Despre Crap

Crap Cu Solzi Crap Oglinda Face parte din familia Cyprinidae si se gaseste in aproape toate apele din Romania, mai putin in apele de munte. Este un peste robust, puternic si viclean, cu gura carnoasa si doua perechi de mustati pe buza superioara, dintre care prima pereche are organe mici, urmate de doua mustati mari, asezate spre colturile gurii. Caracteristici – de regula, are spatele de la verzui inchis pana la cenusiu, cu lateralele argintii sau galbui. In bazinele piscicole cu inmultire controlata culorile acestui peste sunt mai albicioase, estompate fata de nuantele inchise care le gasim la pestii din mediul natural – salbatic. Este un peste extrem de sensibil la factorii externi si trebuie nadit indelungat in acelasi loc pentru a fi atras. Nada folosita poate consta in: grau, porumb in lapte sau fiert, cartofi fierti sau rame de tot felul – albe (de pamant), rosii de gunoi (balegar), negre (de mal). Sunt eficiente si aromele si aditivii cu anason, vanilie, rom, fructe (mixture cu adaosuri pe baza de capsuna si dulci), precum si laptele praf care atrage pestii prin norul eliberat in apa. Momelile vor avea acelasi continut ca si nada. Sunt interzise miscarile vergii deoarece crapul are un simt de conservare foarte ascutit si riscam astfel sa se ascunda. Rase de crap de cultura: rasa cu solzi (rasa “Lausitz”) – sau crapul romanesc are corpul acoperit in intregime cu solzi, iar inaltimea corpului reprezinta 35-40% din lungime; rasa cu solzi incompleti (rasa “Galitiana”) – poate avea solzi de-a lungul liniei laterale si pe marginile corpului. Se gasesc exemplare si cu trei randuri de solzi pe spate, un rand pe linia mediana si cativa de-a lungul marginii dorsale. Crapul regal sau Salonta are solzii dispusi pe marginile corpului, lipsindu-i cei de pe linia laterala; rasa golasa (rasa “Aischgrund”) – degenerate prin consangvinizare, specie cunoscuta si sub denumirea Toplles, nu au solzi deloc; crapul de frasinet – are stabilitate biologica permanenta si un ritm de crestere foarte mare. Se recunoaste dupa “ghebul” ce porneste dupa linia capului si inaltimea corpului ce depaseste 60% din lungime; Sangerul – atinge lungimi de pana la 1 metru si greutate de peste 26 kg. Este un bun consummator de fitoplancton. Novacul – sau Aristita are dimensiuni cuprinse intre 40 cm si 1 m si greutate de 5 la 15 kg. Difera de celelalte exemplare prin forma capului si a gurii, prin forma corpului si prin carena ventrala. Are un colorit propriu, murder, cu spatele maroniu-verzuisi corpul acoperit cu pete neregulate. Cteno – cunoscut sub numele de Amurul Alb sau Crap Chinezesc. Are forma alungita, ii lipseste carena de pe abdomen, aripa dorsala este mai scurta iar gura se afla sub linia mediana. Culoarea poate fi de la gri cenusiu la verzui sidefat, cu partile laterale argintii si abdomenul alb. Se hraneste cu material vegetal, format din plante acvatice, lastari de stuff sau papura, dar si viermisori, larve de insecte, rame si chiar pestisori mici. Crap Piele Crap Salbatic Amur Alb Cteno Cosas (Ctenopharyngodon Idella) Ustensile folosite pentru captura: Lansetele cu crosa lunga si de constructie speciala sunt extreme de eficiente prin lungimea manerului si pozitionarea mandrinei de prindere a mulinetei, permitand o aruncare cu ambele maini. Sunt preferate constructiile din carbon cu inele speciale care nu deterioreaza firul si nu

opun rezistenta prin frecare in timpul aruncarii, permitand si plumbaj mai greu, precum si mandrinele tot din carbon. Lungimea poate fi cuprinsa intre 3,30 m – 3,90 m iar gramajul plumbului intre 80 – 110 g. Lansetelor cu inscriptionarea de 2 1/2 lbs le corespunde puterea de lansare de 80 g, celor de 2 3/4 lbs – cea de 90 g, la 3 lbs – 95 g, iar la 3 1/2 lbs – 110 g. Crapul matur cu solzi poate fi prins si cu pestisori, exemplarele neproducatoare avand carnea cea mai buna. Il gasim in zonele cu obstacole, bolovani, radacini, copaci scufundati, iar in zile cu vant puternic in malurile dinspre care bate vantul. Perioada din an cea mai prielnica pescuitului de crap este din martie pana in octombrie, si chiar in noiembrie. Primavara se recomanda pescuitul de la apus la rasaritul soarelui, pe cand vara cel mai bine se pescuieste in primele ore ale diminetii sau pe inserat. Pe vreme de canicula crapul sta ascuns in mal intr-un soi de semihibernare. Toamna se va avea in vedere ca temperature apei san u fie sub 18 grade C. Iarna crapul se ascunde in gropi si hiberneaza. La curenti din N-E (dinspre mal) si S-E (spre mal) nu se prinde crap. Nada si momelile folosite: Nada – poate fi compusa din cereale (grau, porumb, soia canepa, sroturi de floarea soarelui), pesmet, biscuiti, intregi sau macinate si cernute. Se pot folosi in stare naturala sau combinate cu aditivi, arome de capsuna, anason, vanilie, scopex (scoica), tuti frutti sau biostimulente obtinute in laborator si admise de lege. Daca se foloseste nada din material vegetal, in ac se vor pune boabe de porumb, cuburi de mamaliga, iar pentru nada de origine animala (viermi, rame tocate, larve etc.) pe carlige se vor pune aceleasi momeli. Nada se va alege in functie de sezon, de PH-ul apei si de hrana naturala proprie bazinului in care se pescuieste. Primavara si toamna baza alimentatiei este proteina. Vara nu se vor arunca in apa cantitati mari de nada pentru a nu oxida mediul, alungand astfel pestele. Momeala vegetala – boabe de porumb, mamaliga, boabe de paine, cereale expandate, cartof fiert si indulcit, grau fiert etc. Momeala animala – larve, rame, viermi, lacuste, crustacei, greieri, coropisnite, racusori, garizi etc. Lungimile minime admise: Crap - 45 cm Amur Alb Cteno Cosas - 25 cm

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari. Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone. O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap. Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de

carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno. Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana. Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

.......Nade crap Reteta I Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel

ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar, 5-6 oua, un borcan de miere. Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles. Reteta II - formula imbunatatita Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar, 5-6 oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet. Fir intins tututor! Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental - motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor. Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada

este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza. Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac. Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ - buletele. Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc.. Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform prezentarii din tabelul urmator:

• • • • • • • • • •

Obs:

Momeli / nade de origine vegetala porumbul (de lapte, uscat sau fiert); graul (uscat sau fiert); mazarea; cartoful; floarea soarelui; castraveti, rosii; mamaliga; painea; buletele; pufuleti.

Momeli de origine animala Pentru pescuitul crapilor de orice marime: • viermusii (de culoare alba sau roza); • libelulele; • ramele; • greierii;

Pentru pescuitul exemplarelor mari si foarte mari de crap: • lacustele;

Experienta a aratat ca rezultate foarte bune se pot obtine prin combinarea mai multor nade sau momeli. Un exemplu il constituie amestecul de paine si mamaliga ce poarta numele de cocolos.

• •

coropisnita; scoicile;

•

racii.

I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna. Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii. In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala. Porumbul Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare. Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja). Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari. Graul Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult. Cartoful Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternatBuletele Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o

digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap urmarita etc. Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez, proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati. iva pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale. In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora. Pentru pescuitul de vara: • • • • • •

•

200 g germeni de porumb; 100 g seminte grau fine; 100 g seminte de orez fine; 100 g proteine de lapte; 300 g faina grasa de soia; 150 g amestec seminte pentru canari; 50 g seminte de hamei desalinizata.

• • • • • •

100 g boabe de porumb; 200 g semnite de grau; 250 g faina grasa de soia; 200 g faina grasa de peste; 100 g Bird-Food pur; 50 g germeni de grau;

Pentru pescuitul de toamna: • • • • • • •

250 g boabe de porumb; 200 g seminte de grau; 150 g canepa prajita si macinata; 250 g faina grasa de soia; 150 g proteine de lapte; 50 g Robin Red pur; 50 g decorticat de soia;

. Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios. Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita "mascarii" carligului de catre bulete.

I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant. Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei. In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Vara, in conditii de nadire grea

• •

1 kg Bird Food Mix 400 g MultiFruits Mix 500 g Carp's 1 lingura de supa stimulator de apetit Fish 8-10 ml Mega Sweetner 10-15 ml Scopex

•

20 ml ulei masline

• • • •

• • • • • • • •

Toamna 1 kg Proteine Mix 450 g Bird Food Mix sau CEDE 450 g MultiFruits Mix 8-10 ml ulei Indian Spice 8-10 ml ulei masline 200 g Natural Food 15-20 ml ulei de canepa 25-30 ml atractant neutru

•

8-10 ml Mega Eweetner

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi. Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele poate chiaMamaliga Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.

Mamaliga pentru nada Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente. Mamaliga pentru momeala (patratica) Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii ! r mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia. In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline. Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material. Aceasta poate fi apoi: o taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta; o facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei. •

De tinut minte: mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun; • fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala"; • apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 12 zile intr-un vas in aer liber; • in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros. •

.......Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 2030 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente. Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit. Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct; 2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare. 3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud). 4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3. Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

I I. Principalele specii de crap intalnite in tara noastra. Particularitati. tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa. Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul. 1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra. Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti. Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule). 2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun. 3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti

crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun. 4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii).

Fitofag

Novac Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei

acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).