Cynthia Freeman - Iluzia Iubirii

CYNTHIA FREEMAN

Iluzia iubirii

ALCRIS

Capitolul 1 Ora[ul San Francisco era \n febra ultimilor preg`tiri dinaintea Cr`ciunului. Cump`r`torii luau cu asalt magazinele. De la Macy’s [i I. Magnin’s ie[eau cu bra]ele \nc`rcate de cadouri pe care, cu siguran]`, le vor primi \napoi \n cursul anului urm`tor dar, deocamdat`, nimeni nu se gândea la ce va fi dup` vacan]a de s`rb`tori. La col]ul dintre Stockton [i Geary, Mo[ Cr`ciun \[i suna clopo]elul de fiecare dat` când b`nu]ii c`deau \n g`letu[`, [i \n aer plutea aroma castanelor pr`jite la taraba de pe trotuar. |n ciuda zloatei, copiii se adunaser` \n Union Square s` cânte colinde, iar oamenii se comportau extrem de politicos unii cu ceilal]i când se \nghesuiau s` se urce \n autobuz; peste o s`pt`mân` se vor purta cu totul diferit, dar \n ziua aceea, amintindu-[i c` sunt \n preajma sfintelor s`rb`tori, se \ntreceau \n a-[i cere scuze. La [ase [i jum`tate dup`-amiaz`, cl`dirile cu birouri din zona bancar` r`m`seser` pustii. Luminile din Hill Towers Building fuseser` stinse [i femeile de serviciu care terminaser` cur`]enia plecaser` acas` s` se cinsteasc` cu câte o can` de rom fierbinte. Singur \n biroul elegant de la etajul patruzeci [i unu, Martin Roth privea pe fereastr`, cu un aer preocupat, indiferent la atmosfera s`rb`toreasc`. St`tea pe scaunul rotativ, uitându-se cum \ntunericul coboar` peste ora[. Brusc, ca sclipirea unui fulger, prin fa]a ochilor i se derul` \ntreaga via]`. Oft` adânc [i-[i mut` privirea asupra grandioasei construc]ii ce-[i \ntindea aripile, ca un vultur din o]el, f`când leg`tura \ntre Oakland [i San Francisco. De[i \l mai

7

CYNTHIA FREEMAN

v`zuse de mii de ori, \n seara aceea imaginea plin` de m`re]ie a podului \i d`dea sentimentul propriei nimicnicii, ceea ce, de obicei, nu se \ntâmpla. Oricât de puternici ne \nchipuim c` suntem, \n fa]a destinului to]i suntem egali, medit` el. Chiar \n diminea]a aceea aruncase o privire retrospectiv` asupra vie]ii sale [i nu putuse spune c` era foarte mul]umit. {i chiar dac` pentru el zilele se scurgeu \ntr-o continu` monotonie, asta nu \nsemna c` erau lipsite de anumite satisfac]ii. Apoi, \ntr-o clip`, totul se schimbase. Fusese de-ajuns ca \ntâmplarea s` i-o scoat` \n cale pe Jenny McCoy, ca toat` nostalgia dup` anii tinere]ii [i pasiunea s` i se trezeasc` la via]`. Realizase cât de mult \i lipsise [i c` niciodat` nu \ncetase s-o iubeasc`. Pân` atunci crezuse c` \n cei dou`zeci [i cinci de ani care trecuser` reu[ise s-o uite. Numai Dumnezeu [tia cât \ncercase, iar \n ultimii ani aproape se convinsese c` nu fusese decât un vis. Aproape... pân` \n ziua aceea. Se ridic` de la birou [i \ncepu s` se plimbe prin birou, apoi ap`s` un buton a[teptând ca u[ile cu oglinzi ale barului s` alunece \n l`turi, timp \n care \[i privi \n ele chipul palid [i \n`sprit. La cinizeci [i trei de ani se considera \nc` tân`r. Era suplu [i pân` atunci considerase c` p`rul grizonat \i d`dea un aer distins. Acum, \ns`, pentru prima oar`, se vedea ca pe un b`rbat \ntre dou` vârste... un b`rbat trecut bine de jum`tatea vie]ii. Imediat ce se desp`r]ise de Jenny, preluase de la tat`l s`u firma de brokeraj, se c`s`torise cu femeia potrivit`, o prieten` din copil`rie, [i se str`duise s`-[i educe copiii \n spiritul adev`ratelor valori. Dar, dup` ce o re\ntâlnise pe Jenny, nimic din toate acestea nu i se mai p`rea important. Lumina fluorescent` \i \n`sprea tr`s`turile, \ncerc`nindu-i ochii. Ce o fi zis Jenny când \l v`zuse? Peste ea anii trecuser` cu blânde]e. |nc` avea o siluet` zvelt` [i ochi incredibili de frumo[i. La patruzeci [i opt de ani era mai seduc`toare decât atunci când o cunoscuse. |[i puse dou` cuburi de ghea]` \n pahar, \l umplu pe jum`tate cu whisky [i ad`ug` ap` mineral`, apoi lu` o \nghi]itur` [i se a[ez` din nou la birou. Cum zburaser` anii? Mai important` era, \ns`, \ntrebarea: ce f`cuse el \n to]i acei ani? – Am capitulat, \[i r`spunse cu voce tare. Acceptând tocmai privilegiul pe care majoritatea oamenilor a[teapt` o via]` \ntreag` s`-l dobândeasc`.

ILUZIA IUBIRII

8

Se n`scuse la San Francisco \ntr-una din cele mai bogate familii de evrei, iar so]ia sa, Sylvia, provenea din acela[i mediu social. |n privin]a c`sniciei nu avea de ce se plânge. Existaser` compromisuri ? Fire[te. Dar Sylvia fusese o so]ie bun`, iar el era mai mult decât con[tient de calit`]ile ei. |n ziua aceea, \n]elesese c` to]i acei ani nu f`cuse decât s` se am`geasc`. Jenny fusese mereu \n gândurile lui. Chiar \n diminea]a aceea, \n drum spre serviciu, se gândise la ea, la leg`tura lor din urm` cu dou`zeci [i cinci de ani, iar amintirea ei i se furi[ase \n minte, obsedându-l, a[teptând parc` momentul s`-i r`v`[easc` din nou existen]a. Joia era ziua pe care Sylvia o petrecea \n ora[ [i pleca la timp de la locuin]a lor din Woodside ca s` nu \ntârzie la \ntâlnirea cu Martin pentru prânzul de la St. Francis. Dup` aceea \[i petrecea restul zilei la cump`r`turi, dar adesea r`mânea \n apartamentul hotelului, cina cu prietenele sau mergea la teatru sau la oper`. Ca de obicei, se \ntâlniser` exact la dou`sprezece pentru un prânz u[or; la ora acea nici unul nu putea mânca mult. La unu [i jum`tate coborâser` treptele hotelului, traversaser` Powell Street [i trecuser` pe lâng` Mion Square, unde copiii cântau colinde. Se opriser` \n fa]` la I. Magnim’s [i \nainte s` intre \n magazin, Sylvia \l s`rutase u[or pe buze, apoi \i spusese \n timp ce se \ndrepta spre intrare: – Martin, disear` poart`-te dr`gu] cu familia Grand. – |ntotdeauna m` port dr`gu] cu ei. – Nu-i adev`rat. {tiu c` Craig ]i se pare plictisitor, dar f`-o de dragul meu. Am nevoie de Laura la Balul Prim`verii, care se apropie. A[a c` port`-te cum trebuie... [i nu discuta politic`, te rog din suflet. – O s` m` str`duiesc. – |]i mul]umesc. Când vrei, po]i fi de-a dreptul fermec`tor. – Acum, c` o [tiu, m-am lini[tit. Ne vedem \n apartament. Când o z`rise pe Jenny trecând pe lâng` Gump’s el tocmai a[tepta la stop. O clip` avusese impresia c` viseaz`. Pulsul i se accelerase [i r`m`sese \ncremenit, apoi, \ndat` ce avusese drum liber, traversase strada \n fug`, strigând-o. Ea se \ntorsese \ncet, parc` nesigur` c`, \ntr-adev`r, pe ea o strig` cineva. Apoi se treziser` fa]` \n fa]`, \n mijlocul aglomera]iei. |n cele din urm` Jenny \[i rec`p`tase vocea. – Nu-mi vine s` cred. – |ntr-o secund` te-a[ fi pierdut.

9

CYNTHIA FREEMAN

– Cum ]i-ai dat seama c` sunt eu, din moment ce eram cu spatele la tine? – Te-am recunoscut dup` mers. – Dup` atâta vreme? – Da, dup` atâta vreme. Nu te-ai schimbat deloc. Ea râsese. – Cum s` nu m` schimb... to]i ne schimb`m. Tu ar`]i minunat, Martin. – Serios? Mul]umesc... |n ceea ce te prive[te, anii parc` au stat \n loc. – Nu prea. E[ti fericit, Martin? – Da, cred c` da. Tu? – |ncerc s` m` descurc. – Ce faci \n ora[? Jenny ezitase o clip`. – Sunt \n drum spre Orient. Firma la care lucrez are contracte cu japonezii. – Unde locuie[ti? – La Fairmont. – {i cât mai stai? – Doar pân` mâine. Avionul pleac` la 7 seara. – Poa... poate bem ceva \mpreun` dup`-amiaz`. – E[ti sigur c` e o idee bun`? – Nu sunt sigur dac` e bun` sau rea. Pur [i simplu, vreau s` te v`d. – Pare destul de inofensiv. – De cine \ntreb? – De McCoy, Jennifer McCoy. E numele pe care-l purtam [i când ne-am cunoscut. Oh, Martin, e un lucru extraordinar c` ne-am \ntâlnit pe nea[teptate. Ar fi vrut s-o ia \n bra]e, s-o strâng` la pieptul lui [i de data aceasta s` n-o mai lase s` plece, dar nu f`cuse decât s`-i spun`: – Am s` te sun. Apoi ea intrase la Shreve’s. Martin nu-[i aducea aminte cum se \ntorsese la birou. Se trezise \n fa]a u[ilor masive din stejar, uitându-se la numele Roth, Stern & Hines. |[i aminti cât de surprins [i nesigur pe sine se sim]ise \n ziua \n care tat`l s`u ad`ugase cel de-al doilea Roth, al`turi de nume cu prestigiu \n cadrul celebrei firme de brokeraj fondate cu 90 de ani \n urm` de str`bunicul s`u.

ILUZIA IUBIRII

10

Dac` n-ar fi primit ca mo[tenire firma Roth, sau dac` Jenny McCoy n-ar fi fost catolic` irlandez`, via]a lor ar fi putut fi cu totul alta, dar rela]ia cu ea amenin]ase hot`rârea lui de a continua tradi]ia familiei. O voce l`untric` \i spunea: Iart`-m`, tat`. {tiu c` te-am dezam`git \n multe privin]e, dar când a fost vorba despre Jenny am f`cut a[a cum ai dorit. Am renun]at o dat` la ea dar nu o mai pot face a doua oar`. Te rog s` m` ier]i, dar simt c` acum am dreptul s` nu-mi mai refuz ceea ce mi-am dorit atât de mult \n via]`. Nu vreau s` r`nesc pe nimeni dar ceva \n mine nu mai poate renun]a. Brusc alung` fantoma trecutului [i intrând \n cl`dire se \ndrept` spre biroul lui. Din pragul unui alt birou \l auzi pe Charles Hines strigându-i: – Vino \ncoace, Martin. Oh, Doamne, bine c` te-ai \ntors. Spune-mi ce s` fac cu comanda de la Normal Bells. {i flutur` \n aer o not` scris` pe o bucat` de hârtie galben`. Trebuie neap`rat ca luni diminea]` s` p`trundem pe pia]`. Martin \[i d`du seama c` nu se poate concentra pentru a-i da un r`spuns logic; era prea tulburat. – Bine, d`-mi-o s` v`d despre ce e vorba. {i f`r` s` se uite la foaia de hârtie ie[i din birou [i se \ndrept` spre al s`u unde Nancy, secretarea, \l a[tepta. Nancy ocupa o pozi]ie important` \n cadrul firmei, \ntrucât lucra acolo cu mult \nainte de venirea lui Martin [i-i cuno[tea st`rile suflete[ti chiar mai bine decât Sylvia, a[a c`, \n momentul \n care \i v`zu fa]a, \l \ntreb`: – Te sim]i bine, Martin? Dar el numai morm`i c` vrea s` nu fie deranjat [i \nchise u[a \n urma lui. |ncerc` s` citeasc` mapa dar gândul la Jenny \l obseda. Dac` ar fi traversat Stockton Street un minut mai devreme sau mai târziu n-ar fi v`zut-o. Dar soarta parc` ar fi vrut s` le dea o a doua [ans`. R`mase cufundat \n amintiri f`r` s`-[i dea seama cum trece timpul [i fu surprins când Nancy b`tu la u[` [i, \n`l]ându-[i capul s-o priveasc`, v`zu c` ceasul de birou ar`ta ora 6. – Mai ai nevoie de mine \nainte s` plec? Era ajunul Cr`ciunului [i dorea s` ajung` acas` de[i nu d`dea impresia c` se gr`be[te s` plece. – De ce-ai r`mas pân` la ora asta? o \ntreb` el. – Fiindc` sunt o veteran`, spuse ea zâmbind, dar [i fiindc` a trebuit s` rezolv câteva probleme m`runte de ultim` or`. Cr`ciun fericit. Martin se ridic` s-o \mbr`]i[eze.

11

CYNTHIA FREEMAN

– {i ]ie la fel, Nancy. Dup` ce \nchise u[a \n urma ei, Martin realiz` c` ar trebui s` plece [i el, totu[i r`mase s`-[i termine b`utura. Afar` se l`sase \ntunericul [i se gândi c` o s` \ntârzie. Cu un sentiment de vinov`]ie se ridic` de la birou, \[i \nh`]` haina de ploaie [i se gr`bi s` ias` din cl`dire. La [apte [i jum`tate ajunse \n apartament [i se duse direct \n dormitor unde Sylvia tocmai se farda. – Oh, Doamne, Martin, ai \ntârziat. – {tiu... iart`-m`. – Puteai s` dai m`car un telefon. – Ai absolut` dreptate. |mi pare r`u. – Acum nu sta degeaba. Ai exact dou`zeci de minute s` te b`rbiere[ti [i s` te \mbraci. }i-am pus hainele pe pat. Privindu-l pe Martin stând pe marginea patului, \i disp`ru sup`rarea. Ar`ta foarte obosit. – Vrei s` bei ceva \n timp ce te \mbraci? \l \ntreb` pe un ton \mp`ciuitor. – Da, mul]umesc. Avea nevoie de un moment de r`gaz ca s`-[i adune gândurile, s`-[i reaminteasc` faptul c` aceea era Sylvia, femeia pe care o iubea [i c` Jenny nu era decât un vis, ceva de domeniul trecutului. |[i terminase toaleta \n baie [i era aproape \mbr`cat când Sylvia \i aduse paharul cu scotch. |ntinzându-i-l \l s`rut` pe obraz. – Uneori vorbesc ca o so]ie pis`loag`. – Nu, nu e[ti pis`loag`. Eu sunt de vin` c` am \ntârziat. |nc` o dat`, scuz`-m`. – Ba tu s` m` scuzi c` am fost urâcioas`. Ei, gata, termin`-]i b`utura [i eu am s` telefonez dup` ma[in`. Dar Martin n-o mai asculta. Nu-i pl`cea s` mearg` la cocteiluri [i era convins c` \n seara aceea despre o asemenea petrecere era vorba. Nu g`sise nici o scuz` ca s` nu se duc`, mai ales c` Sylvia se ar`tase extrem de entuziasmat`. Când ajunser` \n Nob Hill petrecerea era \n toi. Ca s` ajung` la etaj trebuir` s` se strecoare printre oaspe]ii care st`teau pe sc`ri. Salonul fusese transformat \ntr-o feerie de iarn`. Pomii \n ghivece \nalte, adu[i de la flor`ria Baldocchi, fuseser` \mpodobi]i cu becule]e de Cr`ciun [i \n camer` mirosea a brad [i a parfum scump, dar lui Martin aerul i se p`ru irespirabil.

ILUZIA IUBIRII

12

– Scumpa mea, o \ntâmpin` Laura, \mbr`]i[ând-o pe Sylvia. M` bucur mult c` a]i venit. Chiar \ncepusem s`-mi fac gânduri... a]i \ntârziat. Sylvia \ncepu s` râd`. – Cum s` te fi lipsit de noi dintr-o asemenea galaxie? – Mi-a[ fi dat seama imediat. Martin, cum te sim]i? – Bine. Ar`]i minunat, zise el, \ncercând s` par` vesel. – Dr`gu] din partea ta c` ai observat. Acum, duce]i-v` s` v` distra]i! Sylvia se puse \n mi[care, iar Martin \ncepu s` se plimbe prin camer` surprinzând f`r` s` vrea frânturi de conversa]ii: „ Arat` \ngrozitor. Cum \ndr`zne[te s` poarte o rochie atât de strâmt`?... Martin trecu mai departe. „{tiai c` au o leg`tur`...” Lu` un pahar de scotch cu sifon de pe tav` purtat` de un chelner, \ndreptându-se spre un col] al camerei mai lini[tit [i tres`ri când Sylvia r`s`ri lâng` el [i-i spuse: – Dau un b`nu] pentru gândurile tale, Martin. – Ai s` ie[i \n pierdere fiindc` n-au nici o valoare. – Atunci de ce stai retras? – |ncerc s` evit aglomera]ia. Uitându-se la so]ul s`u, Sylvia se sim]i vinovat`. {tia c` lui nu-i pl`ceau petrecerile cu lume mult`, dar toate prietenele ei organizau [i se duceau la ele. Ea [i Martin erau ca un cuplu \n care unuia \i pl`cea marea, iar celuilalt muntele. Dar n-avea rost s` se gândeasc` la asta acum. – Poate c` pu]in` mâncare \]i va alina suferin]a. Martin fu cuprins de un sentiment de vinov`]ie de parc` deja ar fi sunat-o pe Jenny. De unde [tia Sylvia c` ceva \l f`cea s` sufere? Luându-l de mân`, Sylvia \l conduse la masa unde era aranjat bufetul suedez. Totul ar`ta impresionant: un somon \ntreg, glazurat cu maionez` [i trufe; pateu \n aspic; caviar [i castrave]i \n aspic, homar \n sos de coniac cu migdale pr`jite. La cel`lalt cap`t al mesei se afla un jambon bine pr`jit [i o tav` cu friptur` cald` de vac`. – Nu e grozav? zise Sylvia. Martin se uit` la masa \nc`rcat` cu bun`t`]i. |ntr-adev`r, nu-i venea s` cread`, dar el p`rea c`-[i pierduse apetitul. Sylvia \i \ntinse o farfurie [i-[i lu` [i ea una. – E pur [i simplu delicios, spuse dup` ce gust` din homar. Martin nu zise nimic [i ea \l privi cum se uit` absent la farfuria cu mâncare.

13

CYNTHIA FREEMAN

– Nu m`nânci, dragule? {i dintr-o dat` o cuprinse \ngrijorarea. Lui Martin \i pl`cea mâncarea bun` [i chiar dac` avea grij` de greutatea sa, niciodat` nu s`rise mesele. Sim]indu-i \ngrijorarea, Martin p`ru c`-[i revine [i lu` câteva \nghi]ituri, apoi \ncepu s` circule printre invita]i, salutându-[i prietenii. Chiar se apropie de Laura [i de Craig [i le zâmbi \n timp ce Sylvia f`cea planuri pentru Balul Prim`verii. Trecuse de unsprezece când plecar` [i când Martin stinse lumina \n dormitor era aproape miezul nop]ii, dar nici m`car pe \ntuneric nu reu[i s` alunge temerile so]iei sale. Sylvia [tia c` lui Martin nu-i place s` i se dea o aten]ie exagerat`, dar de când venise acas` de la birou se comportase ciudat. Brusc i se acceler` pulsul. Cu câteva zile \n urm`, Martin fusese la medic pentru controlul anual [i poate... poate. Doamne fere[te, asta nu \nseamn` c` \i cobe[te, dar trei dintre bunii lor prieteni muriser` \n ultimul an de infarct. Singurul mijloc prin care putea afla ce-l fr`mânt` era s`-l \ntrebe. – Te sim]i bine, iubitule? – Da, sigur. De ce m`-ntrebi? – Nu [tiu, Martin... ezit` s` continue. Câteva momente r`m`seser` t`cu]i. |n cele din urm` tot ea rupse t`cerea. |n seara asta ai fost \ngrozitor de t`cut. Te nelini[te[te ceva? Martin sim]i cum \i zvâcne[te inima. De parc` Sylvia ar fi intuit ceva. Da, era nelini[tit fiindc` nu voia s-o r`neasc`. – Nu vrei s`-mi poveste[ti, iubitule? insist` ea. Simt c` treci printr-o criz`. – Nu, nicidecum, r`spunse el repede. – E[ti sigur? – Da... sigur. – Chiar sigur? Iubitule, [tii c` sunt \ngrozit` dac` ]i se \ntâmpl` ceva. – {tiu, Sylvia, zise el surprins de remu[c`ri. {i din nou ea se gândi c` Martin ar putea fi bolnav. – Somn u[or, Martin, \i ur` ea oftând. Te iubesc. Privind \n \ntuneric, cu mâinile sub cap, Martin se gândea: Fir-ar s` fie... de ce a trebuit s` se-ntâmple tocmai acum, ca s` ne strice lini[tea? – {i eu te iubesc, Sylvia. {i a[a era, dar nu atât de mult pe cât [i-ar fi dorit.

Capitolul 2 |n noaptea aceea, cu gândul la Jenny, nu reu[i s` adoarm` deloc. Rela]ia lor fusese sortit` e[ecului chiar de la \nceput. Ea era o romano-catolic` evlavioas`, iar el evreu, [i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial o asemenea piedic` nu era u[or de dep`[it. El nu fusese capabil s` renun]e la religia sa nici pentru c` leg`turile de familie erau mult prea puternice, iar Hitler f`cuse din iudaism mai mult decât o religie. Conform principiilor naziste nici un evreu nu se putea lep`da de trecutul s`u. Str`bunicul lui Martin fusese unul dintre numero[ii evrei alunga]i din Fran]a, la \nceputul secolului XIX, de valul de antisemitism. Elibera]i din ghetouri de Napoleon dup` Revolu]ia Francez`, evreii au descoperit curând c` \n timpul celui de-al doilea imperiu ei nu câ[tigaser` decât un ghetou ne\ngr`dit; erau o diaspor` lipsit` de demnitate. Speraser` c` revolu]ia le va asigura statutul de cet`]eni francezi, dar acum erau alunga]i din propria ]ar`, nu erau admi[i \n universit`]i [i erau supu[i unor reguli mai rigide decât \nainte. Astfel c` evreii din Fran]a se al`turaser` [uvoiului de oameni pornit din Rusia, Polonia, Germania [i Ungaria. Ephraim Rothenberger fusese unul dintre ei. America era speran]a, visul, salvarea lor. America era cuvântul sinonim libert`]ii. Dar pre]ul pe care-l pl`tise Ephraim pentru a-[i \mplini scopul fuseser` anii de suferin]` [i singur`tate. Fiind el ales s` plece, la

15

CYNTHIA FREEMAN

dou`zeci de ani \[i luase r`mas-bun de la to]i cei dragi, \nso]ind cohortele de emigran]i ce-[i croiau drum spre P`mântul F`g`duin]ei. Povestea c`l`toriei lui Ephraim spre America nu a fost consemnat` \n vreo cronic` a vremii, dar dac` ar fi [tiut c` destinul s`u era acela de a \ntemeia o dinastie, cu siguran]` ar fi ]inut un jurnal. Dar, cum s-a [i \ntâmplat, de fapt, a \ncercat s` uite toate suferin]ele \ngrozitoare prin care trecuse, l`sând imagina]ia urma[ilor s` pl`smuiasc` povestea acestei c`l`torii. Totu[i nici cea mai bogat` imagina]ie n-ar fi putut evoca adev`ratele ei orori. Când Ephraim p`r`sise Parisul nu avea decât hainele de pe el [i un sac cu câteva unelte, pâine, cartofi, pu]in` brânz` [i o bucat` de salam. L`sând \n urm` Parisul, pornise pe drumurile de ]ar` \ndreptându-se spre Marsilia. Distan]a i se p`rea atât de mare \ncât nu mai ]inea socoteala cât mersese, \ncercând doar s` supravie]uiasc`. Se odihnea numai atunci când era prea obosit s`-[i continue drumul [i dormea câteva ore pe noapte \n vreo c`pi]` de fân, livad` sau scorbur`, unde se-ntâmpla s` poposeasc`, [i se hr`nea cu ou` pe care le fura [i le bea \ntregi. La \nceput le vomita dar, cu timpul, s-a obi[nuit s` le \nghit` for]ându-[i stomacul s` le accepte. Când ajungea la un izvor se apleca [i bea ap` rece din c`u[ul palmelor pân`-[i umfla stomacul. O dat` chiar avu norocul s` prind` cu cu]itul un p`str`v, pe care-l mânc` crud. Dar puterea i-o d`dea credin]a c` Dumnezeu veghea asupra lui fiindc` destinul familiei sale tot El i-l \ncredin]ase. Dup` dou` luni ajunsese la Marsilia. T`lpile pantofilor i se rupseser` de mult [i-[i \nf`[urase picioarele sângerânde \n cârpe murdare. Câ[tigase [i economisise câ]iva franci muncind pe la fermele din drum [i cu ace[tia \[i cump`rase o pereche de pantofi nu tocmai noi [i-[i pl`tise un loc unde s` doarm` peste noapte. Luxul de a dormi pe o saltea de paie, chiar \n compania altor zece drume]i, era o bucurie pe care aproape c` o uitase. |n seara aceea \[i sp`lase hainele [i le \ntinsese pe podea, lâng` saltea, ca s` se usuce, apoi se desf`tase f`când prima baie, dup` nici el nu mai [tia cât timp. Diminea]a se dusese la biroul naval, a[teptându-[i rândul s` fie aranjat pe una din cor`biile ce plecau spre Lumea Nou` [i se neli-

ILUZIA IUBIRII

16

ni[tise v`zând num`rul mare de b`rba]i care st`teau deja la coad`. Dar Ephraim se convinsese din nou c` era binecuvântat de Dumnezeu: fusese ultimul dintre angaja]i \n ziua aceea, iar urm`toarea corabie avea s` plece abia peste trei s`pt`mâni. Dup` ce-[i cump`rase pantofii [i-[i pl`tise locul de dormit r`m`sese f`r` nici un ban, dar ob]inuse un loc pe corabie [i posibilitatea de a munci \n timpul travers`rii. Ce fusese mai r`u trecuse [i aproape c` sim]ea gustul libert`]ii. |n dup`-amiaza aceea nava La Liberté ridicase ancora [i o pornise la drum. Jos, \n pântecele cor`biei, Ephraim arunca lope]i de c`rbuni \n gura cuptorului, men]inând focul aprins, abia apucând s`-[i [tearg` cu mâna neagr` de funingine fruntea transpirat` [i s`-[i trag` r`suflarea, fiindc` pântecele monstrului cerea mereu de mâncare. Când i se termina schimbul, tremurând de oboseal` se târa pân` la hamacul s`u [i, nemaiapucând s` se spele sau s` m`nânce, c`dea \ntr-un somn profund. Câteva zile nici nu ie[ise pe punte. Dup` ce trecuser` de Strâmtoarea Gibraltar corabia fusese aruncat` \n mijlocul unei furtuni puternice iar când se mai domolise [i Ephraim urcase pe punte s`-[i r`coreasc` pl`mânii, valurile Atlanticului \nc` r`sucea vechea corabie ca pe o juc`rie. Lui Ephraim, care nu v`zuse pân` atunci marea, \ntinderea oceanului, cu valurile uria[e izbindu-se de bordurile cor`biei, chiar [i \n zilele frumoase i se p`rea ostil`. Pe pun]ile inferioare, \nconjurat` de mirosuri fetide, st`tea claie peste gr`mad` gloata de emigran]i, unii gemând de foame, ]inându-se de bur]ile umflate, al]ii prea sl`bi]i ca s-o mai fac`, z`când indiferen]i la mizeria din jurul lor.Unii nu-[i mai doreau decât s` moar`, ceea ce deseori se [i \ntâmpla. Dar cum \n via]` toate au un \nceput [i un sfâr[it, dup` aproape [ase s`pt`mâni La Liberté aruncase ancora \n portul New York unde, ca pentru a le prelungi suferin]a, ploua toren]ial [i vântul b`tea \n rafale. Murdari [i f`r` vlag`, femei, b`rba]i, copii, familii care pân` atunci nu v`zuser` lumina zilei, \ncepuser` s` coboare de pe pun]i, mul]i plângând de bucurie, altora nevenindu-le s` cread` c`

17

CYNTHIA FREEMAN

supravi]uiser` c`l`toriei, cei prea sl`bi]i sau bolnavi ca s` se ]in` singuri pe picioare ag`]ându-se uni de al]ii s` nu cad`. Ephraim r`m`sese s`-i priveasc` o clip` [i fusese cuprins de mil`, apoi \[i aruncase sacul pe um`r [i coborâse pasarela. Se dusese la biroul naval [i a[teptase la rând s`-[i ia banii, urm`rindu-l cu un zâmbet trist pe casierul care-i num`rase câte un dolar pentru fiecare zi cât durase c`l`toria: patruzeci de dolari pentru toat` suferin]a pe care o \ndurase. Apoi tot el \[i spusese: Lui Moise i-au trebuit patruzeci de ani s` ajung` pe P`mântul F`g`duin]ei, iar mie doar patruzeci de zile. Nu c` m-a[ compara eu cu Moise, Doamne fere[te! Cu acest gând optimist \[i luase banii [i-i b`gase \n buzunar, apoi ie[ise din birou. Era la New York. Chiar [i sub cerul \nnorat ora[ul p`rea c` str`luce[te, locul unde toate speran]ele puteau fi \mplinite. Ignorând ploaia, o pornise la drum, \ncercând s` urmeze indica]iile pe care i le d`duse unul din membrii echipajului ca s` ajung` \n Lower East Side. O or` mai târziu g`sise pe Bowery un ad`post pentru dou`zeci [i cinci de cen]i pe noapte [i dup` ce-[i d`duse jos hainele ude se cufundase \ntr-un somn adânc. Diminea]a, când deschisese ochii [i v`zuse ziua mohorât` de iarn`, se sim]ise epuizat. Bine c` m`car patul nu se zgâl]âia de furtun`. Poate c` avea nevoie de odihn`... Apoi se uitase \n jur la ceilal]i b`rba]i care se aflau \n camera rece [i s`r`c`cioas`. Mul]i aici \[i petrec zilele, b`nuise el. Acest gând deprimant \i d`duse puterea s-o ia din loc, spre o nou` via]`. Se ridicase \nfrigurat, \[i aruncase sacul pe um`r [i mai privise o dat` \n jur. De[i s`rac, avea con[tiin]a propriei demnit`]i... doar nu b`tuse atâta cale ca s` se dea b`tut. Se \ntorsese [i alergase pe sc`ri pân` \n strad`. Nu [tia unde se afl` dar, la un moment dat, se oprise s` se odihneasc`, uitându-se la aburii care-i ie[eau din gur`, \n contact cu aerul rece, geros. Atunci v`zuse [i firma: La Cohen - Restaurant Ku[er. Când intrase se auzise un clopo]el, la fel când \nchisese u[a. |n`untru mesele erau goale, dar imediat, din spate ap`ruse o

ILUZIA IUBIRII

18

femeie. {tergându-[i palmele de [or] \i spusese s` se a[eze la o mas`. Când privirile li se \ntâlniser`, Ephraim sim]ise un nod \n gât; femeia sem`na cu mama lui. – Ce s`-]i aduc? \l \ntrebase ea \n idi[. Ephraim \i \ntorsese zâmbetul. – O cafea [i o chifl`, v` rog, \i spusese pu]in stânjenit de accentul s`u. – Doar atât? zisese ea uitându-se la str`inul cel frumos. |n atâ]ia ani ajutase sute de tineri ca acela. Nu era nevoie s` [tie de unde veneau [i \ncotro se \ndreptau. Erau singuri [i deruta]i, iar lui Leah Cohen \i era mil` de ei. Ea [i Yankel [tiau foarte bine ce \nseamn` s` fii nou-venit. Plecase oftând s` aduc` comanda. Pe lâng` ceai [i chifl` \i mai pusese [i un hering. – Nu ]i-l trec la socoteal`, spusese ea repede, anticipându-i refuzul. De data asta. Acum m`nânc` [i satur`-te. Ephraim sim]i-se c`-i dau lacrimile. Chiar sem`na cu mama lui. – V` mul]umesc... sunte]i foarte amabil`, dar a[ vrea s`-l pl`tesc. – Data viitoare. {i, luându-[i un pahar cu ceai, se a[ezase la mas` \n fa]a lui. Dup` obiceiul rusesc \[i pusese un cub de zah`r \ntre din]i [i sorbise din lichidul fierbinte [i tare. Spre deosebire de ceilal]i imigran]i pe care \i ajutase, acesta avea ceva aparte, era hot`rât s`-[i \mplineasc` menirea, constatase ea privindu-l curioas`. – De unde vii? – De la Paris, din Fran]a. Femeia d`duse din cap, sim]indu-se cople[it` de team` [i respect. Acolo, \n s`r`cia din Lower East Side, cuvântul Paris avea o rezonan]` magic`. Da, b`iatul acela era deosebit. Ea [i Yankel \[i p`r`siser` satul de lâng` Riga. Oftase amintindu-[i cum fuseser` scuipa]i, b`tu]i, cum sinagogile [i cimitirele lor fuseser` pâng`rite. Dup` atâ]ia ani \nc` \i sunau \n urechi \mpu[c`turile cazacilor be]i. Avea numai treisprezece ani când familia \i fusese omorât`. Pe ea o salvase Yankel. Când ea avea [aisprezece ani, el devenise protectorul ei, o ajutase s` ias` din satul devastat [i o \ncurajase \n timpul c`l`toriei spre Lumea Nou`. Cât de bine [tia ce trebuie s` simt` acel b`iat.

19

CYNTHIA FREEMAN

– Deci a[a, e[ti din Paris. {i cum te cheam`? – Ephraim Rothenberger. – Rothenberger? se mir` ea. {i te-ai n`scut \n Fran]a? – Da... to]i fra]ii mei. Inclusiv mama [i tata. – Atunci, cum de-ave]i nume german? – Bunicul s-a mutat din Bavaria \n Fran]a, sperând c` o s-o duc` mai bine acolo. Dar n-a fost a[a. – Pentru noi, evreii, nic`ieri nu e bine. – A[a e. Dar aici [tiu c` vom supravie]ui fiindc` America are o Constitu]ie care spune c` to]i oamenii sunt egali [i au dreptul la via]`, la libertate, la fericire. – Oho, oho! Ce mai profesor avem aici! De unde [tii toate astea? – Am citit \ntr-o carte [i mi-a pl`cut istoria acestei ]`ri. Oamenii [i-au c`p`tat libertatea printr-o adev`rat` revolu]ie. Nu exist` nici ghetouri, nici pogromuri [i nimeni nu-]i bate \n u[` la miezul nop]ii. Pot merge unde vreau... fiindc` sunt un om liber. {i Ephraim chiar credea ceea ce spune. – Da, \i confirm` Leah. Aici este ]ara libert`]ii, dar acum gânde[te-te ce faci. Unde locuie[ti? |i spusese despre Bowery, locul acela sordid de care \i era scârb`. – Trebuie s`-mi g`sesc o camer` [i o slujb`. {ti]i vreun loc? – Ai nimerit persoana potrivit`. Uite, am s`-]i dau adresa veri[oarei so]ului meu. O chem` Malka Greenberg. Pân`-]i scriu eu strada, mai bea o cafea. Dup` ce-i d`duse bucata de hârtie, Ephraim se ridicase s` plece. Nu va uita niciodat` ziua aceea. – V` mul]umesc, doamn` Cohen, Dumnezeu are \ntr-adev`r grij` de mine. – N-ai pentru ce s`-mi mul]ume[ti. Nici noi nu ne-am fi descurcat dac` n-am fi fost ajuta]i de ai no[tri. Avem norocul c` suntem uni]i. |]i urez numai bine [i a[tept s` mai vii pe-aici, da? Ephraim \[i \nghi]ise nodul din gât [i d`duse din cap. – V` mul]umesc, mai spusese o dat` [i auzise clopo]elul sunând de dou` ori când deschisese u[a, pe care apoi o \nchisese \n urma sa.

ILUZIA IUBIRII

20

Urmând indica]iile lui Leah, se \ndreptase spre Canal Street. Malka Greenberg avea o singur` camer` liber` la mansard`, friguroas` [i umed` din cauza apei care se scurgea pe la stre[ini, dar \n compara]ie cu drumurile noroioase ale Fran]ei [i cu c`l`toria pe ocean i se p`rea un adev`rat palat [i cel pu]in locuia singur. |n timp ce-[i \nc`lzea mâinile o \ntrebase dac` are ziare ca s` astupe cr`p`turile. – Da, sigur. {i Ephraim o urmase un etaj mai jos [i o a[teptase pân` ce ea \i d`duse câteva exemplare din ziarul \n limba idi[ [i o lad` pe care s` se urce. |n noaptea aceea temperatura sc`zuse [i ploaia se transformase \n z`pad`. Diminea]a când se trezise Ephraim v`zuse c` hârtia c`zuse pe podea, muiat` \ntr-o b`ltoac` de z`pad` topit`. Se uita pe fereastr` la zorii cenu[ii, sim]ind frigul pân` \n m`duva oaselor. – O s` treac` [i asta, \[i promisese el. Acum se afla \n America [i ziua aceea \nsemna \nceputul unei vie]i noi. Chiar atunci va porni s`-[i caute o slujb`. Pe parcursul urm`toarelor s`pt`mâni, verva [i hot`rârea lui se evaporaser` treptat. G`sise de lucru munci umilitoare, pl`tite cu mai nimic. Cum s` mai [i economiseasc` ceva ca s`-[i aduc` familia \n America? Pe m`sur` ce se apropia prim`vara ora[ul \[i pierdu din str`lucirea care-l impresionase de la \nceput. Acum nu mai vedea decât urâ]enia, mizeria [i casele \n ruin`. Str`zile erau supraaglomerate [i oamenii tra[i la fa]`, ab`tu]i [i prost \mbr`ca]i. Apoi se \ntâmplase un lucru extraordinar. Pe Hester Street, deasupra vacarmului [i \mbulzelii obi[nuite, se auzea un nou cuvânt: Aur! Aur! Aur! |n ziarele de limba idi[ Ephraim citise relat`rile despre fabuloasele descoperiri f`cute \ntr-un loc \ndep`rtat numit California. {i se trezise cuprins [i el de aceast` febr`. Pân` atunci crezuse cu convingere c` singurele motive pentru care venise \n Lumea Nou` erau libertatea religioas` [i dreptul de a tr`i \n demnitate al`turi de familia sa. Gândul de a se \mbog`]i nici nu-i trecuse prin minte. Acum se \ndoia de ]elurile sale. Chiar [i \n America, s`racul putea tr`i cu demnitate? Exista libertate real` f`r` bog`]ie? Ephraim realizase pentru prima dat` c` era mai simplu de \mplinit un vis m`re] decât unul mai modest.

21

CYNTHIA FREEMAN

{i pentru a doua oar` porni \ntr-o lung` c`l`torie, iar faptul c` cele trei mii de mile pe care le avea de str`b`tut erau pe uscat nu pe ocean, nu o f`ceau mai pu]in periculoas`. Cei care se \ntorceau din vest povesteau despre drumul \ngrozitor peste mun]i [i prin de[ert, cel mai mare fiind, \ns`, str`baterea teritoriului ocupat de indieni. Se vorbea despre b`rba]i, femei [i copii scalpa]i [i tortura]i pân` la moarte. Cu toate acestea, Ephraim se gândise c` dac` fusese \n stare s` ajung` viu la New York, va supravie]ui [i pân` \n California. Dup` ce studiase diversele rute spre câmpurile aurifere, o alesese pe cea prin istmul Panama - [i asta \n ciuda avertiz`rilor c` insectele, c`ldura, bolile [i ploaia ce c`dea continuu erau insuportabile. Dar el era gata s`-[i vând` mâna de lucru - doar d`duse c`rbuni cu lopata - iar aceast` rut` p`rea cea mai scump`. G`sise de lucru pe vasul John Benson care mergea la New Orleans [i, cum vremea se \nc`lzea pe m`sur` ce se \ndreptau spre sud, \[i rec`p`tase buna dispozi]ie. |n ciuda faptului c` trebuia s` munceasc` \n dou` schimburi, fiindc` majoritatea membrilor echipajului chefuia [i juca jocuri de noroc cot la cot cu pasagerii, nici o clip` nu renun]ase la visul s`u. Mâncarea era gras`, deseori g`tit` cu carne de porc, [i n-o putea mânca chiar dac` murea de foame. Se hr`nea cu linte [i fasole, iar \n pu]inele ore libere st`tea pe punte scrutând malurile. New Orleans era un ora[ vesel [i plin de culoare iar Ephraim fusese \ncântat auzind familiarul accent fran]uzesc. Ar fi vrut s` mai z`boveasc` acolo, dar \i era team` c` \[i va cheltui banii economisi]i cu greu, a[a c` g`sise repede un alt vapor cu care s`-[i continue c`l`toria. De aceast` dat` drumul a fost un adev`rat co[mar: un ocean \n hul`, cu valuri uria[e care m`turau puntea. |ntr-o noapte un marinar neatent chiar a fost aruncat peste bord, g`sindu-[i astfel moartea. |n asemenea condi]ii s` fi avut \n fa]` toate bun`t`]ile, c` tot n-ai fi putut mânca. Abia dac` reu[ea s` ron]`ie ni[te pesme]i [i pe[te s`rat, ca s` supravie]uiasc`, iar când debarcase \n portul panamez Chagres, sl`bise cel pu]in zece kilograme [i hainele \i atârnau pe el ca o sperietoare. Totu[i, sim]ind din nou p`mântul sub picioare \i mul]umise lui Dumnezeu c` \l ]inuse \n via]`.

ILUZIA IUBIRII

22

|n Chagres, dup` o s`pt`mân` de a[teptare, reu[ise s` \nchirieze pentru o sut` de dolari o canoe care s`-l duc` o parte din drum, \n sus pe râul Chagres, de unde voia s` ia un vas fluvial cu care s`-[i continue drumul pân` la Panama City. |n canoe, spa]iul fiind strâmt pentru el [i cei doi vâsla[i b`[tina[i, la prima oprire coborâse s` doarm` pe mal, unde imediat \l atacaser` ]ân]arii. |n timpul nop]ii, o ploaie tropical` scurt` dar puternic` trecuse prin p`tura cu care era \nvelit, udându-l pân` la oase. Diminea]` abia se putuse ridica \n picioare ca s` se târasc` pân` la canoe. Fiindc` râul pu]in adânc \[i croia drum printre bancurile mocirloase unde mi[unau crocodili, iar \n timpul zilei mu[tele roiau, Ephraim se ruga tot timpul s` nu se \mboln`veasc`. Ora[ul Panama care sem`na mult cu Chagres, era \n]esat de aventurieri \n drum spre câmpurile aurifere. A doua seara de când se afla \n ora[, Ephraim se \mboln`vise [i r`m`sese gemând [i aproape incon[tient pe patul \ngust [i murdar \nchiriat cu patru dolari pe noapte \ntr-un dormitor comun. Respira]ia \i ardea pl`mânii [i delirând se imagina \n acea ]ar` \ndep`rtat` care odat` fusese „casa” lui. Avea momente \n care se credea al`turi de familia sa. Apoi, \ntr-o diminea]` deschisese ochii [i z`rise lâng` el un necunoscut. – Unde m` aflu? [optise el. – |n Panama City care e iadul pe p`mânt, dar tu ai supravie]uit. – Cine e[ti? \l \ntrebase Ephraim, rec`p`tându-[i vocea [i studiindu-l cu aten]ie. – Patrick O’Shea [i vin din Vechea Anglie cu aceea[i dorin]` ca [i tine. Vorbea englez` cu un pronun]at accent irlandez, \ncât Ephraim abia dac` \l \n]elegea ce spune. Dar nu asta conta, ci faptul c` sim]ea c` \n Patrick \[i g`sise un prieten. – De ce m-ai ajutat? Sunt evreu. – Fiindc` \n Panama City nu exist` nici evrei, nici catolici... doar ]ân]ari c`rora pu]in le pas` de credin]a fiec`ruia. Ne atac` pe to]i deopotriv`. – Cum s`-]i mul]umesc c` m-ai ajutat? Patrick \ncepuse s` râd`.

23

CYNTHIA FREEMAN

– Poate reu[esc s` te convertesc... ei, vorbesc prostii. Dup` \nc` o s`pt`mân` Ephraim se sim]ea destul de bine ca s` caute un vas care mergea la San Francisco. Existau opt vapoare cu aburi care f`ceau curse regulate, dar num`rul celor pleca]i s` caute aur era atât de mare \ncât abia dup` zece zile g`sise un loc. De aceast` dat`, [tiind c` este prea sl`bit ca s` poat` munci, cu aproape to]i banii r`ma[i pl`ti ca s` c`l`toreasc` la fel ca oricare alt pasager. Când \[i luase r`mas-bun de la Patrick care g`sise o slujb` \ntr-un hotel [i dorea s` adune cât mai mul]i bani \nainte s` porneasc` spre California, Ephraim sim]ise c`-[i p`r`se[te primul prieten adev`rat pe care [i-l f`cuse de când plecase din Fran]a. La 26 noiembrie 1849, dup` o c`l`torie lini[tit`, bricul Golden Gate acostase \n golful San Francisco. Stând pe punte, Ephraim scruta orizontul prin cea]a deas`. Docurile, care se \ntindeau de la Montgomery Street (o potec` pentru vite) pân` la golf, erau \n]esate de marinari [i tot soiul de oameni f`r` c`p`tâi. Corturi, cocioabe [i b`rci din tabl` ondulat` st`teau \ngr`m`dite chiar lâng` cheiul de desc`rcare. Plaja era pres`rat` cu baloturi de bumbac, cutii, butoaie cu zah`r [i saci de grâu [i porumb. Când Ephraim \ncercase s`-[i croiasc` drum spre Stockton Street \n c`utarea unui loc unde s` poat` dormi, fusese nevoit s`-[i scoat` pantofii de mai multe ori ca s`-i scuture de nisip. Agita]ia ora[ului \l uimise. |n ultimile luni sosiser` mii de oameni care-[i c`utau norocul. San Francisco se transformase \ntr-un furnicar, \n care muncitorul [i cucernicul st`teau al`turi de prostituate, aventurieri, criminali. |n jur nu vedea decât cârciumi, magazii, hoteluri [i magazine. Bordelurile [i tripourile p`reau s` fie cele mai \nfloritoare afaceri. San Fracisco era un ora[ cu oameni obseda]i de \mbog`]irea rapid`, cu o moralitate care a[eza aurul \naintea lui Dumnezeu. Dar pentru Ephraim, America r`mânea \n continuare ]ara libert`]ii. Trei zile mai târziu se al`tur` armatei de mineri care p`r`sea San Fracisco, croindu-[i drum spre locul unde fusese descoperit aurul. To]i erau cuprin[i de frenezie, pasiuni [i ur`. Ziua sp`lau nisipul aurifer \n albia râului, noaptea jucau jocuri de noroc, se b`teau [i \ncercau s` se \n[ele unul pe cel`lalt. Un mediu ciudat pentru un

ILUZIA IUBIRII

24

evreu crescut \n ghetou. Nimeni nu observase c` \n fiecare diminea]` [i sear` \[i spunea rug`ciunea, nim`nui nu-i p`sa de el. Apoi, \ntr-o bun` zi, \n strig`te [i urale de bucurie, descoperise aur. Imediat se \ntorsese la San Fracisco s`-[i \nregistreze mica avere \nainte s`-i fie furat`, apoi r`m`sese \n biroul pre]uitorului urm`rind atent cum \i cânt`re[te aurul. Devenise posesorul a o mie de dolari. Stând pe marginea patului, Ephraim se uita printre gene la monedele pe care le ]inea \n palmele b`t`torite de munc`. Erau din aur, e drept, dar [tia c` z`c`mântul era pe sfâr[ite, fiindc` el ajunsese \n California printre ultimii. Dar, poate c` aceast` \ntârziere fusese \n avantajul lui. Poate c` succesul nu consta \n g`sirea aurului, ci \n a-l da cu \mprumut. |n fond, marile averi ale francezilor evrei fuseser` adunate din tranzac]ii bancare. P`strându-[i o mic` sum`, Ephraim finan]` doi mineri pentru a-[i procura echipament, \ntocmind un document ce stipula dreptul s`u la jum`tate din profit. |ncrederea \n sine \i fusese \n cele din urm` r`spl`tit`. Cei doi mineri avusese noroc, iar el \[i dublase câ[tigul. Apoi finan]ase patru mineri [i \n r`stimp de un an devenise un bancher cunoscut, dar modest din precau]ie, fiind convins \ns` c` \ntreprinderea sa va prospera. Din spatele biroului, \mbr`cat \n frac [i c`ma[` cu guler \nalt, alb [i scrobit [i p`rul aranjat \n cârlion]i la mod`, ar`ta ca un Rothschild. Apari]ia lui era oarecum distonant` cu ora[ul acela primitiv de mineri, dar nu mai pu]in cu imaginea sa de alt`dat`. |[i amintea de b`iatul s`rac care tremura \n docurile Marsiliei, cu picioarele \nf`[urate \n cârpe. Aproape c` sim]ea vântul p`trunzându-i prin hainele jilave pe care \ncercase s` le spele cu o sear` \n urm`. Acum avea câteva costume [i o femeie care i le sp`la [i i le c`lca. Dar nu uitase niciodat` cine este. |n fiecare diminea]` [i sear` \ndeplinea ritualul punerii scufiei, a e[arfei de rug`ciune [i filacterelor. |n acele momente de apropiere de Dumnezeu g`sea o alinare \n plus care-i \nc`lzea sufletul, [tiind c` nu peste mult` vreme va fi al`turi de familia sa. Abia a[tepta s`-i \mbr`]i[eze pe to]i [i inima \i era plin` de iubire. Nimic din ce câ[tigase pân` atunci nu avea valoare atâta vreme cât nu vor fi din nou \mpreun`. Dar visele lui nu aveau s` fie \mplinite.

25

CYNTHIA FREEMAN

Dup` aproape un an de a[teptare primise o scrisoare de la Hannah, sora lui cea mare. |n timp ce o citea lacrimile i se prelingeau pe obraz... Scumpul meu frate Ephraim, {tiind tot ce-ai \ndurat, cu atât mai greu \mi este s`-]i scriu. A[ fi vrut s` \mpart cu tine toate suferin]ele dar [i mama [i tata au murit \n iarna aceasta, la distan]` de o lun`. A fost ca [i cum, dup` moartea ei, el n-ar mai fi avut pentru ce s` tr`iasc`. Acum sunt \ngropa]i, al`turi, \n p`mântul Fran]ei. Acest lucru ne-a \ntristat foarte mult, [tiind cât [i-ar fi dorit s` fie \nmormânta]i \n Palestina, sus pe Muntele M`slinilor, dar Dumnezeu a hot`rât altfel. Drag` Ephraim, te rog s` \ncerci s` ne \n]elegi [i s` ne ier]i. Familia, atât cât a mai r`mas din ea, nu vrea s` plece \n America. Am hot`rât c` atât cât ne-a fost dat s` tr`im, pentru a \mplini visul p`rin]ilor no[tri, s` ne petrecem restul vie]ii la Ierusalim. Drag` Ephraim, tu [tii cât de mult te iubim [i ce dor ne este de tine, dar a[a ne-a fost sortit. Ai grij`... Ephraim nu mai putuse s` citeasc`. Plângând \[i sfâ[iase reverele hainei, executând astfel obiceiul tradi]ional al doliului. Apoi, timp de [apte zile tr`ise \ntr-o total` izolare, ignorând \ncerc`rile prietenilor [i cunoscu]ilor de a-i alina durerea. F`r` familia sa, nimic din ce realizase nu mai avea importan]`. Nu plecase de acas` s` se \mbog`]easc` \ntr-o ]ar` str`in` pentru propriile interese, iar singur`tatea o suportase dintr-un singur motiv, acela ca \ntr-o bun` zi s`-[i poat` \ntre]ine familia, tr`ind \n libertate [i f`r` grija zilei de mâine. Dar ei \[i g`siser` libertatea pe P`mântul Sfânt, iar lucrurile pe care le dobândise acum i se p`reau inutile. Dedicându-se exclusiv afacerilor [i muncii ne\ntrerupte, banca lui se dezvoltase ajungând o for]` serioas` \n lumea financiar` californian`. |n ciuda succesului mereu crescând, se sim]ea \n continuare deprimat. Pân` \ntr-o zi de var` când soarta i-o scosese \n cale pe Sarah Baum. Sarah c`l`torise \n vest cu mama, tat`l, trei surori [i doi fra]i. Auzind c` una din b`ncile din San Francisco era condus` de un

ILUZIA IUBIRII

26

evreu, tat`l ei se dusese acolo s` solicite un \mprumut. Dup` ce \ncheiaser` tranzac]ia, Samuel Baum \l invitase pe tân`rul bancher acas`, la cin`. Ephraim acceptase invita]ia pentru a doua zi, bucuros de compania unei familii de evrei \ntr-un ora[ \n care ace[tia erau \n num`r foarte mic. |n clipa \n care intrase \n c`su]a modest` din lemn, via]a lui se schimbase pentru totdeauna. Sarah era o adolscent` frumoas`, de [aisprezece ani, blond` cu ochii alba[tri, [i de \ndat` ce o v`zuse, Ephraim [tiuse c` o va lua de so]ie. Izolarea \n care tr`ise atâ]ia ani disp`ruse [i \n urm`toarele luni vizitase foarte des familia Baum, pân` ce ea \i d`du acordul. Ziua nun]ii lor fusese una norocoas`. |n cl`direa modest` a sinagogii din Stockton Street se oficia prima nunt` [i \ntreaga comunitate evreasc` din San Francisco p`rea c` venise s` asiste la ceremonie. Când goana dup` aur se sfâr[ise \n anul 1850, evreii europeni din San Francisco s-au priceput cel mai bine s` transforme un ora[ turbulent \ntr-o metropol` plin` de rafinament. |n anii care au urmat ei \n[i[i s-au ridicat pe scara social` de la mici negustori la propietari de antrepozite, de la creditori m`run]i la bancheri de renume interna]ional, de la fabrican]i de corturi la posesori de propiet`]i imobiliare [i mari armatori. Cea de-a doua genera]ie s-a mutat \n vilele din Pacific Heights [i Nob Hill [i [i-a construit case de vacan]` \n San Rafael, Woodside [i Atherton. So]iile [i fiicele lor s-au transfoarmat \n femei stilate. Lumea se aduna \n saloanele lor somptuase. Genera]ia lor s-a proclamat drept portdrapel al dezvolt`rii culturale a ora[ului. Contribu]ia pe care au adus-o artelor a fost atât de mare \ncât San Francisco rivaliza pe plan cultural cu cele mai mari capitale europene.

Capitolul 3 Europa cu tirania [i nedrept`]ile sale p`rea acum de domeniul trecutului. Ephraim devenise membru al clasei privilegiate. Banca sa controla imense parcele de teren [i sprijinea financiar mare parte din industria naval` de pe coasta de vest. Dar cea mai mare r`splat` fusese aceea de a-[i vedea cei patru b`ie]i [i dou` fete crescând [i devenind oameni maturi. Pe fete le r`sf`]ase peste m`sur`. Când se m`ritaser` fiecare din ele primise ca dar de nunt` câte o cas` spa]ioas`. Cei mai tineri dintre fii c`p`taser` companii, iar lui Simon, cel mai vârstnic, \i \ncredin]ase imperiul financiar. Cu toate acestea Ephraim [tia c` \n via]` nimic nu este perfect. Cu timpul, ceva \n structura familiei p`rea s` se fi schimbat. O dat` cu cea de a treia genera]ie atitudinea fa]` de religie devenise mai rezervat` [i acest lucru \l \ntrista pe Ephraim. De[i r`m`seser` fideli obâr[iei lor, aveau tendin]a s` ignore Sabatul [i Skipschul-ul. De[i se num`rau printre fondatorii Templului EmamEl, unele familii nu mergeau acolo, nici m`car la marile s`rb`tori. {i acest lucru \l \ntrista pe Ephraim, de[i \[i aduceau contribu]ia pentru \ntre]inerea Templului [i achitau taxele. Botezurile, c`s`toriile [i \nmormânt`rile nu se puteau ]ine f`r` un rabin. La apusul vie]ii, Ephraim se gândea la tot ceea ce câ[tigase [i le putuse oferi copiilor s`i. Era un om de mare onestitate care niciodat` nu \ncercase s` fug` de adev`r, chiar atunci când acesta era

ILUZIA IUBIRII

28

dureros. Cât de corect fusese atunci, demult, când se \ncredin]ase c` era posibil s` fii \n acela[i timp [i religios [i bogat? Pentru el, acest lucru devenise o certitudine, dar el ac]ionase \n virtutea altor idealuri decât cele ale nepo]ilor s`i. Dorise din tot sufletul s` asigure o via]` mai bun`, un trai decent, p`rin]ilor [i fra]ilor s`i. {i dac` \n privin]a lor nu reu[ise, se bucurase c` fusese \n stare s` ofere copiilor s`i o via]` f`r` lipsuri. Se p`rea c` evreii apelau la credin]` doar \n clipe de r`stri[te. |n ea aflau chintesen]a cunoa[terii. Dar de \ndat` ce scuturau jugul [i li se permitea s` tr`iasc` \n pace [i prietenie, deveneau indiferen]i fa]` de religie. Uneori, privindu-i pe cei doi copii ai lui Simon, o fat` [i un b`iat pe care Simon insistase s`-l cheme tot Ephraim, contrar obiceiului evreiesc de a nu pune copilului numele unei persoane \n via]`, b`trânul se \ntrebase dac` noul secol va \nsemna sfâr[itul tuturor vechilor valori. Apoi se produsese un miracol. So]ia lui Simon, care se apropia de patruzeci de ani, r`m`sese \ns`rcinat` [i, la r`scrucea dintre secole, n`scuse un b`iat pe care insistase s`-l boteze Julian, dup` numele unui erou de roman pe care-l admira. B`trânul Ephraim, acum trecut de [aptezeci de ani, a fost facinat de acest copil c`ruia i-a oferit mai mult` afec]iune decât celorlal]i nepo]i. Pe m`sur` ce cre[tea, b`ie]elul cu privirea grav` \ncepuse s`-i asculte nu numai aventurile prin care trecuse ca s` ajung` la San Francisco dar [i povestiri din Vechiul Testament. Stând pe veranda casei, Ephraim \nchidea ochii [i se ruga ca Julian s`-[i aminteasc` aceste vremuri [i spre deosebire de fra]ii s`i, s` nu-[i uite tradi]iile. Era mândru c` l`sa urma[ilor s`i mai mult decât bog`]ii. Le l`sa mo[tenire libertatea; libertatea de a tr`i o via]` lipsit` de temeri, discriminare, tiranie. Puteau tr`i \n demnitate [i mul]umea lui Dumnezeu pentru marele dar care era America.

Capitolul 4 Anul 1936 fu unul comemorativ. Atunci se adunaser` trei sute de oaspe]i la picnicul anual de pe propietatea de la Hillsborough a nepotului lui Ephraim, cel`lalt Ephraim. Erau prezente trei genera]ii iar printre cei de fa]` se num`rau cei mai remarcabili dintre evreii care f`cuser` pionierat \n California. De[i petrecerea se limita la descenden]ii direc]i [i era un eveniment anual, unii se \ntâlneau pentru prima dat`. Cei \n vârst` vorbeau despre oameni care porniser` la drum cu acelea[i vise ca cele ale lui Ephraim [i despre mo[tenirea de nepre]uit ce le fusese l`sat`, [i le ar`tau copiilor lor dagherotipurile expuse \n pavilionul din gr`din`. |n mul]ime se aflau [i p`rin]ii lui Martin. Julian Roth (prescurtarea numelui o f`cuser` p`rin]ii lui Julian) se \nsurase cu Bess Unger, o veri[oar` de-a treia. Priveau portretul lui Ephraim sim]indu-[i inima grea. Ce ar fi zis el dac` ar fi [tiut c` str`nepotul s`u, Martin, fusese respins de Universitatea Yale? Era dureros pentru ei s` se gândeasc` la asta [tiind c` Ephraim murise convins c` discrimin`rile nu existau decât \n Europa. Pentru Julian era limpede c` Martin fusese respins doar pe motivul c` la Yale procentul de zece la sut` din locuri care le revenea evreilor fusese acoperit. {i atunci realizaser` pentru prima dat` c` San Francisco era singurul loc din ]ar` lipsit de prejudec`]i. Ca mul]i al]i evrei din vest contribuiser` cu mari sume de bani \n folosul neevreilor, consi-

ILUZIA IUBIRII

30

derându-se parte a unei societ`]i \n care nevoile celor oropsi]i nu trebuie clasificate \n func]ie de religie. Exact din acest motiv erau [oca]i c` Martin, un elev eminent, trebuise s` fie respins. Martin fusese la fel de [ocat când \i \nmânase tat`lui s`u scrisoarea prin care i se anun]a acest lucru. A doua zi diminea]`, Julian luase leg`tura prin telefon cu avocatul s`u. – Martin pleac` la Yale. Ai \n]eles ce-]i spun? – Julian, \]i aminte[ti c` ]i-am vorbit despre acest procent? – N-a[ fi crezut c` aceast` regul` se va aplica \n cazul lui Martin, ]inând cont de notele lui. – Nu vreau s`-]i \nchipui c` \l subestimez pe Martin, dar to]i elevii, evrei sau ne-evrei, trebuie s` fie foarte buni. – Nu-mi pas`. Martin va merge la Yale. Mai târziu, \n dormitor, Bess \i spusese lui Julian: – Eu tot nu pricep nimic. Nu-mi vine s` cred c` la Yale se cultiv` antisemitismul. – Nu f`]i[, dar e acela[i lucru. – Nu \n]eleg cum se poate \ntâmpla a[a ceva. – Ah, draga mea... se \ntâmpl` lucruri [i mai grave. |n America sunt hoteluri \n care exist` inscrip]ii cu: INTERZIS EVREILOR, INTERZIS CÂINILOR. – Dumnezeule, nu-mi vine s` cred... cum am ajuns...? – Marginaliza]i, exclu[i. Nu va r`mâne decât s` alegem \ntre a lupta \n continuare sau s` ne adres`m unei universit`]i cu un standard mai sc`zut ori cu mai pu]ini solicitan]i. P`rerea mea este c` trebuie s`-i \nfrunt`m. – Mie asta nu-mi place. Bess avea lacrimi \n ochi. Poate c` el ar fi mai fericit dac` ar alege singur. Poate c` ar fi chiar periculos s` insist`m acolo unde [tim c` nu suntem bine v`zu]i. Poate c` mai periculos ar fi dac` \n cele din urm` ar fi acceptat acolo. M` gândesc la faptul c` ar putea renun]a la iudaism. {i Bess se \nfiorase de parc` ar fi presim]it un dezastru. Julian \[i g`sise fiul \n camera sa, \ntins \n pat [i privind \n tavan. – Cred c` ar trebui s` discut`m. – Nu mai avem ce discuta. M-au respins.

31

CYNTHIA FREEMAN

– Vom lupta \mpotriva deciziei lor, spusese Julian. Trebuie s` ne opunem fiec`rei forme de opresiune. Dac` lumea ar fi f`cut acest lucru când Hitler m`r[`luia prin Renania, ast`zi \n Germania evreii ar fi liberi. Dar Martin era \ncercat de sentimente contracdictorii. Niciodat` nu se gândise prea mult la faptul c` era evreu [i nici nu ascundea vreodat` acest lucru, dar nu dorea s` petreac` patru ani \ntr-un loc unde \n cel mai bun caz ar fi fost tolerat. {i nu vedea nici un motiv pentru care s`-i par` r`u c` este evreu, dimpotriv`, era mândru de originea sa. Dar, \n acela[i timp, avea [i un puternic sim] al drept`]ii, fiind \ncrez`tor \n lupta contra persecu]iilor, de[i nu se v`zuse niciodat` \n aceast` postur`. |ndârjit de hot`rârea luat` s`rise din pat [i privindu-[i tat`l direct \n fa]` \i spuse: – Bine, \i vom \nfrunta, dar e ca [i cum ne-am bate cu ochii \nchi[i, cu un du[man nev`zut. – |l vom descoperi, \i r`spunsese Julian, zâmbind trist. Oricum, pân` \n septembrie mai sunt câteva luni [i asta e \n avantajul nostru. Dar nu dur` atât de mult. Cu bani, bani mul]i, po]i rezolva orice, chiar [i \ntr-o faimoas` universitate cum era Yale. La pu]in timp dup` ce Julian aranjase s` fac` dona]ii pentru o nou` camer` de lectur` la biblioteca Sterling Memorial, Martin primise o scrisoare prin care era informat despre existen]a unui loc liber ivit pe nea[teptate, [i felicit`ri pentru faptul c` fusese acceptat. |n timp ce \[i gusta victoria oarecum amar`, Julian \ncerca s` se conving` c` Ephraim ar fi fost mul]umit. |n fond, din ghetoul Parisului pân` la Yale era drum lung de str`b`tut. Imediat dup` Ziua Muncii, to]i trei luaser` trenul spre New York, de unde Julian \i cump`rase lui Martin un Ford. Trei zile f`cuser` cump`r`turi [i merseser` la spectacole, dup` care se \ndreptaser` spre New Haven s`-l instaleze pe Martin. Bess fusese impresionat` de cl`dirile \n stil gotic [i \mprejurimile acestora, care sem`nau mai mult cu Oxford-ul decât cu un colegiu american. Martin se dusese la caserie [i i se repartizase imediat o camer` \n Old Campus, rezervat studen]ilor din anul \ntâi [i situat \n cen-

ILUZIA IUBIRII

32

trul campusului universit`]ii. Bess era bucuroas` c` era primul sosit \n apartamentul compus din trei dormitoare, dintre care unul cu un singur pat. – O s` ai mult de \nv`]at [i aici e mai lini[te. Nu-i cuno[ti pe ceilal]i b`ie]i [i s-ar putea s` nu-i prea intereseze studiul. Martin nu comentase, nefiind sigur c` viitorilor colegi de apartament nu le-ar p`sa c` este evreu. Primul dintre colegii de apartament pe care-l cunoscuse Martin era un b`iat \nalt, blond [i miop, \mbr`cat \n costum de golf, \n ale c`rui bagaje exista suficient` b`utur` cât s`-i \mbete pe to]i [i care, cum d`duse ochii cu Martin, \l \ntreb` dac` nu vrea s` bea ceva. – Nu chiar acum, \i r`spunsese acesta. De[i la petreceri p`rin]ii lui serveau b`uturi tari, familia rareori bea mai mult de un pahar de vin. – Bine, morm`i blondul, care \n cele din urm` se prezentase ca fiind Lawrence Perry. V`d c` nu e[ti genul de petrec`re], dar la Yale o s` te dai pe brazd`. Martin se retr`sese \n camera lui gândindu-se c` Lawrence avea pu]ine [anse s`-i devin` prieten. Ceilal]i colegi de apartament erau mai inofensivi. Sosiser` \mpreun`, c`rând dup` ei o gr`mad` de echipament sportiv. Doi erau gemeni, Tim [i Chris Sanders. Cel de-al treilea, Mike, fusese coleg de camer` cu ei la Groton. Gemenii erau din Newton, Massachusetts, iar Mike din Philadelphia. To]i trei acceptaser` imediat invita]ia lui Lawrence la o vodc` cu suc de portocale, [i v`zând c` Martin nu vrea s` le ]in` companie nu-i mai d`duser` aten]ie. Doar Chris \l \ntrebase \n timp ce preg`tea b`uturile: – Roth... Roth. ~sta e un nume german? Nu vreau s` \mp`r]im apartamentul cu un nazist. – Pu]in probabil, zisese Martin apoi, \ntorcându-se cu fa]a spre ei le spuse direct: sunt evreu. Nimeni nu spusese nimic [i pentru scurt timp Martin crezuse c` totul e \n regul`, dar când sosise vremea cinei \n]elese c` Yale pe care [i-o imaginase nu exista decât \n visele sale. Lawrence le amintise c` din moment ce cursurile nu \ncepuser`, nu erau obliga]i s` se prezinte \n sala de mese. – Haide]i la Taft s` lu`m o friptur` [i o bere. Martin tocmai se preg`tea s` ias` cu ei când \l auzise pe Tim spunându-i pe nea[teptate.

33

CYNTHIA FREEMAN

– M` \ndoiesc c` la ei friptura de vac` e cu[er. Parc` `sta e cuvântul, nu? Dac` nu pot s` \mpiedic ca Yale s` se discrediteze, m`car pot s` nu m` compromit eu. Lawrence \ncercase s` protesteze, dar dup` trei pahare de b`utur` tare abia dac` se mai putea ]ine pe picioare [i pân` la urm` ie[ise din camer` luându-se dup` ceilal]i. Martin r`m`sese \ncremenit. |ntotdeauna se considerase un privilegiat... nu doar pentru c` familia sa avea bani. Cei din familia Roth nu erau ceea ce s-ar putea numi ni[te „parveni]i” fiindc` Martin f`cea parte din a treia genera]ie de cet`]eni de vaz` ai ora[ului San Francisco. Aceea era prima sa \ntâlnire cu antisemitismul manifestat f`]i[. |n urm`toarea s`pt`mân` nu mai avusese parte de alte incidente, dar nici nu-[i f`cuse prieteni, lucru ce-l pusese pe gânduri. Poate c` era vina lui, poate c` prima experien]` \l f`cuse prea circumspect. |ntotdeauna fusese \nconjurat de prieteni, evrei sau nu, [i pân` atunci nu avusese probleme \n privin]a religiei. Curând \[i d`duse seama c` b`ie]ii cu care \mp`r]ea apartamentul nu se deosebeau prea mult de ceilal]i colegi. |n primele s`pt`mâni, la cursuri, la bibliotec`, la mas`, \n]elesese cât de pu]in \nseamn` procentul de zece la sut`. Observase c` majoritatea evreilor erau marginaliza]i... erau de dou` ori mai inteligen]i decât ceilal]i, dar retra[i [i silitori. |ncepând s` \n]eleag` motivul pentru care studen]ii evrei \[i g`seau refugiu \n studiu, \ncepu [i el s` petreac` ore \ntregi \n bibliotec`. |ncercase s` nu dea de b`nuit p`rin]ilor c` este nefericit, dar din tonul scrisorilor trimise lui Julian [i din faptul c` evita s` discute cu Bess la telefon despre via]a pe care o ducea la Yale, presupunea c` ei au ghicit. Prima evadare din izolarea \n care se \nchistase nu venise din proprie ini]iativ`. La unul dintre insuportabilele cursuri de teoria probabilit`]ilor, predat de un profesor b`trân [i ursuz c`ruia \i f`cea pl`cere s`-[i chinuiasc` studen]ii, Martin observase c` unul dintre ei p`rea sincer interesat de curs, urm`rindu-l cu aten]ie. La sfâr[it acesta se \ntorsese din prag cu fa]a spre el [i \ntinzându-i mâna se prezentase:

ILUZIA IUBIRII

34

– Salut, m` cheam` Dominic Gatti. Dup` s`pt`mâni de singur`tate vorbele lui i se p`ruser` un adev`rat gest de prietenie. Dominic era opusul acelor snobi care nu sc`pau nici un prilej s`-l ironizeze. – Eu sunt Martin Roth, \i r`spunsese cu entuziasm, strângându-i mâna. Ce p`rere ai despre profesorul Wheeler? |ntotdeauna e atât de sarcastic? Mi-e fric` [i tremur s` nu-mi cear` s` r`spund. – Wheeler e un tip al dracului. E ca un pe[te piranha, care \ntr-un singur semestru o s` te devoreze. Dac` n-ai s`-i dai ocazia o s` te lase \n pace. Asta e p`rerea mea. – Ce s`-n]eleg din asta? – C` Wheeler e renumit pentru cruzimea lui. |n urm`toarele s`pt`mâni acest lucru i se confirmase. Din nu [tiu ce motiv, din mul]imea de figuri, profesorul Wheeler pusese ochii tocmai pe el. De fiecare dat` când Martin ridica mâna s` r`spund` la o \ntrebare de care era sigur c` o [tie, abia dac` reu[ea s` scoat` dou` vorbe, c` Wheeler \l [i \ntrerupea s`-l contrazic`. Deja \ncepuse s`-l obsedeze gândul c` \l persecuta din motive personale, nu din lips` de preg`tire la cursul lui. Ei, fir-ar s` fie, chiar a \nceput s` m` obsedeze faptul c` sunt evreu? |i trebuise o s`pt`mân` pân` s` \ndr`zneasc` s`-l \ntrebe pe Dominic, \ntr-un fel \n care s` nu par` ridicol, dac` Wheeler ar putea fi antisemit. Italianul izbucnise \n râs [i-i spusese: – N-o lua ca pe ceva personal. Wheeler e mai ales anti studen]ilor din anul \ntâi. Pe m`sur` ce zilele treceau, Martin trebuise s` recunoasc` faptul c` Wheeler nu era fericit decât atunci când trântea la un examen câte o jum`tate de clas`. Martin \[i petrecea nop]ile f`când exerci]ii peste exerci]ii, dar cu cât \ncerca s` se concentreze mai mult, cu atât sim]ea c` \i este din ce \n ce mai greu s` fac` acest lucru. Se apropia sesiunea din iarn` [i era convins c` o s` cad` la examen. Abia dac` mai era atent la explica]iile lui Wheeler. – Exist` dou` principii fundamentale pe care trebuie s` le [tim... Acestea fuseser` ultimile cuvinte pe care le auzise Martin din prelegerea lui, fiindc` mintea \i zburase \n alt` parte. |n primul rând se \ntrebase de ce insistase s` vin` la Yale [i-l b`tuse gândul s`

35

CYNTHIA FREEMAN

se transfere la Stanford. Apoi se imaginase lenevind pe plaja de la Carmel, când Dominic \l trezise din visare b`tându-l pe um`r. – Nu-i bine s` dormi la ore, \l aten]ionase el. Oricum a fost ultimul curs. – Poate c` ai avut dreptate când mi-ai spus c` nu-i plac studen]ii din primul an, dar am senza]ia c` \n ce m` prive[te e vorba de o r`zbunare personal`, de parc` toat` nemul]umirea [i-o revars` asupra mea. – |n]eleg ce vrei s` spui. Cu tine are ce are, dar trebuie s` \n]elegi c` profesorii nu sunt ni[te zei. Unii \[i dau prea mult` importan]`, unii sunt paranoici [i-[i terorizez` studen]ii, al]ii le savureaz` teama. Nu [tiu din ce categorie face parte Wheeler, dar dac` supor]i cursurile lui vei ajunge expert \n calculul probabilit`]ilor, fiindc` este \ntr-adev`r un mare profesor. Martin r`m`sese câteva momente pe gânduri. – S-ar putea s` ai dreptate, de[i r`mân la aceeia[i impresie c` Wheeler nu m` place. Poate dac` a[ lua examenele par]iale n-a[ mai avea de ce s`-mi fac griji. Dar [tiu deja c` n-am s` le trec. Dominic \i citise spaima din priviri. – {tii care-i problema ta, Martin? Suferi de aceea[i boal` ca aproape to]i ceilal]i studen]i din anul \ntâi. Este pentru prima oar` când p`trunzi \ntr-o lume dur` unde nu cape]i \ntotdeauna ceea ce-]i dore[ti. I-ai dat voie lui Wheeler s` te intimideze [i ai ajuns s` nu te mai po]i concentra. – Ai absolut` dreptate. M` str`duiesc din r`sputeri s` dovedesc c` sunt capabil, \ncât nu mai sunt \n stare s` m` concentrez. La matematic` m-am descurcat \ntotdeauna foarte bine, dar asta mi-a pus capac. – Hai s` lu`m un exemplu. Aici ai formula. D`-mi voie s`-]i ar`t. {i Dominic se apucase s`-i arate cum se rezolv` ecua]iile. Era totul atât de simplu \ncât Martin aproape c` izbucnise \n râs. – |n]eleg u[or când le faci tu. – Asta am vrut s`-]i dovedesc. Nu te mai gândi la Wheeler [i ai s` te descurci. S` mai facem o problem`. {i din nou \ncepuse s`-i explice. Martin \ncepuse s` priceap`. – Cred c` m-a[ putea descurca. – Bravo. Uite, dac` mai ai nel`muriri, te ajut cu pl`cere. – Excelent. |]i mul]umesc din suflet. S` [tii c` am luat \n serios propunerea ta. |mi po]i da num`rul de telefon?

ILUZIA IUBIRII

36

Dominic era localnic [i locuia \mpreun` cu p`rin]ii \n afara campusului. |l invitase pe Martin de mai multe ori acas`, dar acesta tot amânase. Acum, \ns`, \[i notase cu grij` num`rul de telefon \n carnet. – |ncerc s` rezolv singur câteva probleme [i dac` m` poticnesc, precis te sun. |ntors \n camera sa, deschisese cartea de matemetic` [i se apucase de treab`. Reu[ise s` rezolve câteva exerci]ii, dar la un moment dat se \ncurcase [i teama \i revenise. La [apte [i jum`tate seara \i venea s` rup` cartea \n buc`]i. O aruncase cât colo [i se trântise pe pat. Acum era convins c` nu va lua o not` de trecere. R`m`sese o vreme cu ochii a]inti]i \n tavan, apoi amintindu-[i de Dominic, se hot`râse s`-l sune. – Alo! auzise o voce la cel`lalt cap`t al firului. – Familia Gatti? – Da. – V` rog, a[ putea vorbi cu Dominic? – |l chem imediat. Martin a[teptase câteva momente. – Alo! Câteva clipe Martin se sim]ise stânjenit. Nu era obi[nuit s` cear` ajutor. – Sunt Martin Roth. – Aaa! Cu ce pot s` te ajut? – Te rog, mai explic`-mi o dat` ecua]ile astea. Stai pu]in s` iau cartea. Imediat \ns` Dominic venise cu o propunere. – Ce-ar fi mai bine s` vii aici? – Vorbe[ti serios? – Bine\n]eles. Dac` crezi c` e nevoie. E mai u[or dac` le rezolv`m stând fa]` \n fa]`. – Nu te deranjez? – Nu, deloc. |ntr-o jum`tate de or` e[ti aici. – Când pot veni? – Dac` pleci acum, ajungi la opt [i jum`tate. – E[ti sigur c`... Dominic, \]i mul]umesc din suflet. – N-ai pentru ce. {i Dominic \i d`duse adresa. Familia Gatti locuia \n Hamden, \ntr-o cas` de c`r`mid` cu etaj, ca multe altele de pe str`du]a \ngust`.

37

CYNTHIA FREEMAN

– Salut, \l \ntâmpinase Dominic din prag. Ai g`sit greu adresa? – Nu, e mai aproape decât am crezut. Din holul \ntunecat Martin observase salona[ul \n care se aflau o canapea [i dou` fotolii. Covorul era decolorat [i uzat. Un col] \ntreg era ocupat de un pian. – Intr`, vreau s` ]i-i prezint pe p`rin]ii mei. Domnul Gatti era un b`rbat scund cu p`rul alb [i purta ochelari cu lentile groase care, totu[i, nu-i schimbau fizionomia. Doamna Gatti era o femeie micu]` [i delicat`. Avea mâini mici cu degete fine [i ochii ei albastru-viole]i p`reau c` se uit` undeva \n spatele lui Martin, dând impresia c` \l trateaz` cu o r`ceal` inten]ionat`. – }i-o prezint pe mama. Mam`, el e Martin Roth. – M` bucur s` v` cunosc, doamn` Gatti, spusese Martin. Femeia doar \ncuvin]ase din cap. – El e tata. Domnul Gatti \i \ntinsese mâna. – Bine ai venit, zisese [i reluase lectura ziarului. Dup` aceste prezent`ri Dominic le spusese c` se duc s` \nve]e. Dup` dou` ore \n mintea lui Martin \ncepuse s` se fac` lumin`. – Niciodat` n-a[ fi crezut c` am s` \n]eleg. Nici nu [tiu cum a[ putea s`-]i mul]umesc. – Nu-i nevoie. Spune-mi dac` mai ai nel`muriri. |n noaptea aceea, pentru prima dat` dup` multe s`pt`mâni, Martin dormise lini[tit, f`r` co[maruri. |n urm`toarele s`pt`mâni, Martin [i Dominic se \ntâlniser` deseori la cursuri [i dup` ore. Martin era fascinat de el tocmai pentru c` erau dou` personalita]i diferite [i proveneau din medii diferite. Dominic era \nc`p`]ânat, orgolios [i avea tenacitatea celui care obi[nuie[te s` lupte pentru a supravie]ui. *** Când cobor\ \n Lower East Side, Martin constat` spre surprinderea sa c` nimerise \ntr-un cartier de evrei imigran]i, ca str`bunicul s`u, Ephraim, a c`rui zi de na[tere o s`rb`toreau \n fiecare var`. |n timp ce trecea pe lâng` locuin]ele insalubre

ILUZIA IUBIRII

38

l`sându-se \nghiontit de oamenii \nghesui]i \n jurul c`rucioarelor vânz`torilor ambulan]i [i v`zând fe]ele palide ale copiilor, mul]i dintre ei maturiza]i \nainte de vreme, fu cuprins de un sentiment de mil` [i apoi de ru[ine. Apoi \i atraser` aten]ia femeile care se certau pe m`rfurile de pe tarabe [i râsetele copiilor care se jucau printre mormanele de gunoaie. De[i el era [ocat de condi]iile \n care tr`iau, locuitorilor de pe Orchard Street nu p`rea s` le pese. Acesta era poporul lui, iar s`r`cia \n care tr`ia p`rea s` fie liantul ce-i d`duse puterea de a supravie]ui sutelor de ani de persecu]ii. |n timp ce se gr`bea s` prind` autobuzul, aproape c` se \mpiedic` de un copil care st`tea pe bordur` plângând. – Ce-ai p`]it? \l \ntreb` a[ezându-se lâng` el. Copilul era atât de slab [i pl`pând \ncât Martin sim]ea c` i se rupe inima. Copilul se uit` mirat la str`inul de al`turi. – Mi-am pierdut mingea. Martin \i \ntinse batista sa. – Unde ai pierdut-o? – Pe strad`. Mi-a luat-o cineva. – Câ]i ani ai? – Cinci. – Cinci? Credeam c` ai vreo [ase. – Nu, fratele meu Benny are [anse. – {i pe tine cum te cheam`? – Jeremy Cohen. – Ai un nume frumos. Vrei o \nghe]at`, Jeremy? B`ie]elul ridic` din umeri. – Vreau, r`spunse, de[i ar fi preferat s` i se cumpere o minge nou`. Martin \l lu` de mân` [i-l duse s` ia \nghe]at`, apoi scoase din portofel o hârtie de cinci dolari. – Cump`r`-]i o minge [i o pereche de pantofi. Vezi s` nu-i pierzi pân` ajungi acas` la mama. Dar Jeremy era atât de absorbit de hârtia de cinci dolari \ncât nici nu-l auzi, nici nu observ` când Martin se \ndep`rt` [i se urc` \n autobuz.

Capitolul 5 Experien]a prin care trecuse \n Lower East Side \l marc` pentru mult` vreme, stimulându-l s` \nve]e ca s`-[i ia examenele. Se n`scuse sub o stea norocoas`, via]a \i oferea [anse de afirmare [i trebuia s` profite de acest lucru. |n afara acestui angajament lu` hot`rârea s`-[i dedice timpul liber orfelinatului pentru copiii evrei, care devenise [i ad`post pentru cei s`raci, oferind spa]ii pentru activit`]i extra[colare copiilor ale c`ror mame lucrau, sau celor care locuiau \n strad`. La \nceput copiii \l trataser` cu ostilitate [i-i fu aproape imposibil s` se apropie de ei. Treptat \ns`, câ[tig` \ncrederea profesorilor, apoi a copiilor care \ncepuser` chiar s`-l admire. Acest lucru \i bucura via]a mai mult decât ar fi f`cut-o orice câ[tig \n bani. Activitatea pe care o depunea la orfelinat, ca [i multe alte lucruri, \l transformaser` foarte mult. Dominic \i deschise ochii asupra realit`]ii din jur, chiar dac` nu o f`cuse inten]ionat, câ[tigând, \n schimb, prietenia lui necondi]ionat`. Emo]ia [i nesiguran]a cu care sosise la Yale disp`ruser` pentru totdeauna. *** |n vacan]a de var` când se dusese acas`, Martin [tia cu certitudine cine este [i ce drum avea s` urmeze \n via]`. Problema era c` p`rin]ii s`i se desp`r]iser` de un adolescent [i nu erau preg`ti]i s` \ntâmpine un b`rbat cu judecat` matur`.

ILUZIA IUBIRII

40

Pe Bess, \n mod special, aceast` schimbare o deranjase. Martin nu mai era copilul supus, ascult`tor. Cu toate acestea, nu putea s` nu recunoasc` [i s` admire un fapt de necontestat, acela c` fiul s`u se maturizase. {i a[a stând lucrurile, \n primul rând observase c` Martin se \mpotrivea aranjamentelor pe care le f`cuse pentru vara aceea, mai cu seam` \n privin]a Sylviei Lowenthal, fiica unor vechi prieteni de familie. Nici nu apucase s` intre bine \n cas`, c` Bess \ncepuse: – Oh, Martin, scumpule, doamna Lowenthal [i cu mine am f`cut planuri frumoase pentru vara asta \n ce te prive[te. – N-o s` prea am timp, mam`. Vreau ca urm`toarele luni s` lucrez la proiectul de sociologie de anul viitor. Asta e pe primul loc. – Dar nu po]i sta toat` ziua cu nasul \n c`r]i. Anul `sta te-ai descurcat foarte bine, a[a c` ar trebui ca \n vacan]`... – Fiindc` a trebuit s` recuperez mult` materie. {i, te rog, pe viitor \ntreab`-m` \nainte s` mai faci planuri. Bess \l privea stupefiat`. – Martin, scumpule, v`d c` am \nceput s` ne cert`m. – |mi pare r`u c` am ajuns aici, dar problema este c` pentru acest weekend mi-am f`cut alte planuri... – M` pui \ntr-o situa]ie jenant`, Martin. – Da? De ce? – Am rugat-o pe Sylvia s` nu-[i fac` program pentru sâmb`t` seara ca s` mearg` cu tine la club, la dans. Eram sigur` c` vei fi \ncântat. Martin se uita la ea, ne[tiind dac` s` izbucneasc` \n râs, sau s` ]ipe. De unde [tia ea c` va fi \ncântat? – Mam`, n-am chef s` m` duc acolo. Bess p`rea mâhnit`. – {i ce-am s` le spun? M` pui \ntr-o situa]ie \ngrozitoare. Sunt sigur` c` Sylvia [i-ar fi f`cut un alt program, iar tu i l-ai stricat. De aceast` dat`, Martin nu se mai putu ab]ine s` nu râd`. – Mi se pare ridicol` \ntreaga situa]ie. Din moment ce eu n-am invitat-o, nu \nseamn` c` i-am stricat programul. Asta e problema ta. – Cred c` ai dreptate, spusese Bess zâmbind. Trebuia s`-]i fi cerut p`rerea. Dar am fost convins` c` vrei s` ie[i cu Sylvia. Nu

41

CYNTHIA FREEMAN

v-a]i v`zut de trei ani, de când a plecat la [coal` \n Elve]ia. S` vezi ce domni[oar` frumoas` s-a f`cut. Apoi t`cuse, l`sându-l pe Martin s` chibzuiasc` la vorbele ei, dup` care ad`ugase: Te rog Martin, f` asta pentru mine. – Bine, dar, te rog ca de-acum \ncolo s` m` la[i pe mine s` fac invita]ia. – Da, scumpule, sigur c` da. Interiorul clubului r`m`sese acela[i de cincizeci de ani. Acelea[i canapele [i scaune \mbr`cate \n damasc ro[u, doar draperiile ar`tau mai pu]in uzate. Dep`rtarea de cas` \l f`cea acum s` observe lucruri c`rora \nainte nu le d`duse aten]ie. Nu putea s` nu recunoasc` faptul c` Sylvia, \ntr-adev`r, se schimbase. F`r` aparat dentar, ochelari cu rame groase [i nemaimirosind a grajd de cai, fiindc`, a[a cum [i-o amintea, avea o pasiune pentru c`l`rie, era o fat` \ncânt`tore. {i ar fi fost [i mai impresionant de prezen]a ei, dac` nu l-ar fi b`tut la cap tot timpul: – M` calci pe picioare. Ai ni[te t`lpi mai mari decât tine. Bine m`car c` nu se leag` de capul lui. – Scuz`-m`, Sylvia. Scuz`-m`. – |nceteaz` cu scuzele. M` enervezi. – Scuz`-m`... adic` scuz`-m` c` m` tot scuz. Vrei s` nu mai dans`m? – Cred c` e o idee bun`. Dup` ce coborâser` de pe ring, o \ntrebase dac` ar vrea s` bea ceva. – Un pahar cu [ampanie. – Ia spune-mi, de ce e[ti sup`rat` pe mine? – Nu pot s-o fac aici, de fa]` cu toat` lumea. Tot ce-]i pot spune este c` \ntreaga situa]ie m` irit`. – Cum adic`? – }i-am mai zis, nu vreau s` discut aici [i acum. – Bine, atunci m` duc s` aduc [ampania [i ie[im pe teras`. Dup` ce se a[ezaser` pe o banc` de piatr` [i \ncepuser` s` soarb` din pahare, Martin o privise cu coada ochiului. – Acum \mi po]i spune ce te deranjaz`? – Problema este c` mamele noastre [i-au unit for]ele [i au decis ca noi doi s` petrecem vara \mpreun`. Mie chestia asta nu-mi place. Am senza]ia c` vor s` ne combine.

ILUZIA IUBIRII

42

– |n]eleg, Sylvia, [i vreau s`-mi cer scuze. – Mul]umesc c` m-ai lini[tit. Dar problema mea e mult mai grav`. – Pot s` te ajut \n vreun fel? o \ntrebase Martin, gata s-o trateze ca pe o prieten` apropiat`, a[a cum fusese \nainte s` plece \n Elve]ia. – Nu [tiu. – Pare ceva serios. – Este. Sunt \ndr`gostit`. Martin nu \n]elegea de ce vorbele ei \l deranjau, dar a[a era. |[i amintise brusc ziua \n care mama lui \i surprinsese jucându-se de-a doctorul. – {i faptul c` e[ti \ndr`gostit` constitue o problem`? – Da, fiindc` el provine dintr-o familie de denti[ti, deci, cum ar veni, din clasa de mijloc. E nevoie s` spun mai mult? Tata a s`rit \n sus când a aflat c`-l cheam` Maury Orloff. Cu asta a \nceput interogatoriul. – Unde l-ai cunoscut? – Pe Third Avenue, la magazinul de delicatese al lui Rosen. Pân` [i Martin, care era un om emancipat, fusese luat prin surprindere. – Vorbe[ti serios? Nu mi se pare locul potrivit pentru a face cuno[tin]` cu cineva. – Nu fi \ncuiat, Martin. Oamenii se cunosc \n diferite moduri [i \n diverse locuri. – Scuz`-m` dac`-]i par \ncuiat. – Iar \ncepi? Bine m`car c` atunci când \]i vorbesc de Maury nu ]i se pare ceva \ngrozitor. Când Karen [i cu mine ne-am \ntors din Elve]ia, am locuit \n apartamentul m`tu[ii Blanche din New York... \mi dai o ]igar`? Martin scoase dou` din buzunarul hainei, i-o aprinse \ntâi pe a ei, apoi [i pe a lui. Sylvia trase fumul \n piept [i continu`: – |ntr-o zi ne-am hot`rât s` ie[im la cump`r`turi de la Bloomingdale [i ne-am amintit c` nu mâncaser`m de prânz. Ne-am oprit la Rosen [i \n drum spre mas` mi-a sc`pat un pachet direct \n capul lui. Martin \ncepu s` râd`.

43

CYNTHIA FREEMAN

– |n cap? Cum a[a? – Mesele erau apropiate [i am ridicat bra]ele ca s` m` pot strecura printre ele. De obicei nu-mi cer scuze, dar atunci am f`cut-o. S-a ridicat brusc de la mas` dar când s-a uitat la mine nu p`rea deloc sup`rat. – |mi dau seama de ce. Te-ai schimbat foarte mult. – |n ce sens? – |n bine. Dintr-o feti]` urâ]ic` [i obraznic`, \ntr-o femeie frumoas`. Sylvia izbucni \n râs. – E cel mai dr`gu] compliment pe care mi l-ai f`cut vreodat`. Deci, eu continuam s`-mi cer scuze, iar el tot insista c` nu-i nevoie dar dac` vreau s`-mi r`scump`r, totu[i, gre[eala, s` accept s` lu`m prânzul \mpreun`. – Aha, \n]eleg. Tu, bine\n]eles, ai acceptat de[i era un necunoscut. – Da, dar ce puteam s` fac? Oricum, \n timp ce-mi mâncam sandvi[ul, am constatat c` e un b`rbat extrem de atr`g`tor. Apoi mi-am spus c` \ntâmplarea nu poate fi o simpl` coinciden]`. De ce s` fi sc`pat pachetul exact \n clipa aceea \n capul unui b`rbat care era evreu [i, pe deasupra, [i frumos? Crezi \n destin? – Nu [tiu ce s` zic. Tu? – Eu da. Când am terminat de mâncat eram deja \ndr`gostit` [i când m-a \ntrebat dac` vreau s` ne mai vedem, n-am ezitat o clip` s`-i scriu pe cutia de chibrituri numele [i num`rul de telefon, de[i mâna \mi tremura \ngrozitor. Nu te plictisesc? – Nu, continu`. – Când m-am \ntors acas`, m`tu[a Blanche mi-a spus c` m` sunase [i i-am telefonat stabilind s` cin`m \mpreun` \n seara aceea. Am mers la un mic restaurant italienesc... – M`tu[a ta ce-a zis de toat` povestea asta? – Nu i-am spus nimic... m` refer la \ntâlnire. S-ar fi sup`rat [i m-ar fi expediat \n California cu primul tren. Ce s`-]i mai spun, Martin? Am min]it-o spunându-i c` e de la Princeton. – E[ti descurc`rea]` [i ia-o ca pe un compliment. – Mul]umesc... [i eu cred c` sunt. |n orice caz, dup` o por]ie de spaghete [i un pahar cu vin ro[u, [tiam c` Maury Orloff era alesul meu.

ILUZIA IUBIRII

44

|n timp ce Sylvia lua o gur` de [ampanie, Martin o \ntreb`: – A[a simplu se \ndr`gostesc oamenii? Nu trebuie s` se cunoasc` mai bine unul pe cel`lalt? – Când e vorba de atrac]ie nu mai conteaz` nimic altceva. Oamenii se pot cunoa[te de o via]`, f`r` s` se \ndr`gosteasc`. Uit`-te la noi doi. – |n cazul nostru e altceva. Ar sem`na cu un incest. Sylvia mai lu` o gur` de [ampanie. – Dac`-]i spun un secret, \mi promi]i s` nu râzi? – |]i dau cuvântul meu de onoare. – Am fost \ndr`gostit` nebune[te de tine. – |ntr-adev`r? se mir` el, bucurându-se \n sinea lui. Habar n-am avut. – Bine\n]eles. Când ai treisprezece ani [i e[ti \ngrozit c` cel pe care-l iube[ti ar putea s` afle, te manife[ti bizar. – N-a[ fi crezut c` gândeai a[a despre mine. – A[a a fost, dar asta s-ntâmplat cu ani \n urm`. Martin nu era prea \ncântat c` ea \[i raporta afec]iunea fa]` de el la trecut, dar zâmbind o \ntreb`: – {i ai s` continui rela]ia cu el? – Da, indiferent dac` familia \l accept` sau nu. – S` \n]eleg c` e ceva foarte serios? – Foarte serios, r`spunsese ea [i ochii i se umplur` de lacrimi. Martin nu suporta s` vad` o femeie plângând, \n mod inexplicabil sim]indu-se r`spunz`tor pentru oricare ar fi fost motivul ce-i provoca lacrimile. {i, chiar mai mult de-atât, se sim]ea vinovat. – Te rog, Sylvia, nu plânge. Nu-mi place s` te v`d trist`. – Chiar \]i pas` de mine? zise ea \n`l]ându-[i spre el privirea \nl`crimat`. – Oh, Doamne, cum s` nu-mi pese! Sylvia \[i sufl` nasul, apoi \i spuse: – Nu [tiu ce s` fac fiindc` mama a r`mas o femeie cu principii \nvechite. P`rin]ii no[tri nu sunt deloc maleabili. Oh, Doamne, mai ales \n privin]a c`s`toriei cu concep]ii vechi de sute de ani. – Chiar dac` nu suntem \ntotdeauna de acord cu ideile lor, trebuie s` \ncerc`m s` privim lucrurile prin prisma lor. Sylvia \ncepu s` se enerveze.

45

CYNTHIA FREEMAN

– Credeam c` e[ti de partea mea. – Chiar sunt de partea ta. – Atunci de ce le iei ap`rarea? – Nu le-o iau. Ziceam doar c` e bine s` lu`m \n seam` [i punctul lor de vedere... s` \ncerc`m s`-i \n]elegem. – Vorbe[ti la fel ca ei. Ei ar trebui s` fie cei \n]eleg`tori. Doar nu tr`im \n evul mediu. – Ascult`-m`. Familia ocup` un loc foarte important \n societatea noastr` fiindc`, de[i nu sunt \n pas cu timpul, \ncearc` s` perpetueze tradi]ia... Sylvia, promite-mi c` nu te superi pe mine. – Nu-]i pot promite... dar, cel pu]in, te-ascult. – Tot e bine. Acum s` lu`m situa]ia din punctul t`u de vedere. Nu zic c` nu e posibil s` te \ndr`goste[ti de la prima \ntâlnire, dar s-ar putea ca el s` te atrag` doar fiindc` e „altfel”. – Stai pu]in, Martin. Crezi c` nu-mi dau seama c` sunt \ndr`gostit`? – Chiar tu ai zis c` e[ti pu]in confuz`. – Nu \n privin]a lui, ci din cauza lor, a intoleran]ei lor. Nici nu l-au cunoscut, dar deja consider` c` nu e suficient de bun pentru mine. Nu mai sunt copil. Am optsprezece ani [i mai [tiu [i eu câte ceva. |ntr-un liceu de fete afli [i \nve]i multe, dar nu-]i face o p`rere proast` despre mine; \nc` sunt virgin`. {i nici nu-mi spune c` nu [tiu ce vreau. {i, pentru a doua oar`, ochii i se umplur` de lacrimi. – Gata, gata, scuz`-m` c` te-am sup`rat. Cred c` m-am exprimat gre[it. |n orice caz, te sf`tuiesc ca \nainte s` fie prea târziu s` te asiguri c` el este b`rbatul cu care vrei s` te m`ri]i. |ncearc` \ntâi s`-l cuno[ti mai bine. – Poate c` ai dreptate, Martin. {tii ce-am s` fac? o vreme am s` locuiesc la m`tu[a Blanche [i a[a o s`-l cunosc mai bine pe Maury, iar dac` voi decide c` e b`rbatul potrivit, am s` lupt pentru el ca o tigroaic`. – A[a e cel mai corect, dar nu uita s` la[i \ntotdeauna o porti]` deschis` ca s` te po]i \ntoarce acas`, cu sau f`r` dentistul t`u. – {tii ceva Martin? E[ti un prieten minunat [i te iubesc foarte mult.

ILUZIA IUBIRII

46

O s`pt`mân` mai târziu o conducea la gar` \mpreun` cu p`rin]ii ei. La desp`r]ire se privir` ca doi prieteni care \mp`rt`[eau un secret foarte important. Apoi ea urc` \n compartiment [i de la geam le f`cu semn cu mâna pân` ce trenul disp`ru \n zare. *** Cu toate sfaturile \n]elepte date Sylviei, el \nsu[i nu reu[ea s` se \n]eleag` cu p`rin]ii. |n timpul cinei din seara aceea \ncerc` s` fie \ng`duitor fa]` de p`rerile exprimate de tat`l s`u, dar nu putu fi de acord cu pozi]ia luat` \mpotriva unuia dintre noii membri primi]i \n club. – |n ziua de azi se pare c` numai banii conteaz`. L-am acceptat \n Comitetul Verzilor pe acest Harry Shorn care vrea s` mute \n terenul de golf gropi]a optsprezece. – De ce-ar vrea s` fac` asta? – Fiindc`, probabil, \i e greu s-o puncteze. Pe orice teren din ]ar` pozi]ia acestei gropi]e ofer` cel mai frumos spectacol de m`iestrie, dar uite c` el are ce are cu ea. Pe vremea mea n-ar fi \ndr`znit a[a ceva. Totul s-a schimbat, ]ara \ntreag` se duce de râp`. N-a[ fi crezut s` tr`iesc ziua \n care s` v`d cum guvernul \[i bag` nasul \n treburile mele. Roosevelt nu va fi fericit decât atunci când va vedea ]ara mergând spre comunism. {i Dumnezeu [tie c` n-a f`cut nimic ca s`-i ajute pe evrei. |]i spun eu, Bess, c` vechile rânduieli dispar [i nim`nui nu-i pas` de perpetuarea tradi]iei. Discu]ia deviase mult de la Harry Shorn. |n mintea lui Julian acesta se confunda cu Roosevelt, amândoi reprezentând la o amenin]are la adresa lumii pe care el o cuno[tea. Martin se gândi o clip` \nainte s` spun` ceva. |l cunoscuse pe Shorn la club [i-i f`cuse o impresie bun`. Acum era convins c` tat`l s`u era sup`rat pe Harry Shorn mai mult fiindc` d`râmase barierele societ`]ii lor exclusiviste decât din cauz` c` dorea s` mute gropi]a optsprezece. – Tat`, scuz`-m`, dar eu cred c` faci o confuzie. Nu \n]eleg ce leg`tur` are guvernul cu Harry Shorn, dar adev`rul este c` lumea nu poate r`mâne pe loc. Eu cred c` progresul e un lucru bun. Julian explod`.

47

CYNTHIA FREEMAN

– Tu nume[ti asta progres? Nu po]i avea un viitor dac` nu-]i respec]i trecutul. Uitându-se la mâna tat`lui s`u care tremura pe pahar, lui Martin \i fu team` ca lui Julian s` nu i se fac` r`u [i, oricum, punctul lui de vedere p`rea lipsit de importan]`. – Cred c` ai dreptate, tat`. Nedându-i aten]ie fiului s`u, Julian i se adres` so]iei sale: – Tu ce p`rere ai, Bess? Ai fost cam t`cut`. Aceasta se uit` la Martin sup`rat`, nesesizând parc` faptul c` el cedase. Pân` atunci nu se pomenise vreodat` s`-[i contrazic` tat`l [i asta o punea pe gânduri. Poate asta \nsemna c` se maturizase, dar o interesa mai pu]in. A[a c` \ntorcându-se spre Julian \i spuse: – Po]i \nv`]a multe ascultând p`rerile celorlal]i, dar ai absolut` dreptate, dragul meu. {i eu cred c` lumea se \ndreapt` \ntr-o direc]ie gre[it`. Cele câteva zile care le mai r`m`seser` s` le petreac` \mpreun`, \ncerc` s` detensioneze atmosfera [i s` se bucure, evitând s` mai discute politic` sau despre iminentul r`zboi din Europa. Când se urc` \n trenul ce avea s`-l duc` \n est, r`mase pe platform` privindu-[i cu dragoste p`rin]ii [i dorindu-[i s`-i poat` proteja de rapida schimbare a societ`]ii. |n prim`vara urm`toare primi o scrisoare de la Sylvia, expediat` din San Francisco. Drag` Martin, |nainte de toate vreau s`-]i mul]umesc pentru sfaturile \n]elepte pe care mi le-ai dat \n urm` cu opt luni. Pot spune c` ecoul acelor vorbe m` obsedeaz`, [i asta cred c` se datoreaz` unei grave erori de judecat` pe care nimeni nu [i-o asum`, a[a \ncât din tot entuziasmul meu n-a mai r`mas nimic. Nu [tiu cum s`-]i povestesc totul \ntr-o singur` scrisoare, a[a c`, te rog, ai r`bdare [i ascult`-m`: La \nceput, am crezut c` sunt \ndr`gostit` nebune[te de Maury [i, asemenea fructului oprit, mi se pare extrem de „ademenitor”. |]i m`rturisesc c` \n prima sear` când am ie[it cu el m` [i \nchipuiam so]ia lui. Poate fiindc` v`zusem prea multe filme [i mi se p`rea c` seam`n` foarte mult cu Robert Taylor.

ILUZIA IUBIRII

48

|n primele luni ne-am \ntâlnit pe ascuns [i am convenit s` nu le spunem nimic p`rin]ilor pân` nu ne convingem c` nu putem tr`i unul f`r` cel`lalt. Eu am descoperit curând c` sunt foarte \ndr`gostit` [i i-am spus m`tu[ii Blanche c` nu m` intereseaz` dac` familia \l va accepta sau nu. {tiam c` dac` s-ar \mpotrivi c`s`toriei, n-ar face decât s`-mi doresc [i mai mult s` m` m`rit cu el. Nu mi-a[ fi imaginat c` sunt \n stare s` adopte o tactic` atât de inteligent`. Dup` ce nimeni [i nimic nu ne-a mai stat \mpotriv` am descoperit c` aveam mari divergen]e de opinii. Pân` atunci n-am [tiut nimic despre familia lui. De-abia m` logodisem, c` mama lui a insistat s` ]in casa ku[er. E nevoie s` spun mai mult? Oh, Doamne, nu m-a[ m`rita niciodat` \n afara religiei noastre, dar cum m-a[ fi putut adapta cu ni[te habotnici? Nu [tiu absolut nimic despre religia iudaic`. Treptat, am \nceput s` ne repro[`m; eu lui fanatismul religios, el mie lipsa acestuia. {i mi-am dat seama c` provenim din dou` lumi diferite. Eu nu-mi g`seam locul \ntr-a lui [i invers. Oricum, aceast` experien]` m-a f`cut mai \n]eleapt`, m-a maturizat [i m-a f`cut s` \n]eleg c` orice desp`r]ire e dureroas`, indiferent \n ce termeni are loc. Nu spun c` asta va dura o ve[nicie, dar va mai trece mult pân` s` m` \ndr`gostesc din nou. Drag` Martin, \nchei aici scrisoarea. Te rog scrie-mi cum o duci, de[i recunosc c` mama ta ne ]ine la curent cu ce faci. Sunt sigur` c` peste ani ne vom aminti [i vom reflecta asupra acestei perioade lipsite de experien]` a tinere]ii noastre. Cu mult` afec]iune, Sylvia.

Capitolul 6 Trecuser` doi ani de când Sylvia \l sf`tuise pe Martin s` mediteze asupra tinere]ii lui lipsite de experien]` [i acum, iat`, \[i lu` diploma la Yale. P`rin]ii lui Martin sosiser` de la New York, aducând-o cu ei [i pe Sylvia care venise \n est la cump`r`turi. De când \i povestise despre Maury re\nnodaser` prietenia lipsit` de griji care le bucurase copil`ria. Dup` ceremonie Martin \[i croi drum prin mul]ime; p`rin]ii f`ceau fotografii, \ndr`gosti]ii se s`rutau, copii se fug`reau \ncercând s` atrag` aten]ia fra]ilor mai mari. |n cele din urm` o z`ri pe Sylvia. Alerg` s-o \ntâmpine [i o lu` \n bra]e. – Oh, Martin... Martin, sunt atât de mândr` de tine! {i \n timp ce o s`ruta Martin n-avu cum s` observe c` p`rin]ii lui \i priveau cu \ng`duin]`. Nici atunci când \[i \mbr`]i[` mama, prea emo]ionat dup` evenimentul petrecut \n ziua aceea, nu d`du importan]` faptului c` ea interpretase gre[it s`rutul lor. Ea spera c` \n Sylvia Martin va g`si femeia care s`-l adore la fel de mult ca ea. Lui Bess \i d`duser` lacrimile. Acela era fiul ei, singurul ei fiu, cu beret` [i rob` de absolvent. – Scumpul meu, suntem mândri de tine. Ceva \n tonul ei \i aminti lui Martin anii copil`riei \n care ea \l cople[ise cu dragostea sa. Acum toate resentimentele din adolescen]` disp`ruser` [i putea spune cu recuno[tin]`: „Mul]umesc, mam`. Sper s` nu-]i \n[el a[tept`rile”. Julian \l \mbr`]i[`.

ILUZIA IUBIRII

50

– Nu cred c` exist` ast`zi [i aici vreun tat` mai mândru [i mai fericit decât mine. |i mul]umesc lui Dumnezeu c` e[ti fiul meu. Felicit`ri. – Mul]umesc, tat`, \i r`spunse Martin politicos. |l \ncerca un sentiment de vinov`]ie fa]` de el, de cuvintele grele pe care i le spusese pe parcursul ultimilor patru ani [i se jur` ca \n viitor s` fie mult mai \n]eleg`tor. Dominic \[i g`sise deja o slujb` la o agen]ie de publicitate pe Madison Avenue, iar pe el \l a[tepta un post la firma de brokeraj a tat`lui s`u. Cei doi prieteni \[i lur` r`mas-bun [i \n diminea]a urm`toare Martin se afla \n drum spre vest. Dac` la \nceput se \ndoise c` va face fa]` obliga]iilor [i nu era hot`rât s` intre \n afacerile familiei, dup` [ase luni Martin dovedise c` nu le \n[elase a[tept`rile. Datorit` lui, Mc Millian Steel Company le devenise client, important fiind faptul c` \i determinase s` renun]e \n favoarea lor la serviciile prestigioasei firme de brokeraj a lui Townsend Wittier. Acesta fusese momentul \n care Martin \ncepuse s`-[i simt` puterea de influen]` \n lumea afacerilor. O s`pt`mân` mai târziu \[i anun]` p`rin]ii c` \[i cump`rase un apartament \n San Francisco. Martin se maturizase, dar pentru Bess acest fapt p`rea greu de acceptat. Iar el, cu siguran]`, nu dorea s-o r`neasc`. Trebuia doar s` \n]eleag`. {i mai trebuia s` \nceteze a se am`gi cu ideea c` Martin era \ndr`gostit de Sylvia [i c` se vor c`s`tori. De \ndat` ce intr` \n noul apartament al lui Martin, renun]` pentru o vreme a-[i mai irosi energia jucând rol de Cupidon, folosindu-[i imagina]ia la decorarea noii locuin]e, cel mai potrivit pentru un burlac, iar când termin` de aranjat, totul ar`ta superb. Pere]ii salonului erau zugr`vi]i \n albastru \nchis. Deasupra canapelei din piele era expus` o impresionant` colec]ie de tablouri [i obiecte de art` modern`, iar pe covorul \n tonurile ruginii ale toamnei era a[ezat` o mas` lung` pentru cafea, din sticl` [i alam`. De o parte [i de alta a [emineului erau dou` fotolii din catifea ecosez, iar ultimul perete era ocupat de rafturi cu c`r]ii [i un compartiment pentru bar. La fel de frumos mobilate erau [i cel`lalte \nc`peri ale apartamentului. Dar cea mai frumoas` ima-

51

CYNTHIA FREEMAN

gine era cea de afar`, dincolo de zidurile luxoasei locuin]e: priveli[tea magnific` a podului Golden Gate ce se arcuia deasupra golfului San Francisco. Expresia de pe chipul lui Martin era pentru Bess mai mult decât orice alt` recompens`. – Arat` minunat, mam`. E[ti un geniu artistic, \i spuse zâmbind. Cum ar putea fi sup`rat pe ea? – Mai bine a[ fi magician. A[a te-a[ putea... – |nceteaz`, mam`, cu obsesia asta. Am numai dou`zeci [i doi de ani. Las`-m` s` m` distrez. – Te \n]eleg, dar m`car recunoa[te c` Sylvia e cea mai potrivit` pentru tine. – A[a este, dar \n momentul `sta nu vreau s` m` gândesc la cine ar fi potrivit pentru mine. – Nu m` po]i acuza c` m` gândesc la binele t`u. Ce faci disear`? – Am o \ntâlnire, zise el zâmbind. – Vorbe[ti serios? Noi o cunoa[tem? – Nu, mam`. E blond`, voluptuoas`, [i e manechin. – Ce e? – Manechin. – Dumnezeule! Ai grij` s` nu te implici prea mult. – Am s` \ncerc, spuse el zâmbind din nou. Dar, de vreme ce Martin era mai degrab` atras de senzualitatea lui Carey decât de inteligen]a ei, nu exista nici un pericol s` se antreneze \ntr-o rela]ie serioas` cu ea. Carey era o pisicu]` r`sf`]at` la care nu se mai gândea dup` ce pleca de lâng` el. Dar \n diminea]a aceea de duminic` când se trezi [i sim]i \n n`ri parfumul ei suav nu putu s` nu-[i aminteasc` noaptea ce abia trecuse. *** A doua zi diminea]` \i fu greu s` ghiceasc` de ce plecase Carey; v`zându-l adormit se sim]ea folosit`. Cum nu-[i d`duse seama c` era frânt de oboseal`? Mai târziu \i va telefona s`-[i cear` scuze. Se

ILUZIA IUBIRII

52

ridic` din pat [i se duse la baie. Primul lucru care-i s`ri \n ochi fur` cuvintele scrise pe oglind` [i acesta \i aduser` aminte de \ntâia experien]` sexual`, care se \ncheiase lamentabil. Acum era un adev`rat Casanova. Fetele \l adorau [i [tia c` oricât de sup`rat` ar fi fost, un telefon s`-i fi dat [i Carey s-ar fi \ntors la el. Poate c` Sylvia nu era fata potrivit`, dar ar fi vrut s` se \ndr`gosteasc` de cineva la care s` ]in` \ntr-adev`r. Dup` ce f`cu un du[ se duse \n buc`t`rie, \[i scose din frigider un suc de portocale, [i-l turn` \n pahar [i \n timp ce-l b`u puse feliile de pâine \n pr`jitor, apoi deschise u[a de la intrare [i-[i lu` ziarul de duminic`, Sunday Examiner. |[i turn` cafea \n cea[c` [i se \ntoarse \n salon, se a[ez` pe canapea, dar nu se mai atinse nici de pâinea pr`jit`, nici de cafea când citi titlul scris cu litere mari: PEARL HARBOR A FOST BOMBARDAT! Un moment se gândi c` era o glum` proast`, dar imediat se duse s` deschid` radioul: „|n aceast` diminea]` Pearl Harbor a fost atacat de c`tre japonezi. S-a \ntâmplat \n timp ce to]i... „Mut` repede pe alt post: „Aici, \n Hawaii, sunt zvonuri c` ceva de magnitudinea...” Martin r`mase [ocat, incapabil s` \n]eleag` ceva din toate astea. Insulele Hawaii apar]ineau Statelor Unite, iar asta \nseamn` c` se aflau \n r`zboi [i c` Roosevelt va trebui s` sar` \n ajutorul evreilor din Europa. America nu mai putea \ntoarce spatele, f`cându-se c` nu aude ve[tile ce soseau din Polonia [i Germania. Sunetul telefonului \l f`cu s` tresar`, apoi auzi \n receptor vocea tat`lui s`u. – Nu-mi vine s` cred, Martin! Chiar s`pt`mâna asta blestema]ii de japonezi au fost la Washington s` discute despre pace. Martin \[i reg`si vocea. – Cel pu]in se pare c` ni s-a ivit ocazia s`-i punem pe fug` pe nazi[ti. Julian \[i \nghi]i nodul din gât. La dou`zeci [i doi de ani Martin va fi printre primii care aveau s` fie \ncorpora]i sau, cunoscându-l bine, se va duce singur s` se treac` pe list`. – Cel mai bine ar fi s` vii acas`, Martin. Mama ta e foarte \ngrijorat`. – Am s` vin, tat`. |n noaptea aceea nu putu s` doarm`. |n fiecare zon` a ora[ului se constituiser` comisii de recrutare [i chiar vizavi de locuin]a lui urma

53

CYNTHIA FREEMAN

s` se deschid` un birou de \nrolare care \nc` de la primele ore ale dimine]ii fu asaltat de voluntari ce doreau s`-[i ofere serviciile armatei. |nainte de sfâr[itul zilei [tia c` li se va al`tura. P`rin]ii lui vor trebui s` se obi[nuiasc` cu ideea \n cele câteva luni pân` ce va fi chemat s` se prezinte la o unitate militar`. |n ultimii doi ani de colegiu absolvise [i [coala de ofi]eri de rezerv` [i spera c` gradul cu care va fi trimis \n armat` \i va aduce o oarecare consolare mamei sale. Martin se duse la biroul de \nrolare \n fiecare diminea]` pân` \i veni rândul s` fie \ncorporat locotenent major. Acum le putea spune p`rin]ilor. Niciodat` n-avea s` uite privirea \ndurerat` a mamei sale când \l v`zuse \n uniform`. – Nu era nevoie s` te \nscrii voluntar. Chiar nu mai puteai a[tepta pân` erai chemat? Tat`l t`u ar putea aranja ceva. Despre onoare Martin auzise vorbindu-se \n copil`rie. F`r` onoare b`rbatul era un nimeni. Dar mai [tia c` fiind vorba despre fiul s`u, Bess nu mai ]inea cont de acest lucru. – Nu cred c` ai vrea s` se-ntâmple asta, mam`. Am f`cut ce trebuia s` fac. |n timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraz, Bess \i spuse: – Ai dreptate, Martin, ai dreptate. Iart`-m`. Doar c`... [i nu mai putu continua. La 27 decembrie 1941 primi, \n sfâr[it, ordinul s` se prezinte la Fort Ord. Urmau [ase s`pt`mâni de instruc]ie dup` care avea s` fie trimis cine [tie unde. Peninsula Monterey era unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, dar Martin abia dac` arunc` o privire peisajului, din autobuzul armatei care se \ndrepta pe [osea spre Fort Ord. Nu observ` nici pinii \n b`taia vântului, nici splendoarea oceanului care-[i sp`rgea valurile de stâncile uria[e. Nu-[i putea alunga din minte imaginea mamei sale cu chipul \ndurerat [i diperarea tat`lui. Singura pat` de lumin` \n acel tablou sumbru era zâmbetul vesel al Sylviei care promisese c` va avea grij` de p`rin]ii lui. |n noaptea aceea, \ntins pe patul de campanie, se gândi la Sylvia, care \n ultimele s`pt`mâni \i ridicase moralul [i de care se

ILUZIA IUBIRII

54

ata[ase mai mult decât oricând. Poate c`, \n cele din urm`, ar trebui s` se \nsoare cu ea. Ea apar]inea lumii lui, lumea \n care, dac` aceasta va mai exista, avea s` se \ntoarc`. *** – Slav` Domnului c` aici nimic nu s-a schimbat. Totul e la fel de frumos chiar [i \n timpul iernii, spuse Sylvia privind de pe teras` gr`dina de trandafiri. – Parc` \n ultimile zile [i mie-mi place mai mult. – Vrei s` facem o plimbare? \l \ntreb` ea luându-l de bra]. Trecur` pe lâng` chiparo[ii ce str`juiau peluza [i pe lâng` ser`, traversar` rondul pietruit [i intrar` \n pavilion unde mirosea a gardenii. Martin \[i aminti c` aici se jucau \n copil`rie. Dintr-o dat` o auzi suspinând [i o lu` \n bra]e. – Nu, Sylvia, te rog. Nu suport s` te aud plângând. – Te iubesc, Martin, zise ea printre suspine. Dac` n-ar fi trebuit s` pleci, nu ]i-a[ fi spus niciodat`. Doar pe tine te-am iubit. – Nu spune asta, Sylvia. R`zboiul te face s` gânde[ti a[a, dar \n sinea ta nu sim]i acest lucru. – Gre[e[ti, Martin. R`zboiul mi-a dat curajul s`-]i spun ceea ce simt. {i \l s`rut` cu toat` pasiunea adunat` \n suflet. – Sylvia, te rog, nu e bine ce faci. – De ce nu e bine? Nu m` iube[ti chiar deloc, Martin? – Ba da, te iubesc, Sylvia. – Atunci, de ce nu faci dragoste cu mine? – Fiindc`... Dar \nainte s` mai spun` ceva, Sylvia \ncepu s`-l s`rute cu atâta pasiune \ncât \i stârni dorin]a, pe care nu [i-o putu st`pâni când ea se \ntinse pe podea [i-l trase deasupra ei. Când totul se termin` [i \ncepur` s`-[i adune hainele de pe jos, se sim]ea vinovat. – Ar fi trebuit s` m` opresc la timp, \i spuse, \ncercând s`-i evite privirea. – Te rog, nu spune asta, Martin. Te iubesc [i vreau s` p`strezi \n amintire aceast` sear`. Dar vreau s` ]i-o aminte[ti cu pl`cere. – Am s` mi-o amintesc \ntotdeauna, de asta s` fii sigur`, dar nu vreau s` te r`nesc. – Tu niciodat` nu m-ai putea r`ni, Martin. Niciodat`.

Capitolul 7 Luni diminea]` Bess [i Julian se preg`tir` s`-l conduc` la gar`. |n ultima clip` sosi [i Sylvia \n limuzia sa [i fu invitat` s`-i \nso]easc` \n ma[ina lor. Când ajunser` ea r`mase pu]in mai \n spate ca s` nu-i deranjeze când avea s`-[i ia r`mas-bun. |n gar` se aflau mul]i solda]i \nso]i]i de familii \nl`crimate, dar Bess nu se uita decât la chipul fiului ei. Martin se uit` la ceas. Era timpul s` se urce \n tren. Bess i se arunc` \n bra]e; era atât de fragil` [i vulnerabil`. {tia cât de mult sufer`, dar parc` nu [i-o amintea atât de micu]` [i pl`pând`. Apoi \l \mbr`]i[` Julian, care ar fi dorit s`-l protejeze de[i [tia c` siguran]a fiului s`u era singurul lucru pe care nu-l putea cump`ra. |n cele din urm` veni [i rândul Sylvei s`-[i ia r`mas-bun. – Ai grij` de tine, Martin. El \ncuvin]` din cap. – O s` am. |]i mul]umesc pentru ajutorul pe care-l dai p`rin]ilor mei. Apoi o s`rut` cu afec]iune [i se urc` \n tren unde g`si un loc la fereastr`. |i v`zu pe to]i trei \ncercând s`-[i fluture veseli mâinile, când trenul se puse \n mi[care.

Capitolul 8 Via]a nu-l preg`tise pe Martin pentru anii cumpli]i ce aveau s` urmeze [i nimic nu-i va [terge vreodat` din memorie zgomotele [i imaginile brutalit`]ii [i masacrelor. A v`zut cadavre \n putrefac]ie pe marginea drumurilor, b`trâni [i copii \nfometa]i, fete intrate abia \n adolescen]`, care [tiau câteva cuvinte \n englez`, de genul: Okay, Joe, tu-mi dai mie ciocolat`, eu \]i ofer distrac]ie. Pe o strad` l`turalnic` din Palermo, dup` retragerea armatei italiene, Martin v`zu un para[utist beat [i o fat` de treisprezece ani, numai piele [i os, urcând treptele [ubrede ale casei spre dormitorul ei \n timp ce fra]ii ei mai mici se b`teau pe resturi de mâncare g`site \n l`zile cu gunoi. Dar nimic din ce v`zuse \n Italia cucerit` nu se compara cu Germania de dup` Ziua Victoriei \n Europa. Când scrisese Mein Kampf, Hitler le spusese oamenilor exact ce inten]iona s` fac`, dar nimeni nu crezuse c` va pune \n aplicare „solu]ia final`”. Vreme de secole conduc`torii Europei asistaser` impasibili la persecu]ia evreilor, dar lumea civilizat` nu mai fusese vreodat` confruntat` cu atrocit`]i la scar` atât de mare. {ase milioane de evrei, [ase milioane de vie]ii nevinovate. Alia]ii se gr`biser` s` intervin` pentru a-[i sp`la ru[inea, dar dintre to]i, c`pitanul Martin Roth se sim]ea cel mai vinovat. Cum de nu [tiuse ce se \ntâmpl`, pân` \n

57

CYNTHIA FREEMAN

anul 1940? To]i evreii din lume ar trebui s` afle ce se \ntâmpl`, s` protesteze, s` ac]ioneze, \n loc s` stea de o parte [i s` permit` un asemenea genocid. Când \n cele din urm` primi ordinul s` se \ntoarc` \n State, nu era hot`rât s` plece. Trebuia s` continue campania de ajutorare a refugia]ilor evrei. Dar comandantul lui, v`zându-i expresia chinuit`, \l expediase acas`. Când debarc` \n portul New York, \l a[tepta ultima scrisoare de la mama sa: „Slav` Domnului c` e[ti \ntreg [i curând vei veni acas`”. Dar Martin n-avea de gând s` se \ntoarc` acas` imediat. De \ndat` ce ajunse la Fort Dix \[i puse actele la punct [i devenind din nou persoan` civil` se hot`r\ s`-[i ia o camer` la Gothan Hotel \n Manhattan, pentru a \ncerca s`-[i fac` ordine \n via]`. Dup` ce b`iatul de serviciu \i l`s` bagajele, Martin se a[ez` pe marginea patului, uitându-se la telefonul de pe noptier`. Oare era bine s`-[i anun]e p`rin]ii c` nu va sosi acas` prea curând? Vor trebui s` \n]eleag` c` r`zboiul \l \nv`]ase cât de important era s`-[i tr`iasc` via]a. Dar când form` num`rul [i auzi vocea mamei sale, fu tentat s` ia primul tren spre vest [i se trezi spunând: – Da, mam`, nu r`mân la New York decât scurt timp [i... – {i ce, Martin? Spune-mi cât stai? \ntreb` ea neputându-[i ascunde dezam`girea. – Cam o s`pt`mân`. Dac` tot sunt aici, vreau s`-l v`d pe Dominic. – Sunt sigur` c` [tii ce e cel mai bine pentru tine, Martin, spuse ea [tergându-[i lacrimile [i \ncercând s` nu-i tremure vocea. Cred c` ar trebui s` faci ceea ce-]i place, de[i sunt dezam`git`. – |mi pare r`u, dar \n]elege c` simt nevoia s` fiu singur. Bess nu-l \n]elegea deloc. Nu va fi singur, va fi cu Dominic. – Te \n]eleg foarte bine. Ai grij` de tine, Martin. S` [tii c` te iubim. – {i eu v` iubesc, mam`. Pot vorbi [i cu tata? – Acum nu-i acas`. – Transmite-i toat` dragostea mea. V` sun mâine... Locuiesc la Gotham. |i d`u num`rul, \nchise, apoi mai d`du dou` telefoane: unul s` comande o sticl` de whisky, cel`lalt lui Dominic.

ILUZIA IUBIRII

58

A doua zi diminea]` intr` \n cl`direa unde Dominic \[i avea biroul. |n timp ce se \ndrepta spre recep]ie avu un moment de panic`, amintindu-[i c` Dominic fusese declarat inapt pentru armat`, deci nu fusese mobilizat s` plece pe front [i nu trecuse prin experien]a r`zboiului. Despre ce naiba aveau s` discute? Parc` trecuse o mie de ani de când \[i luaser` r`mas-bun \n ziua absolvirii colegiului. Dominic \i scrisese lui Martin prin ce trecuse la biroul de recrutare unde, dup` un control medical minu]ios, i se descoperise o u[oar` afec]iune cardiac` dar care, totu[i, nu-i punea via]a \n pericol, dup` cum \l asigurase medicul s`u personal, fiind vorba de o banal` disfunc]ie. |n timpul r`zboiului \[i deschisese o agen]ie de publicitate, care se dovedise o afacere rentabil`. – Doamne, cât m` bucur s` te v`d, \l \ntâmpin` pe Martin când acesta intr` \n birou. La prânz ie[ir` s` ia o gustare, dar nici unul dintre ei nu putu spune tot ce gânde[te. – Nici m`car nu reu[im s` comunic`m, \i spuse Dominic, \n timp ce-[i beau cafeaua. Au trecut patru ani pe care trebuie s`-i recuper`m. Ce planuri ai pentru disear`? – Nici unul. – Atunci e[ti invitatul meu la cin`. Seara merseser` la Yale Club pe Vanderbilt Avenue, chiar vizavi de Gara Central`. |n timp ce sorbea din paharul cu Chablis, Martin se gândea la anii de colegiu, la cas`, la Sylvia, \ntrebându-se cum ar trebui s` se poarte cu ea când o va \ntâlni. – Ce vrei s` comanzi? \l \ntreb` Dominic \ntrerupându-i [irul gândurilor. – Nu [tiu. Alege tu. |n timp ce Dominic d`dea comanda, Martin privi \n jur. De la mese se auzeau frânturi de conversa]ie [i totul p`rea s` reintre \n normal. Atunci, el de ce nu-[i g`sea lini[tea? Doar nu era singurul care se \ntorsese de pe front. – Ca \n vremurile bune, ce zici, Martin? – Scuz`-m`, ce spuneai? Nu eram atent. – Chiar e[ti distrat \n seara asta, b`trâne. Ziceam c` e ca \n vremurile bune, la Yale.

59

CYNTHIA FREEMAN

– Nimic nu va mai fi ca atunci. Eram atât de naivi \ncât credeam c` \ntreaga lume ni se a[terne la picioare. – Oh, Doamne, chestia asta te-a marcat \ntr-adev`r, nu-i a[a? Am sim]it \nc` de când ne-am \ntâlnit. – La dracu’ Dominic. Nu po]i petrece patru ani \n infern [i s` te compor]i ca la un film cu John Wayne. – |nseamn` c` a fost \ngrozitor, replic` acesta pe un ton serios, cu o und` de vinov`]ie. – S-ar putea spune [i a[a. Dominic \[i aprinse o ]igar` apoi \i spuse: – {tii ceva, b`trâne? |n seara asta mi-ai adus \n minte o mul]ime de lucruri. – Da? Ce anume? – P`i, mi-am amintit cum, \n timpul r`zboiului, m` plimbam pe Madison Avenue [i la tot pasul vedeam oameni \n uniform`. Ar`tau foarte chipe[i \n costumele lor cu nasturi din metal str`lucitor. Dar, \]i spun drept, eram fericit c` nu sunt \n locul lor. Po]i s` m` consideri cum vrei, dar \n ziua \n care am aflat c` nu am fost recrutat, am s`rb`torit „evenimentul”. {tii cum? Am telefonat unui manechin, am cump`rat cinci sticle din cea mai bun` [ampanie [i am petrecut cu ea toat` noapte. Habar n-ai ce patriot m` sim]eam a doua zi. Martin sim]i o r`bufnire de furie amintindu-[i debarcarea \n Sicilia, spaima care \i provocase spasme \n capul pieptului [i din cauza c`rora vomase, de cum pusese piciorul pe plaj`; apa rece ca ghea]a \n care se cufundase pân` la subsuoar`. Dar nu [i-o exterioriz`, ci doar \l privi cu am`r`ciune. Câteva minute mâncar` \n t`cere, apoi Dominic, parc` uitând de discu]ia care oricum nu-i f`cea pl`cere, schimb` subiectul: – Uite ce e, Martin, nu eu am hot`rât s` r`mân acas`, iar dac` Dumnezeu tot mi-a dat norocul `sta, n-am pierdut timpul de poman` [i am deschis o agen]ie. Afacerea e profitabil` [i asta e doar \nceputul. Mi-ar pl`cea s` fim parteneri fiindc` [tiu c` niciodat` n-ai fost prea \ncântat s` lucrezi la firma tat`lui t`u. Am nevoie de tine pentru c` ai un uimitor sim] al afacerilor [i priceperea de a face lucrurile s` mearg` a[a cum trebuie. Eu am idei

ILUZIA IUBIRII

60

bune [i clien]ii m` apreciaz`, dar voi câ[tiga [i mai mul]i bani dac` agen]ia este condus` de oameni competen]i. Ce zici, accep]i? – |]i mul]umesc, dar las`-m` s` m` gândesc. – N-ai s` spui da fiindc` ]i-e team` c` se sup`r` ai t`i. Ai str`b`tut Europa dar \nc` nu te-ai desprins de cordonul ombilical. |ncearc` s` tr`ie[ti pe picioarele tale. – Nu zic c` n-ai dreptate, Dom, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Str`bunicul meu a p`r`sit Europa tocmai pentru ca urma[ii lui s` tr`iasc` \n libertate. Dac` el ar fi r`mas \n Fran]a, eu [i familia mea am fi fost deporta]i \n cine [tie ce lag`r. Am \ntâlnit supravie]uitori, iar imaginea lor m` va urm`ri toat` via]a. Nu e vorba numai de faptul c` nu m-a[ putea rupe de familie, dar i-a[ tr`da pe to]i acei oameni care au fost tortura]i [i uci[i de nazi[ti. Ar \nsemna s` m` dezic de tot ceea ce bunicul ne-a l`sat nou`, urma[ilor s`i. M` po]i \n]elege? – Te \n]eleg foarte bine, \i r`spunse Dominic, amintindu-[i ceea ce \i povestiser` p`rin]ii s`i despre greut`]ile \ndurate \n timpul primului r`zboi mondial, urmate de crahul economic, [i speran]a lor \ntr-o via]` mai bun` \n America. O vreme nu mai spuser` nimic dar tot Dominic rupse t`cerea: Asta \nseamn` c` vei pleca acas`. Martin \ncuvin]`. – Da. Nu am de ales. De[i dezam`git c` nu-[i putuse convinge prietenul s` r`mân`, Dominic scutur` din cap, dându-i dreptate.

Capitolul 9 Prima persoan` pe care o v`zu \n timp ce str`b`tea pista aeroportului fu Sylvia, care alerga spre el cu p`rul fluturându-i \n vânt, [i care i se arunc` \n bra]e. Prea mult a[teptase clipa aceea, dar durerea celor patru ani fu [tears` de \ndat` ce \l sim]i \mbr`]i[ând-o. – Oh, Martin... iubitule... \i mul]umesc lui Dumnezeu c` te-ai \ntors acas`, \i [opti printre s`rut`ri. Martin era prea emo]ionat ca s` poat` vorbi. O lu` de mân` [i f`r` s` spun` nimic se \ndreptar` spre locul unde \i a[teptau Bess [i Julian. |n timp ce-[i \mbr`]i[a mama, realiz` cât de greu trecuser` acei ani pentru ea [i c` f`cuse bine \ntorcându-se acas`. – Dumnezeu mi-a ascultat rug`ciunile. Nu-mi vine s` cred c` te-ai \ntors acas`. Apoi \i lu` fa]a \n palme [i-l s`rut` cu dragoste dup` care, \ndep`rtându-se pu]in, \i spuse zâmbind printre lacrimi: Mi se pare mie sau ai mai sl`bit? – Gata, nu-l mai bate la cap, zise Julian. Bine-ai venit acas`, b`iete. – E singurul loc din lume unde \mi doresc s` fiu, spuse Martin \mbr`]i[ându-l. Ie[ind din aeroport, Martin \[i \n`l]` privirea spre soare, mul]umind lui Dumnezeu c` apucase ziua \n care s`-i mai poat` vedea str`lucirea, iar când [i-o cobor\ \l v`zu pe Edward tr`gând la bordur` Rolls-Royce-ul gri-metalizat. {oferul cobor\ [i deschise portiera din spate.

ILUZIA IUBIRII

62

– Ne-a fost dor de tine, Martin. Bine-ai venit acas`. Edward era angajatul lor \mpreun` cu familia sa de pe vremea când Martin era copil. *** |n urm`toarele luni se str`dui s` se reintegreze \n via]a civil`. |[i relu` munca la firma de brokeraj, lucrând peste program [i ajungând de cele mai multe ori acas` dup` cin`. Bess nu \n]elegea de ce o l`sase s` plece pe Sylvia, dup` ce \l a[teptase atâ]ia ani, iar Martin nu-i putea explica de ce prefer` s`-[i petreac`, uneori, noaptea cu câte o femeie din rândul celor proasp`t emancipate, femei care aveau o slujb`, un apartament, [i c`rora le f`cea pl`cere s`-l invite la ele acas` pentru pu]in` distrac]ie. Ce Dumnezeu, m`car atâta lucru merita [i el. Dar privirea plin` de repro[ a mamei sale \l teroriza. |n cele din urm` decise c` trebuie s`-[i g`seasc` un apartament \n ora[, chiar dac` prin gestul s`u [i-ar fi r`nit p`rin]ii. Fusese corect \ntrocându-se la San Francisco, la familie [i la afacerile familiei, dar n-ar fi trebuit s` se \ntoarc` \n casa p`rinteasc`. Cu multe menajamente \i spuse mamei sale c` g`sise un apartament mobilat \n Russian Hill, \n apropierea cartierului italian North Beach, iar Bess \l dezaprob` cu vehemen]`, nu din cauza amestecului etnic - zona se m`rginea cu cartierul chinezesc - ci fiindc` era de ne\n]eles cum Martin se putuse hot`r\ s` se mute \ntr-un cartier boem, \ntr-un mediu atât de ciudat, [i aproape c` izbucni \n plâns când v`zu spa]iul acela „ mic ca o celul`” \n vreme ce familia de]inea un apartament princiar \n Nob Hill. – E al t`u, Martin. De ce nu te mu]i acolo? – Fiindc` nu-i al meu. – Cum adic`? Al t`u este, bine\n]eles. – Nu, mam`. E al t`u [i al tatei. Bess era consternat`. – Scuz`-m`, dar tot ce e al nostru \]i apar]ine, Martin. |n]elegi ce-]i spun? N-a[ fi crezut c` e nevoie s`-]i explic acest lucru. Mi se pare absurd.

63

CYNTHIA FREEMAN

Dar din punctul lui de vedere nimic nu era absurd. Faptul c` p`rin]ii lui erau boga]i \l deranja. Nu putea uita miile de oameni f`r` locuin]e care colindau \nc` Europa sau tr`iau \n tabere de refugia]i, [i nu se putea \mp`ca cu ideea c` el ducea o via]` de huzur \n timp ce nenoroci]ii aceia abia \[i târau zilele. |i era imposibil s` explice aceste lucruri p`rin]ilor s`i, a[a c` nu putea decât s` le spun` c` avea nevoie de un loc unde s` stea singur. |nc` lucra pentru tat`l s`u [i \n mintea lui faptul c` Julian \l tolera se datora numai norocului c` \i era fiu. El personal nu-[i croise un rost \n via]`. Era un parazit. Spre deosebire de Dominic, el nu avusese niciodat` ocazia s` descopere ce poate face prin for]e propii. Cu timpul \ncepu s`-l obsedeze tot mai mult ideea c` este un incapabil. Obsesia deveni atât de puternic` \ncât, la un moment dat, puse mâna pe telefon [i-l sun` pe Dominic. – Cum se face c`-]i mai aduci aminte s` m` cau]i? \l \ntreb` Dominic. – Hmm... am ni[te probleme. – Serios? Din scrisori nu mi-am dat seama. – Cred c` \ncercam s` m` conving c` e doar o problem` de timp. De-asta nu ]i-am men]ionat nimic. – |n]eleg. Spune-mi ce s-a-ntâmplat. Martin \[i aprinse o ]igar`. – Nu [tiu de unde s` \ncep, fiindc` sunt multe de povestit. – Cel mai bine e s` \ncepi cu \nceputul. – Ne-ar lua o gr`mad` de timp... zise Martin, \ncercând s`-[i aminteasc` exact când \ncepuser` lucrurile s` nu mai mearg` cum trebuie. – Tu pl`te[ti. Eu am timp s` te ascult. – Mul]umesc. |]i aminte[ti seara \n care am fost la Yale Club? – Da. – Acum sunt mai derutat decât eram atunci. – |n ce sens? – M` simt ca un automat. – Asta nu-mi spune prea multe. Poate c` \]i faci prea multe griji [i nu \ncerci s` rezolvi problema privind lucrurile \n fa]`. Urmar` câteva momente de t`cere. – Ai dreptate, dar nu [tiu cum s` procedez. Oscilez \ntre \ndatoriri, dragoste [i loialitate, [i nu [tiu ce s` fac.

Capitolul 10 |n apartamentul \n care se d`dea petrecerea p`rea adunat \ntreg Manhattan-ul. Martin \l c`ut` din priviri pe Dominic, dar acesta disp`ruse. Oamenii discutau, aduna]i \n grupuri mici. Cu paharul de [ampanie \n mân` trecu dintr-o camer` \n alta, surprinzând frânturi de conversa]ie: – M`rfurile americane se vând cel mai bine... Ai auzit ce se spune despre... Becky i-a spus lui Abie c` de fiecare dat` când o face, o apuc` durerea de cap... Martin se plictisea de moarte. Cui \i pas` c` pe Becky o durea capul \nainte, \n timp, sau dup` ce o f`cea? Dac` l-ar fi g`sit pe Dom i-ar fi zis vreo dou` s`-l ]in` minte. |l l`sase singur printre oameni necunoscu]i. Tocmai se preg`tea s` plece când \l z`ri pe Dominic croindu-[i drum spre el. |n clipa \n care deschise gura s`-i spun`: Data viitoare nu te mai oferi s`-mi faci servicii, las`-m` cu via]a mea, o remarc` pe fata care-l \nso]ea. Era tr`snet. Era cea mai frumoas` femeie pe care o v`zuse vreodat`. N-are gusturi rele, Dominic `sta, se gândi. – Martin, vreau s` ]i-o prezint pe Jennifer McCoy. Jenny, el e Martin Roth. {i acum, tr`i]i ferici]i pân` la adânci b`trâne]i. Martin [tia c` fusese totul aranjat. Jennifer McCoy trebuia s`-l salveze de via]a de celibatar. Cum \ndr`znea b`trânul s` cread` c` el singur nu-[i putea g`si pe cineva? Dar cu o fat` ca Jenny, cine ar

65

CYNTHIA FREEMAN

mai fi obiectat? Brusc fu cuprins de o dorin]` de nest`pânit care \l [oc` [i \l sperie pu]in. Cu cât se uita mai atent la ea, cu atât sim]ea c` o dore[te mai mult. Fata avea p`r bogat, castaniu \nchis, cu str`luciri aurii, ca razele soarelui strecurându-se printre frunzele ruginii ale toamnei [i-l purta dat pe spate, ca o coam` de leu. Ochii mari aveau culoarea ambrei, cu iriz`ri verzui [i sclipeau ca fa]etele unei pietre pre]ioase. Tenul ca piersica d`dea fe]ei o str`lucire delicat`. Era \mbr`cat` \ntr-un costum din m`tase bej, la care asortase o mic` bro[` din turcoaze cu diamant. Parfumul ei era atât de discret \ncât Martin nu-l recunoscu, dar \i suger` imagini delicioase. – Lui Dominic \i place s` pun` st`pânire pe via]a prietenilor lui, i se adres` ea zâmbind. Martin \i \ntoarse zâmbetul. – Ai dreptate, dar `sta-i farmecul lui. Jenny avea un râs gutural, senzual. – N-a[ vrea s` crezi c` sunt \ndr`znea]`, dar dac` e[ti liber \n seara asta, \]i propun s` mergem \ntr-un loc mai pu]in zgomotos. – Ba asta cred, dar sunt liber, [i a[ vrea s` pot discuta cu tine f`r` s` fiu nevoit s` ]ip. – Poftim? zise ea râzând. Nu te-aud. – Ziceam... e[ti gata de plecare? – Nu-]i place s` pierzi timpul, nu-i a[a, domnule Roth? {i \[i f`cu loc prin mul]ime ca s`-[i ia haina. Martin se uit` \n jur, dar nu-l v`zu pe Dominic ca s`-[i ia r`mas-bun, apoi o \nso]i pe Jenny afar`, \n strad`. – De ce le-o pl`cea oamenilor s` organizeze astfel de petreceri? spuse Martin \n timp ce a[teptau s` apar` un taxi. – Probabil fiindc` se simt prea singuri. Martin o privi cu coada ochiului. Intuise c` Jenny McCoy era inteligent`, dar vorbele ei simple \ns` pline de substan]` \l impresionar`. – Unde vrei s` mergem? – Dac`-]i faci griji s` nu-]i pierzi auzul, \]i propun un mic restaurant pe Strada Cincizeci [i [ase, cu lumân`ri, vin [i muzic` \n surdin`.

ILUZIA IUBIRII

66

– Acolo mergem, spuse el zâmbind. Sophie’s Place ar`ta exact cum i-l descrisese Jenny, care era fermec`toare \n lumina lumân`rilor. Vinul era bun [i muzica pl`cut`. |n timp ce dansau pe ritmul unei melodii lente \[i aduse aminte c` odat` o \ntrebase pe Sylvia dac` e adev`rat c` exist` dragoste la prima vedere. {tia c` nu se \ndr`gostise \nc` de Jenny, dar ceea ce sim]ea pentru ea \n clipa aceea era ceva deosebit, ce nu sim]ise pân` atunci pentru alt` femeie. Când muzica \ncet` o conduse la mas`, \ntrebându-se de ce Dominic fusese atât de generos cu el. – De când \l cuno[ti pe Dominic? – P`i... \ncepu ea. Jenny absolvise \n timpul r`zboiului Hunter College [i \[i l`sase curriculum vitae la majoritatea firmelor de publicitate de pe Madison Avenue. Ceea ce o impresionase la agen]ia lui Dominic Gatti fusese vigoarea [i rapida ascensiune. O femeie avea toate [ansele s`-[i fac` o carier` acolo. {i, \ntr-adev`r, avusese parte de multe satisfac]ii, dar când Elmo Cosmetics Company \i oferise un post de conducere la departamentul de rela]ii cu publicul, nu putuse rezista [ansei [i banilor. Lui Dominic \i p`ruse r`u c` o pierde, dar nu \ncercase s-o \mpiedice s` plece. Industria cosmetic` era domeniul \n care femeile se puteau afirma. Nu mai auzise nimic despre Dom, \i spuse lui Martin, pân` cu o s`pt`mân` \n urm`. Nu [tiu dac` s`-]i spun sau nu, mai zise ea. – |mi po]i spune orice. – La petrecerea din seara asta n-am vrut s` vin. – Ciudat, nici eu n-am vrut s` vin. – {i cum te-a convins Dom? – Are impresia c` duc o via]` de ascet. – {i e adev`rat? – Dup` standardele lui, dac` nu mergi la patru petreceri \ntr-o noapte, \nseamn` c` nu te distrezi. – ~sta-i prietenul nostru. Mie mi-a spus \n ultimul moment c` ne va face cuno[tin]`. E nevoie s` adaug ceva? – Nu, [i-i sunt recunosc`tor pentru grija ce mi-o poart`. – Poate nu-i vei mai fi recunosc`tor dup` ce o s` \ncepi s` m` cuno[ti.

67

CYNTHIA FREEMAN

– |mi asum riscul. Mâine sear` ce faci? – Trebuie s` fiu la Chicago, cu afaceri. Martin p`rea dezam`git. – {i când te \ntorci? – Vinerea viitoare. – Pleci des \n c`l`torii de afaceri? – Când firma promoveaz` o linie nou`, da. – Cred c` va trebui s` m` obi[nuiesc cu asta. Când se desp`r]ir` \n fa]a apartamentului ei, Martin se \ntreb` dac` ar trebui s-o s`rute. Jenny \i d`du cheia s` deschid` u[a. – A fost o sear` pl`cut`, Martin. – {i mie mi-a pl`cut. |n timp ce se \ndrepta spre ascensor, o auzi strigând: – Cheia mea a r`mas la tine! Martin se uit` \n palm`, apoi izbucni \n râs [i se \ntoarse s` i-o dea. – Domni[oar` McCoy, crezi c` am putea gr`bi lucrurile dac` te-a[ s`ruta de r`mas-bun? – Da, dar, \n fond, de ce nu le-am gr`bi? Martin o \mbr`]i[` [i o s`rut` u[or. – Jenny, nu pleca mâine la Chicago, \i [opti. – Nu numai c` gr`be[ti lucrurile, dar te [i amesteci \n via]a mea. Luni diminea]` trebuie s` fiu neap`rat la Marshall Fields. |]i promit c` vineri m` \ntorc. Martin \i ridic` o [uvi]` de pe obraz. – O s`-mi telefonezi? – Nu-]i promit... Dac` am timp... – F`-]i timp. De fapt, am s` vin s` te iau de la aeroport. – Bine te sun. Dup` plecarea lui, Jenny \nchise u[a [i se rezem` de ea. Cred c` \mi placi foarte mult, Martin Roth, [i a[ vrea s` \n]eleg mai bine ce se petrece \n mintea ta. Martin o fascina nu numai fiindc` era un b`rbat atr`g`tor, dar [i pentru c` era evreu. Fiind crescut` \n Biloxi, Louisiana, pân` s` mearg` la colegiu nu cunoscuse nici un evreu. Dup` aceea \[i f`cuse o impresie despre ei: erau b`rba]i cu un aer

ILUZIA IUBIRII

68

exotic [i foarte senzuali. Pân` atunci nu se \ntâlnise cu nici unul, dar Martin Roth \i trezise sim]urile. Se duse la culcare \ntrebându-se ce ar sim]i dac` ar face dragoste cu el. *** Luni diminea]` Domenic se opri \n biroul lui Martin. – Ei, cum a mers, b`trâne? – Ce s` mearg`? – |ntâlnirea cu Jenny, ce altceva? – A[a cum ai pl`nuit. Ca \ntodeauna ai ]intit la fix. – |n]eleg c` ]i-a pl`cut. – E o fat` foarte dr`gu]`. – Doar atât ai de spus? E superb`, [i asta o [tii [i tu. – Dac` crezi c` e atât de grozav`, cum de ai fost atât de generos cu mine? – S`-]i spun drept, b`trâne, am \ncercat, dar n-am avut succes. Tu cum te-ai descurcat? – S`-]i spun ceva, Dom... \ncepi s` vorbe[ti ca un codo[. – Prostii... ce p`rere ai despre ea? – Am s`-]i spun dac` am s-o rev`d. – Bine, dac` nu vrei s`-mi vorbe[ti despre ea, asta e, dar m`car spune-mi dac` te-a excitat. Martin \l privi câteva clipe, apoi zâmbi. – Jenny McCoy ar excita [i sfinxul. – Uh, slav` Domnului! |nc` mai exist` speran]e pentru tine. Martin, b`iatule. |ncepusem s` m` \ngrijorez. S`pt`mâna urm`toare se surprinse gândindu-se deseori la Jenny. Zilele p`reau interminabile [i vineri, când v`zu c` nu-i telefoneaz`, sim]i c` \nnebune[te. La cinci dup`-amiaz` aprope c` pierduse orice speran]` când sun` telefonul. Era Jenny. Ab]inându-se s` nu izbucneasc`, o \ntreb` pe un ton calm: – Cum a mers campania de promovare? – Excelent. – M` bucur. La ce or` sose[te avionul? – P`i, dac` decoleaz` \n câteva minute... cred c` pe la [apte [i jum`tate.

69

CYNTHIA FREEMAN

– Te-a[tept la aeroport. V`zând cu ochii min]ii acele picioare lungi [i corpul ei perfect, sim]i c` se excit`, lucru ce nu i se mai \ntâmplase de mult` vreme, mai exact din liceu, [i cu atât mai pl`cut` era senza]ia. Sosi la aeroport cu o jum`tate de or` \nainte, ner`bd`tor s-o \ntâlneasc`, [i când o z`ri apropiindu-se cu pa[i elegan]i, ochii i se fixar` pe coama de p`r ro[cat [i pe ochii de culoarea ambrei [i, st`pânindu-se cât putea mai bine, o \ntâmpin` pe un ton obi[nuit: – Bine ai venit. Unde ai vrea s` cin`m? – M` surprinzi. Dar nu fu deloc surprins` când ajunser` la acela[i restaurant micu] la care merser` \n seara petrecerii. Uitându-se la el pe deasupra paharului cu vin recunoscu \n sinea ei c` Martin \i lipsise foarte mult. Ca [i el, Jenny adormea [i se trezea cu el \n gând. Acum [tia c` se va culca cu el. Dac` ar fi insistat, ar fi intrat \n dormitorul lui chiar \n seara aceea; nimic n-ar fi \mpiedicat-o s` nu-[i piard` virginitatea. Pân` atunci, disciplina pe care [i-o impusese ]inuse mai pu]in de educa]ia catolic` sever` decât de faptul c` nu cunoscuse nici un b`rbat care s-o stârneasc` \ntr-atât s` simt` c` merit` s-o fac`, cu riscul de a ajunge \n Purgatoriu. {i acum, culmea, singurul b`rbat c`ruia i-ar fi cedat, trebuia s` fie evreu. Maica stare]` cu siguran]` ar fi sf`tuit-o s`-l uite [i de[i se temea c` Martin nu era b`iatul potrivit ei, uitându-se la el, \[i spuse c` nu-i pas` ce va urma, \n clipa aceea având senza]ia c` tr`ie[te ceva ireal, prezen]a [i vocea lui senzual` f`când-o s` vibreze. – Ce ai vrea s` m`nânci? o \ntreb` Martin trezind-o la realitate. – Poftim? Oh... comand` tu pentru amândoi. Martin d`du comand` chelnerului italian, exprimându-se fluent \n aceast` limb`. Jenny r`mase impresionat`. – N-am \n]eles o vorb`, dar b`nuiesc c` [tii bine limba italian`. Unde-ai \nv`]at-o? – Am prins câte ceva pe front, la Palermo. Dup` plecarea din Biloxi ei \i trebuiser` patru ani ca s` \nve]e s` vorbeasc` engleza corect. Impresionat` [i intimidat` de inteligen]a

ILUZIA IUBIRII

70

lui, nu reu[ea s` r`spund` \ntreb`rilor lui despre c`l`toria la Chicago. Ce diferen]` \ntre ea cea de acum [i Jenny cea sigur` de sine de cu o s`pt`mân` \n urm`. |n seara aceea era cople[it` [i numai privindu-l se sim]ea stânjenit`. Martin era un b`rbat distins, rasat, avea clas` [i \i era superior din toate puctele de vedere, dar nici \n ruptul capului nu-l va l`sa s` \n]eleag` c` \n sinea ei se sim]ea un nimic pe lâng` el, de[i urmase [i ea o facultate [i-[i f`cuse o carier`, e drept, cu multe sacrificii. {i poate c` nu avea prestan]a lui, dar acest lucru nu trebuia s`-l [tie nimeni. Amintindu-[i cu câte eforturi reu[ise s`-[i câ[tige \ncrederea \n sine, \[i alung` din minte gândurile negre [i \[i rec`p`t` vocea. – Ai locuit tot timpul la New York? \l \ntreb`. – Nu, m-am n`scut la San Francisco. Tu? – |n Biloxi, Louisiana. – Aha! Nu [tiu de ce, dar nu pari a fi din sud. |n primul rând pentru c` n-ai accent, [i dup` aceea pentru c` nu semeni cu o frumuse]e sudist`. – Dar cum sunt? – Nu [tiu. R`sf`]at`? – Crezi c` e o caracteristic` a celor din sud? Adev`rul este c` \n orice femeie exist` ceva din Scarlett zise Jenny râzând, dar Martin \[i d`du seama c` \n realitate ea era o fiin]` mult mai complicat`. – Jenny, poveste[te-mi despre tine. – Ce ]i-ar pl`cea s` auzi? \ntreb` ea. – Spune-mi ceva despre copil`ria ta. Jenny \l privi câteva momente \n t`cere. – P`i... nu prea e mare lucru de spus. – Totu[i, a[ vrea s`-mi poveste[ti, dac`... bine\n]eles... – Bine. De fapt nu mai conteaz`... Am s`-]i spun povestea familiei McCoy care, \n nici un caz, nu a adus o via]` fericit`. Când eram mic` m` duceam \n parcul ora[ului [i de pe o banc` m` uitam la doamnele elegante care-[i f`ceau cump`r`turile de la magazinul Bonton. Ie[ea din`untru cu fel de fel de pachete [i urcau \n ma[ini conduse de [oferi negri. Când venea Cr`ciunul, visam la toate lucrurile pe care mi le-a[ fi dorit [i-mi propuneam s` devin [i eu bogat`, s` ajung o doamn`. Chiar vrei s` auzi toate astea, Martin?

71

CYNTHIA FREEMAN

– Sigur, spune mai departe. – Bine. Probabil c` ambi]iile mele erau mai mari decât ale copiilor de vârsta mea. |nc` de atunci [tiam c` via]a este a[a cum ]i-o faci tu \nsu]i, prin orice sacrificii. A[a s-a [i \ntâmplat. De, ce oare, \]i povestesc toate astea? Fiindc` [tii c` m` intereseaz`. Te rog, continu`. – Mama obi[nuia s` bea foarte mult, nemul]umit` de sine [i de via]`, \n general. A murit acum cinci ani, dar nu de ciroz`, a[a cum scrie \n certificatul de deces. A f`cut-o cu bun`-[tiin]`, reu[ind pân` la urm` s` se \nece \n paharul cu b`utur`. Jenny f`cu o pauz` [i-i ceru o ]igar` pe care Martin i-o aprinse. – Tata a p`r`sit-o când aveam cinci ani dar, lucru ciudat, nu l-am urât pentru asta. Nu m` \ntreba de ce. Tr`iam tot timpul cu impresia c` o dat` [i o dat` se va \ntoarce. Când am \nceput s` muncesc, am \nceput s` economisesc bani fiindc` dintotdeauna am [tiut c` voi pleca la New York. |n clasa a opta una din profesoare mi-a devenit mentor. Ea mi-a spus c` pot face orice \n via]` dac` am o educa]ie bun`; a fost, de fapt, cea care m-a impulsionat s`-mi continuu studiille. Dup` moartea mamei, banca a vândut c`su]a \n care locuiam [i a depus banii \n p`strare. Eu i-am ridicat [i am plecat la colegiu la New York. Acum ai aflat fericita poveste a vie]ii lui Jenny McCoy, \ncheie ea, priviindu-l cu aten]ie. Pe Martin cel mai mult \l impresion` sinceritatea din ochii ei. |i trebuise mult curaj ca s` poat` vorbi despre trecutul ei, iar acum, ceea ce sim]ea pentru ea era mai mult decât o simpl` atrac]ie fizic`. Dorea s-o protejeze, s-o compeseze pentru acel trecut. – Gata, ]i-am spus totul despre Jenny McCoy. Eu ce pot afla despre Martin Roth? Fiindc` nu voia s` discute despre r`zboi, despre rela]ia cu Sylvia [i despre contradic]iile cu p`rin]ii, lui Martin nu-i mai r`mânea de povestit decât despre zilele fericite petrecute la Yale cu Dominic. Când termin`, Jenny b`nuia c` erau multe lucruri pe care le omisese inten]ionat.

ILUZIA IUBIRII

72

– De ce ai p`r`sit firma tat`lui t`u? – Am vrut s`-mi fac propria firm`, s` descop`r cine sunt. – {i pân` acum ce-ai descoperit? – C` sunt fericit c` m` aflu aici, acum, cu tine... Ce-ai zice de o plimbare? – Mi-ar pl`cea. Seara era senin` [i r`coroas`. |n timp ce mergeau f`r` s`-[i vorbeasc`, Jenny se gândea c` dup` tot ce-[i spuseser` \n seara aceea, nu mai era nevoie de alte cuvinte. Doar când ajunser` la intersec]ia Str`zi 73 cu Lexington, Martin rupse t`cerea: – Eu locuiesc \n cl`direa aceea. Jenny nu zise nimic [i-[i continuar` plimbarea. Din când \n când se opreau s` se uite la vitrine [i mult prea curând, se trezir` \n fa]a locuin]ei ei. Pre] de o clip` Jenny \l privi stânjenit`. |n dorea pe Martin [i [tia c` se va culca cu el, dar nu era \nc` preg`tit`, a[a c` fu scutit` de a g`si o scuz` ca s` nu-l invite sus când \l auzi \ntrebând-o: – Mâine sear` e[ti ocupat`? – Nu, nu sunt, \i r`spunse u[urat`. Apoi se trezi c` Martin o ia \n bra]e [i o s`rut` u[or. – De mult` vreme n-am mai petrecut o sear` atât de pl`cut`. – {i eu la fel, Martin. |]i mul]umesc. – Somn u[or, mai spuse el, apoi o s`rut` din nou [i se \ndep`rt`. Ajuns` \n apartamentul s`u, Jenny \nchise u[a, aprinse lumina [i intr` \n dormitor [i, f`r` s` [tie de ce, \ncepu s` plâng`. {tia c` nu mai putea s` reziste, dar gândul la confesionalul de duminic` o \ngrozea. Dup` o noapte \n care aproape c` nu \nchisese ochii, tocmai a]ipise când sun` telefonul. De \ndat` ce auzi vocea lui Martin, toate temerile i se risipir`. – Voiam s`-]i spun bun` diminea]a. – Bun` diminea]a. – Ce ]i-ar pl`cea s` faci disear`? S` merg cu tine pe lun`, se gândi Jenny, dar \i r`spunse: – Ce vrei tu. Eu a[ vrea s` m` culc cu tine.

73

CYNTHIA FREEMAN

– |]i place restaurantul Mama Leone? A[ putea s`ri peste cin`. – E grozav. – Atunci trec s` te iau la opt. La ora opt Jenny era un pachet de nervi. |n ultima or` se schimbase de cinci ori [i tot nu [tia dac` se \mbr`case cum trebuie, fiindc` nu cuno[tea gusturile lui Martin. |n cele din urm` se hot`râse pentru o rochie simpl` din [ifon violet, care-i punea \n valoare tenul delicat [i str`lucirea ochilor de culoarea ambrei. Când auzi soneria, tocmai se studia \n oglind`. Temându-se s`-l invite \n`untru, \[i lu` repede po[eta [i paltonul, deschise u[a [i ie[i \n hol. Martin o s`rut` f`r` re]ineri. – Ar`]i minunat. – {tii cu siguran]` cum s` flatezi o femeie, spuse Jenny zâmbind. Martin o lu` de bra] [i \nainte ca ea s`-[i dea seama, se trezi al`turi de el \n taxi. Ajun[i \n restaurant fur` condu[i la o mas` retras` \ntr-un col], dar mâncarea r`mase aproape neatins`. Jenny [tia c` Martin era la fel de ner`bd`tor ca [i ea s` fie singuri, doar ei doi. Afar`, \n taxi, \l auzi spunând: – {tiu un loc \n care se cânt` muzic` bun`. Vrei s` mergem acolo? Dac` [i tu vrei... zise ea privind \n jos. Martin ezit` o clip` apoi spuse: – De fapt, eu a[ prefera s` mergem la mine. – {i eu, \i r`spunse ea cu sinceritate. Era fericit` c` Martin nu-i propusese s` mearg` la ea, fiindc` propriet`reasa \i impusese anumite reguli: f`r` b`rba]i, f`r` petreceri, f`r` g`l`gie, f`r` animale, f`r` nici un fel de distrac]ie. Când intrar` \n cl`direa \n care locuia Martin, Jenny parc` plutea ca \ntr-un vis. Nu-l observ` pe portar [i nu auzi nici zgomotul pa[ilor lor pe dalele de marmur` din hol. Nu sim]ea decât mâna cald` a lui Martin strângând-o pe a ei. Doar când ajunser` sus \[i reveni [i privi \n jur surprins`. |n apartament era o dezordine de nedescris: ziare azvârlite pe jos, pe m`su]a de cafea o cea[c` murdar` [i scrumiere pline de mucuri de

ILUZIA IUBIRII

74

]igar`. Locuind cu o mam` be]iv`, f`r` sim]ul ordinii [i al cur`]eniei, Jenny avea o adev`rat` aversiune fa]` de persoanele dezordonate a[a c`, un moment, se sup`r` c` Martin nici m`car nu se obosise s` strâng` prin camer` dac` [tia c` o va invita la el, apoi hot`r\ c` este un dezordonat irecuperabil. Martin se duse la frigider [i scoase o sticl` cu [ampanie, apoi lu` dou` pahare. Destup` sticla cu grij`, dar lichidul tot ]â[ni, [i se gr`bi s` umple paharele. Câteva clipe Jenny urm`ri dansul bulelor apoi \[i \n`l]` privirea spre el. Martin \i lu` paharul din mân` [i o cuprinse \n bra]e. O s`rut` u[or, apoi din ce \n ce mai pasionat. Jenny se gândea c` dac` era un vis, n-ar fi vrut s` se mai trezeasc`. Sim]ind-o c` r`spunde s`rutului, Martin se \ntinse [i stinse lumina. F`r` o vorb` \ncepu s`-i descheie nasturii rochiei, de la spate, [i cu mi[c`ri \ncete i-o d`du jos. Jenny se auzi gâfâind \n timp ce Martin o ridic` \n bra]e [i o a[ez` pe canapea. Se \ntinse lâng` ea [i cu gesturi tandre \ncepu s-o mângâie, s`-i exploreze trupul. Apoi, ridicându-se deasupra ei [i penetrând-o, \i transform` durerea \n pl`cere. Iar pentru el, surpriza fu cu atât mai pl`cut`, cu cât ceea ce i se \ntâmplase atunci se deosebea de toate celelalte d`]i. Dup` aceea, mult` vreme continu` s-o ]in` \n bra]e. Nu-[i amintea nici o alt` femeie care s`-i fi stârnit sim]urile a[a cum o f`cuse Jenny. Pentru prima oar` de la sfâr[itul r`zboiului se sim]ea din nou om \ntreg. – Oh, Jenny, e[ti minunat`, \i [opti el. {i ea se sim]ea minunat. Dar [tia c` a doua zi era duminic` [i trebuie s` dea ochii cu preotul. F`r` o vorb` se d`du jos din pat [i \ncepu s` se \mbrace. – Ce faci? o \ntreb` nedumerit. – Propriet`reasa va observa dac` nu m`-ntorc acas`, zise ea f`r` s`-l priveasc`. – Te rog, nu pleca, rosti el, surprins de ce spusese. Niciodat` nu-i ceruse unei fete s` r`mn`, dar nici nu cunoscuse vreuna care s`-l tulbure cum o f`cuse Jenny McCoy. Nu [tia decât c` dore[te s` fie cu ea, a[a cum nu mai dorise pe nimeni vreodat`. Te rog, r`mâi, Jenny.

75

CYNTHIA FREEMAN

Ea continua s` se \mbrace. Martin o urm`rea \n lumina veiozei. P`rea atât de micu]` [i fragil`. – Nu pot r`mâne, Martin. Martin se d`du jos din pat [i apropiindu-se de ea, \ncerc` s-o ia \n bra]e, dar Jenny se \mpotrivi. – Ce-i cu tine, Jenny? – M` simt \ngrozitor de ru[inat`. Cred c` mi-am pierdut min]ile. Martin o prinse de mâini cu blânde]e. – Nu are de ce s`-]i fie ru[ine. – Ba da. O doamn` nu se comport` ca mine azi-noapte. Acolo de unde sunt eu, i se spune c`]ea \n c`lduri. – Ah, Jenny, pentru numele lui Dumnezeu, nu spune a[a ceva! Nu-]i face singur` r`u, pentru c` nu e un p`cat s` te culci cu cineva. Ceea ce s-a-ntâmplat \ntre noi este cel mai firesc lucru din lume [i nu trebuie privit drept ceva ru[inos. Problema lui Jenny era aceea c` ea nu vedea actul sexual ca pe un lucru frumos, fiind educat` s` considere prostituat` orice femeie care se culc` cu un b`rbat \n afara c`s`toriei. |n acel moment nu putea dep`[i sentimentul de vinov`]ie, iar prezen]a lui Martin \i accentua mustr`rile de cuno[tiin]`. F`r` vreo explica]ie, termin` s` se \mbrace. – A[ vrea s` nu te sim]i a[a. A[ vrea s`-]i pot spune ceva care s` te conving` c` pentru mine e[ti o fiin]` minunat`. Jenny se privea cum se \mbr`c`, neatent` la vorbele lui. Era trei diminea]a când Martin spuse taximetristului s` opreasc` \n fa]a casei ei. – |]i mul]umesc, dar prefer s` intru singur`, zise ea v`zându-l c` vrea s` coboare [i el. – Da, sigur, \n]eleg, zise el [i o s`rut`. Te sun mâine. Jenny \ncuvin]` din cap [i o lu` la fug` spre intrare. Spre groaza ei, pe sc`ri se \ntâlni cu un vecin care-[i scotea câinele la plimbare [i ro[i când acesta o salut` cu un „ Bun`“. Cum a petrecut Cenu[`reasa la bal \n seara asta?“ Morm`i ceva [i \ncepu s` scotoceasc` \n po[et` dup` cheie. O dat` ajuns` \n cas` se rezem` de u[` [i \[i [terse furioas` lacrimile.

ILUZIA IUBIRII

76

|[i dezbr`c` rochia [i se a[ez` pe marginea patului, tr`gându-[i nasul. Oh, Doamne, cum o s` reu[esc s` ajung la mas` de diminea]`? Se duse \n baie [i d`du drumul la ap` s` se umple cada, apoi se frec` cu un s`pun cu miros de lev`n]ic` [i se l`s` pe spate, s` se gândeasc` la noaptea aceea. Un milion de sentimente contradictorii i se \nv`lm`[eau \n minte [i \n ciuda voin]ei sale, intr` brusc \n panic` la gândul c` Martin n-o s-o mai sune, mai ales dup` cum se comportase. *** Luni, Martin r`mase la serviciu pân` la unsprezece noaptea [i tot atunci realiz` c` e prea târziu s` o sune. Mar]i telefon` la Elmo Cosmetics, dar i se spuse c` Jenny era plecat` \n cealalt` parte a ora[ului [i c` se va \ntoarce târziu. De la [ase la nou` [i jum`tate \i telefon` din jum`tate \n jum`tate de or`, dar nu-i r`spunse nimeni. A ie[it din nou \n ora[. Se pare c` are o via]` social` foarte activ`. Jenny ajunse acas` la zece f`r` dou`zeci, la câteva minute dup` ce Martin renun]` s-o mai caute. |n noaptea aceea dormi foarte prost. De ce n-o sunase? |n]elege, Jenny, ai fost doar o aventur` de o noapte. Se sim]ea jignit`, dar pentru nimic \n lume nu l-ar mai fi sunat. Era de-ajuns cât se f`cuse de râs. Miercuri, Martin fu plecat din ora[ pentru negocierea unui contract [i nu ajunse acas` decât la miezul nop]ii. E prea târziu. {i puse ceasul s` sune la ora [ase. Trebuia neap`rat s` vorbeasc` cu Jenny. La [ase [i un sfert Jenny ridic` receptorul. – Alo. – |n sfâr[it... zise el, \ncercând s`-[i \nfrâneze emo]ia... De duminic` sear` \ncerc s` dau de tine. Lui Jenny \ncepu s`-i tremure mâna pe receptor. – |mi pare r`u... M-ai sunat [i la serviciu? – Da. – Nu mi-au l`sat nici un mesaj.

77

CYNTHIA FREEMAN

– Te-am sunat acas`, dar n-ai r`spuns [i m-am gândit c` e[ti prea ocupat` ca s`-mi telefonezi. – Oh, Martin, n-am fost chiar atât de ocupat`. De fapt, n-am fost deloc. Dac` a[ fi [tiut... Martin era gata s`-i spun` cât fusese de gelos. – A fost o prostie din partea mea s` nu-]i las un mesaj. Mai suntem prieteni? – Mai suntem, \i r`spunse ea, râzând nervos. – |n cazul `sta, disear` vreau s` cin`m \mpreun`. – Cu pl`cere, dar n-am s` pot \ntârzia mult. – De ce? – Trebuie s` plec la Albany – Vin s` te iau la [apte [i jum`tate. – Nu se poate la [ase? – Ba da, cum s` nu. |n timpul cinei discutar` despre serviciu, despre vreme, despre mâncare, amândoi sim]indu-se parc` prea vulnerabil pentru a-[i exploara adev`ratele sentimente. Dup` ce terminar` cafeaua, Jenny se uit` la ceas. – |mi pare r`u c` trebuie s` \ncheiem seara, dar e aproape nou`. – N-ai timp nici pentru o scurt` plimbare? – }i-am spus c` va fi o \ntâlnire scurt`. Trebuie s` m` preg`tesc pentru prezentare. – Da, sigur. Sâmb`t` seara ce faci? Jenny ezit` o clip`. – Weekendul `sta voi \n Bar Harbor. – |n Bar Harbor? Asta e o sta]iune de var`. Ce fac ei acolo cu produsele cosmetice? – Le cump`r`, iar noi urm`rim s` cre`m o pia]` de desfacere, zise ea zâmbind. Lui Martin nu-i venea s` cread` ce-i spune. Poate c` Dumnezeu \l pedepsea fiindc` \[i min]ise mama atunci când \l \ntrebase dac` are vreo rela]ie. Sau, poate, fiindc` se a[teptase ca Jenny s` fie la cheremul lui. – Chiar trebuie s` te duci acolo? Vreau s` zic, \n weekendul `sta? o \ntreb`, \ncercând s`-[i ascund` nervozitatea.

ILUZIA IUBIRII

78

– Chiar trebuie, Martin. Asta mi-e meseria, iar pentru mine cariera e la fel de important` cât e [i pentru tine. – {i când pleci? – Mâine sear`, cu avionul de [ase [i jum`tate. – Am s` te conduc la aeroport. – |]i mul]umesc... e[ti foarte dr`gu]. A doua zi, Jenny petrecu mai mult decât se a[teptase cu clientul de la Nacy’s [i când \ntâlnirea se \ncheie era frânt` de oboseal`. Uitându-se la ceas se \ngrozi c` Martin s-ar fi putut enerva [i ar fi renun]at s-o mai a[tepte. Când cobor\ \n strad`, Martin tocmai se \ndep`rta \n ma[in`. Probabil c` se \nvârtise \n jurul cl`dirii de o sut` de ori pân` când circula]ia ajunsese la o or` de vârf [i nu mai avusese voie s`-[i parcheze ma[ina. Uitându-se nervoas` la ceas, se rug` \n gând ca el s` nu fi renun]at s-o mai a[tepte [i s` fi plecat acas`. Dup` câteva momente care i se p`rur` o ve[nicie, z`ri ma[ina ap`rând de dup` cl`dire. Martin nici nu apuc` s` opreasc` bine, c` ea [i deschise portiera [i s`ri \n`untru. – Acum [tii de ce prefer s` iau taxiul \n locul ma[inii, spuse el, gr`bindu-se s`-i ia valiza pe care o trânti pe bancheta din spate. – |mi pare teribil de r`u, Martin, dar nu puteam l`sa balt` clientul [i nici n-am avut cum s` iau leg`tura cu tine. – Nu-i nimic, \i r`spunse el, dar pe un ton care exprima contrariul, apoi \ntre ei se l`s` o t`cere stânjenitoare. La ie[irea din Manhattan traficul se bloc` [i uitându-se la ceasul de la bordul ma[inii, Jenny \l \ntreb` dac` ajunge la timp. – Cine [tie, \i r`spunse el scurt. Cred c` mai repede ajungi cu avionul la Bar Harbor decât la aeroport la o or` de vârf. Jenny se uit` din ce \n ce mai nervoas` la [irul de limuzine [i camioane care abia se mi[ca. Când, \n sfâr[it, ajunser` la La Guardia, se \nvârtir` de câteva ore \n jurul parc`rii pân` g`sir` un loc. Str`b`tur` \n fug` holul aeroportului [i ajunser` la terminalul pasagerilor exact \n momentul \n care avionul lui Jenny decola. – Hai s` vedem dac` mai exist` o alt` curs`, spuse el, v`zând-o cu ochii \n lacrimi. Nu suporta s` vad` o femeie plângând, iar Jenny nu era capabil` s` joace teatru ca s`-l impresioneze.

79

CYNTHIA FREEMAN

– Asta a fost ultima curs`. – S` \ncerc`m la alt` companie. – E acela[i lucru. Bar Harbor nu e un nod aerian important. Nu [tiu ce s` fac... slujba asta e foarte important` pentru mine, spuse disperat`. – Mâine diminea]` le po]i telefona s` le explici situa]ia. N-a fost vina ta, zise el pe un ton mâhnit, dar \n sinea lui se bucura de \ntors`tura lucrurilor. – S-ar putea s` g`sim o curs` pentru mâine diminea]`. Dar se p`rea c` zeii erau de partea lui când fuc]ionarul de la ghi[eu \i anun]` c` pân` luni nu mai exist` nici o curs` spre Bar Harbor. |ntor[i \n ora[, dup` ce b`g` ma[ina \n garaj, Martin o \ntreb` dac` \i e foame. – Nu prea. Confuz`. De parc` soarta ar fi aranjat lucrurile \n a[a fel, \ncât s` ajung din nou \n patul lui. – {i acum ce-ai vrea s` faci? – S` m` duc acas`, s`-mi desfac bagajul [i s` m` sp`l pu]in. – Ce rost are? Apartamentul meu e vizavi. Te po]i sp`la [i acolo, [i dup` aceea mai vedem ce facem. {i luând-o de mân`, traversar` strada [i urcar` \n apartamentul lui, unde Jenny se a[ez` obosit` pe canapea. De acolo v`zu fotografiile p`rin]ilor lui \n rame mari de argint [i se \ntreb` cum e s` te na[ti [i s` tr`ie[ti \ntr-o familie bogat`. Apoi observ` dezordinea din apartament. – Pot s`-]i ofer o [ampanie? o \ntreb` el, \ntrerupându-i [irul gândurilor. Prefer s` facem dragoste. – Mai degrab` a[ bea un pahar de vin, dac` ai a[a ceva. Martin turn` vin pentru ea, iar pentru el whisky cu sifon. Jenny \ncepu s` se relaxeze ascultând muzica lent` de la pick-up. Martin \i \ntinse paharul, apoi se a[ez` lâng` ea. – De aici panorama e superb`, zise Jenny dup` ce sorbi din pahar. – Da, la ora asta, când se \nsereaz`, \mi place cel mai mult, \i r`spunse Martin privind pe fereastr`.

ILUZIA IUBIRII

80

– Când eram acas` niciodat` n-am stat s` v`d cum apune soarele... dar e \ntr-adev`r minunat. – {i tu e[ti la fel. – Vorbe[ti serios? – Te mai \ndoie[ti? – Eu nu cred c` sunt deloc dr`gu]`, de[i mi-o spune mult` lume. {i nu [tiu ce s` cred. – Cum adic`? – Uneori m` simt ca un manechin \ntr-o vitrin`, nu ca o fiin]` omeneasc`. Martin n-ar fi b`nuit vreodat` c` Jenny, cu farmecul [i frumuse]ea ei, nu se sim]ea \n siguran]`. Sub fa]ada femeii versate era Jenny cea adev`rat`, fata sosit` la New York tocmai din or`[elul Biloxi. S`rmana Jenny! Spera ca de atunci \ncolo s-o poat` proteja. Imediat, \ns`, \[i aminti c` \ntre ei n-ar fi putut exista o rela]ie permanent`, ea fiind catolic` [i provenind din alt mediu social. {i, oricum, abia o cunoscuse. Se ridic` de pe canapea [i schimb` muzica cu ceva mai vesel. – Cred c` ]i s-a f`cut foame, zise a[ezându-se din nou. – Mie nu, poate ]ie. – Pu]in. Unde vrei s` mergem? Tu hot`re[ti, dar mai \ntâi a[a vrea s` m` sp`l. – Da, sigur. Martin r`mase singur \n salon, locul unde se sim]ea cel mai bine. De fapt, Jenny \i tulburase existen]a, via]a lui atât de ordonat`. |[i alung` din minte o presim]ire deloc lini[titoare [i se duse s`-[i schimbe c`ma[a. Pe cea curat` o puse pe marginea scaunului [i \ncepu s` se dezbrace. U[a b`ii era deschis` [i o v`zu pe Jenny piept`nându-[i p`rul superb. Cuprins de dorin]` o lu` \n bra]e. Ie[ir` din baie [i Martin o s`rut` f`r` re]ineri. Buzele li se unir` \ntr-un s`rut devastator. Nemaiputându-se st`pâni, o dezbr`c` repede [i-[i \ncol`cir` trupurile cu o patim` disperat`. Orgasmul \i l`s` f`r` suflare. Niciodat` pân` atunci Martin nu se implicase atât de profund \n actul sexual, iar ceea ce-l f`cea deosebit i se datora lui Jenny. |ntorcându-se pe spate, o trase lâng` el [i o \mbr`]i[`.

81

CYNTHIA FREEMAN

– {tiu c` sunt un egoist, dar m` simt extrem de fericit c` ai pierdut avionul. – Iar eu simt c` am s` mor dac` nu se va lansa noua linie de produse cosmetice. Apoi, o vreme, r`maser` t`cu]i. – |]i place mâncarea chinezeasc`? rupse el t`cerea, \n cele din urm`. – Foarte mult. – {tiu un restaurant chinezesc grozav care prime[te comenzi pentru acas`. {i se \ntinse dup` cartea de telefon. Gata, l-am g`sit. |]i place ra]a cu migdale? – Da, dar comand` ce vrei tu. Eu nu m` pricep. – Ai \ncredere \n mine? Amândoi [tiau c` e vorba despre ceva mai important decât mâncarea chinezeasc`. – Da, am \ncredere \n tine, dar nu [tiu cât` am \n mine. {tii c` am f`cut o gre[eal` \ngrozitoare, nu? – Nu, nu [tiu nimic \n acest sens. La fel de vinovat` te-ai fi sim]it dac` n-a[ fi evreu? – Da, la fel. Dar Jenny era con[tient` c` nu-i spunea tot adev`rul. Dac` Martin ar fi catolic, atunci ar fi putut face planuri de c`s`torie. Dar a[a, probabil niciodat` nu-[i va isp`[i p`catul. Nu vreau s` m` simt vinovat`, zise, de[i vorbele lui \i confirmau temerile. *** Urm`toarele dou` zile fur` pres`rate cu micile pl`ceri pe care le ofer` un weekend obi[nuit \n ora[, dar faptul c` erau \mpreun` d`du un farmec aparte acestui sfâr[it de s`pt`mân`. Ie[ir` cu bicicletele \n Central Park, oprindu-se s` m`nânce hot-dog [i \nghe]at` la cornet, vizitar` galeriile Muzeului de Art` Modern`, hoin`rir` pe Fifth Avenue pân` la Biblioteca Public`, se plimbar` pe str`du]ele \nguste din Greenwich Village. Pentru ei ora[ul c`p`tase, parc`, o nou` dimensiune. Sâmb`ta seara f`cur` cump`r`turi de la magazinul italienesc [i Jenny preg`ti cina. Duminic` diminea]` preg`ti micul dejun \n timp ce Martin era sub du[.

ILUZIA IUBIRII

82

– Gr`be[te-te c` se r`ce[te! \i strig` a[ezând tava pe m`su]`. Martin scoase capul pe u[a b`ii [i rânji, cu fa]a acoperit` de spum` de b`rbierit. – |ntotdeauna va r`mâne fierbinte, o asigur` el. – Despre omlet` era vorba, fle]ule. Dup` ce ie[i din baie Martin se sui din nou \n pat [i Jenny \i puse tava pe genunchi. – Cine se uit` la tine ar zice c` nu [tii nici m`car s` pui ap` la fiert, zise el f`cându-i semn s` se urce \n pat. – Ceea ce \nseamn` c` nu trebuie s` judeci buc`t`reasa dup` aspectul exterior. – Tu e[ti un geniu al gastronomiei. Spaghetele de-asear` au fost extraordinare. – Am multe talente ascunse. – }ine-le ascunse, dar nu [i pentru mine. {i se \ntinse s`-i scoat` halatul, iar Jenny se a[ez` lâng` el, gândindu-se c`, oricum, nu mai avea timp s` ajung` la masa de la catedral`. Dup` ce terminar` de mâncat, Martin puse tava pe podea [i citir` ziarul de duminic`. Totul se petrece atât de firesc de parc` am fi c`s`tori]i, se gândea Jenny [i dintr-o dat`, mult mai mult decât orice pe lume, \[i dori s` se m`rite cu Martin. {tia c` leg`tura lor era din ce \n ce mai puternic` [i c` el se implica mai mult decât \[i propusese. – Martin, \]i aminte[ti seara \n care ne-am cunoscut? N-a[ fi crezut c` o s` m` \ndr`gostesc de tine. Dar m-am \ndr`gostit. A[tept` ca Martin s` spun` ceva, dar el \i \mpinse capul pe pern` [i \i r`sfir` p`rul, zâmbind \ncântat de imaginea ei. Acesta era r`spunsul lui [i pentru moment \i era suficient. |n seara aceea, dup` ce Martin o conduse acas`, r`mas` singur` [i trist` \n mijlocul camerei, se gândi la cuvintele lui. S` fie aman]i, deci s` tr`iasc` \mpreun` \n afara c`s`toriei. Dar asta nu va dura o ve[nicie. {tia c` Martin se va \nsura cu ea. Trebuia. La nou` [i jum`tate se \ntreb` ce-o fi f`când Martin la ora aceea [i, instinctiv, ridic` receptorul, dar imediat \l puse jos. Apoi se duse \n baie [i se sp`l` pe cap, frecându-[i p`rul pân` sim]i c` o doare pielea capului.

Capitolul 11 Luni sear` Martin o sun` s-o \ntrebe ce face, f`r` s` aminteasc` absolut nimic despre acel weekend, de parc` ar fi uitat complet cele dou` zile de vis. M`car s`-i fi zis: „ M` gândesc tot timpul la tine“. Dar nici asta nu i-a spus. Ia ce ]i se ofer`, Jenny, \[i aminti ea. Asta ai f`cut toat` via]a. Mar]i cinar` \mpreun`, miercuri o invit` la prânz, iar joi luar` cina cu el. Vineri, Martin o conduse la aeroport fiindc` \[i programase \ntâlnirea de la Bar Harbor. |n timp ce avionul rula pe pist` preg`tindu-se s` decoleze, Jenny se \ntreba cum \[i va petrece el timpul \n lipsa ei, dac` \i va fi dor de ea, sau dac` va ie[i cu altcineva. Dac` ar fi putut citi gândurile lui, ar fi râs de ce-i trecea prin minte. Martin o urm`ri cum se urc` \n avion, apoi a[tept` pân` acesta \[i lu` zborul, dup` care se \ntoarse [i o porni \ncet spre ma[in`. Deja sim]ea c` \i lipse[te, mai mult decât ar fi dorit. De fapt, mai mult decât \i lipsise cineva vreodat`. Ajuns acas`, r`mase privind \n \ntuneric. Nu te mai preface. Recunoa[te c` Jenny ]i-a p`truns \n suflet [i e mai mult decât o pasiune trec`toare. Te-ai \ndr`gostit de ea. {i acum ce-ai s` faci? Nu te po]i duce cu ea s`-]i cunoasc` familia. Nu are nici un rost, pentru c` nu po]i avea [i pe ea [i familia. Apoi \l sun` pe Dominic.

ILUZIA IUBIRII

84

– Eu sunt, Dom. Ce bine c` te-am g`sit acas`. – Ce s-a-ntâmplat, b`trâne? – E[ti ocupat? – Ce-ai de gând? S` facem o carte, un biliard... – Vreau s` discut cu tine. – Bine, peste o or`, la opt [i jum`tate, ne \ntâlnim la Harry’s Bar. La nou` [i jum`tate, când ajunse Dominic, Martin b`use câteva pahare. – Ce ]i-a trebuit atâta pân` s` ajungi? \l \ntreb` \n timp ce acesta se a[ez` la mas`. – Am mai avut o treab`... {i nu te enerva, c` totul se rezolv`. {i acum, b`trâne, sunt al t`u. Un whisky cu sifon, \i comand` el barmanului. – Am o problem`, zise \n sfâr[it Martin. De[i \i v`zuse privirea trist`, Dominic \ncerc` s`-l \nveseleasc`. – Dac`-i vorba de Jenny, te-anun] c` \n weekend nu o g`se[ti acas`. – Nu asta-i problema, spuse Martin dup` ce lu` o \nghi]itur` de whisky. – Atunci? – M-am \ndr`gostit de ea. Dominic cl`tin` din cap. – Asta da, problem`. – Nu [tiu ce s` fac. Atâta vreme cât am crezut c` e vorba numai de atra]ie fizic`, totul a fost bine, dar e mult mai mult decât atât. {i mai grav este c` [i ea m` iube[te. Nu vreau s-o dezam`gesc, dar nici nu m` pot \nsura cu ea. Ce s` fac? Dominic devenise serios. Se sim]ea r`spunz`tor, pentru c` le f`cuse cuno[tin]`. – Situa]ia e cât se poate de delicat`, dar sfatul meu este s` termini cu ea. |mi pare foarte r`u Martin. –{i mie \mi pare r`u. Nici m`car nu [tiu cum s`-i spun. Trecuse de ora unu când ajunse acas` [i a doua zi se trezi mahmur, dar \[i petrecu ziua vizitând locurile pe unde trecuser` \mpreun` cu o s`pt`mân` \n urm`. |n drum \[i cump`r` mâncare chinezeasc` [i se \ntoarse acas`, dar amintindu-[i cina \n doi din weekendul trecut \i pieri pofta de mâncare [i arunc` totul la gunoi, dup` care \[i turn` ceva tare \ntr-un pahar. Oh, Doamne, cât de greu \i va fi s` se despart` de Jenny! Termin` ce avea \n pahar [i-[i

85

CYNTHIA FREEMAN

mai turn` unul. Asta-l va ajuta s` nu mai gândeasc`, s` nu mai simt` nimic. Apoi se \ntoarse pe canapea, cu sticla pe jum`tate goal` al`turi. {i se trezi abia duminic` la prânz. |[i sim]ea capul umflat ca un balon [i \l dureau to]i mu[chii. Pân` atunci nu se mai \mb`tase \n halul acela. Când se uit` \n oglinda din baie ar`ta la fel de r`u pe cât se sim]ea. Ar fi bine s` m` pun pe picioare, \[i spuse [i deschise dul`piorul cu medicamente de unde lu` sticlu]a cu pic`turi pentru ochi. La [ase [i jum`tate trebuia s` fie la aeroport ca s-o ia pe Jenny. |[i preg`ti o cafea, o aduse \n salon [i se a[ez` privind \n jur; era o dezordine de nedescris. O pat` mare pe covor, acolo unde r`sturnase paharul [i scrumiera plin` cu mucuri de ]igar`. Mare minune c` nu d`duse foc casei. Nu e bine s` fumezi când e[ti beat, cum nu e bine s` te \ndr`goste[ti de o fat` de alt` religie decât a ta. |n drum spre aeroport se gândi cum s`-i spun` c` trebuie s` se despart`, de[i ideea \n sine \l \nnebunea. Poate c`, o vreme, ar putea sta \mpreun`. Va avea grij` de ea, \i va oferi tot ce-[i dore[te, dar cu o singur` excep]ie. Conform religiei ei, el, Martin, \i punea \n pericol sufletul nemuritor pentru c` nu putea cere \n c`s`torie. Nu, a[a ceva era inadmisibil. Mai bine puneau cap`t rela]iei \nainte ca suferin]a s` devin` mai mare pentru amândoi. |ntr-o zi, cândva se va \nsura [i va avea copii [i, la rândul ei, Jenny \[i va cl`di un c`min. Cu toate acestea, când o z`ri coborând treptele avionului, se \ntreb` cum \[i va aduna curajul s`-i spun`, fiindc` a o pierde pe Jenny \nsemna pentru el o suferin]` enorm`. |n timp ce se \ndreptau spre ora[, Jenny sim]i c` se \ntâmpl` ceva, ceva \ngrozitor, dar \i era team` s`-l \ntrebe despre ce este vorba. Ajun[i \n apartamentul lui, Martin se duse [i scoase din frigider o sticl` de [ampanie. Când intr` \n salon o v`zu pe Jenny golind scrumierele. – Singurul t`u defect este acela c` e[ti dezordonat, spuse ea zâmbindu-i. – {tiu, dar este unul din micile mele defecte. Vocea lui, \n mod ciudat, nu prevestea nimic bun. – A[ vrea pu]in` [ampanie, zise Jenny ridicând de jos un ziar. Martin \i \ntinse paharul [i se a[ez` lâng` ea. }i-a fost dor de mine? \l \ntreb`. – Mi-a fost cumplit de dor. Este pentru prima oar` când mi se \ntâmpl` a[a ceva. Jenny \l privi derutat`.

ILUZIA IUBIRII

86

– Totu[i, nu pari prea fericit c` m` vezi. Te deranjeaz` ceva? Martin se detesta pentru ce avea s`-i spun`. – Uite, Jenny, nu [tiu cum s`-]i spun ca s` nu te r`nesc... Am gre[it crezând [i spunându-]i c` lucrurile vor fi a[a cum trebuie, dar a intervenit ceva. M-am \ndr`gostit de tine [i vreau s` m` \nsor cu tine, dar nu pot. Sfâr[itul pove[tii noastre a fost scris acum trei mii de ani, la Ierusalim. Sunt evreu [i nimic nu poate schimba acest lucru. Nu-mi pot schimba religia [i nici s`-mi p`r`sesc familia nu pot. Dac` am r`mâne \n continuare \mpreun` vei \ncepe s` m` ur`[ti. Jenny r`mase [ocat`. Vineri, când plecase, Martin nu d`dea nici un semn c` ar fi vrut s` se despart` de ea. – Nu \n]eleg absolut nimic. Ce s-a \ntâmplat de alalt`ieri pân` azi? – Am constatat c`-mi lipse[ti mai mult decât a[ fi crezut [i c` ne-am implicat mult prea serios \n aceast` rela]ie. Poate p`rea o cruzime din partea mea dar, crede-m`, \ntr-o zi \mi vei... – Mul]umi? ]ip` ea. E[ti un ipocrit, Martin. }i-a pl`cut atunci când ]i-am spus c` te iubesc, chiar dac` \n religia mea acest lucru e un p`cat, dar când ]i-ai dat seama c` \mp`rt`[e[ti acelea[i sentimente n-ai mai fost atât de dornic s` continui aceast` rela]ie. }i-am spus c` atâta vreme cât nu e[ti \ndr`gostit, nu conteaz` c` te culci cu mine. Te ur`sc! {i, luându-[i haina, ie[i din fug` din apartament. Vorbele ei \l l`saser` f`r` replic`. Revenindu-[i alerg` la lift, dar Jenny plecase deja. Spera s-o g`seasc` a[teptând taxiul, dar n-o v`zu nici când ajunse \n strad`. Alerg` s` prind` [i el unul [i ajunse la ea aproape la ora zece. Urc` câte dou` trepte o dat` [i sun` la sonerie. V`zând c` nu-i deschide, \ncepu s` bat` \n u[`. – Jenny, te rog, deschide, trebuie s` discut`m. U[a r`mase \nchis`, dar dup` ce-i strig` a[a de câteva ori, ap`ru propriet`reasa care \ncepu` s` protesteze: – Cine te crezi de vii aici s` faci g`l`gie [i s` ba]i la u[i? – Cred c` domni[oara McCoy nu se simte bine. Sunte]i bun` s` deschide]i u[a? Propriet`reasa nici nu vru s` aud` pân` când Martin scoase zece dolari din portofel. Când intr` \n apartament, \[i d`du imediat seama c` Jenny nu ajunsese \nc`. Se \ntoarse acas` \ngrijorat [i \ncepu s-o sune la telefon din zece \n zece minute. La trei diminea]a, când tot nu \i r`spunse, intr` \n panic`.

87

CYNTHIA FREEMAN

*** Când ie[i de la Martin, Jenny o porni alergând pe str`zi, cu ochii \neca]i \n lacrimi, alunecând cu t`lpile sub]iri ale pantofilor pe trotoarul \nghe]at. Era ger, dar nu sim]ea frigul care-i p`trundea prin hain`. Dorea s` fug` cât mai departe de locul acela, de Martin de propriile sentimente. |n cele din urm`, obosit` [i tr`gându-[i sufletul se rezem` de zidul unei case. Dup` ce-[i reveni se a[ez` pe treptele murdare. Acum nu mai plângea. |n sfâr[it, realizase c` totul se sfâr[ise. Se am`gise sperând c` \ntr-o bun` zi Martin ar fi iubit-o atât de mult \ncât ar fi renun]at la religia lui, o credin]` care p`rea s` nu aib` pentru el motiva]ii de ordin spiritual. |i spusese c` rareori se ducea la templu [i fusese chiar surprins când o auzise spunându-i c` ea merge la biseric` o dat` pe s`pt`mân`. Cu toate acestea pentru a fi cu el era preg`tit` s` ri[te excomunicarea. De[i religia \nsemna atât de mult pentru ea, ar fi renun]at la biseric` pentru a se putea c`s`tori cu el. Era singurul mijloc prin care putea justifica leg`tura cu Martin. Dar \n sinea ei chiar nu [tiuse c` se va sfâr[i a[a? De fapt, era mai vinovat` decât el, pentru c` dorindu-l atât de mult, refuzase s` \nfrunte realitatea. |nchizând ochii \ncerc` s` nu se mai gândeasc` la nimic. Frigul o mole[ise \i \n clipa aceea nu voia decât s` doarm`, s` adoarm` pe vecie. O trezir` doi câini \nfometa]i care-[i c`utau hran` prin l`zile de gunoi. Abia ]inându-se pe picioare porni pe str`zile pustii \n c`utarea unui taxi [i nu-[i aminti nici drum spre cas`, nici cum ajunse sus \n apartament. Imediat se b`g` sub p`tur` tremurând de frig, dar nu reu[i s` se \nc`lzeasc`. |n scurt timp \[i pierdu cuno[tin]a. Câteva ore mai târziu, când deschise ochii, totul \n jur era alb. Habar n-avea unde se afl`, dar nici nu-i p`sa. Nu dorea decât s` adoarm` din nou. {i atunci auzi o voce. S` fie a tat`lui ei? Nu, el o abandonase... a[a cum f`cuse [i Martin. Acum nu mai exista decât \n amintirea ei. |nchise ochii, alungându-[i din minte imaginea lui [i c`zu \ntr-un somn profund.

Capitolul 12 Jenny se \ntrema treptat. Martin o vizita la spital chiar [i de dou` ori pe zi, umplându-i camera cu flori [i aducându-i mâncare special comandat`. Zilnic \i aducea mici cadouri [i juc`rii caraghioase pentru a o face s` râd`. Când se putu da jos din pat, se plimba la bra]ul lui Martin pe culoar [i, \n cele din urm`, \[i rec`p`t` tonusul obi[nuit, moment prielnic pentru el ca s`-i vorbeasc` despre planurile sale. – Jenny, v`d c` nu aminte[ti o vorb` despre noi. Eu tot timpul numai la asta m-am gândit. Vreau s` r`mân cu tine. Vreau s` discut`m despre c`s`torie. Jenny r`mase o clip` pe gânduri. – {i ce rezolv`m cu asta? Nimic. Ai vorbit cu p`rin]ii t`i? T`cerea lui \i d`du r`spunsul. Vezi, Martin, tocmai asta e problema. Cât am stat aici am avut suficient timp s` m` gândesc. Dac` familia ta nu m` accept`, pe mine, Jenny McCoy, catolica, nu m` pot m`rita cu tine. – Oh, Doamne, nu spune a[a ceva! {tiu c` te vor accepta. Trebuie. Dar s-ar putea s` mai dureze. Crede-m` c` totul se va rezolva. – Nu [tiu ce s` cred, nu sunt sigur`. – Eu sunt, dac` [i tu vrei s` ne mai acord`m o [ans`. |i lu` mâna \ntr-a lui [i i-o strânse cu blânde]e. Am \nchiriat un apartament \ntr-o

89

CYNTHIA FREEMAN

cl`dire din Central Park, cu o panoram` splendid`. Am cump`rat mobil` [i am primit asigurarea c` \n dou` zile va fi zugr`vit. Sunt convins c` o s`-]i plac`. {i am angajat [i o menajer` ca s` nu fii nevoit` s` strângi dup` mine, ad`ug` zâmbind. *** Când ie[i din spital, Jenny accept` s` se mute la Martin, m`car pân` \[i va rec`p`ta puterile. Nu cuno[tea pe nimeni care s` aib` grij` de ea [i \nc` se sim]ea sl`bit`. |n plus, \l iubea pe Martin. Apartamentul era exact cum i-l descrisese. Panorama era minunat` [i camerele spa]ioase, dar r`mase surprins` de mobila care d`dea salonului un aer masculin. Pere]ii erau zugr`vi]i \n albastru \nchis. O sculptur` ciudat` - fâ[ii din metal zim]at sudate \n diferite locuri, vrând s` sugereze un cadran solar - atârna deasupra canapelei lipite de un perete, iar masa lung` [i joas`, din sticl`, era a[ezat` pe covorul gros \n nuan]e ruginii. Dou` fotolii imense din plu[ cadrilat str`juiau [emineul. Martin ie[i pe balcon cu dou` pahare pline cu [ampanie. – Pentru noi [i pentru un nou \nceput. Jenny lu` paharul dar \i evit` privirea. |n acea prim` noapte, \ntins` lâng` el, sim]ea c` se \ntorsese acas`. Martin nu insistase s` fac` dragoste, precizându-i c` va a[tepta pân` ce ea se va sim]i \n puteri. Urm`toarele dou` s`pt`mâni avu grij` de ea cu mult` r`bdare. |ntr-o vineri Jenny d`du liber menajerei mai devreme, hot`rând s`-i preg`teasc` lui Martin o cin`-surpriz`. S`pt`mâna urm`toare inten]iona s` \nceap` serviciul [i nu va mai avea timp. |n timp ce compunea meniul \ncepu s` râd`. |i va preg`ti o cin` ca \n Louisiana: bame cu pe[te, anghinare cu crabi, cartofi pr`ji]i, fasole verde cu migdale [i o pr`jitur` cu nuc`. Martin o sun` de câteva ori ca s`-i spun` s` nu se oboseasc`, dar efortul o f`cea s` se simt` mai bine [i mai optimist`, cum nu se mai sim]ise de mult` vreme. Spre sear`, când auzi u[a deschizându-se [i alerg` s`-l \ntâmpine pe Martin, nu ar`ta deloc obosit`.

ILUZIA IUBIRII

90

– Mmm, ce frumos miro[i, zise el [i o s`rut`. Jenny \l lu` de mân` [i-l conduse spre fotoliul unde-i pl`cea lui s` stea. – S` bem ceva, \i propuse ea. – Perfect. – Dar de data asta m` la[i pe mine s` prepar b`uturile. – Bine. |n seara asta e bine dispus`, se gândi el. {i, \n timp ce-i \ntindea paharul [i se a[eza lâng` el, Martin arunc` o privire \n jur [i v`zu masa pe care erau aranjate sfe[nicele de cristal [i vasul cu trandafiri ro[ii din mijloc. – Sper c` nu te-ai obosit. – Sunt fericit` când g`tesc [i, uneori, chiar m` gândesc c` ar fi trebuit s` m` ocup de gastronomie, nu de cosmetice. – Buc`t`ria e singurul loc unde te sim]i fericit`? – Nu fi insinuant. Dar Martin era doar \ncântat c` ea râdea... Dup` cin`, Jenny r`mase la mas` uitându-se la el. Parc` niciodat` nu-l iubise atât de mult, dar \n vocea ei era o umbr` de \ndoial` când \i spuse: – Doresc atât de mult s` m` m`rit cu tine. E[ti singurul b`rbat pe care-l iubesc [i-l voi iubi. Martin o \mbr`]i[`. – Oh, draga [i scumpa mea Jenny, prin câte suferin]e am trecut amândoi. {i \nc` nu s-au sfâr[it, \[i spuse la gândul confrunt`rii cu p`rin]ii s`i. |n noaptea aceea f`cur` dragoste cu o tandre]e pe care nu o cunoscuser` pân` atunci, de parc` \ntreaga suferin]` nu f`cuse decât s`-i apropie [i mai mult. Cu fiecare s`rut [i mângâiere, Martin devenea tot mai con[tient c` Jenny ocupa, \n via]a lui, locul cel mai important. Diminea]a la micul dejun, v`zând cât de fermec`toare este \n rochia de cas` din tafta violet, [tiu c` sosise momentul; va pleca \n vest s`-[i vad` p`rin]ii. Probabil c` gândul la \ntâlnirea nepl`cut` i se citea pe figur`, fiindc` Jenny \l \ntreb`: – Ce-i cu tine, Martin, s-a \ntâmplat ceva? – Nu, nimic. – Te cunosc foarte bine. Te preocup` ceva, insist` ea. – Mda, oft` Martin. Am stat bine s` m` gândesc [i am hot`rât s` plec la San Francisco imediat ce ob]in rezervarea la avion.

91

CYNTHIA FREEMAN

Jenny \[i ]inu respira]ia. Nu avea nici o \ndoial` c` decizia lui Martin era dovada bunelor lui inten]ii, dar ideea o \ngrozea. {tia c` leg`tura lui cu familia e foarte strâns`. Dac` ajungând acolo \l vor obliga s` se r`zgândesc`? Totu[i, trebuia s` plece; era singura solu]ie. – Cât crezi c` vei lipsi? – Cam o s`pt`mân`.. Nu i-am v`zut de când m-am mutat la New York, dar nu-]i face griji. Ai \ncredere \n mine. Totul se va rezolva. – Am \ncredere \n tine. Acesta era adev`rul. Dar când afl` c` \[i luase bilet pentru dup`-amiaza aceea, la cursa de ora cinci, sim]i cum i se strânge inima. |n timp ce-i preg`tea valiza, se \ntreba dac` n-ar trebui s` plece [i ea cu el. Nu ca s`-i cunoasc` p`rin]ii, ci ca s`-i sus]in` moralul, dac` ar fi fost nevoie. Apoi realiz` c` dac` l-ar fi \nso]it ar fi f`cut-o mai mult pentru sine, s`-[i domoleasc` temerile. – Am s` te sun \n fiecare sear`, [i dac` ai nevoie de ceva caut`-l pe Dominic. Ar fi fost bine dac` erai de acord s` vin` [i el la aeroport. Nu-mi place s` te \ntorci singur`, \i spuse el \n timp ce a[tepta \mbarcarea. – Nu voiam s` \mp`r]in aceste momente cu \nc` cineva. Ai grij` de tine, Martin. – Da, iubito, [i tu la fel. M` voi gândi la tine \n fiecare clip` cât vom fi desp`r]i]i. De[i se ab]inea s` nu plâng`, Jenny sim]i c` o \nec` lacrimile. – Totul va fi bine, nu-i a[a, Martin? – Da, iubit-o. Ai \ncredere \n mine. – Am... am. Dorea din tot sufletul s` cread` acest lucru. Când se anun]` \mbarcarea, se uit` la Martin vrând s`-[i imprime \n mintea imaginea lui; s-ar putea s` nu-l mai vad` niciodat`. |n timpul zborului, Martin se gândi cum ar fi cel mai bine s`-[i abordeze p`rin]ii. Aceast` sarcin` era mai cumplit` decât toate presim]irile sumbre ale lui Jenny. |[i mai dezam`gise familia o dat`, atunci când p`r`sise firma tat`lui s`u, preferând s` locuiasc` la mii de kilometri distan]` de cas`. Când avionul ajunse cu mare \ntârziere la San Francisco, Martin spera c` p`rin]ii renun]aser` s`-l mai a[tepte la aeroport, dar \n timp ce str`b`tea pista \i v`zu. |mbr`]i[ându-i, \[i d`du seama c` va trebui s` amâne pân` a doua zi anun]area ve[tii.

ILUZIA IUBIRII

92

– Oh, Martin, de-ai [tii cât ne bucur`m c` ai venit acas`, \i zise Bess vesel`, \n timp ce se \ndreptau spre ma[in`. Diminea]a se trezi târziu, iar dup`-amiaz` pândi momentul s` discute cu tat`l s`u \ntre patru ochi, dar când acesta se ivi, \[i pierdu curajul. Seara, pe lâng` unchi [i m`tu[i, Bess o invit` [i pe Sylvia, cu p`rin]ii. |n timpul cinei, Martin f`cu eforturi s` fie atent la ceea ce-i spune, dar Sylvia, dându-[i seama c` n-are chef de vorb`, nu mai insist`. Imediat dup` mas`, Martin se uit` la ceas [i spuse: – Pe mine a[ vrea s` m` scuza]i... |mi pare r`u, dar drumul m-a obosit peste m`sur`. To]i \l asigurar` c` cel mai bine era s` se duc` la culcare. – Sigur c` te \n]elegem... cursele astea sunt \ngrozitoare, a[a c` nu-i de mirare... dup` zece ore de zbor e de \n]eles c` sim]i nevoia s` te odihne[ti... Ajuns \n camera lui, se a[ez` la birou [i ridic` receptorul. Când auzi vocea lui Jenny inima \i tres`ri \n piept, dar nu [tiau ce s`-[i spun`. Amândurora le era fric` s`-[i exprime temerile [i se limitar` la vorbe care [tiau c` plac pl`cere celuilalt... – {tiu c` totul e bine, iubitule... Da, Martin, am petrecut o sear` minunat` cu Dominic... – C`l`toria? Frumoas`... Mi-e foarte dor de tine, dar curând vom fi din nou \mpreun`. Doar frânturi [i jum`t`]i de adev`r rostite de amândoi. *** Când \nchise telefonul Jenny era la fel de ab`tut` ca atunci când se \ntorsese de la aeroport când, prea deprimat` ca s` poat` mânca ceva, \[i turnase ceva de b`ut [i d`duse frâu liber lacrimilor. {i nici nu-l sunase pe Dominic, ci se dusese la culcare dup` ce b`use câteva pahare. ***

93

CYNTHIA FREEMAN

Abia \n a treia zi Martin g`si prilejul s`-i vorbeasc` tat`lui s`u despre adev`ratul scop al vizitei sale [i, de fapt, acesta fu cel care deschise discu]ia. Martin \[i petrecuse ziua plimbându-se cu ma[ina de-a lungul coastei oceanului [i la \ntoarcerea acas`, William, majordomul, \l opri pe sc`ri s`-i comunice c` tat`l s`u \l a[tept` \n birou. |l g`si pe Juliam \ntr-unul din fotoliile de lâg` [emineu. – Stai jos, Martin, \l invit` el, surprins din nou de expresia \ngândurat` a fiului s`u. Martin se a[ez` \n cel`lalt fotoliu [i-[i \ntoarse privirea spre focul din c`min. Julian se ridic` [i turn` coniac \n dou` pahare. – Fiule, trebuie s` st`m de vorb`, \i zise \ntinzându-i unul din pahare. {tiu bine c` te fr`mânt` ceva, a[a c` spune-mi ce-i cu tine. Martin r`mase t`cut. – Orice-ar fi, am s` \ncerc s` te \n]eleg ca [i pân` acum. Dar Martin n-avea curajul s` vorbeasc`. – Voi fi cât se poate de sincer cu tine, continu` Julian. Chiar dac` am suferit când ai p`r`sit firma [i ai plecat la New York, mi-am dat seama c` r`zboiul te-a schimbat, c` ai nevoie de timp ca s` te reg`se[ti. Am considerat c` va fi o expedi]ie bun` pentru tine, dar iat` c` te \ntoarci acas` ar`tând mai r`u decât atunci când ai venit din Germania. Mama ta e foarte \ngrijorat`. Vom face tot ce dore[ti. Po]i avea \ncredere \n noi. Martin \[i trecu degetele prin p`r apoi, \n sfâr[it, rosti primele cuvinte: – M-am \ndr`gostit, dar exist` ni[te probleme. – E \ns`rcinat`? \l \ntreb` Julian dup` o clip` de ezitare. – A[ fi vrut eu; ar fi fost mai simplu. – Ea te iube[te? – Da. – |mi \nchipui c` nu v` cunoa[te]i de mult` vreme. – Nu asta conteaz`. Pe Sylvia o cunosc de o via]`. – Scuz`-m`, Martin, dar iubirea nu se na[te dintr-o dat`, ci treptat. Fire[te, facem parte din genera]ii diferite. – Nu cred c` acest sentiment s-a schimbat prea mult. – Ai dreptate, dar problema este ce planuri ai cu aceast` femeie. Martin \[i \nghi]i nodul dureros din gât [i spuse:

ILUZIA IUBIRII

94

– S` m` \nsor cu ea. – {i de ce ai ]inut secret? – Fiindc` este catolic`. Julian se pr`bu[i \n fotoliu. – Ai dreptate. Asta e, \ntr-adev`r, o problem`. {i nu gre[e[ti când spui c` iubirea a r`mas aceea[i ca pe vremea mea... Martin r`mase surprins auzindu-l cum \ncepe s`-i povesteasc` despre dragostea lui din tinere]e pentru fata nepotrivit`. – {i eu eram \ndr`gostit pân` peste cap. Acum, când m` gândesc \n urm`, \mi vine s` râd, atunci \ns` nimic nu m` poate consola. Despre c`s`torie nu putea fi vorba fiindc` familia n-ar fi acceptat-o. Tat`lui meu, Dumnezeu s`-l odihneasc`, trebuie s`-i mul]umesc c` m-a \ndreptat pe drumul cel bun. M-am \nsurat cu mama ta; ea apar]inea lumii [i clasei noastre sociale [i [tiam c` va fi mama perfect` pentru copiii mei. Julian se ridic` din fotoliu [i-[i mai turn` un coniac. Te rog s` m` crezi c` abia dac`-mi amintesc chipul fetei aceleia. Acum câ]iva ani am \ntâlnit-o \ntâmpl`tor [i a[ fi trecut pe lâng` ea dac` nu m-ar fi strigat. Am stat de vorb`, dar parc` m` adresam unei str`ine... A[a c` \n]eleg prin ce treci, Martin, dar [tiu c` vei dep`[i momentul. Chiar nu crezi c` Sylvia e potrivit` pentru tine? Dac` te vei \nsura cu ea, afec]iunea se va transforma \n dragoste, a[a cum mi s-a \ntâmplat mie cu mama ta. Iar când vor veni [i copiii, nici n-ai s`-]i dai seama cum cealalt` femeie nu-[i va g`si loc \n mintea ta. – Gre[e[ti, tat`. Istoria nu se repet`. Eu nu m` pot \nsura cu Sylvia tocmai fiindc` face parte din lumea [i clasa noastr` social`, iar pe Jenny nu o voi uita niciodat`. A[a o cheam`, Jenny. {i nu voi \nceta s-o iubesc. Crede-m`, tat`, o iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. Julian oft` [i l`s` paharul din mân`. – {i ce-ai vrea s` fac eu? – S`-mi dai binecuvântarea. Julian se uit` la el cu triste]e. Ar fi f`cut aproape orice pentru fiul s`u. Aproape orice. – {tii bine cum va reac]iona mama ta, nu? Luptându-se cu propriile sentimente, Martin \i r`spunse:

95

CYNTHIA FREEMAN

– {tiu c` va fi dezam`git`, dar n-am ce face. Cineva trebuie s` se sacrifice. Fii sincer, tat`, eu trebuie s` fiu acela? Singura mea vin` este aceea c` vreau s` m` \nsor cu fata pe care o iubesc, iar a ei nu c` este evreic`. Nu te rog decât s-o accep]i. – |mi ceri prea mult, Martin. Cred c` ar trebui s` urc`m s-o vedem pe mama ta. {tii c` nu se simte bine. |n ultimele zile, ne[tiind ce-i cu tine, s-a consumat foarte mult. Dac` era ceva care s`-l consoleze, acesta era faptul c` acum nu mai trebuia s` ]in` secret` rela]ia sa cu Jenny. |nainte s` bat` la u[a lui Bess, tat`l lui ezit` un moment, f`cându-[i curaj. – Tu e[ti, Julian? Intr`. Când intrar` o v`zur` pe Bess \ntins` pe un [ezlong, cu o compres` rece pe frunte. – |mi pare r`u c` nu te sim]i bine, mam`. – Doar capul m` doare, scumpule, \n rest m` simt perfect. Tocmai voiam s` m` ridic [i s` cobor la mas`. Apoi, v`zându-l pe Julian alb ca varul la fa]`, b`nui c` veniser` s`-i dea ve[ti proaste. Vrei s`-mi spui ceva, nu-i a[a, Martin? – Da, [i sper c` vei \n]elege. {i-i spuse despre Jenny exact ce-i povestise [i tat`lui s`u. Vocea ei ascu]it` i se \nfipse \n inim` ca un pumnal. – Cum ai putut s` ne \n[eli... s` nu spui nimic despre... despre femeia asta. Doamne, Martin, chiar nu mai ai pic de respect? {i mai vrei s`-]i dau binecuvântarea? Niciodat`! ]ip` ea. Este pentru prima oar` când \n familia noastr` cineva vrea s` se c`s`toreasc` cu o persoan` de alt` religie, [i tocmai tu s` ne faci de ru[ine! – Mam`, nu [tii ce vorbe[ti. Nici m`car nu o cuno[ti... – Nu m` intereseaz`. Trebuie s` rupi aceast` rela]ie \nainte s` ne frângi inimile. Pe obrajii lui Bess se prelingeau lacrimi. De ce nu o po]i iubi pe Sylvia? De ce? Ea merit`... – {tiu c` merit`, mam`, dar [i Jenny merit`. Te rog, accept` s` o cuno[ti. Te rog. – Niciodat`, Martin. {i-[i l`s` din nou capul pe pern`. Julian se uit` la Martin [i-i [opti:

ILUZIA IUBIRII

96

– Las`-m` s` vorbesc eu cu ea. Sim]indu-se ca un paria, Martin ie[i din camer` [i \nchise u[a \n urma lui. Julian se a[ez` lâng` Bess, \i [terse lacrimile [i \i lu` palma \ntr-a lui. – Nu mai plânge, scumpo... Bess, ascult`-m`... Chiar dac` acum nu ne putem \n]elege cu el... este, totu[i, fiul nostru. Fii \n]eleapt`, Bess, Dac` \l alung`m asta \l va face s` se ata[eze [i mai mult de femeia aceea. |nc` nu s-a \nsurat cu ea, a[a c` s` ne rug`m s`-i vin` mintea la cap. Dac` apuc` s` se \nsoare cu ea [i noi nu o accept`m, \l vom pierde definitiv. – {i tu te a[tep]i s` fiu de acord cu asta? Nu pot, Julian. Nici m`car de dragul lui Martin. Julian \i \mp`rt`[ea sentimentele, dar f`cea abstrac]ie de ele. – Nu trebuie neap`tat s-o iube[ti, Bess, dar dac` va deveni so]ia lui Martin vei fi nevoit` s-o tolerezi. F`-o acum, ca Martin s` nu te urasc` fiindc` ai stat \n calea fericirii lui. Cred c` sfatul meu e corect. Bess suspin` \ncet. – {i dac` vor avea copii? Vor fi catolici. Cum crezi c` a[ suporta acest lucru? – Nu [tiu. Important este s` nu ne pierdem fiul. Nu-l aveam decât pe el. Bess r`mase t`cut` câteva momente, apoi rosti \ncet: – Bine, Julian. Du-te [i spune-i s` vin` aici. – Ai binecuvântarea noastr`, \l anu]` când \l v`zu pe Martin \n hol. Intr`, mama ta vrea s` te vad`. – |]i mul]umesc, mam`, zise el pe un ton plin de c`in]`. Crezi c` a[ face bine dac` i-a[ spune lui Jenny s` vin` ca s-o cuno[ti? Julian [tia c` Bess nu era \nc` preg`tit` pentru o astfel de \ntâlnire. – Nu \nc`, Martin, interveni el. Martin se a[tepta la acest r`spuns. Ceruse prea mult dintr-o dat`. Deocamdat` era suficient c` p`rin]ii lui o acceptaser` pe Jenny.

Capitolul 13 Martin se \ntoarse la New York mul]umit de victoria ob]inut`, chiar dac` acesta era doar par]ial`, [i sperând c` Jenny va \n]elege c`, deocamdat`, p`rin]ii lui nu puteau face mai mult. {tia c`, mai târziu, când o vor cunoa[te, cu siguran]` o vor \ndr`gi. Când avionul ateriz` [i o v`zu alergând s`-l \ntâmpine, Martin \[i sim]i inima tres`rind \n piept. – {tii ce \nseamn` o ve[nicie? o \ntreb` el printre s`rut`ri. – Da, un minut departe de tine. Când ajunser` acas` observ` c` Jenny aranjase totul ca s`-l primeasc` cât mai pl`cut: Vazele erau pline cu trandafiri [i crini, iar lumân`rile de pe mas` f`ceau s` str`luceasc` paharele de cristal. Martin hot`r\ s` nu-i povesteasc` decât dup` mas` discu]ia cu p`rin]ii – Pentru tine, iubito. Fie ca acesta s` fie \nceputul unei vie]i lungi [i fericite \mpreun`, spuse el \nchinând paharul cu [ampanie. – Sper s` fie a[a, dar acum nu doresc decât s` m` iube[ti. Martin o lu` \n bra]e [i \n momentele sublime ce urmar`, se d`ruir` unul altuia cu nevoia imperioas` de a se elibera de toat` tensiunea acumulat` pân` atunci. Dup` aceea sosi [i momentul adev`rului. Jenny nu dorea decât s` afle la ce concluzie se ajunsese \n privin]a ei. – Martin, \n afara faptului c` ai primit binecuvântarea p`rin]ilor, nu mi-ai povestit aproape nimic.

ILUZIA IUBIRII

98

– Asta ne [i doream, iubito. – Bine\n]eles, dar nu mi-ai spus dac` vor s` m` cunoasc`. Când te-am \ntrebat dac` n-ar fi bine s` vin [i eu acolo, mi-ai r`spuns... – Nu-i adev`rat, doar c` mama nu se sim]ea prea bine. – Adic` nu era preg`tit` s` m` cunoasc`, asta vrei s` spui. Nu-i nevoie s`-mi r`spunzi, fiindc` [tiu c` a[a este. Pân` la urm` tot va trebui s` ne \ntâlnim pentru c`, altfel, nu m` c`s`toresc cu tine. – Dar te-au acceptat, iubito. Ne-au dat binecuvântarea. – Nu nou`, ]ie. E[ti fiul lor [i ar face orice pentru tine. Pe mine, \ns`, nu m` vor agrea. Martin se d`du jos din pat [i \ncepu s` se plimbe, nervos, prin camer`. – {i acum ce vrei, Jenny? Au f`cut pentru mine tot ce le-a stat \n putin]`. – Pentru tine, dar nu [i pentru mine, insist` ea, de[i \[i d`dea seama c` e absurd`. Pân` când nu m` prezin]i alor t`i, nu mai vreau s` tr`iesc cu tine. Nu \n]elegi c` e un p`cat? Trebuie s` ne c`s`torim. – Nu sunt preg`tit s` fac pasul `sta! izbucni Martin epuizat de tensiunea \n care st`tuse \n ultimile zile. – Niciodat` n-ai fost! Jenny s`ri din pat, alerg` la baie [i trânti u[a \n urma ei. Când ea intr` \n baie, Martin \[i d`du seama c` \n seara aceea nu-i va putea suporta istericalele, a[a c` se \mbr`c` [i ie[ise \n strad`, c`utând un bar lini[tit. Sorbind din whisky se gândea la reac]ia ei, total necontrolat` [i lipsit` de logic`. El f`cuse tot posibilul, dar nu dorea s`-[i abandoneze familia, nici chiar pentru Jenny. P`rin]ii lui aveau nevoie de timp ca s` se obi[nuiasc` cu situa]ia. {i a[a \i dezam`gise fiindc` nu avusese \ncredere \n ei, lucru ce nu avea s` [i-l ierte niciodat`. Dar, pe m`sur` c` \i trecea sup`rarea, \ncepea s-o \n]eleag` [i pe Jenny. Pân` la c`s`torie avea s` se simt` de parc` ar comite un p`cat de moarte. Avea nevoie de consim]`mântul p`rin]ilor lui. Ie[i din bar, lu` un taxi [i se \ntoarse \n apartament. Când auzi cheia \n u[`, Jenny ie[i \n fug` din dormitor [i se arunc` \n bra]ele lui, spunându-i printre s`rut`ri:

99

CYNTHIA FREEMAN

– Iart`-m`, Martin. Te rog s` m` ier]i. M-am purtat ca un copil prost`nac. {tiu cât de greu le este p`rin]ilor t`i. Ah, Martin, iubitule, te rog, iube[te-m`. Martin \[i duse un deget la buzele ei. – Nu mai vorbi, nu e nevoie. {tiu c` \]i e extrem de greu. Dar dac` noi vom tr`i ferici]i \mpreun`, [i via]a p`rin]ilor mei trebuie s` fie la fel. Trebuie s` mai avem pu]in` r`bdare, Jenny. – Bine, Martin, o s` am r`bdare. – |]i mul]umesc, iubito, [i iart`-m` c` mi-am pierdut cump`tul. De \ndat` ce-mi pun la punct problemele de la serviciu, vom pleca \n vacan]`. |n noaptea aceea, Martin r`mase treaz, cu ochii pironi]i \n tavan. De[i \i fusese dor de Jenny, nu-[i g`sea lini[tea stând \ntins lâng` ea. {i nu era vorbea doar de gândul la p`rin]ii lui. Pentru prima oar` dup` luni de zile \ncepur` s`-l obsedeze din nou figurile jalnice ale evreilor elibera]i din lag`rele din Germania [i Polonia. {i el era evreu, dar [tia foarte pu]ine lucruri despre iudaism. Diminea]` la prima or`, \nainte de a se duce la serviciu, trecu pe la sinagoga de pe Hester Street, sperând c` acolo va g`si r`spunsuri la adev`rurile pe care le c`uta. Dup` trei s`pt`mâni de munc` intens` la birou Martin decise c` putea pleca \n weekend, cu Jenny, \n Vermont. Dominic le \mprumutase cu pl`cere ferma din Vermont, pe care o cump`rase la un pre] de nimic \n timpul r`zboiului. Când \[i aduser` bagajele \n`untru v`zur` provizia de lemne f`cut` de Ned, cel care avea grij` de cas` \n timpul iernii. Lucy, so]ia lui, [tersese praful, umpluse camera cu provizii [i pusese \n vaz` crizanteme [i crengi de pin. Dominic \i spusese, neavând alt` explica]ie pentru ca cei doi s` nu fie deranja]i, c` se afl` \n luna de miere. Dup` un mic dejun cu ou` proaspete de ]ar` [i biscui]i, se \mbr`c` [i ie[ir` afar`. Peste noapte c`zuse prima z`pad`, iar pinii [i brazii str`luceau sub cerul albastru, f`r` nori. |n hambar, Martin g`si o sanie veche [i o târâr` pe dealul din spatele casei, speriind o c`prioar` cu vocile lor. De acolo \[i d`dur` drumul la vale, stârnind z`pada care le \n]epa fe]ele [i izbucnir` \n

ILUZIA IUBIRII

100

râs când sania se opri brusc \n n`me]i. Privind-o pe Jenny, Martin se gândi c` arat` adorabil, cu obrajii \mbujora]i de aerul geros. – Niciodat` pân` acum nu m-am distrat atât de bine [i asta datorit` ]ie, \i [opti el. Nu [tiu cum ar fi via]a mea pentru tine. – Ai avut o ideea excelent` s` venim aici. Parc` am fi \ntr-o alt` lume. O clip` r`m`ser` t`cu]i, apoi Martin o ajut` s` se ridice. – Mai \ncerc`m o dat`? zise ea. – |]i convine, din moment ce eu car sania, \i r`spunse Martin lovind-o u[or cu un bulg`re de z`pad`. Jenny râse [i \l lovi [i ea cu un bulg`re, nimerindu-l \n b`rbie. – Joci dur, da? spuse el parând urm`toarea lovitur`. Apoi o luar` la fug`, \n sus spre vârful dealului. Jenny ajunse prima, apoi Martin, tr`gând sania dup` el. – Vezi, ]i-am zis eu c` te \ntrec! strig` ea, gâfâind. – Nu joci cinstit. {i repezindu-se la ea, o trânti \n z`pad`, rostogolindu-se apoi \mpreun` la vale. Când ajunser` jos, Martin care era deasupra o ]intui la p`mânt. – Vezi, ]i-am spus c` nu m` po]i \ntrece. {i izbucnir` \n râs. – Bine, ai câ[tigat. |n seara dinaintea \ntoarcerii le New York, Jenny preg`ti o cin` special`. Mai târziu, când st`teau \n fa]a focului, Martin \i d`rui o br`]ar` de aur cu diamante, iar ea lui o pereche de butoni, tot din aur, \n form` de calendar, ce aveau marcat` cu un mic rubin data de cinci noiembrie, ziua \n care el o ceruse de so]ie. – Imediat ce m` \ntorc din California stabilim data nun]ii, \i spuse el \mbr`]i[ând-o, dup` ce puse butoni \n cutie. – {i când am s`-]i cunosc familia? – Cel mai bine ar fi s` vin` ei la New York, s` te cunoasc`. Ar fi [i mai simplu a[a, f`r` restul rudelor. Pre] de o clip` Jenny se \ntrist`, apoi nu se mai gândi la asta. – Voi \ncerca s`-i fac s` m` iubeasc`. – {tiu [i nu-]i va fi greu. Nu sunt singurul din familie care are gust la femei. Jenny \l privi zâmbind; un zâmbet care nu exprima doar curaj ci [i \ncredere. Imediat dup` Anul Nou se vor c`s`tori. A[a \i promisese Martin.

Capitolul 14 De parc` zeii le-ar fi invidiat fericirea, nici nu ajunser` bine \n apartamentul din New York, c` telefonul sun` [i Martin tres`ri auzind vocea mamei sale: – Scumpule, slav` Domnului c` ai ajuns acas`, zise ea suspinând. – Ce s-a \ntâmplat? – Nu [tiu cum s`-]i spun, dar tat`l t`u a suferit un infarct. Unul foarte sever. Lui Martin nu-i venea s` cread`. Vorbise la telefon cu mama sa chiar \n dup`-amiaza aceea, \nainte s` plece din Vermont, [i totul era \n regul`. Iar tat`l s`u p`rea foarte s`n`tos când \l v`zuse ultima oar`. Mai degrab` s`n`tatea mamei sale \l \ngrijorase. – Nu \n]eleg. Când s-a \ntâmplat? – Acum dou` ore. De atunci, eu [i Sylvia te tot sun`m la telefon... Martin se bâlbâi c`utându-[i cuvintele: – Unde... la ce spital...? – E acas`. – Acas`? De ce nu l-ai internat? – Fiindc` nu vrea, spuse ea printre lacrimi. – Doctorul Silverman de ce n-a \ncercat s`-l conving`? – Fiindc`-i \n]elege frica. I-e team` c` dac` ajunge \n spital, n-o s` se mai \ntoarc` acas`.

ILUZIA IUBIRII

102

– Vin acas` cu primul avion, zise Martin. |mi pare atât de r`u c` n-am fost acolo, al`turi de tine. – Oh, b`iatul mamii, vino cât po]i de repede. – Vin, mam`. Te s`rut. {i pune jos receptorul, \ntrebându-se dac` va mai apuca s`-i mai spun` o dat` tat`lui s`u c` \l iube[te. Jenny avu senza]ia c` totul se pr`bu[e[te \n jurul ei. Doar cu câteva ore \n urm` p`rea c` nimic nu le poate afecta viitorul. Acum \ns`, parc` soarta le era potrivnic`, ea presim]ând c` o dat` ajuns la San Francisco, p`rin]ii nu-l vor mai l`sa s` plece. Dar ea nu putea l`sa s` se \ntâmple a[a ceva. – Vrei s` vin [i eu cu tine \n California? Nu neap`rat ca s`-]i cunosc p`rin]ii, ci fiindc` doresc s` fiu al`turi de tine, dac` vei avea nevoie de mine. Dar Martin era prea \ngrijorat din cauza tat`lui s`u, \ncât abia o auzi ce spune. – Iubito, mi-ar pl`cea s` vii cu mine, dar nu e momentul potrivit. Lui Jenny \i venea s` plâng`, dar se ab]inu. Nu voia s`-[i arate disperarea tocmai atunci. Va avea tot timpul s` [i-o manifeste dup` plecarea lui Martin. *** |n momentul \n care intr` \n casa din Woodside, Martin fu cuprins de negre presim]iri. Draperiile grele de la ferestrele salonului erau trase de parc` \ntreaga cas` ar fi fost \n doliu, iar când \[i \mbr`]i[` mama \n]elese imediat c` lucrurile nu st`teau bine deloc. – Oh, dragul meu, \]i sunt recunosc`toare c` ai venit. {i \nainte ca Martin s` spun` ceva, continu`: Doctorul Silverman tocmai a plecat. Crede c` tat`l t`u e mai bine ast`zi. Martin \ncuviin]` din cap. – Vreau s`-l v`d. – Te a[teapt`... i-am zis c` vii. Martin se urc` la etaj [i se opri o clip` \n fa]a u[ii dormitorului, apoi intr` \ncet. |n camer` erau adunate toate lucrurile dragi tat`lui s`u: fotografii \n rame de argint [i colec]ia de pipe [i trofee, lucruri

103

CYNTHIA FREEMAN

adunate pe parcursul vie]ii. Doar b`rbatul care z`cea \n pat nu mai era acela[i, iar tuburile grele de oxigen de lâng` el ar`tau ca ni[te semne r`u prevestitoare. Julian deschise ochii dup` câteva minute. – Ai venit de mult? \ntreb` el cu voce slab`. – Nu, tat`, acum câteva clipe. Julian oft`. – |mi \nchipui cât ai suferit \n ultimele luni, b`nuind c` nu suntem \ntru totul de acord cu alegerea ta, [i n-am fost lâng` tine s` te consolez, a[a cum ar fi trebuit s-o fac. Tu, \n schimb, ai venit imediat ce am avut nevoie de tine. Ajut`-m` s` m` ridic pu]in ca s` te v`d mai bine... Ah, a[a da. Trebuie s`-]i spun ceva, Martin. Dac` mi se \ntâmpl` ceva... Martin \ncerc` s`-l lini[teasc`, dar Julian continu`: – Nu fi naiv, Martin. O dat` [i o dat` tot am s` mor [i atunci ]ie [i mamei tale v` va fi foarte greu s` prelua]i anumite responsabilit`]i. Nu vreau ca asta s` devin` o obliga]ie care s`-]i influen]eze cursul vie]ii. |n]elegi ce vreau s` spun? Martin n-avea s` uite niciodat` vorbele tat`lui s`u, care nu \nsemnau doar c` acesta \i d`dea binecuvântarea sa, dar c` \i [i l`sa drept mo[tenire dragostea. – Mai vorbim mâine diminea]`, spuse Julian cu o voce obosit`. Ajut`-m` s` m` \ntind. Martin mai r`mase o vreme lâng` el ascultându-i respira]ia slab`. Brusc, Julian \ncepu s` hor`c`ie [i fa]a lui c`p`t` o paloare cadaveric`. Martin se repezi afar` s` cheme infirmiera, dar la \ntoarcere constatar` c` Julian murise. |ncremenind, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji, Martin [opti: – Te-am iubit, tat`, chiar dac` te-am dezam`git. Cât de mult a[ vrea s`-]i spun acest lucru. Apoi se duse s-o caute pe mama sa. O g`si \n bibliotec`, cu Sylvia. |n momentul \n care \l v`zu, Bess \n]elese ce s-a \ntâmplat. – A murit. Respectând preceptele iudaice, Julian fu \nmormântat cât mai curând posibil, lâng` p`rin]ii s`i [i lâng` Ephraim. Stând \n fa]a

ILUZIA IUBIRII

104

criptei, Martin avu dintr-o dat` o viziune: se v`zu \ngropat \n p`mânt str`in al`turi de o so]ie catolic`. Imediat, \ns`, \[i \ndrept` gândurile spre mama sa care asculta, nemi[cat`, cuvintele rabinului. La sfâr[itul slujbei, Martin o prinse u[or de bra] pe Bess, care p`rea pierdut` \n gânduri. – Mam`, e timpul s` mergem. Ie[ind din micu]a capel`, Bess se opri \n fa]a u[ilor grele de bronz care se \nchideau. Dormi \n pace, iubitul meu... via]a mea... pân` ce, prin voia Domnului, vom fi din nou \mpreun`. |n seara aceea Martin \i telefon` lui Jenny [i \i fu recunosc`tor c` ea nu insist` asupra detaliilor legate de \nmormântare. Jenny \i spuse doar c` \l iube[te [i-l \ntreb`, [ov`ind, cam când se va \ntoarce acas`. – |nc` nu-]i pot spune, iubito. Cred c`-]i imaginezi prin ce perioad` grea trece mama. Da, Jenny [tia. {i ea trecuse prin asta când \i murise mama, dar \n cu totul alte condi]ii. R`m`sese singur`. {i acum se sim]ea singur` [i \i era un dor teribil de Martin, dar \i spuse doar atât: – |n]eleg c` sim]i, Martin, dar nu uita c` te iubesc. – N-am s` uit, iubito. N-am s` uit.

Capitolul 15 La \nceput Martin \[i imagin` c`, dup` ce \n familie lucrurile se vor lini[tii [i avoca]ii vor pune la punct ultimile detalii, se va putea \ntoarce la New York. Curând, \ns`, \[i d`du seama c` asta nu se va \ntâmpla atât de repede. Fusese numit executor testamentar [i existau o mul]ime de am`nunte ce trebuiau rezolvate. |l sun` pe Dominic s` se \nvoiasc` [i ca s`-[i cear` scuze pentru perioada \n care va absenta de la serviciu, dar acesta \i spuse s` nu-[i fac` probleme. Beneficiul adus de Martin agen]iei Gatti situa firma \n rândul celor mai profitabile, a[a c` un an s` fi lipsit, [i tot nu i s-ar fi repro[at nimic. Julian \[i l`sase \ntreaga avere lui Bess, dar Martin fusese desemnat s-o administreze, fapt ce implica o mare responsabilitate. Ceea ce tat`l s`u nu reu[ise \n timpul vie]ii, izbutea dup` moarte: ca Martin s` se implice \n afacerile familiei. |n acela[i timp, mama sa \ncepea s` depind` tot mai mult de el. De[i nu-[i exterioriza durerea sau cel`lalte sentimente, era evident c` nu se putea lipsi de prezen]a lui. Singura not` vesel` \n aceast` atmosfer` ap`s`toare o d`dea Sylvia. Aproape c` reu[ea s-o fac` pe Bess s` râd`, iar când vorbea despre trecut \i amintea de vremurile fericite. |n privin]a lui Martin se p`rea c` dore[te s` reia rela]ia de prietenie din adolescen]`.

ILUZIA IUBIRII

106

|ntr-o sear`, dup` cin`, \l g`si \n birou. Martin era \ntr-un moment de sl`biciune [i sim]ea nevoia s` vorbeasc`. Intuind acest lucru, Sylvia \i preg`ti un whisky cu sifon. – {tii, Martin, t`cerea nu e de aur, e distructiv`, \]i macin` sufletul. Sunt convins` c`-mi po]i \mp`rt`[i gândurile tale. Martin scoase un oftat. – Nu mi-e deloc u[or, Sylvia. – |ntotdeauna e greu s`-]i dezv`lui sufletul, dar [tii bine c` eu n-am s` te judec niciodat`. Martin se ridic` golindu-[i paharul. – M` simt vinovat fa]` de tata [i gândul `sta nu-mi d` pace, spuse el [i se a[ez` din nou pe canapea. – Stai pu]in, Martin. Doar nu e[ti responsabil de moartea tat`lui t`u. – Nu de asta-i vorba, ci de faptul c` \n ultimul an l-am neglijat. A suferit foarte mult când am plecat la New York. |n plus, cred c` [tii ce sentimente avea fa]` de Jenny. – E[ti prea dur cu tine. Nu \n]elegi c` tat`l t`u dorea sincer s` fii fericit? Poate c` \l sup`ra faptul c` Jenny e catolic`, dar cu siguran]` a \n]eles situa]ia. P`rerea mea este c` a venit timpul s`-]i continui via]a. – Când tata tr`ia a[ fi f`cut-o, dar acum n-o pot l`sa pe mama singur`. Sylvia sorbi din pahar, \ntrebându-se de ce \ncerca s`-l trimit` pe Martin \n bra]ele altei femei, dar nici nu dorea s`-l re]in` dac` el n-ar fi fost fericit. – Nu mai \ncerca s` iei locul tat`lui t`u. |nsoar`-te cu Jenny [i dac` vei mai considera c` trebuie s` locuie[ti cu mama ta, atunci adu-o pe Jenny aici. – Dar [tii [i tu c` mama n-a acceptat-o, iar acum cu atât mai pu]in. – {i ce ai de gând? Crezi c` e corect s-o tot duci cu vorba pe Jenny? – Nu-mi place cum te exprimi. Inten]ionam s` m` \nsor cu ea dup` Anul Nou, dar sunt sigur c` \n situa]ia de fa]` va \n]elege c` pe primul loc nu mai stau dorin]ele mele. Am o responsabilitate

107

CYNTHIA FREEMAN

fa]` de mama [i nu o pot p`r`si acum. Martin se ridic` [i \ncepu s` se plimbe prin camer`. Sunt foarte derutat. Nu [tiu ce s` fac. Vreau s` m` port corect [i fa]` de Jenny [i fa]` de mama. Tu ce crezi c` ar trebui s` fac? – Dac` o iube[ti cu adev`rat pe fata aceea, atunci locul t`u este al`turi de ea, zise Sylvia, sim]ind cum fiecare vorb` i se \nfige \n inim` ca un pumnal. Mama ta va supravie]ui. To]i suferim, dar timpul ne vindec` r`nile, iar Jenny nu se va mai mul]umi mult` vreme doar cu telefoanele tale, chiar dac` \i spui c` o iube[ti. Martin [tia c` Sylvia are dreptate [i hot`r\ ca a doua zi s` discute cu mama sa. La New York, Jenny era chiar mai nelini[tit` decât b`nuia Sylvia. Cu fiecare zi devenea tot mai nesigur` de promisiunea f`cut` de Martin. Ca el s` nu-[i dea seama de starea de \ncordare \n care se afla, \ncepu s`-i trimit` scrisori \n care-[i exprima gândurile optimiste. Scumpul meu Martin, \i scria ea, m` gândesc tot timpul la tine [i-mi amintesc lucrurile m`runte pe care le-am putut face pentru tine... Iubitule, New York-ul este acoperit de z`pad` [i ieri a fost cel mai mare ger din ultimii treizeci de ani... La Nacy’s promovarea noii game de produse cosmetice a avut succes. La prim`var` se va purta rujul ro[u-aprins. Dragul meu, m` simt atât de singur` f`r` tine. Când te \ntorci? Te iubesc. Martin \i telefona promi]ându-i c` o va suna din nou a doua zi [i c` se va \ntoarce cât mai curând posibil. De la o vreme, \ns`, telefoanele lui nu-i mai ]ineau moralul ridicat. Singur`tatea o cople[ea [i era din ce \n ce mai deprimat`. |n cele din urm`, temerile o f`cur` s` ia o hot`râre [i zorii o prinser` scriind ultima variant` a scrisorii: Scumpul meu Martin, {tiu c` treci prin momente \ngrozitoare, dar la fel de greu \mi este [i mie. |n singur`tatea nop]ilor, m` gândesc [i m` \ntreb \ncotro se \ndreapt` via]a noastr`. Ast`zi, parc` mai mult ca niciodat`, m-am gândit la tine [i la locul pe care-l ocup \n via]a ta, [i am ajuns la cocluzia c` tu apar]ii unei lumi diferite, \n care eu nu mi-a[ g`si rostul.

ILUZIA IUBIRII

108

Dac` m` iubeai cu adev`rat, m-ai fi l`sat s`-]i \mp`rt`[esc durerea... dar tu m-ai \ndep`rtat. Când iube[ti pe cineva [i nu-i po]i alina suferin]a, te sim]i inutil. Amândoi am \n]eles c` nu suntem f`cu]i unul pentru cel`lalt. Pentru c` te iubesc atât de mult, Martin, am s` dispar din via]a ta. Este singura solu]ie. Sper [i m` rog s` nu te irose[ti. Cu toat` dragostea, Jenny. Martin citi scrisoarea stupefiat, apoi se repezi la telefon [i sun` la New York, dar nu-i r`spunsese nimeni. Brusc \[i aminti cuvintele... Am s` dispar din via]a ta... [i fu cuprins de panic`. Imediat \i telefon` lui Dominic s-o caute pe Jenny, dar acesta \l anun]` c` ea renun]ase la serviciu [i anulase contractul de \nchiriere al apartamentului pe care insistase s`-l p`streze pân` la c`s`torie. Martin reciti scrisoarea de atâtea ori, \ncât o \nv`]` pe dinafar`. Trecuse deja o lun` de când n-o mai v`zuse? Ce prostie f`cuse! Pân` [i Sylvia \l sf`tuise s` se \ntoarc` la New York. Acum o pierduse pe Jenny. Puse mâna pe receptor [i-l sun` din nou pe Dominic. – C`ut` cea mai bun` agen]ie de detectivi din ora[. Nu conteaz` cât m` va costa. Trebuie s-o g`sesc. Dar, pe m`sur` ce treceau s`pt`mânile [i nu afla nimic despre Jenny, speran]ele lui p`reau c` se n`ruie. Se \ntorsese \n est s` o caute personal, dar f`r` nici un rezultat. Dup` lungi discu]ii cu Dominic, amândoi c`zur` de acord c` cel mai bine era s` p`r`seasc` firma [i s` continue afacerile tat`lui s`u, ocupându-[i locul cuvenit, ca partener, la Roth, Seifer, Roth, Stern & Hines. |n ultima sear` petrecut` la New York - dup` ce \nchisese apartamentul [i \i predase lui Dominic partea sa de lucr`ri ale agen]iei - ie[ir` \mpreun` \n ora[ [i Martin se \ntoarse beat \n camera de hotel. Oh, Doamne, se gândi târându-se \n pat, o iubesc atât de mult. De ce n-a mai avut r`bdare? De ce n-a \n]eles c` inima mea nu-i apar]ine numai ei, ci [i p`rin]ilor mei, c` am r`mas loial tradi]iilor familiei? Când se trezi s` plece la aeroport, fa]a \i era ud` de lacrimi.

Capitolul 16 |ntors \n California, toat` prim`vara nu-[i putu lua gândul de la Jenny de[i, preluând clien]ii tat`lui s`u, avea mult de lucru la firm`. Uneori, când se \ntorcea acas`, le g`sea pe Bess [i pe Sylvia jucând c`r]i. De[i mereu prezent`, Sylvia nu \ncerca s`-[i fac` loc \n inima lui, iar Martin \i era recunosc`tor pentru faptul c` se ocupa de mama lui, ceea ce el nu putea face, atât din lips` de timp, cât [i pentru c` nu avea dispozi]ia necesar`. Singurul antidot \mpotriva durerii provocate de plecarea lui Jenny era munca, scopul fiind acela s` ajung` acas` atât de obosit \ncât s` adoarm` de \ndat` ce se ducea la culcare. |n var`, Martin fu asaltat de invita]ii la evenimente mondene, \n special la nun]i, [i decât s` \ncerce s-o conving` pe Bess s`-l \nso]easc`, prefera s-o ia pe Sylvia cu el. Sylvia nu-i pretindea nimic [i p`rea c` \i respect` durerea. {i, chiar dac` Bess [i mama Sylviei nutreau speran]e \n privin]a lor, nu-[i exprimau gândurile. Martin [tia c` el [i Sylvia erau privi]i de c`tre prieteni ca un cuplu. De obicei, la dineuri erau a[eza]i unul lâng` cel`lalt [i deseori erau invita]i \mpreun` \n ora[. Treptat, Martin \ncepu s` se simt` tot mai bine \n prezen]a ei.

ILUZIA IUBIRII

110

Mult` vreme Martin se rugase ca Jenny s`-i telefoneze sau s`i scrie, dar \[i d`du seama c` nu-[i putea petrece restul vie]ii doar sperând. Dorea un c`min [i copii. {tia c` niciodat` nu va mai iubi vreo alt` femeie cum o iubise pe Jenny, dar era posibil, a[a cum \i spusese tat`l lui, s` existe [i alte feluri de dragoste care s` echivaleze cu aceasta. Cam pe atunci \ncepu s-o priveasc` pe Sylvia \ntr-o alt` lumin`. Era potrivit` pentru el, \n sensul \n care Jenny n-ar fi putut fi vreodat`. |ncepu s-o invite la excursii \n Unir Woods, la plimb`ri cu barca \n golf [i la picnicuri \n Sausalito. Spre sfâr[itul verii, nimeni nu mai punea la \ndoial` faptul c` ei doi se vor c`s`tori, iar Martin p`rea s` ageeze aceast` idee. |ntr-o sear`, dup` ce terminar` cina pe care o luau la Vic’s, Martin \ntinse mâna peste mas` [i-i lu` palma \ntr-a lui. – Te iubesc, Sylvia. – Vorbe[ti serios, Martin? \ntreb` ea stânjenit`. Chiar serios? Aveam impresia c` \nc` o mai iube[ti pe Jenny. Nu min]i, \[i zise el. – E adev`rat c` Jenny a ocupat un loc important \n via]a mea [i, probabil, va r`mâne mereu o parte a tinere]ii mele, dar e timpul s` m` m`turizez [i doresc s`-mi continuu via]a al`turi de tine. – |nc` mai suferi din cauza ei, nu-i a[a? – Nu pot nega acest lucru, dar acum pot privi cu obiectivitate rela]ia noastr` [i \n]eleg c` dac` ne-am fi c`s`torit n-am fi fost prea ferici]i. Vreau s` m` crezi c` doresc s` m` c`s`toresc cu tine, c` am nevoie de tine. Sylvia r`mase t`cut`. – Desigur, nu te-am \ntrebat dac` [i tu vrei. Nu sunt cea mai bun` partid` pentru tine, dar ceea ce conteaz` este faptul c` doresc s` m` \nsor cu tine [i s` \ncerc s` te fac cea mai fericit` femeie din lume. Sylvia \ncepu s` plâng`. Aplecându-se peste mas`, Martin \i ridic` fa]a spre el [i o s`rut`. – Te rog, m`rit`-te cu mine. Acesta era momentul pe care Sylvia \l visase ani \n [ir. S` se c`s`toreasc` cu Martin era lucru pe care [i-l dorise cel mai mult,

111

CYNTHIA FREEMAN

iar dac` i-ar fi cerut-o \nainte de a o fi cunoscut pe Jenny, inima i-ar fi fost plin` de bucurie. Acum, \ns`, aceast` fericire era umbrit`. Voia ca Martin s` fie foarte sigur de hot`rârea pe care o luase. Ce s-ar \ntâmpla dac` Jenny s-ar \ntoarce, cândva, [i el ar p`r`si-o? Câteva clipe \l privi \n t`cere, apoi \i zise: – M` m`rit cu tine, dar m` gândesc ca, deocamdat`, s` nu spunem nim`nui c` am hot`rât, nici m`car mamei tale sau p`rin]ilor mei, ca s` ne asigur`m c` \ntr-adev`r dorim acest lucru. Martin avea sentimentul c` este respins. – Cum vrei tu. Eu credeam c` \n dou` luni ne putem c`s`tori. |n fond, nu suntem chiar doi str`ini. – Ba \ntr-un fel suntem. Mai avem multe de aflat unul despre cel`lalt. – Ai dreptate, recunoscu el. {i cam cât ai vrea s` a[tep]i pân` s` anun]i c`s`toria? – Pân` \n prim`var`, zise ea cu hot`râre. {i a[a r`mase stabilit; lumea n-avea decât s` vorbeasc` ce o vrea, dar ei nu vor confirma zvonurile \n urm`toarele [ase luni. Pân` la urm` Martin fu mul]umit de aceast` a[teptare. P`strarea secretului le d`du r`gazul s` petreac` mult timp \mpreun` - timp \n care, pe lâng` vechea prietenie care \i lega, se \nfirip` [i o leg`tur` afectiv` puternic`.

Capitolul 17 |n sfâr[it, sosi [i ziua nun]ii. Bess era aproape la fel de fericit` ca mireasa; amândou` \[i vedeau visul devenind realitate. Bess intr` \n dormitor, unde Sylvia \[i aranja p`rul, dup` ce servitoarea o ajutase s`-[i \mbrace rochia de m`tase brodat` cu perle. – Am vrut s` te v`d \nainte s`-mi devii nor` \n mod oficial, dar dup` atâ]ia ani de când ne cunoa[tem nici un cuvânt nu ne-ar putea apropia mai mult. Ne-ai f`cut amândurora o imens` bucurie. Sylvia o \mbr`]i[`. – }i-am promis c`-l voi face pe Martin fericit. – {tiu c` a[a va fi, draga mea. {i sco]ând un [irag de perle dintr-o caset`, i-l puse la gât. Le-am primit \n ziua nun]ii de la bunica lui Martin [i acum ]i le ofer ]ie cu aceea[i dragoste. Poart`-le fericit`, scumpa mea. *** |n camera \n care \[i petrecuse copil`ria, Martin, care b`use ni[te coniac ca s` prind` curaj, se chinuia s`-[i pun` butoni cu perle. Când, \n sfâr[it, reu[i, se apuc` s`-[i \nnoade cravata. Nervos c` nu nimerea nodul, trase de ea l`rgindu-[i gulerul. – D`-mi voie s` te ajut, \i spuse Dominic \nghiontindu-l u[or. Tu relaxeaz`-te, b`trâne.

113

CYNTHIA FREEMAN

– S` m` relaxez? Sunt speriat de moarte. – O s`-]i treac` repede. E[ti un b`rbat norocos c` te \nsori cu o fat` ca Sylvia. E nemaipomenit`. M` \ntreb, ce-o fi g`sit la tine? – Mul]umesc, vorbele tale sunt foarte \ncurajatoare. – Am glumit, dar aveai nevoie de un du[ rece. Trebuie s` apar` cavalerul de onoare care te va conduce la altar. Muzica deja \ncepuse. Cei doi prieteni urm`rir` trecerea domni[oarelor de onoare pe culoarul din mijloc apoi ocupându-[i locurile. Dup` aceea, organistul \ncepu mar[ul nup]ial. Sylvia, cu o ]inut` majestuas`, cobor\ scara de marmur`, urmat` de Linda, nepoata ei de treisprezece ani, care-i ducea trena. Perlele \i str`luceau la gât [i avea bra]ele \nc`rcate cu trandafiri [i l`cr`mioare. La intrarea \n salon fu \ntâmpinat` de tat`l ei. Linda \i aranj` voalul apoi se \ndep`rt`. Sylvia \[i lu` tat`l de bra] [i a[tept` pân` ce dou` feti]e care purtau co[uri cu flori, \mbr`cate \n rochi]e lungi din organdi alb, \mpr`[tiar` petale roz de trandafir de-a lungul culoarului. Apoi, cel mai tân`r dintre veri, Ephraim Roth, \mbr`cat \n pantaloni negri de catifea [i c`ma[` alb` de m`tase, aduse verighetele pe o perni]` de satin alb. |n sfâr[it, Sylvia [i tat`l ei pornir` pe culoar, apropiindu-se de altar, \n [oaptele admirative ale oaspe]ilor: – Arat` superb... a pus mâna pe cel mai râvnit celibatar din San Francisco. Când ajunser` sub baldachin se f`cu lini[te. Tat`l o \mbr`]i[` scurt [optiindu-i: „Te iubim“, apoi o conduse la viitorul ei so]. Sylvia [i Martin r`m`ser` unul lâng` cel`lalt \n timp ce rabinul rostea jur`mintele, repetate de cei doi, dup` care, conform tradi]iei, Martin sparse sub talp` paharul de vin [i rabinul \i declar` so] [i so]ie. |n timpul ceremoniei Bess se ab]inu s` plâng`, de team` c` nu s-ar mai opri, dar mama Sylviei plânse \n voie. Cele dou` familii r`maser` \n holul cel mare s` \ntâmpine nunta[ii, dar Bess urm`rea discret dac` [ampania \n pahare cu picior \nalt [i t`vile cu fursecuri erau servite cum trebuie.

ILUZIA IUBIRII

114

Dup` ce oaspe]ii felicitar` tinerii c`s`tori]i, Bess \i \ndrum` s` intre \n sala de bal. Mireasa, mirele [i rudele apropiate se a[ezar` la o mas` lung`, \n fa]`, iar ceilal]i musafiri la mesele rotunde de câte zece persoane. Bess privi \n jur zâmbind mul]umit`; argint`ria [i cristalurile str`luceau pe fe]ele de mas` din damasc alb, iar florile din vaze \nmiresmau aerul cu parfumul lor suav. Amintindu-[i nop]ile nedormite [i discu]iile exasperante cu domnul Maiard, furnizorul, râse \n sinea ei. Pân` la urm` convenir` s` nu se serveasc` crustacee, de[i nimeni nu mai respecta ritualul alimentar evreiesc, [i stabiliser` ca meniul s` fie compus din pateuri, sup` de cire[e [i fazan cu orez [i miez de anghinare. |nainte de servirea tortului, chelnerii aduser` cupele cu \nghe]at` asortat`, \n form` de inimioar`. Apoi fu adus tortul miresei, f`cut din [ase straturi, din care Sylvia [i Martin t`iar` prima felie. Dup` alte câteva toasturi, orchestra \[i f`cu apari]ia pentru a \ncepe dansul. Când Sylvia [i Martin intrar` \n ring, oaspe]ii \i aplaudar`. Pu]ini mai v`zuser` o pereche atât de frumoas`, promi]ând s` aib` un viitor str`lucit. Ceva mai târziu, Dominic \i spunea Sylviei: – Aproape c` m-ai convins s` m` \nsor. |n concep]ia mea tu reprezin]i femeia perfect` [i cred c` Martin e un tip norocos. Totu[i, vreau s`-]i dau un sfat, dac` nu te superi. – Te rog, zise ea, sperând c` nu e vorba despre Jenny McCoy. – Ai r`bdare cu el. Sylvia nu \n]elese prea bine la ce se refer`, dar \i spuse: – Voi avea... [i-]i mul]umesc c` te gânde[ti la amândoi ca un bun prieten. La miezul nop]ii Sylvia [i Martin se retraser` \n dormitorul apartamentului din care Bess se mutase dup` moartea lui Julian, redecorându-l pentru tinerii c`s`tori]i imediat ce Martin hot`râse c` vor locui la Woodside. Pentru a evita glumele ce se f`ceau, de obicei, pe seama acelei nop]i, se pref`cur` c` se gr`besc s` plece, chiar atunci, \n luna de miere. Dup` ce sc`par` de ploaia de orez aruncat` \n urma lor, ocolir` casa aten]i s` nu fie v`zu]i [i, cu farurile stinse, Martin con-

115

CYNTHIA FREEMAN

duse ma[ina pe aleea spre garaj. Chicotind, se furi[ar` \n vârful picioarelor prin holul servitorilor [i urcar` la etaj pe scara din spate. Martin deschise u[a [i o trecu pragul \n bra]e. Când o l`s` jos, Sylvia arunc` imediat o privire spre patul vechi cu t`blii de lemn. Draperiile vi[inii erau prinse pe o parte [i de alta cu [nururi de m`tase; \n c`min focul ardea vesel \nc`lzind camera, fiindc` de[i era iunie, seara era r`coare. Servitoarele l`saser` lâng` pat o sticl` de [ampanie [i d`duser` cuvertura la o parte, l`sând s` se vad` a[ternutul de satin alb. O clip`, amândurora le venir` \n minte amintiri nedorite: [ampania era b`utura preferat` a lui Jenny... a lor... [i imaginea ei parc`-i trecu prin fa]a ochilor. Ghicindu-i gândurile, Sylvia \[i dori s` fi fost prima lui iubire. Martin desf`cu dopul sticlei de [ampanie [i-i turn` \n pahar. – Pentru tine, iubita mea. Fie ca via]a noastr` s` fie la fel de fericit` ca \n aceast` noapte. {i rostind aceste cuvinte, Martin chiar credea c` a[a va fi. – Sper, zise ea, ciocnind paharul de al lui. Sorbir` b`utura \n t`cere, a[eza]i \n fa]a [emineului. Când terminar`, Martin ie[i s` se schimbe, iar Sylvia se dezbr`c` [i-[i puse c`ma[a de noapte. Era foarte emo]ionat` când se \ntinse \n pat, a[teptându-l pe Martin: se sim]ea de parc` el ar fi fost un str`in, iar ea virgin`, poate fiindc` fusese \mpreun` doar o singur` noapte, demult, \nainte de r`zboi. Tres`ri când Martin se apropie de ea stingând lumina. Când se aplec` deasupra ei [i-i s`rut` buzele, doar focul din [emineu \i lumina chipul. Sylvia \i lu` fa]a \n c`u[ul palmelor [i toat` spaima i se risipi. Spre surprinderea sa, Martin fu cople[it de atingerea ei, dar toate re]inerile disp`ruser` de \ndat` ce devenir` un singur trup. Restul nop]ii pl`cerea nu le mai fu umbrit` nici de amintirile trecutului, nici de temerile pentru viitor. Diminea]a, Martin se trezi devreme, dar r`mase \ntins \n pat privindu-[i so]ia cum doarme. Acum, parc` o vedea cu al]i ochi. Oh Doamne, ce norocos sunt c` am o asemenea so]ie, \[i spuse.

ILUZIA IUBIRII

116

Sylvia se \ntinse somnoroas` [i deschizând ochii \l v`zu pe Martin zâmbind. – Ai dormit bine? \ntreb` el, luând-o \n bra]e. – Ca o pisicu]` lipsit` de griji. C`s`toria e un lucru minunat, se gândi Martin [i, strângând-o \n bra]e, o` s`rut` cu pasiune reluând jocul dragostei. – M-ai f`cut foarte fericit, Sylvia, \i spunea ceva mai târziu, rugându-se ca ziua aceea s` fie \nceputul fericit al unui lung [ir de ani petrecu]i \mpreun`, iar Sylvia \[i promise s` fie o so]ie bun` care s` nu-l agaseze cu suspiciuni [i gelozii stupide. |n momentul acela se auzi sunând ceasul a[ezat pe poli]a [emineului. – Martin, iubitule, e ora [apte [i mai avem atâtea de f`cut \naintea plec`rii. Când Martin ie[i de sub du[, o g`si periindu-[i p`rul ce c`dea \n bucle mari peste c`ma[a de noapte din satin. – D`-mi voie s` te privesc, spuse el luându-i palmele \ntr-ale lui [i \ntorcând-o cu fa]a spre el. E[ti frumoas` [i te iubesc. Sylvia dorea s` cread` c` \n cele din urm` se \ndr`gostise de ea, dar nu-i spuse decât atât: – Sper c`, \n timp, lucrurile s` mearg` din ce \n ce mai bine. Când coborâr` la parter, Bess [i Dominic \i a[teptau. Sylvia se \mbr`case \ntr-o rochie de lân` mov, la care-[i asortase geanta [i pantofii, iar pe bra] ]inea haina din blan` de samur, un dar de nunt` de la Bess. O \mbr`]i[` pe Bess, mul]umindu-i pentru frumoasa nunt` pe care o organizase, apoi \[i \ndrept` privirea spre Dominic parc` spunând: „Voi ]ine seama de sfatul t`u. Voi fi r`bd`toare“. {i cu voce tare: – |]i mul]umesc c` ai venit la nunt`. Mi-ar fi p`rut r`u s` nu po]i ajunge. Bess r`mase pe alee pân` ce ma[ina condus` de Edward nu se mai v`zu, ducându-i la aeroport de unde trebuiau s` ia avionul spre est pentru ca a doua zi s` se \mbarce pe vasul Andrea Doria. De aceast` dat`, când ajunse pe aeroportul La Guardia [i, mai târziu, când ie[ir` la plimbare pe str`zile din Manhattan, fantasmele trecutului nu-i mai bântuir` imagina]ia lui Martin.

117

CYNTHIA FREEMAN

Cinar` la Le Pavillon, apoi s` duser` s` danseze la Starlight Roof unde cânta orchestra lui Guy Lombardo. Noaptea, la hotel, f`cur` dragoste cu o pasiune pe care Martin nu i-o b`nuise. |n acele clipe \[i d`du seama cât de mult \l iube[te Sylvia [i, din nou, \[i jur`, s` n-o dezam`geasc`. *** Cele cinci zile petrecute la bordul vasului Andrea Doria trecur` ca un vis [i odat` ajun[i \n portul Southampton trebuir` s` debarce. De acolo o ma[in` \i conduse la hotelul Connaught, aruncându-i \ntr-o atmosfer` de opulen]` afi[at`, specific` perioadei interbelice. V`duve b`trâne [i bogate st`teau \n holul hotelului la o [uet` cu ceai [i sandvi[uri cu castraveciori, iar salonul era ocupat de fo[ti ofi]eri, must`cio[i [i irascibili, [i la tot pasul se g`sea câte cineva care s-o \ntrebe pe Sylvia dac` Madame are nevoie de ceva. De-abia când ie[ir` s` viziteze ora[ul, urmele r`zboiului \[i f`cur` sim]it` prezen]a. Pân` [i \n elegantul cartier Mayfair [irul caselor construite \n stil georgian [i aliniate perfect era pe alocuri \ntrerupt de c`tre un teren viran, semn al bombardamentelor. V`zur` Westminster Abbey, vizitar` cl`direa parlamentului [i asistar` la schimbarea g`rzii, iar \n Turnul Londrei admirar` bijuteriile Coroanei. De[i Sylvia se sim]ea deja obosit`, Martin insist` s` petreac` câteva zile [i la Paris \nainte s` ajung` la Vene]ia unde, \i promise el, se vor odihni. Dar amândoi se bucurar` când p`r`sise Parisul fiindc`, de[i ora[ul, cu cafenele pe trotuar [i celebrele monumente istorice, \i fascin`, parzienii p`reau destul de ostili fa]` de americani, pref`cându-se c` nu aud ce sunt \ntreba]i sau c` nu \n]eleg, de[i Martin vorbea foarte bine limba francez`. Vene]ia, \n schimb, le \mplini toate a[tept`rile. Era, a[a cum i-l descrisese Martin, un ora[ anume construit pentru \ndr`gosti]i. Sylvia parc` se trezise \ntr-un alt secol, unde cele mai nebune[ti fantezii puteau deveni realitate.

ILUZIA IUBIRII

118

|n prima noapte r`mase mult` vreme pe balconul camerei de hotel uitându-se la gondolele ce pluteau pe Canal Grande [i ascultând serenatele cântate de gondolieri, compuse, probabil, cu sute de ani \n urm` – Sylvia! Vocea lui Martin o readuse la realitate. – Da, iubitule, \i r`spunse ea \ntorcându-se de la fereastr`. – |]i place priveli[tea? – E superb`. Cred c` este cel mai frumos loc pe care l-am v`zut vreodat`. E atât de romantic... |n noaptea aceea pasiunea cu care se iubir` atinse noi culmi ale pl`cerii. Diminea]`, Sylvia se trezi devreme [i cobor\ singur` la micul dejun. Era doar [apte, dar nu voia s` piard` nimic din ceea ce se putea vizita \n bella Venezia... Când se \ntoarse \n camer` dup` o scurt` plimbare pe str`zile din jurul hotelului, \l g`si pe Martin \mbr`cat. – Dumnezeule, la ce or` te-ai trezit? De acum \ncolo, când mai ai de gând s` dispari, las`-mi un bilet. – }i-ai f`cut griji pentru mine? \l \ntreb` ea, \ncântat` \n sinea ei. – Da... pu]in. Unde-ai fost? – Jos, la micul dejun. – A[a devreme? Eu abia acum am sunat s` aduc` micul dejun, a[a c` n-am de ales [i o s` te ui]i la mine cum m`nânc. Dup` aceea, dac` e[ti cuminte, o s` ie[im pu]in \n ora[. Sylvia izbucni \n râs [i Martin o lu` \n bra]e. *** La ora dou`sprezece se aflau la o cafenea din pia]a San Marco, \nconjura]i de porumbei care se plimbau cu non[alan]` printre mese, [i care, parc` la un semn, \[i lua cu to]ii zborul, aproape \ntunecând cerul. – Oh, Martin, sunt atât de fericit` c` suntem aici \mpreun`. – Da, [tiu. {i luând-o de mân`, continu`: Acum vom face o plimbare pe care n-o vei uita niciodat`. {i se \ntoarser` pe Canal Grande, unde Martin \nchirie o gondol` pentru \ntreaga dup`-amiaz`, ca s` admire palatele [i bisericile ce str`juiau malurile acestuia.

119

CYNTHIA FREEMAN

– |mi pare atât de r`u c` mâine plec`m. Crezi c` o s` ne mai \ntoarcem vreodat` aici? \l \ntreb` Sylvia, cu o umbr` de triste]e \n voce. – Bine\n]eles. Am putea veni aici \n fiecare an, s` anivers`m c`s`toria noastr`. A doua zi la prânz se aflau \n trenul care-i ducea la Roma. Dup` ce se instalar` la hotelul Excelsior [i ie[ir` s` viziteze oara[ul, Sylvia sim]i c` Martin este ab`tut [i distant, a[a cum se \ntâmplase când se desp`r]ise de Jenny. Dar Martin nu se gândea la Jenny, ci la scenele la care asistase \n zilele ce urmaser` imediat dup` capitularea Italiei, la copiii care scormoneau \n mormanele de gunoaie [i la feti]a de treisprezece ani care-[i vânduse trupul pentru o bucat` de ciocolat`. |ncercând s`-[i alunge din minte acele imagini de co[mar, \[i propuse un program de distrac]ie cât mai variat. Dansar` pân` spre ziu` iar când Sylvia se trezi la prânz, \nc` obosit`, Martin \i prezent` o list` lung` a locurilor pe care urmau s` le viziteze: Forumul, Coliseumul, Pantheonul, Termele lui Caracalla. Traversar` Tibrul ca s` ajung` la Vatican [i s` viziteze catedrala Sfântului Petru [i muzeul, iar seara Martin o anun]` c` rezervase o mas` pentru cin` la un celebru club de noapte. Sylvia era gata s` protesteze, când \i remarc` expresia tensionat`. Ne[tiind sigur ce \l preocup`, accept` f`r` comentarii, de[i ar fi preferat ceva mai intim, la hotel, sperând ca programul clubului s`-l \nveseleasc`. Trebuia s` aib` r`bdare, a[a cum o sf`tuise Dominic. {i, \ntr-adev`r, \n \nc`perea \ntunecoas`, \mbâcsit` de fum de ]igar`, Martin p`rea c`-[i rec`p`t` buna dispozi]ie; râse zgomotos la glumele italiene[ti pe care Sylvia nu le \n]elegea, [i b`u mai mult decât de obicei. Dar când credea c` ea nu-l observ` se \ntrista [i fa]a lui c`p`ta o expresie indiferent`. |n cele din urm`, când o v`zu aproape adormit`, decise c` ar trebui s` plece. |n drum spre hotel Sylvia \ncerc` s` ghiceasc` de ce este atât de deprimat [i primul gând fu acela c` ceva \i amintise lui Martin de Jenny, dar imediat \[i zise c` asta e o prostie. Ajun[i \n apartamentul de la hotel, Martin se dezbr`c` [i se trânti pe pat. Sylvia se duse \n baie, d`du drumul la ap` [i intr` \n cad`. |ntins` pe spate [i priviind la tavan, \ncerc` s` gândeasc` logic.

Capitolul 18 C`l`toria spre cas` fu obositoare a[a c` la New York nu r`maser` decât o noapte. Avionul avusese \ntârziere [i nu apucar` decât câteva ore de somn \nainte s` se \ntoarc` pe aeroportul La Guardia ca s` prind` cursa de San Francisco. Obosit` [i apatic`, Sylvia abia dac` avu puterea s` despacheteze bagajele [i s` \mpart` cadouri lui Bess [i p`rin]ilor s`i, \nainte s` urce \n dormitor [i s` se pr`bu[easc` \n pat. Vineri, a patra zi dup` sosirea lor acas`, Bess organiz` o mic` petrecere de familie pentru a le s`rb`tori \ntorcerea. Martin se \ntoarse mai devreme acas` de la birou [i o g`si pe Sylvia \nc` \n pat. – Te sim]i bine? o \ntreb`, [tiind c`, de obicei, la ora aceea era jos, dându-i o mân` de ajutor lui Bess. – Da, \i r`spunse Sylvia \ncercând s` se dea jos din pat. Nu [tiu ce-i cu mine. C`l`toria \n Europa m-a obosit peste m`sur`. La mas` aproape c` nu se atinse de mâncare [i la un moment dat \[i ceru scuze c` ar vrea s` se retrag`. Martin se ridic` imediat \n picioare. – E[ti sigur` c` te sim]i bine? o \ntreb` priviindu-i chipul palid. – Da, \nc` nu m-am obi[nuit cu schimb`rile de fus orar. – Sigur despre asta e vorba? – Bine\n]eles. Mi-e somn [i vreau s` dorm. Cu o min` vesel` le ur` noapte bun` musafirilor, dar o dat` ajuns` \n hol sim]i c` i se face r`u. Pe frunte \i ap`rur` broboane de sudoare [i se rezem` de perete a[teptând s`-[i revin`, dup` care urc` \n dormitor, se b`g` \n pat [i adormi imediat.

121

CYNTHIA FREEMAN

Diminea]` când cobor\ \n sufragerie, Martin [i Bess tocmai \[i terminau micul dejun. – Oh, Doamne, nu pot s` cred c` am dormit atât de mult! De ce nu m-ai trezit, Martin? – Fiindc` dormeai profund. Cum te sim]i? – Bine acum, \i r`spunse, de[i \nc` se sim]ea sl`bit`. – Cum adic`? E[ti bolnav`? interveni Bess. – Nu bolnav`... m` simt mai degrab` ciudat... – Cum „ ciudat“? Ce sim]i? – Mam`, cred c` exagerezi. – S-ar putea, dar tot nu mi-ai r`spuns ce sim]i. – Am o u[oar` senza]ie de grea]`... Bess se lumin` la fa]`. – |n cazul `sta am s`-]i programez o consulta]ie la doctorul Friedman. {i \nainte ca Martin s` obiecteze, form` num`rul medicului, pe care-l [tia pe dinafar`, iar acesta \i spuse c` o a[teapt` pe Sylvia la ora dou`. |n drum spre spital, Bess se str`dui s` par` vesel` dar când intr` \n cabinet \ncepu s` se plimbe nervoas` prin sala de a[teptare. Dup` ce o examin`, doctorul Friedman \i spuse Sylviei s` se \mbrace [i cu zâmbetul pe buze o invit` s` se a[eze pe un scaun, \n biroul lui. – Draga mea, cred c` e[ti \ns`rcinat`. – Sunte]i sigur? – Aproape sigur. Fire[te, \]i vom face analize ca s` ne asigur`m. Cople[it` de fericire, Sylvia dac` abia mai d`dea aten]ie sfaturilor doctorului Friedman. Nu-l auzi decât spunând: – La primul copil, \n trezeci la sut` din cazuri femeile au mai mult` nevoie de odihn` [i de supraveghere special`. Sylvia \l privi \ngrijorat`. – Domnule doctor, trebuie s` am acest copil [i el trebuie s` se nasc` s`n`tos. – Nu avem motive de \ngrijorare, dar \]i sugerez s` nu faci eforturi, s` te odihne[ti dup`-amiaza, s` nu fumezi [i s` nu bei alcool. {i ai grij` cu dieta. La vârsta ta, dup` ce vei na[te e mai greu s` dai jos kilogramele \n plus – Nu e prea complicat, replic` ea, zâmbind. – Vino s-o anun]`m pe soacra ta. |mi imaginez cât de fericit` va fi. {i, luând-o de um`r, o conduse \n sala de a[teptare.

ILUZIA IUBIRII

122

– Draga mea, se pare c` Dumnezeu te va binecuvânta cu un nepot. Felicit`ri ]ie [i lui Martin. Sunt sigur c` Sylvia va suporta excelent sarcina. Bess ar fi vrut s`-i telefoneze chiar atunci lui Martin, dar Sylvia insist` s` a[tepte pân` se \ntoarce de la birou. La [ase [i jum`tate, când auzi ma[ina oprindu-se pe alee, ie[i din cas` \n fug` [i se arunc` \n bra]ele lui. – Iubitule, ghice[te... – Oh, Doamne, e adev`rat! E[ti sigur`? Cât sunt de fericit! Un copil \nseamn` pentru mine mai mult decât orice pe lume. – Asta [i vreau, Martin, s` te fac fericit. – Sunt mai fericit decât merit s` fiu. |n noaptea aceea o ]inu \n bra]e, cople[it de tandre]e [i dorin]`, sentiment pe care nu-l mai \ncercase pân` atunci. Sylvia va fi mama copilului lui, cea care-i va des`vâr[i menirea, astfel f`cându-l s` se simt` un om \mplinit. *** |n urm`toarele luni via]a \[i urm` cursul obi[nuit. Dup` un mic dejun \n doi - fiindc` Bess se trezea târziu - Martin o l`s` pe Sylvia \n ora[, s`-[i viziteze p`rin]ii [i, de cele mai multe ori, s` ia prânzul cu vreo prieten`. Martin urm`rea fericit cum trecea de la hainele obi[nuite la \mbr`c`mintea pentru gravide. De[i mama ei [i Bess o \ncurajau s`-[i satifac` toate poftele, Sylvia \[i controla con[tiincios greutatea. |[i lua vitaminele [i, pe lâng` tabletele de calciu, bea zilnic trei pahare cu lapte. Pân` \n luna a opta Sylvia avu supersti]ii \n privin]a mobil`rii camerei copilului, de[i doctorul Friedman o asigurase c` amândoi sunt perfect s`n`to[i. Dar când Bess aduse \n cas` c`ruciorul c`ptu[it cu satin alb [i \mpodobit cu funduli]e bleu, fu la fel de \ncântat` ca [i soacra sa. Când Martin v`zu fundi]ele \ncepu s` râd` – {i dac` va fi fat`? – Nu cred, zise Sylvia. Mai mult ca sigur vei avea un fiu, dar dac` va fi altfel vom \nlocui fundi]ele bleu cu unele roz. Câteva s`pt`mâni mai târziu, \ntr-o diminea]` când cobora la micul dejun, Sylvia se \mpiedic` de ultima treapt`, dar reu[i s` se

123

CYNTHIA FREEMAN

prind` la timp de balustrad` astfel c` spaima fu mai mare decât lovitura. Totu[i nu r`suflar` u[ura]i decât atunci când doctorul Friedman, chemat de urgen]`, le confirm` c` Sylvia nu avea nimic. Cu toat` asigurarea, la ora unu noaptea Sylviei i se rupse apa. Ne[tiind c` s` fac`, Martin o strig` pe Bess, care veni \n fug` \n dormitorul lor. De[i speriat`, ea reu[i s`-[i p`streze calmul [i le telefon` doctorului Friedman [i mamei Sylviei. Doctorul Friedman ajunse \n mai pu]in de o jum`tate de or`. Dup` un consult sumar le spuse c` nu este nevoie s` se gr`beasc` s` mearg` la spital pân` ce contrac]iile nu deveneau regulate. Apoi cobor\ cu Bess la parter. Martin \[i trase un scaun lâng` pat [i luând-o de mân` o \ntreb` dac` are dureri. – Nu, nu m` doare prea tare. Dar peste o or` când doctorul Friedman intr` \n dormitor, Sylvia gemea, iar contrac]iile erau din ce \n ce mai puternice [i mai dese. – |ncear` s` te relaxezi [i s` respiri normal, o sf`tui el. E[ti prea \ncordat`... Acum e bine. Ca s` te lini[te[ti [i s` nu te obose[ti, vom merge la spital cu ambulan]a. Sylvia \ncerc` s`-i urmeze instruc]iunile, dar urm`toarea contrac]ie fu atât de ascu]it` \ncât ]ip` de durere [i-[i \nfipse unghiile \n mâna lui Martin, zgâriindu-i pielea. Apoi sim]i cum este ridicat` [i \ntins` pe targ`, coborât` pe sc`ri [i b`gat` \n ambulan]`. Martin urc` lâng` ea [i ma[ina porni \n sunetul sirenei. La spital fu mutat` imediat de pe targ` \ntr-un pat, dar Sylvia nu se gândea decât la contrac]iile dureroase care se \nte]eau. Ultima o f`cu s`-[i mu[te buza pân` la sânge. – Sunt aici, iubito, o \ncuraj` Martin. Apoi Sylvia \l auzi pe medic spunându-i lui Martin s` a[tepte afar` pân` o examineaz`. – Te \ntorci, da? \i [opti Sylvia, când el se aplec` s-o s`rute. – Da, sigur, a[tept la u[`, iubito. Chinurile na[terii durar` toat` noaptea [i acum Sylvia avea dureri [i \ntre contrac]ii. La dou` dup`-amiaza, Martin sim]i c` nu mai suport` [i-l rug` pe doctorul Friedman s` fac` ceva ca s-o scape de durerile insuportabile.

ILUZIA IUBIRII

124

Dup` \nc` o examinare, doctorul \l chem` \n salon pe Martin [i de fa]` cu Sylvia \i spuse: – O preg`tim pentru cezarian`. – Nu, pot s-a[tept, mai suport! ]ip` Sylvia, apoi \n [oapt`: Te rog, te rog, doctore. Am s` mor dac` i se \ntâmpl` ceva copilului. – Totul va fi bine, crede-m`. – Nu vreau... nimeni nu m` poate obliga... V`zându-i expresia \ncrâncenat`, doctorul fu de acord s` mai a[tepte pu]in. Mai trecu o or` [i acum Sylvia se sim]ea atât de obosit` \ncât nu mai avea putere nici s` ]ipe. Acum, Martin nu-[i mai f`cea griji pentru copil, ci se ruga pentru Sylvia, s` scape ea cu via]`. |n sfâr[it, dup` mai bine de dou`zeci de ore de la ruperea apei [i o na[tere cu probleme, Sylvia auzi un ]ip`t firav. |n clipa aceea nu mai sim]i nici o durere [i un val de bucurie \i inund` \ntreaga fiin]`. – E b`iat, Sylvia, zise doctorul Friedman punându-i copilul \n bra]e. Sylvia se uit` la trupul micu] lipit de pieptul ei, sânge din sângele ei [i a lui Martin. Copilul fu luat s` fie cânt`rit [i sp`lat, iar Sylvia fu mutat` pe o targ` pentru a fi dus` \n rezerv`. Doctorul Friedman se gr`bi s`-i duc` lui Martin vestea cea bun`. – Ai un b`iat, \l anun]` sco]ându-[i ochelarii. Martin r`mase cu ochii pironi]i \n gol. Bess \l prinse de um`r spunând: – Oh, Dumnezeule, Martin! |mi amintesc ziua \n care te-ai n`scut [i uite acum, la rândul t`u, ai un b`iat! – Cum se simte Sylvia? \ntreb` el. – Bine. Na[terea a fost grea, nici nu [tiu cum a rezistat. |n câteva zile se va reface complet. Acum, \ns`, e foarte obosit`. – Doamne, \]i mul]umesc! Când o pot vedea? – Au dus-o deja \n rezerv`. Mai a[teapt` câteva minute pân` i se face toaleta, pe urm` te po]i duce la ea. Dar nu sta prea mult, e extenuat`. – Te a[tept aici, spuse Bess. Plec`m acas` \mpreun`. Martin intr` \n rezerv` [i se a[ez` pe marginea patului. Sylvia \[i [terse lacrimile de fericire [i-[i \n`l]` privirea spre el. Fiul pe care i-l d`ruise era triumful ei asupra lui Jenny.

125

CYNTHIA FREEMAN

Martin era cople[it de emo]ie. Dac` ar fi avut un copil cu Jenny, bucuria lui n-ar fi fost complet` pentru c` acel copil ar fi fost botezat dup` religia catolic`. Acesta \ns` era un adev`rat Roth [i putea duce mai departe tradi]ia familiei. Se aplec` [i o s`rut` pe Sylvia pe buze. Tocmai se \ndrepta când u[a se deschise [i \n camer` intr` doctorul Friedman, gata de plecare. – Cred c` ar trebui s` pleci [i tu. Sylvia e foarte obosit`. Iar noi doi [i b`ie]elul ne vedem mâine diminea]`, i se adres` el proaspetei m`mici. A doua zi la dou`sprezece sosir` Bess [i p`rin]ii Sylviei care aduser` flori pentru fiica lor [i un clopo]el de argint, un ursule] [i o minge de fotbal, „pentru când o fi mai mare“, nepotului lor. Dup` ce l`sar` cadourile coborâr` la salonul nou-n`scu]ilor, unde se convinser` imediat c` nepotul lor era cel mai frumos dintre bebelu[i. – |n mod sigur, zise domnul Lowenthal, râzând. Când ajunse [i Martin, ei tocmai discutau \n camera Sylviei despre numele pe care i-l vor pune. – Cred c` \i vom spune Julian, dup` tat`l meu, interveni el. Bess se lumin` la fa]`. – Mi-ar pl`cea s`-l botez`m a[a. V` sup`ra]i? \i \ntreb` ea pe p`rin]i Sylviei. – Deloc. La asta ne [i a[teptam \n cazul \n care Sylvia na[te un b`iat, spuse mama ei. Martin era mul]umit c` cele dou` familii c`zuser` de acord \n aceast` privin]` [i nu existaser` discu]ii. La câteva zile \ns`, un nori[or ap`ru la orizont atunci când Sylvia descoperi c`, de[i micu]ul Julian era hr`nit de patru ori pe zi, ea avea din ce \n ce mai pu]in lapte la sân. Nici pompi]a ata[at` la sân ca s`-i stimuleze lacta]ia nu-i fu de mare ajutor. Faptul c` nu-[i putea hr`ni copilul cu lapte matern, o \ntrist` foarte mult [i continu` s` plâng` chiar [i atunci când asistenta o \nv`]` s`-l hr`neasc` cu biberonul [i Julian supse din el cu l`comie. – Cred c` a[a va trebui s` fie hr`nit de acum \nainte, \i spuse aceasta dup` ce duse copilul la loc \n p`tu]ul lui. – Poate dac` \ncep s` m` hr`nesc mai bine, a[ putea... – Numai doctorul Friedman [tie ce e de f`cut. Dar nici verdictul acestuia nu fu \ncurajator.

ILUZIA IUBIRII

126

– Asemenea situa]ii sunt frecvente [i, uneori, e chiar mai bine pentru copil s` fie f hr`nit cu biberonul. – Eu nu cred a[a ceva, zise ea, suspinând. – Este un lucru confirmat [i, la drept vorbind, chiar nu avem de ales. – Dac`, totu[i, a[a stau lucrurile, a[ vrea s`-l hr`nesc singur`, atât ziua cât [i noaptea. – Numai ziua, noaptea se va ocupa de asta asistenta de gard`. Nu mult dup` plecarea medicului, ap`ru [i Martin care se apropie de pat [i o s`rut` u[or pe buze. Sylvia \l trase mai aproape de ea. – S` [tii c` maternitatea nu m-a trnsformat \ntr-o sfânt`. Po]i face mai mult decât atât. – Da, pot face mai mult decât atât... {i o s`rut` din nou, de aceast` dat` un s`rut adev`rat, plin de dragostea pe care o sim]ea pentru so]ia sa. Apoi se a[ez` pe marginea patului. – Cum te sim]i \n diminea]a asta? \l \ntreb` Sylvia v`zându-i chipul obosit. – M` descurc, zise el zâmbind. – Martin, nu-i a[a c` e frumos? – Seam`n` cu m`mica lui. – Vrei s` spui c` ar`t ca un r`cu[or fiert? Martin râse, apoi fa]a lui c`p`t` o expresie serioas`. – Am vorbit cu doctorul Friedman [i mi-a spus c` ai nevoie de mult` odihn`. – Oh, Martin, sunt atât de fericit` \ncât nu simt deloc oboseala. Mi-ai d`ruit tot ceea ce-mi doream. – Nu, iubito, tu mi-ai d`ruit mie un fiu, fiul nostru. Acum odihne[te-te. – Te \ntorci curând? Te rog! – Dac`-mi promi]i c` vei mânca, vei dormi bine [i nu vei vorbi prea mult. |n sfâr[it, sosi [i ziua \n care Sylviei i se permise s` p`r`seasc` spitalul. Martin r`mase acas` [i dup` ce fu instalat` confortabil el \[i petrecu restul dup`-amiezii studiindu-[i fiul, \ncântat c` fe]i[oara copilului sem`na mult cu el [i cu tat`l lui.

Capitolul 19 Pe dou`zeci [i [ase decembrie anul urm`tor, Sylvia n`scu o feti]` de aproape patru kilograme. Dup` o \ndelungat` munc` de convingere accept` opera]ia cezarian`, a[a c` data na[terii copilului fu cunoscut` dinainte. Când Sylvia \i propuse lui Martin ca pe feti]` s-o cheme Amanda Roth, dup` numele uneia dintre bunicile ei, Martin p`ru \ncântat, la fel ca atunci când Julian fusese botezat cu numele tat`lui s`u. Martin era fericit [i pe m`sur` ce copiii cre[teau era tot mai con[tient c` nu avea motive s` se plâng` de ce \i oferise via]a: afacerile firmei mergeau foarte bine [i familia era s`n`toas`. Singurul lucru pe care-l regreta era s` nu putea petrece mai mult timp cu copiii. |n anul când se n`scuse Amy \ncepuse s` lucreze [i peste program [i uneori nu-i vedea cu zilele. O ruga pe Sylvia s` nu-i culce pân` mai târziu, dar ea nu accepta s` le strice programul de somn. |ntr-una din seri, dup` ce copiii adormiser`, se aflau amândoi \n bibliotec`. Martin studia raportul bursei de valori [i abia o auzi pe Sylvia spunând: – Dac` ai fi v`zut ce \ncântat era Julian. Martin se opri din citit [i o privi curios. – Scuz`-m`, n-am fost atent. Despre cine vorbeai?

ILUZIA IUBIRII

128

– Despre Julian. – Ce-i cu el? – Va merge la gr`dini]`. Aceea[i la care veri[oara ta Jane \i are pe Mark [i Deborah... Martin r`mase ca tr`snit, nevenindu-i s` cread`. – Cum? |l trimi]i la gr`dini]`? Dar nu are decât trei ani! ]ip` el ie[indu-[i din fire. Tonul lui o [oc`, dar \n`bu[indu-[i iritarea, Sylvia \i spuse cât mai calm cu putin]`: – Jane a dus gemenii la gr`dini]` când aveau numai doi ani, dar Julian va fi \n grup` cu Joel [i Nicole... – Nu m` intereseaz` ce face Jane. N-are decât s` fac` ce-i place. Eu consider c` e prea mic pentru a se integra \ntr-o asemenea colectivitate. Trebuie s` mai creasc`. – Nu \n]elegi c` are nevoie de prieteni cu care s` se joace? Chiar zilele trecute, când Jane a trecut pe aici, l-a \ntrebat pe Mark dac` nu-l ia [i pe el la gr`dini]`. – De ce n-ai discutat cu mine \nainte de a lua o hot`râre? – O fac acum. – R`spunsul meu este nu. Julian e prea mic ca s` mearg` la gr`dini]`, s`-[i piard` vremea acolo toat` ziua. Sylvia \[i mu[c` buza \ncercând s` nu zâmbeasc`. El \nc` nu realiza c` Julian nu mai era un bebelu[, [i se a[tepta la o asemenea reac]ie din partea lui, [tiind c` este mai legat de fiul s`u decât de Amy. – Nu-i chiar a[a, zise ea \ncercând s`-[i p`streze calmul. Programul este de la nou` la unsprezece [i jum`tate. |]i spun c` va fi bine pentru el. Dac` va cre[te printre adul]i, va fi un copil singuratic [i timid. Martin se sim]ea pus la col]. – {i unde-i gr`dini]a asta? o \ntreb`, ursuz, iar Sylvia [tiu c` astfel \[i d`duse consim]`mântul. Martin insist` s`-l duc` el \n prima zi, dar dup` aceea \i p`ru r`u. Când \l l`s` de mân` [i Julian alerg` s` se joace cu ceilal]i copii, avu senza]ia c` pierduse ceva foarte pre]ios. B`ie]elul nici m`car nu se uitase la el când Martin \l s`rutase pe obraz [i-i spusese la revedere. Dac` cineva l-ar fi \ntrebat dac` au existat

129

CYNTHIA FREEMAN

momente \n c`snicia lui \n care s-a sim]it nefericit, ar fi men]ionat ziua \n care \l l`sase pe Julian la gr`dini]`... de[i [tia c` nu e drept. Nu era vina Sylviei c` b`iatul cre[tea. |n anul care urm` de multe ori \ntârzie la birou, conducându-l mai \ntâi pe Julian la gr`dini]` [i zilnic telefona acas` la ora dou`sprezece s` se asigure c` b`iatul ajunsese cu bine. P`stra toate desenele lui Julian, iar pe unele le \nr`ma de parc` ar fi fost semnate de vreun pictor celebru. Câteva erau atârnate \n biroul s`u [i nu pierdea nici o ocazie s` se mândreasc` cu ele. |ntr-o sear` Julian st`tea pe genunchii lui [i \i descria ultimul s`u desen: – Vezi, t`ticule, cerul e albastru, pomul e verde, luna e galben` [i casa e alb`. Pe drum merge un t`tic cu b`iatul lui care e mare. {i \i ar`t` cele dou` siluete care aveau aproape aceea[i \n`l]ime. |]i place, tati? – E foarte frumos, Julian, dar tu s` nu-]i dore[ti s` cre[ti mare. De dragul meu \ncearc` s` r`mâi ca acum. Ne-am \n]eles? – Ne-am \n]eles, t`ticule... *** Dar \n ciuda promisiunii lui Julian, timpul nu st`tea \n loc [i Martin nici nu-[i d`du seama când b`iatul \mplini [ase ani [i \ntr-o zi el [i Sylvia trebuir` s`-l \nscrie la [coal`, la Menlo School, acolo unde \nv`]ase [i el. Dar \n loc s`-[i aminteasc` de zilele fericite petrecute acolo, Martin \ncerc` un sentiment de frustare. |n aceea[i zi, la birou, \ncerca s` se concentreze, dar nu reu[ea. |[i sim]ea sufletul pustiit. Copiii nu-[i mai g`seau timp pentru el acum aveau prieteni de joac` - iar Sylvia se implicase \n mai multe ac]iuni de caritate. Parc` nimeni nu mai avea timp [i pentru el, nici m`car mama lui. Dar nu voia s`-[i plâng` de mil`, de[i asta f`cea.

Capitolul 20 |ntreaga via]` Martin avea s`-[i aminteasc` ziua \n care Julian absolvi liceul. Pentru prima dat` \n]elese cât de greu trebuie s` fi fost pentru p`rin]ii s`i s`-l vad` crescând [i plecând la colegiu. |n timp ce lui Julian se ducea s`-[i ia diploma, o strânse de mân` pe Bess. V`zându-i gestul, Sylvia zâmbi. Martin trecea printr-o perioad` \n care d`dea impresia c` e cel mai fericit, mai pu]in agitat sau cel pu]in a[a \i pl`cea ei s` cread`, dar dac` i-ar fi putut citi gândurile, ziua aceea frumoas` de iunie i s-ar fi p`rut mai pu]in senin`. Lui Martin nu-i venea s` cread` c` trecuser` zeci de ani de când el \nsu[i urcase pe acela[i podium \n ziua absolvirii. Cum trecuse via]a! La rândul lui Julian urma s` plece \n septembrie la Yale, dar Martin [tia c` fiul s`u apucase alte vremuri; f`r` cot`ri [i admiteri bazate \n primul rând pe calificative [i pe decizia consiliului profesoral era pu]in probabil ca Julian s` aib` colegi de apartament ni[te neispr`vi]i antisemi]i, care considerau colegiu doar un loc unde se face sport [i se bea bere. *** Acum când Julian era la Yale [i Amy \n Elve]ia, la colegiu, via]a reintrase pe f`ga[ul normal: ie[iri \n ora[, distrac]ii; ore suplimentare la birou, pentru Martin. De[i \[i impusese s` nu se \ntâmple a[a, când \mplini cincizeci de ani se sim]i [i mai deprimat [i se \nfurie pe Sylvia c` organizase o petrecere ca s` aniverseze acest eveniment.

131

CYNTHIA FREEMAN

Dar timpul trecea vrând-nevrând. Bess, trecut` acum pe [aptezeci de ani, avea o s`n`tate de fier, iar Amy venise acas` de la Davos s`-i anun]e c` dup` terminarea [colii se va m`rita cu un profesor de tenis pe care-l cunoscuse la Monte Carlo. De aceast` dat` Martin puse piciorul \n prag. Adio profesor de tenis, Elve]ia, Europa. A[a c` \n septembrie Amy se \ntoarse \n ]ar`, lini[tit` la gândul c` m`car nu mersese prea departe cu idila care tocmai se sfâr[ise. Acest lucru \l tulbur` pe Martin probabil mai mult decât pe fiica sa, amintindu-i durerea cu care se desp`r]ise de Jenny, dar tot el se consol` spunându-[i c` una este s` ai optsprezece ani [i alta dou`zeci [i opt, [i c`, oricum, un profesor de tenis nu e o partid` tocmai bun`. Cu Julian, \ns`, avu mai pu]in noroc. B`iatul absolvise universitatea Yale cu diplom` de merit [i i se oferise un post la catedra de drept. |n aceea[i perioad` telefon` acas` anun]ându-[i familia c` se logodise cu Sarah Storey, iar \n var` veni cu ea s` le-o prezinte; o fat` elegant`, rasat`, inteligent`, o catolic` de familie foarte bun`. Spre groaza lui Bess, le d`du chiar de \n]eles c` p`rin]ii ei \l iertaser` pe Julian pentru proasta inspira]ie de a se fi n`scut evreu, [i c` erau recunosc`tori celui care avusese decen]a s` schimbe numele familiei din Rothenberger \n Roth. Bess bomb`ni \n sinea ei, dar Martin [i Sylvia se consolar` la gândul c` fata era de[teapt` [i prietenoas` [i c` era foarte \ndr`gostit` de Julian, ceea ce \n ochii Sylviei o absolvea de multe p`cate. Nunta \n sine fu un eveniment organizat cu minu]iozitate de parcul din Louisburg Square. Cei din familia Roth erau foarte \ncorda]i pentru c` preotul, un tân`r slab [i antipatic, nu f`cea nici o concesie mirelui evreu. Privind dr`gu]ele domni[oare de onoare Martin se \ntreb` ce ar fi zis tat`l s`u dac` ar fi tr`it. Oare meritase s` renun]e la Jenny, procedând corect ca \ntodeauna? Fiul s`u renun]ase la \ngr`dirile impuse de religie pentru a se \nsura cu fata aceea dr`gu]`. Pre] de o clip` durerea \i sfâ[ie inima, apoi \[i \ndrept` privirea spre Amy, care ar`ta minunat ca domni[oar` de onoare. Cine [tie cu cine se va m`rita [i ea pân` la urm`? \[i zise Martin oftând. Ce rost mai avea s` insiste asupra p`str`rii tradi]iei? {i pentru prima oar` se sim]i cu adev`rat b`trân.

Capitolul 21 Martin o \ntâlni pe Jenny la o lun` dup` weekendul \n Tahoe. Era \ntr-o miercuri, ziua \n care Sylvia ie[ea, de obicei, \n ora[. Când Martin plec` de la birou s` se \ntâlneasc` cu ea, se sim]ea foarte deprimat [i singur ca niciodat`. |n preajma Cr`ciunului \i murise tat`l [i tot \n preajma Cr`ciunului se desp`r]ise de Jenny. Abia a[tepta s` se sfâr[easc` s`rb`torile. De \ndat` ce ajunse la restaurant \[i comand` dou` Martini, \n speran]a c` \i vor alunga proasta dispozi]ie [i r`sufl` u[urat c` Sylvia p`rea s` nu-[i dea seama de starea lui [i c` nu era prea atent la ce-i spunea, ceva \n leg`tur` cu petrecerea din seara aceea, atr`gându-i aten]ia s` nu \ntârzie. Apoi Martin o s`rut` [i se desp`r]ir` \n fa]` la I.Magnin ‘s. Dou` minute mai târziu o v`zu pe Jenny [i \n clipa aceea re\nviar` toate vechile sentimente, ca [i cum ultimii dou`zeci [i cinci de ani nici n-ar fi existat, trezind \n el senza]ii pe care nu le mai sim]ise \n to]i ace[ti ani. A doua zi, la birou, când ridic` receptorul s`-i telefoneze lui Jenny, \ncerc` un sentiment de vinov`]ie. Nici m`car o singur` dat` n-o \n[elase pe Sylvia de când erau c`s`tori]i, dac` nu punea la socoteal` amintirile legate de Jenny. Dar acum [tia c` va avea o aventur` cu ea, care nu va fi decât o am`gire. Tenta]ia era prea mare, dar i s-ar fi putut \mpotrivi, l`sând-o s` plece la Hong Kong f`r` s` mai sune, \[i spunea \n timp ce forma num`rul. Era gata s` pun` jos receptorul când auzi voacea lui Jenny. – Alo, r`spunse ea cu aceea[i voce melodioas`.

133

CYNTHIA FREEMAN

– Sunt eu, Jenny... Martin. – }i-am recunoscut vocea. Ce faci? – Bine. Ne putem \ntâlni? Jenny r`spunse dup` o scurt` pauz`: – Ieri te-am rugat s` te gânde[ti dac` e bine ce faci. Te-ai gândit? – Numai la asta m-am gândit. Nu [tiu dac` e bine ce fac, dar vreau s` te v`d. – Atunci, unde ne \ntâlnim? – La Fairmont, dac` [i ]ie-]i convine. – Perfect. Când o z`ri \n holul hotelului, Martin \n]elese cât de mult \i lipsise \n to]i anii. |nc` era incredibil de frumoas`. Intrar` \n Rotond` [i comandar` ceva de b`ut. – Eu tot nu-mi revin dup` \ntâlnirea de ieri, Jenny. – Ce coinciden]` extraordinar`, nu? – Dar ce \nseamn` coinciden]`? Destin sau pur` \ntâmplare? – Hai s` nu filozof`m, râse Jenny. Mai poveste[te-mi despre tine. – Ce vrei s`-]i povestesc? – P`i ceva tot s-a mai \ntâmplat \n ultimii dou`zeci [i cinci de ani. E[ti \nsurat? Ai copii? E[ti fericit? – Sunt \nsurat, am copii, iar la ultima \ntrebare nu prea [tiu ce s`-]i r`spund. Am avut perioade fericite al`turi de Sylvia... so]ia mea... dar au existat [i altele \n care nu m` puteam gândi decât la tine. – {i eu care credeam c` m-ai uitat. Martin f`cu un semn chelnerului s` mai aduc` ceva de b`ut. – N-am \ncetat s` te iubesc, Jenny. – Nu [tiu dac` s` te cred. – ~sta-i adev`rul, indiferent ce crezi despre mine. – Poate a[a ]i-ai \nchipuit, dar când a fost vorba s` alegi \ntre mine [i familia ta, ai ales familia. – Nu a fost propriu-zis o alegere [i pe vremea aceea eram \nc` foarte tân`r. Dup` moartea tat`lui meu am f`cut gre[eli pe care le-am regretat toat` via]a. |ntinse mâna peste mas` [i-i lu` palma \ntr-a lui. {tiu, tot timpul m-am \ntrebat unde ai plecat, [i mult` vreme am \ncercat s` te g`sesc. Unde ai disp`rut? – Nu cred c` am s`-]i r`spund acum, zise ea f`r` s`-[i ridice privirea. Câteva minute r`maser` t`cu]i, sorbindu-[i b`utura din pahare, apoi Jenny, parc` trezit` dintr-un vis, \l privi zâmbind [i-i spuse:

ILUZIA IUBIRII

134

– Martin, m` bucur mult c` te-am v`zut, dar mai am o mul]ime de probleme de rezolvat pân` la decolarea avionului. – Jenny, de data asta nu te mai las s` pleci, zise el, ne[tiind cum ar putea-o convinge s` r`mân`. – Mi-e team` c` nu ai cum s` m` \mpiedici, \i r`spunse ea zâmbind. – Jenny nu mai sunt un copil [i nu cred c` soarta a f`cut s` ne \ntâlnim doar ca s` ne despart` din nou. Nu po]i pleca iar din via]a mea. – Aici e o confuzie, tu ai plecat din via]a mea. Acum chiar c` trebuie s` plec. – Nu m` alunga, Jenny. – Nu eu te-am alungat. – Nu, dar cândva te-am urât. Jenny, te rog, d`-mi o [ans` s`-mi repar gre[elile din trecut. Jenny surâse. Cu ani \n urm` i-ar fi mul]umit lui Dumnezeu \n genunchi dac` ar fi auzit aceste cuvinte, acum \ns`, nu-l mai credea. Era \nsurat [i avea doi copii. – Nu cred c` voi putea face asta, oricum \]i mul]umesc pentru bunele inten]ii. Martin se ridic` [i o ajut` s`-[i \mbrace haina. Când ajunser` \n holul de la intrare se oprir` [i câteva momente se privir` f`r` s`-[i vorbeasc`. – Cum pot lua leg`tura cu tine? o \ntreb` Martin, abia ab]inându-se s` nu o ia \n bra]e. – E destul de greu, fiindc` slujba m` oblig` s` c`l`toresc mult. – {i chiar n-am s` te mai v`d niciodat`? – Mi-e team` c` nu, Martin. |]i doresc s`rb`tori fericite. O urm`ri cum se \ndreapt` c`tre ascensorul care o ducea spre camer`. R`mase neclintit, uitându-se la u[ile ce se \nchideau \n urma ei. Nu-[i mai amintea cum ajunsese la ma[in`, iar când se trezi la volan o porni f`r` ]int` pe str`zi, neavând chef s` se \ntoarc` acas`, [i se opri tocmai lâng` Coit Tower. Opri motorul [i prin \ntuneric privi spre golf. Ce-i mai r`m`sese s` a[tepte de la via]` dac` Jenny nu va face parte din viitorul lui? Copiii erau departe, iar fa]` de Sylvia, \n momentul acela, nu avea decât un sentiment de vinov`]ie. |ntoarse ma[ina [i o porni spre Fairmont. De data asta nu o va mai l`sa pe Jenny s` plece atât de u[or.

135

CYNTHIA FREEMAN

*** |ntoars` \n camera de hotel, Jenny \ncepu s`-[i fac` bagajele, dar gândurile \i zburau \n alt` parte. Dup` ce scoase de trei ori din valiz` rochia de sear`, renun]` [i se \ntinse pe pat. |ntâlnirea cu Martin o tulburase mai mult decât l`sase s` se vad`. Nu numai c` \i trezise amintiri din vremea \n care fuseser` \mpreun`, dar [i pe cele din perioada urm`toare desp`r]irii lor, cea mai \ngrozitoare din via]a ei. |[i [terse ochii, se dezbr`c` [i intr` sub du[, l`sând apa rece s`-i biciuiasc` pielea apoi, când \ncepu s` tremure, ie[i din cad` [i se [terse cu un prosop aspru. {i fiindc` tot nu se sim]ea \n stare s` termine de \mpachetat, se \nf`[ur` \ntr-un halat [i-[i turn` un pahar de vodc` cu ghea]`, apoi \nchise ochii [i se l`s` purtat` de valul amintirilor. Niciodat` nu-[i revenise dup` desp`r]irea de Martin, de[i \ncercase s`-[i refac` via]a, dar adev`rul era c` nu \ncetase s`-l iubeasc`. Dac` ar fi ]inut \ndeajuns la ea \ncât s` treac` peste cuvântul p`rin]ilor [i dac` s-ar fi \nsurat cu ea, a[a cum \i promisese, \n via]a ei n-ar mai fi avut loc atâtea evenimente regretabile. Dup` ce Martin o p`r`sise ea se schimbase, \nr`indu-se. Uneori \[i amintea ce fat` bun` [i dr`gu]` era când \l cunoscuse. Dar fata aceea murise. Apoi \[i aminti cum \ntr-o sear` se \mb`tase \ntr-un bar, iar diminea]a se trezise cu un b`rbat lâng` ea. Nu-i venise s` cread` c` e aceea[i Jenny McCoy, fata care se hot`râse s` plece din Biloxi ca s` fac` o carier` de succes. P`r`sind New York-ul \[i pierduse [i slujba, iar cea g`sit` la Chicago \nsemnase un pas \napoi. Trist`, nefericit`, \[i pierduse entuziazmul cu care muncea \nainte de a-l cunoa[te pe Martin, ceea ce o afectase pe plan profesional, luându-i orice speran]` de a promova. Cu un salariu mult mai mic decât cel pe care-l câ[tiga Manhattan, nu-[i putuse permite decât s` \nchirieze o camer` la o pensiune dintr-un cartier sordid - exact opusul elegantului apartament din Central Park, \n care locuise cu Martin. Dar culmea degrad`rii o atinse \n diminea]a \n care se trezise al`turi de un necunoscut. Pe jum`tate ame]it` de b`utur`, se târâse pân` \n baie [i se privise \n oglind`. Fardul i se \ntinsese pe fa]a buh`it` [i p`rul

ILUZIA IUBIRII

136

ne\ngrijit \i st`tea lipit de ]east`, atârnând \n [uvi]e slinoase. Dezgustat` se \ntorsese \n camer`, unde tân`rul, despre care cu o sear` \n urm` avusese impresia c` seam`n` cu Martin, dormea dezbr`cat. Dar \n lumina zilei observ` c` nu fusese decât efectul paharelor cu Martini pe care le b`use. Fusese atât de beat` \ncât nici numele nu i-l re]inuse. Se apropie de fereastr` [i se uit` \n strad` de la \n`l]imea celor opt etaje. Dac` ar fi avut curaj s-ar fi aruncat \n gol, dar frica sau, poate, spectrul comiterii unui p`cat de moarte o \mpiedicaser`. Când se \ntorsese de la fereastr`, cu o ultim` f`râm` de voin]`, hot`r\se c` trebuie s` supravie]uiasc`. Se \mbr`case [i ie[ise din camer`. F`r` s` se gândeasc` prea mult, se duse la gar` [i-[i cump`rase bilet spre Biloxi, apoi se \ntorsese acas`, unde constatase c` tân`rul disp`ruse luându-i [i aparatul de radio. |[i adunase lucrurile \ntr-o valiz` [i plecase din nou la gar`. Dar o dat` ajuns` \n Biloxi, nu avusese sentimentul c` se \ntorsese acas`. Plecase de prea mult` vreme. |n plus, vara aceea fusese insuportabil`. Parc` niciodat` nu fusese atât de cald [i atâta praf. Ar fi trebuit s` plece dar neputându-[i g`si o slujb`, când r`m`sese f`r` bani. |n diminea]a \n care intrase \n cl`direa b`ncii comerciale din Biloxi, nu mâncase aproape nimic de dou` zile. Stând la biroul directorului \ncercând s` complecteze un formular de angajare sim]ise c` o cuprinde ame]eala [i imediat \[i pierduse cuno[tin]a, pr`bu[indu-se pe podea. |[i revenise pe canapeaua din biroul pre[edintelui b`ncii [i când deschisese ochii v`zuse un b`rbat care-i ]inea mâna \ntr-a lui. – Te sim]i mai bine? Jenny nu era sigur`, dar d`duse din cap. – Sunt Cyrus Worthington [i vreau s`-]i spun c` ne-ai speriat pe to]i. – |mi pare r`u, zisese Jenny \ncercând s` se ridice \n capul oaselor. – Ar trebui s` mai stai pu]in \ntins`, spusese Cyrus \mpingând-o u[or pe spate. Jenny se uitase cu aten]ie la b`rbatul care o privea \ngrijorat. De[i avea o siluet` plinu]`, domnul Worthington era un b`rbat distins, cu un p`r c`runt [i un surâs pl`cut. {i dup` cât \[i d`duse ea seama, p`rea destul de amabil ca s`-i ofere o slujb`, dac` profita de ocazie. – |n]eleg c` \]i cau]i o slujb`, zisese el b`tând-o p`rinte[te pe mân`. – Da, [i am recomand`ri excelente, domnule Worthington. {i \i povestise c` se n`scuse \n Biloxi, c` urmase Hunter Gollege [i r`m`sese la New York unde lucrase la agen]ia Gatti [i apoi la Almo Cosmetics. Cele dou` companii \i puteau garanta competen]a.

137

CYNTHIA FREEMAN

– Ca o formalitate vom verifica acest lucru, dar voi fi surprins dac` directorul nu te va chema mâine s`-]i ofere o slujb`, zisese el zâmbind. – V` mul]umesc. Aceast` slujb` i-ar asigura viitorul, dar cum se va descurca pân` a doua zi? Chiria o avea pl`tit` pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, dar nu avea nimic de mâncare. Adunându-[i tot curajul \i spusese ezitând: Domnule Worthington, [tiu c` este o cerere neobi[nuit`, dar crede]i c` mi-a]i putea da un mic avans? Nu am absolut nici un ban, iar suma mi-o pute]i re]ine din primul salariu. – Cred c` se poate aranja. De cât ai nevoie? Jenny ar fi vrut s`-i cear` patruzeci de dolari, dar hot`r\se c` dou`zeci [i cinci era o sum` mai rezonabil`, care-i va ajunge urm`toarele dou` s`pt`mâni pân` la salariu. Cyrus \[i scosese portofelul [i-i d`duse banii, invitând-o s` bea o cafea \nainte de plecare. Ajuns` acas`, dup` prima mas` pe s`turate din ultimile s`pt`mâni, Jenny \[i spusese c` ce fusese mai greu trecuse. |n prima lun`, Cyrus p`strase fa]` de ea distan]a cuviincioas`. Jenny \l vedea cum \[i prime[te clien]ii \n birou, cum pleca s` ia prânzul [i, uneori, cum se uit` la picioarele ei, când credea c` nu-l observ`. Apoi, \ntr-o sear` când ea r`m`sese s` lucreze pân` mai târziu, se apropiase de ghi[eul unde ea num`r` banii \ncasa]i. – Când termini, treci pe la mine, \i [optise el uitându-se cu coada ochiului ca s` nu fie auzit de director. Când sfâr[ise treaba, Jenny se dusese \n biroul lui Cyrus, sperând s` n-o anu]e c` o d` afar`. – Stai jos, draga mea, \i spusese acesta ar`tându-i un scaun. – Domnule Worthington, v` sunt recunosc`toare pentru ceea ce a]i f`cut pentru mine. |mi place munca pe care o fac, dar m` descurc greu cu banii. Crede]i c` \n urm`toarele luni ar fi posibil s` mi se majoreze salariu? Cyrus zâmbise. |i pl`cea tonul umil cu care-l \ntrebase. – Am s` discut cu directorul [i cred c` la sfâr[itul celei de a treia luni vei mai primi \n plus \nc` dou`zeci de dolari pe s`pt`mân`. – V` mul]umesc din suflet, domnule Worthington, spusese fericit`, de[i [tia c` nu \nsemna nici m`car jum`tate din salariul pe care-l primea la Elmo. – Nu ai pentru ce, draga mea. Acum a[ vrea s` te \ntreb dac` ]i-ar face pl`cere s` lu`m prânzul \mpreun`, duminic`, la mine acas`.

ILUZIA IUBIRII

138

Jenny nu era sigur` c` [i-ar dori o rela]ie personal` cu Cyrus dar, de team` s` nu-[i pun` slujba \n pericol, \i zâmbise \ncuviin]ând. – Atunci trimit ma[ina s` te ia la dou`sprezece. Duminic`, exact la dou`sprezece, [oferul venise s-o ia [i cam dup` dou`zeci de minute dup` ce ie[iser` din ora[, ma[ina o cotise pe un drumeag str`juit de stejari falnici, b`trâni de peste o sut` de ani. Când intrase \n holul mare, murdar, de la intrare, o cuprinsese o sumbr` presim]ire. Un servitor negru o condusese \n sufragerie, unde-l v`zuse pe Cyrus a[ezat la o mas` lung`, la care ar fi \nc`put u[or dou`zeci de persoane. Cel`lalt ocupant al mesei era o feti]` obez`, a c`rei privire lipsit` de expresie [i limba care-i ie[ea din gur`, o \nfioraser`. Era limpede c` feti]a era bolnav` psihic. – Aici mânc`m la ore fixe, spusese Cyrus, apoi se scuzase c` pe mas` nu era nimic de b`ut. Fiica mea este diabetic` [i trebuie s` ]in` un regim strict, ad`ugase zâmbind feti]ei care st`tea ghemuit` pe scaun. – Linda Mae, salut-o pe Jenny McCoy. Jenny ]i-o prezint pe fiica mea, Linda Mae. La privirea lui insistent`, feti]a \ntinsese mâna. Când se aplecase s`-i dea mâna, Jenny observase pe obrazul ei o u[oar` umbr` alb`struie. Urm`rindu-i privirea, Cyrus spusese: – Linda Mae a avut un mic necaz \n diminea]a asta. A alunecat pe covorul de pe sc`ri. Stai lini[tit`, scumpo. |]i [terge t`ticul lacrimile. Dup` mas` Linda Mae fusese dus` sus, iar Cyrus [i Jenny petrecuser` o dup`-amiaz` pl`cut` pe verand`. De câteva ori vrusese parc` s-o \ntrebe ceva, dar de fiecare dat` se ab]inuse, creând pauze stânjenitoare \n conversa]ie. Cyrus o invitase s` ia din nou prânzul \mpreun` urm`toarea duminic`, [i atunci \[i luase inima \n din]i s`-i spun` ce avea pe suflet. Discu]ia o deschisese \n timp ce-[i beau cafeaua \n biroul lui. – Jenny, vreau s`-]i cer un serviciu, dar m` po]i refuza. Nu vreau s` te jenezi. {i o strânsese de mân`, ceea ce pe Jenny o nelini[ti. Draga mea, a[ fi fericit dac` te-ai putea \mprieteni cu Linda Mae. Jenny nu-i r`spunsese imediat. I se p`rea ciudat` rug`mintea lui. |n cele din urm`, \i spusese: – Da, sigur, dar Linda Mae [i eu... – {tiu, nu ave]i nimic \n comun. Dar e[ti bun` [i dr`gu]`, iar prezen]a ta i-ar putea face bine. De la moartea mamei ei nu s-a mai

139

CYNTHIA FREEMAN

apropiat de nimeni, de asta [i cred c` a progresat atât de pu]in. Crezi c` te-ai putea \mprieteni cu ea? – Am s` \ncerc. O dat` cu trecerea lunilor, Jenny se apropia tot mai mult de Linda Mae care, supravegheat` cu aten]ie, \ncepuse s` \nve]e cum s` m`nânce [i reu[ea s` se concentreze [i s` fac` fa]` m`runtelor sarcini ce i se d`deau. Dup` trei luni, când Jenny \ncepuse s-o viziteze de trei-patru ori pe s`pt`mân`, Cyrus \i ceruse s` se mute acolo [i ea fusese de acord. – Mi-ar pl`cea s` locuiesc aici. Camera \n care stau e \ngrozitor de deprimant` [i, \n plus, voi avea mai mult timp s` m` ocup de Linda Mae. |ntr-o sear`, dup` cin`, la câteva s`pt`mâni dup` ce se mutase acolo, Cyrus o chemase \n bibliotec`. – M` bucur c` totul merge bine [i c` te-ai acomodat. Sper c` e[ti fericit` aici. – Da, ai fost atât de bun cu mine. – Nu atât de bun cât mi-ar pl`cea, zisese el apropiindu-[i scaunul de al ei. Jenny tres`rise, iar Cyrus se gândise c` ac]iona prea repede. Se ridicase [i se dusese la barul de lâng` [emineu unde turnase brandy \n dou` pahare. Jenny, care nu mai b`use aproape deloc \n ultimile luni, sim]ise cum b`utura i se ridic` direct la cap [i-l auzise ca de la mare distan]` pe Cyrus spunându-i: – Jenny, draga mea, nu te sim]i jignit`. |ncercam s` spun c` de la venirea ta, casa aceasta s-a trezit la via]`. Linda Mae s-a schimbat foarte mult, iar servitorii te \ndr`gesc. Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. Ne[tiind ce s`-i r`spund`, Jenny zâmbise [i sorbise din pahar. Cyrus continuase mai mult pentru sine: – Prezen]a ta aici mi-a adus fericirea pe care n-am mai sim]it-o de ani \ntregi. La ce-mi folosesc banii dac` n-am cu cine s`-i cheltuiesc? Despre Linda Mae nu pot spune c`-mi ]ine tov`r`[ie. Tot ce vezi aici nu are valoare dac` nu e[ti tu s` te bucuri de tot ce-am adunat. O cas` atât de mare are nevoie de inteligen]a unei femei pentru a-i reda frumuse]ea [i elegan]a, a[a cum Linda Mae are nevoie de o prieten` care s-o iubeasc` [i s-o ajute s`-[i dezvolte poten]ialul, chiar dac` acesta este limitat. Oh, Jenny, Lnda Mae [i eu am fi distru[i dac` ne-ai p`r`si.

ILUZIA IUBIRII

140

Jenny r`m`sese t`cut`. B`nuia \ncotro se \ndrepta discu]ia, dar nu avea puterea s`-l \ntrerup` pe cel care se purtase atât de frumos cu ea. – {tiu c` ]i-a[ putea fi tat`, dar te iubesc [i vreau s`-]i port de grij`. Crezi c`, \n timp, ai putea s` ]ii [i tu la mine? Jenny [tia c` ar fi trebuit s`-l opreasc`, s` pun` punct discu]iei, dar Cyrus se purtase cu ea ca nimeni altcineva [i era imposibil s` nu-l plac`. Dac` l-ar refuza ar trebui s` se mute nu credea c` ar mai fi fost \n stare s` supravie]uiasc` bazându-se pe propriile for]e. Se rev`zuse privind \n jos de la etajul opt, vrând s` se sinucid`. – }in la tine, Cyrus, dar... – Nu-i nevoie s` continui. {tiu ce vrei s` spui, dar gânde[te-te, tu nu ai familie, n-ai pe nimeni care s`-]i poarte de grij`. Eu \]i pot asigura viitorul. Uneori, siguran]a [i lini[tea sufleteasc` sunt mai importante decât pasiunea. Focul primei iubiri se poate stinge, dar respectul [i afec]iunea dureaz` o via]`. Jenny, spune-mi c` te m`ri]i cu mine. Jenny se ridic`. – M` la[i s` m` gândesc? – Cât vrei tu. Eu a[tept. Acum du-te la culcare, cred c` e[ti obosit`. *** – Da, Cyrus, m-am gândit [i a[ fi mândr` s` m` m`rit cu tine. – Oh, Jenny! O luase \n bra]e, dar când o s`rutase cu pasiune, Jenny se nelini[ti. |[i amintise c` Cyrus era un om bun, dar c` atrac]ia fizic` nu-i adusese ei decât suferin]`. |l \mpinsese u[or [i se ridicase. Hai s` intr`m [i s`-i spunem Lindei Mae. Va fi foarte fericit`. Cyrus era hot`rât s`-i ofere lui Jenny cea mai grandioas` nunt` v`zut` vreodat` \n Biloxi. Comandase inelul de logodn` la Cartier, iar rochia de mireas` la cel mai scump magazin din New Orleans. |n urm`toarele s`pt`mâni casa fusese renovat` \n \ntregime, fiindc` Cyrus inten]iona ca ceremonia s` fie ]inut` \n`untru, iar recep]ia \n cortul instalat \n gr`din`. Fusese pu]in surprins când Jenny \i spusese c` ea nu are pe cine s` invite, dar nu insistase, continându-[i preg`tirile \n privin]a meniului, vinurilor din import [i orchestrei de viori. Pe m`sur` ce se apropia ziua nun]ii, Jenny devenea tot mai nervoas`. Uneori se trezea noaptea tremurând, fiindc` visase c` era din nou cu Martin; alteori r`mânea treaz` pân` \n ziu`, \ncercând s` se conving` c` f`cuse alegerea cea mai \n]elept`.

141

CYNTHIA FREEMAN

|n cele din urm` sosise [i ziua nun]ii, dar Jenny se comportase de parc` totul ar fi fost un vis, atât \n timpul ceremoniei cât [i fa]` de invita]i. Se asigurase c` Linda Mae este cuminte [i c` m`nânc` tot ce-[i dore[te, dar restul grijilor le l`sase pe seama lui Cyrus. Numai când plecase [i ultimul oaspete [i Linda Mae se dusese la culcare, Jenny se \nfiorase de fric`. {i sumbrele presim]iri se adeveriser`. Noaptea nun]ii ei fu mai \ngrozitoare decât cel mai cumplit co[mar. Fie din cauz` c` b`use prea mult, fie de team` c` n-ar putea-o satisface, la \nceput Cyrus reac]ionase ca un b`rbat ipotent. Jenny \ncercase s`-i spun` c` nu conteaz` [i c` au toat` via]a \nainte, dar Cyrus devenise din ce \n ce mai violent. Ea \ncercase s` se dea jos din pat, dar Cyrus o tr`sese \napoi ]inând-o pe spate [i o penetrase cu atâta violen]` \ncât Jenny strânsese din ochi rugându-se s` termine cât mai repede. Diminea]`, la micul dejun, era calm, politicos [i se purta ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. *** Dup` o lun` era disperat`. De câteva ori \[i f`cuse bagajele, dar despachetase \nainte de venirea lui acas`. Cum s-o p`r`seasc` pe Linda Mae? {i unde s` se duc`? Cyrus avea grij` s` nu-i lase pe mân` decât câ]iva dolari de cheltuial`. {i, \n loc s` plece, se resemnase. Exact când situa]ia devenise de-a dreptul insuportabil`, Cyrus suferi un infarct [i fusese adus acas` de la banc` de ambulan]`. Timp de trei zile z`cuse la pat \nconjurat de aparate, tuburi de oxigen [i o armat` de medici. |n cea de-a patra zi medicii \i deconectaser` aparatul care-l men]inuse \n via]`, fiindc` Cyrus murise f`r` a-[i mai rec`p`ta cuno[tin]a. Toat` suflarea din Biloxi luase parte la funeralii. Jenny, cu figura \mpietrit`, \ncercase s-o lini[teasc` pe Linda Mae, singura care p`rea \ntr-adev`r afectat` de aceast` moarte. Jenny se afla acolo fiindc` trebuia, ceilal]i veniser` la funeralii pentru spectacol, la fel de grandios ca [i nunta din urm` cu câteva luni. La o s`pt`mân` dup` \nmormântare, avocatul lui Cyrus o c`utase acas` pentru citirea testamentului. Prin moartea lui Cyrus devenise o femeie foarte bogat`, dar exista [i o clauz`: dac` Jenny urma s` primeasc` milioanele lui Cyrus, trebuia s` accepte dou` lucruri:

ILUZIA IUBIRII

142

primul, s` aib` grij` \n continuare de Linda Mae, [i al doilea, fata s` r`mân` \n casa din Biloxi. Dac` aceste condi]ii nu erau \ndeplinite, nu mo[tenea absolut nimic. Jenny trebuia s` aleag`. Cânt`rise cu grij` cele dou` alternative. Visul ei fusese acela de a pleca din Biloxi ca s` scape de acele amintiri teribile. |n acest caz ar fi pierdut totul: banii, casa, pozi]ia de v`duv` a unui om bogat, chiar [i pe Linda Mae. Ar fi luat-o de la cap`t \n alt` parte, dar perspectiva unei experien]e asem`n`toare celei din Chicago o speria. – Am s` v` comunic decizia mea \n câteva zile. |mi trebuie timp de gândire, \i spusese avocatului \n timp ce-l conducea spre ie[ire, de[i hot`rârea ei era deja luat`. Chiar a doua zi telefonase anun]ând c` accept` clauzele testamentului. |ncercând s` ia lucrurile a[a cum sunt, Jenny \[i acceptase soarta [i \ncepuse o via]` nou`. Se purta frumos cu Linda Mae [i \ncepuse s` se \ngrijeasc`, dar nu putea alunga monotonia pe care era nevoit` s-o suporte \n acel or`[el de provincie. Zilele se transformaser` \n s`pt`mâni [i s`pt`mânile \n luni, iar starea de depresie \n care intrase era la fel de grav` ca aceea prin care trecuse \n timpul c`sniciei cu Cyrus. |ncepuse s` regrete alegerea f`cut` [i s` se gândeasc` serios la plecare. Linda Mae putea fi \ngrijit` [i de o infirmier`. |n cele din urm`, \ns`, \[i d`duse seama c` nu poate renun]a la bani. A[a c` \n urm`torii doisprezece ani tr`ise a[a cum Cyrus inten]ionase, f`r` \ndoial`: ca o v`duv` cuminte, mam` devotat` pentru Linda Mae, pre[edint` a numeroase asocia]ii de binefacere. Jenny nu era fericit`, dar nici nefericit`. |[i tr`ise via]a resemnat`. Dar, \ntr-o zi, Linda Mae se \mboln`vise. La \nceput avusese febr`, dar medicii nu se \ngrijoraser` decât dup` dou`-trei zile, când aceasta nu cedase [i atunci fusese internat` \n spital. Cu toate \ngrijirile [i asistat` de cei mai buni speciali[ti, Linda Mae murise \ntr-o diminea]` de aprilie, cu o s`pt`mân` \nainte de ziua de na[tere a lui Jenny. La \nmormântare nu fuseser` de fa]` decât Jenny [i câ]iva servitori. Când sicriul de mahon era coborât \n groap`, Jenny \ncepuse s` plâng`, primul semn de emo]ie dup` atâ]ia ani. De[i Linda Mae o obligase s` r`mân` \n Biloxi atâta vreme, Jenny nu avea resentimente fa]` de ea. |n fond, fuseser` victime amândou`.

Capitolul 22 |n sfâr[it, era liber`. Conform testamentului, dac` Linda Mae murea, Jenny pleca unde dore[te. Dar, dup` ce atâ]ia ani tânjise dup` libertate, acum nu [tia ce s` fac`. Cândva dorise s`-[i fac` o carier`, dar acum, la patruzeci de ani [i posesoare a unei averi imense, nu avea sens s-o ia de la cap`t. Nu mai era tân`r`, iar anii petrecu]i \n Biloxi \i sec`tuiser` toat` energia. |ncepuse s` c`l`toreasc` \n Europa [i \n Orient, \ncercând s` scape de un trecut care continua s-o urm`reasc`. Acum, \n timp ce st`tea pe balcon, era surprins` c` \ntâlnirea cu Martin o tulburase atât de mult. Acest lucru o f`cuse s`-[i dea seama c` \nc` \l iubea foarte mult, de[i el \i distrusese via]a. Telefonul sun` \ntrerupându-i [irul gândurilor. {tia sigur cine este. Las`-l s` sune, aproape c` ]ip`, dar imediat ridic` receptorul. – Alo... – Jenny, Martin la telefon. Trebuie s` te v`d. – De ce? – Pentru c` nu te pot l`sa s` pleci a[a. – Unde e[ti? – Jos \n hol. Jenny ezit` o clip`, privind \n jur. – Bine, urc`. Martin lu` liftul pân` la etajul zece, iar când ea \i deschise u[a, spuse \ncurcat:

ILUZIA IUBIRII

144

– Trebuia s` te v`d. – De ce, Martin? M-ai alungat din via]a ta. |mi amintesc scrisorile tale [i telefoanele. Sim]eam c` m` dai la o parte. – Am gre[it, Jenny. Acum gândesc altfel [i vreau s`-]i spun un lucru foarte important. Jenny \[i cobor\ privirea, apoi [i-o \n`l]` uitându-se direct \n ochii lui, \ngrozit` de propriile sentimente. Chiar [i dup` atâ]ia ani, \nc` o tulbura. – Eu a[ bea ceva. Tu? zise ea str`duindu-se s` par` calm`. – Nu, mul]umesc. – De ce? A[a, ca \ntre prieteni. |mi amintesc c`-]i place whisky cu ap` mineral`. Martin \ncuvin]` din cap. – {tii ce cred eu? C` \nc` speri \n ceva ce nu va merge niciodat`. N-a mers nici \nainte, când singurul meu adversar era mama ta. Acum ai so]ie [i copii. |n timp am \nv`]at s` evit situa]iile care m` pot r`ni. Martin l`s` paharul din mân` [i o lu` \n bra]e. – Te rog, ascult`-m`, o implor` el. Jenny se desprinse din bra]ele lui. – Nu. Când te-am ascultat era s` pl`tesc cu via]a... vreau s` pleci. Acum. – Dar te iubesc. E[ti singura femeie pe care am iubit-o vreodat`. – Scuz`-m`, dar n-am s` te las s`-mi distrugi via]a pentru a doua oar`. M` vei l`sa s` plec. – Nu pot, Jenny. Trebuie s` discut`m. – La ce bun? Vreau s` pleci \nainte s` ne implic`m prea mult [i eu s` nu mai vreau s` pleci. – Ce te face s` crezi c` doresc acest lucru? – Istoria se repet`. Oi fi eu mai grea de minte, dar lucrul `sta \l [tiu [i eu. – Eu nu [tiu decât c` te iubesc, Jenny. – Nu [tii nimic despre mine. – Atunci, poveste[te-mi. – Ar lua prea mult timp. Ultimii dou`zeci [i cinci de ani au fost grei pentru mine, Martin. Am suferit mult [i nu vreau s` se mai \ntâmple acest lucru. – Doamne, Jenny, nu \n]elegi c` [i eu am suferit? Niciodat` nu am vrut s`-]i fac r`u.

145

CYNTHIA FREEMAN

– Dar mi-ai f`cut. – {tiu... [i sentimentul de vinov`]ie m-a urm`rit toat` via]a. Iubito, vreau s`-mi r`scump`r gre[eala. – Cum? N-am de gând s`-]i devin amant` [i s`-]i a[tept telefoanele. Vreau s` fiu v`zut` cu b`rbatul pe care-l iubesc, s` nu petrec cu tine câteva ore [i un weekend din când \n când. Atâta vreme cât e[ti \nsurat, nu vreau s` am o leg`tur` cu tine. Martin o lu` din nou \n bra]e. De aceast` dat` Jenny nu se mai feri. – Ast`zi, dup` ce ne-am desp`r]it, m-am gândit mult la via]a mea [i am ajuns la concluzia c` nu pot tr`i \n minciun`. Am avut o c`snicie lini[tit`, dar Sylvia merita un b`rbat mai bun decât mine. N-am putut-o iubi pe cât ar fi trebuit, fiindc` amintirea ta m` obseda. |n aceast` dup`-amiaz`, când am realizat c` pentru a te avea \nseamn` s`-i cer divor]ul, mi s-a p`rut o decizie dificil`. {i n-a[ fi sincer dac` nu ]i-a[ spune c` de la \nceput nici n-am admis ideea. E o cruzime s` divor]ezi de cineva dup` ce ai tr`it al`turi atâta vreme. Un lucru, \ns`, r`mâne cert: te iubesc [i de aceast` dat` n-am s` te mai p`r`sesc. Desprinzându-se din \mbr`]i[area lui, Jenny se duse la bar [i-[i mai turn` pu]in` b`utur` \n pahar. – Asta e noaptea dezv`luirilor. Sunt impresionat` c` dore[ti s` te \nsori cu mine, dar un divor] dureaz` mult [i nu sunt sigur` c` mai vreau s` trec printr-o perioad` de incertitudine. Vezi tu, Martin, [i eu m-am schimbat \ntre timp. Nu mai sunt atât de r`bd`toare. {i [tii ce cred? |n ciuda celor spuse de tine, \]i iube[ti so]ia mai mult decât \]i dai seama. A[a c` ar fi mai bine s` plec, dup` cum mi-am propus. – Cum po]i spune acum a[a ceva? Te rog s`-mi acorzi pu]in timp [i-]i promit c` voi discuta cu Sylvia despre divor]. – |ntre a discuta [i a face ceva e o mare diferen]`. Cu p`rin]ii t`i ai dicutat dou`zeci [i cinci de ani. Crezi c` va fi altfel dac` vei discuta cu so]ia ta? – O cunosc bine pe Sylvia. Este o femeie extraordinar` [i m` va \n]elege. – Doamne, Martin... cât e[ti de naiv. Femeile niciodat` nu sunt \n]eleg`toare atunci când so]ii vor s` le p`r`seasc`. – O cunosc pe Sylvia. Ai \ncredere \n mine. – Nu mai am \ncredere \n nimeni.

ILUZIA IUBIRII

146

– Eu sunt de vin`, [tiu, dar te rog s` nu pleci. Jenny se duse lâng` fereastr` [i privi afar`. |n dep`rtare se vedea Bay Bridge, iar str`zile erau \mpodobite cu becule]e de cr`ciun. Dac` l-ar fi putut crede pe Martin, ar fi fost cea mai fericit` femeie din lume. Dar cuvântul „\ncredere“ disp`ruse de mult din vocabularul ei, de[i \n clipa aceea \l dorea pe Martin mai mult decât \[i dorise ceva vreodat`. Se gândi la so]ia lui Martin, dar n-avea de ce s`-[i fac` probleme \n privin]a ei. Sylvia avea familia ei, copiii, [i fusese so]ia lui to]i anii aceia \n care ea fusese singur`. Nu-i ducea ea grija Sylviei! Iar \ntâlnirea cu Martin fusese o simpl` \ntâmplare. Nu se poate ca Dumnezeu s` fi pus la cale o glum` diabolic`. {i \n clipa aceea Jenny lu` o hot`râre: dac`, \ntr-adev`r, Martin o dorea, va trebui s` a[tepte, numai c` de aceast` dat` ea va r`mâne ferm` pe pozi]ie, [i va lupta pentru el. Dorea s` fie fericit` [i-l va avea pe Martin cu orice pre]. Tres`ri când el \i atinse bra]ul. Nu te gr`bi, Jenny. Ai r`bdare. – |]i torn ceva de b`ut, Martin? – Numai dac`-mi promi]i c` nu pleci. – Plec numai \n vacan]a de s`rb`tori. N-ar fi corect din partea ta s-o la[i singur` pe Sylvia s`pt`mâna asta. Dup` aceea po]i vorbi cu ea. – Ah, iubito, te iubesc atât de mult, \i [opti el strângând-o \n bra]e. Apoi stinse lumina [i o s`rut` cu pasiune. Mai mult decât orice pe lume dorea s`-i simt` trupul, ca alt`dat`, tânjind dup` el. Dorea s-o mângâie, s-o excite, s` prind` patima iubirii pe care n-o putuse uita niciodat`. Când \i s`rut` sânii [i ea gemu de pl`cere o ridic` \n bra]e, uitând de toate \n afar` de dorin]a de nest`pânit. Când o penetr` fu cuprins de o bucurie pe care n-o mai sim]ise vreodat`, iar când o sim]i excitându-se se lipi [i mai mult de ea, urcând \mpreun` culmile pasiunii. Epuiza]i, r`m`ser` \nl`n]ui]i, cu trupurile umede de transpira]ie. – Oh, Doamne, Jenny, aproape c` uitasem cum e. Când te \ntorci plec`m \mpreun` undeva. – Mi-ar pl`cea. – Sunt fericit. Am s` fac rezerv`ri la hotelul Beverly Hills [i te sun când ajungi \n Hog Kong. Promite-mi c` te \ntorci. – Promit. De data asta nu te mai p`r`sesc, Martin.

147

CYNTHIA FREEMAN

*** |n familia Roth s`rb`torile Cr`ciunului erau un prilej de bucurie. De[i nu o socoteau o s`rb`toare religioas`, Chanukah fiind la ei ziua \n care primeau [i ofereau daruri, \mpodobeau bradul [i \ntreaga familie se aduna la masa de prânz. Anul acela Julian veni cu so]ia sa, iar Amy, a c`rei zi de na[tere c`dea a doua zi, p`rea fericit` s` petreac` acas` o s`pt`mân`. Dar lui Martin \i era greu s` se prefac`. Se gândea la Jenny care era singur` \n Hong Kong [i la Sylvia a c`rei via]` era pe cale s-o distrug`. O suna \n fiecare diminea]` de la telefonul personal, iar \n ziua de Cr`ciun vorbele ei \l obsedar` tot timpul. – Anul viitor vom fi \mpreun`, nu-i a[a, Martin? Pe undeva, insisten]a ei \l irit`. Nu dorea s-o r`neasc` pe Sylvia, dar Jenny mai fusese o dat` ]apul isp`[itor, iar \n momentul de fa]` nu-l avea decât pe el. Sylvia avea copiii [i familia ei. Dar [i rudele lui ar fi avut grij` de ea. El era cel care ar fi fost blamat de familie [i prieteni [i n-ar fi fost \n stare s`-[i justifice faptele decât spunându-le c` m`car o dat` \n via]` are [i el dreptul s` se gândeasc` la propria persoan`. Timpul zbura [i dac` nu ac]iona imediat, alt` [ans` nu mai avea. Cu toate acestea, era chinuit de remu[c`ri. |n cele din urm`, \ntr-o sear`, târziu, se hot`r\ s`-l sune pe Dominic de[i nu o mai f`cuse de câ]iva ani, cu excep]ia ur`rilor de s`rb`tori. – Dom, m` bucur c` te aud. Mi-era team` c` nu te g`sesc acas`, zise când \l auzi la cel`lalt cap`t al firului. – |n nici un caz, \i r`spunse Dominic, c`s`torit pentru a doua oar`. M-am potolit. Lui Betty nu-i pl`cea stilul meu de via]`, a[a c` m-am conformat. Cum merg treburile, b`trâne? C`rui fapt \i datorez surpriza acestui telefon? – Am probleme, ca de obicei, spuse Martin f`r` s` ezite. |ntotdeauna m-ai sf`tuit de bine [i acum, mai mult ca niciodat`, am nevoie de sfatul t`u. {i-i povesti despre \ntâlnirea cu Jenny [i urm`rile acesteia. Niciodat` n-am \ncetat s-o iubesc. Când se \ntoarce plec`m undeva \mpreun` s` punem lucrurile la punct, apoi am s`-i spun Sylviei... {i se opri, a[teptând felicit`ri pentru decizia luat`. De fapt, acesta era adev`ratul motiv pentru care-l sunase. R`spunsul lui Dom \l [oc`.

ILUZIA IUBIRII

148

– Nu te sf`tuiesc s` te gr`be[ti \n a-]i schimba via]a doar fiindc` Jenny s-a \ntors la tine. Culc`-te cu ea dac`-]i place, dar adu-]i aminte c` [i prima oar` ]i-a cerut mai mult decât \i puteai oferi. – Credeam c` \i e[ti prieten. Cândva spuneai c` trebuie s` lupt pentru ea. N-am f`cut-o [i, cu siguran]`, n-a dus o via]` tocmai fericit`. – E posibil, dar asta nu \ntodeauna \i face pe oameni s` fie mai \n]eleg`tori. Voi doi mai mereu avea]i ceva de \mp`r]it. De ce crezi c` lucrurile vor merge mai bine de data asta? Martin \ncrerc` s`-l \ntrerup`, \ns` Dom nu-l l`s`, continuând: Ascult`-m`, Sylvia este o femeie extraordinar`. Mai \ntâi asigur`-te c` nu renun]i la via]a de familie pentru un foc de paie care se poate stinge peste un an. Poate ]i se pare ciudat c` tocmai eu \]i spun asta, dar familia \nseamn` totul. Chiar dac` copiii au plecat de acas`, rela]ia cu ei va fi cu totul alta dac` te despar]i de Sylvia. }ine minte ce-]i spun. N-ai decât s` tr`ie[ti cu Jenny, dar nu divor]a. – |n]eleg, Dom, dar crede-m` c` nu mi-e u[or. E ultima [ans` de a fi fericit. Dac` o scap, totul s-a sfâr[it. – Sunt al`turi de tine, indiferent de decizia pe care o vei lua, dar gânde[te-te bine ce vrei, \ncheie Dominic, apoi \nchise telefonul. Martin puse jos receptorul, tulburat, [i se furi[` \n dormitor unde Sylvia dormea adânc. A doua zi nu-[i putea ascunde starea de \ncordare \n care se afla. Sylvia \ncerc` s` simuleze c` totul e \n regul`, dar când Julian o lu` deoparte [i o \ntreb` ce e cu Martin, nu [tiu ce s`-i r`spund`. – Nu [tiu la ce te referi. – Haide, mam`, doar nu e[ti oarb`. Crezi c` mai are ceva \mpotriva c`s`toriei mele? – Ah, Julian, nu vorbi prostii! Dac` am avut vreodat` \ndoieli, au disp`rut de mult. – Atunci, ce-o fi cu el? – Nu [tiu. El zice c` \l streseaz` problemele de la birou. Dar Sylvia era mult mai nelini[tit` decât l`sa s` se vad`, \ns` nu era pentru prima dat` \n c`snicia lor când Martin se sim]ea deprimat, [i de fiecare dat` \[i revenise. Cel mai \n]elept lucru era s` a[tepte. Dup` dou`zeci [i cinci de ani de c`snicie \l cuno[tea destul de bine pentru a-i da timp s`-[i rezolve problemele de unul singur.

149

CYNTHIA FREEMAN

|n s`pt`mâna care urm` Sylvia reu[i s`-[i p`streze calmul, dar \n ajunul Anului Nou Martin fu atât de ab`tut \ncât ea nu-[i mai putu ascunde \ngrijorarea. Noroc c` nu-i putea citi gândurile, fiindc` ele erau \ndreptate numai spre Jenny. Pe 2 ianuarie, Martin se trezi devreme. Jenny se \ntorcea \n California [i stabiliser` s` se \ntâlneasc` \n seara aceea \n Los Angeles. |i spusese Sylviei c` pleac` la o conferin]`, dar când urc` \n avion era chinuit de remu[c`ri. Nu-i vorbise despre un eventual divor] [i se \ntreba cât se va mai preface c` totul e \n regul`. |n avion se hot`r\ ca la \ntoarcere s`-i spun` Sylviei adev`rul, dar \n a[a fel \ncât s` nu sufere. Dar, o dat` ajuns \n Los Angeles, nimic nu merse cum trebuie. Func]ionarul de la recep]ia hotelului \i d`du un bilet \n care Jenny \l anun]a c` pierduse avionul \n Hawaii [i c` nu [tie când ajunge. Semn` \n registru [i urc` \n camer`, apoi \[i comand` vinul preferat [i d`du drumul la ap` s` umple cada. O jum`tate de or` mai târziu se cufund` \n apa fierbinte, cu un pahar de Chablis a[ezat \n suportul pentru s`pun. Când \[i sim]i corpul relaxat \ncepu s` se gândeasc` la Jenny. Ce tandr` [i \n]eleg`toare fusese cu el. {i se jur` s` recupereze to]i acei ani de când o p`r`sise la New York. Apoi se gândi la Sylvia, \ntrebându-se cum s-o menajeze. Fusese o so]ie [i o mam` bun` [i nu merita s` sufere. Dar Bess ce va spune? Probabil c` niciodat` nu-l va ierta. Ie[i din cad` [i-[i puse halatul [i \nc` mai \ncerca s`-[i rânduiasc` gândurile când auzi o b`taie \n u[`. B`nui c` este chelnerul care cine [tie ce uitase, dar când deschise, \n prag era Jenny care-i zâmbea [i ochii \i str`luceau de bucurie. – Slav` Domnului, ai sosit! Apoi o lu` \n bra]e [i o \nvârti pân` c`zur` pe pat, râzând \n timp ce-[i scoteau hainele. Când f`cea dragoste cu Jenny se sim]ea ca \n tinere]e. Parc` avea dou`zeci de ani, iar Sylvia n-ar fi existat. Dup` aceea adormir` [i când se trezir` el o \ntreb` ce-ar vrea s` fac` \n seara aceea. – Nu [tiu, Martin... r`mânem aici, ie[im undeva... cum vrei tu. – Dup` mine, a[ petrece toat` s`pt`mâna \n pat, dar ne-ar prinde acum o cin` bun`. Am auzit c` Ma Maison este un restaurant deschis de curând. Ce-ar fi s` \ncerc`m acolo? – Mergem unde spui tu, iubitule. Eu sunt fericit` c` sunt cu tine.

ILUZIA IUBIRII

150

*** |n timp ce se \ndrepta spre Woodside \[i repeta ce-i va spune Sylviei, dar când ajunse acas` era atât de ab`tut \ncât nu b`g` imediat ma[ina \n garaj. Opri motorul [i r`mase \n`untru, gândindu-se cum s`-i spun` Sylviei c` o p`r`se[te. Se cuno[teau de o via]` [i nu merita s` se poarte astfel cu ea. |nainte de c`s`torie \l a[teptase s` se \ntoarc` de pe front, apoi de la New York, [i s` termine leg`tura cu Jenny, iar ca so]ie, \i fusese loial` [i devotat`, iar acum el era gata s`-i distrug` via]a. Cobor\ din ma[in` [i o porni pe alee spre u[`. Inima \i b`tea cu putere când intr` \n hol. Urc` sc`rile \ncet [i r`mase \n fa]a u[ii dormitorului, o camer` pe care deja nu o mai considera [i a sa. Hot`rât s` divor]eze, sim]ea c` nu mai are nici un drept asupra casei. R`suci mânerul [i deschise u[a. Sylvia era \n pat [i mânca un m`r. Avea fa]a bronzat` [i se unse cu crem` pe nas. – Martin, iubitule, nu m` a[teptam s` vii la ora asta, \l \ntâmpin`, \ntinzând bra]ele spre el. – Am luat o curs` mai devreme, spuse el, f`cându-[i de lucru cu coresponden]a g`sit` pe comod`, ca s`-i evite \mbr`]i[area. – M` bucur. Cum a fost? – Bine, bine... te superi dac` cobor s`-mi torn ceva de b`ut? – Nu, cobor [i eu \ntr-o clip`. Martin \[i turn` un whisky [i se duse la fereastr`, privind \n \ntunericul de afar`, de parc` de acolo ar fi a[teptat ni[te r`spunsuri. |nc` nu se hot`râse cum s` abordeze discu]ia, când Sylvia intr` \n camer`. Abia acum sim]i c` este \ncordat. – Martin, stai jos [i poveste[te-mi. Se \ntoarse, se uit` la ea, apoi se a[ez` pe un scaun [i sorbi din pahar. – Ce-i cu tine, Martin? El scutur` din cap. – Dac` ai probleme, nu crezi c` te ajut` dac` discut`m? Martin nu spuse nimic. – Te rog, Martin, nu te feri de mine. Pur [i simplu nu-i putea spune \n seara asta. O va suna pe Jenny [i ea \l va \n]elege.

151

CYNTHIA FREEMAN

– M` duc s` m` culc. Scuz`-m`, dar am avut o s`pt`mân` foarte grea. – Te, rog, Martin, spune-mi ce-i cu tine. – Sylvia, te iubesc [i te voi iubi mereu. De asta \mi vine foarte greu s`-]i spun. Sylvia \[i sim]i inima tres`rind \n piept. – De ce ]i-e greu s`-mi spui? – Nu vreau s` te fac s` suferi. Chiar nu [tiu cum s`-]i spun. – Ce s`-mi spui? – N-a[ vrea s` m` ur`[ti... Se opri ca s`-[i fac` curaj, apoi continu`, aproape \n [oapt`. M-am \ntâlnit, din \ntâmplare, cu Jenny McCoy [i mi-am dat seama c` \nc` o iubesc. To]i ace[ti ani m-am min]it c` nu mai face parte din via]a mea. Când am v`zut-o mi-am dat seama c` nu o pot p`r`si din nou. Singurul meu regret este c` tu vei suferi. Sylvia sim]i c` i se face r`u. Deci, ultimile zece zile cu Jenny [i le petrecuse. {tia c` orice ar fi zis \n clipa aceea, le-ar fi afectat c`snicia. Nu trebuia s` se enerveze. Oricum, era prea stupefiat` ca s`-i poat` spune ce simte. – Vrei s`-mi aduci ceva de b`ut? reu[i s` spun` \n cele din urm`. Lu` paharul cu mâna tremurând [i-l d`du peste cap. – Doamne, Martin... [i cu noi ce se va \ntâmpla? – Oh, Sylvia, nu [tiu cum s`-]i spun. La fel de greu mi-ar fi fost mâine sau poimânie... Vreau s` divor]`m. Sylvia sim]i c` lumea se pr`bu[e[te \n jurul ei. Se a[teptase ca el s`-i m`rturiseasc` - [i de asta se temuse - c` avusese o aventur`. S-ar fi sup`rat pe el dar, pân` la urm`, l-ar fi iertat. Când colo \i spunea c` o p`r`se[te. Ei bine, nu-i va acorda divor]ul. {i ea va lupta pentru el. |l câ[tigase [i cu dou`zeci [i cinci de ani \n urm` [i poate \l va câ[tiga [i acum. |n toate c`r]ile de specialitate scria despre perioada critic` din via]a b`rbatului. Secretul era ca ea s` nu se enerveze. – Martin, gânde[te-te bine ce faci. Nu te pripi, \i spuse ea pe un ton cât mai calm posibil. – Sylvia, se pare c` nu \n]elegi. Nu ac]ionez sub impulsul momentului. Vreau s` fiu liber. M` simt \ngrozitor... dar asta n-are nici o leg`tur` cu tine. – N-are nici o leg`tur` cu mine? ridic` ea vocea. Dar cu cine are leg`tur`? Sunt so]ia ta.

ILUZIA IUBIRII

152

– Voiam s` spun c` tu nu ai nici o vin`. Ai fost o so]ie minunat`... – {i to]i ace[ti ani nu \nseamn` nimic pentru tine? Renun]i la familie pentru o femeie pe care n-ai mai v`zut-o de un sfert de secol? – Iart`-m`, Sylvia. – S` te iert? Mi-am dedicat via]a acestei c`snicii, dar nu ]i-o spun ca s` m` plâng, ci ca pe un fapt. – Te rog, Sylvia. Cred c` niciodat` n-am \ncetat s-o iubesc. – Oh, Doamne, Martin, vrei s` spui c` atunci când erai cu mine \n pat te gândeai la ea? – Nu, nu. |n]elege c` te-am iubit [i \nc` te iubesc. – Martin, nu \nr`ut`]i lucrurile. Dac` m-ai iubi, nu mi-ai cere divor]ul. Martin se apropie de canapeaua pe care st`tea [i \ngenunche. – Te iubesc, Sylvia, [i dac` a[ putea s` te scutesc de aceast` suferin]`, a[ face-o. Dar Sylvia nu mai auzi ce-i spune fiindc` izbucni \n lacrimi [i numai când el o lu` \n bra]e se lini[ti. Nn va renun]a la el atât de u[or. Va lupta cu acelea[i arme cu care o f`cuse odinioar`: r`bdare, \n]elegere [i puterea dragostei. Se \ndrept` din umeri [i-i ceru lui Martin s`-i mai toarne b`utur` \n pahar apoi, adunându-[i tot curajul de care era capabil` \i spuse: – Stai jos [i poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat. Sunt preg`tit` s` te ascult. {i Martin \i povesti totul, de când o \ntâlnise pe Jenny \nainte de Cr`ciun, pân` \n clipa aceea. – Ai iubit-o tot timpul, nu-i a[a? – Cred c` m-a obsedat. Când a disp`rut m-am sim]it r`spunz`tor pentru via]a ei. Dac` asta s-ar repeta nu mi-a[ ierta-o niciodat`. Sylvia \[i \nghi]i nodul din gât. – Ai putea continua s-o vezi f`r` s` divor]`m. Voi \ncerca s` fiu \n]eleg`toare, dac`-mi promi]i c` nu vei gr`bi lucrurile. Caut` s-o cuno[ti mai bine. Dup` atâ]ia ani sunte]i aproape doi str`ini. Poate c` nu \ncerci decât s`-]i reg`se[ti ani tinere]ii. Nu [tiu. Nu sunt psiholog. Sunt doar o femeie care-[i iube[te so]ul cu disperare. Apoi, sim]induse de parc` [i-ar fi \nfipt un cu]it \n inim`, continu`: Locui]i \mpreun` o vreme [i vezi dac` ce sim]i pentru ea este, \ntr-adev`r, dragoste. Dac` peste [ase luni mai dore[ti acest lucru, am s`-]i acord divor]ul. Martin era uluit. Sylvia era o femeie extraordinar`, exact cum \i spusese [i lui Jenny. Oh, Doamne, de ce nu o putea iubi pe cât ar fi meritat?

153

CYNTHIA FREEMAN

– Ai suporta o asemenea situa]ie? – Dac` trebuie o fac [i pe asta, zise ea, ridicându-se. Sunt obosit`. Sun-o pe Jenny, s-au du-te la ea dac` vrei. Acum vreau s` fiu singur`. {i ie[i din camer` cu capul sus, dar o dat` ajuns` \n dormitor, izbucni \n plâns. Intr` \n baie [i se privi \n oglind`, spunându-[i cu voce tare: Proasto, e[ti cea mai proast` femeie de pe lumea asta. |l mai vrei când [tii c` iube[te alt` femeie, c` \ntotdeauna a iubit-o? Apoi, imaginându-[i-i pe amândoi \n Los Angeles, izbucni: Târf`... târf` irlandez`, n-am s` te las s`-mi distrugi via]a. {i luând o sticl` cu s`ruri de baie o arunc` pe perete cu toat` puterea, f`când-o ]`nd`ri, dup` care se a[ez` pe jos rezemându-[i capul de cad`. – Teiubesc, Martin, te iubesc. |ntoarce-te... te rog... *** Când Martin o sun` [i-i spuse c` vine \n ora[, Jenny se gr`bi s` fie gata la timp. Dup` ce comand` [ampanie, f`cu repede o baie [i se \mbr`c` \ntr-un halat de cas` din m`tase ro[ie. Când auzi b`taia \n u[` alerg` [i i se arunc` \n bra]e, apoi v`zându-l tras la fa]` [i cu privirea \ndurerat`, realiz` c` nici nu mai putea fi vorba de ceea ce anticipase. |l trase de mân` spre canapea [i-i turn` whisky \ntr-un pahar. Nu p`rea un moment potrivit pentru a bea [ampanie. Bietul Martin, \[i spuse. Probabil c` Sylvia i-a f`cut o scen`. Deci, nu e atât de \n]eleg`toare pe cât credea el. Cu atât mai bine! A[a \i va fi mai u[or s-o p`r`seasc`. De aceast` dat` nu-l va mai l`sa s` plece. {i s` se termine o dat` cu doamna Martin Roth! Palid, Martin se uita fix la paharul cu b`utur`. – B`nuiesc c` te sim]i \ngrozitor, spuse Jenny luându-i mâna \ntr-a ei. Nu-i deloc u[or s` dep`[e[ti asemenea situa]ii dar slav` Domnului c` totul s-a terminat. E bine c` a aflat. – Da, a aflat. Tonul lui o sperie. |ncercând s`-[i revin`, repet`: – B`nuiesc c` te sim]i \ngrozitor. S-a \nfuriat când i-ai spus? – Nu, a r`mas forte calm`. – Poveste[te-mi cum a fost. – Sylvia a fost cât se poate de \n]eleg`toare. Nu [tiu dac` alt` femeie \n locul ei ar fi ac]ionat cu atâta tact.

ILUZIA IUBIRII

154

– Frumos din partea ta c` \i ei ap`rarea, dar nu mi-ai spus ce-a]i hot`rât. – Crede c` ar trebui s` locuim \mpreun` pentru a ne clarifica sentimentele, apoi \mi va acorda divor]ul. Jenny abia \[i st`pânea furia. Nici o femeie nu avea nevoie de permisiunea alteia pentru a se culca cu b`rbatul iubit. Imediat, \ns`, realiz` c` Sylvia ac]ionase cu mult` \n]elepciune. {i ea va proceda la fel. – Mi se pare corect. De fapt, nici nu m` surprinde grija ei \n ce te prive[te. – Sylvia a fost o so]ie bun` [i nu vreau s`-i provoc [i alte suferin]e. – Fii sincer cu mine, Martin. Chiar nu o mai iube[ti? – Nu a[a cum te gânde[ti tu. Trebuie s` \n]elegi c` Sylvia a jucat un rol important \n via]a mea [i nu-mi poate fi indiferent`. E mama copiilor mei, s-a \ngrijit de cas`, iar pentru Bess a fost ca o fiic`. Jenny [tia c` nu procedeaz` cum trebuie, dar nu se putu ab]ine s` nu spun`: – Poate ar fi trebuit s`-]i sondezi cu mai mult` aten]ie sufletul, \nainte s` m` rogi s` plec cu tine. Martin r`mase \ncremenit. – N-ai ascultat nimic din ce ]i-am spus \n seara asta... – Ba da, Martin. Am ascultat cu mult` aten]ie. Ce-ar fi dac` tu ai \ncerca s` m` \n]elegi? De data asta eu am prioritate. Dac` \nc` n-ai priceput, pleac` [i uit`-m`. Jenni fugi \n dormitor, se arunc` \n pat [i \ncepu s` plâng`. Tot Sylvia ie[ise victorioas`. Martin se duse dup` ea [i o lu` \n bra]e, leg`nând-o ca pe un copil. – Jenny, iubito, e o situa]ie grea pentru amândoi. |n]elege c` te iubesc [i hai s` nu ne mai cert`m. Jenny \i scoase batista din buzunar [i-[i [terse lacrimile. – Iart`-m`, Martin, dar mi-e atât de fric`. Voiam s` te rog s`-i ceri imediat divor]ul. Nu vezi c` trage de timp? Nu-]i va da drumul atât de u[or, ba m` tem c` nu te va l`sa s` pleci. {i-a f`cut un plan ca s` ne despart`. Martin oft`. – Iubito, Sylvia nu e genul de femeie care s` premediteze ceva. Cred c` \n]elegi \n ce stare era \n seara asta.

155

CYNTHIA FREEMAN

Oricât de greu i-ar fi fost, Jenny trebuia s` admit` c` Sylvia se comportase mai bine decât ea. – Ai dreptate, Martin. Iart`-m`, dar sentimentul de nesiguran]` ne \mpinge la lucruri pe care nu dorim s` le facem. Cât crezi c` va mai dura pân` s` facem planuri \n ceea ce ne prive[te? – S-o l`s`m s` se obi[nuiasc` cu plecarea mea [i peste câteva s`pt`mâni am s` discut din nou cu ea. |n urm`toarele s`pt`mâni Martin \[i mut` hainele de iarn` \n apartamentul pe care-l \nchiriaser` \n Russian Hill. |ntr-o zi când cobora sc`rile cu dou` valize grele, \ncerc` s` evite privirea \nl`crimat` a Sylviei [i \i fu recunosc`tor c` se ab]ine de la repro[uri. |n schimb, mama sa nu-i ar`t` aceea[i \n]elegere. |n ]ipete [i urlete \i spuse c` este nebun dac` p`r`se[te o femeie ca Sylvia pentru o tic`loas` de cre[tin`. Sylvia fu nevoit` s-o calmeze pentru ca Martin s` poat` pleca. |n general, Sylvia se comporta nea[teptat de bine, uneori chiar mai bine decât Jenny, care era furioas` c` Martin insistase ca rela]ia lor s` r`mân` secret`. Sylvia nu-i anun]ase \nc` pe copii, iar \n privin]a vecinilor [i prietenilor, ace[tia aveau destul timp c` comenteze dup` ce divor]ul se va pronun]a. Jenny mai era sup`rat` [i pentru faptul c` Martin \nchiriase un apartament mic, \n compara]ie cu casa din Woodside \n care se l`f`ia Sylvia. Seara, când Martin se \ntorcea acas`, deseori o g`sea nervoas` [i ar]`goas`. Acolo unde se a[teptase s` g`seasc` fericirea, d`dea de atmosfer` \nc`rcat`. Câteodat` singurele momente de lini[te le g`sea la Woodside, când se ducea s` discute cu Sylvia. De[i nu spusese nim`nui c` se mutase de acas`, cei care intrau \n contact sim]eau c` Martin este \ngrozitor de stresat. Nu mai lua prânzul cu partenerii [i ]ipa la secretar`, care-l [i amenin]` c`-[i d` demisia. |ntr-o diminea]` când Sylvia sun` ca s` vorbeasc` cu el, secretara vru s` i se plâng`, dar renun]` sim]ind dup` voce c` nu e \n apele ei. – V` caut` so]ia la telefon. S` v` fac leg`tura? \i spuse lui Martin. – Da, sigur. {i ridic` receptorul, \ntrebându-se de ce l-o fi sunând. – Ce faci, iubitule? \l \ntreb` Sylvia, de parc` nu s-ar fi \ntâmplat nimic.

ILUZIA IUBIRII

156

– Bine, tu ce faci? Adev`rul era c` tr`ia un infern. Nici nu mai [tia de câte ori luase receptorul \n mân` s`-i telefoneze lui Martin ca s`-l roage s` se \ntoarc` acas`. Avea tot timpul s-o fac` mai târziu, dac` el ar fi insistat \n privin]a divor]ului. Bess n-o \n]elegea cum de renun]` atât de u[or la lupt`, dându-i frâu liber [i \nlesnind planul lui Jenny McCoy de a deveni doamna Martin Roth. Dar Sylvia nu-[i divulg` gândurile [i nu f`cu deloc presiuni asupra lui Martin. – }inând cont de \mprejur`ri, m` simt mult mai bine decât m` a[teptam. Te-am sunat s` te \ntreb dac` ast`zi e[ti liber la prânz. – Da, mi-ar face pl`cere s` ne vedem. – Unde ne \ntâlnim? – La Doro’s e bine? La dou`sprezece [i jum`tate. – Perfect. Ne vedem acolo. Dup` ce \nchise telefonul, Martin \i spuse secretarei s` rezerve o mas` la Doro’s. *** Fix la dou`sprezece [i jum`tate, Sylvia intr` \n restaurant, ar`tând ca un manechin din Vogue. Trei ore \i trebuiser` ca s` ating` o asemenea performan]` - una la coafor, una la salonul de cosmetic` [i \nc` una probându-[i rochiile din garderob`. Martin nu-[i amintea s` fi ar`tat vreodat` atât de frumoas`, nici chiar \n ziua nun]ii lor. Când li se aduse lista de meniuri Martin nici nu se uit` la ea, fiindc` el \ntotdeauna comanda salat` sau pui la gr`tar. |n schimb, Sylvia comand` scoici, friptur` de miel [i salat` verde. Iar Martin r`mase surprins, [tiind c` la prânz ea m`nânc` foarte pu]in, dar fu [i mai surprins când v`zu c` nu l`sase nimic \n farfurie. Abia atingându-se de mâncare, se uita la ea cu coada ochiului. |[i schimbase coafura [i foloseau un parfum nou. Parc` i-ar fi spus, \ntr-un mod foarte subtil, c` absen]a lui \i prie[te - ceea ce nu-l \ncânta deloc. La desert Sylvia comand` o tart` cu mere [i un nes dublu. Pân` atunci discutaser` lucruri f`r` importan]` dar sosise momentul s` vorbeasc` serios.

157

CYNTHIA FREEMAN

Sylvia se ruga s`-[i p`streze calmul. Tot prânzul acela fusese o mascarad`. Nu voia ca Martin s` cread` c` sufer`, de[i pentru ea ultimile dou` luni fuseser` un co[mar. – Cred c` te \ntrebi de ce am vrut s` ne vedem azi. Am hot`rât s` plec la Reno fiindc` se pare c` lucrurile nu mai pot fi \ndreptate. Noi doi am fost mai mult decât so] [i so]ie. Ne cunoa[tem de o via]` [i ai fost cel mai bun prieten al meu. |n ultimile dou` luni am avut destul timp s` m` gândesc. A[ putea s` nu-]i acord divor]ul, dar la ce bun? Nu vreau s` te for]ez s` te \ntorci. Dac` Jenny ar fi fost o simpl` aventur` te-a[ fi putut ierta, dar se pare c` o iube[ti [i vrei s` fii cu ea. Nu doresc s` m` r`zbun, ci s` rezolv situa]ia civilizat. B`nuiesc c` nu vom r`mâne prieteni, a[a c` \]i doresc mult` fericire. Când Sylvia termin` ce avea de spus, Martin aproape c` plângea. Dac` l-ar fi \nfruntat, s-ar fi ap`rat. Dac` i-ar fi adus acuza]ii, ar fi \ncercat s` se justifice. Dar a[a, ie[ind afar` sub soarele palid de martie, pentru prima oar` se \ntreb` dac` Jenny va fi \n stare s` umple golul l`sat de sfâr[itul c`sniciei sale. *** |n seara aceea, când ajunse acas`, o \mbr`]i[` pe Jenny f`r` s` spun` un cuvânt [i r`maser` a[a, f`r` s`-[i vorbeasc`, pân` când ea se duse [i se a[ez` pe canapea, uitându-se \n sus spre el, sim]ind c` ceva se \ntâmplase. {i fiindc` el r`mase t`cut, \l trase s` se a[eze lâng` ea. – Iubitule, ai s`-mi spui ceva? – Am luat prânzul cu Sylvia. Pleac` la Reno. Jenny se sim]i cuprins` de un val de emo]ie: câ[tigase. Dar v`zându-i expresia serioas`, \[i ascunse bucuria [i-l \ntreb`: – Când? – S`pt`mâna asta. – Martin, iubitule, sper c` nu regre]i nimic. – Nu, min]i el. Pu]in. – N-am cuvinte s`-]i spun cât sunt de fericit`. De acum \ncolo n-o s` ne mai ascundem. O s` ne lu`m un apartament frumos [i vom merge la teatru [i la oper`.

ILUZIA IUBIRII

158

– La asta m-am gândit \ntreaga dup`-amiaz`. Sylviei \i va fi foarte greu dac` r`mânem \n San Francisco. Tr`ie[te aici de o via]` [i activeaz` \n mediile culturale. Aproape to]i cei pe care-i cuno[team \i sunt prieteni. Oriunde ne-am duce am da peste ei. Lui Jenny nu-i venea s`-[i cread` urechilor. – }i-e ru[ine s` ie[i cu mine? – Ce \ntrebare e asta? Bine\n]eles c` nu. M` gândeam c` ar fi mult mai simplu pentru noi [i i-am face [i Sylviei un bine dac` ne-am muta. Familia mea [i Sylvia ocup` o anumit` pozi]ie \n aceast` comunitate. Nu m` pot afi[a \n fa]a lor cu zâmbetul pe buze. Sylvia va tr`i \n continuare aici, iar eu nu-i pot sta ca o povar` pe cap. – E vorba de mine. Eu a[ fi acea povar`. – Nu, asta n-are nici o leg`tur` cu tine. Trebuie s` ne comport`m cu decen]` [i demnitate. Ar fi minunat dac` ne-am stabili la Roma, \ntr-o vil`, sau pe Riviera, unde vrei tu, pân` se mai potolesc lucrurile. – Nu, Martin! izbucni ea. Nu inten]ionez s` fug, s` m` ascund. Dac` m` vrei, ne c`s`torim aici [i m` recuno[ti public drept so]ia ta. Vreau ca toat` lumea s` [tie c` sunt so]ia ta. Vreau s`-mi fac cump`r`turile unde [i la face [i ea, s` m` \nscriu \n comitetele pe care ea le prezideaz`, s` frecventez acelea[i medii ca [i ea. – Sylvia apar]ine acestei societ`]i cu mult \nainte de a m` \nsura cu ea. Trebuie s` \n]elegi c` bunicii ei au ajutat la cl`direa acestui ora[, sunt parte din cultura lui. |n]elegi ce-]i spun, Jenny? Nu vreau s` fiu nepoliticos, dar prezen]a ta ar rupe-o de singura leg`tur` ce i-a mai r`mas. |n plus, toate femeile te-ar privi cu du[m`nie. – Nu-mi pas`. Vreau s` sufere. {i mai vreau s` te achi]i fa]` de mine cu tot ce-am pierdut când m-ai p`r`sit. |mi e[ti dator! Marti s` \nfurie. – Nu vreau s` m` \nsor cu cineva fiindc` i-a[ datora ceva. Nu am fost singura pereche din lumea asta care s-a desp`r]it. Ce ]i s-a \ntâmplat dup` aceea n-a fost din vina mea. |mi pare r`u c` te-am l`sat singur` când a murit tata, iar \n ziua când ne-am re\ntâlnit am vrut s`-mi rescump`r gre[eala. Dar sufletul nu ]i-l pot da. Jenny \ncepu s` ]ipe ca o nebun`: – Ba da! |mi datorezi absolut totul. Dac` te-ai fi \nsurat cu mine n-a[ fi trecut prin infernul pe care l-am tr`it al`turi de Cyrus. {i dac` spui c`-]i pare r`u, s` [tii c` nu e[ti decât un mincinos de evreu...

159

CYNTHIA FREEMAN

Oh, Doamne, \[i zise când se auzi ce spune, cred c` mi-am ie[it din min]i. Cum de-am putut s`-i spun a[a ceva? Cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji, \i spuse \necându-se de plâns: – Martin, iubitule... iart`-m`... \mi pare r`u... crede-m`... \mi pare r`u. Martin se uita la ea de parc` atunci o vedea de prima oar`. – Iart`-m` [i tu, Jenny... pentru tot ce ]i-am f`cut, zise \nghi]indu-[i nodul din gât. – D`-mi voie s` m` revan[ez. – Nu, nu cred c` e posibil, ne-am r`nit destul unul pe cel`lalt. Când el se \ntoarse s` plece, se a[ez` \n fa]a lui, rugându-l din nou: – Martin... te implor... uit` ce-am spus. Iart`-m`. Te iubesc. – Nu, Jenny, mi-e team` c` nu va merge. – Dac` \ncerc`m, va merge. – Nu, nu cred, fiindc` o parte din fiin]a ta m` ur`[te [i acea parte a vrut s` m` pedepseasc` \nc` de când ne-am desp`r]it. Abia acum am \n]eles acest lucru. Iart`-m`, Jenny, dar \n primul rând, \ncearc` s` te ier]i pe tine. Se \ntoarse [i ie[i \n hol, iar Jenny se pr`bu[i pe covor, plângând. Când u[ile liftului se \nchiser`, Martin se rezem` de perete, tremurând. Urcându-se la volan porni f`r` ]int` pe str`zile udate de ploaie [i nu se opri decât pe culmea de pe Telegraph Hill. Prin cea]` se z`reau pâlpâind luminile de pe podul Golden Gate. De ce oare, figura lui Jenny [i iluzia iubirii \l urm`riser` atâ]ia ani, distrugându-i via]a? Poate ca s` \n]eleag` ar trebui s` se \ntoarc` \n trecut imediat dup` r`zboi, când trecuse printr-o a[a-numit` „criz` existen]ial`“, ne\n]elegând de ce el supravie]uise r`zboiului, de ce el, un evreu, era privilegiat \n timp c` \n lag`rele de concentrare suferiser` [i muriser` peste [ase milioane de oameni. Jenny ap`ruse \n via]a lui când se sim]ea mai vulnerabil, stârnindu-i pasiunea [i f`cându-l s` cread` c` nu poate tr`i f`r` ea. Chiar [i acum recuno[tea c` ea \l excita pân` la un punct pe care Sylvia nu-l atinsese niciodat`. Dorin]a lui devenise obsesiv`. Dar \n adâncul sufletului, [tia c` Jenny avusese dreptate: niciodat` nu inten]ionase, la modul serios, s` se \nsoare cu ea. Da, avusese drep-

ILUZIA IUBIRII

160

tate - o min]ise, inten]ionat sau nu. Iar când o re\ntâlnise de Cr`ciun, \i stârnise pasiunea, nu dragostea. Viziunea tinere]ii pierdute, Jenny, cea care \i bântuise gândurile atâ]ia ani, era doar o pl`smuire a imagina]iei sale. Singurul lucru real din via]a lui era Sylvia... cea care \ntotdeauna \i fusese aproape, cea cu care \mp`r]ise [i binele [i r`ul [i pe care, acum, aproape c` o pierduse. Se cutremur` la gândul c` acest lucru s-ar putea \ntâmpla, Se va \ntoarce la ea [i, dac` era nevoie, se va târ\ \n genunchi implorându-i iertarea. Porni motorul [i cobor\ dealul, \ndreptându-se spre cas`. *** Sylvia terminase de \mpachetat. |[i [terse fruntea de transpira]ie [i, cu o privire obosit`, se uit` la valizele rânduite una lâng` alta. |n ele \ngropase toate speran]ele [i visele ei. Oftând se duse la fereastr` [i privi gr`dina sc`ldat` \n razele lunii. Când auzi ma[ina oprind pe alee, pulsul i se acceler` [i inima \ncepu s`-i bat` cu putere. Dup` o clip`, scoase un ]ip`t de bucurie. Câ[tigase. Martin se \ntorsese acas`. Cobor\ \n fug` sc`rile, str`b`tu holul de la intrare [i deschise larg u[a. Un moment r`mase nemi[cat` \n prag, apoi privirile li se \ntâlnir`, [i se arunc` \n bra]ele lui. Vorbele erau de prisos, dar ochii lor, lacrimile de bucurie exprimau mai mult decât orice cuvânt.

Sfâr[it