Diana Gabaldon-Ecouri Din Trecut

Pifanik C } fa lle n

JLumri tfin tre-cut T rad u cere d in lim ba engleza R oland S ch en n

Diana Gabaldon (nSscuta in 1952, in Arizona) cste o romanciera americana con-

temporana cu radacini mexicane ?i engleze$ti. A crescut in Flagstaff, Arizona, si a absolvit studii de zoologie la Northern Arizona University $i de biologic marina la University of California, San Diego. A nrmat apoi un doctorat in eoologie, tot la Northern Arizona University. Printrc altele, Diana Gabaldon este autoarea unor serii foarte apreciate si bine vandute: Outlander si LordJohn. Cartile ei sunt insS greu de integral intr-un singur gen, caci contin elemente de fictiune romantica, istorici $i science-fiction (sub forma calatoriilor in timp). Aprecierea de care se buciirii in raiidul cititorilor a dus la publicarea lor in douazeci si trei de tari ?i traducerea lor in nouSsprczcce limbi. Autoarea locuieste in Scottsdale, Arizona.

Draga cititorule, Tocmai ai deschis o carte scrisa pentru romantici, visatori, aventurieri, pasionati de istorie, oameni care nu-si gasesc locul in timpurile moderne si se intreaba retoric de ce n-au trait in alte vremuri. Ecouri din trecut, cel dc-al saptelea volum al seriei Outlander, e o carte despre calatori in timp, despre oameni care si-au dorit sa schimbe istoria, despre caractere puternice care s-au luptat pentru convingerile lor sau pentru iubirile lor. Ficcare tom al acestei serii poate fi citit separat, fara ca acest lucru sa ii stilbeascil din valoare, pentru ca autoarea a avut grij&ca in fiecare dintre cele sapte volume sa includa si informatie de background. Intreaga serie este construita in jnrul personajelor principale Claire Randall si James 0amie) Fraser. Aruncata inapoi in timp, in urma cu peste doua sute de ani, calatoarea in timp Claire Randall se indragosteste de rebelul James Fraser, sufletul ei pereche. Dupa cateva despartiri si impacari spectaculoase - care se desfesoara, de-a lungul precedentelor volume ale seriei, pe fundalul nu mai putin turbulent al istoriei europene - cei doi se casatoresc si raman impreuna in timpul lui Jamie, in secolul al XVIII-lea. In urma unor evenimente nefericite care ii pun viata in pericol, fiica lor, Brianna, alege sa traiasdl in secolul XX, la ferma din Scotia care a apartinut stramosilor ei, impreuna cu sotul $i cei doi copii. In acest al $aptelea volum, corespondenta emotionanta dintre Brianna si parintii care tree prin mai multe aventuri in Scotia, Franta si America din perioada Razboiului pentru Independenta, compune o fresca emotionanta si dcosebit de puternica a atmosferei acelei epoci.

Multumiri »

Pentru a scrie o singura carte din aceasta serie imi sunt necesari aproximativ trei ani, pe parcursul carora pun constant intrebari si diverse persoane imi ofera informatii pe care nu m-as fi ga.nd.it sa le cer. Nu-i tin minte pe top, dar ma gandesc la ei cu recuno?tinta imensa. In plus, as dori sa le multumesc urmatorilor: ... John Flicker si Bill Massey, editorii met, doi domni cu mult curaj $i multa rabdare, care s-au descurcat cu o carte pe bucap (multe buc5ti) si cu o autoare careia ti place riscul; Danny Baror si Russell Galen, agentii mei literari care valoreaza greutatea lor in aur, lucru care spune multe in aceste vremuri de recesiune; Kathy Lord, eroicul redactor, si Virginia Norey, designerul acestei card (adica „zeita carpi11), responsabile pentru frumusetea si cursivitatea ei; Vincent la Scala si celorlalp membri ai echipei de productie, care au reusit s;1 trimita cartea la tipar la timp, in ciuda multelor intarzieri; Steven Lopata, pentru relatarea vie a urmaririi sale de catre un mocasin-de-apa1 si pentru descrierea poetica a mirosului serpilor veninosi cu cap animiu („0 combinatie de miros specific locului in care stau serpii la gradina /.oologica si iz de castraveti putreziti"); 1 Specie de vipers care tiaieste tn America dc Nord (n.tr.)

Catherine MacGregor si Catherine-Ann MacPhee pentru traducerile din Gaidhlig si pentru ajutorul la pasajele in gaelica1. Vreau sa-i multumesc si lui Katie Beggs si membrilor International Gaelic Mafia; Asistentei medicale Tess, Dr. Amarilis Iscold, Sarah Meir (moasa calificata) si altor profesionisti din lumea medicala, pentru sfaturi in domeniu, boli interesante si cumplite detalii chirurgicale; Jannet McConnaughey pentru OEDILF (Omnificant English Dictionary in Limerick Form), pentru ca a fost Muza Securilor insangcrate si pentru ca mi-a anas atentia asupra chiparosilor care explodeaza; Larry Tuohy (si altora) de la care am aflat cum a rati jacheta de zbor a unui pilot de avion Spitfire; Ron Parker, Helen, Esme si Lesley, pentru ca mi-au fost de ajutor cu „maimuta lor paroasa"; Beth si Matthew Shope si Jo Bourne pentru informatiile utile privind Religious Society of Friends (Societatea Religioasa a Prietenilor). Orice lipsa de acuratete in acest sens este numai vina mea; Jary Backman, penrru termenele detaliate, lista de pasaje si pentru ca mi-a spus ce stele se vad in Inverness si Fraser’s Ridge; Katrina Stibohar pentru listele detaliate cu cine unde s-a niscut si pentru ca a aratat ce s-a intamplat cu fiecare in acele vremuri. Le multumesc si celor care mi-au spus ce varsta avea o anumita persoana sau daca Lordul John 1-a intalnit pe Fergus cand avea pojar; Pamela Patchet Hamilton (si lui Buddy) care au facut o descriere pestilential de veridica a unui scones vazut de aproape; Karen Henry, tarina Traficului, care are grija de folderul meu din Books and Writers Community si de ordonarea continutului sau (http://community.compuserve.com/n/pfx/forum.aspx?nav=start& cwebtag=ws-books); CompuServe

Nikki Rowe si fiicei ei Caitlin, pentru contul YouTube creat pentru mine (http://www.youtube.com/user/voyagesoftheaitemis - pentru cei ce doresc sa vada daca vocea mea seamana cu cea a lui Donald Ratoiul); 1 Diskccul scoticnilor de oi igine cclta din H ighlands, zona muntoasa, inalta, a Scodei (n.tr.)

Rosana Madrid Gatti, care se ocupa de pagina mea de web, pentru accualizarile prompte ?i designul atractiv; Susan Butler, pentru suportul logistic constant, pentru ca a avut grija dc caini, m-a aprovizionat cu toner ncgru si pentru ideile minunate legate de Jem. Allene Edwards, ICatherine MacGregor si Susan Butler, pentru corectura si extrema atentie la detalii; Shirley Williams pentru prajiturile din Moravia si priveli$tile din New Bern; Becky Morgan, pentru cartile vechi de bucate; Strabunicului meu Stanley Sykes, pentru replica pe care o da Jamie referitor la bunii tintasi; Bev Lafrance, Carol Krenz si inultor altora, pentru ajutorul cu limba franceza. Mulmmesc lui Florence, traducfttoare, lui Peter Berndt si Gilbert Sureau pentru diferentierea de finete Intre Rugaciunea catre Domnul, din 1 966 (cu formula accorde-lui) si sintagma veche, formala {accordez-lui). John S. Kruska pentru cd mi-a aratat cum se scrie si se pronunta corect „l.,i spun:’! dand din cap dezprobator: l",ie ileei/.ia ta, Willie, a spus el incet. Cu toate acestea, ti-as ft recu■■■” ■,titu d;u :i ai avea grija de tine. Iliiieinp'lcs cil o sa am grija, a replicat William imbufnat. \iii.indni si-au continuat drumul la adapostul artarilor si arborilor de In, m i1, I.ii .i a senate nici un cuvant, desi umerii lor se atingeau din cand ill > Hill. 1 it li.tii! William i-a mat Lordului John noapte buna, dar nu s-a dus mn ih ii .,i *.e i nice, d a mai ratacit pe chei, nelini^tit. \ iImui nr mi amavea-o. Bineinteles ca noi nu aveamoastfelde comoara. Mm,ivi\iii hum comoara, deoarece el, Brianna, Jemmy si Amanda le luasera I" ■ ‘ I...... .. mai existau, fiindca aveau sa le fie de folos in timpul zborului I"i piImif picirc.

Nr uu tinut ostatici si au devastat casa,fir-ar ei blestemati, si au span, I" lunr nitric, ftaconulcu eterdin incaperea undefaceam operatii. Vaporii n, ,m a/eciat pe toil aproapepe loc. H ' iiii rapid si rcstul scrisorii, cu Brianna uitandu-i-se peste umar si .....md i ami si ciind diferite sunece, de teama sau dezamagire. Dupa ce a " 1nilnai de litii, a lasat filele deoparte si s-a intors spre ea, palpitand de I mn(lf, I 'f ■ i in rcusir, a spus el, stiind ca nu trebuia sa rosteasca acele cuvinte, ......I"bit, iusn, do a se abtine, incapabil de a nu izbueni in ras. Tu si l"l iiliinilc i;t|c afurisitc. Tu ai dat foccasei. 1 Inpul ci mcrira s vijpl deccnta, fara lipsuri. Dar Arch Bug nu era un om modest. i . ................ d re pud sa vorbeasca tn numelc celor din neamul Grant. I1' in..... hi me, i/bmisc ascundamandria, numaicamandrianu-i facuta ' Mi c,i mi',,1,

Ian s-a uitat la el plin de interes, repetand: - Tot aurul. Te-ai gandi ca e ascuns aid. Iti spun eu ca nu i-a venit bine cand i-ai cerut sa piece. Jamie a dat din umeri, continuand sa priveasca luminisul. Acum ca arsese casa, vedea foarte bine cararea in panta care ajungea in spatele acesteia, catre locul unde se aflase candva gradina sotiei sale, imprejmuita de garduri care trebuiau sa impiedice caprioarele si cerbii sa intre. O parte din garduri mai erau la locul lor, negre pe ziipada care incepea sa se topeasca. Intr-o zi avea sa-i faca o alta gradina, daca va voi Dumnezeu. - Daca a vrut sa faca rau a avut ocazia. Vedea de acolo scroafa macelarita, o silueta neagra, nemiscata pe carare, impresurata de o balta de sange. A alungat un gand legat de Malva Christie si a revenit la cele mcamplace. - Da, 1-a ascuns aici, a spus el si mai convins acum. Daca ar fi avut rot aurul, ar fi plccat de multa vreme. A asteptat, a tot pandit un prilej pentru a ajungc la el, numai ca nu a fost in stare sa faca totul discret si-acum incearca altceva. - Da, da’ ce? Aia, a continuat Ian, intorcand capul spre silueta neagra care se zarea pe carare, am crezut ca-i o nada sau o capcana, da 5 nu e. M-am uitat eu. - Poate ca s-a gandit la o momeala? Pana si el simtise mirosul de sange. Era limpede ca mirosul acela avea sJ atraga orice animal de prada. Chiar cand se gandea la acest lucru, a vazut ceva miscandu-se in preajma scroafei ucise si a pus mana pe bratul lui Ian. Fusese o miscare iute facuta de un trup subtire, care se ascunsese in spatele scroafei. - E o vulpe, au spus amandoi deodata si au inceput sa rada incet. - Mai e si pantera din padure, mai sus de Green Spring, a spus Ian. Tam zarit urmele ieri. Poate ca vrea s-o atraga catre scroafa pe care a ucis-o, cragand nadcjde ca, in vreme ce noi ne ocupam de ea, el va putea lua aurul! Jamie s-a incruntat si a privit spre casuta din barne. Era adcvarat ca o pantera ii putea face pe barbati sa iasa de la adapost, dar nu pe femei si pe copii. Si oare unde ar fi putut pune aurul, intr-un spatiu in care se aflau atatia oameni? Ochii i-au cazut pe cuptorul Briannei, lung si darapanat, la oarecare distanta fata de casuta din barne. Cuptorul nu mai fusese fblosit de cand plecase Brianna. Era atat de fericit ca facuse aceasta descoperire, incat si-a

iml repeat spatele. Acela ar fi fost... dar nu! Arch furase aurul de la Jocasta ( iameron, lingou cu lingou. Adusese aurul intr-un loc sigur la Ridge si incepuse sa fure cu multa vreme inainte de plecarea Briannei, dar totusi... Ian s-a tneordae deodata si Jamie a intors capul, pemru a vedea despre i c era vorba. N u vedea nimic, dar la scurta vreme, a prins sunetul pe care il .mzisc si Ian. A auzir un guitat ca de pore, un vajait si un trosnet. Dupa aceea a observat ca sa se misca ceva in preajma casei in ruina si a vazut o lumina pmcrnica. - Dumnezeule! a cxclamat Jamie, apucandu-1 pe Ian cu atata putcre de l>r;n, incat tanarul scoase un strigat. E sub casa cea mare! Scroafa cea alba iesi din culcusul ei dintre ruine, un animal masiv, de i ulna re gtilbuie, care se vedea bine in noapte, miscand capul intr-o parte m n aha, adulmecand aerul. Dupa cateva clipe a inceput sa se miste incet, maiestuos, urcand dealul. I ili Jamie ii venea sa rada, gandindu-se la intreaga situatie. Arch Bug isi ascunsese aurul in preajma fundadei casei cele mari, pentru ,i I lua atunci cand scroafa pleca din culcusul ei. 1 )ar dupa aceea, casa arsese si ramasitele ei se prabusisera peste fundarie, i.ir in aceste conditii, era nevoie de munca multa pentru a ajungc la aur. Toata ,n rasui munca ar fi atras atentia. Dar, dupa ce dadusera deoparte ramasitele arse ale casei, din care pricina intregul luminis se umpluse de cenusa, era cu pm iii ixl sa umble sub casa fara a atrage atentia in mod deosebit. Era, insa, iarna si scroafa alba, care nu hiberna ca ursul, scatea in culcusul ei, pe care-1 pSrasea numai pentru a cauta ceva de mancare. Ian a exclamat cu dezgust cand a auzit grohaicli si plesciituri dinspre iiirare. Eorcii nu prea sunt rafinati cand vine vorba de mancare, a spus Jamie iinci. Daca-i un animal mort, il mananca. A?a-i, da-i chiar puiul ei! Din cand in cand isi mananca puii, chiar cand sunt inca vii. N u cred «,i sc d ;1 in laturi sa-i manance dupa ce-au rnurit. - Iiili!

A pornit in fuga, cu ochii pe pata mare si neagra care fusese candva cea m.ii liumoasa casa din tinut. Din dosul adapostului construit deasupra i/vorului a aparut o siluetaneagra, care inainta cu bagare de seamapecararea .iliinccoasa.

Scroafa infometata a ignorat omul care parea imbracat intr-o pelerina de culoare lnchisa si dadea impresia ca duce ceva, un obiect care semana cu un sac. Nu am tras ivarul imediat, ci am iesit putin sa iau o gura de aer curat, inchizandu-i lui Rollo usa-n nas. In cateva clipe, Jamie si Ian au disparut printre copad. Am privit ingrijorata prin luminis, m-am uitat la padurea care parea o masa neagri si nu mi s-a patut nimic In neregula. Ma intrebam ce gasise Ian. Poate niste urme neobisnuite pentru el. De asta fusese atat de nelinistit. in mod sigur era ceva care avea legatura cu zapada. N u se zarea luna, dar cerul era colorat intr-un amestec de roz si cenusiu, iar pamantul brazdat si parea peticit era tnca acoperit cu zapada veche. Totul era invaluit intr-o ceata laptoasa, in care obiectele pareau sa pluteasca de parea ar fi fost picrate pe stick, lipsite de contur si neclare. Ramasitele mistuite de foe ale casei mari se zarcau de cealalta parre a luminisului. La distanta la care se afla, ceea ce mai ramasese din casa parea un obiect strivit de degetul unui urias. Simteam apasarea zapezii in aer, o auzeam in freamatul pinilor, Baietii MacLeod trecusera muntii cu bunica lor $i spusesera ca era foarte greu sa mergi prin trecatorile de pe inaltimi. Daca va veni o furtuna puternica, vom fi izolati aici pana in martie sau chiar pana in aprilie. Mi-am amintit de pacienta mea, am mai privit o data luminisul si am pus mana pe ivar. Rollo chelalaia si zgaria usa, iar eu i-am pus genunchiul in fata far& prea multe politeturi cand am deschis usa. - Stai cuminte, catel, i-am spus. Nu-ti face griji, or sa se mtoarca in curand. A pufnit a nerabdare si a inceput sa umble incoace si-ncolo, apropiindu-se de picioarele mele si incercand sa iasa. - Nu, i-am spus cu hotarare, indepartandu-1 ca si pot zavori usa. Ivarul a cazut la locul sau cu un poc linistitor, iar eu m-am intors catre foe, frecandu-mi mainile. Rollo s-a dat cativa pasi inapoi si a scos un urlet sfasietor, care a facut sa mi sc ridice parul maciuca. - Ce-i? 1-am intrebat speriata. Du-te de-aici! UrletuI lui 1-a trezit pe untd dintre copiii mici care se aflau in dormitor. Micutul a inceput sa planga. Am auzit agitatie si vocea mamei care incerca, adormita fiind, sa-si linistcasca puiul. M-am lasat in genunchi si 1-am prins pe Rollo de boc, ca sa nu mai uric.

S$$! i-am spus cainelui si m-am uitat daca nu cumva sunetul scos de i .line.' (i mlburase pe bunica MacLeod. Scatealinistita, avea cliipid ca de ceara i ncltii inchisi. Am asreptat, nuraarand secundcle, pentru a vedea cand pupiul ci sevaridicadin nou... sase... $apte... I'ir-ar sa fie! am exclamat, dandu-mi seama ce se intamplase. M i ain facut repede cruce si m-a apropiat de ea, inaintand in genunchi. I'nvmebo mai de aproape, am vazut ceea ce ma asteptam sa vad. S-a stins '.in|',un1 in cele din urma. A pandit un moment de neatentie din partea mea .1 i murit discret. Kollo sc plimba Incolo si-ncoace. Nu mai urla, dar nu era in apele lui. 'm pus meet mana pe pieptul care nu se mai misca. Nu incercam sa-i stabilesc mi diagnostic si nu incercam, sau mai bine spus nu mai incercam sa o ajut... n mean i eloar nevoia sa ma conving ca plecase din lumea aceasta o femeie il i iiiid mime de botez nu -1 stiam. I;i bine... Dumnezeu si te aiba in paza; biata de cine, am spus incet, In limp ce mil ridicam, gandindu-ma la ce se cuvenea sa fac. < mill ii m eibiceiului scotian, indata ce murea cineva se deschidea usa, astfel mi ii miIIc-iuI persoanei care plecase din lumea aceasta sa poata iesi. Mi-am io • m un elcget peste buze. Oare sufletul ei apucase sa iasa din casa, cand •Ii 'i liiM'sem usa? Probabil canu. '• .ii piiua crede ca in clima aspra a Scotiei se mai faceau si exceptii din ......I in i .meI, in functie de vreme, dar eu stiam c;l nu putea fi vorba de asa • • i • Imlilt iciii dacaploua, ningea, eralapovita sau batea vantul, muntenii iI'm. hid,i.in usa si o lasau desebisa ceasuri intregi, dornici sa lose sa piece sufletul I" i i miii i i arc a nuirit si vrand ca spiritul sa ramana afara si sa nu se intoarca imiiip.ii mu o stafie. Locul ingradit din preajmacaselor era prea micpentru ■mai | mium |',;V/.tlui ?i spiritele. M it nl O n it- se trezise; il auzeam cantand vesel. Era un cantece) al carui " " ■ i nmpmica din numele tatalui sau vitreg: K i.i.i.ill by, baaah-by, BAAAH-by. ......... mi chicotit somnoros si apoi am deslusit mormaitul lui Bobby: 11 m u ic la omuletu’ meu! Sa-ti dau olita, acooshla? It I'inlilii s.ni ii chtthle sunt cuvinte de alint in gaelica si inseamna „sani 1 miiiiii melc". iar ciivantul de alint rostit de Bobby m-a facut sa zambesc, 1 • O n m ’..1 yambese in primul rand cuvantul in sine si, in al doilea rand,

modul in care il tostise Bobby cu accentul lui de Dorset. Rollo a scos un sunet nelinistit si mi-a amintit astfel ca trebuia sa fac ceva. Dacit membrii familiei Higgins si rudele lor s-ar fi trezit peste cateva ceasuri si ar fi descoperic trupul neinsufletit pe podea, ar fi fost cn totii tulburati, s-ar fi simtit chiar ofensati pencru ca nu fusesera indeplinite cele de cuviinta si ar fi fost agitati pentru ca o persoana murise chiar langa vatra casei tn care se gaseau. Era un semn rau pentru casatoria abia incheiara, pentru anul care abia incepea. In acelasi timp, era cat se poate de limpede ca prezenta batranei care plecase din lumea aceasta il agita pe Rollo, iar gandul ca el ar putea trezi pe toata lumea in cateva clipe imi dadea o stare de agitatie. - Asa, am spus incet. Hai, catel. Ca intotdeauna, pe un earns aflat in preajma usii erau bucati de hamuri care trebuiau reparate. Am desfacut o bucata destul de lunga de curea de ham si am facut din ea un fel de lesa pe care i-am pus-o lui Rollo. Cainele a fost foarte fericit ca iesea din casa in tovarasia mea, pornind grabit, imediat ce am deschis usa, dar s-a aratat a fi mai putin multumit cand I-am dus la magazic si am legat lesa improvizata de un raft, pentru a ma intoarce sa iau trupul bunicii MacLeod. Am privit cu atentie in jur inainte de a iesi din nou din casa, avand in minte reprosurile lui Jamie, dar in intunericul noptii se lasase o liniste ca intr-o biserica. Nici macar copacii nu faceau zgomot. Biata femeie nu putea sa aiba mai mult de saptezeci de livre1. Claviculele amenintau sa-i iasa prin piele, iar degctele ii erau uscate, de parca ar fi fost niste crengi. Cu toate acestea, saptezeci de livre era o greutate pe care imi era greu sa o due. Tocmai de aceea am fost fericita sa pot folosi drept sanie improvizata patura in care batrana fusese invelita. Am tras-o afara din casa, rostind incet rugaciuni si cuvince prin care imi ceream iertare. Desi era frig, am transpirat pana am izbutit sa o due pe batrana in magazie. - Ei bine, sufletul tau a avut destul timp sii iasa din trup, am spus incet asezand mai bine corpul neinsufletit in giulgiul improvizat. N u cred ca ai vrea sa bantui printr-o magazie. Pleoapele ei nu erau perfect inchise si se vedea putin din albul ochilot, ca doua linii de argint, de parca ar fi vrut sa deschida ochii pentru ultima data pentru a mai vedea lumea sau pentru a cauta un chip cunoscut. 1 O livra = 453,6 grame (n.tr.)

- Benedicte, am soptit si i-am apasat incet pleoapcle, intrebandu-ma daca intr-o buna zi cineva va face acelasi lucru pentru mine. Era cu pucinta sa se i11cample asta. Dar poace... Jamie spuscse ca voia sa se intoarca in Scotia, sa-si ia tiparnita si apoi s3 rcvi na si sa lupre. Dar cese intampld daca nu mai revenim? a intrebat un glas ilmliU.mtn.il men. Ce s-ar fi intamplat daca ne-am fi dus la Lallybroch si am li rifmas acolo? Chiar cand ma gandeam la acesce lucruri si vedeam totul in roz, imaginirndu-mi ce bine ar fi fosr sa fiu inconjurata de membrii familiei mele, sa t raiesc in pace, sa imbatranesc in linisce, fara a ma teme tot timpul ca voi !i rupta de ai mei, ca voi muri de foame sau ca voi fi victima unor violente, mi-am dat seama ca toate acestea nu se vor implini vreodata. Nu stiam daca Thomas Wolfe avusese dreptate in ceea ce privea posihiliiutea de a ma mtoarce acasa. „Ei bine, n-am cum sa stiu daca avusese sau mi dreptate", am gandit, simtindu-ma cuprinsa de amariciune. N u aveam la cine sa ma intorc, dar il cunosteam pe Jamie. Daca lasam idealismul deopacte, desi dadea dovada si de idealism, avea o latura pragmatica. Era un Imi bat care isi dorea sa faca ceva, nu doar sa munceasca, sa-si castige exisicn|a. Dorea sa faca ceva. Cunosteam diferenta dintre a munci si a face ceva. I )ac;l eram sigura ca membrii familiei lui Jamie il vor primi cu bucurie, nu cram sigura cum aveau sa ma primeasca pe mine, dar banuiam ca nu vor i hema preotul pentru a ma exorciza. Era sigur insa ca Jamie nu mai era si mi mai avea sa fie niciodata stapan asupra pamanturilor de Ia Lallybroch. ... lar locul sau nu -1 va mai cunoaste, am murmurat, stcrgand partile ini imc ale batranei cu o carpa. Mi-am zis ca poace era mai tanara decat mine. Nu mancase nimic de mai multe zile si nici macar relaxarea pe care o aducea moai lea nu izbutise sa stearga efectul suferintei, dar oricine merita sa fie curat, m.iiiitc dc a intra in mormant. M am oprit si m-am intrebat daca vom ft in stare sa o ingropam sau va i il lmi sit sc odihneasca in pace sub dulceata de afine si sacii cu boabe dc fasole 11,m.I la prim avara. I am aranjat hainele expirand acrul, incercand sa-mi dau seama de n iiipeiatura dupaaburii care-mi ieseau din gura. Zapada cazuse abia pentru a dona oara in iarna aceea si inca nu avusesem parte de un inghet in toata li I'.ca. inghetul venea pe la jumatatea sau catre sfarsitul lunii ianuarie. Daca

pamantul nu inghetase Inca, am fi putut sa o ingropam, bineinteles daca barbatii erau dispusi sa sape adanc si sa inlature zapada. Rollo se intinsese pe jos resemnat, in vreme ce eu imi vedeam de treaba, dar la un moment dat a sarit in picioare, ciulind urechile. - Ce e? 1-am intrebat si m-am intors, asa cum stateam in genunchi, spre a privi pe usa deschisa a camarii. Ce se intampla? - Il doboram acum? a soptit Jan. Isi pusese arcul pe umar si cat ai clipi, era pregatit sa traga cu el. - Nu, lasa-1 mai intai sa gaseasca ceea ce cauta, a replicat Jamie. Vorbea incet, gandindu-se la ce era de facut cu barbatul care ii aparuse brusc inaintea ochilor. N u trebuia sa-1 ucida. El si sotia lui facusera destul rau, pentru ca se dovedisera a fi perfizi, dar nu facusera nici un rau familiei sale, cel putin nu la inceput. Oare era Arch Bug un hot in toata puterea cuvantului? Matusa lui Jamie, Jocasta, avea aceleasi drepturi asupra aurului ca si el. A oftat si a dus mana la brau, unde avea cutitul si pistolul. Nu-i putea ingadui lui Bug sa piece cu aurul, dar nici nu-1 putea lasa sa piece asa, pur si simplu, pentru ca ar fi facut numai necazuri. Ce sa faca cu el dupa ce-1 prindea, pentru numele lui Dumnezeu? Era ca si cand ar fi prins un sarpe intr-un sac. Trebuia, insa, ca mai intai sad prinda si abia apoi sa hotarasca ce va face cu cl. Poate puteau ajunge la o intelegere... Silueta pe care o zarise ajunsese la fundatie si se catara printre bucatile de lemn ars si de piatra care mai ramasesera din casa. Pelerina de culoare inchisa pe care o purta falfaia in bataia vantului. A inceput sa ninga pe neastcptate si in dcere. Se vedeau fulgi mari si lenesi, care nu pareau sa cada din cer, ci sa apara pur si simplu de undeva, din aer. Ii atingeau fata, i se lipeau de gene. I-a departat cu mana si s-a intors spre Ian: - Mergi in spatele lui, i-a soptit lui Ian. Daca fuge, trimite o sageata pe langa nasul lui, astfel incat s i se opreasca locului. Ramai mult in spatele lui, ai priceput? - Ar fi mai bine ca dumneata sa ramai mult in spatele lui. Eu am sa stau destul de aproape de el, astfel incat sa pot trage cu pistolul spre el. Ar- fi in stare sa te loveasca cu securea in cap, iar eu nu vreau sa-i due astfel de veste macusicii Claire.

I'in lie a pufnit scurt, apoi 1-a impins pc Ian de langa cl. Si-a mcarcat 1'i .iniiil, si-a verificat cremenea, apoi a pornit hotarar prin ninsoare, catre

Htiiirtc casci lui. II v,i/.i isc pc Auch doborand un curcan de la douazeci de picioare1 si era 111' ' iiai ca majoritatea pistoalelor nu aveau ataua predzie la asemenea distant^, 1,1 ■I 1111 voia sa-1 impuste pe Arch. A scos pistolul de la brau si 1-a prins bu i ii ni;ina, strigand: Anli! 1 huul Milica cu spatele la Jamie si isi facea de lucru printue mormanele b i ........ ( land s-a auzit strigat, a mcremenit asa, ghemuit. Ah Ii Hug! a strigat Jamie din non. Vino-ncoace, sa stam de vorba! 1 111 1a iilspi ins, omul s-a in tors cu fata si o scanteie a luminat zapada care " li 1 In .ux.rasi clipa a simtit ceva atingandu-i piciorul si s-a clatinat. I i ,i liunc surprins. Nu auzise vreodata ca Arch Bug sa se foloseasca 1 i" .'"I A il uimea faptul ca omul tintea atat de bine, cand tragea cu mana IIHIM , ,

1 i r11m i11 gen u nchi in zapada, $i tocmai cand ridica pistolul si-a dat seama ' ilm 11 ticagnl indreptase spre el un al doilea pistol, pe care nu -1 tinea cu mi m i 'iiiluj’.il, or ucest lucru tnsemna... IhlhC, l . m ! I bn bin il vilzusc cazand. Vazuse si al doilea pistol. I min nu nu'/,isc sageata vajaind, din cauza vantului si a zapezii. Era ca si iml igc.u.i accea se Infipsese in spatele siluetei prin magie. Silueta a cazut , ■ ■■puli- ( liiiii inaintc ca aceastasa atinga p&mantul, Jamie se ridicase in l>c ..........a lugen, uirandti-si piciorul drept. , umbland prin padure.

- Crezi ca e acolo? 1-am intrebat pe Jamie meet, intorcand capul catre copacii nemiscati, acoperiti de un val alb. - Daca tu ai sta intinsa aici, draga mea, mi-a spus Jamie, privind chipurile palide ale celor doua femei lipsite de viata, atunci eu a? fi langa tine, viu sau mort. Vino sa stai jos. M-am asezat langa el, cu oala de lut plina de taciuni incinsi pusa langa genunchii nostri acoperiti bine cu pelerina. - Bietele de ele, am spus dupa scurta vreme. Sunt departe dc Scotia. - Sunt, a spas el, luandu-mi mana intr-a sa. Degetele lui nu erau mai calde decat ale mele, dar forta lor ma mai lini$tea, fara nici o indoiala. Sunt, dar vor fi ingropate intre oameni care le-au cunoscut, daca nu chiar fntre rude. - Asa-i, i-am raspuns. Daca nepotii bunicii MacLeod doreau sa revina candva pe aceste meleaguri, aveau sa gaseasca macar un semn care sa le arate unde se afla mormantul batranei si vor sti ca ea a fost tratata asa cum se cuvine. Doamna Bug nu avea nici un fel de rude, cu exceptia lui Arch. Dar Arch avea rude? Chiar daca avea rude in Scotia, nu vorbise nicicand despre ele. Sotia lui fiisese totul pentru cl, la fel cum si el fusese totul pentru ea. - Doar nu crezi ca Arch ar putea... ar putea sa-si puna capat zilelor, indatS ce afla cum s-au petrecut lucrurile? am intrebat incet. Jamie a scuturat din cap cu hotarare, zicand: - Nu, nu-i sta-n fire sa faca asemenea lucru. Pe de-o parte, am fost usurata sa aud asta. Lasand deoparte mila, nu m-am putut opri insa sa nu ma intreb ce ar fi facut Arch, care avea o fire pacimasa daca, lovit de aripa mortii, ar afla ca ii fusese luata femeia, punctul de echilibru in cea mai mare parte a vietii sale. M a intrebam ce arf i putut safaca un asemenea om. Ar fi fost in stare sa umble prin furtuna pana ce s-ar fi lovit de o stanca si ar fi cazut din picioare. Si-ar fi legat viata de simtamantul furiei si si-ar fi propus sa se razbune cu orice pret? Am vazut povara vinovatiei pe care o purtau Jamie si Ian. Cat de mare era povara vinovatiei purtata dc Arch? Oare un om putea suporta asemenea povara? Trebuia sa-si schimbc modul de gandire, astfel incat sa poata supravietut pur si simplu? Jamie nu-ini spusese nimic despre ce gandea, dar am vazut ca avea la brau atat cutitul, cat si pistolul, iar pistoiul era incarcat si la indemana.

I icslnscam mirosul de praf de pusca in mireasma cecinei de brad. Bineintelr , i j se jmtea ca Jamie sa-si fi luat pistolul pentru a goni vreun lup sau II ii (.■vulpi... Am ramas unul langa altui pastrand o vreme taccrea, urmarind jocul Imiimti tiiciunilor aprinsi si licarul scanteilor printre faldurile giulgiului cu ■in- m u acoperite moartele. Ai trebui sa ne rugam, nu crezi? am soptit. M a rog neincetat de cand s-a petrecut nenorocirea, Sassenach. IV tnceleg. ( ’liiar il intelegeam: rugaciunea patimasa pentru nenorocirea petrecuta, mi j;,Hi mica disperata pentru ciilauzire, nevoia de a face ceva atunci cand mi sc mai poate face nimic. Apoi mai era bineinteles si rugaciunea pentru ' MIilma sufletelor celor plecati din lumea aceasta. Cel putin bunica MacLeod "’iM'|iia,sc moartea si si-o dorise, asa credeam. Pe de alta parte, doamna Bug 11duiic sa fi fost teribil de uimita de faptul ca murea asa, pe neasteptate. Am iviii o viziune nelinistitoare. Se facea ca doamna Bug statea chiar langa vci .unlit, in zapada, si se uita la trupul ei neinsufletit, cu mainile in $olduri, ■MInr/.clc lipite strans una de alta, dczamagita de faptul ca ramascse fera viata. A fost un soc, am spus, voind parca sa ma scuz si adresandu-ma umbrei iliiiimnci Bug. I >a, a fost, a spus Jamie ducand mana sub pelerina si dand la iveala o i a l.i. I .i scos dopul, s-a aplecat si a inclinat cu grija sticla, picurand cativa •iiiipi de wliisky pe fruntea fiecareia dintre decedate. Apoi a ridicat-o si a nu Ilium in tacere pentru bunica Mac Leod si apoi pentru doamna Bug. Murdina, sotie a lui Archibald, ai fost o bucatareasa pe cinste, a spus ■I • ii simplitatc. O sa-mi aduc aminte de biscuitii dumitale toata viata si te "i pomeni la fiecare porridge de dimincata. Amin, am spus, osciland intre ras si plans. Am luat sticla din mana lui si am baut; am avut senzatia ca whisky-ul imi '"Ic gitiul si am tusit, spunand: Siiu retcta ci de piccalilli*. Reteta asta nu ar trebui sa se piarda. Am ii noicz. ' Mm.iiiii i cure sc pun in mustar si ocet (n.tr.)

Cand am spus „am s-o notez“, mi-am adus aminte dc scrisoarea neterminata care se afla inca in tolba mea. Jamie si-a dat seama ca m-am tncordat si s-a intors spre mine. - Ma gandeam la scrisoarea aceea, i-am spus eu tusind ca sa-ini dreg glasul. Chiar daca Roger si Bree vor afla ca a ars casa, se vor bucura sa stie ca suntem inca in viata, bineinteles, daca vor primi scrisoarea. Fiind amandoi constienti ca erau vremurile grele si soarta documentelor istorice era nesigura, Jamie si Roger au pus la punct mai multe metode pcntru transmiterea informatiilor, incepand cu publicarea de mesajc codificate in diferite ziare si terminand cu un procedeu complicat ce implica Biserica Scotiei si Banca Angliei. Totul pornea de la ideea ca familia MacKenzie trecuse cu bine prin pietre si ajunsese mai mult sail mai putin la momentul propus si, pentru linistea mea, presupuneam ca, intr-adevar, totul decursese bine. - N u as vrea sa inchei scrisoarea, povestindu-le... despre asta, am spus eu intorcand capul catre trupurile intepenite. Au tinut la doamna Bug, iar Bree ar fi foarte ingrijorata pentru Ian. - Da, da, ai dreptate, a spus Jamie ganditor. Este posibil ca Roger Mac si se gandeasca la toatc si si-si dea seama cum stau lucrurile cu Arch. Daca afla si nu vor putea face nimic... da, ar fi ingrijorati pana ar primi alta scrisoare in care le-am spune cum s-a terminat totul si Dumnezeu stie cat are sa dureze pana ce totul se vetf i terminat. - Si daca nuprimesc scrisoarea urmatoare... Sau daca noi nu vom mai trai destuLpentru a scrie scrisoarea urmatoare, am gandit eu. - Da, cel mai bine este sa nu le spunem. N u inca. M-am mai apropiat, m-am sprijinit de cl si m-a cuprins cu bratul. Am r&mas tacuti o vreme, macinati de griji si de durere, alinandu-ne cu gandul la Roger, Bree si la copii. Am auzit sunete care veneau din casuta din barne aflata in spatcle meu. Toata lumea fusese tiicuta, ?ocata, dar acum incepeau sa-si revina cu totii. Nu puteai sa-i faci pe copii sa taca la nesfarsit si am auzit intrebari roscite cu glas ascutit, cereri de mancare, discutii de copii incantati ca li se permite sa stea pana tarziu. Glasurile copiilor rasunau printre diferite zgomote care tradau faptul ca se pregatea mancare, turte din faina de orz si terci pentru priveghi. Doamna Bug ar fi fost incantata. Deodata s-au revarsat scantei din horn, de parca ar fi fast niste stele cazatoare care au inundat veranda, aratand minunat in noaptea neagra, pe zapada alba.

l.miie m-a strans mai tare langa sine si a scos an oftat discret de placere 11 valcrca acestei imagini atat de frumoase.

( !cca ce ai spus tu despre zapada alba proaspat cazuta. El a spus „proasImi i cu accentul lui de scotian din Highlands. Aceea a fost o poezie, mi i asa? I )a, a fost. Nu stiu daca era tocmai potrivita pentru un priveghi. Este, •It lapi, o poezie cu iz comic, ce se spune de Craciun. Se numeste O vizita .! Sfiintiilui Nicolae. I.imic a pufnit si aburi alburii i-au iesit din gura. N 11 cred ca expresia „tocmai potrivita" are vreo legatura cu un priveghi, twontch. Da-le celor care sunt la priveghi bauturi din belsug si vei vedea i .1 ep sa cante H ai dd-mi tried o sticld si sa danseze in cere, chiar in curte, nit la/elc lunii. Nu am inceputsa rad, dar mi-am imaginat cu usurinta scena. Era acolo ./i tttdii biUitura. Aveam In magazie un butoi de here proaspata, iar Bobby il,lt luse la iveala butoiasul de whisky pe care il p3stra pentru situatii de urgenta, it In .1 il scoscse din grajd. Am sarutat mana rece a lui Jamie. Socul si ideea . ,i i l.un dezradacinati incepusera sa se piardi acum, cand deveneam mu minni dc pulsul vietii care palpita in spatele nostru. Casutadin barne era n mu .1 insula de viata care plutca in noaptea neagra si alba. Ninieni nu poate f i o insula de unulsingur, a spus Jamie incet, ghicin.lii mi f’/mdul neroscit. Ai spus un lucru potrivit, am spus un pic cam sec. Chiar foarte potrivit. ( ill iar? Cum asa? NicicAnd nu se stiepentru cine bate clopotulpentru tine bate oarei Nicio■I h i iiu mi place sa aud Nim eni nu poate f i o insula fara acest ultim vers. Mlun. Stii poezia toata, asa-i? I .n .i a astepta raspunsul meu, a amcstccat cu un bat in vasul din lut cu i ii Mini, siarnind scantei. I >e lapt nu-i o poezie, stii, sau cel putin omul care a compus-o nu si-a ■lui it s;l lie o poezie. Nu? am intrebat eu surprinsa. Dar ce e? Sau ce-a fost? ( ) meditarie, ceva intre imn si rugaciune. John Donne a scris meditatia ■i.i i ,i pane a Compozitiibrpentru ocazii deosebite. Este un titlu potrivit, nu-i i r a spus d cu umor. Ai easia este o ocazie deosebita, nu? Si atunci ce-mi scapa? m il

- Hmm. M-a tras mai aproape de el si si-a aplecat capul spre mine. Ia s& vedem ce-mi aduc eu aminte din aceasta mcditatie. N u mi-o amintesc toata, dar sunt fragmente care m-au impresionat si pe care le-am retinut. L-am auzit respirand calm in timp ce se concentra, pentru ca apoi sa spuna: - Toatd omenirea este creatia unui singurautor, a spus el incct si alcatuieste un singur volum. Cdnd moare cineva, nu se rupe un capitol din cane, ci se traduce intr-o limbd m ai bund; si fiecare capitol trebuie tradus. Apoi urmeaza fragmente pe care nu le-am invatat pe dinafarS, dar acesta mi-a placut. Clopotul nu bate pentru cel ce crede ca e mart si-atunci cdnd se rupe de tot si de toate, chiar in acel m inut se uneste cu Dumnezeu, a mai spus Jamie, strangandu-mi mana cu blandete. - Hm m m, am murmurat, gandindu-ma o dipa la cele ce spusese. Ai dreptate. Fragmentul acesta e mai putin poetic, dar... te ajuta mai mult? Jamie a zambit spunand: - Da, intotdeauna am crezut asta. - De unde stii tu meditatia asta? -Jo h n Grey mi-a dat cu imprumut o carte de Donne cand am fost inchis la Helwater. Am gasit meditatia in acea carte. - Un domn foarte citit, am spus eu, putin iritata de faptul ca John Grey fusese alaturi de Jamie in acea perioada a vietii sale, iar eu nu, dar bucuroasa pentru faptul ca avusesc un prieten in vremuri de grele incercari. M-am intrebat deodata de cate ori auzise Jamie batand clopotul ala? Mi-am indreptat spatele, am pus mana pe sticia si am luat o inghititura, dorind sa ma purific. Mirosul de mancare pusa la cuptor, de ceapa si de came prajita se strecura prin usa si stomacul meu a facut un zgomot neplacut. Jamie nu a remarcat, era adancit in ganduri si privea spre vest, unde varful muntelui statea ascuns intr-un nor. - Baietii MacLeod au spus ca in trecatori zapada era deja pana la brau, a spus el. Daca aici s-a depus zapada de-un lat de palma, inseamna ca in trecatorile de pe inaltimi a ajuns deja la trei palme. Pana la venirea primaverii nu mergem nicaieri, Sassenach. Cel putin o sa avem timp sa punem pe morminte ceea ce se cuvine, a mai tinut el sa adauge, privind cele doua cadavre, oaspetii nostri tacuti. - "Lot mai vrei sa mergi in Scotia?

1 m i pus intrebarea pentru ca asa imi spusese dupa ce arsese casa cea mare, il.ii tie atunci nu mai pomenise nimic in legatura cu acest gand al sau. Nu ■Min sigura daca nu cumva isi exprimase aceasta dorinta doar sub presiunca i vi iiinicntclor de acunci. I )a, vreau. Cred ca nu putem ramanc aici, mi-a spus cu oarecare regret, i .mil vine primavara, tinutul incepc iar s3 fiarba. Ne-am apropiat si asadestul lie iarc dc foe. I )iip;l ce a rostit aceste cuvinte, a ridicat barbia, privind in directia casei iim si a concinuat: I )ata viitoare nu vreau sa ma prajesc. I i bine, asa e, am replicat. Avea dreptate si eu stiam asta. Puteam conscrui o alta casa, dar era prea Imi m probabil sa putem trai in pace in acea noua locuinta. Printre altele, l imit' era, sau fusese, colonel in militia care se crease. Dincolo de o , vi nmalit incapacitate fizica sau de o simpla absenta, el nu se putea descororosi ,l, H'spnnsabilitati, iar cei ce stateau in munri nu erau cu torii adepri ai i, vnlinici. Stiam despre oameni care fusesera batuti, arsi, goniri in mlastini m hi pikluri, ori ucisi pe loc din cauza convingerilor polidce. Vremca ne impiedica sa plecam, dar ji pe membrii formadunilor de miliii. si le era potrivnica si celor ce faceau parte din bandele de raufacatori. i ,.iinliiidii-ma la toate acestea, am simtit cum ma cuprinde un val de frig si mi jin eput sa tremur. | ,i 111 ie a remarcat acest lucru si mi-a spus: N ar fi bine sa intri, draga mea? Pot sa stau de veghe si singur o vreme. Sigur ca da, am replicat. Si-o sa iesim, ca sa aducem turte $i miere, si i, .„i u- gasim inti ns alaturi de aceste doua femei, cu o secure in cap. Ma nut bine. Am mai luat o inghiticura de whisky si i-am dat stick. I'oate ca nu ar trebui sa plecam chiar in Scotia, am spus, privindu-l in , nup *c bea. Am putea merge la New Bern. I te-ai putea alatura lui Fergus , | ,ii puica ajutain afacereacu tipariturile. Asm i am zis, numai ca el spusese ce voia sa feca: voia sa piece in Scotia, , | u lip.it niia pe care o lasase la Edinburgh, pentru ca apoi sa se intoarci $i Inptc lt)losindu-se mai curand de cuvantul tiparit decat de gloante ,,l. v.itale. Nici nu stiam care metoda de lupta era mai periculoasa. I )nar nu crezi cumva ca prezenta ta il va impiedica pe Arch sa-mi dea , n mpni ul in cap, daca asta si-a pus in minte? a intrebat Jamie zambind,

in vreme ce in ochi i se circa uimirea. Ei bine, nu. Fergus are dreptul si vrea sa se puna in primejdie, dar eu nu am dreptul sa-i pun pe el si pe ai sai in pericol. - Acum am priceput cum si ce ai tu de gand sa tiparesti, i-am spus. Poate ca prezenta mea nu il va impiedica pe Arch sa te atace, dar as putea cel putin sa strig „Fereste-te!“ daca-I vad ca se strccoara pe la spatele tau. - Eu vreau sa-mi pazesti intotdeauna spatele, Sassenach, mi-a spus Jamie pe un ton grav. Esti sigura ca ai priceput ce am vrut sa spun? - Da, am raspuns eu, oftand. Cateodata sper in zadar ca ma insel in ceea ce te priveste, dar asta nu se intampia niciodata. Aceasta afirmatie 1-a facut sa izbucneasca in ras, zicand: - Intocinai, nu te iaseli niciodata, dar tot alaturi de mine esti, nu-i asa? A ridicat stick pentru a-mi arata ca bea in cinstea mea, a luat o inghititura si apoi a continuat: - E bine de stiut ca imi va simti cineva lipsa cand am sa cad in lupta. - As prefera sa spui „daca“ si nu „cand“, am replicat eu cu oarecare raceala. - Intotdeauna am zis cand, Sassenach, a spus el cu blandete. Fiecare capital trebuie tradus, nu-i asa? Am tras adanc aer in piept si apoi am expirat, vazand cum aerul pe care-1 scoteam din plamani se rransforma intr-o ceata alba. - Sper din tot sufletul sa nu flu nevoita sa fac asemenea lucru, i-am spus. Daca se intampia, insa, ai vrea sa fii ingropat aid sau ti-ai dori sa fii dus in Scotia? Ma gandeam la o piatra de mormant din granit, facuta pentru noi doi ca sot si sotie, in cimitirul din St. Kilda si pe care sa fie daltuite numele lui $i al meu. Era sa mi se opreasca inima cand am vazut acea piatra funerara si nu 1-am iertat niciodata pe Frank pentru ca ea exista deja si arata asa cum se cuvine. Jamie a pufnit scurt, dar nu in ras. - O sa am noroc daca voi fi ingropat undeva, Sassenach. Mai curand o sa fiu inecat, ars sau lasat sa putrczesc pc vreun camp de lupta. Sa nu faci cine stie ce. Daca iti va fi adus trupu! mcu neinsufletit, sa-1 Iasi sa-1 manance corbii. - Am sa-mi notez lucrul asta. - Te-ar supara sa mergi in Scotia? m-a intrebac, ridicand din sprancene.

Am oftat. In ciuda faptului ca stiam ca trupul sau nu se va odihni illi area piacra de mormant, nu ma puteam descotorosi de ideea ca avea sa iiiiiii!,i acolo. Nu. M-ar supara sa plec din munti, m-ar supara sa re vad facandu-te i’ illii'ii ca ceara si varsand cand vei fi pe vapor, m-ar supara tot ce s-ar putea iiiiani|ila pe drumul ca m acel vapor, dar... lasand deoparte orasul Edinburgh i Inpi nl cl acolo se gaseste tiparnita, tu vrei sa ajungi la Lallybroch, nu-i asa? A ilai din cap privind taciunii aprinsi. Licarul care venea din vas era slab, dai u Imnina arcul sprancenelor si ii poleia cu aur linia nasului. Am litgilduit, nu-i asa? a intrebat el pe un ton egal. Am zis ca-1 due pe i m,ii nl lan inapoi la mama Iui, si dupa ce s-au petrecut toate astea... ar fi ■■I n bine s;l piece. Am dal din cap in cacere. Trei sute de mile1 de ocean puteati sa fie m ,u Iit ii'iitc calan sa poata scapa de amintiri, dar nu scrica sa incerce. Poate . 11ii ii iil ia tic a-si vedea parincii, fratii si surorile, de a vedea Highlands... poate i i i ii,He aces tea aveau sa-i aduca alinarea. bin lie a uisit si si-a frecat dosul palmei peste buze. Si mai este ceva, a spus el incet. S-ar putea zice ca este vorba despre o ill i jiimnisiune. i .e vrei sil spui? S i Tutors spre mine si m-a privit in adancul ochilor. Era cat se poate de M

mis,

Mi am jurat mie insumi, a spus in cele din urma. Mi-ani jurat mie m .mm ncl Arch refuzain mod public, atunci era limpedc ca razbunarea • 11 11 mala si mai putin sangeroasa. Ian, pe de aha parte, ar fi fost eliberat ....... . in pane din vinovitia care il apasa. „Scotian afurisit", mi-am zis in , md, piiviudu-l pe Jamie nu fara oarecare admiratie. mm .un cum era strabatut cand si cand de cate-un val de energie, pe care i l i iji.i11e.i. Nu voia sa se amestece nicicum in treburile lui Ian, dar nici i .11 ,i i ■„) lie rilnit, in cazul in care batranul Arch arf i acceptat oferta facuta. ,i | mdc.i, desigur, ca Arch ar fi putut fi de acord. L-am privit pe Arch si .m In ,i i ouvinsil ca s-ar fi putut gandi sa accepte. n.iiMiml I n privit pret de-o clipa pe Ian. Avea spranccne groase, care-i iimi|'. in p,iiin In parul sur de om batran. Ochii lui aveau o culoare mctalica . pnuic.i ii era rece precum otelul. \ i Ii pica usor, baiete, a spus el in cele din urma cu un glas care semana i i si i.i'.nciiil lierului ruginit. ii

S-a uitat la Rollo, care statea langa stapanul sau cu urechile ciulite si avea o privire de lup la panda. - Imi dai cainele tau sa-I omor? Masca pe care o adoptase Ian s-a descompus brusc, socid si oroarea facandu-1 sa para deodata mai tanar. L-am auzit cum tragea aer in piept si mi-am dat seama ca voia sa se adune, dar vocea lui parea sparta cand a spus: - Nu, el nu a facut nimic. Este crima mea... a mea, nu a lui. Arch a zambit foarte discrec, atat de discret, incat privirea i-a ramas neschimbata. - Asa ca vezi bine, a spus Arch in cele din urma. Si cainele-acesta nu-i decat o bucata de blana plina de purici, nu-i o sotie. Cuvantul „sotie“ a fost rostit in soapta. A tusit putin sa-si dreaga glasul si s-a uitar atent la Ian, la Jamie si apoi la mine. - Nu-i o sotie, a spus cl incet si am simtit cum imi ingheati tot sangele-n trup si-n inima. Fara a se grabi, Arch s-a uitat pe rand la fiecare dintre barbati. S-a uitat la Jamie si apoi la Ian. Pe Ian 1-a privit doar o clipa, dar mi s-a parur ca s-a uitat la el o vesnicie. - Cand vei avea ceva care merita sa-ti fie luat, atunci ma vei vedea din nou, baiete, a spus Arch incet, apoi s-a intors pe calcaie si a disparut printre copaci.

5

M O R A L IT A T E A C A l A T O R IL O R I N T IM P

In biroul lui era o veioza electrica, dar Roger prefera adesea sa lucreze seara la lumina lumanarii. A luat un chibrit din cude si 1-a aprins cu un zgomot usor. Dupa scrisoarea lui Claire, nu mai aprindea nici un chibrit fari a se gandi la incendiul care mistuise casa cea mare. Doamne, cat si-ar fi dorit sa fi fost de fata! Flacara chibritului s-a micsorat indata ce a apropiat-o de fitil si ceara translucida a lumanarii s-a facut albastra o clipa, pentru ca apoi sa devina mai

luminoasa si sa arda ca de obicei. S-a uicat la Mandy, care le canta unor jucJlii pc canapea. Facuse baie si acum trebuia sa aiba o preocupare, cat timp M' imbaia Jem. Aruncandu-i din cand in cand cate o privire, Roger s-a asezat l.i biroul sau si si-a deschis carnetul. I.a inceput totul fusese pe jumatate gluma. Cealalta jumatate era singurul luci n la care se putea gandi ca sa-si invinga frica ce il paraliza. Poti sa-i inveti pe copii sa nu traverseze strada singuri", spusese Bree miaul. „Sigur ca poti sS-i mai inveti sa nu se apropie de megaliti". Fusese de acord, dar avea mari rezerve. Da, pe copiii mici ii puteai lamuri ..l mi bage furculite in priza. Dar cand devin adolescenti, cum sa le inabusi ,u ca dorinta arzatoare pentru descoperirca propriei persoane, pentru nci unoscut? Isi aducea aminte foarte clar de perioada in care era adolescent. I'uaie cil fetele erau altfel, dar el se indoia de acest lucru. Spune-i unui ado­ lescent ca nu trebuie sa bage furculita in priza si, de indata ce te-ai intors cu •.paicle, va da buzna la sertarul cu argintarie. S-a uitat din nou la canapeaua unde Amanda statea acum pe spate cu pii imuele ridicate si legana un urs de plus cu o figura de sobolan, in timp i c ii c;inta Fr'ereJacques. Mandy era atat de mica, incat nu isi va aminti mai iji /iu de anumite lucruri. Jem isi va aminti, insa. Isi amintea. Roger isi dadea '.c.mia cand baietelul sc trezea dintr-un cosmar. Avea ochii mari, privea in I*mI si nu putea spune ce a visat. Slava Domnului ca nu se mtampla des. Simtea cum e scaldat intr-o transpiratie rece cand rememora ultima i i ci cie. II stransese pe Jemmy la piept si intrase in ... Dumnezeule, nici nu i xisui un mime potrivit pentru asa ceva, pentru ca majoritatea oamcnilor nu nci uscra printr-o asemenea experienta si era mai bine asa. Nici macar nu cxisui ceva cu care sa se poata compara. Nici unul dintre simturi nu functiona acolo si in acelasi timp function.m mate la un asemenea grad de sensibilitate, incat o durata mai mare 11 ar (i ad us moartea. Era un mare vid, unde sunetul parea ca iti loveste inipul, de parca ar fi vrut sa-ti separe fiecare ccluli. Orbirea absolute, i .iic intervine cand te uid in soare. Si impactul... trupurilor? Spiritelor? All ii, nevazuti, treceau pe langa tine $i te atingeau precum aripile moliilor •..hi pareau sa treaca prin tine intr-o lovire de oasc. Se auzea de fiecare il.u.1 un strigat.

Mirosea? Se opri, mcrundndti-se in vreme ce incerca sa-si aminteasca. Ei, da, mirosea, fir-ar sa fie. Mirosea destul de cmd at, era un miros care putea fi descris cam asa: aer ars de trasnet - ozon. Miroaseputernic a ozon, a sens, simtindu-se usurat ca avea un reper existent in aceasta lume. Aceasta senzade de usurare a disparut in momentul urmator, cand a inceput lupta cu propria memorie. Simtea ca nimic in afara de vointa nu ii tinea uniti, nimic in afara de boidrarea neciintita nu il ajuta pe el sa ramanl intreg. N u -1 ajutase cu nimic faptul ca stia la ce trebuia sa se astepte. Mereu era altfel, mult mai rau decat data trecura. Nu stia ca nu trebuia sa se uite la ele sau la ei. Era vorba despre fantome, daeft asta erau, dar „a se uita“ nu era cuvantul potrivit... sa fie atent la ele? Nici acela nu era cuvantul potrivit. El a oftat exasperat. Sonnez le matin, sonnez le matin. . . 1 Din, dan, don A cantat incet refrcnul impreuna cu ea. Din, dan, don. A lovit hartia cu tocul, gandindu-se. Apoi a dat din cap si s-a aplecat din nou asupra paginii. Incerca sa redea acel episod in care se aflase la... cateva momente? cativa centimetri? In orice caz foarte aproape de tatal sau... si de autodistrugere. Cred ca nupoti set treciprinpropria ta viatd, a scris el incet. Atat Bree, cat $i Claire, cele doua femei care se ocupau de stiinta, il asigurasera ca doua obiecte nu pot exista in acelasi spatiu, indiferent daca era vorba despre elemente subatomicc sau de elefand. Daca aceasta afirmatic era adevarata, atunci el a presupus ca aceeasi fiinta nu pucea exista de doua ori in aceeasi perioada de timp. A presupus ca tocmai acel fenomen era cat pe ce sa duca la pieirea lui in prima sa incercare. S-a gandit la ratal sau cand a intrat intre pietre, asa cum el, Roger, il cunoscuse in timpul propriei sale vied. 1 Dati dcsteptarea, dad dcjtepcarca (lb. fraticc/a) (il.tf.)

A |i >vi( dtn noil hartia cu tocul, gandindu-se, dar nu a fost in stare sa scrie i, | ih ittuilnire. Mai tarziu. In schimb, s-a intors la cele scrise la inceputul iim mini: Chid practic pcntru calatorii in timpI I. Fenomenefizice A. Cunoasterea locurilor (puncte de aterizare?) B. Mostenirea genetica C. Mortalitate D. Influenta si proprietiitile pietrelor pretioase E. Sange? I iniia sft tale ultimul punct, dar a ezitat, privindu-1. Avea el obligatia sa Imil l ioi ccea cestia, tot ceeace credea sau prcsupunea? Clairecredeaca ideea •i. ....... iu de sange ca lucru necesar sau util era o prostie, o superstitie II ■I* ma l-uit valabilitate reala. Era posibil saaiba dreptate. Oricum, eaeraom j. Miiupl. Isi aducea insa aminte cu neplacere de noaptea in care Geillis I ..... . license prin pietre. I' mul lung si blond care zbura in furtuna de foe, buclele care se lovisera 11. 1.1ii.ii i,i nemijeatft. Fusese apoi mirosul de petrol amestecat cu cel de carne .1 i, mi Initucul ars din centrul cercului nu era, de fapt, un butuc. Geillis l inin in mersese prea departe. In vccliile povesti cu zane se vorbeste mercu despre doua sute de ani“, I |ni'.csc ( llaire. Era chiar vorba despre povesti cu zane, despre oameni rapid *!. ttlc de ani, asa incepeau multe povesti. Se intampla ca oamenii sa fie a In '.I in loco I de unde fusesera luati, dar cu doua sute de ani mai tarziu lata ■li ........ in care fusesera luati. Doua sute de ani. < I.tire. Bice si el insusi calatorisera la acela$i interval de timp, doua sute 1 H mi, adicii aproximativ cel despre care era vorba in povesti. Dar Geillis I •mu .hi mersese prea departe. i u mare neplacere a scris din nou Sdnge si a adaugat o paranteza i / in ), dar nimic in plus. Hu acum. Mai tarziu. i a sa se linisteasca, s-a uitat spre locul de pe raft unde se afla scrisoarea, i • 11■ i arc era pus un sarpe mic, din lemn de cire$. Suntem in viatd... I )ciiila(;1 a avut impulsul de a se duce la cutia aceea de lemn, de a scoate l>lithe scrisori, dc a le deschide si de a le citi. Era vorba despre curiozitate,

desigur, dar era mai mult decat atat... era dorinta de a le atinge, de a strange la piept acele dovezi ale existentei lui Claire si Jamie, de a sterge spatiul si timpul dintre ei. Si-a reprimat, totusi, acel impuls. Luasera o decizie... sau mai curand Bree luase o decizie, iar ei erau p&rintii ei. „Nu vreau sa le citesc pe toate deodata“, spusese ea candva, trecand cu degetele incet prin continutul cutici din lemn. „Daca Ic-as citi pe toate dcodata... as pleca cu adevarat." tntelesese. Cata vreme scrisorile stateau necitite, rdmctneau in viata. In ciuda curioziratii lui de istoric, ii impartasea sentimentele. In afara de asta... Parintii Briannei nu scrisescri acele scrisori ca pe un jurnal rezervat posteritatii. Scrisorile acelea fusesera scrise doar pentru a asigura comunicarca... cu Bree, cu el. Acest lucru insemna ca puteau confine si lucruri neplacute despre rudele sale prin alianta. Desi nu ii statea in fire sa faca asemenea lucru, s-a ridicat, a luat scrisoarea, a desparurit-o si a citit inca o data post-scriptumul, doar pentru a sc asigura d\ nu era doar o inchipuire de-a lui. Nu, nu fusese rodul imaginatiei lui. Cuvantul wsange“ continua sa ii rasune in minte si s-a asezat din nou la locul sau. Vn domn italian. Acela a fost Charles Stuart. Nu putca fi altcincva. Dumnezeule. Dupa ce a privit in gol o vreme - Mandy incepuse sa cante Clopoteii sund - a scuturat din cap. A dat cateva pagini si a inceput din nou cu perseverenta. II. Moralitate A. Crima si moartea accidentals Bineinpeles ca noi pornim de la premisa cd uciderea cuiva dintr-un anum it m otiv,fie ca este vorba despre autoapdrare, protectia altcuiva, utilimreafortei intr-o situatie legitimd cum arf i cea de rdzboi, este complet inacceptabild. A privit o clipa acel text si a mormait „dobitoc ingamfat", pentru ca apoi sa rupa fila din carnet si sa o mototoleascS. Ignorand varianta lui Mandv de la „Clopoteii suna“, care era Clopoteii sundj Miroase-a bammama, z d u j Robin o setfaca un uou, a luat carnctul si a trecut prin hoi, indreptandu-se catre biroul Briannei. - Cine sunt eu sa trancanesc despre moralitate? s-a intrebat el. Ea a ridicat ochii dintr-o foaie de hartie pe care se vedeau componentele unei turbine

hklroclectrice. Privirea ei absenta arata faptul ca era constienta ca i se vorbeste, dar gandurile ii crau tot la ceea ce facuse pana atunci si nu realiza cine si despre t e ii vorbeste. Obisnuit cu acest fenomen, a asteptat cu oarecarc nerabdare i .1 ea sa uite de turbina si sa fie atenta la el. - Sa trancanesti? a intrebat ea, incruntandu-se. A clipit des si apoi 1-a privit i ii mai multa atentie, intreband: - Cu cine sa trancanesti? - Ei bine... a spus el, ridicand carnetul si devenind deodata timid. Intr-un Id, sii stau de vorba cu copiii. - Chiar trebuie sa le vorbesti copiilor despre moralitate, a spus ea pe un ton bland. Esti ratal lor. Este de datoria ta s-o foci. - Oh! a exdamat el putin descumpanit. Dar eu am facuto multime din liu rurile despre care le spun ca nu este bine sa le foca. Sdnge, ei da. Poate ca '.c punea problema de a proteja pe cineva. Poate nu. Ea a inaltat sprancenele groase, intreband: - N-ai auzit niciodata despre ipocrizia benigna? Am crezut ca va invata .isrmenea lucruri la seminarul reologic. Daca tot ai adus vorba despre p.ilavrageala legata de moralitate, si asta este treaba unui pastor, nu-i asa? Sc uita la el cu ochii ei mari, albastri, si astepta. „Cred ca Bree e in stare '..i apuce oricand taurul de coarne", si-a spus el repede. De cand se intorsesera im nu spusese nici un cuvant legat de apropiata lui hirotonisire si nu II iniicbase ce credea despre misiunea lui. Nici un cuvant in timpul anului pel iccLit in America, dupa ce avusese Ioc operatia lui Mandy, dupa ce horai.isera sa se mute in Scoria, dupa lunile care fuseseri necesare renovarii resellintei Lallybroch, pe care o cumparasera. Nici un cuvant pana ce el nu ■ivca de gand sa deschida usa. Indata ce ar fi deschis-o ea Ear fi doborat pur si sirnplu la pamant si Ear fi pus piciorul in piept. - Mda, a spus el plat, este, si i s-a uitat in ochi. - Bine, a replicat ea, zambind. Care-i problema? - Bree, a raspuns el, simtindu-si inima-n gat. Daca as sti, ti-as spune. Ea s-a ridicat in picioare si i-a pus mana pe brat, dar inainte ca unul din a pi ,iliil de pusca patrundea in amorsa, in cateva minute se facea ..... luase si nu mai era bun de nimic. Tocmai de aceea ordinul de tlagerc

trebuia dat cat mai tarziu. William scrasnea din dinti, gandindu-se cand era mai bine sa dea ordinul de atac. Pe de alta parte, uneori nu era nici o indoiala asupra momentului in care trebuia sa se ordone deschiderea focului. Strigand ca din gura de sarpe, un grup de americani a navalit dintre copaci, indreptandu-se spre usi si ferescre. Militarii au tras cu muschetele si au doborat cativa dintre ei, dar unii ail intrat pe geamurile sparte ale casei. Din reflex, William a prins haturile in maini si a pornit spre dreapta, inaintand atat cat era suficient pentru a vedea partea din spate a casei. Un grup mai mare de americani se afla acolo, unii dintre ei catarandu-se pe zid, folosindu-se de iedera care imbraca spatele cladirii. - Pe acolo! a racnit William, intorcandu-si calul si agitand halebarda. Olson, Jeffries, in spate! Incarcati si trageti dc indata ce va aflati la distanta corespunzatoare! Oamenii din doua companii de-ale sale au pornit in fuga, rupand capetele cartuselor cu dintii, dar inaintea lor au ajuns niste mercenari din Hessa in cunicile lor verzi, i-au apucat pe americani de picioare si i-au tras de pe zid, culcandu-i la pamant. A apucat bine haturile si a facut un ocol, pentru a supravcghca si fatada. A ajuns tocmai la timp pentru a vedea un artilerist britanic ce se prabusea de la una dintre ferestrele deschise. Omul a cazut cu un picior sub el si a ramas intins la pamant, strigand. Until dintre camarazii lui William a avut indrazneala de a se apropia si de a incerca sil-1 traga de umeri, ca sa-i duca la adapost. Militarul a fost impuscat tnsa de cineva din casa. Omul s-a chircit $i a cazut, iar palaria i s-a rostogolit intre tufisuri. William $i-a petrecut restul zilei la casa din piatra. Ameticanii au atacat in patru randuri. De doua ori au reusit chiar sa puna stapanire asupra casei si, pentru scurt timp, au avut chiar controlul asupra tunurilor. De fiecaie data, insa, au fost invinsi de trupele britanice si ucisi sau siliti sa se retraga. William nu s-a apropiat la mai mult dc dou& sute de yarzi1 de cast!. O data a reusit sa trimita una dintre compatible sale pentru a le bloca accesul spre casa unor americani imbracati ca indienii, care strigau frenetic. Until dintre ei a dus la ochi o pusca lunga si a tras chiar asupra lui, dar nu a tintit bine. A scos 1 Yard = U nitatc de mSsuril pentru lungitni, 1 yard = 0,9144 m (n.tr.)

•I u.i si s-a indreptat spre el, vrand sa-1 ia in copitele calului, dar cineva a tras mi lot' si omul a cazut, rostogolindu-se in josul unui mic deal. William si-a indcmnat calul vrand sa vada daca atacatorul sau era mort ui mi. Tovarasii acescuia erau deja in coltul casei, urmariti de militari Inn.init i. Calul nu voiasa -1 asculte, insa. Era obisnuit cu focul muschetelor, In tot mai atunci s-a auzit o Iovitura de tun si armasarul a ciulit urechile si t i i itlicai pe picioarele de dinapoi. William mai tinea in mana sabia. Pe cealalta mana erau infasurate haturile, ■I ii mist-area neasteptata a calului 1-a dezechilibrat. Armasarul a luat-o sprc . | ' , , astfel incat piciorul drept al lui William a iesit din scara. Simtind ca . pt.ibiisestc din sa, a avut prezenta de spirit de a da drumul sabiei. A cazut I" on miulr si s-a rostogolit. I ,i multumit lui Dumnezeu ca nu i se prinsese piciorul stang in scara si ■Iilfsicmat calul. S-a ridicat sprijinindu-se in palme si in genunchi. Era plin .Ii iimoi si de iarba si simtea ca inima ii bate-n gat. I )ln cas;1 nu mai tragea nici un tun. Probabil ca americanii luptau din 11. hi lorp la corp cu servantii tunurilor. A scuipat noroiul si s-a rctras discret, . n ,-.11111 ril se afla in bataia pustilor de la vreuna dintre ferestrele de la etaj. U si sit continue: Sa traiti! Generalul Putnam are comanda. Oamenii sai m u l.i ran. Dumnealui nu este nebun, a continuat el cu precautie, dar are i • | mi it(in tinui om incapatanat. I !owc a ramas putin pe ganduri, ingustandu-si privirea. I In om incapatanat, a spus in cele din urma. Da, si eu sunt de parere . i i’i,u' mi om incapatanat. !•! a lost unul dintre cei care aveau comanda in lupta de la Breed’s Hill, im i as:i? a obiectat Lordul Cornwallis. Americanii s-au grabit sa o mp 3, la Inga tlc-dcolo. I hi, dar... William s-a oprit si a amutit, pentru ca trei generali il fixau ■ii privirea. I Inwc i-a facut nerabdator un semn prin care ii cerea sa continue. ( 'n tot respectul, mylord, a spus tanarul ofiter, bucurandu-se ca nu ii mare parte din proviziile noastre alimcntare fusesera salvate de flacari ii I'lau pastrate in dependinte: in adapostul construit deasupra izvorului, in giimar, in afumatoare. Pivnita fusese distrusa $i ca urmare, se pierduseri |pinviziile de morcovi, ceapa, usturoi si cartofi, la fel si proviziile de mere ilediitliatate si cartofi dulci, dar si de stafide, toate stranse cu gtija de mine m .ivalid rolul de a ne feri de scorbut. Plantele medicinale se prefacusera toate in mtum, impreuna cu sala mea de operatie. Este adevarat ca scapasera de i i

foe foarte multi dovleci si dovlecei care fusesera a$ezati in grajd, numai ca, dupa cateva luni - dupa cateva zile, conform parerii mele - oricinc se satura dc placinta cu dovleac si ghiveci din porumb verde si fasole. N u era pentru prima data cand regretam calitatile de bucatareasJ ale doamnei Bug, desi ea imi lipsea ca persoana. Amy McCallum Higgins crescuse in casa unui mic proprietar de pamant din Highlands si era, cum spunea ea insSsi, „o bucatareasa obisnuita", aceasta insemnand ca putea sa coaca turta din faina de ovaz, sa fiarba terci si sa friga peste, toate in acelasi timp, fkra sa arda ceva. Fara rautatc, dar dicta aceasta era monotona. In ce ma priveste, cel mai bine stiu sa gatesc tocana, care, in lipsa de ccapa, usturoi, morcovi si cartofi, ajunsese la variante din vanat sau curcan, cu porumb zdrobic, orz si, daca se putea, cu bucati de paine. In mod surprinzator, Ian s-a dovedit a fi un bucatar destul de bun, contribuind la meniu cu placinta de dovleac si ghiveci din porumb verde si fasole. Pana acum nimeni nu murise de foame si nimanui nu-i cazusera dintii, doar ca, pe la jumatatea lui martie, eram in stare sa inot bagata-n apa rece pana la gat pentru a putea pune mana pe ceva verde si comestibil. Slava Domnului, Ian isi mai revenise si, cam la o saptamana dupa inmormantare, nu mai era atat de speriat, recapatandu-si cateva din vechile lui obiceiuri. Am vazut, insa, ca Jamie il urmarea din cand in cand si ca Rollo isi luase obiceiul de a dormi cu capul pe pieptul lui Ian. Ma intrebam daca simtea cu adevarat durerea din inima lui Ian sau dac5 se saturase pur si simplu s& doarma inghesuit in casuta din barne. Mi-am indreptat spatele si am auzit vertebrele trosnind usor. Acum ca zapada incepea sa sc topeasca, asteptam cu nerabdare sa plecam. Aveau sa-mi lipseasca Ridge ?i toti - ma rog, aproape toti - locuitorii sai. Nu aveau sa-mi lipseasca prea mult Hiram Crombie, membrii lamiliei Chrisholm, nici... am sa inchei lista inainte de a da impresia ca sunt ingrata. - Pe de aha parte, mi-am spus hotarata, gandeste-te cum veti dormi. Era sigura ca aveam sa ne petrecem multe nopti pe drum, dormind in conditii nu tocmai confortabile, dar in cele din urma, aveam sa ajungem in lumea civilizata. Aveam sa ajungem la hanuri unde exista mancare, unde erau paturi. Nici nu indrazneam sa visez la un pat cu arcuri, tot ce imi ingjduia sa ma intind si se afla la cativa centimetri distanta de podea era un adevarat rai. Si, bineinteles, daca imi permitea putina intimitate, era si mai bine.

i ncepand din decembrie, au fost dSti cand eu si Jamie ne-am mai culcat im premia. Aveam nevoie fiecare de caldura trupului celuilalt, lucru care nu i'i.i de neglijat. N u aveam conditii ideale, caci ne refugiam amandoi sub o Ii.im iit, cu ochii galbeni ai lui Rollo atintiti asupra noastra, cand presupuncam i .1 Ian adormise, desi nu cred ca asa stateau lucrurile, dar avea destul de mult lan meat sa se prefaca. IJ n ripat cumplit m-a facut sa tresar si am scipat cosul din mana. M-am irpe/.it dupa el si abia am mai putut sa-1 apuc de manor, inainte de a fi dus ili* ape. M-am ridicat in picioare cu apa $iroind pe mine si cu inima batandu-mi vi mi sparga pieptul, asteptand sa vad dacS tipatul avea s§ se mai repete. S-a repetat si a fost urmat imediat de un strigat care-ti strapungca urechile. Arest strigat a fost mai gros si pentru ca am o ureche fina mi-am dat seama i a era scos de un scotian din Highlands care intrase in apa inghetata. Niste mi igilte mai inalte de „Fir-ar sa fie!“ pe un accent de Dorset mi-au dat dc in(eles c i domnii isi faceau baia de primavara. Mi-am stors bine marginile juponului si camasa, mi-am luat salul de pe i rcanga pe care ii lasasem, mi-am pus pantofii $i m-am indreptat catre locul de mule veneau strigatele. I'lxista doar cateva lucruri mai placute decat acela de a-ti fi cald si dc a te ■■iin1i relativ confortabil, in timp ce te uiti la niste fiinte umane bagate in apa lece. Am spus „fiinte umane“ referindu-ma la barbatii dezbracati, si bine am liuait. Mi-am croit drum printre salciile mici de pe malul raului, am gasit o piairil destul de bine ascunsa pe care batea soarele, mi-am dat jos fusta, m-am bucurat de caldura pe care o simteam la nivelul umerilor, de mirosul intepator al matisorilor si de privelistea pe care o aveam inaintea ochilor. Jamie intrase in albia raului, era in apa pana la umeri $i avea parul dat pe spate. Semana cu o foca roscata. Bobby, care statea pe mai, 1-a ridicat pe Aiilan si a mormait aruncandu -1 spre Jamie. Copilul a dat din maini si din pic ioare, tipand de frica si de placere. - Io, io, io, io! striga Orrie dansand in jurul picioarelor tatalui sau vitreg, m vreme ce fundul lui dolofan se vedea printre trestii, ca un balon roz. Bobby a ras, s-a aplecat, 1-a ridicat in aer si 1-a tinut asa, in vreme ce copilul lipa ca un purcelus speriat, pentru ca apoi sa-1 arunce in apa. Orrie a lovit apa cu un zgomot puternic si Jamie 1-a prins §i 1-a ridicat la suprafata. Baiatul avea ochii mari, mirati si mutra lui i-a facut pe toti

sa scoata niste sunete asemanatoare cu acelea pe care le fac gibonii. Aidan si Rollo tnotau amandoi caineste, in cere, tipand si latrind. Am privic spre malul celalalt si I-am vazut pe Ian gol, coborand un deal in graba si sarind in apa ca un somon, in vreme ce striga ca un mohican pornit la lupta. A incetat sa mai strige cand a intrat in apa rece si a disparut in unde cu un plescait. Am asteptat, la fel ca si ceilald, sa iasa la suprafata, dar nu a iesit. Jamie s-a uitat banuitor in urma, asteptandu-se la un atac prin surprindere, dar o clipa mai tarziu, Ian a iesic din apa chiar inaintea lui Bobby, strigand, apoi 1-a apucat pe acesta din urma de un picior si 1-a tras in apa. Dupa aceea, lucrurile au devenit haocice, cu tot felul dc plescaituri, tipete, strigate si sarituri de pe stand, fapt care mi-a dat ocazia sa ma gandesc ce minunati sunt barbatii dezbracati. Spun aceasta nu pentru ca nu as fi vazut la viata mea destui barbati in pielea goala, dar in afiua de Frank si Jamie, majoritatea barbarilor pe care ii vazusem dezbracad erau fie bolnavi, fie raniti, si lucrurile s-au petrecut in imprejurari care m-au impiedicat sS fac aprecieri de finete. Orrie era durduliu, Aidan avea picioarele albe ca zapada, torsul lui Bobby era slab si alb, iar fundul lui era mic si plat, dar barbafii din familia McCallum-Higgins erau caraghiosi ca nijte maimute. Ian si Jamie erau diferid, poate ca semanau cu niste babuini sau cu niste mandrili. Nu semanau decat la statura si, cu toate acestea, erau facud din aceeasi plflmada. Privindu-I pe Jamie cum statea pe o stanca si se incorda, pregatindu-se sa sara in apa, imi imaginam cu usurinta cum se pregateste sa atace un leopard. In acest timp, Ian s-a intins la soare, cu trupul lucind, asteptand. sa se incalzeasca si privind in toate partile ca nu cumva sii vina vreun intrus. Tot ce le mai lipsea era fundul rosu, si se puteau integra In peisajul african, fata nici o urma de indoiala. Cu totii erau draguti, fiecare in felul sau, dar privirile mele se intorceau iar si iar la Jamie. Era plin de semne si de cicatrici. Muschii i se zareau fasii, fasti, iar varsta acoperise spatiul gol dintre ei. Cicatricea lasata de baioneta se intindea mare $i urata pe picior, in timp ce una mai subtire si alba, lasata de muscStura $arpelui cu clopotei, era aproape invizibila, acoperita de un strat de par. Parul de pe corp incepea sa i se usuce si sa bata-n rosu-auriu. Rana facuta de sabia cu tai$ lar pe coastele lui se vindecase bine, se mai vedea doar o linie subrire si alba.

S-a intors si s-a aplecat, pentm a lua un calup de sapun de pe o piatra si •in simtit cum mi se strange stomacul. Fundul lui musculos era acoperit cu | Mi auriu-roscat. Testiculele, cat se puteau ele vedea de la spate, erau roz din ' anza apei reci si ma tentau sa m 5 apropii de el pe la spate si sa le incalzesc m pal me. Ma mtrebam daca ar fi reusit sa goleasca albia raului, sarind in apa in pit ioare. I )c luni de zile nu-1 mai vazusem gol sail, ma tog, dezbracat. I)ar acum ... Mi-am dat capul pe spate si am incliis ochii in soarele piimftverii, bucurandu-ma ca simteam cum parul abia spalat imi gadila m ih i ii. Zapada se topise, vremea era buna si toata natura invia. Crangul era pi it i ile locuri in care te puteai bucura de intimitate, cu exceptia celorin care >i .illau sconcsi. I a m liisat pe barbau sa se usuce la soare, asezati pe pietre si m-am intors ..i mi iau hainele, pe care nu le-am imbracat imediat. M-am dus, in schimb, l,i .idilpnstui construit deasupra izvorului si am ascuns cosul cu plante in muk-le reci. Dacale-as fi dus in casuta din barne, Amy le-ar fi vazut si le-ar li lieu. Mi-am lasat camasa, ciorapii si corsetid pe rafml pe care era pusa In.'in/a. Apoi m-am intors la locul unde se scaldau barbatii. N11 se mai auzeau plescaituri si nici tipete. In schimb am auzit pe cineva i iniiliiil incet, venind pe carare. Era Bobby, care-1 ducea in brate pe Orrie. i 11pi [i 11 tlormea dus. Aidan, ametit de atata curatenie si caldura, mergca incet I. p.iiniiidiKsi capul acoperit de par negru in ritmul cantecului. I i.i n n minunat cantec de leagan in gaelici. Probabil ca Amy 1-a invStat I>1 Ilobby acest cantec; ma mtrebam daca ii si spusese ce insemnau cuvintele. S ’iomadth oidhche is fhliuch thioram Side nan seacbd sian Gheibheadh Griogal dhomhsa creagan Ris an gabhainn chon. (In multe nopti ploioase sau senine De era vremea rea sau bund S fh itu l George-aldturea mi-afost, Mereu el mi-a gdsit un addpost.)

Obhan, bbhan, 'obhan iri Obhan iri o! Obhan, bbhan, bbhan iri '5 mor mo mhulad’s mbr. (Vai mie, vai mie Vai, va\ grea4 durerea mea.) Am zambit vazandu-i si am simtit cum mi se pune un nod in gat. Mi-am adus aminre cum Jamie il aducea acasa vata trecuta pe Jem dupa ce inotasera si Roger li canta lui Mandy cu vocea lui groasa si dogita. Ii canta mai mult in soapta, dar li canta. L-am salutat pe Bobby inclinand capul, iar el a zambit si m-a salutat la fel, fara a-si intrerupe cantecul. A ridicat din spranccne si a aracat cu dcgetul pesce umar, in susul dealului, vrand sa-mi spuna, probabil, incotro se dusese Jamie. N u a fost surprins sS ma vada asa, in jupon si cu salul pe umeri. Credea, probabil, ca ma due la rau sa ma spal penrru ca era o zi calduroasa. Eudail mhbir a shtuagh an damhain Dbbirt i-ad d'fhuil an d'e ’S chuir iad do cheann air stab daraich Tacan beag bhod chr'e. (Draga mea, draga cum pe pam&nt nu s-a aflat, leri sdngele tau l-au varsat Iar capu-ntr-un par de stejar l-au infipt, N u departe de trupu-ti iubit.)

Obhan, obhan, bbhan iri Obhan iri o! Obhan, bbhan, bbhan iri 'S mbr mo mhulad’s mbr. (Vai mie, vai mie Vai, va grea-i durerea mea.) I-am facut repede cu mana si am luat-o spre luminis. Toata lumea numea locul „Casa Noua“, desi singurele lucruri care indicau faptul ca s-arputea afla o casa acolo erau o stiva de busteni si cativa tarusi infipti in pamant, legati

miiv ci cu sfoara, care aveau rolul de a marca amplasamentu] si dimensiunile i ,isei pe care Jamie avea de gand sa o construiasca la intoarcerea noastra, Am vazut di schimbase pozitia taru?ilor. Camera mare, din fata, devenise ni.ii mare, iar la camera din spate, care urma sa fie sala mea de operatii, se 11i ii adaugase ceva, poate o camara. Arliicectul statea pc o buturuga, privindu-si „regatul“, gol-golut. Ma asteptai, nu-i asa? 1-am intrebat agatand salul de o creanga. Asa-i, a raspuns Jamie, zambind si scarpinandu-se pe piept. Ma I'.imlfiim ca te vei aprinde dupa ce-mi vei vedea fiindu’ gol. Sau poate tc-ai mi ins pentru ca ai vazut fundul gol al lui Bobby. Bobby nici nu are fund. Stiai ca, mai jos de ceafii, nil ai nici un fir de Ii,ii rii in lit? Oare d.e ce? Si-a coborat privirea, examin&ndu-se. Era adevarat; avea doar cateva 11me m i de par carunt pe cap. Parul !i crescuse peste iarna si rocmai fusese inns cu cateva zile mainte, operatie neplacuta si dureroasa, tn urma careia Im lc aIbe ii fusesera indepartate. Parul de pe piept era inca de cidoare inchisa, l ii cel ilc mai jos avea culoarea ghimbirului. ( ',red ca firele de par carunt se-ascund, a spus el privindu-ma. N u vrei . i m njmi sa le gasim? I am inconjurac, am ajuns In fata lui si m-am asezat m genunchi. Obiectul n i J icsi iune se vedea foarte bine, dar era cam mic, deoarece fusese in apa rece ,i . iip.uasc o nuanta foarte interesanta de albastrui. I i bine, am replicat dupa ce m-am gandit o clipa. Stejarii mari cresc din I'Jiinde mici. Cel putin asa mi s-a spus. I In lior i-a trecut prin tot corpul cand asim tit calduragurii melesi l-am I'■ net unoscut, dar care apartinea unei doamne sau domnisoare si cu ••i .if.iliu cu totul obisnuit. i in ios, a rupt sigiliul si a deschis scrisoarea, pentru adescoperi doua foi 1 li.inic acoperite cu un scris marunt, de la verisoara lui, Dottie. A ridicat "in •Iui din sprancene. Dottie nu-i mai scrisese niciodata pana atunci. 'i ,i ridicat in picioare, pentru a parcurge scrisoarea. S.i fiu al naibii! a spus cu voce tare. I V ce? a intrebat Fortnum, care venise sa-si ia chipiul. Ai primit vesti r.ii' dc-acasa? i um? Oh, nu, nu! a repetat el, intorcandu-se la prima pagina a scriuIi l >o:ir ca e ... interesant. Iniji.mirind scrisoarea, a pus-o intr-un buzunar al hainei, la adapost de lui i in iosi ai lui Fortnum, pentru a continua cu misiva unchiului sau, Hal, •i 'ip.iliuI ducal, cu creasta. William a rupt sigiliul. O nota mai putin obisnuita fusese scrisa pe mai I'luiii n Iransmite sentimentele ei de dragoste, care nu ocupet foarte m ult loc. !iilni spune cafaci un anum it lucru pentru Capitanul Richardson. II i ii nose pe Richardson si nu cred ca ar trebui sd te tneurei cu el. I ransmite-i Colonelului Spencer toate cele bune din partea mea si i,i nu joci citrti cu el. 11italic i-a dat pentru

William s-a gandit ca unchiul Hal putea transmite - cripcic cum era informant in cuvinte putine decat oricare dintre persoanele pe ••■ !■ i imostca, Se intreba daca domnul Colonel Spencer trisa la card, daca .... m ‘.iniplu era foarte bun ori avea foarte mult noroc. Fara indoiala ca ....hull 11 al omisesc m mod intentionat sa specifice acest lucru. Daca ar fi fost •III despre una dintre ultimele doua alternative, atunci William ar fi i i .iit.ii sa isi incerce abilitatile de jucator, desi stia ca este primejdios

hi -1 nnilie

sa castigi cand joci contra unui superior. Totusi, o data sau de doua ori... Nu, unchiul Hal era el insusi un foarte bun jucator de card, si daca il averriza asupra colonclului, atunci prudenta il indemna sa urmeze sfatul primit. Era posibil ca domnul Colonel Spencer sa fie un judltor cinstit si nu foarte bun, dar poate ca se supara si se razbuna, daca era batut prea des. „Unchiul Hal cstc un drac impelitat", si-a spus William in gand, nu fara admiratie. Richardson... William intelegea foarte bine de ce unchiul Hal omisese detaliilc. Corespondenta putea fi citita de catre oricine si o scrisoare care purta sigiliul Ducelui de Pardloe putea sa atraga atentia. Sigiliul nu parea sa fi lost dezlipit, dar William il vazuse chiar pe tatal sau mlaturand sigilii si inlocuindu-le cu cea mai mare dexteritate, folosindu-se de un cutit cu lama incinsa, asa meat nu-si facea nici un fel de iluzii in aceasta privinta. Asia nu -1 oprea sa se intrebe ce anume stia unchiul Hal despre Capitanul Richardson si de ce sugera sa puna capat activitatii sale in domeniul spionajului, pentru ca, evident, ratal sau ii spusese ce anume facea el. Acest rationament il facea sa mearga mai departe cu gandul. Daca tatal sau ii spusese unchiului cu ce anume se ocupa, atunci si unchiul Hal ii spusese fratelui sau ce stia despre Capitanul Richardson, mai ales daca era ccva de rau. Si daca ii spusese ce stia... A pus deoparte biletul de la unchiul Hal si a deschis prima dintre scrisorile de la tatal lui... A deschis-o si pe a doua. Nimic. In a treia se facea o vaga referire la spionaj. Era vorba insS doar despre faptul ca isi dorea ca William sa fie in siguranta si facea o referire la postura, Un barbat inaltse remarcd imediat cand se afld in compania altora, cu atat mai mult daca priveste oamenii direct in ochi si este imbrdcat curat. William a zambit citind aceasta remarca. La Westminster, unde urmase el scoala, orele se tineau intr-o incapere mare impartita-n doua printr-o perdea. O parte a incaperii era rezervata cursului inferior, ccalalta cursului superior, dar studiau acolo baieti de toate varstele, iar William invatase repede cand sa stea in umbra si cand si iasa in evidenta, in functie de cci in compania carora se afla. Ei bine, indiferent ce stia unchiul Hal despre Richardson, nu era un lucru care sa-1 ingrijoreze pe tatal sau. Era necesar sa isi aminteasca, bineinteles, ca nu trebuia sa fie neaparat vorba despre ceva care sa-1 discrediteze pe Richardson. Ducele de Pardloe nu se temea pentru sine, dar era excesiv de atent cu membrii familiei sale. Poate ca el credea despre Richardson ca

i Mr un oni nepasator, si daca asa stateau Iucrurile, atunci ratal sau avea im m in t' in bunul simr al lui William, fara a face referire la aceasta. Miinsarcla era sufocanta. Transpiratia se scurgea pe fata lui William si ii iicli iamasa. Fortnum plecase iar, lasand capatul patului sau de campanie mi n .11 intr-un unghi imposibil deasupra cufarului sau mare. Ii lasase lui William spatiu doar cat sa se poata strecura pe usa afara, iar tanarul ofiter a n mi h i prins dc un sentiment de usurare. Aerul era cald si timed, dar macar m' '.imtea o adiere. Si-a pus chipiul, dorind sa afle unde era incartiruit varul ••an, Adam. A lnaibii de voluminoasesuna promitator. I )upa ce a trecut de un grup de taranci care se indreptau spre piata, a simtit •11isoarea din buzunarul de la haina si si-a adus aminte de sora lui Adam. I )oU'te iti transmite sentimentele ei de dragoste, care nu ocupd foarte midt lor. William s-a gandit ca unchiul Hal era siret, numai ca siretenia diavolilor sr mai si sfarseste uneori. I.ucrurile care ii fiisesera trimise erau cu adevarat al naibii de voluminoase: n carte, o sticla dintr-un excelent vin spaniol deXeres, un sfert de galon1 de masline care mergeau foarte bine cu vinul si trei perechi de ciorapi noi, din nutcase.

- Am o gramada de perechi de ciorapi, 1-a asigurat varul sau Adam, cand William a incercat sa imparta cu el ce primise. Mama ii cumpara angro si ii trimite prin fiecare curier, sau cel putin asa cred. Ai noroc ca nu s-a gandit sit-ti rrimita izmene noi. Eu primesc cate o pereche in fiecare transport diplomatic si cred ca acesta este un lucru destul de ciudat pe care trebuie sit i-l explic lui Sir Henry. Cu toate astea, nu as refiiza un pahar din vinul i:tu de Xeres. William nu era cu totul sigur ca varul situ nu glumea in ceea cc priveste izinenele. Adam avea o mina grava, fapt care il ajuta in relatiile cu ofiterii mai mari in grad si dispunea si de calitatea familiei Grey, aceea de a putea spune cele mai scandaloase lucruri cu o fata cat se poate de serioasa. William a inceput sa rada si a cerut doua pahare. Until dintre prietenii lui Adam a adus trei pahare, sperand ca va putea ajuta si el la golirea sticlei de vin de Xeres. A mai aparur un prieten, ca din senin. Vinul de Xeres a fost foarte bun, iar nou-venitul a scos din cufar o sticla pc jumatate plina cu vin dc Porto, pentru a sarbatori mai bine. Asa cum 1 1 sfert tie galon = 2,14 1 (rvtc,)

sc intampla in asemenea ocazii, numeral tie sticle si de prieteni s-a marit $i, in cele din urma, fiecare petic din camera lui Adam, destul de mica, era ocupat fie de un prieten, fie de o sticla. Generos, William le-a permis tuturor sa se serveasca din vinul si maslinele sale, si cand sticla a inceput sa se goleasca, a ridicat un pahar in cinstea m&tu$ii lui si a generozitatii ei, netiirand sa pomeneasca ciorapii din matase pe care ii primise. - Cred ca nu mama ta mi-a trimis cartea, i-a spus el iui Adam, coborancl paharul si pufnind zgomotos. Adam a inceput sa chicoteasca si expresia grava i s-a sters de pe fata, pentru ca se bucura de un punch preparat cu torn dintr-o sticla de un sfert de galon. - Nu, a replicat el. Nici mama, nici tata nu ti-au trimis-o. Aia a fost contributia mea la p o r g r e s u l c u t l u m l , vreau sa zic cultural in colonii. - Un scrviciu adus sensibilitatii omului civilizat, a remarcat William cu gravitate, demonstrand ca tine la bautura si ca putea sa vorbeasca limpede, indiferent cat de mult si-ar fi dorit limba sa se impleticeasca. Au strigat cu totii in cor: - Ce carte? Ce carte? Vrem sa vedem faimoasa carte! El s-a vazut dator sa scoata cel mai pretios dintre darurile primite. Era un exemplar din faimoasa Listd a doamnelordin Covent Garden, carte scrisa de domnul Harris, fiind de fapt un catalog in care se facea referire cu lux de amanunte la farmecele, specialitatea, pretul si disponibilitatea celor mai cunoscute prostituate din Londra. Volumul a fost intampinat cu strigate, pentru ca apoi sa urmcze o scurta lupta pentru posesiunc, dar William a reusit sa salveze catalogul inainte ca acesta sa fie rupt in bucati. S-a lasat, totusi, convins sa citeasca cu glas tare cateva dintre pasaje. Prestatia lui dramatic^ a fost rasplatita cu urlete ca de lup prin care se manifesta entuziasmul si cu strigate intrerupte de bataia cu masline. , Lectura usuca de obicei gatul si a cerut s i i se aduca ceva bautura, care s-a si consumat. N u mai stia cine a venit cu propunerea de a organiza o expcditie pentru alcatuirea unui catalog similar si pentru New York. Indiferent cine a facut propunerea, a fost sustinut imediat, si in onoarea lui s-a baut punch cu rom, toate sticlele fiind golite in cele din urma. Acestea fiind evenimentele care s-au petrecut, William s-a pomenit intr-o ceata data de alcool, colindand stradute inguste a caror intunecime era strapunsa de luminile palide ale lumanarilor de la ferestre, dar si de cele ale

I, |iii,in'lor tie la intersectii. Nu i unul dintre ei nu voia cu orice pret sa se deplaseze intr-o anumita l, ,, i lie si, cli toate acestea pareau un tot, manati de o subtila emanatic. ( ,i niste caini care umbla dupa o catea in calduri, a spus el si a vazut , ,, mu]iiindere ca until dintre prietenii lui Adam il aproba printr-un ghiont i mi u rigid. Nici nu-si diiduse seama ca spnsese cu glas tare ce gandise. Era „|, i.ii.ii, pentru ca au ajuns in cele din urma pe o straduta in care ardcau ,I,i,i.i '..in irci felinare acoperite cu muselina rosie, astfel incat lumina ,, i,M-..ii.i asupra usilor cu aer primitor sa para sangerie. Privelistea a fost ,!111.it:i cu strigate de lupta si grupul de detectivi amatori si-a propus un ,mu iic scop, oprindu-se putin la jumatatea strazii, pentru a hotari in care i ilnliiiiciu si!-si inceapa cercetarile. \Vi Ilia m nu prea lua parte la discutii. Aerul era imbacsit, apasator, incarcat ,,i mil os tie balegar si murdarie si si-a dat scama deodata ca una dintre m. idiiicle pe care le mancase se putea sa nu fi fost tocmai buna. Transpira .|m i' k ii si neintrerupt, iar hainele se lipeau de el, ceea ce il facea sa se ! mi [c.isca speriat ca poate nu va fi in stare sa-si dea jos pantalonii la timp, m , ,i/,t I in care tot ceea ce il deranja pe dinauntru s-at fi hotarat sa se miste |Ht’ slid. t\ /ambit fortat, miscandu-si vag bratul catre Adam §i sugerand ca el, V. illiam, ar merge un pic mai departe. I >l- altfd asta a si facut, lasandin urma grupul dc ofiteri tineri ?i trecand i. 111,111iiicolo de ultimul felinar rosu. Cauta disperat un loc in care sa fie izolat i t,i |mini! /.ace, dar negasind until, s-a oprit si a varsat mult pe un prag. Spre ,h .| nTarea lui, usa s-a deschis dand la iveala un proprietar indignat care nu , i',ii pi a i explicatii, scuzesau ofertede recompensa, ci a lu atd e undevadin ipaii lc lui un ciomag si, injurand intr-o limba neinteligibila, probabil in i . i man;!, a inceput sa-1 fugareasca pe William. Asia a insenmat trccetea prin cocini, pe langa tot felul de cocioabe si ■l>po/iic mat mirositoare, pana a ajuns pe straduta din care pornise. Acolo I ii i1,ash pe varul Adam care se plimba in sus si-n jos, batand pe la usi si ii ig.mtl, iu speranta ca-1 va gasi. Sa nu bad la usa aia! i-a spus alarmat, vazand ca Adam era pe cale sa i un anc tocmai ia usa neamtului care il fugarise cu ciomagul. Adam a facut un I'esi tie usurare, exclaniand: laiil-te! Esti bine, batrane?

- Oh, da, sunt bine, a raspuns William, cu sentimentul ca e palid si lipicios in caldura noptii de vara. Cu toate astea, senzatia de rau disparuse. Varsase si asta a avut efectul benefic de a-1 trezi din bctie. - A m crezut ca ai fost pradat sau omorat pe o straduta laturalnica. Nu a$ fi fost niciodata in stare sad privesc in ochi pe unchiul John si sa-i spun in ce ai intrat din cauza mea. Mergeau in josul stradutei cu felinare ro$ii. Toti ceilalti tineri disparusera in until sau altul dintre stabilimente, iar zgomotele care se auzeau din interiorul acestora sugerau ca nu le pierise buna dispozitie ci, dimpotriva, le revenise. - Ai fost primit asa cum se cuvine? a intrebat Adam facand scmn cu barbia in directia de unde venise William. - Ah, bine, dar tu? - Ei bine, nu s-ar putea incadra in catalogul lui Harris, dar n-a fost rau pentru un orasel ca New Yorkul, a spus Adam convins. Legatura de gat ii atarna desfacuta, si cand au trecut pe langa o raza de lumina care venea de la o fereastra, William a observat ca de la haina varului sau lipsca unul dintre bumbii de argint. Jur ca am vazut vreo doua dintre prostituatele-astea in tabara. - Sir Henry te-a trimis sa faci un recensamant, nu-i asa? Sau poate ca iti place sa te afli in compania celor din tabara, pana ce-i cunosti dupa... A fost intrerupt, deoarece zgomotele care razbateau dintr-una din casele de pe strada s-au schimbat. Nu era vorba despre strigatele cuiva care s-a imbatac, ci despre urlete de barbat infuriat, urinate de tipete de femeie. Cei doi veri s-au uitat unul la altul si apoi au pom it catre locul de unde veneau strigatele. Acestea au devenit din ce in ce mai puternice, si cand au ajuns In dreptul ultimei case, vreo zece soldati au iesit in strada pe jumatate dezbracati, urmati de un locotenent grasut, care ii fusese prezentat lui William m timpul petrecerii de la Adam. William nu-si aducea aminte numele loco- , tenentului, care tragea de brat o prostituata pe jumatate dezbracata. t$i picrduse si peruca, si haina. Pai'ul lui de culoare inchisa era lipir de cap si ii ajungea pana la sprancene. Acest lucru, dar si faptul ca era lat in umeri, ii dadea acrul unui taur gata de atac. De fapt, asta a si facut, pentru ca s-a intors si a lovit-o cu umarul pe femeia tarata din stabiliment. Era beat crita si spunea cuvinte de ocara, neinteligibile. - Vas incendiator!

William nu a vazut cine rostise aceste cuvintc, dar ele au fost preluate cu mi murmur, si barbadi adunau in strada au inceput sa spuna cuvinte urate. Nava incendiatoare! E o navS incendiatoare! Mai multe femei seadunasera in pragul usii. Luminacare venea din spatele I, h era pica slaba pentru a le putea distinge fetele, insa era limpede ca erau ■.priiaic, inghesuindu-se una intr-alta. Una a strigat si a incercat ceva, miinzfmd mana, dar celelalte au tras-o inapoi. I.ocotencntul cu parul negru mi pnea seama de aceste lucruri, ci continuasa o bata peprostituata, iovind-o in stomac si in piept. I lei, amice! William a facut cadva pasi inainte strigand, dar mai multc maini Uau ,ipin a i de brate, oprindu-1 pe loc. Nava incendiatoare! au inceput sa spuna barbadi la fiecarc lovitura pe , .itr o primea prostituata. „Nava incendiatoare" era numita o prostituata bolnava de sifilis. I ocotencntul a renuntat sa o mai loveasca ?i a aruncat-o sub unul dintre 111inaicle de pe strada. William a vazut ca, intr-adevar, femeia era o „nava incendiatoare", pentru ca eruptia i se intinsese pe toata fata. Rodham! Rodham! Atlam striga numele locorenentului, incercand sa treaca printre barbadi idmuti in strada care au strans randurile si nu i-au permis sa inainteze, ■pmiand in cor din ce in ce mai tare: Nava incendiatoare! I’rostituatcle stranse in pragul casei au dpat si au facut un pas inapoi, dcoarcce Rodham a trantit-o pe femeie chiar la intrarea in casa. William si-a luat avant si a reusit sa treaca prin cordonul facut de militari, i l.u inainte de a putea pune mana pe locotenent, Rodham smulsese felinarul, il lovisc de fatada casei si astfel gazul fierbinte se varsase pe prostituata. A facut un pas inapoi si a privit totul cu ochii mari, nevenindu-i sa creada i c sc petrece, in vreme ce femeia s-a ridicat in picioare, agitandu-si bratele -■periara, deoarece focul ii cuprinsese parul si camasa. In catcva secunde era inihracatain flacari, si tipatul ei strident acopereazgomotul strazii, infigan■111 sc in creierul lui William. Rai batii s-au departat, pentru ca femeia cuprinsa de flacari se indrepta •.pie ei cu bratele intinse, dorind sa fie ajutata sau dorind sa fie cuprinsi si ci tie foe. Nimcni nu putea sti care erau intentiile ei.

El a ramas pe loc, dc parca ar fi prins radacini, vrand sa faca neaparat ceva si fiindu-i imposibil sa actioneze. A simtit o durere in brat si s-a uitat din reflex inrr-o parte, pentru a-1 descoperi pe Adam care isi infipsese degetelc in antebratul Ini. - Sa mergem, i-a soptit Adam, care avea fata alba si transpira. Pentru numele lui Dumnezeu, sa mergem. Usa stabilimentului a fbst trantita si femcia care ardea s-a lovit de ea, stand cu mainile lipite de lemnul acesteia. Mirosul de came arsii a umplut aerul cald al strazii si William a simtit ca i se intoarce din non stomacul pe dos. - Sa fiti blestemati de Dnmnezeu. Fie ca madularele voastre blestemate sa putrezeasca si sa cada! Blestemnl venea de la o fereastra de la etaj. William a ridicat privirea si a vazut o femeie ce facea un gest de amenintare cu pumnul in directia barbatilor din strada. Ei au mormait si until a strigat cateva cuvinte de insult! Altul a ridicat o piatra de pavaj si a aruncat-o cu putere. Piatra s-a lovit de fatada casei si a cazut, lovind un militar. Acesta 1-a injurat pe cel care aruncase piatra. Femeia car e ardea se prabusise langa usa, iar flacatile lasasera o pata neagra pe aceasta. Continua sa scoata un sunet slab, dar nu se mai misca. Deodata William si-a pierdut mintile, 1-a apucat de ceafa pe omul care aruncase piatra si 1-a dat cu capul de tocul usii. Omul s-a incordat si apoi s-a muiat, simtind ca il lasa genunchii si s-a asczat in strada, vaitandu-se. - Dispareti! a strigat William. Cu totii! Plecati! S-a in tors cu pumnii stransi sprc locotenentul cu parul negru. Acestuia ii pierise furia si stdtea nemiscat, uitandu-se la femeia prabusita in pragul usii. Fusta ei disparuse cu totul si i se vedcau picioarele innegrite. William 1-a apucat pe locotenent de pieptul camasii si 1-a intors spre sine cu un glas din care razbatea primejdia: - Du-te! Pleaca! Acum! 1 I-a dat drumul ofiterului, care a clipit, a inghitit in sec si a inceput si mearga automat, fara sa gandeasca, si a disparut in intuneric. William s-a intors gafaind catre militari, dar dorinta lor de violenta disparuse la fel de repedc cum aparuse. Cativa au privit-o pe femeia prabujita tn pragul usii - acum nu mai scotea nici un sunet - si au soptit sau au murmurat ceva. Nici until dintre ei nu avea curajul sa-si priveasca-n ochi camarazii.

( onstientiza vag faptul ca Adam era Ianga el si tremura din cauza socului ..nfi'iii, dar continua sa stea acolo. A pus mana pe umarul varului slu care ,, .1 111,1i mic si s-a tinut bine de el, tremurand el insusi, m vreme ce militarii ,| Barbatul care cazuse in strada s-a ridicat incet, mai tnrai in patru l.ilic, pentru ca apoi sa porneasca in fuga dupa tovarasii sai, disparand din |iu jjma caselor si croindu-si drum prin intuneric. ]’c straduta s-a lasat linistea. Focul se stinsese. Se stinsese si celalalt felinar ,1m strada. Se simtea de parca ar fi prins radacini in locul acela si avea scnzatia , i ,ir !l putut ramane acolo pe veci, insa Adam s-a miscat putin si lui William i .i ciV/.ut mana de pe umarul varului sau si si-a dat seama ca se putea tine Iif picioare. S a intors si a inceput sa mearga in tacere pe strazile intunecatc. Au ajuns |,i uii punct de control unde soldatii stateau de straja in jurul unui foe. Rolul lor era acela de a mentine ordinea intr-un oras ocupat. Militarii i-au privit, ,|;ir nu i-au oprit. in lumina focului, William a vazut obrajii uzi ai varului sau si si-a dat siMina ca plangea. Idangea, intr-adevar.

11 In

p o z it ie tr a n sv er sa la

Fraser’s Ridge martie 1777 Zapada se topea. Suvoaiele se pravaleau de pe versanti, frunzele si iarba emu umede de roua, iar prundisul lucea in soarele diminetii. Facusem pregatirile de plecare, caci si trecatorile puteau ft folosite. Mai ramanea de Ihcut un singur lucru inainte de a pleca. - Crezi ca astazi a sosit clipa? a Intrebat Jamie, plin de speranta. El nu era omul care sa contemple in liniste lucrurile. Odata ce se decidea ce era de lacut, voia sa treaca la actiune. Din pacate, copiii mici sunt cu totul indifei enti la confort, dar si la lipsa de rabdare.

- Poate ca da, am spus, incercand sa-mi stapanesc propria nerabdare. Dar poate ca nu. - Am vazut-o sapt5 mana trecuta si arSta de parca urma sa explodeze din clipa-n clipa, matusico, a spus Ian, dandu-i lui Rollo ultima bucatica din briosa lui. Stii ciupercile-alea? Alea mari si rotunde. Atingi una $i p u ff\ Uite-asa! Baiatul a trosnit din degete, raspandind farame de briosa. - N-o sa aiba decat un copil, nu? m-a intrebat Jamie, incruntandu-se. - Ti-am spus pana acum de sase ori. Cred ca da. Asa sper, am mai adaugat, infranandu-mi dorinta de a-mi face cruce. Dar nu poti sa stii. - Se mai intampla ca intr-o familie sa se mai nasca si gemeni, a spus Ian plin de speranta. Jamie si-a facut cruce. - Eu am auzit o singura inima batand, am spus, fScand tot posibilul pentru a ramane calma. O singura inima am auzit batand si am ascultat luni la rand. - Nu ai auzit nimic deosebit? a intrebat Ian. Nu puteai sa-ti dai seama, de pilda, daca parea sa aiba sasc picioare. Vreau sa zic... - Usor de spus, greu de facut, am replicat. Bineinteles ca imi putusem face o idee despre modul in care se prezenta copilul. Capul si fundul erau usor de depistat. In ceea ce privea bratele si picioarele, lucrurile nu erau atat de simple si asta ma ingrijora pentru moment. In ultima lung ma interesasem saptamanal de starea lui Lizzie, iar in ultima saptamana, trecusem pe la ea din doua-n doua zile, desi era drum lung pana la coliba ei. Copilul —si eram convinsa ca e vorba de un singur copil —era destul de mare. Extremitatea uterului era mai sus decat apreciam eu ca ar fi trebuit sa fie. In vreme ce bebelusii isi schimba pozitia cu putin inainte de nastere, acesta a ramas in pozitie transversala, intors pe o parte, o perioada ingrijoritor de lunga. Adevarul era ca, in abscnta unui spital, a unei sali de operatie sau a anesteziei, posibilitatile pe care le aveam in cazul unei nasteri neobisnuite erau limitate foarte mult. Farit posibilitatea unei intcrventii chirurgicale, in cazul unui fat in pozitie transversals, o moasa ar avea patru alternative: sa lase mama sa moara dupS ce se zbate zile intregi in agonia travaliului, sa o lase pe mama sa moar3 dupa ce efectueaza o cezariana fara anestczie si fara antisepticc, existand posibilitatea sa salveze copilul, sa salveze mama ucigand copilul in pantccul ei, pentru ca apoi sa-l scoata pe bucati (Daniel Rawlings a avut cateva

illustrate in cartea sa, in care facea referire la aceasta procedure) sau ■,i mtcrvina intern, aducand copiiul intr-o pozitie in care s i poata iesi din (i.inuiclc mamci. I >esi ultima varianta parea si cea mai tentanta, era la fel de riscanta precum i i lrlalie trci, putand si duca la moartea mamei si a copilului. Am actionat prin exterior $i am reusit sa fac in asa fel incat fatul sa se inioarcil cu capul in jos. Doua zile mai tarziu revenise la pozitia initiate care, i vident, ii placea. Putea si se intoarca singur, chiar inainte ca mama lui sa mi re in travaliu sau putea sa rimana in aceeasi pozitie. Avand experienta, am reusit sa fac distinctie intre planificarea inteligenta ,i ,u (iunilor $i grijile lipsite de sens pentru lucruri care puteau sa nu se miample. Tocmai asta m-a ajutat si dorm in timpul noptii. Statusem treaza Iunit la ore tarzii in fiecarc noapte a saptamanii care trecuse, tot gandindu-ma |,i posibilitatea ca fatul sa nu-si modifice pozitia, parcurgand alternativele ili loc imbucuratoare pe care le aveam in ceea cc privea nasterea si cautand m zatlar inca o solutie. 1 )aci as fi dispus de una... Ma gandcam la ce am facut cand a ars casa. S;t o ucid pc Lizzie pentru a pastra in viata copiiul? Nu. Daca sc ajungea imr-o astfel de situatie, era mai bine sa ucid copiiul in utero, astfel incat Rodney sa aibi o mama, iar Jo si Kezzic o sotic. Dar gandul de a sfirama i laniul unui copil gata si vina pe lume la termen sau de a-1 decapita cu o siirmit... - Nu ti-e foame in dimineata asta, mitusici? - A ai... nu. Multumesc, Ian. - E$ti putin cam palidi, Sassenach. Te supari ceva? - Nu! am rispuns si m-am ridicat repede, inainte ca ei si-mi mai poati piinc altc intrebari. N u avea nici un rost ca si altcineva in afari de mine sa lie apasat de gandurile mele. Am iesit sa aduc o gileata cu apa de la put. Amy era afara. Aprinsese focul sub cazanul mare de rufe si alerga dupi Aiilan si Orrie, care adunau lemne si se opreau din cand in cand ca sa arunce until intr-altul cu noroi. - Vrei apa, a bhana-mhaighstirt m-a intrebat ea, vazand ca aveam l',:ilcata-n mana. Iti aduce Aidan apa. - Nu, stai linistita, i-am spus. Voiam sa iau o guri de aer. Acum e atat ile plicut s i iesi dimineata. |M|>ini

Chiar era placut, desi era nlcoare pana ce soarele se inalta pe cer, dar aerul era curat, incarcat cu miros de iarba, de rasina si de matisori verzi. M-am dus cu galeata la put, am umplut-o si m-am intors pc carare incct, privind lucrurile asa cum faci cand stii ca nu ai sa le mai vezi multa vreme sau poatc niciodata. Se schimbasera deja foarte multc la Ridge. Erau violcnte, izbucnise razboiul, arsese casa cea mare. Aveau sa se schimbe si mai multe cat timp eu si Jamie vom fi plecati. Cine va dcveni conducatorul? Hiram Crombie era liderul de facto al pcscarilor presbitcrieni care veniser;! din Thurso. Era msa un om rigid, lipsit dc umor, care avea sa provoace neintelcgeri cu restul comunitatii, in loc sa mentina ordinea si sa pledeze pentru intelegere. Bobby? Dupa ce s-a gandit serios, Jamie l-a insarcinat cu supravegherea proprictatii noastre sau a ceca cc mai ramasese din ea. Lasand deoparte calitatile sale sau lipsa anumitor calitati, Bobby era un barbat tanar. La fcl ca altii din Ridge putea fi luat de val, cum se spune, putea fi obligat sa scrveastiS intr-una dintre formatiunile dc militie. Nu avea sa se numere printre militarii Coroanei Britanice. Fusese soldat britanic in urma cu sapte ani si fuscse cantonat la Boston. El si camarazii lui fusesera asaltati dc cateva sutc dc locuitori din Boston. Temandu-se pentru viccile lor, militarii incarcasera muschetele si trasesera asupra multimii. S-a aruncat cu pietre, s-a lovit cu bate, s-a tras cu arme de foe - nimeni nu a putut spune de catrc cine; nu 1-am intrebat niciodata pe Bobby - si au murit oameni. Viata lui Bobby a fost crutata, asa s-a hotarat la proccsul care a avut loc, dar purra un semn pe obraz, un C de la „crima“. Nu aveam habar care erau ideile politicc ale lui Bobby - nu vorbea niciodata despre asa ceva - dar eram sigura ca nu va mai lupta niciodata in armata britanica. Am deschis usa casutei din barnc. I mi recapatasem calmul intr-o oarecare masura. I-am gasit pe Jamie si Ian intrebandu-se dac;l cel mic avea sa fie baiat sau fata, adica daca avea sa-i fie frate sau sora lui Rodney sau ruda vitregi. - N-ai cum sa stii, nu-i asa? a spus Ian. Nimeni nu stie daca Jo sau Kezzie este tatal lui Rodney. Nu se stie nici in cazul copilasului astuia, care vine pe lume, cine este tatal. Daca Jo este ratal lui Rodney si Kezzie este tatal copilului astuia, atunci...

Nici nu are important!, am spus, turnand apa din galeata In oak. |u si Kezzie sunt gemeni idcntici si asta inseamn! c i... a !!... sperma lor i su* identic!. I’riri aceasta explicate, lucrurile erau simplificate la maximum, dar era pica ilcvremc pentru a explica ce insemna meioza reproductiva si combinarea AI )N. Daca mama este acecasi, si chiar este, si ratal este acelasi din punct de vcdcrc genetic, si chiar este, toti copiii nascuti vor fi frati si surori in .ulevilracul sens al cuvantului. - Si samanta lor e aceeasi? a intrebat Ian cu neincrcdere. De unde stii? I'e-ai uitat! a mai intrebat el, privindu-ma ingrozit, dar si curios. - Nu m-am uitat, i-am spus cu asprime. Nu a fost nevoie. Eu stiu lucrurile-astea. - Oh, da, a spus Ian, inclinand capul respectuos. Bineinteles ca stii. Uneori uit cc esti dumneata, matusa Claire. Nu stiam ce vrea s! spun! exact, dar nu piirea a fi neccsar sa arat sau sa explic faptul ca toate cunostintclc mele despre gestatie si nastere erau dobanditc in urma studiilor si nu erau de origine supranaturala. - Dar ratal copilului astuia este Kezzie, nu-i asa? L-am trimis pc Jo dc-aici. Ka a trait in ultimul an cu Kezzie. Ian l-a privit cu mila, intreband: - Si crezi ca a plecat? Jo? - Eu nu 1-am mai vazut, a spus Jamie, iar sprancenele lui groase si roseate s-au impreunat. - Pai nici n-aveai cum sa-1 mai vezi, i-a spus Ian. Au avut mare grija sa nu dea nas in nas cu tine. Nu il vezi de fiecare data decat pe unul dintre ei doi, a tinut sa mai spun! Ian. Ne-am uitat amandoi la el cu ochi mari. A ridicat ochii de la bucata de slanina pe care o avea-n m an! si a inaltat din sprancenc, spunand sec: - Doar stiu lucrurile-astea, nu-i asa? Dupa cina, toata lumea s-a pregatit de culcare. Toti membrii familiei I liggins s-au retras in dormitorul din spate, unde erau nevoiti s! impart! un singur culcus. Dcsfoceam cu grija legatura in care aveam instrumentele pregatite pentru na$tere. Foarfece, at! alb! pentru cordonul ombilical, carpe curate, clatite de multe ori pentru a inlatura urmele de s!pun, apoi bine stoarse si uscate,

o sticla mica cu alcool diluat pana la jumatate cu apa sterila, un saculet in care se aflau cateva ghemotoace de lana spalata, dar nu fiarta, o rola de pergament care avea sa inlocuiasca stetoscopul pierdut in incendiu, un cutit $i o sarma lunga si subtire, ascutita la un capat $i incolacita precum un sarpe. Nu mancasem cine stie ce la cina, de fapt nu mancasem mai nimic toata ziua si aveam tot timpul senzatia unui reflux biliar. Am inghitit in sec si am impachetat iar legatura cu instrumente, cautand sa o string cat mai bine. Am simtit ca Jamie ma privea si am ridicat ochii. Nu a spus nimic, dar a zambit discret, $i caldura din privirea lui mi-a dat un pic de liniste, pentru ca dupa aceea sa fiu cuprinsa din nou de ingrijorare, caci m-am intrebat ce ar spune daca s-ar intampla tot ce poate fi mai rau, iar eu trebuia... Dar el a vSzut acea tresarire de frica pe chipul meu, si-a luat in taccre rozariul din geanta de piele pe care o avea la brau, farft a-si indeparta privirea de la ochii mei $i a inceput si spuna incet rugiciunile in timp ce bilutele uzate din lani ii alunecau incet printre degete. Doua nopti mai tarziu, m-a trezit zgomotul de pasi pe poteci, m-am ridicat imediat in picioare si m-am imbracat, inaintc ca Jo si bata la usa. Jamie 1-a pofrit inauntru. I-am auzit vorbind incet si am bagat mana sub bancheta, ca sa-mi iau trusa. Jo parea agitat, putin ingrijorat, dar nu intrase in panica. Asta era bine. Daca Lizzie ar fi fost speriata sau ar fi avut vreo problema grava, el si-ar fi dat seama imediat. Cei doi gemeni intuiau imediat in ce stare se afla Lizzie, asa cum fiecare dintre ei simtea in ce stare se afla celalalt. - Sa vin? m-a intrebat Jamie, privindu-ma. - Nu, i-am raspuns eu in soapta, atingandu-1 cu mana pentru a-i da curaj. Culca-te la loc. Am sa trimit dupa tine daca va fi nevoie sa vii. Era proaspat trezit din somn, limbile de foe aruncau umbre in parul lui, dar ochii ii erau vii. A dat din cap aprobator, m-a sarutat pe frunte, dar in loc sa faca un pas inapoi, mi-a pus palma pe cap si a soptit in gaelica: - Oh, binecuvantat fie Sfantul Mihail de pe campul cel rosu. Dupa aceea mi-a pus palma pe obraz in semn de ramas-bun. - Ne vedem dimineata, Sassenach, a spus el si m-a impins incet catre usa. Spre surprinderea mea, afara ningea. Cerul era ccnusiu, dar luminos, iar aerul era plin de fulgi care imi atingeau fata si se topeau imediat pe piele. Era zapada mieilor. Vedeam cum fulgii se asezau pe firclc de iarba, pentru ca apoi sa dispara. Probabil ca, la ivirea diminetii, nu avea sa mai fie nici urma

iliinsa noaptea avea doza sa de mister. M-am intors ca sa vad c3suta din Ixime, dar nu am zarit-o. Vedeam doar siluetele copacilor in lumina i anisic, perlata. Si cararea din fata noastra arata ireal, pierduta printre copaci i iudati si timbre nestiute. Ma simteam de parca nu as mai fi avut trup, prinsa Intre trecut si viitor, mi vedeam nimic cu exceptia lini$tii albe care ma impresura. Cu toate astca, cram mai calma deck fusesem In ultimele zile. Am simtit apasarea palmei Ini Jamie pe capul meu si i-am auzit soapta BinecuvantatfieSfdntulM ihail tiepe edmpul cel rosu... Era o binecuvantare care se dadea razboinicilor ce plecau la lupta. I-o dndusem de mai multe ori. El nu facuse niciodata asa ceva pana atunci si nu stiam ce il Indemnase acum la un astfel de gest, dar cuvintele lui erau vii in iuiina mea, erau un scut impotriva pericolelor care ma asteptau. Acum zapada aducea cu o patura subtire care ascundea pamantul negru si iarba ce crestea. Picioarele lui Jo lasau urme negre, iar eu inaintam In susul pantei, In timp ce acele de brad inmiresmate mi se infigeau in haina. Daca existau nopti in care veneau ingerii, ma rugam ca aceasta si fie una dintre ele. Am mers aproape o ora pana la casuta din barne a familiei Beardsley. Am ajuns acolo cand s-a crapat de ziua. Vremea era buna. Teama ma facea sa ma grabese, iar Jo - cred ca Jo era, cel putin d u p i voce - se straduia sk tina pasul cu mine. - De cata vreme e asa? am intrebat. N u se stia niciodata cum stau lucrurile, dar primul travaliu al lui Lizzie a fost rapid. Ea 1-a nascut pe Rodney singura si fork nici un fel de incidente; nu ma gandeam ca vom avea asa un noroc de data asta. Cu toate acestea, am vSzut cu ochii mintii cum ajungeam la c3suta din barne si o gaseam pe Lizzie tinand in brate un nou-n5scut care venise pe lume fara nici un fel de problems. - N u de multa vreme, a replicat Jo, gafaind. I s-a rupt apa pe neasteptatc cand ne-am pus cu totii in pat si mi-a zis si te chem imediat. Am incercat sa ignor acel „cu totii in pat“. Oricum, era posibil ca el si/sau Kezzie s& fi dormit pe podea, iar casnicia familiei Beardsley era cunoscuta drept un menage in trei. Nici unul dintre cei care stia adevarul nu se putea gandi la aceasta fara sa...

Nici nu m-am scraduit sa intreb de cata vreme cl si Kezzie traiau amandoi in acea casura din barne. Din ce spusese Jamie, traisera amandoi acolo. Avand in vedere conditiile de viata in salbaticie, nimanui nu i s-ar fi parut suspect ca un barbat locuiestc impreuna cu sotia si cu fratele lui sub acelasi acoperis. Oricum, dupa cate stiau cei din Ridge, Lizzie era maritata cu Kezzie. Si inrr-adevar asa stateau lucrurile. Era casatorita si cu Jo, datorita unor intrigi care imi provocau inci mirarea, dar acest lucru era trecut sub tjlcere de familia Beardsley, din porunca lui Jamie. - Taica-sau va fi acolo, mi-a spus Jo gafaind ?i pasind alaiuri de mine cand poteca s-a mai largit. Va veni si matusica Monika. Kezzie s-a dus dupa ei. - Ati lasat-o pe Lizzie singurd? A dat din umeri, ca si cand ar fi vrut sa se apere. Se vedea ca nu era in apele lui. - Asa a spus sa facem, mi-a spus el nepasator. Nu mi-am mai dat silinta sa-i spun ceva, dar am grabit pasul, pana cand am simtit un junghi in coaste si am incetinit putin. Daca Lizzie nu nascuse deja si nu avea o hemoragie serioasa, poate ca era bine sa o am alaturi pe „matusica Monika", cea de-a doua sotic a domnului Wemyss. Monika Berrisch Wemyss era o nemtoaica dintre cele ce vorbeau engleza stricat si cu accent, era curajoasa si avea bun-simt. Si domnul Wemyss era un om curajos, dar tacut. Ne astepta in veranda impreuna cu Kezzie si era limpede ca el isi Incuraja ginerele, si nu invers. Kezzie isi framanta mainile si se leg^na de pe un picior pe altul, in vreme ce Wemyss se apleca spre el, incurajandu-1 si tinandu-i o manfl pe umar. Cei doi mormaiau ceva cand ne-au observat si s-au intors spre noi. Capatau noi sperante, caci si-au indreptat spatele. Un urlet lung a razbatut din cabana si barbatii au intepenit, de parca un lup s-ar fi repezit din intuneric asupra lor. - Mi se pare ca e bine, am spus incet si barbatii au rasuflat usurati. Mi-a venit sa rad, dar mi-am zis ca era mai bine sa ma abtin si am deschis usa. - Uuh! a gemut Lizzie, ridicand privirea. Ah, dumneavoastra sunteti, domnita! Mukumesc lui Dumnezeu! - Goit bedanktJ , da! a spus Monika incet. Stergea podeaua cu o carpa uda.* * Slava Domnului (11). gcrni.ma) (n.tt.).

Nu mai ai mult, nadajduiesc, a spus ea. Si cu nadajduiesc la fel, a spus Lizzie strambandu-se, pentru ca apoi , i uric: AAAAAH! I;aia i se strambase Intr-un rictus ?i se inrosise, iar trupul ei umflat s-a n< nit cu totul. Arata mai mult ca o persoana bolnava de tetanos si mai putin ■ an mama care sta sa nasca, dar din fericire, spasmul ei a fost unul scurt si ■■.1 dcstins, gafaind. Data trecuta n-a fost asa, mi-a explicat deschizand ochii, in vreme ce cu ii palpam abdomenul. - Niciodata nu este la fcl, am replicat absenta. Dupa ce am examinat-o m ii uar, am simtit ca inima imi batea mai repede. Copilul nu mai era in pozitie 11ansversala, dar nici nu se asezase cu capul in jos. Nu misca. „In timpul i ravaliului, copiii nu se misca, in general”, mi-am zis, in vreme ce am descojicrit capul bebeiusului undeva sub coastele lui Lizzie. N u imi putcam da scaina deloc cum era dispus restul trupului copilului. - Ia sa vedem... I .iy.zie era goals, invelita numai intr-o paturS. Camasa ei uda era pusa pe spiltarul unui scaun si ieseau aburi din eainaintea focului. Cu toate acestea, culcusul ci nu fusese uscat si am dedus ca a simtit ce avea sa se intample inainte de a i se rupe apa si reusise s i se ridice in picioare. Ma temusem sa vad cum stau lucrurile si am rasuflat usurata. Principala mca temere a fost aceea ca o parte a cordonului ombilical va avea un pro­ laps la rupcrea membranelor, pentru ca apoi sa fie prins intre pelvis si o parte a fatului. Nu se mtamplase asta si, la o palpare rapida, am constatat ca avea colul subtiat. Singurul lucru care ramanea de facut era sa vad ce parte a corpului copilului va iesi prima. Am desfacut legatura in care aveam instrumentele. Am ascuns sub carpe sarma cu un capat ascutit, am dat la iveala panza ceruita si am lipit-o de trupul lui Lizzie cu ajutorul Monikai. Monika a clipit des ?i s-a uitat cu ochi mari la culcusul in care dormea Rodney, in vreme ce Lizzie a scos un alt urlet. S-a uitat la mine pentru a se asigura ca nu se petrecuse nimic rau si apoi a prins mainile lui Lizzie intr-ale sale, murmurandu-i tot felul de cuvinte in germana, in vreme ce ca gemea. Usa a scartait incet, iar eu am intors capul spre a-1 vedea pe unul dintre fratii Beardsley, pe lata caruia se citea un amestec de teama si speranta.

- A venit pe lume? a intrebat el cu glas ragusit. - NU! a strigat Lizzie, ridicandu-se in sezur. Pleaca de-aici, ca de nu, va scurcez de oua! De toate patru! Usa s-a inchis imediat, iar Lizzie s-a Iinistit si a inceput sa gafaie. - li urasc, a spus ea printre dinti. Vreau sa-i vad mord! - Mhmm! am spus, mtelegand-o. Ei bine, sunt sigura ca sufera si ei. - Bine! A trecut de la furie la patos intr-o fracdune de secunda, caci a continuat cu Iacrimi in ochi: - O sa mor? - Nu, i-am spus pe un ton cat mai ferm posibil. -AAAAI! - Gruss Gotfi, a spus matusica Monika, facandu-si cruce. 1s tgut2>. - ] (? , am spus pe un ton cat mai convingator. N u cred ca sunt aici foarfece... - Oh,ja, a spus ea, ducand mana in tolba ei, pentru a scoate la iveala niste foarfece foarte uzate, care fuseseta candva aurite si puteau fi folosite pentru broderie. - Astea ai nefoie? m-a Intrebat. - D anke\ i-am raspuns. - UUUtJF. Ne-am uitat amandoua, si Monika si eu, la Lizzie. - Nu exagera, i-am spus. Sunt speriad, dar nu sunt idioti. In afara de asta, ai sa-1 sperii pe ratal tau. Si pe Rodney, am adaugat, uitandu-ma la baiatul invelit in asternuturile din patutul Iui. A gemut, dar a reusit sa dea din cap si sa zambeasca piuin. Dupa aceea, lucruriie s-au intamplat cu repeziciune. A nascut rcpede. I-am simtit pulsul, apoi colul uterin. Am simdt cum imi creste mie insami pulsul, cand am pipait un piciorus. Oare puteam pune mana si pe celalalt?1 1 Doamnc-ajuta (lb. german a) (n.ix.) 2 E bine? (lb. gcrmana) (n.tr.) 3 Da (lb. gcrmana) (n.tr.) Multumesc (lb. german,!) (n.tr.)

M-nm uitat la Monika pentru a-mi da seama dac& era descul de tare. Era i,irc ca o stanca, dar nu chiar atat de mare. Pe de aita parte, Lizzie era cat o ... I i Iline, Ian nn exagerase cu nimic cand se gandise ca s-ar fi putut sa nasca gnneni. Cumplitul gand ca ar putea avea gemeni imi facea parul maciuca si imi i lildea fiori, chiar daca in casuta din barne era o caldura umeda. Nu, mi-am spus in gand, nu se poate sa aiba gemeni. V afi si asa destul de yyru cu unul singur. - O sa avem nevoie de un barbat care sa ne ajute sa o tinem de umeri, i am spus Monikai. Du-re si adu -1 pe unul dintre gemeni, te rog. - Pe amandoi! a spus Lizzie, in vreme ce Monika se indrepta spre usa. - Unul va fi... - Pe amhndoil H m m tn... - Pe amandoi, Lam spus Monikai, care a dat din cap in semn ca stia foarte bine ce avea de facut. Gemenii au intrat cu o pala de aer rece. Fctele lor erau niste masti identice inrosite pe care se citea panica si nelinistea. Fara ca eu sa le spun ceva, s-au apropiat amandoi de Lizzie, de parca ar fi fost doua bucati de fier auase de un magnet. Se ridicase cu greu in sezut, si unul dintre gemeni statea in genunchi in spatele ei si ii sprijinea usor umerii care se relaxaserS dupa ultimul spasm. Celtilalt statea langa Lizzie si isi pusese un brat in jurul a ceea ce fusese candva talia ei. Cu cealalta mana ii dadea pc spate parul transpirat. Am incercat sa asez intr-un fel patura in care era invelita, incercand sa ii acopar burta, dar ea a dat-o dcoparte, pentru ca-i era cald si era iritata. Casuta din barne era sufocata de caldura umeda care provenea de la oala ce clocotea si de la transpiratie. „Ei bine, ei au vazut-o de mai multe ori goala decat am vazut-o eu“, mi-am spus si i-am dat patura matusii Monika. Cand se naste un copil, nu mai are rost sa fim pudici. M-am asezat inaintea ei si, cu foarfeccle in mana, am trecut repede la cpiziotomie, simtind jetul de sange cald pe mana mea. Mi se intampla foarte rar sa fac asa ceva in cazul unei nasteri obisnuite, dar de data aceasta aveam nevoie de spatiu pentru manevrele necesare. Am presat una dintre carpele mele curate pe taietura, dar cantitatea de sange era neglijabila, iar interiorul abdomenului ei era oricum plin de sange.

Era un picior. Ii puteam vedea degetele, erau lungi ca ale unui broscoi si m-am uitat automat la degetele lui Lizzie, care erau bine infipte in podea, in stanga si in dreapta mea. Nu, ale ei erau scurte si indesate. Probabil ca bebelu$ul ii mostenise pe gemeni. Mirosul de apa rupta, de transpiratie si de sange se inalta ce o ceata din triipul lui Lizzie si mi-am simtit propria transpiratie curgandu-mi pe amandoi obrajii. Am pipait mai departe, am prins cu un degct calcaiul $i am tras piciorul in jos, simtind cum viata palpita in carnca copilului, cu toate ca mica fiinta nu se misca. Celalalt, trebuia sa dau de celalalt. Pipaind pe peretele abdominal, intre o contractie si alta, am simtit curba pe care o facea fundul. Am schimbat repede mainile si, cu ochii inchisi, am gasit o pulpa. La naiba, probabil ca si-a inaitat genunchiul pana sub barbie... Am simtit niste oase dure, mici, cartilaginoase, care pluteau in lichid, am simtit mu$chi... am prins un deget, doua degete, am pus mana pe cealalta glezna $i am strigat: - Sprijin-o! Tine-o! Spacele lui Lizzie s-a arcuit si burta ei s-a umflat, deplasandu-sc spre m ine... Am tras in jos cel de-al doilea picior. M-am relaxat, am deschis ochii. Gafaiam, desi efortul fizic pe care il facusem nu a fost mare. Labutele de broasca s-au chircit o data, iar apoi au inceput sa se vada picioarele, dupa ce Lizzie a mai impins o data. - Inca o data, scumpo, i-am soptit, punandu-i mana pe burta. Mai fa o data asa. S-a auzit un racnet care parea sa vina din adancul pamantului, pentru ca Lizzie ajunsese in feza in care femeii nu-i mai pasa daca traicste, moare sau se rupe in bucati si s-a vazut partea inferioara a trunchiului copilului, cu ombilicul pulsand, de parca ar fi fost un urias vierme purpuriu, infasurat in jurul burtii. Ma uitam la cordonul ombilical, gandind: Multumesc, Doamnel, Multumesc, Doamne!, cand mi-am dat seama ca matusa Monika se uita peste umarul meu. - 1st das1 bilute? a intrebat ea, uitandu-se la organele genitale ale copilului. N u avusesem timp sa ma uit, pentru ca ma preocupa cordonul ombilical, dar m-am uitat si am spus, zambind: 1 Sunt acestea (lb. gcrmana) (n.tr.)

- Nu. 1st eine Madchenx. Organele genitale erau inca edematoase si aratau, intr-adevar, prccum „bijutcriile“ unui baiat dar, in realitate, clitorisul iesea in evidenta printre labiile umfiate. - Ce e? Ce e? a intrebat unul dintre fratii Beardsley, vrand sa vada mai bine. - Tti ai un fetitz mica, i-a comunicar radioasa matusa Monika. - O fetita? a intrebat al doilea frate geaman, care tacuse pana atunci. Lizzie, avem o fata! - Vrei sa taci dracului din gura?! a urlat Lizzie. AAAAI! !n momentul acela, Rodney s-a trezit, s-a ridicat in sezut si a urmarit totul cu gura cascata si cu ochii larg deschisi. Matu$a Monika s-a ridicat numaidecat in picioare si 1-a luat din pat, inainte ca el sa inceapa si tipe. Sora lui Rodney venea pe lume fara sa vrea, incet-incet, cu fiecare contractie. Am inceput sa numar un hipopotam, dot hipopotami... de la aparida ombilicului pana cand aparea gura si copilul incepea sa respire, nu trebuiau sa treaca mai mult de pacru minute; daca trecea mai mult timp, creierul copilasului avea sa fie afectat din cauza lipsei de oxigen. - Impinge, scumpo, i-am spus lui Lizzie vorbindu-i cu calm si apucind-o cu mainile de genunchi. Impinge cu putere acum! Treizeci si patru de hipopotami, treizeci si cinci... Tot ce ne lipsea era ca barbia copilasului sa se prinda de oasele pelvienc. La urmatoarea contractie ini-am strecurat degetele catre fata copilului si mi-am pus doua degete pe maxilarul lui superior. Am simtit cum venea urmatoarea contracde si am strans din dinti, pentru ca, din forta contractiei, puteau sa-mi fie zdrobite degetele intre oasele pelviene ale mamei si capul copilului, dar nu mi-am retras mana, ca sa pot continua extragerea. Saizeci si doi de hipopotami... Relaxare, am tras in jos, incet, incet, aducand capul copilului inainte, astfel incat barbia sa-i treaca de marginea pelvisului... Optzeci si noua de hipopotami, noudzeci de hipopotami... Copilul iesise din trupul lui Lizzie, albastrui-sangeriu, lucind la lumina focului, leganandu-se in umbra picioarelor mamei sale, intocmai ca limba1 1 Corect:

Es ist ein Madchen -

Este o feci [a (lb. gamma) (n.tr.)

unui clopot sau ca un trup atarnat in spanzuratoare. M-am eliberat imediat de acest gand... - N-ar trebui sa luam.. mi-a soptit matusa Monika, in vreme ce Rodney se prinsese cu putere de ea. 0 sutd. “ N u ( i-am raspuns. N u ll... nuoatinge. Incanu. Gravitatia juca un rol important in aceasta nastere. Daca as fi eras, as fi afectat gatul copilului, si daca r&manea capul intepenit... O sutd zece hipo... m ulti hipopotami, mi-am spus, in timp ce vedeam turme de hipopotami inaintand si scaldandu-se in noroi feeericiiiti... - Acum, am spus, pregatita fiind sa sterg gura si nasul copilasului, numai ca Lizzie nu asteptase indemnul meu si cu un oftat, insotit de un pocnet, care s-a auzit foarte bine, capul a iesit si copilul a cazut in palmele mele ca un fruct copt. Am mai pus un pic de apa calda din oala in ligheanul pentru spalat si am adaugat apa rece din galeatil. Caldura apei mi-a intepat mainile. Pielea de pe oasele degetelor imi crapase din cauza frigului de peste iarna si din pririna alcoolului diluat pe care il foloseam pentru sterilizare. Tocmai reusisem si o cos si sa o curat pe Lizzie, iar sangele mi se scurgea de pe maini, ca niste trambe intunecate in apa. In spatele meu, Lizzie era pusa cu grija in pat, imbracata in camasa unuia dintre gemeni, deoarece a ei nu se uscase. Radea pentru ca era in faza euforica a femeii care nascuse si supravietuise. Gemenii stateau in stanga si in dreapta ei, vorbind cu admiratie si usurare, in vreme ce unul dintre ei ii dadea pe spate parul blond despletit, si cel&lalt o saruta incetisor pe ceafa. -A rzi, dragostea mea? a intrebat unul dintre ei cu ingrijorare in glas. Aceasta intrebare m-a facut sa ma intorc si sa vad cum stateau lucrurile. Lizzie suferea de malarie. Nu mai facuse de mult timp o criza, dar probabil ca stresul nasterii... - Nu, a replicat ea si 1-a sarutat pe Jo sau pe Kezzie pe frunte. Am rosit numai pentru ca sunt fericita. Kezzie sau Jo s-a uitat la ea cu admiratie, in timp ce ftateie sau a inceput din nou sa o sarute pe ceafa. Matusa Monika a tusit. Stersese copilul cu o carpa si cu ceva lana adusa de mine, lana din aceea moale, unsa cu lanolina, ?i invelise copilasul intr-o

(Mi lira. Rodney se plictisise si adormise pe podea, langa cosul cu lemne, cu .i doreau intimitate In asemenea momente.

Herman se indepartase. I se vedea parul blond si murdar la vreo douazeci de yarzi in josul pantei. Ian le spusese baietilor ca ar pucca sa-si taie parul sail daca nu, macar sa $i-l piepcene si sa se spele pe fata, in semn de respect faf:l de cci care urmau sft-i adopte, dar sugestiile au fost respinse cu vehement;!. Din fericire, el nu trebuia sa-i forteze sa se spele. Chiar si spalati vor continua sa aiba un miros neplacut, avand in vedcrc halul in care se gaseau hainele lor, neschimbate de luni de zile. I-a pus sa doarma de cealalta parte a focului, vizavi de Rollo, sperand ca nu va lua paduchi de la ei. Oare parintii ii dadusera baiatului mai mic numele de Vermin pentru cil avusesera de-a face cu o gramada de daunatori sau se oprisera asupra acestui nume, al carui inteles nu-1 cunosteau, doar ca sa semene cu acela al fratelui mai mare? Clarence a ciulit urcchile, intrerupandu-1 pe Ian din gandurile sale. A lasal hatul mai larg, ocarandu-se in gand ca isi lasase arma in coburul seii. Nu voisc sa se apropie de casa aceea inarmat, dar... Un strigat care s-a auzit de jos 1-a facut sa parascasca drumul si sa sc refugieze intre copaci. S-a mai auzit inca un strigat inabusit si Ian a coborat cat a putut de repede fata a face zgomot. Era o pantera? Un urs? Nu! Clarence ar fi urlat ca din gura de sarpe, daca ar fi fost vorba de un asemenea animal, dar el scotea sunetele de recunoastere a cuiva cunoscut. Ian s-a oprit locului $i a ramas nemiscat in dosul unui pale de plopi, simtind ca i-a inghetat inima-n piept. Arch Bug a intors capul, auzind zgomotul, chiar daca era discret. - Arata-te, baiete! a strigat el. Stiu unde e$ti! Stia intr-adevar. Ochii aceia incarcati de ani se uitau drept la el, si Ian a iesit incetisor dintre copaci. Arch luase arma din coburul seii. Aceasta ii atarna pe umar. Batranul il apucase de gat pe Herman $i baietasul se fiicuse rosu la fata, simtind ca se sufoca. Arch il ridicase de la pamant $i micutul dadea din picioare ca un iepure pe moarte. - Unde-i aurul? a intrebat batrSnul fara nici un fel de introduccre. Parul lui alb era frumos legat $i, din cate si-a putut da Ian seama, nu a avut de suferit in iarna care trecuse. Probabil gasise niste oameni pc la care se aciuase. Unde?s-a intrebat Ian. Poate la Brownsville? Daca Ie-ar fi spus celor din familia Brown despre aur, s-ar fi pus in primcjdie, dar un vulpoi batran ca Arch nu vorbea despre asemenea lucruri.

- E-ntr-un Ioc in care nu -1 vei gasi niciodata! a spus Ian suparat. Sc gandea ca avea un cutit la brau, numai ca batranul era cam deparcc $i dacil gresea tinta... - Ce treaba ai tu cu copilasu’ asta? 1-a intrebat, apropiindu-se. Nu e legat de tinc-n nici un fell - Da, numai ca tu ai o legStura cu el, a spus batranul. Herman scotea niste sunete sacadate, incercand sa respire si continua sa ilea din picioare, dar din ce in ce mai incet. - Nu, n-am nici o legatura cu el, 1-a contrazis Ian, straduindu-se s3 aiba un ton cat mai firesc. Incerc doar sa il ajut sa-i gaseasca pe-ai lui. Ai de gand sa-i tai gatul daca nu-ti spun unde-i aurul? N-ai decat s-o faci. Nu-ti spun. Nu 1-a vazut pe Arch scotand cutitul, dar deodata era in mana dreapta a batranului, care il tinea ciudat din cauza degetelor lipsa, dar chiar si asa, se putea folosi foarte bine de arma. - Foarte bine, a spus Arch calm, punand varful cutitului sub birbia baiatului. In spatelc lui Ian a rasunat un strigat si Vermin a coborat cararca mai alergand, mai impiedicandu-se. Arch Bug §i-a ridicat privirea uimit, Ian s-a incordat, pentru a se repezi la el, dar Vermin i-a luat-o inainte. B&iatul s-a apropiat iute de Arch si 1-a lovit cu toati putcrea in fluierul piciorului, strigand: - Ticalos batran! De ce n-o Iasi in pace ? - Pe ea? a intrebat Arch Bug, coborandu-si privirea spre copilul pe care-1 apucase de gat. Cum i-a dat drumul, fetita... Fetita? Da, fetita a intors capul si 1-a muscat de incheietura mainii. Ian a prins momentul si a vrut sa-1 atace pe Arch, dar a fost impiedicat tie Vermin, care il apucase pe batran de pulpa si voia cu orice pret sa-I loveasca in testicule cu pumnul lui mic. Cu un rilenet cumplit, Arch a impins fetita, daca fetita era intr-adevar, catre Ian, pentru ca apoi sa-1 loveasca cu pumnul lui mare si greu pe Vermin ilrcpt in cap, ametindu- 1. S-a descotorosit de copilul care se prinsese de piciorul sau, a facut cativa pasi inapoi, s-a intors si a fugit. -T rudy! Trudy! a strigat Herman apropiindu-sc cu repeziciune de fratele lu i... adica de fratele ei, care statca intins in noroi si cu gura deschisa, fara a scoate un sunet, intocmai ca un pastrav aruncat pe uscat.

Ian a ezitat. Voia sa-1 urmareasca pe Arch, dar era ingrijorat ca Vermin ar fi putut fi grav ran it. Arch disparuse in pad tire. Scrasnind din dinti, Ian s-a lasat pe vine si 1-a pipait repede pe Vermin. Nu se vedea nicSieri satigc si baietelul incepea sa respire normal, gemand de mama focului. - Trudy? 1-a increbat Ian pe Herman, care se prinsese de gatul lui Vermin. Fara a astepta vreun raspuns, Ian a eras In sus camasa zdrentuita a Ini Vermin, a desfacut cureaua pantalonilor, care ii erau prea mari copilului $i a aruncat o privire pentru a vedea ce ascundeau acestia, dar le-a dat dm mid imedian Herman s-a ridicac imediat si si-a ap3 rat cu palmele facute caus pantecul, in vreme ce a exclamat: - Nu! N-am sa te las sa-ti bagi puta ra murdara in mine! - N-as face asta nici placid a asigurat-o Ian. Daca asta e Trudy, a con tinuat el, uitandu-se la Vermin, care se ridicase in patru labe si varsa in iarb;l, atunci pe tine cum dracu’ te cheama? - Hermione, a spus micuta incet. Ha e Ermintrude. Ian s-a indepartat, acoperindu-si fata cu palmele si inccrcand sa memoreze aceasta noua informatie. Si-a luat palmele de la ochi si s-a uitat la cei doi copii... ei bine, tot ca doi demoni aratau si nu ca niste fetite. Ochisorii le ardeau pe sub claia de par. Ian se gandea ca probabil vor fi rase in cap si nu isi dorea sa se gaseasca in preajma lor cand avea sa se intample acest lucru. - Da, a spus el in cele din urma, pentru ca nu s-a vazut in stare sa spun;! altceva. Bine-atunci. - Ai aur? 1-a intrebat Ermintrude dupa ce a varsat si s-a seers la gura cu dosul palmei, pentru ca apoi sa scuipe cu mare arta. Unde ai aur? - Lui nu i-am spus. De ce ti-as spune tie? Si pod sa uid chiarm clipa asta ideea pe care o ai, a mai adaugat Ian, vftzand ca micuta se uita fix la cudtul pe care el il avea la brau. La naiba! Ce ar fi crebuit sa faca acum? A reusit sa scape de imaginea lui Arch Bug, la care avea sa se gandcasca mai tarziu. Si-a trecut mana prin par, gandindu-se. Ca erau fetite nu schimba cu nimic lucrurile, dar ca aflasera c:! el avea niste aur ascuns undeva, da. Nu Indraznea sa le lase acum in grija cuiva, pentru ca daca ar fi facut-o... - Daca ne parasesti, o sa povestim despre aur, a spus Hermione imediat. Noi nu vrem sa traim intr-o coliba nenorocita din barne. Noi vrem sa meigem la Londra.

- Cum? a intrebat Ian, in vreme ce se uita la ele uimit. Ce stiti voi itcspre Londra? - Mama noastra a venit de-acolo, a replicat Herman, adica Hermione, m (imp ce i$i mu$ca buza, care incepuse sa-i rremure. Ian si-a dat seama ca era pentru prima data cand fetita vorbea despre mama i‘i. lira pentru prima oara cand arAta ca este vulnerabila, - Ea ne-a povestit despre Londra, a mai spus fetita. - Mhm! Si de ce nu v-as ucide cu mana mea? a intrebat Ian exasperat. Sprc marea lui uimire, a vazut ca Herman zambea. Era prima data cand observa o expresie cat de cat placuta pe chipul ei. - Caincle te place, a replicat ea. N u te-ar placea daca ai ucide oameni. - Ajunge, a mormait Ian. Iloilo, care isi vazuse pana atunci de treburile lui, a iesit din tufisuri .idulmecand de zor. - S i tu unde-ai fost cand am avut nevoie de tine? 1-a intrebat Ian. Cainele a adulmecat cu atentie locul unde se oprise Arch Bug, pentru ca apoi sa ridice un picior si sa urineze pe un tufts. - Batranul cel rau ar fi omorat-o pe Hermie? a intrebat sora mai mica dupa ce Ian a pus-o pe spinarea catarului, in spatele surorii ei, - Nu, a raspuns el cu siguranta-n glas, dar dupa ce a sarit el tnsusi in sa, si-a pus aceeasi intrebare. Avea sentimentul suparator ca Arch Bug intelegea mult prea bine natura vinovatiei. O intelegea atat de bine, incat ar fi fost in stare sa omoare un copil nevinovat numai pentru ca moartea acestuia I ar fi facut pe Ian sa se simta vinovat? Ian chiar s-ar fi simtit vinovat si Arch siia acest lucru. - Nu! a spus el cu si mai mulra tarie. Arch Bug era razbunator din fire si acum simtea dorinta de a se razbuna, avand de altfel si motive. Ian trebuia sit recunoasca acest lucru, dar nu avea nici un motiv sa creada cA Arch Bug ar fi fost un monstru. Cu toate acestea, le-a cerut fetitelor sa mearga inaintea lui pana cand au facut popasul in seara aceea. Arch Bug nu si-a mai manifestat prezenta in nici un fel, desi in timpul popasului, Ian a avut din cand in cand senzatia ca era urmarit, si asta ii dadea liori. Oare batranul il urmarea? Ian s-a gandit ca nu a fost deloc o intamplare cil a aparut asa, brusc.

Carevasazica se intorsese la ruinele casei cclei mari gandindu-se sa ia aunil, dupa ce unchiul Jamie plecase, si descoperise ca aurul dispiruse. S-a intrcb:ii dacS Arch omorase scroafa alba, dar a lasat repede deoparte acea inrrebarc. Unchiul sau ii spusese ca acea creatura venea din infern si era indestructibilfl, iar el insusi era inclinat sa creada acest lucru. S-a uitat la Rollo, care motaia la picioarele lui, dar cainele nu se purta ca si cand ar fi fost cineva prin preajma, desi avea urechile pe jumatate ciulitc. Ian s-a lini$tit putin. Avea cutitul asupra lui chiar si cand dormea, dar nil pentru ca s-ar fi temut de Arch Bug, de hoti sau de animale salbatice. S-a uitat de partea cealalta a focului, unde Hermione si Trudy stateau stransc una intr-alta si invelite In patura lui. Da, asa parea ca stau lucrurile, insa fetitclc nu erau acolo. Patura era pusa cu pricepere, incat sa para ca sub ea se aflit dou 3 trupuri, dar o pala de vant tidicase un colt si Ian si-a dat seama ca nu era nimeni sub ea. A inchis ochii cxasperat, pentru ca apoi si-i deschida si sa se uite la cainc. - De ce n-ai zis nimic? 1-a mtrebat. Sunt sigur c5 le-ai vazut cand au plccat. - Nu am plecat, a spus incet o voce ragusita si Ian s-a mtors, pentru a lc vedea pc cele doua fetite care deschiscsera coburii seii lui si cautau de-ale gurii. - Ne-a fo’ foame! a spus Trudy dintr-o suflare, indesandu-si in gur3 ce mai ramasese dintr-o turta. - Dar v-am dat de mancare. Impuscase cateva prepelite si le pusese la copt, in lut. Sigur ca acesta nu era un ospat, dar... - Da’ noua tot ne mai era foame, a spus Hermione cu logica ei imbatabilS. Fctita s-a lins pe degete si a ragait. - Ati baut toata berea? a intrebat Ian, vazand un urcior la picioarele fetitei. - Mhmm! a replicat ea visatoare si s-a asezat pe neasteptate. - Nu aveti voie sa furati mancarc! a spus Ian cu asprime, smulgand din mainile lui Trudy coburii prin care cotrobaisera fetele. Daca mancam totul acum, o sa murim de foame inainte sa ajungem la... acolo unde mergem, a sfarsit el, vorbind incet. - DacJ nu mancam, murim de foame acum, a spus Trudy, mergand pe logica ci. Ar fi mai bine sa murim de foame mai tarziu. - Dar unde mergem? a intrebat Hermione leganandu-se incet, ca o floarc urat mirositoare batuta de vant.

- la Cross Creek, i-a rSspuns Ian. E primul oras mai mare in care ajungem si umosc nistc oameni de-acolo. Chiar cunostea pe cineva care 1-ar putea ajuta intr-o situatie delicata? Pacat i ,) mi mai putea apela la Jocasta, sora bunicii. Daca ea ar mai fi scat in River Kim, ar fi putut sa le lase pe fete la ea, dar Jocasta si sotul ei Duncan plecasera in Nova Scotia. Mai era si cea care fusese sclava Jocastei, Phaedre... Din i file stia el, era angajata intr-o carciuma din Wilmington, dar nu, la ea nu ar putea lSsa fetele... - E la fel de mare ca Londra? a intrebat Hermione, care se intinsese pe spate si intinsese bratele. Rollo s-a ridicat si s-a apropiat de ea, mirosind-o. Ivtita a inceput sa chicoteasdl. Era primul sunet inocent pe care Ian il auzea lesind din gura ei. - Ti-e bine, Hermie? a intrebat Trudy, apropiindu-se repede de sora ei. Dupa ce o adulmecase pe indelete pe Hermione, Rollo si-a indreptat alcntia spre Trudy, care 1-a prins de bot si I-a impins. Hermione fredona, mormaind numai pentru ea. - N-are nimic, i-a spus Ian, dupa ce i-a aruncat fetitei o privirc fugarl S-a imbatat si ea putin. O sa-i treadi. - Oh! a exclamat Trudy, linistindu-se. Apoi s-a asezat langa sora ei, cuprinzandu-si genunchii cu mainile si a spus: - Taticul obisnuia sa bea, Tipa si spargea lucruri, sa stii. - A?a? - Aha. I-a spart nasul mamei. - Oh! a exclamat Ian, nestiind ce replica s-ar fi cuvenit sa dea. Asta-i loarte rau. - Crezi ca titicul a murit? - Trag nadejde ca da. - Si eu, a replicat fata cu satisfactie si a cascat, deschizand larg gura. Ian i-a simtit respiratia urat mirositoare. Fata s-a intins de-a dreptul pe pilmant, apoi s-a ghemuit langa Hermione. Oftand, Ian s-a ridicat, a luat patura ?i le-a acoperit pe cele doua fetite, invelindu-le trupurile mici cu grija. Se intreba ce avea sa faca. Acest scurt schimb de cuvinte a fost singura conversatie pe care o avusese cu fetele si era sigur ca, in ceea ce privea relatiile bune dintre ei, n-aveau sa dureze decat pana la rasarit. Oare va putea gasi pc cineva care sa se incumete si se ocupe de ele?

Dinspre patura a r&sunat un sforait discret, asemanaror unui bazait fecut dc aripile albinelor. Ian a zambit, caci mica Mandy, fiica lui Bree, sforaia la fcl. O tinuse in brate pe Mandy in timp cc dormca, de mai mulre ori. O dat£ o tinuse in brate mai mult de o ora. Nu voia sa lase din brate acel trup mic si cald si ii placea sa-i simta licarul vietii, pentru ca-i percepea pulsul la nivelul gatului. A vazut-o cu ochii mintii, simtirtd ca durerea s-a mai estompat datorita distantei, pe fiica lui nascuta moarta si al carei chip a ramas un mister pentru el. Mohicanii ii spusesera „Yeksa’a“, adica „fetita". Era prea mica pentru a i se da un nume. Dar el ii dad use un nume. Iseabail. Asa ii spusese el. S-a invelit in patura primita de la unchiul Jamie cand se hotarase sa devina mohican si s-a culcat langa foe. Sa se roage. Asta 1-ar fi sfatuit sa faca unchiul, parintii lui. Nu prea stia cui sa se roage si ce anume sa ceara. Era bine sa i sc adreseze lui Hristos sau Mamei Lui, sau unuia dintre sfinti? Sa se roage spiritului cedrului rosu, care statea de s'traja langa foe sau vietii care palpita in padure soptind vantului din noapte? - A Dhi, a $optit, in cele din urma, privind spre cer, cuidkh m i si apoi a adormit. N u ?tia daca i-a raspuns Dumnezeu sau noaptea, dar dimineata s-a trezit cu un gand. Se asteptase sa se arate slujnica, dar doamna Sylvie a venit ea insasi la usa. L-a recunoscut. A vazut in ochii ei un licar care trada - cel putin asa credea el - placerea, desi nu a mers atat de departe incat sa-i ofere un zambet. - Domnule Murray, a spus ea cat se poate de linistita si de rece. Apoi a privit in jos si si-a mai pierdut o parte din masca. Si-a pus pe nas ochclarii cu rame din sarma, ca sa vada mai bine ce avea cu el. Si-a inaltat capul, privindu-1 cu suspiciune, si intreba: - Ce-i asta? Se asteptase la o astfel de reactie si era pregatit. A ridicat saculetul si l-a scuturat, ca sa auda clinchetul metalic din interiorul sau. Expresia chipului ei s-a schimbat imediat si s-a dat deoparte pentru a le permite sa intre, desi pe chipul ei se citea ingrijorarea. Cu toate acestea, ingrijorarea nu era atat de mare ca aceea a micilor pagani - tot ii era greu si se gandeasca la faptul ca erau fete - care au star

i|> .i|>;irtc pana i-a luat pe fiecare de ceafa pentru a le da un brand in salonul illi.imnci Sylvie, S-au asezat fata sa-si fi dorit asta, dar se vedea eft puneau ■i-va la cale, iar el le-a privit atent cat a scat de vorba cu proprietftreasa M.ibiliinentului. Slujnice? a spus ea cu neincredere, privindu-le pe fete. Le spalase cu li.tinc-lcpeek. Le spalase cu forta si avusese parte de cateva muscaturi, noroc ■,i mi se infectasera. In ceea ce privea parul fetelor, nu s-ar fi putut face nimic .iliceva decat sft fie taiat. El nu a vrut saincerce sa il taie cu cutitul, se temuse ■.a nu le tineas eft sau sa nu se raneasca in timp ce avea sa se lupte cu ele. Siftreau si priveau prin perdeaua de par, ca niste gargui cu ochi rosii si rai. - Ei bine, n-au vrut sa se faca prostituate, a spus el incet. De altfel, nici ni n-am vrut ca ele sa devina prostituate. Asta nu pentru ca as avea ceva impotriva celor care practica aceasta meserie, a adftugat el, incercand sa fie politicos. 1-a aruncat o privire fugara prin lencilele ochelarilor, amuzata. - Ma bucur sa aud asta, a replicat ea sec. Si-a lasat privirea in jos, s-a uitat la picioarele Iui si apoi a ridicat ochii tncet, ca si cand 1-ar fi masurat, incat el a simtit ca se cufunda brusc in apa lierbinte. Apoi s-a uitat din nou la chipul lui cu o privire din ce in ce mai amuzata. El a tusit, reamintindu-si cu un amestec de jena si pofta trupeasca, o serie de seevente interesantc legate de tntalnirea lor care avusese loc cu mai mult tie doi ani in urma. Aparent era o femeie obisnuita, trecuta de treizeci de ani, fata si manierele ei parand a fi mai mult ale unei calugarire decat ale unei prostituate. Cand lasa deoparte rochia din stamba si ?ortul din muselinft, isi arata doamna Sylvie adevarata valoare... - Nu-ti cer o favoare, nu-i asa? a spus el, inclinand capul spre saculetul pc care-1 pusese pe masa langa el. Ma gandeam ca ar fi bine sa-si faca ucenicia aici. - Ucenicia intr-un bordel. Femeia nu rostise aceste cuvinte ca pe o intrebare si a avut un rictus fin. - Ar putea fi slujnice pentru inceput. Sunt sigur ca si la dumneata trebuie sa faca cineva curatenie, nu? Oalele de noapte trebuie golite si alte asemenea lucruri, nu-i asa? Si apoi, daeft se dovedesc a fi destul de destepte - spunand acestca, le-a privit cu ochii mijiti, iar Hermione a scos limba la el - le-ai putea

face bucararese sau cusatorese. Doar ai ncvoie de cineva care sa coas3 . Mil gandesc la cearceafuri rupte $i Iucruri de soiul acesta, nu-i asa? - Mai curand dimasi rupee a spus ea, pe un ton foarte sec. Ochii s-au indreptat spre tavan de unde razbateau icnete regulate, ceea ce indica faptul ca venise un client dispus sa plateasca. Fetele se ridicasera de pe scaune si inspectau salonul ca niste pisici salbatice, adulmecand si pipaind lucrurile cu atentie. Si-a dat seama dintr-odatS c3 ele nu mai vazusera niciodata un onus, cu atat mai putin locuinta unei persoane civilizate. Doamna Sylvie s-a aplecat si a ridicat saculetul. Ochii i s-au mark cand ?i-a dat seama cat de greu era. L-a desfacut si si-a turnat in palma cateva gloante negre si unsuroase. Apoi s-a uitat cand la gloante, cand la el. El nu a scos nici un cuvant, ci s-a multumit sa zambeasca. S-a aplecat, a luat un glont, l-a zgariat cu unghia si i l-a pus inapoi in palma. Acolo unde 11 zgariase, glontul stralucea ca aurul in intuneric. Ea si-a tuguiat buzele, cantarind din nou saculetul in palma, intreband: -T o t? Aurul din saculetul acela valora peste cincizeci de lire sterline, era jumatate din aurul pe care il avea asupra lui. S-a intins si a luat din mainile Hermionei un bibelou din portelan. - Nu e o treaba usoara, i-a spus doamnei Sylvie. Cred ca ineriti tot ce ti-am dat. - Asa cred si eu, a replicat ea, in timp ce o privea pe Trudy care, cu o nemaivazuta nonsalanta, isi daduse jos pantalonii si se usura intr-un colt al semineului. Dupa ce aflasera secretul in legatura cu sexul lor, fetele renuntasera la pretentiile de intimitate. Doamna Sylvie a sunat din clopotelul ei de argint si ambele fete au intors surprinse capul in directia din care venea sunetul. - De ce eu? a intrebat doamna Sylvie. - N u stiu pe altcineva care si o poata scoate la capat cu ele, a raspuns el simplu. - Ma simt foarte fiatata. - A$a se si cuvine, a replicat el zambind. Ne-am inteles atunci? Ea a tras adanc aer in piept, uitandu-se la fetele care se apropiasera una de alta si susoteau de zor, in vreme ce ii aruncau priviri pline dc suspiciune.

A ofcit din rarunchi si a dat din cap, spunand: - Cred ca este o afacere dezavantajoasa,.. dar vremurile sunt grele. - Cum a?a? In afacerea dumitale? Eu credeam ca cererea este constanta. El avusese de gand sa faca o gluma, dar ea i-a replicat, ingustandu-si privirea: - Clientii sunt gata sa bata la usa mea orice-ar fi, dar oamenii n-au bani in vrcmurile-astea... nimeni n-are bani. Accept si o gaina, ba chiar si o bucata de ?unca, dar sunr unii care nu au nici macar atat. Plaresc cu tot soiul de hartii date de rebeli sau de cei din Armata Continentals., ori de militii. Vrei si stii cat valoreaza toate astea pe piata? - Da, as vrea, a replicat el, numai ca doamna se incinsese ca un cazan si a izbucnit: - Sunt si clienti care nu platesc deloc. DacS vremurile sunt bune, bitrbatii sunt si ei buni, cei mai multi dintre ei, dar ia supara-i un pic si-ai sa vezi ca uita de ce ar trebui sa plateascapentru placerile lo r... ce rna costa j>e mine? Si eu nu am cum sa-i refuz. Daca i-as refuza, si-ar lua pur si simplu ceea ce doresc si mi-ar da foe la casa s-au ne-ar face rau pentru ca i-am infruntat. Cred ca Intelegi asta, nu-i asa? Amaraciunea din vocea ei era intepatoare si el a renuntat sa dea frau liber impukului dc ad spune ca ar fi vrut sa pecetluiasca aranjamentul intr-un mod cu totul original. - Inteleg, a spus el, straduindu-se sa adopte un ton cat mai indiferent cu putinta. Aceste lucruri nu fac, totusi, parte din riscurile meseriei dumitale? Si pana acum ti-a mers foarte bine, nu-i asa? Ea a strans din buze o clipa, pentru ca apoi sa spuna: - Am avut u n ... protector. U n domn care mi-a oferit protectie. - Ce anumc urma sa primeasca in schimb? Doamna s-a inrosit, replicand: - Asta nu este treaba dumitale, domnule. - Oare nu este? a intrebat el, facand un semn cu barbia catre saculetul din mana ei. Daca le las pe... aceste... ei bine, pe ele, a continuat, intinzand mana spre fetele care acum pipaiau stofa unei draperii, am dreptul sa intreb daca nu cumva le pun in primejdie. - Sunt fete, a replicat ea scurt. S-au nascut cu riscul de a fi in primejdie si trebuie sa traiasca dupa conditia lor, indiferent de circumstante. Mana ei se inclestase pe saculet atat de tare, meat oasele ii iesisera in evidenta, albe pe sub piele.

Era impresionat de sinceritatea ei, avand In vedere faptul ca avea nevoic urgenra de bani. In ciuda amaracinnii din glasul ei, lui ii facea placere acest duel. - Crezi, deci, ca viata nu este pritnejdioasa pencru barbati? a intrebat el ?i a continual: fara a schimba tonul: Ce s-a intamplat cu pe?tele dumicale? Sangele i-a pierit femeii din obraji cat ai clipi. Avea fata alba ca varul $i ochii li ardeau ca scanteile, - Era frateie meu, a raspuns ea in cele din urma, cu un glas care se prefecuse intr-o soapta plina de ura. Fiii Libertatii 1-au uns cu pacura si apoi i-au lipit fulgi pe trup, Iasandu-1 sa moara in pragul casei mele. Si-acum, domnule, mai ai si alte intrebiiri in ceea ce ma priveste sau putem consideta afacerea incheiatd7. Inainte de a putea da un raspuns, usa s-a deschis si in camera a intrat o femeie tanara. Cand a vazut-o, a avut un soc si a simtit ca totul se face alb inaintea ochilor lui. Dupa ce a avut impresia ca incaperea se invartea cu el, totul s-a linistit si a simtit ca putea sa respire din nou. N u era Emily. Fata aceea tanara, care se uita cu niste ochi plini de curiozitate cand ia cl, cand la cele doua fiinte salbatice care se acoperiscra cu draperia, era pe jumatate indianca. Era mica de statura si plina de grade, avea parul lung, cu find gros, negru ca pana corbului, care ii cobora pe spate. Avea pometii proeminenti si barbia fina si rotunda, precum Emily. Dar nu era Emily. Slavs, Domnului, si-a spus el in gand, simdnd un gol in stomac. Era ca si cand o ghiulea de tun l-ar fi lovit, ar fi trecut prin el si i-ar fi lasat un gol in trup. Doamna Sylvie ii dadea porunci scurte fetei, aratandu-Ie cu degetul pe Hermione ?i Trudy. Spranccneie negre ale fetei s-au ridicat, dar a dat din cap. Apoi, zambindu-le fetitelor, le-a poftit sa o insoteasca in bucatarie ca sa le dea ceva de mancare. Ele au lasat numaidecat draperia. Trecuse atat de mult timp de la micul dejun, la care avuscscra cateva resturi de cu seara si niste carne de urs tare ca tovalul. Au urmat-o pana la usa pe fata, fara a-l privi. Trudy s-a intors totusi spre el, si-a tras pantalonii prea mari, l-a privit fix si a indreptat spre el aratatorul subtire, focand un gest dc amcnintarc:

- Daca vom ajunge tarfe, nenorocitule, am sS te caut, am sa-ti cai ouale si am sa ti le-ndes in fund. A plecat, luandu-si un aer cat mai demn, in vreme ce rasul doamnei Sylvie ii rasuna in urechi.

18 LA SCOS D IN T I N ew Bern, Colonia Carolina de N ord aprilie 1777 Nu-mi placea deloc sa scot dinti. Figura de stil prin care se exprima ceva dc extrema dificultate, cum ar fi scosul dintilor, nu este o hiperbola. Nici macar in cele mai fericite situatii, adica in cazul unei persoane masive, cu o gura mare, cu o fire blajina, dintele afectat fund unul din fata si la nivelul maxilarului superior (cu radacini mai putin dificile si mai usor de abordat), nu-mi placea sil scot dinti, pentru ca era o treaba mizerabila, care imi ccrea mult efort. I )incolo de neplacerea fizica pe care o presupunea aceasta treaba, mai exista si un sentiment deprimant, deoarece sciai cum avea sa se siarseascJ totul. Era ceva necesar - dincolo de durerea data de un dinte cu abces din cauza caruia bacteriile puteau patrunde in siinge, provocand septicemie sau chiar decesul - , dar sa scoti dinti fara a avea cu ce sa-i inlocuiesti, asta insemna s;t faci un compromis nu numai in ceea ce priveste aspectul pacientului, ci si in legatura cu functionarea si structura caviratii bucale a pacientului. Alisenta unui dinte implica faptul ca dintii din jur puteau migra, afectand uiuscatura $i facand mescecatul mai putin eficient. Acest lucru afecta uutritia pacientului, starea generals de sanatate si reducea sansele de a avea o viata indelungata si sanatoasa. Ma gandeam cu sup&rare, in timp ce imi schimbam din nou pozitia, sperand ca voi putea vedea dintele care ma interesa, ca prin scoaterea mai multor dinti, va fi afectata dentitia fetitei de care ma ocupam. Nu putea avea mai mult de opt sau noua ani. Avea maxilarul ingust si dintii scosi in afara. Caninii de lapte nu cazusera la timp si cei permanent!

crescusera in spate, dand impresia sinistra ca avea doi cold. AceastS situarie a fost agravata de ingustimea neobisnuita a maxilarului superior, fapt ce fkcuse ca incisivii frontali sa se orienteze catre interior si unul spre ceklalt, astfel incat suprafetele frontale ale celor doi dind aproape ca se atingeau. Am atins molarul de sus, care avea un abces, si ea s-a zbatut in curelele cu care era legata de scaun, scotand un strigat care mi-a patrons pana sub unghii, de parca ar fi fost o teapa din bainbus. - Te rog sa-i mai dai, Ian, am spus si mi-am indreptat coloana, avand senzada ca partea inferioara a spatelui mi-a fost prinsa intr-o menghina. Lucrasem mai multe ore in camera din fata a tipografiei lui Fergus. In dreptul corului meu se afla un vas plin cu dind insangerati, iar la geam vedeam o muldme de oameni care asteptau. Ian a scos un sunet dubios specific scodan, apoi a ridicat stick de whisky si a scos un galgait incurajator, apropiindu-se de fetita care a dpat vazandu-i fata tatuata ?i si-a strans buzele. Mama fetitei, care isi pierduse rabdarea, a plesnit-o scurt, a luat stick din mana lui Ian, i-a bagat-o fetei in gura si a ridicat-o, tinandu-si copila de nas cu mana ramasa libera. Ochii fetitei s-au facut rotunzi ca ni$te banud si o explozie de picaturi de whisky a aparut in colturile gurii ei, iar gatul i s-a incordat cand a inghidt. - Cred ca ajunge, am spus alarmata, gandindu-ma la cantitatea de whisky pe care o inghitea copila. Era un whisky foarte prost, achizitionat de la localnici. Jamie si Ian ii gustasera si, in urma unor discurii, au dccis ca nimeni nu va orbi daca-1 va bea, dar aveam rezerve in privinta consumarii lui in cantitad man. - Mhm! a mormait mama, privindu-si copila cu un ochi critic, dar fara a-i lua stick de la gura. Cred ca e destul. Copila $i-a dat ochii peste cap, si trupul ei mic si incordat s-a relaxat deodata, lasandu-se moale pe scaun. Mama a luat stick de la gura fetei, a sters-o bine cu sortul si i-a inmanat-o lui Ian, dand din cap in semn de multumire. M-am grabit sa-i iau fetitei pulsul si sa vad cum respira. Totul parea a fi in regula... cel purin in situaria data. - Carpe Diem, am murmurat, luandu-mi clestii pentru extractii. Poate ca ar fi mai bine sa spun carpe vinorum. Ian, te rog sa fii atent si sa vezi daca respira.

lan a ras si a Intors sticla pentru a uda o carpa cu whisky, pe care urma s;t o foloseasca pentru a spala pe jos. - Cred c&ai timp destul sa scoti mai mult de un dime daca vrei, matusica. ( lied ca poti sa-i scoti toti dintii din gura si ea nici nu misca. - Asta e o idee, i-am raspuns, intorcand capul fetitei. Ai putea sa aduci oglinda, Ian? Aveam o oglinda mica dreptunghiulara care, daca ma ajuta norocul, putea Ii folosita pentru a directiona lumina catre gura pacientului, iar lumina soarelui patrundea din abundenta pe geam. Din pacate existau si curiosi care se lipisera de geam pentru a vedea ce se petrece, in vreme ce Ian se straduia s;i directioneze razele soarelui acolo unde doream eu. - Marsali! am strigat, luand cu degetul pulsul fetitei. - Da? a raspunse ea, venind din incaperea din spate, unde facuse curat sail mai degraba facuse mizerie, pentru ca si-a sters mainile pline de cerneala pe o carpa si apoi a continual: - Ai nevoie din nou de Henri-Christian? - Da, daca nu te superi si daca nu se supara nici el. - El nu se supflra, m-a asigurat Marsali. Nimic nu-i place mai mult decat sa fie rasplatit pentru ceea ce stie sa faca. Joanie! Felicite! Hai, aduceti-1 pe copilas! E nevoie de e! in fata! Felicite si Joan, adica „pisicile iadului" cum le spunea Ian, au venit imediat. Lor le placeau reprezentatiile lui Henri-Christian aproape la fel de mult cum ii placeau si lui. - Hai, Bubbles! a strigat Joanie, deschizand usa catre bucatarie. Henri-Christian a venit, leganandu-se pe picioarele lui scurte si foarte cracanate, cu fata rosie radiind. - Hopa, hopa, hopa! a strigat el, indreptandu-se spre usa. - Pune-i caciula! a strigat Marsali. O sa-i intre vantul in urechi. Era soare, dar era vant, iar Henri-Christian facea usor infectii la urechi. Avea o caciula din lana care se lega sub barbie. Era tricotata in dungi albastre si albe, cu niste bobite rosii. Brianna i-o facuse si, cand am vazut-o, am simtit o strangere de inima. Fetele 1-au apucat de mana - Felicite a intins o mana in ultimul moment si a luat o palarie veche de-a tatalui ei, pe care urma sa o foloseasca la strangerea banutilor - si au iesit in strada in aplauzele si fluieraturile multimii. Pe fereastra am vazut cum Joanie a dat deoparte cartile expuse pe masa de

afara, iar Felicia 1-a ridicat pe masii pe Henri-Chrisdan. El si-a intins bratele scurte si puternice, leganandu-se. Apoi s-a aplecat, a pus mainile pe tablia mesei si, cu o grade controlata, s-a a$ezat in cap. Nu am vrut sa vad si restul spectacolului. Era vorba despre un dans cu miscari simple si stat in cap, care starnea incantarea datorita staturii de liliputan si personalitatii foarte vii a copilului. El a reusit sa ia muldmea de langa geam, exact ce imi doream. - Acum, Ian, am spus, intorcandu-ma la treaba. Cu ajutorul razei de lumina care-mi venea de la oglinda, mi-a fosr mai usor sa vad ce faceam si am reusit sa prind dintele cu probleme. Acum urma ce era mai greu. Dintele era crapat si exista riscul de a-1 sparge, daca incercam sa-1 rotesc si nu voiam sa trag pur si simplu de el. Daca se spargea... Dar nu s-a rupt. S-a auzit un poc! discret si radacinilc s-au desprins din maxilar, iar eu dneam micul obiect alb, intact. Mama copilei, care privise totul cu atenrie, a oftat si s-a relaxat un pic. Fetita a oftat si ea si s-a asezat mai bine pe scaun. Am verifkat din nou. Pulsul era in regula, dar respira cam meet. Probabil ca avea sa doarma timp d e ... Mi-a venit brusc o idee. - Stiti, i-am spus mamei, as putea sa-i mai scot un dinte sau doi fara sa aiba dureri. Veded,.. Am tras-o dupa mine, astfel incat sa poata vedea despre ce anume era vorba. - Acestia, i-am spus, atingand caninii de iapte, trebuie scosi imediat, astfel incat sa le poata lua locul dincii aflati in spatele lor. Si vedeti, desigur, ace?ti dinti din fata... Ei bine, am scos molarul bicuspid din fata. Daca as scoate si dintele din dreapta, c r e d ca dindi ar migra un pic si ar umple spatiul gol. Si daca ad putca-o convinge sa impinga cu limba dindi din fata ori de cate ori isi aduce aminte... Bineinteles ca aid nu era vorba despre un tratament ortodentar si procedeul implica si un anume rise de infectare, dar eram foarte tentata sa tree la treaba. - Mhm! a mormait mama, privind incruntata in gura fncei ei. Cat imi dad pe ei? - Cat... vred sa va platesc e u p e d u m n e a v o a s t m i - Sunt dind buni, sanatosi, a spus mama fetitei imediat. Omul acela care e-n port si scoate dind mi-ar da un siiing pentru fiecare. Iar Glory o sa aiba nevoie de bani pentru dota.

■ Pentru dota? am intrebat eu surprinsa. Mama a ridicat din umeri, zicand: - N-o s-o ia nimeni, biata de ea, doar pentru ca arata bine. Facem rargul? Am fost nevoita sa admit ca lucrurile stateau intocmai asa. Lasand deoImi ic dentitia deplorabila, i-a? fi facut un compliment fetitei daca as fi spus (.1 era draguta. - Marsali, am strigat, ai patru ?ilingi? Aurul din tivul fustei mele atama greu, dar nu ma puteam folosi de el in ascmenea situatie. Marsali s-a Intors de la fereastra unde statea uitandu-se la Henri-Christian %i la fete si m-a privit cu uimirc, spunand: - Nu am bani, nu. - Lasa matusica, a spus Ian. Am eu ceva bani. A lasat oglinda deoparte si a bagat mana fn sporran, dand la iveala un piunn de monede. Apoi s-a uitat cu asprime la mama fetitei, spunand: - Tine minte ca nu ai fi primit cine stie ce In schimbul unui dinte sanatos, i.n pentru unul de copil nu ti-ar fi dat nimeni mai mult de-un penny. i'Sra a se lasa intimidata, femeia 1-a privit de sus, spunand: - Asa vorbeste un scotian zgarcit. Esti ratuat ca un salbatic. Sase penny Inicata, zgarcitule! Ian a ranjit la ea, aratandu-si dintii care, chiar daca nu erau toti drepti, m*aflau intr-o stare excelenta. - Vrei sa o duci la mScelaru’ acela din port si sa-1 Iasi sa-i scoata dintii? I’iinit s-o duci tu la ala, o sa se trezeasca fata si-o sa tipe. Iti dau trei! - Ian! am strigat. - Ei bine, nu vreau s-o las sa te insele, matusica. E destul de rau ca vrea sit scoti dintii fetei fara sa-ti dea nici un ban, daramite sa te mai faca sa si plaie^sti pentru ca ai onoarea sa-i scoti! i ncurajata de interventia mea, femeia a scos barbia mainte si a repetat: - Sase penny! Atrasa de altercatie, Marsali s-a apropiat si s-a uitat in gura fetitei, spun:iiulu-i mamei fara ocolisuri: - Asteia n-ai sa-i gasesti un sot, decat daca-i dai cel putin zece lire. N-arata deloc bine. Orice barbat s-ar teme sa nu fie muscat cand o saruta. Ian are dreptate. De fapt, ar trebui sa dai de doua ori mai mult.

- Cand ai intrat aici aveai de gand sa placesd, nu-i asa? a intervenit Ian. Doi penny, ca sad scoata dintele. Iar m&tu$a mea s-a invoit cu asta si-a feeut un targ cu tine, din mila pentru fetita. -Vampirilor! a exclamat femeia. E adevarat cc se spune despre voi, scotienii, ca ati fi In stare S3 luati si b&nutii de pe ochii mortilor. Discutia nu avea sa se termine asa, cu una, cu doua. Mi-am dat seama dc asta cand Ian si Marsali s-au pus sa se tocmeasca cu mama fetitei. Am oftat si am luat oglinda din mana lui Ian. Nu aveam nevoie dc ea, penttu a m 3 putea ocupa de canini si poate c3 pana aveam sa ma ocup de al doilea bicuspid, Ian avea sa devina din nou atent la ceea ce feceam. De fept, la canini totul a fost simplu: erau dinti de lapte aproape fera radacini si gata sa cada. Probabil ca as fi fost in stare sa-i scot folosindu-mS numai de degete. O miscare scurta si rapida si i-am scos, in conditiile in care gingiile abia daca sangerau. Multumita, am tamponat zona cu o carpa muiat3 in whisky si m-am uitat la bicuspid. Ma ocupam de cealalta extremitate a cavitatii bucale si asta insemna ca puteam avea un pic de lumina, daca dadeam capul fetei pe spate. Am luat mana lui Ian, prea ocupat sa negocieze ca sa-si dea seama ce se petrece, si am pus-o pe capul fetei, sa-1 tina aplecat pe spate si ncmiscat. Am introdus cu grija clestii. O umbr3 a trecut, luandu-mi lumina, apoi a disparut si a aparut din nou, lasandu-ma fera lumina. Am intors capul enervata si am descoperit un domn destul de elegant, care privea cu interes pe geam. I-am facut un semn cu capul, prin care ii dadeam de inteles ca vreau sa de dea la o parte. A clipit des, dar dupa aceea a fecut un gest prin care se scuza si $i-a schimbat locul. Nu am mai asteptat sa mai intervina ceva, ci m-am aplecat, am apucat dintele si l-am extras cu o smucitura. Mormaind de satisfeede, am picurat wliisky pe gaura sangeranda, iar dupa aceea i-arn intors capul fetei si am trecut cu carpa imbibata in alcool peste gingie, pentru a drena abcesul. Deodata am simdt o lipsa de fermitate la nivelul cefei si am inghetat. $i Ian a simtit acelasi lucru, s-a intrerupt din ceea ce spunea si m-a privit uimit. - Dezleag-o repede, i-am spus. A desprins-o de scaun intr-o clipa si am apucat-o de la subrat, pentru a o indnde jos, pe podea. Capul i se balanganea, de parca ar fi fost al unei

l>;ipusi. Ignorand strigitele de panica ale lui Marsali si ale mamei, i-am dat rapul pe spate. I-am scos din gura carpa imbibata cu alcool, i-am blocat narile cu degetele, mi-am lipit gura de a ei si am inceput resuscitarea. Era ca si cand as fi Incercat sa umflu un balon mic si rigid: intampinam icxistenta, dar in cele din urm i, pieptul i s-a inaltat, dar nu asa, ca o bucata de cauciuc, si suflam din ce in ce mai greu. Pusesem degetele celeilaltc maini pe gatul fetitei, cautand cu disperare sa dctectez pulsul la nivelul carotidei. Asa... Se simtea ceva? Da, se simtea! Inima ii batea, desi ii batea slab. Respiratie. Puls. Respiratie. Puls... Am simtit cum fetita expira si apoi pieptul micut a inceput sa se miste de la sine. Am asteptat, simtind cum imi pulseaza sangele in urechi, dar pieptul fetei nu s-a mai miscat. Respiratie. Puls. Respiratie... Pieptul a inceput sa se miste din nou si a continual si se ridice si si coboare prin propria sa forta. M-am lasat pe calcaie, respirand sacadat, cu feta scaldata in sudoare. Mama fetitei se uita la mine cu gura intredeschisa. Mi-am dat seama ca lemeia avea o dentitie buna. Dumnezeu stie cum arata sotul ei. - Este... nu-i asa ca este...? m-a intrebat femeia, uitandu-sc cand la mine, cand la fiica ei. - E bine, am spus eu calm, ridicandu-ma in picioare, avand impresia ca in capul meu nu mai era nimic. Nu poate pleca de-aici pana nu trece efectul dat de whisky. Cred ca va fi bine, dar s-ar putea sa mai inceteze sa respire. Clineva trebuie sa aiba grija de ea pana se treze$te. Marsali...? - Da. Am s-o pun eu in culcus, a replicat Marsali, apropiindu-se pentru a vedea care era situatia si a continuat: - Oh, iata-te, Joanie. Vrei sa ai grija de biata fetita? Trebuie s-o punem in patul tau. Copiii s-au intors in casS cu obrajii rosii, chicotind si cu palaria plina de banuti si nasturi. Cum au vazut-o pe fetita intinsa pe podea, s-au apropiat ca sa o vada mai bine. - Hopa! a exclamat Henri-Christian impresionat. - Este moarta? a intrebat Felicite mai pragmatica. - Daca ar fi fost, maman nu m-ar fi pus sa am grija de ea, a subliniat Joanie. N-o sa-mi murdareasca patul, nu-i asa? - O sa pun un cearsaf, a spus Marsali, incercand sa ridice fetita de pe podea.

Ian a ridicat-o insa dincr-o mi^care, spunandu-i mamei: - 0 sa-ti luam numai doi penny si o sa-ti dam dintii ei gratuit, e bine? Uluidi, femeia a dat din cap si i-a urmat pe toti ceilalti in odi stalpul infamiei sau sd fie spanzurati pentru furt. - Si ce e cu omul pe care te-am pus sa-1 gasesti? La intrebat Fergus pc I'm! s&u, incercand sa-i distraga atentia Iui Jamie. - L-am gJsit, a spus Germain, intorcand capul catre usa. Uite-I. DeLancey Hall era un barbat marunt, curat, linistit si manierat, de pan .1 ar fi fost un soricel de biserica. N u arSta deloc a contrabandist, iar asta, crcdcit Jamie, era foarte bine, avand in vedere cu ce se ocupa. - Ma ocup cu transportul de marfuri, si-a descris Hall discret ocup.i(i.i Eu gascsc vase pentru anumite marfuri, lucru deloc usor in timpurile-accsKM, asa cum va puteti lesne inchipui. - Stiu care este situatia, a spus Jamie, zambind. Nu am nici un Id .i despre genealogia familiei Beauchamp, si daca Roger voia sa se informeze despre asta, atunci foarte bine. Binemceles ca nu am sa aflu niciodata daca uvea sa-1 gascasca pe Percival pe lista membrilor familiei Beauchamp. Daca avea sa-1 descopere, atunci Jem si Mandy aveau sa scie mai multe despre genealogia lor. Dar unde era mapa aceea? O vazusem ultima data pe biroul lui Frank, si imi aminteam ca unchiul Lamb facuse, dupa parerea mea, un arbore gcncalogic de-a dreptul stufos... - Va rog sa ma scuzati, doamna, a spus o voce groasa in spatele meu. Vild ca... Smulsa brusc din gandurile mele, m-am intors si mi s-a piru t ca... - Doamne, Iisuse Hristoase! am mormait, ridicandu-ma in picioare, ilumneata! Am facut un pas inapoi, m-am impiedicat de cos ?l era cat pe ce sa cad in apa, dar m-a salvat Tom Christie, care m-a apucac instinctiv de brat. M-a tras spre el, a cazut, iar eu am cazut pestc el. S-a ridicat numaidecat de parca ar fi fost un arc de otel si m-a ridicat in brate, sarutandu-ma cu patima. Apoi m-a privit, zicand: - E^ti moarca! - Ei bine, nu! am spus eu pe un ton de parca as fi vrut sa ma scuz. - Te rog... te rog sa ma scuzi, a reusit el sa-mi spuna in cele din urma, tlandu-mi drumul. Eu... eu... eu... Era alb ca un strigoi si parea ca e l s-ar fi putut sa cada in apa. Nu cred cl eu ar&tam mai bine, dar cel putin ma tineam pe picioare. - Ar fi mai bine sa te asezi, am spus. - D a ... dar nu aici, a replicat el repede. Avea dreptate. Cheiul era un loc public, iar intalnirea noastra deja atrascse atencia. Doi vagabonzi se uitau la noi cu gura cascata si isi dadeau coate. Am atras, insa, si privirile negustorilor, marinarilor si hamalilor care se aflau acolo cu treburi. Am inceput sa-mi revin din soc si m-am simtit in stare xii gandesc. - Ai o odaie? 1-am intrebat. O h, nu, nu merge! Sau merge totusi?

Imi puceam imagina cc povesti se vor scorni pe seama noastra, indatil cc vom fi parAsit porcul, daca plecam de acolo si apaream la domnul Christie. Nici in gandurile mele nu-i puteam spune altfel decat domnul Christie. S;1 mergem in odaia lu i... - Ei, lucruri cu totul obisnuite, am spus eu hotarata. Sa mergem. Aveam de mers doar cateva minute pana la hanul lui Symonds si am ftlcut drumul in tacere deplina. M-am uirat din cand in cand la el pe furis, peniru a ma asigura ca nu era o fantoma, dar si pentru a-mi da seama in ce stare era. Parea a fi una relativ buna, deoarece era imbracat decent, intr-un costum gri inchis si intr-o camasA curata. Chiar dacA nu era imbracat dupil ultima moda - mi-am muscat buza, gandindu-ma cum ar arata Tom Christie imbracat dupa ultima moda - nu arata neglijent. In rest, era ca atunci cand il vazusem ultima data, ei bine, nu, m-am gandit, corectandu-ma pe mine insami, de fapt arata mult mai bine. II vazusem ultima data Impovarat de tragedia mortii fiicei sale si de tot ceea ce a urmat dupa nenorocire. Ultima oara 1-am vazut pe Cruizer, vasul britanic pe care se refugiase guvematorul Martin cand a fost alungat din colonie, cu aproape doi ani in urma, Atunci domnul Christie mirturisise ca isi omorase fiica, fapta de care fusesem acuzata eu, marturisise dragostea pentru mine si isi manifestasc dorinta de a fi executar in locul meu. DatoritA acestei situatii, faptul ca inviase mi se parea nu surprinzator, ci de-a dreptul ciudat. Se punea si intrebarea ce stia, daca mai ?tia ceva, despre soarta fiului situ, Allan, rAspunzator de moartea Malvei Christie. Circumstantelc in care se petrecuse totul erau dintre cele despre care un tata nu trebuie sa afle si mil cuprinsese groaza la gandul ca s-ar putea sa fiu nevoita sa-i povestesc totul. L-am privit din nou. Pe fata lui se vedeau brazde adanci, dar nu era nici tras la fata, nici apasat de griji. Nu purta peruca, cu toate ca parul lui sur era tuns scurt, ca intotdeauna, la fel ca si barbuta. Am simtit ca m i gadila ceva pe fatA ?i abia m-am putut abtine sa nu-mi tree mana peste gura, ca sa alung senzatia aceasta. Era tidburat, de fapt tulburata eram si eu, dar a reusit sA-?i redobandeasca stapanirea de sine si a deschis usa hanului poftindu-mA sa intru, cu un gest deosebit de curtenitor. Doar un u$or clipit al ochiului stang ii trada emotiile.

Imi iremura rot corpul, iar Phaedre, care servea clientii din carciuma, mi-a iimncac o privire fugara si m-a salutat dand din cap. Ea nu il cunoscuse pe 11it Minis Christie. Auzise de scandalul care a urmat arestarii mele, dar nu facea !■p,iiiuni intre acel scandal si domnul care ma insotea. Am gasit o masi. in salon si ne-am a$ezat. Am crezut ca ai murit, am spus eu fara nici un fel de introclucere. Ce-ai him sa spui cand mi-ai marturisit ca tu credeai ca eu am murir? A dcschis gura ca sa imi raspunda, dar nu a apucat sa scoatd nici un cuvant, |u in i u ci a venit Phaedre sa ne serveasca. Fata avea un zambet plScut. Sil va aduc ceva? Domnule, doamna, doriti ceva de mancare? Avem min ;1 loarte buna astSzi, cartofi prajiti si sosul de mustar cu stafide, pregadt lie doamna Symond. Nu, a replicat domnul Christie. Eu as vrea doar o cana de cidru, re rog. Whisky, am spus. M ult whisky. I >omnul Christie m-a privit scandalizat, dar Phaedre s-a multumit sa rada m .a piece, gratia miscarilor ei atragand privirile celor mai multi dintre nn iste-t'ii.

N u te-ai schimbat, a spus el. ( )ehii lui m-au scrutat patrunzator, examinand cu atende fiecare detaliu, pciimi ca apoi sa continue: At fi trebuit sa te recunosc dupa par. in glasul lui se ghicea dezaprobarea, dar si amuzamentul. Intocdeauna si-a iii.iiiifestat nemultumirea ca eu refuzam sa port boneta sau sa-mi string parul. Vpmiea c i parul meu este „zburdalnic“. Asa s-ar Fi si cuvenit, am replicat, netezindu-mi firele de p it rebele. Nu m .ii iccunoscut, insa, decat in clipa in care m-am intors, nu-i asa? Ce anume ir .1 iudemnatsa imi vorbesti? A ezitat, dar si-a indreptat privirea spre cosul pe care il pusesem langa mine, pe podea. Vad ca ai una dintre operele mele, a spus el. Cum? am intrebat urmarindu-i privirea, ca sa descopar pamfletul i fiiuduri asupra naturii compasiunii divine. Am luat foaia de hartie care se /.m-a de sub o capatana de varz& pentru a descoperi abia atund autorul, adica / >/. / '. W. Christie, MA, Universitatea din Edinburgh. 1)e la ce vine W? 1-am intrebat, punand pamfletul de unde il luasem. I )c la Warren, a raspuns el ragusit. De unde Dumnezeu ai aparut?

- T a ta spunea intotdeauna c5 m-a gasit sub o frunza dc varz&, in grSdina, am spus eu rcpcde. De fapt, vrci sa stii de unde am apari.it ascSzi? Dac& asra vrei sa afli, atunci iti spun ca am venit chiar din bratele regelui. Incepea sa pari mai putin §ocat si iritarea lui obisnuita, provocata de iipsa mea de feminitate, incepea s3-si puna amprenta pe chipul lui sobru. - Lasa gluma, a spus el. Am crezut c5 esti m oartl Phaedre a adus bauturile chiar in accl moment si m-a privit, arcuindu-si sprancenele. - N u arata chiar atat de rau, domnule, a spus ea. Va rog sa m5 scuzafi ca mi-am ingaduit sa v-o spun. - Iti multumesc, a replicat el printre dinti. Phaedre m-a privit amuzata $i apoi a plecat, scuturand din cap. - Cine ti-a spus asta? - Un barbat pe nume McCreary. Probabil ca aveam o figura inexpresiva, pentru ca a adaugat: - E r a din Brownsville. Dam intalnit aici... in W ilmington... in luna ianuarie a anului trecut. Spunea ca tocmai venea din munti. Mi-a povestit despre incendiu. A avut loc un incendiu? - Ei bine, da, i-am raspuns eu, vorbind rar si intrcbandu-ma cat de mult din Intregul adevar ii spuneam. Foarte putin intr-un loc public, asa hotar;tsem. Poate ca domnul McCreary a dat acel anunt in ziar... dar nu se putea sa fi fost el. Roger spusese ca anuntul aparuse in 1776, adica aproape cu un an inaintc de producerea incendiului. - Eu 1-am dat, a replicat domnul Christie. Acum era randul meu sa fiu mirata. - Tu? Cand? am intrebat, luand o inghititura zdravana de whisky, pen­ tru ca eram convinsa ca aveam nevoie de bilutuni mai mult decat oricand. - Imediat ce am auzit de incendiu sau... nu, s-a corectat el. La cateva zile dupa ce am auzit de el. M -a... afectat foarte mult aceasta veste, a spus el, intorcandu-si privirea de la mine. Facea pentru prima data asta din momentul in care ne asezasem. - Air, imi pare rau, am spus incet, ca si cand as fi avut regrete, dar de ce as fi regretat faptul ca nu pierisem in incendiu...? A tusit pentru a-si drege glasul si a spus:

- Da, mi s-a parut ca trebuia sa fee ce... sa fee ceva. Trebuia sa se consemneze trecerea... trecerea ta in aka lame. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, m-a privit cu ochii lai cenusii, continuand: - N u m-ara putut obisnui cu gandul ca tu ... ca tot ceea ce inseamna persoana ta a disparut de pe feta pamantului asa, pur si simplu, feta a ft marcat accst fept, a adaugat el. A tras adanc aer in piept si a luat o inghititura din cana de cidru. - Chiar daca s-ar fi organizat o inmormantare, nu ar fi avut nidi un rost sa ma intorc la Fraser’s Ridge. N u am putut, de aceea m-am gandit sa se consemneze aici ceea ce s-a intamplat. Oricum, a spus el mai meet, privind in aka parte, nu puteam s& pun flori pe mormantul tau. Whisky-ul ma ajutase si ma mai linistesc, dar kni si iritase gatul si imi era greu sa vorbesc, atunci cand eram sufocata de emotie. I-am atins mana user, am tusit ca sa-mi dreg glasul si am spus: - Mana ta e bine? M-a privit cu surprindere si ridurile de pe feta lui s-au estompat putin. - Mana mea e foarte bine, m-a asigurat el. Vezi? A intins mana dreapta si mi-a aratat cicauicea in forma de Z, pe care o avea in palma. Se vindecase frurnos, ramasese doar o urma roz. - Ia sa vad, i-am spus, luandu-i mana cat mai firesc cu putinti, intorcand-o si indoindu-i degetele, pentru a le verifica flexibilitatea. Avea tInflate, mana lui era, intr-adevar, bine. Si-o putea misca aproape normal. - Am fecut exercitiile pe care m-ai pus sa le fee, a spus e! incet. Le fee in liecare zi. L-am privit si mi-am dat seama ca ma privea cu oarecare gravitate. Rosise si ma gandeam c i nu era atat de detasat precum imi inchipuisem. Inainte de a da drumul mainii lui, a intors-o si mi-a acoperit cu totul degetele, astfel incat mi-ar fi fost greu sa-mi retrag mana. - Sotul tau, a spus el, inmarmurind, pentru ca era limpede ca, pan3 in acel moment, nu se gandise la Jamie. Sotul tau este si el in viata? - Aaa, da. Am apreciat ca nu a fecut vreo strambatura, ci s-a multumit sa dea din i ap, in timp ce expira cu zgomot, spunand: - Ma bucur... sa aud asta. Se uita la cidrul pe care nu-1 bause inca si continua sa ma tina de mana; .1 spus incet, fara sa ridice ochii:

- El... stie? Cum am ... de ce... eu uu i-am spus care-i motivul pcnliil care am depus marturie. Tu i-ai spus? - Vorbesti despre - m-am Intrempt, cautand cea mai potrivita expri re - despre sendmeutele tale nobile feta de mine? Ei bine, da, scie. Te-a linck'd. El stie foarte bine ce inseamna sa fii Indr^gostit.... de mine, vreau sit spun. Aproape ca era sa izbucneasca In ras si am avut ocazia de a-mi uage mAn.i dintr-a lui. Dar nu a ras si nici nu roi-a spus ca nu mai era Indragosiii de mine. Vai! - Ei bine, oricum nu suntem morti, am spus, dregandu-mi glasul din non Dar tu? Ultima data cand te-am vazut... -A h ! a exclamat el, parand nu tocmai fericit. Plecarca ta brusca de pe Cruizer 1-a f&cut pe guvernatorul Martin sa ramana fara secretar particulai. Dcscoperind ca stiam carte, ca scriam destul de frumos si datoriti aranja mentelor tale, a filcut in asa fel incat sa nu mai servesc pe brie. Nu ma surprindea. Alungat din colonia lui, guvernatorul Martin s-a v:V/.ui obligat sa se ocupe de afacerile sale In minuscula cabina a capitanului dc pe nava britanica pe care se refugiase. Afacerile sale implicau scrierca dc scrisori. N u crebuiau doar gandite si asternute pe hartie, ci si copiate in mai multe excmplare fiecare. O copie ramanea in dosarele de corespondent!! ale guvernatorului. Apoi era necesara cate o copie pentru fiecare persoana sail entitate care manifesta inreres pentru continutul scrisorii. Mai erau neccsarc copiile trimise in Anglia sau in Europa, expediate cu mai multe nave, in speranta ca macar una dintre ele ajungea la destinatie, chiar daci toate celelalic erau scufundate, capturate de catre pirati, sau se pierdeau. Ma durea mana cand imi aminteam. Exigentele implicate de birocratic inainte de aparitiei magiei numite Xerox au filcut ca eu sa nu putrezesc intr-o celula si Tom Christie sa nu fie executat pe loc sau sa fie trimis pe uscai, pentru a-si petrece restul zilelor intr-un bed. - Iti sunt foarte rccunoscator, a spus el cu mulca raceali. Iti sum recunoscator dcsi, la vremea respective, nu nucream sentimentul acesta fapl de tine. Christie fusese timp de cateva luni secretar defacto al guvernatorului. 1a finele lui noiembrie, venise o nava din Anglia, cu care sosisera ?i ordinc. Guvernatorul trebuia sa ia din nou in stapanire pe colonia, dar nu i se puneau la dispozitie militari, armament sau sugestii in ducerea la indeplinire a acestoi dispozitii. In schimb, ii fusese adus un secretar oficial. mm

In momentul acela, guvematorul a fost nevoit sa renunte la mine. 1'' vi niscm... apropiati, pentru ca dispuneam de atat de putin spatiu. Si pentru ca tu mai erai un ucigas anonim, nu a vrut sa te vada in Hir.ing, am spus eu, ducand pana la capat gandul sau. Da, e un om bun. I'.ste, a spus Christie dus pe ginduri. Nu a avut o viata usoari, bietul ill Am dat din cap, intreband: Ti-a povestit despre baieteii lui. 1)a, mba spus, stringind din buze, dar nu de suparare, ci pentru a-si " ip.ini emotiile. Lui Martin si sotiei lui le murisera unul dupa altul trei l'ilir(ci, contractand bolile contagioase ?i frigurile din colonic. Nici nu e de inli.ire at, auzind despre enormasuferintS a guvernatorului, i se deschisesera Vs i Idle ritni sufletesd. A dat din cap putin si s-a intors la ale sale. I am spus cate ceva despre fata mea. Zicand acestea, a luat cana de cidru, din care abia bause si a golit-o pe luin.iiate dintr-o inghititura, insetat, pentru ca apoi sa continue: 1-am spus intre patru ochi ca marturia mea fusese falsa... ?i i-am spus dr .iscmenea ca sunt convins de nevinovatia ta si, daca s-ar fi intamplat si m.ii lii arestata pentru acea crima, marturia mea avea sa fie luata in scama. II i muhumesc, i-ain spus, intrebandu-ma daca stia cine anume o omoiilM1pe Malva. Credeam ca banuia cine a comis crima, dar de la banuiala pana 11 1 m im dine era cale lunga. Nimeni nu stia unde se afla Allan acum... cu ■hi cpfia mea, a lui Jamie $i a lui Ian. ( luvernatorul Martin a ascultat aceasta marturie simtind ca i se ia o piatra •li" | >e inima. S-a vazut obligat sa-1 debarce pe Christie, astfel incat sa se poara IMine la dispozitia autoritatilor civile. - Nu mai exists autoritati civile, nu-i asa? am spus eu. 1,1 a aprobat adaugand: - Nu exista nici un fel de autoritate civila care sa se poata ocupa de o .c.cmcnea afacere. Exista inchisori si serifi, dar nu exista nici tribunalc, nici m.igistrati. Rostind aceste cuvinte, aproape ca a zambit, desi pe fata lui continua *,.i se citeasca asprimea. - Am crezut ca este o pierdere de timp sa caut pe cineva caruia sa ma pot pn tla, a continuat el.

- Dar ai spus ca ai trimis o copie a marturiei tale ziarului, i-am spus. Nil ai fost primic... aaa... cu raceala de catre oamenii din New Bern? - Prin gratia providentei divine, ziarul isi incetase activitatea inainte de a primi marturia mea, si asta pentru ca tipograful era loiaiist. Cred ca donimil Ashe si prietenii lui l-au cautat, si el a luat decizia inteleapta de a treoe intr-un alt domeniu de activitate. - Foarte inteleapta decizie, am spus eu sec. John Ashe era unul dintre prietenii lui Jamie, o figura marcanta printrc Fiji Libertatii, cel care a instigat la incendierea Fortului Johnston si a jucai un rol determinant in izgonirea guvernatorului Martin, care s-a v5zul nevoit sa traiasca pe mare. - Au existat niste barfe, a spus el, privind din nou in alta parte. Dar nil au mai fost luare in seama din cauza evenimentelor care s-au petrecut. Nimeni nu §tia foarte exact ce s-a intamplat la Fraser’s Ridge si, dupa o vreme, toai.l lumea a ramas cu ideea ca eu fusesem victima unei tragedii de ordin perso­ nal. Dupa o vreme, oamenii au inceput sa simta pentru m ine... compasiune, S-a strambat putin, pentru ca el nu era genul caruia sa-i placa s5 fie compatimit. - Vad ca o duci bine, i-am spus, uitandu-ma la costumul lui. Cel pupil nu dormi in sant si nu te hranesti cu capete de peste adunate de prin pori. Nici n-am stiut ca este atat de profitabil s5 scrii pamflete. Fata lui capacase intre timp culoarea normala, dar auzindu-ma vorbind asa, a rosit, jenat. - N u este! a izbucnit el. Dau meditatii si tin... tin predici in catc-o duminica. - Nici nu-mi pot inchipui pe cineva mai potrivit pentru asa ceva, am replicat amuzata. Intotdeauna ai avut darul de a le spune altora ce nu este in regula cu ei, dar in termeni biblici. Ai devenit cleric? A rosit si mai mult, dar si-a stapanit furia si a reusit sa-mi raspunda pe un ton civilizat: - Cand am venit aici, eram foarte sarac. Am mancat, asa cum ai spus, capete de peste $i, din cand in cand, supa $i paine impartite de congregafia Lumina Noua. Ma duceam acolo ca sa mananc, dar ramaneam, din respeci, ?i la slujba. Cu aceasta ocazie am asistat la o slujba tinuta de catre reverendul Peterson. Acea slujba... mi-a ramas in suflet. Am star de vorba cu el. Lucrurile s-au inlantuit.

S-a uitat la mine $i apoi a continuac: - Dumnezeu id indepline?te ruga, sa stii. - Pentru ce anume te-ai rugat? 1-am intrebat intrigata. L-am surprins, desi nu fusese decat o simpla intrebare, pusa din i miozitate. - E u... Eu... S-a intrerupt si apoi m-a privit Incruntar, spunand: - Esti femeia cel mai greu de suportat! - N u esti prima persoana care spune asta, 1-am asigurat eu. Si nu am vrut sil te supar. M a... intrebam si eu. Am vazut ca ar fi vrut sa se ridice si sa piece, dar dorea In acclasi timp si sil depuna marturie despre ce se intamplase cu el. Era un om incaparanat si a rilmas pe loc, spunand In cele din urma pe un ton egal: - Am intrebat... de ce. Asta-i tot. - Si astfel ti-ai gasit de lucru, am spus. Parea surprins, iar eu abia m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras. Mereu era surprins cand descoperea ca mai citise si altdneva Biblia. M-a privit un pic altfel decat o facea de obicci. - Si acum e?ti aici, a spus el in cele din urma pe un ton care parea a fi ncuzator. Presupun ca sotul tau si-a format un detasament de voluntari sau s-a alaturat unui astfel de detasament. Eu m-am saturat de razboi. Ma mir ca nu s-a siturat si sotul tau. - Nu este neaparat vorba despre nevoia de a simti atmosfera rfeboiului, am replicat tiios. El crede ca s-a nascut pentru asta. In ochii lui Tom Christie s-a vazut un licar. Era surpriza? Isi dadea seama c;I intr-adevar asa srateau lucrurile? - A$a este, a spus el meet. Cu siguranta c i ... N u si-a dus gandul la bun sfarsit, ci a intrebat: - Ce faced aici? Vreau sa spun, aici, in Wilmington? - Cautam un vas, i-am raspuns. Plecam in Scotia. Intotdeauna am reusit sa-1 uimesc, dar de data asta, a amudt. A ridicat cana, a dus-o la gur& si a stropit fara sa vrea masa cu cidru. Dupa aceea, s-a inecat si a inceput sa tuseasca, atragand atenda celorlalti cliend. Eu am incercat sa-mi pastrez calmul.

- Aaa... Plecam la Edinburgh ca sa aducera tiparnica sotului meu, i am spus. Vrei sa caut pe cineva, sa transmit ceva din partea ra? Cred c3 mi.ii spus ca ai un frate acolo. Reusise sa se linisteascasi ma privea cu niste ochi care: pareau ca ard. M-am ingrozit de ce-am spus si amintindu-mi exact ce se mtamplase, imi venea s;1-mi muse limba. Fratele lui avusese o aventura cu sotia lui Tom, in timp ce el era incarce rat in Highlands in timpul Rascoalei. Dupa aceea, soda lui ii otravise fratele si Risese executata sub acuzatia ca ar fi fost vrajitoare. - tmi pare rau, am spus incet. Te rog sa ma ierti. N u am ... Mi-a luat mSna in mainile lui cu atata putere, incat am tras aer in piepi cu mult zgomot, drept pentru care cativa clienti au intors capetele, uitandu-se la noi. N u ie-a acordat atenrie, ci s-a aplecat spre mine, spunand cat se poale de clar si de raspicat: - Asculta-ma. Am iubit trei femei. Una dintre ele a fost o vrajitoare $i-o tarfil, a doua a fost doar o tarfa. Se poate ca tu sa fii o vrajitoare la randul tiu, dar asta nu conteaza. Dragostea pentru tine m-a salvat si am crezut e.t mi-am regasit linistea, indata ce am crezut ca ai murit. S-a uitat la mine si a clatinat din cap, gura disparandu-i o clipa in barlxi deasa: - Si iata-te. - Aaa... da, am replicat, simtind inca o data nevoia de a ma scuza pentru faptul c3 nu eram moarta. A tras adanc aer in piept si apoi a oftat, zicand: - Nu voi avea liniste cata vreme tu esti in viata, femeie. Dupa ce a rostit aceste cuvinte s-a ridicat, mi-a sarutat mana si s-a depanai. - T in e minte, a spus el, oprindu-se la usa si privind peste umar. Tine mince, n-am spus ca regret ca a?a stau lucrurile. Am luat paharul de whisky si 1-am baut. Am continual sa ma plimb, dar eram ametira, si asta nu doar din cauza bauturii. Nu stiam ce sS cred despre revenirea la viata a lui Tom Christie, dar era un lucru care ma nelinistea. Cu toate acescea, nu aveam cum sd schinib situatia. M-am dus la pravalia lui Stephan Moray, un argintar din Fife, ca sa-mi comand o pereche de foarfecc chirurgicale. Spre norocul meu, pSrea a fi un om inceligent, care a inceles atat ceea ce doream, cat si de ce trebuiu

u mmeze indicatiile mele. Mi-a promis ca, in trei zile, foarfecele aveau si lie gata. Incurajata dc acest lucru, am indraznit sa mai formulez o dorinta. - Ace, a spus Moray, in vreme ce sprancenele lui albe se apropiau una ilc ccalalta, semn ca omul era mirat. Doar nu ai nevoie de un argintar ca sa... - Nil este vorba despre ace de cusut, i-am spus. Este vorba despre ace mai lungi, fara ureche. Acele de care am eu nevoie se folosesc de catre medici. As tlori sa le faced din asta. A ficut ochii mari in momentul in care am pus pe tejghea o pepita de ,mr, mare cat o a lu n l De fapt, era o bucata dintr-un lingou frantuzesc, b,Hut cu ciocanul si acoperit cu putin noroi, atat cat era nevoie pentru a nu li.iie la ochi. - Sotul meu a casdgat asta la un joc de card, am spus eu cu o urma de mandrie, dar si parca mi-as fi cerut scuze, exact pe tonul care se cuvenea intr-o asemenea situade. N u imi doream sa creada cineva ca era aur la Fraser’s Ridge... indiferent de forma in care ar fi fost de gasit metalul pretios. Daca •.piineam despre Jamie ca ii placca jocul de card, nu-i faceam nici un rau. l )i icum el era un cartofor cunoscut, ba as putea spune chiar notoriu. Moray s-a incruntat un pic atunci cand i-am dat in scris detaliile legate i le ace, dar a fost de acord sa le faca. Spre norocul meu, se parea ca mesterul mi auzise niciodata de papusi Voodoo. Daca ar fi auzit, as fi avut ceva pmbleme. M-am dus la argintar, apoi la piata, ca si cumpar ceapi verde, branza, fmnze de menta si toate plantele medicinale pe care le mai puteam gasi. I'ocmai de aceea se inserase deja cand am ajuns la han. Jamie juca card in salon, iar Ian il urmarea uitandu-se peste umarul lui. ( land m-a vazut, Jamie s-a ridicat de la masa, i-a dat cardie lui Ian si a venit •.a mi ia cosul din mana. Apoi a urcat impreuna cu mine scarile care duceau m camera noastra. Dupa ce a inchis usa, m-am intors spre el, dar inainte de a putea rosti un i uvant, el mi-a spus: - Stiu ca Tom Christie e in viata, 1-am intalnit pe strada. - M-a sarutat, am spus incet. - Da, am auzit, a replicat, uitandu-se la mine amuzat. Nu stiu de ce, dar m-am simtit jenata pentru ca ma privea asa. Si-a dat seama si s-a amuzat si mai tare, zicand: - Ti-a placut, nu?

- N-a fost amuzant! Am vazut ca a devenit un pic mai serios, fara a renunta cu totul si sc amu/i', - Ti-a placut? m-a intrebat el inca o data, pentru ca era curios si nu fiim It ,l $i-ar fi dorir sa ma tachineze. - Nu! am raspuns si mi-am intors privirea. Vreau sa spun... Nu am avill timp sa ma gandesc la asta. Fara o vorba, m-a apucat de ceafe si m-a sarutat. L-am lovit cu palma din reflex. Nu foartc tare, pentru ca am incercat sa imi retrag mana cbiar in momentul in care il loveam. Era limpede c i nu il duruse, dar ma sini(am atit de surprinsi si aveam o senzatie atat de neplacura, de parci 1-as fi tram il la pamant. - N u te-ai gandit foarte mult, nu-i asa? a spus incet, dandu-se un pas inapoi si privindu-ma cu interes. - Imi pare rau, i-am spus, simtindu-ma umilira. Eram suparaca cu alill mai mult cu cat nu inteiegeam de re sunt suparata. Nu am vrut. Imi pare riln, A lisat capui intr-o parte si m-a privit, pentru ca apoi sa ma intrebe: - Ar fi mai bine sa ma due sa-1 omor? - Nu fi ridicol, i-am spus, facandu-mi de lucru cu tolba, pentru ci nu voiam sa-1 privesc in ochi. Eram suparata, ma simteam prost, eram iritatil $i ma simteam cu atat mai prost cu cat nu stiam de ce tree prin toate astca. - A fost o intrebare cinstita, Sassenach, a spus el incet. Cinstita, dar nu serioasa. Ma gandeam ca ar trebui sa-mi raspunzi onest. - Bineinteles ca nu vreau sa-1 omori! - Vrei sa-ti spun de ce mi-ai dat o palma? - Pai - am ramas cu gura deschisa pret de o clipa si apoi am inchis-o Da, vreau. -T e -a m atins impotriva vointei tale, a spus el, privindu-ma insistent. Nu-i asa? - Asa este, am raspuns, simtind c i imi era mai usor sa respir. Asta a facui si Tom Christie si sa stii ca nu, nu mi-a placut. - Nu ti-a placut, a replicat el. Bietui om. - Nu si-ar dori compasiunea ta, am spus eu cu asprime, iar Jamie a zambit. - Nu si-ar dori-o, dar se bucura de ea. Eu ma bucur, a tinut el sa mai adauge. - De ce te bucuri? Te bucuri pentru ca e in viata? Cu siguranta nu tc bucuri... pentru ca el crede ca e indragostit de mine, am spus eu cu oarecare indoiala.

I'ii nu vreau sa m i gandesc la simtamintele lui ca la un lucru fara Si-a pus viata in joc pentru tine o data. Cred ca o va mai face. Nu mi-am dorit sa faca asta! I c framanta, a observat el cu interes. I )a, ina framanta al naibii de mult! am replicat privindu-I cu atentie, iiuuik'iit in care mi-am dat scama cum stateau lucrurile si i-am spus: Si pe tine te framanta! Mi-am adus aminte ca tocmai imi marturisisefaptui call fatal nise pe Tom | " mrailil. Ce li spusese Tom? A i Ifltinat capul, negand vag. N am sa zic niciodata ca im i place Thomas Christie, a spus el, " Un land, dar il respect. Si md bucur foarte mult ca e in viata. N u ai facut i in i a ai regretat moartea lui. Si eu am facut-o. N ici nu ma gandisem la asta. Dar nu regret nimic. Hind de-a drcptul socata de faptul ca 1-am intalnit, nu mi-am amintit ■a un plans pentru el si pentru copiii lui. Hine. Treaba e ca Toni Christie te doreste foarte mult, dar nu stie nimic ill '.pie line. Si tu stii, am spus eu pe un ton care se dorea a fi si intrebator, si pro-

mm| hh ran{5.

i n i .1 m r .

A /.ambit si a pus zavorul la usa, apoi a traversal camera si a tras i li .ipci ia, acoperind fereastra mica si lasand incaperea intr-o placuta penumbra ilb.iMiuie. I’oate ca mai am destule de invatat, poate ca imi lipsesc unele, dar $1 ii mi iunite, a spus el apropiindu-se de mine atat de mult, incat am fost nevoita «.i il.m capul pe spate pentru a-i vedea chipul. Nu te-am sarutat niciodata fara i .i i cine esti. Si tocmai asta nu va sti niciodata bietul Tom. I )umnezeule, ce ii spusese Tom? l'ulsul meu, care fusese cand mai lent, cand mai rapid, a crescut pana la ii ,miimit£ limita si a ramas constant. Il simteam in varfurile degetelor. Nu stiai nimic despre mine cand m-ai luat in casfttorie. Mana lui s-a a^ezat incet pe fundul meu. Nu? Vreau sa spun in afara de asta. A n c o s un sunet specific scotian din gat, dar care nu era un chicotit, pentru • i ipoi sa spuna:

- Da, am priceput, doar ca intelept este acela care afla ceea ce mi stir, iar eu invit repede, draga mea. M-a tras usor spre el si m-a sarutat atent si tandru, eu consimtind hum totul. N u am alungat din memorie sdrutul posesiv, pasional al lui Tom Christie. Nici nu cred ca Jamie ar fi vrut asta. El dorea sa-mi arate difcrt'iilii - N u sepoate sa fii gelos, i-am spus o clipa mai tarziu. - Ba se poate, a replicat el, fera sa glumeasca. - N u se poate sa crezi... - N u cred. - Ei bine, atunci... - Atunci... In intuneric ochii lui aveau culoarea apei de mare, dar era evident 11 exprimau si inima a inceput sa-mi bara mai repede. - Stiu ce simti pentru Tom Christie, iar el mi-a spus verde-n feta ce siiim pentru tine. Desigur ca stii ca dragostea nu are nici o legatura cu logit a, Sassenach. Pentru ca sunt In stare sa-mi dau seama cand mi se pune o intrchan retorica, nu i-am dat nici un raspuns, ci i-am descheiat camasa. Nu puteam sa spun nimic despre sentimentele lui Tom Christie, dar aveam un alt iimhnj In care imi puteam exprima propriile sentimente. Inima lui batea repede. (> simteam de parca as fi tinut-o in palmS. Si a mea batea cu putere, dar en respiram adanc, bucurandu-ma de caldura corpului sau, atat de familiar;’! mie, de parul de pe piept de culoarea scortisoarei si de feptul c5, la atingcmi degetelor mele, se infiora. In timp ce eu ma bucuram de trupul lui, el si-a plimbat mana prin pilrul meu, separand o buck pe care o privise cu interes. - Cred ca nu s-a albit inca. Atunci am la dispozitie foarte putin tini|>, inaime ca tu sa devii foarte primejdioasa pentru mine cand o sa fim in pai. - Primejdioasa intr-adevftr, i-am spus, incepand sa-i desfec nasturii de l.i pantaloni. Mi-as fi dorit sa fi avut pe el kiltul. Si ce crezi tu ca as putea sii-fi fee in pat? S-a scarpinat pe piept ganditor si a atins fera sa vrea un colt al cicatricii pe care si-o fecuse, cand isi extirpase pur si simplu semnul lui Jack Randall care ii fusese facut cu fierul rosu. - Ei bine, pana acum m-ai zgariat cu unghiile, m-ai muscat, m-ai in junghiat... de mai multe ori.

Nil te-am injunghiat! Ha da! mi-a spus. M-ai injunghiat in spate cu acele tale... de cinci-|in /ecc ori! Am num arat... si apoi m-ai injunghiat si in picior de ■ImMsprezcce ori cu dintele de sarpe cu clopotei. Am fecut-o ca sa-ti salvez viata! Nici n-am spus ca n-ai facut-o ca s5-mi salvezi viata, nu-i asa? Da’ d-a (•liii m .

I ,i bine, treaba cu dintele de sarpe cu clopotei, dar tratamentul hipo.11 miic... M-am oprit muscandu-mi limba. Ai meritat tot ce ti-am facut! M a privit cu cinism, zicand: Ai spus ca n-ai sii-mi feci nici un rau, nu-i asa? Ai numarat de cate ori te-am intepat in pat, am spus eu meet. N u poti i mimeri de cate ori te-am injectat. I'.ram in pat! I )ar eu nu am fost! I )a, ai profitat de situarie, a spus el, dand din cap. Cu toate astea, nu-ri pull picil. I JJkluse in laturi haina mea si se grabea sa-mi descheie camasa, cu capul iipleciir, absorbit cu totul de ceea ce facea. Cum ti-ar placea sa fiu eu geloasa? 1-am intrebat, avand inaintea mea i ii'ijiierul capului lui. - Mi-ar plicea, a replicat el, in vreme ce ii simteam respiratia pe piele. Ai si fost. Pe Laoghaire. M-a privit, inaltand din sprancene si a intrebat: Cine stie, poate ca mai esti? I-am mai dat o palma, dar de data asta intentionat. Ar fi putut sa ma inipiedice, dar nu a fecut-o. Da, asa ma gandeam si eu, a spus Jamie, stergandu-si o lacrima. Vrei •„i vii cu mine-n pat? O si fim doar noi doi, a mai tinut el sa adauge. lira tarziu cand m-am trezit. In camera era intuneric, desi prin capatul de mis al draperiei se vedca un peric de cer. Focul nu ftisese aprins inca si in camera era racoare, dar mie imi era cald si bine sub paturi, lipita de trupul lui Jamie. Se intorsese pe-o parte, iar eu m-am lipit de el, ca un burete gata sa absoarba. Mi-am pus o mana pe trupul lui simtind cum inspira si expira meet. I 'nsesem doar noi doi. La inceput ma temusem ca amintirea lui Tom ( hristie si a ciudatei sale pasiuni va fi o piedica intre noi, dar Jamie, care in

mod evident se gandise la acelasi lucru, hotarase sa stearga din mintea men impresia lasata de sarutul lui Tom si abordase cotul invers, incepand prin a-mi saruta degetele de la picioare. Data fiind dimensiunea incaperii $i deoarece patul era pus intr-unul dint re colturile ei, a fost nevoit sa se aseze peste mine. D at fiind ca degetele dc lit picioare imi erau sanitate si vedeam spatele unui scotian dezbracar, nu mil mai puteam gandi la nimic. Pentru ca eram la caldura si ma simteam in siguranta, m-am gandit la intalnirea pe care o avusesem. Mil sitnpisem amenintata. Jamie isi daduse seama de acest lucru. Vrei sa-ti spun de ce mi-ai dat o palma?... Te-am atins impotrivn vointei tale. Avea dreptate. Aceasta era una dintre tarele cu care ramisesem de cand fusesem rapita. Devencam nervoasa cand vedeam multimi de birbati. Dacil eram atinsa pe neasteptate, ripostam si ma retrageam, cuprinsa de panic;!, De ce nu-mi dadusem seama de asta? Nu voisem. Nici acum nu voiam. La ce mi-ar servi sa m i gandesc la asta? Trebuia sa las timpul sa vindece aceste tare, daca avea sa le vindece. Dar chiar si dupa vindecare raman cicatrici. Dovada in acest sens era chiar inaintea ochilor mei, de fapt eram lipitd de cel ce reprezenta aceasta dovadil. Cicatricile de pe spatele lui Jamie se vedeau mai putin pronuntat $i pareau a fi o panza de paianjen cu cate o umflatura din loc in loc, pe care o simteam atunci cand faceam dragoste. Era ca si cand sub pielea lui s-ar fi aflat o retea de sarma ghimpata. Mi-am amintit ca Tom Christie 1-a ironizat odatit, pornind de la acele cicatrici si am strans din dinti. Am pus mana pe spatele lui si am simtit o asemenea umflatura. A tresirii in somn si m-am oprit, intinzand palma. Ma intrebam ce avea si urmeze pentru el, pentru mine. Mi-a rasunat in minte glasul sarcastic al lui Tom Christie: Eu m-am sdtural de rdzboi. Mil mir cd nu s-a sdturat si sotul tau. - Tie iti convine sa spui asta, am spus incet. Lasule. Christie fusese incarcerat ca iacobin, ceea ce si era, dar nu ca militar. El fusesc responsabil cu aprovizionarea in armata lui Charles Stuart. Isi riscase averea si pozitia social! si le pierduse pe ambele, dar nu isi pusese in joc viata si sanitatea. C u toate astea, Jamie il respecta, lucru care insemna ceva, pentru ca el nu se grabea niciodata sa judece pe cineva. In afara de asta stiam, avandu-l

i ;i cxemplu pe Roger, ca nu era chiar atat de usor sa ajungi cleric, precum sc credea in general. Nici Roger nu era un las, dar ma intrebam cum avea s;l isi gaseased o cale In viitor. M-am tutors pe o parte. N u aveam lini$te. Se pregatise cina. Simteam mirosul de apa sarata de la stridii, care se inalta din bucataria de sub camera noastra. Pe langa acest miros, se mai adaugau si cel al lemnului ars ?i al i artofilor prajiti. Jamie s-a foie un pic si s-a intors pe spate, dar nu s-a trezit. Mai avea timp sa doarma. Visa. Am vazut cum i se miscau ochii sub pleoapele tnchise $i cum sirangea din buze. Corpul i s-a incordat dintr-odata, langa mine, iar eu m-am terras putin, uimita. A marait tncet $i s-a arcuit, de parca ar fi facut efort. Scotea sunete inabusite si nu mi-am putut da seama daca striga sau urla in visul lui. Nici nu am mai a$teptat ca sa aflu. - Jamie... trezeste-te! i-am spus cu hotarare, fara sa-1 ating. Nu mai fiiceam greseala asta, cand visa scene violente. Era cat pe ce sa-mi sparga nasul o data sau de doua ori. Trezeste-te! A tras adanc aer in piept, apoi a mceput sa respire normal si a deschis niste oebi tulburi. Era limpede ca nu stia unde se afla si i-am vorbit cu blandete, repetandu-i numele si asigurindu-1 ca era bine. A clipit des, a mghitit cu greu si apoi a intors capul si m-a vazut. - Claire, i-am spus eu, dandu-mi seama ca facea un efort spre a-si aminti numele meu. - Bine, a spus ragusit, pentru ca dupa aceea si inchida ochii, sa scuture din cap si sa-i deschida din nou, intreband: - E?ti bine, Sassenach? - Da. Dar tu? A dat din cap, inchr/and din nou ochii pret de o clipa. - Da, sunt bine. Am visat casa arzand. Am visat ca m i lupt, a spus el, adulmecand. Arde ceva? - Cred ca arde mancarea pregatiti pentru cina, am spus. Mirosurile placute se transformasera intr-un miros acru de film si mancare arsa. - Cred ca a dat in foe oala cu tocana, i-am explicat. - Poate ca mancam altundeva in seara asta. - Phaedre a spus ca doamna Symonds a pregatit sunca si sos de mustar cu stafide la pranz. Poate a mai ramas. Te simti bine? 1-am intrebat din nou.

In camera era rece, dar fruntea si pieptul Ji erau scaldate in sudouie, - Oh, da! a spus el, ridicandu-se in sezut si frecandu-$i cu putcrc pit l> t capului, in vreme ce isi trecea mainile prin par. Am avuc un vis, dar iui mini dintre acelea care sa ma sperie atat de tare incat sa mor de fricfl. A dat deoparte parul care ii acoperea chipul si mi-a zambit, zicaiul: - Ai o fata ca de ceara. Si tu ai avut o noapte agitata? - Nu, i-am raspuns, dandu-ma jos din pat si punandu-mi cilm.iiii inainte de a lua peria de par. Am fost agitata inainte sa ajungem in pal sail nu-ti mai amintesti? A ras, si-a trecut mainile peste fata si s-a sculat din pat, pentru a lolnsi oala de noapte. - Si celelalte vise? 1-am intrebat eu deodata. - Ce vrei sa zici? a intrebat el, privindu-ma mirat. - Ai spus: „Am avut un vis, dar nu unul dintre acelea care sa m3 sperir atat de tare, meat sa mor de frica“. Dar visele care te fac sa mori de frit .if Trasaturile fetei lui au tremurat intocmai ca suprafata unui lac in can arunci o piatra. Din reflex 1-am apucat de incheietura mainii. - Nu te feri, i-am spus cu blandete prinzandu-i fata in palme, astlcl incat sa se uite in ochii mei, impiedicandu-1 sa se ascunda in dosul unci mflsi I, Ai incredere in mine. A privit in alt& parte, dar asta doar pentru a se aduna, nu pentru a sr ascunde. Cand s-a uitat din nou la mine, i se citea totul in privire. Deruta, rusine.i. umilinta si tot ceea ce msemna trecutul lasat demult in urma, se aflau acolo. - Uneori,.. visez... tot felul de lucruri, a spus el rar, lucruri care mi s-au facut impotriva vointei mele. Respira pe nas, respira cu zgomot, exasperat, spunand: - Si ma trezesc mfierbantat si imi vine sa ma due si sa oinor pe cineva si sa incep cu mine insumi. A spus aceste ultime cuvinte strambandu-se, pentru ca apoi sa continue, aruncandu- mi o privire fugara: - Nu se intampla des si niciodata n-am sa-mi descarc furia pe tine. Cred ca ar trebui sa stii asta. L-am strans mai tare de Incheietura mainii. A? fi vrut sa-i spun: At pitted s-ofaci. N u m-as supdra. Acesta era adevarul si, odinioara, i 1-as fi spus filia

nil i ezirare. Dar acum stiam mult mai multe, si daca as fi fost eu in locul Ini, daca 1-as fi visat pe Harley Boble sau pe barbatul acela greoi, cu trupul moalc, si daca m-as fi trezit infierbantata, dar multumesc lui Dumnezeu, asta in i m i s - a int&mplat niciodata, ultimul lucru pe care 1-as fi facut ar fi fost sa mil descarc pe Jamie sau sa ma folosesc de trupul lui pentru a ma elibera de M,iica in care ma aflam. Multumesc, i-am spus. Multumesc pentru ca mi-ai spus si iti multumesc pi-mru cutit. |amie a dat din cap si si-a luat pantalonii, spun and: I mi place sunca.

20 R EG R ET... Long Island, Colonia N ew York septembrie 1 7 7 6 William si-ar fi dorit sa poata vorbi cu tatal lui. Dupa cum isi spunea lui niMi$i, nu ar fi dorit ca Lordul John sa-i influenteze in vreun fel situatia. Ar li dorit sa primeasca un slat de la tatal lui, dar Lordul John se intorsese in Anglia si William era singur. Ma rog, nu era tocmai singur. Pe moment, avea comanda unui detasanicnt de soldati care facea de paza la un punct vamal situat la marginea Insulei I.ong Island. A lovit cu putere tantarul care i se pusese pe incheietura mainii ii.de data asta, chiar a reusit sa-l omoare. Si-ar fi dorit sa-i poata face acelasi Ius ru lui Clarewell. I.ocotenentul Edward Markham, March iz de Clarewell. Cunoscuc lui William si unor prieteni mai apropiati sub porecla de „Ned cel lira barbie" in „pestele“. William a transpirat si a avut senzatia ca il gadila biirbia lui |nocminenta, vazand ca doi dintre oamenii lui au disparut deodata. S-a mdreptat spre diruta pe care o verificasera, rostindu-le numele. Soldatul Welch a aparut de dupa caruta ca un Hopa-Mitica, aruncand o privire uimita si stergandu-se la gura.

William s-a aplecat, 1-a mirosit si a spus scurt: —Vei fi acuzat. Unde-i Launfal? Era in carut&, incheind contra trei sticle de coniac de contrabands un i,ii|i cu proprietarnl carutei, care dorea sa comercializeze bautura. Pocnmd nemilos tantarii veniti dinspre mlastina si amenintand sa m&nance oamntii cu totul, William 1-a arestat pe proprietarul carutei, i-a chemat peceilal(i lirl oameni pe care-i mai avea alaturi si le-a cerut sa-i duca pc contrabandiuu Welch si Launfal la sergent. Apoi a luac o muscheta si s-a asezat el insusi in mijlocul drumului, singur si cat se poate de hotarat, provocand prin atitudinea lui pe oricine care ar fi indraznit sa treaca pe-acolo. In mod ironic, toata dimineata se citculase pe acel drum, dar acum mi mai trccea nimeni, fapt care-i dadea lui William timp sa se calnu’/r. gandindu-se la Clarewell. Provenind dintr-o familie deosebit de influenta, care avea legaturi sirAnsr cu Lordul North, „Ned cel fara barbie" sosise in New York cu o sapt5m!\n.l inaintea lui William si ajunsese, ca si el, in marele stat-major al lui Howe, Se tot invartea pe langa generalul Howe care, lucru laudabil, se tot uita lutip, la „Peste“ de parca s-ar fi intrebat: „Cine dracu’ mai e si asta?“ si la capitanul Pickering, ordonanta generalului, un ingamfat sensibil la linguselile lui Ned. Drept rezultat, Charles a primit misiuni mai usoare, cum ar fi aceea de a-1 insoti pe general in expeditii scurte, de a-i sta alaturi la intalnirile pe canle avea cu capeteniile indiene si alte lucruri de acest gen, in vreme ce William ?i aid ofiteri tineri trebuiau sa stea toata ziua cu nasul in hartii si sa bats din calcaie. li era grcu lui William, care se obisnuise cu libertatea pe care o implii ,i activitatea de culegere a informatiilor. Ar fi fost in stare sa suporte constrangerile traiului la comun si s3 f;u n munca de birou. T atil sau il pregatise sa faca fata conditiilor mai pufin favorabile, sa ramana calm chiar cand se plictisea, ti aratase cum sit sr comporte cu prostanacii si il initiase in arra politetii ireprosabile, care pme;i fi folosita drept arma. Cineva care nu dispunea de taria de caracter a lui William cedase tntr-o zi, nu mai putuse rezista si, studiind profilul lui Ned, facuse o caricatura in care era reprezentat capitanul Pickering, cu pantalonii lasati in jos, pana la glezne, explicandu-le ceva tinerilor ofiteri, fara a tine seama de Peste, al carui cap iesea chiar din fundul lui. N u William facuse acea caricatura, desi si-ar fi dorit sa fi fost autorul ei, dar Ned il vazuse razand si privind-o. Dintr-o pornire specific masculiml,

lin m care se intampla rar, Ned ii daduse lui William un pumn In nas. Aceasta ’,H11 ,i(ic a degenerat, tinerii ofiteri distrugand cateva piese de mobilier, tocul n iminandu-se cli William in pozitie de drepti, cu sangele picurandu-i pe i .11 nas;!, in timp ce capitanul Pickering ii arunca priviri pline de asprime si . ,1111 amra astepta asezata pe masa. Vanator nenorocit de vanturi! a spus el incet, dar uitandu-se cu atata iiluiaic la o laptareasa care se apropia, incat biata femeie s-a oprit locului si i i.imas nemiscata cateva clipe, indraznind abia dupa aceea sa treaca pe langA ■I, privindu-1 cu ochi mari, speriata, ca si cand ar fi urmat sa explodeze. A ranjit la ea si laptareasa a scos un tipat scurt, inaintand cu atata i, | nv.iciune, incat a varsat un pic din laptele pe care il ducea in galetile asezate |ii - cobilita de pe umar. Asta l-a facut sa regrete. Ar fi vrut sa o ajunga din urma si sa-si ceara scuze, ,l.n nu putea. Doi barbati veneau pe drum, manand o curma de porci. William s-a uitat bine la acea adunatura care guita de zor, la porcii cu urechile nlu-ntuite si plini de noroi si s-a refugiat in mica ghereta care servea drept Inma de comanda. Barbatii care manau porcii i-au facut cu mana si i-au -,ti ij;:it ceva care putea fi foarte bine un salut sau niste insulte. William nici in.ii ar nu era sigur ca vorbisera in engleza si nici nu isi dorea sa afle. I'orcii au trecut, lasandu-1 in mijlocul unei intinderi de noroi scurmate de cnpite si pline de excremente. A izgonit norul de tantari din jurul capului s.iii si s-a gandit ca pur si siniplu ii era de ajuns. Era in Long Island de doua jjiiiunani, adica de paisprezece zile si jumatace, si asta era prea mult pentru • I I otusi nu atat de mult incat sa-si fi cerut scuze lata de „Ned cel fara barbie" cm lata de capitan. - Lingau, a mormait William. Avea o alternativa si cu cat statea mai mult aici, intre tantari, cu atat i se ji.iica mai tentanta. I )rumul de la punctul de control vamal pana la cartierul general era prea Inn)’, pentru a fi strabatut de doua ori pe zi. In consecinta, el avea sa fie gazduit icmporar de un anume Culper si de cele doua surori ale sale. Culper nu era Ihcli incantat de situatie. I se batca ocliiul stang cand il vedea pe William, dar i cle doua doamne mai in varsta erau incantate de el. Drept multumire pentru ,n ii udinea lor le aducea, cand putea, cate o bucaca de sunca sau cate un cupon t Ic batist, pe care le confisca. In seara dinainte adusese o bucata de sunca buna m itomni?oara Abigail Culper il informase in soapta ca avea un vizitator.

- I-afara. Fumeaza-n curte, ii spusese ea, inciinand capul acopcrii boneta in directia curtii. Ma tem ca sora mea nu i-a permis sa fumeze in i .1 '. i Se a$teptase sa fi venit un prieten de-al sau ca sa-i tina com pan ie sail 1 a sa-i aduca vestea ca fusese iertat si ca exilul sau in Long Island se terminatr Descoperise insa cA il cauta capitanul Richardson, care statea cu pipa in in.liiii si privea meditativ cum cocosul familiei Culper tocmai calca o gainit. - Plicerilc vietii bucolice, a spus capitanul privind cocosul care cazuse pm si simplu din picioarc. Cocosul s-a ridicat imediat si a plecat tantos, in vienn ce gaina si-a scuturat un pic penele si a continual sa ciuguleasca de parca nimii nu s-ar fi intamplat. - E foarte multa liniste aici, nu-i asa? a spus capitanul. - Da, a replicat William. La dispozitia dumneavoastra, domnule. De fitpt, nu era deloc liniste. Domnisoara Beulah Culper avea sase capu care behaiau zi $i noapte. Il asigurase pe William ca asta era foarte him*, deoarece caprele ii tin la distanta pe hotii care ar fi tentati sa hue din granai Chiar in clipa aceea, una dintre capre a behait atat de tare, incill capitanul Richardson a scapat din mana saculetul cu tutun. Celelalte i-au limn isonul, zeflemitoare. William s-a aplecat si a ridicat saculetul, fata a i se misca nici un musclii pe fata, desi inima ii batea sa-i sparga pieptul. Richardson nu venise la Long Island doar pentru a-si risipi timpul. - lisuse, a mormait Richardson, uitandu-se la capre, pentru ca apoi s;l Intinda mana in directia drumului si sa continue: - Faci doi pasi cu mine, domnule locotenent? William s-a aratat incantat sa-1 insoteasca pe capitan. - Am auzit cate ceva in legatura cu situatia dumitale, a spus Richardson, zambind. Daca doresti, pot vorbi cu domnul capitan Pickering. - Sunteti deosebit de amabil, domnule. Dar ma tem ca nu-mi pot ccvc scuze pentru un lucru pe care nu 1 -am facut eu. Richardson si-a scuturat pipa si a golit-o, spunand: - Pickering are o fire mai apriga, dar nu este ranchiunos. Am sa ma ocup de problema dumitale. - Multumesc, domnule, a spus William, gandind: Si ce vrei in schinibt - Capitanul Randall-Isaacs va pleca peste 0 luna in Canada, a spus Richardson intr-o doara. Acolo va avea de rezolvat anumite probleme de ordin militar. Cat se va afla acolo este posibil sa se intalneasca... cu o anumiia

|n i mi,mn care ar putea oferi armatei informatii pretioase. Persoana respecilv.1 voihc\ste foarte prost engleza si, din pacatc, capitanul Randall nu sta­ l l mi".ic limba franceza. Ar fi... util sa-1 insoteasca o persoana care vorbe?te Him iii I'ranccza. William a dat din cap, dar nu a pus nici o intrebare. Avea destul cimp |,, in m intrebari, daca se hotara sa accepte misiunea lui Richardson. An discucat banalitati, In timp ce se intorceau la gazdele lui William. I'li lurdson a refuzat politicos invitatia pe care i-a facut-o domnisoara M. ill.ili de a ramane la cina si i-a promis lui William ca va sta de vorba cu I'm lining. William sc increba daca se cuvenea sa faca acest lucru, in vreme ce asculta liii.litnl lui Abel Culper. Era lun4 plina. Podul in care se afla William nu vi ,i Ii-restre, dar tanarul ofiter tot se simtea tulburat; niciodata nu putuse i iln.irmil cand era luna plina. ' i .ii- li cuvenit sa ramana in New York, sperand ca va ajunge la o functie in ii buna sau ca va intra cel putin in lupta, ori era mai bine sa se dea batut »i „l accepte aceasta noua misiune? bad indoiala ca tatal lui 1 -ar fi sfatuit sa accepte prima variants, pentru i i mi ofucr nu putea avansa decat daca se distingeain lupta, nu dac4activa in ilmncniul uneori blamat al spionajului. Cu toate acestea... se simtea nu HiM-iat de constrangerile pe care le implica armata, dupa ce se bucurase ii* libmate cateva saptamani. $i fusese util, stia prea bine. ar unchiul Hal era mai mult decat un simplu ofiter de cariera. El a tinut li miic mult la regimentul sau, la modul in care lupta, la onoare, la oamenii illa(i sub comanda sa. William se gandise numai la viitorul imediat candisi I'ii vm ' problema carierei lui militare. Campania din America nu avea sa ■luii'/.c mult. Si dupa aceea? I-1.1 hogat sau avea s4 fie bogat la majorat si nu mai era mult pana atunci. I mill semana cu un tablou care ii placea foarte mult tatalui sau, un cablou in n pcrspectiva inselatoare, care il calauzea pe privitor catre infinit.

Dar cand va avea banii lui va putea sa-si cumpere un post oriunde. I'oiin unul de capitan la landed... Si nu va mai conta daca s-a distins prin i m in New York. Tatal lui i-ar spune - acum William ll putea auzi si si-a pus perna pe l.i(,i pentru a scapa de el - i-ar spune ca reputatia depindea adeseori de ccle ui.il neinsemnate actiuni, de dedziile luate zi de zi cu onoare $i responsabiliitm1, nu de imensa drama a bataliilor eroice. Pe William nu-1 in in r i responsabilitatea asumata zi de zi. Oricum, era mult prea cald pentru a putea ramane cu fata acopcrita di perna, asa ca a aruncat-o pe podea mormaind iritat. - Nu, i-a spus el cu voce tare lordului John. Plec in Canada. Apoi s-a trantit in patul lui umed si mare, inchizand ochii si astupandti i! urechile, pentru a nu-si vedea tatal si pentru a nu auzi sfaturile sale intclepn O saptamana mai tarziu, noptile devenisera suficient de racoroasc im ,li William sa aprecieze soba domnisoarei Beulah si tocana ei de stridii >i. slava Domnului, indeajuns de reci incat sa nu mai apara blestematii de (An tari. Cu toate acestea, zilele erau inca foarte calduroase si, pentru William, era aproape o placere cand primea ordin ca oamenii lui sa cerceteze tAnmil pentru a gasi o presupusa ascunzatoare a contrabandistilor, despre care allavi capitanul Hanks. - O ascunzatoare in care se afla ce? a intrebat Perkins, ramanand cu gm ,■ intredescliisa, ca de obicei. - Homari, a raspuns William mai mult in gluma, dar a redevenit serin', vazand privirea derutata a lui Perkins. N u sriu. Vei vedea despre ce este voib.i cand vei gasi marfa. Daca e vorba de bautura, nu bea. Cheama-ma pe mine Contrabandistii aduceau aproape orice in Long Island, dar ?ansele erau mici ca in ascunzatoarea despre care se zvonise sa se afle asternuturi sau farliii ii olandeze. Era posibil sa fie vorba de coniac sau de bere. Era aproape sigm ca e bautura. Din contrabanda cu bauturi alcoolice se castiga cel mai bine, William si-a impartit oamenii in grupe de cate doi si i-a trimis la trcali.i, uitandu-se dupa ei pana ce au ajuns la o distant! apreciabila, pentru ca apni sa ofteze din adancul sufletului si sa se sprijine de un copac. Cresteau acolo pini mici cu trunchiurile cocarjate, dar briza marii adi.i placut printre acele copacilor, zumzaindu-i in urechi.

A oftat din nou, de data aceasta de placerc, amintindu-si cat de mult ii |>l,K:ca singuratatea. De o luna-ncoace nu se mai bucurase de singuratate. Daca •ii tepta oferta lui Richardson... Bineinteles ca avea sa fie in compania lui R.mdall-Isaacs, dar va petrece saptamani intregi pe drum, fara a avea de-a Itia: cu constrangerile, indatoririle si rutina impuse de armata. Avea sa sc Imu lire de linistea in care sa gandeasca. Nu-1 va mai avea aklturi pe Perkins! S-a intrebat, cu o unda de rautate, daca ar fi putut sa se strecoare in locul unde se aflau cantonati ofiterii tineri, pentru a-1 bate mar pe Ned si a sc face ipoi nevazut, ca un indian. Oare era nevoie sa se deghizeze? A dccis ca, daca r.upta sa se intunece, nu era nevoit sa apeleze la asa ceva. Era posibil ca Ned •i i ,iiba o banuiala, dar nu va putea dovedi nimic, daca nu-i va vedea chipul. lu'ii un act de lasitate sa-1 atace pe Ned in timp ce dormea? Ei bine, avea sa verse pe Ned cel fara barbie continutul oalei de noapte si sa-1 trezeasca astfel iiiiiince de a se apuca de treaba. O randunica-de mare a trecut la cativa centimetri de capul lui, tulbui.mdu-i gandurile placute. Miscarea pe care a facut-o a uimit pasarea, care a scos un tipat de indignare, descoperind ca William nu era comestibil, pentru ca apoi sa se iinlrepte spre intinderea de apa. Tanarul ofiter a luat un con de pin si 1-a ,11 u neat spre pasare. Si-a gresit cu mult tinta, dar nu-i pSsa de asta. Avea sa-i ii imita un bilet lui Richardson chiar in dupa-amiaza aceea si ii va spune ca ii,i tie acord. Acest gand i-a facut inima sa-i bata mai repede si a fost copies it de u senzatie de libertate, care-1 imbata ?i il facea sa aiba impresia ca zboara, niiocmai ca randunica-de-mare. Si-a sters de pantaloni mainile pline de nisip si apoi a intepenit, pentru i ,i a vflzut ceva miscandu-se pe apa. O salupa se agita incolo si-ncoace, chiar in apropiere de mai. Dupa aceea s-a linistit, dandu-si seama cine era in mica ambarcatiune... smecherul ala de Rogers. - As vrea sa sriu ce urmaresd tu, a mormait William. S-a apropiat de malul nisipos, cu pumnii m solduri, facand astfel incat sa se observe uniforma pe i are o purta... aceasta in cazul in care Rogers nu ii vazuse pe militarii din ■uihordinea lui raspanditi pe mai printre dune, intocmai ca niste plosnite. I )ac:1 Rogers ciuta ascunzatoarea contrabandiscilor, William voia sa faca tot i e rrebuia ca sa afle daca militarii incepusera sa o caute primii. Robert Rogers era un personaj obscur care venise in New York in urma 111 cateva luni si reusise sa dobandeasca gradul de maior de la generalul Howe

$i primise o salupade la frateleacestuia, amiralul. Sespunea cAlupin tmjiiiMH > indienilor si fusese vazut purtand el insusi vesminte de Indian. Uni i ll* I ent: recrutase destui oameni pentru a forma zece companii, imhi.1 i .i|> uniforme ffumoase. Rogers continua sa patruleze de-a lungul coascci in >.ilii|*» sa, insotit de niste oameni care aveau acelasi aer dur ca si el 51 care 1 Itn m recruti, spioni, contrabandist! si - William era convins de acest Juumi mt ce pmea fi acaparat. Salupa s-a aproplac mai mult de mai, iar el i-a vazut pe Rogers pc |nim> un barbat bronzat, trecut de patruzeci de ani, care parea trecut prin niiilli incercari si era mereu incruntat. L-a vazut pe William si i-a facui un scmii discret cu mana. William i-a raspuns la acest salut ca orice om civilizat, I >.n 1 oamenii lui gaseau ceva, va avea nevoie dc salupa, pentru a duce capim ii I ■ New York, sub paza, ca s i nu dispara cumva pe drum. Circulau multc povesti despre Rogers, dincre care uneleerau lansaiei lil.n de el. William stia despre Rogers ca fusese la generalul Washingon si c;1 :k ■•'•i.i nu numai ca nu tl primise, ci daduse ordin ca Rogers sa fie alungat din 111 i1 .l1.1 Armatei Concinentale si sa nu i se mai permita niciodata accesul aniln William considera ca importantul om din Virginia luase o decizic huini Si acum ce avea sa se intample? Pe salupa fusesera stranse panzele si o ban 1 fusese coborata la apa. La vasle se afla chiar Rogers. William s-a ingrijoi.u, dar cu toace acestea, s-a dus si a prins lantul barcii, ajutandu-1 pe Rogers s n traga pe nisip. - Imi pare bine ca te-am intalnit, domnule locotenent! a spus Rogeis, ranjind si lasand sa se vada ca ii lipscau cativa dinti. William l-a salutat scurt si formal, spunand: - Domnule maior. - Oamenii dumitale cauta cumva o ascunzatoare unde este pastrat vin frantuzesc?

La naiba, a gcisit-o deja! - A m auzit ca in aceasta zona, se face contrabanda, i-a raspuns William intepac. Facem investigatii. - Bineinteles ca faceti, a spus Rogers cu amabilitate. Dore$ti s.l economise$ti un pic de timp? Incearca in partea cealalta, a continual c! indicand un grup de cocioabe pescaresti aflate la un sfert de mila feta de loci 11 in care se aflau. Este... - Am facut asta deja, l-a intrerupt William.

- Vinul este Ingropat in nisip in spatele cocioabelor, a spus Rogers ignoniiul intreruperea. - Multumesc mult, domnule maior, a replicat William, straduindu-sc sa puril linistit. - Am vazut doi insi ingropand acolo sticle aseadi, a explicat Rogers. Dar mi cred ca or sa se intoarca dupa prada lor. - Vad ca stati cu ochii pe acest sector al plajei, a observat William. Cautati i cva anume, domnule? Rogers a raspuns, zambind: - Daca ai pomenit despre lucrul asta, ei bine, da, caut. E un barbat care im umbla pe-aici si pune intrebari. Tare as vrea sa schimb o vorba cu el. Daca ilumneata sau oamenii dumitale il vad cumva pe omul acela... - Desigur, domnule. Ii cunoasteti cumva numele sau stiti cum arata? - Se intam pk s& ?tiu si cum il cheama, si cum arata, a replicat Rogers. K un tip inalt, cu cicatrici pe fata, provocate de explozia unei incarcaturi de praf de pusca. Daca 1-ai vedea, 1-ai recunoaste imediat. E un ins care provine dintr-o familie de rebeli din Connecticut. Se numeste Hale. William a avut impresia ca 1-a lovit ceva in moalele capului. - Oh! L-ai vazut? a intrebat Rogers cu voce calma, desi ochii lui ncgri il lixau insistent. William se simtea jenat de faptul ca i se putea citi totul pe chip cu mare itsurinta. - A trecut prin punctul vamal ieri, a spus el. Un tip foarte volubil, a mai atlaugat el, incercand sa-si aduca aminte de anumire detalii legate de acel om. Kcmarcase cicatricile. Erau niste linn care ii brazdau obrajii si fruntea. Era ncrvos. Transpira si glasul ii trem ura... SoldatuI Ua oprit, pentru a-1 intreba daca avea tutun sau altceva ascuns. I-a cerut sa-si intoarca buzunarele pe dos, dar nu avea asupra lui marfa de contrabands. William a tnchis ochii $i s-a incruntat, facand un efort sa-si aminteasca totul, pentru ca apoi si continue: - Avea acte. Le-am vazut. Le vazuse, intr-adev3r, dar nu-1 examinase el insusi, deoarece fusese ocupat cu un negustor care venise cu o caruta incarcata cu branzeturi care erau - cel putin asa spusese omul - pentru comisarul britanic. l\m& a terminat el cu negustorul, omul pe care il cauta Rogers plecase deja. - Cel care a vorbit cu el cum se numeste? a vrut sa afle Rogers, privind spre militarii cate cautau ascunzatoarea.

- Hudson rhiar este soldat, a replicat William. Daca doriti, il chem. I >,ii ma indoiesc ca va va putea spune mare lucm despre actele omului pc cair il cautati, pentru ca nu sue sa citeasca. Auzind acestea, Rogers i-a aruncat lui William o privire in care se dltu uimirea, dar a dat din cap, in semn ca dorea ca William sa-1 cheme pe Hudson, Hudson a spus exact ceea ce spusese si William, dar nu isi putea adm e aminte nimic despre acte, decat ca pe o foaie erau niste numere. - Niste cifre si un desen, a spus soldatul. Nu prea $tiu despre ce era vorlia. domnule. - Numere zicii Bine, bine! a spus Rogers, frecandu-si mainile. Si a spin, incotro se indreapta? - A spus ca se duce sa-si vada un prieten care locuieste in Flushing, domnule. Hudson era respectuos, dar se uita cu vadita curiozitate la Rogers, care era descult si purta niste pantaloni din panza si o haina scurta din piei de bizam. - N u am intrebat cum se numeste prietenul acela. Nu am crezut cd e im portant, domnule, a tinut sa mai spund soldatul. - Oh, ma indoiesc de faptul ca numele acela ar fi important, soldat. Mil indoiesc de faptul ca acel prieten exisra, soldat, a spus Rogers chicotind, incantat de ceea ce aflase. A privit in zare, ingustandu-si privirea, de pared ar fi vazut un spion printre dune. Dupa aceea a clatinat multumit din cap. - Foarte bine, a spus el in cele din urma incet, de parca ar fi vorbit cu sine insusi. Apoi s-a intors si a vrut sa piece, dar William 1-a oprit, spunand: - Va multumesc pentru informatiile pe care mi le-ati dat in legaturil cu ascunzatoarea contrabandistilor. Perkins supraveghease modul in care mergeau sapaturile, in vreme ce William si Rogers vorbisera cu Hudson, iar acum se afla in fruntea unui grup mic de soldati care impingeau niste butoaie in josul dunelor. Unul dinire acele butoaie s-a lovit de ceva dur, a sdrit, a cazut $i apoi a continual s;1 se rostogoleasca, urmarit de soldati. William a tresarit, vazand scena. Chiar daca vinul din acel butoi nu avea sa se scurgd, timp de doua saptamani nu putea fi bant, desi asta nu-i impiedica pe unii sa incerce. - Ccr perm isi unea si pot transporta marfa de contrabands la bordul Salupei dumneavoastra, a spus William formal. Voi insoti transportul ?i mil voi ocupa personal de predarea lui, bineinteles.

- Oh, desigur, a replicat Rogers amuzat si dand din cap, dar apoi a intins |t,.iiul, gandindu-se la ceva. - Noi nil ne intoarcem pana maine, a spus el in cele din urma. Nu ai dori 0 ne insotesti? S-ar putea sa ne fii util, pentru ca 1-ai vazut pe omul pe care-1 1 .tunlm. Inima lui William a inceput sa bata cu repeziciune. Tocana domnisoarei lleulah palea in fata perspectivei de a „vana“ un spion periculos. Faptul ca 111.1 parte la capturarea spionului era benefic pentru reputatia lui, chiar daca iii,ire parte a meritelor i se vor atribui lui Rogers. - Va fi o placere sa ma aflu alaturi de dumneavoastra, domnule. Rogers a zambit larg, apoi 1-a masurat din cap pana-n pidoare: - Bine. Dar nu poti porni la vanatoare de spioni lmbracat astfel, domnule locotenent. Vino la bord si o sa te imbracam cum se cuvine. S-a dovedit ca William era cu sase inci mai inalt decat cel mai inalt dintre 0. 1menii care il insoteau pe Rogers. Tocmai din cauza asta a fost lmbracat uitr-o camasa larga, facuta dintr-o panza aspra. Aceasta nu era bagata in p.iiualoni tocmai pentru a ascunde di nasturelc de la betelic era descheiat. William trebuia sa fie atent si sa nu faca miscSri bruste, pentru ca nu purta Iiii iele. In afara de asta, tanarul ofiter a gasit ca era mai bine si faca la fel ca KSf auzea zgomot de pa$i care se apropiau de usa. Cineva venea sa vada ■i m1 pctrecuse. Dumnezeule, daca era gasit afara, tragand cu urechea... A u i isnit din dinti, gandindu-se la sacrificiul pe care ar fi trebuit sad faca, |i< inni a se deparra. Si daca reusea sa se departeze? N u se putea aiatura din min oamenilor lui Rogers, daca mirosea a scones. Dar daca.,. ( land s-a deschis usa, a renuntat sa mai faca orice fel de speculatii si a imii nil catre un colt al cladirii, din reflex. Sconcsul a actionat si el tot din reflex, ilimi c.i, surprins de deschiderea usii, $i-a modificat tinta atacului. William i ,i impiedicat de-o crcanga si a cazut cat eta de lung intr-un morman de |iniuii si apoi a auzit in spatele lui pe cineva urland cat il tinea gura. William a tusit, s-a inecat si a incercat sa-si tina respiratia destul de mult ' ii ',.1 sc indeparteze suficient de carciuma. A tras aer In piept, pentru ca avea in voic de aer, dar plamanii lui erau umpluti cu ceva despre care nu se putea ■ it cuprindea elemente vagi. Era vorba despre un barbat inalt, cu baiba m mm< cli un par carenu era foarte inchis la culoare si cu haine „cum poai ia Jnmuii! MacNeil“, adica hainele de lucru pe care le poarta de obicei un leinih 1 - Si de ce nu mi-ai spus mie sau tatei despre el? Jem era gata sa izbucneasca in plans si a raspuns: - A zis ca, daca spun ceva, vine si o mananca pe Mandy. - Oh, am inteles, dragul meu, i-a spus Brianna, tragandu-I spre 1 1 flu rrebuie sa-ri fie frica. E in regula. Baiatul tremura acum pentru ca se simtea usurat, dar si fiinddl 1st .«•In- 1 aminte de toate cele inramplate. Eail mangaia pe par, linisdndu-l. I’mli ■!•i mai vazut. M-am uitat bine, ca sa fiu sigur ca nu mai vine. Brianna aproape ca a izbuenit in ras, dar tot mai era ingrijorau. I t< adevarat ca multe povesti din Highlands se terminau cu episodul in 1 mi fiinte cu putcri supranaturale plecau catre apus si intrau in pieuele sau in ,i|n1 in care traiau. Bineinteles ca nu mai reveneau vreodata, pentru ca sc n 1 minase povestea. - Era doar un vagabond nemernic, a spus ea cu hotarare, mang;limlu I Sa nu-ti mai faci griji din cauza lui. - Sigur? a intrebat baiatul vrand sa o creada, dar nefiind dispus sa • linisteasca. - Sigur! a spus ea hotarata.

llinc, a spus el, oftand din adancul fiintei sale si desprinzandu-se de ea. 111 n il in, bunicul nu i-ar fi lasat sa ne manance pe Mandy sau pe mine. Ar i; ni'lniit sa ma gandesc la asta. Noarele aproape ca apuscse cand a auzit motorul masinii lui Roger pe Immiii care ducea spre ferma. A iesit in fuga si el nici nu apucase sa coboare iIim masina, cand i s-a aruncat in brace. I I nu si-a pierdut timpul cu intrebari. A imbratisat-o cu pasiune si a ii mai-o ca semn ca ceartalor luase sfarsit. Puteau sa-si ceara scuze mai taiziu. r. min o clipa, ea si-a permis sa uite de toatc, simtindu-se usoara in bratele Ini, inspirand mirosul de benzina, de praf si de biblioccci pline de card veebi, i in- acopereau mirosul cald de mosc ce se degaja din piclea lui, chiar daca mi setcuse in soare. Se spune ca femeile nu-si pot identifica soni dupa miros, a spus ea, n vi nind cu greu cu picioarele pe pamant. Eu nu cred asta. As fi in stare sa ■i descopar chiar in statia de metrou King’s Cross si chiar daca ar fi limmecic bezna. 1)ar am fecut baie in dimineata asta, stii? I)a, si ai fost la colegiu, pentru ca recunosc mirosul de sapun antibactei mm pe care ll au acolo, a spus ea stramband din nas. Ma mir ca nu u se ia plrlea cu totul cand il folosesti. La micul dejun ai mancac caltabos cu rosii jri .ii iirate. Asa-i, Lasie, a rcplicat el zambind. Poate ar fi mai bine sa-d spun Kin-Tin-Tin? Ai salvat niste copii mici sau ai prins niste hod azi? - Da, intr-un fel, a replicat ea, privind dealul, unde umbra turnului se vi'ilea lungasi intimecata. M-am gandit ca emai binesaastept sa vinaseriful, 11 t.i ime de a ma mai apuca sa fac ceva.I Inacmat cu un baston din lemn de porumbar si cu o lanterna mare, Roger > i apropiat de turn. Era suparat, dar precaut. Era putin probabil ca omul >uela sa fie inarmat, in cazul in care se mai alia inca acolo. Brianna era in pugul bucatariei, cu telefonul in mana si deja formase primele doua cifre ale immitrului de urgenta al polidei. Ar fi vrut sa-1 insoteasca, dar el a convins-o ■.i maul dintre ei trebuia sa riimana cu copiii, de?i s-ar fi simtit mai linistit ’.,i o aiba alamri. Brianna era o femeie inalta si musculoasa pe care nu o speriau •>mlcntele fizice.

Usa pe care se putea intra in turn atarna stramb. Vechiul lac din pli li in care se prindea usa putrezise de multa vreme si fusese inlocuit cu H i t ivar din Her, care ruginise. Roger a ridicat-o si a deschis-o, astfel iiu.il u nu scartaie. Inca mai era suficientS lumina afara. Abia peste o jumatate dc or;l uv< i sa se intunece. Cu toate acestea, in turn era intuneric. A aprins lantern.i >i a luminat pe jos. Se vedeau urme proaspete. Da, cineva fusese acolo. |rm putea sa deschida usa, dar copiii nu aveau voie sa intre in turn, dacS nu i-iiin insotiti de un adult, iar Jem jurase ca nu intrase in turn. —Hccci! a strigat el si i s-a raspuns printr-o miscare, undeva, mull m>il sus. Din reflex a apucat mai bine bastonul si a auzit un chitait si un (i'll!.in Erau lilieci care isi aveau cuiburile in apropierea acoperisului turnului. A luminat iar pe jos si a vazut ziare mototolite langa zid. A ridicat until dituu ele si I-a mirosit. Era vechi, dar se simtea inca mirosul de otet si peste. Nu se gandise ca Jem inventase povestea cu acel Nuckelavee. Accasu dovada a faptului ca in turn se aflase de curand cineva 1-a facut sa se infill ir Acel om nu doar ca se aflase pe proprietatea sa, dar ii amenintasc full.. Aproape ca i?i dorea ca barbatul respectiv sa mai fie acolo, sa stca di vorba cu el. Barbatul cu pricina nu mai era acolo. Nici un om cu scaun la cap nu s .11 fi urcat in turn. Roger nu a auzit nimic, dar nevoia de a fi sigur ca lucrutile stateau asa precum credea 1-a facut sa o ia pe scara din piatra care urea in spirala in susul turnului, incertitnd fiecare treapta cu piciorul, inainte de a-si lasa pe ea intreaga greutate a corpului. A deranjat porumbeii din varRil turnului, si ei au inccput sa se invarteasi fl speriati, de parcii ar fi fost o tornada din pene, inainte de a gasi calea de iesire din turn. S-a lipit de perete, cu inima batand sa-i sparga pieptul, in vrcimce porumbeii zburau speriati pe langa fata lui. Ceva, un soarece, un sobolan sau un soarece de camp, i-a trecut peste picior, iar el a tresarit si era cal pi­ ce sa scape lanterna din mana. In turn era viata. Sus se agitau lilieci. Mai jos erau porumbeii, dar nu sc vedea nici urma de intrus, indiferent daca era vorba de un om sau de altccva, Dupa ce a coborat, a scos capul pe fereastra pentru a-i trimite lui Bice un semnal ca totul era in ordine. Dupa aceea, a inchis usa si a inceput s:i coboare, indepartand de pe haine excrementele si penele de porumbel.

- O sa pun un ivar nou la usa aia, desi m3 Indoiesc ca se va intoarce, i-a •pus Briannei, sprijinindu-se de vechca chiuveta din piatra, in timp ce ea iikcpuse sa pregateasca cina. O sa fac lucrul acesta. Probabil a fost doar In trecere. - Crezi ca era din Orkneys? Roger isi dadea seama ca ea se mai linistise intrucatva, insa mai avea acea i nia de ingrijorare intre sprancene. - Mi-ai spus ca acolo existau povesti cu Nuckelavee. Roger a dat din umeri, spunand: Is posibil. Acesce povesti sunt consemnate. Nuckelavee nu sunt creaturi ■u.ii de cunoscute precum spiridusii si zanele, dar oricinc poate intalni pcisonajul in diferite volume tiparite. Ce-i acolo? Ka deschisese frigiderul si scosese untul, iar Roger vazuse sticla de ■..iiiipanie a carei etichera stralucea. - Ah, la asta te refereai, a replicat ea, vrand sa zambeasca, dar pastrand 11 tuida de ingrijorare in priviri. Am ... aaa... am obtinut slujba. Ma gandeam i ,1 ;im putea... sarbatori? Aceasta intrebare i-a inmuiat inima si s-a lovit cu palma peste frunte, rxclamand: - Dumnezeule, am uitat sa te intreb ce ai facut! Minunat, Bree! Stiam i .1 vci obtine postul, sa stii! a spus el, zambind cat mai calduros cu putinta. A vazut cum s-a detensionat si a simtit cum el insusi era cuprins de liniste. I'lilccrea a durat cat 1-a strans in brace, mai-mai sa-i rupa coastele, si 1-a sarutat, iIni s-a mai diminuat cand a facut un pas inapoi, a Iuat o cratita si 1-a intrebat i it dcgajare studiara: - Ei_ai gasit ceea ce cautai la Oxford? - Mda, a raspuns el ragusit si si-a dres vocea, pentru a putea vorbi mai i Iar. Mda, mai mult sau mai putin. Uite... masa s-ar mai putea amana? Cred i .1 voi avea mai multa pofta de mancare, daca-ti povestesc mai intai. - Sigur, a spus ea tncet, lasand din man3 cratita. Se uita fix la el. Era interesata, poate un pic speriata. - Le-am dat copiilor sa manance, inainte ca tu sa ajungi acasa, i-a spus im. Daca nu ti-e foarte foame... i i era foame. N u se oprise sa ia pranzul si stomacul lui scotea tot felul de Minete.

A intins mana spre ea, spunand: - Hai sa iesim. E o seari frumoasa. Si daca o infiiria ceea ce avea sa auda, afar& nu erau cratite. - Am trecut pe la vechca bisericS. St. Stephen’s, a spus el imcdiai ■t au iesit din casa. Am vrut sa vorbesc cu Dr. Weatherspoon. E paroh acttln, A fost prieten cu reverendul... Ma stie de cand eram mic. Se tinea mai strans de bratul lui de cand incepuse sa vorbeasca. Si-a luat inima-n dinti ?i i-a aruncat o privire fugara. Parea nerabdiUoaio. dar plina de speranta. - Si...? a intrebat ea, dand glas curiozitafii. - Ei bine... treaba e ca am obtinut si eu un post, a spus el, zambind. Vnl fi asistentul capelmaistrului. Bineinteles ca la asa ceva nu se asteptase deloc. S-a uitat la gatul lui si cl stia foarte bine la ce se gandea. Ai deg&ndsaporti asta?intrebase ea cand se dusesera pentru prima oaiil in Inverness, la cumparaturi. Da, asa ma gdndeam. De ce, are vreo pata? EI a vrut sa se uite la umerii camasii lui albe. Nici nu era de mirarc i ,1 voia sa faca lucrul acesta. Mandy venise de la joaca $i i-a pus pe picioare t;nl nisipul pe cared avea pe maini. El o stersese putin de praf, inainte de a o luu in brate ca sa o sarute. N u-i vorba de asta, spusese Bree, subtiindu-si buzele. E vorba de. .. Ce-dt set spui in legaturd cu... Facuse un gest pnn care imita tiiierea gamlui. El tsi dusese mana la gulerul descheiat al camasii, unde urma lasaul dc streang se vedea si se simtea foarte bine. Era ca ?i cand ar fi purtat sub piclr un sirag de pietricele. Se mai stersese putin, dar era inca destul de vizibilil. Nimic. Ea ridicase din sprancene si zambise discret, intreband: Si lumea ce va gandif Bdnuiesc cd-si vor spune cd Intr-o zi am exagerat in ceea ceprivepe asfixierea autoeroticd. Cunoscand foarte bine zonele rurale din Highlands, isi spusese ca acesta va fi lucrul cel mai putin grav pe care il vor gandi. Indiferent cat de banuitori

nr fi membrii unei congregatii, nici unul dintre ei nu-si poate imagina dcpravare mai mare decat aceea a unui presbiterian scotian convins. - Aaa.. . ei bine, i-ai spus Dr. W eatherspoon... Ce i-ai spus? a intrebat ca dupa cateva clipe de gandire. Vreau sa spun... Cred ca a observat. - Oh, da, a observat. Cu toate astea, n-am spus nimic si nici el n-a facut nici un fel de remarca. Uite ce este, Bree, ii spusese el atunci, in prima zi. Este vorba despre o alegere sirnpld. Ori lespunem tuturor adevdmlgol-golut, oti nukspunem nimic, adicd le spunem cat mai puttn posibil si ii lasdm sd g&ndeasca ce vor. N u e bine sd invcntdm o poveste, nu-i asa? Existd prea muke posibilitdti de a se descoperi ai am inventat totul. Ei nu ii placuse solutia aceasta. Dar era cea mai buna solutie. Pe chipul ei se vedea ca luase o hotarare. Incuviintase si i$i indrcptase umerii. Bineintelcs ca fusesera nevoiti sa spuna si minciuni, pentru a legaliza existenta lui Jem si Mandy. Totul se intampla insa in anii 7 0 , cand era un lucru obisnuit sa abandonezi locul in care ai star in Statele Unite si sa devii lioinar, asa cum isi spuneau respectivii oameni, care strabateau Europa in nutobuze si rulote harbuite. Trecand printre pietre, au adus foarte putine lucruri cu ei. Si-au luat copiii, iar Brianna daduse la iveala doua certificate tie nastere eliberate de o anume Claire Beauchamp Randall, medic ce asistase In nastere. Asa seprocedeazci cand nasti acasd, spusese Claire, semnand cu atentie. Iar cu sunt, am fast, s-a corectat ea cu un rictus algurii, am fast medic licentiatde cam statul Massachusetts. - Asistentul capeimaistrului, a spus ea, privindu-1. El a tras adanc aer in piept. Aerul serii era curat si placut, dar incepea sa se umple de muste. El a izgonit cu palma un roi care i se apropiase de fata, spunand: - Te rog sa te gandesti ca eu nu am plecat cu gandul de a-mi gasi o slujba, i i am plecat pentru a-mi limpezi gandurile in ceea ce priveste posibilitatea de a fi pastor. Ea s-a oprit locului, intreband: -S i...? - Haide, a replicat el, tragand-o dupa sine. Daca ne oprim aici, o sa fim mancati de vii.

An trecut amandoi prin gradina de zarzavat, apoi au lasat in urmfl mi hi si au luat-o pe cararea care ducea catre pasunea din spatele casei. Le m ilk v. deja pe cele doua vaci, Milly si Blossom, care acum rumegau linistitc In ini I*.i - Ti-am povesrit despre Confesiunea de la Westminster, nu-i asa? Confesiunea de la Westminster era echivalentul catolic al Crezului de 11 Niceea, adica asumarea unei anumite doctrine. - Mhm! - Ei bine, vezi tu, ca sa devin pastor presbiterian, trebuie sa pot jura ■i accept tot ceea ce este scris in Confesiunea de la Westminster. Am lost m staresafacasta cand... inainte. El se gandea ca ajunsese atat de aproape. I la chiar in ajunul zilei in care urma sa fie hirotonit, cand intervenise soaria, in persoana lui Stephen Bonner. I s-a cerut sa renunte la tot si sa o scoaiil |" Brianna din mainile piratilor. N u a regretat ca facuse acest lucru... Ea mei|it i alaturi de el cu parul ei rosu, cu picioarele ei lungi, intocmai ca un rigru. Apol mai era si gandul ca ea ar fi putut sa dispara atat de repede din viata lui, i i ar fi fost posibil sa nu-si vada niciodata fiica... - Poate ca Inca mai vreau sa fiu pastor, dar nu sunt sigur. Trebuie sa fin sigi n - Ce s-a schimbat? a intrebat ea vadir curioasa. Ce puteai accepta alum I si nu mai poti accepta acum? Ce s-a schimbat? si-a spus el. Bund mtrebare. - Este vorba de predestinare, a replicat el. Intr-un fel, despre asta este voib.i Era inca destula lumina, astfel incat sa observe pe chipul ei o anumitii in mi de amuzament, provocata fie de raspunsul la intrebare, fie de concept ill in sine. Nu avea cum sa-si dea seama. Nu au discutat niciodata despre credin|,l Erau foarte prudenti cand venea vorba despre astfel de chestiuni, dat iai i totul despre credinta celuilalt. El ii explicase intr-un mod simplu ideea de predestinare. Nu era voiii.i despre un curs pe care Dumnezeu il stabilise pentru viata fieciiruia, desi peiut u multi presbiterieni predestinarea insemna exact asta. Totul era legat dc infm tuire, de calea aleasa de Dumnezeu pentru mantuire. - Calea aleasa pentru unii oameni, a spus ea cu scepticism. Si a hoiiU.'li El ca restul oamenilor sa nu ajunga la mantuire? Mufii oameni gandeau asa si era nevoie de minti mai ascutite decal a ‘.,i pentru a-i convinge ca lucrurile nu scateau asa.

S-au scris multe card pe subiectul asta, dar ideea de baza este ca manMiikm nu este doar rezultatul dorintei noastre... Dumnezeu trebuie sa faca 11 m 11 u I pas. Se poate spune, daca vrei, ca El ne da ocazia sa raspundem .!K'lnarii Sale. Cu toate astea, noi alegem. Nu ai de ales intr-o singura privinta, i ,ul;1iigat el repede. Daca esti presbiterian, trebuie sa crezi in Iisus Hristos. I ii i red inca in Iisus. bine, a replicat ea. Si asta id ajunge ca sa devii pastor? Da, probabil. Si... ia uite. A bagat mana in buzunar si a scos de acolo o fotocopie. Mi-am zis ca e mai bine sa nu fur cartea, a spus el, incercand sa para 11111 i/.;it. In cazul in care ma decid sa devin pastor, vreau sa zic. Sa nu fiu cumva mi cxemplu rau pentru crcdindosii pe care vreau sa-i pastoresc. I lo-ho! a exclamat ea absenta, citind. Apoi a iniltat o spranceana. Difera, nu-i asa? a intrebat el, simtind ca nici nu mai putea respira. Este... a spus ea, privind din nou documentul. Difera. Data difera. A simdt ca censiunea de care fusese stapanit in ultimele douazeci si patru dr i ne tncepea sa scada. Asta insemna ca nu isi pierduse mindle. A intins mana si im i-a inapoiat copia dupa Wilmington Gazette, mai exact copia dupa stirea in ( are se arata c3 sodi Fraser muriscra in Ridge. Este vorba numai despre data, a spus el, trecand degetele peste tcxtul i .11 c nu se vedea foarte clar. Textul... Cred ca textul este acelasi. Este cel pe i .ne p i amintesti tu? Ea gasise aceeasi informaue cand facuse investigatii legate de membrii I nuilici ei. Tocmai astao indemnase sa treaca printre pietre si il indemnase |ic el sa porneasca dupa ea. Si tocmai lucrul acesta schimbase totul, a gandit . I, Multumesc, Robert Frost. S-a sprijinit de el pentru a reciti totul ca sa fie sigura. Apoi a dat din cap. Numai data, a spus ea in celc din urma, iar el a simut ca nici ea nu mai |iniea respira. Numai data... s-a schimbat. A continuat sa datine din cap si a devenit palida. In cele din urma a reusit sa spuna: Crezi ca daca... Crezi ca daca eu ma due din nou la arhiva din Boston, unde am gasit ziarul ala... crezi ca data de-acolo s-a schimbat si ea? Mda, cred.

Ea a tacut o vreme, privind hartia din mana Ini, scrutandu-1 npoi mt zator si spunand: - Ziceai ca ti-ai pus anumite intrebaii. Ce ce-a facut sa-ti pui mm I.... - Mama ta. Durase cateva luni pana plecasera din Ridge. Intr-o noaptc, d\nd mi pntuse sa doarma, se plimbase incolo si-ncoace prin padure si o gil.sini (» Claire stand in genuncKi intr-o poienita plina de flori albe, care p:ln\ni -■b o perdea de ceata. Se asezasesi o privise cum culegeafrunzepe care le puneain cojul ci. Mu atingea florile. - Trebuie sa le strangi noaptea, i-a spus ea putin mai taiziu. DacJ se |nwii trebuie sa le aduni la lumina lunii. - N u ma asteptam... ainceput el, dar s-aintrerupt. Ea a izbucnit in ras, un ras galgait care arita cat era de amuzatil. - N u te asteptai sa pun pret pe superstitii? a intrebat ea. Asteapcil, tint n Roger. Cand vei fi trait la fel de mult cat am trait eu, s-ar putea sS incept ■■t tii seama de superstitii. In ceea ce o priveste pe aceasta... Mana ei s-a miscat, ca o pata palida in Intuneric, si a rupt o tnlpinfl i n o miscare gratioasa. O aroma intepatoare a umplut aerul, puternic.1 $i pt i sistenta, care se distingea in ciuda mirosului florilor. - Insectele vin si isi depun ouale pe frunzele unor plante, vezi? l’lanlil secreta anumite substante cu miros puternic, pentru a tine la distant;! gliulii cii. Se intampla ca aceste plante care produc substante insecticide s;l iiikt si proprietati medicale, principalul daunator al acestui tip de plant;! liiiul larvele moliei. - Am inteles, a spus el. Tulpina a fost retrasa de sub nasul Ini, planta a intrat in tolbSL si nu'nu 11 s-a indreptat catte alta planta. - Exista si plante polenizate de molii, dar acelea desigur ca... - Infloresc noaptea. - Majoritatea plantelor sunt afectate de insecte, cate sunt active In timpul zilei si aumci incep sa secrete substante cate sa le apere, indata ce riis.il i soarele. Concentratia creste pe durata zilei, dar daca soarele este prea putcrnii, unele dintre uleiurile produse incep s3 se evapore de pe frunze §i plant,i inceteaza sa le mai produca. Plantele cele mai parfumate le poti culege la

In/m/.. De aceea samanii si cei care se pricep la plante de leac le spun ucenicilor '..I culcaga o anume planra la lumina lunii si o aka la ceasul amiezii. Aceste '.l.iinri devin superstitii, nu-i asa? Cilasul ei era inca neutru, dar in el plutea o unda de amuzament. Roger s-a lasat pe vine, ca sa o poata observa mai bine. Acum ca ocliii lui 'ir obisnuisera cu lumina din jurul sau, ii putea distinge silueta, dar nu si n.lwlturile fetei. A mai cules o vreme si apoi s-a intins. El a auzit cum ii trosnea coloana. - L-am vazut o data, stii? a spus ea si glasul i se auzea inabusit, pentru i .1 ii intorsese spatele si umbla pe sub crengile unui rododendron. - L-ai vazut? Pe cine anume? - Pe rege, a raspuns ea, in vreme ce s-a auzit un trosnet, semn ca gasise i rva. A venit la Pembroke Hospital sa-i vada pe militarii de-acolo. A venit si .1 vorbit cu noi... cu doctorii si cu asistentele. Era un om tacut, foarte demn, il.ir foarte cald. N u as putea sa-mi amintesc ce a spus, dar pentru noi a fost un imbold. Chiar ?i faptul ca a fost acolo era ceva deosebit. - Mhm! Care izbucnirea razboiului o facea sa-si aduca aminte de asemenea lucruri? - Un jurnalist a intrcbat-o pe reginS daca isi va lua copiii si va parasi tara... Multi faceau asta, sa ?tii. - Stiu, a spus Roger si a vazut cu ochii mintii un baiat si o lata, amandoi i fete ovale $i amandoi tacuti, stand unul langa altul langa o vatra care i se p.nca cunoscuta. - Doi dincre ei au fost la noi, la Inverness. Ce ciudat, abia acum mi-am .ulus aminte de ei. Nu era atenta la ceea ce facea, - Regina a spus - nu-mi aduc aminte exact cuvintele ei, dar intelesul lor 1 ,im retinut —Ei bine, copiii nu pot pleca de langa mine, iar eu nu pot pleca tie l/mgd rege, iar regele, bineinteles, nu poateparasi tara. Cand a fost ucis tatal i.lu, Roger? S-ar fi asteptat la orice altceva, dar nu la intrebarea asta. A fost atat de ncasteptata, incat parea de neinteles. - Cum? a intrebat cl, desi o auzise. A scuturat din cap pentru a scapa de gandul ca se afla intr-un plan uipiarealist si a spus: ii

- In octombrie 1941. N u sunt sigur cS-mi pot aminti data exact;!... H.i nu, Imi aduc aminte. S-a consemnat data in acte. Pe 31 octombrie 1941. 11< ce? Ar fi vrut sa spuna De ce Dumnezeu?, dar si-a infranat impulsul dc a Irn ■ la blasfemie si a inrrebat cu calm: - De ce? - Ai spus ca a fost impuscat in Germania, nu-i asa? - Pe Canalul Manecii, in drum catre Germania. Asa mi s-a spus. ti putea vedea chipul in lumina lunii, dar nu-$i putea da seama care cin expresia fetei ei. - Cine ti-a spus asta? Iti aduci aminte? - Reverendul, cred. S-ar putea la fel de bine sa-mi fi spus mama. Sentimentul ca se afla intr-un plan suprarealist s-a sters, iar el devenit furu is. - Conteaza? - Probabil ca nu. Cand te-am intalnit pentru prima oara noi doi, Fr:inl* si cu mine, la Inverness, reverendul a spus ca tatal tau a fost impuscat in limp ce traversa Canalul Manecii. - Da, ma rog... Si ce daca? si-a spus el in gand, dar ea parea sa-i ghiccast .1 gandul, pentru ca a auzit un fel de chicotit din dreptul rododendronuliti, - Ai dreptate, nu are important^. D ar... atat tu, cat si reverendul ati spus ca era pilot de avioane Spitfire. Asa este? - Da, a raspuns Roger, avand impresia ca simte ceva neplacut la ceafil, ca si cand s-ar fi aflat ceva in spatele lui. A inceput sa tuseasca, pentru a avea astfel un motiv sa faca o miscare a capului, dar a vazut ca in spatele lui mi era nimic decat alb-negrul padurii scaldate in razele lun ii. - Stiu asta cu sigurantil, a replicat el, simtindu-se dintr-odata in defensivil. Mama avea o fotografie in care aparea impreuna cu avionul lui Rag Doll1. Asa a fost botezat avionul. Numele era pictat pe bot. Tot acolo era pictai.1 o papusa cu fustita rosie si bucle negre. Stia asta cu siguranta. Dormise cu acea fotografie sub perna multa vrenu1 dupa ce mama lui fusese ucisa. Portretul mamei sale, care fusese realizat la fotograf, era prea mare si exista riscul de a observa cineva ca lipsea. - Rag Doll a repetat el, pentru ca ii venise brusc o idee. - Ce-i? Ce este? El filcut un gest cu mana, spun and: 1 Papusi din dirpe (lb. englczH) (n.tr.)

N u-i... Nu-i nimic. M-am gandit doar ca probabil rata ii spunea Rag I W/ mamei. E o porecla, stii? Am citit cateva dintre scrisorile lui catre ea. I >c obicei i se adresa cu Dolly1. Si acum, daca ma gandesc la buclele negre, I I poriretul mamei mele... Mandy, Mandy are parul mamei mele. ( )b, foarte bine, a replicat Claire sec. Nu-mi place sa cred ca seamana ■I-mi cu mine la par. Sa-i spni lucrul acesta cand o sa fie mai mare, vrei? Fetele ' u r l u i parul foarte ondulat nu sunt multumite de el, mai ales cand sunt mai mu i si vor sa arate ca alte persoane din jurul lor. I )e$i era preocupat, a deslusit tonul discret de regret si a apucat-o de mana, ■i-.ikii and faptul ca in mana aceea tinea o planta. Am sa-i spun, a replicat el incet. Am sa-i spun totul. Sa nu te gande$ti nii indata ca ii voi lasa pe copii s i te uite. I .1 strans mana cu putere si florile albe s-au revarsat pe negrul fustei ei. Multumesc, a spus ea incet. A auzit-o tragandu-si nasul si a vazut-o trecandu-si cealalta mana pi Me ochi. M ul tumesc, a spus ea din nou, cu mai multa hotarare, si si-a indreptat ipMicle. Hste important. E important sa-ti aduci aminte. Daca nu as ?ti lucrul i>i'M;i, nu ti 1-a? spune. ( !c... sa-mi spui? M;‘iinile ei mici si mirosind a medicament le-au cuprins pe ale sale. Nu stiu ce s-a intamplat cu tatal tau, a spus ea. N u stiu ce s-a intampi.it. ilar nu s-a intamplat ce ti-au spus ei. Am fost acolo, Roger, a repetat ea cu rabdare. Am citit ziarele... Am iiipi ijii piloti. Am vorbit cu ei. Am vazut avioanele. Avioanele Spitfire erau mu i. bune pentru aparare. Avioanele-astea nu au traversal niciodata Canalul Manecii. Nu aveau destula autonomic de zbor, astfel incat s i poata trece din Anglia in Europa si pentru a se intoarce apoi in Anglia. Ele au lost folosite In Europa mai tarziu. I )ar... Orice argument ar fi avut - pierderea traseului, eroare de ' ilull acesta slabea. I se facuse parul maciuca. Bineinteles ca se intam pli tot felul de lucruri, a spus ea, de parca ar fi Ii im in stare sa-i citeasca gandurile. Si lucrurile sunt denaturate in timp. Omul 1 I'.ipiifidi (lb. engleztl) (n.tt.)

care i-a povestit mamei tale putea sa greseasca. Poate ca a spus vreun Im mi pe care reverendul 1-a interpretat intr-un anumit fel. Toate aceste lucruri Mini posibile. Dar in timpul razboiului am primit scrisori de la Frank... A suit cat de des a putut. A scris pana cand 1-au pus sa zboare cu un avion MI (•, Dupa asta, se intampla sa nu am nici o veste de la el luni de zile. Dar chilli i nainte de asta mi-a scris si mi-a marturisit - asa, ca si cand mi-ar fi spus cev.i cu totul banal, stii - ca a dat peste ceva ciudat in niste rapoarte. Un Spiilin se prabusise, nu fusese doborat. Se credea ca fusese vorba despre o defeqiuin la motor. Se prabusise in Northumbria si nu luase foe, lucru care era mi adevarat miracol. Cu toate astea, nu se stia nimic despre pilot. Absolut nimii A mentionat si numele pilotului, Jeremiah. A fecut asta pentru ca i s-a pill in ca era un nume potrivit pentru un om care dispare. -Jerry, a spus Roger, simtind ca ii amorteau buzele. Mama i-a spus intotdeauna Jerry. - Da, a replicat ea incet. Si peste tot in Northumbria sunt pietre inaltc, dispuse in cere. - In apropierea locului in care avionul... - N u stiu. Roger a vazut ca dadea din umeri, neajutorata. A inchis ochii si a tras adanc in piept aerul care era incarcat de mirosnl culpinilor de floare rupte. - Si imi spui asta acum pentru ca ne intoarcem, a spus el cu calm. - De cateva saptamani ma gandesc la asta in fel si chip, a spus ea, pan ;! vrand sa se scuze. Abia in urma cu o iuna mi-am adus aminte. Nu mi sc intampla dcs sa ma gandesc la... la trecutul meu, dar cu toate cate s-:m intam plat... A facut un semn cu mana, prin care ar fi vrut sa exprime faptul ca aveau sa piece curand si sa comprime discutiile lungi, legate de plecare. - Ma gandeam la rSzboi. Ma intreb daca exista cineva care si fi trecut prin razboi si sa nu se gandeasca la el ca fiind scris cu R mare. Ma gandeam sil-i povestesc si lui Jamie despre cele inramplate atunci. Jamie o intrebase despre Frank. A vrut si afle ce rol jucase in timpul razboiului. - E curios in legStura cu Frank, a spus ea deodata. - Si eu as fi, avand in vedere intreaga situatie, a spus Roger sec. Oare Frank nu a fosc curios in ceea ce il privea pe Jamie?

Aceasta intrebare pirea sa o fi tulburat, deoarece nu a raspuns direct, ci ,i dirijat discutia spre subiectul pe care il discutau, „asta daca putea fi numita iliscufie", s-a gandit Roger. - Oricum, a spas ea, tocmai asta mi-a amintit de scrisorile lui Frank. Am im crcat si-mi amintesc lucrurile despre care imi scrisese... si deodati mi-a irn-nit in minte modul in care Jeremiah i se piruse un nume potrivit pentru nn om care dispare. Roger a auzit-o oftand si, dupa o vreme, ea a continual: - Nu eram sigura... dar am vorbit cu Jamie si el mi-a spus ca ar trebui ..I stii. E de parere c i tu ai acest drept... si ca vei sti ce sa faci cand vei afla *mn stau lucrurile. - M i simt flatat a replicat el, simtindu-se chiar mai mult decat flatat. - Asta este. Incepuseri sa rasara stelele, lucind palid deasupra muntilor. Nu erau atat ile siralucitoare precum cele din Ridge, unde muntele parea un val urias de i .ii ilea neagri. Se intorseseri si se aflau in apropierea casei, dar au mai zabovit in curie, stand de vorba. - M-am mai gindit uneori cum se potriveste calatoria in timp cu giiiulurile pe care le are Dumnezeu cu noi. Oare lucrurile pot fi schimbate? /If trebui sa fie schimbate? Parintii tai... ei au incercat si schimbe cursul istoriei. Au incercat al naibii de mult si nu au reusit. Ma gandeam ca asta a lusi to t... chiar si din punct de vedere presbiterian. 1 )in glasul lui razbatea si o unda de umor. - Aproape c i a fost linistitor ca istoria nu putea f i schimbatd. Nici nu i ii'luiic sa poata fi schimbati. Stii, Dumnezeu este in CerulSdu, midtumit de i iva ce se petrece pe pamant. - ?i totusi... a replicat Bree, agitand in mana fotocopia impaturita si i/gonind cu ajutorid ei o molie care semana cu o pata mica de ceata. - Si totusi... iata dovada ca lucrurile pot fi schimbate, a spus Roger, fiind itc acord cu Bree. - Am vorbit putin cu mama despre asta, a spus Bree dupa o clipi de I’.imlire. Si ea a ras. - Asta a facut? a Intrebat Roger sec si a primit drept raspuns un chicotit 1 1in partea lui Bree.

- N u a ras ca si cand ar fi distrat-o ceva, 1-a asigurat ea. Am Inin Imi >i daca ea credea ca un calator in timp poate schimba lucrurile, poate nimllli. * viicorul si ea mi-a raspuns ca da... pentru ca ea modifica viitoml dr \\ data cand salva viata nnei persoane, care ar fi murit daca ea nu ar li ........... I, Unii dintre ei au avut copii, pe care nu i-ar fi putut avea, daca nil n I; supravieruit... si atunci a ras si a spus ca era foarte bine ca credinciosii.... . i credeau in mistere si nu insistau sa afle cum lucreaza Dumnezeu, uyi *him fac protestantii. - Ei bine, nu sdu daca as spune asta... aaa... s-a referit la mini'? - Probabil. N-am increbat. Acum el a fost cel care a inceput si rada, desi il durea gatul. - Dovada, a spus ea, cazand pe ganduri. Statea pe o bancii ldn|vi mm indoind fotocopia intre degete cu un gest nervos. Eu nu sdu. Aceasta euii ilupa ce a rostit aceste cuvinte, Hal s-a napustit asupra altui rinichi. - Chiar crezi c i ai probleme cu inima? 1-a intrebac Grey. I lal a dat din cap, raspunzand pe un ton cu totul detasat: Nu prea cred. Am asculcat-o, stii? Dupa ce-am avut primul atac. Bate ■a de obicei. Hoinavul s-a oprit putin pentru a se lovi cu pumnul in piepr si apoi 1 1 ontinuat:

- N u ma doare. Cu siguranta dl ar trebui sa ma doara, nu? Grey a dat din umcri intreband: - Atunci despre ce atac a fost vorba? Hal a inghitit ultima bucatica de rinichi si a intins mana dupil n It lit ■I• paine prajita unsa cu unt, luand cutitul penrru marmeladit in ir.il.tli* mana. - Nu mai puteam sa respir, a spus el cat se poate de calm. M-am in vim m Lucruri de soiul asta. - Ah, bine. - Acum ma simt destul de bine, a spus Hal avand in glas o limb tit surprindere. - Chiar asa? a intrebat Grey, zambind. A avut o clipa de indoiala, dar... oricum el pleca peste granita si nu mini m ca era posibil sa se Intample lucruri neasteptate, de multe ori elc sc $1 In tamplau. Cel mai bine era sa-si spuna tot ce aveau de spus, pemru t .1 mi cumva sa se intample ceva neasteptat cu unul dintre ei inainte de a sc rcvedi 1 - Ei bine, atunci... daca m crezi cA un mic soc nu-ti va grabi mom 11 1 , da-mi voie sa-ti spun ceva. Vestea despre dragostea dintre Dottie si William 1-a facut pe Hal m opreasca imediat din mancat. - In regula, a spus el. - In reguld? a intrebat Grey. Adica n-ai nici o obiectie? - Nu te-ai simti foarte bine daca as avea obiectii, nu-i asa? a intrebat 111 ! la randul sau. - Daca tu te astepti sa cred ca grija pentru simtamintele mele influcinr.1 1 1 actiunile tale, atunci inseamna ca boala te-a afectat in mod serios. - Nu, a replicat Hal, zambind larg si sorbind din ceai, pentru ca apoi -.j lase din mana cana goala. Este vorba doar de faptul... Hal s-a lasat pc span si i s-a vazut burta umflata. Apoi 1-a privit pe Grey in adancul ochilor, zidlml - S-arputea sa mor. N u vreau, si nu cred ca se va incampla asta. S-ar puir.i, insa. As muri mai linistit daca as sti ca este impreuni cu cineva care 0 va 0111111 si va avea grija de ea a?a cum se cuvine. - Sunt flatat ca tu crezi ca William o va ocroti si va avea grija de ea ciiin trebuie, a replicat Grey sec, desi cuvintele fratelui sau li facusera 0 imensii placere.

ll'meinteles c§ William o sa aiba grija de ea, a spus Hal foarce sigur pe •ini'. I )oar este fiul tau, nu-i asa? 11in leva, departe, a lnceput sa sune clopotul unei biserici, aducandu-i imi me lui Grey de sarbiitoare. ( )h! a exclamat. Craciun fericit! 11al a zambit placut surprins si a spus zambind: ( 'rfleiun fericit si tie! I ircy mai purta in suflet spiritul Craciunului cand a pornit spre Dover. Ilii/iinarelc bainei lui erau pline de dulciuri si mici cadouri, iar la subrat avea iiii pachet in care se aflau blestematii aceia de papuci dc casa, impodobiti i ii penile dc nuferi si broaste verzi brodate cu grija. O imbratisase pe Dottie hiud ii daduse papucii, rcusind sa-i sopteasca la ureche ca treaba fusese n /ulvata. II sarutase cu atata putere pe obraz, incat si acum mai simtea locul m .i I freca fara sa-si dea seama. I I ebuia sa-i scrie lui William imediat, desi nu era nici un fel de graba, liiiuldl scrisoarea nu avea cum sa-i parvina inainte de a ajunge el insusi la hi ml ru l ofiter. Cand ii vorbise lui Hal, fusese cat se poate de serios. Indata 11 ’ n nava porneapeste ocean la venirea primaverii, el avea sa se afle la bord. 'ipcia doar sa soseasca la timp la destinatie. Si asta nu numai de dragul lui Henry. I )rumurile erau exact asa cum se asteptase, iar calatoria cu vaporul pana l.i ( inlais a fost chiar mai neplacuta decat si-ar fi imaginat, numai ca a rezistat fiigului si disconformlui. Pentru ca nelinistea lui in legatura cu Hal sc mai i'*,lompase, avea vreme sa se gdndeasca la ce-i spusese Nessie... Era o mlormatie pe care s-a gandit sa i-o impartaseasca lui Hal, dar pana la urma nu a lacut-o, pentru ca nu a vrut sa-l incarce pe fratele lui si cu o veste care i .ii II intarziat insanatosirea. - Francezul dumitale nu a venit aid, ii spusese Nessie, lingandu-si /.ilulrul de pe degete. A fost la Jackson cand a trecut prin oras $i pe urma ,i plccat in Franta. - La Jackson? replicase el mirat. El nu freeventa case deocheate, exceptie facand stabilimentul lui Nessie, i Iar cunostea casa lui Jackson si fusese acolo o data sau de doul ori cu prietenii. I ia o cladire in care clientii se puteau bucura de muzieft la parter, de jocuri ilv noroc la etajul intai $i aveau spatiu pentru lucruri mai intime un etaj mai

sus. Era un loc frecventac in special de catre ofiterii din esalomil de inl|lni N u erainsa un stabiliment in care sa poata fi satisfacute gusturilc Ini I i ■> Beauchamp, de asta era sigur. - Am inteles, spusese el calm, band ceai si simtind cum ii batea ini mu | i-i*i« in gat. Ai cunoscut vreodata un ofiter pe nume Randall-Isaacs? Despre acest lucru amintit in scrisoare nu-i spusese lui Hal. Denys Randall-Isaacs era un ofiter despre care se stia cit Ime.' in anturajul lui Beauchamp, atat in Franta, cat si la Londra. Asa spusese iiilm matorul lui si, la auzul numelui, si mdse ca inima ii era strapunsii de o s.ijy ill * de gheata. S -a rftp u tu t sa fie doar o coincidenta faptul ca un om din amunijiil lm Beauchamp 1-a luat pe William intr-o misiune de cercetare la Quell a , num u ca el nu credea ca era o coincidenta. Nessie ridicase capul brusc de indata ce auzise numele Randall Is.an * intocmai ca un caine care auzise un zgomot intr-un tufis. - Da, I-am cunoscut, a spus ea. Pe buza de jos i se asternuse o pudra fina de zahar. Ar fi vrut sit ii sn'Wi; 1 zaharul de pe buza si, in alte imprejurari, chiar ar fi facut-o. -L -a m cunoscut sau am auzit de el, a adaugat femeia. Se spurn ■• ar fi evreu. - Evreu? Amanuntul acesta 1-a uimit. In nici un caz. Unui evreu sail miiil catolic nu i s-ar permite sa intrein randurile armatei terestre sau ale inai iin l Nessie a ridicat o spranceani: - Poate ca nu vrea sa se stie lucrul asta, a spus ea lingandu-si buzclc «.1 •■ pisica si inlaturand astfel 0 pata de zahar. Daca nu vrea sa se afle com 1dr.pi> el, ar trebui sa stea deoparte dc toatc matrapazlacurile in care e aincsm 11 Asta-i tot ce pot sa zic! Femeia a ras cu pofta, apoi si-a tras patura peste umeri si 1-a privit cu 01 lill ei negri stralucind in lumina focului: - Are o legatura si cu baiatu’ tau, frantuzul asta. O fata de la Jackson mi 1 spus ca era evreu. A avut un soc cand tanarul si-a dat jos pantalonii, A spu< ca nu ar fi facut nimic, doar ca frantuzul era si el de fata si-a zis cS vrea •„! ,. uite. Cand a vazut ca fata nu vrea, i-a oferit dublu si-atunci a facut-o. A / 1 . ca, daca e sa vorbeasca despre asta, a continual ea ranjind, a fost mai Inn. decat cu multi altii.

Mai bine decat cu multi altii, a mormait el cu totul neatent, abia iilwrvand privirea pe care i-o arunca un pasager, singurul care avusese airajul u mai ramana pe punte. La dracu’! I’e Canalul Manecii ploua abundent si vantul matura puntea, iar v-.ipoi'Lil a scartait. Celalalt pasager a coborat sub punte, lasandu-1 pe Grey >i mitnance piersici umplute cu coniac, pe care le scotea dintr-o cutie pe care ii avea in buzunar, si sa priveasca in intuneric spre coasta Frantei care abia *■' /area in pacla. 24 decembrie 1776 Orasul Quebec Dragd tatd, h i scriu dintr-o manastire. M d grdbesc sd-ti explic cd nu este vorba dcspre ceva gen Covent G a rd e n c i dintr-o mdndstire romano-catolicd a cdlugdritelor ursuline. Cdpitanul Randall-Isaacs fi eu am ajum lafortdreata lafinele lui octombrie. Am avut intentia sd-ifacem o vizitd lui Sir Guy, sd vedem care este opinia sa desprepozitia localnicilorfatd de insurectia americanA, dar am aflat cd pornise spre Fortul Saint-Jean, pentru a se ocupa de am intita insurectie, f i n d vorba despre o bdt&lie navald (cred cd asa trebuie sd o numesc) care a avutlocpe Lacul Champlain, un lac relativ mic, legat de Lacul George, pe care il vei vedea dumneata insuti cand vei ajunge aid. Eu am dorit foarte m ult sd pornim pe urmele lui Sir Guy, dar cdpitanul Randall-Isaacs a fast Impotrivd, avand in vedere distanta pe care ar fa urmatsa oparcurgem siperioada anului in care negdsim. S-a dovedit cd a gdndit bine, deoarece in ziua urmdtoare s-a pornit o ploaie ca degheatd, care s-a transformat m furtund. Cerul s-a intunecat intr-o asemenea mdsura incat nu mai puteai sti dacd era noaptesau zi. In cateva ceasuri, pdmantul era ingropat in zdpadd si gheatd. Trebuie sd recunosc cd, vdzdnd acest spectacol al naturii, mi s-a mai dim inuat dezamagirea de a nu m d fi aldturat lui Sir Guy. Tradus mot-a-mot: gradina manastirii (n.tr.)

Oricum, ajungeam prea tarziu, deoarece lupta incepuse deja It 1 octombrie. N u am aflat amdnunte pttna lajumdtatea lui noiembrit, c&nd niste ofiteri din Hessa, din regimental Baronului Rtedesel, au ajlttii infortdreata cu noutati. Estefoarte posibil ca dumneata sa at deja till raport oficial Irninte de a primi aceastA scrisoare, dar arputea exista ctih'VU detalii omise in versiunile oficiale si, ca saflu franc, redactarea unei astfrel de compuneri este dngurul lucru cu care im ipot ocupa timpul, deoame am refiizat o invitatie a maicii starete de a participa la slujba care sefair aid in cinstea CrAciunului. (Clopotele bisericilor din orassund lafiemrr sfert de ord, indiferent cd este noapte sau zi. Capela mandstirii este chiar in spatele zidului metocului in care sunt cazat, mat precis la etajul superior, iar clopotul la aproximativ douazeci depicioare fata de capul meu. De aceea pot sd-ti spun cdt se poate de exact cd acum este ora 9 fi 15, postmeridian.) Sd trecem, deci, la amdnunte: Sir Guy a frost alarmat de incercarea de cucerire a orasului Quebec de anul trecut, cu toate cd ea a sfrArdt prm tr-un esec lamentabil. El a intdrit paza pe cursul superior al Hudsonului, deoarece door din acea directieputeau sd apard neplacerilc. A luat mdsuri dintre cele mai stride. (Am o sticld cu alcool din vin, pe care ti-o voi ardta, pentru cd am in ea o insectd imensa, de aproape doi inch lungime sifroarte multe cdpusepe care le-am luat chiar de pe trupul meu, frolosindu-ma de miere, pentru a le ademeni daleface sd-si sldbeascd strdnsoarea.) In vreme ce invazia de iama trecutd nu a reudt, oamenii colonelului Arnold, hotdrati sd nu ii permitd lui Sir Guy accesul cdtre lacuri, au ars in retragere toate navele de la Fortul Saint-Jean, ddndfroc sifrortului, d m odi de apd. Tocmai de aceea Sir Guy a comandat din Anglia bdrcipliante (tare as f i vrut sd le vadl). Zece dintre acestea au sosit d s-a dus la St. John pentru a vedea cum sunt montatepe raid Richelieu. Intre timp, colonelul Arnold (care pare a fiu n o m uluitor, dacd mdcarjum dtate din ceea ce am auzit despre el este adevdrat) p-a construitpropria frlotd, din galere d salupe. Nem ultum it fiin d de barcile pliante, Sir Guy a cerut sd i se puna la dispozitie d Indefatigable, ofregatd de aproximativ 180 de tone (exista anumite inadvertente privind numArul de tunuri de la bordidfregatei.

/ hipd inca o sticld din vinul Claret care seface a id la mdndstire [chiar nmicile ilfac, numai cafoarteputin din elscapd depreot si ajunge aid], v a ajuns la un consens cu un ,,batrdn lup de mare“, existdnd si erori de iraducere), s-a trecut la demontare, la transportulpe rdu, urmand ca acolo iil sefaca reasamblarea. ColonelulArnold a deck, separe, s&nu mai astepte, pentru a nupierde nvantajul de care credea C& dispune. Tocmai de aceea a iesit din ascunzatoarea sa din Insula Valcour, la 30 septembrie. Ca sd avem un ruport, pot spune cd avea cincisprezece nave, in vreme ce Sir Guy avea dmtdzeci si cinci. Pe navele colonelului se aflau oameni care habar nu aneau ce inseamnd a naviga, adica toatd gloria marinei americane. Cu toate astea, nu se cuvine sd radprea mult. Cu cat aud mai multe dcspre colonelul Arnold (si aud destul de multe aici, la Quebec), cu atdt detdn mai convins cd el este un damn cu inimd mare si minte multd, cum obisnuia sd spund bunicul, Sir George. Mi-arfacepldcere sad intdlnesc imr-o bund zi. Se aud c&ntece, locuitorii vin la catedrala din apropiere. N u stiu ce sc tiintd si suntprea departe ca sd inteleg cuvintele, dar vdd torte aprinse si clopotul ma anuntd cd este ora zece. (Maica staretd spune cd te cunoaste, apropo, se numeste Soeur Immaculata. N ici nu ar trebui sd md uimeascd acest lucru. Pam spus cd il cunosti pe Arhiepiscopul de Canterbury si pe Papd. Ea s-a ardtat hnpresionatd si te roagd sa-i transmiti Sanctitdtii Sale cd este una dintre cde mai supuse slujitoare ale lui Dumnezeu, M-a invitat la cind si mi-a spus povesti legate de cucerirea citadelei in ’5 9 si despre felul in care ai adits tu niste scotieni la mandstire. M i-a spus cd maicile au fost socate sd-i vadd pe acei bdrbati cu picioarele dezgolite si s-au gdndit sd le facd pantaloni. In ultimele sdptdmdni ale caldtoriei uniforma m eaaavutde suferitfoarte mult, dar pot sd spun cu usurare cd pantalonii aratd inca destul de decent. Cred cd si maica staretd a avut un simtdmant de usurare hi aceasta privintd!) Md intorc, insd, la relatarea mea legata de bdtdlie. Flota lui Sir Guy s-a indreptat cdtre sud, cu intentia de a captura din nou Crown Point si apoi Ticonderoga. Ccind a trecut pe Idngd Insula Valcour, au apdrut doud dintre navele lui Arnold, descbizdnd focul. Apoi au incercat sd se

retraga, dar una dintre ele (se spune cd a rfi vorba despre Royal Savage I. nu a putut inainta impotriva vdntului si s-a scufundat. C&teva dinhe navele britanlce cu tunuri la hard au inconjurat nava inainte amimila si au capturat cdtiva oameni, insd au fost nevoite sd se retragd sub (inti americanilor. Au tras insd si ele asupra navei Royal Savage. A avut loc apoi o serie inlreagd de manevre si lupta propriu-zisit a inceputpe la ceasurile amiezii. In actiunes-au distins in special Cadet cm si Inflexible, dar si navele cu tunuri. Navele lui Arnold, Revange si Philadelphia, au fost lovite, iar cm din urmd s-a scufundat la venirea serii. Carleton a continuatsa se distingd in tim pul luptei, dar osalvd Irani de americani a lovit lantul ancorei si nava a inceputsd pluteascd. A fost apoi atacatd, iar cdtiva oameni din echipajul ei au fost ucifi. Printre acestia si. comandantul, locotenentul James Dacres (Am mi sentiment neplacutpentru cd s-arputea sd-lfi cunoscut in tim pul mini bal organizat in sezonul trecut), dar si ofiterii superiori. Unul dintre sublocotenenti apreluat comanda si a dus nava la loc sigur. Se spune cd arfifost vorba despre sublocotenentul Edward Pellewpe care l-am intrtlnit o data sau de doud ori la Boodles, unde am fost cu unchiul Harry. Voi rezuma: o altd salvd a lovit cala unei nave cu tunuri si aceasta a s&rit in aer. In cele din urmd, insd, a intrat in lupta Inflexible, care a produs mari avarii navelor americane, pentru cd dispunea de tunuri de calibru mare. Cele mai mici dintre navele lui Sir Guy au dus indieni pe Insula Vakour si la malul lactdui, tdind astfel o cale de retragerepentru ceea ce a mai rdmas din flota lui Arnold, navele inamice f in d silitc sd se refugieze in josul lacului. Acestea au reusitsd se strecoarepe lAngd navele lui Sir Guy, deoarecc noaptea a venit cu ceatd si au ajuns pe Insula Schuyler, la cdteva mile cdtre sud. Flota lui Sir Guy a urmdrit navele lui Arnold si a ajuns in preajma lor adorn zi. Ambarcatiunik lui Arnold luau apd, erau avariate si aveau de suferit si din cauza vremii, edei incepuse sd ploud torential si vantul bdtea cu rafak. Nava Washington a fost incoltitd, atacatd si silitd sd sepredea. Echipajul ei, akdtuit din peste o suta de oameni, a fost capturat. Cu toate acestea, restulflotei lui Arnold a reusitsd se refugieze la Buttonmold Bay unde, din elite am aflat, apele erauprea mici pentru a permite flotei lui Sir Guy sd k urmareasca.

Acolo, Arnold a acostat, a ordonat ca navele s i fie parasite si incendiate cu pavilioanele la catarg, aceasta ca gest de sfidare. C elputin asa s/nineau nemtii. Acest gest i-a amuzat, dar le-a si st&mit admiratia. (,'olonelul Arnold (sau a r fi mai bine sd-l numim amiralul Arnold?) a inccndiatpersonal Congress, care era nava-amiral a flotei sale si a pom it mai departepe uscat, remindsa scape ca prin urechile acului de indienii atre a rfi trebuit sad opreased. Trupele ltd au ajuns la Crown Point, unde anfdcut un popas care le-afis t suficient cdt sa distruga fortul, inainte de a se retrage la Ticonderoga. Sir Guy nu si-a dus prizonierii inapoi, la Quebec, ci i-a trimis la i 'iconderoga, in regim de arm istitiu... un gest deosebit de firumos, admirat si de cdtre cei de la care am prim it informatiile. 10:30. A i vazut Aurora Boreala cand aifis t aid sau era prea devreme ca sa o admirt? Este o priveliste cu totul remarcabila. A nins toata ziua, dar ninsoarea s-a oprit putin inainte de apusul soarelui si cerul s-a inseninat. De lafereastra mea pot vedea foarte bine cdtre miazdnoapte si este o bogatie de culori care umple cerul. Sunt valuri de albastru deschis ,(/ uerde, desi se vdd uneori si nuante de rosu,.. Toatepar a f i piedturi de cemeald care cad in apd si se antesteed. Nu aud prea bine, din cauzd cd sc cantu... cineva c&ntd la vioard in depdrtare. Este o melodie dulce, care te patrunde in addncul sufletului... C&nd am observatfenomemd in desfdsurare in afara orasului, in padure, mi-am datseama cd acesta este insotit de un sunet sau de nipe sunete cu tottd deosebite. Uneori este ttn suierat discret, asemdndtor cu acela al vdntului, care trece pe Idnga o clddire, si se simte o miscare in aer. Alteori e un sunet inalt ca un sdsdit, intrerupt de trosnete sipdrditun, ca si cum o multime degreieri or inainta join firunze uscate... aceasta cu toate cd, in momentul in care tncepe sa \e observe Aurora, fiigul a ucis de multd vreme toate insectele. (Si bine cii am scdpatlAm avut o unsoarepe care ofolosesc si indienii din regime, numai cd tine la distantd doar mustele si tantarii, dar nu are efectasupra imistentelor urechelnite, asupra gandacilor sipdianjenilor). Am avut o cdlduzdpe portiunea de drum dintre St. John si Quebec: un metis (avea un par minunat, axp precum cel al oilor, si pielea de culoarea scortisoarei). E l ne-a spus cd unii dintre bastinasi cred cd norii formeazd o cupold care separa pdmdntul de Ceruri, cd existagduri in acea cttpold si cd luminile Aurorei sunt Tortele Cerurilor, careau menirea de a c/ilduzi spiritele monitor cand tree prin gaurile din cupold.

Dar v&dcd trebuie s'a-mi continuu relatarea, desi este vorba despre ceea ce a urmat dupa bdtdlie. Sir Guy s-a retras in adapostul de iamd, la St. John, siprobabil cd nu se va intoarce in Quebec decdt la primavard. Acum abia ajung la subiectulpropriu-zis alscrisorii mek. M-am trezit ieri si am descoperit cd domnul cdpitan Randall-Isaacs apkcat in timpul noptii, Idsdndu-mi doar un bilet in care md anunta cd avea treburi urgente, cd a apreciat compania mea si ajutorul valoros pe care i l-am dat si cd urma sd rdm&n a id p&nd ce se va intoarce sau pana voi prim i not ordine. Zdpada este mare si tnca va mat ninge, asa incdt cred cd doar treburi urgente arfipututface un om sd pkce la drum. Bineinteks cd sunt tulburat de plecarea intempestivd a cdpitanului Randall-Isaacs si a sfi curios sd aflu cdruifapt i se datoreazd. tm i fac, de asemenea, griji pentru soarta lui. Aceasta nu pare a f i o situatie in care as putea sd nu tin seama de ordineleprimite, asa cd... astept. 11:30. M -am oprit din scris pentru scurta vreme si am privit cerul. Luminile Aurorei au aparut si s-au stins, iar acum cred cd au dispdrut cu totul. Cerul este negru, stelele stralucesc, dar par m id in comparatie cu strdlucirea luminilor. Pe cer este un mare gol, pe care rar iti este dat sd-l observi cdnd te gdsesti intr-un oras. In ciuda dangatului clopotelor, a focurilor de artificii din piatd si a cdntului oamenilor —se desfiisoard o procesiune - eu sim t marea liniste, aflatd dincolo de toate acestea. Maicile se due la capeld. M -am aplecat de la fereastra mea ca sd le vad merg&nd repede, doud elite doua, intr-o coloand ordonatd, cu vesmintek lor negre care lefac sd arate ca m id crampeie de noapte, care se scurgprintre tortele lor asemdndtoare steklor (Scriu de mtdtd vreme si trebuie sd ierti fanteziile unei m inti obosite). Acesta este prim ul Crdciun pe care ilpetrec departe de casd sifam ilie. Este, fdra indoiald, prim ul dintr-un lung sir. Md gdndesc adesea la dumneata, tatd, si sper cd esti bine si abia astepti sd mananci fripturd deg&scd m&ine, impreund cu bunica si cu bunicul, Sir Greorge. Te rog, transmite-le cd ii iubesc, spune-i asta si unchiului Hal sifa m ilid lui (si lui Dottle a mea in mod deosebit). Craciun cat sepoate defericit iti dorestefiul dum itak, William

Post-scriptum: 2:00 a. m. Am cobordt in cele din urnui si am stat in spatele capelei. Total a avut un aerpapistas p afbst m ultjum de tamdie, dar am spus o rugdciunepentru Mama Geneva si pentru Mama Isabel. ('.And am plecat de la capeld, am zdrit din non luminile. Acum erau albastre.

25 a d An c u r i l e

15 mai 1777 Dragii met, Urdsc cordbiile. Le dispretuiesc cu fiecare fibrd a fiin tei mele si, cu Iante acestea, md vaddin nou plutind in cumplitul largal marii, la bordul itnui vas carepoartd numele^ T ra n q u il Teal1, denumirede-adreptul absurdd, care il supdra pe cdpiran. Domnul acesta este un contrabandist at sAnge amestecat, rdu din fire si lipsit de umor, care mi-a spus verde-n f«(/t cd numele lui este Trustworthy1 Roberts. Jamie s-a oprit pentru a muia pana in calimara, privind coasta Caroline! tie Nurd, apoi si-a fixat ochii pe foaia de hartie pe care o pusese in poala, ca s,i mi lie luata de vanrul care bfttea, umfland panzele. Sun tern sdndtosi, a scris el meet, uitand de raul de mare. Se intreba daca ii li trebuit sa le scrie despre Fergus. Te simti bine? A ridicat privirea si a vazut-o pe Claire aplecandu-se si privindu-1 cu inicies, asa cum facea cand avea inaintea ei un om care era pe cale sa verse, >.i M'uipe sange sau sa moara. Deja varsase si scuipase sange, deoarece Claire inlipsese din greseala unul dintre acele ei intr-un vas mic de sange de la nivelul ■iljuilui. Cu coate astea, ea spera si nu mai detecceze la el nici o stare de rau. Dcscul de bine. 1I {lb* engleza) (n.tr.) ' < *4\ tiemn de incredere (lb. englezS) (n.cr.)

Nici macar nu voia sase gandeasca la stomac, pentru a nu-1 irita cumv.i, si a schimbat subiectul ca sa evite vreo discutie pe aceasta tema. - Sa-i spun Briannei sau lui Roger Mac despre Fergus? - CatS cerneala ai? a inrrebat ea, zambind. Da, bineinteles ca ar trebui sa le spui despre el. O sa te ajute sa te gandesti la altceva, i-a spus ea privindu I atent. Esti palid In continuare. - Da, multumesc. A ras cu pofta, ca un marinar plesnind de sanarate, 1-a sarutat pe crc$tei. avand grija s5 nu atingS cele patru ace pe care le avea infipte in frunte si apoi s-a intors, pentru a admira coasta care se departa. Fergus si membrii fam iliei lui sunt sdndtosi, dar trebuie sd-ti spun despre o aparitie ciudata. Este vorba despre un bdrbat, care se numefte Percival Beauchamp... A scris aproape o pagina, pentru a-1 putea descrie pe Beauchamp si a rclat.i despre interesele lui. S-a uitat la Claire, intrebandu-se daca era bine sfl mentioneze faptul ca Beauchamp ar putea fi o ruda de-a ei, dar s-a decis t.l era mai bine sa nu pomeneasca asta. Fiica lui stia care era numele pe care mama ei 11purtase inainte de casatorie si 11va remarca imediat. Nu avea nici o informatie utili In acesr sens si.., mana incepea sa-1 doara. Claire continua sa stea langa balustrade, tinandu-se cu o manil de aceasta pentru a-si putea pastra echilibrul si visand in continuare. Isi legase parul la spate cu o funda, dar vantul i se juca prin suvite. PSml, haina, ?alul ii fiuturau in bataia vantului, iar materialul rochiei i se lipea de trup scotandu-i sanii in evidenta. Jamie s-a glndit ca arata inrocmai ca un galion de la prora vasului. Era gratioasa si neclintita, ca un spirit ce procc jeaza contra primejdiilor care pandeau in adancuri. Imaginea ei 1-a linistit ?i s-a intors la scrisoare, avand o dispozitie mai bun;!, de§i trebuia si scrie despre lucruri nu foarte placute. Fergus a ales sa nu stea de vorba cu monsieur Beauchamp si am gash cd a luat o hot&rare inteleaptd, crezdnd ca asifel s-a sfarsit totul in aceasta privintd. Cand am fost la Wilmington, m-am dus la docuri ca sa. il intMnesc pe domnul DeLancey Hall, omul care ne-a fdcut legdtura cu capitanul Roberts. Din cauzd cd in portsegdsea un vas de rdzboi englezesc, ne-am inteles sd urcdm discret la bordul vasului de pescuit al domnului Hall,

care avea sd ne duca la Teal, deoarece capitanului Roberts nu-i placed sa aiba pe-aproape nave britanice. (Asa gandesc aproape toti cdpitami vaselor comerciale din port si acest lucru se datoreaza contrabandei practicate pe nave, dar si atitudiniipe care o au englezii in ceea cepriveste rnembrii echipajelor navelor, care sunt rdpiti - presati se spune—si devin sclavi pe viatd, iar dacil se opun, sunt spAnzurati ca dezertori.) Am adus cu minefoarteputin bagaj si am vrut sa ildue la bord, acesta fu n d un pretext pentru a ma lamuri cum stateau lucrurile pe vasul de pescuit, dar si in ceea ce il priveste pe domnul Hall, inainte de a ne incredinta vietile acestui domn si vasidui sdu. Vasul de pescuit nu era ancorat, si domnul H all nu a apdrut, astfel incat am inceput sd-mifac griji, crezand cd nu respectasem intocmai instructiunile lui sau ca el se razgandise din cauza cordbiilor britanice, a vreunui partener de afaceri sau a piratilor. Am asteptatpand ce s-a intunecat si tocmai md pregdteam sd ma intorc la ban, cand am vdzut intrclnd in port o mied ambarcatiune cu un felinar la pupa. Acela era semnalul stabilit cu domnul H all iar ambarcatiunea era nava de pescuit. Ham asteptat la chei si mi-a spus cd avea anumite uesti. Ne-am dus la edreiuma si tni-a spus cdfusese cu o z i inainte la New Bern si cd orasul era infierbere din cauza atacului care avusese loc asupra tipografului local, domnul Fraser. Spunea cd el - Fergus adica - tocmai fdcuse livrdrile si cobora din fareta trasd de asin ednd afast atacat din spate, cineva tragtindu-i un sac pe cap. Altd persoana a vrut sd-i apuce metinile, avdnd, probabil, inteniia sa~l lege. Desigur cd Fergus s-a opus si, conform domnului Hall, l-a rdnitpe unul dintre atacatori cu cirligul lui. A curs destul sAnge, astfel incAtsd sepoatd presupune cd omul cupricina fitsese rdnit. Acela a cdzut, a lipat si a inceput sd injure in gura mare. (Asfi vrut sd stiu cum sunau acele injurdturi, pentru a-miputea da seama dacd erafrancezsau englez. Din pdcate nu am prim it aceastd informatie.) Dupd asta Clarence (pe care cred cd ti-l amintesti) l-a muscat pe cel de-al doilea atacator. Respectivul dar si Fergus, s-au lovit de asin, in timp ce se luptau. Oricum, oamenii care se afiau in cArciuma lui Thompson au auzit zgomotulsi au iesit in stradd, iar rdufdcdtorii au Jugit, lasAndudpe Fergus cu cAteva vAndtai si indignat din cale-afard, deoarece isi pierduse

cdrligul. Fergus nu a fost totusi rdnit si pentru asta le-a. nmlfiiniil tm Dumnezeu si Sfantului Dismas (patronul lui Fergus). l-am pus domnului H all to tfilu l de intrebdri, dar am rettfit \>l uittf aflufoarte putine lucruri. Opinio, publica este impdrtitd. Unit pun ■>l at f i fost vorba despre o incercare de departure si cd Fiii Libcrtittii nun cei vinovati de atac. In acest timp, unii dintre Fiii LiberOldi ait turn indignati ca ar avea vreo legdturd cu cele in template si an dot I'itht ploialistii care arfifost supdrati cd Fergus tipdrise incisiva cuwh/ttirr ,i h>< Patrick Henry. Tot ei au mai spus cd, dupd ce l-arfi rdpit, niujltuthui'j ar f i urmat sad ungd cu pdcurd si sd-l acopere apoi cu fulgi. Sr pun >■ Fergus a reusit sd faca in asafe l incdt sd nu treacd de parted niri did i.* dintre tabere, astfel incdt reprezentantii ambelor a rfi hotdrlit cit at fi (im mai bine sd scape de el. Bineinteles cd lucrulacesta esteposibil, insd, aviindin vederepic-rut-i lui monsieur Beauchamp, s-arputea sd mai existe incd o explicate. I t ij?«* a refuzatsd discute cu el, dar credcd nu a trebuitsd sestrdduiasat pint mult pentru a afla cd, in ciuda numelui pe care fl poartd si defi arc \t\fu scotiancd, el este francez. Cu sigurantd cd majoritatea locuitoritm dm New Bern cunosc acest amdnunt si se prea poate sd-if i spus cinei'ti >itin stau lucrurile. Mdrturisesc cd nu stiu de ce ar vrea Beauchamp sd4 rdpeascdpe Irivtu Poate cd vrea doar sd se lamureascd dacd el este cu adevdrat person tut p< care o cautd. Bdnuiesc cd nu vrea sd-ifixed lui Fergus nici un rdu, prnnu cd dacd ar vrea, i-a rfi usor sdpund sdfie ucis. Prin colonie se Dthuuni in vremurile-astea tot soiul de indivizi lipsiti de principii si de carat tn Ceea ce s-a petrecut md ingrijoreazd, dar in situatia in care mil vthru acum, potface prea putine. L-am trimis lui Fergus o scrisoare hi rare it dau detain in legdturd cu o lucrare care ar urma sdfie tipdritd. Pr (apt. in scrisoare U instiintez cd i-am Idsat o sumd de bani la Wilmington, l,t un aurar, sumd la care poate sd apeleze dacd are nevoie. Vorbisem t n t i despre primejdiile care ilp&ndesc in situatia in care se gdsepe el at inn ne$tiind atunci cat de man sunt acestea, si a fost de acord cd arf i him. pentru siguranta fam iliei sale, sd se mute intr-un orat in care tipiin a publica are aceleasi convingai cu ale sale. Cele int&mplate recent s-ar pntro sd-l convingd sd-fi pund planul tn aplicare, cu atilt mai mult ett ah tm mai este posibil sd trdiased in preajma noastrd.

S ;i viizut ncvoit sa se opreasca din non, deoarece 11 durea mana pana la lm>lieieiuril. A intins degetele cu un gearnat inabusit. Era ca si cand un fir Iin ins ar fi legat degeml mijlociu de antebrar si prin acel fir ar fi fost transmise tin m i eiectrice. lira foarte ingrijorat pentru Fergus si membrii farailiei sale. Daca Hi Kiit liamp "ineercase o data, avea sa incerce si a doua oara. Dar de ce? I'oace faptul ca Fergus era francez nu era o dovada suficicnta ca el era acel i l.mdel Fraser pe care il cauta Beauchamp si isi dorea sa-1 vada in particular |nm in a-fi satisface curiozitatea, indiferent la ce mijloace ar fi trebuit s3 ■iju lrze? Posibil, dar acest lucru ar fi fost o dovada de actiune savarsita cu un ilnge rece, care il tulbura pe Jamie mai mult decat ar fi dorit si se inteleagi rtin xerisoare. lira nevoit sa admita c i exista posibilitatea ca acel atac sa fi fost aranjat ill peisoane care credeau cale fusesera atacate vederile lor politice. Poate ca ■tisiau mai multe $anse ca aceasta sa fie cauza atacului, si nu uneltirile iloinnului Beauchamp, caz in care era vorba de o mare doza de romantism .I ile speculatii. Numai ca eu nu am trecut prin viata ca sa nu-mi dau seama cand am dr a lace cu un nemernic, a mormait Jamie, frecandu-fi mana. Dumnezeule mare! a exclamat soria lui venind imediat langa el fi privin■li i leu tngrijorare. Mana ta! Mana? a replicat el, privind-o cu vadita neplacere. Ce-i lipseste? Inca iim mate degetele. Cam atat se poate spune despre ea. Arata de parca ar fi nodul gordian. S-a asezat in genunchi langa el, i-a luat mana intr-ale ei si a inceput sa o m.iseze cu putere, iar Jamie avea dureri atat de mari, incat i-au dat lacrimile. A inchis ochii si a inceput sa respire incet printre dintii stransi. I -a certat ca scrisese prea mult dintr-odata. De ce atata grabs? - Va dura mai multe zile pana vom ajunge in Connecticut si apoi va dura httii pana cand vom ajunge in Scotia. Ai timp sa scrii o propozitie pe zi si ■„i I'irezi toti psalmii, dacl vrei. - As fi vrut, a spus Jamie. Sofia lui a spus ceva mai mult pe sopfite, dar s-au inteles foarte clar i in'intele „scotian“ fi „cap patrat“, insa Jamie nu a luat-o in seama. El voise vi si l ie. Isi limpezea gandurile, asternandu-le pe hartie, fi simtea o u?urare

cand o facea. Simtea ca nu i se mai adunau grijlle si se asteinr.m tut i |»r alta, intocmai ca straturile de noroi pe radScinile de mangrove, Dincolo de asta - $i s-a gandit ca nu ar fi avut nevoie tic u uitandu-se cu ochi mijiti la capul aplecat al sotiei sale v.1/iWl u u itt Carolinei de Nord departandu-se, i s-a facut dor de fiica lui si de ■t|» de lungft. Acum mana il durea mai putin, ea continuand sa o maseze. - Si mie imi este dor de ei, a spus ea incet, sirutandu-i inSnu, l lit m'i scoak modesta din Highlands era altfel decat cea cu care se obisnuisc f in in Carolina de Nord, desi, avand in vedere gradul de flexibilitate al copiilm, Roger sperase ca baiatul se va adapta la orice situatie. Cat despre perspectiva pe care o avea el in Scotia... Nici nu voia sn m gandeasca la asta. Jem ajunsese la marginea pajistil si a gonit cateva oi care ii blocau acu'Mil spre poarta ce dadea in strada. Un berbec negru si-a aplecat capul si I it

h i* pc Jem. Dar pe baiat oile nu izbuteau sa-I sperie. El a strigat $i a ■i'll' n N.in>$a. Berbecul negru s-a retras uimit, iar Roger az&mbit, Mu avca nid o grijaln ceeace priveainteligentalui Jem. Baavea, dar nu 1 i- h ilc lipsa de inteligenta a b&iatului. Se gandea mai mult la incurcaturile i' i.iir;1 cas3o arunce sprecerb, dar acestail auzise si plecase cu un trosnet i> ■irnj'i uscate. A i.imas nemiscat, adulmecandu-si propria transpiratie. Se simtea rupt 1 lid*11 scorusi-de-munte si anini negri. - Da, e chiar acolo, a spus Jemmy, aratand cu degetul in susul puiit'l V'm copacul ala? Vedea scorusul pe care id aratase baiatul. Era un pom in loiil/l inc&rcat de ani. N u se putea sa fi fost acolo din vremea in care trccuM' |» **1* Jamie, nu-i asa? N u se vedea, insS, intrarea in peftera. N u se mai auzeau sunetele luptei dintre cerbi. S-a uitat in jui. pi lU'H • se asigura ca invinsul nu va trece pe unde se aflau ei doi, dar nu era nli I imu * de cerb. - Arata-mi locul, a spus Roger. Jem, care nu se simtea foarte in largul lui, s-a linisrit putin fi a ......ill ■ in susul pantei, cu Roger dupa el. Puteai sa treci pe langa intrarea in pestera fara a o vedea. Era mum .ii i bolovani si de vegetatia bogata. Puteai vedea ingusta intrare in peijlci a dn u daca te aflai in fata ei. O adiere rece venea din pestera si umezeala ii atingea fata. S-:i Lv- if •' genunchi pentru a arunca o privire inauntru. N u vedea decat la Gl(ivii 11 it dar peisajul nu era deloc unul tentant. - E cam rece ca sa poti dormi acolo, a spus Roger privindu-1 pe Imi asezandu-se pe o stanca aflata in preajma. - Vrei si te asezi si sa-mi spui ce s-a intamplat la scoala? Jem a inghitit nodul care i se pusese in gat, miscandu-se de pe un pi' pe altul, si a raspuns in cele din urma. - Stai jos. Roger nu a ridicat glasul, dar era evident faptul ca dorea sfl i >i « 11 rgea ulei pe undeva. .'I u pus totulla cale destulde bine, s-a gandit ea suparata, Incercand cheile |" i initl. Mai Intai pe prima, apoi pe a doua. Incerca sa le bage In mica gaura invr/ibilS. Toti rrei erau implicati: Andy, Craig McCarty, Rob Cameron. 1vi a a un om ordonat si, dup3. ce a incercat toate cheile, constatand ca nici 11 n.i 1 1mere ele nu se potrivea, nu le-a mai incercat Inca o data. Stia ca se |',ii mliscril si la aoeasta posibilitate. Craig luase cheile de la ea pentru a deschide uuvi cu scule din camion. I le returnase cu o reverenta exagerata. Se uitasera la ea cu ochi mari, bineinteles, cand le-a fost prezentata ca noul inspector pe probleme de securitate, desi ea a presupus ca ei fusesera minimati asupra aceiui lucru socant si anume ca era femeie. Rob Cameron, mi lauilr chipes, care In mod clar avea o impresie foarte buna despre sine, a pi ivii-o mai Intai din crestet pana-n taipi si din talpi pana-n crestet, Inainte ile .i i Intinde mana. Il masurase si ea la randul ei pe Indelete si ceilalti doi ldincnisera-n rSs. Si Rob se distrase. Nu simtise din partea lor nici un fel de ostilitate pe drumul catre Loch l; i roehty si se gandea ca ar fi simtit-o daca ar fi existat. Asta era doar o gluma pmasta. Probabil. De fapt, momentul care a premers inchiderii usilor nu a In.M primul In care ea a avut senzatia ca se punea ceva la cale. Era mama de pica multa vreme, astfel ca a prins privirile pline de placere si de inocenta ale li;1rbatilor. Si membrii echipei de Intretinere ?i reparatii avusesera astfel de priviri. Le-ar fi observat privirile, daca i-ar fi examinat mai atent. Mintea t i era Insa doar pe jumatate la treaba pe care o avea de facut. Cealalta jumatate ,e alia In secolul al XVIIl-lea, alaturi de Fergus ?i Marsali, pentru soarta carora i>.i Ihcea griji. Isi facea totusi curaj, gandindu-se ca parintii ei si Ian pomisera i u bine spre Scotia. Indiferent ce se Intampla - ce se intdmplase, s-a corectat ea cu hotararc in trecut, lucrurile In legatura cu care se cuvenea sa fie Ingrijorata erau aid •.i acum. Se intreba ce se asteptau sa faca ea. Sa tipe? Sa planga? Sa bata la usi si ..i i roage s-o lase sa iasa?

S-a apropiat de usi, straduindu-se sa (aca zgpmoc cat mai pupil $i >i it llpii urechea de fanta care exista intre ele. A auzit urletul motorului mini • iinilim si scra^netul pietrisului sub cauciucuri, pentru ca masina se indirpi.i i|■ fusese niciodata in acest tunel, dar vazuse unul asemanator in iim|ml turului facut tmpreuna cu domnul Campbell. Era unul dintre tunclmilr ilin proiectul hidroelectric care fusese sapat cu mana, adica mai exact cu t.lt 11*1 copid si lopata, de catre „baiedi hidro“ in anii ’50. Acest tunel rrecca |» n distanta de aproape o mila prin munte $i pe sub valea inundatS, in i.m afla acum Loch Errochty, iar un tren electric ce parea o jucarie ajuiijpM jh sine pana in centrul tunelului. Initial cu acel tren fuscsera transportati muncitorii, „Tigrii tunelui ilui pana la frontul de lucru si inapoi. La ora actuala, pe sine nu mai mergen dn H locomotiva care transporta din cand in cand muncitorii ce vcrilii in cablurile imense, care se intindeau de-a lungul peretilor tunelurilm •..m serveau la alimentarea uriasclor turbine dispuse la baza barajului, in cel.ll.ih capat al tunelului. Gandindu-se la turbine, si-a adus aminte ce trebuiau sa faca Rob, Amli si Craig. Urma sa ridice una dintre masivele mrbine si sa-i inlocuiasdi o |».il* 11 avariata. $i-a lipit spatele de pcretele tunelului, punandu-si palmele pe piaira dm i si s-a gandit. Acolo s-au dus, deci. N u avea nici o importanta, dar a iiu Im ochii pentru a se putea concentra mai bine si a chemat in memoric p.ip.i nile din tomul masiv - aflat in prezent pe bancheta camionului i.n*

pin ase - unde erau specificate toate detaliile tehnice legate de toate statiile lililmelectrice de care raspundea. Sc uitase la diagramed acestei statii seara trecuta si Inca o data, In fuga, In limp ce se spala pe dinti, in dimineata asta. Tunelul ducea la baraj si fusese liilusii la conscruirea nivelurilor inferioare ale acelui baraj. Cat de jos se afla? I l.u . 1 1 unelul ajungea in compartimentul turbinelor, ar fi fost izolat printr-un arpe lipit de pieptul ei gol. Eram atat de socntrt, im ,ii m& intrebam data vasnl acela se numea Cleopatra sat! Asp, cand am simui o zguduitura si am auzit un scrasnet metalic. Lumea parca sa se fi sfarsit, iar eu stateam intinsa cu fata in jos, pe podtuti.i care mirosea a macelarie. Eram asurzita si asteptam o noua lovitura, cart: ,iv« .1 sa ne ucida. Ceva greu a cazut peste mine, iar eu ma zbateam ca o nebuna sa mil i idli si sa fug oriunde, departe, departe... Mi-am dat scama ca scoteam niste scancete si ca suprafara de care imi turtisem obrazul era o scandura plina de sare, nu de noroi si sange. Grcutiiic.i care ma apasa m-a parasit deodata, cand Jamie s-a ridicat in gemimlii scrignnd furios: - lisuse Hristoase! Ce-i cu tine!? Raspunsui la intrebarea lui a fost un bum!vemt, desigur, de la unul dimu tunurile aflate la pupa celuilalt vas. M-am ridicat in picioare tremurand si am remarcat cu interes, dar si m detasare, cS pe punte, la cativa pasi de mine, se afla un picior. Era un pit im dcscult, prins in cracul unei perechi de pantaloni din panza. Se vedeau nuilii pete de sange peste tot. - Dumnezeule mare! DUMNEZEULE mare! spunea cineva. Am privit in directia de unde se auzeau aceste cuvinte si 1-am vSy.ut pr domnul Smith, care isi ridicasc privirea cu groaza. Mi-am ridicat si eu privirea. Singurul cataig al vasului nostril fusese retcvai, iar panzele si franghiile zaceau rilspandite pe punte. Afeturile de pe vasnl piratilor nu se aflau acolo doar pentru a deruta. Ametita cum eram, nici nu am avut vreme sa ma intreb de ce facusci.i asta. Jamie 1-a apucat pe domnul Smith de brat, exclamand: - Pe toti dracii! Nemernicii aia de namhaid se intorc! Se intorceau. Nava care ne atacase se miscasc mult prea repede. Mi-nm dat seama de acest lucru ingrozita. Trecuse pe langa noi, dar doar o singui.i ghiulea mare ne lovise, distrugand catargul si ucigandu-1 pe nefericitul canera de veghe in varful sau. Ceilalti marinari din echipajul de pe Tealerau acum pe punte si puncati Intrebari. Singurul raspuns pe care ll puteau primi era insSsi nava de pinui, care facea acum un cere in jurul nostru, ca sa termine ceea ce incepuse.

L-am vizut pe lan aruncand o privire spre unul dintre tunurile de pe Pitt, dar orice tncercare In acest sens ar fi fost inutila. Chiar daca printre cei din cchipajul Teal ar fi fost vreunul cu oarece experienta in manevrarea tunurilor, mi exista nici o sansa ca acei oameni sa treaca rapid la tunuri. Vasul de pirati se indrepta din nou spre noi. Pe puntea de pe Pitt, marinarii strigau, i$i agitau bratele, se indesau unii intr-altii, se grabcau sa ajunga la balustrade. - Ne predam, nenorocitilor! a strigat unul dintre ci. Sunteti surziW Bineinteles ca erau sum . O pala de vant a adus pana la mine miros de sulf, ceea ce insemna ca se aprindeau fitile. Am vazut si muschetc indreptate asupra noastra. Unii dintre barbatii din jurul meu s-au grabit sa dispara de pe punte. M-arn gandit ca asta nu era o idee chiar atat de rea. Jamie daduse din maini si strigase alaturi de mine. Disparuse deodata, si cand m-am intors, l-am vazut fiigind pe punte. Si-a scos camasa, tragand-o peste cap, si apoi s-a indreptat spre acel tun din arama, despre care se punea ca era „cel lung, de noua“. A agitat camasa, descriind un arc alb, generos, tinandu-se cu mana ramasa libera de umarul lui Ian, pentru a nu-si pierde echilibrul. Acest gest a cauzat deruta vreme de o clipa. Piratii au incetat sa mai traga, desi vasul lor continua sii se miste amenintator. Jamie isi misca incolo si-ncoace camasa. Eram sigura al tl vedeau! Vantul batea spre noi. Am auzit bubuitul tunurilor si am simtit ca imi ingheata sangele in vine. - Or sa ne scufunde! a strigat domnul Smith, iar strigatul sSu a fost preluat de unii dintre ceilalti marinari, care urlati ingroziti. Vantul a adus la noi mirosul de praf de pusca, un miros intepator si acru. S-au auzit strigatele oamenilor aflati in capelaj, o parte dintre ei agitandu-si camasile dcasupra capului. L-am vazut pe Jamie ramanand nemiscat, pentru ca apoi sa se apiece si sa-i spuna ceva lui Ian. L-a strans de umar pe Ian si s-a indreptat in patru labe catre tun. lan a trecut in fiiga pe langa mine si a lipsit foarte putin sa nu ma doboare la pamant. - Unde te duci? am strigat.

- Sa le dau drumul prizonierilor! O r sa se mece, daca ne scufundilm! .1 strigat la randu! sau, privind pcste umar in timp ce disparea pe scara de langil cabina capitanului. M-am intors catre corabia care ne ataca, pentru a-mi da seama ca Jamie nu coborase de pe cun, asa cum m-as fi asteptat. In schimb, se intorsesc astfel incat sa stea cu spatele catre corabia care se apropia de noi. Se prinsese cu mainile si cu genunchii de tun, pentru a-si pastr.i echilibrul. I se vedea spatele gol, plin de cicatrici inrosite, pentru ca resiul pielii sc albise de frig. Pe corabia cealalta se ficeau manevre, astfel incat aceasta sa ne aborde/.e lateral, pentru a ne da o ultima lovitura. Am vazut capetele unor barbati care ne priveau curiosi, fara sa traga. Am simtit deodata cum imi bate inima dureros, gata sa-mi sara din piepi, de parea s-ar fi oprit pentru o dipa si apoi isi adusese aminte de datoria ei si se straduia sa recupereze. Latura corabiei adverse nc domina, aruncand 0 umbra asupra punpi noastre, aflata acum intr-o intunecime rece. Corabia aceea se afla atat dc aproape, incat ii auzeam vorbind pe cei de la tunuri, care nu stiau ce sa crcada si isi puneau cot felul de intrebari. Am auzit zgomocele facute de incarcaturilr tunurilor si scartaitul afeturilor. Nu-m i puteam ridica privirea. Nu indrazneam sa ma misc. - Cine sunteti? a intrebat o voce nazali, cu pronuntat accent american. Omul care vorbise parea a fi foarte furios. - Daca va referiti la corabia noastra, ea poarta numele de Pitt, a spus Jamie, care coborase de pe tun si se afla acum alaturi de mine. Era pe jumataie dezbracat si i se filcuse pielea de gaina, astfel incat parul de pe corp semana cu nistc fire de cupru. Tremura, dar nu stiu daca de groaza, de furie sau pur si simplu de frig. Cu toate acestea, glasul ii era plin de furie. - Daca va intrebari cine sunt eu, am sa va spun ca sunt colonelul James Fraser din trupele de voluntari ale Carolinei de Nord. Pret de o clipa, s-a lasat linistea, in vreme ce capitanul vasului de pirati s-a gandit la cele ce aflase. - Unde este capitanul Stebbings? a intrebat. Suspiciunea i se simtea in glas, dar parea mai putin furios.

- E o poveste a diacului de lunga, a spus Jamie suparat. Oricum, ■.Ipitanul nu este la bord. Daca doriti sa veniti la bord sa-l cautati, n-aveti ilicat sa o laced. Pot sa-mi pun camasa? S-a lasat o vreme linistea, apoi s-a auzit cum oamenii luau degetele de pe mlgaci. In momentul acela am avut puterea sa ridic privirea. De pe Inilustrada vasului lor se retrageau tevile muschetelor $i pistoalclor si incepcau sa se vada capetele marinarilor curiosi. - Numai putin, a spus glasul care ne vorbise pana atunci. Intoarce-te. Jamie a eras adanc aer in piept, dar a fecut precum i se centse. Mi-a aruncat ii privire scurta si a inaltat capul, strangand din dinti ?i privind catargul in jm lit caruia incepusera sa se stranga prizonierii sub atenta supraveghere a lui I.m. Pareau cu totul uimiti si priveau in sus, tiitre vasul piradlor. Apoi se uitau ilmitati pe punte si ii descopereau in cele din urma pe Jamie, care era pe jiiimitate dezbracat si avea niste ochi ca de vasilisc'. Daca nu m-as fi temut i .1 am sa fac un stop cardiac, situana mi s-ar fi parut hilara. Ad dezertat din armata britanica, nu-i asa? a spus glasul. - Eu nu am dezertat, a replicat Jamie imediat. Eu sunt un om liber... Am Inst mtotdeauna un om liber. - Ai fost mereu un om liber? a intrebat glasul amuzat. Foarte bine. Pune-ti i,lma$a si vino la bord. Abia daca eram in stare sa respir si eram seal data intr-o sudoare rece, iar mima a Inceput sa-mi bata mai rar. Jamie s-a imbracat si m-a apucat de brat, spunand: - Soda si nepotul meu ma vor insoti. Mira a astepta vreun raspuns, m-a pans de mijloc si m-a suit pe parapetul vasului Pitt, astfel tncat sa pot ajunge la o scara din franghie, pe care o .iiuncasera cei din echipajul vasului, care nc atacase. Nu voia sa ajunga in '.ii uada in care ar fi putut fi despartit de mine sau de Ian. Vasul se legana si a trebuit sa ma tin foarte bine de scara. Am inchis ochii, i Icoarcce m-a cuprins ameteala. Imi era greata, dar eram si ametita, ca reactie l.i socul pc care il suferisem. Am inchis ochii, iar stomacul meu s-a mai linistit pufin si am reusit sa pun piciorul pe urmatoarea scarita. Corabie! Animal fantastic, intiinit tn special In basme, cam ucide cu privirea (n.tr.)

Mi-am lasat capul pe spate si am vazut un marinar agitandu-$i In.Mi l' M-am intors, am vazut scara miscandu-se sub mine si am vazut o combi' aptopiindu-se. Pe puntea aflata deasupra mea, am auzit vocea nazalil dibit I ordine si picioarele goale ale membrilor echipajului, cate se grabeau s;1 sijuup i la posturile lor. Jamie se afla langa balustrada navei P itt si m-a prins de mijloc sa nu cud - Dumnezeule mare! a exclamat el uimit. Intorcandu-ma, 1 -am vazut cum privea corabia care se apropia, pcniiii ca apoi sa strige: - E Teal, blestematul acela de vas! Un barbat inalt, cu parul sur, cu m4rul lui Adam ie$it in evidenpl .si >u ochi albastri patrunzatori, ne-a intampinat in capatul scSrii. - Sunt capitanul Asa Hickman, mi-a spus el, latrand parc4, pencru ca apoi sa-si indrepte atentia asupra lui Jamie, pe care 1-a intrebat: - Ce vas este acela? Unde-i Stebbings? Ian a urcat dupa mine la bord, s-a uitat in urma si i-a spus unui marinat - Daca as fi in locul dumitale, as trage scara aia-n sus. Am privit spre puntea vasului Pitt, unde o gramada de oameni se in dreptau spre marginea puntii, impingandu-se unii pe altii si gesticuland. Mulp isi agitau bratele si strigau, atat marinarii de pe punte, cat si prizonierii ineci cand s4 prezinte situatia in care se gaseau, dar capitanul Hickman nu ave.i chef de asa ceva. - Trage scara, i-a spus capitanul unui marinar. Dumneata urmeaz4-mil, i-a cerut el lui Jamie. Capitanul a pornit pe punte, fara a astepta vreun raspuns, fara a vcdea daca il urma cineva. Jamie i-a privit cu atentie pe marinarii din jurul nosu n si probabil a decis ca nu erau primejdiosi. Apoi s-a uitat la Ian, de parcil ai fi vrut sa-i spuna: „Ai grija de matusica ta!“ si a pornit dupa capitanul Hickman. Ian era atent doar la Teal. - Iisuse! a soptit el, privind panzele. Crezi ca e bine? - Rollo? 1-am intrebat. Trag nadejde ca este bine. Aveam fata rece. Era chiar mai rece decat apa oceanului. Nu imi mai simteam buzele. Vedeam niste trasnete.

- Ian, am spus cu mult calm, cred ca am sa lesin. Apasarea pe care o simteam in piept parea sa fie din ce in ce mai marc si ma sufoca. M-am fortat sa tusesc si am simtit pe moment o usurare. I )oamne, Dumnezeule, eram pe cale sa fac un atac de cord? Ma durea bratul suing? Nu. Ma durea falca? Da, dar tineam dintii stransi, asa ca nici nu era tie mirare... Nu eram chiar pe cale s3 ma prabusesc, dar am simtit o presiune la nivelul mainilor, care ma rragea in jos, catre punte. Aveam ochii deschisi, dar nu puteam vedea nimic. M-am gandit ca s-ar putea sa mor, dar am respins imcdiat acest gand. Nu, la naiba, nu muream. Nu se putea sa mor, numai i a parea sa se apropie de mine ceva ce semana cu o ceata cenusie. - Ian, am spus sau mi s-a parut ca spun, ramanand foarte calma. Ian, daca se intampla... spune-i Iui Jamie ca il iubesc. N u s-a facut totul negru, lucru care m-a surprins, dar norul tot a ajuns la mine, invaluindu-ma intr-o pasnica ceata cenusie. Nu mai simteam nici un fel de apasare, nu ma mai inecam, nu mai aveam dureri. Ma puteam misca linistita in norul cenusiu, intr-o inconstienta fericita, dar nu eram sigura de faptul ca vorbisem si nevoia s3 transmit mesajul ma intepa ca un scaiete in calcai. - Spune-i lui Jamie, i-am soptit Iui Ian, care parea invaluit in ceata. Spune-i Iui Jamie ca-I iubesc. - Deschide ochii si spune-mi chiar tu, Sassenach, mi-a spus un glas ingrijorat, aflat aproape de mine. Am incercat sa deschid ochii si am descoperit ca puteam s-o fac. Se parea ca, pana la urrna, nu murisem. Am respirat cu grija si am observat ca pieptul mi se misca usor. Parul imi era ud si eu zaceam pe ceva tare. Eram acoperita cu o patura si se zarea chipul lui Jamie, care se agita, si care s-a linistit de indata ce eu am clipit. - Spune-mi, a soptit el zambind, desi ingrijorarea ii adancea cutele din jurul ochilor. - Sa-ti spun... oh! Tc iubesc! U nde...? Amintiri ale evenimentelor recente m-au napidit si am spus repede: - Teal! C e... - Habar nu am. Cand ai mancat pentru ultima oara, Sassenach? - Nu-mi amintesc. Aseara. Cum adica habar nu ai? Este tot acolo?

- Oh, da, a spus cl cu oarecare ura. Au tras doua focuri asupra nouMiii si asta chiar acum, dar cred c i tu nu aveai cum sa le auzi. - Au tras asupra noastra... Mi-am trecut o man a peste fata $i am descoperit cu bucurie ca acum 'mu puteam simti buzele, si pielea in cepe a din nou sa mi se incalzeasca. - Sunt cenusie sau transpirata? bam intrebat pc Jamie. Buzele mc!c .sum vinete? Aceste intrebari pareau sad uluiasca, dar s-a aplecat spre mine pentru a im putea vedea mai bine gura. - Nu, a raspuns el cat se poate de serios, indreptandu-si spatelc dupS oc- mi privise atent buzele. Apoi s-a aplecat si m-a sarutat pe gura, soptind: - Si eu te iubesc. Ma bucur c i nu ai murit Inca, a adaugat el apoi pc un ton absolut normal indreptandu -51 spatele, in timp ce in departare s-a auzii o bubuitura de tun. - Capitanul Stebbings a preluat comanda pe Teal? am intrebat eu. Cilpi tanul Roberts nu ar da ordin sa se traga asupra unor cotabii straine. Cel pupil asa cred. Stau si ma intreb de ce ar trage capitanul Stebbings asupra noasnu, De ce nu ataca vasul P itt, pentru a reintra in posesia sa? Acum poacc pimc mana pe el. Toate simptomele disparusera si incepeam sa gandesc clar. Ridicandu-m.i in capul oaselor, mi-am dat seama ca fuscsem pusa pe doua lazi cu caput, intr-o mica magazie. Locul era acoperit cu prelata si puteam vedea panzclc fluturand in vant. Langa peretii micii magazii se vedeau butoaie, pachete si lazi. In aer staruia un miros greu, un amestec de mirosuri de gudron, stola, praf de pusca si... cafea? Am inspirat cu putere, pentru ca ma simteam mai bine. Da, mirosea a cafea! S-a auzit o alta bubuitura de tun. Sunetul inabusit din cauza distaipci m-a facut sa ma cutremur. Sentimentul ca eram intr-o magazie a unei nave care se putea scufunda in orice clipa a fost mai puternic chiar si decat mirosul de cafea. Si Jamie a reactionat la acea lovitura de tun, indreptandu-si spinarea. Cliim inainte de a ma ridica in picioare si de a sugera ca era mai bine sa mergem sus, un cap rotund s-a aratat la intrarea in magazie.

I )oamna si-a mai revenit? a intrebat politicos un baiat tanar. Capitanu’ i /is i a, daca-i moarta, nu mai e nevoie de dumneavoastra aici si doreste sa iiiiigop imcdiat la dumnealui si sa stati de vorba. Si daca nu sunt moarta? am intrebat, mcercand sa-mi aranjez hainele u>lr ilc transpiratie si sifonate. La naiba. Imi lasascm fusta cu tivul plin de mi la bordul vasului Pitt. Daca lucrurile continuau asa, trebuia sa fiu multuiniia daca ajungeam pe uscat in camasa. Ikliatul, care trebuie sa fi avut vreo doisprezece ani, mi-a zambit. - In situatia in cate ati fi fost moarta, capitanul insusi s-ar fi oferit sa v3. mince peste bord, dorn’ea, astfel incat sotul dumneavoastra sa fie cu capul pc umeri, a rcplicat tanarul. Capitanul Hickman e cam zorit la vorba, da’ nil vorbeste into’dcauna serios. - O sa vin si eu, am spus, reusind sa ma ridic si sa-mi mentin echilibrul, dar fara a refuza bratul lui Jamie. Am pornic pc corabie, condusi de noua noastra cunostinta, care a tinut sa ma informeze ca se numea Abram Zenn I atal meu a fost un om citit. I-a placut foarte mult dictionarul domnului Inlinson si s-a gandit ca numele meu trebuie sa-1 aiba si pe A, si pe Z"). Cel i are ne calauzea era de fapt stewardul de pe vas, care se numea cu adevarat Asp, lucru care m-a bucurat. Tanarul ne-a explicar ca domnul capitan I lickman era atat de agitat din cauza confruntarilor pe care le avusese cu Stubbings si din cauza ca jurase sa nu mai aiba loc decat o singura astfel de i onfruntate. - Capitanul Stebbings gandeste la fel ca domnul capitan Hickman? n intrebat Jamie see. Abram a dat din cap cu putere, spunand: - Un rip pe care 1-am intalnit intr-o carciuma din Roanoke mi-a povestit ca domnul capitan Stebbings obisnuia sa bca acolo si ca povestea cum at fi vrut sa-1 spanzure pe domnul capitan Hickman de propriul sau cararg si sa-1 Iuse acolo ca sa-i ciuguleasca pescarusii ochii. Baiatul a privit sumbru in jur si s-a uitat la pescarusii care zburau prin preajma adaugand: - Groaznice vietuitoare mai sunt si pescarusii! Am avut parte de experiente interesante in momentul in care am ajuns in „cuibul“ capitanului Hickman, respectiv in cabina acestuia, plina ca o magazie cu tot fclul de lucruri. Ian se afla acolo si parea un mohican ce cocmai fusese prins si urma sa fie ars, atitudine care m-a facut sa deduc

ca nil se simtea prea bine in prezenta capitanului. Se parea ca atitudinr.i >i . reciproca, daca era sa judec dupa faptul ca obrajii cu pometi proemim mh ai capitanului erau rosii. - Ah! a exclamat Hickman, vazandu-ne. Imi pare bine ca nu ap p.li.iMi lumea celor vii, doamna. Ar fi o mare pierdere pentru sotul dumncavoaM ■n care nu ar mai avea alaturi o femeie devotata. Ultimele cuvinte fusesera rostite cu sarcasm si ma intrebam dc cite mi 11 rugasem pe Ian sa nu le mai spuna altora cat de mult il iubeam pc lamn si tot ceea ce insemna acest lucru. Jamie s-a prefacut ca nu pricepe w mi-a facut semn sa iau loc pe patul nefacut al capitanului, mainic ■l> a i se adresa accstuia. - Mi s-a spus ca Teal trage asupra noastra, a spus el calm. Acest lucru nu va provoaca ingrijorare, domnule? - Nu, deocamdata nu, a spus Hickman cu oarccare nepasare, privind geamurile cabinei sale, mascate pe jumatatc, asta mai mult din cauza dl slit l,i era sparta. Trag asupra noastra sperand sa reu$easca o lovitura norocouu Avem avantajul vantului si probabil ca situatia aceasta va continua m,u mulcc ore. - Am Inteles, a replicat Jamie, luandu-si o acitudine prin care sa anile i ,i stia despre ce era vorba. - Capitanul Hickman se gandca daca ar trebui sau nu sa ia milsiiii Impotriva lui Teal ori sa fuga, unchiule, a spus Ian, intervenind plin dc t:u i Avantajul vantului inseamna sa ai o mai buna manevrabilitate. Datorii.i acestei situarii, avantajul fata de Tealcste major. - Dumneavoastra ati auzit vorba: Cel ce lupta si-apoifitge nu va f t trail, dar va trai si va aveaprilejulde-a lupla din nou? a spus capitanul Hickman, . uitandu-se la Ian. Daca voi putea scufunda corabia aia, o voi lace. Mi-ar l;i grava, a spus Hickman, uitandu-se la el. E apa in magazie, Abram? - Este, am raspuns eu inainte ca Abram s-o faca, pentru ca el contcmpl.i vasul Teal, care era lovit. Aveti la bord instrumente medicale, domiml' capitan Hickman? - Ce sa am? m-a intrebat capitanul clipind des in vreme ce ma prive.i Nu-i acum momentul sa... Dar de ce? - Sunt medic, domnule, si aveti nevoie de mine. tntr-un sfert de ora, ma aflam in mica magazie in care ma trezisem dm lesin cu cateva ceasuri in urma, care acum fusese transformata in infirmei it La bordul vasului Asp nu era un medic, dar exista o mica spiterie: o si ii am luat pana cu acul intr-o mana si sticla de coniac in cealalta. Am inlipi p.ina intr-o zona intercostala, de parca as fi batut un cui. Am auzit un j>oc rare ma anunta ca pana parrunsese in spatiul pleural. A scos un fel de eeee cand am facut asta, dar nu radea. Taiasem pana mai •.curt decat acul, dar acul a patruns imediat ce 1-am lovit. M-am panicat si ,im incercat s i trag acul cu unghiile. In cele din urma am reusit. Sangele 111 irosind neplacut si diferite fluide au tasnit prin pana, dar dupa aceea s-a .iii/.it fasaitul aerului. - Respirati incet, am spus cu calm. Respirati incet am&ndoi. Priveam cu atentie pana, ca sa vad daca se mai scurgea sange. Dacil licmoragia la nivelul plamanului era serioasa, atunci nu aveam cum sa-1 ajut. I )in fericire, nu era o sangerare abundenta. Se vedea doar putin sange in urma punctiei pe care o facusem. - Stai jos, i-am spus lui Jamie, care a facut intocmai precum i-am cerut, asezandu-se turceste pe podea, chiar langa mine. Acum Stebbings arata mai bine. Macar intr-o parte din plaman intra aer si cl redevenise palid, iar buzele incepusera sa capete un pic de culoare. Fasaitul i are se auzise prin pana se transfcrmase intr-un oftat. Am acoperit cu un deget eapatul deschis al bucatii de pana. - Ideal, am spus, ar fi daca as putea trece prin pieptul tau un tub care sa ajunga la un vas cu apa. Astfel, aerul poate iesi din plaman prin tub, dar nu poate fi absorbit in plaman cu ajutorul tubului. Din cauzJ ca nu am la indemana nimic din ceea cc ar putea semana cu un tub, nu voi putea lace asta. M-am indreptat spre Jamie, inaintand in genunchi:

-V in o aid $i pune degetul pe capatul penei. Daca se sufocd iar, »'i«!*• i degetul, pana cand aerul iese din plaman. Pentru ca nu putea ajunge la Srebbings cu mana stanga, s-a intins tin ■i si a acoperit capatul penei cu degetul mare al mainii drepte. M-am ridicat gemand si am pornit sa inspectez din nou magazia. I’o.m gaseam gudron. I-as fi pus pepiept o fa?aincalzitd in gudron. Solutia mi i't,i ideala. Ce puteam face eu mai iute? Era mai bine sa folosesc o bucai ;1 ili material muiat in apa calda? Intr-una dintre lazile destinate lui Hannah Arnold, am gasit o adev.li ai.i comoara: plante uscate, puse in borcane. Unul dintre aceste bon am continea guma arabica. Plantele erau deosebit de valoroase. Unele dintre eli erau aduse de pe alte meleaguri. Printre ele se numara scoarta de chinin.l ar ft trebuit sa-i trimit si lui Lizzie, in Carolina de Nord, daca scapam cu viapt de pe vasul oribil pe care ma aflam - matraguna si ghimbir, plante care mi cresteauin Colonii. Pentruca leaveam la indemand, masimteamdintr-od.n,i bogata. in spatele meu, Srebbings a gemut. Apoi am auzit un alt fasait, sen in ca Jamie isi luase degetul de pe tubul improvizat. Nici macar marile bogatii ale Orientului nu aveau cum sa-i faca bine lui Srebbings. Am desdbis borcanul cu guma arabica, am pus un pic in palm.i, am picurat putina apa si i-am dat materiaiului o forma cilindricd, invcliml apoi cilindrul obtinut intr-o fisie de scamba galbena, pe care erau imprimaic albine. Dupa ce am terminat cu bine aceasta operatic, m-am indreptat spie Srebbings, i-am scos pana dintre coaste si am pus in locul ei osul de git'uM, Nici de data aceasta bolnavul nu a ras. M-am asezat in genunchi langa Jamie si i-am cusur rana, ducandu-mi treaba la bun sfarsit. Aveam rnintea cat se poate de limpede dar, desi nu pare adevarat, aceasta stare este un indiciu clar ca omul este cu totul extenuat. Facusem ceea ee trebuia sa fac, dar stiam ca nu ma mai pot tine pe picioare. - Ce a spus capitanul Hickman? am intrebat mai mult pentru ca Jam ie si eu sd ne gandim la ceva anume si mai putin pentru ca m-ar fi intercsai. - A spus multe lucruri, asa cum iti poti inchipui. Jamie a tras adanc aer in piept si s-a uitat atent la carapacea unei broaste testoase, care fusese asezata printre lazi, pentru ca apoi sd continue: - Lasand deoparte cateva opinii personale si cateva expresii mai putin elegante... vom merge pe Hudson, catre Fortul Ticonderoga.

- Ce-o sa facem? am intrebat eu Incruntandu-ma, In timp ce infigeam nail In piele. De ce? Pusese mainile jos si apasa cu atata putere pe scanduri, Incat unghiile i sc albisera. - Acolo trebuia sa ajunga Inainte de a se complica lucrurile si acolo are de gand sa ajunga. Cred ca este un om cu idei fixe. Din sparele lazii cu ceai, din locul In care se afla Stebbings, s-a auzit un i hicotit. - Mi-am dat eu seama, am spus, facand un nod si taind ata cu grija. Ai spus ceva, dipitane Stebbings? S-a auzit din nou un chicotit, dar nimic mai mult. - N u poate fi convins sa ne debarce? Jamie si-a atins cu degetele suprafota proaspat cusuta. A vrut sa se scarpine, dar i-am dat degetele deoparte. - M da... exista si alte complicatii, Sassenach. - Spune-mi, te rog, despre ce este vorba, i-am cerut eu, ridicandu-ma In picioare si Intinzandu-ma. Oh, Doamne, spatele meu! C efelde complicatii? Vrci niste ceai? - Numai daca pui in el mult whislty, a replicat Jamie l5sandu-si capul pc u lada din spatele lui. Obrajii i se mai colorasera putin, dar fruntea li era seal data In sudoare. - Nu vrci coniac? Simteam si eu nevoia de a bea ceai, dar fara alcool, si m-am apropiat de scara, fara a-i astepta raspunsul. Cand am pus piciorul pe prima treapra, 1-am vazut punand mana pe sticia de vin. Sus, pe punte, vantul starnit din senin ameninta sa-mi ia peierina de pe corp. Mi s-au ridicat fustele, lucru care 1-a facut pe domnul Smith sau pe domnul Marsden sa revina parca la viata. Dupa o vreme, omul s-a uitat In akil parte. - 5Na seara, dom’ta, mi-a spus politicos, dupH ce am reusit sa-mi pun i.inuta In ordine. Colonelul se simte bine, sper. - Da, se simte, i-am spus, privindu-I patrunzator. Colonelul? am intrebat cu apoi, simtind ca ma prabu^esc. - Da, dom’ta. Doar e colonel In trupele de voluntan, nu-i asa? - A fast, am spus eu, accentuand asupra ultimului cuvant.

- Nu-i vorba c-afist, dom’ta. El ne-a facut onoarea de a prelua ami,mil ■ companiei noastre. Ni se spune „Voluntarii lui Fraser". -C a ta originalitate, am spus. Cum dracu’... cum s-a lntamplai ,hi i S-a tras de unul dintre cerccii lui si era nervos vazand ca nil cram ai.it ili incantata precum sperase el, la auzul vestii pe care mi-o dadusc. - A h , ei bine, ma tern ca eu port vina, dom’ta. Until dintre marinaiii pe Pitt 111 -a recunoscut, si cand i-a spus capitanului cine sunt... lesise la iveala faptul ca pe domnul Smith il chcma de fapt M amin i I ■ asta se mai adaugau si podoabele sale si totul produsese neiiniste priimr • >■ din echipajul vasului Asp. Atata neiiniste, incat domnul Smith putca fi ai mu u peste bord sau i sc putea da o barca, cerandu-i-se sa piece de pe puntc. (ainii reusise sa discute cu oamenii si sa le spuna ca poate domnul Marsden va pun i fi convins sa-si schimbe profesia si sa devina militar, asta cu atat mai mull cu cat o parte dintre marinarii de p&Asp intentional! sa se inroleze in At 111.11 > Continental^ indata ce ajungeau la Ticonderoga, avand de gand sil treat am armele Lacul Champlain si sa ramana in trupele de voluntari. Aceasta propunere fusese pe placul celor mai multi, dar existascril si nun care spusesera ca Jonah va ramane Jonah, indiferent daca va mai fi sau m marinar. - In situatia asta m-am gandit ca e mai bine sa fiu cat mai discrei, ti.n ■ intelegeti ce vreau sa zic, dom’ta, si-a mcheiat Marsden relatarea. S-a discutat si problema legata de marinarii de pe Pitt, care devenim i i prizonicri, dar si cea legati de marinarii de pe Teal. Cei care voiau sil mm .in i in trupele americane de voluntari erau liberi s-o faca. Marinarii britanit i i ,m preferau sa fie tratati ca prizonieri de razboi aveau sa fie predati In laniitl Ticonderoga. Aproximativ jumatate din marinarii depe Tealsi-au expi iniiii dorinta de a ramane pe uscat dupa aventura prin care trecuserii ?i s-au ai.u n dornici sa devina voluntari. - Am inteles, i-am spus marinarului, scarpinandu-ma intre spraiiu'iu i u doua degete. Acum va rog sa ma scuzati, domnule Marsden. Trebuie sit piv | mi un ceai In care sa pun mult coniac, Ceaiul mi-a dat suficienta energie pentru a-l trimite pe Abram - pe i ,m 1-am gasit trebaluind pe langa focul din cambuza, desi ii spusesem sa se cult t sa le duca ceai lui Jamie si capitanului Stebbings, in timp ce eu imi vizii....

pacicndi. Cei mai multi dintre ei se instalasera cum putusera mai bine si majoritatea nu neccsitau interventie medicala. Vitalitatea temporara pe care mi-o conferisera ceaiul si coniacul se pierduse in momentul in care coboram in magazie. M-am impiedicat de ultima treapta si am cazut pe podea cu un zgomot care a fost urmat de .11 igatul de uimire al lui Stebbings si de un geamac. Lui Jamie, care ridicase din sprancene, i-am fecut un scmn prin care ii ceream sa se linisteasca si m-am .ipropiat de pacient. l;,ra foarte fierbinte, avca fata rosie si langa el se afla o cana de ceai din t ,1 re abia daca bause. - Am incercat sa-l fac sa bea, da’ mi-a spus ca nu poate sa bea mai mult ile o gura, mi-a spus Jamie incet, inaintand in spatele meu. M-am aplecat, mi-am pus urechea pe pieptul lui Stebbings si am ascultat i urn am putut mai bine, avand in vedere bandajul pe care i-1 pusesem. ( )sul de pui folosit drept tub era descoperit acum si nu se auzea decat un I, Isa it discret si se vedea doar o cantitate mica de sange. - Din cate imi dau seama, plamanul lucreaza, cel putin partial, i-am spus lui Stebbings, desi el ma privea cu ochi sticlosi. Cred, de asemenea, ca glontul .i i icatrizat rana, pentru ca altfel am fi avut simptome mult mai grave. I >aca lucrurile nu s-ar fi prezentat astfel, Stebbings ar fi fost mort. Stiam, I I, it am considerat ca este mai bine sa nu-i spun. Putea sa moara curand din i ,m/a febrei, dar nici asta nu i-am spus. I -am convins sa bea niste apa si apoi i-am tamponat, tot cu apa, fruntea •.I pieptul. Prelata care acoperea micul adapost in care ne gaseam fusese data la o pane, dar aerul racoros nu ajungea jos, la noi. Cu toate acestea, nu vedeam i Ii- ce sa-l fi dus pe Stebbings pe punte, pentru ca acolo batea vantul si oricum mi era bine ca bolnavul sa fie mi$cat. Aceea e... pelerina mea? a intrebat el deodata, deschizand un ochi. - Aaa... da, probabil, am replicat derutata. O vreti inapoi? A facut o grimasa, a dat din cap, a inchis ochii si s-a culcat pe spate, icspirand incet. |amie se sprijinise de lada cu ceai, inchisesc ochii si respira greu. Simtind i i mil asezasem langa el, a inaltat capul si a deschis ochii. Arad de parca esti gata sa cazi din picioare, Sassenach, a spus el incet. i m inde-te. O sa am eu grija de capitan.

Am inteles care era punctul lui de vedere. De fapt, am inteles care n,m cele doua puncte de vedere. Am clipit des si am scuturat din cap, vilz;imlu i deodata pe cei doi Jamie. Nu era nici o indoiala ca avea dreptair. I n am pierdut contactul cu trupul meu, dar mintea intrase intr-un fel de cr.n i Mi-am frecat fata cu palmele, dar nu m-a ajutat foarte mult. - Trebuie sa dorm, le-am spus celor patru barbati pe care-i vedeam si i an ma priveau cu niste ochi ca de bufnita. Daca simtiti ca presiunea nvy scoated tubul pana ce o sa scadi, apoi puneti-1 la loc. Daca vreunul t l i n m voi simte ca moare, treziti-ma. Fara a mai adauga nimic si simtindu-ma de parca ma priveam eu facand coate astea, m-am intlns pe podea, mi-am pus la cap pelcriiia Ini Stebbings facutd sul, iar dupa aceea am adormit. M-am trezit, dar nu stiu peste cat timp, si am mai ramas intinsa limp ill cateva minute, deoarece nu puteam gandi coerent, mintea mea function,imI si incetand sa functioneze in ritmul miscarii facute de corabie. l.a tin moment dat, am inceput sa fac distinctiaintre murmurul de glasuri bail' i test! si zgomotele apei. Fusesem atat de obosita, incat mi-a trebuit o clipa ca sa-mi aminiesi i . se intamplase inainte de a ma culca. Glasurile pe care le auzeam rni-au ;ulm in minte lucrurile care se intamplasera inainte de a ma culca. Mi am amintit de rani, de mirosul de coniac, de momentul in care taiasem p;ln/,i aspra pentru vele, de mirosul de vopsea al stambei umede. Mi-am amimn si de camasa plind de sange a lui Jamie. Mi-am adus aminte de acel sum i cauzat de gaura din pieptul lui Stebbings. Pe vremuri, o astfel de am in i in m-ar fi facut S3, sar imediat in picioare, dar intepenisem, dormiml p< scanduri. Am simtit o durere ascutita care mi-a mers din genunchi pana in maruntaie, iar muschii spatelui si ai bratelor ma dureau cumplit. Inainte a murit. - Ce situatie. - Da. Cred ca as putea obtine mai mult in timp, dar nu am. Eu si I )ndm Geneml-maior John Burgoyne cdtre Sir George Germain ... N u ascundfaptul cet nici o operatiunepomita de pe mare nu este mai teribiict sau mai eficienta pentru incetarea razboinlui precum este o invazie din Canada, de la Ticonderoga.

4 aprilie 1777 la bordul vasului M aiest&tii Sale, T artar I-a spus lui Dottie cfl Tartar era doar o fregata si de aceea trebuie s;l-$i in purine bagaje. A fost surprins sa observe ca bagajul fetei se compunea dintr-uu singur cufar - bineinteles, until mare - doua portmantouri si o geantil m lucrul de mana. - Cum? N u ti-ai luat nici macar o manta inflorata? a spus el, vrand s.\ o tachineze. William nu te va mai recunoaste. - Prostii, a spus fata, care avea darul tatalui ei de a se exprima succim si clar. A zambit, totusi. Era foarte palida si spera ca asta sa nu fie vreun scnm al raului de mare. El i-a apucat mana si i-a strans-o pana cand coasta englc/.t s-a pierdut in ape. Era inca uimit ca ea reusise sa piece In aceasta calatorie. Hal trebuia %.i fie mai slabit decat lasa sa se vada, pentru ca fiisese convins de fiica lui si plt-i r In calitorie pe mare spre America sub protectia lui Grey, cu scopul laudabil de a avea grija de fratele ei ranit. Bineinteles ca pe Minnie nu o putca indeparta nimeni de sotul ei nici macar pentru o clipa, desi isi facea griji foaric mari pentru fiul ei. N u scosese nici un cuvant macar pentru a se manifest.i impotriva acestei aventuri... - Mama ta stie tot, nu-i asa? a intrebat el ca din intamplare, intalnindu i privirea uluita din spatele unei suvite de par fluturate de vant.

- Despre ce? a mtrebat Dottie prinzand suvitele de par rebele care •.lapascra din fileu si ii jucau in jurul capului ca niste flacari. Oh, ajutor! El i-a prins suvitele, i-a netezit parul cu ambele maini, prinzandu-1 la ceafa inir-o coada legata cu o panglica din catifea si lasand deoparte fileul. - Chiar nu stii? a spus el, prinzandu-i parul. Despre avenrura riscanta in care ai pornit. Data s-a intors si ha privit in fata. - Daca ti se pare ca salvarea lui Henry este o aventura riscanta, sunt de acord cu dumneata, a spus ea cu demnitate. Mama mea ar (ace, desigur, totul pentm a-1 vedea din nou acasa. Si dum neata esti gata sa faci totul pentru el. Altfel nu te-ai afla aici. Tara a astepta replica lui Grey, fata s-a intors pe calcaie si s-a indreptat s p r e cabinS. Cu unul dintre primele vase care pornise in calatorie la venirea primaverii, venise o scrisoare cu vesti despre Henry. Era inca in viata, slava Domnului, dar era grav ranit. Fusese Impuscat in abdomen si se simtise rau pe tot parcursul iernii; intre timp, ajunsese in Philadelphia impreuna cu alti pri/.onieri britanici. Scrisoarea fusese redactata de catre un ofiter, prizonier 1)titanic, iar Henry reusise sa astearna pe hartie cateva cuvinte prin care isi exprima dragostea fata de membrii familiei sale si sa se semneze. Lupta aceea pentru a scrie cateva cuvinte il afectase profund pe John. Il mai linistea faptul ca baiatul se afla totusi in Philadelphia. Cand fusese in Franta, cunoscuse un om important din Philadelphia si avusese pentru el o simpatie care s-a dovedit a fi reciproca. Poate ca se putea folosi de relatia cu acel personaj important; a zambit involuntar amintindu-si momentul in care il cunoscuse. Nu z&bovise mult la Paris. Statuse doar cat sa se informeze despre Percival Beauchamp, care nu se afla in capitala Frantei, ci in locuinta sa de la tara, unde avea sa ramana peste iarna. Era vorba despre un loc numit Trois Fleches, in apropiere de Compicgne. Isi cumparase o palarie captusita cu blana, o pereche de cizme marinaresti, se infasurase in cea mai calduroasa haina, inchiriase un cal si pornise la drum. Ajungand la destinarie plin de noroi si ingherat, fusese intampinat cu suspiciune, dar fusese primit datorita relatiilor sale si a titlului sau. Fusese poftit intr-un salon in care, slava Domnului, exista un semineu mare in care locul era aprins. In acel salon urma sa il astepte pe Baron.

Isi formase o imagine despre Baronul Amandine pe baza descrierii f;Uuir de catre Percy, desi acesta purea sa fie subiectiv. Sria ca nu are rost sii-p f.it i o imagine despre o persoana inainte de a o fi cunoscut, insa era normal •..« iti faci o idee. In ceea ce privestc imaginea pe care si-o pucea face despre cineva, reusise sa nu se mai gandeasca la Percy timp de... optsprezece ani? Sau ei.ni nouasprezece? L-a scos din minte realizandca nici personal, nici profesion.il nu 5i era de fobs sa se gandeasca la el si fiisese surprins ca reusise acest Juc mi El stia ce ii placea lui Percy si de aceea putuse sa-si faca in minte o imagin' asupra lui Amandine. Realitatea l-a contrazis, insa. Baronul era un barbat maivarstnic, prolubil cu cativa ani mai in varsta decat Grey. Era scund si solid, cu o fata pliknu. deschisa. Era bine imbracat, dar nu ostentativ. L-a salutat pe Grey inti im mod foarte curtenitor si cand i-a apucat mana, englezul a simtit un fel de m» electric. Baronul avea o expresie a fetci cu totul civilizata, dar ochii lui tr;lil.m interes si aviditate. In ciuda acestui fapt, Grey a tinut piept privirii baromtliii Binein teles ca Amandine ii povestise despre el. Surprins si ingrijorat, el l-a informat ca, belasl, monsieur Beauchamp mi era acasa, plecase in Alsacia, la vanatoare de lupi, impreuna cu don mill Beaumarchais. „Ei bine, iata ca una dintrc supozitiile mele se confirmil", si i spus Grey. Baronul a insistat ca lordul sa accepte oferta de a riimane pesn noapte la Trois Fleches. Grey a acceptat invitatia, multumind de mai multe ori si pentru fapml ca avea ocazia de a-?i schimba hainele de calatorie cu unele mai comode m cizmele marinaresti cu papucii de casa facuti de Dottie. Acest lucru l-a lilt in pe baron sa clipeasca, pentru ca Grey a laudat excesiv papucii. Apoi a losi condus pe un hoi lung, plin de portrete. - O sa luiim niste aperitive in biblioteca, l-a informat Amandine. Stum o inghetat de frig si trebuie sa fiti more de foame. Daca nu va deranjeazii, v .n prezenta en route celuilalt oaspete al meu. II vom invita sa ni se alaturc. Grey monnaise ceva de complezenta, distras de mana lui Amandiiu’, |" care baronul o pusese pe spatele lui, putin mai jos decat ar fi fost nonn.il, - E american, l-a informat baronul cand au ajuns in dreptid unei usi d< la capatul coridorului. Baronul a pronuntat cuvantul „american“ cu oarci .in 1 Vai; din pacatc (lb. franceza) (n.tr.)

.mmzament. Omul avea o voce neobisnuita: linistica, calda si, intr-un fel, voalatt de fum, ca un ceai de Oolong, cu mult zahar. - Ii place sa-si petreaca timpul in fiecare zi in sera, a continuat baronul, i leschizand usa si impingandu-l pe Grey, astfel incat acesta sa i-o ia inainte, pentrii ca apoi sa adauge: - Dansul spune ca astfel se mentine sanatos. Grey il privise pe baron cu politete, dar se intorsese spre o'aspetele american, doctorul Franklin, al carui trup gol era scaldat in soare. In conversatia care a urmat si care a fost purtata cu mare aplomb, Grey .1 aHat ca doctorul obisnuia sa se expuna la soare zilnic, de cate ori avea ocazia, pentru ca pielea, la fel ca si plamanii, respira eliminand impuricatile din iirganism, ceca ce crestea imunitatea organismului, ce avea de suferit din cauza >a pielea era acoperita de baine. Dc-a lungul prezentarilor si conversatiei, Grey si-a dat seama ca baronul il privea cu interes si amuzament, dar a avut si senzatia ca hainele lui murdare it sufoca pielea. Era o senzade ciudata aceea de a intalni un strain si de ad cunoaste cel mai ascuns secret, asta daca Percy' nu minteasi Grey nu credea ca minte. Avea Miizacia de primejdie si simtea o ameteala, fapt ce 1 -a facur sa intinda mana, pentru a nu se prabusi intr-o prapastie imaginara. Aceastasituacie il faceasa lie nerabdator si alarmat in acelasi timp. Americanul (care acum vorbea foarce frumos despre o formatiune I'.eologica neobisnuita pe care o vazuse in calatoria sa de la Paris incoace, innebandu-se daca lordul o observase) era un barbat in varsta si corpul lui .n.ua destul de bine, exccpcand unele suprafete acoperite de o eczema nwiatieft, la nivelul picioarelov. Nu merita totusi a fi admirat din punct de vedcre sexual. Cu toate acestea, Grey a simtir un oarecare impuls si a avut senzatia ca sangele nu ii circula destul de bine prin creier. Simtea efectiv privirea lui Amandine fixata asupta lui, evaluandu-I, si ii aducea aminte foarte limpede de discutia pe care o avusese cu Percy, in ceea ce ii privea pe soda Ini si pe cumnatul sau, baronul. Ocazionctl emu impreunai Sora baronului '.e alia acum in compania sotului ei sau era acasa? Lui Grey i se intamplase si at unci ceea ce i se intamplase numai de cateva ori in viara, si anume sa se mirebe daca nu cumva era pervers. - Sa ne alaturam doctorului in ceea ce priveste sanatosul obicei al domniei sale, mylord'

Grey si-a luat ochii de la Franklin pentru ase uita la baron, care isi diuk.i jos haina. Din fericire, inainte de a se putea gandi la o replica, Franklin n a ridicat in picioare si a spus ca, in ziua aceea, profitase destul de pc unii.i binefacerilor naturii. - Cu roate acestea, a adaugat el, privindu-1 inreresat si amuzat pc Grey, plecarea mea nu trebuie sa va impiedice sa va simtiti bine, messieurs. Baronul, om de o extraordinary politete, si-a pus imediat haina si lc-a split cclor doi ca li se va alacura la un aperitif si apoi a disparut in coridor. Franklin avea un halat de matase. Grey i 1-a tinut si a observat fesclc nilic. putin imbatranite, dar remarcabil de ferme si lipsite de zbarcituri alt americanului. - Multumesc, mylord-, i-a spus Franklin. Pot trage concluzia c3 mi I-mi intalnit pana acutn pe Amandine? - N u 1-am intalnit, intr-adevar... 1-am cunoscut pe cumnatul domnici sale, monsieur Beauchamp, cu cativa ani in urma, a tinut el sa specificc i.mi un motiv anume. In ochii lui Franklin s-a observat un licar la auzul numelui de Beauchamp Datorita acescui fapt, Grey i-a intrebat: - II cunoasteti? - Numele imi este cunoscut, a replicat Franklin. Beauchamp este, dn i. englez? Lui Grey i-au trecut prin mince uluitorde multe posibilitati, in momcnml in care a auzit replica: „Numele imi este cunoscut", dar facand o evaltuuv rapida, a decis ca era cel mai bine sa spuna adevarul si a rostit un „Da“, cau­ se dorea un simplu raspuns si nimic mai mult. In decursul zilelor care au urmat, a avut cu Franklin o serie de convcrsapi interesante, in cadrul cJrora numele lui Percy Beauchamp nu prea a lust amintit. Cand Franklin s-a intors la Paris, Grey a ramas cu o impresie foarir placuta despre batranul domn - care, afland ca se indrepta spre Colomi. a insistat sa-i dea c4teva scrisori de recomandare catre niste prieteni de-ai s.ii de-acolo - si cu convingerea cS doctorul stia exact ce era si ce fusese Pen y Beauchamp. - Ma scuzati, dom’le, a spus unul dintre marinarii de pe Tartar, lovindu I pe Grey cu cotul si dandu-1 deoparte, reusind astfel scl-l trezeasca din reverie A clipit des, revenind la realitatc si descoperind ca mainile lui, care nu er,ui bagate in manusi, se facusera reci ca gheata si ca nu isi mai sirntea obrajii.

I .isiiitdu'i pe marinari sa inghete la datorie, el a coborat sub punte rusinat ili- laptul ca era cuprins de caldura cand se gandea la vizita sa la Trots Fleches. 3 mai 1777 New York Dragd tatd, Tocmai am prim it scrisoarea dumitale, in care im i spui despre‘ situatia vdrului Henry. Trag sperante cd voi descoperi unde se afild si voi face in asa fel inch sdfie eliberat. Dacd aflu ceva despre el, am sdfac tot posibilulpentru a-ti da destire. Exists vreo persoana in Colonii cdreia as pit tea sd-i adresez scrisorile care urmeazd sd-ti parvind? (Dacd nu voi avea alternativd, le voi trimite domnului Sanders din Philadelphia si voiface in asafel incat sad parvind o copiejudecdtorului O ’Keefe din Richmond). Trag nadejde cd md vei ierta pentru cd iti scriu asa de rar. N u este vorha»din pdcate, despre treburi urgente, ci desprefaptul cd sunt cu total plictisit si nu gdsesc lucruri interesante despre care sd-ti scriu. Dupd ce am fast silit sd ramdn la Quebecpeste iarnd (cu toate astea, trebuie sd spun cd am vanat mult si am impuscat un animalfoarte fioros, numit„mAncdciosuT), am prim it noi ordine de la statul-major de campanie algeneralultii Howe la finele lui martie, cand unii dintre oamenii lui Sir Guy s-au tutors in fortdreatA. Conform ordinelor, m-am tutors la New York. De cand m-am intors, nu am prim it nici o veste de la c&pitanul Randall-Isaacs si nici nu am putut afla nimic despre el. Md tern cd s-ar ft putut sd dispard pur si simplu in tim pul unui viscol. Dacd ii cunosti pe ai sdi, poate le-aiputea trimite un bilet din partea mea, spundnduAe cd spersd m aifie in viatd. Asface eu tnsumi acest lucru, dar nu stiu cum sd dau de ei si nici nu pot sa-mi exprim senlimentele in mod delicat, in caz cd ei nu stiu nimic de soarta lui ori nu mai au nici o indoiald asupra celor ce i s-au Int&mplat. Dumneata vei sli ce sd spui. Dumneata stii intotdeauna ce sd spui. In ceea ce md priveste, am fost oarecum mai norocos in tim pid cdldtoriilor mele. Am avut de suferit pagube minore, cAnd ne-am indreptat pe apd cdtre Ticonderoga (niste americani din fo rt au deschis focul asupra noastrd; nimeni nu a fost rdnit, dar unele dintre canoele noastre au avutgdurifacute degloante, pe care nu le-am observat si unele dintre ele s-au scufundat). M -am vdzut nevoit sd intru in noroi pAnd la

brdu si am fast chinuit de insecte carnivore. De cdnd m-am tutors In New York, nu am fdcut nimic interesant, desi tot auzim zvonuri despre iucruripe care ar urma sd le facem. Desi inactivitatea este legatit dr mi anum it grad de civilizatie (spun asta cu toate cd nici una dintre fetch din New York nu stie sd danseze), m-am oferit sd due depese cdl/ire p astit md mai linistesie. leri am prim it ordinal sd md in tore in Canada, pentru a tna aldtura ofiterilor de sub comanda generalului Burgoyne. Oare a ip tit vreun amestec in afacerea asta? Dat'd da, atunci iti multumesc! De asemenea, trebuie sd stii cd m-am vdzut din nou cu domnul cdpitan Richardson. A vend aseard in local in care sunt incartiruit A fast o surprint pentru mine,fiindcd nu l-am mai vdzut de aproape un an. Nu mi-a anti sa-i raportez ce s-a petrecut in tim pul cdldtoriei noastre la Quebec (acest lucru nu md surprinde, deoarece informatiile nu ar maift de actualitanj, Cdnd l-am intrebatde Randall-Isaacs, a dat din cap si mi-a spas at nu stie nimic despre el. A auzit cd as prim i o misiune, si anume aceea de a duce niste depe$c cu regim special in Virginia, inainte de a pleca in Canada. Gdndindu-sc cd nimic nu trebuia sd md intdrzie in a-mi duce la bun sfarsit misiunea, el si-a ingaduit, totusi, sd-mi ceara sd-i fac un mic serviciu, in timp ce md deplasez spre not'd. Fctcdndu-mi griji in ceea ce priveste zilele ingbetate petrecute in nord, l-am mtrebat despre ce anume era vorba. Unui gntp de loialisti din Virginia trebuia sd i se dued un cifru, lucru care arf fast simplu pentru mine, fam iliarizat deja cu regiunea. E l m-a asigurat, de asemenea, cd, dacd iif&ceam acest serviciu, nu aveam sd intarzii mat mult de o zi sau doud. I-am spus cd il voi ajuta, dar mai m ult pentru cd mi-ar face plncerc sd vdd unele regiuni din Virginia, de care imi amintesc cu drag, si nu pentru cd as vrea sd-l indatorezpe cdpitanul Richardson. Intr-unfel imi este teamd de el. Dumnezeu sd te aibd in pazd in tim pul cdlatoriilor dumitale, tatd, si te rog sd-i transmiti toatd dragostea mea scumpei mele Dottie, pe care abia asteptsd o vdd (spune-i cd am impuscatpatruzeci si doud de hermine si cd ti voi comanda o haind din bldnurile lor!) A l tau fiu iubitor, William

34 PSALMI, 30 6 octombrie 1980 Lallybrocb ( ionform contractului cu Hydro Electric Board, Brianna trebuia ca, trei rile pe saptamana, sa inspecteze lucrarile de intretinere si repararii. In restul tie dona zile lucratoare putea sta acasa pentru a incocmi rapoarce, formulare ■I a lie acre. Incerca sa descifreze notitele lui Rob Cameron despre capacitatea tie alimentare la nivelul celei de-a doua turbine de la Loch Errochty. Aceste note pareau a ft fost scrise cu un creion soios pe punga In care isi dusese iiiiincarea de pranz. Deodata a auzit zgomote in biroul situat de cealalta parte ■i liolului. Auzise vag un zumzait, dar a crezut ca era o musca prinsa in geam; /gomotul era acum insotit de cuvinre si o musca nu ar fi can tat Stap&nul nthirii e-al meu pastor, pe muzica Sfantului Columba. A inmarmurit, dandu-si seama ca recunoscuse melodia. Vocea era ragusita, ile parca ar fi fost un smirghcl; cand si cand mai dadea rateuri, dar urea si 1 1 ibora si era cu adevarat un cantec. Cantecul a fost intrerupt deodata dc o criza de tuse, dar dupa ce omul si a curatat atent gatul, a reluat zumzaitul. Vocea a inceput din nou sa-si ftica datoria, dar de data asta canta vechiul cantec scotian, despre care Brianna isi amintea ca se numeste Crimond: Nim ic nu mai voiesc, al meu pastor e Dommd, El im i vegheazd somnul. Pasii m i-i cdlduzeste cdtrepajisti inverzite, Catre ape linistite. Cdtre ape linistite s-a repetat o data sau de doua ori in game diferite si apoi imnul a continual cu mai multa forca: De sufletu-mi E l se-ngrijeste Si pasii m i-i calduzeste. Pe calea cea dreaptH m& duce mereu Sfinteasca-se numele Sdu.

Statea la biroul ei cu lacrimile curgandu-i pe obraji, cu batista pusil la gm.i, sa n-o auda. - Multumesc! a soptit ea In batista. Oh, multumesc! Cantatul a incetat, dar s-a auzit din nou zumzetul adanc si mulpimii A simtit ca era din nou stapana pe sine si-a sters lacrimile-n graba. Era apro.i|n de ora douasprezece si el putea veni dintr-o clipa in alta sa o intrebe dacit cu gata pentru masa de pranz. Roger avusese mari indoieli in ceea ce privea postul de asistent al cupel maistrului si isi dorise ca ea sa nu le observe; rezervele ei disparusenl ctltul el venise acasa si spusese ca principala lui responsabilitate avea si fie com! de copii. Acestia nu avcau nici un fel de inhibitii si se exprimau deschis i u privire la lucrurile neobisnuite pe care parintii si bunicii lor nu le-ar fi lilim niciodata, dar acceptau ciudateniile, imediat ce se obisnuiau cu ele. - Cat a durat panii te-au intrebat despre cicatricea ta? I-a intrebat ea cslml Roger a venit acasa dupa prima repetitie cu copiii. - N u am cronometrat, dar probabil ca a durat treizeci de secunde, a rils puns Roger trecandu-si usor degetele peste semnul de la gat, dar continuaiul sa zambeasca. Va rugdm, domnule MacKenzie, sa nespuneti ceatipatitlagilil A ti fost spinzurat? - Si tu ce le-ai spus? - Le-am spus ca da, am fost spanzurat in America, dar am scapat cu ajutorul lui Dumnezeu. Canva dintre ei au frati $i surori mai mari, care au vazut Hoinarul si le-au spus povestea mea, ceea ce cred ca i-a facut sfl mu admire si mai mult. Cred c i se asteapta ca, la urmatoarele repetidi, sa ap;n cu pistoalele la brau, acum ca le-am spus secretul men. Dupa toate accstea, Roger i-a facut cu ochiul precum Clint Eastwood, iar ea a izbucnit in ras. A ras $i acum, amintindu-si scena, chiar la tanc, pentru dl Roger si-a vault capul pe usa, intreband: - Cate variante de melodii crezi ca au fost scrise pentru psalmul douaza i $i trei? - Douazeci si trei? a spus ea, ridicandu-se in picioare. - Numai sase in cartea de cantece a Ritului Presbiterian, a replicat el. Dui exista diferite aranjamente ale metricii... in engleza, vreau si spun. Cea mai veche dintre ele datcaza din 1546. Este unul in Psalmiipentru bdieti si aluil in vechea Psaltire Scotland. Se gasesc, de asemenea, diferite variante in tot fclul

ilc surse. Am gasit si varianta In ebraici, dar m-am gandit ca nu cstc* him >,.i mi folosesc de ea in congregatia de la St Stephen’s. Catolicii au aninj.i mentc muzicale? - Catolicii au aranjamente muzicale pentru orice, a rcplicat ea incretindu si n.isul, pentru a simti mirosul care venea din bucatarie $i pentru a da rvcntuale indicatii. Psalmii au fost compusi in diferite aranjamente muzicale. politica in cadrul lojii! Daca vrei sa discuti lucruri dc doi bani despre l’N'> cu fratele Roger, n-ai decat s-o faci mai tarziu la pub. Apucandu-I pe Cameron de cot, Barney I-a tras spre un alt grup de bill bap din cealalta parte a incaperii, unde s-a implicat imediat in conversatie, mulpi mindu-se sa-i arunce o singura privire lui Roger. - Lucruri de doi bani despre PNS? a rostit Roger ridicand din spranceiic si privindu-1 lung pe Menzies. - Ai auzit ce a spus fratele Barney. Nu se face politica in cadrul lojii! Aceasta era una dintre regulile de baza ale masonilor. Roger s-a gamlii ca acesta era si motivul pentru care masoneria a rezistat atat de mult In timp Nu prea era interesat de Partidul National din Scotia, dar era intcresai de Cameron. - Nici nu mi-ar trece prin cap sa fac asa ceva, a spus Roger. Rob se ocup.1 , insa, de politica, nu-i asa? - Imi cer scuze, frate Roger, a spus Menzies. Avea aceeasi privire a omului cu simtul umorului, dar avea si aerul omuliti care dorea sa se scuze. - N u am vrut sa ma amestec in vreun fel in lucrurile care se petrec in familia dumitale, dar i-am povestit sotiei mele despre Jem si domni^oai.t Glendenning, Femeile sunt cum sunt, iar Rob, care locuieste usa-n usa i u noi, a aflat ce s-a mtampiat. L-a interesat toata povestea, pentru ca e pasin nat de gaelica si l-a cam luat valul. Imi pare rau de cele intamplate, dar el nu a vrut sa fie obraznic fata de sotia dumitale. Roger s-a gandit ca Menzies aborda gresit problema legata de Rub Cameron si Brianna, dar nu simtea nevoia sa-l lamureasca in acea privini.i. Nu era vorba doar de femei. Barfa era o preocupare de capatai in Higbbuuh

si, daca se alia de farsa pe care Rob si prietenii lui i-o facusera Briannei, atunci lucrurile puteau deveni mai dificile pentru ea, cel putin la serviciu. - Ab! a exclamat el, inccrcand sa faca astfel incat sa nu mai discute despre Hrianna. Bineinteles ca membrii PNS sustin ideea ca trebuie si se vorbeasca din nou Gaidhlig, nu-i asa? Cameron sustine aceasta idee? Mcnzies a dat din cap, replicand: - Parintii lui s-au numarat printre aceia care au fost de parere ca e mai bine daca fiii lor nu invata gaelica. Acum el vrea sa o invete. Si daca tot vorbeam despre asta... Menzies s-a oprit o clipa si 1-a privit pe Roger dintr-o parte, continuand: - M-am gandit la ceva, dupa discutia pe care am avut-o zilele trecute. - Asa? - Ma intrebam daca nu ai vrea sa predai putin, din cand in cand. Poate doar in clasa lui Jem, poate pentru toata scoala. - Sa predau? Ce anume? Gaidhiig! - Da. Stii, asa, lucruri de baza. Sa spui cateva cuvinte despre istoricul dialectului. Poate prezinti un cantec sau doua... Rob a spus ca esti capelmaistrul de la St. Stephen’s, nu-i asa? - Sunt asistentul capelmaistrului, 1-a corectat Roger. N u ma prea pricep la can tat, dar in ceea ce privestc Gaidhiig, am sa ma gandesc. A gasit-o pe Brianna asteptandu-1 in biroul lui. Tinea in mana o scrisoare ile la parintii ei, care nu fusese inca deschisa. - Nu trebuie sa o citim in seara asta, i-a spus ea ridicandu-se pentru a-1 siiruta. Mi-am dorit numai sa-i simt aproape. Cum a fost la loja? - Ciudat. Lucrurile care se discutau in cadrul lojii erau secrete, bineinteles, dar ii (uitea povesti despre Menzies si Cameron, si a facut-o. - C e este PNS? 1-a intrebat ea, Incruntandu-se. - Partidul National din Scotia, a spus el, dezbracandu-si haina si simtind cA il lua cu frig. Era rece si in birou nu fusese aprins focul. - A fost infiintat la sfarsitul anilor ’30, dar si-a facut simtita prezenta relativ recent. In parlament au fost alesi unsprezece membri prin 1974, un num ar... Membrii sai sunt respectabili, insa dupa cum iti poti da seama dupa denumirc, scopul urmarit este independenta Scotiei. - Respectabili, a repetat ea cu oarecare indoiala.

- Ei bine, sunt moderati. Ca in oricare partid, exista $i la ei oamoni i H anumire derapaje. Daca e important, a adaugat el, nu cred ca Rob .. ............ este unul dintre ei. El e un netrebnic cu totul obisnuit. Aceasta afirmatie a facut-o sa rada si sunetul rasului ei 1-a incitlzii. I i incalzit si trupul ei, cand s-a lipit de el, si i-a pus bratele pe umeri. - Ai dreptate in privinta lui Rob, a spus ea. - Menzies zice ca ar fi interesat de gaelica. Daca ma hotHrasc s;l pivil.m gaelica, sper sa nu se aseze chiar in primul rand. - Stai asa! Cum? O sa predai gaelica? - Da, poate. O sa mai vedem. Si-a dat seama c3 nu voia sa se gandeasca foarte mult la propuncrea lui Menzies. Poate ca reactiona asa fiindca Menzies ii propusese sa si canto. I Jim era sa cante putin ca sa-i indrume pe copii, si cu totul altceva era sa came d> unul singur, in public, chiar daca ar fi urmat sa o faca doar in fata unor elevi - Lucrul acesta mai poate sa astepte, a spus el, sarutand-o. Hai s;l cil im scrisoarea.

2 iunie 1777 Fortul Ticonderoga - Fortul Ticonderoga? a spus Bree ridicand glasul uluita. A smuls scrisoarea din mainile lui Roger, continuand: - Pentru numele lui Dumnezeu! Ce cauta ei in Fortul Ticonderoga? - Nu stiu, dar daca ai sa te linistesti o secunda, o sa aflam. Brianna nu i-a dat nici o replica, dar a ocolit biroul si si-a sprijinit bilrbi.i pe umarul lui, cu parul atingandu-i obrazul. - E in regula, i-a spus sai-utand-o pe obraz. Este mama ta si are starca accea a parintelui care isi iubeste foarte mult copii ul. Nu este asa decat atunci c;inil e fericita. - Ei da, asa e, a replicat Bree, uitandu-se incruntata la foaia de hartie, dai sunt... tocinai la Fortul Ticonderoga? Drag& Bree, dragii mei, Asa dupa cum ati dedus de la inceputul acestei scrisori, nu am ajuns (inca) in Scotia. Am avut oarecare dificultati in tim pul calatorici noastre, care au implicat: a) M arina Regala Britanica in persoana unui

anume cdpitan Stebbings, care a incercatsd-ifacd prizonieripe Mlill Mu (/ pe vdrul tdu Ian, darplanul nu i-a iesit; b) un vas American dc pirn (i (md exprim astfel, desi capitanul e un anume - bine cd e unul singt/r fi in is mai m ulti - Asa Hickman, care insistd mai mult asupra form ula elevate conform edreia eldispune de„licenta ce conferd dreptulde a trecc la acte de ostilitate" data de Congresul Continental; c) Rollo si d) down id despre care ti-am povestit si cu alia ocazie, care pound (asa am crezut) numele de John Smith si care s-a dovedit a fiu n dezertor din Marina Britanicd, pe mime BUI (zis si .Jonah ", si incep sd cred cd an dreptale cei care l-au num it astfel) Marsden. Fdrd a-ti da detalii legate de aventura sdngeroasd, md voi limita lit a-ti spline cd Jamie, Ian, afurisititl de edine si eu insdmi suntem bine. Celputin in momentuldsta. Sper cd asta v a fi situatiasi in urmdtoarele patruzeci si sapte de zile, perioadd in care expird contractul tatdlui tdu, legat de formatiunile de voluntari (sd nu md intrebi cum s-a ajuns la astfel de situatie. Tatdl tdu a vrut sd-l salveze pe domnul Marsden, dar fi pe alti doisprezece marinari, care s-arft vdzut nevoiti sd devina pirati). fmediat dupd ce expird acest contract vom pleca, folosindu-ne de oricefel de mijloc de transport care merge spre Europa, cu singura conditie ca respectivul mijloc de transport sd nu se afle sub comanda lui Asa Hickman. Este posibil sdfim nevoiti sd ne deplasdm pe uscat pdnd la Boston pentru a ne duce planul la indeplinire, dar o vom face, dacd va f t nevoie (Cred cd e interesant sd vedem cum aratd Bostonul in vremurile-astea, in situatia in care Black Bay se ajld sub ape. Cel putin Common e la localsdu, chiar dacd acitm sunt mai multe vaci acolo deedt eram noi obisnuiti sd vedem). Fortul e sub comanda unui anume general Anthony Wayne si am senzatia nepldcutd cd l-am auzit pe Roger vorbind despre acest om si folosind in legdturd cu el porecla „Anthony Nebunul". Sper s a fe legatd de modul in care obisnuieste sd se comporte in luptd si nu de cel in care se poartd cu oamenii din ju ru l sdu. Pdnd acum mie m i se pare un om rational, chiar dacd e un pic repezit. Este normal sdfie repeat, avand in vedere cd asteaptd sosirea, intr-un limp mai scurtsau mai lung a armatei britanice. Intre limp inginerul-sef, aflat in subordinea lui, un anumeJonathan Baldwin (cred cd liarpldcea, pentru cd este un om plin de energie) construieste un pod care duce de la fo rt pdnd la un dealpe care ei il numesc Mount Independence. Tatdl tdu

se afia tnfruntea unei echipe care lucreazd la comtnurea acestui pod, 11 vad chiaracum depe una dintre bateriile in forma desemihma aleforlithn. Iese in evidenta nu doar prinfaptul cd este de dona, ori mai solid deeih majoritatea oamenilor de acolo, dar sifiindcd e singurul care poartiijusta. Cei mai multi muncitori suntgoi sipoartd doar opdnza injurul mijlocn lui din cauza cdldurii si umezelii. Avdnd in vedere cd sunt si tdntari, rred cd asta este o greseald, dar nimeni nu mi-a cerut pdrerea. Nim eni nu mi-a cerut pdrerea in ceea ce priveste igiena, infirmerin si modul in care trebaie cazati prizonierii (am adus cu noi si cdftva prizonieri britanici, printre care si capitanul Stebbings, care ar trebiti sit f i muritpdnd acum). Cu toate astea, mi-am spitspdrerea. Sunt persona non grata pentru locotenentul Stactoe, care crede cd este chirurg, dar nu este. De aceea nu am voie sd md ocup de oamenii care sunt in grija lui. Cei mai m ulti vor f i morti in decurs de o luna. Din fericire, nimdnut nu-i pasd dacd eu md ocup defemei, de cop'd si de prizonieri si suntfoarte ocupatd, pentru cd sunt multefemei, multi copii si m ulti prizonieri. Stiu cd Fortul Ticonderoga a trecutprin mai muhe maini de mai muhc ori, dar nu stiu de la cine la cine si nici cdnd. Asta md preocupd, irisd, cel mai mult. Generalul Wayne nu dispune aproape deloc de trupe regulate. Jamie spune cd in fort sunt efective m ultprea mici. Chiar si eu im i dau seama de lucrul dsta. Jumdtate din bardci sunt goale, si vine aid cdnd si cdnd o companie de voluntari de la New Hampshire sau Connecticut, dar oamenii se inroleazd doarpentru doud sau trei luni, cum am facutsi mi. Chiar si asa, nu ramdn pe intreaga perioada. Efecthele scad mereu fi generalul Wayne se pldnge cd este condctmnat sd se multumeascd (si citez) cu „negri, indieni sifem ei l-am spus cd situatia ar putea f i si mai re/t. Jamie mai spune cd in fort ar trebui sd existe de doud ori mai muhe anne, pentru cd acestea au fost luate de un anume Henry Fox, care a m ifit sd le dued foarte repede la Boston. (La greutatea excesivd a domnului Fox s-a addugat si greutatea armelor, care a totalizat trei sute de livre. Un ofiter care l-a insotit a povestit totul, si asta ha distrat foarte mult pe general.) Armele acelea s-au dovedit a f i foarte utile pentru americanii care doresc sd scape de britanici. Si mai ingrijordtor deedt tot ce v-am spus pdnd acum este cd, dincoln de apa, fatd-n fatd cu noi si relativ aproape, se afld un deal. Americanii l-au num it M ount Defiance, cdnd au preluat Fortul Ticonderoga in 75

IIfi iidttci aminte de Allen? „Predati-vd in numele Marelui lehova si al ( ungresului Continental!"Am auzit cd bietui domn Allen este acum in Iaglia, judecat sub acuzatia de trddare, el incercdnd din rdsputeri sd i increased Montrealul) si ar f i benefic dacd s-ar putea monta piese de artihrie in vdrfiil lid. Acestepiese de artilerie nu sunt, insd, acolo, si faptul nl dcalul aomind fortul inseamnd cd armata britanicd Ear putea cuceri (nartc user, dacd ar avansa pcind la el. Eartea bund este ca mai eputin si vine vara. Ploudfrecvent si nu mi-a (i/sf datsd vad niciodatd atdta vegetatie intr-un singur loc. Aerul este bogat in nxigen si uneori am impresia cd am sd lesin. De aceea sunt multumitd cibidpot sd bag nasul in bardci undepot simti mirosul de lenjerie murdara II de oale de noapte. (Pe-aici, oala de noapte este numitd„bdrdacdpentru tiincte", si asta dintr-un motiv bine intemeiat.) Varid tdu Ian pleacd o data la catena zile in expeditii de vdndtoare, iarJamie a fom iat un grup dc pcscari. In consecintd, mdncam foarte bine. Nu voi mai continua, pentru cd nu suntsigurd cdndsi unde voiputea trimite aceastd scrisoare pe una sau mai multe cdipuse la punct de Jamie (Notfacem mai multe copii dupdJiecare scrisoare, atunci candavem timp, pentru cd in prezent nu e niciodatd sigur cd scrisorile ajung la destinatar). Dacd avem noroc, aceastd scrisoare va ajunge la Edinburgh odata cu noi. > aurii, albastre si rosii. Suprafata neteda a apei reflecta atat de fidel copacii aflari pe mal, inciii nn) nti'si dadea seama unde se aflii, prins intre dou£ lumi. Din cand in caiul. mi mai stia ce inseinna „sus“ si „jos“, privind printre ramurile chiparosilor iu,il(i Copacii se inaltau la peste douazeci si cinci de metri deasupra capului s;tu. Nmu pareau sa pluteascS printre crengi si avea senzatia c i o sa cadi. Isi scosese bucata de lemn de chiparos din brat si fiicuse tot posibilitl cu horarare si a pornit la drum. Un picior s-a impiedicat dc ceva in .ip,i A privit in jos si a vazut gura alba a unui mocasin-de-apa care se pri'ivin ,i sa-1 muste. Si-a ridicat piciorul din reflex, iar coltii sarpelui au iniiai in varful cizmei sale. A strigat si a mi$cat repedc din picior, reusind si scape de reptila can- i zburat prin aer si a arerizat in apa cu un plescait. N u patise nimic, dar $ai prli s-a intors aproape instantaneu in apa si a pornit spre el ca o sageat.1 . William a luat tigaia de la brau si a lovit cu toata puterea. N u a a$ic|>ui sa vada daca nimerise, ci a pornit in fuga spre mal. S-aoprit gafaindintre eucalipti si ienuperi. Nu aavut insa prea mult limp sa-si traga sufletul, pentru ca a vazut reptila maronie, lucind precum arainii. care se indrepta spre el, alunccand pe pamantul umed. A scos un strigat si a fugit. A fugit orbesce, auzind plescaitul facut de el insusi la fiecare pas, trccdinl pe langa copaci, facand eforturi pentru a trece prin tufisuri, care parol voiau sa-i prinda picioarele, croindu-si drum printre frunze si crengi cazute In pamant, N u a privit inapoi, dar nici inainte nu a privit cu adevarat, si s .i lovit deodata dc un om, care-i statea in drum. Omul a scos un strigat si a cazut pe spate, iar William a cazut pcs if cl. S-a ridicat si a observac ca un indian il privea uluit. Inainte de a se putea scu/.i, cineva l-a apucat de brat cu brutalitate. Era alt indian, care i-a spus ceva pe un ton care oscila intre fui ic m curiozitate. William ar ft vrut sa-i ofere ceva, dar nu avea ce, astfel incat s-a intors dll ic lac si a spus: - Sarpe. Indienii au inteles cu siguranta cuvantul, deoarece pe chipurile lor s-a cil ii ingrijorarea si au privit in directia pe care le-a arStat-o William. Parca pentui a sustine tot ce spunea tanarul ofiter, mocasinul-de-apa a aparut, croindu si drumul printre radacinile copacilor. Amandoi indienii au inceput sa strige si unul dintre ei a apucat bata si .i vrut sa loveasca sarpele. N u si-a atins tinta si sarpele s-a incordat, vrand s;l I muste. Si-a gresit tinta, la randu) sau, dar nu cu mult, iar indianul s-a dm inapoi, lasand bata din mana.

( -clalalt indian a spus ceva, cuprins de dezgust. Si-a luat la randul s3u bata •ii .1 in cep uc sa dea ocol cu grija mocasi n ului-de-apa. Suparat de nereusita sa, i.ii'pelc a scos un sasait si s-a repezit, de parca ar fi fose o sulita, la piciorul idiii de-al doilea indian. Acesta a scos un strigat, s-a dat inapoi, dar a tinut bine bata-n mana. i ncantat ca nu el era tinta atacului sarpelui, William s-a tras deoparte. Cu luaic acestea, vazand ca sarpele era dezorientat, a apucat tigaia si a lovit cu malit puterea, o data si inca o data. S-a asteptat sa vada sarpele mort. Nu a vazut nimic, dar simtea mirosul reptilei, greu, de castraveti puireziti. S-a uitat bine in jur si a incercat sa desluseasca ceva in noroiul i.iscolit si printre frunze. Apoi s-a uitat la indieni. Unul dintre ei a ridicat din umeri. Celalalt a aratat cu degetul catre lac m ,i spus ceva. Era evident ca sarpele intelcsese ca se gasea in inferioritare si liulildse sa se retraga. William ?i-a mdreptat spatele, apucand mai bine tigaia in mana. Cei trei b.irbati isi zambeau nervos. Tanarul ofiter nu avea, in general, nici o problema. Multi dintre ei se aflasera pe pamanturile familiei $i ratal lui ii fkcuse intotdeauna sa se simta bineveniti, fumase cu ei pe veranda $i mancase in invarasia lor. Nu stia din ce trib feceau parte cei doi indieni. Dupachip pareau mi laca parte dintr-un trib care apartinea marii familii a algonkinilor. Aveau pometii proeminenti si erau inalti. Daca a$a stateau lucrurile, inseamna ca ei se aflau foarte departe, la sud fata de tinuturile lor de vanatoare. La randul lor, indienii ii priveau cu atentie, iar asta 1-a facut sa simta fiori pc sira spinarii. Dupa aceea, unul dintre indieni i-a spus ceva celuilalt, uitant In -se cu coada ochiului la tanarul ofiter, pentru a vedea daca acesta intelegea ceva. Indianul care nu vorbise a zambit, aratandu-si dintii maronii. - Tutun? a intrebat el, intinzand palma. William a dat din cap in semn ca da, incercand sa respire mai incet si scotocind prin haina. Se folosea doar de mana dreapta, ca sa nu lase deoparte tigaia. Era posibil ca indienii sa stie cum se poate ie$i din mlastina. Ar fi trebuit sii aiba cu ei o relatie buna ?i apoi... Ceva din subconstientul sau il indemna sa piece dracului de-acolo si asta d t mai rapid. Scotand saculetul de tutun, 1-a aruncat cat a putut de tare spre indianul care se apropia de el, pentru ca dupa aceea sa o rupa la Riga.

In spatele Ini s-au auzit o exchmacie plina de uimire si apoi zgoiiMH tl< pasi. Subconstientul sau il indemna sa aierge cat mai repede, dar siia ienuperi, iesind in cele din urma intr-o carare croita de animalcle sillbatii > A ezitat o clipa. Ce sa faca? Sa se ascunda in desis. Dorinta de a fugi era, iiem foarte puternica, astfel incat a inceput din nou sa aierge, simtind cum cAn paf' i no femeie. Ian s-a uitat atent la ceea ce avea de facut, impingand cutitul in jos. William a scos un urlet. - Acum e mai bine, a spus Murray.

A zambit discret, ca pentru sine, si, apucandu-1 cu hotararc pc Willi de mana, a intepat pielea chiar langa aschie, taiecura fiind de aproxini.niv«,»• inch. Intorcand pielea cu varful cutitului, a scos aschia mate si apoi a .i i I imhi cu dehcatere aschiile mai mici de chiparos. Dupa ce a scos toate aschiile mici pe care le-a vazut, a apucat cu tin • nli al paturii manerul rotund al ceaunului si a turnat apa fierbintc pc i.im deschisa. William a scos din nou un urlet, dar a rostit si cateva cuvinte. Murray a dar din cap si a plescait din buze a repros, spunand: - Am priceput. Trebuie sa am grija sa nu cumva sa muriti, pentru cfl dii > muriti, o sa ajungeti in iad la cat de urat vorbiti. - N u imi propun sa mor, a replicat William sec. Respira sacadat si si-a sters cu mana transpiratia care se adunase dcasiipi i unei sprancene. Si-a miscat si cealalta mana incet, scuturand de pc dcgcn apa amestecata cu singe. A simtit ca ameteste si s-a asezat repctlc pi bustean. - Daca sunteti ametit, bagati-va capu’ intre genunchi, i-a sugerat Mim.» - Nu sunt ametit! Ian nu a rSspuns. Nu se auzea decat sunetul specific mestecatului. In [ini|i ce astepta sa fiarba apa din ceaun, Murray intrase in apa si culesesc 11 im■ plante care aveau un miros puternic. Acum mesteca frunzele acelor plnnii si le scuipa intr-un dreptunghi din panza. Dupa aceea, a scos un fel dc ccapj din tolba lui. A taiat o bucata mare din ceapa aceea si a privit-o atent, pcnitu ca apoi si ajunga la concluzia ca se va putea folosi de ca, chiar si far! s.i n mestece. A adaugat acea felie de ceapa in rriunghiul din panza, impachcislmI totul cu grija. A pus prisnita peste rani si a prins-o bine cu niste fasii rupte din poalch camasii lui William. Murray s-a uitat ingandurat la William, spunand: - Sunteti incapatanat, nu-i asa? William 1-a privit cu ochi mari pe scotian pentru ca era uimit de accasiii observatie, dcsi prietenii, rudcle si superiorii din armata ii spusesera in mod repetat ca avea sa moara intr-o zi din cauza incapatanarii lui. Da, numai ca incapatanarea nu i se putea citi pe chip! - Ce dracu’ vreti sa spuneti? a intrebat William.

- N-am vnit sa va insult, a replicat Murray cu blandete, aplecandu-se a strange cu dintii nodul bandajului improvizat. Si-a intors capul si a scuipat din gura cateva ate care ii ramasesera liiir'c dinti. - Sper ca sun rep incapatanat, pentru ca e drum lung pana cc vom gasi pc cineva care sa va poata ajuta, a continual scotianul. Din cauza asta cred i ,1 ar fi bine daca v-ati incapatana sa nu murid. - Am mai spus ca nu imi propun sa mor. Si, in afara de asta, nu am nevoie sa se intinda decat sa lesine. Murray a scos o cxclamatie de consternare si, dupa aceea, a mortn.lil • ■>< de neintelcs. William si-a dat seama ca scotianul se apleca deasupi.i lui cuprins de indoieli. - Ma simt bine, a spus el fara a deschide ochii. Doar trebuie... vl m • odihnesc un pic. -M h m . William nu $i-a putut da seama daca sunetul acela era expresia act cpi u n sau a ingrijorarii, dar Murray se indepartase, pentru a se intoarcc in m iiii i vreme cu o patura cu care 1-a acoperit pe William, fara a spune absolm iiimn William a facut un gest discret de multumire, fara a scoate nici un ctiv.im pentru ca dintii incepusera sa ii cUntane din cauza frisoanelor. Picioarele il dureau de multa vreme, dar nu daduse importantit ;nr.m. aspect, pentru ca simtise nevoia sa inainteze cu orice pret. Acum duiviiM I > coplesit pe deplin, i-a patruns pana in maduva oaselor. Din cauza asta ii vein ■ sa strige. Nu a vrut sa faca asta si de aceea a asteptat pana ce i-au net in frigurile. - Cunoasteti Dismal Town, domnule? Ati fost acolo? - Am fost de cateva ori, da, a replicat scotianul. William vedea silueta intunecata a lui Murray aplecat langa foe, I '■ asemenea, auzea zgomotul metalului pe piatra. E un nume tare ciudai1 - Ha, a spus William cu glas abia auzit. Da, asa e. Si... si 1-ati cuikim hi pe domnul Washington? - Da, l-am intalnit de cinci sau sase ori. Generalul areo multime tic veil, intelegeti? -G e -g e ... -G eneralul Washington. Poate ca ati auzit de cl, a spus scotianul devenit mohican, cu o oarecare nota de amuzament in glas. - Da, da am auzit, dar... sigur ca... 1 Numele ora?ului se poate traduce prin ..Orasul jelanici" (n.tr.)

Nil avea nici un sens sa mai vorbeasca. Vocea i se pierdea, dar a fecut un ■Ini i, astfel incat sa poata gandi din nou coerent. E vorba despre un anume iliimn Henry Washington. Si dumnealui este ruda cu generalul? - Din cate stiu eu, toti cei care poarta numele de Washington si care se .illit pc o raza de trei sute de mile feta de oras sunt rude cu doninul general. Murray a scotocit prin tolba lui si a scos ceva lung si blanos, cu o coada j'nlasa. - De ce? a inrrebat scotianul. - AM... asa. I’e William nu il mai chinuiau frisoanele si a tras adanc aer in piept. Miifdm abdominali care i se incordasera s-au relaxat. Din pacate, din cauza ingrijorarii, febra pusese din nou stapanire pe el. - Cineva rni-a spus ca domnul Hemy Washington at fi un loialist infocat. Cine ar fi putut sa spuna asta, pentru numele lui Dumnezeu? a intreh.u Murray, intorcandu-se c&tre William uluit. - Probabil ca cineva care s-a inselat in privinta domnului Washington, ,i rcplicat William, frecandu-se la ochi. BratuI rank il durea. - Ce-i ala, a vrut el sa afle. Un oposum? - Bizam, a replicat Murray. N-are nimic. E proaspat. L-am vanac chiar inainte sa va intalnesc. - Oh, Doamne, a spus William, simtind ca se liniscesce, ferS a intelege ile ce. N u era vorba despre bizam. Mai mancase came de bizam si stia ca e 1 ’iistoasa. Simtea ca era slabit de foame, dar nu avea dorinta de a manca. Nu, nu era vorba despre formula „n-are nimic", spusa cu blandete, dar cu hotarare. t ) auzise la Mac, slujitorul care obisnuiasa-i spuna „n-are nimic", indiferent ilncS el cadea de pe poncy sau nu avea voie sa mearga cu bunicul sau in oras. „N-are nimic. O sa fie bine". Sunetul fecut de blana rupta de pe muschi 1-a fecut sa ameteasca. - Aveti barba rosie. A auzit vocea lui Murray, incarcata de surprindere. - Abia acum ati observar acest lucru? a spus William suparat, deschi/iiiia ochii. Era jenat de culoarea barbii lui. In timp ce parul de pe cap, de pe piept. maini si picioare era castaniu, parul de pe feta si din partile intime era roscat.

Se barbierea cu grija si cu regularitate, cbiar daca se afla pc drum, pc u >■ sau pe api. Din pacate, briciul sdu disparuse odata cu armasarul. - Da, abia acum am observat, a replicac Murray cu calm. Cred r;j, imu i acum, am avut altc griji. DupJ ce a rostit aceste cuvinte, a tacut, atent la ceea ce facea. Willi,mi i incercat sa nu se mai gandeasca la nimic, sperand ca va putea dormi o vt» mEra destul de obosir. Imagini pe care le vazuse in mlastina i se toi dcml ..i mi ii imagineze ce senzatie puteai avea daca iti erau arse ranile deschisc. Murray era tacut. William nici nu !l auzea respirand, dar stia, dc p.m 1 s-ar fi strecurat In mintea lui, stia ca si el isi imagina scena, desi nici m.ii n nu era nevoie; trebuia doar sa si-o aminteasca. William s-a Intors putin simtind un val de durere care ii trccea prin In 11 si strangand din dinti, pentru a nu scoate nici un sunet. - Oamenii, de fapt as fi vrut sa spun, dumneavoastra v-ati gandit cum v in fi descurcat Intr-o atare situatie? a Intrebat el Incet. V-ati intrebat d:u .1 .hi fi putut rezistaJ -Fiecare barbat s-ar gandi, a raspuns Murray, ridicandu-se brusi In picioare si s-a dus In cclalalt capat al luminisului. William 1-a auzit urinand, dar a durat cateva minute bune pAn.1 " s-a Intors. Cainele a ridicat capul brusc si, dupa aceea, a Inceput sa dea din cu.idi cand si-a revazut stapanul. Murray a ras Incet si a spus ceva Intr-un grai cim I.11 Oare vorbise in graiul mohicanilor? A spus cumva fund ? Oricum i s-a ailn"-.n cainelui. A luat apoi ce mai ramasese din bizam si i lc-a aruncat patrupcdulni Animalul a sarit, a Inhatat cu coltii sai mari resturile si s-a retras fericii 1 I1 cealalta parte a focului, lingand de zor la oase. William s-a Intins incet punandu-si sub cap bratul sanatos si 1-a privit |u(i «, m cufundat in tacere. William a presupus ca Murray isi imagina, la fel ca si el, cum * n h descurcat intr-o astfel de situatie, adica legat de un stalp ?i supus unoi im m •i cumplite. A privit in sus, catre nesfarsitul ce se afla deasupra sa, im rii i...■ sa compuna cateva versuri: Eu sunt William Clarence Henry George A'6 daca te-ai putea barbieri. Era adevarat. Abia daca i$i putea misca bratul drept. Ea il hi.hum ••• ultimele doua zile. Asa stand lucrurile, s-a gandit sa-i spunA ca de l.ipi 11 era stangaci. Se vindeca bine, a spus el si si-a intors bratul astfel incat razele smtu li» sa se reverse asupra lui. Doctorul Hunter ii scosese pansameiuul in >i n> fericire, am sacrificat o capra in dimineata aceasta si o sa avem cm in Asta tc va ajuta sa-ti recapeti puterile. Am sa-ti las sange rnaine, ca s.1 iivi in echilibru in ceea ce priveste umorile si dupa aceea vom mai vedea. I’niim m om ent... A intins o mana si a spus, zambind: —Haide, vreau sa ma asigur ca ajungi cu bine la privata.

39 o

problem

A

d e c o n s t iin t A

Urma savina o furtuna. William simtea asta in aer, i$i dadea seama apoi s-a rrantk, pentru ca Rachel a scfipat clanta din mana. Fata s a mini 1-a vazut ?i a scos un strigat de surprindere. - Dumnezeu sa ne aiba in paza! Ce cauti dumneata aici? a intrcbai K.h l*>I cu spaima, privindu-1 cu ochi mari si indesandu-si suvitele dc pm m ipn sub boneta. - N u am dorit sa te sperii, a spus William scuzandu-se... l.-am v.i/ iii pe domnul Murray plecand. As fi vrut sa pornesc pe urmele dansului, A >.|Hi cumva unde ar urma sa il intalncsc? - N u a spus. Stai jos, pentru numele lui Dumnezeu, ca sa mi cad ilm picioare. Dar el nu voia sa stea jos. Simtea un impuls irezistibil de a iesi, dc a pic* i Genunchii ii tremurau si daca nu se a$eza cat mai curand, atunci... S-a ay: h desi nu ar fi vrut. - Ce a spus? a intrebat el, realizand imediat ca statea jos in prezcnia mu i domnisoare, si a facut un gest catre un scaun, continuant!: - Te rog sS iei loc. Spune-mi ce a zis. Rachel 1-a privit patrunzator, dar s-a asezat, netezindu-si fusta deian|iii i de vant. Furtuna se decknsase cu putere. Umbrele norilor se Intindcau y podea si pcste fata ei, iar aerul devenise incarcat, de parca incaperea s ,n il aflar sub apa. - A intrebat cum stai cu sanatatea si, cand a aflat ca tc refaci, mi-.i dn calul, spunand ca este pentru dumneata. Fata a ezitat, dar William voia sa afle mai mult. - T i- a mai dat si altceva, nu-i asa? Am vazut cum ti-a dat un pat In i Fata si-a subtiat buzele si a bagat mana in buzunar, scotand de acoln n legatura mica, impachetata in panza. Era nenibdator sa vada ce continea pachetelul. Cu roate aces tea, nu a puiin sa nu observe ca acel pachetel fusese legat recent. S-a uitat la Rat In I Hunter, dar ea a inaltat capul si a privit in alta parte. William a ridicat din sprancene si apoi si-a indrcptat atentia catre pachet. A deschis pachetul si a descoperit ca era un fisic de dolari emisi de Arm.n i Continentala, o legaturica in care se gasea o guinee, trei silingi si o moiu d.i dc doi penny, o scrisoare impaturita si rcimpaturita, daca se poate spune us.i. si inca o legaturica. A pus deoparte banii si legaturica si a deschis scrisoarea.

Vere, Sper ca starea ta de sandtate sdfie mai buna decat cea in care tegdseai ct)iid te-am vazut ultima oara.. Iti las un cal si niste bani de care so, te ajiifi in calatoriile tale. Chiar dac& nu aceasta este situatia, eu voi lasa totufi banii fie pentru plata doctoriilor, fie pentru inmormantarea ta. Celdlalt lucru este un dar de la un prieten pe care indienii tl numesc ..Celce ucide ursi“ E l trage nadejde ca veipurta acel lucru si ca iti va aduce sandtate. Iti doresc noroc in tot ceea ce iti propui. A l tau supusy Ian Murray - Hmmm! a mormait William uluit de toate acestea. Era evident cS Murray avea rreburile sale si nu era dispus sa astepte pana ce William ar fi Inst in stare sa calatoreasca. Era oarecum dezamagit, deoarece ar 6 vrut sa iii:ii stea de vorba cu Murray. Acum cand putea sa gandeasca limpede, William a realizat ca era mai bine pentru el ca Murray nu isi dorea sa i alarnreasca impreuna. Si-a dat seama ca problema lui cea mai urgenta era rezolvata. Dispunea de mijloacele financiare necesare pentru a-si putea continua misiunea... sau, ni:i rog, sa o duca pana la capat cat mai bine. Putea, cel putin, sa ajunga la i artierul general al generalului Howe, sa prezinte un raport si sa primeasca imi ordine. Murray fusese cat se poate de generos. Calul pSrea a fi sanatos, iar banii crau suficienti cat sa ajunga in condicii bune la New York. Se intreba de unde I himnezeu facuse rost Murray de acei bani. Se gandea ca Murray parea a fi un om care nu avea dupa ce bea apa, desi avea o arma buna. Acum isi dadea seama ca Murray trebuia sa fie un om educat, cel putin dupa scris. Cu toate astea, ce anume 1-ar fi putut face pe ciudatul scotian indian sa se ocupe atat de mult de el? Curios, el a luat pachetul cel mic si 1-a desfacut. S-a dovedit ca acolo se alia gheara unui urs mare, gaurira si prinsa pe un snur de piele. Era vechi. Marginile ii erau roase, iar nodul fusese facut in asa fel incat sa nu mai fie desfacut niciodata. Ei bine, pana atunci spiritul ursului ii fusese alaturi si il ocrotise. Zambind ca pentru sine, William si-a tras peste cap podoaba indianului, lasand gheara sa ii atarne peste camasa. Rachel Hunter a privit totul cu un chip impasibil.

- Ai citic scrisoarea mea, domnisoara Hunter, a spus William cu itj un* F’oarte urat din parcea dumitale! Fata a ro$it, dar 1-a privit drept in fata, lucru pe care William mi i 1 i obisnuit sad vada la o fcmeie... o exceptie fiind bunica din partca i.u.iliil - Felul in care vorbesti denotit ca esti mult superior condiriei sociali* ■.111 s-ar putea ghici dupa haincle tale, prietene William,.. Lucrurile nu ar st.i all l>1 nici daca hainele pe care le porti ar fi noi. Mintea dumitale este limpnli cateva zile incoace, dar nu ai spus ce cautai in Great Dismal. Acela 1111 r'lii un loc pentru un domn. - Ba este, domnisoara Hunter, a contrazis-o William. Multi dintre donum pe care ii cunosc merg acoio la vanatoare. Bineinteles ca nimeni nu im ip la vanatoare in costum sau purtand imbracaminte de cea mai bunil calti.ni - Nimeni nu se duce la vanatoare inarmat doar cu 0 cigaie, priuu to William, a replicat fata. Si daca esti cu adevarat un domn, atund spunc till unde se afla casa dumitale? William a ezitat o clipa, nefiind in stare sa-si amintcasca tr;ts;1timli alter ego-ului sau si de aceca a pronuntat numele primului oras care i-a vend in minte: - A h ... in Savannah, in Carolina. - Eu stiu unde-i asta! aizbucnit fata. Am auzit cum vorbescoamenii dm pardle-acelea si dumneata nu vorbesd ca ei! - Ma faci mincinos? a intreba el uluit. - Intocmai! - Oh! Au stat unul in fata celuilalt, privindu-se in lumina slaba, un semn .il furtunii. Pentru o clipa, el a avut impresia ca joaca $ah cu bunica lui, Benedit 1.1 - Imi pare rau ca am citit scrisoarea care id era adresata, a spus feta. Nil a fost vorba doar de curiozitate, te asigur. - De ce altceva a fost vorba? a intrebat el zambind discret, pentru a dovcdi faptul ca nu era suparat pe ea pentru mica indiscrede. Ea nu i-a zambit, dar 1-a privit cu multa atentie, nu cu suspiciune, de pun .1 ar ft vrut sa-1 masoare. In cele din urma fata a oftat incovoindu-si umerii. - Am vrut sa aflu cate ceva despre dumneata si caracterul dumitale, ,1 marturisit ea. Tovarasii dumitale care te-au adus la noi pareau a fi oameni

|u i ii nlosi. Ce sa mai spun de varul dumitaie? Daca dumneata esti unul ■hi it t r ci, atunci... Si a muscat pentru o clipa buza de sus, apoi a scuturat din cap S si a conlinti.ii cu mai multa hotarare: Iicbuie sa plecam de-aici in cateva zile, fratele meu si cu mine. I-ai spus lull )eimy ca re vei indrepta catre miazanoapte. Mi-as dori sa calatorim in inv.uasia dumitaie, macar pentru o vreme. William s-ar fi asteptat la orice, dar nu la asta. A clipit des si a spus primul Ini m care i-a venit in rainte: Sa plecati de-aici? De ce? Este vorba despre... aia... despre vecini? I-a ta 1-a privit surprinsa, intreband: Cum? jmi cer scuze, domnisoara, dar chiar fratele dumitaie mi-a dat de inteles , i iclafiile familiei dumitaie cu vecinii sunt... oarecum Jncordatc. Oh! a exclamat fata cu o grimasa, semn ca era incurcata sau uimita. William si-a spus ca era vorba mai curand despre uimire. Am inteles, a spus ea in cele din urma, batand ganditoare cu degetele m masa. Da, este adevarat, desi nu este... Nu are nici o legatura cu intreaga .liiicere. Vad ca trebuie sa-ti spun totul. Ce stii dumneata despre Societatea 1'iieicnilor? lil nu cunostea decat o familie de quakeri, familia Unwin. Domnul Unwin cia un comerciant prosper, care il cunostea pe ratal lui. El le intalnise pe cele dmia face ale domnului Unwin la o serata muzicala, dar in timpul convers.ipci, nu s-a discutat despre filozofie sau religie. - Cred ca membrilor acestei societati... aaa... dumneavoastra... nu va plac conflictele, nu-i asa? Cuvintele lui William au facut-o sa rada, surprinzator. Asta i-a facut plilccre tanarului ofiter pentru ca, macar pentru o vreme, cuta dintre spranccnele fetei s-a sters. - Noi nu suntem de acord cu violenta, 1-a corectat ea. Noi progresam i latorita conflictelor, fie ele si verbale, si data fiind credinta noastra... Denny spune ca dumneata nu esti catolic, dar indraznesc sa cred ca nu ai luat parte niciodata la o intrunire a quakerilor. - Nu, nu am avut ocazia sa iau parte la o astfel de intalnire, nu. - Ma gandeam eu ca asa stau lucrurile, a spus domnisoara privindu-1 patrunzator si continuand:

- Prea bine. Avem pas tori care vin la lntruniri si vorbesc. La mi mill'll' noastre poate luacuvantul oricine, daca spiritul unui barbat sau al uiH'i I...... este miscat de o anumita tema. - Al unei femci? Si femeile pot cuvanta in public? Fata La aruncat o ptivire ucigatoare, spunand: - Am limba, la fel ca si dumneata. - A m observat lucrul acesta, a replicat el zambind. Continuit, tc i| S-a aplecat putin inainte, pentru a continua sa vorbeasca, dar nil a iiu r|mi imediat pentru ca unul dintre storuri s-a lovit de un peretc. Rachel a sarit imediat in picioare, exclamand: -T re b u ie sa bag gainile in coted Trage storurile! i-a porumii ■ • disparand. Luat prin surprindere, insa amuzat, a facut precum i se ceruse, d.u > i miscat incet. A urcat scarile pentru a trage storurile, a simtit ca ameteste din non si s i oprit in pragul dormitorului, tinandu-se de tocul usii pentru a-si rccap.ti • echilibrul. Sus erau doua camere: dormitorul care dadea cacre fatad a i .im i adica odaia in care 11 dusesera pe el, si o camera ceva mai mica, situatil mul in spate. Membrii familiei Hunter ocupau camera respective, Era acoln mi pat cu baldachin si o masa de toaleta, pe care se afla un sfesnic din aij'iiu Acolo mai erau purine lucruri, printre acescea numarandu-se o percclie >1 pantaloni si o camasa a doctorului, un sal din lana si rochia cu care dom nisoara Rachel Hunter obisnuia sa mearga la lntruniri. Era vorba despn o rochie vopsita indigo. Acum ca ploaia si vantul nu se mai auzeau datorita storurilor, caim i,i parea sa fie invaluita in liniste, un loc in care te puteai refugia fugind din fuiit furtunii. Inima ii batea cu repeziciune, pentru ca urease scarile si a ramas ai i ill \ clipa, bucurandu-se ca intrase pe proprietatea cuiva. De jos nu se auzea nici un sunet. Probabil ca Rachel se chinuia inc.i s,i prinda gainile. Era ceva ciudat in legatura cu acea incapere si i-a trebuit doar o clip.! pentru a-si da seama despre ce anume era vorba. Cele cateva lucruri care Ii apartineau fratilor Hunrer duceau cu gandul la saracie. Aceasta sen/apr contrasta, totusi, cu micile semne de prosperitate, evidente daca privc.ii diferitele obiecte din camera. De pilda, sfesnicul era din argint, nu din araim

• m din alama, iar bolul pentru spalat nu era din lut, ci din portelan fin, piciat i n nizanteme albastre. I I a ridicat putin poalelc rochiei albastre din pura curiozitate. Modes) ia ■i,i ceva, iar faptul ca hainele celor doi erau uzate reprezenta cu totul altccva. 1.1 poale rochia era atat de uzata, incat devenise aproape alba. Tocmai dc accea pliinile rochici erau un joc de nuante deschise si nuante inchise. Doamna I Imvin se imbraca modest, dar hainele ei erau de cea mai buna calitatc. Dand curs unui impuls, William a apropiat rochia de chipul sin si h adulinecat. Inca mai mirosea putin a indigo, a iarba si a animale vii... >,i a trup de femeie. Tocmai acel miros i-a oferit o placere vecina cu accea pe i are i-o oferea un vin bun. Auzind cum se inchidea usa jos, William a lasat rochia din mana. A avut senzatia ca i-a luat capul foe si s-a indreptat catre scari cu inima batandu-i s.t-i sparga pieptul. Rachel Hunter se scutura langa semineu, raspandind picaturi de api de pe sort. Boneta de pe cap era uda leoarca. Pentru ca nu 1-a vazut pe William, liua a scos boneta, a stors-o cu un gest hotarat si a atarnat-o intr-un cui, ileasupra semineului. Parul i-a cazut pe spate, negru, ud si sclipitor, contrastand cu coloritul ilcschis al hainei. - Sa inteleg ca gainile sunt toate in siguranta? a intrebat el, avand inc;t in mime mirosul rochiei si simtind ca ar fi fost lipsit de maniere, daca ar fi profitat de faptul ca fata nu stia ca el se afla acolo. - Toate, in afara de cea pe care fratcle meu o numeste Marea Stricata din Babilon. Gainile nu sunt prea inteligente, dar aceea este perversa cum nu-ti poti inchipui. - Perversa? Era evident cS fata se gandea cum incerca sa vada William intreaga situatie cu ochii mintii si asta a distrat-o, pentru ci a chicotit in vreme ce deschidea lada pentru asternuturi. - Creatura aceea sta cocotata la sapte metri inaltime intr-un pin, si asta in vreme de furtuna. E perversa. Spunand acestea, fata a scos din lada un prosop din panza si a inceput sa se stearga cu el pe cap. Sunetul facut de ploaie s-a modificat deodata, iar picaturile pareau a fi pictricele care lovesc storurile.

- Hmmm! a mormait Rachel, uitandu-se incruntata sprc fervasi i .1 ■ . 1 .1 ca o sa fie doboratadegrindina, pentru caapoi sa fie mancati tie piiniii 1 din com. - Ti-am spus ca iti voi destainui si de ce, a continual. - Din cate am inteles eu, totul are legatura cu intrunirile voasire, Fata a tras adanc aer in piept, zicand: - Spuneam ca atunci cand o persoana este miscata de 0 anumiiii u m ■ vorbeste in cadrul intrunirii, nu-i asa? Fratele meu a fost miscat de un aminin gand si de aceea am ajuns sa plecam din Philadelphia, Fata i-a explicat ca putea avea loc 0 intrunire oriunde existau th >.im prieteni care aveau acclasi mod de gandire. In afara de intrunirile lot ah ,. It mica amploare, aveau loc si lntruniri mai importante, trimestriale sau anil ill in cadrul carora se discutau probleme importante si chestiuni care avi m legatura cu quakerii. - intrunirea anuala din Philadelphia este cea mai mare si cca iii.n importanta, a spus fata. Ai dreptate, prietenii sunt impotriva violetqn 1 incearca sa o evitc sau sa-i puna capat. La intrunirea din Philadelphia \ 1 discutat mult cu privire la rebeliune. S-a pledat pentru intelepciunc si p;n • pentru reconcilierca cu tara-mama. - Asa, a spus William, vadir interesat de subiect. Vrei s i spui cil mil quakerii din Colonii sunt acum loialisti? Fata si-a tuguiat buzele pret de o clipa, pentru ca apoi sa spuna: - Acesta este sfatul care s-a dat la intrunirea anuala. Asa cum am spin, insa, prietenii sunt calauziti de spiritul lor si fiecare dintre ei trebuie s;l l.n 1 precum ii dicteaza spiritul.

1.11 pc fratele dumitale spiritul I-a indemnat si vorbeasca in favoarea i I- liimii? a intrebat William, amuzat, dar si ingrijorat. I >mlorul Hunter nu parea sa fie omul care sa indemne la o rebeliune. Imi.i a dat din cap, dar nu in semn ca ar fi fost de acord cu cele spuse .1. William. A lost pentru independence, 1-a corectat ea. I )csigur ca aici lipseste o veriga a logicii, a replicat William, ridicand I de aranjament era in avantajul fratilor Hunter. Cu cat persoanele i.m calatoreau erau mai numeroase, cu atat mai mult se aflau in siguranpl, u » parea ca doctorul nu era un razboinic innascut. Acest aranjament i t i avantajos si pentru el. Fratii Hunter cunosteau regiunea, iar cl mi ■■ cunostea. Ni?te barbati care ealatorese impreuna cu o femeie bat mai pi it in la ochi decat un barbat care calatore$te singur. S-a gandit deodatfl cd, daca Hunter voia sase alature Armatei Contiiten tale, el ar putea avea o ocazie excelenta de a se apropia de for(cle Im Washington si de a obtine informatii importante legate de acestea. Astlel s u putea revansa cu succes pentru faptul ca pierduse cartea. - Da, bineinteles, a spus William, zambindu-i domnisoarei 1limit i O sugestie admirabila! S-a vazut un fulger printte storuti si aproape imediat s-a auzit $i tuiu-ml Atat Rachel, cat $i William, au tresarit cand a tunat. Lui William ii tiuiau urechile. - Sper, a spus tanarul ofiter, ca este un semn aprobator. Fata nu a ras.

40 b i n e c u v An t a r e a

Moliicanii Ii spuneau Thayendanegea, adica Doua Ramasaguri. Pentru . ii|'Jc7.i, el era Joseph Brant. Cand a trait printre mohicani, Ian a auzit vnihindu-se mult despre el, adica atat despre Thayendanegea, cat si despre Inxepli Brant. S-a intrebat adeseori cum izbutea acest Thayendanegea sa 11 .liasca Imre doua lumi. S-a Intrebat daca spatiul dintre cele doua lumi era i .1 mi pod. Era podul Ingust, care unea lumea aceasta si Iumea urmatoare, mi pod pe langS. care pluteau capete cu dintii ranjiri? Si-ar fi dorit s&stea langa 11 n Ibc aprins alaturi de Joseph Brant si sa-1 Intrebe. Sc indrepta catre casa lui Brant, dar nu pentru a sta de vorba cu el. Mfmcaciosul Ii spusese ca Elanul Soarelui plecase din Snaketown pentru a i sc alatura lui Brant si ca sotia lui pornise la drum Impreuna cu el. - Sc afla la Unadilla, spusese Mancaciosul. Probabil ca sunt Inca acolo. I’liayendancgea lupta alaturi de englezi, cum bine stii. El le vorbeste Inialistilor de acolo si Incearca sa i se alature lui si oamenilor lui. El le spune Voluntarii lui Brant. Mancaciosul a rostit totul cu detasare. El nu era interesat de politick, dar lupta uneori, cand spiritul lui Ii poruncea s-o faca. - Asa stau lucrurile? a replicat Ian fara a avea o anumita intonatie. Prea bine atunci. Nu stia foarte bine unde era Unadilla, stia doar ca era undeva In colonia New York, dar nu isi facea o problema din asta. A doua zi dimineata, imediat ce a rasarit soarele, a pornit spre nord. Nu era nimem alaturi de el, cu excepda cainelui si a gandurilor sale. La un moment dat, a ajuns la o asezare pe care mohicanii si-o facusera pentru a petrece vara si a fost bine-venit acolo. S-a asezat alaturi de barbati si a Inceput sa stea de vorba cu ei. Dupa o vreme, o femeie tanara i-a adus un castron cu tocana si el a man cat fara a se uita la ceea ce baga In gura. Era foarte mukumit ca avea ceva cald in stomac. N u a putut sa-si dea seama ce anume Ii atrasese atentia, dar a ridicat ochii si a vazut-o pe femeia aceea tanara care Ii adusese mancarea, stand in umbra $i privindu-l. Ea zambea foarte discret.

A inceput sa mestece mai incet, simundinsfarsitgustul tocanei. I m !«•«■ deurscu porumb siiasole, cuceapasi usturoi. Omancaredelieioa,..i I • •*> si-a aplecat capul intr-o parte si a ridicat din sprancene. Apoi s a ndli «i it. picioare, de parca intrebarea ei nerostita ar fi indemnat-o s.1 fat a at i a i • ■ Ian a lasat vasul deoparte si s-a inclinat cu respect. Apoi s a titlit ti ' picioare si s-a departat, fara a acorda atentie barbatilor alaturi de care iitiiti* < si care 11 priveau insistent. Ea il astepta, silueta palida la umbra unui mesteacan. Au suit de vml 1 El isi stapanea agitatia, de parca ar fi tinut in palma un taciune apt lie. < ii ardea sufletul, Nu se gandise la ea ca la o apa ce ar fi putut stingc lot ill' » il ardea, nici nu se gandise sa li dea motive pentru ca ea sa se inll.luin ■ Simtea flacari in spatele ochilor si era ca un foe ce arde cand este a|;i|,n » stinge daca nu are ce mistui. El a sarutat-o. Mirosea a mancare, piei tabacice si pamant incal/.ii tic Nu mirosea a lemn, nu mirosea a sange. Era inalta. li simtea sanii moi. < if il impungeau, si si-a lasat palmele in jos, pentru a o apuca de solduri. Fata s-a lipit de el, manata de dorinta, Apoi s-a retras, lasand acrul i.V sa patrunda in locul in care ea se aflase putin mai devreme. Apoi 1-a apui .n de mana si 1-a dus catre coliba ei din barne. Nimeni nu i-a privit dim I I i tras in pat alaturi de ea si apoi s-a intors catre el goala. El s-a gandit ca ar fi fost mai bine sa nu vada fata fetei. Poate cii era m •• bine sa ramana anonima, sa simta placere pentru scurt timp, sa siniui .1 1 1 placere la randul siiu, macar pentru clipele in care a uitat de sine. Asa, in [numeric, ea era Emily, si lan a fugit din patul fetei rufinai n suparat, lasand-o in urma uimita. In urmatoarele douasprezece zile, Ian a mers pe jos fara a scoate m.n .11 un cuvant, avand doar cainele alaturi. Casa lui Thayendanegea era izolatii, pe o bucata vasta de teren, dar ri.i destul dc aproape de sat, astfel incat sa se poata spune ca facea parte dm modesta asezare. Satul arata ca oricare altul, cu exceptia faptului ca, in la|-' intrarii celor mai multe dintre case, erau doua sau trei pietre de moni.i Femeile macinau singure si nu isi duceau la moara sacii cu grane. Erau caini in strada, care motaiau la umbra carutelor si a zidurilor. Ficcaic dintre ei se trezea uluit cand Rollo ajungea destul de aproape, astfel im.li

M i »■ iiiniil mirosul. Unii dintre ei au tnceput sa maraie si sa latre, dar nici tii sa bea. Trebuia sa accepte invitatia. Nu era politicos sa reftrze. Putea sa intrebe mai tar/.iu, in mod discret, de Emily. Ceea ce il adusese acolo nu avea nici o legatura cu civilizatia, si nici nu se putea sterge prin amanare.

Si-a dat seama ca stiuse prca bine ca avea sa se ajung;l acoln. I •> ■> amanarea nu isi avea rostul. - As vrea sa stau de vorba cu aceea ce mi-a fost candva soiie, .1 >.|»«• I •>. Unde este? Cativa dintre barbati au facut ochii mari, unii interesati de ere........ sa se intample, altii surprinsi. Ian a prins, insa, privirea lui Broast;l 11 .111 * care se uita la poarta mare a unei case situate in capatul drumulni. Elanul Soarelui a facut un gest care era de admirat, si anume a fi fost nevoie. Lui Rollo nu-i pasa de aceasta atitudine a razboinii ului Mn • aratat coitii, maraind, lucru care i-a facut pe unul sau doi dintre rn/bimm 1 sa foci rapid un pas inapoi. Elanul Soarelui, care ar fi avut motive sil se u 11 n ' pentru ca il cunostea pe Rollo, nu s-a dat inapoi nici macar cu un miliimmi - Vrei sa-ti arunci demonul asupra mea? a intrebat Elanul Soarelui - Bineinteles ca nu, a replicat Ian, soptindu-i lui Rollo un Sheas, a >« Cainelc a ramas nemiscat o clipa, vrand sa arate ca el avusese ideea di ■ marai la razboinicul indian, pentru ca, in celedin urmS, sa se aseze, coni inu.m< I sa maraie incet, de parca ar fi fost tunetul ce se auzea undeva in dep.m.in - N u am venit sa ti-o iau, i-a spus Ian Elan ului Soarelui. A vrut sa fie conciliant, dar nu s-a asteptat ca spusele sale sa aibit efn ml scontat, si chiar nu au avut. - Crezi ca ai putea s-o iei? - Nici nu vreau s-o iau, a replicat Ian. Mai are insemnatate daeft eu u n i ca pot s-o iau sau nu? a spus Ian hotarat, in engleza. - Ea nu te-ar urma nici macar daca m-ai ucidc! a replicat Klamil Soarelui. - De cate ori trebuie sa spun ca nu vreau sa ti-o iau? Elanul Soarelui 1-a privit cu raurate, strangand pumnii si soptind: - De atatea ori pana ce chipul tau va spune ceca ce spune gura ta! Ceilalti razboinici aflati In preajma au murmurat uluiti, dar au fiicui mi pas tnapoi. Nici unul dintre ei nu dorea sa se implice intr-o lupta pentru 11 femeie. Uitandu-se la mainile Elanului Soarelui, Ian s-a gdndit ca aceasu rcactie era 0 adevarata binecuvantare. Si-a adus aminte ca Elanul Soarelui era dreptaci. Avea un cutit la brau, dar mana lui nu se apropia de arm;!. Ian a facut un gest prin care voia sa arate ca avea ganduri pasnice, spunand: - Vreau doar sa stau de vorba cu ea.

I ir iv? ;i strigat Elanul Soarelui, care era atat de aproape de Ian, meat i i'tliiiml .1 \imtit pe fata picaturi de flegma. Nu s-a$ters pc fata, dar nici nu ^ 11 ' in vii-iin pas inapoi. In scliimb, a lasat mainile in jos, spunand: Am.i ircbuie sa stirn numai eu si ea. Cred ca are sa-ti spuna totul ■: il l , l l / i l l .

I .i sa il tncurajeze. Si ce s-arfi intdmplcu dupa aceea! s-a intrebat Ian, dai nu i nu mai conta ce s-ar fi intamplat. Dupa ce s-a indreptat catre el, s-a opi n facand cu mainile un gest de parca ar fi vrut sa mangaie aerul dintre ei, penim ca apoi sa-.fi netezeasca pliurile rochiei. - Frate al lupului, a spus ea in graiul mohicanilor. Suflctul meu sc Inn m i sa te vada. - Si al meu se bucura, a raspuns Ian in acelasi grai. - A i venit aid ca sa vorbesti cu Thayendanegea? a intrebat indium .1 . intorcand capul catre casii. - Poate ca voi vorbi mai tarziu cu el, a replicat Ian. Nici unul dintre ei nu a spus nici o vorba despre nasul lui Ian, desi diipu felul in care il durea, trebuia sa fi devenit de doua ori mai mare decat ai li fost normal. In afara de asta, camasa lui era toata plina de sange. Ian a privit in jur si a vazut o carare care se departa de casa. S-a uiiat la cararea aceea $i a intrebat-o pe indianca: - Vrei sa faci cativa pasi cu mine? Femeia a ezitat cateva clipe. Flacara pe care 0 avea in ochi nu se stinsesr, dar ifi mai pierduse din vigoare. In ochii ei se citeau acum alte lucrnii prudcnta, o oarecare neliniste si ceea ce credea el ca era mandrie. Il surpriinlr.i ca vedea totul atat de limpede. Era ca si cand indianca ar fi fost fiScuu din sticla. - E u... copiii, a spus ea ezitand si privind din nou catre casa. - N u are im p o rta n t a spus Ian. Eu doar.,. S-a oprit, pentru ca dintr-o nara incepuse sa-i curga sange si si-a tra in dosul palmei peste buza de sus. A mai facut doi pasi, apropiindu-se mult ilc ea, astfel incat ar fi putut sa 0 atinga, dar avand grija si nu 0 faca, h i m

Am vrut sa-ti spun ca imi pare rau, a spus el cu un aer formal, vorbind In graiul mohicanilor. ( Ihrajii i s-au colorat intr-un rosu minunat, iar mandria s-a putur citi din liihi in ochii ei, in vreme ce nelini$tea a disparut. Pot sa-i vad? a intrebat surprinzandu-se in egala tnasura pe sine, dar si pc indianca. Icmeia a ezitat o clipa, dar apoi s-a in d rep tat catre casa. Ian s-a sprijinit ilc peretele din piatra, asteptand. Indianca s-a intors pesre cateva clipe impicuna cu un baietel de vreo cinci ani si cu o fetita de trei ani, cu parul inns scurt, care ii privea cu gravitate si tsi sugea pumnul. Ian mghitise propriul sangc si ii simtea gustul de fier. ( And si cand, pe drum, si-a reamintit explicable pe care i lc daduse imimsa Claire, dar nu pentru ca ar fi vrut sa i Ie spuna lui Emily. Nu ar fi uncles niinic. Abia daca intelegea el cum stateau lucrurile. Poate ca il linistea l.ipuil ca-i vedea pe copiii pe care el nu a putut sa i-i daruiasca. Pod sa spui ca e vorba de soarta, ii spusese matusa Claire, privindu-1 p.uiunzator. Aceasta afirmatie putea fi o dovada de cruzime, dar si de i ompasiune. Poti sft spui cd-i vorba deghinion, dar nu a fost vina ta. N ici vina ei n u a fost. - Vino-ncoace, a spus el in graiul mohicanilor, intinzand mana catre baietel. Micutul s-a uitat la mama lui. Apoi s-a apropiat de Ian si 1-a privit curios. - Are chipul tau, i-a spus Ian incet indiencei, vorbindu-i in engleza. Are si mainile tale, a continual el in graiul mohicanilor, apucand mainile copilului, care pareau uluitor de mici In comparatie cu ale sale. Era adevarat. Baiatul avea mainile ei. Aveau oase fine si suple. Baietasul si-a miscat degetele de parca ar fi fost niste soricei, apoi ca picioarele unui paianjen, si a chicotit. Ian a ras prinzandu-i manutele intr-ale sale, de parca ar fi fost un urs care a prins doi pSstravi. Apoi baiatul a tipat si Ian i-a eliberat manutele. - Esti fericita? a intrebat-o Ian. - Da, a raspuns ea incet, lasand ochii in pamant. Ian stia ca ii spusese adev&rul, dar nu voia ca privirea ei sa-1 raneasca. I-a pus mana sub barbie - pielea ei era atat de moale - si i-a inaltat capul, intreband-o cu un zambet: - Esti fericita?

- Da, a raspuns ea din nou, dar a oftat usor si i-a atins fata cn in3n ; Era moale si usoara ca aripa unui fluture. - Dar cateodata iti simt lipsa, Ian, a continuat femeia. Pronunta foarte bine, dar cand ii rosrea numele, avea ceva exoiii. Ian a simtit cum i se punea un nod in gat, dar a reusit s;1-si incmiiii zambetul, spunand: - Vad ca tu nu m-ai intrebat daca eu sunt fericit. El a simtit ca, decat sa rosteasca acele cuvinte, mai bine si-ar fi tins mi i - Am ochi, a replicat femeia cu simplitate. Dupa ce indianca a rostit aceste cuvinte, s-a Iasat linistea. Ian a privii m alta parte, dar o simtea langa el, respirand. Era o femeie maturil, bl.ijm i Simtea ca ea se tnduioseaza si mai mult, ca c din ce in ce mai dcschisit. Eli iim bine ca nu se dusese cu el in gradina. Aici, cu baietasul jucandu-se la picio.in l> ei, era in siguranta. - Vrei sa ramai? a intrebat ea in cele din urma. El a dat din cap in semn ca nu, spunand: - Plec in Scotia, - Iti vei lua o sotie din poporul tau, a spus ea cu usurare, dar si cu regi ■t - Oare poporul din care faci tu parte nu mai este si poporul meu? .1 in trebat Ian cu oarecare incapatanare. Mi-au spalat sangele de alb in i.in Ai fost acolo cand s-a intamplat. - Am fost acolo. L-a privit multa vreme, i-a privit chipul. Era destul de sigura ca nu avcii sa-1 mai vada niciodata. Ian se intreba daca se uita la chipul lui ca sa-1 pilsi re/r in memorie sau daca ea cauta ceva anume in trasaturile fetei lui. Voise sa vada ceva anume pe chipul lui. S-a intors brusc, facandu-i mi gest cu mana, prin care ii cerea sa astepte pentru ca, dupa aceea, sa intre in casa. Fata a urmat-o, nevrand sa ramana cu un strain, dar baiatul a rSm.r, alituri de el, privindu-1 cu interes. - Tu esti fratele Lupului? l-a intrebat micutul. - Da, sunt. Si tu cine esti? - Mi se spune Cel-ce-sapa. Micutul purta unul dintre acele nume care se dadeau copiilor pana aiml isi dobandeau numele pe care aveau sa-I poarte pentru restul vietii. Ian a dat din cap in semn ca a inteles cum stiteau lucrurile si au rama:. fata-n fata, privindu-se fara pic de raceala.

Accca care este mama mamei mamei mele a vorbit despre tine, a spus ill ndaiit Cel-ce-sapa. Mi-a vorbit mie despre tine. Asa a fiicut? a intrebat Ian uimit. ( lea pe care o pomenise micutul era Tewaktenyonh, o femeie deosebita, ■.in1fiicea patte din Sfatul Femeilor la Snaketown... persoanacareli ceruse ■..I piece. Tcwaktenyonh mai este In viata? a Intrebat el cu vHdita curiozitate. Oil, da, a replicat baietasul cat se poate de serios. Este mai batrana decat nmnpi. Mai are doi dinti, dar tot mai mananca. Auzindu-1 pe baietel vorbind astfel, Ian a zambit: Bine. Ce ti-a spus ea despre mine? Micutul a inaltat capul, gandindu-se. Ea a spus ca eu sunt copilul spiritului tau, dar ca nu trebuia sa-i spun .isia tatalui meu. Ian a simtit aceasta afirmatie a baiatului ca pe o lovitura mult mai puicrnica decat cea pe care o primise de la ratal baiatului si, pret de o clipi, nu ,i puiut scoate nici tin cuvant. - Nu am crezut ca ai sa-mi spui asta, a replicat Ian In momentul in care .1 putut vorbi. A repetat acelasi lucru In graiul mohicanilor, aceasta pentru t .r/.ul in care baietelul nu ar fi inteles limba engleza. Micutul a dat din cap, fata a scoate un cuvant. - Voi fi vreodata alaturi de tine? a Intrebat baietasul, fara a fi foarte iiucrcsat de raspuns. O soparla se Intinsese la soare pe perete si copilul se uita (iiarte atent la micul animal. Ian s-a straduit sa aiba un ton neutru, spunand: - Da, daca am sa mai traiesc. Baietasul I$i ingustase privirea. Privea soparla. Manuta lui s-a miscat putin, dar distanta fata de micul animal era prea mare. Baiatul stia acest lucru si 1-a privit pe Ian, care era mai aproape de soparla. Ian i-a prins privirea, fara sa se miste. Se mtelegcau din priviri. N u te misca, i-a spus Ian din priviri, iar baiatul parea ca nici nu mai respira. In asemenea situatii, nu era cimp sa gandesti. F^ra a trage acr In piept, Ian a facut o miscare si soparla a ajuns In mina lui, uimita, impietrita. Baietelul a sarit in sus de bucurie. Apoi a Intins mainile pentru a primi soparla. Micutul a prins soparla cu mare grija Intre palme, astfel incat animalul .s;i nu-i scape.

- Ce-ai sa fad cu ea? a intrebar Ian, zambind. Baiatul isi apropiase soparla de fata si o privea cu incoidarc. Apm • ' incruntat, gandindu-se. - ii voi da un nume, a spus el in cele din urma. Dupa asta, va li .1 tin ' si ma va binecuvanta cand ne vom vedea din nou. Baiatul si-a apropiat si mai mult soparla de fata. Copilul $i micul .mim ■! se priveau ochi in ochi. - Numele tau este Bob, a spus baiatul in cele din urma in linibn enj'b /a Apoi a asczat soparla pe pamant intr-un mod foarte ceremonios, Bob a plecat din paima baiatului si a disparut sub o piatra. - E un nume foarte frumos, a spus Ian cat se poate de serios. II dureau coastcle si s-a straduit si nu rada. Peste numai o clipa, pofta de ras i-a pierit, pentru ca Emily a icsit pe it'"1 casei, avand in mana o legatura mare. S-a apropiat de el. Avea in brate o fetita infeata, care se afla intr-un p.nitl mic. li arata copilasul in acelasi fel in care el ii oferise soparla Celui-care s.tp.i - Aceasta este cea de-a doua fiica a mea, a spus indianca pe un ton 1 .if trada timiditatea, dar si mandria. li vei da un nume? Aceasta propunere 1-a miscat si a atins usor mana lui Emily, inainic 1 I1 a lua de la ea patutul pentru a privi cliipul micut al copilasului. Nici nu pm n .■ bine ce este acela uter, dar stia ce este o femeie gravida, in consecint;!, uln iil trebuia sa alba legatura cu organele genitale ale unei femei si deci nu constitui i o tema de discutie in prezenta domnisoarei Hunter. - Ati afirmat ca ati avut o relatie oarecum tensionatS cu doctorul Jnliti Hunter, a spus William punandu-i fraiele in mana lui Denzcll. De cc? Tanarul ofiter voia, de fapt, ca doctorul S3 schimbe subiectul si sil nu discute cumva despre vreun lucru care ar fi putut fi si mai jenant. - E i bine, noi... studentii lui, desluseam tainelc corpului um:in.., lucrand cu corpul uman. William a avut senzatia ca i se strange stomacul. - Da, a replicat Hunter, avand o expresie de ingrijorare pc chip. IntcU |> ca este un fapt cumplit si totusi, in acest fel, mi-am dat seama cum a poti ivii Dumnezeu lucrurile. Rinichiul are o structure complicata, plamanul are un interior uluitor. Nici nu pot sa-ti spun, William, ce revelatie a fost pentm mine! - D a , inteleg ca asa trebuie sa fi stat lucrurile, a replicat William prudent. Acum avea ocazia sa se Intoarca si a facut-o. Rachel si-a indreptat spa tele. Palaria de paie i-a alunecat de pe cap si toata fata ti era scaldata in son re. William a zambit, intrebandu-I pe doctor:

l )umneavoastra... aaa... dc unde pro cu rati rmpurile care urma sa fie Mipuse discctiei? I lirnter a oftat, replicand: Acesta era un aspect neplacut. Cele mai multe dintre corpuri apartineau niiur oameni saraci care munceau in ateliere sau traiau pe scrazi. Moaitea lit cMora era regretabila. Mai erau apoi si trupurile unor criminali executari moarecum ma bucura faptul ca moartea lor aducea cu sine si un luctu bun. Ii ebuic sa spun, pe de alta parte, ca eu nu cram de acord cu executarea acelor ii.nneni. De ce? a intrebat William cu vadita curiozitate. De ce? a intrebat Hunter la randul sau, privindu-1 uimit de dincolo de lein ilcle ochelarilor, pentru ca apoi sa scuture din cap. Am uitat ca dumneata mi fad parte din randurile noastre, prietene William. Noi nusuntem pentru vinlcnta, cu atat mai putin pentru omucidere. - Nici chiar atunci cand este vorba despre criminali? Despre asasini? Denzell si-a cuguiat buzele, spun&nd: - Nici chiar atunci. Ei pot fi inchisi sau pot fi pusi sa presteze o munca milil. Daca un stat decide s i comita o crima pentru ca s-a comis o crima, se inciilca cele Zece Porunci, iar noi devenim cu totii partasi la acea crima, nu inidcgi? - Eu inteleg faptul ca statul, cum spuneti dumneavoastra, are raspundere fa fit de cetatenii sai, a spus William oarecum iritat. Vreti ca politistii si judecatorii sa faca in asa fel incat bunurilc dumneavoastra sa se afle in siguranta, nu-i asa? Daca statul are aceasca responsabilitate, atunci el trebuie sa dispuna si de mijloacele necesare pentru a se achita de ea. - Eu nu contest acest lucru. Criminalii pot fi inchisi, daca este necesar, dar statul nu are dreptul dc a ucide oameni in numele meu! - Nu are? a intrebat William intepat. Stiti care este firea criminalilor care sunt executari? Stiti ceva despre crimele pe care le-au comis? - Dumneata srii? Ea intrebat Hunter, ridicand din sprancene. - D a , stiu. Guvernatorul inchisorii Newgate este o cunostinca de-a uitalui meu. Eu am stat la masa cu dumnealui si am auzit pove^ti pe care, daca vi le-as spune, vi s-ar face parul perucii maciuca, domnule doctor I luntcr. Asta, bineinteles, daca ati purta peruca. Hunter a raspuns acestei replici printr-un zambet, zicand:

- Poti sa-rni spui pe nume. $tii foarce bin eci noi nu rincin la mini! !h afiira dc asta, admit ca tot ceea ce ai spus este adevarat. Eu am au/.h .1 cf si vazut... lucruri mult mai cumplite decat ai auzit dumneaia, in mit|> • • stateai la masa cu ratal dumicale, Cu toate astea, justitia se a flit in m.ln ■lui Dumnezeu. Cand faci apel la violenta... cand iei o viata, incalci him dim. Poruncile lui Dumnezeu si comiti un pacat de neiercat. - Si daca esti atacat sau ranit nu trebuie sa ripostezi? a intrebai Will..... N u aveti dreptul sa va apiirati pe voi insiva, sa va aparati familiile? - Noi ne bizuim pe bunatatea si pe mila lui Dumnezeu, a spus I it u n M hotarat. Si dacii suntem ucisi, murim avand convingerea fermil cl ........... ■ o alta viata pe care ne-o da Dumnezeu si invierea. S-a asternut linistea pentru ca apoi William sa spuna: - Va bizuiti pe faptul ca va exista cineva dispus sa ucida in load vumiu Denzell a tras adanc aer in piept, dar s-a gandit mai bine la ceea t e u h vrut sa spuna. Si-au continuat drumul in tacere o vreme si cand au inccput sit vorlun • ■ din nou, au discutat despre pasari. In ziua urmatoare, ploua cand s-au trezit. N u era vorba despre u |>Iimh care trece repede, ci despre una care avea de gand sa dureze toata ziua. Nu avea nici un rost sa ramana in locul in care se aflau. Firida din slant ,i 11 adapostul careia poposisera peste noapte era expusala vant si lemnui de !m se udase destul de mult, iar dupa ce au facuc focul pentru micul dejim, au avut mult fum si caldura putina. tnca tusind, William si Denny au incarcat catarul, in timp ce Rachel i strans lemnele de foe, invelindu-le in panza. Daca aveau sa giseasca un adapost panfl la caderea noptii, puteau macar sa aprinda un foe si s;i im pregaceasca cina, chiar daca ar fi continuat sa ploua. Se vorbea putin. Chiar daca si-ar fi dorit sa converseze, ploaia cildea t n atata putere peste copaci, peste pamanc si peste palariile lor, incat ar fi miiini sa strige pentru a se face auziti. S-au indreptat incet catre nord, nord-est. Denny s-a uitat ateni l,i busola cand au ajuns la o rascruce de drumuri. - Ce parere ai, prietene William? a intrebat el, scotandu-si ochelarii u stergandu-i de haina, dar fara a obtine rezultatul scontat. Nici unul dinin drumuri nu merge pe directia dorita de noi si prietenul Lockett nu a pomcnit

ill *»|mr accasta raspantie in instructiunile lui. Acela, a continuat doctorul, ii ii.md catre drumul ce se intersecta cu al lor, pare sa se indrepte catre iMiii/.iiloapte, til vreme ce acesra se indrcapta deocamdata spre rasarit. /.it and acestea, doctorul 1-a privit pe William cu un chip caruia jxirea, m inod ciudat, sa-i lipseascS ceva, si asta pentru ca isi scosese ochelarii. I ockctt, fermierul pe care Jl amintise Denny, soda acestuia, pe care ii ini.tlnisera cu trei zile in urma, fusesera ultimul contact cu lumea civilizata. I ,i Jt-1 aegatise dna, le vanduse paine, oua si branza, iar so(ul ei ii indrumase... • Hie Albany; ar trebui sa dea pesce un indicator al Armatei Continentale, I I mi spusese, insa, nimic despre o rascruce de drumuri. William a privit pamantul ud si a realizat ca rascrucea nu era altceva decat mi mie lac. N u se vedea ca ar fi trecut cineva pe-acolo. Drumul pc care se 1 1Lm parea mai lat decat acela care il intretaia. Pc acest drum trebuie sa mergem, a spus hotarat tanarul ofiter, inilemnandu-si calul sa treaca dincolo de micul lac. Se lacuse dupa-amiaza, era tarziu si incepuse s5 aiba indoieli in privinta iIn i/.iei sale. Daca ar fi fost pe drumul cel bun sau cel putin asa le daduse ilr in teles domnul Lockett, ar fi trebuit sa ajunga spre seara intr-un satuc mimii Johnson’s Ford. Si-a spus ca vremea rea ii silise sa inainteze mai greu. Idi ul era plin de verdeata si s-a gandit ca satele apareau tntr-adevar repede, piccum ciupercile dupa ploaie. De aceea era posibil sa ajunga la Johnson’s I dr I dintr-o clipa in alta. - Poate ca acea comunitate s-a risipit, a spus Rachel, aplecandu-se in sa .isi lei incat sa se faca auzita. Rachel aproape disparuse din raza lui vizuala, iar el ranjise, in ciuda iiigrijorarii. Ploaia cazuse din belsug pe borurile palariei din paie si acum .a cstea atarnau precum o carpa, astfcl incat domnisoara s-a vazut nevoita sa le rid ice pentru a putea vedea ceva, ca o broasca banuitoare, care s-a ascuns i ii grija. Imbracamintea ii era uda leoarca, desi purta trei randuri de haine. Rachel semana cu un teanc de rufe ude abia scoase din galeata. Inainte ca William sa-i poata spune ceva, fratele ei s-a inaltat in sa, impra$tiind stropi de apii in toate directiile, si a aratat cu degetul in josul ilnumilui strigand: - Uitati!

William a In tors capul, presupunand ca se zarea mica asezarc. I in .....•• nu stateau asa, dar drumul nu mai era pusciu. Un barbat venea spiv n pi In noroi, un barbat care Isi acoperise capul si umerii cu un sac din pan/.i ......... facuse o gaura. In pustietatea aceea, orice persoanii incalnitfl rcpie/i ni i " adevarata binecuvantarc si William a dat pinteni calului, peniru a ii|iui| putin mai repede la omul acela. - Ziua buna, tinere domn, a spus omul, iesind de sub rcfugiul •..in dm panza. Incotro ati pornit pe asa vreme urata? Pun and mtrebarea, omul si-a dezvelit buza de sus dand la iveala un *.mm rupt, patat de tutun. - Catre Johnson’s Ford. Ne aflam pe drumul cel bun? Omul a facut un pas inapoi, parand uluit. - Ati spus Johnson’s Ford? - Da, intocmai, a replicat William oarecum iritat. Stiafoartc bine r prinde intre ei. A simtit apoi ca peretele din spate il inghesuie si ca pcretele din fata sc apropie atat de mult de el, incat nici nu mai putea privi in jos. Se temea dc serpii din covor, dar nu ii vedea, astfel incat lovea cu picioarelc, simtind ca loveste din cand in cand ceva greu. A intrat in panica, simtind ca un sarpe i se incolacea pe un picior, pentru ca apoi sa se incolaceasca pe trunchi, .sa scoata capul prin camasa si sa-1 impunga in abdomen, cautand un loc din care sa muste. S-a trezit brusc, avand dureri si transpirand, dandu-si seama ca durerile pe care le simtea in stomac erau reale. A simtit ca il chinuiesc niste crampe cumplite, si-a tras genunchii catre piept si s-a rostogolit pe-o parte, chiar inainte ca un topor sa loveasca locul in care se aflase capul lui. A tras un part rasunaror si s-a repezit orbeste asupra siluetei care se chinuia sa scoata toporul din lemnul patului. A apucat picioarelc lui Johnson $i a tras.

Omul a c5zut peste el, injurand, si La apucat de gat. William l-a Ifmi | adversarul sau, dar mainile care il strangeau de gat parcau sl>t imediat si a sarit in picioare. Focul se stinsese, si in soba nu mai erau decat taciuni aprinsi, care aiinn m o lumina slaba in incapere. Undeva intr-un colt, se vedeau mai mulu- siln• i. care tipau, dar William nu putea ajunge la ele. Johnson reusise sa scoata topornl din lemn si William a vazut lama Im Iml in secunda in care omul a ridicat arma pentru a-l lovi in cap. S-a aplo ai i a reusit sa-l apuce pe Johnson de incheietura. Toporul i-a alunecat din man i lui Johnson si i-a cazut lui William pe genunchi, intepenindu-i pkitnul Tanarul ofiter a cazut, tarandu-l pe Johnson dupa cl, dar si-a tras gemnu liinl la timp, astfel meat acesta sa nu cada peste el. William s-a rostogolit pe-o parte, a auzit un sfarait si a observai imi< scamei. Apoi a zarit taciunii, a luat cativa si i-a aruncat lui Johnson in l.mi dcsi palma il ustura cumplic. Johnson a facut cativa pasi inapoi si a inceput sa icneasca ah!, ah!> dc pan i nici nu ar fi avut putcre sa strige. Tinea toporul intr-o manS si, pcnmi ■i a simtit ca William se ridicase in picioare, a agitar toporul orbeste. William i-a luat toporul din rnana, La apucat cu forta, La inaltat ?i a lovn S-a auzit un b u f de parca ar fi crap at un pepene. Dupa impact, Willi.im a simtit cum ii vibreaza palmele si apoi brarele, a lasat s4-i cada toporul i a facut cativa pasi inapoi. Si-a simtit gura amara, plina de fiere, a realizat ca ii iesea saliva din gui i si s-a sters cu dosul manecii. Gafaia de mama focului, dar parca in plamani nu ii intra nici un sunp de aer. Johnson s-a indreptat spre el cu bratele intinse si cu toporul infipl in cap. Coada toporului se misca incolo si-ncoace, parca ar fi fost antena unci insecte. Incet si sinistru, mainile lui Johnson s-au ridicat, pentru a apm a coada armci.

William a vrut sa tipe, dar a simtit ca nu avea aer; s-a retras cuprins de I- mu a, a pus mana pe pantaloni $i a simtit ca acestia erau uzi. A privit in jos, it m.ii it 11 i-se de ceea ce putea fi mai rau, dar si-a dat seama ca erau uzi de sange. In >ii ccasi clipa a realizat ca 11 Inteapa ceva In picior. I a naiba! a spus el Incet, ducand mana la brau. Reusise sa se intepe cu i'i n| n in I cutit, dar bine ca nu-1 pierduse, slava Domnului. A simtit manerul ii mri d s-a mai linistit, continuand sa se fereasca din calea lui Johnson. Acesta iIIIi nniiit a scos un icnet si a tras dc coada toporului. I ,111111 armei i s-a desprins din cap, Improscand cu sange feta, bratele si Im'pi nl lui William. Cu chipul $iroind de sange, Johnson ainaltat toporul, I n se misca lent si nesigur. William s-a ferit, tragand iar o salva de parturi, >1,11 izlnitiud sa-si pastreze calmul. Tan a rul ofiter a apucat mai bine manerul cutitului cautand cu privirea 1111 lue in care sa-I infiga. In spate, si-a spus in gand. Johnson si-a trecut nesigur " | uima peste feta, pentru ca voia sa-si steatga sangele de la ochi, iar cu cealalta m.iiui, agita orbeste toporul. William! Snrprins de acest strigat, tanarul ofiter a privit intr-o parte si a scapat ca |ti in minune de toporul care era sa-1 loveasca. Taci! a strigat el indispus. Sunt ocupat! Da, vad, a raspuns Denny Hunter. As vrea sa te ajut. l ira alb ca varul si tremura aproape la fel dc tare ca Johnson, dar a fecut mi pas inainte, a apucat toporul de coada si 1-a tras din mana acestuia. S-a iei i as si a lasat arma din mana. Toporul a citzut cu un buf, iar medicul arata dc parca ar fi urmar sa verse din clipa-n clipa. - Multumesc, a spus William fecand un pas inainte si infigandu-i lui lohnson cutitul printre coaste, de-adreptul in inima. Johnson I-a privit in fata pe William cu niste ochi albstri-cenusii, cu puncte aurii in apropierca irisului de culoare inchisa. Ofitcrul William nu vii/use niciodata ceva mai frnmos si a rimas inraarmurit. Simtind sangele cum i se scurge pe mana, a revenit la realitate. A tras cutitul si a fecut un pas inapoi, lasandu-1 pe Johnson sa cada. I'remura tot si simtea ca va face pe el. S-a intots fera a vedea nimic inaintea uchilor si a luat-o spre usa, ttccand pe langa Denny care a spus ceva, fera ca cl sS-i intcleaga foarte bine cuvintele.

Cand a intrac cremurand in toaleta, si-a amintit ca prin ceapt ul ...... ■.1 !i spusese: N u trebuia sitfaci asta. Da, si-a spus, amfdcut-o, si si-a pus capui pe genunchi, asccpuiiiil 1 .....ul sa se risipeasca. Dupa o vremej a iesit din toaleta amedc si avand impresia cl mi il m l dneau picioarele, dar cu scomacul usor. Denny Hunter a tiecut ivprji langa el, intrand la randul lui in toaleta de unde s-au auzit adevilnm- ex pin 1 . Departandu-se cu repeziciune, William s-a indreptat cat re casu >,u|ilm Johnson, stropit de picaturi de ploaie. Mai era descul pana la rasaritul soarelui, dar cerul se innorase si lei m 1 . zarca scheletica si neagra. William a intrat In casa agitat si a dar cu ochii de Rachel, care era .ilh • ca varul si scatea de straja cu o matura langa doamna Johnson, legaiii i u im cearsaf murdar, sasaind si scuipand. Trupul sotului ei zacea cu fata in jos, langa soba, intr-o baltil de ,.,iii|t> care se mchega. Unul dintre fratii Hunter fiicuse focul si pusese lemne in m■!•t Era cald in incapere, dar William nu simcea acest lucru. - E mort, a spus Rachel fara intonatie. - Da, a rcplicat William, nestiind ce ar fi trebuit sa simta intr-o astli I d> situade si nici ce anume simcea. S-a departat puun, avand un sentiment usurare, iar dupa aceea a revenit pentru a se uita la prizonieril. - Ea a. - A vrut sa-i taie gdtul lui Denny, dar m-a calcat pe mana si m-a 1 ie/n Am vazut cudtul din mana ei si am cipat, si el a prins-o si... Fata si-a trecut 0 mana prin par si William si-a dar seama ca rsi pierdn-.' boneta si ca parul ii atarna in voie. - M-am asezat pe ea, a continuat Rachel, si Denny a legat-o cu cent sal ul Nu cred ca poate vorbi. Fata a privit-o pe doamna Johnson, pentru ca apoi sa spuna: - Are limba despicata. Auzind-o pe Rachel, doamna Johnson a scos limba si si-a raiscat cele dm 11 jumacad ale acesteia procestand. Avand inca proaspat in minte visul cu serpii, William si-a intors fapi, lm ■ dc faptul ca nu era un orator iscusit, statura lui le dadea oameniloi....... de nc!ini$te. Pe de alta parte, avand in minte cuvintele capitanuliii N mI. m Hale, nu indraznea sa spuna ca avea de gand sa se inrolczc in Ami" i Continentals si avca grija sa nu faca nici o afirmatie care, mai nil/in. u !i putut constitui o dovada a faptidui ca era spion. Tacerea lui, luai.i tin | amenintare, ii nelinistea pe oameni. William nu discutase cu fratii Hunter despre faptul ca se vor dcsp.i 111 ,«I •i nici Denzell, nici Rachel nu 1-au intrebat ce planuri avea, pentru cii emu nr/.cll a zambit discret, replicand: lii multumesc. Dar dac:I nc due la un ofiter si acela ne intreaba care . 11 nuinele presupusului prieten? William a zambit: Nil va mai conta. Indata ce o sa va aflati inaintea unui ofiter, veti fi in iigiii'anRl... In ceea ce priveste numele... Harold Grey, Duce de Pardloe, 1 1 ili 11 led al regimentului patruzeci si sase de infanterie. Unchiul Hal nu i m himea pe toata lumea, ca tatal lui, dar toti cei care erau in armata il i imostcau pe el A vazut cum Denzell isi misca buzele, incercand sa memoreze numele pe i ,nc i-l spusese William, pentru ca apoi sa-1 intrebe: Si ce este prietenul Harold fata dc tine, William? Rachel il privise cu ochii mijiti de la adapostul palariei. Acum si-o daduse pe tea fa, pentru a-1 privi in voie. William a ezitat din nou, dar ce mai conta acum? Pe fratii Hunter nu avea ..i i mai vada niciodata. Cu toate ca stia prea bine ca Rachel $i Denzell nu ,iveau sa fie impresionati de faptul ca membrii familiei sale erau nobili, William s-a asezat mai drept in sa, spunand cat mai degajat cu putinta: - E o ruda de-a mea. Apoi a bagat mana in buzunar, scotand pungulita pe care o primise de la scotianul Murray si spunand: - Poftim. O sa aveti nevoie de asta. - O sa ne descurcam, a replicat Denzell, refuzand pungulita. - Si eu, a zis William, aruncand pungulita in directia lui Rachel, care a inaltat mainile §i a prins obiectul din reflex, surprinsa atat de propriul gest, cat si de cel al lui William. Tanarul ofiter i-a zambit fetei, simtind cum i se umple inima de bucuric. - Merged cu bine, a spus William in cele din urma, intorcandu-si calul si pornind la trap fara a se mai uita inapoi. - T u stiai ca e militar britanic? a intrebat-o Denny Hunter incet pe sora lui, in vreme ce il privea pe William departandu-se. Probabil ca este un dezertor. - Si ce daca?

- Viata unui asemenea oni este plina de violenta. Sa ramiii mnlitt m m< in tovSrasia unui astfel de om esce o primejdie nu numai penim imp 1' •' pentru suflet. Rachel si-a oprit pentru o clipa catarul si nu a rostit nici mi ■m m* multumindu-se sa priveasca drumul pustiu. Insectele se au/.c:m In* "" 1 prin copaci. - Cred ca s-ar putea sa fii un ipocrit, Denzell Hunter, a spus l.ti>< candu-si catarul. El mi-a salvat viata, si tie la fel. Ai fi preferac sft mi l.u 1 mini si sa ma vezi moarta si macelarita in locul acela cumplit? Spunand acestea, fata a inceput sa tremure usor, desi era o zi c;lldum > - Nu as fi preferat asta, a spus doctorul pe un ton cat se poaic de n m Mai mult chiar, ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca a fost acolu 1 ■' 1 1 salveze. Sunt suficient de pacatos pentru a spune ca prefer ca Ui s;l i.lm " " viata, chiar daca omul acela a comis un pacat, dar nu sunt destul de ipi" pentru a nega tot ceea ce s-a intamplat. Fata a pufnit, si-a scos palaria si a alungat un roi de mustc, zii iind - Sunt onorata sa aud asta, dar daca tot vorbeai despre bilrhau vml mi si despre primejdiile pe care le implica viata alaturi de ei, oare tu mi 111 .1 1 1*in armata? Denzell a hohotit, zicand: -Intocm ai asta fac. Poate ca ai dreptate si eu sunt un ipuuii. I Rachel... Doctorul s-a aplecat spre sora lui si a apucat haturile catatului ei, ,i' u - 1 incat fata sa nu se poata departa de el si apoi a continuat: - T u stii ca eu nu as ingadui sa ti se intample nici un rau, nici i m ....... priveste trupul, nici in ceea ce priveste sufletul. Doar sa-mi spui, si i(i vm 1 1 un loc printre prieteni, unde vei fi in siguranta. Sunt sigur ca Dumne/ei..... vorbit si ca trebuie sa fac asa cum tmi porunceste constiinta. Asta nu im......... ca trebuie sa ma urmezi. Fata 1-a privit lung, spunand: - Si de unde stii ca Dumnezeu nu mi-a vorbit si mie? Medicul a clipit din spatele lentilelor, intreband:

- Si ce anume ti-a spus? - A spus: Fa in asa fe l tncatsd-l impiedici pefratelesau sa se sinutiila, ■./■ voi avea nevoie sa-l am alaturi de Mine! a exclamat fata, dandu-i Iran Im peste mana si apucand haturile catarului:

1)aca urmeaza sa ne inrolam in armata, Denny, atunci hai sa gflsim ■ii i .i armata. I:aia a lovit catarul in coaste. Acesta si-a ciu.Hr urechile si a pornit ca ■Ini pusca. () vreme, William s-a tinut drept in sa, dovedind ca era un calaret foarte Inin. I )upa ce drumul a facut o curba si nu s-a mai vazur deloc rascrucea, » a idaxat putin. It parea rau ca se despartise de fratii Hunter, dar in curand, I'.iiulurile au pus stapanire pe el. Burgoyne. II intalnise o data pe gcneralul Burgoyne, la un spectacol de i■m u, o piesa scrisa chiar deel. Nu isi aduceaaminte nimicdin piesa, pentru i a luscse antrenat intr-o discutie cu o fata dintr-o loja vecina. Apoi coborase imprcunacu fatal sau spre a-1 felicita pe dramaturgul desucces, care se inrosise dm pricina triumfului de care se bucura, dar si din pricina sampaniei. In Londra i se spunea Gentleman Johnny. Era o stca pe firmamentul mk ietatii londoneze, desi in urma cu cativa ani, luscse nevoit sa fuga in Franta miprama cu sotia, sa nu fie arestati pentru neplatadatoriilor. Nimeni nu mai plica mime ca avusese candva datorii, era un lucru mult prea banal. William era intrigat ca unchiul Hal il aprecia pe John Burgoyne. I Inchiul Hal nu avea timp pentru piese de teatru, nici pentru oamenii care lr scriau. Cu toate acestea, daca se gandea bine, William isi amintea ca unchiul ! lal avea operele complete ale lui Aphra Behn. Tatal sau ii spusese, de altfel, in mare taina ca unchiul Hal facuse o mare pasiune pentru domnisoara I'cii n dupa ce ii murise prima sotie, cu ceva vreme inainte de a se cSsitori ni matusa Minnie. - Domnisoara Behn a murk, vezi tu. Deci era o persoana sigura. William daduse din cap, dorind sa lase impresia ca era om de lume si pi icepuse totul, cu toate ca nu intelesese ce voise sa spuna ratal sau. Sigura m ce fel? A scuturat din cap. Nu credea ca il va intelege vreodata pe unchiul Hal si poate cS era mai bine asa atat pentru unchi, cat si pentru el insusi. Bunica lui, Benedicts, era probabil singura persoana care il intelegea. Pentru ca se gandise la unchiul sau si-a amintit de varul Henry si si-a strans buzele. Adam primise vesrile, desigur, dar nu putea face nimic pentru fratele lui. Nici William nu putea face nimic. Datoria 11 indemna sa mearga catre miazanoapte. tntre tatal sau si unchiul Hal, desigur ca...

Calul si-a Inal tat capul fornaind, iar William a privit inaimc, nl»n is i " 1 un barbat care statea pe marginea drumului si ridicase o in ........ de salut. A inaintat incet, cn ochii pc copaci si tufisuri, deoarece omul •b i marginea drumului at ft putut avea ni$te tovarasi la panda, pentru a sc iMpii'U asupra calatorilor. Copacii erau destul de rari si, desi cresteau tufisuri. nim m nu se putea ascunde acolo. - Bunaziua, domnule, aspus William oprindu-se la distantl dc b.iirimii de pe marginea drumului. Chipul lui semana cu o gramada de zguta. ( 'uml se sprijinea intr-un bat lung si parul alb ca neaua ii era prins in coad.l - Ma bucur ca v-ani intalnit, a replicat drumetul batran, bine imbi.i. n Cand s-a uitac mai bine, a vazut ca mai sus era priponit calul omului, in* pastea linistit. Asa stand lucrurile, tanarul ofiter s-a mai linistit. - Incotro merged, domnule? a intrebat el politicos. - Depinde de ceea ce imi ved spune dumncavoastra, tinere donui Batranul era scodan. Se simtea accentul, desi vorbea engleza foartc bim Eu cant un anume domn Ian Murray, pe care cred ca il cunoa^tefi. William a fost derutat. De unde stia batranul acest lucru? Da, il cuiiomi i pe Murray. Poate ca Murray ii povesdse batnuiului despre el. Avand in vedere acest lucru, William a replicat: - Il cunosc, dar nu stiu unde se afla. - Nu? a intrebat batranul, privindu-1 patrunzator. Se uita la mine de pared ar crede c&-l mint! si-a spus William. Bdtrdn rind,it' - Nu! a replicat William hotarat. L-am cunoscut in Great Dismal i u cateva saptamani in urma. Era in tovarasia unor mohicani. N u stiu, iuvi, incotro a pornit. - Mohicani? a repetat batranul ingandurat. William a vazut ca omul ramasese cu privirea atintita asupra piepm lui sau. - Ad primit acel banut de la mohicani? a intrebat el in cele din in nu - Nu, a replicat William, neintelegand foarte bine la ce se referea b;Uu nul si crezand ca este un termen folosit in sens peiorativ. Mi 1-a adus donuml Murray de la .,. un prieten. - Un prieten, a repetat batranul studiind chipul lui William, lucru can il stdnjenea pe tanarul ofiter.

( late este numele dumneavoasrra, tinere domn? a intrebat dupa o vreme n i)(ianul. Nil este trcaba dumneavoasrra, domnule, a replicat William, strailmmlu-se sa fie car mai politicos cu putinta si apucand mai bine hamrile. V.i iloresc o zi buna! liairanul s-a intunecat la fata si a apucat mai bine batul lung, in care se ,|n ijinea. William si-a indemnat calul repede, astfel incat batranul sa nud Iiii.iiii lovi cu batul. Nici nu a incercat sa o faca, dar William a remarcat socat . ,i nmului li lipseau doua degete de la mana cu care tinea batul. S -a gandit ca poate batranul va incaleca si va porni dupa el, dar cand a Ia ivil inapoi, omul se afla tot la marginea drumului si privea dupa el. Nu conta, dar pentru a nu iesi in evidenta, William si-a bagat gheara de ms in camasa, alaturi de rozariu.

43 numArAtoarea inversA Fortul Ticonderoga 18 iunie 1777 Draga Bree si Roger, M ai sunt douazeci si trei de zile. Spa- ca vom puteet pkca imediat dupct ce vorf i trecut. Vdrul vastru Ian a parasitfortul acum o luna, spun&nd ca avea o treabd de rezolvat, dar ca se va intoarce inainte sa expire contractul lui Jamie ca membru al formatiunilor de voluntari. Ian a refuzat safie voluntar in armatit, dar este muncitor, astfel incdt nu sepoate spune despre el ca e DEZERTOR. N u spun asta ca si c&nd comandantid fiortului ar putea face ceva impotriva dezertorilor; poate doar sa-i spdnzure, daca sunt at&t deprosti incdt sd se intoarcd, dar nici unul dintre ei nu e destul de prost incdt sdfaca asemenea lucru. N u stiu sigur ce face Ian, dar sper ca este bine pentru el. Dacd totpomeneam despre comandantulfiortului, iata ca avem unul nou. Ce mare eveniment! Colonelul Wayne a plecat acum cdteva sdptdm dni-fidrd indoiald ca a transpirat usurat, dar si din cauza umiditdtii -

si acum situatia este m ult mai bunft din acest punct de vedere. Non! comandant este un genercd-maior, domnul Arthur St. Clair, un sett(i,in genial si chipes. El are grijd sa devina si mai atrftgfttorpentru eft, In mu u oficiale, isipuneo Centura roz. (Avantajulde a apartine unci arttutn■ I hoc este acela eftpoti sft-ti stabilesti singur uniforma, nu existft acea riyonu tipic britanica.) GeneralulSt. Clair a venitca oameni din afarft: treigenerali, dintii care unul estefrancez (tatftl tftu spune cftgeneralul Ferrnoy e dubim dm punct de vedere militar) si aproximativ trei m ii de recruti. Acest limit ne-a insufletitpe toti (desi. latrinele suntfoarte solidtate. Dimineata anti hi este de cite cincisprezece oameni si existft prea putine oak de nonpie) St. Clair a tinut un discursfiumos, asigurandu-ne ca acum fortul nu />mtt< f i cucerit. Cand a spus acest lucru, fatal tftu, care se afla Iftngit el In momentul respectiv, a adftugat ceva in gaelica. A vorbit incel, dar uu suficientde incet. Am inteles eft generaluls-a nascut la Thurso si am Vih'iil eft s-a prefacut eft nu pricepe ce a spus fatal tftu. Continuft incet constructia podidui care va uni fortul cu Mount Independence... si Mount Defiance se aflft tot la local sou, dincolo de ajut Dacft te uiti la el, pare un deal mic si cu totul inofensiv, dar este mai huth deceitfortul. Jamie da cerut domnului Marsden sa tread pe malul celftlalt cu o tintft —un pfttrat din lemn cu latura de peste un metru, vopsit in alb - pe care sft o punft in preajma vctrfului dealului, punct din care w vedea foarte bine de la nivelul bateriilor existente in fort. L-a pojiit /« generalul Fermoy (care nu poarta centurft roz, desi estefrancez) sft incet ce sft tragft cu una dintrepustile cele noi (Jamie a avutgrijft sft ia eftteva astfel de arme din mearefttura de pe T eaL Ifts&nd insft cea mai mare parte spec a f i folositft in beneficial cauzei americanilor). A u fftcu tp ra f tinta, ini evenimentid respectiv l-a atras si pe generalul St. Clair, domic sft vat!ft total. GeneralulSt. Clair s-a bucurat la feld e m ult cum ma voi buami eu in momentid in care contractul tatftlui tftu va expira. Bineinteles eft, prin venirea recrutilor, viata a devenit mai agiuitit. Noii recruti sunt relativ sftnfttosi si asta este o minune, dar seproduc mici accidente, cum a rfi cazuri de boli venerice, cazuri de malarie, care apai odatft cu venirea verii. Pentru mine este destul eft maiorul Thacher dumnealui este medicul-sef- im i permite sft bandajez o rana din ctlttd

in cAnd, dar nu imiperm ite accesul la instrumente tdioase. Din fericire, am un cutit mic de care md folosesc atunci candfac incizii in furuncule. De asemenea, due lipsa deplante medicinale de cand aplecat Jan. El uvea obiceiul sd-mi adued totfehd de lucruri din expeditiile lui, dar nu este recomandabilsd pdrasestifortul, deceit daca fact parte dintr-un grup mai mare. Doi oameni care au plecat la vanatoare acum cdteva zile au fast gasit i morti si scalpati. In timp ce mijloacele mele medicale s-au imputinat, md pot consola cujaptid cd am descoperit o asa-zisd femeie-vampir: doamna Raven din New Hampshire, al caret sot este ofiter in cadrulformatiumlor de voluntari. Este relativ tdndrd, are injur de treizeci de ani, nu are copii si dispune de multa energie emotionala. Ea aregrijd de bolnavi si de muribunzi, dar poate cdpune excesiv de mult suflet. Detaliile pe care la da sunt uneori morbide, dar md pot bizui pe ea, nu lesina la ofractura dcschisd sau la o amputate (care sepotface inainte ca maiorul Thacher sau loctiitorul sdu, locotenentul Stactoe, sdprindd de veste) a unui organ atins de cangrena, operatii la care estefoarte atentd, temdndu-se sd nu-i scape ceva. Sigur cd exagereaza cateodatd. Are obiceiul de a-si trage piepttd si a$a plat si de a face ochii mari cand descrie aventurile prin care trece (era cat pe ce sd se hiperventileze cand aufost adusi oamenii carefuseserd scalpati), dar trebuie sd apelezi la cine poti, atunci ednd ai nevoie de ajutor. La extrema cealaltd din punct de vedere al competentei medicale trebuie sd spun ca, odatd cu sosirea noilor rearuti, au venit si un medic quaker pe nume Denzell Hunter si asistenta lui, Rachel. N u am discutat cu el deocamdata, dar din ceea ce am vdzut, este cu adevarat medic. Se pare cd are si unele notiuni legate de germeni, datorita faptului cd s-a pregdtit cu John Hunter, unul dintre marile nume in medicind (avdnd in vedere cd Rogerpoate va citi asta, nu voi spune cum a descoperitJohn Hunter cd gonoreea se transmite; ba nu, defapt voi spune: si-a injectat penisul cu un instrument muiat in puroiulprovenind de la o persoand injectatd si afostJbarte multumit de rezultatele obtinute. Doctoral Hunter La povestit toate astea tat&lui tdu, in vreme ce ii bandaja un deget prins intre doi busteni. N u-ti face probleme, degetul nu este rupt, doar rdnit.) M i-ar placed sd vad cum ar reactiona doamna Raven la auzul

acesteipovesti, dar cred ca doctomlHunter nu i-o va spune, />c/i!it< nt este manierat. Sper cd vaccinezi copiii la timp. Cu toat/l draypuiii. Mama Brianna inchisese cartea, dar mana i se tot aseza involuntar pc i n|-> ■■■ de parca ar fi vrut sa o deschida iar, ca si cand ar fi fost posibil s;1 lit u i I ■ altceva in ea. - Ce data va fi dupa ce vor fi trecut douazeci si trei de zilc inccpjiinl •I■■• optsprezece iunie? Ar fi trebuit sa dca ea insasi raspunsul - putea calcula in minlc . d nervozitatea o impiedica. - Septembrie are treizeci de zile, a spus Roger, fredonand incet mi t .inn • in vreme ce privea in tavan. Aprilie, iunie... Da, iunie are treizeci dr /il* asa ca sunt douiisprezece zile din optsprezece pana in treizeci si indl zn e /il> pana in zece iulie. - Oh, Doamne, Dumnezeule! Citise de trei ori. Daca s-ar mai fi uitat inca o data pe texc, lucimili mi aveau cum sa se schimbe. Cu toate acestea, a deschis din nou cartea la paji.ln < la care era prezencat portretul lui Burgoyne. Era un barbat frumos. - Stie si el foarte bine ca e frumos! a spus Brianna cu voce tare, in vrenn ce Roger se incrunra la ea consternat. Portretul lui Burgoyne era realizat de Sir Joshua Reynolds. Personajul 11 • reprezentat in uniforma, cu mana pe manerul sabici, avand in spate un luinl il dramatic, format din nori, care se adunau. Pe pagina urmatoare era scris ^ n se poate de clar, negru pe alb: La data de $ase iulie generalul Burgoyne a atacat Fortul Ticondaogi av&ndsub comanda sa 8 000de militari din armata regulatd, cdteva regiment' germane comandate de Baronul von Riedesel, dar si indieni. William 1-a gasit pe generalul Burgoyne si armata pe care acesta o comainl ■ chiar mai u$or decat au dcscoperit fratii Hunter unde se afla geiici.ilnl Washington. Trebuie spus si ca generalul Burgoyne nu incerca sa se ascuiulii Tabara era marc, dispusa dupa toate regulile militare. Randuri ordon.m de corturi albe acopereau o zona de campie, ajungand pana in padmv. S ,i indreptat catre cortul generalului si a zarit in apropierea acestuia o grilm.nl i

ill '.(ii lc de vin goale, care ii ajungea pana la genunchi. Deoarecenu stia ca sa fie un om caruia sa-i placa bautura, tanarul ofiter a presupus ca n. ,i gnlmada de sticle era dovada ospiralitatii, a nevoii de a se afla in compania i-nicnilor sai. William si-a spus ca acest aspect era until laudabil pentru nu »omandant. () ordonanta care casca de zor aduna sigiliile de pe sticle, punandu-Ie ini i un vas, urmand ca acestea sa fie prefacute in gloante; l-a privit intrebator | m William. Am venit sft prezint un raport generalului Burgoyne, a spus William, indivptandu-si spatele. ( )rdonanta l-a masurat din cap pana-n picioare pentru a zabovi asupra Ir t i sale, flcandu-1 pe William si se gandeasca daca se barbierise asa cum iicluiie in dimineata aceea. - Petrccere cu comandantul brigazii si cu colonelul St. Lcger noaptea II i'aita, a spus in cele din urma ordonanta, Va rog sa reveniti dupa-amiazi. T rcbu ie sa va spun... Omul s-a intrerupt o clipii, facand un gest care parea sa-i provoace dureri. - Popota esce acolo. j«i neralul

44 PRIETENI Fortul Ticonderoga 2 2 iunie 1777 Spre marea mea surprindere, l-am gasit pe capitanul Stebbings stand in capul oaselor. Era alb la fata, transpira si se legana ca un pendul, dar statea drept. Domnul Dick il veghea cu grija unei gaini care are un singur pui. - Vad ca va simtiti mai bine, domnule capitan, i-am spus zambind. O sa ne ridicam in picioare cat de curand, nu-i asa? - M-am ridicat in picioare, a replicat capitanul incet. Am crezut ca mor. - Dumnealui mers\ m-a asigurat domnul Dick cu un amestec de mandrie si disperare. A tinut de bratul meu, dar mers! Asta Iucru sigur!

Ma pusesem in genunchi si ascultam plamanii si inima bolinivnlm folosindu-made stetoscopul din lemn pe care mi-1 facuse Jamie. Ave.i tm pol care semana cu motorul unei masini de curse cu opt cilindri, si din pLim.iin se auzea un fel de galgait si vajait, dar nu era nimic din cale-afard de alai mam -Felicitari, domnule capitan Stebbings, am spus, lasaiul dci>|nun stetoscopul si zambindu-i. Aiata rau, dar incepea sa respire mai linistit. - Probabil ca nu veti muri astazi, 1-am informat cu. Dar ce v-a l;l< m ■ va ambitionati asa? - Matelotul meu. - J o e Ormiston, m-a lamurit domnul Dick. Picior al lui pule si ■*■•1 acela, exceptand situatia in care era vorba de vreo marsavie la care nu mu sa fie martor. Cu toate acestea, respectivele persoane se apropiau $i el nu se putc.i ........ fara a nu fi vazut. De aceea a inceput sa respire cat mai impercepiihil. Erau trei barbati tacuti, calare. Unul dintre ei ducca de capastru tin » n i* care purta poveri in spinare. Cei trei au trecut la zece pasi de Grey, ti n • I nu a facut nici o miscare, iar caii, daca 1 -au simdt, nu au crezm u - i " amenintare pentru ci. Calatorii au inaintat pe drumul care tlutc.i Philadelphia. De ce se furisau? s-a intrebat el, dar nu a pierdut pren mull i vremc cu asta. Cu un an inainte, cand venise in Carolina de Nord, obv i \ o nelini$te morbida, care se simtea chiar si in aer. Aici era si mai proniim " 1 o simdse de cand debarcasera. Oamenii erau circumspecti cum nu fusesera pan5 atunci. S-a gAiuln >> nu stiau in cineputeau avea incredere, asa cil nu aveau incredere in nun- •» Gandindu-se la incredere, i-a venit imediat in minte Percy Waimvi i| In Daca ar exista pe lume cineva in care sa am mai putina incredere, alun, i Chiar in clipa aceea $i-a amintit de chipul lui Percy cu ocltii nnm zambind si privind in paharul cu vin: M~am casatorit cu una dintre nooul, baronuiui Am andine...

( .'u una dintre surori, a spus Grey or voce care si visul s-a crisiali/iii in minica sa. Simtea atat de limpede raceala pietrelor de la Trots Flbches, dm tin,i|iiea iiu era deloc racoroasa. A simtit caldura celor doua eruptin' lam ivc llpm- tie al sau. Undeva, in lateral, se vedea o pictura reprezentand trei eopii, 11 *nni letc si un baiat, impreunacu un caine, pe fundalul unuia dintre peiv(ii ■»icriori de la Trots Fl'eches. ( lea de-a doua sora a baronului era cea de-a treia sageata pe care H alo iiiiiii.se, cu ciudatul sau simt, desi nu o vazuse niciodata. I'amilia Beauchamp era de vita nobila, in care se spuneau povesti despre lapieie verilor, unchilor, mdelor departate, dar... nimeni nu se referisc la cea ill a doua sora a baronului. I'.ra posibil ca ea sa fi muric cand era mica. Astfel de lucruri se putcau iiii.lmpla, dar atunci ce sens avusesera cuvintcle lui Percy? Acum incepea sad doara capul. S-a ridicat oftand de la locul sau si a intrai in i asa. N u stia cand si in ce conditii, dar era convins ca trebuia sa stea dc eniha din nou cu Percy; era mirat ca aceasta perspective nu il alarma.

46 TRASEE EN ERG ETICE Brianna s-a oprit in incaperea de unde se vedeau pestii, desi nu era inca perioada de imperechere, cind somonii mari veneau la barajul de la Pitlochry, dar din cand in cand vedea sarind cate un peste argintiu, ce lupta impotriva curentului, pentru a ajunge spre bazine. Incaperea era mica, alba, ivea un geam mat si era dispusa lateral fata de spatiul rezervat pestilor. Se uprise acolo pentru a-si aduna gandurile sau mai curand pentru a scapa de n parte din ele, inainte de a merge la baraj. Nu avea nici un sens sa se teams de ceva ce se petrecuse deja. Stia ca p.irintii ei nu patisera nimic si biinuia ca reusisera sa piece din Fortul I iconderoga pentru ca ea mai avea foarte multe scrisori pe care nu le citise. Putea s& citeascd oricand acele scrisori, pentru a afla exact ce anume se imamplase. Era ridicol sa-si faca griji in privinta lor. S-a gandit ca nu era cu .idcvarat speriatd, ci mai curand... preocupata. Scrisorile erau minunate,

dar era constienta ca nu spuneau suficiente lucruri. Conform crlnii Ini Hi >|>., generalul Burgoyne plecase din Canada ia uiceputul lunii iunie, plan ill n, fiind acela de a se indrepta spre sud pentru a-si uni trupele cu awlt.t it, generalului Howe, taind in doua ceritoriul Coloniilor. In 6 iulie 1777 sc >*|mi , din drum, pentru a ataca Fortul Ticonderoga. C e... - Coimhead air sin! a spus o voce in spatele ei. S-a inters alarmata, descoperindu-I pe Rob Cameron care geslit til. I, geam. A vazut un peste argintiu cu pete negre pe spate care lupta tin pot in . curentului, inainte de a intra in ccluza. - N a c h e s i n a n m d a s b r e a g h a a c h u n m i c th u r ia m h ? a spus Rob Camciim mirarea continuand sa i se citeasca pe chip. Oare nu este acesta cel mni li uinu lucru pe care 1-ai vazut vreodata? - Cha mhbrla. replicat ea, neputand sa-i zambeasca lui Cameron, Rob si-a pastrat zambetul pe chip, dar acesta s-a mai estompat. - Ah, stii GhidhligK Varui meu mi-a spus ca stii gaclica, dar nu 1-am ov/tn pentru ca ai un accent bostonian. - Mda, p a h k , y a h c a b , i n H a h - v a h d Y a h d , a spus Brianna, deschizantl )>ut i exagerat de mult. Rob a izbuenit in ras, intreband: - Cum reusesti? Nu vorbesti Gaidhligcu accentul ala. Adica vreau s:l spun ca ai accent, dar... altfel de accent. Este un accent pe care il au de ohicei t , i din Insule, mai exact din Barra, poate $i din Uist. - Tatal meu a fost scotian, i-a spus Brianna. Am mostenit accentul de la 1 1 Aceasta afirmatie 1-a facut sa se uite altfel la ea, ca la vreun pe$te na u noscut pe care tocmai il prinsese in carlig. - Asa? a spus Rob. Era de pe-aici? Cum se nume?te? - James Fraser, a raspuns ea. Nu avea rost sa tread! sub tacere acesl am.) nunt. Existau zeci de barbati care purtau acest nume. Si corect e sa spui „i urn se numea“, pentru ca nu se mai afla in aceasta lume. - Ah, imi pare rau! a replicat Rob cu sinceritate, adngandud bratul. I. .im pierdut pe tata anul trecut. E greu, nu-i asa? - Da, a replicat ea sec, vrand sa treaca de el. Rob s-a intors imediat m i facut tot posibilul pentru a tine pasul cu ea. - Roger a spus ca aveti si copii, a spus Rob, simtind ca ea era surpi ins.t de aceasta afirmatie a sa. Ne-am cunoscut la loja. E un tip de treaba.

I >n, este, a replicat ea cu prudenta. Roger nii-i spusese ca il incalni.sc l» Ui>l) si se intreba de ce nu o facuse. Sigur era ca discutasera suficient dc ■null i ,i sit afle ca Roger era sotul ei si ca aveau copii. bob ini a vrur sa afle mai multe despre ea si despre familia ei, dar se tot ..... incoace si-ncolo. Alilih— e o zi prea frumoasa ca sa o petreci pe dig. Mi-as dori sa fin I" a spus el, piivindu-i pe pescarii care stateau cu unditele pe mal. Tu i Roger aveti obicciul sa pescuiti? 1)a, am pescuit, a replicat Brianna, simtind m palma acel zvarcolit al l in ceea ce priveste superstitiile legate de anumite plante constituie a patra imi 1 de subsol. Brianna a sirntit cum i se scurge tot sangele din cap si s-a asezat, ca sa mi cada din picioare. - Crezi ca asta este o idee buna? a intrebat ea cu indoiala. Ea nici nu stia undese aftau notitele lui Geillis Duncan. De altfel nici mi voia si afle acest lucru. Carticica pe care le-o daduse Fiona, nepu.ii.i doamnei Graham, era pastrata la loc sigur inrr-o caseta la Royal Bank ul Scotland din Edinburgh.

Huger a oftat din rarunchi ?i a dar din cap: Nn, nil cred, a spus el cu sinceritate. Nu stim, insa, ce varsta vor avea i >i|un ( And vor citi aceste randuri. Lucrul acesta imi aminteste ca trebuie *n lii,mi unele masuri in privinta asta. Trebuie sa avem in vedere $i cazul m i .in- ni se intampla ceva, inainre ca ei sa fie destul de mari pentru a li se 1 'iiir.i spune... totul. Mrianna s-a simtit de parca un cub de gheata care se topea li aluneca pe ilu spinarii. I 1avea dreptatc. Era posibil sa moaia amandoi intr-un accident de masina, i s.u i ca parintii rnamei ei. Casa pucea sa arda... Ei bine, nu, a spus ea cu glas tare, privind fereastra din spatele Iui Roger, i lie era montata intr-un perete cu o grosime de optsprczece inch. Casa asta nu o sa fie mistuita de un incendiu. Aceasta afirmatie a ei 1-a facuc sa zambeasca. lii nu imi fac griji in privinta asta, dar ma gandesc la notice si inteleg i e vrei sa spui. M-am gandit sa le parcurg, pentru a putca sintetiza informatia. Im alirma ca pietrele dispuse circular sunt active si acesta este un lucru util. Sa cicesti restul este... - Infiorator, a spus ea. - Voiam sa spun ca este exact ca si cand ai sta fata-n fata cu cineva care iiinebuneste incet, incet. „Infiorator“ este un termen potrivit. A luat filele din rnana ei si le-a impaturit, spunand: - Asta cred ca este un tic pe care 1-am dobandit la universitate. Nu ma siint bine cand ascund o sursa originala. A pufnit, dar altfel, ca si cand ar fi vrut sa arate ca Geillis Duncan repre/inta o sursa de necazuri. Cu toate astea... - Cred ca ai dreptate, a spus ea, avand o stare de disconfort. Poate ca ai putea face un rezumat, aratand unde sunt notitele, pentru situatia in care cineva ar fi cu adevarat curios. - Nu-i o idee rea, a spus cl bagand filele in caiet si ridicandu-se in timp ce il inchidea. O sa le iau dupa ce se termina scoala. Am sa-1 iau pe Jem cu mine, ca sa ii arat orasul. E destul de mare ca sa se plimbe pe Royal Mile si o sa adore casrelul. - Sa nu il duci in bcciurile din Edinburgh! a cxclamat ca, pentru ca el zambea Iarg.

- Cum? T u nu crezi ca figurile di n ceara ce reprezi mil oa mn 11 im n ■■ i au un rol educativ? TotuI e istorie, nu-i asa? - T o tu l ar fi mai putin oribil daca lucriuile nu ar sia a^i, .1 pit mtorcandu-sesi privind ceasul din perete. Roger, aizbucnii ea dn»l » < Mu ar trebui sa-ti tii ora de gaelica la scoala, la ora doua? El s-a uitat la ceas de parca nu-i venea sa creada cat e ccasul. .1 In u •• repezeala un teanc de card si hartii de pe birou a iesit glon; " capul inspirand parfumul de sampon Johnson’s baby si acela tie copil" Gandul la Geillis Duncan o nelinistea. Femeia era moarta cu sigilulM ' dar era... strabunica lui Roger si poatc capacitatea de a calatori in limp pi 111 cercurile de piatra nu era singura care se transmitea din genera;ie In gen era tie. Sigur ca anumite lucruri se mai estompau in timp. De exemplu. lit ip- ■nu semana deloc cu William Buccleigh, fml lui Geillis si al lui I)uii|i1il MacKenzie, omul din cauza caruia Roger fusese spanzurat. - Fiu de vrajitoare! a spus Brianna incet. Sper sa putrezesti in iail! - Ai vorbit urat, mami, a spus Mandy cu repros. Lucrurile au mers mai bine decat ar fi sperat. Sala de clasa era pliim Venisera si cativa parinti, ba chiar si cativa bunici care stateau pe langa pereii A avut un moment de usoara nebunie, nu s-ar fi putut spune ca era v o i I m de panica sau de spaima ciudata, ci era acel sentiment ca privea intr-un cm ion

il. ,imi fund nu il zarea. Era obisnuit cu acea senzatie din vrenuirile in cue In ,t’M’ artist. A tras adanc aer in piept, a pus jos teancul de card $i hartii, li i /;imbit tuturor $i le-a spus: i't /isgar math! I >oar de atat era nevoie. Indata ce rostea sau canta primelc cuvinte, era i i vi cand se stabilea o Iegatura vie. Era ca si cand intre el si auditoriu ar fi i in ulai tin curent. Cuvintele au venit de nicaieri, ca un jet de apa care se «i uij’ea printr-una din rurbinele Briannei. I )upa ce a rostit cateva cuvinte introductive, a inceput cu injurgturile in I'.u-l it a, cl stiind foarte bine de ce venisera copiii. Unii dintre parinti au ridicac dm sprancene, dar bunicii au zambit discret. In Gaidhlig nu avem cuvinte urate de felul celor care exista in limba . iirjcza, a spus si s-a uitat ranjind la baietasul din randul al doilea care semana in un catel latos. Baietasul acela trebuia sa fie scarba aia mica a familiei t il.isscock, care ii spusese lui Jemmy ca va ajutige in iad. Imi pare rau, Jimmy, a spus el apoi. I )upa ce s-au potolit rasetele, el a continual: Asta nu inseamna ca nu poti sa-ti spui parerea in Iegatura cu cineva, ins.) a injura in Gaidhligeste o chestiune de arta, si nu de rautatc. (iei mai in varsta au izbucnit in ras, iar copiii s-au intors spre bunici, piivindu-i uimiti. - Dc exemplu, am auzit odata un fermier a carui scroafil a dat iama-n tcrci ■a ii ureaza sa-i iasa intcstincle prin burta si sa i le manance ciorile. Copiii au facut „ooo!“ impresionati, iar el a zambit si a continuat, dandu-le variante voalatc ale unor injuraturi pline de fantezie pe care le auzise de la ■■ocrul lui. Desi nu se rosteau cuvinte urate, Roger a aratat ca era suficient '..i i spui cuiva ca este „fiica unei catele“, daca voiai sa fii rail. Daca existau i npii care voiau sa afle ce anurae ii spusese Jem domnisoarei Glendenning, nu aveau decat sa-1 intrebe chiar pe el, asta daca nu cuniva o facusera deja. Apoi a trecut la o descriere scurtti a regiunii Gaeltacht, adica a acelei zone din Scotia in care gaelica se vorbea fiecvcnt si a spus cateva anecdote de pe vremea cand el invata gaelica, adolescent fiind, $i lucrand pe vase care navigau pe Minch. A redat intru totul modul de a vorbi al unui anume capitan Taylor, i are a reactionat original cand o furtuna i-a deranjat locul in care pescuia liomari si i-a luat toate momelile (totul a fost spus cu pumnii stransi, indreptati catre mare, catre cer, catre echipaj si catre homari).

Aceasta relatare a starnit din nou rasete, iar doi batrani din span i ni cu gura panilla urechi si isi spunean tor felul de lucruri, pcntm i :1 m .ill . , probabil, in situadi similare. - Dar Gaidhligcste o limba udlizata in scopul comunicflrii. ( .ip iln,.. voi au auzit vreodata dintece care se canta vers cu vers? Can t a r ill i ll. S-a auzit un murmur de interes. Unii auzisera astfel de ciinta r, ilm .m A explicat ce erau acele cantece de jale: - Femeile lucrau impreuna, adicS trageau si framantau lana, asi li I k . >i stofa de lana sa devina impermeabila, pcntru ca pc vremuri oamcnii mi ,n. m impermeabile si trebuiau sa stea tot timpul pe-afara, practicaiulu si mi •1 1 1 • sau avand grija de animale. Vocea i se incalzise destul de bine si s*a gandit ca ar putea inieipi......... cantec scurt. De aceea a deschis un caiet, le-a cantat primul vers si ivli. un! iar apoi i-a pus si pe ei sa cante. An inrerpretat patru versuri si a simpi • gatul incepe sa-1 doara si s-a oprit. - Bunica obisnuia sa cante asta, a spus pe neasteptate o mamitii si s .1 Inm rosie ca focul cand si-a dat seama ca toata lumea se uita la ea. - Bunica dumneavoastra mai traieste? a tntrebat-o Roger. Doamna a dat din cap in semn ca da si Roger a continual: - Atunci rugad-o sa va invcte cantece, astfel meat dumneavoasi 1.1 ' >• puteti invata pe copii. Asemenea lucruri nu trebuie sa se piarda, nti i ■ ■ S-a auzit din nou un murmur, semn ca toata lumea, desi surprins.i, 1 ■■ de acord cu cele spusc de Roger. El a zambit din nou si a ridicat cartea de cantece bisericesti pe can " adusese cu el. -A m vorbit si despre interpretarea cantecelor vers cu vers. Veii .m 1 cantece interpretate astfel la slujba de dutninica, in insule. Merged, de |nl*1• la Storneway si ved auzi cantece interpretate in acesc mod. Asa se c.nit.m psalmii pe vremuri, cand oamenii nu aveau multe card... sau poate 1.1 nu muld dintre enoriasi stiau sa ciceasca. De aceea exista un cantaret, al 1,11111 rol era sa cante psalmul vers cu vers, pentru ca enoriasii sa ii raspunda, adi. 1 sa repete la randid lor fiecare vers. Aceasta carte, a continuat el, ridicand i'.n n 1 de cantece bisericesti, a apardnut tatalui meu, reverendul Wakefield. Hull dintre dumneavoastra poate ca isi mai aduc aminte de el. Initial carte.i 1 apartinut altui cleric, respectiv revcrendului Alexander Carmichael. Acum

Si lc-a povestit despre reverendul Carmichael care a colindat tinutul llnflands si insulele In secolul al XlX-lea, stand de vorba cu oamenii, . . i.mdude sa-i cante cantecele lor si sa le povesteasca despre obiceiurile lor, . iilcp/md imnuri si incantatii transmise oral de peste tot de unde le putea i nlt'i'c. Pc baza acestora a publicat o important^ lucrare, care purta titlul ( arm ina Gadelica. Adusese cu el un volum din Gadelica si, In vreme ce vechea carte de ■inii'ce bisericesti trcceadin mana-n manaImpreunacu o brosura decantece de jalc, el le-a citit una dintre incantatiile de luna noua, o incantatie pentru i mncgat, o vraja pentru indigestie, Poezia cdrdbumlui si cateva fragmente din (lm ild jiasarilor. Columba la drum a pom it Intr-o bldnda dimineata, dupii ce soarele-a rds&rit. O lebada alb-a zdrit, Guile, guile 0 lebada albd cepe nisip stilted, Guile, guile Si-un dintec al mortii cdnta. 0 lebdda, alb-a zdrit, rdnitd 0 lebadd alb-a zdrit, bvitd, Lebada alb-a celor dona fete, Guile, guile Lebdda alb-a celor doud semne, Guile, guile A l vietii si-al mortii, Guile, guile, Guile, guile. Cdnd se va savdrsi calatoria oare, Lebdda aducdtoare dejale? httrebat-a Columba, a iubiriifiinfd, Guile, guile De la Erin inot am venit, Guile, guile, La Fiann m-am rdnit, Guile, guile,

Am o rand mare, de moarte-aducatoare, Guile, guile, Guile, guile. Lebada alba din Erin, Celor aflati in nevoie ajutor le dau mereu, Fie ca Hsus asupra rdnii tale sa-si indrepte ochiul S/tti, Guile, guile, Cu blandete si mild, Guile, guile, Cu bundtate si dragoste nemasuratd, Guile, guile, Ca sa fii tar vindecata, Guile, guile, Guile, guile. Lebada din Erin, Guile, guile, Nici un ran nu se va abate asupra ta, Guile, guile, Ramie tale se vor vindeca, Guile, guile. Domnitd. care test, Guile, guile, Domnitd ce bocesti, Guile, guile, Domnitd ce c&nti, Guile, guile. Slavd lui Hristos, Guile, guile, Slavd Fiului Fecioarei Guile, guile, Slavd Stdpdnitorului Cerurilor Guile, guile, Lui fie inchinat cantid tdu, Guile, guile, Guile, guile.

Avca dureri aproape insuportabile in gat, pcntru ca imitase strigitele I' In ■lei, i i etlat, dar izbutise sa redea senzaria de triumf, si tori au izbucnit in aplauze. 'iiigrumat de durere, dar si de emotie, nu a fost in stare sa vorbeasca h i ii 1 1iai. De aceea a zambit si s-a inclinat si apoi s-a inclinat din nou, Him.m.indu'i lui Jimmy Glasscock teancul de card si caiete, astfcl incat acestea ■ii m ai n din mana-n mana, in timp ce tori cei prezenti se apropiau de el, ca vi I Idicite. linger a auzit o voce cunoscuta: Ai fost grozav, omitle! A ridicat privirea ;;t 1-a vazut pe Rob Cameron, care venise sa-i stranga niiin.i si ai dlrui ochi straluceau de entuziasm. I'robabil ca surprinderea s-a putut citi pe chipul lui Roger, pentru ca Rob >,i ilii at imediat la baietelul de langa cl. Era Bobby Hurragh. Roger il cunostea Inane bine de la cor. Avea o voce desavarsitii de sopran, dar trebuia sa stai «ii in hii pe el daca nu voiai sa ai probleme. I.-am adus cu mine pe micutul Bobby, a spus Rob tinandu-l strans de m.'uiit pe baietel, lucru pe care Roger 1-a observat. Sora mea are treaba astazi •ii nu a avut cum sa isi ia liber. E vaduva, a mai adaugat Rob. iVIultumesc! a reusit Roger sa croncane. Rob i-a strans mana inca o data, pentru ca apoi sa faca loc urmatoarei pn soane care dorea si-1 felicite pe Roger. I’rintre cei prezenti era si o doamna intre doua varste pe care nu o i imostea, dar care il recunoscuse. - Eu si sotul meu v-am vazut cantand la Jocurile din Inverness, a spus ra. (Jred ca, pe vremea aceea, purtati numele raposatului dumneavoastra i.ii:t, nu-i asa? - Asa este, a raspuns cl oracaind ca un broscoi, pentru ca asta era tot ce u ingaduia glasul sa faca. Dumneavoastra... aveti un nepot sau o nepoata? A pus aceasta intrebare cu un semn catre micutii care se stransesera in jurul doamnei in varsta ce le explica, imbujorata de placere, cum se pronunta in C.aelica anumite cuvinte mai ciudate din cartea de povesti. - Da, a raspuns ea, fara a-si putea lua ochii de la lucrul asupra camia isi i oncentrase intreaga atentie, respectiv cicatricea lui. - Ce s-a intamplat? a intrebat ca in cele din urma. Este ceva permanent? - Am avut un accident, a replicat Roger. Da, ma tern ca este permanent.

In ochii femeii s-a citit socul si a dat din cap, spunand: - Vai, ce pierdere. Aveati o voce minima ta. imi pare ran. - Mulrumesc, a replicat Roger, pentru ca asta a fosr roc ce a pm in N|tnn Fcmeias-a departat, facandu-le loc si altora care doreau sa-l fclii iir m • •nu-1 mai auzisera cantand, cel putin pana atunci. Dnpa aceea i-a multumit lui Lionel Menzies care statea lAngi mi conducandu-i radios pe cei ce asistasera la ora de gaelica, ca si caml .11 11 In-« directorul unui circ al carui spectacol de succes se incheiase. - A fost minimal! a exclamac Menzies, strangandu-i mana cu pun n A fost chiar mai bine decat speram. Te-ai gandit sa repeti experience - Sa repet experienta? a intrebat Roger, izbuenind in ras, pemru 1 ,t. i■ sapaturi ca sa scoatem la suprafata situl de sub pam ant... dar ca sa liu mih • 1 nu vid nici un motiv pentru care cineva si-ar dori sa faca asta. Sum mii■ ■! asemenea situri pe inaltimi, peste tot in Insulele Britanice si in Bin,mi i vechi situri celtice, multe dintre ele datand din Epoca Bronzului, allele m n vechi. Dom nita asta e mult inai recenta. Ea dateazA din M'tnlul al XIILIca, al XlV-lea. Poate ca este sfanta care a ocrotit o anumii.i l.unili $i a fost transmisa de la o generatie la alta. Spunand acestea, Callahan a sarutat in treacat capul din piatra si i I ■■■u lui Roger. - Pot sa spurt, totusi - dar asta nu e o parere fundamental;! $iitntili>, una personalii - ca, daca acest loc a fost destinat slujbelor religioa.se. .■- ! situl de sub el a avut aceeasi dcstinatie. In Highlands, oamenii sum unr» i vatori. Construiesc un grajd la fiecare doi sau trei ani, dar cel mai proliiilnl il vor inalta pe locul pe care s-a aflat grajdul vechi. Roger a izbuenit in ras, spunand: -A sta asa e. Noi avem inca grajdul vechi, care a fost consmni li inceputul anilor 1700, odata cu casa. - La inceputul anilor 1700? Ei bine, atunci nu o sa ai nevoie de alinl nun in urmatoarea suta de ani. Era aproape ora sase, dar era inca lumina. Ceata disparuse; uncori .n ■• obiceiul sa dispara in mod misterios. Se aratase un soare palid. Pipaind cu un deget capul din piatra, a descoperit o cruce pe fruntea ,n i » tuia, si I-a pus cu atentie in nisa care parea a fi facuta pentru el. 1 erniiuaM 11 treaba, dar nici unul nu dadea semne ca ar fl vrut sa piece. Se sim(can lum Impreuna, impartind vraja acelei inaltimi.

Aii vazut jos camioneta harbuita a lui Rob Cameron. Rob era pe veranda •Im spate, avandud in stanga si in dreapta pe Jem, pe Mandy si pe prietenii lui |em, cu totii absorbiti de foile pe care Rob le avea in fata. Ce Dumne/ni (ticca? Chiar canta cineva? a intrebat Callahan, care privise spre nord si se imorsese. Roger a auzit si el ca undeva se canta. Era un cantec dulce, care abia se iitr/ea, dar destui de clar incat sa se desluseasca linia melodica din Crimond. A avut un puseu de gelozie, care a atras dupa sine senzatia ca il strange i iileva de gat. (ielozia este la fel de cruda ca si mormAntul; edrbunii de pe acest mormant M in i dirbuni de foe. A inchis ochii o clipa, respirand rar si adanc. Efortul i-a adus in minte si continuarea citatultii: Dragostea este la fe l deputem ied precum moartea. A simtit ca acea senzarie ceda incet-incet si incepea sa gandeasca din nou limpede. Bineintcles ca Rob Cameron putea canta. El eta in corul de barbati. Eta logic sa incerce sa interpreteze aranjamentele muzicale simple puse la punct de Roger, iar copiii, mai ales copiii lui, erau atrasi de muzica. - Il cunosti de multa vreme pe Rob? 1-a intrebat el pe Callahan, bucutiindu-se ca vocea lui avea un ton normal. - All, Rob! a exclamat arheologul, cazand pe ganduri. Poate de cincisprezece ani... Nu, mint! Cred ca il stiu de vreo douazeci de anil A venit sa .ijute la efectuarea sapaturilor in Shapinsay, asta era intr-una dinrre Insulele ( )rkney. Pe atunci era doar un pusti, un adolescent. Callahan 1-a privit patrunzator pe Roger si 1-a intrebat: - De ce? Roger a ridicat din umeri, zicand: - Lucreaza cu sotia mea la Hydro Board, nil il stiu prea bine. L-am cunoscut recent, la loja. -A h ! a exclamat Callahan, privind scena, care se derula in fata ochilor siti. Apoi a spus, fara ad privi pe Roger: - A fost casatorit cu o frantuzoaica. A divortat de el acum doi ani si a plecat cu fiul lor in Franta. El nu a fost fericit.

- Ah! a exclamat Roger, realizand de ce Rob era arat dc aias.ii d> l turn surorii lui, care era vaduva, explicandu-si deceii placea s&sc alle in i mnp ■! somnul. - Ce altceva? a intrebat el. - A h , ce altceva mai sarbatorim? a intrebat Bree, privindu-l ca o pish i ce gasise vasul cu smantana. In ceea ce ma priveste... - Da? a intrerupt-o el, vrand sa afle mai curand despre ce era vorha, - A trecut perioada de proba, acum sunt angajata permanent si nu m u au dreptul sa ma dea afara nici micar daca ma due parfumata la serviciu. I ■■ tu, a continuat ea, punand inaintea lui un plic pe care 1-a scos din serial, in esti invitat de catre consiliul de administrate al scolii sa tii luna viitoare mm prelegeri criumfatoare despre Gaidhlig in cinci scoli diferite! Pe moment a fost socat, apoi a avut senzatia ca prin trup ii trecea mi Ili mI cald, a catui natura nu o putea defini si, in cele din urma, si-a dat seama i n stupoare ca rosise. - Chiar asa? a intrebat el.

Chiar crezi ca as glumi cand e vorba despre asa ceva? a intrebat Brianna Li ifindul ei si, fara sa mai astepte un raspuns, a turnat in pahare vinul pnrpuriu si parfumat. Apoi Ea intins un pahar si Roger a ciocnit ceremonios cu ea, spunand: - Pentru noi. Oare cine mai e ca noi? Doar cadva, a raspuns ea, vorbind cu accent scotian. Doar cadva si au nuirit cu totii. S-au auzit rot felul de zgomote sus, dupa ce copiii au fost trimisi la culcare, dar o scurta aparirie a lui Roger in postura de tatal-cel-aspru a pus capat tlisuacdci, iar petrccerea in pijamalc s-a terminal cu povesti si chicoteli pe mlundate. - Spun glume porcoase? 1-a intrebat Brianna, dupa ce a coborat. - E foarre posibil, a replicat Roger. Crezi ca ar fi cazul sa o iau pe Mandy dc-acolo si sa o aduc aici, jos? Brianna a dat din cap in semn ca nu, spunand: - Probabil cS ea a adomiit deja si chiar daca mai e treaza, glumele pe care le spun niste baieti de noua ani o sa-i treaca pur si simplu pe langa urcchi. Nu c destul de mare incat sa retina poantele. - Asa este, a replicat Roger, ridicand paharul care fusese din nou umplut si band incet, pentru a simti pe limba aroma de coac3ze si ceai negru. - Cap ani avea Jem cand a mceput sa spuna glume? a continuat Roger mai apoi. Tii minte ca retinea glumele, dar nu lc mtelegea sensul? - Ce se intampla daca se combina ele cu fantiP. a intrebat ea imitandu-l perfect pe Jem. Apar ELEFANTII! HAHAHAHA! Roger a izbucnit in ras. - De ce razi? 1-a intrebat Brianna, fecand ochii mari. Isi simtea pleoapele grele, iar pe buze avea pete negre. - Probabil ca ai tu un anumit farmec cand spui glume, a replicat Roger, indrcptandu-si paharul spre ca: - Noroc! - Sthinte. Roger a inchis ochii si a mirosit vinul, in timp ce il sorbea. A inceput sa aiba placuta iluzie ca simtea caldura trupului sotiei lui, desi ea se afla la cadva pasi de el. Ea parea sa emane caldura in valuri. - Cum sc numeste chestia aia prin intermediul careia poti detecca stclele aflate la mare dcpartare?

-Telescop, a raspuns Brianna. Nu se poate sa te fi imbsli.u ilum jumatate de sticla de vin, oricat de bun ar fi el. - Nu, nu la asca ma refeream, a spus Roger. Amprenta tcrmicl mi n p ca se numeste, nu-i asa? Bree a inchis un ochi, gandindu-se si apoi a dar din umcri, irplti m.l - Poate, de ce? - Si tu ai una. Ea s-a privic si a spus: - Nu, eu am d o u l In mod sigur. El nu era beat si nici ea nu se imbatasc, dar indiferent dc dcimimn < corecta a starii In care se aflau, se distrau foarte bine. - Ai o amprenta termica, a spus el, apucand-o de o mana. Era nmil m i! calda decat a lui. Era sigur ca ii simtea pulsul in varful degetelor. As pun i sa te gasesc si daca as fi legat la ochi. Raspandesci caldura In Intiinn i< Ea si-a lasat paharul deoparte, s-a ridicat de pe scaun $i s-a asr/,n m genunchi undeva intre genunchii lui. Corpul ei nu-1 atingea pe-al lui I ■ em anaintr-adevarcaldura. Dacainchidea ochii, Rogerovedca chini si ...... camasa alba pe care o purta. El a ridicat paharul si 1-a golit. - Bun vin. De unde 1-ai luat? - N u l-am luat. Rob 1-a adus. A zis ca asa tine cl sa-ti multumeascil prim ■■ ca i-ai dat voie sa copieze cantecele. - E un tip de treaba, a spus Roger cu un aer de generozitate. In clipa am ■ chiar crcdea ca Rob era un tip de treaba. Brianna i-a turnat ultimul strop de vin lui Roger. Apoi s-a lasat pe call lii 1-a privit cu niste ochi mari, ca de bufnita, cu sticla de vin stransa la pirpi $i i-a spus: - Hei, imi esti dator. - Dator vandut, a replicat el, fecand-o sa chicoteasca. - Nu, a replicat ea, revenindu-si. Mi-ai spus ca, daca eu vin acasa cu cast a. tu ai sa-mi spui ce faccai cu sticla de sampanie, dar vreau toate amamiiucli - Ah! a exclamat el, ritnanand pe ganduri o clipa. Exista posibilitatea sa-1 loveasca cu sticla de vin daca-i spunea, doar i :l n intelegere trebuie respectata. Apoi, imaginea trupului ci gol, purtanil do.ii casca pe cap si emanand caldura, 1-ar fi facut pc orice barbat sa lase deoparn orice fcl de precaurii.

Am vrut sa vad daca pot sa obtin exact aceleasi sunctc pe care le fad iin ,ind esti pe punctul de a ... aaa... de a ... estc ccva intre un marait si un IV mini profund. ( lui'ii ei s-a deschis meet 51 ochii i s-au facut si mai mari. Varful limbii 11 iivea o culoare inchisa. Era de un rosu inchis. ( ’red cii este un fa situat undeva mai jos decat un do nici foarte jos, dar nil i 11 inrte inalt. (ilumesti. Nu glumesc, a spus el, ridicand paharul pe jumatate plin si 1 -a aplecat 11 u ei isor spre gura ei, astfel incat marginea sa-i atinga buzele. Ea a inchis ochii m ,i hilut incet. I-a netezit parul de dupa ureche si degetul i-a alunecat incet in jos, pe curba cefei. Devii mai cald, i-a soptit ea. A doua lege a termodinamicii. Care este aceea? a intrebat Roger incet. - Entropia unui sistem izolat care nu se gaseste in stare de echilibru tinde ’,,i i reasca, ajungand la un maximum de echilibru. - Asa? Mmm-hmm. De aceea un corp cald cedcaza caldura unui corp rece, ji.inii in momentul in care ajung amandoua la aceeasi temperatura. - Stiam eu ca trebuie sa existe un motiv logic pentru care se intampla asta. De sus nu se mai auzea nici un sunet si vocea lui parea puternica, desi vorbea in soapta. Deodata s-au gasit ochi in ochi si el ii simtea respiratia mirosind a coacaze negre. Sticla a cazut pc covorul din salon. - Vrei sa incerci un mi minor?

48 HENRY 14 iunie 1 7 7 7 Ii interzisese lui Dottie sa il insoteasca. Nu stia sigur cu ce se va confrunta. A fost surprins. Adresa catre care fusese indrumat era o strada modesta din Ciermantown. Era o casa draguta si bine intretinuta, dar nu mare.

A batut la usa si a fost mtampinat de o femeie tanilrd, dr ■ulnm infiitisare placuta, imbracata intr-o rochie de stamba, care a hit in m Ini m hi cand 1-a vazut. S-a gandit ca era mai bine sa nu imbrace unilmm.i, -l> i vedeau din cand in cand pe strazi barbati in uniforma, pomr pm .... h i eliberati conditional, poatemilitari care transmiteauadrcseoPicialc. Si iml.« • case cu un costnm de culoare verde si cu cea mai frumoasfl vesta p> h m i a-si ascunde zambetul. - Cu ce va pot fi de folos, domnule? a intrebat ea. - Stapanul tau este acasa? a intrebat Grey la randul sau. Femeia a ras incet, cu adevarat atnuzatd, zicand: - Dumnezeu sa va aiba-n paza, eu nu am stapan. Casa asta c a hum Grey a clipit din ochi derutat, spunand: - Este posibil ca eu sa fi fost indrumat gresit. Eu caut un miliiat Inn • nic, mai precis pe Vicontele Asher, care are gradul de capitan. Nunti'li Ini este Hemy Grey. E cumva prizonier de razboi britanic? Femeia 1-a privit o vreme cu ochii mari. Apoi a zambit din nou larp,, iu> ■■ sa se vada ca avea doi dinti imbracati in aur. - Henry! Pai de ce n-ati spus asa, domnule? Intrati, intrati! Inainte de a putea lasa bastonul din mana, a fost calauzit repede pe o m mi ingusta, pana intr-un dormitor mic si curat, unde 1 -a descoperit pe nepni i>l sau Henry, dezbracat pana la brau, avand alaturi un omulet pipernicit, ni in • coroiat, invesmantat in negru, care il tot palpa pe burta brilzdata de cicaitn i - V a rog sa ma scuzati, a spus Grey, inrrand si privind pestc imuiiil omuletului in negru, pentru ca dupa aceea sa intrebc cu glas bland: - Ce mai faci, Henry? Henry, care privea fix in tavan, s-a uitat la el si s-a ridicat brusc in sc/m Aceasta miscarc 1-a facut pe omuler sa scoata o exdamatic de protest si pi Henry sa scoata un strigat de durere. - Oh, Doamne! O h, Doamne! Oh, Doamne! a exclamat Henry, dm ;m du-si mainile la abdomen si strambandu-se de durere. Grey 1-a apucat de umcri, inccrcand sa-1 aseze pe spate: - Henry, dragul meu, te rog sa ma ierti, nu am vrut sa,.. - Cine sunteti dumneavoastra, domnule? a intrebat omuletul cu nusiil lung, sarind in picioare si privindu -1 in fata cu puinnii stransi.

.Sum unchiul iui, i-a raspuns Grey sam . Cine sunteti dumneavoastra, .I hiiiitile? Sunteti medic? I liimletiil si-a indreptat spateie, replicand cu demnitate: I i bine, nu, domnule. Eu sunt radiestezist. Joseph Hunnicutt este nui --i li men. Sunt fantanar profesionist. I lenry era tot chircit, dar sc parea ca inccpuse sa respire calm. Grey i-a 111 r, in.'ma pe spateie gol. Avea spatelc cald, era putin ttanspirat, dar nu parea -i iiIt,i lebra. Imi pare rau, Henry, a spus Grey. Crezi ca ai sa-ti revii? I i.i laudabil faptul ca Henry a reusit sa pufneasca in ras. t ) sa-mi revin... a izbutit sa spuna. Dureaza doar... un minut. Ivmcia de culoare, care avea un chip plicut, statea in usa, privindu-l cu mi ue atentie pe Grey. ( iinul acesta spune ca este unchiul tau, Henry. Este adevarat? a inii - bai ca. I lenry a dat din cap si a spus incet: l.ordul John... Grey. Pot sa ti-o pre... zint pe doamna Mercy Wood... cock? ( Ivey s-a Inclinat, simtindu-se lidicol. Sluga dumneavoastra, doamna. Sluga dumneavoastra, domnule I lumiicutt, a spus el politicos, facand inca o reverenta. CI i cy si-a indreptat dupa aceea spateie si a spus: fmi este ingiduit sa intreb clece te palpeaza pe abdomen un radiestezist, I lenry?

I’ai ca sa dea de urma bucatii de metal care il supara pe tanilr, bine.... ics, a replicat domnul Hunnicutt, ridicandu-si nasul coroiat si asta pentru i i era mai scund decat Grey cu cativa centimetri. I’.u 1 -am chemat, dom nule... vreau sa spun, my lord, a spus doamna Woodcock, intrand in camera si privindu-l de parea ar fi vrut s i se scuze. ■\m liicut-o doar pentru ca medicii nu au reusit nimic si m-am temut ca o .,i I umoare pc baiat cand vor mai incerca sa-1 opereze. I lenry reusise sa isi indrepte spateie si Grey 1-a ajutat sa se intinda, palid .1 iranspirat. Nu pot sa mai suport asta inca o data, a spus tanarul inchizand ochii. Nu pot. Pentru ca Henry era intins pe spate, Grey a avut ocazia de a-i examina il u lumenul si de a vedea ca avea doua cicatrici facute de gloante si alte cicatrici

lungi, dovada a faptului ca medicii incercasera sa dea de bucata de mci.il I i ,.o trei astfel de cicatrici. Grey avea el insusi astfel de cicatrici, cinci la mu mu care ii brazdau partea stanga a pieptului. A a tins mana nepotului s.m, pltn de compasiune. - Chiar este necesar sa fie scos glonti.il sau gloantele? a intrcbai < s privind-o pe doamna Woodcock. Daca a supravietuit pana acum, pn.m • i glontul si-a gasit nn loc in care... - N u poate sa manance, a spus femcia sec. Nu poate sa inghitit dinii Mi| ■i si nu foarte multa. Era piele si os cand 1-au adus la mine, a spus ca, fin in/.mil mana catre Henry. Dupa cum vedcti, nici acum nu-i gras. N u era. Henry sem3na mai mult cu mama lui si mai putin cu 11ill I i ■ un tanar rumen si destul de solid. Acum nu mai avea pic de grasime pe mip I se vedeau toate coastele. Abdomenul lui era slabit si i se vedeau oaseli |« sub cearsaful cu care era acoperit. Fata lui era alba precum cearsaful si ,i\• \ sub ochi doua cearcane violete. - In tel eg, a spus Grey fncet, uitandu-se la domnul Hunnicutt. Afi uusii sa descopcriti ceva? - Ei bine, da, a spus radiestezistul, punandu-si degetul lungintr-im |)iiin ' al abdomenului lui Henry. Am reusit sa descopar iinul dintre gloantc. In «■■■ ce il priveste pe celalalt, nu sunt sigur. - Ti-am spus cu, Mercy, ca nu foloseste la nimic, a spus Henry cu oi Ini lnchisi, intinzand o mana pe care doamna Woodcock a prins-o intr-a s.i >n atata naturalete, incat Grey a inceput sa clipeasca uimit. - Chiar daca ar fi sigur, nu mai suport sa tree incil o data prin asta... in.n bine mor, a continuat tanarul. Desi era slabit, Henry vorbea cu hottirare, iar Grey a recunoscui l.i 1 1 incapatanarea caracteristica familiei. Chipul frumos al doamnei Woodcock era acum tensionat, pentrti i .1 femeiase Incruntase ingrijorata. Se parea caisi dadeaseamade faptul cil ( im o privea, deoarece i-a aruncat o privire scurta. Exprcsia chipului sau nu m schimbase si de aceea ea si-a inaltat barbia si l-a privit cu un fel de indiii jin , continuand sti tina mana lui Henry intr-a sa. Asa stan lucmrile? s-a gandit Grey. Mai, mai. Grey a tusit si Henry a deschis ochii. - Indiferent cum ar sta lucrurile, Henry, a spus lordul, te rog sa nu mori, pana ce nu o voi aduce aici pe sora ta ca sa-si ia ramas-bun de la tine.

49 REZERVE 1 iulie 1777 Indienii ll mgrijorau. Generalul Burgoyne ii gasea incantatori, dar el scria pnerii, Nu se pune problema, scria William in scrisoarea adresata tatalui sau, cmcand cu grija cuvincele prin care sa-si exprime rezervele, cd eu cred cd el ate un naiv sau cd nu apreciaza natura indienilor cu care a avut de-a face. Im i ttduc aminte cd am stat de vorbd cu domnul Garrick la Londra si s-a referit la drnmaiurg cafin d un mic Dumnezeu care decide soarta personajelor sale, av&nd ivntrol absolut asupra lor. Doamna Cowley nu a fast de acord cu asta, spundnd d) este o iluzie sd crezi cd creatond ii controleaza pe cei pe care ii creeazd, si cd ikied exercitd un astfel de control si ignord natura celor ce sunt creati, totul este sortit esecului. S-a oprit, prinzand pana intre dinti si avand senzatia c4 ajunsese foarte aproape de miczul problemei, dar nu il atinsese inca. Cred cd generalul Burgoyne nu pricepe ce tnseamnd neat&marea m intii si propun... Nu, nu asta era. A taiat acea fraza cu o linie si a muiat pana in calimara, incercand din nou sa exprime ceea ce gandea. A intors fraza pe toate lerele in mincea sa. Apoi a lasat-o deoparce. A concepuc o alta fraza si a intors-o si pe aceasra pe toate fetele. In cele din urma a lasat deoparte rafinamentul exprimarii si s-a hotarat pentru exprimarea directa. Era tarziu, mersese pe jos aproape douazeci de mile in ziua aceea. El crede cd ii poatefolosi pe indieni ca pe niste unelte si eu cred cd greseste. A privit acea fraza, a dat din cap, gandindu-se ca exprimarea era prea directa, dar nu se pucea gandi la altceva, De altfel, nici nu mai putea face efortul de a gandi. A stins lumanarea arsa aproape in intregime. Linistindu-se la gandul ca ratal sau cunostea indienii si, probabil, il stia si pe generalul Burgoyne chiar mai bine decat el, a seinnat, a presarat nisip pe scrisoare pentru a usca cerneala, a sigilat-o si a cazut intr-un somn fara vise. Sentimentul de neliniste in ceea ce ii privea pe indieni nu 1-a parasit. Nu avea nimic lmpotriva indienilor, ci dimpotriva, ii facea placere sa se afle in

tovarasia lor. Obisnuia sa vaneze cu ei, sa-si pctreaca serile in lovrtiibM lm band bere si istorisind tot felul de intamplari langa focnl aprins, - Problema este, i-a spus el lui Balcarres mtr-o seara, caiul sc: itilmi i m de la o cina deosebit de pretentioasa, pe care generalul o ditduse in ■iim . ofiterilor sai, problema este ca ei nu citesc Biblia. - Cine nu citeste Biblia? Stai asa! a spus maiorul Alexander LimUii, il saselea conte de Balcarres, care a intins o mana pentru a se feri de mi Hip pe langa care trecea, incercand sa-si pastreze echilibrul si ducand mima i.imn 1 libera la slit. - Indienii, a replicat William. Era intuneric, dar William 1-a vazut pe Sandy inchizand un oclii, pcmm a-1 fixa cu celalalt. Bausera mult vin si fusesera prezente multe doamne Balcarres a inchis ambii ochi, oftand usurat. - N u, a spus el in cele din urma. Cei mai multi dintre ei nu o i in u Parea a fi multumit sa incheie aici discutia pe aceasta teniil, dai lm William, care era mai putin organizat in gandirc decat de obicei, i s-a panii ca poate nu se exprimase destul de clar. - Adica, a spus el, tremurand putin, pentru ca printre copaci irw ea adiere de vant, stii, centurionul le spune oamenilor sai sa porneasct inaiun si ei pornesc, dar daca ii spui unui indian sa porneasca, poate porneste, poan nu. Depinde ce simte el. Balcarres facea eforturi sa se incheie la slit si nu a raspuns. - Vreau sa spun ca nu le place sa primeasca ordine, a subliniat William - Nu, nu le place. - Cu toate astea, tu le dai ordine indienilor tai. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu a reusit asa cum si-a dorit. Balcarres comanda un regiment de infanterie usoara, dar aveasi un gulp de cercetasi, multi dintre ei indieni, care erau imbracati precum miliiain - Dar tu esti scotian. Balcarres reusise sa se incheie la slit si acum statea in mijlocul drumiilm, uitandu-se la William. - Esti beat, William, i-a spus el, dar nu cu repros, ci cu bucuria unui mu care facuse o deductie corecta. - Da, numai ca dimineata voi fi treaz si tu tot scotian ramai. Aceasta marturie i-a socat pe amandoi, chiar daca inaintau poticnindu si si lovindu-se unui de altul. Au ajuns mai intai la cortul lui William, iai cl

l a invitat pe Balcarres la un pahar de vin fiert cu apa si zahar, inainte de a sc culca. - Iti li— linisteste stomacul, a spus cl, abia reusind sa nu dea cu capul dc lada lui dc campanie, din care a scos pahare si sticle, pentru ca apoi sa continue: - Te ajuta sa dormi mai bine. Balcarres a reusit sa aprinda o Iumanare, privind apoi in Iumina ei cu ochi inari. A baut cu grija vinul fiert de la William. Tinea ochii inchisi, ca si cand ar fi savurat bautura, pentru ca apoi sa-i deschida. - Ce legatura este intre a fi scotian si a citi Biblia? a intrebat el. Crezi cumva ca eu sunt un pagan? Bunica mea e scodanca si citeste mereu Biblia, cliiar si eu am citit-o. Cel putin am citit fragmente din ea, a adaugat el si a baut ce mai era in pahar. William s-a incruntat, incercand sa-si aduca aminte ce Dumnezeu... - Oh! a exclamat el. Nu era vorba despre Biblie, ci despre indieni, niste indivizi incapfltanati. Ei nu pornesc atunci cand le spui. Nici scotienii nu pornesc atunci cand le spui, cel putin nu tot timpul. - Credeam ca de aceea se intampla asta. Credeam ca de aceea te ascultJ, a mai adaugat William dupa ce s-a gandit putin. Balcarres a gasit ca aceasta afirmatie are in sine ceva hilar si a ras datinand din cap. Cand s-a linistit, a spus: - E ... stii un cal? - Stiu multi cai. Despre care vorbesti? Balcarres a varsat un pic de vin fiert pe barbie, dar s-a sters imediat. - Un cal, a repetat el, stergandu-si mana pe pantaloni. N u pod sa convingi un cal sa faca orice. T u id dai seama ce vrea sa faca si ii ceri sa faca intocmai acel lucru, si el crede ca totul a fost ideea ta, asa ca data viiroare cand ii ceri sa faca un anume lucru, exista sanse mai mari ca el sa-l si faca. - Oh! a exclamat William, gandindu-se bine. Da! Cei doi au baut un pic, reflectand profund asupra celor spuse. Dupa ce si-a contemplat indelung paharul, Balcarres a ridicat ochii. - Cine crezi ca are rate mai mari? a intrebat el cat sc poate de serios. Doamna Lind sau baroneasa?

50 EX ODU L Fortul Ticonderoga 2 7 iunie 1777 Doamna Raven incepuse sa ma ingrijoreze. Am gasit-o asK'pi.'iml l,iii| t baraci si aratand de parca ar fi dormit im bracata, cu ochii olxisip, dn stralucitori. S-a tinutdupa mine toataziua, v o rb in d mult, iar coiivt-i *..m. >i era legata de starea ultimilor pacienti de care ne ocupasem, apoi de viau ■I> zi cu zi din fort. La inceput a fost vorba despre niste reminiscente ale vietii ei tie Icim I. maritata, pe care o dusese candva la Boston. Primul ei sot fusese pest m m , , avusese doua capre, al caror lapte il vanduse pe strazi. Nu m-a dcraii|,ii . . auzeam povesti legate de cele doua capre, Patsy si Petunia. Cunoscii'irm i eu ni$te capre cu totul deosebite, mai ales un tap, care se nunrtea I lii.un . de piciorul caruia ma ingrijisem. N u era vorba nici macar despre faptul ca nu ma aratam intercsut,) d< remarcilc grosolane legate de primul ei sot. As putea spune ca uneori liu mill pe care mi le povestea erau deosebit de interesante. Raposatul domn 1'v.m era un betiv violent, lucru care nu era unul cu totul ncobisnuit. Avea obin ml de a taia urechile si nasurilc celor care nu ii erau pe plac, lucru imrsuli v n mai putin obisnuit. - Batea urecbile-n cuie pe pragul de sus al usii adapostului pentru i npn mi-a comunicat ea pe acelasi ton pe care 1 -ar folosi cineva pentru a spun. . < a mancat la micul dejun. Le punea sus de tot, astfel incat caprele sa nu pn.u i ajunge la ele. Se uscau in soare intocmai ca ciupercile. - AJb! am exclamat eu, gandindu-ml ca o ureche poate fi conserval.i 'i afumata, dar nu am spus nimic. Nu cram sigura daca Ian mai avea in sporran urechea avocatului, dar cum sigura ca nu s-ar fi bucurat ca doamna Raven sa-si arate interesul fata tie ,n i i ureche. Atat el, cat si Jamie se fereau de ea cand o vedeau venind, de pan i ferneia ar fi avut ciuma. - Se spune ca indienii taie bucatele din prizonierii lor, m-a informal c.i, vorbind incet, ca o persoana care impartaseste cuiva o taini. Taie mai inim degetele, luand rand pe rand fiecare incheietura.

- Revoltator, am rcpiicat. V-as mga sa merged la dispensar si sa-mi aduceti mi sac de calri. A plecat sa-mi indcplineasca rugimintea, dar cand se indeparta, am ,ivui impresia ca vorbea singura. Pe masura ce zilele treceau si tensiunca ilevenea din ce in ce mai apasatoare in fort, am fcst tot mai convinsa ca vorbea singura. Temele de conversatie pe care le aborda crau legate de lucruri din ce in • i' mai departate in timp si din ce in ce mai diverse. Acum se legau de trecucul indepartat al copilariei ei ideal izate petrecuce in Maryland, dar si de un viitor indepartat, in care noi eram fie ucisi dc catre armata britanica, fie luati pri/.onieri de catre indieni, consecintele mergand de la viol pana la invalidii.uc sau o combinatie mrre aceste alternative, desi ii spusesem ca barbatii nu .in nici capacitatea de concentrate, nici coordonarea necesara pentrn a le combina. Inca mai era in stare sa se concentreze asupra a ce avea in fata, dar nu pentrn mult timp. - Crezi c i ai putea sta de vorba cu sotul ei? 1-am intrebat pe Jamie, care venise cand soarele se pregatea sa apuna si imi spusese ca o vazuse miscandu-se in cere in jural unui recipient mare pe terenul de instructie, in timp ce numara in soapta. - Crezi ca sotul ei nu a bagat de seama ca ea o ia razna? a intrebat Jamie la randul lui. Oricum, daca nu a observat, nu o sa-i faca placere sa-i spuna altcineva acest lucru. Si daca ar obseiva, ce crezi ca ar putea sa faca? De fapt nu se putea face mare lucru. Eventual ar fi trebuit sa o supravegheze cineva si sa incerce sa-i mai atenueze din fanteziile ei deosebit de vcridice sau cel putin sa o impiedice st le mai spuna tot felul de povesti pacientilor mai impresionabili. Pe masura ce treceau zilele, mi se parea ca excentricitatile doamnei Raven nu se deosebeau prea mult de anxietatile majoritatii celor din fort, in special ale femeilor care nu puteau face altceva decat sa aiba grija de copii, sa spele nifele sub paza pe malul lacului sau sa stea in grupuri mai mici in jurul cazanelor cu apafiartasi... saastepte. In padure nimeni nu putea fi in siguranta. Cu cateva zile inainte, doi militari care fftcuserit de straja fusesera gasid ucisi si scalpati la mai putin de o inila fata de fort. Aceasta cumplita descopetire a avut un efect devastator asupra doamnei Raven, dar as putea spune ca nici pe mine nu m-a incantat. Nu ma mai puteam bucura de privelistea padurilor inverzite cand ma urcam

la bateriile fortului. Intrcaga viata a padurii parea o amenintare acum. Don im sa am asternuturi curate, dar cand par&seam fortul, mi se facea piclcu de jMln i - Treisprezece zile, am spus, trecand cu degetul peste tocul usii mu ulm nostru adapost. Jamie feeuse care o crestatura penrru ficcare zi a pciiii.nl. i de recrutare si seara, de cate ori venea sa se culce, caia lespectiva linie. Ai l.ii m crestaturi si cand ai fost inchis? - N u la Fort William sau Bastilia, a rcplicat el, cazand pc g.iudmi Ardsmuir... acolo, da. Nu aveai cum sa tii sirul zilelor... dar pierzi .11.11 fortul fara a fi infruntat dusmanul? Nu poate sa se impace cu accsi g.lud Trebuie si stii c i el nu e un ciudat, a adaugat el. O sa vorbesc din non >u el. Top o vom face. Prin „toti“, Jamie tntelegea ofiterii care comandau formatiunile d« voluntari si isi puteau permite sa ii vorbeasca. Numerosi ofiteri din anu.ii i regulata erau de aceeasi parcre cu voluntarii, dar disciplina nu le permit! i sa ii vorbeasca deschis lui St. Clair. Niei'etrau etedeam ca Arthur St. Clair era un om ciudat, nici nu ave.un yffipresia ca era prost. S tia - cei mai muiti stiau - care va fi pretul unei lupu , daca ne vom preda.

- I I astcapta pe Whitcomb, din cate stiu, mi-a spus Jamie. Spera ca Whi recomb sa-i spuna ca Burgoyne nu are cine stie ce artilerie. Fortul putea

ivzista in feta unei tehnici de asediere standard. La fort fiisesera aduse provizii ilin abundenta din asezarile din zona, iar Ticonderoga avea un sistem de .i)i;lrare din care feceau parte cateva piese de artilerie, pe urma mai dispunea .1 de tnicu! fort din lemn de pe M ount Independence si de o garnizoana Ibrmatadin oameni cllmuschete si munitie din belsug. Cu toate acestea, nu pmca rezista daca pe M ount Defiance era amplasat un numar mare de piese de artilerie. Jamie fusese pe Mount Defiance si mi-a spus ca de acolo se vedea imrcgul interior al fortului si ca, asa stand Iucrurile, era la discreria inamicului. - Nu se gande^te la o alta posibilitate? - Nu, nu se gandeste, pana ce nu are informatii sigure si pana acum, nici ima dintre iscoade nu i-a adus asemenea informatii. Am oftat si mi-am pus mana pe piept, stergandu-mi transpiratia. - Nu pot sa dorm inauntru, am spus repcdc. E ca $i cum as dormi in iad. Aceasta afinnatie a mea 1-a surprins si l-a facut sa izbucneasca in ras. - Iti da mana sa razi, i-am spus oarecum suparata. Maine ai sa dormi in cort. Jumatate din garnizoana avea sa se mute in corturi, in afera fortului, pentru ca era mai bine, oamenii puteau sa se miste rapid si sa fie pregatiti ilaca s-ar fi apropiat oamenii lui Burgoyne. Britanicii veneau. N u se stia cat de aproape ajunsesera, cati oameni aveau si cat de bine inarmati erau. Benjamin Whitcomb, un barbat inalt, ciupit de varsat, plecase sa afle aceste inlormatii. El se numara printre asa-numitii „vanatori de rezistenta“, oameni i arc erau in stare sa-si petreaca saptamani in sir in salbaticic, hranindu-se cu i cea ce le oferea natura. Astfel de oameni nu erau sociabili, pentru ca nu aveau nici un interes in lumea civilizata, dar erau valorosi. Whitcomb era cea mai buna iscoada a lui St. Clair. El isi luase cinci oameni, impreuna cu care isi propusese sa caute si sa gaseasca grosul armatei lui Burgoyne. St. Clair spera ca Whitcomb sa se intoarca inainte de a fi expirat contractele oamenilor. Jamie si-ar fi dorit sa plecam pana la intoarcerea lui Whitcomb. Asta imi doream si eu, dar nu putcam face nimic, pentru ca Ian plecase. Jamie mi-a intors spatele si a intrat in camera noastra. - Ce cauti? 1-am intrebat.

Sconnonea prin lada cu asternuturi In care avcam ducva I...... .1 schimb si cateva lucruri de care facusem rost in drunuil nosmi i.iin .... - Kiltul, mi-a raspuns el. Trebuie sa ma prezint inaincea hii Si, ■ lm Ar fi bine sa ma prezinc intr-o tinuta decenta. L-am ajurat sa sc imbrace si sa-si aranjeze parul. Nu avea sacou, d.n m i o camasa curata si cutitul la bdu. Chiar si asa, in camasa, antra foam I.... - Nu te-am vazut in kilt dc cateva saptamani, i-am spus, adinii.iiidu i Sunt sigura ca generalul o sa fie impresionat, chiar daca nu ai ccniui.i m. A zambit si m-a sarutat, spunand: - N u mi-ar folosi la nimic, dar ar merita sa vad cum imi sut cu o ,imI. I de Centura. L-am insorit pana la casa lui St. Clair, traversand terenul de insinii n In lac se oglindeau nori intunecati. Curand. Asa spunea toata lumea: curand. Franturile de rapoartc S si /vnim rile circulau ca porumbeii voiajori prin fort, prin aerul sarat, piiim. bubuiturile de tun, caci se faceau exercirii - noi asa speram, ca crau dii.u exercitii - intr-un post de paza indeparcat numit Vechile Linii l;rami >< Nimeni nu avea liniste, nimeni nu putea sa doarma in caldura accea, ill. n daca era beat. Eu nu ma imbatam, asa ca nu imi gaseam linistea. Jamie | >lo m de mai bine de doua ore si 11doream aproape. Asta nu pentru c&mi-ar li p,i>. h ce anume avea St. Clair sa le spuna voluntarilor, ci pentru ca nu mai (llniu n. dragoste de mai bine de o saptamana din cauza caldurii si a oboselii s> incepusem sa cred ca timpul se contractase. Daca eram siliti sa luputni *.,tu sa fugim in zilele care aveau sa urmeze, numai Dumnezeu putea sii c.'ii'.il aveam sa ne bucuram din nou de un moment de indmitate. Ma tot plimbasem pe terenul de instructie, cu ochii acintiri asupra c;im i lui St. Clair, ?i cand l-am vazut ca iesea in sfarsit din casa aceea, m inn indreptat spre el meet, astfel incat sa-i dau ocazia sa-si ia rilmas-bun dc L ceilalti ofiteri care participasera ?i ei la intalnire. Ne-am tinut in brate ,fi apm Jamie mi-a soptit ca procestele au avut exact efectul pe care il previV/iiM' A mere incet, cu mainile la spate, cu capul plecat, adancit in gandmi E-am insorit in tacere si i-am atins cbcul / S-a uitat la mine surprins, dar zambind, - E tarziu pentru tine, Sassenach, mi-a spuji el. S-a intamplat ceva?

Nicidecum, i-am rispuns. M a gandeam c a e o seara potrivita pentru ii plimbnre prin gradina. h in gradina, a repetat el, privindu-ma dintr-o parte. I’rin gradina comandantului, mai precis, i-ani spus, ducandu-mi mana in Ini/.iinarul sortului. Am cheia. I .iau in fort cateva gradini, cele mai multe dintre ele fiind destinate i uli ivSrii zarzavaturilor. Gradina decorativa din spatele casei comandantului lii‘,esc amenajata de catre francezi cu multi ani in urma. tntre timp ftisese n.lpiklita de tot felul de buruieni si de plante agatatoare, dar era interesanta. I i ,i incadrata de pereti inalti si avea o poarta care se si incuia. Avusesem grija •..I i,in chiar in ziua aceea cheia de la bucatarul lui St. Claire, care venise la mine pentru o gargara. Aveam sa i-o inapoiez a doua zi, cand trebuia sa-i examinez din nou gatul inflamat. - Ah! a exclamat Jamie ingandurat si s-a intors imediat catre casa i omandantului. Poarta era in spate, ferita de ochii tuturor, iar noi ne-am strecurat cu repeziciune pe langa zidul gradinii, in timp ce militarul care facea de straja in fata casei lui St. Claire statea de votbii cu un trecator. Am inchis poarta i n grija, am bagat cheia In buzunar si m-am aruncat in bratele lui Jamie. M-a sarutat incet si apoi a inaltat capul, privindu-ma. - S-ar putea sa am nevoie de putin ajutor, mi-a spus el. - Asta se poate aranja, 1-am asigurat eu punandu-i o mana pe genunchi, acofo unde i se ridicase kiltul, dezgolindu-i piciorul. Mi-am miscat meet un deget si i-am mangaiat parul de pe picior. - Te-ai gandit la un anume fel de ajutor? 1-am intrebat. Ii simteam mirosul, desi se spalase cu mare grija. Mirosea a transpiratie uscata, praf si bucatele de lemn. Ii simteam si gustul, era dulce-sarat si avea o aroma dc mosc. Mi-am indreptat mana mai sus, catre pulpa, si 1-am simtit incordandu-se sub degetele mele. Spre surprinderea mea, mi-a luat mana si mi-a dus-o mai jos. - Am crezut ca ai nevoie de ajutor, i-am spus. - Mangaie-te, draga mea, a spus el incet. Ceea ce isi dorea el era un lucru destul de indraznet, avand in vedere faptul oil ne aflam la mai putin de zece metri de o alee pe care umblau foarte multi

voluntari care cautau un loclinistit unde sa se poata imbata. ( In loan an. . m-am sprijinit de perete si mi-am ridicat fusta pana mai sus do .......... in Apoi mi-am atins partea inrerioara a coapsei - care era de lapi ■■• delicata. Mi-am trecut cealalta mana peste linia corsetului, p;ln;i min mi l sanii se iveau din tesatura subtire si umeda din bumbac. Avea pleoapele grele de oboseala, dar a devenit din ce tn ce mai itn m a scos in cele din urma un sunet intrebator. - Stii cc inseamna de fapt masura pentru masura? I-am intreb.u. jin m du-ma cu snurul care imi tinea rochia prinsa la gat. - Cum? a intrebat el. Reusisem sa-1 scot din letargie. Ochii lui injectati se mariseril. - Ai auzit ce am spus. - Vrei sa... sa...? - N u as putea face asa ceva! Nu in fata ta! - DacS eu pot face asta In fata ta, poti si tu, ca sa te revan$ezi. Asm ■!■■■* daca nu cumva vrei sa ma opresc, amcontinuat, lasand mana pe care o pin pe snur sa-mi cada incet pe piept, cu un deget miscandu-se ca limb.i umn metronom. Imi simteam sfarcul tare ca piatra, vizibil prin stoffl, cliiai ,i in acea lumina slaba. Am zambit ?i mi-am lasat mana sa-mi cada din ce in ce mai jos, piiiuml mana pe tivul fustei mele. Ca hipnotizat, s-a aplecat si si-a prins tivul killuliu - Asa-i bine, amice, am murmurat, sprijinindu-ma intt-o mana. Jamie a spus ceva incet, in gaelica. N u mi-am dat seama daca erau vmln de dragoste pentru ca apoi ?i-a ridicat kiltul. - Cum adica ai nevoie de ajutor? I-am intrebat. A scos un sunet de nerabdare si m-a indemnat sa continui. - La ce te gandesti? am vrut sa aflu. - N u gandesc. - Ba gandesti, l-'am contrazis eu. Vad pe chipul tau ca gandesti. - N u vrei-Sa afli la ce anume ma gandesc, a replicat Jamie. lncepea'sa se vada sudoarea pe pometii lui si isi mijise ochii. - Ba da, vreau sa stiu. Oh, stai putin. Daca te gandesti la altcineva m al n > de mine, nu vreau sa stiu. A dcschis ochii, cand m-a auzit vorbind astfel si s-a uitat la mine run privireice a aruncat sageti de foe intre picioarele mele tremurAnde. Nu s-a oprit.

Oh! am exclamat, gaiaind. Cand vei purea sa vorbe$ti din nou, vrcau ..I Still. );imie respira sacadat, ii simteam mirosul de transpirade, un amestec de iIf muse si dc acru. - Tu, a spus el, indreptandu-si aratatorul mainii libere spre mine. Vinu-ncoace. -E u ... - Acum. Vrajita, m-am desprins de perete si am facut doi pasi spre el. Inainte de .1 purea spunesau de a puteaface ceva, am auzit fosnetul kiltului si o palma • aIda m-a apucat de ceafa. I )upa aceea m-am trczit intinsa pe spare in iarba inalta si in tufe de tutun sal baric. Jamie a parruns in mine si apoi si-a pus palma peste gura mea. Acesta era tin lucru bun. - Daca re joci cu focu) s-ar putea sa re arzi, Sassenach, mi-a soptit Jamie in ureche. La un moment dat, s-a ridicar putin, dandu-si seama ca isi lasase asupra mea mtreaga greutate a crupului. - Ai vrut sa ?tii la ce anume ma gandeam, nu-i asa? mi-a soptic el in urcche. - Mhm! - Ei bine, am sa-ti spun, draga mea, dar... S-a oprit putin, pentru a-mi linge lobul urechii. - Hmm! Mana lui a apasar putin mai tare pe gura mea. Glasurile erau acum atat de aproape de noi, incat puteam deslusi cuvintele rostite. Era un grup de tineri voluntari pe jumatate bed, cautand prostituate. Jamie a incepur sa-mi roada incetisor urechea. M-am zbatut nebuneste sub el, dar nu imi dadea voie sa ma misc. A facut acelasi lucru cu cealalta ureche, inainte ca tinerii sa se departeze suficient de mult, astfel incat si nu-i mai auzim. Apoi m-a sarutat pe nas si si-a luat, in sfarsit, mana de pe gura mea, zicand: - All, unde ramfisesem? Oh, da, voiai sa afli la ce anume ma gandeam. - M-am razgandic, i-am spus, tremurand usor din cauza greutani care ma apasase pe piept, dar si din cauza dorintei care ma stapanea. A oftat si apoi m-a strans mai rare de incheieturilc mainilor. - Tu ai inceput, Sassenach, mi-a spus el. Tu ai incepur, iar cu voi termina.

Si-a apropiat gura de urechea mea umeda si mi-a spus exact la i e ,hhu, se gandise. Nu s-a miscat nici macar un milimecru cand ini .1 imm marturisirea, multumindu-se doar sit-mi puna iar mana pc gun'l, 1 Ain I ,.,i inceput sa-1 fac in toate felurile. Fiecare muschi din corpul meu tresalta ca un resort de cauciiu , 1 .lint t miscat, in sfarsit. Printr-o singura miscare s-a dat inapoi si dupil am 1 . miscat inainte cu putere. Cand am vazut si am auzit din nou, mi-am dat seama cil nidea, m i n . nuand sa se legene deasupra mea. - Tc-am scos din starea nefericita in care te aflai, nu-i as a, Sthu ■/,/, l> - T u ... am spus eu, dar glasul nu m-a ajutat. Acesta era un joc care in Imu jucat in doi. Nu se miscase, pe de-o parte pentru ca voia sa mil „uitiiur/i pe de alta parte, pentru ca nu putea. Mi-am incordat o data muscliii hit. 1 apoi i-am incordat repede de trei ori. El a scos un sunet de multumiir si * t pierdut cu totul, tremurand si gemand, excitatia pulsand in carnea mc,i 1 iasat incet pe-o parte, dezumflandu-se ca un balon, apoi s-a intins laugi imm respirana incet cu ochii inchisi. -A cu m poti sa dormi, i-am spus, mangaindu-i parul. El a zambit fara a deschide ochii si trupul lui s-a relaxat, intiir/Aiulii ■■ pe pamant. - Si data viitoare, scotian blestemat, i-am soptit eu la ureche, am s:V(i spun la ce m-am gandit eu. - Oh, Doamne! aspus el si'a ras. Iti aduci aminte cum a fost prima imi 1 cand m-ai sarutat, Sassenach? Am ramas intinsa acolo o vreme, simtind transpiratia pe pielca men u avand senzatia Ijnistitoare ca el doarme langA mine, in iarba, inainte de .1 mi aduce, in sfarsit, aminte. Am spus fa sunt virgina, nu cdlugarita. Daca 0 sa am nevoie de ajuun 0 sa-l cer. Ian Murray s-a trezit dintr-un somn for3 vise din cauza sunetului mu 1 goarne. Roljo, care dormea langa el, s-a ridicat cu un U U U F m int, peiinii ca apoi sa priveasca in jur, spre a vedea de unde venea primejdia. Ian s-a ridicat in picioare, punand o manA pe cutit si cealalta pc csiiiu - Taci! a spus-el in soapta si cainele s-a linistit imediat, desi a contimi.n sa maraie in surdina>

Sc trezise si ii auzea. Distingea zgomotul discret care venea din tufisuri •.i semana cumaraitul lui Rollo. Eravorbadespre fbarte multi barbati, o tabara • lie se trezea la viat&. Cum de nu a reu$it sa-i detecteze cu o searii inaintc? t\ .idulmecat, dar v&ntul nu il ajuta. A simtit miros de fum, si apoi ka vdzut, tiiimbc subtiri care sc profdau pe ccr. Se aprinsesera multe focuri. Era o ubara mare. Isi stransese patura In timp ce tragea cu urechea. Nimeni nu innoptase in preajma lui. S-a ascuns in tufisuri, cu pusca in mans si cu uriasul caine ucut, la picior.

51 V 1N B R IT A N IC II

Three Mile Point, Colonia New York 3 iulie 1777 Pata neagra de transpiratie care se vedea intre umerii lari ai generalului dc brigada Fraser avea forma hartii Insulei Man, din vechea sala de clasa de acasa. Haina locotenentului Greenleaf era toata uda de transpiratie, iar trupul lui era aproape in mtregime negru, avand doar mici dungi rosii. Haina lui William era mai putin patara - spre rusinea lui, haina era noua si Fmmoasa - dar i se lipise de spate si de umeri, grea de atata sudoare. Camasa ii era uda, fusese teapana de atata sare cu cateva ceasuri in urma, cand o imbracase, si asta pentru ca transpirase intens in ultimele zile. Privind catre varful dealului pe care generalul de brigada avea de gand s;Vl urce impreuna cu oamenii, a sperat ca acolo va fi racoare, doar ca datorita efortului facut in timpul urcusului, racoarea nu mai avea nici un efect. Parasisera tabara imediat dupa rasaritul soarelui. Aerul fusese atat de proaspat atunci, incat si-ar fi dorit sa alerge gol prin padure, ca un indian, sa pescuiasca in lac si sa manance zece pesti la micul dejun, prajiti dupa ce lusesera tavaliti in malai. Erau la Three Mile Point, loc numit astfel pentru ca se afla la trei mile distanta fata de Fortul Ticonderoga. Generalul, care conducea militarii din ariergarda, isi propusese sa lase oamenii acolo si sa urce dealul impreuna

cu locotenentul Greenleaf, care era inginer, pentru a insp n u i■'■ ■ inainte de a porni mai departe. William fuscse trecut sub comanda generalului de brigade cu ...........” ■■ in urina, spre marea lui bucurie. Colonelul era un comandam pm n " si sociabil, dar nu de aceeasi factura ca generakd Burgoyne. ( )i i* um William nu i-ar fi pasar nici macar daca omul ar fi fost dcoscbii di i p*" Era in primele randuri si asta era tot ceea ce conta. Ducea o parte din echipamentul inginerului, cateva bidoane «ii 'i" precum si lada pentru depese a generalului. A dat o mana de ajumi b h i m 1 larea trepiedului si a tinut franghiile pentru masuratori. Pestc o vreim . ....... era gata, se notase totul si, dupa ce generalul discutase cu inginerul, I ti ih" inapoi in tabara. Pentru ca treaba fusese terminata deocamdata, generalul nu s a ui u dispus sa coboare imediat, ci s-a mai plimbat o vreme, parand ca sc but m ' de adierea slabs. Dupa aceea s-a asezat pe o piatra, a scos dopul bi«b mu Ini si a oftat de placere. - Stai jos, William, i-a spus tanarului ofiter, invitandu-I sa ia loc pe pi-m ' pe care se ajezase el. - II cunosc pe tatal taufa spus generalul deodata, zambind, si trebuie ’ femei, respectiv doi sau trei raniti care puteau merge. Am srnbilii n ........ i avea rolde latrinasi i-am separat pe cei cuboli infectioase det ci i .n> ...... febra din cauza rani lor sau a malariei. Erau trei bolnavi in privinta carora speram ca aveau doar Jrigm i ■l> so t si unul pecareil banuiam ca avea difterie. M-am asezat langicl, ei.i tin t rotar din New Jersey. Ii examinant gatul la intervale regulate si ii dade.tm >i ■ cata putea bea, dar nu din bidonul mcu. William Ransom, Dumnezeu sa-I aiba in paza, isi umpltise liidumtl • • coniac. Am scos dopul si am turnat in fiecare galeata cu apa cite pupil d > am pastrat ceva si pentru mine. Nu era vorba despre egoism. Pe mutn> ni eu raspundeam de prizonieri si trebuia sa ma pot tine cat mai bine pe pit...... „Sau pe fiindul meu, in funcde de situada data”, mi-am ........... mandu-ma de un stejar. Ma dureau picioarele de la genunchi in jus >|M tele si coastele ma dureau de fiecare data cand trageam aer in piepi n. ill" cand in cand, ma vedeam nevoica sa inchid ochii, pentru a mai M.ipt tit senzatia de ameteala. Pentru prima data, insa, dupa mai multc zile, .m im ocazia sa stau linistita. Soldatii de ceaialta parte a drumului i?i pregateau ratiile mici. iVI i >i 11 n gura apa si stomacul mi s-a facut ghem cand am simdt mirosul de came Ii ipi ■ si de faina. Baietelul doamnei Wellman plangca de foame, cu capul spi i|nm in poala mamei. Ea il mangaia pe par cu un gest mecanic, priviud liiipt'1 sotului ei, care zacea la cativa pasi de ea. Nu avcam nici un cearsal'i u t m sa-1 acoperim, dar cineva ii pusese o batista pe fata. Aerul se mai racorise, slava Domnului, dar era inca destul de im.ln " pentru ca amenintasa inceapa ploaia. Se tot auzeau tunete inabusiie veinml de undeva dinspre linia orizontului si probabil ca, in timpul noptii. aven 1 ploua si in locul in care ne aflam. Pieptarul imi era ud de transpirape si indoiam ca se va usca inaintc ca ploaia sa inceapa. Am pri vit cu invid ie pi u t drum, unde corturile erau asezate ordonat. Era si un cort putin mai nnn decat cclelalte, destinat ofiterilor, desi majoritatea acestora se instalasei.l In casuta rechizitionata. Mi-am zis ca trebuia sa ma due acolo, sa le vorbesc ofiterilor mai iimii in grad si sa-i rog sa-mi dea alimente macar pentru copii. Am scos dopul bidonului si am luat o inghititura mica. m m

Am observat miscare $i, cand mi-am ridicat privirea, am zarit silueta m u onfundabila a locotenentului Ransom care iesise dintre corturi si traversa ilnmuil. Ma bucuram sa-1 vad, desi incepeam sa-mi fac griji pentru Jamie si uni aminteam de Brianna, simrind cum imi trece un fior prin inima. Ma |(,lndcam ca macar ea este in siguranta. In siguranta erau si Roger, Jemmy t! Amanda. Repetam numele lor pencru a ma linisti, ca intr-un refren, ca si . ,ind as fi numarat niste monede. Ei parru erau in siguranta. William isi desfacuse legatura de gat. Se vedea ca are parul ncingrijit, iar li.iina ii era patata de mizerie si transpiratie. Fara indoiala ca urmarirea celor . i- lugisera din fort ii obliga pe militarii britanici sa actioneze. Si-a aruncat privirea peste camp, m-a zarit ?i s-a in tors cu totul spre mine. Mi-am tras picioarele sub mine si am facut eforturi pentru a mJ ridica in Iiii ioare, luptand cu gravitatia, de parca as fi fost un hipopotam care se chinuia •.,1 iasa dintr-o mlastina. Abia izbutisem sa ma ridic si sa imi tree o mana prin par, cand am simtit i a ma loveste cineva pe spate. Am in tors capul imediat, dar nu am tipat si bine-am fiicut. - Sunt eu, matusa, a soptit Ian din umbra copacilor. Hai c u ... oh, Iisuse! William se apropiase la zece pasi de mine, a ridicat palaria si 1-a vazut pe l.iti. A facut un salt inainte si m-a apucat de mana, incercand sa ma traga spre el, departandu-ma de langa copaci. Am tipat, pentru ca, pe de alta parte, lan iu:i tinea de cealalta mana si ma tragea in directia opusa. - Da drumul! a strigat William. - Am sa dau drumul pe dracu’! a replicat lan. Da tu drumul! Baietasul doamnei Wellman se ridicase in picioare si privea in jur cu ochii mari si mtunzi si cu gura cascata. - Mama! Mama! Indicnii! Femeile din jurul nostru au Inceput sa urle si toata lumea a inceput sa alcrge, departandu-se de padure si lasandu-i pe raniti in voia sortii. - Ah, netrebnicule! a exclamat Ian, dandu-mi drumul dezgustat. William, in schimb, nu mi-a dat drumul, ci m-a tras spre el, departandu-ma de copaci si prinzandu-ma in brate. - Nemcrnicule, cliiar nu ai de gand sa-i dai drumul matusii mele? a strigat lan, iesind dintre copaci. -T u ! a exclamat William. C e... Ma rog, lasa. Ai spus ca e matusa tlumitale?

Fan ;uul ofiter nva privit, intreband: - Sunteti matusa lui? Stati putin! Bineinteles ca suntc|i. - Sunt. Dati-mi drumul, i-am spus impingandu-l. N u m-a mai strans atat de tare de mana, dar nici nu mi .1 d.n ilmm*** - C a ti mai sunteti? a intrebat el, indreptandu-si privirca %|in |• ?*i»•• - Daca am fi mai multi, ai fi mort acum, 1-a Informal Ian. Sum limn " eu aid. Da-i drumul, ca sa vina cu mine. - Nu pot sa fac asta, a replicat William. Am sim tit 0 oarecare nesiguranta in glasul lui sil-am vazui innm iiml * t| spre casuta. Pana acum nu iesise nimeni de acolo, dar i-am v.l/m |u mm dintre militarii care stateau de straja pe drum cum inccpcati -..1 1 !■»••>« nelini$titi, intrcbandu-se ce se petrece. Ceilalti prizonieri inceia.M'i.i m mo fuga, dar priveau copacii, incercand sa desluseasca umbrele dc-ai olo L-am prins pe William cu pucere de incheietura mainii si el mi ■do drumul, facand un pas inapoi. Ametisem si asta mi se incamplase si p> mm ca ma imbratisase un strain al carui trup mi se parea atat dc cunosi 111 I • > mai suplu decat Jamie, dar... - Imi datorezi viata, nu-i asa? 1-a intrebat Ian pe William, penmi 1.1 i|"'i fara sa astepte vrcun raspuns, sa intinda degetul spre mine, cominu.iiul - Ei bine, e vorba despre viata ei. - Nici nu se pune problema ca viata dumneaei ar fi in primcjdic, .1 •| • William sup3rat, indreptand capul spre mine si realizand ca s-ar pute.i -..l mun interes in intreaga discutie. Doar nu crezi ca ucidcm fcmei? - Nu, a spus Ian cu detasare. Nu cred, ci sunt sigur de asta. - Ucidem femei? a intrebat William. Parea putin surprins, dar obrajii i s-au inrosit. - Da, ucideti, l-am asigurat eu. Generalul Howe a spanzurat trei Icnu ■ in New Jersey, chiar in fata armatei sale, pentru a da un exemplu. Tanarul ofiter parea cu totul derutat. - Bine, dar ele faceau spionaj! a exclamat el in cele din urma. - Si credeti ca eu nu arat ca o persoana care face spionaj? l-am mtu'li.ii Va multumesc pentru parerea buna, dar cred ca generalul Burgoyne mi n fi de acord cu dumneavoastra. Existasera, desigur, multe alte femei ucise de militarii britanici. file mi se regaseau in datele oficiale, dar nici nil era momentul potrivit sii Ie mim.ii

( icneralul Burgoyne este un gentleman, si eu la fel! a spus William, liiilnpiandu-si spatele. Bine, a spus Ian sec. Incoarce-te cu spatele spre noi si ramai asa vreme ill 11 ci'/,cci de secunde, iar noi n-o sa te mai deranjam cu nimic. Nu sdu daca William ar fi facut sau nu ceea ce ii ceruse Ian, dar din 11 .ilaka parte a drumului s-au auzit strigate ale indienilor, sfasiind aerul. I'luouierii au inceput si ei sa strige, iar eu mi-am muscat limba tocmai ca vi nu strig. O limba de foe s-a inaltat caue ccrul ca de lavanda, izbuenind ilui corcul rezervat ofiterilor. Din cer pareau sa cada dona comete de foe. Sc |i,iiea ca se dezlantuise iadul, dar chiar inainte de a putea face aceasta nli.scrvatie in mintea mea, Ian m-a apucat de mana si aproape ca era sa cad dm picioare. Am reusit sa pun mana pe bidon inainte de a o lua la fuga '.pie padure. - Pe aici! mi-a spus Ian si 1-am urmat fiira a privi in jos, gata sa-mi rup oi icand gleznele, alergand cu capul inainte printre tufisuri si asteptandu-ma in liecare clipa sa fim Impuscati in spate. Mintea omului este deosebit de ,n iiva. Mi-am imaginat cum ar fi fost daca s-ar fi intamplarsa fiu ranitii, sa mi se infecteze rana si sa mor incet, dar nu inainte de a fi martora la capturarea si uciderea lui Jamie si a lui Ian, caci imi dadusem imediat seama de unde proveneau sagetile cu varfurile in flacari, dar si cine erau indicnii care urlau. Abia cand am mai incetinit pasul, si nu am facut-o decat pentru ca eram nevoid - aveam niste dureri in coaste incat abia daca mai puteam respira -, dour atunci m-am gandit la bolnavii si ranitii pe care ii parasisem. M-am r/mdit la tanarul rotar care avea gatul rosu, la Walter Woodcock, omul care acum agoniza. N uputeaiface altceva decat sa-i tii de mana, mi-am spus, schiopatand in limp ce incercam sa dn pasul cu Ian. Chiar asa era. Stiam insa ca o mana incinsa in intuneric unui om bolnav era un sprijin care conta in lupta sa impotriva ingerului negru. Uncori era destul, alteori, nu. Durerea ca ii abandonasem pc acei oameni ma tragea precum o ancora si nu eram sigura daca obrajii mei erau uzi de transpiratie sau de lacrimi. Se intunecase cu totul si nodi negri acopereau luna, astfel meat pe pamant mai ajungea doar cate-o raza de lumina lucitoare. Ian mainta ?i mai incet, ca sa pot dne pasul cu el. Ma apuca din cand in cand de mana, pentru a ma ajuta sa tree peste pietre si paraie.

- C a t... mai e? am intrcbat, oprindu-ma din nou peiimi ii tm o m sufletul. - Nu mai e mult, a replicat glasul lui Jamie chiar langil mine I him Sassenach ? Inima ad at sa-mi sara din piept, apoi s-aasezat din non cuiiiiim 1iin, "I ei, cand Jamie m-a prins de mana si m-a strans la piept. Am avut tin ihimh de usurare atat de profunda, meat am simtit ca ma topesc in bi.i(i Ii lm - Da, i-am raspuns, tinandu-mi capullipit de picptul lui. I >.n in - Acum imi e destul de bine, mi-a raspuns pjpaindu-mi crcfiriul ii obrazul. Poti sa mai mergi putin? Mi-am indreptatspatelc, tremurand putin. Incepusesaploua. Mi u ml • parul si stropii mari imi cadeau de-a dreptul pe crestet. - Ian, ai bidonul? S-a auzit u n poc discret si Ian mi-a pus bidonul in mana. La ram lui im u 1-am dus cu mare grija la gura. - Acela-i coniac? a liicrebat Jamie uimit. - Mhm, am spus, inghitind cat am putut de incet, pentru ca apm i nu-mi pasa. Mi-as fi dorit mai mult sa mor decat sti mai fac un singm p,n. Jamie s-a facut nevazuc si s-a intors cu o patura si trei turte de malai. M .un desfatat cu aceasta adevarata ambrozie, m-am invelit in patura si m-am cult .11 sub un pom, intr-un loc in care pamantul era putin umed, si stratul gros 1 It frunze mi-a dat impresia ca ma aFund intr-un burete. - Ma intorc imediat, Sassenach, mi-asoptit Jamie. Sa nu pleci nicaieri,«l.i

Nu-ii face griji, i-am spus. Am sa fiu aici. Daca raa misc inainrc de 1 i i. iun o sa fie foarte bine. Iik cpcam si simt cum un strop de caldura imi invada muschii si sommil ptiiii',1 siiipanire pe mine. I.miie a ras incetisor si a atins patura. RasarituI soarelui a dat la iveala cutele iiliiiu i pc care noaptea le sapase pe chipul lui, petele de murdaric si . ilii iseala; gura i se relaxase, facandu-l sa para ciudat de tanar si de vulnerabil. Araca ca tine, i-am soptit. Mima lui a incetat sa se mai miste, desi era inca pe umarul meu. A lasat in hii m jos si i s-au vazut genele lungi. .Stiu, a spus el meet. Povesteste-mi despre el mai tarziu, cand o sa avem limp pentru asta. I-am auzit pasii, fosnetul frunzelor umede si am adormit fara sa apuc sa pun pana la capat o rugaciune pentru Walter Woodcock.

57 JO C U L D EZERTO RILO R Prostituata a gemut prin carpa pe care o strangea in dinti. - Aproape ca am terminal, i-am soptit, trecandu-i mana peste pulpa, inainte de a ma intoarce la rana ei. Calul unui ofiter o calcase cand oamenii si animalele se adunasera la un izvor pentru a bea apa. Puteam vedea urma potcoavei pe carnea ei moale. Marginea potcoavei taiase metatarsienele, urma acesteia disparand intre al patrulea si al cincilea deget. Ma teniusem ca aveam sa ma vad nevoita sa tai degetul mic, care nu parea sa se mai tina decat intr-o bucatica de piele. Cand am examinat, insa, piciorul mai indeaproape, mi-am dat seama ca toate oasele erau, in mod miraculos, intacte. Copita calului ii impinsese piciorul in noroiul de pe malul apei. Asa imi spusese ea. Tocmai datorita acestui fapt oasele ei nu fusesera rupte. Acum, daca reuseam sa opresc infectia, nu eram nevoita sa ii amputez piciorul. Era posibil ca ea sa mearga din nou.

Avand sperante si fiind in acelasi timp foarte atcmfl, am I.'l,..n d< npm scalpelul si am pus mana pe o stick din ceea ce nadajduiam a fi iin li. I. i cu continut de penicilina, pc care o luasem cu mine din (on. Am n mli salvcz din incendiu lentilele de la microscopul doctorului Rawliii)'/. A.. m imi erau deosebit de utile cand doream sa aprind ceva, dar l.li.J •.ivmm.l mecanic si fani oglinda, nu imi erau de foarte mate ajutor in a iln..... mi gennenii sau microorganismele. Eram sigura ca ceea ce ctiliiv.iv m .1 filtrascm era mucegai obtmut de pe paine, dar mai mult de mill. . . Stapanindu-mi un oftat, am turnat lichidul peste rana pe care ......... dezvelisem. Lichidul nu era spirtos, dar am turnat pe carne vie. Pim.iiiii . 1 . a scos un tipat ascutit prin carpasi a pufnit pe nas, intocmai ca o lot umim . cu aburi. Pana i-am facut eu 0 compresa cu lavanda si camfor pern 111 jm . se linistise, chiar daca era rosie la fata, - Asa, i-am spus, in vreme ce ii puneam compresa. Asia ar trcbili -..i u li 1 bine, i-am spus eu. „Fa in asa fel incat compresa sa ramana curaia", .nu mu sa-i mai spun in virtutca unui automatism, dar mi-am muscat imedi.n limb. Fiinta aceea nu avea nici ciorapi, nici pantofi, umbla toata ziua prin •..illpiI femeii ii lasase acolo si pornisc dupa hrana.

Roagd-te sd nu fit nevoitd sd fiigi m vreme de iarnd sau in vremea Sif/uttului... Am condus-o pe prostituata pana la usa si am ramas privind in urma ei. Aatm soareie atingea linia orizontului; poate mai era un ceas pana ce avea '..i se intunece, dar vantul noptii incepusc deja sa bata prin coroanele i npacilor. Am inceput sa tremur din reflex, desi era inca desrul de cald. Era itisml de racoare in sura si noaptea se instala un frig muscator. Si ce are sd se intdmpie atuncii a intrebac un glas d iscret, care parea sa vina din stomacul meu. - Atunci o sa-mi mai pun o pereclie de ciorapi, i-am spus incet acelci voei. Taci! O bund cresdnd a rfi datacea perecbe desosete in plus prostitm tei desculte, ;i spus glasul constiintei mele. - Taci si tu! i-am spus si acelei voci. O sa am nenumaratc ocazii de a arata i a sunt o buna crestina. Jumatate dintre cei care fugisera din calea britanicilor .ivcau nevoie de sosete. Ma intrebam ce voi putea face pentru prietena prostituatei; „mancarimi“ pucea insemna orice, de la eczema, o forma de varsac sau gonoree, desi, daca avcam in vedere profesia femeii, era vorba mai mult ca sigur despre o boala venerica. Daca m-as fi aflat la Boston, as fr avur de-a face cu o forma de critem. lira ciudat ca nu intalneam astfel de cazuri aici si cred ca acest lucru se datora laptului ca, aici, oamenii nu purcau lenjerie de corp. lata ca lumca modeniii nu a avut doar efecte pozitive asupra organismului uman.

M-am uitatdin nou lasacul meu. Aveam bandaje si calfi, i n imi |" in- < de gentiana, care era buna pentru zgarieturi $i rani usoare, lucnii i i n i m n-< intalneam frecvent. Aveam, de asemenea un mic stoc de plume m< di. in >■ utile pentru tincturi si comprese: lavanda, camfor, men tit, seminu 1 musrar. Printr-o minune, aveam curiacu scoarcade arborc tic cliiniii.i |« . u 1 " rau de o masa imbelsugara, acei asa-zisi dezertori se foloseau tic pn■■m •■ pentru a dezerta din nou si a se tntoarce in randurilc am eiiuniloi, ulm informatii pretioase despre britanicii care se aflan pe iirmcle tuiir.ii< Ian se ducea din cand in cand in taberele indienilor, dar cl mi jin t • 1 joc al dezertorilor. Era de-a dreptul memorabil. M-am gandii ■.1 Ini I t" i-ar fi placut sa faca pe dezertorul. Avea talent actoricesc si im simt (!■ > " al aventurii. Cu toate acestea, el a ezitat sa devina „dezertor". pi mu. era foatte inalt si solid si avea o figura care iesea in evident a. „l • cine stie ce, doar ceva menta. Aveam si apii calda. I-am dat o manit de Imn de menta pe care s i le mestece, pentru ca apoi sa le inghita cu ap:l. A b H" a regurgitat, s-a oprit, a deschis gura si mi-am dat seama imedial a* avi < > se intample. L-am aplecat repede intr-o parte si i-am sprijinit fruniea in vn m ce voma. A varsat menta si tocana. - Intoxicatie? am intrebat eu, punandu-i mana pe frunte. Denzell s-a departat, insa, prabusindu-se pe o gramada de fan si j.pii|l nindu-si fruntea pe genunchi. - A spus ca o sa ma spanzure, a sop tit el deodata. - Cine? - Un ofiter englez. Capitanul Breadbury. Cred ca asa il chema. A /ir> ■1 ma joede-a spionii si soldatii. M-aamenintat ca, daca nu marturisesc imoli.ii are sa ma spanzure. - Dar nu te-a spanzurat, i-am spus incet. Tremura tot si am vazut cum i se scurgea o picarurS de sudoare din bm Im translucida in lumina slaba. - I-am spus... I-am spus ca ar putea s-o faca, daca ar vrea. Si cbiai .un crezut ca are sa ma spanzure, dar nu a facut-o. Respira sacadat si mi-am li vedeam conturul fetei. - Nu m-ai auzit cand ri-am spus ca a vrut sa meargil, Sassanithi >" " ' 1 el. Nu i-am cerut eu s-o faca. Dimpotriva, am incercat sil I rum nt| ' i1 faca... chiar din motivul pe care 1-ai amintic tu. Nici nu a vim vi nnl' 1" rugat doar sa am grija de sora lui, daca el nu se mai in ton ret\ Rachel. Mi s-a strans stomacul din nou cand mi-am amiiuii dt ■■ - La ce s-o fi gandit? Jamie s-a intors pe spate si a oftat, zicand: - El e quaker, Sassenach, dar este $i barbat. Daca nu ar li Him tin It care lupta pcntru lucrurile in care crede, ar fi stat intr-un siluu, .n II ■■• cai si ar fi avut grija de sora lui. A scuturat din cap si s-a uitat la mine, pentru ca apoi sil coniinm - T u ai vrea ca eu sa stau acasa, Sassenach? Ai vrea sa reiumi l.< i"i" 1 - As vrea, am spus, incercand sa-mi stipanesc supararea. As vic.i ■ i ■< lucru sa se intample imediat. Stiu, insa, ca tu nu vei renunta la lupi.l, i ' ce rost ar avea sa-ti cer s-o faci? Jamie a izbucnit in ras. - Deci tu intelegi, a spus el in cele din urma, prinzandu-ma de iii .Iim ' " • se intampla si in cazul lui Denzell Hunter, vezi? Daca lui ii este soimi ■1 •• puna viata in joc, atunci eu nu il pot impiedica s-o faca. - Nu poti sa-1 impiedici, dar rezultatul acestui joc este un mare yrin, replicat incercand sa-mi retrag mana dintr-a sa. Nu ti-aspus nimeni r.1 un n cSstiga cel ce organizeaza jocul? Tinandu-mi mana, incepuse sa-si trcaca dcgetul mare pesie v:1tlimb degetelor mele. -A sa este, a spus el in cele din urma. Vezi ce sanse ai si r.ii (.tniN Sassenach. Si nu e vorba numai de noroc, intelegi? Lumina devenise mai puternica inainte de rasaritul soarclui S si incept m sa se zareasca obiectele, iar umbrele negre deveneau cenusii si apoi alli.iM n Degetul lui mare a ajuns in palma mea, iar eu i 1-am prins invohmi.ii In causul mainii mele. -O a re de ce nu exista un cuvant care sa fie opusul lui „a pali'1? I ,im intrebat, vazand cum trasaturile fetei lui incepeau sa se vada in lumiti;!, I iim netezit o spranceana rebela si i-am simtit barba scurta in palma. Culoan i

liiiihii varia intre aramiu, auriu si argintiu, nuance care se distingeau foartc (mi*1pe fata lui tabacita de ploaie, de vane si arsa de soare. I'.u cred ca nu este nevoie de un astfel de cuvant, asta daca te gandesti lit finnina. M-a privit si a zambit, distingand conturul fetci mele. Daca lumina paleste, vine noaptea, a spus el. Si atunci cand noaptea t'.i plctde din putere, vine ziua, nu-i asa? Ma intreb de ce femeile nu se due la razboi. Voi nu sunteti facute pentru asa ceva, Sassenach, a spus el, punandu-mi in,ilia pe obraz. Nici nu ar ft drept. Daca ari pleca la razboi, ati lua cu voi iti.il tie multe lucruri. Ce vrei sa spui cu asta? A ridicac incet din umeri, cautand un cuvant potrivit sau o nociune pul rivita. Era o miscare pe care o facea in mod inconstient. - Atunci cand moare un barbat, moare numai ei, a spus Jamie in celc din in m;t, Este adevarat ca, intr-o familie, este nevoie de un barbat care sa lintneasca si sa apere acea familie. O femeie... S-a intrerupt si buzele lui, /ambind discret, au atins varfurile degetelor mele. O femeie inseamna... ti infinitate de posibilitati. - E$ti un prost daca crezi cu adevarat ca un barbat este ca oricare alt barbat, i-am spus incet. Am rftmas intinsi o vreme, vazand cum lumina devenea din ce in ce mai puternica. - De cate ori ai facut-o tu, Sassenach? a intrebat el deodata. De care ori ai star tu in intuneric sau in lumina rasaritului si ai tinut in palmele tale teama iinui barbat? - De prea multe ori, i-am spus, desi nu acela era adevarul si el stia asta. I-am auzit respiratia. Radea discret. Mi-a intors palma in sus si mi-a pipait cu degetul mare coborasurile si urcusurile, coate imbinarile si umflaturile, linia vietii, linia inimii, carnea moale a Muntelui lui Venus, unde se mai distingea inca litera J. tl tinusem in palma mea pentru cca mai mare parte a vietii mele. - Asta e din datoria mea, i-am spus cu oarecare detasare, dar el nu a simtit astfel tonul meu. - Crezi ca nu mi-e frica atunci cand imi fac datoria? a intrebat el incet.

- Iti este frica, i-am spus. Iti este frica, dar tot Iti feci datoria, Imi iiii m ■ prietenului sau, daca va ajunge vreodata in orasul acela. Franklin i ; !n care se gasea si le promisese atat lui Minnie, cat si fratelui siu, civ I v.i ,nlm • acasa pe fiul lor cel mic, daca se mai afla in viata. A alunecat pe o piatra de pavaj murdara de noroi, a sens un /nm/ s-a mclinat intr-o parte, cu mainile intinse, pentru a-si recapitui a liilil""1 Si-a revenit si si-a aranjat tinuta demn, ignorand chicotelile a dona l.lpi .m care il privisera. La naiba, Claire Fraser isi facuse din nou loc in gandurile lui. Dim 1 Bineinteles cii din cauza asta! Din cauza eterului, cum numea ea coin|n imil ti ceruse un recipient cu nu stiu ce acid si ii spusese ca avea devoir «b • l pentru a face etcr. N u era vorba despre eterul acela care tinea de tin aminm taram, ci despre o substanta care ii facea pe oameni sa intre intr-o sun ■!< inconstienta, astfel incat sa poata fi operati... fara a avea dureri. S-a oprit in mijlocul strazii si a ramas nemiscat. Jamie ii povesrise ik v| "i experimentele pe care le facuse sotia lui cu substanta aceea, despre mini in n ■ operatie pecarei-o facuse unui baiat caredevenisccu totul inconjtieni. dup1 care Claire il taiase la abdomen, ii operase organul in neregula si II uimi i la loc. Dupa asta, baiatul sc aratase a fi sanatos-tun. Si-a incetinit mersul, gandind febril. Oare ar veni? Ar fi trebuit sa imn prinda o calatorie pornind de la Fraser’s Ridge, desi sa parcurga d mi mil «>« acolo pana la malul oceanului nu ar fi fost un lucru tocmai neplacur. lira v.n i vremea era frumoasa, calatoria putea fi dusa la bun sfarsit in mai pu|in ill doua saptamani. Si daca ea ar fi venit la Washington, cl ar fi putul ,n.m| i sa fie adusa cu un vas la Philadelphia. Avea relatii in marina. Cat? Cat de mult i-ar fi luat... daca ar fi acceptat sa vina? Mai bine spm cat mai avea Henry de trait? A fost smuls din gandurile sale de ceea ce parea a fi o mica revolu m capatul strazii pe care se afla. Cateva persoane, majoritatea bete, judet and dupa comportament, tipau, se imbranceau si fluturau batiste. Un om ban i o toba cu mult entuziasm, dar far& pricepere, iar doi copii duceau un bamu i rosu, pe care nu era scris nimic.

S-a lipit de o cladire, pentru a le face loc sa treaca. N u au trecm, ci s-au mtans in fata iinei case situate de cealalta parte a strazii si an Inceput sa strige sloganuri in engleza si in germana. A inteles ca se striga „Libertate!“ si „Rush! Rush! Rush!'1 Dumnezeule, aceea trebuia sa fie chiar casa pe care o cauta! Casa iloctorului Rush. Oamenii care scandau pareau a fi bincdispusi. Nu s-ar fi spus ca aveau de gand sa-1 unga pe doctor cu smoala, pentru ca apoi sa-1 „imbrace“ in fulgi, ptocedeu care facea deliciul multimii sau cel putin asa i sc spusese Iui Grey. S-a apropiat cu mare grija de o femeie tanara si a batut-o pe umar, strigand in urechea ei. pentru a se face auzit: - Imi cer scu/.e! Femeia s-a intors, i-a observat vesta cu fluturi si a zambit. Grey a zambit la randul lui, strigand: - II caut pe domnul doctor Benjamin Rush. Este acasa? - Da, este, a spus un tanir, care se afla alaturi de femeie si care a ridicat imediat din sprancene. Aveti treaba cu doctorul Benjamin Rush? - Am o scrisoare de recomandare catre dansul de la un anume doctor Franklin, un prieten... Tanarul a zambit laig si, inainte de a putea spune ceva, asa casei s-a deschis si a aparut in prag un barbat suplu, bine imbracat, de vreo treizeci de ani. S-a auzit un murmur din multime si domnul acela, care era mai mult ca sigur doctorul Rush, a ridicat mainile, razand. Pentru moment, s-a ficut liniste pentru ca domnul s-a aplecat, vrand sa stea de vorba cu cineva din multime. Omul a intrat in casa pentru a-si pune haina si a iesit dupa putina vreme. A coborat treptele din fata usii in ropote de aplauze si apoi multimea si-a continuat drumul. - Veniti si dumneavoastra! i-a strigat in ureche tanarul caruia ii vorbise putin mai devreme. Vom avea bere gratis! In acest fel, Lordul John Grey s-a trezit intr-o tavcrna mare, la prima aniversare a Declaratiei de Independents. S-au tinut discursuri politice, iar vorbitorii s-au dovedit a fi diferiti din punctul de vedere al parimii si al talentului oratoric de care dispuneau. Astfel a aflat Grey ca doctorul Rush nu era doar un foarte bogar simpatizant al tebelilor, dar si ca era el Insusi rebel. De fapt, atat Rush, cat si doctorul Franklin au semnat importantul document.

S-a raspanditvorbaca Grey arfi un prieten al lui Franklin, 1 despagubiri si la a inainta o scrisoare Bisericii in vederea excomuun am - Ar fi putut face asemenea Iucruri? a increbat Grey fascinai, m i ma faptului ca se Indoia de veridicitatea cclor spuse de Percy. Percy a zambit fugar, spunand: - Ar fi putut inainta o plangere catre rege. Oricum, nu a avui , ., i treaca la acest demers. Amelie a disparut. Fata dispar use de-acasa intr-o noapte, luandu-si bijuteriile. S-a 111 ■ui . . poate ea a intentionat sa fuga la iubitul ei, sperand cii acesta se va ■.r» inm cu ea, dar contele nil a vrut sa stie nim ictn legatura cu accasta si ninnm >m a venit sa spuna ca o vazuse cand parasise TrotsFkchessau ca o zAri.se inn.m-1 in resedinta din Paris a contelui St. Germain. - Si crezi ca, printr-o imprejurare oarecare, ea a ajuns intr-un bonlel din Paris? a intrebat Grey cu indoiala. In cc fel? Si daca ar fi asa, cum ai dew ti| »••*< accst lucru? - Am gasit un act de casatorie. -C e ? - Un contract de casatorie intre Amelie Elise LeVigne Beauchamp i Robert F ran cis Quesnay dc St. Germain. Acest contract este scnnui d> ambele parti si de catrc un preot. Sc afla in biblioteca de la Trois I'li’i h« i oarecum socat, ca, asa cum el banuia ce gandeste Percy, si Percy Imiiki i ,. gandeste el. Ei comunicaseraani dc zile despre toate aspeetde care rian 1.1 ,... de normele impusede diferitelestate $i de cele care aveau leg^mrit eu p.hii.n, . anumitor secrete. Percy .stia cu cine statea de vorba, in vreme ce 1 Itry mi n , - Da, asa am facut. Era m ort... omorat. A fost ucis mtr-o seat a i .1in I . dusese la un enorias din parohia lui pentru a-i da ultima impiii iaymii i , intamplare teribila. Totul s-a petrccut la o saptamana dupit ce a dispiim Amelie Beauchamp. Tot ce povestea Percy mcepea sa starneasca interesul profcsinn.il il lm Grey, desi continua sa fie prudent. - Urm&toarea persoana careia te-ai fi purut adresa era con tele, d.u it'y a rctnarcar sincagma „rece ca gheata“ si i-a fecut lui Percy semn sa •mm i iuc .

A lost nevoie de timp. A fost necesar s&fac mai multe vizite, mai mulce ln< m ari. Matroana era o adevarata profesionista, In sensul ca, indifcrent cine 111 il.iiisc pe predecesoarea ei, o platise foarre bine, iar portamlui, care era destul ■I- in varsta, li fusese taiata limba la o varsta frageda, tocmai pentru a ocupa iii cl post. Bineintcles ca prostituatele nu fusesera acolo cand s-a adus covorul i ii pi icina. t Victim, se informase cu rabdare in legatura cu rudele prostituatelor care lm ran la momentui respectiv In bordel, pentru ca unde ocupatii se transmit in (ainilie. Dupa luni de cercetari, descoperise o batrana care lucrase pe vienuiri In casa de coleranta $i care a recunoscut miniatura Ameliei, pe care 1 1o luase de la Trots Fleches. Tata fusese adusa, Intr-adevar, la bordel, cand sarcina se afla Intr-un stadiu oarecum avansat. Acest lucru nu era cu adevarat important, caci mai existau ilieuti cu astfel de gusturi. Cateva luni mai tarziu, ca a adus pe lurae un liu. A supravietuit nasterii, dar a murit un an mai tarziu, In timpul epidemiei de gripa. - Nici nu a? putea indrazni sa-ti povestesc, dragul meu, prin ce dificultati am trecut pentru a afla ceva despre un copil nascut Intr-o casa de toleranta din Paris acum patruzeci si ceva de ani, a spus Percy, oftand $i folosind din non batista. - Bine, dar numele tau este Perseverence, i-a spus Grey sec, In timp ce Percy i-a aruncat o privire ucigacoare. - Stii, a spus Percy Incet, cred ca tu esti singura persoana din lume care ainoa?te acest amanunt. Dupa expresia pe care o avea, s-ar fi putut spune ca si-ar fi dorit ca nici macar Grey sa nu Ii stie prenumele real. - Nu voi spune nimanui secreml, 1-a asigurat Grey. Cel putin nu pe accsta. Cc ai reusit sa afli despre Denys Randall-Isaacs? Aceasta abordare s-a dovedit a fi una potrivita. Fata lui Percy lucea In soare, de parca ar fi fost din mercur. lntr-o ftactiune de secunda, omul Isi recapatase stapanirea de sine. Cu toate astea, era prea tarziu. Grey a ras, fara sa-I fi distrat Insa ceva si s-a ridicat in picioare, spunand: - Mulrumesc, Perseverence.

Apoi s-a indepartat, trecand printre mormintelc celoi -..iiiiu •• " de nume. Seara, dupa ce toti cei din casa s-au cuicat, el a Inal pniiii ;>i i ilim" • sa le scrie lui Arthur Norrington, lui Harry Quarry si fnuelui mIii. < >■i”•»" 1 inainte de rasaritul soarelui, a inceput sa-i scrie lui Jamie I'lMM'i, Nil II m i scrisesc de doi ani.

59 BATALIA DE LA B E N N IN G T O N Tabara generalului Burgoyne 11 septembrie 1777 Fumul din campiile care arsesera si care mai continuau sa arda plim • deasupratabcrei si plutise deasupra ei de zile-n sir. Americanii coniinmni i se retraga, distrugand recoltele in drumul lor. Cand a sosit scrisoarea, William era in tovarasia lui Sandy l.imkn > discuta despre cea mai buna modalitate de a pregati un curcan, pcntru i a tm • dintre calauzele lui Lindsay tocmai adusese unul. Probabil ca William si-a imaginat ca asupra taberei s-a lasat o cum pill i liniste, ca pamantul s-a cutremurat, ca i s-a crapat tampla in doui. I >.u ■i ■ limpede ca se intampla.se, intr-adevar, ceva. In aer plutea o schimbare, era ceva diferit in felul de a vorbi si de a se miv it al oamenilor din jur. Balcarres a simtit si el acest lucru si a incetat sil m il examineze aripa curcanului, privindud pe William cu sprancenele ridiiiiu - Ce e? a intrebat William. - Nu stiu, dar nu e bine, a replicat Balcarres, lasand curcanul in m;\iml« ordonantei, ridicandu-se in picioare si indreptandu-se spre cortul In Burgoyne. William La urmat indeaproape. L-au gasit pe Burgoyne cu buzele stranse, alb de furie. Ofiterii mai in.ilii in grad erau stransi in jurul lui si vorbeau incet, vizibil socad.

i ,i|)ii:mliI, Sir Francis Clarke, ofiterul de ordonanta al lui Burgoyne, • i| mini din spatcleofiterilor si cand a trecur pe Iangael, Balcarres I-a apucat tit i ni, intrebandu-1: i'rands, ce s-a intamplat? ( .ipitanul Clarke era vizibil agitat. El a privit inapoi, citre core, apoi i-a ii i ■pe cei doi tineri ofiteri dupa el, pana intr-un loc in care nu puteau fi airziri nI i spus; I lowe nu mai vine. Nu vine? a intrebat William prosteste. D ar... el nu mai pleaca din New Vink? Pleaca, 1-a informat Clarke, tinand buzele atat de stranse, indit era o inil nine ca putea vorbi. Pleaca sa invadeze Pennsylvania. Dar... Balcarres s-a uitat catre intrarea in cort, pentru ca apoi sa-si inioarca privirea spre Clarke. - Exact. William tncepea sa inteleaga care erau adevaratele proportii ale ilezastrului. N u doar ca generalul Howe ignora pur si simplu planul lui Burgoyne, dar alegand sa mearga in Philadelphia si sa nu inainteze pe I ludson, pentru a-si uni fortele cu ale lui Burgoyne, Howe il lasa singur, IIIlit ajutor si fara provizii. Cu alte cuvinte, trebuiau sa se descurce singuri, separati de caravanele cu provizii, avand neplacuta perspectiva de a-i urmari pe americani prin siilbaticie, unde nu li se lasase nimic din ceea ce ar fi putut sa le fie util, sau s;i se Intoarca in Canada, trecand prin salbaticie. Balcarres se agitase cat vorbise Sir Francis, trecandu-si palma peste fata si clatinand din cap. - Stiu ce ganditi, va rog sa ma scuzati, distinsi domni. - Unde te duci? 1-a intrebat William. Clerke 1-a privit, zicand: - Sa-i spun doamnei Lind cum stau lucrurile. Cred ca este mai bine sa stie. Doamna Lind era sotia unui ofiter de rang inalt si amanta generalului Burgoyne. Indiferent daca doamna Lind facuse uz de darurile cu care o inzestrase natura sau daca firea instabila a generalului iesise in evidenta, fapt e ca efectul

scrisorii lui Howe s-a estompat. Indiferent ce ai vmt sit spin i/a/nr . comimica William Lordului John Intr-una dintre scrisorile pc i a ir 1 1. m inii saptamanal, el stie care sunt beneficiib anumitor decizii si ale actin mini . ■ rapid. Am incetatsa mai urmarimgrosulfonelor americane. Cei mat inuln , de sange. William s-a asigurat de faptul ca ofiterul german avea in iniin > pistol ul incarcat, inainte de a-1 scoate pe-al sau si de a se repezi spre ......... care se ridicase in sa, privea in jur si striga ordine in germana. A inteles cate un cuvant, doua si a tot privit in jur pentru a-si da seam ■ daca pricepea ordinele colonelului, judecand dupa actiunile militarilot dm Hessa. A zarit un mic grup de calauze care alergau spre el si le-a pornit in intampinare. - Sunt al dracului de multi rebeli! a spus una dintre calauze, galaind n aratand cu degetul in urma sa. Vin! - Unde sunt? Cat sunt de departe? William se simtea ca si cand ar fi fost pe cale sa-si iasa din piele, dai s .1 straduit sa stea linistit sa vorbeasca, pastrandu-si calmul, sa respire. Erau la o distant^ de 0 mila, poate doua. Dupa ce a aflat asta, a incepm sa respire si a reusit sa intrebe cati erau. Erau doua sure, poate mai multi. I'.i.iu inarmati cu muschete, dar nu dispuneau de piese de artilerie. 1 Suntcm atacati! (lb. germana) (n.tr.)

I'oarte bine, a spus William. Intoarceti-va si stati cu ochii pe ei. I >np;t ce a rostit aceste cuvinte, s-a intors si a pornit spre colonelul Baum, inilind, in mod ciudat, cadrumul nu sc mai aflaacolo undear fi trebuit sa fie. An actionat eficient, refugiindu-se in spatcle unor valuri de pamant sau til unor baricade alcatuite din trunchiuri de copaci. Armele au fos: duse pe \ 11 1ul dealului si apoi au fost indreptate asupra drumului. lira posibil sa fi fost doua sute de oameni in primul val, dar era imposibil ■„i i numeri cand tasneau printre copaci. William a vazut miscare si a eras, dir (lira a spera ca va nimeri pe cineva. Valul acela de oameni a ezitat, dar mi pentru multavrcmc. Apoi in spatele rebelilor s-a auzit o voce puternica: - Sa-i Iu3m acum, ca de nu, in seara asta, Molly Shark ajunge vaduva! - Cc? a intrebat William, nevenindu-i sa creada ce auzise. Indiferent ce voise sa spuna barbatul respectiv, cuvintele lui au avut un elect puternic, pentru ca dimre copaci au iesit foarte multi barbati care s-au repezit asupra tunurilor. Militarii care aveau in griji piesele de artilerie au [iigit Impreuna cu alti camarazi. Rebelii au trecut repede la treaba si William s-a asezat ferit. Doi indieni s au apropiat in fuga de el, 1-au luat de sub rat si 1-au dus de-acolo cu pasi repezi. Asa se face ca loco ten entul Ellesmere s-a vazut din nou in rolul Casandrei, ubligat sa-i raporteze generalului Burgoyne despre dezastml de la Bennington. Si nu am uris nici miicar un singur rebel, a gandit el cu amaraciune, in­ ti rep tandu-se spre cortul sau, dupa ce daduse raportul. S-a gandit ca ar fi i rebuit sa regrete acest Iucru, dar nu era sigur ca regreta.

60 JO C U L DEZERTO RILO R, PARTEA A II-A Jamie tocmai facea baie in rau, inlaturand de pe trup transpiratia $i muidaria, cand a auzit pe cineva injurand, in mod ciudat, in franceza. Cuvintele erau fiantuzesti, dar sentimentele exprimate nu erau. A iesit din apa, s-a imbracat si a pornit pe malul apei, pentru a descoperi ceva mai sus

un dinar care se spalase pe maini si facea tot felul de gesmri, iiu 1 1 < m,| faca intcles de un grup de muncitori. Jumatate din derail iiruiii a n |i,i erau americani din Virginia, astfel incat eforturiie tanSrului tic ,i o mn I , cu ei in franceza nu faceau decat sa-i discreze. Jamie s-a prezenrat si s-a oferit sa faca pe traducatorul. Asa .1 jim-it 1 ,1 isi petreaci ccva timp infiecarezi cu tanarul inginer polonc/,, a 11,1 hi..... . de nepronuntat fnsese scurtat, devenind Kos. El si-a dat seama de faptul ca tanarul Kos avca un entuziasm pt , ,,, a transmitea ?i celorlalti. In afara de asta era interesat de fonilkiniil. p, , le construia Kosciuszko (se mandrea cu faptul ca putea pro............... , numcle). Pe de alta parte, Kos era incantat ca exista cineva care il ,i|in 1 tin. punct de vederc lingvistic si era interesat de observariile pe care Jamie j< 1 1 , din cand in cand, acestea reprezentand rezultatul discutiilorsaleui IIn .... Cand vorbea despre vectori si factori de solicitare, ii era foane dm di . , dar, intr-un fel, i-o aducea mai aproape. De aceea a inceput sa-si p( h , , din ce in ce mai multe ceasuri in compania tanarului poloncz, inv.ii... 1 cuvinte ?i expresii in limba lui si ajutandu-1 pe Kos sa pronunte corn 1 . . , ce polonezul credea cu tarie ca esre iimba engleza. - Ce anume te-a adus aici? 1-a intrebat Jamie intr-o zi. Desi nu erau pl.mi. bine si la rimp, multi ofiteri din Europa se alaturasera sau incercaseu .. . alature Armatei Continentale, avand, in mod evident, impresia di, dat .1 >,.m . lor de a prada era minima, puteau sa convinga Congresul sa le ,um1 n . Europa. Unii dintre acesti vokmtari dubiosi erau cliiar folositori, dar ii .m/e. carcotind si pe cei care nu erau buni de nimic. Daca se gandea la Mail In 1 Fermoy, ii venca si lui sa protesteze. Oricum, Kos nu se incadra in aceasta din unna catcgorie. - Mai intai am venit pentru bani, a spus el cat se poate de cinslii. t.tinl a fost intrebat cum de a venit in America. A1 meu frate mosie in Polonia .11 > dar familie bani nu are. Nimic pentru mine. Nici un fata uitat la mine, d.n 1 nu ai banii. Kos a dat din umeri, pentru ca apoi sa continue: - Loc nu in armata poloneza, dar eu stiut cum se construiesti luemi 1 m eu venit acolo unde trebuie se construiesti. Poate si fete. Fete cu buna famili.i, cu banii multi, a incheiat cu un zambet larg. - Daca ai venit pentru bani si pentru fete, nu te-ai inrolat in aimau potrivita, i-a spus Jamie.

l.usYiuszlco a izbucnit In ras, replicand: Am spus mai intai banii. Am venit la Philadelphia si acolo am citit La I , him Iion, a spus polonezul rostind cuvantul „dedaratie“ ca in franceza, 11' hi mi a-$i scoate apoi palaria uda de transpiratie si a o duce la piept In semn ili nspect. Aceasta lucru, aceasta scriere... a tulburat pe mine. hiscsc atat de miscac de ideile exprimate In documentul amintit, Incat ■Iiiimit imediatin cautarea autorului sau. Imprcsionat, probabil, de tanarul Iti ili me/,, Thomas Jefferson i-a urat bun-venit, si cei doi au discutat o zi iniicagS filozofie (In franceza) si au devenit prieteni. Marc om, 1-a asigurat Kos pe Jamie, facandu-si cruce Inainte de a-si pune ilm non pakria pe cap. Sad aiba Dumnezeu In paza! Dieu accorde-lui la sagesse, a rcplicat Jamie. Sd-i dea Dumnezeu intehfutitne. Jamie s-a gandit ca Jefferson va fi in siguranta, deoarece nu era militar. ‘•i a amintit de Benedict Arnold, dar si-a dar seama ca nil putea si nici nu iloiea sa faca nimic In legStura cu acesta. Kos si-a Indepartat o suvita de par care Ii intrase In gura, spunand: Poate Intr-o zi si nevasta vine, daca Dumnezeu vrea. Asta, ce noi facem ii i, mai important este decat nevasta. Inginerul s-a intors la rrcaba Iui, dar Jamie s-a tot gandit la discutia pe i are au avut-o. Era de acord ca este mai bine sa incerci sa-ti Indeplinesti visul, decat sa cauti sa-ti traiesti viata In siguranta. Astfel puteau sa-si permits sa giindeasca doar barbatii fara familie? Era un paradox aici. Omul care cauta mi lie In siguranta este un las. Omul care cauta sa faca in asa fel incat familia sa sa fie in siguranta este las, daca nu mai rau. Acest paradox l-a dus pe alte cai ale gandirii si la alte paradoxuri: lemeile sunt o piedica in ceea ce priveste anumitc idealuri, cum este cel de libertace sau cum sunt alte idealuri sociale, temandu-se pentru vietile lor si ale copiilor lor. Poate ca, dimpotriva, femeile indeamna tocmai catre asemenea idealuri si catre riscurile pe care le implies atingcrea lor, pentru ca ele ofera acele lucruri pentru care merits sa lupti. Nu era vorba doar de lupta pentru aparare, ci pentru progres, deoarece un barbat isi doreste pentru copiii sai mai mult decat a avut el vreodata. Si-a propus s-o intrebe pe Claire ce parere avea despre aceste lucruri. A zarnbit, gandindu-se la uncle lucruri pe care ea s-arfi putut sa le spuna, in special cand venea vorba despre faptul ca femeile ar fi putut sa fie o piedica

in calea evolutiei. Ea ii impartasise dinexperientelepccareicavuscse in iimi|>hI Marclui Razboi, nici nu se putea gandi la alta denumirc, emit vein >h 1 despre acea conflagratie, desi ea ii spusese ca mai cxistasc si iiuiim un ill razboi, caruia i se daduse acelasi nume. Din cand in cam! spiinca tin ni" nu tocmai frumoase despre eroi, darasta numai cand era el i;1im, St i,i 1.1 I..... bine la ce se pricep barbatii. Oare el s-ar fi aflat acolo daca nu ar fi existat ea? Oare at line rl im face pentru Rcvolutie, daca nu ar sti ca revolutionarii vor i/Jitiiuli? I i. imi. sa recunoasca faptul ca numai un nebun, un idealist sau un om cu .nl< • disperat ar face ca el. Orice om intreg la mintc care stia cate m \i ill ,|... armata ar fi scucurat din cap si ar fi plecat inspaimantat. I se intampla I■•. >. 1 spaivzurasera. Simtise atunci ca lumea intreaga se schimbase pentru midi mn Se schimbase, Intr-adevar, desi Roger Mac nu murise. Ei bine, lumea nu avea sa se schimbe si pentru Rachel 1lunio flu ajunsesera prea tarziu si asta era cel mai important lucru. I-a spus asi,1 -a Im Ian, dar Ian s-a uitat la el surptins. Dc unde stii asta? l-a Intrebat Ian pe unchiul sau doar privindu I, I li t ■ scoata un cuvant. A ridicat un umarsi a Inclinat capul dStre josul dealiiliii. mu I exista un loc cu pictre, muschi si tufe, in care se puteau adaposti. S an mill partat Incet, miscandu-se farazgomot, in ritmullent al padurii. Era mom...... crepusculului si padurea era plina de umbre. Inca doua nu mai contait. Stia ca nu ll spanzurasera pe Denny Hunter, pentru ca vazuse oiinu "■ spanzurati. In urma executiei lamanea 0 apasare In aer, marcand sufleu’li' 11 Ini ce asistasera la ea. In tabara domnea linistea. Nu in sensul propriu, pentru ca militarii l.lt« m destul zgomot si asta era bine, ci In sensul ca oamenii erau linistiti sufli-ti’Mi Nu exista nici sentimentul de opresiune, si nici cel de agitatie anormala, u " au aceeasi sursa. Astfel de lucruri puteau fi sesizate. Dcci, Denny Hunici 1 n ori aici si se afla in viata, ori fusese trimis In aka parte. Daca se afla aid, 1 mid* ar fi putut fi? Era izolat undeva si pazit. Aceasta nu era o tabara permanenta. Nu cxim * nici un fel de sistem de aparare. Cu toatc acestea, era o tabara mare 51 l« ' trebuit ceva timp pana ce i-au dat ocol, pentru a vedea daca Huniei n 1

utnli’vj, intr-un loc deschis, legat de vreun copac sau de vreo caruta. Nu 1-au «>i■ ■111 . Asia msemna ca erau nevoid sa ia corturile la rind. I i.iu patru corturi mari si unul dintre ele era clar ca gazduia magazia, I■■111 in ca era izolat intr-un fel si aveain jurul sau carute. Inafarade asta, in 1 1mi intrau oameni, care ieseau apoi incarcati cu saci de faina si fasole. Nu i >iM.i came, totusi. Jemie si-a dat seama ca la focurile aprinse se pregatea came ih iepnre si de veverita. Aceasca Jnsemna ca dezertorii germani spusesera iili'vaml. Armata traia cum putea, din ceea ce ii oferea pamantul. Cortul comandantului? i-a soptit Ian. Se vedea foarte bine care era priiiru ca acolo se aflau steagurile si, la intrarea acelui core, statea un grup de Inn bad. Sper ca nu. lira clar ca 1-au dus pc Denny Hunter in cortul comandantului, pentru i li interogat. Daca domnul comandant avea indoieli legate de buna-credinta ,i lui Hunter, atunci il tinea langa sine, pentru a-1 mai interoga ulterior. Coimndantul se convinsese, insa, cum stateau lucrurilc si la fel de i nuvinsa era si Rachel Hunter. S-ar fi putut sa fie trimis sub paza undeva pniiru a astepta execuda. Era posibil, desi Jamie se indoia ca ofiterul Initanic aflat Ia comanda s-ar fi asteptat sa vina cineva si sa-1 salveze pe Denny. - Ala-bala, portocala, a mormait Jamie, indreptandu-si degctul cand cane pi iinul, cand catre cel de al doilea cort mare in care ar fi fost posibil si se .illc Denny. Intre cele doua corturi statea de paza un militar cu o muscheta, dar nu se putea spune pe care dintre ele fusese pus sa le pazeasca. - Acela, a spus Jamie, indreptandu-si barbia spre cortul din dreapta, in vreme ce simtea ca nepotul lui se incordase tot. - Nu, a replicat Ian incet. Celalalt. In glasul lui Ian se ghicea ceva ciudat si Jamie s-a uitat surprins la el si apoi la cort. Mai intai a avut un sentiment de deruta. Apoi lumea s-a schimbat. Era ceasul crepusculului, dar se aflau la o distanta de mai putin de cincizeci de yarzi. Nu avea cum sa se insele. Nu il mai vazuse pe baiatul lui de cand ncesta avea doisprezece ani, dar in mintea lui ramasese fiecare clipa pe care o petrecusera impreuna. Stia foarte bine cum merge, ce miscari gratioase si rapide face - pe astea le-a mostenit de Id'mama lui, s-a gandit Jamie, ametit tie uimire, vazandu-I pe tanarul ofiter cum face un gest cu rnana in stilul ( Icnevei Dunsany isi amintea de forma spatelui, de cap, de urechi, a obsernt

ca urneiii lui devenisera mai lari. Devenise barbat. A i mci, :i g.indii • i >• mandiie, fapt ce I-a uimit pe el insusi, la fel cum I-a uimit c:1 il v.mi , , William. Sunt umerii met. Naucitoare, asa cum erau ele, toate aceste ganduri i-au trn m |n >m Denny de umeri. Doctorul era mai greu decat se asteptasc. A reusii s.i 11 . 1 in asa fel incat sa-i traga din cort trupul pana la brau. Apoi i-a apucat gle/m Ii prinzand lantul chiar in jurtil incheieturii mainii, astfel meat sa preia 1 .it m.n mult din greutatea sa. N u s-a auzit nici un sunet, dar Ian a inaltat capul, inainte ca glasul dm creierul lui sa-i spuna ca aerul din jur se miscase, ccea ce insemna c.4 si ill ■ cincva in preajma.

- Ssst! a soptit Ian din reflex, nesciind prea bine cu cine anume vorbea, i n I Jenny sau cu militarul acela inalt, care tocmai iesise din padure $i se afla in spa tele lui. - Ce mama dracului...? a inceput militarul, uimit. Apoi a facut trei pasi si 1-a apucat pe Ian de incheietura mainii, intreband limarat: - Cine esti, ce esti si, Doamne, Dumnezeule, de unde ai aparut? William, cad el era militarul, incerca sa distinga crasaturile fetei lui Ian, iar Ian i-a multumit in gand lui Dumnezeu pentru ca incheietura cealalta era imobilizata de lantul lui Denny, pentru ca altfel William ar fi fost deja nlore. Nu ar fi vrut sa-i spuna unchiuiui Jamie ncest lucru. - A venit sa ma ajute pe mine sa fug, prietene William, a spus Denny I luncer dintre umbrele aflate in spatele lui Ian. M-as bucura foarce mult dual nu ai incerca sa-1 impiedici, desi as tnrelege faptul ca datoria iti cere sa i te opui. William a privit mai intai in jurul sau, pentru ca apoi sa se uite-n jos. Inri -o aha situatie, Ian ar fi ras, uitandu-se la chipul tanarului ofiter, pentru i ii, intr-o fractiune de secunda, s-au putut citi pe acesta o serie intreaga de expresii. William a inchis ochii o clipa: - Nu-mi spune nimic, a replicat el scun. Nu vreau sa stiu. Tanarul ofiter i s-a alaturat lui Ian si, in cateva secunde, 1-au dus pe Danny la adapost. Ian a tras adanc acr in piept, si-a dus mainile la gura si a strigat i a bufnita. A pastrat tacerea o clipa si apoi a imitat din nou tipatul bufnitei. William il privea cu furie si mirarc. Ian s-a aplccat, si-a bagat umarul sub soldul lui Denny, 1-a ridicat pe umar si 1-a asezat mai bine cu ajutorul lui William, auzindu-se doar un geamat si un zornait de lanturi. William 1-a apucat pe Ian de brat si capul lui, o forma ovala intunecata, s-a intors spre padure: - Ia-o la stanga, a soptit el. La dreapta sunt santurile care servesc drept I;utine si doua posturi de paza la o suta de yarzi dep3rtare. - Dumnezeu sa te aiba in paza, prietene William, a soptit Denny incet, mai mult in urcchea lui Ian. Ian pornise deja la drum si nu stia daca William il auzise, dar presupunea dt nu mai conta. Peste numai cateva clipe, a auzit strigatelc: „Foc! Foc!“ venind de undeva, din tabara.

61 N U -ITO V A RA S MAI BUN CA PUSCA

15 septembrie 1777 La inceputul lui septembrie, am ajuns din urma grosul armatci, can i it asezase tabaraperaul Hudson, in apropieredeSaratoga. Lacomanda w iii.m ( se afla generalul Horatio Gates, care a primit refugiatii si formaiiuiiilr *!■ voluntari cu bratele deschise. Se intampla, in sfarsit, ca armata s;l lie Imu aprovizionata, iar noi am primit haine, mancare buna si - lux inimagin.il ill un cort mic, deoarece Jamie era colonel in trupele de voluntari, cl iini d.u i nu avea oameni. Cunosc&ndu-l foarte bine pe Jamie, eram convinsa ca aceastit sum1>h provizorie. In ceea ce m3 privea, eram incantata ca am un pat pe care sit dm m si o mica masuta la care sa pot manca si pe care sa pot pune manca u- ■■■ oarecaie regularitate. -T i-a m adus un dar, Sassenach, a spus Jamie, aruncand pe masit ioIIm, care a avut un sunet placut. A inceput sa-mi lase gura apa. - Ce ai adus? Pasari? Nuerau ratesau gaste. Aceleaaveau un miros specific de mosc, dcgrrtsiiin , pene si plante de apd aflate in descompunere. - Nu, e vorba despre o carte, a spus Jamie dand la iveala un pachei invclii in panza impermeabila pe care mi 1-a pus in mana. - O carte? am intrebat sec. Jamie a dat din cap in mod incurajacor, spunand: - Da, intocmai. Cuvinte tipfuite pe hartie. Doar iti mai aduci aminie d< obiectele care poarta un astfel de nume. A trecut mult timp de cand mi ir .11 mai bucurat de o carte. L-am privit patrunzator si, incercand sil ignor zgomotele pe care le l.u r.i stomacul meu, am deschis pachetul si am descoperit un exemplar din Viiifii si opiniile domnului Tristram Shandy, vol. I si, cu toate ca eram dezam;i|',ii i ca mi se facea cadou literatura si nu mancare, am devenit interesatil. Treeuse cu adevarat multa vreme de cand avusesem in mana o carte buna si aceasi.i era una despre care auzisem, dar pe care nu o citisem.

- Cred ca celui caruia i-a apardnut i-a plscut foarte mult, am spus, imorcand micul volum pe o parte si pe alta. Cotorul era aproape rapt, iar i opa tele din piele erau tocite bine. M-a strafidgerat un gand cumplit. - Jamie... doar nu ai... nu ai luat cartea asta de la un... aaa... de la mi more! 1)aca luai arme, echipament sau haine de la dusmanii cazuti nu re putea .11 uza nimeni ca i-ai pradat. Era un lucru necesar. Cu toate astea... A dat din cap, continuand sa scotoceasca prin tolba si spunand: - Nu, am gasit-o in apropierea unui parau. Cred ca a pierdut-o cineva. Tot era bine, desi eram sigura de fapcul ca acela caruia ii cazusc avea sa icgrete pierderea unui tovaras atat de pretios. Am deschis cartea la intamplare si ra-am uitat la corpul mic de litera. - Sassenach. - Hmramf Am ridicat privirea si am descoperit cti Jamie se uita la mine parand ca mil compatimeste, dar si ca se amuza. - Ai nevoie de ochelari, nu-i asa? m-a intrebat el. N u mi-am dat scama I < era un sfat bun. Incheietura pumnului ii ardea, trimitand fulgere albastrui prin m.in-i pentru ca apoi sHi ajungd la umar si la gat; Elanul Soarelui s-a prahmn numaidccat si s-a lovit de un copac. Ian s-a clatinar putin, frecandu-si pumnul. Era prea tarziu, dar $i-u min aminte cum incepea sfatul unchiului Jamie, si anume Loveste-linpdrfilr wm dacd poti. Nu mai conta. Meritase sa loveasca astfcl. Elanul Soarelui se vaitn ini cu sor, in vreme ce pleoapele i se zbateau. Ian s-a gandit sa spuna ceva dispic tuitor si apoi sa piece tantos sail sa-1 loveasca din nou in testicule, inainic ill a se putea ridica de la pamant, cand William cnglczul a iesit dintre copai i S-a uitat mai intai la Ian, care inca mai gafaia, de parca tocmai ar fi pan im in fuga o distanta lunga, apoi la Elanul Soarelui, care statea in genunclii, d.n nu parea ca voia sa se ridice. Sangele ii curgca pc frunzele moarte, pic, pit - Nu vreau sa ma amestec intr-o afacere personala, a spus William politicos. Cu toate acestea, as dori sa schimbam o vorba, domnule Murniy. Spunand acestea, tanarul ofiter a intors spatele, fara a vedea daca bin il urmeaza, ?i a disparut intre copaci. Ian a dat din cap pentru ca nu avea idee ce sa spuna si l-a urmat pe englc/. pastrand cu drag in mime felul cum picura sangele Elanului Soarelui.

Hnglczul se sprijinise de un trunchi de copac si se uita la tabara mohii.milor, aflata jos, pe malul apei. O femeie taia carnea de pe oasele unei i .ipi ioare, punand-o la uscat. N u era Cea-Care-Lucreaza-Cu-Mainile. William s-a uitat cu ochii lui albastri la Ian, dandu-i un sentiment ciudat. Ian sc simtea deja ciudat, asa ca nici nu mai conta. - Nu am sa te intreb ce faceai in tabara, 1-a informat tanarul ofiter. - Asa? - Voiam sa-ti multumesc pentru cal si pentru bani si sa te intreb daca ai vtizut-o pe domnisoara Hunter de cand ai avut amabilitatea de a ma lasa in grija ei 51 a fratclui ei. - Am vSzut-o, da, a raspuns Ian, dandu-si seama ca mana dreapta se facuse de doua ori mai mare decat ar fi trebuit si incepea sad pulseze. Trebuia sa se duca la Rachel ca sa-1 bandajeze. Fusese atat de prins de acest gand, incat nu realizase cii William astepta, nu tocmai tabdator, ca el sa dezvolte ideea. -A h , da, da... aaa... fratii Hunter sunt cu armata. Sunt cu... iiaa... ccalalta armata, a spus el in cele din urma. Fratele domnisoarei estc medic in cadrul armatei. Expresia fetei lui William nu s-a modificat, dar se parea ca figura tanarului ofiter impietrise. Ian a urmarit fascinat lenomenul. Acelasi iucru se intampla si cu fata unchiului Jamie, si cl stia foarte bine ce insemna asta. - E aici? a intrebat William. - Da, aici, a replicat Ian, intorcand capul in directia taberei americanilor. Vreau sa spun ca cste acolo. - Am inteles, a spus William cat se poatc de calm. Cand o vei vedea, !i vei transmite din partea mea cele mai calduroase saiutari? Si fratelui ei, bineinteles. - O h ... da, a replicat Ian, gandind: Asa stau lucnirile?Ei bine; n-ai s-o vezi, si ea oricum nu vrea sd aibd de-a face cu un soldat, asa cd stai cuminte! - Bineinteles, a mai spus Ian, dandu-si seama ca singurul rol important pe care il juca cl pentru William in momentul acela era cel de mesager in relatia cu Rachel Hunter, si se intreba cat de mult conta cu adevarat acest lucru. - Multumesc, i-a spus William, in timp ce chipul sau isi pierduse duritatea. L-a privit pe Ian cu atentie si, in cele din urma, i-a spus:

- O viata In schimbul alteia, domnule Murray. Acum sumeni. Im **11 in asa fcl incat sa nu te mai vad data viitoare, pentru cil s-ar | h ih \ i •,i im de ales. I-a in tors spatele si aplecat. Rosul uniformei luis-avtlzui u vi descopere Ieopardul. Persoanele care insotisera militarii, adica sofiile si pima tuatele, s-au repezit ca niste corbi asupra mortilor. Acelasi lucru ii faceau si copiii. Intr-un tufis, un baiat de nouil sail o n ani lovca peste fata cu o piatra mare un soldat cu tunica rosie. Am fost socata sa vad aceasta scena si am observat ca a dcschis imi i insangerata a omului pentru a scoate de acolo un dinte. A b£gar tlinn I m traista pe care si-o pusese pe umar. A bagat din nou mana in gura milii.u ulm dar pentru ca nu se mai desprindea nici un dinte, si-a luat piatra cu aeml him persoane care stia foarte bine ce face si si-a continuat treaba. Am simtit gust de fiere pe gat. Stiam foarte bine ce inseamn;! rt/.hoiiil moartea si ranile, dar nu statusem niciodata atat de aproape de aimpiil lupta. N u fiisesem niciodata pe un camp de lupta pe care mortii si i.iinin mai stateau intinsi si nu intervenisera inca nici infirmierii, nici cei cam si ocupau de morti. Strigate de ajutor si gemete razbateau din ceata, reamintindu-mi .i M >> > aplecat pufnind peste el si i-am pus m ineral in palma. I-am au/ii uii| m l pe oamenii care coborau panta si le-am facut cu mana. -T o ti cei care te-ar auzi acum ar crede ca nu tii prea mull In mm Sassenach, a spus Jamie. M-am intors spre el. Nu mai ranjea, dar continua sa zambeast ,i. - Ai o limba de sarpe veninos, dar esci un bun spadasin, Sassemn h Am deschis gura, si daca pana atunci rostisem o gramada dc cuvimi', m urn nu mai eram in stare sa scot o vorba. Si-a pus mana sanatoasa pe bratul meu, spunand: - Deocamdati, draga mea draga, iti multumesc pentru viapi men, Am inchis gura. Militarii ajunsesera aproape de noi, inaintand prin inti* • inalta, in vremc ce strigatcle $i discutiile lor ii indemnau pe raniii sft gi .mi i ca sa-i poata gasi - Cu placerc, i-am spus. - Hamburger, am soptit, dar nu foarte incet, pentru ca Jamie a l idii n din sprancene. - Carne tocata, am spus si el a coborat sprancenele, zicind: - Oh, da. Am parat o lovitura de sabie cu mana goala. Nu am avm ..... Daca as fi avut, a? fi putut raspunde la acea lovitura cu o alta. - Asa e, am raspuns, oftand. Nu era deloc cea mai urata rana pe care o vSzusem vreodati, dm im simteam ca mi se face rau. Varful celui de-al patrulea deget fusese taint uiulcv.i, sub unghie. Lama armei taiase o bucata din deget ?i patrunsese tntre Ji-p.i tul al treilea si al patrulea. - Cred ca ai prins sabia undeva in apropierea manerului, am spus, in ccrcand sa raman calma. Daca nu ar fi fost asa, ti-ar fi taiat partea extcrio.ini a mainii.

Mlim, a mormaitel. Nu a miscat mana cat m-am ocupat de ea, dat am vazut ca avea sudoare IH luiza de sus si nu si-a putut stapani un geamat de durere. Imi pare rau, am spus eu, in virtutea unui automatism. Nu-i nimic, a raspuns el, tot in virtutea unui automatism. A inchis ochii si pe u n n i i-a deschis. Inlarura-l, a spus el deodata. Ce? am intrebat eu uimita. lainie si-a privit mana, zicand: - Degctul. Taic-1, Sassenach. - Nu pot sa fac asta! am exclamat, dat chiar in timp ce rosteam acele i uvinte, mi-am dar seama ca avea dreptate. Lasand deoparte ca rana de la degct era foarte grava, tendonul avusese foartc mult de suferit. Sansele ca lainie sa mai poata rnisca vreodata acel deget fata dureri erau foarte mici. - A facut mult bine in ultimii douazeci de ani, a spus, privind degetul nmiilat, dar acum nu ma mai poate sluji. L-am rupt, bietul de el de peste /ece ori. Acum sta teapan. Daca mi-1 tai, nu are sa ma mai stinghereasca. Am vrut sa-1 contrazic, dar nu era timp de asa ceva, pentru ca ranitii inccpeau sa se apropie de caruta. Oamcnii aceia faceau parte din formatiunile de voluntari, nu din armata regulatl Daca era un regiment prin apropiere, .ir ft fost acolo si un medic, dar eu eram mai aproape. - Daca ai apucat sa fii o data erou, asta ramai, am spus in soapta. Am luat ceva calti, i-am pus in palma ranita a lui Jamie si am asczat peste ea un bandaj. - Da, o sa-1 tai i-am spus, dar mai tarziu. - Au! a exclamat el incet. Am spus ca nu sunt erou. - Daca nu esti, nu inseamna ca n-ai incercat sa devii, i-am spus, facand un nod cu dintii. Asa. O sa ma ocup de mana ta cand o sa am timp. Am luat mana bandajata si am varat-o Sntr-un amestec de apa si alcool. S-a facut alb la fata, pentru ca alcoolul a trecut prin bandaj si a ajuns la rana. A inspirat printre dintii stransi, dar nu a scos nici un cuvant. I-am aratat patura pe care o intinsesem si el s-a asczat ascultiitor, ghcmuindu-se la adapostul carutei, cu mana bandajata apasata pe piept. M-am ridicat si am avut o clipa de ezitare. Apoi m-am pus din nou in genunchi si l-am sarutat repede pc ceafa, dandu-i deoparte parul murdar de

noroi si plin de fmnze. Am putut sa-i vad curba pometilor si mi .mi d n ca zambea, relaxandu-se.

«n

Se raspandise zvonul ca sosise caruta-spital. Am vA/.iit c.i •••■ »i|>nr;ii asda d-aici si-au fkcut deja nevoile. I ana nil a zambit largsi a pornit la treaba. Avca dreptate. Mirosul de fecale plutea in acr, asa cum se intampla mereti I" ■ampurile de lupta. Era doar un miros care se simtea mai putin decal cel dr .sange $i de praf de pusca. in timp ce Lester tria ranitii, m-am apucat sa intervin, folosindu-mil tie I'.i .nun mea, de sacul cu suturi si de un vas cu alcool, toace asezate in partea 'tin spate a carutei, avand la indemana un butoi pentru alcool pe care pacientii .a Mea, pornind de la premisa ca erau in stare de asa ceva. ( lele mai grave erau ramie cauzate de baioneta. Norocul era ca nu exisiatt pica multi care sa fi suferit astfel de rani. Cat despre cei loviti de ghiulclc, neeiisera momentul in care as fi putut face ceva pentru ei. Pe masura cc imi ivdeam de treaba, ascultam si discutiile dintre oameni. - Nu a fost asta cea mai mare netrebnicie pc care ti-a fost dat s-o vezi vivodata? Cad nemernici erau acolo? 1-a intrebat un ranit pe un barbai tie l.mga el. - A fost, fir-ar sa fie, a replicat acesta din urma, scuturand din cap. Nu am vazut main tea mea decat rosu si iar rosu. Pe urma a bubuit un tun pe nndeva pe-aproape si, o vreme, n-am vazut decat fum. Omul si-a frecat fata cu mainile si lacrimile au inceput sa curga, facantl tloua brazde in praful negru care ii acoperea fmntea, fata, gatul si pieptul. M-am uitat la caruta, dar nu vedeam ce se intampla dincolo de coviltir. Speram ca Jamie sa fi adormit, desi il durea mana. Desi toti cei ce se aflau in jurul meu erau ranid, moralul era ridicat si top se simteau usurati. Mai jos, in apropierea raului, s-au auzit exclamadi $i si rigate de victorie, dar si bubuituri dc toba care au sfasiat linistea. In acel zgomot s-a auzit un glas. Un ofiter in uniforma s-a aratat calarc pe un cal.

- L-a vazut cineva pe netrebnicul acela malt, cu parul rosii. cjiiv .1 himmii| atacul? a intrebat barbatul in uniforma. S-a auzit un murmur si toata lumea a privit in jur. Niun'm m■ raspuns, insa. Calaretul a descalecat, lasand haturile pe o crcanga, si s-a apropi.it 1 I1 nun prin multimea de raniti. - Iudiferent cine e, are curaj cu carul, a remarcat barbatul al (.,11111 ulu t cram nevoita sa-1 cos. - Si are si mintc cat cuprinde, am soptit eu. - Cum? m-a intrebat omul nedumcrit. - Nimic, am replica: eu. Stai linistit. Mai am inca putin. A fost o noapte parca rupta din iad. Unii dintre raniti mai /,u can m prin rape, laolalta cu mortii. Lupii, care iesiscri pe nesimtite din p.idm. m, faceau diferenta intre unii si altii, asa cum mi-am putut da scam.i 1 I1 ,, strigatele care rasunau de la distanra. Mai era purin pana la rasaritu! soarelui cand m-am apropiai de ........ I unde zacea Jamie. Am umblat incet, voind sa nu-1 deranjez, dar el n.i 1 , treaz. Starea incovrigat, cu capul sprijinit pe patura facut;! sul, privimI. n. intrarea in core. A zambit slab cand m-a vazut. - Ai avur o noapte grea, Sassenach? a intrebat el ragusit din cair/a .11 mini rece si a suferintei. Ceata s-a strecurat in cort, colorandu-se in galhcn di 1 . lumina felinarului. - Am trait nopti si mai grcle, 1-am asigurat. I-ain datin laturi parul care-i statea pe chip si l-am examinat cu giij.i, I n palid, dar nu apatic. Fata ii era marcata de durere, dar nu ardea, 1111 mi m. 1 un semn ca ar fi avut febra. - Nu ai dormit, nu-i asa? 1-am intrebat. Cum te simti? - Sunt putin speriat si mi-e putin cam rau, dar acum ca e?ti 111 ,m 1 . mi simt mai bine. A facut o grimasa care ar fi putut semSna cu un zambet. 1-am pus 111 in 1 sub barbie, ca s&-i simt pulsul. Inima ii batea cu rcgularitate si m an n ., m fiorii cand mi-am ad us aminte de femeia aceea cumplita. - Vad ca fi-e frig, Sassenach, aspus Jamie, simtind ca tres3risem. 'j'i r In, si esti obosita. Du-te si culca-te, bine? Eu o sa mai rezisc un pic.

Emm obosita. Adrenalina provocata de batalia in sine si de noaptea care inviisc incepuseS3 sediminueze incet, meet. Oboseaia incepea sa maapese I>< i oloana vertebraJa si sa puna stapanire pe incheieturile mele, dar stiam i |[ Milerise In aceie ceasuri de asteprare. N-o sa dureze mult, 1-am asigurat eu. Oricum, e mai bine sa facem in repede, ca pe urma sa te poti bucura de un somn linistit. A dat din cap in semn ca a inteles cum staceau lucrurile, desi nu parea luiisiif. Am desfacuc masuta plianta pe care o adusesem din cortul in care |,u cam operatii si mi-am asezat-o astfel in cat sa pot ajunge foarte u$or la ea. Apni am scos pretioasa sticla cu laudanum si am turnat putin din lichidul inodor, de culoare inchisa, intr-o cana. Bea incet, i-am spus, punandu-i cana in mana stanga. Am tnceput sa-mi pregatesc instrumencele de care aveam nevoie, ■isigiirandu-ma ca totul era la indemana. Ma gandeam sa-1 rog pc Lester sa in.) asiste, dar el adormise pur si sirnplu din picioare, clatinandu-se in cortul in care faceam operatiilc. II trimisesem sa isi faca rost de o patura si sa se culce t.inga un foe. Aveam un scalpel mic, proaspat ascutit, vasul cu alcool, cu ligaturile in c|. semanand cu un cuib de viespi, fiecare dintre ele avand la capat un ac i m bat. Mai era si un vas cu ligaturi ceruite, uscate, pentru comprimarea .ineriala. l ot acolo se aflau sonde cu varfurile muiate in alcool, forcepsul, u iractoarele cu rnanere lungi. Aveam si clema curbata, pentru prinderea c.ipetclor arterelor scctionate. boarfccele chirurgicale, cu lamele lor scurte, curbace, ma asteptau acolo, l.i indemana, asa cum le focuse pentru mine argintarul Stephen Moray. Totul era in ordine. Insistasem ca foarfecele sa fie cat mai simple cu putinta, astfel iucat sa fie usor de curatat si de dezinfectat. Stephen era obligat sa reaiizeze niste foarfecc simple, cu design elegant, dar nu a rezistat sa faca o mica inflorii ura. Unul dintre rnanere avea un mic carlig in care imi puteam aseza degetul mic, astfel incat sa am mai multa forta. Accst mic carlig facea o curbs discreta, in care se puteau vedea o mica tufa de trandafiri. Contrastul dintre lamele l:icute sa taie si manerul fin ma facea sa zambesc ori de cate ori scoteam loarfecele din curie. Aveam fasii de panza groasa si de bumbac, manunchiuri de calti, plasturi rosii de la seva de sangcle-voinicului, care ii faceau lipiciosi. T ot langa mine era tin vas descoperit, cu alcool, cu ajutorul caruia utma sa ma dezinfectez

m vreme ce lucram, vasele cu scoarta de chinina, pasia ill .............. coada-soricelului pentru traramentul ranilor. - Gata, am spus multumita, privind inca o data in jur, I'oiul in l.m , fiepregatit, fiindca urma sa lucrez singura. Daca uitam ccva, mi v,i li mi langa mine sa ma ajute. - Se pare ca trebuie o pregatireindelungatapentru un ncnnioi ii >•> la inchcictura mainii lui Jamie, se sincroniza perfect. Era rar si putci nu I ■. « asteptam un semn, presupun ca acela era. Mi-am zis: pe locuri. yihi, \i,n . , am pus mana pe scalpel. O incizie scurta, orizontala, deasupra falangelor a patra $i a ciiu c.i, ip... in jos, taind pielea pana aproape de inchcictura mainii. Am dat pieliu Vasoconstrictorul pe care i-1 administrasem era eficient, dar efciiiil lui >.n avea sa dureze mult. Am dat meet deoparte fibrele musculare care mai erau intregi, asil< I nu n sa expun osul si tendonul argintiu, cc icsea in evidenta printre cdclali. . u lori specifice corpului. Sabia taiase tendonul la cativa ccntimcui d< mmi)- . oaselor carpiene. Am taiat cele cateva fibre care mai ramaseseril innep.i .1 inn., s-a miscat din reflex. Mi-am muscat buza, dar totul era in ordine. Se miscasc dual ui in 1 Camea lui avea mai m ulti viata in ea decat aceea a unui pacicni c.ti ilia 1 . administrat eter sau Pentothal. N u era anesteziat, ci ii dadusem icv.i, 1 1 1 fie amortit. Carnea opunea rezistenca, nu era flasca, asa cum eram cu ulihuun ■ de la spiral. Toate acestea erau departe - si reprezentau in acclasi iiiu |> usurare - in comparatie cu viata si convulsiile pe care le simtisem ii......ml ce servea drept sala de operatic. Am tras tendonul taiat cu forcepsul, am gasit ramura nervului iilu.u..... fir delicat dc mielina, cu mica lui retea invizibila care intra adanc in i< un.... Bine. Abia catre degetul al cincilca puteam sa lucrez fara a afccia Mim m> * de baza a nervului. Niciodata nu stiai la ce sa te astepd. In card se prezenta o anumiu miu m dar primul lucru pe care il invata un chirurg era ca fiecare organism esn un. Stomacul era acolo unde te asteptai sa fie, dar nervii si vasclc dc singe pin. ... fi oriunde, in apropierea acestuia, variind ca forma si ca numilr.

Acum cuno$team tainelc mainii lui Jamie, mi-am dat seama i um lunctioneaza, puteam obscrva structurile care ii dadeau form;! $i ii perm it can ■.a sc miste. Era acolo o arcada minunata, puternica, format;! din mcia taipianul al treilea si delicata tesatura de vase dc sange care il alimcnian. Sangele pulsa meet si viu, de un rosu aprins in micul camp operator dost his, pm puriu in locul in care osul fusese taiat. Se vedea vena mic;l dc tin albasti ii ineliis ce pulsa mai jos de incheietura, batand spre negru la marginea iilnii inipalc, acolo unde sangele sc inchegase. Stiusem, fora a ma intreba cum, ca metacarpianul al patrulca era zdrohii, Asa era. Lama armei lovise capatul osului, sfaramandu-i capul in apmpierea |)odului palmei. Trebuia sa tai si acolo, deci. Bucatile de os trebuiau inlaturate, ca s;l impiedic iritarca tesuturilordin imediata lor vecinatate. Dacaa$ fi inliiniiai metacarpianul, degetul al treilea si al cincilea ar fi fost apropiate until de i elalalt, astfel mana devenind mai mica. Am eras cu putere de degetul afectat pentru a deschide spatiul articular iiitre incheieturi si am folosit varful scalpelului pentru a taia ligamcntul. ( iartilagiile s-au desprins cu u n poc diserct, dar scsizabil, iar Jamie a tresftrit si a gemut, mana lui miscandu-se intr-a mea. - Stai linistit, i-am $optit, tinandu-i mana strans. Stai Iini$tit, totul e-n regula. Sunt aici, totul e bine. Nu puteam face nimic pentru baietii care mureau pe campul dc luptit, ilar aici puteam face pentru el lucruri care puteau fi considerate magie si stiam cl vraja va tine. M-a auzit, dcsi era prins in visele agitate provocate de opiu. S-a incruntat si a mormait ceva neinteligibil. Apoi a oftat din greu si s-a rclaxat, incheietura mainii lui intepenind inca o data in mana mea. Undeva, in apropiere a cantat un cocos si am privit panza cortului. Lumina devenise mai puternica, odata cu rasaritul soarelui, se starnise un vant care aducea aerul racoros in cort. Trebuia sa desprind muschii din partea inferioara, facand cat mai putin r;lu posibil. Trebuia sa prind mica artera de la nivclul degetului si cclelalte doua vase care pareau destul de mari pentru a avea importanta, sa tai cele cateva fibre si bucati de piele care tineau degetul, pentru ca apoi sa-1 desprind, cu metacarpianul surprinzator de alb si dezgolit, de parca ar fi fost coada unui sobolan.

Era o treaba fecuta bine $i curat, dar am avut un sencimem de 11 i-.ii'(i ■in I am dat deoparte acea bucata de came. Am vazut cu ochii miniii cum il dm i in bratepe Jemmy, careabiase nascuse, si cum ii numara degetelc d r l.i m si de lapicioare, mirandu-sesi bucurandu-se in acelasi timp. T;ti:ll ■i>pilulm a numarac si el degetele de la maini si de la picioare. - E bine, mi-am soptit mai mult mie decat lui Jamie. E bine, >i vindece. Tot ceea ce a urmat a decurs rapid. Am luat forcepsul pen mi a in him i fragmentele de os. Am curatat cat am putut de bine rana, inli5tiii.iinl In. i iarba si mizerie, chiar si o bucata mica de stofa care patrunsesc in came. I in |. ■ aceea nu am mai avut decat sa curat marginea ranii, sa tai cxccsul ih pn |. si apoi sa tree la sutura inciziilor. Am pus pe mana o pasta din usiumi :,i (nut . de stejar alb in amestec cu alcool, am adaugat calti si panz£, un baml.ij mi m ?i plasturi adezivi, astfel incat mana sa nu se umfle si degctul al neili .1 v’ il cincilea sa se apropie unul de celalalt. Soarele aproape ca rasarisc. Felinarul care ardea deasupra capulin m u parea ca arunca o lumina palida si slaba. Ochii imi ardeau din cau/.i mm. cii incordate si a fumului de la focurile in apropierea carora m i aflasem, Al... * se auzeau glasurile ofiterilor, care trezeau militarii ce aveau de infruniai.....mi zi. Si dusmanulr Am asezat mana lui Jamie pe pat, in apropierea fetei. Era palid, d.n mi foarte palid, iar buzele lui erau roz, nu vinete. Am pus instrumemele inn n galeata in care era un amestec de apa si alcool, simtindu-ma dcodai.i pi ■ obosita pentru a le curata asa cum s-ar fi cuvenit. Am infasurat degeitil. n i intr-un bandaj, nefiind sigura ce sa fee cu el. De aceea 1-am lasm pc 111 ,1,1 - Dcsteptarea! Desteptarea! strigau sergentii la intervale rcgiil.m .1. timp. La aceste strigate soldatii raspundeau cu replici usturatoare. Nici nu m-am mai ostenit sa ma dezbrac. Daca in ziua aceea in in.m i se dea lupte, aveam sa fiu trezita cat de curand. Jamie nu. Nu aveam •I. i . sa ma tem. Jamie nu avea sa lupte astazi. Am inlatura agrafele din par si mi 1-am scuturat, lasandu-1 sa ai.iim pi umeri. M-am intins pe pat, langa el. Stateaintins pe burta. Am vazm mii-.i In. fermi ai feselor sale sub patura; am pus mana pe o fesa si am strans. - Vise placute, am spus si m-am lasat prada somnului. h im

63 DESPARTIT PE V E C ID E PRIETENI SI D E RUDE In sfarsit, iococenentul Lord Ellesmere ucisese un rebel. Sc gandra u unionise mai multi rebcli, dar nu putca fi sigur In legatura cu cei asu|ira»anu.i i iasc.se. Unii dintre ei au cazut, dar era posibil sa fie doar raniti. Era sigm *a fl ucisese pe omul care atacase un run britanic impreuna cu ali i rebcli. II uiasc pe acel om in doua cu o sabie de cavalerist si, in mod ciudar, caicv.i /.ilc dupa aceea, bratul in care tinuse arma li amortise. Din aceasta cau/.a. isi inisca mana stanga la fiecare catcva minute, pentru a se asigura ci se poaie lolosi de ea. /Ycea senzatie de amorteala nu se manifesta doar la nivelul bracului. In zilele ce au urmat bataliei, au fost ingrijiti ranitii, au fost ingropab inortii si bricanicii si-au refacut fortele. Dczertarile erau frecvente. mcreu lugeau cativa militari. lntr-o zi, a fugit o increaga companie de miliiari din Brunswick. A asistat la mai multe inmormanrari si a vazut cu chipul impietrit cum barbati, dar si baieti pe care li cuno§tea, erau pusi pentru totdeauna in pamam. In primele zile nu mgropasera destul de adanc mortii si s-au vazut obligaii sit auda toata noaptea urletele si maraielile lupilor care se luptau pentru cadavre. Au ingropat a doua zi ceea ce mai ramasese din morti. I-au ingropat mai adanc. Noaptea ardea un foe la fiecare o suta de yarzi in jurul taberei, pentru ca americanii care erau buni tintasi ucideau santinelele. Zilele erau caniculare, iar noaptea domnea un frig cumplit... si nimeni nu sc odihnea. Burgoyne emisese un ordin, conform fiecare ofitersi fiecaresoldat va dormi eebipat. William nu isi schimbase lenjeria dc mai bine de o saptamana. Nici nu conta daca mirosea. El nu-si detccta propriul miros. Oamenii erau obligati sa fie in pozitie de lupta deja cu o ora inainte de rasaritul soarelui si sa ramana asa pana ce soarele va fi rasarit, astfel incat ceata sa nu-i poata ascunde pe americani, Ratia de paine fusese redusa la jumatate. Sarea, carnea de pore si faina erau pe sfarsite. Cantinierii nu mai aveau tutun $i coniac, spre nemultumirea militarilor germani. Partea buna era ca sistemele britanice de aparare erau loarte bine puse la puncr. Existau doua redute si o mie de oameni fusesera

trimisi sa defriseze terenul pentru a deschidc cai de tragere pentru anil n, Generalul Burgoync anuntase ca generalul Clinton era astepcat sit sum ,im i in zcce zile cu o form de sprijin si - cel putin asa se spera - cu alimcmi - Evreii pe Mesia an astepcat asa cum noi asteptam la generalul ( Jinnm a spus in gluma locotenentul-major Gruenwald, care reusisesa supravietuinn i printr-o minune, dupa ce fuscsc ranit la Bennington. - Ha, ha! a exclamat William. Cei din tabara americana aveau moralul ridicat si erau gata s;1 in n .... treaba pe care o incepusera. Din pacate, in timp ce in tabara bi'iuuii i > micsorascra ratiile, americanilor li se terminan munitiile si praful tie |nn, i A urmat o perioada de nelinisce in care americanii incercau sa jefuiasca ial i.n . britanica, dar fara nici un fel de rezultat. Pe Ian Murray aceasta situatie il plictisea si a inceput sa umble priii i eai i rezultatul fund ca unul dintre tovarasii sai a calcat intr-un pintcn lulu n pentru ancorarea tunurilor. Omul s-a intepat in picior si aceasta iniampl in nefericita a fost un pretext bun pentru ca Ian sa mearga la cortul-spii.il iunl< Rachel Hunter ii dadea o mana de ajutor fratelui ei. Aceasta perspectiva 1-a insufletit atat de mult, incat nu a fost au nt. * i impiedicat si acazut mtr-o rapt, lovindu-se cu capul de un bolovan. I j nlm barbati au intrat in tabara sustinandu-se reciproc si s-au indreptai i.itn cortul-spital. In core era agitacie. N u acolo erau tinuti bolnavii, dar ;n i ilu venea la tratament. Ian nu si-a spart capul, dar vedea totul dublu si a im In un ochi, sperand ca astfcl isi va putea da seama mai bine unde se alia li.n In I - Ho ro! a spus cineva in spatele lui pe un ton de buna dispo/.i|ii. mu nighean donn boidheach. Pentru o clipa, a crezut ca ii vorbise unchiul sau si se mira de ce se .uln i matusii lui, rostind cuvinte de alint, in timp ce ea lucra... Dar ni.im i Claire nici mScar nu se afla acolo. Ian si-a adus amince de asta. ,Si tl.n ,t nu era acolo, atunci... Punandu-si o mana peste un ochi, astfel incat acestasa nu-i ias;1 din i .i|> Ian s-a intors incet si a vazut un barbat la intrarea in cort. In razele soarelui de dimineata parul barbatului parea cuprins de ll.li m si Ian a ramas cu gura deschisa, simtindu-se ca si cand ar fi fost lovii in sunn » N u era unchiul Jamie. Si-a dat seama de acest lucru imediat. Siacel Ii.iiImi isi ajuta un camarad care schiopata. Avea o feta cu totul difetita de a mu liitilm Jamie: era rosie, arsa de soare si batuta de vant si de ploi, iar tnlsaturile 11 .n11 -

l.iprul ca omul era vesel. Parul lui era de cuJoarea ghimbirului, nu tocmai si ii cam cfeuse deia tample. Era solid, nu foarce inalt, dar fclul in care m' misca... intocmai ca un jaguar. Dintr-un motiv anume, Ian nu se putea despi inde de imaginea lui Jamie Fraser. ( )mul acela roscat purta kilt. De fapt, atat el, cat si camaradul sau, purtau lull. Oameni din Highlands, s-a gandit Ian. Oricum si-ar fi dat seama de unde era omul, in momentul in care avea sa-I auda vorbind. - Co thu? a intrebat Ian brusc. Cine esti ltd Auzindu-I pe Ian vorbind in gaelica, omul a ramas uimit. L-a masurat pe I,in din cap pana-n picioare, observand costumatia lui de mohican, inainte de a raspundc respectuos: - Is mise Seaumais Mac Choinnich it Boisdale. Co thafaighneachd?Eu sunt I tarnish MacKenzie din Boisdale. Cine intreaba? - Ian Murray, a raspuns „mohicanul“, incercand sa se concentreze. Numele ii parea cunoscuc, si cum sa nu-i para cunoscut? Existau sute de oameni care purtau numele de MacKenzie. Bunica mea a fost o MacKenzie, a conrinuat el, vorbind pe tonul omului care isi cauta rude printre straini. Ellen MacKenzie din Loch. Omul a facut ochii mari. - Ellen din Loch? a spus el in cele din urma. Era fiica celui care se numca Jacob Ruaidh? Atat de surescitar era Hamish, rncat l-a strans care pe camaradul sau, care a scos un tipat. Accsc fapt a atras atentia femeii pe care scotianul o salutase, numind-o „o, minunata fecioara cu pielea aramie“. Chiar avea pielea aramie. Ian si-a dat seama imediat de accst lucru. Fata arsa de soare a lui Rachel era de culoarea castanei. Parul ei era de culoarea alunclor. Gandindu-se la asta, Ian a zambit. Fata l-a vazut si si-a ingustat privirea. - Ei bine, daca esti in stare sa ranjesti ca un maimucoi, inseamna ca nu esti ranit grav. Ce... S-a oprit, viizand ca Ian Murray era impreuna cu un barbat din Highlands, imbracar In kilt, care striga de bucuros ce era. Ian nu striga, dar ii facea placcre sa se afle acolo. - O sa vrei sigur sa-1 vezi pe unchiul meu Jamie, a spus Ian simtindu-se mai putin emotionat. Cred ca i se spunea Seaumais Ruaidh. kimi,

Jamie Fraser statea cu ochii inchisi, incercand sa-si deaseama tic iliiii n . din mana sa. Era o durere ascutita, care 1-ar fi putut face sit (ipc. lui ii* Dar un astfel de observator ar trebui sa ne doboare, iar noi nu vom icmitu ' Am auzit voci afara. Jamie vorbeacu cineva si, oclipa mai tar/.iu. a ........ in cort. - Sassenach, a inceput el. Poti sa vii sa... S-a intrerupt, vazandu-I pe vizitatorul meu si a facut o pin ■« spunand: - Domnule. M-am uitat surprinsala ofiterul care venise la mine. Din nv.mic i.i in • se comporta Jamie, devenea clar faptul ca avearn inaintea mea un t fapt si s-a lovit cu palma peste frunte, spunand: - Imi cer scuze, doamna Fraser! Ce impresie va puteri (ace ilr.|m im barbat care da buzna si va cere medicamentc fara a se prezcma? A luat pachetul din mana mea, apoi s-a aplecat si mi-a siiruiai d. gi n l discret. - General-maior Benedict Arnold, sluga dumncavoastrri, doanma Jamie a privit in urma generalului, incruntandu-se putin. Apoi m ,i ........ pe mine si s-a mai inseninat, spunand: - Te simti bine, Sassenach? Atari de parca e$ti gata sa cazi din pit ..... . - S-ar putea sa mi se imample si asta, am veplicat, simtind o srnzaiu d. slabiciune si cautand sa ina asez cat mai repede pe scaun. M-am ase/.it -.i am descopcrit sticla de laudanum langa mine. Am ridicat-o, simtind c;ii de go i era si avand astfel o dovada a faptului ca nu imi imaginasem dour ta umui acela care plecase fusese intr-adevar inaintea mea. - Eram pregatita sa dan candva nas in nas cu George Washingum . m Benjamin Franklin, am spus eu. As fi putut sail intalnesc si pc John Adam dar nu m-am asteptat sa-1 vad pc el si mi-apUtcut> am continuat eu cu 11 i i• iJamie continua sa se uite in jur cn sprancenele ridicate, Apoi a privii u I ■ de parca s-a intrebat daca nu cumva am luat o inghititura din ca. - De ce s-ar fi cuvcnit sa nu-ti pla... Oh! Stii ceva despre cl? - Da, stiu, si este vorba despre un lucru pe care mi-as fi dorit s.i t am Am inghitit nodul care mi se puscse in gat si am continual, avaml n senzatie de rau: - Inca nu este un tradator, dar va fi. Jamie s-a uitat peste umar, vrand sa se asigure ca nu ne auzea cim v.i i apoi s-a asezat pe scaunul rezervat paciendlor, mi-a luat mainile inir-air ■!< si mi-a soptit: - Spune-mi. Existau anumite limite in legatura cu lucrurile pe care puXethn s.i i !■ spun... si era prima data cand regretam faptul ca nu acordasem mai mull i atentie temelor la istorie pe care trebuia sa le faca Bree, deoarecc ;u i-.n i formau nucleul cunoscintelor despre Revolutia Americana. - A luptat de partea noastra... de partea americanilot pcnmi n vreme si a fost un militar stralucit. Dar, in acelasi timp, el a fosi dczilii/lo nat si a trecut de cealalta parte a baricadei, dand informatii brinmit llm

fnlosindu-se de un om al carui nume este John Andre. Stiu aceste lucruri pentru ca omul sau de legatura, John Andre, a fost prins si spanzutat. Crcd, ins;t, ca Arnold a fugit in Anglia. Faptul ca un general american a trecut de p in* de bataia armelor. - Uite-l! a strigat Arnold, ducandu-si iapa marunca, maronic |..... tufisuri si ridicandu-se in scari, fara a-i pasa ca i s-ar fi putut intampl.i i ■■■ El s-a ridicat in scari si a intins un brat, exclamand: - Generalii! Impuscati-i pe generali, baieti! Cinci dolari pemm lit* in nemernic gras doborat din sa. La aceste indemnuri s-a raspuns cu foe. Jamie l-a vazuc pe I h im 1 Morgan aruncandu-i o privire patrunz&toarc lui Arnold si pornind spn *I atat de repede cat ii permiteau membrele chinuite de reumatism. - Inca o data! Mai incercati o data! a strigat Arnold, biUiindu «i peste pulpa. L-a zarit apoi pe Jamie si i-a strigat: - Dunineata! Impnsca-l! Nu poti sa-1 impusti? Jamie a ridicat din umeri, a dus arma la ochi si a trintit voit mai sus. V.iwiil incepuse sa bata mai tare si i-a arnneat in ochi praful de pusca, dar l-a v.i/m pe unul dintre ofiterii mai mici in grad langa Simon ducand mana la ■.ip pentru ca apoi sa se ciatine in sa si sa-i cada palaria in gran. li venea sa rada, desi isi dadea seama ca era cat pe ce s3-I im pure pc .n ■I ofiter in cap, dar din greseala. Tanarul s-a inaltat in scarile seii si a ridii 11 pumnul, facand un gest amenintator ciitre padure. - Imi sunteti dator o palarie, domnule! a strigat ofiterul britanic.

Rasul ascutit, rasunator al lui Arnold s-a auzit in padurc, iar oaim-nii i are il insoieau au inceput sa strige si sa croncane ca ciorile. la vino-ncoace, domnule ofiter, am sa d dau doua pSlilrii! a siiigai \mnld, strunindu-si calul care se invartea in cere. 1)upa o vreme, le-a strigat puscasilor: Sa va ia naiba ca aveti ochi dc orbi! Nu o sa impuste nimeni un general? S-au auzit unasau doua impuscaturi, dar cei mai multi trebuie s;t-l Ii vii/.ui |H' I )aniel Morgan apropiindu-se de Arnold de parca ar fi fost un pom care a i apatat viata, si au renuntat sa traga. Arnold trebuie sa-1 fi vazut si el, dar 1-a ignorat. A scos un pistol dc la bran ,\i a tras lateral, spre Fraser, desi nu spera sa nimereasca de la asemenea dislanta. Speriat de zgomot, calul a ciulit urcchile. Morgan s-a tras inapoi, pcnmi a nu fi calcat in picioarc de cal si a cazut la pamant. Fara nici o clipa de ezitare, Arnold a sarit din sa si s-a aplecat sa-1 ridice pc barbatul varstnic scuzandu-se, lucru pe care Morgan nu I-a apreciat, dupfl nun si-a dat seama Jamie. El s-a gandit ca batranul Dan ar fi putut s;1-l loveasca in testiculc, uitand de grade, dar $i de reumatism. lapa generalului era dresata sa stea linistita in orice siruatie, dar impu?catura neasteptata o speriase si se agita, calcand in copite frunzele moarte si privind in jur cu ochi mari. Jamie a pus mana pe haturi si a tras in jos botul iepei, suflandu-i in nari, astfel incat sa-i distraga atenda. A fornait si a scuturat din cap, dar nu a mai dat din picioare. A mangaiat-o pe ceafa si a plescait din limba, ciulind putin urechile. Mana ii sangera din nou, dar nu era grav. Privind peste gatul solid al iepei, Jamie 1-a vazut pe Morgan refuzand eforturile lui Arnold de a-i inlatura frunzele si noroiul de pe haine. - Nu mai ai comanda, domnule! a exclamat Morgan. Cum indraznesti sa le dai ordine oamenilor mei? - La naiba cu jocul acesta de-a soldatii! a spus Arnold. Eu sunt general, el e general, a continual el privind spre o silueta calare aflata la oarecare distanta. Si eu il vreau mort. O sa avem tot felul de discutii cand se vor termina toate astea. Asta e o lupta, la dracu’! Jamie a prins un anumit iz de rom, dulce si tare, pc langa mirosul de fum si de boabe de grau calcate in picioare si poate ca acest lucru avea legatura cu tot ce se intamplase, desi, din cate il stia cl pe Arnold, intre omul treaz si cel care mirosea a bautura nu era o mare diferenta.

Vantul batea in rafale, trecandu-i fierbinte pe la urechi, inciln :u »n lum si sunete disparate: pocnetul muschetelor, bubuituri de arcilerie, siiijv,,»'l* bn Simon Fraser si ale ofiterilorsai, care leordonau militarilor din I Icssn m miiIi tarilor britanici sa stranga randurile, strigatele si gemetele de dmeii i li­ ve neau de la distant^ mai marc, unde se incerca ruperea liniilor gcun.dulm Enoch Poor. Milltarii generalului Ebenezcr Learned faceau presiuni asupra milium lor din Hessa. Jamie vedea uniformele germane de culoare verdc, icsind lui Inainta cu greu. Astfel, oamenii nu se vedeau fortati sa alerge. Jamie a v.i/ui spatele hainei albastre a lui Arnold, plina de pete negre, pentru cfl era ml i de transpiratie si se lipea de umerii lari ai celui care o purta. S-a auzit o impn. catura dintr-o parte. Pentru o clipa, s-a creat confuzie. Si Arnold a disparut, strigand si dand pinteni iepei sale, trecand de retlniii Jamie s-a gandit ca poate vrea sa atace din flanc. Acest lucru ar fi ecliiv.il.n cu sinuciderea pentru ca reduta era plina de grenadieri nemti. Le-a z3riu il.Mili tuguiate care se iveau dcasupra parapetilor redutei. Poate ca Arnold era gant sa se sinucida pentru a crea o diversiune, astfel incat oamenii sa poatil ai.it .1 reduta din fata. Poate ca era gata sa platcasca cu viata pentru acest atac. Reduta avea o inalrime de aproximativ cinci metri si un perete ficui din pamant, care avea o palisada din busteni in partea de sus. Bustenii erau astir I orientati meat ieseau in exterior varfurile lor ascutite. Gloantele suierau peste tot in apropierea redutei si Jamie s-a ferit. A incercat sa se catere, prinzandu-se de barne. La un moment dat, mana i .1 alunecat si a cazut peste arma lui, simtind pur si simplu ca nu mai avea an Oamenii din preajma lui au tras prin spatiile existente intre busteni, iar cl a vazut plutind deasupra fumul alb ce il ascundea de militarul german pe fair tocmai il zarise. Jamie a plecat repedc, tarandu-se din locul in care se alia, astfel incat neamtul sa nu apuce sa arunce spre el o grenada.

Plecaci de-aici! a strigat cl peste lunar, dar omul care trasese prin acel ■.paflu dintre busteni incerca deja s5 se rctraga. Din pacate, grenada aruncata I a nimerit in piept si a explodat. Jamie si-a frecat mana de camasa, inghitind fiere. II ustura palma pentru c;l ii intrasera in ea a$chii din scoarta de copac. Sarisera bucati de lemn si de meta! din reduta si ceva 1-a lovit in fata si simtea transpiratia acida, dar si sangele fierbinte curgandu-i pe obraz. L-a vazut pe grenadier, para verde in spatiul dintre busteni. Trebuia sa se mi$te repedc. A scos un cartus din tolba, a tras de el cu dintii, nuinarand. Era in stare sa incarce pusca in douasprezece secunde, stia acest lucru, cronometrase. Nona... o p t.. Ce obisnuia Bree sa numere atunci cand trebuia sa tina socoicala clipelor? Hipopotami, da. Sase hipopotami... cinci hipopotami. Simtea o polta de-a dreptul nebuneasca de a rade, pentru ca vedea cu ochii mintii un grup de hipopotami frumos aliniati, care se uitau la el si comentau ce facea. Doi hipopotami... N u murise inca, asa ca s-a lipit de acea deschizatura dintre busteni, a tintit si a tras asupra unei pete verzi, care ar ft putut fi un brad, dar nu era, pentru ca a tipat. Si-a pus arma pe spate si a mai filcut o incercare, infigandu-si degctele in busteanul a cami scoarta nu fiisese inlaturata. Degetele i-au alunecat, aschii line i-au patruns sub unghii, a simtit durerea, dar de data asta si-a prins incheietura mainii drepte cu mana stanga, pe care se putea bizui, tinandu-se ilc bustean. Picioarele i-au alunecat pe peretele din pamant si o secunda a simtit ca atarna in aer ca o veverita agatata de creanga unui copac. Si-a tras in sus propria greutate si a simtit cum ceva il jena la umar, dar nu a avut vreme sa vada despre ce era vorba. Un picior, isi pusese un picior sub bu$tean. A facut o miscare brusca si s-a lipit de bustean, intocmai ca acel animal cunoscut sub denumirea de „lenes“. Ceva s-a infipt in busteanul de care se tinea. A simtit vibratia lemnului. - Ia stai asa, omule-n rosu! a strigat cineva care se afla sub el. Jamie a simtit cum ii ingheata sangele in trup. Ceva a lovit din nou Iemnul undeva foarte aproape de degetele lui. Era un topor? Nici nu avea vreme sa se teama. Omul aflat sub el a tras pe langa umarul lui. A auzit glontul vajaind, intocmai ca barzaun suparat. De aceea Jamie s-a tras catre baza busteanului cat a putut de repede, simtind ca pana si hainele il trageau dc incheieturi.

Erau doi militari din Hessa morti sau raniti, chiar deasuprn lui. 1in •! trcilea a vazut capul lui Jamie si a dus mana in sacul sau. Onmliii nn i . vedeau dintii, ascunsi de o musrata pomadata. S-aauzit un urlci din %|i,ii.

mi till tea pc campul delupta, indiferent cat de violenta era, n i l era :ieela$i tin m »ii moartca unui prieten. Din felul in care arata tanarul William, Simon I i.im i ii lusese prieten si comandant. I’reocupata de aceste observacii, nu am fost atenta la subicctul discu|iri m .'i11 n II prcocupa usa deschisa. In timp ce ceata punea stapanire pe pitdinv, in preajma casei din barne se ridica negura, dand tarcoale ferestrelor, iar Willi,mi a avut neplacuta senzatie ca ceata... venue sd-l ia pe generalulde brigade - Am sa inchid usa... Imi perm ited? Dupa ce a rostit aceasta intrebare, a vrut s&se indrepte catre casa din ban n dat a fosr oprit de Grant, care i-a spus: - Nu, n-o inchide. William s-a uitat la colonel surprins, iar acesta din urma i-a spus: - Cel care ti-a dat palaria a spus ca trebuie sa lasam usa dcsch isa. Ii voi Iu despre un obicci din Highlands... e vorba despre... aaa... suflctul care n vrea sa iasa. Aceste explicatii au fost data cu deosebita delicatete, dar apoi Gram ii adaugat fara pic de diplomatie: - Oricum e prea rece pentru mustc. William a simtit ca i se strange stomacul si a inghitit fierea care i-a Venn pe gat, pentru ca a vazut cu ochii mintii roiuri de insecte. - Dar nu putem ... Cat timp? a intrebat el in cele din urma. - Nu mult, 1-a asigurat Grant. Trebuie si asteptam doar pana ce va ;ivr,i Ioc inmormantarea. William a vrut sa protesteze, dar s-a abtinut. Bineinteles. Ce altccv.i v putea face? Cu toate acestea, i-au revenit in memorie transeele pe care Ic .m sapat la Heights, obrajii manjiti de noroi ai caporalului sau... Dupa uliimcli zece zile, a crezut ca nu mai era sensibil la asrfel de lucruri. Cu toate acesu .i. urletele lupilor care veneau sa-i sfasie pe morti si pe muribunzi ii rSsunau in urechi §i le simtea pana in stomac. A mormait o scuza si s-a dus intre tufisuri ca sa verse cat mai disctci i u putinta. A plans putin, apoi si-a sters fata cu o mana de frunze si s-a iniiu Plin de tact, Grant a presupus ca William disparuse doar pentru a se iim11 .■ si nu a pus nici un fel de intrebari.

- Lfn domn impresionant, a spus colonelul intr-o doara. Mil icft'i la iiida gcneralului. Semanau, nu crezi? Prins inrre speranta si tristete, William abia daca il obseivase pc colom-ltil I laser inainte ca acesta sa li dea palaria pe neasteptate si, aiunci c:ind coin nclul facuse accl gest, fusese prea uiuit ca sa il priveasca atent. A dat din cap in semn ca era de acord cu Grant, dar isi aducea aminte vag dc omul iuali, care se asezase in genunchi ianga patul de moarte. Stia ca, in lumiiia slabs, i se vedea parul rosu din crestet. - Seamana mai mult cu dumneata decat cu domnul general, a spus gcneraiul amuzat, izbucnind intr-un ras scurt care semana cu un croncilnii. llsti sigur ca nu ai rude de origine scotiana? - Nu am. Toate rudelc mele, atat din partea tatalui, cat si din partea mamei, sunt din Yorkshire, a replicat William, multumit ca se schimbasc subiectul discutiei. Mama tatalui meu vitreg este pe jumatate scotianca. Sunteti de parere ca asta conteaza? Indiferent ce a sptis Grant, replica s-a pierdut, prin ceata s-a auzit sunetul ce vestea ca un suflet ce trecuse in lumea cealalta. Amandoi au inglietat, ascultand. Veneau cimpoierul generalului, Balcarres si unii dintre cercctasi, care aveau sa se ocupe de inmormantare. Soarele rasarise, dar era ascuns de o perdea de ccata si de padure. Chipui lui Grant semana cu ceata, era palid si umed. Sunetul care se auzea parea sa vina de la mare departare si totusi razbitea din padure. Vaiete si strigate s-au aiaturat sunetelor cimpoiului. Erau Balcarres si indienii lui. Desi sunetele il tnfiorau, William se simtea cat de cat impacat. Nu avea sa fie o inmormantare dintre acclea care se petreceau rapid, fara a se acorda respectul cuvenit celui ce urma sa fie incredintat pamantului. - Parca ar fi niste urlete de lup, nu-i asa? a tntrebat Grant in soapta. Colonelul si-a trecut o mana peste fata si apoi si-a sters palma transpirata pe pantaloni. - Da, asa este, a replicat William. LocotencntuI si-a indreptat spatele si a asteptat sosirea cortegiului funerar, fiind constient in permanenta ca in spatele sau se afla casa din barne a carei usa statea deschisa, lasand sa patrunda ceata.

67 MAI

g r a s A d e c a t g r a s im e a

Am crezut intotdeauna eft a te preda e un lucru simplu, Prcdai sal m i urmeaza o strangere de mana si re indrepti spre locul in care vei fi incm run sail spre urmatoarea batalie. Ideea mea simplista a fost spulherau ■l< doctornl Rawlings, care a trecut prin tabara noastra pentru a-mi vorbi clrspn fratele sau. Tam spus tot ce i-as fi piitut spune, exprimandu-mi ailminp i pentru catastiful lui in care notase diverse aspecte legate dc diferitc ca/m i >,i datorita caruia ma simtcam ca si cand 1-as fi cunoscut. Cel de-al doilen dm 11 >i Rawlings - mi-a spus ca se numea David - era un om cu care sc pun .1 con versa in conditii foarte bune si am trecut la alte subiecte de disapie. - Dumnezeule, nu, a spus el, cand am aratat ce credeam eu despre i apt tulare. Mai intai este necesar ca termenii capitularii safie negociati, stiii, i.it asta este o afacere dclicata. Sa fie negociati? am intrebat. Domnul general Burgoyne nu arc dr aIf- ' Mi se parea ca spusele mele 11 amuzau. - Oh, ba da, cum sa nu? m-a asigurat el. Intamplator, am vazut prnpu nerile pe care le-a adus maiorul Kingston in dimineata aceasta spre a fi supiiM atentiei gcneralului Gates. Accste conditii debuteaza pe un ton cat se poair de hotarat. Se arata acolo ca, dupa ce 1-a infruntat de doua ori pe gcncralul Gates, generalul Burgoyne este gata sa faca acest lucru si a treia 0111 ,1 , Binemteles ca nu este gata sa faca asa ceva, a adaugat medicul, dar trcbuir sa-si mentina repucatia, desi este clar ca rebelii sunt superiori numeric si vhm sa accepte capitularea pentru a salva vietile unor oameni curajosi in termcui onorabili. Oricum, batalia nu s-a terminat inca, a adaugat el viand pare;! sa se scuze. Generalul Burgoyne propune incetarea ostilitatilor pana ce se voi incheia negocierile. - Chiar asa? am spus eu amuzata. Ma intreb daca generalul Gates esndispus sa accepte acest lucru. - Nu este dispus, a replicat un glas cu accent scotian si Jamie a intrai in cort, urmat de varul lui, Hamish. A citit propunerile lui Burgoyne, apoi a bagat mainile in buzunar si a scos de acolo propriile sale propuneri. El cere capitularea neconditionata si are pretentia ca militarii englezi si germani s.i depuna armele, devenind prizonieri. Armistidul va fi valabil pana la apusul -

sonrelui, dupa care Burgoyne trebuie sa dea raspuns. Am crezut ca maiorul i) sit faca pe loc o criza de apoplexie. - Crezi ca blufcaza? am intrebat. El a scos un sunet din gat si s-a uitat intr-un anumit fel la doctorul Rawlings, dand de Inteles ca un astfel de lucru nu se poate discuta in fata inamicului. Avand in vedere ca doctorul Rawlings avea contact cu ofiterii de rang inalt, poate ca avea dreptate. Plin de tact, David Rawlings a schimbat subiectul, deschizand capacul unei lazi pe care o adusese cu sine. - Seamana cu lada dumneavoastra, doamna Fraser? m-a intrebat el. - Da, seamana. Imi dadusem seama ca semana, dar nu voiam sa ma holbez la ea. Era mai uzata decat a mea, avea o tablita din alama cu un nume gravat pe ea, dar semana leit cu a mea. - Ei bine, nu am avut nici o mdoiala asupra celor ce i s-au mtamplat fratelui meu, a spus el, oftand. Aceste lazi ne-au fost date de catre ratal nostru, el insusi medic. L-am privit uluita, intreband: - Doar nu vreti sa-mi spuneti ca erati gemeni. - Ba da, am fost gemeni, mi-a spus. A parut surprins de faptul ca nu stiam acest lucru. - Gemeni identici? Doctorul a zambit, spunand: - Mama ne putea deosebi imediat, dar putini erau in stare sa faca asta. L-am privit, simtind o cdldura neobisnuita... aproape ca eram stingherita. Bineinteles ca imi facusem in minte o imagine despre Daniel Rawlings, citind notitele sale. Deodata, pentru ca 11 aveam inaintea ochilor, ca sa spun asa, m-am simtit tulburata. Jamie ma privea uluit, cu sprancenele ridicate. Am tusit si m-am inrosit, iar Jamie a scos un sunet din gat, a luat pachetul de earn si a iesit impreuna cu Hamish. - Ma intreb daca nu curnva aveti nevoie de ceva ca medic, vreau sa spun, a zis David Rawlings, rosind la randul sau. Eu insumi nu prea am instrumentar, dar am mai multe scalpele. As fi onorat daca a ti... - Oh, oferta este foarte generoasii. Sentimentul de jena a facut loc unui viu interes.

- Aveti cumva o pereche de clestt in plus? Vreau sa spun, avc|i nti Inn ■tmic? 1-am intrebat. - D a , bineinteles, a replicat medicul deschizand un scrnu.r. d h.n cautand un forceps mic. Am vazut un obiect neobisnuic si i 1-nm ,11 ,11,11 - Ce Dumnezeu este aceea? - Se n u m e s te y ^ m penis, mi-aexplicat doctorul Rawlings rnsind vi/ibil -A ratii ca o capcana pentru ursi. Este cumva un dispoziiiv pi uitn circumcizii? Am lua: obicctul acda si I-am privit cu interes. - Este... aaa... Va rog, stimata doamna. Aproape ca mi-asniuls din manaacel obiect, grabindu-sesil-l pniu l.i I in lad a. - Pentru ce Dumnezeu se foloseste? am intrebat eu, mai nuili ui decat ofensata de gestul sau. Dupa nume poate fi... - Imptedica... aaa... umflarea nocturna. Fata i se facuse rosie ca focul si nu indraznea sa se uite m ocliii inoi - Da, i-am spus, mi-am inchipuit ca e bun pentru asa ceva. Obiectul In chestiune era alcatuit din doua cercuri concentrice, din nu ■il dintre care cel exterior era flexibil si avea un fel de cheie cu ajutorul i .in ■< se putea strange. Cel de-al doilea cere avea un fel dc dinti si sem.lna .,i continue pe asemenea teme jenante, am fost intrempti de un zgomoi u n se auzea afara. Medicul a profitat de aceasta imprejurare si a inch is lada, i luat-o in brate si a venit langa mine la incrarea in cort. Un grup de oameni trecea prin tab&ra. Un maior britanic in uniform,i de gala, legac la ochi si cu fata atat de rosie, incat parea ca este gata st'l explu deze, era escortat de doi militari, in vreme ce un barbat aflat la o oarer an

(lisiimra, canta discret din fluier Yankee Doodle, Aducandu-mi aminte ceea i c spusese Jamie in legatura cu atacul de apoplexie, stiam sigur ca ofiterul n ;i maiorul Kingston, care fusese desemnat sa duca propuncrea de capimiare ,i Ini Burgoyne. - Vai de mine, a soptit doctorul Rawlings, dand din cap. Ma tem ca va dura mult. Si a durat. O saptamana mai tarziu, ne aflam tot acolo, in vreme ce scrisorile circulau intre cele doua tabere de doua ori pe zi. In tabara americanii, domina un aer de relaxare, dar am a n a imprcsia ca in tabara britanica ilomnca tensiunea. Doctorul Rawlings nu se intorscse, asa incat nu ne puteam baza decat pe zvonnri despre negocierile legate de capitulare. Era evident ca gcneralul Gates blufase intr-adevar si ca Burgoync fusese suficient de inteligent pentru a-si da seama de acest lucru. M-a bucurat ca cram intr-un loc in care puteam sa-mi spal hainele fata a ma teme ca voi fi impuscata, scalpata sau molestata in vreun alt mod. Pe de alta parte, erau foarte multe victime in urma celor doua batalii, care necesitau ingrijiri. Am bagat de seama ca un barbae dadea tarcoale taberei noastre. Dam vazut de cateva ori, dar nu s-a apropiat niciodata atat de mult de mine incat sa fi putut sta de vorbi si am crezut ca sufera de vreo afectiune „rusinoasa“, cum ar fi blenoragia sau hemoroizii. Barbatilor aflati intr-o asemenea situatie ie trebuia de obicei multa vreme pentru-si face destul curaj sau pentru a ajunge la disperare, ca sa ceara ajutor. Chiar si asa, asteptau pana ce aveau ocazia de a-mi vorbi intre patru ochi. A treia sau a patra oara cand 1-am vazut, am incercat sa-i prind privirea ca sa-1 lac sa se apropie destul de mult pentru a-i putea da de inteles ca eram gata sa il examinez in particular. De fiecare data, insa, ini-a evitat privirea lasand ochii in jos si amestecandu-se in furnicarul de militari din Armata Contincntala. A reaparut pe ncasteptate in ziua urmatoare, catre apusul soarelui, in timp ce incercam sa fac un fel de supii, folosindu-ma de un os despre care nu stiam exact de la ce animal provenea, dar care era destul de proaspat si avea bucati de carne pe el. Osul imi fusese dat de catre un pacient. Primisem, de ase­ menea, doi cartofi dulci, o mana de boabe de grau, o mana de boabe de fosole si niste paine uscata.

- Dumneavoastra sunteri doamna Fraser? m-a intrebat omul, vnilmui surprinzator de clar si de elevat, cu un accent scotian. Mi-am spus i .1 to lmi> sa fi fost din Edinburgh si mi-am adits aminte de felul de a vorhi al Ini I >m Christie. El insistase intotdeauna asupra formulei „doamna F'niscr" ti .m i un mod formal, sacadat, de a vorbi. - Vi se spune Vrajitoarea Alba, nu-i asa? a intrebat omul, zambiud I In avea o expresie deloc placuta si am prins bine fecaletul in manii. Era in il< brunet, slab si tras la fata. Purta uniforma Armatei Commentate. M im intrebat de ce nu se dusese la medicul din regimentul sau si prcicraso mi iim la o vrajitoare. Isi dorea ceva care sa-1 ajute in dragoste? Nu pilica gnml A izbucnit intr-un ras scurt ?i a facut o plecaciune. - Doream doar sa stiu daca am venit sau nu la cine trebuie, a spus rl \ ■ rog sa nu va suparati. - Nu raa supar, i-am rSspuns. Nu era amenintator decat prin faptul capoate statea prea aproape tie mini. dar mie nu-ini placea. Inima imi batea mai repede decat s-ar fi cuvcnii - Vad ca stiti cum ma numesc, i-am spus, cautand sa ma linistcsc 1)mn neavoastra cum va numiti? Omul a zambit din nou si m-a mSsurat din cap pana-n picioare, ccc.i.. i-a dat un aer insolent. - Numele meu nu este important, areplicat el. Sotul dumneavoasu.1. ■ James Fraser? In momcntul accla am avut dorinta arzatoare de a-1 lovi cu facalciul. d.n nu am facut-o. S-ar fi putut ca acest gest sa-1 faca sa se simta prost, d.n nu . as fi scapat de el. Nu voiam sa-i spun ca Jamie era sotul mcu si nici nu m .nu ostenit sa ma intreb de ce. Am spus pur si simplu: - Va rog sa ma scuzati. Dupa aceea am luat oala de pe foe si am plecat. Nu se asteptase la asa ceva si nu a pornit imediat dupa mine. M .im indepartat cu repeziciune si m-am oprit in spatelc iinui cort mic, aparpn.iinl voluntarilor din New Hampshire, si am intrattntr-un grup de oameni sir.inM in jutul unui foe. Erau acolo voluntari, unii dintre ei cu sottile. Until sail din dintre ei s-au aratat surprin^i de aparitia mea brusca, dar tori ma cuiiosn .in ^ mi-au facut loc cu amabilitate, salutandu-ma.

Allandu-ma in acel asa-numit refugiu, am privir inapoi .si am zflrii siliiei.i lui in lumina apusului. Statealanga focui pe careil facusem si il abandoiiasem, V.intul bfltea, fluturandu-i pletele. Faraindoiala cadoardin cauza imagina(ici iiiclc mi se parea ca esre sinistru. ~ Cine-i omul accla, matusica? mi-a soptit Ian la ureche. E vreun preteu dent caruia i-ai dat papucii? - Esre, intr-adcvar, un om pe care 1-am respins, i-am raspuns comitmiind s:i ma uit la el. M-am gandit ca s-ar fi purut sa ma urmareascil, dar d a ruiiijs acolo, privind spre mine. Fata lui era ovala si sm olitl Imi puteam da seam.i ca sc uita la mine. - Unde e unchiul tau, stii? 1-am intrebat pe lan. - D a , stiu. Este cu varul Hamish si amandoi ii iau banii coloiu'lului Martin la jocuri de noroc. Spunand acestea, Ian si-a inrors capul c3tre zona in care se aflan cornu ile voluntarilor din Vermont Acolo se inalta cortul colonelului Martin, care se remarca prin faptul ca avusese o gaura catre varf, peticita cu stainb;l galbena. - Hamish se pricepe la card? am intrebat cu vadita curiozitate, privind spre cortul colonelului. - Nu, dar unchiul Jamie se pricepe, si el stie cand Hamish se pregiliesie sa faca o miscare gresita, ceea ce este ca si cand ar fi facut el insu?i o mi^care buna. - Te cred pe cuvant, i-am spus lui Ian. Stii cumva cine este omul care se afla langa focui meu? Ian s-a incruntat, privindu-1 atent si apoi mi-a spus: - Nu, dar tocmai a scuipat in supa dumitale. - Ce-a facut? am spus eu, rasucindu-ma pe cidcaie tocmai la timp pentni a-1 vedea cum se indeparreaza. Fir-ar al dracului de nememic. Ian a tusic, vrand sa-si dreaga glasul, si mi-a aratat o femeie care mil privea dezaprobator. Cand m-am uitat la focui aprins de mine, am vazut ca omul dispflru.se. - Vrei sa-d spun ceva, matusicfl? m-a intrebat lan, privind umbrelc care se iveau printre copaci. O sa se inroarca. Jamie si Hamish nu s-au intors la cina, lasandu-mfl sa trag concluzia ca le mergea bine la jocul de card. Si mie imi mergea cat de cat bine. Doamna Kebbits, femeia care ma privise dezaprobator si era sotia until voluntar,

ne-a dac de mancare mie si lui Ian: turtc din malai si tocaml dc icpurc m . im| ■■ Minunat cu adevarat era faptul ca sinistrul meu vizicator iiu s-a mai mini Ian a plecat la treburile lui, cu Rollo alaturi. Eu am stins f'ocul si in am pregatit sS imi fee vizita tn corturile-spital. Cei mai multi dincre milit.n ii pi n raniti au murk la doua sau crei zile dupa batalie. In ccea cc ii privea pc cvihilii care aveau sotii, prieteni sau rude, fusesera dusi in propriile lor zone ilm tabara. Mai erau aid aproximaciv treizeci de barbati singuri, cc nu aveau lam sau afcctiuni care sa le fi pus viata in pericol. Mi-am pus o a doua pereche de ciorapi, mi-am tras pc mine pclei iu.i dm lana si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ca vremea era recc. I:rij>tiil ■ instalase la finele lui septembrie, imbracand padurea in rosu si aitriu. d.u ucigand si insectele. Viata in tabara in absenta mustelor era ceva minimal Din pacate, mai erau paduchi, dar pentru ca nu mai cxistau mustc, pm n i si tantari, riscul de declan$are a unei epidemii era mult mai mic. Cu toate acestea, cand ma apropiam de cortul-spital, tncepeam sa adul mec pentru a detecta eventual mirosul de fecale specific holerei, tifosului s.m ltnbolnavirilor mai putin grave, cauzate de salmonella. In seara aceea, nil .mi simtit decat izul obisnuit de latrine, trupuri nespalate, haine murdarc si s;\ii|v Pentru mine, acest amescec de mirosuri era unul obisnuit. Trei infirmieri jucau card sub o prclata prinsa langa cort. Aprinsesn.i ■■ lumanare, iar flacara acesteia juca in bataia vantului. Umbrele pareau s:i u umfle si sa se subdeze pe panza dc culoare deschisa. Cand am trecut pc l;iiij*i ei, i-am auzit razand. Asta insemna ca nici unul dintre medicii de pc l.i regimen te nu era acolo. Foarce bine. Cei mai muki dintre ei erau foarte multumip cand li se dadea ajuim si mii lasau sa fac tot ce voiam. Existau mereu unul sau doi care feceau ca/ dc autoritatea lor. Acest lucru nu era prea suparator, dar devenea foarte peri culos in caz de urgenta. Slava Domnului, nu era nici o urgenta. Intr-un vas asezat in feta conn lui erau mai multe lumanari de diferite dimensiuni. Am luat o lumanare si am intrat in cele doua corturi-spital. Am verificat semnele vitalc ale bolnavilor, am star de vorba cu barbatii treji, incercand sa evaluez starca in care se aflau. N u aveam nici un caz grav, dar imi feceam griji pentru caporalul Jebediah Shoreditch, care avea doua rani de baioneta din timpul asaliului asupra redutei mari. Printr-un miracol, nu ii fusese atins nici un organ viol.

i uporalul era sdngherit, deoarece una dintre rani era siruata la nivelul unei lese, dar avea febra. Nu avea nici urma de infectie la nivelul fesei. - O sa irig asta, i-am spus, privind sticla mea pe jumatate plina cu tinctura ili’ genrianS. Aceasta era ultima cantitate de care dispuneam, dar speram >;;i mi mai am nevoie de ea inainte de a putea sa prepar alta canlitate. - O S'O spal ca sa te scap de puroi, i-am explicat. Cum s-a intamplat? Operadunea de irigare nu avea sa fie placuui pentru pacient, asa ca era bine sa ii distrag atentia cerandu-i anumite detalii. - Eu nu am fugit, doin’ta.. Sa nu cumva sa credeti asta, m-a asigurat el, npucandu-se de marginea patului cand am dat dcoparte cear$afiil si am indepartac bandajul imbibat cu terebentina. Unu’ dintre nemernicii aia din I lessa a facut pe morm’ si, cand am calcat pe el, a inviat si mi-a bagat baioneta in crup, ca avea baioneta-n mana. - Adi a vrei sa spui ca ti-a bagat baioneta in mana, Jeb, i-a spus un prieten, care avea patul langa al sau. - Nooo, aia a fost alta treaba, a spus Shoreditch, uitandu-se la mana lui dreapta, care era prinsa in bandaje. Imi povestise ca unul dintre militarii din Hessa ii fixase mana pe pamant cu ajutorul unei baionete. Dupa aceea, Shoreditch isi luase cutitul cu mana stanga si il taiase la nivelul ambelor picioare. Neamtul cazuse si caporalul ii taiase gatul, fara a lua in seama un al treilea dusman, care ii indepartase o parte din urechea stanga. - Cineva 1-a impuscat inainte de-a putea sa dnteasca mai bine. Daca tot vorbim de maini, mana domnului colonel e bine, dom’ta? m-a intrebat capo­ ralul pe un ton cat se poate de politicos, desi fruntea ii era scaldata in sudoare si tendoanele de la nivelul antebratelor ii ieseau in evidenta. - Cred ca da, am replicat eu apasand pe pistonul seringii pe care o utilizam pentru irigare. De azi dupa-amiaza, joaca intruna card cu domnul colonel Martin. Daca 1-ar fi suparat mana, ar fi venit acasa de-atunci. Shoreditch si prietenul lui au chicotit la auzul glumei grosolane, dar caporalul a oftat dupa ce am terminat si 1-am bandajat. A stat o clipa nemiscat inainte dc a se intoarce pe partca zdravana a corpului. - Va multumesc tare mult, doin’ta, a spus el in cele din urma, privind siluetele care se miscau incolo si-ncoace in intuneric. Daca il vederi cumva

pe priecenul Hunter sa il pe doctoru’ Tolliver, ii spoiled sfl ni'.n .! >il |" I ■ mine pentr-o clipa? Am ridicat din sprancene, daram dat din cap in semn cii da si i am mm n un pahar de bere. Acum aveam suficienta deoarece convoaiek- ill .i|im>i zionare ne ajunseseri din urma. Oricum, berea nu avea s;Vi (am i.m Am facut acelasi lucru pentru priecenul lui, un barbat din IVnnsyh tun care se numea Neph Brewster si suferea de dizenterie. Tam pus in i .m m cantitate mica din amestecul pe care il recomanda doctoru I Rawlings him de problenie abdominale. - Jeb nu vrea sa va jigneasca, dom’ta, a soptit Neph, in limp i e isi • berea. Problema e ca nu poate sa se cace singur si nu vrea sa ccam .ijumm unei femci pentru asta. Daca n-o sa vina domnu’ Denzell sau doi mini, im sa-1 ajut eu. - Sa-1 chem pe unul dintre sanitari? am intrebat eu, surprinsa. Sum .tl.u i - Oh, nu, dom’ta. Indata ce apune soarele, ei nu mai sunt de srivii m Nu intra la noi, decat daca s-a iscat vreo bataie sau daca ia cortu’ Im , - Mhmm! am mormait eu, gandindu-ma ca infirmierii au acelasi mm portament indiferent de epoca in care traiesc. - O sa-1 chem pe unul dintre medici, 1-am asigurat eu. Domnul Brewster era slab si pal id. Mana ii tremura atat de tare, im .ii in i indoiam ca se putea dcscurca singur penrru face nevoile, asa c5 nk i via h i si-1 ajute pe capotalul Shoreditch. - Eu unul ma descurc sa-mi fac nevoile, a spus omul, zambind. Si a Mi 1 1 lata cu o mana tremuranda. - A h... imi puteti aduce niste grasime pentru gatit, dom’ta. F uihIu" iiii u e carne vie. Nici nu o sa pot sa ma ung singur. Daca vreti sa ma ajuiap. - Am sa-i spun lui Hunter cum stau lucrurile, am spus eu sec. Sunt sippitii ca va fi incantat sa te ajute. Mi-am terminat repede vizita- cei mai multi dintre barbad dormeau si am pornit in cautarea lui Denny Hunter. L-am gasit in cortul sau, inlhsm.il intr-un sal gros pentm a se fed de frig, ascultand cu un aer melancolic o balad.i cantata langa un foe de tabara. - Cine? m-a intrebat el, iesind din transit la venirea mea. Oh, prietemil Jcbediah. Ma due indata la el. - Ai niste untura de gasca sau de urs? Tam intrebat. Denny si-a asezat ochelarii mai bine pe nas si m-a privit cu uimire.

I'rictenul Jebediah nu este constipat, nu-i asa? Am ras si i-am explicat cum stateau lucrurilc. I;,i bine, am niste unguent, mi-a spus el cu oarecare indoiala. Am, dar i ■.if mcntolat. Este destinat tratarii gripei si pleureziei, dupa cum ti-ai dat m ,ima. Cred ca unguentul meu nu il va ajuta pe fratele Brewster. Mil tern ca nu, i-am spus. De ce nu te duci tu sa-1 ajuti pe domnul .Slmreditch? Eu o sa caut niste grasime obisnuita si am s-o aduc. GrSsimea de orice fel se putea gasi oriunde se gatca si a trebuit sa ini rcb doar doua persoane ca sa fac rost de o cana de grasime. Era grasime ile oposum, „mai grasa decat grasimea“. Doamna care m-a ajutat mi-a spus ra „este si gustoasa“. Ultima dintre proprietatile acestei grasimi nu cred ca ;ivea sa-1 intereseze pe domnul Brewster, cel putin asa speram. I-am multuiilit amabiiei doamne si mi-am croit drum prin intuneric spre cortul-spital. Cel putin, am aunt mtentia sa ma due acolo. Luna nu rasarise inca si, dupa ciiieva minute, m-am trezit pe panta unui deal impadurit, pe care nu mai lusesem si unde ma impiedicam de crengi si de radacini. Mormaind, m-am intors catre stanga... sigur ca era... Nu, nu era. M-am oprit locului si am blestemat in soapta. N u aveam cum sa ma fi pierdut. Ma aflam pe un teren pe care erau cel putin jumatate dintre militarii Armatei Continentale, ca sa nu mai amintese de nenumaratele companii dc voluntari. Din punctul in care ma aflam, am vazut trei focuri cu o forma neobisnuita. M-am tutors am cautat din priviri varful peticit al cortului colonelului Martin, acela fiind un reper ce putea fi observat si in intuneric. Ceva mi s-a scurs pe picior si am tresarit din reflex, varsandu-mi grasime de oposum pe mana, M-am sters incet pe sort, in timp ce strangeam din dinti, Grasimea de oposum este foarte grasa si mai are calitatea ca miroase a oposum mort. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si a batut si mai puternic atunci cand o bufnita a aparut in dreapta mea si a trecut la cativa centimetri de obrazul meu. Apoi a trosnit o creanga si am auzit mai multi oameni miscandu-se cu grija printre tufisuri. Am ramas nemiscata, muscandu-mi buza dc jos. Deodata am fost cuprinsa de panica. „E in rcgula!“ mi-am spus suparatl „Sunt soldatii care cauta o scurtatura. Nu te afli in pericol, nu e nici un fel de pericol."

„Sa le spui asta celor din marina", a replicat nervoasa o voce din mini mea, cand s-a auzit o injuratura inabusita, trosnetul unor crengi iim m un zgomot facut de un obiect cu ajucorul caruia era lovit cineva in cap. S an tn •• un strigat si apoi bufnitura unui corp in cadere. Apoi am auzit tin lustn >1n tn de hotii care scotoceau prin buzunarele victimei. Nu eram in stare sa ma misc. Imi dorcam cu disperare s;i lug. d.u p,n' ' prinsesem radacini. Picioarele pur si simplu nu imi dadeau asctiliatv I' m- ; eram intr-un cosmar in care ceva venea spre mine, iar eu nu cram in si h. sa ma feresc. Aveam gura deschisa si faceam cforturi sa nu tip, fund in accliiM limp socata de faptul ca nuputeam sa tip. Respiram foarre sonor, imi aim un respiratia in cap. Deodati am simtit cum inghit sange, in vreme tc iv.pli ni­ si narile imi erau blocate. Apoi am simtit o greutate pravalindu-se pesm..... . Era ceva care ameninta sa ma bage cu totul in pamantul acoperit cu pn n* $i conuri de pin. Am simtit o tespiratie calda in ureche. Pojiitn. Im i pare rau, Martha, dar trebuie s-o iei. Trebtiie sa ti-o dan I poftim ... oh, Hristoase, pofiim ... poftim ... Nu mi-am adus aminte cand am cazut la pamant. Semanam cu o ininn Genunchii imi erau adusi catre barbie. Tremuram de furiesi de teama. ( am • oamen i aflati la cativa centimetri de mine radeau si faceau glume. Apoi s-a intamplat ceva undeva in subconstientul meu, cu o aim i n i detasare. Deci acesta este un flashback. Ce interesant. - O sa-ti arat eu interesant, am soptit eu sau cel putin cred cil am sopi n pentru ca sunt convinsa ca n-am scos un sunet. Eram imbnlcaul gros i .1 *..i ma protejez de frig, simteam frigid pe obraz. Asta nu conta. Eram gn.il.i Simteam aerul rece pe piept, pe picioare, intre picioare... Am impreunat picioarele cat dc mult am putut si mi-am muscat hu/.i ■u toata puterea. Acum am simtit intr-adevar gustul sangelui. Lucrul care .11 li trebuit sa se intample dupa aceea nu s-a iniamplat, desi amintirca era vie in mintea mea. Era o amintire ce nu s-a mai repetat. Mi-am revenit foarte incet. Ma durca buza. Simteam gustul de sang*. gustul dc argint si de cupru. Era ca si cum as fi avut monede in gura. Respiram dc parca tocmai as fi alergat, dar puteam sa respir. Nasut nu inn era infundat si gatul nu imi era blocat de nimic. Eram scaldata in sudoan si muschii ma dureau, pentru ca ma incordasem.

Am auzit geniece in tufisul din stanga mea. Asta inseamna ca nu l-au inn)i, am gandit eu sumbru. M3 gandeam ca ar H crebuit sa ma due sa vad it a imamplat si sa dau o mana de ajutor. Nu voiam. N u voiam sa ating mi barbae, sa vad un barbat, sa ma aflu in preajma unui barbat. Oricum nu , in mi. Nu puteam s3 ma misc. Nu mai eram prinsa in ghearele terorii. Stiam unde ma aflam si ca eram i ,n de cat in siguranca. Cu toate acestea, nu ma puteam misca. Am ramas i liiniul, transpirand, tremurand, ascultand. ( )mul a gemur de caceva ori si s-a rostogolit pentru ca s-au auzit crengi iiusnind. - Ah, rahat! a mormait barbatul. A ramas nemiscac, gafaind. Apoi s-a i idicat brusc, exclamand: - Ah, rahatl Nu stia daca a scrigat asa din cauza durerii sau pentru ca si-a adus aminte de jaf. A injurat in surdina, apoi a tacut, a ofcat... apoi s-a auzit un strigat de 1 'toaza care mi-a trecut prin sira spinarii ca un soc electric. S-au auzit niste fosnete, pentru ca omul dorea sa se ridice in picioare. Ei bine, ce se petrecea? Se auzeau sunetele facute de cineva care fiigea. ( iroaza parea a fi contagioasa. Voiam si eu sa fug. Staceam in picioare, inima imi batea pana in gat, dar nu stiam incotro sa ma indrept. Nu auzeam decat trosnete. Ce Dumnezeu se intampla acolo? Am auzit frunzele uscate fosnind si am intors capul. Multumita acestui gest nu am facut atac de cord cand Rollo si-a pus trufa umeda in palma mea. - Dumnezeulc mare! am exclamat si m-am linistit la auzul propriei mele voci. Am auzit zgomotul unor pasi prin frunze. - Aici erai, matusica! S-a aratat o silueta neagra, o umbra in intuneric, si Ian m-a atins pc brat. Te simti bine, matusica? Din tonul vocii sale se putea ghici ca era ingrijorat. - Da, am raspuns cu oarecare convingere. Da, m-am ratacic pentru ca e intuneric. - Oh! a exclamat acea silueta, relaxandu-se. M-am gandit eu ca trebuie sa te fi ratacit. Danny Hunter a venit si a spus ca ai plecat sa cauti niste grasime

si nu te-ai intors. Eramgrijorat, asacacusi cu Rollo am pornitsa tc cilui.im Cine a fost omul acela pe care 1-a speriat Rollo? - Nu ?du, i-am raspuns. Pentru ca Ian a vorbit despre grasime, am Inceput si caut cana cu gnlsiun de oposum. Cana era jos, pc pamant, si era curata Iuna. Din zgomoielr |" care le facea Rollo, am dedus ca lingea frunzele pe care mai erau urine dr grasime. In accste conditii nu aveam dc ce sa ma supar. Ian s-a aplecat si a ridicat cana, spunand: - Vino sa stai langa foe, mStusica. O sa foe eu rost de ni$te grasime. Nu am comentat in nici un fel si 1-am urmat pe Ian, coborand dealul liu ' sa flu atenfo la peisaj. Imi doream cu orice pret sa imi recapat ccliilibml interior si sa redevin stapana asupra sentimentelor mele. Am auzit cuvantul „flashback“ doarde cateva ori, in Boston, in unii Vi ceea ce cred ca sunt acum. - Oare nu este un act crestinesc sa impiedici ca sotia ta sa fie violanl si sa ajunga sclava? a intrebat ea pe un ton oarecum dur. Daca nu este un ad cli

u'qitinesc, atunci iau copiii si trecem imediat la Judaism, la shintoism sau la altii confesiune. Roger a iambic larg si a spus, alegandu-si cuvintele: - Am gasit ceva acolo. - Ai si pierdut cate ceva, a soptit ea. Fata a-$i lua ochii de la el, a intins mana si i-a atins gatul. Cicatricea lasata tie hanghie se mai estompase intrucatva, dar era inca vizibila. El nu se straduia s;l o ascunda. Uneori, cand statea de vorba cu oamenii, isi dadea seama ca se uitau fix la acea cicatrice. Datorita makimii lui, se obisnuise cu situatia in care barbatii pareau sa ii vorbeasca cicatricii, si nu lui. Dorea sa aiba certitudinea ca este barbae, sa-si gaseasca chemarea sub acele gramezi de pietre, sub ochii unui sfant orb. Oare Dumnezeu li deschidea o usa, aratandu-i ca acum se cuvenea sa fie dascal? Oare asta trebuia sa faca, sa predea gaelica? Avea spaciu in care sa puna inrrebari, avea spatiu, timp si liniste, dar raspunsurile erau putine. Lucrase aproape toati dupa-amiaza, ii era cald, era foarte obosit si ar fi vrut o bere. A vazut o silueta in pragul usii. Poate ca era Jem sau Brianna, care venea sa-1 ia acasa pentru ceai. Nu era nici until dintre ei. S-a uitat la nou-venit cautandu-1 in memorie. Avea blugi uzati si tricou, un par blond murdar, neingrijit si zburlit. ll cunostea cu siguranti pe acel barbat. Chipul placut, cu oase bine conturate, ii era cunoscut, chiar daca era acoperit de praf. - Pot sa va ajut cu ceva? a intrebat Roger punand mana pe sapa de care se folosise. Omul acela nu era amenintator, dar era prose imbracat si murdar. Poate ca era un vagabond. Avea ceva nedefinit care il facea pe Roger sa nu se sinna in apcle lui. - Aici este o biscrica, nu? a intrebat omul zambind cu caldura in ochi. Sa zicem ca am venit aici pentru a gasi un refugiu. Omul a intrat in conul de lutnina si Roger i-a vazut mai bine ochii. Erau reci si de un verde surprinzator. - Un refitgiu, a repetat William Buccleigh MacKenzie. Si apoi, draga domnule pastor, as vrea si-mi spui cine esti dumneata, cine sunt eu si ce suntem noi, pentru numele lui Dumnezeu.

PARTEA A SASEA

Into arc ere a acasa

ST A R E D E C O N F L IC T

10 septembrie 1777 John Grey s-a trezit ca se intreaba cate alternative poate avea o dilemi. Credea ca ar putea avea doua, era numarul-standard. S-a gandit ca, teorctic, exista posibilitatea sa fie o forma mai exotica de dilema, ccva in genul oii cu patru coarne pe care o vazuse pe vremuri in Spania. Unul dintre coarnele care il tot intepa era legat de Henry. li scrisese lui Jamie Fraser, ii explicase In ce stare se gisea Henry si intrebase daca doamna Fraser avea posibilitatea sa vina. O asigurase, cat mai delicat posibil, ca era gata sa suporte toate cheltuielile legate de calatorie, ca era dispus sa-i asigure transportul pe apa, atat dus, cat si intors (sub rezerva starii de riizboi si In limitele pe care le putea asigura Marina Regala), dar si toate materialele si instrumentele necesare. Mersese chiar pana intr-acolo incat sa ii procure vitriol, care ii era neccsar pentru a putea prepara eter. Statuse multa vreme cu pana in mana, intrebandu-se daca era cazul sa adauge ceva legat de tipograful Fergus Fraser si sa insereze incrcdibila poveste pe care i-o spusese Percj'. Pe de-o parte, asta il putea face pe Jamie Fraser sa vina din Carolina de Nord pentru a se lamuri, crescand astfcl sansele ca doamna Fraser sa vina si ea. Pe de alta parte... ezita foarte mult in a-i face lui Jamie Fraser dezvaluiri legate de Percy Beauchamp, atat din motive personalc, cat si profesionale. In cele din urma, s-a gandit sa nu mai adauge nimic si s-a referit strict la Henry.

Grey astcptase nerabdator o luna intreaga, vazandu-si nepotul Mini suferea de febra si inanitie. La finele respective! liini, curieml pe care ilm miscse cu scrisoarea in Carolina de Nord s-a intors scaldat in sudoare, pi in de noroi si cu doua gauri de glont in haina, spunand ca sotii Fraser pice.im i i de la Fraser’s Ridge cu scopul declarat de a se intoarce in Scotia, aifeug.iml insa ca parea sa fie vorba despre o vizita, si nu despre o stabilirc ileliuiliv.i pe acele meleaguri. Bineinteles ca adusesc un medic ce urma sa-1 vada pe Henry, fen's a asicpi .1 raspunsul doamnei Fraser. Reusise s;i stea de vorba cu Benjamin Rush si s.i I convinga sil-i vada nepotul. Doctorul Rush a fost grav, dar spusele sale .m avut un ton incurajator. I-a explicat ca unul dintre gloantele de muschei.l a produs o leziune, obstructionand intestinele lui Henry si forma ml 1111 focar de infectie, ce ii provoca permanent febra. Ii lasase sange lui Henry > 1 ii daduse ceva care sa-i scadatemperatura. Cu toate acestea, i-a spus lui Guy casituatia era delicatasi sc putea inrautati rapid, ca doar interventia chinii|;i cal a i-ar putea aduce vindecarea. Dupa parerea sa, organismul lui Henry era destul de puternic pen mi .1 putea suporta operatia, desi nu exista nici o certitudine in privinta rcusiin acestcia. Grey i-a multumit doctorului Rush si a decis sa mai asteptc pu(iu. sperand ca va avea vesti de la doamna Fraser. A privit pe fereastra case! inchiriate in Chestnut Street, urmiiriinl frunzele galbene si arainii purtate incolo si-ncoace de un vant care bairn in toate directi ile. Era jum itatea lui septembrie. Ultimele corabii aveau sa piece spre Anglia la finele lui octombrie, chiar inainte de a incepe furtunile in Adam it Oare sc cuvenea sa-1 imbarce pe Henry pe una dintre aceste corabii? 11 cunoscuse pe ofiterul american ce raspundea de prizonierii trimisi in Philadelphia si a facut o cerere pentru ca nepotul sau sa fie eliber.11 conditionat. A obtinut aprobarea fata nici o dificultate. Ofiterii crau eliberati conditionat, exceptie facand situatiile in care acestia crau considcrnp un pericol, dar despre Henry nu se putea crede ca, in starea lui, va inccit .1 sa evadeze, sa insrige la revolta sau sa puna la cale o insurectie. N u reusise insa sa faca toate demersurile pentru un eventual schimh de prizonieri, astfel meat sa il poata duce pe Henry in Anglia. Presupunea (,l Henry va rezista calatoriei si ca va fi dispus sa o faca. Dar probabil ca nu avea sa rezisce si nu va fi de acord sa faca acea calatorie, fiind atat de atnsat de

cloamna Woodcock. Grey era gata sa o ia si pe ea in Anglia, doar ca nu era dispusa sa piece, fiindca auzise ca sotul ei fusese facut prizonier la New York. Grey s-a frecat cu degetul intre sprancene, oftand. Putea sa-l duca el pe Henry pe un vas impotriva voinrei lui? Poate doar sedat. Aceasta actiune ar li insemnat ca se sustragea intelegcrii facute sub cuvant de onoare, ca isi ruina cariera si isi punea viata in primejdie. Toate aceste lucruri crebuiau asumate, prcsupunand ca Grey ar fi gasit in Anglia un medic mai capabil decat doctorul Rush. Tot ce mai putea spera era ca Henry sa supravietuiasca destul dc mult meat sa isi poata lua ramas-bun de la parinti. Daca fiicea acest pas hotarator, trebuia sa-l forteze pc Heniy sa se supuna unci operatii de care se temea foarte mult si in urma careia ar fi putut sa moara. De asemenea, putea asista la moartea lenta a tanarului, pentru ca nntrea. Grey isi dadea foarte bine seama cum stateau lucrurile. Pe Henry il tineau in viata doar incapatanarea lui si grija doamnei Woodcock. Gandul ca trebuia sa le scrie lui Hal si lui Minnie si sa le spuna... Nu. S-a ridicat deodata in picioare, pentru ca nu mai suporta atata nehotarare. Avea sa-1 cheme imediat pe doctorul Rush si avea sa puna la punct toate detaliile... Usa din fata a fost data de percte iar in camera au intrat frunze moarte si nepoata lui, palida si cu ochii tristi. - Dottie? a spus Grey, simtind ca i se oprestc inima si gandindu-se ca fata se grabise sa ajunga acasa pentru a-i spune ca Henry murise, caci fusese sa-si viziteze fratele, asa cum facea in fiecare dupa-amiaza. - Soldatii! a exclamat tanara, apucandu-1 de brat. Sunt soldati pc strada. Cineva a spus ca vine armata lui Howe. Ca militarii lui se indreapta spre Philadelphia! Howe a intalnit armata lui Washington la Brandywine Creek pe 11 septembrie, la oarecare departare dc oras, undeva la sud. Militarii lui Washington au fost impinsi inapoi, dar s-au regrupat, ripostand cateva zile mai tarziu. In timpul bataliei s-a iscat o furtuaa, punand capat ostilitacilor. Armata lui Washington s-a retras la Reading Furnace, lasand in urma un numar limitat de militari sub comanda generalului Anthony Wayne, la Paoli. Unul dintre comandantii lui Howe, general-maiorul Lord Charles Grey - un var de departc de-al lui Grey - i-a atacat pe americani la Paoli in timpul noptii, dandu-lc ordin militarilor sa ia fitilul de la muschete, astfel

meat saevitedescarcarea accidentals a armelor si sa poata folosi baioiiru L Numerosi americani au fost ucisi cu baionera in paturilc lor, cornu ilc It .m fost incendiate si aproximativ o suta dintre ei au fost facuti prizonicii La 21 septembrie, Howe a intrat triumfator in Philadelphia. Grey i-a privit depe verandacasei doamnei Woodcock, marstlluind i.iml pe rand in ritmul tobelor, imbracati in rosu. Dottie se temuse c;l ivlu-lii, nevoiti sa abandoneze orasul, aveau sa incendicze casele si s4 ucidii pc lm prizonierii britanici. - Prostii, replicase Grey, Sunt rebeli englezi, nu barbari. Cu coate acesu i. a imbracat uniforma, si-a luat sabia, si-a pus doua pistoale la brau $i .1 m.m tot timpul pe veranda casei doamnei Woodcock, avand alaturi un fdinai pi care il aprindea noaptea. Cobora doar din cand in cand de pe veranda, pem m i a sta de vorba cu ofiterii pe care ii cunostea, ca sa afle ce mai era non, d.u m pentru a se asigura ca locuinta doamnei Woodcock nu va avea de sulci 11 In ziua care a urmat, s-a intors in casa inchiriata, mergand pc sti.m marginite de case cu geamurile sparte. Philadelphia era un oras ostil, t .1 m aseziirile rurale din jur. Cu toate acestea, totul parea linistit, sau mil rog, .11.11 cat se putca in timpul unei ocupatii militare. Militarii din Armata Conti nentala fugisera din calea lui Howe, la fel si cei mai importanti dintre rein Ii, printre ei numarandu-se si doctorul Benjamin Rush. Fugise si Percy Beauchamp.

72 s Ar b At o a r e a t u t u r o r s f in t il o r

Lallybroch 20 octombrie 1980 Brianna a dus scrisoavea la nas si a eras adanc aer in piept. Era sigm a 1.1 doar datorita imaginariei simtea, la atata vreme dupa ce ftisese setisa, un minc, discrct de fum. Poate ca si amintirile jucau un rol alaturi de imagimipc. Cunostea mirosurile care phiteau in aer intr-o odaic obisnuira, mirosul focului din vatra, mirosul de came fripta si tutun, dar si mirosul berii.

Data ar fi trebuit sa adulmece scrisorile de fata cu Roger, mi s-ar li simtit in largnl ei, asa ca isi facuse obiceiul de a le mirosi cand Ic citea sinI'.urt. Pe accea o deschiscsera cu o seara inainte si o citisera impreuna de mai multe ori si discutasera pe marginea ei... dar o scosese din nou, simtind doar nevoia de-a o tine in mana, de a fi pentru scurta vreme impreuna a i parintii ei. Poate ca mirosul era, intr-adevar, prczent. Isi dad use seama ca, de fapt, nu retii mirosuri, nu in acelasi fel in care retii un lucru pe care l-ai vizut. Asta se intampla cand simti un miros pe care l-ai mai simtit odata si, de multe ori, acel miros atrage dupa sine o serie de amintiri. Si ea statea acolo intr-o /.i de toamna, inconjurata de mere coapte, de iarba-neagrii, de praful vcchilor lambriuri din lemn, dc mirosul pietrei ude - Annie MacDonald locmai daduse cu mopul pe hoi - dar ea vedea inaintea ochilor un salon din secolul al XVIII-Iea, care mirosea a fum. 1 noiembrie 1777 New York Dragd Bree, dragii nostri, h i mai aduci aminte de excursia pe care aifacut-o impreuna cu clasa pe Wall Street1In momentul acesta, md aflu intr-un salon in capatul lui Wall Street. Nu se vedepe-aici nici un bizon, nici un ms, cu atM mai pulin nu se vede nici unfe l demasind descris. Dar nici un zid nu afast conslmit. Vdd niste capre si un grup de barbati strdnsi sdfitmezepipd sub un platan desfrunzit. N u asputea spune daca sunt loialisti care sepiling unii altora, rebeli complotdnd in vdzid lum ii (mai sigur deedt sd complotezi in cine stie ce lot ascuns) sau pur si simplu negustori. Pot sd-ti spun cu sigurantd cd au o afacere impreuna. Isi str&ng mainile, soiu cevape niste hdrtiute, apoi si le dau unii altora. Este uluitor cum se dezvolta afacerile in vreme de razboi. Cred cd asta se intampla deoarece regulile care functioneazd in conditii nonnale sunt anulate. Acest lucru este valabilpentru toate tranzactiile pe care le fac oamemi. De aceea se imbogdtesc unii in vreme de rdzboi sau sepun bazele unor mari averi la inceputul conflagratiilor. Pare un paradox... desi este logic (intreabd-l te rogpe Roger dacd existd paradox logic). In rdzboi sepierd atdtea vied, dar se nasc atatia copii si infloresc atdtea afaceri.

Daca tot vorbesc despre rdzboi, trebuie sd-ti spun cd suntem at ttifit in viatd si aproape nevdtdmati. Fatal tdu a fost rdnit nsor in limpid primei bdtdlii de la Saratoga (au avut loc doud, ambele sangeroase) >/ m-am vdzut obligata sd ii amputez al patrulea deget de la mdna dratpit1, degetul care ii era intepmit, dacd iti mai aduci aminte. A fost traumaii zanl (in egald mdsura pentru mine, ca si pentru el), dar ceea ce s-tl intdmplat nu este itn dezastru. S-a vindecatfoarte bine si, desi mdna ii provoacd dureri, este mai flexibild si si-o poate folosi mai bine. Suntem pe cale - din fericire - sd ne imbarcdm pe un vas care sd in­ dued in Scotia, dar in niste conditii deosebite. Urmeazd sdplecdm mdine la bordul Navei M aiestdtii Sale, Ariadne, pentru a insoti tritpul neinsufletit al generalului de brigada Simon Fraser. L-am cunoscut at putind vreme inainte sd moard. Defapt era pe moarte cdnd l-am cunoscut, a fo st un militar bun si foarte iubit de cdtre subordonatii sdi. Comandantul Britanic a l trupelor de la Saratoga a addugat ca notd de subsol la conditiile de capitulare ca tatdl tdu (pentru cd este rudd cugeneralttl de brigada si stie exact de unde se trage) sd ii ducd trupul acasd, aceasta f in d ultima dorintd a generalului. Acest lua~u a fost cu totul neasteptat, darspre norocul nostra. Nu stiu cum am fi reitsit altfel, desi tatdl tdu spum­ ed s-arf t gdndit el la ceva. Toate pregdtirile pentru aceasta cdldtorie sunt cu totul delicate, asa cum itip o ti inchipui si tu. Domnul Kosciuszko („Kos“pentruprietenii apropiati, printre care se numdrd si tatdl tdu; defapt toatd lumea ii spurn „Kos'\ pentru cd nimeni —cu exceptia tatdlui tdu —nu este in stare sail nu vrea sd-i pronunte numele. Tatdl tdu este inc&ntatdeel (si viceversa) si fi-a oferit serviciile si, at ajutorul majordomului generalului liurgoyne (Oare nu toft pleacd la rdzboi impreund cu majordomul?), care i-a dal o grdmada de plumb de la sticlele de vin (ei bine, nu il poti acuza pe generahd Burgoyne cd bea in conditiile date, pentru cd toatd lumea, de ambele pdrti ale baricadei, bea foarte mult, indiferent de situatia militat'd), a pus la punct o adevdratd minttne inginereased, added un sicrin acoperit cu plumb, pe rop detasabile (un lucru foarte necesar, dar obiectu l in cauzd trebuie sd edntdreased o tond; tatdl tdu spune cd nu este asa si cd sicriul trebuie sd cdntdreasca vreo opt sute de kilograme, dar nu a incercat sd-l umeased, asa cd nu stiu de unde stie).

Generalul Fraser fusese ingropat o saptamand si trupul i-a fost exhumat pentru a fi transports. N u a fost placut, dar putea sd fie mat rdu. Avusese printre subordonati si cercetasi indieni, care l-au respectat si au venit impreund cu un vraci (cred cd era b&rbat, dar nu suntsigurd; era scund si rotofei sipurta o mascd reprezentitnd o pasdre), care a savdrsit un ritualpentru rdmdsitele generalului, arz&nd salvie si tarba-zimbmlui (ceea ce nu a ajutatprea mult, dacd md gdndesc la miros, dar a ridicat un vdl de fu m care a mascat imagined cumplitd) si a can tat ceva. As ft vrut sd il intreb pe lan ce insemnau cuvintele pe care le rostea vraciul, dar din cauza unor imprejurdri nefiricite, nu a fost aldturi de noi. 0 sd-ti explic totul intr-o scrisoare viitoare, pentru cd situatia este complicatd si trebuie sd termin depesa asta inainte de a ne imbarca. Important in ceea ce il priveste pe Ian este cd e indrdgostit de Rachel Hunter (o domnisoard minunatd, care e quaker si diet este problema). El este, teoretic, un criminal ft nu se poate ardta in pragm a militarilor din Armata Continentals. Ca rezultat alfaptului cd Ian este considerat criminal (a murit opersoand cu totul respingdtoare, nici o pierdere pentru umanitate), Rollo a fost impuscat si rdnit (are o rand ttsoard degbnt, dar si un omoplat rupt si nu poatef t deplasat usor; Rachel are grijd de edine cdtd vreme noi suntem in Scotia). Deoarece se stia cd generalul de brigadd era respectat de indieni, cdpitanul corabiei Ariadne a fost uimit, dar nu foarte tare, ednd i s-a adus la cunoftintd cd trupul neinsufletit vaf insotit atdt de ruda sa apropiata (si sotia acesteia), cat si de un mohican care vorbestefoarte putin engleza. (Nu cred cd existd cineva in Marina Maiestdtii Sale care sdfiled diferenta intre graiul mohicanilor si gaelica). Sper ca aceastd caldtorie sd fie mai sdracd in evenimente deceitprima. Dacd asta se si intAmpla, urmdtoarea scrisoare vafit din Scotia. Tine-ne pumnii. Cu toatd dragostea, Mama P.S. Tatdl tau insistd sd adauge cctteva cuvinte. Aceastd a rfi prima ltd incercare de a scrie cu mdna lui rdnitd si as vrea sd U urmAresc, pentru a vedea cum merge, dar el imi spune cd isi. dorefte intimitate. N u stiu dacd

aceasta dorinta are legdturd cu subiectulpe care vrea sd il abordeze sail cu faptul cd nu vrea sd-l vadd nimeni cum se chinuieste. Probabil cu amandoud. Cea de-a treia pagina era vizibil diferita. Scrisul era mai mare decat uintl obisnuit si mai labartat. Se vedea ca era scrisul tatalui ei, dar era mai putin clar, mai putin definit. A avuc o strangere de inima, nu numai pcntru 1,1 n gandea la maria mutilata a tatalui ei, care desena incet fiecare litera, ci si pcniiii ca era curioasa sa vada pentru ce voise tatal ei sa faca atat efort. Draga mea, Fratele tdu este in viatd si este teafdr. L-am vdzut plecdnd de la Saratoga, in fruntea oamenilor sdi. Urma sti ajungd la Boston si, in cele din unnd, in Anglia. N u va mai luaparte la acest rdzboi. Deo gratias. Tatal tdu iubiior,

jr Post-scriptum: Este Ziua Tuturor Sfmtilor. Roagd-te pentru mine. Calugaritele le spusesera mereu si ea li spusesc lui intotdeauna c;l dai a in Ziua Tuturor Sfintilor spui rugaciunile Tatal Nostru, Rugaciunea cltre Mail a Domnului si Slava Cerurilor, atirnci vei putea elibera un suflet din purgatoi in - Omule pacatos, a mormait Brianna, caurand in birou o batista. Siiam eu ca o sa ma faci din nou sa plang- Brianna? Vocea lui Roger se auzea din bucatarie, surprinzand-o. Nu s-a astcpi.u sa coboare de la ruinele capelei decat peste o ora sau doua si si-a suflai nasitl repede, strigand: „Vin!“ si avand speranta ca nu se vor simti lacrimilc in ei. Abia cand a ajuns in hoi si 1-a vazut tinand deschisa usa verde, care dadc.i spre bucatarie, si-a dat seama ca si glasul lui suna ciudat. - Ce este? a inrrebat ea, grabind pasul. Copiii.., - Sunt bine, a intrerupt-o el. I-am spus lui Annie sa-i ia cu ea la poM.i in sat si sa le dea o inghetata. El s-a dat din u$a, astfel incat Brianna sa poata intra si a ramas inlemnitil in prag cand a vazut un barbat care statea cu bratele sprijinite pe chinveia din piatra. Omul si-aindreptatspatelesi a facut o plecaciune care i s-a paint ciudata si, in acelasi timp, cunoscuta.

Inainte ca ea s& se poata intreba de ce a avut acea senza|ic, omul si ,i indreptat din nou spatelc si a spus cu un glas dulce, specific scoiian: - Servitorul dumneavoastra, doamna. Briannas-a uitat in ochii strainului, care aratau inrocmai ca ai Ini Roger, apoi s-a uitat insistent la Roger, pentru a se asigura ca lucrurilc sclicuu intr-adevar asa. Da, aratau intocmai ca ai lui Roger. - Cine... - Permite-mi sa ti-l prezint pe William Buccleigh MacKcnzie, a spus Roger pe un anumit ton. Dnmnealui mai este cunoscut si sub numelc de Nickelavee. Pret de o clipa, nimic din ceea ce spunea nu avea sens. Apoi a avut aimmire sentimente... era inlemnita, fiirioasS, nu-i venca sa creada. TotuI a venit brusc si nu putea rosti nici un cuv&nt. De aceea 1-a privit cu ochi mari pe omul acela. - Va cer scuze, doamna, pentru ca v-am speriat copiii, a spus strainul. Nu am stiut ca sunt ai dumneavoastra. Stiu cum sunt copiii si nu am vrut sa fiu descoperit pana ce nu intelegeam totul. - Totul. ..c e l a spus Brianna, reusind sa rosteasca in slarsit doua cuvinte. Omul a zambit usor, spunand: - Ei bine, cred ca sotul dumneavoastra ar putea da un raspuns. Brianna a luat un scaun si s-a asezat destul de brusc, facandu-i strainului un semn prin care il indemna sa ia loc la randul sau. Cand a venit strainul de la fereastra, Brianna a vazut ca avea pometii proeminenti si o forma a tamplei care ii parea familiara. Bineinteles ca parefamiliar, a gandit Brianna. - Stie cine este? a intrebat Brianna intorcandu-se catre Roger, care avea o problema cu mana dreapta, pe incheietura careia se vedea sange. Roger a dat din cap in semn ca da, zicand: - l-am spus eu, dar nu sunt sigur ca ma crede. Bucataria corttinua sa fie un loc intim, care dadea siguranta, un loc linistit, cu soarele care cadea pe servetele in caromi albastre agatate pe masina de gatit Aga. Aatm insa parca era partea intunecata a planetei Jupiter si nu s-ar fi mirat daca ar fi intins mana dupa zaharnitS si ar fi trecut prin ea. - Sunt inclinat sa cred mai multc asrazi decat as fi fost gata sa cred cu trei luni in urma, a spus omul pe un ton care avea ceva din tonul tatalui ei. Brianna a dat din cap energic, sperand ca isi va putea limpezi gandurile.

- Doriti cafea? a intrebat ea cu un glas ascmanator a t acela al |’lo%|iiMllti> 1 dintr-un sitcom. Auzind intrebarea, omul a zambit si feta i s-aIuminat. Din(ii ii ci.m p.11 hi si putin strambi. Bineinteles cd sunt asa, a gandi ea cu tcribila luridii m In secolul al optsprezecelea nu existau dentisti. Amintindu-si de mtiiIiiI ■■ optsprezecelea, a sarit in picioare, exclamand: - Tu! Tu ai fost cel din catiza caruia Roger a fost spanzurat. - Asa este, a recunoscut omul calm. N u as ft vrut si, daca dorcsie '..1 m ; Joveasca din nou pentru asta, poate sa o faca. D ar... - Aia a fost pentru ca i-ai speriat pe copii, a replicat Roger la lei dc w< In ceea ce priveste spanzurarca... O sa vorbim mai tarziu despre asi.t - Frumos fel de a vorbi pentru un pastor, a spus strainul amuz.11 . Spun asta nu pentru ca cei mai multi dintre pastori ar avea treaba cu nevcMt Ii oamenilor. - Eu... a inceput Roger, dar Briannal-a intrerupt, exclamand: - Te lovesc! Omul a inchis ochii si s-a incordat, rostind printre dinti: - Haidcti! Dati-i drumul! - Nu in figura, a spus Roger uitandu-se la mana lui ranita. Spunc i •..! ridice in picioare si loveste-1 in testicule. William Buccleigh a deschis ochii privindu-1 cu repros pc Rogci u tntrebandu-1: - Crezi ca are nevoie de sfaturi? - Cred ca tu ai nevoie sa ti se umfle botul, a replicat Brianna, dar s-a ase/.n din nou, privindu-l. Apoi a inspirat adanc si a expirat cu zgomot, privimltt m degetele de la picioare. - Bine, a spus ea pe un ton mai mult sau mai putin calm. Vorbesic! A dat din cap cu grija si si-a trecut mana peste vanataia de pe obi.i/, strambandu-se putin. Este fiu I unei vrdjitoare. Oarestie asta? s-a intrebat Brianna dintr-odat.i, - Ati spus ceva de cafea? a intrebat William Buccleigh cu oarecare m rabdare. Nu am mai baut cafea adcvarata de ani de zile. A fost fascinat de masina de gatit si s-a sprijinit de ea, infiorat de phlccic. - Oh, Dumnezeule! a spus el tncet, cu ochii inchisi, simtindu-se bine l.i caldura. Ce lucru minunat!

Oaspetele neasteprat spusese ca era buna cafeaua, dar ca era slab;!, Hi ianna s-a gandit ca avea dreptare, gandindu-se ca, pe vremea sa, calcaua i ia liana la foe dcschis timp de mai multe ceasuri si nu facuta cu ap!S care ila o data in ciocot, S-a scuzat pentru manierele sale, spunand ca nu mai mancase de ceva vrenie. - Cum te-ai descurcat? l-a intrebat Roger, privind gramada dc sendvisuri i ii unt de arahide si jeleu, care devenea din ce in ce mai mica. - Pentru inceput, am furat de prin case, a recunoscut Bucdeigh in mod dcschis. Pe urma am gasit drumul catre Inverness, mergand pe o strada, amefit de atata zgomot. Masini am mai vazut eu, dar e altceva cand tree asa, pe langil line. Am ajuns la biserica de pe High Street, pentru ca eu cunosteam locul acela si mi-am spus ca o sa ma due la pastor sa-i cer o bucata de paine cand am sa-mi mai revin, asta pentru ca eram putin zdruncinat. Eram cam zdruncinat, ati priceput? a intrebat-o el pe Brianna. - Crcd ca da, a replicat ea, privindu-1 pe Roger cu sprancenele ridicate si intrebandu-I: - Old High St. Stephen’s? - Da, a replicat Roger. Inainte a fost denumita High Church pentru ca era pe High Street. Nu era biserica anglicana inainte de a capata titulatura dc Old si de a primi numele de St. Stephen’s. Roger si-a indreptat atentia catre William Buccleigh, intrebandu-I: - Ai facut-o? Ai star de vorba cu pastorul? Cu doctorul Weatherspoon? Buccleigh, care avea gura plina, a dat din cap in semn ca da. - M-a vazut stand acolo si a venit la mine, ce orn de treaba. M-a intrebat daca ma aflam in nevoie. Cand i-am raspuns ca da, mi-a spus unde trebuia sa ma due daca voiam sa ma bucur de o masa si de un pat. Era o societate de ajutor. I se spunca societate de caritate, si chiar asa era. Oamenii de la societatea aceea ii dadusera haine, pentru ca era imbracar in zdrente. L-au ajutat sa isi faca rost si de o slujb:i, ca zilier la o ferma de Iapte din afara orasului. - Si de ce nu esti la ferma? a intrebat Roger in aceeasi clipa in care Brianna a intrebat: - Cum ai ajuns in Scotia? Brianna si Roger $i-au facut semne, tndemnandu-se reciproc sa continue, dar William Buccleigh a dat din mana, a mestecat repede, a inghitit de cateva ori, a baut cafea si apoi a spus:

- Maiculka, mancarea asta e tare gustoasa, dar mi se lipeste pc gilt, | vreti sa stici de ce sunr eu aid, in bucataria voastra si va mananc main .n,.., in loc sa zac more intr-un rau din Carolina de Nord? - Daca tot ai pomenit despre asta, da, am vrea sa aflam mai imiltc, .1 >.| m , Roger lasandu-se pespatarul scaunului. Ce-ar fi saincepi cu cele intampi.ui in Carolina de Nord? Buccleigh a incuviintat, si-a pus mainile pe burta si a inceput. Dupa batalia de la Cullodcn a fbst nevoit sa piece din Scotia, la fel ca mill(■ alcii, si a strans bani ca sa poata emigra impreuna cu soda si fiul lui innim - Stiu, a spus Roger. Mie mi-ai cerut sa-i salvez atunci cand sc allait 11, vas, in noaptca in care capitanul a decis sa-i arunce peste bord pe boln.iVp. Buccleigh 1-a privit mirat, cu ochi man, zicand: - Atunci s-a intamplat? Nu te-am vazut in intuneric si eram disperai. I ).n .1 a? ft stiut ca... S-a oprit, dand din cap si spunand: - Ei bine, ce-a fost, a fcst. - Asa este, a spus Roger. Nici eu nu te-am vazut in intuneric. Te-am v.l/111 abia mai tarziu datorita sotiei si fiului tau, cand i-am intalnit din non |l( Alaman-c. Roger era vizibil stingherit si vocea 1-a tradat, dar si-a dres glasul si n spui cu calm: - Alamance. Buccleigh a dat incet din cap, privind staruitor gatul lui Roger. Roger s-a intrebat daca putea citi rcgretul in ochii lui. Probabil ci» nu Buccleigh nici macar nu ii multumise pentru ca ii salvase soda si copilot - Da, m-am gandit sa cumpar pamant si sa-1 muncesc, dar... ei bine, no prea ma pricepeam eu la munca pjimantului. Nici constructor nu eram. Nu ma descurcam in salbaticie si nici nu ma pricepeam sa seman. Nici van.tioi nu eram. Sunt sigur ca atat eu, cat si Morag $i Jem am fi murk de Ioann . daca nu mi-as fi gasit o slujba pe o plantaue pe care se cultiva terebint. Vedep' Ce ciudat! Baiatul meu are acelasi nume ca si baiatul vostru. Nu-i ciiulai:' - Mai ciudat decat crezi, a spus Bree in soapta. Si? a continual ea, voi bind tare. - Omul pentru care lucram s-a implicatin confruntarile annate, iai not am plecat cu el. Trebuia s-o las acolo pe Morag, dar era un ins care puxe.v

ocliii pe ea. Era fierar si n-avca decat un singur picior, asa incat nu putca lupia. Nu aveam cum sa o las acolo, asa ca i-am luat cu mine pe nevasta si pc liul men. Urmatorul barbat pe care 1-a intalnit ea ai fost tu, a spus el, subliniiml nil imul cuvant. - Nu ti-a spus cine sunt? a intrebat Roger intepat. - Mi-a spus, a replicat Buccleigh. Mi-a povesdt despre cele intamplatc pe vas, mi-a spus ca tu ai fost cel care i-a ocrotit. Chiar si asa, a continual Iiuccleigh, privindu-1 pe Roger cu asprime, vreau sa te intreb daca obisnuiesti sa te culci cu nevestcle tuturor celor care id apar in cale sau te-ai oprit dear la iMorag? - Morag este stra-stra-stra-strabunica mea, a spus Roger calm, pentru ca apoi sa-1 priveasca patrunzator pe neasteptatul oaspete si sa continue: - Daca tot m-ai intrebat cine esti, dumneata esti stra-stra-stra-strabunicul meu. Fiul meu se numeste Jeremiah, pentru ca asa se numea tatal meu, care purta numele bunicului sau, care purta numele... fiului dumitale. Cel putin asa cred, a mai adaugat el. Este posibil ca, mergand inapoi pe firul apei, sa-mi inai fi scapat until sau doi oameni care au purtat numele de Jeremiah. Buccleigh 1-a privit uluit. Era alb la fata. A clipit des. Apoi a privit-o pe Brianna, care a dat din cap, confirmand ca lucrurile stateau intr-adevar asa. Uimirea se adancea pe chipul lui Buccleigh. - Uita-te la ochii lui, a spus Brianna. Sa aduc o oglinda? Buccleigh a deschis gura si a vrut sa spuna ceva, dar nu a fost in stare sa o Facil, multumindu-se sa dea din cap, ca si cand ar fi vrut sa alungc niste muste. A ddicat ceasca, s-a uitat in ea ?i a constatat uluit ca era goala. A lasat-o din mana si s-a uitat la Brianna, tntreband: - N-ai in casa ceva mai tare decat cafeaua, a bhana-mhaighstirl Roger a trebuit sa caute o vreme prin birou pentru a gasi arborele genealogic pe care reverendul il fiicuse cu ani in urma. Cat a lipsit Roger, Bree a gasit o sdcla de Oban $i i-a umplut lui William Buccleigh un pahar. Fara a mai sta pe ganduri, a umplut un pahar pentru Roger si until pentru ea, punand pe masa o carafa cu apa. - Vrei sa bei cu apa sau simplu? a intrebat ea politicos. Sprc surprinderea ei, Buccleigh a intins mana, a luat carafa cu apa si a turnat putin in paharul cu whisky. Omul a observat expresia de pe fata ei si a zambit.

- DadS ar fi fost vreo posirca, as fi dat paharul pe gat, a spus cl. ( land 1 > whisky, trebuie sa-i pui un pic de apa, ca sa ii sporesti aroma. Ei, dar ill >lii asta, nu-i asa? Stii asta, desi nu esti scotianca. - Ba sunt, a replicat Brianna. Pe jumatate, din partea tatalui. Numclc Ini este... a fost... James Fraser. Era din Iallybroch. I sespunea Dunbomii't A clipit des, a privit prin bucatarie ?i apoi s-a uitat din nou la ea, mmb.liiil - Si tu esti o... dintre aceia? Esti si tu la fel ca mine si ca sotul tilti? I mi o . .. pe care nu still cum sa-i mimesc. - Din aceea pe care nu stii cum sa-i numesti, a fost de acord Brianna. 1>.ii sunt una dintre aceia. L-ai cunoscut pe ratal meu? A dat din cap, inchizand ochii si inghitind. A durat cateva clipc pana t ;iwl bautura i-a curs pe gar. - Dumnezeule, da’ bun e! a exclamat el si a deschis ochii, comiiuiand: - Nu, eu m-am nascut cu un an inainte de batalia de la Cullotlen. t 11 toate astea, am auzit de D unbonnet cand eram tanar. - Ai spus ca nu te pricepi sa lucrezi pamantul, a replicat Bree, cuiioa\,l. Cu ce te-ai ocupat inainte de a pleca din Scotia? Omul a tras aer in piept si a expirat cu putere pc nas, intocmai ca 1 a 1 .ll ei. Asia este 0 caracteristica a familieiM acKenzie, a gandit Brianna amu/ai.i, - A m fost avocat, a spus el repede, ridicand iute paharul. - Ei bine, aceasta este profesie utila, a spus Roger intrand tocmai la limp pentru a auzi aceasta replica. S-a uitat ganditor la Buccleigh si apoi a intins pe masa arborele gencalogit. - Aici esti dumneata, a spus Roger, punand degetu! pe o consemnare care era relevanta, miscandu-si apoi dcgetul in jos. Si aici sunt eu. Buccleigh a privit atent. Apoi s-a aplecat pentru a studia mai atent ai'bu rcle genealogic. Brianna a vazut cum i se misca marul lux Adam o data sail de doua ori, in vreme ce inghitea. Cand si-a ridicat privirea, era palid, aproape alb ca varul. - Da, aceia sunt parintii si bunicii mei si aici e micutul Jem, Jem al men. Acolo se si cuvine sit fie. Mai am un copil, a continuat el, intorcandu-sc spi e Bree. Cel putin asa cred. Motag era insarcinata cand am ... cand eu am plcc.il. Roger s-a asezat. Isi pierduse ceva din asprimea provocata de supararc si de grija. Acum il privea pe William Buccleigh cu oarecare simpatie. 11

0

- Povesteste-ne cum ai plecat, propus el.

Buccleigh a impins paharul lui gol de whisky, fora a astepta i a at cma .a lie umplut. Stapanul plantatiei pentru care lucrase s-a vazut niinai catul an avtit lot cvenimentele de la Alamance, a fost intemnitat pentru c;l ar li Inal pai ic la miscarea armata si toata averea i-a fost confiscate. 0 vreme, cei din lamilia MacKenzic au umblat dintr-un loc in altul fara bani, fara un dkmin, for.l o ruda apropiata care sa-i ajute. Brianna a schimbat priviri cu Roger. Ce bine ar fi fost daca Bucclcigli at ft stiut ca se afla aproape de o ruda, si inca o ruda apropiata, nu una oara aic Jocasca Cameron era sora lui Dougal MacKenzie, matusa omului cate sc alia in a in tea lui. De-ar fi stiut macar! S-a uitac la Roger intrebator, cu sprancenele ridicate, dar Roger a i Ian ttat din cap, Asta putea sa mai astepte. In cele din urma, Buccleigh a spus ca au luat decizia de a sc iiiiontuin Scotia. Morag avea rude acolo, printre acestea sc nurnara un Irate la Inverness si o ducea bine, fiind un prosper comerciant de granc. Morag, it scrisese si el ii rugase sa se intoarca, avea sa-i dea de lucru lui William. - In halul in care erain atunci, m-as ft bucurac si daca as ft fost tievoit sa curat dupa vitele transportate cu vaporul, a recunoscut Buccleigh oltaiul. Ephraim, fratele lui Morag, Ephraim Gunn, zicea ca avea nevoic de tin functionar, iar eu stiu sa scriu si sa fac adunari. Tentatia unui loc de munca - si inca unul bun - al unui acoperis deasttpi a capului, i-a fitcut pe membrii micii familii sa se imbarce pe o nava ?i sa flu a primejdioasa calatorie, traversand Atlanticul. Au ajuns la Edinburgh si dc acolo au pornit incct spre nord. - Am facut cea mai mare parte a calatoriei pe uscat in caruta. Buccleigh era la al treilea pahar de whisk)', iar Brianna si Roger nu sc Itlsatt nici ei mai prejos. Oaspetele ?i-a pus un pic de apa in pahar, a bSut si si ,t dres glasul, continuand: - Caruta s-a stricat nu mai stiu a cata oara, in apropiere de locul care se numeste Craigh na Dun. Cred ca voi doi cunoasceti acest loc, nu? S-a uitat la Brianna si la Roger, iar ci au dat din cap in semn ca da. - Ei bine, Morag nu se simtea prea bine si nici copilul nu era in apele lui. asa ca s-au intins amandoi in iarba ca sa doarma un pic pana se va repara roaia. Birjarul avea un tovarSs, asa ca nu avea nevoie de ajutorul meu. Dc accea am vruc sa-mi dezmortesc putin oasele.

- Asa ca ai urcac dcalul si ai ajuns la pietre, a spus Brianna, simtind 4.11m i se strange inima numai la simpla rostire a acestor cuvinte. - Stii In ce data s-a petrccut asta? a intervenit Roger. -V ara, a replicat William Buccleigh incet. Era in apropierca zilci Ji 24 iunie, dar nu stiu data exacta. Dc ce? - Ziua solstitiului de vara, a spus Brianna, sughitand usor. Noi credciu ca... este un spatiu deschis. Este o sarbatoare a focului, o sdrbdiu.m a soarelui. Au auzit zgomotul unei masini care intra pe alee si au ridicat ochii dc pan .1 ar fi fost surprinsi facand un lucru interzis. - Annie si copiii, a spus Brianna. Ce facem cu el? Roger 1-a privit o vrcme cu ochii mijiti pe Buccleigh si apoi s-a houlrAi, spunandu-i: - Trebuic s5 ne gandim putin ce explicatii vom da, asa ca te rog sil vii 111 mine. Bine? Buccleigh s-a ridicat imcdiat si 1-a urmat pe Roger in spalatorie. Brianna 1-a auzit pe Buccleigh ridicand vocea pcntru 0 clipa si cateva explicatii ale lui Roger. Apoi a auzit zgomotul facut cand a fost data deoparte creanga ce ascundea intrarea catre asa-zisa chilie. Miscandu-se de pared s-ar fi aflat in transa, Brianna a luat repede cclc uri paharc si le-a spalat. Apoi a dus stick de whisky si apa. Cand a auzit ca folosca cineva ciocanelul dc la poarta, a tresarit. Nu venisera copiii. Cine putca (i? A luat arborele genealogic dc pe masa $i a pornit repede pe hoi, oprin du-se in biroul lui Roger, pentru a-1 lasa acolo. Apoi s-a dus la usa. Cati ani are? s-a intrebat ca, in timp ce atingea clanta. Pare set aibd a/>roa/>c patruzeci de ani, dar. .. - Buna, a spus Rob Cameron, putin alarmat de expresia de pe chipul Briannei. Am venit intr-un moment nepotrivit? Rob venise pentru a inapoia o carte pe care i-o imprumutase Roger si dorea sa faca si o invitatie: daca dorea, Jem putea merge vincri la film impre una cu Bobby, apoi baietii puteau lua cina impreuna, iar Jem putea ramane peste noapte la Bobby. - S u n t sigura ca Jem va fi incantat, dar nu e... Ah, iata-1, a spus Brianna.

Annie tocmai intrase pe alee cu masina, dar a schimbat vitezele atat de brusc, incat motorul „a m urit“ instantaneu. Brianna a dat din umeii, bucuroasa ca Annie nu luase masina ei. Pana ce copiii au fost „extrasi“ din masina, stersi la gura si convinsi sa dea (i umos mana cu domnul Cameron, a venit si Roger din spatele casei si a inceput o conversatie legata de cforturile sale de refacere a capelci, conversatie care s-a prelungit mult. A sosit ora cinei $i ar fi fost o impolitete sa nu il invite pe Rob sa ramana la masa... Asa se face ca Brianna s-a vazut nevoita si ptegateasca omleta, sa incalzcasca fasole si sa prajeasca cartofi, gandindu-se la oaspetele nepoftit de sub podeaua spalatorului, care simtea mirosul mancarii si murea de foame. Ea se intreba, de asemenea, ce Dumnezeu vor face cu el. Cat au mancat, vorbind banalitati, a dus copiii la culcare, iar Roger si Rob au discutat despre pietrele de pe vremca pictilor, din Orkney, in timp ce ea sc gandea la William Buccleigh MacKenzie. Orkney, s-a gandit ea. Roger a spus ca obiceiul legat de Nuckelavee exista in Orkney. Fusese el in Insulele Orkney? Cdnd? Si de ce Dumnezeu s-a invdrtit pe aid? Dacd aflase ce s-a intdmplat, de ce nu s-a intors de unde a plecat? Cand Rob s-a pregatit de plecare si a imprumutat o alta carte de la Roger, multumind de nenumarate ori pentru mancare si amintind de filmul de vineri, ea era gata sa-1 scoata pe William Buccleigh din „chilie“, apucandu-1 de ceafa, pentru ca apoi sa-1 duca direct la Craigh na Dun si sJ-1 indese chiar ea intre pietrele de-acolo. Insa, cand a iesit de acolo miscandu-se incct alb la fata si lihnit de foame, a simtit ca se calmeaza un pic. A pregatit oua ?i a star cu el, in vreme ce Roger verifica daca toate usile si ferestrele erau inchise. - Nu trebuie sa-ti mai faci griji, a spus ea acid. Esti in casa. Buccleigh a ridicat ochii ingrijorat, spunand incet: - Am spus ca imi pare rau. Vrei sa plec? - Si unde anume te-ai duce, daca as spune ca vreau sa pleci? a intrebat ea pe un ton caustic. Buccleigh s-a intors spre fereastra. In lumina zilei, totul era pasnic. Se vedea gradina de legume cu poarta ei veche din lemn si, dincolo de ea, pasunea. Acum, in intuneric, nu se vedea decat negrul unei nopti in Highlands. Era acel gen de noapte in care crestinii stateau inchisi in case si puneau apa

sfintita in pragurile usilor, pencru ca fiintele care umblau prin mlastini si pi inaltimi nu erau intotdeauna trimisclc lui Dumnezeu. Nu a spus nimic, dar a inghitit in sec, iar Brianna a vazut ca pilrul de | u bratele lui Buccleigh s-a facut maciuca. - N u trebuie sa pled, a spus ea ragusit. O sa gasim un par in care sit donni, dar maine... Buccleigh si-a inaltat capul, dar nu s-a uitat la ea si a dar sit se ridiie. Ea 1-a oprit punandu-i mana pc brat, iar el a privit-o uimit cu ochii canaveau o culoare inchisa in lumina discreta. - Spune-mi un singur lucru, i-a cerut ea. Vrei sit te intorci? - Dumnezeule, da! a replicat el, intorcand capul. O vreau pe Morag a hum, Vreau sil-mi vad copilul. Ea a dar drumul mainii lui si s-a ridicat, gandindu-se si la altccva. - Cati ani ai? 1-a intrebat ca pe neasteprate. El a dar din umcri si si-a trecut mana peste fata, raspunzand: - Treizeci si opt. De ce? - Eram si eu curioasa, a replicat Brianna, dand mai incet focul la masin.i de gatit si potrivindu-1 la nivelul pentru noapte. - Vino cu mine, a continual ea. Am sa-ti pregatesc patul in salon si maine o sa mai vedem. L-a condus in lungul holului, a trecut de biroul lui Roger si a simfii i a stomacul ei era ca un bulgare de gheata. Lumina era aprinsa, dar arboiele genealogic pe care il adusese Roger era inca pe masa, in locul unde il puscse ea. Oare vazuse data? Ea credea ca nu. Oricum, daca a vazut data, nu a rcalizat cum stateau lucrurile. Pentru cei prezenti in arborele genealogic, nu erau trecute data nasterii si data mortii. Pentru William Buccleigh MacKcnzie, data mortii era mentionata. El murise la varsta de treizeci si opt de ani. „Nu se va intoarce", a gandit Brianna si a simtit ca inima ii este cuprinsa de un sloi de gheata. Loch Errochty se intindea ca o bucata de cositor sub cerul mohorai. Stateau pc podetul care traversa Alt Ruighe nan Saorach, raul care se rcvitrsa in lac. Priveau in jos, spre locul in care lacul se intindea intre dealuri. El zicca ca in America i se spunca Buck si se obisnuise cu acest lucru. Privea si privca, pierdut in uimire.

- Acolo, a spus cl incet intinzand dcgetul. Vcded locul in care se scurg apcle paraului? Acolo se afla casa matusii mele Ross. Chiar la vreo suta dc picioare fata de rau. Acum locul acela era la treizeci de picioare distanta fata de lac. - Cred ca id cste greu sa vezi ca lucrurile s-au schimbat atat de mult, a rcplicat Brianna cu oarecare compasiune. - Asa este, a spus el, privind-o drept in fata cu ochii aceia care semanau atat de mult cu ai lui Roger. Poate ca este mai mult decat atat, cand vad ca s-a schimbat hasna. Acolo sus, vezi? a continuat omul, ridicand barbia catre mundi indepartad. Ei sunt asa cum au fost mereu, cand pasarile se jucau prin iarba si somonii sareau prin apele raului, a spus omul, privind catre capatul podului. Ma simt de parca am trecut pe-acolo ieri. Chiar am trecut pe-acolo ieri si... tod oamenii s-au dus. - Toti, a mai spus el incet. Morag, copiii mci. Sunt tod mord. Asa stau lucrurile, daca nu pot sa ma intorc. Ea nu voia sa-1 intrebe nimic. Era mai bine sa astepte pana ce ea si Roger puteau vorbi cu el seara, dupa ce copiii se vor ft culcat. Dar iata ca ocazia s-a ivit de la sine. Roger il plimbase pe Buck prin Highlands, pe langa Lallybroch, pe Great Glen, pe malurile lui Loch Ness, pentru a-1 aduce in ccle din urma la Loch Errochty, la baraj, unde ea lucra in ziua aceea. Avea sa-1 dual ea acasa, la cina. Discutasera, soptind, cu o seara inainte, despre toate acestea. Stiau ce aveau sa spuna despre el. Era ruda lui tati, care venise in vizita. Oricum, acesta era adcvarul. Sc intrcbascra daca era cazul sa-1 duca in tuncl. Roger fusesc de acord sa faca acest lucru. Ea fusese impotriva, amintindu-?i socul dat d e... timp?... care a taiat-o precum un cablu. Acum, insa abordase el insusi subiectul legat de intoarcerea sa. - Cand ti-ai revenit dupa ce... ai trecut si d-ai dat seama ce s-a intamplat, de ce nu te-ai intors imediat in cere? El a ridicat din umeri, spunand: - Am facut-o. Nu pot sa spun ca mi-am dat seama ce se petrecuse. N u mi-am dat seama decat dupa cateva zile de cand s-a intamplat. Am realizat ca s-a intamplat ceva cumplit si c3 pietrele aveau legatura cu asta. De aceea m-am temut de ele, lucru pe care cred ca o sS-1 intelegedSpunand acestea, Buccleigh s-a uitat la Brianna ridicand din sprancene, iar ea a dat din cap. Ea intelegea cu adevarat. Ea insasi nu ar face un pas catre pietre decat daca s-ar pune problema sa salveze un membru al familiei ei

de la o soarta cumplita. Si chiar si intr-o astfel de situatie ar sta pe gaiulm i. A lasat deoparte acesr gand si s-a intors la lucrurile care o preocupau. - Ai spus ca re-ai intors. Ce s-a intamplat? Buccleigh a privit-o neajutorat, inaltand bratele si spunand: - Nu stiu cum sS. descriu ce s-a petrecut. N u mi s-a intamplat nicioilai.l un astfel de lucru. - Incearca, a spus Brianna cu voce aspra, in vreme ce cl a oftat, spunand: - Prea bine. M-am indrcptat catre cere si, de data asta, le-am auzit. Am auzit pietrele, vreau sa spun. Vorbeau singure, zumzaind ca un roi de albino, dar scoteau un sunet de ti se facea parul maduca. Ar fi vrut sa se intoarca pe calcaie si sa fuga, dar s-a gandit la Morag si la Jemmy $i s-a hotarat sa isi continue drumul. A intrat in centrul cercului si sunetul 1-a asaltat din toate partile. - Am crezut ca imi pierd mintile, a spus Buccleigh cat se poate de sincer. Mi-am bagat degetele in urechi, dar nu m-a ajutat cu nimic. Totul era inauntrul meu, ca si cand ar fi venit chiar din oasele mele. Asa te-ai sini|ii si tu? a intrebat el privind-o curios pe Brianna. - Da, asa m-am simtit si eu, a raspuns ea scuit. Asa sau cam asa. Continue. Ce ai facut dupa aceea? Vazuse piatra mare prin care trecuse prima data, trasese adanc aer in piepi si se indreptase spre ea. - Si pod sa ma jupoi de viu, c i tot nu sunt in stare sti-ti spun ce s-a petrecut dupa aceea. T ot ce stiu e ca zaceam intins pc iarba, in mijlocul pietrelor, $i ca luasem foe. Brianna I-a privit uluita. - La propriu? Adica vreau sa spun, chiar in luasera hainele foe sau...? - Stiu si eu ce inseamna „la propriu“, a replicat Buccleigh taios. Poate cfl eu nu sunt ce esti tu, dar sunt un om care a primit o educane. - Imi pare rau, a replicat Brianna a scuza indcmnandu-1 sa continue. - Da, am luat foe la propriu. Camasa imi ardea. Poftim... A descheiat haina si apoi camasa albastra a lui Roger, pentru a-i ariita urmele rozalii de arsura de pe pieptul lui. Voia sa se mcheie din nou la camasa dar Brianna 1-a oprit, privind atem arsura. Se vedea mai clar in dreptul inimii. Oare acest amanunt era importam? - Multumesc, a spus ea in cele din urma indreptandu-si spatele. La ce te gandeai cand ai trccut prin piatra? Omul a privit-o cu ochi mari, zicand:

- Ma gandeam la faptul ca doresc sa ma intorc, la ce alcceva? - Da, desigur, dar te gandeai la cineva anume. La Morag, la Jem? Pe fata lui s-a cidt o expresie extraordinary. Era vorba de rusine? De jena? Cert este ca a privit in alta parte. - M-am gandit, a spus el sec si Brianna si-a dat seama ca minte, dar nu intelegea de ce. - Ei bine, a continuat Buccleigh. Stateam pe iarba si mi s-a fecut rdu. Am stat acolo multa vreme, neavand puterea sa ma ridic. Stii cum e prin partile-astea in preajma zilei de 24 iunie. E lumina aia laptoasa si nu pod vedea soarele, desi el nu a apus. - Solstitiul de vara, da stiu, a spus Brianna meet. D a... vreau sa spun, da, stiu. Si ai incercat din nou? Acum pe chipul lui se citea sentimentul de rusine. Soarele dadea sa apuna, iar norii se colorasera in roz si mangaiau dealurile si lacul; aceasta lumina se revarsa pe obrajii lui. - Nu, a raspuns el "meet. Mi-a fost frica. Desi nu avea incredere in el si se gandea la ceea ce ii facuse lui Roger, nutrea pentru Buccleigh un sentiment de compasiune. Oricum, atat ea, cat si Roger stiau macar intr-o oarecare masura in ce situade aveau sa se afle. El nu se asteptase la ceea ce i se intamplase si inca nu intelegea aproape nimic. - Si mie mi-ar fi fost frica, a spus ea. Ai... Un strigat care venea din spatele ei a facut-o sa se intrerupa. Cand s-a intors, 1-a vazut pe Rob Cameron pe malul raului. Rob dadea din mana, apropiindu-se de pod si gafaind, pentru ca alergase. - Buna, sefa, a spus cl, ranjind. Te-am vazut cand am iesit. Daca nu esti de serviciu, nu vrei sa bei un pahar cu mine in drum spre casa? Poate savina si prietenul tau, desigur, a spus el intorcand capul spre William Buccleigh. Acestea fiind spuse, bineinteles ca Brianna nu a avut de ales si a trebuit sa faca prezentarile. A spus, a$a cum se intelesese cu Roger, ca Buck era ruda lui, care avea sa stea la ei pentru scurta vreme. A refuzat politicos invitatia la un pahar, spunand c5 trebuia sa ajunga acasa cat mai repede, pentru a pregati masa copiilor. - Atunci ramanc pe alta data, a spus Rob meet. Mi-a parut bine sa te cunosc, amice, i-a spus el lui William si s-a intors pe calcaie. S-a intors apoi spre William Buccleigh si a vazut ca acesta privea in urma lui Rob cu ochii mijiti. - Ce e? 1-a intrebat Brianna.

- Omul acesta a pus ochii pe tine, a rcplicat Buck repede. Sotul tflu stie asta? - Nu fi caraghios, a spus ea la fel de repede. Inima incepuse sa-i batii mai puternic cand Buck rostise acele cuvinte si ei nu ii placea asta. Lucrez cu cl, Roger si cl fac parte din aceeasi loja si vorbesc amandoi despre cantece vechi. Asta-i tot. Buccleigh a mormait in barba, ceea ce la scotieni putea avea tot felul de subintelesuri grosolane, si a clatinat din cap. - Poate ca eu nu sunt ceea ce esti tu, dar nici prost nu sunt, a replicat el zambind dezagreabil.

73 iNTO ARCEREA 2 4 noiem brie 1 7 7 7

Philadelphia Lordul John Grey avea nevoie disperata de un valet. Angajase o persoana care ii fusese recomandata drept valet, dar si-a dat seama ca omul nu ii era de nici un folos si mai era si hot pe deasupra. Lordul a descoperit ca valetul fura lingurite ascunzandu-le in pantaloni si, dupa ce a facut aceasta descoperire, La concediat. S-a gandit ca ar fi trebuit sa faca in asa fel incat valetul acela sa fie arestat, dar nu era sigur cum avea sa reactioneze omul legii dacii apela la el un ofiter britanic. Majoritatea prizonicrilor britanici au fost scosi din ora? odata cu inaintarea armatei lui Howe, deoarece americanii doreau sa-i pastreze pentru a face schimb. Henry nu se afla printre acei prizonieri. Lordul si-a periat uniforma, gandindu-se. Acum purta uniforma zilnic, pentru a-i proteja pe Dottie si pe Henry. Nu mai era ofiter activ de ani de zile dar, spre deosebire de majoritatea celor aflati in situatia lui, nu renuntase la gradul sau de locotenent-colonel. Nu era sigur ce ar fi facut Hal dacii arf i incercat sa demisioneze si, pentru ca avea o pozitie chiar in regimemul lui, nu s-a gandit la demisie.

Unul dintre nasturi aproape ca se desfacuse. A scos curia de ata si 1-a aisut. Aceasta actiune i-a dat un sentiment de satisfactie, dar facandu-1 sa inteleaga si ca nu detinea controlul asupra lucrurilor, daca a coase un nasture era un motiv de satisfactie. S-a incruntat in oglinda si a tras de ceaprazul auriu de pe tunica. Era uzata pe alocuri. N u stia ce sa faca; s-a gandit sa-si lustruiasca epoletii cu o bucata de paine muiata in urina. Penttu ca il cunostea pe generalul Howe, stia ca felul in care arata nu avea sa-i afecteze reputatia. Putea sa mearga la el si in lectica, purtand turban pe cap. Se intampla freevent ca Howe sa nu faca baie sau sa nu isi schimbe lenjeria vreo luna, si nu numai pe campul de lupta. Indifcrent de situatie, trebuia sa apeleze la un medic militar, iar Grey a facut o grimasa gandindu-sc la acest lucru. Avusese ocazia sa cunoasca prea multi medici militari, pe unii dintre ei chiar mai bine decat si-ar fi dorit. Armata lui Howe intrase in oras la sfarsitul lui septembrie. Acum erau la jumatatea lunii noiembrie. Ocupatia era bine stability si, datorita acestui fapt, cetatenii aveau o anumita stare de spirit. Acei medici care erau de partea rebelilor fie ca parasisera orasul, fie ca nu voiau sa aiba de-a face cu un ofiter britanic. Cei care erau de partea Ioialistilor ar fi fost mai mult decat fericiti sa il indatoreze, chiar fusese invitat de loialisti in stariti si ii fusesenl prezentati doi sau trei medici, dar nici unul nu avea reputatia unui chirurg. Unul dintre ei se ocupa mai ales dc boli venerice, al doilea era mam os si al treilea era un carpaci de cea mai joasa speta. De aceea s-a indreptat catre cartierul general al lui Howe, pentru a-i cere ajutorul. Nu mai putea astepta. Henry nu mai slabise, ba se pare ca mai luase in greutate, odata ce s-a mai racit vremea. Era mai bine ca intervenfia sa se faca acum, ca sa aiba vreme sa se vindece putin inainte de venirea iernii, cu frigul ei si cu mirosul fetid al caselor parasite. Era gata. Si-a pus sabia la brau .si a pis it in stradi. Un soldat pe jumatate coco?at sub greutatea rucsacului sau venea de-a lungul strazii, uitandu-se la case. S-a uitat o singura data la acel militar, dar o singura privire a fost de ajuns. A luat-o la fugi pe strada, fari a mai tine seama de felul in care ii statea palaria, de ceaprazuri, de sabie, de demnitate si 1-a prins pe militar in brate. - Willie! - Tata! Iniraa ii bitea cu putere. Rar ii fusese dat sa fie atat de fericit, dar a facut tot ce i-a stat in putere pentru a nu trida acest lucru, ca si nu-I faca pe fail

sau sa se simra jenat din cauza emotiilor sale. N u i-a dat drumul, ci a lilcm un pas inapoi, masurandu-1 din cap pana-n picioare. - Esti... murdar, i-a spus Grey in cele din urma, neputandu-si stiipani un ranjet prostesc. Esti cu adevarat foarte murdar. Era murdar, patat si zdrentaros. Avea inc3 grumajerul, dar ii lipseau guleml si cativa nasturi, iar partea dinspre ceafa a vcstonului era foarte uzatil, cu maneca rupta. - Am si paduchi, i-a spus William. Ai ceva de mancare? - Da, desigur. Poftim, intra. Lordul i-a luat rucsacul si 1-a indcmnat pe fiul sau sa-I urmezc. - Dottie! a strigat el apoi. Dottic, coboara! - A m coborat!\-i raspuns nepoata sa iesind din salonul unde tocmai lua micul dejun. Avea in mana o bucata de paine prajita. C c... ah, Willie! a exdamat ea. Lasand deoparte ca era murdar si avea paduchi, William a ridicat-o in brate, iar fata a scapat din mana bucata de paine prajita si 1-a cuprins pc dupa mijloc si a plans si a ras, laudandu-se ca i-a rupt coastele $i ca nu va mai ptitca niciodata sa respire asa cum se cuvine. Grey a privit aceasta scena cu multa bucurie, desi painea prajita unsit cu tint cazuse pe covorul inchiriat. S-a gandit ca pareau intr-adevar indragostii i until de celalalt. Poate ca se inselase in ceea ce ii privea. A tu$it politicos, dar nu i-a intrerupt pe cei doi tineri; Dottie 1-a privit peste umir. - Ar trebui sa poruncesc sa se aduca micul dejun pentru Willie, nu-i a?a? a spus Grey. Draga mea, du-1 in salon si ofera-i ceai. - Ceai, a spus Willie ca si cand i s-ar fi promis un miracol. Nu am bilut ceai de cateva saptamani! De catcva luni! Grey s-a indreptat spre cladirea in care era bucataria, separata de casa propriu-zisa, astfel incat sa nu aiba de suferit daca in bucatarie s-ar fi iscac un incendiu. De acolo razbateau arome imbietoare de came fripta, de compoi Si paine proaspata. Grey o angajase ca bucatarcasa pc doamna Figg, o femcic de culoare care semana aproape leit cu o sferii, lordul presupunand ca respcctiva doamna nu ar fi putut ajunge la asemcnea proportii decat daca ar fi fost in stare sil aprecieze si sa prepare o mancare buna. Presupunerile sale s-au adeverit si nici firea ei ciudata, nici limbajul ei colorat nu 1-au putut face pe Grey si» renunte la serviciile ei, dar l-au facut sa se apropie de ea cu precautie. Auzind ce se intamplase, femeia a lasat deoparte placinta cu vanat pe care tocmai o pregatea si s-a apucat sa pregateasca o tava cu de-ale gurii pentru oaspete.

Grey a vrut sa dual el Jns us i tava pcntru a le oferi lui Dottie si Willie, ca sa le asigure putina intimitate. Dorea sa afle totul, pentru ca toata lumea din Philadelphia stia desprc dezastrul lui Burgoyne la Saratoga. El voia sa afle de la William ce intelesesc sau ce stia John Burgoyne. Conform celor spuse de militarii pe care li cunostea Grey, Sir George Germain il asigurase pe Burgoyne ca planul sau fusese acceptat si ca Howe se indrepta catre nord pentru a-1 in tain i, rupand astfel in doua coloniile americane. Conform altora, printre care se numarau si militari din statul-major al lui Howe, acesta nu fusese niciodata incantat de respectivul plan si de aceea nici nu avea cum sa fie de acord cu el. Oare totul era rezultatul arogantci si ingamfarii lui Burgoyne, al obstinatiei si mandriei lui Howe, al idiotcniei si incompetentei lui Germain sau o combinatie a tuturor acestor elemente? Daca era nevoie, era gata sa puna si un pariu, dar el voia sa afle cat de mult erau implicati oamenii lui Germain in intreaga afacere. In conditiile in care Percy Beauchamp disparuse din Philadelphia, fara a lasa nici o urma, miscarile sale urmau sa fie urmarite de cineva, iar Arthur Norrington avea sa comunicc mai curand cu Germain, si nu cu Grey. A dus tava cu grija si 1-a gasit pe William stand pe canapea si band ceai, imbracat in ciimasa, cu parul despletit atarnandu-i pe umcri. Dottie statea pe un fotoliu dinaintea focului, tinand picptenele ei din argint in poala. Fata avea o asemenea privire incat Grey era sa scape tava din mana. S-a intors spre Grey si 1-a privit cu atata uimire, incat era clar ca nici nu il vedea. Apoi ceva s-a schimbat. Era ca $i cand ea s-ar fi intors de undeva, de departe. - Hai, a spus ca, ridicandu-se imediat. Da-mi mie tava. I-a dat-o, privindu-i pe rand pe cei doi tineri. In mod sigur si Willie arata ciudat. De ce oare? Dadusera dovada de multa afectiune unul pentru altul, si asta numai cu cateva momente in urma. Acum ea era palida si tremura din cauza unei nelinisti ce venea din interior. Din cauza acestei nelinisti, cestile au inceput sa tremure in farfurioarele lor, in vreme ce fata turna ceai. E l era rosu la fata, iar ca era palida si - Grey era sigur de asta - nu din cauza unei cxaltari de natura sexuala. Avea privirea unui barbat care... ei bine, nu. Grey s-a gandit intrigat ca era vorba despre o exaltare de naturJ sexuala. Lordul stia asta pentru ca observase aceasta stare la barbati, dar exaltarea nu era legata de Dottie. „Ce naiba pun la cale?“ s-a intrebat lordul. El s-a prefacut ca ignora starea tinerilor si a luat loc, vrand sa bea ceai si sa afle noutati de la William.

In timp ce povestea, baiatul s-a mai linistit putin. Grey a vazut cum ‘n modifica expresia fetei lui William si a simtit un soc profund. 1 sc i in i mandria pe chip. William devenise barbae. Era militar, unul bun. c fapt, doriti sa ma insotiti amandoi sau vreti mai curand sa va odihniii? Cei doi tineri au avut un schimb de priviri, in care complicitatea era aiai de evidenta, incat lordul a facut ochii mari. Willie a tu?it si s-a ridicat in picioare, spunand: - Da, tata, vreau si eu sa-l vad pe Henry, dar Dottie tocmai mi-a spus ca se afla intr-o stare foarte grava, iar in ceea ce priveste intentia ta de a le adresa unui medic militar... ma gandeam... eu cunosc un medic militar. Esie un om nemaipomenit. Este foarte priceput si foarte bun, dar pune repede mana pe sabie, s-a grabit el sa adauge. S-a inrosit cand a rostit aceste ultime cuvinte si Grey 1-a privit fascinat. - Chiar asa? a spus lordul. Acesta pare a fi raspunsul la rugaciunile mcle. Cum se numeste? I-as putea cere lui Sir William... - N u este subordonatul lui Sir William, a spus Willie repede. - Oh, este unul dintre oamenii lui Burgoyne? Militarii din armata lui Burgoyne, cu anumite exceptii, cum era aceca a lui William, au pornit in mars spre Boston, pentru ca de acolo sa se imbarcc si sa ajunga in Anglia. - Ei bine, mi-ar placea sa apelam la el, a spus Grey, dar nu cred ca putem sa trimitem pe cineva la Boston ca sa-l aduca aici, avand in vedere perioada anului in care ne aflam si situatia existenta. - N u este in Boston, a spus Willie, dupa un nou schimb de priviri cu Dottie. De data asta, fata si-a dat seama ca Grey ii privea atent si s-a facut rosie ca trandafirii de pe cestile de ceai, pentru ca apoi sa-si coboare privirea $i sft-si priveasca degctele de la picioare. Willie si-a dres glasul, spunand:

- De fapt, este vorba despre un medic din Armata Continentala. Armata Ini Washington s-a retras in Valley Forge, pentm a ramane acolo peste iarna. I n locul acela se poate aj tinge intr-o zi. Medicul respectiv va veni aici, daca il voi ruga eu personal sa faca acest lucru. - Am inteles, a replicat Grey, gandind cu repeziciune. I se parea ca nu intelege tot, dar in orice caz, acela parea a fi raspunsul la rugaciunile sale. At fi fost foarte simplu sa-i ceara lui Howe sa asigure o escorta pentru William, sil-i dea un steag alb si sa faca tot ceea cc era necesar pentru ca medicul sit nu aiba de suferit. - Foarte bine, a spus lordul, hotarandu-se pe loc. Voi vorbi cu Sir William chiar in dupa-amiaza asta. Dottie si Willie au oftat la unison. Oare oftau usurati? Ce mama dracului? s-a intrebat Grey din nou. - Foarte bine! a spus lordul deodata. Cred ca poate vrei sa te speli si sa te schimbi, Willie. Eu plec la cartierul general al lui Howe chiar acum si o s;l ne ducem la Henry in dupa-amiaza asta. Cum sc numeste acest faimos medic din Armata Continentala? Sir William trebuie sa-i pregatcasca actcle necesare. - Hunter, a replicat Willie, in vreme ce fata i s-a luminat toata. Denzell Hunter. Spune-i lui Sir William sa pregateasca acte pentru doua persoane. Sora doctorului Hunter este asistema lui... Ea va trebui sa-I insoteasca pentru a-1 ajuta.

74 OCHELARII 2 0 decembrie 1777 Edinburgh Ccea ce era tiparit pe pagina se vedea clar, negru pe alb, iar eu am izbuenit u im ita .

—Ah, pentru apropierc, carcvasazica? a spus domnul Lewis opticianul privindu-ma pe deasupra ochelarilor pe care ii purta. Incercati-i pe acestia, mi-a spus el, luand incetisor ochelarii pe care ii aveam pe nas si dandu-mi altii. M-am uitat la pagina de carte din fata mea si am ridicat ochii, zicand incantata:

- Habar nu aveam ca se poate. Era ca si cand m-as fi nascut din nou. Totul era proaspat, nou, pi in d< viata. Ma intorsesem deodata in lumea uitata a cartilor tiparite cn foni mu Jamie statea langa vitrina magazinului cn o carte in mana si cu o pci a In de ochelari frumosi pe nas, din aceia cu rame dreptunghiulare, din op I Ochelarii ii confereau aerul unui invatat, lucru neobisnuit pentru el. I*ret di o clipa, mi s-a p3rut a fi un strain distins, pan3 cand s-a incors si s-a uiiat l.i mine, cu ochii puttn mariti in spatele lentilelor. - Imi plac ochelarii astia, a spus el pe un ton aprobator. Cei rotun/i m potrivesc cu fata ta, Sassenach. Fusescm atat de preocupata de detaliile din lumea care ma inconjura, tin ,'n nici nu ma interesase cum aratam. Devenisem curioasa si m-am ridicat pentru a ma privi in oglinda mic'i, atarnata pe perete. - Dumnezeule! am exdamat, indreptandu-mi spatele. Jamie radea si domnul Lewis zambea usor. - Va vin foarte bine, dom’ta! a spus opticianul. - Se prea poate, am replicat, examinand-o atent pe straina din oglinda. Pentru mine e o imagine socanta. Nu era vorba ca uitasem cum aratam, ci mai curand ca nu ma gandisem la asta de luni de zile. Singura preocupare pe care o avusesem fusese aceea de a-mi schimba lenjeria si de a nu ma imbraca in cenusiu, pentru ca ar3tam ca imbalsamata. In ziua aceea, ma imbracasem in maro. Aveam o jacheta de culoarea papurei inflorite, cu un tiv maro ingust, cu auriu pe margini. Purtam o rocbie noua din matase, de culoarea cafelei, corset si trei fuste cu dantela, care imi ajungeau pana la glezna. Nu aveam si stam mult in Edinburgh, deoarecc trebuia sad ducem pe generalul de brigada la locul sau de vesnica odihna si pentru ca Jamie era nerabdator sa ajunga in Highlands, dar aveam niste trcburi de rezolvat aici. Jamie spusese cat se poate de hotarat ca nu puteam sa umblam in zdrente si a trimis dupa o croitoreasa si un croitor imediat dupa ce ne-am gasit o locuinta. Am star o vreme si m-am privit. Trebuie sa spun cat se poate de sincer ca am fost surprinsa sa vad cat de bine puteam sa arat. In lunile lungi in care calatorisem sau participasem la batalii si la retragcri impreuna cu Armata Continentals, ma marginisem la ceea ce era esential, adica dorinta de

,i supra vietui si de a-mi face datoria. Nu avea importanta cum aratam, nici macar daca as fi avur o oglinda. De fapt, ma asteptasem sa descopar in oglinda o vrajitoare, o femeie i recuta, cu parul sur si o mina rautacioasa. Ma asteptasem chiar sa vad unul s.m doua fire de par crescute in barba. In loc de toate astea... Ei bine, ma mai rccunosteam. Parul meu, pc care im il acoperisem cu o boneta pentru ca purtam o palarie din paie impodobita cu paralute din stofa, era legat la spate. Trebuie sa spun ca pe la tample imi aiarnau cateva bucle si ochii se vedeau limpezi, de culoarea chihlimbarului, in dosul lentilelor, avand o expresie de curiozitate. Desigur ca aveam incretituri si riduri din cauza varstei, dar pielea fetei era destui de in tins a si nu aveam deocamdata cute pe gat. Se observa si bombarea discreta a sanilor. In timpul calatoriei, cei din Marina Maiestatii Sale lie dadusera de mancare din belsug si mai luasem cateva kilograme, compensand astfel fapmi ca slabisem in timpul retragerii prelungite de dupa evenimentele de la Ticonderoga. - Ei bine, nu-mi sta rail deloc, am spus eu arat de surprinsa, incat Jamie si domnul I.ewis au izbucnit amandoi in ras. Am scos ochelarii cu regret. Ochelarii lui Jamie erau simpli, cu rama din otel, destinati cititului si putea sa si-i ia imediat, dar ai mei, care urmau sa aiba rama din aur, aveau sa fie gata in dupii-amiaza zilei urmatoare. Asa fagaduise domnul Lewis. Am plecat din prSvalia sa pentru a ne ocupa de urmatoarea problems importanta: tiparnita lui Jamie. - Unde a plecat Ian in dimineata asta? am intrebat in timp ce ne indrcptam catre Princess Street. Cand m-am trezit in dimineata accea, plecase deja fara a Iasa vreun semn, fara a da de stire unde este. Crezi cumva ca s-a decis sa dispara si sa nu se intoarca acasa? - Daca a facut asa ceva, am sa pornesc pe urmele lui, am sa-I gasesc sj-am sa bat la el ca la fasole, iar el stie asta foarte bine, a spus Jamie absent, privind dincolo de pare, spre castelul imens. Si-a pus ochelarii si apoi si i-a scos, pentru a-si da seama de diferenta. - Nu, cred ca s-a dus la bordel, a spus el apoi. - La unsprezece dimineata? am replicat mirata. - Ei bine, nu exista nici un fel de regula cand vine vorba de asa ceva, a spus Jamie incet, scotandu-si ochelarii, stergandu-i cu batista si punandu-i in sporran. Si eu am facut-o uneori dimineata, a continuat el apoi. Cu toate

astea, ma indoiesc ca Ian ar fi manat acum de dorinte carnale. I-am spun s.i se duoi si sa vada daca Madame Jeanne mai are in posesie stabilimentul pcnii it ca, daca il mai are, ea imi va putea spune mai multe decat oricine alrcinev.i din Edinburgh, si asta intr-un limp foarte scurt. Daca e acolo, o sa tree pc la ea dupa-masa. - All! am exdamat eu, fara a fi foarte incantata de faptul ca urma s;l nili.i o discutie intre patru ochi cu o frantuzoaica frumoasa si eleganta, care fusese candva partenera lui in contrabanda cu whisky, dar admitand necesiiaiea acelei actiuni. Si unde crezi tu ca ar putea fi Andy Bell la zece dimincai.u' - In pat, a replicat Jamie imediat. Doarme, a adaugat el zambind larg cititd a observat expresia de pe chipul meu. Tipografii sunt oameni sociabili si an obiceiul sa-si petreaca serile prin carciumi. Nu am cunoscut nici un tipogral care sa se scoale cand se crapa de ziua, decat daca avea stomacul deranjai. - Si ti-ai propus sa-1 trezesti? 1-am intrebat, grabindu-ma pentru a fine pastil cu el. - Nu, o sa-1 gasim la Mowbray’s la ceasul pranzului, a spus Jamie. E gravor si are nevoie de lumind ca sa lucrezc. Se scoala la ora pranzului si ia masa la Mowbray’s pe parcursul intregii zile. Vreau doar sa vad daca i-a ars sau nu pravalia. De asemenea, vrea sa imi dau seama daca netrebnicul s-a folosii cumva de tiparnita mea. - Spui asta de parca ti-ar fi folosit nevasta, am spus eu amuzata de tonul lui patimas. A scos un sunet morocanos. Nici nu mi-am dat seama ca tinea atat dc mult la tiparnita lui, dar trebuia sa ma gandesc ca nu o mai folosise de doisprezece ani. M-am gandit amuzata ca inima ii batea mai tare la gandul ca o voi revedea. Poate ca.se temea cu adevarat ca pravalia lui Andy Bell sa nu fi ars. Nu era o temere cu totul neintemeiata. Chiar tiparnita lui Jamie arsese cu doisprezece ani in urma. Astfel de pravalii luau foe foarte usor, din cauza ca se lucra cu o mica forja pentru topirea si turnarea literelor si existau acolo hartie, cerneala si alte substante inflamabilc. Stomacul meu a inceput sa scoata tot felul de sunete, cand m-am gandit la un pranz la Mowbray’s. Aveam amintiri placute de la ultima si singura mea vizita acolo. Fusese vorba atunci de stridii preparate excelent, un vin alb tacit asa cum se cuvine si de alte lucruri placute.

Mai era putin pana la ora pranzului. Muncirorii luau masa la ora douasprezece, dar oamenii Instariti din Edinburgh luau masa la trei. !n timp ce ma straduiam si tin pasul cu Jamie, m-am gandit ca am fi putut lua o gu stare de la un chiosc pentru a ne astampara o vreme foamea. Slava Domnului, pravalia lui Andy Bell era inca in picioare. Usa era inchisa, dar nu mcuiata, si un clopotel a anuntat venirea noascra. Un domn de varsta mijlocie cu manecute dc functionar si sort ne-a privit de dupa un cos cli siruri de litere pe care le aseza in ordine. - Buni dimineata domnule, doamna! a spus el cu amabilitate. Mi-am dat seama imcdiat ca nu era sconan sau cel putin ca nu se nascuse in Scotia. Avea un accent moale, specific coloniilor engleze. Jamie a simtit acel accent $i a zambit, intreband: - Domnul Richard Bell? - Eu sunt, a raspuns omul surprins. -Jam es Fraser, la ordinele dumneavoastra, a spus Jamie politicos, inclinandu-se. Va rog sa-mi ingaduifi sa v-o prezint pe sotia mea, Claire. - Sluga dumneavoastii, a spus domnul Bell, inclinandu-se la randul s^u. Omul era vizibil uimit, dar avea maniere elegante. Jamie a dus mana la piept si a scos de acolo un mic teanc de scrisori legate cu o panglica roz. - V-am adus corespondenta de la sotia si fiicele dumneavoastra, a spus el cat se poate de firesc, intinzandud scrisorile. Si am vcnit ca sa aranjez lucrurile astfel incat sa va trimit acasa, la ele. Domnul Bell s-a facut alb ca varul. Ma gandeam ca avea sa lesinc din clipa-n clipa, dar nu a lesinat. Am vazut ca omul se tinea de marginea tejghelei. - Dumneavoastra... dumneavoastra... acasa? s-a balbait el, strangand scrisorile la piept, pentru ca apoi sa le lase in jos si sa Ie privcasca inlacrimat. - C um ... cum a ... soda mea e bine? a intrebat el, ridicand capul, pentru a-l privi pe Jamie in ochi. Sunt bine toate? - Erau foarte bine cand Ie-am intalnit in Wilmington, a replicat Jamie. Sunt triste pentru ca nu va aflati langa dumnealor, dar sunt bine. Domnul Bell facea eforturi disperate pentru a-$i stapani glasul si expresia fetei, ceea ce 1 -a redus la tacere. Jamie s-a aplecat peste tejghea si I-a apucat usor de brat, spunandu-i:

-M erged si citiri scrisorile, domnule. Ce mai avem noi de facut mai poate astepta. Domnul Bell a deschis gura o data sail de dona ori, dar nu a putui s:i scoara nici un sunet. Apoi a dat din cap si a disparut pe usa catre incitpeiva din spate. Ain oftat si Jamie m-a privit, zambind: - E bine cand ceva se termina cu bine, nu-i asa? m-a intrebat el. - Inca nu s-a terminal cu bine, i-am spus. Dar se va termina cu bine. Jamie si-a scos ochelarii din sporran, i-a pus pe nas si a deschis usita care ii permitea sa treaca dincolo de tejghea. - Este tiparnita meal a spus el pe un ton acuzator, facand un cere in jurul masinariei enorme, ca un vultur in jurul prazii. - T e crcd pe cuvant, dar cum id pod da seama de lucrul acesta? I-am intrebat eu tinandu-ma dupa el si ridicandu-mi putin fustele, ca sa nu le ating de tiparnita patata cu cerneala. - Ei bine, in primul rand are numele meu pe ea, a spus el. Ma rog, miicar unele dintre piesc, a continuat el, aratandu-mi un anumit punct cu degctul. Am putut descifra Alex. Malcom pe unul dintre tamburi. - Se pare ca inca mai functioneaza, a spus Jamie indreptandu-si spatele si privind in jur la afisele, stampele si diferite lucrari care sc mai aflau prin incapere. - Mhm! a mormait el, examinand piesele mobile si controland in arnilnunt tiparnita. In cele din urma, a admis cu greu ca era intr-o stare bunit, dar tot suparat era. - Si eu I-amplatit pe nemernicul asta atada ani ca sa aiba grija de tiparnita mea! Si-a indreptat spatele si a privit tiparnita cu drag. Intre timp, eu m-arn apropiat de mesele pe care sc aflau cardie si brosurile, asa-numitele pamfletc oferite spre vanzare. Am luat in rnana o carte care purta titlul Enciclopedia Britannica. Sub titlu se putea cid „LaudanumK. Am dat de urmatoarea explicatic: Tinctura de opiu sau laudanum lichid, numita si tinctura thebaica, se prepara dupa cum urmeaza: se iau douit uncii de opiu prtparat, se ia o optime de untie de scortisoara si cuisoare, opinta de vin alb; se lasd la macerat o saptamdna in absenta caldurii, apoi sefiltreazit prin hdrtie. In prezent, opiul se bucura de mare cdutare si este unul dintre cele mai valoroase preparate farmaceutice simple. Aplicat extern, el se dovedeste a fi un

nnolient, o substantd care relaxeaza si are eject dcscompmiAtor, are efectasupra snpurdrii; dacA este aplicat pe piele mai multA vreme, elimind parul si provoacA mdncArimi; uneori cauzeaza entptii si basici, dacAseaplicApesuprafete /lasce; aplicat extern, alinA durerea si incurajeazA somnul; nu trebuie aplicat niciodatA pe cap, in special nu pe suturi existente la niveltd craniului, deoarece poate avea efecte cumplite, printre ele numArdndu-se decesul. DacA estefolosit intern, opiul da stAri de melancolie, alinA durerile, ajutA persoana in cauzA sA doarmA; in nenumArate situatii s-a constatat cA opreste hemoragiile si pro­ voacA transpiratie. 0 doza moderatA este de dimensiunea unui grAunte... - Tu $tii ce s-ar putea intelege prin „dcscompunator“? 1-am tntrebat pe Jamie, care citea un zat moncat pe tambur, incruntandu-se. - Stiu. Inseamna ca lucrul caracterizat astfel dizolva tot ce atingc. De ce? - Ah, poate de aceea nu este o idee buna sa pui laudanum pe suturile existente la nivelul capului. - De ce ai dori sa faci un astfel de lucru? - Habar nu am, i-am raspuns, intorcandu-ma fascinata la brosuri, una dintrc acestea purtand titlul „PanteceleK. Se puteau vedea niste gravuri foarte bine realizate ale unui pantece disecat, cu toate organele interne vazute din diferite unghiuri, dar si fatul in dezvoltare. M-am gandit ca aceasta era opera domnului Bell. Dumnealui nu era doar un dcsenator extraordinar, ci si un fin observator. - Ai un penny? As vrea sa cumpar asta. Jamie a bagat o mana in sporran si a pus un penny pe tejghea, uitandu-se la brosura din mana mea. - Maica lui Dumnezeu! a exclamat el, facandu-si crucc. - Ei, poate ca nu e vorba de Maica lui Dumnezeu, am spus eu incet. Este doar o mama. Inainte de a-mi putea da vreo replica, Richard Bell a iesit din odaia din spate si 1-a apucat pe Jamie de mana. Avea ochii rosii, dar era stapan pc sine. - Nici nu va puteti inchipui ce ati facut pentru mine, domnule Fraser, a spus el pc un ton sobru. Daca ma puteti ajuta sa ma intorc la familia mea, as... as... ei bine, nici macar nu stiu cu mi-as putea arata recunostinta fata de dumneavoastra, dar fiti sigur ca v-as dori pc veci tot binele din lume.

- Va raman indatorat pentru acest gand bun, domnule, i-a spus Jamie, zambind, Este posibil ca dumneavoascra s&imi puteti face un mic servic iu, dar chiar daca nu o sa puteti, o sa va multumesc pentru gandul bun. - Sunt gata sa fac orice pentru dumneavoastra, a spus Bell imediar. Apoi a ezitat putin, gandindu-se probabil la ceea ce ii scrisese sotia tlespie Jamie, si a continuat: - Ma simt dator sa va spun ca as face orice... dar nu as trad a. - Ah, nu e vorba despre asta, I-a asigurat Jamie. Ma rog, daca vrep, este un fel de tritdare. Dupa ce Jamie a rostit aceste cuvinte, am plecat. Am luat o lingura de tocana de stridii si am inchis ochii extaziatil, Am preferat sa ajungem relativ devreme, pentru a putea ocupa o mas;l la fereastra, cu vedere la s trad a, dar Mowbray’s s-a umplut repede, iar /.go motul facut de vase si de glasurile oamenilor era asur/.iror. - Esti sigur ca nu e aici? am intrebat eu, aplecandu-ma peste masa, asili'l incat Jamie sS ma auda. El a dat din cap, sorbind dintr-un paliar cu vin de Moselle, avand pe chip o expresie de mare placerc. - O sa-ti dai seama imediat de faptul ca a sosit, m-a asigurat Jamie, tnghitind tn sec. - Bine, i-am spus, Ce fel de lucru asemanator cu uadarea vrei tu sa-i cei i bietului domn Bell si faca tn schimbul faptului ca il ajuti sa ajunga acas;l? - Vreau sad trimit acasa, dar sa-1 si rog sa aiba grija de tiparnita mea, a rcplicat Jamie. - Cum? Esti gata sa Iasi un lucru atat de predos in grija unui strain? am intrebat amuzata. S-a uitat urat la mine fara a scoate un cuvant si si-a terminat cornul cu unt. - Nu cred ca o sa abuzeze de ea, a replicat Jamie in cele din urma. Doar nu o sa scoata o mie de exemplare din Clarissa pe vas. - Carevasa7,ica este o ea, am replicat eu amuzata. Daca imi este ingadtiit, ctim se nume$te, ma rog? Jamie a rosit putin, a luat cu grija o stridie si a spus in cele din urma: - Bonnie.

Am izbucnit in ras, dar inainte de a-l mai putea intreba ceva, s-a auzit un /gomot non. Oamenii au inceput sa-si lase deoparre lingurile si sa se ridice in picioare, mergand la ferestre. - Asta trebuie si fie Andy, m-a informat Jamie. Am privit in josul strazii si am vazut un grup de baieti mai mari si mai mici batand din palme si strigand. Continuand sa privesc strada, mi-a fost dat sa zaresc until dintre cei mai mari cai pe care mi-a fost dat sa-i vad vreodata: era foarte inalt si din cate am putut sa-mi dau seama, avea vreo saptesprezece palme1. In saua calului se afla un barbat maruntel, care statea drept si ignora cu un aer de superioritate strigatele si aplauzele baiedlor. S-a oprit chiar in dreptul nostru si a dat la iveala un obiect dreptunghiular, care s-a dovedit a fi o scara rabatabila din lemn. Unul dintre baieti s-a grabit sa i-o tina, in vreme ce domnul Bell, caci nu putea fi vorba despre altcineva, a coborat in aplauzele trecatorilor. A dat un banut baiatului care tinuse scara si un banut altui baiat, care a apucat haturile calului, si in cateva clipe patrupedul a disparut din fata ochilor noscri. Cateva momente mai tarziu, barbatul a intrat pe usa care dadea in sala principals, scotandu-si palaria uzata, si s-a inclinar gratios in fata celor care il salutau. Jamie a ridicat o mana si a strigat: ,/\ndv Bell11, cu vocea lui sonora, care acoperea tot zgomotul din jur, iar omuletul s-a intors surprins spre noi. Am vazut fascinata cum zambetul lui devenea din ce in ce mai larg pe masura ce se apropia de noi. Nu imi dadeam seama daca suferea de vreo forma de nanism sau fuscse afectat de malnutritie si scolioza in tinerete, insa picioarele ii erau scurte in raport cu trupul si umerii ii erau strambi. Avea putin peste un metru si numai datorita perucii lui in pas cu moda sc vedea ca trecea printre mese. Toate aceste aspecte legate de modul in care arata omul au palit deoarece trebuie sa spun ca Andrew Bell avea cel mai mare nas din cate mi-a fost dat sa vad vreodata, si trebuie sa spun ca in viata mea am avut ocazia sa vad exemplare falnice. Nasul incepea intre sprancene si se curba pe o distanta foarte mica, de parca Natura si-ar fi dorit sa-i dea profil de imparat roman. Ceva mersese 1 Palma = masura de lungime echivalenta cu 10,16 cm (n.tr.)

prost, totusi, pentru ca, la un moment dat, nasul acela semana mai mull i n un cartof noduros si rosu, care atragea priviriie. Intr-adevar, nasul acela a atras ceva priviri in vreme ce posesorul situ sc indrepta catre masa noastra. O doamna a izbucnit ?i si-a pus paima peste guril. Aceasta precautie a fost insa insuficienta pentru a-i ascunde chicoteala. Domnul Bell a auzit-o si, fata a se opri din drum, a scos din buzunnr un nas imens, decorat cu stele purpurii, si 1 -a pus peste nasul sau, apoi a fixat-u pe tanara ferneie cu niste ochi ca de gheata si si-a vazut de drum. - Draga mea, a spus Jamie, ridicandu-se in picioare, in vreme ce zfunbca larg, intinzandu-i mana micutului gravor, da-mi voie sa ti-1 prezint pe prime nul meu Andy Bell. Andy, dumneaei este sotia mea Claire. - Incantat, doamna, a spus Bell, dand deoparte nasul fids si tndinandu-se pentru a ajunge la mana mea. Unde ai gasit tu fiinta aceasta minunata, Jamie? Si ce-o fi gasit o asemcnea ferneie nemaipomenita la un vlajgan vulgar ca line? - Am convins-o sa se marite cu mine vorbindu-i despre minunata mea tiparnita, i-a raspuns Jamie sec, asezandu-se si poftindu-1 pe Andy Bell stl in loc alaturi de noi. - Aha! a exclamat Andy, aruncandu-i o privire patrunzatoare lui Jamie, care il privea cu spranccnele ridicate. - Vad ca ai trecut pe la pravalie, a continuat el, uitandu-se la sacul men de mana, din care iesea brosura pe care o cumparasem. - Da, am trecut, am raspuns eu scotand brosura. N u credeam ca Jamie avea de gand sa-1 striveasca pe Bell ca pe un gandac pentru simplul fapt ca se folosise de tiparnita lui, dar nu stiam ca avea sentimente atat de adanci pentru Bonnie a lui, si nici nu banuiam cat de departe va merge orgoliul lui de proprietar, care avusese de suferit. - Aceasta este o lucrare remarcabila, i-am spus lui Bell cu toata sinceritatea. Spuneti-mi, cate specimene ati folosit? A clipit surprins, dar mi-a raspuns si am purtat o discutie placuta, chiar daca a avut si o tenta de entzime, despre dificultatile pe care le impiica disectia in vreme calduroasa, precum si despre avantajele solutiei saline si ale alcoolului pentru consert'are. Toata aceasta discutie i-a facut pe cei de la masa vecina sa termine relativ repede de mancat si sa ne arunce priviri ingrozite inainte de a pleca. Jamie s-a sprijinit pe spatarul scaunului, fixandu-1 pe Andy Bell cu o privire nu rocmai prietenoasa.

Insensibil la privirea de sarpe a lui Jamie, Bell mi-a pom iii dr,pic reactia pe care a starnir-o publicarea lucrarii Eneiclojmlia, arai.ind i ,i regelc vazuse gravurile pencru rubrica „Uteml“ ?i porunci.se cn acca sa | iime sa fie scoasa din lucrare, neamt ignorant ?i tampit pe deasupra.,, dai t ;iiul a venit ospatarul ca sa ia comanda, el a cerut un vin foarte scump, tlai si o sticla marc de whisky bun. - Cum? Whisky la tocana? a izbucnic ospatarul uluic. - N u , a replicat Bell, oftand si dandu-si peruca pc spate. Aici e vorha despre concubinaj. Parca asa se numeste situatia in care apclczi la servic iilc unui barbat la care tii. Ospatarul s-a uitat la mine, s-a inro$it si apoi s-a retras. Jamie s-a uitat patrtmzator la prietcnul sau, in timp ce ungea un cornul cu unt $i a spus: - O sa fie nevoie de mai mult decat whisky, Andy. Andy a oftat si si-a scaxpinac nasul, zicand: - Prea bine, da-i drumul. L-am gasit pe Ian asteptand in fata hotelului, stand de vorha cu tloi carutasi. Vazandu-ne, si-a luat ramas-bun de la cei doi oameni, a ascuns un pachetel sub haina si a intrat impreuna cu noi. Era ora ceaiului si Jamie a cerut sa ni se aduca ceaiul in camerii, ca sa ne putem bticura de intimitate. Am vrut s3 ne simtim confortabil si am inchiriat un apartament. Ceaitil a fost adus in salon si in aer pluteau tot soiul de mirosuri imbietoare, cum era acela de egrefin prajit, oua pregatite ca in Scotia, paine prajita cu marmelada si prajitura cu lapte, unsa cu gem si frisca, totul impreuna cu un ibric mare cu ceai negru. Am inhalat aburii care veneau dinspre masa si am oftat de placere. - O si ne fie foarte greu sa ne dezobisnuim de ceai, am spus eu, turnaml in cana fiecaruia. N u cred ca o sa avem ceai in America timp de trei sau patru ani, cred. - Nu as spune asta, a replicat Jamie cat se poate de serios. Depinde unde anume ne vom duce in America. Pori sa ajungi intr-un loc placut, prccum Philadelphia sau Charleston. Este de ajuns sa cunosti un contrabandist sau doi si, dacJ domnul capitan Hickman nu e spanzurat pana ne intoarcem... Am lasat deoparte cana si Earn privit cu ochi mari.

- N u ai de gand sa te duci aca..., vreau sa spun sa te intorci la Riiljv'‘ Am simtit deodata un gol in stomac, amintindu-mi de planurile noiiMir legate de casa cea noua, de mirosul brazilor si de linistea muntilor. Chinr vuiii sa mergem la Boston sau la Philadelphia? - Bineinteles ca vreau sa ne intoarcem acolo, a replicat el surprins. I ):ii eu vreau sa ma ocup cu tiparul, Sassenach, si pentru asta trebuie sil siilm lntr-un oras, Cel putin pana se va termina rilzboiul, a adiugat el pe un ton incurajator. - Oh! am spus eu meet. Da, bineinteles. Am baut ceai si m-am bucurat de gustul lui. Cum de am putut 11 ai:ii de proasta? Cum de nu m-am gandit ca o tipamita nici nu isi avea rosml la Fraser’s Ridge? Crezusem intr-o oarecarc masura ca el nu va reinIra in posesia tiparnitei si nu ma gandisem la cele ce se vor intampla cand o va avea din nou. Acum o redobandise pe Bonnie a sa si viitorul se contura supariltor de precis. iM-am gandit ca viata intr-un oras atragea dupa sine anumite avail taje. Puteam sa imi procur un set corespunzator de instrumente medicale, puteam sa-mi completez farmacia, puteam face chiar si penicilina si cter! Simtind ca imi revenise pofta de mancare, am luat un ou. - Daca tot vorbim despre contrabandist!, i-a spus Jamie lui Ian, ce ai ascuns sub haina? Este un cadou pentru vreo fata de la Madame Jeanne? Ian i-a aruncat lui Jamie o privire patrunzatoare $i a scos pachetul de sub haina, spunand: - E un pic de dantela fina din Franta, pentru mama mea. - Esti un baiat bun, Ian, a replicat Jamie. - Ce gand frumos, Ian, i-am spus eu. Ai..., vreau sa spun Madame Jeanne era in situ i Ian a dat din cap in semn ca da, punand pachetul la loc sub haina. - Este, a replicat el in cele din urma. Este $i s-a aratat nerabdatoare sil rein colaborarea ai dumneata, unchiule, a spus el cu un zambet malitios. A intrebai daca nu ai vrea sa treci pe la ea mai spre seara, ca sa te distrezi putin. Jamie a strambat din nas, uitandu-se la mine, pentru ca apoi sa spun;!: - Nu cred, Ian. O sa-i trimit un bilet, in care am sa-i dau de stirc c surprinzator, nu era afectata de haosul ce domnea in sentimentele parintilor ei. Bineinteles di era obisnuita ca Roger sa lipseasc;! noptile de-acasa. Pleca la Londra, la Oxford, la intalnirile lojii, care aveau loc la Inverness. Brianna s-a intrebat cu o strangere de inima daca ea isi va aduce aminte de Roger, in cazul in care el nu s-ar mai intoarce. Neputand sa se impace cu acest gand, s-a ridicat si a inceput sa se plimbe in jurul biroului. Nu fusese in srare sa manance nimic si se simtea amept;i si fragila.

A luar micul sarpe, formele sinuoase si chipul placut al acescuia linistind-o. S-a uitat la curie, intrebandu-se daca nu ar fi fost bine sa caute prczenta parintilor ei... dar s-a gandit ca faptul de a ctti scrisori pe care poate ca Roger nu va putea niciodata sa le citeasca impreuna cu ea.., A Iasar cutia din mana $i s-a uirat la cartile de pc rafturile de mai jos, fara a vedea nimic. Langa cartile dcspre Revolutia Americana pe care le comandase Roger, erau cartile tatalui ei din vechiul birou. Franklin W. Randallse putea citi pe cotor. A luat una dintre acele card si a strans-o la piept. li mai ceruse o data ajutorul. il rugase sa aiba grija de fiica pierduta a lui lan. Era sigura ca va avea grija si de Jem. A rasfoit cartea, simtind cum o linistea asprimea hartiei. Tdticule, a gandit ea, fiind incapabila de a mai gasi si alte cuvinte. Bucata de hartie ascunsa intre filele carpi nu a reprezenrat nici o surpriza. Scrisoarea era o ciorna. Si-a dat seama dupa stersaturi, dar si dupa adaugirile facute pe margine. Pentru ca era o ciorna, nu avea nici data, nici formula introductiva de salut, dar li era in mod clar adresata. Tocmai aiplecat, scumpa mea, dupa amiaza minunata la Sherman s (load acela in care era porumbelul din lut - oare isi va aduce aminte de nume?). IncS, im i mai tiuie urechile. Oscilez intre imensa mAndriepe care mi-o dau abilitatde tale, invidiesi teamd. N u stiu c&nd vei citi aceste rAnduri sau dacd le vei citi vreodatA. Poate cd voigdsi curajul de a-ti spune irminte de a muri (sau poate cd voiface un lucru at&t de cumplit, incdt mama ta o vaface... nuo vaface, nu am intdlnit nitioclatd o persoana atdt de onorabild cum este Claire. Ea se va tine de cuvdnt). Ce simtdmAnt ciudat am cAnd scriu aceste rAnduri. Stiu cd, in cele din urmd, tu vei afla cine... si poate ce esti ta, dar nu am babar cum vei afla acest lucru. Oare suntgata sd-ti dezvdlui o taind despre tine insdti sau vei sti deja total atunci cAnd vei citi aceste randuri? Vreau doar sd sper cd am izbutit sd-ti salvez viata si cd vei gasi aceste rAnduri mai devreme sau mai tarziu. tmipare mu si stiu cdsund melodramatic. Ultimul lucru pe care mi-as dori sd-lfac este acela de a te alarma. Am toatd increderea in tine. Dar am acea teamd a oricdrui pdrinte cd i se va intAmpla ceva cumplit si de neimpiedicat copilului tdu si cd tu nu vei aveaputerea de a-lputea apdra. Adevdrul este cd, desi tu nufitci nici o greseald, esti...

In acel punct, tatal ei s-a gandit la mai rauke variante, scriind opersonal) periculoasd, pentru ca apoi sa stearga si sa scrie mereu inpericol, ulterior mereu in situatiepericuloasd, pentru ca, in cele din urma, sa inccrcuiasca opersonnd periculoasd si sa puna un setnn de intrebare. - Am inteles, taticule, a spus ea incet. La ce te referP E u... S-a auzit ceva si a anautit. Se auzeau pasi pe hoi. Erau pasi rati si hotarati. Pasi de barbat. I s-a fecut parul maciuca. Lumina era aprinsa pe hoi, dar a fost acopcrita pentru o clipa de silueta aparuta in cadrul usii. S-a uitat la el cu ochii mari, descumpanira. - Ce faci aid? Chiar in timp ce punca aceasta intrebare, s-a ridicat de la locul ci cautanil ceva ce ar putea fi folosit ca anna, incapabila sa stapaneasca incm totul groa/a care pusese stapanire pe ea. - Am venit pentru tine, puicuto, a spus el zambind. Am venit sa te iau pe tine si aurul. Spunand acestea, a pus ceva pe birou: prima scrisoare a parintilor ei. Spune-t lui Jem cd spaniolul o pdzesle, a citat Rob Cameron. M-am gandit ca este mai bine sa-i spui chiar tu asta lui Jem. Spune-i sa-mi arate unde este spaniolul. Asta daca vrei ca el sa ramana in viata. Totul dcpinde de tine... sefa, a adaugat el cu un zambet larg.

92 Z IU A IN D E P E N D E N T E III

Brest Modul in care se descurca Jenny il tulbura. Isi dadea seama ca inima ii batea in gat, pentru ca era prima data cand vorbea in franccza cu un francez. Isi simtea pulsul in carotida, tresaltand ca o pasare colibri prinsa-n capcana. Boulanger^-ul a intelcs-o. Orasul Brest era plin de straini, astfel incat accentul 1 lioulangcr - bm tar (lb. francezi) (n.tr.)

ei nu parea nimanui ciudat. Fcricirea i se citea pe fata, brutarul i-a dat bagheta cu branza si masline, iar lui Jamie ii venea sa rada si sa planga in acelasi timp. - M-a inteles, a spus ea apucandu-1 de brat. Jamie, m-a inteles. I-am vorbit in francez& si el a priceput absolut rot ce i-am spus. - A inteles chiar mai bine decat daca i-ai Pi vorbit in Ghidhlig, a asigurat-o Jamie. I-a mangaiat mana bucurandu-se de bticuria ei si spunand: - Bravo, draga mea! Ea nici nu il asculta, isi intorcea capul incolo si-ncoace catre magazinele si vanzatorii de tot felul, care insufleteau strada intortocheata, cvaluand posibilitatile care i se oferean. Unt, branza, fasole, carnati, stofa, pantofi, nasturi... si-alnfipt degetele in bratul lui. - Jamie! Pot sa cumpiir orice! Singura! S-a bucurat de bucuria ei, de faptul ca isi redescopcrea independenta, Insa avea o scrangcre de inima. Era incantat de faptul ca ea se baza intr-adevar pe el. - Sigur ca poti, i-a spus Jamie, dar ar Pi bine sa nu cumperi totusi vreo veverita dresata sau cine stie ce cocos. Ar fi greu sa ne descurcam cu a?a ceva pe vapor. - Vapor, a repetat ea, inghitind in sec. Parca pulsul nu ii mai era atat de rapid. Cand o sa... neimbarcam? - Inca nu, draga mea, a spus el cu blandcte. Mai intai o sa ne ducem sa mancam ceva, ce zici? Euterpe trebuia sa piece la ceasul fluxului, catre seara, iar ei s-au dus la docuri in cursul dupa-amiczii, pentru a pune totul la punct. Spatiul din docuri in care Euterpe fusese ancorata cu o zi inainte era gol. - Unde mama dracului este nava care se afla ieri aici? a intrebat el apucand de brat un baiat care tocmai trecea pe-acolo. -- Care Euterpe? a intrebat baiatul, pentru ca apoi si dea din umeri si sa spuna: - Cred ca a ridicat ancora. - Crezi? Tonul pe care fusese pusa intrebarea I-a facut pe baiat sa-si smulga bratul din stransoarea lui Jamie si sa se dea cativa pasi inapoi,

- Dc unde sa stiu eu cum stau lucrurile, monsieur? a spus el repede, v3zand ce expresie avea chipul lui Jamie. Proprietarul a intrat in cartier cu cateva ceasuri in urma. Probabil ca este inca acolo. Jamie a vazut cum barbia surorii lui incepea sa tremure incer in semn dc panica. Nici el nu mai avea mult pana sa intre in aceeasi stare. -A sa a facut? a intrebat el cu mult calm. Foarte bine, o sa ma due sill caut. In ce casa intra de obicei? Baiatul a dat din umeri, replicand: - In toatc, monsieur. Lasand-o pe Jenny la docuri sa pazeascS bagajele, Jamie a pornit de-a lungul strazilor din preajma cheiului. Cu un banut de arama §i-a asigurai serviciile unui vagabond care manca un mar pe jumatate putrezit si era cu ochii dupa pungile cu bani ale oamenilor neatenti. lnsocit de ghidul sau, Jamie a intrat pe stradutele murdare, tinand o mana pe punga si o alta pe mancrul cutitului. Brest era un oras-port in care se desfasura o activitate intensa, ceea cc insemna ca aid una din trei femei era prostituata. Mai multe prostituatc independence i-au facut avansuri cand a trecut pe langa e!e. A fost nevoie de trei ore si de mai multi silingi, dar in cele din urma, l-a gasit pe srapanul vasului Euterpe. Acesta era more de beat. A dat-o deoparte fera mila pe prosrituata care dormea langa proprietarul vasului si l-a palmuii pe acesta din urma. - Nava? ba intrebat omul, privindu-1 cu oclii aposi. La dracu’! Pe cine intereseaza? - Pe mine! a spus Jamie printre dinti. O sa te intereseze si pe tine, netrebnicule. Unde este nava si cu de ce nu te afli la bordul ei? - M-a debarcat capitanul. Ne-am certat. Unde e? Cred ca e in drum spre Boston, presupun. Omul a ranjit cu rautate, pentru ca apoi sa continue: - Daca inoti destul de repede, poate o prinzi din urma. A fost nevoie de aurul pe care-1 mai avea si de un amestec de amenintari si de vorbe bune, dar a gasit o alta nava. Aceasta se tndrepta spre stul, catre Charleston. Era multumit ca ajungeau pe contincntul american. Indaiil cc avea sa ajunga in America, avea sa se gandeasca ce va face mai departc. Supararea lui s-a mai domolit cand nava Philomene a ajuns in larg. Jenny se afla alaturi, tacuta si mica, cu mainile pe balustrada.

- Ce e, a piuthari a intrebat el punandu-i mana pe spate. Te gandesti la Ian? A inchis ochii, indreptandu-si spatele. Apoi i-a deschis si s-a uitat la el, incruntata. - Ma gandeam la sotia ta. Cred ca c suparata pe mine din cauza lui Laoghaire. Jamie nu si-a putut stapani un zambet cand s-a gandit la Laoghaire. - Din cauza lui Laoghaire? De ce spui asta? - Cred ca c suparata din cauza a ceea ce am facut eu cand ai adus-o pe Claire acasa, de la Edinburgh la Lallybroch. Nu i-am spus niciodata ca imi pare rau pentru cele intamplatc atunci, a adaugat ea. Jamie a izbuenit in ras, replicand: - Eu nu ti-am spus niciodata tie ca imi pare rau, nu-i asa? Nu ti-am cerut niciodata iertare pentru ca am adus-o pe Claire acasa si pentru ca nu i-am povestit despre Laoghaire inainte de a ajunge acolo. Jenny s-a mai inseninat, iar in ochi i-a aparut o sclipire. - Ei bine, nu mi-ai cerut iertare, a spus ea in cele din urma. Carevasazica suntem chit. Nu o mai auzise folosind acea expresie de pe vremea cand avea paisprezece ani si a plecat la Leoch. - Suntem chit, a fost el de acord punandu-i o mana pe dupa umar, in vreme ce ea il prindea de talie. Au ramas asa, until ianga altul, privind malul francez care parea sa dispara in ape.

93 o

seam A d e s o c u r i

SCURTE SI ASCUTITE

Ma aflam in bucataria lui Marsali, mangaind-o pe Felicite, in timp ce eram atenta si la terciul pus pe foe si, deodata, a sunat clopotelul de la intrarea in pravalie. Mi-am legat repede parul, le-am cerut fetelor pe un ton hotarat sa fie atente la terci si m-am dus sa ma ocup de client. Spre surprinderea raea, era Lordul John, dar un Lord John asa cum nu mai vazusem pana atunci.

Era totul in ordine la el, in afara chipului. - Ce este? Ce s-a intamplat? am increbat eu alarmati. Henry a ... ? - N u este vorba despre Henry, a spus el cu glas ragusit, sprijinindu-sc cu palma pe tejghea. A m ... vesti proaste. ~ !mi dau seama de asta, am spus cu oarecare asprime. Luati Ioc inaimc de a cadea din picioare. A dat din cap ca un armasar care alunga mu$tele. Avea fata alba $i ocliii injectati, dar nu era vorba despre Henry. - Oh, Doamne, am spus eu in cele din urma. Dottie! Ce s-a intamplat cu ea? - Euterpe, a mormak el, incremenind. - Ce? am intrebat eu. Ce? - S-a pierdut, a replicat el cu un glas care nu era al sau. S-a pierdut cu echipaj cu cot. - Nu, am spus eu, mcercind sa gandesc. Asta nu s-a intamplat. Pentru prima oara in acea zi, m-a privit drept in ochi, m-a apucat de brat si mi-a spus: - Ascultati-ma! Ma strangea cu putere si nu am reusit sa ma smulg din mana lui. - Ascultati-ma! a repetat el. Am aflat totul in dimineata asta de la un capitan de marina pe care il cunosc. L-am intalnit la cafenea si el povestea despre aceasta tragedie. A vazut totul. Glasul ii tremura si s-a oprit pentru o clipa, straduindu-se sa se stapaneasca. - A fost o furtuna, a continuat el mai apoi. El urmarea nava. A vrut sri o opreasca si sa o abordeze cand s-a iscat furtuna. Nava pe care se afla capitanul despre care va spun a scapat cu grave avarii. A vazut cum Euterpe a fost inghititi de un val urias pe care nici nu stia cum 1-ar putea numi. S-a scufundat inaintea ochilor lui. Roberts, nava lui, a mai ramas in zona pentru a-i salva pe supravietuitori. Nu a existat nici unul, a adaugat lordul. - Nici unul, am repetat eu, fara a intelege sensul cuvintelor. - A murit, a spus Lordul John cu blandete, apucandu-ma de mana. Din bucacarie s-a simtit miros de terci ars. John Grey s-a oprit, pentru ca ajunsese in capatul strazil. Parcursese State Street in sus si-n jos inca de cand rasarise soarele. Acum soarele se inaltasc

pe cer si mancarimea pe care i-o dadea transpiratia pe ceafe il irita. Ciorapii ii erau murdari de noroi si i se parea ca la fiecare pas cuiele din talpa pantofilor !i intra in picior. Nu-i mai pasa. Delaware River T$i purta apele chiar la picioarele lui, mirosind a peste, iar oamenii treceau pe langa el cacre capatul docului, sperand ca vor gasi un loc pe bacul care avea sa-i transporte pe malul celalalt. Valurile loveau docul intr-un fel care ii facea pe oameni sa devinii agitati, impingandu-se unii pe altii si cercandu-se. Unul dintre militarii de pe mal a luat muscheta de pe umar si a tmpins o femeie. Ea s-a impiedicat, a inccpuc sa tipe si socul ei, un urias, a facur cativa pasi inainte cu pumnii ridicati. Militarul a spus ceva cu dintii inclescati si a facut o miscare ca si cand ar fi vrut sa traga cu arma. Un camarad de-al lui s-a apropiat pentru a vedea ce se perrece si imediat s-a format un adevarat nod alcatuit din oameni. Unii voiau sa se departeze, sa nu fie implicati in violence, altii incercau sa treaca prin acel nod si o persoana a fost aruncata in apa. Grey a facut trei pasi inapoi si a vizut doi baicci iesind din multime cu fetele schimonosite de spaima. Undeva, in multime, s-a auzit un strigat dc femeie disperata: - Ethan! Johnny! Joooobnny! Instinctul ii dicta sa faca un pas inainte, sa ridice glasul, sa faca uz de autoritatea lui si sa linisteasca spiricele. S-a intors ?i s-a indepartat. S-a gandit ca nu era in uniform!, nu aveau sa tl asculce. Avea sa se creeze confuzie. Incerventia lui ar fi facut mai mult rau decat bine. N u ii statea in fire sa se m int! singur si a renuntat la intregul rationament. I se mai intamplase sa piarda oameni. La unii dintre ei tinuse foarte mult. Dar acum se pierduse pe sine insu?i. S-a Indreptat incet spre casi, ametit. Nu mai dormise de cand primise vestile. Mai atipise, in monienrele in care extenuarea punea stapanire pe trupul lui, pe veranda lui Mercy Woodcock, trezindu-se dezorientat, lipicios din cauza florilor de sicomor, a micilor omizi vend si firelor lor invizibile ce pareau a fi din matase. - Lord John! Grey a auzit vocea $i si-a dat seama imediat ca persoana care i se adresase il strigase de mai multe oti. S-a intors si 1-a vazut pe capitanul

Richardson. Nu-i trccca nici un gand in cap. Probabil ca asta se si vedea pc chipul lui, deoarcce capitanul 1-a Iuat de brat familiar si 1-a tras diipS sine intr-o carciuma. - Veniti cu mine, i-a spns Richardson tncer, lasandu-i bratul. Priviri plinr de tngrijorare si de curiozitate 1-au facut sa devina mai atent si a trecut prin ceata care il inconjura, dar si-a auzit pantofii atingand scara de lemn. Richardson a inchis usa dupa ei si a inceput sa vorbeasca inainte ca lordtil sa-si poata aduna gandurile. - Doanina Fraser, a spus Richardson fara nici un fcl de introducere. Cal de bine o cunoasteti? Grey a fost luat prin surprindere de intrebare si a raspuns: - Dumneaei este soda, vaduva s-a corcctat el, simtindu-se ca si cum i s-ar fi pus sare pe o rana, este vaduva unui bun prieten. - Unui bun prieten, a repetat Richardson fara nici un fel de intonade. Grey s-a gandit ca omul avea un chip cu totul tern, un fcl de variant?! a lui Hubert Bowles. Cei mai periculosi spioni erau cei care aveau un chip obi$nuit. - Un prieten bun, a repetat Grey cu fermitate. Convingerile lui politicc nu mai constituie o problems, nu-i asa? - Nu in situada in care este cu adevarat mort, a replicat Richardson. Creded ca este? - Sunt sigur de asta. Ce aniline doriri sa stiri, domnule? Am treaba. Richardson a zambit auzind aceasta minciuna. - Imi propun sa o arestez pe doamna pentru ca este spion, Lord John, si am dorit sa ma asigur... ca nu aveti nici un fel de legatura de ordin personal cu dumneaei. Grey s-a asezat dcstul de brusc, punandu-si mainile pe masa. - E u ... ea... pentru ce mama dracului? Richardson s-a asezat politicos fata-n fata cu nobilul. - Dansa a raspandit materiale tendennoase prin toata Philadelphia in ultimele trei luni, poate chiar de mai mult timp. Inainte de a ma intreba, v;l spun ca da, sunt sigur. Unui dintre oamenii mei a interceptat o parte dintre materialele despre care va vorbesc. Priviti, daca doriti. Capitanul a bagat mana sub haina si a scos un teanc de hartii despre care se vedea ca trecuseri prin mai multe maini. Grey nu credea ca Richardson

ar fi vrut sa il duca de nas, dar si-a luat m mod deliberat mai mult timp pentru a examina hartiile. Apoi le-a lasat deoparte, simtind ca nu mai are sange in trup. - Am auzit ca doamna soseste frecvent in casa dumneavoastra, precum si in casa in care este nepotul dumneavoastra, a spus Richardson privindu-1 patrunzator pe lord. Cu toate acestea, dansa nu va este... prietena? - Dansa este medic, a replicat Grey, avand satisfactia de a-1 vedea pe Richardson ridicand din sprancene. Mi-a facut un mare scrviciu mie si nepotului meu. Grey s-a gandit ca era foarte bine ca Richardson sa afle cat de mult o pretuia pe doamna Fraser, de parca daca ar fi aflat ca erau In joc interese personale, ar fi incetat sa-i mai dea orice fel de informatii lui Grey. Cu toate acestea, dansa nu ne mai face servicii si in prezent, a adaugat Grey, dorind sa para cat mai calm cu putinta. Am respect pentru doamna in cauza, bineinteles, dar nu este vorba dcspre o relatie personala. Dupa ce rostisc acele cuvinte, lordul s-a ridicat hotarat, luandu-si ramas-bun, decis sa nu mai puna nici un fel de intrebari si sa para indiferent. A pornit spre Walnut Street fara a mai avea senzatia de amorteala. Se simtca din nou el tnsusi, puternic si hotarat. Se pare ca ii mai putea face un serviciu lui Jamie Fraser. - Trebuie sa va casatoriti cu mine, a repetat el. II auzisem si prima oara cand imi spusese aceste cuvinte, dar acum, cand mi le repeta, pareau sa nu mai aiba cu adevarat nici un inteles. Mi-am bagat un deget intr-o ureche si mi-am desfundat-o bine. Apoi am facut acelasi lucru cu cealalta. - Nu se poate sa fi spus ceea cc cred cu ca ati spus. Amorteala socului incepea sa ma paraseasca si simteam un fel de gol in suflet. Nu m-am putut gandi la asta, asa ca m-am multumit sa-1 privesc cu ochi mari pe Lordul John. - Stiu ca sunt socata, i-am spus, dar mai stiu sigur ca nu mi se pare ca aud lucruri. De cc mama dracului spunetiasta, pentru numele lui Dumnezeu?! M-am ridicat brusc si am vrut sa-1 lovesc. El si-a dat seama de intentiile mele si a facut un pas inapoi. - Va veti marita cu mine, a spus el pe un ton hotarat. Stiti ca sunteti pe cale de a fi arestata ca spion? - E u... nu! am replicat, asezandu-ma la fel de rcpede precum ma ridicasem. C e... de ce?

- Asta trebuie sa sciti mai bine decat mine, a spus ei cu raceala. Stiam intr-adevar, Mi-am stapanit atacul de panica si m-am gandit la hartiile pe care le transportasem In cosul meu, pe cand colaboram cu reteaua Fiilor Libertatii. - Chiar daca lucrul acesta ar fi adevarat, am spus, incercand sa-mi stiipanesc glasul, de ce mama dracului m-as casatori cu dumneavoastra? De cc ai i vrea sa va casatoriti cu mine? Oricum, nu cred ca doriti asta. - Sa credeti, m-a sfatuit el sec. Voi face acest lucru ca ultim serviciu pcnmi Jamie Fraser. Va pot proteja, daca sunteti soda mea. Nitneni nu va poatc atinge. Si dumneavoastra veti face acest pas, pentru ca... Lordul s-a oprit si a privit in jur, vazandu-i pe toti cei patru copii ai Ini Fergus inghesuiti in usa, privindu-ma cu ochi mari ?i rotunzi. Germain il privea pe Lordul John in ochi. Pe chipul lui prelung se citeau spaima si dispretul. - Si pe ei? 1-am intrebat, intorcandu-ma, pentru a-1 privi in fata. Putcti sa-i protejati si pe ei? - Da. - Aaa... da. Bine. Mi-am pus mainile pe tejghea de parca asta m-ar li impiedicat sa-mi iau zbor. Cand? - Acum, a replicat lordul, apucandu-ma de brat. N u e timp de pierdut. Nu imi aduceam aminte nimic din scurta ceremonie oficiata in salonul casei Lordului John. Nu imi aduceam aminte decat de William, care statea sobru langa ratal sau vitreg, pentru ca el era cavalerul de onoare. Era inalt, statea drept si se uita la mine cu ochii lui de pisica, in care se citca compasiunea. N u se poate sa fi murit, am gandit eu cu extraordinary luciditatc. lata-l. Am spus ceea ce mi s-a spus sa spun si apoi am fost dusa la etaj, ca sa mil intind. Am adormit imediat si nu m-am trezit decat in dupa-amiaza zilci urmatoare. Din pacate, totul era real cand m-am trezit. Dorothea era acolo, langa mine, privindu-ma cu ingrijorare. A stat cu mine toata ziua, incercand sa mS convinga sa mananc ceva, oferindu-mi whisky si brandy. Prezenta ei nu era chiar linistitoare pentru mine, nimic nu

ma linistea, dar ea ma putea face sa ma gandesc la altceva. Am lasat o sit vorbeasca, iar cuvintcle ei treceau pe langa mine ca o apa curgiUoarc. Catre seara s-au intors barbatii, adica Lordul John si Willie. I-am ;ur/.ii vorbind la parter. Dottic a coborat si am auzit-o vorbind cu ei. In glasul ei se ghicea interesul pentru un lucru anume. Apoi i-am auzit pasii repezi pe sclri. - Matusa, mi-a spus ea cu rasuflarea taiata, crezi ca te simti destul de bine ca sa cobori? - A;Ia... da, cred ca da, am raspuns eu surprinsa pentru ca Imi spusese „matusa“. M-am ridicat si am inceput sa ma misc incet. Mi-a Iuat pieptenele din mana si mi-a pus pe cap o boneta cu panglici. I-am dat voie sa faca acest lucru si i-am permis sa ma insoteasca la parter. In salon i-am gasit pe Lordul John si pe William putin imbujorati. - Mama Claire, a spus William, luandu-mi mana si sarutand-o, vino sa vezi. Tata a gasit ceva si crede ca o sa-ti placa. Vino sa vezi, a repetat el, ducandu-ma la masa. Obiectul in discutie era o lada din lemn scump si cu ornamente din aur. Am facut ochii man cand am vazut-o si am intins mana ca sa o ating. Parea o lada a unui negustor de cutitc, doar ca era mult mai mare. - C e...? am reusit eu sa intreb, privindu-1 pc Lordul John care parea un pic stingherit. - Aaa... hm ... e un cadou, a spus cl imediat, uitand pentru o clipa de maniere. - M-am gandit ca sunted in cautare de... echipament. Nu vreau sa renuntari la meseria dumneavoastra, a adaugat el cu blandete. - Meseria mea, am repetar eu, simtind un fior rece pe sira spinarii, care s-a transmis pana in maxtlare. Ezitand putin, am incercat sa ridic capacul lazii, dar aveam degetele transpirate si mi-au alunecat, lasand urme pe lemn. - Nu, nu asa, a spus Lordul John, aplecandu-se si lntorcand lada catre el. A ridicat ivarul ascuns, a inaltat capacul si a deschis lada cu aerul unui conspirator. Am simut cum mi se ridica parul in cap si am vazut stelute negre in coltul ochilor. In lada aceea se aflau douazeci si patru de recipiente din sticla cu capace de aur. Sub acestea erau doua sertare, iar undeva, deasupra, pe un „pat“ de cadfea se aflau piesele unui microscop. Era o trusa medicala. Am simtit cum mi se inmoaie genunchii si am lesinat, atingand cu obrazul podeaua rece, din lemn.

94 C A lL E M O R T II

Intinsa in patul meu care-mi parea un iad, cautam cai catre moarte. Imi doream din tot sufletul sa plec. Indifercnt ce s-ar fi aflat dincolo de accastit viata, gloria sau doar uitarea, orice era de preferat cxistentei mele cumplitc. Nu pot sa spun ce ma impiedica sa nu-mi pun capat vietii intr-un mod simplu si violent. Mijloacc as fi avut oricand. Puteam alcge intre glont, sabic si otrava si oscilam intre semiconstienta $i stupoare. Am umblat printre borcanele si stickle din lada cu medicamente ca o nebuna. Am lasat sertarele si usitele deschise, cautand in mare grab;!, amintindu-mi cum am pregatit acea lada, aruncand pe podea borcane, sticle si fragmente din trccutul meu. Am crezut ca le gasisem pe toate si Ic-am pus inaintea mea pe masa. Omeag, arsenic... Aveam atatea feluri de a muri dintre care puteam alege. Ce sa aleg? Eterul. Asa ar fi cel mai usor, chiar daca nu constituie preparatul cel mai sigur. Trebuia sa inmoi o carpa in eter, sa-mi fac o masci din ea, acopcrindu-mi nasul si gura, si sa plec din lumea asta plutind. Exista insa posi bilitatea sa ma gaseasca cineva. Urma sa imi pierd cunostinta. Capul putea sa-mi cada intr-o parte, carpa muiata in etcr putea sa-mi cada de pe fatil si era posibil sa ma trezesc iar in viata mizerabila pe care o traiam. Am ramas ncmiscata o clipa. Mi se parea ca visez si am pus mana pe cufitul de pe masa, unde il lasasem din neglijenta, dupa ce taiasem nistc tifon. Era cutitul pe care mi-1 daduse Jamie. Era ascutit si taisul ii lucea argintiu. Totul avea s i fie sigur si rapid. Jamie Fraser era pe puntea vasului Philomene, privind nesfarsita intindcre de apa cum trecea pe langa el si gandindu-se la moarte. Nu se mai gandea la ea ca la un lucru ce tinea de el din momentul in care incetase sa mai aib:i ran de mare. Acum gandurile lui aveau un caracter abstract. S-a gandit ca, pentru Claire, moartea fiisese intotdeauna Inamicul, un lucru impotriva caruia trebuia sa lupte mereu. La fel ca si ea, se obisnuisc cu moartea, numai ca, spre deosebire de ea, el privea moartea impacat. Cel pu(in asa credea. Ca si iertarea, moartea nu era un lucru pe care, odata invStat, sa

il pui deopartc, ci devenea un exercitiu permanent. A accepta moartea si totusi a trai din plin era un paradox demn de Socrate. Zambind discret, Jamie s-a gandit ca atenianul a acceptat exact acel paradox. Vazuse moartea in feta de foarte multc ori si amintirile acestor intalniri crau inca destul de vii in mintea sa, incat sa-si dea seama ca existau lucruri si mai rele decat moartea. Era mai bine sa mori decat sA fii in doliu pentru ca ti-a murit cineva. Avea sentimentul ca cxista ceva mai rau decat durerea cand se uita la sora lui, mica si singura, cand auzea cuvantul „vaduva“ in mintea lui. Nu era bine. Ea nu putea fi asa ceva, nu putea fi separata de el intr-un mod atat de brutal. Ar fi fost ca si cum ar fi vazut cA era taiata in bucati si nu ar fi putut face nimic sa o ajute. A lasat deopartc acel gand si s-a concentrat asupra lui Claire, asupra dorintei de a o revedea, asupra amintirii ei, care parea o flacara. Si-a adus aminte de atingerile ei care il linistcau si il incalzeau, si nu era neaparat vorba despre concactul fizic. Si-a adus aminte de ultima searApetrecuta impreuna, inainte ca ea sa piece. Se tineau de mana stand pe o banca langa mrn. Ii simtea bataile inimii in varfurile degetelor ei, pulsul lui fund rapid si fierbinte. Ce ciudat era ca prezenta mortii aducea cu sine atatea lucruri. Umbre de mult uitate se vedeau fugar in intuneric. Gandul la Claire, la feptul ca jurase sa o protejcze, chiar in prima clipa in care o tinuse in brace, 1-a fecut sa-si aduca aminte de feta fera nume. Ea murise in Franca. Parea ca sc aflase in acea parte a capului lui in care primise o lovitura de topor. Nu se mai gandise la ea de ani de zile si, deodata, reaparuse. Isi adusesc aminte de ea cand fusese impreuna cu Claire la Leoch si s-a gandit ca acea casatorie a lui putea sa fie o mica ispasire. Invatase incct, incet sa se ierte pentru ceea ce nu se petrecuse din vina lui si si-a spus ca, iubind-o pe Claire, o trimitea pe feta aceea intr-un loc ferit. Prin cap ii trecuse gandul obscur ca ii datora viata lui Dumnezeu si si-a facut datoria luand-o pe Claire de sotie, realizand ca Dumnezeu ?i-ar fi dat seama ca Jamie ar fi luat-o oricum de sotie. A zambit vag. Isi tinuse fegaduiala de a o apara. „Sa-mi apar numele, clanul... sa-mi apar trupul“, spusese el. „Sa-mi apar trupul.“ Era ceva ironic in acea afirmatic si s-a strambat, deslusind in intuneric o alca figura printre umbre. Era un chip intunccat, cu o exprcsie batjocoritoare, cu ochi migdalati, atat de tanar.

Geneva. Inca o femeie care murise din cauza lui. De fept, nu fusese vina lui. Uirase acel gand in zilele si noptile care au urmat mortii ei, in nopple petrecute in culcusul rece de deasupra grajdurilor, mangaindu-se cu prezcnm cailor care se miscau undeva, sub el. Daca nu ar fi fost cu ea, fata nu ar li murit. De acel gand nu putea sa scape. Se intrebase daca ii mai datora lui Dumnezeu inca o viat3. Credea ca era vorba dcspre viata lui Willie, pe care o ocrotise cu pretul propriei sale vied. Poate asa se spalase de pacatul fecut lata de Geneva. Dar meritul se cuvcnea altcuiva. Ei bine, acum sora lui ii era alaturi, si el 1-a asigurat pe Ian in sinea sa cil va avea grija de ea. A tdt cat traiesc eu, s-a gand it Jamie. Atat cat va mai trii, adica inca destula vreme. Credea ca folosise doar cinci dintrc vietile desprc care ii spusese ghicitoarea din Paris. „Vei muri de iioua ori, inaintc de a te odihni in mormantul tau“, ii spusese ghicitoarea aceea. S-a intrebat daca era nevoie de atatea incercari pentru a o face o data si bine. Am lasat mana sa-mi cada, cu incheietura descoperita, si am pus varful cudtului la mijloc, pe antebrat. Am vazut multe incercari nereusite de sinuciderc, incheieturi taiate, rani care semanau cu niste guri ce strigau dtipa ajutor. Am v3zut persoane care voisera intr-adevar sa se sinucida. Metoda cea mai sigura era aceea de a secdona venele pe lung, cu o taietura adanca si sigui'3, astfel in cat sangele sa mi se scurga din trup in cateva minute si sa devin inconstienta in cateva secunde. Se mai vedea inca semnul de pe deget. Un semn alb, un „J“. Era semnul pe care mi-1 fecuse in ajunul evenimentelor de la Culloden, atunci cand ne-am gandit pentru prima oara la despartire si la moarte. Am trecut cu varful cutitului peste semnul acela discret si am simtit soapta seducatoare a metaluiui pe piele. Atunci voisem S3 mor impreunacu el, dar el nu a dorit acest lucru. Purtam copilul lui in pantece. Nu puteam sa mor. Nu mai eram insarcinata cu ea, dar ea era In continuare acolo. Am oftat si am pus cutitul la loc, pe masa. Poate c3 era un obicei pc care mi-1 formasem de ani de zile. Ma obi?nuisem sa vad viata ca pe un lucru sacru. Aveam o oarecare supersdtie legatii de viata care era ca o flacara pe care nu voiam si o sting cu mana mea. Poate ci era vorba de obligade. Erau oamenii care aveau nevoie de mine... sail

macar oamenii carora le putcam fi de folos. Poate ca era vorba despre incapStanarea trupului, despre insistenta inexorabila asupra unui proces care nu ar fi rrebuit s3 se termine niciodata. Puteam sa fac in asa fel incdt inima sa-mi bata foarte incet si sa-i numar bataile. Puteam face in asa fel incat sangele sa-mi curga mai incet prin trup. Putcam sa-mi aud inima batand ca o toba in urechi. Acelea erau carari care duceau catre intuneric, stiam asta. Am vazut oarneni murind. Desi aparea o decadere fizica, moartea nu venea pana ce nu se gasea calea catre ea. Inca nu am gasit acea cale.

95 AM ORTIREA Noua trusa mcdicala era pe masa in camera mea, lucind usor la lumina lumanarii. LangS ea se aflau sdculetii cu plante medicinalc pe care ii cumpai ascrn in cursul diminetii, dar si sticlele cu tincturi proaspete pe care le preparasem in cimpul dupa-amiezii, cu tot dezacordul doamnei Figg, care tinea foarte mult la curatenia bucarariei ei. Ochii ei mici imi spusesera cat se poate de limpede ca ma numar printre rebeli, ba chiar ca ma credea o vrajitoare. S-a retras in usa cladirii rezervate bucatariei, dar nu se retrasese cu totul cat timp lucrasein, ci ma supraveghease atent. Aveam langa mine o sticla mare cu rachiu din prune. Pe parcursul ultimei saptamani, descoperisem ca un pahar de rachiu din prune ma ajuta sa dorm, macar pentru putina vreme. In aceasta seara nu ma ajuta, insa. Am auzit cum suna ceasul de pe semineul de la parter. Am ridicat o cutie cu flori de musetel care se varsase si am asezat cu grija florile inapoi. O sticla de sue de mac se rasturnase, iar lichidul aromat se scurgea pe langa dop. M-am ridicat, am sters picaturile de pe gatul stidci, folosindu-mi batista. Am sters mica baltoaca de pe podea. O radacina, o piatra, o frunza. Le-am ridicat, le-am pus la locul lor, martori ai chemarii mele, bucati ale destinului meu. Sticla rece parea oarecum distanta, lemnul stralucitor parea o iluzie.

In vreme ce inima imi batea meet, am pus mana pe lada incercand sil m;l linistesc, sa Imi gasesc locul in spatiu si in titnp. Era din ce in ce mai greu, cu fiecare zi care trecea. Mi-am adus aminte foarte bine de ziua retragerii de la Ticonderogii. Ajunsesem intr-un sat, ne-am refugiat intr-un grajd. Am muneit atunci 111 treaga zi si am facut tot ccea ce s-a putut fara alimente, medicamente, instrumente, bandaje, in afara celor facute din bainele imbibate cu transpiratie ale ranitilor. Am simtit ca lumea se naruia din ce in ce mai mult pe masurit ce lucram, auzindu-mi glasul ca si cand ar fi apartinut altcuiva, vazand trupurile pe care le atingeam, doar trupuri, membre, rani, in timp ce pierdcam contactul cu lumea. S-a lasat intunericul. Cineva a venit, mi-a cerut sa ma ridic si m a indemnat sa res din grajd $i sa ma due in carciuma mica. Localul era plin tie oameni. Cineva - oare Ian? -- mi-a spus ca Jamie era afara si avea de mancare pentru mine. Era singur acolo, in magazia luminata doar de un felinar indepartat. Am ramas in prag, tremurand. Poate incaperea tremura. Am vilzut cum dcgetele mi s-au infipt in tocul usii si unghiile mele s-au fecut albe. Am observat miscare in lumina palida. S-a ridicat repede ?i s-a indrepiai spre mine. Cum se...? - Jamie, am spus usurata pentru ca imi adusesem aminte cum se numcn. M-a apucat de mana si m-a condus in magazie, iar eu ra-am intrebat dac a eu mergeam sau daca ma ducea el. Am auzit cum rasuna pamantul sub mine, dar nu simteam greutatea pe care ar fi trebuit sa o duca picioarele mele. Jamie imi vorbea, glasul lui linistindu-ma, desi imi era greu sa disting cuvintele. Cu roate astca, imi dadeam seama ce voia sa spuna si am reitsii sa replic: - In regula... doar obosita. M-am intrebat chiar in momentul in care rosteam cuvintele daca crau cuvinte sau doar sunete si daca erau cele potrivite. - Vrei sa dormi, femeie? m-a Intrebat el privindu-ma cu ingrijorare. Crczi ca vei putea manca mainte de a dormi? Jamie a intins mana pentru a lua painea, iar eu m-am sprijinit de perctc, surprinsa ca acesta era solid. Am avut din nou senzaria de amorteala.

- In pat, am spus, simtind ca mi se scursesc sangele din buze. In pat, impreuna cu tine, chiar acum. Ma mangaiase pe obraz cu palma lui calda si solida, in primul rand solida. - Esti sigura, draga mea? a intrebat el surprins. Arati de parca... Am pus mana pe bratul lui, mirandu-ma ca nu-i treceam cu degetele prin came. - Tare, am spus eu. Sa-mi faci vanatai. Paharul meu era gol, stick era pe jumatate plina. Mi-am umplut paharul si am pus mana pe el cu atentie, pentru ca nu voiam sa-1 vars, dorindu-mi sa-mi gasesc 1inis tea, fie si macar temporal'. Oare maputeam separa cu totul? Oare era posibil ca sufletul meu s&p3raseasca trupul, fara ca eu sa mor? Reusisem, oare, asta deja? Am baut incct paharul, inghiticura cu inghititura. Apoi altul, inghititura cu inghititura. Probabil c3 am auzit un sunet si de aceea am inaltat capul. In prag se afla Lordul John Grey. Legatura de la gat era desfacuta si camasa ii atarna pe umeri. Pe pieptul camasii se vedea o pata de vin, iar parul lui era valvoi si avea ochii rosii, intocmai ca ai mei. M-am ridicat fara sa-mi simt greutatea corpului, de parca m-as fi aflat sub apa. - In noaptea asta nu am sa plang de unul singur disparitia lui, a spus lordul inchizand usa. Am fost surprinsa cand m-am ttezit. Nu ma asteptasem sa stau inrinsa si sa reconstruiesc realitatea din jurul meu. Aveam o usoara durere de cap, lucru care ma surprindea chiar mai mult decat acela ca eram inca in viata. Aceste aspecte nu insemnau nimic pe langa acela ca langa mine se afla un barbat. - De cand nu te-ai mai culcat cu o femeie, daca nu te superi ca te intreb? Nu s-a suparat deloc. S-a incruntat doar un pic, replicand: - De cincisprezece ani? Cel putin de cincisprezece ani. M-a privit cu oarecare ingrijorare, spunand: - Oh, imi cer scuze. - Ah, da? Pentru ce? Am ridicat din sprancene, gandindu-ma la o serie de lucruri pentru care si-arfipitiut cere scuze, dar nu aparea nici unul dintre ele.

- Ma tern c i poate n u ,.. a spas el, ezitand o clipa. Peace nu m-am purtai ca un gentleman. - Nu te-ai purtat, i-am spus sec. Nu re-ai purtac, dar ce asigur ca nici cu nu m-am purtat ca o doamna. S-a uitat la mine mestecand, ca si cand at fi cautac un raspuns, dar a scuturat din cap si a renuntat. - Oricum, nu ca mine ai facut dragoste si stii asta, i-am spus eu. A ridicat privirea uluit. M-a privit cu ochii lui albastri. Apoi a coborat privirea si s-a uitat la patura. - Nu, a raspuns el incet. Nu cu tine, dar nici tu nu ai facut dragoste at mine. Te-ai gandit la mine? - Nu, am replicat eu. Durerea se mai estompase fata de scara trecuta, dar continua sa apesc grea. Vocea mea era slaba si ragusita, pentra ca ma simteam sugrumata de mana durerii. John s-a ridicat in sezut si a incins mana catre masa, unde se aflau o earn lit, o sticla si an pahar. A turnat ceva din sticla si mi-a incins paharul. - Multumesc, am spus, ducand paharul la buze. Dumnezeule, asta-i beret - Da si este o here foarte buna, a replicat el, luand sticla. A luat cateva inghitituri sanatoase, tinand ochii inchisi. - Curata cend gurii, improspateaza rcspiratia si prcgate$te stomaetd pentm digestie. In ciuda sentimentelor mele, eram amuzata si socata. - Vrei sa-mi spui ca ai obiceiul de a bea bere in fiecare zi, la micul dejun? - Bineinteles ca nu. La micul dejun obisnuiesc sa si mananc. - Ma mir ca mai ai dinti in gura, i-am spus. Am luat o inghititura. Era, intr-adevar, bere buna. Avea un gust bogai si era duice. Era putin amara, dar exact atat cat trebuie. Mi-am dat seama ca era putin incordat si ca acea incordare nu avea nici o legatura cu discutia. Pentru ca gandeam incct, mi-a luat o vreme ca sa-mi dau seama despre ce era vorba. - O h, daca vrei sa tragi un vant, fa-o. N u trebuie sa te jenezi de prezenta mea. Era atat de uimit de spusele mele, incat a flcut-o. - Imi cer scuze, doamna, a spus el, rosind. Am mcercat sa nu rad, dar am chicocit.

- Ai fi avut vreo ezitare daca te-ai fi aflat In pat alaturi de un Iirtrlia i? I am intrcbat din pura curiozitatc. Si-a frecat fata cu mana si am vazut c3 i-a pierit culoarea din ohi.iji. - A h , asta ar depinde de barbat. Daca ar fi sa generalizilm, umisi, cred ca nu. B&rbatii. Stiam ca, in mintea lui, barbatul era Jamie. Si in mintca men. Cei putin deocamdata asta era situatia. Stia la ce ma gandeam. - Mi-a oferit trupul lui o data. Stiai asta? imi vorbise pe un ton sec. - Cred ca nu ai acceptat, am replicat eu. Stiam ca nu a aoceptat, dar voiam sa aud si varianta lui asupra celor intamplate. - Nu. Ceea ce voiam eu nu era acel lucru, adica nu intru totul lucrul acela, a adaugat el deschis. Voiam totul. Eram tanar si destul de mandru pentru a crede ca, daca nu aveam totul, nu puteam accepta nimic altceva. lar el nu imi putea da, desigur, totul. Am tacut o vreme, cazand pe ganduri. Fereastra era deschisa si perdelelc de muselina falfaiau in bataia vantului. - Regreti? I-am intrebat. Regreti ca nu ai acceptat oferta? - Am regretat de zece mii de ori cel putin, m-a asigurat cl, ranjind. Pe de aha parte... faptul ca 1-am refuzat a fost unul dintre putinele acre de noblete cu care ma pot lauda. Este adevSrat, sa stii, lipsa egoismului ofera satisfactii. Daca as f i acceptat, s-ar fi distrus tot ce exista intre noi. Pentru ca am avut intelegere feta de el, m-am bucurat de prietenia lui. Asa se intampla ca am ramas pe de-o parte cu regretul, dar pe de alta cu satisfectia. Oricum, prietenia valorcaza mai mult decat orice. Dupa o clipa de tacere, s-a intors spre mine, continuand: - Pot sa... O sa crezi ca sunt ciudat. - Oricum esti un pic ciudat, nu-i asa? am spus pe un ton binevoitor. Despre ce e vorba? Mi-a aruncat o privire care imi didea de inteles ca, daca unul dintre noi era ciudat, acela nu era el. Era, totusi, un gentleman si nu a fecut nici un fel de remarca. - Imi permiti sa te vad... goala? Am inchis un ochi si 1-am privit. - Nu e prima data cand te-ai culcat, vreau sa spun te-ai culcatcu o femeie, nu-i asa? 1-am intrebat.

Mi-am adus amlnte ca a fost casatorit si ca si-a petrecut o mare parte din viata de barbae insurat separat de sotia Jui. Si-a tuguiat buzele ganditor. - Ei bine, nu, a spus el in cele din nr m3. Cn toate astea, cred ca este prima data cand am facut-o din proprie vointa. - Oh, sunt flatata. M-a privit, zambind nsor. - Asa si trebuie, a spus el incet. Ma aflam intr-o situatie in care... Ei bine, pe de alta parte, probabil cil el nu avea aceleasi reactii instinctive fat3 de femei ca alti barbati. Dar acest lucru implica o intrebare... - De ce? In coltul gurii i s-a ivit un zambet si Grey s-a sprijinit pe perna. - Ei bine... nu stiu daca pot sa-ti spun adevarul in legatura cu asta. Poatc ca este vorba doar despre incercarea de a m i tmpaca pe mine insumi c u ... aaa... experienta de noaptea trecuta. Am simtit un fel de fulger care parea ca m-a lovit in piept. N u avea cum sa stie la ce ma gandisem cand ma trezisem, nu avea cum sa stie ca fusesem dezorientata, crezand ca el era Jamie, amintindu-mi foarte bine cum erau carnea, greutatea si ardoarea lui, dorindu-mi ca el sa fie Jamie, realizand pentru o clipa ca el era, pentru ca apoi sa fiu strivita ca un bob de strugure, cand mi-am dat seama ca Gre)' nu era Jamie. Oare el avusese aceleasi ganduri cand se trezise alaturi de mine? - Poace ca este vorba despre curiozitate, a spus cu un zambet mai larg. Nu am mai vazut o femeie goala de multa vreme, exceptand sclavele de culoare de la docurile din Charleston. - La cat te referi cand spui de multa vreme? De cincisprezece ani ai spus? - Oh, de peste cincisprezece ani. Isabel... Lordul s-a intrerupt deodata, zambetul disparandu-i de pe chip. Nu amintise de sotia lui, care murise. - Nu ai viizut-o niciodata goala? am intrebat eu, mai mult decat curioasa. Grey si-a intors fata, coborandu-si privirea, - A h... nu. Nu era... Ea n u ... Nu. A tusit si apoi s-a uitat la mine cu atata franchete, meat am simtit nevoia sa privese in alta parte.

- Eu sunt gol, a spus el, dand cearsaful la o parte. Invitata sa o fac, m-am stapanit cu greus i nu m;l uit la el. Ki'.i mij>Iu, il.it solid. Avea $oldul putin moale, dar nu era gras. Era acopcrii cu p.n hltnul, care devenea putin mai inchis la culoare intre coapse. O pane a pirpiulm '..in era strabatuta de numeroase cicatrici. Si mai erau si altele. Una sc alia deaMipi.i pulpei, alta, care semana cu un htlger, se vedea pe antebrat. Mi-am zis ca si cicatriciie mele erau vizibile si, inainte da a mil nl/gaiuli. am tras cearsaful de pe mine. M-a privit cu vadita curiozitate, zambiiul ilisi ivi - Esti minunata, a spus el politicos. - Pentru o femcie de varsta mea? S-a uitat la mine fera nici un fel de pasiune, fara a judeca, exact ca un om cu gusturi formate, care vizuse multe In ani de zile. - Da, a spus el in cele din urma. Si nu este vorba despre varsta, si nit i despre femeie. - Atunci despre ce anume este vorba? am intrebat fascinata. Despre un obiect? Despre o sculptura? Intr-o anumita miisura, inteiegeam acest punct de vedere. Poate ca el mil percepea ca pc o sculptura dintr-un muzeu, unde se vedeau statui asupra carora vremea isi pusese amprenta, fragmente ale unei culturi disparute, cc mai pastrau o parte din sursa de inspiratie si deveniserii sacre deoarece datau de rnultii vreme. Nu ma vazusem niciodata intr-o asemenea lumina, dar nu ma puteam gandi la un alt punct de vedere. - Te vad ca pe prietena mea, a spus el cat se poate de direct. - Oh! am exciamat foartc impresionata. Multumesc. Am asteptat o vreme, pentru ca apoi s5 trag cearsaful peste noi amandoi. - Daca cot suntem prieteni... am spus, facandu-mi curaj. -D a ? - Ma intrebam... ai fost singur... in tot acest timp de cand ti-a murit sotia? A oftat, dar mi-a zambit, aratandu-mi astfel ca intrebarea mea nu il suparase. - Daca tii neaparat sa afli, am avut mai multi ani o relatie cu bucatarul meu. - C u... bucatarul?

- N u ma refer la doamna Figg, a spus el repede, deducand din tonul vocii mele ca eram ingrozita. Ma refer la bucatarul raeu de la M ount Josiah, din Virginia. Numcle lui este Manoke. - M a... oh! Mi-am adus aminte ca Bobby Higgins imi spusese ca Lordul John avea in slujba sa un indian care se numea Manoke si care gatea pentru el. - Nu este vorba doar despre satisfacerea unor nevoi de ordin fiziologic, a spus lordul, privindu-ma patrunzator. Este vorba despre faptul ca il plac si el ma place pe mine. - Ma bucur sa aud asta, am soptit. E l... aaa... este... - Nu stiu daca se simte atras numai de barbati. Ma indoiesc de lucrul accsta, am fost oa tecum surprins cand mi-a marturisit dorintele in ceea ce ma priveste, dar nu am de cc sa ma plang, indiferent de gusturile pe care le are. Mi-am trecut degetele peste buze; nil doream sa fiu nepermis de curioasa, dar devenisem neobisnuit de interesata. - N u te deranjeaza... ca poate avea si alti iubiti? S-a si ajuns la asta? Deodata aveam o senzatie neplacuta. N u imi doream ca lucrurile petrecute noaptea trecura sa se mai intample vreodata. De fapt, incercam sa ma conving ca nici nu se intamplase nimic. N u aveam de gand sa ma due cu el in Virginia. Ce se intampla, insa, daca eram nevoita sa-1 insotesc pe Lordul John? Parca si vedeam un indian gelos care imi punea otrava in supa sau nift astepta dupa un colt al casei, avand in mana un tomaliawk. John insusi parea sa se gandeasca la aceste lucruri, cu buzele stranse. Am vazut ca avea barba. Parul blond ii mai indulcise trasaturile si, in acelasi timp, imi dadea senzatia de putere. L-am mai vazut, insa, nebarbierit. - Nu. N u suntem ... posesivi, a spus el in cele din urrna. I-am aruncat o privire in care se citea neincrederea. - Te asigur ca este asa, mi-a spus el, zambind discret. Este... ei bine. Cel mai bine pot descrie situatia prin analogic. La plantatia mea, aceasta ii apartine, desigur lui William, spun ca este a mea numai pentru ca srau acolo... L-am Incurajat politicos, nu avea rost sa se piarda in amanunte si era mai bine sa-si continue ideea. - La plantatia mea, a conrinuat el ignorandu-ma, este un spatiu vast in spatele casei. La inceput a fost un mic luminis. In decursul anilor am marit acel luminis si am pus gazon. Cand se lasa intunericul, caprioarele vin sii sc

hraneasca pe spatiul amenajat de mine. D in cand in cand, vad o caprioara anume. Este alba si pare din argint. Nu stiu daca vine doar arunci cand Iuna se afla pe cer sau daca eu o vad numai cand totul este scaldat in razele lunii, dar este o imagine de o rara frumusetc. Ochii lui devenisera blanzi si mi-am dat seama ca nu se uita la tava, ci vedea caprioara alba in razele lunii. - Vine o noapte, doua, trei, foarte rar patru si apoi dispare si nu o mai vad saptamani la rand, uneori luni la rand. Apoi apare si sunt din nou incantat. S-a intors pe-o parte, uitandu-se la mine. - Vezi? Eu nu sunt proprietarul acestei fiinte... nici nu as vrea sa fiu, chiar daca as putea. Venirea ei este un dar pe care il accept cu recunostinta, dar cand caprioara pleaca, nu ma simt abandonat. Ma bucur de ea atata vreme cat ea doreste sa se afle acolo. - Si vrei sa spui ca relatia ta cu Manoke este una asemanatoare. Crezi ca el are aceleasi sentimente fata de tine? am intrebat eu fascinata. M-a privit vadit uimit. - N u am nici o idee. - V oi... aaa... nu vorbiti in pat? i-am intrebat pe un ton cat mai delicat. Gura lui a tresarit putin si a raspuns: -N u . Am ramas o vreme cufiindati in tacere, intinsi, privind in tavan. - Ai avut vreodata...? am soptit. - Ce sa am? - Un iubit cu care sa vorbesti. S-a intors spre mine si m-a privit patrunzator, zicand: - Da. Poate ca nu vorbeam atat de deschis precum vorbesc cu tine, dar da, am avut. A deschis gura ca si cand ar fi vrut sa spuna sau sa intrebe ceva, dar a tras adanc aer in piept, a inchis gura si a oftat. Stiam, nu se putea sa nu observ, ca el voia mult sa stie cum era Jamie in pat, dincolo de ceea ce isi daduse el seama dupa noaptea petrecuta in compania mea. Trebuie sa recunosc ca eram foarte tentata sa-i spun, fie si numai pentru a-1 aduce pe Jamie la viata cateva momente, cat stateam de vorba. Stiam, insa, ca astfel de marturisiri aveau un pret. Era sentimentul ca il tradam pe Jamie, dar si de sentimentul de rusine pe care il aveam pentru

ca il foloseam pe John, indiferent daca el voia sau nu sa fie folosit. Dacil amin tirile ligate de ceea ce se intamplase intrc mine si Jamie, daca lucrurile intime nu erau marturisite, atunci nu erau doar ale mele si nu imi revenea mie dreptul sa le dau in vileag. M-am gandit - si ideea mi-a venit cu greu, asa cum imi veneau ideilc in ultima vreme - ca amintirile legate de intimitatea lui John ii apartineau lui John. - N u vreau sa ma laud, am spus eu, vrand parca sa imi cer scuze. El a zambit discret. - Sunt flatat, doamna, ca esti interesata de mine. Eu cunosc cazuri... dc casatorii conventionale in cadrul carora partenerii nu vor sa isi cunoasca gandurile si trecutul. Eram foarte uimita sa constat ca intre mine si John exista o oarecarc intimitate. N u era o intimitate dorita de nici unul dintre noi, dar era prezenta. Am realizat acest lucru si m-am inchis putin in mine, dar mi-am dat seama, de asemenea, ca niste persoane care beau here nu pot sa stea in pat la neslarsit. A vazut ca m-am intors in pat, s-a sculat, si-a pus halatul $i apoi mi-a dat rochia. Am constatat cu oarecare jena ca o luase cineva si o pusese pe scaun, in fata focului, ca sa se incalzeasca. - De unde e asta? am intrebat eu, privind halatul din mitase pe care mi-1 intindea. - Din dormitoml tau, cred, a spus el, incruntandu-se, pencru ca mai apoi sa spuna: - Oh, cred ca 1-a adus doamna Figg cand a venit sa faca focul. - Oh! am exclamat eu. Gandul ca doamna Figg ma vazuse in patul Lordului John - infrigurata, sforaind, daca nu chiar cu saliva curgandu-mi din gura - nu era unul deloc placut. Numai laptui ca ma aflasem in acel pat era jenant. - Suntem casatoriti, a subliniat el, cu o anume asprime in glas. - Aaa... da, dar... M-am gandit ca poate scena nu era neobisnuita pentru doamna Figg. Poate ca lordul se mai culca si cu alte femei. - Te culci si cu alte femei? Aaa... nu vreau sa spun ca dormi cu ele, ci... - Nu o fac pentru ca imi place, a replicat el, lasand deoparte pieptenelc de argint. Mai este vreun lucru despre care vrei sa ma intrebi inainte sa chem baiatul aid? a spus cl cu amabilitate exagerata.

In ciuda faptului ca ardea focul, in incapere era racoare, dar obrajii mei ardeau. Mi-am pus halatul din matase si am spus: - Daca ma indemni sa o foe... Stiu ca Brianna ti-a spus ce... ce suntcm. Ici vine si crezi? S-a uitat la mine o vreme, cantarindu-ma din priviri. Nu avea abilitatea lui Jamie de a-si ascunde sentimentele. Mai intai a fost iritat de intrebarea mea, dar in cele din urma s-a amuzat. A facut o mica plecaciune, zicand: - Nu, a recunoscut el, dar Iti promit ca ma voi purta ca si cum as crede. L-am privit cu ochi mari, mi-am dat seama ca aveam gura cascata si am inchis-o, spunand: - Mi sc pare destul de corect. Atmosfera de intimitate care se instalase in ultima jumatate de ora s-a dcstramat si, desi eu fusesem cea care pusese intrebari indraznete, ma simteam acum ca un melc ce doreste sa se retraga in casuta lui. Eram expusa atat fizic, cat si emotional. Naucita cu totul am spus ceva gen ,Ja revedere" si m-am indreptat spre usa. - Claire? a spus el pe un ton imrebator. M-am oprit cu mana pe clanta, derutata. N u imi mai spusese niciodata pe nume. Am facut un efort pentru a putea intoarce capul, dar am vazut ca zambea. - Gandeste-te la caprioara, a spus el cu glas bland. Gandeste-te, draga mea. Am dat din cap fora sa scot un cuvant si am iesit repede. Abia dupa ce m-am spalat cu gesturi viguroase, dupa ce m-am imbracat si am b3ut o ceasal de ceai cu coniac mi-am dat seama ce a vrut sa spuna. Venirea ei este un dar, spusese el, referindu-se la caprioara alba, un dar pe care U accept cu recunostintd. Am inspirat aburii bauturii si m-am uitat la frunzele de ceai de pe fundul cestii. Era pentni prima oara in ultimele saptamani cand ma intrebam ce imi rezerva viitorul. - Destul de corect, am soptit si am golit cea$ca, simtind pe limba gusuil amar al frunzelor de ceai.

96 LICURICII Era intuncric. Mai mtuneric decat in oricare loc in care fusese pana atunci. Afara noaptea nu era niciodata cu adevarat intunecoasa, nici macar cand cernl era acoperit. Era mai intuneric decat in debaraua Iui Mandy, cand sc jucau de-a v-ati ascunselea. Era o crapatura intre usi. O simtea cu degecele, dar prin ea nu patrundea nici un pic de lumina. Trebuia sa fie noapte. Poate ca sc va ivi lumina, dar cand se va face dimineata. Poate ca domnul Cameron avea sa se intoarca si el atunci cand se va face ziua. Jem s-a departat putin de usa, gandindu-se la toate acestea. Nu credca ca domnul Cameron voia sa-i faca rau. Cel putin a spits ca nu ii va lace rau. Poate incerca sa-1 duca iar la pietre, dar el nu voia sa se mai duca acolo pentru nimic in lume. S-a gandit la durerile pe care le avusese la pietre. Domnul Cameron il impinsese intr-una din pietre si... incepuse. Avea o julitura in cot, pentru ca se lovise de o piatra. Isi freca Iocul lovit. Era mai bine sa-1 doara, decat sit se gandeasca la pietre. El si-a spus ca domnul Cameron nu avea sa-i faca rau, pentru ca il trasese inapoi atunci cand a incercat... A suspinat si a incercat sa se gandeasca la altceva. Credea ca stie unde se afla, pentru ca si-a adus aminte ca mama ii povestise tatei despre gluma pe care i-o facuse domnul Cameron mamei, cand a inchis-o in tunel. Mama spusese ca rotile pe care se deplasau usile aveau un sunet care semitna cu acela facut de un animal care roade oase. Chiar acel sunet se auzise cand domnul Cameron ii spusese si stea acolo si inchisese usile. Tremura. Era frig aici, chiar daca avea jacheta pe el. Nu era atat de frig ca atunci cand el si bunicul s-au trezit inainte de rasaritul soarelui si au asteptat in zapada sa vina caprioara, dar era destul de frig. Aerul parca ciudat. A adulmecat pentru a-si putea da seama ce se petrecc, asa cum erau in stare sa faca bunicul si unchiul Ian. Mirosea a piatra, dar era doar piatra, nu erau... ele. Mirosea a metal si ulei, de parca ar fi fost la o benzinarie. Mai era ceva in aer, care nu mirosea deloc, darzumzaia. Aceea era encrgia, si-a dat seama de asta. Nu era la fel ca in incaperea pe care i-au aratat-o mama si Jimmy Glasscock, unde erau turbinele, dar era cam acelasi

lucru. Acolo se aflau ma$ini, deci. S-a simtit putin mai bine. Masinile se purtau bine cu el. Gandindu-se la masini, si-a adus aminte ca mama ii spusese c2. acolo se afla un tren. Nu era doar un spatiu gol si inrunecos. Poate ca accl zumzait era al trenului. A intins bratele si a pipait, pana cand a dat de un perete. Apoi a inaintat pipaind cu o mana peretele. In cele din urma, si-a dat seama ca inainta In directia gresita, in momentul in care s-a lovit de usi si a exclamat: - Au! Propriul sau glas 1-a facut sa rada, pentru ca parea caraghios in acel spatiu mate. Baiatul s-a intors si a lipit cealalta mana de perete, pentru a-si putea ghida pasii in intuneric. Oare unde era domnul Cameron acum? Nu ii spusese unde se duce. Ii spusese doar $3 astepte pana se va intoarce cu ceva de mancare. Mana lui a atins ceva rotund si neted si si-a retras-o repede. Acel ceva nu se misca si a pus din nou mana pe el. Erau cabluri de electricitate prinse de-a lungul peretelui. Cabluri mari. Simrea acel zumzet in ele. Acelasi zumzet pe care ii simtea cand tata pomea masina. S-a gandit la Mandy. Ea zumzaia incet rilnd dormea si, mai tare, cand era treaza. S-a intrebat daca domnul Cameron s-a dus sa o ia si pe Mandy, si asta 1-a facut sa-i fie teama. Domnul Cameron voia sa afle aim se putea trece prin pietre si Jem nu avea cum sa ii spuna acest lucru. Mandy nu putea nici ea sa-i spuna, pentru ca era doar un copilas. Gandul acela 1-a facut sa intre in panica si s-a gandit la ea. Fetita era acolo. Era ceva ca o luminita in capul lui si a tras adanc aer in piept. Carevasazica, Mandy era bine. A realizat ca isi putea da seama de asra, chiar daca nu se afla langa el, ci undeva departe. Nu mai incercase asa ceva niciodata. De obicei, Mandy era acolo, ca o pacoste, iar cand pleca impreuna cu prietenii lui, nu se gandea la ea. A lovit ceva cu piciorul si s-a oprit, intinzand o mana. N u a gasit nimic si, dupa vreun minut, a avut curajul sa isi ia mana de pe perete si sa o intinda, inaintand in intuneric. Inima ii batea cu putere si transpira, desi ii era frig. La un moment dat, a dat de ceva metal ic. Trenul! A gasit desebizatura. S-a tarat pe coate si pe genunchi, lovindu-se cu capul de panoul de comanda. A vazut stele verzi inaintea ochilor si a exclamat:

—Ifrinn! Lucrul acesta 1-a facut sa rada. Vocca lui sc auzea cu un ecou mai pupil putcrnic acum, ca se afla in tren, si a continual sa chicoteasca. A pipait dispozitivcle de control. Erau asezate exact asa cum spusese mama. Era doar un buton si o maneta si el a apiisat butonul. S-a aprins o luminil rosie si el s-a speriat. Cu toate astea, s-a simtit foarte bine vazand-o. A simtit cum trecea curentul electric prin trupul trenului si asta 1-a facut sa prinda curaj. A impins maneta putin si a fost fericit sa vada ca uenul se misca. Incotro se indrepta? A miscat maneta putin mai mult ?i aerul a inceput sa treaca pe langa feta lui. L-a adulmecat, dar nu a putut detecta nimic. Se indeparta, totusi, de usile acelea mari si de domnul Cameron. Poate ca domnul Cameron va incerca sa afle de la mama sau de la tata despre pietrc. Jem spera ca asta se va petrece. Daca ar fi facut asta, i-ar fi pierit cheful. Baiatul era sigur de asta si gandul il incalzea. Dupa cc s-ar fi ocupat de domnul Cameron, parintii ar fi pornit in cautarea lui, 1-ar fi gasit si totul ar fi fost in ordine. Se intreba daca Mandy ar fi fost in stare sS le spuni unde se afla el. Ea il simtea la fel cum el o simcea pe ea. S-a uitat la luminita rosie a trenului. Lumina aceea ardea exact ca Mandy, constant si cu caidurii. A mai impins putin maneta si trenul a inaintat mai repede in intuneric.

97 l e g At u r i

Rachel a pipait cu suspiciune capatul painii. Vanzatoarea a vazut-o si s-a intors spre ea, maraind: - Nu pune rnana pe aia! Daca o cumperi, sa scii ca re costa un penny! Dac;l nu, pleaca! - C a t de veche e painea asta? a intrebat Rachel, ignorand privirea femeii. Miroase rau si este la fel de rca precum arata. Nu ti-as da mai mult de jumatate de penny pentru o paine. - N u e mai veche de o zi! a strigat femeia, tragand tava cu paine. Pan;1 miercuri nu va exista paine proaspata. Stapanul meu nu va primi feina panii atunci. Ei, vrei paine sau nu?

„Hmm“, a mormait fata cu scepticism. Denny ar fi fost socat daca ar fi stiut ca Rachel incerca s& o insele pe femeie, doar C&era o diferenta intre a plati pretul corespunzator si a jefui pe cineva. Era la fel dc incorect sa se lase inselata de acea femeie, la fel cum era sa o insele ea pe acea femeie. Oare pe tava erau firimituri si pe marginea painii se vedeau urme de dinti? S-a aplecat si s-a incruntat la Rollo, care a schelalait scurt. - T u crezi ca soarecii au facut asta, caine? 1-a intrebat Rachel. Si eu cred la fel. Rollo nu era interesat de soared. El a ignorat-o pe Rachel, dar si pe vanzatoare, $i a inceput sa adulmece podeaua cu mult interes, scotand un zgomot ciudat. - Ce te framanta, caine? a spus Rachel, privindu-1 consternata. I-a pus mana pe ceafa si a fost uimita sa constate cum vibra aceasta. Rollo i-a ignorat vocea si atingerea si a inceput sa se invarteasca sau, mai bine spus, sa alerge In cere. - Cainele nu a innebunit, nu-i asa? a intrebat vanzatoarea privindu-1 pe Rollo.

- Sigur ca nu, a replicat Rachel cu totul absenta. Rollo... Rollo! Deodata cainele a iesit din pravalie, inaintand cu botul in pamant, nerabdator. Mormaind, Rachel a luat cosul pentru cumparaturi si a pornit dupa el. A inceput sa-1 strige, alergand, in vreme ce cosul o lovea peste picioare. Exista pericolul sa ii scape din cos lucrurile pc care le cumparase deja. Ce era cu el? Nu se purtase niciodata asa pana atunci. Rachel a inceput sa alerge mai repede, pentru a nu-1 pierde din ochi. - Caine ciudat! a spus fata gafaind. Ai merita sa te pierd! Desi rostise acele cuvinte, continua sa alerge dupa el, strigandu-1. Rollo mai plecase de la han ca sa mearga la vanatoare, dar se intorsese Intotdeauna. Acum, insa, se afla destul de departe de han si se temea sa nu-1 piarda. - Daca ai mirosul atat de ascutit, ai putea sa ma gasesti! a spus ea, gafaind, pentru ca apoi sa ramana locului. Cainele urmarea un anumit miros, asta era cat se poate de limpede. Dar ce miros 1-ar putea face sa reactioneze astfel? In mod sigur, nu mirosul unei pisici sau al unei veverite. - Ian, a soptir ea ca pentru sine. Ian.

Fata si-a ridicat fustele si a luat-o la fuga dupa caine, simtind cum inima ii bate sa-i sparga pieptul. Inca 11 mai vedea pe Rollo cu botul in pamant si cu coada in sus. A intrat pe o straduta ingusta si ea 1-a urmat fara nici o ezitare, schiopatand si evitand tot felul de gramajoare vascoase. Toate acele gramajoare ar fl fascinat orice caine, inclusiv pe Rollo. Cu toate acestea, cainele le ignora, mergand pe urma mirosului. Vazand aceasta, ea a inteles ce insemna sa mergi pe o urma intocmai ca un caine si a zambit. Oare chiar era vorba despre Ian? Era o nebunie sa se gandeasca la asa ceva. Probabil ca va fi dezamagita si totusi, in sufletul ei mijise o speranta la care nu putea renunta. Coada lui Rollo a disparut dupa un colt si ea a pornit in Riga dupa caine, cu rasuflarea taiata. Daca era vorba, intr-adevar, despre Ian, ce facea acolo? Urma aceea i-a dus pe amandoi la marginea orasului, dincolo de zona in care locuiau oamenii prosperi, Au ajuns intr-un loc in care erau cocioabe si taberele celor care insoteau armata britanica. Cateva gaini au inceput sa cotcodaceasca si sa bata din aripi cand a aparut Rollo, dar cainelc nu s-a oprit. S-a invartit si a pornit pri ntre cocioabe. O durea undeva sub coaste si era transpirata, dar 1-a urmarit pe Rollo. Se temea sa nu il piarda din ochi. Simtea cum pantoRiI drept ii rodea calcaiul. Avea senzatia ca pantoful i sc umplea de sange, dar poate ca totul se petrecea in imaginatia ei. Ea vazuse barbati cu panrofi plini de sange... Rollo a disparut in capatul strazii si ea 1-a urmat, calcand pe o fusta rupand-o. S-a gandit ca, daca avea sa-1 gaseasca pe Ian, avea ce sa-i spun3, asta daca va fi in stare sa vorbeasca. Cainele nu se vedea in capatul strazii. A privit in jur nelinistita; era in spatele unei taverne. A simtit mirosnl de bere si tot felul de alte mirosuri si a auzit voci de partea cealalta a strazii. Erau voci de soldati. Nu se insela in aceasta privinta, deoarece stia foarce bine cum vorbeau soldatii, chiar daca nu intelegca cuvintele lor. S-a oprit locului, simtindu-si inima in gat. Nu prinsesera pe nimeni, era doar vorba despre felul in care vorbeau barbatii de obicei, cand se pregateau sa facft un anumit lucru. A auzit zornaitul echipamentului lor si tropotul bocancilor pe pavaj...

A simrit o maM care o apuca de brat. A vrut sa tipe, dar s-a abtinut, pentru ca nu ar fi vrut sa-I tradeze pe Ian. Dar nu era Ian cel care o apucase de brat. Mana aceea o strangea cu brutalitate si un batran cu parul alb o privea cu ochi arzatori. Ian era raort de foame. N u mancase de peste douazeci si patru de ore, nevrand nici sa vaneze, dar nici sa caute vreo ferma unde sa ceara ceva de mancare. Facuse douazeci de mile de la Valley Forge, fara a-si da seama cand anume parcursese acea distanta. Rachel era aici. Printr-un miracol, ea se afla aid, In Philadelphia. Ii luase ceva vreme ca sa invinga suspiciunea militarilor lui Washington. Un ofiter german solid, cu nas mare si privire prietenoasa, se aratase a fi foarte interesat de arcul lui. Urmase o mica demonstrate de tras cu avcul si o conversatie in franceza - neamtul vorbea engleza foarte prost - in timpul carcia a intrebat de un medic al carui mime era Hunter. Aceasca intrebare a uimit mai intai, dar von Steuben il placea pe Ian si a ti imis pe cineva sa se intereseze de medic, in vreme ce el a facut rost de nistc paine. Dupa multa vreme, acel cineva trimis de neamt sa se intereseze s-a intors si a spus ca da, un anume doctor Hunter era in tabarii, dar plecase in Philadelphia ca sa aiba grija de un pacient. Si sora lui Hunter? Omul a dat din umeri. Ian ii cunostea, insa, foarte bine pe fratii Hunter: unde era Denzell, acolo era si Rachel. Bineinteles ca nimeni nu stia unde anume se afla pacientul doctorului Hunter. Unii aveau rezerve, ba chiar o ostilitate pe care Ian nu o intelegea, dar era mult prea nerabdator ca sa se gandeasca la asta si a pornit spre Philadelphia. Acum Ian ajunsese in Philadelphia, chiar inainte de rasaritul soarelui. Se strecura prin taberele din jurul orasului, trecand nesimnt de nimeni pe langa oamenii inveliti in pftturi si pe langa focurile stinse. In oras era mancare din belsug si a trecut prin piata, osciland intre peste si produse de patiserie preparate ca in Cornwell. Tocmai facuse un pas inainte, cu banii in mana, vrand sa ajunga la pravalia patiserului, cand a vazut o femeie care a intors capul spre el si 1-a privit ingrozita. S-a intors si a fost trantit la pamant. Au urmat strigate, dar acestea nu au avut nici o importanta, deoarece Rollo i-a lins fiecare centimetru al fetei, 1-a lins chiar si in nas.

S-a ridicat in capul oaselor si cainele a ramas nemiscat, in extaz. - A cu! i-a spus Ian si 1-a imbradsat cu mult drag, apucandu-I de ceafh $i spunandu-i: - Da, ma bucur si eu sa te vad, dar cu Rachel ce ai facut? Pe Fergus il manca ciotul mainii amputate. Nu i se intamplasc de multii vremc si si-ar fi dorit sa nu se intample tocmai atunci. Purta o m5nus;1 umpluta cu orz si nu carligul care Ti era atat de folositor. Nu avea cum sa se scarpine pentru a se linisti. Vrand s5 se gandeasca la altceva, a iesit din grajdul in care dormise si s-a indreptat catre un foe de tabiira. Doamna Hempstead 1-a salutat dand din cap, a luat o cana de tabla, a turnat in ea terci si i-a intins-o. Ei, da, s-a gandit el. Acesta este un avantajpe care ti-l da manusa. Nu se putea folosi de ea pentru a lua cana, dar putea sa o sprijine de piept farii sa se arda. A fost fericit sil constate ca acea caldura il ajuta, caci nu il mai manca mana. - Bonjour, madame, a spus el, inclinandu-se politicos. Doamna Hempstead a zambit, desi era obosita. Sotul ci fusese ucis la Paoli, iar ea venise in acel loc pentru a-si putea crcste cei trei copii. Pentru a avea un venit, spala rufele ofiterilor englezi. Fergus i-a rotunjit veniturile, platindu-i hranasi adapostul. Casa fusese luata de fratele sotului ei, dar acesta din urma daduse dovada de mila si o lasase sa stca in grajd impreuna cu copiii. Fergus dormise intr-unul dintre culcusurile de acolo. - V-a cautat un barbat, domnule, i-a spus doamna Hempstead meet, dandu-i o cana cu apa. - Asa? a intrebat el abtinandu-se sa priveasca in jur, deoarece daci omul respectiv ar fi fost prin preajma, doamna Hempstead i-ar fi spus. L-ad vazut pe acel domn? Femeia a dat din cap, replicand: - Nu, domnule. Domnul Jessop a vorbit cu el si i-a spus celui mai mic dintre copiii doamnei Wilkins, care i-a spus lui Mary a mea. Jessop a spus ca ar fi vorba despre un scotian foarte inalt, care arata foarte bine. Pare sa fi fost militar candva. Pe fata lui Fergus s-a citit bucuria. - Avea parul rosu? a intrebat el. - Ei bine, nu $du, a replicat femeie. Permitcd-mi sa o intreb pe Mary.

- Nu va ostcniti, madame, a rcplicat Fergus. O voi intreba chiar eu. A inghitit terciul, arzandu-si gatul $i i-a dat cana femeii. Micuta Mary, careia i-a pus cu multa rabdare intrebarile, nu stia daca scotianul cel inalt avea parul rosu. Ea nu-1 vdzuse si Tommy Wilkins nu ii spusese. fi spusese, in schimb, unde ll vazuse domnul Jessop pe acel scotian. Fergus i-a multumit asa cum doar un urmas al galilor sria sa o faca, in vreme ce fata a rosit si a pornit catre oras cu inima batand sa-i sparga pieptul. Rachel a vrut sa se desprinda din stransoare, dar batranul a strans-o si mai tare, infigandu-si degetele in muschii aflati mai jos de umar. - Da-mi drumul, prietene, a spus fata cu calm. Dumneata m-ai confundat cu altcineva. - Nu prea cred, a replicat batranul politicos si fata si-a dat seama ca era scotian. Cainele-acela este al dumitalc? - Nu, a replicat Rachel mirata si brusc alarmata. Am grija de el in locul unui prieten. De ce? A mancat vreuna dintre gainile dumitale? Sunt gata si platesc pentru ea. Fata a vrut sa-si duca mana libera la punga, gandindu-se ce ar putea face pentru a scapa. - Ian Murray este numcle prietenului tau, a spus barbatul ?i Rachel s-a alarmat, observand ca batranul nu rostise aceste vorbe pe ton de intrebare. - Da-mi drumul, a spus ca cu hotarare. Nu ai nici un drept sa ma retii. N u a acordat nici o atentie spuselor ei, ci a privit-o in fata. Ochii lui erau ai unui om batran, inrositi pc margini, dar taiosi ca o sabie. - Unde este? - In Scotia, i-a raspuns ca. - II iubesti? a intrebat batranul aplecandu-se putin pentru a o privi mai adanc in ochi. - Da-mi drumul! a exclamat Rachel, lovindu-1. El a facut o miscare, pelerina i s-a desfacut si fata a vazut ccva metalic lucindu-i la brau. Era un topor mic. Rachel si-a adus aminte de cumplitele intamplari din New Jersey si a inceput sa tipe. - Taci! a exclamat batranul. Vino cu mine, femeie! Omul si-a pus mana mare si murdara peste gura ei si a incercat sa o faca sa se ridice in picioare, dar ea s-a zbatut, 1-a lovit si a reusit sa-si elibereze gura suficient de mult pentru a tipa ca din gura de sarpe.

S-a auzit imediat un glas cunoscut: - Rachel! - William! Ajutor! William a fugit spre ea, urmat de trei sau patru militari britanici, inarmati cu muschete. Batranul a spus ceva in gaelica pe iin ton mirat si i-a dat drumul fetei atat de brusc, incat ea a facut un pas inapoi, s-a impiedicat de tivul fustei si a cazut in Rind. Batranul Rigea schiopatand, dar William se infuriase. S-a dus catre batran, pregatindu-se sa-I loveasca cu umarul, pentru ca voia sa-1 tranteasca la pamant. Batranul a scos toporul si Rachel a strigat: „William!“ Strigatul ei nu a avut, insa, nici un cfect. S-a vazut luciul metalului. Apoi William a facut doi pasi si a cazut. -W illiam ! William! Oh, Doamne, Doamne... N u s-a putut ridica in picioare, dar s-a tarat pana la cl. Soldatii strigau, alergand dupa batran, dar Rachel nu era atenta la ei. Vedea numai chipul lui William, palid ca o fantoma, cu ochii dati peste cap si cu parul imbibat cu sange. I.-am pus pe William in pat, in ciuda protestelor sale. Eram destul de sigura ca pro testa doar pentru ca Rachel se alia acolo, fiindca dc in data ce i-am cemt fetei sa iasa, mi-a permis sa-i asez pe perna capul Infasurat in bandaje. - Dormi, i-am spus. Ai sa te simti destul de rau dimineata, dar nu ai sa mori. - Multumesc, mama Claire, a soptit el cu un zambet slab. Intotdeauna aduci linistea. Inainte de a pleca... Desi se simtea rau, srrangerea lui de rnana ramasese fcrma. - Ce e? - Omul care a atacat-o pe Rachel. Stii cine este? - Da, am replicat, fara ca acest lucru sa-mi faca nici o placcre. In urma descrierii facute, cred ca omul se numeste Arch Bug. El ne-a fost vecin in Carolina de Nord. - Ah! Era palid si tras la fata, dar ochii i s-au marit, semn ca era foarte interesat de batran. E nebun? - Da, cred. Si-a... pierdut sotia in imprejurari tragice si cred ca acest lucru i-a afectat judecata. Chiar credeam ca Arch Bug era nebun. Lunile pe care le petrecuse singur in padure de cand se petrecusera evenimentele la Ridge, timpul in care

strabatusc America in singuratate, auzind glasul sotiei sale... Credeam ca, daca nu fusesc nebun, acum era cu siguranta. Nu aveam de gand sa-i spun lui William intreaga poveste nici acum, si nici mai drziu. - O sa vorbesc eu cu cineva, a spus tanarul ofiter cascand. Imi cer scuze, a spus el mai apoi. Mi-e somn. - Ai o contuzie, o sa vin sa te trezesc in fiecare ora. Cu cine vrei sa vorbesti? - Cu un ofiter, a replicat el, inchizand ochii. O sa cer oamenilor sa-1 caute. Nu-1 potlasasa... Rachel. Numele s-a auzit ca un oftat $i apoi trupul tanar a ramas nemiscat. L-am privit pret de o clipi, pentru a ma convinge ca adormise. Apoi l-am sarutat pe frunte, gandindu-ma cu o strangere de inima ca asa o sarutasem si pe sora lui cand era de aceeasi varsta. Doamne, U semeni atilt de m ult. Rachel astepta in prag, nerabdatoare sa afle cat mai multe lucruri. Reusise sa-si prinda parul sub o boneta. - O s5 fie bine? - Da, cred ca da. Are o contuzie usoar5... Stii ce este o contuzie. I-am pus trei copci. Maine diniineata o sa-1 doara capul cumplit, dar nu este nimic serios. A oftat si umerii i-au cazut, pentru ca nu mai era tensionata. - Slava Domnului, a spus ea, zambind. Si iti multumesc si tie, prietena Claire. - Cu placere, i-am spus eu cat se poate de sincer. Tu esti sigura ca te simti bine? Ar trebui sa stai jos si sa bei ceva. N u era ranita, dar socul a avut un efect major asupra ei. Stiain ca nu avea sa bea ceai din principiu, doar coniac sau chiar apa. - Ma simt bine. Chiar mai mult decat bine, a spus ea privindu-ma patrunzator, pentru ca apoi si exclame: - Claire... e aid! Ian este aici! - Ce? Unde? - Nu stiu, a replicat ea, uitandu-se la usa care dadea spre u$a odaii lui William, pentru ca apoi sa ma traga de langa usa respectiva. Rollo a simtit un anumit miros si a pornit glont dupa el. Am fugit dupa el si atunci am dat nas in nas cu bietul nebun. Stiu ca dumneataimi poti spune ca el putea porni dupa orice fel de miros si chiar putea... dar, Claire, el nu s-a intors. Daca nu 1-ar fi gasit pe Ian, s-ar fi intors.

Am simtit ca se aprinsese, dar ma temeam sa am speranteie ei. Mai existau si alte situatii care 1-ar fi putut impiedica pe Rollo sa se Intoarca si nici ima dintre acele situatii mi era una fericita. Una dintre ele era legata de Arch Bug. Descrierea lui tocmai raa luase prin sutprindere. Si totusi, ea avea dreptate. De la Inmormantarea doamnei Bug, la Fraser’s Ridge, Arch Bug devenise un pericol pentru Ian. Il vazusem prinzand cu mainile lui chinuite de artrita o brosa in forma de pasare In giulgiul sotiei lui. Era, Intr-adevar, un biet nebun. Era un nebun deosebit de periculos. - Vino jos, i-am spus lui Rachel, privind usa care dadea catrc odaia lui William. Trebuie sa-ci povesresc despre domnul Bug. - Oh, Ian! a spus Rachel oftand, dupa ce am terminat de povestit. Oh, bietui om! Nu stiam daca ultima exclamatie se referea la Ian sau la Arch Bug, dar era cat se poate de potrivita In ambele situatii. Nu plangea, dar se facuse palida. - Bietii de ei! am spus cu. De fapt este vorba de toti trei, daca ne gandim si la doamna Bug. Fata a dat din cap mai mult cu teama decat cu dezaprobare. - Deci de aceea... a spus ea, Intrerupandu-sc. -C e? A facut o grimasa, s-a uitat la mine si a ridicat din umeri. - De aceea mi-a spus ca s-ar putea sa mor pentru ca II iubesc. - Da, cred ca da. Am ramas o vreme tacute Inaintea cestilor de ceai cu lamaie, evaluand situatia. In cele din urma, a ridicat privirea si a inghitit nodul care i se pusesc In gat. - Crezi ca Ian vrea sa II ucida? - E u ... ei bine, nu stiu, i-am spus. Nu si-a propus asta, avand In vedere ce s-a Intamplat cu doamna Bug. - Vrei sa spui ca a ucis-o. Rachel Hunter a rostit aceste cuvinte aruncandu-mi o privirc patrunzatoare, pe care nu aveai cum sa o eviti. -A sta vreau sa spun, am replicat. Dar daca Isi da seama ca Arch Bug stie cine e^ti, ca stie ce Insemni pentru el, ca vrea sa-ci faca rau, si sa nu-ti faci iluzii, Rachel, el chiar vrea sa-ti faca rau, atunci...

M-am intrerupt pentru a lua o gura de ceai si dupa aceea am continuat: - Atunci da, il va ucide. Rachel a amutit. Singura miscare era aceea pe care o facea cu cana de ceai. - Nu crebuie sa o faca, a spus ea In cele din nrma. - Cum vrei sad opresti? am mtrebat-o cu vadita curiozitate. A oftat din rarunchi, privind ccaiul. - Ma voi ruga, a spus ea in cele din urma.

98 M ISCHIANZA 18 M a i 1778

Walnut Grove, Pennsylvania Trecuse ceva vreme de cand vazusem ultima data un paim fripr, poleit cu aur, si in nici un caz nu ma astcptam sa vad unul in Philadelphia. M-am gandit ca nu se cuvenea s3. fiu surprinsa, cand m-am aplecat ca sa vad mai bine. Da, avea ochi de diamant. Nu trebuia sa mai fiu mirata de nimic dupa regata de pe apele raului Delaware, cu trei formatii de muzicanti pe barje si cu salvele de salut oferite de cele saptesprezece tunuri ale navelor de razboi de pe rau. Dupa-amiaza fusese gandita ca o „mischianza“. Cuvantul se traduce din italiana prin „amestec“, asa mi s-a spus, si totul a fost aranjat ca sa se dea frau liber imaginatici celor din armata britanica din randul loiali$tflor, pentru a se organiza o serbare de gala in onoarea generalului Howe, care a demisionat din functia de comandant suprem, pentru a fi inlocuit de Sir Henry Clinton. - Imi pare rau, draga mea, a spus John. - Pentru ce? am intrebat surprinsa. Nobilul a ridicat din sprancene, spunand: - Pentru ca iti cunosc convingerile si banuiesc di este dureros pentru tine sa vezi atata... S-a intrerupt, facand o miscare a mainii prin care ar fi vrut sa cuprinda h a u l din jur, caci nu era vorba doar despre paun.

- . . . atata pompa si extravaganta pentru... pentru... - A potoli lacomia? am spus eu sec. As putea sa ma supar, dar nu am s-o fac. Stiu ce se va intampla. - Ce se va intampla? Cui? Faptul ca stiam ce se va intampla in viitor nu era intotdeauna un avantaj pentru mine. De data asta mi-a facut o reala placere sa ii spun: - Tie. Armatei britanice, vreau sa spun, nu tie personal. Britanicii vor pierde razboiul in trei ani. La ce vor mai folosi atunci paunii poleiti? A avut un rictus si a incercat sa zambeasca spunand: - Intr-adevar, la ce vor mai folosi? - Da, la ce vor mai folosi? am replicat linistita. Fuirich agiis chi thu. - Cum? a intrebat lordul, privindu-ma cu ochi mari. - E in gaelica, i-am spus. Se traduce prin Asteapta si vei vedea. - Oh, o sa astept, m-a asigurat John. Intre timp, permite-mi s3 ti-1 prezint pe locotenent-colonelul Banastre Tarleton din Legiunea Britanica. Spunand acestea, s-a inclinat in lata unui barbat tanar, mic de statura, imbracat in uniforma verde de ofiter de dragoni, care s-a apropiat de noi. - Colonelul Tarleton, sotia mea. - Lady John, a spus ofiterul, aplecandu-se asupra mainii mele si atingand-o cu buze rosii, foarte senzuale. Am simtit dorinta sa imi sterg mana pe poalele rochiei, dar nu am facut-o. - V5 bucurati de festivitati? a Intrebat tanarul ofiter. - Abia astept artificiile. Tarleton avea ochi de vulpe, carora nu lc scapa nimic. Auzind replica mea, a zambit cu buzele lui rosii, dar nu a dat nici un fel de raspuns, ci a preferat sa se intoarca spre Lordul John. - Varul meu Richard m-a rugat sa va transmit cele mai calduroase salutari, domnule, a spus el. John, care avea aerul ca tot ce se petrecea ii facea placere, a fost cuprins de o reala placere. - Richard Tarleton a fost sublocotenent in subordinea mea la Crefeld, mi-a spus el, inainte de a se intoarce la ofiterul de dragoni. - Ce mai face, domnule? Lordul John si ofiterul au intrat intr-o discutie detaliata legata de misiuni, avansari in grad, campanii, miscari de trupe, politica parlamentara, si eu m-am departat. N u am facut-o pentru ca ma plictiseam, ci pentru ca mi s-a parut

ca asa se cuvenea. Nu i-am promis lui John ca voi inceta sa culeg informatii. El nu imi ceruse asta. Din delicatete, nu voiam, cotusi, sa culeg informatii chiar de la el, chiar de sub nasul lui. M-am miscat discret prin sala de bal, admirand rochiile doamnelor, multe dintre ele importate din Europa, dar majoritatca croite dup& moda europcana din materiale care se gaseau la negustorii locali. Rochiile stralucitoare din matase contrastau in chip izbitor cu materialele tesute in casa pe care m4 obisnuisem sa le vad. In multime am vazut si cativa barbati imbracati in cavaleri, cu platose si coifuri tinute la subrat. Printre atractiile din cursul dupa-amiezii se numara si un asa-zis turnir. Am vazut si oameni cu masti, care probabil aveau sa joacc intr-un spectacol de teatru. M-am uitar la masa pe care fusesera asezate preparatele din came. Paunul ocupa locul de cinste, la mijloc, fiancat de mistretul fript, asezat pe un pat de varza - vazand asta, am observat ca incepe sa-mi chioraie stomacul - , mai erau si trei placinte enorme, preparate cu vanat si decorate cu pasari cantatoare impaiate. Acele pasari mi-au amintit de dineul organizat de Regele Franrci, cu privighetori impaiate, 51 mi-a pierit pofta de mancare, tristetea punand stapanire pe mine. Mi-am indreptat privirea repede asupra paunului. M-am gandit cat de greu era sa scoti acei ochi de diamante si ma intrebam daca exista cineva care statea cu ochii pe pietrele pretioase. Mai mult ca sigur ca da. Am privit in jur pentru a vedea daca imi puteam da seama cine era persoana respectiva. Da, era acolo. Era un soldat in uniforma care statea intre semineu si masa, privind cu atentie tot ce se petrecea in jur. M-am gandit ca eu nu eram nevoita sa fur diamante si stomacul mi s-a strans putin. Eu aveam diamante, John imi daruise o pereche de cercei cu diamante pentru ca atunci cand avea sa-mi vina vremea... - Mama Claire! Ma simtisem bine asa, cat nirneni nu imi acorda atentie si acum, cand fusesem strigata, am privit dincolo de masa si 1-am vazut pe Willie. Purta o manta ce avea crucea Cavalerilor Templieri si imi facea cu mana cu mult entuziasm. - As vrea sa-mi spui altfel, i-am zis. Cand aud ca ma strigi astfel, incep sa cred ca at trebui sa umblu cu un rozariu la incheietura. A ras de gluina mea si mi-a prezentat o domnisoara care ll privea cu ochi mari, spunand ca este domnisoara Chew, pentru ca apoi sa se ofere sa ne

aduca amandurora inghetata. In sala de bal temperatura se ridicase la patruzeci de grade Celsius si pe hainele din matase incepusera sa se vada pete negrc de transpiratie. - Ce rochie eleganta, a spus domnisoara Chew pe un ton politicos. Este din Anglia? - Oil, nil stiu, am replicat eu surprinsa. Dar va multumesc pentru aprecicri, am adaugat eu, privindu-ma in oglinda pentru prima data. Nu remarcasem rochia mea, pentru ca o imbracasem printr-un gest mecanic. Nu imi pasa ce anume purtam, atata vremc cat nu era prea strain t sau prea uzat. John imi adusese o rochie in dimineata aceea si venise si insotit de un coafor, care sa se ocupe de parul meu. Am inchis ochii uluita, aproape socatS ca jocul degetelor acelui om prin parul meu ma facea sa ma simt minunat. Am fost si mai uimita cand mi-a pus inainte o oglinda si am descoperit o adevarata opera de arta cu bucle si pudra, ceva care semana cu o peruca. Am asteptat ca omul sa piece, m-am pieptanat si mi-am prins parul cat se putea mai simplu. Jolm s-a uitat patrunzator la mine, dar nu a spus nimic. Preocupata de felul in care aratam, am evitat sa imi admir coafura si abia acum am observat cat de bine imi statea in rochia de matase cafenie. M-am gandit ca era destul de inchisil la culoare pentru a nu se observa petele de transpiratie. Domnisoara Chew se uita la William ca o pisica la un soarece gras, incruntandu-se putin pentru ca el se oprise sa schimbe cateva cuvinte cu doua domnisoarc. - Lordul Ellesmere va ramane pentru multa vreme in Philadelphia? a mtrebat domnisoara fara a-si lua ochii de la William. Parci mi s-a spus c3 nu il va insoti pe generalul Howe. Sper ca asa stau lucrurile! -A sa stau lucrurile, am asigurat-o eu. El s-a predat, aflandu-se sub comanda generalului Burgoyne. Acele trupe trebuie sa se imbarce si sa piece in Anglia. Din motive administrative, el se mai afla inca aid. Stiam foarte bine ca William dorea sa intre la schimbul de prizonieri, pentru a putea lupta din nou, dar nu i-am spus asta domnisoarei. - Chiar asa? a replicat ea, luminandu-se la fata. Ce veste extraordinara! Poate ca va fi aid luna viitoare cand voi organiza un bal. Bineinteles ca nu va fi atat de stralucitor ca acesta. Fata s-a intrerupt putin, intorcand capul spre muzicantii care incepusera sa cante in cealalta parte a incaperii.

- Maiorul Andre a spus ca va picta decoruri, astfel incat... - Iertad-ma, am spus intrerupand-o. Ad spus maiorul Andre? Maiorul... John Andre? Domnisoara m-a privit cu ochi mari, putin suparata pentru ca o intrerupsesem. - Bineinteles! a replicat ea. Dumnealui a realizac costumelc pentru turnir si a scris textul piesei care va fi prezentata mai tarziu. Uitad-1 acolo. Sta de vorba cu Lady Clinton. Am privit in directia in care domnisoara isi indreptase evantaiid si am simdt cum ma trece un fior rece, desi era cald in incapere. Maiorul Andre se afla intr-un grup format din barbad si femei, razand si gesticuland, in centrul atentiei. Era un barbat tanar, frumos, trecut de douazeci de ani. Uniforma Iui era croita cu multa finete si avea fata rosie de caldura si de placere. - Pare... fermecator, am spus, vrand sa imi intorc privirea de la el, dar nefiind in stare sa o fac. - Oh, da! a exclamat domnisoara Chew entuziasmata. Impreuna cu el si cu Peggy Shippcn, am fecut aproape toate pregatirile pentru aceasta mischianza. Este un om minunat, are intotdeauna idei frumoase si cants fermecator la flaut. Imi pare rau ca ratal Iui Peggy nu a lasat-o sa vina in seara asta. E nedrept! Mi s-a parut ca, in tonul vocii ei, se ghicea o nota de satisfacde. Eram bucuroasa ca nu cram in centrul atendei ca prietenul ei. - Dati-mi voie sa vi-1 prezint, a spus domnisoara Chew, inchizandu-si evantaiul si apucandu-ma de brat. Am fost luata cu totul prin surprindere si nu m-am putut gandi la nici o modalitate de a ma retrage. M-am trezit tarata in grupul in care se afla maiorul si am putut sa o admir in timp ce radea si vorbea cu el, agatandu-se de bratul lui cu un aer familiar. I-a zambit si apoi si-a intors privirea spre mine. - Sunt incantat, Lady John, a spus el cu o voce calda si groasa. Slujitorul dumneavoastra, doamna. - AaS... da! am spus eu, uitand cu totul de maniere. Dumneavoastra... da! imi pare bine sa va cunosc. Mi-am tras mana dintr-a lui inainte ca el sa apuce sa o samte, retragandu-ma d reusind sa-1 derutez. Ofiterul a fecut ochii mari, dar domnisoara Chew i-a acaparat imediat atenda iar eu m-am retras langa usa, unde era un pic de aer. Eram scaldata intr-o transpiraric rece si tremuram din toate incheieturile.

- Oh, iata-te, mama Claire! a exclamat William aparand langa mine cu doua inghetate pe jumatate copite si transpirand abundent. Poftim! - Multumesc, am spus luand inghetata, dandu-mi seama in trecere ca degctele mele erau la fel de red precum cupa de argint pe care o tineam in mana. - Te simti bine, mama Claire? m-a intrebat el ingrijorat, aplecandu-se pentru a ma vedea mai bine. Esti palida. Parca ai fi vazut o fantoma. Si-a cerut scuze ci ma facuse sa ma gandesc la morti, iar eu am facut efortul de a-i zarnbi. Efortul meu era inutil, pentru ca avea dreptate. Incr-adevar, v3zuscm o fantoma. Maiorul John Andre era ofiterul britanic cu care Benedict Arnold - eroul de la Saratoga si inca un mare patriot - urma sa conspire. El era omul care avea sa fie tnchis in urmatorii ani pentru c i a luat parte la conspiratie. - Nu ar fi mai bine si stai jos un pic? a intrebat Willie, incruntandu-se ingrijorat. Am f^cut un efort ca sa-1 linistesc. Nu voiam ca el sa piece de la bal pentru a ma conduce acasa. I-am zambit, desi abia daca imi simteam buzele. - Nu, e in regula, i-am spus. C red... ca am sa ies ca sa iau un pic de aer.

99 FLUTURELE D IN M ACEIARIE Rollo st§tea la adapostul unui tufis, devorand resturile veveritei pe care o prinsese. Ian statea pe o piatra si sc uita la el. Orasul Philadelphia abia daca se vedea. Simtea mirosul de fum si duhoarca data de faptul ca foarte multi oameni traiau laolalta. Auzea zgomotul facut de oamenii care se indreptau catre oras pe drumul care se afla la cativa yarzi distanta. Undeva, la departare de o mila, in acea aglomerare de cladiri si de oameni, era Rachel Hunter. Ar fi vrut sa porncasca pe drum, sa ajunga in inima Philadelphiei si sii scotoceasca tot orasul pentru a o gasi. —De unde sa incepem noi, a cut I-a intrebat pe Rollo. Cred ca ar fi bine sa incepem de la tipografie.

Ian nu fusese niciodata la tipografie, dar se gandea ca nil era greu de gasit. Fergus si Marsali aveau sa-1 gazduiasca si sa-i dea mancare, s-a gandit Ian, simtind cum ii chioraie stomacul. Poate ca Germain si fetele 1-ar fi putut ajuta sa o gaseasca pe Rachel. Poate ca matusa Claire ar putea... Ian stia ca matusa nu era o vrajitoare sau o zana, dar ?tia foarte bine ca era deosebita si poate ca ea va fi in stare sa o gaseasca pe Rachel. A asteptat pana cc Rollo a terminal de mancat. A simtit o caldura coplesitoare, desi era frig. S-a intrebat daca nu cumva o putea gasi in acest fel, adica daca nu o putea gasi colindand pc strazi si jucand acel joc cu cald si rece, facandu-i-se tot mai cald pe masura ce se apropia de ea, dar facand in asa fel incat sa nu ia foe. - AI putea sa ma ajuti, i-a spus lui Rollo pe un ton de repros. Cainele il gasise pe cl si Ian incercase sa-1 faca pe Rollo sa faca drumul inapoi la Rachel, dar cainele se bucurase atat de mult sa il vada, incat nu avea nici un rost sa incerce. Rollo putea totusi detecta urma lui Rachel acum, ca se mai linistise. A zambit strimb, gandindu-se ca numerosi soldati britanici erau cantonati in Germantown, dar erau destui si in Philadelphia. Era ca si cand i-ar fi cerut cainelui sa ia urma unui fluture intr-o macelarie. - Ei bine, n-o s-o gasim daci stam aici, a spus Ian, ridicandu-se. Hai, caine.

100 doamn

A IN ASTEPTARE

Asteptam ca lucrurile sa capete un sens, deoarece totul parea absurd. Traiam de o luna de zile in casa lui John Grey, cu acea scara frumoasa, cu candelabrul de cristal, cu covoare turcesti si portelan fin si, cu toate acestea, ma trezeam in fiecare dimineata, pipaind patul gol si sperand sa il gilsesc pe Jamie. Nu puteam sa cred ca e mort. Nuputeam . Inchideam ochii noaptea si 11 auzeam respirand linistit alaturi de mine. Ii simeeam privirile atintite asupra mea, priviri pline de viata, pline de dragoste. Intorceam capul de nenumarate ori pc zi pentru ca mi se parea ca ii auzeam pasii in spatele meu.

Deschideam gura sa li spun ceva. Am si vorbit cu el de mai multe oi'i si numai cand cuvintele mele s-au risipit in vant mi-am dat seama ca nu era acolo. De fiecare data cand imi dadcam seama de absenta Iui, prim cam o nou;l lovitura. Nu izbuteam sa ma impac cu gandul ca il pierdusem. Incordandu-mi mintea, i-am vazut moartea si ma gandeam ca ura ideea ca ar fi putut sa moanl inecat. Putea sa moara in atatea feluri! Speram doar ca vasul sa se fi scufiindai brusc si el sa fi fost inconstient cand a luat contact cu apa. Altfel... el nu ar fi renuntat. Nu putea sa renunte. Ar fi inotat in apa adanca si nu ar (i renuntat, pentru ca nu suporta gandul ca s-ar fi putut scufunda. Ar fi fosi atat de ostenit, incat nu ar mai fi fost in stare sS ridice mana si atunci... M-am intors si mi-am fnfundat fata in pcma, coplesita de groaza. - Ce pierdere\ am spus, strangand cu pucere perna in maini. Dac5 ar fi murit intr-o lupta macar,.. M-am intors iar si mi-am muscat buzele panit la sange. In celc din urma, am inceput sa respir mai rar si am descfiis ochii. Era intuneric si m-am multumit sa astept. Sa il astept pe Jamie. Putin mai tarziu, s-a deschis usa si s-a zarit lumina de pe hoi. Lordul John a intrat si a pus o lumanare pc masa de langa usa. S-a apropiat de pat. Nu l-am privit, dar stiam ca s-a uitat la mine. Stateam intinsa in pat si ma uitam in tavan. Mai curand ma uitam prin tavan catre cer. Era un mare gol umplut de stele. Nu ma straduisem nici macar sa aprind kunanarea, dar nici nu imi parea rau ca era intuneric. Priveam in intuneric, asteptand. - Te simti foarte singura, draga mea fi eu stiu asta, a spus cl cu deosebita caldura. Nu vrei s4-ti tin companie, macar pentru un timp? Nu am spus nimic, dar m-am miscat putin si nu am protcstat atunci cand s-a in tins langa mine si m-a prins cu grija in brate. Mi-am pus capul pc umarul lui, multumita ca ma puteam bucura de caldura unei fiinte umane, fara a scapa de senzatia de singuratate. Incearcit sd nu te gandesti. incearcd sd accepti situatia asa cum. este. Nu te

ghndi la ceea ce nu existd. Am star linistita, ascultand respirafia lui John. El respira altfel decat Jamie. Mai discret, mai repede. Avea o oarecare ezitare atunci cand respira. Mi-am dat seama ca nu doar eu ma simteam singura. Stiam ce se intamplase ultima data cand ne dadusem seama in ce stare sufleteasca ne aflam. Nu eram beti si m-am gandit ca si el isi va am inti.

- Vrei... sa... sa te consolez? a spus el incet. Ma pricep la asta... $tii, nu? A dus un deget intr-un anume loc si a inceput sa-1 miste cu atata delicatete, incat am icnit si m-am indepartat. - Stiu ca srii, i-am spus. Am fost curioasa sa aflu cum invatase el sa faca asa ceva, dar nu 1-am intrebat. Nu este vorba despre faptul ca nu apreciez ceea ce doresti sa faci, am spus cu, simtind ca rosesc. Apreciez, dar... - Ai avea sentimentul ca nit esti fidela? a spus el, zambind cu amaraciune. Inteleg. S-a lasat linistea si am avut o senzatie de profunda luciditate. - Tu nu ai avca acest sentiment? am intrebat eu. John seatea linistit, ca si cum ar fi dormit, dar nu dormea. - Un madular intatit este orb, draga mea, a spus el, tinandu-si ochii inchisi. Dar tu stii asta, pentru ca esti medic. - Da, am spus. Da, stiu asta. L-am apucat in mana si m-am cufiindat impreuna cu el in linisre, ferindu-ma si ma gandesc pe cine ar vedea cu ochii mintii. Colenso Baragwanath alerga de parca i-ar fi luat foe talpile. A navalit in carciuma Fox din capatul State Street. A intrat in salon si apoi a trecut in spate, in incapcrea in care se aflau amatorii de jocuri de ctirti. - L-au gisit! a exclamat el. Batranul. Securea. Batranu’ cu securea! Capitanul Lord Ellesmere s-a ridicat in picioare. Lui Colenso i se parea ca avea trei metri si ca era fioros. Locul de pe cap care fusese cusut de mana medicului se acoperise cu par, dar se mai vedeau urmele negre ale cusaturilor. Probabil ca ii ieseau flacari din ochi, dar lui Colenso ii era teama sa-i intalneasca privirea. Gafaia de cat alergase si nu prea mai stia ce sa spuna. - Unde? a intrebat capitanul. Vorbise foarre incet, dar Colenso il auzise foarte bine. De aceea s-a dus repede la usa si a aratat cu degetul. Capitanul a luat o pereche de pistoale pe care le avea la indemana, lc-a pus la brau si i-a spus lui Colenso: - Arata-mi! Rachel statea pe un scaun inalt la tejgheaua pravaliei lui Fergus. Isi sprijinisc capul in palma. Se trezise simtindu-si capul greu, probabil din cauza furtunii. Acea senzatie se prcschimbase intr-o durere sacaitoare de cap.

Ar fi vrut sa se duca la locuinta prietenului John ca sa vada daca nu cumva Claire avea vreun ceai care ar fi putur sa o ajute, dar ii promisese lui Marsali ca va sta la pravalie pana ce ea isi va fi dus copiii la cizmar, ca sa le repare incaltarile si sa-i faca lui Henri-Christian niste ghete, pentru ca picioarele lui erau foarte late si nu putea purta incalcarile care le ramaneau mici surorilor lui. Cel putin in pravalie era liniste. Venisera doar doi mustcrii si numai unul dintre ei i se adresase, intreband-o cum putea ajunge la Slip Alley. Fata si-a frecat ceafa oftand a inchis ochii. Marsali avea sa se intoarca destul de curand. Dupa aceea se va putea intinde, cu o compresa uda pe cap si... Clopotelul de la usa pravaliei a sunat cling! si ea si-a indreptat spatele. S-a fortat sa zambeasca, dar a inghetat cand a v3zut cine venise si a sarit de pe scaunul ei. - Pleaca! a spus ea, masurand din ochi distanta pe care o avea de parcurs pana la usa ce dadea in camerele de locuit. As putea iesi prin spate si... - Srai locului! a spus Arch Bug cu glasul lui, care semana cu scartaitul unui fier ruginit. - Stiu ce vrci sa faci, a spus fata, facand un pas inapoi. N u te acuz pentru durerea dumitale, pentru furia dumitale. Dar trebuie sa stii ca nu este drept ceea ce doresti sa faci. Domnul nu poate dori ca dum neata... - Taci din gura, femeie, a spus batranul, privind-o cu o ciudata bunatate. Inca nu. O sa-l asteptam. - Sa-l astept3m... pe el? - Da, pc el, a replicat batranul, ducand mana dincolo de tejghea si apucand-o de brat. Ea a tipat si s-a zbatut, dar nu s-a putut desprinde din stransoare. Zbatandu-se, a rasturnat c5rtile care s-au rostogolit unele peste altelc. - Doar nu tragi nadejdca ca... - Eu nu am nici o nadejde, a intrerupt-o batranul cu calm. Fata a vazut securea lucind la braul lui. - Nu am nevoie de speranta, a continual Arch Bug. - Ai sa mori cu siguranta, a spus Rachel, facand un efort ca sa nu-i tremurc glasul. Te vor lua soldatii. - Da, ma vor lua, a spus batranul si trasaturile i s-au mai indulcit. Imi voi vedea iar nevasta. - Nici nu ma pot gandi la sinucidere, a spus Rachel, departandu-se de batran cat de mult putea. Daca tot iti este dat sa mori, de ce vrei sa-ti p3tezi moartea cu... violenta?

- T u crezi ca razbunarea este o pata pe suflet? a intrebat Arch Bug, ridicand din sprancene. Este un lucru de onoare, femeie. Este datoria pe care o am feta de nevasta mca. - Dar eu nu am nici o vina, a spits feta cu hotarare. De ce ar trebui sa servesc eu razbunarii tale? Eu nu ti-am fecut nimic dumitale sau celor din familia dumitale. Batranul nu o asculta. Cel putin nu o auzea pe ea. S-a fntors putin si a dus mana la secure, zambind, pentru ca sc auzea zgomot de pasi. - Ian! a strigat Rachel. Nu intra!! Bineinteles ca el a incrat. Rachel a luat o carte si a aruncat-o in capul batranului. El a suportar cu usurinta lovitura si a apucat-o din nou de incheietura mainii. - Da-i drumul, aspus Ian ragusit. PieptuI i se ridica si cobora, iar fataii eta acoperita de transpiratie. Rachel ii simtea mirosul chiar dincolo de mirosul urat al batranului. Si-a smuls mana din stransoarea lui Arch Bug, cuprinsa de groaza. - Nu-1 ucide! le-a strigat Rachel amandurora, dar nici unul dintre ei nu a ascultat-o. - Ti-am spus, nu-i asa? 1-a intrebat Arch Bug pe Ian. Vorbea calm, de parca ar fi fost un dascal domic sa le demonstreze elevilor sai valabilitatea unci teoreme. Quodercit demonstrandum. Q.E.D. - Las-o in pace! a spus Ian punand mana pe cutit. - Ian, nu! N u trebuie sa feci asta! a strigat Rachel. Ian a privit o furios si derutat, dar Rachel i-a infruntat privirea. Ian a luat mana de pe cutit. A facut un pas intr-o parte. Bug s-a miscat astfel incat sa il poata lovi cu toporul. Ian s-a asezat inaintea lui Rachel, aparand-o cu trupul lui. - Omoara-ma pe mine, i-a spus el lui Arch Bug. Fa-o. - Nu! a strigat Rachel. Nu asta a m ... Nu! - Vino-ncoace, femeie! a spus Arch Bug, intinzand mana teafara. Sa nil te temi. Am sa termin treaba repede! Ian a prins-o cu putere pe Rachel si a impins-o. Fata s-a lovit cu capul de perete, iar Ian s-a pus in fata ei, asteptand neinarmat, pentru ca ea asa voise. - Mai intai omoara-ma naibii pe mine, a spus el linistit. - Nu, a replicat Arch Bug. Trebuie sa astepti sa-ti vina randul. Ochii lui batrani si vii l-au masurat cu raceala si cu inteligenta, iar toporul s-a miscat putin, cu ncrabdare.

Rachel a inchis ochii si a inceput sa sc roage, pentru ca era tot cc pucea sa faca in starea in care se alia, cuprinsa de spaima. A anzit un sunct si a deschis ochii. S-a vazut o ceata cenusie plutind prin acr si, intr-o clipa, Arch Bug era intins la pamant. Rollo se afla deasupra lui, maraind. Arch Bug era banan, dar dispcrarea ii dadea putere. L-a apucat pc Rollo cu mana teafara de beregata, in limp ce ridica ce ala lea mana, in care tinea toporul. - Nu! a strigat Ian facand un pas inainte, dandu-1 la o parte si apucand mana in care se afla toporul. Lama a cazut cu un burn, iar Rachel nu a mai vazut nimic inaintea ochilor si Ian a tipat. A facut o miscare, fara a vedea nimic inaintea ochilor, cand a simtit ca o palma i s-a pus pe umar si a tras-o inapoi. S-a lovit de perete $i a alunecat m jos, ramanand cu gura deschisa. Pe podea erau resturi de blana si de sange. Un pantof a lovit-o peste picior si ea s-a departat taras. Parea sa fie sange peste tot, pe perete, pe podea. Si camasa lui Ian era imbibata in sange. Fata ii vedea muschii spatelui. Ian statea in genunchi, langa Arch Bug, incercand sa apuce toporul, in vreme ce batranul incerca sa ii bage degetele in ochi penrru a-1 orbi. Rollo se tot repezea la cele doua trupuri inclestate, maraind si latrand. Era de-a dreptul fascinata de ceea cc se petrecea, desi avea oarecum senzatia ca in spatele ei se afla cineva. A simtit ca o calca cincva pe tivul fustei si a ridicat ochii. - Ai cumva lipici la barbatii inarmati cu topoare? a intrebat William, ridicand pistolul, tintind si tragand.

101 R E D IV IV U S

Tocmai imi prindeam parul ca sa cobor la ceai, cand a batut cineva discret la usa. - Intra! a strigat John, in timp ce i$i tragea gherele. Usa s-a deschis si a aparut baiatul din Cornwell care facea cateodata pe servitorul lui William. I-a spus ceva lui John intr-o limba despre care am

crezut ca este engleza si i-a dat un bilet. John a dat din cap cu amabilitate si i-a cerut sa piece. - Ai inteles ce a spus? 1-am intrebat cu vadita curiozitate, in timp ce el rupea sigiliul. - Cine? Ah, Colenso? N-am inteles nici un cuvant, a replicat John, tuguindu-$i buzele. - Ce e? 1-am intrebat. - Un bilet de la colonelul Graves, a spus impaturindu-I. Ma tntreb daca... A batut din nou cineva la usa si lordul s-a incruntat, spunand: - Nu acum. Vino mai tarziu. - As veni mai tarziu, a spus un glas cu accent scotian. As face asta, dar e urgent, pricepeti? Usa s-a deschis si a intrat Jamie, inchizand usa in urma lui. M-a vazut si a inmarmurit pret de o clipl Apoi i-am shrit in brat;e si am simtit caldura mipului sau mare, care a invaluit totul in jur, Nici nu sdu unde imi disparuse sangele. Se parea ca nu mai aveam pic de sange in cap si am vazut stele verzi inaintea ochilor. Am simtit dcodata cum nu ma mai tineau picioarele. Jamie ma tinea in brate si ma saruta, mirosind a bere, cu barba intepandu-mi obrazul, cu degetele in parul meu, iar sanii mei se umflau si se lipeau de pieptul lui. - Da, este, am spus. - Ce? a intrebat el, departandu-se pentru o clipa. - Sangele meu, am spus, aringandu-mi buzele. Mai ft asta inca o data. - Am s-o fee, m-a asigurat el, dar sunt soldati britanici prin preajtna si cred... S-a auzit zgomot de pasi venind de jos si realitatea s-a instalat din nou. L-am privit cu ochi mari si m-am asezat brusc, simtind cum inima imi batea sa-mi sparga pieptul. - De ce mama dracului nu esti mort? A ridicat din umeri in semn de raspuns si a schitat un zambet. Era foarte slab, bronzat si murdar. Am simtit miros de transpiratie si neplacuta senzatie data de hainele nespalate. De asemenea mi-a ajuns la nari mirosul de voma. Coborase de multa vreme de la bordul unei nave. - Daca mai zaboviti o clipa, domnule Fraser, puteti fi mort cu adevarat, a spus John, care se dusese la fercastra si privisc in strada. S-a intors spre noi si am vazut ca feta lui era palida, dar parea sa arda ca o lumanare.

- Asa? S-au mi scat mai repcde decat ma asteptam, a spus el nemultumit, apropiindu-se de fereastra pentru a vedea cum stateau lucrurile. S-a Intors de la fereastra si a spus, zambind: - Ma bucur sa te vad, John, fie si numai pentru o clipa. John a zambit la randul sau si a atins usor bratul lui Jamie, de parca ar fi vrut sa se asigure ca era Intr-adevar acolo, in carne si oase. - Da, a spus Grey In cele din urma, deschizand usa. Sa mergem la scara din spate. De acolo, o alca scara duce in pod. Daca pod ajunge pc acopcris... Jamie m-a privit si tot ce simtea i se citea in ochi. - O s& ma intorc, a spus el. O s-o fac atunci cand o sa pot. A ridicat o mana vrand sa ma atinga, a facut o grimasa si $-a intors brusc, pentru a porni pe urmele lui John. Au disparut amandoi. Zgomotul pasilor lor a fost acoperit de tropotul care venea de jos. Am auzit cum jos se deschidea o usa si am deslusit glasuri de barbati, care cereau imperativ sa intre. Doamna Figg, Dumnezeu s-o binecuvanteze, nu voia cu nici un chip sa faca precum i se cerea. Ramascsem nemiscata pana atunci, dar cand am auzit glasul doamnei Figg, m-am pus in miscare. Eram atat de uluita de cele in tamp late In ultimele cinci minute, Incat, In mod paradoxal, avcam mintea clara. Nu era loc In mintea mea pentru ganduri, speculatii, usurare, bucurie, $i nici macar pentru Ingrijorare - singurul lucru de care mai dispuneam fund probabil capacitatea de a reacdona In situatii de urgenta. Mi-arn luat repcde boneta, mi-am tras-o pe cap si m-am dus la usa, indesandu-mi din mers parul sub ea. Daca Imi uneam fortele cu doamna Figg, puteam sa-i retinem pe militari suficient de m ult... Poate ca totul ar fi mers bine daca nu as fi dat peste Willie. - M am i Claire! a exclamat el. Unde e tata? Sunt... Ma apucase de maini si eu m-am sprijinit de perete, dar atentia lui Willie a fost deturnata din cauza zgomotelor care se auzeau. S-a uitat In direcda de unde se auzea galagia si mi-a dat drumul, cu ochii iesid din orbite. Jamie se alia In capatul holului. Alaturi de el se afla John, alb ca varul si cu ochii mari, la fel ca si Willie. Era izbitoare asemanarea dintre Jamie si William. Trasaturile lui William se Inasprisera $i Isi pierdusera blandetea specific^ unui copil. Din ambele capete ale holului straluceau ochi albastri ca de pisica si barbatii care se priveau aveau constituda familiei MacKenzie. Willie era destul de matur pentru a-si da seama cum arata.

A facut o grimasa, dovedind ca era socat. S-a uitar la mine, la Jamie si iar la m ine... citind adevarul pe chipul meu. - Cine sunteti dumneavoasrra? a intrcbat el privindu-l pe Jamie. Am vazut cum Jamie isi indrepta spatele, ignorand pur si simplu zgomocele care sc auzeau dc jos. - James Fraser, a spus el, uitandu-se la William cu atata intensitatc, incat parea ca doreste sa retina fiecare amanunt. - M-ai intalnit la HeKvater. Atunci ma numeam Alex MacKenzie. William a clipit din ochi o data si apoi Inca o data, uitandu-se la John si intreband: - Cine... cine mama dracului sunt eu? John a deschis gura ca sS ii raspundS., dar Jamie a fost cel care i-a spus: - Esti un blestemat de papistas. Numele rau de botez este James. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, pe chipul lui a trecut o unda de regret, dar aceasta a disparut imediat. - Este singurul nume pe care aveam dreptul sa ti-1 dau, a continuat el incet, privindu-si fiul. Imi pare rau. Mana scanga a lui Willie a tasnit spre cingatoare, cautand instinctiv sabia. Negasind nimic acolo, mana lui s-a indreptat spre piept. Mainile ii tremurau, insa, atat de rau, incat nu se putea descheia. A tras pur si simplu de stofa, cautand apoi ceva. A tras un obiect peste cap si 1-a aruncat in direepa lui Jamie. Din reflex, Jamie a ridicat mana si a prins rozariul din lemn. - Sa fiti blestemat, domnule! a exclamat William cu voce tremuranda. Sa ajungeti in iad! S-a intors apoi spre John, strigand: - Si tu! Tu stiai, nu-i asa? Sa fii blestemat si tul - William..., a spus lordul, intinzand mana neajutorat spre el, dar inainte de a mai fi putut spune ceva, s-au auzit vocile unor oameni care urcau scarile. - Sassenach, ai grija sa ramana pe loc! a strigat Jamie si glasul lui s-a auzit cat se poate de [impede in ciuda zgomocului. L-am apucat de brat si William a intrcbat: - Ce...? Militarii au urcat scarile si cel aflat in frunte, a strigat: - Iata-I!

Militarii s-au inghesuit deodata si au incercat sa treaca de mine si de Willie, care incerca sa se smulga din mana mca. Deodata oamenii au incetat sa se mai impinga unii pe altii si s-au mai linistit. Boneta mi-a cazut pe ochi si i-am dat drumul lui Willie, ca sa mi-o trag de pe cap. Am aruncat-o pe podca, avand convingerea ca nu era impor­ tant sa arat ca o femeie respcctabila. Mi-am dat parul din ochi si 1-ain apucat pe Willie din nou de brat, cu toate ca acest lucru nu era necesar, deoarcce parea sa se fi prefecut in stana de piatra. Militarii se pregatisera de atac, dar era ceva ce ii oprea. M-am intors si 1-am vazut pc Jamie, care il apucase de gat pc John si ii pusese un pistol la tampla. - Daca mai faced un pas, a spus el calm, dar destul de tare ca sa fie auzit, ii trag un glont in cap. Crederi ca as avca ceva de pierdut? Pentru ca eu si Willie ne aflam chiar in fata lui, am crezut ca avea ceva de pierdut. Militarii nu stiau, insa, acest lucru si judecand dupa chipul lui Willie, erain sigur ca era gata mai curand sa isi smulga limba decat sa spuna adevarul. Credeam, de asemenea, ca, in clipa aceea, nu prea ii pasa daca Jamie il omora pe John, Simteam ca brand lui era ca de otel. Daca ar fi putut, 1-ar fi omorat si pe Jamie, si pe John. Barbadi din jurul meu s-au foit pudn, dar dupa aceea nici unul nu s-a miscat. Jamie m-a privit cu un chip pe care nu se putca deslusi nimic, pentru ca apoi sa-1 traga dupa sine pe John, indreprandu-se catre scara din spate. Jamie si John nu s-au mai vazut si caporalul care se afla langa mine s-a intors spre oamenii lui $i a ordonat: - Luati-o prin spate! Repedc! - Stari pe loc! a ordonat William, revenind parca la viata si smulgandu-si bratul din stransoarca mainii mele. Ai oameni in spatele casei? - Nu, domnule, nu m-am gandit.... a spus caporalul. - Idiotule! i-a spus William sec. - Da, domnule, dar ii putem prinde daca... Omul se misca nerabdacor in vreme ce vorbea. Willie strangea pumnii si avea dindi inclestad. Pe chipul lui se putca citi ce gandea, de parca toate i-ar fi fost scrise pe fruntc. Nu credea ca Jamie il va impusca pe Lordul John, dar nu era sigur de acest lucru. Daca trimitea oameni dupa ci, exista o sansa ca militarii sa-i ajunga

din urma, ceea ce insemna c& unul dintre ei doi putea sa moara. Daca nici unui dintre ei nu murea si Jamie era capturat, nu se putea sti ce ar fi putut spline si cui. Riscul era prea mare. Avand o senzatie de dej'a vu, 1-am vazut facand tot felul de calcule, pentru ca apoi sa se intoarca spre caporal. - Intoarce-te la comandantul dumitale, a spus el calm. Spune-i c i domnul colonel Grey a fost luat ostatic de catre... de catre rebeli si mai spune-i sa transmits aceasta stire tuturor posturilor de garda. Urmeaza ca eu sa fiu tinut la curent in leg&tura cu orice schimbare de situatie. Soldatii au mormait nemultumiti, dar nu se putea vorbi despre reactii de insubordonare. Au pierit si acele murmure, de indata ce militarii au observat privirea lui William. Caporalul si-a muscat buzele, dar apoi a salutat, spunand: - Sa traiti, am inteles! S-a intors apoi pe calcaie, a facut un gest $i soldatii sai au inceput sa coboare scarile. Willie i-a privit in vreme cc plecau. Apoi, ca si cand dintr-odata ar fi vazut-o, s-a aplecat si mi-a ridicat boneta. Framantand-o intre palme, m-a privit patrunzator. Mi-am dat seama ca tot ceea ce urma avea sS fie interesant. Nu imi pasa de asta cata vreme stiam ca Jamie nu avea sa-1 impuste pe John. Nu imi faceam nici o iluzie in ceea ce privea primejdia in care se gaseau, simteam asta. Mirosul de transpiratie si de praf de pusca plutea in aer. Podeaua a vibrat cand usa de jos a fost inchisa cu zgomot. Nici asta nu conta. Era irt viatd. Si eu eram. Grey era in camasa si ploaia il udase pana la piele. Jamie s-a apropiat de peretele magaziei si a privit prin crapatura dintre scanduri. A ridicat o mana, cerandu-i lui John sa pastreze linistea. John a asteptat tremurand si s-au auzit niste glasuri. Cine putea fi? N u erau soldati. N u se auzea sunetul specific obiectelot din metal sau al armelor. Glasurile s-au pierdut si Jamie s-a intors. S-a incruntat, observand pentru prima data ca Grey era ud pana la piele. Si-a dat jos pelerina de pe umeri si a pus-o pe umerii lui Grey. Si pelerina era uda, dar era din lana si pastrase in ea caldura trupului lui Jamie. Grey a inchis ochii o clipa, bucurandu-se.

- Pot sa stiu si eu ce anume ai facut? a intrebat Grey, deschizand ochii. - Cand? a intrebat Jamie, zambind. Acum sau de cand nu ne-am mai vazut? - Acum. -A h ! a spusJamie, asezandu-se pe un butoi si sprijinindu-se de pcrete. Grey a observat ca acel „ah“ fusese, de fapt, un „ahh“, semn ca Fraser isi petrecuse mult timp intre scotieni. Jamie il privea cu ochii lui albastri, tuguindu-si buzele. - Esti sigur ca vrei sa stii? E mai bine sa nu afli. - Ma incred in judecata si in discretia ta, domnule Fraser, a spus Grey cu politete. Am, insa, mai multa incredere in judecata si in discretia mea. Sunt sigur ca ma vei ierta pentru ceea ce am spus. Pe Fraser pareau sa il amuze spusele lordului. A dat din cap si a scos de sub camasa un pachetel din panza ceruita. - Am fost vazut in timp ce luam asta de la fiul meu adoptiv, a spus Jamie. Persoana care m-a vazut m-a urmarit intr-o carciuma. Apoi s-a dus la cea mai apropiata companie, in timp ce eu beam ceva. I-am vazut pe militari venind pe strada si am presupus ca pe mine ma cauta, asa ca... am plecat. - Cred ca tu cunosti foarte bine zicala care spune ca omul vinovat fuge. De unde stii ca te caucau $i ca nu s-au luat dupa tine abia dupa ce ai plecat din carciuma? Jamie a zambit, spunand: - Poate ca este vorba despre instinctul celui vanat. - Inteleg, dar ma mir ca ai fosc incohit, cu asemenea instincte ascutite. - Da, asa este, dar si vulpile imbatranesc, nu-i asa? a intrebat Jamie sec. - De ce mama dracului ai venit in casa mea? a intrebat Grey deodata, iritat. De ce nu ai fugit la marginea orasului? Fraser a pilmt surprins. - Soda mea, a spus el simplu, si Grey si-a dat seama socat cJ nu lipsa de prevedere sau neglijenta 1-au facut pe Jamie sa vina in casa lui. Venise pentru ea. Pentru Claire. Iisuse!$\-a spus el, simdndu-se cuprins de panica. Claire! Nu era insa momentul sa spuna ceva, chiar daca ar fi stiut ce anume sa spuna. Au pornit pe o straduta si au ajuns in spatele unei carciumi, ascunzandu-se dupa un butoi deschis de bere, in care cadeau picaturile de ploaie si care mirosea a orz. Apoi si-au continual drumul incetinind pasul. De la bun

inceput, Jamie il apucase pe John de mana; lordul simtea ca ii amorteste bratul, dar nu spuse nimic. Au trecut pc langa doua sau trei gmpuri de soldati, iar lordul a continuat sa mearga umar la umar cu Jamie, privind inainte. Nu exista nici un fel de conflict in mintea lui John. Daca ar fi strigat dupa ajutor, Jamie ar fi fost ucis si ar fi murit cel putin un militar. Jamie tinea in mana pistolul ascuns sub haina. A pus arma la brau numai dupa ce au ajuns in locul in care isi Usase calul. Era un cal care apartinuse unui civil. Jamie 1-a lasat pe Grey pe veranda, spunandu-i: R&mcii aid, in timp ce el intra in casa. Simtul de conservare il indemna pe Lordul John sa o ia la fuga, dar s-a stapanit. Jamie a aparut din nou, zambind. Carevasazica nu ai fost sigur ca am sa ram&n aid? A i dreptate. Nici el nu era sigur ce anume va face Jamie. - Hai sa mergem, a spus scotianul, indemnandu-1 pe lord sa-1 urmeze in grajd, unde a inseuat repede un al doilea cal si i-a dat haturile lui Grey. - Profo m a , a spus el politicos, indreprand pistolul asupra nobilului. Asta asa, daci te intreaba cineva mai tarziu ce s-a intamplat. Vei veni cu mine, iar eu te voi impusca daca ma tradezi in vreun fel sau daca faci vrco miscare, mainte de a fi iesit din oras. Ne-am inteles? - Ne-am inteles, a raspuns Grey scurt, incalecand. A mers putin inaintea lui Jamie, constient ca intre omoplatii lui exista un spatiu mic si rotund. Pro forma sau nu, Jamie vorbise serios. S-a intrebat daca Jamie avea sa-l im pure sau avea sa-i franga pur si simplu gatul cand va alia. Credea ca il va ucide cu mainile goale. Era un lucru visceral, ca sexul. Nu se gandise serios sa ascunda adevarul. Nu o cunostea pe Claire Fraser nici pe departe atat de bine cum o cunostea Jamie, dar stia foarte bine ca ea nu putea pastra un secret. Nu putca pastra secrete fata de nimeni, cu atat mai putin fata de Jamie. Bineinteles ca s-ar fi putut sa mai dureze ceva vreme pana cand Jamie avea ocazia si-i vorbeasca lui Claire. Dar il cunostea pe Jamie Fraser mai bine decat o cunostea pe Claire si stia foarte bine ca nimic si nimeni nu il putea tine prea mult timp departe de ea. Ploaia incetase si razele de soare sclipeau in balti. Peste tot era miscare, era agitatic. Armata era cantonata la Germantown, dar in Philadelphia erau tot timpul soldati. Nerabdarea lor, faptul ca stiau ca se va relua campania,

parca afectase intregul oras ca o epidemie ale carei simptomc se transmiteau de la un om la altul. O patrula i-a oprit, dar imediat dupa aceea le-au fecut semn sa rreaca, de indata ce Grey s-a prezentat si a spus ce grad avea. Pe Jamie 1-a prezentat drept domnul Alexander MacKenzie, un nume de care el se folosise la Helwater, cand fuscse prizonierul lui Grey. Ah, Doamnelz gandit nobilul deodata, in vreme ce se departau de patrula. William. Avand in vedere socul confruntarii si plecarea lor intempestiva, nici macar nu avusese timp sa se gandeasca la el. Daca Grey ar fi fost mort, ce ar fi fecut William? Gandurile lui zumzaiau ca un roi de albine. N u se putea concentra asupra nici unuia dintre ele, pentru ca i se invalmascau toate in minte. Denys Randall-Isaacs, Richardson. Dacd Grey nu avea sa mai fie pe aceasta lume, el ar fi arestat-o aproape sigur pe Claire. William 1-ar fi impiedicat, daca ar fi stiut. Dar William nu $tia ce era Richardson... Nici Grey nu stia cu siguranta. Henry si iubita lui dc culoare - Grey stia acum ca erau iubiti, le vazuse chipurile Dottie si quakerul. Daca aceste vesti socante nu aveau sa-1 ucida pe Hal, acunci el avea sa porneasca spre America si calatoria avea sa-1 ucida cu siguranta. Percy, oh, lisuse, Percy. Acum Jamie se afia inaintea lui, deschizind calea. Pe drum se aflau mai multe grupuri de oameni, majoricatea fermieri care aduceau in carutele lor alimente pentru armata. II priveau curiosi pe Jamie si cu uimire pe Grey. Nici unul nu s-a oprit si nu le-a adresat vrcun cuvant. Jamie s-a departat de drumul principal si au ajuns tnrr-un loc impadurit, unde se vedea un rau. Jamie a descalecat si si-a lasat calul sa bea. Grey i-a urmar exemplul. Se simtea ciudar, era ca si cand nu ar fi arms niciodata o sa sau niste haturi, ca si cand aerul racoros ar fi trecut prin el. Jamie s-a aplecat, a baut, apoi si-a dat cu apa pe fata si pe cap si s-a scuturat ca un caine, spunand: - Mukumesc, John. N u am avut vreme sa-ti multumesc mai devreme. Iti sunt foarte recunoscator. - Sa-mi multumesti? a Intrebat lordui. Nu am avut de ales. M-ai rapit, amenintandu-ma cu arma. Jamie a zambit; rensiunea din ultima ora mai slabise, iar ridurile care ii brSzdau chipul s-au atenuat.

- N u pentru asta id multumesc, a spus el. Id multumesc pencru ca ai avut grija de Claire. - De Claire, a spus Grey. - Da, de Claire, a spus Jamie, aplecandu-se pentru a-1 vedea mai bine pe nobil. Ti-e bine, John? Esti cam palid. - Cam palid, a mormait nobilul. Inima li batea neregulat. Poate ca, in cele din urma, avea sa se opreasca. Astepta ca inima lui sa faca asta, daca dorea, dar ea continua sa bata. Nici o speranta, deci. Jamie continua sa-1 priveasca patrunzator. Cel mai bine era sa termine repede cu totul. A tras adanc aer in piept si si-a lasat sufletul in grija lui Dumnezeu. - Am cunoscut-o carnal pe soda ta, a bolborosit el. Se asteprase sa moara instantaneu, dar viaca si-a urmat cursul. Pasarile cantau in copaci, caii pasteau si se auzea si vuietul apei. Lordul a deschis un ochi si a observat ca Jamie il privea, dnand capul aplecat intr-o parte. - Asa? De ce? a intrebat scotianul cu vadita curiozitate.

102 L U C R U R I M O S T E N IT E - A a a ... te rog sa m a scuzi, am spus dandu-ma un pas inapoi si, zarind manerul usii camerei mele, m-am refugiat acolo, lasandu-1 pe William sa-si revina in intimitate. Nu era vorba doar despre Willie. M-am lipit de usa, de parca m-ar fi urmarit varcolacii. Am simtit cum inima imi bubuia in piept. - Dumnezeule mare! am soptit, simtind ca am in cap un gheizer pe cale sa explodeze, raspandind raze de soare si diamante. Mi-am dat cu greu seama c i ploua si apa murdara lovca in storuri, dar nimic nu se compara cu efervescenta din interiorul meu. Vreme de catcva minute am r3mas nemiscata, cu ochii incbisi. fara a ma gandi la nimic. N u puteam decat sa repet: „Multumescu-ti, Doamne!" O bataie in usa m-a scos din transa. Am deschis usa si William se afla in prag.

Cama$a era inca desfacuta in locul in care fusese rupta. Inima ii batea cu repeziciune. Imi dadeam seama dupa vencle ce ii pulsau la gat. S-a inclinat in fata mea. A incercat sa zambeasca, nu a reusit si a renuntat. - Nici nu stiu cum sa-ti spun... in situatia data. - Oh! am exclamat derutata. Spcr ca relatia dintre noi nu s-a schimbat. M-am gandit deodata ca relatia dintre noi doi ar fi putut avea de suferit. Tineam foarte mult la el, ca si la... tatii lui. - Crezi ca ai putea sa continui sa-mi spui „mama Claire"? Asta panJ cc ne gandim la ceva m ai... pocrivit, am adaugat eu, vazand cum mijca ochii pentru ca nu era intocmai de acord cu ceea ce spuneam. Oricum, cu continui sa fiu mama ta vitrega, indiferent de... aaa... de situatie. S-a gandit la ceea ce ii spusesem, apoi a dat din cap, spunand: - Pot sa intru? Vreau sa vorbesc cu tine. - Da, crcd ca da. Daca nu i-as fi cunoscut pe ambii sai tati, m-as fi mirat ca a reusit si isi stapaneasca uimirea si furia care pusesera stapanire pc el cu un sfert de ora mai devreme. Jamie se stapanea din instinct, John se stapanea pentru ca asa se obisnuise. Amandoi aveau o vointa de fier. William dadea si el dovada de vointa, indiferent daca aceasta era mostenita sau cultivata. - Sa ccr sa ni se aduca ceva? am intrebat. Putin coniac. E bun cand ai un soc. A dat din cap in semn ca nu. Nu a vrut sa stea jos, cred ca nici nu putea. S-a sprijinit de perete. - Stiai, nu-i asa? Cred ca ti-ai dat seama de asemanare, a adaugat el cu amaraciune in glas. - Estc o asemanare cu adev&rat izbitoare, am spus eu incet. Da, stiam. Sotul meu mi-a spus... m-am intrerupt pentru ca nu stiam cum sa-i spun, dar in cele din urma, m-am hotarat si am continuat... mi-a spus in ce conditii te-ai nascut. Si cum aveam sa-i spun eu care fuseserS acele conditii? Stiam foarte bine ca existau catcva explicatii ciudate care s-ar fi cuvenit a fi date. Prinsa de aparitia brusca a lui Jamie si dc fuga lui, nu m-am gandit ca eu voi fi aceea care le va da. Vazusem altarul pe care il avea in camera lui, cu portretele celor doua mame ale sale, amandoua atat de dureros de tinerc. Varsta nu s-ar fi cuvenit sa-mi dea intelepciunea necesara pentru a face fata unei astfcl de situatii?

Cum sa-i spun ca venirea lui pe lume era rezultatul santajului impulsiv si incapatanat al unei fete tinerc? Cum sa-i spun c i din cauza lui murisera cei doi oameni care fuscscra ocrotitorii lui legali? Daca exista cineva care sa-i spuna ce insemnase nasterea lui pentru Jamie, atunci acel cineva nu putea fi deceit Jamie. - Mama ta ..., am inceput eu, avand o ezitare. Jamie ar fi luat toata vina asupra lui, nevrand sa pateze memoria Genevci. Stiam asta, dar nu aveam sa accept asa ccva. - Era un om caruia nu-i pasa de nimic, a spus William, privindu-ma patrunzator. Toata lumea spune ca nu-i pasa de nimic. A fost vorba... cred ca vreau sa stiu lucrul acesta... a fost vorba despre un viol? - Dumnezeule, nu! am exclamat ingrozita, observand ca nu mai tinea pumnii chiar atat de strans. - Asta e bine, a replicat el, rasufland usurat, in sfarsit. Esti sigura c i nu a mintit? - Sunt sigura, am raspuns. El si tatal lui puteau sa-si ascunda sentimentele. Eu nu eram in stare sa fac asta, nu a? fi putut sa-mi castig niciodata existenta din jocul de carti. Uneori este bine sa ai un chip care sa nu iti tradeze sentimentele. Am ramas nemiscata, lasandu-1 sa-si dea scama ca spuneam adevSrul. - Crezi... S-a oprit si a inghitit cu greu nodul care i se pusese in gat, pentru ca apoi sa spuna: - Crezi ca s-au iubit? - Cred ca s-au iubit cat s-a putut de mult, am spus meet. Nu au avut mult timp. A fost vorba doar de o noapte. II durea ce ii spusesem si as fi dorit atat de mult sa-1 fi luat in brate pentru a-1 consola. Dar el era barbat, un barbat tanar, suparat c i i se ghicea durerea. O si si-o stapaneasca asa cum se va pricepe $i mi-am spus ca vor mai trecc probabil ani pana cand va invata sa impartascasca durerea. - Da, a spus el in cele din urma, strangand din buze ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar s-a razgandit. D a... inteleg. Din tonul lui era destul de clar ca nu intelegca si ca nu avea nici o idee ce intrebare sa mai puna. Nu stia nici cum ar putea sa se impacc cu informatia pe care tocmai o primise.

- M-am nascut exact la noua luni dup2 casatoria parintilor rnei, a spus cl, privindu-ma patrunzator. L-au dus de nas pe tatal meu sau si-a facut mama de cap inainte de a se casatori? - Poate d te exprimi putin cam dur, am spus. - N u e asa! a replicat el hotarat. Cum au stat lucrurile? - T a ... Jamie nu ar insela pe nimeni, daca e vorba despre casatorie. Exceptandu-lpe Frank, am spus In gand. Oricum nu a stiut de la bun inceput ce face... - Tatal m eu..., a spus el repede. Tata, adica Lotdul John... stie, adica a stiut? - Da, am raspuns, simtind ca ma trece un fior de gheata. Nu cred c3. stia ca Lordul John se casatorise cu Isobel mai ales de dragul lui si de dragul lui Jamie, dar nu voiam sa ii spun care fusesera motivele Lordului John. - Toti, am spus cu hotarare, toti pacru au dorit sa faca ce era mai bine pentru tine. - Mai bine pentru mine, a spus el cu tristete. Asa estc. Stransese pumnii atat de tare incat oasele mainii i se albisera. Ma privea cu ochii mijiti si mi-am dat seama ca arata exact ca un Fraser gata sa explodeze. Stiam foarce bine ca nu aveam cum sa impiedic explozia, dar am mcercat totusi, atingandu-1 cu o mana. - William, am inceput. Crede-ma... - Te cred, a spus. N u imi mai spune nimic. La naiba! S-a intors pe calcaie si a lovit cu pumnul in u?a atat de tare, incat s-a zguduit toata incaperea. Si-a scos pumnul din gaura pe care o facuse ?i a plecat valvartej, rupand o bucata din balustrada in timp ce cobora scarile. Am iesit la timp pentru a-1 vedea purtand pe umar o bucata de lemn cu care a lovit candelabrul de cristal ce s-a fecut tandari. S-a oprit Intr-un colt al scarii si am crezut ca o sa cada, dar el a aruncat bucata de lemn ca pe o sulita in ramasitele candelabrului, scotand un fel de geamat sau un oftat. A continuat sa coboare, lovind peretele din cand in cand cu pumnul ranit. A lovit cu umarul usa de la intrare, a deschis-o si a iesit de parcJ ar ft fost o locomotive. Am ramas inmarmurira in plin haos si am pus mana pe balustrada distrusa. Se vedeau luciri de curcubeu din cioburile de candelabru care zaceau pe podea.

S-a vazut o miscare. S-a zarit o umbra. O silueta mica a inrrat $i si-a tras gluga pelerinei. Jenny Fraser Murray a privit dezastrul, apoi a inaltat privirea si a spus amuzata: - Aschia nu sare departe de trunchi. Dumnezeu sa ne aiba in pazS!

103 CEASUL LUPULUI Armata britanica parasea Philadelphia. Raul Delaware era plin dc ambarcatiuni, iar bacurile parcurgeau neintrerupr distanta dintre Stare Street si Cooper’s Point. Trei mii de membri ai Partidului Conseivator pargseau orasul pentru ca se temeau sa ramana acolo in absenta protectiei armatei. Generalul Clinton le fagaduise ca ii va ajuta s5 piece, desi bagajele lor erau o adevarata pacoste, inghesuite prin docuri si ocupand foarte mult spatiu pe ambarcatiuni. Ian si Rachel se aflau pe malul raului, la umbra unui sicomor si priveau cum era demontata o baterie. Artileristii trudeau in camasi. Vestoanele lor albastre erau pe iarba, la cativa pasi de ei. Luau tunurile cu care aparasera orasul si le pregateau ca sa poatd fi transportate la bordul navelor. N u se grabeau si nici nu ii interesau cei care ii priveau. Nu mai conta acum. - Dumneata stii unde se due? a intrebat Rachel. - Da, stiu. Fergus spune ca se due spre nord ca sa vina in ajurorul militarilor din New York. - L-ai vazut? 1-a intrebat Rachel vadit interesata. - Da, s-a intors acasa aseara. Acum va fi in siguranta, odatsi cc conservatorii si armata au plecat. - In siguranta, a replicat Rachel cu scepticism. In siguranta de care se poate bucura cineva in astfel de vremuri, vrei sa spui. Si-a scos boneta si si-a dat deoparte suvitele intunecate care ii ajunsesera pe obraz. Ian a zambit, fara sa scoaca un cuvant Ea stia la fel de bine ca si el ce lnseamna iluzia ideii de a fi in siguranta.

~ Fergus zice ca bricanicii vor sa taie coloniile in dona, a spus Ian. Sa existe coloniile din nord si cele din sud, astfel meat sa se poata ocupa de fiecare parte separat. - Asa spune? Si de unde stie el coate acestea? a intrebat fata cu interes. - De la un ofiter britanic al carui nume este Randall-Isaacs. El sta de vorba cu Fergus. - Vrei sa spui ca e spion? De partea cui se afla? DupS ce a rostit aceste intrebari, fata a strans din buze. Ian nu stia cum gandesc quakerii despre spioni si nici nu voia sa intrebe asta chiar acum. Era vorba despre un subiect delicat: filozofia quakerilor. - N u prea vreau sa ma gandesc, a raspuns el. Se da drept agent american, dar asta poate fi doar de fatada. In vreme de razboi nu poti avea incrcdere In nimeni, nu-i asa? Pentru ca vorbise astfel, fata, care avea mainile la spate si se sprijinea de sicomor, s-a intors spre el, intreband: - Chiar nu poti? - Am incrcdere in tine, a raspuns Ian. Si in fratele tau. - $i in cainele tau, a spus Rachel, privindu-I pe Rollo care se tavalea pe spate, tncercand sa se scarpine. Ai incredere in matusa si in unchiul tau si in Fergus si in sotia lui? Mie mi se pare ca ai multi prieteni. Fata s-a apropiat mai mult de el, privindu-1 cu ingrijorare si intreband: - Te doare bratul? - Ah, e destul de bine, a rcplicat Ian zambind si ridicand umarul sanatos. Il durea bratul, dar il ajuta bandajul. Cand il lovise cu toporul, Arch aproape ca ii taiase bratul stang, lama patrunzand adanc in carne si rupsese osul. Matusa lui ii spusese ca avusese noroc, pentru ca nu ii fusesera afectate tendoanele. Tot ea mai spusese ca trupul are calitatea de a se vindeca, asa ca osul si carnea se vor reface. Rollo se vindecase. Rana facuta de glont nu lasase nici un fel de urme si, desi incepuse sa i se albeasca botul, umbla prin tufisuri ca pestele prin apa, adulmecand de zor. Rachel a oftat si 1-a privit patrunzator, zicand: - Ian, te gandesti la ceva dureros si ar fi mai bine sa-mi spui despre ce e vorba. S-a intamplat ceva? Se intamplasera foarte multe lucruri, multe se intamplau in jurul lor si aveau sa se mai intample. Cum ar fi putut sa-i spuna...? Pe de alta parte, nu putea sa nu-i spuna.

- Lumea se intoarce cu susul in jos, a spus el incet. Tu esti singurul lucru constant. Singurul lucru care ma leaga de pamant. Privirca ei a devenit mai blanda si l-a intrebat: - Sunt? - Scii foarte bine ca esti, a spus el ragusit. A privit in alta parte, simtind ca inima ii batea sa-i sparga pieptul. Si-a spus ca era prea tarziu, cu un sentiment de dezamagire si usurare. Incepuse sa vorbeasca; nu se mai putea opri acum, indiferent ce avea sa se intample. - Eu stiu ce sunt, a spus el in cele din urma. De dragul tau, as deveni quaker, dar in sufletul meu as sti ca nu sunt quaker, Nu cred ca tu ai vrea ca eu sa spun cuvinte in care nu cred si sa ma prefac a fi omul care nu sunt. - Nu, a spus ea incet. N u a$ dori asa ceva. Ian a deschis gura, dar nu a mai gasit cuvinte pe care sa le rosteasca. A inghitic in sec, cu gura uscata. Astepra. Ea a suspinat. Soarele si-a revarsat din nou razele asupra ei. Era o fecioara aramie, care parea ca inflorise dupa plecarea iernii. Artileri$tii au pus ultimul tun intr-o cSruta, au inhamat boii si au pornit veseii si trancanind in susul drurnului, catre bac. Sc mai atizeau, totu$i, zgomote. Vuietul ratilui, fo$netul sicomorului, zgomotele fkcute de armata in retragere, zgomote ale violentei. Intre ei se lisase, insa linistea. Am pierdut, ?i-a spus Ian, dar a ramas cu capul plecat, dus pe ganduri. Oare se rociga? Se gdndeste cum sd-mi spund sa pled Indiferent despre ce era vorba, Rachel si-a indreptat spatele si a intins degetul catre Rollo, care statea nemiscat, dar era foarte atent $i urmarea cu ochii lui galbeni un macaleandru care cauta mancare prin iarba. - Cainele este un lup, nu-i asa? - Da, in mare parte. Scanteia din ochii ei de culoarea alunelor ii spuneau ca nu era momentul sa rada. - Si, cu toate acestca, este un bun tovaras, o flinta care are un curaj rar intalnit si da dovada de afectiune, adica o fiinta plina de calitati. - Da, a spus el cu hotarare. Asa este. Fata I-a privit patrunzator, spunand: - Si tu esti un lup si stii asta, dar esti lupul meu si ar fi bine sa-ti intre bine in cap. Ian a inceput sa arda in timp ce ea vorbea, de parca ar fi fost unul dintre chibriturile aprinse ale varului sau.

El i-a intins mana, sperand ca si ea se va aprinde. - Ce ti-am spus inainte... ca stiam ca tu ma iubesti... Rachel a facur un pas inainte si $i-a pns palma intr-a lui, degetele ei reci prinzandu-se cu horarare de cele ale lui Ian. - Ceea ce id spun eu acum este ca te iubesc si ca, daca tu pled la vanatoare noaptea, te vei intoarce acasS. Aflat la umbra sicomorului, cainele a ciiscat si si-a pus botul pe labe. - Si voi dormi la picioarele tale, a soptit Ian si a cuprins-o cu bratul sanatos, amandoi stralucind intocmai ca razele soarelui.

Notele autoarei

Generalul de brigade Simon Fraser Cei care au mai citit si aite card ale mele stiu ca, in sccolul al optsprezecelea, sunt m ulti cei care poarta numele de Simon Fraser. Generalul de brigada care a luptat vitejeste si a cazut la Saratoga nu estc unul dintre Fraserii din Lovat, ci unul dintre cei din Balnain. Nu este un descendent direct al Batranei Vulpi, dar are legaturi cu familia acestuia. El a avut o cariera militara stralucita. Printre faptele sale deosebite se numara cucerirea Quebccului impreunS cu James Wolfe, in 1759 (aceasta lupta estc prezentata in romanul The Custom o f the Arm y, in care apare si lordul John Grey si care a iesit pe piata in martie 2010, parte a unei antologii intitulate W arriors). L-am mentionat pe generalul de brigada mai ales pentru ca cxista un aspect interesant legat de mormancul acestuia. In cclc mai multe dintre relatarile legate de Batalia de la Saratoga, se araca ca Simon Fraser din Balnain a fost ingropat in seara zilci in care a murit, la Rcduta Mare (nu la Reduta lui Breymann, pe care a luat-o cu asalt Jamie impreuna cu Benedict Arnold), conform dorintei sale. In uncle relatari se dau amanunte, cum ar fi participarca la funeralii a cercctasilor lui Balcarres sau ghiulele de tun erase in onoarea sa. In altc relatari, in schimb, ccle amintite mai sus sunt considerate detalii romantice, aratandu-se c5 la funeralii au luat parte numai membrii ai statului sau major. Ei bine, nu este posibil intotdeauna sa te duci personal intr-un loc despre care scrii, nici nu este necesar sa faci acest lucru. De obicei este de dorit acest lucru. Din fericire, Saratoga este un loc accesibil, campul dc lupta fund bine pastrat. Am fost pc acel camp de lupta de trei ori in decursul mai multor ani, din momentul in care am hotarat ca doresc sa ii confer un loc important intr-un roman al meu.

O datd am fost acolo singura, nu rnai erau turisti si am intrat in vorba cu unul dintrc angajati (imbracat in costum de cpocS, stand la fcrma Bemis, care a fost reconstruita). Dupa ce mi-a idspuns cu rdbdarc la o serie intreaga de intrcbari indrazncte (Una dintre cle fiind „Purtati lenjerie Raspunsul a vcnit imediat: „Nu, pantalonasi cu manecuta“, acest lucru explicand ce foci pentru a nu te irita, cand porti pantaloni din material tesut in casa), omul mi-a permis sa pun mana pc o muscheta Brown Bess, mi-a cxplicat aim se incarcS si cum se trage cu ca, am inceput sa discutam dcspre lupta si despre personal!tatile care an luat parte la ca. In acel moment stiam dcstule despre aceasta. Mormantul gcneralului Fraser era marcat pe harta, dar nu era in Reduta Mare, ci langa rau. M-am dus acolo si nu am gasit nimic din ceea ce ar fi putut sa-1 marcheze. Am intrebat unde era si au spus ca nu era in Reduta Mare. Omul mi-a spus c;t din dorinta administratiei s-au focut sapaturi arheologice in Reduta Mare si s-a constatat cu surprindcre ca mormantul lui Fraser nu era acolo si ca nici nu era inmormantat altcineva in accl loc. Existau indicii ca acolo se aflase candva un mormant. Se gflsisc un bumb de la o uniforma, dar nici un trup. (Chiar daca un corp s-ar fi descompus de multa vrcme, tot ar fi trebuit sa se gaseascd semne ale prezentei sale.) Omul m-a informat ca ar fi existat o relatare conform careia mormantul gcneralului Fraser ar fi fost transferor langa rau si cd de accca era marcat locul acela pe harta, dar ca nimeni nu $tia exact unde se gasea locul funerar sau dacii se afla cu adevarat acolo. Ei bine, noi romancierii nu suntem foarte constiinciosi. Accia dintre noi care trateaza evcnimente istoricc respecta foptele consemnate (tinand cont de foptul ca nu tot ceea ce cste tiparit este adevarat). Indiferent cat de bine nc-am putea documenta, exista si anumite lacune... de accea m-am gandit cA poate generalul Fraser a fost dus acasa, in Scotia. (Da, exista in sccolul al optsprezecelea obiceiul ca trupuri sa fie trimise din Lumea Veche in Lumea Noua si invers. Cineva l-a dezgropat pe bietul Tom Paine, care era inhumat in Franta, si a dorit sa-i trimita trupul in America, el fiind considerat un profet al Revolutici. Trupul sau a fost pierdut in cadrul acestui proces si nu a mai fost gasit niciodata. Daca tot vorbcam de lacune interesante...) Oricum, am fost in Scotia acum un an si cautand un loc in care sa amplasez mormantul generalului Fraser, undcvain apropierede Balnain, am dat (efectiv) [seste un turn mare la Corrimony. Astfel de situri au intotdeauna proprietatea de a cvoca trecutul. Am citit ca in camera centroid fusese un cadavru care intrase in descompunere (existau urme de oase, chiar si dupa o mie de ani) si ca mormantul fusese profonat in sccolul al nouasprezecelea. (Acest lucru explica de ce nu veti mai gasi

nimic, daca merged acolo). Ei bine, cititorii intreaba mereu scriitorii de unde se inspira. Dc peste tot! Saratoga

Pcntru o carte cum este aceasta, este necesara mulra munca de cercetarc (mi se intampla de multe ori sa fiu asaltad de scrisori de la cititori, care imi spun ca au fost in ntuzee, au vazut artcfacte din secolul al optsprezecelea si au descoperit ca nu inven casern chiar totul!) si pentru ca nu este spatiu in care sa pot mentiona suisele, m-arn gandit sa ma refer la o singura carte. Cele dona batalii de la Saratoga au fost importante din punct de vedere istoric si foarte dramatice. Au avut si o anume complexitate din punct de vedere logistic si politic, care a dus la aceste lupte. Am avut norocul ca atunci cand am incepuu munca de ccrcetare sa gasesc lucrarea lui Richard M. Ketchum, Saratoga, in care este facuta o prezentare foarte rcusita a bStaliilor, a imprejurarilor, a diferitelor persoanc care an luat parte la lupte. Dorcsc sa le tecomand aceasca lucrare cclor interesati de istorie, aspcctele istorice fund relevate doar in treacat in roman. Loch Errochty si Tigrii Tunclurilor In anii ’50 si ’60 a fost pus la punct un protect hidroelectric de ampioare in Regiunea Hihglands din Scotia. Munca multora dintre „Tigri“ (cunoscuti si sub porecla dc Baietii Hydro), multi dintre ei provenind din Irlanda si din Scoria a constat in a sapa tuneluri si a construi baraje pentru lacurile amenajate de om. Loch Errochty este unul dintre acestea. Tunelul pe care il descriu eu (prevazut cu trenulet electric) arata ca unul dintre acele instalatii hidroclectrice, dar nu stiu dac5 exista un astfel de tunel la Loch Errochty. Trebuie sa sriti ca barajul, turbina, spatiul rezervat departamentului tehnic pe care le-am plasat la Pitlochry chiar sunt acolo. Si pescarii.

Cuprins

Multumiri ......................................................................................................... P r o lo g ..................................................................................................

9

13

PARTEA TNTAl Tulburarea apelor 1. Uncori sunt mom cu adevirat...................................................................... 2. Si alteori nu-s ............................................................................................... 3. Vista pentru viati ......................................................................................... 4. Nu inca ........................................................................................................ 5. Moralitatea calatorilor ill timp ....................................................................

17 39 58 65 80

PARTEA A DOUA Singe, sudoare si muraturi 6. Long Island ................................................................................................. 7. Un viitor nesigur ......................................................................................... 8. Vine primavara ...................... 9. Un cutit care sc potriveste-n palma m ea....................................................... 10. Nava incendiatoare ..................................................................................... 11. In pozitie transversals ................................................................................ 12. Destul .......................................................................................................... 13. Neliniste ...................................................................................................... 14. Chestiuni delicate ....................................................................................... 15. Camera N ea g ra ........................................................................................... 16. Conflict nearmat ....................................................................................... 17. D em oni........................................................................................................

93 121 127 148 151 161 182 185 189 197 210 226

1S. La scos dinp ........................................................................................... 19. Un sarut ................................................................................................. 20. Regret....................................................................................................... 21. Pisica pastorului....................................................................................... 22. Fluturele .................................................................................................

239 266 289 308 335

PARTEA A TREIA PiratuI 23. Corespondents de pe front ..................................................................... 24. Joyeux Noel ........................................................................................... 25. Adancurile ............................................................................................. 26. Cerbul..................................................................................................... 27. Tigrii Tuneluriior ................................................................................... 28. Dcaluri ................................................................................................... 29. Convetsatie cu un director....................................................................... 30. Nave care plutesc in noapte..................................................................... 31. Calatorie cu ghid prin camerele inirnii.....................................................

341 347 365 372 390 395 401 406 430

PARTEA A PATRA Momente de rascruce 32. Suspicion! ............................................................................................... 33. Se ingroa;a gluma ................................................................................... 34. Psairai, 30 ............................................................................................... 35- Ticonderoga ........................................................................................... 36. Great Dismal........................................................................................... 37. Purgatoriul ............................................................................................. 38. O discutie ............................................................................................... 39. O problema de constiinta ....................................................................... 40. Binecuvantarca ....................................................................................... 41. Adaposr in vreme de fu rtu n a...................................................................

485 492 499 515 523 536 563 570 583 593

PARTEA A CINCEA Spre prapastie 42. Incrucgsare de drumuri ........................................................................... 43. Numaratoarea inversa ............................................................................. 44. Prieteni ................................................................................................... 45. Trci sageti ............................................................................................... 46. Trasee energetice.....................................................................................

609 615 619 629 633

47. Inaltim i................................................................................................... 48. Henry ..................................................................................................... 49. Rezerve ................................................................................................... 50. Exodul..................................................................................................... 51. Vin britanicii........................................................................................... 52. Conflagrapa............................................................................................. 53- Mount Independence ............................................................................. 54. fntoarccrc bastinasilor............................................................................. 55- Retragerea............................................................................................... 56. Inca in viata............................................................................................. 57. Jocnl dezertorilor..................................................................................... 58. Ziua Independent^................................................................................. 59. Batalia de la Bennington ......................................................................... 60. jocu) dezcrtorilor, partea a Il-a ............................................................... 61. Nu-i tovaris mai bun ca pusca ............................................................... 62. Un otn d re p t........................................................................................... 63. DespSrtit pe veci de prieteni si rude ....................................................... 64. Un dom n................................................................................................. 65. U n ttu c ................................................................................................... 66. PatuI de nioarte....................................................................................... 67. Mai grass, dedit grasimea......................................................................... 68. Oaspctele nepoftit................................................................................... 69. Terraenii capitularii................................................................................. 70. Refugiul...................................................................................................

647 655 659 662 671 674 683 685 688 690 703 714 726 731 742 754 775 782 788 797 808 830 841 846

PARTEA A SASEA tntoarcerea acasS 71. Stare de conflict....................................................................................... 72. Sarbatoarea Tuturor Sfinpi o r ...................................................................

851 854

73. In to arcerea................................................................................................................

872

74. Ocheiarii................................................................................................. 75. Sic tranzit gloria mundi ......................................................................... 76. Tristetea vantului ................................................................................... 77 Memoram e 78. Vechi datorii ........................................................................................... 79. Peftera..................................................................................................... 80. Oenomantie ................................................................................ 81. Purgatoriul II ......................................................................................... 82. Dispozitii.................................................................................................

877 900 905 914 917 931 943 951 959

.

.............................................................................

83. La inimarat de oi 84. Pc partea dreapta

................................................................................... ...........................................................................

96? 970

PARTEA A SAPTEA Vartejul 85. Fiul vrajitoarei......................................................................................... 86. Valley Forge ........................................................................................... 87. Separare si reunite................................................................................... 88. Mizerie ................................................................................................... 89. Pete de cemeala ..................................................................................... 90. Diamante ?i otel ..................................................................................... 91. Urme de pa?i........................................................................................... 92. Ziua Independence! II ............................................................................ 93. O seama de socuri scurte $i ascutite......................................................... 94. Catle mortii ........................................................................................... 95- Araortirea ............................................................................................... 96. Licuricii................................................................................................... 97. Legamri ................................................................................................. 98. Mischianza ............................................................................................. 99. Fluturele din macclarie ........................................................................... 100. Doamna In ajteptarc ............................................................................. 101. Red 1vivas ............................................................................................. 102. Lucxuri mostenite ................................................................................. 103. Ceasul lupulni......................................................................

977 991 1007 1020 102S 1037 1040 1042 1045 1052 1055 1066 1068 1077 1082 1083 1088 1097 1101

Notcle autoarei .............................................................................................

1105

LITERAtura

Colectia PREMIUM Jasper Fforde, Nuante de cenusiu Samantha Harvey, Tinutul pustiit Tatiana de Rosnay, Se numea Sarah Steven Galloway, Vioioncelistul din Sarajevo Hilary Mantel, W olf Hall Elizabeth Strout, Olive Kitteridge Marisha Pessl, Curs special de fizica dezastrelor

Ali Shaw, Fata cu picioare de stida vor aparea: Alice Munro, Prea multa fericire M,J. Vassanji, Canteculasasinului

Colectia THRILLER James Bradley, Hotul de trupuri Georges Dawes Green, Corbii Christopher Reich, Legea conspiratiei T.S. Learner, Sfinxul William Peter Blatty, Dimiter Danielle Trussoni, Angelologia Guillermo del Toro, Chuck Hogan, Molima Clive Cussler, Aurui spartanilor vor aparea: Deon Meyer, Treisprezece ore Christopher Reich, Legea razbunarii