Din Bătrâni - Ioan Slavici

DIN BPTRANI

www.dacoromanica.ro

L SLAVICI

Din Betrani Naratiune istorica

41-q.1>-5'

BUCURETI 3nstitulul de ,krie Grafice

i Editura SOCIETATE ANONIMA

,,)Minerva"

Str. Regala, 6 (Hotel Union)

1902

www.dacoromanica.ro

caboram..........................r..........

3

TOATE DREPTURILE RESERVATE 6...../.....

www.dacoromanica.ro

0 MARTURISIRE

E o cestiune de buna credinta literara sa fac marturisirea, cal faptele expuse in aceasta naratiune pe cat de frumoasa, pe atat de in-

teresanta nu sunt plasmuiri ale mele, ci intemplari petrecute sunt acum vre-o miie trei sute de ani, in timpul domniei Imperatului Justinian, cand Gepidii au fost risipiti in lupta cu Longobardii si cu Avarii si cand Bulgarii

si marile masse de Slavi au sosit la poalele Carpatilor.

Intemplarile aceste sunt atat de invederat adeverate, incat i-asi jigni pe cititori, daca mi-asi da silinta sa-i conving prin cloyed' in.sirate dupd toate regulele stabilite de istoriografii pedanti.

Oare-care nedumirire nu poate sa remaie decat in inimile cititorilor, care n'aii avut anca

multumirea de a cunoaste din propia for intuitiune pOienele ce se 'ntind in culmile Bu-

cegilor si Valle ce se deschid din ele spre sesul de la Dunare. www.dacoromanica.ro

VI

V6cluti din departare, Bucegii ni se presenta

ca niste inaltimi cu culmi anguste, din care omul foarte usor se restoarna in prapastii fara de fund. Urcandu-ne inse in vre-una din aceste culmi, remanem uimiti de largimea ce se desfasura." in fata vederii noastre. Padurile de brad si cele de fag reman departe 'n vale,

si de asupra for se 'ntinde un fel de campie valuroasa, in care putem cutriera dile intregi de a rendul. Stand in culmea Omului, care e cea mai inalta dintre toate, si intorcandu-ne cu fata spre sesul de la Dunare, remane in dosul nostru valea cea strimta si ripoasa a Prahovei, de a lungul careia se face pe la Predeal trecerea in Tara Barsei, care de sus se vede ca un fel de rain pamentesc. La stenga se intind poienele din culmile muntilor Costild, Caraiman, Gepii, Peatra Arsa, Virful cu Dor si Furnica, ear la dreapta, despartite prin trecatoarea. de la Strunga, se insirue culmile

muntilor Barsei, si mai departe, despartite prin trecatoarea Branului, ale muntilor Fagarasului, dintre care cei mai de frunte Papusa, Scarisoara, Vistea, Virful Orlului, Negoiul si Surul. Inaintea noastra se desfasura

vaile la inceput strimte si apoi din ce in ce mai largi, prin care se varsa riurile Ialomita, www.dacoromanica.ro

VI I

Dambovita cu afluentul lui Riul Alb, Riul Doamnel si Argesul. Toate aceste sunt adi cum eraii inainte de aceasta cu o rniie trei sute de ani, si oamenii ce traiesc vara in poiene si-si ail in timp de iarna adaposturile prin vaile strimte sunt si dinsii tot cei de atunci. Intre Omul si Caraimanul, la marginea po-

ienei, unde se 'ncep padurile de brad, e si adi pe termul drept al Ialomitei puienita tacuta, unde Parintele Luca isi avea colibile,

si de a supra poienitei e Inca in fiinta pestem, in gura careia adi Se afla Schitul lainmitei.

Coborind de aid la vale, dam dupd un mers de jumetate de di in satul Moroienii, din care trecern la Buciumeni si apoi la Urseni, tot ca atunci. Alta pestera anca mai mare si mai ascunsa in infundatui ile \Tailor se afla sub Papua, pe

termul steng al riului Dambovicioara, care din sus de Rucar, in dreptul trecatorii Branului, se varsa in Dambovita. Coborind de aici la vale, darn in Dragoslavele, sub dealul 11Iateias, apoi se insira de a lungul vaii satele Sldbodia, Bodeni, Cetateni, Mestecati, Valeni, Gemenu, Capu Coastei, Candesti, Boteni si, tocmai departe spre www.dacoromanica.ro

VIII

tot locuri insemnate in trecutul neamului nostru. Pe Riul Doamnei, in sfirsit, e mai spre ses -satul Domnestii, ear in fund Slatina, unde pe ses Drap..;odanestii,

acele timpuri se spala our din nisipul adus de rid din munti. Pe Darribovita, in fata satului Bodeni, in hotarul satului Cetateni, se afla ruinele unei cetati, careia istoriografii nostri ii die «Cetatea lui Negru-Voda. Naratiunea aceasta e numai inceputul unui

sir de naratiuni din ce in ce mai frumoase si mai interesante, pe care am de gand sa le public, daca bunul Dumnedea imi va mai lungi dilele si-mi va da sanetate, ear oamenii-mi vor lasa ragaz. In proxima din aceste naratiuni vol expune intemplari petrecute in timpul Parintilor Ciril si Metodiu, apostolii Slavilor, care aid trecut si pe la strabunii nostri si ni-au adus si noue invetaturile dreptei cre-

dinte. Atunci cetitoril se vor incredinta, ca cetatea aceasta, desi nu de un Negru-Voda a fost intemeiata, poate sa fie numita si cuibul NegrilorVoievodi, caci vor afla de ce li se dice oNegri».

De o cam data vor afla numai, cum s'a urdit acest cnib de marl aparatori ai neamului. AUTORUL.

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANt PARTEA ANTAIU I

Risipirea Gepi4ilor Voim sa traim, grai Ursan cel cu sprancenele dese §i cu mustga groasa, §i via0 omul §i-o apara cum poate . Parintele Luca dete domol din cap, §i aceasta era respuns destul de hotarit.

De§i n'avea anca in barba lui cam rara nice un fir de per carunt, preotul era betran cu mintea, §i betranetea aceasta, pe care o mo§tenise din betrani dimpreuna cu darul preotiei, se dedea

pe fats in infati§area lui de om, care le §tie toate mai bine decat on-§i-cine altul §i le da tuturora, dar nu prime§te, de la nimeni sfatun. Stepanit in fie-care clipa a Meth sale de gandul, ca a fost renduit de Dumnedeu sa pbarte grija de cele cate-va mil de suflete ce se aflau sub paswww.dacoromanica.ro

1

I. SLAVICI

2

torirea lui, el nu se lasa sa fie abatut din calea, pe care i-o croisera parintii sei prin invetaturile si prin faptele lor. tia inse, ca Ursan n'a venit de capul lui, ci trimis de sotii sei de suferinte, si Linea sag po-

toleascd. Nu e nimic ce poate sa treaca mai presus de simtementul ce strabate prin mii de inimi, §i intelepclunea adeverata e potrivirea in gand a unuia cu toti. ((Asa e, Vise dar cu blandete, nevoia it repune pe om. SI mai starn inse, sa mai asteptam, sä mai rabdam, sa ne mai gandim.> «Pand cand sa ne tot gandim ! ? intimpind Ursan cuprins de amariciune. lie prinde lama aici in culmile plesuvite ale Bucegilore; n'avem

ii

nici merinde pentru noi, nici nutret pentru turme ; lupii sunt din cli in cli mai neinfricati ; ne mor

femeile si copiii de foame si de frign. Parintele sedea pe un trunchni de fag resturnat in fata colibei sale de la marginea porenitei de sub pestera. « O sal treaca si asta cum atate si ear atate altele au trecut, respunse el rostind vorbele rar si apasat si infigandu-se oare-cum in trunchiul, pe care sedea. In lumea aceasta numai binele e statornic, unul, singur si totdeauna acela-si : relele sunt multe si felurite, fiind-ca yin si trec mereti, numai curmaxi ale binelui de a pururea nebiruitD.

gal ved, ca e reti si tot numai reu, Ursan.

ii Vise

Trec, ce-1 drept, relele, dar, daca un

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

3

reu trece, dupa el nu biaele de mult a§teptat, ci ear alt reu urmeaza, incat din rele in rele o ducem. Si nici c'o sa mai poata fi altfel cats vreme nu ne vom fi imbaxbatat §i noi, ca s ie§im la larg §i sa ne facem loc in lume . Preotul remase timp indelungat perdut in Onduri, nemi§cat §i cu ochii tintiti la pament, Il cuprinsese de mult temerea, ca nu va mai pute sa.-1 stapaneasca pe oameni §i sa.-1 tina in cane cele bune.

Cata vreme Gepidil au stepanit §esul de la Dunare §i vaile mai largi ale Carpatilor, Muntenii au avut viata destul de tignita. Se'ncaierau Gepidii cate o data cu Longobardii, care-§i pa§teall turmele mai spre Apus, on faceau navaliri

peste Dunare, de unde puteau sa se intoarca incarcati de prada ; dar spre munti, unde nu prea

aveall ce sa prade, numai in timpul verii se abatea cate o ceata mai indrazneatai, ca sa.-§1 faca

robi. Multi baieti voinici §i multe fete frumoase au ajuns in robia lor ; dar mai ales robii ace§tia au dus la din§ii legea cre§tineasca, §i, primind o data invetaturile lui Christos, el s'ail mai imblanot. Toamna dar Muntenii se coboriau in vane mai adapostite, unde-§i cla.disera din birne groase locuinte de lama. Aid 41 adunati, prin rar4tile manoase, nutretul pentru turme §i-§1 faceau se-

menaturl de gran, de orz §i de meiu, §i numai rar de tot se 'ntempla, ca unii dintre din§ii sa 00-11 poata secera in lin4te bucatele, din care prisosul era pastrat in gropi numai de din§ii §tiute.

www.dacoromanica.ro

4

I. SLAVICI

Traind tigniti, el se sporisera, ce-i drept, dar asta nu-i strimtora, caci puteaii sa se 'ntinda din

ce in ce mai la vale. Acum se schimbasera de o data toate. Grecil Ii urati pe Gepidi §i pentru-ca, primind legea crestineasca, nu voiaii sa se lepede de invetaturile afurisitului de Arie. Preotimea staruia dar mereu pe langa Imperatul Justinian, acum om de aproape opt-deci de ani, sa-i stirpeasca de pe fata pamentului. Imperatul avea inse re'sboaie atat in Asia cu cat si in Italia cu Ostrogoth. Supuind acum stapanirii sale Italia,

el s'a hotarit sa dee ascultare preotimii pi sa pi navalirilor si a ridicat

puny tot-odata.capet

asupra Gepislilor atat pe Longobardii de la Apus, cat si pe nenurneratele cete de Ogori sau Avari, care veniaii despre Meada-Noapte calare pe cai marunti i urmati de care scirtiitoare, in care-si aduceau femeile i copiii. Padurile nu infrundisera inca, si Gepidii, strimtorati de Longobardi, au inceput sal se misce spre Resarit i sa se adune, ear Muntenii au fost

nevoiti sa paraseasca. 'n pripa adaposturile for

de 'lama si au urcat in poiene cara-ca sa -11i fi putut lua destula merinde pi lard nadejdea de a-si mai secera graul on meiul abia resarit. Pe la inceputul veril Avarii cei navalnici erau sositi la Dunare, ear Longobardii se apropiau si el in frunte cu Alboin, feciorul regelui lor. Apucati ast-fel din doue parti, Gepidil www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

5

incercat norocul in cate-va lupte sangeroase, apoi s'an risipit indesuindu-se prin vaile mai strimte dimpreuna cu alte semintil, care venisera parte

in calea Ogorilor, parte 'n coada lor. De aici inainte Muntenii an remas strimtorati in poienele lor, ba, inghesuiti despre vale, unil dintre fugari au resbit pand 'n poienele Leaotei §i au trecut peste Strunga in valea Oltului luand cu dinsil turmele gasite 'n calea lbr §i facend robi pe Muntenii ce n'apucasera Inca sa se ascunda. Plaga' si mai Ingrozitoare Inse eraii haitele de lupi, care, mirosind hoitul, venian pe urma navalitorilor si se atinean pretutindeni. Da, grai in cele din urma preotul, apoi se ridica §i-§i Indrepta privirea in sus, spre poiana Omului, unde Bodea, cel mai mare dintre feciorii sei, Isi pastea turma, placuta nu e acum viata aici in poiene. Sunt aspre venturile ce suiera a pustiu peste culmi, petrund pand 'n meduva oaselor, usuca iarba din ce in ce mai rarer §i mai seaca §i 'ngalbenesc frunzele padurilor de fag. Diminetile se ridica din vaile adinci §i umede ceata cea posomorita §i deasa, care le acopere toate, incat de la departare de abia citi-va pasi nu ne mai vedem unul pe altul si oile risipite

ni se ratacesc, ear canii incaierati in lupta cu lupul ni se par ca niste stafii uriese. Ne resbeste umecleala din aier si ne amorteste din di in cli mai nemilos ; colibile noastre, facute 'n pripa si nu-

mai pentru yard, nu ne sunt destul adapost ; n'a-

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

6

vem, precum gise§i, nici nutret, nici merinde ; stam chi §i noapte de paza, ca navalitorii si fia-

rele selbatice nu cum-va sa ne apuce farce de veste §i sa." fim in toatA clipa gata de a ne apara parintii, femeile §i copii: urita lume! grea viata t «Prea se tin sir una dupa alta, §i prea earl adunat multe de °data !»suspind Ursan multumit de altminteri, ca preotul 1§1 cla atat de bine seama despre greutatile timpului. «Si totu-si, urma preotul cuprius de un evlavios avent, aid suntem si aici avem sa stam, cad aid e leaganul vietii noastre §i aici ni-e

rinduit sa ne petrecem dilele, aid suntem

§i

numai aid putem sa fim stepani not in§i-ne pe nol. Intocmai precum poporul ales prin suferintele vietii petrecute 'n pustiu s'a rendscut pentru o noud viata, alesi §i not pentru o mare menire, numai suferindu-le toate adunam puteri pentru alta viata. Sir se tin si multe s'ati adunat relele, dar tot not suntem i cei ce au petrecut aid verile cu iarba verde si frageda, cu flori multe, deosebite si 'n fel de fel mirositoare, cu cer senin si limpede, cu vent domol si bland, cu isvoare

de apa curata

rece. Grea are sa fie iarna

ce vine, dar, purtand greul vietii, nu uitati multumirile trecute priviti mereu spre dulcea primavara.

Daca vom mai fi putand s'o ducem pans 'n intimpind Ursan cu inima indoita. «0 vom duce ! striga preotul. Cetele de Huni erau mai infrico, ate decat cele ce ac,li ne primavara,0

www.dacoromanica.ro

DIN BeTIRANI

7

stall in fata: au stapanit teri intinse, au fost risipite s'au pripasit i ele cautand adapost prin vai, dar n'aa putut sa remaie aici, unde numai oameni ca noi pot sal traiasca. Selbatici din fire, fara de credinta i nesatiosi in poftele lor, oamenii acestia traiesc numal cu trupul §i cauta rostul vietii numai in multumirea poftelor trupesti, nu stin dar sa sufera, sa rabde, sä se stepaneasca insi-si pe sine si se omoard intre dinsil cand nu pot

sa traiasca toti in desfreu. Las'sa vie lama, caci pentru dinsii e mai nemiloasa decat pentru noi,

care ni-am petrecut viata luptandu-ne cu asprimea

er.

.

grai Ursan,

eIn locul for da, respunse Parintele Luca, dar nu in locul nostru; aici in poienele inseninate tot numal noi ramanem. Giur impregiur se schimba si se prefac toate : singuri noi stam, crestem $i ne intarimo. Tocmai asta e ! grai Ursan, care cutreiera mereu poienele i stia gandul tuturora.Crestem si ne intarim mereu, am crescut si ne-am intarit de nu ne mai incap poienele si vaile ne sunt prey strimte. Acum, urma el cu hotarire, acum

e timpul sa dam navala asupra fugarilor gr sa-i alungam, ca sa ne facem stepani pe vaile adapostiteD.

Preotul ridica mana. Asta era peste putinta ! Cel ce scoate sabia de sable are sa piard : numai necredinciosil in-

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

S

chinati celui necurat pot sa se faca stapani prin varsare de sange. Pentru crestini numai Dumne-

Oa el singur e stapan a toate. «Nu! striga el cu -hotarire. Cand doi in§i au o bucata de pane, is fie-care numai jumetate

din ea)).

Ursan dete din cap. «Nu mai sunt numai dol pe o bucata de pane, grai el Indurerat. Au trecut si nu se mai pot intoarce timpurile, care au fost. Suntem noi cei

mai betrani cuprinsi de adenca jale, cand ne aducem aminte de fericirile tineretelor noastre. Traiam in timpurile de mai nainte in unire fra-

teasca; n'avea nimeni nimic, ci toate erau ale tuturora si ale fie-caruia in deosebi ca aierul, pe care-1 resufiam, ca apa, pe care o hem, ca lumina soarelui, care tuturora le resare si pe tots ii incaldeste, cad toate le aveam cu prisos. Adi abia trece di data de, Dumnedea faral ca sa se stirneasca vre-o cearta Intre noi. Strimtorarile, in care am ajuns, nu ne mai lasa sa urmam viata de mai nainte, si vedein apropiindu-se timpul, cand cei mai staruitori se vor face stapani asupra celor mai blanc,li la fire si ne vom Inca -

Iera intre noi, ca sa ne punem free unil altora. Incetul cu Incetul, oare-curn fara de veste si ca din intemplare, am impartit dupa vetre turmele, care mai nainte eraa comune. Vorba era, ca fiecare sal stie cat are sa pazeasca si sa apere de lupi, ear acum am ajuns, ca fie-care vorbeste de dreptul seu. Ne mai avend destula pasune, www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

9

ne simtim Cu totii strimtorati si acli-mane o sa impartim 1i poienele. Ne trebue largime, daca e vorba sA traim tot ca pang -acum : on ne unim

cu totii, ca sa dam navala asupra strainilor, on ajungem sA ne sfisiem intre not ! Gandul acesta-1 inspaimenta pe preot. Da! Asa trebuiail sa vie lucrurile, daca nu se fa.'cea nimic pentru usurarea Muntenilor. gral cS'o dati navala, nu clic nici ell nu, dinsul, dar s'o dati cu chibzuire §i numai spre

a razbi pans la gropile de mein. Da, asta trebue neaparat s'o facem, urma el uitandu-se ear spre Bodea. Merindea trebue sa ni-o luam cu on -ce pret, 1 vom vede la primavara ce vom face mai departe. Pecat ell cu mintea mea omeneasca pot sa preyed, putini o sa mai ramaie pan' la primavara, caci iarna e peirea oamenilor nepregatiti pentru ea. 0 sa va alegeti dar cati-va, putini, dar oameni cu virtute, Si sa. treceti cu Bodea de a lungul poienelor, ca sa aflam ce clic cei-l'alti, sa vedem, cum stall lucrurile prin vaile, pe uncle ne sunt gropile. Navala nu putem sa o dam decat de o data si fiind not pretutindenea multi in fata putinilor, caci nu avem sa-1 omorim, ci sa -'I alungam fara varsare de sangeo. Ursan era multumit. Mai ales plecarea lui Bodea el insu-si era un lucru, care trebuia sa-1 linisteasca pe Munteni. Fiind cel mai mare dintre cei cinci baieti ai preotului, Bodea era hotarit prin sortii nasterii www.dacoromanica.ro

I. SLAVICi

10

sä fie urmas in preotie

al

tatalui sau si lira

parte numai la intreprinderi, in care putea sa-si dee pe fata vrednicia i sa-si castige autoritate pi iubirea obsteasca spre a pute fi, cand ii va fi venit rindul, adeveratul povatuitor al poporenilor sei. cand o sa facem lucrul acesta ?» intreba. Ursan. (

Lucrul o data hotarit se face fard de intar-

diere. 0 sa plecati adi, mane, cat mai curend >, respunse preotul uitandu-se intins spre culme

pi

pandind clipa, ca fiiul seii sa. priveasca 'n vale pentru-ca sa-i faca semn sa. vie. Vedend peste putin pe tatal seu, care-1 facil semn, Bodea o porni la vale, in saltate, cu o repediciune de a-i fi crec,lut, ca n'o sa se mai poata opri. Sosit inse la riu, el se opri ca pi

cand ar fi venit in pas domol, isi lua avent si se arunca dintr'o saritura pe cel-lalt termure, apoi se apropie resufland usor. Tiller de vre-o doue-deci pi unu de ani, inalt

subtirel, cu plete lungi, cu obrajii curati i cu barba numai fulg, Bodea semena mai mult a fata mare si sfiicioasa decat a voinic de munte : barbatia ii era toata numai in felul, cum igi tinea imblacitoarea ferecata, arma lui in lupta cu lupii, pi'u i

rumeni, cu mustata subtire

ochii marunti, care straluciau cu o viva miscare printre genele lungi dese in vreme-ce tatalseu ii spunea, de ce e vorba.

e0 sa ne intoarcem apoi coborindu-ne spre www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

11

adauga el vorbind repede, ca sd vedem, dacd navalitorii au strabatut on nu i pand la gropile noastre». «0 sd vedeti voi, cum aveti sa mergeti si pe unde o sd. ajungeti, ii respunse tatal-sed. Vorba e numai sa fiti cu bagare de searnA, sa nu ye aventati prea departe 4,1 sa ye stracurati veclendu-le toate si nevecluti de nimeni . «Poti sa fii linistit, grai Ursan, care stia, ca Bodea n'ar mai pute sa primeasca mostenirea parinteascd, darul preotiei, dacd, ajuns in strimtorare si nevoit a se apara, ar varsa fie chiar si numai o pica-Aura de sange, cad mama preotului trebue sd fie nepatata de sange, curata ca'n clipa nasterii. Merg eu insu-mi cu el, urrnd Ursan, it luam pe Botea, pe Ventu si pe Moroni §i-1 vom pacji ca lumina ochilor nostri, cad' al nostru e i pentru copiii nostri-1 pastram». Valea Alba,

II

Vatra lui Vine Sus la stancile Babelor, unde Vines, betranul faur, isi avea vatra, indesuiala era din cli in gi mai mare. Fier, ce-i drept, abia pe ici pe colo se mai gasia ate o bucaticd uitatd, si foile zAceati desumflate la o parte, ciocanele incepusera

a prinde rugina, dar la Vines veniau oamenii si cu treaba, si fdra treaba.

www.dacoromanica.ro

12

I. SLAVICI

Traisera, cats vreme viata li-a fost u§oard, ri-

sipiti prin poiene §i prin vii, fie-care pentru sine §i pentru ai sei §i multumit cu sine §i cut ale sale. Acum, cand griji multe §i grele ii apasati, se doriad unil pe altil §i se simtia fie-care mai bine cand se vedea in mijlocul. celor-lalti. Gandul, ca numai impreuna pot sa scape de nevoi, if mana pe toti la deal, unde totdeauna erau multi la un loc. Ven,iipli, de cand cu sporirea haitelor de lupi, ca Vine§ sa le prefaca fierul in arme de lupta. Fiind apoi multi, trebuiaill sa a§tepte pang -ce nu

be va fi venit rindul §i, a§teptand, steteafi de vorba, ca sa le treaca de urit, ear acum prinsesera slabiciune §i veniati numai pentru-ca sa stee de vorba. Aici se intilniati oameni pang acum resleti,

care nu se mai vedusera nici o data; aid se aflau toate noutatile ; aici se plamadiaii §i se puneau la cale cele viitoare. Adi erau dar mai multi de cat leri, la inceput cleci, ear in mina cu sutele, top inarmati, fie-care in felul lui, unul cu ghioaga, altul cu sulita, ear altul cu imblacito are,

to-0' gata in fie-care clipa de lupta. Mo§neagul cu barba lunga §i neteda §edea la loc mai ridicat §i se uita impregiur ridind din ochii lui viol §i acoperiti de sprincene stufoase

§i inca. negre. Lui toti if erau dragi copii ; el chiar §i celor incaruntiti le dicea numai «baiete; el pentru toti < taica Vines era ; la el toti ca la

un fel de sfint se uitan; vorbele lui toti le aswww.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

13

cultati cu., drag, cad mult vietuise, prin multe trecuse, multe patise, multe vecluse, multe auOise, multe stia betranul Vines si, intinerit acum la adenci betranete, isi aducea de toate aminte si multumirea lui betraneasca era sa le spuna si ear sä le spund. Luptandu-se in cele din urma timpuri atat de adese-ori cu fiarele selbatice, oamenii se desbracasera de firea lor de pastori blajini care-si petrec viata purtand grija de mosnegi, de femei, de copii si de miei, se inasprisera si erati din di in di mai porniti spre luptO si cu oamenii, care if strimtorati chiar n ai reti cleat fiarele. Nu-si prea dedeati seama despre lucrul acesta, dar Vines it vedea din miscarile lor, din cautatura lor, din felul, cum rostiati vorbele si, uitandu-se Cu duiosie parinteasca la fetele lor, mosneagul simtia, ca iese'n ele la iveala o vir tute ce timp indelungat stetuse ascunsa. Da, da, baieti, grab dinsul cu fata insenise schimba timpurile». cum se vor fi schimband, taica Vines ?» intreba Corbu, omul scurt si indesat, care stetea razemat pe ghioaga lui: «Cum se schimba? intimpind Carbune cel cu nata, <

perul cret si cu mustata scurta. Tu vec,II, cum se schimba. Nu mai esti nici to de ac,11 de Teri: iti aduci aminte ca vre-o data in viata to sa ne fi aduna ,atat de multi la umi loc!?» «Asa-i! Elise Bradul cel inalt si uscativ; asta s'a pornit o data si merge inainteD. www.dacoromanica.ro

14

I. SLAVICI

«Da! da! strigara cati-va dintre cei-lalti: trebue sa mearga inainte!. Corbu dete din umeri ca omul, care ar vre, dar nu poate sa creada. Avea el gandurile lui, dar tinea, ca vre-un altul sa le dee pe fata. eNoi ne-am adunat asa incetul cu incetul, clise el, si tot no' o sa ne gi risipim dupd-ce Bodea gi cu ei-latti ne vor fi adus merinde.. Taceaa toti.

Raciulete cel marunt

§i

neastemperat Iii rodea

mustata cea rosie si nu mai gasia loc pentru sulita lui cea lunga. Veclend, ca n'are nici unul inima sa-si spuie gandul, el dete cu cotul, se viri ca sfredelul printre cei-lalti si iesi in fata lui Corbu.

«Asta nu se poate!

grab dinsul.

«Si de ce adeca sa nu se poata!?. intreba Corbu. «Fiind-ca e peste putinta,

respunse Raciu-

nici o data Inca not n'am iernat in poiana si n'o sa putem ierna nici acum. Colibile noastre, acute din frunzar, pot sä ne dee umbra 'n timpul verii si sa ne adaposteasca in timp lete :

de ploaie, dar gerul iernii o sa ne scoata din ele.. «Asa e !.

strigara mai multi de o data.

striga Bodea, psi cu totil i1i itrtira pasul coborindu-se spre padurea

ce nu mai era departe. Coborind de la munte, omul, dupd-ce a trecut www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

23

din poiana 'n codru, inainteaza numai pe dibuite, caci nu mai vede nici inainte, nici inapoi. Trecand dar prin padure la vale, el gtabiaii, ca sa dee cat mai curend peste vre-un luminis, de unde li se deschide iar vedere spre vale. Bran

le dicea mered sa stee adunati, dar la cobori§ e grew sa-i tii pe oameni adunati la un loc, caci el, mergand fie-care dupa temperamentul s,eu, se resfira de a lungul plaiului, si unii dintre dinsii o luasera departe inainte. Lucru firesc ar fi fost, ca Burete si Marcea sa mearga in frunte,

cad singuri el cunostead locurile; Bodea insa, reslet si nerabdator, apucase el inainte, ca sa fie cel danteiii, care le vede toate din apropiere. Mai ales dupd-ce au trecut inse din faget in

bradet codrul era din ce in ce mai des si nicairi nu se ivia surpatura, roving orb vre-un alt semn de luminis, ci mergeau ca cu sacul in cap. Era tarcliti dupa ameac,la-di, cand la dreapta incepa sa se auda vijiitul unul pariu, un semn neindoios, ca nu mai e mult de coborit. Ursan si Ventu, care remasesera 'n urma si nu-1 mai vedusera de mult pe Bodea, 41 iutird pasul. Bran apucase insa inaintea for si-b oprise pe oameni, ca sa-1 adune si sari duca mai departe strinsl la un loc .i fara de sgomot. Ast-fel ceata remasese departe 'n urma cand Bodea se pomeni pe neasteptate de asupra unei surpaturi, de unde se deschidea asupra vaiiprivire larga si atat de apropiata, incat el se retrase speriat in desis,, ca sa nu fie veclut.

www.dacoromanica.ro

24

I. SLAVICI

La dreapta lui se versa linistit un rivulet, earn din colo de riulet, la departare de cate-va sute de pasi, erati insirate pe sub coasta acoperita de padure vre-o trel-deci de colibi, in fata carora se aflati oameni, femei, copii si pasteati vite, ba

la stenga riului eraii in adever cate-va fasii de ogoare proaspete. oAstia nu trec, ci ail de gand sa remaie aici,, iii dise el retragandu-se mai adenc in desis. 0 singura privire ii fusese destul, ca sa se incredinteze, ca cel adapostiti in vale nu sunt Gepidi, dar nici Munteni, ci un neam de oameni, despre care el nu stia nimic. Colibile, deli acoperite tot cu frunzar, nu erati ca cele acute de Munteni pe la marginile poienelor, ci mai mult' niste acoperisuri pose pe gropi sapate adenc, de un stat de om, ear pam'entul scos din gropi era aruncat peste frunzi§ul acoperisului. Crud nu se vedeau riicairi. Oamenii erati mai mult scurti gi grosi decat inalti, greoi in miscarile for si balani la fats. Vitele erati ciolanoase si cu coarnele resfirate, ear canii, niste zavodi marl ca viteii, umblau molatec dessirat i latrau rar si gros. Trebuia sa se intoarca sa-i vesteasca pe cei-lalti, ca sa se apropie cu bagare de seams. De o data inse el iesi fa'ra-ca sa-si dee searns ear pe muchea surpaturii, ca sa vada mai bine. La stenga, sub surpatura, unde el nu se putea uita, mai erat Inca opt colibi, si de aicl, la de-

partare de cel mult trei-deci de pa.i, se ivi o www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

25

fats tinera, care trecea cu un vas de lut spre rift. Era Ma la, cea mai tinera dintre cele trei .fiice

ale lui Dragoslav, una din capeteniile fugarilor adapostiti in vale. Nu, nici o data Bodea nu §i-ar fi inchipuit, ca e cu putinta ceea ce vedea cu ochii lui. Nu era inalta copila, nici subtirica, nici sprintena ca Muntencele, pe care le §tia el, dar ii era trupul plin §i fraged ca al unui copil purtat la sin, avea obrajii rotunji mare minune §i albi ca laptele 'nspumat, §i peste umerii el se revarsa un per galben ca firele de aur.

Strain neam de oameni §i ne mai veclut in aceste val. Ea trecea oare-cum ca dormind, a 'ndelete §i

leganata 'n mersul el la tot pasul, ear Bodea, uimit, o privia cu atata nesatiu, incat dinsa, isbita de puterea priviril lui, tresari si-si intoarse marii ochi albastri spre el. E o taina nepetrunsa, cum prin ochiul indreptat spre alt ochiu sufletul strabate la alt suflet §i cum, intelnindu-se privirile, sufletele se petrund unul pe altul §i se imbina.' ca'n o singura fiinta.

Fata copilei se lumina ca scaldata 'n rale venite din alts lume, ear Bodea, farmecat de zimbetul el plin de dulceata, se cutremura ca strabatut de un fulger. Ii era par'ca abia in clipa aceasta se na§te §i viata de pana acum i-a fost numai un fel de amurg.

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

26

0 fioroasa ameteala, acea-si ameteald ii cuprinse pe amendoi, betia fioroasa, pe care n'o mai uitd vrea mereit s'o aiba cel ce-a avut-o. odata.

Nu-si mai dedea el acum seamd, ca cel din vale puteaii sa-1 vada, si nu stia, daca

veclut

on nu. Ar fi fost in stare sa sara de pe muchea surpaturii la copila pornita si ea spre el ca paserea ce-si ridica aripile gata de all lua sbor. Au; lind inse pasil sotilor sei, el se 'ntoarse rapede spre dinsil in vreme-ce Ma la remase ca infipta '.rr pament, apoi, cand zari pe cei-lalti, a lna speriata la fuga, Inapoi, de unde venise. sopti Bodea cu glasul inecat eTiptil! tiptil! de navala sangelui si tremurand in tot trupul. Opriti-ve, ca sunt prin apropiere, dupa toate semnele pagani, un neam de oameni- ne mar veclut pe aicio.

Ursan se uita lung si indurerat la el. Il stiuse baiat inimos, ai-i era greu sa-1 vada galben la fats 1i tremurand de spaima. si

«Daca sunt, Ii respunse, suntem 1i not ne aflam la not acasas. «Te-a zarit cine-va? intreba Bran cel chib-

zuit facandu-le oamenilor semn sa se retraga. Bodea remase ca trasnit din senin. Da, l'a vegut, ea fara indoiala ca l'a vequt, dar el simtia, ca nu e 'n lumea aceasta om, caruia ar fi putut sa-i spuna, pe cine a veclut gi cine l'a veclut. «Nu! nimeni nu m'a velut !)) respunse

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANi

27

el rostind vorbele in slid, dar cu inderetnicia omului ce sare in o prapastie adenca. Bran ie§i ore-cum pe furies la marginea padurii, ca sa. se .dumireasca asupra celor ce se petrec in vale. Vedea §i el numal ceea ce vecluse Bodea, cad mai jos, la departare de cite -va sute de pa§i, riul cotia §i valea se strinata. «Unde sunt gropile voastre ? it intreba pe Marcea dupa ce se trase ear in de§i§. «Colo, sub coasts, la capetul ogoare,lor, respunse Marcea, ear casele nu se ved, cad, se afia in dosul stancilor». «Cate sunt ?D

«Patru-deci §i noue de fumuri avem ) «Si mai e loc larg pe langa case ?» «Nu mult, dar e». «Atunci e ret, grai Bran, cad s'ati incuibat in casele voastre §i trebue sd fie multi de mai Mout colibi §i aid», Bodea stetea ca pe jaratic.

Stia atat de bine, ca cel mai urgisit dintre toate pecatele, incepatura a toata reutatea, isvorul tuturor mi§eliilor e minciuna §i tot spusese, ca n'a fost vegut, cand stia, ca vequt a fost. In§elase pe sotii lui, care, socotindu-se ne§tiuti de

nimeni, steteat fall de grija. in vreme ce in vale se fhiceau, poate, pregatiri. «Ce facem nob arum ?» intreba el strimtorat. «Multe avem de facut, ib respunse Bran, care le pusese 'n capul set toate la cale. Mai in-

www.dacoromanica.ro

28

I. SLAVICI

taid ne 'ntoarcem si ne cautdm un loc bine adapostit, ca sa ne facem focuri si sa odihnim fara de grijd peste noapte. Apoi ne alegem cati-va si trecem de a lungul coastei de la stenga pans 'n fata caselor, ca sa vedem cum stag lucrurile acolo.

« Tot ar fi bine, ii clise Bodea, ca sd. lasam si aid' paza >. «De ce !? intimpind Bran. Dacd nu to -au veclut, nu pot sa banuiasca. nimic. Orb poate ca to -au veclut ?

Bodea--ear se fdcd galben la fata. Acum era timpul sa se imbarbateze si sa -si usureze sufletul spuind adeverul. Desi ii era

insa rusine c'a mintit, Inca mai rusine ii era

marturiseasca pecatul, si in loc de all face datoria, o manie oarbd-1 cuprinse fata cu Bran, care-1 silea sa mints din nod. «Nu m'a veclut, graii dinsul cu glasul inabusit de ndvala sangelui, dard suntem multi si ar fi putut sa ne simtd. «Dacd asa crecp, n'ai de cat sa remai aid si sa stab de paza, ii clise Bran, ears cand ti se va uri, to 'ntorci si ne gasesti dupa zarea foculuih.

«Asta nu! respunse Bodea si se 'ntoarse si el cu Fie-care pas, pe care-1 facea la deal, era insd pentru el de o potriva cu muncile iadului. Ii

vedea in gandul lui pe cei din vale sarind in picioare, luanduli arrnele §i alergand din toate

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

29

partile, ca sa se adune 9i sa dee cu totii navala asupra sotilor lui, ii auclia par'ca racnind pe 'nabusite, simtia apropierea for gi inima i se batea din ce in ce mai tare. Dupa -ce urcard cat-va timp, Bran ii opri sub un mare stan de peatra, care inchidea vederea spre vale, apol oamenii-si adunara uscaturi apritisera trei focuri. Erail bine adapostiti 9i aveau drumul deschis spre poiene, in eat ar fi putut sa tie pept si sa scape nevatamati si daca ar fi avut sa se lupte fie-care cu Cate cinci. Bodea se mai lini ti. Peste putin inse Bran pleca cu Ventu cu alti trel dintre oameni, ca @i

sa treaca, precum fusese vorba, de-a lungul coastei de la stenga 'Dana in fata caselor, 9i inima lui Bodea iar incepil sa svicneasca. Ii era par'ca fard de Bran oamenii se zapacesc n'or mai

ti ce sa faca in fata dusmanului. t Me duc 9i eti cu dinsin clise el si pleca in urma lor.

Mintia inse si de asta data, cad gindul lui era sa mearga ear la muchea surpaturii si sä. stee de paza, gata de a vesti pe ceilalti indata ce va vede, ca cei din vale fac vre-o pregatire. piva se invelia iii noapte cand el sosi la locul, de unde vecluse pe Mala si se uita tremurand in tot trupul spre colibile de peste riu. Era liniste 'n vale : nici o miscare, care ar fi putut sä-1 puna pe ganduri, nici o ingramadire de oameni ce ricnesc pe 'nfundate, nimic ce nu fusese si mai 'nainte. El tremura cu toate aceste

www.dacoromanica.ro

30

I. SL A VICt

ca facatorul de rele in clipa hotaritoare, pamintul i se clatina sub picioare, si fard de vole el se aseda pe iarba uscata puindu-si imblacitoarea peste genunchl. Obosit de umbletul indelungat, flamand lihnit,

umilit in sine si istovit de viva lui frementare sufleteasca, el nu mai era in stare sa faces ce-va, ci sta intr'un fel de aiurire la locul, unde se afla.

Vedea, par'ca, iar vedea pe copila cu marii ochi albastri tot cum o \recluse si tot cum o stia. N'o vedea dedea seama, ca n'o vede, si totu-si par'c'o vedea 'n aievea. gNu,

somn,

isi vise el in cele din urma ca prim a fost o nalucire numai. Nimeni nu m'a

veclut b>

Necuratul a fost, care i s'a ivit in adimenitor chip de copila frageda si plina de farmece, ca sa.-1 intunece mintile, sa-1 ispiteasca si sa-1 duca

la peire. Si totu-si chiar in clipa, cand al-a dicea aceasta,

copila cu marii ochi albastri se reivia in inchipuirea lui mai mult ca anger de cat ca demon. Se intunecase. Luna, ivita de mult pe cerul .aproape senin isi reversa lumina asupra colibi1or si asupra riuletului, care scinteia pe ici pe

col° in radele ei. La stenga, de unde venise Apia, era umbra deasa, care trecea pe ici pe colo

in fish' lungi si peste ria. Linistea se 'ntindea din ce in ce mai deplina, si el nu mai vedea in cele din urma decat focurile aproape stinse si www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

31

cate un om trecand ca o mogaldeata neagra prin zarea cea slabs. Erati, par'ca, toate numal vis si inchipuire, parerea desearta a omului ce se sbate in lupta cu somnul.

El se cutremura

si-s1

facie de trel on semnul

cruciI.

Perdut in ganduri, el nu-s1 dedea seams, ca zavoc,lil cei marl eraii treji, ca.-1 simtisera si la fiecare miscare facuta de el se inte0ati $i inaintati spre surpatura. Acum, cand el IV facie cele tree

crud, canil se indarjira si cati-va dintre el se rapedira la. deal. Bodea -psi lua 'mblacitoarea si sari 'n picioare ca muscat de carpe. Mintea i se luminase de o data, si vedea deslusit primejdia, in care se aft'. Era peste putinta, ca cei din vale O. nu simta, ca zavodii bat la om, si sa nu porneasca si el' la deal, ears el era singur si nestiut de sotii sei, care -1 credeau uniI remas la focuri, iar altil dus cu Bran. Nu -i remanea decat sa se retraga cu grabire ti sa dee cate-va chiote, ca sa vesteasca pe so0i sei.

La 'nteiul pas facut de dinsul inse canii, imbarbataV de retragerea lui, se rapedira din noti, $i dupa cati-va pasI el fu nevoit sa se opreasca, ca sa se apere cu imblacitoarea. Deprins in lupta cu haitele de lupi purta imblacitoarea ferecata, Bodea si-ar fi facut usor drum, daca s'ar fi aflat in poiana deschisa. Aid inse, in desisul codrului, imblacitoarea i se imwww.dacoromanica.ro

32

1. SLAVICT

pedeca de craci, incat nu putea s'o poarte raita 'mprejurul sea, ci era nevoit sa loveasca cu ea din sus in jos. El se trase dar spre un brad betran, pentru-ca sa nu poata fi apucat din dos, si incepa sa loveasca cu toata puterea in canii ce se aruncail asupra lui. Loviti unul cate unul, canii se rostogoliau chelaldind, dar tocmai aceas-

ta ii stirnia pe cei din vale si peste putin

el

andi in aievea ricnetele infundate ale oamenilor ce se adunau, ca sa porneasca la deal. «Chiu !

gata toti, ca yin paganii ! » striga

el cuprins de desnadajduire. Era inse prea tarditi. Ori-si-cat de grabnic ar fi alergat, sotii lui nu mai puteau sa-I vie intr'ajutor : era perdut ; nu-i rernanea decat sa-si spaseasca greul pecat. De zavoc,li nu se temea,

dar in lupta cu oameni el nu putea sa intre, si bratul II slabi cand vre-o dece oameni se ivird 'n fata lui asmutand canii: Opriti canii, ca me dau prins !» le dise el umilit.

Nu 'ntelegea nimeni vorbele lui, dar oamenii nu numai prin vorbe se 'nteleg intre dinsii. Audind glasul lui, pand chiar si canii se mai potolira.

«Tine-te, ca venim! » striga Ursan, care, audind strigatul lui Bodea, sarise speriat in picioare si alerga in fruntea cetei la vale.» «Opriti-ve ! Tirieti-ve strinsi la un loc! » striga din cea-Yalta parte Bran, care alerga si

www.dacoromanica.ro

33

DIN BATRANI

el intorcandu-se din drumul ce facuse de a lun0.11 coastel.

Audind aceste strigate venite din doue parti. agresorii remasera o clips cuprinsi de spaima. Unul dintre din ii inse, o matahala dessirata, se rapecli cu un topor asupra lui Bodea. Bodea facie repede un pas la stenga, ridica instinctiv imblacitoarea §i lovi cu .puterea desnadajduiril, apoi Cada in genunchi cu ochii inchisi cu capul plecat in vreme-ce agresoru], lovit peste tuner si peste piept, se resturna cat era de lung. Peste putin, cand Ursan sosi la fata locului, el nu mai gasi decat .pe acesta, viiu Inca, dara intins la parnent si varsand sange. Jos in vale era o 'nvalmaseala selbatica. In

lumina slabs a lunei, pe care o taia pe ici pe colo zarea focurilor aproape stinse, se yedeati fugind in goana mare on adunandu-se in gramedi viiu agitate oameni, femei si copn ce rostiaa sbierand vorbe neintelese, din care nu iesiau deslusit decat strigatele c Na staroste ! Na staroste ! L'au prins si-I duc 1 striga Ursan tremurand in tot trupul.Inainte, baieti, ca-1 scapam !» Asta nu se poate ! Stati pe loc! striga. Bran, sosit si el la fata locului. Sunt sute de rosy si

let.

n'avem ce sa-I facem, daca umbla rasInapoi in poiene! Daca grabim, putem

Inca s'ajungem pe Moroiu si pe Candea si pana mane sears, ne 'ntoarceam cu totil!D

www.dacoromanica.ro

3

34

I. SLAVICT

IV

Nava la.

Jos in fundul vaii, in poenita de la gura pesterei, unde se aflati cele trei colibi ale Parintelui Luca, era liniste adenca. Maica preuteasa, femee si murna, era cuprinsa de viiu neastemper. Avuse visuri grele, era mun-

cita de presimtiri dureroase, si o mistuia dorinta de all vede fiiul de sase dile acum plecat. Nu-si dedea, ce-I drept, pe fata focul, nu se plangea, dar umbla nemangaiata de ici pang colo, nu mai vedea si nu mai audia nimic, nu-si gasia nicairi loc de repaos, ear Parintele Luca le 'ntelegea toate, se caia de a-si fi aruncat feciorul in voia intemplarii, era din ce in ce mai ingandurat si mai nerabdator. Mai pitin ingandurata, dar Inca mai nerabdatoare era multimea strinsa, ca'n toate dilele, la vatra lui Vines. De o data Bucegii tresaltara ca cuprinsi de fiori.

Despre Leaota se ivira cate-va caciuli albe, apoi mai multe $i tot mai multe, in cele din urma o ceata nesfirsita, care, cob orindu-se incet spre colibile Parintelui Luca, acoperia intreaga coasta a muntelui. Era multimea adunata de Moroiu si de Candea, care, coborind despre Papusa, bagase spaima in

,fugarii ce se 'ncuibasera intre capul coastel si trecatoare si-31 deschisese drum larg spre Piscul www.dacoromanica.ro

DIN DA TRAN1

35

Laculul, ear acum venia sa iee si pe cei din poienele Bucegilor si sa se intoarca cu totii la locul de intelnire. Viind cu grabire, ei nu putusera afla cele petrecute la surpatura si nu stiati, ca Bran si Ursan yin si ei anca mai grabiti pe urma tor. Nu eraii mai mult decal vre-o miie de oameni, dar nici unul dintre cei adunati la vatra lui Vines nu mai vecluse atata lume la un loc si, risipiti, precum erati, pareau ingrozitor de multi. «Se 'ntoarce Bodea! Eata-i ca vin!D strigara cati-va dintre cei de la vatra. «Si e potop de oameni! strigara altii Sunt mii si mii! Cei mai hit' la fire incepura apoi sa dee chiote, si intr'o clipa intreaga multime se aventa la vale risipindu-se de a lungul coastei cum toamna se risipeste 'n bataia ventului iernatic frunza uscata si lasandu-I singur pe Vines, mosneagul, care se rota cu ochi impaiengeniti in urma tor.

Mai era anca mult pang la ameacp-cli, cand parintele Luca veclii, ca yin oameni din toate

partite. Nu-i vedea Lica pe cei porniti de la vatra lui Vines, dar veniaii altii despre Costila, ear altii despre Gepi, despre Peatra Arsa, despre Virful cu Dor, lume, lume, lume de pretutindeni, de unde se deschide vederea spre Leaota. «Vin ai nostri, se 'ntorc cu lume multa despre Leaota!D striga in cele din urma Raciulete, care sosi cu sulita lui cel danteiu. Acum s'a hotarit, s'a ales intr'un fel !))

www.dacoromanica.ro

36

I. SLAVICI

Parintele Luca se 'ntoarse spre Leaota si, in adever, peste putin incepa a se revarsa la vale ceata cea nenumerata. El tresari de bucurie. 0 clipa inse numai: in clipa urmatoare el fa cuprins de viva ingrijare. Veniau oamenii din toate pktile, se adunaii, se 'ngramadiau de nu mai putea sa-i incapa poienita.

oCine oare si cum va pute ssa stapineasca atata sumedenie de oameni turburati de necac,lise el si remase zapacit in mijlocul galagiei ce crestea mereu. Traiti in singuretate si deprinsi cu gandul, cafie-care numai pe puterile sale se poate raclema in lupta lui cu nevoile vieril, el erail ca iesitI din fire sand se vedeati atat de multi la un loc, zuri! ?>

adunati cu gandul de a-si impreuna puterile: strigau cu totii si se miscau valuri-valuri cand in coace, cand in colo, tot mai indesuiti, mai sgomotosi si mai furtunateci, ici aruncandu-si de bucurie caciulile in aier, colo stringandu-si unit'

altora maim on imbratisandu-se c'a niste vechi prieteni, care de mult nu se mai veclusera. Si nu e in lume musics mai sugestiva deck vociferarea

unei marl multimi de oameni cuprinsi de,emotiuni vii: chiar si cel mai potolit din fire-si perde bunul cumpat ai, luat de puhoiu, se lass sa fie dus ca frunza usoara. In galagia aceasta nu mai stia nimeni, de ce e vorba, nimeni numai cerceta, care e rostuL

www.dacoromanica.ro

DIN BATRAiii

37

ingramddirii: chiar nici maica preuteasd nu bd.gase de seams, ca fiiul el tot nu s'a intors 'dna si abia t5s4id se desmetici Pdrintele Luca si se intoarse cu gandul la Bodea.

Multimea trebuia sa se intoarcd la locul de intelnire.

grai Raciulete infigandu-si sulita cea «As! lungs in pament. Nu mergem ! Gropile noastre sunt aici, pe Riul Alb : daca plecdm acum, suntempe'nserate la eleu. adause Carbune, dac' am la departare de cloud chle». «Asa e! striga Vultoare, un lungan din poienele Negoiului. Suntem destui, ca sa putem «Nebuni am fi,

cauta alte gropi

resbi ori-si-undeD !

«Dar aia ne asteaptd»! «El! sd astepte: vor face si el cum vor pute». «Da b> strigau unii ; «Ba nu b) strigad altii, care erau fldmanqi si obositi de drum.

Urcat pe un colt de stancd, Pdrintele Luca stetea cu bratele ridicate 'n sus 3i -i chema pe oamenii invrajbiti la sine, ca sa-I tiny strinsi la un loc, dar nimeni nu baga 'n seams. «Eatd-i ca sosesc ! Se 'ntorc si el ! strigard mai multi de o data, si cetele despartite se'nvalmasird din nod si pornira'n sgomotoasa miscare la vale, ca sd le iasd 'n cale celor ce sosiati.

Tot despre Leaota coboria spre poienita si ceata lui Bran, dar mai incet, Cad era obosita si de drum si de mahnire. www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

38

Nu mai aveati acum oamenii de ce sa se certe, dar Parintele Luca tot nu se bucura, iara maica

preuteasa, care stetuse tot timpul departe la deal, in fata colibel, tot nu indraznia sa porneasca si ea la vale. De ce se 'ntorceati el cand vorba remasese, ca sa astepte pe cel-l'alti acolo ! ? Nu parea a bine aceasta intoarcere neasteptata, hi maica preuteasa stetea nemiscata si astepta sa vada lesind din mijlocul multimii pe tinerul inalt, mladios si cu fata de fata mare, ear Pariritele Luca o porni la vale cu pas rar ai domol, apoi mai grabit §i tot mai grabit. intreba el in cele din urma cu «Unde e! ?' glasul Inecat de emotiune. «In paza lui Dumnelen, ii respunse Bran linistit ai rece. Alalta-leri, seara, s'a reslatit, s'a aventat prea departe si a fost prinsD. Multimea stetea oprindu-si resuflarea. voi, grai preotul intorcandu-se spre Ursan, voi n'ati sarit sa-1 scapati !?»

«Nu ne era lertat sa facem lucrul acesta,respunse Ursan. Eram abia vre-o cinci-qeci de oameni, ear in vale se adunasera sute, care pu-

teau peste cat-va timp sa fie ajutati de altii, mil si mil. Nu numai faceam o zadarnica varsare de sange, dar puneam si viata lui in primejdiev.

«Am grabit sa-1 gasim pe cei-l'alti, adauga hi sa ne intoarcem cat mai curend cu

Bran, totii».

www.dacoromanica.ro

39

DIN BATRANI

Multimea ear se puse 'n mi§care furtunatica. gNe 'ntorcem ! Pornim cat mai curind ! strigara oamenii stapaniti de acela-§I gand. «Si daca nu -1 mai gasiti viin ! ? striga preotul infiorat.

oAtunci e mort,

respunse Bran,

§i s'a ivit

in lume numai spre a ne arata calea, pe .care avem sa pornim. Noi nu ne lepadam de ganaul,

ca Dumnedeu it va fi povatuit sa-§1 pastreze viata. E cre§tin §i §tie, ca supunerea §i umilinta e scaparea celor slabs . Sa pornim I» «SA' pornim ! ,O sa pornim, grai Bran, dar cu chibzuiala».

Lui nu-i era, la urma urmelor, sa-1 scape pe Bodea, care poate-ca nici nu mai putea sa fie scapat, ci sa potriveasca lucrurile a§a, ca sa nu-§I faca nici o mustrare, on -§i -cum ar e§i ele. Pe drum dar el i§1 deduse bine seama despre mersul vailor §i-§1 croise planul dupa firea locului.

Un lucru era, inainte de toate, hotarit in gandul lui : ca Bodea avuse dreptate §i ca atat trecatoarea spre valea Barsei, cat §i strimtoarea de la capul coastei trebuesc inchise cat mai curend.

Al doilea lucru hotarit era, ca din§ii, daca voian sal-1 scape pe Bodea, nu aveat sa dee na.-

vala de la deal, ci trebuiau sa-i apuce pe du§mani de la vale, sa-1 inchida §i ast-fel sa-1 sileasca a-1 da. Al treilea lucru hotarit era, ca farce de merinde

www.dacoromanica.ro

I. si,Avrci

40

nu pot sä inceapa nimic, caci. oamenii erail istoviti de oboseala §i de foame. El era de parerea lui Raciulete, care staruia, ca inainte de toate sa se dee navala asupra gropilor din valea Riului Alb, ca oamenii sa-§I iee merinde. «Da ! clicea Bran, ear de acolo trecern la capul coastei, §i inchidem strimtoarea, apol ne

urmam drumul pe sub poala muntilor, taind vane de-a curmegi§a, §i mane sears on poimane suntern cu ajutorul lui Dumnecled la Bodea. Sub parintele grew incercat ardea pamentulf, lui

drumul acesta ii parea prea cu incungiur. «Si daca mane on poimane nu-1 mai gasim villa! ?D striga el. «Se poate, ca nu l'arn mai gasi nici asta-di, intimpind Bran. Nu insemneaza nimic viata

unui orn cand vorba e de ceea ce e mai bine pentru toti §i chiar §i pentru el, daca mai traiestek. Oamenii ear se invalma§ird. Unii voiati sa piece

pe cel mai scurt drum, ear altii tineati sa §i iee mai nainte merinde, ba erati §i de aieia, care, I/60nd ca intelegerea este peste putinta, staruiat, ca sa se risipeasca fie-care la vatra sa.

Bran ii lasa pe oameni sa se fremente inte din§ii §i se 'ntelese cu Ursan, ca el sa piece la gura trecatorii §i sa stee acolo, pentru-ca nu cum-

va fugaril sa se intoarca inapoi §i sa taie ear drumul dintre Buceg-i §i Papua. «Eard tu, ii c,lise lui Candea, to intorci la locul, unde ne-am despartit, §i a§tepti acolo so-

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

41

sirea noastra. Cand vel auqi buciumele din vale, dal si to navala de la deal».

El incepa apoi sa-i adune pe buciuma§i. Erati cu totul trei-c,leci §i opt, dintre care opri doi la dinsul, ear pe cei 1alti ii trimise sa se risipeasca peste poienele Bucegilor §i sa dee de §tire, ca toata lumea are sä se ridice §i sa porneasca spre adaposturile de iarna, ca 'n toti anii, cu tot avutul. «dise el in urma «Acura sa ne numeram ! §i incepa sa-i insiruiasca pe oamenii din apro-

pierea lui tot doi cate doi, ca sa numere mai u§or.

INe numeram ! ne numeram ! strigara cati-va in gura. mare. «Renduiti-ve dupd. poiene ! strigara altii. Nu dupa. poiene ! le qin Bran. Care cum vine. Tot omul e om : sa remale fie-care la locul, unde se afla.

Galagia se potoli ca prin farmec. Nu se mai pomenise, ca oamenii sä fie in§iruiti §i numerati, §i fie-care se simtia par'ca o noua viata incepe pentru dinsul cand era cuprins in numerul tot mai mare. Numerand, Bran ii impartia pe cei numerati in cete de Cate cinci-qeci de in§i §i da fie-carei cete ate o capetenie, careia'i spunea, unde are sa plece. Cinci cete aveall sä. mearga cu Ursan, patru cu Candea §i alte patru cu Moroiu, care o pornia inainte spre Riul Alb. www.dacoromanica.ro

42

I. SLAVIC!

Desi el nu striga numerand, glasul lui strabatea pang la cel mai departati, fiind-ca tots taceag, ca sag poata amp, §i Parintele Luca stetea

uitnit de linistea serbatoreasca, in care se aueliau din toate partile buciumele vestitorilor. Nu-i mai trecea acum nici unuia prin gand sa aiba parerea lui deosebita, si singura maica preuteasa ar fi voit sA-1 zoreasca, ceea ce nu facea nici ea. Nu era Arica pe sfirsite numeratoarea cand despre Virful cu Dor si despre Omul se ivird primele,t-tirme pornite la vale, la inceput cate una, apoi mai dese si tot mai dese. Pretutindeni aceea-sl renduiala.. In frunte mer-

gea pastorul cu magaril de povard. Urma apoi turma incungiurata do cant. Dupa turma femel i copii, betrani calare on ducand de capastru car incarcati, mai rar manand vite. Cele dintai turme apucasera departe inainte cand Bran sfarsi numeratoarea. Acum, grai el ridicand glasul, sa fim Bata cu totii. La noapte trebue neaparat sa luam gropile §i sal resbim la adaposturile de lama. Marie suntem la capul coaster. Poimane-1 luam pe Bodea. Acela, care e de alta parere, sä graiasca;

acela, care se teme, sa rarnae la turmep. Toti tacura, dar multe inimi eraii indoite. «Sunati de rugaciuneo, grai preotul intorcandu-se spre cei doi buciumasi. De trei ori pe qi, dimineata, la ameac,la-di si pe 'nserate, cand soarele asfinteste, sunaii buwww.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

43

cheme pe credinciosi la rugaciune, si Munteanul, on si unde s'ar fi aflat el, cadea in genunchi si rernanea cu fata plecata spre paiment cand audia buciumul. Rugaciunea, ciumele, ca

asa stia el, are putere numai fiind facuta de preot,

care el singur stie, ce se poate si ce nu se poate cere si cum are sa fie facuta cererea, el singur avea prin darul seu tainica virtute de a mijloci primirea cererii. Crestinul in zadar s'ar fi ru-

gat el singur, cad el numai prin faptele lui se poate apropia de Dumnedefi. i, audind buciumul, Muntenii stiau, cal preotul isi face ruga-

ciunea pentru toti cel vrednici prin faptele for de a sta in fata Domnului.

Nu inse una din rugaciunile obicinuite in fie-care di se facea acum, si Parinte le Luca remase timp indelungat cu bratele incrucisate pe pept, cu capul plecat si cu ochil inchisi, perdut in ganduri si cuprins de emotiune religioasa in fata multimii cadute in genunchi indata ce buciumele dedusera semnul de rugaciune prin sunete prelungi si rar cadentate. Buciumasii risipiti prin poiene, auc,lind semnul,

it repetara si ei, si peste putin toata suflarea din Bucegi era in genunchi si cu capul plecat. «Unul e Dumnedeu, nevec,lut, neauc,lit, neintru-

grai in cele din urma preotul ridicand bratele si privind spre cer. pat, intreg i nedespartit,

«De-a pururea acela-si ! intr'un glas.

respunse multimea

www.dacoromanica.ro

44

I. SLAVICI

«Christos e trimisul lui, omul adeverat si povata noastra «De-a pururea sfinta !>>

«Te stim, Doamne, dupa fiinta ta cea adeverata, urma apoi preotul lasandu-se si el in genunchi, iti cunoastem puterea nemarginita,

bunetatea nesecata si dreptatea nesovaitoare, ne marturisim credinta si ne supunem tie dimpreuna cu totl al nostri si cu toate ale noastre. Vointa ta sa fie in toate ganduril.e noastre si 'n toate pornirile inimilor noastre, si implinirea el sa fie toate faptele noastre. Da-ne, Doamne, suferinte grele si indelungate, daca numai prin ele ni se pot curati sufletele, si ne fa parte de chinurile mortil, daca numai prin ele ne facem vrednici de a ne pute apropia de tine, dar nu lasa, ca necuratul sa ne ispiteasca si sa ne impinga spre noue pecate, si da-ne in paza fiiului tell pururea si pretutindeni gata de ajutor. DacA cu voia ta e fapta ce voim a sevirsi, da-ne sta-

tornicia cugetului si putere neinfranta, ca sa infruntam toate greutatile ; ear daca nu de la tine s'a revarsat in inimile noastre pornirea spre lupta sangeroasa, daca nu to voiesti sa certi prin not pe cei cac,luti in nolanul pecatelor, tur-

burl mintile noastre, ca sa nu ne mai putem intelege intre noi, ci sa ne oprim neputinciosi in loc, si umple inimile noastre de frica pentru ca sa nu mai indraznim a merge inainte. Priveste, Doamne, unna el cu glas inabusit de durere, cu iubire spre parintele indurerat si

www.dacoromanica.ro

DIN B.A.TRANT

45

al sub paza to pe fiiul cac,lut in robia necredinclosilor : asculta rugaciunea facuta de preotul

tea, pe care to l'ai renduit pastor turmel celor ce puri.rea to preamaresc ! . «Pururea ! pururea!o respunse multimea ridicandu-se in picioare. Buciumele sunara de plecare, 6i cetele se pusera 'n miscare, ale lui Candea la dreapta, spre

Leaota, ale lui Ursan la deal, spre Omul, ear ale lui Moroiii cel sprincenat la vale dimpreuna cu turmele. Cei-l'alti .urma sa plece mai tardifi, dupd ce

se vor fi deertat poienele. E lung drumul de la poienita de sub pqtera pang in valea larga, dar gandul lui Bran era, ca sa soseasca spre miedul noptii, dupd-ce va fi apus Luna, sa-si faca pregatirile pe 'ntunerec sa dee navala de o data din cinci parti, numal in revarsatul zorilor de qi. Asa ail urmat lucrurile, insa nu tocmai dupd dorinta lui Bran. Pe 'nserate el opri turmele cu femeile si cu

copiii pe o rariste bine adapostita, ca focurile sa nu se poata vede din vale, apoi cetele pornira. 'n patru despartituri, doue spre coasta de la dreapta, doue pe cea de la stenga. Vorba era, ca Carbune sa treaca departe inainte, in valea Riului Alb, unde erati gropile de graurrte, si sa sune apoi din bucium, ear cei-lalt1

sa sune atunci si el din buciume, sa aprinda fo-

www.dacoromanica.ro

I. sLAvci

46

curl risipite i sa chiue, ca fugarii din vale sa se zapaceasca, sa se sperie si sa fuga. ai daca nu fug !? grai Raciulete, care se

uita cu grija la miile de focuri ce se vedeau gramec,II-gramedi in largul vaii si mai ales spre stenga, unde se aflail adaposturile de iarna, de

a supra carora se oprise Moroiti cu cetele lui, in o poienita ascunsa intre paduri. respunse Bran. disc asa in el Raciulete,

oAtunci ii alungam !»

oDaca s'or lasa

care ar

fi

tinut mai rnult, ca cei din vale sa

fuga i nealungati.

Si Raciulete nu vedea red lucrurile. Prea multe focurile risipite prin vale, si Muntenii, care nu mai intrasera in asemenea incurcaturi, inaintau cu inima 'nclestata, oprindu-Si resuflarea si cu ochil tintiti merea spre vale,

cad' era anevoios drumul de 'a lungul coastei, prin padurea neumblata, si ar fi fost destul, ca unul dintre din @ii sa calce gresit si sa cads in prapastie pentru-ca 'cei din vale sa sara cu totii in picioare, si atunci era red. Tresarira dar cu totii sand se audird sunetele de bucium despre Riul Alb si se ivira primele focuri. Din clipa in clipa se sporiali apoi focurile risipite si se intetiaii buclumele i resunau strigatele de imbarbatare ale Muntenilor porniti la vale. Era ce-va ce-ar fi fost pus pe fuga chiar si pe diavolul, i navalitorii eraii cuprinsi el insi-si de fiori, dar fugaril tot nu s'afi zapacit.

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI.

47

Oamenii traiti la locuri deschise, ei intrasera numai de nevoe in strimtorile vailor pentru din§ii

fioroase sj traiau cu frica 'n sin. Desi nu-si

inchipuiaii, ca.' pot sa" fie oameni si mai departe

in culmile ce for be pareau nestrabatute, ei se temeaii de codrii intunecosi si de fiarele for necunoscute, pe care si be gandiati ascunse in ei, si eraci incungiurati de veghe neadormite, care stiau prea bine, ce au sa faca in faca primejdiei. Indata dar dupa primele sunete de bucium au inceput sa sune 'n vale tulnicele de corn de boil, la. inceput pe ici pe colo cate unul, apoi tot mai dese si mai intetitoare, tot mai multe si mai despre ses. Eara jos, pe termurii riului, era o 'nvalmaseara inspaimentatoare, si sunetele tulnicelor se perdean in tipetele de femei si de copiii si in racnetele de manie ale barbatilor. Pe cand inse femeile-si duceati In goana mare copiii si avutul la vale, barbatii alergati vociferand la deal, ca sa se adune si O. le acopera retragerea. RStiu si ei sa faca galagie! grai Raciulete. Sa vedem, care pe care !>> Bran ar fi voit s A. se intoara, dar Moroia, care cunostea locurile, pornise de-a curmedisa spre Riul Alb, unde aveati sa se intilneasca" cu totii.

eNainte ! strigai Bran pornind la vale. Drept spre focurile din deal ! Strinsi cu totil om langal

om: dati la o parte pe cei ce vor fi voind sa vi se puny 'n cale, dar in loc sh nu ye opriti!D Nici c'aveaft nevoie sa.' se opreasca. Multimea se 'ngrama.dise mai la deal, unde www.dacoromanica.ro

48

I. SLAVIC'

Moroienii se 'ncaierasera cu ea, ears putinii, care se aflau, din intimplare, in fata lui Bran, vec,lend multimea ce iesia din padure, o luara la fuga. si

nu indraznira sa se intoarca nisi dupa -ce Bran infra. cu ai sei in rill, ca sa treaca pe termurele de la dreapta. oBuni de fuga 8i voinici de picioare 1i unii, si altil! > grai Raciulete, care iesise cel danteiu pe termure. Erati muiati cu totii §i tremurati de frig, dar mai aveati sa treaca un deal pana la Riul Alb si se 'ncalcliau ear urcand coborind. Cand sosird la gropile de meiu, le gasira goale. Cei danteiti sositi se aruncasera ca niste hoti luati la gonna asupra for luasera pe 'ndesuite care cat a putut s'apuce. Tot a§a se aruncard apoi si asupra gropilor de grail, care se aflau ce-va mai la deal. Nu mai intreba nimeni, cine a sapat groapa gi cine a umplut-o, ci lua cel mai tare cat putea sa duca, ear cel mai slab cat putea s'apuce. Roadele pamentului sunt darul lui Dumnecleu si avutul celor ce be iati, si fie-care se gandia la sine, la femea sa la copiii sei. Purtarea de g-rija pentru vatra sa era singura datorie, pe care o cunostea Munteanul. Bran sta si se uita, cum oamenii incarca si se risipesc pe la vetrele ]or. Cand se revarsa de c,liud, nu mai era suflet de om in fundul vaii, unde peste noapte fusese adaposturile de iarna ale celor invalmaseala

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

49

remasi in poenita bine adapostita eraii deserte. Mai la vale era inse mare ingramadire de oameni, care dupa toate semnele se pregatiail sa porneasca la deal. Nu e cu voia lui Dumnecleii!

disera Mun-

tenil remasi Inca. cu Bran la gropile deserte, vre-o patru sute de insi, cei mai multi oameni dusi cu gandul la femeile si la copiii lor. Tot asa clicea si Parintele Luca, careil plangea copilul, dar era ingrijat si de tunna sa. V.

Fuga. «Ce s'a facut!? A scapat on nu!? A rnurit on mai traieste? Mai putea oare sa traiasca!?» A ceste eraii intrebarile, care-1 munciaii pe Bodea. Iesit mai mult mort decat viiu din invalmaseala,

in care a fost prins si -tint la vale, el a remas in manile unei cete de femei larmuitoare, care-1

legara cot la cot cu niste curele de piele neargasita si -1 dusera cu ele la vale printre barbatil ce alergau la deal. Frant de oboseala, lihnit de foame si, mai presus de toate, chinuit de sete, el se lasa sa fie tirit si impins si nu se intreba, unde-1 duc si ce are sa i se intemple mai departe. Singurul www.dacoromanica.ro

4

I. SLAVICI

50

lui Band era: ce s'a facut omul culcat de el la pament cu o singura lovitura de imblacitoare? E grozav gindul, c'ai stins' o viata de om. Dar omul acela voia sa to omoare l'ai lovit aparanclu-ti viata: tot e mai bine, daca nu ti-o aperi ! Mori o data si esti mort cu sufletul liniptit: acum traia suferind mereti muncile mortii. §i totu-si ! poate ca n'a murit omul acela.

Nu, atat de usor nu moare omul. Viata e incui-

bata in toate oasele, in toate vinele, in toate maruntaile si nu poate sa fie stinsa numai asa din o singura lovitura. Zadarnica II era inse sbuciumarea, cad nimeni

nu putea sa-i inteleaga intrebarile, nici sa dee respuns la ele. Strigatele femeilor turburate de manie in urechile lui nu sunau de loc a graiu atat erati de neinchegate in insirarea for si de urite pentru aucl. §i de asta data a iesit inse la iveala adeverul, ca oamenii nu numai prin vorhe se inteleg intre omenesc,

dinyf

Omul e alcatuit din fire asa, ca nu poate sa vada bucuria fara ca sa se inveseleasca si trebue

neaparat sa iee parte si la durerea ce se iveste in fata lui. Si oameni erati §i femeile, care-1

duceau tirindul cu ele. Desi era intunerec, ele it vedeati indestul pentu

ca sa se simta indemnate a se uita cu tot din adinsul la el, eara Bodea era om, pe care nu poti sa -1 vedi cu chi plini de manie.

In curend dar el siinti, ca nu -1 mai duc, ci www.dacoromanica.ro

DIN BETRAN1

51

merg cu el, si din strigatele for tot mai des iesiati la iveala sunete pline de induiosare femeiasca.

Ei se apropiara de un sipot, care se varsa sgomotos pe o .lespede lata. < Ah Doamne, grai dinsul muiat, mi-e sete de mi s'a uscat limba 'n gur5.* Lasati-me sa beau apa, le dise oprindu-se in dreptul sipove rog sd-mi dati apa !» tului. 0 liniste adenca se facie impregiurul lui.

-

Nu intelegea nimeni vorbele lui, dar vocea, care le rostise, era atat de moale si de limpede si sunetele se schimbati cu atata dulceata, incat femeile remasera cuprinse de uimire. Li-e era par'ca nu e om ca toti oamenii cel ce vorbeste si nu omenesc e graiul, in care-si dal pe fata gandirea.

Nu 'ntelegeati graiul acesta, dar 1tiau, cad e sete omului si doreste sa bee apa: ele ii lAsara drum deschis spre sipot si se oprira 'n loc, ca el sd-si poata stempera setea in toata tigna. «Dumnedeti sa ye aiba in paza lui si sa ye ajute in toate nevoile vietil!» le dise el dupace isi potoli setea. Abia acum se uita impregiurul seu, ca sa le vada

mai bine. Erati tot femei nu betrane, dar slabe si istovite de suferinte, cu falcile late, cu ochil tetiji 6i cu obrajil galbeni. De odata el tresari si remase cu ochii tintiti la pament. Cati-va pasi de la dinsul stetea Mala tremuwww.dacoromanica.ro

I. SLAVIC'

52

rand si facandu-i cu degetul pus pe gura semn sa taca si sa n'o dee de gol. Era un farmec nespus in clipa aceasta, care-i schimba toata firea. Nu se mai gandia acum la omul, pe care-1 intinsese cu o singura lovitura la pament, ci-si vedea viata desfasurandu-se in fericire din ce in ce mai adimenitoare. Da, scaparea lui era mai presus de toata indoiala : ii fusese destul s'o vada cum o vecluse pentru-ca sa simta, ca ea vrea si poate sa-1 scape. Urmandu-si drumul, el nu se mai simtia obosit si mergea cu pas usor, tiindu-se drept si leganandu-se in mersul lui ca un voinic ce era. Stia, ca sunt doi marl ochi albastri, care-1 privesc neincetat, si Linea sa.-1 incante.

Mergea cu pas usor, tiindu-se drept si legamandu-se in mersul lui, si cu toate aceste peste cat-va timp doue dintre insotitoarele lui it apucard una de un brat, alta de altul, fie ca sal-1 sprijineasca, tie pentru-ca nu cum-va sa scape, cad se apropiau de cortul starostelui, la care-1 duceail.

Mala, copila sfiicioasa, mergea stepanindu-si

firea un pas in urma lui ; el inse se simtia ca si cand una din cele ce-1 tineau ar fi dinsa si nu indraznia sa se uite nici la dreapta, nici la stenga, ci mergea cu ochii tintiti Inainte si o ducea in ametire si ca prin vis. Mai era anca mult [ana la mieclul noptii cand sosird la cortul lui Radoslav, starostele ingrijat, care, vestit despre cele petrecute in fundul

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

53

iii adunase oamenii §i astepta vesti noue, ca sa piece cu ei la deal. El aflase numai ca pe coastele din fundul vaii s'ati ivit cete de oameni straini, dintre care unul

a si fost prins, dar nu putea anca sa stie, ca acele cete s'ail retras. A adunat dar in pripa pe oamenii mai apropiati si a trimis vestitori la

vale, a intarit veghele din fundul vaii si era gata sä piece in data-ce va fi primit stirea, ca s'a inceput lupta. Tot el poruncise, ca pe cel prins sa-1 aduca femeile ce se retragiati la vale, pentru-ca sa.-I tie sub paza §i sa-1 aiba, la nevoie, ca ostatec. Cortul starostelui se afla in camp deschis, dar

in fata unei ingradituri facute din pari grosi, batuti adenc in pament §i inalti de cel putin doue staturi de om. In launtrul acestei ingradituri se aflail colibile starostelui, cu totul cinci, facute i ele tot ca cele din fundul vaii. Oamenii, vre-o patru sute, se aflati din jos de

cort, la departare de vre-o doue sute de pasi, si numai trei asteptati cu starostele in fata cortului, cati-va pasi de la focul de veghe. Sosit la acesti patru oameni, Bodea, care anca de mult intelesese, ca-1 duc unde-va on la cine-va

cand strigau «na Starostep, isi ridica capul,

ochii liii se oprira asupra unui barbat inalt

§i §i

spatos, nu betran, dar cu multe fire albe in barba lunga si 'n pletele caloase ce-I acoperiau umerii. Acesta trebuia sa fie acela, caruia 'I aiceau staroste, un preot, un fel de capetenie mai mare.

www.dacoromanica.ro

54

I. SLAVICI

Bodea-si pleca ear capul si remase umilit in

fata lui, umilit, cu capul plecat, gata de a se lasa in genunchi. N'avea nevoie s'o mai faca" si aceasta. Desi om Incruntat din fire, starostele Il examina cu ochii din ce in ce mai putin incruntati si facii cate-va intrebari, la care femeile ii re'spunsera pe'ntrecute, apoi fata lui se 'nsenina. Cutreerase el cu ai sel ani de Bile de a rindul

multe teri si intrase, gonit de id pand colo, in atingere cu multe popoare, dar asemenea orn nu intilnise Inca in calea sa. Si la chip, si la statura, si la port, si la fire robul era om de frunte, care pretuieste cat mil de altii. El porunci dar sad duca inlauntrul ingraditurii si ca nimeni sa nu-1 faca vre-o suparare.

Bodea se mai uita o data inapoi, ca sa vada pe copila cu marl ochl albastri, care sta si ea umilita si cu capul plecat, apoi se perdu in dosul parilor grosi, batuti adenc in pament si ina41 de doue staturi de om. Era destul de larga ingraditura aceasta. Facuta sub stanca prapastioasa, sub care se afiau colibile, ea cuprindea un loc de vre-o doue sute de pasi in lungime si aproape tot atata in largime. In fata colibilor ardea un foc mare, Impregiurul caruia se afiau barbaII, femei si copii in viva miscare. Intrand Bodea, toti grabird spre el si-1 incungiurara larmuind din toate partile. El stetea cu capul plecat. www.dacoromanica.ro

DIN BETRANI

55

Era petruns cu desevirsire de gindul, ca mai curend on mai tardiii sotii lui vor face tot ceea ce le sta prin putinte, ca sa-1 scape, si ca. Ma la priveghiaza asupra lui ; el se simtia cu toate aceste lasat in voia intemplaril §i-§I dedea seama.,

ca soarta lui mai presus de toate de la propriile lui purtari atirna. Oameni, tot oameni ca dinsul, eraii §i cei ce-1 incungiurau, si inima deschisa trebuia neaparat O. le deschida si for inimile. El ridica deci ochii si privi impregiurul seti farce de fri «Me string curelele, grai apoi cu glas plin me 'njunghie prin pept §i mi de induiosare; s'au umflat manile. Deslegati-me, ye rog, ca nu

mai pot sä fug . Acea-si tacere ca'n fata §ipotului. Desi nu pu-

tea nimeni sa inteleaga vorbele lui, toti le ascultaii cu multumire si toti stiaii, ca.-1 string curelele, §i toti vedeaii, ca e istovit trupeste ai suflete§te. Un mosneag garbov se apropie de el i -i desleaga curelele prost inodate, apoi it duse la una dintre colibi, in care ii dete loc de odihna pe un culcus de frunze uscate. Bodea se rasa frant in culcus. Trupul nu e loca§ul, ci oglinda vietuitoare a sufletului de a pururea treaz. Bodea simtia acum

adeverul acesta in toata intinderea lui. Era ca. stinsa viata lui trupeasca, pi ori-si-cat de vii i-ar fi fost sbucium'arile suflete§ti, nimic nu se mat ivia din ele 'n oglinda caduta 'n amortire. El www.dacoromanica.ro

56

I. SLAVIC1

zdcea in nesimtire: nimic nu mai voia, nimic nu mai gandia, nici un simtement hotdrit nu mai avea.

Cuprins de fierbintelile istovirii organice, el se svircolia in culcusul lui ca omul repus de betie 1i abia de tot tarditi tresdri si se ridica cu anevoia in genunchi. Desi nu dormise si nu putea sa doarma, i se paruse, cal aude la mare departare buciumul de rugdciune, pe care, de cand se tredise si el om in lume, il. audise in fie-care di de trei-ori. Ah, trecuse. diva, si el nu-si facuse rugaciunea

de seardy-n'o facuse §i nu mai putea s'o faca asa singur, ascuns in 0.'1nel-it, departe de ai sei, strain intre strdini.

El se tiri in genunchi pang la usa colibei, se uita la cerul instelat ridica amendoue bratele. Te satin, Dumnedeule a toate, ti to marturisesc

dupa fiinta to cea adeveratd,

grai dinsul cu

glas tare. (sCeartd-me, doamne,

urma apoi incet si aco-

perindu-si fata cu amendoue manile,

i me

mustrd dupa marimea pecatelor mele, curata prin suferinte sufletul med, ca sa fiu vrednic de a me

apropia de tine, dar mangdie pe pdrintii mei si da -le taria, ca sd rabde farce de jeluire greaua, loviturd ce li-am dat prin nesocotinta mea. As-

cultd, Parinte, rugaciunea mea, deli nu sunt vrednic a-mi ridica glasul la tine, si tine-me sub paza fiiului tell de a pururea treaz, ca nici o is-

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANT

57

pita sa nu sminteascs sufletul meti in noaptea a ceasta

El se intoarse ear la culcusul lui §i somnul binefacator ii lua peste putin sufletul §i-1 treca in alte lumi mai ferite de suferinte. Nici pentru aceasta lume inse Dumnecleil, judecatorul totdeauna indurator, nu i -a ascultat rugaciunea.

Certat a fost numai prin suferintele, pe. care si le a facut el insu-si prin amarnice mustrari de cuget. Desi rob tinut sub mare paza, el putea adeseoff sa se simta stepan al delor ce-1 tineati in robie. Toti, mic si mare, barhati, femei i copii, mai

ales copiii, se apropiau cu sfiala de el si erau cuprinsi de o invederata multumire sand puteau sa-1 multumeasca, cad' era om cu totul deosebit in felul lui. Supunefea lui, inima lui deschisa,

neadormita lui grija de a nu jigni pe nimeni, blandeta priviril lui §i, mai presus de toate, graiul lui muia toate inimile i impaingenia toate mintile. Nu e arms mai puternica." deca't inima curata, §i

curata era inima lui.

Erati marl nevoile, cu care se luptati Muntenii, dar viata for era nespus de fericita in asemenare

cu traiul muncit al acestor oameni cu fete yestejite, in care numai arare-ori se ivia Cate un zimbet oare-cum acru. Din zori de di pana 'n sears barbati, femei §i copii munciati farce de repaos sevirsind in mare parte lucrari fie zadarnice, fie de prisos.

www.dacoromanica.ro

58

I. SLAVICI

Femeile torceati calti plini de pusdarii

qi tesean

panza aspra, care se destrama cand o scoti din apa 1i o la soare, ca sa se nalbeasca. pi

Barbatii taiau copaci, caraii petre, sapan santuri trageau la jug, ca sa sparga Celina Cu plugu-

rile, pe care ma' putusera sa le scape in lungile for cutrierari. Copiii adunati vreascuri 1i craci si le carad gramada pe la colibi. Toate pe tacute, toate 'ntins 8i fara de resuflare: nicairi cantec vesel, nicairi glume, nicairi voia bund,

cu care era el deprins. Era par'ca

oamenii acestia numai in munca-,,s' gasesc rostul vietii pi muncesc numal pentru-ca sa-si petreaca timpul.

Chiar in noaptea, cand Bodea s'a dat rob, timpul se schimbase spre bine, si nu e in lumea aceasta nimic mai frumos decat frumoasele gibe

de toamna la poalele despre Dunare ale Bucegilor.

In liniste serbatoreasca zac toate sub limpedele albastru al seninului fara de margin', i natura intreaga pare a fi cuprinsa de o ad'enca uimire. Nici cea mai mica adiere nu scutura anca bogatul frunclis al padurilor, care, atins de bruma diminetelor trecute, s'a schimbat in fel de fel

de fete. 0 recoare potolita tine aierul in cumpenit repaos, ear radele soarelui se revarsa urn-

plendu-le toate de o caldura dulce toare. Bine cuventat pament !

§i

inveseli-

fericiti oamenii, ca-

www.dacoromanica.ro

DIN BETRANt

59

rora soarta li-a facut parte sa-si petreaca viata pe el ! §i Bodea era cuprins de adenca jale. Era sfinta di de Dumineck ssi oamenii aceia munciall fard-ca sa -psi dee seams, ca e senin cerul, ca e curat aierul, ca, toata fiinta sta 'n liniste serbatoreasca, lard-ca sa se bucure de viata

fard-ca sa preamareasca pe carmuitorul a toate, care cu atata prisosinta a impodobit pamentul de sub picioarele lor.

Ii era paeca nu din vina lui, ci dupa renduirea lui Dumnecleu.a venit iii mijlocul acestor oameni, ca sa-1 destepte din amortirea, in care se aflati, sa le invie inimile, sä be lumineze mintile si sa-i invredniceasca. Peste cate-va gile el a ajuns sä se poata tritelege intru cat-va cu din1ii atat in limba lor cea aspra, cat si in graiul lui pentru dinsii din ce in ce mai adimenitor,, ci fara de gand precugetat a iesit din ingraditura, ca sa iee parte la lucrarile

lor. I-ar fi fost destul cel mai mic semn, ca sa se intoarca, dar nimeni nu l'a oprit si nici ca avea, in adever, nevoie sa-1 opreasca : aflandu-se in

mijlocul lor, el nu se putea gandi sa fuga. Nici nu se gandia. Atat de puternica era in inima lui pornirea de a scoate pe oamenii acestia din amortirea sufleteasca, in care se aflail, incat se simtia strimtorat cand se gandia, ca mai curend orb mai tarcliu se vor face incercari spre a-1 scapa. Tinea sa se intoarca la al sei, dar nu acum, ci mai tarditi. Abia incepuse sa be inteleaga limba www.dacoromanica.ro

60

I. SLAVICI

si sä le poata spune cu chin cu vai cate ce-va,

si Linea s'a se poata intelege bine cu Intr'una din Bile inse ochii lui necurmat cu-

treeratori se oprira asupra unei poienite,

in

care cate-va vaci ciolanoase i trei cal pastean iarba din noii incoltita.. 0 femee stete.a nemiscata

la marginea de la deal a poienitei si se uita sta.. ruitoare spre el. tE dinsa!» isi dise el miprins ear de ameteala, in care cac,luse, cand isi inchipuia c'o duce atirnata de bratul lui. Poate,5A nu era dinsa; el inse si-o inchipuia, si linistea lui era perduta. Ori-si-unde privia, el vedea numai poienita cu femea ce sta nemiscata si cu privirea indreptata spre el. Un demon era, care -i turbura inima, ii intuneca mintea si-i slabia vointa cu ispitele lui., si el nu se mai putea gandi pe sine decat calare cu dinsa, stringand-o in brake si departandu-se in goand mare de tot ceea ce e suflare omeneasca. Trel Mile de a rendul l'a ispitit astfel, trei dile de sbuciumari istovitoare.

0, mare si nesecata e puterea dsprinderilor luate din cea mai frageda copilarie! Tremura in

tot trupul cand se gandia pe sine dus cu ea si perdut in lume, dar isi aducea aminte de mama lui, de tatal lui, de fratii lui, ii vedea pe ai sei nemangaiati si cautandu-1 fard de astemper

pi-1

venia sa se ascunda, ca ea sa nu-1 mai poata, ispiti. 'Nu, el trebuia sa se intoarca la ai sei. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

in

61

A patra cli ochil lui doritori zadarnic o cautail polenita, unde acum pastead numai doi cal.

Pe 'nserate insa ea s'a ivit la marginea zavoiului de pe termul drept al riului, tot nemiscata, dar tiind de cdpastru un cal neastemperat, care batea din cand in cand cu copita 'n pament, un armasar negru, crescnt pe 'ntinsele campii de la poalele Caucasului pi remas de pripas dupa-ce stepanul ii perise in lupta. pile intregi de a r'endul petrecuse copila deprindend-se a sari in spinarea lui a-1 stepani fa'ra de frail, ear acum it tinea §i nu se mai temea c'o sag scape. pi

Puteau ssi altii s'o vada, dar n'o bagau in seama, 11 intelegea Bodea el singur ii stia gandul.

si nu mai era in stare sa se stapa'neasca. Asta e soarta mea, iii dise el, si de soarta sa nimeni nu poate sa scape». Nu-i mai era acum sa scape §i sa se into arca. la ai sei, ci s'o iee pe dinsa i s'o duca la vale spre pustiurile necunoscute, unde n'o sa mai fie de cat ei amindol pi nimeni nu mai poate sa le turbure viata. Ce gand plin de farmec : sa to §tie toata lumea

perit fara de urma in vreme ce to -ti petreci clilele in fericire desevirsita. Incetul cu incetul, pe nesimtite, hoteste, eautand, par'ca, ceva pe jos, el se departa spre crang si, cand cel-lalti prinsera de veste, el se afla departe de dinsii aproape de armasarul cu nari umflate.

www.dacoromanica.ro

62

I. SLAVICI

«Acum nu me mai prindeti !»

striga el si se

rapeqi inainte. Copila scoase un tipet de nebunateca bucurie,

prinse calul de coama si se arunca usoara ca o pisica selbatica in spinarea lui, si atat de

teapen se tinea pe calul ne'nselat, in cat iisintinse lui Bodea mana §i-I ridica si pe el. Ea striga apoi glinc !) si armasarul, iesind c)c, saritura lunga

in largul vaii, se departs pe cursul apei cu iu-Male Crivetului.

Cand cei-lalti se desmeticira, el abia se mai vedea resarind pe ici pe colo printre rachitile risipite 'n lunca. E o taind de ne'nteles legatura dintre om si cal. Mai calarise Bodea, dara nu si-ar fi Inchipuit nici o data, ca asemenea goana e cu putinta §i-1

era par'ca el si calul se 'mpreunasera si se facusera un singur trup. I se rescolise de o data toata firea si i se prefacuse de se mira el insu-si de sine. Se simtia destoinic de a rasbi printre mii de oameni asa cu mana void, numai el cu calul lui.

Dar unde se ducea ! ? Cat avea sal tie goana aceasta ! ? Ce voia sa faca ! ? Se 'ntunecase, si 'n toate partile se vedean focurile, risipite id cate-va, colo mai multe si din ce in ce mai dese : el isi urma drumul serpuind

printre ele, ferindu-se cand l'a dreapta, cand la stenga si stringand cu nesatia in brate comoara vietii lui. Nu, el nu mai avea nevoe sa goneasca. Trebuia

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

63

sä-§i crute calul, cad. el ii era scaparea, §i sa-§I

urmeze drumul in pas domol, ca sa auda mai bine §i vada mai deslu§it. Potolinduil insa mersul, i se potolia §i firea.

El nu fugia numai de cei ce-1 robisera §i-1 goniau, ci tot °data §i de cei ce-1 cautaii plangaud cu lacremi calde. Fugea §i o ducea §i pe dinsa.

Uncle fugea §i o ducea ! ?

Nu, era peste putinta, ca el sa fuga de -ai sei §i sä desparta de copil de parintii lui, si fiori red it treceail and se gandia, cum parintii lui se jelesc §i cum parintii ei alearga vaitandu-se,

ca nu pot s'o gaseasca, i intreaba de toti, §i nimeni nu poate sa le dee respuns, §i plang .i se plang §i blestema fard de mild. A§a nu e fericirea cu putinta : jalea numai §i amarul, cainta §i greaua spa ire putea sA-1 a§tepte. El se 'mbarbata §i-§I opri calul, apoi se pleca,' sfiicios spre copilA, ii seruta fruntea cum credinciosul seruta icoana sfinta §i o ridica cu gingA.§ie,

ca s'o dee jos de pe cal. «Du-te la mama ta, ii ciise cu ochii plini de E intunerec, §i nimeni nu mai poate sa afle, ca to m'al scapat du-te la mama ta !) Intorcandu-§i apoi calul, el se departa fara-ca sd se uite inapoi §i gonind din resputeri pentrulacremi.

ca nu cum-va o vorba a el, un suspin ie§it din peptul el on o lacrema ivita din marii ochi al. ba§tri sa -1 moaie §i sari schimbe gandul.

El trebuia sa se intoarca lute() resuflare §i pe cel mai scurt drum la parintii lui, care-1 cautau

www.dacoromanica.ro

I. &Lao/1cl

64

§i nu puteau sa -1 gdseascd, intrebaii pe toti §i nu primiat respuns de la nimeni, plangeaii, se plangeaii §i blestemaii. Care era insa cel mai F. curt drum ? ?

Cu cat mai mult se depdrta, cu atat mai putin putea sa -§i dee seams, unde se afid §i incotro merge. §tia, ca venise de la stenga §i ca tot la stenga, trebuia sa apuce, daca e vorba sa ajunga in vre-una din vaile ce se coborati de la poalele Bucegilor. Nicairi Irish.' nu se deschidea drum la stenga, §i valea cotia la dreapta, ear la dreapta,

meredla dreapta. §tia, ca poienele sunt in culmile muntilor §i ca el trebuia sa urce, ears el coboria de a lungul.luncii din ce in ce mai largi §i printre focuri din ce in ce mai dese. Era nevoit sa se departeze. Tnspre miec,lul noptil armdsarul p1M de spume

o dete 'n pas §i incepu sa mu§te din frunc,Ii§ul ve§ted.

Bodea, obosit §i el, descaleca. §i-1 duse cat-va

timp de cdpastru ldsandu-1 sa pasca 'n mersur lui. Era unul dintre caii, care merg di §i noapte fara-ca sa lancedeascd. §i se hrdnesc la nevoie §i cu mardcini fard-ca sa-si piarda puterile. Trecand

peste un pdriii, el se opri §i-§i stemperd setea, apoi pdscii mai departe. Bodea ar fi voit sa -i dee drumul, ca sa pasca in toata tigna, dar se temea c'o sA-1 piarda, ar fi voit sa-1 lege de o tufa, dar ii era mild. §i totu-§i trebuia sa se odihneascd. §i el, cdci

trupul e nemilos §i nu to iarta cand nu-i dai www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

65

drepturile lui. Ii era foame lui Bodea, i n'avea ce sal manance; ii era somn si se temea de somn, cad noaptea era senind i friguroasa. Pe la mieclul noptii, cand closca cu pui incepuse a se cobori spre Apus i calul incetase a mai paste, el urcal coasta §i intra in desisul padurii, ca sa-si caute un loc adapostit, unde putea sal -si aprinda focul fara-ca O. fie veclut din vale.

Il resbise frigul de-i ammlisera toate vitiele, si trebuia neaparat sa se incalcleasca. El se opri sub o surpatura rovinoasa, iii legal cauta vreascuri pentru foc. calul Foc II trebuia, mai presus de toate foc, atat numai atat : dar cum sa-1 aprinda ! ? Atat era de ameOt de oboseala, de foame, de somn si de frig, in cat nu se gandise, ca'n zadar isi cauta adapost, in zadar adund vreascuri, daca nu are cum sa-si aprinda focul. Eard valea era plina de focuri. De ce adeca ar fi avut el sal se teama ? Calare pe armasarul lui el putea sa se apropie, sal -si iee un taciune sa se departeze ca o naluca. §i chiar daca Par fi luat la goana, nu putea nimeni sa se apropie de dinsul. El se cobori ear in vale, se arunca'n spinarea armasarului

o lua in treapat spre cele mai

apropiate focuri, care se aflau pe sub coastele de dincolo, in cat el trebuia sa treaca riul pentruca sal ajunga la ele. Calare o data, el se 'nviora.' si nici nu se mai simtia obosit, nici nu-1 mai era frig : intreaga

www.dacoromanica.ro

5

66

L SLAVICI

lui fiinta se concentrase 'n gandul de a trece ca o naluca printre focuri. Peste putin el ajunse la un sir de colibi parasite si calul incepa sa ciuleasca si sa sfordie. De si boarea vaii adia tot despre isvoare, un

grew miros de lesuri resbia din cand in cand prin umedul aier al noptil. El se abate spre riu, ca sä se departeze de colibi, dar mirosul era din ce in ce mai grew. De o data calul se opri si se dete putin inapoi. La departare de cati-va pasi, pe termul riului, zaceau L -fe-va trupuri omenesti intrate in putrecliclune, toate cu capetele spre. riu si cu fata la pament.

El remase cuprins de o cutremurare fioroasa. cAstia sunt oameni, care s'aii tint pang la riu si au murit stemperandu-si setea nepotolita !D dise el si zori calul sa intre in apa, ca sa treaca dincolo si sa se departeze spre focuri. Anca mai infioratoare era inse privelistea ce -se desfasura acum in fata ochilor lui. Impregiurul unui foe aproape stins se aflail vre-o trei-cleci de oameni, ale caror oase eraa

ca iesite prin pielea vesteda si subtiata, barbati, femei si copii, cati-va sedend in nemiscare, cu gurile caseate si cu ochii perduti in vent, cei mai multi intinsi jos pe pament ca niste mortaciuni. §tia Bodea din auclite, ca jos pe sesurile intinse si prin luncile largi si mlastinoase moartea nu-I secera pe oameni taindu-i unul c'ate unui, ci-i coseste culcandu-i la pament in brazde lungi

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

67

si late de'n cate-va dile locurile reman pustil. Acum vedea cu ochil lui, si o jale adinca-1 cuprinse.

Stapanit de jalea aceasta, el nu se mai gandia, ca moartea-1 pandia si pe el atiindu-se din toate partile, ci se apropie de foc. Cats -va dintre cel ce veghiau sec,lend la foc iii ridicard spre el ochii marl si plini de vapaia fierbintelilor de agonie. «Ce e ?» intreba el. «Ni-e foame, Ad omorit pe

respunse unul cu glas istovit.

eel mai voinici dintre not si nu

ni-a mai remas nimic». «Cine ?»

«Cel de la deal, -- ii respunse altul. La not nu mai gasesti nimic». «Dar ei de ce-au murit ?» :Au mancat prea mult, respunse al treilea, si a Intrat bolesnita intre ei». Bodea remase cat-va timp intr'un fel de aiurire.

II era par'ca nu mai poate sä creada, ca se petrec in aievea cele ce vedea si audia si ca intreaga viata e numai un vis urit si greu, din care numai moartea binefacatoare-1 desteapta pe om.

Era peste putinta, ca pe acest pament manos si incarcat de Dumnecleil de toate bunetatile oamenii sa sa omoare intre dinsii luptandu-se pentru hrand si sa piard in cele din urma det foame si invinsii, si invingatoril.

Si cu toate aceste asa era : aici in mijlocul www.dacoromanica.ro

68

I. s LAVICI

paclurilor pline de hrana omeneasca periau oamenii ace§tia de foame fiind-ca nu mai aveau destula energie, ca sa se duca §i caute hrana.

El i§i face semnul crucil.

II era invederat, ca oamenii acetia iesi§era de sub paza lui Dumnecleii. Necuratul ii luase in stepanirea sa §i-I Linea in vrajba necurmata, le smintia inimile §i le turbura mintile, ca sa nu-§1 poata depana in lini§te firul vietii. Ca un raid pamentesc se reivird in sufletul lui poienele riiminoase, unde oamenii-§i petrecead viata in fericita fratietate rabdand impreuna bucurandu-se impreund.

El iii zori ear calul, ca sa se departeze cat mai curend de la acest loc spurcat prin duhoarea necuratului.

Zadarnic cauta inse sa se scape, caci el se incurca din ce in ce mai reit in aceasta imperatie a sufletelor necurate, care profits de neputintele omene§ti §i nu larta pe cei luati o data in stepanirea lor.

Ici fusese o lupta, §i el trecea printre cadavrele remase pe campul de bataie §i sfi§iate acum de haitele de lupi §i de stolurile de corbi.

Colo vre-o board nemiloasa ii repusese pe oameni §i le§urile zaceail gramegi-gramecli, care

cum it apucase moartea, ear pe la focuri nu mai remasesera de cat putini, care semenati mai mult a stafii de cat a fiinte vietuitoare. Ear mai departe jdfuitorii-§i petreceau noaptea

www.dacoromanica.ro

DIN BATIRANI

69

in nesatiu si in desfreil, in selbatica invalmaseala,

tipand acum de bucurie si racnind peste putin de manie, ridend o data cu hohot si pe ranjite si scrisnind apoi din dinti, imbratisandu-se in o clipa si inca.'ierandu-se in cea-lalta. Erail tot oamenii, pe care ii \recluse petrecan-

du-si viata in munca intinsa si sevirsita in tdcere, taind copaci grosi, sapand santuri adenci si cal-and bolovani grei, aceia-si oameni, dar ajunsi la ceasul feu si gustand cu nesatiii placerile putinei vieti ce le mai remanea. In revarsatul zorilor de di Bodea ajunse la un loc, unde riul se apropia de coasta de la dreapta de nu mai rernanea loc de trecere pe termurul lui. El descaleca lua calul de capastru, ca sa urce coasta, care, deli piedisa, pentru un muntean ca dinsul era drum usor. El remase c'a 'mpietrit de uimire cand ajunse in culme.

0 priveliste larga si nespus de bogata in frumuseti se desfasura in fata lui. Inainte se intindea sesul nemarginit, prin mij-

locul caruia se varsa serpuind un riu mare si lat. La dreapta se deschidea o lunca larga, in fundul careia se vedea, perdut in ceata albastrie a departarii; un munte cu virful ascutit. lAcesta e Negoiul, 4ise el mirat de inaltimea muntelui si ingrodit de departarea, la care se afla. Da, de acolo, din culmea acea, am veclut eu Argesul.

Dar ochn lui se intoarsera spre stenga. Aict www.dacoromanica.ro

70

I. SLAVTCI

se deschidea alts lunca, mult doritul drum Spre poienele Papuri.

Pentru-ca sa poata apuca drumul acesta, el trebuia sa coboare, sa treaca riul §i sa ocoleasca un deal. Mai nainte de a le face aceste, voia sail dee calul la pa§une §i sa-1 adape, apoi sa.-§i caute ce-va do mancare §i sa odihneasca §i el insu-§i. Cdur impregiur padurile de cer eraii Arica in plina for podoaba de frunzi§. Numal pe ici pe cold se ivia date un fracsin ro§u ca sangele de Nici---fum, nici vre-o alts urrna de viata omeneasca nu se zaria nicairi prin apropiere. Chiar §i daca s'ar fi zarit inse, el §i-ar fi urmat drumul fara de grija. Dupa cele ce veduse §i simtise in timpul noptii, el nu se mai temea de nimic : se afla 'n paza lui Dumnedeti §i trebuia

sa treaca nevatamat prin toate. Mergea deci fara

de grija pascandu-§I calul si cautand cu ochii vre-o tufa de alun, vre-o rasura on un paducel. Dac'ar fi bagat bine de seams, el ar fi vedut, ca sunt urme de om chiar §i pe unde calca el. Ie§ise Intr'un lumini§ cu iarba deasa, §i, daca s'ar

fi gandit bine, ar fi inteles, ca a§a numal de la sine nu s'a curatit padurea, daca s'ar fi uitat bine, ar fi vedut, ca trece peste brazde 'ntelenite. 0 noud uimire-1 cuprinse dar, cand se pomeni fats 'n fats cu un §ir de case cladite din gro§i, muruite pe din launtru §i acoperite cu marl §indrile de stejar, opt case una langa alta jos in o groapa §i adapostite sub padure. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

71

El cobori cu bagare de seamy spre case. Nici un semn de viata omeneasca. Usile eran toate inchise. Basicile de bon, cu care erati lipite ferestrele, stetean anca intregi. Sub streasina uneia dintre case se afla chiar un resboin cu panza jumatate tesuta in el, dar firele de urdeala anca netesuta se rupsesera si atirnan in bataia v'entului. «Astia, c,lise el cuprins de jale,

au fugit in pripa si nu s'an mai intors, ear de atunci n'a mai umblat nimeni pe aici.» Era ce-va afara din cale sinistru-in aceste case pustii ; el se sinitia cu toate aceste in apropierea for mai bine decat on -si-unde Da, aici putea sa stee si sa odihneasca in toata tign a.

El scoase capastrul din capul calului si i-1 lega

drept pedeca in picioarele de din nainte, apol se 'ntinse, mai mult se lass ca mort pe larba si remase cat-va timp cu fa-ta in sus si cu ochii inchisi.

Multa miserie este in lumea aceasta ! Multe dureri sunt, multe si grele suferinte. De ce oare omul trebue sa traiasca!? E on nu adeverat, ca Dumneden le stie toate, le vede toate? Este Dumneclen, on numai omul si-linchipuestepentrn a sa rnangaiere!?

El se cutremura speriat de indoiala ivita in sufletul lui si se ridica in picioare casi-cand ar fi fost cuprins de simtementul, ca e spurcat pamentul, pe care zacuse. www.dacoromanica.ro

72

I. SLAVICI

«II cearta Dumnedeti pe oameni, c,lise el in gandul lui, ca sa-I curate prin spa.'sire si sa -i faca vrednici de o mai fericita viata. Cand inse, cand va sosi diva mentuirii!?),

In inima lui se ivi ear pornirea de a face, el singur nu stia ce... Ochil lui se oprira asupra coastei ce se ridica in dosul caselor. Acolo, in bataia soarelui de meacla-di, erau cati-va pomi inabusiti de vite urcate

pang 'n virfurile lor, o vie parasita si remasa 'n paraginire, dar incarcata de rod in mare parte stafidit.

El treca rapede printre case si urca cu cate-va sarituri coasta. Veduse el vita si prin valea Riului Alb si man-

case struguri, dar cu totul alt-fel erau acestia. «Doamne ! cu cate grai dinsul induiosat, bunetati ai Inzestrat pamentul, si cat de placuta poate omul sal-0 faca viata in lull-lea asta ! Soarele-si revarsa radele calde asupra caselor pustil si asupra impregturimii for paraginite; adi-

erea lina a ventului scutura din cand in cand cate o frunza vestejita; diva se desfasura din ce

in ce mai a sfirsit de vara, Satul de iarba, calul se trase in cele din urma in umbra padurii. Tot astfel facit si obositul lui stepan. Era tarqiu dupa ameada-di cand el se destepta din somnul lut nelinistit si se uita impregturul lui. II erau intepenite toate incheieturile, si numai cu anevoia si una cate una -si mai putea aduce

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

73

aminte cele petrecute, par'ca. multe §i lungi dile trecusera decand a plecat de la ingraditura de sub stanca. Si atat de vii §i de covir§itoare fusesera emotiunile ce se succedasera in sufletul lui, incat el abia-§i mai putea reaminti marii ochi alba§tri. Imbetranise oare-cum in o singura noapte. Calul i§i ridica voios capul §i necheza Incet

§i nerndator. «Ce e, fratiorule ?* ii qise Bodea, §i de aid inainte gFreitior» remase numele calului. Si fratior ii §i era in adever. El se tidied cu anevoia §i numai cu multa greutate ajunse sa deslege capastrul §i sa-1 puna in capul calului, dard ear se simtia u§or §i neobosit dupa -ce incaleca.

Mesurand in gandul lui drumul ce avea sa faca pentru-ca sa se intoarca ear in culme, sa coboare la riu §i sa ocoleasca dealul, el i§i cacti' socoteala, ca tocmai pe'nserate o sa poata apuca

la stenga. A§a 0 era mai bine. Noaptea inainta fard de grija, caci pe cand el vedea focurile §i audia de departe cel mai mic sgomot, pe dinsul nu putea nimeni sad vada. N'avea deci nevoie sa grabeasca, §i-0 urrna drumul pe'ndelete.

Sosit inse in culmea, din care se deschidea vederea spre Arge§ si spre campie, calul incepit sa ciuleasca privind spre campie §i sa necheze

Trick resunara toate vane. Ochii lui ageri se oprisera departe pe §es,unde §i Bodea vedea, par'ca,

pe ici pe colo cete de calareti, care goniau dewww.dacoromanica.ro

74

I. SLAVIC'

alungul campiei nedete lasand lungi pray in urma lor.

fa."§ii de

Ce era acolo !? nu cum-va se'ntorceali Avarii,

despre care se vorbia atat de mull ? On poate vre-un alt soiii de oameni selbatici a ajuns in cutrierarile lui pans pe sub dealurile de la marginea sesului. Cu o putere a toate covirsitoare se ivi in inima

lui pornirea de a se duce, ca sa vadd si sa be afle toate. Acum era aid. si putea sa iasa dintr'o singurd resuflare in largul campiilor, si daces maistetea acum pe ganduri, nici o data, poate, nu mai ajungea sa-si implineasca dorinta. In adever, omul stie, unde pleaca, dar nu poate

sa §tie si unde are sa ajungd. Cand diva se'nvelia cu noaptea, Fratior i§i ducea stepanul pe sub dealurile de la marginea §esului inainte spre resdrit trecand ici prin o padure, colo peste o pajiste intinsa on printr'un smarc. La dreapta for se vedeau din cand in cand focurile de tabard si be arataii drumul, pe care trebuiati sa.-1 tins pentru-ca sa poata inainta prin linistea noptii nesuparati de nimeni. Crescut pe campiile netede si trait in invalmaselile luptelor, Fratior mergea in treapat din ce in ce mai aventat, ridicand merea capul, miscand tot mai des din urechi si umflandu-si din cand in cand ndrile largi, armasar adeverat, gata de a se aventa la cel mai mic semn. Era departe de Bodea gandul de a-i da acest semn. El voia cu toate aceste sa vada, si urwww.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

75

manduil drumul, se apropia din ce in ce mai mult de focuri. Era peste putinta sa nu se apropie in cele din urma, ca sa vada ce fel sunt oamenii tabariti pe 'ntinsul campiilor. Era fapta. de oin nebun, ca el, care n'avea nici ma-

car un ciomag in mand, sa risce a fi luat la goana,

si totu-si el iii lua inima 'n dinti, potoli mersul calului si se apropie de unul dintre palcurile de focuri.

Calare pe Fratior al lui el n'avea sa se teama de nimic.

El se opri la marginea unui lumini§ larg mai mult lung decat lat. La stenga lui se afla un cocioc p1M de papura deasa i inalta, pe langa care pasteail risipiti o multime de cal. Focurile

ardeati la dreapta, insirate pe sub o padure de §tejari betrani, si in zarea focurilor se vedea pe ici pe colo cate un cort. Bine nu putea sa vada Bodea decat doue din aceste corturi, care se aflaii la capetul despre dealuri, de unde se apropiase el. Amindoue eraii midi i facute din piei de boti. La focul din fata acestor doue corturi se aflaii trei oameni marunti si indesati: Doi dintre dinsii sedeaii pe vine, iar al treilea se sculase 'n picioare si dregea focul. Nu putea sa-i vada bine: se mai apropie dar.

Ce ar fi putut adeca sa i se intemple ? Chiar daca-1 zariau, ei trebuiaii sal se desmeticeasca, sa-si caute cail si sa incalece, eard el era in timpul acesta departe. Fratior inse isi perduse de mult rabdarea : yewww.dacoromanica.ro

I. SLA VICI

76

clendu-se atat de aproape de focul aprins in fata corturilor, el sfordi o data, sari in doue pi-

cioare si necheza incat caii de pe marginea cociocului incepura sa fuga care 'ncotro, earn cel trei oameni de la foc alergara la cal in vreme

ce de pe sub corturi iesiau altil si ear altii .i se risipiall cautandu-si si el caii. Bodea-1 strinse pe Fratior din pulpi §i-1 zori sa se intoarca §i s'o iee 'n goana spre dealuri. Nu era inse armasarul deprins sa fuga, cand vede pregatirile de lupta : el stetea ca cioplit din peatra si astepta sa-1 vie cine cuteaza sa vina. Incalecati, doi dintre oamenii, pe care-i yecluse la foc, un fel de stirpituri cu fetele galbene si spane, cu falcile late, cu umerii obrajilor lesiti si cu ochii mici §i infundati in cap, pornira 'n saltate asupra lui §i -1l ridicard buzduganele invirtindu-le in aier. E de neinteles pornirea spre lupta a omulul.

Pus o data fata 'n fata cu cel ce vrea

sa-1 rd-

pund, omul, fie el chiar i cel mai dulce la fire, se otereste si se 'ncrunta, I I is avent si infra orbi§ si nu cu hota.rire ba.rbateasca, ci cu piacere diavoleasca in lupta. N'avea Bodea nici o arma, dard calul lui era mai mare si mai puternic, mai mare era si el insu-si si se simtia destul de tare, ca 5d-§i ridice adversarul din spinarea calului §i sa-1 arunce departe. < Vino ! vino !

pocitura de om, daca ti s'au

striga el, si Fratior porni innainte, apoi, cand sosi in dreptul celui-l'alt cal, urit c,lilele vietil!

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

77

sari in picioare, ca sa-si apere stepanul, care se

culcase pe gatul lui, ca sa treaca pe sub lovitura §i sa apuce bratul ce purta buzduganul. Intr'o clips cei doi calareti remasera culcati la parnent, unul aruncat c'o isbitura, ear cell'alt lovit cu buzduganul, pe care Bodea-1 luase de la cel cagut. «Haida! haida!D striga el apol gonind inainte de a lungul lumini, alai, prin fata focurilor §i printre dusmanii, care 'ncalecati racnind de manie,

ca sa plece 'n urma lui.

www.dacoromanica.ro

PARTEA ADOUA. I.

Mangaierea eNu e cu voia lui Dumnedeii

clicead Mun-

tenil risipindu-se fie-care la vatra sa, pi neclantita credinta 'n purtarea de grija a lui Dumnedeu e singura mangaiere a omului lovit de marl nenorociri.

Avend mangaierea aceasta, oamenii se 'ntorceati la vetrele for cuprinsi de simtementul c'ari sevirsit o fapta mare si placuta lui Dumnedeti. Nemangaiat era numai Parintele Luca. Afland, ca oamenii se risipesc

ca nu se poate

face incercarea de a scapa pe fiiul lui, el nu era mahnit si nu se plangea, nu mustra pe nimeni si nu se caia. Era lucru firesc, ca fie-care sä alerge la copiii sei, i ar fi fost in contra vointei Parintelui a toate, ca densii sa -pi paraseasca copiii sei si sal-0 pund viata in primejdie, ca sa scape, daca-1 vor mai fi putend, pe al lui. Tatag ceresc el singur are purtare de grija pentru

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

79

tot': muritorii nemernici se fac vrednici de fericirea vecinica purtand fie-care grija pentru al se'. Perdut era Bodea, §i pentru totdeauna perdut avea sa.-1 socoteasca.

«Si daca totu-s', prin vre-o minunata rinduire a lui Dumnedeil, el scapa si se intoarce ! ?pdicea maica preuteasa, care nu era in stare sa §i-1 gandeasca perdut pentru totdeauna.

«Departeaza de la tine gandul acesta, alunleapada-te de el, grai preotul, ca nu mangaiere-ti da, ci-ti tine sufletul in necurmata ga-1,

sbuciumare. Adu-tl aminte de bucuriile, pe care

le-al avut and it purtai la sin, and it invataI sa umble, and el a rostit primele vorbe, and it vedeal crescand

§i

desfasurandu-se trupeste

si sufleteste, reaminteste-ti-1 in alt, mladios, sprin-

ten si cu obrajii rumen', cum 1-al vedut in clipa plecaril lui, §i multumeste lui Dumnedeii, ca ti l'a dat §i ti l'a lasat atata timp i ra ti-1 poti reaminti cat timp ma' traiesti in lumea aceasta. «Dar de ce mi l'a dat, respunse muma nemangaiata, daca nu poate sa." alba. si el, ca totii oamenil, viata in aceasta lume ! ?» «Nu scruta tu tainele vietii omenesti, ii respunse preotul. Parintele e numai vremelnic purtator de grija, .i sarcina e copilul, sarcina ce trebuie sa poarte fie-care asa, cum i s'a dat, unora spre mangaiere, altora drept spasire. Dum7 nedea ni l'a dat in pastrare §i no' l'am padit pana 'n clipa, in care a voit sa ni-1 iee, ca sa-1 duca la rinduirea lui. Nu to pune tu, femee ne-

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

80

mernica, mai presus de IVIaica Domnului, care i -a dat fiiul jertfa.' fara-ca sa se tanguiasca». gPentru-ce inse aceasta jertfa.! :Ph

Nu scrota, grai ear preotul, ci primeste cu oarba supunere rinduirile celui preaintelept...

Ear daca mane it vei fi vedend Intors la vatra ta, sa nu dici ca e tot acela, pe care l'ai avut : e altul, un non dar de la Dumnedeu, pentru care al sa multumesti in fie-care clips a vietii taleD.

0, mare mangaiere e neclintita credinta in purtarea de grija. alui Dumnedeti, gi omul, care e petrut*s de credinta aceasta, rabda cu multumire cele mai grele lovituri ale sortil si se simte inaltat prin durerile ce sufere. Nemangaiat era Parintele Luca numai vedend nesatiul, cu care se aruncasera oamenii asupra gropilor de bucate, mania infundata a celor ce n'apucasera nimic si graba, cu care se risipisera cetele.

Raristea bine adapostita, unde Bran oprise femeile cu copiii 1i cu turmele, era ca 'n gura iadului.

Oamenii hotarisera el intre el sa nu se mai risipeasca prin poiene, ci sa ramaie adunati cu totil aici, sa -si sape gropi sa-si faca colibi acoperite cu pament ca ale paganilor. Cauta deci fie-care pentru sine si pentru al sei cel mai bun pe cand unii se certati pentru merinde, loc, altii taiati copaci, ear altii injunghiasera berbeci

jupuiail in vreme-ce femeile risniati gra-

unte on faceau pasat de mein. Mergeau toate www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

81

val virtej §i 'ntr'un zgomot furtunatic, din care nu ie§ia deslu§it clecat behaitul oilor, in care se amestecaii strigatele femeilor neastemperate si plansetele copiilor impin§i cand in coace, cand in colo.

Preotul stetea neajutorat in mijlocul acestei destrabalari, si vorbele lui Ursan ii sunau mereit in urechi. Se simtia ca pastorul, care-§I vede turma risipita §i nu mai e in stare s'o adune. Nu, ace§tia nu mai eran fiii lui suflete§ti, cre§tinil indreptati mered cu gandul spre Dumnec,leil,

fratii buni, care numai impreuna §titi sa se bucure orb sa sufera, ci oameni invrajbiti, pe care nu mai poate nimeni sa-1 stepaneasca. Sunase lung §i in mai multe renduri buclumul de rugaciune, dar nu-1 mai asculta cleat pe ici pe colo cate un mo§neag potolit. cAsa . e adi, i§i dicea preotul cuprins de viud ingrijare: ce are sä fie mane on poimane !?),

Eran, ce-i drept, destul de bine adapostiti, daca-§i facead colibile precum le planuisera, se aparan mai u§or remaind strin§i cu totii la un

loc §i avead §i destula hrana pentru un timp oare-care ; dard ceea ce ib tinuse pe Munteni in

mijlocul unel lumi, pe care moartea meren o premenia, nu era nici adapostul bug, nici hrana imbel§ugata, ci largimea §i bunul cumpat. «Trupului, diceati parintil §i bunii, sa-1 dab numai atat, ca sa nu i se stinga viata, cad

www.dacoromanica.ro

82

1. SLAVIC

cu cat mai potolita e viata lui, cu atat mai luminos se desfasura sufletul».

Eard oamenii acestia taiati carnuri grase, le trageau nesarate 'n 'frigari si le sfisiail asa sarbede 'n dinti, el, care stiati, ca nu e urgie mai mare decat lipsa de sare.

Jos in vaile manoase si pe sesul plin ca o masa bogata de toate bunetatile periau oamenii si de foame, si luptandu-se intre dinsii pentru hrana, dares nu pentru-ca n'ar fi putut sa-si gaseasca cu totii hrana, ci pentru-ca n'aveati nice o renduiala. Tel-nen-du-se unit de altil, erati nevoid sa stee

ingramaditi la un loc si mereii gata de lupta, adi aici, mane colo, acum pe drumuri dosnice si ne mai uipblate, in urma indesuiti in vre-o strimtoare on intre mlastini, numai de tot arare-ori la largime, unde pot sä resufle. Nu putea nimeni sa aiba gandul de a agonisi si de a pastra ceea ce mane ori poimane putea sa be cada altora prada. Viata li se petrecea dar in nevoi, in suferinte si 'n lupte, eara cand apucail cate ce-va, se 'mbuibati ca fiarele lihnite. Mai ales

aceasta imbuibare cu carnuri sarbede le era peirea.

Infrunta omul oterit prin rabdare cea mai grea urgie a intemperiilor si resbeste voios prin viscol si prim furtund, dar cade repus de boala, daces 'mbuibarea l'a umplut de scarbire. Eard

boala trece din om in om unde multi umplu aierul de duhoare.

www.dacoromanica.ro

DIN DATRA NI

83

Cu inima incle§tata stetea preotul in mijlocul multimii destrabalate, care nu mai voia sa -i asculte glasul.

Oamenii, pe care ar fi putut sa se racleme, erail care'n cotro. Bran se 'ntorsese cu al sel in poienele Leaotei. Ursan era dus sa tie 'nchisa trecatoarea despre valea Barsei. Ventu se afla intre Cande§ti. Moroienii se 'nettibasera pe tap§anul, unde i-a lasat Bran, §i nu mai voiati sa se intoarca. 'Mari §i tari erati in lumini§ Carbune §i Raciulete, care adunasera impregiurul lui Vines tot muieretul turburat de spaima noptii trecute. Nu era 'lush nici Raciulete atat de pocit cum areta infati§area lui. it

In curend dupd ameacla-cli sosi de la Moroieni

§tirea, ca paghnii au pornit ear la deal §i urca multime mare. Dand peste gropile de§erte, despre care din§ii

nu §tiusera ni4-nic, el se umplusera de manie. Era paech navalitorii i-ar fi pradat, §i toti strigau resbunare. Care va sa dica acolo sus in desimea pAclurilor erail oameni, care aveaii gran §i meiu, mult

grail §i mult meift, ba poate ca mai aveaii tii alta ce-va : resbunare! Moroienii, care le avedeau toate, trimisera

peste cat-va timp §tirea, ca paganii au trecut inainte §i se ingramadesc sub coasta gata de a urca. Ca luat de un virtej de spaima se rescoli lu-

www.dacoromanica.ro

84

1. SLAVICI

alergail fard de rost minisul. Strigau cu totii si incolo ; nu mai stia nimeni, ce sa faca incoace

si in cotro sa apuce, si ear resunaii padurile de behaitul oilor, in care se amestecati tipete de femei si plansete de copii. eStati pe pace ! stati pe pace ! striga Rhciulete alergand printre dinsii. Mai e mult de acolo pang aid». .

Betranul Vines ridica amendoue bratele si, miscand incetinel din mani, le facia oamenilor semn

sa se linisteasca si sä vie la dinsul. Era par'ca o putere tainica in aceasta miscare domoala a manilor lui, si oamenii se apropiard ca trasi de un farmec unii de altii pornind cu totil spre dinsul. «Stati cu mintea luminata i cu inima neindoita, le c,lise el dupd-ce se linistira. Daca yin, Moroienii roman in dosul for si-i apuca pe la spate. Locul e strimt si nu ni-e grew sa tinem pept cu ei din fats. Sa piece femeile cu copiii si cu turmele mai la deal, eard not sa ne pre-

gatim.Mai anteiii si mai anteiii, urma el, sa ne pa.stram bine merindea. Uite, colo sunt doue gropi sapate pentru colibi : cine are gra-

unte sa re arunce 'n ele, in una graul, in alta meiul. Le acoperim cu parnent, dam frunze uscate pe de-asupra, si numai not stim, unde ni-e merindea.

0 tacere adenca urma dupa vorbele lui. Era greii lucrul, pe care-1 cerea mosneagul, i Parintele

Luca se 'ndoia, ca oamenii 'I vor da ascultare. www.dacoromanica.ro

8

DIN BATRANI

gDati inainte, striga Carbune,ca nu avem timp de perdut».

El i§i lua apoi desagii plini

§i-i

de§erta in

una dintre gropi. Atat a fost grew. Dupa'-ce s'a imbarbatat unul, s'aii pornit §i cei-Plati, la inceput cam cu de a

sila .i apoi din ce in ce mai pe grabite. Femeile nu se departasera anca cu turmele §i cu copiii cand gropi1e eraii in build renduiala, §i Parintele Luca stetea cu inima impacata in mijlocul lumini§ului §i-I indruma pe oamehii, care acum ascultau glasul lui. Bran alesese lumini§ul tocmai pentru-ca era bine adapostit, o facie lunga §i mai larga spre vale, de unde se a§tepta navala. Privind locul de la deal, la dreapta era o ripa Stancoasa, pe care chiar §i cei mai sprinteni dintre munteni numai cu multa opintire ar fi putut

s'o urce. La stenga locul era aproape §es, dar in mare parte rovini§ acoperit cu ferega mare §i cu manzoc inalt §i stufos. Si din o parte §i din alta drumul mai era apoi inchis §i prin copacil resturnati, pe care ii taiasera pentru colibi. «Mai resturnati copaci §i spre vale, ca sa-i incurcati §i acolo,le Oise preotul, §i peste putin toata lumea porni la cale.

Remasesera 'n lumini§ vre-o §ase sute de Man-

teni, baieti, mo§negi §i oameni in putere, intre care vre-o opt-deci av eau arcuri, ears cei-l'alti eraa inarmati cu ghioage, cu imblacitori, cu se-

curi .i numai putini cu sulite facute ca a lui www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

8li

Raciulete pentru ursi si pentru mistreti. Pe cand cei cu securile taiau copacii, altii trageau copacii resturnati ici la dreapta, colo la stenga, ca sa-1 asecle 'n sir indesat, toate in graba nervoasa, facend larma zadarnica, impedecandu-se unit de altii si tremurand cei mai multi de frica. Cu cat mai mult inaintau inse pregatirile, cu

atat mai cu chibzuiala se urma lucrarea, .i 'n cele din urma preotul nu mai avea nevoie sa strige pentru-ca toti sag auda. «Mare minune ar fi, grai Raciulete, mai cuteza sa se apropie . oDeapururea preamarit e Domnul !» grai Bo-

dea si se ridica 'n picioare. Sufletele amendurora eraii pline de un simtement de alinare §i luminate de fericirea, pe care aici in lumea aceasta nu poate s'o guste de cat omul lepedat cu desevirsire de sine si impacat in cugetul lui. Si totu-si o durere grea le 'ntuneca viata : Bodea nu mai putea sal fie urmas in preotie al tatalui sea. N'o clisese nici unul, nici altul aceasta

si nici nu s'ar fi incurnatat s'o dica, dar le era amendurora de sine inteles, ca Dumnecleii nu indrumeaza spre fapte sevirsite cu incruntare barbateasca pe eel/ alesi de dinsul in rendul mijlocitorilor iubirii lui. Si nici ca mai era indreptat gandul lui Bodea spre parinteasca blandeta a preotiei. Inasprita prin marile sguduiri ale qilelor trecute si intarita prin faptele barbatesti ce sevirsise, inima lui nu se mai muia in fata suferintelor trecatoare, ci se umplea de o indarjita por-

nire spre fapta. Isvorul a toate relele nu mai era in gandul lui soarta oarba, ci nesatiul ssi nesocotinta omului lasat in voile lui. Lovit are sal fie mereil §i fara de crutare, biciuit §i strins cu strasnicie in freii, stepanit cu mana sdravand are sal fie omul de a pururea pornit spre fara de lege. Cu senind multumire sufleteasca primi dar vestea despre incaierarea din luminis, §i jalea it cu7

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

98

prinse numal cand afia, ca intre morti a fost

pi

Vines, inteleptul betra.n, la vatra caruia atate inimi tinere s' an %Ah! flare selbatice ! stirpituri desbracate de firea

omeneasca!» striga. el revoltat in toata. fiinta.lui. Veclend dar purtarea de grija a invingatorilor pentru dusmanii lor raniti, el nu se mai induiosa. Intelegea, ce-i drept, ca asa trebue sa fie. Deopotriva cu fiarele selbatice ar fi fost gi ei, daca.

i-ar fi omorit on iar fi lasat prada fiarelor sel-. batice. Bine faceati, alt-fel nu puteati sa faca, si el se simtia inaltat i mai apropiat . cDuceti-ve, le c,lise Bodea, stati trei clile de a rendul nemancati, marturisiti-ve parintilor vostri, cereti binecuventarea preotului vostru, si acela, care va fi remas tare in hothrirea lui, sä. fie in noaptea gilel de a treia in luminisul patat de sdnge, la mormentul noue tuturora neuitatului Vines». Fiiule, grai preotul dupd-ce junii se risipird, cerului numai jertva curata si adusa cu

toath inima ii este placuta. Nu e indoith inima ta? nu e ranit sufletul tea ? N'o sa to cdiestr nici o data de a fi adus jertva aceasta ?». Bodea intelese vorbele tatalui sea, si copila cu marl ochi albastri se reivi in gandul lui, dara el n'o vedea in oase si came, ci ca pe o sfint perduta in alte lumi. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

lot

aNu stie nimeni asta-di care -I vor fi mane indemnurile inimii, respunse el, Omul isi is hotaririle dupes pornirile clipei, in care se afia, ears virtutea barbatului e stapinirea de sine in statornicia vointei. Dar, adaoga peste putin, mai am trei dile, ca sa. me luminezh. Tref dice lungi si petrecute in cucernica resgandire mai avea. In timpul acestor dile el nu vedea de cat su-

ferintele grele ale semenilor *sei primejdiile marl, de care era(' impresuratI in fie-care clips. Iii reamintea lesurile risipite pe camp, stafiile Inca vietuitoare, desfreul desnadajduiril, urgia viscolului, gi o adenca jale 11 cuprindea cand se gandia la cei remasi Anca in poienele troienite, fares de adapost si fares de hrana. Scapat prin o minunata potrivire a intemplarilor din atate primejdii, el IV socotia viata de acum nu ca urmare a celei de mai nainte, ci ca dar din prisos, pe care are sa-1 pastreze cu sfintenie pentru binele tuturora. Siluindu-se pe sine insu-si, el ajunsese sa traiasca mai mult cu sufietul de cat cu trupul, nu mai doria nimic pen-

tru sine, si fiinta lui intreaga era strabatuta de o senind luminoasa fericire, cand se gandia pe sine alergand in fruntea cetel sfinte gi luptand fares de ragaz, ca sa' stirpeasca reul si sa ocroteasca pe cei neajutorati. «Cal ! le c,licea el celor stepaniti de acela-si gand, cal sa ye cautati, caci prin mijlocul lumii inreutatite numai calare se poate resbi.

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

102

Ventul se potolise, norii se risipisera, si 'n noaptea dilei de a treia, cand junii urcara 'n lumini§ul tazut, luna ear trecea pe cer inseninat si mai 1,,ertos limpede revarsandu-si radele asupra zapedilor scanteetoare. Se adunasera la morm'entul lui Vines patru-deci

de insi, toti calari. Cei-lalti se resgandisera fie

pentru-ca nu eraii in stare sa stee nemancati trei dile de a rendul, fie pentru-ca nu puteau sa-si paraseasca parintii.

IDescalecati si puneti manile pe crucea de la capataiul mormentuluip, le dise Bodea puind mana pe_cr-uce.EI descalecara si se 'ngramadira.' impregiurul crucii. «Diceti dupd mine, urma el apol. Jur sa

me leg frate de cruce, sa nu me despart nici o data de fratii mei, sa n'am nici un gand ascuns in fata lor, sa rabd alaturea cu dinsii toate nevoile, sa intru dimpreuna cu dinsii in foc si 'n apa, sa me sup-un fara de sovaire capeteniei noastre,

sä nu rivnesc la averi lumesti,

sa nu crut pe cei rel, sal ajut pe cei neputinciosi, sa pazesc legea crestineasca, si

sa nu fac nimic fara de binecuventarea preotului rinduit mie ca pastor sufletescD.

Rostite cu glas tare, rar si respicat de dinsul si repetate de dinsil intr'un glas tare, vorbele resunara departe in linistea noptii geroase. «Vointa lui Dumnedeu sa se implineasca !)) mai adauga el. gDeapururea sfinta !), respunsera din§ii. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

103

Dragosloavele. Umilit rusinat, Bran era hotarit sa urmeze drumul spre Capu-Coastei, dara cei mai multi dintre putinii oameni, care mai remasesera la gropile deserte, tineau sa se intoarca cu merin-

dea la vetrele lor. A fost dar nevoit s urce ear in poiene. Muncit inse de gandul, ca numal din vina lui Bodea a fost lasat in voia sortii, el nu mai putea sa se intoarca la al sei si in culmea Leaotei

stetea cu inima indoita, daca e sa se duca la Candestii, care asteptat sub Scarisoara, cu putinii

ce mai erau gata sa-1 urmeze, on sa treaca la Ursan, ca sa.-1 iee pe dinsul cu ai lui. Incercarea de a-1 scapa pe Bodea trebuia neaparat s'o faca. : viata toata si-ar fi facut altfel mustrari amarnice.

Tot atat de amarnice i-ar fi fost inse mustrarile si daca incercarea, facuta in pripa, ar fi re-

mas si de asta-data zadarnica. El cobori dar spre trecatoare, ca sa iee intelegere cu Ursan. Lui Ursan nu-i era de loc sa paraseasca gura trecatorii. Strimtorati din vale, uncle indesuiala era mare $i lipsa de brand ajunsese nesuferita, fugarii fd-

cusera in doue renduri incercarea de a se intoarce ear la largime,

di

Muntenii, mandri de a-i

www.dacoromanica.ro

104

I. SLAVICI

fi respins, tineati mortis sa nu le lase drumul deschis.

Afland dar, ca n'a reusit incercarea de a inchide strimtoarea de la Capu-Coastei si ca astfel nu mai au nici un rost silintele lor, ei se turburard si luard larmuind hotarirea de a se intoarce si dinsii la vetrele lor. Mai bine putini si inimosi decat multi si cu gandul impartit, grai Bran, care dupa cele petrecute in valea Riului Alb se temea mai rnult

de ai sei decat de dusmani. SA" vie numai cine vrea cu toata inima, ear cel-lalti sa piece in stirea ErOmnului, ca sa nu ne mai incurce». Dintre al lui Bran si dintre al lui Ursan impreuna mai remasera numal vre-o suta si treideci de oameni, si nici macar pe acestia nu puteail sa-i iee pe toti cu dinsii. Daca, parasind el gura trecatorii, fugarii se in-

torceati la locurile lor de mai nainte, ear era taiat drumul intre Papusa si poienele Bucegilor si Ursan nu se mai putea intoarce cu al sei. El hotarird dar, ca Mateias, un fel de Raciulete, om marunt, sprinten si istet, sa remaie cu cinci-deci de oameni de a supra strimtorilor din vale, ca sa tina trecerea deschisa. «Mare nevoie n'ar fi de asta, grai Bran,

cad me intorc eti aici in gura trecatorii si aici o sa iernam not cu ajutorul lui Dumnedeil». Seara, cand in luminisul bine adapostit se por-

nia incaierarea, Bran si Ursan eraft anca tabariti in gura trecatorii luminate de focuri multe www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

105

marl de ai fi creclut, ca mil de oameni se incalzesc si frig berbeci la ele. si

Cu toate aceste in revarsatul zorilor de di, cand ei se pregatiail de plecare, fugarii ear se ivira prin apropiere. Desi hotarisera sa paraseasca gura trecatoril, le era peste putinta sa piece. Ii apucase de odata o manie oarba, si nu e nimic mai sucit decat omul ajuns la indarjire:)e vede toate de a 'ndoaselea si le face toate pe apucate. 1?iceau Ca pleaca, dar isi mai faceail de lucru ;

giceati ea nu mai On sä 'nchida trecerea, dar sariau cu toVi ca muscati de carpe 'n picioare indata ce se ivia pe id pe colo cate o barbs sbirlita iesind din dosul vre-unui brad betran. Si tocmai Bran cel atat de grabit mai nainte era acum cel mai zabavnic.

II era lui de Bodea, dar mai mult ii era de ai sei, pe care ii stia risipiti prin poiene, si cu cat mai mult se gandia, cu atat mai virtos se incredinta, ca nicairi ei n'ar pute sa petreaca iarna mai bine decat aid, in aceste vai strimte si adenci. Unii dintre dinsii isi aveaii adaposturile parte in valea Riusorului, parte din cold, la pestera cea mare, unde era coliba Parintelui Arie, betranul uitat de moarte, care nu se mai hrania de cat cu radecini de ierburi. Ei nu puteati sa resufie nici in aceste vai infundate, daca fugarii treceail ear spre Capu-Coastei. qicea el indaratnicit,aici aEii stall www.dacoromanica.ro

106

I. SLAVICI

reman, aici mor ; pe aid nu mai trece nimeni cats vreme mai resuflu eii !>>

«Da, da !Plec, dara me Intorc !Dii respundea apoi lui Ursan, care de atata timp nu-si mai vequse nevasta si copiii §i zoria mereti pe ceil'alti.

Pe la amiacla-di se pomenird cu Bunea, care venise 'n graba mare cu Bradu si cu Vespe, ca sä

le aduca vestea despre cele petrecute in luminis si despre intoarcerea Moroienilor la adaposturile de 'lama. Acum nu-i mai trecea nimenui prin minte sa zoreasca plecarea. 0 bucurie ne mai pomenita ii cuprinse pe toti.

Li se prefacuse de a data toata firea, si fiecare se simtia destoinic sa tina pept cu qece. «Ceea ce au putut Moroienii putem si not !, strigara toti din to ate partile si pusera mana pe

topoare, ca sa taie copaci, sa-i restoarne renduri-rinduri si sä 'nchida trecatoarea. In vreme-ce Mateia§ se cobori in vale, ca sa inchida si el tot cu copaci resturnati strimtoarea despre Capu-Coastei si sa urce apoi in deal,

unde avtta sa stee de paza, buciuma§ii t.rcara 'n poiene, ca sa vesteasca lumea, ca poate sa porneasca la vale. «De, nu poate nimeni sa stie acli, cum ail sa vie

lucrurile mane!o clicea Bran, cand Ursan zoria plecarea. Ti-e usor tie, caci al tel sunt bine adapostitio. Aila

ail trecut mai multe Bile de a rendul, dar

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

107

apoi au si plecat peste done sute de insi spre Scarisoara, unde Candea nu mai avea deck vre-o Base -cleci de oameni.

Era tocmai in arnurgul serif, cand Ma la s'a ivit cu calul la marginea zavoiului si starostele pornise cu o seama dintre oamenii lui la vale crec,lend, ca-1 va fi oprit cine-va pe indraznetul fugar.

Bran, Candea si Ursan, care cunosteaii acum locurile, nu mai umblara cu apucaturi piedise, ca sa-i sperie si sa--1 zapaceasca pe cei din vale, ci tinura toti oamenii strinsi la un loc, ca sa dee o lovitura sdravana si hotaritoare. «Multi, putini, cati vor fi, isI clicead, not suntem mai tari decat dinsiiv. Sositi dar la muchea surpaturii, ei se stracurard la stenga, pe drumul stint de Bran, pang din jos de adaposturile de iarna, apol se adunard cu totii in dreptul cotituril, unde valea se strimteaza.

In jos valea se largea, si la dreapta vaii se vedea si stanca piec,lisa, sub care se afla ingraditura perduta 'n dosul rachitilor. Ar fi vegut, daca n'ar fi fost prea tarqUI1 acum, chiar si pe Bodea departandu-se in goana armasarului, pre-

cum si pe starostele, care plecase cu oamenii in urmarirea lui. «Avem sa-1 luam pe Bodea si sa desertam gropile Scarisorenilor, le Bodea se uita lung la el, la fata lui cea alba,

la oichii lui albastri, la barba cea incaruntita, la pletele lui incalcite, lung si din ce in ce mai indurerat se uita la el. Da, omul acesta era tatal ei si dinsa era fiica lui, adeverata lui fiica si se afla, poate, acolo jos in fiindul prapastiei, la Dragoslave. Inspaimentatoare patima! Ea, fiica, orbits de porniri mistuitoare, a furat cel mai scump odor al parintelui, ca sa-I dee unui strain, pe care o sin gura data l'a putut vecle. AtuncI o singura data ! «Nu!

iii dise el, nu vroiesc sa 3tiu nimic. Strivit sa fia, dar nimic nu vroiesc sa El descaleca, se uita lung si suspinand din adenc la armasar, apoi lua freul si-I arunca." cu spre Dragoslay. ochii

«Ia-ti calul,ii dise cu glas inecat de muncfle stepanirii de sine. L'ai luat in lupta grea si dreapta, si se cuvine sa'l stepanesti.» Betranul face inviorat un pas inainte, dar apoi se opri, se dete un pas inapoi si ear se opri.

«Nu!grai dinsul cu ochil plini de lacremi. Eu nu mai pot sa.-1 incalec dupa-ce l'am veclut

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANT

137

Incalecat de tine.Ia-1 ! Ti-1 dad !Te tog al iai !Lasa ochilor mei mangaierea de a-I vede purtandu-te pe tine!» Bodea remase cu ochii tintiti la pament, nemiscat si mut. Nu! nimic nu mai urea sa stie ! VI.

De§teptarea Rece ca sloiul de gheata, strivit, sangerat si

cut in lancecleala deplinei nesimtiri era trupul fraged, pe care Parintele Arie l'a ridicat de pe, bolovanii surpati, l'a dus pe bratele sale subrede- in coliba si l'a aseclat incetinel pe culcusul de muschiti. Nici un gemet, nici un suspin, nici o resuflare mai grea, nici cel mai mic semn de durere nu turbura linistea senina ce se oglindia in fata luminata de opaietul atirnat de asupra ei. Preotul se pleca spre ea, ca s'o vada bine apoi se dete oare-cum fricos inapoi. Se temea par'ca sa creacla, ca e om in aievea ceea ce vede cu ochii lui. Nu, asa ce-va nu mai veduse Inca in lunga lui

viata.

Frumoasa cum numai pe angeril Domuului si i-ar fi putut Inchipui, ea avea ce-va demonic in

gura ei mica si carnoasa si in buzele putin.intoarse . www.dacoromanica.ro

138

I. SLAVICI

Cum a ajuns ea aici chiar acum in thied de noapte si pe acest viscol cumplit !? El se lass in genuchi, isi opri resuflarea, pleea urechea si asculta, cu luare aminte. Ea resufla. La dreapta lui era jeraticul invelit in cenusa si acoperit cu un test mare, dar afard vuia viscolul si in coliba era frig. eNimic nu se intempla fara de voia ta, Doamne; to dal si viata, si moarte,»grai dinsul, apoi lua blana de urs ce zacea Tanga test si-o acoperi pe copila. Trebuia sa spele ranile, sa-i frece timplele si sa-I dee o beutura intaritoare dupd ce-si va fi venit in fire. Se duse dar la desagii de ierburi, alese si dintre flori, si dintre radecini pe cele mai ,cu virtute si le puse intr'un vas de lut, apol turna peste ele apa curata, ridica testul si asec,1a vasul in spuza. Copila zacea anca tot in nesimtire. El iar se lass in genuchi si puse mana lui uscata pe fruntea ei cea rotunda si gingasa, inchise ochil, Isi concentra vointa si sopti vorbele : Vol sufletelor curate, unelte ale lui Dumnedea, veniti si me ajutati cu tainica voastra

putere sa dad acestui trup caldura din caldura inimil mele pentru-ca sufletul sa nu-1 paraseasca. nemangaiat. Punte de trecere sa fie bratul meu si rnana mea veriga de lant ce leaga doue inimi !

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

133

Vfindu-s1 Incetul cu incetul in simtiri, Ma la nu putea sa.-§i dee seams despre cele petrecute.

41 aducea aminte de babele, care o dusesera in coliba, dar nu se putea dumiri, daca a facut in

aievea, on a visat numai lungul drum prin padurile dese si prin poienele luminoase. Ochil ei se deschisera marl §i remasera atintiti asupra betranului cu barba lunga, care-§i ridica sfiicios mana de pe fruntea ei. Da, il \recluse in mijlocul facliilor aplinse pe betranul acesta, nu-1 visase. Farrnecat de privirea marilor ochi alba§tri, care se ridican jeluitori spre dinsul, preotul stetea nemicat §i cu resuflarea oprita. Nu! demonic nu era nimic in fata aceasta. «Aibi credinta in bunetatea Parintelui ceresc, ii 4ise el incet, apoi se intoarse spre vatra, lua vasul de hit, strecura incet §i cu bagare de seams in o ulcica zama de lerburi, mai varsa_ dintr'un ulcior miere curata in ea §i se intoarse ear amestecand mereu §i §optind vorbe neintelese spre copila, care urmaria cu ochil to ate mi§carile lui. «Bea, fata mea!

grai dinsul ridicandu-I cu mana stenga capul si ducand cu dreapta ulcica la buzele el cele intoarse. Ma la deserts din cate-va sorbituri ulcica, si o

caldura dulce i se revarsa in tot trupul frant in toate incheeturile lui.

Peste putin ea rosti gemend cate-va vorbe fara de Inteles.

www.dacoromanica.ro

I. SLAVIC'

140

%Straina!»isi c,lise betranul dandu-se ear inapoi. Fiinta lepadata de Dumne4e11, suflet patat de

pecatul stramosesc i perdut in intunecimea necredintei, om, care simte dureri si nu e in stare sa le dee pe fata, doreste si nu poate sa ceara, dar tot faptura alui Dumnedeti, una din po{loabele zidirii luI. e Ce doresti, fata mea?

intreba el plecandu-

se ear spre dinsa. Un zimbet de fericire lumina fata cea alba a copileI.Vedea inaintea sipotului cu apa limpede

pe tinerul legat cot la cot. GAO, grai dinsa rostind vorbele deslusit, mr-e sete. Ye rog sa-ml datl apa!D Acela-si zimbet de fericire lumina si fata betranuluI preot in auclul acestor vorbe, cad graiul e ceea ce ridica pe oameni in rend cu Dumne-

impreund prin tainica legatura in o c,Ieti singura fiinta de a pururea tinera pi neincetat premenita. Stimperandu-si setea, copila se alina,

rutin ea calu intr'un somn adenc

pi

gi peste intaritor.

«0 somnule, tu, care esti parte adeverata din viata cea nestinsa, grai preotul, lumineaza toata fiinta el si indrepteaz-o pi-o indrumeaza spre deplind intramare, cad numai insu-pi prin sine poate afle trupul vindecarea Fi numai insu-si prin sine ajunge sufletul la repaosul mul-

-tumiril curate)).

pile intregi pi lungi nopti de a lungul a zacut copila in coliba sapata pe jumetate in stanca, www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

14T

ear betranul preot priveghia la capataiul ei, o Ingrijia ca o mums duioasa §i o hra'nia cu tot ceea ce era mai bun si mai priincios in merindea ce-si adunase pentru earna si in darurile de bunt

voie, pe care Cahn, neobositul buciumas, le aducea de pe la credinciosi. Straini la inceput, ei Iii eraii din di in di mai apropiati si mai scumpi unul altuia.

41 este draga si se alipeste de tine fiara, pe care o ingrijesti, cu atat mai virtqs omul,

care prin tine si numai prin tine a ajuns nadi firul o data rupt al vietii. Se schimbase cu desevirsire viata lui, si a viata. Cu totul noua si mai luminoasa se incepea pentru dinsa, i daca sufletul lui se umplea de

o dulce mangaiere cand o vedea din ce in ce mai intramata, ea se simtia din ce in ce mai fericita cand se gandia, ca in curend va pute sa resplateasca neasemenata lui bunatate clandui-se roaba neadormita

§i

orbeste supusa.

Si totu-si el o tinea mereti departe de sine, §i durerea ivita in sufletul lui cand a audit -o rostind vorbe fart de inteles se reivea in fiecare di in mai multe renduri. Grain omenesc, dar nepretuit §i nesamuita podoaba a sufletului, maiestrita tesatura de semne

luminoase, prin tine se aduna si se despart oamenii in neamuri deosebite, unele mai apropiate, altele mai departate de desevirsirea fiintel omenesti!

Greu ii era afard din cale betra-

nului preot cand ii remaneat zadarnice silintele

www.dacoromanica.ro

142

I. SLAVIC'

de a o face pe ea sal cuprida cu mintea ei Ondurile lui, i A.'nca mai grew ii era and nu putea sa se dumireasca asupra celor ce se petrec in sufletul el.

Putea el s'o cuprinda gi pe dinsa in rugaciunile lui ? slabiciunea, pe care o avea pentruinsa, nu era oare pecatoasa ? era el invrednicit prin darul lui sa -I n3ijloceasca indurarea cereasa. ? era dinsa de opotriva cu crestinii, care cunosc §i marturisesc pe Dumnedeul cel adeverat si se supun lui? e Nu!

41 dicea el departandu-se de dinsa,

nu este de o potriva! Spurcata e intreaga

el

adauga apol, tot laptura lui Dumrfe-deil este, tot prin a lui renduire a intrat in viata si tot in paza lui se afla. Domnul nu alunga pe nimeni de la sine ! iii c,licea el si ear se apropia de dinsa si mai virtos o mangaia -fiinVa!

Dar,

dAndu-1 rnana spre serutare, mai virtos iii dedea silirrta s'o lumineze.

Eara dinsa-si indrepta marii ochi albastri cu insetare spre buzele lui §i-§i impintena mintea sa-1 inteleaga ; dard mult timp mai trebuia sa treaca pentru-ca sa se poata "dumiri asupra celor ce nu se ved, nici se pipaie, ci numar in taininicia mintii omenesti au fiinta. Mala se 'ntramase and Bodea a trecut pe la gura strimtorii apt-ate de Bran, umbla, subreda

Inca, de id pans colo trei dile in urma, and Dragoslav a plecat cu ai sei la vatra lui, nu mai avea nevoie de ingrijirile nimenui alte cate-va dile 'n urmA, and Bodea s'a 'ntors din cutrie-

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANf

143

rarile facute de a lungul poienelor, dar ea nu era Anra in stare sa spuna, cine este ea, de unde vine si cum a ajuns de a supra coltului de stanca, de pe care cacluse in acea noapte vijelioasa in adancime.

Trista fara de seamen e starea omului, care se opinteste sa spuna ceea ce stie, simte on gandeste si nu poate sa patrunda la mintea celor ce-1 asculta.

Numai incetul cu incetul §i abia tat-lift a putut Parintele Arie sa se dumireasca si sa se incredirrteze, ca dinsa nu e venita despre stimtorile riului, nici despre valea Oltu lui, ci din vre-una dintre vane ce se deschid spre Arges. Tot de pe acolo Pad adus Si pe Dragoslav, grai Cahn, care afla in cutrierarile lui toate cele petrecute. «Dragoslav! striga Ma la ca iesita din fire. Unde e Dragoslav? Dragoslav e al meu! Unde e?

Ea nu era in stare sa. spuna, ca Dragoslav e tatal el, dar erau Cahn i Parintele Arie in stare s'o inteleaga aceasta §i fara-ca ea s'o spuna. «Si Luda!»

ii Oise Cahn.

Si Ringa! » striga dinsa din nou.

A mea

e Luda 9i Ringa 0 mild de lumina se revarsa im mintea preotului asupra trecutului intunecat. «Care va sa 4ica to al venit sa cauti pe tatal o intreba el mangaiandu-o teu §i pe muma ta? cu induiosare parinteasca.

www.dacoromanica.ro

144

I. SLAVIC!

oDa, pe Tatal pe mama! respunse ea rostind cu glas muiat aceste doue vorbe ei panes acum necunoscute. ai ratecit cautandu-le urma, urma preotul.

Si la voi e dar sfinta legatura dintre

parinti si copii. El se pleca spre ea, ii lua capul in manile lui uscate si o serutd, acum anteia oara, pe frunte. oBinecuventat sa fie neamul teu, ii dise apoi cu glas tremurator. Aibi rabdare, caci te vom duce la parintii tei nemangaiati. Cum s'a facut inse, ca nu to -au luat i pe tine dimpreuna. Unde te aflai to cand i-au adus.» cu Copila remase cu ochii plecati sguduita de constiinta unel grele vinovatii. Intelegea intrebarea, dares nici chiar in limba ei n'ar fi putut sa respunda la ea. Sea ce-a tacut

si cum s'aii petrecut lucrurile, dar nu era in stare sa-si deea seamd, cum a ajuns ea sa sevirseasca faptele, de care se simtia vinovata. II era par'ca alta fusese ea insa-si, par'ca visase numal on sub stepanirea unui farmec nebiruit le facuse toate. Nu, ea nu era vinovata! Vinovat e numai omul, care sevirseste fapta rea voindo

cu tot din adinsul, eara dinsa a mers orbi§ pe o cale nu de dinsa aleasa.. oNu stiu, respunse ea dand din umeri gi uitandu-se fares de sfiala in ochii preotului, care o mangaia neteclindu-i perul moale galben ca aurul. oAibi rabdare, copild, ii dise el din nou, $i

www.dacoromanica.ro

145

DIN BATRANI

mai curata ii parea, mai drags ii era

de aici

inainte.

Cerul ear se intuneca §i zapada incepil sa cads ear, inse nu cernuta de vi§col §i de ger, ci lin §i in fulgi marl §i de§i. Ningea intr'una, mereu ningea di §i noapte fail de ragaz, §i tot mai gros se facea stratul de zapada pe coastele paduroase §i in poienele largi, tot mai tare se infundau drumurile §i altfel anevoioase. Mu lt mai avea Ma la sa stee departe de ai sei, ascunsa in

valea cea strimtd, singura cu betranul intelept §i cu Cahn cel neobosit. Cand acesta lua buciumul, ca sa sune de rugaciune, Ma la ingenunchia §i ea §i stetea in ta.cere smerita in vreme -ce preotul i§i facea rugaciunea.

Intr'una din Bile ea voi sa intre chiar in pe§tera luminata de radii de ceard. «Nu, fata mea,ii clise el oprind-o cu blandeta. Aici e loc sfint, unde nu poate sa calce piciorul ted». «De ce, Parinte ?» intreba ea intristata. «Pentru-ca to nu faci parte din turma lui Christos, ii respunse el. «Ia-me, Parinte, ii clise ea, prime§te-me, deschide-mi calea mantuiriio.

El II lua ear capul intre mani §i o seruta pe frunte. «Laudata sa fii, fata mea, ii clise apoi. Piacut ii este Domnului gandul tea §i angerii lui se veselesc de dorinta ta. Nu mi se cuvine inse mie

www.dacoromanica.ro

10

146

I. SLAVICI

sa instrainez pe copil de parintil lui, caci Parinte e §i Domnul §i impotriva lui pecatuie§te cel ce atinge puterea data de el parintilor. Supune-te, fata mea, parintilor tei, fa ce doresc el, iube§te pe cine iubesc el, departeaza -te de feuvoitoril lor, nu te insoti cu nimeni fall de invoirea for §i vointa Domnului o impline§ti, lui te supui, de el te apropii». Copila remase smerita in fata lui, dar de aid inainte ea-1 ispitia mereii, ca sa se lumineze asupra tainelor sfinte ale vietuiril cre§tine§ti. Mai ales serile el staii amendoi in coliba luminata de

opaietrbetranul plin de o caldura sfinta §egend

pe laita de brad, ear copila smerita jos la picioarele lui §i cu marii ochi tintiti spre buzele lui, ascultand cu incordata luare a minte §i facand Cate °data intrebAri pornite din inima ei doritoare de lumina §i insetata de adever. Din ce in ce mai dumirita §i mai tare in cre-

dinta, ea se simtia renduita de Durnneqed sa duca la norodul el credinta mantuitoare §i un sintement de nespusa fericire se revarsa in sufletul el cand se gandia pe sine alergand printre cei cacluti in intunerecul netiintel §i propoveduind adeverul. «Si fratii mei, intreba dinsa iutr'una din dile,

vor pute oare sa intre §i el vre-o data in turma lui Christos ?>

«Unul singur e Dumnecleil cel adeverat,respunse preotul,ziditorul a toate, tiitorul a toate §i Parinte chiar §i celor ce nu-1 cunosc pe el §i

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

147

nu se marturisesc fii ai lui. Intocmai precum soarele pentru toti resare gi tuturora le da caldura

si lumina, cuventul adeverului pentru toata suflarea omeneasca a resunat in lume. Chorul angerilor salta de veselie 1i preamareste pe Domnul in cantari de biruinta cand un suflet ratacit se intoarce in calea cea dreapta i intra curatit prin sfintul botez in ceata celor cu dreapta vieVire». Si atunci, intreba ea cuprinsa de o incantare religioasa, pute voi 1i eil sa intru in casa Domnului sa cad cu fata la treptele altarului

sfint ?

«0 singura data in viata ta, fata mea, II response el rostind v.orbele incet pi rar, deslusit cand Domnul te va chema, ca sa-ti gi apasat,

dee partea ce ti se cuvine din puterea lui., cand me va chema Domnul §i cum?* Preotul remase perdut in ganduri. .E taina nepetrunsa de mintea noastra cea strimta, cum oamenii infra pe poarta nasteril in lumea aceasta ies pe poarta mortil din ea.

Stim numai, ca nu intra nimeni singur si de capul lui, ci trebue sa-si aiba fie-care rademul ales dupa. renduirea Parintelui a toate, parintii, care ii dau viata i i-o pazesc cu nesecata iubire*i cu dulce jertva de sine. Vede-vei o data, copila, un barbat venit fie din apropiere, fie din fundul

lumii, care-ti va umple inima de o navalnica simtire Vii, stepanit de o pornire ivita fara de veste in sufletul lui, va alerga dupd tine, te va www.dacoromanica.ro

I. sLAvIci

148

chema cu dor mistuitor, te va opri in cale §i cilica la altarul

te va lua de mans, ca sa te

Domnului §i sa ceara binecuventarea lui pentru sarcina ce numai impreund vi se cuvine §i numai

impreuna puteti sa purtati. Imperateasa vei fi atunci, stepana cu depline puteri a casel tale §i a copiilor tei §i vrednica sa stai la altarul Domnului.x,

Ma la se ridica cuprinsa de un zel nemarginit. (Nu e dar, dise ea, vino vata simtirea

navalnica ce me duce spre barbatul, care me chiarna cu dor mistuitor 4E sfinta, fata mea, ii respunse Parintele Arie, cacl prin ea iti croie§te calea cerul, care prin inima it povatuie§te pe om. Vino-

vata este luarea in desert a acestei sfinte porniri, §i cel mai greu pecat e sa iai in bataie de joc taina cea mare a vietif omene§ti. Femea, urma el peste putin, e floare ce se desfa§ura in umbra §i mangaie vederea trecatorilor grabiti in cale. Ea are sa-§I petreaca viata departe de sgomotul lumil, retrasa in tainicia imperatiei sale casnice, roaba sotului, pe care de bung. voie §i l'a luat stepan, §i neadormita paza a copiilor ce-i sunt incredintatI de tatal cerescd>

«Frumoasa §i afara din cale fericita e viata celui ce asculta povetele tale §i are destula virtute, ca sa nu se abata de la ele ! » grai dinsa §i, lasandu-se ear la picioarele lui, seruta

cu sfiala poala aspra a lungului vestment de lana neagra.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRA,Nt

Seri le

149.

se faceau din ce in ce mai scurte ;

soarele patrundea din ce in ce mai in adencul vailor strimte; zapedile au inceput sa se topeasca; riurile se tulburau §i se umflau: se apropia tim-

pul, ca Mala sa fie dusa la parintii el, §i Parin-

tele Arie a trimis pe Calin la gura trecatorii, ca sa.l cheme pe Bran, acum capetenie §i el a unei cete de calareti legati cu jurament in fratietate de. cruce. Mala stetea ca floarea ce se desfa§ura in umbra in vreme-ce Preotul ispitia pe tinerul betran la minte asupra celor ce se petrecin poiene §i prin val. «Laudat sa fie de fii §i de nepotl gandul vostru,

§i Domnul sa binecuvinteze tot): pa§ii vo§tri,

grai betranul mangaiat in sufletul lui.

Cu

adeverat voia lui Dumneden o impliniti cand ye

lepadati de voi, ca sa aperati vetrele celor ce au o mai sfinta §i mai grea chemare in lumea Dar juramentul, pe care 1'4 facut, aceasta. fiiule, nu are nici o tarie.» «Cum aceasta, cand l'am facut cu totil de bung voie §i dupa chibzuire de trei c,lile petrecute in intreba tinera capetenie.D nemancare?« «Sfinta. §i de a pururea neschimbata e numal

legatura de a face ceea ce e placut lui Dumrespunse preotul zimbind cu bunetate; nu are inse Aid o fiinta juramentul, care ye leaga sa nu faceti ceea ce lui Dumr edeii ii este placut, §i placuta ii este lui insotirea barbatului cu femea. Cum ati pute voi, fii ai parintilor nec,led,

vo§tri, nascuti in munci grele de mumele voastre

www.dacoromanica.ro

150 Zi

I. SLAVIC!.

crescuti din sudoarea tatilor vostri, sa ye legati

a nu primi nici o data sarcina de pdrinte !?* «Primim, ii dise Bran, sarcina de a ocroti pe veduve

pe orfani si de a ajuta pe cei seracih.

«Vrednica de lauds e hotarirea vostrd, intimpind preotul, dar nu puteti sa fiti legati a primi numai aceastd. sarcina. Tristd e, in adever, intunecata pi plind de ispite viata omului osandit a trece reslet prin lume, si el numai in

purtarea de grija pentru cei nenorociti poate sa gdseasca o slaba. mangaiere. Nimeni inse nu se poate lega sa aiba numai aceastd mangaiere in viata lui. Taind sfinta e cdsdtoria, urma el ridicand glasul, una din cele §apte legaturi ale omului cu Dumnedeu, i numai orbit

de rivnirile lumesti poate crestinul intrat prin taina botezului in legdtura. cu Dumnedeu sa primeascd gandul, ca el poate sd fie legat a nu primi nici o data pe vre-una din cele-lalte tame. Alungati, fiiule, de la voi gandul acesta, lepa, dati-ve de dinsul, cdci ye duce 'n ispita, ye mend la desfreu, ye instraineaza de parintil vostri, care sunt parinti. Ce s'ar alege de neamul nostru

cel ales, dacd voi, floarea lui cea mai aleasd, cei mai vrednici dintre fiii lui, v'ati lega sd nu fiti nici o data parinti gi tiitori ai tatdlui ceresc aid pe pdment!?3 Bran remase tdcut pi smerit in fata betranului preot, pe care tot betran 1i intelept it stiau si parintil, §i bunil lui, dar hotarirea lui de a se feri de femee era neschimbatd.

www.dacoromanica.ro

46.

PARTEA A TREIA I

A§e4area Se adunasera.' trei cete de cke o suta de carat-eV, una a lui Bodea, alta a lui Bran, ear a treia a lui Candea, Mama' inalt §i cu mustata 'n spic, care se uita 'n ochii lui Bodea. Ar fi putut sa adune si mai multi calareti, dar nu putusera sa gaseasca cal de seams.

larna toata aceste cete au cutrierat, ca sa caute locuri pentru adapost statornic i pentru ogoare ferite de navalitori. Strin.i totdeauna la un loc i ivindu-se lard de veste, calaretii treceau ca un stol de vulturi de a lungul \Tailor §i pe sub dealurile de la marginea sesului, §i, trecand ei, trecea i spaima respandita 'n calea lor. Cutrierand astfel, ei se incredinW din ce in ce mai tare, ca punctul de radem al aperarii e in treatoarea pazita de Bran.

www.dacoromanica.ro

152

I. SLAVICI

Spre tam Oltului ie§irea era §i acum peste putinta. Vai le ce dad in §esul dela Dunare eraii

pans la Arge§ pline de Gepicli, ear de acolo inainte 'Ana din colo de apa Buzeului'abia-i mai incapeail pe Sorbii strimtorati de cetele de cardreti ce se incuibasera 'n luncile largi ale riurilor. Daca dar fugaril fie despre Cara Oltului, fie despre Capu Coastei apucait sä treaca inainte,

poienele eraii taiate 'n doue §i trecerea despre Bucegi spre Papua era peste putinta. In timpul iernii dar Bran s'a coborit cu 'oamenii

sel la vale pana din jos de isvoarele Barsei §i aici, in virful unui deal, de unde se deschide vedere larga peste valea Barsei 'Ana la Olt, a facut o ingraditura de pad gro§i, batuti adenc in pament §i inalti de cloud staturi de om, dar mai incapatoare deck cea de sub stanca, unde Bodea petrecuse cele cate-va clile. Asemenea ingraditura trebuia sa se faca §i la Capu Coastei, §i Muntenil avead adaposturi sigure de a lungul vaii, intre cele doue ingradituri aparate cu virtute. Sorbii, pe care Bodea ii gasise aici cand a trecut anteia oars spre Papua, au trecut spre valea Barsei §i nu se mai putusera intoarce la colibile for §i la semenaturile acute de din§ii Numai spre Capu Coastei toamna trecuta. mai remasesera Cate-va sute de vetre, in care mai ardea anca focul. tPe ace§tia ii alungamp, grai Bran cel scurt la vorba. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

163

«Dar daca nu vo

sa - §i paraseasca colibile §i intimpind Bodea. Elise Candea. «N'ai ce sa le faci,«

semenaturile ?«

El se intelesera sa-i adune la un loc §i sa-i lase 'n pace. « D ar fard de nici o legatura cu noi,«

adauga

Parintele Luca danduli binecuventarea. Mai eraii fuse §i altil l'a mijloc. «Noi sa ne parasim vetrele, in care am crescut,

§i mormintele parintilor? Striga Raciulete, care-§i ca§tigase dreptul de a fi totdeauna in coada cetel. Ferit'a sfintul ! Cine o sa ingrijeasca de sufletele lor!? Vine§ din deal s'ar intoarce 'n groapa !« «Dar cel ce n'aft putut sa se intoarca la vetrele lor ! «Nu be parasesc nici el, respunse Raciulete., daca, n'ad putut sa se intoarca la ele. Noi inse, care ne-am intors, le-am parasi, daca ne-am duce fara-ca sa ne fi alungat cine-va. Prea o luati

par'ca inainte de vol nici n'ar mai fi fost lume. A§a nu merge, Parinte, adauga el intorcenduse spre parintele Luca: trebue sa ne alegem cati-va mai betrani si mai cu scaun la cap, §i fara sfatul nostru bdietii sa nu faca nimic.) «Asta nu! striga Bran. Ce rost am mai ave nob, daca n'am fi de capul nostru!? «Nu sunteti, iI respunse Raciulete. Ori§i-cat de voinici §i de inimo§i ati fi, de sub ascultarea parinteasca nu puteti sa ie§iti.D cAm ie§it, intimpind Bodea, cand parintii www.dacoromanica.ro

154

I. SLAVICI

no§tri ne-at. dat voie sa ne legam cu jurament.

V'ati lepadat de buns voie !)) grai Parintele Luca.

eNu, fiiule,

Poate

omul sa se lepede de drepturile sale, dar nu §i de datorii, .i dator e parintele sa-§i sfatuiasca copilul §i sa-1 opreasca 'n loc cand it vede pornind pe cale gre§itad) Si a§a diceau toti cei mai betrani fiind-ca a§a se §tia din betrani.

S'a ales dar sfatul, ears sfatul a hotarit, ca sa se faca mai anteiii o ingraditura in valea Riului Alb §i numai apoi sa treaca cine va fi voind la Capu Coastel §i sa se faca §i acolo ingraditura. eDacd prindem de veste,

dicead el, ne tragem cu totii la ingraditura §i cerem ajutor de la Capu Coastei.' tf not eE larga valea, respunse Ursan, o sa fim prea putini, c'a s'o putem aparag. «0 sa trecem atunci §i not la Capu Coastei, Nu e nimeni dator a face mai vise Moroiu. mult decat ceea ce poated 0 mahnire infundata tinea mereil posomorite fetele oamenilor, care nu puteau sa se inteleaga intre din3ii, dara fruntile se descretira in data ce el se pusera pe lucru, ca sa faca cat mai curand ingraditura din valea Riului Alb §i sa-§I inceapa apoi semenaturile. Zapada se topia ; iarba incepuse a incolti pe la locurile batute de soare ; padurile se 'nmuguriau : frumoase sunt .i dulci dilele de prima-

www.dacoromanica.ro

DIN BATRA.' xi

455.

yard, cand de o data cu sementa aruncata in pa.merit incolteste nadejdea de o viata mai usoara.. Voiosi ca fluturii li harnici ca albinile lucrau toti prin vaile manoase, fi ochil li se -umpleau de lacremi cand vedeail, cum se sfarama pamen-

tul negru fi gras si cat de curend incolteste sementa in el. Departe sub surpatura de la colibile lui Dragoslav mosnegi, femei, fete Si copil sedeati sir lung pe .termurul riului lin si clatinati mered co-

vetile de lemn luand din cand in cand apa 'n ele si varsand-o incetul cu incetul, ca sa se spele nisipul usor i sa remaie numai pravul de aur. Aur gasisera 'n nisipul riului, aur grew, curat li galben, podoaba nestimata si talisman de vindecare trupeasca ; o zlatina, c,licead ei in limba lor, le deduse Bog cel darnic, pi spalau mereti, ca

sa adune pravul cel scump. Si Slatina ii qic §i adi oamenii satului intemeiat la locul acela. Ear Dragoslav pi fetele lui Luda, Ringa pi Mala umblau mered de ici pans cold si le spunean tuturora, ca sus, unde isvoreste riul, chiar inimile oamenilor sunt de aur. Multi se adunau oamenii mai ales cand Mala cea cu obrajii supti incepea sa vorbeasca despre preotul cel betran pi despre minunatele lui invetaturi. Gura ei nu mai era acum carnoasa, buzele ei nu mai eraii intoarse ochii ei albastri pareau anca mai mars cand se ridicail spre cer. Si tot cam asa mergeau lucrurile si din jos de www.dacoromanica.ro

156

I. SLAVICI

ingraditura din valea Riului Alb, unde Vladislav, pantecos, ii Linea pe oastarostele cel malt menil lui in munca intinsa, ca sa curate locurile gi sa faces pe ici p6 colo Cate o ingraditura. Debeleac Heret, care nu mai puteau uita dilele petrecute ta raniti la adaposturile Moroienilor, umblau si ei de ici pana colo si se laudaa cu prietenia agerilor calareti din fundul vaii. Putea Bodea sa plece fares de grija spre Capu Coastei, caci Mantenii n'aveati nevoie sa-si apere ingraditura din valea Riului Alb. Pe cand Bodea inainta pe drumuri des cotite,

resbind prin paduri pline de copaci resturnati de vent, suind dealuri r1i coborind coaste, Bran si Candea, plecati cu cetele for de la adaposturile lui Mateias, se lasaa incet spre Capu Coastei chiuind merea si sunand din Buciume pentru

ca Sorbii sa fuga la vale. Ei isi facusera inse gresit socoteala. Drumul de la ingraditura lui Bran pana la Capu

Coastei e cel putin anca o data atat de lung ca cel de la Riul Alb, si Bodea a sosit la Capu Coastei prea in curend. De geaba erati dar si chiotele, i sunetele de bucium, caci Sorbii, cand ceata lui Bodea s'a ivit

la Capu Coastei, n'an fugit la vale, ci la deal. Bran a dat de dinsii tocmai din jos de strimtorile Dragoslavelor, unde se afla satul Sloboclia. Bodea ii cunostea bine pe Sorbi 1i vequse bine lucrurile : ei asteptati cu capetele plecate

cu manile incrucisate pe pept.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

157

Ce puteail calaretii sd le faca !? «Slobod !» le clise Bran factindu-le cu mana semn, ca pot sa ramaie neSuparati la locul, unde se aflail.

Atata vorb5. invetase §i el de la Dragoslav §i de la Ringa, dar nici c'avea nevoie de mai mu.lte vorbe, caci fugaril le intelegeail toate din fetele calaretilor §i-§i dedeati multumita pe fata. inchinandu-se mereii. «Spaima lumii §i urgia pamentului ! grai Raciulete. Dac'a merge tot a§a, it scoatem 'Ana la toamn5. §i pe Imperatul din scaun). Vorbia inse el a§a find-ca ii erau dragi baietil §i-1 placea sä-i nacajeasca cu glume de ale lui, dar se bucurau cu totii, ca se pot pune pe lucru. Lasand sulitele, arcurile §i tolbele cu sageti,

voinicii au luat topoarele §i au inceput sa taie copacii. Pe cdnd unii ciopleaii parii, altii sapau §antul adinc §i ear altii a§eclaii parii ascutiti in el §i bateau pamentul impregiurul lor, ca sä stee tepeni.

Incurend dupa-ce se apucasera de lucru se pomenira cu vre-o doue sute dintre Sorbii de la Sloboclia, care, veclend pregatirile de aparare, tinead sa. dee §i ei maind de ajutor. «Nu se poate ! qicea Bran. Noi n'avem nici o legatura cu din§ii». voiesc ei, §i nu «A§ ! intimpina Raciulete; putem sa-i oprim de a face ceea ce von>. «S6-§1. faca, daca. vor,

II respunse Bran,

ingraditura for deosebita.*

www.dacoromanica.ro

168

I. SLAVICI

grai Bodea, care invetase vorbe (Asa. e ! mai multe de cat Bran si putea sa le spuna gi for lucrul acesta.

El se intoarse dar cu slobbdnicii la deal, isi alese un loc potrivit pe termurul drept al riului, din jos de Slobodia, si-I puse pe oamenii doritori de munca grea sa adune peatra. cAm, dise el in gandul lui, sa durez aici o cetate cu ziduri de peatra, pe care nici timpul sa nu le poata roade, nici furia omeneasca sa nu le poata dara'ma, lucru asec,lat pentru vecie §i loc de adapost pentru nepoti i stranepotiD. Pe -eand dar Muntenii lucraii canta'nd i glumind la Capul Coastei, Sorbii munciaa din grew

mai la deal. Unii urcau gafaind bolovanii din albia riului, altii sapati santul adenc si larg, ear altii al-egeau peatra de var $i -o asedati in cuptoare, ca s'o arda. Ingraditura de la Capu Coastei era gata, ear la cetatea lui Bodea nici temeliile nu eraii anca

puse. Ceea ce voia dinsul era lucru mare si grea, care nici intro septemand, nici intr'o lung,

nici intr'o vara nu se scoate la capet. Cand Bran si Candea se 'ntoarsera. 'n poiene, ca sa adune lumea lipsita de adaposturi si de aparare, Bodea -psi aduna si el oamenii §i-i aseda parte in fata cetatii, unde se afla §i adi satul

Bodenii, parte langa cetate, unde ac,1i sunt satele Cetatenii din deal si Cetatenii din vale. Intorcandu-se apoi Candea cu lumea adunata de prin poienele Surului si ale Negoiului, a trecut

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

159

chiar din jos de Capu Coastei, pe valea periului ce se varsa la 'ngemenarea riului, unde acli sunt satele Gemenu, Candestii din deal si Candestii din vale.

Acestia eraii paza de afara, care avea sa-1 tins pe dusman in loc pentru-ca ceata din ingraditura sa aiba timp de pregatire. Alti oameni veniti in urma cu Botea s'au asegat mai la deal, unde sunt satele Botenii pi Valenii, ears cei ce incaput aid au trecut cu Ursan din colo, la ingraditura de pe Riul Alb, si s'au aseclat parte in deal, unde se afla satul Urseni, parte sub coaste, la Buciumeni.

In valea Riusorului, pe Oreti .i prin strimtorile Dagoslavelor se aflaii cei din poenele Papusei si ale Scarisorii, pe care Bran ii adusese toamna trecuta aid.

In cate-va qile valea intreaga era plind ca furnicarul. Prin strimtori, pe la locurile mai largi

si grin infundaturile paraelor de la dreapta pi de la stenga riului oamenii lucrau pe capete, ca sa-si cladeasca case, sa -si faca semenaturi, sa-si

intemeieze viata cea noud, i dedeati zor, ca toate sa fie gata pe timpul, cand oile se urca in poiene spre a fi bagate 'n lapte. Eard cand Bodea trecea calare pe armasarul cel negru la deal, ca sa vada, cum merg lucrurile

la cetatea de peatra, se uitau toti in urma lui binecuventau pe Domnul, ca li-a dat purtator de grija gi veghe neadormita. Bran inse stetea pe ganduri cand vedea, cum

www.dacoromanica.ro

160

1. SLAVICI

se ridica zidurile groase si cum se 'nalta turnurile' rotunde la cele patru colturi. II era oare-cum

frica de omul reslet, care- umbla totdeau'na de capul lui si se aventa orbeste cand i se Infigea vre-un gand in cap. Inchis intre zidurile de peatra, omul acesta era ca leul in visuina lui, tare si indaratnic, neapropiat 9i nebiruit. Si totu-si, cand se uita in ochil lui Bodea, Il

vedea si el tot ca cei-lalti. Era in ochii aceia atata bunetate, 'Inca fiara selbatica trebuia sa se imblancleasca si ea sub privirea lor.

Aporin stanca ce se 'nalta in fundul cetatii, sub coaste, el sapase un fel de pestera cu intrarea despre Apus. «Si ce vrei sa fad aid?»

it latreba el.

«0 casa pentru Dumnecleil §i un morment pentu mine, respunse Bodea zimbind. Dac'ar fi sa

se pearda vre-o data toate celelalte, aid am sa. pier §i eu ingropat de aceste zidtirl «Sa nu-t1 fie vorba graita 'n ceas feu!),

clise

Bran.

II.

Ogoril Era in anul 559. Ogoril saii Avarii, de§i invingatori in lupta cu Gepeclii acum risipiti, n'avusera peste iarna

www.dacoromanica.ro

DIN BATIRANI

161

destula hrana si, fiind nevoitl a se da la prada, au intrat in lupta cu Longobardii, care-i impingeau meren pe Dunare la vale. Volgarii, strimtorati de Chazarii, care se coborisera pe Prut la vale, inaintati pe Dunare la deal si se apropiau 5Ie Ogori.

Sorbii, care venisera parte'n calea Ogorilor, parte goniti de Volgari si de Chazari in coada l or, se 'ndesuisera. parte prin vane muntilor, parte

prin smarcurile de pe termul steng al Dunarii. Acestia in timpul iernii au trecut in masse marl peste Dunarea inghetata i s'ail risipit pradand spre miada-di. 0 plaga anca mai grea pentru imperatie eraii cetele de calareti ale Volgarilor, care trecusera peste Dunare §i cutrierati Cara pradand ceea ce remasese neatins de Sorbi. Betranul Imperat a adunat dar in pripa oaste mare si a pus-o sub comanda 'Ana mai betranului Belisariu, generalul incarcat de glorie militard, pe care-1 disgratiase in urma uneltirilor de la curte.

II chetna apoi si de asta data in ajutor pe 1i altfel porniti spre Resarit. Dupa-ce Ogorii trecura si el Dunarea, Sorbil

Ogorii

se retrasera din calea for spre meada-di, caci de a lungul Dunarii dedean peste cetele de Vol-

gari, care, insetate de prada adunata de dinsil cu multa sudoare, ii hartuian cu multa indarjire.

Anca mai sangeroase eran incaieraril cand Ogorii se intelnian cu cate o ceata de Volgari, www.dacoromanica.ro

11

162

I. sLAvIci

care nu fugiaii nici o data fares -ca sa =i fi incercat norocul in luptd dreapta. Vec lend inse ca Ogorii vin mered si se sporesc

de acoper campiile si se clatind pdmentul sub ei, Volgaril s'au retras incetul cu incetul spre Dundre $i au inceput sd-si facd rost de trecere in vreme-ce Sorbil se adunati din ce in ce mai ingramdditi pe sub poalele Balcanilor. Era in toiul verii cand ei au fost strinsi dintr'o parte de ostirea cea mare a lui Belisariii, ear din alta de cetele Ogorilor. Indesuiti multime nenumerata sub dealurile batute-Ile arsita soarelui, bdrbatii in fata dusmanului, ear femeile cu copiii si cu prada in dosul lor, ei is'ad aparat cu hotdrirea desnaddjduirii, dar dupes cate-va ceasuri de luptd zadarnica ad aruncat armele si s'au dat invinst Cei mai multi dintre dinii ad fost crutati de generosul invingator si au rernas supusi ai Imperatului, care i-a risipit prin toate terile lui ca muncitori harnici si blajini. Mii si mii inse, multe mii ad remas pe campul de lupta, si ancd mai multe mii au fugit spre Dundre din calea Ogorilor, care nu stiati de mild.

Aventandu-se pe plute incheiate 'n pripa din copaci tdiati de prin apropiere, multi ad perit in valurile Dundrii, si ear altii ad fost taiati de Ogori veniti in urma lor. Popoarele incdierate pe termul drept al Dundrii au trecut ca o vijelie pe termul steng si s'au departat gonind de a valma pe rid la vale.

www.dacoromanica.ro

DIN BAruliNI

163

La apa Buzeului ele au dat peste Chazari si in vreme-ce o parte dintre Ogori s'a inca'ierat in lupta cu acestia, alias: parte i-a gonit pe Volgari inainte spre gurile Dunarii, iara Sorbii si vre-o cate-va mil de Volgari s'aft intors pe sub dealuri iar spre Apus. Muntenii-si urcasera turmele 'n poiene, §i pe la adaposturile din vai nu mai remasesera deck cele doue cete de calareti, muncitoril de la Slobodia

pe ici pe colo Cate o baba incurcata *Anca

la casa el cea noud. Indata-ce primele cete de Volgari au sosit la Ialomita, cum Sorbii incepusera sa-i dica riului, Vladimir a adunat vre-o patru mil de oameni si a

iesit cu el spre ses, ca sa inchida gura vaii, iar femeile au plecat cu copiii la deal si Burete a inceput sa sune la Buciumeni. Ca 'n timp de rugaclune se pornird unul cate unul buciumele mai intaiu pe la ingradituri $i prin vai, apoi prin poiene, departe si tot mai departe, si peste putin se stia pretutindeni pang in poienele Surului, ca s'a ivit o noud primejdie. Bodea si Candea lasard pe Botea cu doue-deci

de oameni la Capu Coastel, unde se adunasera si Sorbii de la Slobodia, si cand ei pornira. spre Riul Alb, pleca si Bran la vale. Doue dile dea rindul s'ati hartuit ai lui Vladimir cu calaretii sprinteni, ear acestia se sporiaii mereit, ba pe 'nserate au inceput sa sosesca in dosul for i marl masse de fugari veniti pe jos, Sorbii sca-

pati de peste Dunare, care erail goniti de Ogori.

www.dacoromanica.ro

164

I. SLAVICI

Ii era prea de tot grew lui Vladimir sa tina fara de calarime 'n loc pe dusmanul ce se ivia cand id, cand colo cautandu-si drum la deal. Seara dar el trimise pe Debeleac §i pe Heret la ingraditura din deal, ca sa ceara ajutor de la calAretii munteni.

Capeteniile Muntenilor erati toate 'n per la ingraditura, dar parerile ]or nu se potriviati de loc. «Se poate, dicea Raciulete, dar de asta data n'o sa mearga cu capul plecat §i cu bratele incrucisate pe pept». «Trebue, dicea Bran. Noi singuri suntem prea putini, ear- dimpreuna cu dinsii inchidem gura vaii».

«Nu poti sa dici ba, cand om ajuns in grea strimtorare iti cere ajutor, adauga Moroiti. «Si data -i calca pe din§ii, urma. Ursan, vine rindul la noi.» Era invederat, ca Muntenii trebuiati sa se bucure de cererea lui Vladimir §i sa grabeaca a-i da ajutorul ; Bodea stetea cu toate aceste pe ganduri. Cum putea el sa se avente 'n lupta cand

nu stia, pe cine are 'n fata lui?! De ce sa puns in joc atate vieti tinere!?. arma n'o «Nu! c,lise el in cele din urma, ridici de cat in pragul casei tale !» Zadarnice eraft toate silintele celor-lalti, caci el .i Candea erati neinduplecati, §i o amariciune nesuferita cuprinse inimile tuturora cand Heret

§i Debeleac se 'ntoarsera cu respunsul la Vladimir.

www.dacoromanica.ro

IIIN BATRANI

165

Tin singur lucru primia Bodea : ca cetele sa treaca 'n valea lalomitel §i sa astepte gata de lupd in fata Buciumenilor. Ear Raciulete, omul neastemperat si de a pururea nascocitor, si-a luat sulita cea lungs si a plecat asa singur si de capul lui la vale, pe urma lui Debeleac si a lui Heret, ca sa nu-§I pearda timpul de geaba. Pusi apoi de el si de Heret la cale, Sorbii se risipird cu mic, cu mare si incepura sa taie Catini, porumbei §i paducei §i sa risipeasca maraciunile in largul wail, pe ambii termuri al riului.

Altil taiau curpen lung de prin paduri §i-1 intindeail ca un fel de mreja peste cracaria risipita, pentruca sa se incurce caii §i sa §e impedece. Ear altil sapau pe ici pe colo gropi §i santuri trase de a curmeclisa si le umpleau cu frunze uscate pentru-ca calaretil sa dee fara de veste in ele. «Vecli asa! ii clise Raciulete lui Heret cand toate eraii gata. Vol sa ye tineti mereti pe albia riului, iar pe din§ii sa-I menati tot la curpen, la gropi si la santurl, §i-o sa le pears pofta de a mai veni prin infundaturile aceste. a Dar daca apuca si el pe albie ?» intimpina

Heret.

«Avem not leas

§i

pentru buba asta»,

ii

respunse Raciulete. El plecard apol cu vre-o doue sute de oameni la deal, spre strimtorile Talomitei, unde riul si-a sapat drum prin marl masse de stanca §i albia

www.dacoromanica.ro

106

I. SLAVICL

lui inchisa intre inalte ziduri de piatra e strimta_ de abia cati-va pa§i. Oamenii taiard un brad mare, it curatird de craci si-1 lasarti cu partea groasa spre mijlocul albiei rademandu-1 de o stanca din fundul apei,

ca sa nu-1 iee curentul, ears partea lui de sus' o proptira de un colt al termului. «A§a ! grai Raciulete. Asta-i popa cel mare, in care se raderna toate : cand l'om mica pe el din loc, se porne§te pohoiul §i le is toate la vale. Sa_pofteasca Volgarii §i sa intre in albie, ca -i spalam ca pe ni§te guzgani !))

Alts hradi ail taiat apoi §i ear altil §i re'sturnat de a curmedisa 'n albie, din sus de popa lui Raciulete, fara-ca sa le curate cracile, unul peste altul, inaltime de patru staturi de om. Trecea apa printre din§ii, dar erati multi oamenii §i harnici. Unii taiau cetiria §i-o aruricati in rid, ear

altii aruncati bolovani fara de ragaz si fard de resuflare. Intrasera.' 'n resboiti cu riul, care se umfia, mereti se umfia §i ti§nia departe, dard ori§i-unde apa 1§I fa.cea drum, sariail unil cu bra-

tele de cetina, ear altil cu bolovanii. Mai era Arica mult pans 'n zorile de di cand riul iezuit incepa sa se prelinga pe de a supra zagazului. Popa cel mare tremura, nu-1 vorba, sub greutatea marilor masse de apa, dar era bine rac,lemat §i jos, §i sus. «VaI de maica lor ! grai Raciulete frecandu-§I manile. Ce-o sa fie aici cand l'om mica din

loc §i ce-o sa fie in vale cand o sa-i apuce apal.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

167

Dimineata cele trei cete ale Muntenilor trecurd 'n valea Ialomitei si se oprird in dreptul Buciumenilor pe un delusor, de unde vederea se deschidea pand la gropile lui Raciulete, care se aflau la departare de cate-va mii de pasi, si de acolo inainte pana la cotitura vaii. Lupta se incepuse in gura vaii, dar in largul vaii se vedeall numai femei si copii, care veniail

in grabs la deal manand pe ici pe colo cate o vita, cate-va capre, un pore dus de sfoard, un magar incarcat cu poyard, dar nici un cal. Muntenil steteau posomoriti. 0 grea rnahnire intunecase fetele tutorora, si gandul, ca nu se pot

intelege, ii muiase chiar si pe cei mai inimosi. Peste cat-va timp ei se 'nviorara. Departe la cotitura vaii se ridica un nour de pray,

care se intinse cu o mare iuteala pe

HU la deal si inchise in curind din coasts 'n coasts vederea. Cerul era senin sI aierul linistit incepuse a fi

inabusitor; cu toate aceste par'ca o furtund se ridicase la vale si Inainta rapede spre munti. Bodea, calare pe armasarul nerabdator si cu buzduganul in mans, sta nemiscat si cu ochii tintiti in departare, dar nu hotarit si mandru, ci mai mult cu inima inclestata. Se audia par'ca ce-va, un zgornot perdut in departare si for tuturora bine cunoscut: era ca primavara, cand turmele de of se urea behaind

la munte, un amestec de multe si deosebite sunete, care se impreuna intr'un singur jeluit www.dacoromanica.ro

163

I. SLAVIC'

lung si necmrmat. Si tot mai deslusit venia de a lungul apei sgomotul, tot mai mult esiaa in el la iveala glasurile omenesti, tot mai pe aproape

se intindea norul de pray si tot mai fard de astemper batea armasarul ager cu copitele 'n palment.

Bran se uita cu ochi plini de manie la Bodea. Era in vederat, ca Vladislav se retrage si ca

la fie-care pas el pierde qeci, chiar sute din oamenii lui, ear ceea ce perdea el tot perdere era si pentru Muntehi. Din nourul de pray incepura, in sfirsit, sa. s desfaca

i oameni, pe ici pe colo cate

until.

apol mai deli si tot mai desi, multi, mai mult!, de tot multi, indesuici pe ambii termuri, din coasts 'n coasts, valuri de oameni vii ce se shat. sgomotos §i se clatind merea in inaintarea ]or. De o data pohoiul neamurilor invalmasite se opri in loc : el se isbise de piedeca ce-i pusese Raciulete 'n cale. «Acum inainte ! striga Bran puindu-si ceata in miscare. «Nol nu! respunse Bodea stringand freul armasarului, care incepa sa sforae si sa. sard 'n done picioare. Sa vedem mai 'nainte, cum ies lucrurileh. Bran iii musca buzele, dar iii opri ceata. Sorbii lui Vladislav, sositi la maracinile bine stiute

de dinsii, se stracurara rapede de a lungul termurilor ii pe sub coaste. Abia acum iesira din pray la iveala ii cetele www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

169

Volgarilor, care 'ntr'o clips acoperira tot largul vaii. Loviti din trei parti de sageti §i de sulite §i de securi §i incurcati in mreja de curpen cei mai multi dintre din§ii furs nevoiti sa descalece. Bodea §i sotil lui priviau cu inima incle§tata i in fioroasa nelini§te la incaierarea afard din cale singeroasa. Putin mai era de la din§ii pang acolo, §i Bran, arca§ul neintrecut, ardea de dorinta de a-§i incerca sagetile §i'n carne de om, dar lupta stetea in loc, nici unul dintre Sorbi nu ie§ia din bataie, pentru fie-care Sorb cadeaU trei Volgari, §i mereii venial la deal cail rema§i fard stepan. Fata lui Bran incepa sa se lumineze, §i ochil ha ear se indreptard spre Bodea, in mana caruia tremura buzduganul cel grew. Nu! red n'a fost sa-1 lase pe Vladimir singur. Desmeticiti in cele din urma, Volgarii apucara albia §i incepura sa-i impinga pe Sorbi de-alungul el la deal. «Sunati buciumul, ca sa porneasca pohoiul! striga Raciulete. Acum e acum !D «Stati pe loc ! grai Bodea, cand vela ca Sorbil se retrag lasand drumul deschis pentru Volgari.

Trecend cetele de calareti inainte, ie§i in dosul

for la iveala alts lume §i mai indesuita, Sorbii scapati de peste Dunare §i goniti acum de cetele de Ogorl. Cinci renduri de oameni se 'ndesuiaii in valea plina de jale strivindu-se unul pe altul, §i navala

www.dacoromanica.ro

170

I. SLAVICI

venia potop cotropitor, pe care nimic nu putea sa-1 opreasca 'n cale. Pe cand Sorbii lui Vladimir se retrageau din ce in ce mai grabiti spre cetele Muntenilor, cel goniti de Ogori fugiau la dreapta si la stenga urcand coastele on intra'nd prin desisuri, unde calarimea nu mai putea sa-i urmareasca, §i tot mai deslusit se desveleati din nourul de pray cetele Ogorilor incalecati pe cal imbracati in zale, care sclipiau in bataia soarelui. «Inapoi !» striga Bran cel chibzuit. Era o nebunie, o miselie era sä se avente el in lupta cjI atata lume selbaticita prin dilnice 'nvrajbirl. De ce ? Ca sa apere cate-va colibi parasite. «Anca nu ! respunse Bodea, dar sa ne tinern

drumul deschis spre strimtoarea de la Capul Coastei,.

De o data lucrurile luard o noua intorsatura. Vedend pe Ogorii for atat de bine cunoscuti si aducendu-si aminte de cele ce patisera la gropile lui Raciulete, Volgarii se strinsera rapede si se 'ntoarsera inapoi, ca sa 'nchida albia sa-i bage pe Ogori in curpeni si in gropi. Un vuiet de bucurie strabatii de alungul vaii, si Vladimir se 'ntoarse si el cu al lui de a lungul coastelor la. vale. «Minun ate sunt, Doamne, renduirile tale, grai Bodea miscat pans 'n adancul inimii. Eata oamenii acestia, care putin mai inainte se omoriati intre acum se caiesc de ceea ce au facut i to roaga impreund sa-1 al in paza ta.0.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

771

Crancend si 'nfioratoare priveliste. Ogorii si Volgarii n'ajunsera nici unii, nici altii numai asa in plimbare 'Dana. 'n fundul vaii si nu se luptau numai pentru placerea de a da lovituri si de a-si pune viata in joc, ci umblati dupd prada si faceau venatoare de robi. Nu crutati dar nici

avutul, nici viata celor ce nu se dedeaii legati. Credinta for era, ca 'n lumea cea-lalta ii va ave fie-care robi pe cei omoriti de dinsul in lupta dreapta aici pe pament ; nu-i lasau dar nici pe raniti sä se chinuiasca. si SA moard incetul cu incetul ca vai de ei, ci le usuraii moartea cu cate-va lovituri de gratie. Stiindu-le aceste si unii, si altii, ei se luptati cu Incordarea tuturox puterilor si in adever pe moarte si pe viata. Desi mult mai numerosi si incalecati pe cai mai puternici, Ogorii erat Ancurcati cu prada si cu robii ce facusera si aveail in fata for piedecile for inca necunoscute in vreme-

ce Volgarii erati ajutati si de Vladimir, ai caruia oameni prinsera iar inima, cad se fereati Sorbii

de lupta, dar se aparau cu indarjire cand se vedeau strimtorati. Incurcandu-se dar in curpen si in gropi, Ogo-

rii se deters zapaciti in napol. Pohoiul ! poboiul !

Sa sune buciumul !

striga ear Raciulete. «Acum dati pe el, ca-1 gonim la vale!» Moroiti. «Nu!

striga

respunse Bodea si de asta-data!

Daca dad inapoi Ogorii, nu mai avem nevoie sa

www.dacoromanica.ro

172

I. SLAVICI

ne spurcam si not : rendul nostru e cand Volgarii ar incepe sa dee in napoi.» Eara cand oamenii nu se pot intelege, nu se face nimic. eAsa nu merge ! strip' Raciulete. Orl e tunsa, on e rasa! Trebue sa se aleaga unpl, de care au sa asculte toti, unul, care si-o is pe suflet. Aici n'avem timp sa ne sfatuim.»

«Asa e !strigara altii.Cum o iesi sa lasa.: daca-I bine, a lui sa fie lauda, ear daca-i reti, el sa ramaie vinovat !» eSunati buciumul !striga Bodea cu glas tare §i limpede, dar tremurand in tot trupul. Desmeticindu-se, Ogorii se isbira.' cu putere

mare asupra albiei, ca sa-1 dee pe Volgari in maracini, si se incepu un mace' incat riul curgea rosit de sange omenesc la vale, dar nici Volgarii, nici Sorbii de pe coaste nu se miscati din loc. Un vuiet zguduitor s'au4i de o data din fundul vail §i venia pohoiul, venia par'ca muntii se lid-

ruiesc din ce in ce mai pe aproape, ca 'ntr'o clipa sa-1 ingroape si sa-i striveasca pe cei incaierati in lupta. Ca iesiti din fire se departara si Volgarii, si

Ogorii la vale cand riul incepa sa se reverse aducand cu el bolovani si trunchiuri de copaci si resturnand cal si calareti in calea lui, in vreme-

ce Sorbii de pe coasts trageati mereu sagetile §i loviau pe apucate. Nu era inse pohoiul pohoin in toata firea, ci www.dacoromanica.ro

DIN BATRANf

173

mincilna de om nascocitor, care baga spaima in cel slabi de anger, dar pe cei inimosi ii face si mai indarjiti,o basica era, care peste putin s'a spart. Multi au pierit dintre Ogori, dar anca mai multi dintre Volgarii, pe care pohoiul ii luase mai nainte, si tocmai acum resbira Ogorii printre rendurile slabite ale Volgarilor la deal. Un fior rece trecu prin vinele calaretilor din deal, si Bodea stete o clipa ca 'ntr'un fel de ameteala, nemiscat si cu ochii plini de lacremi. grai apoi intorcandu-se spre sotii «Bdieti ! Daca n'ar voi Dumnecleii sa intram in lui. lupta, ajutorul nostru ar fi de prisos. El ne chiama,

si ai lui suntem cu totii ! Nu uitati, ca aveti parinti si frati si surori, care stau cu inimile inclestate : viata sa st-o apere fie-care, viata, mai presus de toate viata !»

«Strinsi la un loc !adauga Bran.Om langa om, sir incheiat : ca urgia lui Dumne4eti sa ca-

dem in ei si sa ne facem drum printre dinsii, ca groaza sa-i cuprinda !» «Cu voia lui Dumnec,leii ! Elise Bodea facandu-si cruce si-r lass lui Fratior freul strigand «Haida ! haida b>

«Haida !» strigara si cei-lalti, si cetele pornird in treapat domol si fara de pripire spre campul de lupta. Valea resuna ear de sunetele de bucurie ale Sorbilor, Volgarii se 'ntertia din non, si batalia-si schimba mersul cand Muntenii intrard si el in ea. Desmeticiti abia, Ogorii ear se zapacira si in-

www.dacoromanica.ro

174

I. SLAVIC)

cepura sa se clatine cand cetele se oprird in dosul Volgarilor §i incepurd sa.-§1 descarce sagetile.

Peste putin inse Bodea apuca inainte

facia.

drum printre Volgari pang la primele renduri ale Ogorilor. (Inainte !»

strigd Cdndea, §i cetele incetard a

mai trage sageti §i resbird ca un zid incheiat in urma lui Bodea, incat Volgarii remaseserd la dreapta §i la stenga lor. oDati cu sulitele tot in ceafd ci in coaste !» striga Bodea facandu-§1 cu buzduganul drum inainte.

Bran insd, arca§ul, se oprise cu Marcea §i cu altil vre-o clece arca§i indemdnateci pe termul riului, privia cu ochi invdpdiati la aprigul luptdtor, care se apara mereu, lovia din cand in cand cu buzduganul aici pe unul in ceafd §i colo pe altul in coaste §i, strigand mereu oDomol ! domol !», facea pas cu pas drum pentru ceata ce urma strinsd 'n §ir incheiat dupa el manendu-1 pe du§man cu sulitele inainte.

Pe ales, una Cate una-§i punea Bran sagetile 'n arc §i toate sburau pe la capul lui Bodea cand la dreapta, cand la stenga, §1 nici una nu cadea jos, toate nimeriati pe cel din fata nobilulul tiner, toate-1 apdrati §i-I deschideati drum.

Bodea aulia, cum sagetile ii sbarndie pe la urechi, §i vedea, cum ele se infig in trupurile celor din calea lui, dar ochii lui erau tintiti mereu inainte, spre fetele du§manilor ce dedeati din ce in ce mai ingroziti inapoi.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRkNI

g Gine descarca sagetile ! ?

175

intreba el and

dof dintre cei din fata lui furs loviti unul dupa altul. < E Bram>,

striga Raciulete, gi, cuprinsi de o insufletire furtuna-

tick voinicii se 'mbulzird impregiurul lui Bodea, it ridicard pe umerii for pornira in urari sgomotoase la deal.

La rescruci. S'au dus Ogoril lasand in urma for Si prada, iara Volgarii

i -au

rob!,

urmarit pana 'n valea

Siretului, de unde Ogoril au luat-o la stenga, ca sa ajunga la fratii lor, care urmaii lupta cu Chazaril, iard Volgaril au tinut drumul inainte spre smarcurile de la gurile Dundril, unde-si gasisera adapost cele-l'alte cete ale for cu femeile si cu copiii.

Vladimir, remas singur pe campul de lupta, a strins la un loc prada bogata si i -a pus pe rob! sä adune mortil risipiti de-alungul vaii si sa-i ingroape in vreme-ce el si cei mai sprinteni dintre ai lui adunau caii remasi fara de stepan,

un lucru anevoios, pe care abia pe la mieclul noptil ail ajuns sa-I aduca la capet. www.dacoromanica.ro

DIN ski-RANI

177

Dimineata clilei urmatoare el a ales cea mai frumoasa parte din prada incarcat-o in bratele robilor, a 'nsirat trei sute de Sorbi si a dat fle-caruia cate doi cal alesi dintre cei mai frumosi si apol a pornit in mers serbatoresc cu

Debeleac si cu Heret spre ingraditura din valea Riului Alb, unde-1 stia pe Bodea, caruia ii tri-

misese de mai 'nainte stirea, ca va veni sa-i aduca prada si robii. Bodea incaleca indata ce primi stirea

$i-1

intim-

pind pe vecini stand cu buzduganul in mans in fruntea cetelor sale si avend la dreapta pe Bran, iar la stenga pe Candea. oLaudat sa fii, Voivodule, si marit si adi, si din neam in neam cat timp noi si urmasii nostri vom mai trai pe acest pament nesecat in roadele lui, grai Heret, care vorbia in numele starostelui si al celor-l'alte capetenii.Se cuvine celui

mai mic in virtute sa stea cu capul plecat in fata celui mai mare prin vredniciile sale si prin buna lui vointa, si nol, mai marii norodului, am

venit sa ne inchinam Voue, sa ye multumim pentru ocrotirea ce ne-ati dat si sa \re aducem prada si robil ce-at remas in urma dusmanului ingrozit de barbatia voastra. Parte robi, parte morti am fi asta-di nol cei ce stam aid si femeile noastre ar alerga cu copiii nostri plangend si smulgandu-si perul, dat ar fi peirii neamul

nostru, daca voi nu ni-ati fi sarit intr'ajutor. Se cuvine dar sa stepaniti prada ce-am adunat pe campul de lupta si ca robii acestia, pe care i-atl

www.dacoromanica.ro

12

178

I. SLAVICI

scapat de o soarta afard din calea grea, sa-§i petreaca viata ce le mai remane muncind pentru

voi §i sevir§ind lucrarea, care pentru brate ca ale voastre e prea josnica. Ia-le toate, Voievodule, §i ne prime§te §i pe noi sub ocrotirea ta: o legatura strinsa sa fie de aqi ininte intre nol §i voi, intre urma§ii no§tri si ai vo§tri.» Cala.retii munteni ascultara oprinduli resuflarea, eard Bodea remase timp indelungat in nemi§care §i cu ochii tintiti la pament. «Ve multumesc §i ye multumim noi toti pentru

gandul cel bun, cu care ati venit la noi, respunse el in cele din urma rostind vorbele rar §i apasat.

Noi, parintii no§tri, tot neamul nostru

suntem mangaiati de gandul, ca, aparandu-n?, vetrele, v'am scapat §i pe vol din o mare primejdie, §i mangaiati in sufletele noastre vom fi tot de a una cand vom pute sa ye dam ajutor, caci dupa legea noastra nimic nu II este lui Dumnecled mai placut deck ca om sa ajute pe om. Moravurile noastre insa nu ne iarta sa incheem legatura cu oameni straini dupa lege §i dupa neam; ye suntem §i ye remanem vecini buni, Si vol veti vede, ca buna vecinetate cu nol pretuiesce mai mult deck toate legaturile intarite cu jurament.» Cate-va clipe de tacere urmard. ce ati face vol cu rbbii, daca nol nu am pute on nu am voi sa-1 primim ?» urma Bodea. «I-am tine noi, respunse Heret. di primesc, grai Bodea scurt:

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

179

Bran tresari, si o viva miscare se face in reitdurile calarimii. «Descalecati, le dise Bodea descalecand si el, ,si veniti cu totii sa vedem prada caii».

Peste o miie §i cinci sute de robi, cei mai multi

Sorbi veniti de peste Dunare, multi Ogori, dar si vre-o suta de Volgari, sedeati in genunchi intineati pe brate fel de siruiti unul langa altul fel de bogatii pradate la hotarele Persiei, prin Armenia si in terile de peste Dunare, toate mult frumoase 1i stralucitoare de-ti luau vederile, dar lucruri, de care Muntenil nu mai vedusera §i care

pentru dinsil nu eraii bune de nimic. «Ce-o fi i asta ?» intreba unul. «Dar asta ce-o fi ?» intreba altul. Se uitati lung si cu mirare, dar numai din departare i cu multa ingrijare, par'ca ceea ce vedeaa erati podoabe rapite din mormintele unor oameni morti de ciuma.

Aid era un mare val de tesatura, per subtire, moale si greil de ti se strecoard printre degete,

marfa adusa pe lungi si primejdioase drumuri din fundul lumii si ajunsa in cele din urma in manile unor oameni, care nu stiti ce sa faca cu ea.

Colo lucia in bataia soarelui alts tesatura de o mai uimitoare frumuseta, multe veacuri de a rind-ul in toata lumea vestita catifea de Bizantiu. « D ar asta ce e ?» intreba unul oprindu-se la

alts tesatura si mai lucioasa. In nu era ; canepa nu era : par'ca tort din fire de paiangenis.

www.dacoromanica.ro

180

I. SLAVICI

De unde putea el sa stie, ce este matasea, cand abia patru ani mai nainte la 555 ii adusesera calugarii sementa din Persia ! Tot ast-fel se 'ntrebad veclend odoarele impodobite cu pietre scumpe, lanturi, inele si bratare de aur, incingatori, vase si cupe de bronz,

de argint on de aur. Mai mult eran adimeniti, cand vre-o arma le cadea sub ochi. Ce arcuri! ? ce sabii? ce securi de lupta! ce suliti si ce buzdugane ghintuite ! oNu ye spurcati !grai Bran cel aspru la fire. Nu arma face, ci omul !) (Nu nimic! ii clise Bodea, in sfirsit, lui Heret. Toate aceste sunt lucruri plasmuite de oameni fara satin 1i plamadite cu sudori si cu lacremi de robi. Primim numai robii : robii sunt ai nostril, ears not le dam voie sa faces fiecare ce vrea, sa mearga fie-care unde vrea!D El le facia robitilor semn sa se ridice, caci nu se cuvine ca om sa 'ngenunchie in fata altui om. Robitii se ridicard cu ochii plini de lacremi, ochii tuturora se umplura de lacremi. «Dar cail, Voivodule. caii !? eSa-i Incalece robitil, respunse Bodea, 5i sa se duca fie-care la ai s6i !» Ear se facia tacere adenca. Vladimir, omul malt si pantecos, lua de la unul

dintre robiti o sabie cu teaca impodobita cu pietre scumpe, cu manerul de fildes cu ii.cingatoarea cusuta 'n fir, apoi face cats -va pasi spre Bodea. Voivodule, clise el in limba lui, is sabia

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANT

181

aceasta, cad n'ai sabie §i se cuvine mg-di-car-fir Voivod sá fie Indus la brew. Nu e prada luata in resboiu, ci dar primit de la vecinul teu. Prime§te-o §i-o pastreaza intru amintirea dilei de ieri, cand prin barbatia to ai scapat un norod de peire ?,. Bodea intelegea vorbele lui, §i totu-§i par'ca un glas din alts lume ii rostea vorbe cu tainic inteles.

Ce trebuia el sä faca ? Putea sa nu primeasca ?

Putea sä jigneasca

pe vecinul, care se apropia cu inirna curata de dinsul ?

Buzduganul lui nu era oare §i el prada luata din maim. du§manului ?

Arm asarul lui, armasarul cum §i-1 castigase ?

Ii era cu toate aceste grew sd primeasca si-i sunail merefi in ureche vorbele oNu ye spurcati!,

In dosul lui erail calaretii munteni, care stair tiindu-§i caii de capastru. Langa el steteaii Can-

dea §i Bran, care-i dicea din ochi sd nu primeasca. In fata lui stetea Vladimir cu capeteniile Sorbilor. In dosul acestora eraii robitii, care

tot mai tineau bogatiile pradate pe bratele lor, §i mai departe cei trei sute de Sorbi, care adusesera caii. La dreapta §i la stenga eraii cateva femei, mai ales babe betrane, care alergasera de pe la adaposturi, ca sä vada §i ele minunatiile unei lumi for necunoscute. 0 lume intreaga-1 privia §i-1 judeca : ce trebuia sa faca ! ?

www.dacoromanica.ro

182

I. stAvIci

Baba Miia, o femee inalta

subtire, numai

oase i piele sbarcita peste ele, vrajitoarea ves-

tita, care stetea Bile de a rendul nemancata, ill facea din radecini numai de dinsa stiute beutura farmecata, bea din ea cate-va sorbituri si adormia, apoi, desteptandu-se, stia 1i trecut, gi viitor, baba Miia iesi din rendul celor-lalte femei si facii cati-va pasi spre tinerul ce stetea cu inima indoita ca omul ajuns pe drumuri neumblate la rescruci. «N'o atinge, Doamne, grai dinsa ridicand dreapta, caci e pangarita arma .de mama necurata.*- patata de sange nevinovat. Daca voiesti s'o primesti, lass -me s'o fat s'o curat

de blestemul pus pe capul celui ce-o poarta. N'o lua, Doamne, decat din mana mea Bodea se uita impregiurul seu. Par'ca toti ii cliceau sa primeasca. «Mai necurate decat aceasta arma sunt fermecele tale, ii respunse el, puss in legatura cu duhurile necurate, tu poi sa-mi sill soarta,

gi

dar nu poi sa mi-o schimbi. Eu merg pe drumul me l inainte fie spre marire, fie spre peire, precum imi este rostul vietii. Ada arma ! urma apoi intorcandu-se spre Vladimir si graindu-1 in limba lui. Asta sa fie semnul legaturii noastre de buns vecinetate !), «Dar nu mergi tu singur, ci ne dud §i pe nob, -grai Bran uitandu-se cu inima inclestata la tine-

rul lui atat de iubit, care ii parea cu totul altul dupd ce-sI incinse sabia.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

183

Si Bran avea dreptate. Candea, balanul malt §i cu mustata 'n spic, primi si el o sabie, dar luat de la bunil vecini, si* cat dal in palme cei mai multi dintre Munteni erali impodobiti unul cu un arc, altul cu un topor, cu o sulita, cu un pumnal, tot odoare, de care neam de neamul for nu mai vecluse. Cine ar mai fi putut sa.-1 opreasca dupd-ce cdpeteniile for se 'mpodobisera §i ele ! ? iji Omule, fiinta rivnitoare §i nemernica, clise Bran plin de amariciune,

to insu-ti to perch

pe tine! Primiti acli daruri, ca sa nu jigniti pe cei ce vi le ofer de buns voie; mane yeti cere, ear poimane yeti lua cu de a sila de la cei ce nu vor sa \fa dee : ajunge-veti §i voi sa faceti venatoare de robi §i sa ye dati la viata fail de freil de o potriva cu paganii, pe care nu-i mai incape pamentul, fiind-ca vrea fie-care sa manance o suta de pani i sa-si faca pofta unei singure clipe prin munca indelungata a mil de altii. 0, Arie, Arie ! adenca e intelepciunea tab).

Ar fi vrut sa se pund in fruntea cetei sale §i sa cutriere bogatele tea de la meaqa-qi, unde mii §i mii tangesc muncind din grew pentru multumirea cator-va nesatiosi, §i sa darame, sa arda, sa sparga, sa rumps, sa franga, sal nimiceasca tot ceea ce incanta vederea §i ispiteste inima, tot ceea ce atita poftele §i moleseste vointa, sa-I despoaie pe oameni de vestmintele for stralucitoare si de odoarele for cele scumpe i sa sfisie

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

184

cu ghiarele lui peile for subtiate prin imbuibare miseleasca.

«Sa-mi dal, Doamne, palma ta, ca sa descurc din ea firul vietii tale,grai Miia apropiindu-se de Bodea.

Bodea se dete cu un fel de scarba in n'apoi, dar se 'mpedeca de sabia., pe care nu stia anca s'o poarte, si se opri fara de voie in loc. «Tu vedi, ca nu-i a bine sa to feresti de mine, -- ii gise ea : ada palma! «Ado !> II c,lise 8i o

lua fara ca el sä i-o fi dat, ears el o lass, ne

mai putand sa si-o traga inapoi. Betrana cea inalta §i subtire se uita lung in palma lui, apoi ridica ochii el marunti pi ageri indrepta spre fata lui. a Nu stiu si nu pot sa-mi dad seams, daca ved on nu bine in clipa aceasta, grai dinsa dand nedumirita din umeri. Mi-e par'cal 'mi aduc a minte ! Tinere! striga ea stringendu-i mana gi uitandu-se drept in ochii lui. Gandeste-te bine, adu-ti aminte : m'ai mai vedut on nu vre-o data in viata ta! ?>> «Nu,

respunse el zapacit,

vedut, nu, si parca tote -$i

da!

nu to -am mai mi-e in clipa

aceasta casi-cand mi s'ar mai fi intemplat ceea ce mi se intempla acum.' «Destul ! grai densa. Vis cu vis se intelneste, si cum to abia in clipa aceasta iti aduci a minte de visul ted, asa sunt pornita si eft sa-

mi aduc a minte de visul meu. me !

urma ea inchic,lendu-si ochii

www.dacoromanica.ro

Deslusestepuindu-si

pi

DIN BATRANI

dosul palmei pe frunte.

185

Ai intelnit vre-o data

in calea ta o copila tinera, subtirica, supta la fats §i cu marl ochi albatri ?) aNu, respunse el, nici subtirica, nici supta la fata..» d Ea- ti va ie§i in cale, daca nu ti-a ie§it 'Ana, ii dise baba Miia : ursita ta e tinera, subtirica §i supta la fata. Da, da! de geaba te dal inapol: iti este ursita. Nu voie§ti tu, dar n'al incotro ! ah, ce viata! brma ea

dandu-se un pas inapoi. Cata lumina! cats veselie! cate multumiri ! ce bel§ug §i ce stralucire ! ce fel de 'ndesuiala sgomotoasa, §i tu treci ridend voios, §i toti se dad la o parte din calea ta, urma dinsa ca 'n aiurire, toti te iubesc, toti alearga la tine, toti vor sa te 'nveseleasca... Dar staff !

striga ea de o data ca ie§ita din

fire, si fata ei se 'ntuneca.

Omul span... Ce

Ah ! cum se turbura toate ! suspina ea cutremurandu-se in tot trupul, apol remase timp indelungat Intr'un fel de toropealaD. o intre0 ce §tii? «Ce este? ce vedi ? vrea omul span ! ?

Bodea, care ascultase par'ca o smintita i-ar

fi

vorbit §i cu toate aceste acum incepit sa tremure.

Ea ii lass mana §i se uita ear in ochii lui. «Nu §tiu, ii dise ea potolita §i rece. Sa te fere§ti de oamenii gra§i, uite, ca asta, urma ea tragand cu ochiul spre Vladimir, cad' pantecele infoiat e sala§ul necuratuluid)

Graind aceste, ea se departs, ears Bodea §i Bran se uitara lung unul la altul. www.dacoromanica.ro

186

I. SLAVIC

Iv. Rusaliile Ca clusa de adierea ventului de primavard s'a respandit de alungul poienelor luminoase prin vaile umbrite stirea, ca ceata sfinta i-a invins pe navalitori pi i-a alungat pi ca Bodea, cel mai in virsta dintre feciorii Pa..rintelui Luca, preotul din poienele Bucegilor, s'a ales cel mai vrednic intre cel vrednici si in cliva de Rusalii se va urea

in fruntea cetel in poiana din fata trecatorii, ca top sal primeasca Domn 1i ocrotitor al neamului. In ajunul c,lilei sfinte dar lumea s'a impodobit cu floTii cu frunzar pi s'a pus, ca 'n toti anii, de pretutindeni in miscare. Tot ceea ce era om in picloare a pornit incet pi fara de zor spre locul de adunare, palcuri-palcuri, in frunte mosnegii reidernati in toiege pi babele garbove, cati-va pasi in urma oamenii in putere, in dosul for femeile cu copii, ear in coada baetil pi fetele, voioasa i neastemperata tinerime-ici cantand lauda

primaverii, colo riclend cu hohote resunatoare, glumind in gura mare on sbeguindu-se pi alergAnd la vale. Toata diva,si toata noaptea au venit §i au sosit

i multe mii eras adunate din toate partile

pi

asteptaii cu nerabdare sgomotoasa dimineata, cand ad sosit si calaretii, tot unul pi unul, fie-care cu

Cate done spice de grad langa pana de vultur, ceata mandra cn anca mai mandrul Raciulete, www.dacoromanica.ro

DIN BATRANi

18T

care venia in coada ei calare pe bine stiutul purtindu-si cu Lid sulita cea lungs. 0, timpuri de curata pi nesiluita fericire! Era cliva norocului mult asteptat, cand mumele risipite prin poiene pi prin vai se adunaii aducandu-si cu ele unele flacaii, ear altele femagar

tele, ca sä se vada, sa se cunoasca sa se aleaga. pereche, pereche, dupa-cum Domnul a renduit,

ca inima sa se porneasca spre Era qiva, in tot anul singura di, in care Parintele Arie se urca si el in poiana inflorita, ca sa se bucure de floarea vietil 8i sa binecuvinteze nouele insoOri. Parintele Simeon, fiiul, si Pa-

rintele Mateiu, nepotul lui, anca de cu sears ple-

casera dimpreund cu Parintele Luca si cu Parintele Gavriil, ca sa se inchine pi ei la pestera i sa-1 insoteasca apoi pe mosneag in drumul cel atat de grew pentru dinsul. A.teptand sosirea preoOlor, lumea adunata-si petrecea timpul dupa deprinderile remase din betrani.

Barbatii stetean de vorba prin umbra fagilor de la marginea padurii id riclend de glumele vre-unuia ca Raciulete, colo ascultand cu sfiala spusele vre-unui betran ca Vines. Femeile se adunasera in alts parte cu copiii for gi sedeail gramecli-gramec,li prin padure spuindu-si unele altora pasurile tiindull copiii

adunaV prin apropiere.

Tineretul petrecea, flacal si fete de a valma, in largul batut de soare al poienei. www.dacoromanica.ro

188

I. SLAVICI

Cata voie buns! cats resfatare nevinovata! ce sburdalnica invalmarala! selitor !

ce sgomot inve§i cate lacremi de dureroasa bucurie !

Era lege remasa din betrani, ca baieti si fete impreuna sa creasca, la olalta sa.-§1 petreaca anil cppilariel §i al fericitelor tinerete §i sa se desparta ntimai in diva, cand li se hotare§te soarta, §i mul-

tora le era aceasta dureroasa di de despartire. Nu erail in rindul acestora §i voinicii intrati in ceata sfinta. ; dar dureroasa era diva §i pentru multi dintre din§ii. Sprinteni §i chipe§i, imbracati cu manecare negre peste cama§a curata, cu itarii strin§i pe pulpi §i incin§1 cu brdne ro§ii, el umblau forfota printre cei-lalti, scapati din cand in cand cate o vorba

de gluma, trageau pe ici pe colo cu ochiul, §i multe inimi bateau sagetate de privirile lor, dar ei nu se puteau opri nicairi. Aid o fats stetea sfiioasa. §i cu ochii plecati in fata unui flacau, care-i spunea ce-va pe §optite, ca numai ea sa auda, §i toti stun, ce-i spune §i. care e respunsul el. Colo cate-va fete 41 destainuiad gandurile privind cu viud Ingrijare fin viitorul ne§tiut §i luandu-§1 cu ochii plini de la-

cremi remas bun uncle de la altele §i toate de la viata fara de griji. Eara voinicii cei sprinteni §i chipe§i umblau resleti §i fara de rost Incoa §i in colo. dicea Raciulete cel carcAsta nu se poate ! N'o sä lasam not soarta neamului radecota§. math pe oameni fara de capataiil !»

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

189

«Taca-ti gura ! II respunse Ursan. Nici n'am pornit-o Arica bine, si vrei sa ni-o strici !?* Dar cimpoiasul iii alese un loc larg neted

incepit sa-si umfle foile facute din piele de

si

capra. Un chiot de veselie resuna, si voinicii se adund intr'o clips impregiurul cimpoiesului, 41 potrivesc

caciulile in cap, 41 string breinele, iii dreg nojitele de la opinci, 41 resucesc mustatele, apoi se prind lant incheiat si pornesc jocul 'el in de ei,

mai anteia a 'ndelete i cu mesura bine cum-

penita, apoi mai inimos si din ce in ce mai cu avent, dupa cum ii poarta Candea, balanul inalt cu mustata 'n spic. Mare frumusete era sa-i vecli saltand usurel cand inainte cu pas mare si inapoi cu pas marunt, cand eganandu-se la dreapta si la stenga si batand cu piciorul in pament. Lumea se adund

incetul cu incetul impregiurul lor, in rendul intaiu copiii si tineretul, ear in dosul for intr'a parte barbakii, intr'alta femeile iesite 'n graba mare din padure. Dar eats ca despre Oreti se iveste si urca in-

cetul cu incetul un lung sir de oameni, care aduc par'ca ce-va. E Dragodan, starostele din valea Dambovitei, care vine si el sä 'nchee legatura de bund vecinetate cu Muntenii.

E Vidac de la Slobo4ia, care l'a pus la cale aduce dimpreuna cu gece dintre fruntasit

i -1

norodului.

www.dacoromanica.ro

190

I. sLAyici

Ca sä nu vie cu mana goala, el a facut in o venatoare si aduce cu dinsul ,case cerbi, doi zimbri si dece caprioare, ear pentru-ca

-ajun

cinstea sa fie si mai mare, el a luat cu dinsul .,si pe ,cele cinci neveste ale sale, cinci de o data, -tot una si una, luate pe ales dintre cele mai tru-

pese si mai frumoase, cum i se cuvin lui. Dragodan, un munte de om, si inalt, si lat in umeri, si gros la ceafa, si peptos ca un taur, nu venia in frunte, ci in coada ca un fel de Raciulete, dar el se vedea peste capetele celor-lalti cu obrajii lui rotundi si rosii, cu barba lui deasa si oare-cum aramie, buzat si cu ochii bulbucati, intreg omul viata si putere neinfranta. Nu-i mai era acum nimenuia de jocul voinicilor,

si toti pornira de a valma pe coaste la vale, ca sa vada cat mai curand si mai de aproape. Bodea

insa si Bran si Candea se oprira in boo, iar betranii si oamenii mai asedati se trasera 'n dosul

lor. Lor nu li se cuvenia sa mearga 'n calea celor ce veniail la dinsii, ci trebuiau sa astepte unde

se aflaii si sa-i primeasca in tacere cuviincloasa. Dragodan trecii dar cu ai sei prin mijlocul multimil, care-i facii drum larg. In frunte mergea Vidac Lantos si stergendu-si sudorile, iar dupd el urmail doi-spre-dece oameni

tepeni, care duceau cei doi zimbri asedati pe parghii groase, apoi patru cate patru oamenii, care duceau cerbii tot pe parghii, alti dece, fiecare cu cate o caprioara 'n spinare, cel qece fruntasi si, in sfirsit, Dragodan cu sotiile lui, la www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

191

care muieretul se uita cu un fel de spaima, caci in gandul for era lucru de necreclut, ca femeile sa se amestece si ele intre barbati. Sosit in fata lui Bodea, Vidac le spuse oamenilor sa asecle venatul la dreapta si la stenga, apoi facit drum, ca Dragodan sa treaca inainte. Era parca se sguduie muntele, cand Dragodan se opri, isi pleca putin capul si-si incrucisa pe o clipa manile pe pept, apoi, clatinedu-si capul dat cam pe spate, be lass ear sa cada ca moarte in jos. Bodea se uita cu un fel de mirare la omul greoiu si capatinos, care ridea nu numai din gura, din ochi si din sptancene, ci din toate trasatu-

rile fetei lui, par'ca in viata lui n'ar fi aflat ca aunt si nevoi pe capul omului.

Vidac tu§i o data sill lua resufiare, ca sa vorbeasca. Prea eraii inse multi oamenii ce-1 ascultau, pi vorba i se opria 'n gat. Stia el ce are sa spuna, dar se laudase, ca §tie sa potriveasca bine vorbele si tinea sa nu remaie de rusine. gSpune o data! monnai starostele, caruia i se §i urise a sta asa teapen la un un loc. .«Eaca ce-i, grai Vidac dandu-si brand. la vorba. Starostele, nestiind sa vorbeasca, m'a luat si pe mine cu cele chief neveste ale lui, ca sa ye spun... Un strigat de fioroasa mirare Ii taie vorba, si

muieretul se departa ca alungat de o duhoare grea.

.Audi to spurcaciuue de muieri,

grai una

www.dacoromanica.ro

I. SLAVIC/

192

dintre cele gurese : unui biet de om

cinci de odata pe capul

«Ce sa-i fad, daca asa e obiceiul la dinsii!? intimpina alta mai potolita. «Asa e !

graira gi altele.Fie-care cu obi-

ceiurile lui. Dar eti tot nu m'asi impaca cu asemenea lucru.. Nici en I nici eu !nici eu !) resuna din tote partite. Sa ne fereasca sfintul Vedend miscarea, Vidac isi perdil sarita, ear Dragodan, care nu 'ntelegea nimic si credea, ca Vidac va fi dis vre-o prostie, se uita ridend peste

capetele multimil. «E prost ca un tap speriat, ii dise el lui Bodea aretand cu mana lui carnoasa spre Vidac, i o sa ne intelegem mai usor lard de el.v Nici ca mai era in adever, nevoie de intelepciunea lui Vidac. Vedeau cu totii zimbrii si cerbii

si caprioarele, ear atat era destul pentru-ca sa le §tie si rostul. Pectind dar Bodea si Bran ifI dedeau silinta sa dumireasca pe Dragodan, care ridea de toate nimicurile cu niste hohote ce resunaii pans 'n strimtorile vaii, Candea si Raclulete ridicara venatul cel imperatesc si-I dusera la marginea padurii, ca sa.-1 dee 'n seama baietilor, intre care erati multi me'teri in dalde astea. Intelegerea cu Dragodan era anevoioasa, dar cu cat mai mult if i dedeau silinta sa-1 dumireasca pe el, Bodea si Bran cu atat mai vi?tos se dumiriau el insi-el, ca omul acesta, care ride www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

193

mered si de care la inceput le venia §i for sa rids, nu-si poarta de geaba capul cel mare. Era in el ce-va ce to face sa staff, sa privesti §i sa a scut ti.

Ogorii, asa spunea el, i -au pus pe fuga pe Chazari, s'at adunat cu totii la un loc si au pornit inapoi spre strimtorile Dundril, unde §iau lasat nevestele §i copiii. «Umbland in calea for sa adune prada §i robi, ei inainteaza incet, c,lise el, dar peste cate-va c,lile ear ne 'ntalnim cu ei. Ce facem!? striga el ca glasul lui de taur §i incruntandu-se, incat Bodea se dete un pa's inapoi. «II asteptam, respunse el. «Uncle!? striga ear Dragodan. Voi aici? Vladimir colo ? not in alta parte? nu se poate ! Trebue sa ne adunam cu totii la Ialomita. Mi-am adus nevestele §i vi le las sa facetI ce voiti cu ele, daca nu vi -off fi bun tovaras de lupta )

Bodea ear se dete inapoi. «Asta nu se poate, ii clise :

not nu putem

sä avem neveste.D

Dragodan se uita oare-cum sperios la el, apoi incepit sa rida cu niste hohote, care-1 sguduiau in toate incheieturile §i bagail spaima in copil. grai dinsul stergandu-si «Care va sa qica, lacremile, sunteti cu tapii 'mbetraniti ce nu mai umblas cu turma.x.

Cu asta li se 'nfuncla vorba, cad copiii neretul iar pornird la vale. www.dacoromanica.ro

§i 13

ti-

194

I. SLAVICI

Veniau despre pe§tera urcand incet preotii cu

beranul Arie in frunte, iar ceva mai departe, despre Scaripara, Dr agostav cu clece frunta§i de la Slatina §i Ma la cu alte clece fete tinere. Si atat de serbatoreasca era a§teptarea, in care se aflaii cu totii, in cat Dracrodan i§i conteni §i

el risul §i se dete dimpreuna cu cele cinci neveste ale lui la o parte oare-cum sfiicios §i doritor de a §ti, cine sunt cei ce yin §i ce are sa se latemple dupd-ce vor fi sosit. Parintele Arie, voios §i cu fata senina, urca pas cu pas §i oprindu-se des, ca sa mangae pe cate unul din copiii ce-i e§isera 'n cale §i se uitail

cu ochil marl la dinsul. La marginea paduril ardeau vre-o §ase-cleci de

focuri marl, la care baietil frigeau venatul impartit in frigari. Sprincenele betranului preot se incretird cand simti mirosul de carnuri arse 'n foc, dara el iar incepa sa zimbeasca dupa-ce copii ii spusera ceea-ce §tiau despre ispravurile lui Dragodan. Sosit in fata lui Bodea, care-1 a§tepta stand plecat putin inainte, el se uita lung §i cu mul-

tumire din ce in ce mai invedcrata la tinerul atat de bine fa'cut, pe care nu-1 vecluse anca. eLaudat sa fie numele Domnului ! grai Bodea

facand un pas inainte, ca sa lee mana preotului §i s'o serute. Parintele Arie se dete inse la o parte §i apoi inapoi pentru-ca Parintele Luca sa remaie in rendul

www.dacoromanica.ro

DIN BITRA NI

195

e Nu e, clise el, nici virsta, nici stare, care poate sä treaca pe cine-va inaintea parinteluid) Bodea seruta dar mai anteiii mana tatalui sett, apoi pe a Parintelui Arie si voi sa treaca la ceilalti preoti. Betranul II tine inse mana si-1 seruta pe frunte. «Darul Domnului. sa se reverse prin not asupra ta! II clise apoi rostind vorbele rari respicat. E mare mahnirea de a nu mai pute sä ai parte de sfinta chemare, pentru care to -al nascut, si eu, om foarte betran, nu-mi aduc aminte, ca vre-un alt fiiix de preot sa mai fi avut mah'nirea aceasta. Dar mangaie-te, fiiule, caci multe sunt, deosebite i neintelese de not caile Domnului si tot a lui vointa o implinesti purtandsarcina ce ti-ai ales dupa pornirea inimii tale. Nu prin vredniciile tale, nici prin bunavointa semenilor tei, ci din indurarea lui to -ai ridicat mai presus de toti, i locul lui it tii aid. in mijlocul nostru paistrand buna renduiala intre oameni, ajutand pe cei slabi, ocrotind pe cei napastuitl,

mangaind pe cei buni, certand pe cei rei, siluind pe cei indaratnici gi purtand grija de binele tuturoraD. «Lu-1 i-am inchinat toata viata mea,

pentru binele tuturora am sa traesc !

numai Ii clise

Bodea.

«Nu, fiiule, intimpind preotul viata ta e intreaga numai a ta.Intocmai precum parintele

nu-si inching viata, ci se foloseste de ea si multumirea sa o cauta purtand grija de copiii sei,

www.dacoromanica.ro

106

I. SLAVICI

to multumirea to si a urmasilor tei o cauti purtand grija de binele tuturora. Tu insu-ti ai sa suferi si sä to caitsti, daca.' nu vei pazi le-

§:

gea

bunele. moravuri.

De o potrii7.a esti cu

si nu ti se cuvine nimic ce nu i se cuvine fie-caruiao.

Bodea audia aceste vorbe, dar nu mai era in stare sa-si dee sealna despre intelesul for : ochii lui oi fiinta-i intreaga se in dreptasera spre Mala, pe

care o recunoscuse din departare. Nu mai era copila cu obrajil rotundi ; se facuse mai inalta si mai

subtirica, fata ii era supta si mersul ii era cuvios,,dar tot ea era, si el ear se simti cuprins de simtementul de amorteala, care-1 facuse sa tremure in tot trupul cand o ducea atirnata de bratul lui. Numai pe o clipa inse : in clipa urmatoare el incorda puterile si remase stand drept si neturburat de nimic, stepan pe sine si pe faptele sale. Vec,lend schimbarea petrecuta in fata lui Bodea si miscarea ce se produse in multimea adunata impregiuru -i, Parintele Arie lass mana lui Bodea si se intoarse si el. lAh, Mara, copila mie mult iubita ! striga el mergand spre dinsa.Mare e bucuria ce ne faci viind adi in mijlocul nostru Mala adz cati-va pasi marl spre dinsul, apoi iii pleca genunchele pang la pament seruta mana 9i poala hainel lungi. eVed,ii dise el ridicand-o, ca s'o serute pe

www.dacoromanica.ro

197

DIN BATRANI

frunte,si inteleg din fata to gandul, cu care al venit, §Si laudam cu totii hotarirea voastra..D

El o duse apoi spre Bodea

pi

spre cei-l'alti

preoti. Dragoslav se oprise cu sotii lui §i cu cele-l'alte fete in clipa, cand Ma la a pornit inainte, eara. Bodea, incins cu sabia cea stralucita, stetea drept

nemiscat avend la dreapta lui pe Bran, in dosul lui pe Ursan, pe Moroni 7i pe anca cati-a dintre sfetnici, ear in fata pe preoti. Mala se opri cu ochii plecati i tremurand in tot trupul ca turturica prinsa 'n lat, dar din ce in ce mai stepand si ea pe sine. pi

oEata,grai Parintele Arie,aceasta e copila bund, care a ratecit cautand pe parintii el mult iubiti si in timp de noapte vijelioasa a cadut in prapastia adencadupa renduirea lui Dumnegefi tocmai in fata pesterei, ca eu sa pot aye la betranetele mele mangaierea de a'i fi sca.pat viata si de a'i fi luminat sufletul spre a cere pentru sine si pentru al sei sfintul botez.p Obrajii lui Bodea se rosira. «N'ai aflat, parinte, intregul adever,grai dinsul spre mirarea tuturora.Ne cunoastem eu si ea, si nu e in graiul omenesc vorba pentru exprimarea simtementului de fericire, care 'mi -a cupriiis intreaga fiinta in clipa, cand am veclut-o in poienele noastre, in mijlocul fratilor mei.. Marii ochi albastri al copilei pi obrajil el cu.

rati se umplura de marl si limpedi picaturi de lacremi.

www.dacoromanica.ro

198

1. SLA.VICI

«0, di de nespusa fericire ! striga dinsa ridicandu-sI capul.Al rostit vorba, §i on -si-cat de mare 'mi -ar fi vina, ea e spasita §i stearsa cand tu o marturisestI §i'mI usurezI -gufletul ! Parintele Arie §i Parintele Luca se uitard miratI cand la el, cand la ea ; Dragoslav lame si el catI-va pasi spre dinsa ; multimea se indesui cu grabire neastemperata din toate partile, ca sa vada §i sa auda ; chiar Dragodan, care nu intelegea nimic, simtia ca e mare lucrul, care se petrece, §i-'§I facti drum printre cel-l'altI,cea-ce lui nu il era de loc grew sa faca. «TEita, urma Bodea intorcandu-se spre Parintele Luca, aceasta e copila, care, stepanita de o pornire oarba, a luat cel mai scump odor al parintelni seu, armasarul nestrunit in fred, fi mi l'a dat mie, ca sa me pot Intoarce la vol. >>

g Nu e ca to -am ajutat sa scapi, intimpina dinsa luandu-si avent,ci ca am ajuns sa to ved aid, cel dantaiti intre al tel. 0, cat am tremurat, prin cate sbuciumari am trecut, cat am suferit intrebandu-me mereli, cine e omul, pe care l'am ajutat, §i ce s'a facut el.Te ved acum, te §tia §i sunt mangaiata in sufletul meli !, Parintele Arie o departa putin de la sine. «Dar tu nu 'ml-ai spus mie nimic despre aceastaD, ii c,lise el in chip de mustrare. «Nici mie»,

addoga. Dragoslay.

«De ce sa ye spun si ce ye puteam spline !?p respunse ea linistita.tiam eft oare, daca e bung

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

199

on rea fapta, la sevirsirea careia am luat parte, daca me laud on me defaimez vorbind de ea si daca puteti on nu sa intelegi ceea-ce ell nu intelegeam !? tiam ell, daca nu cum-va if turbur viata spuind ceea ce numal el stia !?Nu! acesta e lucru, pe care numal not amendol impreund putem sag spunem, si n'asi pute sa stall

cu capul ridicat in fata lui si a voastra, daca 'ntr'o clipa de slabiciune

a§1

fi dat de gol o taina,

care nu era numai a mea.Nu!

urma ea cu induiosare,n'aveam ce sa ye spun. Nici ell nu l'am cautat pe el ; nici el nu m'a cautat pe mine: si ear s'afi ingemenat; ne-am intalnit si ear ne-am des-

ni s'au incrucisat o data cararile vietii

partit mergend fie-care in calea lui, dar nu ne vom mai uita unul pe altul cat vom mai trai pe pament i inima mea se va umple de, dulceata tot-dea-una cand imi voi aduce aminte, ca el m'a cunoscut aici in fata voastra».

Ochil tuturora se indreptara in tacere adinca asupra lui Bodea, care sta cu ochif plecatf. Nu, aici in auc,lul tuturora el nu mai putea sti-1 qica nimic. Asa era, cum dinsa clisese : caile for se despartisera qi despartite aveafi sa. remand. Acesta era si in mintea lui adeverul, §i totusi if era grew

afara din cale, ca dinsa a putut sa se imbarbateze a o spune aceasta chiar in clipa revederii si in fata tuturora,par'ca nimic n'ar fi fost. «Viitorul e taina nepatrunsa, grai dinsul asecjat,si nu putem sa stim, daca nu ni se vor www.dacoromanica.ro

200

I. SLAVICt

mai incrucisa cararile : eu fericit ca'n clipa a-

ceasta me voi simti tot-dea-una, cand ne vom mai intalni.

Mala se pleca incet si adenc ca roaba in fata stepanului sea, si un simternent de strimtorare it cuprinse pe cei adunati impregiurul lor. Era par'ca o pacla deasa se lasase de ()data asupra poienei, si toate fetele se facusera ganditoare si posomorite ca norii negri ce ce fidicau despre Capul Coastel. Sermana copild! Cu cats insufletire curata ple-

case ea de acasa.... cat se pregatise ea pentru 4iva aceasta !?ear acum sufletul ii era turburat si gandul abatut de nu mai stia ce voest. si nu mai indraznia par'ca sa'si ridice ochii spre betranul sfint, la care venise. cMe iarta., Parinte, grai dinsa strimtorata, ca lucrurile an luat o intorsatura, la care nu me puteam astepta.Noi am venit sa to rugarn in numele intregului nostru norod, ca sa ne deschic,li prin sfintul botez calea mentuirii., Ea le faca apoi celor-Palti semn sä se apropie.

Dragoslav lua de la unul din sotii lui o covata acoperita cu o carps curata si i-o intinse preotului.

cE prinosul ce aducem pentru impodobirea sfintului altar, grai dinsa ridicand carpa,aur spalat de nbi insi-ne din nisipul riului si adunat anume pentru casa Domnului., Gandirea tuturora lua o noua indrumare, si cel mai apropiati se indesuird impregiurul Parin-

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

201

telul Arie, c.-.re, dus cu gandul, treca de mai multe on cu degetele lui subtiri @i lungi peste pravul grew si stralucitor.

di este placuta Domnului jertfa voastra,griii el intr'un tar4i0,caci podoabele scumpe 1i stri lucitoare numal lui i se cuvin. Dorinta voastra insa e lucru mare, fata mea, si numai incetul cu incetul si dupa multe 1i mari staruinte va pute sa fie implinita.» «Staruim, Parinte, cu to ata caldura inimilor noa-

stre»,intimpind dinsa. «Ve landam cu totil pentru aceasta,respunse el,dar nu e destul sa doriti, ci trebue sa fiti Ii lurninati si sa ye puneti credinta la grele incercari. Acela, fata mea, care vrea sa stee in fata Domnului, trebue sa fie cu sufletul curat. Putem sa botezana pe copiii nevinovati, dar oameni imbetraniti in pecate nu pot sa primeasca sfintul botez de cat dupa ce se vor fi lepadat de relele for deprinderi vor fi ajuns a's1 petrece viata dupd renduiala legil crestinesti.»

«Asa e!strigard mai multi de odata uitandu-se la Dragodan. Nu-i primim in mijlocul nostru!» g.Sa se infreneze mai nainte !» gSa se curate de spurcaciune! «Sall lepede muierile !z cSa nu ne strice moravurile.

Dragodan vedea, ca e vorba de el, si se uita cand riclend pe ranjite la cel ce se uitaii la el, cand la Mala, care sta cu ochil plecati i striwww.dacoromanica.ro

I. SAVICi

202

vita de ru§ine, cand ear la Bodea cel tacut

§i

rece.

«Nu fiilor mei,grai Parintele Arie a§edat. Legea noud nu poate sa desfaca legaturile incheiate dupa legea veche, §i pe copii nimic nu poate sa-i desparta de parinti. Cel ce prime§te sfintul botez se leapada de drepturile ce nu i se cuvin cre§tinului, dar datoriile, pe care le-a avut, are sä §i le implineasca cu atat mai virtos'. 0 ri-§i cat de mare ar fi fost autoritatea Parintelui Arie, gandul acesta nu intra in mintea oamenilor.

«Care va sa dica,grai Parintele Luca,ar fi cu pntinta, ca un cretin 'sä aiba §i mai multe sotila

«Trebue sa le tie, daca le-a avut mai 'nainte

de a fi primit botezul,

II respunse Parintele

Arie,§i sa poarte dupa legea cea noua grija de die.), «

daca vre-una din ele nu vrea on nu e

vrednica sa primeasca botezul Ps «Casatoria, ii dise betranul,nu e 1 egatura. facuta intre cretin §i cre§tina, ci intre barbat 5i

femee, §i legea omeneasca poate sa opreasca insotirea crqtinului cu o pagand, dar lui Dumnezeii i1 este placuta on - §i -ce insotire pornita din inima curata.0

Nu ; cu gandul acesta nu se puteau impaca Muntenii traiti atata timp in mijlocul unei lumi cu moravuri selbatice §i deprin§i a lua drept oameni spurcati pe tot' vecinil lor. 0 frementare inabu§ita ii cuprinse dar pe toti §i privirile

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

203

for se indreptara ear spre Dragodan, spre Dragoslav si spre sotil lui, spre Ma la, careia if venia

fuga. Ce este !? Ce vor oamenii acestia !? intreba Dragodan uitandu-se cu ochii lui bulbucati drept

in fata lui Bodea. Bodea face cati-va pasi pand la Mala, se pleca spre ea si o cuprinse cu bratul.

«Nu uitati,dise el apoi,ca ei toti sunt oaspetii nostri si iubirea crestineasca nu se margineste nurnai la crestini, ci are sa imbratiseze pe toata suflarea omeneascad)

«Arata-ne, Parinte, calea mantuirii, striga Mala adenc miscata ;spune, ce avem sa facem,

ca turma cea curata sa ne sufera si pe not in mijlocul ei, cad petrunsl suntem de nemernicia noastra si insetati de lumina !»

«Sa veniti,grai Bodea,voi care sunteti tari in hotarirea voastra, sa ye asedatr in mijlocul nostru si se ye deprindeti cu asprimile vietil crestinesti, ear apoi, dupa ce yeti fi primit botezul, sa ye intoarceti, ca sa pregatitl si pe mei«Bine-cuventat sa fii de urmasii nostri, fiiule,

pentru hotarirea ta, Ii vise Parintele Arie, si o tacere adenca se fad' impregiurul lor. Un tunet resund bubuind de-a lungul vailor si pe id pe colo incepura sa cada marl stropi de ploaie. E mare noroc, asa se dicea, daca ploaie in diva aceasta, si multimea se risipi fugind vesela spre

www.dacoromanica.ro

204

padure, ca

1. SLAVICI

sA-si

caute adapost pe sub fagii be-

trani. Cei mai multi inse nu erail Ana jun§i la padure, and furtuna se descaralcu o repediciune napraz-

nica ce numai in culmile muntilor e cu putinta. Siroaie dese se varsa ploaia ; vijiind infiorator Indoia ventul copacii cei betrani : unul dupa altul cadeati trasnetele ; §ir incheiat se tineail tunetele sguduitoare ; in valuri marl §i rapedi se Dorni in cate-va clipe puhoiul la vale : era par'ca se apropie sfir§itul lumii. §i nimeni nu mai cauta acum adapost, ci steteaii toti ca infipti in pament §i cu-eapul plecat, care unde '1 apucase furtuna, §i numai pe ici pe colo mai alerga cate o mums ingrozita sa-§I adune copiii risipiti. Doi oameni numai, Bodea §i Bran, el singuri steteaii drepti §i cu capul ridicat in mijlocul poienei. eCe voie§tisd faci!?intreba Bran scurt §i aspru. cSai merg inainte pe drumul ce 'mi-am croit !) Ii respunse Bodea_ hotarit. cOmule, baga. de seama! dise Bran ridicand

mana.Barbatia '§i-o arata fie-care stepanindu-§i

pornirile rele : to voe§ti sa te calci insu-tl pe tine puindu-te in protiva unei porniri bune. Nu cauta sa scapi de soarta to ; e prea mare ispita pentru un muritor, §i on te pled on cadi in pe-

cat. Remai curat, caci ochii tuturora te ved : ia-o cu bine-cuventarea preotului fed, cad altfel te pierdi. aNici una, nici alta !), respunse Bodea departandu-se de el. www.dacoromanica.ro

DIN BATRINI

205

V

Goana mare. Din sus de Valeni si din jos de Cetateni e si asta-di satul Mestecati: aid a ales Bodea loc de asedare pentru cel chemati a tra'i impreund cu Muntenii, ca sa iee deprinderile vietii crestinesti si se le duca apoi cu dirlsii la norodul lor.

Cu graba omului infierbentat de un gand adimenitor s'a pus pe lucru, si sute de oameni munciail intins di §i noapte, ca sa ridice cat mai curend casele pentru adapostirea for si sa

se inceapa cat mai de grab sevirsirea fapter bune.

Dragodan inse nu mai umbla la venatoare ,i nu mai petrecea la ingraditura lui, unde sta si adi satul Dragodanesti, ci aduna oameni si alerga cand spre Ialomita la Vladimir, cand spre Arges,

la Bohuslay. Peste cate-va dile el i-a trimis lui Bodea veste grabnica si la chemat sa vie fara de intardiere, cad.* Ogorii se apropie. Nu se legase Bodea sa vie cand va fi chemat si nici nu era hotarit sa mearga, dar a 'ncalecat sa treaca peste ingraditura din valea Riului Alb in fata Buciumenilor si i-a trimis si lui Bran vorba sa se coboara tot acolo. Nu mai era insa Bodea omul chibzuit si indelung rabdator, care 41 mesoara pasii si se gandeste de trei-ori mai nainte de a purcede la www.dacoromanica.ro

206

I. SLAVICI

fapta. Gandul lui era impartit, dus acum la casele remase neispravite, trecut peste puOn din cold,

sub surpatura, unde se spala pravul de aur, sburat apoi spre sesul departat, unde ii vedea pe Ogori viind calare pe cail for sprinteni, dar nici o data nu se opria acolo, untie era si e]. Calarind in fruntea cetei, el §i-a luat de c,lece-ori hotarirea si de dece-ori a schimbat-o. Nu-si spun ea

nimenuia gandul si totusi se uita sperios inapoi, par'ca voia sa vada, daca nu cum-va sotii lui i-au aflat cum-va gandurile, si se sirritia umilit in el insu-si si ru§inat, ca ar vrea sa voiasca si nu poate.

Cepa ce-1 ridica pe om mai presus de toate cele-lalte fiirrte vietuitoare e virtutea stepanirii de sine : rob al pornirilor sale firesti, el cade in rendul fiarelor si se simte mai nemernic decat viermele ce se tiresce de ici pans colo fara ca sa §tie ce face. Si rob era Bodea, care se svircolia sa-si rumpa lanturile si le sfarima si tot nu putea sa scape. Sosit la ingraditura de pe Riul Alb, el a stat puOn, apoi a trecut in valea Ialomitei.

Sosit aici, el a stat patin, apoi a plecat la vale, nu pentru-ca voia sa mearga inainte, ci pentru-ca nu putea sa stee in loc. Cuprins de neastemper, el ar fi voit, ca viata sa i se deslasure rapede si tot mai rapede cum pusdariile se mistuie in flacarile menate de vent. Incet a pornit-o, iute si-a -urmat drumul si 'p goana mare

s'a departat in cele din urma, par'ca fie-care clips pierduta Ii aducea peirea. www.dacoromanica.ro

DIN BATRA. NI

207

Sosit in gura vaii, unde i-a gasit pe cel trei starosti cu vre-o opt mu de oaneni, el a stat putin, apoi ear a plecat. Inainte si tot inainte, depart,: si tot mai departe-1 ducea firea lui re's-

vratita, ca sa vada, sa se dumireasca, sa faca. ce-va...

Numal in fata dusmanului s'a oprit, dar aici, child primele cete de Ogori sad ivit in preajma lui, mintea i s'a luminat de o data, bataile inimil 2i el ear nu mai vedea decat pe dusmanul din fata lui vietele tinere ale

i &ad potolit,

sotilor sei. ( Domoli 2i

fara de pripire! striga el.

Ni-

meni sa nu se avente. Strinsi la un loc rend incheiat !»

Dintr'o singura ochire el 41 croi planul de lupta.

Cetele celor trei starosti remasesera departe in urma, ascunse 'n dosul unel paduri ce se 'ntindea pe termurul steng al Ialomitei. Gandul

lui era sa dee pep't cu Ogorii, apoi, dupa o lupta scurta, O. se retraga incetul cu incetul spre ses 1i sad' adimeneasca pe dusmani 2i sa-1 traga dupa dinsul pe termurul drept, pentru-ca starostii sa-Y poata apuca fail de veste din dos. Eara Bran venia pe urma lui din ce in ce mai grabit si mai viiti ingrijat. El era anca departe cand cele-lalte done cete se 'ncaierara cu Ogoril. «Tot ca mine! striga Bodeal Aparati-ve, dar nu loviti !»

www.dacoromanica.ro

208

I. SLAVICI

Era o nebunie, ca doue sute de oameni sa se prinda la lupta cu mil, si peste p4n Ogorii apucara la dreapta si la stenga inainte, ca sa-1 mcungiure pe Munteni i sa-1 prinda pe tuti fara

nici a varsare de sange. «Inapoi! striga acuin Bodea i o goana selbatica se porni de a lungul carnpului ce se intindea la marginea padurii. oSe cuvine on nu sä. dal ascultare until om, care si-a perdut sarita!?,striga Bran cand veda aceasta retragere din ce in ce mai grabnica, dar tot o lua si el in goana mare inainte, ca sa se urreasca cum-va cu cele-lalte doue cete.

Lucrul acesta era inse peste putirta, caci Ogorii se rupsera in doue, ii pe cand unii se

departard la stenga urmarind pe Bodea, ceIlalti se 'ncaierara. cu Bran, it silira sa se retraga

si el si o luard pe urma lui la dreapta. Lupta s'a inceput numai cand acestia au dat peste cetele celor trei starosti. 0 zapaceala nebuneasca ii cuprinse pe Ogori cand se vedura loviti din trei parti fail de veste, i unii tinura pept cu Sorbii, altii se 'ntoarsera. 'n napoi si ear altii intrara in desisul paduril, ca sa treaca din colo, unde iii stiati satii. Ear Dragodan intra racnind ca un taur infuriat printre din ii si se repedia cand in coace, cand in colo, ca sa-i risipeasca si sa-i impinga in padurea plina de mlastini. Ear departe mai la vale Bodea i Candea treceaii riul si-I furaii dupa dinsii i pe cei-lalti Ogori.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

209

Abia acum ajunse Bran sa 'nteleaga manevra .i trecu .i el riul, ca sa se uneasca cu cele-lalte doue cete. In acela-§i timp porni §i Vladimir cu Bohuslav

la vale, ca sa-1 apuce pe Ogori din dos. Anca mai nebuneasca era zapaceala, in care cadusera. ace§tia. Unii, trecuti acum peste rift, se incaierasera cu Muntenii, care II tragean la vale, ear altii, netrecuti anca, se 'ntoarsera la

deal, ca sa dee pept cu Sorbii ce veniad cu pas grabit spre din§ii.

Lupta nu putea nici aid sa tie mult. De§i mult mai numero§i, Ogorii eran risipitI §i-§1 perdusera cu desevir§ire sarita, nu puteaii sa-§1 dee seams despre puterea du§manului, care-i

lovise de o data din mai multe parti, §i peste putin el parasira campul de lupta. Cei dantein furs Ogorii incaierati cu Muntenii,

§i ca virtejul in timp de yard se departara spre lunca Dambovitei cetele de calareti, acum Ogorii inainte §i Muntenii dupes ei, ici in §ir lung §i risipiti §i peste putin adunandu-se ear, ca sa. se

'ncaiere 'n lupta scurta. Bran, care n'ajunsese, sa intre 'n lupta, se uita cu inima 'ncle§tata 'n urma for §i-1 vedea pe Bodea calare pe armasarul lui negru tot de a una cel dantein §i totdeauna in mijlocul virtejului. Era par'ca voia cu on -ce pret sa sfir-

§easca o data lupta, ca sa poata merge mai departe.

Nu se mai vedea in cele din urma nimic, www.dacoromanica.ro

14

§i

I. SLAVICI

210

abia 'ntr'un tardia incepura ear sd se iveasca pe ici pe colo calareti risipiti, care se 'ntorceati incet, cel mai multi aducand de capastru caii remasi fara stapen.

Pecat ar fi fost, la urma urmelor, sa lase asemenea cal in prada intemplaril ! Bran era cu toate aceste adenc mahnit, mahnirea lui crestea dintr'o clip in alta, caci se 'ntorceaii unul dupa altul calaretii, dar nici unul nu putea sa spund, Bodea ce s'a facut. Il perdusera toti in aventul goanei. Multi iii aduceaii a minte de a-1 fi vedut mai ici, mai colo hartuindu-se cu fugarii, dar nu se puteau dumiri, care l'a vedut cel din urma i unde s'a reslatit el. Lucrul acesta n'ar fi putut nici el insu-si sa.-1 sp und.

Ajuns in lunca Dambovitei la coasta, unde-1 apucase visscolal, amintirile celor doue nopti

fioroase se ivira cu o putere nebiruita in sufletul lui, si el lua ca tras de un farmec covirsitor drumul, pe care venise atunci, inainte, meren inainte, fara. ca sä se mai uite inapoi gi fara-

ca sa se mai intrebe, daca mai vine on nu cine-va dupa. el. Era departe cand se desmetici ti -ti Bete seams,

ca fapta lui e fapta de om smintit, ca sotii lui vor fi nernangaiati cand it vor cauta si nu vor pute sä-1 gaseasca si ca toti se vor intreba, daca mai e on nu in tots firea, cand se va intoarce a casa : el mergea cu toate aceste inainte, voia cu tot din adinsul sa mearga si era petruns

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

211

cu desevir§ire de gandul, ca trebue neaparat sa faca ceea ce facea. o,

cats deosebire intre ceea ce

a fost

atunci §i ceea ce era acum. Acolo, unde atunci erati colibi acoperite cii frunzar §i cu pament, acum se ridicaii case

trainic durate; in valea atunci plina de le§uri intrate 'n putrediciune acum erati lanuri cu spic mare §i greu, pa§teail vite de jug §i de prasila, se jucau pe icl pe colo copii vesell §i munciaii in toata tigna oameni harnici, care a§teptaii cu

inima ward iarna viitoare. Cate-va luni de viata pacinica au fost destul ca iadul de atunci sa se prefaca 'n rain. El 41 lasa calul in treapat domol, apoi in pas lin, ca sa vada in toate amenuntele ei viata tig vita ce se desfa§ura in vale §i sa se bucure pe din deplin de ea. < Da! 41 dise el perdut in ganduri, asta e rostul omului pe pament: ne na§tem, ca sa traim, §i traim, ca sa ne bucuram de viata! Asta e re's-

plata suferintelor noastre! Ce-ar pretui lumina 4ilei, daca n'am fi noi, ca s'o vedem ! ? Ce inteles ar aye bogatia de frumusete, cu care Dumnedeil §i-a impodobit pamentul, daca n'am fi noi, ca sa stam uimiti §i incantati in fata ei !? Pustie

ar fi lumea §i selbatica, daca n'am trece §i noi prin mijlocul el!» II resunan 'dna. 'n urechi racnetele fioroase, §i

vedea 'n gandul lui incaierarile crancene, din care abia le§ise.

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

212

Nu! el n'avea dreptate cand qicea, ca nu voieste sa intre in legatura statornica cu acesti oameni porniti spre tvietuire pacinica. Isi facea mustrari, ca li-a dis oamenilor sei sa se apere, dar sa nu loveasca, si se caia, ca n'a urmat goana inainte. Dragodan avea dreptate; omul adeverat

era el, care racnia ca un taur infuriat

lovia cu ochii inchi$i. Loviti trebue sa," fie fara de crutare cel ce calca lanuri in copitele cailor i adund prada fac jaf si robesc pe semenii lor; stirpiti au sä fie cei ce se 'mbuiba traind din roadele muncii sevirsite de altii yi stersi de pe fata pamentului, ca nici numele sa nu be remaie!»

Si ear II era par'ca s'a mai vec,lut o data pe sine insu-si urcand asa 'ndelete spre fundul vaii, ear i se infatisaii toate ca un vis trait pe nevoite. Cum a ajuns el aid!? Voit-a el insu-si sa vie!? Nu! Pornit de a cash' fara-ca st-ti poata da seams, unde era sa ajunga, el s'a dus ca virtejul de a lungul pustiului intins si s'a pomenit aici. II era par'ca e cine-va nevedut, care-1 is duce si-1 poarta ti-1 pune sä faca ridica

si-1 si-1

coboard ca pe o unelta nemernica, ears el nu. &late altfel.

Il vedea 'n fata lui pe betranul Arie, care ii spunea, fara-ca sali dee seams despre ceea ce lice, ca viata lui e intreaga numai a lui, si o vedea pe baba Miia cea inalta slabs, numai oase si pele sbircita pe ele. Asa veniau toate, cuin ea le veduse: asa era, cum el disese : o data numai traieste omul aici www.dacoromanica.ro

DIN BA.TRA.'m

213

pe pament, pi aceasta singura viata are s'o pazeasca cu multa grija si s'o chiverniseasca cu toata chibzuinta.

Acolo era, in fundul vaii, lumina, pe care o v'eduse ea.

Dar omul span!? ce era cu omul span! ? Cuprins de o temere nehotarita, el l i zori ear calul urma drumul lute si tot mai 'lute si mai nerabdator, ca nu cum-va sa sosgasca prea tardiu

Anca de mult it zarise inse Dragan, unul din fruntasii, care 'nsotisera pe Dragoslav in diva de Rusalil, si mai rapede decat calaretul a trecut din om in om i s'a dus pang 'n fundul vaii vestea, ca voivodul vine de la vale calare pe un armasar negru, cu buzduganul in mama i incins cu sable stralucita. Primind vestea imbucuratoare, Rados lav, starostele, si fecioril lul incepura sa alerge fleas-

temperati in toate partile, ca sa adune cat de multa lume si sa-1 primeasca cum se cuvine pe fugarul, care se 'ntorcea de bung voie,

alerga lumea si de la deal la vale, si de la vale la deal, ca sa se adune la un loc. «Vine,

striga Mala ca iesita din fire,

vine

sa ne iee si sa ne duca ! Aceasta e diva cea mare, in care ni se lurnineaza viata. Grabnic sa ne gatim, card de intardiere sa plecam si intr'un resufiet sa ne ducem !, Acolo, unde sta si adi satul Domnestii, intemeiat de Bodea in amintirea acestei dile, se www.dacoromanica.ro

214

I. SLAVICI

adunasera de a valma barbati, femel si copii, multime ingramadita fara de nici o renduiala, care incepii sd se puie 'n sgomotoasa miscare cand calaretul se ivi la cotitura vail. Vec,lend-o din departare, Bodea ear IV domoli

mersul, Ii dete armasarului coarda, iii strinse buzduganul in mand adund gandurile. Nu mai eraii in faca lui nici oamenii indirjiti, care-1 legasera cot la cot, Ca sag tie sub bunk paza, nici nemernicii istoviti de foame, de frig si de osteneli intinse, care stall cu capul plecat si cu manile incrucisate pe pept, ci vecini buni, care-1 asteapta cu inima deschisa si scaparand de bucurie : el se simtia cu toate aceste din ce in ce mai strimtorat.

Singur, reslet si de capul lui, el era gata sa sevirseasca o fapta, care hotaria nu numai mersul vietii lui, ci tot ()data si soarta a doue nea-

muri de oameni. Ise cuvenia oare sd o faca.

aceasta ? Putea el sh primeasca numai singur respunderea pentru cele ce vor urma ? Putea, cum clisese Raciulete, s'o Yea pe sufletul lui ? Simtia, ca altfel nu poate sa faca si ca viata lui toata s'ar mustra amarnic, dac'ar mai sta pe ganduri.

Nu, el n'a venit numai din intemplare aice. pile multe de a rendul s'a frementat in el, s'a gandit si s'a resgandit si s'a petruns in cele din

urma de convingerea, ca asa si numai asa e bine, si dator e barbatul sa faca ark de amawww.dacoromanica.ro

DIN BATRAIsti

215

nare ceea ce dupa a lui convingere e bine si sa primeasca intreaga respundere pentru fapta sa.

«Le voi face slid, daca nu vor primi de bung 41 Vise el ridicandu-si capul i infigandu-se oare-cum in sea, apoi ear 41 zori arvoie!o

m asarul.

Sosit inse in fata multimii, el ear iii perdu sirul.

Cand el 41 opri calul, Ma la faca un pas spre el, apoi remase nemiscata., cu fata alba ca varul si cu ochii tinta la ochii lui, gata de a-1 vorbi, dar cu resuflarea oprita. Nu, asa el nu putea s'o vada. Singuri ei amen-

doi trebuiaa sa fie, ca sa poata vorbi. Ochil lui trecura o data peste fetele oamenilor ce stetead strimtorati in fata lui. «Am venit la voi numai singur, le Vise el in limba lor, ca sa ye aret, ca me simt ca a casa in mijlocul vostru Mala suspina usurata, eara multimea-si dete bucuria in o sgomotoasa miscare pe fata. «Noi §i voi, urma el dupa ce ear se facia. suntem una, impreuna avem sa traim, impreund avem sa ne aparam §Si nici ()data nu avem sa ne dusmanim intre nob>. «Nici o data! nici o data ! strigard cu totii cuprinsi de insufletire, i miscarea sgomotoasa ear se porni in vreme ce Bodea descaleca i inainta. spre Mala, care sta singura la o parte. «Am venit sa te iau si sa te duc,I1 Vise el lard pe incungiur. Una are sa fie de aViinainte viata mea si a tan. www.dacoromanica.ro

216

I. SLAVICI

Ea se pleca in fata lui. «Tu' esti bland si dulce la fire, si bunetatea ta nu are margini, ii respunse ea, dar nu poti sa simti durerea celui umilit, cacl voi nici o data n'ati fost umiliti, voi totdeauna v'ati stiut mai presus de toti.De ce ai venit tu singur!?0 «Pentru-ca am voit sa castig increderea obstiei voastre aretandu-I, ca am si ell incredere in eau. «Nu! intimpina ea. Ai venit singur fiindca singur esti in felul tell chiar si intre ai tel. 0, el nu vor ceea ce voiesti tu! Cum vei pute sa impaci oameni atat de deosebiti prin fire, prin moravuri si prin credinte!? Pute-vei tu sa innabusi dispretui unora si mania altora!? Nu are margini bunetatea ta, dar puterea ta e marginita, si viata noastra intre al vostri nu poate

sa fie de cat un lung sir de umilinte pentru not si un nesecat isvor de suferinte pentru tine !' Bodea sta cu ochii plecati in fata el: asa era cum dinsa dicea, fie-care vorba a ei ii trecea ca un junghiu prin inima. «Care va sa dica tu nu mai voiesti sa vii ?), o intreba el. «Nu me mai intreba, daca voiesc on nu respunse ea. Femeea nu are vointa, si cand tu Ine chemi, eu nu pot decat sa 'nchid ochil si sa stall umilita. Eata -me, urma ea, fd ce vrei cu mine ! Tie toate ti se cuvin ! Poti sa me

ridici on sa me cobori, sa me inalti on O. me umilesti : me ai cum me vedi si me vei ave cum

me vei pastra. Dar sa nu to bucuri, caci multe www.dacoromanica.ro

217

DIN BATRANI

sunt durerile, prin care vei trece. Gandeste-te la ele, te intreb eu pe tine, daca voiesti on nu> . Nimeni afard de dinsul nu putea sa inteleaga vorbele el ; el era cu toate aceste grew jignit,

ca ea le rosteste in fata altora. cVoiesc !» if respunse dar, ca sa scape. oNu voiesti anca, ci doresti numai

grai

Eu mi-am dat seams despre tot ceea ce mi se poate intempla si m'am impacat cu

dinsa.

toate. II vecli pe oamenii acestia. In gandul for femea este roaba, si el toVi se vor bucura card me vei lua si me vei duce, on -si-care ti-ar fi gandul. In gandul acelora, la care me duce, femeea e stepana casei : se vor bucura oare si el, cand voi veni in mijlocul lor? gNu-mi pasa! respunse el din ce in ce mai nerabdator. e Dar imi pasa mie !

striga ea.

Ea nu voiesc

sa -ti fac viata nesuferita instrainandu-te de ai taAdu-ti aminte, cum m'aI trimis la muma mea. §i to al mama, si eu nu pot sa-I flu fiica fara de voia ei. Po-ti sa faci cu mine, dar mai bucuros imi scot cu ghiarele ochii din cap, ca sa nu te n ai potvecle, de cat sa te las a te cobori de la inaltimea, la care te am in gandul meil.» 0Eil nu pot altfel !»

Asta nu mie sa mi-o spui, ci celor ce te au asta-d1,grai dinsa.Viata ta imi este mie mai scumpa decat iti este tie, ai mi-ar fi urgisita amea, dac' asi strica-o pe a ta. Incale-ca, du-te si vino iar insotit de al tei!» www.dacoromanica.ro

" PARTEA A PATRA I

ecletoarea Omul e 'n omenire ca picatura de apa in valurile riulul §i nici n'adauga intrand in tolul vietii, nici nu scade le§ind din el. Sunt inse oameni, care adund pe cei resleti §i-i inchiaga, §i moartea schimbd mersul lucrurilor fie in bine, lie in red cand scoate asemenea oameni din rendul vietuitorilor.

S'a dus de a lungul poienelor §i prin vaile de la poalele muntilor vestea, ca Parintele Arie a trecut el insu-§i in valea riulul cu pray de aur,

ca sa boteze chiar in apa riulul pe Dragoslav cu toti ai sei §i sa binecuvinteze casatoria lui Bodea, Domnul chipe§ §i finer, cu neasemenat de frumoasa fiica a lui Dragoslay. Se rescoliserd poienele §i porniserd la deal vaile cand nunta§ii au pornit cdlare, ca sa ducd pe mireasd la cetatea de peatra, caci lucru mare se petrecea §i inimile tuturora eras cuprinse de

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

21;1

simtementul, ca acum are sa se schimbe fata lumii.

Tot mai traia inse betranul Belisariu, care bagase spaima in navalitori. Ce-i drept, in curend dupd stralucita victorie el ear fusese disgratiat §i despuiat de toate averile lui, dar traia si era destul sa-si ridice steagul, ca luptatorii sa se adune din toate partile impregiurul lui §i sa apere cetatile zidite de Justinian pe Dunare. Volgarii steteau dar ca pitulati la gurile Dunarii §i Zabegan, indraznetul calaret, nu se mai aventa peste Dunare, eara Gepidii eraii multu-

miti, ca pot sa stee nesuparati de nimeni prin vaile, unde-si gasisera adaposturi, putini in par-

tea de sus a Argesului, multi in valea Oltului

§i

cei mai multi de la Olt inainte spre Portile de Fer.

Ogoril, departati o data spre Apus, au intrat ear in hartuieli cu Longobardii,

§i

ani de Bile de

a rendul, cat au tinut aceste hartuieli, Bodea §i-a petrecut qilele nesuparat de nimeni in cetatea lui, ear in vaile de la poalele muntilor viata s'a desfasurat in toata lini§tea. Numai pe la sfirsitul veril, dupa seceris, si toamna se mai ivia din cand in cand cate o ceata de calareti pe sub dealurile de la marginea sesului, podgoria Sorbilor, i cauta sa pisce

pe ici pe colo cate ce-va, dar se 'ntorcea totdeauna mai rapede de cum venise.

De la Arges pana la Ialomita gurile \Tailor eraii inchise cu un lant de ingradituri bine aparate.

www.dacoromanica.ro

I. SLAVIC'

220

Intrati o data in legatura statornica cu Muntenia, Vladimir si Dragodan, Bohuslav si Rado-

slav isi facusera si el cete de calareti si mai trasesera in partea for si pe Vistoc, puternicul staroste de la Arges, care-si zidise 'n virf de deal

o inalta culd, de unde vederea strabatea tot sesul.

Cand navalitorii se iviaii in departare, strajile de a pururea treze aprindeaii focuri marl pe culmile mai resarite ale dealurilor si aparatorii se porniati din toate partile la vale. Nu mai putea

apoi sa fie vorba de lupta, cad le era destul Ogofilor sa vada pe cei ce le steteati in fata pentru-ca sä se abata lute spre Dunare. In primavara anului 565 rnurise inse. Belisariu, ear cke-va luni in urrna a murit si Imperatul Justinian, care, neavend copii, a lasat mostenitor pe Justin II, fiiul surorii sale, un om neajutorat si neajutat, ca unchiul sea, de altii mai destoinici.

In primavara anului 566

Gepic,lii

se pusera

dar de pretutindenea in miscare, si in curend va-

lea Argesuld si valea Oltului se desertara de nu mai remasera prin ele deck Sorbii ce se stracurasera pe id pe colo fie ca robi, fie ca fugari printre Gepidii ce acum se adunati spre Apus. Bodea simtia, ca se pregateste ce-va si umbla nelinistit de a lungul vailor.

Nu mai arare-ori se mai urea si in polenele din ce in ce mai parasite. Se sporisera, ce-i drept, turmele de abia le www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

221

mai incapeati poienele, dar lumea era din c,li in qi mai putina pe culrriile muntilor. S'a perdut incetul cu Incetul obiceiul, ca Muntenii sä se mute si el primavara, cand oile se urca la munte. Era mai tignit traiul in vaile ra-

coroase, unde acum nu mai aveati sa se teama de nimic. Pe cand barbatii urcati la munte purtad grija de turme, lucrau la cote si la ciubere,

on adunau branza si urda, land, sett si piei, femeile purtau grija de copiii din ce in ce mai numerosi si de stupii cei plinI de faguri mirositori, spalan lana, o scarmanad si o vopsiad in fel de fel de fete, torceati, tesedii si coseati, si vara toata termuril riurilor cu apa limpede erati plini de panze intinse la nalbit Si tot singure erail ele si iarna pe la casele lor. In d-ata-ce cadea bruma, sesul de la Dunare remanea tot atat de desert ca poienele muntilor. Coborindu-si dar toamna turmele, Muntenii nu se mai opriaii cu ele 'n vai, ci treceati pans pe campiile intinse, wide puteau sa le scoata mai usor din iarna si sd-si infiripeze mieii. Munteanca era nu numal femee, si totodata si barbat la casa el, si nuinai de trei-ori pe an, la Rusalii, cand toata lumea se aduna in poiana, toamna, cand oile se coboriat, si primavara, cand

cle se urcan, ajungea si Munteanul sa -si vada nevasta si copiii si sa petreaca cate-va c,lito de multumire intre al sei. Perdusera Muntenii si obiceiul de a face sewww.dacoromanica.ro

222

I. SLA.VICI

menaturi §i de all pastra grauntele

'ri

gropi

numai de din,ii §tiute. Asta era treaba vecinilor, care munciati mai cu spor. Nu are margini neastemperul omului. Scapati odata de du§manii cei selbatici, Sorbii ail pus mana pe sapa §i pe secure §i ail intrat in resboin cu natura selbaticita. Prea erail dese §i multe padurile, sbegurile, maracini§urile §i balariile, §i atat in ar§ita soarelui de vara, cat §i in timpul iernii geroase mun-

ciau intins mii de oameni, ca sa curate locul §i netezeasca, resadeasca.

sa.-1 sa

faca largime, sa semene §i

Gradini de frumusete sa facusera vane.

Aid se 'ntindeau lanuri de grail, de secard, de orz on de mein; colo se 'n§iran_ holde acoperite de linte, de fasole, de in on de canepa ;

ear mai departe coasta era acoperita 'n dosul umbros cu pomet, mai ales pruni §i nuci, ear in

fata batuta de soare cu vita tinera §i groasa, care nu mai stetea'n paraginire ca odinioara. Pretutindeni prin largul vaii §i prin curaturile de pe dealuri pa'§teati vacile cu vitei, iepele cu minji, caprele cu iec,Il §i scroafele cu purcei, ear baltile eraii acoperite de ga§te §i de rate lar-

muitoare §i curtile bine ingradite ale caselor eraii pline de closci cu pui. Eard starostele lua din toate, dupa vechiul obi-

cein, dasetina, tot una la dece, §i pastra juin& tate pentru sine §i pentru ai sei, ear cealalta juwww.dacoromanica.ro

DIN BA TRANI

223

metate o trimitea la hambarul Voivodului, care purta grija de toti si-si Linea calarimea mereu gata de lupta. Pentru-ca oamenii sa nu-si mai pearda timpul risnindu-si grauntele, Raciulete, mesterul istet, iezuise apol pe ici pe colo riurile si cladise mori, si dupa vechiul obiceiu al vecinilor tot Voivodului i se cuvenia si a clecea parte din macinis. Pentru-ca baietii sa nu stee de geaba si sa nu

se moleseasca, Domnul iesia cu dinsii des la venatoare, ca sa starplasca fiarele selbatice si sa aduca si cate o friptura buns pentru clilele de serbatoare. Se 'ndulcisera oamenii si nu s'ar mai fi simtit bine, daca n'ar fi putut sa -si arate din cand in cand destoinicia de a trage pulpa'n fri gare.

De cele mai multe-ori inse Bodea iesia numai cu Candea si cu Botea si pleca mai ales de a lungul vailor, ca sa vada, cum stall lucrurile si ce se mai aude. Atunci totdeauna se pomeniaii, ca iese si Raciulete la iviala si se is dupa ce-1 drept, fara de sulita si calare pe un buiestra§ sprinten, dar tot in coada si mai rnult singur deck impreuna cu dinsii. Ii placea si lui sa vada gradina de frumusete, §i ochii i se umpleau de lacremi cand vedea, cum lumea, si Munteni si vecini, alearga din toate partile in calea tinerului Domn, ca sa-1 vada si sa-i arate iubirea, pe care si-o castigase prin bunetatea inimii lui si prin intelepciunea, cu care stia sa-i apere. www.dacoromanica.ro

'224

I. SLAVICI

Veniad 'Irish multi si ca sa caute mangaiere la dinsul.

Muntenil, traind resleti si deprinsi a se multumi cu putin, nu-si cautad, ce-i drept, Mangaierea decat la Dumnec,leti. Cand se 'ntelniad pe ici pe colo, se bucurati din toath inima unii de altii, iii dedeau silinta shit' fach viata placuta. si se simtiati cu deosebire fericiti in timpul, pe care-I petreceau impreund. Multe lacremi de 'nduiosare se varsail mai ales primavara si toamna,

child sotii de atata timp desphrtiti se revedead;

cu adeverat dile de serbatoare erad Rusaliile pe_trecute impreuna; gingasie fa'ra de seamen vedead copiii, cand parintii for ajungeau sh se bucure impreund de dinsii.

Dumneded l'a facut bun pe om, si rei ajung oamenii numai luptandu-se cu nevoile vietii si lovindu-se mered unii de altii. Crescuti in iubire si trait! in pace, IVluntenii rerna.sesera cum i-a lasat Dumnecled si mai ales acum, cand le aveati toate cu prisos, nu stiati sa. se supere, nice sh-si

pearda rabdarea si sh se certe. Chiar daca vreunul dintre vecini l'ar fi lovit, Munteanul s'ar fi uitat cu mild la el si s'ar fi dus mai departe; ear daca i-ar fi furat oaia on putina cu branza, el s'ar fi rusinat, s'ar fi facut ca nu vede si ar fi dis: SA' fie pentru sufletul bunichil! Numal inselbaticirea it face pe om hartagos si pornit a resplati reul cu red, si selbaticiti erad vecinii.

Traind mered impreund, ei se impedecati des

www.dacoromanica.ro

225

DIN BATRANT

unil de altii, se jigniau intre dinsii si, nefiind deprinsi a se stepani fie-care pe sine, foarte usor

ajungeau sä se certe. Mai ales muierile erail rele spaima pamentului, nu suferiau o data cu capul ca cine-va sa le calce si ast-fel se certat intr'una si intre ele, si cu barbatii lor, care ajunsesera de 'men' nici nu s'ar fi simtit bine, daca n'ar fi avut cate-o sgarietura. 'n fates on vre-o vinetaie pe trup. Tocmai traiul bun, pe care nu 1 mai avusera nici °data in viata lor, le facuse imbuibate navalnice, i daca acum se 'ncaierati muierile intre ele, peste putin se luau de per barbatii stirniti de gurile lor, iar copiii sariati tipand impregiurul lor. Mai era, nu-i vorba, la mijloc si vinul cel bun, pe care-1 storceati din strugiirii crescuti pe coas-

tele batute de soare ; destul ca starostii, vai de mamele lor, steteati cliva toata la judecata si n'apucati sa 'mpace pe unii cand be veniati altii pe cap. Ear starostele era tot om si el, lua dijma din yin, iii perdea cate o data rabdarea, si atunci judeca mai mult strimb decat drept. Trecand dar Domnul de-alungul vaii, multi II lesiat in cale ca sa i se planga. Bodea ii asculta cu stiuta lui bunetate, ii mangaia dandu-le dreptate, dares cele o data facute nu putea nici el sa le faces nefacute. Era mahnit in sufletul lui, dar ii venia grew sa se amestece in daraverile vecinilor, si, ca sa nu fie newww.dacoromanica.ro

15

226

I. SLAVICI

da pe faka mahnirea, el trecea inainte si nu se mai opria la starostele, de care i se voit

pl an gea lumea.

Tocmai asa isi da inse mai virtos pe fata mahnirea, cad Raciulete, inima neagra, remanea 'n coada, ca sa le sopteasca tuturora la ureche, ca Domnul s'a suparat foc pe staroste si trece innainte faraca sä-1 mai bage 'n seamna. Nici ca se putea, in adever, pentru un staroste mai mare rusine de cat ca Voivodul sa stee de vorba cu toata lumea, ear pe el sa nu-1 bage 'n seama. Asta-1 apasa rea si-i lua toata vacla. De sj.-dar Domnul nu se amesteca 'n daraverile vecinilor, jupanii starosti se feriau ca de foc de nepastuire, si toti stiau, cine-i tine 'n frica, toti simtiaa, Ca de la Voivod vine dreptatea ne mai pomenita. Cu atat mai mare era bucuria cand Domnul nu trecea, ci se opria pin facea starostelui cinstea

de a sta la el, o cinste, de care n'avea parte nici unul dintre starosti atat de adese-ori ca Dragodan cel voios si bun de ospetii. Avea Dragodan acesta in el ceva ce ii placea pang chiar si Parintelui Arie, care tot nu se impacase cu gandul, ca Muntenii sa traiasca in legatura cu vecinii for cei porniti spre desfrefi. Se 'nvoise atunci sä primeasca pe Dragoslav cu toata casa lui in r'endul crestinilor, cad tinea, ca Doamna sa fie cresting, si a trecut, om betran si neputincios, la Slatina, ca sa sevirseasca el Mau-pt taina botezului in apa riului, caruia si

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

227

adi ii dicem Riul Doamnef. De atuci inse el nu mai voia sa stie de nici un amestec cu vecinii, pe care if socotia osanditi sa piard prin stricaclunea lor. Pe Dragodan inse nu-1 punea in rend cu cellalti.

Jute la fire, restit si poftitor, el se pripia adese-orf., dar nu stia sa minta, nici sa-si ascunda gandurile si inima lui anca nestricata i facea totdeauna sa se opreasca, sä. intre in calea cea

dreapta si sa dreaga ceea ce a slricat. Ridea mereu Dragodan, dar stia sa si planga cand vedea

pe altii plangand si se certa insusi pe sine cand in pripirea lui nedreptatia pe cine-va. Pe el ar fi fost parintele Arie gata sa -1 boteze, daca s'ar fi prins sa posteasca timp de tref lual de dile, ca sa."-I mai scada carnurile si sa i se mai potoleasca firea ; tocmai .acesta era inse lucrul, cu care Dragodan nu se putea impaca. Sta si se gandia si nu putea sa se dumireasca, de ce adeca omul sa nu manance cat poate, sa nubee cat ii cere firea, sa nu-si faca toate placerile. &Audi prostie !? dicea el, o viata sa ai si

nici aceasta sa n'o petreci dupa placul 'inimii tale !?».

Era atat de invederat lucrul acesta, meat Bodea si Candea si Botea steteau si ef pe ganduri si se 'ntrebaif cate-o data, daca nu cum-va Dragodan are dreptate. Raciulete, care se tinea si la ospetil tot in coada lor, dicea, ca el nu poate sa judece.

www.dacoromanica.ro

228

I. SLAVICI

Om putin, cum era, el nu putea sa manance,

nici mai ales sa bee ca Dragodan, ba nici ca Candea cel inalt si cu mustata'n spic, dar e frumos lucre sa vec,li pe altii petrecand in vesela ospetie, ii placea si lui sa rida si sa glumeasca si e bine sa fie si cate un om mai ursuz unde altii se bucura din toata inima de viata.".

Sta Raclulete si se veselia si el, dar and vedea, ca valurile tineretelor se isbesc in termuri, it tragea mai pe Candea, mai pe Botea la o parte, ca sa-i spuna, ca Doamna asteapta numerand clipele in trecerea lor. Ayea, ce-i drept, si Doamna cu cine sa-Si petreaca timpul si stia, cum sa petreaca, pentru-ca dilele sa-i fie scurte si placute. $us in cetatea cea de peatra Bodea zidise nu numai casa pentru Dumnedeu cea cioplita in stanca, ci totodata si adapost pentru sine si pentru ai sei, case marl si cu largime, dar tot prea strimte pentru Doamna lui cea totdeauna nemultumita adi cu ceea ce a facut eri si dusa mereil cu gandul la ceea ce avea sa faca mane. Acum torcea in rend cu fetele si se necajia, a nu e in stare sa scoata firul de in atat de

subtire si de neted ca ele. Nu, asa fir nu mai veduse dinsa de cat aid; par'ca altfel eraii facute degetele lor, ear nu ca ale ei. Peste putin ea trecea la resboaie si se uita, cum trece suveica printre firele de urdeala, cum se 'ntinde firul iesit de pe ea, cum se misca itele

si se 'mpletesc firele, cum loveste spata si cat www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

229

de deasa §i de potrivita iese panza, tot fir langa fir, pe toata lungimea la fel, ca varsata dintr'o data. Se a§ega apoi ea insa-§11a resboiti, arunca

suveica, calca 'n iepe §i lovia cu spata, dar cu totul altfel le§ia panza. Ori i se facea vre-o crim-

pita, on firul trecea strimb printre §irurile de urc,leala, on ii era prea deasa, on prea rara n'ajungea nici o data s'o scoata cum panza, voia.

Lucrul acesta-1 invata fata nuDe geaba! mai de la mama ei, care l'a invetat §i ea de la bunica. Numai trecute din neam in neam sa crest destoiniciile. Dar ceea ce mai ales ii placea Doamnei erail

floricelele cusute pe fir in fel de fel de fete. Ele singure tiau s'aleaga lana, s'o spele §i s'o vopseasca, sa toarca firul subtire §i sa-1 potriveasca dup." fata, §i numal cu ochil for puteau sa numere firele §i sa croiasca felul floricelei fie-care dupa gandul ei. Sta Doamna cand ici, cand colo i iar alerga de la una la alta, §i noptile ii pareati prea lungi,

§i clilele prea scurte, viata i se petrecea intr'o goana mai placuta adi decat ieri, cad fetele nu erait numal harnice §i indemanatice, ci tot o data §i voioase §i de.tepte §i nu mai aveati sfir§it glumele, povqtile §i cantecele. Eara fetele se simtiaii fericite, ca. Doamna le aduna la §ecAtoare, cad mai placuta e viata and multi o petrec impreuna §i lucrul e mai cu spar cand e facuf cu void buns. www.dacoromanica.ro

2et0

I. SLAVICI

Se adunaii deci trambele de panza, covoarele batute 'n ales, §tergarele §i altitele, branele §i fotele de erati plini toti peretii .i steteau gramedl prin colturI.. Doamna dedea cu toate aceste zor inainte, cad se apropiau Rusaliile, §i atunci on - §i -cat de multe nu eraii prea multe. Multumirea ei cea mare era, ca de Rusalii sa

le incarce toate pe magari

§i

sa le duca in

poiana spre a le imparti intre fetele ce si-ad gasit norocul, dar cu urare de la dinsa pentru cea mai frumoasa Ali din viata. Din cand in cand u§ile se deschideau marl §i casele luminoase se umpleati de o mai viva intra Radu, Domni§orul, baiat in putere, trecut acum de cinci ani, o minune a lui Dumnegeil pe pament.

Nu, Doamnel nu i se uria nici o data; viata el era totdeauna plind ; nici o data ea nu se simtia singura §i parasita: ar fi stat §i ea, daca l'ar fi §tiut dus la munte, toata iarna §i vara than'. §i fara de dinsul; ceea ce o facea sa numere clipele in trecerea for era numai gandul, ca el e dus la vale. Stia dinsa, si, ceea ce-i era §i mai greu, §tiaa §i altii, cum se petrec lucrurile la vale. Dragoslav, care se arclase cu ginerii lui in strimtoarea cea atat de placuta pentru Ringa, se coboria des la fiica-sa, ca sa -i spuna, cum fata lui Bran se'ntuneca §i corn pang chiar §i Mateia§ cel vesel se intristeaza cand afia, ca www.dacoromanica.ro

DIN BATRINI

231

Domnul e dus la vale, si s'o pima la cale, ca sa-1 iee cu binele si sal-1 tie mai de scurt. Ea inse !? ce putea ea sä faca !? Numera clipele, suspina, se tragea inteun colt, ca sa-si serute copilul i sa, verse cate o lacrema, dar in fata lui era neputincioasa. Il vedea coborindu-se incetul cu incetul de la inaltimea, la care fusese, §i-i venia adese-ori sa clica: «Mai bine sa piard lard de veste decat sä cada!D Cand se'ntorcea inse, el ear era omul, caruia toate i se cuvin si care tie

mai bine decat ori-si-cine, ce este bine si ce este refl.

Si cum oare ar fi putut ea sa vada altfel lucrurile, cand tot astfel le vedea §i Parintele Luca, preotul i parintele, care se uita la fiiul sal ca la un alt soare!? 0 singura arms avea dinsa. Cand ea era mahnita, el se simtia nemangaiat, umbla fard de astemper de ici pans colo si nu mai era in stare sa." piece nici chiar la venatoare. N'ar fi avut decat sa'l tie mereu departe pentru ca el sa remaie mereu aproape de dinsa. E inse greu afard din cale sa-ti inturieci

viata trecatoare, cand ea poate sa fie luminoasa, sa mahnesti pe cel iubit cand inima iti este pornita spre voie buns. In curend ea se dedea invinsa, si ear iii luau lucrurile mersul for de mai nainte. In zadar! nu poate sa stepaneasca pe alti decat cel ce e stepan pe sine insu-si: ea trebuia www.dacoromanica.ro

232

1. SLAVICI

sa aduca o jertva mare si grea, daca voia sa-i tie pe el asa cum si-1 doria Am s'o aduc jertva aceastalo

isi clise cu ho-

tarire cand afla, ca el s'a intors, in sfirsit. Ear fetele lucrau voioase, si voioasa era si Doamna, caci nu se cuvine, ca altii sa simta mahnirea ivita in tainicia casei. Cand el intra, fetele se ridicara si remasera cuviincioase si cu capetele plecate fie-care la locul ei, eard Doamna facii cati-va pasi spre el anca mai voioasa. Nu mai era Bodea acum omul de mai nainte. Tot irralt, dar nu subtire, ci voinic peptos si lat

in umeri, cu mustata 'n spic ca Candea si cu obrajii plini, rotunji si acum cam aprinsi. Era scurt drumul de la Dragodanesti 'Ana aid, it facusera rapede, si ochii lui n'ajunsesera a.nca sa se limpecleasca pe deplin, capul ii era cam ametit.

c.(0 sa me certi ear, c'am stat prea multo) qise el scapand din vedere, ca nu sunt numai ei singuri, si o cuprinse cu bratul peste mijloc. Ea se dete putin inapoi. Ii era parca frica de dinsul. cVrei sä dici, c'o sa me plang ear, respunse ea, cum not toate ne plangem cand voi sunteti dusi in treburi si nu putem sa avem multumirea ii

de a ye vecle.Dar nu suntem cuminte,urma ea intorcandu-se putin spre fete. cad cu cat mai rar ye vedem, cu atat mai villa si mai adeverata ni-e bucuria de a Ye vede.»

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

233

Eraii atat de frumoase vorbele ei, dar el nu le auclia: simtia numai mahnirea, ca dinsa, aid in

fata tuturora, s'a dat inapoi cand el a voit s'o cuprinda cu bratul. aPar'ca nu mai sunt §i

altele!Pii dise el incet,

apoi se 'ntoarse §i ie§i.

Ea remase ca 'nmarmurita la locul, unde o lasase el. II era par'ca zidirea de peatra se prabu§e§te 'n capul ei. Nu putusera, ce-i drept, fetele sa auda vorbele lui, dar ele au veclut, cum el se 'ntoarce §i pleaca §i iese, §i era destul atat pentru-ca sa §tie chiar mai mult decat ceea ce el disese. oTu e§ti de villa, ii dise mama ei : prea it la§1 singur §i de capul lui!»

II

Tirgovi§tea Primavara, cand turmele se porniail la munte, §i mai ales toamna, cand Muntenii se intorcead cu magarii incarcati la §es, lumea se aduna din toate partile la marginea §esului, sub dealurile

de pe termul steng al Ialomitei, pe unde era urcatoarea.

Aid era locul de tirgovi§te, cum qiceau vecinii, unde-§I da fie-care prisosul, ca sa-§i faca parte din prisoasele altora. I§1 aduceail muntenii putinile de branza §i www.dacoromanica.ro

234

7. SLAVICI

cele de miere, burdufurile de urda si cascavalurile, aduceat luminari de seu si de ceard, sari de Una, piei lucrate si cojoace facute gata, aduceati cofe si ciubere de brad, topoare i secerf, cal prasiti de dinsii si berbeci ingrasati. Muntencele-si aduceau trambele de panza, valurile de tesaturi de land, velintele impestritate, altitele si stergarele, toate curate si frumoase.

Ear vecinii veniau papa de pe Arges si de pe Buzeil cu lungi siruri de care incArcate cu roadele pamentului, fel de fel de graunte, fasole si prune, nuci si poame Uscate, fuioare de canepa-si de in, cu vase de lift si cu lemnarie lucrata, cu juncani, cu vitele si cu capre. In deosebi de pe valea Prahovei veniau cu risnite si cu bolovani de sare, marfa mult cautata.

Erau de toate si destule pentru toti, ba mai remanea si pentru negutatorii, care ear incepu-

sera a veni de peste Dunare, cei mai multi Greci isteti, piperniciti si pitigaiati, dar printre ei si cate un Evren staruitor, care venia cu ace, cu degetare si cu foarfeci, cu briciuri, cu cutite si cu arme, cu margele de sticla, cu salbi $i cu alte lucruri marunte si frumoase, ca sal se in-

toarca incarcat cu ceea ce putea sa gaseasca El nu alegea, ci primia ori-si-ce, mai ales ceea ce altora nu le trebuia, caci el din toate stia sa-si scoata castigul.

pile intregi de a rendul Linea invalmaseala aceasta pe sub dealuri, caci incetul cu incetul se adunau, da o data se risipeaii. Ace la, care www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

235

sosia, nu' mai stia cand o sa plece, cad' nu pleca

nimeni mai inainte de a fi venit si Domnul cu cetele de calareti, ca sd-pi aleaga din toate ce-1 mai frumos. Tineati toti sari vaqa pe voinicif curatei prinsi in hors si purtati de Candea, balanul inalt si cu mustata 'n spic !

Asti data era insa voie bund mai multi de cat de obiceiu, cad' negutatorii adusesera Stirea, ca Gepiehi, adunati spre Apus, au fost nimiciti cu desevirsire de Ogorii uniti cu Longobarclii,

si ca regele for Cunimund a fost omorit chiar de Alboin, regele Longobarclilor, el insu-si.

Chiote de ne mai pomenita insufletire urnplura vezduhul, cand mai sosi si vestea, ca de asta-data Domnul nu mai vine singur, ci a tinut sä vie cu el si Doamna cea fruinoasa 3i dulce la fire mare rhinune. Dar si aveau de ce sa se bucure. In frunte veniati Bodea si Bran, numai ei amendoi, unul trupes si voios, incins cu sabia stralucita si calare pe armasarul negru, iar celalt marunt si smerit, calare pe un buiestras de munte si cu o nuia de alun in mana. Era cu toate aceste pe ici pe colo cite un prost, care 'ntreba: «Care e Domnul ? Cad nu omul intreg face, ci numai fata lul, iar in fata spanului si 'n ochii lui era ceva ce to facea sa simti, ca el e acela, de care toti au sa se teams. Dupa dinsii urmati starostil, Vistoc cel carunt la rnijloc, Vladimir eel pantecos la dreapta si www.dacoromanica.ro

236

I. SLAVICI

Rados lav la stenga lui, ears la margini .Bohuslav 3i Dragodan cel gros, care ridea oi acum par'ca toate numai pentru a lui multumire ar fi fost puse la cale. Muieretul venia, dupa renduiala munteneasca, desi tot calare, cati-va pasi mai inapoi, in frunte Doamna avand la dreapta ei pe maica soacra, preuteasa cuvioasa, care acum intaia oard iesia in fume, ear la stenga pe sora el Ringa. Dupa ele urmati apoi toate Cate mai erail, femei mature, si fete marl, care cum apuca 1i cum stia sa -si mane calul. Venia apoi Candea mai tantos decat ori-oi-cand,

el singur in fruntea celor trei cete de calareti, tocmai in coada nelipsitul Raciulete alaturea cu Parintele Luca si cu Paun, fratele Domnulul, calare toti trei, cum se cuvenia, pe magari ale.i

cu perul netedi cu urechile bine croite. Ce alergatura ! ce 'ngramadire, ce 'ndesuiala ! ce strigate de urare! Grecil cei cu privirea scrutatoare i Evreii cei porniti spre iscodire steteati uimiti oi priviad cu ochi marl si nu puteau sa se dumireasca, de

unde a iesit asa de o data ast alaiti de oameni cu fetele curate, rani i peptenati ca la Bizantiu, imbracati in vestminte albe i frumos croite, oamenii acestia, care vorbiati, par'ca, in limba Romanilor din Exarchat si erati crestini in toata firea, mai crestini decat stirpiturile din Bizantiii, care abia de curind alungasera din mijlocul for pe cei din urma filosofi pagani, mintiau fara sa

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

237

se rusineze si se imbracau in catifele i 'n matasuri impodobite cu aur §i cu petre scumpecand se adunail in biserica sfintei Sofii, zidita pi ea tot de curend. 0 lume noua se inchiega din sementa remasa sus in muntil pang acum acoperiti de ceata vremurilor grele, pi ochii for se indreptau dusi de ganduri nesatioase spre valea larger pi manoasa. in fundul careia se 'naltaii muntii albastri. Un cerc larg se facia in campul deschis cand cei sositi se oprira, ca sa descalece, pi toti se indesuiaa, ca sa vada, dar nimeni ca Grecul si ca Evreul, care tineau sa fie la/ indemana. Aveaii dincii pi marfuri mai ascunse, pe care nu le scoteati de dragul salbe si bratare,.lanturi, inele ssi cercei, toate de aur si impodobite cu pietre scumpe, aveaii catifele si ma.tasuri, aveati, mai presus de toate, bani, ispita necuratului, pentru care cumperi ori-si-ce. Ear ochii for erait indreptati mai ales asupra femeilor, caci li se spusese atat de adese-ori 3i se 'ncredintasera pi ei, ca n'ar fi gustat Adam, din

rodul oprit, daca nu l'ar fi ispitit Eva cea

rivnitoare. Era asta-di mai frumoasa. Doamna de-cat orbsi-cand, cad frumos it face pe om fericirea

fericita se simtia, ca nu l'a lasat pe el singur. Ochii Evreului se 'ndreptara spre buza eI cea intoarsa.

El scoase din sin cate-va salbe pi lanturi, be atirna pe mana ]ui peroasa i plina de pistrui, www.dacoromanica.ro

238

I, SLAVIC'

apoi inainta spre dinsa tiri, calcand rar i usor ca pisica i zimbind cu vicleand umilinta. cEata po do aba pentru podoaba ca tine ! ii dise el in graiul Sorbilor, pe care de mult it invetase. Doamna i sora ei i cele-lalte femei toate eTau ca orbite de atata stralucire. In povesti numai stiati ele asemenea podoabe.

,Dar eu n'am ce sa -ti dau pentru ele !

ii

respunse Doamna strimtorata. (dale ! grai Evreul. Eu Ine multumesc cu

ceea ce voue nu ye trebue.

Uite colo,

care 'ncarcase cu bolovani de sare. Ce faceti vc\I cu atata sare! ? Peatra netrebnica ce se topeste la umedeala! «Dar sarea nu este a mea (Ale tale sunt toate, daca vrei, ii gise Evreul: incearca §i to vel incredinta Dragodan incepa sa rida cu hohote cum numai el §tia. Pocitura aia de om avea dreptate: el, Dragodan, starostele din valea Dambovitel, avea aici multe care de grau, bob frumos ca aurul, nu era nimic mai apropiat decat sa dal grail, ca sa iai sare. El lua de la Evreit salbile §i lanturile si incepa sa le imparta ridend mai cu pofta ; e Na si tie, n'a §i tie, n'a la toti, ca nimeni sa urma el,

nu se mahneasca!,, Rideau toti §i ridead i cei-lalti negotatori, care se apropiard §i din§ii scotendu-si marfa la iveala.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

239

Nu ridea inse Evreul, care remasese fara fard de sare, si nu ridea Bran cel

de marfa,

nesuferit. Cine li-a dat oamenilor acestora voie sa vina.

aid!? « i1 intreba el pe Bodea». «Ed cred ca nimeni,» r'espunse Bodea, au venit el de capul for i adi ca alte dati». «Cum vine lupul sand simte mirosul de hoit, adauga Bran. crecli ca se cuvine sal lasam sa ispiteasca lumea? «Eti cred, ca nu se cuvine, respunse Bodar asta trebuia sa li-o spunem de mai dea, nainte.»

«Cand adeca am fi avut sa li-o spunem!?inAu venit el vre-o data sa ne intrebe, orb aveana sa alergam nob dupa dinsii!? El si-au incercat norocul, si daca-1 gasesc, au sa mai vie, ear dac'ar fi s'o pats, o timpind Bran ric,lend.

sa le spuna

altora, ca pe aici n'au ce sa

Li-o aret eft acum, ca sa n'o mai uite nici o data in viata lor!» Graind aceste, omul marunt si irrtepat iii facia. drum printre cel adunati impregiurul negotatorilor, apoi linisstit, fara de pripire si riclend ca un puid de drac incepa sa iee catifelele si matasurile, salbile lanturile, sa le rumpa in busaute.

cati, sa le arunce pe jos §i sa le calce 'n picioare ca pe nisce lucruri spurcate. Tipau Grecil ca din gura sarpelui si se vaie-

tau Evreii de to prindea mila, dar el le arata drumul, pe care venisera, si le clicea mereti :

www.dacoromanica.ro

240

I. SLAVIC'

qSa mai veniti, me rog, pe la nol!

sa mai

poftiti !

Acum nu mai ridea nimeni, si multi se uitaii la Dragodan cel malt i gros, muntele de om, care sta cu ochii sgaiati, zapacit si incruntat si nu putea sä 'nteleaga furia piticului din fata lui.

.Dar asta e miselie!» racni el in cele din urma. cBa bine ca. nu ! ii dise Bran. Nu e miselie sa lovesti in cap pe cel ce vrea sa te jafuiasca; dar e sa alungi pe cel ce te ispiteste te furs cu minciuna. «Dar en am luat si trebue sa i dauh, grai Dragodan mai potolit. oN'al sa-I dal nimic ! Dumnedeil n'a lasat nici graul, nici sarea, ca sari sminteasca pe oameni.D

Asta era o vorba, pe care Dragodan nu era in stare s'o inteleaga. dise el eTrebue sa daii ceea ce sunt dator!) restit. Bodea se apropie de el

0i-1

puse mana pe umer.

tAi dreptate,ii dise zimbind ; ia carul de sare Ii .da-1 nu slutului aceluia, ci veduvelor, care n'aii sare.D

cEard lui dai cats -va pumni de ai tei in spinare, ca sa se duca mai iute!oadauga Racinlete, care tinea sa fie totdeauna in coada si sa aiba cel din urma cuilentul. Dragodan ear incepa sa rida, trecura toate par'ca n'ar fi fost nimic. www.dacoromanica.ro

241

DIN BATRANI

Par'ca inse, numai par'ca... Calare °data pe gloaba lui, Evreul se intoarse cu fata spre cel ce-1 alungasera. oLas'ca vi-o fac ea voue ! Sa ve aduceti a minte de Isaac, Evreul:cu pistrui !D grai el si se departa in goand mare. Acum risera cu totii de pocitura mare'n gura si buna de fuga; Bran inse nu ridea nici acum. Asta nu mai poate sa mearga asa, ii gise el cu inima deschisa. lui Bodea: on ne des-

facem de dinsii, on le dam starosti dintre ai nostri, oameni chibzuiti, care stiii sa-i porneasca

spre calea cea buna! «Asta nu se poate!» if respunse Bodea scurt si hotarit. oUna din amendoue se poate!» grai Bran tot atat de hotarit.» oBa se poate!» unul; «Ba nu se poate!» altul: cu anevoia ajungeau sa se inteleaga. Si pietrele de moard sunt inse done, si n'ai putea sa macini cu ele, daca nu s'ar freca una de alta §i n'ar fi amendoue virtoase. Stia §i Bodea, ca mai bine li-ar merge vecinilor §i mai bine ar fi pentru toti, daca s'ar face cum dice Bran, dar Ii era grew sa le faca staro§tilor nedreptatea de al da la o parte. «Nici n'ai nevoie sa li-o faci,

grai Raciulete,.

ca sa clica §i asta data cel din urma cuv'ent. Loc mai e destul prin vai. El ail satele lor: sa facem printre ele @i cate-va sate dintre al no§tri,

sa le dam acestora cate un judet cu minte, §i-o

www.dacoromanica.ro

16

242

I. SLAVIC'

ca." peste putin timp starostii rernan singuri ca cioara 'n par..) Bodea dete din umeri ca omul cu inima indoita, par'ca 'mpacat si tot neimpacat anca cu gandul lui Raciulete. Era in sufletul lui o nire, pe care ar fi voit sa n'o alba si de aceea Linea sa n'o dea pe fata. Se areta dar mai voios decum in adever era, si peste putin, cand cimpolesul a 'nceput sa cante 2i baietii s'ati incins math.' mare, a intrat si el in hors. Nu i se prea cuvenia, cad nu mai era flacaii, dar,,Domnului i se cuvin toate multimea isbucni intr'un vuiet de bucurie cand it veda in-

sA vedi,

&and la mijloc, intre Bran si Candea cel cu mustata 'n spic. Chiar §i Bran zimbia voios si era par'cal se mai inaltase jucand din ce in ce mai cu avent. pe sine cand se afla in Se perde omul nnijlocul unei marl multimi de oameni. E casi-

cand ar fi o legatura neveduta intre inima Si inima, Si toti se fac o apa, toti se pornesc ca un val in acela-si fel si nu mai poate nici unul sa fie trist cand veselia strabate multimea, nici unul nu poate sd.stee 'n loc cand cu totii pleaca. inainte.

Saltati voinicil 'n horn, saltau i inimile tuturora. Se aventaii inainte xi inapoi, se 'ntor-

ceati and la dreapta, cand la stenga legan'andu-si trupurile si chiuind din cand in cand, sariati in sus si frementan pamentul: ai fi dis, ca sunt niste smintiti, daca i-ai fi privit to sinwww.dacoromanica.ro

243

DIN BATRANI

gur si'n toata linistea, ear lumea cea multa era 'ncantata si salta cu dinsii. Luata de acest virtej, Doamna se aventa si ea si intra in flora avend la stenga pe Bodea,

ear la dreapta pe Bran, ears sora

el, Ringa,

ved'end-o, it ILIA pe Bran de la stenga. Din noti isbucni si cu mai multa putere vuie-

tul de bucurie, eara Bran se 'naltase par'ca nu-si mai simtia pamentul sub picioare. 0! acum intelegea si el pe Dragodan si ar fi fost in stare sa traga pulpa de cerb in frigare, sa manance, sa bee, sa guste din plin placerile vietil. Femeile inse,

totfemeile,

si mai ales ba-

bele, care-si petrecusera lunga viata, vorba Parintelui Arie, ca flori ce se desfasura 'n umbra, ele steteati incremenite si cuprinse de un fel de groaza, ear maica soacra, preuteasa cuvioasa, desmeticindu-se, se apropie incet de nora ei si II sopti la ureche vorbele: «Iesi, ca daca to ved pe tine intrata, infra si altele si el n'o sa mai fie numal al tea!» Doamna remase pe o clipa intr'un fel de nesimtire.

Audise bine, dar in urechile el sunati vorbele: a Par'ca nu mai sunt si altele!»

www.dacoromanica.ro

244

I. SLAVICt

III

Ospetia Nu e durere mai Brea, mai staruitoare si mai nesecata decat durerea de a vietui a omului ce se munceste insu-si pe sine. E trista viata robului, care nu poate sa tra.lasca decat tirindu-se ca unealta orbeste supusa la picioarele stepanului, si adimenitor e afara din cale gandul neatirnarii de nimeni ; nenorocit se simte inse numal robul neimpacat cu gandul robiei 4i merea insetat de neatirnare ; acela, care-si da seama, ca numai in robie poate sa traiasca, si voiste sa se supuie, se simte mangaiat in sufletul lui, ca e in stare sa duca greul vietii, $i cu cat mai grele sunt lanturile, cu atat mai mandru e cel ce le poarta cu inima ward. §i rob e in trecerea lui pepament ori-si-care om.

Bodea se patrundea din cli in eli mai tare de acest adever. dus negutatorii alungati de Bran, dar el se 'nsela cand credea, ca nu se vor mai intoarce. tie talharul iesit la prada si la jaf, ca-si pune in joc avutul si viata, dar si le pune fiind-ca,

menat de rivna lui nesatioasa, el nu e in stare sa se stepaneasca. Tot astfel stiafi Grecii si Evreii, ca e mare primejdia, pe care o 'nfrunta trecand Dunarea, dar setea .de castig il face pe om staruitor, viclean si indraznet.

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

245

Isaac, Evreul cu pistrui, s'a tinut de vorba. Intors a casa, el a alergat plangandu-se pe la toti comandantii cetatilor de pe termurul Dunarii, ba s'a dus chiar la Constantinopol, ca sa ceard ocrotirea celor marl. Erau inse trecute timpurile, cand imperatia putea sa ocroteasca pe supusii el trecuti peste hotare, si Evreul, scarbit de ticalosia, la care a ajuns imperatia, s'a intors cu- gandul spre Ogori. Acestia inse dupa nimicirea Gepidilor, dintre care cei mai multi se unisera cu Longobarclii, s'ati departat spre Apus si incepusera iar hartuielile cu Longobarclii. Le era dar negutatorilor peste putinta sa gaseasca vre-un Chagan, care le da ajutor. El s'ati aventat dar la inceput unul Cate unul, pe furis, si cu multi bagare de seama, apoi din ce in ce mai multi si mai obraznici. In timpul iernei s'a facut partie si apoi drum

bine batut pans la Dunarea inghetata, si sir lung se tineati saniile incarcate cu fel de fel de bogatii.

Cine insa si de ce sa-1 opreasca ?

Oameni cu socoteala, el aduceau lucruri de neaparata trebuinta, in cat toti alergau in calea lor. Trebuia dar sa to gandesti bine mai nainte de a face ce-va, ca sa-1 opresti. Cei d'anteiii, care ii prilniau, erati chiar starostii, care in curend au inceput sa iee si bani. Eard banul e unealta diavolului. Iarna era 'n toiul el, si Domnul nu primise anca de cat o mita parte din cieciaiala ce i se cuvenia;

www.dacoromanica.ro

246

I. SLA VICI

hambarele starostilor se desertasera inainte de vreme; turmele sporite 'n timpul celor cati-va ani de pace se rariait dintr'o di in alta ; asupririle starostilor se 'nmultiaii, plangerile erati tot mai staruitoare : monedele bizantine se respandiaa Wand departe prin infundaturile \Tailor,

i cel ce punea mans pe ele schimba carecum toata firea. 0! Bran avea .dreptate: acesta era un dusman mai primejdios 'mai neapropiat decat cel ce dedea navala in camp deschis.

Eara Bodea le vedea toate si nu stia ce

sa.

faca. Chiar

2i casa lui se umplusese incetul cu incetul, fara ca el sa-si dee seams cand si cum, de fel de fel de unelte de peste Dunare, ears baetii lui iii petrecead noptile dusi la vale, cand chefuind cu vecinii, cand luandu-se la batae cu

Era par'ca toate se destrama si totul se apropie de un grabnic sfirsit. Dar privirile negotatorilor eraii indreptate mai

ales asupra marilor straturi de sare din valea Prahovel, nesecatul isvor de bogatie, impregiurul caruia se 'ndesuiait hirjonindu-se intre 41E101 ca haita de cani flamen4i asupra hoitului. Nicairi pe termul drept al Dunarii nu era sare,

o intreaga lume alerga lihnita cand .sosiati carele incarcate, ear aid n'aveati decat sa lee i sa incarce.

Ursan, care era cel mai apropiat de valea www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

247

Prahovei, trimisese in mai multe renduri stirea, ca oamenii lui s'aii .intors fara sare fiind-ca nu incapusera sa iee si el.

Bodea stetea cu'toate aceste pe ganduri, ba era cuprins adese-ori de semtem'entul, ca asa au sa mearga lucrurile si ca altfel nu se poate. Trecusera luni de dile de sand stetea ca 'nchis in cetatea lui, umbla bulmac de id pang colo si fail de astemper, isi cauta de lucru si nimic nu-1 mai multumia. Ar fi voit sa se lepede

de vechiele lui deprinderi, ear altele nu luase Arica, si omul trebue sa faca ceva, daca e vorba ca viata sa nu-i pare nesuferita. Asta nu putea- sa remaie asa : ix teun fel orb

intealtul el trebuia sa se imbarbateze, si ori 41 petrecea viata potrivit cu convingerile lui, ori 41 schimba convingerile potrivit cu slabiciunile sale. Altfel chin ii era si sa faca, si sa nu faca ceea ce voia. Chiar daca el ar mai fi putut s'o duce asa, nu mai putea dinsa sa-1 vada sbatandu-se ca robul ce vrea sa -psi franga lanturile. dise ea. Sa me «Vie ar veni, calce 'n picioare, sa me striveasca, dar sa-1 ved voios ca mai nainte !, Zadarnice ii eraii silintele de a-1 inviora, caci nu mai era voloasa nici ea. Acura, cand el era mereil acasa, parasise si ea obiceiul de a aduna fetele si nevestele la sedatoare. Tortul subtire si neted, panza bine batuta, floricelele cusute cu maestrie, glumele newww.dacoromanica.ro

I. sLAvIct

248

vinovate, povestile si cantecele ii pareau acum ei lucruri sarbede. Chiar nici Radu, copilul din di in c,li mai voinic, nu mai putea sa-1 deschida inima.

Ar trebui sa mai pled. la vale, ii gise ea in cele din urma, ca sa vec,li cum merg lucrurileD.

cE reu, ca nu pled, ii respunse el zimbind, dar bine n'ar fi nici dac'as plecat.

eSd iesl la venatoare ! grai dinsa. «Daca vii to cu mine, respunse el.Fara i

de tine me sbat si eu cum to stia pe tine sbatandri-te cand me stii dusD. Era un fel de mustrare in marturisirea aceasta ;

ea se simtia cu toate aceste mai mult mangaiata deck mustrata. La urma urmelor asa era : sotia trebuia sa, fie unde e soul ei. de ce adeca sa nu mearga si ea !? Era un farmec nespus in gandul acesta, si in fata acestui farmec trecea nebagata 'n seama. uimirea Muntenilor, care nu mai veclusera femee inarmata voiniceste si iesita la venatoare. Dar, la urma urmelor, era frumos ceea ce ye-

deaf' si ea nu era femee ca toate femeile, ci Doamna, ear Domnului si Doamnei toate li se cuvin, toate le used bine.

«Cu el si cu ea nu are nimeni sa. se potriveasca,v

elicea Parintele Luca, ear Maica Preu-

teasa nu mai putea sa clica nimic dupa-ce sotul ei

decluse parerea.

Au iesit dar Domnul si Doamna cu voinicii la

www.dacoromanica.ro

DIN BAT RANI

249

venatoare §i erau volosi 'c nici o data, ear lumea alerga sa-1 vada voioasa si ea, caci era mare frumuseta sa-1 vedi. Numai babele mai dedeau din cap si-1 ocarati pe Raciulete, care nu putea

nici asta-data sä se astempere §i tinea sä fie in coada venatorilor. Ear dupa venatoarea bogata s'a facut mare ospetie la cetatea de peatra. I-a poftit Doamna pe toti, si nu lipsia nici unul dintre cei poftiti. A venit Bran cu Mateias, cu F3unea si cu Dragoslav, care si-a adus gineril si fetele amendoe; au venit staro§tii cu femeile lor; a venit Moroiu cu Ursan, ear Raciulete, nelipsitul, alerga

in toate partile, ca sa faca renduiala. ySi ear dedeau babele din cap. Le era par'ca se schimba rostul lumii si mersul lucrurilor. Las'ca nu mai vedusera asemenea ospetie §i nu

se'mpacail cu gandul, ca femeile sä se amestece printre barbati, dar steteati la indoiala, daca nu cum-va e mare pecat sa mananci si sa bel la usa casei lui Dumneden.

In fruntea mesei se afla inse Parintele Luca, preotul, care stia mai bine de cat on -si-cine, ca Dumnedeil a 'nzestrat pamentul cu fel de fel de bunetati, ca oamenii sa se indulceesca din ele, si ca placuta ii este lui vesela petrecere impreund a oarnenilor. Apoi Bran n'ar fi venit si el, daca red ar fi ceea ce se facea. Nu! Parintele Arie ar fi venit si el, daca

www.dacoromanica.ro

250

I. SLAVTCI

puterile de tot sleite l'ar fi iertat, si s'ar fi bucurat vecjend cumpeneala si cuviinta, cu care mesenii asegati pe covoare impregiurul mesei scunde isi petreceaii timpul. Pana chiar si Dragodan ist stepania glasul si ridea mai pe'nfundate.

Avea fie-care ate o greutate pe inima lui, si se paziaii cu totii, ca nu cum-va sa scape vre-o vorba, care ar pute sa supere pe cine-va. Abia spre sfirsitul mesei vinul, de si beut cu rnesura, a mai deslegat limbile. Cu deosebire voios era Bran, care sedea intre Ringa si Vladislav, sotul el, si ridea merea par' c'ar fi fost frate cu Dragodan. «Mi se deschide inima totdeauna, and ye ved, le c,lise el cu o viosie copilareasca, si viata imi pare mai plind and stain impreund.D

vii cu toate aceste atat de rar pe la noi, intimpind Ringa puindu-si mana pe alui. «De si stie, ca ne-am hucura, dac'ar veni mai des,* adauga sotul el. «Tocmai pentru-ca yin rar, respunse el ri-

Numai rard e adeverata bucuria. Haina, pe care voim s'o pastram, o 'mbracam numai la Pe mart. Ce frumoasa e qiva de asta-qi, urtna el vorbind mai tare, ca sa fie audit si de altil, rara di, chiar singura pans clend ear.

acum in felul el, si nu e intre not nice unul, care va pute s'o uite vre-o data si sa nu se bucure de cate-ori isi va aduce aminte de ea. Am uita-o

inse cu totii, daca adese-ori am fi avat ori am mai aye a4emenea

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

251

Bodea stetea de vorba. cu Vladimir cel pantecos, cere-i spunea, cum negotatorii card mereu

tot ceea ce gasesc. El audia inse §i vorbeTh lui Bran si le intelegea. «Cel ce vrea sd manance cu poftd, grai Parintele Luca, -- mand.rica rar §i putin §i posteste des.»

«E intocmai ca §i cu vendtoarea, adauga Raclulete cel sfatos, ca sd-si spund si el parerea.

Dac'o faci rar, e o placere aleasd, ear dac'o fad des, e o rneserie proastd.» «De ce proastd? intrebd Dragodan, care o facea des si totdeauna cu placere. «Pentru ca nol oamenii suntem fiinte miloase, ii respunse Raciulete, §i ne stricam firea, nu mai avem mild nici de oameni, dacd ne deprindem cu placerea de a omori cerbii frumosi §i

caprioarele sperioase.» «Asta e asa! grai Moroia. «Nu tocmai! intimpind Bodea nerabdator. Oamenii sunt deosebiti, §i placut ii este tot-

deauna fie - cdruia ceea ce se potriveste cu firea lui.»

Bran dete zimbind din cap, dar nu grabi cu respunsul, ci asteaptd, ca privirile tuturora sa se indrepteze asupra lui. «Dac'am trai fie-care potrivit cu firea lui, foarte in curend am ajunge sa nu ne mai putem suferi unul pe altul, dise el tot ric,lend. Oamenii sunt nu numal deosebiti, ci tot °data §i

asemenati,

i

daca asemendrile ii apropie,

www.dacoromanica.ro

252

I. suivrcl

deosebirile-i invrajbesc. E placut sa to invrajbesti cu semenii tell?) «Nu e respunse Bodea cam in sila in vreme-ce Doamna se uita cu ochl marl la el. «Atunci, grai Bran, nu poate sa-i fie nimenuia placut a face ceea ce se potriveste cu firea lui. Potrivit nu cu firea sa, ci cu firea tuturora are salt petreaca omul viata, daca vrea sa fie impacat cu sine, urma el ridicandu-si glasul. Acela, care traieste potrivit cu firea lui numai, se instraineaza de semenii sei, se departeaza de toti ca oaia resleata, umb1a buimac de ici pang colo §i remane in cele din urma, on - §i -cine ar fi el, singur §i parasit de toti. Tacere adenca se face Impregiurul mesei.

§tiau toti, cine vorbeste, cuprindeau intelesul vorbelor in toata intinderea lui §i asteptaii cu resuflarea oprita respunsul lui Bodea, care asculta uitandu-se drept in 'ochii vorbitorului. «Asa e cum to cuici !grai dinsul da'nd din cap,

bun e, in adever, in fie-care din not numal ceea ce se afla in toti, §i cel ce jigneste pe cei-lalti prin faptele sale i§i face insu-si viata nesoferita.D.

a Far a indoiala, ca asa este, grai Bran zimbind cu viva multumire. §i ear se simtian amendoi parca cu din§ii nimeni nu mai poate sa tie pept. Obrajii cei albi ai Doamnel se umplusera Inse de sange. Femee ysi sotie, ea se simtia adenc jignita,

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

253

ca sotul el, cel danteiii intre cei clanteiti, §i-a calcat pe inima §i s'a umilit dand dreptate omului indraznet, care-1 amenintase chiar in casa lui. «0, nu! grai dinsa. Dac'ar fi asa, lumea

ar sta vecinic in loc.

Acela, care e mai cu

minte §i mai bun, nu are sä asculte de cei prosti §i rei, ci trebue sa mearga de capul lui inainte i sa-I duca §i pe cei-lalti, ba,la nevoie, chiar sa.-1 sileascay. eDaca-I poate! intimpind Bran luand vorba

'n gluma.Pecat numai, ca poate nurnai acela, pe care cei-lalti ii socotesc si mai bun, si mai cu minte.Dar, urma apoi intorcandu-se ear chiar acum iti spunea Vladimir, spre Bodea, cum negutatorii de peste Dunare incarca mereii

tot ceea ce gasesc. Fac si el ceea ce e potrivit cu firea for not inse ce facem ?)) «Stam §i privim,p grai Raciulete cel batjocoritor.

ce adeca am pute sa facem!?0

intim-

pina Moroia. «Ce-va neaparat!

ii respunse Ursan. Ve spun eti: in curend n'o sa mai avem sare >. «El bine!

a cul e sarea acea:PD

«A celui ce a ia,» respunse Bodea. eMie, grai Bran uitandu-se la Vladimir si la Dragodan,

nu mi-e atat de ceea ce duc cat

mi-e de ceea ce aduc. Daca vor merge lucrurile cum s'ail pornit, o sa ajungem in curend mai reit de cum eram in timpul navalirilor. Ne iad §i cenusa din vatra». www.dacoromanica.ro

524

I. SLAVICI

«Asa este !) grai Dragodan, care stia mai bine decat on -si-cine, cat de adeverat e ceea ce dice Bran. Dar ce sal le faci, daca'oamenil

sunt prosti i dad tot ?x. «Ceea ce le faci navalitorilor ! Nu -i lasi!--D ii respunse Bran. «Asa e! -A strigara si cei-lalti. Doamna insa ear se turbura. Nu ca avea vre-un gand deosebit, dar nu pu-

tea suferi ca toti sa se uite 'n gura unui om. «Ve 'nselati, grai, daca credeti, c'o SA' puteti. face, ca riurile sa nu mai curga la vale!

Lumea are mersul ei, si se face de ris cel ce ar voi sa-1 schimbe. Oamenii aceia ne aduc incruri, de care avem trebuinta ; §i daca, n'ar mai pute sa vind ei la noi, ne-am duce not la dinsii, . «De, aceasta me tern si eu, clise Bodea. Bran se uita lung la ea. El nu era om, care sta de vorba cu femeile, dar ce-va trebuia sa-1 respunda, caci altfel ea se supara si mai red. «Asta e asa!

grai dinsul dand-o ear pe gluma,

prostia omeneasca e, in adever, fara de margins! Riurile inse nu curg numai incoace, ci si incolo, si mie-mi vine in clipa aceasta un

gand. Gepidil s'au dus, si valea Oltului a remas desearta : cand vedem, ca altfel nu se mai poate, trecem din colo si inchidem strimtorile, ca nisi v'entul sa nu mai poata resbi prin ele. Nu-i asa, ca asta se poate !? intreba el riclend.

El vorbia in gluma, dar Bodea mai audise www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

255

asa ce-va din gura lul, si ear eraa cuprinsi cu totii de un simtement de strimtorare. «Tot atat de bine putem sa. 'nchidem si gurile vailor, grai Bodea tot in gluma. «Daca vrea Dragodan,

adause Raciulete,

nu se mai apropie nimeni de podgorieo. «Las' pe mine ! respunse Dragodan incruntand,u-se si ridicand pumnul.

Cu vorba aceasta erati, par'ca, toate sfirsite. Simtementul de strimtorare inse tot ii mai tinea pe toti cu inimile inchise. Se adunasera, ca sa petreaca voiosi impreuna, si nu mai indrazniaa sa vorbeasca, fiind-ca se temeaii, ca nu cum-va fie Bran, fie Doamna sa se supere. Tineaa cu totii sa se arate veseli,

dar erail porniti mai mult spre cearta de cat spre veselie. «S'auclim cimpoiesul.

strig-a Bodea, ca sa

schimbe mersul petrecerii. Fetele tuturora se deschisera cand cimpoiesul incepa sa cante. Candea si Botea se ridicard si se prinsera cu alti trei dintre baieti in hora. Bran, ca sasi

arate voia bund, se tidied si el si infra in hora pornita, eard. Bodea, ca sa impade lucrurile, lua

pe Mala si pe Ringa si intra cu ele la dreapta lui Bran.

Peste putin casa cea mare nu-1 mai incapea : nu era hora ca toate horele, ci un joc, in care intrasera cu totii, ca sa-si arate voia cea bund, gi Maica Preuteasa nu se mai incumeta sa strice

www.dacoromanica.ro

r. SLAVICI

256

acum petrecerea scotendu-si nora din joc. Prea era frumos sa-1 vedi resfatandu-se din adins,

si ceea ce e frumos e bine .i nu putea sa fie pecat. Parintele Arie ar fi privit si el cu multumire cum privia Parintele Luca.

Eard in joc e ce-va ce te porneste spre vietuire mai aventata. SA. hand mereu, ti se desmortesc oare-cum toate vinele, te simti din ce in ce mai usor ski vine in cele din urma sa. sbori. E un fel de betie sufleteasca 'n joc, Si daca vinul te inveseleste incordandu-ti toate puterile, jocul te 'nfierbenta i te mama' inainte. «Canta braul ! striga peste cat-va timp Candea, cdruia hora ii parea prea domoala i prea resfirata. In bran jucatorii sunt mai bine incheiati pi miscarea e mai viud. Se prinsera dar mai de aproape, se strinsera mai din adins i ur'mard jocul mai pe 'ntetite. Ar fi dat babele betrane din cap, daca i-ar fi vedut, i s'ar fi mirat mai ales de Bran cel atat de chibzuit, care-si schimbase cu desevirsire firea si nu mai voia sa stie nimic despre 'cele ce se petrec afara de cetatea cea de peatra.

Erau ei intre ei, si se Cuvine ca omul sa-si lase din cand in cand freul sd-si incerce puterile.

www.dacoromanica.ro

257

DIN BATRANI

IV.

Ispravurile lull Dragodan. «A! daca-I asa, las' ca stiti eu, ce am sa le fac!>> isi qicea Dragodan, care-si desertase ham-

barele si nu putea sa se 'mpace nisi cu gandul, ca oamenii lui fusesera despuiati de abia mai aveaii ce SA. manance.

Anca aflandu-se la ospetia din cetatea de peatra el s'a pus in intelegere cu Vladimir, cu Bohuslav §i cu Vistoc, ca sa-si adune calarimea, sa dee na yard asupra carelor incarcate si sä 'mparta intre veduve tot ceea ce vor fi gasind in ele. El aveati sa faca lucrul acesta singuri, de capul for si fara de stirea nimenui; era inse peste putinta, ca un lucru atat de bun sa se puny la tale fara-ca sa afle si Raciulete, care toate trebuia sa le §tie. «Si voi ce faceti?> it intreba el pe Candea cel cu mustata 'n spic. «Noi nu stim nimic, ii respunse Candea, care, infierbentat de vin si de joc, nu mai avea timp sa se gandeasca si la asemenea nimicuri. Seara inse, cand oaspetii s'ati risipit, el nu s'a dus la ingraditura dela Capu Coastel, ci a trecut inainte spre Gemenu, unde era oare cum tot acasa la el. Sus pe deal, la marginea padurii, adapostita

www.dacoromanica.ro

17

258

I. SLAVICI

in dosul mesteacanilor acum desfrunditi era o cascioara, ear in cascioara astepta o veduvioara, care stia, ca are neaparat sa vie balanul inalt si cu mustata 'n spic, om dulce la fire si totdeauna vesel. Cascioara o cladise el, ear veduvioara venise de la Dragodanesti, ca sa poarte grija i sa tins rinduiala, cad pustie este casa fara de femee nesuferita e viata petrecuta in singuretate.

Slaba de tot era zarea de lumina ce strabatea prin tipla 'ntinsa 'n fereastra, dar el o vedea

din ,departare, cad stia, unde s'o caute, si de multe-ori faciise pe 'ntunerec drumul pang la ea. I-a fost usor s5.-I dica lui Raciulete, ca nu stie

nimic, dar ii era greti sa se tie de vorba si dupa -ce sosise 'n cascioara caldal, cad tot yeduva era si ceea ce -I dedea adapost cald 5i pecat ar fi fost sa nu i se faca i ei parte din prada luata de la afurisitii de negotatori. Tot asa dicea gi Botea, care-si avea si el yeduva, ba multi dintre fratii de cruce cliceau asa, cad multe erati veduvele se-race, pe ici pe co]o Cate una chiar cu copii, care se rademaii pe bunetatea de inima a voinicilor legati cu jurament sa ajute pe del slabi. Si chiar daca n'ar fi fost numai atat, oameni erati si 5i Bodea si-ar fi stricat tot rostul, dac'ar fi voit sa.-I opreasca si numai babele betrane mai puteati sa-i graiasca de red. S'a dus dar Candea, s'a dus si Botea, s'ati mai dus alti cati-va, ca Dragodan si Vladimir sa. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

259

nu remaie singuri; de asta data inse Raciulete nu mai era si el in coada lor. Se desteptasera, ce-i drept, cam tardia, cad iarna era pe sfirsite §i negotatorii nu mai aveaa ce sa caute in valea Ialomitei on in a Dambovitei, unde oamenii abia mai aveaa ce sa manance. Mai departe inse, spre Buzeil si de acolo inainte

se asedasera Antii, tot un fel de Sorbs §i ei, §i pe acestia abia acum ajunsesera negotatorii sa-i cunoasca mai de aproape.

Veniau dar din valea Prahovei poverile de sare, ear despre Buzeti saniile incarcate mai ales cu grane §i 'treceati pe drumul vechiti spre va-

dul, care se afla din sus de revarsarea in Dunare a Argesului, §i negutatorii le zoriaa toate, caci iarna era pe sfirsite §i adi-mane putea sä vie o moind si sa se porneasca sloiul.

Bran inse a ciis, ca nu-i e atat de ceea ce duc, cat ii este de aceea ce aduc negotatorii. Candea nu se multumia dar sa iee poverile, ci Linea se pue mana §i pe negotatorii ce vin cu marfuri de peste Dunare, ears lucrul acesta nu era cu putinta decat daca luau poverile fard-ca negotatorii porniti la drum sa prinda de veste.

Erau cu totul vre-o cinci sute de calareti, care, iesiti pe campia acoperita de zapada, se adapostisera in dosul unei paduri de stejar §i asteptaa sa vie poverile, ca sa dee navala asupra lor. oLasati-I sa treaca,

grai Candea cand vre-o

www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

260

doue-c,leci de sanil se ivira trecand spre Dunare, $i

bagati apoi de seams, ca nimeni sa nu

scape nici la deal, nici mai ales la vale.z Vrend-nevrend el trebuiail sa prinda ssi oamenii,

sa-i lege cot la cot si sa-1 trimitai dimpreund cu

poverile la ingraditura lui Vladimir, care era cea mai apropiatd.

Asa ail si facut. Despre vre-o inckerare nu putea sä fie vorba, cad prea eraii multi agresorii

negotatoril erail mai cu minte deck ca sd-si puns in primejdie si viata dupd-ce-si vedeau si

perdut avutul, ear cal-6.1.101, mai ales Anti, eraii

ei Mstare sä faca ceea ce faceati vecinii lor. Treaba s'a facut dar lute si fara multa bataie de cap, si in vreme-ce cati-va dintre calareti se departard cu poverile la deal, ceata se retrase ear in dosul padurii, ca sa astepte fie alt sir de sanil incarcate, fie pe negotkoril ce yin de peste Dunare. Mergea de minune : renduri-renduri se 'ntorceaii la deal poverile ; la sine Candea nu opria deck marfurile luate de la negutatori si banii gasiti la dinsii, pe care urma sa-i imparts la sfirsit, dupa -ce se vor fi incredintat, cä nu mai vine nimeni nici de la deal, nici de la vale. La un lucru inse nu s'a glndit nici unul dintre si

dinsii.

Vecinil din valea lalomitel eraii suparati si el pe negutkorii, care-i momisera cu fel de fel de nimicuri $i -i despuiaser4. El au dat dar navala asupra poverilor §i si-ail facut fie-care partea

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

261

cuvenita 'din ele. Putin a mai remas pentru ye&we, $i la ingraditura lui Vladimir saniile sosiati deserte. Mal erail inse banii si rnarfurile, ba mai eraii si negotatorii.

Candea ii prinsese, ce-i drept, numai pentru-ca ei sa." nu duca vestea si se gandia sä le dee

drumul dupa-ce le va fi mantuit toate. Isaac inse se temea si de vre-un alt red mai mare si Linea sa scape cat mai curend ; el a 'nceput dar sa faca propuneri de rescumparare, si tot era mai cu minte sa le dee drumul numai dupa-ce se vor fi rescumparat.

Nu s'a 'ntors dar peste Dunare decat unul singur, care avea sa aduca banii de rescumparare pentru toti, ear pe acesta Candea pi Dragodan Pau insotit ei insi-si pand la Dunare cu o ceata de cinci-cleci de calareti pentru-ca nu cum-va sa i se intemple vre-o nenorocire. Asa au ajuns Candea Dragodan pi sotii for sa vada cetatile durate de Justinian pe termurul drept al Dunarii 1i zidurile inalte ale oraselor infloritoare. Erati frumoase mare minune asa vequte din departare, privitoril simtiaii ispititi a be vede si din apropiere. De ce fobs li-ar fi fost adeca banii, pe care i -au luat 1i pe care mai avean sa -i iee de la negotatori, daca- n'avead ce se cumpere cu ei !? Negotatoril nu mai indrasniati de aici inainte sa vie cu marfuri; nu remanea deci decat sa mearga la dinsii cel ce voiati sa cumpere.

www.dacoromanica.ro

262

I. SLAVICI

0, Doamna avea mare dreptate: lumea trebue sa mearga inainte ! Si-ail luat Candea si Dragodan banii de rescumparare, dat negotatorilor drumul s'au intors la ale lor, dar, departandu-se de Dunare, ei se uitail Inereu inapol spre zidurile cele inalte ale oraselor infloritoare. Si e mare ispita averea castigata pe nemuncite. Candea si Bodea, Dragodan si Vladimir ail impartit ce -au impartit intre oameni, au mai dat

cate ce-va si la veduvele serace si-au oprit ce li-a venit la socoteala, apol s'ail pus pe chef de o septemand de dile n'ail mai ajuns sä se desmeticeasca. Pand sus la ingraditura de la Capu Coastei si mai departe pang 'n cetarea de peatra ail risipit oamenii voiosi banii 2i marfurile luate de la negotatori. Se cuvenia sa -si aiba

Domul,

ca din toate, partea, tot ceea ce e mai bun si mai frumos, i greu i-ar fi fost sa n'o primeasca

sa nu iee parte la bucuria obstiel. Eara Isaac cel cu pistrui alerga din noil pe la mai marii Imperatiei si se plangea §i staruia. Nu-I era nici lui atat de ceea ce a dat, cat ii era de ceea ce nu mai putea lua, si se folosia de toate mijloacele, ca sä induplece pe capeteniile ostirii a lua in stepanire nesecatele isvoare de bogatie, care nu erau stepanite de nimeni. Era inse peste putinta lucrul acesta, caci Imperatul, om bolnavicios si lanced, se bucura daca poate sa pastreze stepanirea, pe care o

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

263

avea, sfetnicii lui se certail intre dinsii si Iraperatia era slabs. isi «A! neam ticalos si osandit la peire !» qise el si incepa sa -si caute tovarasi si sa adune bani, ca sa treaca apoi le Ogori si sa iee in simbrie pe vre-una dinre capeteniile indraznete ale cetelor de calareti. Nu putea el sa alba repaos cats vreme nu-si potolia setea de resbunare si de castig. Nu mai aveaii inse repaus nici Dragodan si Vladimir. El trebuiau neaparat sa treaca Duna-

rea si sa vada mai din apropiere orasele cu ziduri inalte, ear aceasta cat mai curend, mai nainte de a se fi moinit. Lucrul acesta inse numai el singuri nu puteau sa-1 faca, si pe cand Isaac alerga pe la Constantinopol si-$i cauta tovarasii, Vladimir cel pantecos si Dragodan, muntele de om, alergaii pe la Anti, ca sa-1 pund si pe el in picioare si sa dee navala cu totii. Si nu zadarnic alergau.

Se adunati merea pe termurii Ialomitei, la locul de tirgoviste, si din podgoril, si de prin vai, incepand de la Arges 'Ana in Siretiu, si nu eraii acum sute, ci multe mii de oameni, care de care mai grabiti. «Omule, to fiinta nemernica,

ar fi dis ears -si

Bran, daca i-ar fi vedut, ti-e destul sa te indulcesti putin, pentru-ca sa te arunci cu ochii inchisi in noianul pecatelor». El inse nici nu voia sa-1 vada: stetea inchis

www.dacoromanica.ro

264

I. SLAVICI

in ingraditura lui de la gura trecatoril, si ceea ce-I Linea nu mai era decat gandul de a nu intuneca cele din tirma Bile ale parintelui Arie, care clicea, ca. Domnia e de la Dumnecleti, si n'ar fi putut sa moara linistit, daca si-ar fi yeclut copiii desbinati.

Candea si Botea si sotii for se perdeati in mijlocul valurilor de capete cu per altos, dar tot dinsii au iesit in frunte, tot pe sufletele for cadeaii toate.

Nu era inse la mijloc nici primejdie, nici vre-un mare pecat.

-Aril de clile de a rendul orasele de pe termul drept al Dundril nu mai fusesera suparate de nimeni, si locuitorii for molesiti prin imbuibare si sleiti prin desfreii nu mai suferisera decat de jaful, pe care faceati ei intre ei. Cei mai multi dintre dinsii, seraci lihniti de foame si imbracati in zdrente, munciaii mestecand sudori cu lacremi si se tiriail cersind faramituri pe la usile celor imbogatiti fie tirindu-se si ei la picioarele altora, fie mintind fara rusine si despoind, ear acum traiad in risipa si in desfreii scarbos. 0 astea de prin cetati era o adunatura de oameni doritori de a trai pe nemuncite, ear preotimea be ierta toate si le acoperia cu patrafirul, ca sa poata aye si ea parte din dulceata vietii. «Vrea Dumneclea sa-1 certe!* ar fi gis Bran,

dac'ar fi stiut ce-i acolo, si ar fi venit si el, ca stempere setea de a rumpe si trange tot ceea ce fura vederea si ispiteste. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

Nu asa Candea

2i

265

Botea.

Grija for cea mare era, ca nici o varsare de sange sa nu se faca fara de nevoie ca nimic sa nu se strice fara de folos. In zori de di, cand navalitorii trecuti peste Dunarea inghetata an inceput sa intre din mai multe

pg III in cras, ostirea, care nu era a orasenilor, ci a Imperatului, s'a retras in cetate gi s'a inchis intre ziduri, par'c'ar fi voit sä le dica navalitorigi ne scoatetl de aid, claca. 'ndrazniti Multimea desmostenitilor, cuprinsa de spaima,

lor: «.VenitI

a inceput sa alerge zapacita in toate partile, peste putin inse venit in fire si a pornit in coada pradatorilor, ca sä poata pisca si ea pe icl, pe colo cate ce-va. Bogatii, care avead ce se pearda, desteptati din dulcele some al diminetii, nu se gandiati de loc sa.-s1 puns -'n joc scumpele for vieti, ci grabiau s'ascunda ce se putea ascunde gi nascoceati chipuri gi mijloace de a-i minti pe prada-

tori si de a-1 ingela. Oameni traiti in lume gi trecuti prin multe de aceste, ei gtiau, ca ceea ce usor se agoniseste tot usor se si perde gi ceea ce se perde cu oare-care bataie de cap

ear se poate agonisi. Una singura le era dar grija ca sa nu fie dui in robie. tiinclaii dar prost1 pe navalitorI, ei si-au imbracat robil gi roabele in haine scurnpe, ears

s'aii

presentat in fata pradatorilor ca

slugi necredincioase, care-0 vend stepa.nil spun miseleste, unde sunt ascunse bogatiile. www.dacoromanica.ro

bi

266

I. SLAVIC!

Mergeau toate de minune ! Pradatori si pradati luasera par'ca de mai nainte intelegere, ca sa. nu se supere unit pe altii si sa sfirseasca cat mai curend si cu toata dragostea: luau unil cu fata blajina, si dad altii oare-cum multumind pentru ceea ce li se ia. Anca mai frumos mergeati_ lucrurile, cand vorba era sa se aleaga robii. Candea, balanul inalt si cu mustata'n spit, Vladimir cel pantecos, Dragodan, muntele de om, §i multi altil erail oameni cu experiente, si stiail, cat de mult pretuiesc oamenil vii, daca sent bine ales!. Ears pe om dupa haina lul ii cunostl.

Se mai uitaii el, nu-i vorba, si la fete si ale§i dupd °chi, §i dupa sprancene. Multe erad Grecoaicele cu ochii de soparla, cu obrajil rotund si rumen!, cu buzele subtiri si rosii si cu trupul plin si bine croit, feme! traite 'n desfred ori crescute anume spre a sti sa turbure mintile §i spre a se face stepanele stepanilor sel, ear baietilor le crescuse acum mustata si mai grew li-ar fi fost sa nu aleaga decat iee fie-care partea de prada vie cand nu era cu din,ii si Bran, ca sa le strige : gNu ye spurgeau

cati! Feriti-ve de .Satana !» Dar minunea minunelor! Intr'una din casele marl un om inalt, cu barbs neteda §i imbracat in o lungs haina neagra,

dupa toata infatisarea lui preot, se opri in fata lul Candea, care vorbia cu Botea. www.dacoromanica.ro

DIN HATRA NI

267

«Dar voi cum ati ajuns aid ! ? De unde ati venit ? » ii intreba el in limba lor. «Dar to unde, and si cum al in vetat limba noastra?

intimpina Candea.

«E limba noastra, ii respunse preotul. Noi suntem multi aici pe termurii Dunarii si mai departe prin munti. Vol and ati trecut i1 unde stab ?» «Nu am trecut : suntem acolo, in munti, de and cu Imperatul Traian, asa ne spune Parintele Arie».

«Cum al dis ?Arie ! ?striga preotul cuprins de un fel de groaza. «Da, Arie, betranul preot, care le are insemnate toate i le scrie toate». «Care va sa dica voi sunteti Arieni ! ?striga ear preotul ! «Nu stia ce vrei sa dici, ii respunse Candea. Suntem crestini, ti Parintele Arie e un preot trecut acum de o suta de ani, care toate le stie». «Aveti Episcop ?» Candea dete din umeri. (Avet'i biserici ?»

Candea dete din umeri. Aveti carti ?» «Are Parintele Arie,» respunse Candea. >

Doamna tinea sa faca si ea ca imperatesele, ti Parintele Pahomie, care era gata sä plece cu marl insarcinari avea sa aduca odoarele pentrubiserica, a mai primit ti insarcinarea de a aduce pentru Doamna mirodenii, precum is multe alte lucruri frumoase 2i bune, asupra carora avea sa

lee intelegere cu Clio si cu Aspasia. De ocamdata baile se faceati 8i fard de mirodenii, ear Aspasia si Clio, roabele devotate, tineati s'o slugeasca amendoue si se mirati de trupul ei cel fraged i de sinul ei Arica fecioresc, o desmierdaii cu gingasie, it fericiati pe Domnul, si Clio if soptia in ureche venin de carpe, care-I infierbenta sangele, ii turbura mintea umplea inima de navalnicie. Era un farmec for anca necunoscut in strimtorarea tinerei femei, dara farmec era si pentru ea in strimtorarea aceasta, si tot mai des o stepania dorinta de a sta singura. cu Clio, caci e mare in

femea, care nu are ce sa faca, slabiciunea de a-ti da de gol cele mai ascunse taine si de a flecari despre lucruri, despre care nu se vorwww.dacoromanica.ro

279

DIN BATRANI

be§te, §i Clio §tia atat de bine sa faca

§i

sa

stoarca marturisiri. Mai ales cand Domnul era dus, ca sa-§i mai vada supu§ii, ele steteau chua toata impreuna, se dumiriau asupra tainelor vietii, §i Doamna

asculta cu resuflarea oprita marturisirile ce-1 facea Clio despre placerile vietii sale trecute. Sangele ii navalia din cand in cand in obrajir dar ele erati singure §i ea Linea sä le §tie toate. Cu o ru§ine maiestrita §i suspinand din aden-

cul inimii ii vorbia Clio despre balanul inalt §i cu mustata 'n spic, tinerul neintrecut, care ar turbura intregul Bizantiu, daca n'ar sta inchis in ca§cioara de la marginea padurii. El o adusese, §i o durere adenca se oglindia in fata el cand i§i aducea a minte de putinele clile petrecute cu dinsul. Sfiala femeiasca n'o erta sa spund mai mult, dard Doamna staruia sa le afle

toate, sa vada oare-cum cu ochii

§i ear i se

infierbentail obrajii.

«Sermand copild,ii gise ea, sa to dud ear la dinsul.

«Nu, stepanaD,respunse Clio,a§i fi multumita sa -1 pot vede din cand in cand. Uite, urma ea staruitor, venatoarea iti face bine fiind-ca pastreaza frumuseta trupului, ear Domnul nu mai iese bucuros la venatoare : ie§i cu Candea, ca sa-1 pot w.de la plecare §i la intoarcereD.

striga Doamna cu bucurie copila«Da ! reasca,§i am sa -1 poftesc mai des la ospetie, www.dacoromanica.ro

280

I. sLAvici

ears to to 'ntelege cu el, ca sä vie prin ascuns la tine».

Clio se cutremura. La asta nu se asteptase. «Esti prea miloasa, stepand,

gise ea,

scapi din vedere, ca tot s'ar pute

sa-1

dar simta

tine -va si sa creada, ca la tine vine».

«Asta e o prostie !striga Doamna.Nu, asa ce-va nu poate sa creada nimeni ! Am sa priveghiez !»

A iesit dar Doamna cu Candea la venatoare, balanul inalt ii parea cu totul alt om acum, cand stia despre dinsul atat de multe, la care mai-nainte nici nu se gandia. La ospetie inse nu putea sä-1 pofteasca de cat dupd-ce se va fi rotors Domnul. «Ah! suspina Grecoaica,el nu me mai vede cand stall alaturea cu tine, cad farmecele tale ii iau vederea». Tinera femee se rosi, dar nu se supara. Nu inse, asta ea nu o credea. De atate-ori Clio si Aspasia o 'ncredintasera, ca e lucru firesc si bun ceea ce face Dragodan. Tot asa stia dinsa

si de la mama ei, si noua lege n'a putut sa-i schimbe simtementul supt la sinul mamei. «Eata-me, fa ce vrei cu mine ! Tie toate ti se cuvin ! asa-i clisese ea lui Bodea, si acesta era si acum, ba mai ales acum simtementul el. El insu-si qisese, ca mai sunt si altele ; chiar

mama lui ii soptise la ureche, ca ar pute sa nu fie numai al ei.

«Te vede, Clio, si pe tine !grai dinsa. www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

«Se poate, Doamna,

intimpind Clio,

281

dara

el nu e deprins anca a se ascundeca Domnul». Ochil Ma lei se umplura de vapaie.

«Nu, grai dinsa.Nu-i adeverat! El e barbat intreg si nu face nimic prin ascuns, nu voieste

deck ceea ce e gata sa faca in fata tuturor. Bodea nu se teme de nimeni !»

«Nu se teme,ii respunse Grecoaica incet, dar iti stie slabiciunea si tine sa nu te maltneasca !»

«Nu! striga Mala,ea n'am slabiciunea aceasta

§i el stie, ca n'o am. I se cuvine 1i lui placerea, de care toti ail parte, si nimeni nu-1 lipseste de ea : se leapada el insu-si din chiar al lui indemn,

s'ar despretui ingu-si de sine, dac'ar cauta-o prin ascunso.

oEsti copila fail de pricepere, stepana, grai Clio obraznicita.Iarta-me, dar te iubesc si trebue sa-ti spun adeverul». intimpind Mala sarind in pi«Nu sunt ! cioare. Esti femee tinera, frumoasa, plina de farmec ispititor: incearca-ti puterile, indupleca-1 gi te vei incredinta, ca el nu se ascunde Ii ca mie imi este draga femeea, care .indulceste viata lui».

Clio ear se cutremura. Nici la aceasta nu se asteptase. Prea venial)" rapede lucrurile.

«Te cred, stepana, respunse ea plecandu-se pang la parnent, caci mai mult Arica te-ar iubi

puindu-te alaturea cu una ca mine, dar ochil lui nu s'ar opri asupra mea dac'asi indrazni sa www.dacoromanica.ro

I. SLAVICI

28'3

'ncerc ceea ce-mi poruncesti intr'o clips de pripire

.

«Nu me pripesc ! Voiesc cu tot din adinsul, ca sa m e incredintez eu insa-mi despre adever si sa nu mai flu muncita de indoieli ). «Nu voiesti ! respunse Clio, Arica mai obraznicita. Vointa nu prin vorbe, ci prin fapte se cid pe fats. Daca tii sa fii iubita ca Aspasia si ca Teodora, faci ca ele ). Mala se uita lung la ea. «Nu me indoiesc, Clio, respunse ea linistita. Da, el m'ar iubi mai mult; eft inse vreau mai bucuros sa-I flu urita decat sa me uresc insa-mi pe mine». ii clise Clio, incre«El, bine! mai tarc,liii,

dintata, ca femea, care acli vorbeste despre

asemenea lucruri, mane le face. «Nici o data!» respunse Mala. «Da! dab) dicea Clio in gandul el, ai sa voiesti fara de voie.' Dar peste cate-va clile urma sa. se 'ntoarca Domnul.

«Mult ti-ar sede bine si multa bucurie i-al face, daca to -al gati ca Aspasia,v ii dise ea cliva urmatoare.

Mala nu stia, cum se gatia Aspasia, dar Linea

sa fie gatita frumos, si dedea cu socoteala, ca frumoasa a fost gateala Aspasiei, care scosese atata lume din minti. Era un pas inainte, si ochii Grecoaicelor scanteiati cknd Doamna s'a lasat in cele din urma a

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

283

fi induplecata sa se desbrace, ca sad potriveasca gateala nascocita de ele, si timp indelungat ele

ad tot stricat si dres, ca ea sa se deprinda. 0Dar, le slise ea strimtorata, si voi ye gatiti toti tot astfeb 00, nu! ii respunse Clio, noue nu ni se. cuvine asemenea gateala. Ne gatim en ca roaba, ear ele doue ca hetered> Doue Bile de a rendul ele au stat apol impreuna potrivindu-si gateala, ea sa. Iasa la iveala partile frumoase ca 'n timpurile vechi, si Doamna atat

de bine s'a deprins cu lucrul acesta, incat nu mai intelegea par'ca grija, cu care oamenii-si acoper trupul, si se uita la ele fara de sfiala, ba chiar cu oare-care multumire, mai ales la Clio cea subtire si inalta, careia atat de bine ii sedea gateala de mai* o haina scurta ce n'o acoperia deck de la mijlocul pieptului pans din sus de genuchi.

Numai in ajunul sosirii sotului sea se simti cuprinsa de un fel de recori, si par'ca se temea, ca el nu cum-va sa se supere. Nu e fuse in viata omeneasca dulceata mai senind deck cea ce se revarsa din inimile sotilor, care dupd o mai indelungata despartire se apro-

pie cu sufletul curat unul de altul, si e peste putinta o mahnire on vre-un .gand intunecat, care

nu se perde in bucuria unei asemenea revederi.

Nimeni si nimic nu mai era in lume pentru dinsii, care numai unul pe altul vedean, si Clio stetea cuprinsa de uimire rusinoasa si sguduita.

www.dacoromanica.ro

284

I. SLAVICI

in toate convingerile el and vedea aceasta unire curata, pe care n'a crec,lut-o nici odata cu pu-

tinta. Era, par'ca, ce-va din alta lume, in care toate indemnurile patimase sunt stinse.

Nu in vorbele lor, ci in greutatea de a gasi vorbele se dedea pe fata aceasta: bucurie, i pe

and el se uita cu nesatiii la ea si-o intreba de toate nimicurile, ea sta cu ochii plecati, din ce in ce

mai rusinata de cele ce facuse si de cele ce qi-

sese in lipsa lui. Anteia oars in viata el avea ce-va pe suflet si nu putea sa i se uite drept in fata.

El inse o vedea cu atat mai plind de farmec. Nu, nici o data nu si-ar fi inchipuit, ca ea poate sa fie atat de frumoasa in toate amenuntele el', atat de gingasa si de sfiiicioasa. Induiosat de silintele ei de a-i place lui si de all impodobi casa, el nu stia cum sa-I multumeasca : da, asa trebuia sa fie o adeverata Doamna, sotia lui. «Care va sa 4ica asa se gatesc femeile la curtea imperateasca ?o clise el uitandu-se cu tot dinadinsul la Clio, care se mladia rusinoasa, ca sa scape de sub privirele lui staruitoare. «Nu, stepane, respunse Clio plecandu-se Asa se gatiau in timpul lui Pericle, care era mai presus decat tot]: Imperatil «Dar to esti mai mult desbracata»,intimpina adenc.

.

el riclend.

Ea-sl pleca ochi 2i-si inerucisa bratele desvelite peste pept, ca sa -si acopera sinul.

www.dacoromanica.ro

286

DIN BATRANI

«Acesta era portul roabelor, stepane, sopti ea. Stint roaba, si ochii nimenuia, nu cad asupra mea». «Me 'ndoiesc,

4ise el, cad placuta e vederea trupului tin& si bine croit».

Mala sta tremurand in dosul lui, si ar fi voit sa-si sfisie cu ghiarele carnea de pe trup. Dar el n'o vedea. Minunata era acea lume din vechime, in care oamei.ii stiati atat de bine sa se bucure unii de altii si sa-si faca unii altora viata placuta. Dar era o ispita. Da, mare ispita.

Pe cel tare inse ispita-1 incanta

sl otereste.

In fata ispitei se 'ncearca virtutea.

Nu! i-ar fi fost rusine sa-si dee de gol slabiciunea marturisind, ca se teme. 0 singura patina poate sa aiba omul, o sla.--

biciune, care le covirseste pe toate cele-lalte i -i stepaneste intreaga fiinta: el era Domn, intru toate mai presus de altii si nu se putea Injosi pe sine insu-si.

Cam asa se gandia si Parintele Luca, omul incantat de marile distoinicii ale fiiului sea. Maica soacra inse, femea betrana traits in smerita retragere, era de alts parere. Mult s'a gandit in viata el stand de vorba asa singura cu sine §i era stepanita de gandul, ca omul numai prin sine insu-si poate sa-si gaseasca mangaierea sufleteasca. Nu era dar ca Patintele, sotul el, incantata de marirea fiiului sea, ci-1 www.dacoromanica.ro

286

1. SL AVICI

socotia jertvit si-1 plangea, ca n'a putut sa alba .i el parte de multumirea de a trai pentru sine si pentru al' sei. Mare i-a fost dar mahnirea

cand a vedut, ca el isi schimba de o data tot rostul vietil, nesuferite ii erad roabele din di in di mai nerusinate, si sangele i s'a ridicat in obraji cand si-a vedut nora umbland aproape goala si incungiurata de femel ce scuipa venin cand zimbesc.

ii dise «Lucrul acesta trebue sa inceteze! ea fiiului sea. Femeile acelea trebue se piece! Matura gunoiul, care umple preajma cases tale dee duhoare nesuferita».

Nici o data in viata lui Bodea n'a dis < ba.,» cand mama lui dicea «da,» si nu credea nici acum, ca poate sa faca lucrul acesta. Era peste mitinta, cad nu avea in gandul lui hotar datoria ascultarii catre parinti. «De ce? intreba dar cuprins de simtementul unel grele strimtorari. Asa isi petrec viata stepanitorii lumii. Popoare marl si luminate ail trait multe veacuri si cea mai mare imperatie traieste si adi asa. Pui la indoiala curatenia inimilor noastre !?»

«Nu pun nimic la indoiala, ci ved cu ochii,ii respunse ea. Ti-e nu ti-e destul se fil, ci trebue

sa si pari, ca sä nu ispitesti pe altii si sä poti lovi fara de mila pe cel ce nu sunt cum trebue sa fie. Curate casa ta, cad ochii tuturora sunt indreptati spre ea!D caci i se cuvine «Pot sa fie, intimpind el,

www.dacoromanica.ro

DIN BATIRAIsTI

287

ei aceasta multumire nevinovata, si e o nedrep-

tate prea aspra sa ine silesti a o lipsi de ea. Tine seams, ca ea mi-e sotied> «Eard eu iti sunt mama, grai dinsa, anca mai aspra nedreptate e de a me sili pe mine,

care nu am trait nici o data in marl §i luminate imperatif, sa ved chiar in casa mea ceea ce-mi ridica sangele 'n obraji

gi

sa sent in fie -cane clipa,

cum se 'ntinde stricaclunea impregiurul mefi.» «Nu e stricaciune, mama, intimpind el. Sunt numai lucruri noue, cu care nu te-al deprins an ca.>)

«Stricaciune e, Ca vol nu mai vedeti ca e stricaciune. Vi-ati perdut bunul simt si nu mai yedeti nimic. Dar, urma ea, eu n'am venit sa te rog, nici sa te sfatuiesc. nici sa te induplec, ci sa-mi fac dupa povata inimii mele datoria de mums: on itf curati casa, on c,lic ca nu te mai urmez drumul inainte.0 am copil El ar fi voit sa-i cads in genuchi si s'o roage cu lacrerni, ca s'o induplece, cad durere if era

sa faca si tot durere jr sa nu faca ceea ce

if

dices dinsa. Nu, linistea casei lui el pentru nimic in lume n'o da. < O, mama, nu-mi face sild, se ruga el. Mare este mahnirea to vreaii sa tin seams de ea chiar si socotind-o neintemeiata; mare ar fi inse mahnirea ei, daca ti-asi face voia,

vrajba dintre voi mi-ar intuneca toata viata. Lass -me sa vorbesc cu ea si s'o induplec a inwww.dacoromanica.ro

288

I. SLAVICI

t-ra in voile tale, caci o multumire e pentru not fop a ne supune vointei taleD. < Care va sa diva de la bunul ei plac atirna, daca tii on nu seama de mahnirea mea, intimpind femeea jignita in amorul ei propriu, §i daca ea nu vrea, mahnirea mea nu ti-e destul indemn. El bine, ea n'are sa voiasca, fiind-ca i-a perdut rusinea, §i-a iesit din minti, e putreda 'n sufletul ei». «Nu dice mai departe! o intrerupse el; e hotarul! Pop sa-mi dici mie ori-§i-ce, dar ocara adusa el n'o sufer. Me strivesti cerepd sa aleg intre sotie §i muma, dar, daca lumea intreaga s'ar ridica asupra mea, eu numar

pe sotie pot s'o aleg: asa am jurat chiar cu voia ta in fata lui Dumneden si a oamenilor!x. «Si daca ea te batjocoreste si se leapada de tine!

«N'o batjocoresc el), nu me leaped eu de ea, nu incetez en a-mi face datoriab) Afunda-te dar in noiapul pecatelor! ii dise ea departandu -se. Instrainate-vel si de sopa ta, si de nearnul tett, daca. pop sa te instrainezi de muma ta si de copilul teti!D

Nu! nici o data! nici daca pustiu s'ar face impregiurul meti ! » dise el stand ca infipt in pament.

www.dacoromanica.ro

PARTEA A CINCIA. I

Baian. Nu are omul selbaticit prin nesatiu si prin varsari de sange repaos, caci el e de a pururea nemultumit si doritor de a se ridica de asupra semenilor sei si gata in fie-care clipa de a sevirsi

inipelie si de a-si pune in joc viata,

ca sa se Lca stepan pe toate, sa-i umileasca pe toti si sa se stie tanut si preamarit. Avendu-si mintea indreptata mereti spre cele de dimpregiurul la el se simte numai cum se vede'n ochii altora, isi perde cu desevirsire bunul cumpat, is desfasurarea patimilor drept virtute si e nemangaiat, cand trebue sa-si puns fred si cuprins de manie oarba cand altil se soCotesc de o po-

triva cu el. Frati se ridica dar unii asupra altora, parinti isi strivesc copiii, copil lovesc in parintii lor, sot si sotie se dusmanesc, niei o le19

www.dacoromanica.ro

'2 9

I. sLAvicr

gatura nu e destul de sfinta cand vorba e sa-s1 arate fie-care barbatia, si invingatorul e ridicat in slava cerului, on -si-care ar fi fast mijloacele, prin care s'a ridicat de a supra. Viteaz preamarit de toata suflarea era Alboin, tinerul rege al Longobarc,lilor, care, omorind cu mina sa pe Cunigund, regele Gepidilor, §i-a facut din testul celui ucis de dinsul cupa regala pentru

oaspetil si tot nu s'a sfiit sa-si iee sotie pe frumoasa Rosamunda, fiica dusmanului repus, ba'n

aventul lui de viteaz neinfricat a silit-o ea sa bee din cupa lui.

si pe

Asa erau Long-obardii, ear Ogorii se socotiau mai presus de dinsii. Era peste putinta, ca oameni ast-fel porniti sa vietuiasca pacinic impreuna. S'au unit pe o clipa, ca sa.-1 nimiceasca pe Gepidi ; indata inse ce Gepidii s'au risipit on s'au supus, Ogori si Longobardi au inceput a se lupta intre dinsil, caci

nesuferit le era si unora, si altora gandul de a nu fi ei singurl stepani.

Zadarnic alerga dar Isaac, Evreul cu pistrui, pe la Chaganii Ogorilor. Mai cu minte ar fi fost sa caute urnia lui Pahomie, care tot zadarnic alerga si el. Nu voiati mai math de la Bizantiu sa-I asculte

pe calugar. Et ar fi umilit Imperatia, dac'ar fi primit sa intre in legatura cu un Domn, despre care nu audisera nimic mai nainte. Putea calugarul sa le vorbeasca despre foloasele negottilui

si despre ncsecatele straturi de sare, cad deswww.dacoromanica.ro

DIN BAFRANI

291

pre aceste- le vorbise Isaac cu mai Multa pri-1 eeperei El .tineati, ea Domnul s i le trimita solie cal daruri bogate sa-si declare supunerea, earA d-arurile numa uhindu-se du Isaac arfi putut sa le dee. 0! isi dise el in Geld din urrnAcli am eu sa ye aduc daruri bogate.» Trecand apoi ear Duna.rea; a inceput skalerge ,pe la starostii Antilorr 4i, mai rldparte pana. Ia Zabegan, ca sa -I ridice pe tati si SA prade ora-, sele de pe termul dreptf al DunArii sl sa beget spailna iru intreaga Imperatie., In curend dar Irnperatia al lost nevoitA sa -SI

ingramddeascA ostirile spre Dunare, unde prirnejdia unel navAliri era did ce in ce mai mare si mai apropiata. Simtind; mat paterea imperalielf slAbeste imitalia, Alboini viteazul neintrecut, i-a adunat ince, tul cu incetul pe Longobarclii obositi de luptele cu Ogoril, care sebocotiaii urmasi si mostenifori ai Hunilor fiorosi, s'a retras spre Apus si in anal

568 a trecut iii valea padulut si a inceput sa supuna orasele infloritoare, Rernasi ast4e1 marl si tari in, vales. Dtinarii, Qgorii s'au risipit sub Chaganil for pe sesul intins si despuiau pe vecinillor, ca sa -si poata petrece viata in trandavie, in intreprihderir in straw nete4 in Ospetii sgamotoase si in certuri nesfirsite. Ochil for erati inse indreptati spre Italia; nude Alboin urma lupta contra Bizantinilory cad. in

www.dacoromanica.ro

I. SL AVICI

292

fie-care di el se putea simti nevoit a se intoarce ear in valea Dunarii. Abia in anul 572 a ajuns el sa-si asec,le scaunul la Pavia ; ear anul urtnator marele viteaz a fost ucis de prietenil §i re'sbunatorii sotiei sale Rosamunda. Acum Isaac, Evreul neimpacat, nu mai alerga zadarnic. Chaganii Ogorilor erau, ce-1 drept, resleti, fie-

care de capul lui i merett gata de a se incaiera Intre din§ii. Incurend s'a ridicat inse de asupra tuturora Baian, un baiet de vre-o doue cleci de ani, dar om betran cu mintea si infricosat ca Atjla, pe care si-1 luase drept pilda de vietuire. Unul dupa altul i s'ati supus lui Baian Chaganii cerbicosi, unul dupa altul i s'au inchinat popoarele de la poalele Alpilor §i cele din muntii stancosi al cadrilaterului si din Carpatii apuseni, una dupa alta au ajuns sub stepanirea lui vaile manoase.

Acesta era omul, pe care Isaac it cautase de atat amar de timp. Tiner infiacarat

§i

stepanit de patimi marl, in-

setat de marire si de stralucire, pornit mereti spre fapte indraznete i hesecat in doririle lui, el era rece §i chibzuit in croirea planurilor sale, neinduplecat in esecutarea for §i farce crutare in alegerea mijloacelor. Fusese copil Arica nevristnic cand Ogoril au trecut pe sub podgoria de la Ialomita, dar intre cei din impregiurimea lui erau multi, care -BSI adu-

ceati bine a minte de frumusetea vailor manoase

www.dacoromanica.ro

DIN BA.TRANi

293

§i de strapicia calaretilor ce le aparaii, mai ales a celui incalecat pe un armasar negru, singurul

incins cu sabie §i inarmat cu buzdugan stralucitor.

«Ace la este,striga Evreul,acela e Domnulh. Tinerul scurt §i lat in umeri se ridica din cal-

caie, ca sa para mai malt, fata lui latareata §i galbena se mi§ca in toate trasaturile el, §i ochil lui marunti scaparara scantei vii. «Voiesc sa-1 ved, sa-i stall fats -n fats §i sa-1 grai dinsul scurt §i rece. umilesc !)) Eara Bodea §edea lini§tit in cetatea lui de peatra, departe spre Resarit, in strimtorile Dambovitei. Ani de Bile de a rendul el i§11 incordase toate

puterile, ca sa-§i intemeieze stepanirea §i sa-1 tina in freil pe staro§tii porniti spre jaf §i spre asuprire §i sä strings impregiurul sea pe Muntenii ce cautail nepasatori fie-care de treburile sale.

Zadarnice eraii inse silintele lui, caci staro§tii i se supuneau numai cata vreme puteau sa faca raqemati pe el ceea ce vor el. Se inchinaii 'Ana la pament §i-1 incarcati cu daruri bogate, numai

insa cata vreme ii lasa in voile for ; in data ce el se 'mbarbata §i voia sa-i duca dupa vointa lui, el se departau de dinsul. Ar fi trebuit sa aiba putere, ca sa-i tina'n frica, ear puterea n'o mai avea.

Se "n§elase calugarul cand credea, ca Muntenil sunt incantati de rnarirea Domnului ridicat www.dacoromanica.ro

UA4

/3.

MIAINTLCA

de dinsiii a it inbeaft frond -ta se bucurafi de largimea, in mare puteat saFsi petreacat viata, i erati rinoredintati, Ca el li-a dab langimea aceasta si el ii tine in ea. Case le for eraft pline de copil, si ev binfionveritat in fiet-care5 sti pe omul luirThunnec,lett, care piniva depg-fije oa el

sa-si pat

orestet oopiiii Din -c,li in( di inse else siintiaji tot Mai, departe si tot mai instrainati de dinsul. Eara tare,Iesise din mijlooul lor,

b siartea aoeastai. Ei mu mai eraif indrazneti in fata lui, nu-L mar vorbiaii en inima deschisa, nu se. mak inclune'tat awl jigfni dpuindu-i verde 'n fafarceea-ee gandiati. Pana chiar si Raclulete-si cantarea voxbele pi -pi me.sirra pasii cand se apropia de- cetdtea de peatra pi, reintacios-, cum era, spta.nea fnerett ea si-a Scurtat reit, sulita cear odinioara atatcle lun,g/a.

dDacit nn, se pleaca el, la vorbele mamil lui

de geaba I-am mai vorbi not !Da cis o data Bran, Si de abunci inainte- Muntenii ti -au iutinat fie-care in liniste drumuL croit din betrani. «Qum vel dick, asa se va face 1p keeasta era singara for vorba in fata Domnului or

i nici da mai avead ei5 an hdever, nevoie sa-si spuna panerile, caci Domnut le 4tia foarte bine si n'avea; daca voia, de cat -sa tins seam& de ele. O si facea din, di in di mai u dinadins aceasta. Oifi-si-cat de trailt ar fi dorit sa-1 rtiria 'n fried www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

J)5

pe starosti, el stia, ca Muntenii nu voiesc sa se amestece in daraverile altora, si nici odata nu i-a trecut prin minte gandul de a-1 aduna, ca sa piece in fruntea for la vale. Tinea sa intre in legatura cu imperatia si sa puna la cale negotul, dar stia, ca Muntenii n'au ajuns anca sa inteleaga rostul acestor lucrtu-i, amena pe calugar de adi pe mane. Starostii dau, ce-i drept, din cand in cand, cate o raita peste Dunare, dar el facea tot ceea ce ii sta prin putinte, ca sa-i opreasca. Vedend destrabalarea, in care cadusera cetele ce steteau fara de nici un rost la Capu Coakel si la 'ugraditura de pe Riul Alb, el si-a adus aminte de vorbele lui Raciulete, li-a poruncit flacailor acum betrani sa se insoare si sa se adune'n cete, ca sa se aseze fie-care cu cate uri judet printre vecini si sa-1 ajute la tinerea in fret' a starostilor. Ar fi credut, ca poienele o sa salte de butu-

rie, cand va strabate de a lungul for vestea despre lucrul acesta. Pana chiar si Raciulete el insu-si a primit inse stirea par'c'ar fi aflat, ca Una dintre scroafele vecinului seu a fatat sapte purcei. Nu mai luau Muntenii parte la bucuriile Dormnului lor, nici la durerile lui, i i singura for le-

gatura cu dinsul era Domnisorul, bucuria tuturora si mangaierea bunicii sale. Tinea Domnul la el, dar septemani de dile de a rendul daca nu Par fi vedut, el tot nu i-ar fi

www.dacoromanica.ro

296

I. SLAVICI

mahnit pe Munteni intreband, unde if este singurul Cu cat mai mult se 'nstrainati el de- dinsul, cu

dedea el sa castige iar inimile lor si din di in di tot mai covirsitoare era in el dorinta de a fi intru toate cum el ri voiesc. Ochii lui eraii indreptati Inereu asupra mumei sale, care nu mai cerea nimic de la dinatat mai multa

nu-i mai dedea po vete : nici macar in gaud nu mai era in stare sä o jigneasca, caci era Domn sul

s'ar fi simtit umilit sa nu poata sta cu fata curata sub privirile rJa cate una au fost departate toate poboabele stralucitoare din casa lui; incetul cu incetul si-a desbracat Doamna hainele de matase si de catifea, si ear s'a intors la simplitatea de odinioara: eara Clio, remasa ea singura, umbla calcand in virful degetelor prin casa, pe care voise odinioara s'o spurce. Si toate erati in zadar ; Muntenii nu mai indrazniat sa se apropie de Domnul lor, care se ridicase odata atat de sus in fata lor. Grea durere si nesuferita viata. Si durerea aceasta un singur om o intelegea, Dragodan cel voios. Se uita la Voivodul lui, iii aducea aminte de

cele petrecute 'n poiana din fata trecatorii, si ochii lui se umpleau de marl stropi de lacremi, buzele lui cele groase tremurail, trupul lui greoili se sguduia in tpate incheeturile lui. g Da !

clicea el,

parasit pentru-ca a ti-

www.dacoromanica.ro

DIN BATRANI

297

nut §i tine la nol, la ni§te nemernici ca nol, care

ne spurcam sufletele prin jaf §i asuprire, prin varsari de sange §i prin viata fara de freap. Umbla dar mahnit §i muiat din vale 'n vale, de la staroste la staroste, de la norod la norod, ca sa-i aduca pe toti la cainta §i sa-I induplece a se lepada de uritele for obiceiuri §i a-§I a§e4a viata dupa pilda ce li-o da Voivodul lor. El saria sa-i impace pe staro§tii certareti cand craft sa se incaiere intre din§ii ; el be schimba gandul cand se pregatiau sa dee navala peste Dunare ; el ii potolia cand se 'ndarjiati. Tot el a fost §i acela, care i-a adus Domnului §tirea despre sosirea sub dealurile de la marginea §esului a lui Baian. «0 ! mi§elie fara de seamen !

urma el incet,

aproape §optind,fapta nelegiuita, pentru care nu e vorba in gralul omenesc! o §tiu, nu me indoiesc despre ea, §i inima nu-mi plesne§te de manic, obrajii nu-mi craps de ru§ine ! A fost destul sa soseasca faima lui de calaii cu falcile

late, cu dintil tociti de scrapiri §i cu ochil infundati in cap, pentru-ca o spaima naprasnica sa coprinda pe intregul neam de mi§ei nascuti numai spre a pute s'ajunga la o peire ru§inoasa ;

destul a fost sa soseasca in gura vaii cetele lui de calareti incalecati pe cal imbracati in zale ca solzii de §arpe, pentru-ca Vi§toc, nemernicul, §i Radoslav, alt nemernic, save calce credinta §i sa i se inchine ca ni§te cani turbati, care-§I mu§ca stepanul, ear Bohuslav §i Vladimir, tot

www.dacoromanica.ro

298

vii SLAVICIt

nemernicli si el, sa porneascd

cur

daruri in calea

esti para.'sit, stepane, venduit l fostr si de aceia, pe_care i-ai ocrotit,si de acelia, ale caial

I

,rora ticalosii k-al. trecut od uedereal»% §i41 astulta farce -da Bodea sta tacut

sa clfpeasca din ochi.i aNu suntr "nisei; nici nemernicii ci oameni cu ahibzdiala, N- respunSe el. Q micelle ar fi fost lsa se avente ?rt lupta cand n'ati nadejoe de isbanda; nemernici arc fi dac-ar face varsare de sarige nand pot sa scape de ea> totimai omeineste e sa ate umilestisi sa dal o pai-te din frofil-

dele muncii tale decat .sa te deshraoi si to de fiirea omeneasCa 41 sa te arunci ca Tiara selbatica. asupra celui ce nu viata vroiestel sa tiro iee.Nu, Dragodane, inisel e parintele, cure.4,sii )ert-

veste copiii orl ii vinde, cand poate sa-1 Scapa cu pretul Emilirii lui». c

Ca o fiard chinuita timp indelungat de foame

se rapec,li Baian la deal cand veda pe Domn coborind podul ssi ridicand de asupra capului sea buzduganul stralucitor. puneti-ve sagetile'n tolbe ! 4Lasati arcurile ! striga. Chaganul. Pept la pept sa-1 stringem. nevatamat, ca viata Vila voiesc sa -1 am, mea intreaga sa am multumirea de a-1 chinui.0

Nu mai era acum in primejdie baletul, caci lupta-si schimba cu desevirsire mersul.

Strigand ca lesiti din fire roird Muntenil din toate partite spre Domnul tor, §i ear descarca Bran sagetile una cate una deschidea drum. Unul dupa altul ai cadut la picioarele Domnulul. Candea cel balan i Botea cel indesat, Corbu cel iute la fire si Moroit cel mustecos. Dragodan, sangerand din patru rani, nu mai racnia, ci lovia resufland din grew i stergandu-$i cate-o data din fata siroaiele de sange, ear Raciulete cel

rnarunt nu mai stetea in coada, ci se 'nfigea cu sulita lui ca un catelus la picioarele stepanului, inereii inaintea lui §i impedecandu-1 mereii in inaintare. Pas cu pas inse ii mena Domnul pe Ogori peste trupurile celor raniti si peste lesurile putrede la vale.

www.dacoromanica.ro

328

I. SLAVICI

Lovit in cele din urma de 6 sageata in falca lui cea lata, Baian sari ca fiara incoltita. «Sagetile ! striga. el. Descarcati asupra lui si numai asupra lui !» ()data descarcard Ogorii si arica o data, apoi se 'ntoarsera si se departard 'n goana selbatica, manati de Dragodan, care ear incepa a racni. S'a dus Baian, Chaga nul Chaganilor, infri cosatul

stepanitor al popoarelor din valea Dundrii, s'a dus parasindu-si tabera 3i caii si timp de peste cinci-qeci de ani de clile, cat a mai tinut lumea in groaza, n'a mai indraznit sa se intoarca. Domnul inse zacea pe iarba plina de singe lovit in pept de doue sageti, viii anca si cu nairftea limpede, dar in pragul mortii. 0! de ce n'a, remas el in cetatea incungiurata de ziduri groase! La dreapta lui era, ingenunchiand, muma, la stenga fiiul, ears giur impregiur stetead cei-lalti in tacere adenca. «0 ! dac'asi pute s'o mai pornesc o data de la inceput,grai dinsul inter, Vasi cruta de multe din mahnirile ce vi-am facut in pripirea meal Ochii tuturora se umplura de lacremi. El lua mina fiiului seu si se uita lung in fata lui. ii lise apoi, «Nu uita nici o data, ca adeverata marire numai pe adeverata virtute se

intemeiazalz

In aceste vorbe si-a dat cea din urma resuflare.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro