Democratie Si Totalitarism

Democratie si totalitarism. Ideologii si practici politice Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin confruntarea dintre democratie si totalitarism. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta să mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter economic sau social. Ideile totalitarismului se bazeaza pe un partid si o ideologie unica, controlul statului , ingradirea drepturilor si a libertatilor(cenzura), teroarea si politia secreta, inregimentarea maselor. Pe de alta parte se afla democratia ale carei principii sunt opusul totalitarismului. Acestea sunt suveranitatea natiunii, a reprezentativitatii si separarea puterilor in stat. Se caracterizeaza prin pluripartidism, diversitate ideologica, neinterventia statului, drepturi si libertati politice, civile, sociale si constitutionalismul. Ideologiile si practicile totalitare s-au afirmat in prima jumatate a sec. al XX-lea pe fondul consecintelor Primului Razboi Mondial. Scăderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reacţiile faţă de modul cum s-au pus bazele păcii au condus la apariţia unor mişcări extremiste si la instaurarea, în multe state euopene a unor regimuri dictatoriale. In context îşi fac apariţia ideologiile extremiste: fascistă, nazistă şi comunistă. Fascismul a aparut în Italia fiind instaurat de catre Benito Mussolini. A îmbrăcat forma corporatistă si acesta preconiza o societate organizată în grupuri profesionale, numite corporaţii. Prin „Marşul asupra Romei”, Mussolini ajunge prim-ministru iar în urma alegerilor din 6 aprilie 1924, Camera Deputatilor devine majoritar fascistă, asigurându-i lui Mussolini toate pârghiile puterii. Mussolini a organizat statul după principiile corporatismului: desfiintarea sindicatelor, suprimarea libertatii presei, interzicerea activitatii partidelor, inregimentarea maselor, politia secreta (OVRA), organizatii paramilitare(Camasile negre).

Nazismul ca ideologie a fost fundamentat de catre Adolf Hitler in lucrarea “Mein Kampf”. La baza acestei ideologii au stat naţionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul. Preluarea puterii de catre nazişti are loc in ianuarie 1933 când, pe baza rezultatelor alegerilor din 1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conducătorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania. Acest fapt semnifica sfârşitul republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste in Germania. In anul 1934, după moartea preşedintelui Hindenburg, a preluat si atribuţiile acestuia proclamându-se "Fuhrer ". Nazismul a fost caracterizat prin: desfiintarea sindicatelor, inregimentarea maselor, cenzura, politia secreta (GESTAPO), controlul asupra bisericii, propaganda si mai ales prin declansarea politicii antisemite (impotriva evreilor). Partide si extremiste de dreapta erau practicate in Romania, Ungaria, Bulgaria, Spania, Portugalia, Belgia, Marea Britanie.Au fost bazate pe nationalism, antiliberalism si antisemitism iar in unele tari precum Romania, Ungaria, Cehoslovacia, au ajuns la conducere. Comunismul, extrema stanga, îşi are originea în operele lui Marx care a fundamentat teoria "luptei de clasă". Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin. Ideile care au stat la baza acestui regim au fost: dictatura proletariatului, rolul statului, preluarea puterii prin revolutie, societatea socialista ca treapta spre cea comunista. In prima jum. a sec XX, comunismul se practica intr-o singura tara: URSS, caracterizat prin: partid unic, controlul statului, proprietate colectiva, politia secreta(CEKA, NKVD, KGB) si cultul personalitatii. In a doua jum. a sec XX, comunismul se practica in mai multe tari din Europa, Asia, America. A fost impus prin forta si a fost aplicat modelul stalinist. A dus la divizarea Europei in doua sisteme, comunist si capitalist(1949-blocada Berlinului), provocand dependenta de Moscova. In anul 1968 are loc miscarea de reformare a comunismului in Cehoslovacia, Romania fiind singura tara care nu a participat. Dupa anul 1970, miscarile contestatare se inmultesc si dupa 1985 are loc un declin accentuat al sistemului. In 1989, falimentul economic, politic si ideologic duce la prabusirea sistemului comunist.

Ideologiile si practicile democratice se trag din antichitate, problema drepturilor fiind abordata in primele acorduri de legi, si cunosc 3 etape. Prima este dupa Primul Razboi Mondial, democratia victorioasa, dupa prabusirea imperiilor multinationale, aparitia de noi state si consolidarea regimurilor democratice in vechile state democratice. In perioada interbelica, democratia a ajuns la o criza, la un declin, deoarece s-au instaurat regimurile totalitare. Odata cu cresterea economica de dupa 1920, a existat o revigorare, si astfel, perioada postbelica, dupa 1945, a insemnat reconstructia democratiei. Reconstructia a insemnat initierea si manifestarea unor actiuni anticomuniste: Planul Marshall, Razboiul din Coreea (1950-1953), constituirea NATO, Razboiul din Vietnam (1961-1975), manifestarea ideologiilor populare si democrat-crestine, aparitia miscarilor si partidelor ecologiste, afirmarea tot mai puternica a organizatiilor din societatea civila, afirmarea si dezvoltarea partidelor social-democrate si socialiste, chiar si comuniste. Aceasta reconstructie s-a dus pe principiul pluripartidismului si liberalismului democratic, si a fost o expresie a politicii de “containment” (stavilire), pusa pentru prima data in aplicare de Truman.

Democratie si totalitarism in Romania Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin confruntarea dintre democratie si totalitarism. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta să mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter economic sau social. In Romania, totalitarismul si democratia, disting 2 etape, cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea si secolul al XX-lea. In sec. al XIX-lea s-a construit democratia in tara, dupa model occidental iar afirmarea democratiei se plaseaza in perioada interbelica. Miscari care au ajutat la afirmarea ei au fost adoptarea votului universal din 1918, Reforma agrara sin 1921 si adoptarea Constitutiei in 1923, cea care pune bazele democratiei romanesti interbelice. Trasaturile specifice acestei perioade au fost dinamismul sistemului partidelor politice si complexitatea vietii acesteia. S-au intamplat mutatii in mentalitatea oamenilor, multumita desigur si diversificarii mijloacelor de informare, apar din ce in ce mai multe periodice. Cu eliminarea rotativei guvernamentale era nevoie de organizarea periodica a alegerilor parlamentare. Neajunsurile erau insa numeroase. Electoratul a dat dovada de lipsa de experienta, politicienii au fost mult prea subiectivi, astfel abuzurile din timpul alegerilor au fost numeroase.

Curente ideologice Curentele ideologice prezente in tara au fost liberalismul, taranismul si extremismul. Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul razboi mondial. Dupa razboi apare neoliberalismul care pune accentul pe interventia statului, apreciind interesul general in detrimentul celui individual. Aceasta conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Vintilă Brătianu si Victor Slăvescu. Principiul neoliberalismului a fost crearea unui stat capitalisto-industrial. Sustinea dezvoltarea capitalismului privat, interventia statului in anumite sectoare economice, practica industrializarii precum si protectionismul. Ţărănismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea românească. Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache si Gheorghe Zane. Principiul taranismului a fost crearea unui stat agro-industrial. Susţinea primatul ţărănimii in plan social, mica proprietate taraneasca, dezvoltarea agriculturii, rolului statului, politica “portilor deschise” fata de capitalul strain. Extremismul: De dreapta: Cea mai importanta grupare extremistă de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde din Liga Apărării Naţionale Creştine şi întemeiază Legiunea Arhanghelul Mihail, iar in 1930 îşi constituie o secţie politică numită Garda de Fier. Erau caracterizate prin: nationalism extrem, anitisemitism, misticism, anticomunism, antidemicratism, recurgerea la violenta, solutii radicale pentru probleme de criza. De stanga: Extrema stângă din România este reprezentată de Partidul Comunist, înfiinţat in 1921 care a aderat la Internaţionala a III-a comunistă. Conceptia comunista se baza pe: dictatura proletariatului, folosirea revolutiei, proprietatea colectiva, antagonismul si lupa de clasa. S-a format in anul 1921 iar in 1924 a fost scos in afara legii. In concluzie, putem sa spunem ca din 1919 Romania a devenit stat democratic la fel ca 28 de alte state, din 1940 s-a impus un regim dictatorial, pana la dictatura comunista care a durat pana in anul 1989, cand s-a revenit la democratie.

*Partidul National Liberal: Ion.I.C Bratianu, Vintila Bratianu, I.Gh.Duca. *Partidul National Taranesc: format in 1926, din Partidul Taranesc si Partidul National Roman. A abandonat ideea luptei de clasa si a “portilor deschise”. *Monarhia: Carol I (1866-1914) Ferdinand I (1914-1927) Carol al II-lea (1930-1940) Mihai I (1940-1947)