Curs13-2 Telecomunicatii

13/2-1 InstalaŃii Electrice Dr. Florin POP, profesor

Cursul 13/2 Cap. 8 InstalaŃii de telecomunicaŃii şi semnalizări interioare Un sistem de comunicaŃii include un dispozitiv de transmitere, unul de recepŃie şi o cale de transmitere a fluxului de informaŃii (cu fir sau fără fir) împreună cu echipamentul necesar pentru funcŃionarea acestuia - de exemplu alimentarea cu energie electrică. Uzual, dispozitivul de transmitere este un buton de semnalizare; în acest caz, dispozitivul de recepŃie este dispus într-o poziŃie centrală. În acelaşi timp, dispozitivul de transmitere poate fi poziŃionat central - de ex. în sistemul de comandă bazat pe timp sau în cel de căutare de persoane - de tip pager. În alte cazuri - în sistemul de telefonie sau telex/fax - dispozitivele de transmitere şi recepŃie sunt combinate într-o singură unitate. Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaŃiilor de telecomunicaŃii şi semnalizări din clădiri civile şi de producŃie I 18/1-2000 şi I18/2-2002 se referă la - instalaŃii de telefonie - instalaŃii de ceasoficare - instalaŃii de interfon, dispecer şi căutare de persoane - instalaŃii de radioamplificare - instalaŃii de televiziune cu circuit închis - instalaŃii pentru transmiterea de date - instalaŃii pentru semnalizarea incendiilor - instalaŃii de pază contra efracŃiei. La proiectarea şi executarea instalaŃiilor interioare de telecomunicaŃii, beneficiarul şi proiectantul (de tehnologie) vor preciza sistemele de telecomunicaŃii şi curenŃi slabi necesare şi condiŃiile performante ale acestora. InstalaŃii de telefonie InstalaŃii pentru cel puŃin un post telefonic se prevăd în apartamentele clădirilor de locuit. Pentru fiecare post (apartament sau garsonieră) se montează două circuite formate din conductoare sau cabluri între doza telefonică şi nişă. Racordurile la blocurile de locuinŃe se execută pentru fiecare scară în parte. Ele conŃin o conductă pentru cablul telefonic şi o conductă pentru reŃeaua de televiziune în cablu. Capacitatea racordurilor telefonice se dimensionează în funcŃie de potenŃialul maxim (numărul total de familii ce poate fi racordat); capacitatea racordului va fi 120-130% din potenŃialul maxim. Postul telefonic cuprinde circuitul de racord între punctul de concentrare şi distribuŃie (nişă, cutie terminală) şi punctul de concentrare al aparatului telefonic (conector), aparatul telefonic propriu-zis şi toate elementele auxiliare necesare conectării şi utilizării aparatului respectiv (alte aparate telefonice, chei comutatoare, rozetă, conectori, cordoane de legătură, prize, sonerie) InstalaŃia de telefonie publică este în responsabilitatea administraŃiei poştale Romtelecom. InstalaŃia de telefonie privată este conectată la reŃeaua de telefonie urbană prin linii de schimb, facând parte opreaŃional din aceasta. InstalaŃia de telefonie privată permite comunicaŃii interne prin extensii ale sistemului şi externe, prin liniile de schimb. ComunicaŃiile interne nu atrag după sine costuri. InstalaŃiile interioare sunt de dimensiuni mici (minimum două linii telefonice) - birouri, case unifamiliale, agenŃii de vânzare, medii sau mari - unităŃi

13/2-2

industriale, spaŃii comerciale, clădiri administrative - figura 8.1. Un sistem des folosit este cel de tip “secretariat”, cu aparate cu facilitate de vorbire cu mână liberă (hand-free), preluare de mesaje. În clădiri de locuit se instalează conducte (cabluri) pe verticală cu boxe de distribuŃie la fiecare nivel şi ramificaŃii pe orizontală spre apartamente - figura 8.2; poziŃionarea aparatului telefonic se face prin priză. În clădiri cu birouri, întreprinderi, magazine este importantă asigurarea flexibilităŃii şi adaptarea la condiŃiile concrete de spaŃiu; în acest scop, reŃeaua de distribuŃie se amplasează în canale pozate în pardoseală sau în plinte pe sub ferestre. Toate liniile sunt colectate în tabloul principal de distribuŃie - figura 8.3; dacă instalaŃia telefonică este extinsă la mai multe clădiri, fiecare clădire este conectată la tabloul principal prin cabluri. Tablourile de distribuŃie la fiecare etaj sunt amplasate în casa scării (sau în imediata apropiere) şi sunt alimentate pe verticală de la tabloul principal. InstalaŃii de interfon şi căutare de persoane InstalaŃiile de sonerie şi interfon sunt utilizate în clădiri de locuit şi în spaŃii de afaceri, şcoli, clădiri industriale. Domeniul principal de aplicare este cel al clădirilor de locuit, pentru ca vizitatorii să-şi poată anunŃa sosirea prin intermediul unor semnale audio. Cele mai generale dispozitive audio includ sonerii electrice, buzzere şi gonguri în interior, respectiv sonerii, hupe şi sirene în exterior. Tensiunea de alimentare este de 8 - 12 V c.a. în interior, respectiv 220 V c.a. în exterior. InstalaŃii de sonerie. Cel mai simplu şi economic mijloc de a produce semnale de apel este instalaŃia de sonerie; ea include o largă varietate de dispozitive de semnalizare. O astfel de instalaŃie constă dintr-un transformator de sonerie ce asigură tensiunea redusă de alimentare, butonul de sonerie de la intrare şi soneria, buzzerul sau gongul din interiorul locuinŃei (apartamentului). Dispozitivul de semnalizare audio este pus în funcŃiune prin apăsare butonului de sonerie. Ocupantul locuinŃei trebuie să deschidă uşa (poarta) pentru a permite accesul vizitatorului. Sistemul poate fi extins ca funcŃionalitate prin utilizarea unor dispozitive electrice pentru deschiderea uşii. AcŃionarea butonului de deschidere din oricare apartament produce alimentarea cu energie electrică a electromagnetului zăvorului uşii, deblocându-l şi astfel vizitatorul poate să deschidă uşa (poarta) el însuşi. În clădirile cu apartamente (blocuri), este necesar un al doilea buton de sonerie la uşa apartamentului, pentru ca vizitatorul odată pătruns în interiorul clădirii să-şi poată semnala prezenŃa în faŃa apartamentului. Este util pentru locatar ca semnalele celor două sonerii să fie diferite, pentru identificarea poziŃiei vizitaorului - la intrarea în clădire sau la uşa apartamentului. InstalaŃii de interfon oferă ocupantului locuinŃei posibilitatea de a se informa asupra identităŃii vizitatorului şi scopului vizitei înainte de a-i permite acestuia să pătrundă în clădire/apartament. Această facilitate de întrebări preliminare a condus la o largă aplicare a instalaŃiilor de interfon, înlocuind instalaŃiile de sonerie simple. Sunt frecvent folosite atât în locuinŃele unifamiliale, complexele de cazare, blocurile de apartamente/garsoniere, cât şi în unele clădiri de birouri, spaŃii administrative, spaŃii private. InstalaŃiile de interfon sunt de două tipuri de bază: sistem “apasă şi vorbeşte” nesimultan şi sistem duplex simultan - figura 8.4. DiferenŃa constă în faptul că în sistemul “apasă şi vorbeşte” vorbirea este posibilă într-o singură direcŃie la un moment dat (unul vorbeşte şi celălalt ascultă), în timp ce sistemul duplex este deschis pentru transmisia vorbirii în ambele sensuri simultan, similar sistemului de telefonie. Ambele sisteme conŃin una sau mai multe staŃii amplasate la intrare, unitatea de alimentare cu energie electrică şi staŃiile din locuinŃă (apartamente). Sistemul “apasă şi vorbeşte” - figura 8.4 a - asigură secretul convorbirii între staŃia de la poartă şi oricare dintre staŃiile din interior, care sunt apelate de la poartă. Semnalul de apel este produs de un buzzer încorporat în staŃia din interior sau de un gong ori sonerie exterioară. Ocupantul locuinŃei stabileşte legătura prin apăsarea butonului “vorbeşte”. Când butonul este

13/2-3

eliberat direcŃia de vorbire este inversată şi este rândul vizitatorului să răspundă. Un buton pentru deschiderea uşii este încorporat în fiecare staŃie din interior. StaŃia de la poartă este conectată cu staŃiile din interior în paralel. Conexiunea odată stabilită, nu poate fi întreruptă sau perturbată de o altă staŃie din interior. Numărul staŃiilor din interior nu este limitat. Sistemul duplex permite atât contacte secrete cât şi nesecrete între staŃia de la poartă şi oricare dintre staŃiile din interior; vorbirea între staŃii este simultană. Suplimentar el oferă posibilitatea unei comunicaŃii între un anumit număr de staŃii din interior. StaŃiile din interior sunt apelate de la poartă. Semnalul de apel este produs de un buzzer încorporat în staŃia din interior sau de un gong ori sonerie exterioară. AcŃionarea dispozitivului de recepŃie al staŃiei din interior stabileşte legătura de vorbire cu staŃia de la poartă sau cu una din celelalte staŃii din interior. Când sistemul este folosit pentru comunicaŃii interne, legătura de vorbire cu staŃia de la poartă este automat întreruptă. Un buton pentru deschiderea uşii este încorporat în fiecare staŃie din interior. Sistemul duplex oferă două variante: o conexiune paralelă a tuturor staŃiilor din interior, ca şi în sistemul “apasă şi vorbeşte”, şi o conexiune tip plasă. În conexiunea paralelă figura 8.4 b - un contact direct poate fi realizat doar între fiecare staŃie din interior şi staŃia de la poartă. Legătura audio este în mod normal nesecretă (fiind accesibilă şi celorlalte staŃii din interior), dar poate fi secretizată prin acŃionarea unei chei speciale poziŃionată în fiecare staŃie din interior. Nu sunt restricŃii privind numărul staŃiilor din interior. În conexiunea tip plasă - figura 8.4 c - este posibilă şi realizarea unor legături directe între staŃiile din interior. În acest caz numărul staŃiilor accesibile (interconectate) este limitat datorită dimensiunilor panoului unei staŃii interioare pe care trebuie poziŃionate butoanele de apel (o aplicaŃie se referă la 8 staŃii interioare interconectate). Legătura audio între staŃia de la poartă şi o staŃie din interior poate fi secretă sau nesecretă, dar legăturile audio între staŃiile din interior sunt nesecrete. InstalaŃii de apel vizual. O instalaŃie de apel vizual asigură utilizatorului o indicaŃie vizuală, atenŃia acestuia fiind atrasă de un semnal audio care poate fi întrerupt de la punctul de origine a apelului sau în momentul în care se răspunde apelului. Un sistem de apel vizual este folosit în spitale, cămine de bătrâni, case de sănătate, hoteluri, spaŃii medicale, spaŃii de detenŃie (închisori) pentru a uşura sarcina personalului şi a reduce costurile de funcŃionare. Deşi cunoscut de multă vreme, sistemul de apel vizual găseşte mereu noi aplicaŃii acolo unde este necesară stabilirea legăturii între persoane sau grupuri de persoane. Caracteristicile tehnice şi funcŃionale ale sistemelor cunoscute sunt determinate de circumstanŃele asociate destinaŃiei acestora: - instituŃiile specifice care impun concepŃia tehnică şi organizatorică, ceea ce conduce spre o flexibilitate deosebită; - schimbarea frecventă a personalului şi înŃelegerea limitată a aspectelor tehnice de către utilizatori conduc spre o reprezentare clară şi simplitate în funcŃionare şi operare; - consideraŃii de cost, care favorizează tehnicile cu un preŃ de cumpărare scăzut, instalare uşoară şi costuri de întreŃinere reduse. Există două tipuri de bază: fără facilităŃi de vorbire şi cu facilităŃi de vorbire (simultană sau nesimultană). Principiul de funcŃionare al instalaŃiilor de apel vizual, din punctul de vedere al utilizatorului şi al personalului de îngrijire (supraveghere), poate fi definit prin următoarele reguli de bază: ⇒ pacientul (persoana rezidentă) iniŃiază apelul cu un buton de apel “roşu”; aceasta este singura sa acŃiune de comandă/control; apelul este semnalizat “roşu” în toate indicatoarele vizuale din locaŃia de origine; ⇒ personalul de îngrijire trebuie să apese un buton de anulare “verde” la intrarea sau la ieşirea din încăpere, prin care produce patru funcŃiuni: anulează apelul, aprinde o lampă de prezenŃă, repetă apelul, pregăteşte un apel de urgenŃă; prezenŃa personalului

13/2-4

de îngrijire este semnalizată în camera de origine a apelului prin lampa de prezenŃă, de culoare “verde”; ⇒ repetarea video şi audio intermitentă a semnalului atrage atenŃia personalului de îngrijire asupra unei urgenŃe sau a importanŃei apelului; aceasta semnifică pericol şi faptul că viteza de răspuns este esenŃială. InstalaŃii de apel vizual fără facilităŃi de vorbire. Figura 8.5 prezintă planul instalaŃiei, perspectiva spaŃială şi componentele unei astfel de instalaŃii (de tip DELTA-studio “clino opt 90” - Siemens). Componentele centrale sunt sursa de alimentare cu 24 V c.a. sau c.c., generatorul de semnal de apel care produce trei tonuri de apel audio diferite, unităŃile de control la care sunt racordate camerele. Grupurile de lămpi de semnalizare sunt alimentate independent de la sursa de alimentare, datorită puterii consumate de acestea. O unitate de control controlează până la 40 grupuri de lămpi. Lămpi indicatoare de direcŃie sunt folosite pentru semnalizarea direcŃiei din care a fost trimis apelul. Un apel normal este iniŃiat prin apăsarea de către pacient a butonului de apel amplasat într-o unitate cu o lampă pilot. Lampa pilot, şi indicatoarele luminoase de apel din cameră, grupul de apel şi de direcŃie semnalizează existenŃa apelului printr-un semnal luminos continuu. În camera de gardă a personalului de îngrijire este în funcŃiune un semnal sonor de intensitate scăzută. Personalul anulează apelul prin apăsare butonului de anulare verde. Receptarea apelului de către personalul de întreŃinere este înregistrată prin aprinderea lămpii de prezenŃă din exteriorul încăperii de origine, prin emiterea unui semnal sonor de către un buzzer din apropiere şi prin stabilirea unui canal de apel de urgenŃă. Când persoana de îngrijire apasă din nou butonul la părăsirea încăperii, toate funcŃiunile sunt resetate. Un apel de urgenŃă este iniŃiat de personalul competent în camera de origine prin apăsare unui buton de apel. Semnalul vizuale este dat de o lampă roşie intermitentă din blocul de semnalizare, lampa verde fiind în continuare aprinsă. Indicatorul de direcŃie semnalizează intermitent. Un semnal sonor intermitent este auzit în încăperea personalului de îngrijire. Apelul de urgenŃă este anulat prin apăsare butonului verde din camera de origine. InstalaŃia de apel vizual poate fi interconectată cu instalaŃia de telefonie şi de căutare de persoane tip pager. InstalaŃii de apel vizual cu facilităŃi de vorbire - figura 8.6. În general, caracteristicile acestora sunt similare celor menŃionate anterior. Din punctul de vedere al utilizatorului (pacientului), se adaugă facilitatea de ascultare şi vorbire. Pentru personalul de întreŃinere, contactul audio înseamnă o reducere considerabilă de timp, muncă şi deplasare. În cadrul unui grup de utilizatori, panouri de răspuns principale sunt utilizate pentru o indicaŃie selectivă şi răspuns la apelurile sosite din camere sau de la paturi. În sistemele centralizate, această funcŃiune este preluată de un panou de răspuns central pentru o instalaŃie completă (de ex. spitale, case de bătâni). Panouri de răspuns de extensie sunt unităŃi suplimentare destinate să faciliteze răspunsul sau anularea apelurilor. Ele sunt instalate în zone mai largi sau pe sub-grupuri de utilizatori, de ex. pe coridoare sau în oficii şi permit o utilizare mai eficientă a muncii personalului de întreŃinere. Canalele de vorbire sunt bazate pe sistemul de comunicare duplex nesecret. ComunicaŃia este posibilă atât între panoul de răspuns central, principal sau de extensie şi încăperi, cât şi între încăperi. InstalaŃie de pager. Scopul acestei instalaŃii este de a face posibilă contactarea unei persoane care prin natura activităŃii sale îşi părăseşte locul de muncă frecvent şi/sau pe durate lungi sau care îşi schimbă continuu locul de muncă, rămânând însă într-un spaŃiu dat. InstalaŃia de apel prin pager este de tip cu conductor sau fără conductor. InstalaŃia cu conductor reprezintă un sistem de apel video care este echipat cu un indicator de semnal video ce individualizează persoana apelată şi un semnal audio de atenŃionare. InstalaŃia fără conductor este de tipul inductiv sau radio. InstalaŃia de pager de tip inductiv - figura 8.7 - constă în principiu dintr-un receptor mobil, un centru de control cu un transmiŃător şi o buclă inductivă (un conductor de

13/2-5

cupru) instalată în complexul de clădiri. Bucla inductivă reprezintă antena transmiŃătorului şi poate fi inclusă în proiectul de construcŃie al clădirilor noi. Bucla are o lungime de 900 m. Un transmiŃător este cuplat pe două bucle. SuprafeŃe de dimensiuni mai mari sunt acoperite de mai multe transmiŃătoare sincronizate. Sistemul operează în frecvenŃa de 35 - 49 Hz. InstalaŃia de pager de tip radio constă dintr-un centru de control cu un transmiŃător radio cu modulare de frecvenŃă şi receptoare mobile. Diferitele sisteme operează în gama de unde VHF (27,51 sau 40,68 MHz) sau UHF (468,345 sau 469,155 MHz). Sistemul VHF prezintă un cost mai scăzut şi este recomandat în spaŃii largi sau în complexe de clădiri existente. Sistemul UHF este recomandat în spaŃii supraaglomerate şi în zone industriale care prezintă dificultăŃi de recepŃie a comunicaŃiilor radio; sistemul omnidirecŃional acoeră o distanŃă de 1,5 - 2 km, şi poate conecta până la 1 milion de receptoare. InstalaŃia de ceasoficare InstalaŃiile de ceasoficare (de distribuire a timpului) permit indicarea timpului (instalaŃia de ceasuri) şi achiziŃia de date sau înregistrarea timpului (instalaŃia de citire de cartele/carduri magnetice sau ecusoane). InstalaŃia de ceasuri electrice are o sensibilitate determinată de precizia echipamentului de referinŃă a timpului - ceasul de control principal. Acesta transmite impulsuri electrice la intervale de timp regulate (de obicei, un minut sau o secundă) către ceasurile secundare sau alte dispozitive de înregistrare a timpului care pot fi conectate la alte sisteme de control/management/comunicaŃie. Impulsurile asigură atât standardizarea timpului cât, eventual, şi energia necesară funcŃionării dispozitivelor secundare. Ceasurile principale utilizate în prezent sunt ceasuri electronice cu cuarŃ (rar, ceasuri cu motoare electrice sincrone, a căror precizie este dependentă de menŃinerea constantă a frecvenŃei reŃelei electrice). Precizia ridicată a ceasului electronic cu cuarŃ este determinată de oscilatorul cu cristal de cuarŃ, care constă în principal din cristalul de cuarŃ, oscilatorul care excită cristalul, un divizor de frecvenŃă ce produce pulsurile de 1 Hz, un numărător de impulsuri ce produce pulsuri de 1 minut, un amplificator de impulsuri ce produce impulsuri cu polaritate alternată, un monitor de tensiune cu protecŃie electronică şi indicatoare luminoase cu LED-uri; suplimentar sunt prevăzute butoane de ajustare a setării timpului şi indicatoare a condiŃiilor de funcŃionare/operare - figura 8.8. Impulsurile centrului de control sunt transmise prin circuite electrice. Acestea sunt monitorizate pentru puneri la pământ sau scurtcircuite, defectele apărute fiind indicate video şi audio; un conductor suplimentar de întoarcere de la capătul fiecărui circuit de ceasuri secundare permite monitorizarea la eventuale întreruperi ale circuitului prin lipsa semnalului corespunzător impulsurilor şi, astfel, evitarea unor indicaŃii false a timpului. Numărul maxim de ceasuri secundare care pot fi conectate pe un circuit la ceasul principal este determinat de sarcina electrică a acestora, astfel încât pierderea de tensiune pe circuit să nu depăşească 20% din tensiunea nominală; un ceas secundar de interior consumă 6 ... 12 mA. Dacă suma curenŃilor absorbiŃi de dispozitivele secundare depăşeşte sarcina admisibilă a ceasului principal se pot utiliza repetitoare de impulsuri - figura 8.9. InstalaŃia de citire a cartelelor/cardurilor magnetice funcŃionează ca un ceas de înregistrare a timpului de lucru care, în mod suplimentar, procesează toate datele referitoare la angajaŃi într-un sistem de control central cu microprocesor. InformaŃia dată de ceas este verificată şi analizată în concordanŃă cu un program de lucru predeterminat. Calculatorul de citire a cartelelor/cardurilor magnetice funcŃionează similar cu vechiul sistem al ceasurilor de pontaj (de ştampilare a fişelor de prezenŃă). InstalaŃia de citire a ecusoanelor constă dintr-o unitate centrală la care sunt conectate terminale (4 ... 64 unităŃi). Unitatea centrală este un sistem de control cu microprocesor cu diferite funcŃiuni. Fiecare angajat are rezervată o locaŃie în memorie care poate fi adresată prin referire la numărul său de card sau prin citirea ecusonului magnetic; memoria

13/2-6

privind angajatul va conŃine toate datele referitoare la timpul de lucru al acestuia. Pentru economisirea timpului, terminalele sunt amplasate în apropierea locurilor de muncă. La sfârşitul unei perioade de activitate (de ex. o lună) este disponibilă o fişă de analiză completă în care s-au luat în considerare toate întreruperile oficiale ale timpului de lucru, învoirile. Programul permite obŃinerea unui listing a situaŃiei personalului angajat în orice moment. Sistemul este deosebit de util în cazul programului de lucru flexibil. Terminalele sunt folosite pentru marcarea orelor de sosire şi de plecare şi/sau a altor întreruperi. ConŃin un cititor de cartele/carduri/ecusoane, un display pentru informare, o matrice pentru informare privind acceptul sau interdicŃia intrării, butoane de precizare a funcŃiunii - intrare, ieşire, părăsirea locului de muncă cu învoire, un display de indicare a timpului, de informare. Ecusoanele magnetice sunt similare unui card de credit. Ele sunt prevăzute cu codul numeric invizibil şi nealterabil şi cu fotografia personală. InstalaŃii de radioamplificare Sunt instalaŃii prin care se transmit comunicări şi programe radio prin intermediul unor staŃii de radioamplificare, difuzoare şi reŃele de cabluri Tc specifice. Termenul general “electroacustic” în sensul emisiunilor radio acoperă tot domeniul conversiei reciproce energie electrică - energie acustică, împreună cu problemele legate de transmisie şi înregistrare. InstalaŃiile electroacustice sunt realizate pentru crearea, transmisia şi reproducerea vorbirii sau a muzicii şi pentru generarea de semnale (gonguri, alarme cu tonuri variate) AplicaŃiile tipice ale instalaŃiilor electroacustice vizează: - teatre, săli de concerte, clădiri de opere, şcoli, universităŃi, biserici, săli polivalente, terenuri de sport, hoteluri şi restaurante; sisteme de apel în spaŃii industriale, clădiri de birouri, echipamentul de control al traficului; centre de conferinŃe, săli de expoziŃii. Structura unei instalaŃii electroacustice - figura 8.10 - conŃine: - microfoane, staŃie de apel, dispozitive de sunet (casetofoane, blocuri audio), receptoare radio, unităŃi digitale de memorizare, generatoare de semnal, amplificatoare, întreruptoare, difuzoare. Microfoanele convertesc semnalele acustice în semnale electrice; acestea sunt amplificate la un nivel ce permite transmiterea la distanŃe mari. Numărul, tipul (dinamic sau capacitiv) şi poziŃionarea acestora depinde de gradul de fidelitate dorit şi de acustica încăperii. Microfoanele sunt conectate la staŃia de amplificare prin cablu sau transmisie fără fir. StaŃia de apel reprezintă un microfon care poate fi conectat după dorinŃă la unul sau mai multe circuite de difuzoare. Amplificatoarele sunt de tipul preamplificator, amplificator de control şi amplificator de putere. Preamplificatorul şi amplificatorul de putere pot fi reunite într-un amplificator integral; amplificatorul de control cuprinde un modul preamplificator şi un modul egalizor (equalizer), ce permite reglajul independent al frecvenŃelor joase sau înalte. Echipamentul specific este în general inclus într-o staŃie centrală de amplificare. Difuzoarele primesc semnalele de la un amplificator de putere. Ele sunt de tipul dinamic şi sunt realizate în forme diverse. Numărul şi aranjamentul difuzoarelor sunt variabile, depind de specificul instalaŃiei, direcŃionalitatea sunetului, acustica spaŃiului. Dacă difuzoarele tip coloană sunt amplasate cu partea inferioară la înălŃimea capului oamenilor din public, reproducerea sunteului este uniformă pe un spaŃiu definit, iar efectul direcŃional permite amplasarea în imediata vecinătate (în spate) a microfoanelor sau staŃiei centrale de amplificare fără să apară fenomene de feedback acustic (reverberaŃii) - figura 8.11. InstalaŃii de televiziune cu circuit închis InstalaŃii TvCI se prevăd: - pentru unităŃile care impun o supraveghere video - porŃi de acces, locuri de parcare; - pentru observarea proceselor la distanŃă, în locuri greu accesibile sau în care pezenŃa personalului este periculoasă (temperaturi ridicate sau scăzute, radiŃii, pericol de explozie, submersie în apă); - pentru observarea proceselor iluminate cu radiaŃie invizibilă (infraroşu sau ultraviolet); - în scopuri educative sau pentru demonstraŃii în faŃa unui auditoriu

13/2-7

numeros; pentru intensificarea imaginii în corelaŃie cu fotografii cu raze X; - ca senzori optici în procese automatizate în bucle de control şi măsură, în sistemele de manipulare automată (roboŃi). Componentele de bază ale unui sistem de TvCI sunt: - sursele video (camere de televiziune, videorecordere, scannere, receptoare Tv); - echipamentul de reproducere video (monitoare şi proiectoare de ecran mare); - echipamentul de control video (echipamentul de transmisie pentru cablu coaxial sau telefonic, modulatoare de frecvenŃă şi demodulatoare, transmiŃătoare şi receptoare prin conducte de lumină, echipamentul de legătură radio); echipamentul de distribuŃie şi procesare video (pupitre de comandă/distribuŃie, pupitre de mixaj); - echipamentul de stocare video (videorecorder, unităŃi de memorie). Echipamentele componente ale unei instalaŃii trebuie să corespundă aceluiaşi standard de televiziune a/n şi color. Camera video se alege în funcŃie de mărimea spaŃiului care trebuie acoperit şi de dimensiunile obiectelor vizate (în raport de acestea rezultă dimensiunea tubului şi distanŃa focală a lentilei). La niveluri de iluminare foarte scăzute (sub 0,1 lx) sunt disponibile camere speciale cu amplificatoare de imagine. Amplasarea camerelor trebuie să asigure atât eficienŃa cât şi siguranŃa în funcŃionare. În unele aplicaŃii este necesar să se poată comanda unghiul/poziŃia de vizare şi să se modifice distanŃă focală, prin intermediul unor comenzi transmise de la pupitrul de comandă. InstalaŃiile TvCI pot ajunge la dimensiuni apreciabile ca număr al echipamentelor folosite şi/sau a suprafeŃei vizate - peste 100 de camere şi mai multe sute de monitoare (pentru marile aeroporturi sau sisteme de monitorizare a traficului). Transmiterea semnalelor de la camere se face prin liniile telefonice, cabluri speciale purtătoare de frecvenŃă, cabluri cu fibre optice sau legături radio. Transmisia prin liniile telefonice - figura 8.12 - este cea mai economică. Se foloseşte un echipament cu “două fire” - transmiŃător, receptor, repetitor. TransmiŃătorul se amplasează în imediata vecinătate a camerei (sau se încorporează în aceasta); receptorul primeşte, egalizează şi amplifică semnalul care poate fi văzut pe monitor în forma sa originală. În cazul transmisiei simultane în aceeaşi direcŃie a unui număr mare de semnale video, transmisia se face prin modularea de frecvenŃă - figura 8.13. Sistemele moderne de transmisie utilizează ghiduri de undă optice în care lumina modulată de un semnal video este transmisă prin fibre optice la distanŃe mari, de până la 30 km. InstalaŃii pentru transmitere de date Sunt instalaŃii prin care se transmit informaŃii reprezentate digital cu ajutorul calculatoarelor şi reŃelelor specifice. Se prevăd în clădirile în care sunt instalate periferice pentru transmisii de date. Transmisia se poate realiza fie prin centrale telefonice digitale de instituŃie cu posibilitate de transmitere simultană de voce-date, fie prin centre de calcul. Transmiterea simultană de voce-date se face prin intermediul reŃelei de cabluri telefonice, fiecare terminal de date putându-se ataşa unui post telefonic (prin modem), transmisia făcându-se pe acelaşi circuit (ocupând o singură linie internă în centrală). Transmiterea de date prin centrele de calcul proprii se face prin intermediul unei reŃele de cabluri cu arhitectură specifică, caracteristică fiecărui echipament. Organizarea unei reŃele comune voce-date se bazează pe conceptul de cablare integrală structurată privind cablajul de telecomunicaŃii al unei clădiri de birouri. Această soluŃie implementează o reŃea de transmisie voce-date deschisă, configurabilă hardware la dorinŃa utilizatorului, ce permite circulaŃia informaŃiei numerice şi a vocii cu un debit de 100 Mb/s (conform categoriei 5 din standardul EIA/TIA 568). Echipamentele active (concentratoarele de date) ale reŃelei de calculatoare permit reconfigurarea logică a reŃelei care se poate extinde ulterior conform cerinŃelor administratorului de reŃea. Centrala telefonică digitală şi telefoanele inteligente permit configurarea soft a reŃelei telefonice precum şi servicii telefonice moderne. Cablarea structurată comună voce-date oferă multiple avantaje, printre care: - este destinată pentru două tipuri de comunicaŃii - voce şi date - circuitele fiind interschimbabile prin simple comutări în punctul de concentrare (dulapul de conexiuni); - permite conectarea în reŃeaua

13/2-8

de calculatoare a oricarui tip de calculator; - are un mare grad de fiabilitate şi este potrivită pentru orice protocol de transmisie de date în reŃea; - este reconfigurabilă hardware şi software în orice moment la dorinŃa administratorului reŃelei. Cablarea structurală comună voce-date se organizează pe trei niveluri - nivelul orizontal, nivelul vertical (numit şi “nivel de conectare”) şi nivelul de interconectare reŃele (numit şi “nivel primar”). Nivelul orizontal - figura 8.14 - este compus din elementele reŃelei aflate pe un nivel al clădirii. Aria acoperită cuprinde încăperi ce au în dotare calculatoare cu plăci de reŃea şi telefoane racordate prin mufe; prin prize şi cabluri este realizată o racordare radială la dulapul de conexiuni amplasat în spaŃiul tehnic al fiecărui nivel al clădirii. Dulapul de conexiuni conŃine toate elementele de conexiune pentru date - panourile de interconectare - şi voce - repartitoarele telefonice, inclusiv echipamentul activ pentru reŃeaua de date - HUB-uri. Nivelul vertical - figura 8.15 - este alcătuit din componentele pasive ale reŃelei (cablurile pentru date şi cablurile pentru voce). Pentru reŃeaua de date se realizează legături pe verticală între componentele active ale reŃelei (HUB-uri) de la fiecare dulap de conexiuni (de la un nivel orizontal) până la HUB-ul concentrator al clădirii la care se racordează serverul reŃelei de date. Pentru reŃeaua de voce se prevăd cabluri telefonice între repartitoarele telefonice de la fiecare dulap de conexiuni şi repartitorul general al clădirii. Nivelul de interconectare reŃele permite legarea la reŃelele naŃionale. Legătura se realizează prin fibră optică direct sau prin intermediul unui Net Builder, care asigură suplimentar ieşirea într-o reŃea WAN sau naŃională; se poate monta şi un server de comunicaŃii la care are acces orice staŃie din reŃeaua beneficiarului. Fibra optică se utilizează pentru reŃelele dintre clădiri, pentru distanŃe de minimum 2 km. Racordarea la fibra optică necesită convertoare optoelectronice pentru transformarea semnalelor electrice în semnale optice şi invers, costurile de instalare fiind foarte mari. InstalaŃii pentru semnalizare incendiu Echiparea cu instalaŃii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranŃă la foc, se asigură, printre altele, în clădirile cu săli aglomerate, în construcŃiile destinate activităŃilor turistice (hoteluri, moteluri, cabane, restaurante) cu mai puŃin de patru niveluri sau care adăpostesc peste 150 persoane, în construcŃiile pentru spitale, cămine de copii, cămine de bătrâni sau persoane care nu se pot evacua singure, cu capacitate de peste 150 locuri. Semnalizarea incendiilor este o măsură de siguranŃă, prin care se monitorizează încăperile şi clădirile în mod continuu pentru indicarea unui început de incendiu şi alarmarea la producerea acestuia. Alarma este dată local - video şi audio - pentru mobilizarea personalului auxiliar şi informarea acestuia asupra locului de producere a incendiului. Un centru de control orgnizează desfăşurarea alarmei şi luarea unor măsuri de înlăturare a incendiului (de punere în operare a echipamentului de protecŃie) - figura 8.16. Sistemul de detecŃie a incendiilor este ajustat în conformitate cu condiŃiile specifice de operare şi caracteristicile constructive ale fiecărui spaŃiu monitorizat. InstalaŃia de semnalizare a incendiilor conŃine: - unitatea centrală de control, ce include şi echipamentul de alimentare cu energie electrică, cu funcŃiile principale de indicare, control, activare a alarmelor şi gestiunea sistemului; - dispozitivele de alarmare, conectate prin circuite de apel; - linii de control monitorizate sau nemonitorizate pentru controlul periodic al stării de alarmare sau a echipamentului de informare; - echipamentul de pază contra incendiiilor; circuitul de apel către brigada de pază – figura 8.17. Dispozitivele de alarmare sunt manuale (butoane de semnalizare) - cutii cu butoane de alarmare prin apăsare - şi automate (detectoare automate). Diferite tipuri de detectoare de incendiu sunt prezentate în tabelul 8.1 după principiul de funcŃionare şi parametrul detectat. În raport cu sistemul de conectare în reŃea, se disting trei moduri de operare - figura 8.18 şi tabelul 8.2. Numărul detectoarelor conectate pe un circuit de alarmare este de dorit să fie minim, pentru

13/2-9

acurateŃea localizării începutului de incendiu. În cazuri extreme se prevede un circuit de alarmare pentru o cameră sau zonă protejată. Detectorul de incendiu activ este localizat exact pe panoul unităŃii centrale de control, astfel că poziŃia sa determină identificarea locului de apariŃie a incendiului. Unitatea centrală de control asigură alimentarea cu energie electrică a întregului sistem, monitorizează sistemul la scurtcircuite sau întreruperi ale conductoarelor, primeşte apelurile de la dispozitivele de alarmare, identifică punctele de apel, identifică defecŃiunile apărute în sistem prin semnale video şi audio, transmite alarmele către echipajul de intervenŃie, execută diferite funcŃii de control - verificarea funcŃionării echipamentului de stingere a incendiilor, deschiderea flapsurilor de fum şi de extragere a căldurii, închiderea barierelor de foc şi oprirea instalaŃiilor de aer condiŃionat şi a maşinilor în funcŃiune ş.a. Proiectarea şi executarea instalaŃiilor de semnalizare a incendiilor se face în concordanŃă cu prevederile normativului I 18 - 2002 şi a prescripŃiilor producătorului echipamentului – vezi şi figura 8.19. O analiză în SUA şi Canada asupra unei perioade de 3 ani în care s-au înregistrat 448 incendii produse în hoteluri, din care 115 au provocat 260 victime, a relevat faptul că 37,6% s-au produs în camere, 25,1% în holuri de intrare şi case de scări, 13,8% în magazine şi depozite, 6,1% în plafoane false, şi 5,2% în spaŃii tehnice. Cauzele acestora au fost în 40,7% fumatul, 16,6% instalaŃiile electrice, 6,2% aparatele de bucătărie, 1,4% instalaŃiile de condiŃionare a aerului. 62,4% dintre victime au decedat din cauza fumului şi gazelor de ardere, 26% datorită arsurilor şi 10,2% datorită altor răniri. Din cauza unei detecŃii şi alarmări întârziate se înregistrează 1,47% victime pe incendiu, valoare ce se reduce la 0,32% în cazul unei detecŃii şi alarmări rapide. InstalaŃii de pază contra efracŃiilor Sunt sisteme de alarmare folosite pentru protecŃia vieŃii şi a proprietăŃii. Se prevăd în clădiri sau compartimente din clădiri care adăpostesc valori materiale sau spirituale importante. InstalaŃiile se dotează cu avertizoare şi detectoare manuale şi/sau automate în funcŃie de tipul de supraveghere al acestor valori. InstalaŃiile se proiectează şi montează conform indicaŃiilor din documentaŃia tehnică a furnizorului de echipamente. Scopul acestei instalaŃii este de a monitoriza o anumită zonă de protecŃie împotriva unor pătrunderi ilegale şi a unor obiecte împotriva furtului, prin producerea unui semnal de alarmă. ConŃine mai multe componente ce formează un sistem operaŃional pentru detectare, analiză şi alarmare. Pătrunderea ilegală în spaŃiul protejat este detectată cu ajutorul unor detectoare automate (dispozitive de alarmare) care funcŃionează pe baza unor principii fizice diferite, în funcŃie de scopul acestora. Analiza semnalelor primite este realizată de unitatea centrală de control. Indicarea alarmei este efectivă fie prin producerea unui semnal de alarmă - de exemplu, către unitatea de poliŃie prin “alarmă silenŃioasă” - fie sub forma unei alarme locale sonore sau vizuale - sirene, hupe electronice, lumini intermitente de alarmare – figura 8.20. Structura standard a unei instalaŃii de pază cuprinde - figura 8.21 a: - unitatea centrală de control de alarmare a pătrunderii prin efracŃie (inclusiv sursa de alimentare cu energie electrică); - dispozitive de întreupere pentru armare/deconectare; - detectoare automate de pătrundere; dispozitive manuale de alarmare în caz de atac; - dispozitive de transmitere şi/sau echipamente de alarmare locală; - reŃeaua de legătură. Unitatea centrală de control de alarmare colectează şi analizează informaŃia primită de la detectoarele şi celelalte dispozitive/echipamente conectate - figura 8.21 b. Este realizată sub forma unui panou fixat pe perete, cu etichetări clare. Toate detectoarele sunt conectate prin linii primare de semnal. Contactele de alarmare ale diferitelor dispozitive (de ex. toate detectoarele de deschidere a uşilor şi ferestrelor unei încăperi) sunt conectate într-o buclă a circuitului de semnal. SecŃiunea de monitorizare a unităŃii centrale urmăreşte starea circuitelor; dacă un detector devine activ, el deschide linia respectivă. Fiecare circuit primar are secŃiunea de monitorizare proprie.

13/2-10

Dispozitive de întrerupere electromagnetice sau electronice localizate înafara zonei supravegheate sunt folosite pentru armarea/deconectarea sistemului de pază. Un zăvor magnetic figura 8.22 - este un mecanism de închidere cu un contact de poziŃie şi un electromagnet de acŃionare asociat zăvorului. El se montează la ultima uşă prin care se iasă din (respectiv prima prin care se intră în) zona protejată şi acŃionează sistemul de alarmare în poziŃia armată dacă uşa este închisă. Un semnal de zăvorâre este aplicat electromagnetului şi prin contactul de poziŃie este blocată deschiderea zăvorului dacă se declanşează un semnal de alarmă sau bateria de alimentare este descărcată. Un rol asemănător îl poate îndeplini o cheie de contact de armare/deconectare montată în apropierea ultimei uşi. Detectoare automate de efracŃie (pătrundere). FuncŃia de detectare a pătrunderii unor persoane, de exemplu de monitorizare a schimbării caracteristicilor zonei şi de transmitere a semnalelor către centrul de control - sunt realizate de detectoare automate de prezenŃă. Acestea operează cu diferiŃi parametri fizici prin monitorizarea mărimii care se schimbă într-un mod caracteristic ca răspuns la pătrunderea unei persoane, schimbarea putând fi detectată prin mijloace electrice - figura 8.23. Pentru fiecare principiu de detecŃie există diferite aplicaŃii specifice care sunt însă influenŃate de posibile interferenŃe; nu se asociază în mod univoc unui anumit tip de detector o aplicaŃie strict particulară (relaŃia “detector” - “aplicaŃie” nu este de tip bijectiv). Indiferent de tipul de operare, detectoarele automate de prezenŃă pentru un sistem de alarmare contra efracŃiei pot fi divizate în trei grupe (nu neapărat distincte): - pentru supravegherea perimetrală; - pentru supravegherea învelişului exterior al clădirii; - pentru supravegherea zonelor interioare sau a obiectelor. Detectoarele pentru supraveghere perimetrală sunt instalate în teren deschis şi asigură alarmarea cea mai devreme posibilă şi, astfel, o intervenŃie promptă. Se utilizează detectoare cu flux de microunde sau radiaŃie în infraroşu - figura 8.24 (ce formează bariere invizibile), garduri cu fir metalic funcŃionând pe principiu capacitiv, garduri care încorporează senzori de tensiune sau presiune, geofoane (microfoane cre detectează zgomotul paşilor). În multe cazuri sistemul de supraveghere perimetrală este asociat cu un sistem de televiziune în circuit închis. Este un sistem de supraveghere scump, fiind recomandat în situaŃii speciale - centrale nucleare, poligoane militare, institute de cercetare. Detectoarele pentru supravegherea învelişului exterior al clădirii supraveghează pătrunderea unor persoane prin întregul înveliş al clădirii - pereŃii exteriori, geamuri, uşi, acoperiş, luminatoare. Se utilizează o mare diversitate de tipuri: - detectoare ce folosesc principiul detectării zgomotului produs în structura de rezistenŃă de scule mecanice sau termice, cu ajutorul unor microfoane încorporate - figura 8.25; - contacte magnetice montate pe uşi, ferestre, luminatoare care la deschiderea neautorizată a acestora întrerup un circuit primar în care sunt montate; - zăvoare magnetice cuplate cu dispozitive de întrerupere, care verifică starea de zăvorâre a uşii (spre deosebire de contactele magnetice care verifică starea de închis a deschiderii respective); - detectoare de vibraŃii amplasate pe suprafeŃele prin care se poate pătrunde în clădire. Apăsarea produsă asupra suprafeŃei (geamul unei ferestre care este tăiat pentru a se deschide zăvorul acesteia) produce vibraŃii şi intrarea în oscilaŃie a unui sistem electronic care întrerupe intermitent circuitul primar de alarmare în care este montat detectorul; - detectoare de spargere a geamului care funcŃionează prin receptarea zgomotului produs de spargerea sticlei; supraveghere electromecanică prin introducerea unei reŃele metalice sau a unui film conductor în structura suprafeŃei ce trebuie protejată, de exemplu, în structura tapetului montat pe pereŃi. Supravegherea zonelor interioare sau a obiectelor se bazează în general pe barierele de lumină invizibilă şi pe detectoarele de mişcare. Barierele de lumină invizibilă folosesc radiaŃia infraroşu ce formează o barieră între un emiŃător şi un receptor în infraroşu; orice întrerupere a fluxului de radiaŃie produce alarma. Bariera este realizată ca un detector tip trapă, amplasată în spatele deschiderilor (fereastră, uşă), transversal pe coridor. Detectoarele de mişcare pot fi active sau pasive. Detectoarele active utilizează efectul Dopller şi operează prin microunde sau

13/2-11

ultrasunete. Ele constau dintr-un transmiŃător şi un receptor fixe (adesea incluse într-o unitate), care iradiază zona supravegheată - vezi figura 8.26. FrecvenŃa radiaŃiei reflectate de obiecte suferă o schimbare dacă distanŃa până la obiect se modifică, cum se întâmplă în cazul unui obiect în mişcare. Această modificare de frecvenŃă este înregistrată în receptorul detectorului şi rezultă un semnal de comandă. Detectoarele pasive operează pe baza radiaŃiei în infraroşu, conŃinând un senzor de radiaŃie cu lungime de undă mare (în infraroşu) - figura 8.27. Zona supravegheată este divizată prin mijloace optice (de exemplu, faŃete reflectoare) în zone sensibile şi zone insensibile. În stare de repaus, sistemul electronic de supraveghere memorizează 'imaginea' termică a zonei supravegheate. CondiŃiile termice se modifică la trecerea unei persoane prin zonă, faŃă de situaŃia normală, ceea ce determină lansarea unui semnal de comandă la depăşirea unui anumit nivel de modificare. Detector cu microunde. Este insensibil la interferenŃe cu surse termice sau acustice, dar este posibil să detecteze şi mişcări în spatele unor pereŃi subŃiri (extinzându-se astfel, în mod fals, aria de supraveghere). CerinŃele de putere sunt mai mari decât cele ale sistemului cu ultrasunete. Detector cu ultrasunete. Este mai sensibil la interferenŃe cu surse de zgomote de nivel înalt (ultrasunete), cum ar fi semnale de alarmă, echipament de aer comprimat, telefoane, conveiere cu curele de transmisii. Detector cu radiaŃie infraroşu. Printr-o aşezare corespunzătoare se poate obŃine o supraveghere tridimensională a zonei protejate. Nu sunt recomandate în încăperi în care pot să apară variaŃii puternice şi bruşte ale regimului de temperatură. Este posibil să interfereze cu lumina lămpilor cu incandescenŃă, razele solare, instalaŃia de aer condiŃionat. Sunt însă recomandabile în încăperi cu un ridicat nivel de zgomot. Supravegherea obiectelor se face prin folosirea detectoarelor de zgomot în structura de rezistenŃă (pentru seifuri), contacte magnetice (care detectează deplasarea obiectului supravegheat de la locul său), detectoare bazate pe principiul capacitiv - figura 8.28 şi detectoare cu microîntreruptoare electromagnetice sau senzori electronici (pentru tablouri). Detectoarele bazate pe principiul capacitiv (la fel ca şi gardurile capacitive) funcŃionează în modul următor: obiectul protejat aşezat pe un suport din material izolator reprezintă electric un condensator faŃă de pământ, care are o numită reactanŃă capacitivă. Dacă un intrus ajunge în vecinătatea obiectului, structura dielectrică a câmpului electric se modifică şi astfel şi reactanŃa capacitivă se schimbă. Această schimbare este detectată şi cauzează semnalul de alarmă. Avantajul deosebit al detectorului capacitiv constă în rapiditatea obŃinerii semnalului de alarmă, înainte chiar de iniŃierea acŃiunii intrusului, doar la simpla lui apariŃie în apropierea obiectului protejat. Microîntreruptoarele electromagnetice sunt acŃionate prin atârnarea tablourilor pe perete. Cea mai mică deplasare a tabloului de la locul său produce deschiderea contactului electric şi astfel comanda circuitului primar în care este montat. Proiectarea şi instalarea sistemelor de pază contra efracŃiilor se face de către firme şi personal autorizate. Înainte de orice alte considerente legate de alegerea sistemului de pază, trebuie avut în vedere gradul de siguranŃă dorit. O supraveghere totală nu este realizabilă în practică, astfel că trebuie asumat un anumit grad de risc, în raport cu importanŃa şi natura obiectelor/persoanelor/spaŃiului protejat. Cu cât mai ridicat este riscul asumat, cu atât mai scăzut este costul instalaŃiei de pază. Trebuie avut în vedere, de exemplu, că supravegherea unei clădiri cu birouri este mai puŃin pretenŃioasă decât a unei bănci, care, la rândul ei, se analizează în mod diferit faŃă de o centrală electrică nucleară. Principiul fundamental este acela că pentru fiecare proiect se analizează un plan individualizat, bazat pe luarea în considerare a tipului posibil de infractori (hoŃi, criminali, terorişti, spioni) şi a modalităŃii probabile de pătrundere, care conduce la optimizarea sistemului de pază în termeni de eficienŃă şi economie. Adoptarea celor mai potrivite tipuri de detectoare, stabilirea numărului acestora şi a suprafeŃelor supravegheate, poziŃionarea optimă pentru detectare şi evitarea alarmelor false, cunoaşterea tuturor

13/2-12

reglementărilor în vigoare sunt numai câteva din problemele cărora trebuie să le facă faŃă specialistul în sistemele de pază contra efracŃiilor. În figurile 8.29, 8.30 sunt exemplificate poziŃiile de amplasare a detectoarelor de incendiu şi alarmare contra efracŃiei în cazul unei locuinŃe familiale. În figura 8.31 este prezentat un sistem de comandă/control al funcŃionării unor utilităŃi familiale – centrala termică, maşina de spălat, cuptorul aragazului utilizând aparatul telefonic drept unitate de interfaŃă. Sistemul este suplimentat cu supravegherea sonoră a cameerei copilului. InstalaŃii de recepŃie TV RecepŃia semnalelor radio şi televiziune este asigurată prin instalaŃii de antenă individuale figura 8.32 a şi b (pentru una sau două prize) sau colective - figura 8.32 c (pentru colectivităŃi ce includ una sau mai multe clădiri). Un sistem colectiv are numeroase avantaje ce decurg din lipsa interferenŃelor între antenele indivduale şi posibilitatea poziŃionării antenei comune pentru asigurarea recepŃiei optime. ReŃeaua de televiziune prin cablu reprezintă o formă specială a sistemului colectiv, semnalul primit la o staŃie de recepŃie fiind transmis utilizatorilor printr-o reŃea de cabluri şi amplificatoare - figurile 8.33 şi 8.34. Pentru proiectarea şi exploatarea instalaŃiilor de recepŃie comună Tv este necesar să fie urmărite aspecte specifice determinate de nivelul semnalului recepŃionat, atenuarea semnalului în reŃeaua de distribuŃie, raportul semnal/zgomot la intrarea în receptor, evitarea interferenŃelor produse de echipamentele electronice, limitarea radiaŃiei proprii, protejarea instalaŃiei faŃă de descărcările electrice atmosferice şi de influenŃe inductive. În cazul reŃelelor de televiziune prin cablu private trebuie respectate norme specifice referitoare la frecvenŃele folosite. Este interzis să fie proiectate şi realizate sisteme de recepŃie pentru alte servicii radio şi Tv decât cele cu destinaŃie publică.

Bibliografie 1. Seip Gunter SIEMENS Electrical Installations Handbook, vol. 3,1987 2. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaŃiilor de telecomunicaŃii şi semnalizări din clădiri civile şi de producŃie I 18/1 – 2000 şi şi I-18/2 –-2002 3. Predescu C., Predescu A., Cablarea structurată comună voce-date pentru clădirile cu birouri, Electricianul, anul III, 6/1996, p.22-26 4. Catalog Legrand 2004

13/2-13

Figura 8.1 a) Sistem de telefon privat – configuraŃia unui sistem de dimensiuni mici Figura 8.1 b) ConfiguraŃia unui sistem de dimensiuni medii

Figura 8.2 Sistem de conducte tipic

Figura 8.3 Exemplu de amplasare pentru clădiri mari

13/2-14

Figura 8.4 InstalaŃii de interfon a) sistem "apasă şi vorbeşte"; b) sistem duplex paralel; c) sistem duplex tip plasă

13/2-15

Figura 8.5 InstalaŃie de apel vizual fără facilităŃi de vorbire a) planul instalaŃiei b) perspectiva în spaŃiu şi componentele instalaŃiei

Figura 8.6 InstalaŃie de apel vizual cu facilităŃi de vorbire a) planul instalaŃiei b) perspectiva în spaŃiu şi componentele instalaŃiei

13/2-16

Figura 8.7 InstalaŃie de pager cu buclă inductivă

Figura 8.8 Diagrama bloc a unui ceas principal cu cuarŃ cu display digital

Figura 8.9 Repetitor de impulsuri

13/2-17

Figura 8.10 ConfiguraŃia unei sistem de amplificare electroacustic cu un centru de amplificare

Figura 8.11 InstalaŃie electroacustică cu difuzoare tip coloană într-o grădină-restaurant (plan vedere)

13/2-18

Figura 8.12 Schema de principiu a unui sistem de televiziune bus-structurat

Figura 8.13 Schema de principiu a unui sistem de televiziune cu transmisie prin modulare de frecvenŃă

Figura 8.15 Nivelul vertical al cablării structurate Figura 8.14 Nivelul orizontal al cablării structurate

13/2-19

Figura 8.16 Centrul de control al sistemului de detecŃie şi semnalizare a incendiilor

Figura 8.17 Structura unei instalaŃii de semnalizare a incendiilor

Figura 8.19 Fişa operaŃională pentru organizarea alermei contra incendiilor

Figura 8.18 Sistemul de conectare şi modul de operare al detectoarelor de incendiu

13/2-20

Tabelul 8.1 Tipuri de detectoare de incendiu

Tabelul 8.2 Modurile de operare ale detectoarelor de incendiu şi sistemul de conectare în reŃea

13/2-21

Figura 8.20 Sistem de alarmare contra efracŃiilor – exemplu de aplicare

Figura 8.21 InstalaŃia de pază contra efracŃiilor a) structura standard b) FuncŃiunile unităŃii centrale de control de alarmare

13/2-22

Figura 89.25 Detectoare pentru supravegherea zgomotului produs în structura construcŃiei la efracŃie

Figura 8.22 Principiul de funcŃionare al zăvorului electromagnetic

Figura 8.26 Detectoare active de mişcare bazate pe ultrasunete sau microunde

Figura 8.23 Principiul de detectoarelor automate de efracŃie

funcŃionare

al

Figura 8.27 Aria de supraveghere a unui detector de mişcare

Figura 8.24 Supraveghere perimetrală cu bariere (de microunde sau raze infraroşii)

Figura 8.28 Detector pentru supravegherea obiectelor pe baza capacităŃii electrice faŃă de pământ

13/2-23

Figura 8.29 PoziŃionarea detectoarelor de incendiu într-o locuinŃă familială

Figura 8.30 PoziŃionarea detectoarelor de mişcare (antiefracŃie) într-o locuinŃă familială

Figura 8.31 InstalaŃie de supraveghere a utilităŃilor într-o locuinŃă familială utilizând ca unitate de control un sistem de conectare prin telefon. Supravegherea sonoră a camerei copilului.

13/2-24

Figura 8.32 a) InstalaŃie de antenă individuală pentru o priză TV

Figura 8.32 b) InstalaŃie de antenă individuală pentru două priză TV

Figura 8.32 c) InstalaŃie de antenă colectivă pentru un bloc de locuinŃe cu 24 abonaŃi TV

13/2-25

Figura 8.33 Structura unei reŃele de televiziune prin cablu

Figura 8.34 InstalaŃie de televiziune în cablu a) pentru clădiri noi racordate special la reŃea b) pentru clădiri ce au avut antenă colectivă, folosind reŃeaua interioară dedistribuŃie a semnalului TV

13/2-26

13/2-27

13/2-28

13/2-29

13/2-30

13/2-31

13/2-32

13/2-33

13/2-34

13/2-35

13/2-36

13/2-37