Din Bucurestii de ieri, v. 1 - G. Potra

de ieri e

DIN BUCURESTII DE IERI VOLUMUL I

GEORGE POTRA

DIN BUCURESTII DE IERI VOLUMUL I

EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICX_ Bucureti, 1990

COPERTA *I SCPRACOPERTA: SINIONA DUMITRESCU

ISBN

973-29-0018-0

Prinos de recunoginta parintilor mei Maria f i Crdciun Potra

CUPRINS

VOLUMUL I INTRODUCERE

CUM AU DEVENIT BUCUREMI CAPITALA TARII VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI Familia si casa Testamente si donatii

11 15

22 2329*

Diate de boieri si ordseni

30,

Daruri domnesti catre biserici si mandstiri Daruri de la boieri si ordseni catre mandstiri si biserici Daruri domnesti catre persoane Alte daruri intre persoane

37 40

Pricini si judecAti civile

47

Judecata domneasca

48

Hotarnicii Prescriptiuni Proceduri si formule juridice la vinzSri, schimburi si Inchirieri

53 55

Vinzari de bunuri nemiscatoare Schimb de bunuri imobiliare Inchirieri de bunuri nemiscatoare ALAIURI DE PRIMIRI SI INSCAUNARI DE DOMNI, SAU LA DIFERITE ALTE EVENIMENTE ALAIURI, CEREMONII BSI PRIMIRI DE CALATORI STRAIN' LA CURTEA 1DOMNEASCA

DISPARUTE Mandstirea Sarindar Biserica Ste lea RAZMERITE SI CALAMITATI Razmerite Incendii Cutremure Inundatii Foamete, molime si ldcuste PODGORIA SI VIILE ORASULUI BUCURE*TI BUCURETrIOARA, UN PIRIU DISPARUT ASPECTE EDILITAR-URBANISTICE Vechile pavaje ale orasului Alimentarea cu apd MONUMENTE

Iluminatul si paza de noapte a orasului

Wile in secolele XVIXIX Mori cu apd, cai, vint si aburi Primul proiect edilitaro-urbanistic al orasului (1830) GospodSrirea orasului acum un veac si jumatate.

43 46

56.

56 64 66

69 96

130 130 138 145 145 148 158 167 181

188 198 206

206 234 254 264 279. 291

297

CUPRINS

8

GRADINI $1 PARCURI Gradina Ci7migiu $oseaua Kiseleff Parcul Libertatii CALEA DOROBANTI (ULITA HERASTRAU) INFRUMUSETAREA $1 URBANIZAREA DEALULUI MITROPOLIEI

TIRGUL MO$ILOR LIPSCANII $1 IMPORTANTA LOR IN DEZVOLTAREA COMERTULUI CAFENELE CASA CAP$A" (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA) CUM SE CALATOREA ALTADATA

Butci, radvane, cale§ti, carete Trasuri, cupeuri, birje de Herasca Tramvaie cu cai §i electrice

Tramcarele lui Toma Bltndu VECHI CASE BUCURE$TENE Casa poetului Ienachita Vacarescu Casa arhitectului Iacob Me lic Palatul Sutu (Muzeul de istorie §i arta al municipiului Bucuresti) Casa lui Ion Ghiorma negutatorul, de pe Ca lea TIrgovi§tei Casa de pe Podul Mogosoaiei In care a concertat Franz Liszt, la 1847 Casa Constantin Kretulescu Casa Nicolae Kretulescu Casa Scarlat Kretulescu (Muzeul literaturii romAne) Casa cu geamuri bombate Casa Vanic de pe Podul Mogosoaiei Casa In care a trait Maria Obrenovici CITEVA $TIR1 NOI $1 PRECIZARI IN LEGATURA CU MANASTIREA ANTIM TEATRUL NATIONAL

304 323 329 334 343 348 363 377

386 399 413 413 416 422 428

432 432 448 455 467 469 478 481

488 492 501 504

512

528

YCLUMUL II INVATAMINTUL IN VECHIUL BUCURE$T1 $coala domneasca de slovenie Pensionul lui Geanelloni Institutul Schewitz-Thierrin Petrache Poenaru §i prima ¢coala de agriculture din Romania FIGURI $1 TIPURI BUCURESTENE

Haiducul Ionita Tunsu Capitan Costache, spaima bucure§tenilor Cilibi Moise, negutator ambulant, filozof popular Un pa§optist uitat: Grigore Serrurie Pitareasa Zinca, mama lui Nicolae Balcescu Maria I. Heliade Radulescu Bonifaciu Florescu

Pictorul Oscar Obedeanu (1866-1915) Nicolae Iorga Omul (1871-1940) Artur Enlgescu, autor de poezii devenite cintece populare Magnificent It's regele condeiului"

5 5 41

45 65 72 72

79 86 96 113 123 129 146 157 163 169

CUPRINS

MEDICI DE ALTADATA Dr. Dimitrie Marcu, In legatura cu o scrisoare inedita din 1785 Alcibiade Tavernier, medic francez la Bucure§ti Constantin Estiotu, medic In prima jumatate a secolului XIX LAGARDE DESPRE BUCURE$T11 DIN VREMEA LUI CARAGEA-VODA IN LEGATURA CU VIATA LUI ANTON PANN $1 A URMA$ILOR LUI UN NEGUTATOR BACAN, CTITOR DE BISERICA COSTACHE NEGRUZZI LA BUCURESTI, IN 1853 BREA SLA BARB I ERI LOR

FALSIFICATORII DE BANI $1 PEDEPSIREA LOR LOTERII $1 JOCURI DE NOROC FOTOGRAFIA $1 VECHII FOTOGRAFI APELE MINERALE DE LA VACARE$T1 ANTICARII PUBLICI$TI INDRAGOSTITI DE TRECUTUL ORA$ULUI losif Genilie, primul istoriograf al Bucure§tilor Alexandru Pelimon si vechiul Bucure§ti Dimitrie Papazoglu, un ctitor al istoriografiei bucure§tene Frederic Dame, autor al unei frumoase §i documentate carti despre Bucure§ti Domenico Caselli, un pasionat publicist al vechiului Bucure§ti VARIA-CURIOSA

Un boier din secolul al XVIII-lea, pedepsit pentru spiritism 0 litra de our pentru stricarea fecioriei" Bataie cu toiege (1794-1831) Macelarii care nu vor O. aduca came la prAvAliile lor, sInt pedepsiti cu ocna Prima ma cu balcon din Bucure§ti Un antreprenor de sacale pentru alimentarea cu apa a locuitorilor Fabrics de bere la BucurWi In 1815 Averea raposatului Manuc-Bei scoasa la vinzare

Puturi cu magnet contra traznetului Locuri de recreatie §i primele omnibuze pentru plimbare la Baneasa Actori §i saltimbanci francezi la Bucuresti In 1798 Comerciale Bibliografie

Rezumat In limba engleza Rezumat In limba franceza

.

9 173 173 178 192 200

204 218

230 233 239 247 252 267

270 295 297 304 307 317 323 327 327 327

328 332 333 334 335 337 337 338 340 340 347 357 361

INTRODUCERE

le Evolutia unui oras sub diversitatea aspectelor lui edilitare si urbanistice urmeaza evolutia societatii in general. Din acest punct de vedere succedarea evenimnitelor social-politice, trecerea implacabila a timpului, modificarea gustului estetic In arta constructiei edilitare, intr-un cuvint Intregul cortegiu de factori obiectivi sr subiectivi care conditioneaza schimbarea compozitiei urbanistice a unei mari asezari orasenesti, poate fi recunoscuta prin intermediul straturilor" succesive pe care le pastreaza imaginea lui contemporana. De asemenea, raportul este valabil si in sens rovers. Istoria unui oras poate fi reconstituita din semnele" pe care le pastreaza sau le anuleaza in evolutia sa de-a lungul timpului. Cu cit aceasta istorie este mai bogata in evenimente, cu atit mai interesanta este descifrarea ei prin intermediul urbanisticii care are limbajul ei specific, desigur, mult mai concret si viguros cleat cel al unei carti cu paginile deschise si ilustrate. Un asemenea oras este Bucurestii, Capitala tarii noastre. Istoria lui este strins legata de istoria formarii sr afirmarii statului roman. De aceea, cunoasterea trecutului pe care 11 inchide orasul Bucuresti in reteaua si profilul sau edilitar de la cartierele sale vechi la cele mai not cvartale este echivalent cu parcurgerea unei lectii de istorie a patriei In general si a Capitalei sale in special. 0 astfel de cunoastere si de initiere In trecutul Bucu-

restilor de alttidata este un act de educatie patriotica, un mod pedagogic

de a-ti forma sentimente estetice sr istorice, prin cunoasterea a ceea ce este aparent Invechit", patriarhal si traditionalist, prin depistarea In imaginea elementului modern a ceea ce apartine unei permanente, unui caracter specific locurilor noastre istorice. Dar istoria vie a Bucurestilor nu poate fi cunoscuta si recunoscuta numai pe calea contactului direct cu ceea ce ni se Infatiseaza astazi ochilor. Ea necesita un sporit efort de documentare In arhive sr biblioteci, In muzee

si pe santierele noastre arheologice. In ceea ce priveste istoria orasului, eforturile noastre se adauga celor intreprinse anterior de Dim. Berendei, uitatul, prietenul lui Alex. Odobescu, D. Papazoglu, Ulysse de Marsillac *, G. IonnescuGion, H. Stahl, C. I. Bacalbasa, Nicolae Iorga, George D. Florescu, dr. N. Va-

tainanu, Emanoil Hagi Moscu, Constantin C. Giurescu, Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Panait I. Panait si altii care, fiecare in parte, au scris studii si monografii sau lucrari de evocare asupra Bucurestilor, dintr-un punct de vedere partial sau total. Oricare a fost unghiul prin care au Incercat abordarea istoriei bucurestene, acesta, In mod firesc, nu a putut fi exhaustiv deoarece imaginea insasi a orasului s-a schimbat odata cu trecerea timpului. Dar, nu numai informatia vizuala pe care o ofera parcurgerea strazilor Capitalei noastre s-a schimbat In secolul nostru, ca si in cele precedente, ci mai ales informatia

documentary asupra acestora, din cel putin douil puncte de vedere. * Ulysse de Marsillac (1821-1877), publicist si prof. de lb. francez1 la Liceul Sf. Sava si apoi la Facultatea de litere din Bucuresti, a publicat mai multe lucrari dintre care Guide du Voyageur a Bucarest, 1872.

12

DIN Bt CURE$T1I DE IERI

Istoricii gi cercetatorii istoriei Bucurestilor au folosit doar materialul arhivistic pe care 11 aveau la dispozitie la vremea lor, fie ca fusese descoperit

de ei Insisi, fie de altii. Un material care vorbea mai mult despre secolele In care Bucurestii erau scaun de domnie", decit secolele mai apropiate. Acest material era Insa incomplet, mai bine zis, depozitat in arhive, neputind fi intotdeauna consultat gi verificat. Aceasta pe de-o parte. Pe de alts parte, a aparut momentul cind, prin eforturi individuale sau colective, s-a trecut la depistarea de noi documente referitoare la istoria Bucurestilor gi la editarea for de catre Ion Ionascu, Paul Cernovodeanu gi subsemnatul. De asemenea, trebuie avut in vedere gi foarte mull ele documente gi comen-

tarii privitoare la aceeasi istorie a Capitalei, raspindite in publicatille periodice.

Or, acest efort de sistematizare documentary se afla Inca la inceput. Intre timp noile cercetari de arhive au scos la iveala §i alte documente decit cele cunoscute pin& acum. Este momentul cind se contureaza posibilitatea alcatuirii unui corpus de documente bucurestene si referitoare la Bucuresti. Colectionarea gi tiparil ea numai a documentelor inedite scriam in volumul din 1961 al Docunzentclor privitoare la istoria orafului Bucurefti (1594 1821 ) n-ar fi o opera c ompleta data s-ar margini numai la aceste documente. Credem ca un adevarat corpus documentar al Bucurestilor trebuie sa cuprinda toate documentele, inedite i publicate, referitoare la trecutul sau, prezentate cronologic, traduse data este cazul §i insotite de regeste gi note explicative. Numai dupa o asemenea vasty publicatie ar putea apare o at mai buns istorie a Bucurestilor". De la data cind formulam acest deziderat au trecut aproape trei decenii, timp In care am publicat gi volurrtele II si III din Documente privitoare la istoria orafului Bucuresti (1821-1848) si (1634-1800), vreme in care Insusi aspectul modern al orasului nostru Incepe sa Inlocuiasca imaginea lui tradilionala, asa cum se mai pastreath Inca prin unele din cladirile §i strazile sale de altadata. Imi exprim dorinta, devenita deja nostalgie, de a contribui la impulsionarea editarii acelui mult visat corpus documentar §i mai ales la grabirea scrierii unei istorii cit mai complete a Bucurestilor, orasul atit de fascinant, prin metamorfozele sale de-a lungul istoriei trecute gi actuale a tarii noastre. Desigur, documentele privitoare la istoria lui sint Inca incomplete, dar suficiente pentru a regasi un fir logic pentru reconstituirea ei obiectiva. Prin lucrarea de fats imi manifest dorinta de a completa eventualele lacune ale Inaintasilor mei, fiind Insa constient de faptul ca noi revelatii de arhiva ar putea sa completeze pe cele oferite de mine. Fondurile documentare de la Arhivele Statului Bucuresti (un adevarat tezaur de o deosebita importanta), de la Academia R. S. Romania, din muzee sau diferite colectii asteapta Inca pe cercetatorul avizat §i pasionat, care sa treaca la descifrarea si transcrierea for In vederea descoperirii de noi informatii cu privire la istoria Bucurestilor. Lucrarea de fata are in vedere gi acest aspect, dar mai ales ea Incearca

sa sistematizeze informatiile documentare de pins acum, sa extraga acele elemente concrete care pot facility reconstituirea chipului obiectiv si pitoresc, In acelasi timp, al vietii materiale gi spirituale a Bucurestilor. N-am urmarit Insa In mod special relevarea pitorescului bucurestean de dragul pitorescului, ci descoperirea trasaturilor caracteristice capabile sa dea o imagine sintetica asupra diverselor aspecte care an compus (si mai compun, din punctul de vedere al vestigiilor) fizionomia Bucurestilor. Sumarul cartii urmareste, cum spuneam, realizarea imaginii sistematizate a multiplelor fatete ale trecutului Capitalei noastre. Am Incercat deci, sub controlul informatiei riguroase, sa trasez mai apAsat contururile mai

IN'TRODUCERE

13

importante si poate mai putin cunoscute ale vechiului Bucuresti. Nu atit descriptiv, cit sintetic, ambitionind sa ofer cititorului si viitorului istoric al Bucurestilor posibilitatea de a vedea enciclopedic cutare sau cutare domeniu al vietii bucurestene edilitare, urbanistice sau institutionale. (La unele din acestea am depus si marturie stiintifica de cele ce personal am vazut cu ocazia deselor sapaturi efectuate pentru ridicarea noilor constructii.) Astfel, dupa primul capitol Cum au devenit Bucureftii Capita la ;aril, urmeaza altul mult mai mare Via(a socialit' in ultimele patru veacuri care cuprinde

principalele date istorice si elemente sugestive referitoare la notiunea de familie" si casa" asa cum rezulta ele din documente si diferite marturii ; cum se reflects relatiile intre oameni prin intermediul testamentelor si donaliilor, al modului cum se desfasurau judecatile In trecut etc. Cele doll& capitole referitoare la Alaiuri ne prezinta, documentar, felul cum erau pHmiti domnii la inscaunarea lor, solii sau calatorii straini la Curtea domneasca, precum si celelalte care se faceau la diferite ceremonii si evenimente. Dintre numeroasele informatii culese din actele veacurilor se contureaza,

credem, si pulsul ambiantei sociale in care isi ducea bucuresteanul viata zilnica, ambianta nu intotdeauna patriarhala" cum s-ar putea crede, evenimentele istorice din oras si din afara lui solicitindu-1 deopotriva. Urmatoarele capitole detaliaza viata social& a bucuresteanului pe citeva din coordonatele ei mai caracteristice. In ceea ce priveste aspectele economice si utilitare am incercat ilustrarea modificarilor intervenite pe fata orasului in capitolele: Podgoria pi vide orasului, Infrumuserarea $i, urbanizarea Dealului Mitropoliei, Lipscanii pi importanfa for in dezvoltarea comercului, deci acele ritmuri interioare determinate de dezvoltarea economics si politica a orasului, de importanta tot mai mare prin care acestea au influentat dezvoltarea orasului sub toate aspectele sale urbanistice: Iluminatul fi paza de noapte a orasului, Alimentarea cu apa , ile in secolele XVI XI X, Tirgul Mo$ilor etc. Dar Bucurestii i§i schimba necontenit aspectul exterior, ajungind

un oras al contrastelor si interferentelor, datorita nu numai mecanismului economic si politic ci si evenimentelor naturale prin care a trecut. N-a fost oras in tam noastra mai solicitat de calamitati naturale (incendii, cutremure, inundatii, molime etc.) ca Bucurestii. Dar nu acestea au produs multele si feluritele schimbari ale fizionomiei sale, ci oamenii care s-au ridicat sa anihileze consecintele nefaste. Am acordat un capitol special acestor zguduiri" naturale cit si celor provocate de spiritul inclinat spre dreptate si libertate socials al cetateanului bucurestean din secolele trecute. De la descrierea sintetica a acestor aspecte social-istorice care au conferit o anume particularitate istoriei Bucurestilor, am trecut la concretizarea fizionomiei orasului Bucuresti prin relevarea aspectelor spirituale culturale si edilitare. Farmecul Bucurestilor de altadata a rezultat si din felul cum s-au accentuat si dezvoltat anumite institutii" ori, mai bine zis, cum anumite trasaturi ale sale au devenit institutii caracteristice. Astfel, pilcurile de paduri interioare si exterioare ale orasului au devenit gradini publice, locuri de divertisment pentru locuitori. Descrierea acestora in capitolele Gradini pi parcuri, releva felul in care bucuresteanul stia sa-si petreaca timpul liber, conceptia sa despre activitatile de divertisment. In acelasi mod se pune problema si pentru renumitele cafenele bucurestene sau pentru felul in care bucuresteanul stia sa-ei petreaca timpul (cu folos sau fara) la cafenea. 0 prezentare mai dezvoltata am facut pentru Casa Capsa", una dintre cele mai importante cafenele si cofetarii din Bucuresti, cu o ye-

DIN BUCURE$TII DE IERI

14

chime mai mare de un veac, In care s-au dezbatut, ca la o masa rotunda", probleme literare si politice care erau la ordinea zilei. Titlurile urmatoarelor capitole: Cum se cdratorca altadatei, Vechi case bucurectene, lnvatamintul, vorbesc de la sine despre conlinutul lor. Cu toate acestea, am expus pe larg capitolele ,,Sroala dornneascci de slovenie unde i§i insuseau invatatura tinerii care scriau documentele si diecii de cancelarii ale diferitelor dregatorii de stat ; de asemenea a Institutului Schewitz-Thierrin unde copiii oamenilor cu stare materials bung, invetau limba franceza care era obligatorie in once conversatie.

In capitolul Publicicti Endragostiii de trecutul oracului am scos in evi-

dente activitatea publicistice a lui losif Genilie, Alexandru Pelimon, Dimitrie Papazoglu, Frederic Dame si Domenico Caselli. La Varia curiosa am prezentat o serie de fapte, indeletniciri si curiozi-

Ceti care au fost odata.

Pe un fundal al Bucurestilor de altadata, sa-1 numim un fundal panoramic, de stamps, am introdus si elementul uman prin capitolul Figuri si tipuri bucureftene, in care am surprins prin intermediul unor diverse sectoare de viata si activitate (medicine, literature, teatru etc.) miscarea culturale, peisajul ei eterogen. Repet, interrtia noastra a fost de a desena un Bucuresti

si un tip de bucurestean cit mai exact si cit mai sugestiv totodata, de a face ca tabloul istoriei Bucurestilor sa fie o mica enciclopedie in miscare, sau care se sugereze evolutia pe care istoria a imprimat-o bucuresteanului in succesiunea generatiilor. Caci marea noastre Capitals, prin tot ce conserve si edifice ea astezi, este demna de a avea o Enciclopedie a ei, asa cum au si alte metropole ale lumii.

Spre o mai bung reconstituire, la Cala locului sau in imaginatie, a Bucurestilor din alte veacuri si decenii, am cautat se oferim cititorului un material iconografic in mare mesura inedit. De multe ori, o fotografie sau o ilustratie

adecvata poate da mai multe informatii documentare decit o poate face cuprinsul unui act vechi. Multumim si pe aceasta cale Editurii, prin moclul operativ in care a

inteles se vine in intimpinarea interesului mereu crescind al cititorului de azi pentru istoria de ieri a Capitalei noastre.

Multumim de asemenea prietenilor care mi-au pus la dispozitie, cu multa bunavointe, o serie de fotografii interesante din care am reprodus o parte. Celelalte ilustratii sint fotografii facute de mine pe teren sau dupe gravuri, acuarele, litografii, fotografii vechi etc. din colectiile diferitelor institutii de stat sau persoane particulare. Nu uit sa multumesc, cu toata simpatia, colegului meu mai tiner, dr. Paul Cernovodeanu, care mi-a imbogatit ilustratia volumului precum si cu o serie de informatii, citeva inedite, pe care unii celatori straini le-au lasat despre taxa noastra si in special despre Bucuresti. GEORGE POTRA

CUM AU DEVENIT BUCURESTII CAPITALA TARII

In anul 1987 s-au implinit 125 ani de cind orasul Bucuresti, datorita Uniril Principatelor si centralizarii administrative a statului national, a devenit Capita la Romaniei. Ca existents documentara, orasul a depasit insa o jumatate de mileniu, iar ca traire a oamenilor pe acest teritoriu si locurile invecinate, pe baza cercetarilor si a marturiilor arheologice, s-a ajuns la constatarea ca inceputurile

lui se ridica in trecut la o vechime de peste 100 000 de ani. Sondajele si sapaturile care s-au facut in ultimele decenii la Mihai Voda (Arhivele Statului), Radu Voda si biserica Bucur au scos la iveala chnitire, colibe, unelte de cremene, piatra si vase de lut ornamentate. Perioada neolitica, bogat reprezentata prin asezari de tip Gumelnita, se continua, fara intrerupere, cu epoca bronzului care in sapaturile de la Ciurel, Militari, Baneasa, Pantelimon, Fundenii Doamnei si in special in jurul lacului Tei ne-a lasat o frumoasa ceramics care aminteste cusaturile populare romanesti. Din epoca mai veche a fierului (ping. in sec. V i.e.n.) in afara de diferite

unelte de piatra, bronz si fier s-au gasit si obiecte de podoaba si in special margele de sticla albastra sau confectionate din sirmil de bronz. Epoca geto-dacica este infatisata prin numeroase locuri descoperite in incinta orasului unde prin sapaturile facute (de Dinu V. Rosetti, Gh. Cantacuzino, VI. Zirra, Panait I. Panait, Eugen Comsa, Mioara Turcu, Valeriu Leahu si altii) s-a scos o bogata ceramics, risnite, seceri de Fier, foarfeci pentru tuns oile, fibule etc. care ne arata cum s-a desfasurat si evoluat societatea geto-dacica in aceasta perioada. De asemenea s-au gasit monede dacice si monede grecesti atestind astfel legaturile economice cu locuitorii din coloniile grecesti de pe malul Marii Negre si cu altii din tinuturile Peninsulei Balcanice.

Perioada de nastere a poporului roman, contemporana cu tulburatoarea perioada a migratiilor, a scos la iveala un numar insemnat de marturii care ne dovedesc ca, cu toate suferintele suportate din partea navalitorilor, populatia din aceste locuri pi-a pastrat continuitatea. In aceasta perioada se constata, in viata locuitorilor, elemente traditionale geto-dacice-romane, dar ci influente bizantine si slave. In urma sapaturilor arheologice facute la Straulesti, Ciurel, Pipera si chiar in mijlocul orasului la Piata de Flori s-au scos la iveala urme si asezari de viata omeneasca care confirms si mai mult continuarea vietii din vremurile mai vechi. Gasirea tezaurului de monede bizantine din vremea Comnenilor, in apropiere de Piata Cosmonautilor (str. g-ral Eremia Grigorescu), dovedeste ca asezarea de aici capatase in acea vreme un caracter oarecum urban, in care comequl cu tinuturile din dreapta Dunarii cistigase un rol important.

DIN BUCURE$TII DE IERI

16

Intr-adevar datorita pozitiei geografice favorabile, aproape de liziera ce despartea regiunea codrilor de sesul Baraganului, leglnd comertml balcanic

si cel dunarean cu restul tarii si cu Transilvania, Bucurestii, nascuti ca o a§ezare de negustori si meseriasi in jurul unui iarmaroc" 1, la intersectia drumurilor ce luau diferite directii spre curtile domnesti de la Cimpulung, Argeg sau Tirgoviste, de-a lungul vailor Prahovei sau Teleajenului spre Brasov

sau urmind valea Ialomilei spre Buzau gi Braila z, - devine un centru infloritor al vietii economice din principatul muntean. Este un fapt neindoielnic ca Bucurestii au constituit, Inca din secolul al XIV-lea, un punct Intarit In jurul caruia a aparut si a inflorit mereu tirgul sau iarmarocul local.

()data cu a doua jumatate a veacului al XV-lea, dezvoltarea neintrerupta de care se bucurau Bucurestii, devenit prin propasirea sa comerciala tlrg domnesc si popas principal al drumului spre Giurgiu, reuseste sa atraga si domnia care Isi asaza scaunul aici. Vlad Tepes (1456-1462) este eel dintii domn stabilit in noua resedinta de pe malurile Dimbovitei, de la care detinem primul document cunoscut pina acum ca ffind emis din cetatea Bucuresti" (9a grad Bukurefti) la 20 septembrie 1459, urmat apoi de un alt hrisov dat la 20 februarie 1461. Cauzele parasirii treptate a celor dintii capitale ale principatului muntean de la Cimpulung, Curtea de Arges si Tirgoviste gi a inlocuirii mai cu seama a celei din urma cu Bucurestii, se datoresc In primul rind schimbarii axelor comerciale gi politice ce ne legau de centrul gi vestul Europei si a orien-

tArii for inspre sud-est, spre Imperiul otoman ce se impune ca o mare for pe continent mai ales dupa prabusirea Bizantului si dominarea intregului bazin al Mediteranei orientale. Concentrarea qomertului international in directia Dunarii si a Imperiu-

lui otoman, acorda Bucurestilor un rol economic de prima importanta, deoarece

orasul devine eel mai important popas intre Carpati si Balcani. Cunoscutul cronicar polon Martin Cromer (1512-1589) numeste Bucurestii cetatea cea mai de frunte" (arx primaria) 3 a Munteniei. Marii dregatori ai domniei ince p Ea se aseze la Bucuresti si sa-si exercite functiunile, bineinteles construindu-si case dupa gustul si averea lor. Primul dregator cunoscut a fost marele vornic Neagul care intr-un document 4 din 8 noiembrie 1463 este amintit ca locuind aici, in timpul domniei lui Radu cel Frumos (1462-1473).

In cartografia europeana orasul Bucuresti a fost mentionat pentru prima data chiar din secolul al XV-lea ; harta lui Martin Behaim din 1492 pentru partile dunarene are inscris si tirgul cu numele Bucharest" 5. Incepind din veacul al XVI-lea importanta economics si politica a orasului incepe a fi in continua crestere, noua cetate de scaun disputindu-si Inthetatea cu Tirgoviste, de care unii domni erau legati mai ales prin traditie. Unele documente ale vremii amintesc fie de minunatul scaun al Bucurestilor" 6 (1506), fie de minunata Cetate de scaun "7 (1516), aprecieri care ? Bucurcsti, 1938, p. 10. 1 P. P. Panaitescu, Cum au ajuns Bucurestii capitals Spiridon Ceganeanu, Urbanismul bucurestean, In Arhitectura", vol. V (1926), p. 12. 3 Martin Cramer, De origine et rebus gestis Polonarum, Coloniae Agripinae (KOln),

1589, liber XVIII, p. 413.

4 N. Iorga, Istoria Bucure,stilor, Bucuresti, 1939, p. 27. 5 Marin Popescu-Spineni, Ronuinia in istoria cartografiei pind la 1600, vol. I, Bucure§li, 1938, p. 7. ° Documenta Romaniae Historica (D.R.II.), Tara RomineascA, vol. II, (1501 1525), Bucuresti, 1972, p. 104, doc. 48. 7 Ibidem, p. 280-281, doc. 142.

CUM AU DEVENIT BUCURE$TLI CAPITALA TARII

17

mai inainte erau harazite numai Tirgovistei sau Cetatii Argesului. Intr-un hrisov de la Vlad voda Vintila (dat la 27 decembrie 1534) se da Bucurestilor

titulatura plina de semnificatie mares cetate a Bucurestilor" 8. Inseamna, deci, ca noua resedinta de pe malurile Dimbovitei capatase o vadita dezvoltare, bucurindu-se de admiratia contemporanilor, devenind pentru unii domni resedinta aproape permanents, mai ales dupe ce Mircea Ciobanul

(1545-1552, 1553-1554, 1558-1559) a ridicat aici Curtea domneasca,

cea mai veche cladire din oral, pastrata partial pins astazi sff transformata in zilele noastre In complex muzeal. In timpul marii epopei nationale din vremea lui Mihai Viteazul (1593-

1601), orasul Bucuresti a plata tributul de singe in luptele purtate pentru neatirnarea sff unirea tarilor romane, fiind pustiit, ars si pradat de hoardele turcesti sff tataresti In timpul campaniilor din 1595 si 1598. Cu toate acestea Inca din primele decade ale veacului al XVII-lea orasul s-a ridicat treptat

din ruine prin munca plina de sacrificii a tirgovetilor, micilor meseriasi, negustori, ajutati si de unii boieri interesati In negot.

Orasul, ca resedinta domneasca, isi alcatuise un renume politic si economic de seams, impunindu-se ca una dintre cele mai populate asezari din tare, iar orientarea negotului rasaritean spre Balcani sff Constantinopol reusise sa-1 transforme Intr-un centru economic important, depasind in anumite

privinte Tirgoviste. Acesti factori au contribuit la revenirea domniei In vremea lui Radu Mihnea (1611-1616; 1620-1623) si a succesorilor sal la Bucuresti, permitind orasului o dezvoltare ce avea sa se arate vadita mai

ales In primii ani ai domniei lui Matei Basarab, In special Intro 1632 si 1640. Bucurestii au fost centrul marii rascoale populare din 1655, cunoscuta si sub numele de rascoala seimenilor si a dorobantilor, adica a corpurilor de slujitori din oastea tariff, impotriva asupririi si exploatarii boieresti sff totodata a jucat un rol de seams In ultima mare ridicare comuna a tarilor romane din 1658-1659 lmpotriva cotropitorilor otomani. Insa ()data cu inscaunarea lui

Gheorghe Ghica (1659-1660) numit de poarta, turcii suparati de desele

rascoale ale domnilor munteni sprijiniti adeseori de cei ai Moldovei si de prin-

cipii Transilvaniei, au hotarit ca voievozii sa nu-si mai stramute scaunul domnesc de la Bucuresti, oral mai apropiat de Dunare si raiaua Giurgiului, controlate de ei, sff sa paraseasca cetatea Tirgovistei asezata prea aproape de Transilvania. De aceea In primavara anului 1660, un cronicar scrie: Imparatia au trimis porunca la Ghica Voda de au surpat cetatea din Tirgoviste, ca sa nu aiba dusmanii Imparatului [sultanului] sprijineala acolo" D. Astfel Tirgovistea,

arse sff distrusa de dusmani in timpul campaniilor din 1658-1659 si ruinata din porunca lui Ghica Voda in 1660, este parasite de acest domn si de urmasii sal, care de acum inainte isi au resedinta domneasca ca si cea mitropolitank tirnosita in 1658 si inaugurate sub Radu Leon (1664-1669), numai

la Bucuresti, deschizindu-se, astfel, o noua etapa in procesul de continua ridicare a orasului de pe malurile Dimbovitei. Bunastarea economics sff propasirea orasului se pot observa, mai cu Rama, In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu (1688-1714), cind marginile Bucurestilor se largest mult In afara, apar not mahalale, se deschid drumuri ce leaga orasul cu satele din Imprejurimi si cu tirgurile Orli, se cladesc numeroase monumente, hanuri si case boiere§ti. Viata culturala a fost Ibidem, vol. III (1526-1535), Bucuresti, 1975, p. 310, 312, dec. 187. 9 C. Grecescu, Marturiile comisului Igoe. Un fragment de cronica (1659-1664), In Revista istorica romans ", VIII (1939), p. 92. 8

18

DIN BUCURE*TII DE IERI

si ea in plina dezvoltare, s-au tiparit frumoase carti in tiparnita de la Mitropolie.

Brincoveanu a fost insa si ultimul domn care si-a mai aruncat privirile si asupra Tirgovistei, vindecind-o pe cit a fost posibil de ranile sale, si transformind-o, dar neoficial, In cea de a doua resedinta a sa, insa numai pe timp de vary. Aceasta a fost cea din urma scoatere a Tirgovistei din colbul uitarii, fiindca dupa moartea lui Brincoveanu orasul a incetat pentru totdeauna sa mai fie resedinta domneasca, astfel ca Bucurestii au ramas singura capitala a principatului muntean. ()data cu secolul al XVII I-lea, epoca a domniilor fanariote, a razboaielor

austro-ruso-turce pentru reimpartirea puterii si a sferelor de influents in sud-estul european, insa in acelasi timp perioada de destramare a orinduirii feudale, a aparitiei unor forme de economie precapitalista in tarile romane, orasul Bucuresti intra intr-o noua faze. In aceasta perioada in tarile romane au evoluat cloud curente opuse, unul de puternica influents feudala retrograde tarigradeana, la inceputul secolului, datorit inaspririi dominatiei otomane, iar celalalt innoitor, care va domina spre sfirsitul veacului si inceputul celui urmator, caracterizat prin transformari economico-sociale impuse de nevoile cresclnde ale burgheziei in devenire. Aceasta este alcatuita din negustorii bogati, din mai marii breslelor si isnafurilor, precum si din noii boieri interesati in comert. Atunci se infiinteaza not institutli obstesti, apar manufacturile, se inmultesc hanurile, negustorii si casele de vama (carvasarale); se extind pietele de desfacere, se maresc pravaliile. In conducerea treburilor

obstesti ale orasului, rolul jucat de negustorimea bogata va fi din ce in ce mai important. Revolutia de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu a avut urmari insemnate §i pentru Bucuresti, deoarece intrarea lui in capitala, in martie 1821, in fruntea pandurilor sai a fost privity de locuitori ca inceputul realizarii libertatii nationale" 1°. Miscarea revolutionary din 1821 a reprezentat, desigur, un moment de seams in lupta poporului roman pentru dreptate si eliberare nationala, insa in conditiile politice, sociale si economice ale acelei vremi, ea nu a putut sa se bucure de izbinda. Totusi aceasta prima revolutie, care deschidea sirul luptelor ce s-au dat in tot cursul primei jumatati a seco-

lului al XIX-lea pentru independenta si libertatea poporului roman, a zdruncinat puternic orinduirea feudala, contribuind la inlaturarea regimului fanariot. In deceniile urmatoare, cu toate deficientele sale, prevederile Regulamentului Organic o prima incercare de constitutie a tarii promulgate in timpul regimului de ocupatie military tarista dupti incheierea Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol (1829) in urma caruia principatele obtineau

o large autonomie au constituit pentru organizarea comunala, edilitara si sanitary a Bucurestilor un progres si un pas hotarit spre modernizare II

La 15 ianuarie 1831 s-a infiintat Sfatul orasenesc al orasului Bucuresti",

alcatuit din 5 madulari" (membri) cu atributii administrative 12. S-a prevazut fixarea intinderii Capitalei prin asezarea de 13 bariere ; perimetrul

orasului urma sa aiba 9800 de stinjeni fiind impartit in cinci culori sau plasi, fiecare cu cite un comisar, un corp de garde, o breasla de tulumbagii, de sacagii si de sapatori. S-a instituit de asemenea o comisie edilitara in care figurau

si arhitecti, ce a hotarit sa termine pietruirea ulitelor principale in decurs

1° Constantin Moisil, Bucurestii Vechi. Schigi istoricit si urbanistica, Bucuresti, 1932, p. 35. 21 Vezi cele doua capitole privitoare la organizarea edilitara 0 sanitary a Capitalei In .Regularnentul Organic, Bucuresti, 1847, p. 518-544. 12 Constantin Moisil, Primal slat orcisenesc al Bucurestilor, fn Bucurestii Vechi",

I V (1930-1934), p. 136-137, 145, nr. 8.

CUM AU DEVENIT BUCURE$TII CAPITALA TARII

19

de patru ani, strazile sa fie aliniate si prevazute cu canale pentru scurgerea apelor reziduale, iar aruncarea gunoaielor in Dimbovita sa fie oprita. Pescariile, abatoarele, casapiile, velnitele, sapunariile au fost mutate afara din oral, unde s-au fixat si locul anumitor piece pentru desfacerea lemnelor, furajelor, legumelor, carnii si fructelor. S-a alcatuit de asemenea o case a fintinilor ce urma sa intocmeasca planul instalarii a 50 de cismele cu ape adusa, prin tuburi de fier, de la Bicu (Ilfov), paralel cu cea distribuita de sacagii. Pentru luminarea orasului s-au introdus felinare cu untdelemn sau lumInari de seu. Aplicarea tuturor acestor masuri edilitare urma sa fie supravegheata de un arhitecton" 13 al orasului numit In acest stop. Viata economica pulsa din plin nu numai datorita tranzactiilor comerciale ci si a activitatii productive, orasul avind, in 1831, nu mai putin de 98 fabrici si ateliere manufacturiere, la o populatie de 58 791 de bastinasi care, impreund cu flotantii si supusii straini se ridica la aproape 70 000 de locuitori, constituind cea mai mare aglomeratie urban& din intreg sud-estul Europei 14, exceptind Constantinopolul.

In ceea ce priveste cultura si instructia publica, in aceasta perioadd de avint a spiritului patriotic, de emancipare politica, ea se organizeaza pe haze nationale. In Bucuresti apar primele ziare din tars, se Inmultesc tipografiile, bibliotecile si librariile, iar In 1833 un grup de iubitori ai culturii, In frunte cu loan Campineanu, I. Heliade Radulescu, Manolache Baleanu reorganizeaza Societatea filarmonica" din Capitals ce-si propunea In-

fiintarea unui teatru si incurajarea artelor prin scoala de declamatie si

literature" deschisa In ianuarie 1834 In casele pitarului Dinca Boerescu de 11nga Sf. Sava. Totodata Regulamentul Organic aduce imbunatatiri invatamIntului, organizat prin Eforia Scoalelor unde au activat intelectuali de frunte ca Eufrosin Fotcca, Feirade Iccraiu, Simccn Marccvici, Florian Aaron s.a. La Bucuresti functicrlau In afara Colegiului de la Sf. Sava scoli la biserica Collei, Amzei si la Sf. Gheorghe, In afara de pensionatele particulare. In acela.si limp s-au tiparit primele manuale de aritmetica, geografie, gramatica sl istorie in limba romans 15. In Capitals se formase astfel o patura social& corespunzatoare asazisei stari a treia" din restul Europei, alcatuita din elemente ale burgheziei, comercianti, fabricanti, liberi profesionisti, intelectuali, militind pentru inlaturarea ultimelor vestigii ale feudalismului si instaurarca orinduirii capitalists In industrie si agricultur a, pe ling& impartasirea aspiratiilor liberale, la unii chiar democratice, d e luminare a poporului prin emancir are scciala si nationals. Asadar, In mod firesc, Revolutia burghezo-democratica de la 1848, izbucnita in toate provinciile romanesti, s-a desfasurat in Tara Romaneasca mai mult la Bucuresti intre 11 iunie ci 21 septemblie bucurindu-se de participarea celor mai largi paturi scciale, neguslori, intelectuali, rneseriasi, tarani si o parte din mica boierime, int eresata in obiinerea drepturilor rolitice. 13

I. C. Filitii, Principatele Romcine de la 1828-1834, Eucure:"Ii, 1934, p. 125-128;

E. si I. \ix tosu, Horia Oprescu, Inceputuri edilitare 1830-1832; Documcnte pentru istoria Bucuref War, vol. 1, Bucuresti, 1136, p. 3-4, nr. 11; p. 10-11, nr. 1 X, p. 19-22, nr. XXI, XXII etc. 14 Enciclopedia RomAniei, vol. II, Bucuresti, 1938, p. 555.

14 I. C. Filitti, op. cit., p. 364-369.

DIN BUCURE$TII DE IERI

20

Dupa aprecierea lui Karl Marx: Daco-romanii... au fost cigtigati de spiritul revolutionar, iar Revolutia de la 1848 a dovedit aceasta cu prisosinta "18. Degi inabugita prin interventia militara brutala a celor trei imperii absolutiste otoman, tarist gi habsburgic , Revolutia din 1848 a avut urmari insemnate pentru istoria tarilor romane, zdruncinind orinduirea feudala gi Intarind credinta poporului in lupta sa pentru dreptate socials gi nationals. Dupa Congresul de pace al puterilor europene de la Paris (1856) In urma Razboiului Crimeii care a frinat pentru o vreme veleitalile de expansiune ale Imperiului tarist spre Balcani, privitor la principatele romane, Moldova gi Tara Romaneasca, s-a hotarit convocarea unor divanuri ad-hoc" menite a exprima doleantele populatiei pentru stabilirea definitiva a statului gi organizarii lui sociale gi politice. Anii 1856-1859 au fost strabatuti de framintarile unioniste, lupte politice aprige desfagurindu-se in special in marile centre urbane, cu precadere la Bucuregti gi Iagi, reactiunea incercind din rasputeri, cu ajutorul imperiilor otoman gi habsburgic, sa impiedice satisfacerea revendicarii maselor popu-

lare, care cereau staruitor infaptuirea Unirii principatelor, veche nazuinta patriotica.

Sub presiunea maselor gi datorita sprijinului diplomatic al Frantei

care a infrint, secondata de celelalte puteri, in Conferinta convocata la Paris, rezistenta invergunata otomano-habsburgica, s-a infaptuit la 5 ianuarie gi respectiv 24 ianuarie, gi apoi recunoscuta pe plan international, dubla alegere, la Iagi gi Bucuregti, a lui Alexandru Joan Cuza ca domnitor al celor cloud principate romanegti, realizindu-se astfel mult agteptatul act al Unirii. Pentru dezvoltarea Bucurestilor, Unirea principatelor a avut o insemna-

tate covirgitoare, deoarece in rastimpul 1859-1861, ping cind s-a realizat definitiva contopire politica a celor cloud tari, Tara Romaneasca gi Moldova,

cu un singur guvern, o singura armata gi administratie, nascindu-se statul modern roman, oragul de pe malurile Dimbovitei a fost preferat Iagilor, cu o situatie politico - economics inferioara, spre a indeplini rolul de capitals. Intr-adevar in decursul unui secol, oragul Bucuregti dobindise o importanta mereu crescinda, supunindu-se unei opere sistematice de modernizare, prin prefaceri din ce in ce mai profunde gi mai radicale. Intre 1770 gi 1859, populatia oragului se dublase ajungind la 121 734 de locuitori, aproape indoit fats de Iagi ce numara In 1859 doar 65 745 de locuitori 17. Suprafata Bucurestilor se intinsese in toate directiile, insemnatatea economics gi comerciala sporise, institutiile de folos obgtesc, monumentele, cladirile publice si particulare se inmultisera, iar comisiile edilitare gi urbanistice, special organizate de sfaturile oragenegti, s-au Ingrijit de infatigarea lui estetica. De aceea chiar de la 1 octombrie 1859 cind s-a discutat la Focgani in Comisia centrals a Principatelor Unite problema fixarii Capitalei tarii, insugi marele om politic, originar din Moldova, Mihail Kogalniceanu, a pledat pentru Bucuregti cu argumente convingatoare de ordin politic 18. De altfel domnitorul Alexandru loan Cuza a preferat, cu clarviziune, sa guverneze mai mult din Bucuregti, cel mai mare gi mai important oral al tarii, unde treptat

incepuse sa se centralizeze intreaga administratie a Principatelor Unite. p. 13.

16 Karl Marx, La Question Orientale In Oeuvres Politiques", vol. III, Paris, 1929,

17 Anale statistice", Bucuresti, 1860, p. 98-101.

18 Stefan lonescu, Cum a devenit orasul Bucuresti capital?! a Romciniei, in Bucuresti.

Materiale de istorie $i muzeografie", VIII (1971), p. 312-313.

CUM AU DEVENIT BUCURE$TII CAPITALA TARII

21

Intiietatea Bucure§tilor a fost recunoscutA chiar de Adunarea nationals a Moldovei care a propus acest ora§ ca sediu al intrunirii celor cloud adunari a Principatelor spre a se dezbate mult disputata problems agrarA le (27 martie 1861). Dupe cum se §tie Cuza a domnit cu douA guverne §i cloud adunari ping In anul 1861, cind, In urma unor indelungi §i obositoare tratative cu Poarta §1 puterile garante, romanii au dobindit cictig de cauza spre a realiza definitiv unirea administrative §i politica a Principatelor intr-o singura tars, Romania, cu un singur guvern, o singura adunare 4i o capitala unica. Fire§te, acest rol s-a cuvenit de la sine Bucure§tilor. De aceea la 11 decembrie 1861 ()data cu proclamarea unirii depline administrative §i politice a Princi-

patelot Unite, Bucure§tii au devenit capitala noului principat al Romaniei. RecunoWerea oficiala a noii st Ari de fapt, data se poate spune astfel, pentru ca nu a existat vreun decret anume care BA arate In mod expres o asemenea calitate recunoscutA Insa tacit Inca din 1859 a avut loc la 22-24 ianuarie 1862 cind la Bucures,ti a fost alcatuit primul guvern unitar al Romaniei, condus de Barbu Catargi, iar Camera unica a luat act solemn de recunoa§terea diplomaticA a desavir§irii Unirii pe plan international 2°. PinA la sfir§itul anului 1862 toatA administratia tarii, arhive, cancelarii, directorate de minister, oficii statistice etc. s-au mutat la Bucure§ti, a carui deplina importanta ca centru guvernamental, cu autonomie municipala, a fost reliefata prin votarea Legii comunale ci Infiinlarea Prirnariei la 1864. In mod firesc Bucure§tii s-au impus la 1862 drept capitala Romaniei, a§a cum dupa marea Unire din 1918 cu Transilvania se va impune drept capitala a statului nostru pe deplin intregit. AstAzi Municipiul Bucure0 este capitala infloritoare a Romaniei, atingind o populqie de peste cloud milioane de locuitori. El are dimensiunile unei adevArate metropole in acest colt al continentului european, bucurindu-se de toate avantajele civilizaliei moderne: magistrale largi §i spalioase, mijloace rapide de comunicatie §.a. Bucure§tii au astAzi parcuri §i gradini minunate, sali de spectacole §i de sport impozante, edificii publice construite cu gust §i armonie, vechi monumente de culture §i arta.

29 Dan Berindei, Oraful Bucurefti, refeclinia f i capitate! a Torii Ronidne§ti (1459 1862 ), Bucuresti, 1963, p. 229. t0 lbidem, p. 232; Stefan Ionescu, op. cit., p. 316.

VIATA SOCIALX TN ULTRI3LE PATiZU VEACURI

In decursul celor aproape patru veacuri, care se pot urmdri

10

docu-

mentele inedite din sec. XVIXIX, viata socials a orasului Bucuresti a

avut o evolutie foarte interesantd si plind de pitoresc, pe care Incercam sa o prezentdm. in paginile acestei lucrdri. Intimpldri de tot felul, vesele si triste, figuri de oameni, ciudate si deosebite, obiceiuri si institutii pastrate si schim-

bate de vremuri, patimi si virtuti, cataclisme si molime, toate s-au depanat cu zguduituri sau nepdsari si s-au insirat pe firul vremii lntr -o necontenitd luptd titre un trai mai bun si mai linistit. Nicdieri nu vom gasi mai mult pitoresc si mai mult adevar de viata decit in intimpldrile si oamenii cercetati, vazuti In relatiile for de membri ai colectivitatii, care au alcdtuit miezul si viola orasului In aceasta vreme destul de lungd. Spre deosebire de populatia satelor, In marea ei majoritate legata de pamintul boieresc, mandstiresc sau domnesc, pe care trdia ca sa munceasca stdpinilor, ordsenii au avut o viata mai libera si mai om-neasca. In afard de birurile si dajdiile, din ce In ce mai mari si mai grele, si de greutatile inerente conviquirii ca vecini cu boierii bogati si puternici, populatia oraselor si indeosebi a Bucurestilor a dus-o mai bine, fiindcd ordsenii erau oameni liberi, formau o comunitate privilegiata de oameni liberi" 1. Aceasta le-a ingdduit sd-si organizeze gospoddrii proprii, sa-si largeascd aceste gospoddrii si sd-si asigure o

viata care nu-i obliga sti se supund comunitatii ei piardd libertatea si independenta. Acestia, independenti de comunitatea oraseneasca printr-o viata libera si sustinuta propriu, alcatuiau un patriciat orit*nesc, un fel de nobilime ordseneascd", compusa din negustorii bogati sau meseriasii, cu ateliere

proprii si cu salariati, care 1si adunaserd averi imobiliare nu numai In oral (case, prdvalii, pivnite, vii), dar si in afara orasului, unde isi cumparaserd mosii Si vii intinse. Fireste ca numarul acestor negustori si mestesugari bogati si independenti de comunitatea ordseneasca nu era prea mare si nu apare decit intr-o masura foarte redusa in orasele din Moldova si Tara Romaneasca" 2. In Bucuresti, mai ales In sec. XVII si XVIII numarul for sporise mult, Incit se poate spune ca alcatuiau o categoric sociald doveditd documentar. Dar In afara de acesti oameni, cea mai mare parte a populatiei. ordsenesti o alcatuiau oamenii saraci, care-si agoniseau viata cu g reu si care sint siliti sd-si lnchirieca &a-0 poatii ze bratele celor bogati boieri, negustori si meseriasi

asigura existenta for si a familiilor. Situatia for de oameni saraci 1i deosebea de tarani prin aceea ca puteau sa dispund de libertatea lor, dar nevoile vietii Ii lmpingeau la munca salariata. Dependenta de stapin i-a facut sd renunia 1 V. Costachel, P. P. Panaitescu si A. Cazacu, Viala feutiala to Tara Romineascd

i Moldova (sec. XIVXVII), Editura Stiinlificd, Bucuresti, 1957, p. 164. $ Ibidem, p. 165.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

23

la o parte din drepturile for de orageni liberi gi sa primeasca conditii de viata din ce In ce mai grele. Intinderea oragului, sporirea populatiei gi dezvoltarea vietii oragenegti prin comert gi megteguguri a facut ca din sec. XVII sa se poata distinge to Bucuregti o stratificare socials care se va contura din ce In ce mai mult in decursul vremii. In afara de clasa boiereasca, pe care oragul nu a atras-o decit mai tirziu, catre sfirgitul sec. XVI, gi de acel patriciat oragenesc" de care am vorbit, apar orageni fare drepturi depline, din rindurile saracimii oragenegti" $, care tgi cigtigau existenta muncind la negustori gi meseriagi. Pe ling& acegtia exist& o alts parte a populatiei, constituita din cei mai saraci, care duceau o viata deosebit de grea gi pe care terminologia vremii ii numise mifei sau calici 4. Ambele cuvinte inseamna cam acelagi lucru 5. 0 sums de documente amintesc despre acegti migei, care, mai ales in Bucuregti, alcatuiau,

Intr-o anumita vreme, o categoric socials organizata, cu un staroste ales de ei, care le purta de grija. Intr-un document dat de Matei Basarab, se vorbegte chiar de o mahala caliceasca", In care voievodul daruiegte o grading cu vie jupinului Barbu Capitanul din Poiana. Aceasta stratificare socials, foarte accentuate In Bucuregtii sec. XVIII, ne Indeamna sa vedem ca viata socials din Capitala Tarii Romanegti nu prezenta conditii perfecte de omogenitate. Fiecare dintre aceste categorii sociale tgi avea viata ei, cu specificul ei social-economic, care o deosebea de celelalte. Erau totugi prilejuri gi imprejurari, cum vom vedea mai jos, cind viata Bucuregtilor se solidariza Intr-o actiune comuna, care depagea granitele sociale

ale categoriilor. In aceste lmprejurari era vorba de apararea sau afirmarea Intregii colectivitati oragenegti, dincolo de straturile sociale din care era compusa.

Familia fi casa. Notiunea de familie In sensul obignuit al cuvintului corespundea in sec. XVIXVII notiunii de neam, acel genus latin care se explica prin legatura de singe, quam commune genus mihi jungit, cum spune Ovidiu. Toti componentii unei familii, adica toate rudeniile de singe scoborltoare din acelagi strtmog, alcatuiau ceea ce se numea neam, familie. Pe baza

asestei rudenii se stabileau toate drepturile care decurgeau din legatura de singe: mogteniri, despagubiri de pagube, rascumparari de suflet, protimisis * etc.

Baza familiei, a oricarei familii, o alcatuiau proprietatea, averea. Mai

mica sau mai mare, on foarte mare cum o aveau boierii divaniti averea era simburele de viata al tuturor familiilor oragenegti. Spre deosebire de familiile taranegti (sategti), legate de piimintul domnesc, manastiresc sau boieresc, din

care I i scoteau existenta mizera, oragenii puteau sa aiba avere proprie care sa be asigure viata. In sec. X1V gi XV, la Inceputul organizarii vietii oragenegti, clnd Bucuregtiul era mic, indeletnicirea principals a locuitorilor sai era munca

pamintului. Marea majoritate a populatiei se ocupa cu agricultura pe pamint propriu sau stapinit In devalmagie 6. Acest fapt le-a dat posibilitatea sa agoni-

seasca bunuri materiale, sa strings avere, de care putea sa dispuna la libera vointa, s-o vinda sau sa o lase mogtenire. Conditia prima pentru Injghebarea unei familii oragenegti erau aceste bunuri individuale care dadeau independent& faVa de comunitate gi statorniceau 3 Ibidem, p. 168. 4 Paul Cernovodeanu, dr. N. VAtamanu, Considerajii asupra calicilor" bucurefteni in yeacurile X VI XVIII, In Materiale de istorie §i muzeografie", III (1965), p. 25-42. 5 G. Ionnescu-Gion, Istoria Bucureftilor, Bucuregti, 1899, p. 360.

protimisis = drept de preferinta, prioritate. 6 V. Costachel, P. P. Panaitescu §i A. Cazacu, op. cit., p. 166.

DIN BUCUREFTII DE IERI

24

obligatiile fiscale fats de domnie. Din aceasta pricing, la intrarea in casAtorie, trebuia sa vinA cu o avere personalA, care era un element esential pentru ca familia sa se poata constitui. Aceste bunuri individuale, numite intr-un cuvint zestre, se atesta documentar din sec. XVI, atit intre boieri cit si intre orAseni, negutatori sau meseriasi. Foarte numeroase foi de zestre, ce ni s-au transmis din sec. XVI plea care sfirsitul secolului trecut, confirms astfel insemnatatea averii pentru alcAtuirea familiei.

Constantin Brincoveanu, cunoscut la Constantinopol sub numele de ,,Altin Bey" (Priniul Aurului) era, Vara indoiala cel mai bogat roman din vremea sa. A avut §apte fete si pe toate le-a Inzestrat din belsug. Stanca, maritata la 1 noiembrie 1692 cu Radu, feciorul lui Ilia Voila din Moldova, primeste ca zestre o avere fabuloasa compusa din bijuterii, cai, trAsuri, animale,

stupi, vii, case de piatra in Bucuresti, treizeci de suflete de tigani si patru mosii. Bijuteriile se compuneau din: o cununa cu diamante, un left cu diamante si smaragde, cinci perechi cercei cu diamante, rubine, smaragde qi balafe*, trei perechi de brAt,ari, noua inele cu pietre scumpe, douasprezece siruri de margaritare marl, doua lanturi de aur fiecare de cite cinci sute de dramuri", o invelitura de cap cu acele ei, o salba cu patru sute de galbeni: bani de cap trei sute si cu leasa de margaritare" ; opt dulami cu samur, cu pintece de ris si cu nasturi de diamante, de rubine si de margaritare; patrusprezece rochii, din care unele cu sponci de aur cu diamante si cu gurile de margaritare; plapome si cearceafuri cu flori in fir de aur si argint" ; covoare de matase ; oglinzi cu pervazurile de argint si alte multe vase si obiecte casnice

de argint. AceastA foaie de zestre, scrisa de mina prea bogatului voievod, valorifica numai obiectele z-niscAtoare in moneda curenta si insuma 26 100 taleri 7. Ca sit putem aprecia valoarea acestei sume este bine sa retinem ca

cele 30 de vaci cu vitei care sint inscrise in foaia de zestre sint pretuite la 120 taleri, adica 4 taleri o vacs cu vitel.

Inzestrari asemAnatoare, unele chiar mai mari, primesc si celelalte fete ale voievodului la casatoria lor. Astfel: Maria, in 1693, casatorita cu Constantin Duca (Duculel,), fiul lui Gheorghe Duca, fost domn al Moldovei, el insusi

domn In 1693 qi 1700 -1703; Ilinca in 1698 la cAsatoria cu Scarlatache, feciorul dragomanului Alexandru Mavrocordat ; Salta in 1700, mAritata cu Iordache Cretulescu, mare vornic ; Ancuta In 1704, casatorita. cu Nicolae Ruset, mare postelnic, Billafa in 1708, casatorita cu Manolache Lambrino, mare ban ; Zmaranda in 1712, oasatoritA cu paharnicul Constantin BAleanu. Obiectele miscAtoare din zestrea Zmarandei, pretuite de tatal sau, insumau 34 200 taleri. Toate nuntile s-au facut in Bucuresti si despre petrecerile de la

aceste nunti s-a vorbit zeci de ani In urma. Dar, nu numai un voievod cu averea lui Brincoveanu putea sa faca inzestrAri bogate, ci chiar boieri mai mici si mai putin bogati faceau foi de zestre Incarcate. Astfel, logofeteasa BAlasa. nascuta Babeanu, sotia lui Stoian, logofat de vistierie, deci un boier mArunt si neinsemnat, cind casatoreste pe fiica sa Elenca cu doctorul Constantin Darvari, in mai 1791, Inscrie in foaia de zestre a fiicei sale, podoabe, haine, case, suflete de tigani si mosia Sinesti, pretuite la 13 276 de taleri 8. Si de astAdatA evaluarea este facuta la preturile * bala,9 = rubin Anat. 7 Stefan D. Grecianu, Viola lui Constantin-Vodd Brincoveanu, de .Radu vet logofdt, Bucuresti, 1906, p. 285-289. Toate documentele, mentionate In subsol, care n-au alts trimitere, stnt publicate In volumul: George Potra, Documente privitoare la istoria oraFului Bucurefti (1594-1821), Bucuresti, 1961; doc. 452; 9 mai 1791. B

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

23

curente vremii, care erau foarte scazute. Astfel: o rochie noun de malteh * costa 37 taleri ; 12 pogoane de vie cu pamintul for 1 500 taleri ; jumatate din mo§ia Sine§ti, 305 stinjeni, 3 750 taleri. Aceasta zestre putea sa asigure u§or existenta prea indestulata a unei familii, cu toate Ca doctorul Darvari ci§tiga multi bani cu medicina §i se pricepea sa-§i sporeasca averea in tot soiul de afaceri. Practica foilor de zestre nu era numai un obicei domnesc §i boieresc, ci scoborise §i-n celelalte categorii sociale orti§ene§ti. Astfel un popa, Ilerea, la 1 ianuarie 1711, inzestra pe fiica sa cu o pereche de cercei de aur cu margari-

tare §i rubine, cu doua inele din aur, cu bani de cap, §iruri de margaritare §i margean, haine de blana, rochii, ii cusute cu matasuri, covoare, a§ternut §i multe obiecte casnice 9, in afara de case §i pravalii. Me§te§ugarii §i negustorii pretindeau zestre la insuratoare nu numai ca o mods a vremii, fiindca in secolul al XVIII-lea era §i o mods ora§eneasca, ci ca un mijloc efectiv pentru organizarea meseriei §i a negotului. Colectiile de documente contin numeroase foi de zestre a fiicelor de me§te§ugari §i negustori, care aduceau la mariti§ case sau pravalii, locuri, bani, vii, pivnite, sau alte bunuri materiale. In impreju-

rarile grele ale vietii, cind negotul sau meseria mergeau prost, sau chiar la inceputul unei afaceri, aceste bunuri de zestre erau vindute din nevoia de a face fats imprejurarii. In documentele vremii sint destule cazuri de acest fel, asupra carora nu mai staruim. Practica inzestrarilor nu se realiza intotdeauna cu pace §i Intelegere, ci sint foarte numeroase pricinile de judecata pe care le-au adus foile de zestre. OH ginerele care nu a primit toata zestrea fagaduita, on socrul care cerea sa i se restitue zestrea cind casatoria nu tinuse, on alte rudenii care aveau interese, mai intotdeauna se gasea cineva sa formuleze pira §i sa ceara judecata divanului §i a domniei. Sint procese care dureaza multa vreme §i pe care schimbarea deasa a domnilor be prelunge§te §i mai mult. Intre toate procesele de clironomie **, destul de numeroase sint acelea care au ca obiect zestrea sau, mai larg,

partea de clironomie a fetelor, trecute printr-una sau mai multe casatorii.

Un asemenea proces incepe Joita Dudescu, casatorita cu Matei Cantacuzino, mare clucer, mort in 1766, impotriva fratelui sau Nicolae Dudescu. Ea pretinde ca nu i se (Muse tot dreptul de mo§tenire ce i se cuvenea, dar toate plingerile ei facute la divan §i la domnie nu i-au satisfacut pretentiile.Dupa un an, doi, de incercari pentru a-§i obtine mo§tenirea care i se refuza, ea se hotari sa piece la Constantinopol ca sa se plinga sultanului. Aceasta Joita, satia lui Matei, era insa o femeie desfrinata" 10, al carui cusur 11 putea tine

in Mu numai soul ei.

Dupa moartea lui insa, vaduva §i Inca Mara, i§i napastui cei doi copii pe care-i avea la Bucure§ti §i trecu Dunarea pe furi§, ca sa ajunga la Stambul. Nicolae Dudescu, cu voia §i cu ajutorul voievodului Alexandru Ghica, ii is urma, o prinde §i o aduce in %ark fiind inchisa impreuna cu copiii la manastirea Margineni. Cu prilejul nuntii fiului sau Constantin, casatorit cu Pauna, fiica lui Mihai Cantacuzino, Nicolae Dudescu interveni pentru liberarea sorei sale de la Margineni. Joita insa nu renuntase la gindul plingerii catre sultan §i cauta in taina un prilej bun ca sa fuga iara§i peste Dunare. Inca nepotolita de patima dragostei, gasi pe Matei Poenaru, un boierna§ lacom §i dornic de marire, care malteh = matase de Malta. 9 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 685.

** clironomie = mo§tenire, succesiune. 1° Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. lorga, Bucure§ti, 1902,

p. 287-288.

DIN BUCURE*TII DE IERI

26

cu ajutorul unui turc tocmit in acest stop, incerca sa apuce drumul Constantinopolului. Dupa ce trecusera Dunarea, turcul care pusese ochii pe Joita, ucise pe Poenaru gi se infatiga cu jupineasa in fata unui cadiu sub cuvint ca-i cere o adeverinta ca este sora cu Nicolae Dudescu. Joita care nu gtia nici un cuvint turcesc, raspunse afirmativ la intrebarile cadiului, care indeplinea formalitatile ce i le ceruse turcul. Ea iegi de la cadiu turcoaica gi sotie a turcului, pe care

fu silita sa-1 urmeze In drumul sau. 4 aga, ticaloasa, fara voia ei, a ramas turcoaica gi petrecind citiva ani In mare saracie, muri la Constantinopol". Legaturile in familie, mai ales cele dintre sot, gi sotie, nu se innoada insa cu lanturi de aur, ci cu lucruri mult mai mici gi mai neinsemnate. Boierimea din cele doua tari romanegti a cunoscut atitea pricini de desfacerea casatoriei, degi foile de zestre erau destul de bogate gi viata incepuse cu intelegere gi multumire. Pricinile de desfacere sint gi mai dese in familiile fara copii. Astfel, Dumitragco, vataf de caldarari din Bucuregti, avind pricing cu sofia pentru cg i-a calcat cinstea, nici fdcind copii cu dinsul", se infatigeaza mitropolitului Stefan gi in genunchi s-a rugat sa-i primeasca in danie sfintei Mitropolii casa cu pimnita gi locul ei, gi sfintia sa vazind rugaciunea mea a primit-o, ca sa fie statatoare gi ohabnica in veci" II Documentul nu ne spune ce s-a petrecut cu Dumitragco a carei sotie i-a cellcat cinstea gi 1-a amarit ping intr-atita incit igi dgruiegte casa de locuit. Cei mai multi din aceasta situatie, ingelati de sotii sau viceversa, imbraca rasa monahala gi tinjesc ping la moarte in umbra unei chilli.

Dar nici copiii nu sint intotdeauna izvor de multumire gi impacare in familie. De multe on scot par alb parintilor gi aduc mihnire gi zavistie. Un asemenea necaz pategte de la fiul sau postelnicul Stroe din Bucuregti 12. Stroe care traia in Bucuregti, la inceputul secolului trecut, avusese trei odrasle: pe Costantin, cel mai mare, casatorit gi tata a patru copii pe la 1815, pe Catrina casatorita cu Sirbul bacanul, gi pe Ralea, baiatul cel mic. Batrinul, vaduv gi bolnav, era foarte mihnit de purtarile lui Costantin, care vinduse gi cheltuise gi cascioara de zestre a sotiei sale. Pentru acest motiv gi pentru multe alte necazuri ce-i Meuse, it urgisise ei-I legase sub blestem parintesc". Nu se gindise insa sa-1 dezmogteneasca, caci in diata in care igi orinduise avutul dupti sfirgitul vietii ii facuse gi lui parte dreapta. Costantin insa, temin-

du-se de blestemul parintesc, mijlocise prin obraze de oameni cinstiti, ca sa nu ramlie sub blestem gi sa poata sa-gi chiverniseasca casa gi copiii". Ca semn al caintii gi al impacarii el da un ecsoflisticon * In care igi recunoagte pacatele gi astfel igi aranjeaza drepturile de clironom al tatalui salt. Batrinul postelnic nu numai ca-i da iertarea gi blagoslovenia parinteasca, dar inaintea obrazelor celor mijlocitori au marturisit cu suflet nevgtamat, in frica lui Dumnezeu, ca tot capitalul dumisale dupa vinzarea pravaliei gi a caselor gi dupa savirgirea pomenilor gi a milostenii ce au savirgit cu mina dumisale la tine au voit, ca un stapin, i-au ramas curati 11 000 taleri, din care scotind 500 taleri pomenile raposatei sora-mii, Catrinii, ce sint sa se mai facti pins la 7 ani, au ramas 21 de pungi de bani". Acegti bani au fost Impartiti in trei parti: cite una de fiecare, pentru el gi cei doi fii. Costantin marturisegte in acest document ca batrinul postelnic tot n-avea incredere In el: acegti bani ce au venit in partea mea, nevrind ca sa-i dea in mina mea, temindu-se ca sa nu-i praptidesc, sa-mi ramlie copiii saraci ca sa 11 Doc. 225; 21 iunie 1736.

ls Doc. 577; 5 septembrie 1815. ecsoflisticon = hchidare; exoflisi = a lichida o datorie.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

27

nu am cu ce casatori copilele ce am, i-au sigurifsit In mina dumnealui chir Sirbu, 'Damn, cumnatu-mieu, cu aceastA legatura CA' nici de cum bani In mina

mea ea nu-mi dea, decit sa gaseasca dumnealui chir Sirbu vreo casa sA-mi cumpere, ca sa fie in locul casei de zestre ce am vindut-o, a sotiei mele. i ce bani va mai prisosi sa-i tie chir Sirbu pentru lnzestrarea copilelor, iar mie sa-mi dea numai dobinda acelor bani, &A o marline cu copiii miei". Fiul pocait

mai recunoaste in act ca a primit de la tattil sau mai multe lucruri de casa si zece stinjeni de mosie la,Cacaleti". Impartirea 11 multumeste pe deplin pe Costantin, care declara Ca nici el, nici copiii lui nu mai au nimic a pretenderisi"

dupa moartea batrinului ci la oricare va voi dumnealui sa-si lase cautarea sufletului, el cu nimic sä nu se amestice". Documentul a fost semnat de Costantin si de alti trei martori, dintre care doi cu semnaturi grecesti, si a fost inscris, la 5 septembrie 1815 In condica

Departamentului de *apte, ca sa aibA puterea si ttiria".

Se vede treaba Insa ea Sima Sirbul, bacanul, ginerele vaduv al postelnicu-

lui Stroe, 1si cunostea bine cumnatul si stia ca nu o sa iasti la capat cu el, fiindcti nu primeste sarcina fixatA de socrul sail. In aceasta situatie, bAtrinul 1ncredinteaza celor doi fii ai sai cite 1 500 taleri ca sa se negustoreascA pentru

a-si scoate hrana", urmind ca restul sal primeasca fiecare dupa moartea b Atrinului.

Imptirtirea averii Intre mostenitori a fost de cele mai multe on pricini de nemultumiri si de procese. Cu cit averea de Impartit era mai mare si preten-

dentii mai numerosi, cu atit neintelegerile si gilcevile erau mai lungi si mai Incurcate. Multe din aceste certuri nu s-au putut stinge decit prin procese. Se cunosc procese de clironomie care au tinut zeci de ani si care nu s-au stins printr-o Impticare a impricinatilor, ci printr-o hot:A.1'1re arbitrary si interesata a divanului. Au fost totusi si impartiri fratesti", facute prin bung invoiala si consemnate In acte simple, semnate de cei 1ndreptAtiti, la care se adaugau semnaturile martorilor. Astfel, lntr -un zapis din 12 iulie 1752 13, postelnicul Mihai Filisanu si Radu Barcanescu biv vel clucer de arie, heti cu Maria, casatorita cu paharnicul Stefan Dedulescu si cu Costantin, hotarasc sä lichideze casa batrineasca pe care o detinea ultimul, prquind-o la suma de trei sute de taleri si Intelegindu-se sa o retina Costantin si sa plateasca celorlalti cite o suta de taleri. La Imparteala, Maria nu is parte ; se vede treaba ca ea primise ca zestre partea ei de clironomie. Pe Radu BarcAnescu 11 vedem insarcinat de Logofetia cea mare, la 15 februarie 1777, sa hotarniceasca mosia Edera a lui Dinu Cantacuzino intr-un proces cu pitarul Scarlat IIiotu 14, iar pe Mihai it gasim stapinind o parte din mosia Petrosani a lui Stefan Dedulescu cu care era cumnat 15. Acesti Barcanesti sint feciorii lui Vasile si stranepotii lui Bunea, vel vistier in 1653, al carui nepot din alts spit,A, Matei Mogos, biv vel serdar, ca sa potoleasa

furiile ciumei si foametei ce bintuise Bucurestii In 1718, ridica o frumoasa cruce de piatrA, inalta de 4,25 m, care se and azi In altarul Bisericii Oborul Vechi, construita de enoriasi si de mitropolitul Grigore al Tarii Romanesti, la 1768. 0 BarcaneasA, pe nume Enea, repara biserica, zidita In 1724 de logofAtul Pena Negoescu, cumnatul lui Constantin Brincoveanu. Aceasta bisericA, 13 Doc. 316; 12 iulie 1752. 14 loan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Caritacuzino, Bucure§ti, 1919, p. 99. 25 Ibidem, p. 154.

DIN BUCURE$TII DE IERI

28

pine la demolare (deteriorate rail de pe urma cutremurului din s-a numit biserica Enei, dupe numele celei ce a renovat-o 16. Este interesant ca zapisul fratilor Barcane§ti, de0 este adeverit de trei martori, nu -1 semneaza decit Radu §i Mihai care primesc banii de rascumparare a casei din partea lui Constantin, de0 este vorba de Impartirea unei mo§teniri de la

1798 §i

1977)

parinte§ti. Practica vinzarilor In aceasta vreme nu pretindea de obicei §i semnatura cumparatorului ; era de ajuns semnatura vinzatorului care transmitea proprietatea §i care confirma primirea pretului. In cazul de fat& s-a considerat o vinzare, nu un ecsoflisis. Alta impartire care nu s-a putut face prin buns invoiala, se face totu0

prin delegatul boierilor ispravnici din sud Ilfov", adica prin dumnealui logofat Ionita 17. Acesta vine la fata locului, stringe patru megie0 vecini,

impreund cu preotu mahalalei" §i face prquirea namestiilor *, care se ridica la 40 taleri §i 90 bani. Pretuirea fiind primita de amindouil partile, atit de jeluitor cit §i de Olt, adica de Toncea bogasierul §i de Ilie arma§el, se semneaza actul la 19 iulie 1794. Este iarA0 interesant de observat ca actul nu-I semneaza nici impricinatii, care dau multumire la imparteala, nici orinduitul ispravnic", ci numai martorii In frunte cu Popa Stanciul of Foi§or, care arata ca Imparteala

a multumit pe cei doi lmpricinati.

0 figura interesanta la sfirsitul sec. XVIII este doctorul Ioan Rasti,

care profeseaza medicina in Bucure§ti, are o faima medicala foarte pretuita §i face treburi bune cu clientii sai. El cumparase de la cunoscutul bancher bucure§tean Meitani o case cu loc intins in spate, situate pe Podul Mogoraiei, (unde este astazi Militia Capitalei), pe care mai tirziu o Impart urma0i sai: Catinca, Marghioala §i caminarul Iordache Rasti 18. Proprietatea bancherului Meitani, din care doctorul Rasti cumpara o parte, se afla pe un loc domnesc, care se intindea pe stinga Dimbovitei, In Ire bisericile Zlatari §i Sarindar, iar spre rasarit pins unde vor fi mai tirziu zidurile manastirii Coltei. Matei Basarab daruie§te acest loc rudei sale, Elina, fiica domnului Radu 8erban, casatorita cu postelnicul Constantin Cantacuzino la 1641. La inceput, tinerii casatoriti erau saraci, fiindca Elina nu primise Inca mo0ile tatalui sau, mort In pribegie, nici intinsele mo0i din partea unchi-

lor sai dinspre mama, postelnicii erban §i Macrea, morti toti fara posteritate" 19, care i se restituiesc in vremea lui Matei Basarab dupe ce acest voievod 4i daruise acel loc domnesc. Astfel, postelnicul Constantin Cantacuzino deveni In curind unul dintre cei mai bogati boieri din Tara Romaneasca, ceea ce ii dadu putinta sa Inzestreze cu averi mari pe cei unsprezece copii ai sai, dintre care cinci fete. Moartea napraznica a postelnicului, in 1663, fu Inlocuita prin curajul §i destoinicia sotiei sale care tinu cu miini sigure clrma familiei. Ea Imparti locul daruit de Matei Voda intre copiii sai: partea din fata bisericii Zlatari, ping in jos, la malul Dimbovitei, 11 darui Ilincai casatorita cu Vintila Corbeanu, biv vel ban ; alaturi fu inzestrata Stanca, maritata mai intfi cu Radu Cretulescu, mare logofat §i apoi cu vel spatar Pana Filipescu. In continuare, restul locului pins la biserica Sarindar famine lui *erban Cantacuzino, viitorul domn al Tarii Rom ane§ti, care 10 construie§te pe el case de piatra. 18 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 188; George Potra, Din Bueureftii de altadatd, Bucuresti, 1942, p. 35-39.

17 Doc. 472; 19 iulie 1794. * namestie = dependenta de case de locuit; acaret, dependinta, grajd, magazie etc. 18 George Potra, Documente privitoare la istoria orafului Bucurefti ( 1821-1848 ), Bucuresti, 1975, doc. 330; 13 septembrie 1834.

19 N. Iorga, Despre Cantacuzini, Bucuresti, 1902, p. LIVLXI.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

29

Zestrea marelui ban Vintila Corbeanu ajunsese cAtre efirsitul veacului al XVIII-lea in mina bancherului Meitani, din care acesta vinduse o parte doctorului Rasti gi care face obiectul impartirii din 1834. Se pare a acest loc a trecut de la Corbeanca sau de la urmasul sau, mai intii in mina lui Alecu Filipescu cAminar, de unde-1 cumpArA Meitani. El vinduse numai o parte doctorului Rasti, fiindca cealalta parte se delimiteaza la 13 septembrie 1834 cu impartirile facute in clironomia doctorului. 0 imparteala care !Area sa fie Mouth' cu deplind multumire a color intere-

sati, este aceea pe care marea postelniceasa Elina Cantacuzino o facu celor Base fii ai sal la 1 septembrie 1667. Deci spune ea ajungind acum la vreme de batrinete [deli nu avea decit cincizeci si vase de ani si mai avea de trait Inca nouasprezece] vi mare neputinta [neputinta erau cererile de impartire tot mai certarete ale fiilor sal], cugetat-am in inema mea Inca mai inainte, pins nu petrec din lumea aceasta de am tocmit si am asezat pe vase feciori ai mei... pre acestia daruindu-mi-i Dumnezeu din pAcatele mele cu unul de la mila sa dat mie sot, mai sus pomenitul Costandin postelnicul". La aceasta imparteala, care se pare ca a avut loc in satul Margineni din jud. Prahova, unde era mosia ei de basting, postelniceasa cheamA pe fiii sai dintre care lipsea

Costantin, caci a fost plecat de la noi catre partea Romei 20, dus pentru invAtatura vi cunostinta stiintelor" si au impartit nenumaratele

Cele cinci fete nu au luat parte la acea staimparteala, fiindcA ele isi primisera zestrea la maritis. Deci asa am dat si am agezat pe dreptate continua actul impartirii sAli tie fiecare a sa parte cu buns pace, pentru ca s-au invoit ei toti dinain tea mea si au fost toti la un cuvint si la o dragoste, de a for bunavoe, pentru ca ma rog lui Dumnezeu ca si de acum inainte sa-i tie tot la acea dragoste fra-

adauge spor spre ei vi toata semintia for in veci, amin" . Din aceste cuvinte reiese ca cei cinci frati erau multaimiti de imparteala. Autoritatea mamei infrinsese toate ambitiile gi neintelegerile gi impusese aceasta Impacare. Fiecare parte frateasca fusese determinate precis in catastihul impartirii si in josul ei Isi pusesera semnAturile si pecetile toti fratii. Sufletul simtitor al mamei gi mintea ei patrunzatoare socotira totusi necesar sa adauge cuvinte care nu lipseau din nici un act de vinzare, de donatie sau de mostenire: iar de se va ispiti in urma mea vreunul din frati ca sa calce si sa strice aceasta tocmeala, care este intarita sub pecetea mea si sub iscaliturile mele, pre unul ca acela it las sub blestemul meu cel parintesc ; iar care va tine si va cinsti, sa alba blagoslovenie vi de la Dumnezeu gi de teascA si

la noi, in veci"21.

Buna intalegere si impartire nu tinu multA vreme gi dupe moartea

batrinei postelnicese incepu cearta Intre frati. $erban, care acum era domn al Orli, porni vrajba, cerind o noua impartire a mosiilor. Aceasta cearta s-a mai domolit dupd moartea lui Serban Cantacuzino in 1688. Vom vedea mai jos, CA in cadrul familiei si dupe obiceiurile care se pAstreazA din vechime, se vor rezolva multe din problemele vielii sociale In Bucurestii aces tor vremi de framintari gi prefaceri, ca in sinul familiei se vor limpezi principiile juridice care vor reglementa viata, vi se vor fixa normele care deschid drumul justitiei la inceputul secolului al XIX-lea. Testamente $i, donatii. Testamentele care ping &Are 1850 erau cunoscute sub numele de diate, fac parte dintre actele vremii care au lAmurit multe ches80 Academia R.S.R., ms. 5291, f. 1. 81 N. lorga, Documente privitoare la familia Cantacusino, Bucure§ti, 1902, p. 85.

DIN BUCURE$TII DE IERI

30

tiuni din trenutul tarilor romane. Ele contin date §1 amanunte interesante §i precise nu numai pentru genealogii §i filialiuni, dar §i pentru delimitarea mo§iilor, pentru viala intima care contureaza personalitatile §i explica evenimentele. Sentimentele de tot felul, de dragoste §i de ura, de ambitie tii de modestie, de misticism religios sau nepasare in fata mortii, se dezvaluiesc pins la amanuntul prozaic in aceste acte care incheie vieti §i pun capat tuturor de§ertaciunilor.

Trei sint ideile principale care nu lipsesc din nici un testament: o incercare de a Imp arti cu dreptate bunurile materiale ramase ; o imp acare cu Dumnezeu §i cu moartea ; o silinta staruitoare de a prelungi In veci" amintirea existentei sau macar de a o face cit mai dainuitoare. Impartirea dreapta" era stapinita de sentiment fata de urma§ul cel mai drag, cel mai apropiat de suflet, care primea intotdeauna mai mult §i mai bun, fara ca cineva sa se impotriveasca. Ultima vointa exprimata prin testament avea taria unei legi pe care o apara nu numai un blestem implacabil care incheia testamentul, dar §i traditia §i obiceiul parnintului stateau foarte adesea in sprijinul dispozitiilor testamentare. Se invoca intotdeauna in testament perfecta stapinire a mintii §i puterea diving, care proteja ultima vointa. Fire§te ca se cunosc multe cazuri cind diatele au fost nesocotite §i au dat na§tere unor lungi §i patima§e procese. Goana dupa avere, dupa cit mai mult, a atitat intotdeauna neintelegerea §i vrajba §i a intretinut zavistia in nesfir§ite procese. Cu timpul, pe masura ce practica diatelor sporea numarul acestor acte facind ca dispozitiile testamentare sa fie respectate in tacere sau prin justitie, principiile de drept dobindira mai multa putere §i intelegere, ca sa ajunga a fi un capitol insemnat din dreptul civil modern. Vom schila mai jos, dupa ce vom examina principiile de judecata din documentele cercetate, principiile de drept care s-au cristalizat in decursul acestor secole in viata Bucure§tilor. Vom starui mai ales asupra normelor ci

formulelor juridice din vechiul drept romanesc pe care le-am intilnit in aceste acte.

Diate de boieri fi, orafeni. 0 incercare de testament face in 1682 Elina

Cantacuzino. Marea postelniceasa, indurerata peste masura de uciderea ticaloasa a sqului sau, vel postelnic Constantin Cantacuzino, in 1663, sub domnia lui Grigore Voda Ghica, 1§i pusese in gind sa faca o calatorie la Ierusalim. Imprejurarile politice nu i-au ingaduit insa sa-§i infaptuiasca gindul decit In 1682, cind fiul sau *erban era domn al Tarii Romane§ti

(1678-1688) §i cind se apropia de virsta de §aizeci de ani. Calatoria aceasta, destul de anevoioasa pe acele vremuri, ii strecurase in suflet teama ca nu ar rezista drumului si pentru aceasta s-a gindit sa-§i rosteasca ultima vointa" inaintea plecarii. Astfel, In vara anului 1682, cind postelniceasa se afla in

satul Margineni din jud. Prahova, la mo§ia sa de ba§ting, cheama acolo pe feciorii sai §i le arata ultimele ginduri pe care logofatul Stoica Ludescu le inscrisese in actul 22 semnat la 1 septembrie 1682. Dintre copii au lipsit Draghici, care murise la sfir§itul anului 1676, cIteva luni dupa impartirea averii §i erban care era domn §i nu vedea cu ochi buni hotaririle mamei

sale. Au fost de fata la incheierea acestui act mitropolitul Orli, chir Teodosie, popa Stefan, egumen la biserica Sfintii Apostoli, duhovnicul postelnicesei, Constantin Brincoveanu §i ginerele ei Vintila Corbeanu, vel ban. Eu Elina, fata raposatului *erban Voda incepe acest act ajungind la virsta batrinetelor, cugetat-am in inima mia catre prea bunul Dum23 Ibidem, p. 104-110.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

31

nezeu ca sa calatoresc &Are Ierusalim, sa ma inchin acolo sfintului loc unde au fost Ingropat prea buratul trup al sfintii sale, sa piing multimea pacatelor

mele". Este in aceste cuvinte neaparata impacare cu Dumnezeu in pragul mortii, care nu lipse§te din nici o diata §i pe care marea postelniceasa o socoteste necesara sufletului sau. Urmeaza apoi o recomandare ; fratie §i intelegere Intre frati, care se refera la nemultumirile afirmate de *erban Voda cu privire

la impartirea averii. Derept aceea, fii mei, sa lacuiti toti Impreuna, ca cum ati fi intr-un suflet, sa nu se desparta unul de altul nici cit, ce sa cinsteasca cel mai mic pre cel mai mare, cum se cade ; a§ijderea §i cel mare sa iubeasca pre cel mai mic, dupa cum iaste zis". Iar mai departe, dupa ce hotara§te ca Costantin, cel ce studiaza in Italia, sa poarte grija averii sale cit timp va lipsi din Cara, se opre§te la gindul ca s-ar putea sa o ajunga In drum sfilitul vietii. lard, de mi se va intimpla de la Dumnezeu moarte, in calea ce merg, carea iaste de op§te tuturor atunci, voi, ace§ti patru frati §i cu nepotii mei, feciorii lui Draghici spatarul cu mare Intelepciune sa va strIngeti toti la un loc de taina, sa alegeti din oamenii casei noastre, sau din priatenii no§tri unul sau doi, sa fie oameni buni... §i sa va faca imparteala satelor, mo§iilor, tiganilor, Insa cinci parti mari, veri, cite vor fi, multe putine". In continuare da dispozitii cum sa se faca impartirea mo§iilor. Astfel

pentru partea fiu-meu *erban Voda, ducindu-I Dumnezeu a fi domnu Tarii Romane§ti, socotit-am singura, ca sa nu tie parte pren toate satele impreunti cu ce§tealalti, ce am ales den toate mo§iile meale ni§te sate intregi care sint inscrise la alts carte a mea, si li-am potrivit &a fie tocma cu ce i-ar

fi venit partea lui despre toate satele, sa aiba a le da cocoanelor lui §i mie

nepoate, zeastre, sa le mo§teneasca iale cu buns pace ; iar Intr-alte sate, mo§ii, sa n-aiba treaba". Aceasta dispozitie pe care Elina Cantacuzino o Inscrie In

actul din 1682 a nemultumit adinc pe *erban Voda, care, dupd moartea mamei sale incepe cearta cu fratii sai pentru impartirea averii.

Elina Cantacuzino §tia sau banuia gindurile fiului sau, care se rasa alltat de Maria, fiica lui Ghencea Rustea vornicul, cea de a doua sotie a lui *erban Voda, de aceea ea ceru sa se inscrie in diata: A§ijderea, fetii mei, va mai adaug o invatatura den cele ce §tiu ca v-au invatat §i tatal

vostru §i v-au legat cu blestem. Acum dar §i eu aceaia urmez §i va leg supt blestemul lui Dumnezeu §i sub blestemul meu parintesc, ca sa nu va plecati urechile voastre sub ascultarea cuvintelor jupineselor voastre, care fac fratilor neviata, nici sa se amestece iale in vorba voastra, cind yeti avea intre voi, au pentru mo§ii, au pentru alte trebi, ce sa-§i pazeasca fie§tecare treaba ei. Iar, da veti avea carea cumva in mijlocul vostru ceva banuiala, ca ni§te oameni, iar voi singuri in taina sa va tocmiti §i sa va lmpacati ; precum §titi

ca §i noi v-am pazit §i v-am tinut pre toti la un loc neosebili, asa §i voi sa Ingaduiti unul altuia, ca nu carea cumva sa stricati numele cel bun al neamului vostru §i yeti cadea in ponosul oamenilor, luind pilda de la ceia ce au facut a§a, cum procopsesc".

Ca incheiere, pentru a pune actul sub semnul credintii mintuitoare, Elina Cantacuzino adauga blestemul care nu lipse§te din nici un act de avere:

Acum, fii mei, dupa aceastea toate intaresc §i blestem mare, cum, de veti Linea aciasta tocmeala §i Invatatura ce am facut eu, iar voi sa fiti blagosloviti de Dumnezeu §i de noi, §i sa fiti fericiti §i procopsiti Intru toate ; iar carele nu sa va Linea, ce sa va ispiti carea cumva sa strice §i sa calce aciasta tocmeala a mea, acela sa fie blestemat... §i sa fie pirit la vremea

32

DIN BUCURETII DE IERI

judeatii, asijderea si de noi; si sa fie de trei on procliat si afurisit de 318 sfinti parinti din Nicheia si sa l'acuiasca cu Iuda ci Ariia ".

Marea postelniceasa a fost la Ierusalim si a revenit slinAtoasti. Ea a murit la 3 martie 1686 si a fost inmormIntat' in biserica din Margineni. Serban Voc la, in toata stralucirea domniei", Insoti inmormintarea n amei sale pin' la locul de ingropaciune. Aceasta ins' nu era o Impacare, fiind a in zilele ce urmara, el incepu cearta cu fratii sai pentru- 1mpartirea av- ii. ". Un testament interesant lag si Maria Greceanu 24, fiica logofb ului Radu Greceanu, cronicarul lui Constantin Brincoveanu, la 29 martie 1726. Originalul actului s-a pastrat la mitropolie si dupli el s-a scos o copie, pe care o protocoleste" mitropolitului Dositei 25, la 5 noiembrie 1794. In ac eaci zi face ci un act de danie catre biserica Stavropoleos pentru mocia GI., i ci zece suflete de tigani. Testatoarea, crizind la multa boala si ajungind la sltibiciune", se to nea sa nu o surprincla moartea ci a vrut sa -ci rosteasca toate ale sale, mult I itin

cit avea din mila lui Dumnezeu si a parintilor sal". Ea nu uitil sa -ci c ail iertare tuturor crectinilor precum erta ci ea pa toti fratii crestini", ci tete sa fie ingropatti la sfinta biserica unde BA' cinstecte ci sa" praznuieste hra nul

mai marilor voevozi ai cetelor Ingeresti Mihail si Gavril". Este vorba de biserica Stavropoleos. Grija cea mare ce o stripitneste este odihna suflet ilui dupa moarte. De aceea, pentru stirindare ci pomenile sufletului stiu c al parintilor sai", hotAraste sa se vincla casa din Bucurecti, cu locul cit ti, e", pe care o are de la parinti, si cinci cai telegari". In acelasi scop ddruitste bisericii Stavropoleos unde va fi Ingropatli, o movie parinteasca in colt na Greci, cu zece suflete de tigani" ", iar mitropoliei mocia Priranii 87; toate acestea sa fie pentru pomenirea sufletului meu si al parintilor mei".

Se pare ci Maria Greceanu era vaduva ci Mra copii ci fusese timp Indelungat bolnavtt la pat; ea cheltuise multi bani cu boala ci cu ingrijirea, pentru care se indatorase si Isi zalogise obiectele de pret. Astfel, in diata sa, ea nu uita 86 mentioneze aceste datorii. Ville de la Sarata, pogoane doutizeci si una, cu casile tor, cu crama, cu slomu, cu toate dichisile dinprejur, acestea s6, se pretniascA ci sg, BA dea la Marica pircriltiboaia pentru taleri doua sute care ii sint datoare si pretnindu-sa ci citi bani va mai rtiminea sa fie pentru pomenirea mea si a parintilor miei". 0 datorie de dou'azeci ci doi de taleri bani noi", mai avea la Gheorghe hangiul, caruia ii zalogise o pereche de cercei cu picioare de balac si lumini de zmaragd"; alta la Stamate vames, de case taleri, tot bani noi", unde zalogise altd pereche de cercei cu lumina de balac ci cu cite trei picioare de m'argtiritar"; ci alta datorie la jupin Hristea de patruzeci de taleri pentru care zalogise float siruri de margaritare, cu zillog dupa cum scrie zapisul". Mai recunoacte Inca alte datorii: trei taleri si jumatate, vechi, casierului de la mitropolie pentru casele in care a scat ci nu a platit chiria ; ci in fine lui Neacsu, fecior, pentru simbria lui taleri zece'si un cal vinAcior". Iar pentru un ruman al dumnealui nenii lui Constantin

sa i se dea un copil de tigan". Isi aduce aminte si de rude. Astfel, noua pogoane de vie din dealul Badenilor le las'a nepoatei sale de sora Paunii ca sa ma pomeneasca" ; doua vaci sa se dea la fetele Ancutii; lui Matei Baleanu, varul s'au, ii lasa pa 23 N. Iorga. Despre Cantacuzini, Bucuresti, 1902, p. CX XXV. 24 Doc. 221; 29 martie 1726. 26 Doc. 476; 5 noiembrie 1794. 26 Doc. nr. 221, actul de danie al mosiei Greci, cu cele zece suflete de tigani. 27 Doc. 476; 5 noiembrie 1794.

VIATA SOCIALA 1N ULTIMELE PATRU VEACURI

33

Stanca tiganca" gi cu aceasta a terminat cu rudeniile gi se lntoarce la milostenii dupa suflet: o carets a mea sa se vinza gi sa se dea milostenii la fete sarace" ; iar o masa gi un perhir le las parintelui de la Stavropoleos, chir Ioanichie". Igi aduce aminte gi de robii tigani, Irish' din toti numai pe Dobra tiganca gi un copil al ei" ii iarta de robie pentru ca a cautat-o la vremea boalei

sale". Iar pentru cite mogii gi alte lucruri ce ar mai fi, au de la parintii

miei gi au de la barbatu-mieu", cum sint nigte vite pe care le gtie Neacgul feciorul, sa sa vInza gi sa se plateasca datoriile, gi ce-o mai raminea sa fie pomenirea sufletului meu gi al parintilor miei gi al socra-mia Steriei gi al sotului meu, pentru ca nu am putut sa le fac nici o pomenire". Pentru aducerea la implinire a testamentului, Maria Greceanu lass epitropi pe duhovnicul ei, pe parintele chir Ioanichie de la Stavropoleos, pe Barbul Meriganul gi pe Grigoragcu fost mare sardar, sa chiverniseasca gi sa faca pomenirea sufletului meu 0 al parintilor miei". Iar care din rudele mele, au din neamul mieu, au din neamul barbatului mieu, s-ar scula gi ar strica gi ar stramuta aceasta adevarata diiata a mea gi ar face altd suparare, unii ca aceia sa fie neiertati gi sa fie sub blestemul sfintilor parinti de la Nicheia gi sa n-aiba unde veni dupa mine". Testamentul, ca gi actul de danie al mogiei, a fost scris de Iorga grama-

ticul, cu spusa dumneaei", iar martori adeveritori au fost: Popa Calita protopop, Barbu Meriganu vel clucer, Grigore biv vel sardar, Constantin Balaceanu vel comis, Radu postelnicul gi Matei postelnic. Este curios ca degi diata gi actul de danie au aceeagi data, gi sint scrise de catre acelagi grarnatic, nu au totugi aceiagi martori. In zapisul de danie nu semneaza

popa Calita, Constantin Balaceanu, Radu postelnicul gi Matei postelnicul care semneaza diata: In locul acestora semneaza Barbu stolnic, Ianache polcovnic, *arban biv staroste gi un Greceanu biv vel [loc alb In document]. Practica lucrurilor facea ca martorii sa semneze dupa scrierea actului, uneori la distarrte mari de timp, ceea ce ar putea explica neidentitatea martorilor din actele de mai sus. Aceeagi grija pentru suflet se vede gi la oameni mai nevoiagi. Astfel, Despa, sotia lui Ghidu, care dupa moartea sqului se face calugarita gi primegte

numele de Maria, Intaregte mai intii nepotului sau Mihai casa ce i-o daduse sotul ei, apoi daruiegte bisericii Dintr-o Zi unde va fi 1ngropata, un covor, o scoarta, o teaca de argint gi o bratara de argint ca sa-i faca un sarindar", iar lui popa Vasile tot pentru acelagi lucru, 30 de coli de pinza gi citeva obiecte de cositor" 28. Aceasta diata stirnegte doua nedumeriri: a) canoanele pretind ca la intrarea in monahism, numele cel nou sa inceapa cu aceeagi initials

ca gi cel mirean ; de ce atunci Despa, sotia popii Ghidul, se numegte Maria ? b) Diata nu poarta semnatura de monaha, Maria, ci Despa preoteasa semneaza ca martor ; cum poate lipsi semnatura celei care este titulara testamentului ? Un negutator, Vasile feciorul megterului Stroe din mahalaua Razvad" odobage*, face la 27 februarie 1756 o diata plina de intelepciune 29. El a socotit ca, pins Irrii sint mintile lntregi gi sanatoase", sa 10 chiverniseasca averea dupa petrecerea sa din viata, ca sa-gi dovedeasca gindul faVa de mogtenitori. Dupd ce se maga de iertare, tuturor crestinilor, cui ce voi fi gregit", funded si el iarta pe toti citi ii vor fi gresit, cere ca din ce-i ramine In urma sa i se Implineasca dupa cum scrie foaia de zestre" a sotiei sale Maria cea de a doua, pe care a luat-o fats mare gi a trait cu dinsa foarte bine 0 cregtinegte". Tot " Doc. 199; 13 iunie 1720. * odobafe (odobaisa) = capitan de oda (o jumatate de companie). " Doc. 339; 27 februarie 1756.

34

.

DIN BUCUREETII DE IERI

ei ii lass, ca o confirmare a vietii multumite pe care au dus-o impreuna, cerceii de aur, salba de galbeni §i o ghiordie de hatai cu singeap, pe care i le ddruise la nuntA mama lui §i la care adauga pravAlia cea nouti de la pod §i via din Bucurecti, pe care le-a fAcut cu banii lui", pentru ca aceasta sotie 1-a cAutat la multe shibiciuni §i boale". Lash apoi Paunii, sora lui, un pogon de vie, de

la vale de via cea batrinti". Grija sufletului este insa capitolul cel mai important din testament, pentru care Vasile lasd restul averii. Pentru pomenirile sufletului sau pin& la trei ani, el insarcineazti pe epitropii care vor executa dispozitiile diatei,

sa vindd douA pogoane de vie, ramasd lui de la parinti" ci alte case pogoane de vie ce sint de cumparatoare" §i cu banii dobinditi sa-i hied cuvenitele pomeni. Lasti bisericii RAzvad uncle voecte sa se ingroape §i unde sint ingropati §i phrinl ii ", o pravalie cu pivnita ci cu said, iar mitropoliei, dupd moartea sa", ii lass casa §i pravdlia in care i§i traia ultimele zile. Diata se incheie cu obicnuitul blestem pentru oricine ar vrea BA intoarcd sau sa strice ceea ce a orinduit cu dreptatea mintii", fie ei moctenitori, judecatori §i boieri, bisericecti sau lumecti, care sti OA a da rtispuns §i seams la infricocata ziva aceea a rasplatirii inaintea judecatorului celui drept §i nefdtarnic". Vasile odobace semneaza apoi actul ci pune pecetea, de fats cu doi preoti care iscalesc §i ei ca martori. Incheiem paragraful testamentelor cu diata Mariei Billaceanca 30.

Maria este fiica lui Ion Balaceanu, iar acesta fiul lui aga Constantin BAlaceanu, ginerele lui Serban Cantacuzino §i partizanul sau de nAdejde in politica ce ducea faVA de imptiratul Austriei. La moartea nea§teptata a socrului sau, adicti a domnului, aga Balaceanu se afla la Viena cu o misiune importanta, in urma cdreia este numit conte 31 §i general, de imparatul Leopold §i insarcinat, alaturi de generalul Heissler, sa alunge din scaun pe Constantin Brincoveanu. Moare Ins& in lupta de la Zarne§ti (Transilvania), la 21 august 1690, ci i se confiscA toate averile. Ca sa scape de urgia domneascd, fiul sau, Ion BalAceanu, fuge din lard §i pribege§te multa vreme prin Transilvania, pin& dupti moartea lui Brincoveanu, cind pe tronul tarn se urea Stefan Cantacuzino. In timpul razboiului dintre Austria ci Turcia, ca sa -ci salveze viata el vrea sa treacti peste munti, dar se imbolntive§te pe drum ci este ucis de turci, la 23 martie 1737 ; este jefuit de toate bunurile ce avea asupra sa. A fost inmormintat la mAndstirea Cozia.

Din casatoria lui Ion Balaceanu cu Ilinca Brezoianu au rezultat trei fete: Smaranda cAsAtorita cu Manu Apostol, un negutator foarte bogat din Bucurecti, care moare de timpuriu, apoi fiul lor, ci la 1754 se sfir§e§te ci ea.

Celelalte cloud surori Maria §i Ilinca, contese dupti tatal ci bunicul lor, nectisd-

torite, ajung domni§oare de onoare" la curtea Imparatesei Maria Theresia, unde ramin in serviciu pin& la 1763 chid li se acorda o pensie de 400 fiorini pe an 32.

Revenind in tars, cele cloud surori depun toate staruintele ca sa intre in posesia averii parintecti. Dar o parte din mo§ii, dupti o pardsire de atita vreme, ajunsesera ilegal in folosirea ci stApinirea altor boieri, iar ele neavind acte de proprietate, fiindca se pierduserd cu ocazia omoririi tatAlui lor, n-au putut, §i nici n-au vrut sa inceapd judecata cu nimeni. Totuci averea recuperate a fost destul de mare pentru ca, stabilite la Bucurecti, ele duc o viata 3° Doc. 489; 20 aprilie 1797. 31 Stefan Grecianu, Genealogiile documentare ale farniliilor boierefti, Bucure§ti, 1913, p. 120. Ibidem, p. 134.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE J'ATRU VEACURI

35

pagnica, inchinat& milosteniilor dare biserici, milnAstiri gi diferite persoane". In plus, Maria, in timpul rasmeritii cu muscalii", din 1769-1774, refugiindu-se la Bragov, §i -a adus de acolo un copil mic de neamr, s&rac gi orfan, dar din tats gi mama cu cununie "34 pe care, in vremea mitropolitului Grigorie, 1-a botezat in religia ortodox& cu numele de Petre. FAcindu-1 fecior de suflet", 1-a

crescut ping la virsta insuratoarei, 1-a castitorit gi inzestrat, botezindu-i gi toti copiii. Acest fecior de suflet" e cunoscut in documentele de vinzare-cumparare ale vremii, sub numele de Petre $ufariul. La 13 martie 1797, Maria Balaceanu, fiind batrina gi slabita, da o scrisoare de bun& credinta in mina feciorului sau de suflet, Petre, in care aratind povestea, vietii lui, spune ca, in afar& de casele, din mahalaua Sf. Vineri pe podul Vergului ce i-a dat prin carte de danie atunci cind 1-a casatorit, i-a mai promis gi o mie de taleri. Dar acegti bani neavind ca sa-i dau din viata mea, de atuncea pin& acum, gi dupe moartea mea nu o sa" al& de la cine-i cere. Ci ca E.& nu rgmlie pagubag de acegti bani, ii dau ins& de acum, din viata mea, nigte loc din locul meu, aicea in Bucuregti, in mahalaua Sfintului Dimi-

trie". Locul se afla pe podul carele merge de la poarta din sus a Curtii domnegti cei vechi, spre Hanul lui $erban Voda", gi are pe el nigte pravalii ce sint inchiriate postelnicului Profir. Ilfov

De asemenea ii mai da 300 stinjeni din mogia Sintegti pe Sabar, din judetul din partea ei de mogie ca sa s& poata ajutora la chiverniseala casii

lui". Toate cele daruite le-a dat din viata gi din toatil inima, fiindca a avut mult ajutor de la el in cei 27 de ani ce-au trecut. Crezindu-ma gi la bine gi

la lips& gi fiind far& de agezamint de simbrie. $i eu nefiind parte brirbilteasca ca sa-1 fi putut ajutora cu nescarevagi slujbe gi cigtiguri, gi fiindca mi-au slujit cu dreptate la toate, am gi eu datorie a-i da gi a-1 odihni cu cite cevagi, pentru di au fost nelipsit din casa mea pin& acum. $i pentru ca BA ramlie gi el mul-

Omit, iar nu sa ma blesteme cu copiii lui gi sa-mi ingreuieze sufletul mieu pentru strAinutarea din neamul sau gi mai virtos din patria sa, gi sa ramlie lipsit de tot". Ca o justificare di nu i-a lasat intreaga avere lui, facindu-1 clironom pa toata casa", aga cum era cu cale", fiindca, dupil pravilti copiii de suflet mogtenesc pe parintii lor, intocmai ca gi cei de trup` , Maria Billaceanu spune ca fiind stapina" pe ale ei, a cautat sa Impartageasca din averea sa gi pe anumite rude gi persoane. $i pentru ceea ce a facut, nici soru-sa Ilinca gi nici alte rude nu au treaba a strica acest agezamint al mieu". Ca n-a dat din averea nimanui, ci din a ei, fiindca avindu-1 fecior de suflet pe Petre puteam sa -i las toate, dar eu le-am lasat gi dumnealor, neparasindu -i nepomeniti din diata, ca sti ma pomeneasca". Actul de danie dat feciorului ei de suflet, Petre $ufariul, este scris.

de Chirita logoftit de divan gi dascal la manastirea Coltea gi semnat de ambele surori, care-gi pun gi pecetea. lar ca sa fie de bun& credinta gi nestrAmutat, it

semneaza ca martori gi patru mari boieri. In luna urmatoare a aceluiagi an, la 20 aprilie 1797, probabil simtindu-si sfirgitul, Maria Balliceanu igi face diata", fiind de fats sore -sa Ilinca, patru martori boieri de frunte, precum gi losif episcopul Argegului. Averea acestei batrine boieroaice, foarte mare gi foarte variata, compus& din case, pravalii, pivnite, locuri de case, mori, vii, mogii, Wage de tigani etc., face ca diata s& fie foarte lunga. Din ea ins& vom refine numai doll& chestiuni 33 Doc. 330: 27 iunie 1796; doc. 333: 20 aprilie 1797.

34 Doc. 332: 13 martie 1797. 35 Doc. 489: 20 aprilie 1797.

DIN BUCURE$TII DE IERI

36

deosebite, asupra carora ne vom opri, trecind apoi u§or peste cele comune tuturor testamentelor. Astfel, prin diata, ea IntarWe din nou daniile facute lui Petre feciorul meu de suflet, ca unuia ce mi-a fost de mult ajutor, din mica copila'rie §i pins acum, ajutindu-ma la neputintele §i slabiciunile batrinetelor mele §i fiind cre§tinat de mine, el §i cinci copii ai lui care Dumnezeu i-au daruit intru casatoria sa 'Ana' acum".

Aceasta fapta de adinca Intelegere este foarte rara, data nu unica, in noianul de acte In care sint aratate fel de fel de aspecte ale vietii boiere§ti. Prin aceasta, diata Mariei Balaceanu iese din formularul stereotip al daniilor pentru u§urarea sufletului §i se apropie de omenescul vietii pe care boierii foarte rar 1-au inteles". In aceea§i diata, testatoarea hotara§te ca toti tiganii sai, citi se vor afla pe mo§ia Sinte§ti §i Cazane§ti sa ramlie la biserica din Sinte§ti. Daruirea tiganilor o face insa cu acest asezamint: ca tigancile lor, parte femeiasca cite se vor na§te §i de acum inainte, sa fie ertate fi slobode, nesupdrate cum sint rumdncile §i sa nu fie volnice a se casatori dupa alti tigani straini (tigani boieresti sau manastire§ti) pentru ca sa nu intre iarasi la robie, ci ,tot dintrin§ii sa sa ia; iar tiganii, citi vor fi parte barbateasca §i casatoriti, atit cei ce se afla vii cit §i citi se vor mai na§te de acum Inainte, sa aiba a da la biserica cite una oca ceard pa tot anul cei mai cu putere, iar cei mai sceipcsitati cite o jumatate de oca." Care este situatia acestor tigani daruiti bisericii din Sintesti §i totu§i ertati" de stapina lor? Au devenit liberi ace§ti tigani? Dreptul feudal al boierilor romani, de viata §i de moarte asupra tiganilor robi, putea sa clued la eliberarea lor de robie la libera vointa a stapinului. Se atesta documentar foarte multe cazuri de tigani dezrobili care doblndeau acelea§i drepturi ca Cara nii liberi"36.

In diata amintita tiganii nu sint iertati sau lasati liberi, ceea ce ar schimba fundamental situatia lor socials, ci testatoarea Ii lass la aceasta sfinta biserica din Sinte§ti", tigancile sint ertate ¢i slobode ca romancile §i Impiedicate ca sa nu intre iara§i la robie". Textul diatei este destul de laconic ca sa exprime lamurit intentia testatoarei, iar alte documente care sa ne lamureasca nu avem la Indemlna sa putem vedea mai clar situatia

tiga nilor din Sinte§ti. Maria Balaceanu da epitropilor sai sarcina sa stabileasca venitul mo§iei Cazane§ti fiindca ei nu i-a dat mina sal descopere din cauza ca aceasta mo§ie era impresurata de vecini raza§i, cu toate ca ea avea zapise de proprietate asupra ei. Cu alte cuvinte, testatoarea cere ca epitropii sa hotarniceasca mo§ia, pe care au calcat-o vecinii raze§i, ca sa-i stabileasca adevaratul venit. Se pare ca aici este vorba de un conflict tacit, care nu a izbucnit Intr-un proces din pricina ca stapinilor nu le-a convenit sa-1 inceapa. Asemenea conflicte

sint foarte numeroase In documentele tuturor vremilor, dar toate au fost

solutionate prin nedreptatirea taranilor. Se pare insa ca raze§ii din Cazane§ti, profitind de faptul ca stapina moOei a lipsit multa vreme din tail §i nu s-a interesat de domeniul sau cu stiuta vigilenta boiereasca, au profitat §i au lmpins hotarele lor. A contribuit poate la aceasta situatie si faptul ca multe din actele de proprietate ale mo§iilor s-au pierdut odata cu uciderea lui Ion BAlaceanu la Lotru. Despre aceasta se face mergiune chiar In diata: Zapisele ce le avem de vii si de mosii care sint cotropite de unii altii, be lasam

epitropilor a be descoperi si a ne judeca ; sa se tie seams ca atunci cind au 36 V. Costachel, I. P. Panaitescu si A. Cazacu, op. cit., p. 158.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

37

taiat pe tatal meu in drum s-au risipit toate zapisele ce au fost lingg dinsul gi au luat tine ce au putut". Din diata lipsesc bijuteriile gi imbracamintea de podoabd pe care trebuia

sa le aibd o familie alit de bogatg gi de stralucita. Testatoarea Insa marturisegte simplu gi Card ocol: acesta este tot avutul mieu ce mi-au mai ramas pins acum, fiindcd scule gi arginturi gi alte acareturi ce am mai avut, le-am vindut de mi-am tinut viola pins acum". Lipsegte de asemenea teama de moarte gi grija atit de chinuitoare pentru odihna sufletului, care in testamentele vremii au proportii uriage. Batrina domnigoard, care a trait ani multi la curtea imperials din Viena, a pierdut din mistica ortodoxd a boierimii din vremea sa gi se multumegte numai sa ceard ca sa se dea in fiecare

an dupd moartea ei, si a sord-sii cite doud sdrindare la sfinta mandstire unde ne vom ingropa gi la Cernica cite un sdrindar". De asemenea, blestemul

care incheie once diata si care este foarte inflorat gi plin de amenintari in mai toate actele, aici este foarte simplu: iar oricare va indrazni a strica acest diataxis al mieu, sa fie sub blestemul celor gapte soboare gi la infricogata judecata sa dea seama".

Daruri donznefti catre biserici $i mancistiri. Obiceiul de a face daruri, mai

mici sau mai mari, catre biserici gi mangstiri, era foarte rdspindit In clasa

boiereasca din cele cloud principate. Acest obicei, exagerat, cum 11 practicau boierii gi domnii romani, este oriental gi a fost adoptat sub influenta turceascd.

Mahomedanii sint obligati de religie sa fie darnici, funded numai aga pot naddjdui la imparatia cea vegnied a lui Allah. Doug sint motivele obignuite pentru care se faceau daruri: spre a-gi ardta puterea gi bogatia gi spre a imblinzi

judecata de apoi, pentru odihna sufletului lor. Pomenirea in biserica la liturghie si Inscrierea permanents in pomelnicul mandstirilor izvorau din teama de moarte, dar mai ales de ceea ce va urma dupa moarte, cind sufletul va fi chemat la infrico.lata judecata ". Preatii gi caluggrii dar mai ales egumenii mandstirilor care erau direct interesati in primirea gi folosirea darurilor, propovdduiau aceastd teams gi stimulau inclinarea spre daruri. Sentimentul de mild cresting, de induiogare fatd de suferintd gi lipsd, gi de ajutor pentru cel cazut In nevoie gi durere, era aproape necunoscut de domni gi boieri, iar clerul gi cinul monahicesc n-au facut nimic ca sa -1 trezeasca gi sa-1 Busting. Acest sentiment apare foarte rar in documentele vremii ;

iar cind intilnim totugi documente, cum vom vedea, in care darurile merg catre oameni, nu mila sau bundtatea sufletului 11 provoacd el achitarea unei datorii de recunogtinta, pentru servicii gi treburi fAcute mai Inainte. Documentele de danie se adreseazd fie bisericilor sau manastirilor, fie persoanelor fizice gi sint date de domni, de boieri sau de simpli ordgeni. Continutul for ne dg* putinta sa vedem mai limpede trecuta via bucuregteand gi &A Intelegem unele chestiuni nelgmurite din istoria noastrd. Intre bisericile din Bucuregti, Biserica Domneasca a avut o situatie privilegiatd ; domnii tarii gi marii boieri au fost foarte darnici cu aceastd bisericd. Intelegem prin Biserica Domneasca" biserica aflata In interiorul Curtii domnegti, la ale cgrei slujbe lua parte voievodul gi curtea sa ; tot aici aveau loc serviciile religioase oficiale. Ping* Intr-a doua domnie a lui Grigore Ghica (1660-1664) era o singurg biserica In Curtea domneascd,

DIN BUCURETII DE IERI

38

cu hramul Blagovesteniei; el construieste o a doua biserica, cunoscuta sub numele de Biserica de jos a Carta Domnecti. La 20 august 1629, Alexandru Voda, fiul lui Ilia Voda, da un hrisov prin care daruieste Bisericii Domnesti locul pe care fusese construita biserica Doamnei Maria cu tot locul imprejur cit s-ar alege si cu loc de pravalii despre ulita, in lung si in lat" 37. Biserica Doamnei Maria fusese darlmata In 1595, in luptele dintre Mihai Viteazul si Sinan Pasa, cind turcii s-au retras din Bucuresti. Locul sterp a fost considerat loc domnesc 38, iar Alexandru

Voda vazind cum aceasta biserica alt venit nu are de nicaierea", a socotit cu toti cinstitii boieri ca sa-i fie sfintei biserici mosie de bastina si domniei mele vecinica pomenire, iar dumnezeestilor preoti de brand si de chiverniseala si de nimenea sa nu se clateasca, dupa zisa domniei mele". Matei Basarab, cu hrisovul din 11 iunie 16343°, intareste aceiasi danie Bisericii Domnesti. Se crease un obicei ca toate daniile din locurile domnesti", ca si scutirile de biruri sau cedarea incasarii unor dajdii, sa se repete si confirme sub urmasii domnului care Meuse cel dintii dania. Repetarea o Meuse mai intli Leon Voda care urmase dupa Alexandru Voda Iliac, si apoi si Matei Basarab. Hrisovul sau Insa mentioneaza un proces ce s-a judecat in divanul lui Matei Voda, In care o femeie, anume Neaga, 'Arise pe preolii de la Biserica Domneasca ca-i tulbura stapinirea unei pravalii construita pe o portiune din acest loc ce-i fusese daruita de Leon Voda: apoi am cautat domnia mea

si am judecat dupa dreptate si dupa lege impreuna cu toti cinstitii boierii domniei mele si am adeverit ca nu are nimic treaba cu locul besericii, si au Minas Neaga de lege si de judecata dinaintea domniei mele, si am luat si cartile ei cum de acum sa nu aiba nici un fel de treaba cu locul bisericii". Pe cloud motive temeinice, invocate In cuprinsul hrisovului, se sprijina hotarirea lui Matei Basarab: biserica Doamnei Stana, fata lui Mircea Voda Ciobanul, si a Doamnei Maria, darimata in 1595 in lupta cu Sinan Pasa, a fost construita pe loc domnesc; apoi aceasta biserica a fost metoh Bisericii Domnesti.

Voievodul Constantin *erban, reinnoind o veche danie domneasca, cu cartea sa din 22 iunie 1654 acorda manastirii Sfintei Troite (cunoscuta mai mult sub numele de manastirea Radu Voda, ffind inchinata de acest voievod manastirii Ivirului de la Sfetagora, la 10 februarie 1613) sa fie volnica... ca sa-si ia toata vama de peste den balta de la Chiselet si sa aiba a luarea parparul de la tot omul care va trece pre vad la Chiselet, cum a fost seama si obiceiul" 40. Aceasta vama de peste se primea de la pescari si era o zeciuiala: se ia din zece pesti unul, fie balta mare, fie mica", asa cum se acordase manastirii Tismana 41 la 1502. Constantin Brincoveanu, cu hrisovul din 6 iulie 1702, daruieste manastirii Sf. Sava 42 ce este inchinata sfintei cetati a Ierusalimului" si egumenului sau Daniil, un loc aici in oras in Bucuresti in mahalaua Scaunelor... cu patru pravalii ce sint pe acest loc si cu pivnita, si niste vii In Dealul Mitropoliei" care au fost ale lui Sterie luminarariul. Aceasta danie a lui Constantin

Brincoveanu are o poveste interesanta: Sterie a murit tinar, dupa sotia sa,

si a lasat doi copii mici, care urmau sa fie crescuti de niste nepoti ai sai; aces37 Doc. 7: 20 august 1629.

. . . p. 212-226. 39 Doc. 11; 11 iunie 1634. 10 Doc. 25; 22 iunie 1654. 41 V. CostAchel, P. P. Panaitescu §i A. Cazacu, op. cit., p. 371. di Doc. 135; 6 iulie 1702.

38 V. CostAchel, Domeniul feudal, In Viala feudald.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

39

tia nu s-au ingrijit de copii iar cind a bintuit ciuma in Bucuresti, in 1701 nu i-a scos din orac ca sa-i duce undeva la OA spre a-i feri de molima, ci au lasat pre copii in aceasta boalA napraznica Entru anadins de au murit ca BA le stapineasca ce le-au ramas de la parinti". In fata acestei situatii domnul si divanul au luat acest be si au hotarit cu boierii de 1-a dat manastirii Sf. Sava care fiind veche si slabs, s-au stricat de tot", ca sa-i fie lui Sterie luminararul si parintilor lui si copiilor lui de veci pomenire". Ace lasi Constantin Brincoveanu, cu hrisovul din 2 februarie 1706, daruiecte " manastirii Sf. loan Botezatorul 44 Si egumenului Nectarie mosia

Grozavesti din jud. Ilfov care mosie este den susul orasului Bucurecti,

cu tot venitul ce ar fi den camp, den padure, den silistea satului ; si trei roate de moara care sint In apa Dimbovitii, cu tot venitul ; si patru salase de tigani" cu un total de 25 suflete. Si aceasta danie are o poveste interesanta: proprietatile au fost ale lui Radu Pausescu, fost mare clucer, apoi au trecut In mostenire,a fiului sau, Tanase clucerul. Acesta murind tinar, lase In urma o cocoana micsoara anume Stanca care dupti cum spune Brincoveanu in hrisov s -au tras din neamul nostru, fiindu-ne nepoata de vary primare". Aceasta, dupa orinduiala cea dumnezeiascgi s-au dat la casa ei... boiariului domnie mele Gligorasco (Greceanu) postealnicul", dar dupa a lui Dumnezeu voe si

poruncA, nici plat la un an de viatA n-a avut, ci si-au dat datoria cea de

obste". Si neraminindu-i coconi au cocoane ca sa stapineasca ce ar fi rtimas in urma ei, domnia mea am socotit pentru sufletele for si pentru a for pomenire" sa daruiasca numitei manastiri averea ramasa de la Stanca, impreuna cu actele de proprietate ale- acestei averi. Constantin Brincoveanu facuse aceasta in puterea legii pamintului" dupa care averile fare stapin deveneau domnesti si voievodul putea sa dispuna de ele. Grigore Ghica domnul Tarn Romanesti, cu hrisovul din 30 august 1734, intareste o danie mai veche de case miff de bani din camera domneasca,

facuta arhiepiscopiei de la Pogoniani care iaste den temelia ei zidita

si

facutA de raposatul si slavitul Costantin Pogonatul imparat". Este interesanta motivarea daniei: Toate facerile de bine ci milosteniile ce s-au indurat a face alti raposati pravoslavnici domni pre la manastiri streine, carora be trebuiacte

mils ci ajutor de catre domnii pravoslavnici, iaste cu tale si cu cuviinta

a le Linea si a le intari ci a le pazi nezmintite domnii care urmeaza unul dupre

altul cu stapinirea" 45. Grigore Voda, pe linga suma aceasta mai daruiecte Inca cinci Bute de bani pentru osteneala trimicilor celor ce vor veni de acolo" ca sa incaseze dania. Acest dar dom.nesc 11 incasa in mod obicnuit egumenul de la biserica inchinata arhiepiscopiei Pogoniani. Prima inchinare este biserica lui Ghiorma Banul, care se pare ca a fost ridicata la 1560 46, numita astfel dupa numele ctitorului sau, boier foarte influent in domnia lui Petru Voda cel Tinar (1558-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al doamnei Chiajna. Biserica se afla pe spatiul cuprins intre strazile Lipscani, Smirdan ci Stavropoleos si avea In sec.

XVII un han vestit, numit Hanul Grecilor ; ambele au ars, iar ruinele for au fost darimate dupa 1700, in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. Lipsita astfel de o bogata sursa de bani, manastirea Pogoniani trimise In tare " Doc. 150 ; 2 februarie 1706. U George D. Florescu, Din vechiul Bucuresi, Bucure§ti 1935, p. 31: Juinata din nou In cursul ultimelor veacuri a fost darlmata definitiv la sflr§itul veacului scurs, iar pe locul ei se ridica azi palatul Casei de Depuneri §i Consemnatiuni" (azi C.E.C.). 45 Doc. 247; 30 august 1734. 46 George D. Florescu, op. cit., p. 103.

DIN BUCUREFIII DE IERI

40

un emisar care sa incerce reconstruirea acestei biserici. Este vorba de Ioanichie

Stavropoleos care se afla in Bucuresti In timpul domniei lui Nicolae Voda Mavrocordat si care reusi sa ridice biserica ce-i poarta numele, nu pe locul fostei biserici, ci pe un altul foarte aproape, cumparat de la Grigore Balaceanu. Biserica era aproape terminate in 1724; nu avea insa tuna care a fost gata abia in 1731. Egumenul acestei manastiri incasa dania domneasca, intarita prin hrisovul lui Grigore Voda din 1734. Deci spune acest hride vreme ce toate facerile de bine ca aceste se intaresc de pravoslavnicii

sov

domni cu hrisoavele domniilor lor, pentru adeverinta vecuitoare si domnia mea interim, adeverim si incredintam aceasta mils ce s-a zis mai sus". Vom vedea mai jos ce puternici erau egumenii greci de la manastirile Inchinate din Bucuresti si ce bogatii mari scoteau din tars, mai ales In epoca domnilor fanarioti. Ace lasi Grigore Ghica, In cea de a doua domnie a sa In Tara Rom aneasca, cu hrisovul din 18 august 1749 daruieste 47 §i Intareste mitropoliei din Bucuresti si sfintiei sale prea sfintitului parintelui mitropolitului al tarii, chir Neofit, ca sa fie sfintei mitropolii mils de la domnia mea loc domnesc de la poarta domneasca din jos, spre care loc sint pravaliile sfintei mitropolii si leamnele de trei pravalii omenesti (sic)". Si iar sa mai fie sfintei mitropolii mils de la domnia mea iarasi loc domnesc in dreptul acestor pravalii peste ulita, locul pe care iaste iar pravaliile sfintei mitropolii". Fiindca nu exista o catagrafie a locurilor domnesti din Bucuresti, Grigore Voda pune sa se cerceteze dace aceste locuri sint cu adevarat domnesti

ca sa ne adeverim domnia mea mai bine dace sint domnesti, fare de nici o pricing, adica nedaruite mai denainte vreame de vreun domn sau celor ce sad pa dinsele sau la vreo manastire sau la alte obraze, am orinduit domnia mea de au mers la feta locului, cercetind cu amanuntul si au adeverit cal cit cuprinde intr-aceste trasuri ce scrim mai jos, iaste tot loc domnesc, far de nici o gilceava si far de nici o pricing ". Anaforaua 48 data de marele vornic G. Greceanu care poarta aceeasi data cu hrisovul, amintit mai sus, confirms Ca dania facuta mitropoliei era loc domnesc.

Daruri de la boieri $i oraSeni catre maniistiri pi biserici. In secolul al XVII-lea, dupe ce Capitala Tarii Romanesti se statornicise definitiv in Bucuresti, sediul metropolitan continua sa ramina la Tirgoviste. Participarea mitro-

politului la treburile tarii, in marile divane domnesti, cit si la sfintirea si urcarea pe tron a domnilor cerea, insa, ca inaltul prelat sa aiba sediul permanent In Capitala tarii si in preajma domnului. In primele decenii ale secolului al XVII-lea asezarea mitropolitului in Bucuresti devenise o chestiune care trebuia neaparat rezolvata. Ceea ce impiedica insa aceasta rezolvare era lipsa unei biserici mai aratoase care sa slujeasca de mitropolie. Multa vreme, cind prezenta mitropolitului era absolut necesara in Bucuresti, el facea slujba la biserica Sf. Gheorghe Vechi sau chiar la biserica Radu Voda, care se numise un timp Mitropolia din josul Bucurestilor" 49. Constantin Serban Voda, poreclit Cirnul (1654-1658), stapinit de gin-

dul de a inzestra Capitala tarii cu o mitropolie, a inceput construirea unei

biserici mari si frumoase pe dealul acoperit de vii ce se inalta dincolo de Dim47

4° 4

'3. 80).

Doc. 304; 18 august 1749. Idem.

Arh. St. Burt, M-rea Radu Vodd, XIV-3 (apud George D. Florescu, op. cit.,

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

41

bovita, la sudul orasului. La realizarea acestui gind a contribuit, fara indoiala, si mitropolitul Stefan, prieten cu domnul tarii, care nu a incetat sit stimuleze pe ctitor In fapta sa. Dar Constantin Serban a avut o domnie prea scurta, astfel ca mazilirea Il gasi cu biserica neterminata. Urmasul sau, Mihnea Radu Voda (1658-1659), continua lucrarea si, fara sa astepte terminarea zugravelilor interioare, grabi sfintirea la 6 mai 1658, iar Radu Leon Voda o recu-

noscu oficial ca mitropolie a Tarii Romanesti. Clopotnita s-a construit mult mai tirziu, In 1698, de Constantin Brincoveanu. Odata cu sfintirea, darurile Incepura sa vina unul dupa altul. Din cele ce ne amintesc documentele consemnam urmatoarele: Astfel, la 31 mai 1710, Stana 50, fosta jupineasa lui Toma capitan, han-

giu din Bucuresti", daruieste mitropoliei o pravalie pe ulita cea mare In Margelari", cu aprobarea mitropolitului Antim, cautind sa implineasca astfel vointa barbatului sau, ca asa ne-a fost voroava Inca den viata ". Donatoarea nu are decit o singura pretentie: sa se scrie numele noastre si ale parintilor nostri la sfintul pomealnic". Dumitrasco caldararul, tigan, simtindu-si sfirsitul aproape, se infatiseaza mitropolitului Stefan si-si daruieste pravalia

din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, de linga pod. In 1725, Chiril monahul carele m-am numit cu nume mirenesc Cirstea cojocariul" daruieste mitropoliei un loc de pravalie In Ulita Barbierilor pentru ca sa fie sfintei mitropolii de folos si de ajutor, iar mie si neamului mieu veacinica pomenire" 51. In 1742, dupa moartea sa, Bobolina sotia donatorului, contests dania pe motiv ca sotul sau, daca ar fi facut-o cu buns stiinta, ar fi dat si zapisul de cumpa-

rare care a ramas la ea, astfel Ca zapisul de danie e facut cu mestesuguri". Mihai Racovita porunceste sa se cerceteze jalba Bobolinei, iar divanul gaseste buns dania, opreste zapisul de cumparare da mitropoliei astfel ca Bobolina

a ramas de judecata" 52. Calin si ['Anna, sot si sotie, din mahalaua Popescului, in 5 octombrie 1748, ajungind la vreame de batrinete si vazind ca de la desarta lume n-avem nici un folds" si neraminindu-le nici un copil, daruiesc 59 mitropoliei doua perechi de case pa loc domnesc, linga jacnita domneasca, peste drum", ca sa be aiba intru stapinire, si noua sa ne fie vesnica pomenire", scriindu-li-se si numele la pomelnicul cel mare. Femeia, ca sa-si dobindeasca mintuirea sufle-

tului, se leapada de viata bucuresteana si se face calugarita. Alta pereche de oraseni, Stan boiangiul si Maria, din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, daruiesc mitropoliei, la 18 septembrie 1762, o circiuma in drumul Giurgiului si o pravalie In tirg, in Boiangii" ", amindoua construite pe locul mitropoliei. Aceasta danie nu o fac pentru odihna sufletului" sau macar pentru vesnicia pomenire", ci pentru ca sfintul mitropolit Grigore m-au ajutat cu taleri treizeci si sapte si jumatate", deci este un fel de dobinda la suma Imprumutata.

Alta danie face Petre abagiul, care cu zapisul din 26 februarie777 daruieste lui Grigorie, mitropolitul Ungrovlahiei, si la mitropolia din Bucuresti

o pravalie cu pamintul ei si cu lemnele tot de nuia, care pravalie iaste pe ulita cea mate a Margelarilor" 55. Dania Insa are o conditie, un asezamint, cum

se numeste In zapis: cita viata voi avea eu sa sez In pravalie, sa ma chivernisesc ci sa dau la sfinta mitropolie chirie pe an cite taleri zeace pin la moar6° Doc. 163: 31 mai 1710. 51 Doc. 218: 1725, [f.1.z.]. 52 Doc. 275; 13 decembrie 1742. " Doc. 297: 5 octombrie 1748. 54 Doc. 360: 18 septembrie 1762. 55 Doc. 356: 26 februarie 1761.

42

DIN BUCUREFIII DE IERI

tea mea, iar dupe moartea mea, de-mi va famine copil mostenitoriu gi va putea sa tie pravalia, iarAsi copilul meu sa o tie iar nu altii. Si iaragi sa dea si el acei taleri zeace la sfinta mitropolie pe an, iar nerAminindu-mi copii, dupti

moartea mea sa o stapineasca de tot sfinta Mitropolie, pentru ca asa m-am agezat eu cu sfintia sa parintele mitropolitul, ca sa -mi fie mie pomenire si parintilor miei gi a tot neamul meu. Si mi 1-au scris §i numele la, pomelnicul cel mare". De asemenea, Maria, fata logolatului Mihai ot Tirgoviste", ce a fost sotie rAposatului Vasile, capitan ot mahalaua RAzvanului, daruieste mitropoliei, la 25 septembrie 1763, o pravAlie Intro prAvAlia bisericii rAposatului Udrican sluger, den sus, iar den jos iaste intre Hirscu [Herscu] ovreaiul" 58. Darul se reduce numai la constructia prilvaliei, fiindca plimIntul iaste al sfintei mtinastiri Radu Voda", iar pentru loc se dA drept chirie, dupe aseamint, cite doi zloti pe an. Prin aceasta danie, mitropolia devenea chiriasa bisericii Radu Voda, fiinda nu exista nici un raport de subordonare intre pAmint gi constructia de pe el. Aceste situatii juridice le vom examina pe larg mai jos. Darurile facute mitropoliei, mai ales in secolul al XVIII-lea, se inmultesc considerabil. Meseriasii instariti gi negustorii se intrec in daruri de case, pravalii si locuri de case, In dorinta de a-si dobindi odihna sufletului si pomenirea vesnica in marele pomelnic. In catagrafia din octombrie 1787, se adevereste ca mitropolia din Bucuresti poseda 140 de case, prAvalii, pivnite gi locuri in Bucuresti, In afara de o suta doukeci gi douti de mogii daruite si douasprezece cumparate" 57. Foarte multe daruri, mai ales boiere§ti, s-au indreptat cAtre manktirea Stavropoleos, care ajunge cAtre sfirsitul secolului al XVIII -lea una dintre cele mai bogate mAnAstiri din tars. Astfel, Maria Pitesteanca, impreuna cu fiica sa Ancuta, la 1 februarie 1728, cind egumenul Ioanichie se strAduia sa termine clAdirea, dttruieste o case In mahalaua Fintina Boului, pa linga Stroe,

stegarul de nernti". Dania are rose un asezamint" interesant: chir Ioanichie, care imprumuta bani pe camata, iartA donatoarei o sums de 23 taleri vechi pe care-i imprumutase si-i mai da o cascioarti aici in mahalaua BalAceanului, ca sa geaza sa se odihneasca, cu copila ei cite zile vor avea". A fost aceasta o danie sau un schimb ? Chir Ioanichie, foarte priceput in asemenea afaceri, a primit-o ca o danie si a avut motivele sale sa facti acest lucru: cit despre pomenire, nu-1 costa nimic. La 14 iunie 1785, Ecaterina, fiica lui Pirvu Cantacuzino, mare stolnic si sotia lui Ionita BAlAceanu, fost mare stolnic, mort in jurul anului 1784, inching danie bisericii Sf. Gheorghe Vechi o case cu pimnita de piatra dedesupt, ce este peste drum de altarul bisericii Sfintului Dimitrie". Donatoarea, care isi sfirseste zilele calugaritA, sub numele de Epraxia, face aceasta danie, ridicind ochii mintii spre cele ceresti si dorind sa priveascA la acea frumusete gi podoabA negrAitA a acei prea fericitei si vesnicei odihni a Impartitiei ceresti

unde este locasul tuturor celor ce sa slavesc", pentru pomenirea raposatilor pArintilor si mosilor nostri si pentru pomenirea sa 58. Pisarul acestui zapis, un oarecare Constantin, face o introducere in cuvinte alese, proslAvind milosteniile gi daniile cele ce se inching sfintelor lui Dumnezeu lAcasuri", spunind: milostenia isbaveste de tot pAcatul si de moarte si nu lass sa mearga sufletul in munca pentru ca milostenia Malta " Doc. 249: 25 septembrie 1763. " G. lonnescu-Gion, op. cit., p. 147-148. ie Doc. 433; 14 iunie 1785.

VIATA SOCIALA IN ULTIMELE PATRU VEACURI

43

la ceruri vi deschide portile cerevti vi catre Dumnezeu duce, vi la scaunul lui Dumnezeu cu Indrazneala pune". Preotii de la biserica Iancului vi citiva mahalagii, la 12 martie 1789, dau zapis 5 la mina dumnealui fost mare sardar Matei Filivanu", care daruievte acestei biserici o sfitrt de atlaz greu cu flori de fir", dourtzeci de initci de stupi vi o movie in judetul Mehedinti, ce sa numevte Rasapiti. Donatorul este fiul lui Mihai Filivanu medelnicer vi al Anitei nhscuta Paianu, a chrei

matuvh, dupli mama, sardareasa Ruxandra, este Inm)rmtntath In biserica Iancului. Dania o face cu urmhtoarea clauzh: din venitul mosiei, pe care urmeazil sa o munceasch semnatarii zapisului, sa se dea preotilor 60 de taleri pe an, ca sh slujeasch cite vase shrindare intru pomenirea neamului dumisale, iar ce va prisosi, sa se ajutoreze sfinta biserica la lucruri trebuincioase vi la meremeturi" ; asemenea vi din.venitul stupilor sa fie faclie aprinsa pururea

la mormtntul raposatei". Si socoteala acestui venit al moviei pe fievtecare trei ani sa se caute de noi mahalagii, ce s-au agonisit vi ce s-au dat preotilor vi la cele trebuincioase ale bisericii", vi sa facem catastih iscalit de noi, de toata socoteala moviei". Devi in mod obivnuit, cedarea unei proprietati se lam printr-un act semnat de cel care da proprietatea vi adeverit de citiva martori care au fost de fao, de data aceasta zapisul 11 semneaza cei care primesc movia. Motivul acestei proceduri neobivnuite este ca semnatarii acestui zapis isi luau un angajament: vi ne fhgrtduim noi acevti iscalii, cum le numea el" 34. Si tot Const. Bacalbasa mai povesteste o farsa pe care a facut-o Cilibi Moise unor clienti ai cafenelei. Se aminteste ca Cilibi Moise un tip original, poate cel mai original al Bucurestilor" 35, frecventa si el cafeneaua Fialkowski, unde-si bea cafeaua sau caput,inerul, ascultind taclalele si discutiile celor prezenti. Bineinteles cind venea acolo, mai ales vara, se prezenta intr-o 1,inuta corespunzatoare localului, nu in cea de negut,ator ambulant. Atunci, sau in alte ocazii, era lmbrAcat cu jiletca, cravats, joben, poate chiar si cu manusi in miini, asa cum 11 stim din anumite fotografii. Intr-una din zile, ca sa traga o pAcaleala celor prezenti, care-1 cunosteau, 10 'maltase ghetele cele noi pe care le cumparase de curind. Intrind inauntru, se aseza pe un scaun, picior peste picior, si in special piciorul drept ridicat

oarecum exagerat de sus, ca sa-1 vada toti ca are ghete noi. Intr-adevar to0 11 intrebara de unde le-a cumparat si cit a dat pe ele. El le raspunse ca sint bune si ieftine funded numai Cilibi Moise stie sa tirguiasca" 0 le-a cumparat de la magazinul Steaua Albastra de pe Ulita Frantuzeasca (str. Carol, iar astazi 30 Decembrie). 33 Vestitorul romanesc", 1856, nr. 96, supliment si nr. 97, p. 388. " Constantin Bacalbasa, Bucurepii de altddatd, vol. I, ed. II, Bucuresti, 1935,

p. 66-67.

35 Ibidem, p. 78.

CAFENELE

393

$i cit ai platit P

$ase lei $ase lei ? !, exclama toti intr-un glas. Pe vremea aceea, magazinul care avea cea mai bung incaltaminte gata era Steaua Albastra, iar perechea de ghete de intiia calitate, marca Polak de la Viena, costa 12 lei. Ma, nu minti ? Intreba cei de fata, mirati. Sa n-am parte de copii, sa mor aici pe loc, data spui o minciuna. Eu am platit 6 lei". Auzind acestea mai multi dintre ei se repezira in Piata Teatrului National, de unde luara cloud trasuri si in goana m.ersera la magazinul respectiv sa-si cumpere si ei ghete ieftine. Se convinsera insa ca nu se puteau lua sub pretul de 12 lei perechea. Peste doutizeci de minute ceata se intoarse furioasa. Dar Cilibi Moise era impasibil. Un potop de imprecatiuni izbucneste. Magarule ! Ti-ai ris de not ! 5i to -ai jurat si pe copii I Ghetele costa 12 lei ; de ce ne-ai mintit ? ... Stati, domnilor, eu nu v-am mintit. E adevarat ea perechea de ghete costa 12 lei, dar eu cind v-am spus ca am platit 6 lei nu v-am aratat declt pici'orul drept. 0 gheata costa 6 lei" 36. Poetul Alexandru Obedenaru venea la cafeneaua Fialkowski chiar de la virsta de 18 ani, adica In 1883. Timp de 15 ani (1883-1898), pina la desfiintarea cafenelei, Alex. Obedenaru a fost un client regulat al localului. Acolo a Intilnit si a stat de vorba cu academicienii George Sion si Alex. D. Xenopol, magistratii Const. Cimpineanu si Mihail Paleologu, Nicolae Blaremberg fost ministru, profesorii Coco Dimitrescu-Iasi si Zossima Demarat, actorii Matei Mil lo, Costache Barca-

nescu si De Max (Dimitrie R. Rosetti, 1850-1934), Theodor Miller, poet si autor dramatic, Alex. Cantacuzino director al Monitorului Oficial, Athanasiad Joan, avocat si fondatorul ziarului umoristic Scaiul", devenit mai tirziu Ciulinul" si unde, in 1884, Alex. Obedenaru si-a publicat primele lui versuri.

La Fialkowski, Alex. Obedenaru a mai cunoscut pe Grigore Ventura cal e pe atunci se afla in piing maturitate", pe marele nostru dramaturg

I. L. Caragiale, Racovita Sfinx cronicar teatral, Mircea Dimitriade actor si literat, Stefan lulian renumit actor, Stefan C. Mihailescu Stemil (1846 1899), profesor, apoi functionar superior In Ministerul Instructiunii Publice,

fost colaborator al Revistei contemporane" intre 1874 si 1876 si mai apoi prim-redactor la ziarul Romania libera" intemeiat de Dimitrie August Laurian.

5i fiindca articolele publicate de Obedenaru sint foarte interesante si redau atmosfera unei cafenele din secolul trecut, din prima categorie, sa ne fie permis sa redam citeva din amintirile lui. Astfel, Obedenaru poveste§te

ca intr-o seara veni la masa for si Duiliu Zamfirescu care avea o figura foarte frumoasa, tenul alb, parul capului era negru si buclat, mustata mica, de un negru-corb ca si parul. Cu accentul lui moldovenesc se adresa suparat catre Stefan Mihailescu: Inchipuieste-ti, mon cher Fanache In saptamina cind am publicat o cronica elogioasa pentru primadona Montalba, dupa cinci zile s-a tiparit .'3

Ibidem, p. 82-83.

DIN BUCUREVTII DE IERI

394

In gazeta noastra, pe pagina a III-a un articol injurios la adresa ei, iscalit de un tip Acutus. Eu, raspunse foarte linistit Stefan Mihailescu, nu 1-am vazut, tu gtii ca eu nu citesc decit articolele mele ca sa numar erorile de tipar. Ei asta imi place, striga Caragiale, Acutus e§ti tu Fanache, ti-atn cunoscut stilul. Ia asculta, Iancule, raspunse Mihailescu, eu gtiu ea tu esti autor dramatic, nuvelist, sufleur, ziarist, dar te rog sa nu-mi faci mie scum, pe intrigantul de melodrama. Tu stii, Duiliu, ca eu nu ma pricep in muzica, eu sint profesor de zoologie la gimnaziu". Dupil alte intrebari si raspunsuri, in legatura cu cintareata Montalba, discutia s-a purtat apoi intre Duiliu Zamfirescu si I. L. Caragiale. Ma Duiliu, zise Caragiale, nimeni nu a putut sa aprecieze pe Montalba, intr-un mod mai inteligent decit tine. Noi am vazut-o pe scena, costumath in tricou negru cind diva avea pe figura un strat de funingine, not am vazut-o etiopiana, tu ai vazut-o si spaniola. Pardon, intrerupse Duiliu. Ce pardon ?, continua Caragiale. Cum si-a permis doamna Montalba sat iasa pe scena, in Aida cind ii lipsesc notele de sus ? Dar le are pe cele de mijloc, care sint admirabile, raspunse Duiliu. Cu notele de mijloc sa-ti cinte numai tie, la A vidic *, riposta Caragiale".

Printre alti clienti obignuiti ai cafenelei Fialkowski Obedenaru aminteste si pe Costache Cimpineanu fratele mai mare al lui Ion Cimpineanu §i amindoi fiii colonelului Ion Cimpineanu (1798-1863), cm politic in-

semnat, orator si dirz aparator al drepturilor nationale paruia i-a f6cut o portretizare minutioasa, din care retinem: inalt de aproape doi metri, foarte slab cu zimbet de hart( salbatica" dar cu suflet de ,.monah", mare iubitor de animale salbatice si amator de pictura exceptionala. Costache Cimpineanu locuia pe strada care avea ni mele familiei lui, peste drum de intrarca in Cismi iu, numita de curind Valter Maracineanu, dupa numele eroului de la '77. Intr-o casa cu interior simplu, Linea intr-o camera, intr-o cusca de fier trei pui de leu, dintre care doi de vreo patru luni. Cu unul dintre acestia se plimba deseori prin oral, de zgarda caruia atirna un lant, tinut strins in mina. Venea cu el si la Fialkowski, unde nu se mai mira nimeni de aceasta extravaganta. Dar intr-o zi, puiului de leu nu-i placu figura si imbracamintea unui domn Stefanescu, pictor si stenograf la senat, carp avea cusurul de vorbea singur, §i-§i infipse dintii in macferlanul ** lui de culoarea sofranului, raminind chiar cu o bucata de stofa in gura. Speriat si nervos, Stefanescu, pe un ton ridicat facu observatie conducerii localului, de ce se da voie sa se intre cu flare salbatice" care muscat clientii. Dar inainte de a-i raspunde cineva, Cimpineanu i se adresa: Stai nenisorule, ea nu te-a muscat, rupt un mic petec din macferlan, ei bine, ti-1 platesc, dar nu-ti permit eu dumitale sa faci galagie si scandal in cafenea ... La mintea omului, data trancaneai acolo singur, mi-ai iritat leul. Cit costa macferlanul? 60 lei racni Stefanescu, venind spre Costache Cimpineanu. Vorbeste mai pianisimo, ca nu te afli aci la Vadul sacagiilor. Apoi stapinul puiului de leu, ridicindu-se in picioare, baga mina intr-un buzunar, * avidic = grAdina de vara de categoria a treia, dupa numele proprietarului. ** macfulan (cuv. englez) = pardesiu larg, fara mtneci, cu pelerina.

CAFENELE

395

scoase un fisic din care nunara' 1.2 patace de argint pe care Stefanescu le lug cu o rapiditate electrica", intorcindu-se, cu intentia sa pilrAseascii. localul. Cimpineanu nu i-a dat insa timp, 11 apuca de guler §i-i trase macferlanul de pe el, Stelanescu rdminind intr -o jiletca ecoseza cu mineci rend, §i-i spuse:

macferlanul este al men, caci ti 1-am plait".

Dupd citeva clipe de ezitare, Stefanescu neputind sa se duca. acasa; In acea tinuta §i nici sa treaa prin centrul orasului, mai ales ca afar era un

10 lua macferlanul de pe canapea si iesi ca o bombe din cafenea, intr -un zgomot infernal de hohote de ris kii in zdnganitul veselei care se afla pe toate mesele" 37. La acea data chiar in cafenele se consuma here multa; in cafeneaua Fialkowski paharul mare de here Bragadiru costa 45 bani, iar paharul mic 20 bani. Dumitru Teleor ne spune si el ca tot in cafeneaua Fialkowski scriitorul viscol puternic, puce banii primiti pe masa

I0 odihnea truda sufleteasca, boala de plamini §i melancolia ce-1 cuprinsese In cei din urma ani ai vietii". Despre N. Scurtescu * ne povesteste ca aici 10 pierdea tot timpul liber, cind nu stria si nu vorbea de la catedra, aci sedea, frumos, blind, palid si se gindea la Marioara pe care o tradase, s'arutind pe alta care semana cu dinsa" 38. Macedonski, In tineretea lui, in aceasta cafenea §i-a scris multe din poeziile lui fumind cu lacomie din tigareta sa istorica de chihlimbar galben" despre care spunea ca a apartinut unui rege al Poloniei. Aci atitia poeti tineri si scriitori, la cari Incepuse a li miji talentul gi mustatile, au sorbit svarturi cu-n pit de rom, caputinere ** si au scos pe nas rotocoale de fum". N. Filimon, autorul romanului Ciocoii vechi $inoi

Marele actor Ion Livescu, care a ilustrat multi ani scena Teatrului National din Bucuresti, a fost si el unul dintre aceia care a frecventat cafeneaua Fialkowski. In amintirile 39 lui, publicate in ultima vreme, ne-a lasat citeva rinduri in care povesteste ca aceasta cofetarie si cafenea era consideratl.

un fel de Chat Noir (Paris), locul de intilnire al literatilor §i artistilor de tot felul".

Printre cei enumerati de I. Livescu, dintre care unii isi aveau de ani de zile masa for preferatg, ca proprietate", incit nimeni nu cuteza sa se aseze in locul lor, erau: Bonifaciu Florescu glumet si vesnic distrat", Mircea Dimitriadi, fratele Aristizzei Romanescu, George Buzoianu delicat si fin in aprecierile lui literare", Macedonski maestrul", Cincinat Pavelescu cu

incomparabilul lui spirit epigramatic", Radu Rosetti blind si duios in poezia lui, subtire si ml'adios ca o trestie, cu plete blonde si cu ochi visgtori", Iuliu Savescu poet de talent, mort tinar din cauza sgraciei", Alexandru Obedenaru poet simbolist, autor de sonete", Nerva Hodos inteligenta vie si neastImparata, baiat citit si spirit critic minunat". Apoi C. I. Nottara, Stefan Vellescu, Hasnas, regizorul Paul Gusty, Petrache Liciu, Niculae Tincu §i altii. Livescu nu uita s'ali aminteasca de felul distrat al lui Bonifaciu care

venea citeodata cu umbreluta sotiei, luatg din greseala si graba de a nu tntirzia ceasul cafenelii", sau de povestirea cu birjarul care, cind i-a spus sa -1 duca A la maison", 1-a dus la cazarma Malmezon. De asemenea de snoavele " Alexandru Obedenaru, Amintiri, ziarul AdevIrul", 28 noiembrie 1933.

* Nicolae Scurtescu (1844-1879) ; scriitor, profesor (a avut ca eleva pe Iulia Hasdeu) ;

a publicat articole despre teatru $i literatura dramatica, poezii, folclor si piesele: Rhea Silvia

i

Despot Yodel.

38 D. Teleor, Cafeneaua Fialkowski, ziarul Epoca", 29 mai 1910. ** capufiner = cafea cu lapte, continInd mai multa cafea cleat lapte. !. Ion Livescu, Amintiri Fi scrieri despre teatru, Bucuresti, 1967.

DIN BUCURE4TII DE IERI

396

lui conu Vasilica Hasnag inventate pe moment", pentru care fapt gi ugurintA Paul Gusty 1-a numit capitan de artilerie, cu toate ca nu fusese nici soldat.

In cafenea mai toate mesele de marmura erau stropite de cafea

gi

cerneala, iar pe unele se aflau tot felul de insemnari sau versuri. 0 alts cafenea mare unde se intilneau lima numai oameni de afaceri era aceea care se afla In Otelul de Londra" gi unde clientii, dupa terminarea treburilor ce aveau, nu intirziau la taclale, sau chiar data gi acolo s-au intimplat multe lucruri de povestit, nimeni nu le-a insemnat gi publicat.

Vilhelm Ungar", antreprenorul hotelului de mai sus, constatind ca treburile cafenelei lui Fialkowski merg bine, se gindi ca gi el ar putea face, in interiorul hotelului ce conducea, un astfel de local, cu atit mai mult ca el se afla situat pe o artery principals, negutatoreasca: Podul Tirgului de Afars (Ca lea Mogi lor, nr. 76).

In anuntul ce publics in ziar, la 17 noiembrie 1857, Wilhelm Ungar spune urmatoarele: vazind ca In aceasta capitals a Romaniei nu sint indestule cafenele care ar corespunde dorintei gi cererei onorabilului public, cu onoare

se face cunoscut ca dumineca viitoare va deschide in Otelul de Londra, cafeneaua care, in privinta elegantei, poate a sa compara cu cele dintii ale Europei. Aceasta cafenea fiind decorata cu totul din nou, are gi doua biliarduri,

aduse din Viena, precum .1.i o sala de citit, unde se afla jurnale romeinefti (Romanul, Anuntatorul roman), franceze (Journal de Francfort, CharyVarry) nenirefti (Fremdemblatt, Pesther L'loyd, Telegraf, Ost. Novellen Zeitung, Leipziger Ilustrierte, Wanderer, Bukurester Deutsche Zeitung), italienecti (Osservatore Trestino, Trovatore, Indicatore, La Pirata), grecefti (Nationalul)".

Wilhelm Ungar anunta de asemenea ca a renovat intregul interior al hotelului gi are camere libere cu 4 galbeni chirie pe luna 40.

Intorcindu-ne la vestita cafenea a lui Fialkowski, ea igi sfirgegte viata odata cu moartea patronului (1898) ; localul a fost luat cu chirie de grecul Iani Kolomiris gi transformat intr-un restaurant select cu emblema Elizeu", in dreapta caruia, colt cu Calea Victoriei, se afla magazinul gi atelierul de palarii tinut de frantuzoaica Blanche, foarte frecventat de demi-mondenele oragului.

Calea Victoriei gi centrul oragului n-au ramas insa lipsite de cafenele, se deschisesera altele chiar mai inainte, not gi mai luxoase, in raport cu cerin-

tele timpului. De fapt cafeneaua lui Fialkowski era mai mult a literatilor",

fiindca ceilalti oameni care activau in domeniul economic, mogierii gi arendagii 10 aveau cafenelele lor, nemaivorbind de nenumaratele cafenele din mahalale, in care se adunau de multe on gi indivizi certati cu cinstea gi morala gi unde

politia, in anumite ocazii putea ugor sa-gi gaseasca clientii" ei. Cind locul hanurilor a fost luat de marile hoteluri * care s-au construit in Bucuregti, fiecare costind bani grei, proprietarii sau antreprenorii for au facut gi sala de cafenea cu biliard, cu ziare romane gi straine etc., unde negutatorii, zarafii gi bancherii se puteau intilni sa discute afacerile ce-i interesau. Aici se fixau preturile la anumite marfuri 41 (in special cereale), 40 Romania, 1857, nr. 30, p. 4. * Hotel Herdan, construit in 1867, iar din 1875 numit, Bulevard, Capsa, Grand Hotel (apoi Broft, azi Continental), Hugues (dupa numele proprietarului, francezul Donat Hugues), Metropole, Imperial, Regal, Union, Excelsior, Otetelisanu (Frascatti de mai tlrziu), Fieschi, Concordia, Patria, Budisteanu, Dacia, Hotel de France etc. 41 N. Iorga, Istoria comerjului romdnesc, Epoca mai noud, Buc., 1928, p. 87.

CAFENELE

397

aici se schimbau banii si se faceau combinalii de bursa *, ping cind s-a cons trui t

un local special in acest stop. Despre cafeneaua Frascatti ** (in hotelul cu acelasi num-), Dick de

Lonlay, venit in tara ca ziarist si scriitor in timpul Razboiului de independents,

spune ca avea o sala lunga si ingusta, avind peretii impodobiti cu oglinzi ; la mijloc se afla o masa mare incarcata cu prajituri si sticle de lichioruri de tot felul, iar pe margini mese cu tablii de marm.ura. Seara, in special, cafeneaua era plina de oameni printre care alergau incoace si incolo ,,garsoni, in vesta scurta, cu acel aer de nepasare si cu acea lene fericita, care sint tot atit de romanesti cit si de napolitane" 42. Dintre cafenelele cu vad bun si trecere", existente intre 1880 si 1900, nu putem uita urmatoarele: Bulevard (B-dul Elisabeta, azi Gh. Gheorghiu-Dej), Ot(telisanu (Calea Victoriei 27), Cafe francaise (Calea Victoriei 37, in Pasajul Roman), Imperial (Calea Victoriei 49), Regal §i Union (str. Regala 1. si 2), Labes junior (str. Lipscani 2), Steiner (str. Academiei 41), Concordia (str. Smtrdan 53),

Brenner (str. Stavropoleos 4), Bellevue (str. Doamnei 15), Tunelul de via(ci (Calea Victoriei 1), Labes senior (str. Smirdan 2), Vlasca si Teleorman (Calea

Rahovei 90), A vram (str. Bibescu Voda 8), Patria (str. Patria 6), Graebert (str. Stirbei Voda 1) etc. Inainte si dupa primul razboi mondial, populatia orasului inmultindu- se au aparut cafenelele : Capsa, Terasa Otetelisanu, Rigler, Kibler in nou Hotel Imperial High Life, Brasserie de la Paix, toate pe Calea Victoria si Café de Paris pe str. Mihai Voda nr. 5, deschisa de francezul Aime Molard care mai inainte condusese multi ani citeva restaurante marl din Bucure,ti In cafeneaua-restaurant deschisa de Molard, conform frumoasei invitati semnata de pictorul Metzner, se putea lua masa, supeuri dupa spectacolele

de teatru, se programau dupa amiaza serate dansante, unde cei mai buni dansatori si dansatoare stateau la dispozitia publicului pentru tangouri si valsuri si unde se puteau asculta cele mai frumoase melodii, en-vogue, din lumea intreaga, executate de orchestra condusa de celebrul si foarte simpaticul

artist Grigoras Dinicu" (tatal maestrului Sile Dinicu). Incheind acest capitol, vom spune citeva cuvinte despre Terasa Otetelisanu situata pe Calea Victoriei, in stinga fostului Teatru National, de care o despartea str. Matei Millo. Inainte de anul 1900, casele Otetelisanu au fost inchiriate de Mihai Stere care a deschis in ele localul de cafenea si berarie numit Terasa", dar cunoscut de toti bucurestenii sub num.Ple de Terasa Otetelisanu. Vechea Ili intinsa grading din spatele caselor, cu pomi seculari, platani, stejari, castani si tei, a fost inchiriata de tenorul Constantin Grigoriu care a deschis in ea, pe timp de vara, teatru de opereta, bucurindu-se ani de-a rindul de un mare succes.

Dintru inceput prima said a Terasei" a fost consacrata poetilor si actorilor, dar n-au lipsit pe linga acestia, pictorii, sculptorii si ziaristii. 111i-aduc aminte de un tablou mare, pictat de Camil Ressu, in care, in jurul unei mese, in aceasta cafenea a imortalizat pe Ion Minulescu, Tudor * Palatul Camerei de Comert si Bursa s-a construit In 1906, de arhitectul Stefan Burcus, pe str. Doamnei colt cu str. Ion Ghica (actualmente Biblioteca Centrals de Stat), pe locul unde altadata a fost Posta Veche, in casele familiei Barcanescu. ** Pe Calea Victoriei, In stinga Palatului Telefoanelor, pe locul careia se aria o noua cladire, unde actualmente este Teatrul satiric-muzical C. Tanase", sala Savoy. 42 Dick de Lonlay, En Bulgarie, 1877 -1878, Paris, 1883, p. 62-63.

898

DIN BUCURE$TII DE IERI

Arghezi, Corneliu Moldovan, pictorii Alexandru Szathmari §i Iser §i pe compozitorul Alfons Castaldi. *i tot acolo pictorul Iser, intr-o schila a fixat pe George Co§buc (Badea

Gheorghe) stand ginditor, singur, la o masa; acolo §i-a lucrat" o bung paste din numeroasele schile Ei caricaturi care au ilustrat ziarele §i revistele de atunci. Multi dintre cei care frecventasera cafenelele, Kiibler, Imperial, Gambrinus au venit In noel local care, Oita In 1916, a cunoscut o epoca unde viala literara" a avut o deosebita importanta. Din acest punct de vedere, pastrind proporliile, unii scriitori au considerat ca Teresa Otetelicanu a avut ace10 rol ca §i celebrele cafenele, Tortoni, Procope §i Vachette din Paris. Pe lir-1ga cei menlionati mai sus, Ilarie Chendi,*t. 0. losif, Victor Eftimiu,

Mihail Sorbul §i Al. Cazaban erau clienli nelipsiIi. Mai este de amintit ci faptul ca aici, spre deosebire de celelalte cafenele, patronul Mihai Stere adusese o pianola automata, instalata lInga sala de cafenea In care, introducind o moneda de 10 bani, de nichel, pianola cinta"

mar§ul La Anne" a lui Castaldi, pe versurile lui *t. 0. Iosif. In 1930, terenul pe care era construita Teresa", circa 1000 m.p.,

a

fost cumparat de Societatea de telefoane, cu 30 000 lei m.p., o suma enorma pe acea vreme, construind In locul ei, pe un schelet metalic (primul de acest fel din Bucure§ti) Palatul telefoanelor, care a stirnit atitea articole §i critics In presa, ca Impiedica perspective Caii Victoriei §i dintr-o parte ci din alta, constructia InaintInd ca un pinten Inspre mijlocul strazii. Darimarea Terasei Oteteli§anu, a provocat multe proteste (fara nici un ecou) din partea ziari§tilor si scriitorilor §i chiar a publicului bucure§tean, care vedea disparInd Inca un colt din Bucure§tii de altadata.

CASA CAPO. (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENE A)

I le Inainte de a face istoricul si evolutia Casei Capsa, cea mai veche si mai renumita cofetarie din Bucuresti si putem spune chiar din Intreaga lard, este nimerit sa spunem, relativ pe scurt, cind a fost inceputul acestei bran comerciale si care au fost cele mai importante cofetarii din Bucuresti in secolul al XIX-lea. Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea si primole decenii ale secolului urmator, Inceputulcofetarillor au fost simigeriile, care in marea for majoritato erau tinute de greci stabiliti in tara si care se &eau destul de numeroase pe la raspintiile celor mai importante unto de altadata. Simigeriile produceau si vindeau, pentru mic sau mare: covrigi simpli, covrigi lm.pletiti cu susan, brinzoaice, placinta cu brinza sau carne, dovleac copt, in special castaniu, foarte gustos si foarte cautat. In deceniile trei-patru ale secolului al XIX-lea unele simigerii s-au transformat in cofetarii, iar in altele au aparut cofetarii propriu-zise, se intelege nu in forma din zilele noastre, ci ale timpului de-atunci. Aparitia cofetariilor semnifica o treapta de evolutie com.orciala. Ele produceau: baclavale, sarailii, cataifuri, pricomigdale, pistil din pasta do gutui sau alte fructe, acadele (caramele), rahat, dulceturi, serbeturi, cozonac si mai apoi si castane coapte. Cofetariile propriu-zise erau relativ putine la numar, in raport cu populatia orasului si nu se aflau decit pe strazile principale din centru. Spre duosebire de simigerii, cofetariile aveau rafturi, tejghele, mese si scaune undo cei veniti puteau servi comod si in tihna delicatesele respective. Pe o maia, intr-un colt, oarecare, se gasea si o tava de carton sau de metal pe care se afla o cana mare cu apa si citeva pahare, la indernina fiecaruia pentru potobre a setei dupa dulciurile care le consumau. Inaintasii nostri, cu o suta si ceva de ani in urma, nu consurnau la nunti, botezuri, sindrofii, baluri etc., in afara de produsele culinare, decit dulceturi, rahat, serbeturi si cofeturi din faina, colorate in diferite culori, care aveau gust de scortisoara, cuisoare si mastic si care n-ar putea place astazi nici copiilor. Tirziu au aparut prajiturile numite indiene", limonada, bomboanele si ca o delicatesa aparte, produsele de ciocolata. Mestesugul cofetariei la acea data era la inceput si nici un patron nu se gindea la un progres, la o perfectionare si o varietate a produ3elor co faceau, fiindca nimeni nu cerea ceva mai bun. To ti clientii erau maltumiti, cu ceea ce se gasea si nu puteau cere ceva co nu cunosteau. Foarte putine persoane care umblasera prin tarile apusului european cunosteau si alte produse in arta cofetariei, dar nu puteau pretinde patronilor bucuresteni sa faca ceea ce nu stiau Inca. Timpul si cerintele lnsa au obligat pe patroni,IncepInd cu a doua

DIN BUCURETII DE IERI

400

jumatate a secolului, sa inlocuiasca produsele demodate cu altele not si sa schimbe radical aspectul interior al pravaliilor. Dintre cofetarii mai importanli ai secolului al XIX-lea amintim pe urmatorii: Constantin Lefteriu (Alecu Elefterescu) cu pravalia in Hanul Dedu, Atanasie Constantinescu cu pravalia in Hanul Damari, Pascal in Ulita NemIeasca (str. Smirdan), Dertman in ulita Posta Veche, Comore lli pe Podul Mogosoaiei, care a adus pe Fialkowski, Flore Giovanni cu pravalia la hotel Metropol peste drum de palat, Ferdinand Mayer, in fata gradinii Episcopiei unde s-a cladit mai tirziu monumentala construclie a Ateneului, Kaiser in Ulit,a Nemteasca si Ghita Bimbasa cu pravalie linga Biserica Alba, pe Podul Mogosoaiei, peste drum de casa dr. Constantin Estiotu, Toma Antoniu

in Pasajul Roman, in stinga bisericii Kretzulescu. Cofetarul italian Giovanni a introdus pentru prima oars in %aril inghetata in forma, iar in Bucuresti a adus moda ca protipendada care se intorcea dupa plimbarea de la Sosea, sa fie servita cu inghetata chiar in trasurile care se insirau in MO pravaliei sale.

In anunturile ce publica Giovanni in ziarul Romanul" spune: Ne-a

sosit un bogat asortiment de cartonaje, bomboane franceze de prima calitate de la casele cele mai renumite". In anunt,u1 lui Fialkowski care vestea ea aduce bomboane de la Paris si ciocolata de la cele mai renumite fabrici din Fran la, gasim ca importa si vinuri si lichioruri straine, articole premergatoare renumitei cafenele de mai tirziu. In 1882 erau in Bucuresti 35 cofetarii 1, dintre care, in afara de Capsa, amintim pe urmatorii patroni: Antoniu T. Maria, sos. Kiseleff ; Atanasiu Sotir, Calea Mosilor 1; Baltador L. V., Calea Victoriei 20; Drusescu N. G., str. Bibescu Voda 10; Hagiescu Stefan, Calea Victoriei 72; Dim. MarinescuBragadiru, str. Carol 11 etc., iar in 1897 numarul cofetariilor 2 se ridicase la 62, din care pomenim pe E. Basiliu, B-dul Elisabeta 4; G. Dobriceanu, Calea Victoriei 87; Emil Friedrich, Calea Victoriei 31; Sache Iliescu, str. Cimpineanu 7; Jean Nestor si George Riegler ambii pe Calea Victoriei. *

Cofetdria Capsa. Cofetaria Capsa cu numele familiei care a ctitorit-o este cea mai veche firma de acest gen din Ora noastra. Infiintata la 1852, ea dainuie si azi cu acelasi nume. Familia Capsa *, de origine macedo-romana, se pare ca a venit in Bucuresti in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Primul cunoscut este Dumitru Capsa, cojocar de meserie, care avea pravalie in centrul orasului in mica piata Sf. Anton, numita asa dupa biserica ce se afla acolo, adica In fata intrarii actuale in Hanul Manuc. Cind a inceput negustoria in acest loc nu stim, aflam insa precis din transmitere orala, ca aceasta pravalie impreuna cu altele au fost distruse pins la pamint de napraznicul incendiu din martie 1847 care a transformat in cenusa o buna parte a orasului. Unul din fiii lui Dumitru, Constantin, casatorit cu Ana Vasiliu, fiica unui negutator din Ploiesti, in afara de meseria de cojocar pe care a invaiat-o 1 Th. Bauer, Calauza Bucureftilor, Bucuresti, 1882, p. 93-94. 2 Carol Gal, Anuorul Bucureftilcr, Bucuresti, 1897, p. 236-237. * Cunoastem si In Moldova, Inca de la 1758, diferite persoane cu numele de Capsa, oameni bogati, proprietari de mo§ii, cu titluri de dregatori, inrudil,i cu familia Septilici. Nu stim daca au vreo legatura de rudenie cu cei din Tara Romaneasca, sau este numai o potrivire de nume (cf. Acad. R.S.R., doc. CLXXXI-196, CLXXXVII-163 si ms. 972,

p. 150).

CASA CAPSA (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

401

de la tatal sau, s-a deprins vi cu indeletnicirea de cojocar subtire", adica cu negatul de blanuri pe care le aducea din strainatate vi de pe urma caruia a izbutit sa adune o avere bunicica. Din casatoria lui Constantin cu Ana, in 1818, au rezultat, intre 18191841, 12 copii dintre care trei au murit de mici, iar dintre ceilalti, opt baieti, unii au trait pins in jurul virstei de 60 ani, exceptie facind sora for Sofia* (1829-1913) care a atins virsta de 84 ani. Patru din baieti s-au facut cofetari vi au intemeiat Casa Capva", iar ceilalti patru, dupa ce vi-au terminat liceul, au fost trimivi la invatatura mai inalta in strainatate **. Unul din baieti, anume Vasile (1827-1879), dupa terminarea claselor gimnaziale, la virsta de 14 ani, a fost dat ca ucenic sa invete mevtevugul cofetariei la Constantin Lefteriu*** (zis vi Alecu Elefterescu) care pe atunci era

cel mai renumit cofetar din Bucurevti vi ivi avea pravalia in Hanul Dedu, pe locul caruia s-a construit mai tirziu Palatul Nifon de pe Ca lea Victoriei, colt cu strada Doamnei. In zapisul de intelegere, din 10 aprilie 1841, incheiat intre co fetarul

Constantin Lefteriu vi Constantin D. Capra, se spune ca baiatul este ucenic pe patru ani in care vreme parintele este obligat sa-i dea imbracaminte, incaltaminte vi bani pentru spalatul camavilor, iar patronul sa aiba grija sa-1 invete mevtevugul cofetariei vi la sfirvitul celor patru ani sa-i faca un rind de haine

de postav dupa virsta lui"3. Dupa o ucenicie de patru ani, in care timp a deprins bine mevtevugul cofetariei, Vasile devine lucrator cu leafs, calitate in care mai ramine la patro-

nul sau Inca vase ani ping in 1852, cind, din banii adunali, preia ca patron cofetaria lui Atanasie Constantinescu din Hanul Daman ce se afla peste drum. de hanul vi biserica Zlatari, platind pentru marfa vi edecurile pravaliei suma de 2200 lei vechi. In acelavi timp convinge pe fratele sau mai mare Anton (1821sa §i dea demisia din slujba ce avea la Departamentul Vistieriei vi 1880) sa intre in tovaravie cu el. Anton vine cu 4273 lei capital, iar Vasile cu pravalia, marfa, edecurile vi suma de 727 lei adica amindoi la un loc cu un capital lichid de 5000 lei cu ajutorul carora, la 6 iulie 1852, intemeiaza cofetaria cu emblema La doi frati, Anton vi Vasile Capra ". * Sofia a fost casatorita cu Petra Davidell functionar superior in ministerul de Externe. ** Stefan Capp (20 septembrie 1822-13 ianuarie 1885), dupa ce §i-a terminat studiile secundare a fost ajutat de unchiul sau, negutatorul Stefan Cernavodeanu din Brasov, i trimis la Viena unde §i-a luat diploma de doctor In medicina. A fost doctor primar la maternitate, director general al Serviciului sanitar, Profesor la Facultatea de medicina din Bucure§ti, la catedra de ginecologie §i obstetrics. Dumitru Capp (14 februarie 1826-3 decembrie 1863), dupa ce face studii de teologie se calugare§te §i se retrage la manastirea Caldaru§ani unde §i moare In virsta de 37 ani. Nicolae Cap§a (21 decembrie 1834-11 octombrie 1864), ca bursier al Eforiei Scoalelor a fost trimis la Invatatura In Franta. Este primul roman care §i-a luat doctoratul In matematica la Paris. Bolnav de plamini, moare de tinar. Ion Cap§a (2 februarie 1839-15 noiembrie 1894) ki is diploma de inginer §i profeseaza apoi in Bucure§ti. *** In 1846, Constantin Lefteriu nu-§i mai avea cofetaria in Hanul Dedu, se mutase in pravaliile din fata Bisericii Albe de pe Podul Mogo§oaiei. La acea data el anunta in ziar ca a adus o calfa" din Austria cu desavIr§ire in me§te§ugul cofetariei", care poate face once fel de prajituri, cofeturi, bomboane, fructe glasate etc., §i roaga pe cinstitul public" sa-i viziteze pravalia §i sa-i acorde atentie. (Vestitorul romanesc", 1846, p. 8). ? Dr. Nicolae I. Angelescu, Grigore Capsa fi familia sa, Bucure,ti, 1940, p. 6.

DIN BUCURE$TII DE IERI

402

Amindoi muncitori, economi si energici au rezultate bune, clientela se mareste mereu, incit pravalia devine mica, neincapatoare, pentru care motiv in 1856 se muta intr-una mai mare tot pe Podul Mogosoaiei (Ca lea Victoriei), in fosta proprietate a Castrisoaiei care la acea data se afla in stapinirea lui Vasile Pappa, cladire care exists si azi colt cu strada Doamnei, unde se afla magazinul Fortuna" si unde mai inainte, timp de o jumatate de veac, se afla vestita pravalie de stofe si croitorie Neumann". Dezvoltarea comertului de cofetarie si bunele afaceri facute de cei doi frati

Capsa se datoresc perioadei Razboiului Crimeii (1853-1856), cind numerosi ofiteri ai mai multor mutiuni se aflau in Bucuresti. Toti acestia, veniti din

Austria, Rusia, Turcia doreau sa petreaca, sa se distreze, iar cofetariile si cafenelele erau locurile for preferate de adunare. Datorita acestor factori, comertul, in mai multe ramuri de activitate si deci si in cofetarie, se dezvolta

rapid cerindu-se marfa cit mai multa, variata si de cea mai buns calitate. Pentru satisfacerea cerintelor, Inca din 1854, Vasile plead. in taxid la

Viena, Lipsca si Paris de unde aduce tot ceea ce era mai nou In specialitatea cofetariei. In lipsa lui, grija pravaliei raminea pe seama lui Anton si a fratelui mai mic Constantin, care Inca din 1855 era in serviciu, iar mai apoi, din 1860, a fost considerat si el tovaras, partas la beneficiu, in raport cu capitalul depus.

Vasile dupa ce a ajuns patron si bun mester in meseria lui a invatat

la rindu-i mestesugul cofetariei si pe cei doi frati mai mici Constantin (18321889) si Grigore (1841-1902) de care vom vorbi mai jos.

In 1865 Anton se retrage, iar firma continua in tovarasia lui Vasile si Constantin. La retragere si-a luat partea sa 192 000 lei, partea lui Vasile fiind de 190 000 lei ; dupa cum se vede un beneficiu foarte bun ajungindu-se de la 5 000 lei capital In 1852 la suma de 382 000 lei In 1865. Dupa retragerea lui Anton, in noua tovarasie intre Vasile si Constantin, primul depune capital 449 076 lei vechi, iar al doilea 116 388 lei, adica un total de 565 464 lei.

In timpul celor doua asociatii, Grigore cel mai mic dintre frati urrna clasele gimnaziale, dar in timpul liber se ducea In laboratorul cofetariei sa dea o mina de ajutor. Si asa, incet incet, a deprins si el meseria, iar din 1865

este pus si el la parte, in raport cu munca.

La dorinta lui si cu concursul material al fratilor, in 1866 Grigore pleaca

sa se perfectioneze in Franta, Mind practica la vestita firma Boissier"

din Paris. In 1867, dupa numai un an de practica, Grigore Capsa a fost singurul strain caruia i s-a Ingaduit sa participe la expozitia din Paris. Aci a obtinut doua mentiuni onorabile si i s-a permis sa prezinte imparatesei Eugenia

citeva din produsele artei lui de cofetar. Imparateasa ii fagadui titlul de

furnizor al Curtii, insa evenimentele politice care au dus la razboi, au impiedicat

infaptuirea acestui project". La 18 mai 1867, Constantin se retrage din asociatia cu fratele sau Vasile si dupa Intoarcerea lui Grigore de la Paris, la Inceputul anului 1868, se asociaza cu acesta, Constantin depunind capital 89 481 lei vechi (20 295 lei noi), iar Grigore 34 351 lei vechi (8 588 lei noi). Ambii foarte priceputi in mestesugul si negotml cofetariei, dorind sa aib a

o pravalie mai centrals si mai mare cumpara fondul de cornert al lui Ionita Dumitrescu si se muta ei in pravalia lui care se afla pe Podul Mogosoaiei, In casele fosta proprietate ale marelui logofat Iancu Slatineanu, unde se era si astazi. 4 Ibidem, p. 9-10.

CASA CAP$A (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

463

Dar Inainte de a artita cun si-au desfasurat activitatea comerciala cei doi frati, In eel mai nimerit si mai select punct al orasului, situat Intre Bulevard si str. Cimpineanu (azi 13 Decembrie), unde se aflau Teatrul National, hote-

luri, restaurante si pravalii de lux, este interesant sa spunem citeva cuvinte despre locul si casele unde au deschis cofetaria Constantin si Grigore Capsa. Altadata, spre sfIrsitul secolului al .VIII -lea, pe Podul Mogosoaiei pe un teren destul de mare care cuprindea si inceputul actualei strazi Edgar Quinet (deschisa mult mai tirziu sub numele de Strada Noua), se aflau casele si atenansele marelui vornic Radu Slatineanu. De la acesta au trecut in proprietatea celor doi fii Scarlat si lordache, amindoi mari dregatori In Divanul domnesc. Dupa ei au ramas in stapinirea lui Joan (Iancu), fiul lui Scarlat, care a ocupat Inalta funclie de mare logofat al Dreptatii (ministru de justitie). In timpul domniei lui Caragea Voda, intre 1812 si 1818, in partea din fund a terenului Slatineanu, sasul Mathias Brody 5 a deschis prima diorama in Bucuresti, la care cetatenii orasului se imbulzeau sa vada panoramic: orase, incoronari de suverani, razboaie, personalitati de seams etc. Dupa aceea, Inainte de a incepe Razboiul ruso-turc in 1828-1829, grecul Ieronim Momolo a deschis o said de teatru, pentru vremea noastra primitiva, care era iluminata de lampi cu ulei de rapita, luminari de seu iar, loja domneasca cu lumInari de ceara albs. In aceasta sala au jucat diterite trupe straine, germane si franceze, care dadeau reprezentatii de drame, opere, operete si vodeviluri, pins in 1851 cind Matei Millo6 vine de la Iasi si joaca In premiers comedia lui Vasile Alecsandri Baba Hirca". Teatrul si vestitul birt" pe care 1-a deschis mai tirziu, In sala de jos, cunoscut buourestenilor gurmanzi prin bunatatea mincarurilor sale italoorientale, printre care curcanullintirom [gentilhomme] "7, i-au adus lui Momolo beneficii importante, dindu-i posibilitatea sa cumpere de la cele cloud fiice ale lui lancu casele numite Slatineanu, precum si alte proprietati In Bucuresti si doua mosii maH. Dupa moartea lui leronim Momolo, la o virsta inaintata, intreaga avere a ramas tinerei sale sotii, iar dupe decesul acesteia, neavind copii, mostenitorii,

s-au judecat mult timp, ambele parti avind ca aparatori ai intereselor for pe cei mai man avocati ai timpului. ySi acum relntorcindu-ne la cofetaria Capp, amintim ca china pravaliei pe primii patru ani a fost de 132 galbeni pe an, adica 1452 lei vechi. Spre deosebire de celelalte pravalii de acest fel din Bucuresti, cofetaria lor, deschisa

la 23 aprilie 1868, sub firma La doi frati, Constantin si Grigore Capp",

se asemana ca mobilier si prezentare cu cele mai rafinate firme din centrele

europene.

Podul Mogosoaiei, la acea data, In locul birnelor de lemn, era pavat cu

piatra cubits si devine artera principals pe care protipendada orasului isi facea obisnuita trecere sau plimbare. Cofetaria fratilor Capsa, prin specialitatile sale, nemaiintilnite pine atunci la not in tars, devine un punct de mare atractie. Clientii se lmbulzesc sa cumpere si sa consume delicioasele produse de cofetarie

si variate bomboane prezentate in cutii luxoase, cu ornamentatii si litere aurite, comandate direct la Paris.

Clientela fiind din ce in ce mai numeroasa, in 1871 Grigore Capsa aduce de la Paris cinci lucratori francezi, fiecare mester in ramura sa, care sa invete Gheorghe Crutzescu, Podul Mogopaiei, povestea unei strazi, Bucuresti, [1944], p. 131. 7

Stefan Ionescu, Podul Mogopaiei, Calea Victoriei, Bucuresti, 1962, p. 44. Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 134.

DIN BI7CDRE$TII DE IERI

404

si conduca pe cei vase lucratori romani angajati mai Inainte, la care se adaugd personalul necalificat. Laboratorul cofetariei era acum un adevarat atelier unde putem spune ca se lucreaza zi si noapte pentru a se putea satisface cerinta clientelei. Si tot atunci, In anul 1871, Grigore Capsa s-a casatorit cu Marie Obeline

Vautier * fiica unui negutator francez, pe care o cunoscuse la Paris si din familia caruia un urmas are In prezent un cochet si frumos restaurant in localitatea Chalons-sur-Marne.

In anul urmator, 1872, fratii Constantin si Grigore Capsa cumpard imobilul, In care stateau cu chirie, pentru suma de 18 000 galbeni austrieci. Dindu-si seama ca pozitia locului este foarte nimerita si afacerile for vor progresa de la an la an, mai cumpard tot in acel an, cu 12 000 galbeni austrieci si cladirea din Strada Noua (azi Edgar Quinet), alaturata cofetdriei lor, In care-si avea atelierul si locuinta renumitul fotograf Duschek. Propasirea firmei Capsa s-a datorat rivnei neobosite a conducatorilor ei si a mesterilor specialisti adusi din Paris de la cele mai renumite laboratoare de cofetarie. Multumita acestui fapt, Casa Capsa concureaza la expozitia din Viena In 1873 si capdtd marea medalie « pentru merit » si un certificat de felicitari din partea juriului. La 29 noiembrie 1873, Casa Capsa organizeaza Intiiul dineu de gala la palatul princiar al domnitorului Carol. In 1874, asociatia fratilor Capsa se desface si Grigore Capsa ramine singurul proprietar al cofetariei 8, Constantin Capsa se retrage din tovarasie luind partea sa 293 000 lei din care 282 598 lei reprezentau jumatate din averea asociatiei, iar 10 402 lei partea de beneficiu ce i se cuvenea cu ocazia retragerii. Constantin Capsa s-a ocupat apoi, pe cont propriu, cu comertul de bacdnie engros, in str. Bldnari nr. 20, iar in urma a fost bancher, cu sediul In str. Lipscani nr. 51.

Grigore Capsa, in loc sa fie deceptionat ca a ramas singur, fara ajutorul

fratelui sau, devine mai curajos, mai intreprinzator, si da o extensiune si mai mare firmei sale, cautind sa modernizeze si mai mult mestesugul cofetariei, iar pravalia de aici din Bucuresti, sa fie la fel cu cele mai bune si mai frumoase din Paris, cautind In acelasi timp sa participe la multe expozitii din tars si strainatate unde obtine medalii de aur si mentiuni speciale. De altfel pentru tot ce izbutise ping la acea data i se cid lui Grigore Capsa brevetul de furnizor al Curtii domnitorului si medalia Bene Merenti" clasa I. In 1875, obtine brevetul de furnizor al Curtii princiare sirbesti si tot In acel an concureaza la expozitia internationals din Paris unde obtine o izbinda stralucita dobindind marea medalie de aur. In tars produsele Capsa sint cerute pretutindeni, iar numele acestei firma e cea mai autenticd chezasie de calitate. Atit la bufetele de la Tirgul Mosilor, Filaret, Mitropolie, Pantelimon

etc., cit si la banchetele, nuntile, botezurile si balurile din Inalta societate,

Casa Capsa e chem.ata sa organizeze cu gust si cu arta sarbatoririle si mesele"*.

In 1881 cu ocazia incorondrii ca rage a lui Carol I si a expozitiei ce a avut loc, produsele casei Caw obtin medalia de aur. Atunci au defilat si carele tuturor breslelor, iar acel al cofetarilor conceput si realizat de Grigore

Capsa a fost unul dintre cele mai frumoase despre care mult timp au vorbit * Din casatoria for au rezultat trei fete si un baiat. Ana casatorita cu Felicien de

Montlebert, ofiter francez, Sofia cu Nicolae Zanne, Nlargareta cu Constantin Hagi Tudorache si Anton Capsa decedat la virsta de 21 ani (1899).

8 Dr. Nicolae I. Angelescu, op. cit., p. 10-11. ' Ibidem.

CASA CAP$A (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

405

cetatenii Capita lei, iar pictorul Szathmari 1-a imortalizat Intr-o splendicia acuarela.

In 1883, Grigore Cama e singurul dintre comercianiii romani care ia parte la expozitia din Bordeaux, expunind acolo produsele vinicole ale Romaniei §i obtinind medalia de bronz. Astfel, gratie lui Grigore Cama, case marl din Bordeaux se pun, prin intermediul sau, in legature cu producatorii nmtri de vinuri care gasesc astf el debmeuri pentru produsele for in strainatate"n.

La expozitia din Bucure§ti, in 1884, Capp obtine o alts medalie de aur, iar in Paris la marea Expozitie Universals din 1889 dobIndmte marea medalie de aur. Cu prilejul participarii la Expozitia Universals de la Paris din 1900, unde a obtinut o alts medalie de aur, ziaristul G. Dervilly publics in L'Ency-

clopedie Contemporaine"*, nr. 436, un articol despre Casa Cama din care reproducem urmatoarele:

Indepartata noastre sore latina, Romania, este o tare care merits astazi simpatia adevaratilor parisieni, prin cultul ce a aratat fate de toate rafinamentele inteligente ale civilizatiei noastre. Nu numai ca §i-a asimilat progresele importante ce capitala noastra a realizat In marile industrii de lux, dar ea a §tiut sa satisfaca §i se Itriteleaga un public foarte greu de satisfacut: vrem sa vorbim de lumea gourmetilor" §i de discipolii Infocati ai lui BrillatSavarin, Dumas ci Monselit. Astazi, gratie imitatiunei meritorii a unui dibaci specialist, Grigore Capp, Bucure§tii poseda un stabiliment de cofetarie ci patiserie care rivalizeaza cu cele mai man case ale noastre de pe bulevarde. Aceasta intreprindere la fel cu a lui Boissier, Marquis, Potel et Chabot, figureaza de altminteri foarte onorabil in marea noastra lupta industrials de la 1900 [Expozitia Universals],

§i se claseaza In primul rang al caselor man de alimentatie prin Ingrijirea ce a adus tuturor preparatelor delicate care constituie luxul mesei ; acest superflu ale cerui seductiuni irezistibile de§teapta apetiturile cele mai rebele §i umple stomahurile cele mai Indaratnice". Grigore Cama continua stabilimentul fratilor sei de la 1868, dupe intoarcerea sa din Paris In urma Expozitiei de la 1867, la care a avut onoarea sa participe ca expozant de produse romane§ti. Fusese admis a concura odata cu expozantii francezi In calitatea sa de lucrator, lucrind la Paris, §i avu satisfactia de a-si vedea lucrarile recompensate cu doua men tiuni onorabile. Atunci cind cea mai mare parte din stabilimentele care apar in zilele noastre, au obiceiul sa se margineasce Intr-o specialitate units, Grigore Came, a organizat pe tinge producerea cofetariei §i patiseriei fine, Inghetata, bucatarie, etc. A adaugat mai tirziu hotelul §i un restaurant, dupe modelul francez §i gratie numai unei Imbunatetiri continue, gratie mai ales staruintei ci muncii, Grigore Capp a ajuns se ia locul in rindul celor mai man §i importante case similare din lume. La aceasta epoca de altfel Romania era o tare noun, in care toate intreprinderile indraznete trebuiau sa obtina consacrarea succesului. Naha societate romaneasce crescuta In tinerete In Franta sau cel putin familiars cu viata din capitala Frantei, poseda obiceiurile §i-§i apropie gusturile pariziene. Pentru satisfacerea trebuintelor ei de lux 1° Ibidem.

* Articolul a fost tradus 5i publicat de ziarul Curierul comercial" din 25 iunie 1900,

iar mai apoi de Nicolae I. Angelescu, op. cit., p. 12-13.

DIN BUCURETII DE IERI

406

§i de rafinament, infiintarea unei intreprinderi ca aceea care face obiectul acestei notice, era binevenita. De altfel, exemplul dat de Grigore Cap§a a determinat o emulatie din cele mai fecunde In industria alimentary din Romania. Vechile stabilimente cu o organizare cu totul primitive trebuira sa se scuture de lenea for §i luind model de la casa din Bucure§ti, ajunsesera la nivelul progresului de astazi. Casa Cap§a n-a Incetat sa aduca servicii reale societatii romanelti, punindu-i la dispozitie cu un personal §i un serviciu perfect, toate furniturile din care se compun marile prinzuri, bufeturile de la serate, de la baluri, receptii, etc. Casa Capsa mai are §i meritul de a fi initdat In delicata arta a cofetariei,

o serie Intreaga de tineri romani, care au devenit cofetari pe cont propriu §i care §i-au facut §i 1§i fac §i astazi o onoare de a mentiona pe firmele for fo§ti elevi ai Casei Cap§a".

Dintre ace§ti elevi care au ajuns unii patroni frunta§i in arta cofetariei

amintim pe Nita Ionescu care a avut pravalie pe strada Lipscani nr. 81,

Nae Draghiceanu, Jean Nestor pe Calea Victoriei nr. 77, una din cele mai renumite cofetarii din Bucure§ti ping In anul 1977, cind cladirea a fost distrusa in intregime de cutremur. Grigore Capp, prin firma pe care o conducea ajunsese un personaj foarte cunoscut in Bucure§ti §i in intreaga Cara. Numele lui ii gasim deseori mentio-

nat in presa §i publicatiile timpului. Citam ziarul Adevarul" din 15 iunie 1897, Dicfionarul contimporanilor de Dim. R. Rosetti, Bucure§ti, 1898, §i Fruntafii comerciului pi industriei editat de G. A. Tacid, Bucure§ti, 1905. Pentru meritele, priceperea §i activitatea lui, Grigore Capp a fost ales

In 1891, senator al Colegiului I al Capitalei, In 1896 pre§edinte al Camerei de comert §i industrie din Bucure§ti §i Inca din 1889 membru al Academiei de

Comert din Paris, in 1899 consilier comunal sub primariatul lui Nicu Filipescu. A fost distins cu inalte decoratii: comandor al Coroanei Romaniei, °liter al Stelei Romaniei, ofiter al Legiunii de onoare. La 23 decembrie 1902 Grigore Cap§a se stinge din viata cu regretul ca n-a putut sa lase urma§ pe fiul sau Anton care decedase cu citiva ani mai Inainte (1899) §i care durere i-a grabit §i lui moartea. Cu toate acestea, bazele puse intreprinderii pe care o condusese cu multa pricepere timp de 34 ani, au fost atit de solide Welt Casa Cap§a nu a fost stingherita in activitatea ei, cu atit mai mult ca nepotul sau Stefan, fiul lui Constantin **, a preluat el conducerea firmei. In 1912 chid s-au lmplinit 60 de ani de existents a firmei, evenimentul a fost sarbatorit In mod oficial in prezenta unor parsonalitati de seams avind in frunte pe mini§trii Nicolae Xenopol §i Constantin Dissescu, iar personalul * La rubrica: Un bucurestean pe zi" se poste citi urmItoarele: Cu cine sa incepem aceasta rubrica dace nu cu acela care este o'nil cel mai dulce din Bucuresti? Clnd zici Capp" 1p last gura apt si parca IV vine invdiat sa o pornesti spre maiestrul cofetariei si al bucatariei moderne. SI facem cunoscut pe Grigore Capsa ar fi sa vorbim de biserica Zlatari sau Ateneu. El a devenit o instit4ie bucuresteana, un monument ... de zaharicale. Are un singur cusur: s-a apucat sa faca politica conservatoare. E bine NA cad are cu ce indulci toate partidele". Constantin Capsa a avut doi baieP: Gheorghe Capsa, :inginer, profesor la Scoala Politehnica din Bucuresti si Stefan Capsa care a conius Intreprinderea :dupe moartea lui Grigore Capsa.

'

CASA CAPSA (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

407

Casei Capsa, In semn de recunostinta pentru grija ce i-a fost purtatA, a emis o plachetA comemorativa in cinstea celor patru intemeietori ai firmei.

.

Rcsiauraniul ci capncaua. DupA ce Grigore Capsa a terminat construirea hotelului, restaurantului si cafenelei, intreaga fatada, la prier, a fost imbracatA in lmn de stejar natur, dat cu ulei pentru a fi protejat contra internperiilor, iar in fata marilor vitrine au fost puse bare de alama pentru a feri geamurile de atingere sau spargere. Ca o nota aparte, dupa modelul marilor cofetArii pariziene si neobisnuita magazinelor bucurestene, a deschis si terask tidied din luna mai ping toamna, a scos pe trotuar masute rotunde, cu placA de marmura si scaune usoare din trestie de mare, la care puteau sta clientii cit mai aproape de lumea care trecea, spre a o vedea si a fi vazuti. Terasa

avea un acoperis lat, de pinza vargata, cu franjuri pe margine.

$i acum, dupa ce am vazut evolutia cofetariei Capsa, de la intemeierea ei si pind aproape de zilele noastre, prezentAm mai jos, dupa o serie de publicatii si articole care s-au scris in presa timpului precum si din aducerile aminte personale, o parte din activitatea care s-a desfasui at in restaurant si in special in cafeneaua care a avut un rol important in viata bucuresteana de altadata. Sala restaurantului, la inceput, era numai jumAtate din marimea

de mai tirziu si avea peretii captusiti cu marmura rosie, pentru care motiv unii rautAciosi au numit-o mormintul faraonilor". Cu timpul restaurantul s-a !alit avind trei salonase particulare" foarte elegante, cu mobilier luxos, cu oglinzi, lampadare si aplice, cu vesela si tacimuii de cea mai fina calitate, cu delicioase mincnuri, htuturi straine si ir digene dintre cele mai

renumite.

In saloanele restaurantului Capsa, dupA reprezentatiile teatrelor si terminarea balurilor, o bung parte din protipendada bucuresteana venea sA supeze aici; de asemenea personalitati de seams care ne vizitau tara isi luau masa aici, sau participau la banchetele ce se dadeau in cinstea lor. In cele trei salonase s-au perindat toate femeile frumoase ale Bucurestilor, toate actritele straine, toate elegantele, mai mult sau mai putin artiste, atrase de faima cheflie a orasului nostru, caci intre 1870 si 1914 Bucurestii au fost capitala din rAsgritul Europei care numai cu Petersburg putea sa imparta reputatia de a avea bArbatii cei mai darnici si cei mai usor de inflacarat din lume. In salonasele de la Capsa a ris Reichemberg cea cu dintii de margaritar, Cleo de Merode, iubita lui Leopold al II-lea, Jane Hading sau cei mai frumosi umeri ai Frantei, dar si Cora Laparcerie, Blanche Toutain, Suzanne Despres, Mane si Sarah Bernhardt. La Capsa au facut senzatie surorile Barrisson, frumoasele dansatoare americane, dintre care una iesea uneori pe pod [Podul Mogosoaiei] imbrAcata in barbat de se tineau copiii dupa ea, si Belle Otero, care izbutise sa-1 desghete si pe Claymoor, caruia, zice-se, nu-i plateau prea mult femeile" 11. Pe ling cele amintite mai sus, trebuie sA spunem ca in perioada 18861900 clientela hotelului, restaurantului si cafenelei Capsa era alc6tuita in special din boierime si mosierime care venea la Bucuresti cu afaceri, sau pentru destindere. Patronul Grigore Capsa fiind membru al Partidului Conservator, se intelege ca majoritatea clientilor cafenelei erau bAtrinii boieri 11 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 140-141.

DIN BUCURE$TII DE IERI

408

conservatori, marii latifundiari si cei mai importanti membri ai Parlam.entului.

Cu timpul au patruns si liberalii si disputele politice nu se mai sfirseau. Datorita acestui fapt, ziaristii cei mai de seams aici veneau aproape zilnic sa is contact cu tot ceea ce politica romaneasca avea mai important si de actualitate. Aici se puneau la cale marile campanii de press, farsele homerice facute adversarilor, aici se strecurau insinuarile perfide si sugestiile pentru Coroana" 12. Cu timpul si-au mutat prezenta la Capsa si o serie de intelectuali bucu-

resteni, din diferite ramuri de activitate, care pins atunci erau clientii altor

cafenele. *i dupa cum spunea George Costescu: cafenelele, berariile si cofetariile din centrul Bucurestilor de-atunci erau ca si cele ale Vienei sau Parisu-

lui pe linga niste localuri de adunare si de siesta ale cetatenilor cu trai mai deosebit, si adevarate focare de viata mai aleasa pentru patura intelectuala a concetatenilor. Aceste focare Insufleteau mai liber activitatea culturala in genere si erau ca niste seminarii din care se clesprindeau apoi initiatii saloanelor maistrilor sau ale mecenatilor timpului" 13. In prima etapa a cafenelei, dupa cum spune Gh. Crutzescu corifeii junetii aurii" erau: Radu Vacarescu, Alexandru Florescu (Floflo) diplomat si autor dramatic, Constantin (Tantin) Balaceanu diplomat, Iancu Cretzeanu zis Rata", Mihai Laptev, Soutzo Cap de Mort", Alexandru Ghica, Costica Izvoreanu, Sacha Blaremberg si Misu Vacarescu 14 (Claymoor), cronicarul vielii mondene bucurestene. Iar dupa spusele lui Constantin Bacalbasa, George Costescu si altii, In cafeneaua de la Capsa puteai vedea aproape zilnic o parte din scriitorii si gazetarii politicii militante, din care mentionam pe: Nicu Filipescu, directorul-proprietar al ziarului Epoca ; George Em. Lahovary, director-proprietar al ziarului L'Independance Roumaine ; pe bataiosul batrin Nica Valentineanu, fost amic intim al lui Alexandru Ion Cuza si apoi director al ziarului Reforma ; pe Nae T. Orasanu-Nichipercea, directorul nenumaratelor foi de satira politica intre care si aceea de la care Ii ramasese porecla ce purta; pe Victor Ionescu [fratele lui Tache Ionescu], directorproprietar al ziarului Ac(iunea cu al lui alter ego, delicatul dar hnpetuosul Costica Nicolau ; pe Costaforu si pe Grigore Ventura insotit de nelipsitul sau tovaras, ciinele Leandru; pe Timeleon Pisani si pe Ghita Radulescu-Arhibald de la Epoca, pe Misu Vacarescu Claymoor, cronicarul « mondial », pe Dumitru Olanescu Ascanio, traducatorul in versuri al lui Horatiu, pe elegantul poet romantic Duiliu Zamfirescu, pe D. Rosetti-Max, eel mai fin ironic al condeiului in acele vremuri; pe Constantin Stamatin-Na zone directorul foii satirico-politice saptaminale Tocila, impreuna cu neuitatul artist caricaturist Constantin Jiquidi, pretiosul sau colaborator, ca si al lui Orasanu In sarjarea politicienilor timpului ; pe fratii Constantin, Ion si Tony Bacalbasa minunatul trio at gazetarilor politici mai tineri si din care eel din urma a fost colaborator si al lui Caragiale la redactarea Moftului roman ; iar pe linga toti acestia, 4)1eiada tinerilor talentati poetii Cincinat Pavelescu si Dimitrie Naum, pictorii Nicolae Grant si Alecu Satmary si atitia altii" 15. Constantin Bacalbasa ne spune ca in timpul verii, batrinul Costache (1812-1902), fost ministru sub Cuza Voda si frate mai mare al istoricului si patriotului Nicolae Balcescu (1819-1852) era nelipsit de la Capsa

Balcescu

1! A. B., Cafeneaua Galva, ziarul Curentul", 16 iunie 1944. 13 George Costescu, Bucureftii vechiului regat, Bucuresti, 1944, p. 381. 14 Ibidem, p. 142. 13

Ibidem, p. 378-381.

CASA CAPSA (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

409

unde, la o masuta pe trotuar, 10 bea cafeaua si isi fuma traditionala tigara de havana de intiia calitate de care nu se despartea niciodata" 18.

Despre Misu Des liu spune ca era un capsist nestramutat" care-si ingrijea foarte mult sanatatea, nebind niciodata apa obisnuita sau de la gheata, ci numai apa de Evian, la temperatura camerei, si cu toate acestea a murit relativ t1nar. 0 alts figura care se Intilnea foarte des la Capsa era baronul de Herz, unchiul scriitorului cu acelasi nume, ginerele lui beizadea Mitica Ghica.

Aproape in toate diminetile [vara] 11 gaseai la terasa lui Capsa, picior peste picior la o masa, ochind femeile si pierzindu-si vremea". Dintre num.erosii oameni politici, inainte de primul razboi mondial, Anastase Stolojan, liberal si Nicu Filipescu, conservator 10 faceau simtita prezenta aproape zilnic, iar in jurul for se facea cerc de ziaristi si politicieni mai mici din partidele respective.

Anastase Stolojan fost ministru liberal, om cu o cultura destul de variata dar obtinuta tirziu, mai mult autodidact, era un agreabil vorbitor. Aduna In jurul sau pe reporterii ziarelor de toate culorile politice si tinea conferinte. De cele mai multe on oferea si sticle de sampanie, cad conul Ndstase era un mare iubitor al bunei mIncari si bauturi" 17. Intr-una din zile, cind Tudor Musatescu era in plin avant de cursivitato verbala, una din tinerele poete 1i spune: Vai, maestre, teribil de spiritual mai esti ! Nici nu stii cat ne-am distrat. Linga dumneata mai prindem si not nitel duh". La care, drept raspuns, dramaturgul Musatescu le-a muscat" cu urma-

toarea observatie: N-aveti nici o grija, doamna, nu se ia". Altadata, Intr-o discutie de grup, Al. Cazaban ca sa atace .pe Serban Cioculescu ii spune: Eu insa nu scriu ca unii, numai pentru $er-bani", la care renumitul critic literar si unul din marii calamburisti ai nostri, ii raspunde spontan: In schimb, eu nu scriu, ca altii, numai cazabanalitati" 18. Chid scriitorului Al. Cazaban, pentru lunga lui activitate literary i s-a dat de catre primaria orasului o casutd in mahalaua Iancului, si tot in acelasi timp a primit un premiu, In timp ce batrinul capsist se lauda cu meritele activitatii sale care i-au fost apreciate si Incununate oficial, dramaturgul Mihail Sorbul 1-a oprit din peroratie spunindu-i: Esti un tip foarte norocos, ping si num.ele spune: ieri casa, astazi ban. . .". Tachinarile si calambururile cele mai reunite sburau ca sagetile prin fumul Bros ca o ceata. Altadata cind Ion Minulescu a fost premiat, poetul simbolist, socotindu-se mare dupa disparitia celui mai mare poet al Orli, a spus ca s-a nascut in chiar anul mortii lui Eminescu, la care Cazaban cu voce tare, in mijlocul unei asisterge numeroase, a strigat: Doug mari nenorociri in acelasi an" 18. *1 tot In legatura cu Cazaban, Mircea Damian spune: toata ziva birf este, si pe toata lumea. Pe unii din rautate, pe altii din obisnuinta. Cum este si un vinator pasionat, povesteste diferite intimplari de la vinatoare, despre oameni, despre animale si despre salbaticiuni. Si iar birfeste. Birfeste 'Ana 26

p. 122.

Constantin Bacalbasa, BucureFtii de altliata, vol. III, ed. 2-a, Bucuresti, 1936,

17 Ibidem.

18 Mircea Constantinescu, Cum tndemult Bucureftii petreceau, Bucuresti, [1977],

p. 166-167.

19 Ibidem.

DIN BUCURE$TII DE IERI

410

gi iepurii gi becatele, gi potirnichile. Are o singura antipatie mare: Camil Baltazar. Ii este atit de antipatic, incit nici nu-1 birfeste" 20. Mircea Damian care facea parte din prezenta zilnica a cafenelei, ca gi Al. Cazaban gi alti citiva, intr -un volum 21 pe care I-a publicat In legatura cu Bucurestii, a lasat unele Insemnari interesante despre felul cum se desfasu-

ra activitatea" din interiorul ei.

In primul rind spune ca localul, masurat de el avea cinci pasi latime si doisprezece lungime". Intrarea era prin Ca lea Victoriei colt cu str. Edgar Quinet. De o parte si de alta, cite opt mese de stejar. La fiecare masa, in partea dinlauntru, cite doua scaune tot de stejar. Pe linga pereti canapele. Iar in fund, trei mese, tot asa. Spre Ca lea Victoriei, o fereastra enorma. Spre Edgar Quinet, Inca trei, tot atit de mari. Una este gaurita sus, In colt, de un ventilator minuscul care se invirteste turbat de dimineata pinta seara tirziu, mereu, fara sa poata birui fumul. In fund, o oglinda cit peretele, in care te vezi intreg si In care vezi un colt din Ca lea Victoriei, o bucata din Sarindar si Cercul Militar".

La acea data, si Inca chiar dupa primul razboi mondial, Capsa este [era] cafeneaua scriitorilor si a artistilor. Aici ii gasesti aproape pe toti, cu svartul dinainte sau cu paharul cu apa, sau cu nimic pe masa. Dar nu yin numai scriitori si. artisti. Vin si oameni de treaba: pensionari, profesori, militari... Ba citeodata se rataceste si cite un samsar. Cind II identified, chelnerul se uita strimb la el, 0-1 serveste agresiv". Cafeneaua se deschidea in fiecare dimineata la ora 7. La acea ora mesele

si scaunele sint in ordine si pustii, dar nu pentru mult timp, fiindca pe la ora 9 toate mesele sint ocupate, iar dupa 10 e zarva si discutiile sint in toi. Camil Petrescu, la ora 9 jumatate precis isi ia cafeaua cu lapte, dar totdeauna este suparat ea i se aduce cu frisch', cu toate ca el a spus fiecarui chelner, ca fara frisca. Cazaban la o masa din fund explica unui colonel in rezerl a de ce s-a certat cu Stamatiad cu vreo zece ani in urma intr-un turneu literal. Corneliu Moldoveanu gray si sprincenat", presedintele Societatii Scriitorilor isi ia svartul la masa de sub ventilator si e fericit ca a obtinut de la Dem. Dobrescu, primarul Capita lei, un teren pe care sa se construiasca casa sau palatul scriitorilor. Poetul Minulescu cu ochelari cu rama mare si palarie neagra cu boruri largi intra totdeauna grabit si invita pe cite unul din cei mai tineri sa mearga cu el la cinematograf ca am niste bilete". Refuzat de unul Intreaba si pe-al doilea de ce nu vrea si acesta-i raspunde: Pentru ca ai bilete de favoare... Sa ma inviti cind o sa te hotarasti sa platesti din buzunarul dumitale de di-

rector general...

Pina atunci s-astepti tu... Fireai-al dracului sa ft... Apoi in gura mare, sa-1 auda cafeneaua. Auzi, domnule, eu Il invit la cinematograf si el refuza... Nu ti-e rusine, ma... *i catre altul: Hai, ma, tu. Invita pe oricine. El tutueste pe toata lumea, se muta de la o masa

la alta si vnrbeste despre toate: ae mincare, de femei, de literatura, de politica. Daca it contrazici, tipa la dumneata, da cu pumnul in masa, te ameninta cu degetul si se congestioneaza si-i tremura buzele si se uita crunt, cu oche-

larii pe frunte, cu palaria pe ceafa.

20 Mircea Damian, Bucureoi, Bucure§ti, 1935, p. 112. 21

Ibidem, p. 108-120.

CASA CAPSA (COFETARIE, RESTAURANT, CAFENEA)

411

Sa §tii ca nu mai vorbesc cu tine... Sa §tii a n-am sa mai calc in cafeneaua asta... Fireai-al dracului de cretin... $i pleaca repede. Cind ocole§te pe Ca lea Victoriei, se uita pe fereastra, se opre§te un moment §i te ameninta cu degetul sau cu bastonul: Idiotule 1 Dar nu tine la suparare".

Printre prezentii cafenelei mai sint amintiti: poetul Dimitrie Nanu

care zimbe§te intr-una, 10 freaca palmele ca un tircovnic §i este de o politete care te umile§te, de-o modestie care te-nfioara". Dramaturgul Mihail Sorbul rlde stirb printre mustati §i cioc §i umbla clatinindu-se". Cind i se spune o gluma sau un banc reu§it ride tare, lasindu-se pe spate §i batind din miini ca din ni§te aripi". N. Crevedia se da dupa unul sau altul, fiindca nu-1 poate suferi pe $erban Cioculescu care i-a criticat aspru volumul lui de versuri. Crevedia este prieten bun cu George Doru Dumitrescu §i-§i dau intilniri la Capp, numai ca primul vine la timp, iar celalalt cu o ora mai tirziu. Sint prieteni !Ana la delir §i pina la suferinta". Intilnindu-se se uita unul la altul 0 rid §i se privesc in ochi, de parca nu s-ar fi vazut de ani de zile. Pe urma pleaca impreuna". $i tot In legatura cu N. Crevedia reproducem epigrama pe care a scris-o

In legatura cu cafeneaua: La Cap§a unde yin toti seniorii Local cu cloud maxi despartituri Intr-una se mAninca prajituri $i-ntr-alta se maninca... scriitorii" 22. Printre alti obi§nuiti ai cafenelei, Mircea Damian am.inte§te pe Zaharia

Stancu care intra totdeauna incruntat, imbracat Intr-un costum ai caror umeri sint drepti §i Intin§i §i largi §i saltati, ca de boxeur". Sergiu Dan poveste§te ni§te chestii" pe care nu le crede nimeni adevarate, ci pove§ti, iar Ion Calugaru, de fiecare data, lauda cite o carte nou aparuta pe care Insil n-a citit-o.

pe mine".

Este o

carte admirabila

draga.

Admirabila,

asculta-ma

Capp avea si jurnalistul" ei pe nume Lambru care 10 avea sediul

permanent pe pragul ferestrei dinspre Ca lea Victoriei. El procura la cerere, ziare tuturor, pentru lectura §i ace§tia ii dau citiva lei. In felul acesta cl§tiga 0 Lambru §i cititorul: eel dintli In cauza 5 lei §i gazetele, eel de-al doilea a dat

5 lei 0 a citit zece jurnale. Dar Lambru avea o patima: bea. $i citeodata chiar in cadrul serviciului" sau venea cherchelit. Cind e beat, discuta cu

clientii, cu ziarele 0 cu el insu§i si gesticuleaza. Adesea, se intimpla sa bea mai mult decit ci§tiga. Atunci intra in capital 0 nu mai vine pe la Cap§a cite trei zile, fiindca nu are bani sa cumpere gazete. A patra zi, apare. Unde ai fost, ma? La dracu. Este moracanos 0 plictisit". 0 buna bucata de vreme, Cap§a mai avea un obi§nuit al ei, Virgilica, despre care se spunea ca era de familie bunk dar suferea de o anumita deficienta mintala. Vara statea mai mult pe trotuar, in fata vitrinei, iar cind era vremea urita intr-un colt al cafenelei. Multi profitau de naivitatea lui. Unii scriitori contra unui mic bac§i§, 11 trimiteau sa injure pe un confrate de-al sau.

Citeodata, drept raspuns, primea o palma de la cel injurat, iar altadata un bac§i§ *1

ca sa duca injuratura celui ce-a trimis-o".

Mircea Constantinescu, op. cit., p. 166.

912

DIN BUCURE$TII DE IERI

Virgilica are taxe: pentru 1 leu, te saluta, pentru 2 lei, te saluta si

spune multumesc; pentru 3 lei, Injura pe cine vrei, si-1 1njura din partea lui, ca BA nu-ti pricinuiasca necazuri ; pentru 4 lei, is de gusa pe un scriitor foarte onorabil, li spune ca-1 iubeste si-i face bezele ; iar pentru 5 lei, saruta o femeie [care trece] pe Calea Victoriei". Clnd au loc maxi evenimente politice, cind, de pilda, cade guvernul, sau and se descopera o mare panama sau un complot, cafeneaua e tixita de lume. Atunci, vin aci foarte multi politicieni din toate partidele, vin oameni care nu fac nici o politica, dar sint curiosi s-audii o parere. Se formeaza douii grupuri sau mai multe, care discuta aprins evenimentul, fac prognosticuri si se cearta ". Toate evenimentele se desbat la Capra. Si lumea este Incredin-

tata ca lucrurile se vor desfasura cum s-a hotarit aci".

Intr-adevar: Capra stie tot, vede tot, hotaraste tot. Capra nu este

o simpla cafenea, unde se bea svartul cel mai bun si se maninca cele mai bune prajituri. Este un birou de informatii politice, literare, artistice si mondene. Este o istorie, o cronica si o pasiune".

CUM SE CALATOREA ALTADATA

BUTCI, RADVANE, CALESTI, CARETE* Intr-un fel au calatorit Inaintasii nostri, intr-alt fel calatorim not astAzi. Pentru exemplificare, ne intoarcem in trecut cu un veac si jumatate. Atunci, in Bucuresti, care era un oral mult mai mic decit astazi, boierii nu mergeau niciodata pe jos, fiindca ar fi fost o mare rusine pentru rangul si heghemonul lor.

Daca se duceau la Curtea domneascd, la vreuna din dregatoriile ce conduceau sau de care depindeau, sau in vizita unii la altii, caleasca, butca sau radvanul ii astepta la scars. Cu un astfel de vehicul, In viteza a doi sau patru cai, treceau pe ulitele nepavate ale orasului, sau pe cele cIteva podite cu birne de lemn, ridicind nori de praf vara si Improscind cu noroi casele si trecatorii de pe margini, atunci cind timpul era ploios. Din aceasta cauza, majoritatea caselor ** care erau la linie", aveau parterele construite la circa doi metri Ina ltime feta de nivelul strazilor. Si chiar in aceasta situatie peretii erau tencuiti" cu noroi si geamurile ferestrelor Improscate cu stropi de apa murdara.

Iarna, locul calestilor 11 luau saniile trase de cai Impodobiti cu frumoase valtrapuri si nenumarati zurgalai, care, in trapul sau galopul lor, dadeau o muzicalitate foarte placutti si o caracteristica interesanta ce placea

tuturor si, in special, strainilor ce ne vizitau Ora. Sotiile boierilor nu ieseau niciodata pe jos, mai cu seams, singure; erau Intotdeauna intovarasite de cineva: sot, copii sau rude, vizitii, oameni

de Incredere, robi tigani. Boiernasii si slujbasii mai mici mergeau de obicei calare; marii neguttiton sau mahalagii mai Instariti, in treburile lor prin oral, mergeau cu caruta sau cu vireo drosca usoarti, iar toti ceilalti oameni, pe jos. Dealtfel, negutatorii si oamenii de jos" nici nu aveau voie sa calatoreasca prin oral cu un vehicul luxos, chiar data aveau bani sa-1 cumpere si sa-1 Intretina. Numai boierilor si inaltelor fete bisericesti le era permis sa aib calesti. Acest fapt se vede si din Intimplarea petrecuta In 1816: intr-una din zile, sotia domnului Caragea vazu trecind pe Podul Mogosoaiei, pe sub ferestrele palatului, o caleasca noua, luxoasa, trash de doi cai focosi. Inauntrul ei erau doua femei, destul de elegant imbricate, pe care nu le cunostea si

care, dupa toate aparentele, nu faceau parte din protipendada orasului.

* Toate aceste numiri reprezinta de fapt acelasi lucru, adica trdsuri de lux, cu patru roti, pe arcuri, descoperite sau acoperite, trase de mai multi cai. Numirile yin din limba rusd, ticraineand sau polona. ** Astfel de cladiri, amintiri ale unor vremi de mult trecute, se mai pot vedea pe str. Snagov (fosta str. Scaune, N. Filipescu) nr. 28 (fosta proprietatea Bilciurescu); Ca lea Grivitei nr. 24 (fosta proprietatea neguptorului Ion Ghiorma), str. Popa Tatu nr. 75; etc.

414

DIN BUCURE$TII DE IERI

Ea chema imediat pe bas-ciohodarul caruia-i dete ordin sift opreasca caleasca si

s-o bage In curtea palatului, sa vada tine anume erau cele doua femei. Erau sotiile a doi negustori bogati: Dedu si Ciochina 1 foarte cunoscuti In Bucuresti, dar fail drept ca sotiile for sa se plimbe Intr-un astfel de vehicul. Fiind chemati sa dea socoteala pentru acest fapt, ei raspunsera ca nu s-au gindit sa Infrunte pe nimeni prin aceasta purtare, dar ca un negutator vienez datorindu-le suma de 5000 lei si neputindu -le plati banii, le-a trimis In schimb aceasta caleasca, cu caii si hamurile luxoase ce se vad si ca ei n-au intentia s-o pastreze pentru ei, ci s-o vinda oricui se va gasi musteriu. Drept urmare, domnul Li ierta de pedeapsa, si, fiindca caleasca era foarte frumoasa, le dadli suma de 5000 lei si o lua pentru familia lui, poruncindu-le sa nu mai 1ndrazneasca nici ei, nici alti oameni de categoria for sa se plimbe In caleasca prin oral.

Pentru a ilustra documentar existenta calestilor sau radvanelor este cazul sa amintim aici citeva exemple pe care ni le procurd aceste marturii. Astfel, la 28 noiembrie 1708, Serban Greceanu, mare stolnic la acea data, scrie lui Bartel Seuler judetul orasului Brasov, sa se intereseze pentru o caruta nemteasca" (careta) pe care o comandase unui caretas de acolo, sa se faca cit mai curind, fiindca a trecut de mult timpul and ea trebuia sa fie gata: Ci pentru aceasta priiteneste ma rog dumitale, de sa va fi ispravit, pren bunavointa dumitale si cu ajutorul dumitale, sa sa aduca pans la hotar. Si de acolo o vom aduce noi, pren oamenii nostri" 2. Mai tirziu, la 20 martie 1726, Maria, fiica lui Radu Greceanu (mare logofat si om de Incredere al lui Constantin Brincoveanu, ca si fratele sau Serban), facindu-si testamentul, printre cele ce lass urmasilor, meationeaza si o careta" care sa se vinda,

iar banii luati sa 0 dea milostenie la fete sarace" 3.

Mai t1rziu, la 17 iulie 1759, doctorul grec Spirea (ctitorul bisericii cu acelasi nume si proprietarul Dealului Spirii), lass la moartea sa, sa se vInda careta cu telegari ce avea, iar 1ntreaga suma ce se va °I:gine, sa fie folosit4 pentru facerea anumitor sarindare 4. Negutatorul bucurestean Ioan Chirul, ca sa faca un serviciu starostelui, la 17 decembrie 1766, printr o scrisoare roaga pe Hagi Patru Luca din Sibiu, sa se intereseze de careta pe care au vazut-o amindoi si pe care o face mesterul Ianache Cincu, sa fie gata cit mai repede si cit mai frumoas6. De asemenea sa fie anuntat chid va fi gata, ca sa trimita om, cai si bani, la la-

zaretul de la Boita, s-o aduca la Bucuresti. In legatura cu careta, printre altele, el 1i mai scrie urmatoarele: si to pohtesc ca sa pui silinta sa o faca frumoasa cu vapseala sangipie si cu postav bun iar sangipiu. Si sa fie cu pervazurile cu aur. Si de vei putea, ca sa o iai cu pret mai jos cleat 54 de galbeni, dupa cum mi-ai spus dumneata. Iar da nu sa va putea mai jos, sa o iai si cu pretul acela, numai sä fie lucru bun, curat. In scurt, cum 10 va placea dumitale, ca sa am si eu cinste de dare dumnealui starostea si dumneata lauds de la dumnealui,

care si dumnealui sa Inchina dumitale, cu sanatate". Si cosu sa fie lmbracat cu piele, iar nu zugravit" 5. Dintr-o insemnare de pe verso scrisorii se vede ca, dupa toate pretenliile si recomandarile facute de Ioan Cincul, pretul caretei se ridica la 58 1 Dimitrie Papazoglu, Istoria fondarii orasului Bucuresti, Bucure§ti, 1891 ; Gheorghe Crutzescu, Podul Mogosoaiei, Bucure§ti, [1944].

2 Academia R.S.R., XXI 213. ' Arh. St. Buc., Docurmnte muntenesti, XXV-48. 2 Idem, Mitropolia 7'drii Ronuinesti, CCCXL-2. ' Colectia George Potra.

CUM SE CALATOREA ALTADATA

415

galbeni din care, la 20 ianuarie 1767, Hagi Patru Luca arata ca a dat arvuna 18 galbeni si 15 bani, raminind ca la data dud va fi gala, sa-i anunte ziva in

care va fi adusa in lazaret. Din cele auzite de la Inaintasii sal, Ion Ghica, ne spune ca domnul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) in anumite zile, dupa amiaza, obisnuia sá se clued la plimbare prin oras sau sa se recreeze la grAdina si chioscul ce Meuse la biserica Izvorul Taingduirii, pe care el o ctitorise. Plimbarea o facea

rilsturnat intr-o caleasca poleita, trasa de patru cerbi cu coarnele de aur,

inconjurat de ciohodari cu fuste albe si cu islice rotunde de samur pe cap, de arnauti si de soitari cu caciuli lungi de postav pestrit, impodobite cu coade de vulpi si cu clopotei care jucau chiocecurile pe linga trasura domneasca" °. Citiva ani mai tirziu, cintecul popular transmis prin lautari, pomeneste

ea si sotia domnului Alexandru Moruzi (1793-1796), se plimba prin ()rag Cu o caleasca aurita. Redam mai jos versurile care se refers la acest fapt: Doamna trece in radvan, In radvanul aurit, Cu tot cosul poleit, Ocolit de ciohodari,

Tras de patru armasari" 7. Domnul Alexandru Ipsilanti, dupa cum se vede din documentele date, se pare ca nu prea era bucuros de numarul mare al caretelor pe care le aveau boierii, aduse In Cara prin intermediul negutatorilor din Bucuresti, Sibiu, Brasov si chiar din Viena. De asemenea, nu-i era pe plac nici zgomotul pe care-1 produceau pe pavajele primitive ale orasului, pentru care motiv a dat mai multe pitace (porunci scrise) care sa reglementeze atit importul caretelor precum si umblarea for prin oral. Calatorul german Jenne, care ne vizitase tam spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, in legatura cu calestile bucurestenilor spune CA, la 1786 un conte ungur Festetics, dedat negustoriei, facea afaceri bune procurind prin activitatea sa hrand multor meseriasi la Viena, deoarece a avut ideea fericita de a crea un depozit de trasuri la Bucuresti. In magaziile lui se afla vireo 40 de calesti, de la 180 ping la 200 galbeni bucata, precum si un numgr mare de trasuri din cele mai frumoase. Prin aceasta el a introdus in lard gustul atit de raspindit pentru calesti, in asa fel ca nu numai toti boierii si-au cumparat asemenea trasuri, dar se si iau la intrecere in aceasta privinta" 8. Citiva ani mai tirziu, In 1792, calatorul englez William Hunter scrie: toti boierii bogati locuiesc aici [in Bucuresti] iarna si unii dintre ei traiesc in mare lux. Ca o dovada a mindriei lor, trece drept foarte nepotrivit pentru demnitatea for de a fi vazuti umblind pe jos in oral. Numgrul si varietatea vehiculelor construite pentru satisfacerea acestui lux sint intr-adevar de necrezut si multe dintre ele sint foarte elegante si costisitoare" Si tot In legatura cu aceasta problema a circulatiei in Bucuresti, avem mArturia diplomatului englez Thomas Thornton care, In 1804, spune: Numai oamenii de rind umbla pe jos; o trasura este intr-adevar atit un lucru de folds cit si unul de lux... Atit pentru a impiedica neplacerile, cit si pentru 6 Ion Ghica, Convorbiri economice, Bucuresti, 1879, p. 559-560; G. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurestilor, Bucuresti, 1899, p. 131.

7 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 696. 8 Herrn Jenn's Reisen each St. Petersburg... die Moldau, Wallachei, Siebenbargen...

nebst einem Reise-Journal... Pest, 1788, p. 227.

9 William Hunter, Travels in the year 1792 trough France, Turkey and Hungary, London, 1796, p. 323.

DIN BUCURE$TI1 DE IERI

416

pastrarea rangului, slugile merg inaintea persoanelor din protipendadd si a consulilor straini, ducind in fata trdsurilor un fel de torte [masalale] potrivite acestor OH, care and citeva ceasuri chiar si pe ploi toreatiale Vara sa se stings" 10.

Deoarece caretele pe care le aduceau boierii In Bucuresti erau foarte scumpe, domnul Alexandru Ipsilanti, pentru a stavili iesirea unor importante sume de bani din lard, la 9 ianuarie 1797, reinnoieste pitaeul lui Alexandru Moruzi prin care opreste importul de carete si butci, hill de poruncd domneascd scrisd ; vamesii si vatafii de plai care vor permite acest lucru, vor fi pedepsii cu o amends de 500 taleri, care se va varsa la cutia de milostenie. Dar orice ordin si orice reguld are si exceptie. Doi boieri din familia

Ghiculestilor, bucurindu-se de simpatia domnului, la 2 si 5 mai 1797, da Invoire banului Ghica sa aducd in lard cloud butci si cloud carete, iar la 20 mai acelasi an ingaduie si clucerului Gligorascu Ghica sa importe si el o butca 11.

Acelasi domn, Alexandru Ipsilanti, socotind ca pavajul de lemn al strazilor se strica din cauza mersului prea repede al caretelor si butcilor si prin aceasta se poate intim pla si vreo hats (nenorocire), la 25 iulie 1797, porunceste marelui spiitar si marelui aga sa dea nizam (ordin) ca nimeni sa nu mai umble tare" prin oral. De asemenea, cind marii boieri vor trebui sa mearga la Curtea domneasca In vreme de uscaciune sa umble pe pdmint pe drumul ce este aldturea si numai pe vreme de ploaie si find sa mearga pe pod si atunci sa umble iarasi Incet" 12. Pretul caretelor, in principiu, era destul de mare, chiar atunci cind acestea erau cumparate ocazional de la diferiti nobili din Occident, vindute bineinteles prin intermediari. Cele care erau de comanda speciald, cu tot felul de Impodobiri aurae si in special cele domnesti care erau foarte luxoase, atingeau sume care se ridicau la citeva sute de galbeni. 0 astfel de carets avea domnul Alexandru Dim. Ghica (1834-1842), care costase 300 galbeni imparatesti 13, echivalent cu 12 000 taleri (lei), cu care se putea cumpara o bund mosie. Cu aceasta carets domneascd, foarte luxoasd si stumps, a trimis domnul

pe boierul Costache Cornescu la Turnu Severin, de unde trebuia sa aducd la Bucuresti pe prin%ul MiloA Obrenovici, care, pentru o anumita perioada, si-a gasit refugiul politic la not in tars, la mosia sa Herasti, pe care o cumparase cu citiva ani mai inainte si pentru care a avut nenumarate procese pentru incalcare de hotar cu Iancu Manu, mare logofdt si mai apoi chiar caimacam al Iarii.

TRASURI, CUPEURI, BIRJE DE HERASCA Privilegiul de a merge sau a se plimba cu caleasca 1-a avut numai boieri mea pind in 1823, iar dupd aceea, mai ales din 1828 cind au inceput sa apara fiacdrele (adica birjele 14 si trasurile) si celelalte categorii sociale s-au bucurat 1° Thomas Thornton, The present state of Turkey... vol. II, London, 1809, p. 367; o

traducere din franceza dupd editia din 1812, a fost fdcuta In limba romans, si tipdrita

la Buda to 1826 (cf. B.R.V., vol. III, nr. 1291); P. V. Hanes, Un cdldtorenglez despre romlni. 0 scriere despre Principatele Romdne, tradusd in romdneste de Constantin Golescu, Bucuresti, 1920. 11 V. A. Urechid, Istoria romdnilor, vol. VII, p. 58.

11 lbidem, p. 144-145. 13 I. C. Filitti, Domniile rorndne sub Regulamentul Organic, Bucuresti, 1915, p. 115, nota 3. 14 N. Vatamanu, Istorie bucuresteand, Bucuresti, 1973, p. 40-44.

CUM SE CALATOREA ALTADATA

411

de acest avantaj. De la aceasta data incoace, negustorimea si burghesift

I) ogata a inceput comande calesti, butci sau radvane la Sibiu, Brasov ti chiar la Beci (Viena), mai ales prin intermediul negutatorilor romani din at ele orase.

Pe vremea de atunci insa, si chiar mai tirziu, nimeni nu se ingrijea,

nici stat, nici particulari, sa puns la indemina cetatenilor un mijloc de transport.

in oral, ieftin si relativ rapid. Si chiar dacA cineva ar fi avut aceasta idee, ar fi fost foarte greu de pus in practica, fiindca majoritatea strAzilor erau inguste si intortocheate, fapt care at fi ingreuiat si mai mult circulatia pietonilor si a vehiculelor. A trebuit sa treats vremea domnilor regulamentari, adica a lui Alexandru

Dim. Ghica (1834-1842) si Gheorghe Bibescu (1842-1848), precum si a lui Barbu Stirbei (1849-1856), pentru ca, prin domnia lui Cuza VodA, Principatele sa se uneasca intr-un singur stat, iar Bueurestii sa devinA Capita la tarii.

Dupa 1862, in Capita la Principatelor Unite, numite in scurta vreme Romania, se vor aduna majoritatea institutiilor de stat, iar un mare numar de oameni din toate partite tarii isi vor muta domiciliul aici. Pentru acest motiv, numarul locuitorilor va spori, orasul se va marl, iar conducatorii lui vor fi obligati sa-i dea mai multa atentie din punct de vedere edilitar. Case le riou construite vor fi mai inalte (chiar cu doua-trei etaje) si mai frumoase, acoperite cu tabla, nu cu olane sau sita ca ping atunci, iar aproape toate vor trebui construite la linie", pentru ca strazile sa aiba un alt aspect, de oral, nu de sat nesfirsit, cum fusese pins atunci. In legatura cu situatia trasurilor in timpul domniei lui Cuza Voda, Prefectura politiei Capita lei aduce la cunostinta tuturor birjarilor care nu s-au ingrijit sa-si aiba fiacarile (trasurile, birjele) curate, ca le-a micsorat tariful la jumatate. Deci, pasagerii nu sint obligati sa plateasca mai mult de un slant pe ors in zi de lucru si un slant si jumatate in zi de sarbatoare la fiacarele care au numerele scrise cu rosu 15. Dupa domnia lui Cuza Voda, incepe o epoca de modernizare a orasului.

Si data la inceput acest fapt a fost mai greu si a mers mai incet, dupa 1870 si, in special, dupa 1880, el s-a accelerat din ce in ce mai mult. Au lost trasate strazi si bulevarde largi, lungi si drepte care au dat orasului un aspect modern si, cu oarecare bunavointa, putem spune occidental, eivilizat.

Si pentru a se inmulti numarul trasurilor, in avantajul cetatenilor,

la inceputul anului 1867 Primaria orasului, ca sa incurajeze pe proprietarii for a pune cit mai multe in circulatie, a redus taxele care existau la acea

data. Astfel taxa asupra drostilor de birje s-a scazut la jumatate din eft se chibzuise mai Inainte, tidied birjarii droscari vor avea a plati comunei numai cite un slant, pe zi pentru o drosca, oriunde ar stationa. Si pentru aceasta taxa, ei vor avea dreptul a lua In plata birjelor cite trei sfanti pe ora de noapte. Birjarii cu carute acoperite (trasuri, birje) vor plati comunei cite 10 parale pe zi de o caruta, oriunde ar stationa, desfiinlindu-se chiria ce platesc acum acesti birjari la casa comunala pentru locul din Piata Sf. Vineri pe care stau" 16. Sigur ca in decursul timpului, in raport cu valoarea banilor si majorarea

anumitor preturi si tariful birjelor si trasurilor a variat, cu aprobare °hernia 15 Buciumul", 1, 1863, p. 124. 11 Ilonitorul oficial" 1/13 ianuarie 1867, p. 4.

DIN BUCURE.5TII DE IERI

418

sau nu. Dar, pentru a nu exista discutii gi certuri intre clienti gi vizitii, pe la 1890, Primaria oragului a fixat urmatorul tarif pentru trasurile si cupeurile care circulau In Bucuresti: 5 lei ora pentru cupeuri, iar pentru trasuri: 2 lei cursa de o ora in crag ; 1 leu cursa obisnuita, fare sa fie limitata distanta ; 2 lei cursa la gall din oricare parte a oragului gi 3 lei ora de plimbare la Hosea,

sau In alia parte a orasului.

Tariful era acelasi in timpul zilei sau al noptiit fiindca trasurile circulau atlt ziva cit §i noaptea, iar cele de noapte, mai uzate, mai putin aspectuoase gi cu cai care nici nu era nevoie sa fie frumosi In intunericul noptii. Un scriitor 17 din aceasta vreme spune ca, peste tariful fixat nimeni nu era obligat ea dea bacsis; tine voia, dadea si i se multumea, dar dacd nu dadea nimic, vizitiul nu-si arata nemultumirea prin vorbe sau gesturi, ca in alte centre europene.

La inceputul secolului al XX-lea, in Bucuresti erau 850 trasuri cu doi cai, 150 cupeuri, iar pentru serviciul de noapte circa 200 trasuri, la o populatie de aproximativ 300 000 de locuitori. Proprietarii care aveau o singura trasura, erau in acelasi timp si stapini

si vizitii; cei care aveau mai multe trasuri, angajau vizitii pe care-i plateau cu 30 lei pe lung, plus hrana In nature sau bani. Venitul mijlociu al unei trasuri, Intr-o zi, era 15-20 lei, iar sarbatorile gi duminicile Intre 60-80 lei. 13inelnteles ca niciodata acest venit nu era fix si vizitiii angajati nu puteau fi controlati data au incasat mai mult, cu toate ca acest lucru era sigur si stiut, fiindca oricine isi poate da seama ca o lead de 30 lei lunar era destul de mica, cind pentru o zi de lucru, la acea data, se platea 1,50-2 lei. Proprietarii care aveau mai multe trasuri gi citeva perechi de cai, Isi a ngajau rindagi pentru Ingrijirea cailor si curatenia grajdurilor, oameni voinici,

sanatogi si muncitori, recrutati mai ales din cei veniti din Transilvania, care ofereau mai multa Incredere §i garantie ca isi fac in mod congtiincios slujba pentru care fusesera tocmiti. Proprietarii trasurilor, in afara de harnasamente de diferite categorii, peril, tesale marunte, §epci bombate In fats si cu cozoroc de piele sau chiar talpii groasa, tunici de catifea lungi pind la glezne, cingatori de matase §i funde pentru cai, se Ingrijeau din timp sa aiba cantitati suficiente de nutret. (fin si ovaz) din cel mai bun, ca sa dea cailor hrand la timp gi Indestulatoare spre a nu slabi si a avea forta necesara pentru cursele ce faceau pe ulite pavate cu bolovani de rlu sau cu pietre cubice de granit. Toate trasurile aveau cosuri sau burdufuri de piele, care pe baza unui

simplu dispozitiv, se lasau mai jos sau se ridicau mai sus, pentru ploaie, vint, soare; lateral aveau aripi" ca sa fereascg clientii de a fi stropiti cu

a pa murdara sau noroi. Pernele de la spate si, in special, cele pe care sedeau clientii erau umplute cu zegras gi bine arcuite. Pernele gi Invelitoarea care se puma pe picioare, mai groasa sau mai subtire, dupe sezon, erau brodate

cu monograma proprietarului. Rotile erau cu spite vopsite, deseori in alb, Inspicate cu rosu aprins, iar marginile aveau certuri de fier, sub forma de gine, In care se introducea un colac, mai lat sau mai Ingust, de cauciuc veritabil *, pentru a atenua §ocurile drumului §i a face calatoria eh mai ling gi mai agreabila. In dreapta si in stinga caprei pe care statea vizitiul se aflau felinare, cu geamuri de cristal slefuit, In care, seara se aprindeau lumindri 17 Frederic Dame, Bucarest en 1906, Ed. Socec, Bucarest, 1907, p. 302. * Un mare magazin de cauciucuri pentru roli, diferite articole si accesorii necesare tr Asurilor era acela din Calea Mosilor nr. 330, colt cu str. Fainari, proprietatea lui Adolf li adratzky.

CUM SE CALATOREA ALTADATA

419

de spermantet. Toate vehiculele aveau numere de Inregistrare, in ultimii ani, albe pe fond negru. Patronii trasurilor depuneau multa ateatie si migala ca vehiculele lot sz porneasca in oral sau cum ziceau ei in cursa" cit mai prezentabile: bine spalate, sterse, lustruite, cu covoras la picioarele clientilor, iar caii sa lag copitele facute cu vax, sau chiar cu lac, spre a fi cit mai lucioase. Se verifica de fiecare data, ca potcoavele * sa aiba colti care se insurubau .

.Lbsolut necesari la mersul pe strazile orasului denivelat pavate, sau la coborirea si urcarea pantelor din anumite locuri. Spre sfirsitul secolului al XIX-lea o noua categoric de hirjari a putruns

in Bucuresti, detinInd cele mai frumoase si mai luxoase trasuri. Acestia erau muscalii sau scopilii, cum le mai spunea poporul, fiindca, dupa primul for copil, se supuneau de bunavoie unei interventii chirurgicale ca sit nu mai

aiba alai copii in viitor.

Muscalii si-au asezat casele, gospodariile si gradinile for pe strazile: Sf. Ionics Mori, Cimpului, Fainari, dar mai cu seams pe strazile: Birjarii Vechi si Birjarii Noi, toate in mahalaua Oborului, In stinga Cali Mosilor. Case le for nu se vedeau de la strada, aveau in fata niste porti marl de scInduri vopsite In verde sau In galben, Inalte cam de trei metri. neobisnuite a Itor locuinte bucurestene. Birjarii muscali **, mai tuti erau niste uriasi, matahalosi, cu mers greoi

si fata incretita. Trasurite for erau elegante si aveau cai adusi din stepa ruseasca, negri sau vineti rotati, cu cozi lungi si coame bogate, filfiind In vint cind goneau, de parca mincau nori" 18. Birjarii muscali stationau In Mate Teatrului National, in fata marilor hoteluri sau In alte statii centrale ale orasului. Toti erau foarte politicosi, dar cel mai agreat si mai cunoscut era Misca" ***, preferat de oamenii bogati

in drumurile for prin oral sau in plimbarile de la Sosea. Chiar trapul tailor de la trasurile muscalilor era parca altfel, mai maiestuos decit la celelalte trasuri, iar acestea, aveai impresia ca aluneca pe caldarimul strazilor, datorita eauciucurilor groase, sau, In ultimul timp, a anvelopelor care amortizau orice zdruncinatura.

Tot muscalii sint aceia care, in afara de trasurile deschise, au introdus in circulatia orasului trasurile inchise, adica cupeurile care aveau cloud usi cu geamuri care se lasau sau se ridicau, dupa necesitate. Inauntru aveau scrumiera si douil vasute mici, doua glastre de cristal, in care se gliseau totdeauna florile anotimpului respectiv. De asemenea aveau scarf, cu o treaptii sau doua, in ambele parti, pentru a usura coborirea sau urcarea. Cupeurile erau folosite de obicei la nunti sau inmormintari cind se faceau adevarate cortegii in spatele cupeului nuptial sau al carului funebru ; * In afara de numerosi potcovari din mahalale, Intre 1885 si 1915 erau urmatorii ( are aveau ateliere bine utilate si mesteri priceputi 1n aceasta meserie: Bandel Ebehi, str. Sculpturii 42; Bandi loser, Cal. Mosilor 275; Gostache M., cal. Grivitei 120; Denes Voros, cal. Mosilor 375; Gonozy Karoly, str. Pupil de Piatrl 12; Marcu Ferentz, Cal. Vdcdresti 161 ; Nicolau Vasile, str. Doamna Anastasia 7 ; Weitzner C., sir. Stirbei Vodd

,

152.

** Sojiile lor, dupd amiazd, mai spre seard dupd ce-si tcrminau treburile gospoddriei, Imbracate In nista fuste foarte largi si bliize Incretite, 1si puneau un mic scaunel In fata porta si fAceau negot, vinztnd set-Mute de floarea soarelui si turd dulcei toate acestea erau pose 1n cosulete de nuiele, pe servetele curate, albe ca zapada. 18 V. Bilciurescu, Bucure,sti si bueurefteni de ieri si de azi, Bucuresti, 1945, p. 371. *** Mihail Ivanov (Misca) locuia pe str. Birjarii Vechi nr. 47, iar In Intinsa-i curte se gdseau: 7 trasuri, 7 cupeuri, 2 cabriolete, 3 bricolete, 50 de cai, 20 de argali (Almanahul satelor", Bucuresti, 1876, p. 46).

420

DIN BUCURES,TII DE IERI

In ores cupeurile circulau mai mutt seara sau cind era vremea ploioasa, urn:a;

la Sosea duceau perechile de Indragostiti din lumea bogatd. Cu ocazia nuntilor, atit trasurile cit si cupeurile se ornamentau foarte frumos cu flori naturale in interior, iar la exterior cu ghirlande de flori arti-

ficiale, cu care erau Impodobiti si caii; la inmormintare felinarele erau aprinse

si Invelite cu un zdbranic negru.

Boierimea si burghezia bogatd aveau trasuri si echipaje care mai de care mai frumoase si mai de pret, la care erau inhilmati tot soiul de cai de rasa adusi de prin Ungaria si din alte strAinatAti" 19. Cei avuti isi permiteau luxul ca pe lingd vizitiu sa aibd cite un lacheu ImbrAcat intr-o livrea luxoasd, cu bumbi de argint sau poleiti. Acest lacheu (hied nu era in fatd, se arza In spatele echipajului, pe un scAunel malt, avind rolul sd sara imediat din locul unde se afla si sit deschida portiera calestii,