Diane Haeger-Curtezana

,(lurtea fară doamne e precum g r ă d i n a fară - REGELE FRANCISC I

flori."

In semiîntunericul zorilor, stătea cufundată p â n ă la glezne, Mi-iiiiQtnifn pe malul râului, silueta ei înaltă a m e s t e c â n d u - s e cu u l m i i albi şi desfrunziţi care se întindeau sub cerul tară nori al M nili peste Beaumont-sur-Sarthe. A r o m a înţepătoare a fumului de lemne care se înălţa din cojiu ilc caselor din sat se împletea cu cea de p ă m â n t umed şi străhnira aerul, în timp ce ea se lăsa, complet goală, în apa rece ca tihniţii. Simţea ace reci şi ascuţite, care îi făceau pielea ca de găuin. insa pentru Diane disciplina era sfântă. Înainta sfidătoare în »înmiitul rapid. Ieşi într-un final la suprafaţă, cu apa s c u r g â n tlu i se din p ă r şi pe faţă şi cu pielea ca de alabastru strălucind •Ir Iu pelicula s u b ţ i r e de a p ă pe care se reflecta l u m i n a d i m i iit'ln l Jn stol de gâşte zburară pe deasupra ei, fără să scoată însă s i i ' i m zgomot. în această stare de pace şi meditaţie, se î m b ă i e în linişte p â n ă c â n d gândurile p u s e r ă din nou stăpânire pe ea, iar mintea î n c e p u să repete iarăşi aceeaşi t e a m ă . „I* prea t â r z i u . . . A c u m nu mai p o ţ i da î n a p o i . . . A i ajuns pica departe..." Pentru că mereu făcea baie la răsărit, Diane ajunse la han chiar c â n d v i z i t i i i regali î n c ă r c a u în trăsura regelui prima din­ tre lăzile ei pline cu brocarturi. Şase dintre cei mai buni arma­ nul i spanioli ai Maiestăţii Sale nechezau în timp ce d o u ă gărzi le puneau h a r n a ş a m e n t u l de argint lucrat. Era nevoie de cel puţin patru animale ca să tragă vehiculul ciudat şi greoi. Diane

10

DIANE

HAEGER

se crispa la gândul unei noi călătorii lungi. „Preţul ospitalităţii regelui", se gândi ea, apoi îşi îndreptă privirea în altă direcţie. In faţa ei, în curtea pietruită, două corcituri de câini se băteau pe o bucată de carne. Aceştia le atrăseseră atenţia vizitiilor în tunică de catifea, aşa că ea se putuse întoarce neobservată de la râu. Spuse o rugăciune în gând şi trecu pe lângă ei. îmbrăcată doar într-un halat subţire de batist, intră pe uşa lambrisată. Mirosul dulceag al vinului care se uscase pe mesele de stejar zgâriate o ameţea, însă se ţinu pe picioare până la scară, în umbrele aruncate de lumina l u m â n ă r i l o r auzea r â s e t e , apoi sunetul şters al unor ş o a p t e . O voce de bărbat; apoi una de fe­ meie. Trecu rapid pe l â n g ă ei, nu dorea să-i a u d ă . N u astăzi. C â n d , în sfârşit, ajunse în spaţiul i n t i m al camerei ei, î n c h i s e uşa şi se r e z e m ă de ea, încercând să-şi recapete suflul. Lăsă hala­ tul ud să cadă pe podea la picioarele ei pline de noroi şi îşi trecu mâinile prin părul blond şi ud. Oftă şi se lăsă pe cuvertura şifo­ nată a patului. „ O a r e chiar era prea târziu să dea î n a p o i ? " Vizitiul regelui estimase greşit distanţa, iar această eroare îi obligase, în toiul nopţii, să se cazeze în,singura c a m e r ă a singu­ rului han care le ieşise în cale d u p ă kilometri întregi. în mijlo­ cul cămăruţei se afla un cămin mare, murdar de funingine, cu o vatră de piatră tăiată în el. L â n g ă c ă m i n se afla un pat cu drape­ rii albastre şi vechi brodate. Pereţii aveau grinzi de lemn şi erau ornamentaţi cu p â n z e de păianjen. Pe singura fereastră închisă cu ivăr intra o rază de lumină, iar de afară se auzeau strigătele unei bătrâne care bătea cei doi câini. Focul bolborosea şi trosnea. Aproape se stinsese. Diane sim­ ţea din nou acelaşi fior rece, care de data asta îi trecu prin tot cor­ pul chiar când Charlotte intră în cameră, aducând cu ea un urcior mare cu pete albastre, p l i n cu apă. îşi găsi stăpâna privind ca vrăjită u l t i m i i tăciuni scânteietori ai focului, cu pielea aproape albastră de frig.

tytwlex/awAi

11

Dumnezeule, Madame! Aproape aţi îngheţat! spuse ea cu un accent puternic de ţară. Lăsă în grabă urciorul pe masa veche din lemn de stejar, apoi, cu un gest matern energic, o aco­ peri pe Diane cu teancul de cuverturi. A fost o nebunie să î n o hi|i în râu, d o a m n ă ! D a c ă nu îngheţaţi, tot muriţi de pojar! Intre ele se lăsă o tăcere lungă, în timp ce Charlotte aduna lenjeria de corp din olandă fină dintr-o ladă de la capătul patu­ lui. Diane o privea; reţeaua c o m p l e x ă de riduri de pe chipul l u i ( harlotte era luminată acum de razele cenuşii care intrau pe feleastră. Chipul ei blând era o alinare în acea dimineaţă. în c a m e r ă intră o altă servitoare, în papuci de catifea care nu M'oleau nici cel mai mic zgomot, aducând într-o m â n ă o casetă mare de bijuterii din argint, iar în cealaltă, o p o d o a b ă de cap pioaspăt apretată. Madame, am vorbit cu v i z i t i u l M a i e s t ă ţ i i Sale, spuse I lelcne, cu o voce subţire, ca de copil. Crede că v o m ajunge la ( u r l e pe la a m i a z ă . I )iane facu un semn cu capul, însă nu spuse nimic. V-aţi hotărât ce o să purtaţi când îi veţi f i prezentată din nou Maiestăţii Sale? întrebă Charlotte. A ş sugera rochia de m ă htse cu moar sau cea de catifea. A m â n d o u ă sunt superbe. încrezătoare că sugestia ei va f i luată în seamă, nu aşteptă i Aspuns. Se îndreptă cu paşi grei la una dintre lăzile care r ă m a s e ­ lor A deschise, de sub ferestruică. Acea ladă, la fel ca acelea care oruu deja în trăsură, era plină cu un amestec de m ă t ă s u r i , blă­ nuri, jupe şi podoabe de cap. Trebuie să arate perfect. Simplu. Solemn. N u - m i permit *A lac greşeli. T ă c u o clipă, apoi îşi trecu degetele subţiri de-a lungul gâtului alb şi delicat. Pregăteşte rochia de catifea cu gu­ lerul de dantelă albă. înfăşurată în cuverturi, Diane se apropie în tăcere de c ă m i n ou o perniţă de îngenuncheat. Helene deschise caseta şi alese mai multe coliere şi inele. Charlotte întinse pe pat rochia aleasă,

12

DIANE

HAEGER

lângă şosete şi j u p ă . Netezi flecare articol de î m b r ă c ă m i n t e cu mâinile ei scurte şi aspre, în timp ce Helene se apropie de foc si piese câteva vreascuri. Văpaia se înteţi imediat, iar flăcările au r i i cuprinseră pereţii m i c i i lor încăperi. A c u m că toate piesele costumului stăpânei sale erau la locul lor, Charlotte luă de pe noptieră pieptenul cu m â n e r bătut cu perle. Cu mişcări ferme si egale, începu să descâlcească şuviţele pe j u m ă t a t e ude ale păru lui des şi blond al l u i Diane. Când văzu că e aproape uscat, se ridică. N u mai putea amâna Trebuia să se î m b r a c e . Era un ritual elaborat de camuflare pe care Diane îl detesta. întâi, i se legau foarte strâns sânii. Apoi, i se aplatizau şoldurile. D u p ă aceea era a c o p e r i t ă cu o cămaşa albastră cu mâneci lungi, după care urma un corset greu de piele. O j u p ă în f o r m ă de clopot d i n p â n z ă g r o a s ă , apoi o h a i n ă din tricot alb, apoi, în sfârşit, rochia. Era o rochie simplă din catifea neagră, cu guler decoltat, de formă pătrată. Peste el, Charlotte agăţă un şirag greu de perle. M a n ş e t e l e lungi, în formă de pâl­ nie, erau întoarse. Căptuşeala lor era din blană de jder. M a i târ­ ziu se va schimba într-o ţinută mai formală, d u p ă ce va fi primită la Curte. L a Curtea L u i . Urma aranjarea părului. Şuviţele blonde şi m ă t ă s o a s e care îi cădeau drepte pe spate îi erau îndepărtate de pe faţă, prinse cu agrafe, apoi ascunse sub o bonetă neagră de mătase. încet, ani­ malul înalt şi senzual care ieşise din râu se transformase într-o imagine a nobilităţii. Stătea n e m i ş c a t ă , pe m ă s u r ă ce îi nete­ zeau cutele voalului. îi periară rochia. Rochia, podoaba de cap şi papucii; toate trebuia să fie perfecte. însă fară cosmetice... nu folosea niciodată cosmetice. D u p ă terminarea ritualului de î m b r ă c a r e , Charlotte făcu un pas înapoi şi o studie pe Diane ca şi când aceasta ar fi fost un ta­ blou, îşi ţinea vârful bărbiei între d o u ă degete, cu sprâncenele groase unite într-o expresie încruntată.

Tptiwtexana

13

Madame, dacă nu sunteţi sigură că doriţi asta, îi putem \\sw\W

hine trimite vorbă Maiestăţii Sale că v-aţi îmbolnăvit în

timpul călătoriei. O să fie chiar simplu să îi spunem că a trebuit *rt no luloarcem acasă. ( i i i j a plină de candoare a bătrânei îi linişti cele mai întuMi«i

ulo lemeri. îşi p r i v i servitoarea, trupul ei m ă t ă h ă l o s , pie­

li M utilului, care îi a t â r n a la g â t şi o c h i i a d â n c i şi sinceri. I Nuni' z â m b i . () să fie bine, Charlotte. C i n c i ani î n s e a m n ă mult. O să M V I l a câte se î n t â m p l ă la Curte, oamenii abia d a c ă îşi mai •nlm aminte. Vorbea cu convingere, însă cuvintele ei ascundeau o teamă MIIIII mai mare decât ar fi putut ea însăşi să recunoască. Cinci mii ( inc îşi va mai aminti? Cinci ani de la scandalul care zguduinr ( urlca şi îi trimisese pe ea şi pe soţul ei, Louis, înapoi la Anet ponhu ca el să-şi petreacă ultimele zile într-un exil informai. V u m I ,ouis era mort, iar regele o invitase să se întoarcă. Trăsura Maiestăţii Sale se legăna şi se afunda pe m ă s u r ă ce ^ n i / i l c regale deschideau drumul către Blois. în interior, Diane ţi acrvitoarele ei se ciocneau de pereţii întunecaţi, care m i r o ni'itti a vechi. Charlotte, cu buclele roşcate-cenuşii ascunse sub I I mlugă purpurie, moţăia sprijinită de u m ă r u l lui Helene. Diane Io p r i v i , uşurată că avea câteva clipe pentru ea. îşi r e z e m ă capul do perna de damasc roşu şi îşi îndreptă privirea spre peisajul h i Itcnml din Touraine. Pădurea era plină de ulmi desfrunziţi şi por(luni de z ă p a d ă care se topea. Pe câmpurile lipsite de culoare se /Areau case cu acoperiş de paie şi, din când în când, câte o bise­ ricuţă de ţară. Ameţită de privelişte şi de teamă, scoase din poşeta de cati­ fea o oglindă şi o ridică în dreptul chipului. îşi frecă uşor obrazul ou mâna. Imaginea pe care o v ă z u nu era aceea a unei nemai­ pomenite frumuseţi. Nasul ei era prea lung, iar ochii ei erau prea

14

DIANE

HAEGER

adânciţi în orbite. însă pielea ei era fară pată, iar ea avea o eleganţă senină, care îi făcuse întotdeauna pe ceilalţi să o remarce. Viaţa fusese generoasă cu ea. N u arăta deloc de treizeci şi unu de ani. Tru­ pul ei încă era puternic şi nu avea nevoie de sulimanuri ca să-şi mascheze trăsăturile. Era convinsă că băile reci zilnice erau unul dintre multele secrete ale tinereţii. într-o societate în care apa aducea boli şi mulţi se îmbăiau doar la naştere, după naştere şi după moarte, puţini înţelegeau dragostea ei pentru un ritual atâl de periculos. Şi totuşi, în ciuda bârfelor şi împotrivirii ferme a tu­ turor cunoscuţilor ei, Diane continua să facă baie în fiecare z i . Trase aer în piept şi închise ochii. Tropăitul ascuţit al copi­ telor pe strada pavată se auzea în acelaşi r i t m cu al i n i m i i ei. Se hotărâse să revină la Curte. îşi va înfrunta trecutul... trebuia să o facă. Se schimbaseră multe în ultimele şase luni. Se schimbau încă atât de multe! D u p ă o clipă răsuci verigheta pe deget. Apoi, fară să se gândească de d o u ă ori, scoase inelul şi îl trecu pe cea­ laltă m â n ă . Venise vremea să î n c e a p ă din nou să trăiască. Regele Franţei stătea sigur pe el, privind cu m â n d r i e silueta i m p u n ă t o a r e care se holba la el din oglinda lungă, cu r a m ă de ametist, a şifonierului. Părul l u i castaniu şi drept îi c ă d e a peste urechi, încadrându-i ochii somnoroşi de culoarea ambrei şi na­ sul lung şi proeminent. Buzele sale subţiri erau întoarse în sus, ca ale unui satir, peste barba tunsă frumos. O atinse uşor. Mulţu­ m i t de sine însuşi, lăsă să-i scape un râs ştrengăresc, dezvelindu-şi un şir de dinţi albi. Se p r i v i din nou în oglindă. î n spatele imaginii sale vedea o adevărată adunare de curteni. Categoriile şi titlurile lor păreau să nu se mai sfârşească; ambasadori, filan­ tropi, doctori, chirurgi, farmacişti, bărbieri, servitori, maeştri de ceremonii, paji şi valeţi. Toţi se n u m ă r a u printre fericiţii care aveau un loc asigurat pe statul său de plată. Toţi m i ş u n a u în j u ­ rul său aşteptând ceva, în veşmintele lor de m ă t a s e şi brocart, cu tocă î m p o d o b i t ă cu bijuterii şi pieptare la m o d ă . Pielea lor

tyi/wtefravwi

15

mirosea a parfum cu miresme exotice de a m b r ă c e n u ş i e şi lemn de santal, a m e s t e c â n d u - s e cu mirosul care se ridica din cămin şi candelabre, în care ardea lemn parfumat de ienupăr. Aceşti nobili ambiţioşi vorbeau între ei în şoaptă, în timp ce NC plimbau în voie prin apartamentele somptuoase, cu m o b i l ă nepreţuită. Podelele erau incrustate cu dale albastre, portocalii şi nurii. D i n loc în loc erau acoperite cu covoare lucrate de m â n ă în vechiul Babilon. Iar pe ele m o ţ ă i a u câini negri de vânătoare. Peie(ii mari erau încălziţi de tapiserii în nuanţe de albastru şi roz, (esute cu aur, înfăţişând scene din viaţa zeilor. Trezirea regelui, aşa-zisul lever, ceremonia oficială în care ncesta se pregătea pentru zi era o activitate c o m p l e x ă . Avea loc In acelaşi mod în fiecare dimineaţă, sub atenta supraveghere a Wilorva aleşi, care aveau onoarea de a-1 p r i v i r i d i c â n d u - s e şi Imbrăcându-se. La răsărit, uşa cu sculpturi bogate a dormitoru­ lui se deschidea. A p o i , un şir de nobili ambiţioşi şi servitori de viţă nobilă intrau şi formau un cordon care înconjura patul său. In partea o p u s ă a camerei, ardea un foc portocaliu străluci­ tor. C ă m i n u l mare din piatră de deasupra era decorat la fel ca loalc celelalte din palat. Purta blazonul regelui: salamandra în llăcări, cu mottoul N U T R I S C O E T E X T I N G U O ( M ă h r ă n e s c cu el

Vi îl dobor) scris în j u r u l unei coroane de aur. în mijlocul acestei splendori, curtenii regelui se certau pen­ ii u prima audienţă sau pentru locul cel mai apropiat de Maiestalen Sa Regală. Fiecare dintre ei era atât de prins de propria sa cauză, încât uita de rege. Conştient de preocupările lor şi plictisit i le ele, Francisc se ducea să urineze în gura cavernoasă a căminu­ lui, Jetul galben stingea flăcările şi trimitea t r â m b e de fum cenuţiu în încăpere. A p o i se întorcea cu faţa către cei prezenţi, dădea din cap, iar aceştia îşi îndreptau privirea în altă parte. Sperase ca In această dimineaţă să îi atragă atenţia doar unuia dintre ei. Jean de La Barre, Prim D o m n al Camerei, îşi drese glasul şi Icyi în faţă ca şi c â n d nu s-ar fi întâmplat nimic ciudat. Avea cu

DIANE

16

HAEGER

el două costume pentru dimineaţă. Unul din ele, croit în stil ita­ lian, era făcut din catifea verde ca smaraldul şi încrustat cu b i ­ juterii. Celălalt, realizat de un designer francez, era din satin bordo, cu blană la guler şi manşete. Francisc facu un semn apro­ bator pentru fiecare, în timp ce Barre le ridica pe rând. D u p ă o clipă de nehotărâre, privi către un curtean cu trăsături ascuţite şi p ă r argintiu, care stătea lângă căminul de piatră. - Ei bine, Montmorency, cum crezi că aş arăta î m b r ă c a t în verde în această d i m i n e a ţ ă ? - Excelent, desigur, Maiestatea Voastră, răspunse flatant Ma­ rele Maestru. Faceţi o onoare acestei culori p u r t â n d - o . - A d i c ă , spuse regele z â m b i n d , vrei să spui că roşului nu-i stă bine cu mine? - Maiestatea Voastră arată glorios în orice culoare. Vai, o să fie foarte greu să decidem ce costum s-ar potrivi mai bine! Rânjetul lui Francisc se lărgi, iar ochii săi somnoroşi clipiră de plăcere. Cine ştie, la urma urmei poate chiar se va distra în d i m i n e a ţ a asta. Pipăi pieptarul verde şi pantalonii bufanţi pe care îi ţinea Barre. I n timp ce făcea asta, auzi din afara camerei paşi care se apropiau. Regele privi spre uşă, iar costumul căzu pe podea. La fel ca g r ă m a d a p r e c e d e n t ă de satin roşu pe care o aruncase re­ gele, şi acesta fu ridicat imediat de către un domn al odăii. Apoi fu aruncat î n a p o i în şifonierul regal cu o m i ş c a r e la fel de ele­ g a n t ă precum un dans bine orchestrat. U ş a se deschise şi un b ă r b a t înalt, î m b r ă c a t elegant, intră în grabă. Era Preceptorul Principal al copiilor regali. - M a i e s t a t e ! gâfâi el, chinuindu-se să-şi recapete răsufla­ rea, îşi scoase pălăria cu p a n ă în timp ce se apropia de Suveran. Francisc se întoarse încet spre el. Sire, îmi pare rău să raportez că Prinţul Henric iar a făcut ceva rău. - Oare băiatul acesta îmi va da pace vreodată?! suflă el, arunc â n d u - s e pe o canapea bogat o r n a m e n t a t ă . D o i câini ridicară

tyu-ptexawa

17

ciipul, mârâiră, apoi adormiră din nou. Prea bine, Saint Andre. ( e a mai făcut acum? mârâi regele. Ochii săi erau închişi, iar chipul i se înroşise. M i s-a spus că Monsieur La Croix a dorit ca prinţul să-i re­ cile în latină în prezenţa surorilor sale, prinţesele Marguerite şi Mndeleine. Ei bine, Sire, a refuzat foarte clar, iar când Monsieur I a Croix a ridicat tonul la el, înălţimea Sa 1-a luat pe bietul om, I a cărat pe scări şi 1-a aruncat în fântână aşa îmbrăcat cum era! Ceilalţi curteni abia îşi stăpâniră chicotelile, iar regele lăsă cupul pe speteaza canapelei. N u era prima dată când al doilea llu al regelui încercase să-1 facă de râs în public pe tatăl său. Şi cum se simte La Croix? Iertaţi-mi sinceritatea, Maiestate, însă a fost nevoie de pa­ lm dintre cele mai bune gărzi ale d u m n e a v o a s t r ă ca să-1 scoată. Kegret să v ă informez că a cerut să fie eliberat din funcţie. Francisc deschise ochii şi ridică o carafa cu vin incrustată cu bijuterii de pe o m a s ă de lângă canapea. îşi îndreptă din nou capul şi începu să bea atât de repede, încât lichidul purpuriu se scurse în picături mici pe pieptul său dezgolit. Şterse vinul cu mana şi a r u n c ă carafa grea de argint pe covor. Aşa să fie atunci. Bochetel, spuse el, aplecându-se către unul dintre secretarii săi de finanţe. A i grijă ca Monsieur La Croix sa fie compensat pentru tot acest deranj. După ce secretarul notă porunca regelui, Saint Andre înainta. - î n ă l ţ i m e a Sa să fie biciuit? întrebă el cu precauţie. - N u ! Fără biciuire. Băiatul a îndurat destul asta în Spania. Expresia lui Saint Andre devenea tot mai nesigură. Lăsă ca­ pul în jos. - A t u n c i , să fie pedepsit fiul meu în locul înălţimii Sale? Regele îl studie pe preceptor. Duse degetul la bărbie p â n ă când îşi aminti: - A h , da, fiul tău e băiatul acela înalt, care stă în preajma lui Henric.

DIANE

18

HAEGER

- Da, Maiestate. Fiul meu, Jacques, este tovarăşul prinţului, astfel că, d u p ă tradiţie, el este cel care poate executa pedeapsa înălţimii Sale. - A ş a deci. Asta nu e deloc o hotărâre simplă. P â n ă decid care e cel mai potrivit lucru pe care îl pot face, anunţă-1 pe prinţ că va fi trimis la Fontainebleau. D o u ă săptămâni singur cu regina ar trebui să fie o pedeapsă suficientă pentru orice fărădelege. - Prea bine, Maiestate. - Şi spui că fiul meu ţine la fiul tău, nu-i aşa? - A ş a m i s-a spus, Maiestate. - Atunci prinţul nu se va bucura de compania l u i în această călătorie. - Cum doreşte Maiestatea Voastră. Altceva? - N u , Saint Andre. Bănuiesc că e destul pentru o singură zi. Barre se întoarse d u p ă ce dispăru preceptorul. Reluă pregă­ tirea garderobei regelui, ca şi c â n d nu s-ar fi î n t â m p l a t nimic. Ceilalţi se răspândiră prin toată camera şi î n c e p u r ă discuţii pri­ vate, p r e f a c â n d u - s e că nu auziseră nimic. Francisc se mulţumi să dea din cap, îşi sprijini bărbia în m â n a lungă, apoi se lăsă şi mai a d â n c în canapea. - A h , Monty, pentru numele lui Dumnezeu, ce fac? Marele Maestru se î n d r e p t ă spre el cu m â i n i l e încleştate la spate. - îţi spun eu, băiatul ăsta o să m ă facă să plătesc câte zile o să mai am de trăit pentru că l-am ţinut închis! mârâi regele. Şi totuşi, Dumnezeu să m ă ierte, însă nu pot să desfac ceea ce au pătimit fiii mei în mâinile împăratului celui sângeros! N-am avut de ales... Ştii că nu am avut de ales. Trebuia să aleg între fiii mei şi mine! Se ridică şi traversă dormitorul. Paşii săi erau mari, iar ha­ latul s ă u căptuşit cu blană de samur p ă r e a aripile unei păsări purpurii uriaşe. Anne de Montmorency era aspru, sobru şi ambiţios. Era unul dintre cei trei bărbaţi care aveau influenţa cea mai puternică

^wvfacana

19

MMipra regelui. Toţi fuseseră alături de el încă dinainte de urca10II sa pe tron, cu optsprezece ani în urmă. însă Montmorency •MII cel care ocupa locul cel mai special în sufletul regelui, incom­ parabil cu oricare alt curtean. Monty (după cum îl striga regele, cu sa evite stânjeneala de a-1 striga pe numele său atât de femi­ nin) luptase alături de el în războaie, împărţeau aceleaşi partide «li* vânătoare şi aceleaşi târfe. Pentru fidelitatea sa fusese r ă s plntit cu cel mai de s e a m ă post la Curte. Ştiu că Maiestatea Voastră nu a fost de acord cu asta în Hccut, însă tot cred că fiul d u m n e a v o a s t r ă are nevoie de o com­ panie mai puţin restrictivă. A h , prostii! Mereu ai fost prea blând cu băiatul, Monty! A i judecata întunecată. Cu umilinţă v ă spun, Maiestatea Voastră, c ă asta i-ar face mult mai bine decât guvernanţii severi pe care i-a întâlnit de la întoarcerea lui din închisoarea spaniolă. Şi de ce ar fi aşa? întrebă el, începând să dea semne de iritare. Dacă î m i permiteţi o părere, î m i imaginez c ă î n ă l ţ i m e a Sa îi vede pe preceptorii precum Monsieur L a C r o i x drept o prelungire a torţionarilor săi. U n băiat de vârsta asta e predis­ pus la revoltă. Şi totuşi, spun că indulgenţa nu este răspunsul! N u pen­ tru obrăznicie! însă Maiestatea Sa se va gândi c ă poate acesta este răs­ punsul la adolescenţă. - Pe Marele Zeus, M o n t y ! De ce tot t i m p u l trebuie să m ă contrazici? N u dă deloc bine, spuse regele. - Maiestate, d a c ă î m i permiteţi să v ă amintesc, mi-aţi spus de multe ori c ă părerea mea sinceră este foarte valoroasă aici. - Da, aşa şi este, aprobă el, privind în j u r la colecţia sa de nletnici lăudători. însă aici nu pot să fiu de acord cu tine. D a c ă îţi aduci aminte, am încercat asta când m i l-ai sugerat pe Monsieur Renault. B ă n u i e s c că nu l-ai uitat. Prostul cel bătrân a renunţat

20

D I A N i : IIAFGHR

după o lună, în ciuda reputaţiei sale de a fi domolit băieţi mull mai dificili decât Henric. Nu. Trebuie să existe şi altă metodă să-i b ă g ă m minţile în cap. Altă bătaie la uşa dormitorului îi distrase atenţia regelui. Una dintre gărzi prinse clanţa de (ier, însă, înainte să o apese, Francisc îl certa deja: - H a i d e ! Deschide-o, prostule! Haide! A h , se pare că nu am parte de pace deloc în d i m i n e a ţ a asta! O cameristă tânără, îmbrăcată într-o rochie de catifea violet, a l u n e c ă pe lângă gărzi şi intră în grabă în c a m e r ă . Avea capul plecat, iar chipul ei era ascuns de văl şi glugă. - Ce este? Francisc lăcu un gest de nerăbdare. In timp ce stătea în picioare în faţa ei, cu mâinile în şolduri, halatul său se deschise din nou. Fata îşi ascunse faţa în mâini. Văzându-i stân­ jeneala, regele se privi. P â n ă în clipa aceea nu îşi d ă d u s e seama că pe sub halatul deschis era complet gol. Distrat, se apropie de ea şi îşi î n c h e i e halatul. A fost o privelişte pe cinste, nu-i aşa? Poţi s-o consideri o... viziune regală dacă vrei! He, he! chi­ coti el, la fel de m u l ţ u m i t de propriul său simţ al umorului pre­ cum de sine însuşi. Pajii, domnii odăii şi gărzile se luară după rege şi izbucniră la rândul lor în râs. Tânăra fată nu putea ţine pasul cu umorul ob­ scen al regelui sau cu râsul atâtor bărbaţi. începu să plângă, cu faţa încă a s c u n s ă în mâini. Inocenţa ei îl încânta. - Haide, cherie\ n-a fost chiar atât de îngrozitor, nu-i aşa? glumi el, iar garda din spatele lui îi făcu cu ochiul. Haide, vino aici! Ce te aduce aici, în dormitorul meu, la asemenea o r ă ? Fata abia reuşi să îşi ridice capul, cu atât mai puţin să dea un r ă s p u n s . - Haide, fetiţo, se răsti corpolentul cancelar Duprat, alt aju­ tor de nădejde al regelui, apropiindu-se de ea. Maiestatea Sa nu are toată ziua la dispoziţie! 1

Draga mea (fr.) (n.red.)

*^u&fexana,

21

- Eu... am venit să cer înapoi lucrurile contesei de Sancerre. - A h , aşa o chema? mârâi regele, ducându-şi o m â n ă la faţă, uşa încât să îl audă doar Montmorency, Duprat şi alţi câţiva din preajma l u i . Vino aici, cherie, spuse regele într-un final. Fata înainta, iar el îi luă m â n a ca şi când ar fi vrut să i-o strângă. A p o i , tară să clipească, i-o coborî pe penisul său dezgo­ lit. Chipul ei sfios se umplu de s p a i m ă , iar ea încercă să se eli­ bereze, printr-un spasm involuntar. - Ce s-a întâmplat, d o m n i ş o a r ă ? A r trebui să ştii ce onoare e să ţii în m â n ă bijuteriile

regalei spuse el, înclinându-şi capul

într-un hohot de râs zgomotos. Curtenii râseră şi ei, având grijă 1

sA se o p r e a s c ă odată cu regele. Bine atunci, mapetite .

Poftim.

Acum ieşi afară! spuse el, arătând spre g r ă m a d a de m ă t a s e al­ bastră răspândită pe podea lângă patul său. Fata, care între timp reuşise să se adune, se înclină discret şi işi umplu braţele cu materialul opulent. A p o i ieşi din încăpere cu paşi atenţi, în hohotele de râs ale celorlalţi. D u p ă ce dispăru, regele se întoarse către Montmorency. Cine era? întrebă el rânjind. Sincer, Maiestate, trebuie să m ă opun, răspunse el, ştiind din experienţă de ce întrebase regele asta. Are doar treisprezece ani şi abia s-a întors luna asta de la mănăstire. A m mai trecut o dată prin asta, nu-i aşa? întrebă el, cu un ton pe atât de descura­ jator pe cât îi permitea funcţia. Francisc îl privi încruntat. - Poate că Maiestatea Voastră îşi aduce aminte că exact aceste doamne, de viţă mai puţin aleasă, v-au adus necazuri data trecută. Necazurile pentru rege î n s e m n a u boala franceză, sifilisul, denumit astfel pentru că se credea c ă îşi avea originea în Franţa, de unde s-a răspândit în alte ţări europene în perioada 1

Micuţa mea (fr.) (n.red.)

22

DIANE HAEGER

războiului. Regele fusese victima acestei boli cu ceva ani în urmă, iar după o serie de tratamente brutale devenise foarte ateni ca nu cumva s-o păţească din nou. - Cred că Maiestatea Voastră îmi va da dreptate că am reu­ şit să v ă distrăm cu un flux destul de constant de... ei bine, dc doamne al căror trecut îl putem investiga mult mai precis. - Cum ar fi contesa de Sancerre? - Exact. A p o i , desigur, mai e şi preferata voastră, domni­ şoara d'Heilly. - Da, Da. îl î n c o n j u r ă pe Marele Maestru cu b r a ţ u l şi se î n d r e p t ă din nou spre oglindă. Curtenii şi demnitarii îi urmară precum un cârd de gâşte. însă pe mine m ă distrează diversita­ tea, Monty. Auzind acel schimb de replici, Jean de La Barre îi prinse din urmă. - Sire, trebuie să v ă spun c ă d o m n i ş o a r a d ' H e i l l y este foarte furioasă din cauza... alegerii pe care aţi facut-o cu o seară în urmă. Se pare că se aştepta să fie invitată în dormitorul dumneavoastră. - Ei bine, eu sunt regele, iar ea e doar târfa mea! tună el, ridi­ când un vas mic din sticlă de Veneţia de pe noptieră şi aruncându-1 către ş e m i n e u într-o etalare de superioritate. Vasul se lovi de perete chiar deasupra căminului, făcând să sară cioburi de sticlă peste tot. D u p ă o clipă, îşi retrase spusele. - Da, poate că ai dreptate. D u p ă atâţia ani, e normal să a ş

;

tepte anumite lucruri din partea mea. Foarte bine atunci, Barre. Spune-i bijutierului să facă ceva pentru ea. Smaraldele sunt pre­ feratele ei. A p o i trimite-i podoabele în apartamentele ei cu un b i ­ let care să conţină dragostea mea nepieritoare şi rugăminţi umile să m ă ierte pentru... indiscreţia mea. Poetul Curţii, care îi place şi ei atât de mult, poate să scrie ceva fermecător, nu crezi? - Cu siguranţă, Sire.

tywrlexcma

23

Bine atunci, ocupă-te chiar acum de asta. Iar în drumul tău heci şi pe la doamna mea din noaptea trecută. Ducesa... nu, nu ( ontesa de... de nu contează. Invit-o să cineze cu mine. Spune-i că voi veni să o vizitez la amiază. A h , Barre... m i s-a spus că e mAritată... asigură-te că e singură. După ce termină pregătirile de dimineaţă, iar ritualul toale­ tei şi îmbrăcatului se încheie, regele petrecu o vreme singur în cuinera sa privată pentru rugăciune, pe scăunelul de r u g ă c i u n e din argint. A p o i ieşi în apartamentele sale exterioare ca să-şi c i lească scrisorile. A p o i discută cu sfetnicii săi cei mai apropiaţi, iiirc formau aşa-zisul conseildes

1

affaires .

Participa la trebu-

i ile formale ale Curţii abia spre prânz, d u p ă ce participa la rugă­ ciune în capela regală. A b i a atunci, î m b r ă c a t c o r e s p u n z ă t o r şi binevoitor, regele Franţei îi primea în audienţă pe cei care aveau li ea bă cu el. Deci ce avem astăzi pe a g e n d ă , Duprat? întrebă regele. Antoine Duprat, un b ă r b a t obez care duhnea, cu ochi al­ baştri a p o ş i şi obraji scofâlciţi şi palizi, îl p r i v i surprins, apoi începu să răsfoiască teancul de hârtii ca să facă o listă a întâlniII lor regelui. Duprat era Cancelarul Maiestăţii Sale, Secretar Principal şi al doilea dintre cei trei cei mai favorizaţi la Curtea Franţei. Era un o m u l e ţ fară milă, care ucisese şi distrusese vieţi fără să stea pc gânduri. A c u m , anii şi ecoul morţii îl b â n t u i a u şi-1 făceau să-şi petreacă zilele preocupat mai d e g r a b ă de l ă c o m i e decât de corupţie sau igienă. Se aşeză lângă Francisc în capul unei mese lungi dintr-unul dintre saloane. La dreapta regelui stăteau Marele Maestru Montmorency şi cardinalii de Tournon şi Lorena. Philippe ('habot, A m i r a l al Franţei şi ultimul membru a triumviratului ( onsiliu de afaceri (n.tr.)

24

DIANE

HAEGER

regelui, ocupa celălalt capăt al mesei alungite. Stătea acolo cu braţele încrucişate, cu buzele c ă r n o a s e fixate într-un perma­ nent rânjet dispreţuitor. C â n d începu consiliul de afaceri, un bărbat apăru de după una dintre tapiseriile mari ce acopereau peretele din spatele ca­ merei. Se îndreptă direct spre rege. - V ă rog umil să m ă iertaţi, Maiestate, însă e urgent să discut cu dumneavoastră în privinţa nepoatei papei. Nu mai pot aştepta. Sanctitatea Sa, Papa Clement, aşteaptă cu nerăbdare un răspuns. Italianul pitic şi brunet vorbea rapid, într-o franceză impreg­ nată de accentul l i m b i i sale native. Montmorency şi ceilalţi se î n t o a r s e r ă în scaun. B ă r b a t u l se apropie şi mai m u l t de rege. Chabot, care era chiar lângă el la capătul mesei, se ridică din scaun. Scoase un pumnal lung cu m â n e r bătut cu perle din teaca de la brâu şi îl duse sub bărbia bărbatului. Gărzile regale veniră în grabă în spatele lui şi îşi traseră floretele. Montmorency se r i ­ dică şi se îndreptă spre capătul mesei, însă mersul său era mai lent şi mai hotărât. - Domnule, î n c e p u el, fară să-1 privească pe ambasador. De când sunteţi rezident aici la Curte? - Se î m p l i n e s c şase luni, domnule. - Şase luni? Suficient cât să fi remarcat că Maiestatea Sa nu p r i m e ş t e audienţe înainte de slujbă. Ambasadorul îl privi pe rege aşteptând o confirmare, însă Francisc nu spuse nimic. Ambasadorul italian, care era şi duce de Albany, plecă din nou capul. Trase aer a d â n c în piept şi înainta d i n nou spre rege. Gestul s ă u n e a ş t e p t a t le făcu pe cele cinci gărzi să-şi ridice floretele şi să-1 împiedice pe italianul cel scund să înainteze. Acesta vorbi prin reţeaua aceea de oţel. - V ă rog u m i l să m ă iertaţi, Maiestate, însă am aşteptat răb­ dător o audienţă mai multe zile. Sanctitatea Sa, papa, e din ce în ce mai furios pe mine din cauza acestor întârzieri, iar eu...

25

T ă c e r e ! tună regele, în sfârşit, cu ochii mari de culoarea umbrei reduşi la d o u ă l i n i i . Curtenii se opriră brusc şi făcură l i ­ nişte. Toate privirile se întoarseră către ambasador. D a c ă insişti *A îmi forţezi m â n a fără să îmi laşi răgaz să m ă g â n d e s c bine la Hceastă propunere, atunci va trebui să îi transmiţi Sanctităţii Sn le că răspunsul meu e „nu". Fiul meu, Prinţul Coroanei Fran|ei, nu va putea fi n i c i o d a t ă obligat să ia de soţie o femeie de t Aiul, chiar d a c ă are marele noroc de a se fi n ă s c u t drept ne­ poata papei! In timp ce rostea ultimele cuvinte, regele se ridică. La un nemn al Marelui Maestru, gărzile se apropiară şi îl escortară pe ambasador afară din salon. Tratatul de la Madrid legase Franţa de Spania şi anulase prelcn|ia Franţei la Milano. Acum, după şapte ani, pacea începea să-1 plictisească pe monarhul francez. Pe zi ce trecea, îşi dorea tot mai mult superioritate teritorială în faţa lui Carol al V-lea, împărat al S lanţului Imperiu Roman. O alianţă italiană ar fi fost ceva, în ca­ zul în care alegea să r e n u n ţ e la tratatul cu Spania. Iar în ultima vreme se gândise la asta mai mult decât ca la o simplă idee trecăloare. O căsătorie ca aceea p r o p u s ă de p a p ă prin intermediul du­ celui de Albany i-ar fi asigurat în mod cert superioritatea în faţa împăratului la fel de ambiţios. Era posibil chiar să vadă Milanul revenind în posesia lui. î n c ă din copilărie fusese învăţat să con­ sidere M i l a n u l propriul său teritoriu. S t r ă b u n i c a l u i , Valentina Visconti, fusese fiica ducelui de Milano. Era dreptul său din n a ş tere. Milano aparţinea Franţei. Fără t e a m ă d u p ă obţinerea, apoi pierderea marelui oraş în trecut şi indiferent de interdicţiile trata­ tului, Francisc îşi dorea să-1 aibă din nou sub Coroana Franceză. însă acela nu era unicul teritoriu după care tânjea regele francez. în acelaşi timp, cheia oraşului Milano i-ar fi deschis u ş a şi cAIre arta şi arhitectura italiană. Leonardo da V i n c i r ă s p u n s e s e chemării sale, însă sosise în Franţa când era atât de bătrân, încAt contribuise doar cu foarte puţin la istoria franceză, inclusiv

26

DIANE HAEGER

prin faptul de a f i murit aici. î n s ă mai erau Michelangelo, Ra fael şi Cellini pe care-i mai putea convinge. Aceşti mari ma eştri ai culturii îi respinseseră rugăminţile de a veni în Franţa î n s ă d a c ă ar f i recâştigat M i l a n u l , într-o zi poate i-ar a ş e z a ală turi de comorile sale naţionale. Visa să creeze, cu ajutorul lor, cele mai magnifice palate de pe p ă m â n t . A r fi avut în colecţia p e r s o n a l ă lucrări de artă apreciate de toată lumea. D a c ă ar pu­ tea obţine asta, maeştrii nu ş i - a r m a i împărţi măreţele daruri cu Italia, Spania sau chiar Anglia. Lucrările lor vor fi toate pentru el; pentru Franţa. - Poate că Maiestatea Voastră ar trebui să se mai gândească, s u g e r ă Chabot cu p r e c a u ţ i e , d u p ă plecarea ambasadorului. O căsătorie în familia M e d i c i ar aduce Franţei o alianţă foarte strategică şi foarte necesară cu Italia. Philippe Chabot, un bărbat scund şi cu o privire drăcească, era la fel de rece pe cât era de crud. Spre deosebire de Montmorency, nu-şi câştigase locul în triumvirat; îl cucerise. - Doar zestrea ar fi de ajuns să vă finanţeze următoarea cam­ panie. .. asta, desigur, dacă va mai exista o următoare campanie. C â n d văzu, după expresia regelui, că acesta nu abandonase com­ plet ideea, Chabot continuă: Şi să nu uităm că a oferit şi Pisa, şi Livorno în târguiala. - î n s ă să-1 însor pe Delfin cu fiica unui negustor? Să o fac pe o femeie de r â n d u r m ă t o a r e a r e g i n ă ? Pentru numele lui Dumnezeu, în toată Italia nu există suficienţi bani pentru o ast­ fel de concesie! spuse regele. A p o i îşi aminti de M i l a n o . Iar dorinţa de a-1 avea îl mai î m b l â n z i : M ă v o i mai gândi la această chestiune. între timp, trimite-1 pe ducele de Albany înapoi la Sanctitatea Sa cu refuzul meu de neclintit... A p o i să vedem ce mai propune. Fusese o servă bună, iar Claude d'Annebault, chiar dacă mult mai scund şi mai puţin agil fizic decât regele, o returnă cu forţă. Maiestatea Sa se chinui să o prindă.

Tpu/ptexaMa,

27

Aşa, Claude! Ia arată-mi ce ai între picioare! strigă re­ bele către adversarul său. I ,ovi mingea m i c ă din piele în aer cu toată forţa rachetei, făcAnd-o să treacă peste plasă. 1

Iarna, terenul pentrujeu depaume

era o sală interioară mare,

IM câţiva metri de castelul principal. înăuntru, era aşezat un lung 9 ir de bănci de lemn. C â n d juca regele, băncile erau întotdeauna pline de curteni şi doamne puternic parfumate care îl încurajau. Alât regele, c â t şi adversarul s ă u purtau pantaloni scurţi bu­ fanţi şi şosete de mătase. C ă m ă ş i l e lor erau largi şi croite din muselină. Montmorency stătea pe margine lângă Chabot, Barre ţi Duprat. Chabot se chinuia s ă îl s u s ţ i n ă pe rege mai aprins decât rivalul său, Anne de Montmorency. - Bravo, Maiestatea Voastră! B u n ă replică, Maiestatea Voastră! A m â n d o i bărbaţii se priveau cu acreală, în timp ce rosteau Nimultan acele cuvinte. A m i r a l u l Chabot z â m b i sec şi făcu un pas înainte, îndepărtându-se de Marele Maestru. Cei doi bărbaţi NC dispreţuiau şi nu se dădeau înapoi de la nimic în lupta lor pen­ tru favorurile regelui. Priviră voleul studiat al regelui. Transpiraţia îi curgea de pe frunte, în timp ce îşi duse un braţ deasupra capului şi se pregăti HA returneze serva. Mişcările trupului său înalt şi bine făcut erau în egală m ă s u r ă puternice şi graţioase. Era în floarea tinereţii şi toţi cei care îl priveau j u c â n d puteau vedea asta. Şi totuşi, când adversarul său rată, toată lumea avu impresia că o făcuse inten­ ţionat. Oponentul său, mareşalul Claude d'Annebault, şi el mem­ bru al elitei din cercul i n t i m al regelui, sări peste p l a s ă şi se înclină în faţa suveranului. - B u n meci, bătrâne! declară regele. Dar ai grijă să exersezi ceva mai mult înainte să mai j o c i cu mine! 1

Jocul cu mingea (n.tr.)

28

DIANE

HAEGER

îi cuprinse j u c ă u ş capul m a r e ş a l u l u i şi se pregăti să iasă din teren. - A fost un meci superb, Maiestatea V o a s t r ă , îl flata Montmorency. Ca întotdeauna, se afla în dreapta regelui, iar Chabot în stânga. Jean de La Barre şi cancelarul Duprat mergeau în urma lor. - Claude mi-a lăsat j o c u l ăsta, Monty. A r fi putut să m ă bată cu uşurinţă în ultimul set. B ă n u i e s c că îi este t e a m ă să îl pro­ voace cu adevărat pe rege. - Maiestatea Voastră e mult prea m o d e s t ă . Jucaţi mai bine ca niciodată. - A d e v ă r a t , aşa este, a p r o b ă el, apoi îl bătu pe Marele M a ­ estru pe spate. Francisc îi aruncă din buzele subţiri z â m b e t u l său drăcesc, în timp ce o adevărată ceată de ambasadori, curteni şi nobili îl înconjurară să-1 felicite pentru victorie. în partea cealaltă a tere­ nului, printre celelalte doamne, îi surprinse privirea d o r n i c ă a femeii cu care îşi petrecuse noaptea. „Contesa de nu-ştiu-cum", se gândi el. Ieşea în evidenţă între celelalte doamne cu care se prefăcea că vorbeşte. Era frumoasă, chiar dacă o ţinea minte ca fiind ceva mai slabă. Şi îi păruse mai tânără decât arăta acum, în toate acele straturi de mătase albastră şi cu pelerina franţuzească e l e g a n t ă . C â n d a v ă z u t c ă i-a atras atenţia, z â m b i şi î n c l i n ă u ş o r capul. Regele îi r ă s p u n s e printr-un gest identic. în faţa lui se aflau doi paji tineri, din familii nobile. Unul avea onoarea de a ţine un vas mare din argint, din care regele îşi stro­ pea faţa cu a p ă ca să se răcorească. Celălalt, Francois de Guise, cel mai nou paj al regelui, îi oferi un prosop brodat. Maiestatea Sa îl plăcea pe băiat, aşa că se decise să-i facă onoarea de a-i m u l ­ ţ u m i . Guise roşi. - Barre! strigă regele. Primul Domn se grăbi către suveran prin marea de veşminte de brocart şi pelerine de hermină.

^awfex,anl sari înapoi. Vezi ce bine ar putea să fie între noi? Bine, Jacques, gata cu tachinarea. A c u m e rândul tău. Ce Viu de afacerea dintre rege şi prinţul Henric? A r fi trebuit să-mi dau seama. Totul se reduce la băiatul acela îngrozitor, spuse el iritat, ridicând ochii. Apoi o ţintui din nou cu privirea. ( e e între voi? K ă s p u n d e - m i , Jacques. Ce ştii? Bine, bine, spuse el. Găsi un bolovan mare între copaci, ie a ş e / ă şi ridică ochii spre ea. E i bine, se pare că p â n ă acum au avut loc negocieri secrete între rege şi papa de la Roma. Sancti­ tatea Sa are o nepoată pe care doreşte să o mărite şi a încercat să o liciteze la toate puterile lumii creştine. Se pare că datorită rela­ ţiilor ei, micuţa reprezintă cheia către Italia şi se pare că ţapul cel bătrân a încercat să obţină cea mai b u n ă înţelegere. Şi ce legătură are asta cu prinţul şi cu Conseil des affaires? I )raga mea, se pare că bunul nostru rege a câştigat. Prin­ ţii I I lenric se va căsători cu ea. .. .Trebuie să fie o greşeală, şopti ea. Stăteam chiar acolo c â n d cancelarul a citit răspunsul re­ celui. Nu e nici o greşeală.

224

DIANE HAEGER

Diane îşi prinse m â i n i l e în talie şi trase aer în piept ca şi c â n d ar f i fost lovită în stomac. F ă r ă să se întoarcă, se rezema de copacul d i n spatele ei ca să nu c a d ă . I se f ă c u s e r ă u . Bila i se ridică d i n stomac în gât cu o forţă uriaşă. î n c e r c ă să în v i n g ă senzaţia. - Trebuie să plec, spuse ea pe un ton abia auzit şi se întoarse El îi prinse m â n a şi o opri. L a s ă - m ă , Jacques! - Ce dracu' se întâmplă între tine şi băiat? acuză el. Ea pri v i în direcţia lui. Ochii lui se întâlniră cu ai ei. Ea era gata să plângă. V â z â n d c â t de p a l i d ă devenise, îşi d ă d u singur r ă s p u n s u l : Proasto! Trebuia să-mi dau seama că va urma asta. D u p ă privi rea ta pariez că deja te-ai şi culcat cu el, nu-i aşa? Oh, cum m-ai luat de prost cu virtutea ta prefăcută şi săruturile tale caste, când de fapt îi ofereai favorurile tale copilului acela patetic! - Las-o baltă, Jacques! N u înţelegi, şopti ea şi îşi răsuci bra­ ţul p â n ă se eliberă din strânsoarea l u i . - A i dreptate în privinţa unui singur lucru. N u înţeleg cum ai putut alege un băiat când la picioarele tale se pleacă un băi bat! Eu sunt cel căruia trebuie să-i oferi favoruri, nu el! Diane nu-i auzi ultimele cuvinte, căci o luase la fugă pe alee cât o ţineau picioarele. Trebuia să se îndepărteze. Trebuia. De Jacques. De Curte. De tot. A l e r g ă prin grădină, trecu pe lângă ceilalţi curteni fară să-i pese de ce ar putea să creadă. Avea ne­ voie de siguranţa propriilor apartamente în castel. Simţea că i se face rău. - N u m ă căsătoresc cu ea! - N u f i obraznic cu mine, ticălosule! urlă regele. - îţi spun că nu m ă căsătoresc cu ea! Vreau să-mi aleg sin­ gur soţia! Regele şi fiul său stăteau faţă în faţă, a m â n d o i cu mâinile în şolduri. Erau atât de aproape, încât Henric putea simţi respiraţia

tyuwfe&awa

225

\ aldă a tatălui său şi vedea cum pieptul îi tresare de furie prin pieptarul încărcat cu pietre preţioase. Băiete, eşti fiul unui rege. N u poţi să faci ce vrei! I iăiatul, care crescuse la fel de înalt ca tatăl său, nu spuse n i ­ mic, iar regele slăbi sub intensitatea confruntării. A h , de ce nu poţi să semeni mai mult cu fratele tău şi să-1 a ««cu Iţi pe regele suveran? Pentru că, domnule, fratele meu nu ar fi dat d u p ă fiica unui negustor de dragul unui petic de p ă m â n t şi ceva aur! A i grijă cum îi vorbeşti regelui, îl avertiză Montmorency din spate pe tânărul prinţ, însă vorbele lui nu fură mai mult deu l l şoapte în vânt. In partea cealaltă a încăperii, regele pufnea sălbatic şi se plimba î n c o a c e şi î n c o l o cu m â i n i l e în ş o l d u r i . A t u n c i , în f u i iu lui revenită, răsturnă o m a s ă , iar pocalele şi carafa de argint • a/urfl cu un clinchet pe dalele podelei. Delfinul, Chabot şi Montmorency r ă m a s e r ă tăcuţi. Simţind complicaţiile, ducele de Albany, care negociase căsătoria în faţa papei, încercă să i n ­ iei vină pe lângă Henric: înălţimea Voastră ar trebui să asculte vocea raţiunii. O că­ lătorie e un lucru foarte mărunt. Faceţi ce vreţi cu inima, însă ar 11 el >u i să vă gândiţi ce consecinţe ar avea un refuz pentru Franţa. Sincer, să împărţiţi numele şi titlul cu nepoata papei e în avanla|ul tuturor. In avantajul tuturor? repetă Henric râzând batjocoritor. I la! Vrei să spui în avantajul vostru, nu-i a ş a ? Eu nu sunt D e l l)n! Nu voi fi rege! Iar interesul meu e să m ă căsătoresc cu o fe­ meie pe care să o iubesc! Ei bine, nu aşa stau lucrurile pentru noi! Kegele scuipă acele cuvinte cu furie şi se îndreptă din nou In grabă către fiul său. Eu mi-am făcut de b u n ă v o i e datoria faţă de ţară şi m-am căsătorit cu cine mi-a fost aleasă, aşa cum au făcut şi ceilalţi

DIANE HAEGER

226

înaintea noastră. Căsătoria din dragoste e pentru servitori şi ţâ rani, nu pentru un prinţ d i n Casa de Valois! Pentru asta ia-ţi o a m a n t ă , băiete! A p o i se opri. Pe chipul furios îi apăru un rân jet. Sau, b ă r b ă ţ e l u l e , poate c ă ai deja una. A d e v ă r u l d i n cuvintele tatălui său îl dezarma pe tânăr, care căuta disperat cu privirea un ajutor de undeva. însă în zadar. N i c i m ă c a r d i n partea l u i Montmorency. Regele, văzând ime­ diat schimbarea lui Henric, rânji şi mai larg. - Poate c ă doamna de Poitiers a consimţit să te scape şi de altceva decât de î n g â m f a r e ! spuse el râzând răutăcios. Aceasta tactică a regelui s c h i m b ă totul, iar Henric încercă să-şi îniVâ­ neze propria furie care s i m ţ e a că-1 c o p l e ş e ş t e . D a c ă se alia ceva despre legătura lor, n-o va mai putea proteja. Chabot îna­ inta lângă ambasador, gestul său s e m ă n â n d periculos de mulI cu o întărire. - Cu respect, înălţimea Voastră, însă m ă tem că această ches­ tiune nu e deschisă dezbaterii. Acordul a fost deja semnat. - Semnat? Semnat de către cine? - Cum, de rege şi de Sanctitatea Sa Papa Clement, bineînţeles î n c ă p e r e a p ă r e a î n c r e m e n i t ă . Rece ca g h e a ţ a . D u p ă ce stătu o clipă să-şi recapete suflarea, Henric râse din nou: - Şi presupun c ă aţi ales ziua, ora şi locul pentru toată po­ vestea asta fară să m ă consultaţi şi pe mine! Privind î n j u r către capetele plecate, z â m b e t u l său furios se transformă în d e z n ă d e j d e în faţa exactităţii cu care i se mode­ lase irevocabil viaţa. Era prins în capcană. Capcana matrimoni­ ală la care era condamnat era mult mai rea decât orice temniţa s p a n i o l ă pe care o cunoscuse în c o p i l ă r i e . Era un cerc impo­ sibil. D a c ă se c ă s ă t o r e a cu nepoata papei, pierdea speranţa într-un viitor cu femeia pe care o iubea. D a c ă cerea permisiu­ nea să se c ă s ă t o r e a s c ă cu Diane, ar f i î n s e m n a t ca ea să fie a l u n g a t ă de la Curte sau să aibă o soartă chiar mai rea d a c ă aşa dorea Maiestatea Sa.

tyu^i aga mea, acesta este fiul meu, Delfinul. într-o z i , va fi rege. Aş vrea să deveniţi prieteni. Aş fi onorată, repetă ea, făcând aceeaşi p l e c ă c i u n e . I )elfinul z â m b i şi d ă d u d i n cap. Regele îşi c o n t i n u ă drumul *prc stânga. Iar e l . . . spuse papa, este viitorul tău soţ. Henric, ţi-o pre­ zint pe draga mea nepoată, Caterina M ă r i a de M e d i c i . I lenric îl p r i v i pe p a p ă , care z â m b e a spre ea ca şi c â n d ar fi IONI

propriul l u i copil. A p o i v ă z u rânjetul ştrengăresc de pe chi­

pul fratelui său şi privirea studiată a l u i Montmorency. Ea facu altă plecăciune. C ă u t ă în zadar ceva plăcut să spună, însă c â n d ii privi ochii bulbucaţi şi umezi mintea i se întunecă. Poate c ă ne-ar prinde bine tuturor p u ţ i n v i n , s u g e r ă Montmorency, lăsându-şi din nou m â n a pe u m ă r u l l u i Henric. I lenric îşi îndepărtă privirea de la tânăra M e d i c i şi se uită neajutorat spre rege.

DIANE HAEGER

248

- O idee m i n u n a t ă , spuse Maiestatea Sa. Una dintre gărzile papei, care ţinea o h a l e b a r d ă lungă şi in crustată cu pietre preţioase, conduse grupul din marele salon către o sală de mese cavernoasă. Insă Henric nu se putea m i ş c a îl văzu pe p a p ă sărutând-o pe Caterina şi luându-i braţul când ie­ şiră din încăpere. I se strânse inima. C â n d Montmorency se în toarse să se alăture celorlalţi, Henric îi prinse u m ă r u l . - T e rog, M o n t y . . . b ă t r â n e , şopti el disperat. Te imploi ajută-mă să scap d i n asta! Montmorency se întoarse şi v ă z u expresia îndurerată pe care o v ă z u s e atât de des pe chipul l u i Henric. - î m i pare rău, fiule, nu mai pot face nimic. In nomine Patris,

et Filii et Spiritus

Sancti...

Razele mari de lumină ce p ă t r u n d e a u prin ferestrele masive cu vitralii răspândeau culori pale în naosul catedralei, în timp ce Henric şi Caterina se pregăteau să-şi facă j u r ă m i n t e l e . Diane îşi ştergea fruntea transpirată cu o batistă de m ă t a s e albastră, privind-o pe m i c u ţ a îmbrăcată într-o rochie m i n u n a t ă de bro cart alb şi auriu. Rochia era bătută cu bijuteriile ce reprezentau o parte din zestrea ei pentru Franţa. Talia îi era prinsă într-o cen tură de aur, cu opt rubine mari şi cu un diamant în centru. L a gât purta un şirag cu optzeci de perle şi un pandantiv bătut eu diamante, smaralde şi rubine mari. Degetele ei scurte erau aco­ perite cu rubine, diamante şi aur. Diane îi privi, prin atâta strălucire, chipul mic şi şters; sprân­ cenele negre şi nasul mare. Simţi în suflet j u n g h i u l regretului, î n c e r c ă să-1 d o m o l e a s c ă . Simţi un fir de sudoare între sâni, pe sub straturile de damasc greu. A p o i se înfiora. C u r â n d se va ter­ mina. M a i avea de îndurat doar câteva clipe. îşi recapătă echili­ brul, cu m â n a pe spătarul şirului de bănci din faţă, apoi Henric şi Caterina se întoarseră şi î n g e n u n c h e a r ă pe d o u ă piedestale pentru r u g ă c i u n e la altar.

tyuwte&aMa,

249

Papa însuşi le d ă d u binecuvântarea nupţială, conferind eve­ nimentului o solemnitate şi mai mare. El b i n e c u v â n t a inelul de nur şi îl ridică spre Dumnezeu. Diane se chinui să privească mo­ mentul în care Henric îl strecură pe degetul fetei. Atunci papa *e dădu deoparte, din cauza stării sale proaste de sănătate. Insă /Ambi pe sub barba lui lungă c â n d Cardinalul de Tournon rosti ultima parte a slujbei. R i d i c ă m â n a să facă semnul crucii şi anunţă că, p r i n voia sfântă a l u i Dumnezeu, Henric de Valois 91 ( atcrina de M e d i c i erau soţ şi soţie. Regele şi papa mergeau la braţ şuşotind, în timp ce condu­ ceau noul cuplu şi un grup de curteni beţi pe scara abruptă din piatră. N i c i mireasa, nici mirele nu aveau de ales; cei doi bă­ i i (ini erau nerăbdători să v a d ă că acea uniune era c o n s u m a t ă , nil Ici că acum deschideau drumul către acel final. I n spatele lui veneau regina Eleanora, soţia spaniolă a lui Francisc, Delfi­ nul, Montmorency, amiralul Chabot şi Cardinalul de Lorena, ca * i cAnd ar fi fost o petrecere. Aerul era sufocant de la atâtea tru­ puri înghesuite pe scară, iar Henric simţea că se sufocă. Insă Ionic g â n d u r i l e lui î n c r e m e n i r ă c â n d î n t r e a g a procesiune se opri la uşile apartamentului său. ( a n d se o p r i , Henric fu obligat să-1 p r i v e a s c ă pe rege. I lancisc îşi înfipse m â i n i l e în umerii l u i Henric. Era un semn Intre domni, care spunea că celălalt trebuie să îşi facă datoria, indiferent cât de d e z g u s t ă t o r ar fi fost. îl trase rapid către el şi II sărută pe obraz. A p o i luă m â n a t r e m u r â n d ă a Caterinei într-a NII, o duse la buze şi o sărută. Madame ducesă, începu el, în noaptea aceasta veţi deveni o parte permanentă a acestei case şi nimic nu-mi va face o plăcere mai mare decât să vă văd purtând în pântec primul meu nepot! M u l ţ i m e a , care r e n u n ţ a s e de mult la etichetă izbucni în râHcle şi fluierături. Regele şi papa s c h i m b a r ă un rânjet. Clement M bătu pe rege pe spate. Henric îi p r i v i pe cei doi bărbaţi care

250

DIANE HAEGER

conspiraseră să-i distrugă viaţa şi îl u r m ă r i pe Clement sărutau du-şi nepoata. A p o i făcând semnul crucii în faţa lor. - A c u m , copii, spuse el într-o franceză stricată, la turnir! Fericit să scape de Curtea cea aspră, Henric luă m â n a micuţa şi u m e d ă a Caterinei şi o conduse în apartamentele sale. A c o l u . Cardinalul de Lorena b i n e c u v â n t a patul nupţial, iar Ippolito dr M e d i c i legănă un sfeşnic cu t ă m â i e pe lângă perdelele patului u m p l â n d camera cu parfum. L â n g ă pat, doamnele Caterinci aş teptau să o dezbrace. - Du-te cu doamnele tale, îi spus el. O să v i n şi eu curând - C u m doreşti, spuse ea şi o u r m ă pe m ă t u ş a şi verişoai a ei în g a r d e r o b ă . D u p ă ce se îndepărtară, Henric se întoarse către prietenul său, cu ochi n e r ă b d ă t o r i . - Brissac, te rog, spune-mi, există vreun mesaj din pârlea doamnei de Poitiers? Orice? - î m i pare rău, înălţime. M - a m interesat, aşa cum mi-aţi ce rut, însă m i s-a spus c ă a părăsit petrecerea imediat d u p ă pleca rea d u m n e a v o a s t r ă . Iar cinstea m ă obligă să v ă spun că a plecai cu Jacques de Montgommery. - S-o ia naiba! Henric trase aer în piept şi expiră a d â n c , ca şi când încerca să-şi r e v i n ă dintr-o lovitură. - Atunci, aşa să fie. Ajută-mă să scot chestia asta de pe mine D a c ă vor turnir, atunci, pe numele l u i Dumnezeu, le dau turnir! Clement, cu un pas în spatele lui Francisc, îşi croi drum bâj bâind înapoi pe scara lungă către sunetul muzicii şi veseliei din salonul principal. Petrecerea încă era în toi chiar şi când apă rură primele raze de soare pe l â n g ă pervazurile lungi. Când re gele intră în sală, luă un pocal de argint r ă s t u r n a t de pe una dintre mesele lungi şi îl a r u n c ă de perete ca să a t r a g ă atenţia. Zgomotele încetară, iar muzica se opri.

tyuwfexjiMa

251

Suntem fericiţi să v ă a n u n ţ ă m , î n c e p u el pe un ton grav, ceremonios, că ne-am dus să ne a s i g u r ă m că se va consuma că­ sătoria dintre noua mea fiică şi fiul Franţei. Şi ne-am întors să r a p o r t ă m , c o n t i n u ă papa în locul său, cA ducele şi ducesa d'Orleans tocmai au avut un turnir brav! Se auziră urale vesele din rândul nobililor beţi rămaşi acolo, cure stăteau înşiraţi pe mobilierul luxos. Papa Clement ridică un pahar gol pe care îl luase de pe m a s ă . Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic să-i b i n e c u v â n t e z e pe amAndoi şi ca nepoata mea să r ă m â n ă grea înainte să plec eu din Franţa! Diane stătea singură într-un colţ, sorbind dintr-un întăritor, încercând în zadar să se a m e ţ e a s c ă . I I lăsase pe Jacques la u ş a apartamentelor lui. Spusese că pleca doar o clipă, promiţându-i i A se va întoarce. Insă voia să a u d ă ; avea nevoie să a u d ă că, lulr-adevăr, între ei totul se terminase. I )iane se întorsese în sala de banchete, însă nu se aşteptase ca acele veşti să o afecteze în asemenea fel. L ă s ă durerea să licacă prin ea, apoi reuşi să schiţeze un zâmbet. îşi îndeplinise scopul. îl ajutase pe un prinţ t i m i d să devină bărbat; îl pregătise pentru o soţie. într-o zi, avea s-o ia deoparte şi să-i m u l ţ u m e a s c ă pentru că ştiuse când să dispară. Spusese că o iubea, însă oare cc ştia el de iubire când era atât de plin de ardoarea fară scop a adolescenţei? Era simplu să le confunde. A c u m , când totul înlic ci se sfârşise, singurul ei regret era că, pentru o clipă, şi ea Iţi permisese să uite să facă diferenţa între dragoste şi dorinţă. Roua dimineţii de pe pervazul plumbuit bătea în obrazul lui I lenric, o d a t ă cu briza sărată a oceanului. Deschise ochii şi era cu Diane. îi simţea căldura corpului lângă al său. Se întinse sA o atingă. A p o i îşi aminti. Afară, sunetul de copite de cal pe pavaj şi strigătele grăjdarilor îl treziră din amorţeală. L â n g ă el, ( alerina dormea g h e m u i t ă sub straturile de m u s e l i n ă albă şi nu

252

DIANE HAEGER

i se vedea decât ciucurele de aur al bonetei albe de noapte. I I se schimonosi când îi reveni în minte ceea ce făcuse cu ea. Cu o noapte în u r m ă , trecuse dincolo de furie şi durere. Vi nul pe care îl b ă u s e avusese grijă de asta. Şi se r ă z b u n a s e pe fata aceea pe care o v ă z u s e de d o u ă ori în viaţa l u i şi de care, de acum, era legat pentru totdeauna. Toate s ă p t ă m â n i l e de con Iu zie şi înfrângeri atinseseră un crescendo violent în trupul ci nu cuţ şi neprihănit. E l era sigur că o rănise. N u fusese b l â n d cu ea, ca şi c â n d ar f i putut readuce cu forţa amintirea şi durciv.i lui Diane, odată cu fiecare î m p u n s ă t u r ă violentă. La sfârşii, se rostogolise departe de ea şi se prefăcuse a nu-i auzi scâncetele N u avea puterea să îi d o m o l e a s c ă suferinţa; nici pe a l u i . Zgomotele de afară îl ridicară pe Henric din pat. Se îndrepta către o fereastră m i c ă şi î n t o a r s e m â n e r u l de a l a m ă , dese hi z â n d - o spre curte. D o i cai, încă fară călăreţ, erau înşeuaţi şi pre­ gătiţi. C â t e v a gărzi urcară pe armăsarii regali care aşteptau în p r e a j m ă în ceaţa matinală. Henric scutură din cap, încercând cu disperare să î n d e p ă r t e z e efectele vinului pe care îl b ă u s e C â n d p r i v i pe fereastra d e s c h i s ă o v ă z u pe Helene, serviloa rea l u i Diane, ieşind din vilă într-o p e l e r i n ă de călătorie eu glugă. Imediat o u r m ă şi Diane. Henric îşi duse m â n a la frunte şi î n d e p ă r t ă o b u c l ă neagră. P ă r ă s e a Curtea fără ca m ă c a r să-şi ia r ă m a s - b u n . Se simţea din nou neajutorat. Toată viaţa fusese neajutorat; ca o marionetă. - E l spune: ridică-ţi picioruşul, m i c u ţ ă m a r i o n e t ă , şopti el. Iar eu ascult... Mereu ascult. întâi fusese o m a r i o n e t ă pentru tatăl său, iar acum pentru ţară. A c e a s t ă căsătorie cu m i c u ţ a florentină, pe care tocmai o consumase irevocabil, într-un spectacol degradant pentru tatăl lui şi pentru papă, era exemplul cel mai clar al poziţiei sale. Pen­ tru c ă el nu era privilegiat, fusese însurat cu fiica unui negustor şi i se spusese doar că trebuie să facă asta pentru Franţa.

TpuwtetowwAXs

253

Acum, mai mult decât durere, simţea o furie amară. O furie împotriva unui sistem pe care nu-i era dat să-1 înţeleagă, însă cure avea totuşi puterea de a-1 ţine departe de singura fericire pe cure o cunoscuse vreodată. Privi în tăcere cum Diane, îmbrăcată Inlr-o rochie de catifea neagră, în mantie şi glugă, era ajutată să încalece de către unul dintre rândaşi. Henric întinse m â n a şi liasă cu degetul conturul trupului ei, privind-o cum apucă frâicle de piele şi m â n g â i e coama neagră a calului. Atunci, u r m â n d nai da regală care deschidea drumul, lovi călcâiele şi le u r m ă pe călăuze spre ieşirea din Marsilia şi din viaţa lui Henric.

„ A ş a sunt b o b o c i i f r u m o ş i de trandafir p u r t a ţ i de v â n t , precum cei înfloriţi, iar copiii înşfăcaţi şi duşi departe sunt plânşi de o sută de o r i m a i mult d e c â t b ă t r â n i i care mor." - BRANTOME

45 Anne d ' H e i l l y ţâşni pe uşile deschise ale sălii de consiliu a icgclui şi intră în biroul interior, fară să se mai deranjeze să hulă. Pantofii ei, croiţi d u p ă ultima m o d ă veneţiană, cu tălpi iniei de plută şi acoperiţi cu catifea albastră, se auzeau de sub ro­ chia albastră asortată în timp ce aluneca pe dalele podelei către masa de mahon. Era un conseilprive;

cea mai mare adunare de

nobili pentru chestiuni de stat, aşa că încăperea era plină de sfet­ nicii regelui. Toţi erau acolo, cu excepţia cancelarului Duprat, care murise cu un an în u r m ă d u p ă o perioadă lungă de boală. Camera privată a regelui de la Saint Germain-en-Laye era vastă, cu tavane înalte şi boltite, pe care tocmai fuseseră pictate liesce în culori pastelate. Pe ziduri erau montate candelabre de perete cu incrustaţii de aur şi oglinzi lungi, între mai multe feres­ tre mici. Prin acestea intra lumina aurie, care traversa camera dintr-o parte, lăsând cealaltă parte în umbră. C â n d o v ă z u pe Anne, regele se ridică din scaunul sculptat, cu spătar înalt, din eupiil mesei. Ce s-a întâmplat, mon amour? întrebă el. Ceilalţi bărbaţi din consiliu săriră de pe scaun şi se ridicară cu respect în faţa femeii ridicate la rangul de ducesă d'Etampes. Regele aranjase de c u r â n d o căsătorie între favorita l u i şi un curtean nobil, dar sărac. Le dăduse ducatul d'Etampes ca me­ lodii de a-i acorda un plus de putere şi respect femeii cu care continua să-şi î m p a r t ă viaţa.

258

DIANE HAEGER

- E nenorocitul de soţ pe care m i l-ai dat! chiţăi ea. Vrea .1 mai mulţi bani ca să-şi ţină gura. Mereu mai mulţi bani! A li 1 mis v o r b ă că nu poate trăi din leafa pe care i-o plăteşti. Pe chipul l u i Francisc apăru un z â m b e t , iar acesta îşi in creţi m u s t a ţ a ca şi când ar f i vrut să s p u n ă „ d o a r atât"? Ieşi dm spatele mesei şi îi luă m â n a . - Ei bine, domnilor, d u p ă cum vedeţi, atenţia mea e soliei tată în altă parte. Chestiunea pe care o discutam a ajuns la concluzie, nu-i aşa? Chabot îşi drese glasul. Antoine du Bourg, noul cancelar al Franţei, se a ş e z ă din nou şi î n c e p u să-şi strângă hârtiile. Anne de Montmorency fu singurul care îndrăzni să ridice capul în di recţia regelui. - Atunci c o n t i n u ă m ? întrebă el. - Da. Creşteţi n u m ă r u l de soldaţi la patruzeci de m i i , în sa îi ţineţi pe loc p â n ă d u p ă Crăciun. De asemenea, aş vrea să iri miteţi v o r b ă fiilor mei în tabăra de luptă că trebuie să fie la A m boise de sărbători. E vremea să-i revăd. - Deci pornim din nou la război? întrebă Anne pe un ion cântat şi nepăsător, în timp ce învârtea un inel mare din aur cu rubine pe degetul ei mijlociu. Francisc o gâdilă sub bărbie cu un singur deget, ca un copil obraznic, şi îşi trecu b r a ţ u l pe d u p ă talia ei s t r â n s ă puternic în corset. - Ăsta nu e un lucru cu care să-ţi baţi căpşorul acela fru­ mos, mon amour. Hai, o să vorbim de soţul tău şi v o m vedea ce trebuie ca să-1 facem să tacă. - M a i e s t a t e ! Maiestate! Triboulet intră grăbit pe uşa des chisă, în costumul său v i u colorat. U n grup de reformatori pun pancarte peste tot prin sat! Regele î n t o a r s e capul şi îşi p r i v i arlechinul, enervat de acea întrerupere: - Ce vrei să spui? Cum adică pun pancarte?

wa^fetoavia

259

împotriva Bisericii, Maiestate. C o n d a m n ă ipocrizia şi lă­ comia Bisericii Catolice! Tocmai v i n din oraş. A m văzut cu ochii mei! E un grup uriaş şi sunt furioşi! Francisc îşi p r i v i colecţia de sfetnici care stăteau nemişcaţi ţi îşi îngustă ochii m â n i o s . Bine! De ce staţi toţi aici? De asta v ă plătesc? Să staţi şi sA nu faceţi nimic? î n s ă Maiestatea Voastră a spus s ă p t ă m â n a t r e c u t ă , în prezenţa Reginei de Navara, că în Franţa va fi tolerată libera exprimare! Libera exprimare, nu erezia, domnule du Bourg, a fost ac­ ceptată în prezenţa surorii mele! A c u m faceţi ceva! Faceţi ceva imediat! Politicile religioase inconsistente ale regelui erau doar un semn al nemulţumirii acestuia. A n u l de d u p ă căsătoria

fiului

sAu la Marsilia fusese unul dificil pentru el. A l doilea an marCIINC

a l t ă serie de d e z a m ă g i r i . Planurile sale elaborate atent se

p r ă b u ş e a u unul câte unul. Papa a ş t e p t a s e în F r a n ţ a d u p ă c ă s ă ­ toria lui Henric cu Caterina, s p e r â n d să-şi v a d ă nepoata grea. Vii Francisc se rugase să v a d ă semne de s a r c i n ă , căci ar fi î n lArit acea mezalianţă; o uniune privită cu ochi deloc buni de ( urte şi de poporul francez. într-un final, papa Clement se în­ torsese la Roma fară v e ş t i l e pe care le dorise. L a mai p u ţ i n de zece luni d u p ă acea căsătorie, murise. Toate speranţele l u i I n i ucise la provinciile italiene care i se p r o m i s e s e r ă m u r i s e r ă o d a t ă cu Pontiful. N i c i u r m ă de Genova, Pisa sau M i l a n o . Noul p a p ă , care îşi luase numele de Paul al III-lea, refu­ zase să onoreze contractul secret dintre ce doi bărbaţi, n u m i n ilu-l „ c l a n d e s t i n " . Considera c ă nu era în interesul Italiei să susţină acele pretenţii. Lovitura de graţie asupra regelui ve­ nise c â n d papalitatea îi ceruse să returneze bijuteriile din zes­ trea Caterinei. M o t i v u l era c ă acele bijuterii nu r e p r e z e n t a s e r ă

DIANE HAEGER

260

proprietatea personală a lui Clement, ci obiecte ale Sfintei Arin episcopii, astfel că nu avusese dreptul să le dea. Regele Franţei r e n u n ţ a s e la m â n d r i e şi la fiul său peniiu acea căsătorie, sperând să recapete M i l a n u l . I n schimb, se ale sese cu o n o r ă din ce în ce mai n e p o p u l a r ă , care d u p ă aproape doi ani î n c ă nu r ă m ă s e s e grea. Cu o hotărâre de neclintit reuşise să m e a r g ă mai departe, l i n g â n d u - ş i rănile şi s p e r â n d o a doua alianţă maritală putci nică. Philippe Chabot tocmai revenise din A n g l i a , unde îi pro pusese lui Henric al VUI-lea o căsătorie între fiica cea mai mat e a regelui, Mary, şi al treilea fiu al lui Francisc, Charles. însă şi aceea se dovedise o c a u z ă pierdută. A c u m , că era însurat cu Anne Boleyn, Henric era dispus să accepte acea căsătorie şi o de clarase pe fiica lui, Mary, făcută cu fosta regină, drept bastarda Dar cu o condiţie. Pentru ca acea uniune să aibă loc, atât mirele, cât şi mireasa trebuiau să accepte să r e n u n ţ e la toate pretenţiile la tronul englez. De asemenea, trebuiau să-i recunoască pe viilo rii copii ai lui Anne Boleyn drept singurii moştenitori de drept. Francisc respinsese acele condiţii şi mai făcuse o propu nere, s u g e r â n d o căsătorie între Charles şi fiica infantă a lui Boleyn, Elisabeta. î n s ă nici de data asta nu a ieşit prea bine. Henric al VUI-lea accepta propunerea doar dacă Francisc îl pu tea convinge pe noul p a p ă să-i anuleze excomunicarea. Cancelarul se ridică în picioare în tăcere şi îl c h e m ă pe căpi­ tanul gărzilor, Christian de Nancay. Cei doi bărbaţi schimbară câteva cuvinte. A p o i , căpitanul, î m p r e u n ă cu alte d o u ă gărzi, ie­ şiră în g r a b ă din sala de consiliu a regelui pentru a înăbuşi tul burările de afară. D u p ă plecarea lor, Francisc îşi î n g r o p a chipul în m â i n i . Anne îşi puse mâinile în şolduri. - Ce ai de gând să faci cu soţul acela pe care m i l-ai dat? se smiorcăi ea. Francisc lăsă capul în jos şi se îndreptă în g r a b ă spre uşă. - A h , mai lasă-mă în pace! Trebuie să g â n d e s c !

tyuwfeKOMa

261

După o clipă de tăcere de neîndurat, Anne ridică bărbia, se întoarse pe călcâie şi ieşi pe coridor d u p ă el. Asta e, oftă Chabot d u p ă ce regele şi amanta lui dispănirfl. Deci va f i război. Chiar nu e altă soluţie, aprobă Bourg. Pentru că noul p a p ă e ntât de potrivnic, totul s-a schimbat. Cardinalul de Lorena d ă d u din cap. Războiul a r ă m a s singura m e t o d ă pentru ca Maiestatea Sn să recupereze M i l a n u l . Se auzi un murmur de voci din partea celorlalţi bărbaţi de In masă, care ţineau isonul amiralului. î n s ă nu şi din partea l u i Montmorency. Contextul e foarte prematur, Chabot, pufni Marele MaeslMI. Şi nu are rost să încerci să ghiceşti ce g â n d e ş t e regele. Dacă politica sa externă este la fel de subtilă precum po/iţin lui faţă de religie, atunci Dumnezeu să ne aibă în p a z ă ! spuse Bourg scuturând din cap. Montmorency îi p r i v i pe toţi. între ei era o competiţie fioloasă şi totuşi m a s c a t ă de o politeţe machiavelică. Cu toţii erau demni de milă. D u p ă o clipă, îşi strânse hârtiile şi se ridică, p r i ­ vind peste u m ă r către masa de consiliu. Ce păcat că totul s-a distrus aşa! spuse el pufnind. Chabot d ă d u ochii peste cap. Despre ce vorbeşti? Păcat că un băiat atât de valoros într-o înţelegere strate­ gică precum al doilea fiu al Maiestăţii Sale a fost irosit pe fiica unui negustor... care mai e şi s t e a r p ă . . . Montmorency traversă camera şi se mai întoarse o dată când ajunse la uşă. Maiestatea Sa este furios de câte ori îşi aduce aminte cine a încurajat ase­ menea m a s c a r a d ă . Şi nu poţi să spui că n-ai fost avertizat. Diane stătea lângă foc, însă ochii ei erau îndreptaţi către fe­ reastră, unde picăturile de ploaie c ă d e a u blând peste geamurile

262

DIANE HAEGER

înalte. Jacques de M o n t g o m m e r y stătea la o m ă s u ţ ă în capului încăperii. Juca ş a h cu Francoise, cea mai mare dintre fiice Ir lui Diane. Helene stătea pe al treilea scaun şi privea cum pici dea Montgommery. - Mamanl Mamanl Louise, cea mai mică fiică a lui Diane, 111 tră alergând în cameră şi aproape se împiedică de perniţa de lânj •; 1 uşă. Helene are veşti de la Curte! Pot să citesc? Te rog, pot? Diane ridică privirea, ca şi c â n d ar fi fost trezită dintr-un somn a d â n c . Louise, care avea aproape treisprezece ani, sai i prin c a m e r ă şi se învârti cu scrisoarea în m â n ă . Helene se crispa Louise refuză să îi dea scrisoarea, iar Diane se ridică şi sc în dreptă spre fiica ei. - Haide, haide. Dă-i scrisoarea l u i Helene. Scrisorile suni chestiuni personale, o dojeni Diane. Fata îşi privi mama şi începu să chicotească. Louise era copi Iul ei cel încăpăţânat. Era imaginea în oglindă a l u i Louis. Avea părul s ă u negru, în bucle dese, iar ochii ca t ă c i u n e l e îi erau în cadraţi de s p r â n c e n e groase şi drepte. Avea şi temperamentul lui. D u p ă o clipă Diane îi a r u n c ă o privire aspră, iar Louise ii d ă d u scrisoarea, fară pic de entuziasm, servitoarei mamei ei. - Citeşte tare. Te rog! scânci Louise. Căzu la podea şi îşi sprijini mâinile pe genunchii lui Helene. - Ridică-te, răsfaţato! o m u s t r ă sora ei, însă Louise rămase sub masa de j o c şi nu îşi m i ş c ă braţele din poala l u i Helene. Toţi t ă c u r ă în timp ce ea citi în g â n d pergamentul. Diane se a ş e z ă într-un scaun m i c u ţ căptuşit cu catifea roşie şi lăsă mâna cu afecţiune pe u m ă r u l l u i Montgommery. - Veşti de la domnul de Saint Andre? întrebă ea. Jacques îi luă m â n a şi i-o sărută. - Da, d o a m n ă . - E bine? - Da, însă spune că a pierdut din greutate în tabăra de luptă. Zice că hrana e la fel de n e a p e t i s a n t ă precum compania.

tyuwfatawa

263

Z â m b i în timp ce citi acel rând. - Iar prinţul, continuă Diane, e şi el bine? - N u spune, d o a m n ă . Spune doar că îl va însoţi pe înălţi­ mea Sa acasă d i n tabără. A u fost c h e m a ţ i de C r ă c i u n acasă la Amboise de către Maiestatea Sa. Helene împături scrisoarea şi o lăsă pe m a s ă . M a i sunt şi alte veşti? îndrăzni Diane. - întreabă când ne î n t o a r c e m la Curte. Jacques se întoarse în scaun. Ridică o m â n ă şi îşi trecu cu y.i a(ie degetele lungi prin barba moale şi ascuţită. - Ei bine, draga mea, asta e o întrebare b u n ă , spuse el. Te întorci? Ştii că eu trebuie să m ă întorc la treabă pe zece şi ar fi splendid d a c ă am veni î m p r e u n ă . Diane se ridică şi se îndreptă spre una dintre ferestre, care traversa întreaga lungime de la podeaua cu parchet p â n ă la ta­ vanul boltit. îşi trecu m â n a peste cadrul ferestrei. M ă întreb când se va opri ploaia. Totul e atât de cenuşiu In perioada asta a anului! Jacques merse spre ea şi o îmbrăţişa. Ce zici, ma chere? insistă el. Te întorci cu mine? E vre­ mea să v i i pentru mai mult decât o vizită scurtă. Diane se întoarse şi o v ă z u pe Helene aplecată g â n d i t o a r e peste marginea scaunului. Fiicele ei o priveau iscoditoare, şti­ ind ce onoare ar fi fost pentru întreaga familie. N u vreau să le p ă r ă s e s c de Crăciun. A h , prostii. Aproape că sunt femei mature. în plus, se vor întoarce la m ă n ă s t i r e d u p ă A n u l N o u şi o să r ă m â i singură în casa asta mare şi urâtă. Diane privi în încăperea spaţioasă. Vopseaua de pe tavan era crăpată. Tapiţeriile începuseră să se destrame. Acoperişul avea infiltraţii şi, chiar şi cu focul aprins, era o fortăreaţă veche, întunecată şi friguroasă. Se gândi la Curte şi la cât de plăcut era

264

DIANE HAEGER

acolo iama. Se g â n d i la apartamentele ei, decorate superb; l.i petreceri şi banchete. Trecuse mai bine de un an de când avu sese ocazia să poarte ceva formal. Alesese să nu-şi mai facă b< > nete şi rochii noi d u p ă sezonul trecut. I n cei doi ani de la nunta lui Henric, revenise la Curte o singură dată. Se î n t â m p l a s e cu o vară în u r m ă , d u p ă ce aflase de la Jacques de Montgommery ca Henric era departe, în tabăra militară. Mersese la Fontainebleau pentru d o u ă săptămâni ca să pai ticipe la sărbătorirea zilei de naştere a Maiestăţii Sale. Invitaţia fusese scrisă personal de către rege. Imaginea lui Francisc şi amintirea aluziilor sale insistente îi reveniră în minte. Şi la Ici şi amintirile cu Anne d ' H e i l l y şi răutăţile ei. Aceste imagini se î n c h e i a r ă cu amintirea l u i Henric. Sărutul lor din Cauterels. Noaptea interzisă. Nunta din Marsilia. Durerea pe care o provo case ea. D e z a m ă g i r e a . Tristeţea. - Te r o g . . . se g u d u r ă Montgommery, trezind-o din reverie M i - a r p l ă c e a atât de mult să te am alături! Diane privi profunzimea liniştitoare a ochilor l u i şi chipul prelung şi neted al bărbatului pe care nu-1 iubea. Ultima oară fu sese atât de slabă! Atât de temătoare! Fusese ca o servitoare, în timp ce Anne d ' H e i l l y se purtase ca şi când ar f i fost stăpâna ci. Favorita regelui avusese control complet. De data asta, dacă se întorcea, lucrurile nu mai aveau să r ă m â n ă la fel. Insă se schim­ base suficient de mult cât să î n d u r e toate astea? îi era imposibi I să ştie d a c ă nu se î n t o r c e a . . . cu Montgommery. - Helene, tu eşti pregătită să ne î n t o a r c e m ? - A h , da, d o a m n ă . Foarte pregătită... desigur, d a c ă şi dum­ n e a v o a s t r ă sunteţi. - B ă n u i e s c că a venit timpul. Trase aer a d â n c în piept şi z â m b i . Atunci aşa să fie. Vom pleca alături de căpitan. Helene nu-şi putu stăpâni un z â m b e t . - A t u n c i v ă rog să m ă scuzaţi. A m multe de împachetat.

xpiwJe&a'na

265

Diane d ă d u aprobator din cap şi se apropie de o m ă s u ţ ă de scris s c u l p t a t ă de l â n g ă foc, de unde scoase un condei şi o coală de pergament. Maman, a venit P ă r i n t e l e A u g u s t i n , a n u n ţ ă Louise, care il văzuse pe fereastră: A l e r g ă către masa de scris a mamei sale. Vii la slujbă? Da, sigur, draga mea. T u şi Francoise mergeţi înainte cu Jacques. V i n şi eu în c â t e v a minute. După ce plecară toţi, î n m u i e pana cu vârf de aur în călimară. Pana r ă m a s e câteva clipe deasupra pergamentului, apoi coborî >i scrise primele cuvinte dintr-un bilet pentru regele Franţei. Incă nu se hotărâse cum să s p u n ă că, prin b u n ă v o i n ţ a l u i , era pregătită să se întoarcă, în sfârşit, la Curte. Montgommery se ridică înaintea celorlalţi şi, d u p ă ce primi binecuvântarea, ieşi sub streaşină capelei private Breze. îşi duse bra|ul lung la piept, iar pe celălalt îl întinse deasupra capului, aicuindu-şi spatele ca o pisică. Diane veni lângă el, iar Jacques 0 prinse de talie şi o sărută. Te rog! Tocmai venim de la slujbă! îl m u s t r ă ea şi şterse umezeala sărutului său. Diane ieşi în curtea n o r o i o a s ă dintre c a p e l ă şi castel. Deja 1 egreta hotărârea de a se întoarce la Curte. Pe acea m o ş i e protecloarc fusese liniştită. în siguranţă. î n sfârşit, durerea se mai do­ molise, aproape trecuse. î n viaţa ei revenise ordinea şi nu era prea sigură că dorea să schimbe asta. în p r i m ă v a r ă , trebuie să z u g r ă v i m din nou. Iar acoperişul de deasupra sălii de bal are găuri, spuse Diane în timp ce p r i ­ vea cu atenţie faţada, sub o ploaie m ă r u n t ă . A h , de ce nu vinzi locul, ma chere? N u e decât un uriaş bă­ trân şi adormit. N u mai are nimic din gloria l u i apusă. Jacques işi încrucişa braţele pe piept şi privi în sus către clădirea princi­ pală. Pentru că a fost proprietatea marelui seneşal al Normandiei

266

DIANE HAEGER

şi datorită p ă d u r i l o r întinse de care este înconjurat, sunt sigm că o să iei bani frumoşi pe el. Diane se opri în mijlocul curţii. îşi coborî şalul de caii Ic.i de pe cap. Ploaia m ă r u n t ă îi c ă d e a pe bonetă şi obraji. Se şterse şi se întoarse spre Jacques. - Acesta e c ă m i n u l lui Louis din moşi-strămoşi. E moşteni rea copiilor mei. Cum poţi să-mi ceri aşa ceva? - Pentru că e rece şi vechi, iar d u p ă ce ne căsătorim nu am de g â n d să petrec nici m ă c a r o noapte în el! Jacques obişnuia să fie direct, apoi să z â m b e a s c ă pentru a mai atenua din duritatea cuvintelor pe care le rostise. Diane privi în ochii verzi şi goi, dincolo de acel zâmbet. „ M ă întreb ce anume m i s-a părut vreodată atrăgător la el, se gândi ea. Cum de am ajuns atât de departe?" - N u ştiam că urăşti atât de mult acest loc. - Să spunem că pur şi simplu prefer confortul Curţii în I o cui vieţii rustice de aici de la Anet. Jacques o u r m ă pe o scară m i c ă , dincolo de statuia ce înlă ţişa un cap de leu m o n t a t ă pe un piedestal de piatră. Se opri o clipă şi p r i v i către un pâlc de copaci. - P r i m ă v a r a vor fi foarte frumoşi, verzi şi foşnitori, plini cu o viaţă n o u ă . De pe toate aceste ramuri vor cânta păsări. lat gâştele se vor bălăci în acel heleşteu. Louis le-a învăţat pe Iii cele noastre să călărească acolo, dincolo de grădini. Ridică pri­ virea spre el. N u pot să v â n d acest loc. Jacques o cuprinse între braţele sale lungi şi o sărută din nou - Eşti atât de frumoasă c â n d eşti hotărâtă, spuse el, apoi îşi a p ă s ă gura pe a ei şi îşi strecură limba înăuntru. O ţinea strâns, însă dorinţa ei de a se retrage î n v i n s e . A h , când o să m ă laşi să te am din nou? Ştii cât de mult te doresc! - De ce trebuie să deschizi iar acel subiect? Petreceam o zi încântătoare.

^u^texriaca Maiestatea Sa află, eu o să fiu alungată imediat de la Curte •u tic lângă tine. I ) a c ă v r e o d a t ă îţi va face vreun r ă u , îl omor cu m â n a mea' i/bucni Henric, în timp ce imaginea de mult uitată a tată­ lui său îl umplu de aceeaşi furie pe care o simţise în copilărie. In luna lui, se întinse spre ea ca şi când ar fi fost un soi d e î n t ă r i loi. iar ca i sc dădu bucuroasă. El îi trase c ă m a ş a de noapte şi îi siUiilă sânii dezgoliţi, p â n ă când îi simţi sfârcurile întărindu-se sub bu/ele lui. El o privi şi z â m b i , îngropându-şi chipul în a d â n » ihua dintre ei. î m p i n s e tabla de şah; piesele de lemn sculptate se clăti nară şi c ă z u r ă pe placa de m a r m u r ă . I lenric o ţinu în felul puternic în care un bărbat ţine o fe­ meie şi o sărută cu toată pasiunea m a s c u l i n ă pe care ea sperase sa o simtă; şi totuşi, în sufletul lui zăceau nevoile neîmplinite ide unui băiat care stătea gol în faţa ei. Ea se întinse sub el pe po­ deaua rece, înconjurată de c ă m a ş a de noapte şi cuverturi, sim111ic111 i pasiunea şi totuşi şi o latură mult mai a d â n c ă a lui care începea să iasă la iveală. Era un fel de renaştere a unui copil n u c murise cu mult timp în u r m ă ; o renaştere care i se datora iu întregime ei. Insă nu era vorba doar de î n v i e r e a l u i . Diane îşi refuzase piopria pasiune timp de atât de mulţi ani pustii, încât faptul că iu sfârşit îi cedase era ca un izvor. Schimbarea din relaţia lor

314

DIANE HAEGER

î n s e m n a o viaţă n o u ă pentru a m â n d o i . E i nu-i mai p ă s a de d i ­ ferenţa de v â r s t ă dintre ei sau c ă era căsătorit, sau că într-o zi avea să o p ă r ă s e a s c ă . A t u n c i era s i g u r ă că el o iubea şi asta îi era de ajuns. I I privi şi se întrebă ce era. Ce era acea forţă ciu­ dată, aproape divină, care îi aruncase unul spre celălalt? în adân­ cul sufletului ei ştia că îl iubise, întâi aşa cum o m a m ă îşi iubeşte fiul; acum aşa cum o femeie iubeşte un bărbat. Să nege asta, aşa cum o făcuse p â n ă atunci, î n s e m n a să-şi nege propria exis­ tenţă. Iubirea î n s e m n a viaţă, o viaţă n o u ă pentru a m â n d o i . Henric era cu Diane de opt zile când fu obligat să plece de la Chenonceaux. Fu nevoit să se întoarcă în tabăra militară, unde îl aşteptau fratele său, Delfinul, şi Marele Maestru Montmorency. Ea stătea în alcovul rotund de la camera ei şi îl privea în timp ce se î m b r ă c a . întâi, lenjeria intimă de m ă t a s e albă; şosetele, apoi pantalonii. Privi cum îi trece peste muşchii p r o e m i n e n ţ i ai gambelor şi coapselor. El nu o privea. N u putea. Era prea dure­ ros să o părăsească. Henric îşi trecu şi c ă m a ş a de m ă t a s e roşie peste spatele gol. Ea vedea cum i se contractă şi se relaxează muşchii laţi, în timp ce î m b r ă c a un pieptar albastru-închis, brodat cu blazonul regelui. Se a ş e z ă într-un scaun de piele cu spătar înalt ca să-şi î n c a l ţ e pantofii. D u p ă o clipă îi lăsă să c a d ă pe podea. Se lăsă pe spate şi o p r i v i . Diane veni la el fară să scoată o v o r b ă şi i se aşeză în braţe. îi cuprinse gâtul cu braţele şi îi sărută uşor obrajii; r ă m a s e r ă tăcuţi pe scaun, strângându-se în braţe. Fiecare clipă era preţioasă. A m â n d o i erau conştienţi că nu aveau de unde să ştie ce îi aştepta. D u p ă o clipă el î n c e p u să-i m â n g â i e linia bra­ ţului, să-i simtă din nou catifelarea. - A h , cât m i - a ş dori să opresc timpul şi să r ă m â n ă lucrurile a ş a cum sunt acum, oftă el, p r i v i n d p r i n fereastra d e s c h i s ă către râu.

^$a&tetocma,

315

Insă şl ii că nu se poate, şopti ea, lăsându-şi capul pe uma­ nii lui. Trebuie să părăsim a m â n d o i acest loc. I )a; să ne întoarcem în lumea reală, cu toată urâţenia şi înve Inc iu nea ei. Nimic nu va mai fi la fel. In această lume nimic nu e constant în afară de dragostea mea pentru (ine. Şi a mea pentru tine, a d ă u g ă ea. I )iane îl urmă pe prinţul şovăitor în jos pe trepte p â n ă în foaleml principal. Era devreme, iar pereţii încă păstrau răcoarea nopţii ( and ajunseră la capătul scării, Henric r ă m a s e pe loc în lata priveliştii care i se deschisese. în foaier stăteau aliniate găr­ zile regelui. Toţi bărbaţii stăteau drepţi, cu săbiile scoase şi loea cu pană albastră într-o parte. încadrau calea către uşile du­ bli* deschise. C â n d Henric coborî ultima treaptă, toate gărzile Ini ură o plecăciune reverenţioasă în faţa l u i . Era acelaşi gest pe care îl lăceau în faţa regelui. Henric se opri să îi privească, huma începu să-i bată cu putere. ( c î n s e a m n ă asta? N u sunt rege! De ce sunteţi aici? IVntru că nici unul nu răspundea, el înainta către uşile desi Iu sc şi ieşi în curtea acoperită cu pietriş. Diane îl u r m ă . Helene Hanca uşa lângă medicul regelui. A m â n d o i stăteau cu capetele plccalc solemn. Diane îşi p r i v i servitoarea c â n d trecu pe lângă ca, insă I lelene nu scoase o vorbă. C â n d se î n t o a r s e din nou upie I lenric, Diane îl văzu clătinându-se, apoi privi în faţă să-şi dea seama ce anume v ă z u s e el. în faţa l u i se afla o a r m a t ă de păi / i regale călare. Calul întunecat din faţă era î m p o d o b i t cu flamuia regală în roşu, albastru şi auriu, pe care era ţesută imagi­ nea unei salamandre. Calul de lângă acesta avea o flamură în negru, llamura de doliu. Alţi cincizeci de bărbaţi stăteau în uniIoi mă în zona circulară din faţa uşii de intrare. C â n d Henric ieşi din castel, se plecară ceremonios, aşa cum tăcuseră şi ceilalţi.

316

DIANE HAEGER El o privi din nou pe Diane, care stătea sub arcada uşii, cu ace­

eaşi expresie surprinsă. Se temea de ce era mai rău. Se g â n d e a că regele îi descoperise, însă nu spuse nimic, se m u l ţ u m i să a ş ­ tepte. C â n d Henric se întoarse iarăşi, îşi v ă z u vechiul prieten, pe Jacques de Saint Andre, ieşind dintr-o legiune de gărzi şi înaintând spre el. C â n d se apropie de Henric, se p l e c ă la fel de solemn ca toţi ceilalţi. - Ce naiba î n s e a m n ă toate astea, Jacques? Diane înainta şi se opri lângă Henric. Saint Andre o salută cu un semn sec din cap, apoi îl privi din nou pe prinţ. Chipul lui era tras. N u se bărbierise, iar hainele l u i erau pline de praf şi de noroi. Era clar că venise în g o a n ă din tabără. - î n ă l ţ i m e , regret ceea ce trebuie să vă spun, însă v ă rog să fiţi curajos. - S-a întâmplat ceva cu regele? - Cu fratele d u m n e a v o a s t r ă , Delfinul. E mort. - Mort? N u se poate. A b i a l-am văzut. - A murit cu d o u ă zile în u r m ă , î n ă l ţ i m e , la Tournon, unde îl aştepta pe tatăl vostru. - N u cred... nu pot să cred. - Regret, însă am v ă z u t cu ochii mei. Regele bănuieşte că e vorba de o otrăvire. însă m ă tem că făptaşul r ă m â n e învăluit în mister. Henric simţi cum i se î n t u n e c ă mintea. Chiar d a c ă nici în copilărie nu fuseseră apropiaţi, Francisc r ă m â n e a fratele său mai mare; fratele cu care î n c e r c a s e să se m ă s o a r e şi în faţa c ă r u i a pierdea mereu. Diane î n t i n s e m â n a către el, văzându-1 cum se clatină. - î m i pare atât de rău, Henric, şopti Saint Andre pe tonul prietenului, plecând capul la fel ca toţi ceilalţi. Henric privi din nou către curtea plină de gărzi regale, toţi cu capul plecat în faţa l u i . îl p r i v i din nou pe Saint Andre, apoi pe Diane. Chiar şi ea se plecase acum.

(

^u^texa^ia

317

Madame, vă rog! N u v ă plecaţi în faţa mea! I >iane îşi ridică fruntea doar cât să o audă Henric, însă conti­ nua sa rămână în aceeaşi postură de p l e c ă c i u n e ca toţi ceilalţi. Iji arătăm respect pentru că acum eşti Delfin. Mon amour, pi in voia unei tragedii atât de cumplite, tu vei fi următorul rege al h a n ţ e i .

20 Ferestrele de la Les Tournelles din Paris erau acoperite cu fâ­ şii mari de m ă t a s e neagră, care nu-i permiteau soarelui să pă­ trundă. De asemenea, camuflau sunetul Rugăciunii pentru morţi, intonată de orăşenii care vegheau. O flamură n e a g r ă era întinsă de-a lungul porţii către castelul în care, cu d o u ă z e c i de ani în u r m ă , se n ă ş t e a băiatul pe care îl jeleau acum. Trupul său f u ­ sese, în sfârşit, adus pe un catafalc la catedrala Saint-Denis, unde urma să fie îngropat alături de mama l u i . Regele era de neconsolat. I n locul monarhului puternic care plecase de la Chenonceaux r ă m ă s e s e acum doar urma unui bărbat. Se plimba fară ţintă prin sălile întunecate, scuturând din cap. N u vorbea cu nimeni, scotea doar câteva vorbe şi m â n c a doar cât să nu m o a r ă . Moartea fiului său cel mare îl îmbătrânise pe regele hedo­ nist aşa cum n-ar fi facut-o nici o altă vărsare de sânge sau trage­ die. I n durerea l u i era însetat de r ă z b u n a r e . L a o s ă p t ă m â n ă după î n m o r m â n t a r e a fiului său se aduseră acuzaţii oficiale î m p o ­ triva contelui Sebastian Montecuculi, secretarul personal al Del­ finului, care venise în Franţa în anturajul Caterinei de Medici. Montecuculi avea multe bile negre, ceea ce făcea ca acuza­ ţiile de c r i m ă să fie şi mai plauzibile într-o Curte care urla după r ă z b u n a r e . Era italian, ceea ce nu doar c ă îl lega de Caterina, ci îl şi făcea părtaş la o posibilă conspiraţie instigată de împăratul Carol. De asemenea, tot el fusese nefericitul care, atunci când

^u^^texa^ia

319

i s a cerul, îi adusese Delfinului paharul cu apă din care se băIIUIII

că i s-a tras moartea. Insă dovada cea mai puternică î m p o -

Inva lui era cartea de o t r ă v u r i care fusese g ă s i t ă printre Im i n i i l e sale. Inse torturat fără milă, p â n ă când îşi recunoscuse crima. < u Iniile că, d u p ă ce î n c e t a s e tortura, î n c e r c a s e să-şi retragă mai lurisirca, regele era convins de vinovăţia l u i . Refuză să disi iile cu oricare dintre curtenii lui despre alţi suspecţi, mulţi la nu măr. îşi puse în cap, cu o ferocitate de neclintit, să-1 v a d ă pe iniile executat pentru crimă. Pentru ca regele să-şi recâştige pa­ rca, sentinţa lui fu să fie legat de patru cai şi sfâşiat în bucăţi. A m â n d o i hotărâră ca Diane să mai r ă m â n ă câteva zile la ( henonecaux, în timp ce Henric urma să se întoarcă la Paris. I )ni isc să-i a d u c ă ultimul omagiu fratelui său care era îngropat In catedrala Saint-Denis, chiar la marginea oraşului. Şi-ar fi doi l l cu disperare ca Diane să îl însoţească, însă a m â n d u r o r a le ci a teamă de bănuielile pe care le-ar fi putut stârni o m i ş c a r e aliU de îndrăzneaţă. Marele Maestru, acum locotenent-general al armatei franceze, sc alia într-o tabără militară de pe Ron, unde preluase comanda soldaţilor împotriva împăratului. După scurta sa oprire în Paris, I lenric i se alătură prietenului său Montmorency în Avignon. Seara, în timp ce stătea retras, Delfinul îi scria lui Diane. Scrisorile sale erau marcate de un ton profund de singurătate şi disperare. C â n d ea reveni la curtea regală, care între timp se mu­ lase la l'ontainebleau, biletele deveniseră de-a dreptul dispehiIc. Erau scrisori lungi şi pline de pasiune, în care o implora Hă i scrie, o ruga să-i m ă r t u r i s e a s c ă dragostea pentru el, aşa cum lăcea şi el în p e r m a n e n ţ ă . însă ea nu putea. Scrisorile î n s e m n a u dovezi. Era sufici­ ent ca o astfel de scrisoare să cadă în mâinile vreunui curtean

320

DIANE HAEGER

n e m u l ţ u m i t sau ambiţios ca să-i a d u c ă ruina completă şi posibi­ litatea despărţirii lor pentru totdeauna. N u putea să-şi asume acest risc. N u încă. Insă scrisorile continuau să sosească, une­ ori chiar şi trei pe z i , prin curier personal. M'amie, Vă rog mult să îmi răspundeţi. Vă rog, daţi-mi doar un semn că nu am pierdut atât de repede favorurile dumnea­ voastră. Vă promit că un singur cuvânt din partea dumnea­ voastră îmi va da puterea să merg mai departe până ne vom vedea din nou. Aţi fost întotdeauna viaţa mea şi dra­ gostea mea. M ă las în seama bunătăţii dumneavoastră. Umilul dumneavoastră servitor, H In intimitatea dormitorului ei, Diane a r u n c ă scrisoarea în foc şi o p r i v i cum se stinge în flăcările s t r ă l u c i t o a r e . C â n d aceasta deveni doar un b u l g ă r e de c e n u ş ă şi se sfărâmă peste b u ş t e a n u l ce ardea, se ridică şi se duse din nou în salonul ei de primire. Mesagerul personal al Delfinului stătea p r e g ă t i t la u ş ă , cu m â i n i l e la spate şi capul sus. Helene stătea jos lângă fereastră şi r i d i c ă privirea în clipa în care Diane se î n t o a r s e în c a m e r ă . - Madame, nu transmiteţi nici un r ă s p u n s ? întrebă garda, pe un ton monoton şi politicos. - N u , domnule. N i c i un răspuns. In s ă p t ă m â n i l e care u r m a r ă , pregătirile de căsătorie între fiica cea mai mare a l u i Diane, Francoise, şi Robert de La Marck avansau, aşa că fu nevoită să se întoarcă acasă la Anet ca să încheie contractul. Insă nici m ă c a r în propria casă nu sim­ ţea că se află în absolută siguranţă cât să r ă s p u n d ă la scrisorile pasionale ale Delfinului.

^wvtetza^ia

321

1

\ld Hun aimee , \ li c teamă de ce e mai rău. Se apropie Crăciunul; sunt patru luni de (dud mi-ai jurat dragoste, însă nu am primit nici măcar

un < ui'dtit de la tine. Ştiu că nu eşti bolnavă, căci mesagerul meu îmi \/>iwr că pari sănătoasă. Şi îmi mai spune că nu îi dai nici o ir\tr i u (tne să se întoarcă. Dacă arjî să ard în flăcările Iadului,

tu i-h-ti tnji mai suportabile decât durerea indiferenţei tale. I >imic împături scrisoarea pe aceeaşi d u n g ă pe care fusese Impnchclată când o primise. A p o i , aşa cum făcuse şi cu celelidle. aruncă pergamentul regal în flăcările c ă m i n u l u i şi aşteptă ai n l o pană când se transformă în cenuşă. Ieşi d u p ă câteva clipe 91, înainte ca mesagerul să p o a t ă deschide gura, spuse: Nu, domnule, nu am nici un r ă s p u n s . I Ic lene aşteptă ca mesagerul să plece, apoi se ridică din sca­ unul ci de lângă fereastră şi se apropie grăbită de Diane. Madame, vă rog să m ă iertaţi, însă este a treia scrisoare în două zile. Cred că î n ă l ţ i m e a Sa e disperat să p r i m e a s c ă o v o r b ă dc la d u m n e a v o a s t r ă . Nu pot să risc, Helene, şopti ea. Scrisoarea poate să c a d ă In m â i n i l e oamenilor regelui. Iar d a c ă s-ar î n t â m p l a asta, aş fi m i n a t ă . N u . N u pot avea î n c r e d e r e în nimeni. Diane p r i v i în ochii adânci şi expresivi ai însoţitoarei ei şi la frumuseţea sim­ plă şi naturală a femeii care îi devenise prietenă. Ce să fac? Poate ar trebui să îi trimiteţi doar un semn; ceva să-1 liniş­ tiţi când e departe. însă ar fi oare înţelept? R i s c ă m a m â n d o i atât de mult! Madame, cred că e mult mai lipsit de î n ţ e l e p c i u n e să nu i Aspundeţi. î n ă l ţ i m e a Sa va fi copleşit de grijă. I )iane îşi aminti de una dintre primele scrisori pasionale ale lui I lenric, care acum zăceau sub formă de c e n u ş ă în c ă m i n . îi 1

Iubita mea (fr.) (n.red.)

DIANE HAEGER

322

ceruse un cuvânt. Dorea doar un semn al dragostei lor ca să se s i m t ă în s i g u r a n ţ ă . Ce ar putea risca? Diane se î n d r e p t ă spre masa ei de scris. Scoase o foaie m i c ă de pergament şi se rugă Fecioarei M ă r i a să o ajute să găsească inspiraţia de a-i linişti te­ merile iubitului ei. Se aşeză şi p r i v i foaia goală. Helene se î n d e ­ părtă puţin, î n c e r c â n d să nu se uite. Diane î n m u i e pana lungă în călimară şi aşeză vârful ud pe hârtie. întâi d e s e n ă un H . Iniţi­ ala r ă m a s e stingheră pe pagină; la fel de singură ca el; departe, cu o întreagă a r m a t ă de soldaţi francezi şi totuşi tară nimeni. A ş a cum era şi ea la Anet, cu familia ei şi cu Helene şi totuşi la fel de singură ca el. C â n d îşi aminti de ei doi, îi veni ideea. N u - i va trimite un cuvânt, ci un simbol. M o t o t o l i bucata de pergament şi luă alta de pe raftul de deasupra mesei de scris. D e s e n ă un D încet. L â n g ă el d e s e n ă un alt D cu care îl uni pe primul, însă de data asta invers. Legase cele d o u ă litere f o r m â n d litera H . Era ceea ce îşi dorise el; un semn al uniunii lor. D şi H î m p l e t i t e , ca să simbolizeze dragostea lor. Va înţelege. Suflă uşor peste hârtie să usuce mai repede cerneala, apoi o împături. Helene o sigila cu ceară, iar Diane ridică privirea spre ea. - Ce e între mine şi prinţ, î n c e p u ea pe un ton sobru, e un păcat î m p o t r i v a l u i Dumnezeu. Şi totuşi, nu m ă judeci. - Madame, cred că cel mai mare păcat î m p o t r i v a l u i D u m ­ nezeu este să fii fals. D a c ă nu eşti sincer cu tine însuţi, atunci e imposibil să f i i sincer în faţa Domnului. N u vă condamn că v-aţi ascultat inima.

24 Pentru că Maiestatea Sa m-a î n t r e b a t , o să fiu direct. ( ied cA Delfinul ar trebui să divorţeze de ea. Divorţ? pufni regele. Imposibil! O să las chestiunile astcn de prost gust în seama casei regale a A n g l i e i , căci bunul meu trate Henric a devenit foarte priceput la ele. N u . In casa rey.alA franceză nu va avea loc divorţul. Era prima zi de aprilie, trecuseră şapte luni de la moartea Del linului. Cu toate că p r i m ă v a r a îl mai î n t r e m a s e , dispoziţia lui Francisc încă era melancolică. Cardinalul de Lorena, condui Aloi ul ambiţios al casei de Guise, se plimba alături de rege, pe potecile şerpuite din j u r u l noilor grădini formale. Cardinalul se piclhcca că apreciază precizia frumuseţii care îl înconjura, fară sA lic împiedicat de răspunsul regelui la sugestia sa calculată. I a urma urmei, ideea era proaspătă. Era destul timp. D a c ă pla­ nul ii era acceptat, trebuia executat perfect. N u putea grăbi l u ­ n u r i l e . Trebuia să facă să p a r ă propria idee a regelui. N u era acceptată nici o eroare când era la mijloc onoarea întregii sale lamilii. Se linişti şi trase aer în piept. Maiestate, să nu uităm că au trecut patru ani şi Delfina IncA nu a născut un fiu. A c u m că prinţul Henric este Delfin, Franţa nu are moştenitor. D u p ă cum bine ştiţi, această situaţie este una foarte periculoasă. Regele nu îi răspunse, însă Guise ştia că argumentul său era bun. îşi continuară plimbarea. Cardinalul aruncă o privire în lateral când fu sigur că regele nu-1 vedea. Francisc se opri să

324

DIANE HAEGER

admire o tisă de culoarea smaraldului t u n s ă în f o r m ă de con, î n s ă , î n ciuda î n c e r c ă r i i M a i e s t ă ţ i i Sale de a se ascunde, Car­ dinalul putu vedea consternarea de pe chipul regelui. - î n s ă am primit-o pe Caterina ca şi când ar f i fost propria mea fiică. C u m să m ă g â n d e s c la a ş a ceva? - Maiestatea Voastră nu trebuie să se preocupe cu detaliile unei astfel de mişcări. Trebuie doar să vă daţi acordul pentru re­ zolvarea situaţiei. Se p l i m b a r ă de-a lungul grădinii p â n ă la pavilion. D i n nou era tăcut, atent să nu îi forţeze m â n a . Jean de Guise, Cardinal dc Lorena, era un bărbat şiret, mai mult înţelept decât frumos. Un bărbat înalt, cu înfăţişare s e m e a ţ ă , cu p ă r alb şi barbă ascuţită care pe alocuri se î n g ă l b e n i s e , fusese de-o v i a ţ ă în slujba re­ g e l u i . Era calculat şi foarte a m b i ţ i o s , t r ă s ă t u r i care îi asigu­ r a s e r ă o p o z i ţ i e e c l e z i a s t i c ă foarte î n a l t ă şi, de asemenea, îl transformase într-un apropiat al monarhului francez. Faptul că era confidentul regelui era o b a z ă de putere pe care, cel puţin pentru moment, când Montmorency se afla în sud, iar Chabot era şi el departe de Curte, se bucura să nu o î m p a r t ă cu nimeni. însă nimic nu era bătut vreodată în cuie la acea Curte, iar el ştia asta. Cu gândul la viitor, asigurase posturi bune pentru am­ b i i săi nepoţi. Unul era arhiepiscop de Reims, iar celălalt avan­ sase de curând de la statutul de paj regal la cel de membru dc elită al gărzii personale a regelui. A c u m , Cardinalul ştia că tre­ buia să profite de ocazie şi pentru nepoata sa, M ă r i e , cea mai mare dintre copiii fratelui său, ca şi când nu s-ar mai i v i o alta. - Şi aveţi în minte pe cineva care ar putea-o înlocui pe Delfină? întrebă regele într-un final, privind cerul. Guise aşteptă gânditor o clipă, apoi r ă s p u n s e : - Maiestate, e doar o sugestie, însă poate că înălţimea Sa ar fi mult mai bine de data asta cu o mireasă franţuzoaică, cineva cu care să aibă mai multe în comun.

^)a/y-lexa^i îşi dorise să facă mai mult pentru a o onora pe Diane şi iliugoNlca lui pentru ea. Ea nu ştia că de la moartea tatălui său t nune in mod repetat un amendament pentru încoronarea l u i , i aie ar li inclus participarea ei la ceremonie. Dar i se spusese ve­ hement că în secole de tradiţie nu i se permisese să participe la mi eveniment atât de important nici m ă c a r reginei, cu atât mai puţin unei amante. A ş a că, atunci când v e ş m i n t e l e de încoro­ nau* ale tatălui său au fost considerate prea ponosite pentru

452

DIANE H A E G E R

ceremonie, Henric profitase de ocazie pentru a-şi declara cre­ dinţa faţă de Diane în acest mod mai subtil. - A venit t i m p u l , Maiestate, spuse Saint A n d r e , venind în spatele lor. Henric se întoarse şi aşteptă, în timp ce treceau patru paji. Fiecare purta un pieptar de catifea, negru cu alb, brodat cu ace­ eaşi e m b l e m ă a literelor D şi H . I i prinseră pelerina lungă, au­ rie, de hermină, de umeri, apoi Henric întinse braţul, oferindu-i-1 lui Diane. în timp ce mergeau î m p r e u n ă pe coridor, ea v ă z u pentru prima dată cea mai n o u ă d o v a d ă a dragostei l u i . De o parte şi de alta a coridorului era un şir de gărzi. Toţi stăteau atenţi, îmbrăcaţi în livrele noi. N u mai purtau acum culorile roşu şi albastru al vechiului regim. C ă m ă ş i l e erau negre cu dungi albe de satin. Ciorapii erau albi şi pe fiecare pieptar negru, în dreptul pieptului, erau aceleaşi litere împletite, D şi H şi cele trei semiluni în formă de inel. - Ei bine, m 'amie, suntem gata? întrebă el în timp ce pă­ şeau braţ la braţ pe coridor. - N i c i c â n d nu am fost mai pregătită. Diane z â m b i . Diane şi Henric m e r s e r ă întâi la capela privată a castelului din Reims d u p ă primul banchet în cinstea încoronării. Urmau să aibă loc multe festivităţi în seara aceea şi în zilele u r m ă t o a r e şi voia să îşi petreacă această p r i m ă noapte singur alături de ea. Dar întâi, la capelă, pe băncuţa roşie specială pentru rugăciune, noul rege, cu Diane alături, se rugă la Dumnezeu să îl ajute să fie un om şi un conducător bun. N u m a i apoi putu merge liniştit în apartamentele ei. Acolo, în prezenţa l u i , ea f i i dezbrăcată şi îmbăiată de Helene şi Clothilde. La instrucţiunile l u i , ochii ei fură acoperiţi cu o legătură lungă de mătase. A p o i rămaseră sin­ guri. Purtând încă tunica c e r e m o n i a l ă care onora dragostea lui pentru ea, Henric o ţinu aproape de piept şi o sărută.

vpwwfetGa4ia

453

- M ă pot uita acum? întrebă ea. Henric zâmbi şi o conduse încet, cu braţele întinse către pat. - Foarte bine atunci, te poţi uita acum. în timp ce îşi scotea legătura de la ochi, zâmbetul ei j u c ă u ş păli. Acolo, dincolo de draperiile patului trase pe j u m ă t a t e , se aflau Bijuteriile Coroanei, pe o pernă albă de m ă t a s e . Era o gră­ madă strălucitoare de aur, diamante, smaralde, rubine şi perle. I iau, în total, opt bucăţi. Printre ele, d o u ă broşe triunghiulare, ambele bătute cu diamante, şi fiecare cu un pandantiv negru. I i au d o u ă rubine şi un smarald mare, pătrat, montat în aur. Vai, Henric, rosti ea cu respiraţia tăiată, dar astea sunt... biliileriile lui Anne. Au fost ale lui Anne. A c u m sunt ale tale, spuse el simplu. 11111 nse m â n a şi luă din colecţie un şir lung de perle, rubine şi d i ­ amante. Le puse pe gâtul ei gol. Era o bijuterie grea cu unspre­ zece diamante tăiate în multe forme. Asta a fost al mamei. Tatăl meu i 1-a dăruit înainte de a III.'I

naşte eu. L-a purtat la ultimul portret oficial. I )iane privi şirul de giuvaieruri care strălucea în adâncitura

dintre sânii ei goi. Trecu uşor cu degetele peste ele de parcă nu I I venea să creadă că erau adevărate. Dar erau. V ă z u s e această bi|iiterie de multe ori la Anne d ' H e i l l y . C u n o ş t e a istoria ei. I Icni ie nu lua nimic din moştenirea ţării lui facându-i acest ca­ dou. I )eşi lăceau parte, într-adevăr, din Bijuteriile Coroanei, ele f i nu numai o parte dintr-o colecţie mai mare, stabilită de tatăl lui cu douăzeci de ani în urmă. Atunci, Francisc alesese să pre­ zinte ( oroanei o parte din bijuterii, iar pe celelalte să le p ă ş ­ ii r / e pentru a le folosi el. Cele care se aflau înaintea lui Diane laccau parte din colecţia privată a Regelui. I )ar de ce? m u r m u r ă ea. I lenric îi luă mâinile în ale sale. ( u mulţi ani în u r m ă , ţi-am dăruit inima mea atunci când »'ia toi ceea ce îţi puteam oferi. Ţ i - a m promis atunci că, într-o

DIANE HAEGER

454

zi, îţi v o i pune lumea la picioare. Acestea, m amie, spuse el, arătând către bijuterii, sunt numai începutul. - Dar cum r ă m â n e cu Anne? I-au fost dăruite de tatăl tău. - Bănuiesc că s-a bucurat nespus să i le dea lui Guise. El mi-a spus, când s-a întors de pe m o ş i a ei, că ea crezuse că ve­ nise să o omoare. I-am cruţat viaţa, ştii; bănuiesc că m ă c a r ar pu­ tea să restituie astea fară nici o obiecţie. - Dar acuzaţiile care i se aduc, trădarea ei, nu se vor menţine? De data asta nu se putu abţine să nu întrebe. D u p ă moartea regelui, i e ş i s e r ă la i v e a l ă dovezi c o n f o r m c ă r o r a Ducesa d'Etampes fusese i m p l i c a t ă într-un complot î m p o t r i v a rege­ l u i . U n mesager m ă r t u r i s i s e că dusese scrisorile secrete ale lui Anne împăratului în timpul călătoriei l u i prin Franţa. Scri­ sorile detaliau ceea ce ea ştia despre tactici le militare fran­ ceze şi punctele strategice de a p ă r a r e . D i n fericire pentru siguranţa ţării, complotul fusese repede descoperit şi toată stra­ tegia s c h i m b a t ă . Dar r ă m ă s e s e dovada trădării î m p o t r i v a lui Anne d'Heilly. - I-am promis Maiestăţii Sale că voi fi îndurător cu ea, spuse el, apoi se uită la Diane. Şi m-am hotărât să m ă ţin de cuvânt. Credea c ă ea va obiecta. Se aştepta la asta. T r ă d a r e a lui Anne d ' H e i l l y era un scandal care zguduia acum întreaga Curte a Franţei şi decizia de a o scuti de acuzare îl chinuia deja. îi fă­ cuse atât de multe lui Diane; întregul complot. Răutatea. U m i ­ linţa. Ideile fixe. Dar, spre surprinderea l u i , Diane nu obiectă. Inspiră a d â n c iar d u p ă un moment, z â m b i . - A t u n c i va fi precum d o r e ş t e Maiestatea Sa, spuse ea simplu. - Până la urmă, adăugă el, de parcă ar fi încercat să se con­ vingă pe sine, ducesa d'Etampes îşi primeşte pedeapsa din partea unei providenţe mult mai înalte. M i s-a spus că soţul ei a res­ pins-o şi este ameninţată de cetăţenii care stau pe lângă ea şi îi cu­ nosc relele. Va fi o p e d e a p s ă destul de mare să a j u n g ă o

tytwteKama

455

persoană a n o n i m ă şi să se t e a m ă pentru viaţa ei. I-am luat îna­ poi bijuteriile şi toate locuinţele cu excepţia uneia. Montmorency i-a admirat întotdeauna reşedinţele. Era pentru prima dată în ca­ lc va luni când m e n ţ i o n a numele lui de faţă cu ea. Diane coborî privirea. 11 vreau înapoi, m 'amie. Mi-ar plăcea să mergi cu mine la C hantilly pentru a-1 convinge să se întoarcă. Când?

A m trimis deja un mesager. P l e c ă m m â i n e să vorbim cu el dacă eşti de acord. Ştiuse dintotdeauna că o asemenea răsturnare de situaţie era numai o chestiune de timp. Trecuseră şase ani lungi de când Diane nu mai avusese a face cu Montmorency, dar ştiuse de la început că nu va dura. Când privi în ochii lui Henric, văzu că el avea nevoie de asia. Toţi îl uitaseră pe Montmorency în afară de el. ( and fusese tânăr, Marele Maestru neînduplecat îl impre­ sionase mult pe tânărul prinţ. Henric îi admirase raţionamentul i u l m şi bunul simţ, considerându-le calităţi care lui îi lipseau. Invuliase, de asemenea, patriotismul devotat al lui Montmorency şi l e a h / ă r i l e lui militare. Montmorency fusese tatăl pe care Henne nu I avusese niciodată. Avusese asupra lui o influenţă cu t a i e nici m ă c a r ea nu putea concura. Căci oricare ar fi fost pro­ blemele lor din trecut, Diane ştia că Henric îl iubea pe bătrânul conetabil, iar acum trebuia şi ea să facă acelaşi lucru. Să-1 i u ­ b e a s c ă , intr-adevăr, se g â n d e a ea, ăsta era punctul lor comun; acela care va spăla greşelile din trecut şi-i va ajuta să o ia din nou de la început; poate, de data aceasta, ca prieteni. ( Tind văzu că ea nu se opunea dorinţei lui de a-1 vedea pe Montmorency înapoi, la castel, Henric o trase la pieptul lui şi o sniulă. Apoi se uită la bijuteriile î m p r ă ş t i a t e în j u r u l ei. î(i sunt pe plac? Sunt un cadou mult prea extravagant. Sunt doar s i m b o l u r i s ă r ă c ă c i o a s e a ceea ce simt pen­ ii u line, Diane, şi nu m ă v o i opri p â n ă c â n d dragostea pe care

DIANE HAEGER

456

ţi-o port nu va umple întreg universul... p â n ă nu voi umple în­ treaga lume. R e p e t ă cuvintele care aveau să devină mottoul lui oficial pentru că vorbea serios. N u vor fi niciodată suficiente bijuterii, proprietăţi sau lucruri extravagante pentru a-i arăta ei şi l u m i i întregi cât de devotat îi era. N u m a i ea crezuse în el, îl înţele­ sese şi numai ea îl iubise de la bun început. în dimineaţa următoare, stăteau amândoi întinşi printre şiru­ rile de bijuterii strălucitoare. Draperiile patului erau încă trase astfel că erau singuri. La lumina unei lumânări mari de seu, Henric îi arătă schiţele preliminare pentru Anet. Opera pe care o admirase cel mai mult era a unui tânăr artist francez pe nume Philibert de L'Orme. în timp ce se uitau la ele îi spuse că o ze­ iţă avea nevoie de un templu cum se cuvine şi cu ajutorul lui L'Orme intenţiona să îi construiască unul. - î m i plac ideile l u i , spuse el pe când cercetau cu atenţie de­ taliile desenate pe foi mari de pergament, de pe genunchii lor şi de pe cuverturile tapisate. Dragostea lui pentru modelele cla­ sice în defavoarea stilului italian este cea care m-a făcut să-1 în­ d r ă g e s c de la început. Şi lui Saint Andre îi place. A p o i d ă d u schiţa la o parte şi se a p l e c ă să-i sărute vârful nasului. - C â n d va fi gata, vreau ca Anet să fie un.tribut pentru tine şi ceea ce î m p ă r ţ i m . într-o z i , când nici unul din noi nu va mai fi, mi-ar p l ă c e a ca oamenii să se uite la el şi să-şi dea seama că el, care a fost rege la un moment dat, a trăit o viaţă plină de de­ votament pentru ea. îşi puse capul înapoi pe perne şi z â m b i , ca şi cum ar fi avut o viziune. - într-adevăr, îmi doresc ca odată cu L'Orme, să î n c e a p ă o n o u ă epocă. Va deschide u ş a atâtor altor artişti francezi tineri:

tyurt&Ascmti

457

( o u s i n , Marten, Goujon. Toţi m ă vor ajuta să î m i pun am­ prenta pe Fontainebleau, L u v r u şi mai ales pe Chenonceaux. Diane stătea întinsă lângă el şi se priviră. I i atinse pieptul, pe care încă se odihnea şirul de bijuterii. îşi trecu încet degetele peste suprafaţa geometrică, tare. Senzaţia creată, în contrast cu pielea ei catifelată, d ă d u naştere în el unui val de dorinţă. Se ^ăndi că ea nu se chinuise niciodată să îl stârnească, chiar şi după atâţia ani, d u p ă ce făcuseră dragoste de atâtea ori. O sim­ plă privire, un z â m b e t , simplul fapt că o vedea erau de ajuns ca ,â o dorească, acum chiar mai mult d e c â t la început. Necazu1 1 l e I I uniseră. Pasiunea întărise acele legături. Toi ceea ce conta pentru el era să o m u l ţ u m e a s c ă pe ea. Perfect. Cum nu se poate mai bine, spuse Henric, după ce lei mină de citit un alt comunicat scris de Diane pentru el, pe c$f lichuia doar să-1 semneze. Se aplecă spre podeaua acoperită de covor, răsuflă uşurat că îl ajutase şi de această dată şi îşi apropie h u / e l e tic ale ei. L u c r a s e r ă toată noaptea şi doar acum îşi d ă d u sciă amândoi seama că se făcuse dimineaţă, când văzuseră soa­ iele prin ferestrele lungi, fară perdele, de lângă patul lor neatins. Prin dormitorul regelui de la Saint Germain-en-Laye erau împrăştiate documente şi acte oficiale. Peste tot în j u r u l lor, pe covorul turcesc roşu cu maro, z ă c e a u cărţi despre d i p l o m a ţ i e şi linan|e. Multe erau deschise la o p a g i n ă oarecare, unde el se săIu rase de atâtea chestii complicate şi luase în m â n ă alt volum. Parfumul lumânărilor consumate umplea odaia în primele cea­ suri ale dimineţii. Pe peretele de deasupra şemineului era agăţat un alt portret al lui Diane, cel pe care îl comandase p r i m ă v a r a trecută. Diane siiălucea în nuditatea ei. Tabloul z u g r ă v e a o p ă d u r e şi singura Iiin|ă cu care î m p ă r ţ e a ea p â n z a era o t â n ă r ă căprioară. L â n g ă pat sc atla prima schiţă pe care i-o comandase vreodată. Era re­ alizată de celebrul pictor Clouet, la o lună d u p ă n a ş t e r e a fiicei

458

DIANE HAEGER

lor. O desenase în cretă, seducător îmbrăcată în cea mai fină m ă ­ tase lila, cu sânii la vedere şi o buclă ce îi c ă d e a pe un umăr. - Trebuie să m ă lăsaţi s-o desenez aşa cum o văd eu, înălţi­ mea Voastră, sau nu mai are nici un sens, spusese Clouet când Henric devenise violent la vederea reprezentării voluptuoase a iubitei sale. „Pentru mine e Diana", murmurase el, reluându-şi mişcările ritmice pe pagină. Zeiţa vânătorii. Divina zeiţă a l u ­ n i i . Fascinantă... ispititoare... şi interzisă, pentru mulţi bărbaţi ca mine, pe veci... inaccesibilă. D i n acea z i , Henric nu se mai despărţise n i c i o d a t ă de acea schiţă. D u p ă ce s-au terminat festivităţile prilejuite de încoronarea noului rege, poziţia lui Diane a fost repede întărită. Chiar îna­ inte să se ducă la Montmorency, Henric a dat personal un edict, prin care o ridica la rangul de d u c e s ă de Valentinois. Astfel, i-a redat ducatul care aparţinuse pe vremuri familei ei, dar fusese pierdut cu mulţi ani în u r m ă din cauza datoriilor enorme. Pe lângă îndatoririle ei de P r i m ă G u v e r n a n t ă a copiilor ca­ sei regale, ea trebuia să fie prezentă la întrunirile consiliului de coroană şi ale mai numerosului consiliu privat. Regele se b i ­ zuia exclusiv pe ea şi nu-i permitea nici unui supus francez să uite acest lucru. în ciuda întoarcerii conetabilului Montmorency, odată atât de puternic, şi a numirii tuturor prietenilor din copilă­ rie ai lui Henric în funcţii de miniştri, Diane era considerată per­ soana cu cea mai mare influenţă asupra regelui. Brusc, zvonurile răuvoitoare la adresa ei au încetat. Marile doamne cu ceva minte încercau să-i imite gusturile în m o d ă . De pildă, părul blond era în vogă, iar nobilimea chiar a luat în consi­ deraţie obiceiul de a face baie mai des. Palatele, bisericile şi chiar mobilierul au început să fie decorate cu noul blazon regal, un „ D " împletit cu un „H". Peste tot, semiluna împodobea blazoanele. Femeile o purtau în păr şi aveau bijuterii cu această formă.

^a&fexaMa,

459

I )cmnitarii vicleni şi-au dat repede seama de proporţiile pe care le luase devotamentul regelui faţă de ea. Atunci când papa de la Koma i-a trimis tinerei regine un trandafir de aur, a avut înţelep­ ciunea să adauge şi un colier de perle pentru Diane. Dar, dincolo de intimitatea din apartamentul lor, nu totul ci ii per l e d . Volumul de informaţii, de c o r e s p o n d e n ţ ă cu străinAlalca şi de edicte care i se aduceau l u i Henric în acele prime zile de la încoronare era imens. Primise scrisori de felicitare de la aproape toţi cârmuitorii din lumea creştină, iar atunci când nu mai putea a m â n a să le r ă s p u n d ă , el se ducea la Diane, ru­ tul i u I o să-1 aj ute. Avea atât de multe de învăţat, dar nu i se dăduNCI A decât câteva săptămâni să înţeleagă problemele pentru care lainl şi halele lui mai mare fuseseră minuţios pregătiţi. In odaia ei, înconjuraţi de cărţi şi documente, conversaţiile lor se concenIIIIII

asupra politicii externe. M a i discutau şi despre problemele

lehgioase, precum şi despre măsurile pe plan intern pe care să le promoveze noua Curte. I a propunerea l u i Diane, Henric începuse să studieze poli­ tica de impozitare a tatălui său. Acele dări exorbitante, la care ea sc opunea, îi sărăciseră pe mulţi cetăţeni francezi, care trebuiau sa plătească pentru traiul opulent al regelui şi campaniile sale de cucerire a p ă m â n t u l u i italian. Diane 1-a î n d e m n a t cu b l â n d e ţ e pe rege să acţioneze în d o u ă noi direcţii. în primul rând, 1-a sfătuit să reducă impozitele şi să economi­ sească veniturile dobândite. Era foarte probabil ca Franţa să fie din nou silită să intre în război, iar a m â n d o i credeau că trebuie sA lie pregătiţi. în al doilea rând, Diane a propus ca banii prove­ niţi din taxare moderată să fie destinaţi întăririi graniţelor fran­ ce/e. A u hotărât şi să continue lupta începută de tatăl l u i pentru cucerirea nordului Italiei. Una din condiţiile în care se î n c h e ­ iase căsătoria lui fusese ca Franţa să primească Milano, Parma şi Pisa. Dacă Henric nu avea să trăiască destul ca să le v a d ă sub

DIANE HAEGER

460

guvernare franceză, atunci ruşinoasa alianţă făcută prin căsăto­ ria cu Caterina şi pierderea lui Diane ca soţie, ar fi inutile. Henric îl c h e m ă pe unul din pajii de la u ş ă şi îi ceru o p a n ă de scris şi cerneală. Le p r i m i repede pe ambele, puse pe o tavă de argint. S e m n ă documentele cu o iscălitură înflorită. A p o i îşi ridică ochii şi îi d ă d u pana lui Diane. - E rândul tău, spuse el pe un ton firesc. Ca din reflex, Diane luă pana, iar apoi se opri, mirarea citindu-i-se pe faţă. - Dar nu pot,

cheri.

- De ce nu? Tu le-ai scris. Tu le vei semna. Diane îşi c o b o r î privirea la cerneala n e a g r ă î n c ă u m e d ă pe pagină. L â n g ă semnătura l u i , făcuse o liniuţă, care indica locul pen­ tru numele ei. Ea se uită la focul din ş e m i n e u , din care nu mai r ă m ă s e s e decât lucirea roşiatică a tăciunilor. - I n p r i m u l rând, ar fi o g r a v ă încălcare a protocolului ca amanta ta să semneze î m p r e u n ă cu tine un document oficial de stat. - A ş a ? Studiez problema de zile în şir, spuse el, z â m b i n d cu j u m ă t a t e de gură şi arătând spre cărţile risipite în j u r u l lui... Şi nu g ă s e s c nimic care să-mi interzică să semnez un docu­ ment î m p r e u n ă cu cine cred eu de cuviinţă. Diane făcu o pauză, alegându-şi cu grijă cuvintele. Ştia că Henric nu se va lăsa cu una, cu două. Curtea o acceptase acum ca pe favorita lui Henric, dar nu va privi cu ochi buni o concubină cu ambiţii mai mari decât aceea de a fi stăpână pe inima regelui. - Doar că aş prefera să fiu o sfătuitoare... mai discretă în chestiuni de stat. Cred că ar stârni mult mai puţină consternare în rândul celorlalţi demnitari. - Ei bine, eu aş prefera s-o faci! Tu eşti stăpâna i n i m i i mele şi prima d o a m n ă a Franţei. N u pot şi nu vreau să iau nici o hotă­ râre fară tine! Toţi, fie că le place sau nu, vor trebui să accepte

Tpu&tetuwia,

461

acest fapt, în caz că vor să r ă m â n ă în graţiile noului lor rege! I )c îndată ce rosti aceste vorbe, sarcasmul din voce i se mai domoli, li oferi din nou pana. îşi coborî privirea. Te rog, m 'amie! ( ) doresc sincer, pentru a m â n d o i . Poate că nu sunt în stare să te Ine regină, dar voi avea grijă să te bucuri de toată puterea şi glot ia pe care ţi le pot dărui. I )iane luă pana fară tragere de inimă şi îşi ridică privirea spic el. ()chii lui negri străluceau de iubire neţărmurită. N u u i ­ tase niciodată că îi promisese s-o ia de n e v a s t ă şi ea ştia prea Inue că va încerca mereu să-i ofere c o m p e n s a ţ i i pentru faptul »A trebuise să-şi calce cuvântul. I )ocumentul de stat, unul din multele ce aveau să fie sem­ naţi' I lenric-Diane, era doar unul din lunga serie de daruri pe cuie i le lăcuse Henric de c â n d ajunsese rege. N u numai că-i ai-oi clase rangul de d u c e s ă de Valentinois, dar o şi recunoscuse pe liica lor drept copil legitim. D u p ă î n c o r o n a r e a lui şi pentru lot restul vieţii ei, copila va fi c u n o s c u t ă sub numele de Diane de I ranţa, legitime.

De asemenea, îl trimisese pe Carol de

( i u isc la Roma, în numele fetei, să î n c e a p ă tratativele pentru că­ sătoria ei cu nepotul papei. I a începutul acelei luni, anulase procesul intentat de Anne d l leilly pentru Anet, dându-1 î n a p o i doar pe m â n a l u i Diane. Dar cea mai c o n t r o v e r s a t ă d o v a d ă de iubire a noului rege la|a de Diane a l u i a fost considerat stipendiul generos numit I a Paulette. ( Tind, la început, ea 1-a refuzat, el i-a spus că era un mijloc de a- i înapoia banii pe care ea îi î m p r u m u t a s e cu atâta mărinimie in tinereţe. Sfetnicii îl asiguraseră că nu proveneau de la cetăţeni sau din impozite. Banii veneau din achiziţionarea a diferite pos­ turi bisericeşti şi militare. N u făceau parte din nici unul din londurile fixe ale Coroanei. Erau ai l u i şi îi putea d ă r u i , spu­ nea el, aşa că hotărâse să-i dea ei. C â n d i-a explicat că puteau

DIANE H A E G E R

462

fi folosiţi pentru lucrările de la Anet, Diane i-a acceptat, deşi fară tragere de inimă. - Este una din multele coroane pe care vreau să ţi le pun la picioare, spusese el. Insă Diane nu avea să-şi dea seama, timp de aproape doi ani, p â n ă în ziua încoronării Caterinei, cât de se­ rios vorbise Henric.

30 Lui Montmorency nu-i plăcea nici unul dintre cei trei Guise i i n e s e instalaseră aşa de bine la Curtea Franţei. Avea şi aşa des­ tul ghinion să-şi împartă influenţa cu o mare curtezană, dar şi cu i e i trei fraţi ambiţioşi din Lorena era de-a dreptul inacceptabil. I a întoarcerea sa, descoperi că d o b â n d i s e r ă mare putere. I iiseseră buni învăţăcei ai unchiului lor, cardinalul de Lorena. Acum Montmorency îşi făcea deseori reproşuri pentru că nu anticipase acest lucru în anii petrecuţi în exil. De pe atunci îşi plănuiau ei ascensiunea. Fiecare pas făcuse parte dintr-o strate­ gie Din căsătoria surorii lor cu regele Scoţiei rezultase o nep< tală care, prin moartea tatălui ei, ajunsese acum regină. Aceasta nu numai că le oferea o garanţie solidă, dar legăturile de sânge cu regalitatea îi ridicaseră în rang. I n lunile precedente, mai pu­ seseră la cale şi o căsătorie strălucită pentru fratele lor cel mic, ( laude. L I avea să fie mirele fiicei celei mai m i c i a l u i Diane de Poitiers, Louise, întărindu-le astfel poziţia atât faţă de re­ bele cel maleabil, cât şi faţă de amanta l u i . Pe deasupra, la scurt timp d u p ă î n c o r o n a r e a l u i Henric, l u i ( arol, arhiepiscopul de Rheims, i se făcuse onoarea de a merge la Koma pentru a purta tratative în vederea căsătoriei fiicei na­ tul iile a regelui, Diane, cu nepotul papei. C â t timp era acolo, fu­ sese numit şi cardinal de Guise. In cele din u r m ă , făceau tot ce le stătea în putinţă să aranjeze o căsătorie între regina Scoţiei şi D e l finul franţei, care avea în acel timp doar patru ani. C o l a b o r â n d

464

DIANE HAEGER

strâns, nu exista clipă în care să nu fie unul dintre ei lângă rege. Cardinalul de Lorena îşi educase nepoţii să fie ambiţioşi şi pre­ tenţioşi, iar ei, încet, dar cu perseverenţă, ajunseseră să domine întreaga Curte a Franţei. Montmorency stătea întins pe spate în pat şi se uita prin dormitorul său de la Fontainebleau. Lucrurile nu mai erau aşa cum şi le amintea. Avea mai puţină putere şi control asupra pro­ priilor dorinţe. Se simţea de parcă ar fi căzut la învoială cu F i lip Chabot pe c â m p u l de luptă şi ar fi primit în schimb d o u ă noi fronturi. N u ştia prea bine în cine avea mai puţină încredere: în casa de Guise sau în Madame Diane. Se uită lung pe feresterele din faţa patului. Cerul era de un cenuşiu murdar. Vântul urla şi aducea o m â n ă de frunze roşietice de t o a m n ă prin geam. Tocmai aprinseseră focul în căminul de lângă el şi îşi dorea nespus să stea acolo pe spate şi să se as­ c u n d ă sub p l a p u m ă , ca un copil. Dar nu astăzi. în timpul nopţii, regina adusese pe lume o altă fiică, iar el trebuia să meargă s-o felicite. Ştia că regele va fi deza­ măgit de apariţia unei alte fete: însemna că trebuia să mai aibă co­ pii cu regina. La urma urmei, în 15 ani, nu reuşise să-i facă decât un fiu. Riscul unei epidemii de ciumă sau al unei morţi acciden­ tale impunea necesitatea unui alt moştenitor. Montmorency stătu în picioare în timp ce valetul său îl î m ­ brăca într-un pieptar elegant de piele moale şi cafenie, sub care îi puse o c ă m a ş ă albă. îi trase pe cap o haină cu multe falduri, din catifea violet. Apoi se uită în oglindă, în timp ce i se mai pu­ neau şi alte articole. U n lanţ de aur bătut cu rubine de la un u m ă r la celălalt. O pereche de pantaloni scurţi şi bufanţi din acelaşi material violet ca şi capa. Pălăria de piele cafenie avea borul în­ gust şi tare şi o coroană imprimată în materialul moale. O î m p o ­ dobea o p a n ă de struţ care atârna p â n ă la urechea stângă. Pe patru din degete purta inele mari, cu pietre preţioase.

K

/

^pa/^letta ri,