Dimitrie Onciul- Tradiția Istorica in Chestiunea Originilor Romane

.

(Za'`,"-Z NO. 12.

ANALELE A. R.TOM. XXIX.MEM. SECT. ISTOR"

ACADEMIA ROMÁNA 41.1-0 0.1.

TRADITIA ISTORICA IN

CHESTIUNEA ORIGINILOR ROMANE DE

DIMITRE ONCIUL MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE.

EXTRAS DIN

ANALELE ACADEMIEI ROMANE Seria II.

Torn. XXIX.

MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE.

BUCTJRESTI INST. DE ARTE GRAFICE CAROL GÖBL" S-SOT ION ST. RASIDESCU

16, STR ADA DOAMNEI, 16.

1907.

Pretul 30 bani. www.digibuc.ro

18.555

BIBLICr :4A A$EZAMANTULL

NICOLAE BALCESCU"

91Vi

www.digibuc.ro

TRADITIA ISTORICA IN

CHESTIUNEA ORIGINILOR ROMÄNE DE

DIMITRE ONCIUL Membru al Acaderniel Romane.

,edinfa dela 23 Martie 1907. Control, ersa in asâ nurnita «chestiune românA», inceput5, acum

125 de ani cu ipoteza lui Sulzer despre originea Rornânilor, care a dat loc la o vie discutie, a mers, in cele clouA decenii din urmA, foarte putin inainte. Scrierile mai nou5, ce privesc sau ating chestiunea au adus fapte nouä numai din punct de vedere linguistic, dar fArh rezultate decizive; iar ultima scriere specialä: Die Herkunft der Runginen, de Dr. Emil Fischer (apttrutä In 1904), o Incercare de nespecialist din punct de vedere «istoric-linguistic-etnografic», nu duce problema eu nici un pas- mai inainte. In starea actualä, a chestiunii, rezultate hothritoare pentru resolvarea ei definitivá nu se pot asteptà, cred, decât dela mArturii nou5, ce s'ar descoperi sau constata In viitor. Dacá totus vin a face aceastá comunicare, tratând despre tradifia istoricei in chestiunea originilor romcine, fArA vreo mArturie nouA,

este pentru urmátoarele cuvinte. In discutia ce a urmat pâná acum, traditia despre originea Românilor, constatatá chiar dela cele dintâi rnArturii istoriografice asupra lor ca popor propriu cu nurnele de «Vlahi», a fost prea putin apretiatä ca argument. Totus traditia istoricA, fântâna fundamentalá a toatä istoriografia, e singura care, pAnä la probe contrare convingátoare, poate sA formeze baza realA pentru punctul de pleAnalele A. R. Torn. XXIX.Mernorine Sect. Islorice.

www.digibuc.ro

2

DIMITRE ONCIUL

566

care al istoriei noastre. Netinând seam& de aceasta, unii autori nu s'au sfiit a emite, cu o usurintA uimitoare, pAreri de cele mai bizare despre Inceputul nationalitätii rornâne. Astfel si la noi s'a putut IntAmplk tocmai In anul jubilar când Românimea serbAtorià, odatä cu 40 de ani de domnie a Intemeietorului Dinastiei României si al Regatului român, 18 secole dela Intemeierea nationalitAtii române In Dacia lui Traian, s'a putut IntAmplä ca un autor român sä spun& cele urmAtoare: «Sustin, precum voill dovedi pe larg in curând aiurea, cA elementul roman, rAmas in Dacia TraianA dup.. retragerea legiunilor, n'a putut sA se mantie si a trebuit sA disparA in curând fArA urme in potopul de barbari nAvälitori. Nationalitatea românA s'a nAscut deci, dupa mine, excluziv numai

din contopirea Slavilor ce venise sA se aseze in terile noastre, cu elementele romanizate de peste Duntire, aduse ca captivi in urma neincetatelor nAvAliri slave, sporite prin numArul acelora cari fugiau din Imperiu de greutatea birurilor, si prin desnationalizarea celor dintâi prin cei de ai doilea, cu totul superiori in minte si in culturA. Acest chip de a concepe formatiunea neamului românesc ne inlesneste cu desilvArsire priceperea multor fapturi ale alcAtuirii politice si economice a Românilor in evul mediu» (1).

Autorul, d-1 Radu Rosetti un colaborator apretiat al Analelor noastre, unde a gAsit ospitalitate si In cazul de fatA, In Imprejuräri

asupra cärora Procesul-verbal al F.,4ecli*i dela 12 Ianuarie a. c. dA lAmurire rAmâne datornic eu proba, cum acest chip al säu de a concepe formarea neamului românesc Inlesneste priceperea «alchtuirii politico si economice a Românilor In evul mediu». D-sa promite a dovedi aiurea teza ce a gäsit de cuviinta s'o enunte aci färä nici o probk (kept solutie a grelei probleme. Dar In scrierea sa ulterioarA: Pamantul, sdtenii qi stetpdnii in Moldova, apArutA

In acest an, o carte de un merit remarcabil, cu o introducere

(mai putin meritorie) «despre alcätuirea neamului românesc», autorul renuntA la dovacla ce trebuià s'o dea, modificându-si pArerea In chipul urmAtor: «Din textele istoricilor bizantini» zice dânsul «constatAm cA Slavii, in timpul nAvAlirilor lor in secolul al VI-lea, au transportat captivA, in Dacia (1) Radu Rosetti, Despre originea qi transfortndrile clasei stdpaniloare din Moldova. Extras din Analele Academiei Romitne, XXIX (1906), 2 146 sq.

www.digibuc.ro

TRADITIA ISTORICA.

567

TraianA, unde se stabilise, o parte insemnatä a populatiunii romanizate din Imperiul de Orient. Acest element roman introdus in Dacia, immultindu-se pe cAnd élementul slay scädea prin pierderi in rasboaie si mai ales prin colonizarea aproape a intregii peninsule Balcanice, s'a unit eu reimeisitele

vechii colonii traiane pare se refugiase in partea muntoasd a regiunii dintre Olt si Tisa. In urm6 vitalitatea 9i puterea de expansiune a acestui element :roman reuì s desnationalizeze aproape çu desävArsire elementul slay, mal mare in numAr decAt el, insä lipsit de coeziune, formând astfel neamul rom&nesc». (Pag, 21.)

In acest inteles, d-lRosetti si-a formulat pärerea mai Intâiu

articol despre Invaziunile Slavilor in peninsula Balcanied fi

formatiunea nationalitätii romeine? apArut acurn 18 ani (1). Cât despre captivi, autorul aveà drept predecesor, de mai bine de doug, secole, pe Dalmatui Lucio, care, In scrierea sa: De regno Palmatiae et Croatiae (1666), exprimase o parere rnai mult sau mai pupil identicä In fond. «socotesc in general pe Vlahi drept ur. nnai probabil se pare A. Bulmasi ai Romanilor adusi de Traian, tutu* garii au transportat captivi romani, impreunA, cu limba, din *tile cisis«Desi scriitorii»

zice 'Lucid

triene in cele transistriene, cari s'au amestecat cu cei rämasi acolo din timpul lui Aurelian sau transportati incolo mai inainte de alti barbari, clecât c toti ar descinde din vechii Romani, ram* acolo din timpul lui Aurelian» (2).

Dupa aceasta presupunere a urmat apoi si Engel, In scrierea Commentatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et

sa :

origine Valachorum (1794), modificând-o Ins& In sensul unel., reintoarceri in Dacia, care ar fi fost päräsità% cu desávârsire de Romani sub Aurelian. Urmasii. colonilor lui Traian, strarnutati peste Dull:Are i amestecati cu elemente romanizate, ar fi ocupat iaräs vechea lor patrie, find transportati Incoace de Bulgari In secolul al IX-lea, când ei stápäniau ambele maluri ale Dunärii. D-1 Rosetti este al treilea autor care pune In legâturá originea Românilor din Dacia cu captivii transportati incoace de barbari. Transportarea de nurnerosi captivi din imperiul roman, de &Mr() (1) Revista Noud, II (1889), 337.

(2) Schwandtner, Scriptores rsrum Hungaricarum, III (1748), 458.

www.digibuc.ro

4

DIMITRE DNCIDL

568

barbarii ce stapâniau Dacia, este un fapt bine constatat prin märturii contemporane. Intru cât Insá ei au contribuit ad la formarea nationalitätii române, este o intrebare la care nu se poate ráspunde cu atâta usurintá, fárá alte *probe. Márturiile istorice aratä cä mai multi dintre acei captivi s'au intors iarás In patrie, i le dau importantä 11a nordul Dunárii numai ca propagatori ai orestinismului Intre indigeni (1). Traditia istorich n'are stire despre cap-

afará de autorii citati strábuni ai Românilor, i istoricii n'au Indráznit sä iea pe captivii transportati de barbari in Daciá . tivi

drept punct de plecare al istoriei române in aceastä, Iará. Dacá in secolul al XVII-lea i al XVIII-lea asemenea, páreri, rámase de aiminterea izolate, s'au putut emite färä probe serioaset astázi aceasta nu mai poate fi permis in istoriografie.'beci o orientare se cere, din acest loc, pentru istoriografia noastrá nationals& In sedinta dela 12 Ianuarie, d-1 T. Maioreseu, fácând o Intrebare In privinta memoriului respectiv din Analele Academiei Române, a cerut ca Sectiunea istoricá sá se pronunte. Erb, o grip, pentru directia ce publicatiunile acestei institutiuni nationale Itrebue s'o dea in miscarea noastrá stiintifia. Iatá cuvântul pentru ce gásesc necesar a precizà, in cele urmätoare, punctul de vedere istoric, eel dat prin traditia istorica. *

*

Cele dintâi márturii istorice asupra Românilor ca popor deosebit nu sunt mai vechi cleat din secolul al XI-lea. Hrisovulul imparatului Vasile II pentru .arhiepiscopatul de Ohrida, din 1020, dup.& care acestui arhiepiscopat erau supusi i «Vlahii din toatá garia» (2), este cea mai veche márturie contemporaná ce ti nu-

meste. Inainte de aceastä data, ei nu se aflä mentionati decât la. scriitori mai tArzii, cari ii aratá mai Intâiu in partite Daciei, ca. locuitori mai vechi pe timpul invaziunii Ungurilor la sfârsitul se-

(1) Menandros, p. 334. :Ada S. Demetrii, ed. Migne, Patrologia graeca, CXVI, 136 t sq. Theophano continuatus, p. 216 sq. (Pseudo-) Symeon magister, p. 615. Georgius Monachus p. 817 sq. Leo Grammaticus, p. 231 sq. Scriptor incertus de Leone Bardaefilio, p. 345. (2) H. Gelzer, Ungedruckte und menig bekannte Bistiimerverzeichnissa der orienta.. lischen Ifirche, Byzantinische Zeitschrift, II (1893), P. 46 : v.By &V& 7C60001 Botkapiav. BLipov.

www.digibuc.ro

569

TkAbIT/A ISTORICA.

5

colului al IX-lea (1), iar In peninsula Balcanick abià In a doua jumätate a secolului al X-lea (2). Prin itoatA Bulgarian, unde la Inceputul secolului al XI-lea se aflau Vlahii din hrisovulul lui Vasile II, se Intelege fostul imperiu bulgar, supus de acest Imparat (1.018), In Intinderea ce aveà circumscriptia arhiepiscopatului bulgar de Ohrida. Aceasta cuprindea Bulgaria dunareanä, cu pârtile sârbe§ti de Iângâ" Morava pârA la Belgrad, aproape toatá, Macedonia, cu Orti din Albania qi Epir pânâ dincolo de Janina, tt3i Tesalia de Nord pânsa dincolo de Vlaholivada (3). In aceste pärti, i Kekavmenos, scriitor bizantin din a doua jumätate a sécolului al XI-lea, aratä locuintele Vlahilor din peninsula Balcanica pe tirnpul Warr, §i anume In 4Epir, Macedonia Elada (mai ales Tesalia-,--Vlahia mare)n, cum 0 In emuntii Bul-

gariein (4). Tot acolo îi gäsim 0. mai pe urmä. Kekavmenos, cel mai vechiu autor care ne da qtire despre Români

(cunoscut abià de 26 de ani), este 0 eel dintâfu care pomeneqte de originea Ion In' povetele de tacticä §1 strategie ale scrierii sale, vorbind de Vlahii din imperiul bizantin, pe cari, cu mare necaz asupra lor, ti prezentá ca necredincio0 qi vrAjma0 Grecilor, el zice: «Ma Qdatet ei n'au fost cu credinte4 cudva, nici chiar vechilor impetrati ai Romanilor. Beituti.in reisboiu de impeiratul Tratan si cu desetvärsire ei au fost supufi, regele lor Decebal c fost ucis, capul lui a fost infipt In sulitet in mijlocul ceteitii Romanilor, geici ei sunt a$ et numiÇii Daci i Bessi» (5), 4

(1) Chronica Nestoris Iinceputu1 secol. XII), ed. Fr. Miklosich (1860), p. 12. L. Léger, Chronique dite de Nestor (1884), p. 19. (Despre Vlahii lui Nestor, cf. Fr. Miklosich, D ie slavischen Elemente im Rumunischen, 1861, p. 2, si L. Léger, p. 391.) Belae regis notarius (secol XII), ed. Florianus, ifistoriae Rungaricae fontes domestici, II, 10, 23 sq., 37.

(2) B. Wassiliewsky dt V. Jernstedt, Cecaumeni strategicon et incerti scriptoris de officiis regiis libellus (1896), p 96, a. 980 (din a doua jumátate a secol. XI). Xedrenos (sfitr-

situ1 secol. XI), II, 435. Cf. G. Murnu, Cdnd i unde se ivesc .RomAnii intdia datd in istorie? Convorbiri Literare, XXXI% (1905), p. 97 sqq. (3) II. Gelzer (Byz. II), p. 48 sqq.; ber Patriarchal von Achrida (1902), p. L C. Jireeek, Geschichie der Bulgaren (1876), p. 202A

(4) Wassiliewsky-Jernstedt, op. cit., pp. 68, 74. (5) Jbid.¡ p. 74. Cf. W. Tomascbek, Zur Kunde den Raemus-Halbinsel, Sitzungsberichte der kais.Akademie der Wissenschaften in Wien, XCIX p. 492 sqq. (Extras 1882, p. 58 sqq)( B. P. Hasdeu, Strat substrat, Aua1e1a Academiei Romfme, XIV (1892), p. 255. sqq., G. Murnu, Kelcavmenos i Romdnii, Convorbiri Literare, XXXIX1 (1205), 577 sqq.

www.digibuc.ro

=walla oztaiut

570

Aceastà reminiscent& ,istoria, Intr'un tractat de strategie, se tntemeiazá negresit pe o traditie literar& despre originea Romani ler, unoscut& autorului In oarecare leghtur& rzut $eueerirea Daciel de despre Ilocuinfiele Traian. Dinteo asernenea lraditie, el aye& .§tire mai vechi ale Românilor din peninsula Balcanicä, desprp rari lace:

feEi locuiau mai "(waste J4ng Dunäre i Sau, pe care rem& rid/ numim acum Sava, uncle ad locueso . pleceind& acolo, ei s'au rdspindit is tot Epirul i Macedonia, iar cei .mai s'au ,cqezat Ln Elada». Retragerea spre iniaz&zi a relementului roman din provinciile rocupate de Sârbi In secolul al rVII-lea, care a dot nWere Macedo-Românilor, este tm 'Apt bine constated prin alte märturii. PunAnd originea Românilor in leg&turä cu. cucerirea Daciei de Traian i arátând locuintele mai vechi ale RomAnilorincridimall lângá Dun&re /0 Sava, uncle In adevAr ise aflau pan& la ,invaziunea

vilor in secolul al autorul urmeazi dupa o traditie iistorkk cunoscutli pe timpul sau, ins& parte ràu Inteleask parte elm interpretatá de dânsuL tirea despre Dacii supusi de Traian, pe cari el U confund4 cu Vlahii din peninsula Balcanic* se raportä negresit mai ales la Românii din Dacia Traian& (1), numiti «Dacip tle soriltorl bizantini mak tArziil, ea 'I:lute& sá pri'veasc i pe Românii meridionali, 'originari din Oacia kurdliank numai intru cât aceasta lost colonizat& eu provincialii %str&mutati din batia Traiank Iar Vlahii cei identific41 cu essii un neam trac din peninsula Balcanica, al sc&rui nume, generalizat In 'Urmä, pentru resturile trace, a trecut i asupra Tracilor romanizqi din im-' periul de Räshrit(2) sunt Românii originari din pârtile trace dela sudul Dunárii. Deci Vialiii-Dacl ai lui Kekavmenos ar reprezent& cele dou& ramuri principale, Daco-Românii Macedo-Românii. Aceasta este cea mai natural& interpretare. Pentru chestiunea noasträ e important& constatarea ea In secolul al XI-Tea exist& o traditie istoric& despre originea Românilor, cunoscut& strategistului bïzartin, e temeiul acelei traditiuni, el 11 identificä cu Pad,' supusi de Traian, sprijinindu-si ,a,stfel afirmarea c& Vlahii, vrájmasi Grecilor, «n'au fost ou credintec nici vechilor (I) Of. Wassitiewsky-Jernstedt, I2-13, contra pitrerli lui W. Thmaschek {op. cit. p. 62), care o raporth la Dacia Anreliant.. (2) W. Tomasekek, Die taten Ihraker, Siteungsberichte der tais. Akademie, CXXVIII (1893), p. 72-80 (Bessi),. ImpAraitul Leon I Trull] (457-i-474) enl. Bessie& oetus progeniei Jordanes, ed. Mommsen, Mon. Germ. hist. Auct. antiqu. V. I, p. 43.

www.digibuc.ro

671

TRADTTIA ISMORICA.

7

ikmpetrari ai Yomanilor»t Dupé toatä probabilitatea, traditia ee punei originea Românilor lin legAturá ciii Traian, eueeritorul prezent'a altminterea, legAtura istorieä dintre si Romani). Irh adevár, eu ui seo1i ma tärziu,) lstoriograful bizantin Kinnamos, seeretarul i'MpAratulnk Manuili Gomnen (1143-1180), vorbind de o expedi-tie contra Ungurilor cxec o arrnatä bizantinär ajutatä de o «ceatä numeroas4 de. VIahin, o %ea pirin Tara-Románeaseä (1166),

spline& despre V1ahi de aci: fc& nice cei ei sunt din) vechime coloni ai.i.celor din Itakiar(1). Deci &í eraw privitf ca urrnasi, nu ai Dacilor, ei ai eolonitor romani din Dacia. Cunostinta despre originea roman& a Vlahilor e constatatä, pe la 1200, si in corespondenta tui Caldioan, domnul român ar Burgarifar si Ylahilor cu papa Tnnocent Hi, uncle se ziee e4 el si poporul sán (român) sunf descender* ai Romanilor (2), acestn Inteles va fi fost negresit traditia Literarä .existentä la( Bizantini hi seeolut al XI-lea, pe care Kekavmenos o interpreteazä' n felul arätat. Fie ea urmasi ainl Damlor- supusi de Traian, fie ca urma si. ai polonflor sau al provinciatilor romani din Dacia Traianä, oris si cum Aománii dela nordul Dunärii erau ca find acA din timput stápâniril romane.).

Cum ri imperiul bizantin, ea Iii eel vlaho-bulgar i in can, i ri Ungaria erâ earmseirta, Irr evul mediu, o traditie istoria, despre originea Románilor. Cei mai veclii cronicari, unguresti cuno§teau pe Vlahfi din regatuf ungar ea fosti ecoloni a Romanilar,4 rämasi In tar& si gà.si aci de Unguri. Astfel celaria papalä,

crontcile unguresti. dinì sezotul al X11I-leai

XIV-rea, Intemeindu-se

pe O4cronici anterioarit ca izvor &mum, spun OA a V lahii, cart au

foe coloni qi pctstori ai komanilork, au rámas î1i ard sub std(p, Ng. 2104, 13)4kwu., Ito** 6p.a.ey,

11511,

graixot, TgfaM4 rIVELL Aitawcat. Cf.

Miklosich, Die slay. Elem. im Rum., p. 3. Tomaschek, Zur Kunde der Haemus-Halb, ¡Peek p. 51: An5 Wlachen nördlich yam Delta: mussy jedenfalls) die( bertihmte Stella bei Kinnamos bezogen warden, (2)- Deeumenle priviloare Za Maria, Rometnilarii,..p. (Tap& Innocent cAtre Ca1oioan, a.

1199; audita quod der nobiliIIrbis Romae prosapiapregenitorea tui originem traxerint... I'. a, Caloioan darer papa, a., 1202v et, reduxita nos ad. memoriam sanguinis et patrie nostra a qua descendimus, P. 3., Papa. atre Caloioan at. 1202: qui ex nobili Romanorum prosapia dieeris descendisse. P. 4; sty popuhia terra tue,., qui de sanguine Romanorum se asserit descendissoo.. P. 6. Arhiapiscopul de, Thrnova dare papaA a. 1202: tamquam heredea descendentes a sanguin Romanot R. 6. Papa catra arkiepiscopul da Tfanova, a 1202: Blachorum eaclesiam, eve a. Romania etiam secundum carnem et sanguinem des-

condisse dicitur.... qui a Romania traxerunt originem:/

www.digibuc.ro

8

DIMITRE ONCIIIL

572

pelnirea llunilor, ca fi dupe!, risipiirea acestora, $ i au trclit «in munti, in vecinettate eu relmelsite ale Hunilorb.(1) La venirea Ungurilor, II arata In Transilvania, sub un duce national, cum si In Banat, autorul celei mai vechi cronici unguresti ce ni al, XII-lea); care deasemenea are stire de a$ a numitii «pcistori ai Romanilorn, ,pu0 alaturea cu Vlahii, ca yechi locuitori ai Ungariei (2).

s'a lphstrat, notarul regelui Bela (dint secolul

Din cele dintâi marturii istoriógrafice asupra Românilor, Incepand din secolul al XI-lea si al XII-lea, se constata deci, I In imperiul bizantin i in Ungaria, o tradttie care punea originea Românilor din (1) Simon de Keza, ed. Florianus, il, 65: plackis qui ipsorum (Romanorum) fuere pastores et coloni remanentibus sponte in Pannonia. P. 70: Zacull Hunorum sunt residui, qui.... cum 1Blackis in montibus bonfinii sortem habuerunt.... Pannonia extitit X annis sine rege, Sclavis tantummodo Grecis Teutonicis Messianis et Vlahis adv(imis remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servitio sibi' serviebant. Chronicon pictum, ibid. p. 114; Vlachis qui ipsorum coloni existere ao pastores remanentes sponte in Pannonia. P. 120: Zekuli Hunorum aunt residui cum Vlachis in montibus confinil sortem habuerunt.... Pannonia extitit decem annis sine rege, Sclavis ta,ntummodo Grecis Vlachis Teutonicis advenis Messianis (var. Marchianis =Moravi) remanentibus in eadem, qui vivente Atyla populari servitio sibi serviebant. Chronicon Dubnicense, ibid. III, 17 (=Chronicon Budense, ed. Podhradczky, p. 24 sq.) : Vlachis qui ipsorum coloni extitere (Chron. Bud. ac pastores) remanentibus sponte in Pannonia. P. 23: Skull Hu-

norum aunt residui.... [cum ylachis in montibus confinii sortem habuerunt] .

4

.

(=Chron. Bud. p. 32:) Pannonia remansit sine rege decem annis, Vlachis Grecis advenis Messianis Teutonicis Mavis exulibus remanentibus tantummodo in Pannonia, qui Atile serviebant. Chronicon Posoniense, ibid. 1V, 15: Vlachis qui ipsorum coloni erant vel extitere ac pastores remanentibus sponte In Pannonia. P. 21: Pannonia permansit sine rege X annis, Olachis Grecis Machianis Theutonicis Sclavis exulibus remanentibus tum in Pannonia. Prin Pannonia se Intelege ad toath Ungaria. Pfirerea c aceast5, parte a cronicilor, relativä la istoria Hunilor, ar fi fost scrisk mai Intftiu de Keza (R., F. ,Kaindl, Studien on den ungwischen Geschichtsquellen, In Archiv für österreichische Geschichte, LXXXVIII 1899-1900, pp. 209, 401 sqq.), OM In a doua jumitate a secolului al XIII-lea, nu se poate admite pentru locurile citate, unde se recunoaste un izvor comun mai vechiu. Cf. nota urmtitoare. (2) Florianus, II, 10: Quam terram habitarent Sclavi, Bulgaril et Blachii ac pastores Romanorum. (Cf. Chron. pick, Chron. Bud. tg Chron. Poson.: Vlachis qui ipsorum [Roac pastorei). P. 23 sq., Vlahii In Transilvania. P. 37, Vlahi In Bit,manorum] coloni nat.Pe la 1230 chlugrtrii predicatori din Ungaria cumIteau o cronick Gesta lJngarorum, in care se ziceh, cit, Inainte de Vbnirea Ungurilor, Ungaria se numia pascua Romanorum. (Docum. I, 155.) Cf. Thomas archidiacbnus Spalatensis (mijlocul secol. XIII), ed. Schwandtner,

III, 549: Haec regio dicitur antiquitus fuisse pascua Romanorunt. kAirea putek sit fie luati din Gesta Ilungarorum h notarului qui Bela, pag. 10 : terra Pannonie pascua Romanorunt esse dicebatur. (Cf. Florianus II, 297.) Par acesta se Intemeih negre§it pe o ironic& mai veche, din care §i cronicarii urmátori dyeau informatia despre coloni ac pastores Romanorum, In formit Invederat mai originalk

www.digibuc.ro

TRADITIA ISTORICA.

573

9

pArtile Daciei In legAturá cu stäpânirea i colonizatia romanä. Nici o stire contrar& nu se aflá In tot evul mediu. Traditia despre originea romank cunoscutá si n cancelaria papark cum si la Românii din- imperiul vlaho-bulgar ca traditie nationalk erà general admisä In istoriografie.

Totus in a doua jumätate a secolului al XV-lea, Grecvl Laonikos Chalkondyles (din Atena) nu mai s tià sá spun:A In aceastá privintä decât cele urmátoare :

« Vlahii din miottele Pindului vorbesc aceectf Umbel ca Dacii (=Românii din Dacia) si sunt la fel cu ei. Limba Dacilor se aseaWind, cu limba Italienilor, dar este atelt de stricatel "twat Italienii cu greu o pot intelege. De unde %Wei au venit ei, cu Umbel obiceitwi romane, aceste locuri, asezându-se ad, n'am aflat dela nimeni, nici n'am auzit' ca cineva set pomeneascet» (1). Dar contemporanul sà,u, Italianul Enea Silvio Piccolomini (papa Pius II, -F 1464) cunosteà pe Vlahi ca urrnasi ai colonilor romani, adusi In Dacia dui:A cucETirea ei de Traian (2). Pe temeiul traditiunii istorice de pán5, atunci, Anton Bonfini (-1- 1502), umanist italian din epoca Renasterii i istoriograf al Ungariei, la curtea

regelui Matias Corvin, de neam roman, a dat cea dintai expunere istorich despre inceputul Românilor. In scrierea sa asupra istoriei Ungariei, tratând despre Dacia si despre originea Românilor si a familiei românesti 4 Corvinilor, el la, cucerirea Daciei de Traian colonizarea ei cu Romani drept punct de plecare al istoriei Românilor ca urmasi ai colonilor romani (3). Bonfini, cunoscând traditia cronicilor unguresti despre originea Românilor i despre vechimea lor In taik traditie In acelas timp nationalk conceptia lui istoria nu poate fi privitá ca combinatia unui umanist preocupat de predilectiunile clasice ale epocei sale. El se rAzámà pe traditia cunoscutá de mai Inainte In Ungaria, ca si In cancelaria papalk precizând-o cu datele câstigate din studiul antichitAtii. I

(1) P. 319 si 77 sq. (2) Opera geographica et historica (1699). Historia de Europa, p. 220 :, Daciam vero

trans Danubium, quae nunc Hungariae portio est, Traianus imperator edomuit, et in solo barbarico provinciam fecit.... P. 228: Et colonia Romanorum, quae Dacos carceret, eo deducts duce quondam Flacco, a quo Flaccia nuncupata et pro Flacciis Valachi Sermo adhue genti Romanus est, quamvis magna ex parte mutatus, et homini Ralico vix intelligibilis. (3) Reruns Hungwricaessm Decades, ed. Bel (1771), pp. 9, 284, 432, 526 sqq.

www.digibuc.ro

Butrintz ONOIXIL

10

674

Astfel gena§terea( din Italia aducek prin Bonfini, nou& lumina nu privire la punctul del plecare al istoriei Romanilor, preghtind prin aceasta §i renasterea rom&ni de mai, pe urrnä.4 n direetia &A& de umanistul italian au urmat apol, pM n seeoiul al XVIII-lea, mdi mult sau mai putin, istoriografii ce s'au ocupat de chestiunea române.

cx traditie national& asupra eriginilar e eonstatatk afarä de corespondent& Lai Caloioan cu papa, abià in prima ¡um&tate a secolului al XVI-lea. Durk& relatlunea lui Franeesco dalla Valle,, care in 1532 a fost in Tara-Româneaseä, cAlugárA dela Thrgoviste (din mänástirea Deal)- i ziceau c Rornânii gam venit din vechinac dela

Roma spre a lama aceastd fard; Traiam Impdratnl, cucerind tara, o mprì ostasilor sdi Ø o few& colonic de Romani» (1). Stirea nu pute& sá fie imprumutatä din istoria lui Bonfini, aphrutä

in prima editie abia la 1543; niei dela Enea Silvio

(ecli

1551)

de care se deosebeste prin mai mull& elaritate. Totus cele dintAi eronici nationale, mai putin precise decAt cunoscuta cMugArilor dela Dear, atr numaf c amintire 'mg& Intunecath despre originea romana. Cronica anonimá a TeriiR.omâne§rti, a c&rei ultim& form& (en partea scris& de Stoica Ludescu) este abià din a dou& jumátate a secolului al XVIr-lea, dar dare pstreaz o compilatie mai veche de elemente' de istoriografie indigená, incepând din prima jumätate a secolului at XV1-lea, ne dä, versiunea ced, mai veche a traditiunii ce g'a pästrat In eronieile noastre. Vorbind de incepntul Terii-Românegti, add WA' au deseälecat pravoslavnicii crestinfr, ea zice gins& dintätitz izvedindu-se de Romäinti carii eau despärfit Romani si au pribegit spre miaz&noapte. pled treeänd apa Dunäril au deseäleeat la Turnul Severinului, altii Irr tara Ungureasck pre

apa Oltului, si pre apa Moräsului, gi pre apa Tisei, ajungänd pänä la Maramoräs. far eel ce au deseälecat la Turnul Severinului eau tins pre sub pealele muntilor pänä la apa Oltufui artii s'au Roma (1). Magyar Zintitnellni I'dm, ILI (186'4 22-23:: &eon% essen venuti havendo Trajano Imp[erato]re debellato. et aoquistata, quql

ad habitar in quel paese

paese, lo divise a suoi soldati, et lo face Come Colonia de Romani.

www.digibuc.ro

TR ADITIA ISTORIVA,

675

pogorát pre Dunäre in jos, venit Tämä

11

ash, umpländuse tolt local de ei au

marginea Nicopoeiv (1).

Acest diiitâiu descálepat, a árui Intindere concordä, In general cu teritoriulcolonizatiunii romane inDacia, precum i descálecatul La Turnul Severinului concord& ion punctu1 pe uncle Romanii au intrat la cucerirea terii, cronica 11 pune, odatä ou intemelerea Banatului Basarabilor in Oltenia, «multä vreme» inainte de descAlecatullui Radul

Negru in partea dela räsärit de Olt, pus la arm!. 1290. Abià In a doua jumatate a secolului al XVII-lea. autorul crpnicei aIstoriile domnilor Värii Ranaänesti» (zisä a lui Constantin apitanul), care cu-

i itorio strini, tie sá, spunä cä estretmo0i Ramanilor venise dela Roma, 'in zilele ui Traian Impdratul Romei» (2), cât

most/ea

stiau, i pailugárii dela Deal pe la Inceputul pecolului al XVI-lea.

Altä traditie, In forma unui mit ce cautä, sâ explice originea romanä E,Ii credinta ortodoxá a Rornânilor, cum i numele dior de Románi saulVlahi, ne 45, cronica anonimä a Moldovei, scrisä pe la linceputul secolului al XVI-lea i pästratä, î,n redact-le mai tärzie, Intr'D compilatie de cronici rusesti. Acest mit aratá ca Aträbuni Uo1dovenilor pe rdoi frati crestini, Roman itai Vlahatal fundatorii ce-

tátii Räm = Roma), ai ¡cáror urmasi pravoslavnici, numiti «Râmlenii vechi», au pästrat credinta strämoseasa In luptä cu «Minlenii noi» (= Latinii), träind. In orasul 'tor RAIn Om& In zilele craiului unguresc Vladislav. Atunci nävälind Tätarii in kara Uni Râmlenii ureasc craiul Vladislay a zerut ajutor dela vechi Impreunä cu Râmlenii nol i-au venit In ajutor ; biruind cu ei pp `Mari, .prahil a dat din recunostintä Ranalenilor vephi, prigoniti de Râmlenii noi, párnânt In Maramurás, de uncle Dragos, until dintre .acei Rämleni, a deseälecat apoi, cu invoirea praiului Vladislav, lara Moldovei. i ajutorul dat -contra Tätarilor si des-

alecatul yoldovei sunt puse In domnia aceluias craiu, cu anal 1359 c a datä a descAlecatului 3(3). (1) Istoria rerii Romitnesti, ed. G. Ioanid (1859), p. 1. Laurianu i BlIcescu, Magazin istoric, IV, 231 : vinsb, dintitiu s'au eopring ae Romtnit tarii au purees dela Romani qi nu ter& spre iniaanouptes. Manuscriptele pliStrate (oolectia Academiel Romano) contordA .cn textni din nditia lut loanid. In ins. 441 -gin 1'792), f. 94, se aifii. interpolatla : fiind lor apetenii mai mari Traian i cu gineristm Slyer ... i atunci au lIcut tunnel acela %rem, carele s nlianiti, annul Turnul Seyerului». (2) Mag. ist. I, 83=N. Iorga, Istoriile domnilor prii-Romdnesti de Constantin Cdpitanui Fibipesen (WM), p. (3) I. Bogdan, Vechile cronies moldovenesti (1891), p. +85 still.

www.digibuc.ro

12

DIMITRE onzuL

576

Wasboiul cu Tätarii, de care e vorba acl, este expeditia fäcuta de ()stile regelui Ludovic In, 1345, sub conducerea lui Andrei fiul lui Latzk (=Vladislav), contra Tätarilor din Moldova, Invinsi atunci cu desávârsire i siliti a se retrage spre räsärit (1). Dui:4 aceastä

biruinta, atribuitá de o legendä ungureascA unui miracol al regelui Ladislau cel Sfânt (patronul Transilvaniei), care s'ar fi sculat din mormânt spre a conduce oastea crestinä (2), a urmat descälecatul Românilor din Maramurä in pärtile desertate de Tátari si Intemeierea principatului Moldovei. La acést fapt istoric se raportä mitul craiului Vladislav din cronica moldoveneascä, format, cum se vede, sub influenta legendei unguresti despre regele Ladislau. Raporandu-se mai Intâiu numai la descAlecatul Moldovei In zilele craiului Vladislav, biruitorul Tätarilor, mitul a pus apoi, prin sincronism, In timpul aceluias craiu, i venirea Râmlehilor,

sträbunii Românilor ce au descalecat tars Moldovei. Dintr'o asemenea traditie, cronicarul Grigore Ureche (In prima jumätate a secolului al XVII-lea) aveä informatia &A Moldova a fost

deschlecata de «osamä de feciori de domni, den domniile ce au fost pre aceale vremi la Râm, si cu oamenii lor den MaramorAs», si cá, «Intre acei feciori de .domnf au fost sf Dragos Vodá, carele erà din domnii Râmului ce venise dela' Maramoräs» Din eistorii», el stia, si de «Traian Impäratul Râmului, a cáruia se cunoscu seam'.

nele puterii lui pre unde au tras troian» (3). par el nu avea o

idea lämuritä despre cucerirea, lui Traian, si ne lass in nedumerire asupra traditiunii ce cunosteá, despre «domnii Râmului ce venise dela Maramoras». Cu Miron Costin (-I- 1692), istoriografia nationalá Mai un pas In-

semnat Inainte. Din traditia nationalä, el nu bunosteä decât taga amintire despre originea romanä, cu mitul craiului *unguresc Vla-

dislav sau Lasläu (ung. László=Ladislau), «la a târuia vreme» cum zice el «s'au deschlecat al doilea ränd, de Dragos Voevod, tara noastrá (Moldova), §d de Negru Voevod, tara Munteneascá. (4). (1) Joannes de Iiikullew, ed. Schwandtner, I (1746), p. 177. Chron. Buclense, p. 276. (2) Chron. Dubnicense, p. 151 sq. (161-162), p. )67 sq, (173). Cf. D. Onciul, Zur Geschichte der Romdnen in Marmarosch, RImlinische Bevue, VI (1890), p. 24 sqq., §1, Originile Principatelor Romdne (1899), p. 96 sqq. (3) M. Kogálniceanu, Letopisitile 14)14 Moldovci, I, 97, 99 (=Cronicele Romdniei, I, 131, 133), (4) Letopis. I, 31 (=Cron. Rom. I. Bogdan, Cronice inedite, p. 160.

I, 30). Cf. V. A. Urechia, Miron Costin, II, 102

www.digibuc.ro

577

TRADITIA ISTORICA.

13

Mitul craiulul Vladislav erà cunoscut lui Miron Costin si Intr'o forma

alteratá In chip batjocoritor, versiune interpolatA In unele còpii ale cronicii lui Ureche, dui:A un pretins «letopiset unguresc». Dupä aceastA versiune, LaslAu, craiul unguresc, cerAnd ajutor dela Impäratul RAmului Impotriva Tätarilor, ImpAratul i-a dat pe oamenii rAi din temnite, cu räspuns ea sä nu-i mai trimeatä Inapoi; biruind cu ei pe Tätari, craiul le-a Impärtit mosii In Maramures, «uncle träesc si pAnA astäzin (1). RAspingAnd cu indignare aceste «ocAri basne», Miron Costin se sileste a da, pe urmele lui Bonfini ale altor istorici mai noi i pe temeiul istoricilor antici, o expunere istoricA despre Inceputul RomAnilor, sthruind mai ales asupra cuceririi i colonizatiunii romane. «Inceputul tarilor acestora i neamului moldovenesc i munte-

zice el 7«si Ci sänt In thrile unguresti CU acest nume RomAni i pänä astAzi, de unde sant si din ce semintie, de and si cum au descAlecat intru aceste pärti de pämänt, a scrie, multh vreme la cumpänä au stätut cugetul nostru. Sä incep osteneala nesc»,

aceasta, dupä atAtea vacuri dela descälecatul tärilor cel dintAiu de Traian impAratul RAmului, cu. cAteva sute de ani preste mie trecute, se sparie gändul. A lash, iarAs nescris, cu mare ocarä infundat nea-

mul acesta de osamA de scriitori, iaste inimii durere. Biruitau gàn-

du! sä mä apuc de aceastä ostenealä, sä scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semintie sánt lAcuitorii tärii noastre i ärii Muntenesti i Romänilor din tärile unguresti, cum sau pomenit mai sus, &A tot un neam i odatä descälecati skit» (2). Ash incepe Predoslovia la Cartea pentru descetlecatul dintetiu, prin care Miron Costin luminA neamul säu asupra originii sale 04 desteptà la nouä viata. «Biruitau getndul» L. Da, o adeväratä biruintä a gAndului erà aceastä scriere. Ideea romanitätii, ash precum el cel mai intAiu, cu convingerea istoricului si cu Insufletirea patriotului, Ii dedeA expresiune intre RomAni, rod din semänta Renasterii din Italia, erà inceputul renasterii romAne. In directia &AA de Miron Costin a urmat apoi fiul säu Nicolae

Moldovei

Costin, In Cartea pentru descalecatul dintetiu, o expunere ceva mai desvoltatA a aceluias subiect, dar Mr& progres esential In fond.

Tot In acel spirit e scrisä Istoria árii Rometnesti dintru inceput, (1) Letopis. I. Apendiese, p. 3 sq. (=Cron. Rom. I, 377 sq.) (2) Letopis. I. 3 (=Cron. Rom. I, 3), en 1ndreptari chip& V. A. Urechia, Miron Costin,

1, 373 sq.

www.digibuc.ro

DIMITRE ONO=

14

578

de un anonim (1), cuprinzând aceeaq perioadá (pân5, la Atila) ea foi Costineqtii. Pe urmele CostineOilor, Inatatul . principe Dimitrie Cantemir, cu um material istoric neasernAnat mai bogat, adunat din istorici antici §i medievali, a fäcut cea dintâi lncercare de a inWO., In Hronicul vechimei Bomano-Moldo-Ylahilor (1717), toatä istoria veche a Românilor pânä la Intemeierea Principatelor, cuprinzAnd §i. pe Românii de peste Dunäre. Cu aceastä scriere, isto, riografia nationalä mai veche ajunse punctul säu culminant, In aván-

tul ce ea luase sub infiuenta Rena§terii din Occident. Scrierile din aceastä epoca de inflorire literarä, reprezentatä prin Costine§ti, Dimitrie Cantemir §i contemporanul lor anonim, se Intemeiazä, In chestiunea originilor, pe vechea traditie istorick pre, cizatä de Bonfini prin märturiile scriitorilor antici. Drept punct de plecare al istoriei române, ele iau cucerirea Daciei de Traian §.1 colonizarea ei cu Romani; In .timpul nävälirilor, Romanii räma0 In Dacia s'au adApostit peste munti, de unde urma0i lor au descälecat Tara-Româneasca §i Moldova. Din acela§ punct de vedere plea* mai mult sau mai putin, §i istoricii sträini ce au urmat dupä Bonfini, 'Ana In secolul al XVIII-lea. Conceptia istoricä de pâra atunci despre originea Românilor o exprimä mai concis celebrul Gibbon, care In Istoria Imperiului Roman (1776 §. u.), vorbind de párásirea Daciei sub Aurelian, zice:

eVechea patrie a pästrat totuq un numár considerabil din locuitorii Ai, cari se temeau de exil mai mult deal de un stapAn gotic. Ace0i Romani degenerati continuarä sa serveascä imperiul,

la a arui ocrotire ei renuntase, introducând intre cuceritorii lor primele notiuni de agriculturä, artele folositoare 0 deprinderile vietii civilizate. Legáturi de comert 0 de limb& furá stabilite suc-

cesiv Intro malurile opuse ale Dunarii. Valahii pästreazá Ina, urme ale limbii latine, kii intotdeauna ei s'au mândrit de originea lor romanän (2). -

*

*

*

(1) N. Iorga, Operele lui Constantin Cantacusino, p. 60 sq. Cf. V. A. Urechia, 0 cronicd anonima, In Revista pentru istoHe, aroheologie qi filologie, II 1 (1884,, p. 65 sqq. (Dupa felul cum autorul vorbeqte de Greci, e Indoios di el ar fi Constantin Cantacuzino, el Insus fiu de Grec). (2) The History of the decline and fall of the Roman Empire, ed. J. B. Bury (1897), I, 294 sq.

www.digibuc.ro

579

TRADITIA ISTORICA.

15

In a doua jumátate a secolului al XVIII-lea, chestiunea a intrat Inteo nouh fazh. Pe când pânä atunci literatura asupra ei se desvoltase pe temeiul traditiunii istorice si sub influenta Renasterii, in faza urmätoare ea a fost influentatä de noua directie critich in istoriografie, cum si in parte de imprejurari politice. Chestiunea Orientu-

lui, push la ordinea zilei, si mai ales luptele nationale din Ungaria n'au lipsit BA tulbure senina critich istoricä, inaugurath prin noua directie. Cercetärile critice asupra originii Românilor, incepute in asemenea imprejuräri, au provocat controversa care inch pânä asthzi n'a ajuns la o resolvare definitivä. In discutia ce a urmat, s'au formulat douä teorii contrare, ambele in opozitie cu traditia admish phnä atunci: una este teoria autoctoniei, alta teoria migratiunii Românilor. Cea dintâi e Intemeiath de Thunmann (1), care sustine CA Rornânii dela sudul Durihrii sunt urmasii Tracilor din peninsula Balcanich, iar cei dela nordul Dunärii urmasii Dacilor de acelas neam trac, romanizati sub stäpânirea roman& si adhpostiti in pärtile muntoase ale patriei lor. Cea de a doua are drept pärinte pe Sulzer (2), care pune originea tuturor Românilor in peninsula Balcanich, unde ei s'ar fi format ea popor omogen, prin amestecul elementului roman cu cel

autocton si cu elementul slay suprapus, si de unde ei ar fi venit in stânga Durarii mai ales In secolul al XII-lea si XIII-lea. Aceastä ipotezh, primitä in istoriografie la inceput numai de Engel, cu modificarea arátath mai sus, a fost push dindatä in serviciul luptelor politice,

spre a contest& Românilor din Transilvania dreptul istoric pe care ei il invocau intr'o petitie chtre impáratul Leopold II (3). Nouäle teorii, combätute mai vârtos de Petru Maior (4), au intâmpinat, mull timp, cea mai hothrIth opunere in istoriografia nationalá. Totus scrierile publicate la inceputul secolului al XIX-lea asupra istoriei române, de Grecii din Principate: Fratii Tunusli (5), (1) Untersuchungen fiber die Geschichte der östlichen europäischen Volker (Lipsca 17741.

(2) Geschichte des Transalpinischen Daciens (Viena 1781-1782). (3) Supplex libellus Valachorum Transsilvaniae . . . cum notis historico-criticis 1. C. E[der] civis Transilvani (Cluj 1791).

(4) Istoria pentru inceputul Románitor in 13achia (Buda 1812). In vederile lui Maior Bunt : D. Th. Bojanci (Bozsinka), A nimadversio (Pasta 1827) si Respundere (Buda 1828), si E. Murgu, Widerlegung etc. und Bemis dass die Wallachen der Römer unbeemeifette Nachkömmtinge sind (Buda 1830, ambii combatand scrierea lui S. T[ökeIyi], _Firm& dass dieWalachen nicht römischer Abkunft sind (Halle 1823; ed. II, cu trad. romank, Buda 1827). (5) CIeyropEcc rhç B)saxEaç (Viena 1806).

www.digibuc.ro

DIMITRE DECIIIL

16

580

Dimitrie Philippide (1) si Dionisie Fotino (2), se abat dela moflul de a vedeà, al istoricilor români de pâná atunci. Philippide admit@ ro, manizarea Daeilor, prin care mai ales s'ar fi format poporul român.

Iar la Tunusli i Fotino, traditia cronicii anonime a Terii-Românest despre descAlecatul 01 teniei i intemeierea BAnatului Basarabilor prin Români de peste Dunäre, apravoslavnici, crestini», este interpretatA (independent de Sulzer 0 Engel) In intelesul unei trans,

migratiuni române din Dacia Aurelianâ, ca intoarcere la Românii rámasi in Dacia Traianä, pusä pe la Inceputul seeolulpi al VII-lea. Aceastä interpretare o admite apoi i Mihail Kogálnieeanu (B), pu, nánd transmigrarea pe la sfarsitul secolului al VII-lea. De altminterea, teoria migriunii, in sensul lui Sulzer si Engel, n'a afiat aderenti nici In strAinätate, deeât mai târziu, admitându-se In general continuitatea elementului roman In Dacia, mai mult sau mai putin im sensul teoriei autoctoniei (4). Abià, dupä relmprospà.tarea ei prin Fr. Miklosich si R. Roesler (6), 'in a doua jumätate a se, colului trecut, teoria migratiunii gäs1 räsunet in istorigrafie ales In cercurile filologice. Din motive linguistice, cari reclamä ea necesarsä o unitate teritorialä pentru formarea limbii românesti inainte de separarea celor trei dialeete principale (daco-, macedo- i istro-român), Miklosich pune originea nationalitAtii române In dreapta Dunärii, unde Ror mânii s'ar fi format mai ales prin romanizarea vechilor Ihn, sträbunii Albanezilor de astázi. Prin invaziunea Slavilor, elementul ro,

(1) `Iatopía ,Ftiç Poop.ocAq; (Lipsca 1816), (2) dIaTopEa

iç ccacct At:0a2; (Viena 1818, I).

(3) gistoire de la Valachie et de la Moldavie (Berlin 1837, ed. II 1854). (4) J. C. Schuller, Argumentorum pro latinitate linguae valachicae sive rumunae epiorisis (Sibiiu 1831); Zur Frage Ober den Ursprung der Romdnen und ihrer Sprachd (Sibiiu 1866). Fr, Diez, Grammatik der romanischen Sprachen (Bonn 1836), I, 63 sqq.; ed. III (1870), 136 sqq. A. Fuchs, Die romanischen Sprachen in ihrem Verhältnis zum Lateinischen (Halle 1849). P. J. afaiik, Slovenske Stoproiitnosti (Praga 1837) = Slavische Alterthiimer, JI (Lipsca 1844), 205, 0 a. Mai mult in Intelesul traditiunii: B. G. Niebuhr + 1831), Vorträge fiber römische Geschichte, III (Berlin 1848), 218. J. A. Vaillant, La Romanis (Paris 1844), 0. a. Pentru pitrerea lui Sulzer, Fr. PhlepS, De Valachorwm origine dissertatio (Sibiiu 1829). 0 parere izolath sustine M. S. Möckesch, Benveise fiir die celtische Abstanmung der Walachen oden. Romeinen (Sibiiu 1867). (5) Die slavischen Blemente-im Rumunischen (Denkschriften der kais. Akademie der Wissenschaften in Wien, 1861); Ober die Wanderungen der Rumunen (ibid. 1879); Beardge zur Lautlekre der rumunischen Dialekte (Sitzungsberichte d. kais. Akademie d. Wiss. in Wien, 1881-1882). (6) Ronaini,sche Studien (1871).

www.digibuc.ro

581

TRADITIA ISTORICA.

17

man din provinciile ilirice a fost impins parte spre miazäzI, unde apoi se aflá Macedo-Românii, parte spre miazlinoapte, unde sunt Daco-Românii.

Roesler sustine teoria migratiunii din punct de vedere istoric. El o intemeiazà, cu un bogat aparat critic, numai pe argumente negative, pe lâng5, argumente linguistice ce nu rezistà In felul cum le prezentá. Teoria lui, in fond identicä eu ipoteza lui Sulzer, s'a propagat mai ales In Ungaria, undo n'au lipsit i consideratiuni de ordine poli-

ticá, chutându-se, In luptele nationale, i arme din arsenalul istoriei: astfel ea a devenit o axiorná a istoriografiei unguresti din zilele noastre (1).

In afará de scrierile militante din acest punct de vedere, lipsite de seninátate stiintificá, teoria migratiunii a mai aflat, In istoriografie, numai doi apArätori mai Insemnati: Wilhelm Tomaschek (2) si Constantin Jire6ek (3). Cel dintâiu pune transmigrarea mai ales In secolul al XI-lea si al XII-lea, socotind dela mijlocul secolului al XII-lea cele dintAi stiri sigure despre Románi la nordul Dunärii, färä WA, tin& seam& de traditia cunoscutá chiar pe atunci despre originea i vechimea lor. Cel de al doilea, un cunoscator profund al istoriei i etnografiei terilor balcanice, admite transmigrarea românä din dreapta In stânga Dunärii Intr'o epoc6, mult mai veche decât cea presupusá de Sulzer si Roesler, dar MIA s'o fixeze mai (1) Scrieri privitoare la chestiune : P. Hunfalvy, Ethnographie von Ungarn (deutsch von J. H. Schwicker, 1877) ; Die Rum&nen und ihre Ansprüche (1883) ; Az oldhok története (Istoria Rominilor, 1894); L. Réthy, Az oldh nyelv és nemzet megalakuldsa (Formares limbii i nationalitAtii romane, 1887, ed. II 1890); A romanismus Illyricumban (Romanismul tn Illyricum, 1896), trad. rom. de 1. Costa, Deslegarea cestiunii originii Romdnilor (1896). G. Rohonyi, A honfoglalds története (Istoria cuceririi terii, 1896), nu se

sfie§te a preface pe Vlahii din cronica notarului lui Bela, gásiti de Unguri, in Bulgari", cari ar fi fost numiti Vlahi" (p. 103 sq.), de0 cronicarul deosebe0e precis pe unil de altii (p. 10: Bulgarii et Blachii... p. 37: Bulgarorum atque Blacorum). Din ce punct de vedere pleacá istoriografia ungureascli de azi, cu privire la chestiunea romani, se vede din B. Jancsó, A romdn nemzetiségi törekvések története es jelenlegi dllapota (Istoria i starea actualit a tendintelor nationaliste románe0i, 2 vol., 1896 1899), tti A. Bertha, Magyars et Roumceins devan$ l'histoire (1899).

(2) Zur Kunde der Raemus-Ralbinsel (Sitzungsberichte d. kais. Akademie d. Wiss. in Wien, 1881). Cf. Uber Brumalia und Rosalia nebst Bemerkungen f4ber den bessischen Volksstamm (ibid. 1869) 0 recensiunea asupra cártii lui Roesler, In Zeitschrift far die österreichischen Gymnasien (1872), unde autorul sustinett Inch continuitatea, la care a renuntat apoi (mai Intrtiu In recensiunea asupra Artii lui J. Jung, ibid. 1877). (3) Geschichte der Bulgaren (1876), p. 113. Die Romanen in den Stddten Dalmatians ?Yearend des Mittelalters (Denkschriften der kais. Akademie d. Wise. in Wien 1901), p. 20. Analele A. R.Tom. XXIX.Memoriile Sec!. letorice.

www.digibuc.ro

2

18

DIMITRE ONCIUL

582

deaproape. El determinä centrul Sträromânilor (das Centrum des Urrumänischen) prin urmätoarele provincii romane din dreapta Dunarii : partea sud-esticA a Panoniei (regiunea Sirmiului), Moesia superioarà, Dacia ripensis, Dacia mediterranea si Dardania, astäzi Syrmia, Serbia, Bulgaria apuseaná si vilaietul Kosovo. De alminterea, fruntasii istoriografiei moderne, cum 0 etnografi si geografi s'au pronuntat pentru continuitatea elementului roman,

care a dat nastere poporului român in Dacia Traian5,(1). Intro filologi insä, pärerile inclinä mai mult spre teoria migratiunii, unii sustinând totus continuitatea (2). Fac abstractie acl de istoricii si filologii români, apäratori ai traditiunii istorice ori mai mult sau mai putin ai teoriei autoctoniei, unii admitând si o transmigrare partialä din peninsula Balcanica (3). (1) L. Ranke, Weltgeschichte, III (1883), 272 sq., 448. V. Duruy, Histoire des Romains, VI (1883), 461 sq.; cf. IV, 758. Th. Mommsen, Römische Geschichte, V (1885), 226,

(Cf. J. Jung, Römer und Romanen in den Donauleindern, 1877, pp. XLII, 239.) E. Wietersheim F. Dahn, Geschiehte der Völkerwanderung, I (1881), 240. E. Lavisse & A. Rambaud, Ristoire génerale, H (1893), 830 sqq. L. Diefenbach, Völkerkunde Ostewropas, I (1880),

310-314. H. Kiepert, Lehrbuch der alten Geographie (1878), p. 337; Zur Ethnographie der Donauleinder (Globus, 1878); Leitfaden der alten Geographie (1879),p. 136. E. de Martonne, La Valachie (1902),p. 240 sqq. H. Grothe, Zur Landeskunde von Rumeinien (1907), p.17 sqq., §. a. Scrieri speciale: J. Jung, Die Anfeinge der Rumeinien (1876); Römer und Romanen in den Donauleindern (1877, ed. II, 1887) ; Die romanischen Landschaften des römischen Reiches (1881). J. L. Pia, *Ober die Abstammung der Rumeinen (1880); Zur rumdnisch-ungarischen Streitfrage (1886). T. Tamm, 'Ober den Usprung der Rumdnen (1891). (2) A. Budinszky, Die Ausbreitung der lateinischeu Sprache über Italien und die Provinzen des rermischen Reiches (1881), p. 221 sq. F. G. Mohl, Introduction et la chronologie du latin vulgaire (1899), p. 257 sqq. (3) Autoctonia o sustin: B. P. Hasdeu, Istoria criticd a Romdnilor, 1(1874); Fragmente pentru istoria limbei romdne, Elemente dacice, I f3i II (1876); Zina Filma, Gotii 0 Gepizii in Dacia (1877); Din istoria limbei romans (1883); Strat fi substrat, Genealogia popoarelor balcanice (Analele Academiei Romine, XIV 1892); Etymologicum magnum Romaniae, III (1894-1896), 2540 sqq, (Basarabd), 3102 sqq. (B/fnat)=-- Ronuinii Bandteni (Anal. Acad. Rom, XVIII 1896); Cine sunt Albanezii (Anal. Acad. Romine XXIII 1901);A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler (1884); Uneénigme historique, Les Roumains au moyen-dge (1885 ; Istoria Romdnilor, I (1888); N. Iorga, Geschichte des rumeinischen Volkes im

Rahmen seiner Staatsbildungen (1905).-0 transmigrare partial& din dreapta Dunirii admit; D. Onciul, Teoria lui Roesler (Convorbiri Literare, XIX 1885); Zur rumdnischen Streitfrage (Mitteilungen des Instituts für österreichische Geschichtsforschung, 1887, Erganzungsband II); Originile Principatelor Romeine (18991; Ronutnii in Dacia Traiand pdnd /a intemeierea Principatelor (Enciclopedia Romanii, III, si Revista Romink 1902);

G. Denswianu, Histoire de la langus roumaine (1901);In (lava si A. D. Xenopol, Ronulnsi fi Maghiarii inaintea istoriei, rempuns d-lui A. de Bertha (Analele Acad. Rom. XXII 1900, p. 5), si N. Iorga, op. cit., p. 109 sq.

www.digibuc.ro

583

TRADITIA nrronioit.

19

Daca o transmigrare româna din dreapta In siânga Dunarii, mai ales In urma a§ezarii Slavilor In provinciile romanizate ale imperiului de Rásarit, se poate admite ca probabilä, explicand unele fenomene linguistice i etnografice, totuq aceasta nu poate sa fie o probä contra traditiunii istorice, In ce prive§ite stratul etnic fundamental. E peste putinta de admis ea In imperiul bizantin i in Ungaria 6A se fi format, In secolul al XI-fea i XII-lea, o traditie despre vechimea Românilor ln Dacia, aratati ca find ad din timpul stapanirii romane, daca ei ar fi venit chiar atunci din imperiul bizantin In Ungaria, cum sustin autorii citati. Chiar venind mai Mainte, cum admit altii, o asemenea traditie nu se puteâ forma numai pe temeiul unor reminiscente istorice despre stäpanirea romank

Far& a intl.& In amänuntele chestiunii, voiu releva numai douä fapte ce confirm& traditia istorick In Dacia, Românii sunt arätati mai intâiu pe teritoriul colonizatiunii romane (Oltenia, Banat i Ardeal), de unde ei au ocupat apoi pärtile dincoace de Olt §i de Carpati. Acolo Ii arata ca populatie mai veche, Inainte de Intemeierea Principatelor, documentele i cronicile ungure0i, cum ttii cronicile noastre. Tot pe acel teritoriu s'au pästrat mai multe numiri topografice vechi: Alutus = Olt, Mutrius ('Ap.o&tptov = Ad-Mutrimn) = Motru, Tsierna = Cerna, Bersovia= Barsava, Tibiscus= Timi§, Marisus sau Marisia=Mureq, Ampelus= Ampoiu, Gerasus sau Crisia= Cri§, Samus=Somel. Deasernenea numele vechiu a calea lui Traian» sau a calea Traianului», cum po-

porul nume0e urmele call romane de pe Olt, a carei continuare peste munti e numita ln inscriptiunile romane via Traiana, este un nume ramas din antichitate (1). In aceste parti, continuitatea unei populatiuni indigene, pe timpul nävälirilor, care sa transmit& posteritatii vechea nomenclatura, este Invederata. Faptul ca tocmai pe acest teritoriu, intensiv colonizat §i romanizat sub stapanirea ro(1) Schwanz v. Springsfeld, .Beschreibung der Walachei (J. F. Neigebauer, Dacien, 1851, P. 119 sq.), cuno0e& pumele popular calea lui Traian (Kale-Trajan") pe timpul ocupatiunii austriace a Olteniei (1718-1739). Sulzer, op. cit., I, 215 : Kalea Trajanului". Ranke, op. cit., III, 272, vede in acest nume o probri. de continuitate. Numele roman iia Tradana e constatat intro Potaissa (Turda) i Napoca (Cluj), In continuarea liniei de pe Olt. (J. Jung, Römer una Romanen, 1887, p. 1211 In afar& de teritoriul coloniza-' %Mill romanei uncle a continuat sri existe vechea populatie dada pamit dud a dispâ. rut tn potopul niivrairilorj nu s'au phstrat cleat numele marilor afluenti ai Dunfirii Tisia identitatea lni 'Ophca6; (Herodot, IV, 48) eu Ar(Pathisus)=. Tisa, Pyretus=Prut gepl, numit de Romani Mariscus, e probabilit. Cf. C. Gooss, Studien swr Geographie und Geschichte des Trajanischen Daciens (1874), p. 31.

www.digibuc.ro

20

Whirr RE main

584

mana, se afla i locuintele naai vechi ale Românilor la nordul Duglisiti aci de Unguri, este netagáchilt confirmare a traclitiunii istorice. 4 Privind sta-pânirea i colonizatia roman& ca Inceputul nationalir

tatii romane in Dacia, traditia istorica mi exclude a la formarea ei au contribuit, bine MO les, I 1ementu1 autocton rOmanizat, ca si cel roman transdanubian. Dar aceste elemente mai mult sau mai

putin accesorii nu puteau sä aibà, dupa cat rezuIt dìn narturiile istorice, Insemnatatea ce le dau teoriile contrare Continuitatea elernentului daco-roman se confirma 0 din punct de vedere geografic. Carpatii meridionali sunt cum foarte nemerit zice un geograf mai nou (2)- dcoloana, vertebraláo a teritoriului románese, centrul de uncle nationalitatea roman& .s'a rasfirat In Dacia. Aceastä stransa legaturá lntre asezarea geografica i intinderea

etnografica, Inlatura probabilitatea ca .Romanii dela nordul Dunärii s'ar fi raspândit alminterea cleat din aceSt centru geografic al ion

Pe laturile Carpatilor meridionali, tare Olt 0 Timis, cu ramificäri In Muntii-Apuseni, trebue sa cautam locul unde elementitil daceroman, In conditiunile de aparare Si de comunitate date dela natura, s'a inchiegat ca nationalitate, Adápostit aci In pärtile muntoase, cari erau evitate de barbarii veniti dela ses sau stepá si nedeprin0 cu traiul, dela munte, el s'a putut Mantine 0 forma Ca nationalitate, In unitate teritoriala cu._ elementul roman omogen din ,.dreapta Dunärii pânä and asezarea Slavilor In peninsula Balcanicä

a Indeplinit separarea Românilor dela miazAnoapte de cei dela miazázi.

Invaziunea slavá avù drept urmate retragerea elementului roman din provinciile romanizate din dreapta Dunarii sprO miazazi, unde apal se aflä Macedo-Romanii., Pe Fang& aceastä retragere, confirmat& prin mai multe 'märturii, e probabilä negresit i o transmigrare partiala spre miazanoapte, favorizata prin linistea de aproape trei secole ce urmat In Dacia, paria la invazitmea Ungurilor. Astle/ elementul daco-rornan ce a supravietuit häváiirfle s'a Intárit ash, (1) In Dacia, romanizarea elementului autocton n'a putut sa ouprindk in 165 de ani de stApinire romank decAt pArtileg colonizate, din eari populatia dacieft se ,retrftsese in

mare parte. In dreapta Dunftrii, unde st&pinirea roman& a durat mai bine de 600 de ant romanizarea a fost mai intensivk cuprinand mai ales pArtIle Iliricului (Dalmatia veehe, intro Adriatic& si Sava, Moesia superioark Dacia Aurelian& si Dardania), mai putin sau aproape deloo pArtile Traciei (eu Motsia inferioarA) si ale Macedoniei. (2) H. Grote, op. cit., p. 19.

www.digibuc.ro

685

TRADITIA ISTORICA.

21

Incat a putut sä absoarb5, elementul slay conlocuitor, ale cärui urme au rämas In nomenclatura topograficA de origine slavä, räspanditä peste tot teritoriul Daciei, ca 0 In elementele slave ale limbii Daco-

Românilor si ale organizatiunii lor sociale si politice, 0 sä desfäsure acea putere de expansiune prin care acestia au cucerit etniceste aproape tot teritoriul Daciei vechi. Aseménea putere de asimilare 0 de expansiune istoria n'o aratä decal la popoare autoctone sau cuceritoare, iar nici odatá la elemente venite- In pribegie sau In captivitate, ori cat de superioare ele ar fi prin aminte 0 culturä». Asa si In Dacia, elementul roman transdanubian, venind succesiV si pe nesimtite (cum si mai târziu pästorii români treceau cu turmele lor si dincolo si dincoace de Dunäre), a putut numai sä IntäreascA, populatia de bastinä 0 ornogenä cu care s'a contopit, dar nu sä producä el Insus acele efecte, precum nu le-a produs nici In pärtile meridionale undo s'a retras. Acolo Macedo-Romanii au rämas totdeauna un element risipit In mijlocul unei populatiuni grecesti si albaneze, ca si Vlahii medievali In Bulgaria si Serbia, risipiti In mijlocul populatiunii slave In care au dispärut. Fatä cu asernenea fapte, stiinta nu poate päräsi tárâmul real al traditiunii istorice, constatatä dela prima aparitie a Rornânilor In istorie, traditie general admisä In evul mediu si necontrazisä prin nici o märturie directä. Nu färä cuvänt, vecinii 0 popoarele conlocuitoare vedeau In Romani pe locuitorii cei mai vechi ai Daciei Traiane, ca urmasi ai primilor ei cuceritori istorici. Iar poporul roman insus a pästrat pânä astäzi constiinta priori-L.4H sale, pe care Rorranul bänätean o exprirnä atât de caracteristic: alloi nis acasän.

Da, In patria pe care sträbunii au Interneiat-o si noi din mosi strämosi am rnostenit-o si o cultiväm, In care trecutul neamului

nostru si toat5, istoria noasträ se afla si s'a desfäsurat, anoi nis acasä», cunoscuti de veacuri ca urmasi ai cuceritorilor si civilizatorilor ei celor mai véchi.

www.digibuc.ro

Analele SocietAtii Aeademlee Romdne. Seria I: Tom..IXI. Sesiunile anilor 1867-1878. Seria II: Analele Academia. Romine.

L. B.

Tom. IX.

Desbaterile- $i memoriile Academiei in 1879-1888. Indice alfabetie al volumelor din Ana le pentru 1878-1888

2

3. 2.

. ..... ,50 . ...... . 1.

Tom. Xl. Desbaterile Academiei in 1888-9 . . XI Mentoriile Sectiunii Istorice. . . . Câteva manuscripte slavo-române din Biblioteca Imperial:A dela Viena, de Loan Bogdan Cinci documente istorice slavo-române din Arhiva Curtii Imperiale dela Viena, de loan Bogdan . . . . Diploma Barladeanh din 1131 si Principatul, Bârladutui:-0 incercare de criticd diplomaticä slavo-românä, de Ioan Bogdan . . Biserica din cetatea Neamtu $i documente relative la Vasile Lupu si Doamna Ruxandra, de V. A. Ureehid. ,, XII. Desbaterile Acadeniiei in 1889-90 -. XII. Memoriite Sectiunii Istorice Biserica ortodoxä in luptd cu Protestantismul, in special cu Calvinismul in veacul XVII-lea, qi cele donä sinoade din Moldova

contra Calvinilor, de Episcopul Melhisedec ..... .

.

.

,60

3.

12

1,20

.

Memoriu asupra perioadei din Istoria Românilor dela 1774-1786, insotit de documente cu totul inedite, de V. A. Urechid . . . XIII. Desbaterile Academiei in 1890-91 XIV. Desbaterile Academiei in 1891-2 Desbaterile Academiei in 1892-3 Xv: XV. Memoriile Sectiunii Istorice . . . . . . Documente inedite din domnia lui Alexandru Constantin Mpruzi, 1793-1796. Memoriu de V. A. Urechid XVI. Desbaterile Academiei in 1893-4

.

Codex Bandihus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus dela 1646, urmat de text, insotit de acte $i documente, de V. A. Urechid. 3,50 XVII. Desbaterile Academiei in 1894 5

. ,,

.

.

.

.

.

.

XVI.

.

Memoriile Sectiunii Istorice ..... .

........ .

.

XVILMemoriite Sectiunii Istorice. ..... .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Sofia Paleolog, nepoata Impäratului Constantin XII Paleolog, $i Domnita Olena, fiica Domnului Moldovei Stefan cel Mare, 1472 1509, de A. Papadopol-Calimach Vilegiatura $i re$edintele de varä la Romani, de I. Kalinderu

Un nou document dela Constantin Cantemir Vodä, Ia$i, anul 7197 (1689). Comunicatiune de V. A. Urechid XVIII. Desbaterile Academiei in 1895-6 XVIII. Memoriile Sectiunii Istorice Contributiuni la istoria Munteniei din a doua jumätate a secolului XVI, de N. Iorga, Chestiunea Arilor, de Gr. C. Butureanu. . . . . Un epizod din istoria tipografiei in România, de A. Papadopol-

Tom. XIX. .

..

Calimach Desbaterile Academiei in 1896-7

XIX.Memoriile Sectiunii Istorice .... ...

.

.

.

.

.

Biserica românä, de V. A. Urechid August $i literatii de I. Kalinderu Preteridenti domne$ti in secolul XVI, de N. Iorga

Desbaterile Academiei,in -1897-8 ..... :

.

.

.

Memoriile Sectiunii Istorice Domnia lui Ioan Caragea, 1812-1818. Biserica. Scóalele. Cultura publicä, de V. A. Urechid ...... . . . . . . . Primul proiect de Constitutiune a Moldovei din 1822, de A. D. Xenopol.

.

.

.

.

.

.

. ........ .

Bucure$tii.pand la 1500, de G. I. Ionnescu-Gion. Manuscripte din biblioteci sträine relative la Istoria Românilor (Intâiul memoriu), de N. lorga Literatii opozanti sub Cezari, de Ion Katinderu Justitia sub loan Caragea, de V. A. Ureehid Documente noua, in mare parte române$ti, relative la Petru Schiopul $i Mihaiu Viteazul, de N. Iorga Indice alfabetic al volumelor din Anale pentru 1888-1898 . . Tom. XXI. Desbaterile Academiei in 1898-9 . XXI. Memoriile Sectiunii Istorice Manuscripte din biblioteci sträine relative la istoria Românilor (Al doilea memoriu), de N. Iorga

www.digibuc.ro

4.50 2,50

4, 8. 8. 4,50 3,50

7. 2.

1,60

,50 ,20

5 1,50

1.

,25 ,20 4,50

.

Domnia lui Ioan Caragea.

XX XX

11.

3. 1,60 35 1. 4,50

1,20

,30 ,60 ,30 1,60

1. 2. 5. 6. 1.