rezistenţă moderată. Pierderile la aceste linii au fost reduse, dar după câţiva ani, acestea deveneau sensibile pentru noile rase ale patogenului. Din acest motiv, amelioratorii s-au orientat înspre obţinerea de linii cu rezistenţă totală, prin utilizarea genelor de rezistenţă descoperite la diferite varietăţi. Dar şi în acest caz, după câţiva ani, noile linii au devenit sensibile faţă de noile rase apărute, mult mai virulente. Acest fenomen a fost numit „efectul Vertifolia” de către Van Der Plank (1968). Numeroasele eşecuri au dus la elaborarea unor proiecte de selecţie pentru o rezistenţă durabilă (Tharreau, 1994). Strategiile propuse sunt: Selecţionarea de gene cu rezistenţă specifică; Rotaţia varietăţilor rezistente (să nu se folosească an de an o singură varietate rezistentă); Utilizarea rezistenţei parţiale. Pagina 46 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Metode curative Metode chimice. În ultimul deceniu, s-a recomandat tratarea seminţelor cu Tirametox 60 PTS (3 kg/tonă), Tiradin 5 PTS (2kg/tonă), Quinolate15 (2 kg/tonă), sau alte produse similare. Conform lui Baicu (1996) tratamentele la sămânţă reduc foarte mult cantitatea de inocul primar. S-au efectuat numeroase cercetări privind influenţa aplicării fungicidelor asupra patogenului în perioada de vegetaţie. Astfel, în 1980 s-au testat diferite fungicide (Benomyl, EL 291, Hinosam, Kosumin, Pelt 44) pe două varietăţi sensibile: C74 şi A14 (devenită sensibilă după câţiva ani de cultură). Analiza rezultatelor nu a indicat o eficacitate mare a fungicidelor, cel mai eficace fiind EL 291 (S. Koffi Akator, 1981). Yacoubo (1981) menţionează fungicidul CGA 49104, care protejează orezul timp de 7-8 săptămâni contra piriculariozei şi fungicidul Kitazin care pare să aibă efect asupra patogenului. A. Mizutani şi colab (1998) menţionează folosirea fungicidului sistemic Metominostrobin (SSF126), care blochează respiraţia ciupercii. După Ram Singh şi colab. (1998) fungicidele pe bază de tricyclazole, au fost cele mai eficace şi au redus „putrezirea gâtului” cu 74,6 % şi o creştere a recoltei de boabe cu 23,2 % faţă de martorul netratat. Alte fungicide eficace au fost cele pe bază de epoxiconazole. În prezent, în vegetaţie, un mare număr de produse chimice, se folosesc la combaterea bolii, cum ar fi: ditiocarbamaţii (Mancozeb, Tiram), benzimidazoli (Benlate), ftalimidele (Rabcide), thiothers (Isoprothiolane), organo-fosforice (produsul Kitazin 48 EC, în doză de 1 l/ha tratament preventiv). Totuşi, eficacitatea acestor produse este considerată a fi limitată datorită apariţiei de rase rezistente la diferite substanţele active, de aceea un rol foarte important în combaterea acestor boli îl au metodele preventive (Tharreau, 1994). Metode biologice. Folosirea repetată a fungicidelor a dus la acumularea rezidurilor în sol, cu efecte asupra microrganismelor din sol, şi consecinţe pe termen lung asupra fertilităţii solului. În India s-a testat Monoterpenul, un produs natural, din extract de plante cunoscute pentru propietăţile antifungice. Acesta a inhibat dezvoltarea piriculariozei la o concentraţie de 1000 ppm (S. Narasimhan, 1998).

Pagina 47 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-au efectuat cercetări privind folosirea antagoniştlor (organisme care inhibă creşterea şi dezvoltarea ciupercii Pyricularia). S-a investigat capacitatea agentului Bipolaris sorokiniana, de a combate arsura orezului. În experienţele efectuate în sere, preparatele cu B. sorokiniana au redus piricularioza foliară când au fost aplicate cu 24 de ore înainte de inocularea artificială cu Pyricularia. Cel mai bun efect a fost obţinut când preparatul a fost aplicat în stagiul de 4 frunze. În experienţele efectuate în câmp antagonistul a redus semnificativ „putrezirea gâtului” dacă a fost aplicată până în faza de burduf (H. K. Manandhar şi colab.,1998). Într-alt studiu s-a cercetat efectul unor tulpini de Trichoderma împotriva piriculariozei. Izolatele de Trichoderma au redus semnificativ frecvenţa şi intensitatea atacului, şi în consecinţă gradul de atac (GA %). S-a constatat că fiecare izolat de Trichoderma este mult mai eficient dacă s-a aplicat cu 24 de ore înainte de infecţia artificială cu Pyricularia. În aplicaţiile curative, antagonistul este ma puţin eficient, dar infecţia foliară este redusă cu circa 50 %, pentru toate izolatele de Trichoderma aplicate (A. Douira şi colab., 1998).

Cochliobolus miyabeanus (Ito & Kuribayashi)-helminthosporioza orezului Răspândirea pe glob Helminthosporioza orezului a fost pentru prima oară descoperită, în anul 1892 în împrejurimile oraşului Tokio. În SUA, boala a fost observată prima dată în anul 1924, de către Ocfemia (citat de M. Petrescu, din Radulescu şi colab, 1969). Farneti (1921) semnalează pentru prima oară maladia în Italia. Boala se manifestă în Asia orientală, Filipine, Africa de Vest, Sierra Leone, etc. Implicaţiile economice ale atacului produs de Cochliobolus miyabeanus În caz de atac puternic, boala poate produce pierderi grave, chiar compromiterea culturilor. Conform lui Ou (1985) în caz de infecţie puternică, rata pierii tinerelor plăntuţe se situează între 10 şi 58 %, în timp ce pierderile de recoltă ajung la 45 %. Maladia a fost considerată unul din factorii responsabili ai foametei din Bengal, care a dus la moartea a 2 milioane de oameni, în anul 1942, datorită pierderilor de recoltă de peste 90 % (Ou 1985,

Pagina 48 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Reissig WH şi colab., 1986). Bernaux (1981) menţionează că Helminthosporium oryzae, produce pagube însemnate în Franţa, în anii favorabili patogenului. Simptome

Boala se manifestă în toate fazele de vegetaţie şi pe toate organele plantelor de orez. (Hulea Ana şi colab., 1982). Plăntuţele provenite din seminţele infectate se brunifică, iar la suprafaţa lor apare un înveliş brun, şi pier. Dacă condiţiile de mediu sunt favorabile, plăntuţele sunt distruse imediat după germinarea seminţelor. Pe frunze. Pe plantele mai dezvoltate boala se manifestă pe frunze, în special pe cele bazale. Pe limb apar pete mici, circulare, ovale şi neuniforme, de culoare verde deschis, care devin cenuşiu-gălbui spre centru şi brune-negricioase sau brun-ruginii spre periferie. Petele sunt înconjurate de o zonă clorotică, ceea ce le deosebeşte faţă de cele produse de Pyricularia. Acestea pot conflua, ocupând suprafeţe mari din limb. Frunzele atacate se usucă în întregime, începând de la vârf (Hulea Ana şi colab., 1982), sau se pot răsuci (Ou, 1985). Pe frunzele bătrâne, sau la soiurile mai rezistente, leziunile sunt mici şi de culoare închisă (Ou, 1985). Pe tulpini. Pe ultimul internod al paiului, apar pete brune sau negricioase, cu contur neregulat, imprecis delimitate, de diferite mărimi în dreptul cărora ţesuturile se necrozează, slăbesc ca rezistenţă, iar paniculele se pot frânge. Pe panicule. Pe vreme favorabilă, atacul se manifestă pe panicul şi pe ramurile acestuia prin prezenţa unor pete brune. Pe glume. Glumele pot fi acoperite cu pete negricioase, brune sau brun-negricioase (Ou, 1985). Pe seminţe. Cariopsele atacate în timpul fazelor de formare şi maturare prezintă pete de decolorare, apoi pete închise la culoare, de mărimi variate. Ca urmare, seminţele nu se mai dezvoltă normal, rămân şiştave şi infectate. Ciuperca se poate dezvolta în boabele de orez şi în timpul păstrării, depreciindu-le valoarea comestibilă.

Agentul etiologic Denumire sinonimii

Pagina 49 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Helminthosporioza orezului este produsă de Cochliobolus miyabeanus (Ito & Kuribayashi) [sin. Drechslera oryzae (Breda de Haan) Subramanian & P. C. Jain, sin. Bipolaris oryzae (Breda de Haan) Shoemaker, sin. Ophiobolus miyabenus (Ito & Kurib)] f.c. Helminthosporium oryzae Breda de Haan, [sin. Helminthosporium oryzae Miy. Et Hori, sin. H. macrosporum Thuem]. Încadrare sistematică Cochliobolus miyabeanus (Ito & Kuribayashi) f.c. Helminthosporium oryzae face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Loculoascomycetes, ordinul Dothidiales, familia Dothidiaceae, genul Cochliobolus. Morfologie Miceliul ciupercii este brun-cenuşiu. Conidioforii sunt brun-olivacei, erecţi, cu dimensiuni de 200 µm (după majoritatea autorilor), 150-600×4-8 µm (după Ou, 1985). Conidioforii sunt de obicei grupaţi, în mănunchiuri, câte 2-5, sunt mai deschişi la culoare către vârf şi prevăzuţi cu 5-11 septe. Conidiile de tip Helminthosporium, formate la capătul conidioforilor au pereţi subţiri, sunt puţin curbate, şi au formă fuziformă, obovată, uneori, aproape cilindrice. Culoarea lor este măsliniu-deschis, gălbui până la brun-aurie. Dimensiunile conidiilor sunt cuprinse între 20-170×7-20 µm (după majoritatea autorilor), 35-170×11-17 µm (Ou, 1985). Conidiile sunt septate prin 4-5 pereţi transversali (Ou, 1985). Forma de peritecii a fost obţinută în cultură pură de către Ito şi Kuribayashi, în anul 1927, în condiţii de laborator. În natură se găseşte foarte rar. În culturi de laborator periteciile sunt globuloase, negre, cu un gât scurt ostiolar. Ascele sunt cilindrice, fuziforme, puţin curbate. Aceştia conţin 4-6 ascospori, filiformi, care se răscucesc elicoidal în ască, septaţi prin 9-12 septe. Dimensiunile periteciilor sunt de 800(600 (m, iar a ascelor de 200(30 (m. Ciclul de infecţie

Pagina 50 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Din cariopse infectate, rezultă plăntuţele care sunt distruse în sol. În acest caz infecţiile primare sunt realizate de către conidiile nou formate din miceliul de rezistenţă sau de cele care au rezistat pe resturile vegetale, cât şi de ascosporii eliberaţi din peritecii (Reising WH, 1986). Datorită acestor infecţii apar petele pe frunze, în dreptul cărora, dacă condiţiile de temperatură şi umiditate sunt favorabile, miceliul frunctifică prin conidii, care asigură infecţii secundare şi repetate (Ou, 1985). Dacă infecţiile secundare se petrec în faza de înflorit, cariopsele vor fi infectate. Transmiterea de la un an la altul Ciuperca se transmite prin resturile vegetale şi seminţele infectate. Aceasta rezistă în seminţe sub formă de miceliu, sau spori la suprafaţă (conidii), ori ca peritecii, în cazul în care se formează.

Pagina 51 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 52 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figurile 11,12-Cochliobolus miyabeanus (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Brown_Spot.htm)

Figura 13-Cochliobolus miyabeanus (conidiofori şi conidii) (după Tsukiboshi, T, 2002)

Pagina 53 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 13-Ciclul de infecţie al ciupercii Cochliobolus miyabeanus (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Brown_Spot.htm)

Ecologia bolii Temperatura. Temperatura optimă, care favorizează dezvoltarea bolii este cuprinsă între 16( şi 36( C (după Ou, 1985; Reising WH, 1986). Conform lui Ou (1985) temperaturile de 20(-30( C care s-au înregistrat timp de două luni în Bengal asociate cu ploi frecvente, în perioada înfloritului-umplerea boabelor, a dus la izbucnirea epidemiei de helminthosporioză, din anul 1942. Umiditatea. Umiditatea optimă de creştere şi dezvoltare a patogenului este cuprinsă între 86 şi 100 % (Reising WH, 1986).

Pagina 54 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Cochliobolus miyabeanus

În Thailanda au fost găsite varietăţi rezistente la Cochliobolus (Ou, 1985). După Cartwright R.D. şi colab. (1999) varietăţile AB 647, Cocodrie, Cypress, Jefferson, LaGrue, Lemont, Madison, Newbonnet, Priscilla, Wells sunt rezistente; varietatea Koshihikari este moderat rezistentă; varietatea Lafite este parţial sensibilă; varietăţile Drew, Kaybonnet, M 202 sunt sensibile, în timp ce varietatea Bengal este cunoscută ca fiind foarte sensibilă la această boală. Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Metode culturale. În literatura de specialitate, se menţionează că, excesul de îngrăşăminte azotate creşte sensibilitatea plantei faţă de patogen. Se recomandă folosirea seminţei sănătoase, provenită din culturi la care nu s-a manifestat boala, sau tratarea seminţelor cu apă caldă (54 (C) timp de 4 ore efectuarea arăturilor adânci, respectarea rotaţiilor culturilor. De asemenea, se recomandă combaterea buruienilor, care pot fi gazde intermediare pentru patogen. Metode curative Metode chimice. Goidanich (1964) recomandă tratarea seminţelor cu biclorură de mercur 0,03 % timp de 24 de ore, cu acid fenic 0,25 % tot 24 de ore sau formalină 0,35 % timp de 24 de ore. În ultimul deceniu s-a recomandat tratarea seminţelor cu Quinolate (3 kg/tonă) şi tratamente în câmp cu Kitazin 48 EC în doză de 1-1,5 l/ha.

Gibberella fujikuroi Saw (Wr)-fuzarioza (boala “bakane”) Răspândirea pe glob şi în ţara noastră

Pagina 55 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Este o boală foarte periculoasă a orezului, semnalată în multe ţări, atât din zona temperată cât şi din zona tropicală (Japonia, China, India, Guinea, Filipine, SUA, Madagascar, Italia, Turcia). Implicaţiile economice ale atacului produs de Gibberella fujikuroy În unii ani şi în anumite condiţii, boala poate produce pierderi deosebit de grele. Pagubele produse de această boală, pot ajunge la 10-20 % (Nyvall RF, 1999). Reising WH (1986) raportează pierderi între 20 şi 50 % în Japonia, în anii cu epidemii severe. În India pierderile pot ajunge la 15 % (Pavgi şi colab., 1964, citat de Halil Surek, 1998), iar în Tailanda s-au înregistrat pierderi de 3,7 –14 % (Kanjanasoon, 1965 citat de Halil Surek, 1998). În Turcia pierderile datorită aceste boli se situează între 0,5 şi 14 % (Halil Surek, 1998). Simptome Boala se manifestă în diferite faze fenologice ale orezului. Plăntuţele rezultate din seminţe infectate sunt distruse, într-un procent însemnat, la scurt timp după răsărire. În faze mai avansate, plantele se alungesc anormal (gigantism), se îngălbenesc, şi mor. Fenomenul de gigantism, nu se manifestă, decât în condiţii favorabile. Plantele atacate prezintă pe tecile frunzelor bazale, o necrozare profundă a ţesuturilor, în dreptul cărora, dacă umiditatea este favorabilă, se observă un puf albicios cu perniţe rozii (Ou, 1985). Sub tecile necrozate paiul prezintă dungi negre, iar în interior este invadat de miceliul ciupercii, care se dezvoltă mai abundent în dreptul nodurilor. Paniculele infectate se brunifică, şi uneori sunt acoperite de un miceliu roz-rubiniu, caractersitic pentru Fusarium graminearum. Conform lui Nyval RF. (1999) paniculele atacate sunt sterile, iar dacă s-au format boabele, acestea sunt mici, şiştave, cu capacitate germinativă scăzută. Pe glume şi boabe apar perniţe de culoare roz-deschis, roşu sau cărămiziu constiutite din conidioforii şi conidiile ciupercii (Raicu Cristina şi colab, 1978). Agentul etiologic Denumire, sinonimii

Pagina 56 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

După C.A. Houlier şi colab. (1993) fuzarioza orezului sau boala „bakane” este produsă de către doi patogeni: de către Gibberrella fujikuroi (Saw.) Wr [sin. Gibberella moniliformis (Sheld.) Winel; Lisea fujikuroi Saw] f.c. Fusarium moniliforme (Scheld) (sin Fusarium fujikuroi Nirenberg) şi de către Gibberella roseum f. cerealis (Che.) Snyder et. Hansen. Boala poate fi produsă şi de Gibberella Zeae (Schw.) Petch., f.c. Fusarium graminearum Schw. Încadrare sistematică Gibberella

fujikuroi

şi

Gibberella

roseum

fac

parte

din

subîncrengătura

Ascomycotina, clasa Pyrenomicetes, ord. Sphaeriales, fam Hypocreaceae, genul Gibberella. Morfologie În condiţii de laborator, ciuperca creşte repede, fiind incoloră. Reversul, culturii este de culoare închisă, violet, uneori de culori mai deschise. Miceliul aerian este alb-violaceu, în general mai dens şi uşor flocos până la pâslos, uneori cu aspect prăfos (Ou, 1985). Forma conidiană Fusarium moniliforme se caracterizează prin prezenţa a două feluri de conidiofori: microconidiofori, şi macroconidiofori. Microconidioforii sunt simpli, laterali, formaţi pe hifele aeriene. Pe acestea se formează microconidiile. Dimensiunile sunt de 20-30 µm lungime, 2-3 µm grosime, îngustîndu-se spre apex până la 1 µm. Macroconidioforii prezintă 2-3 fialide apicale la celulele bazale, care produc macroconidiile (Nyvall RF, 1999). Microconidiile sunt ovoide, sau fuziforme, incolore, neseptate, de cele mai multe ori unicelulare sau bicelulare, dispuse în lanţ sau aglomerări, care constituie o pulbere albicioasă la suprafaţa miceliului. Dimensiunile microconidiilor sunt, în medie, de 8(3 (m (după Ou, 1985), 5-12(1,5-2,5 (m (după Tsukiboshi T., 2002). Macroconidiile se formează rar, sunt incolore, au formă de corn îngustat spre capete, multiseptate, cu celula apicală alungită, de cele mai multe ori ascuţită şi îndoită, iar celula bazală pedicelată (Ou, 1985). Frecvent macroconidiile sunt cu 5-6 septe, mai rar cu 3-4 septe sau cu 7-9 septe. După majoritatea autorilor dimensiunile macroconidiilor sunt, în medie de 45(3 (m. Conform lui Tsukiboshi T. (2002) macroconidiile măsoară 25-60 x 2.5-4 (m.

Pagina 57 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Forma conidiană Fusarium roseum formează numai macroconidii, în grămezi (sporodochii), care sunt fuziforme, drepte cu vârfurile curbate şi ascuţite, şi prezintă 3-5 septe. Forma perfectă, Gibberella fujikuroi, a fost obţinută pentru prima dată în cultură pură de către Wineland (1923-1924). Periteciile sunt ovoide, de culoare închisă, cu dimensiuni de 250(300 (m (după majoritatea autorilor), 250-330(220-280 (m (după Nyval RF, 1999). Periteciile se întâlnesc foarte rar în natură. Acestea conţin 8 asce, ovoid-cilindrice (rareori 46) cu dimensiuni de 90-102(7-9 (m (după Nyval RF, 1999). Ascele conţin 8 ascospori elipsoidali, bicelulari, rareori tricelulari, hialini, măsurând 15(5,2 (m (după Ou, 1985), 14-18 x 4,5-6 (m (după Tsukiboshi T., 2002).şi în unele cazuri, 27-45(6-7 (m (după Nyval RF, 1999). Peritecile de Gibberella roseum, apar mai frecvent în natură, pe paiele de cereale (orez, grâu, orz, secară), fiind superficiale, aglomerate sau răspândite, negre (roşu-violet închis când sunt examinate la microscop), de formă ovală sau sferică, şi cu gât scurt, osteolat. Toxine produse de ciupercă Ciuperca produce diferite substanţe cu propietăţi capabile de a influenţa creşterea plantelor: giberelina, acidul giberelinic, acidul fuzaric, acidul oleidrofuzaric. Studii asupra acestor toxine au arătat că giberelina determină fenomenul de gigantism, în timp ce acidul fuzaric determină deformarea plantelor (Nyvall, 1999). Giberelina a fost pentru prima dată detectată, în anul 1926, de către cercetătorul japonez E. Kurosawa. Aceasta, se extrage, pe cale de biosinteză, şi se foloseşte în legumicultură, sau în alte domenii, pentru stimularea creşterii fructelor. După Gerlach şi Nirenberg citaţi de Baicu T. (1996), giberelina şi acidul giberelinic nu sunt produşi de ciupercă în condiţiile climatice din Europa.

Pagina 58 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 14-Gibberella fujikuroi (atac în faza de înfrăţire)

Pagina 59 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bakanae.htm)

Figura 15-Gibberella fujikuroi (macroconidii şi microconidii) (după Tsukiboshi, T, 2002)

Pagina 60 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 61 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 62 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 16-Gibberella fujikuroi (microconidii, sub formă de lanţ catenulate) (după Tsukiboshi, T, 2002)

Specializarea ciupercii Pe lângă orez, boala a mai fost găsită pe mei, grâu, secară, orz, porumb, sorg, trestie de zahăr. Alte plante gazdă pe care le infectează patogenul sunt: Lycopersicon esculentum Mill. (tomate), Musa sp. (bananul), Vigna unguiculata (fasoliţă) (Ou, 1985). Ciclul de infecţie În general, plantele sunt infectate în stadiul de înflorire (Nyvall, 1999). Pe seminţele infectate se găsesc conidii, şi mai rar ascospori. Plăntuţele rezultate din seminţele bolnave sunt deformate, şi în scurt timp pier. Boala se poate răspândi prin intermediul miceliului şi al sporilor care se găsesc în apa de irigaţie, când infectează plantele prin intermediul rădăcinii. Miceliul, creşte o dată cu planta, fiind localizat în xilem (infecţie sistemică). În timpul înfloririi paniculele sunt infectate. Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul seminţelor infectate, în care ciuperca se găseşte sub formă de miceliu în straturiile superficiale, sau sub formă de conidii la suprafaţă. Vidhyasckeram (1970) arată că ciuperca rezistă sub formă de miceliu în embrionul ciupercii, ca ectoparazit ciuperca nu supravieţuieşte decât o scurtă perioadă de timp. De asemenea ciuperca se transmite prin resturile de plante atacate, rămase pe câmp şi prin intermediul diferitelor specii de buruieni. Ecologia bolii Temperatura. În general evoluţia bolii este favorizată de către temperaturi ridicate (peste 20 °C), fenomenul de gigantism nu apare decât la temperaturi de 25°-35°C. După Ou (1985) temperaturi ridicate, de 30°-35° C favorizează creşterea şi dezvoltarea patogenului. De

Pagina 63 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

asemenea temperatura solului de peste 35° C favorizează infecţia plantelor (Nyvall RF, 1999). Umiditatea. Fenomenul de gigantism apare numai în condiţii de umiditate ridicată a solului. Sporii se răspândesc foarte uşor prin intermediul apei de irigaţie. Vântul. Are rol important în răspândirea sporilor.

Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Gibberella fujikuroi După unele observaţii efectuate în Italia, soiuri rezistente la maladie sunt: Stripe 137, R. 77, Ardizzone, în timp ce soiuri foarte sensibile sunt: Arborio, Seisa, Carnaroli, Maratelli (Goidanich, 1964). Conform lui Halil Surek (1998) varietatea Baldo este sensibilă, varietatea Gritna este parţial rezistentă, în timp ce varietăţile Ribe şi Rocca sunt rezistente la boală.

Pagina 64 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 17-Ciclul de infecţie al ciupercii Gibberella fujikuroi (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Bakanae.htm)

Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Cea mai importantă măsură preventivă este folosirea de seminţe neinfectate, provenite din culturi certificate. Alte măsuri culturale sunt:

Pagina 65 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

rotaţia judicioasă a culturii; fertilizarea echilibrată; dirijarea regimului hidric; combaterea buruienilor Metode curative Pentru a reduce cantitatea de inocul primar seminţele s-a recomandat tratarea seminţelor cu Tirametox 60 PTS (3 kg/tonă), Tiradin 5 PTS (2 kg/tonă), Quinolate 15 (2 kg/tonă). În cazul semănatului direct, s-a recomandat folosirea fungicidelor pe bază de benomil, benomil-thiuram sau carbendazin în cantitate egală cu 1-2 % din masa seminţelor folosite la semănat (Nyvall RF, 1999). Totuşi, datorită folosirii îndelungate a acestor tipuri de fungicide a apărut fenomenul de rezistenţă a patogenilor la aceste tipuri de fungicide. Pentru acestea, în literatura de specialitate, se menţionează folosirea fungicidelor pe bază de propiconazol, prochloraz.

Leptosphaeria salvini Catt.-pătarea tulpinilor de orez Răspândirea pe glob A fost descrisă pentru prima oară în SUA, apoi în Asia unde a devenit foarte păgubitoare. Forma perfectă Leptosphaeria salvinii, a fost descoperită în 1876 în Italia, apoi în toate ţările europene, având răspândire mare în America şi în Asia. Implicaţiile economice ale atacului produs de Leptosphaeria salvini Acolo unde apare, pagubele produse de această boală au fost evaluate la 10 %. Conform lui Ou (1985) în Japonia, anual sunt infectate între 51000 şi 122000 hectare, din care între 16000-35000 sunt compromise datorită acestei boli. În India, Tailanda, Vietnam sau înregistrat pierderi între 30 şi 80% . Simptome

Pagina 66 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În lunile iunie-septembrie, la baza plantelor, la nivelul tecilor, plantele sunt invadate de o pâslă miceliană în care apar numeroşi scleroţi. De la nivelul apei de inundare, apar pete ovale, necrotice, negricioase (figura 12). De aici infecţia se răspândeşte în toată tulpina, şi în frunze, distrugându-le. Tulpinile atacate se frâng cu uşurinţă (Ou, 1985). Dacă atacul începe în primele fenofaze, plăntuţele putrezesc şi pier. De obicei atacul survine în faza de înfrăţire (Ou, 1985). În acest caz plantele rămân sterile. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Pătarea tulpinilor este produsă de Magnaporthe salvini (Cattaneo) Krause et Websterctr (sin. Leptosphaeria Salvini Catt), forma conidiană Helminthosporium sigmoideum Cav., forma sclerotială Sclerotium oryzae Cattaneo. Încadrare sistematică Leptosphaeria salvini Catt. face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Pyrenomycetes, ord. Sphaeriales, fam. Polystigmataceae, genul Leptosphaeria. Morfologia Atât la exteriorul cât şi în interiorul plantelor atacate se observă prezenţa unui miceliu bine dezvoltat, de culoare albicioasă în interiorul ţesutului şi olivaceu la suprafaţă. Peritecile sunt negre, globuloase de 202-481 µm, prevăzute cu un gât scurt, de 30-70 µm (Nyvall RF, 1999). Ascele, înguste, clavate, cu pereţi aproape invizibili, măsoară 90-128 x 12-14 µm, conţin 4-8 ascospori (Ou, 1985). Ascosporii sunt fuziformi, puţin curbaţi, de culoare maro, bi sau triseptaţi, strangulaţi în dreptul septei din mijloc, şi măsoară 38-53 x 7-8 µm. Sclerotii formati sunt netezi, de culoare neagră, globuloşi sau aproape globuloşi de 180-280 µm (Ou, 1985). Conidioforii sunt hialini, septaţi, simpli sau puţin ramificaţi. Aceştia măsoară 100-175 x 4-5 µm. Conidiile sunt fuziforme, uşor curbate, de obicei cu 3 septe. Celulele din mijloc

Pagina 67 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

sunt brun-închis, iar cele laterale verzi. Dimensiunile conidiilor sunt de 29-49 x 10-14 µm. Ele se formează pe o sterigmă punctată. Specializarea ciupercii Pe lângă orez, ciuperca se poate dezvolta pe Echinochloa colona (L.) Link (iarbă de junglă), Eleusine indica (L.) Gaertn. (goosegrass), Leptochloa chinensis (L.) Nees, Zizania aquatica (orezul sălbatic), şi Zizaniopsis miliaceae (Ou., 1985) Ciclul de infecţie Infectarea orezului se face prin tecile frunzelor, prin rădăcini sau colet, de către filamentele rezultate din germinarea conidiilor sau a scleroţilor care cad de pe plante pe sol. Când ajung în contact cu frunzele de la baza tulpinilor, germinează formând un apresor care pătrunde activ în plantă, sau leziuni produse de atacul unor insecte (Nyvall RF, 1999). Organele infectate au ţesuturile parenchimatice dezorganizate. Pe acestea se dezvoltă forma conidiană Helminthosporium sigmoideum care provoacă infecţiile secundare la plantele mai îndepărtate.

Pagina 68 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 18-Leptosphaeria salvini (atac pe tulpini şi frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Stem_Rot.htm)

Pagina 69 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 70 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figuile 19, 20- Leptosphaeria salvini (atac pe tulpini) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Stem_Rot.htm)

Figura 21-Ciclul de infecţie al ciupercii Leptosphaeria salvinii (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Stem_Rot.htm)

Transmiterea de la un an la altul

Pagina 71 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Se realizează prin intermediul scleroţilor, şi foarte rar prin peritecii cu asce şi ascospori. Scleroţii se pot găsi în resturile vegetale rămase pe sol, la nivelul solului sau îngropaţi, la mică adâncime în sol (Ou, 1985) Comportarea diverselor varietăţi şi linii la atacul ciupercii Leptosphaeria salvini În literatura de specialitate se menţionează existenţa varietăţilor rezistente în SUA, India, Filipine, Sri-Lanka, Japonia. După R.D. Cartwright şi colab. (1999) varietăţile AB 647, Drew, Jefferson, Katy, Kaybonnet, Cypress, Lafitte, Lagrue, Lemont, Litton, Madisson, M 202, Priscilla, Wells sunt moderat sensibile; varietăţile Cocodrie, Koshihikari şi Newbonnet sunt sensibile în timp ce varietatea Bengal este foarte sensibilă. Acelaşi autor menţionează comportarea diferitelor linii testate în Arkansas şi în alte locaţii din SUA. Astfel, linii sensibile la maladie sunt: STG 96F5-16-128, STG 96-F5-28005, STG 96L-23-048, STG 98L-01-058, RU 9901096, în timp ce liniile: RU 9801081, RU 9601019, Ru 9911014, RU 9811142, RU9801136, STG 962-10-112, STG 96 F5-37-092 sunt rezistente la patogen. 5.4.6. Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Evoluţia bolii este favorizată de menţinerea continuă a apei în orezării, de aceea o mare importanţă în prevenirea bolii o are de dirijarea şi drenarea apei de irigaţie, mai ales la faza de înfrăţit a plantelor (Ou, 1985). Prin arderea resturilor vegetale, sau a oricăror tipuri de reziduri organice rămase după recoltare şi rotaţia culturilor are loc scăderea numărului de scleroţi. R.D. Cartwright şi colab. (1999) menţionează aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu pe solurile deficitare în potasiu. Se recomandă, evitarea folosirii în exces a îngrăşămintelor pe bază de azot. O altă măsură de prevenire a bolii este cultivarea soiurilor rezistente. Metode curative

Pagina 72 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Metode chimice. Produsele chimice cum ar fi cele pe bază de fentin-hidroxid, aplicate prin pulverizare, la mijlocul fazei de înfrăţit, sau a celor pe bază de tiofanat-metil aplicate la apariţia primelor simptome pot reduce pagubele produse de această boală (Ahuja SC şi colab., 1990). Fungicidul Fermizone sau antibioticul Validamycin sunt de asemenea, eficiente împotriva maladiei (Nyval RF, 1999). Metode biologice. În anul 1992, în California, s-au efectuat studii, în condiţii de seră privind acţiunea hiperparazitului Sclerotium hydrophylum asupra acestui patogen. Plantele la care s-a aplicat acest hiperparazit, nu au fost infectate sau au prezentat infecţii foarte reduse. De asemenea rezultatele obţinute în urma experienţelor în câmp au fost încurajatoare (Robert K şi colab, 1993).

5.5. Rhizoctonia solani Kuhn.-rizoctonioza sau arsura tecilor de orez Răspândirea pe glob Se manifestă în multe ţări din Asia, America de Sud şi America de Nord. În SUA, rizoctonioza este una din bolile principale ale orezului (Cartwright R.D. şi colab. 1999), care apar an de an la această cultură. În Brazilia a fost pentru prima oară identificată, în anul 1967 în statul Sao Paulo (Amaral şi colab., 1979). Ulterior s-a răspândit în toată ţara, mai ales unde se practică rotaţia soia-orez (Groth şi colab., 1992). Implicaţiile economice ale atacului produs de Rhizoctonia solani În unele zone este considerată o boală la fel de importantă ca şi piricularioza (Reissig WH, 1986). În ultimele decenii, maladia a început să producă pagube, mai ales în zonele unde se practică cultura intensivă a orezului. În Japonia, în fiecare an sunt afectate între 120000 şi 190000 de hectare, pierderile putând atinge 20 % din recoltă. Dacă este afectată frunza stindard, pierderile pot ajunge la 25 % (Reising WH, 1986). R.D. Cartwright şi colab. (1999) raportează pierderi de 8-15 %. Studii efectuate de IRRI (International Rice Research Institute) au arătat că această boală produce pierderi de 6 % în zonele tropicale din Asia (IRRI, 1983). Simptome

Pagina 73 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pe tulpini, de la nivelul apei de inundare, apar leziuni mici, elipsoidale sau ovale, de culoare verde-cenuşiu. Ulterior leziunile se extind, devin elipsoidale, cu centrul de culoare cenuşiu-albicios, fiind înconjurate de o bordură brun-negricioasă (Ou, 1985). În condiţii favorabile leziunile afectează toată planta, putând ajunge la frunza stindard (Reissing WH, 1986). Pe frunzele atacate, leziunile pot conflua, acoperindu-le în totalitate, caz în care se usucă (figura 22). Plantele infectate produc boabe puţine, de regulă şiştave sau goale, mai ales cele aflate în partea de jos a paniculului (Ou 1985). Agentul etiologic Denumire, sinonimii Boala este produsă de ciuperca Rhizoctonia solani Kuhn., forma sterilă a ciupercii Thanatephorus cucumeris (Frank) Donk. În trecut ciuperca se mai numea Pellicularia filamentosa, Corticium solani (Prill. et Dell.) Bourd et Galz. [sin Corticium vagum Berk. et Curt., Hypochus solani Prill et Del., Hypochus cucumeris Fr.] (Hawksworth, D., 1989). Încadrare sistematică Rhizoctonia solani Kuhn, face parte din subîncrengătura Deuteromycotina, clasa Hyphomycetes, ordinul Aganomycetales, familia Tuberculariaceae, genul Rhizoctonia. Forma sexuată, Thanatephorus cucumeris (Frank) Donk face parte din subîncrengătura Basidiomycotina, ordinul Ceratobasidiales, familia Ceratobasidiaceae, genul Thanatephorus.

Morfologie Miceliul, la început hialin, este format din celule alungite de 75-200×1-7 µm. Cu timpul hifele se îngroaşă (8-12 µm), se colorează în brun-gălbui sau brun, se ramifică, şi formează o pâslă vizibilă cu ochiul liber, la suprafaţa leziunilor (Ou, 1985). Caracteristice pentru această ciupercă sunt ramificaţiile hifelor care formează un unghi drept faţa de hifa principală, cu gâtuitură accentuată la locul de ramificare. Scleroţii sunt formaţi din aglomerări miceliene (după unii autori se numesc pseudoscleroţi). Aceştia sunt de formă neregulată, fiind plaţi în partea inferioară, de culoare

Pagina 74 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

albă când sunt tineri şi brună sau brun-negricioasă la maturitate (Reissing WH, 1986). Dimensiunile acestora variază înte 1 şi 6 mm. Scleroţii de dimensiuni mai mari sunt mai virulenţi. Specializarea ciupercii Ciuperca R. solani este o ciupercă cu o polifagie foarte accentuată, atacând peste 200 de specii de plante din 65 de familii botanice diferite. Pe lângă orez ciuperca mai atacă: grâul, orzul, sorg, porumb, plante furajere, ardeiul, castraveţii, tomatele, morcovii, varza, soia, fasolea, mazărea, sfecla, cartoful, bumbacul, arahidele, portocalul, lalelele, garoafele, etc. Ciclul de infecţie Infecţia este iniţiată de către scleroţi. Aceştia germinează şi produc hife, care pătrund în plantă prin cuticulă sau prin stomate (figura 24). Miceliul se dezvoltă rapid atât la exteriorul cât şi în interiorul ţesuturilor infectate, formând noi leziuni, ce vor forma noi scleroţi. Aceştia se desprind şi plutesc în apa de irigaţie, generând infecţiile secundare. Infecţia apare în faza de înfrăţire sau în faza de alungire a internodurilor. După Reissig WH (1986) boala se poate transmite de la o plantă la alta prin contactul dintre o frunză infectată şi una sănătoasă. Transmiterea de la un an la altul Boala se transmite prin intermediul scleroţilor, care pot rezista în sol 3-4 ani. Ciuperca Rhizoctonia solani este un parazit facultativ, de aceea poate fi găsit pe resturile organice rămase după recoltare. Ecologia bolii Temperatura de 28-32°C şi umiditatea atmosferică cuprinsă între 96 şi 100 % favorizează creşterea şi dezvoltarea acestui patogen.Ciuperca se comportă mai bine în zonele temperate, dar este întâlnită şi în condiţii extreme din zona tropicală. Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Rhizoctonia solani Pagina 75 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

După F.A. Rodriguez (2001) varietăţile Jasmine, LSBR-5 sunt parţial rezistente; varietăţile Drew şi Kaibonnet sunt parţial sensibile, în timp ce varietăţile Lemont şi Labelle sunt sensibile.

Figura 22-Rhizoctonia solani (atac pe frunze)

Pagina 76 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

figura 23-Rhizoctonia solani (atac pe tulpini) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Sheath_Blight.htm )

Pagina 77 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 24-Ciclul de infecţie al ciupercii Rhizoctonia solani (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Sheath_Blight.htm )

R. D. Cartwright şi colab (1999) menţionează că varietăţile AB 647, Bengal, Drew, Jefferson, Katy, Kaybonet, Koshihikari, Lafite, Newbonnet, Priscilla şi Wells, sunt parţial

Pagina 78 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

sensibile; varietăţile Cocodrie, Cypress, Lemont, Madison sunt sensibile, în timp ce varietăţile Litton şi M 202, sunt foarte sensibile la acest patogen. Dintre varietăţile create în ultimii ani, în SUA, Ahrent, Saber, XL7, LMT 1 sunt rezistente; XL 8 şi Francis sunt parţial rezistente; Clearfield CL 121 şi Clearfield CL 141 sunt sensibile (R.D. Cartwright, 2002). Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Semănatul plantelor la o densitate corespunzătoare, pentru a nu favoriza răspândirea pe orizontală a patogenului. În literatura de specialitate se mai recomandă: aplicarea şi folosirea unor doze moderate de îngrăşăminte cu azot, numai dacă este necesar, aplicarea îngrăşămintelor cu siliciu pe solurile deficitare în acest element, îndepărtarea de pe câmp a tuturor resturilor organice rămase după recoltare şi combaterea buruienilor care pot constitui gazde intermediare pentru acest patogen. Metode curative S-a recomandat aplicarea fungicidelor pe bază de benomil sau iprodione, ori a antibioticelor cum ar fi: validamicin sau polioxin (Roy AK, 1976). În combaterea chimică a acestei boli, se folosesc în prezent fungicidele pe bază de azoxystrobin (Quadris 12.3-15.4 fl. oz/a); azoxystrobin+ propiconazole (Quilt 14-34.5 fl. oz/a); flutolanil (Moncut 0.5 - 1.0 lb/acre), trifloxystrobin (Gem 8.0-9.8 fl. oz./acre) (Allen Wrather, 2004). După aplicarea fungicidului Quilt, nu trebuie evacuată apa din orezărie, şi în nici un caz nu trebuie folosită această apă la irigarea altor culturi. Produsul Moncut se recomandă a fi aplicat de două ori, prima aplicare la faza de alungire a internodului, iar a doua aplicare peste 10-14 zile, în timp ce fungicidul Gem trebuie aplicat cel târziu, cu 35 de zile înainte de recoltare.

Pagina 79 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Sarocladium oryzae (Sawada) W. Gams & D. Hawksw-putrezirea tecilor de orez Răspândirea pe glob şi în ţara noastră Este o boală răspândită în multe ţări din Asia (Japonia, Taiwan, Filipine, India, Vietnam, China) sau America de Nord (SUA). Implicaţiile economice ale atacului produs de Sarocladium oryzae Boala este foarte păgubitoare, mai ales în ţările din Asia. Astfel: în Taiwan produce pierderi între 20 şi 85 %, în Vietnam, India şi Filipine produce pierderi între 30 şi 80 % (Reissing WH, 1986). În Japonia, în caz de infecţie puternică, sunt estimate pierderi de producţie între 16000 şi 35000 tone (IRRI, 1983). Simptome Pe frunze apar pete mari, eliptice sau neregulate. Petele sunt galben verzi sau galben ocru-deschis, mărginite de o dungă brun-roşiatică (Ou, 1985). În condiţii favorabile, petele de pe frunze şi teci pot conflua, acoperindu-le în întregime (Ou, 1985). Tecile infectate se decolorează. Simptomele sunt mult mai severe pe teaca ultimei frunze, care acoperă paniculul (figurile 25 şi 26). În ţesuturile atacate se dezvoltă filamente miceliene albe, apoi de culoare roză. Pe ele se formează scleroţii roz-brunii. Pe tulpini petele sunt asemănătoare, dar mai mici decât cele de pe frunze. Paniculele infectate, rămân mici, uneori nu ies din teaca ultimei frunze şi capătă o culoare brun-roşiatică până la brun-negricioasă (Ou, 1985). Acestea prezintă sterilitate parţială sau totală. Boabele formate sunt şiştave. La suprafaţa leziunilor de pe teci sau panicule, poate apare o pulbere albă formată din conidiile şi conidioforii ciupercii. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Arsura tecilor de orez este produsă de ciuperca Sarocladium oryzae (Sawada) W. Gams & D. Hawksw [sin Acrocylindrium oryzae]. Morfologie Pagina 80 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Miceliul ciupercii este alb. Hifele sunt septate, puternic ramificate, şi măsoară 1,5-2 mµ în diametru (Nyvall RF, 1986). Conidioforii sunt ceva mai groşi decât hifele miceliene, au 1-2 ramificaţii, fiecare ramificaţie având la rândul ei alte 3-4 ramificaţii şi măsoară 15-22 x 2-2.5 µm. Conidiile sunt netede, cilindrice, hialine, unicelulare, şi măsoară 4-9 x 1-2.5 µm (Ou, 1985). Specializarea ciupercii Pe lângă orez, boala a mai fost găsită pe: porumb, mei, sorg, Oryza rufipogon (orezul roşu), Zizania aquatica (orezul annual sălbatic), Echinochloa colona, Eleusine indica, Leptochloa chinensis.

Figurile 25 şi 26-Sarocladium oryzae (atac pe teci) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Sheath_Rot.htm)

Pagina 81 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Ciclul de infecţie În literatura de specialitate există puţine date privind ciclul de infecţie. Se pare că patogenul se găseşte în plantele atacate de insecte, cicade sau viruşi. Infecţia se face de către conidii, care sunt transportate de către apă şi vânt. Pătrunderea lor în plantă este favorizată de leziunile produse de insecte sau alte cauze. Pe măsura ce boala evoluează, apar noi leziuni, care vor forma conidiofori şi conidii, ceea ce reprezintă sursa de inocul secundar. Boala se transmite de la un an la altul prin intermediul resturilor vegetale sau a seminţelor infectate.

Ecologia bolii Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 20° to 28°C şi de umiditate mare, în timpul fazelor de maturitate. Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Sarocladium oryzae După IRRI (1983), dacă condiţiile climatice sunt favorabile, boala poate afecta majoritatea varietăţilor de orez. De obicei nu produce pagube importante. Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Boala poate fi favorizată de o densitate mare a culturii, şi de aplicarea în exces a îngrăşămintelor cu azot ori de carenţă în calciu sau potasiu (Nair R. 1976). De aceea, se recomandă: îndepărtarea resturilor vegetale după recoltarea culturii, semănatul culturii la o densitate optimă, fertilizarea echilibrată, aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu în faza de înfrăţit sau a sulfurii de calciu, sulfurii de zinc în caz de carenţă. De obicei, aplicarea acestor măsuri sunt suficiente, nemaifiind necesară aplicare fungicidelor. Metode curative

Pagina 82 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Sunt necesare, doar în zonele unde atacul se manifestă cu intensitate. Se recomandă tratamentul seminţelor cu produse pe bază de carbendazim, mancozeb, sau tratamente foliare cu produse pe bază de hidroxid de cupru sau benomil (Webster RK, 1992). Fungicidele folosite contra ciupercii Rhizoctonia solani sunt eficiente şi împotriva acestui patogen.

Cercospora janseana (Racib.) O. Const.-cercosporioza orezului Răspândirea pe glob Este o boală mult răspândită în ţările mari cultivatoare de orez din Asia, Africa, unde produce pagube importante. Boala a mai fost observată în Australia, Papua Noua Guinee. Implicaţiile economice ale atacului produs de Cercospora janseana Boala este importantă, deoarece în cazul infecţiilor severe se produce moartea prematură a frunzelor şi maturizarea forţată a boabelor. Are loc scăderea calitativă a recoltei, deoarece boabele afectate sunt decolorate, se sparg cu uşurinţă, iar prelucrarea lor se face cu greutate. În Surinam s-au raportat pierderi de 40 % (IRRI, 1983). Simptome Pe frunze se observă pete mici, alungite de culoare brun-roşiatică sau ruginie. Dimensiunile petelor sunt de 1 mm lăţime şi 2-10 mm lungime (Ou, 1985). La varietăţile rezistente leziunile sunt mai scurte şi de culoare brun-negricioasă. În timpul fazelor avansate de vegetaţie, leziunile sunt mai numeroase, în caz de atac puternic frunza se necrozează. În faze timpurii de vegetaţie simptomele produse de crecosporioză pot fi confundate cu cele produse de arsura bacteriană (Xanthomonas campestris pv. oryzae). Uneori apar pete mici şi înguste pe teci şi glume. Agentul etiologic Denumire, sinonimii

Pagina 83 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Cercosporioza orezului este produsă de către Cercospora janseana (Racib.) O. [sin. Cercospora oryzae Miyake, sin. Napicladium janseanum Racib], cu stadiul telemorf Sphaerulina oryzina K. Hara [sin. Passalora janseana (Racib.) U. Braun]. Încadrare sistematică Cercosporioza orezului face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Loculoascomycetes, ord. Dothidiales, fam Dothidiaceae, genul Sphaerulina. Morfologie În dreptul petelor, prin stomate ies conidioforii cu conidiile ciupercii. Conidioforii sunt izolaţi sau dispuşi în fascicule (1-7, rareori 15), bruni, de 80-140 x 4-9 µm, neramificaţi, multiseptaţi (Ou, 1985). Conidiile sunt hialine, cilindric-alungite, mai subţiate spre vârf şi mai groase la bază. Conidiile sunt multiseptate (3-10 septe) şi măsoară 15-60 x 4 µm (după Ou, 1985). Stadiul telemorf prezintă peritecii globuloase sau subglobuloase, cu un orificiu papilifiorm, negre, cufundate în ţesuturile epidermale ale plantei gazdă. Acestea măsoară 60100 µm în diametru. Ascele sunt cilindrice, rotunjite la vârf, cu ascospori drepţi sau uşor curbaţi, hialini, cu trei septe, ce măsoară 20-23 x 4-5 µm (Nyvall RF, 1986).

Pagina 84 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 27-Cercospora janseana (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Narrow_Leaf_Bro wn_Spot.htm)

Figura 28-Cercospora janseana (atac pe frunze)

Pagina 85 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Narrow_Leaf_Bro wn_Spot.htm)

Figura 29-Ciclul de infecţie al ciupercii Cercospora janseana (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Narrow_Leaf_Bro wn_Spot.htm)

Specializarea ciupercii Pe lângă orez ciuperca a mai fost semnalată pe speciile: Panicum maximum Jacq. (iarba de Guineea), P. repens L., şi Pennisetum purpureum K. Schum. (iarba elefanţilor).

Pagina 86 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Ciclul de infecţie Pe resturile vegetale rămase pe sol, periteciile cu asce şi ascospori reprezintă sursa de inocul primar. Sporii ajunşi pe supraţa frunzelor germinează, formează filamente de infecţie ce penetrează ţesuturile plantei gazdă prin stomate. Miceliul ciupercii începe să se răspândească longitudinal în ţesuturile epidermale. Primele simptome apar după 3 săptămâni de la infecţia plantelor. La suprafaţa leziunilor apar conidioforii cu conidiile, care reprezintă sursa de inocul secundar. Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul resturilor vegetale. După unii autori patogenul se poate transmite şi prin intermediul seminţelor infectate. Ecologia bolii Solurile deficitare în potasiu şi temperaturi cuprinse între 25-28° C favorizează creşterea şi dezvoltarea acestui patogen (Nyvall RF, 1986). Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Cercospora janseana Varietăţile americane Saber, Bolivar, Delmati, Pirogue sunt rezistente la cercosporioza orezului (F. Jodari şi colab, 2003; McClung şi colab; Sha şi colab, 2004). Prevenirea şi combaterea bolii Metode preventive Se recomandă fertilizarea cu îngrăşăminte pe bază fosfor şi potasiu pe solurile deficitare în aceste elemente nutritive; folosirea varietăţilor rezistente; unde este posibil, semănatul cât mai devreme. Metode curative

Pagina 87 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dacă boala a fost observată în câmp se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de benomil, propiconazol, iprodione, carbendazim (Mancozeb 1 kg/ha).

Microdochium oryzae (Hashioka & Yokogi) Samuels & I.C.-opărirea frunzelor Răspândirea pe glob Este răspândită în ţările cultivatoare de orez din Asia (India, Bangladesh, Filipine, Nepal, Japonia), America de Sud (Columbia, Brazilia, Costa Rica) şi Africa. Implicaţiile economice ale atacului produs de Microdochium oryzae S-au raportat pierderi de 23,4 % în India, între 20 şi 30 % în Bangladesh. Această boală poate produce pierderi considerabile în ţările din America de Sud şi Africa de Vest. (IRRI, 1983). Simptome Pe frunze apar leziuni, care alternează cu porţiuni de culoare brun-deschis (figura 26). Pe frunzele mature apar leziuni mari, înconjurate de un halou brun. Leziunile măsoară 1-5 cm lungime şi 0,5-1 cm lăţime, în caz de atac puternic frunza este acoperită în întregime. Suprafaţa afectată se usucă, ceea ce dă frunzei un aspect de opărit, de unde şi numele bolii. În Costa Rica s-a raportat că boala a cauzat dezintegrarea coleoptilului (Ou, 1985). Boala poate cauza sterilitatea plantelor, deformarea paniculelor şi decolorarea glumelor (Bakr MA, 1975). Agentul etiologic Denumire, sinonimii Opărirea frunzelor este produsă de către Microdochium oryzae (Hashioka & Yokogi) Samuels & I.C. [sin. Gerlachia oryzae (Hashioka & Yokogi) W. Gams, sin. Rynchosporium oryzae Hashioka & Yokogi, sin. Miconectrila pawgi R.A.Singh] cu stadiul telemorf

Pagina 88 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Monographella albescens (Thumen) Parkinson, Silvanesan & Booth [sin. Metasphaeria albescens Thumen]. Încadrare sistematică Opărirea

frunzelor

face

parte

din

subîncrengătura

Ascomycotina,

clasa

Pyrenomycetes, ord. Xylariales, fam Hyponectriaceae, genul Monographella. Morfologie Conidiile sunt puţin curbate, unicelulare când sunt tinere, bicelulare, la maturitate (ocazional cu 2-3 septe), de culoare roz (când apar în masă), hialine (când sunt privite, la microscop) (Naito H., 1974). Peritecile sunt cufundate în ţesuturile frunzei, globuloase, brune, sau brunnegricioase, sunt prevăzute cu o ostiolă şi măsoară 50-180 x 40-170 µm în diametru.

Pagina 89 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 30-Microdochium oryzae (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Leaf_Scald.htm)

Pagina 90 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 31-Microdochium oryzae (atac pe frunze) (sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/Leaf_Scald.htm)

Pagina 91 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Ascele sunt unitunicate (peretele interior şi cel exterior al ascei nu se separă în timpul ejectării ascei din peritecie), cilindrice, şi măsoară 40-65 x 10-14 µm (Ou 1985). Ascosporii sunt aproape fuziformi, puţin curbaţi, septaţi cu 3-5 septe. Printre ascospori, se găsesc parafize subţiri, puţin colorate. Specializarea ciupercii Pe lângă orez, ciuperca a mai fost găsită pe Echinochloa crus-galli (L.) P. Beauv. (iarba bărboasă). Ciclul de infecţie Infecţia este realizată de către conidii. Acestea germinează, şi produc filamente de infecţie, care pătrund în frunză prin intermediul stomatelor. Hifele ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare, din zona substomatică, ajungînd până la mezofilul frunzei. La trei zile de la inoculare, la suprafaţa leziunilor apar conidiile cu conidioforii care reprezintă sursa de inocul secundar (Naito H., 1974). Boala produce pagube mari, dacă plantele sunt infectate în fazele de înfrăţire şi de alungire a internodurilor (Nyvall RF, 1986). Pătrunderea conidiilor în plantă este favorizată de prezenţa leziunilor pe frunzele mature (insecte, vânt puternic). Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul seminţelor infectate sau a resturilor vegetale, pe care ciuperca rezistă sub formă de miceliu stromatic. Ecologia bolii Umiditatea relativă a aerului ridicată, ploile dese şi de intensitate redusă, şi prezenţa îndelungată a picăturilor de apă pe frunze favorizează infecţia (Ou, 1985). Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Microdochium oryzae

Pagina 92 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În India sunt unele varietăţi rezistente la această maladie (Ou, 1985). După Leila G. şi colab. (2001), varietatea IAC 47 este sensibilă. Prevenirea şi combaterea bolii Dacă se aplică corect metodele preventive, boala nu apare. Se recomandă evitarea excesului de azot, semănatul plantelor la densitatea optimă, efectuarea tratamentelor pentru combaterea dăunătorilor. Dacă boala a apărut în câmp se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de benomil, carbendazim, tyophanat-metil, captafol, oxiclorură de cupru (Nyvall RF, 1986). Aplicarea antibioticului Validamicin, reduce frecvenţa şi intensitatea atacului (Webster RK, 1992). Tilletia barclayana (Bref.) Sacc. et Syd-mălura orezului Răspândirea pe glob Este o boală cunoscută în Rusia, SUA, Mexic, Trinibad Tobago, Guyana şi alte ţări cultivatoare de orez. Implicaţiile economice ale atacului produs de Tilletia barclayana Pagubele provocate de această boală sunt în general reduse deoarece la un panicul sunt atacate numai câteva boabe. După anii ’90 s-au raportat pagube de 10-15 % la soiurile sensibile (Cartwright şi colab., 1999). Simptome Templeton şi colab., (1960) citaţi de Nathan A. şi colab.(2004) menţionează că, 1 până la 10 boabe din panicul sunt infectate. Paleele boabelor infectate au o culoare cenuşiudeschisă. În locul boabelor se formează nişte nodule de consistenţă tare, prăfoasă, de culoare cenuşiu-închisă, alcătuită din miceliul ciupercii şi din teliospori. La unele spiculeţe, paleele sunt desfăcute la vârf lăsînd nodulele aparente. Boabele mălurate nu se observă în câmp, boala devenind aparentă numai după spargerea lor. Uneori întregul bob este înlocuit de o masă neagră, prăfoasă, formată din sporii ciupercii. Pagina 93 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

5.9.4. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Boala este produsă de Tilletia barclayana (Bref.) Sacc. et Sid [sin Neovossia barclayana Bref. 1895, sin. Neovossia horrida (Takah.) Padwick & A. Khan 1944., sin. Neovossia pulcherrima (Ellis & L.D. Galloway ex G.P. Clinton) Vánky, Mycotaxon 38: (1990), sin. Tilletia ajrekari Mundk. 1939, sin. Tilletia horrida Takahashi 1896, sin. Tilletia pennisetina H. Syd. 1929, sin. Tilletia pulcherrima Ellis & L.D. Galloway in G. P. Clinton 1904, sin. Tilletia pulcherrima var. brachiariae Pavgi & Thirum, 1952]. Încadrare sistematică Tilletia

barclayana

(Bref.)

Sacc.

et

Sid

face

parte

din

subîncrengătura

Basidiomycotina, clasa Teliomycetes, ordinul Ustilaginales, familia Tilletiaceae, genul Tilletia. Morfologie Teliosporii ciupercii sunt sferici, mai rar elipsoidali, de culoare brun-închis, negri (după Raicu C. şi colab., 1978), galben-bruni (după Hulea Ana şi colab., 1982) cu episporul prevăzut cu o reţea de ochiuri poligonale, ce au diametrul de 1,5×4,2 µm, despărţite prin creste puţin proeminente. Dimensiunile lor sunt de 21×31 µm (după Lazăr Al., 1977; Hulea Ana, 1982), 21,7-31×26-35 µm (după Raicu C. şi colab., 1978), 14×36 µm (după Griffin Robert, 2002). Printre aceşti teliospori se găsesc un număr redus de spori hialini, sterili, cu peretele neted. Specializarea ciupercii Pe lângă orez, boala mai atacă specii de orez sălbatic, Zizania aquatica şi Zizaniopsis miliacea (Sciumbato Gabe, 1998). Ciclul de infecţie

Pagina 94 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

La maturitate, boabele atacate conţin o masă de spori, care la recoltare, se împrăştie şi aderă pe seminţele sănătoase. Sporii ciupercii pot supravieţui în sol timp de 1-2 ani, şi mai mulţi ani în boabele infectate (Sciumbato Gabe, 1998). Când în orezărie este introdusă apa de irigaţie, teliosporii germinează formând bazidii şi smocuri de sporidii la capătul acestora, infectînd seminţele şi tinerele plăntuţe. În plantă, miceliul creşte, se răspândeşte în ţesuturi şi ajunge la panicul, unde va infecta boabele. Transmiterea de la un an la altul Se relizează prin intermediul solului, a seminţelor infectate, sau a pungilor cu spori în amestec cu sămânţa (Raicu C. şi colab., 1978). După unii autori (Tullis citat de Hulea Ana, 1982) embrionul seminţei nu este invadat de ciupercă, aşa că aceasta poate germina, chiar dacă întreg endospermul este înlocuit de teliospori. Ecologia bolii Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 25° şi 29° C în timpul înfloririi, umiditate relativă a aerului ridicată şi intensitate mare a luminii solare. Solurile nisipoase favorizează această maladie (Sciumbato Gabe, 1998). Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Tilletia barclayana Conform lui Cartwright R.D. şi colab. (1999), varietatea Wells este rezistentă; varietăţile AB 647, Katz, Koshihikari, Lemont, Madison sunt parţial rezistente; varietăţile Bengal, Drew, Kaybonnet sunt parţial sensibile; varietăţile Jefferson, Lafitte, Litton, Priscilla, sunt sensibile, în timp ce varietăţile Cocodrie, Cypress, LaGrue, M202 şi Newbonnet sunt foarte sensibile la această boală. Dintre varietăţile create în ultimii ani, în SUA: XL 7 este parţial rezistentă-când se folosesc doze mari de azot; XL 8 este moderat sensibilă, iar Arhent, Clearfield CL 121, Clearfield CL 141 şi Francis sunt sensibile (Cartwright R.D. şi colab., 2002). Prevenirea şi combaterea bolii

Pagina 95 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Metode preventive Acolo unde boala nu a apărut se recomandă respectarea măsurilor de carantină fitosanitară (Hulea Ana şi colab., 1982; Sciumbato Gabe, 1998).

Figura 32-Tilletia barclayana (seminţe atacate) (sursa: http://www.msstate.edu/dept/drec/rice/Kersmut.htm)

Pagina 96 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 33- Tilletia barclayana (teliospori) (sursa http://www.msstate.edu/dept/drec/rice/Kersmut.htm) Acolo unde patogenul a apărut, se recomandă: cultivarea soiurilor rezistente sau parţial rezistente; evitarea excesului de îngrăşăminte cu azot la soiurile moderat sensibile şi parţial rezistente; evitarea aplicării azotului în fazele târzii de vegetaţie, aplicarea acestuia cât mai devreme posibil; acolo unde este posibil, semănatul cât mai timpuriu; evitarea semănatului de soiuri sensibile după plante premergătoare care lasă solul bogat în azot; evitarea semănatului pe soluri nisipoase. Metode curative Se recomandă aplicarea preventivă a fungicidelor pe bază de propiconazol (Tilt 4- fl oz/acru), aplicat în fază de burduf; azoxystrobin (Quadris 12.3-15.4 fl. oz/a); azoxystrobin+ propiconazole (Quilt 14-34.5 fl. oz/a). Fungicidele folosite contra piriculariozei sunt eficiente şi în prevenirea atacului de Tilletia barclayana (Cartwright R.D., 2002).

Pagina 97 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Ustilaginoidea virens (Cooke) Takah-tăciunele fals al orezului Răspândirea pe glob Această boală este semnalată în unele ţări cultivatoare de orez din Asia (India), America de Nord (SUA). Implicaţiile economice ale atacului produs de Ustilaginoidea virens Este considerată o boală minoră, care ocazional poate produce pagube cantitative şi calitative culturii orezului prin reducerea greutăţii seminţelor şi a capacităţii lor germinative (Ou, 1985; Cartwright R.D. şi colab., 1999). În anumite zone pierderile pot ajunge la 25 % (IRRI, 1983). În India, s-au menţioat pierderi cuprinse între 7 şi 75 % în unele parcele cu orez (Nyvall RF, 1999). În ultimii ani boala a produs pagube mai importante în Arkansas, SUA (Cartwright R.D. şi colab., 1999). Simptome Boala se manifestă în momentul înfloririi plantelor, când ovarele sunt transformate într-o masă catifelată, de culoare verzuie, formată din sporii ciupercii. Când boala se manifestă în fazele de umplere a boabelor, acestea sunt transformate într-o masă verde-gălbuie, catifelată, formată din sporii ciupercii, care sunt de culoare olivacee. De obicei doar câteva boabe din panicul sunt atacate (Ou, 1985; Sciumbato Gabe, 1998). Sporii formează nişte corpuri ovale sau rotunde de culoare verde în interior, galbenportocaliu la exterior, care pot ajunge până la 1-3 cm. (figurile 34 şi 35). Glumele nu sunt afectate şi sunt acoperite parţial de masa de spori (Ou, 1985). Agentul etiologic Denumire, sinonimii Tăciunele fals al orezului este produs de ciuperca Ustilaginoidea virens, [sin. Ustilago virens Cooke (1878), sin. Ustilaginoidea oryzae (Pat) Brefeld, sin. Tilletia oryzae Patouillard

Pagina 98 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(1887), sin. Sphacelotheca virens Omori (1896)], cu forma sexuată Claviceps virens (Cke) Sakurai [sin. Claviceps oryzae-sativae Hashioka (1971)]. Încadrare sistematică Claviceps virens (Cooke) Takah face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Pyrenomycetes, ordinul Sphaeriales, familia Clavicipitaceae, genul Claviceps. Morfologie Clamidosporii ciupercii sunt sferici sau aproape sferici, olivacei, şi măsoară 3-5 x 4-6 µm (după Ou, 1985). Aceştia se formează de-a lungul hifelor pe sterigme mici. Ciuperca mai formează scleroţi, care dau naştere la peritecii, ce conţin 8 asce cilindrice, cu ascospori, filamentoşi, hialini, neseptaţi.

Figura 34-Ustilaginoidea virens-(panicule atacate)

Pagina 99 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 35-Ustilaginoidea virens-(boabe atacate în stânga şi boabe sănătoase în dreapta) (sursă: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/False_Smut.htm)

Figura 36 -Ciclul de infecţie al ciupercii Ustilaginoidea virens

Pagina 100 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(sursa: http://www.knowledgebank.irri.org/riceDoctor_MX/Fact_Sheets/Diseases/False_Smut.htm)

Specializarea ciupercii În India ciuperca a fost găsită pe Oryza officinalis Wall. Alte specii de plante gazdă sunt: Digitaria ciliaris (Retz.) Koel., Panicum trypheron Schult.,şi Zea mays L. Ciclul de infecţie Infecţiile primare sunt declanşate de către scleroţii ciupercii, din germinarea cărora rezultă peritecii cu asce şi ascospori. Sunt infectate florile, ovarele fiind distruse şi înlocuite cu o masă formată din clamidosporii ciupercii. Aceştia reprezintă sursa de inocul secundar, infectînd boabele aflate în diferite faze de maturitate. Sporii ajunşi pe glume, absorb umiditatea, forţând altfel paleea să se deschidă (Ou, 1985). Miceliul ciupercii invadează endospermul seminţei şi produce o masă formată din clamidospori. Transmiterea de la un an la altul se realizează prin intermediul scleroţilor ciupercii şi mai puţin a clamidosporilor. Boala nu se transmite prin intermediul seminţelor. Ecologia bolii Boala este favorizată de o umiditate relativă mare a aerului, şi de ploi dese (Ou, 1985; Sciumbato Gabe, 1998). Vântul influenţează pozitiv diseminarea clamidosporilor. Solurile nisipoase sunt favorabile dezvoltării maladiei. Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Ustilaginoidea virens După Cartwright R.D. şi colab. (1999) varietăţile AB 647, Litton sunt rezistente; varietăţile Bengal, Jefferson, Katy, Koshihikari, M202 sunt parţial rezistente; varietăţile Kaybonnet Lemont, Madison, Wells sunt moderat sensibile în timp ce varietăţile Cocodrie, Cypress, Drew, Lafitte, LaGrue, Newbonnet şi Priscilla sunt sensibile. Dintre varietăţile

Pagina 101 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

create în ultimii ani în SUA: Saber, XL7 sunt moderat senibile; Francis şi Ahrent sunt sensibile la tăciunele fals (Cartwright R.D.,2002).

Prevenirea şi combaterea bolii În mod normal nu sunt necesare măsuri de prevenire şi combatere a bolii (Nyvall RF, 1999). Cultivarea de soiuri rezistente sau parţial rezistente, aplicarea unor doze moderate de îngrăşăminte cu azot şi evitarea amplasării varietăţilor sensibile pe soluri nisipoase sunt măsuri suficiente.

În zonele unde boala poate cauza pierderi de recoltă, se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de captan, captafol, mancozeb care inhibă germnaţia sporilor (Nyvall RF, 1999). Înainte de înflorit se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de carbendazim sau hidroxid de cupru (Ou, 1985).Top of Form Bottom of Form

Entyloma oryzae Sydow & P. Sydow-tăciunele frunzelor de orez Răspândirea pe glob Este o boală de importanţă secundară, care apare în unele zone de cultură a orezului din Asia, America de Nord (SUA). În Missippi, boala apare de obicei spre sfârşitul perioadei de vegetaţie a orezului (Cartwright R.D., 2002). Implicaţiile economice ale atacului produs de Entyloma oryzae Nu produce pagube. Simptome Pe ambele feţe ale frunzei apar pete negre, foarte mici, liniare, rectangulare sau eliptice. Petele sunt constituite dintr-o masă neagră de spori, acoperiţi de epiderma frunzei. Pagina 102 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Frunzele puternic infectate, se îngălbenesc, şi mor (Meike Piepenbring şi colab, 2002). Aceleaşi simptome pot apare şi pe tecile frunzelor sau tulpini. Agentul etiologic Denumire, sinonimii Tăciunele frunzelor de orez este produs de către ciuperca Entyloma oryzae Sydow & P. Sydow [sin. Eballistra oryzae (Syd. & P. Syd.)]. Încadrare sistematică Entyloma oryzae Syd. &P. Syd. face parte din subîncrengătura Basidiomycotina, clasa Teliomycetes, ord. Ustilaginales, fam Ustilaginaceae, genul Entyloma. Morfologie Clamidosporii ciupercii sunt simpli, poliedrici, subglobuloşi sau aplatizaţi, de culoare verde-olivaceu-deschis, fiind prevăzuţi cu un epispor neted cu grosime de 0,5-1 µm. Clamidosporii au dimensiuni cuprinse între 5-10×6-11 µm (Meike Piepenbring şi colab, 2002). Ciclul de infecţie Atât infecţia primară cât şi cea secundară este realizată de către clamidosporii ciupercii. Aceştia rămân închişi în ţesuturile plantei gazdă, fiind acoperţi de epidermă, devenind liberi după ruperea acesteia, infectând alte plante de orez. Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul resturilor vegetale, provenite de la plantele atacate, în care patogenul iernează.

Pagina 103 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Figura 37-Entyloma oryzae (atac pe frunze) (sursa: http://www.lsuagcenter.com/subjects/rice/DiseasePics/LeafSmut.htm)

Figura 38-Entyloma oryzae (atac pe frunze) (sursa: http://www.lsuagcenter.com/subjects/rice/DiseasePics/LeafSmut.htm)

Comportarea diverselor soiuri şi linii la atacul ciupercii Entyloma oryzae

Pagina 104 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Jodari F. şi colab. (2003) menţionează că varietatea de orez aromatic Dellmati este rezistentă la maladie. De asemenea Sha şi colab. (2004) menţionează varitatea Pirogue ca fiind rezistentă. Prevenirea şi combaterea bolii Măsurile de prevenire sunt aceleaşi ca şi în cazul celorlalte boli ale orezului. Nu se recomandă tratamente chimice, deoarece boala survine spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, iar pagubele sunt minore (Cartwright R.D., 2002). Acolo unde boala poate produce pagube mai importante se recomandă tratamente cu fungicide pe bază de propiconazol (Tilt), acid acetilsalicilic (Stratego). Septoria oryzae Catt.-septorioza orezului Răspândirea pe glob Este răspândită în unele ţări din Asia, Oceania şi Europa (Rusia). Implicaţiile economice ale atacului produs de Septoria oryzae Pagubele produse de această maladie ajung în unele regiuni din fosta URSS la 10 % (Dorofeeva şi colab., 1992). Simptome Se manifestă pe frunze şi teci sub formă de pete ovale sau circulare, albiciose, mărginite de o dungă brun violacee (figura 37). În dreptul petelor apar picnidii punctiforme. Agentul etiologic Denumire, încadrare sistematică Septorioza orezului este produsă de ciuperca Septoria oryzae Catt., care face parte din subîncrengătura

Deuteromycotina,

clasa

Coleomycetes,

Sphaeropsidaceae, genul Septoria. Pagina 105 din 120

ord.

Sphaeropsidales,

fam

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Morfologie Picnidiile sunt negre, globuloase şi măsoară 80-120 µm. Picnosporii sunt, filamentoşi, scurţi, hialini, prevăzuţi cu 3-4 septe transversale şi au dimensiuni de 15-23 (50)х2-3.5 µm. Ciclul de infecţie Este realizat de către miceliul ciupercii, din seminţele infectate, sau de către picnidiile ciupercii care iernează în resturile vegetale. Infecţiile secundare sunt realizate de către picnidiile cu picnosporii, formaţi la suprafaţa leziunilor (Dorofeeva, 1992).

Figura 39-Septoria oryzae

Pagina 106 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(sursa: http://www.agroatlas.spb.ru/diseases/Oryzae_Septoria_oryzae_ru.htm)

Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul resturilor vegetale sau a seminţelor în care ciuperca se menţine sub formă de miceliu sau picnidii şi picnospori (Dorofeeva şi colab., 1992). Ecologia bolii Boala este favorizată de perioade de vânt şi ploi îndelungate. Prevenirea şi combaterea bolii Se recomandă recoltarea orezului, toamna devreme, imediat, după ce acesta s-a oprit din creştere, folosirea la semănat a unei seminţe sănătoase (Dorofeeva şi colab., 1992). Produsele folosite în combaterea principalelor boli la orez au efect şi asupra septoriozei. Khuskia oryzae Hudson-putregaiul uscat Răspândirea pe glob Este răspândită în zonele de cultură a orezului, dar pagubele produse sunt nesemnificative. Simptome Ciuperca produce un strat fin, prăfos, de culoare neagră, dispersat pe frunze şi pe boabe (Raicu C. şi colab., 1978). Agentul etiologic Denumire, sinonimii

Pagina 107 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Putregaiul uscat este produs de ciuperca Kuschia oryzae Hudson, cu forma conidiană Nigrospora oryzae (Berk. et. Br.) Petch. [sin. Monotospora oryzae Berk. et. Br., sin. Basiosporium galarum Molliard]. Încadrare sistematică Face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Pyrenomicetes, ordinul Sphaeriales, genul Khuskia. Morfologie Miceliul ciupercii este sub formă de filamente ramificate. Uneori, pe hife, intercalar, se formează clamidospori rotunzi. Conidioforii sunt simplii, scurţi, la vârful lor se inserează câte o conidie. Conidiile sunt sferice, uşor turtite, negre, cu episporul neted, şi diametru de 12-15 µm (Raicu C., şi colab, 1978).

Specializarea ciupercii Boala atacă în principal porumbul. A mai fost semnalată pe Saccharum officinarum (M. Petrescu, din Rădulescu şi colab., 1969). Ciclul de infecţie şi transmiterea de la un an la altul Infecţia este realizată de către conidii. Boala poate apare în câmp, sau în depozite. În condiţii de câmp patogenul este favorizat de prezenţa leziunilor pe plantele de orez.. Transmiterea de la un an la altul se realizează prin intermediul seminţelor infectate sau a resturilor vegetale. Ecologia bolii

Pagina 108 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Temperaturile de 22-30°C, şi umiditatea mare a aerului favorizează infecţia. După unii autori, vântul are un rol important în transportarea sporilor de la o plantă la alta. Prevenirea şi combaterea bolii

Se recomandă distrugerea resturilor vegetale atacate, folosirea la semănat de seminţe sănătoase, aplicarea tuturor măsurilor de combatere a dăunătorilor orezului. Produsele folosite la tratamentul seminţelor contra piriculariozei, helmintosporiozei sau fuzariozei au efect şi asupra acestei maladii.

Corticium rolsfii Curzi.-arsura plăntuţelor de orez Răspândirea pe glob şi implicaţiile economice Este o boală mult răspândită în ţările din Asia, America şi Europa. La orez boala este păgubitoare, când infectează plăntuţele de orez, deoarece prin moartea acestora producţia este compromisă. Simptome Sunt atacate plăntuţele. Acestea se opresc din creştere, frunzele se îngălbenesc, apoi se usucă. Are loc putrezirea bazei tulpiniţei, plantele cad pe sol, şi mor. Pe vreme umedă, porţiunile atacate se acoperă cu un miceliu albicios pe care se formează scleroţi. Agentul etiologic Denumire, încadrare sistematică Arsura plăntuţelor de orez este produsă de către ciuperca Corticium rolsfii Curzi, cu forma scleroţială

Sclerotium rolsfii Sacc., care face parte din subîncrengătura

Basidiomycotina, ord. Aphyllophorales, fam Corticiciaceae, genul Corticium. Morfologie

Pagina 109 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Miceliul ciupercii este alb. Acesta se acoperă cu scleroţi, la început de culoare deschisă, apoi bruni, de mărimea boabelor de muştar. Scleroţii prezintă un strat distinct de culoare întunecată (Baicu T., 1996). Specializarea ciupercii Este o ciupercă polivoră, care atacă numeroase plante din familii botanice diferite. Pe lângă orez ciuperca a mai fost găsită pe: vinete, ardei, cartofi, tutun, tomate, fasole, soia, arahide (Baicu T., 1996). Ciclul de infecţie Este realizat de către scleroţii ciupercii. Prevenirea şi combaterea bolii Măsurile aplicate pentru prevenirea şi combaterea piriculariozei, helmintosporiozei, fuzariozei au efect şi asupra acestei boli (Baicu T., 1996).

Alternaria padwickii (Ganguly) M.B. Ellis-alternarioza boabelor Răspândirea pe glob Se găseşte în toate zonele unde se cultivă orezul (Ou, 1985). După Raicu C., şi colab. (1978) boala se observă când plantele de orez sunt strânse în snopi şi treieratul se face cu întârziere. Implicaţiile economice ale atacului produs de Alternaria padwickii Boala prezintă importanţă economică, deoarece, duce la scăderea germinaţiei seminţelor atacate sau chiar la distrugerea lor (Raicu C., şi colab 1982). Simptome Pagina 110 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În primele faze de vegetaţie, pe coleoptil şi rădăcinuţe, apar leziuni liniare, negre. Plăntuţele atacate sunt distruse. În faze mai avansate de vegetaţie, pe frunze apar pete mari, de 3-10 mm, circulare sau ovale. Centrul petelor este iniţial de culoare brună, dar devine alb cu punctişoare negre, o dată cu apariţia scleroţilor ciupercii (Ou, 1985). Petele sunt înconjurate de o dungă brunnegricioasă. La marginea petelor sau pe seminţe se formează un puf verde-brun format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Seminţele infectate sunt decolorate, şi uneori pot prezenta o coloraţie roz (Raicu C, şi colab., 1978; Ou, 1985).

Agentul etiologic Denumire, încadrare sistematică Pătarea boabelor este produsă de către ciuperca Alternaria padwickii (Ganguly) M. B. Ellis [sin. Trichoconis padwickii Ganguly] care face parte din face parte din subîncrengătura Deuteromycotina, clasa Hyphomycetes, ordinul Moniliales, familia Dematiaceae, genul Alternaria. Morfologie În condiţii de laborator ciuperca formează colonii de culoare brun-roşii, cenuşii, cu nuanţă roz pal sub miceliul aerian; reversul coloniei este brun închis (Raicu C. şi colab., 1978). Pe miceliu se formează scleroţi sferici sau subsferici, negri, ce măsoară 50-200 µm în diametru. Pereţii sunt subţiri (Ou, 1985). Conidioforii sunt simpli, erecţi, măsoară 180(3-4 (m (adesea 5-6 (m la apex) şi au pereţi netezi, cu excepţia apexului unde sunt fin echinulaţi (Ou, 1985). Conidiile dispuse în lanţ, sunt drepte sau puţin curbate, fuziforme sau obclavate, celula bazală fiind prevăzută cu un gât lung (poate depăşi jumătatea lungimii corpului conidiei). Sunt slab colorate în galben-brun, cu 2-4 septe şi o uşoară constricţie în jurul

Pagina 111 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

septelor. Dimensiunile conidiilor sunt de 50×12-18 µm (după Raicu C, şi colab., 1978), 95170×11-20 µm (după Ou, 1985). Ciclul de infecţie Infecţiile primare sunt realizate de către conidiile prezente pe sămânţă infectată sau pe resturile vegetale. Conidiile formate pe tinerele plăntuţe, reprezintă o sursă importantă de inocul secundar. Transmiterea de la un an la altul Se realizează prin intermediul seminţelor infectate sau a resturilor vegetale

Prevenirea şi combaterea bolii Se recomandă folosirea la semănat a unei seminţe libere de patogen, distrugerea resturilor vegetale, şi tratamentul seminţelor cu produse pe bază de mancozeb (Ou, 1985).

Pagina 112 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

figura 40-Alternaria padwickii (seminţe atacate) (sursa: www.pref.miyagi.jp/ byogai/lib/kamemusi/Q6.htm)

Alte micoze la orez Curvularia lunata (Wakker) Boed.-mucegaiul negru Răspândire Această boală a fost observată în India, China, Nepal, Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Malawi, Australia. Simptome Se întâlneşte pe glume şi seminţe, producînd înnegrirea acestora (Raicu C. şi coab.,1978). Pe seminţe se formează un mucegai negru constituit din fructificaţiile ciupercii. Denumire, încadrere sistematică

Pagina 113 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Mucegaiul negru este produs de către ciuperca Curvularia lunata (Wakker) Boed cu forma telemorfă Cochliobolus lunatus, care face parte din subîncrengătura Ascomycotina, clasa Loculoascomycetes, ordinul Pleosporales, familia Pleosporaceae, genul Cochliobolus. Morfologie Conioforii sunt simpli sau ramificaţi, curbaţi la vârf, septaţi, de culoare brun-închis. Conidiile sunt mai mult sau mai puţin curbate, de culoare brun-deschis, cu trei septe, a treia celulă fiind mai mare şi mai închisă la culoare decât celelalte. Acestea măsoară 19,5-32×915,5 µm.

Cercetări efectuate în România privind bolile orezului şi combaterea lor În perioada 1936-1937 în localitatea Vasilaţi, Judeţul Ilfov, în urma cercetărilor întreprinse de către Olga Săvulescu, au fost identificate următoarele ciuperci, pentru prima dată în ţara noastră: Pyricularia oryzae Cav.; Mycosphaerella danubialis; Phyllostica japonica Miyake; Cladosporium miyakei Sacc. et. Trott (sin Cladosporium oryzae Miyake); Epicoccum nelegtum Desm. in. Ann. Din studiul diferitelor numere din „Starea Fitosanitară a culturilor din România” rezultă următoarele: În anul 1948 Traian Săvulescu şi colab. raportează prezenţa patogenului în judeţul Bihor (localităţile Cefa şi Homorog), cu pierderi de recoltă cuprinse între 10-80 %. Un an mai târziu, în acelaşi judeţ, autorii menţionează că pierderile de recoltă datorită acestui patogen au oscilat între 5-100 %. Boala a fost semnalată în anul 1950 la Frăsineni (jud. Iaşi), în 1952 la Româneşti (Ilfov), Salonta (jud. Bihor) şi în anul 1955 la Sadova, Mărşani (jud. Olt).

Pagina 114 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Sandu Ville (1971) menţionează că, ciuperca Gibberella fujikuroi parazitează orezul şi porumbul, în urma debilitării plantelor produse de către alţi paraziţi sau a unui dezechilibru fiziologic. În perioada 1972-1977, în Buletinul de protecţie al plantelor, se consemnează că: Arsura bacteriană a orezului (Xanthomonas campestris pv. oryzae) a fost depistată în anul 1975 în transporturile de orez sosite la frontieră; Arsura orezului (Pyricularia oryzae) a fost prezentă în perioada 1972-1977, în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Arad, Teleorman, şi în comuna Andrăşeşti, în anul 1972; Gibberella zeae (Schw.) Petch, f.c. Fusarium roseum, varietatea graminearum (Link.) Snyder et Hansen, a fost prezent în anul 1976 în judeţele Ialomiţa şi Ilfov; În perioada următoare 1978-1983, tot în Buletinul de protecţie al plantelor se consemnează următoarele: Pyricularia oryzae a fost semnalată în toţi anii (1978-1983). Atac puternic s-a manifestat în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Dolj, Timiş, Arad. Toate soiurile cultivate au fost infectate. Gibberella zeae şi Gibberella fujokuroi au fost prezente în toţii anii, în toate orezăriile producând uscarea timpurie a plantelor; Cochliobolus miyabeanus, a fost prezent în toată perioada, în judeţul Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Brăila. Soiurile Iskra şi Cosariot au fost mai sensibile; Leptosphaeria salvini, a fost prezentă în unele orezării din judeţele Giurgiu şi Călăraşi. În perioada 1984-1985, în Buletinul de protecţie al plantelor se menţionează că: Pyricularia oryzae a fost semnalată în judeţul Călăraşi (Chirnogi), judeţul Ialomiţa, Teleorman, Brăila, în anul 1985; Gibberella zeae şi Gibberella fujokuroi au fost prezente în judeţele: Brăila, Călăraşi, Teleorman, Ialomiţa, Dolj, Ilfov, în anul 1985; S-a raportat atac slab de Cochliobolus miyabeanus, în judeţele: Brăila, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu, Dolj, în anul 1985. Pagina 115 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rhizoctonia solani a fost găsită în unele orezării din judeţele Brăila, Ialomiţa, Călăraşi şi Dolj; frecvenţa atacului fiind redusă. În perioada 1985-1986, Bărbulescu Al. şi colab., a studiat influenţa plantei premergătoare şi a diferitelor doze de azot asupra atacului produs de Pyricularia oryzae şi Helminthosporium oryzae. S-a observat că monocultura de orez şi dozele ridicate de azot favorizează atacul. Urmărind comportarea unui sortiment de linii (Fany(Rezzista, Fany(Erlirose, Danubiu(Sidef şi Maratelli(Norin 1) şi soiuri (Raffaelox Sidef, Arian iraidiat, Krasnodar 424, Fundulea 7, M 38, Maratelli, P-282), autorul a constatat o variabilitate mare a atacului. Soiurile Raffaelox Sidef, Arian iraidiat, Krasnodar 424, Fundulea 7, M 38 sunt rezistente, în timp ce Maratelli, P-282, Fany(Rezzista, Fany(Erlirose, Danubiu(Sidef şi Maratelli(Norin 1 sunt foarte sensibile la cei doi patogeni. În urma experienţelor cu diferite fungicide în combaterea bolilor orezului, acelaşi autor, menţionează că produsele Dithane M 45 aplicat atât la sămânţă (3 kg/tonă), cât şi în vegetaţie (2 kg/ha) şi Dithane M 45 în ameste cu Funzadol (1,5 kg/ha) au avut rezultate bune în combaterea celor două maladii. În perioada 1984-1986, Aurica Ştefan a efectuat studii privind eficacitatea unor produse chimice în combaterea piriculariozei la orez. Dintre fungicidele aplicate la sămânţă, Dithane M 45 (3 kg/tonă), Fundazol 50 (3 kg/tonă), FB 7 (2,5 kg/tonă) au avut o bună eficacitate în ceea ce priveşte protecţia plantelor de orez împotriva agentului patogen Pyricularia oryzae. La aceste produse, comparativ cu martorul netratat, în medie pe cei trei ani de experimentare s-au obţinut sporuri de producţie de 9-11,5 q/ha. În ceea ce priveşte produsele aplicate în vegetaţie, autoarea menţionează că, majoritatea fungicidelor au avut o eficacitate foarte bună împotriva atacului de arsura orezului. Cele mai bune rezultate s-au obţinut la produsele Dithane M 45 (2, kg/ha), Dithane M 45 în amestec cu Fundazol 50 (1+1 kg/ha).

Concluzii Orezul este o cultură parazitată de virusuri, bacterii şi ciuperci. Dintre viruşi cei mai păgubitori sunt virusul „Tungro” cauzat de Rice tungro sphaerial virus şi Rice tungro baciliform virus.

Pagina 116 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În ultimii ani virusul îngălbenirii şi marmorării, a produs pagube serioase în ţările din centrtul şi vestul Africii Virusul „hoja blanca” poate produce pagube mari culturilor de orez, în zonele tropicale din America de Sud. Dintre bacterioze cele mai periculoase sunt arsura bacteriană provocată de Xanthomonas campestris pv. oryzae şi Xanthomonas campestris pv. oryzicola. Aceste bacterii sunt păgubitoare, mai ales în zonele din sudul şi sud-estul Asiei. În Europa, deşi a fost semnalată în unele ţări (Ungaria) nu este considerată o boală periculoasă a orezului, datorită condiţiilor climatice nefavorabile bacteriozei. Dintre ciuperci, cea mai răspândită, este Magnaporthe grisea (f.c. Pyricularia oryzea) care produce arsura orezului. Această boală era cunoscută încă din anul 3000 î.e.n. Piricularioza orezului a început să producă pagube considerabile în ultimele decenii, o dată cu introducerea în cultură a unor varietăţi de orez foarte productive, dar sensibile la boală. Folosirea unor doze mari de îngrăşăminte pe bază de azot a dus la creşterea sensibilităţii plantelor faţă de Pyricularia oryzae. Soiurile rezistente, devin sensibile la noile rase ale patogenului, după câţiva ani de la introducerea lor în cultură. În prezent se cunosc sute de rase ale patogenului, după unii autori, o dată la 5 ani se formează noi rase ale patogenului, care înfrâng rezistenţa soiurilor. Din cauza numărului mare de rase şi a rapidităţii cu care se formează, amelioratorii sau orientat spre obţinerea de soiuri cu rezistenţă durabilă În România pagubele produse de patogen sunt reduse, datorită faptului că România se află la limita nordică de cultură a orezului, iar condiţiile climatice nu sunt favorabile maladiei. Helminthosporioza orezului cauzată de Cochliobolus miyabeanus este periculoasă, în primele faze de vegetaţie când poate determina moartea plăntuţelor În România apare an de an în culturi, şi poate produce pagube mai mari decât Pyricularia, mai ales în verile calde şi umede. Fuzarioza orezului produsă de Gibberella fujikuroi este o boală periculoasă, atât în zona temperată cât şi în zona tropicală, în caz de infecţie severă, pagubele pot să ajungă la 50 %. În România poate apare în orezăriile unde nu s-au luat măsuri de prevenire şi combatere a maladiei. Totuşi în ultimii ani nu s-a semnalat prezenţa maladiei. Pagina 117 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Ciuperca Leptosphaeria salvinii este foarte păgubitoare în unele zone din Asia, unde poate produce pagube de 20-80 %. Deşi a fost semnalată şi în România nu a produs pagube semnificative acestei culturi. În ultimii ani ciuperca Rhizoctonia solani a ajuns să producă la fel de multe pagube ca şi piricularioza, mai ales în unele zone din Asia, şi America. În caz de infecţie severă pagubele pot ajunge la 50 % Rhizoctonia solani este favorizată de solurile acide În ultimii ani, în SUA unele boli, considerate minore (Tilletia barklaiana sau Ustilaginoidea virens) au început să producă pagube mai însemnate, de 10-15 %. Din studiul literaturii de specialitate privind măsurile de prevenire şi combatere a bolilor orezului a rezultat următoarele: Cea mai comună metodă de prevenire împotriva tuturor bolilor de natură virotică, bacteriană sau micotică este folosirea de varietăţi sau soiuri rezistente. Distrugerea resturilor vegetale, a buruienilor şi combaterea insectelor care pot fi vectori pentru viruşi. Folosirea unor doze moderate de îngrăşăminte cu azot. Tratamentul seminţelor înainte de semănat este obligatoriu. În cazul bolilor care n-au fost semnalate la noi se recomandă acordarea unei atenţii foarte mari sănătăţii seminţelor din import şi respectarea măsurilor de carantină fitosanitară. Împotriva piriculariozei s-au recomandat tratamente preventive cu ditiocarbamaţii (Mancozeb, Tiram), benzimidazoli (Benlate), ftalimidele (Rabcide), organo-fosforice (Kitazin 48 EC). Folosirea de organisme antagoniste a avut rezultate încurajatoare. Împotriva helmintosporiozei s-a recomandat tratarea seminţelor cu Quinolate 3 kg/tonă şi tratamente în câmp cu Kitazin 48 EC în doză de 1-1,5 l/ha În cazul atacului de Gibberella fujikuroi, pentru a reduce cantitatea de inocul primar sa recomandat tratarea seminţelor cu Tirametox 60 PTS (3 kg/tonă), Tiradin 5 PTS (2 kg/tonă), Quinolate 15 (2 kg/tonă). În cazul semănatului direct, s-a recomandat folosirea fungicidelor pe bază de benomil, benomil-thiuram sau carbendazim în cantitate egală cu 1-2 % din masa seminţelor, folosite la semănat sau a produselor pe bază de propiconazol, prochloraz, dacă a apărut fenomenul de rezistenţă al ciupercii la fungicidele anterioare.

Pagina 118 din 120

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Produsele pe bază de tiofanat-metil aplicate la apariţia primelor simptome pot reduce pagubele produse de Leptosphaeria salvini. Plantele la care s-a aplicat hiperparaziul Sclerotium hydrophylum nu au prezentat atac de Leptosphaeria, sau acesta a fost nesemnificativ. Împotriva ciupercii Rhizoctonia solani se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de benomil, iprodione, azoxystrobin, azoxystrobin+propiconazole, flutolanil, trifloxystrobin sau a antibioticelor cum ar fi, validamicin sau polioxin În cazul atacului de Sarocladium oryzae s-a recomandat tratamentul seminţelor cu produse pe bază de carbendazin, mancozeb; tratamente foliare cu produse pe bază de hidroxid de cupru, benomil sau fungicidele folosite împotriva R. solani. Dacă s-a manifestat atac de Cercospora janseana în câmp, se recomandă aplicarea fungicidelor pe bază de benomil, propiconazol, iprodione, carbendazim. Împotriva patogenului Microdochium oryzae s-a recomandat aplicarea fungicidelor pe bază de benomil, carbendazim, tyophanat-metil, captafol, oxiclorură de cupru. Literatura consultată cu privire la măsurile de combatere a bolilor orezului în ţara noastră, arată că nu s-au mai făcut cercetări de aproape 20 de ani privind acest aspect. Ca urmare, în această lucrare se vor studia efectul fungicidelor, nou apărute, împotriva maladiilor orezului.

Pagina 119 din 119