de la noi la cladova.doc

De la noi la Cladova “De la noi la Cladova” este o nuvela de iubire intre un preot si o tanara femeie maritata cu prietenul preotului. Iubirea este imposibila si interzisa, statutul celor doua personaje neputand permite aceasta iubire. La inceput, ne este prezentat preotul ca un om cu har, ca un om cu credinta si cu ceva al lui D-zeu. Era iubit si apreciat de sateni pentru credinta sa, astfel incat vechea vorba “daca te intalnesti cu un preot iti merge rau” a disparut. Iubirea a aparut intr-o zi de primavara, dupa Paste. Borivoje ii trezeste un sentiment in inima lui Tonea. Iubirea apare ca un miracol asociat primaverii, revenirii la viata a intregii naturi. Cei doi se indragostesc instantaneu, fulgerator, devenind o fatalitate a destinului. Dupa aceasta prima intalnire, cei 2 se vor mai vedea doar de 2 ori: cand preotul trece Dunarea sub pretextul de a-si lua banii de la Jupan Traica, neputandu-si infrana patima ( iubire devoratoare si malefica ). A 3-a oara cand se intalnesc este cand Borivoje moare din iubire ( semn ca iubirea este malefica ), iubirea celor 2 se ridica din pacat si se purifica prin moarte. Iubirea plina de pacat nu se poate implini decat la moarte. Aceste 2 personaje nu pot comunica verbal, pentru ca Borivoje nu stia romana. Prin nerostite, iubirea se amplifica, ea exprimandu-se doar prin priviri si gesturi. Personajul principal este preotul, iar conflictul nuvelei este unul interior psihologic: lupta dusa in sufletul preotului d a-si pastra piosenia si de a se implini erotic cu Borivoje. Aceasta lupta se va incheia prin iubirea fata de D-zeu, credinta in menirea sa de pastor a oamenilor din satul sau. Sfintele taine il vor ajuta sa ocoleasca pacatul si sa-si intareasca credinta. Un loc important in nuvela il are natura. Descrierea naturii puncteaza trairile sufletesti ale personajelor (Dunarea). “Creste albe” semnifica puritatea credintei pe care vrea sa si-o pastreze, “Dunarea intaratata” semnifica nerabdarea de a o vedea, iar “inele monstruoase” reprezinta pacatul. Ziua in care o cunoaste pe Borivoje este o zi de primavara, o zi frumoasa, luminoasa. Cand preotul va trece Dunarea, aceasta va fi agitata, reprezentand revolta divina fata de pacatul pe care-l va face. La ultima intalnire, natura este zbuciumata. “Dunarea alba de furie” reprezinta ca natura traieste tragedia personajului. Menirea preotului este una sfanta, crestina, de a-i citi rugaciunile pe patul de moarte. Preotul va infrange furtuna si isi va implini menirea impreuna cu tovarasii sai. Naratiunea nu e facuta cronologic, actiunea incepe cu prezentarea zbuciumului sufletesc al preotului dinaintea momentului cand trece la Cladova s-o vada pe Borivoje. Actiunea coboara in trecut pentru ca in final sa se revina la prezent si sa se prezinte moartea. Naratiunea la persoana a 3a e intrerupta de monologul interior al preotului. Actiunea este organizata pe momentele subiectului. In expozitiune, se prezinta satul si personajele principale, in intriga se prezinta intalnirea celor 2, in desfasurarea actiunii se prezinta dorinta lui de a o revedea, iar in punctul culminant se prezinta a 2-a intalnire a celor 2. Caisa care cade din copac sfasiata ca o inima reprezinta sufletul sfasiat al celor doi. In deznodamant, se prezinta moartea Borivojei si proiectarea lui in lumea ideala a iuibirii celor doi. Nuvela are un conflict moral si religios intre pasiunea pentru Borivoje si credinta sa de crestin si de preot a lui Tone. Borivoje se daruieste iubirii cu inocenta, fara sa tina cont de regulile morale. Iubirea ei este deasupra oricarui pacat. Lucrul acesta va fi pedepsit, fapt ca eroina moare. Stilul lui Gala Galaction se caracterizeaza printr-o bogatie de imagini artistice ce puncteaza pasiunea celor doi prin utilizarea unui lexic cu multe cuvinte religioase si arhaice, creand astfel o atmosfera de taina, mister crestin si de religiozitate intensa.