Depozitarea Gazelor Naturale

INTRODUCERE

Variatiile cererii de gaze sunt determinate în special de modificarea consumului la încălzirea spaţiului de locuit, administrative şi comerciale de la vară la iarnă, de la o zi de iarnă normală la zile de iarnă cu temperaturi deosebit de scăzute, de la ore de vârf la ore cu consum minim etc. Toate aceste variaţii pot fi redate prin aşa numitele curbe de sarcină care pun în evidenţa vârfuri de consum sezoniere, diurne sau orare, diferite ca aspect de la consumator la consumator, de la un sector economic la altul, de la localitate la localitate, de la oră la oră în cazul aceluiaşi consumator sau grup de consumatori. Echilibrarea permanentă a cererii de gaze cu sursele disponibile este avută în vederea şi din perspectiva modificărilor ce apar la sursele disponibile. Unele reduceri ale producţiei interne sau ale importurilor pot fi determinate de motive foarte variate: tehnice, financiare, politice etc. Este sarcina gazelor naturale stocate de a prelua impactul acestor variaţii şi modificări de consum, de a compensa efectele diminuării temporare ale producţiei sau ale importurilor precum şi consecinţele unor incertitudini ce au existat atunci când s-a prevăzut pe termen scurt mărimea reală a consumului. În general companiile furnizoare de gaze naturale trebuie să menţină un sistem eficient, coordonat şi economic de aprovizionare cu gaze naturale în zona geografică sau segmental de piaţă în care acţioneaza. Gazele naturale sunt cumpărate, transportate şi vândute la consumatori casnici, industriali sau comerciali. Într-o anumită măsură compania de gaze poate influenţa nivelul cererii consumatorilor prin politica adoptată şi comportarea comercială. Necesitatea planificării pe termen scurt, mediu şi lung conduce la elaborarea unor scenarii privind cererea şi resursele. De aici rezultă modul în care gazele naturale pot pune de acord cele două componente ale balanţei cererii şi resurselor în diferite perioade de timp, zone geografice şi segmente de piaţă. Pentru acoperirea vârfurilor diurne de consum se foloseşte una sau mai multe din următoarele metode: -înmagazinarea gazelor naturale în conducte magistrale; acest process are loc noaptea când consumul este mai mic;

-depozitarea gazelor în rezervoare metalice supraterane, în stare naturală (gazometre) sau în stare lichidă, situate în apropierea marilor consumatori; -depozitarea gazelor în distribuitoare inelare de presiune înaltă; -interconectarea sistemelor de transport; -folosirea staţiilor de comprimare intermediară; Pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum se poate apela la următoarele soluţii: -înmagazinarea gazelor în stare naturală în zăcăminte de petrol sau de gaze depletate, parţial sau total epuizate: (76,8 %) din total; -înmagazinarea gazelor în stare naturală în acvifere (14,8 %); -inmagazinarea gazelor în stare naturală în cavităţi executate în sâmburi de sare (7,9%); -înmagazinarea gazelor naturale lichefiate (GNL) sau a gazelor petroliere lichefiate (GPL) în depozite saline sau în alte depozite etanşe (mine), (0,5%); Depozitarea subterană a gazelor naturale este o practică economică destinată echilibrării cererii de gaze a consumatorilor cu posibilitătile economice de livrare ale furnizorilor în condiţiile în care se are în vedere sistemul complex constituit din: -Producţia internă -Importurile -Capacităţiile de transport existente -Cererile variabile (sezoniere, zilnice, orare) determinat de modul în care se desfăşoară activitatea economică şi socială sub influenţa factorilor climatici şi meteorologici. O bună parte din volumele de gaze consumate depind de condiţiile de temperatură ambientală. La dimensionarea sistemului de transport gazese are în vedere satisfacerea într-un anumit grad a situaţiilor celor mai severe de consum. Se are în vedere deasemenea un anumit nivel de risc asumat atât de investitori cât şi de operatori. La baza stabilirii nivelelor maxime de consum ce se anticipează stau analizele statistice ale temperaturii medii zilnice aferente de consum precum şi o serie de calcule economice. Sistemele de alimentare cu gaze naturale în unele ţări (ex: Marea Britanie) se proiectează pentru a putea face faţă cererilor maxime ce au probabilitatea să apară într-un singur an din 20 de ani consecutivi. La dimensionarea depozitelor de înmagazinare acest raport este de 1:50. Un sistem de aprovizionare cu gaze naturale funcţionând în condiţii de înaltă siguranţă şi făcând faţă unor situaţii excepţionale de cause tehnice,

economice, politice etc. trebuie să dispună de capacităţi de rezervă şi în acelaşi timp să fie eficient din punct de vedere economic. Gazele naturale se găsesc în zăcăminte sub formă de gaze libere sau gaze associate petrolului (gaze din capul de gaze sau gaze dizolvate). Acestea sunt constituite din componenţi mai volatili ai seriei parafinelor care conţin de la 1 la 4 atomi de carbon în moleculă, la care se adaugă în mai mică măsură componenţii mai grei (C5-C8) prezenţi în condiţii normale sub formă de vapori. Gazele asociate sunt gazele din zăcămintele de petrol şi acestea pot proveni, în funcţie de condiţiile de presiune şi temperatura din zăcământ, din capul natural (primar) de gaze care se formează în zăcămintele de petrol saturate, sau pot exista dizolvate în petrol în condiţiile iniţiale de zăcământ (în zăcămintele de petrol nesaturate de gaze). Dintre hidrocarburi, metanul este componentul principal, participarea acestuia în compoziţia gazelor naturale depinzând de natura gazelor: libere (CH4 >90%) sau associate (CH4