Dictionar Al Bunei Cuvinte

INTRODUCERE într-una din lucrările sale, filozoful moralist Seneca a scris: „Ceea ce nu opreşte legea opreşte bunacuviinţă"1. Această afirmaţie se referă la legile imperiului roman, dar ea a rămas valabilă şi pentru legile statelor pînă în zilele noastre, căci nici un legiuitor n-a făcut, pînă acum, o lege care să cuprindă toate raporturile dintre oameni, în orice împrejurare, spre a nu mai fi nevoie de regulile bunei-cuviinţe. Legea statului este obligatorie, buna-cuviinţă este voluntară. Legea statului nu mă obligă să ajut unui bătrîn, unui invalid să se urce în tramvai, nu mă obligă să aduc un urcior de apă rece vecinului din satul meu, care zace singur în casă, nu mă obligă să fiu recunoscător etc., şi nici nu mă opreşte să invidiez, să urăsc, să fiu bădăran în faptă sau obraznic în vorbire etc. Faptele şi atitudinile care vădesc o aleasă purtare le datorăm bunei-cuviinţe, ale cărei reguli le urmăm de bunăvoie, convinşi fiind că aşa e bine, aşa e uman, aşa trebuie să se poarte oamenii între ei, spre a trăi în pace şi bună înţelegere. Aplicarea legilor unui stat este supravegheată de organele sale executive. Respectarea regulilor buneicuviinţe este observată, este controlată de public, de cei mulţi, de oricine şi-n tot locul. 1

Seneca, Troades, III, 2.

INTRODUCERE INTRODUCERE

Oricine are dreptul şi datoria de a atrage atenţia unui necuviincios, că fapta sau vorbele luisint contrare regulilor bunei-cuviinţe, iar dacă nu totdeauna i se spune în faţă, cei ce au văzut sau au auzit necuviinţa lui pot să-i formeze o atmosferă defavorabilă între cei din jur, mai ales între cunoscuţi şi vecini. Şi cui îi place să fie apreciat ca lipsit de bună-cuviinţă? Cel ce calcă legea e pedepsit, cel ce calcă regulile bunei-cuviinţe e certat şi probabil iertat. Legea nu poate ierta pentru că trebuie să fie dreaptă, imparţială pentru toţi. Execut legea din conştiinţa datoriei, ori din teamă de a nu fi pedepsit, însă respect regulile buneicuviinţe din convingere ori cel puţin de ruşine faţă de cei ce mă văd sau mă aud2. Buna-cuviinţă arată stadiul de civilizaţie la care au ajuns oamenii sau popoarele. Totuşi, există oameni civilizaţi, dar lipsiţi de bună-cuviinţă, după cum există indivizi, mai puţin civilizaţi sau chiar primitivi, care respectă unele reguli ale bunei-cuviinţe faţă de semenii lor. Este o legătură între sensibilitatea unor oameni şi buna-cuviinţă, dar nimeni nu poate spune că e cunoscător al bunei-cuviinţe fără s-o fi învăţat de la cineva, fără educaţie. Buna-cuviinţă este rezultatul educaţiei, este efectul educaţiei,este chiar scopul educaţiei. 2

„Ruşinea este o întristare şi tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoarea." Aristotel, Retorica II, VI. „Definim ruşinea ca teamă de ocară." Aristotel, Etica nicomahică, IV, XV, 1128 b. 3 „In sens restrîns, prin educaţie se înţeleg măsurile privind formarea caracterului şi comportarea omului în societate". Dicţionar enciclopedic român, (Educaţie) voi. II, Bucureşti, 1964.

Pînă către mijlocul secolului al XlX-lea, buna-cuviinţă era printre materiile de învăţămînt ce se predau obligatoriu în şcoli, sub diferite numiri. La români se numea hristoitie4 — cuvînt împrumutat de la greci; la francezi se numea, mai ales politeţe, cuvînt împrumutat de la italieni, iar de la:francezi l-au luat alte popoare etc. Din secolul al XVI-lea, manualele — manuscrise sau tipărite — după care se preda buna-cuviinţă în şcoli aveau ca bază renumita operă a lui Erasm din Rotterdam: „De civilitate moruni puerilium"3. Chiar şi lucrarea în versuri tipărită în limba română, în anul 1834, de către Anton Pann sub titlul „Hristoitie au şcoala moralului, care învaţă toate obiceiurile şi năravurile cele bune", se întemeia tot pe aceea a lui Erasm din Rotterdam, după cum însuşi autorul ei mărturiseşte în prefaţă: „Această carte frumoasă / A fost întîi şi întîi scoasă j în limba cea latinească / A noastră cea strămoşească j Dîndu-i ca să se numească I Şcoala cea moralicească / Care şi sub acest nume / S-a împrăştiat în lume / Din limbi în limbi traducînd-o / Şi-n tot chipul prefăcînd-o /Fieşcare o făcuse /în limbă-i cum îi plăcuse I Precum şi în româneşte / Două feluri se găseşte / Care 4

V.A. Urechia reproduce în lucrarea sa Istoria şcoalelor de la 1800— 1864, tom. I, Bucureşti, 1892, pag. 110, un contract cu data de 1 aprilie 1823, prin care dascălul Teodor Verescu se obliga faţă de Episcopia Romanului „a paradosi" la „şcoala românească de la biserica sfinţilor mai mari Voievozi" pe lîngă alte „învăţături" şi hristoitia. 6 D. Russo, Studii şi critice, Bucureşti, 1910, p. 123. INTRODUCERE

aeurn şi de mine / lată a treia oară vine / Cum se vede întocmită I Şi-n versuri poezităaii. Cartea lui Anton Pann n-a fost tradusă direct din limba latină, căci autorul ei nu cunoştea limba latină. El s-a servit, se zice, de lucrarea grecului Vizantios, care a tradus In greceşte opera lui Erasm din Rotterdam, prelucrînd-o adăogind-o şi in-titullnd-o hristoitie7. Şi cărţile apărute după hristoitia lui Anton Pann sînt traduceri din diferiţi autori străini, compilaţii sau prelucrări cu unele adăogiri româneşti. Nici nu s-ar fi putut altfel, pentru că toate au caracter de manual — şcolar* sau extraşcolar — ori se ştie că autorii manualelor nu sînt originali decit în ceea ce priveşte planul şi stilul expunerii, materia de tratat este aceeaşi pentru toţi, mai ales, cînd e vorba de reguli de purtare devenite universale. Afară de lucrarea lui Anton Pann, nici o carte de bună purtare în societate n-a mai apărut în limba română cu titlul de hristoitie şi nici în versuri. Alţi termeni se întrebuinţează — cei 6

Hristoitia lui Anton Pann a fost tipărită în mai multe ediţii după moartea sa. Cea din urmă este cea din anul 1938. 7 Hristoitia lui A. Vizantios a mai fost tradusă şi versificată în greceşte şi româneşte de Naum Rîmniceanu sub titlul: Hristoitia nea (Buna obicinuinţă noaoă), 1829. N-a fost însă tipărită. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei şi are cota 1487. Nu se ştie sigur dacă a fost folosit de Anton Pann pentru hristoitia sa. 8 M. Strejanu, Manual de bună-cuviinţă întocmit pentru tinerimea şcolară, Craiova, 1890, pag. 48. Titlul acestei cărţi dovedeşte că buna-cuviinţă s-a predat continuu în şcoală, deşi nu totdeauna cu titlul ei şi ca materie aparte, ci sub diferite numiri, cum se face şi azi la dirigenţie.

io INTRODUCERE

mai mulţi împrumutîndu-se din limba franceză — spre a se da titluri de cărţi. Notăm cîţiva din aceşti termeni: buna-cuviinţă, bonton, comportare, cuviinţă, etichetă, maniere, omenie, politeţe, 7 ani deacasă etc. Dintre toţi termenii enumeraţi, buna-cuviinţă este întrebuinţat mai mult decît oricare, devenind popular. Cel dinţii, care îl foloseşte ca titlu pentru o carte de bună purtare în societate, este Timotei Cipariu9. Buna-cuviinţă e sinonimă cu politeţe, maniere şi alţi termeni, are acelaşi conţinut, dar şi ceva mai mult, mai adine, mai românesc. în Dicţionarul de etică pentru tineret, Paul Popescu-Ne-veanu scrie: „Bună-cuviinţă, caracterizare morală a conduitei, cu o semnificaţie apropiată de politeţe. Buna-cuviinţă este însă o politeţe spontană, nedeliberată, ce decurge din înţelepciunea populară, din omenie, şi reflectă raporturile curate ce domnesc în rîndurile oamenilor muncii. Buna-cuviinţă înseamnă a intui ce ţi se cuvine ţie şi ce se cuvine altora şi a te comporta în consecinţă. Ea nu poate avea nimic comun cu manierele artificiale, este mai degrabă un reflex al fondului moral-uman care recomandă să te porţi cu alţii astfel încît să nui jigneşti sau stinghereşti10. 9

Forţarea de buna cuvenientia intre omeni. Tradusă de T. Cipariu, Blasiu, 1855, pag. 34. Dicţionar de etică pentru tineret. Editura politică, Bucureşti, 1968. Cuvintul bună?cuviinţă. Aci sînt explicaţi şi alţi termeni sinonimi cu buna-cuviinţă, enumeraţi de noi mai înainte şi folosiţi ca titlu al unor capitole din dicţionarul de faţă. 10

11

INTRODUCERE INTRODUCERE

Buna-cuviinţă, făcînd parte din morală, din etică, care sînt ştiinţe, şi ea este ştiinţă, o „ştiinţă a purtării"11, cum o numeau vechii indieni. Ca toate ştiinţele, buna-cuviinţă e în continuă evoluţie, în continuu progres, e în pas cu civilizaţia şi noile invenţii. Unele reguli ale ei, practicate cîndva, azi nu numai că sînt uitate, dar chiar evitate. Un singur exemplu: Erasm din Rotterdam recomanda ca atunci cînd — la masă — îţi mînjeşti degetele de sos ori de grăsime să te ştergi cu ţaţa de masă. Dacă cineva din vremea noastră ar face acest lucru ar fi socotit mai mult decît bădăran. Regulile fundamentale ale bunei-cuviinţe nu cad, nu se demodează, nu se desfiinţează, proverbele12 şi maximele culese în acest dicţionar vădind universalitatea regulilor bunei-cuviinţe13. 11

„Regele — indian— chemă pe Vişnusaram şi-i zise: Sfinte, fă cît mai curînd ca feciorii mei să n-aibă seamăn pe lume dinspre partea ştiinţei purtării." (Panceatantra, traducere din limba sanscrită şi introducere de Th. Simenschy, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1949, Poveste introductivă, pag. 6). 13 Numirea de proverb, în acest dicţionar, cuprinde şi pe aceea do zicătoare, iar prin maxime înţelegem toate expresiile concise ca: maximele propriu-zise, sentinţele, apoftegmele, aforismele, cugetările, reflecţiunile adagiurile etc. Pentru explicaţii mai detailate, ase vedea introducerea lucrării noastre: Buna-cuviinţă oglindită in

proverbe şi maxime din toată lumea, Editura „Albatros", Bucureşti, 1970. 13 In trecut, unele cărţi se făceau numai pentru priveligiaţi, numai pentru „societatea cultă". Iată titlurile a două dintre aceste cărţi: Co-dulu maniereloru elegante, politeţă, convenienţe, civilitate coprindindu legile, regulamentele, usurileşi ecsigintiele societăţii cultivate..., Bucureşti, 1870. Filipescu Dubău (Nicu), Codul uzantielor bunei societăţi sau Arta de a se purta plăcut in societate... Iassy, 1884. 12

In timpul nostru, cînd deosebirea dintre sat şi oraş dispare treptat, cînd distanţele dintre ţări şi continente se micşorează — prin mijloacele rapide de circulaţie —'dînd posibilitatea oamenilor de toate naţiunile să se viziteze sub forma turismului, a schimburilor culturale, economice şi politice, este necesar să se cunoască cît mai mult regulile universale de purtare, pe care toată lumea civilizată le practică, în vorbire, în gesturi şi în fapte. Educatorii — fie că e vorba de cei din familie, din şcoală sau din alte instituţii de educaţie — sînt mai ascultaţi, conving mai uşor cînd spun că poveţele pe care le dau aparţin înţelepţilor lumii, sau sînt rodul experienţei populare, concretizate în proverbe, aforisme păstrate de sute şi mii de ani în folclorul literar sau în cărţile moraliştilor cu renume mondial. Autoritatea lecturii — şi proverbele şi maximele se bucură de autoritate mondială — măresc autoritatea lectorului-educator. Proverbele şi maximele din acest dicţionar — ca în general toate proverbele şi maximele — oferă o lectură plăcută, atît pentru cei ce le citesc pentru prima dată, cît şi pentru cei ce le repetă. împărţirea lucrării în capitole — fiecare capitol fiind o temă morală — cu trimiteri la capitole sinonime sau înrudite tematic; orînduirea alfabetică a capitolelor, aşezarea proverbelor în ordinea alfabetică a continentelor, a ţărilor şi a popoarelor care le-au produs; înşirarea maximelor — citatelor — în ordinea alfabetică a autorilor cărţilor de unde s-au extras înlesnesc munca de căutare a celor ce au nevoie să se informeze şi să adune material pentru lecţii, prelegeri, conferinţe, pledoarii, lucrări etc. 13

INTRODUCERE

Ni s-a părut mai practică — pentru memorare — citarea în întregime a autorului şi operei sale după fiecare maximă, declt citarea cu sigle, ştiut fiind că cei mai mulţi cititori nu mai caută explicaţia siglelor la începutul sau sfîrşilul lucrării, afară de specialiştii obişnuiţi cu acest sistem. Cititorii, avînd în faţă autorii şi operele lor, îi vor citi şi memora aproape fără să vrea, adică vor face o lectură completă, cum se cere în timpul nostru. Pentru economie de spaţiu, cînd din aceeaşi operă a unui autor am citat într-un capitol mai multe fraze, dar din pagini diferite, am menţionat numai o singură dată autorul şi opera sa, iar paginile le-am despărţit prin punct şi virgulă. Bibliografia şi Indicele alfabetic de autori cu paginile unde sînt citaţi — care însoţesc întotdeauna lucrările ştiinţifice —şi-au ocupat locul cuvenit şi în acest Dicţionar al bunei-cuviinţe. Planul acestui Dicţionar al bunei-cuviinţe ne aparţine nouă, alcătuitorului, conţinutul lui îl datorăm înţelepţilor lumii, iar utilul şi plăcerea vor fi ale cititorilor. DR. GH. PASCHIA

CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE,. „în fiecare zi se învaţă ceva nou", spunea Solon. Cuvintele sale ar putea li înscrise ca motouri pe toate cărţile, pe frontis-picii, în localuri de cultură, pretutindeni. Inspiraţi de acest îndemn, am socotit folositoare pregătirea dicţionarului de faţă, care secondează, într-un fel, apariţia volumului „Bunacuviinţă oglindită în proverbe şi maxime din toată lumea", lucrare întocmită şi prefaţată de dr. Gh. Paschia. Primirea călduroasă, difuzarea rapidă (în cîteva zile, iar în unele librării în ore) a unui tiraj considerabil, solicitările ulterioare — toate acestea au dovedit cu prisosinţă ecoul pozitiv stîrnit de astfel de cărţi, în care este cuprinsă o parte a înţelepciunii de milenii a lumii. Experienţa lucrării anterioare, care a constituit oricum o noutate prin principiul de selecţie în jurul unei teme (Buna-cuviinţă) şi prin organizare, a permis autorului, dar şi redacţiei să pregătească acum un volum mult mai bogat, mai atractiv (prin numărul de maxime şi proverbe noi selectate), mai judicios organizat în capitole şi mai solid înarmat cu anexe de referinţă. Desigur, oricînd, o culegere de maxime şi proverbe este pretabilă la transformări, restructurări, reargumentări şi extinderi. Nu putem, deci, pretinde că am realizat o ediţie

\t 14

15 CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

definitivă, dar avem convingerea că ne apropiem de exigenţele cititorilor, oferindu-le ce este mai bogat ca sens din înţelepciunea adunată în maxime, proverbe, sfaturi, cugetări. Lectura unui astfel de volum comportă, evident, un alt mod de dialog între cititor şi carte. Spre deosebire de un roman, care se cere citit de la prima pagină pînă la sfîrşit, dacă vrei să urmăreşti continuitatea acţiunii şi evoluţia personajelor, spre deosebire de eseu care, o dată început, te solicită continuu, prin înlănţuirea strînsă şi coerentă a ideilor şi argumentării, o culegere de maxime şi proverbe nu-şi „obligă" cititorul să parcurgă pagină cu pagină întreaga suită tematică. Se oferă în acelaşi timp posibilitatea unui dialog viu, divers, bogat în surprize, un dialog ce poate fi întrerupt şi reluat de oriunde. Dicţionarul nostru este consacrat temelor care au o tangenţă mai apropiată sau directă cu bunacuviinţă. Astfel în sumar figurează teme directe ca sens cum ar fi Buna-cuviinţă, Purtare, Maniere, Bun-simţ, Bună-creştere, Respect, darşinoţiuni care definesc trăsături de comportament, temperament, atitudini morale, constatări, sfaturi, îndrumări prin care se conturează portretul general al unui om de bună-cuviinţă. Deşi noţiuni ca adevăr, bunătate, cinste, dreptate etc, prin caracterul lor general, depăşesc categoria strictă a termenilor de bună-cuviinţă, prin sens, prin scop, toate se adaugă gamei de determinări ale acelui profil uman despre care, de obicei, se spune că este omul cu bună-cuviinţă. Este recunoscut pe plan moral că a respecta adevărul, a fi bun, cinstit, cumpătat, curat, drept, a respecta regulile unei CUGETĂRILE _ ÎNDEMN LA MEDITAŢIE 16

conversaţii, măsura distracţiilor sau a dorinţelor personale, înseamnă a fi un om de bună-cuviinţă. Sperăm, aşadar, ca prin capitolele introduse în acest dicţionar, mai direct sau mai indirect în legătură cu Buna-cuviinţă, să contribuim la configurarea cît mai integrală a sferei bunei-cuviinţe. Pentru a răspunde cît mai fericit acestei intenţii, autorul Dicţionarului a făcut apel la o arie vastă de opere beletristice, filozofice şi morale, la eseuri, culegeri de maxime, proverbe, citate, la dicţionare, dorind să desprindă învăţături din toate timpurile, şi pe cît posibil, de pe toate meridianele. După cum s-a arătat şi în introducere, criteriu] de organizare a avut în vedere gruparea cugetărilor pe teme, aşa fel îneît cititorul să găsească la noţiunea respectivă maximele şi proverbele cele mai semnificative. întrucît unele maxime sînt grupate la alte noţiuni, datorită cuvintelor care joacă rolul tematic, dar, prin conţinut fiind foarte apropiate unele de altele, s-a găsit potrivit să se facă trimiteri la capitolele înrudite. Astfel, la cap. Buna-cuviinţă s-au făcut trimiteri la Buna-creştere, Bun-simţ, Maniere, Necuviinţă, Politeţe, Purtare. Un cititor care doreşte, de exemplu, să cunoască mai îndeaproape cugetările pe tema bunei-cuviinţe trebuie să parcurgă şi celelalte capitole indicate, cine vrea să aibă ideie ce păreri au fost enunţate despre adevăr va citi, în afara capitolului respectiv, şi maximele de la capitolele Minciună, Falsitate, înşelăciune, Sinceritate. Dat fiind caracterul tematic al acestui dicţionar, deşi unele proverbe sau cugetări nu cuprind cuvîntul temă, după sfatul sau opinia pe care o exprimă, au fost încadrate la capitole 17 CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

adecvate. în această categorie cităm proverbele „Cei ce se întilnesc des" (inclus la cap. Adunare), ori proverbele cu sens de luare-aminte, de avertizare („Să nu mergi contra curentului", „Nu tot ce zboară se mănîncă", „în tot ce faci, gîndeşte-te la sfîrşit" etc.) care au fost grupate în cap. Atenţie, fără a cuprinde cuvîntul tematic indicat de titlurile de capitol. Proverbele şi cugetările, adunînd experienţa de milenii a diferite popoare de pe toate continentele, opiniile unor autori din epoci şi locuri deosebite, pe lîngă o mare diversitate de nuanţe, prezintă, atunci cînd le raportăm unele la altele, şi un caracter contradictoriu, care, la prima vedere, ar putea stîrni nedumeriri. Astfel la cap. Căsătorie, Publius Syrus susţine că „Sufletul şi nu corpul face căsătoria durabilă", ceea ce, desigur, cuprinde o parte de adevăr, căci, este cunoscut, buna înţelegere comuniunea sufletească asigură durabilitatea căsniciei. Thomas Morus, citat alăturat, susţine că „e bine să se adauge la însuşirile sufletului darurile trupeşti, aşa ca un prisos care nu strică deloc". La cap. Cuvînt, un proverb enunţă convingerea populară că: „Cu cuvîntul pe toţi îi atragi mai lesne declt cu ciomagul", în timp ce Aristotel susţine că „Oamenii se supun mai mult con-strîngerii decît

cuvîntului". Democrit pledează şi el pentru cuvînt, spunînd că convinge „mai lesne decît banul". în timp ce Antistene ne sfătuieşte „să ne ferim de duşmani, căci ei ne văd cei dintîi defectele", Aristofan ne atrage atenţia că „înţelepţii învaţă lucruri bune şi de la duşmanii lor". Epictet ne lasă să înţelegem că ne putem amăgi să facem rău duşmanului CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

„căutînd a-i face cît mai mult bine", Franklin ne îndeamnă să facem bine duşmanului pentru a-l cuceri, în timp pe Fedru ne avertizează deschis, spunînd că „Cei ce duşmanii îşi ajută cumplită soartă au să îndure". în capitolul Frate, Hesiod o de părere să nu ne socotim prietenul egal cu fratele, dar Homer are convingerea că „Un tovarăş înţelept nu este mai puţin ca un frate". în privinţa caracterului, un proverb chinez spune că „E mai uşor a muta o floare, decît a schimba caracterul", iar G. Aslan e, dimpotrivă, de părere că, fiind un complex de stări sufleteşti şi deprinderi, „Caracterul omului se poate schimba..." Din aceste exemple observăm astfel că autorii cugetărilor au gîndit diferit rolul cuvîntului, diminuîndu-i sau exage-rîndu-i importanţa. Dar privind mai atent sensul cugetării se observă că în proverb era vorba de a atrage pe oameni (într-o acţiune, bineînţeles, de partea noastră). Aristotel, punînd problema supunerii oamenilor, socotea că constrîn-gerea e mai eficientă, iar cînd Democrit, raportînd ideia convingerii oamenilor prin bani sau cuvînt, nu insista în primul rînd asupra ideii că banul nu ar avea putere de convingere, ci releva mai degrabă efectul fericit al felului de a vorbi, de a şti să convingi. în genere ni se recomandă să facem mult bine în jurul nostru. în acest dicţionar sînt incluse astfel multe cugetări despre bine, bunătate, omenie, ajutor etc. Unii şi-au pus întrebarea dacă e cazul să faci bine şi duşmanului (s-au dat cîteva răspunsuri şi în acest sens), alţii s-au întrebat cît bine trebuie să-mi fac mie şi cît altora. Samuil 2*

19

tf CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

Micu pune o astfel de întrebare: „Oare poţi altora folosi şi ţie să nu-ţi strici?", la care s-ar putea da un răspuns realist, raţional cu proverbul „Să fii bun şi blînd la toate, dar pînă unde se poate". Elocvent pentru înţelegerea dialectică a noţiunilor morale, inclusiv a unor termeni consideraţi eterni, precum binele şi răul, citatul extras din Popa Tanda (Slavici) arată că „Binevoitorii, de multe ori, ne sînt spre stricare şi răuvoitorii spre folos". Teognis, în „Poeme elegiace" ne recomandă să fim corecţi şi cu prietenii şi cu duşmanii: „Nu voi vorbi de rău nici un duşman dacă este cinstit, nu voi lăuda nici un prieten dacă este mîrşav". Meditînd asupra acestui sfat avem motive să ne întrebăm însă: Dacă prietenul este mîrşav, ne este într-adevăr prieten? Din fericire acelaşi Teognis rezolvă îndoiala, sfătuindu-ne: „Niciodată să nu-ţi faci prieten un om rău". La capitolul Judecată, un proberb ne avertizează să nu fim judecători prietenilor noştri. Pe de o parte numeroase maxime ne îndeamnă să spunem adevărul, să criticăm lipsurile şi să judecăm drept şi pe prieteni şi pe adversari. Pe de altă parte, din acest proverb reiese că judecind faptele prietenilor în lumina dreptăţii, a adevărului s-ar putea să fim nevoiţi să condamnăm greşelile lor şi, ca atare, ei s-ar supăra şi ne-ar deveni din prieteni vrăşmaşi. Exemplele ar putea urma. în fiecare capitol sînt atîtea alte cugetări cară enunţă diferite puncte de vedere. Am preferat să includem şi astfel de cugetări care se contrazic pentru a ilustra că părerile sînt diferite, dar că fiecare, în acelaşi timp, conţine, pînă la un punct, un adevăr demn de luat în consideraţie. Diversitatea părerilor, contrazicerile şi asemănările 20

CUGETĂRILE _ ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

de opinii la care ne-am referit nu necesită explicaţii complicate. Este ştiut că nu toată lumea gîndeşte la fel, că nu avem cu toţii aceeaşi părere despre un fapt, un eveniment, un caracter uman, un aspect sau altul al vieţii de toate zilele. Se observă, la o lectură atentă, că uneori contrazicerea este doar aparentă, sfaturile respective avînd mai ales rolul de a se completa reciproc, o replică neputînd exprima singură adevărul întreg cu privire la anumite experienţe de viaţă. Pe de altă parte, e bine să nu uităm că textele, cuprinzînd astfel de opinii controversate, reprezintă nu întotdeauna puncte de vedere ale scriitorilor (cu excepţia jurnalelor, memoriilor etc), uneori

reproducînd doar replici ale personajelor, rostite în cutare dialog, în cutare împrejurare specifică, fără pretenţia de a reprezenta, în totalitate, convingerea intimă a autorului. Fireşte, nimeni nu va interpreta aceste cugetări în sensul lor strict, afirmaţiile, sfaturile, opiniile citate servind mai mult, ca motiv de meditaţie. Căci, dacă replica citată din Goldoni „Toţi sîntem oameni, motiv pentru a ne înşela" ar fi interpretată într-un singur sens, din toate maximele şi proverbele care ne îndeamnă să fim drepţi, sinceri, cinstiţi, nu s-ar mai alege nimic, o dată ce am justifica înşelătoria reciprocă. De aceea, astfel de cugetări sau replici „negative" au fost incluse pentru a ilustra că lumea trebuie privită nu numai prin culorile ei sublime, că trebuie avute în vedere şi asperităţile, inconvenientele ei, că oamenii doresc binele în general, dar că, uneori, din diferite motive, se comportă şi altfel decît am dori, şi altfel decît ne prescriu regulile morale. Şi dacă Goldoni sau oricare alt celebru om, care a trecut prin 21

r CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE

viitoarea uneori frumoasă, alteori urîtă a lumii, ne-a transmis o asemenea cugetare, trebuie s-o luăm ca un avertisment, ca un îndemn de a vedea lumea şi în culorile ei frumoase, dar uneori şi dezagreabile. Dacă „toţi sîntem oameni", cum zice el, şi dacă sînt uneori şi motive pentru a ne înşela, nu e obligatoriu să deducem că, în virtutea acestui adevăr, avem dreptul să ne înşelăm semenii ci, mai degrabă, putem reţine sfatul să nu fim creduli. Se înţelege, de bună seamă, că în faţa unor astfel de cugetări, aparent derutante, accentul, concluzia sînt sugerate nu de o cugetare sau un proverb izolat, ci de ansamblul lor, fiecare cugetare, proverb, maximă neavînd de adăugat decît o parte de adevăr, decît încă o lumină la ceea ce numim experienţa şi învăţătura colectivă. Nevoind să îndemnăm pe nimeni la interpretări sofistice, trebuie totuşi să reamintim că maximele cer să fie judecate nu la suprafaţă, ci în adîncimea sensurilor; ele sună frumos, cu rezonanţă, sînt rostite de mari personalităţi, dar toate se cer sucite şi răsucite, se cer meditate. Tocmai spre meditaţie nu spre urmare oarbă a unor sfaturi, vă invită în general culegerile de cugetări şi, în specia], acest Dicţionar al Bunei-cuviinţe. QH. MARW 1 • Cel care vrea să spună adevărul găseşte porţile închise. Proverb danez 2 • Nu toate adevărurile se pot spune. Toules verite's ne sont pas bon-nes ă dire.

fum Pînă nu faci focul nu iese 3 • Ceea ce toată lumea spune trebuie să fie adevărat. Ce que tout le monde dit, doit etre vrai. Proverbe franceze 4 • La beţie se spune adevărul. In vino veritas.

Proverb latin 5 • Adevărul a grăi nicicum să te sfieşti, măcar că la puţini vei fi plăcut şi ascultat. 10 • Pînă nu plouă nu se fac ciupercile. 11 • Adevărul într-un cuvînt, iar minciuna în mii şi sute. 12 • Adevărul cu minciuna, vrăjmaşi neînduplecaţi. 13 • Adevărul cu dreptatea împreună locuiesc; la unul de te vei duce dai şi peste celălalt. l-i • Adevărul cînd l-arăţi, curat să-l arăţi, ca orcine să-l înfă-leagă. ADEVĂR ADEVĂR 15 a Adevărul înainte să meargă la orice vrei să grăieşti, ca o călăuză bună. 16 • Iubeşte adevărul, deprin-de-te cu el, ca să scapi de minciună. 17 • Lucrul cel mai cinstit — adevărul a spune. 18 • Pentru adevăr pînă la moarte să te lupţi. 19 • Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare, aceluia i se cuvine adevărul a spune. 20 • Adevărul supără. Proverbe româneşti

21 • Adevărul nu trebuie arătat gol, ci în cămaşă. Proverb spaniol

22 • Să avem de partea noastră adevărul; iată secretul elocinţei şi al virtuţii, iată autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei şi a virtuţii. AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 1863.

> 23 a Să iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfîntă să preţuim mai mult adevărul. ARISTOTEL, Etica nicomahică I, IV, 1096, b.

24 • Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul. Amicus Plato, sed magis amica veri tas. ARISTOTEL, I se atribuie aceste cuvinte.

25 • Adevăr este ceea ce este. Verum ist id quod. AUGUSTIN,

Solilocvii,

v (Soliloquia).

26 a Minciuna este vacanţa adevărului. Să nu aibă şi adevărul nevoie de vacanţă? LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi însemnări, p.86.

27 a Se întîmplă ca şi adevărul să fie necrezut. BOILEAU, Arta poetica, III, 48.

28 a Nimic nu este mai frumos ca adevărul. BOILEAU, Scrisori, IX, 43.

29 a Mult mai mult şi mai mare iaste ruşine a zice minciună că ştie, decît a zice adevărul că nu ştie. STOLNICUL C. CANTACUZINO, Istoriia Ţării Rumâneşti, p. 70.

30 a Amărăciunea duşmanilor noştri ne serveşte, adesea, mai bine decît dulceaţa amicilor; aceştia ne spun, adesea, adevărul, aceia niciodată. CATO, citat de Cicero în Despre

prietenie,

XXIV.

31 a Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi adevăr. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VII.

32 a Nu există prietenie între doi oameni, dintre care unul să nu vrea să audă decît adevărul, pe cînd celălalt este gata să mintă CICERO,

Despre

prietenie. XXVI. 98,

33 a Pe cei grijulii îi înstrăinează de adevăr îngîmfarea şi plăcerea petrecerilor, iar neodihnita dorinţă după cît mai mult, tot aşa, îndepărtează de adevăr. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10.

34 a Adevărul este cunoaşterea exactă a deosebirii dintre lucrurile reale şi cele nereale. V. CONTA, Opere complete, p. 581.

35 a Este o datorie să spunem adevărul, nu să flecărim mult. DEMOCRIT, Fragmente, 44.

36 a Cînd rele năravuri vuiesc neîncetat Atunci adevărul nu este ascultat. AL. DONICI, Adevărul sau cucoşul de la moară.

37 a Adevărul şi eroarea, ca şi toate categoriile legice care se mişcă în antagonisme polare, au valabilitate absolută numai pehtru domenii foarte limitate. VR. ENGELS, Anti'-IJuhrmg, E.P.L.P., 1955, p. lui.

38 a Mai bine ca întemeiat pe adevăr să învingi o părere, decît întemeiat pe o părere să te învingă adevărul. EPICTET, Fragmente, 38. 39 a Înţeleptul are două limbi: una pentru a spune adevărul, alta spre a spune ceea ce este oportun. EURIPIDE, citat de Erasmus In Laudă nebuniei, XXXV I 40 a Intre noi fie adevărul. Zwischen uns sei Wahrheit. GOETHE, Ifigenia, III, I. 41 a Primul şi ultimul lucru ce se cere geniului este iubirea de adevăr. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

42 a Urechea este o uşiţă a adevărurilor şi o mare poartă a mindunilor. 43 a Adevărul ţine mai totdeauna de cele văzute şi prea rareori de :ele ce se văd. 44 a Nu minţi dar nu spune toate adevărurile. Nimic nu cere mai multă prudenţă ca adevărul, căci idevărul este o sîngerare a inimii 24

ADEVĂR ADEVĂR Tot atît de greu e de a şti să-l spui, pe cît o de greu d« a-i tăcea. 45 • Adevărul e lucru periculos; omul drept tiu se poate opri de a-l spune. Aici e însă arta. Îndemânaticii doctori ai sufletului s-au gîndit la chipul în care poate li îndulcit, căci dacă merge pînă la sfărîmarea unei iluzii ol nu mai e decît chintesenţa amărăciunii. BALTASAR GEACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 80; 179; 210. 46 • Cînd faptul ţii, atunci adevărul scii. B.P. HASDEU, Epitaful Iuliei. 47 • Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un adevăr, ci adevărul în general. F. HEBBEL, Jurnal, 720-

48 • Oamenii în genere nu preferă minciuna adevărului. G. IBRAlLEAXU, Privind viaţa. 49 • Spune drept totdeauna; e mai bine să spui tu adevărul, decît să-l adauge cineva necontenit la cele ce spui. N. IORGA, Cugetări, p. 89 60 • Sînt adevăruri care au nevoie să fie colorate ca să se poată vedea 51 • Dreptatea este adevărul în aptă. J. JOUBERT, Cugetări, XI, LXVII; XV, XVI. 52 • Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe. JOHN KEATS, Poezii: Oda la o urnă greacă. > • Urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire. M. KOGĂLNICEANTJ, Discurs la alegerea lui Cuza. 54 • Foarte necesar este a învăţa să spună adevărul KOMENSKY, Şcoala maternă, IV, c. 55 • Un adevăr nu poate fi contrar altui adevăr. G.W. LEIBNIZ, Opere istorice şi politice, t. IX, p. 300. Ediţia franceză, O. Klopp. 5(5 • Nu este mărire unde nu este adevăr. G.B. LESS1NG, Dramaturgie, art. 30 57 • Nu trebuie să ne jucăm cu adevărul. J. LOGICE, Clteva cugetări despre educaţie, 120. 58 * Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri, decît acela 26 de a-i face pe oameni să înţeleagă, că nu te vor supăra spunîndu-ţj adevărul. MACHIAVELLI, Principele, XXIII. 59 • Cine este pătruns de principiile adevărului, pentru acela chiar maxima cea mai cunoscută şi cea mai scurtă este suficientă ca să-l fortifice pentru un fel de via{ă tihnit; şi neîngrijorată. MARCU AURELIU, Către sine Însuşi, X, 34. 60 • Fără adevăr nu poate fi nici o formă de asigurare a vieţii, nici înţelepciune, nici omenie — însuşirea supremă a speciei omeneşti. S. MEHEDINŢI, De senectute. Bătrlneţea In cadrul muncii pentru cultură, p. 24. 61 • Păziţi-vă ca de para focului de tot ce înseamnă neadevăr, atît în teorie cît şi în practică. S. MEHEDINŢI, Poporul, Ed. III a. p. 209. 62 • Adevărul şi judecata sînt comune pentru oricare şi nu aparţin nici celui care le-a spus cel dintîi, nici celui care le-a rostit după aceea; nu e nici după Platon, nici după mine, deoarece el şi cu mine îl înţelegem şi-l vedem la fel. MONTAIGNE, Eseuri, I, 25. 63 • Adevărul uneori au a se tăcea, au a se ascunde trebuie, adecă, de cîte ori mai mult strică decît direge. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politiccascâ V, 111 64 « Mai bine este a vorbi adevărul decît minciuna. ANTON PANN, Despre minciuni iarăşi. 65 • Sensul pur al adevărului se formează în cercuri restrînse. PESTALOZZI, Texte alese, p. 73. 66 • Vorbeşte, ca să spui adevărul. la paria per ver (Lire. PETRARCA, poezia Al'Italia. 67 • Din gura copiilor iese adevărul. PLATON, Banchetul, 217, e. 68 • Vorbirea adevărului e sim-plă. Veritas simplex oratio. SENECA, Scrisori către Luci-lius, XLIX. 69 • E o chestiune de demnitate omenească să spui adevărul şi se 27

ADEVĂR-ADMIRAŢ1E înjoseşte cel ce-şi ascunde gîndu-rile ori spune ceea ce în adevăr nu gîndeşte. I. SLAVICI: Amintiri: Erni-nesou şi Caragiale, p. 171.

7') • Cinstea şi iubirea de adevăr stau foarte bine una lîngă alta, cinstea este adevăr, iar adevărul este cinste. S. SMILES, Fă-ţi datoria, p. 52.

71 • Datoria este singurul adevăr. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 34, 221.

72 • Invidia spune ceea ce este vătămător, nu ceea ce este adevărat. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

73 • Linguşirea face prieteni, adevărul stîrneşte ură. TERENŢIU, Andria, I,

74 • Adevărul trebuie să se impună fără violenţă. LEV TOLSTOI, Război şi pace partea a-2 a, I,

75 • Adevărul nu poate să fiin teze fără bine, nici binele fără adevăr, şi amîndouă fără să ro dească. N. VELIMIROVICI, Cugetări despre Line şi râu, p. 68

76 • Adevărul izbuteşte la urma urmei, în ciuda prefăcătoriei. LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese, p. 30.

77 • Strîngeţi-vă laolaltă, cîţi simţiţi în voi dorul de muncă şi setea sfîntă de adevăr. 78 • Adevărul aşteaptă. Numai minciuna este grăbită. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 31; 47.

;9 • Iubeşte adevărul, dar iartă greşala. Aime la verite, mais pardonne ă Verreur. VOLTAIRE, Discurs în versuri asupra omului, II. 80 • Adevărul este un fruct care nu trebuie cules decît cînd este complet copt. VOLTAIRE, Scrisoare Către contesa de Barcewitz.

Vezi şi: Minciună, Sinceritate.

ADMIRAŢIE (A admira) 81 • A admira un om mare e cel mai puternic îndemn de a-l imita. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 133.

82 • A admira pe un poet înseam nă a-i accepta şi opera ca atare A admira pe un gînditor nu înseamnă însă a-i accepta şi ideile ca atare. LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi însemnări, p. 68.

0 8,5 • A ajunge la admiraţia oamenilor e foarte mult, dar mai mult încă este a ajunge la iubirea tuturor. 84 • Afecţiunea şi admiraţia nu se împacăj împreună. BALTASAR GRÂCIAN, Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă, 40;

290.

85 • Nici o calitate nu va aduce unui om atîţia prieteni, ca admiraţia sinceră a calităţilor altuia. Lucrul acesta dovedeşte mărinimie, cinste, blîndeţe şi recunoaşterea bucuroasă a meritului. S. JOHNSON, Sentinţe.

86 • Să nu pierdem din vedere că oamenii scurţi la vorbă şi cu tîlc sînt mai admiraţi, mai iubiţi şi par mai înţelepţi, decît aceşti uşuratici limbuţi, care n-au nici un frîu în vorbire. PLUTARH, Despre limbuţie, 15.

87 • Iubim totdeauna pe cei care ne admiră, dar nu şi pe cei pe care îi admirăm. 88 • De obicei nu lău.dăm din toată inima decît pe cei cace ne admiră. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale,

302; 356.

89 • Spune-mi pe cine admiri să-ţi spun cine eşti. SAINT BEUVE, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 61.

90 • Toţi admiratorii sînt şi geloşi. SENECA, Viaţa fericită, 2.

91 • Dacă admiri oameni de rînd, atunci şi caracterul tău este de rînd. Dacă admiri pe cei bogaţi, atunci eşti un materialist. Admiri oameni cu situaţii mari şi cu nume, atunci eşti nu linguşitor, şi un doritor de situaţii de seamă. Admiri însă oameni cinstiţi, curajoşi şi bărbaţi, atunci spiritul tău se aseamănă acestora. 92 • Admiraţia pentru oamenii mari, morţi sau în viaţă aduce după sine în mai mică sau mai mare măsură, imitaţia. ADMIRAŢIE-ADUNAHE ADUNARE-AJUTOR ')>l • Talentul l'ace ca un om să i'ie demn de admiraţie. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 73; 70; 179. 94 • Admiraţia este una din formele bunătăţii şi simpatiei omeneşti. Cea mai aleasă poate, fiind cea mai fecundă. Vai de tinereţea care nu ştie să admire ! Din sufletul ci avar, uscat ca piatra, nu va răsări nimic. 95 • Admirarea nu e numai mirare. Ea cuprinde si un sentiment de stimă, izvorît din preţuirea puterilor desfăşurate, a greutăţilor învinse şi a rezultatelor obţinute, şi acesta este elementul moral şi înălţător al ei. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, 25; 49 Vezi şi: Exemplu, Imitaţie, Iubire, Laudă, Simpatie.

ADUNARE (A se aduna) 96 • Adunările cele rele strică deprinderile bune. 97 • Iubit şi plăcut te fă la . adunări, cu purtarea ta cea bună şi cu vorbă cinstită şi dulce. 98 • In orice adunare şi la orice întîmplare, să nu te atingi de nici un nume, vorbindu-l de rău în glume. 99 • La adunări cînd te aşezi, alege-ţi loc mai jos ca .să nu auzi: „Poftim mai jos". 100 • La adunare cînd te afli să nu fi posomorit că, la toţi vei fi urît. 101 • Fugi de acele adunări, unde jrăiesc pe toţi de rău. 102 • Fugi de adunarea celor obraznici şi răi. 103 • Fă loc celui mai bătrîn şi celui mai mare la orice adunare, ca să dobîndeşti cinste mai mare. 104 • în adunare să ai cea maj mare grijă, ca unde tise cade acolo să alegi loc.

105 • Picior peste picior să nu arunci la adunare, nici să te razimi de altul sau cu cotul să atingi pe altul. 106 • Cu ce fel de oameni se amestecă tocmai ca aceia se află în sine. Bagă de seamă la aceasta. 107 • La orice adunare, darul cel mare, vorbă potrivită şi purtare cinstită. 108 • în adunare cînd petreci, să nu fluieri, să nu şuieri ca ciobanul] la oi. 109 «Cei ce se potrivesc se în-tîlnesc des. Proverbe româneşti 110 • Spune-mi cu cine te aduni-(însoţeşti), ca să-ţi spun cine eşti. Proverb general 111 • Cine se aseamănă se adună. Pares cum paribus facillime congregatur. CICERO, Cato major, III, 7. 112 • Răii în relaţiuni /Cu cei buni se cuminţesc, /Totuşi bunii rămîn buni, /Cînd cu răii se-ntîl-nesc. ENESCU ST1LPENI, Proverbe şi maxime indiene, 42. 113 • Oricît de curat ai fi din fire, dacă ai a face cu oameni murdari te pătezi şi tu, fără voia ta. EPICTET, Manual, 33. 114 • De împreunarea şi însoţirea şi prieteşugul şi năravul celor ce cu cuvinte spurcate scîrnăvesc urechile cele curate, fugi. SAMUIL MICU, Scrieri lilozo-l'ice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, V, 213. 115 • Cu cine ai adunare /Ca el vei fi, prin urmare. ANTON PANN, Hristoitie, IX. 116 Dacă te aduni cu cel şchiop, înveţi să şchiopătezi. PLUTARH, Opere morale: Educaţia copiilor. 11" • Cu lupii înveţi să urli. RACINE, Les Plaideurs, II, 6. 118 • Este un lucru folositor cînd oamenii se adună spre a se mîngîia şi veseli împreună. I. SLAVICI, Popa Tandâ. 119 • Un vechi proverb spune că po oameni îi recunoşti după cei cu care vin împreună. S. SMILES, Fii om de caracter p. 63.' 120 • Sufletele frumoase se înUlnesc. VOLTAIEE, Corespondenţă către Thieriot, 30 iunie 1760. Vezi şi: A se asemăna, Tovărăşie.

AJUTOR (A ajuta) 121 • Cînd îţi lipsesc mijloacele .îi a ajuta pe oarecine, răspunde-i cu vorbă dulce, că mulţumit se duce. 31

AJUTOR 122 • Dacă nu-l ajuţi pe om la o adică, dar mai încolo, degeaba. 123 a Ajută celui slab, ca să nu iei, în urmă, povara lui asupra ta. ttU?» Ce poţi face singur nu aştepta să-ţi facă alţii. 125 • Cine ajută curînd, dă îndoit. 126 • Cine trăieşte ajutor primeşte. 127 • Cînd poţi ajuta, ajută tu cît poţi, dar ajutor de la altul nicicum tu să aştepţi. 128 «Cei cu putere datori sînt să ajute pe cei slabi şi fără putere. 129 • Cel ce la nevoi ţi-ajută, acela frate şi părinte îţi este; cinsteşte-i ca pe nişte părinţi. 130 «Cel ce pe cel rău ajută la răutăţile lui, acela mai rău se socoteşte. Mai bine spune drept că nu poţi ajuta, decît să ţii pe om legat cu zadarnică nădejde. 132 • Mai bine dragoste mai puţină şi ajutor mai mult. 133 • Toţi dăm sau primim ajutor. Proverbe româncşt

134 • Să-i facă ajutor la nevoia lui — aproapelui — cu dragoste curată şi fără de făţărie, de nu va avea putere cu bani sau cu alt-cevaş, măcar cu un sfat bun, sau cu un cuvînt de mîngîiere. ANTIM IVIREANUL, Predici; Luna lui dechembrie 6.

135 • Toată omenia şi vrednicia omenească într-aceasta se plineşte, ca pre neputincios să ajute şi neştiinţarului nu numai cu cuvîntul, ce mai vîrtos cu fapta pildă aievea să arate. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a, p. 107

136 • Fericit ori nefericit, omul are nevoie de altul şi nu trăieşte decît pe jumătate, trăind numai pentru dînsul. J. DELILLE, Omul clmpurilor

137 • Ajută după mijloacele tala pe orice om doborît de mizerie şi care nu se poate ridica singur^ PAUL DOUMER, Cartea copii' lor mei: Percepte şi sfaturi III

138 • Atît calităţile trupeşti cî şi cele sufleteşti au fost in aşa fe împărţite, ca nimeni să nu fi pînă într-atîta dotat cu toat< încît să n-aibă niciodată nevoie % AJUTOR serviciu chiar al unora mai umili decît el. ERASMUS, Despre război şi pace, II. 89.

139 • Cel ce pe răi ajută se va căi îndată. FEDRU, Fabule. IV, 17 (Omul şi

Vipera).

140 • Dă mîna celui care cade. FOCILIDE DIN MILET, Sentinţe.

141 • Iubeşte şi ajută. Iubeşte şi ajută neamul. Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte. Iubeşte şi ajută fără a precugeta la folosul tău! B.P. HASDEU, Epitaful Iuliei.

142 • De aceea sîntem prieteni, ca să ne ajutăm şi să ne fim de folos unul altuia. IOAN HRISOSTOM, Comentar la epistola către Efeseni, omilia, a XVIII-a.

143 • Moralitatea multor prieteni: ajută-mă şi-ţi voi fi prieten ca să mă ajuţi şi altădată. N. IORGA, Cugetări, p. 33.

144 • Nu ajuta şi nu apăra pe nimeni într-o faptă urîtă, căci vei arăta că şi tu eşti în )Oftit in faci la fel cu acei pe care îi; ISOCRATE, Sfaturi că

ir unde 145 • Căci e o ruşine de a te artist cînd nu şti să iubeşti nu om şi să-i oferi un cartof fit PANAIT'ISTRATI, Trecut şx viitor,

p.

43.

146 • Mai bine să te aştepţi lai nerecunoştinţa oamenilor decît să '■ nu-i ajuţi pe cei nevoiaşi. LA

BRUYERE,

Caracterele, IV, 48.

147 • Adesea ai nevoie de unul mai mic ca tine. |j\148 • Ajută-te şi cerul te va ajuta. ™ Aide-toi, le ciel t'aidera,. LA FONTAINE, Fabule, II 11; VI. 18

149 • Oare poţi altora folosi şi ţie să nu-ţi strici? 150 • Oare aceia cărora vrei să le ajuţi, şi să le faci bine sînt vrednici a le face bine, adecă carii ei sie şi lipselor sale să nu-şi poată face destul? SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etică sau învăţătura obiceiurilor,

VI,

223.

151 • A sfătui este aproape a ajuta. PLAUT, Curculio, act. I. se. I,

32 3 — Dicţionar al bunei-cuviinţe

33

A JUTO R. AMABILITATE AMABILITATE-A SE AMESTECA adică.

Experienţa nenorocirii mă să ajut pe cei nenorociţi. VBRGILIU, Eneida, 630.

123 a

;el ; şi: Bine, Dar, împrumut, Solidaritate. AMABILITATE 153 • Cu privire la ceea ce-i agreabil în societate, în general, cine ni-l oferă în mod potrivit să se cheme amabil, iar mijlocul amabilitate. ARISTOTEL, Etica nicoma- hică, II, VII, ilO8 b. 154 • Cine ştie să prefacă supărările în amabilitate, acela ştie să trăiască. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă,

259.

155 • Amabilitatea faţă de cei mai în vîrstă este o podoabă frumoasă a tineretului, de aceea el să fie cu ea deprins chiar din fragedă copilărie. KOMEXSKY, Şcoala ma Iernii, IV, j.

156 • Atitudinea este pentru un corp ceea ce bunul-simţ este pentru spirit. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maximo morale, 67.

157 • Buna-cuviinţă ne face pe fiecare om amabil şi simpatic şi desemnează pe cel ce ne stă puţin prieten în faţă. 158 • Cînd urbanitatea sau politeţea e împreunată cu cordialitate, se naşte acea amabilitate care face o atît de bună impresie asupra fiecărui om la întîia întîlnire. MARIN FLOREA LIVESCU, Nu se cuvine. Reguli practice de nuna-euviinţă Intre oameni. 6; 7

159 • Precum rareori vei pierde un prieten, dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor dacă i-l dai; asemenea cu greu îl vei pierde prin mîndrie şi nepăsare, însă adeseori prin prea multă amabilitate, ca una ce-l face arogant şi nesuferit şi provoacă ruptura. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

160 • Mult mai puternică şi mai rodnică decît aceea a zgomotului şi a tăriei, influenţa amabilităţii în lume e ca şi aceea a luminii care, cu toate că lucrează în tăcere, cuprinde totuşi în valul ei întreaga lume. S. SMILES. Ajută-te singur. p. 28:i.

161 • Amabilitatea nu trebuie să fje neglijată niciodată.

S. SMILES, Fii om de caracter, p. 184.

162 • Ca să definim amabilitatea, am putea spune că este un fel de a te purta, care urmăreşte desfătarea, fără să aibă în vedere un interes personal. Nici o îndoială că se poate numi amabil acela care, văzîndu-te, te salută dela distanţă, te numeşte om minunat, manifestă pentru tine o admiraţie profundă, îţi strînge mîna cu căldură. TEOFRAST, Caracterele, V. Vezi şi; Bună creştere Bună-cuvi-inţă, Bun-simţ, Maniere, Politeţe. 165 • Nu le amesteca nepoftit in vorba altora. 160 • Nu-ţi vbăga lingura unde nu-ţi fierbe oala. 167 • Unde nu este ascultare nu cheltui vorba., 168 • Cine se amestecă în lături îl mănîncă porcii. Proverbe româneşti

169 • E ruşinos să te amesteci nechemat în treburile altora şi şi să laşi în părăsire pe ale tale. DEMOCRIT, Fragmente, 80.

170 • Cine se amestecă între cei ce se ceartă, adesea se alege cu nasul însîngerat. JOHN GAY, Fabule, I, 34.

A SE AMESTECA Nu te amesteca unde nu-ti oal • Nu te amesteca în ţoale sarea în bucate. 171 • Ca cel ce prinde un cîine de urechi, aşa este cel ce se vîră într-o ceartă, în care nu este amestecat. SOLOMON, Proverbe, 26, 17.

172 • Cine se amestecă de bună voie cu cei răi este ca ei. PUBLIUS SYRUS, Sentinfe

Vezi şi: Ceartă, Cuvînt, Pace, Vorbă, 34

ASCULTARE 173 • Vorbeşte puţin, ascultă mult şi niciodată nu vei greşi. Proverb Italian 174 • Ascultă, vezi şi taci, dacă vrei să trăieşti în pace. Audi, vide, tace, si vis vivere in pace. Proverb latin 175 • Cine vorbeşte samănă, cine ascultă culege. Proverb persan 176 • întîi ascultă şi pe urmă vorbeşte. 177 • Cine nu ascultă nu învaţă. 178 • Tinerii înaintea bătrînilor să aibă urechi nu gură. 179 • Nici să asculţi nici să gră-eşti cele ce nu se cuvine nici ţie, nici la cel ce te ascultă. 180 «Cel ce ascultă de sfatul altuia rareori greşeşte. 181 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti şi la nimic cu totul să zăboveşti. 182 • Ascultă pe cel învăţat şi vei ieşi mai învăţat 183 • Ascultă, dar nu crede tot. 184 • Ascultă şi nu te mînia, ca să te poţi îndrepta. 185 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti Şi la mînie cu totul să zăboveşti. 186 • Şi trecut fiind în vîrstă nu vei greşi ascultînd. 187 • Grabnic la auzire şi zăbav-nic la grăire. Proverbe româneşti 188 • Cine vorbeşte vinde, cine ascultă cumpără. Proverbe generale 190 • Să ascultăm şi să cinstim pe părinţii noştri. ANTIM IVIREANU, Predici, p. 142. 191 • Omul să-şi îngăduie a spune numai ceea ce îi place lui însuşi sa asculte. ARISTOTEL, Etica nicoma-l hicâ, IV, XIV, 1128, a. 192 • Iţi stă bine să asculţi de lege, de stăpînire şi de cel mai înţelept decît tme. 193 • Este un semn de prea mare ambiţie să vorbeşti despre toate, dar să nu vrei să asculţi, să ţi se vorbească de nimic. DEMOCRIT, Fragmente, 47; 86. 194 • A şti să asculţi este o artă. EPICTET, Convorbiri, II, 24. 195 • Numai o limbă şi două urechi ţi-a dat natura, pentru ca să asculţi de două ori mai mult decît vorbeşti. EPICTET, Fragmente, 142. 196 • Sînt vrednici de laudă copiii care ascultă de părinţi. FEDRU, Fabule, I, 32. 197 • Ascultarea tacită nu presupune nici un sacrificiu.

HENRY FIELDING, Dediea-caţie lui Tom Jones, I, V. 198 • Cît de puţini oameni sînt în stare să asculte cu bunăvoinţă păreri potrivnice şi să răspundă cu delicateţă! FR. W. FflRSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 27. 199 • Prima lecţie pe care o dai copilului tău să fie ascultarea (supunerea); a doua va fi ce vei dori. B. FRANKLIN, Maxime. 200 • Cine nu vrea să asculte pe nimeni e un prost fără vindecare. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii ■ In viaţă, 147. 201 • Acela e vrednic, care ascultă de bunele sfaturi. HESIOD, citat de Aristotel In Etica nicomahică, I, II, 1095, b. 202 • Acel ce nici singur nu cugetă, nici nu ascultă sfatul venit de la altul este un om de nimic. HESIOD, Munci şi zile, 290. 203 • Petrece tot răgazul vieţii tale cu plăcerea de a asculta cuvintele altora, căci aşa vei izbuti să înveţi cu înleznire tot ce alţii cu greu au iscodit. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos. 204 • întreabă pe cei în vîrstă, ascultă pe cei bătrîni. J. JOUVERT, Cugetări, IX, II. 205 • Trebuie să-i deprindem pe copii şi cu ascultarea, căci ea este baza marilor virtuţi. 206 • Dacă tata sau mama poruncesc ceva copilului să se deprindă să asculte în tăcere şi să ia bine seama ce i se spune. KOMENSKY, Şcoala maternă, IX. 37

ASCULTARE-A SE ASEMANA-ATENŢIE ATENŢIE-BAGĂ DE SEAMA

207 • Deprinde-te a asculta cu atenţie pe oricine şi a te pune pe cît poţi mai mult în sufletul celui cu care stai de vorbă. MARC AURELIU, Citre sine Însuşi, VI, 53.

208 • Cel care ascultă este aproape totdeauna mai bun decît care comandă. ERNEST RENAN, TJialoguri şi fragmente tilozoîice (Certitudini).

Veîi şi: Copii, Copii şi părinţi, Disciplină, Purtare, Tinereţe.

A SE ASEMĂNA 209 • Cînd porumbelul vizitează des pe corb, penele îi rămîn albe, dar inima i se înnegreşte. Proverb german

210 • Cînd nu poţi să caracterizezi pe un om priveşte-i prietenii. Proverb japonez

211 212 213 214

• Acelora să te asemeni, co slavă au dobîndit după ale lor isprăvi, urmări şi fapte bune. • Cine cu cine la năravuri so aseamănă, aceia se şi iubesc • Cînd vezi pe altul greşind nu te asemăna lui, iar cînd bine urrnînd pune-te în locul lui. • Cine trăieşte cu chiorii se învaţă a se uita cruciş.

Proverbe româneşti 215 • Trebuie mai întîi ca noi înşine să fim oameni de bine, şi-ii poi să căutăm pe cei ce se aseamănă cu noi. CICERO, Despre prietenie, XXII. 216 • Cu lupii înveţi să urli. RACINE, LesPlaideurs, II, 6. Vezi şi: Adunare, Conformare, Tovărăşie.

ATENŢIE 217 • Să nu mergi contra curentului. 218 • Nu trezi dinele care doarme. Proverbe italiene

219 • Nu-ţi pune mintea cu nebunul. 220 • Nu te atinge, că te frige. 221 • Cine nu deschide ochii deschide punga. 222 • Cine se amestecă în lături îl mănîncă porcii. 223 • Gardul are ochi şi zidul urechi. 224 • Nu tot ce zboară se mănîncă. Proverbe româneşti 225 • Nu arunca piatra în vecini, dacă ferestrele tale sînt de sticlă! B. FRANKLIN, Maxime. 226 • Pentru a stăpîni o pasiune trebuie să ţii strîns în mînă frîul atenţiei. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 155. 227 • Atenţiile arătate şi servi, ciile făcute indistinct prietenilor şi străinilor ofensează prietenia şi o dezobligă de sentimentul recunoştinţei. G. IBRAILEANU, Privind viaţa. în tot ce faci, gîndeşte-te la sfîrşit. En toute chose ii faut considerer la fin. LAFONTAINE, fabula Vulpea şi ţapul.

220 * Deprinde-te să fii atent, cînd vorbeşte cineva şi transpune-te, pe cît cu putinţă, în sufletul vorbitorului.

MARC AURELIU, Citire sine Însuşi, VI, 53.

230 • Munca

trezeşte 'şi educă ascultarea,

stăpînirea

de

sine, atenţia, siguranţa şi răbdarea.

S. SMILES, Fii om de caracter, p. 81.

231 • Fiţi atenţi la ceea ce trebuie să spuneţi mai mult decît la ceea ce gîndiţi! PUBLIUS SYRUS, Alte sentinţe.

Vezi şi: Bagă de seamă, Prudenţă, Stăpînire de sine.

BAGĂ DE SEAMĂ 232 • Săgeata aruncată asupra unui drept se întoarce asupra aruncătorului. Proverb armean 233 • Celui care suflă în foc îi sar seînteile în ochi. Proverb german 234 • Bagă de seamă la cîine. Cave canem. 39

BAGĂ DE SEAMA-BĂTAIE 235 « Bagă de seamă, să nu cazi. Cave ne cadas. Proverbe latine 236 • Bagă de seamă la cei înţelepţi, de cele ce ei fug şi cele ce ei gonesc, şi ia-te după ei, dacă vrei să fii ca ei. 237 • Bagă de seamă ce faci, ce vorbeşti şi cum zîmbeşti. 238 • Cine lucrează pe alţii se lucrează pe el. 239 • Ce ţie nu-ţiplace, altuia nu face. 240 • Ciomagul are două capete. Proverbe româneşti 241 • Cine scuipă spre cer îi cade scuipatul pe faţă. Proverb general 242 • Cel ce sapă groapa altuia cădea-va el într-însa. BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 27,

27.

243 • împotriva vicleşugului nu este alt leac, decît multă băgare de seamă. BALTASAR GRACIAN, Orai colul manual al lnţelepciuniIn viaţă, 193.

244 • Cu duşmanii, cu prietenii, cu cunoscuţii, cu străinii, cu femeia sau cu iubita — bagă de seamă ce vorbeşti şi cum vorbeşti, cît şi cînd îi frecventezi, cum te-arăţi vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreţ. G. IBRĂILEANU, Privind viaţa.

245 • Fugi de toate care te pot face să fii nebăgat în seamă. SAMUIL MICU,

Scrieri filozofice: Învăţătura politiceascâ, IV, 81.

Vezi şi: Atenţie, Prudenţă.

BĂTAIE (A bate) 246 • La bătaie se renunţă din teamă sau de ruşine. Proverb arab

247 • Mama îşi bate copilul, dar puţin după aceea îl sărută. Proverb armean 248 • Cuvintele tatălui au mai mult efect decît palmele mamei. Proverb german 249 • Fierul rău, oricît l-ai bătea, e degeaba. 250 • Cu bătăi şi cu certuri şi răcnete mari să nu sperii pe copii, BĂTAIE-BĂTAIE DE JOC ci cu mult mai bine cu blîndeţe şi mîngîieri să le îndrepţi greşelile lor. 251 • Mai mult cu spaima decît cu bătaia să înfricoşezi pe oarecine. 252 » Muierea şi bărbatul, un trup fiind amîndoi, cînd unul pe altul bate, se bate însuşi el pe el. 253 • Omul nu se bate cu băţul, ci cu cuvîntul. 254 • Cine nu înţelege de cuvînt, nu înţelege nici de ciomag. Proverbe româneşti 255 • Lovitura biciului face vî-nătăi, iar lovitura limbii frige oasele. BEN-SIRAH, Cartea lnţelep-ciunii,28, 18. 256 • Bătaia şi tot felul de pedepse corporale şi umilitoare nu sînt mijloacele de disciplină ce se cuvin să le întrebuinţeze în educaţia copiilor din care vrem să scoatem oameni înţelepţi, buni şi cu iniţiativă. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 52. 257 • Dacă vă bateţi copilul( acesta reprezintă pentru el în orice caz o tragedie, o tragedie a durerii şi a înjosirii sau o tragedie a unei sensibilităţi tocite şi a unei răbdări de copil asuprit. A.S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 202.

258 • în şcoală, în oştire şi chiar în viaţa casnică, bătaia e osîndită peste tot. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, Ed. V-a, p. 52.

259 • Bătaia şi ocara nu se întorc niciodată. ANTON PANN, Povestea vorbei.

Vezi şi: Disciplină. Pedeapsă, Purtare.

BĂTAIE DE JOC (A-şi bate joc) 260 • Nu-ţi bate joc de cel d-un chip cu tine, că însuşi chipul tău ţi-l batjocoreşti! 261 • Poţi să ierţi, poţi să pedepseşti, după cum legea îţi porunceşte, iar să-ţi baţi joc de oarecine, sau să-l necinsteşti, nu-ţi este iertat. 262 • Cel ce-şi bate joc de cel lipsit de minte, întîi el şi-a pierdut însăşi a lui minte. 40

41

BĂTAIE DE JOC-BATJOCURĂ 263 • Bătaia de joc către cei mai mici, nesupunerea către cei mai mari, reaua purtare către cei deopotrivă, cele mai vătămătoare rele ale omenirii. 264 • Ura, duşmănia, pizma, se pot ierta ca nişte patimi vremelnice, iar bătaia de joc niciodată ca cea mai mare necinste. 265 • Bătaia de joc, nebunie întreagă. 266 • In cea mai mare putere nici cum să-ţi baţi joc de cel mic, căci mîine poţi fi şi tu decît el mai mic. Proverbe româneşti

267 • Bătaia de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă. ARISTOTEL, Retorica II, XII, 10.

268 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojana, ci într-o vorbă care, fără să-şi Lată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj. . LA FONTAINE, fabula Iepurele şi

pottrnicliea.

269 • Nu trebuie să-ţi baţi joc niciodată de nenorociţi, căci cine poate fi sigur, că va fi totdeauna fericit. N.V. GOGOL, Taras Bulba, VII.

Vezi şi:

Batjocură,

Bîrfeală, Vorbă.

BATJOCURĂ (A Batjocori) 270 • Batjocura s-o depărtezi cu totul din casa ta, că însuţi pe tine te faci de batjocură. 271 • Departe de batjocuri ca să nu te smreduieşti (molipseşti). Proverbe româneşti 272 • Nu este drept a batjocori pe sărac. 278 • Batjocură este minciuna. BEN-SIRAII, Cartea înţelepciunii, 10, 26; 20, 25. 274 • Zîmbetul, care e o cochetărie, o bunătate, n-are a face cu rîsul, care e o bucurie, şi cu rîn-jetul, care e o batjocură. Cei mai mulţi oameni rînjesc. Sînt oameni pe care chiar duşmanii nu-i pot batjocori. N. IORGA, Cugetări, p. 11; 77. BATJOCURA-BÂTRÎIVEŢE

275 • Dintre toate jignirile, bat jocura este care se iartă mai puţin; ea este graiul dispreţu lui. LA BRUY£RE, Caracterele XI, 78 2J6 v A lua în rîs pe un om slut sau schilod este josnic şi urît, nu pentru cel batjocorit, ci pentru batjocoritorul care, ca şi cind ar fi vorba de un viciu, îl mustră pe cel căruia nu-i stă în putere să arate aşa ori altfel. THOJIAS MORUS, Utopia, II.

277 • O batjocură, o glumă, faptul că ai făcut haz pe seama cuiva sau aluzie la el, îl întărită spre mînie. PLUTARH, Despre mînie, 3, 29

27S • Cei mai puţin plăcuţi sînt aceia care batjocoresc. 279 • Spiritul de rînd se ocupă cu batjocura, cu criticile şi meschinăria, gata să-şi rîdă oricînd şi de orice. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 75;

76.

Vezi şi: Bătaie de joc, Bîrfeală, Ocară, Vorbă.

BĂTRlKEŢE (Bătrîff) 2S0 • Porţile ve'chi nu se închid bine; nu te destăinui bătrînului! Proverb englez 281 • Pe bătrîn să-l cinsteşti ca pe un părinte şi pe orice tînăr, ca pe un copil al tău ! 282 • Pe bătrîn să-l cumperi, să nu-l vinzi. 283 • De omul bătrîn să nu rizi, căci ai să ajungi ca el. 284 o Pe cel mai mare şi mai bătrîn la orice adunare să-l ciuleşti cu locul tău, cînd alt loc nu mai are. 285 • Să cinsteşti pe cei bătrîni şi de sfat să le mulţumeşti. 286 • Să te ruşinezi de cărunteţeje celui bătrîn, ca şi de tine alţii să se ruşineze. 287 • Urît este bătrînul ce în desfrînări viaţa şi-o petrece. 288 9 între bătrîni să te amesteci, şi de cel mai înţelept să te lipeşti. 280 • Bătrîn cu bătrîn se pot înţelege şi tînăr cu tînăr. 42 43

BĂTRÎNEŢE BĂTRÎNEŢE

290 • Înaintea celui cărunt să te scoli cu cinstea ta.

291 • Cărunteţele să ţi le cinsteşti cu fapte de cărunteţe, iar nu de tinereţe. 292 • Să necinsteşti cărunteţele, cea mai mare ocară. Fereşte-te de aceasta. 293 • După cărunteţe şi purtarea ta. 294 • Părul cel alb să-l cinsteşti, ca cinste şi tu să dobîndeşti, cînd părul alb vei dobîndi. 295 • Pomul strîmb din tinereţe / Nu se-ndreaptă-n bătrîneţe. 296 «Cel bătrîn şi fără minte / Ca un copil fără dinte. Proverbe româneşti 297 • Nu bătrîneţea omoară, ci trîndăvia. Proverb rusesc 298 • Unica podoabă a bătrîneţii este virtutea. AMYOT, Viaţa lui Caton, 4. 299 • Şi dacă oamenii tineri arată sfială şi ruşine, noi îi lăudăm, la un om bătrîn însă, nu va lăuda nimeni ruşinarea, deoarece credem că el n-are voie să facă ceva de care să trebuiască a se ruşina. ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XV, 1128 b.

300 • Bătrîneţea stimată şi onorată de tineri devine mai uşoară. CICERO, Despre bătrineţe, VII.

301 • Bătrînii luînd seama la tineri ca la nişte copii ce sînt, foarte rar şi-ar permite să glumească în faţa lor. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 7.

302 • Un zîmbet sau o vorbă bună spusa unui bătrîn este a-i dărui o zi mai mult de viaţă. V. CONTA, Opere complete, p. 25.

303 • Şi bătrînii sînt

buni la ceva şi sfatul lor e sfat cuminte.

G. COŞBUC, Cartea vredniciilor româneşti, p. 90.

304 • Ne place bătrînul care ştie să îmbine în discuţie seriozitatea şi gluma. 305 • întîlnim tineri înţelepţi şi bătrîni fără minte: timpul nu ne învaţă a gîndi, ci numai educaţia şi înclinarea sufletească. 306 • Puterea şi frumuseţea sînt bucuriile tinereţii, înţelepciunea este podoaba bătrîneţii. DEMOCRIT, Fragmente, 104; 183; 294.

307 • Un tînăr care n-a plîns este un sălbatic şi un bătrîn care nu rîde nu este sănătos. HENRY FORD, Dialoguri in locurile Drepţilor, III.

308 • Bătrînii se cruţă cum se cruţă copiii. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

309 • Bătrîneţea e vrednică de respect cînd a fost în urma ei o bărbăţie. N. IORGA, Cugetâri, p. 80.

310 • Există în îmbrăcămintea curată şi nouă un fel de tinereţe de care bătrîneţea trebuie să se folosească. 311 • Bătrînii trebuie înveseliţi. J. JOUBERT, Cugetări, VII, L; VII, LIII.

312 • Respect faţă de bătrîni, atenţie în fapte, vorbe şi priviri. KOMENSKY, Şcoala maternă, IV c.

313 • Cel mai primejdios ridicol al bătrînelor persoane care au fost drăguţe este acela de a uita că nu mai sînt ceea ce au fost. 314 • Puţini oameni ştiu să fie bătrîni. 315 • Bătrîneţea e un tiran care interzice, sub pedeapsă de moarte, toate plăcerile tinereţii. LA ROCHEFOUCATJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 408; 423; 461.

316 • Bătrîneţe: cumpătare, îngăduinţă, abnegare. S. MEHEDINŢI, De senectute. Bătrineţea în cadrul muncii pentru cultură, p. 22.

317 • Sprijinul bătrîneţii sînt copiii. S. MEHEDINŢI, Alta creştere, Şcoala muncii, ed. Vil-a, p 177.

318 • Celor mai bătrîni decît tine / Dă-le cinstea ce li se cuvine. ANTON PANN, Hristoitie, IX.

319 • Cine se apucă de un lucru, după ce mai întîi cere sfat de la ai săi mai bătrîni, care pot fi întrebaţi şi care îi vor binele, aceluia nu i se ivesc piedici în nici o întreprindere. PANCIATANTRA, III, 96. 45

BĂTRÎNEŢE-BEŢIE BEŢIE 320 • Nimeni nu trebuie să. fie lacom, cu atît mai puţin un bâtrîn. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

321 • O femeie tînără pentru un bătrîn este ca o barcă, care nu se supune cîrmei şi ancora n-o mai

opreşte. TEOGNIS, Poeme elegiace, 457.

322 • înţelepciunea bătrîneţii. Bunătatea — îndurarea — să te ştii bucura de bucuria celor din jurul tău. Săţi Ştii strînge pînzele la vreme, ca să poţi intra în port înainte de a te apuca furtuna pe mare. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 24;

Vezi şi: Copii, Tinereţe.

(Beţiv, băutură, a bea, beat) 323 • Cine bea pe datorie se îmbată de două ori. Proverb albanez

324 • Omul beat este miel, porc, maimuţă sau leu. Proverb danez

325 • Dacă trei persoane îţi spun că eşti beat, culcă-le. Proverb georgian 326 • Ceea ce este în inima celui treaz este pe limba beţivului. Proverb grec 327 • O femeie beată este o poartă deschisă. Proverb german I

j 828 • Beţia strică omenia. 329 • Beţia e sărăcie. 330 • Beţia aprinde toate cele rele. 331 • Beţia înmulţeşte mînia, împuţinează virtutea, micşorează mintea şi în urmă gol te lasă. 332 • Băutura esămînţă de vorbă. 333 «Cel cuprins de băutură nu ştie ce-i iese din gură. 334 a Omul la beţie îşi dă arama pe faţă. 335 • Cel beat, toată ziua de gîl-ceavă se ţine, ori cu cine vine. 336 » Beţivul îşi bea şi straiele şi minţile. 337 • Omul beat e ca un cîine turbat. 338 • Omul beat se tăvăleşte ca porcul şi vorbeşte ca nebunul. 339 • Nu e beţiv cine bea, ci cel ce se îmbată. 340 • Beţivul se învaţă cu beţia, ca şi tîlharul cu hoţia. 341 • Cu cît e nepotrivit a vedea un beat stînd între cei treji, cu atîta mai urît a şedea cel treaz între cei beţi. 342 • Din faţa omului beat să te dai la o parte. 343 • Omului beat să-i baţi în strună. 344 • Văzut-ai mîţă legată la cap şi om cu minte cînd îi beat? 345 • Să bei vinul, dar el să nu te bea. 346 • Să bei, dar să nu-ţi bei minţile. 347 • La băutură, cu nimeni să te apuci în sfadă, că pururea rămîi în coadă. 348 • Ori să nu bei peste măsură / / Ori să fugi de băutură. 349 • Fugi de băutură multă, că o băutură fără măsură şi pe cel mai cuminte îl arată fără minte. 350 • Cine bea pîn-la-mbătare / / Nume bun în lume n-are. Proverbe româneai i

j 351 • Dacă bărbatul bea, jumătate din casă arde; dacă femeia bea toată casa arde. Proverb rusesc. 352 • Beţia înmulţeşte mînia celui fără de minte, împuţinează virtutea şi agoniseşte, răni. BEN-SIRAH, Cartea înţelepciunii, 31, 35.

353 • Beţia are limba unui nebun şi inima unui ticălos. H.G. BOHN, Manual de proverbe .

354 • In adunări rareori vezi o femeie beată, căci o femeie este socotită cu atît mai vrednică de cinste, cu cît mănîncă şi bea mai puţin la ospeţe. DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, XVII.

355 • Omul beat totdeauna îşi face stricare şi e în pericol de a batjocori şi a vătăma pe alţii. T. CIPARIU, Portarea de buna cuvenienţia intre oameni, V.

356 • E folositor să luăm vinul, fie ca pe un medicament numai în vederea sănătăţii, fie să-l gustăm ca să ne uşurăm îngîndurările şisă ne veselim... Cel ce se îmbată e gata să răspundă cu insulte. CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul,

46 47

II,

2.

BEŢIE 357 a Pe copii mai ales să-i ferim de băutură. G. COŞBTJC, Duşmanul dintre noi, p. 16

358 • Beţivul îşi îneacă întîi necazurile şi apoi viaţa. 359 • Omul cuminte se face nebun cînd se îmbată. N. IORGA, Cugetâri, p. 21 132.

360 • Părăseşte petrecerea înainte de beţie. ISOCRATE, Staturi către De-monicos.

361 • Dacă am auzi spunîndu-se despre orientali că beau de obicei o licoare ce li se urcă la cap îi face să-şi piardă minţile şi să verse, am spune: „E ceva într-adevăr barbar". LA BRUYERE, Caracterele, XII, 24.

362 • Beţia pe om îl lapădă jos din minte şi-l pradă de darul cel mai de frunte, care l-au dat Dumnezeu oamenilor, adecă de minte şi-l face dobitoc, ba de multe ori omul beat şi decît dobitocul este mai mişel că şi de simţiri se lipseşte. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, IV, 206.

363 • Fiule, nu te arăta viteaz în băutură şi nici nu te lăuda cu ea, căci pe mulţi i-a prăpădit vinul şi multe rele a pricinuit. NEAGOIE-VODA BASARAB, învăţăturile către fiul său Teodosie, Frag. VII.

364 • Beţia e un lucru vătămător oamenilor. PLATON, Banchetul, 176, d.

365 • La băutură omul posac e uri-cios şi plictisitor pentru cei din jurul lui. PLTJTARH, Despre mlnie, 7, p. 36.

366 • De beţie se păzeşte orice om cuviincios şi bine-crescut, pentru că, după unii, dacă mînia e vecină cu nebunia, apoi beţia locuieşte cu aceasta din urmă în aceeaşi casă. PLUTARH, Despre limbuţie, 4.

367 • Beţia este o nebunie voluntară. SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXXXIII.

368 • Nu e dar pe lume mai trist, mai înjositor, /Ca darul de beţie la bietul muritor. / Beţia îl de-sonoară, îl face-n orice loc/Nemernic, mizerabil, stupid şi dobitoc. G. SION, Una sută una fabule, I, 20 (Episcopul şi morala sa).

369 • Cine ceartă un om beat, ceartă un absent. PUBLIUS SYRTJS, Sentinţe.

370 Mă tem că beţia mă face să săvîrşesc vreo prostie ce m-ar ruşina. TEOGNIS, Poeme elegiace, 505.

Vezi şi: Cumpătare, Masă, Măsură, Mîncare.

BINE (Binefacere) 371 • Grăbeşte-te să faci bine cît poţi, căci nu ai putinţa să-l faci oricînd. Proverb arab 372 • Pentru cei buni, binefacerea este împrumut, pentru cei răi este pomană. Proverb berber 378 • Niciodată o binefacere nu se pierde. 374 • Nici un bine fără osteneală. 375 • Nimic nu îmbătrîneşte mai repede ca o binefacere. 376 • O binefacere este repede uitată. Un bienfait est vite oublie. Proverbe franceze

377 378 379 380 381 382 383 384 385 386 387

• Bine faci, bine găseşti. • De faci bine, nu trîmbiţa în lume. • De faci astăzi cuiva bine, / / Mîine de la altul îţi vine. • Binele nu se face numai cui îţi place; căci binele- este bine să-l faci la fiecare. • Aruncă binele tău în dreapta şi în stînga, şi la nevoie ai să-l găseşti. • Nu e destul a şti să faci bine, ci trebuie să-l şi faci. • Orice bine vrei să faci, de nu poţi tu să-l faci, nu împiedeca pe altul să-l facă. • O facere de bine, fie cît de mică, la vremea ei cînd se face, plăteşte mai mult decît mii şi sute peste a lor vreme. • Cînd poţi să faci vreun bine, să nu zici: „du-te şi vino mîine", că nu şti ce ne aduce ziua de mîine. • Pentru facerea de bine; fie cît de mică, mult, mult să mulţumeşti, ca şi altădată să mai dobtn-deşti. • Omul e ca un puţ cu apă: cu cît face mai mult bine, cu atît mai mult îi vine.

48

49 BINE BINE 388 • La toată binefacerea ce faci, fii vesel. 389 • Răul lesne îl face omul, dar binele anevoie.

Proverbe româneşti 390 • Este hine ceea ce sfîrşeşte bine. Proverb general 391 • Deşi binele este acelaşi pentru individ şi pentru comunitate totuşi lucru mai mare şi mai perfect trebuie să fie binele societăţii. 392 • Cel superior răspunde la binefaceri prin binefaceri mai mari. ARISTOTEL, Etica nicoma-hicâ, 1,1094 b; IV, VIII, 1124 b 393 • Binefacerea, pe care făcîn-d-o se zice că îndatorăm pe cel care are trebuinţă, este binele ce facem cuiva, nu pentru ca să-i întoarcem vreun bine ce l-am primit de la el, nici pentru ca să folosim cu ceva prin aceasta noi, care îl îndatorăm, ci numai şi numai pentru folosul aceluia, căruia îi facem bine. ARISTOTEL, Pasiunile, Recunoştinţa, I). 41 394 t Binefacerile comune trebuie să fie răspindite asupra tuturor, dar binefacerile particulare trebuiesc acordate pe alese. FRANCIS BACON, Eseuri: Mărinimie şi bunătate din fire. 395 • Cînd facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adîncă şi curată, nu numai că nu aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul şi binele. LUCIAN BLAGA, Pietre pentru templul meu, p. 66. 396 • Binele este de aur. El este. rar, dar nu se va întuneca. S. BUTLER, Noi călătorii In Erwhon, XI397 • Din fire muritorilor aceasta ieste dată, ca binele prea lesne, iară răul cu anevoie să uite. DIMITRIE CÂNTE MIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a, p. 118. 398 • Binele este sinonim cu dreptatea, mila şi frumuseţea. 399 • Fiecare trebuie să înţeleagă necesitatea de a face binele şi de a evita răul, şi să se supună acestei necesităţi printr-o sforţare a propriei sale voinţe. Dr. ALT3XIS CARREL, Omul, liinjă necunoscută,

IV, III.

400 • Norecunoaşterea binelui este pricina pentru care se fac greşeli. 401 • Primeşte binefacerile, dar numai cu gîndul că le vei răsplăti cu altele mai mari. 402 • Cînd faci un bine, ia aminte pentru cine te osteneşti, să nu fie un nemernic şi să-ţi răsplătească binele cu răul. 403 • Binefacerile mici date la timp sînt mari pentru cei ce le primesc. 404 • Nu este binefăcător acela ce aşteaptă să fie răsplătit, ci numai acela care se hotărăşte Să facă binele fără să mai aştepte vreo răsplată. 405 o Cei ce caută binele nu-l găsesc decît cu greu; răul însă vine şi la cei ce nu-l caută. DEMOCRIT, Fragmente, 83; 92; 93; 94; 96; 108.

406 • Nu este destul să faci bine, totul e să-l faci aşa cum trebuie. DIDEROT, Maxime şi cugetări. 407 • Mai e şi un alt bine, în afară de cel pe care ni-l facem nouă,tot aşa de util: acela pe care îl facem alîora, moraliceşte şi materialiceşte prin sfat şi prin exemplu, prin cuvînt şi prin faptă. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, II. 408 • Binele este tot ce se lucrează în folosul societăţii — în folosul general. MIHAIL DRAGOMIRESCU, Dialoguri filozofice, IX. 409 • Ori faci bine celui rău, / / Ori scrii slove pe părău 1 / Dar fă bine celui bUn, /Că rămîne vreme-adîncă /Ca scrierea pe o stîncă. ENESCU STÎLPENI, Proverbe şi maxime indiene, 12. 410 • Binefacerea să se ia la întrecere cu binefacerea. ERASMUS, Despre război şi pace, II, 63. 411 • Fiţi prieteni binefăcători pentru toate durerile omeneşti ce vi se vor prezenta. A. FOGAZZARA, Mica lume de azi, IX, III. 412 • Fă bine prietenului tău pentru a-l feri şi duşmanului pentru a-l cuceri. B. FRANKLIN, Almanahul Sărmanului Richard, anul 1743. 413 • Cea mai nobilă întrebare în lume este aceasta: Ce bine pot face eu aici? 50 51 4«

BINE BINE 414 • Primul pas spre bine este ! acela de a nu face rău. 415 • Omul ingrat nu se bucură, de binefacere decît o singură dată pe cînd omul recunoscător se bucură de ea totdeauna. B. FRANKLIN, Maxime.

416 • Bunătatea, dreptatea, iertarea şi binefacerea sînt datorii pentru toţi. GOLDONI, Amintirile lui Gol-doni, XXIV.

417 • Fără binefacere, bunăvoinţă nu se cîştigă. 418 • învaţă să faci binele, cît de puţin, dar cît mai des. 419 • Bine ne pot face numai unii oameni, rău ne pot face toţi. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 40; 255; 257.

420 • E cuminte ca răul să-l înlăturăm; binele în veci căutînd.

HORAŢIU, Satire, I,

IV.

421 • Bun nu este cel care suferă râul, ci acel care face binele. N. IORGA, Cugetări, p. 78.

422 • Fă bine celor buni, căci frumoasă comoară e mulţumirea ce-ţi datoreşte bărbatul virtuos. 423 • Dacă faci bine celor răi, vei păţi ca oamenii care hrănesc caii altora. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos.

424 • Frumosul este simbolul binelui moral. KANT, Critica raţiunii, partea I-a, cartea a IlI-a (secţia a Ii-a)

425 • Virtuţile se învaţă cînd binele se face neîncetat. KOMENSKY, Didactica mag-na, XII, 14.

426 • E bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit pentru binele pe care-l face, este foarte bun. Dacă suferă de la aceia cărora le-a făcut binele, acesta are o bu-ntate atît de mare, încît nu poate fi sporită decît în cazul cînd ar urma să-i crească suferinţele; iar dacă va muri din pricina lor, virtutea lui n-ar putea să meargă mai departe, este eroică, este desă-vîrşită. 427 • Dacă anumiţi oameni nu merg pe calea binelui pînă unde ar putea să meargă, e din vina primei lor educaţii. LA BRTJYERE, Caracterele, II, 44;

IX, 152.

42S • Există eroi în rău ca şi în bine. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 185.

429 • Bunătatea

şi binefacerea sînt de folos societăţii.

G.E. LESSING, Dramaturgie. A unsprezecea seară.

430 • Numim „bine" ceea ce ne poate produce sau mări plăcerea ori micşora durerea; sau altminteri, ne poate procura ori conserva posesiunea vreunui alt bun sau absenţa vreunui rău. J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, cartea a Ii-a, XX. 2. 431 a Şi binele şi răul stă în puterea noastră. 432 • Natura a creat fiinţele înzestrate cu raţiune unele spre binele altora, să-şi folosească unele altora la trebuinţe, nici de cum spre a-şi aduce pagube unele altora... Activitatea ta să aibă drept unică ţintă, cel mai mare bine al colectivităţii, căci aceasta este menirea ta naturală. 433 «Ce mai vrei, cînd ai făcut un bine unui om? Nu-ţi este oare de ajuns, că ai săvîrşit o faptă potrivită naturii tale, ce- mai pretinzi şi o altă răsplată? MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VII, 42; IX, 1, 31; IX, 41.

434 • Văd binele, îl aprob, dar urmez ce-i rău. Video meliora probogue, deteriora sequor.

OVIDIU, Metamorfozele, VII, 20. 435 • De poţi cuiva să faci bine, / / Fă-i cînd se roagă de tine, / Nu-l purta cu azi, cu mîine, /Cu vorba, ca pe un cîine. ANTON PANN, Împrumutul.

436 • Nu pregetaţi să faceţi binele. PAVEL DIN TARS, II, Tesa-"j^

lonicieni, 3, 13.

437 • Cea mai mare binefacere, pe care o poate dărui un om semenilor săi, e aceea de a le face bucurie. VASILE PlRVAN, Memoriale, p. 41.

438 • Nefăptuirea binelui aduce după sine, cum s-a spus, tot atîta mîhnire şi tulburare ca şi făptuirea răului. PLUTARH, Despre liniştea sufletească, 2.

52 53

BINE.BÎRFEALĂ 431) • Nu este bine decît ce este moral; ce este moral este firesc şi bine. 440 t Calea binelui e simplă, a strimbătăţii e întortocheată şi are oricîtc cotituri vrei. SENECA, Scrisori către Luci-lius, CXX; CXXII.

441 • Prilejuri de a face binele j găseşte oricine, numai dacă vrea. Vrerea sinceră găseşte totdeauna drum către inimile altora. S. SMILES, B'â-ti datoria, p. 176.

442 • O binefacere primită n-o uita niciodată; ai făcut-o, uit-o îndată. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

443 • Răul este TEOGNIS, Poeme 1027-l028.

uşor de făcut, binele cere strădanie. elegiace,

444 ş Adevărul nu poate să fiinţeze fără bine, nici binele fără adevăr, şi amîndouă fără să rodească. N. VELBIIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 68.

445 • Caută a fi binevoitor, tolerant, filantrop, generos, mărinimos, caritabil, plin de politeţe, larg în 'dei, deschis la noutate. TUDORVIANU, Jurnal, p. 115

■146 • Ce va rămîne din trecerea noastră pe pămînt, decît puţinul bine pe care l-am putut realiza? 447 • Ce e omul oare decît o nesfirşită silinţă spre mai bine? 448 • Adîncă vorbă: „Fă binele şi-l aruncă în mare". Şi nobil popor, în sufletul căruia a putut înflori o vorbă ca asta. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 24; 29; 30.

449 t Iar ca să trăieşti în pace/ / Nimic lumii să nu-i

cei — / /Binele te-nvaţă a-l face,/Ca albina mierea

ei. A. VLAHUŢĂ, poezia Sfinţi muncă.

Vezi şi: Ajutor, Faptă, Iertare, împrumut, întrajutorare.

BÎRFEALi (Bîrîitor) ■150 • Bîrfitorul şi cel cu două limbi... pe mulţi care aveau pace i-a pierdut. ■ BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 28,

14.

BÎRFEALĂ-BLÎNDEŢE 451 • Să nu le învoieşti cu cel nedrept la bîrfeli sau blesteme sau la îndemnuri rele. CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, II, 7.

452 • Dacă bîrfeşti, mai vîrtos ponegrit vei fi-n grabă tu însuţi. HESIOD, Munci şi zile, 715.

453 o Antigonos, pe cînd soldaţii îl bîrfeau lîngă cortul lui, crezînd că nu-i aude, scoase numai toiagul afară şi zise către dînşii: „Haida de, n-aveţi de gînd să vă duceţi ceva mai încolo ca să mă vorbiţi de rău?". PLUTARH, Despre mlnie, 9.

454 • O limbă bîrfitoare este semnul unei inimi rele. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

455 • Bîrfitorul îşi vorbeşte de rău prietenii şi rudele; nu iartă . nici pe morţi. TEOFRAST, Caracterele, xxvin. 45C • Cel ce te laudă în faţă şi în dos te bîrfeşte nu îţi este prieten. TEOGNIS, Poeme elegiace, 95.

Vezi şi: Clevetire, Critică, Defăimare, Răutate, Vorbă.

BLÎJVDEŢE (BLÎND) 457 • Oamenii se cîşligă cu blîn-deţea. Les hommes se prennent par la douceur. 458 • Se prind mai multe muşte cu miere decît cu oţet. Proverbe franceze 459 • Mielul blînd suge la două oi. 460 • Răspunsul blînd înlătură mînia. 461 • Cu fire blîndă pe toţi prietenii îi ai. 462 • Cel blînd mai lesne iartă. 463 • Pe cei buni cu dragoste şi pe cei răi cu blîndeţe mult să te sileşti ca prieteni să-i dobîndeşti. Proverbe româneşti 464 • Viţelul blînd suge două ţîţe. Proverb rusesc 465 «Cel blînd nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare. ARISTOTEL, Etica niconia-hică, IV, XI, 1126 a. 55

BLÎNDETE 466 • Blîndeţea în vorbă şi moravuri este cea mai frumoasă podoabă a prieteniei. CICEEO, Despre prietenie, VIII, 66. 467 • A-ţi împodobi purtarea cu blîndeţea faţă de oameni e mult, căci aici se vede cine poate uni iubirea de frumos cu iubirea de om EPICTET, Manual, 49. 468 • Cînd fierbi de mînie în faţa cuiva şi te simţi pornit spre asprime şi violenţă, nu uita că eşti dator a fi blînd, şi vei scăpa şi de brutalitate şi de căinţa ce vine pe urma ei. EPICTET, Fragmente, 71. 469 • Blîndeţea este leacul cruzimii. Atrocităţi mansuetudo est reme-dium. FEDRU, Fabule, II, 11, 15.

470 • Fiţi blînzi şi îngăduitori cu toţi; nu fiţi cu voi înşivă. J. JOUBERT, Cugetări, V. LXXIV. 471 • Omul are puţine mijloace în sine însuşi deoarece îi trebuie o dizgraţiere sau o umilire pentru BLÎNDEŢE-BUNĂ CREŞTERE

a-l face mai uman, mai blînd, mai puţin trufaş, mai cumsecade. LA BRUYÎEE, Caracterele, VIII, 94.

472 • Mai mult faci cu blîndoţea decît cu violenţa. Plus fait douceur que violence. LAFONTAINE, Fabule, VI, 3. 473 • Blîndeţea şi politeţea fac viaţa plăcută societăţii. G.E. LESSING, Manual de morala, 2.

474 • E nevoie să obişnuim pe copii să fie miloşi cu animalele, căci altfel nu vor fi blînzi nici cu oamenii. 475 • Blîndeţea şi buna-cuviinţă se pot forma la copii şi prin obişnuinţa de a se purta frumos cu cei din jur, şi îndeosebi cu cei ce le sînt inferiori. J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie,

116; 117;

476 • Natura a dat omului, ca o contra-otravă împotriva temerarului, blîndeţea. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX,

477 • Cel

blînd

41.

cu animalele, blînd şi bun rămîne pînă la bă-trîneţe, nu numai pentru făpturile

mai

necuvîntătoare, ci cu atît mult pentru semenii săi. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 167. 478 • Cel ce este blînd nu umblă să întoarcă rău pentru rău şi săşi izbîndească strîmbătăţile cele făcute sie. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, IX, 238. 479 • Treburile ce se pot îndeplini prin blîndeţe niciodată nu dau greş. PANCIATANTRA, 1,379.

480 «Ci fii precum

se cuvine / / Bun şi blînd cu fieşcine.

ANTON PANN, Hristoitie, II.

481 • într-o privinţă oamenii sînt ca şi copiii mici: dacă-i răsfeţi, se obrăznicesc. De aceea nici nu trebuie să fii prea blînd şi prea iubitor cu ei. SCHOPENHAUER, Aforisme,

483 • Mai bine să laşi copiilor creştere bună decît aur. Nimic mai sus pe lume decît semnul creşterii bune. EPICTET, Fragmente,

147; 152.

484 • Un om binecrescut înseamnă de cele mai multe ori unul care crede că nu trebuie să se mai crească. N. IORGA, Cugetări, p.

17.

485 • Numai o bunăcreştere poate face oamenii în stare să păstreze un secret. LA BRUYERE, V.

Caracterele, IV, 79

482 • Bunătatea nu constă în faptul de a face daruri bogate, ci în blîndeţe şi bunăvoinţă. S. SMILES, Fii om de caracter, ed. Ii-a, p. 169.

Vezi şi: Iertare. Bunătate, Dragoste, 56

486 • Oricîte îndrumări s-ar da copiilor şi oricîte lecţii savante de bunăcreştere li s-ar ţine zilnic, nimic nu va avea mai mare influenţă asupra conduitei lor ca societatea în care se află, şi purtarea celor din jurul lor. Copiii —ba chiar şi oamenii mari — învaţă mai mult din exemple. L..^487 • Ar fi necesar ca părinţii^ să-şi obişnuiască fiii cu toate persoanele străine care le vin în casă şi, în măsura posibilului, să-i BUNĂ CREŞTERE-BUNÂ-CUVIINŢĂ BUNĂ.CUVHNŢĂ

pună în legătură cu oamenii talentaţi şi binecrescuţi. 488 • Bunacreştere nu ne permite să ne atingem sau să insinuăm altuia că se face Vinovat de abateri de la buna cuviinţă. Educatorul trebuie să fie înainte de toate un om bine crescut. 489 • Lipsa de bunacreştere constă în manifestarea unei nepăsări de a ne face plăcuţi şi într-o lipsă de respect faţă de cei din jur. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, C7 ; 70; 93 ; 143.

490 «Că de-ar fi fata născută cît de frumoasă măcar Şi n-o fi binecrescută, toate-i sini într-un zadar. ANTON PANN, Povestea vorbii.

491 • Omul binecrescut face semenului său un compliment şi-şi asigură adesea respectul acestuia, dacă îl ascultă răbdător. El este atent şi înţelegător şi se fereşte să enunţe sentinţe severe. 492 • Se poate spune că ceea ce distinge pe omul binecrescut de cel cu purtări rele, este spiritul de sacrificiu pe care-l manifestă în toate împrejurările vieţii. S. SMILES, Fii om do caracter, cd. IX-a, p. 176; 177.

Vezi şi: Bună-cuviinţă, Bun-simţ, Educaţie, Maniere, Politeţe, Proastă creştere, Purtare.

BUNĂ-CUVIINŢĂ 493 • Buna-cuviinţă pe buze şi mîna la pălărie nu costă nimic şi e bine şi frumos. 494 • Nu numai să cunoşti ceea co se cuvine, ci să şi urmezi după cum se cuvine. 495 • Precum după trup umbra nedespărţită umblă, aşa şi după cuviinţă mintea să-ţi umble. 49C • Cei mai mulţi din neştiinţă greşesc la cele de cuviinţă.

497 • Cînd cinsteşti pe oarecine, peste măsură şi cuviinţă, bătaie de joc şi ocara se înţelege. 498 • Nu e destul să aibă omul daruri mari, ci trebuie să mai ştie cum şi cînd să le arate. Proverbe româneşti 499 • Se vede omul de bună-cuviinţă din faptul că spune şi ascultă numai ceea ce se potriveşte unui bărbat civilizat şi nobil. ARISTOTEL, Etica nicoma-liică, IV, XIV, 1128 a. 500 t Dacă este adevărat că elementul principal al frumuseţii constă în cuviinţa mişcărilor, nu e, do sigur, nici o mirare că persoanele în vîrstă se arată de multe ori a fi maj atrăgătoare. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre frumuseţe.

501 • Unii vor iubi dreptatea şi buna-cuviinţă, vor fi pururea gata a întreprinde totul unul pentru altul şi nu-şi vor cere ceva care să nu fie onest şi legitim. CICERO, Despre

prietenie,

XXII .

502 • Rolul justiţiei este să nu nedreptăţească pe oameni, iar al cuviinţei să nu-i ofenseze: în aceasta constă mai ales caracterul frumuseţii de conduită. CICERO, Despre îndatoriri, I, 27.

508 • Datoriile morale au o ierar-liie de întîia importanţă de care nu se cade a se uita; alebunei-cuviinţe însă sînt de a doua ordine în alăturarea cu datoriile morale. T. CIPARITJ, Pdrtarea de buna cuvenientia intre omeni, XII.

504 • Una este a trăi frumos şi alta este a trăi fălos. Căci prima vine din cumpătare, măsură, ordine, cuviinţă şi mulţumire cu puţin; a doua din desfrînare, risipă şi abatere de la ordine şi bună-cuviinţă. Prima merită laudă, a doua dispreţ. EPICTET, Fragmente,

27.

505 • Monştri sînt mulţi în vastul imperiu al necuviinţei. BALTASAR GRACIAX, Oracoiul manual al Înţelepciunii In viaţă, 221.

506 • încă te-ar ierta cineva că eşti mai deştept decît dînsul, dar că eşti mai cuviincios niciodată. 507 • Capul minţii e măsura şi inima ei cuviinţa. N. I0KGA, Cugetări, p. 194; 195

508 • Buna-cuviinţă este pentru bunătate ceea ce sînt cuvintele pentru cuget. Ea influenţează nu numai asupra purtării, ci şi asupra spiritului şi asupra inimii; ea infrînează şi îmblînzeşte toate sen58 BUNĂ-CUVIINŢĂ BUNĂ CUVIINŢĂ-BUNĂTATE timentele, toate părerile şi toate cuvintele. J. JOUBERT, Cugetări, VIII, XCVIII.

509 • Bună-cuviinţă, adică să se folosească de obiceiuri bune la mîncare, băutură, haine şi împodobirea trupului. 510 • Bună-cuviinţă în mişcări, căci copiii vor şti să fie prietenoşi, , vor saluta, vor mulţumi, vor da mî-na, vor mulţumi cînd li se va da ceva etc. KOMENSKY, Şcoala maternă, IV b; IV k.

511 • Din vanitate sau din bună-cuviinţă, facem aceleaşi lucruri şi cu aceleaşi speranţe cum le-am face dintr-o înclinare firească sau din datorie. LA BRUYERE, Caracterele, XI, 64.

512 • Buna-cuviinţă este o dorinţă, de a te vedea tratat cu bună-cuviinţă şi de a fi socotit politicos. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 260.

513 • Buna-cuviinţă consistă dintr-o sumă de forme convenite ale purtării intre oameni. Aici nu este vorba de maniere „elegante" de „bon-ton" cu subtilităţi ridicole, ci de ceea ce este indispensabil în viaţă, de simpla bună-cuviinţă. Ea se întemeiază pe morală, pe moravuri şi pe urbanitate. 514 • Buna-cuviinţă constrînge patimile a se potoli; înăbuşă certurile la începutul lor şi dă tuturor faptelor şi vorbelor noastre o binefăcătoare blîndeţe. Buna-cuviinţă ne face pe fiecare om amabil şi simpatic. MARIN FLOREA LIVBSCU, Nu se cuvine! Reguli practice de bună-cuviinţă Intre oameni, p. 5; 6.

515 • Greşelile comise împotriva bunei-cuviinţe, deşi sînt imediat remarcate de alţii, sînt totuşi cele din urmă de care sîntem avertizaţi. Bunacreştere însăşi nu ne permite să ne atingem sau să insinuăm altuia că se face vinovat de abateri de la buna-cuviinţă. 516 • Buna-cuviinţă se poate forma prin obişnuinţa de a te purta frumos cu cei din jur. J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie, 93. 117.

517 • Nu uitaţi că bunii şi străbunii noştri au fost oameni cu mare cuviinţă în vorbe şi fapte. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 107.

518 • Cu cuviinţă sau omeneşte acela se zice că lucră, carele nu numai lucrările cele din afară le rîn-duieşte după cum porunceşte legea, ci încă povăţuindu-l fapta cea bună, bucuros şi de bună voie face ce este cu cuviinţă şi cu omenie şi ce ajută la fericire, măcar de nici legea, nici vreo silă din afară nu sileşte să facă aşa. 519 • Cuviinţa o ţinem cînd faptele şi lucrurile noastre, portul, umblarea, mişcarea, hainele şi celelalte aşa a le întocmi după cum fac oamenii cei de omenie şi învăţaţi cît 'şi altor oamenii de omenie să plăcem. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, I, 8; VI, 116. Vezi şi Bună-creşfere, Bun-simţ, Maniere, Necuviinţă, Politeţe, Purtare. 520 • Să umblaţi cu bună-cuviinţă faţă de cei din jur. PAVEL DIN TARS, I Tesa-

lonicieni,

4, 12.

. 521 • Un tînăr se cade să fie plin de cuviinţă. PLAUT,

Asinaria,

V, 1.

522 • Ceea ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă. Quod non vetat lex, hoc vetat fieri pudor. SENECA, Troades, III, 2. De la omuJ , bun niciodată Omul bun şi-n zile rele e De mUl LUn Şi de nu te mai saturi. 526 • Omul cel bun, după lege, slujitor dreptăţii se înţelege. 527 • De cele bune tare să te ţii, că drumul spre cele rele alunecos se vede. 528 • Om bun se înţelege cel ce nu face nici un rău; dar cu mult mai bun, cel ce poate face rău şi nicicum îl face; şi desăvîrşit bun cel ce poate răsplăti cu rău, şi dimpotrivă răsplăteşte cu bine. 529 • Pe omul bun lesne îl faci rău, iar împotrivă bun, anevoie pe cel rău. 60 61 530 • Bun acela se înţelege, ce altuia bine face.. 531 • Bun pe bun şi de greşeşte, niciodată îl urăşte, aşa şi tu urmează, ca toţi în bine să crează. 532 • Bunătatea una este şi numai cu o faţă, iar răutatea pe ceas, pe ceas se schimbă la faţă, ca să nu se cunoască. 533 • Bunătatea două domnii are: să nu facă rău nimănui, şi să facă bine tuturor. 53-4 • Să fii bun şi blînd la toate / Dar pînă unde se poate. Proverbe româneşti 535 • Un bărbat prudent pare a se arăta, prin faptul că ştie preabine a cumpăni ceea ce-i este bun şi util.

'

°

BUNĂTATE BUNĂTATE 536 • Celui bun îi este propriu de a înfăptui binele. ARISTOTBL, Etica nicomahică, VI, V, 1140 a; IX, IV, 1166 a.

537 • Înclinarea spre bunătate este adine întipărită în natura omului, pînă într-atîta, îneît dacă nu se manifestă faţă de oameni, se manifestă faţă de alte vieţuitoare. FRANCIS BACON, Eseuri: Degpre mărinimie şi bunătate din lire.

538 • într-o societate bine condusă, cei buni trebuie să servească de model. LOUIS DE cugetări-

BONALD,

j

Maxime ş»

539 • Cei buni se iubesc şi se caută între ei. CICERO,

Despre

prietenie, XIV.

540 • Numai cel serios este cu adevărat bun şi frumos... Este frumos numai omul drept şi cumpătat, în scurt cel bun. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10, 12. 541 * Româneşte aşa a fost: /Să te înduri după putere, / Să fii bun cu cel ce-ţi cere / Milă şi adăpost. G. COŞBUC, Clnteoe.

542 • Mai numeroşi sînt cei buni prin străduinţă, decît cei buni de la natură. CRITIAS, Fragmente.

543 • Să fim buni sau să luăm pilde de la cei buni. 544 • Bunătatea înseamnă nu numai să nu faci nedreptate, ci nici să-ţi treacă prin minte. 545 • E supărător cînd te iei după cei răi şi nu vrei să auzi de cei buni. DEMOCRIT, Fragmente, 39; 62; 79.

546 • Fii bun, binevoitor cu alţii şi vei creea posibilitatea ca altul să fie binevoitor şi bun cu tine. PAUL DOUJIER, Cartea copiilor mei,

VI.

547 • Nimic mai presus decît mărinimia, bunătatea, omenia şi fapta bună. EPICTET, Fragmente, 31.

548 • Faceţi o dată şi încercarea de a vedea ce poate îngăduinţa, ce poate bunătatea. ERASM, Despre război şi'pace, II,

%■',.

549 t Acela este bun care este drept. FOCILIDE DIN MILET, Sen-tinle.

650 • In bunătatea adevărată este tăria omului faţă de propriile-i patimi şi această tărie îi dă putere şi faţă de patimile străine. FR. W. FORSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 51.

551 • Bunătatea, iertarea, dreptatea şi binefacerea'sînt, datorii pentru toţi. (JOLDONI, Amintirile lui Gol-doni,

XXIV.

552 • în toate este ceva bun, precum şi ceva rău; îndomînarea cere însă, a folosi din ele tot ce este binefăcător. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In, viată, 223.

553 » Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvîrşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează. 554 t Bun nu e acela care suferă răul, ci acela care face binele.

555 • Frumuseţea trebuie să fie legată de bunătate; altfel sufletul urît o învinge. 556 • Bunătăţii slabe îi trebuie pentru a merge sprijinul dreptăţii. 557 • Oricine va privi pe oameni ca oameni nu poate fi decît bun. N. IORGA, Cugetări, p. 58; 78; 79; 86; 124.

558 • Cînd arta va reuşi să facă pe oameni mai buni, numai atunci vom avea dreptul să vorbim de artă. PANAIT ISTRATI, Trecut şi viitor, p. 30.

559 • B bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit pentru binele pe care-l face, este foarte bun. Dacă suferă de la aceia cărora le-a făcut binele, acest a are o bună-tale atît de mare, îneît nu poate 63 62 BUNĂTATE-BUNĂVOINŢA BUNĂTATE

fi sporită decît în cazul cînd ar urma să-i crească suferinţele; iar dacă va muri din pricina lor, virtutea lui n-ar putea să meargă mai departe, este eroică, este desăvîrşită. 560 • Oamenii ar trebui să înţeleagă că nu e de ajuns să fie buni, dar că mai trebuie să şi pară ca atare. LA BRUYERE, Caracterele, II, 44; VII, 17.

561 • Fericirea nu este altceva decît... a fi om bun. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VII, 17.

562 • Omul bun rămîne totdeauna începător. Semper homo bonus tiro est. MARŢIAL, Epigrame, XII, 51.

Eu te caut în tot locul, nădăjduiesc, te iubesc. I.H. RĂDULESCU,

Rugăciunea de seară.

566 • Bunătatea este o înduioşare universală pentru tot ceea ce trăieşte, mai ales pentru om, pentru că el, dintre toate fiinţele, e cel mai capabil de a suferi. 567 • Mila pentru animale este în mod esenţial legată de bunătatea caracterului. Oricine e crud cu, ele nu poate fi bun faţă de oameni.J SCHOPENHAUER, ViaţaJ amorul, moartea, p. 21; 22| 568 • Omul nu este bun decît condiţia de a fi bun pentru toţii 569 • Trebuie să numim rău pe cet care nu este bun decît în interesul] său. ' 563 • Fiţi în adevăr cei mai buni şi cei mai tari şi dovediţi-o tuturor începînd cu puterea sufletului vostru. S. MEHEDINŢI, Poporul, ed. IH-a, p. 208.

564 • Ci fii precum se cuvine Bun şi blînd cu fieşicine. ANTON PANN, Hristoitie, III.

565 • Bunătate, frumuseţe, puţin fac cînd te slăvesc. 570. Legăturile dintre înţelepciune! şi bunătate sînt multiple şi faptul! că ţin una de alta, nu se dedudi numai din aceea că înţelepciune face ca omul să fie bun, ci şi di aceea că bunătatea te face înţelep SIR HENRI TAYLOR, Ti Statesman, citat de S. Smili In Fii om de caracter, p. 1

571 • E sigur că pentru a îmbun; taţi viaţa noastră, a tuturora, trt bui neapărat ca fiecare din noi să devie mai bun. L.TOLSTOI, Testamentul meu, p. 4.

572 • Despre cele rele să se ferească Şi să se socotească, iar despre cele bune să urmeze şi să înveţe şi să se îndrepteze. GRIGORE URECHE VORNICUL şi SIMION DASCĂLUL, Letopiseţul Ţării Moldovei, Pretată.

573 «Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul. A. VLAHUŢA, Ginduri, p. 12. Vezi şi: Ajutor, Bine, Bunăvoinţă, Dar, Iertare, Iubire.

BUNĂVOINŢĂ 574 a Bunăvoinţa are asemănare cu prietenia, fără a fi totuşi prietenie. Bunăvoinţă avem şi faţă de necunoscuţi şi fără cunoştinţa celuilalt, prietenie nu. ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IX, V, 1167 a.

575 • Scoateţi din viaţă bunăvoinţa şi iubirea, şi îi veţi Scoate tot ce are mai plăcut. CICERO,

Despre" prietenie, XXVII, 102.

576 • Bunăvoinţa să producă bunăvoinţă. ERASM, Despre război şi pace, II, 63.

577 • Iubirea şi patima pot să zboare, dar bunăvoinţa va triumfa totdeauna. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

578 • Purtarea cu adevărat omenească este bunăvoinţă faţă de semeni. 679 • Dacă bunăvoinţa ta este adevărată, fără făţărnicie sau ipocrizie, atunci este şi neclătinată. Căci ce o să mai aibă cu tine omul răutăcios, dacă rămîi statornic în prietenie faţă de el, dacă-l vesteşti blajin cu prilejul potrivit şi tocmai în momentul cînd încearcă să-ţi facă vreun rău, îi vorbeşti într-un ton povăţuitor şi liniştit. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VIII, 26; XI, 167.

580 • Se poate rezista la orice, afară de bunăvoinţă. J.J. ROUSSEAU, Cugetări şi maxime, voi. II, p. 204.

65 64 5 — Dic\ionar al bunei-cuviinţe

BUNĂVOINŢĂ-BUIN- SIMŢ BUN-SIMŢ-CALOMNIE 581 • Binevoitorii, de multe ori ne sînt spre stricare şi răuvoitorii spre folos. I. SLAVICI, Popa Tandă.

582 • Bunăvoinţa creeazăprieteni. TERENTIU,

Andria, I, 1.

583 • Caută, înainte de toate, să obţii bunăvoinţa faţă de oameni. N. VELIMIROVICI, Cugetări, despre bine şi rău, p. 234.

Vezi şi: Bună-creştere, Bună-cuviinţă.

BUN-SIMT 584 • Bunul-simţ este măsura posibilului. El se compune din experienţă şi prevedere; este calculul aplicat la viaţă. AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 26 decembriel852.

585 • Luaţi bunul-simţ drept lege, deşi pînă la el Alunecos e drumul şi-j greu de mers spre ţel. BOILEAU, Arta poetică, > XXXI. v

fi 1430 «Din vorbă se face fapta şj|| din faptă vorba. ANTON PANN, Despre vorbire iarăşi.

1431 • Omul nu poate să facă un lucru la toţi să placă. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.

1432 • Că fapta rea cînd se face Cu pedeapsă se desface. ANTON PANN, Precum faci aşa tragi.

1433 • Fiecăruia după faptele lui. PAVEL DIN TARS, Romani, 2, 6.

1434 • Faptelor urîte le urmează ca sancţiune ruşinea; celor frumoase rîvna pentru cinstire. PLATON, Banchetul, 178, ci.

1435 • Oare faptele frumoase să nu lase şi ele în sufletul celui cu130

minte, un gînd plăcut şi înviorător în care e stropită şi înfloreşte bucuria, dispreţuind pe cei ce se vaită şi ocărăsc viaţa, ca şi cum ar fi un loc menit celor păcătoşi, un tărîm de surghiun hotărît sufletelor noastre? PLUTARH, Despre liniştea sufletească, 19.

1436 • E legea firii omeneşti în care stă porunca: faptele tale să fie mulţumirea vieţii tale. ION SLAVICI, Scrisori adresate unui om tinăr, II.

1437 • Faptele oricărui om nu dispar cu desăvîrşire. Trupul lui se poate risipi în pulbere, dar faptele lui bune sau rele, îşi poartă mai departe roadele, înrîurind generaţiile care se înşiră indefinit în viitor. S. SMILES, Ajutâ-te singur, p. 278.

1438 • Fapta bună se prinde oriunde o semeni. Adesea, buruiana ingratitudinii nu face decît să-i în-graşe locul. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 10.

Vezi şi: Datorie, Lucru, Muncă, Răsplată.

FĂGĂDUIALA (A făgădui) 1439 • Făgăduiala are picioare, numai darul are mîini. Proverb german 1440 • Cine făgăduieşte mult împlineşte puţin. Proverb italian 1441 • Lesne făgăduim, anevoie împlinim. 1442 • Decît să porţi un om cu vorba, spune-i mai bine că nu se poate. 1443 • Făgăduieşte numai ce poţi da. 1444 • Cine făgăduieşte tot, nu făgăduieşte nimic. 1445 o Mai bine un ban în pungă decît făgăduiala lungă. 1446 • Cînd cele rele făgăduieşti nu-ţi păzi cuvîntul. 1447 • La ceea ce nu poţi nici ţie-ţi să-ţi ajuţi, nu mai făgădui altuia să-i ajuţi. 1448 • Făgăduiala să-ţi fie faptă urmată, iar nu vorbă deşartă. 131

FĂGĂDUIALĂ-FÂŢARNICIE 1449 • Cel ce făgăduieşte şi nu împlineşte vrăjmaş dobîndeşte pe cel ce-i făgăduieşte. 1450 • De ai făgăduit odată, pă-zeşte-ţi făgăduinţa, ca să nu ieşi mincinos. 1451 • Făgăduiala dată e datorie curată. Proverbe româneşti 1452 • Ţi-ai dat cuvîntul? Ţine-l. Nu ţi l-ai dat? Stai aşa. Proverb rusesc

1453 • Nici făgăduiala necugetată şi nici hotărîrea greşită nu impun vreo obligaţie. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 261.

1454 • Cine-şi calcă făgăduielile, rupe graniţa însăşi a vieţii oamenilor între sine. N. IORGA, Cugetări, p. 30.

1455 • Făgăduim după cum sînt speranţele noastre şi ne ţinem făgăduielile după cum sînt temerile noastre. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 38.

1456 • Vezi să nu făgăduieşti multe şi apoi ce fâgăduieşti să nu plineşti. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, III, 62.

1457 • Încet la făgăduiala, grabnic la împlinire. J.J. ROUSSEAU, Cugetări şi maxime, voi. II, p. 202.

1458 • Nu făgădui ceea ce nu poţi ţine. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

1459» Se făgăduieşte mult, pentru a se da puţin. VAUVENARGUES,

Reflecţii şi maxime, 445.

Vezi şi: Cuvînt, Făţărnicie, înşelătorie, Minciună.

FĂŢĂRNICIE (Făţarnic) 1460 a Făţarnicul este un taler cu două feţe. 1461 • Făţarnicul e ca un cărbune care, pe neaşteptate, te arde. 1462 • In faţă mumă şi în dos ciumă. 132 1463 • Te pupă în bot şi-ţi ia din pungă tot. 1464 • Făţarnicul, în adevăr, dulce te sărută, dar unde te sărută multă vreme te ustură. 1465 • Zavistia cel mai cumplit vrăjmaş al prieteşugului, şi făţărnicia dragostei. 1466 • Făţarnicul cu graiul se pare că te apără, iar cu semne de departe în groapă te aruncă. 1467 • Fugi de omul cu două feţe, ce unele-ţi grăieşte şi altele gîn-deşte. 1468 • Făţarnicul aci laudă, aci defăima şi pe cel ce-l ţine în palmă. 1469 • Viclenii şi făţărnicii, nici să le iubeşti, nici să le urmezi. 1470 • De omul viclean şi de cel făţarnic, să te fereşti mai mult de-cît de şarpele cel mai înveninat. 1471 • Cel mai mare dar la om, să nu fie nicicum, nici făţarnic, nici zavistnic. 1472 • Făţarnicul pe dinafară, ca mielul fără prihană, iar pe dinăuntru lup întreg adevărat. Proverbe româneşti 1478 • Pe făţarnic roagă-l să păstreze masca. Numai aşa poate fi cuviincios. N. IORGA, Cugetări, p. 76.

1474 • Făţarnicul are într-un buzunar bani, iar într-altul o carte de rugăciuni; făţarnicul serveşte atît lui Dumnezeu cît şi diavolului, minţindu-i pe amîndoi. A.S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 7.

1475 • Dacă bunăvoinţa ta este adevărată, fără făţărnicie sau ipocrizie, atunci este şi neclătinată. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 167.

Vezi şi: Falsitate, Minciună, Prefăcătorie.

FEMEIE 1476 • Ceartă fără femeie nu se poate. Proverb albanez

1477 • Limba este ultimul organ care moare la femeie. Proverb englez

133 FKMEE 1478 • Puterea femeii? Limba sa. La force de la femme? Sa langue. Proverb francez 1479 • Bărbat fără femeie, cal fără frîu; femeie fără bărbat, barcă fără cîrmă. Proverb italian 1480 • Femeia fără bărbat la fel cu calul despiedicat. 1481 • Tăcerea la muiere cea mai frumoasă podoabă. 1482 • Muierea înţeleaptă, cînd îşi cunoaşte greşeala, îndată şi- îndreaptă. 1483 • Muierea cicală te scoate din casă afară. 1484 • Muierea rea în casă, tul burare şi ocară. 1485 • Nimic alt mai bine prinde la orice muiere, ca purtarea ei de cinste. 1486 • Muierea, cît de bătrînă îndată se mînie cînd îi zici: „Bătrînă eşti". 1487 • Muierea desfrînată, dă-răpănarea şi necinstea cnsei salo. 14S8 • Mai lesne poţi aduna sute şi mii de bărbaţi decît muieri numai două. 1489 • Muierea, c-o vorbă dulce, şi pe cel mai rău, şi pe cel mai i'iim-plit bărbat la blîndeţe îl duce. 1490 • Muierea se înduplecă ci. mîngăieri, dragoste şi cu plăcere. 1491 « Muierea bărbată, liniştită şi cinstită, veselia casei şi a bărbatului viaţă. 1492 «Cea mai marc ruşine la orirc muiere al său bărbat a-şi iăsa şi la altul a alerga. 1493 Femeia cea nebună casa îşi dărîmă. 1496 • Femeia cinstită e coroana bărbatului. 1497 • Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa. 1498 • Femeia stearpă este ca pomul fără roade. 1499 • Muierea cînd lipseşte /Casa se risipeşte. 134 FEMEE 1500 • Muierea curată / De miros te-mbată. 1501 • Muiere tăcută anevoie a

găsi. Proverbe româneşti 1502 • Trebuie să deprindem bărbaţii în respect faţă de femeie. TUDOR ARGHEZI, Manual de morală practica, p. 82. 1503 • Femeia vrednică veseleşte pe bărbatul său, şi anii lui îi va umplea de pace. BEN SIRAH, Cartea înţelepciunii, 26, 2. 1504 • Cînd o femeie are darul de a tăcea, însemnează că are calităţi ce ies din comun. CORNEILLE, Mincinosul, act. I, se. IV. 1505 • Vorbă puţină — iată podoaba femeii, altă parte frumoasă la ea este simplitatea gătelii. DEMOCRIT, Fragmente, 274. 1506 • Societatea femeilor este e-lementul în care se dezvoltă distincţia socială. GOETHE, Maxime şi reflecţii. 1507 • Să nu te încumeţi niciodată să glumeşti cu femeile. Mit Frauen soli man sich nie un-terstehen zuscherzen. GOETHE, Faust, I, Grădina. 150S • Cînd o femeie este supărată, suit destule patru mici sărutări, spre a o linişti. CARLO GOLDONI, Cafeneaua, act. I, s.c- XX. 1509 • O femeie care iubeşte pasionat nu glumeşte niciodată, în societate, cu bărbatul iubit sau pe socoteala lui. G. IBRÂILEANU, Privind viaţa. 1510 • O femeie nestatornică este aceea care nu mai iubeşte; o u-şuratică este aceea care şi-a găsit altul; o fluşturatică este aceea care nu ştie dacă iubeşte şi ce iubeşte; o nepăsătoare — cea care nu iubeşte nimic. 1511 • O femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat şi, la rîndul său, un bărbat se uită la o femeie ca la o femeie. LA BRUYERE, Caracterele, III, 24; IV, 2. 1512 « Femeile sînt temelia educaţiei în fiecare generaţie. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 152. 1513 • Bărbat fără femeie, cap fără corp; femeie fără bărbat, corp fără cap. I.P. RICHTER, Flori. 13S FEMEE-FERICIRE FERICIRE 1514 • Toate popoarele civilizate au respectat femeia. J.J. ROOSSEAU, Emil.

1515 • Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărîmă cu mîna lor. SOLOMON, Proverbe, 14,1.

1516 • O femeie tînără căsătorită cu un bărbat bătrîn este o barcă care n-ascultă de cîrmă şi care, adesea pleacă în timpul nopţii să caute alt port. TEOGNIS, Poeme elegiace, 460.

1517 • Femeia ca femeie se schimbă şi îmbătrîneşte, mama ca mamă nu se schimbă şi nu îmbătrîneşte. N. VELIMIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 211.

Vezi şi: Căsătorie, Familie, Soţi.

FERICIRE (Fericit) 1518 • Pentru ca o pereche să fie fericită, bărbatul trebuie să fie surd şi femeia oarbă. Proverb malgaş

1519 • Fericit e acel ce poate în-J calzi mai mulţi la soba lui. 1520 • Fericită fata ce muma ei ji dă pilda cea mai bună. 1521 • Fericit este cel ce n-are trebuinţă de nimeni. 1522 • Ca să te socoteşti între fericiţi, să păzeşti la toate o măsură dreaptă, şi de muncă niciodată să te laşi. 1523 • Curat la gînduri, cuvinte şi la fapte să te arăţi, frate, dacă vrei să te arăţi, pururea fericit. 1524 • Cînd muierea cu bărbatul nicicum se gîlcevesc, cea mai mare fericire la ei se găseşte. 1525 • Nici o fericire fără virtute. 1526 • Niciodată nu te vei socoti fericit dacă nu te vei purta cinstit. 1527 • Fericit cel ce a dobîndit prieten bun şi cinstit. 1528 • Fericit cel ce poate trăi cu toţii în pace. 1529 • Ferice de acela căruia îi spui o vorbă şi pricepe zece şi vai de acela căruia îi spui zece şi nu pricepe nici una. Proverbe româneşti 1530 • Oamenii cei mai fericiţi şi mai folositori sînt alcătuiţi din-tr-un tot armonios de activităţi intelectuale şi morale. DR. ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscută, IV, VI.

1531 • Fericirea se obţine pe două căi: l- Prin lucru singuratic şi meditaţie personală. 2. Prin diferite raporturi cu semenii în societate, începînd cu familia. 1532 • Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea. DEMOCRIT, Fragmente, 40. 1533 • Omul cel mai fericit este acela care face fericiţi pe cît mai mulţi oameni. DIDEROT, Discurs despre poezia dramatică.

1534 • Omul care munceşte, care are o soţie şi copii pe care îi iubeşte este fericit. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, XIV, p. 150.

' 153$ • Fericirea ne vine de la virFLORIAN, Fabule, V. 9.

1536 • Munca, ocupaţia şi activitatea utilă sînt secretul principal al fericirii. GREUZE, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 89.

1537 • Fericirea nu este altceva decît... a fi un om bun. MARC AURELIU, .Către sine însuşi,

VII, 17.

1538 • Experienţa arată că cel mai fericit este cel care a adus fericirea celor mai mulţi oameni. K. MARX, Reflecţiile unui tlnăr la alegerea profesiunii.

1539 • Fericirea fără de ajutorul faptei bune nu să poate dobîndi. SAMUIL MICU, Scrieri filo-, zofice: Învăţătura politicească, 11.

1540 • Niciodată nu vei fi fericit, dacă te vei mînia că e cineva mai fericit. SENECA, Despre mlnie, III. 30.

1541 • Pentru fericirea personală este necesar să-ţi controlezi fiecare cuvînt şi fiecare faptă, căci există cuvinte care lovesc mai puternic decît bătaia şi (...) mai rău decît pumnalul. S. SMILES, Fii om de caracter,

p. 134.

1542 • Ştim că, pentru a fi fericiţi şi a face pe alţii fericiţi, trebuie să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine şi, dacă nu e cu putinţă să-i facem cele ce am dori ca să ni se facă nouă, cel puţin să nu-i 136 FERICIRE-FLECAREALA

facem ceea ce nu ne-ar place să ne Iacă nouă altul. L. TOLSTOI, Testamentul meu, 3.

Vezi şi Mulţumire, Pace. 1543 • Flecăreala necurmată, pen tru prietenul tăcerii, este ca nisipul deşertului, pentru călătorul obosiţ. Proverb persan 1544 • Pe flecar să-l înveţi cum să tacă, iar nu cum să grăiască

1545 • Flecarul multe trăncăneşte, dar nimic nu pricepe 1546 • Doi flecari la masă, bucatele rămîn pe masă. 1547 • Ii merge gura ca o moară hodorogită. 1548 • Flecarul e ca oala, cel mai mult sună cînd o loveşti goală. 1549 • Numai pămîntul astupă gura flecarului. 1550 • Cu cel flecar nu te sfătui, că nu va putea păzi taina ta. 1551 • Flecarul din gură vorba îţi fură. : 1552 • Flecarul şi mincinosul, dolj vrăjmaşi ai adevărului. 1553 • Cea mai mare piedecă a flecarului este cînd nimeni nu-l ascultă. 1554 • Flecăreala este o înşirurie de vorbe fără rost. Proverbe româneşti 1555 • Obişnuinţa face din noi nişte flecari. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, IX.

1556 • Obiceiul de a flecari, dorinţa de a distra pe alţii, ne îndeamnă prea adeseori să dezvăluim lucruri ce niciodată n-ar trebui să iasă din gura noastră. Amuzînd o companie se poate să distrugem o inimă, poate şi viitorul unui om. Vai de cel care cade în ghiarele unui astfel de flecar. FR. W. FâRSTER, Educaţia cetăţeneasca a tineretului şi adulţilor, p. 92.

1557 • Flecar e numai cel care spune fleacuri, cel ce le face e tot fleac ca şi ele. N. IORGA, Cugetări, p. 277.

138

1558 • Omul care e flecar / Trăncăneşte ca un car. ANTON PANN, Despre minciuni şi flecarii.

1559 • Flecar este omul care, stînd alături de un necunoscut, începe să-şi laude nevasta, îi povesteşte ce a visat, îi înşiră bunătăţile cu care s-a ospătat la cină. TEOFRAST, Caracterele, III.

1560 • A tăcea este o sarcină prea grea pentru un flecar. El vorbeşte. Cei din jur îl aprobă plictisiţi. Pînă la sfîrşit se face nesuferit tuturor. TEOGNIS, Poeme ele

giac e, 295.

Vezi : Bîrfeală, Calomnie, Cle şi vetire.

FRATE (Fraternitate) 1561 • Cînd fraţii lucrează împreună, munţii se schimbă în aur. Proverb chinez

1562 • Fraţii sînt fraţi, dar buzunarele nu. Proverb german

1563 • Nici un prieten ca un frate, nici un duşman ca un frate. Proverb indian 1564 • Trei fraţi, trei fortăreţe. Proverb protughez

1565 • Fratele frate la necaz să se arate. . 1566 • Frate, frate, dar brînza-i pe bani. 1567 • Singur nimeni nu te-ascultă iar împreună cu fraţii tăi toţi tremură de tine. 1568 • Toţi dintr-o mumă fiind născuţi, toţi de fraţi se înţeleg. 1569 • Frate cu frate într-o unire, cetatea cea mai tare. 1570 • Fratelui tău să nu-i zici: „Pas de cere la altul", ci „Vino, să-ţi dau eu". 1571 • Frate pe frate cînd va ajuta, cine împotrivă-le vor sta. 1572 • Cine pe fratele său nu mîn-gîie vrăjmaşul lui se socoteşte şi cine îl lasă să moară de foame ucigaş lui se socoteşte. 1573 • Frate-mi eşti, frate să-mi fii / Dar la noi mai rar să vii. Proverbe româneşti 139 157-l « Cele mai multe rele nu vin | de afară, ! Nu le aduc streinii, ci ni le face toate Un pămîntean d-ai noştri, o rudă sau un frate. GR. ALEXANDRESCU, Toporul şi

pădurea.

1575 • Prietenia dintre doi fraţi este mai solidă decît un meterez. ANTISTENE, citat de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri. VI.

1576 • Fraţii, surorile sint ceva din noi înşine, scumpe ca şi cei mai scumpi amici... A-i iubi este natural şi uşor. A-i ajuta, a-i sprijini este o datorie. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, VI; X.

1577 • ■ Oamenii sînt toţi fraţi. FENELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise, XVII.

1578 « Nu este legătură mai sfîn-tă decît aceea a fraternităţii. N.V. GOGOL, Taras Bulba, IX.

1579 • Nu-l socoti pe prieten egal cu fratele tău. IIESIOD, Munci şi zile, 707.

1580 • Un tovarăş înţelept nu este mai puţin ca un frate. HOMER, Odiseea, VIII, 124.

1581 • Egoismul şi ura au patrie, fraternitatea nu. LAMARTINE, Poezii, diverse.

1582 • Dintre toate comorile, pe care părinţii le pot lăsa copiilor, nu e nici una mai de preţ ca un frate: e un prieten dat de natură, un prieten căruia nimeni nu-i poate ţine locul şi pe care, odată pierdut, nimeni nu-l poate înlocui. PLXJTARH, Opere morale; Dragostea frăţeasca.

Vezi şi: Prieteni, Rude.

FRUMUSEŢE (Frumos) 1583 • Rar se vede înţelepciunea unită cu frumuseţea. Proverb arab 1584 a Frumuseţea fără bunătate e ca un vin trezit. 1585 « Nu e frumos ceea ce e frumos, ci ceea ce-mi place. Proverbe italiene 1586 • Ce e frumos poartă şi po-nos. 1587 • Ce e frumos la toţi place, / Dar nu ştiu-n el ce zace. 140

1588 • Frumuseţea vestejeşte, dar înţelepciunea creşte. 1589 • Nu la faţă, ci la fapte să te arăţi frumos. 1590 • Frumuseţea se cinsteşte cînd este, fireşte, iar nu cînd se plăsmuieşte. 1591 • Frumuseţea, fără înţelepciune, este ca floarea în tină. Proverbe româneşti

1592 • E plăcut să vezi un bărbat frumos, dar mai uşor se trăieşte cu un bărbat de duh. Proverb rusesc 1593 • Dacă frumuseţea nimereşte unde trebuie face să strălucească virtuţile şi să roşească viciile. FRANCIS BACON, Eseuri: De-_~

spre frumuseţe.

'1594 » Frumuseţea morală lasă o ^a#nntire neştearsă aceluia care a văzut-o, fie şi o singură dată. ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscută, IV, III.

1595 • Fiecare găseşte frumos ceea ce ştie. CICERO, Tusculanele, V, 22, 63.

1596 • Nu e cuviincios ca frumuseţea trupului să fie un laţ pentru prins oameni. 1597 • Numai prin suflet se in-vederează atît frumuseţea cît şi urîţenia. 1598 • In adevăr frumuseţea este o nobilă floare a sănătăţii. Ea îşi are izvorul înăuntrul corpului, căci de-abia în urmă frumuseţea înfloreşte spre partea din afară a trupului şi se înfăţişează printr-o culoare luminoasă. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, 11,10; 11,12; III, 11.

1599 «Iar frumuseţea-i bun netrebnic / Şi ispititor la

rele, / Ştiunevestele-acest lucru,/Şi, vezi, ce cuminţi sînt ele.

G. COŞBUC, Puntea lui Rumi.

1600 • Frumuseţea corpului are ceva de animal, dacă nu se adaugă şi podoabele inteligenţii. DEMOCRIT, Fragmente, 105. 1601 • Una este a trăi frumos şi alta a trăi fălos. Căci prima vine din cumpătare, măsură, ordine, cuviinţă şi mulţumire cu puţin; a doua din desfrînare, risipă şi abatere de la ordine şi bună-cuviinţă. Prima merită laudă, a doua dispreţ. EPICTET. Fragmente, 27.

FRUMUSEŢE-FURT 1602 • Frumuseţea îmblînzeşte orice mînie. Schonheit bănditgt allen Zora. GOETHE, Faust, II, 3. 1603 • Frumuseţea trebuie să fie legată cu bunătatea; altfel sufletul urît o învinge. 160-l • Podoabele nu fac frumos, ci mai frumos. N. I0RGA, Cugetări, p. 79; 93. 1605 • Frumuseţea şi ruşinea rar merg împreună. JUVENAL, Satire, X, 297. 1606 • Frumosul este simbolul binelui moral. KANT, Critica raţiunii, partea I, cartea a H-a, secţia a Ii-a. 1607 • Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe. JOHN ICEATS, Poezii, Odă la o urnă greaca. 1608 • Nimeni nu spune despre sine, mai ales fără temei, că e frumos, că e generos, că e sublim. Calităţile acestea fiind nespus de preţuite, se mulţumeşte fiecare să creadă că le are. LA BRUYERE, Caracterele, XI, 84. 1609 • Cine nu se îngrijeşte de frumuseţea pe care i-a dat-o natura trece drept leneş şi neisprăvit, dar sulimanurile care dau o mină de ajutor naturii sînt un obicei năstruşnic şi nevrednic. Soţia cîş-tigă dragostea bărbatului mai puţin prin farmece trupeşti decît prin purtare cinstită, prin blîndeţe şi respect unul pentru altul. THOMAS MORUS, Utopia, II. Vezi şi: Lux, Podoabă.

FURT (A îma) 1610 • Un hoţ îşi închipuie că toată lumea fură. Proverb danez 1611 • Cine fură un ou/Fură şi un bou. Qui voie un oeufjVole un boeuf. Proverb francez 1612 • Cine spune minciună e ca cel ce fură. 1613 • Tot ce se fură iese la soare. 1614 • Cine fură odată e fur totdeauna. 142 GIAJMĂ-GRESEALĂ 1672 • O glumă n-a cîştigat niciodată un duşman, dar a pierdut, adesea, un prieten, TH. FULLER, Gnomologia. 1673 • Nu glumi într-una. 1674 • Nimic nu cere mai multă atenţie şi îndemînare decît gluma. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii in viaţă, 76; 241. 1675 • Cel care se află, mai presus de ceilalţi, într-un post înalt, care îl pune la adăpost de replică, nu trebuie să facă niciodată o glumă usturătoare. LA BRUYERE, Caracterele, V, 54. 1676 • Zădărniceşti o glumă, făcîndu-te că o aplauzi. LA ROCHEFOUCAULD-DOUDEAUVILLE, Memorii, carte de cugetări, 74. 1677 • Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora... Acest fel de a glumi este introdus chiar şi-n conversaţia celor mai distinşi oameni... dar nu toată lumea are talentul de a mînui cu dibăcie o treabă atît de gingaşă şi dificilă... Socotesc că e bine să se abţină. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 143.

1(578 • Cîteodată în lume Sînt primite şi glume. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea. 1679 • Niciodată, nu trebuie ca o glumă să fie luată în serios PLAUT, Amphitrio, 920. 1680 • O batjocură, o glumă, faptul cu ai făcut haz pe seama cuiva sau aluzie la el îl întărită spre mînie. PLUTARH, Despre mlnie, 3. 1681 • Omul înţelept îşi stăpî-neşte dorinţa de a face un spirit sau o mustrare pe seama altuia, în timp ce prostul spune tot ce gîndeşte şi sacrifică mai degrabă prietenul decît gluma. S. S1IILES, Fii om de caracter, p. 134. Vezi şi: Cuvînt, Rîs, Vorbă, Batjocură,

GREŞEALĂ (A greşi) 1682 • Nimeni nu este fără greşeală. Personne n'est infaillible. Proverb francez 147 10* GREŞEALĂ 1683 a Cine mult vorbeşte mult greşeşte. Proverb italian

1684 • A greşi este în firea omului. Errare humanum est. Proverb latin 1685 • Greşeala fiului tău să n-o treci cu vederea, că se face obicei. 1686 « Greşeala îndreptare aşteaptă. 1687 • Nu te supăra cînd prietenul tău îţi arată greşeala. E de laudă cel ce-şi cunoaşte greşeala şi, îndată, şi-o îndreaptă. 1688 • In multe greşeli cade cel ce fără de lucru sade. 1689 • întîi ale tale greşeli să îndreptezi, apoi ale altora, ca ş; aceia pildă să ia de la tine. 1690 • Greşeala altuia la acela s-o laşi; după ea să nu te iei. 1691 • Greşeala iertată nu se mai aminteşte. 1692 • Ca să poţi îndrepta ale altora greşeli, trebuie tu să fii curat de orice greşeală. 1693 • Cum greşeşti, cere iertăciune, cu aceasta pe tine te cinsteşti. 1691 • Nu arunca greşeala ta asupra altuia, ci mai bine îndreap-t-o. 1695 • Cine poato opri pe cel ce greşeşte şi nu-l opreşte părtaş al aceleiaşi greşeli se socoteşte. 1696 • Greşeala de o clipă e adesea supărare pe viaţă. 1697 a Chiar omul cu judecată / Greşeşte cîteodată. 1698 • Cine munceşte uneori greşeşte. Proverbe româneşti 1699 • Orice greşeală se plăteşte Proverb general 1700 » Să ne ferim de greşeli, nu din teamă, ci din simţ de răspundere. 1701 • Necunoaşterea binelui este pricina pentru care se fac greşeli. DEMOCRIT, Fragmente, 41 ; 83.

1702 • De ce, tot omul, cînd greşeşte.

I Asupra altuia se dezvinovăţeşte?

AL. DONICI, Cheltuitorul şi rlndunica.

1703 • Greşind din întîmplare, nu-i nimeni vinovat. 148 GREŞEALĂ Dar cel ce face-anume nu trebuie cruţat. FEDRU, Fabule, V, 3 (Chelul şi

Musca).

1704 • O mare tărie de suflet e să suferi în tăcere greşeala altuia şi să nu te molipseşti do greşelile lui. Fr. W. FORSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 106.

1705 • Nu da socoteală cui n-o cere şi chiar atunci cînd e cerută, e o greşeală s-o faci mai mult decît e necesar. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 246.

1706 • Sînt greşeli ce pot fi iertate. HORAŢIU, Artapoetică,350.

1707 • Cine nu cere iertare de faptele sale greşite Drept e s-o dee în urmă celor ce o vor de la dînsul. HORAŢIU,

1708 1709 1710 1711

Satire, I,

III.

• Vai de acel care ţine minte pedeapsa şi uită greşeala. • Meşteşugul cel mare e să îndrepţi pe cineva fără să ştie că a greşit. • Pentru ca să-ţi recunoşti greşeala, trebuie ca sufletul tău întreg să-i fi fost superior. • îndreaptă greşeala, zdrobeşte păcatul; aceasta trebuie să faci.

1712 • Să te întrebi ce ai greşit în ziua cînd vei vedea că nu mai ai duşmani. N. IORGA, Cugetări, p. 22; 27; 65; 77; 17.

1713 • Greşeala tulbură, adevărul linişteşte. J. JOUBERT, Cugetări, XI, LXXX.

1714 • Dacă cineva greşeşte, sfă-tuieşte-l cu bunătate şi arată-i cu blîndeţe greşelile sale. MARC AURELIU, Către sine însuşi, X, 4.

1715 • Uiţi greşeala cînd o mărturiseşti altuia, dar, de obicei, acel altul n-o uită. FR. NIETZSCHE, Aforisme, 528.

1716 • A greşi e omenesc, a ierta e dumnezeiesc. A. POPE, Eseu despre critică.

1717 • Nu vedem decît greşeli la inamicii noştri, iar la persoanele care ne sînt simpatice o mulţime 149 GRESEALĂ-GROSOLANIE-GURĂ de calităţi. Chiar defectele lor ne par plăcute. SCHOPENHAUER,

Viaţa, amorul, moartea, p. 39.

1718 • Nu vedem

greşelile şi viciile noastre, ci numai pe ale altora.

SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

1719 • Greşeala tatălui nu trebuie niciodată să vatăme pe fiu. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

1720 • Multe greşeli se nasc dintr-un adevăr de care se abuzează. VOLTAIRE, Eseuri asupra moravurilor, XLIX.

Vezi şi: Faptă, Iertare, Păţanie, Pedeapsă, Vorbă.

GROSOLĂNIE (Grosolan) 1921 • Mai bine un diavol politicos decît un sfînt grosolan Proverb libanez

1722 • Din lene ajungi golan, / Prin purtare grosolan. rrnrfrli românesc

1723 • Fereşte-te de grosolani, de încăpăţînaţi, de aroganţi şi de nebuni de toate felurile. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 256.

1724 • Numai naturile grosolane nu roşesc de nici o idee care le vine în cap. G. IBRĂILEANU, Privind viaţa.

1725 • Grosolănia, bădărănia şi brutalitatea pot fi apucăturile unui om de duh. LA BRUYBRE, Caracterele, XII, 48.

1726 • Grosolănia pare să fie necunoaşterea bunei-cuviinţe. Grosolanul este omul care vine la adunarea publică chiar şi în ziua în care s-a îmbătat. TEOFRAST,

Caractere, IV.

Vezi şi: Glumă, Mojicie, Obrăznicie.

GURĂ (Guraliv) 1727 o Cine gura îşi stăpîneşte viaţa şi-o scapă. Proverb albanez

150 GURA 1728 • Fii de trei ori binecuvîn-tată gură închisă. Proverb elveţian 1729 • în gura închisă nu intră niciodată musca. In bocea chiusa non entra mai mosc a. Proverb italian

1730 • Gura îndulceşte, gura amăreşte. 1731 • Gura înţeleptului cînd se deschide, tu închide pe a ta. 1732 • Apa, vîntul şi gura lumii nu le poţi opri. 1733 • Ori să fii cu miere-n gură, ori cu mîna în buzunar. 1734 « Mai treabă. multă gură decît 1735 • A se lua după gura lumii este a da de prăpastie. 1736 • Din tot locul şi totdeauna să-ţi păzeşti cu totul gura. 1737 • Gura mincinoasă, cea mai ticăloasă. 1738 • Gura de tot să nu ţi-o înfrînezi, nici iarăşi de tot slobodă să ţi-o laşi la orice şi ori-cînd, şi oricum, ci mai bine la vreme să grăieşti cît şi cum ţi se cuvine. 1739 • Cu gura căscată nicicum să te plimbi ca să n-auzi de la toţi: „Gură-cascâ". 1740 • Cu cel bun de gură nicicum să te apuci, că te face de ocară. 1741 • Cea mai mare învăţătură, să ştie oarecine cînd să tacă din gură. 1742 • Nu te speria de acela care face gură, ci de acela care tace şi face. Proverbe româneşti 1743 • Sînt ipocriţi şi netrebnici cei ce fac toate din gură, dar nimic în realitate.

DEMOCRIT, Fragmente, 82. 1744 • De gura lumii să nu-ţi pese, căci nu-i în puterea ta s-o opreşti. EPICTET, Manual. 50. 1745 • Nu fi gură rea şi mai puţin încă, să nu treci drept gură rea, căci ar însemna o reputaţie de om compromis. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 228.

1746 • Un frîu în gură e mai sigur decît lanţurile la picioare. N. IORGA, Cugetări, p. 144.

1S1 GURĂ-HOŢ 1747 • Voi păzi gura mare de vorbe spurcate. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii p.

135.

1748 • Pune-ţi frîu la gură şi lacăt la inimă. ANTON PANN, Despre vorbire iarăşi.

1749 • Ţine-ţi gura-n depărtare / Nu o apropia tare... /Cînd ştii c-ai mîncat la masă /Ceapă, usturoi sau prasă, / Şi alte legumi puturoase, /Care foarte greu miroase. ANTON

PANN, Hristoitie, VII.

1750 • Ori pune-ţi pază gurii, ori spune-o verde româneşte ! I. SLAVICI, Amintiri: I. L. CARAGIALE, p. 158.

1751 • Dacă am vrea să definim năravul acesta, am putea spune că este neputinţa de a-ţi stăpîni gura, iar guralivul este omul care indiferent de ce i-ar spune cel ce-i iese în cale îi răspunde că nu prezintă.importanţă, că el le ştie pe toate şi că îi stă la dispoziţie cu informaţii. TEOFRAST, Caracterele, VII.

Vezi şi: Cuvînt, Limbă, Vorbă.

HOŢ (Lotru, Tîlliar) 1752 • Cine laudă pe hoţ se vede că-i plac hoţiile. Proverb albanez 1753 • Hoţul c-un păcat şi păgubaşul cu două, că pe mulţi bănuieşte. 1754 • Cel ce pe hoţ primeşte, şi multe lui îi înlesneşte, de hoţ şi el se socoteşte. 1755 • Fereşte-mă, Doamne, de hoţii din casă, căci de cei de afară mă feresc eu. 1756 o De hoţul din casă nu te poţi ieri niciodată. 1757 • Ocazia face pe hoţ. 1758 • Hoţul fură şi jură. 1759 • Ori fură, ori ţine sacul, e tot lotru. 1760 • Hoţul zice c-a glumit, / Cînd vede că l-a zărit. 1761 • Tîlharul niciodată nu se pricopseşte. Proverbe româneşti 1762 • Nu orice ticălos e hoţ, dar orice hoţ e ticălos. ARISTOTEL, Retorica, II, XXIV, 4.

152 HOŢ-IEKTARE 1763 • Oricine urăşte pe hoţ şi pe calomniator. ARISTOTEL, Pasiunile: Iubirea, p. 22.

1764 • Hoţul vede un jandarm în dosul fiecărei tufe. SHAKESPEARE, Henric VI.

Vezi şi: Furt, Lăcomie.

IERTARE (A ierta) 1765 • Greşelile tinereţii se iartă. II faut que jeunesse se passe. Proverb francez 1766 • A ierta este cea mai frumoasă răzbunare. Proverb italian

1767 • Cine iubeşte iartă. 1768 • Lesne a ierta, anevoie a uita. 1769 • Cu iertarea ce tu faci, dobîndeşti pe toţi de fraţi. 1770 • Mai bine să ierţi pe cel vinovat, decît să pedepseşti pe cel nevinovat. 1771 • Toată greşeala are iertarea ei. Proverbe româneşti 1772 • Cel blînd nu înclină spre răzbunare, ti mai mult spre iertare. ARISTOTEL, Etica nicoma-bică, IV, XI, 1126 a.

1773 • Mai presus de orice trebuie să ne iertăm unul altuia slăbiciunile. CICERO, Scrisori către Atti-cus, I, 17.

1774 • Sînt greşeli ce pot fi iertate. HORAŢIU, Arta poetică, 350.

1775 • Cine ne cere iertare de faptele sale greşite.

Drept e s-o dea în urmă celor ce-o vor de la dînsul. HORAŢIU, Satire,

I, III.

1776 • Ai dreptul să ierţi numai ce s-a făcut în paguba ta. 1777 • In tine să fie un judecător care să ierte numai pe alţii. N. IORGA, Cugetări p. 10 4 ; 326

1778 • îi iertăm adeseori pe cei care ne plictisesc, dar nu putem ierta pe cei pe care-i plictisim. 1779 • Ierţi atît cît iubeşti. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 304; 330.

1780 • Dacă un copil îşi mărturiseşte greşeala fără înconjur, lăuda-ţi-l pentru sinceritatea de care a dat dovadă şi iertaţi-i greşeala. S. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 132.

153

1781 • icrtind te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat. NAPOLEON 1782 • Iertarea

I, Cugetări. este frumoasă cînd vine de la cel mai tare şi e frumoasă mai ales cînd este acordată unei fiinţe

fără apărare. O MIE ŞI UNA DE NOPŢI, Istoria Vizirului Nureddin. 1783 • învingătorul care iartă este de două ori învingător. PETRONIU, Satiricon, XVIII. 1784 • Trebuie să ierţi, cînd este

nevoie de iertare. SENECA, Agamemnon, act. III, se. 2. 1785 • A ierta este o faptă mai nobilă şi mai rară decît aceea de a se răzbuna. SHAKESPEARE, Furtuna, act. V, se. I. 1786 • Iartă adesea altora, niciodată ţie. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

1787 • Iubeşte

adevărul,

dar iartă greşeala.

Aime la verite, mais pardonne ă l'erreur. VOLTAIRE, Discurs In versuri asupra omului, II Vezi şi: Greşeală, Pedeapsă.

IMITAŢIE (A imita) 1788 • Nebunul şi invidiosul murdăresc pe cel curat, în locsă-l imite. Proverb arab 1789 • Omul este ca oaia, lesne se ia după altul. 1790 • Pînă să-l faci ca pe tine, el te face ca pe sine. Proverbe româneşti 1791 • Cel care admiră se foloseşte şi el, căci e îndemnat să imite persoana pe care o admiră. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 133.

1792 • Nu-i nimic mai uşor decît să imiţi haina sau poziţia sau gesturile cuiva. Dar dacă vezi ceva vicios şil imiţi, spre a fi la fel, asta nu-i o laudă. CICERO, De oratore, II, 22. 1793 • Străduieşte-te să imiţi înţelepciunea adversarului. ERASM, Despre război şi pace, I, 39.

1794 • Imită pe alţii numai cît îngăduie bună-cuviinţa. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 275.

i'V» » Cine imită răul depăşeşte totdeauna modelul, cine imită binele răfliîne mai prejos de exemplu. FRANCESCO GUICCIARDINI, Istoria Italiei.

1796 • Nu imita ce nu-ţi trebuie. Dacă nu eşti cocoşat şi vei face ce face cocoşatul, pentru a-şi ascunde cocoaşa, vei părea că şi tu ai una. N. IORGA,

Cugetări, p.76.

1797 • în fiecare exemplu de purtare energică există putinţa ca el să fie imitat. Bărbatul viteaz entuziasmează pe cel slab şi-l forţează aproape să-l urmeze. 1798 • Copilul învaţă fără strădanie prin simplă imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătură prin porii pielii. 1799 • Tinerii ca şi bătrînii, şi mai ales, tinerii imită mai mult decît bătrînii, fără vrere, pe aceia cu care vin în contact... Oamenii au înăscut în ei instinctul imitaţiei şi fiecare este influenţat, în măsură mai mică sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi şi de a gîndi al semenilor săi. ti. S.UI.LES, Fii om de caracter, p. 24;

Vezi

şi:

Admiraţie,

37; G1.

Exemplu, Pildă.

IMPOSIBIL 1800 • Nu cere ce nu este. Proverb albanez

1801 • De unde nu-i, nu se cere.

1802 • Nu cere ceea ce este cu neputinţă. Proverbe româneşti 1803 • Nimeni nu-i dator să facă ceea ce nu se poate. Impossibilium nulla obligalio est. DIGESTE Vezi şi: Cumpătare, Datorie, Măsură. 1804 • Prima impresie valorează. 1805 • Mai bine este a fi decît a părea. Mieux vav.t etre que parai tre. Besser sein als scheinen. 1806 • Nu te lua după prima impresie... Primirea uşuratică a 154 155

unei impresii arată puţina pregătire a cuiva şi nu e departe de patimă. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 227.

1807 • E bine să fim totdeauna stăpîni peste impresia momentului şi a simţurilor noastre. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

1808 • Prima impresie a copilului se menţine totdeauna. 1809 • Totul depinde de prima impresie, iar aceasta este favorabilă sau nu, după cum omul cu care avem de-a face este politicos şi drăguţ sau nu. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 38; 173-l74.

Vezi şi: Bună-cuviinţă, Educaţie, Politeţe, Purtare.

INOPORTUNITATE 1810 a Nu-ţi băga nasul unde nu-ţ fierbe oala. Nechematul n-are loc la masă Proverbe roinâneşt 1811 • Inoportunitatea înseamnăo intervenţie făcută într-un moment atît de puţin potrivit, încît indispune pe cei cu care vii în contact. Inoportunul este omul care vine să-ţi ceară sfatul tocmai cînd nu-ţi vezi capul de treburi. TEOFRAST, Caracterele, XII.

Vezi şi: A se amesteca.

INSULTĂ 1812 • Tachinarea este un fel de insultă, şi legiutorii opresc anumite insulte; poate că ar trebui să oprească şi anumite tachinări. ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XIV, 1128 b. 1813» A aceluia este greşeala, care insultă, şi nu care suferă. CICERO, Despre prietenie, XXI, 73.

1814 • Insulta este un fel de ac, pe care chiar oamenii cei buni şi cu minte cu greu îl pot suferi. CICERO, citat de A. Schopen-hauer in

Aforisme,

V.

156 1815 « Cea mai mare insultă pentru un bărbat e să se afle sub stăpînirea unei femei. DEMOCRIT, Fragmente, 111.

1816 • Insulta vă aşează sub nivelul duşmanului, revanşa vă pune la nivelul său, numai iertarea vă aşează deasupra lui. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului

Richard.

1817 » Dispreţul şterge insulta mai repede decît răzbunarea. TH. FULLER, Gnomologia.

1818 • Niciodată să nu insulţi o femeie care cade! Cine ştie ce povară îi copleşeşte sărmanu-i suflet. V. HUGO, Clntecele crepusculului,

XIV.

1819 • Gîndeşte-te că şi tu şi acela care te insultă, într-o zi sau alta aveţi să staţi cu mîinile pe piept şi cu luminările la cap. Q. IBRĂILEANU,

Privind viaţa.

1820 • Insulta e declaraţia în-frîngerii. 1821 • Insulta e neputinţa exagerată. N. IORGA, Cugetări, p. 107; 243.

1822 • Este deopotrivă de anevoios să înăbuşi la primele mijiri sentimentul insultelor şi să-l păstrezi după un anumit număr de ani. LA BRUYERE, Caracterele, .

IV, 69.

1823 • Cuvintele de insultă pe care părinţii şi educatorii le adresează copiilor vor fi aruncate de aceştia la rîndul lor altor persoane căci ei nu se vor ruşina, justifi-cîndu-se că au urmat exemplul unor persoane cu autoritate. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie,

77.

1824 • Este o însuşire regească să faci bine şi să rămîi surd la insulte. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VI, 36.

1825 • Adevărata stimă faţă de noi înşine ne face nepăsători pentru insulte, iar în lipsa ei prudenţa şi buna creştere ne învaţă să salvăm cel puţin aparenţa şi să ascundem mînia. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

1826 • Este mare cel ce dispreţuieşte insultele. SENECA, Despre mlnie, II, 32.

157 1827 • Nu insulta, să nu faci glume uşoare la adresa mea.

TEOGNIS, Poeme elegiace, 1215. Vezi şi: înjurătură, Ocară, Ofensă.

INVIDIE (A invidia, invidios) 1828 • Invidia este ca focul. Proverb albanez 1829 «Cei ce exercită aceeaşi meserie se invidiază. Proverb chinez 1830 • Dacă invidia ar fi friguri, omenirea întreagă ar fi bolnavă. Proverb danez 1831 • Invidia este legată de glorie. Proverb francez 1832 • Trei făclii aprind inimile: mîndria, invidia şi zgîrcenia. 1833 • N-a fost glorie fără invidie. Proverbe italiene 1884 • Nu se aruncă cu pietre decît în pomul cu fructe. 1885 • Se găseşte totdeauna cineva care să arunce cu pietre în pomul încărcat. 183G • l'oinul încărcat cu fructe are mult de suferit. Proverbe româneşti 1837 • Invidia roade pe invidioşi ca rugina fierul. ANTISTENE, citat de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, VI. 1838 • Invidia nu este altceva decît un fel de întristare pentru fericirea ce ni se pare că o au egalii noştri. ARISTOTEL, Pasiunile: Invidia, p. 55. 1839 «Cel care nu are nici o virtute, invidiază totdeauna virtutea altora. F. BACON, Eseuri: Despre invidie. 1840 • Niciodată un invidios nu va ierta meritul. CORNEILLE, Surena, V, XVII 1530. 1841 m Invidiosul îşi face singur neplăceri, ca unui duşman. 1942 • Invidia este începutul tuturor discordiilor. DEMOCRIT, Fragmente, 88; 245. 1843 • Invidia este durerea de a vedea pe altul bucurîndu-se de 13S ceea ce noi dorim; gelozia este durerea de a vedea pe altul avînd ceea ce noi avem. DIOGENE LAERTIU, Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, VII. 1844 • Cine nu este invidiat nu este vrednic de a trăi. ESCHIL, Agamemnon, 939. 1845 • Numai tatăl nu invidiază talentul fiului său. GOETHE, Maxime şi reflecţii. 1846 • Invidiosul nu moare o singură dată, ci de atîtea ori de cîte ori răsună faima celui invidiat. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţa, 162. 1847 • Olarul invidiază pe olar, meseriaşul pe meseriaş, cerşetorul pe cerşetor, cîntăreţul pe cîntăreţ. HESIOD, Munci şi zile, 25. 1848 • Mai bine să ai în pîntece un şarpe decît în suflet patima invidiei, pentru că pe şarpe îl poţi da afară cu medicamente sau îl potoleşti cu mîncare, pe cînd invidia o dată cuibărită foarte greu o scoţi. IOAN HRISOSTOM, Comentar la epistola II Corinteni, omilia XVII. 1849 • Invidiosul nu se simte bine nici singur; numai nenorocirea altora poate să facă bucuria lui. 1850 • Invidia încearcă să distrugă acolo unde-i este iertat să caute a întrece. 1851 • Fereşte-te de invidiosul cavaler şi loial. N. IORGA, Cugetări, p. 124; 194; 228. 1S52 • Sentimentul de emulaţie şi invidia nu se întîlnesc decît la persoanele cu aceeaşi ocupaţie, cu aceleaşi talente şi de aceeaşi categorie socială. Meşteşugarii cei mai proşti sînt cei mai roşi de invidie. 1853 • Invidia şi ura se unesc mereu şi se întăresc una pe alta în aceeaşi persoană; şi nu le deosebeşti pe una de alta decît prin faptul că una ţine de persoană şi alta de starea şi de categoria socială. LA BRUYERE, Caracterele, III, 3; XI, 85. 1854 • Invidia este o furie care nu poate îngădui bunurile altora... Este mai de nepotolit decît ura. LA ROCHEFOUCAtJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 328. 159 INVIDIE-IUBIRE 1855 • Invidia este o nelinişte a sufletului nostru produsă de reflecţia noastră asupra unui lucru pe care îl dorim, obţinut de cineva, despre care credem că nu ar fi trebuit să-l aibă înaintea noastră. J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, cartea a Ii-a, cap. XX,

13.

1856 • Pîra începe cu invidia şi cu ura, ce se alintă în nădejdi, şi sfîrşeşte cu nişte deznodăminte jalnice, tragice şi

rodnice ca nenorociri. LUCIAN DIN

SAMOSATA, Dialoguri şi conferinţe, p. 330.

1857 • Invidioşii vor muri, dar invidia niciodată. MOLIERE, TartufFe,

V, 3.

1858 • Tovarăşul gloriei este invidia. Invidia gloriae comes. CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.

1859 • Invidia este oarbă. PASCAL, Cugetări, VIII, 25.

1860 • Se pare că invidiem mai mult decît pe ai ţii pe aceia care se ridică prin singura putere a aripilor lor, şi se despart de cuşca în care ceilalţi rămîn închişi. PETRARCA, citat de Scho-penhauer In Viaţa, amorul moartea,

p. 18.

1861 • Mai bine să fii invidiat decît compătimit. PINDAR, Odele Pitiei, I, 85.

1862 • A invidia înseamnă a te recunoaşte inferior. PLINIU CEL TlNĂR, Scrisori, VI, XVII.

1863 • Invidia este firească omului; totuşi este un viciu şi în acelaşi timp o nefericire. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

1864 • Invidia, acest fel de neca'. pe care unele inimi îl simt la vederea fericirii, prosperităţii şi avantajelor altuia ! Gradele invidiei sînt foarte diferite. Ea este în mod suveran neîmpăcată şi rea cînd este aţîţată prin calităţi personale, pentru că atunci nu rămîne invidiosului nici o nădejde. Ea este imorală pentru că atunci invidiosul urăşte aceea ce ar trebui să respecte şi să iubească. 1865 • Gloria trebuie să lupte cu invidia. SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul,

160 1866 • Inactivitatea

moartea, p. 18; 61.

hrăneşte invidia şi ai dori să-i nimiceşti pe toţi, pentru că n-ai putut să înaintezi tu.

SENECA.'Liniştea sufletească, II.

1867 • Invidia spune ceea ce este vătămător, nu ceea ce este adevărat. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

Vezi şi: Gelozie, Pizmă.

IUBIRE (A iubi) ^ Iubirea care vine numai dintr-o parte nu poate dura mult timp. 1869 «Cei care se iubesc se tachinează. Qui s'aime se taquine. Proverbe franceze 1870 • Iubirea este chioară. Proverb german 1871 • Cine iubeşte bine pedepseşte bine. Qui bene amat bene câştigat. Proverb latin 1872 • Iubirea peste măsură aduce în urmă ură. 1873 • Ca să fii iubit trebuie să te arăţi vrednic de iubit. Mijloacele stau în vrednicia ta. 1874 • Cu vorba şi cu fapta să faci să te iubească, că într-alt chip îşi întoarce faţa de la tine. 1875 • E greu să osîndeşti pe cel pe care îl iubeşti. 1876 • Cu cît vrei să te iubească, cu atît şi tu mai mult trebuie să iubeşti, că dragostea e temeiul omenirii. 1877 • Iubirea de omenire mai presus de orice dragoste, ca un temei al societăţii. Proverbe româneşti 1878 • Iubirea unei mame întrece adîncurile oceanului. Proverb rusesc 18797» Iubirea trebuie să fie reciprocă. Proverb turcesc 1880 • A iubi nu este altceva decît a vrea binele cuiva şi tot ce credem că-i este bine şi a ne sili după putinţă să facem ca să capete binele ce-i voim, şi aceasta spre a se folosi el, iar nu II — Dicţionar al bunei-cuviinţe

IUBIRE

IUBIRE noi. Iar amic este şi se zice cel care iubeşte şi este iubit. ARISTOTEL, Pasiunile: Iubirea, p. 17.

1881 • Există în natura omului o înclinare şi un imbold tainic de a iubi pe alţii, şi această iubire, dacă nu învăluie pe unul sau pe cîţiva, îi îmbrăţişează în chip firesc pe mulţi şi îi face pe oameni omenoşi şi caritabili. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre iubire.

1882 • Primul suspin al iubirii esle ultimul al înţelepciunii.

ANTOINE BRET, Şcoala amorezată, se. VII.

1883 «Cei buni se iubesc şi se caută între ei. 1884 • Nimic mai ruşinos decît a fi în duşmănie cu acei cu care te-ai iubit mult. 1885 • A iubi înseamnă a stima pe cel iubit fără socoteală de interes. CICERO,

Despre

prietenie, XIV;

XXI;

XXVII.

1886 • îmbrăţişările celor ce-şi arată iubirea pe drumuri fiindcă vor să se arate celor din afară, nu merită nici cea mai mică atenţie.

sînt pline de nesăbuită îndrăzneală,

CLEMENT ALEXANDRI. NUL, Pedagogul, III, 11.

1887 • Cel ce nu iubeşte pe nimeni, mi se pare, nu poate fi iubit de nimeni. DEMOCRIT, Fragmente, 103.

1888 • Este mai uşor şi mai bine să iubeşti, decît să urăşti. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei,

VI.

1889 • Cine mă iubeşte mă urmează. FILIP VI, rege al Franţei.

1890 • Iubiţi-vă frăţeşte, voi care sînteţi fraţi, dar iubiţi deopotrivă şi pe celalţi... Ci ca să iubiţi pe toată lumea trebuie să vă curăţiţi inima de orice trufie şi de orice închipuire măreaţă. GALA GALACTION, Papucii lui Mahmud, III, 3.

1891 • Iubirea e mult mai îndrăzneaţă decît ura... Nu trebuie să fii nici prea temut, nici prea iubit. E mai bine o iubire admiratoare decît una necugetată. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţi, 40.

1892 • Mila cînd nu-i însoţită de iubire infinită, e mai ofensatoare decît dispreţul. Q. IBRÂILEANU Privind viaţa.

1893 • Sînt gata să iubesc orice om liber. 1894 • Lumea întreagă e demnă de iubit, dar tot mai cu dragoste mă plec spre cutare faţă de prieten. PANAIT ISTRATI, Trecut şi Viitor, p. 40, 42.

1895» Iubim totdeauna pe cei care ne admiră, dar nu şi pe cei pe care îi admirăm. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 302.

1896 • Intr-o lume mai bună vom iubi toate popoarele. JULES LEMAITRE, Contem-poranii, seria a 4-a.

1897 • Iubirea copiilor va spori atunci cînd ei vor înţelege că severitatea de mai înainte a părinţilor a izvorît din afecţiunea şi din grija acestora de a-i face capabili să dobîndească bunăvoinţa lor şi în plus stima tuturor celorlalţi oameni. J. LOCKE, citera cugetări despre educaţie, 41. 1898 • Numai iubirea pentru alţii ne poate învăţa cum să ne iubim pe noi înşine. 1899 • Omule! iubeşte ca pe un frate pe orice om de orice neam şi din orice ţară ar fi. Iar deprinderea aceasta o poţi sădi foarte uşor în sufletul copiilor. S. MEHEDINŢI, Altă creştere, Şcoala

muncii p. 41; 180.

5^1900 • Cu cît mai mult vei iubi pe alţii, cu atît mai mult şi mai tare vei trage pe alţii ca să te iubească şi să-ţi facă bine şi fericirea ta să o înmulţească. SAMUIL MICU, Scrieri filozolice; Etica sau Învăţătura obiceiurilor, IX, 235.

1901 • Oamenii sînt înşelaţi uşor de cei pe care îi iubesc. MOLIERE, Tartuffe,

IV, 3.

1902 • Unde sînt multe iubiri, sînt şi multe întristări. ANTON PANN, Povestea ăluia.

1903 • Iubirea este foarte bogată în miere dar şi în fiere. PLAUT, Cistellaria, act. I, 69.

1904 • Mult îndulcită este viaţa omului, cînd se vede iubit, însă numai puţin, cînd el însuşi iubeşte. PLINIU CEL TÎNĂR, Panegiricul Împăratului Traian, IX, 85. 162 163 11*

IUBIRE 1905 • Mai bine să trăieşti în lanţuri alături de cel pe care-l iubeşti, alături de cel pe care îl urăşti.

decît liber în mijlocul grădinilor

SAADI, Gulistan, II, 31.

1906 • Trebuie să alegem ce voim să dobîndim: iubirea sau admirarea oamenilor... De folositoare este mai folositoare iubirea. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

1907» Iubirea şi ura (exagerate) ne strică cu totul judecata.

SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 39.

1908 • Dacă vrei să fii iubit, iubeşte. SENECA, Scrisori câtre Luci-'

lius, IX.

1909 • Se poate face mult cu ura, dar mult mai mult cu iubirea. SHAKESPEARE, Romeo

şi Julieta, act. I, se. I.

1910 • Iubeşte, amice, cît mai poţi să iubeşti, dar păstrează-ţi bunul cumpăt cînd e vorba de manifestarea iubirii tale. I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, V.

1911 • Există oameni pe care este suficient să-i cunoşti spre a-i iubi, respecta, onora şi admira, precum şi alţii de care fugim şi-î dispreţuim de îndată ce-i cunoaştem S. SMILES, Fii om de caracter, p.64.

1912 • Nu este iubire mai mare ca aceea de a-ţi da viaţa pentru acei pe care îi iubeşti. L.

TOLSTOI, Viaţa, XXV.

1913 • Numai cel ce iubeşte are dreptul să certe, să îndrepteze. I.

TURGHENIEV,

Kudin, IV.

1914 • Lenea, deprinderea comodă, oroarea răspunderii, toate formele inerţiei sau ale blazării te trag în «jos. Te înalţă iubirea care a seînteiat în tine pentru formele mai înalte. TUDOR VIANU, Jurnal, p. 117.

1915 • Iubiţi pe cei ce vă iubesc. VOLTAIRE, Corespondenţă, Către D'Alembert, 28 noiembrie '1762.

1916 • Iubirea pentru patria sa este născută în fiecare. JOAS VAN DEN VONDEL, Gysbrecht

van

Amstel.

1917 • Nu se poate iubi aproapele cu stomacul gol. W00DR0W WILSON,

Discursul de la New-York, 23 mai 1912.

Vezi şi: Admiraţie, Dragoste, Simpatie.

ÎMBRĂCĂMINTE 1918 • Mănîncă ce vrei, dar îm-bracă-te cum se îmbracă. Proverb albanez

1919 • în omul care se cunoaşte se respectă virtutea, în omul care nu se cunoaşte se priveşte îmbrăcămintea. Proverb chinez 1920 • Se iartă cu uşurinţă o crăpătură în caracterul unui om, nu însă în veşmintele sale. Proverb englez 1921 a Mănîncă după gustul tău şi te îmbracă după gustul altora. Proverb persan 1922 • Hainele nu fac pe om mai de treabă. 1923 • Nu te uita la cojoc, ci te uită la ce e sub cojoc. 1924 • Omul cinsteşte haina, nu haina pe om. 1925 • La îmbrăcăminte — cu mare curăţenie, la lux — cu toată depărtarea. . 1926 • Nu în haine scumpe podobia să ţi-o întemeiezi, ci în haine curate fie şi mai scăpătate. Proverbe româneşti 1927 • Se primeşte după îmbrăcăminte şi se conduce după spirit. Proverb rusesc 1928 • Fă în aşa fel ca îmbrăcămintea ta să nu lase să se vadă ceea ce eşti, ci ceea ce trebuie să arăţi. Proverb spaniol 1929 • în fiinţa omenească trebuie ca totul să fie frumos: faţa, veşmintele, sufletul şi cugetul. A. CEHOV, Unchiul Vania, act. I. 1930 • Lungimea hainelor lăsate în jos pînă la vîrful degetelor de la picioare este, desigur, trufie, care ajunge să fie o piedică în pornirea mersului, ca o mătuşă făcută din veşmântul lungit pentru strîngerea gunoaielor împrăştiate pe pămînt... După cum trebuie să ne ferim de orice necu164 165 viinţă în alcătuirea veşmintelor, tot aşa să fie cu luare aminte să ■nu trecem măsura chipului de folosire. Nu este cuviincios ca haina să fie mai sus de genunchi, cum se spune că purtau fetele spartane. Nu este cuviincios ca vreo parte a corpului femeii să fie descoperită. 1931 • Veşmintele să fie potrivite cu firea şi cu îndeletnicirile fiecăruia. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10; III, U. 1982 • Haina este, oarecum, corpul corpului, şi ne dă o idee despre înclinarea sufletească. Cu toate acestea nu poate fi supusă la reguli fixe pentru că nu toată lumea are aceeaşi stare materială, acelaşi rang; ceea ce este potrivit sau nu diferă după ţări; gusturile n-au fost aceleaşi în toate timpurile. 1933 • E cuviincios ca hainele să fie curate şi îngrijite. BRASM, Buna cuviinţă pentru copii, prefaţă, p. 43; 47. 1934 • Mănîncă pentru plăcerea ta, dar îmbracă-te pentru plăcerea altora. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard, anul 1741.

1935 • Se cade unui bătrîn să nu urmeze lumea nici în modul de a gîndi, nici în felul de a se îmbrăca. GOETHE, Maxime şl reflecţii. 1936 • E o îmbrăcăminte care îmbracă, şi alta... care şi dezbracă. N. IORGA, Cugetări, p. 174. 1937 • Să fii la îmbrăcăminte frumos, dar nu sclivisit, a te îmbrăca frumos înseamnă demnitate; a te împopoţona înseamnă afectare. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos. 1938 • Există în îmbrăcămintea curată şi nouă un fel de tinereţe, de care bătrîneţea trebuie să se folosească. 1939 • Îmbrăcămintea frumoasă este un semn de bucurie. J. JOUBERT, Cugetări, VII, L; VIII, CXI. 1940 • Unii nu-i preţuiesc pe ceilalţi decît după o rufărie frumoasă sau după o stofă bogată. Şi nu refuzăm totdeauna să fim apreciaţi în felul acesta. Există locuri în care trebuie săfim arătoşi. LA BTIUYERE, Caracterele, XI, 71. 1941 • Scopul îmbrăcămintei noastre este decenţa şi apărarea de intemperii. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 37. 1942 • Popa cu opinci încălţat / De puţini e ascultat. ANTON PANN, Despre lucrare. £948 • Haina mai mult e privită, / I)ecît persoana cinstită. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui NasUratin Hogea. 1944 • Haina face pe om. Vestis virum reddit. QUINTILIAN, Formarea oratorului, VIII, 5. 1945 • Adesea haina strigă cine-i omul. SHAKESPEARE, Hamlet, act I, se. III Vezi şi: Lux, Modă, Podoabă.

ÎMPRUMUT 1946 • Prieten la împrumutare duşman la înapoiere. Ami au pretre, ennemi au rendre Proverb francez 1947 • Cînd îi dai, îi fată vaca; cînd îi ceri, ii moare viţelul. 1948 • Frunză verde de „dai-n-ai", unde pui nu mai găseşti. 1949 • Rău îmi pare de tine, dar de mine mi se rupe inima. 1950 • Datoria cît de îndată să te sileşti s-o plăteşti că de zăboveşti şi pe altul păgubeşti, şi ţie nimic foloseşti. 1951 • Mai bine să nu te îndatorezi decît să te îndatorezi şi să nu împlineşti. 1952 • Mai aproape îmi este cămaşa decît haina. Proverbe româneşti 1953 • Banii împrumutaţi se duc rîzînd şi se înapoiază plîngînd. Proverb turcesc 1954 • Ar trebui, în principiu, să nu împrumuţi |bani unor oameni al căror caracter şi legături sociale nu le cunoşti de aproape. FR. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 117. 1955 • Învaţă cum să ceri. Nimic mai greu decît a cere de la unii oameni şi nimic mai uşor dacă e vorba de alţii... Oamenii trebuie găsiţi în toane bune, după 167 166

ce buna dispoziţie a unei mese, ori a unei recreaţii spirituale i-a înveselit. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 235.

1956 • Dobînda împrumuturilor sufleteşti trebuie să fie recunoştinţa. 1957 • Nu orice se poate împrumuta. N. IORGA, Cugetări, p. 95; 175.

1958 • Dacă veţi cere înapoi banii împrumutaţi, veţi constata adesea, că bunătatea voastră a făcut dintr-un prieten un duşman. PLAUT, Trinummus, 1016.

1959 • Rareori

vei

pierde

un amic, dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor, dacă i-l dai.

SCHOPENHAUER, Aforisme V.

1960 • Dacă vreun om arată, prin purtarea lui, că spiritul dreptăţii îi este străin, nu-i încredinţa nici o lăscaie, fără o garanţie potrivită. SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 74.

1961 • Bani nu da nici nu lua cu/ împrumut. îi pierzi dînd bani, şi/ pierzi şi un prieten. Iar luînd, ajungi la nechiverniseală I SHAKESPEARE, Hamlet, act. I, se. III.

Vezi şi: Ajutor, Bine, Dar, întrajutorare.

ÎNCREDERE (A te încrede) 1962 • Poarta cea mai bine închisă este aceea pe care o putem lăsa deschisă. Proverb chinez

1963 • Cine se încrede în oricine se înşeală cu uşurinţă.

Proverb italian

1964 • Nu te încrede în prietenul cu care te-ai împăcat. 1965 • Cel ce în nimeni nu se încrede, nici în sine însuşi nu se mai încrede. 1966 • Gîndul tău să nu-l descoperi, nici măcar la un prieten, îndată şi fără vreme, că prea puţini sînt şi anevoie se cunosc cei credincioşi, în adevăr, în care să te încrezi. 168

1967 • Mai bine te încrezi cînd vezi. Proverbe româneşti 1968 • Oamenii tineri se încred pentru că n-au avut timp să fie adesea înşelaţi. ARISTOTEL, Retorica, II, 12. 1969 • N-am încredere în oameni decît atunci cînd ştiu şi eu şi ei că pot să-i controlez. EDOUARD BOURDET, Timpuri grele, act. IV.

1970 • încredeţi-vă în Dumnezeu, fiilor, şi păstraţi-vă praful de puşcă uscat. OLIVER CROMWELL, Înainte de bătălia de la Marston Moor, 2 iulie 1644.

1971 • Nu te încrede în toată lumea, ci numai în cei vrednici; primul procedeu e o prostie, al doilea o purtare inteligentă. DEMOCRIT, Fragmente, 67.

1972 • Trebuie să ne dăm seama că încrederea nu se poate întemeia decît pe o sinceritate fără excepţie. ER. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 75.

1973 • încrederea reciprocă nu poate domni decît acolo unde absoluta sinceritate e ridicată la rangul de principiu. 1974 • în omul într-adevăr discret avem totdeauna, prin instinct, o încredere nelimitată. FR. W. F6RSTER, Educaţia cetăţenească

a tineretului şi adulţilor, p. 81; 92

1975 • Nu crede lesne, nu iubi lesne... Totuşi nu trebuie nici să dai semne de îndoială la spusele altora, pentru că aceasta este lipsă de bună-cuviinţă şi chiar o jignire, deoarece faci din cel ce-ţi vorbeşte, ori un înşelător ori un înşelat... Neîncrezătorul are două păcate: nu crede şi nu găseşte crezare. 1976 • Cine nu minte niciodată crede mult şi cine nu înşală se încrede. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii în viaţă, 154; 245.

1977 • Nu te încrede în străin. HITOPADESA, I, 3.

1978 • Sînt foarte numeroase cazuri, în viaţă, cînd eşti obligat să te încredinţezi în alţii. Aşa este în lume şi este bine. H. IBSEN, Stafiile,

act. I.

1979 • încrederea nu se pierde decît o dată. N. IORGA, Cugetări, p. 164. 169

Învaţă oii nu trebuie să te încrezi în cei răi cum te încreţi în cei buni. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos.

1981 • Mare înţelepciune este a nu crede şi îndată şi fără de socoteală. SAMUIL MICU, Scrieri filozo-: III, 62.

fice: învăţătura politicească,

1982 • A te încrede într-un perfid,

însemnează a-i da putinţa de a face rău.

SENECA, Edip, act. III.

1983 • Nu vă daţi, cu prea mare nepăsare, pe mîna celor care se bucură de dragostea şi încrederea i voastră. SHAKESPEARE, HenricVIII, act. II, se. I.

1984 • încrederea este ca sufletul, o dată plecat, nu se mai întoarce. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

1985 • Neîncrederea este, desigur, convingerea greşită

că

toţi

ne înşeală.

TEOFRAST, Caracterele, XVIII.

Vezi şi : Prietenie, Secret, Taină, Trădare.

ÎNDRĂZNEALĂ (A îndrăzni, îndrăzneţ) 1986 ■ Cine îndrăzneşte trăieşte, dar nici multă omenie n-are. 1987 • Cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are. 1988 • Ostaşul, spre izbîndă, trebuinţă are de îndrăzneală cuminte, fără nici o sfială. 1989 • îndrăzneală la cele bune virtute se înţelege, iar la cele rele, întreagă nebunie. 1990 • îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăzneala peste fire este obrăznicie din fire şi întreagă nebunie. 1991 • O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă, mare izbîndă aduce.

1992 «Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă. Proverbe româneşti 1993 • îndrăzneala se aseamănă cu vitejia şi risipa cu dărnicia. ARISTOTEL, Etica nicoma-Wca, II, VIII, 1108 b.

1994 • îndrăzneala este rea în deliberare şi bună în execuţie. FRANCIS BACON, Eseuri: Îndrăzneala.

1995 • Dar cu virtutea şi mintea înţeleaptă / Toate-i birui. Ai numai îndrăzneală! I. BUDAI-DELEANU, Ţiga-niada, clntecul III, 44.

1996 • Precum la viteji îndrăzneala cu socoteală vrednicie este, aşa fără socoteală fiind, nebunie este şi se numeşte. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ierogllfică, parteaII-a,p. 98.

1997 • A fi cu adevărat marxist-leninist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ şi experimentat al drumului nou pe care îl deschide omenirii socialismul şi comunismul, un cutezător vizionar al zilei de mîine... NJXOLAE CEAUŞESCU

1998 • îndrăzneala este începutul acţiunii. DEMOCRIT, Fragmente, 269.

1999 • Un grăunte de îndrăzneală în toate este o mare înţelepciune. 2000 • Aşa cum prostia nu trebuie să fie îndrăzneaţă, virtutea nu trebuie să fie nici ea sfioasă. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 183.

2001 • îndrăzneţii socotesc ca un lucru de nimic frica fără scamTin pe care o au unii faţă de oamenii puternici, şi tot astfel socotesc ei şi viaţa. PANCIATANTRA, V. 31.

2002 • Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai multă îndrăzneală. Tu ne cede matis, sed contra au-dentiorl VERGILIU, Eneida VI, 95.

2008 • Norocul ajută pe cei îndrăzneţi. Audaces fortuna juvat. (Imitaţie a cuvintelor luiVergiliu. Audentes fortuna juvat) din Eneida, X, 284.-

Vezi şi: Curaj, încercare.

ÎNFRÎNARE (A întrîna) 2004 • înfrînarea cinste îţi aduce. 2005 • Cel ce nu-şi înfrînează nici ochii, nici gura, nici pofta, ticălos om se înţelege. 2006 • Cel ce nici de frică, nici de sfială, nici de ruşine nu se înfrînează, acela ca un leu mai rău se înverşunează. 2007 • Cu înfrînarea la mîncare şi băutură, lăcomia se biruieşte şi sănătatea se întemeiază. 2008 • Frîul cînd se slăbeşte în prăpastie te trînteşte. Proverbe româneşti 2009 • Numai aceea e neînfrînare şi înfrînare ce se ţine pe acelaşi cîmp cu cumpătarea şi necumpă-tarea. ARISTOTEL, Etica nicoma-nica, VII, VI, 1148 b.

2010 • Mai bine ţine-ţi poftele în frîu, decît să fii pus tu în frîu pentru dînsele. EPICTET, Fragmente, 113. 2011 • Omul care îşi înfrînează patimile, se dezrobeşte de puterea ce încătuşează toate fiinţele. GOETHE, poezia Mistere. 2012 • înfrînează-ţi patima 1 HORAŢIU, Ode, I, 16, 22. 2013 • Sileşte-te a înfrîna toate patimile de care-i ruşinos să fii stăpînit; ele sînt: lăcomia, mînia, plăcerea, întristarea. ISOCRATE, Sfaturi către De-inonicos. 2014 • Deprinderea de a te înfrîna trebuie dobîndită din vreme, căci aceasta este adevărata temelie a viitoarei fericiri şi a iscusinţei ce trebuie sădită în mintea copiilor cît mai dvreme. J. LOCKE, Texte pedagogice, alese,

45.

2015 • Drept aceea mîncarea şi beutura cînd nici mai mult, nici mai puţin nu să mîncă, nici să bea, decît ajunge ca să se ţie sănătatea, să zice înfrînare sau cumpăt. Iară cel ce în mîncare şi în beutură întrece această măsură, acela să zice neînfrînat şi necumpătat. Rodul cel adevărat al înfrînării este mintea cea veselă şi lină, care în cei desfrînaţi, care îşi îmbuibă pîntecele foarte mult, se turbură. SAMUIL MICTJ, Scrieri filozofice: De Înfrînare sau de cumpăt, 204, 206.

2016 • Înfrînarea este cea din-tîi treaptă spre viaţa mai bună şi numai încetul cu încetul o poţi cuceri. Înfrînarea este liberarea de jugul poftelor. TOLSTOI, citat de Fr. W. For-ster în îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la ÎS ani, p. 42.

Vezi şi: Cumpătare, Măsură, Stă-pînire de sine.

172

ÎNFUMURARE (înfumurat) 2017 • Cine, fără o intenţie deosebită, se face mai mare decît este se aseamănă, ce-i drept, cu ceva unui om rău, deoarece nu ar minţi cu drag este mai mult un om înfumurat şi încrezut decît rău. ARISTOTEL, Etica nicorna-hică,

IV, XIII, 1127 b.

2018 • Înfumurarea este epilepsie, iar ochiul înşelăciune. 2019 • Înfumurarea este stînje-nirea voinţei de mai bine. HERACLIT, Fragmente, 46; 131.

2020 • Oamenii sînt foarte înfumuraţi şi nimic nu le displace mai mult decît să fie socotiţi ca atare. LA BRUYERE,

Caracterele, XI, 7; XI, 65.

2021 • înfumurarea este o goană după onoruri cîştigate pe urma unor lucruri meschine. este omul care, invitat la un ospăţ, caută cu orice preţ să se aşeze în apropierea gazdei. TEOFRAST, Caracterele, XXI. Vezi şi: îngîmfare, Mîndrie.

Înfumuratul

ÎNGÎMFARE (îngîmîat) 2022 • S-a înfoiat ca varza / Şi s-a îngîmfat ca barza. Proverb românesc 2023 • Pe cei grijulii îi înstrăinează de adevăr îngîmfarea şi plăcerea petrecerilor. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10.

2024 • îngîmfarea înseamnă dispreţuirea tuturor celorlalţi. 2025 • Ingîmfatul este omul care spune celui care vine să-i vorbească că nu poate fi disponibil decît după masă, la ora plimbării. TEOFRAST, Caracterele, XXIV. Vezi şi: Înfumurare, Mîndrie. 173

ÎNJURĂTURĂ (A înjura) 2026 • Este mult mai costisitoare răzbunarea injuriilor decît uitarea lor. Proverb englez 2027 • Mai bine pîine neagră, cu dragoste curată, decît albă ca zăpada şi plină de sudalmă. 2028 • Cînd te înjură pe din dos, fă-te că nu auzi, sau Zi tu mai bine: „Gînd nu sînt de faţă, lasă-l să mă şi bată". 2029 • Acela numai ocărăşte, înjură şi necinsteşte, cel ce nu cunoaşte cinstea. Proverbe româneşti 2030 • E mult mai îndemînatic lucru să ocoleşti jignirile decît să le răzbuni. BALTASAR, GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 259.

2031 • Nu înţeleg un lucru atît de simplu şi atît de evident că înjurătura de mamă este o murdărie meschină, sărăcăcioasă şi ieftină, semnul celei mai sălbatice, celei mai primitive culturi, o tăgăduire cinică, atit a respectului nostru faţă de femeie, cît şi a drumului nostru spre o frumuseţe adîncă şi cu adevărat omenească. A.S. MAKARENKO,

Cartea pentru

părinţi, p. 243.

2032 • E vădit că bătaia şi înjurătura — care e tot un fel de bătaie — e o urmă a păcatului vechi, şi deci un fel de sălbăticiune. 2033 • Cînd auziţi înjurături în gura bărbaţilor, să nu vă miraţi deoarece chiar voi — mamelor — care sînteţi mai simţitoare şi aveţi menirea de a vindeca rănile şi de a alina durerile, chiar voi nu v-aţi stăpînit îndeajuns limba. S. MEHEDINŢI,

Altă creştere. Şcoala muncii, p. 123; 164.

2034 • Nu trebuie să înjuri de nimic. ALFRED DE MUSSET, (Titlul unei comedii).

2035 • Înjurăturile sînt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit. SCHOPENHAUER, Aforisme, IV.

2036 • Este mai uşor să înjuri decît să suporţi înjurătura. 2037 • Este o nebunie să înjuri pe cel care toată lumea îl iubeşte. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

Vezi şi: Insultă, Ocară, Ofensă.

ÎNSURĂTOARE (A se însura) 2038 • Insoară-te pînă nu-ţi trece vremea. 203» • Omul cînd se însoară îşi mai pune o doagă. 2040 • Cine caută nevastă fără cusur nu se mai însoară. 2041 • Caută nevastă să-ţi placă ţie, iar nu altora.

2042 • Tinerii să se însoare la vremea tinereţelor, iar nu la bă-trîneţe, că atunci mult se vor căi. 2043 • însurătoarea de tînăr e ca gustarea de dimineaţă. * Proverbe româneşti 2044 • însoară-te îndată ce poţi; întemeiază-ţi o familie; creează-ţi un cămin. Este o datorie, umană, o datorie socială; este de asemeni fericirea. PAUL DOUMER, Cartea copiilor iaei: Percepie Şi sluliu'i, 11.

2045 • Dacă inima îţi cere, / Te-nsoară şi-ţi ia muiere. ANTON PANN, Despre căsătorie iară.

2046 • Mulţi doresc singurătatea, dar eu de ea sînt sătul. I-am cunoscut bunătatea, mi-a venit acră destul.. Aib-o cui e dorită, îmi iau inima în dinţi, Mă-nsor şi zică-mi toţi că n-am minţi. ANTON PANN, Povestea ăluia. Vezi şi: Căsătorie, Familie, Soţi.

ÎNŞELĂTORIE (A înşela, înşelat) 2047 • Oricine se poate înşela. Proverb francez 2048 • Minciuna e muma înşelăciunii. 2049 • Cine vrea să înşele se înşeală. 2050 • Cinstea şi dragostea ce de frică ţi se dă, este o înşelăciune ce-n numire numai stă. 2051 • Păzeşte-te cît vei putea de cei înşelători, c-o înşelăciune de

vei păţi, în multe greşeli te vei potigni. 2052 • Cel ce înşeală se crede cam isteţ, dar n-are nici o cinste. 2053 • Oricine se poate înşela, dar pe altul nu se cuvine a înşela. 2054 • Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te înşeală. Proverbe româneşti 2055 • Cel ce vrea pe un alt să-n-şele / Dese sufere mai rele. G. ASAKI, Fabule, Cocostlrcul şi vulpea. 2056 • înşelătoria nu este joc decît pentru sufletele mici. CORNEILLE, Nicomede, IV, II, 1255. 2057 • Aşa diplomaţia înşeală şi se înşeală. AL. DONICI, Neguţătorul. 2058 • Toţi sîntem oameni, motiv pentru a ne înşela. C. GOLDONI, Cafeneaua, act. III, se. IV. 2059 • înşelătoria e delict şi înşelătorul infractor, ceea ce e şi mai rău. 2060 • Oamenii nu sînt înşelaţi întotdeauna pentru că sînt proşti, ci, adesea, numai pentru că sînt buni. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii, 179; 245.

2061 • înşel înd, te pregăteşti să fii înşelat. 2062 • înşelătorii se feresc totdeauna de a aduce în discuţie lucruri noi, ci se mulţumesc a încerca pe cele vechi. N. IORGA, Cugetări, p. 52; 147.

2063 •. Să nu se deprindă nimeni cu înşelăciuni şi vorbe neadevărate. KOMENSKY, Şcoala maternă, [IV, e. 2064 • înşelătoria este un meşteşug murdar şi nedemn. 2065 • Nu înşeală nimeni de dragul de a face un bine cuiva; înşelătoria îi adaugă minciunii răutatea. 2066 • înşelătorii sînt lesne înclinaţi să creadă că şi ceilalţi sînt ca ei; nu se lasă cîtuşi de puţin înşelaţi, dar nici ei nu înşeală multă vreme. LA BRUYERE, [Caracterele, VI, 74; X, 25; XI, 25. 176

2067 • Neîncrederea noastră justifică înşelătoria altuia. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale,

86.

2068 • Oamenii sînt înşelaţi uşor de cei pe care îi iubesc. MOLIERE, Tartuffe, IV, III.

2069 • Şiretul, fără greşeală, /Pe prost lesne-l înşeală. ANTON PANN, Doftorla de păduchi.

2070 • Cînd vrei să corectezi pe un altul şi să-i arăţi că se înşeală, trebuie să vezi din ce punct de vedere priveşte lucrurile, căci ele sînt poate adevărate în latura prin care le priveşte el; să-i arăţi însă acest adevăr. PASCAL, Cugetări, VII, 34. 2071 • Nu sînt bani mai bine întrebuinţaţi decît aceia cu care ne-a înşelat cineva: am cumpărat minte. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

2072 • Nu înşelăm şi nu linguşim pe nimeni şi prin mai multe vicleşuguri, ca pe noi înşine. 2073 • Ni se întîmplă adeseori să confundăm defectele cu calităţile. Prudentul ni se pare laş, economul avar, sau tot aşa risipitorul darnic, înşelătorul drept şi sincer, timidul înfăţişîndu-se cu o nobilă încredere în el însuşi. SCHOPENHAUER,

Viaţa, amorul, moartea, p. 68; 69.

2074 • Păzeşte-te de cel ce te-a înşelat odată. PUBLIUS SYRTJS, Sentinţe.

2075 • Neîncrederea este, desigur, convingerea greşită că toţi ne înşeală. TEOFRAST. Caracterele, XVIII

2076 • Se pare că oamenii sînt născuţi spre a înşela lumea şi a fi înşelaţi. VAUVENARGUES, Reflecţii şl maxime, 552.

2077 • Experienţa nu înşeală niciodată. LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese, p. 27.

2078 • Vei înşela pe un om, o generaţie, două — dar timpul... pe el nu-l vei înşela. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 47.

Vezi şi: Făgăduială, Linguşire, Minciună.

ÎNTRAJUTORARE 2079 • Munte

n-are

nevoie de munte, dar omul are nevoie de om.

Proverb basc

177 12

2080 • Să ne ajutăm unul pe al tul. Proverb trancez 2081 • Cîteodată căruţa poartă^ bacul, altădată bacul poarta ca-ruta. Proverb indian 2082 • Tot omul trebuinţă unul de altul are, de aceea niciodată să nu zici: „Ce-mi pasă mie?" 2083 • Unul de altul sîntem legaţi după trebuinţele noastre, de aceea j unul pe altul să ajutăm la a lui J trebuinţă, după a noastră putinţă. 2084 • Cînd unul cu altul bine se ajută, atunci la toţi deopotrivă o dreptate se socoteşte. 2085 • Cînd vei osteni în orice lucrare, cere ajutor de la cel ce l-ai ajutat. 2086 • Mînă pe mină ajută, fiind născute ca nişte fraţi; aşa şi noi unul pe altul să ne ajutăm, ca dintr-un tată fiind născuţi. 2087 • Unul pe altul cînd se ajută, atunci dragoste mai multă. 2088 • Bine faci, bine găseşti Proverbe româneşti 2089 • Ajută-te cu alţii la o nevoie, bade, /Cum cere legea firii, de-a pururi cu temei! LA FOXTAI.NE, Fabule, YTTT, 17.

2090 • O mînă spală pe alta. Manus manum lavat. PLVTON, Axiabos, 366; atribuit lui Epibarm, Veză şi: Ajutor, Bine, Dar, Împrumut, Solidaritate. întreabă mulţi şi fă cum 2091 ştii. Proverb albanez 2092 • întrebarea prostească nu : merită răspuns. Proverbe franceze 2093 • Cine întreabă învaţă. 2094 • Mai lesne este a întreba decît a răspunde. 2095 • La aşa întrebare, aşa răspuns. 2096 • Nu orice întrebare merită răspuns. 2097 • întrebarea moarte n-are şi nici supărare. 209S • Cine întreabă nu greşeşte. 20U9 • Cine întreabă munţi sare. 2100 • Cu întrebarea treci marea. Proverbe romanicii 2101 • Nu ştii un lucru, întreabă pe cel ce ştie. Proverb turcesc 2102 «Cel ce întreabă mult, va învăţa mult şi va face multă plăcere altora, în special, dacă îşi potriveşte întrebările la cunoştinţele celor pe care îi întreabă, căci le va da prilej să vorbească după planul lor, iar el va aduna necontenit cunoştinţe. întrebările sale să nu fie însă supărătoare. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre conversaţie. 2103» Fereşte-te de cel ce pune mereu întrebări; e un uşuratic, ori un spion. . BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 274. 2104 • întreabă pe cei în vîrstă, ascultă pe cei bătrîni. J. JOUBERT, Cugetări, IX, II. 2105 • Omul înţelept să întrebe întotdeauna. PANCIATANTRA, V, 93. Vezi şi: învăţătură, Răspuns.

ÎNŢELEPCIUNE (înţelept) 2106 • Spre a fi înţelept trebuie să îndeplineşti cinci condiţii: să taci, să asculţi, să-ţi aminteşti, să faci şi să studiezi. Proverb arab 2107 • înţeleptul dă învăţătură pentru o sută de secole. Aflîndu-le fiinţa, prostul se trezeşte, iar ne-hotărîtul devine mai hotărît. Proverb chinez 2108 • înţeleptul nu afirmă ceea ce nu poate proba. Sapiens nihil affirmat quod non probet. Proverb latin 2109 • înţeleptul vorbeşte de idei, inteligentul de faptă, cei de rînd de ceea ce mănîncă. Proverb mongol 2110 • Gura înţeleptului: ca fîn-tîna curată, ce pururea curge şi pe nimeni vatămă, dar pe toţi îi adapă. 2111 • înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa. 179 178 12*

i Hi 2112 • Arată cu fapta înţelepciunea ta, iar nu numai cu graiul. 2113 • Mai bine dojana celui înţelept, decît lauda celui nebun.

2114 • înţeleptul, ca albina, din toate alege ce e mai de folos. 2115 • Mai bine cu înţeleptul la pagubă, decît cu prostul la cîştig. 2116 • Ia-te după cel înţelept, şi mai înţelept vei fi. 2117 • Înţelept este acel care pe alţii povăţuieşte la fapte bune, dar mai ales cel care însuşi dă pildă altora cu ale lui fapte bune. 2118 • Înţeleptul cu tăcerea bi-ruieşte pe cel nebun. 2119 • înţeleptul puţin grăieşte, dar mult înţelegi, iar flecarul mult grăieşte, dar puţin înţelegi. 2120 • Pe cel înţelept adeseori să-l întîlneşti, iar pe cel nebun nici măcar o dată. 2121 • înţeleptul se înduplecă ori-cînd de la el să treacă, numai linişte să facă. 2122 • Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.

2123 • Mai bine cu înţeleptul a purta povară, decît cu nebunul a bea vin la masă. 2124 • Dacă dai pricină înţeleptului, mai înţelept îl faci. 2125 • Nu te face înţelept în tot locul.

2126 • Urmează celui înţelept şi te ia după cel drept. 2127 • înţeleptul face îndată ceea ce prostul face prea tîrziu. Proverbe româneşti

2128 • Cu cei înţelepţi te sfătuieşte. EEN SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 9, 20.

2129 • Ah, dacă toţi oamenii ar fi înţelepţi şi ar face bine, pămîntul ar fi un paradis. Acum el este, adesea, un infern. DIRK R. CAMPHUYSEN, Ma-yschen

morgenstont.

2130 «Că adevărat iaste ceea ce zic toţi înţelepţii, că cum iaste soarele de întuneric, aşa iaste deosebită şi viaţa înţeleptului, de a nebunului, cela în lumină, cela în întuneric umblînd, cum şi alţii mulţi scriu. STOLNICUL C. CANTACUZINO, Istoriia Ţârii Rumâneşti, p. 87.

2131 • Cine în lume ieste atît de înţelept căruia altă înţelepciune să nu-i trebuiască? DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ierogliJică, partea Ii-a, p. 108.

2132 • Nu se află alt om de bine, decît cel înţelept. CICERO, Despre prietenie, V. 18.

2133 • Cea mai înaltă înţelepciune, la care poţi ajunge, este atunci cînd ceea ce ai spus se îndeplineşte. V. CONTA, Opere complete, p. 18.

2134 • Cea mai înaltă treaptă a înţelepciunii omeneşti este a şti să-ţi potriveşti caracterul împrejurărilor şi să fii liniştit în interior, în ciuda furtunilor exterioare. DANIEL DEFOE, Robinson Crusoe, partea a 2-a,

1811.

2135 • Înţelept este acela care nu se întristează de ceea ce nu are, ci se bucură de ceea ce ar«. 2136 • Puterea şi frumuseţea sînt lucrurile tinereşti, înţelepciunea este podoaba bătrîneţii. DEMOCRIT, Fragmente, 231; 294.

2137 • Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: nu ocărăşte pe nimeni şi nu laudă pe nimeni; nu vorbeşte nimic de sine, nici că este mare, nici că ştie multe. Nu i-a mers bine o treabă? El este ■ cauza. îl lauzi? Rîde de tine. îl ocărăşti? Tace şi nu se supără. EPICTET, Manual, 48.

2138 • Dintre toate bunurile pe care le pregăteşte înţelepciunea, ca să ne asigurăm fericirea de-a lungul întregii vieţi, cu mult mai important este dobîndirea prieteniei. EPICDR, Maxime, 27. 2139 • Străduieşte-te să imiţi înţelepciunea adversarului.

ERASM, Despre război şi pace, I, 39.

2140 • Cine păţeşte se instruieşte. ESOP, Fabule: Păstorul şi marea.

2141 • înţeleptul are două limbi: una pentru

a spune adevărul, alta spre a spune ceea ce este oportun.

EURIPIDE, citat de Erasmus In Elogiul nebuniei, XXXVI.

2142 « Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuze acolo unde laşii şi proştii nu dau dovadă de milă. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.

ÎNŢELEPCIUNE 2143 • înţelepciunea nu e decît în adevăr. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

2144 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojana, ci într-o vorbă care, fără să-şi bată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj. N.V.

GOGOL, Taras Bulba, VII.

2145 • Mai multe a făcut îndemî-narea decît forţa şi mai adesea înţelepţii au bătut pe viteji, decît dimpotrivă. BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii în viaţă, 220.

2146 • înţelepciunea e un singur lucru: să ai pricepere care să le conducă pe toate în orice împrejurare. HERACLIT, Fragmente, 41.

2147 • înţelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se cîştigă cu bobul. 2148 • învăţătura nu face înţelept, ci mai înţelept. N. IORGA, Cugetări, p. 46; 93.

2149 • Nu este destulă înţelepciune sau destulă virtute în judecăţile şi sentimentele noastre cînd nu se află destulă răbdare. J. JOUBERT, Cugetări, IX, VIII.

2150 • Înţelepciunea se poate dobîndi printr-o bună instruire, învăţîndu-se dintre lucruri şi valoarea lor.

adevăratele

deosebiri

KOJIENSKY, Didactica mag-na, III, 5.

2151 • Este o mare nebunie să vrei să fii singur înţelept. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şl maxime morale, 338.

2152 • Adevăratul înţelept nu este cel ce vede, ci cel ce văzînd departe iubeşte adînc pe oameni. M. MAETERLINCK, înţelepciunea şi menirea, VII.

2153 • Cel înţelept ia aminte, ca să nu facă ceva cînd este înfier-bîntat de patimi şi mai bine pînă atunci întîrzie lucrul, pînă cînd să stîmpără tot sîngele, care turbură mintea şi împiedecă sfatul. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice, învăţătura politicească, III, 56.

2154 • înţelepţii, chiar cînd au do toate, trebuie să-şi facă priel.oni. PANCTATANTRA, II, 20. •-"155 • Nu căuta-njelfipeiune,/Dacii u-ai undo o pune. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.

2156 • Nu este muritor care să fie înţelept în orice clipă. PLINIU CEL BĂTRlN, Istoria naturală, VII, 41.

2157 • De mi s-ar da înţelepciunea, cu condiţia s-o ţin ascunsă şi să n-o vestesc altora, aş respinge-o. 2158 • înţelepciunea este un bun comun şi al acelora cu care înţeleptul trăieşte, şi al lui însuşi. SENECA, Scrisori către Lucl-lius, VI.

2159 • înţelepciunea constă, mai ales, din acea calitate a spiritului, care dă posibilitatea individului să aibă o atitudine dreaptă, discretă şi inimoasă, în faţa împrejurărilor practice ale vieţii, de aceea oamenii culţi şi cu experienţă sînt totdeauna răbdători, în timp ce ceilalţi sînt meschini şi netoleranţi. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 136.

2160 • Un înţelept niciodată nu s-a încrezut într-un trădător. 2161 • Tăcerea înţeleptului este un refuz scurt pentru cel ce i-a cerut. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

2JO2 • Legăturile [dintre înţelepciune şi buuălule siul multiple şi faptul că ţin una de alta nu se deduce numai din aceea că înţelepciunea face ca omul să fie bun, ci şi din aceea că bunătatea te face înţelept. SIR HENRI TAYLOR, The Statesman, oftat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 136.

2163 • Nu te mîndri cu înţelepciunea: nici cu a altuia căci nu este a ta, nici cu a ta proprie, căci, îndată ce te mîndreşti cu ea, înseamnă că nu o ai în măsura trebuitoare.! N. VELIMIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 30.

2164 • înţelepciunea este fiica experienţei. LEONARDO DA VINCI, Fragmente

Vezi şi: Experienţă, învăţătură.

ÎNVĂŢĂTURĂ

alese,

p. 32.

(A învăţa) 2165 • învaţă-te pe tine, apoi pe alţii. 2166 «Ce auzi aceea înveţi. Proverbe albaneze 183 182

2167 • Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. Nou scholae, sed vitae discimus. 2168 • Viaţa fără învăţătură este moarte. Vita sine literis mors est.

Proverbe latine 2169 • Să nu te ruşinezi a învăţa ceva şi de la cel mai mic. 2170 • Mult citeşti mult înveţi şi, de vei scrie şi ceea ce citeşti, cu mult mai bine înveţi. 2171 • Omul tot mereu învaţă şi nu se mai învaţă. 2172 • Omul învăţat, dar necinstit e ca belciugul de aur la rîtul porcului. 2173 • A învăţa nicicînd nu e tîrziu. 2174 • Nimeni nu se naşte învăţat. 2175 • Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte. 2176 • Omul cît trăieşte învaţă şi moare tot neînvăţat. 2177 • Întrecerea la învăţătură — cea mai bună luptă. Cu ea să te lupţi. 2178 • Omului cu învăţătură / îi curge miere din gură. 2179 • învăţătura—comoara omului şi munca — cheia ei. Păzeşte bine cheia, ca să nu pierzi comoara. 2180 c învăţătura te învaţă cum să grăieşti, de faţă fie cît de mulţi şi mari. 2181 • Cu cei ce te învaţă nu te lenevi des a-i întîlni, cît de departe vor fi. 2182 • Bine este să învăţăm şi din ale altora greşeli. 2183 • Cu cei învăţaţi mai mult vei învăţa, iar cu cei proşti vei pierde şi ceea ce ai învăţat. 2184 • Cînd înveţi pe oarecine, trebuie să-i dai şi pildă de învăţătură cu însăşi purtarea ta. 2185 • învăţătura bună, fără moravuri bune, ca o floare frumoasă, fără nici un miros. 2186 • Precum apa inima ţi-o răcoreşte, aşa şi învăţătura mintea ţi-o înveseleşte. Proverbe româneşti 2187 • învaţă ca şi cum ai trăi o veşnicie; trăieşte ca şi cum ar trebui să mori mîine. ANALUS, citat de S. Smiles In Fă-ţi datoria, p. 279. 184

2188 • Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă. 2189 • Pregăteşte cuvîntul tău şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde. BEN-SIRAH, Cartea lnţelep-■

ciunii,

18, 19.

2190 «Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie şi nici unul nu a aflat nimic, pînă cînd n-au fost de altul învăţat. STOLNICUL C. CANTACUZI-NO, Istoriia Ţării Rumâneşti. Predoslovie.

2191 • Cine între muritori ieste atît de învăţat căruia mai multă partea învăţăturii să nu-i lipsească? DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea Ii-a, p. 108.

2192 • învăţătura e ca aurul, are preţ oriunde. EPICTET,

Fragmente, 150.

2193 • In loc să înveţi pe alţii ce-i bine sau nu-i bine, Maibine-i laşi în pace, gîndindu-te la tine. FEDRU, Fabule, I, 9 (Vrabia şi Iepurile). j

2194 • Ceva tot înveţi de la orice om, chiar de ar fi să înveţi numai cum trebuie să nu vorbeşti. FR. W. FC-RSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 69.

2195 • învaţă de la oamenii deştepţi; acela care se-învaţă singur are ca profesor un prost. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard, anul 1741.

2196 • învăţătura multă nu te deprinde să ai minte. HERACLIT,

Fragmente, 40.

2197 • A învăţa pe cineva e lucru uşor, dar a-i arăta şi o cale oarecare sau, mai bine zis, un mijloc sigur prin care să se realizeze cu uşurinţă cele învăţate, aceasta este de admirat. IOAN HRISOSTOM, Comentar la epistola către Romani, omilia, XIV.

2198 • Un învăţat are două datorii: să înveţe el necontenit şi să înveţe necontenit pe alţii. 2199 • Să înveţi pentru tine, dar iă ştii pentru toţi. 2200 • învăţătura nu face înţelept, ci mai înţelept. 185 2201 • învăţat o omul caro se învaţă necontenit pe dînsul şi învaţă necontenit pe alţii. ■2202 • Învăţat se cheamă un om care e bucuros să tot înveţe.

N. IORGA, Cugetări, p. 78, 82; 93; 100; 194.

2308 • Dacă vei fi harnic la învăţat, vei fi şi de multe ştiutor. ISOCRATE, Slaturi către De-monicos. 2204 • Totul se învaţă, chiar şi virtutea. J. JOUBERT, Cugetări, IX, 2205 • Preţul cel mare al învăţăturii nu e în mulţimea lucrurilor învăţate de copil, ci mai vîrtos în felul cum le află de la mama şi tatăl lui, şi cum le simte: , S. MEHEDINŢI, Altă creştere, Şcoala muncii, p. 167. 2208 • învăţ mereu. Ancora imparo. MICHELANGELO 2207 • Nevoia învaţă pe om. ANTON PANN, Carul frlnt 2208 • învăţătura dată rău / Se sparge în capul tău. ANTON PANN, Năzdrăvăniili lui Nastratia Hogea 2209 • Nu mai simt altă plăcere decît de a învăţa. Alto dilletta che'mparar non provo, PETRARCA, citat de Schopen-hauer In Aforisme, V. 2210 • Oamenii învaţă, învăţînd pe alţii. Homines dum docent discunt. SENBCA, Epistole, 6; 7. 2211 • Cel ce ştie a se învăţa / Din greşeli străine / Merită a se-nălţa. G. SION, Una sută una fabule, II, 6. Leul, Măgarul şi Vulpoiul. 2212 • Spiritul larg, profunzimea gîndirii, cunoaşterea oamenilor, tactul şi energia în acţiune nu pot lipsi unui om care este foarte învăţat. S. SMILES, Fii om de caracter, ed. Ii-a, p. 12. 2218 • Ţine cu tărie învăţătura ş\ nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. SOLOMON, Proverbe,

2, 12.

2214 • în fiecare zi se învaţă ceva nou. SOLON, citat de Valeriu Ma-ximus In Fapte şi vorbe, VIII. 2215 • Despre cele rele să se ferească şi să se socotească, iar de pre cele bune să urmeze şi să se înveţe şi să se îndirepteze. GRIGORE URECHE VORNICUL şi SIMION DASCĂLUL, Letopiseţul Ţării Moldovei (prefaţă). Vezi şi: Educaţie, Experienţă, înţelepciune, Sfat.

JUDECATĂ (A judeca) 2216 • Omul înţelept se judecă singur. Proverb albanez 2217 • Judecă-te întîi pe tine, apoi pe mine. 2218 • Intîi judecă-te pe tine, şi apoi pe altul. 2219 • întîi tu să conteneşti a face rele, apoi să judeci pe altul pentru ele. 2220 • Nu judeca pe om după graiul lui, ci după faptele lui. 2221 • Pune-ţi căciula înainte şi le judecă singur. 2222 • Judecata nu o poţi face cu lopata. 2223 • Cine plînge înaintea judecăţii îşi pierde lacrimile. 2224 • Mita biruieşte orice dreaptă judecată. 2225 • în mînie niciodată, pe nimeni, să nu judeci. 2226 • Judecător prietenului tău nicicum să te faci, că-l dobîndeşti de vrăjmaş. 2227 • Nu judeca pe cel tînăr după mintea celui bătrîn, ci pune-te în locul lui şi-atunci să-l judeci. 2228 • Nu după faţă, ci după faptă să judeci cu dreptate, fie faţa cea mai mare fie şi cea mai mică. 2229 • Judecata are călăuză dreptatea. Proverbe româneşti 2230 • Ţine cumpăna judecăţii drept şi nu lăsa să-ţi spurce unii şi alţii auzurile, cu vorbele lor cele stricăcioase. ANTIM IVIREANUL, Predici,

p. 3U0.

187 JUDECAT !

2231 • Fiecare

judecă bine numai ceea ce cunoaşte, şi este în această materie un bun judecător.

ARISTOTEL, Etica nicoma-Hicâ, IV, XIV, 1095 a.

2232 • Mai greu nu ieste de giu-decat decît pîra între doi prieteni. DIMITRIE CANTBMIR, Istoria ieroglitica, partea I-a, p. 69.

2233 • Mai mult se judecă, mai puţin se iubeşte.

5

CHAMFORT, Maxime şi cugetări.

2234 • Să nu mergi înaintea judecăţii, pînă nu te-ai judecat singur înaintea dreptăţii. EPICTET, Fragmente, 60.

2235 • Mai bine să judeci drept şi să auzi vorbe rele de la osîndit, decît strîmb şi să te mustre Natura şi Adevărul cu Dreptatea. 2236 • B ruşine ca judecătorul să fie judecat de alţii. EPICTET, Fragmente, 63; 65.

2237 • La cei mai mulţi oameni dreapta judecată face loc unor preferinţe. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 294.

2238 2239 2240 2241

• Judecă pe fiecare după cîmpul în care să-şi arate superioritatea. • Fiecare te judecă după dînsul şi, mai adeseori, ceva mai puţin decît dînsul. • La uşa dreptăţii să păzească mila, dar să nu stea în scaunul de judecată. • In tine să fie un judecător care să ierte pe alţii.

N. IORGA, Cugetări, p. 43; 56; 110;

326.

2242 • Nu este destulă înţelepciune sau destulă virtute în judecăţile şi sentimentele noastre cînd nu se află destulă răbdare. J. JOUBERT, Cugetări, IX, VIII.

2243 • Păzeşte-te cît vei trăi să judeci pe cineva după înfăţişare. 2244 • Judecata sănătoasă şi bunul-simţ sînt sfetnici buni într-o casă. LA FONTAINE, Fabule, VI, 5; XII,

1.

2245 • Adevărul şi judecata sînt comune pentru oricare şi nu aparţin nici celui care le-a spus cel dintîi, nici celui care le-a rostit după aceea. MONTAIGNE, Eseuri, 25. «88

2246 • Şi orice cu judecată / Nu-l greşeşte niciodată. ANTON PANN, Lupul, ţapul şi varza.

2247 • A judeca pe altul înseamnă a se judeca pe sine. 2248 • Poveţe ia, dar judecă tu însuţi. SHAK.ESPEARE,

Hamlet, act. V. se. 2, 3.

2249 • Dacă judeci dispreţuitor pe alţii, vei fi judecat la rîndu-ţi la fel. S. SMILES, Fii om de caracter, 176.

2250 • Un judecător se condamnă pe el însuşi, condamnînd un nevinovat. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.

2251 • Tu judeci pe oameni cu răutate — e singurul mijloc de a nu-i înţelege niciodată. 2252 • Destul de rău e cînd părinţii nu ştiu să judece copiii. Dar vai de copiii care se fac judecătorii părinţilor. A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 13; 23-

Vezi şi: Adevăr, Dreptate, Jură-mînt.

JURĂMÎNT (A jura) 2253 • Nu te deda ta jurămînt / Ca să poţi avea cuvînt. 2254 • Cei ce fură, aceia mai tare jură. 2255 • Jurămîntul dragostei nicicum se crede. 2256 • Jurămînt spre a iubi sau a urî în veci nici se poate, nici se crede. 2257 • Călcarea de jurămînt — cea mai mare necinste, cea mai mare nelegiuire, cea mai spurcată faptă şi cea mai primejdioasă îndrăzneală. 2258 • Nimic alt ceva mai urît decît a se jura, pentru orice, la tot ceasul. 2259 • Nu te deda cu jurămînt, ca să poţi avea crezămînt. 2260 • Celui cinstit cuvîntul îi este drept jurămînt, iar celui necinstit nu-i ajunge spre dovadă mii şi sute de jurăminte. 2261 • Cuvîntul adevărat — acela să-ţi fie cel mai mare jurămînt. Proverbe româneşti 189 JURAM1NT-LA TIMP LA TIMP-LÂI3DA 2262 • Unde ieste inima curată, nici iutii giurămiulul, nici pe urmă vicleşugul sau călcarea giurămîntului încape. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p. 58. 2263 • Jurămintele făcute de cei răi atunci cînd se găsesc la strîm-toare, nu mai sînt respectate după ce scapă de acolo. DEMOCRIT, Fragmente, 239. 2264 • Nu jura niciodată dacă poţi; dacă nu, cît mai puţin. EPICTET, Manual, 33. 2265 • Jurămîntul cerut să nu primeşti a-l face, decît numai în două împrejurări, şi anume: întîi dacă scapi tu însuţi de necinstea pentru care eşti învinuit şi al doilea, dacă mîntui pe prieteni de primejdii. Pentru bani să nu juri pe nici un zeu, chiar dacă vei jura drept, căci altfel unora vei părea că eşti sperjur, iar altora iubitor de argint. 1SOCRATE, Sfaturi către De-i monicos2266 • Cel ce vrea să trăiască cu alţii înţelepţeşte, aşa ca celor mai înţelepţi să placa, nu se blesteamă şi nu se jură, cum fac cei proşti. SAMUIL MICU, Scrieri filozolice: învăţătura politiceascâ, V, 114. 2267 • Jurămîntul pentru dragoste, nu se ţine. PLATON, Banchetul, 183 c.

2268 • Neobrăzat este cel ce jură cu uşurinţă pentru orice fleac şi se lasă lesne defăimat şi ocărit. TEOFRAST, Caracterele, VI. Vezi şi: Adevăr, Dreptate, Judecată, Minciună.

LA TIMP 2269 • Maniere la timp. Proverb Irancez 2270 • Cine vine tîrziu nu e găzduit cu plăcere. Proverb italian 2271 • Ascultă la cuc cînd cîntă, cici după ce tace e degeaba. 2272 • Mănîncă para cît mai e frumoasă, nu aştepta să se vestejească. Proverbe româneşti 2278 • Toate la timpul lor. Proverb general 2274 • Totul este bun cînd vine la timpul său. KILON DIN SPARTA, citat de Diogene Laerţiu in Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri. 2275 • Bate fierul pînă-i cald. Ferrum, dum in igni cadet, cu-dendum est tibi. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Exactitate, Punctualitate

LAUDA (Â lăuda) 2276 • Nu să te lauzi, ci să te laude. 2277 • Mîine te vei lăuda cu calul tău; cu fiul tău cînd va avea barbă; cu fiica ta cînd se va mărita; cu tine' însuţi niciodată. Proverb finlandez 2278 • Iepurii se prind cu cîini, femeile cu bani şi nebunii cu laude. Proverb german 2279 • Lauda de sine împute gura. Propria laus sordet in ore. 2280 • Dacă lauzi pe cineva, fii scurt. Şi quem laudaris, parce laudare memento. 2281 • Este ruşinos să fii lăudat de cel ce nu merită laude. Tar pe est laudari ab illqudatis. Proverbe latine 2282 • Nu-ţi lăuda singur faptele că îţi pierzi rodul. 2283 • Nu te lăuda celui ce te ştie. 2284 • Cine se laudă singur se ocărăşte pe sine. 2285 • Găina care cotcodăceşte mult nu face ouă. 2286 • Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci. 2287 • Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut doar pe jumătate. 2288 • Lauda omului — faptele sale. 2289 • Lauda de sine nu miroase bine. 2290 • Lauda linguşitorului şi a ciocoiului — cea mai mare defăi^ maro. 190 191

LAUDĂ 2291 • Cînd pe altul lauzi d-o faptă bună, urmează şi tu după acea faptă, că asemenea laudă să dobîndeşti şi tu. 2292 • Lauda îl îndeamnă pe înţelept la mai mare înţelepciune, iar pe cel nebun îl înebuneşte de tot. 2293 • Lauda pentru fapte bune — cinstea cea mai mare. 2294 • Lauda peste cuviinţă seamănă a batjocură. 2295 • Lauda se cuvine celor drepţi şi cinstiţi. 2296' • Lăudăm pe alţii, nu pentru cinstea lor, ci ca să dobîndim noi cinste de la ei. 2297 • Nimeni pe altul nu laudă fără interes. 2298 • Pofta de laudă ne îndeamnă spre facere de bine şi facerea de bine ne măreşte lauda. 2299 • Cine se face că nu-i place lauda, vrea s-o mai auză încă o dată. 2300 • După laudele ce-ţi fac, să te sileşti să le împlineşti, ca să le arăţi de adevărate. 2301 • Şi lauda cu măsură, că cea peste măsură, se înţelege urîtă gură. 2302 • Lauda norodului, cea mai ! mare cinste. « Proverbe româneşti 2303 • Lauda moderată, adusă la momentul potrivit şi nu aplicabilă oricui, este cea care face bine. 2304 • A te lăuda pe tine însuţi, nu e frumos, în afară de rare cazuri; dar a-ţi lăuda slujba sau meseria, aceasta poţi s-o faci cu cuviinţă şi cu un fel de nobleţă. 2305 • Lăudînd prea mult un om sau un lucru, stîrneşti împotrivire şi invidie faţă de el şi îl expui luării în rîs. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre laudă.

2306 • Şi n-aţîţa hulirea, dînd în vileag vreo faptă,/în locul lăudării şi cinstei ce te-aşteaptă. ANTIOH CANTEMIR, Stihuri. Satira I Asupra hulitorilor Învăţăturii.

2307 • De multe ori cu laudă pre nepriiatinul său mai curîndu coboară. MIRON COSTIN, Letopiseţul Ţării Moldovei, Capul al

şaseprăzece.

2308 • Este mai bine să te laude alţii decît să te lauzi tu însuţi. Dacă anumite laude ţi se par prea mari, socoteşte-le linguşiri. DEMOCRIT, Fragmente, 114. 115.

2309 • De vorbiţi, mă fac că n-aud,/Nu zic ba şi nu vă laud. M. EMINESOU, poezia De vorbiţi mă fac

că n-aud.

2310 • Este în drept să se laude singur, cînd nu găseşte lăudători. ERASM, Elogiul nebuniei, III.

2311 • Cine te laudă se egalează cu tine. GOETHE, Maxime şi Reflecţii.

2312 • Lăudăroşenia nu place. 2313 • Nu vorbi de tine. Ori te lauzi şi aceasta e vanitate, ori te acuzi şi aceasta arată o fire măruntă, care trădează neinteli-genţa vorbitorului şi face plictiseală ascultătorului. 2314 • E mai bine să fii lăudat decît să lauzi. BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii In viaţă,

108;

117. 202.

2315 • Cînd lauzi nu dai nimic, recunoşti. 2316 • Lăudînd pe cel ce te laudă, te lauzi tot pe tine. N. IORGA, Cugetări, p. 48; 106.

2317 o Săvîrşeşti o greşeală împotriva politeţii cînd lauzi peste măsură. 2318 • Ar fi un soi de cruzime să respingem deopotrivă orice fel de laude; se cade să nu rămînem nepăsători în faţa celor caro ne vin de la oameni de treabă, care laudă în noi, cu sinceritate, ce este vrednic de laudă. LA BRUYERE, Caracterele, V, 33; V, 35.

2319 • Dorinţa de a merita laudele ce ni se aduc ne întăreşte virtutea, iar acelea care se aduc spiritului, valorii şi frumuseţii, contribuie să le mărească. 2320 • A lăuda din toată inima acţiunile frumoase înseamnă într-un fel a participa la ele. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 150; 432.

2321 a Laudele, cînd sînt meritate, trebuie făcute public. 2322 • Să primim cu modestie laudele altora, atunci cînd le merităm. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 62; 142. 192 193 13 — Dicţionar al bunei-cuvlinţe

2328 • Cum s-ar putea ca lucrurile acestea să devină bune numai graţie laudei, ori rele numai în urma criticii? Oare smaraldul îşi pierde valoarea sa dacă nu este lăudat? MARC AURELIU, Către sine însuşi, IV, 20.

2324 «Cel înţelept nici el pre alţii laudă, cînd sînt de faţă, nici sufere ca pe el să-l laude alţii, cînd este de faţă. 2325 • Nu se cuvine pre sine a se lăuda, nici a stîrni sau a îndemna şi a învăţa pe alţii să ne laude. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, III, 67.

2326 • Lăudînd pe altul, te serveşti pe tine însuţi. PLINIU CEL TÎNĂR, Scrisori, VI, 17.

2327 «Cei care merită de a fi lăudaţi suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi. A. POPE, Eseu despre critică.

2328 • Fereşte-te de a te lăuda singur, oricîtă dreptate vei avea. SCHOPENHAUER, Aforisme.

2329 • O laudă prea mare / Des-gustă pe oricine. G. SION, Una sută una fabule, III, 5. Pitulicea şi Curcanul.

2330 • De bună seamă, a fi lăudăros înseamnă a face caz de calităţi inexistente. TEOFRAST, Caracterele, xxin. 2331 • Nu voi vorbi de rău pe nici un duşman dacă este cinstit; nu voi lăuda nici un prieten dacă * este mîrşav. TEOGNIS,

Poeme

elegiace, 1080.

2332 • Lauda este cea mai dulce dintre muzici. XENOFON,

Hieron, I, 14.

"Vezi şi: Flecar, Linguşire, Minciună. LĂCOMIE 2333 • Lăcomia pierde omenia. 2834 • Lacomul nu zice „ajunge", / Oltu-n gură de i-ar curge. 2335 • Găina vecinului totdea-una-i curcă. 2336 • Găina vecinului face ouăle mai mari. 2337 • Cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale salo. 194

2388 • Unde vezi lăcomie, acolo cei răi şi cei asupritori chinuiesc şi necinstesc pe cei buni şi înţelepţi. 2339 • Lăcomia cu mult mai mult decît foametea omoară. 2340 • Fugi de lăcomie, că lăcomia mintea ţi-o întunecă, sîngele ţi-l strică, lumina ţi-o depărtează viaţa ţi-o scurtează. 2341 • Cele mai mari greşeli şi răutăţi din lăcomie de avere şi de slavă se nasc pe lume.

2342 • Deprinde-te a stăpîni lăcomia, somnul, desfrînarea şi mînia ca să scapi de mari necazuri. 2348 • Lacomul fără ruşine, pentru o îmbucătură de pîine, te vinde ca pe un cîine. Proverbe româneşti 2344 • Aurul ia cununa de la fete/ Sparge căsătorie şi nunte;/în scurt lăcomia nesătulă,/Toate ce-s bune le întoarce în hulă. I. BUDAI-DELEANU,

Ţiga-niada,

Clntecul

VI,

37.

2345 • Lacomul şi sătul flămînd ieste. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p. 62.

2846 • Lăcomia nu e altceva decît lipsa de măsură, în folosirea hranei. CLEMENT ALEXANDRI. NUL, Pedagogul, II, 1.

2347 • Lăcomia e cauza multor crime. HITOPADESA,

I, 2.

i

2348 • Lăcomia începe acolo unde nevoia unui om se ciocneşte de nevoia altuia, unde bucuria sa, satisfacţia trebuie cucerită de la vecin prin forţă, prin şiretenie sau prin furt. A.S.

MAKARENKO,

Cartea pentru părinţi, p. 321.

2349 • Lăcomia o înfrînează, că lăcomia mîncă omenia. SAMUIL MICU, Scrieri filozo-fice: învăţătura politicească, ni, 62.

2350 • Să cumpătăm lăcomia. SENECA, Liniştea sufletească, IX.

2351 • Nimeni nu trebuie să fie lacom, cu atît mai puţin un bătrîn. PUBLIUS SYRUS,

Sentinţe.

2352 • Lăcomia a nenorocit mulţi oameni.fără. judecată, şi aceasta pentru că le-a fost greu să păstreze măsura cînd li s-au oferit bunătăţi. TEOGNIS, Poemeefegiace,690. 195 LĂCOMIE-LENE 11 ■■■;

2353 • Rădăcina tuturor răutăţilor iaste lăcomia avuţiei... Că aceasta, de multe ori, pe mulţi oameni pierde, cetăţi tari risipeşte, pămîntul împarte cu hotare şi vame precupeşte-l, mare cu sînge amestecă, rîuri de lacrămi din ochii săracilor varsă. 2354 o Toate hierile să satură şi să odihnesc, iară omul lacom nice dănăoară nu să mai satură. Cîndu-i şi prisoseşte, atunce mai multu-i lipseşte şi inima lui de nesaţiu nice dănăoarâ nu se odihneşte. VARLAAM, Cazania, 275 r 2; 347 r 5. Vezi şi: înşelătorie, Furt, Hoţ.

LENE (Leneş) 2355 • Lenea la om, ca şi rugina la fier. 2356 • Leneşul e frate cu cerşetorul. 2357 • Lenea e cucoană mare / Care n-are demîncare. 2358 • I-e lene să şi vorbească, / Dar încă să mai muncească. 2359 o Din toate greşelile noastre cea mai cumplită şi mai urîtâ este lenea. 2360 • Lenea duce la cele mai mari greşeli, că vrei să dobîndeşti fără a munci. 2361 • Lenea, cel mai mare vrăjmaş al muncii. 2362 • Nu te lenevi, că vremea ce pierzi odată n-o mai găseşti altădată. 2363 • Tămăduirea lenei — munca. 2364 • Fugi de lenevire, că te duce la pieire. 2365 «Cel leneş şi moleşit — pururea ticălos, cel inimos — pururea vesel şi cel muncitor — pururea sănătos şi îndestulat. Alege care-ţi place. 2366 • Cine mişcă, tot mai pişcă /, Cine sade, coada-i cade. 2367 • Leneşul, la toate /Zice că nu poate. 2368 • Vara, întins la umbră doarme / Şi, iarna, moare de foame. 2369 • Pînă se găteşte / , Soarele asfiinţeşte. 2370 • Lenea este muma tuturor viciilor. Proverbe româneşti 2371 • Lenea e unul din acele cusururi, căruia e destul să-i spui pe nume, pentru a-l blama. G. ASLAN, Educaţia prin sine însuşi, p. 149.

2372 «Că norocul bun nu-i în pat cu pene, / Nici se însoţeşte cu trîndava lene. I. BUDAI-JJELEANU,

Ţiga-niada, III, 44.

2373 • Lenea este un blestem al corpului şi al spiritului, izvorul inutilităţii, rădăcina răului... Lenea spiritului este mai rea decît aceea a trupului. Mintea lipsită de ocupaţie este o boală — rugina sufletului, o ciumă, iadul însuşi. BURTON, Anatomia melancoliei, citat de S. Srailes In Fii om de caracter, p. 83.

2374 • Ignoranţa şi lenevia sînt cele mai mari din toate relele. Ele sînt un teren pe care se nasc şi cresc toate viciile şi toate mizeriile. B. FRANKLIN, Maxime.

2375 • Pururea, foamea-i tovarăşa omului leneş. 2376 • Nu e ruşine a lucra, ci lenea e doar de ocară. HESIOD, Munci şi zile, 295; 300.

2377 • Lenea nu e odihnă şi, de aceea, îi lipseşte mulţumirea. 2378 • Lenea e fiica nedreptăţii. Lenea e sinucidere blîndă. N. IORGA, Cugstări, p. 11; 50;

306.

2379 • Dintre toate defectele, a-cela asupra căruia ne înţelegem mai uşor e lenea. LA ROCHEFOUCATJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 398.

2380 • Să-ţi fie ruşine de tine, dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare. MARC AURELIU, Către sine însuşi, VI, 29.

2381 • Mamă, zi-i să vină nenea, /Ca să-mi scuture lenea. ANTON PANN, Despre leneşi.

2382 • Lenea este blestemul o-menirii, nu munca. Lenea distruge inima individului ca şi pe aceea a naţiunilor, întocmai după cum rugina mănîncă fierul... Dintre toate înclinaţiile firii noastre, nu cred 196 197

că există una de care ar trebui să ne ferim mai mult ca de lene. &. SMILES, Fii om de caracter, p. 82. 2888 • Fericirea nu constă în lene, ci în muncă. L. TOLSTOI, In ce consta fericirea, 44.

2384 • Lenea, deprinderea comodă, oroarea răspunderii, toate formele inerţiei sau ale blazării trag în jos. Te înalţă iubirea care a scîn-teiat în tine pentru formele mai înalte. TUDORVIANU, Jurnal, p. 117

Vezi şi: Trîndăvie.

LIMBi (Limbuţie) 2385 • Limba este ca un leu; dacă îl ţii legat cu lanţuri, te păzeşte; dacă îţi scapă, te mănîncă. Proverb arab 2JJ86 • Mai bine să-ţi alunece piciorul decît limba. Proverb armean 2387 • înţepătura unui cuvînt e mai rea decît o lovitură de lance. Proverb francez 2388 • înţeleptul învîrteşt* de şapte ori limba în gură înainte de a vorbi. 2389 • De multe ori limba taie mai mult decît sabia. 2390 • Limba rea este cuţit cu două tăişuri. 2391 • Fii domn peste limba ta. 2392 • Toată pasărea pe limba ei piere. 2393 • Limba sparge capul şi cetăţile. 2394 • Limba slobodă mult te vatămă. 2395 • Limba — taler cu două feţe; cu ea lauzi, cu ea defaimi. 2396 • Mult, mult să te fereşti de cel ce-ţi grăieşte o limM cu două înţelesuri. 2397 • Nu fi de tot tăcut, nici de tot limbut, că una de prost te arată şi alta de flecari 2398 • Toate limbile să le înveţi, dar a ta limbă mai mult s-o cinsteşti. 2399 • Limba dulce mult aduce. Proverbe romaneşti 198

2400 • Limba fără oase, oase sfarmă. Proverb turcesc 2401 • Nu te sfădi cu cel limbut. 2402 • Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătit şi i-a risipit din-tr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat. BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 8, 3; 28, 15.

2403 • Purtarea distinsă şi limba aleasă se învaţă mai bine din petrecerea cu oameni binecrescuţi decît din regulile scrise în cărţi. T. CIPARIU, Portarea de buna cuvenientia intre omeni, I.

2404 • Acela cu rea limbă / Lucrul bun în rău îl schimbă. ENESCU STÎLPBNI, Proverbe şi maxUue

indiene, 51.

2405 • Limba e fiară, cînd s-a smuls din lanţ e greu s-o

mai prinzi şi s-o pui la loc.

2406 • Unii cred că distrează prin conversaţia lor şi nu fac decît să ciocănească minţile altora cu lim-buţia lor. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 222; 233.

2407 • Fereşte-te ca limba să n-o ia înaintea spiritului. KILON DIN SPARTA, citat de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, I.

2408 • Cine are limbuţia/E mai rea decît beţia. ANTONPANN, Despre-vorbire.

2409 • Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă nebunie. SOLOMON, Proverbe, 15, 2.

2410 • O limbă bîrfitoare este semnul unei inimi rele. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Cuvînt, Gură, Vorbă.

LINGUŞIRE (Linguşitor) 2411 2412 2413 2414

• Linguşitorii, ca umbra după om, se ţin de cei mai mari. • Linguşitorul, ca scorpia, cu gura te mîngîie şi cu coada muşcă. • Umblă ca mîţa pe lîngă laptele fierbinte. • Ne te încrede linguşitorului.

199 LINGUŞIRE-LUCRU 2415 • Linguşitorul, un dar numai are, că orice grăieşte spre plăcere grăieşte. 2416 • Linguşitorul la orice tipsie, „o ce bună mîncare", zice, pînă a nu gusta din ea. După aceasta să-l cunoşti. 2417 • Linguşitorul ce mai mult te laudă şi te slăveşte, acela mai lesne te înşeală. Proverbe româneşti 2418 • Linguşirea, oricît de rea este, nu poate păgubi decît aceluia care îi place şi-o primeşte. Asemenea nu va întinde urechea la linguşiri decît acela care se linguşeşte el însuşi cu cele mai mari laude. CICERO, Despre prietenie, XXVI. 2419 • Dacă anumite laude ţi se par prea mari, socoteşte-le linguşiri. 2420 • Frica dă naştere linguşirii, nu bunăvoinţei. DEMOCRIT, Fragmente, 115; 268. 2421 • Linguşirea e mai primejdioasă decît ura. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 84. 2422 • Linguşitorul te linguşeşte totdeauna, cum ar dori să fie el linguşit. N. IORGA, Cugetări, 26. 2423 • Trebuie să nu vorbim despre cei puternici; mai totdeauna e o linguşire să-i vorbeşti de bine; e o primejdie să spui ceva de rău despre ei cît timp trăiesc; şi o laşitate după ce au murit. LA BRUYERE, Caracterele, IX, 56. 2424 • Lauda este o linguşire în-demînatică, ascunsă sau delicată. 2425 • Dacă nu ne-am linguşi noi înşine, linguşirea altora nu ne-ar putea dăuna. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 144; 152. 2426 • Linguşirea este rudă sau mai bine zis soră cu pîra. LUCIAN DIN SAMOSATA, Dialoguri şi conferinţe, p. 835. 2427 • Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri decît acela de a-i face pe oameni să înţeleagă că nu te vor supăra; spunîndu-ţi adevărul. MACHIAVELLI, Principele, XXIII. 2428 • Cine ştie să linguşească ştie să şi calomnieze. NAPOLEON I, Maxime ai cugetări. 2429 • Viclean om se socoteşte / Acel ce nădăjduieşte, / Să ia de la oarecine / Vreo facere de bine / Cu minciuni cu linguşire, /Cu făţarnică iubire. ANTON PANN, Hristoitie, IX. 2430 • Linguşirea e ceva sinistru şi demonic, nici divin nici olimpic. PLUTARH, Despre mlnie, 9. 2431 • Nu înşelăm şi nu linguşim pe nimeni, prin mai multe vicleşuguri, ca pe noi înşine. SCHOPENHAUER, Viata, a-morul, moartea, p. 68. 2432 • Cui îi place să fie linguşit e vrednic de linguşitor. SHAK.ESPEARE, Timon din Atena, I. 2433 • Află că cel care umblă a linguşi/Ştie din spinarea altora-a trăi. G. SION, Dna sută una fabule, IV, 6, Cioroiul şi Vulpoiul. 2434 • Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. SOLOMON, Proverbe, 29, 5. 2435 • Linguşirea ar putea fi definită ca o purtare lipsită de demnitate, de pe urma căreia, însă, linguşitorul are partea lui de folos. Mergînd pe drum alături de un altul, linguşitorul este capabil să-i spună: „Bagi de seamă cu cîtă admiraţie se uită lumea la tine? Nu e om în cetate cu care să se petreacă lucrurile aidoma". 2436 • Linguşitorul spune şi pune la cale numai lucruri prin care bănuieşte că poate fi cuiva pe plac. TEOFRAST, Caracterele, II.

Vezi şi: Făţărnicie, Laudă, Minciună.

LUCRU (A lucra) 2437 • Lucrul de dimineaţă valorează aur. Proverb german 2438 • Orice lucru vrei sli-l săvîr-şeşti, / La vremea lui să-l orîn-duieşti. 2439 • Cine lucrează şi tace / Mai multă treabă face. 2440 • Cum îi plata, aşa-i lucrul. LUCRU 2441 • Lucrul bine început / E pe jumătate făcut. 2442 • Cînd "Ia un lucru numai te vei îndeletnici cu stăruire, atunci numai vei izbuti la desăvîrşirea lui. 2443 • La ce lucru te foloseşti, la acela mai mult să te sileşti. 2444 • Lucrul folositor obştii e cel mai cinstit. 2445 • Lucrul bun cere nevoinţă multă şi vreme mai lungă. 2446 • Mai grea e lucrare cu mintea, decît cu mîna. 2447 • Nu se află lucru pe lume, fie cît de prost, care să nu folosească la ceva. 2448 • Lucrurile nu sînt desăvîr-şite, dar unul poate fi mai bun decît altul. 2449 • Nu sta din lucrare ca să ai de mîncare. 2450 • Lucrul face sănătate, / Trîndăvia tot păcate. Proverbe româneşti 2451 • Lucrînd cu plăcere, lucrăm mai uşor. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 166. 2452 • Nu c ruşine a lucra, ci lenea e doar de ocară. HESIOD, Munci şi zile, 300. : 2453 e E harnic nu oricine lucrează, ci acel care lucrează cu plăcere, care nu poate fără lucru. 2454 • Rob e acel ce lucrează fără măsură, fără ţintă şi fără muliu-mire. N. IORGA, Cugetări, p. lTtl; 1 s ■.'.

2455 • Năzuinţa şi activitatea la să aibă drept unică ţintă cel mai mare bine al colectivităţii, căci aceasta este menirea ta naturală. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, 31.

2456 • Lucrul numai, dar lucrul drept şi bine întocmit, va putea să stîrpească acea buruiană veninoasă din sufletul mîndru şi blînd al muncitorului român. AL. ODOBESCU, Opere. Muncitorul român. 2457 • Cine vorbeşte lucru nu-i sporeşte, / Iar cine tace mai mul ia treabă face. ANTON PANN, Despre lucrare. 202

2458 • Dacă nu vrea cineva să lucreze, nici să nu mănînce. PAVEL DIN TARS, II Tesa-lonlcieni, 3, 5. 2459 • A lucra e o datorie absolut trebuincioasă omului social. J.J. ROUSSEAU, Cugetări şi maxime, voi. II, p. 193. 2460 • Nelucrarea hrăneşte invidia şi ai dori să nimiceşti pe toţi, pentru că n-ai putut să înaintezi tu. SENECA, Liniştea sufletească, II. 2461 • Lucrarea este legea firii omeneşti şi cine nu lucrează greu păcătuieşte. I. SLAVICI, Popa Tandă. 2462 • Fiecare om să fie activ şi aceasta în cel mai înalt grad şi să moară cu convingerea că a făcut tot ce a putut mai bine. SYDNEY SMITH, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, 82. 2463 • Un popor care trăieşte lucrează pentru viitorul său. (Cuvinte săpate pe monumentul ce aminteşte ridicarea marelui dig, ce închide vechiul Zuiderzee, O-landa). Vnzi şi: Datorie, Muncă.

LUX 2464 • Stomac gol, rochie de mătase. Proverb francez 2465 • Muierea înzorzonată/Ca o brezaie se arată. 2466 • Luxul în adevăr împodobeşte pe om, dar şi îndată îl lasă în lipsă. 2467 • Luxul muma lăcomiei, muma răutăţilor, muma moliciunii, muma sărăciei. 2468 • Luxul — sărăcia omului, iar simplitatea — bogăţia lui. 2469 • Haine scumpe pe spinare / Bagă omul în lipsă mare. Proverbe româneşti 2470 • Luxul, pe care îl voi numi iubirea şi întrebuinţarea lucrurilor de prisos înşelătoare ale vieţii, strică într-o naţiune, în mod egal, toate clasele societăţii. VICTOR ALFIERI, Despre tiranie, I, 13. 2471 • Luxul este o crimă împotriva umanităţii ori do cîle ori un

u 203

MANIERE-MASÂ singur membru al societăţii suferă şi se ştie că suferă.

D'ALEMBEET, Elemente de filozofie.

2472 • Sărăcia are nevoie de puţin, luxul de mult, zgîrcenia are nevoie de toate. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard, anul 1735.

2473 • Orice lux strică sau obiceiurile sau gustul. J. JOUBERT, Cugetări, XVI, 191.

2474 • Risipia materială şi căderea morală, provocată de lux, e uneori mai păgubitoare chiar de cît înjurăturile, beţia, brutalitatea şi alte păcate bărbăteşti. S. MEHEDINŢI, Alta creştere. Şcoala muncii, p. 144.

2475 • Luxul va deveni util şi moral, cînd naţiunea întreagă se va bucura de el. SAINT SIMON, Organizatorul.

2476 • Bogăţia şi stricăciunea, luxul şi viciul sînt strîns legate între ele. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 12.

Vezi şi: Frumuseţe, îmbrăcăminte, Modă, Podoabe.

MANIERE 2477 • Manierele îl arată pe om. Proverb englez 2478 • Bunele maniere sînt o traducere a virtuţii în limba populară. FRANCIS BACON, Despre Însemnătatea şi progresul ştiinţelor.

2479 • Manierele sînt o oglindă | în care fiecare îşi arată faţa. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

2480 • Manierele, pe care le neglijăm ca pe nişte lucruri mărunte,! fac adesea ca oamenii să te judece ■ în bine sau în rău. O cît de uşoară ', străduinţă de a avea maniere plăcute şi civilizate te-ar scuti de aprecierile lor nefavorabile. 2481 • Este adevărat că manierele alese deschid calea meritului şi-l i face plăcut şi că trebuie să ai cali-J taţi într-adevăr superioare ca să] te impui fără politeţe. LA BRUYERE, Caracterele I V, 31; V, 32 2482 • Manierele pline de graţie! şi politeţea care însoţesc toate fap-J tele noastre, iată ce le înfrumuseţează şi le face, într-adevăr, plăcute. 2483 • Lipsa de maniere se mai poate manifesta şi în altfel, şi anume prin excesul de ceremonie, adică printr-o stăruitoare încăpăţî-nare dea copleşi pe cineva cu un respect ce nu i se cuvine şi pe care nu poate să-l primească, fără a fi socotit ori ţicnit, ori neruşinat. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 93; 144.

2484 • Manierele politicoase nu au prea mare însemnătate dacă nu sînt urmate şi de fapte asemănătoare. S. SMILES, Fii om de caracter, p.

184.

2485 • Depinde de noi săfimpoli-ticoşi şi îndatoriri, pentru aceasta nu-i nevoie de nici un ban... Bunele maniere sînt podoaba faptei. S. SMILES, Ajută-te singur, p. 283.

Vezi şi: Bună creştere, Bună-cu-viinţă, Bun-simţ, Educaţie, Politeţe, Purtare.

MASĂ 2486 • Să te ferească sfîntul de locul unde oamenii prînzesc şi nu te cheamă la masă, unde vorbeşti şi nu te ascultă. Proverb albanez 2487 • Mesele prelungite scurtează viaţa. 2488 • O masă bună împacă toată lumea. Proverbe englezeşti 2489 • Faţa de masă pusă termină certurile. Proverb evreeso 2490 • Masa este mijlocitoarea prieteniei. La table est l'entremetteuse de Văruiţii Proverb francez 2491 • Cînd eşti poftit la masă / Pleacă sătul de-acasă. 2492 • La masă cu graiul pe nimeni să nu mîhneşti, că masa cere vej selie şi tihnire la mîncare. 2493 • La masă nu se sfădesc, numai se înveselesc. 204

205

MASA 2494 • La masă străină să nu porunceşti, ci pe ce îţi dă să te mulţumeşti. 2495 • Vorba lungă la masă cam flămînd te lasă. 2496 • La masă niciodată să nu lauzi bucate străine. 2497 • Nechematul n-are loc la masă. 2498 • Pe străin, cînd îl primeşti la masă, să-l cinsteşti, întru nimic să nu-l întristezi. Proverbe româneşti

2499 • Să ai spiritul degajat şi să fii bine dispus în timpul mesei. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre Îngrijirea sănătăţii.

2500 • Rar va vedea cineva o femeie (la ospeţe) ducînd îmbucătura la gură sau deschizîndu-şi buzele atît ca să i se poată vedea dinţii; ea îşi vîră îmbucătura în gură cît se poate mai în taină. DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, XVII.

2501 • Bătrînii abţinîndu-se de la ospeţele cele mari, pot însă să găsească plăcere într-o masă cumpătată.

CICERO,

Despre bătrlneţe, XII.

2502 • Gîndcşte-te la buna-cu-viinţă a unui ospăţ. A venit blidul în dreptul tău? întinzi mîna şi iei frumos cît pofteşti. A trecut de tine? Nu-l mai chemi înapoi. N-a ajuns încă la tine? Nu-l sorbi cu ochii, lăsîndu-ţi gura apă, ci aşteaptă să vie rîndul tău! 2503 • Cînd eşti la masa cuiva, nu uita că, pe lîngă punctul de vedere al corpului tău, mai este şi respectul pentru gazdă. EPICTET, Manual, 15; 36.

2504 • Nu te aşeza la masă fără a-ţi spăla mîinile... La masă nu, trebuie să pari trist şi nici să în- * tristezipe cineva. 2505 • Cînd un copil este la masaj cu alţii mai mari ca el, trebuie se servească [ultimul şi după ce a fost invitat. ERASM, Buna-cuviinţâ pentr copii,p. 59;70«

2506 • Cine intră într-o societate de străini şi nu cunoaşte obiceiuriW lor de a se prezenta, de a sta masă, aflînduse astfel într-o star nesigură, se uită la alţii şi imită ş el. FR. W. FORSTER, Educaţii) cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 78.

2507 • Pe masă trebuie să mai ră-mînă puţină foame. Chiar şi cupa de nectar trebuie smulsă de la buze. A te sătura din ceea ce-ţi place este periculos şi poate compromite cele mai mari însuşiri ale omului. BALTASAR GRACIAN, Ora^ colul manual al Înţelepciuni1 In viaţă, 299'

2508 • E .imposibil să înveţi pe cineva să mănînce frumos, dacă pe masă nu e întinsă o faţă de masă. A.S.

MAKARENKO,

Opere pedagogice alese, voi. I,p.l79.

2509 • Masa are rînduiala ei pentru veselie... Celor invitaţi ai tăi, care sînt în slujbă, ia pîinea şi mîncarea care este înaintea ta şi vinul şi dă-le să mănînce şi să bea din mîna ta, şi după ce le-ai dat să mănînce, mai adaugă-le şi cu-vînt din gura ta. NEAGOE VODĂ BASARAB, învăţăturile lui către fiul său Teodosie, fragmentul VII.

2510 • Şi mai vîrtos te fereşte, / Că este prea mojiceşte/ Să şezi să mănînci la masă, /Cînd ai alţi oameni în casă. ANTON PANN, Hristoitie, VI.

2511 • Profită cînd, invitat la o masii, eşti aşezat lîngă un om do valoare, care ştie toate secretele înţelepciunii. Să nu pierzi nici unul din înţeleptele sale cuvinte. TEOGNIS, Poeme elegiace, S65.

Vezi şi: Mîncare, Oaspete, Vizită.

MĂSURĂ 2512 • Trebuie să-ţi tunzi oile,, iar nu să le jupoi. Proverb francez 2513 • Ce-i prea mult e nesănătos. Omne nimium nocet. Proverb latin

2514 • Măsosară de două ori şi taie odată. 2515 • Nu măsura pe alţii cu palma ta. 2516 • Sarea-i bună la fiertură / însă nu peste măsură. 2517 • Cască gura eît poţi înghiţi. 2518 • Orice peste măsură, gre-şală se înţelege după orice lege. 251.9 • Orice prea mult şi orice prea puţin îţi aduce vătămare, iar 207 200

măsura de mijloc, folosul cel mare. 2520 • Cu măsură să mănînci, că măsură să bei, cu măsură să gră-ieşti, cu măsură să urmezi la orice vrei să săvîrşeşti, că măsura la toate este unealta cea mai bună. 2521 • Măsura la toate, cea mai bună dreptate. Proverbe româneşti

2522 • O exagerare sau o măsură neîndestulătoare de mîncare şi băutură strică sănătatea, pe cînd o măsură potrivită o produce, întăreşte şi păstrează. 2523 • Virtutea şi cel virtuos pare a fi, cum s-a spus, măsura pentru fiecare om. ARISTOTEL, Etica nicomahică, II, II, 1104 a; IX, IV, 1166 a.

2524 • Lipsa de măsură este un rău în toate privinţele. 2525 • Nouă ne face bine măsura pe care totdeauna o chemăm ca pe un ajutor pentru viaţă. CLEMENT

ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, t;III,9.

2526 • Cei ce ascultă plăcerile pîn-tecelui şi uită de măsura în mîncare, băutură şi dragoste au satis-

facţii puţine şi de scurtă durată, exact cît mănîncă şi beau, pe cîtă vreme relele ce rezultă din ele sînt considerabile. DEMOCRIT, Fragmente, 235.

2527 • Nimic nu înalţă mai mult în lume decît măsura şi modestia. EPICTET, Manual, 40.

2528 • Dacă întreci măsura, faci din lucrul cel mai dorit cel mai nesuferit. EPICTET, Fragmente, 55. 2529 • Păzeşte-te de extreme, adică fii cu măsură, cumpătat. B. FRANKLIN, Maxime.: 2530 • Orice lipsă de măsură ei respingătoare şi mai ales în lucruri; care supără prin felul lor. 2531 • Pune măsură în toate. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii i In viaţă, 88, 207.'

2532 • Tu să îndrăgeşti munca fă-.j cută cu rost şi măsură. HESIOD, Munci şi zile, 299.

2533 • lntinde-te cît ţi-e plapuma. HORAŢIU, Epistole,

I,

2534 « Există o măsură în toate,.] Est modus in rebus. HORAŢIU, Satire, I, 106i.'; 208

2535 • Capul minţii e măsura şi inima ei, cuviinţa. N. IORGA, Cugetări, p. 195.

2536 • Cumpătare, adică să mă-nînce şi să bea numai după trebuinţa naturii şi să nu se îndoape sau să se adape peste măsură. K.0MENSKY, Şcoala materna, IV, a.

2537 • Cu măsura cu care veţi măsura cu aceea vi se va măsura. LUCA,

VI,

38.

2538 • Nu te lungi pe cît n-ai /Ci te întinde pe cît ai. ANTON PANN, Cit ţi-e plapuma, atlt te-ntinde.

2539 «Cel care s-a deprins să se potrivească cu uşurinţă şi măsură împrejurărilor ajunge să fie foarte plăcut şi îndemînatic în legăturile sale cu oamenii. PLUTARH, Despre liniştea sufletească, 7.

2540 • Orice virtute este întemeiată pe măsură. SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXVI.

2541 • Zgîrcenia este o economie ce întrece orice măsură. TEOFRAST, Caracterele, X.

2542 e Cei răi nu sînt toţi răi din naştere, ci legînd prietenie cu răi, au învăţat de la ei lipsa de curaj, ocara şi lipsa de măsură. 2543 • Oamenii cinstiţi ştiu să păstreze măsura în toate. TEOGNIS, Poeme elegiace, 305; 610.

Vezi şi: Cumpătare, înfrînare, Răbdare, Simplitate.

MINCIUNĂ (Mincinos, A minţi) 2544 • Minciuna are picioare scurte. 2545 • Minciuna înflorată valorează mai mult decît adevărul rău spus. Proverbe albaneze 2546 • Mincinosul este hoţ. Proverb italian 2547 • Minciuna care face bine valorează mai mult decît adevărul care face rău. Proverb persan 2548 • Minciuna e şelăciunii. muma în209 14

2549 • Cu minciuna prînzeşti, dar nu şi cinezi. 2550 • Cine a minţit odată / Şi-a mîncat credinţa toată. 2551 • Cine spune minciuni e ca şi cel ce fură. 2552 • Nici somn lung fără visuri, nici vorbă lungă fără minciuni. 2553 • Minciuna e ca norul, întunecă adevărul, iar buna înţelegere, ca soarele, îl descoperă. 2554 • Minciuna îţi strică cinstea, adevărul o întemeiază. 2555 • Mincinos pe mincinos nu poate înşela. 2556 • Mincinosul, cînd spune a-devărul, se îmbolnăveşte. 2557 • Cine se laudă că nu e mincinos, trebuie crezut doar pe jumătate. 2558 • Cine a minţit odată a doua oară nu află crezămînt. Proverbe româneşti 2559 • Locuinţa mincinosului a ars, dar nimeni nu l-a crezut. 2560 • Dacă hoţul minte, furtul nu minte. Proverbe lumeşti 2561 • Minciuna este în sine rea şi de dojenit, iar adevărul este bun şi lăudabil. ARISTOTEL, Etica nicoma-Mcă, IV, XIII, 1127, b. 2562 • Minciuna este vacanţa a-devărului. Să nu aibă oare şi adevărul nevoie de vacanţă? LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi Însemnări, p. 86.

2563 • Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi adevăr. 2564 • Nici o minciună nu poate să trăiască veşnic. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VII; VIII. 2565 • Minciuna e sîmburele care dă roade în toate pămînturile, de a-ceea se cultivă cu atîta plăcere pretutindeni. Roadele ei, însă, sînt amare şi reci. V. CONTA, Opere complete, p. 43. 2566 • Cine minte, nu numai că se face vrednic de dispreţ, îşi face şi viaţa grea, complicată şi obositoare peste fire. Ca să acopere o primă minciună, mincinosul trebuie să potrivească altele, apoi altele ca să acopere pe acestea. 210

Cu cît înaintează cu atît se înfundă în neadevăr. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V. 2567 • Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş putea s-o scap prin-tr-o minciună, eu n-aş spune-o, ci aş lăsa lumea să piară. M. EMINESCU, Cezara (Iero-nim către cezara). 2568 • Mincinoşii nu cîştigă alt lucru, decît acela de a nu fi crezuţi cînd spun adevărul. ESOP, Fabule: Păstorul glumeţ. 2569 • Cei ce îndrăgind minciuna îşi fac o tristă faimă, / Zadarnic adevărul pe urmă-l mai îngaimă./ Că nu mai au crezare. FEDEU, Fabule, I, 10 (Lupul şi Vulpea la judecată In faţa Maimuţei). 2570 • Pe cei ce mint, sperînd că scapă,/ îi vezi curînd intrînd la apă! FEDRU, Fabule I, 17 (Oaia, Clinele şi Lupul), 2571 • Oricine este în stare să mintă nu este vrednic de a fi socotit în rîndul oamenilor; şi oricine nu ştie să tacă nu este vrednic să conducă. F^NELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise, III. 2572 • Mincinosul e ca falsificatorul de bani; primele sale minciuni depăşesc adevărul, dar îndată ce se dă pe faţă falsitatea vorbelor sale, ele încetează să mai aibă valoare. E. FRANKLIN, Maxime. 2573 • Mincinoşii şi minciuna nu desfiinţează adevărul. GALA GALACTION, Roxana, XI. 2574 • Exagerarea e rudă cu minciuna şi prin minciună se ucide bunul gust. 2575 • Se minte nu numai în cuvinte, ci şi cu fapte şi asemenea fel de a înşela e şi mai periculos. 2576 • Cu o singură minciună, cineva îşi poate pierde toată reputaţia de om integru. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 40; 54; 107. 2577 • Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un a-devăr, ci adevărul în general. F. HEBBEL, Jurnal, 720. U* 211

MINCIUNĂ 2578 • Pentru un om cu adevărat inteligent, a minţi este o sforţare, pe care şi-o impune penibil, minciuna contrazicînd raporturile din lume. a. IBRĂILEANXJ,

Privind viaţa.

2579 • Omul liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună. 2580 • Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atîta înverşunare, ca mincinosul care a fost prins. 2581 • Cei mai mari mincinoşi sînt acei care nu mai au nici pentru ei adevărul. N. IORGA, Cugetări, p. 90; 141; 287.

2582 • Perfidia este, dacă îndrăznesc să spun aşa, o minciună a întregii persoane. 2588 • Nu înşeală nimeni de dragul de a face bine cuiva; înşelătoria îi adaugă minciunii răutate. LA BRUYERE, Caracterele, III, 25; X, 25. 2584 • Minciuna este un mijloc comod şi ieftin pentru acoperirea unei greşeli. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 131

2585 • Nu poate avea suflet sănătos cel care în adîncul conştiinţei sale nu simte scîrbă de minciună. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 313.

2586 «Cel ce stîrneşte şi iscodeşte minciuni şi amăgeşte pe alţii, acela să face pe sine de ură şi de batjocură şi bine-l ţin alţii, că acela este om rău şi înşelător şi toţi oamenii cei buni şi de omenie să feresc de acela şi de lăcuire împreună cu el şi de prietenia lui. 2587 • Nu trebuie a minţi, că minciuna pururea este şi rămîne urî-tă. SAMUIL, MICU, Scrieri filozofice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, IX, 242; Invâţătura politicească, I,

2588 « Se preferă un compliment mincinos unei critici sincere. PLAUT, Mostellaria, 179.

2589 • Mincinosul trebuie să aibă memorie bună. Mendacem memorem esse oportet. QUINTILIAN, Formarea oratorului, IV, II, 9. 2590 • Dacă ai presupus, că cineva minte, fă-te că-l crezi; atunci devine îndrăzneţ, minte mai tare şi se demască. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

2591 • Să n-ai niciodată încredere în acela, care şi-a călcat o dată cu-vîntul. Tor trust not him that hath once broken faith. SHAKESPEARE, Henric VI, act. III, se. 4.

112.

2592 • Minciuna este ca uleiul, pluteşte pe suprafaţa adevărului. 2593 • Dintre toate viciile, minciuna este cel mai josnic. H. SINKIEVICZ, Quo vadis?, partea I, cap. XI.

2594 • Minciuna se manifestă în ascunderea voită a unor anumite lucruri, în ocolirea sau mascarea faptelor, în acordul aparent cu concesiile altora, în atitudinea mincinoasă, în făgăduiele deşarte, sau chiar prin simplul fapt că nu se spune adevărul atunci cînd ar trebui să fie spus. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 159.

2595 • Omul de nimica, omul necinstit, şl viclean umblă cu minciuna pe buze. SOLOMON, Proverbe, 6, 2.

2596 • O minciună trage după sine alta. TERENŢIU,

Andria,

778.

2597 • Fără îndoială că minciuna este tot atît de departe de adevăr pe cît este întunericul de departe de lumină... Minciuna îşi pune pe faţă o mască, însă nu există lucru ascuns sub soare. LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese.

2598 • Minciuna stă cu regele la masă. / Doar asta-i cam de multişor poveste: / De cînd sînt regi, de cînd minciună este / Duc laolaltă cea mai bună casă. A. VLAHUŢA,

poezia 1907.

2599 • Păzeşţe-te de mincinosul care amestecă şi un pic de adevăr în minciuna lui. A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 26.

Vezi şi: Adevăr, Falsitate, Făţărnicie, Perfidie.

MÎM3ARE (A mînca) 2600 • Mănînci prea mult, vei tremura ca un peşte; mănînci prea puţin vei sări ca o gazelă. Proverb afgan

212 213

MÎNCARE-MÎNDRIE 2601 o Cui îi este ruşine să mă- i nînce îi este ruşine să trăiască. 2602 • Ca să cunoşti un om, trebuie să fi mîncat o baniţă de sare cu el. Pour connaltre un homme, ii faut avoir mange un muids de sel aveclui. Proverbe franceze 2603 • Trebuie să rnănînci ca un om sănătos şi să bei ca un bolnav. Proverb german 2604 • Multe mîncări, multe boli. Multa fercula multos morbos. Proverb latin 2605 • Mănîncă după gustul tău şi te îmbracă după gustul altora. Proverb persan 2606 » De unde munceşti de acolo trebuie să mănînci. 2607 • Mîncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tînăr. 2608 • Nici o boală nu-i mai mare ca boala nesaţului. 2609 o A mînca nu e ruşine, / Cind mănînci cum se cuvine. Proverbe româneşti 2610 • Spune-mi ce mănînci şi-ţi voi spune cine eşti. Dis-moi ce que tu mange, je te dirai ce que iu es. BRILLAT-SAVARIN, Fiziologia gustului. Aforismele profesorului, IV.

2611 • La mîncare, băutură, îmbrăcăminte, locuinţă, ţine-te de strictul necesar,

gospodărie

EPICTET; Manual, 33.

2612 • Arta mîncării vreunul să n-o socotească că-i lesne, dacă ştiinţa gingaşă a gustului n-a adîn-cit-o. HORAŢIU, Satire, II, IV.

2613 • A mînca, act eminamente brutal şi inestetic, ar fi devenit cu siguranţă ruşinos dacă izolarea pentru îndeplinirea acestei funcţiuni n-ar stingheri cu totul practica vieţii omeneşti. Se zice că pe Al-fred de Vigny nu la văzut mîncînd nici un străin. G. IBRĂILEANU,

Privind viaţa.

2614 • Trebuie să mănînci ca să trăieşti, iar nu să trăieşti ca să mănînci. MOLIERE, Avarul, act. II, se. IV.

2615 • Cînd vine timpul mîncării/ A prînzului sau cinării, / Pururea 214

să-ţi fie

în minte, Să-ţi speli mîi-nile-nainte.

ANTON PANN", Hristoitie, II; VI.

2616 • Nu e nici o greutate de a începe prin a te mulţumi cu mîncarea ce se găseşte pe masă, fără să murmuri, şi fără ca prin supărarea şi ursuzenia ta să vîri în mîncarea ta şi a prietenilor tăi cel mai neplăcut dres al mesei: mînia. PLUTARH, Despre mlnie, 13.

2617 • Socrate dădea sfatul să ne păzim de mîncărurile care ne stîrnescpofta, chiar cînd nu sîntem flămînzi şi de băuturile care ne atrag, cînd nu ne e sete. PLUTARH, Despre limbuţie, 22.

2618 • Mîncarea să stîmpere foamea, iar băutura setea; piară pofta care te robeşte. SENECA, Liniştea sufletească, IX.

Vezi şi: Masă, Oaspete, Vizită.

MÎJVDBIE (Mîndru) 2619 • Trei făclii aprind inimile: mîndria, invidia şi zgîrcenia. Proverb italian 2620 • Adu-ţi aminte că eşti om. Te hominem esse memento. Proverb latin 2621 • Mîndria, ochii minţii îi orbeşte. 2622 • Cînd mîndria merge înainte, ruşinea după ea se ţine. 2623 • Mîndria vine înaintea căderii. 2624 • Mîndrului şi Dumnezeu îi stă împotrivă. 2625 • Umblă cu nasul pe sus. 2626 • Mîndria să ţi-o arăţi la întrecere de destoinicie. 2627 • Nici mîndru de tot, nici plecat peste fire, ci o măsură să păzeşti ce ţi se cuvine ţie mai bine. 2628 • Nu cu destoiniciile tatălui tău, nici cu ale moşului tău, să te mîndreşti. 2629 • Nu-i ajungi cu prăjina la nas. 2630 • Măreţ ca păunul cînd îşi umflă coada, iar cînd la picioare se uită, de ruşine se topeşte ca ceara de foc. Proverbe româneşti 2631 • Mîndriile rănite sînt mai periculoase decît interesele lovite. LOUIS DE BONALD, Maxime şi cugetări. 215

MÎNDRIE-MÎmE i' !■

2632 • Cînd uiţi de propriile tale defecte, ajungi mîndru. DEMOCRIT, Fragmente, 196.

2633 • Cu cît se face mai mare, cu atît pare mai mic. DESTOUCHES, Gloriosul, III, V.

2634 • Să ai mândria cuvenită meritelor. Sume superbiam quaesitam meritis. HORAŢJTJ, citat de Sctaopen-hauer In Aforisme, V.

2635 • Dacă noi n-am avea deloc mîndrie nu ne-am plînge de a altora. LA ROCHEFOTJCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale,

34.

2636 • Mîndria nu reuşeşte niciodată mai bine ca atunci cînd se a-coperă de modestie. CHEVALIER DE MERE, Maxime şi sentinţe.

2637, • Niciodată nu te arăta, nici cu cuvîntul, nici cu portul, nici cu fapta cum că nu bagi pe alţii în samă, că aceasta mai mult decît crezi îţi strică ţie. SAMTJIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătura politiceascâ, III,

67.

2638 «.Este o nobilă mîndrie care permite meritului să strălucească mai mult ca modestia. J. P. RICHTEE, Titan, XXXIV.

2639 • A afecta o calitate, a so mîndri prea mult cu ea înseamnă a mărturisi că nu o ai. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

2640 • Adesea se întîmplă, ca să. ne păcălim, /Cînd cu prea mare spirit voim să ne mîndrim. G. SION, Una sută una fabule, IV, 1 (Vulpea şi Pisica).

2641 • Nu te mîndri cu înţelepciunea: nici cu a altuia căci nu este a ta, nici cu a ta proprie, căci îndată ce te mîndreşti cu ea, înseamnă că nu o ai în măsura trebuitoare. N. VELIMIROVICI, Cugetări, despre

bine şi

râu, p. 30.

Vezi şi: Înfumurare, Ingîmfare.

MÎNIE (A se mînia) 2642 o In timpul mîniei, gîn-deşte-te la pericolul ce poate» urma. Cu cel mînios nicidecum eă te sfădeşti, pînă nu-i va trece mînia. 2644 • Cel furios, ca ploaia cea repede, curînd îi trece mînia; iar cel tăcut, ca ploaia cea măruntă, ţine mai mult. 2645 «Cel tîrziu la mînie e mai mare decît un viteaz. 2646 • Mînia de seară să o laşi pe dimineaţă.

2647 • Mînia să apuie o dată cu soarele. 2648 • Omul, la mînie, cade-n nebunie. 2649 • Biruieşti mînia, cînd taci. 2650 • Ascultă şi nu te mînia, ca să te poţi îndrepta. 2651 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti/ Şi la mînie cu totul să zăboveşti. 2652 • Cînd în mînie te afli, stai din orice lucru. 2653 • Mînia cu nimic alt se potoleşte, decît cu îndelunga răbdare. 2654 • Mînia din om te face neom. 2055 • Mînia şi întristarea la nimeni să ţi le arăţi, că, cu aceasta, Hi arăţi slăbiciunea sufletească. 2656 • Nu supăra mai mult pe cel în mînie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul cînd îl zgîn-dări. 2657 • Pe cel furios în mînie, lesne îl supui, cînd dulce vei grăi lui, sau cînd vei tăcea de tot, sau cînd. vei fugi dinaintea lui. 2658 «Cel mai mare dar la om se înţelege a-şi stăpîni mînia. Proverbe româneşti 2659 • Mai bine să petreci o noapte în mînie decît în căinţă. Proverb din Sahara 2660 • Cel ce lucrează mîniat se aseamănă cu cel ce se îmbarcă pe timp de furtună. Proverb general 2661 a Ce folos iaste a nu bea vin şi a fi beat de veninul mîniei. ANTIM IVIREANUL,

Predici, p. 108.

2662 • Irascibilii devin, ce-i drept, repede mînioşi şi se mînie pe cine nu trebuie, şi mai mult decît trebuie. Dar ei încetează repede a fi mînioşi, iar aceasta e cel mai bun lucru la dinşii. Pentru ca cineva să-şi MÎNIE

învingă singur mînia trebuie să. treacă o vreme. ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XI, 1126 a.

2663 • Mînia s-ar putea defini: pofta dureroasă ce o avem de o răzbunare ce o credem posibilă, pentru că vedem că cineva nu ne bagă în seamă sau pe noi înşine sau pe vreunul din ai noştri. ARISTOTEL, Pasiunile: Mlnia p. 2.

2664 • Nu ne mîniem pe cei care sînt serioşi cu noi. ARISTOTEL, Pasiunile: îm-bllnzirea, p. 12.

266» • Pentru a nu lăsa ca mînia să-ţi dăuneze, chiar dacă a pus stă-pînire pe tine, două sînt lucrurile de care trebuie să te fereşti în chip deosebit. în primul rînd, de a întrebuinţa cumva vorbe din cale afară de usturătoare, mai ales din acelea care ţintesc de-a dreptul persoana căreia i te adresezi şi sînt potrivite pentru ea... Apoi să te fereşti la mînie de a dezvălui vreo taină, căci aceasta te face inapt pentru viaţa în societate. 2666 • Ori de cîte ori vrei să-ţi înfrînezi mînia, cel mai bun mijloc este acela de a-ţi cîştiga timp, de a te convinge că n-a sosit ceasul răzbunării tale, dar că va veni momentul potrivit pentru aceasta; şi astfel te linişteşti, pînă una alta', rezervînd-o pentru altă dată. FRANCIS BACON,

Eseuri: Despre mlnie.

2667 • Pizma şi mînia împuţinează zilele. BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 30, 25.

2668 • Răspunderea moale frîn-ge mînia. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p.73.

2669 • Nu discutaţi cu mînie a-supra unei afaceri îndoielnice, căci mînia împiedică spiritul să deosebească adevărul. CATO, Distihuri despre moravuri, către tiu, II, 4,

2670 • Mînia ca şi foamea est« mama hotărîrilor rele. CHATEAUBRIAND, Martirii, Ir

2671 • In care cămaşe s-a mîniat într-aceea se desmînie. ION CREANGĂ, Amintiri di copilărie, W

2672 • Binea zisEnnius, cămînii e începutul nebuniei. Iram bene Ennius inilium dixit insaniae. CECERO, Tusculane, IV, 23.

2673 • Mînia în oamenii cei buni Se naşte moartă, se topeşte; / în cei cuminţi un ceas trăieşte; / In semidocţi trăieşte luni; /Trei ani în proştii cei de gloată, / Iar în mişei-viaţa toata. G. COŞBUC, Antologia sanscrită, XLIX.

2674 • Cînd mînia, rea văpaie, / Cugetînd ţi-o potoleşti /Cumpe-un foc l-ar stinge-o ploaie,/ Fericit în lume eşti. ENESCU STÎLPENI,

Proverbe şi maxime indiene, 90.

2675 • Cînd fierbi de mînie în faţa cuiva şi te simţi pornit spre asprime şi violenţă, nu uita că eşti dator a fi blînd. Şi vei scăpa şi de brutalitate şi de căinţa ce vine pe urma ei. EPICTET, Fragmente,

71

2676 » Cuvîntul vindecă mînia. ESCHIL, Prometeu, 377. 2077 a Nu e sfetnic bun mînia. FEDRU, Fabule, IV, 4 (Calul şi Mistreţul). 2678 • Frumuseţea îmblînzeşte o-rice mînie. | Schdnheit băndigt allen Zorn. GOETHE, Faust, II, 3.

2679 • Mînia este o scurtă nebunie. Ira furor b.revis est. HORAŢIU, Epistole, I, 2. 62.

2680 • Mînia e o armă cu două tăişuri, care fese zgîrîindu-şi teaca. N. IORGA, Cugetări, p. 73.

2681 • Majoritatea oamenilor trec de la mînie la ocară. LA BRUYERE,

Caracterele, XI, 10.

2682 • Mînia este neliniştea sau turburarea minţii, atunci cînd cuiva i se pricinuieşte un rău, însoţită de o intenţie de răzbunare. J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, II, XX, 12.

2683 • Mînia şi supărarea ce simţim din pricina faptelor oamenilor sînt mai aspre pentru noi decît însăşi aceste fapte, de care ne mîniem şi ne turburăm. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 167.

2681 • Multe poate privi omul cu nepăsare, dar ochii mîniaţi ai unei mame îi sfîşie sufletul. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii,

p. 166.

219

2685 • Ceea ce face rău omului, este lăsarea în voia mîniei. 2686 • Niciodată mînia n-a sfătuit bine. MENANDRU, Fragmente.

2687 • Socoteşte cum că mică şi slabă minte este şi pentru cele mici şi mărunte strîmbătăţi şi răutăţi care altul ţ-a făcut, a te mînia. SAMUIL MICU, Scrieri filo- ! zofice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, IX, 239.

2688 • Plăcuta pace e potrivită oamenilor; mînia sălbatică aparţine fiarelor. OVIDIU, Arta de a iubi, III, 502.

2689 • Mînia oamenilor neputincioşi e spre paguba lor. PANCIATANTRA, I, 324.

2690 • Mînia să nu-ţi abată/Cînd eşti cu străini vreodată. ANTON PANN,

Hristoitie, VIII; IX.

2691 • Soarele să nu apună peste mînia voastră. PAVEL DIN TARS, Eleseni, 4, 26.

2692 • Primul lucru, prietene, ca să răpui pe acest tiran care este mî- j nia, e să nu i te supui şi să nu-i dai ascultare, cînd porunceşte să strigi, să te uiţi încruntat, să te baţi în piept, ci să stai liniştit şi să nu zădărăşti patima, ca pe o boală prin strigăte şi gesturi neliniştite. '2693 • Nici căsnicia, nici prietenia nu 'iot trăi cînd sînt pătate de mînie. PLUTARH, Despre minie, 5; 13.

2694 • Răutatea noastră devinq mai vădită in izbucnirea unei mîni subite în care ura, multă vrer*' stăpînită şi ascunsă, se ridică şi ii bucneşte deodată, ca iarba de puşcă, cînd iese din ţeava. SCHOPENHAUER, Viata, amorul, moartea, p. 19 .

2695 • Raţiunea vrea să hotărască ceea ce este drept; mînia vrea să găsească drept ceea ce ea a ho-tărît. 2696 • Cel mai bun leac contra mîniei e tărăgăneala. Maximum remedium irae dilatio est. SENECA, Despre mlnle, I, 18; II!, 12. 2697 • înţeleptul să nu stîrnească niciodată mînia celor mari, ba 220

chiar să se ferească de ea, aşa cum ne ferim de o furtună pe mare. SENECA. Scrisori câtre Luci-lius,

XIV.

2698 • A învinge mînia înseamnă a triumfa asupra celui mai mare inamic. 2699 • Pofta şi mînia sînt cei mai răi sfătuitori. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Răutate, Supărare, Ură

MODĂ 2700 2701 2702 2703 2704 2705

• Orice obicei şi modă de la cei mari începe. • La mode să nu te arăţi nici cel dinţii, nici cel din urmă, că amîndoi sînt de rîs. • Moda stăpîneşte, moda porunceşte, moda sluga ei te face. • Moda, boală lipicioasă, mai rea şi decît ciuma. • După modă la port, iar nu şi la năravuri. • Stilul rochiilor scurte, a-ceastă modă deplorabilă a zilelor zănatice pe care le trăim.

GALA GALACTION, Roxana, XI.

2706 • Viaţa unui om bun este totdeauna la modă. GEORGE HERBERT, citat de

S. Smiles In Fii om de caracter, p. 189.

2707 • Să facem ceea ce trebuie făcut, nu ceea ce se face. LA CHAUSSEE, Prejudecata la modă.

2708 • în haine foarte bine este a ţinea ce este de mijloc, că cel înţelept formele hainelor celor de curînd gîndite, nu el întîi şi le face. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, VI, 122.

2709 • Moda reglementează adesea ceea ce se numeşte frumuseţe. PASCAL, Discurs asupra patimilor iubirii.

2710 • Moda este un tiran de care nimeni nu se eliberează. E. PAVILLON, Sfaturi pentru o tlnără domnişoară.

2711 • Să nu ne rînduim viaţa şi portul după modă, ci după cum 221 JMU JJA-MU U Ji 511JB.

ne învaţă obiceiurile părinţilor noştri. SENE CA, Liniştea sufletească, IX.

Vezi şi: îmbrăcăminte, Lux, Podoabe.

MODESTIE 2712 • în întreaga sa viaţă, comunistul trebuie să dea dovadă de modestie şi simplitate, să combată manifestările de îngîmfare şi aroganţă, să ducă o viaţă familială şi socială exemplară. NICOLAE CEAUŞESCU

2713 • Falsa modestie este cea mai nevinovată dintre toate minciunile. CHAMFORT, Maxime şi cugetări, I.

2714 • Nimic nu înalţă pe om în lume decît măsura şi modestia. EPICTET, Manual, 40.

2715 • Modestia o dobîndim numai dacă prigonim înfumurarea din noi pînă in cele mai dosnice un. ghere. FR. W. FORSTER, Inel ni» marea vieţii pentru băieţii Sj fetele de la 18 ani, p. 15;,

2716 • Modestia acopere întotdeauna meritul fără, însă, a-l as. cunde. B.

FRANKLIN,

Maxime.

2717 • Modestia e podoaba tină-rului. Dem Jungling zierst Bescheidtn. heit. FR. GRILLPARZER,

Stră-moaşa.

2718 • Mîndria nu reuşeşte niciodată mai bine ca atunci cînd se acopere de modestie. CHEVALIER DE MERE, Maxime şi sentinţe, 43.

2719 • Modestia este o însuşire pe care femeile mai mult o laudă decît le place la îndrăgostit. B. SHERIDAN, Rivalii, 2,2n

2720 • Omul de onoare trăieşti modest şi plăteşte cinstit. Nu cauţi să cheltuiască mai mult decît cîşf tigă în realitate şi nici nu se ruşi-; nează făcînd datorii. S. SMILES, Fii om de caracter,; p. 141.;

Vezi şi: Cumpătare, înfrînare, Mă* sură. 222

MOJICIE (Mojic) 2721 • Oriunde e mojicie, acolo e sfadă şi vorbă. 2722 • Mojicul pururea strigă şi cînd la ureche îţi şopteşte. 2723 • Mojicul, cînd se înalţă,pierde îndată orice rude şi orice prieten. 2724 • Mojicul, cînd sade jos, toate hainele în sus şi le ridică. 2725 • Cu mojicie şi cu cumplire dragoste nu dobîndeşti. Proverbe româneşti 2726 • Trebuie să ţinem seamă că neînfrînarea la vorbă face să crească necuviinţa pînă ajunge mojicie. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul,

II, 5.

2727 • Mojicia determină pe om să nu aibă bunăvoinţă faţă de alţi; şi să nu ţină seamă de înclinaţiile, de temperamentul sau de situaţia în care se află. J. LOCKE, Cîteva cugetări, despre educaţie, 143.

2728 • Un om neglijent şi mur-be, îndată îndatorezi pe făcătorul tău de bine la mai mare îndatorire. 2733 • Cînd mulţumeşti făcătorilor de bine, îndemni pe ceilalţi la asemenea faceri de bine. 2736 o Cît de bine să faci, cît de mult să te sileşti spre folosul alto-îa, nu poţi mulţumi pe toţi . 2737 • Mulţumeşte-te cu al tău, la lucru străin nicicum să rîvneşti. 2738 • Mulţumirea facerii de bine îţi mai aduce şi alt bine. 2739 • Mulţumire se dă la cel ce ne dă, iar nu şi la cel ce făgăduinţă numai ne dă. 2740 • Soarele de e soare şi tot nu poate încălzi lumea toată. Proverbe româneşti 2741 • Nu poţi mulţumi pe toată lumea deodată. LA FONTATNE, tabula Morarul, fiul său şi măgarul.

2742 • Omul înţelept, pe cît îi dăruieşte vorbe bune, cu atît trage foloase şi mulţumeşte. NEAGOE VODĂ BASARAB, învăţăturile lui către fiul său Teodosie, fragmentul VII.

Vezi şi: Recunoştinţă, Răsplată.

MUNCĂ (A munci, muncitor) 2743 • Cine munceşte cîştigă. Proverb albanez

2744 • Munca n-a dezonorat niciodată pe cineva. Le travail n'a jamais deshonoH psrsonne. Proverb francez :

2745 • Munca înnobilează. In labor nobiiitat. Proverb latin 2746 • Omul muncitor, ca un pom roditor. 2747 • Omul harnic, muncitor / De pîine nu duce dor. 2748 • I-e lene să şi vorbească /, Dar încă să mai muncească. 2749 • Unde toţi de obşte muncesc / Cerşetori nu se găsesc. 2750 • Pămîntul rodeşte, / Unde mîna munceşte. 2751 • Unde de silă şi de frică muncesc, rodurile acolo nicicum sporesc. 2752 • Cu cît mai mult munceşti,, cu atit mai mult te înveseleşti, 224

cînd din munca ta şi pe tine şi pe altul foloseşti. 2753 • Cînd nimic munceşti, a-tunci păcătuieşti, că la răutăţi gîn-deşti. 2754 • Mare ruşine să-ţi fie ţie altul a te hrăni, cînd tu poţi munci. 2755 • Munca îţi înveseleşte sufletul, iar trîndăvia ţi-l frămîntă. 2756 • Munca — leacul întristării. 2757 • Muncitorul, şi de socoteşte să facă vreun rău, n-are vreme să facă acel rău. 2758 • Nici prea multă muncă, nici de tot în lenevie, că şi una şi alta deopotrivă te vatămă, ci măsura de mijloc la toate să păzeşti. 2759 • Peste putinţă la muncă pe nimeni să nu sileşti ca totdeauna la muncă gata să-l găseşti. 2760 • Pururea să osteneşti cu orice muncă, nu numai pentru tine, ci pentru altul ca tine. 2761 • Ceea ce munceşti, să fie spre folosul tău şi spre folosul obştesc, c-atunci te numeşti om mare. 2762 • Cel ce mult munceşte, lui i se cuvine cinste şi plată bună, ca şi altul de la el pildă să ia bună. 2763 • Cel ce nu munceşte la furtişag gîndeşte, că de aci se hrăneşte. 2764 • Năduşala scoate boala. 2765 • Cine dă din mîini nu se îneacă. 2766 • De unde munceşti de acolo trebuie să mănînci. 2767 • Nu te bucura la munca altuia. 2768 • Cine munceşte mai şi greşeşte. 2769 • învăţătura la om comoară şi munca cheia ei. Păzeşte bine cheia, ca să nu pierzi comora. 2770 • Omul din munca sa cînd se foloseşte,/Cu mai mare silinţă la muncă se sîrguieşte. 2771 • Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi. 2772 • Foamea se uită la poarta omului muncitor şi nu îndrăzneşte să intre. Proverbe româneşti

2773 • întîi munca şi apoi plăcerea. Proverbe generale 225

" — Dicţionar al bunei-cuviinţe

J 2774 • La ţară, unde locuiesc, fac toate muncile unui argat, laolaltă cu nevasta mea şi cu copiii mei (titraţi), cărora nu le e ruşine decît de patru lucruri: să nu paraziteze, să nu mintă, să nu fure şi să nu cerşească. TUDOR ARGHEZI, Principii de educaţie, In volumul Lumea veche, lumea nouă, p. 330. 2775 • Prin muncă şi numai prin muncă îşi poate valorifica omul calităţile sale şi le poate dezvolta. Munca trebuie să fie făcută cu plan şi metodă şi în limitele compatibile cu repararea forţelor. Surmenajul provine, adesea, nu din exces de muncă, ci din cauza felului de a lucra. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 165. 2776 • Prin munca lui să aibă ceva şi pentru sine. BOILEAU, Arta poetica, IV. 2777 • Interesul societăţii în mijlocul căreia trăieşti cere să nu fii egoist, să nu munceşti numai pentru tine însuţi, ci să contribui prin munca ta la îndeplinirea operelor ce nu aparţin nimănui şi tuturora. I.AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, în slujba păcii: Scrisori, p. 149 (Către Wachc).

2778 • Pe omul care munceşte, ca. re încearcă, oricît de neîndemînatic şi de primitiv, să isprăvească o muncă, îl veţi întîmpina dîndu-i sprijin. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, XIII. 2779 • Un om nu este mai mult decît altul, dacă nu munceşte mai mult decît el. CERVANTES, Don Quijote, I. XVIII. 2780 • Nici o artă, nici o ştiinţă nu este posibilă fără muncă. 2781 • Dacă nu deprinzi pe copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie, nici muzică, nici gimnastică, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului: respectul izvorît din exercitarea tuturor învăţăturilor de mai sus. DEMOCRIT, Fragmente,

59; 179.

2782 • Munca este legea omenească primitivă şi eternă; e o datorie pentru toţi. 2783 • Munciţi, munciţi fără răgaz! nu fiţi niciodată noactivi, niciodată trîndavi. PAUL DOUMER, Carica piilor moi, MUNCA 27S1 • Temeiul uuui stat u munca, şi nu legile. 2785 • Bogăţia unui popor nu gtă în bani, ci în muncă. M. EMIXESCU, articolul Ilus-' "■':, traţii administrative, publicat In ziarul Timpul din 18 decembrie 1877. 2786 • Pentru oameni munca este o comoară. ESOP, Fabule Plugarul şi copiii săi. 2787 • Să nu vă fie ruşine de muncă... Munciţi pentru voi, dar munciţi, şi pentru fratele vostru sărac şi necăjit. GALA GALACTION, Papucii lui Mahmud, III, 3. 2788 • Nu necinsti munca, căci munca e viaţă. B. P. HASDEU, Epitaful Iuliei. 2789 • Tu să-ndrăgeşti munca făcută cu rost şi măsură. HESIOD, Munci şi zile, 299. 2790 • Munca plăteşte, norocul face pomană. 2791 • Munca pentru muncă nu oboseşte, ci munca pentru stăpîn şi munca pentru termin. N. IORGA, Cugetări, p. 175, 180. 2792 • Munca liberă produce îndoit decît munca silită. 51. KOGĂLNICEANU, Discurs la jubileul de 25 de ani al Academiei Române. 2793 • Demnitatea muncitorului nu stă în grandomanie şi uşurinţă, ci în tăria lui de voinţă şi în calitatea muncii ce iese din mîi-nile lui. P.R. KONDER, citat de S. Smiles în Fă-ţi datoria, p. 150, 2794 • Munca este o comoară. LAFONTAINE, Fabule, V, 9. 2795 • Munciţi pe măsura puterilor voastre... munciţi sub conducerea celor mai vîrstnici. V.I. LENIN, Cuvlntare rostită la primul Congres pe Întreaga Rusie al elevilor şi studenţilor comunişti, 17 aprilie 1919. 2796 • Munca a fost întotdeauna temelia vieţii omului, a fericirii şi a culturii societăţii omeneşti. A.S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, voi. I, p. 313. 2797 • Nu lucra ca şi cum munca te-ar face nenorocit, sau ca să fii admirat ori compătimit; voieşte dimpotrivă numai lucrul acesta: să pui în mişcare puterea ta sau MUNCA s-o opreşti după cura cere interesul social. MARC AURELtU, Câtre sine însuşi, IX, 12.

2798 • Munca, care este princi. piui motor al vieţii omeneşti, nu constă numai în mişcarea braţelor şi picioarelor, dar şi în

modificările conştiinţei. PROF. DR. G. MARINESCU, Influenţa tutunului şi alcoolului asupra organismului şi în special asupra sistemului nervos, p. 22.

2799 • Urmează legea firii! munceşte! Altfel talentul tău nu va spori cu o fărîmiţă măcar. 2800 • Repetă munca pînă ajunge deprindere şi caracter. 2801 • Nu risipi munca nimănui. S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 170; 267; 270.

2802 • Negreşit, muncitorul e stîl-pul României! De la dînsul să învăţăm a ne iubi patria! Fiind în raport necontenit cu pămîntul ţării noastre, el ştie a-l iubi şi a-l cinsti. AL. ODOBESCU, Opere: Muncitorul român.

2803 • Omul este născut penlru a munci, ca pasărea pentru a zl.u. ra. RABELAIS, Le quart livre, XXIV.

2804 • Munca este alimentul sufletelor nobile. SENECA,

Scrisori către l.u-cilius, X,\ xi

2805 • Munca este legea existenţei noastre principiul viu, care face să progreseze indivizii şi naţiunile. Fără muncă mi se poate realiza nimic. Tot ce este mare în omenire este rezultatul muncii, iar civilizaţia este produsul ei. S. SMILES, Fii om de caracter, p 8

- i":

2806 • Du-te, leneşule, la îif nică şi vezi munca ei şi prii minte. SOLOMON,

Proverbe, 6, 6.

2807 • Arată-mi ce poţi munci şi-ţi voi spune cine eşti. STANLEY, citat de S. Smilcs In Fii om de caracter, p. SG,

2808 • O condiţie a fericirii este munca; munca plăcută şi liberă. L.TOLSTOI, In ce consta fericirea, p. 40. 228

2809 • Munca necurmată toate le învinge. Labor improbus omnia vincit. VERGILIUS, Georgice, I, 145. 2810 • Un om care nu munceşte nu ştie să preţuiască munca altuia. 2811 • Strîngeţi-vă laolaltă, cîji simţiţi în voi dorul de muncă şi setea sf îată de adevăr. A. VLAHUŢĂ, Gin duri, p. 15;

31.

2812 • Munca depărtează de la noi trei rele mari: plictiseala, viciul şi lipsa. VOLTAIRE, Candid, XXX.

Vezi si : Lucru.

MUSTRARE (A mustra) 2813 • Cînd mustri pe oarecine, cu dragoste să-l îndemni, iar nu să-l înfrunţi. 2814 «Cel ce urăşte mustrarea, niciodată nu se îndreaptă. 2815 «Cei ce nu mustră pe cei ce greşesc vinovaţi şi ei d-aceia se socotesc. Proverbe româneşti

2816 • Mustrările celui mai mare să fie aspre, dar nu jignitoare. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre demnităţi.

2817 • Să nu punem asprime în însuşirile noastre, nici ocară în mustrări. CICERO, Despre

prietenie, XXIV, 89.

2818 • Prietenul are dreptul şi libertatea de a ne sfătui ori de a ne mustra, fără sfială. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 147.

2819 • A cicăli şi a mustra pe copii în orice împrejurare nu înseamnă a-i înstrui, ci numai a-i jigni şi a-i chinui fără rost. 2820 • O mustrare făcută pe un ton prietenos şi serios este dea-juns pentru a corecta greşelile comise din slăbiciune morală, din uitare sau din neatenţie, şi aceas229

ta este tot ce merită astfel de greşeli. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 67; 78.

Vezi şi: Ceartă, Critică, Ocară, Sfat.

NĂRAV 2821 2822 2823 2824 2825 2826 2827 2828 2829 2830 2831 2832 2833

«Ce folos de statul tău, / Dacă ţi-e năravul rău. • Pînă nu încaleci calul, / Nu-i poţi cunoaşte năravul. • Năravul din fire / N-are lecuire. • E om frumos, dar năravul îl strică. • Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. • De la mumă spînzură cele dintîi năravuri ale copiilor. • Podoaba frumuseţilor, năravurile cele bune. • Îmbrăcămintea omului, rostul graiului lui, rîsul lui şi mişcarea picioarelor lui îi arată năravul lui. • Cu învăţătura şi deprinderea, orice nărav se dobindeşte, fie bun, fie rău. • Nu numai să înveţi pe alţii la năravuri bune, ci să le şi urmezi, ca pildă să le dai cu urmarea ta. • Năravul celui înţelept, blîndeţele şi îndurarea, iar al celui cumplit, asprimea şi cruzimea. • Fugi de cei cu năravuri rele, că ori te mînjesc ca cărbunele cel stins, ori te arde ca cel aprins. • Învăţătura bună fără năravuri bune, ca o floare frumoasă fără nici un miros.

Proverbe româneşti 2834 • Să lăsăm năravurile cele rele şi obiceele cele necuvioase. ANTIM IVIREANUL, Predici: La Dumineca vameşului, cuvint de învăţătură, p. 07.

2835 • Cînd relele năravuri vu-iesc neîncetat, / Atunce adevărul nu este ascultat. AL. DONICI, Adevărul sau cucoşul de la moară.

Vezi şi: Obişnuinţă, Viciu. 230

NEBUN 2S36 • Un nebun zvîrle o piatră in apă şi zece cuminţi n-o pot scoate. 2837 • Mai bine cu un om cuminte la lucru, decît cu cel nebun la masă. 2838 • De nebun şi de muierea rea tot înţeleptul se dă în lături. 2839 • Cu nebunul să n-ai nici în clin, nici în mînecă. 2840 • Nebunul, dacă te pui cu dînsul, te gîtuieşte. 2841 • Înţeleptul o cumpără şi nebunul o vinde. 2842 • Ce mi-e prostul, ce mi-e nebunul. 2843 • Nebunul nu ştie de ruşine. 2844 • Cu nebunul, cînd grăieşti, după placul lui să-i grăieşti, dacă vrei să nu pătimeşti. 2845 • Nebunul, cînd îl sfătu-ieşti, socoteşte că-l necinsteşti. 2816 • Nebun cel ce aleargă la cel ce nu-l cheamă, nebun şi cel ce răspunde i'ăr-d-a-l întreba oarecine. 2847 • Cine se pune cu nebunul mai nebun este»1 2848 • Cu nebunul nu glumi. Proverbe româneşti 2849 «Cel mai mare nebun e acela care nu crede despre el că e nebun, dar îi declară pe toţi nebuni. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 201

Vezi şi: înţelepciune.

NEDREPTATE 2850 2851 2852 2853

• Nedreptatea răstoarnă şi scaunele celor mai-puternici. • Nici o răutate mai mare decît nedreptatea. • Nici să gîndeşti la nedreptate, necum să şi urmezi. • Unde e mită, acolo e şi nedreptate. ~

231

NEDREPTATE

2854 • Nu semăna nedreptăţi, că chiar pentru tine, înzecit le vei avea. Proverbe româneşti 2855 • Nedrept pare a fi: odată cel ce calcă legea; apoi, al doilea, hapsînul, care al treilea duşmanul egalităţii.

înşeală pe alţii, în sfîrşit,

ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, V, II, 1129 a.

2856 • Nedreptatea

supără omul cinstit.

CICERO, pe Despre prietenie, XIII.

2857 • Să servească fiecare interesul său în măsura în care nu produce altuia nedreptate. CICERO, Despre Îndatoriri, III, 10.

2858 • Dreptatea execesivă devine cea mai mare nedreptate. Summum jus, summa injuria. CICERO, Despre datorii, I, 10. 2859 • E bine şi frumos să îm- ! piedicăm pe cel ce face nedreptate; cînd nu putem face acest lucru să căutăm cel puţin să nu ne facem părtaşi la nedreptăţile lui. DEMOCRIT, Fragmente, 38.

2860 • Fără măsură, cea mai mare dreptate devine nedreptate. Stoarsă prea mult, portocala im mai dă decit amărăciune. 2861 • Prin plîngerile lor faţă de nedreptatea făcută, unii oameni nu fac altceva decît să inspire alte nedreptăţi şi, căutînd ajutor sau mîngîiere, nu dau decît peste bucuria de răul altuia sau de batjocură. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 82. 129.

2862 • Cine ţi-a făcut nedreptate nu rămîne cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el însuşi. N. IOROA, Cugetări, p. 48.

2868 • Certurile n-ar dura aşa de mult, dacă nedreptatea n-ar li numai de o parte. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale,

486.

2864 • Lucrează aşa, îneît nici o urmă de nedreptate sau de suferinţă să nu rămînă moştenire pe urma vieţii tale şi nici un deficit în contabilitatea ta morală. S. MEHEDINŢI, Poporul, p. 193. NEDREPTATE-NERECUNOŞTINŢi-NUME BUN

2865 • Nu este nici o deosebire între a săvîrşi un rău şi a pricinui cuiva o nedreptate... Nici cu nedreptate nu trebuie să răspundem, nici cu rău, nici unui om, oricît am fi fost nedreptăţiţi de dinsul. PLATON, Kriton, 49, ă.

2866 • Acela care iubeşte dreptatea nu poate să rămînă indiferent faţă de nedreptate. S. SMILES, Fii om de caracter, 136.

Vezi şi: Dreptate, Judecată.

NERECUNOŞTINŢA (Nerecunoscător) 2867 • Mai lesne mortul va grăi, decît nerecunoscătorul îţi va mulţumi. Proverb românesc 2868 • Mai bine să te aştepţi la nerecunoştinţa oamenilor, decît să nu-i ajuţi pe cei nevoiaşi. LA BRUYERE, Caracterele, IV, 48. 2S69 • Ori de cîte ori ai motiv ' să te plîngi de trădare ori nerecunoştinţa din partea cuiva, îndreaptă-ţi privirea către propria ta conştiinţă. MARC AURELIU, Către sine însuşi, IX, 41.

2870 • Nerecunoştinţa unui copil este mai rea decît un colţ de viperă. SHAKESPEARE, Regele Lear, I, IV.

Vezi şi: Mulţumire, Răsplată, Recunoştinţă.

NUME BUN (Renume) 2871 • Numele bun e mai scump decît aurul. 2872 • Un nume bun e ca o moşie. 2873 • Cu schimbarea numelui, năravul nu ţi-l poţi schimba, dar cu schimbarea năravului mare nume dobîndeşti. 2874 • Nume mare să dobîndeşti cu facerea de bine. 2875 • Cine bea pîn-la îmbă-tare / Nume bun în lume n-are. Proverbe româneşti NUME BUN 2876 • Ai grijă de nume, că accs-ta-ţi va rămîne mai mult decît o mie de comori de aur. BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 41, 15-l6.

2877 • Renumele este setea tinereţii. BYR.ON, Pelerinajul lui Childe Harold, clntul III, strofa 112.

2878 • Este cumplit pentru copii să piardă ajutorul unui părinte, dar frumos să moştenească renumele părinţilor DEMOSTENE, Elogiu funebru al luptătorilor atenieni morţi la Cheroneea.

2879 • Nu umbla să-ţi faci un nume, / Spunînd de alţii că-s netoţi,/Ci înalţă-te în lume / Prin virtute, dacă poţi.! ENESCU STÎLPENI, Proverbe şi maxime indiene, 129.

2880 • Mulţi tineri nu bănuiesc cîtă greutate are în viaţă bunul nume şi cum tocmai la începutul unei cariere puterea tainică a bunului nume pot a înrîuri în favoarea sau împotriva ta. FR. W. F5RSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 138.

2881 • Nemurirea bunului numu al unuia e măsura chinurilor altuia (a invidiosului). 2882 • Vorbele rele duc mai repede faima rea, decît succesul pe cea bună. BALTASAR GRACIAN, Ora- . colul manual al înţelepciunii^ în viaţă, 162; 169.

2883 • Legea firei prounceşte să purtăm grijă de numele cel bun şi de omenie şi de cuviinţă, adecă ca să fim oameni de omenie şi de cinste şi cu nume bun şi să nu lăsăm ca f iestecine măcar ce să judece de noi. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau învăţătura obi- j ceiurilor, VII, 224. ■;

2884 • Numele bun nu-l asigură I nici portretele, nici statuile, ci virtutea şi meritele. PLINIU CEL TlNĂR, Pane-J giricul împăratului Traian, VII, j

55.1 2885 • Numele bun este un giu-vaier de preţ. Rin hohes Kleinod ist der gute Narne. SCHILLER, Măria Stuart, I, 8. 2886 • Renumele trebuie să fie mai întîi cîştigat. SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 65.

2887 • Bunul nume la bărbaţi şi la femei. / E un odor al vieţii lor întregi;/De mi se f ură ' o pungă nu-i nimic, /A fost a mea, acum e a altuia, /Ce-a fost stăpîn şi sclav în viaţa lui ,/ Dar cine-mi fură numele meu bun, / Pe dînsul, biet, nu l-a îmbogăţit, / Dar m-a lăsat pe mine cerşetor. SHAKESPEARE, citat de S. Smiles în Fă-ţi datoria, p. 68.

2888 • Prostul ce-şi dă aer, laude şi nume, Pururea ajunge huiduit de lume. G. SION, Una sută una fabule, III, 7 (Novacul şi Piticul).

2889 • Un nume bun este mai de preţ decît bogăţia; vaza este mai bună decît argintul şi decît aurul. SOLOMON, Proverbe, 22, 1.

Vezi şi: Bunătate, Cinste, Respect, Stimă.

OASPETE (Ospăţ) 2890 • Primiţi pe fiecare cum primiţi pe oaspeţii de seamă. Proverb chinez

2891 • Cînd există loc în inimă există şi în casă. Proverb danez 2892 • Nu face porţile mai mari decît casa, 2893 • Buna primire e cea mai bună mîncare. Proverbe engleze 2894 • Oaspetele şi ploaia după trei zile plictisesc. 2895 • Nu trebuie să mergi niciodată la nuntă nechemat. Proverbe franceze 2896 • Oaspetele este de aur dimineaţa, de argint seara şi de aramă dacă rămîne peste noapte. Proverb georgian 2897 • După trei zile peştele şi oaspetele se împut. Proverb latin 2898 • De ce are omul patru pereţi? ca să odihnească un drumeţ. 2899 • La ospeţe vesel pururea să te arăţi, dar nu cu zbierete şi răcnete. 2900 • La ospeţe niciodată iuţeală, ceartă şi răutate, că îndată te poticneşti. 235

OBICEI-OBIŞNMNŢĂ 2901 • Cu vasul gol nu pofti oaspeţi. 2902 • După trei zile oaspeţii se pun la rîşniţă. Proverbe româneşti 2903 • Oaspetele nu mănîncă ce gîndeşte, ci mănîncă ce găseşte. Proverb turcesc 2904 • în mijlocul timpului de ospătare să nu te aşterni la mîn-care, ca fiarele, pe apucate. Nici să to porneşti pe prea multă ospă-t'are. CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, II, 7.

2905 • Gîndeşte-telabuna-cuviin-ţă a unui ospăţ. A venit blidul în dreptul tău? întinzi mîna şi iei frumos cît pofteşti. A trecut de tino? Nu-l mai chema înapoi. N-a ajuns încă la tine? Nu-l sorbi cu ochii, lăsîndu-ţi gura apă, ci aştepţi să vie rîndul tău. EPICTET,

Manual, 15.

2906 • Nu primi ca oaspete pe acela căruia nu-i cunoşti nici familia, nici caracterul. 2907 • Pentru toată lumea, oaspetele este o persoană vrednică de cinste. HITOPADESA, I, 3.

2908 • Stăpînii casei, care primesc cu cinste pe străinul sosit la ei după apusul soarelui, ajung asemenea zeilor. 2909 • Acolo unde gazda nu se scoală pentru a saluta pe oaspete, nu-i spune vorbe prietenoase şi nu-i povesteşte despre virtuţi şi vicii, în casa aceea nu calcă nimeni. PANCIATANTRA, I, 170; II, 62.

Vezi şi: Masă, Mîncare, Vizită.

OBICEI 2910 • Obiceiul este al cincileal element în univers. Proverb arab 2911 • După al locului obicei / Să te porţi în orice bordei. 2912 • Lupul îşi pierde măselele,,] dar nu obiceiurile. 2913 • Obiceiul vechi cu anevoie se schimbă. 2914 • Obiceiul din tinereţe cu anevoie se schimbă la bătrîneţe. 236

2915 • Cîte bordeie atîtea obiceie. Proverbe româneşti 2916 • Viata nu este decît un ţesut de obiceiuri. AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 30 decembrie 1850.

2917 • Opinia publică şi obiceiurile influenţează conduita şi natura omului. E de necrezut cîte păreri neîntemeiate primim, la cîte obiceiuri ne supunem numai pentru a fi în armonie cu mediul în care trăim. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi,

p. 134.

2918 • Obiceiul este aproape a doua natură.

Consuetudo quasi altera natura. CICERO, Despre sflrşitul lucrurilor. 2919 • Trebuie să ne acomodăm obiceiurilor fiecărei ţări. ERASHU3, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 13. 2920 • Obiceiul este tiran. Usus tyranus. HORAŢIU, Arta poetică, 71. 2921 • Unele legi sînt obiceiuri scrise, altele un program pentru a cîştiga obiceiuri noi. N. IORGA, Cugetări, p. 66.

2922 » Cine vrea să schimbe obiceiurile şi manierele nu trebuie să le schimbe prin legi. JIONTESQUIEU, Spiritul legilor, XIX, XVI. 2923 • Obiceiul constrînge natura. PASCAL, Cugetări, II, 97. 2924 • Obiceiul este regele lumii. PINDAR, Fragmente.

2925 • Sînt

obiceiuri

care mai bine este să fie călcate, decît urmate.

SHAK.ESPEARE, Hamlet, I, IV.

2926 • Obiceiul este făcut pentru dispreţul înţeleptului. VOLTAIRE, Nanine, I, I, 1 30.

Vezi şi: Conformare, Deprindere, Obişnuinţă.

OBIŞNUINŢĂ (Â obişnui) 2927 • Să te obişnuieşti, dar să nu te nărăveşti. Proverb românesc 2928 • Obişnuinţa este a doua natură. Proverb general 237

vine la gură; d-aceea, cel ce ocăreşte prost om se-nţelege. 2954 • Ocara cu necinstea e totuna. Proverbe româneşti 2955 • Omul superior nu pune nici un preţ pe vorbele de ocară ale netrebnicilor. DEMOCR.IT, Fragmente, 48. 2956 • Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: nu ocărăşte pe nimeni şi nu laudă pe nimeni. EPICTET, Manual, 48. 2957 • Mai bine sfătuieşte decît să ocărăşti. Căci sfatul este blînd şi prietenos, iar ocara aspră şi tăioasă. De aceea sfatul îndreaptă iar ocara îndîrjeşte. EPICTET, Fragmente, 107. 2958 • Va pătimi... cel ce-şi va ocărî, cu grele cuvinte, pe un vîrst-nic tată, ce-n al bătrîneţii prag necăjit se găseşte. HESIOD, Munci şi zile, 320. 2959 • Nu ocărî pe nimeni pentru nenorocire, căci soarta nu-i aceeaşi şi necunoscută-i ziua de mîine. ISOCRATE, Sfaturi către Demon icos. 2960 • Majoritatea oamenilor trec de la mînie la ocară. LA BRUYERE, Caracterele. XI, 10. 2961 • Bătaia şi ocara nu se întorc niciodată. ANTON PANN, Povestea vorbei. 2962 «Cei răi nu sînt toţi răi din naştere, ci legînd prietenie cu răii, au învăţat de Ia ei, lipsa de curaj, ocara şi lipsa de măsură. TEOGNIS, Poeme elegiace, 305. Vezi şi: Insultă, înjurătură, Ofensă. 2963 «Cel care ne este drag ne este drag totdeauna, chiar cînd ne ofensează. HITOPADESA, II, 9. 2964 • Este o mare greşeală să se creadă că marile personaje uită vechile ofense pentru serviciile; noi. N. MACIÎIAYELLI, Principele, VII.';. 2965 • Ofensele, care nu sînt decît] exprimarea unei lipse de conside-| rare, nu ne-ar scoate aşa din fire, dacă nu am avea o idee prea exagerată despre propria noastră valoare şi demnitate. SCHOPENHATJER, Aforisme, V V.

i: Insultă, înjurătură, Ocară. • Muntele n-are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om. Proverb 2967 • Omenia este inima omului. Proverb chinez 2968 • Cum e omul, aşa e şi vorba. Qualis cir, talis oratio. 290!) • Adu-ţi aminte că eşti om. Te hominem esse memento. Proverbe latine 2970 • Omul sfinţeşte locul. 2971 • Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. 2972 • Oricine eşti, şi oriunde eşti adu-ţi aminte că om eşti. 2973 • Omul după fapte se cunoaşte. 240

basc

2074 • De om bun şi de vreme bună nu te mai saturi. 2975 • Omul bun e ca pîinea caldă. 2976 • Om mare fără vrăjmaş nu este. 2977 • Omul de omenie crede omului de omenie. 2978 • Omenia omenie cere, şi cinstea cinste. 2979 • Omul din vedere pe jumătate se cunoaşte, iar din vorbă oarece mai mult şi din fapte cam pe deplin. 2980 • Om fiind şi tu, pe orice om ca pe tine să-l socoteşti de om. 2981 • Fereşte-te de cei fără omenie, că-s cu mult mai răi decît cele mai crude fiare. 2982 • Omul fără omenie e ca şi trupul fără suflet. 2983 • Ornenia-i mai scumpă ca avuţia. Proverbe româneşti 2984 • Cînd omul pe om strică ş-iicide. Făr-nice un folos sau trebuinţă, / Ba muncindu-l încă In faţă-i rîde, /Cînd însuşi huleşte a sa fiinţă, /Ce nu fac celelalte OM

jivine, / A fire om atuncia mi-e ruşine! I. BUDAI-DELEANU,

Ţi-ganiada, Ctntecul XI, 4.

2985 • Să facem din zicala românească „a fi om de omenie" o zicală nouă: „a fi comunist de omenie" 1 NICOLAE CEAUŞESCU

2986 • Trebuie mai întîi ca noi înşine să fim oameni de bine, şi-apoi să căutăm pe cei ce se aseamănă cu noi. CICERO,

Despre prietenie, XXII.

2987 • Cunoşti omul cumsecade şi pe cel lipsit de omenie nu numai după fapte, ci şi după dorinţe. 2988 • Omul nobil este împins totdeauna către lucruri drepte şi legale; de aceea este vesel, ziua şi noaptea, puternic şi fără griji. DEMOCRIT, Fragmente, 48; 68.

2989 • Caut un om. Hominem quaero ! DIOGENE CINICUL.

2990 • Oamenii sînt toţi fraţi. FENELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise,III; XVII.

2991 • Omul trebuie să fie bun, îngăduitor, iubitor de adevăr şi de cinste, zăbavnic la mînie şi milostiv cu toată lumea, dar ms ales cu cei săraci. GALA GALACTION, Papuci lui Malimud, II,

2992 • Omul în lume s-a născut^ ca cu lumea să trăiască... Ioruache Golescu, Povătuirţ cuvinte adevărate

2993 • Omul trebuie respectat. MAXIM GORKI,

Azilul de* noapte, actul iv.

2994 • Omul cuminte se fereşte de a deveni registrul greşelilor celorlalţi. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă,

2995 • Dintre toate fiinţele cea mai necesară omului este omul. HOLBACH, Sistem social, I.

2996 • Omenia celor primitori o îmbrăţişează cu plăcere toată lumea. Iar omenos vei fi, dacă nu eşti arţăgos, nemulţumit, şi cică-litor faţă de toţi. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos

2997 • Fiţi cinstiţi şi plini de omenie. Şi dacă îmi spuneţi: „Ce vom avea mai mult?" eu vă voi răspunde: „Omenie şi cinste". LA BRUYERE, Caracterele, XI, 75. 242 2098 • Mulţutneşte-lu să iii om Begnugt LESSING, Natan Înţeleptul III, 9

Euch ein Mensch

zi sein!

»999 • Omul cel mai desăvîrşit ar fi acela care ar părăsi cercul oamenilor, neîntinat de minciună, de ipocrizie, de desfrînare şi de convenţionalism. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 1.

3000 • Demnitatea este cea care-l înalţă cel mai mult pe om, cea care-i înnobilează acţiunile şi toate năzuinţele. 3001 • Omul care munceşte numai pentru sine poate ajunge un savant celebru, un mare înţelept, un excelent poet, dar niciodată un om desăvîrşit, un om cu adevărat mare. K. MARX, Reflecţiile unui tlnăr la alegerea profesiunii.

3002 • „Om mare" nu poate fi decît acela care, pe lîngă puterea de creaţie, mai are şi destulă omenie, pentru ca viaţa lui să rămînă de pildă urmaşilor. S. MEHEDINŢI, Semnele oamenilor mari, p. 11.

3003 • Pentru omul de temperament etic, soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrîneţe — şi să apropie şi pe alţii — de ceea ce se cheamă o-menie, însuşirea cea mai de-preţ a vieţii. S. MEHEDINŢI, De senectute. Bătrlneţea In cadrul muncii pentru cultură, p. 26.

3004 • Om mare este cel care nu şi-a pierdut inima sa de copil. MENCIUS,

Cartea

cărţilor.

3005 • Pre ce cale ajungem la fapta cea bună pre aceia vom ajunge şi la omenie şi la cinste. 3006 • Omul cel bun nu trebuie să înşele pe alţii cînd vorbeşte, nici alta în minte şi alta în gură să nu aibă. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, VII, 224; IX, 242.

3007 • Nu învăţăm pe oameni a fi oameni de treabă, dar îi învăţăm toate celelalte lucruri; şi totuşi ii nu se laudă cu lucruri pe care nu le învaţă. PASCAL, Cugetări, VII, 41.

3008 • Oamenii sînt buni sau răi, după cum se recompensează virtutea sau viciul, PLINIU CEL TlNĂR, Panegiricul Împăratului Traian, VII, 44. 16* 243

OM-PACE 3009 • Omul este măsura tuturor lucrurilor. PROTAGORAS, Fragmente, 1.

3010 • Cît timp sîntem printre oameni să ne purtăm omeneşte. SENECA, Despre mlnie, III, 43.

3011 • Pentru om primejdia vine de la om. 3012 • Oîndeşte-te la primejdia ce-ţi poate veni dia partea omului, fără a uita de datoria ta de om. SENECA, Scrisori către Luci-lius, CUI.

3013 • Omul se îndreaptă după oameni, chiar şi cînd ar voi să îndrepte oamenii după sine. I. SLAVICI, Popa Tanda.

3014 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii; despre oamenii de nimic, nimic. TEO GNIS, Poeme elegiace, 795.

3015 • Sînt om: nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin. Homo sum: humani nihil a me alienum puto. TERENŢIU, Omul care se pedepseşte el Însuşi, I, I, 25.

3016 • Dar ce e omul oare d o nesfîrşită silinţă spre mai binej A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 29

Vezi şi: Bunătate, Femeie.

PACE (împăcare, a împăca) 3017 3018 3019 3020 3021 3022 3023 3024

• Orice dai pentru împă-ciuire nu constituie o pierdere. • Pacea ne aduce de obşte fericire, iar vrajba ne întunecă de la mic pînă la mare. • Pacea, rivna celor înţelepţi, şi vrajba, a celor nebuni. • Pacea să-ţi fie gîndul tău, pacea — cuvîntul tău, pacea— cinstea cea mai mare. • Pacea în casă pururea să iubeşti, iar la războiul casei nicicum să gîndeşti. • Cîne cunoaşte ce dar aduce pacea cu nimeni nu se sfădeşte. • Cel ce împacă pe altul, pacea de e* se ţine. • Dragostea, fireşte, pace între oameni voieşte, şi putea între oameni cea mai mare fericire se socoteşte.

244

3025 • Dreptatea cu pacea cînd se îmbrăţişează fericirea ne înconjoară. Proverbe româneşti 3026 • Mai mare vrednicie a socoti nu poate, decît îndată gîl-ceava în pace a întoarce, şipre cît mai în grabă ar fi, cu atît mai lăudată ieste. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea Hl-a, p. 194.

3027 • Pacea între duşmani este de scurtă durată. M.J. CHfiNIER, Caius Grac-cuus, III, 1.

3028 • Este un singur mijloc de a asigura pacea: a fi curajos şi hotărît. Pace, dar nu în umilinţă şi slăbiciune ! PAUL DOL'JIER, Cartea copiilor mei, XXVII.

3029 • Cea mai rea împăcare pentru un duşman e cînd te împaci cu păcatele lui. 3080 • Făcătorul de pace nu poate fi niciodată paşnic. N. IORGA, Cugetări, p. 82; 191.

3031 • Cine nu se înduplecă la pace, dacă vede la cei dimprejur numai gînduri paşnice? S. MEHEDINŢI.

Altă creştere. Şcoala muncii, p. 102.

3032 • Plăcuta pace e potrivită oamenilor; mînia sălbatică aparţine fiarelor. OVIDIU, Arta de a iubi, HI, 502.

3033 • Dacă se poate, pe cît stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. PAVEL DTN TARS, Romani, 12, 18.

3034 • Fii în pace cu oamenii, în război cu viciile. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Trăiţi în pace cu orice om. L. TOLSTOI, Testamentul meu, p. 16. • Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atît mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară. N. VELIMIROVTCI, Cugetări despre bine şi rău, p. 114. Vezi şi: Bunătate Dreptate. 3035 3036

PĂRINŢI ŞI COPII 3037 • Cel care a refuzat să înţeleagă ce i-a spus mama va înţelege ceea ce îi va spune nenorocirea. Proverb din Africa

Neagră 245 OM-PACE 3009 • Omul este măsura tuturor lucrurilor. PROTAGORAS, Fragmente, 1.

3010 • Cît timp sîntem printre oameni să ne purtăm omeneşte. SE NE CA, Despre mlnie, III, 43.

3011 • Pentru om primejdia vine de la om. 3012 • Gîndeşte-te la primejdia ce-ţi poate veni din partea omului, fără a uita de datoria ta de om. SENECA, Scrisori către Luci-lius, CUI.

3013 • Omul se îndreaptă după oameni, chiar şi cînd ar voi să îndrepte oamenii după sine. I. SLAVICI, Popa Tanda.

3014 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii; despre oamenii de nimic, nimic. TEO GNIS, Poeme elegiace, 795.

3015 • Sînt om: nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin. Homo sum: humani nihil a me alienum tuto. TERENŢIU, Omul care se pedepseşte el Însuşi, I, I, 25.

3016 • Dar ce e omul oare decît o nesfîrşită silinţă spre mai bine? A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 2;>. Vezi şi: Bunătate, Femeie.

PACE (împăcare, a împăca) 3017 • Orice dai pentru împăciuire nu constituie o pierdere.

3018 3019 3020 3021 3022 3023 3024

• Pacea ne aduce de obşte fericire, iar vrajba ne întunecă de la mic pînă la mare. • Pacea, rivna celor înţelepţi, şi vrajba, a celor nebuni. • Pacea să-ţi fie gîndul tău, pacea — cuvîntul tău, pacea— cinstea cea mai mare. » Pacea în casă pururea să iubeşti, iar la războiul casei nicicum să gîndeşti. • Cîne cunoaşte ce dar aduce pacea cu nimeni nu se sfădeşte. • Cel ce împacă pe altul, pacea de e* se ţine. • Dragostea, fireşte, pace între oameni voieşte, şi pacea între oameni cea mai mare fericire se socoteşte.

244

g025 • Dreptatea cu pacea cînd se îmbrăţişează fericirea ne înconjoară. Proverbe româneşti 3026 • Mai mare vrednicie a socoti nu poate, decît îndată gîl-ceava în pace a întoarce, şipre cît mai în grabă ar fi, cu atît mai lăudată ieste. DrjIITRIE CANTE5IIR, Istoria ieroglifică, partea Hl-a, p. 194. 3027 • Pacea între duşmani este de scurtă durată. M.J. CHfîNIER, Caius Grac-clius, III, 1.

3028 • Este un singur mijloc de a asigura pacea: a fi curajos şi hotărît. Pace, dar nu în umilinţă şi slăbiciune ! PAUL DOTJMER, Cartea copiilor mei, XXVII. 3029 • Cea mai rea împăcare pentru un duşman e cînd te împaci cu păcatele lui.

3030 • Făcătorul de pace nu poate fi niciodată paşnic. N. IORGA, Cugetări, p. 82; 191.

3031 • Cine nu se înduplecă la pace, dacă vede la cei dimprejur numai gînduri paşnice? S. MEHEDINŢI.

Altă creştere. Şcoala muncii, p. 103.

3032 • Plăcuta pace e potrivită oamenilor; mînia sălbatică aparţine fiarelor. OVIDIU, Arta de a iubi, HI, 502.

3033 • Dacă se poate, pe cît stă in puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. PAVEL DIN TARS, Romani, 12, 18.

3034 • Fii în pace cu oamenii, în război cu viciile. PUBLIUS

SYRUS, Sentinţe.

3035 • Trăiţi în pace cu orice om. L. TOLSTOI, Testamentul meu, p. 16. 3036 • Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atît mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară. N. VELIMIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 114.

Vezi şi: Bunătate Dreptate.

PĂRINŢI ŞI COPII 3037 • Cel care a refuzat să înţeleagă ce ia spus mama va înţelege ceoa ce îi va spune nenorocirea. Proverb din Africa Neagră

245 "' 3038 • Un tată aspru va avea copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi. Proverb chinez 3039 • Copii mici, griji mici; copii mari, griji mari. Proverb danez 3040 • Părinţii prea buni pricinuiesc pieirea copiilor. Proverb francez 3041 • Nu există templu mai frumos ca o mamă. ; 3042 • Tratează-ţi copilul ca un

; prinţ în timpul celor cinci ani, ! ca un sclav în timpul celor zece ani şi după aceea ca un prieten. Proverbe indiene 3043 • Precum e tatăl aşa-i şi fiul. Qualis pater lalis filius. Proverb latin 3044 • Pentru părinţi, copilul rămîne tot copil, chiar dacă devine conducătorul unei ţări Proverb libanez 3045 • Părinţi, cruţaţi lacrimile fiilor voştri în tinereţea lor, dacă vreţi să vi le verse la mormînt Proverb persan PĂRINŢI ŞI COPII 3046 • Mîngîie copilul cînd doarme. 3047 • Ca mila de la părinţi nu-j nimic în lumea asta. 3048■•'■• Ce a făcut mama şi tata / O să facă fiul şi fata. 3049 • Şi cioara îşi laudă puii, 3050 • Fiecare părinte îşi iubeşte copilul. 3051 • Părinţii numai cu un copil, ca orbul cu un ochi. 3052 • Mai bine să laşi copiii creştere bună decît aur. 3053 • Fericirea copiilor în creş* terea cea bună a părinţilor stă.

1 3054 • Ruşinea părinţilor, copiii necinstiţi. 3055 • De la mumă spînzură cele dinţii năravuri ale copiilor. Proverbe româneşti 3056 • Iubirea unei mame întrece adîncurile oceanului. 'Proverb rusesc 3057 • Fiecare vrea să fie superior vecinului şi inferior fiului său. Proverb slrbesc 246

305S • Mina care mişcă leagănul guvernează lumea. Proverb din Statele Unite ale America 3059 • Măsura dragostei pe care părinţii o arată diferiţilor lor copii este de multe ori inegală şi uneori nejustificată, mai ales la mame. FRANCIS BACON, Eseuri: Despre părinţi şi copii. 3060 • Este mult mai uşor fiului de a cere tatălui, decît tatălui să ceară fiului. AUG. BRIZEUX, Proverbe bretone 3061 • Fiecare părinte îşi recunoaşte totdeauna fiul ca fiu al său, fie că are sau nu talent. CONFUCIUS, Cartea sentinţelor, XI, 7. 8062 • Cuminţenia tatălui este cea mai frumoasă pildă pentru copii. DEMOCRIT, Fragmente, 208. 3063 • Pregăteşte-ţi pe fii să fie asemeni omului de bine, de voinţă şi de curaj care vrei să fii tu însutii pe fiicele tale, ca să fie asemenea femeii desăvîrşite ce ţi-ai dorit-o de soţie. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei: Percepte şi sfaturi, II. 300 j» Simpatia este cheia de aur care deschide inimile oamenilor. Ea nu te învaţă numai să fii politicos şi gentil, ci îţi dă posibilitatea să înţelegi, îţi educă inteligenţa şi poate fi privită aproape ca o comoară a omenirii. S. SMILES, Fii om de caracter, p.174.

Vezi şi: Admiraţie, Dragoste, Iubire, Prietenie.

SIMPLITATE 3761 • Omul simplu îl recunoşti din aceea că se miră de toate, dar simplicitatea i-o recunoşti şi din aceea că de unele lucruri nu se miră destul. LUCIAN BLAGA, Pietre pentru

templul

meu, p. 26.

3762 • Ce este simplu, cum arată şi numele, nu iese din marginile sale, nici nu se îngîmfă, nici nu înnebuneşte după ceva, ci totul este statornic, limpede şi acelaşi şi au-i de prisos nimic. 3763 • Simplitatea este o înfăţişare străină de lucruri de prisos. CLEMENT 300

ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 12; III, 11.

SIMPLITATE-SINCERITATE SINCERITATE

3764 • A fi adevărat simplu şi natural te face să fii totodată sincer şi deschis, leal şi drept,' ceea ce-i foarte necesar. PAUL DOU-UER, Cartea copiilor mei, V.

3765 • Oamenii simpli, în tot ceea ce fac, plac tuturor, deşi cei ce apreciază această calitate nu o caută şi la ei înşişi. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 219.

3766 • Cea mai subtilă dintre plăceri e aceea de a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor. G. IBRAILEANU. Privind viata.

3767 • Simplitatea n-a stricat niciodată gustul. J. JOUBERT, Cugetări, XIX,

xx'xix. 3768 • Cele mai mari lucruri n-au nevoie de altceva decît să fie spuse cu simplitate: emfaza le dăunează. LA BRUYBRE, Caracterele, V 773769 • Simplitatea, care ar trebui să fie o calitate naturală, are adesea nevoie de studiu pentru a fi dobîndită. LA ROCHEFOUCAULD-DOU-DEAUVILLE, Memorii, 50. 3770 • O, educaţie a omenirii, spre acest sens pur al simplităţii şi al nevinovăţiei, tu eşti grija paternă a omenirii, ca astfel bazele neviciate ale inimii să ocrotească mersul dezvoltării sale spirituale şi să le îndrumeze just. PESTALOZZI, Texte alese, p, 75.

3771 • Simplitatea adevărată u-neşte bunătatea cu frumuseţea. PLATON, Republica, III, 400.

3772 • Cîtă plăcere are în sine o simplitate sinceră, care se are numai pe sine de podoabă, care nu-şi acopere cu nimic firea. SENECA, Liniştea sufletească, XV.

Vezi şi: Cumpătare, îmbrăcăminte, Măsură.

SIJVCERITATE (Sincer) 3773 • Sinceritatea este cuvîntul care se formează în găoacea inimii. Proverb arab 3774 • Fiţi sinceri, probi, iubitori de adevăr, feriţi-vă de exagerări şi de mistificări. I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, Din pragul apusului. GinJuri-amintirl, p. 97.

3775 • Sinceritatea, o sinceritate adîncă, mare, pură, este prima caracteristică a tuturor oamenilor eroici în

vreun chip. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VI.

3776 • E mai cinstit să urăşti pe faţă decît să-ţi ascunzi gîndul sub un chip înşelător. 3777 • Exagerarea este periculoasă în toate cazurile... distruge sinceritatea. CICERO, Despre prietenie, VIII, 65; XXV.

3778 • Sinceritatea este o floare care creşte numai în sera de inimi a copiilor, acolo se găseşte cu prisosinţă tot ce-i trebuieşte. Sădită în altă parte, trăieşte puţin, degenerează şi cu timpul chiar moare. V. CONTA, Opere complete, p. 17.

3779 • Nu există virtute mai presus de sinceritate. în ea sînt rezumate aproape toate calităţile o-mului de bine. 3780 • A adopta sinceritatea şi francheţa este un mod superior de a spune adevărul în chip complet şi totdeauna, de a face cunoscut exact ceea ce sîntem, ce simţim şi ce cugetăm. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V.

3781 • Încrederea principiu.

reciprocă nu poate domni decît acolo

unde absoluta sinceritate e ridicată la rangul de

FR. W. FORSTER, Educaţia cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 81.

3782 • Trebuie să ne dăm seama că încrederea nu se poate întemeia decît pe o sinceritate fără excepţie. 3783 • îmbină laolaltă hotărîrea cu delicateţea, sinceritatea cu buna-cuviinţă. FR.W.FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 75; 92.

3784 • Pot făgădui să fiu sincer, dar nu să fiu imparţial. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

3785 • Sinceritatea nu trebuie să devină naivitate, nici înţelepciunea şiretenie. 302 303

SINCERITATE 3786 • Oamenii sinceri sînt iubi fi şi înşelaţi. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viată, 219.

3787 • Spiritele simple şi sincere nu se înşeală niciodată decît pe jumătate. J. JOUBERT, Cugetări, XI, LIX.

3788 • Felurile curajului, care sînt necesare îndeosebi tineretului, sînt: sinceritatea morală şi stăruinţa în muncă. 3789 • Sinceritatea în muncă se dobîndeşte prin contact zilnic cu persoane virtuoase şi prin îndeplinirea oricărei însărcinări chiar sub ochii lor. KOMENSKY, Didactica mag-na, VII, 9; VIII, io.

3790 • întrebaţi-l chiar şi pe cel mai cinstit om dacă este totdeauna sincer în spusele lui, dacă nu se surprinde uneori în deghizări la care-l îmbie neapărat vanitatea şi uşurinţa. LA BRUYERE, Caracterele, XVI, 22.

3791 • Cuvintele sincere nu sînt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sînt totdeauna sincere. LAO-TSEU, Cartea căii şi virtuţii, II, 81.

3792 • Sinceritatea este o deschi dere a inimii. Ea se găseşte la foarte puţini oameni şi aceea pe care o vedem de obicei nu este decît o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea celorlalţi. 3793 • Nimic nu e mai puţin sincer decît chipul cum cerem şi cum dăm sfaturi. 3794 • Ne mărturisim defectele, spre a repara, prin sinceritatea noastră, pagubele pe care ele ni le fac în spiritul altora. 3795 • Persoanele slabe nu pot fi sincere. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 62;

116; 184; 316.

3796 • Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gîndeşti, ci a gîndi tot ceea ce spui. H. DE LIVRY, Maxime şi sentinţe.

3797 • Ne plac acţiunile care izvorăsc firesc dintr-o minte bine formată, ca o expresie a sincerităţii ei, pentru că aceste acţiuni sînt o emanaţie naturală a predispoziţiilor interioare ale minţii, nu pot fi decît plăcute şi nesilite. 3798 • Dacă un copil îşi mărturiseşte greşeala fără înconjur, lău301

SINCERITATE-SINGURĂTATE daţi-l pentru sinceritatea de care a dat dovadă. J. LOCKE, Cîteva cugetări despre educaţie,

66; 132.

3799 • Bărbatul de treabă, sincer, cinstit se poate recunoaşte în mod neîndoielnic chiar după ochi. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 13; XI, 15.

3800 • Sinceritatea este baza calităţilor superioare, ea se manifestă în purtarea individului, în spirit drept şi cinstea oricărei acţiuni şi se întrevede din orice cuvînt şi din oricare fapt. Datorită ei toţi ceilalţi capătă

încredere în individ. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 15.

3801 • Toţi oamenii se nasc sinceri. VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime. 521.

(3802/» Fără sinceritate nu faci nTmic. Oricît vei fi de iscusit şi de şiret, oricît vei şti să ticlu-eşti şi să sulemeneşti minciuna — ea rămîne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două — dar timpul... pe el nu-l vei înşela. A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 47. Vezi şi: Adevăr, Cinste, Seriozitate.

SINGURĂTATE (Singur) 3803 • Decît în rai singur, mai bine în iad, dar cu prieteni. Proverb albanez

3804 • Vulturul zboară singur, corbii şi ciorile în stoluri. Proverb englez 3805 • Viaţa fără societate este o adevărată pustietate. 3806 • Mai bine singur şi fără masă, decît cu cicăleală în casă. 3807 • Nici în rai nu-i bine singur. 3808 • Mai bine să trăieşti în pădure singur, decît în sat, între vecini răi. Proverbe româneşti 3809 • Nu te lăsa covîrşit de singurătate şi lene. Nu fi singuratic şi nici leneş. BURTON, Anatomia melancoliei. 3810 • Firea omului fuge de singurătate şi caută totdeauna un sprijin, care nu este mai dulce decît inima unui prieten. CICERO, Despre prietenie, XXIII, 88. 305 20

SINGURĂTATE 8811 • Aşa e făcut omul, să nu fie singur. ION CREANGA, Povestea lui Stan Păţitul.

3812 • Mai bine să fii singur ducit cu un tovarăş rău. PIERRE GRINGOHE, Învăţături de seamă, zicători şi proverbe.

3813 • Tot răul nostru provine din faptul că nu putem să fim singuri;de aci jocul, luxul, risipa, vinul, femeile, lipsa de cultură, bîrfeala, invidia. 3814 • Din pricina pasiunilor care-i distrează, tinerii se împacă mai bine cu singurătatea decît bătrînii. LA BRUYfiRE, Caracterele, XI, 99; XI, 119. 3815 • Omul de merit, ca să fie folositor în lume, nu trebuie să se izoleze de semeni şi de ai săi mai aproape; spiritul lui trebuie să însufleţească, să învie, să deştepte mai ales pe cei ce-l înconjoară, căci, prin impulsiunea lui, omenirea nepăsătoare din fire scutură jugul îndărătniciei şi s-avîntă într-un viitor mai perfect. AL. ODOBESCU, Opere: Poeţii Văcăreşti.

8816 • Omului îi place să rămînă singur cu sine. PASCAL, Cugetări, XI.

3817 • E mai bine să trăieşti singur, decît înconjurat de trădători. SCHOPENHATJER,

Viaţa, amorul, moartea, p. 74.

3818 • Singurătatea este soarta tuturor oamenilor de alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele.

capacitate deosebită: ei o vor deplînge uneori, însă o vor

SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

3819 • Acela care trăieşte singuratic nu rămîne numai neştiutor al mijloacelor de a veni în ajutorul semenilor, ci nu îşi cunoaşte propriile lipsuri, care au nevoie de îndreptare. Convieţuirea cu alţii, astfel încît să poţi avea însă şi cîteva ore de reculegere, poate da individului posibilitatea unor experienţe variate şi bogate. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 65.

3820 • Se poate cîştiga orice în singurătate afară de caracter. STENDHAL, Despre iubire. Fragmente diverse, 1. 306

SINGURĂTATE- SOLIDARITATE- SOŢI 3821 • Cine trăieşte singuratic şi neştiut îşi este sieşi lege. PUBLIUS SYRUS, Sentinţe"

3822 • Singurătatea este pentru spirit ceea ce este dieta pentru corp. VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime.

Vezi şi: Căsătorie, Tovărăşie.

SOLIDARITATE 3823 • Prin faptul că se răsplăteşte după proporţie, cetăţenilor le rămîne păstrată solidaritatea.

ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, V, VIII, 1133 a.

3824 • Omul care cugetă şi simte ideea de solidaritate are un principiu conducător în viaţă. Solidaritatea cu restul speţei sale şi cu descendenţii săi, solidaritatea cu oamenii în mijlocul cărora trăieşte îl face să accepte viaţa morală. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 151.

3825 • Solidaritatea vrea ca fiecare, individual sau colectiv, în comună, judeţ sau chiar naţiune să dea ajutor acelui co piero sub povara vieţii. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei,

XXII.

3826 • Fiecare trăieşte prin solidaritatea muncii omeneşti. L. TOLSTOI, în ce consta fericirea? p. 45.

Vezi şi: Ajutor, Întrajutorare.

SOŢI 3827 • Femeia harnică merită soţ. Proverb din Africa neagră

3828 • întreabă-ţi soţia şi fă ce crezi. Proverb arab

3829 • Nici o ceartă între soţi, care să dureze noaptea. Proverb chinez.

3830 • Soţia este cheia casei. Proverb englez

3831 • în război dimineaţa, în pace seara; în război seara, în pace dimineaţa, ca soţii. Proverb malgaş 207 20*

SOŢI

3832 • Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoată cu acul, tot se isprăveşte. 3833 • Bărbatul se întoarce după cuvîntul femeii, ca morişca după vînt. 3834 • Să asculţi şi pe ale nevestei măcar din zece una. 3835 • In zadar sărutare, cînd nu-i de mîncare. 3836 • Femeia cine-şi loveşte norocul îşi oropseşte. 3837 • Nevasta cu minte bună / E bărbatului cunună. 3838 • Nu-i bine să-l înveţi pe bărbat cu nărav. • Nu e bine unde cîntă găina şi nu cocoşul. 3840 • Numai cu dragostea nu se ţine casa. 3841 • Vai de acea însoţire/ Unde nu este unire. 3842 • Omul fără soţie, o casă pustie. 3843 • Pentru a ta soţie şi sufletul să ţi-l pui. 3844 • Nu cicăli pe bărbat în tot minutul şi-n tot ceasul, că nu ştii ce-ţi va aduce ceasul. 3845 • Cînd muierea te iubeşte şi cinstea ţi-o păzeşte, trebuie şi tu să-i suferi celelalte ale ei cusururi. 3846 • Muierea altuia să nu îndrăzneşti a lua, că asemenea şi pe a ta, alţii o vor lua, după chiar pilda ta. 3847 • Nu cu vorbe aspre, ci cu vorbe dulci, pe muiere s-o îndupleci. 3848 • Bărbatul cu muierea într-o glăsuire să petreacă, şi dragostea între ei neclintită să se găsească. 3S49 • Ei se ceartă ei se iartă. Proverbe româneşti

3850 • Prietenul cel mai bun e totdeauna soţul şi consolarea cea mai întreagă, soţia. TUDOR ARGHEZI, Manual de morală practică.

3851 • Cel mai frumos noroc este o femeie sîrguitoare, care se îmbracă pe sine şi pe bărbatul său cu podoabele muncite de ea. De aceste lucrări se bucură toţi: copiii de mama lor, bărbatul de soţia sa, ea însăşi de aceştia. CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, III, 11. 308

SOŢI

3852 • Nu trebuie să-ţi mîngîi sau să-ţi cerţi soţia în faţa străini-or; una este prostie, cealaltă este nebunie. CLEOBDL DIN RODOS, citat de Diogene Laerţiu 1n Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, II.

3853 • Este o lege care porunceşte doreşte bărbatul.

bărbatului

să-şi

iubească soţia, iar soţia să facă ceea ce

EURIPIDE, Fragmente.

3854 • Nu povesti soţiei insultele ce ţi le-a adus înaintaşa ei. SACHA GUITRY, Ea şi tu, p. 95.

3855 • Căci pentru om nu-i nimica mai bun ca o femeie./Nici nu e lucru mai groaznic decît o femeie stricată/Şi lăcomoasă, ce, fără de foc, mistuie bărbatul/Ori-cît de zdravăn, şi pradă îl dă bă-trîneţelor crude.

HESIOD, Munci şi zile, 696 — — 699.

3856 • Adevărata soţie e bună gospodină, naşte copii, e credincioasă soţului şi în orice împrejurare virtuoasă. HITOPADESA, I, 6.

3857 • Nu trebuie să alegi de soţie decît pe femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar fi bărbat. J. JOUBERT, Cugetări, VIII, IX; VIII, XV.

3858 • Bărbaţii nu sînt bine îngrijiţi decît de femeile lor. 3859 • Ştim de ajuns, că nu trebuie să vorbim de loc despre soţia noastră, dar nu ştim de ajuns că trebuie şi mai puţin să vorbim despre noi înşine. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii cau sentinţe şi maxime morale, 374.

3860 • Nu e îngăduit nicidecum să-ţi izgoneşti soţia, dacă, fără nici o pată fiind, a căpătat vreo betegeală. 3861 • Soţia cîştigă dragostea bărbatului mai puţin prin farmece trupeşti, decît prin purtare cinstită, prin blîndeţe şi respect unul pentru altul. THOMAS MORUS, Utopia, II.

3862 • Să asculţi, bine este şi sfatul unei neveste. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.

3863 • Femeia oasele lui.

virtuoasă

este cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în

309

SOŢI-STĂPÎNIRE DE SINE 3864 • Mai bine să trăieşti în pustie, decît cu o femeie certăreaţă şi care să-ţi facă necaz. SOLOMON, Proverbe, 12, 4; 21, 19.

3865 • O femeie credincioasă comandă soţului său ascultîndu-l. PUBLITJS SYRUS, Sentinţe.

3866 • Nimic mai plăcut decît o soţie bună. TEOGNIS, Poeme elegiace, 1225.

Vezi şi: Casă, Cămin, Căsătorie, Familie, Femeie, Om.

STAPÎNIRE DE SINE 3867 • Atribuim sau tăgăduim omului stăpînirea de sine, după cum domneşte în el raţiunea sau nu, ca şi cum aceasta ar fi firea sa adevărată. AIUSTOTEL, Etica nicoma-nică, IX, VIII, 168 i>.

3S68 • Cînd cineva e îndrumat de stăpînirea de sine, ajunge să u-rască drumul stricăciunii şi se va pregăti, ca om, pentru o neîncetată cumpătare. CLEMENT

ALEXANDRI. NUL, Pedagogul, II, 10.

3869 • Mulţi oameni naufragiază în viaţă nu pentru că sînt răi, ci pentru că le-a lipsit grăuntele de prudenţă şi de stăpînire de sine într-un moment dat. FR. W. FORSTER, Educaţia cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 90.

3870 • Discreţia izvorăşte dintr-o puternică stăpîniro de sine şi a te învinge în această privinţă este un adevărat triumf. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 179.

3871 • Una din principalele forţe ale bărbatului ideal constă în superioritatea stăpînirii sale de sine. HERBERT, citat de S. Smiles în Fii om de caracter p. 128»

3872 • Stăpînirea de sine se învaţă înfrînîndu-şi pornirea către hoinăreală şi joc şi ţinînd din scurt nerăbdarea, bombăneala şi mînia. KOMENSKY, Didactica mag-na, V, 7

3873 • Nu se poate crea un om curajos dacă nu va fi pus în situaţia de a da dovadă de curaj, indi310

STĂPÎNIRE DE SINE-STIMA ferent cum — prin stăpînire de sine printr-o exprimare dreaptă şi făţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prin răbdare şi îndrăzneală. A.S.

MAKARENKO,

Opere pedagogice alese, voi. I, p. 51.

3874 • înlătură chipurile deşarte; stăvileşte patimile; înăbuşă poftele; păstrează în mîna raţiunii puternice stăpînirea de sine însuşi. MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, I.

3875 • Stăpînirea de sine este adevărata libertate a individului. FREDERIC PERTHES, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 126.

3876 • Omul cel mai mare nu este cuceritorul, ci acela care se stăpîneşte pe sine. SCHOPENHADER,

Viaţa, amorul, moartea, p. 46.

3877 • Să ne deprindem a ne muri stăpînirea de sine. SENECA, Liniştea sufletească, X.

3878 • Munca trezeşte şi educă ascultarea, stăpînirea de sine, atenţia, siguranţa şi răbdarea. 3879 • Stăpînirea de sine constituie deosebirea esenţială între om şi animal şi o adevărată bărbăţie nu există fără această calitate. Stăpînirea de sine stă la baza tuturor virtuţilor. S, SMILES, Fii om de caracter, p. 81; 187.

Vezi şi: Cumpătare, Inîrînare, Măsură.

STIMĂ (A stima) 3880 • Stima publică ne înalţă în proprii noştri ochi şi constituie nu numai o recompensă morală, dar şi un puternic îndemn la lucru. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 32.

3881 • Stima şi respect numai celor care, şi în măsura în care, contribuie la combaterea durerilor, la combaterea egoismului, sau la sporirea puterii de cunoaştere. I.AL, BRĂTESCU-VOINEŞTI, Din pragul apusului. Glnduriamintiri, p. 29. 3882 • Omul stimează pe oameni. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tlcere, XIV. 311 STIMĂ 3883 • Stima valorează mai mult decît celebritatea;

demnitatea mai mult decît renumele; cinstea mai mult decît gloria.

CHAMFORT, Maxime şi cugetări, I.

3884 • Stima publică nu este un lucru de mică însemnătate pentru bunul mers al afacerilor. Este însă o ruşine a o obţine prin umiliri şi linguşiri. CICERO, Despre prietenie, XII.

3885 • Manifestările de stimă au o mare înrîurire pe lîngă cei stă-pîniţi de intenţii nobile şi de sentimentul onoarei. DEMOCRIT, Fragmente, 95.

3886 • îndeosebi trebuie să arătăm respect şi stimă bătrînilor, femeilor, celor pe care îi disting virtuţile, talentele, funcţiunile ce împlinesc. PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V.

3887 • Societăţile cele mai plăcute sînt acelea unde domneşte între membri o stimă reciprocă. GOETHE, Maxime şi reflecţii.

3888 • Adevăratul drum consideraţie e meritul. spre 3889 • Pentru a fi stimat nu trebuie să fii şi iubit. 3890 • Iubirea aduce intimitate şi cu fiecare pas pe care aceasta îl face mai departe, stima face unul îndărăt. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 199; 290.

3891 • Pierdem totdeauna prietenia celor care ne pierd stima. J. JOUBERT, Cugetări,

V, XXXIX.

3892 • Pentru a obţine stima oamenilor, trebuie să fii mai vrednic decît ei. TH. JOOFFROY, Caietul verde, X.

3893 • Eşti mare, eşti puternic, dar nu e de ajuns. Fă-mă să te stimez. 3894 • A stima pe cineva înseamnă a-l egala cu tine. LA BRUYERE, Caracterele, IX, 36; XII, 71.

3895 • Este greu să iubim pe cei ce nu-i stimăm. LA ROCHEFODCADLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 303.

3898 • Să arătăm după moda şi obiceiurile ţării tot respectul şi 312

STIMĂ. SUPĂRARE stima ce se cuvine rangului şi condiţiei persoanei respective. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie,

143.

3897 • Sîntem mai geloşi de cinstirea altora decît de stima lor. PIERRE

DE

MARIVAUX, Viaţa Marianei, partea a Ii-a.

3898 • Cine stimează pe toată lumea nu stimează pe nimeni. MOLIERE, Mizantropul, act. I, se. I.

3899 • Stimez pe toţi oamenii. MONTAIGNE, Eseuri, II, 9.

3900 • Există oameni care, spre a arăta că pe nedrept nu le acordăm nici o stimă, invocă stima pe care le-o arată persoanele de calitate. Aş vrea să le răspund: arată-mi meritul prin care v-aţi atras stima acelor persoane şi vă voi stima şi eu la fel. PASCAL, CUGETĂRI, VII, 19.

3901 • Nimeni nu poate fi fericit dacă nu se bucură de propria sa stimă. J.J. ROUSSEAU,

Cugetări şi maxime, voi. II, p. 190-

3902 • Îşi cîştigă stima mea ca un ales între o sută, omul care, avînd să aştepte şi stînd neocupat, nu începe îndată să bată tactul sau să ciocănească cu tot ce-i cade sub mînă, cu bastonul, cu cuţitul, cu furculiţa sau cu orice. SCHOPENHAUER, Aforisme, V.

3903 • Stimez pe omul demn şi venerez durerea care se ascunde. TUDOR VIANU, Jurnal, p. 139.

Vezi şi: Admiraţie, Cinste, Nume bun, Respect.

SUPĂBARE (A supăra, supărat) 3904 3905 3906 3907 313

• Omul se supără nu de cele după cuviinţă. • Mai mare supărare pe lume nu poate fi decît cînd omul pătimeşte chiar de la înşişi ai săi. • Nicicum să adaugi mai multă supărare celui căzut în rea stare că tristeţea deopotrivă vine, cînd la mine, cînd la tine. • Pe cel mai mic frate de-l vei supăra, pe toţi de obşte i-ai supărat, că toţi ca nişte părţi ale unui frate sîntem.

SUPĂRARE-SUR ÎS 3908 • Cel ce supără pe făcătorul lui de bine nu înlîrzie a-şi lua răsplătirea. Proverbe româneşti

3909 • Cînd o 'femeie este supărată, sînt destule patru mici săruturi spre a o linişti. CARLO GOLDONI, Cafeneaua, act. I, se. XX.

3910 • Un om supărat aşteaptă totdeauna ceva din parte-ţi; vezi dacă nu i-l poţi da. N. IORGA, Cugetări.

3911 • Nimărui, oricine şi de unde fie, nu-i face necaz şi ia aminte ca nici în cuvintele, nici în faptele sau în mişcările şi în porturile tale să fie ceva pentru care să se poată altul supăra şi mîhni. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, IV, 82.

3912 • Te păzeşte să nu superi / P-altul între proşti să-l numeri. ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin

Hogea.

3913 • Să ne dăm silinţa să nu supărăm pe nimeni. SENECA, Scrisori către Luci-lius, XIV.

8914 • Să nu stingi lumina cînd e supărare în casă, ci trebuie să stingi mai înainte supărarea şi numai apoi lumina. I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, IV.

Vezi şi: Ceartă, Mînie, Ură.

SURÎS (A surîde) 3915 • Lumea este o cameră: surî-deţi, vă rogi Proverb american

3916 • Omul care nu ştie să su-rîdă să nu deschidă prăvălie. Proverb chinez 3917 • Adesea, în societate, su-rîsul este o datorie. 3918 • Bagă de seamă ce faci, ce vorbeşti şi cum zîmbeşti. Proverbe româneşti 3919 • Surîsul este perfecţiunea rîsului... Surîsul cere surîs. ALAIN, Elemente de filosofie, p. 288

3920 • Dăruieşte semenilor tăi măcar zîmbetul de toate zilele! Şi inima ta se va încălzi de dînsul de la o vreme. N. IOROA, Cugetări, p. U-

314

SUEÎS-TACT 3921 • Pe prieteni trebuie să-i primim cu voie bună, cu surîs şi voioşie, nu cu sprîncenele încruntate. PLUTARH, Despre mlnie, 13.

3922 • învaţă-te să surîzi. TUDOR VIANU, Jurnal, p. 115.

3923 • Copilul îşi recunoaşte mama după surîs. VERGILIU, Bucolice, IV, 60.

3924 • A lămuri un zîmbet din frumuseţea lumii aceştia şi a-i da expresie veşnică, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi în eternitate, nu e a spori cu acesta lumina, farmecul, puterile vieţii omeneşti? A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 41.

Vezi şi: Rîs, Veselie, Voioşie. TACT 2925 • In toate treburile trăge-ţî-vă cu un pas înapoi şi veţi avea succes. Proverb chinez

3926 • Trebuie să te retragi, pentru ca să sari bine. Proverb german

3927 • Nu spune tot ce ştii; nu crede tot ce auzi; nu face tot ceea ce poţi. Proverb portughez

3928 • Nu vorbi de funie în casa spînzuratului. 3929 • Nu vinde pielea vulpii şi vulpea în pădure. 3930 • Nu da vrabia din mînă pentru cea de pe gard.

3931 • Nu deştepta ursul cînd doarme. 3932 • Nu zi hop, pînă n-ai sărit. Proverbe româneşti 3933 • „Tactul" rău înţeles duce la formarea unor mondeni cu însuşiri negative, preocupaţi de ceea ce trebuie să evite, de teama ridicolului, iar nu de lărgirea contactului lor cu viaţa. G. CÂLINESCU,

3934 • Tactul

Cronicile optimismului, p. 375.

este bunul gust aplicat la ţinută şi la purtare.

CHAMFORT, Maxime şi cugetări.

3935 • Există un tact moral care se aplică la orice şi pe care cel rău nu-l are. DENIS

DIDEROT,

Discurs asupra poeziei dramatice.

315 TACT-TAINÂ 3936 • Un om cu tact (abil, cu bun simţ) îşi dă seama dacă e binevenit sau dacă îi plictiseşte pe cei din jur şi ştie să dispară o clipă mai devreme de aceea în care ar fi de prisos. LA BRUYERB, Caracterele, V, 2. 3937 • De lucrurile din care poate răsări ceva primejdie cu sfială vorbeşte sau aşa cît intr-amîndouă părţile să se poată înţelege şi judeca cuvîntul tău. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice; Învăţătura politicească, V, 105. 3938 • Românul nu-şi primejduieşte zilele pînă cînd nu vede cîtuşi de puţină nădejde la izbîndă; atunci, mai bine se trage înapoi, ca la urmă să poată sări mai departe. AL. ODOBESCU, Mihnea Vodă cel Rău. 3939 • Chelului despre chelie / Să nu-i spui vreo istorie. ANTON PANN, Despre cusururi sau urlciuni. 3940 • înţeleptul nu trebuie să tulbure moravurile publice şi nici să atragă atenţia mulţimii printr-un fel aparte de viaţă. SENECA, Scrisori către Luci lius, XIV. 3941 • Tactul şi energia în acţi. une nu pot lipsi unui om învăţat. 3942 • Tactul este arta înăscută de a te purta, care te ajută să treci peste dificultăţi, mai mult decît talentul şi ştiinţa. Un scriitor spunea: „Talentul este o forţă; tactul este abilitatea. Talentul este o greutate, dar tactul este un moment. Talentul ştie ceea ce trebuie făcut. Talentul face ca un om să fie demn de admiraţie, în timp ce tactul face să fie respectat. Talentul este bogăţie, în timp ce tactul este banul gheaţă". S. SMILES, Fii om de caracter, p. 12;179. Vezi şi: Bună-cuviinţă, Maniere, Politeţe, Purtare.

TAINĂ (A tăinui, A destăinui) 3943 • Porţile vechi nu se închid bine; nu te destăinui bătrînului. 3944 • Taina ta nici în perete să n-o arunci fără frică. 3945 • Cheia tainei la tine s-o păstrezi. TAINA 394G • îşi păzeşte taina de joi pînă mai apoi. 3947 • înaintea celui străin nu grăi cele de taină. 3948 • Cînd taina noi nu o păzim, nu trebuie să ne mîhnim cînd de la altul o auzim. 3949 • Să-ţi ascunzi taina ta dacă o iubeşti, că numai îndată o pierzi. 3950 • Taina între doi o pot şti numai amîndoi, iar între trei toată lumea. 3951 • Taina ce ai auzit cu tine împreună să se îngroape în pămînt. 3952 «Cel ce nu păzeşte taina şi-a pierdut credinţa. 3953 • Bine e să auzi şi să vezi cele de taină, dar nimănuia să le spui. 3954 • Ceea ce în casă grăieşti / Pe uliţă să .nu destăinuieşti. Proverbe româneşti 3955 • Să aveţi mulţi prieteni şi puţine destăinuiri. APOLONIU DIN TIANA, Fragmente. 3956.» Să te fereşti la mînie de a dezvălui vreo taină, căci aceasta te face inapt pentru viaţa în societate. FRANCIS BACON, Eseuri; Despre mînie. 3957 • Cu prietenii nu poţi să-ţi dezvălui tot interesul. O tăcere vigilentă e sanctuarul înţelepciunii. BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii In viaţa, 3. 3958 • Nu te destăinui nimănui, afară numai dacă şi tu şi cei care te ascultă au acelaşi interes să ascundă faptele tăinuite. ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos. 3959 • Orice dezvăluire a unei taine se face din vina celui care a încredinţat-o. LA BRUYERE, Caracterele, V. 81. 3960 • Feriţi-vă de acei care vă fac mici destăinuiri, pentru ca să obţină de la voi mult mai mari. CHEVALIER DE MERE, Noi maxime, sentinţe şi reflecţii. 3961 • Mult foloseşte ca să nu ne prea descoperim şi să nu ne prea încredem ascunsele şi tainele noastre prietenilor. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice, învăţătura politicească, IV, 89. 316 317 TAINĂ-TĂCERE

3962 • Taina cea prietenească / Trebuie să se păzească. ANTON PANN, Hristoitia, IX. 3963 • Dacă taina nu trebuia ştiută de nimeni, apoi rău ai făcut că ai spus-o altuia, iar dacă dai drumul tainei tale şi o dai pe mîna altuia, înseamnă că ai recurs la încrederea în altul, lepădîndu-te de încrederea în tine însuţi. PLUTARH, Despre limtmţie, 9. 3964 • Cît de mare bine este cînd poţi găsi o inimă pregătită, căreia să-i încredinţezi în linişte toate tainele tale... al cărei sfat să te lămurească. SENECA, Liniştea sufletească, VII. Vezi şi: încredere, Secret, Tăcere, Trădare.

TĂCERE (A tăcea) 3965 • Cuvîntul e de argint, tăcerea e de aur. 3966 • Pe pomul tăcerii rodeşte liniştea. 3967 • Arborele tăcerii poartă fructele păcii. Proverbe arabe 3968 • Cine nu ştie să tacă nu ştie să vorbească. Proverb italian 3969 • Este un timp cînd nu se spune nimic, este un timp cînd se vorbeşte, dar nu este nici un timp pentru a spune tot. Est tempus quando nihil, est tempus quando aliquando, nullum tamen est tempus in quo dicenda sunt omnia. . Proverb latin 3970 • Tăcerea este şi ea un răspuns. 3971 • Tăcerea e ca mierea. 3972 • Fereşte-mă, Doamne, şi-mi dă pace /De omul care tot tace. 3973 • Nu te încrede celor tăcuţi. 3974 • Românul e tăcut, / Dar şi de temut. 3975 o Buzele cele mute vorbesc pe tăcute. 3976 • Niciodată nu te vei căi că ai tăcut. 3977 • Cine spune multe spune mai puţin decît cel ce tace. 318

TĂCERE 3978 • Cel mai înţelept dintre doi care se ceartă tace întîi. 3979 • Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut, decît că ai zis. 3980 • Pe flecar să-l înveţi cum să tacă, iar nu cum să grăiască. 3981 • Nici să taci ca un mut, cînd trebuie să vorbeşti, nici iarăşi să tot grăieşti, cînd trebuie să nu vorbeşti. 3982 • Înţelept, cel ce tace, însă la cele ce nu se cuvine a grăi. Tăcerea, răspuns la cel ce te necinsteşte; iar de vrei mai mult şiun: „Mulţumim dumitale". 3983 • Cel ce ştie să grăiască să înveţe să şi tacă, cînd vremea o va cere. 3984 • Cu tăcerea să te obişnuieşti la cîte nu se cuvine să grăieşti. 3985 • Cea mai mare învăţătură, / Să ştie oricine cînd să tacă din gură. Proverbe româneşti 3986 • Dacă tăceai, filozof ră-mîneai. Şitacuisses,pkilosophus mansisses. BOETIUS, Despre mlnglierea filozofiei. 3987 • Deşi tăcerea între toţi iubitorii înţelepciunii lăudată ieste, însă la vreme de treabă icoana neştiinţei arată. DIMITRIE CANTE1IIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a p. 105. 3988 • Tăcerea este elementul în care toate lucrurile mari se formează şi se adună, pentru ca în cele din urmă să răsară împlinite şi măreţe la marea lumină a vieţii pe care au s-o stăpînească. TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, I. 3989 • Nu este nici un pericol a tăcea, ci mai degrabă a vorbi. CATO, Distihuri despre moravuri către fii, I, 12. 3990 • E mai bine să tăcem decît să întoarcem cuiva vorba, mărind greşeala noastră prin nepricepere. CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 7. 3991 • Cînd o femeie are darul-de a tăcea, însemnează că are calităţi ce ies din comun. CORNEILLE, Mincinosul, act. I, SC. IV. 3992 • Pe cît poţi îndreaptă cuvîntul tău, mereu vorba spre ches319 TĂCERE

TĂCERE

tiuni alese; iar între persoane necunoscute să taci. EPICTET, Manual, 33.

3993 • Tăcerea este podoaba femeilor şi cu atît mai mult a copiilor. ERASM, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 85.

3994 • Cine nu ştie să tacă nu este vrednic să conducă. FENELON, Aventurile lui Te-lemac, Jiul lui Ulise, III.

3995 • O mare tărie de suflet e să suferi în tăcere greşeala altuia şi să nu te molipseşti de greşeala lui; o tărie şi mai mare e să ispăşeşti în tăcere greşeala altuia cu suferinţa ta, iar păcatele altuia să le îndreptezi cu faptele tale. FR. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 106.

3996 • Cu o specială rigoare trebuie să ne deprindem la aşa-zisa discreţie; adică a păstra cu o absolută tăcere secretele ce ne sînt încredinţate, care dacă ar fi descoperite ar pricinui altora vreo pagubă. FR. W. FORSTER, Educaţia cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 92.

399V • Este de prost-gust să reduci la tăcere un prost, dar este barbar să-l laşi să continue. B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard, anul 1757.

3998 • Pînă şi în prietenie fereş-te-te de a destăinui o greşeală. 3999 • Tot ce e tăcut are în sine o fărîmă de divinitate. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 160.

4000 • Cel mai înţelept tace. PIERRE GRINGORE, învăţături de seamă, zicători şi proverbe.

4001 • Vorbeşte numai ceea ce trebuie sau taci într-un chip inteligent. HERBERT, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 135.

4002 • E şi o tăcere a respectului-care înconjură la început operele într-adevăr mari. (100ţp« Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune, ascult-o. N. IORGA, Cugetări, p. 62; 92.

4004 • Vorbirea şi tăcerea sînt necesare în viaţa noastră de toate zilele. KOMENSKY, Şcoala maternă, IX.

4005 • A tăcea asupra lucrurilo: care nu trebuiesc spuse şi a şt să suporţi nedreptatea sînt lucrur grele. KILON DIN SPARTA, citai de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri,I.

Mare pacoste să nu ai des-luîauh ca să vorbeşti frumos, nici destulă judecată ca să taci. LA BRUYERE,

Caracterele V, 18.

4097 • Este bine să vorbeşti şi mai bine să taci. Dar amîndouă sînt rele cînd sînt exagerate. LAFONTAINE, Fabule, VIII, 10.

4008 • Tăcerea e cea mai bună garanţie pentru cel care nu se încrede în sine însuşi. LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 79.

4009 8 Mai bine să taci decît să vorbeşti ca să nu spui nimic. MENANDRU,

Fragmente.

4010 • Fereşte-te cînd petreci cu alţii să nu fii prea tăcut, că aceasta face necaz eşti.

prietenilor

cu care

SAMUIL JIICU, Scrieri filozofice: învălătura politiccască, III, 67.

4011 • Cu răbdare şi tăcere / Se face agurida miere. ANTON PANN, Despre iuţeală şi mînie.

4012 • Cine vorbeşte / Lucrul nu-i sporeşte. Iar cine tace / Multă treabă face. ANTON PANN, Despre 4013 • Taci, sau spune ceva mai bun decît tăcerea.

lucrare.

ANTON PANN, Despre vorbire.

4014 • Fără îndoială că m-am căit adesea de a fi vobirt, dar nici odată că am tăcut. PERTHES, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 135.

4015 • Tăcerea

este

PINDAR,

V,

Ode,

cea

mai înaltă înţelepciune a omului.

18.

4016 • Tăcerea îşi poate avea şi ea efectul ei; depinde de interpretarea ce i-o vei da şi de sensul în care-l va lua aerul feţii şi tonul vocii tale, după cum eşti sau nu fizionomist. PLDTARH, Cugetări; VII, 51 4017 • Cel dintîi lucru (dacă vrei să te dezveţi de limbuţie) e să te deprinzi a tăcea. S-OIS • Tăcerea nu numai că nu pricinuieşle se Ic, cum zice Hipo320 21

Dicţionar 321

bunel-cuviinţe TĂCERE-TINEREŢE

TINEREŢE erate, dar nu e întovărăşită nici de mîhnire, nici de durere. PLUTARH, Despre Iimbufie, 19; 23.

4019 • Vorba este de argint, dar tăcerea e de aur. La parole est d'argent, mais le silence est d'or. RIVAEOL, Note, cugetări şi maxime.

4020 • Suferinţele învaţă pe om arta tăcerii. SENECA,

Thystes, 319.

4021 • Pentru a face pe celălalt să tacă, taci tu mai întîi. SENECA, Hipolit, 876.

4022 «Cel care vorbeşte adesea se căieşte; cel care tace, niciodată. SIMONIDB, citat de Plutarb In Despre limbuţie, 23.

4023 • Este mai recomandabilă tăcerea decît o activitate în vorbire, căci în viaţă ca şi la lucru fapta este mai mult indicată

decît vorba şi cel mai scurt răspuns la toate e acţiunea. S. SMILES, Fii om de caracter, p. 114.

4024 » Tăcerea aduce femeilor stimă. SOFOCLE, Aiax, 293.

4025 • Tăcerea înţeleptului este un refuz scurt pentru cel ce i-a cerut. PTJBLIUS SYKUS, Sentinţe.

4026 • A tăcea este o sarcină prea grea pentru un flecar. El vorbeşte. Cei din jur îl aprobă plictisiţi. Pînă la sfîrşit se face nesuferit tuturor. TEOGNIS, Poeme elegiace, 295.

4027 • Să fii femeie şi să taci sînt două lucruri nepotrivite. TIRSO DE MOLINA, Timidul la palat, act. II, se. XII.

4028 • Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adîncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. Nu e războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pămînt? A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 11.

Vezi şi: Cuvînt, Gură, Secret, Vorbă.

TINEREŢE (Tînăr) 4029 • Greşelile tinereţii se iartă, // faut que jeunesse se passe. Proverb francez

4030 • Pomul strîmb din tinereţe/ Nu se-ndreaptă-n bătrîneţe. 4301 • Mai bine tînăr şi de toţi cinstit. / Decît bătrîn şi-n blestemăţii tăvălit. 4032 • Tinerii înaintea butrîni-lor să aibă urechi, nu gură. 4033 • Beţia tinereţii întrece pe a vinului. 4034 • Furia tinereţelor mintea ţi-o întunecă. 4035 • Cine n-aleargă la tinereţe nu odihneşte la bătrîneţe. 4036 • Tinerii între tineri şi bă-trînii între bătrîni. ^ Tînărul să se silească trei lucruri mai cu seamă să păzească: minte la cap, înfrînare la gură şi ruşine la obraz. 4038 • La tineri ruşinea este cea mai mare podoabă. 4039 • La tineri se cuvine cu mult mai bine să tacă decît să grăiască cele ce nu se cuvin. 4040 • Pînă eşti tînăr ascultă pe cei bătrîni, ca şi pe tine să te asculte, cînd vei fi bătrîn. 4041 • Tinerii cu tineri să se întreacă, şi bătrînii cu bătrîni să se sfătuiască. 4042 • Tînăr să grăieşti, dar cu cuvinte de bătrîn. 4043 • Cel tînăr celui bătrîn să-i slujească cu puterea, şi cel bătrîn celui ţînăr să-i slujească cu povaţa. 4044 • La tinereţe să cinsteşti bătrîneţele, şi la bătrîneţe tinere-ţele, ca la amîndouă întîmplări să te cinstească, pentru că cinstea la cinste merge. 4045 • Şi cei tineri, de multe ori, întrec pe cei bătrîni cu a lor bună judecată. 4046 • De-am fi putut fi de două ori tineri şi de două ori bătrîni, multe netrebnicii am fi îndreptat pe lume. PAJEROE româneşti 4047 • Dar tinereţea neînţeleaptă / Poveţi n-ascultă, vremi nu aşteaptă. GR. ALEXANDRESCU, Privighetoarea In colivie.

4048 • Ar fi de dorit ca tineretul să nu uite zicala — cei şapte ani de acasă — şi să o ia în serios, fie că s-au bucurat de cei şapte ani, fie că au suferit. TUDOR ARGHEZI, Tribuna, 14 oct. 1965.

4049 • Tinereţea iubeşte mai mult decît orice vîrstă să-şi facă prieteni. ARISTOTEL, Retorica, II, 12.

322 21* 323

TINEREŢE TINEREŢE 4050 • Şi dacă oamenii tineri arată sfială şi ruşine, noi îi lăudăm, la un om bătrîn însă nu va lăuda nimeni ruşinea, deoarece credem că el n-are voie să facă ceva de care să trebuiască a se ruşina. ARISTOTEL, Etica . nicoma-hieă, IV,

XV, 1128 b.

4051 • Tînărul trebuie să apară pe scena lumii plin de entuziasm, de admiraţie şi de încredere în puterea muncii. G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 133.

4052 • Renumele este setea tinereţii. BYRON, Pelerinajul lui Chilele Harold, clntul III, strofa 112.

4053 • Dacă un popor n-are o tinerime entuziasmată, cultă şi cu dor de ţară este pierdut pentru totdeuna. Aceste vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pă-mîntul. V CONTA, Opere complete, "

P. 44.

4054 • Tineretul să-l păzim ca să nu se deprindă cu răul obicei al şederii prin cîrciumi. G. COŞBUC, Duşmanul dintre noi, p. 16.

• Cel mai mare rău pentru tineret e să-l obişnuieşti cu uşurinţa. Aceasta dă naştere apoi a-celui fel de pofte din care rezultă depravarea. DEMOCRIT, Fragmente, 178.

4056 «Cei mai buni medici pentru tineret sînt: temperanţa, curăţenia şi munca, izvoarele de sănătate şi bună vieţuire. B. FRANKLIN,

Maxime.

4057 • Tineri şi bătrîni să păşească braţ la braţ cu dragoste şi armonie. B.P. HASDEU, Scrieri literare, morale şi politice, tom II, p. 149

405S • Patimile tinerilor ajung vi- | cii la bătrîneţe. J. JOUBERT Cugetări, VH, XVIII.

4059 «Cei mai mulţi tineri cred că sînt naturali, pe cîtă vreme ei nu sînt decît lipsiţi de politeţe şi grosolani. 4060 • Este necesar ca tinerii, în relaţiile cu oamenii, să nu uite să arate acestora respect, stimă şi bunăvoinţă, folosind faţă de oricine cunoscutele formule tradiţionale de politeţe şi acordînd fiecăruia ce i se cuvine. A face acest lucru fără a fi suspectat că vrei să măguleşti, fără a minţi sau a te înjosi este un mare talent, pe care numai bunul-simţ, raţiunea şi o societate bună ni-l poate da. J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 144.

4061 • Tineretul este întotdeauna bun, dacă este just educat, dacă trăieşte şi munceşte bine, dacă se distrează civilizat. A. S. MAKARENKO,

Opere pedagogice alese, voi. I, p. 183.

iO62 • De umbra unui nor, de prietenia unui ticălos, de bucate şi de femei nu te poţi folosi decît pentru scurt timp; tot astfel de tinereţe şi de avere. PANCIATANTRA, II, 14.

4063 • Tînărul se cade să fie plin de cuviinţă. Nu vă răniţi dară, tineri băieţi, /Gînd vedeţi vreodată niscai frumuseţi, Nu vă pierdeţi mintea în deşert şi-n vînt, /Căci fără de vreme veţi cădea-n morminî. ANTON PANN, Leul amurezal. 4065 • Modestia sade bine tînărului. Dccet verecundum esse adolescentem. PLAUT, Asinaria, V. 1, 6.

4066 • Ceea ce tulbură mai tîr-ziu prima jumătate a vieţii, adică tinereţea, care dealtminteri pare atît de preferabilă bătrîneţii şi o face nefericită, este goana după fericire şi aşteptarea sigură, că trebuie să se găsească în viaţă. SCHOPENHAUER, Aforisme, VI.

|