Curs Yoga an 06

AN VI C 1 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. VORBIREA (VAK) (continuare la cursul nr. 46 AN V) În acelaşi timp, chiar şi cuvintele sau sunetele vocale pe care le emitem, în funcţie de intonaţia lor (TOCMAI DE ACEEA ESTE ATÂT DE IMPORTANT SĂ SE EVITE ÎN VORBIRE INTONAŢIILE MALEFICE), care face să se declanşeze instantaneu anumite procese de rezonanţă, ne vor influenţa în mod corespunzător culoarea aurei, generând, datorită faptului că provoacă în întreaga noastră fiinţă fenomene vibratorii subtile care, în această situaţie, sunt caracteristice modulărilor TATTVA-lor care apar atunci. Este, prin urmare, evident că practica aproape constantă a lui SATYAM (ADEVĂRUL, SINCERITATEA), veritabila asceză a cuvântului, este una dintre cele mai profunde şi spontane metode spirituale în practica YOGA. Într-un mod similar, impresiile senzoriale ne colorează şi ele (TOT prin REZONANŢĂ) PRANA aurică. Astfel, contemplarea atentă a unor imagini frumoase, audiţia interiorizată a unor sunete armonioase, foarte plăcute, respirarea (delectarea cu ajutorul) unor parfumuri suave şi rafinate etc., ne vor dinamiza în mod benefic (datorită proceselor de rezonanţă declanşate instantaneu) PRANA noastră individuală, toate acestea manifestându-se în strânsă legătură cu TATTVA-ele corespondente. Toate aceste exemple ilustrează şi totodată explică modul în care culorile subtile TATTVA-ice ale naturii exterioare se reflectă astfel prin REZONANŢĂ şi se regăsesc după aceea în PRANA individuală. Trebuie însă să ne reamintim că toate culorile şi nuanţele subtile din întregul univers (PRANA macrocosmică) sunt deja prezente în microcosmosul oricărei fiinţe umane, deşi adesea ele se află într-o stare latentă, de germene; cu alte cuvinte, aceste "colorări" subtile ale aurei noastre nu reprezintă de fapt decât trezirea, intensificarea sau amplificarea unor rezonanţe deja prezente în noi. Aceste rezonanţe subtile care se declanşează se vor reflecta întotdeauna (direct proporţional) şi la nivelul structurii fizice grosiere, unde se vor evidenţia în funcţie de modificările TATTVA-ice corespunzătoare. Pe de altă parte însă, aceste transformări energetice subtile (rezonanţe) interioare nu se pot manifesta plenar la nivelul corpului fizic decât în condiţii TATTVA-ice similare ale universului exterior. Aceasta înseamnă, de exemplu, că dacă TEJAS TATTVA a fost deja amplificat în aura unei fiinţe umane la un anumit moment dat, energia subtilă a focului (TEJAS TATTVA) înmagazinată la nivelul aurei se va manifesta cu precădere în perioadele când predomină TEJAS TATTVA în mediul exterior (altfel spus, în momentele de predominanţă a lui TEJAS TATTVA din cadrul ciclului secret de succesiune a TATTVA-elor eterice, care va fi dezvăluit ulterior). Vom studia acum, succint, modul în care manifestările TATTVA-ice exterioare ajung în conştiinţa noastră (mentalul conştient) sau, altfel spus, vom urmări să explicăm mecanismul misterios prin care interferenţele TATTVA-ice exterioare se traduc în fiinţa noastră în senzaţii lăuntrice.

1

ORGANELE DE SIMŢ Sistemul nostru nervos este constituit din grupe de nervi foarte fini şi foarte sensibili, situaţi în apropierea organelor de simţ. Celulele sunt legate unele de altele prin lungi filamente nervoase care se reunesc în fascicule, ajungând în final la coloana vertebrală pentru a forma măduva spinării; de aici, ele se îndreaptă spre diferitele puncte ale creierului. Numeroasele studii fiziologice au demonstrat că, atunci când o celulă nervoasă nu este stimulată, activitatea ei se traduce prin mici impulsuri electrice eşalonate, rare şi neregulate, numite VÂRFURI (Fig. 1). Dacă însă vom acţiona asupra ei cu o anumită presiune sau prin intermediul oricărui alt stimul, reacţia celulei va fi evidentă, ea intensificându-şi activitatea. Atunci vom constata că, la fiecare impuls primit ea va răspunde prin adevărate "salve de excitare", care pot fi traduse grafic prin tot atâtea vârfuri foarte apropiate. Numărul acestora, în unitatea de timp, depinde de intensitatea stimulilor.(Fig. 2) Sistemul senzorial al fiinţei umane reacţionează în acelaşi mod, indiferent că este vorba de percepţiile pe care le are prin intermediul ochilor, al urechilor, al pielii etc. Ca urmare a acestui proces, vor rezulta o serie de vârfuri de activitate dirijate spre zonele cerebrale. Altfel spus, simţurile omului traduc realitatea înconjurătoare într-un limbaj foarte simplu al ACTIVITĂŢII şi al REPAUSULUI sau, altfel spus, un "DA-NU" perfect analog codului Morse sau caracteristic unui calculator electronic. Activitatea survine atunci când neuronul înregistrează un vârf, iar repausul se instalează atunci când celula se regenerează şi se pregăteşte pentru vârful următor. Graţie acestui cod binar elementar de activitate-repaus (YANG - YIN, (+)-(-), corespunzând unui micro-ciclu al lui SVARA), creierul este capabil să conceapă, de exemplu, forma şi ansamblul unei flori, culoarea şi parfumul ei, precum şi orice altă impresie senzorială. Pe de altă parte, aceste interferenţe TATTVA-ice, menţinând conştiinţa insuficient de evoluată (care nu a atins încă starea de transcendenţă (0)) în lumea dualităţii, ele vor structura ineluctabil realitatea astfel conştientizată într-o realitate obiectivă (exterioară) şi una subiectivă (interioară). Se ştie însă, la ora actuală, că aşa-zisa REALITATE OBIECTIVĂ constă, de fapt, dintr-o vacuitate, dintr-un vid "umplut" numai de câmpuri electromagnetice oscilante, pulsatorii, care vibrează de o parte şi de alta a două puncte de repaus. Fiecare dintre aceste puncte de echilibru (repaus) este atins după o anumită variaţie (oscilaţie) a acestor câmpuri informaţional-energetice ale celor 5 TATTVA-e fundamentale. În ceea ce priveşte REALITATEA SUBIECTIVĂ, într-o primă aproximaţie, se ştie că ea rezultă şi din suma totală a impresiilor vehiculate de simţurile noastre. Am văzut că sistemul nervos ne pune în legătură cu realitatea obiectivă prin intermediul unui cod binar, asemănător celui Morse, care implică alternanţa dintre activitate (YANG.(+)) şi repaus (YIN. (-)I. Aceste contrarii exprimă, practic, cele două stări de oscilaţie electrică ale unei reţele biologice (fig.3 şi fig.4) Vom putea găsi astfel, cu ajutorul ştiinţei moderne, care vine să confirme străvechile învăţături yoghine secrete, un numitor comun acestor două realităţi (cea obiectivă şi cea subiectivă). Descoperim acum, nu fără uimire, că amândouă devin "REALE", 2

DEOARECE ELE SUNT DEFINITE DE O ALTERNANŢĂ SAU , ALTFEL SPUS, DE O ACTIVITATE PLASATĂ ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE REPAUS (sau de ECHILIBRU (0)). Ceea ce rezultă imediat de aici este faptul că, în lipsa acestei alternanţe se va instala o perpetuă imobilitate; şi, de asemenea, ne apare evident că o eternă inactivitate implică ABSENŢA REALITĂŢII PERCEPTIBILE. Atunci când, orice mişcare sau activitate se opreşte, materia şi substanţa atât de solidă în aparenţă devin difuze şi dispar. Citatul următor, extras din învăţăturile secrete ale budismului tibetan", de lama YONGDEN şi ALEXANDRA DAVID-NEEL este foarte semnificativ în acest sens: "Lumea tangibilă, grosieră, nu este de fapt, în esenţă, decât mişcare, spun înţelepţii. Ea nu este nici măcar un ansamblu de obiecte în mişcare, ci doar mişcarea însăşi. Nu există, de fapt, la nivel ultim, nici măcar ”obiecte în mişcare”; toate obiectele sau fiinţele ce ne apar în fiecare clipă în câmpul conştiinţei noastre individuale nu sunt decât mişcare (vibraţie sau rezonanţă specifică). Această mişcare, (rezonanţă) fundamentală reprezintă o succesiune continuă şi extrem de rapidă de impulsuri sau flash-uri energetice (în tibetană: "TSAL" sau "SHOUG"). Toate obiectele perceptibile simţurilor noastre, ansamblul fenomenelor de orice fel, oricare ar fi aspectele pe care acestea le-ar putea îmbrăca - toate sunt constituite dintr-o desfăşurare în mare viteză a unor evenimente instantanee. Există, în tradiţia tibetană secretă, două teorii complementare care descriu lumea sub aspectul mişcării. Una dintre ele afirmă că fluxul mişcărilor (care creează fenomenele) este continuu. Întocmai cum ar curge un râu liniştit. Această teorie descrie lumea nivelului de conştiinţă obişnuit şi se încadrează în paradigmele ştiinţei clasice. Cealaltă teorie, care corespunde unei viziuni mult mai profunde şi care este confirmata astăzi de fizica modernă, declară că mişcarea (devenirea) este de fapt intermitentă (discontinuă) şi avansează prin şocuri energetice separate care succed la intervale extrem de mici, astfel încât aceste intervale de discontinuitate (hiatusuri) parcă şi inexistente pentru viziunea şi percepţia noastră obişnuită". Această viziune tradiţională, esenţială, profund unificatoare, a tuturor aspectelor, proceselor şi fenomenelor lumii manifestate, având ca substrat percepţia directă sau intuitivă a câmpului energetic unificat fundamental, numit SHAKTI sau PARASHAKTI în tradiţia secretă yoghină, se întâlneşte astăzi în mod semnificativ în actualele concepţii ştiinţifice: "Energia reprezintă esenţa ultimă a lumii macrocosmice. după cum ea este şi esenţa ultimă a conştiinţei noastre"- afirmă acum fizicienii. = VA URMA= YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 48 AN V) NIVELURI DISTINCTE în ABORDAREA CONCENTRĂRII MENTALE şi A STĂRILOR DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ele 19-23: Abordarea simplă, rapidă şi uşoară a căii yoghine pentru cei cu un înalt nivel de realizare spirituală anterioară (care au atins aceasta în alte vieţi în trecut); abordarea pur spirituală; combinaţii ale metodelor tradiţionale YOGA pentru accelerarea evoluţiei spirituale; enunţarea intensităţilor de execuţie ale acestora; dăruirea necondiţionată şi plină de devoţiune faţă de ISHVARA (DUMNEZEU), oferirea cât mai des acestuia a roadelor acţiunilor (faptelor) noastre. SUTRA 19: Naşterea din nou (REÎNCARNAREA) în această viaţă reprezintă cauza certă a dobândirii cu multă uşurinţă a lui ASAMPRAJNATA SAMADHI atât pentru yoghinii suficient de avansaţi care deja au mai practicat cu succes YOGA într-o altă existenţă anterioară (REÎNCARNAREA 3

TRECUTĂ) şi care, înainte de aceasta, au fost lipsiţi de corpul lor fizic (VIDEHA), cât şi pentru cei care, tot într-o existenţă anterioară (REINCARNAREA TRECUTĂ), au progresat atât de mult în practica cu succes a treptelor superioare YOGA încât deja ATUNCI (în REÎNCARNAREA TRECUTĂ) au ajuns să fie plenar fuzionaţi cu întreaga manifestare (PRAKRITILAYA). SUTRA 20: pentru ceilalţi (yoghinii care au început să practice pentru prima oară YOGA în existenţa prezentă (REÎNCARNAREA ACTUALĂ) sau, cu alte cuvinte, pentru yoghinii actuali care nu au fost şi nu sunt lipsiţi de corpul fizic (VIDEHA) sau pentru cei care, datorită faptului că nu au practicat vreodată în altă existenţă treptele superioare YOGA nu au fuzionat vreodată în existenţa lor anterioară (REÎNCARNAREATRECUTĂ) cu întreaga manifestare (PRAKRITILAYA)), ASAMPRAJNATA SAMADHI este precedată de credinţă fermă (SHRADDHA), voinţă puternică, entuziasm constant, energie mare (VIKYA), memorie excelentă (SMRITI) şi o extraordinară inteligenţă cognitivă care se trezeşte şi se amplifică în urma realizării (atingerii) lui SAMPRAJNATA SAMADHI (SAMADHIPRAJNA). SUTRA 21: Aceia care manifestă mai mereu o constantă aspiraţie extrem de intensă (puternică) ce este focalizată către DUMNEZEU o ating (ASAMPRAJNATA SAMADHI) foarte repede. SUTRA 22: Pentru a atinge pe deplin şi în cât mai scurt timp această înaltă treaptă de realizare spirituală (ASAMPRAJNATA SAMADHI), yoghinul trebuie să fie perseverent şi totodată el trebuie să şio intensifice (aspiraţia spirituală) de la slabă la medie iar în cele din urmă el trebuie să o facă să devină extrem de puternică. SUTRA 23: Aceasta înaltă treaptă spirituală poate fi realizată şi prin dăruire (devoţiune) deplină faţă de DUMNEZEU care este considerat Stăpânul Suprem (ISHVARA) şi tot acestuia i se oferă necondiţionat fructele (ROADELE) acţiunilor noastre (astfel poate fi de asemenea atinsă starea de ASAMPRAJNATA SAMADHI). ANALIZA ESENŢIALĂ A SINELUI INFINIT SUPREM (AL LUI DUMNEZEU TATĂL (PARAMATMAN)) COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ELE 24 - 28: Calitatea unică a Sinelui Suprem: Dovada fundamentală a existentei sale; Primordialitatea Sa; Modalitatea principală cea mai simplă de a-1 intui şi de a-1 revela (realiza) pe deplin în fiinţa noastră. SUTRA 24: DUMNEZEU Tatăl care în eternitate este Stăpânul Suprem (ISHVARA) a fost, este şi va fi Supremul spirit Absolut în veşnicie omniprezent, atotputernic şi unic (PURUSHA) care nu este vreodată atins de necazuri sau suferinţe şi care de asemenea nu manifestă vreodată tensiunile dureroase fundamentale ale minţii (KLESHA-uri), nefiind nicicând afectat de acţiuni şi reacţiuni (KARMA) ori de nu contează ce tendinţe latente ce se află în conţinutul minţii (VIPAKSHAYAIR).). SUTRA 25: În Acesta (DUMNEZEU Tatăl) (ISHVARA) sămânţa atotcuprinzătoare a omniscienţei depline se află în veşnicie în starea sa supremă (cea mai înaltă şi cea mai deplină care există). SUTRA 26: Nefiind vreodată, absolut deloc limitat de timp. El (DUMNEZEU Tatăl) este de asemenea şi rămâne permanent, în eternitate Învăţătorul Ultim (PARAMAHAGURU) al tuturor înţelepţilor şi ghizilor spirituali (GURU-şi) care au existat, există sau vor exista. SUTRA 27: Silaba sacră (sunetul Său subtil de rezonanţă care permanent se manifestă şi răsună în MACROCOSMOS) care fără încetare îl revelează (sau, cu alte cuvinte, îl face astfel să fie intuit în manifestare) pe DUMNEZEU Tatăl (ISHVARA) este MANTRA AUM (PRANAVA), SUTRA 28: Tocmai de aceea este atât de necesar să se realizeze adeseori rostirea intens transfiguratoare (mentală) a lui (AUM) (însoţită 4 pe cât posibil de o focalizare cât mai deplină în zona

frunţii, în plan subtil, la nivelul lui AJNA CHAKRA) meditând cât mai profund asupra inspiraţiilor iluminatoare, divine, care apar atunci. OBSTACOLE CURENTE CARE CEL MAI ADESEA NU PERMIT LINIŞTIREA CONŢINUTULUI MINŢII COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ele 29-34: Liniştirea aproape completă a conţinutului minţii se realizează foarte bine prin focalizarea fermă şi perseverentă a minţii, prin trezirea, cultivarea şi amplificarea sentimentelor, a trăirilor profund benefice şi a ideilor pozitive (care sunt totdeauna generatoare de REZONANŢE binefăcătoare, divine, cu energii subtile corespunzătoare din MACROCOSMOS şi care totodată sunt opuse celor care mereu reprezintă obstacole deoarece nu permit liniştirea minţii). Liniştirea conţinutului minţii se atinge şi prin exersarea atentă şi consecventă a respiraţiei ritmice controlate (PRANAYAMA). SUTRA 29: Prin practica perseverentă a meditaţiei profunde care se realizează simultan cu rostirea (emisia mentală) a MANTRA-ei AUM se ajunge gradat la o stare net superioară de interiorizare extatică (care face cu putinţă revelarea aspectelor spirituale ultime ale fiinţei şi permite chiar atingerea stării divine de Conştiinţă Cosmică (SAMADHI)) şi astfel obstacolele de tot felul (care apar pe calea YOGA) sunt rapid şi cu uşurinţă depăşite. COMENTARIU LĂMURITOR REVELAREA UNUI MARE SECRET YOGHIN CARE NE PERMITE SĂ NE ARDEM FĂRĂ SUFERINŢĂ KARMA IMINENTĂ DE SUFERINŢĂ Este esenţial să nu se piardă niciodată din vedere de către yoghini faptul că meditaţia yoghină profundă şi practica procedeului complex LAYA YOGA cu MANTRA AUM, focalizându-ne simultan şi cât mai bine atenţia la nivelul centrului subtil de forţă AJNA CHAKRA (în zona frunţii - central) NE PERMITE SĂ NE ARDEM DESTUL DE REPEDE şi PENTRU TOTDEAUNA ORICE GEN DE KARMA (DIN TRECUT sau DIN PREZENT (nu însă şi din viitor) DE SUFERINŢĂ (negativă), ATÂT CEA PE CARE O INTUIM CĂ ESTE PE CALE SĂ APARĂ, CÂT şi CEA CARE ESTE IMINENTĂ SAU CARE TOCMAI S-A DECLANŞAT. KARMA VIOLENTĂ CARE NU A FOST ARSĂ LA TIMP NU MAI POATE FI ARSĂ DUPĂ MANIFESTAREA SA PROPRIU-ZISĂ. Spre exemplu, dacă, pentru că am fost neatenţi, trenul ne-a tăiat deja picioarele, nu este deloc cazul să mai sperăm PROSTEŞTE că, recurgând la meditaţie profundă şi la LAYA YOGA cu MANTRA AUM ne vor creşte în planul fizic picioarele la loc. În cazul iminenţei KARMA-ice a unei crize (care este pe cale să se declanşeze) de PARANOIA, SCHIZOFRENIE etc., meditaţiile profunde şi operarea Sistematică cu tehnica de LAYA YOGA în care vom utiliza MANTRA AUM simultan cu focalizarea fermă a atenţiei la nivelul lui AJNA CHAKRA trebuie să fie începute IMEDIAT şi ele vor fi continuate zilnic FĂRĂ SĂ TREACĂ O ZI în care să nu lucrăm (cu adevărat intens) măcar 2 ore (fără oprire), într-o asemenea situaţie, vor fi STOPATE COMPLET toate celelalte tehnici YOGA şi vom lucra cu AUM până când reuşim să ardem complet KARMA negativă respectivă. Când intuim că arderea respectivei KARMA rele s-a produs, mai continuăm în plus încă 21 de zile cu acest antrenament (NU MAI PUŢIN) pentru a avea o MARJĂ SUPLIMENTARĂ DE SIGURANŢĂ care nu ne poate face decât bine. Acesta este UN MARE SECRET cunoscut de foarte puţini yoghini. Extrem de puţini sunt însă ALEŞII YOGHINI care cu adevărat se folosesc de acest faimos SECRET pentru a-şi arde repede şi FĂRĂ SUFERINŢĂ (corespunzătoare respectivei KARMA rea) nu contează ce gen de KARMA de suferinţă. 5

Nu uitaţi că şi în această direcţie UN GRAM DE PRACTICĂ ÎN ARDEREA FĂRĂ SUFERINŢĂ A KARMA-EI DE SUFERINŢĂ (DE NU CONTEAZĂ CE GEN SAU FEL CARE ÎNCĂ NU S-A DECLANŞAT ORI CARE INTUIM CĂ ESTE PE CALE SĂ SE DECLANŞEZE) VALOREAZĂ CÂT TONE DE TEORIE DESPRE COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU. „POFTA” DE A NE ARDE RAPID KARMA DE SUFERINŢĂ - FĂRĂ SUFERINŢĂ - CU AJUTORUL INESTIMABIL AL MANTRA-EI AUM NE VINE CEL MAI UŞOR „ARZÂND” PRACTIC DE CEL PUŢIN 10 ORI ANUMITE „PORŢII” KARMA-ICE DE SUFERINŢĂ PRIN INTERMEDIUL ACESTEI METODE CUNOSCUTE DE MII DE ANI DE CĂTRE MARII YOGHINI. = VA URMA =

AN VI C 2 YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI) REVELAREA UNUI MARE SECRET YOGHIN CARE NE PERMITE SĂ NE ARDEM FĂRĂ SUFERINŢĂ KARMA IMINENTĂ DE SUFERINŢĂ (continuare la cursul nr. 1. An 6) Nu pierdeţi din vedere că DUMNEZEU, ÎN INFINITA SA DRAGOSTE şi BUNĂTATE. NE DĂ TOTDEAUNA ATUNCI CÂND STIM CUM să CEREM. DAR NU NE "ÎNDEASĂ" CU FORŢA ÎN TRAISTĂ. Această metodă simplă ne ajută să ne introducem în fiinţa noastră energia compasiunii ("GRAŢIA") lui DUMNEZEU cu ajutorul căreia putem "ARDE" cu anticipaţie suferinţele şi durerile care urmează să vină sau cele care au venit şi urmează să se manifeste pentru că MAI DEMULT EXACT ACEASTA am semănat prin acţiunile noastre. CINE ARE URECHI DE AUZIT SĂ AUDĂ şi să ACŢIONEZE. SUTRA 30: (1) Boala, (2) moleşeala (inerţia), indolenţa sau lenea mentală, (3 îndoiala nefundamentată sau scepticismul. (4) nepăsarea sau lipsa de interes, (5) inconsecvenţa şi letargia sau lipsa entuziasmului, (6) înclinaţia (fără realizarea transmutării şi a sublimării) pentru plăcerile simţurilor care subjugă, (7) halucinaţia sau percepţia greşită, (8) lipsa de focalizare mentală şi incapacitatea de a realiza ori de a menţine un stadiu superior de concentrare şi (9) incapacitatea de a menţine sau de a face să apară din nou, LA VOINŢĂ, o anumită stare de concentrare mentală ori de a face să persiste şi să nu diminueze o anumită stare spirituală care a fost odată obţinută - aceste (9) modificări ale conţinutului minţii (care pun în evidenţă procese subtile de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile inferioare sau chiar negative) sunt tot atâtea obstacole (pe calea YOGA). SUTRA 31: Durerea sau suferinţa, îngrijorarea sau anxietatea, agitaţia corpului şi a respiraţiei sunt elemente auxiliare care fac să apară şi să persiste, starea de împrăştiere (DISIPARE) a minţii. 6

SUTRA 32: Pentru înlăturarea gradată şi definitivă a acestora (a tuturor obstacolelor enunţate şi a elementelor auxiliare care fac să apară starea de împrăştiere mentală), este recomandată concentrarea (mentală) fermă asupra unui singur element (TATTVA) (în vederea realizării unui control deplin prin conştientizare care permite în final detaşarea completă şi face cu putinţă transcenderea). COMENTARIU LĂMURITOR: Deloc întâmplător, în această SUTRA se indică faptul că, pentru înlăturarea completă a acestor aspecte care ne frânează sau chiar ne stopează în totalitate evoluţia spirituală, este recomandată ca fiind foarte eficienţă în asemenea situaţii concentrarea mentală fermă şi consecvent realizată RÂND PE RÂND - ÎN TIMP asupra fiecărui element (TATTVA) dintre cele 5 ELEMENTE DE BAZĂ (TATTVA-ele) şi astfel aici descoperim că este fundamentată valoarea sistemului secret SVARA YOGA. Unii mari yoghini susţin că, pentru înlăturarea cât mai rapidă a acestor obstacole, este cea mai recomandată concentrarea mentală fermă şi UNICĂ asupra singurului element ULTIM (TATTVA) care ne conduce direct la SUPREMUL ABSOLUT (în realitate EKATATTVA - Purul PURUSHA (SPIRITUL SUPREM) sau, cu alte cuvinte, DUMNEZEU Tatăl (ISHVARA)) al cărui corespondent persistent în manifestare este PRANAVA, eternul sunet subtil MANTRA-le AUM. SUTRA 33: Cultivând constant şi amplificând anumite atitudini profunde de simpatie faţă de fericire, de intensă compasiune faţă de durerile şi suferinţele celorlalţi, de bucurie în faţa virtuţilor, de indiferenţă şi deplină detaşare faţă de viciile celor care se complac să rămână în această stare, mintea (CHITTA) devine astfel pură. COMENTARIU LĂMURITOR: Aici este prezentată într-o manieră destul de clară de către PATANJALI Taina fundamentală a REZONANŢEI fiinţei noastre cu energii subtile din MACROCOSMOS care face ca în MICROCOSMOSUL nostru lăuntric să fie atrase pentru ca să ne "hrănească" numai energiile subtile specifice pe care noi le EVOCĂM (chemăm) în noi (AURA noastră) prin gândire, simţire şi trăire. Nu întâmplător, marele înţelept RAMAKRISHNA spune că: TOT CEEA CE UN OM GÂNDEŞTE CU CONSECVENŢĂ, MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU EXACT CEEA CE A GÂNDIT DEVINE" iar marele model divin IISUS spune că: "CINE SEAMĂNĂ (CU GÂNDUL) VÂNT CULEGE FURTUNĂ" . SUTRA 34: Sau prin ritmică expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea atentă şi cu măsură a suflului tainic al respiraţiei (KUMBHAKA) (se poate de asemenea linişti conţinutul minţii cu ajutorul tehnicilor de PRANAYAMA).

ATINGEREA şi MENŢINEREA STĂRII DE STABILITATE A MINŢII (CHITTA) COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ele 35-39: Sunt prezentate aici în mod succint obiectele principale asupra cărora este foarte bine să fie focalizată ferm şi cu consecvenţă atenţia sau asupra cărora este cel mai indicat să se facă adeseori meditaţie yoghină profundă. SUTRA 35: Sau aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii se poate obţine şi păstra cu uşurinţă) ia naştere (se realizează) atunci când o anumită activitate senzorială benefică ce este legată de un obiect (sau de o fiinţă) care (prin influenţa sa, de fapt prin starea de REZONANŢĂ binefăcătoare declanşată prin intermediul său în microcosmosul fiinţei yoghinului) aduce mintea într-o stare de profundă şi durabilă stabilitate. 7

SUTRA 36: Sau, aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii) poate să rezulte prin trezirea şi intensificarea stării luminoase pure care îi permite yoghinului să fie cu totul deasupra (DETAŞAT de) supărărilor de orice fel. SUTRA 37: Sau, aceasta (stabilitatea cât mai deplină a minţii) poate să fie atinsă cu uşurinţă prin concentrare mentală intensă realizată sistematic până când apare o cât mai profundă stare de identificare cu mari modele divine (de exemplu: IISUS, KRISHNA, SHIVA), cu marii înţelepţi yoghini sau cu fiinţe umane foarte elevate spiritual şi care sunt lipsite de pasiuni. COMENTARIU LĂMURITOR: Pentru a ajunge gradat la această inefabilă stare profundă şi amplă de IDENTIFICARE SUBTILĂ (care, atunci: trăită simultan atât în sfera psihica cât şi în sfera mentală şi în cea spirituală sub forma unei copleşitoare stări de euforie), cea mai simplă formă de identificare telepatică subtilă poate fi realizată printr-o fermă concentrare mentală care va fi în mod consecvent canalizată asupra fotografiei unei fiinţe umane foarte elevate spiritual. Procedând astfel se va constata gradat apariţia şi accentuarea procesului de IDENTIFICARE SUBTILĂ care este însoţit de intensificarea unei stări specifice de euforie, în timp, pe măsură ce această stare inefabilă de comuniune se amplifică, se remarcă de asemenea creşterea încrederii în sine, mărirea energiei psiho-mentale, instalarea unei stări globale de armonie, manifestarea spontană a anumitor capacităţi paranormale precum şi "DUPLICAREA" rapidă în propria sa fiinţă (este vorba de fiinţa yoghinului care realizează progresiv această IDENTIFICARE SUBTILĂ la nu contează ce distanţă cu aura unei fiinţe umane foarte elevate spiritual). Considerăm că este demn de reţinut că această identificare subtilă se poate realiza atât cu fiinţe umane care încă se găsesc în lumea fizică (altfel spus care nu au părăsit definitiv prin aşa-zisa "moarte" planul material-grosier) cât şi cu fiinţe cândva umane CARE AU PĂRĂSIT DE CURÂND SAU CU FOARTE MULT TIMP ÎNAINTE LUMEA FIZICĂ (şi actualmente se află în alte lumi paralele, mai mult sau mai puţin elevate din punct de vedere spiritual) cu acele calităţi, virtuţi ori trăsături spirituale definitorii care există la respectiva fiinţă umană foarte elevată spiritual şi care, în acest caz, este luată DREPT MODEL. Dincolo de aparenţe este evident pentru cel iniţiat în tainele sistemului YOGA că, în această situaţie, de fapt se intră în REZONANŢĂ SUBTILĂ cu AURA MODELULUI vizat prin intermediul fotografiei, la distanţă şi astfel cel (yoghinul) care se IDENTIFICĂ SUBTIL va putea beneficia fulgerător nu numai de SFERA CU MULT MAI MARE DE FORŢĂ SUBTILĂ (AURA) a modelului ci şi de toate energiile subtile, informaţiile şi experienţele care au fost vreodată stocate în ea. Astfel se explică foarte uşor de ce aparent "banala" concentrare mentală asupra fotografiei unui veritabil model spiritual poate să declanşeze destul de repede aceste efecte OBIECTIVE. ATENŢIE! Dacă vom privi cu multă atenţie şi luciditate în jurul nostru, vom remarca adeseori că foarte mulţi oameni, care sunt complet ignoranţi în ceea ce priveşte acest mecanism tainic al IDENTIFICĂRII SUBTILE la distanţă cu ajutorul fotografiilor, totuşi realizează de cele mai multe ori instinctiv asemenea IDENTIFICĂRI SUBTILE care, dacă sunt analizate cu DETAŞARE, nu au însă nimic spiritual şi care dimpotrivă le provoacă gradat în aură schimbări negative sau evident regrese psihice, mentale şi spirituale. Exemplul cel mai elocvent îl constituie în această direcţie aşa-zişii FANI mai mult sau mai puţini isterizaţi ai cântăreţilor sau ai formaţiilor muzicale la modă care sunt gradat modificaţi atât în ceea ce priveşte vitalitatea cât şi în ceea ce priveşte psihicul şi mentalul. Datorită acestor identificări subtile de natură malefică (demoniacă sau satanică), comportamentul de zi cu zi şi modul preponderent de gândire al acestor FANI se schimbă rapid în RĂU. Dezaxaţi, agresivi, orgolioşi, isterici, impulsivi, egotici, fantasmagorici, aceşti FANI sunt victimele inconştiente ale acestor procese de identificare subtilă cu nişte aşa-zise „modele” în marea lor majoritate mizerabile care, acum 200 de ani, ar fi trezit în oameni cel mult compasiunea şi în nici un caz ADMIRAŢIA. 8

Procesul de identificare subtilă complet NON-SPIRITUALĂ, care are drept consecinţă imediată regresul, involuţia, stagnarea într-o stare larvară a celui care se identifică subtil cu asemenea "MODELE" mai mult sau mai puţin abjecte, poate fi de asemenea remarcat atât în cazul microbiştilor, cât şi în cazul membrilor activi ai diferitelor partide, în toate aceste cazuri de identificare subtilă NON-SPIRITUALĂ, fiinţele umane care sunt implicate în astfel de identificări mai mult sau mai puţin malefice îşi investesc energiile într-o direcţie destructivă atât pentru ei, cât şi pentru întreaga planetă. Identificarea subtilă MALEFICĂ poate să se producă nu numai prin intermediul unei fotografii, ci şi prin vizionarea unui clip muzical ori a unui spectacol pigmentat cu idei satanice la televizor. În alte cazuri este suficientă ascultarea de mai multe ori a unui disc, compact disc sau casetă audio ori doar să fie vizionată o video casetă cu asemenea imagini sau sunete malefice pentru ca cel ori cea care ascultă PASIV(Ă) să devină apoi, prin intermediul OBIŞNUINŢEI pe care o lasă mai departe să se manifeste, un (o) FAN(A) posedat(ă) până la OBSESIE de cine ştie ce formaţie sau cântăreţ care îşi exhibă cu insolenţă şi orgoliu satanismele şi demonismele care până la urmă îl vor distruge atât pe el, cât şi pe FANII săi isterizaţi la nu contează ce distanţă, prin intermediul acestei IDENTIFICĂRI SUBTILE MALEFICE. Dacă privim la emisiunile satanico-demoniace de la televizor vom remarca faptul că acest proces de identificare malefică se accentuează pe zi ce trece. În concluzie, putem spune că, în practica curentă YOGA, identificarea subtilă este un proces esenţial care se realizează cel mai adesea prin intermediul minţii. În general vorbind, acest proces ne permite să ne simţim "legaţi" faţă de o anumită fiinţă umană ori faţă de alţii şi NE FACE SĂ NE SIMŢIM CA FIIND SOLIDARI sau, cu alte cuvinte, ne determină să aderăm la ceea ce se consideră a fi valori exterioare în sens larg, care cuprind chiar şi modele ale emoţiilor şi sentimentelor. Acest proces (de identificare) lăsat să se amplifice singur în mod haotic şi neselectiv poate să fie aberant şi el se opune într-o manieră aproape complementară procesului de DIFERENŢIERE care îi permite fiinţei umane să se constituie ca o entitate într-o anumită măsură separată de lumea exterioară. SUTRA 38: Sau, aceasta (stabilitatea deplină a minţii) poate de asemenea să rezulte atunci când este luată, drept obiect de studiu, cunoaşterea superioară care ne apare atât în starea de somn cu vise, cât şi în starea de somn fără vise. SUTRA 39: Sau, aceasta (stabilitatea deplină a minţii) poate de asemenea să rezulte făcând zilnic meditaţii din ce în ce mai profunde asupra unui anumit obiect sau fiinţă umană apreciate şi iubite. FRUCTELE TAINICE ALE MEDITAŢIEI şi STĂRILE DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) CARE APAR ÎN URMA PRACTICILOR YOGA COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ele 40-47: Clasificarea felurilor de SAMADHI (extaz divin) care apar în urma practicilor YOGA, aşa cum sunt ele prezentate în funcţie de diferitele tipuri de obiecte de concentrare (sau chiar în funcţie de absenţa obiectelor de concentrare) şi, de asemenea, în funcţie de gradul de profunzime a actului cunoaşterii (cu alte cuvinte în funcţie de treapta de fuziune (identificare) mai mică sau mai mare între cunoscător şi obiectul de cunoscut). SUTRA 40: Procedând astfel, yoghinul dobândeşte puterea paranormală (SIDDHI) şi ajunge să manifeste capacitatea extraordinară de control şi influenţă supranaturală asupra tuturor (obiectelor sau fiinţelor asupra cărora el se focalizează ferm în timpul meditaţiei) celor care pornesc de la cel mai mic atom (PARAMANU) şi cuprind întregul univers (PARAMAHATTVA) (MACROCOSMOSUL). SUTRA 41: Cel în care cu adevărat modificările (turbioanele) mentale (VRITTI-uri) nu mai există deloc realizează spontan o stare profundă de absorbţie aproape completă a minţii (SAMAPATTI) în cadrul căreia are loc fuziunea totală a cunoscătorului 9(GRAHITA), a cunoaşterii care rezultă atunci (GRAHANA)

şi a obiectului de cunoscut (GRAHYESHU) (mintea care reflectă printr-un proces specific de REZONANŢĂ subtilă obiectul respectiv de cunoscut se comportă analogic vorbind), mintea sa se comportă atunci precum un cristal foarte pur, bine şlefuit şi perfect transparent care ia totdeauna culoarea suprafeţei pe care este aşezat. SUTRA 42: Acea transformare specifică a minţii care apare atunci când conştiinţa alternează între cuvânt, semnificaţia acestuia (cu alte cuvinte obiectul sau ideea pe care acel cuvânt le desemnează) şi cunoaşterea profundă (pe care acesta o conferă) este considerată o stare de amestecare a minţii numită starea de fuziune (SAMAPATTI) în care predomină gândirea verbală, discursivă, logică, judecata, raţionamentul (SAVITARKA). SUTRA 43: Acea stare specifică a minţii în care, datorită completei purificări a memoriei, mintea este atunci ca şi lipsită de conştiinţa existenţei sale proprii (SVARUPA) şi când doar cunoaşterea reală, pură, a obiectului străluceşte (NIRBHASA) singură, este numită starea lipsită de gândirea verbală discursivă, logică (NIRVITARKA). SUTRA 44: Prin aceasta au fost totodată (implicit) descrise şi stările specifice reflexive şi suprareflexive (gândirea nonverbală, care operează prin simboluri) ale minţii (SAVICHARA şi NIRVICHARA), toate acestea referindu-se la acele obiecte de natură subtilă (SUKSHMA). SUTRA 45: La rândul lor, domeniul (sfera) obiectelor subtile se întinde până la numenal (ALINGA) (PRAKRITI - starea în care cele trei tendinţe fundamentale (GUNA) sunt amestecate în mod egal şi complet una cu celelalte). SUTRA 46: Toate acestea (este vorba despre stadiile care au fost explicate anterior) constituie de fapt descrierea tuturor stărilor de SAMADHI (extaz divin) cu sămânţă (SABIJA-SAMADHI). SUTRA 47: Prin atingerea cu adevărat a perfecţiunii în intrarea şi menţinerea în starea suprareflexivă a minţii (NIRVICHARA SAMADHI) răsare lumina spirituală fără asemănare, ce provine de la Sinele Suprem (ADHYATMA-PRASADA).

FORMA SUPERIOARĂ şi DINAMICĂ DE CONŞTIINŢĂ CARE ESTE SPECIFICĂ STĂRII DE SAMADHI (EXTAZ DIVIN) COMENTARII PRELIMINARE SUTRA-ele 48-51: Starea de supraconştiinţă (PRAJNA) conferă cunoaşterea ultimă a Adevărului; obiectul cunoaşterii sale este de o natură diferită, iar întipăririle mentale (SAMSKARA) pe care le creează atunci această stare împiedică reapariţia stărilor inferioare de conştiinţă. SUTRA 48: Aici (atunci când se atinge nivelul de NIRVICHARA SAMADHI), starea de supraconştiinţă (PRAJNA) este cea care revelează Adevărul ultim, esenţial (RITAMBHARA). SUTRA 49: Această (cunoaştere superioară (PRAJNA)) este cu totul diferită de cunoaşterea rezultată prin comunicare verbală (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece obiectul şi domeniul său este special. SUTRA 50: Întipăririle mentale (SAMSKARA) născute în această stare (SAMADHI cu sămânţă (SABIJA-SAMACHI) împiedică (pentru totdeauna) apariţia (ulterioară şi predominantă) altor întipăriri mentale (care sunt specifice stărilor mai puţin elevate de conştiinţă). COMENTARIU LĂMURITOR: În acest caz, rezonanţa subtilă sublimă cu acele energii divine din sferele paradisiace care ne inundă fiinţa atunci când intrăm în SABIJA SAMADHI se va păstra într-o 10

anumită măsură şi după aceea, făcând imposibilă reapariţia ulterioară a stărilor de conştiinţă mai puţin elevate. SUTRA 51: Prin blocarea (suspendarea deplină) chiar şi a acelora (este vorba de întipăririle mentale (SAMSKARA-urile) care sunt specifice stării de extaz divin SABIJA- SAMADHI) datorită opririi complete a tuturor acestora (este vorba despre modificările minţii (CHITTA VRITTI)) se atinge starea de SAMADHI (extaz divin) fără sămânţă (NIRBIJA- SAMADHI). = VA URMA = MICROFIZICA ŞI ŞTIINTA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI Microfizica, cel puţin pentru unii dintre reprezentanţii ei, ocupă un loc de seamă în analiza şi cercetarea structurii umane; ea nu dispreţuieşte nici conceptul de Conştiinţă şi nici manifestarea acesteia. Această atitudine este normală, deoarece experienţele şi descoperirile privind mediul exterior nu reprezintă altceva decât un fapt, o acţiune a observatorului şi a conştiinţei sale, care acţionează astfel prin diferitele percepţii senzoriale directe sau extinse (indirecte) prin intermediul unui instrument. Încă de acum 2500 de ani, Parmenide a prezentat această conexiune, căreia îi atribuie discontinuitatea aparentă a Macrocosmosului care este valabilă atât în ceea ce priveşte experienţa, cât şi în ceea ce priveşte observatorul însuşi. Problema este reconsiderată chiar şi în zilele noastre din perspectiva fizicii cuantice şi a mecanicii ondulatorii. După aproape trei milenii, descoperim aproape uluiţi identitatea de natură între conţinut şi conţinător, între observator şi obiectul observat. Conceptul de "conştiinţă" revine deci pe scena ştiinţei datorită microfizicii şi aici conştiinţa observatorului joacă un rol esenţial; conţinutul sau esenţa conştiinţei reprezintă o "realitate ultimă". Toate cunoştinţele noastre privind funcţiile ondulatorii se prăbuşesc cu repeziciune atunci când, spre exemplu, analizăm impresiile pe care le primim când interferăm cu sistemul de observat, în diferite momente. Conştiinţa noastră "alterează" prin urmare funcţia ondulatorie, deoarece ea modifică aprecierile personale asupra probabilităţilor. La ora actuală, fizicienii au găsit că este aproape imposibil să se dea o descriere a fenomenelor şi lumii atomice fără a se face în acelaşi timp referiri şi la conştiinţă. Microfizica se combină în prezent în mod constructiv cu alte ştiinţe şi fuzionează cu biologia. Constituţia electronică a moleculelor care formează materia vie, natura intimă a forţelor care interacţionează şi se organizează la nivel atomic, constituie principalele subiecte de studiu ale biochimiei electronice. În această direcţie este demn de amintit că celebrul savant şi filosof de origine română Ştefan Lupaşcu a structurat deja o prezentare sintetică a sistemelor energetice şi această prezentare, care conţine multe elemente din structura energetică subtilă a fiinţei umane, include totodată psihismul şi definirea conştiinţei. Ea ne este de un mare ajutor în studiul ştiinţific al structurii fundamentale a materiei. = VA URMA =

AN VI C 3 MICROFIZICA şi STIINŢA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI (continuare la cursul nr. 2 an VI) 11

STRUCTURA ATOMICĂ A DIFERITELOR PLANURI DE CONŞTIINŢĂ Tradiţia spirituală secretă a Orientului ne explică felul în care se realizează "cuplarea" structurii atomice la diferitele niveluri de conştiinţă, pe plan energetic; ea ne mai prezintă, de asemenea, procesele de integrare care fac posibile interferenţele acestor niveluri cât şi subordonarea lor ierarhică (în plan vertical). În această privinţă, anumite descrieri ale creaţiei cosmice din cel de al doilea capitol din VISHNU PURANA explică viziunea tantrică asupra acestui aspect; la ora actuală se ştie că, mai demult, în Orient au fost constituite cinci planuri strict ierarhizate de conştiinţă vibratorie, denumite TANMATRA-e, care dau la rândul lor naştere unei forme fundamentale a materiei. Aceste "principii" sunt chiar TATTVA-ele, în număr de cinci. Fiecare dintre ele are o anumită corespondenţă, în planul fizic, cu organele de simţ: AKASHA (eterul cel subtil al anticilor) se află, după cum ştim, în strânsă legătură cu sunetul şi urechea; VAYU (aerul subtil) se află în legătură cu simţul pipăitului; TEJAS sau AGNI (focul subtil) se află în legătură cu vederea; APAS (apa subtilă) se află în legătură cu simţul gustului; şi, în sfârşit, cel mai de jos, PRITHIVI (pământul subtil) se află în legătură cu simţul mirosului. Aceasta reprezintă de fapt întrepătrunderea progresivă a planurilor creaţiei unele cu altele sau, mai exact, ilustrează constituţia lor atomică care ne permite să înţelegem dinamismul evolutiv în YOGA care este dat de tehnicile de decondiţionare gradată faţă de aceste structuri formatoare TATTVA-ice. În procesul emanaţiei, creaţia decurge astfel: prima şi marea vibraţie fundamentală este sunetul subtil (AKASHA TATTVA) ("La început a fost Cuvântul", spune deloc întâmplător Sf. Ioan în Evanghelia sa). Următoarea vibraţie se realizează chiar în această AKASHA TATTVA producând modificarea următoare a materiei: VAYU TATTVA. Aceasta din urmă, străpunsă, înconjurată şi vitalizată de către AKASHA TATTVA primeşte cea de-a treia vibraţie ce naşte modificarea materiei cunoscută sub numele de TEJAS TATTVA. TEJAS este acum penetrat, înconjurat şi vitalizat de către VAYU. Întocmai precum VAYU a fost, la rândul lui, penetrat, înconjurat şi vitalizat de către AKASHA. Procesul se desfăşoară apoi în mod identic. În manifestare urmând elementele APAS şi PRITHIVI. Prin urmare, câmpul energetic al atomului privit dintr-un anumit plan al creaţiei se compune din toate TANMATRA-ele şi TATTVA-ele aflate în planurile superioare celui în care se află el. Cu alte cuvinte, modificarea unei TATTVA-e superioare se transmite în mod analog TATTVA-ei următoare, care se găseşte pe o poziţie inferioară. Modificarea penetrează deci TATTVA inferioară şi apoi se propagă mai departe, dincolo de aceasta. Cuvântul sanscrit TANMATRA derivă, după cum ştim, de la rădăcina sanscrită TAN care semnifică în acelaşi timp atât "a penetra" cât şi „a înveli”, „a înconjura", exprimând astfel ideea de ansamblu a penetrării, a pătrunderii TATTVA-ei respective, cât şi a expansiunii ei învăluitoare. Esenţa existenţei fiecărei TATTVA-e o reprezintă TATTVA precedentă împreună cu TANMATRA sa. Acest ansamblu care se adaugă noii TANMATRA-e create, alcătuieşte statutul existenţial al TATTVA-ei următoare, iar forma exterioară produsă reprezintă noua TATTVA ce dă naştere unui proces generator. Această concepţie ne permite să presupunem că TATTVA PRITHIVI corespunde atomilor fizici studiaţi de ştiinţa modernă. Se mai spune, de asemenea, în ştiinţa secretă a TATTVA-elor că fiecare dintre cele 5 forme ale atomilor de PRITHIVI îşi au corespondenţa în fiecare dintre cele 5 planuri ale creaţiei, constituind astfel subnivelurile manifestării. Există aşadar, ca subdiviziuni ale atomilor fizici, PRITHIVI-AKASHA TATTVA, PRITHIVI-VAYU TATTVA, PRITHIVI-TEJAS TATTVA, PRITHIVIAPAS TATTVA şi PRITHIVI-PRITHIVI TATTVA. 12

Corespondenţa în plan vertical este efectuată deci prin intermediul sub-nivelurilor, care oferă opţiunea de corespondenţă energetică. Microfizicienii, supuşi unui adevărat tir neîncetat de noi şi noi particule subatomice mai mult sau mai puţin "exotice", ar putea să se intereseze şi să se apropie de aceste concepte noi pentru ei, folosind şi matematica superioară. Un număr imaginar care admite un pătrat negativ a permis de exemplu, fizicii cuantice să introducă o dimensiune suplimentară în studiile ei; s-ar putea astfel, la fel de bine, ca printr-o adaptare şi dezvoltare corespunzătoare a cadrului ştiinţific actual, îmbogăţit prin contactul cu înţelepciunea milenară a Orientului, să se cunoască mult mai bine chiar şi subnivelurile activităţii noastre psihice şi mentale, de pildă. Din punct de vedere practic, este important să reţinem că diferitele niveluri energetice care alcătuiesc microcosmosul fiinţei noastre în ansamblu îşi au fiecare dintre ele echivalentul în Macrocosmos; de fapt, la o analiză atentă, realizăm că ele sunt chiar identice în esenţă. În plan orizontal, această identitate poate să fie influenţată, atunci când există REZONANŢA, de diferitele tensiuni sau schimburi subtil energetice ce se manifestă de la un psihic la altul, aşa după cum se observă atât în parapsihologic cât şi în cazul fenomenului de "condiţionare" sau de acceptare (prin REZONANŢĂ mentală) a ideilor care sunt preluate din exterior. În această privinţă, TANMATRA - care este o vibraţie a Conştiinţei şi care reprezintă aspectul subtil energetic al organelor de simţ este mai mult decât un simplu "element". TANMATRA este investită cu o anumită putere funcţională, ea lasă să se manifeste substanţa cosmică având aceeaşi constituţie cu ea şi care este susceptibilă de a provoca transmisia de la un psihic la altul. Să ne amintim în aceasta direcţie că, într-un mod foarte semnificativ, microfizica ne lasă să înţelegem că ceea ce pare a fi un ELEMENT este, în realitate, un EVENIMENT. RITMUL LA NIVELUL MATERIEI Datorită transformărilor reciproce ale materiei şi ale fenomenelor care se produc în domeniul vibrator, ne apare în mod evident ideea că materia şi radiaţiile sunt asemănătoare şi că, în consecinţă, materia trebuie să aibă caracteristici ondulatorii şi ritmice. Ea nu este sensibilă doar la ritmurile de vibraţie, ea chiar EXISTĂ în planul acestui ritm vibratoriu. Diferitele puteri şi procese sau, altfel spus, caracteristici ale substanţei se prezintă în ultimă instanţă ca nişte SUI GENERIS (în felul lor) benzi de frecvenţă cu care se poate intra în REZONANŢĂ atunci când există ACORDUL. Energia, apreciată la modul grosier, poate să-şi piardă uneori în aparenţă ritmurile, însă ea nu va fi prin aceasta mai puţin luminată" şi "încălzită" de vibraţiile ei. Teoria cinetică a solidelor ne arată că corpurile cele mai stabile îşi datorează de fapt această caracteristică unei (aparente) dezordini ritmice. Ele reprezintă configuraţiile statistice ale unei (aparente) dezordini temporale şi nimic altceva. Propriile noastre locuinţe sunt construite în mijlocul unei adevărate anarhii de vibraţii. Piramidele însăşi care ne uluiesc prin caracteristicile lor constituie în realitate VERITABILE "CUTII DE REZONANŢĂ" care sunt pentru unii bulversante prin energiile lor subtile care prezintă frecvenţe vibratorii diferite. Această posibilitate a unei explozii pur temporale, datorată în mod exclusiv unei acţiuni sincronizate asupra energiei specifice a timpului, presupus a fi relativ prin raportarea sa la diferitele elemente existente, demonstrează fără dubiu caracterul fundamental al ritmului materiei. Putem, tocmai de aceea spune că energia vibratorie reprezintă chiar "energia existenţei". Aşa-zisa materie nu există sau, cu alte cuvinte, nu se poate manifesta, decât într-un timp vibrator de unde şi rezultă necesitatea de a atribui energiei subtile a timpului o realitate temeinic, solidă. Întrucât dualitatea, inerentă vibraţiei, reprezintă atributul ei operator. Profesorul rus KOZÎREV atribuie, deloc întâmplător, energiei specifice a timpului o realitate fizică; se mai ştie, de asemenea, că adeseori în timpul unei trăiri copleşitoare (experienţe) perfecte, plenare, integratoare, adică atunci când pentru noi energia specifică a timpului încetează să mai existe, manifestarea13 însăşi - în ansamblul ei - încetează de asemenea să mai.

Existe. Tocmai acest aspect i-a făcut pe unii cercetători să mărturisească fără nici o ezitare: "în realitate, materia şi lumea fizică manifestată, precum şi toate energiile subtile ori radiaţiile nu există şi nu acţionează decât în ritm şi prin intermediul ritmului". Această aparenţă misterioasă şi tainică a ritmului (SVARA) nu este, în realitate, decât expresia unei intuiţii geniale care este temeinic fundamentată pe principiile fizicii ondulatorii contemporane. ANALIZA RITMULUI şi BIOLOGIA Într-un studiu asupra homeopatiei. cunoscutul cercetător PINHEIRO DOS SANTOS propune o interpretare „ondulatorie” care prezintă multiple afinităţi cu înţelepciunea sistemului secret SVARA YOGA. a biologiei. Astfel, după părerea lui, radiaţia (energia subtilă) se substituie unei substanţe materiale aflată în curs de diluţie, care favorizează astfel temporizarea vibratorie a substanţei medicale. Acest punct de vedere contrazice în mod evident opinia că o anumită substanţă acţionează întotdeauna, în mod proporţional cu cantitatea (doza) în care ea este utilizată. Pentru PINHEIRO DOS SANTOS, asimilaţia reprezintă mai puţin un schimb de substanţă, ci mai curând un veritabil schimb subtil energetic (PRANAic). Aceasta nu poate să scape manifestării unei forme vibratorii şi din aceasta rezultă că cea care intervine între substanţa absorbită şi substanţa asimilată este însăşi radiaţia energetică (PRANA) De ce fel de vibraţii are nevoie fiinţa umană în mod normal: de energii subtile - vibraţii dinamizante sau, dimpotrivă, de energii subtile - vibraţii liniştitoare? Care sunt, de fapt, energiile subtile sau, altfel spus, vibraţiile care animă (însufleţesc) şi care sunt energiile subtile sau, altfel spus, vibraţiile care moderează? Aceasta reprezintă, în esenţă, adevărata problemă terapeutică. Acelaşi aspect este luat în vedere şi în ştiinţa acupuncturii, atunci când aceasta se aplică pentru a tonifica sau pentru a minimiza ritmurile energetice, după tipul şi calitatea metalului utilizat în cazul acelor. = VA URMA = YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 2 an VI) PREZENTAREA CONCISĂ A CONŢINUTULUI SUTRA-ELOR DIN CAPITOLUL II SUTRA 1: Conţine prezentarea aforistică a temei cu privire la YOGA Acţiunii (KRIYA YOGA), oferind totodată metode practice SUTRA 2: Descrie cele două scopuri esenţiale care pot fi atinse în urma realizării consecvente a metodelor practice: a) Atingerea şi amplificarea stării divine, extatice care este caracteristică fazei în care este experimentată Conştiinţa Cosmică (SAMADHI). b) Eliminarea definitivă a cauzelor suferinţelor. SUTRA-ele 3-9: Prezintă cele cinci cauze fundamentale ale suferinţelor. SUTRA 10: Desene metodele principale în practica YOGA prin care pot fi depăşite în totalitate suferinţele chiar şi atunci când acestea sunt prezente (există) în starea (forma) lor cea mai subtilă, în subconştient. SUTRA 11: Arată cum pot fi cu adevărat controlate şi anulate toate cauzele suferinţelor atunci când valurile lor pătrund ori sunt pe cale să pătrundă în sfera (planul) conştientă a minţii. SUTRA-ele 12-13: Prezintă date esenţiale despre KARMA şi despre acumularea de acţiuni sau consecinţe potenţiale (KARMASHAYA); totodată sunt oferite de asemenea informaţii despre efectele sale 14

(ale KARMA-ei individuale): situaţia socială, durata vieţii şi modul în care sunt "colorate" (în cazul SUFERINŢEI şi în cazul FERICIRII) datorită KARMA-ei toate experienţele trăite. SUTRA 14: Descrie cele două rezultate sau, cu alte cuvinte, efectele fundamentale ale KARMA-ei: plăcerea şi durerea. SUTRA 15: Explică din perspectiva celui suficient de evoluat spiritual şi înţelept că orice fel de bucurii de natură mai mult sau mai puţin materială şi limitate sfârşesc în cele din urmă prin a deveni suferinţe. SUTRA 16: Afirmă cu fermitate că suferinţa (care urmează să apară în curând (este iminentă NUMAI) datorită KARMA-ei individuale dar) care nu s-a declanşat încă poate (dar NUMAI DACĂ SE ACŢIONEAZĂ în MOD ADECVAT şi CU PERSEVERENŢĂ) şi trebuie să fie evitată (îndepărtată). SUTRA-ele 17-24: Descriu cauzele esenţiale ale suferinţei prin raportarea la unirea dintre cele două principii fundamentale PURUSHA (Spiritul Divin Nemuritor) şi PRAKRITI (Natura). SUTRA 25: Vorbeşte despre starea supremă de eliberare spirituală. SUTRA-ele 26-27: Expun cauzele principale care conduc fiinţa umană la starea supremă de eliberare spirituală şi nemurire. SUTRA-ele 28-29: Prezintă cele opt trepte fundamentale ale sistemului YOGA. SUTRA-ele 30-39 Prezintă succint fiecare dintre cele cinci YAMA. SUTRA-ele 40-45 Prezintă succint fiecare dintre cele cinci NIYAMA SUTRA-ele 46-48: Explică ce sunt în realitate ASANA-ele (posturile corporale care generează fiecare anumite stări psiho-mentale elevate de conştiinţă) şi arată care este de fapt rostul lor în practica YOGA. SUTRA-ele 49-53 Definesc şi descriu la ce serveşte şi cum se realizează controlul subtil al suflurilor (PRANAYAMA) prin intermediul respiraţiei dirijate. SUTRA-ele 54-55 Definesc şi descriu la ce serveşte şi cum se realizează în realitate PRATYAHARA (abstragerea şi interiorizarea deplină a simţurilor). CAPITOLUL II KRIYA YOGA SADHANA-PADA - METODA ESENŢIALĂ, PRACTICA PRIN INTERMEDIUL CĂREIA SE DOBÂNDEŞTE (ÎN CAZUL EXERSĂRII El CORECTE şi CONSECVENTE) REALIZAREA SPIRITUALĂ Acţiuni specifice sistemului YOGA ce este util să fie realizate în vederea diminuării şi eliminării stării de suferinţă COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 1-11: Sunt prezentate metodele practice şi eficiente pe care un aspirant YOGA începător trebuie să le pună în practică în mod corect şi perseverent pentru a dobândi o capacitate mărită de concentrare; cum putem ajunge la înţelegerea cauzelor suferinţelor şi la sesizarea modului (felului) în care acestea acţionează; punerea în practică a modalităţilor prin care ele (suferinţele) pot fi estompate şi distruse prin meditaţie. SUTRA 1: Asceza (sau practica sistematică a austerităţilor) (TAPAS). studiul atent şi individual al scrierilor spirituale (SVADHYAYA) şi dăruirea necondiţionată şi totală (devoţiunea) faţă de Dumnezeu (sau, cu alte cuvinte, integrarea şi fuziunea conştiinţei individuale a yoghinului în Conştiinţa Infinită Macrocosmică a lui DUMNEZEU) (ISHVARA PRANIDHANA) reprezintă în realitate YOGA acţiunii şi este baza metodelor practice care permit să se atingă starea de concentrare deplină a minţii (KRIYA YOGA). 15

SUTRA 2 (KRIYA YOGA) se practică cel mai adesea atât pentru a produce şi menţine expansiunea completă a conştiinţei care permite să fie astfel atinsă starea de SAMADHI (Extaz divin) cât şi pentru a diminua sau pentru a anihila în întregime cauzele suferinţelor (KLESHA). SUTRA 3: Ignoranţa (prostia) (AVIDYA), sentimentul predominant al individualităţii limitate, egotice (ASMITA), ataşamentul (atracţia înrobitoare sau subjugarea (lipsa de stăpânire) faţă de plăcere) (RAGA), repulsia (aversiunea chinuitoare sau neplăcerea generatoare din suferinţă) (DVESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt toate şi fiecare în parte cele cinci cauze ale suferinţelor (KLESHA) SUTRA 4: Ignoranta (prostia) (AVIDYA) este câmpul întreţinător (susţinător) de bază (sau domeniul) în care se desfăşoară apoi celelalte (patru KLESHA-uri) fie ca toate acestea sunt latente, slabe. În continuă schimbare sau în plină activitate (cu alte cuvinte foarte puternice). SUTRA 5: Ignoranţa (prostia) (AVIDYA) înseamnă în realitate a confunda tot ceea ce este neetern (ANITYA), impur (ASHUCI), rău (DUHKHA) şi NON-SINE SUPREM (ANATMAN) cu ceea ce este cu adevărat etern (NITYA), pur (SHUCI), plăcut (SUKHA) şi SINE SUPREM (ATMAN). SUTRA 6: Sentimentul predominant al individualităţii limitate, egotice (ASMITA) constă în aparenta identificare a puterii vederii sau a puterii cunoaşterii (DRIK) (cu alte cuvinte, a puterii subiective a conştiinţei (PURUSHA) cu puterea prin intermediul căreia se realizează vederea sau cunoaşterea (DARSHANA) (cu alte cuvinte puterea instrumentală a cunoaşterii (BUDDHI), SUTRA 7: Ataşamentul înlănţuitor (RAGA) este o atracţie care subjugă (limitată şi limitatoare) către plăcere (SUKHA). SUTRA 8 Repulsia (DVESHA) reprezintă o teamă persistentă (limitată şi limitatoare) faţă de durere (DUHKHA). SUTRA 9 Frica de moarte sau dorinţa instinctuală de a trăi (ABHINIVESHA) este spontan susţinută prin propria sa forţă, afectându-i astfel, mai mult sau mai puţin, chiar şi pe cei învăţaţi (VIDUSHA). SUTRA 10: Toate acestea (respectivele cauze ale suferinţelor (KLESHA-uri)) mai ales atunci când sunt subtile trebuie să fie complet distruse prin reîntoarcerea (raportarea constantă) la origine (starea SUPREM DIVINĂ cauzală). COMENTARIU LĂMURITOR: Reîntoarcerea finală şi deplină la originea divină numită de yoghinii avansaţi propagare inversă, reprezintă în realitate drumul spiritual pe care îl are de parcurs orice fiinţă umană care urmăreşte decondiţionarea totală, starea de libertate interioară ultimă. Aspirând constant şi cât mai des în acest fel, conştiinţa individuală limitată a fiinţei umane se reîntoarce şi în final se centrează ferm în conştiinţa Sinelui Suprem (ATMAN) iar conţinutul minţii se resoarbe gradat în PRAKRITI, Natura Mamă. SUTRA 11 Modificările neîncetate ale acestora (cu alte cuvinte transformările care se produc şi efectele care survin datorită KLESHA-urilor) trebuie apoi să fie estompate şi complet distruse prin meditaţie profundă (DHYANA) (realizată atât asupra naturii lor specifice cât şi asupra relaţiei lor cu KARMA individuală a celui care meditează). KARMA COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 12-14: KARMA (orice CONSECINŢĂ care trebuie să fie suportată şi care apare la un anumit moment dat ca rezultat al unei ACŢIUNI realizată cândva) îşi are în realitate sursa (izvorul) în aceste cauze ale suferinţelor (KLESHA-uri); aproape toate reziduurile acţiunilor fiinţei umane continuă, atât timp cât încă mai există în noi, să condiţioneze şi să limiteze fiinţa umană, determinând (modelându-i) situaţia socială, bolile, durata vieţii, împlinirile, bucuriile, suferinţele sau necazurile. 16

SUTRA 12: Acumularea de KARMA reacţiuni sau, cu alte cuvinte, consecinţe potenţiale (KARMASHAYA), care îşi are în realitate originea în manifestările declanşate de cauzele suferinţelor (KLESHA-uri), este (dacă nu va fi (înainte de declanşarea propriu-zisă) arsă sau, cu alte cuvinte, evitată) experimentată în naşterile prezente şi viitoare şi atunci ea (KARMA) va fi trăită în conformitate cu natura sa specifică, fie în sfera de manifestare vizibilă, fie în sfera de manifestare invizibilă ori simultan în amândouă. SUTRA 13; Atât timp cât rădăcina (acestor reziduuri ale acţiunilor anterioare ale fiinţei umane (KARMASHAYA)) este încă nesterilizată şi prezentă, ea se maturizează mai devreme sau mai târziu iar LA MOMENTUL OPORTUN roadele sale sunt: felul naşterii (cu alte cuvinte situaţia socială a celui care se încarnează) (JATI), durata vieţii şi predestinarea a aproape toate evenimentele acesteia (ale vieţii respective) (AYUH) precum şi condiţionarea cu anticipaţie cam a tuturor experienţelor vieţii respective (BHOGA). SUTRA 14: Toate acestea (felul şi locul naşterii (JATI), durata vieţii, toate evenimentele acelei vieţi (AYUH) şi modul în care fi este condiţionată cu anticipaţie (datorită KARMA-ei) acelui om existenţa (BHOGA)) au drept roade (în conformitate cu acţiunile ale căror consecinţe le reprezintă) bucuria sau suferinţa, după cum ele sunt în realitate şi direct proporţional cauzate (respectiv) de virtuţi (merite) (PUNYA) sau de vicii (APUNYA). Totul este, mai devreme sau mai târziu, suferinţă pentru fiinţa umană care încă mai este legată de cauzalitatea care nu a fost transcensă a legii KARMA-ice COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 15: Toate legăturile trecute, prezente şi viitoare, pe care fiinţa umană care încă mai este dominată şi înlănţuită de ataşament şi de ignoranţă, le stabileşte între ea şi feluritele obiecte sau fiinţe, creează în mod inevitabil suferinţă. = VA URMA =

AN VI C 4 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL-ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ORGANELE DE SIMŢ (continuare la cursul nr. 1 An VI) "Pentru noi, energia este totul, fiindcă ea se află la baza tuturor fenomenelor naturale prin care materia se animă şi se transformă; energia atotcuprinzătoare condiţionează de asemenea întreaga evoluţie a regnului viu şi reprezintă cauza fundamentală, ultimă, atât a manifestărilor lumii atomice, cât şi cea a sistemului de galaxii. Formele ei sunt numeroase, transformările ei sunt de o varietate infinită... acesta este cel mai fascinant dintre subiecte; în plus, el permite o mult mai profundă şi mai globală înţelegere a unităţii tuturor lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor din creaţie". 17

ANTRENAREA RITMICĂ Să presupunem că, la un moment dat, ne fixăm atent privirea asupra unui grup de licurici aflaţi în întuneric. În apropiere; la început vom constata că sclipirile lor sunt aleatorii, însă în curând vom remarca, dacă vom fi suficient de focalizaţi mental, că se instalează o anumită ordine a felului în care străluceşte lumina din întuneric care provine de la respectivii licurici, după o anumită perioadă de timp, vom observa că licuricii încep să emită aproape toţi la unison lumina lor tremurătoare. Acest fenomen îl putem numi ANTRENARE RITMICĂ şi, privind cu atenţie în jurul nostru, vom sesiza că el este totdeauna integrat în perfecta "economie" a Naturii, care - aşa cum s-a observat generează mereu astfel de fenomene periodice apropiate ca frecvenţă pentru ca acestea să se poată sincroniza, uşurând astfel mult declanşarea şi realizarea procesului de rezonanţă. De fapt, la o analiză obiectivă ne dăm seama că tocmai apariţia acestei rezonanţe reprezintă adevărata semnificaţie a antrenării ritmice. Să considerăm acum un alt exemplu şi anume acela al unei oscilaţii forţate. Atunci când circuitele electronice respective sunt construite astfel încât ele să conţină oscilatori specifici (cum ar fi cele de tip clasic, folosite în construcţia de radiouri şi televizoare) apropiaţi ca frecvenţă de vibraţie în timpul funcţionarii, aceştia se sincronizează imediat (în ceea ce priveşte frecvenţa de vibraţie) cu frecvenţa unuia dintre ei. În mod obişnuit, oscilatorii rapizi sunt aproape totdeauna cei care determină oscilatorii mai lenţi să se sincronizeze după propriul lor regim de lucru. Aici ne confruntăm prin urmare cu o altă descoperire importantă a legilor Naturii; oamenii de ştiinţă au remarcat deja că, dacă doi sau mai mulţi oscilatori prezintă anumite caracteristici care le sunt suficient de apropiate, atunci apare imediat o determinare în sensul comportării lor "LA UNISON" ca un ansamblu, ca un întreg şi nu ca nişte individualităţi separate de mici diferenţe valorice Efectele constante ale antrenării ritmice se manifestă permanent la scara întregului Macrocosmos. Spre exemplu, ritmurile biologice tainice ale fiinţei umane se află totdeauna într-o strânsă concordanţă cu manifestarea luminii şi, tot ele mai sunt, de asemenea, într-o anumită măsură, în concordanţa cu manifestarea gravitaţiei. Lumina şi gravitaţia constituie, prin urmare, cei doi factori extrem de importanţi în declanşarea şi realizarea acestei antrenări ritmice la nivelul Microcosmosului fiinţei umane. Cu toate acestea, multe alte forţe tainice şi felurite fenomene subtile, cum ar fi: câmpurile magnetice şi electromagnetice, cele atmosferice şi geofizice etc., influenţează, prin REZONANŢĂ, fiecare în felul sau, fiinţele umane pe căi prea puţin cunoscute de ştiinţa actuală în general, fiecare dintre noi ştie că, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, oamenii se trezesc dimineaţa şi dorm în timpul nopţii; ciclul somn-stare de veghe întâlnit la mamifere şi păsări este cel mai riguros în raport cu succesiunea zi/noapte în cazul umanităţii "civilizate" Folosind tehnica modernă (cum ar fi sursele artificiale de iluminat etc ), durata ritmică a unei astfel de alternanţe poate fi modificată la voinţă. Totuşi, dacă datorită repetării, această perturbare a propriului nostru orologiu biologic este, prin acumulare, considerabilă, corpul nostru fizic va avea după aceea nevoie de o zi sau două pentru a se adapta în mod optim noilor condiţii de viaţă. Un exemplu aproape clasic în acest sens îl constituie călătoria cu avionul pe o foarte lungă distanţă, de la est la vest sau invers, în care se traversează mai multe fusuri orare. Chiar dacă suntem tentaţi să ignorăm în totalitate aceste aspecte, prin forţa EFECTELOR RESIMŢITE vom fi siliţi să constatăm că această situaţie se va reflecta totuşi în mod corespunzător la nivelul propriului nostru bioritm. În concluzie, putem spune că, atunci când ia naştere o anumită mişcare ritmică, de orice natură ar fi aceasta, ea va influenţa aproape imediat, în mod corespunzător mediul înconjurător, acţionând direct proporţional (în bine sau în rău) asupra aerului, apei, solidelor, câmpurilor elecromagnetice sau gravitaţiei. În cazul aerului, apei şi solidelor, vibraţiile produse de respectiva sursă au ca efect perturbarea doar a ambianţei imediate şi pot fi numite "sunete". În 18cazul unui câmp elecromagnetic sau gravitaţional,

perturbaţia care ia naştere aici se va propaga mai repede şi mai departe cu toate acestea, noi îi putem încă asocia numele de sunet, chiar dacă (această manifestare) are o natură diferită (deoarece se propaga cu viteza luminii). De fapt, noi putem asocia astfel realitatea fenomenologică, în ansamblul ei unui sunet de un anumit tip sau altuia de alt tip, deoarece această realitate (fie că este vorba despre corpul nostru tizic sau fie că este vorba despre orice alt aspect din creaţie) are totdeauna (chiar şi atunci când este nebănuită) o natură vibratorie (CARE EVIDENŢIAZĂ O STARE DE REZONANŢĂ ) şi nimic din TOT ceea ce o alcătuieşte nu este static decât doar în aparenţă. Astfel, vibrând la unison cu nucleul unui atom (vibraţia acestuia, după cum se ştie, este foarte mare), electronii, moleculele, precum şi toate celelalte particule atomice elementare sunt, clipă de clipă, asociate unui raport de vibraţie caracteristic, în concluzie, putem spune că, la o analiză atentă şi obiectivă, pentru orice om inteligent, rezultă că unul din aspectele cele mai importante ale materiei îl reprezintă energia oscilatorie. Atunci când fiecare dintre noi omitem (datorită stării fulgerătoare de rezonanţă individuală cu un anumit gen de energie mentală bună sau rea) diferite gânduri, creierul nostru generează atunci în mod ritmic slabi curenţi electrici, având o intensitate redusă. Particulele magnetice din aceşti curenţi se propagă atunci instantaneu în spaţiu cu viteza luminii, în acelaşi mod în care undele specifice electrice sau sunetele caracteristice produse de bătăile inimii se propagă în întregul corp. Toate aceste vibraţii distincte interacţionează atunci într-un mod complex, dând în final, fulgerător naştere unui enorm fenomen de interferenţă ce se va difuza imediat la nivelul întregii noastre planete şi chiar dincolo de aceasta. Este la fel de adevărat că intensitatea acestor unde cerebrale este uneori foarte slabă; însă cu cât fiinţa noastră va fi mai bine purificată şi mai bine "acordată" pe anumite lungimi de undă din ce în ce mai subtile, cu atât noi vom putea percepe mai clar şi mai exact un anumit semnal din „fondul general sonor” al interferenţelor colective Atunci când noi vom putea cu adevărat dispune de un SUI GENERIS sistem de OSCILATORI PERFECT ACORDAŢI, până şi cel mai slab dintre aceste semnale va putea fi în mod corespunzător detectat prin REZONANŢĂ. Pe scurt, putem spune că realitatea noastră globală se bazează pe un factor comun şi anume pe o variaţie periodică a SUNETULUI. Simţurile umane sunt pregătite să răspundă la toate aceste sunete" diferite, însă fiinţa umană nu poate decât să le compare pe unele în raport cu altele. Cu alte cuvinte, se poate afirma că omul nu poate să aprecieze decât DIFERENŢELE între aceste multiple „sunete”. Să examinăm în cele ce urmează alte efecte ale sunetului aşa cum ne apar ele atunci când privim realitatea din acest punct de vedere Dacă, spre exemplu, vom plasa o coardă care este prinsă între două puncte fixe (fig.1 a) şi apoi o vom întinde de la mijlocul lungimii ei, atunci când, fulgerător, ea va reveni va evidenţia (în această situaţie) poziţiile extreme ale oscilaţiilor ei; astfel vom constata imediat că vor lua naştere două arcuri simetrice, ca în fig. 1a). Dacă, experimentând în continuare, vom întinde coarda la un sfert din lungimea ei vom obţine atunci rezultatul evidenţiat în fig. 1b). Ceea ce vom constata imediat după aceea va reprezenta undele staţionare. Astfel vom putea sesiza că acestea nu se manifestă decât atunci când coarda este solicitată la distanţe care o împart în numere întregi. 19

În fig.1a), lungimea suportului corespunde unei jumătăţi de lungime de undă, pe când în fig. 1b) dispozitivul face să apară o lungime de undă completă. Tot aici, vom constata că de fapt coarda prezintă la mijlocul ei un punct (N) care este static şi care rămâne nemişcat întocmai precum punctele (B) care sunt ataşate suportului Astfel de puncte (Ni, care reprezintă în realitate punctele de repaus ale unei corzi în vibraţie, noi le numim NODURI. Această situaţie, în care în mod evident pentru noi nodurile apar ca fiind staţionare şi fixe, în timp ce toate celelalte puncte ale corzii se află în vibraţie, generează aşa-numitele „unde staţionare”. Să presupunem acum că recurgem la o foaie foarte subţire de metal (fig.2) pe care o fixăm cu un şurub la unul din colţuri pentru a rămâne în poziţie orizontală. Presărăm imediat după aceea deasupra ei un strat fin de nisip uscat şi, apoi, cu ajutorul unui arcuş de vioară, atingem una dintre laturile libere ale suprafeţei de metal până când constatăm că ia naştere un sunet oarecare. Vom observa atunci poate chiar cu uimire că pe suprafaţa foiţei de metal care este acoperită cu nisip, firişoarele acestuia (de nisip) se vor dispune aproape imediat sub forma unui desen ce prezintă o evidentă simetrie. Dacă vom continua mai departe experienţa noastră simplă plasând de fiecare dată arcuşul în diferite alte puncte ale foii noastre de metal, vom obţine de fiecare dată o multitudine de linii nodale interesante. Motivul principal al formării unor astfel de desene în nisipul fin de pe suprafaţă metalică respectivă este acela că, de fiecare dată, în metal au fost create şi s-au manifestat undele staţionare, replică bidimensională a celor (undelor) formate în cazul corzii (vezi fig. 1a şi 1b). Particulele fine de nisip se mişcă în cazul acestor experienţe simple pe suprafaţa metalică, acumulându-se mai mult în acele puncte în care metalul nu vibrează. Se constată astfel cu uşurinţă faptul că totdeauna firele de nisip preferă să se cumuleze deloc întâmplător în astfel de puncte care prezintă o energie joasă. Undele staţionare împart astfel instantaneu lungimea şi lăţimea suportului într-un număr întreg de jumătăţi de lungimi de undă, deoarece, după cum am văzut, undele staţionare n-ar putea există în fracţiuni de jumătăţi de lungime de undă Privind această experienţă simplă dintre altă perspectivă, pentru noi apare clar că dimensiunile plăcii sau suportului reprezintă la rândul lor factori importanţi ce determină lungimea undelor staţionare care se formează. Prin urmare, atunci când o anumită structură intră cu adevărat în stare de rezonanţă (ceea ce semnifică totodată faptul că ea vibrează atunci pe o anumită frecvenţă care îi este proprie şi pe care o menţine cel mai uşor), acest proces implică imediat apariţia şi prezenţa undelor staţionare. În cele ce urmează, vom examina acum posibilitatea de a vizualiza acest tip de comportament în trei dimensiuni. Pentru o mai bună înţelegere, vom considera că recurgem spre exemplu la un recipient din sticlă, de forma precisă a unui cub, pe care în prealabil îl vom umple cu un lichid şi în care vom dispersa apoi o substanţă alcătuita din particule de o anumită greutate specifică (fig. 3). Substanţa utilizată atunci de noi va fi astfel aleasă încât particulele sale componente să poată să stea în suspensie şi totodată să poată să se răspândească uniform în lichid, fără a se depune la fundul vasului. Făcând apoi să vibreze simultan toate cele şase feţe ale cubului, vom putea astfel determina particulele aflate în suspensie să se adune şi să se cumuleze în mod specific sub forma unui sistem tridimensional. Structura care apare atunci 20

foarte dar şi se menţine se aseamănă foarte mult cu configuraţia atomică care este foarte mult mărită a unui cristal. Se poate spune, deci, că în cazul acestei experienţe simple s-a reuşit producerea - la nivelul recipientului de sticlă în formă de cub - unui sistem de unde staţionare într-un model tridimensional, asemănător celui generat de coardă sau de o foarte fină placă metalică. În acelaşi timp, în cazul acestei experienţe s-a obţinut totodată un volum şi o anumită proiecţie analoagă unei baze naturale - aceea de cristal, având o precisă organizare atomică - fapt care, practic, s-a reflectat în definirea şi manifestarea unui SUNET într-o suspensie de particule amorfe şi dezorganizate iniţial. Altfel spus, în exemplul (experimentul) analizat de noi S-A CREAT O EVIDENTĂ ORDINE acolo unde, anterior, ea nu a existat. Concluzia imediată pe care o putem desprinde de aici este aceea că, în realitate, o structură cristalină ar putea fi la rândul ei considerată drept reprezentarea unui sunet ce acţionează într-un volum dat. Întregul univers (MACROCOSMOS) poate fi privit astfel, la unison cu înţelepciunea tradiţiilor spirituale orientale şi occidentale, ca fiind produs de un "sunet" primordial care este Logosul Divin creator al lui DUMNEZEU TATĂL. Să analizăm acum succint din perspectiva sistemului SVARA YOGA bazele subtile ale comunicării senzoriale. Natura (PRAKRITI) a conceput organele de simţ JNANENDRIYA-urile şi KARMENDRIYAurile pentru a permite tuturor creaturilor vii să interacţioneze într-un mod complex cu mediul înconjurător. Pentru a putea intra în comunicare cu o fiinţă limitată, Natura a trebuit să renunţe în mare parte la extraordinara ei capacitate de a capta şi analiza multitudinea de informaţii, inerentă în însăşi materia existentă. Dacă un atom vibrează de un milion de miliarde de ori pe secundă (1015 Hz), acest aspect înseamnă că el ocupă sau se plasează în două stări distincte de acelaşi număr de ori la acest interval de timp. Cu alte cuvinte, el ar putea rosti, de exemplu: "da-nu, da-nu" de 1015 ori pe secundă. Să ne imaginăm acum că am putea utiliza într-un anume fel această formidabilă aptitudine a sa de a vibra extrem de repede, care în mod evident prezintă o anumită modulaţie. Acest aspect va avea ca efect modificarea fie a amplitudinii, fie a frecvenţei sale proprii de vibraţie, punându-ne totodată la dispoziţie un mijloc de comunicare ultra rapid. O astfel de viteză de comunicaţie o întâlnim mai ales în cazul interacţiunilor moleculare sau atomice; spre deosebire de acestea, organele noastre de simţ sunt însă chiar extrem de lente în percepţiile lor pentru a putea face faţă prin REZONANŢĂ chiar şi într-o mică măsura asaltului extraordinar al unei asemenea cantităţi gigantice de informaţie. Soluţia găsită de Natură a fost aceea de a "lega" atomii între ei, dând naştere unor molecule ce vibrează mai lent datorită masei lor mai mari. Chiar şi într-o asemenea condiţie, aceste molecule au totuşi o frecvenţă de vibraţie foarte mare, de ordinul gigahertzilor (109 Hz). Prin intermediul acestor molecule au fost apoi concepute celulele vii care constituie, după cum bine ştim, cărămizile de bază ale organismului nostru. Au urmat apoi celulele nervoase specializate sau neuronii, care pot traduce senzaţiile într-un fel de cod binar foarte lent, sub forma ACTIVITĂTII şi a REPAUSULUI (YANG şi YIN, (+) şi (-)). Acesta a fost, deci, procedeul utilizat de Natură (PRAKRITI) pentru a diminua în mod gradat, pe baza emanaţiei TATTVA-ice, colosala frecvenţă de vibraţie a atomilor. "Limbajul" Naturii creatoare (PRAKRITI) trece mai întâi printr-o oscilaţie "rezonabilă" a moleculelor, obţinând mai apoi un răspuns "acceptabil" ca frecvenţă de vibraţie din partea lor la nivel celular (frecvenţe situate în gama 103 Hz), pentru a avea astfel posibilitatea generării unui ansamblu ce constituie unitatea fundamentală a vieţii.

21

Altfel spus, la acest nivel, această "unitate vie" este capabilă să răspundă unor stimuli de acelaşi ordin (sau, cu alte cuvinte, de aceeaşi frecvenţă). Pentru a clarifica şi mai mult aceste aspecte, vom analiza în continuare cadrul fundamental al manifestării - spaţiul şi timpul atât din punct de vedere obiectiv cât şi din punct de vedere subiectiv. Să considerăm mai întâi o schemă simplă (vezi fig.4) desemnând coordonatele "obiective", adică atât spaţiul cât şi timpul aşa cum le percepem în mod obişnuit în paralel însă cu acest sistem de referinţă vom adăuga şi alte coordonate (reprezentate prin linii întrerupte) care vor figura coordonatele „subiective” prin care ne figurăm spaţiul şi timpul nostru propriu, lăuntric. În timpul stării normale de veghe, cele două sisteme de referinţă sunt paralele şi, practic, ele coincid. Cu toate acestea, vom observa manifestarea unor fluctuaţii periodice corelate cu ciclurile secrete ale succesiunii TATTVA-elor care tind să se repete la aproximativ fiecare jumătate de oră. În timpul unor astfel de stări în care conştiinţa noastră se modifică faţă de starea „normală” de veghe, coordonatele spaţiotemporale subiective se separă de cele obiective, rotindu-se în jurul punctului central, după cum se poate observa în figura următoare (vezi fig.5), unde această rotaţie a fost notată printr-un unghi y (psi). Dacă trasăm acum o paralelă la axa orizontală, plecând de la axa verticală a timpului obiectiv, segmentul astfel obţinut pe axa deplasată cu unghiul y reprezintă proiecţia unei perioade de timp obiectiv de 1 secundă pe axa timpului subiectiv. În mod evident, segmentul de timp subiectiv obţinut este mai lung decât cel relativ la timpul obiectiv (în acest caz, arbitrar ales, el este de 4 ori mai lung). Altfel spus, noi avem la dispoziţie MAI MULT TIMP decât înainte pentru a efectua ATUNCI ceea ce dorim. =VA URMA=

AN VI C 5 INFORMAŢII SECRETE PANCHATATTYA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE 22

CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ (continuare la cursul nr. 4 An VI) Să considerăm acum, spre exemplu, o persoană aflată într-o stare superioară de conştiinţă, care ascultă cum îi vorbeşte o altă persoană şi să presupunem că aceasta din urmă articulează un cuvânt pe secundă. Prima persoană, aflată într-o stare de conştiinţă superioară faţă de ceea ce se consideră a fi "normalul", va avea mai mult timp la dispoziţie pentru a asculta cuvintele rostite de celălalt; din acest punct de vedere, ea se plasează pe o poziţie superioară şi în ceea ce priveşte analiza şi interpretarea celor ascultate, deoarece procesele ei mentale operează cu o viteză foarte mare. Privind din nou diagrama constatăm că, cu cât unghiul v se măreşte, cu atât mai mult se dilată şi timpul nostru subiectiv; iar atunci când axa timpului subiectiv se apropie şi mai mult de axa orizontală, vom descoperi că o singură secundă de timp obiectiv corespunde poate la un milion de secunde de timp subiectiv, deoarece punctul de intersecţie dintre linia orizontală (echivalent cu o secundă obiectivă) şi axa înclinată a timpului subiectiv se găseşte în această situaţie toarte departe de momentul "acum". Valoarea raportului timp subiectiv/timp obiectiv creşte foarte repede atunci când trecem la valori ale unghiului v situate dincolo de 89°. De pildă, la 89,9° raportul devine aproape 573 şi el depăşeşte un milion peste 89,9999°. Când axa timpului subiectiv se confundă cu axa orizontală, timpul nostru subiectiv devine infinit de lung; în acest ultim caz nu mai suntem dependenţi în nici un fel de timpul obiectiv (cu alte cuvinte, putem spune că am transcens timpul). Pe de altă parte, din punctul de vedere al spaţiului, cu cât un mobil se deplasează mai repede (mai aproape de viteza luminii), cu atât mai mult el se apropie de axa spaţiului, manifestând un aşa-zis comportament "spaţial". Am văzut, de asemenea, că cu cât axa timpului subiectiv se apropie mai mult de orizontală, cu atât noi dispunem atunci de un timp subiectiv mai lung. Dacă vom combina aceste două observaţii, vom trage concluzia că o înclinare a axei timpului subiectiv ne permite practic să dezvoltăm un comportament spaţial" considerabil mărit. Acest aspect semnifică faptul că într-o stare superioară de conştiinţă, aura noastră se va dilata foarte rapid în spaţiu. Cu alte cuvinte, O EXPANSIUNE A CÂMPULUI CONŞTIINŢEI CONDUCE LA O EXPANSIUNE AURICĂ ÎN SPAŢIUL OBIECTIV, care este "asimilat" (înghiţit) astfel de conştiinţa noastră. Acest fenomen se poate produce la viteze inferioare sau chiar superioare aceleia a luminii. De exemplu, prin intermediul tehnicii de LAYA YOGA, orice practicant YOGA consecvent poate remarca o inefabilă dilatare" a timpului (creşterea timpului subiectiv), mergând uneori până la anularea acestuia, simultan cu o euforică sau uneori chiar beatifică expansiune a câmpului conştiinţei (expansiunea în spaţiul obiectiv, care este integrat atunci în conştiinţa noastră lărgită); în starea de SAMADHI, yoghinul experimentează simultan atât transcenderea timpului cât şi sentimentul sublim de infinire sau, cu alte cuvinte, de omniprezenţă, sentiment inefabil care este generat de integrarea noastră totală şi de transcenderea spaţiului obiectiv. Putem aprecia, astfel, nivelul de conştiinţă al unei persoane slujindu-ne de valoarea raportului dintre timpul subiectiv şi timpul obiectiv al acelei persoane. Gama valorilor acestui raport este foarte mare, ea începe de la diferenţe mici, asimilabile de obicei cunoscutelor momente de aparentă "absenţă" sau detaşare a fiinţei faţă de realitatea înconjurătoare, în viaţa de zi cu zi. Valorile cresc, trecând prin faza 23

dilatării temporale a visului, care şi el reprezintă o stare de conştiinţă modificată; în sfârşit, valorile raportului pot creşte foarte mult, semnificând prin aceasta existenţa unei stări de meditaţie profundă. În cursul căreia timpul obiectiv este practic suprimat. Putem exprima acest lucru într-o formă matematică foarte simplă: indicele nivelului de conştiinţă = timp subiectiv/timp obiectiv. Această analiză a spaţiului şi timpului a demonstrat deci, că fiinţa umană parcurge realitatea subtil energetică spatio-temporală în două moduri distincte: unui obiectiv, iar celălalt subiectiv. În condiţii normale, aceste două modalităţi se confundă însă, sub influenţa unor stări de conştiinţă modificată, cele două aspecte se separă şi atunci componenta subiectivă, care priveşte în mod intim propria noastră fiinţă, poate să se manifeste mai mult sau mai puţin evident, aspect care explică o serie întreagă de fenomene paranormale, cum ar fi: clarviziunea, telepatie, premoniţia etc. Există, de asemenea, un "observator al tuturor acestor manifestări: propria noastră conştiinţă care devine spontan "omniprezentă" pentru un interval de timp foarte scurt care este necesar de pildă unui pendul sau unui oscilator să-şi schimbe fulgerător sensul de mişcare. Corpurile noastre şi atomii din care ele sunt constituite reprezintă sau se aseamănă din acest punct de vedere, prin analogie, cu astfel de oscilatori, deoarece într-o dimensiune asemănătoare spaţiului obiectiv, noi dispărem şi reapărem de mai multe ori pe secundă, ca şi în cazul vibraţiei atomilor. Totuşi, în timpul unei stări superioare de conştiinţă, noi putem să ne dilatăm în mod considerabil timpul nostru subiectiv Acest aspect ne va permite atunci să sesizăm influenţele altor conştiinţe "exteriorizate" fără ca acest aspect să poată fi observat de către ceilalţi; în acea stare privilegiată noi putem obţine multiple informaţii utile şi toate acestea vor fi fără a apărea deloc nevoia sporirii timpului obiectiv. Astfel, atunci propria noastră realitate se constituie şi apare printr-o mişcare rapidă şi constantă care se efectuează între cele două faţete ale aceluiaşi fenomen: una tangibilă şi localizată, iar cealaltă "delocalizată", care ne pune într-un anumit raport inefabil cu ansamblul exterior nouă. O stare de conştiinţă expansionată, superioară celei "normale" din starea de veghe, implică atunci o expansiune a percepţiilor şi a acţiunilor noastre în spaţiul înconjurător. Vom examina acum mai profund modul în care noi interferăm, conştient sau nu, în timp şi spaţiu, cu mediul TATTVA-ic ambiant. După cum am arătat deja, Soarele constituie principala forţă subtilă dinamizatoare şi susţinătoare a vieţii din sistemul nostru solar. În momentul precis în care un nou organism se naşte, influxul astral al forţei subtile solare devine automat susţinătorul curentului PRANA-ic YANG (4) - SURYA SVARA, Pe de altă parte, Luna va influenţa şi ea organismul respectiv în modul său propriu, influxul astral al forţei subtile lunare devenind automat susţinătorul curentului PRANA-ic YIN (-) al fiinţei (CHANDRA SVARA). Până acum, pentru a simplifica lucrurile în vederea unei înţelegeri mai uşoare, nu am vorbit decât despre Soare şi Lună ca principali guvernatori ai curenţilor PRANA-ici pozitivi (+) şi respectiv negativi (-) ai fiinţei, ai jumătăţilor dreaptă şi stângă ale corpului, ai creierului şi inimii precum şi ai nervilor şi vaselor de sânge. Dar, pe lângă aceste două influxuri PRANA-ice majore, toate celelalte planete ale sistemului nostru solar exercită o influenţă modelatoare asupra acestor doi curenţi polari, fiecare planetă stabilindu-şi astfel propriile circuite subtile de energie în orice fiinţă. Prin urmare, condiţia TATTVA-ică reală, la un anumit moment şi într-un anumit loc este determinată plenar de cele 7 sfere astrale de influenţă cunoscute în astrologia tradiţională ca: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Notă: Aşa cum am mai arătat în cadrul lecţiilor speciale de astrologie ezoterică, planetele transsaturniene erau şi ele cunoscute în astrologia tradiţională secretă, însă operarea practică cu numai 7 influxuri astrale principale este fundamentată riguros pe baza legii octavei (care va fi prezentată ulterior în EXTENSO în cadrul cursului nostru). Aceasta24este o lege care, aplicată la scara întregului sistem solar,

afirmă că influenţele subtile astrale ale lui Uranus, Neptun şi Pluto pot fi considerate ca nişte veritabile "octave" sau, altfel spus, ca fiind nişte "armonici" superioare ale influxurilor planetare mercuriene, venusiene şi, respectiv, marţiene. Această afirmaţie este de altfel confirmată, prin intuiţie şi clarviziune în cadrul tuturor şcolilor tradiţionale ezoterice de astrologie, atât orientale cât şi occidentale. Fiecare planetă, după ce a participat în mod specific la determinarea condiţiei TATTVA-ice a momentului (sau, altfel spus, a unei anumite conjuncturi astrale), continuă să acţioneze şi mai departe, introducând prin REZONANŢA astrală în aura noastră schimbările şi transformările TATTVA-ice care ne constituie, deloc întâmplător, nativitatea în particular însă, condiţia TATTVA-ică generală din momentul naşterii unei fiinţe umane este esenţială pentru evoluţia ulterioară a acesteia. Toate aceste modulări de condiţie TATTVA-ică corespund efectiv unor culori sau nuanţe subtile specifice din aura noastră, De exemplu, să presupunem că în momentul naşterii, curentul subtil roşu strălucitor ne colorează pregnant aura, iar simultan Luna se afla în cel de-al doilea grad al semnului zodiacal Balanţă. Atunci, dacă nu există cumva vreo influenţă perturbatoare sau, cu alte cuvinte, opusă din partea unei alte sfere de forţă subtilă a unei planete, Această culoare subtilă (roşu strălucitor) ni se va manifesta totdeauna spontan (prin REZONANŢĂ) în aura noastră de fiecare dată când Luna se va afla în exact aceeaşi poziţie (2° în Balanţă, în exemplul ales de noi arbitrar); dacă, dimpotrivă, există şi se manifestă atunci unele influenţe perturbatoare, curentul subtil roşu strălucitor va fi manifestat în aura noastră numai atunci când aceste influenţe contrare au dispărut. Înţelegând această mare taină este evident acum pentru noi de ce, în unele situaţii, previziunile astrologice se împlinesc mai târziu decât se anticipa (de exemplu, prin metoda direcţiilor progresate), aceste previziuni neţinând seama (datorită NECUNOAŞTERII) de influenţa corelată a tuturor influxurilor subtile astrale din respectiva temă natală. Dificultatea unor anticipări exacte provine însă, într-o mare măsură şi de la ceea ce în astrologia ezoterică se numeşte FORŢĂ (INTENSITATE) A IMPREGNĂRII SUBTILE, concept util care evidenţiază importanţa unui anumit aspect planetar din tema natală în raport cu celelalte aspecte planetare. Forţa de impregnare subtilă este împărţită în 10 grade de intensitate (în unele tratate secrete de astrologie indiană existând o împărţire şi mai fină, în mai multe diviziuni); fiecare dintre aceste grade defineşte de fapt precis, importanţa aspectului astral respectiv, împreună cu posibilitatea lui de manifestare obiectivă în timp. Cele 10 grade secrete de intensitate a forţei de impregnare subtilă sunt: 1) complet; efectul acestui aspect, foarte puternic susţinut de întreaga temă natală (astrogramă) producându-se întotdeauna exact la momentul prevăzut (calculat) cu anticipaţie pentru planeta respectivă; 2) 0,5 (jumătate), sau altfel spus 30° de forţă. În acest caz, efectul va apare atunci când toate planetele vor fi în aceleaşi semne zodiacale ca în momentul naşterii nativului (nu neapărat la aceleaşi grade însă); 3) 1/4 (un sfert) sau 15° de forţă (HORA): 4) 10° de forţă (DRESHKANA); 5) 200' de forţă (NAVANSHA); 6) 150' de forţă (DVADASHANSHA), 7) 60′ (1°) de forţă (TRINSHANSHA); 8) 1” (1/60′ ) de forţă (KALA); 9) 1”′ (1/60”) de forţă (VIPALA); 10) 1”″(1/60” ′) de forţă (TRUTI). Să presupunem acum, drept exemplu, pentru o mai mare claritate că, datorită unei anumite acţiuni, TEJAS TATTVA devine predominant în aura noastră; după ce acest TEJAS şi-a epuizat într-o anumită 25

măsură efectul, el va deveni apoi latent, remanifestându-se doar atunci când acelaşi aspect planetar care l-a produs se va repeta din nou. De îndată ce a trecut momentul precis în care o anumită culoare TATTVA-ică s-a manifestat preponderent în aura noastră, efectul său asupra corpului fizic începe să devină latent. El se va produce din nou atunci când planetele se vor afla din nou în aceleaşi case astrologice. Abia atunci o parte a forţei subtile astrale se va manifesta în acel moment, după care din nou forţa subtilă respectivă devine latentă, pentru a acţiona din nou, cu aceeaşi precizie şi intensitate numai în perioada (intervalul) care implică reproducerea respectivei conjuncturi astrale, sau eventual cu alte grade de intensitate, în funcţie de situaţia subtilă astrală (astrologică) a momentului. Dacă situaţia (configuraţia) de influxuri subtile planetare la un anumit moment nu este aproape deloc favorabilă manifestării aspectului considerat, atunci forţa de impact a acestuia asupra aurei noastre nu va fi, în acei moment, decât o simplă tendinţă, mai mult sau mai puţin latentă. Toate aceste precizări, deşi succinte, reliefează faptul că impregnarea produsă de orice acţiune pe care o facem, oricât de măruntă ar putea fi, asupra corpului nostru PRANA-ic (bioenergetic), tinde să se manifeste din nou, automat, atunci când configuraţia subtilă astrală sau condiţia TATTVA-ică a momentului devine similară cu aceea din clipa realizării respectivei acţiuni. Ne apare deci evident din aceste scurte consideraţii, că este imperios necesară o profundă cunoaştere a astrologiei ezoterice în vederea aplicării perfecte a ştiinţei secrete a TATTVA-elor (TATTVA-JNANA). Tocmai de aceea se arată în acest cadru iniţiatic că, la nivelul canalelor energetice subtile (NADIuri) ale corpului nostru PRANA-ic poate fi constatată o succesiune de manifestare a celor 7 curenţi TATTVA-ici; dintre aceştia doi sunt cei principali (unul YANG, solar (+) şi unul YIN lunar, (-)), ale căror reguli de succesiune le-am prezentat anterior. În legătură cu cele 3 tipuri de sufluri subtile vitale (respectiv SURYA SVARA (+), CHANDRA SVARA (+) şi SHUNYA SVARA (0)) şi aceştia (cei doi) pot fi modulaţi de toate cele 5 TATTVA-e, iar ceilalţi 5 sunt curenţii TATTVA-ici propriu-zişi. Toţi aceşti curenţi TATTVA-ici (cei 7 curenţi) influenţează de asemenea, în mod direct, funcţionarea corpului fizic, prin intermediul circuitelor nervoase şi sanguine (în aceste circuite nervoase sunt cuprinse printre altele cele 12 perechi de nervi cerebrali, cele 31 perechi de nervi spinali etc). Aceşti 7 curenţi sunt: 1) curentul subtil solar, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al Soarelui; 2) curentul subtil lunar, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al Lunii; 3) curentul subtil al lui PRITHIVI TATTVA, în strânsă corelaţie cu câmpul subtil de forţă al planetei Mercur; 4) curentul subtil al lui APAS TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei Venus; 5) curentul subtil al lui TEJAS TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei Marte; 6) curentul subtil al lui VAYU TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei Jupiter; 7) curentul subtil al lui AKASHA TATTVA, în strânsă legătură cu câmpul subtil de forţă al planetei Saturn. Referitor la aceşti curenţi subtili TATTVA-ici, este deosebit de semnificativ că planetele corelate cu cele 5 TATTVA-e guvernează câte două semne zodiacale (unul (+), YANG şi unul (-).,YIN), generând astfel pe astrogramă (care este o reprezentare simbolică de tip MANDALA a aurei nativului) o extraordinară simetrie (vezi fig.6). 26

Pe de altă parte, la nivelul manifestării fizice concrete (corpul nostru fizic. ANNAMAYA KOSHA), numai 4 TATTVA-e dintre cele 5 sunt active (manifestate), respectiv, PRITHIVI, APAS, TEJAS şi VAYU iar AKASHA TATTVA nu este manifestată direct. Acest aspect este de altfel foarte bine reflectat de proiecţiile (punctele sau zonele de rezonanţă subtilă ale) semnelor zodiacale la nivelul corpului fizic, după cum se poate constata în figura nr.7. Prin urmare, putem afirma că de fapt condiţia noastră PRANA-ică reală este determinată în fiecare clipă de configuraţia momentană a curenţilor TATTVA-ici. În ceea ce priveşte KARMA individuală (care şi ea la rândul ei se exprimă tot prin interacţiunea subtilă a celor 5 TATTVA-e, ştiinţa secretă SVARA YOGA arată că, orice acţiune pe care o realizăm va intensifica (va amplifica într-un anumit grad), datorită REZONANŢEI ce survine în momentul respectiv, unul sau mai mulţi curenţi TATTVAici. Efectul sau reacţia TATTVA-ică a acelei acţiuni cauză îşi va putea face ulterior, din plin, apariţia în general numai atunci când, datorită legilor ciclice de succesiune a diverşilor curenţi şi subcurenţi TATTVA-ici, avem (prezentăm) din nou în aură aceeaşi configuraţie TATTVA-ică precum aceea din momentul-cauză şi care se va manifesta ATUNCI (datorită REZONANŢEI care survine) cu acelaşi grad de intensitate a forţei de impregnare subtilă.

27

= VA URMA =

AN VI C 6 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONALENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ (continuare la cursul nr. 5 An VI) Datorita faptului că, în multe situaţii, această repetare ciclică (a aceloraşi condiţii existente atunci) necesită un timp foarte lung, fiind în realitate vorba de procese şi interacţiuni foarte complexe, efectul KARMA-ic apare în toate acele situaţii de-abia într-o existenţă (reîncarnare) viitoare. Notă importantă: Este însă evident; în lumina acestor informaţii secrete, că acel yoghin care este plin de dăruire către divin şi care manifestă o constantă tenacitate va ajunge, când va fi suficient de avansat, să-şi controleze perfect toţi curenţii TATTVA-ici, folosind pentru aceasta drept focar principal de sprijin centrul mental de comandă AJNA CHAKRA (la nivelul căruia este atinsă stăpânirea deplină a celor doi curenţi polari fundamentali, SURYA SVARA (+) şi CHANDRA SVARA (-), el putând astfel să pătrundă şi să se menţină mult timp în vidul median beatific, SHUNYĂ SVARA) şi astfel el îşi "arde" cu anticipaţie (îşi elimină în întregime) orice posibilă reluare a unor Configuraţii TATTVA-ice rele sau, cu alte cuvinte, nedorite de el. Acţionând astfel, el îşi distruge complet şi definitiv mai întâi toată KARMA sa de suferinţă, după care în final el, va transcende complet orice condiţionări KARMA-ice, eliberându-se de toate lanţurile Naturii (PRAKRITI) cu mare repeziciune, prin această formă secretă de YOGA (SVARA YOGA) care îi permite să treacă rapid dincolo de toate limitările, pasiunile, ataşamentele şi ignoranţa care sunt inerente condiţiei umane. Atunci când, la o fiinţă umană obişnuită, curenţii subtili TATTVA-ici rămân preponderent la nivelul lui SUSHUMNA NADI mult timp, va rezulta moartea corpului său fizic. MOARTEA (PĂRĂSIREA CORPULUI FIZIC), DIN PERSPECTIVA INTERACŢIUNILOR COMPLEXE ALE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE Aşa cum am afirmat anterior, cele două forme fundamentale de moarte sunt: moartea "pozitivă" sau cerebrală şi moartea "negativă" sau cardiacă. Ambele situaţii sunt caracterizate de o fixare a curenţilor TATTVA-ici la nivelul canalului subtil median (SUSHUMNA NADI), aspect care determină automat intrarea TATTVA-elor care animau şi susţineau până atunci corpul fizic, într-o stare de potenţialitate (0). 28

Părăsirea corpului fizic la moarte poate avea loc însă şi prin alte NADI-uri, în fiecare dintre aceste cazuri existând o predominanţă a unei anumite TATTVA-e. Nuanţând astfel procesul părăsirii corpului fizic, observăm că există de fapt 6 categorii distincte de moarte, în funcţie de NADI-ul prin care sufletul individual, înveşmântat de teaca astrală (MANOMAYA KOSHA) şi de teaca bioenergetică (PRANAMAYA KOSHA), iese din corpul fizic, ajungând după aceea în diverse tărâmuri (sau lumi) subtile astrale care sunt specifice acelei căi de ieşire. Aceste 6 categorii sunt: 1) SUSHUMNA NADI, cu cele două tipuri fundamentale de moarte "cardiacă (-) şi cerebrală" (+). În textele secrete SVARA YOGA, se arată că moartea "cardiacă" (-) conduce în continuare sufletul individual către sfera de forţă subtilă a Lunii, iar moartea "cerebrala" (+) conduce sufletul către sfera de forţă subtilă a Soarelui. 2) NADI-urile corespunzând lui TEJAS TATTVA conduc JIVATMA către regiunea subtilă astrală denumită codificat (ocultată) în tradiţia secretă YOGA "muntele de foc sau RAURAVA" (în strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă, astrală a lui Marte); 3) NADI-urile corespondente lui APAS TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită "muntele AMBARISHA" (AMBARISHA are în limba sanscrită sensul de zeiţă-mamă, forţă feminină generatoare (hrănitoare), care este de asemenea în strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Venus; 4) NADI-urile corespondente lui AKASHA TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită ANDHATA MISRA (chintesenţa sau amestecul esenţial (MISRA) ascuns (ANDHATA), care este într-o strânsă corelaţie cu sfera de influenţă subtilă a lui Saturn. 5) NADI-urile corespondente cu VAYU TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită KALASUTRA, denumire care s-ar putea traduce cu aproximaţie în limba română prin „structură subtilă (SUTRA) rezonanţă (KALA)” şi care este de asemenea într-o strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Jupiter; 6) NADI-urile corespondente cu PRITHIVI TATTVA conduc JIVATMA în regiunea astrală numită MAHAKALA (Marele Timp), care este de asemenea într-o strânsă legătură cu sfera de influenţă subtilă a lui Mercur. În cazul morţii "cardiace", PRANA individuală este condusă în sfera de influenţă subtilă a Lunii (CHANDRA LOKA), deoarece Luna este guvernatoarea tuturor curenţilor fluidici negativi (YIN) ai fiinţei, Energia PRANA-ică "negativizată" prin menţinerea ei neîntreruptă care generează preponderenţă în zona inimii (în plan subtil) va fi astfel atrasă spontan, pe baza legii universale a rezonanţei, în această direcţie fiind în final transferată în mod natural în "rezervoarele" PRANA-ice din această sferă astrală de forţă (CHANDRA LOKA), generatoare şi susţinătoare ale tuturor fluxurilor subtile YIN (-) de la nivelul viului, pe planeta Pământ. În această situaţie, structura informaţional-energetică a fiinţei umane (PRANA), ale cărei culori sau "estompat" deja (şi-au pierdut din intensitate) în urma menţinerii ei într-o formă potenţială la nivelul lui SUSHUMNA NADI), este transferată sferei subtile de influenţă lunară, stabilindu-se aici într-o formă de viaţă oarecum pasivă: conştiinţa acelei fiinţe umane se găseşte într-o stare de vis (SVAPNA). În această stare, impregnările subtile TATTVA-ice deja existente se derulează în conştiinţa sa, cu o intensitate şi pe o durată direct proporţionale cu gradul şi calitatea forţei de impregnare subtilă, într-o manieră similară cu derularea viselor noastre obişnuite (care apar în timpul vieţii noastre terestre). Singura diferenţă faţă de visele obişnuite constă în faptul că, în acea stare, impregnările nu se pot manifesta atât de intens şi de brusc încât să devină terifiante, condiţia conştiinţei umane aflată în CHANDRA LOKA fiind caracterizată de detaşare şi de un calm profund. Tot ceea ce am putut experimenta cândva în lumea fizică, tot ce am gândit, ce am văzut sau tot ce ne-a încântat - toate senzaţiile noastre de satisfacţie, bucurie, fericire, iubire, libertate etc, pe care le-am trăit la un moment 29 dat pe Pământ în ultima noastră încarnare, toate ne apar aici

(în CHANDRA LOKA) una după alta, pe fundalul unei stări de calm perfect. Impresiile neplăcute sau dureroase nu apar însă, deoarece durerea ia naştere atunci când o anumită impresie sau o anumită impregnare subtilă exercită o anumită constrângere asupra conştiinţei, care nu mai este astfel în armonie cu mediul său TATTVA-ic. În timpul sejurului său în această sferă astrală invizibilă (LOKA) a Lunii (CHANDRA), care poate dura uneori secole la rând, corpul astral individual (MANOMAYA KOSHA), întocmai ca şi corpul PRANA-ic (PRANAMAYA KOSHA), utilizează ca pe o SUI-GENERIS "hrană" subtilă toate impregnările astrale (generate de TATTVA-ele astrale) care sunt în strânsă legătură cu experienţele vieţii precedente şi acolo totul se desfăşoară după aceleaşi legi generale care au fost descrise şi pentru PRANAMAYA KOSHA. Datorită acestor fenomene, culorile subtile TATTVA-ice intense ale corpului astral sunt şi ele diminuate (estompate) gradat, adecvându-se pe de altă parte în mod permanent cu PRANAMAYA KOSHA, până când, în final, amândouă şi-au pierdut specificităţile vieţii precedente (cu alte cuvinte culorile aurice corespondente). Acum, despre PRANA individuală se poate spune că ea a dobândit o nouă aparenţă, iar despre psihismul individual (MANOMAYA KOSHA) se poate spune că are o nouă conştiinţă. Întrucât amândouă aceste învelişuri subtile ale fiinţei sunt acum într-o asemenea măsură "estompate", efectele TATTVA-ice acumulate datorită condiţiilor-cauză TATTVA-ice anterioare încep să se manifeste, într-o perfectă corespondenţă cu revenirea unor aspecte sau poziţii planetare conform cu cele existente în condiţiile TATTVA-ice-cauză şi acestea se manifestă direct proporţional cu forţa lor subtilă de impregnare. La un moment dat, aceste efecte ne vor atrage magnetic, datorită legii KARMA-ei (legea cauzei şi a efectului) din sfera subtilă de forţă a Lunii (CHANDRA LOKA) înapoi în câmpul PRANA-ic terestru. În ceea ce priveşte structura astrală, la acest stadiu ea nu-şi are încă foarte precis conturată noua individualitate, astfel încât este atunci pur şi simplu atrasă de structura PRANA-ică (PRANAMAYA KOSHA), oriunde ar fi condusă aceasta, conform KARMA-ei cu alte cuvinte, în virtutea afinităţilor ei, în vederea unei noi reîncarnări în planul fizic. Într-un mod cu totul similar se derulează evoluţia post-mortem a fiinţelor umane care au fost conduse după părăsirea corpului fizic în sferele subtile astrale corespondente fiecărei TATTVA-e (şi în strânsă corelaţie cu cele 5 planete tradiţionale) pe care deja le-am prezentat. Într-un mod oarecum asemănător se desfăşoară, de asemenea, sejurul şi revenirea individualităţilor umane din cele 5 stări cunoscute sub numele de infernuri. Aceste zone astrale foarte joase ca frecvenţă de vibraţie predominantă sunt rezervate acelora care, în existenţa lor trecută, fizică, au manifestat malefic într-un mod excesiv şi foarte violent diverse impregnări ale fiecărei TATTVA-e. În tradiţia secretă a sistemului SVARA YOGA se arată că aceste infernuri, specifice fiecărei TATTVA-e, sunt APROAPE TOTDEAUNA caracterizate de un "exces chinuitor" sau, altfel spus, "dureros". În toate aceste situaţii experienţa infernală este determinată de o predominanţă sfâşietoare, excesivă, exacerbată şi accentuat dizarmonioasă a unei anumite TATTVA-e. Acestea alcătuiesc împreună diferitele IADURI care reprezintă partea inferioară a astralului, cunoscută în tradiţia creştină drept "GHEENA" sau Infem, în timp ce zonele elevate, sublime ale astralului, ierarhizate şi ele în funcţie de predominanţa benefică (armonioasă şi integrată însă) a celor 5 TATTVA-e, în ordinea crescătoare a frecvenţei lor predominante de vibraţie (de la PRITHIVI până la AKASHA), formează diversele paradisuri astrale sau aşa-zisele RAIURI. Deoarece intensitatea excesivă a impregnărilor TATTVA-ice, care este cauza durerii şi suferinţei din toate aceste infernuri, scade (estompându-se) gradat, în modul prezentat anterior, PRANA individuală trece ulterior (după consumarea tuturor acestor30excese TATTVA-ice dureroase, sau cu alte cuvinte după

perioade de suferinţă purificatoare necesitată (MERITATĂ) de KARMA negativă individuală) în sfera subtilă lunară (CHANDRA LOKA), urmând şi ea aici aceeaşi evoluţie pe care am descris-o mai înainte. Cazul părăsirii corpului fizic prin BRAHMARANDHRA (moartea "cerebrală", (+)) caracterizează, fără îndoială, o fiinţă umană care a depăşit deja condiţionările generale legate de timpul şi spaţiul obiectiv (KARMA fizică) şi care, în consecinţă, nu mai este absolut deloc obligată să se întoarcă (şi să se reîncarneze în mod obligatoriu) în planul fizic. După cum am precizat anterior, timpul obiectiv (KALA) este totdeauna cel care obliga corpurile PRANA-ice individuale aflate provizoriu în sfera de influenţă subtilă a Lunii (CHANDRA LOKA) să între treptat într-o condiţie TATTVA-ică tot mai „palidă” (estompată), pentru a se reîntoarce apoi, datorita revenirii ciclice a aceloraşi aspecte planetare corespondente respectivelor condiţii TATTVA-ice, în planul fizic. Sfera de influenţă subtilă a Soarelui se află, prin nivelul său specific de vibraţie, deasupra timpului obiectiv şi tocmai de aceea ea nu este condiţionată de timp (reamintim că în astrologia ezoterică aceste sfere de influenţă subtilă sunt zone ale astralului, ele trebuind să nu fie niciodată confundate cu corpurile cereşti corespondente din planul fizic, întocmai cum la fiinţa umană centrii de forţă şi conştiinţă (CHAKRA-ele) sunt diferiţi de plexurile nervoase sau de glandele endocrine care le sunt, corespondente în planul fizic). Prin urmare, este evident că nu pot călători către sfera de influenţă subtilă solară decât acele rare fiinţe umane la care-nu mai există nici un fel de predominanţă a unei TATTVA-e în raport cu celelalte, cele 5 TATTVA-e fundamentale aflându-se în acest caz într-un perfect echilibru şi tocmai din această cauză atunci ele pot fi cu uşurinţă transcense. Este prin urmare evident că această stare foarte elevată de conştiinţă nu este accesibilă unei fiinţe obişnuite. Tradiţia secretă a sistemului SVARA YOGA susţine că ea îi caracterizează numai pe yoghinii avansaţi sau pe rarele fiinţe umane care, în timpul vieţii terestre (fizice) au atins deja un înalt grad de spiritualitate (Pentru lămuriri suplimentare este foarte util, în această direcţie, studiul atent şi aprofundat al lucrării ezoterice BARDO-TO-DOL, care este un veritabil ghid iniţiatic de decriptare a tainelor care fac posibilă atingerea şi menţinerea acestei stări extraordinare de conştiinţă chiar în momentul părăsirii definitive a corpului fizic. Chiar şi atunci însă când fiinţa umană aflată "în marea trecere" ratează, datorită ignoranţei sau a fricii, această şansă unică, ea mai are totuşi posibilitatea să opteze pentru alte condiţii TATTVA-ice superioare, corespunzând diferitelor paradisuri astrale. Toate acestea sunt posibile prin aplicarea corectă a tehnicilor şi metodelor revelate în acest inestimabil tratat practic al înţelepciunii tibetane, care pentru cel înţelept se dovedeşte a fi într-o perfectă corespondenţă cu ştiinţa secretă a sistemului SVARA YOGA). Printr-o practică intensă şi perseverentă a metodologiilor secrete YOGA, corpul PRANA-ic al aspirantului este astfel purificat gradat de diferitele sale culori predominante care îl condiţionau până atunci. Procedând astfel, aura sa dobândeşte treptat, pe măsura spiritualizării şi elevării sale lăuntrice, o tentă alb-strălucitoare; iar asupra unei asemenea structuri timpul şi condiţionările obişnuite nu mai au niciodată nici o putere. Tocmai din această cauză yoghinul trece direct, după părăsirea corpului fizic, în sfera de influenţă subtilă a Soarelui. Aurele celor care ajung astfel în sfera subtilă a Soarelui nu au culori distincte individualizante, prezentând toate aceeaşi tentă alb-strălucitoare, însă structurile lor superioare sunt totuşi diferite, putând fi astfel distinse una de alta datorită căii specifice (formei specifice de YOGA) pe care au urmărit-o în planul fizic, precum şi după calităţile spirituale pe care le-au aprofundat mai mult, graţie diferitelor metode YOGA practicate cu succes în viaţa terestră. În această stare (sfera astrală a Soarelui), conştiinţa nu mai depinde deloc precum în cazul şederii sale în CHANDRA LOKA, de diversele impregnări TATTVA-ice ale PRANA-ei individuale; practica YOGA sistematică a făcut dintr-o asemenea 31

fiinţă extrem de evoluată spiritual o entitate autonomă, independentă, suverană şi divin integrată clipă de clipă. Această stare este de fapt o formă de MOKSHA (eliberare) şi ea marchează în realitate eliberarea definitivă de planul fizic. Cu toate acestea, în anumite situaţii, unele dintre aceste fiinţe cu o înaltă realizare spirituală pot reveni LA VOINŢĂ (dar niciodată obligate) pe Pământ (în planul fizic) dacă urmăresc aceasta, pentru a impulsiona spiritual prin ajutorul lor divin, detaşat şi prin compasiunea lor infinită evoluţia celorlalte fiinţe umane sunt foarte numeroase. În tradiţia milenară YOGA, relatările despre asemenea încarnări pline de graţie ale unor astfel de maeştri spirituali, legendarul yoghin şi realizat SHANKARA notează de pildă, în comentariul său la celebrul text al înţelepciunii indiene BRAHMASUTRA că APANTARTAMAH, unul dintre străvechii RISHI vedici (veritabile modele divine datorită gradului extrem de elevat al realizării lor spirituale), a reapărut în felul acesta pe Pământ sub forma lui KRISHNA DVAIPAYANA, către sfârşitul lui DVAPARA YUGA şi la începutul actualei KALI YUGA. Reiese deci, din aceste consideraţii referitoare la procesul părăsirii corpului fizic, din perspectiva ştiinţei secrete a TATTVA-elor (TATTVA JNANA) ca în realitate "acela care cunoaşte profund, printr-o experienţă directă şi nemijlocită, modul de generare, de transmisie, locurile subtile de manifestare, legile secrete şi aparenţa macrocosmică a PRANA-ei, devine nemuritor dobândeşte nemurirea spirituală) prin intermediul acestei cunoaşteri practice, directe" (PRASHNA UPANISHAD) Vom analiza acum, succint, în încheierea acestui studiu referitor la manifestările PRANA-ice ale fiinţei noastre, în lumina datelor iniţiatice SVARA YOGA, precizările cu privire la PRANA din străvechile compendii ale înţelepciunii practice YOGA care sunt UPANISHADELE. MODUL DE GENERARE AL PRANA-EI PRANA se naşte din ATMAN; ea se naşte în ATMAN întocmai ca umbra unui corp, afirmă UPANISHADELE. Aşa cum orice corp fizic opac, de îndată ce este situat între lumina solară şi spaţiul aflat în spatele său, de cealaltă parte, proiectează o umbră în oceanul de PRANA, în mod asemănător PRANA este considerată la rândul său ca fiind o umbră ce apare în spiritul universal (ISHVARA) atunci când este generată de Mentalul Macrocosmic (MANU). Cu alte cuvinte, se poate spune ca PRANA este umbra lui MANU (Mentalul universal, care la nivelul Microcosmosului fiinţei umane se regăseşte în mod analogic în corpul astral, MANOMAYA KOSHA). Această aşa-zisă umbră, este cauzată de lumina Logosului divin creator care este centrul întregului univers, Soarele, împreuna cu toate stelele, îşi datorează apariţia. În aceasta umbră" care este în realitate PRANA, impregnărilor pe care ea (PRANA) le primeşte de la ideile mentale macrocosmice (sfera subtilă a lui MANU). Aceşti sori care sunt centri-focar de PRANA, devin apoi, la rândul lor, punctele de pornire pozitive ((+), YANG) ale unor dezvoltări ulterioare. Astfel, diverşii centri-focar Macrocosmici ai planului (universului) astral (MANU-şii), datorită faptului că îşi proiectează "umbra" cu ajutorul sorilor, dau astfel naştere în aceste "umbre", planetelor, Sorii, proiectându-şi la rândul lor propria lor „umbră" prin intermediul planetelor, dau naştere sateliţilor (cum ar fi Luna, în cazul Pământului). În continuare, aceşti diverşi centri-focar încep apoi la rândul lor să acţioneze asupra planetelor şi astfel energia subtilă solară dinamizatoare coboară în structurile informaţional-energetice (PRANAMAYA KOSHA-ele) ale acestor planete sub aspectul diferitelor forme de viaţă, printre care şi fiinţa umană. APARENŢA MACROCOSMICĂ A PRANA-EI În cadrul sistemului nostru solar, PRANA este în tocmai ca un imens ocean de viaţă subtilă, având Soarele împreună cu sfera sa subtilă de forţă drept centru-focar. Ea prezintă însă două faze de existenţă: PRANA propriu-zisă, sau energia subtilă vitală32pozitivă (solară (+)) şi RAYI, energia subtilă vitală

negativă (lunară (-)), PRANA pozitivă reprezintă la nivel planetar fazele "nordică" şi "estică", în timp ce PRANA negativă (RAYI) reprezintă fazele sudică şi vestică ale curenţilor de viaţă subtilă planetari. În fiecare clipă de existenţă a vieţii terestre, există astfel centrii nord şi sud ai PRANA-ei, ca şi jumătăţile sale estică şi respectiv vestică. Fiecărei secvenţe temporale infinitezimale sau, altfel spus, fiecărui TRUTI (atom), îi corespunde, prin rezonanţă, nenumărate alte TRUTI-uri (fiecare dintre ele constituind un organism perfect) ce există în spaţiu (atomi spaţiali). Vom explica în continuare această afirmaţie: diviziunile ultime ("atomii") ale spaţiului şi timpului sunt aceleaşi: un TRUTI. Această viziune esenţială asupra spaţiului şi timpului are la bază, pe de o parte, discontinuitatea lumii materiale şi, pe de altă parte, mai are la bază substratul ultim, comun, al acestor două categorii fundamentale ale manifestării. Să considerăm acum, spre exemplu, un TRUTI temporal. După cum am arătat deja, în fiecare clipă razele TATTVA-ice ale PRANA-ei se îndreaptă în toate direcţiile şi astfel ajung să se manifeste de la un punct oarecare al spaţiului (TRUTI spaţial) la altul. Prin urmare, este evident că fiecare TRUTI spaţial este în realitate o imagine fidelă ce există la scara particulelor elementare, a întregului ocean de PRANA, iar această oglindire apare pe baza acestor reflexii sau legături (care transcend atât timpul, cât şi spaţiul) create datorită legii fundamentale a corespondenţei analogice şi a reflexiei. În conformitate cu această lege, "PARTEA este integrată şi prezentă în TOT, iar TOTUL se află în mod analogic reflectat în PARTE". Cu alte cuvinte, fiecare TRUTI spaţial este, după cum am spus, o imagine holografică a întregului ocean de PRANA, cu toţi centrii-focar existenţi în el, precum şi cu toate legăturile şi conexiunile subtile dintre ei; fiecare TRUTI este, privind din acest punct de vedere, un organism perfect. Deoarece toate aceste TRUTI-uri sunt, la modul esenţial, similare, este uşor de înţeles că următoarele condiţii spaţio-temporale diferenţiază totuşi TRUTI-urile prin culoarea, aparenţa şi forma lor specifică: 1) distanţa faţă de Soare; 2) înclinaţia faţă de axa de rotaţie a Soarelui. =VA URMA=

AN VI C 7

33

-INFORMAŢII SECRETEPANCHA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMATIONALENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE ANTRENAREA RITMICĂ (continuare la cursul nr. 6 an VI). Dacă luăm în consideraţie cazul planetei noastre (PĂMÂNTUL), atunci acea zonă subtilă PRANA-ică solară care dă naştere vieţii terestre este ECLIPTICĂ deoarece ea depinde atât de distanţa până la Soare cât şi de înclinaţia axei de rotaţie a Pământului (Ecliptica = marele cerc al sferei cereşti, descris de Soare datorită mişcării sale proprii aparente sau de Pământ datorită mişcării sale reale de revoluţie în jurul Soarelui; tot prin ecliptică se mai înţelege şi planul determinat de acest cerc (vezi fig.1)). Prin urmare, fiecare TRUTI (atom) de spaţiu de pe ecliptică este în realitate un veritabil organism individual, autonom. Atunci când Pământul îşi urmează cursa lui anuală, deci, altfel spus, atunci când de fapt se succed TRUTI-urile temporale, TRUTI-urile permanente ale spaţiului trec atunci la rândul lor, prin modificări adecvate ale fazelor lor de viaţă. Cu toate acestea, caracteristicile lor permanente (esenţiale) nu le sunt niciodată alterate, ele (TRUTI-urile) păstrându-şi astfel nealterată întreaga lor individualitate. Aceste TRUTI-uri ale spaţiului sunt afectate în fiecare moment de influenţele subtile planetare într-un mod specific, care depinde şi de distanţa fiecărei planete faţă de Soare precum şi de înclinaţia axelor lor de rotaţie, acestea din urmă (axele lor de rotaţie) cauzând diferitele modificări ale fazelor de viaţă ale TRUTIurilor. Pe de altă parte, fiecare TRUTI spaţial, deşi îşi menţine permanent legătura subtilă (energetică) cu toate planetele sistemului solar, îşi mai trimite totodată din poziţia sa precisă pe care o are pe ecliptică, propriile sale radiaţii TATTVA-ice invizibile, în toate direcţiile spaţiului. Datorită acestui proces, respectivele radiaţii subtile TATTVA-ice ajung astfel şi pe Pământ. O condiţie esenţială a menţinerii vieţii pe Pământ este echilibrarea curenţilor cosmici pozitivi şi negativi sau, altfel spus, a fazelor PRANA (+) şi RAYI (-) ale energiei subtile solare. 34

Atunci când, într-un anumit TRUTI de pe ecliptică, aceste două faze polare ale materiei subtile vitale sunt la fel de puternice, radiaţiile TATTVA-ice care ajung de la acel TRUTI pe Pământ însufleţesc şi susţin organismele vii de pe planeta noastră. În clipa în care echilibrul celor două faze polare PRANA-ice este serios perturbat, din cauza influenţelor TATTVA-ice ale celorlalte planete sau din orice altă cauză, survine moartea (părăsirea acelui organism de către PRANA). Acest aspect înseamnă de fapt că radiaţiile TATTVA-ice ale celor mai multe TRUTI-uri, care ajung pe Pământ, încetează atunci să mai susţină din punct de vedere informaţional-energetic corpul fizic respectiv, deşi ele intră în continuare în aura acestuia. Acest fenomen se produce atunci datorită depolarizării profunde pe care am explicat-o mai înainte; cu toate acestea, fiecare TRUTI rămâne mai departe nealterat în esenţă, rămânând permanent la locul său de pe ecliptică. Revenind acum şi cu alte explicaţii utile, pentru o nuanţare cât mai profundă care se impune în contextul actual, trebuie să mai adăugăm că în cazul procesului morţii (părăsirii definitive a corpului fizic de către fiinţa umană) în ştiinţa secretă SVARA YOGA se arată că atunci fiecare TRUTI (atom subtil) al aurei fiinţei care tocmai a intrat în starea post-mortem va fi imediat atras, pentru repolarizare într-o anumită zonă specifică a spaţiului, ale cărei legi de predominantă polară relativă (pozitivă sau negativă) coincid ca mod de manifestare cu starea predominantă a aurei acelei fiinţe. Astfel, spre exemplu, atunci când faza energetică negativă (RAYI) predomină, energia subtilă a TRUTI-urilor aurice este transferată în sfera subtilă a lunii, CHANDRALOKA (cazul morţii "cardiace"). În mod similar, energia TRUTI-urilor aurice poate fi imediat atrasă magnetic, prin rezonanţă, către alte sfere subtile de influenţă planetară (cele 6 tipuri de "moarte TATTVA-ică" de care am vorbit anterior), în cazul predominanţei în aura respectivei fiinţe umane a unui anumit curent TATTVA-ic. Atunci însă când echilibrul PRANA-ic este restabilit (datorită fenomenelor de compensare şi de neutralizare deja menţionate ce au loc în timpul sejururilor post-mortem ale sufletului individual în diferitele sfere subtile planetare de influenţă subtilă) după ce a fost complet încheiată perioada şederii în astral, energia (reînnoită) a TRUTI-urilor aurice ale respectivei fiinţe umane este după aceea transferată din nou în planul fizic, pe Pământ, dacă respectiva fiinţă nu a atins încă starea de eliberare spirituală de toate legăturile KARMA-ice terestre (situaţie privilegiată) care, din câte ştim, corespunde părăsirii corpului fizic prin BRAHMARANDHRA şi despre care noi am vorbit pe larg anterior. Aceasta este, putem spune într-o descriere succintă şi destul de simplificată, aparenţa macrocosmică a PRANA-ei şi influenţa ei suverană, care este nuanţată prin intermediul celor 5 TATTVAe fundamentale care apoi se manifestă asupra tuturor organismelor de pe Pământ. INVIZIBILITATEA - NOŢIUNI INTRODUCTIVE Pentru a aborda cât mai profund din perspectiva TATTVA-elor acest domeniu care este studiat parţial şi în cadrul parapsihologiei, este necesară mai întâi o prezentare sintetică a aspectelor esenţiale care sunt caracteristice vizibilităţii pentru că, în cazul unei viziuni mai profunde, ceea ce este sau pare invizibil pentru simţurile fizice (datorită, în realitate, unor frecvenţe de vibraţie predominant superioare acestora, după cum am arătat anterior. În cadrul lecţiei speciale referitoare la organele de simţ) este totuşi perfect vizibil şi accesibil pentru alte dimensiuni sau, cu alte cuvinte TĂRÂMURI (de exemplu cele astrale) ale senzorialului. După cum am mai arătat deja, simţul vederii se află în Microcosmosul fiinţei umane în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA (eterul subtil luminos) şi cu centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA. Cu alte cuvinte, capacitatea noastră APARENT BANALĂ de a putea vedea normal obiectele şi fiinţele din planul fizic este direct proporţională cu gradul de acumulare, dinamizare şi rafinare al lui TEJAS TATTVA în aura individuală. Pe de altă parte, abilitatea paranormală de a ne putea "ecrana" fulgerător şi complet de privirile altor fiinţe este şi ea, la rândul ei, dependentă de o anumită forţă subtilă TAINICĂ de 35

influenţă (radiaţie) TATTVA-ică a aurei individuale a aceluia care a atins această putere (SIDDHI) fiind şi ea la rândul ei în primul rând legată tot de gradul de acumulare al lui TEJAS TATTVA în aura celui care manifestă această PUTERE. Pentru a putea înţelege cât mai clar aceste aspecte, vom porni acum de la un exemplu simplu, considerând în mod analogic că starea propriu-zisă de invizibilitate este într-un anume fel similară învăluirii într-un "nor" foarte gros (ceva oarecum asemănător cu invizibilitatea are loc, după cum se ştie şi în cazul anumitor specii de sepii care, de îndată ce sunt atacate, emană fulgerător un lichid întunecat care acoperă şi "ecranează" întreaga zonă în care ele se află pentru a face astfel să nu mai poată fi văzute). Faptul că un nor reprezintă, în speţă, o imensă cantitate de electroni, este cheia care îi permite să facă să devină complet INVIZIBILE lucrurile şi fiinţele pe care el le acoperă. Oamenii de ştiinţă ştiu la ora actuală că un astfel de nor va absorbi toate razele de lumină care îl pătrund, reducând reflexia lor la zero şi ascunzând astfel privirilor toate obiectele şi fiinţele pe care el (norul) le înconjoară atunci. Parafrazând în acest sens o veche expresie a înţelepciunii ezoterice, putem spune că, "pentru a cunoaşte invizibilul, trebuie mai întâi să cunoaştem ceea ce este vizibilul. Să presupunem, prin urmare, că la un moment dat ne aflăm într-o cameră cufundată complet în întuneric; în această cameră se găsesc o mulţime de obiecte diferite, pe care noi nu le putem vedea, deoarece nu există nici o sursă de lumină. Aşadar, atunci putem spune că tot ceea ce există în respectiva cameră este pentru noi invizibil. Pentru a putea percepe în această situaţie obiectele sau fiinţele avem nevoie de lumină şi, eventual, pentru aceasta, vom utiliza spre exemplu o mică lanternă de buzunar. În noua situaţie vom remarca însă că vom putea vedea doar acele obiecte asupra cărora îndreptăm fasciculul de lumină al lanternei, celelalte lucruri din cameră continuând să rămână mai departe, pentru noi în întuneric, deci, cu alte cuvinte, ele vor fi şi vor rămâne invizibile pentru noi. Analizând cu atenţie aceste aspecte simple, putem trage totuşi nişte concluzii deosebit de interesante în primul rând ne dăm seama că, pentru a putea vedea, avem neapărat nevoie de lumină (sau, altfel spus, avem nevoie nu numai de TEJAS TATTVA ci şi de o anumită dinamizare a acestuia) căci, pentru noi, ochii nu sunt altceva decât nişte organe specifice care sunt în mod adecvat sensibile la influenţa luminii. Mai tragem concluzia, de asemenea, că lanterna devine vizibilă întrucât ea reprezintă însăşi sursa luminii. Ceea ce nu este totuşi aşa de evident îl constituie faptul că orice obiect ar lumina lanterna, acesta devine el însuşi o sursă de lumină, datorită procesului de reflexie a luminii. Întradevăr, atunci când un fascicul de lumină este îndreptat asupra unui obiect oarecare, rezultatul poate fi următorul: 1) fie lumina este reflectată; 2) fie ea este refractată; 3) lumina este absorbită. Cea mai uşoară modalitate pentru a înţelege aceste aspecte este cea a analogiei. Să ne imaginăm în continuare că avem o puşcă şi că exersăm trăgând cu ea la ţintă pe un câmp. Dacă vom trage într-o carte groasă, atunci glonţul va fi absorbit de aceasta; dacă vom ţinti o prăjitură, glontul va trece prin ea fără să întâmpine nici o rezistenţă; iar dacă vom trage într-o stâncă de granit atunci glonţul va ricoşa. Diferenţele înregistrate se datorează, bineînţeles, densităţii materiei care formează cele trei ţinte. Prin analogie, acelaşi lucru se remarcă şi în cazul luminii. Raza de lumină reprezintă, practic, un şuvoi de nenumărate "gloanţe" pe care, la ora actuală, oamenii de ştiinţă le numesc FOTONI. Aceştia reprezintă minuscule condensări sau pachete de energie care se comportă foarte asemănător cu gloanţele din exemplul de mai sus. Când fotonii ajung la o suprafaţă foarte tare, ei sunt respinşi înapoi; când suprafaţa este permeabilă, ei o parcurg cu uşurinţă, iar când aceasta prezintă caracteristici medii, fotonii sunt absorbiţi. Totuşi, situaţia este puţin mai complicată în cazul luminii, deoarece, spre deosebire de plumbul gloanţelor, ea prezintă un caracter dual, având simultan o natură atât electrică cât şi magnetică. Din această cauză, tot ceea ce vine în contact cu lumina poate fi caracterizat din două perspective: o sensibilitate a substanţei respective faţă de natura electrică a luminii, această trăsătură numindu-se PERMITIVITATE şi o sensibilitate faţă de natura magnetică a luminii, 36 trăsătură care este numită PERMEABILITATE. Chiar şi

AKASHA TATTVA, fiind o formă foarte subtilă a materiei, ea, la rândul său, are anumite caracteristici, incluzând permitivitatea şi permeabilitatea; acestea reprezintă de altfel etaloanele pentru permitivităţile şi permeabilităţile relative ale celorlalte substanţe existente. Astfel, dacă permeabilitatea lui AKASHA TATTVA (de fapt este necesar să se ştie că acest AKASHA este o sub-TATTVA a lui PRITHIVI TATTVA) se consideră a fi egală cu 1 (ea fiind, prin analogie, practic făcută egală cu cea a apei), atunci permeabilitatea cobaltului este 250, a fierului 5000, a aluminiului 1,000021 etc. Acelaşi sistem se aplică şi permitivităţii. Pentru a observa influenţa acestor două caracteristici ale substanţelor asupra luminii, oamenii de ştiinţă le-au combinat într-un număr ce caracterizează fiecare substanţă în parte şi care, în realitate, reprezintă rădăcina pătrată a raportului dintre permeabilitatea şi permitivitatea substanţei respective; acest număr a fost denumit IMPEDANŢA COMPLEXĂ INTRINSECĂ a acelei substanţe. Într-o accepţiune largă, el ne oferă informaţii cu privire la tăria sau rezistenţa unei anumite substanţe faţă de factorii externi care pot acţiona asupra ei. Astfel, cu cât impedanţa complexă intrinsecă va avea valori mai ridicate, cu atât substanţa respectivă va fi mai rezistentă în calea fotonilor luminii; tocmai de aceea, la o anumită valoare, aceştia vor fi chiar respinşi sau, cu alte cuvinte, reflectaţi de suprafaţa substanţei. O astfel de valoare la care are loc fenomenul reflexiei fotonilor de lumină poartă numele de CONDIŢIE LIMITĂ, fiind esenţială pentru realizarea reflexiei şi, prin aceasta, a vizibilităţii obiectelor înconjurătoare. Acest lucru este relativ uşor de înţeles. =VA URMA= YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA ALE) ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 3, An 6) SUTRA 15: Pentru cel cu adevărat înzestrat cu o mare putere de discriminare spirituală (VIVEKA), totul este în cele din urmă numai suferinţă, datorită consecinţelor bune sau rele care, în final, trebuie să fie în mod obligatoriu suportate şi care cel mai adesea rezultă din: schimbare (PARINAMA), anxietate generată de grijile inerente ale vieţii (TAPA) şi întipăriri latente ale minţii (SAMSKARA-uri) (care dau naştere dorinţelor) precum şi datorită conflictului dintre tendinţele Naturii (GUNA) şi feluritele modificări ale minţii (VRITTI-uri). EXISTĂ O CALE SIGURĂ PRIN CARE SUFERINŢA ESTE COMPLET ANIHILATĂ. COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 16: Numai yoghinii avansaţi spiritual şi veritabilii înţelepţi sunt într-adevăr capabili să intuiască cu anticipaţie suferinţa viitoare care, CHIAR DACĂ DEOCAMDATĂ NU ESTE, urmează totuşi să se manifeste ca o consecinţă (EFECT FIRESC) a acţiunilor trecute pe care omul le-a făptuit cândva. Această suferinţă viitoare care în mod cert se profilează chiar dacă nu a ajuns încă să se manifeste, poate şi chiar trebuie să fie evitată de către yoghinul tenace care aspiră în mod ferm să-şi modifice destinul de suferinţă cu ajutorul liberului arbitru. SUTRA 16: Suferinţa cea viitoare (a yoghinului) care deocamdată încă nu s-a manifestat (sau AGAMI KARMA) poate şi chiar trebuie să fie în întregime evitată. CAUZELE SUFERINŢEI COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 17-24: Legătura sau lanţul înrobitor ce apare şi este menţinut între cunoscător şi cunoscut sau, cu alte cuvinte. Între PURUSHA şi PRAKRITI dă naştere întregului lanţ de suferinţe; caracteristicile lui PRAKRITI şi ale lui PURUSHA; stadiile GUNAelor; PRAKRITI există numai pentru a ajunge să se desăvârşească eliberarea spirituală a lui PURUSHA, iar după eliberarea spirituală a lui PURUSHA, ea (PRAKRITI) devine complet iluzorie şi apare ca fiind inexistentă pentru yoghin. Scopul esenţial al uniunii dintre PURUSHA şi PRAKRITI este doar cunoaşterea ADEVĂRULUI ULTIM. Cunoaşterea ADEVĂRULUI ULTIM îl face DOAR pe yoghinul eliberat 37

spiritual să realizeze că în realitate Natura nu există decât pentru conştiinţă şi prin intermediul conştiinţei, iar în final (atunci când fiinţa umană atinge desăvârşirea spirituală) conştiinţa se eliberează numai prin intermediul Naturii (cu ajutorul lui PRAKRITI). SUTRA 17: Cauza fundamentală a suferinţei (HEYA) (care poate şi trebuie să fie evitată) este asocierea şi uniunea sau, cu alte cuvinte, identificarea prin care dispare clara distingere dintre Adevăratul văzător suprem şi etern (DRASHTI) (sau, cu alte cuvinte, cel care totdeauna într-adevăr cunoaşte sau PURUSHA) şi ceea ce este văzut (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, ceea ce este de cunoscut sau PRAKRITI). SUTRA 18: Cea care este de văzut (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, cognoscibilul sau PRAKRITI) are caracteristicile luminii (PRAKASHA) (care este în strânsă legătură cu SATTVA GUNAJ, activităţii (KRIYA) (care este în strânsă legătură cu RAJAS GUNA) şi stabilităţii (STHITI) (care este în strânsă legătură cu TAMAS GUNA); ea constă din elemente (BHUTA-uri) şi din organele de simţ şi de acţiune (INDRIYA-uri), iar scopurile sale esenţiale sunt experienţa (BHOGA) şi eliberarea spirituală (APARAVARGA). SUTRA 19: Stadiile caracteristice calităţilor Naturii (GUNA) sunt: cel particularizat (cu diferenţe, definibil, aparţinând planului grosier, care cuprinde 16 elemente: BHUTA-urile, JNANENDRIYA-urile, KARMENDRIYA-urile şi MANAS) (VISHESHA), cel neparticularizat (indefinibil, nespecializat, aparţinând planului sau universului subtil ori astral care cuprinde 6 elemente: TANMATRA-urile şi AHAMKARAJ (AVISHESHA), cel disolubil (doar în energia primordială, având un singur semn distinctiv, aparţinând planului sau tărâmului arhetipal care cuprinde un singur element BUDDHI) (LINGAMATRA) şi cel indisolubil (energia primordială, esenţa ultimă manifestată sau PRAKRITI) (ALINGA). SUTRA 20: Adevăratul Văzător suprem şi etern (DRASHTA) (sau, cu alte cuvinte, ultimul subiect cunoscător sau PURUSHA) este conştiinţă pură, dar deşi El este absolut pur (atunci când acesta (PURUSHA) se află înglobat în Natură fără să se autodistrugă clar de aceasta), datorită acestei asocieri care îl face sa nu se mai poată distinge clar pe sine ca fiind în realitate SINELE NEMURITOR SUPREM, El percepe, datorită acestei uniuni, numai cu ajutorul organelor de simţ şi prin intermediul minţii. SUTRA 21: Cea care este atunci obiectul vederii (DRISHYA) (sau, cu alte cuvinte, PRAKRITI şi universul său manifestaţi există de fapt numai de dragul (şi în scopul revelării)lui PURUSHA (iar existenţa lui PRAKRITI nu este altceva decât o reflectare parţială a existenţei veritabile a Sinelui Nemuritor Divin). SUTRA 22: Doar pentru acela care şi-a atins cu adevărat ţelul (sau care, cu alte cuvinte, s-a eliberat spiritual complet de obiectul văzut sau PRAKRITI), acesta devine ATUNCI non-existent (în sensul că în realitate finalitatea sa a fost realizată), însă pentru ceilalţi (şi prin ceilalţi) el (ţelul) continuă să existe, deoarece este şi continuă să fie comun tuturor până când şi ei îl vor atinge fiecare. SUTRA 23: Scopul suprem al uniunii (SAMYOGA) lui (respectiv a uniunii lui PURUSHA cu PRAKRITI) este realizarea nemijlocită a cunoaşterii veritabile, ultime prin experimentarea directă a naturii DIVINE, eterne esenţiale (SVARUPA) care totodată face posibilă atingerea şi realizarea deplină prin aceasta a tuturor puterilor paranormale (SIDDHI- uri) care sunt inerente şi care în realitate permit a stăpâni (totul în cazul lui PURUSHA), făcând astfel cu putinţă ca orice în Natură să poată fi stăpânit (în cazul lui PRAKRITI). SUTRA 24: Cauza principală a uniunii (asocierii) (SAMYOGA) (dintre PURUSHA şi PRAKRITI) este ignoranţa (AVIDYA). = VA URMA = 38

AN VI C 8 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE . CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONALENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. INVIZIBILITATEA - NOŢIUNI INTRODUCTIVE (continuare la cursul nr. 7 An VI) Să presupunem, de pildă, că efectuăm o alergare uşoară, în timpul căreia mintea noastră devine profund absorbită în rezolvarea unei anumite probleme, astfel încât nu mai remarcăm eventualele obstacole din calea noastră. Ca urmare, la un anumit moment dat ne izbim de un zid; suprafaţa acestui zid reprezintă condiţia limită despre care am vorbit, iar respingerea corpului nostru în urma izbirii de zid semnifică REFLEXIA TOTALĂ a corpului. Locul precis în care are loc schimbarea bruscă a impedanţei (de la cea specifică aerului, cu o valoare scăzută, prin care corpul nostru se putea deplasa fără oprelişti şi cea a zidului alcătuit din cărămizi, având o impedanţă mult mărită) este însăşi suprafaţa peretelui. Însă condiţia limită a aceleiaşi substanţe poate fi diferită pentru diferite tipuri de energie cu care se confruntă acea substanţă. De exemplu, sticla incasabilă este transparentă pentru fotonii de lumină, însă opacă şi de netrecut pentru gloanţele din plumb. În ceea ce priveşte acele obiecte sau substanţe care sunt opace atât faţă de acţiunea luminii, cât şi faţă de cea a gloanţelor din metal, yoghinii avansaţi ştiu prea bine că ele devin în schimb perfect transparente pentru corpul astral al omului. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care o persoană care realizează o proiecţie astrală (cu alte cuvinte, care se dedublează în mod conştient în planul astral, utilizând atunci ca vehicul al diferitelor ei acţiuni propriul corp astral) nu întâmpină nici o oprelişte din partea uşilor, zidurilor cât şi a altor substanţe opace, pentru a se putea deplasa nestingherită, dar care altfel - la nivelul corpului fizic - i-ar fi obstrucţionat acestuia deplasarea, limitându-i posibilităţile de acţiune. Pe de altă parte, ceea ce pentru corpul grosier nu ar reprezenta nici un obstacol în planul fizic, pentru corpul astral se dovedeşte a fi uneori o barieră de netrecut. Fotonii de lumină se comportă totuşi, într-un mod oarecum diferit de gloanţele de plumb din exemplul nostru; dacă vom trage mai multe astfel de gloanţe într-o stâncă de granit, acestea vor fi complet reflectate (respinse) înapoi; însă o rază de lumină care ajunge la suprafaţa limită a unui obiect opac, va fi reflectată doar ÎNTR-UN ANUMIT PROCENT, o parte a fotonilor reuşind să străbată bariera impusă de caracteristicile suprafeţei. Dacă lucrurile nu s-ar petrece astfel, toţi am fi, probabil, orbiţi de atâta lumină. De exemplu, stratul alb de zăpadă are caracteristica de a reflecta într-o măsură foarte mare lumina. În nopţile cu lună plină, lumina provenind de la lună şi reflectată de zăpada aşternută pe pământ este suficientă pentru a ne permite să citim fără probleme, în timpul zilei trebuind chiar să ne luăm anumite 39

precauţii împotriva suprasolicitării ochilor, deoarece intensitatea luminii venind de la soare şi reflectată de zăpadă este cu mult mai puternică. Impedanţa complexă intrinsecă a lui AKASHA TATTVA (este vorba de fapt de proiecţia lui AKASHA TATTVA din planul fizic, deci, altfel spus, de AKASHA în PRITHIVI (una dintre cele 5 subTATTVA-e ale lui PRITHIVI TATTVA)) este de 377 ohmi. Cu cât impedanţa unei anumite substanţe este mai apropiată de această valoare (377 ohmi), cu atât lumina va fi reflectată mai puţin şi invers: cu cât valoarea ei va fi mai mare de 377, lumina va fi reflectată mult mai mult. Dacă o substanţă sau un obiect va avea o impedanţă de exact 377 ohmi, atunci lumina NU VA MAI FI DELOC REFLECTATĂ, ea fiind complet absorbită sau refractată de acel obiect. Însă reflexia nulă a luminii înseamnă în realitate INVIZIBILITATEA obiectului respectiv; el nu mai reflectă deloc lumina, astfel încât ochii noştri nu mai primesc nici un fel de informaţie de la el. În aceste condiţii, VIZIBILITATEA ACELUI OBIECT ESTE EGALĂ CU ZERO. INVIZIBILITATEA CORPULUI UMAN Una din posibilităţi pentru ca trupul nostru să devină invizibil ar fi aceea ca razele de lumină să se curbeze, înconjurându-l, şi astfel ele nu se vor mai reflecta de materia opacă ce-l defineşte. Această variantă prezintă însă unele dificultăţi; una dintre acestea ar fi că lumina se deplasează de obicei în linie dreaptă, fie că noi dorim acest lucru sau nu. Desigur, există şi posibilităţi pentru a o curba; de pildă, în experienţa creionului cufundat într-un pahar plin pe jumătate cu apă, partea creionului cufundată în apă pare a fi complet ruptă de cea rămasă în exterior, în aer. Explicaţia este aceea că, de fapt, razele de lumină sunt cele care şi-au curbat traiectoria; experimental s-a demonstrat că, atunci când lumina trece din aer în apă, ea tinde să-şi micşoreze viteza şi această micşorare a vitezei determină curbura razelor de lumină. Cu toate că s-a obţinut un astfel de efect, creionul continuă să rămână totuşi vizibil şi este destul de dificil să ne închipuim cum am putea să acţionăm mai departe pentru a-1 face INVIZIBIL. Posibilitatea absorbţiei totale a luminii de către corpul uman, pentru ca acesta să devină invizibil, este o altă variantă, într-un astfel de caz, afirmaţiile yoghinilor avansaţi în practicile şi metodele secrete SVARA YOGA, vorbesc despre un fel de „NOR" sau "VĂL" foarte subtil creat printr-o adecvată şi constantă concentrare mentală, care acoperă corpul uman. Într-un astfel de caz, s-a pune problema posibilităţii de a vedea, totuşi, fie lucrul acoperit, fie ceea ce îl acoperă ("NORUL" respectiv). Cu toate acestea, în acest context, important nu este dacă putem VEDEA ceva, ci mai curând dacă vrem să ne uităm la acel ceva. "Norul" respectiv este vizibil, poate, într-o măsură foarte mică, dar descoperim cu uimire faptul că acest lucru nu este în măsură să ne atragă neapărat atenţia pentru a-l observa. Există un fel de ierarhie a ceea ce este important de a fi observat atunci când intrăm de pildă, într-o încăpere sau când ne aflăm pur şi simplu pe stradă sau în natură. Ceea ce nu va fi practic deloc remarcat se constituie într-o condiţie oarecum stranie şi foarte greu de observat în atmosfera înconjurătoare, condiţie ce defineşte invizibilitatea corpului unei persoane sau a unui obiect. Este evident că, dacă lumina este absorbită de o substanţă opacă - de exemplu, de o bucată de lemn - ea este de fapt absorbită doar de atomii ce alcătuiesc acea substanţă; şi, întrucât atomii au în componenţa lor un anumit număr de electroni, rezultă că electronii constituie un element important în procesul de absorbţie a luminii în special electronii din straturile exterioare ale atomilor, numiţi şi ELECTRONI DE VALENŢĂ, absorb de regulă lumina într-o mare măsură. Datorită anumitor legi atomice bine stabilite, electronii de valenţă ai unei substanţe (în cazul nostru: lemnul) pot absorbi doar acei fotoni de lumină care prezintă un minimum energetic asociat propriei valori energetice a electronilor de valenţă. De exemplu, dacă un electron de valenţă necesită o energie minimă de 2 electroni-volţi şi apare un foton cu o energie doar de 1.5 electroni-volţi, atunci acesta nu va fi absorbit; dacă însă se va ivi un alt foton cu o energie de 3 electroni volţi, el va fi în mod automat absorbit. 40

Odată cu această absorbţie, fotonul încetează să mai existe, deoarece el reprezintă o simplă condensare de energie luminoasă (legată de TEJAS TATTVA) având o anumită valoare (nu toţi fotonii de lumină au aceeaşi culoare); astfel, este cunoscut că există fotoni de culoare verde, galbenă, roşie şi chiar albastră. Fiecare dintre aceste culori este asociată unei anumite frecvenţe de vibraţie; celebrul fizician Max Planck a descoperit că aceste frecvenţe de vibraţie sunt direct proporţionale cu energia fotonului, exprimată în electroni-volţi. Următoarea concluzie pe care o putem trage este aceea că, dacă electronii au puterea de a absorbi fotonii de lumină atunci când fac parte dintr-un atom, ei prezintă aceeaşi caracteristică şi atunci când sunt liberi. Ori, "norul” care învăluie un anumit obiect sau însuşi corpul nostru este un nor de electroni liberi. Pragul energetic al unui astfel de nor electronic este destul de mic, astfel încât TOŢI fotonii de lumină care îl lovesc trebuie să fie absorbiţi, ceea ce conduce în mod direct la obţinerea invizibilităţii obiectului respectiv. MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE Într-o exprimare simplă şi în acelaşi timp logică, capacitatea noastră de a vedea ceva anume reprezintă opusul invizibilităţii acelui obiect. "Acuitatea vederii poate atinge performante ce depăşesc cu mult închipuirea omului" a spus marele naturalist şi filosof al antichităţii Pliniu cel Bătrân; Cicero vorbeşte, de asemenea, despre existenţa unei copii după ILIADA lui HOMER, care a încăput într-o coajă de nucă. Tot el este cel care a menţionat existenţa unui om care putea să vadă foarte bine la o distanţă de aproximativ 200 km. Marcus Varro specifică chiar numele acestei persoane, care era Strabo, afirmând că: în timpul războaielor punice, el era cel care raporta - din înălţimea promontoriului Lilybacum din Sicilia numărul corăbiilor din flota duşmană ce plecau din portul Cartaginei. Un om sănătos cu o vedere normală este capabil să observe lumina unei flăcări de chibrit, noaptea, la o distanţă de aproximativ 23-24 km, iar pe cea a unei lumânări chiar la o depărtare de aproape 50 km! De asemenea, dacă un om care a stat un timp oarecare într-o încăpere puternic luminată intră brusc într-o cameră cufundată în întuneric, ochii lui devin de aproximativ 2000 de ori mai sensibili în a percepe o sursă luminoasă în acea cameră, decât într-o situaţie obişnuită. Simţul vederii este, dintr-un anumit punct de vedere, cel mai important dintre cele cinci simţuri ale fiinţei umane şi, prin bogăţia percepţiilor pe care el le poate oferi, unul din cele mai extraordinare posibilităţi ale corpului uman. În procesul de focalizare a privirii - fiziologic cunoscut sub numele de ACOMODARE - este implicat muşchiul ciliar şi cristalinul, pe care acest muşchi îl controlează. Astfel, dacă dorim, de exemplu, să observăm ceva la o mare depărtare, muşchiul ciliar se va relaxa, permiţând cristalinului să se aplatizeze şi să-şi micşoreze curbura; acest lucru face ca imagini aflate foarte departe să fie percepute totuşi cu o mare acuitate şi să fie focalizate pe RETINA ochiului, care este alcătuită din celule specializate şi foarte sensibile la influenţele luminii. Dimpotrivă, atunci când dorim să observăm ceva de aproape, muşchiul ciliar se contractă, iar cristalinul îşi măreşte curbura. Aceste procese fiziologice au fost descrise în detaliu de către fizicianul HELMHOLZ încă din secolul trecut. Cu toate acestea, doctorul BATES a demonstrat faptul că o anumită capacitate de acomodare a privirii a fost remarcată chiar şi la acei bolnavi care aveau cristalinul complet înlăturat. Acesta constituie un fapt uimitor ce nu poate fi explicat în termenii teoriei lui HELMHOLZ; de aceea, dr. BATES a concluzionat că această teorie ori este neadecvată realităţii anatomice de la nivelul ochilor, ori este incorectă. În loc de aceasta, el a sugerat faptul că cei 6 muşchi oculari exteriori (necesari pentru mişcarea globilor oculari şi orientarea privirii spre în sus sau spre în jos, la stânga sau la dreapta) au un rol important în asigurarea acuităţii vizuale prin schimbarea formei ochiului. De pildă, la o persoană cu o vedere slabă (miopie) care are forma ochiului puţin mai alungită decât este normal (ceea ce face ca imaginea în cazul ei să se focalizeze în faţa retinei în loc de a se forma chiar pe ea) 41

aceşti muşchi intervin şi micşorează axul longitudinal al ochiului astfel încât imaginea se va forma pe retină. Dr. BATES arată, astfel, că muşchii exteriori ar modifica forma ochiului la o persoană cu probleme oculare şi că, dacă această situaţie ar putea fi într-un anume mod corectată, acea persoană ar putea vedea din nou la parametrii normali, fără ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact, dacă, bineînţeles, nu prezintă anumite malformaţii congenitale, întrucât acest aspect ar fi putut duce cu siguranţă la faliment o imensă industrie farmaceutică şi de fabricare a lentilelor pentru ochelari, este lesne de înţeles de ce teoriile doctorului BATES au fost şi sunt combătute cu mare virulenţă. Cu toate acestea, ele se dovedesc perfect viabile; în acest sens, expertul oftalmolog HARRIS GRUMAN, care a verificat experimental atât teoriile cât şi metodele doctorului BATES, a afirmat că acestea se dovedesc deosebit de valoroase şi eficiente pentru însănătoşirea vederii. Lawrence Galton menţionează printre pacienţii săi o femeie care avea vederea foarte slabă (capacitatea ei de percepţie era doar a zecea parte din vederea normală a unui om sănătos), care putea fi considerată din acest punct de vedere aproape oarbă. După numai câteva luni de antrenament vizual adecvat, femeia a reuşit să obţină un aviz favorabil la un test de vedere pentru conducătorii auto, iar după doi ani de antrenament sistematic vederea ei era complet restabilită. Metodele simple şi naturale prescrise de dr. BATES au dat rezultate remarcabile şi în experimentele cu recruţii din armata germană, care prezentau afecţiuni oculare, ceea ce a făcut ca după aceea Guvernul german să adopte în mod oficial antrenamentul vizual bazat pe cercetările doctorului BATES. Fundamentarea acestor metode este relativ simplă: actul vederii constă din trei procese - sesizare, selecţie şi percepţie. Doar SESIZAREA dintre acestea trei este strâns legată de acţiunea efectivă a ochilor, deoarece facultăţile de SELECŢIE şi PERCEPŢIE se desfăşoară în întregime, ca modalităţi de analiză şi comandă, la nivelul creierului. De fapt, chiar şi SESIZAREA are legătură într-o anumită măsură, ca proces specific, cu activitatea creierului, deoarece acomodarea privirii - indiferent cum se realizează ea- necesită simultan ajutorul creierului pentru a controla muşchii necesari mişcării globilor oculari, după ce procesul de sesizare a avut loc, creierul trebuie să corecteze imaginea formată pe retină, stabilizând-o, aspect care implică o activitate complexă a centrilor vederii situaţi la nivel cerebral. Acest lucru este necesar, deoarece diferitele imagini percepute de ochiul uman şi proiectate pe retină sunt, la momentul iniţial, estompate spre margini şi neclare; tocmai din această cauză apare ca evidentă necesitatea intervenţiei creierului coordonat într-un anume mod de mental pentru a aduce corecţiile de rigoare imaginii respective. Dacă acest organ (creierul) va fi însă obosit, surmenat (datorită unei slabe alimentări cu energie mentală specifică) ori supus unui stres îndelungat sau brusc şi foarte puternic, capacitatea lui de a corecta imaginile vizuale va scădea şi ea în mod corespunzător. În plus, noi cunoaştem faptul că stresul influenţează în mod negativ atât presiunea sângelui în corp cât şi activitatea inimii, el făcând să apară, printre altele, manifestările alergice, astmul, ulcerul stomacal şi chiar cancerul. Statisticile medicale au dovedit că două afecţiuni: bolile de inimă şi cancerul sunt direct răspunzătoare pentru trei decese din patru în cazul omului civilizat. În aceste condiţii, nu mai apare deloc surprinzător faptul că stresul are o aşa mare influenţă asupra delicatului simţ al vederii. Acest lucru este în special evident, de exemplu, în cazul manifestării fricii sau a anxietăţii, ori a unei puternice tensiuni negative lăuntrice sau a unei emoţii dizarmonioase care afectează MANIPURA CHAKRA (care ştim deja că este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA) toate acestea putând în final să influenţeze negativ modul corect de percepţie a obiectelor înconjurătoare. De exemplu, orice yoghin avansat cunoaşte faptul că, dacă unei anumite persoane i se ordonă pe un ton excesiv autoritar de către un individ a cărui voinţă este mult mai mare, acesta putând să o domine pe prima persoană atât psihic cât şi mental, să caute sau să observe un anumit lucru, persoana care caută va fi dominată şi se va simţi brusc cuprinsă de un gen de anxietate care, în majoritatea cazurilor de acest gen va putea crea o mare confuzie în fiinţa sa la nivel mental şi 42

psihic, perturbându-i considerabil TEJAS TATTVA printr-un sui-generis fenomen de fascinaţie negativă. Atunci căutătorul va ajunge să nu mai poată să vadă obiectul căutat cu toate că, uneori, acesta se află chiar sub ochii săi, "LA VEDERE". În ceea ce priveşte acomodarea perfectă a privirii şi cea mai bună claritate a percepţiei vizuale, acestea se ştie că se, obţin, deloc întâmplător, atunci când realizăm cât mai bine FOCALIZAREA CENTRALĂ. În plus se mai ştie că distanţa obişnuită pentru citit este de aproximativ 30-35 cm între ochi şi foaia cărţii; pe de altă parte, s-a constatat experimental că claritatea maximă a percepţiei vizuale este atinsă în interiorul unui SUI GENERIS cerc cu un diametru de 1.2 cm, suprafaţă care reprezintă porţiunea din textul imprimat pe pagină unde apare imaginea clară, exact în centrul retinei. Este prin urmare, natural să dorim ca tot ceea ce putem sau vrem să vedem foarte clar să fie inclus ca imagine reflectată, pe cât posibil, în această arie circulară restrânsă de 1,2 cm. Prin urmare, cu cât imaginile vizuale formate se deplasează mai mult spre marginea retinei, activitatea creierului în această direcţie devine tot mai complexă pentru a le analiza şi stabiliza, ceea ce va da naştere unei anumite încordări care va fi însoţită de un anumit efort care atunci este cu putinţă să creeze erori în procesul de acomodare a privirii; aceste erori, pentru a fi corectate, vor genera ele însele o încordare şi vor implica un efort suplimentar şi astfel acest lanţ de reacţii se va continua mai departe. Tocmai de aceea, atunci când privim foarte atent spre ceva anume, trebuie să ne străduim să privim fără întrerupere cât mai direct şi mai focalizaţi spre acel ceva, aspect care este aparent simplu de realizat, dar care paradoxal este constant pus în practică doar de foarte puţini oameni. Pentru a ne perfecţiona rapid în arta FOCALIZĂRII CENTRALE sunt deosebit de recomandate exerciţiile simple de mobilitate şi rotaţie ale globilor oculari şi tot în această direcţie este de asemenea foarte importantă tehnica clasică de PALMING. Având în vedere aceste aspecte, este prin urmare foarte util să revedem din perspectiva sistemului SVARA YOGA exerciţiile de YOGA VEDERII (cursul nr.14 anul I) care, deşi sunt la prima vedere extrem de simple, pot conferi beneficii uriaşe în ceea ce priveşte îmbunătăţirea vederii, fiind foarte valoroase şi pentru amplificarea percepţiei vizuale, Palmingul, de exemplu, realizat în mod perseverent, este un exerciţiu simplu şi natural ce relaxează profund ochii, iar celebrul doctor BATES precizează chiar că, atunci când vederea este normală iar tehnica de palming este foarte bine executată, persoana care exersează trebuie să vizualizeze atunci un câmp lăuntric nesfârşit atât de negru încât să îl apară imediat după aceea senzaţia că nimic altceva nu ar putea fi mai negru decât acesta, Palmingul poate fi realizat şi în mod mental, atunci când metoda clasică ne este imposibil de abordat practic din diferite motive; pentru aceasta este de ajuns să închidem ochii şi să ne imaginăm cât mai bine că ne-am acoperit ochii cu palmele. Desigur, rezultatele nu vor fi la fel de spectaculoase ca atunci când executăm efectiv tehnica în planul fizic, dar ele se dovedesc totuşi chiar şi aşa deosebit de benefice. De fapt, energia subtilă cu care se operează (fie în plan fizic, fie atunci când abordăm metoda din punct de vedere mental) este asimilată unei energii care este asociată cu un flux astral inefabil care se răspândeşte prin palme şi prin degetele mari de la mâini. De fapt, acesta este un principiu binecunoscut în tradiţia ezoterică şi anume, că mâinile - şi în special degetele de la mâini - reprezintă adevărate puncte sau focare în care este concentrată, datorită REZONANŢEI specifice, energia subtilă binefăcătoare magnetică eterică şi astrală. O astfel de acţiune subtil energetică se leagă intrinsec de polaritatea diferită a celor două mâini: feminină ((-), receptiv) la nivelul mâinii stângi şi masculină ((+), solar) la nivelul mâinii drepte. Această polaritate distinctă se extinde chiar şi la nivelul creierului, de unde sunt reglate şi controlate toate funcţiile şi activităţile corpului uman. Astfel, la ora actuală se ştie că psihologia modernă a remarcat deja faptul că emisfera dreaptă a creierului controlează jumătatea stângă a corpului, fiind în legătură mai mult cu manifestarea fenomenelor de receptivitate subtilă (percepţii extra-senzoriale). S-a constatat, de exemplu, tot în această direcţie, că experienţele subtile avute de foarte multe persoane în ceea ce priveşte trezirea şi 43

ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI se manifestă cu precădere (în special în primele faze ale antrenamentului spiritual) pe PARTEA STÂNGĂ a corpului. De asemenea, atât textele tradiţionale YOGA cât şi numeroase persoane iniţiate în acest domeniu au afirmat că ECTOPLASMELE (manifestări energetice de materializare aparţinând de planul eteric şi care se prezintă de regulă ca nişte "nori" albdiafani, având cel mai adesea o consistenţă umed-lipicioasă), atunci când au fost observate apărând în preajma unor mediumi, şi-au făcut apariţia întotdeauna din PARTEA STÂNGĂ (YIN, (-)) a corpului lor fizic. Faptul că mâinile prezintă polarităţi energetice diferite ne permite să tragem concluzia că apropierea lor una de cealaltă dă imediat naştere unui flux, unei diafane curgeri energetice continue dintr-o parte în alta a corpului. Deoarece manifestarea energiei bio-magnetice este cu atât mai puternică în dreptul palmelor şi al degetelor, este firesc să se urmărească perceperea paranormal vizuală (prin CLARVIZIUNE) a acestei efervescenţe energetice subtile la acest nivel. Luând în consideraţie aceste aspecte, putem să intuim modul în care vederea noastră va putea fi extinsă într-o nouă dimensiune, invizibilă vederii normale, în sfera subtilă care ne va permite să sesizăm atât propria noastră aură cât şi pe aceea a celor din jur. Acest aspect tainic a fost sesizat global şi apoi a fost ulterior studiat în mod ştiinţific de către fizicianul englez John Kilner care, la începutul secolului, a reuşit chiar să construiască nişte ecrane din sticlă, transparente şi special tratate cu o substanţă chimică (un anumit tip de dicianină) care, atunci când cel care analizează priveşte prin ele corpul gol al unei fiinţe umane, permit să fie vizualizată aura subtilă a acelei persoane. Această abilitate a vederii paranormale a culorilor subtile ale aurei unei fiinţe nu poate fi însă dobândită în mod direct, fără ajutorul ecranelor cu dicianină, perseverând în realizarea unei tehnici pe cât de simplă, pe atât de eficientă. = VA URMA =

44

An 6 C 9 MICROFIZICA ŞI ŞTIINŢA DESPRE OM. PERSPECTIVE ASUPRA CONŞTIINŢEI. ANALIZA RITMULUI ŞI BIOLOGIA (continuare la cursul nr. 3 An VI) Diluţiile homeopatice sunt, la rândul lor, un factor esenţial şi o condiţie a acţiunii lor prin REZONANŢA-subtil vibratoare; putem astfel deduce că şi în cazul alimentaţiei, mirosul natural al alimentelor, de exemplu, are o puternică acţiune digestivă cu atât mai eficace, cu cât alimentele sunt mai naturale, mai rafinate şi mai pure. Aceste substanţe complexe şi atât de fragile sunt descompuse cu o mare uşurinţă de sucurile gastrice iar în cazul cantităţilor mici sau foarte mici se obţin efecte terapeutice remarcabile. Întoarcerea lor în "neant" sau, altfel spus. În stare energetică (PRANA-ică) este cea care provoacă unda de asimilaţie penetrantă şi activă. O adevărată cunoaştere a artei micro-alimentaţiei ne-ar permite să absorbim astfel durata şi ritmurile energetice (PRANA-ice) ale alimentelor, mai curând decât substanţa lor efectivă. Toate transformările biologice se produc prin intermediul ritmurilor; prin urmare, dacă le vom raporta la ritmul fundamental al respiraţiei, care asigură schimbul continuu de energie subtilă benefică între mediul exterior şi mediul interior, modificările ritmice elaborate cu multă pricepere pot atunci, în cazul HATHA-yoghinilor avansaţi, să se afle la originea trezirii lui KUNDALINI prin intermediul tehnicilor de PRANAYAMA. Funcţia respiratorie, în acelaşi timp vegetativă cât şi voluntară, este indisociabil legată de activitatea mentală. Ea exprimă calitatea gândirii şi permite reeducarea ei datorită acestei interferenţe. Este semnificativ că în această privinţă, analiza ştiinţifică a ritmurilor este de aceeaşi părere cu învăţăturile secrete ale filosofiei hinduse. A învăţa să respiri conştient înseamnă de fapt a învăţa adevărata stăpânire şi adevăratul repaus; abia atunci întregul corp devine RITMIC şi vibrează în REZONANŢĂ cu energiile subtile benefice din MACROCOSMOS. PINHEIRO DOS SANTOS are meritul de a fi demonstrat caracterul primordial al energiei subtile sau, cu alte cuvinte, al vibraţiei care se află chiar la baza vieţii. Viaţa este făcută (structurată) din timpi bine ordonaţi. Ea este alcătuită, pe verticală, din multiple momente de timp suprapuse, bogat "orchestrate", întreaga activitate biologică nereprezentând în realitate decât un pasaj (SAS) de trecere de la un nivel energetic la un alt nivel energetic mai elevat. = SFÂRŞIT = INFORMAŢII SECRETE CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE (continuare la cursul nr. 8 An VI) Pentru aceasta, trebuie să creăm condiţiile obligatoriu necesare într-o cameră, astfel încât ea să fie perfect obscură, practic acolo întunericul fiind de nepătruns; apropiem apoi palmele strâns lipite una peste cealaltă în dreptul pieptului (ca pentru o rugăciune) şi, după câteva momente, le depărtăm uşor, astfel încât să existe o distanţă de 2-3 mm între cele două mâini (între vârfurile degetelor). Ne orientăm atunci ferm privirea spre direcţia lor şi ne concentrăm cât mai mult atenţia să percepem lumina subtilă produsă de 45

energia diafan magnetică care circulă sub forma unor fluide între cele două mâini. După aproximativ (maxim) 10 minute de antrenament ne vom opri şi vom relua tehnica. În aceleaşi condiţii, în ziua următoare. Este foarte posibil să nu putem observa această lumină tainică imediat, adică în prima, a doua sau a treia zi şi, În unele cazuri, nici chiar după o săptămână de execuţie a acestei tehnici; însă după aproximativ 3-4 săptămâni, cel mult, de exersare perseverenţa vor începe să apară, negreşit, primele noastre percepţii vizuale paranormale legate de sesizarea culorilor şi a fluidelor aurice. Acest progres îl vom recunoaşte mai întâi după anumite slabe scintilaţii (SCÂNTEIERI) care ne vor apare la început pentru fracţiuni de secundă în întunericul desăvârşit din jurul nostru. Asemenea sclipiri paranormale sporadice care ne apar uneori pentru fracţiuni de secundă şi dispar în prima fază foarte repede au totuşi o mare importanţă pentru noi căci, în realitate, ele sunt primele noastre dovezi ale unui progres incontestabil legat de percepţia fluidelor subtile şi a culorilor aurei. Va trebui însă, după aceea, să continuăm cu entuziasm ZI DE ZI practica până când, la un moment dat, vom reuşi să vizualizăm o lumină diafană-subtilă de culoare albastră, strălucitoare şi dinamică care ne va apărea ca fiind plasată în zona de imediată apropiere a degetelor. Ajungând în această fază vom remarca în continuare faptul că această lumină nu va mai dispare ca până atunci, ci va rămâne continuă devenind uşor perceptibilă imediat ce vom intra în camera noastră de antrenament care trebuie să fie complet în întuneric. Ceea ce este demn de observat aici - pentru siguranţa reuşitei - este modul perseverent în care s-a practicat tehnica; s-a dovedit în cazul multor yoghini că doar 5 minute de antrenament în acest sens, dar realizat în fiecare zi a săptămânii, la aceeaşi oră, sunt cu mult mai valoroase decât 35 de minute de antrenament exersate o singură dată pe săptămână succesul remarcat în această direcţie, aceea a vizualizării energiei subtile aurice (mai precis, a corpului subtil eteric) semnifică, practic, dobândirea unei anumite puteri psihice ce defineşte o extindere evidentă sau, cu alte cuvinte, o expansiune a domeniului normal al percepţiei vizuale. În capitolul 3 (SUTRA 41) din YOGA SUTRA, Patanjali afirmă că: "prin realizarea procesului de SAMYAMA (identificarea perfectă) cu suflul subtil PRANA-ic SAMANA (care, după cum ştim, este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA), apare o strălucire intensă ce poate fi văzută la nivelul aurei, care este urmată de expansiunea acesteia". Această extraordinară dinamizare a energiilor subtile din aura noastră este, înainte de toate, datorată procesului yoghin de identificare cu SAMANA VAYU, energie subtilă specifică care acţionează preponderent la nivelul plexului solar (a cărui localizare în terminologia fiziologiei subtile din tradiţia YOGA, poartă după cum ştim numele de MANIPURA CHAKRA) SAMANA VAYU reprezintă, în linii mari, focul digestiv subtil al fiinţei umane, constituind în acelaşi timp aspectul principal prin care se manifestă în creaţie (în cazul nostru la nivelul microcosmosului uman) elementul subtil FOC (TEJAS TATTVA). Controlul perfect al acestui suflu particular de energie subtilă conferă, printre altele, yoghinilor avansaţi formidabila putere numită de yoghinii tibetani, "TUMO", prin care ei îşi pot amplifica la voinţă, foarte mult, temperatura propriului lor corp Flash-urile luminoase pe care uneori yoghinii le percep în anumite momente în preajma lor nu sunt altceva decât rezultate directe ale manifestării anumitor energii subtile eterice sau astrale ale focului. Lumina subtilă generată în astfel de cazuri se află în mod evident dincolo de posibilităţile normale de percepţie vizuală umană, plasându-se în gamele de frecvenţă care caracterizează lumina infra-roşie şi ultravioletă sau, cu alte cuvinte, în acele regiuni ale spectrului în care lumina este caracterizată ca fiind de o lungime de undă foarte mică sau foarte mare. Tocmai din această cauză, ea este invizibilă. Aura energetică a fiinţei umane se plasează prin urmare în aceeaşi categorie de vibraţii subtile constând în principal, aşa cum afirmă iniţiaţii, din radiaţii ultraviolete. Aceasta este, de altfel, raţiunea principală pentru care imensa majoritate a oamenilor care nu au atins o anumită formă de clarviziune nu poate vizualiza această aură. Cu toate acestea, se ştie46de către yoghini că există posibilitatea de extindere a

spectrului vizual uman şi, printre altele, această extindere implică deplasarea şi adaptarea vederii spre culorile albastru şi violet ale spectrului colorat, ceea ce, la un moment dat, va determina - după o anumită perioadă de antrenament spiritual adecvat - perceperea subtil vizuală a aurei. Având în vedere acest aspect, nu este deloc surprinzător că unu oameni nativ înzestraţi au deja această capacitate de a vedea aura, iar alţii o pot cultiva antrenându-se sistematic cu perseverenţă pentru a atinge gradat acelaşi rezultat. Totuşi, motivul principal pentru care nu toţi oamenii ajung să perceapă vizual aura, ţine mai mult de aspectul ACOMODĂRII privirii, decât de acela al sensibilităţii spectrale a retinei. Ochiul uman reprezintă, în viziunea tradiţiei yoghine, un "instrument" optic desăvârşit, dar, cu toate acestea, este incorectă sau dificilă modalitatea în care este corectată percepţia vizuală în ceea ce priveşte aberaţiile cromatice, acest aspect apărând deoarece diferitele culori percepute se focalizează în planuri diferite. Astfel, privind din acest punct de vedere se ştie că roşul se focalizează cel mai departe, iar violetul cel mai aproape de cristalinul ochiului omenesc. Focalizarea culorii galbene se află, la rândul său, aproximativ pe la mijlocul distanţei care caracterizează focalizarea rosului şi a violetului, motiv pentru care - în cazul unei vederi normale - razele de lumină galbenă se plasează exact pe retină. În timp ce celelalte culori se focalizează puţin înaintea sau în spatele acesteia. Corecţia necesară care se impune a fi efectuată pentru a putea totuşi ca ele să fie percepute este, în general, realizată la nivelul centrilor cerebrali specializaţi. Razele ultraviolete, de exemplu, se focalizează în faţa retinei, pe când razele de lumină roşie se plasează, ca punct de focalizare, în spatele ei. Creierul poate corecta o defocalizare a culorii numai în anumite limite, astfel că, pe măsură ce punctul de focalizare este tot mai depărtat de retină, culorile percepute devin din ce în ce mai puţin distincte. În cele din urmă, se ajunge astfel la marginea spectrului vizibil, dincolo de care culorile (care în mod normal se plasează în spectrul invizibil) aproape că nu mai pot fi percepute, deoarece defocalizarea care apare atunci este prea mare. Având în vedere aceste aspecte, acum putem înţelege ceva mai bine fenomenele tainice de percepţie a aurei cu care fiecare dintre noi ne putem confrunta în camera întunecată şi totodată putem să ne explicăm cauza lor. Întrucât atunci noi ne aflăm într-un întuneric deplin, nu există nici un fel de raze de lumină galbenă. Cu puţin efort, atunci ochii noştrii vor putea fi astfel determinaţi să se focalizeze tot mai mult către capătul violet al spectrului colorat. De asemenea, este evident că atunci razele de lumină roşie, care în mod normal sunt vizibile, vor deveni teoretic invizibile, pe când razele ultraviolete care sunt în mod normal invizibile - se vor plasa (vor intra), datorită noilor condiţii, în domeniul vizibil. Deoarece se ştie că aura fiinţei umane se manifestă în mare parte în spectrul ultraviolet, ea poate astfel să devină pentru noi perfect vizibilă, într-un mod relativ simplu. Acelaşi efect poate fi obţinut, în anumite limite, într-o cameră luminoasă, printr-un SUI GENERIS proces de defocalizare voită a ochilor. Această defocalizare specială a ochilor constă de fapt în a plasa şi a focaliza privirea la aproximativ 15-20 cm dincolo de subiect. Vom observa, totuşi, că se impune necesitatea unei ajustări fine atât a privirii cât şi a defocalizării ei, echilibrul trebuind atunci să fie constant şi delicat. Această dexteritate care ţine de o evidentă măiestrie în ceea ce priveşte percepţia aurei fiinţelor umane la lumină se dobândeşte, în general vorbind, după o practică considerabilă şi presupune o experienţă corespunzătoare în această direcţie. Tendinţa generală, care am putea spune că este destul de puternică, îi determină pe mulţi să privească direct spre fiinţa umană a cărei aură şi-au propus să o vizualizeze, iar această tendinţă, care pentru unii este perfect justificată, este spontan impusă atât de experienţa vizuală obişnuită cât şi de necesitatea care este impusă de diferitele activităţi cotidiene Astfel, nu o dată, atunci când apar primele percepţii subtile ale aurei, există la multe fiinţe umane tendinţa de a schimba focalizarea privirii şi astfel se pierde fulgerător imaginea subtil aurică vizualizată anterior. Într-un astfel de caz, tot ceea ce avem de făcut este doar să refocalizăm, exact aşa cum trebuie (ÎN ACEST CAZ), privirea pentru a face din nou să 47 ne apară percepţia subtilă a aurei întocmai ca mai înainte

şi, procedând astfel, capacitatea noastră de a percepe aura se va amplifica şi se va menţine nealterată. Reamintim însă că această experienţă este valabilă numai după ce, în prealabil, s-a obţinut cu adevărat succesul perceperii vizuale a aurei la nivelul degetelor şi a mâinilor atunci când am perseverat să ne antrenăm în camera întunecată. Notă importantă ! Acest fenomen aparent enigmatic de defocalizare voită a privirii, prin intermediul căruia pot să fie simultan percepute şi alte aspecte de natură subtilă, misterioase sau chiar alte dimensiuni invizibile în mod normal şi care sunt sesizate în jurul obiectului sau fiinţei care este investigată prin clarviziune, poate fi cu uşurinţă asimilat şi stăpânit, folosindu-ne în antrenamentul nostru de anumite STEREOGRAME (desene sau fotografii prelucrate în mod adecvat pe calculator, care permit, atunci când sunt privite cu privirea defocalizată, apariţia şi menţinerea unor imagini tridimensionale foarte clare şi luminoase). Acest mod de antrenament descoperit recent care este foarte eficient pentru trezirea şi amplificarea clarviziunii era, de altfel, într-o formă asemănătoare, cunoscut şi aplicat din timpuri străvechi de către yoghinii tibetani. În cazul în care, cu adevărat, aura unei fiinţe umane este vizualizată, vom remarca adeseori şi următorul aspect: culorile ei subtile, predominante se modifică în funcţie de starea psihică sau, cu alte cuvinte, în strânsă legătură cu emoţiile posesorului ei. Verdele închis al invidiei şi egoismului, galbenul murdar al laşităţii, roşul mâniei sau cenuşiul şi negrul disperării, toate aceste culori subtile apar, persistă şi se manifestă în virtutea fenomenului de corespondenţă specifică dintre emoţie (sau, cu alte cuvinte, trăire a subiectului respectiv) şi o anumită energie subtilă din MACROCOSMOS. Punctele negre întunecoase sau dungile pregnant negre din aura unei anumite persoane depresive sunt adeseori cel mai uşor de perceput, deoarece ele sunt cele mai apropiate, dintre toate culorile aurei, de spectrul luminii normale şi vizibile. =VA URMA= YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr .7 An VI) ELIBERAREA SPIRITUALĂ COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 25: Starea de Realizare Spirituală Supremă reprezintă în realitate sfârşitul acestei asocieri (SAMYOGA) provocate de ignorantă (AVIDYA) şi care există între PURUSHA (Spiritul etern) şi PRAKRITI (Natura). Numai astfel forţa Mântuitoare a iluziei MAYA este pentru totdeauna anulată. SUTRA 25: Prin anihilarea în întregime a acesteia [a ignoranţei (AVIDYA)], asocierea (SAMYOGA) [care există între PURUSHA (Spiritul etern) şi PRAKRITI (Natura)) încetează definitiv iar această SEPARARE CE REZULTĂ ATUNCI reprezintă în realitate eliberarea spirituală absolută a Văzătorului Suprem [deci, cu alte cuvinte, a cunoscătorului absolut (PURUSHA = Spiritul etern)]. Modalităţile fundamentale prin care se poate realiza cu adevărat eliberarea spirituală COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 26-27: Discriminarea spirituală veritabilă care ne permite totdeauna să discernem corect şi fulgerător prin intermediul cunoaşterii intuitive profunde care este adevărul cu privire la PRAKRITI (Natura) şi PURUSHA (Spiritul etern) este modalitatea principală prin intermediul căreia se atinge Eliberarea Spirituală. SUTRA 26: Modalitatea esenţială prin care se atinge cu adevărat suspendarea şi chiar anihilarea ignorantei (AVIDYA) este practica continuă a veritabilei cunoaşteri discriminative (VIVEKA-KHYATI). SUTRA 27: Există şapte trepte distincte sau stadii ale cunoaşterii spirituale directe (PRAJNA) a Adevărului Suprem la care se ajunge prin intermediul Spiritului etern (PURUSHA). COMENTARIU: Aceste stadii sunt: 1) Sentimentul profund de a fi în adevăr; 48

2) Sentimentul profund de libertate; 3) Sentimentul profund de a fi atins cu adevărat Binele Suprem; 4) Senzaţia profundă că mintea este în repaus deplin; 5) Sentimentul profund că orice acţiune a noastră care este integrată pe deplin în armonia divină (VOIA LUI DUMNEZEU) se realizează simplu (firesc), fluid (fără obstacole) şi perfect de la început până la sfârşit; 6) Sentimentul profund al libertăţii depline şi al detaşării totale care evidenţiază atingerea stării de completă independenţă; 7) Starea profundă de beatitudine extatică care indică fuziunea integrală a Spiritului Etern individual (ATMAN) cu ABSOLUTUL (DUMNEZEU) (PARAMATMAN). COMENTARII LĂMURITOARE Cele şapte niveluri fundamentale de conştientizare aşa cum sunt ele descrise de yoghini 1) Este cunoscută cu adevărat suferinţa care trebuie să fie îndepărtată. În această primă etapa a fost într-adevăr cunoscut tot ceea ce trebuia să fie cunoscut despre limitare, durere, mizerie, suferinţă; 2) Sunt cu adevărat eliminate toate cauzele suferinţei. În această etapă nu mai rămâne nimic altceva de cunoscut despre cauzele suferinţei; 3) Starea de pace profundă a minţii, care este determinată pentru reala eliberare de toate condiţionările materiale, NIRVANA, KAIVALYA, ajunge să fie cultivată prin intermediul cunoaşterii intuitive atotpătrunzătoare, specifice stării de SAMADHI (Extaz divin). Yoghinul realizează în această fază că nu există o mai mare stare de fericire care să poată fi superioară celei de NIRVANA. 4) Sunt înţelese cu adevărat şi pe deplin mijloacele de cunoaştere şi totodată este realizată cunoaşterea discriminatoare dintre ceea ce este Real (ADEVĂRAT) şi ceea ce este ireal (neadevărat). Acestea sunt cele patru stări distincte de libertate a conştiinţei care rezultă din discriminarea exercitată asupra fenomenelor exterioare. Următoarele trei etape se referă în realitate la eliberarea (DETAŞAREA) deplină de fenomenele interioare ale conţinutului minţii. 5) Ia sfârşit acum aparenta dominare a lui CHITTA, mentalul, substanţa gânditoare, asupra Sinelui Nemuritor (ATMAN-Spiritul etern). 6) Ia sfârşit acum capacitatea tuturor aspectelor, manifestărilor, forţelor şi a energiilor mai mult sau mai puţin subtile, cosmice (Macrocosmice) de a opera prin REZONANŢĂ asupra conţinutului minţii, influenţând în fel şi chip fiinţa fără voia acesteia. Conţinutul minţii fiind acum inexistent, atingerea acestei trepte face ca lipsa acestui iluzoriu (efemer) suport să anuleze complet forţa influenţelor (presiunilor insidioase) exercitate până atunci de GUNA-uri asupra noastră, aşa cum, analogic vorbind, chiar şi stâncile uriaşe se desprind şi se prăvălesc la vale din înălţimea unei culmi muntoase atunci când zona de la bază pe care ele până atunci se sprijineau este complet dizlocată, NUMAI pentru acea fiinţă umană GUNA-urile tind abia acum către deplina lor disoluţie. În această fază ele ajung odată cu conţinutul minţii, la o stare de perfectă linişte. Atunci când cu adevărat aceste forţe fundamentale se dizolvă, iar cauza care până atunci le împingea neîncetat către dinamism nu mai există absolut deloc, ele nu mai determină creşterea individualităţii. În această stare, Sinele Nemuritor (ATMAN) este intim unit direct cu BRAHMAN (PUMNEZEU), PURUSHA (Spiritul Etern); 7) În Această stare, Sinele Nemuritor (ATMAN) devine identic sau, cu alte cuvinte, fuzionează în totalitate cu BRAHMAN (DUMNEZEU), PURUSHA (Spiritul Etern), nemaifiind absolut deloc dominat sau constrâns de nu contează ce forţe cosmice (Macrocosmice). El devine astfel cu adevărat imanent şi transcendent. = VA URMA = 49

AN VI C 10 YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 9 An VI) Cele opt etape fundamentale ale practicii YOGA COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 28-29: Pentru a purifica pe deplin mintea şi pentru a atinge cât mai repede cunoaşterea spirituală (VIVEKA), practica YOGA este absolut necesară pentru orice fiinţă umană care îşi dă seama de reala sa valoare. Modalităţile yoghine de angrenare şi accelerare a evoluţiei spirituale se structurează în mod tradiţional pentru aspirant în cinci părţi ce reprezintă un ajutor indirect şi în trei părţi ce reprezintă un ajutor direct. SUTRA 28: Prin practicarea corectă, atentă şi perseverentă a părţilor ce compun sistemul YOGA. Impurităţile de tot felul care există în fiinţa aspirantului yoga se diminuează, pe măsură ce apare lumina tainică a cunoaşterii spirituale (JNANA) care, în final, culminează cu adevărata cunoaştere discriminativă (VIVEKA KHYATI) (sau, cu alte cuvinte, conştiinţa realităţii). SUTRA 29: Puterea de autocontrol (YAMA), respectarea şi aplicarea regulilor ce conduc către adevăr (NIYAMA), exerciţiile fizice, psihice şi mentale ce includ posturile corporale (ASANA), controlul şi ritmarea suflurilor subtile (sau, cu alte cuvinte, transformarea energiei fiziologice şi psihice individuale în energie subtilă, superioară, benefică, cosmică) (PRANAYAMA), retragerea deplină, realizată la voinţă a simţurilor de la obiectele lor (sau, cu alte cuvinte, deplasarea binefăcătoare şi sublimarea energiei psihice) (PRATYAHARA), concentrarea fermă (sau, cu alte cuvinte, fixarea minţii pentru o anumită perioadă de timp, realizată la voinţă asupra diferitelor obiecte interioare sau exterioarei (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi starea extatică de conştiinţă cosmică (SAMADHI) sunt cele opt părţi fundamentale (ANGA-uri) ale sistemului YOGA. Primul ajutor indirect în practica YOGA YAMA - cele cinci direcţii de autocontrol COMENTARII LA SUTRĂ-ELE 30-31: Descrierea celor cinci direcţii de autocontrol (YAMAuri) care în realitate reprezintă principalele elemente şi grade ale moralităţii spirituale. Ele reprezintă totodată primul pas în refuzul condiţionării fiinţei umane faţă de impulsurile naturii inferioare, instinctuale, animalice ce înlănţuie fiinţa într-o stare de dependenţă faţă de materie. Practicate în mod sincer universal şi permanent, ele devin pentru yoghin Marea Disciplină. SUTRA 30: Non-violenţa (AHIMSA), sinceritatea (exprimarea constantă numai a adevărului) (SATYA), cinstea (non-furtul) (ASTEYA), continenţa (controlul perfect al energiei sexuale însoţit de sublimarea armonioasă a acesteia) (BRAHMACHARYA) şi detaşarea de tirania bunurilor materiale (APARIGRAHA) sunt cele cinci elemente care definesc (cu alte cuvinte ele sunt impunerile de bază în direcţia cărora trebuie exercitat) autocontrolul (YAMA). SUTRA 31: Când acestea sunt cu adevărat practicate în mod universal (pe toate nivelurile de manifestare şi în toate stadiile de evoluţie), nefiind vreodată condiţionate de felul naşterii (sau, cu alte cuvinte de conjuncturile sociale), loc, timp şi împrejurări, ele reprezintă pentru yoghin Marele Legământ (sau, cu alte cuvinte, Îndatoririle Divine Universale). Al doilea ajutor indirect în practica YOGA NIYAMA - cele cinci reguli care conduc fiinţa umană către adevăr. COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 32: Sunt indicate în continuare regulile tradiţionale de aprofundare a moralităţii spirituale care sunt expuse sub forma acţiunilor voluntare ce trebuie să fie de asemenea realizate. 50

SUTRA 32: Curăţenia care face să apară şi totodată menţine puritatea (SHAUCHA), mulţumirea deplină sau împăcarea profundă cu sine însuşi (care face să apară o stare inefabilă de rezonanţă cu energiile subtile DIVINE ALE MULŢUMIRII din MACROCOSMOS) (SANTOSHA), austeritatea liber consimţită - ASUMATĂ LA VOINŢĂ - sau asceza (TAPAS), studiul individual atent şi plin de dăruire al scrierilor autentic spirituale (SVADHYAYA) şi dăruirea totală plină de abnegaţie şi umilinţă faţă de Dumnezeu (care devine astfel motivul tuturor acţiunilor noastre) (ISHVARA-PRANIDHANA) reprezintă regulile (NIYAMA) principale care trebuie să fie mereu respectate de yoghin. Calea prin care sunt sistematic eliminate Impulsurile rele (negative) COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 33-45: Motivaţia şi rezultatele care apar în urma aplicării consecvente a regulilor morale şi etice YAMA şi NIYAMA Gândurile rele, impure, malefice, obsedante pot fi gradat eliminate prin cultivarea puternică şi constantă atât în gândire (minte) cât şi în acţiune a tendinţelor şi a gândurilor care le sunt contrare. Exemplu: Ură - IUBIRE: Frică -CURAJ; Viciu -VIRTUTE; Răutate - BUNĂTATE; Satanic - DIVIN; Egoism - ALTRUISM. SUTRA 33: Pentru înlăturarea gradată şi definitivă a pasiunilor înlănţuitoare (a patimilor care ne subjugă sau a pornirilor inferioare de tot felul care sunt datorate gândurilor malefice sau a tentaţiilor demoniace ori satanice) (VITARKA) trebuie ca mintea yoghinului să se orienteze cu putere, ferm şi în mod constant asupra contrariilor acestor gânduri rele (PRATIPAKSHA BHAVANA) Comentariu lămuritor: Trezirea, hrănirea, întreţinerea, amplificarea acestui gen de gânduri benefice permite sublimarea energiilor subtile rele în energii subtile bune. Aceasta este o mare taină pe care deşi unii o ştiu TOTUŞI FOARTE puţini SUNT YOGHINII CARE, DUPĂ CE AFLĂ DESPRE ACEASTĂ MODALITATE, NU PIERD DIN VEDERE ACEST ASPECT şi ÎL APLICĂ ÎN MOD PERSEVERENT. Foarte multe miracole interioare sunt rapid posibile pentru yoghin prin punerea în aplicare a acestei metode milenare simple, chiar dacă la început poate să pară greu ori imposibil să se poată trezi şi amplifica un flux de gânduri benefice opuse unui flux de gânduri malefice, să nu uităm că legea complementarităţii şi a unităţii opuşilor ne permite prin această conştientizare a polarităţii să refacem totul care se manifestă în mod dual. SUTRA 34: Pasiunile înlănţuitoare (sau patimile, pornirile rele, inferioare datorate gândurilor malefice sau tendinţelor demoniace ori satanice) (VITARKA) cum ar fi violenţa (HIMSA) şi toate celelalte manifestări rele asemănătoare ei, dau la momentul potrivit, drept roade, durerea (DUHKHA) şi ignoranţa (AJNANA) fără sfârşit (ANANTA) (atâta timp cât această stare înlănţuitoare, rea, persistă şi este întreţinută), indiferent dacă ele sunt realizate de propria noastră persoană ori dacă sunt exprimate doar ca intenţii, realizate prin alţii (atunci când îi instigăm şi ei fac ori gândesc acele acţiuni la sugestia noastră, sau doar aprobate (acceptate fără rezervă la alţii) şi rezultă datorită lăcomiei (LOBHA), mâniei (KRODHA) şi rătăcirii (MOHA); acestea (pasiunile înlănţuitoare rele) pot fi (din punctul de vedere al puterii lor) slabe, mijlocii sau intense. Tocmai de aceea este atât de necesară orientarea fermă, constantă şi intensă a gândurilor malefice către contrariile lor (PRATIPAKSHA BHAVANA). 51

SUTRA 35: (Atunci când fiinţa yoghinului) este cu adevărat ferm şi constant stabilită în starea de nonviolenţă (AHIMSA), dispare complet şi pentru totdeauna starea de duşmănie (VAIRA) şi de violenţă sau ură în preajma sa (tocmai din această cauză subtilă atunci nimeni nu îi mai poate face rău). SUTRA 36: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în sinceritate (sau, cu alte cuvinte, urmăreşte exprimarea constantă numai a adevărului) (SATYA), reuşita sau, cu alte cuvinte, fructul acţiunilor bune va fi atins (cu o mare uşurinţă aproape fără a mai implica realizarea propriu zisă a acţiunii respective) căci atunci ea (reuşita) depinde în întregime numai de voinţa fiinţei (şi nu de o acţiune laborioasă sau de efort). SUTRA 37: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în non-furt (ASTEYA), toate comorile (atât cele fizice cât şi cele spirituale) îi devin spontan accesibile, fiindu-i din abundenţă oferite. SUTRA 38: (Atunci când fiinţa yoghinului) este ferm şi constant stabilită în realizarea continenţei (cu alte cuvinte controlul perfect al energiilor sexuale, care implică transmutarea completă a potenţialului creator şi sublimarea conştientă şi armonioasă a energiilor rezultante în sferele superioare ale fiinţei, în special în cel spiritual), ea dobândeşte energia lăuntrică benefică uriaşă şi o vigoare vitală fără egal (VIRYA) (pe care, după aceea, o poate manifesta plenar şi liber, pe toate planurile). = VA URMA = PANCHA TATTVA-CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONAL- ENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE MODALITĂŢI DE AMPLIFICARE A ACUITĂŢII VIZUALE (continuare la cursul nr. 9 An VI) Celelalte culori subtile vor deveni şi ele, treptat, vizibile, odată cu extinderea perceperii dimensiunilor diferitelor tipuri de aură ce acompaniază totdeauna o fiinţă umană. Principiile şi metodele expuse până acum se vor dovedi gradat de un real folos, fiindu-ne foarte utile în cazul în care le vom înţelege şi le vom aplica corespunzător atât în vederea realizării stării de invizibilitate cât şi pentru extinderea propriului domeniu de percepţie vizuală în cazul în care urmărim trezirea clarviziunii. METODE PRACTICE DE OBŢINERE A "NORULUI" DE ELECTRONI Chiar şi în Occident, oarecum la unison cu ştiinţa secretă SVARA YOGA, anticii au intuit faptul că energiile subtile ale focului (TEJAS TATTVA) se află în strânsă legătură cu procesul vederii şi că "o mare parte din focul tainic (subtil) prezent într-o fiinţă umană se manifestă prin ochii acesteia" (Platon). Marele filosof al antichităţii credea, de asemenea, că de îndată ce razele luminii subtile care izvorăsc din ochi (de fapt, radiaţia TATTVA-ică a lui TEJAS TATTVA) ating obiectele sau fiinţele din jur are imediat loc procesul percepţiei vizuale. Empedocle, la rândul său, a extins această concepţie, descriind ochiul (ca organ fizic al văzului) precum o SUI GENERIS lanternă. Despre energiile subtile ale Focului şi Apei, tot el afirmă că se concentrează în ochi şi în pielea din jurul acestora, prin a cărei pori emană în exterior, contribuind astfel în mod deosebit la apariţia, manifestarea şi amplificarea radiaţiei personale (magnetismul personal). Analizând acest aspect din punctul de vedere al simţului văzului, continuă el, energia subtilă a Focului asigură astfel percepţia a tot ceea ce este 52 strălucitor şi luminos, pe când energiile subtile ale Apei

asigură perceperea a ceea ce este întunecat. Astfel, după părerea lui, atunci când razele energetice subtile, specifice ale obiectelor şi ale fiinţelor din jur ajung la nivelul ochilor noştri, energiile subtile ale Focului şi ale Apei se răspândesc în exterior prin porii extrem de fini ai ochilor şi pielii din jur, iar confluenţa acestor tipuri de energii subtile (radiaţia specifică a obiectelor înconjurătoare şi energiile subtile ale Focului şi Apei) va da fulgerător naştere, în cazul celui care priveşte, viziunii înconjurătoare. Empedocle mai credea, de asemenea, că Focul Subtil predomină în acele fiinţe umane care au ochi albaştri. În timp ce energia subtilă a Apei predomină la acele fiinţe umane care au ochi căprui. El afirmă tocmai de aceea că oamenii cu ochi căprui văd mai slab în timpul nopţii, adică atunci când le lipseşte energia Focului Subtil care este esenţială pentru perceperea mediului înconjurător. Aristotel era însă sceptic privind această teorie, afirmând că actul percepţiei vizuale nu se fundamentează neapărat pe influxurile energetice subtile care izvorăsc din ochi. Cu toate acestea, el admitea totuşi faptul că există anumite emanaţii subtile care se manifestă prin ochii fiinţei umane în mediul înconjurător. În această direcţie, el dă ca exemplu femeia care, atunci când se află în perioada menstruaţiei, doar privind concentrat o anumită perioadă de timp către o oglindă curată, aflată în faţa sa, este spontan capabilă să creeze ATUNCI pe suprafaţa lucioasă a acesteia, o foarte fină peliculă de substanţă care prezintă o consistenţă umedă şi lipicioasă. Ocultiştii şi alchimiştii avansaţi ai Evului Mediu, precum şi yoghinii din Orient, cunoşteau însă prea bine atât evidenţa unor asemenea manifestări energetice subtile ce se produc prin ochi, cât şi anumite metode directe a căror exersare consecventă făcea posibilă atât punerea lor în evidenţă cât şi amplificarea lor extraordinar de mult Magicianul Cornelius Agrippa, de pildă, afirmă că ceea ce emană prin ochi este precum nişte Vapori", expresie care - în timpurile noastre - s-a transformat în terminologia de NOR. În viziunea faimosului Paracelsus, acest "nor" nu reprezintă altceva decât o diafană substanţă eterică condensată, invizibilă percepţiei obişnuite. La ora actuală noi cunoaştem deja că atât ceea ce este vizibil, cât şi ceea ce este invizibilul nu reprezintă altceva decât rezultatul direct al acţiunii luminii asupra ochiului uman; obscuritatea sau, altfel spus, ceea ce nu este vizibil privirii noastre nu reprezintă altceva, din punct de vedere subtil, decât absenţa energiei subtile a focului (reprezentată de TEJAS TATTVA), adică cea a vibraţiilor luminoase manifestate asupra celulelor ochilor noştri. Având în vedere acest aspect, ne putem astfel da seama că norul subtil eteric creat şi amplificat de yoghin în jurul său prin anumite tehnici adecvate de concentrare şi focalizare mentală îl va înconjura în realitate pe acesta într-un strat de materie eterică specifică ce, ATUNCI, nu mai emite nici o culoare şi, de asemenea, nici nu mai reflectă vreo undă luminoasă, făcându-i astfel corpul complet invizibil pentru cei din jur. Corpul eteric al omului reprezintă, de fapt, singurul corp întrucâtva real în raport cu corpul dens, grosier, fizic şi tot el constituie de fapt baza pe care este construit ansamblul formei vizibile. Printr-un antrenament mental adecvat şi perseverent, yoghinul ajunge astfel să-şi purifice foarte mult propria sa structură subtilă (cu alte cuvinte, toate corpurile sale subtile) şi trebuie să reuşească aceasta într-o asemenea măsură încât orice senzaţie sau informaţie (impuls) care ajunge să se manifeste în oricare dintre aceste corpuri va fi atunci percepută, analizată şi utilizată în mod separat, fără amestecul sau suprapunerea altor senzaţii provenind de la celelalte corpuri subtile. De exemplu, dacă yoghinul va avea acea forţă a voinţei necesară concentrării, să spunem, doar asupra corpului mental, el va "uita" într-un anumit fel ATUNCI de toate celelalte şi PRAKRITI (Natura)j încetează definitiv iar această SEPARARE CE REZULTĂ ATUNCI reprezintă în realitate eliberarea spirituală absolută a Văzătorului Suprem (deci, cu alte cuvinte, a cunoscătorului absolut (PURUSHA Spiritul etern)) corpuri şi, numai prin intermediul acelui simplu efort ferm şi susţinut al voinţei sale, va obţine instantaneu controlul necesar asupra influenţei luminii, putând-o astfel reduce la zero. Pentru un observator exterior, atunci nu se petrece şi nu 53 apare încă nimic în mod evident, fiindcă de fapt în această

primă fază de obţinere a invizibilităţii, corpul încă nu dispare, aşa cum nu dispare nici o planetă bine luminată pe care o vedem pe cer în apropierea Soarelui. Forţa atotputernică a voinţei la care ne referim aici este absolut necesară pentru a realiza cu adevărat un asemenea proces complex, cum este acela de obţinere a invizibilităţii corpului uman. Aceasta reprezintă în realitate o voinţă al cărei centru principal de focalizare este SAHASRARA sau centrul subtil Suprem coronar, ceea ce implică în mod evident şi un anumit grad de revelare lăuntrică a Sinelui esenţă (ATMAN) de către cel care aplică tehnica sau procedeul prin care el poate deveni pentru multe ore invizibil. Într-un astfel de caz, yoghinul se va strădui cu putere ca, printr-un act de voinţă fermă, să se focalizeze DOAR asupra corpului său eteric, "separându-l astfel într-un anumit fel de cel fizic. Aşa cum o dovedesc în mod evident fotografiile tip Kirlian, corpul eteric posedă şi el propria sa lumină eterică, care provine de la TEJAS (sau AGNI) TATTVA şi care face posibilă existenţa vederii precum şi a organului prin care aceasta se manifestă (ochiul). Privind realitatea din această perspectivă, yoghinii avansaţi care cunosc foarte bine modul de acţiune a TATTVA-elor în manifestare (aici fiind incluse caracteristicile lor, precum şi anumite metode prin care acestea pot fi amplificate şi echilibrate la nivelul fiinţei umane), au capacitatea (la simplul act al voinţei lor puternice) să-şi diminueze propria lor lumină interioară. În procesului de SAMYAMA sau identificare completă pe care yoghinul avansat îl realizează atunci când urmăreşte să devină invizibil, el acţionează atunci simultan asupra a trei aspecte fundamentale: 1) asupra TANMATRA-ei sau, cu alte cuvinte, a substanţei esenţiale şi extrem de subtile a vederii; 2) asupra luminii însăşi (manifestată prin intermediul lui TEJAS TATTVA) şi 3) asupra ochiului (CHAKSHUS) celui care priveşte Metoda sigură şi eficientă prin care se obţine cu adevărat invizibilitatea corpului fizic, independentă de ajutorul sau influenţa unor alţi factori exteriori (cum ar fi, de exemplu, anumite talismane, acţiunea unor ELEMENTALI (entităţi astrale deţinând anumite capacităţi şi care, în schimbul unor energii subtile specifice obţinute de la fiinţele umane - atunci când se angrenează un contact sau o legătură conştientă de ambele părţi (PACT-PARANORMAL) - pot oferi în COMPENSAŢIE (SCHIMB) acestora anumite avantaje, cum ar fi, spre exemplu, obţinerea invizibilităţii pe o anumită perioadă de timp) - metoda yoghină cea mai sigură este, deci, aceea prin care întregul corp fizic este integral învelit de un gen de substanţă eterată, care îi conferă instantaneu invizibilitatea faţă de cei din jur. Metoda, cel puţin ca principiu, este asemănătoare cu cea folosită de yoghinii avansaţi în realizarea fenomenului de materializare a unui anumit obiect sau a unei anumite forme-gând şi toate aceste aspecte vor fi analizate la momentul potrivit în acest curs, deoarece ea este în strânsă legătură cu metoda de obţinere a invizibilităţii. Practic, în cazul materializării yoghinul avansat nu face altceva decât să capteze (RECEPŢIONEZE) prin REZONANŢĂ şi să "condenseze" apoi într-un anumit mod energia subtilă specifică a lui AKASHA TATTVA în spaţiul imediat înconjurător corpului lui. Materia AKASHA-ică subtilă este astfel concentrată asupra ei însăşi într-un spaţiu limitat de puterea uriaşă a voinţei yoghinului combinată cu o anumită formă de VIZUALIZARE, totul fiind în ultimă instanţă catalizat de un sunet mental de REZONANŢĂ (emisia unei MANTRA secretă) în cazul punerii în practică a acestui procedeu (pentru realizarea INVIZIBILITĂŢII). În budismul tantric, crearea unui nor eteric necesar pentru a obţine invizibilitatea se face invocând cu putere graţia zeiţei MARISHI care, în China este numită chiar Regina Cerurilor, deoarece ea este divinitatea care, printre altele, sprijină (energizează) şi menţine active în manifestare Soarele şi Luna. Tradiţia ezoterică ne informează în această direcţie că zeiţa MARISHI este în legătură cu una dintre cele şapte stele ale constelaţiei URSA MARE. Înţelepciunea ezoterică antică afirmă că aceste şapte stele reprezintă materializarea în planul fizic a celor Şapte Raze Tainice fundamentale ale Voinţei Divine Supreme, formând astfel prototipul celor şapte planete sacre. Energia subtilă specifică şi totodată influenţa uneia dintre cele şapte stele ajunge pe Pământ54 după ce traversează rând pe rând trei alte constelaţii; este

deci foarte posibil ca MARISHI să fie în realitate o SHAKTI a acelei planete care corespunde uneia dintre aceste 7 Raze Tainice, celeste, deoarece în scrierile tradiţionale se afirmă: "această rază constituie însăşi cauza directă a viziunii sau, cu alte cuvinte, a puterii de a vedea". În ansamblu, cele şapte PLEIADE reprezintă cele şapte SHAKTI-uri sau contrapărţi feminine (aspectul feminin, (-)) ale celor şapte mari RISHI (înţelepţi (aspectul masculin, (+)) din constelaţia URSA MARE pentru noi MARISHI fiind una dintre aceste PLEIADE. = VA URMA =

AN VI C 11 INFORMAŢII SECRETE PANCNA TATTYA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMAŢIONALENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE METODE PRACTICE DE OBŢINERE A „NORULUI” DE ELECTRONI (continuare la cursul nr. 10 An VI) De fapt, nu trebuie să pierdem din vedere că substanţa subtilă AKASHA-ică este de natură feminină (-), constituind în realitate eterul din care iau naştere lumile, norii etc. Este interesant de ştiut că, în tradiţia orientală, sursa sau focarul energiei de natură electrică pentru sistemul nostru solar este localizată în PLEIADE şi că acestea reprezintă contrapartea feminină a marelui BRAHMA. PLEIADELE fac parte din Calea Lactee şi ele se află într-o strânsă legătură cu substanţa şi energia cosmică eterică. Una dintre aceste PLEIADE este, în conformitate cu tradiţia esoterică, în mod particular responsabilă de existenţa şi manifestarea electricităţii, iar zona care o guvernează (controlează) este MARISHI, în tradiţia niponă, se spune că această zeiţă (cunoscută sub numele de MARISHITEN) se roteşte atât de repede, încât tocmai de aceea ea devine invizibilă. Aceeaşi tradiţie vorbeşte despre o MUDRA (gest sincronizator secret cu un anumit tip de energie subtilă macrocosmică) care este efectuată pentru o cât mai sigură reuşită în obţinerea şi păstrarea ore în şir a fenomenului de invizibilitate. Ea poartă numele de ONGYOIN şi se execută astfel: degetul mare de la mâna stângă (lunar, (-)) se aşează peste unghia arătătorului de la aceeaşi mână; atunci celelalte degete sunt strânse şi formează un spaţiu gol, un fel de vid care se creează la nivelul palmei mâinii stângi. Exact în acest SUI GENERIS spaţiu vid care este format atunci (simbol în mod analogic evocator al lui AKASHA TATTVA) este intens şi ferm concentrată energia vitală subtilă asupra căreia se meditează atunci profund când este invocată 55

MARISHI. Cu mâna dreaptă (solar, (+)) se imită "prinderea" aerului (de fapt aici este vorba de concentrarea unei anumite forme de PRANA sau, cu alte cuvinte, a energiei subtile specifice) din spaţiul respectiv în care acesta se găseşte (aici este vorba de "SPAŢIUL" format cu mâna stângă) de şapte ori la rând, vizualizând în acelaşi timp în mod ferm (CLAR) cum zeiţa MARISHI este închisă atunci în spaţiul respectiv. Cu alte cuvinte, se acoperă de şapte ori cu palma mâinii drepte orificiul pumnului stâng, imaginându-ne atunci cu putere cum zeiţa vine şi sălăşluieşte în "spaţiul" astfel creat în palma mâinii noastre stângi totuşi, dincolo de acest procedeu straniu, încă din cele mai vechi timpuri, yoghinii avansaţi au conceput o tehnică ceva mai simplă şi eficientă care îi permite în mod direct practicantului perseverent să obţină invizibilitatea, acţionând corespunzător asupra a doi centrii subtili de forţă ai fiinţei sale (MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar). Această tehnică posturală yoghină oarecum simplă (dar care este păstrată STRICT SECRETĂ) este cunoscută sub numele de MANDUKA ASANA (Postura Broaştei) şi, dacă ea este practicată în mod consecvent cu o concentrare mentală fermă şi adecvată, face să devină complet invizibil corpul fizic al fiinţei umane, mai ales dacă aceasta realizează, în timp ce o exersează corect, procedeul de SAMYAMA descris în cadrul acestei lecţii. MANDUKA ASANA este cea de a 72-a postură din cele 84 de posturi YOGA (ASANA-e) secrete descrise în totalitate în textul INTEGRAL (NECENZURAT) al tratatului yoghin fundamental SHIVA SAMHITA. Din punctul de vedere al atitudinii corpului fizic, postura se aseamănă într-o oarecare măsură cu VAJRASANA. În cazul execuţiei corecte a lui MANDUKA ASANA, yoghinul se aşează la sol într-o postură oarecum exterior similară cu VAJRASANA. O diferenţă fundamentală în cazul realizării lui MANDUKA ASANA (Gestul Broaştei) este aceea că şezutul (fundul practicantului) trebuie să fie plasat cât mai la sol (pe cât posibil acesta trebuie să fie lipit complet de sol), fiind plasat atunci exact între tălpile picioarelor, ale căror DEGETE MARI TREBUIE ÎN MOD OBLIGATORIU SĂ SE ATINGĂ ÎNTRE ELE, iar coapsele şi, implicit, genunchii, se depărtează atunci cât mai mult. Mâinile, în cazul execuţiei lui MANDUKA ASANA sunt aşezate ferm, cu palmele orientate în jos pe genunchi, coloana şi spatele sunt menţinute cât mai drept, iar capul este, de asemenea, păstrat drept în prelungirea coloanei. Esenţiale în abordarea corectă a acestei posturi sunt trei aspecte: 1) unghiul cât mai larg (pe cât posibil cât mai obtuz) între genunchii picioarelor; 2) degetele mari de la picioare se ating între ele TOT TIMPUL; 3) şezutul este complot lipit de sol, fiind plasat între călcâie. Odată ce respectiva postură este cât mai corect abordată. Închidem ochii şi, după ce ne interiorizăm cât mai bine, ne focalizăm apoi ferm, simultan şi neîntrerupt atenţia asupra centrului de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar. Conştientizăm apoi gradat cât mai clar cu putinţă emisia din ce în ce mai intensă de energie realizată de la nivelul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA care este asistată în mod specific de SAHASRARA şi totodată percepem intuitiv apariţia în jurul întregului nostru corp a norului subtil (eteric) care face cu putinţă, în fazele avansate de practică a lui MANDUKA ASANA, invizibilitatea totală a corpului nostru fizic. Concentrarea mentală intensă realizată în principal asupra lui MANIPURA CHAKRA şi secundar asupra lui SAHASRARA va trebui să fie simultan însoţită. În acest caz, de vizualizarea mentală corespunzătoare a emisiei norului subtil (de culoarea şi consistenţa unui fel de NOR DE CEAŢĂ ÎNTUNECAT), precum o SUI GENERIS fântână arteziană, energia lui subtilă specifică fiind repartizată (răspândită) în jurul întregii noastre structuri fizice, vizualizată ferm şi CONTINUU în acele momente de noi ca fiind în întregime invizibilă pentru ochii celor din jur. Problema materializării norului subtil (eteric) pentru realizarea stării de invizibilitate poate fi abordată şi din perspectiva altor metode, care - în tradiţia ocultă - sunt prezentate gradat, practicantul trebuind atunci să se plieze lor întocmai, dând permanent dovadă de perseverenţă. Ca element general valabil, trebuie menţionat faptul că procedeul respectiv este bine să fie executat într-o cameră izolată în care ferestrele sunt astupate iar lumina din interiorul ei nu este prea puternică sau în care cel mai bine este 56

ca intensitatea acesteia să poată fi reglată după necesităţi. În această direcţie, s-a constatat că cea mai potrivită intensitate a luminii pentru astfel de experienţe este cea care, prin intensitatea ei, corespunde cât mai bine culorii predominante şi manifestării luminii din perioada apusului de soare. De asemenea, este bine să avem în vedere faptul că încăperea în care practicăm tehnica de realizare a stării de invizibilitate trebuie să aibă, cel puţin unul dintre pereţi complet gol şi, dacă este cu putinţă, este bine să existe posibilitatea de a pătrunde printr-o uşă ce se află în respectiva cameră, într-o altă cameră alăturată de aceasta care este întunecată. În sfârşit, deoarece experienţa invizibilităţii corpului nostru fizic comportă un caracter cu totul special, este necesar, pe parcursul efectuării ei, să evităm orice companie, indiferent dacă cel care vrea să ne asiste este sau nu este yoghin. Aceste aspecte indicate anterior, fiind cunoscute şi respectate cu stricteţe, se poate trece la etapa a doua a acestui procedeu în care, după ce ne aşezăm într-o postură yoga cât mai confortabilă (cel mai bine dacă putem în MANDUKA ASANA (Postura Broaştei) sau, dacă nu, măcar în VAJRASANA), ne focalizăm apoi ferm şi pe cât posibil neîntrerupt privirea într-un singur punct din cameră. Respectarea acestei indicaţii este absolut necesară pentru ca astfel norul subtil (eteric) să poată lua gradat formă în zona spre care ne îndreptăm şi ne menţinem cât mai nemişcată privirea. Dacă însă atunci privirea ne va fugi aproape tot timpul dintr-un loc în altul, iar mintea nu va fi suficient de concentrată, norul subtil (eteric) pe care urmărim să-l manifestăm nu va putea să fie materializat. Efectul unei atenţii şi concentrări precis şi ferm direcţionale este, aşa cum fiecare va putea să-şi dea singur seama, cumulativ. Prin urmare, cu cât vom privi mai intens şi un timp mai îndelungat spre acelaşi punct, conştientizând simultan angrenarea în această manifestare a NORULUI a activităţii centrilor de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar, cu atât mai clar şi mai evident va deveni, la un moment dat, norul subtil (eteric) pe care urmărim să-l manifestăm datorită rezonanţei pe care o realizăm neîntrerupt întrucât acesta (norul subtil) reprezintă, în fapt, un fenomen subtil paranormal - altfel el nu ar putea ascunde propriul nostru corp fizic de privirile celor din jur, făcându-l invizibil - trebuie să aplicăm totdeauna cu tenacitate în timpul realizării acestui procedeu, câteva din principiile de bază care deja au fost prezentate. Astfel, mai ales atunci, este necesar mai întâi să defocalizăm privirea sau, cu alte cuvinte, să privim oarecum dincolo de orice obiect din imediata noastră apropiere, ca şi cum am urmări să observăm ceva aflat la o foarte mare depărtare. O astfel de orientare consecventă a privirii este numită de către yoghini "percepţie vizuală pasivă" şi ea conferă, printre altele, o acuitate sporită a ochilor faţă de atunci când aceştia sunt în mod obişnuit activi. Printr-o asemenea uşoară defocalizare a ochilor (a cărei descriere a fost deja realizată anterior), abilitatea noastră de a percepe norul subtil (eteric) va creşte astfel considerabil. Din acelaşi motiv, cel puţin în unele momente, persoanele care poartă ochelari simt nevoia să îi dea spontan la o parte, preferând defocalizarea privirii, iar altele aplică în mod consecvent aceeaşi metodă pentru a putea vizualiza cât mai clar aura. Unul dintre eminenţii ocultişti contemporani, SPENCER LEWIS sugerează suplimentar ca ochii să fie pe jumătate închişi atunci când defocalizăm privirea în vederea perceperii aurei. De asemenea, având în vedere faptul că uneori atenţia ne poate fi atrasă foarte repede de orice obiect care se interpune în calea axei vizuale a ochilor noştri, este foarte bine să ne îndreptăm atunci privirea spre ceea ce nu prezintă o prea mare importanţă pentru percepţia mentală, cum ar fi, de pildă, un perete gol de culoare albă sau, dimpotrivă, un perete având o culoare ceva mai întunecată (spre exemplu gri). Unii practicanţi yoga obţin rezultate notabile atunci când urmăresc să vizualizeze norul subtil (eteric) care îi înconjoară privind (în mod defocalizat) spre o suprafaţă plană întunecată. Materializarea norului subtil (eteric) din jurul nostru se va dovedi însă aproape fără nici un folos dacă noi nu vom percepe clar şi nu vom conştientiza cât mai bine prezenţa lui ca atare. Tocmai de aceea, defocalizarea privirii în cazul acestui procedeu este esenţială în practica cu succes a acestei metode. Este de asemenea foarte bine ca, în timpul acţiunii 57 de materializare a norului, să emitem simultan, mental,

continuu MANTRA "RAM" (care este sunetul "sămânţă" caracteristic planului energetic subtil de conştiinţă de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA), mentalizând în acelaşi timp cât mai clar şi pregnant cu putinţă reunirea creatoare şi armonioasă a dualităţilor din Macrocosmos, care să poată da atunci naştere, prin rezonanţă interioară, manifestării (prin REZONANŢĂ) a norului subtil (eteric). Trebuie să înţelegem, de asemenea, că rezultatele cele mai spectaculoase în cazul acestui procedeu secret nu apar imediat, fiind adeseori posibil să repetăm tehnica chiar de zeci de ori până la obţinerea primelor rezultate cât de cât semnificative. Problema de importanţă majoră este nu cea de a produce norul subtil (eteric) ci de a conştientiza cât mai bine şi de a recunoaşte faptul că producerea lui prin REZONANŢĂ (sau materializarea acestuia) are loc prin aplicarea corectă şi consecventă a acestei metode. Uneori, fiind ferm concentraţi, vom remarca slabe unduiri ale aerului, întocmai ca atunci când valurile de căldură joacă deasupra solului în timpul verilor fierbinţi. Aceste uşoare valuri se manifestă ATUNCI mai ales în zona punctului EXTERIOR fixat ferm şi continuu de privirea noastră, dar ATENŢIE! nu vă lăsaţi păcăliţi fiindcă ele nu reprezintă norul subtil pe care urmărim să-l creăm ci, aşa după cum precizează şi SPENCER LEWIS, sunt doar semnele prevestitoare ale unei vagi decolorări ale atmosferei înconjurătoare. Dacă atunci se utilizează ca fundal al privirii un perete alb, norul subtil (eteric) va fi perceput din ce în ce mai clar precum o umbră foarte slabă de culoare diafan albăstrie, care în unele situaţii poate chiar să nu fie perceput aproape deloc de privirea noastră, dacă aceasta nu este corect şi continuu defocalizată. Totuşi, ca element suplimentar şi totodată ca dovadă sigură a perceperii norului este faptul că ATUNCI (ÎN MOMENTUL "MATERIALIZĂRII" LUI) tot ceea ce se află în SPATELE LUI în zona acestuia va fi parţial sau TOTAL estompat, fiind brusc ascuns privirii noastre. După ce, gradat, se obţin rezultate notabile în acest sens, se poate trece la amplificarea şi creşterea (MĂRIREA PRINTR-O SUI GENERIS MULTIPLICARE) norului efectiv urmată ulterior de mutarea şi aducerea acestuia în jurul propriului nostru corp fizic. Acest aspect poate fi realizat în multiple moduri. Tradiţia budistă secretă vorbeşte, de pildă, despre unii adepţi avansaţi care realizau gradat concretizarea norului eteric (care le acoperea tot corpul fizic) utilizând cu succes o anumită mişcare ritmică a mâinilor, în acel caz, modul de a proceda este următorul: se ţin mâinile relaxate cu palmele (PARALELE) desfăcute, la nivelul pieptului, cam la o distanţă de aproximativ 45-50 cm una de cealaltă şi apoi se apropie încet, conştientizând angrenarea activării la unison a celor doi centri de forţă MANIPURA CHAKRA principal şi SAHASRARA secundar, mentalizând totodată cu putere şi constant faptul că astfel este comprimată materia eterică specifică care urmează să faciliteze formarea şi creşterea norului respectiv. De fapt, fiecare yoghin ştie că, din punct de vedere fizic, atunci nu se strânge şi nu se apucă aparent nimic cu mâinile, mişcarea ritmică a acestora de apropiere şi de depărtare efectuându-se în ritmul în care cântă un acordeonist la instrumentul său. Unele persoane care au o mare încredere în puterea lor de a "MATERIALIZA" astfel NORUL ETERIC obţin rapid rezultate deosebite utilizând această metodă, altele preferă însă tehnica progresivă bazată pe fixarea fermă şi continuă a privirii asociată simultan cu angrenarea forţei voinţei. După ce am sesizat apariţia în mod indubitabil a norului într-un loc anume, ne vom îndrepta apoi ochii spre o altă zonă a camerei şi vom lăsa energia subtilă să se adune şi să se focalizeze acolo în spaţiu (pentru a genera o altă MATERIALIZARE a unui alt NOR ETERIC), iar apoi vom reveni cu privirea către centru, acolo unde deja am remarcat că se formează norul principal. URMĂRIND şi TOTODATĂ VRÂND ÎN MOD FERM, CU PUTERE, în acelaşi timp, ca energia specifică focalizată în celelalte părţi ale camerei (sub forma unor NORI ETERICI) să se alăture prin fuziunea şi însumare energiei specifice deja focalizată în PRIMA FAZĂ în NORUL ETERIC principal. În continuare, putem privi apoi deasupra norului şi apoi dedesubtul lui, concentrându-ne în mod corespunzător pentru ca energia subtilă de deasupra NORULUI ETERIC să se adauge, pentru a-l mări, 58 energiei norului însuşi, în mod asemănător vom

proceda apoi cu energia subtilă de dedesubtul norului şi, de asemenea, cu cea din celelalte părţi ale acestuia (respectiv lateral stânga şi lateral dreapta). Un aspect foarte important în derularea acestui proces este faptul ca implicarea noastră în actul constant volitiv să nu determine aproape deloc un efort anume la nivelul globilor oculari şi este, prin urmare esenţial ca voinţa noastră să fie în întregime angrenată la nivel mental, deoarece este necesar ca ochii să rămână pe întreaga durată a acestui procedeu cât mai pasivi şi relaxaţi. După ce în final vom dobândi succesul în formarea menţinerea şi amplificarea norului subtil (eteric), vom remarca la un moment dat faptul că el are o tendinţă naturală de a se dispersa mai ales către toate colturile camerei, ceea ce ne va arăta că el (NORUL) respectă legile termodinamicii. Dacă vom lăsa acest proces să se manifeste astfel, vom constata că energia specifică a norului se va distribui în mod uniform în spaţiul camerei, dispersia energiei sale constitutive luând forma unui SPIN (adică a unui gen de rotaţie care evidenţiază un moment cinetic care este propriu atât electronului cât şi oricărei alte particule elementare); Această mişcare de dispersie (SPIN) va trebui să fie imediat contracarată printr-un alt SPIN de tip opus (CARE EVIDENT CĂ VA TREBUI SĂ AIBĂ PRIN URMARE O MIŞCARE INVERSĂ CA SENS FAŢĂ DE SENSUL PE CARE ÎL VOM OBSERVA LA PRIMUL SPIN) dacă urmărim să păstrăm nealterată concretizarea şi unitatea norului în vederea obţinerii invizibilităţii. Spinul care dispersează energia specifică a norului are (aşa cum vom putea să remarcăm atunci) SENSUL DE ROTAŢIE AL ACELOR DE CEASORNIC (YIN, (-)) şi el va trebui să fie contracarat de un spin care va avea un SENS DE ROTAŢIE INVERS ACELOR DE CEASORNIC (YANG, (+)). Din momentul în care este declanşată acţiunea de contracarare, în loc să devină tot mai mare şi mai dispersat, norul va avea tendinţa să se micşoreze, să se strângă şi să devină din ce în ce mai dens. Tocmai de aceea, cel mai bine este să se combine imediat acţiunea de contracarare prin angrenarea unui spin în sens invers acelor de ceasornic (YANG) cu acţiunea de colectare (prin angrenarea şi menţinerea unui proces de REZONANŢĂ) a energiei subtile specifice la nivelul norului propriu-zis, Dacă se persistă o anumită perioadă de timp în menţinerea acestui proces. NORUL respectiv poate deveni foarte dens, acesta fiind de altfel şi unul dintre secretele fundamentale ale materializării diferitelor obiecte care este cunoscut de mii de ani doar de yoghinii avansaţi. Densitatea din ce în ce mai mare a norului eteric "materializat" poate de asemenea ascunde complet privirilor, chiar şi surse luminoase foarte puternice. Savanţii şi astronomii contemporani sunt de părere că galaxiile (incluzând-o şi pe cea în care ne aflăm noi) se formează într-un mod asemănător, pornindu-se mai întâi de la nebuloasele din spaţiul cosmic şi continuând apoi cu rotaţia unor gigantici nori de gaze şi materie interstelară până când acest proces determină la un moment dat, condensarea acestor NORI gigantici sub forma sorilor şi a planetelor care fac să se nască atât sistemele solare, cât şi alte formaţiuni cosmice cunoscute. Odată ce NORUL a fost bine format şi este constant alimentat cu energie subtilă corespunzătoare, ultima etapă, care este de fapt şi cea care ne încununează reuşita, constă în a-1 atrage (pe NOR) către corpul nostru fizic şi a-l face să ne înconjoare, cuprinzându-ne în întregime astfel propriul nostru corp fizic, astfel încât acesta să devină TOTAL invizibil privirilor celor din jur. Pentru a ajunge la această uluitoare performanţă, NORUL trebuie să fie suficient de mare şi de DENS astfel încât el să ne cuprindă complet corpul fizic, iar apoi noi trebuie să urmărim ferm şi cu o suficient de mare INTENSITATE să atragem către noi norul astfel încât acesta să vină spre noi şi apoi să ne acopere în totalitate. Dacă vom observa la NORUL care atunci „ne îmbracă” o anumită tendinţă către strălucire, va trebui să ne modulăm voinţa şi să-i determinăm CONSTANT o culoare neutră, care cel mai preferabil, trebuie să fie întocmai ca aceea a mediului înconjurător. Deşi acest aspect apare destul de rar (după ce a fost suficient de bine „materializat” NORUL), totuşi el a fost remarcat cu precădere de către unii iniţiaţi în această mare taină, din antichitate, fiind denumit 59 în unele tratate secrete "MAREA LUNARIA", datorită

intensităţii cu care strălucea norul. Dacă totuşi se obţine un astfel de rezultat (NEDORIT!), va trebui să-l suprimăm CÂT MAI REPEDE prin propria noastră forţă a voinţei, deoarece strălucirea norului (care reprezintă de fapt un incident "tehnic") nu ne poate ajuta în nici un caz să obţinem invizibilitatea. Când, în sfârşit, considerăm că am realizat CU ADEVĂRAT invizibilitatea corpului nostru fizic, este cel mai necesar să folosim - pentru verificarea acestei stări extraordinare (de INVIZIBILITATE) - o oglindă suficient de mare, plasate cam la aproximativ 2 m în faţa noastră, pentru a face cu putinţă oglindirea întregului corp fizic în cadrul ei. Dacă, după ce am format norul de materie subtilă eterică şi ne am înconjurat complet cu aceasta corpul fizic, observăm că nu mai există ABSOLUT DELOC nici cea mai mică reflexie a acestuia în oglinda pe care o folosim pentru VERIFICARE, atunci aceasta înseamnă că am obţinut ÎNTR-ADEVĂR rezultatul scontat, ori, cu alte cuvinte, starea de DEPLINĂ invizibilitate a corpului nostru fizic. În primele faze ale acestei reuşite, mai ales, nu este absolut deloc indicat (BA CHIAR NE ESTE STRICT INTERZIS!) să chemăm prietenii sau membrii familiei în camera noastră pentru a verifica pe ei efectele experienţei, pentru a nu da naştere la situaţii penibile sau chiar la unele stări de şoc (CU URMĂRI PSIHO-MENTALE IMPREVIZIBILE) pentru aceştia. Un alt efect direct (APROAPE CU MULT MAI EXTRAORDINAR AM PUTEA SPUNE DECÂT INVIZIBILITATEA) al producerii şi menţinerii în jurul corpului nostru fizic a norului subtil (eteric) este, SIMULTAN cu aceasta, apariţia şi menţinerea stării de DEPLINĂ INVULNERABILITATE a corpului fizic. În situaţii foarte primejdioase pentru yoghinii iniţiaţi în această tehnică secretă, atunci când integritatea corpului lor fizic era ameninţată, atât marii yoghini cât şi unii rari iniţiaţi ori anumiţi ocultişti eminenţi făceau curent apel la o astfel de tehnică, care în prealabil fusese exersată îndelung şi era stăpânită foarte bine (fiind deja adusă în faza de MĂIESTRIE). În această direcţie, faimoasa femeie şi ocultistă Helena Blavatsky scria: "Fluidul subtil specific eteric şi astral poate fi cumulat şi condensat într-o manieră secretă în jurul corpului fizic astfel încât să formeze în final un înveliş perfect elastic şi totodată absolut impenetrabil, care îi conferă în totalitate INVULNERABILITATEA pentru orice obiect fizic, indiferent de forţa şi viteza cu care acesta l-ar putea izbi. = VA URMA =

60

AN VI C 12 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA-CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. ASPECTE EZOTERICE LEGATE DE STRUCTURA INFORMATIONALENERGETICĂ A FIINŢEI UMANE. METODE PRACTICE DE OBŢINERE A NORULUI SUBTIL (ETERIC) (continuare la cursul nr. 11 An VI) Ea relatează în lucrările sale cum, în anumite situaţii, în India, la Malabar, cât şi în unele locuri din Africa Centrală, puteau fi văzuţi unii oameni care, din proprie voinţă, permiteau soldaţilor britanici să-şi descarce gloanţele muschetelor asupra corpului lor fizic; atât soldaţii cât şi spectatorii constatau atunci uluiţi că această acţiune (care ar fi trebuit în condiţii normale să producă imediat răni de la gloanţe) nu avea ABSOLUT nici o urmare, deoarece toate gloanţele nu reuşeau ABSOLUT DELOC să atingă corpul fizic al respectivului, ricoşând în toate direcţiile ca şi cum s-ar fi izbit de ceva invizibil şi extrem de elastic ÎNAINTE DE A ATINGE ÎN VREUN FEL CORPUL FIZIC. Unii magi faimoşi sau unii mari iniţiaţi în misterele ocultismului deţineau în anumite situaţii această putere paranormală (SIDDHI), slujindu-se însă de anumite amulete SECRETE care le asigurau instantaneu şi permanent legătura şi protecţia cu anumite entităţi astrale, ceea ce evident prezentă şi un major dezavantaj, căci atunci crea o stare de mare dependenţă şi chiar reprezenta o limitare a utilizării acestei puteri care făcea posibilă starea de invulnerabilitate a corpului fizic. De pildă, aceeaşi Helena Blavatsky povesteşte cum, în anul 1568, Prinţul de Orange a condamnat la moarte un prizonier spaniol; soldaţii l-au legat, la scurt timp după aceea, de un copac şi au tras apoi, de mai multe ori la rând, o mulţime de gloanţe asupra acelui prizonier (care fusese condamnat la moarte) fără însă ca el să sufere NICI MĂCAR O SINGURĂ rană care să-i producă moartea. Total uluiţi şi neînţelegând nici unul care ar putea fi cauza acestei situaţii pentru ei MIRACULOASE, soldaţii l-au dezbrăcat după aceea pentru a vedea ce fel de armură deţinea acesta sub hainele de pe el, însă, fireşte, nu au găsit nimic de acest gen (armură), cu excepţia unei stranii amulete care se afla însă la gâtul lui. Imediat după ce amuleta respectivă i-a fost luată de la gât, soldaţii l-au legat din nou pe prizonier de copac şi au tras cu puştile asupra lui şi abia atunci acesta a căzut secerat de gloanţele care i-au adus imediat moartea, deoarece el, în acea ipostază, era total lipsit de instrumentul magic care îi asigurase anterior legătura cu o anumită entitate care îi punea la dispoziţie, datorită unui PACT PARANORMAL existent, forţa eterică şi energia subtilă astrală protectoare în astfel de situaţii primejdioase. Această invulnerabilitate totală este valabilă chiar şi în cazul agresiunii sau a confruntării fiinţei umane cu situaţii extrem de primejdioase (sau care implică RISCURI MORTALE) în care sunt în mod direct implicate elementele naturale cunoscute. De exemplu, chiar şi în zilele noastre au fost şi SUNT ADESEORI atestate numeroase experienţe (care aproape că au devenit banale) ale unor persoane iniţiate care, în anumite condiţii, nu puteau fi atinse de foc. În asemenea situaţii care sunt uluitoare pentru cei care doar le privesc, ele puteau păşi fără ABSOLUT NICI UN FEL de probleme pe jar de peste 600° CELSIUS, sau chiar puteau ţine în mâini, pe cap şi pe orice altă parte a corpului cărbuni incandescenţi fără să se ardă deloc şi fără să manifeste vreo durere şi, în plus, fără ca aceştia să lase vreo urmă oarecare a 61

acţiunii lor. Mai mult decât atât, ele puteau chiar să ţină ore în şir faţa şi întregul cap deasupra flăcărilor mari ale unui foc extrem de puternic, fără ca măcar un singur fir de păr al lor să le fie atins sau ars. FENOMENUL TAINIC şi PROCESUL GRADAT AL MATERIALIZĂRII UNUI OBIECT SAU AL MATERIALIZĂRII UNEI FĂPTURI VII, ÎNLUMINA SISTEMULUI SVARA YOGA Pe măsură ce deprindem o măiestrie şi o dexteritate din ce în ce mai mare în crearea şi menţinerea norului subtil de materie subtilă eterică, care face cu putinţă pentru noi atingerea şi menţinerea pe o perioadă nelimitată de timp a invizibilităţii corpului fizic, poate apărea totodată în noi interesul faţă de un nou tip de experienţă APARENT CU TOTUL MIRACULOASĂ, legată de materializarea diferitelor lucruri sau chiar a UNOR FĂPTURI VII în spaţiul ce ne înconjoară. Se înţelege însă de la sine că aceste materializări, odată finalizate, ele RĂMÂN, În FAZA DE DEPLINĂ MĂIESTRIE, PENTRU TOTDEAUNA MATERIALIZATE. La început, aspiraţia noastră în această direcţie poate privi, de pildă, fenomenul de materializare elementară a unor lumini (ca un fel de fulgere globulare), coloane de lumină colorată divers ori de fum sau chiar a unor imagini simple, mai mult sau mai puţin persistente, care vor fi făcute să apară LA ÎNCEPUT pentru câteva minute, câteva ore, sau pentru câteva zile în camera în care experimentăm. Această putere paranormală (SIDDHI) de materializare a unor obiecte sau făpturi vii îşi găseşte curent o corespondenţă inferioară în cazul cunoscutelor şedinţe mediumice (supracunoscute cel mai adesea sub numele de "ŞEDINŢE DE SPIRITISM") în care sunt tăcute să apară şi să persiste uneori ore în şir diferite obiecte sau făpturi vii care sunt definite în spiritism ca "materializări cu ectoplasmă". Cel inteligent, care trece cu mintea dincolo de aparenţe, va trebui însă să înţeleagă că abilitatea în atingerea şi exercitarea la voinţă a acestei faimoase puteri paranormale (SIDDHI) prin forţe proprii (captate din MACROCOSMOS prin REZONANŢĂ) se fundamentează în special pe înţelegerea deplină şi corectă a tuturor proceselor subtile - SPECIFICE ce stau la baza creării şi conservării formelor-gând cât şi a atingerii etapei de desăvârşire în arta şi totodată ştiinţa de a deveni şi rămâne mult timp invizibil (prin formarea şi acoperirea completă a corpului fizic cu norul subtil din materie eterică). Materializarea deplină a unei anumite forme fizice, densă (VIE sau NEVIE), pornind numai de la materia eterică invizibilă, reprezintă deja un fenomen cunoscut de mult timp în Occident, în special odată cu proliferarea şedinţelor de spiritism în anumite cercuri ale societăţii, în cazul yoghinilor avansaţi, prin intermediul exercitării capacităţilor lor paranormale puse la dispoziţie de purificarea adecvată şi activarea extraordinar de puternică a lui AJNA CHAKRA şi simultan MANIPURA CHAKRA (în cazul exersării sistematice a procesului de materializare, secreţiile glandei pituitare, care este direct legată de activitatea lui AJNA CHAKRA, sunt mult amplificate), ei devin gradat capabili să utilizeze energia subtilă specifică pe care o captează din MACROCOSMOS prin REZONANŢĂ pentru a da naştere MATERIALIZĂRII CORESPUNZĂTOARE a formelor dense ale materiei. Atunci când energiile subtile specifice ale centrilor de forţă mai sus menţionaţi sunt în mod corespunzător trezite şi activate, yoghinul devine aproape spontan capabil să materializeze şi să energizeze (CHIAR SĂ ANIME sau, cu alte cuvinte, să DEA VIAŢĂ) orice formă fizică sau subtilă pe care el urmăreşte ATUNCI să o manifeste în scurt timp. În continuare, vom PREZENTA PENTRU PRIMA DATĂ ÎN LUME (DIN CÂTE ŞTIM NOI), ÎNTR-UN CURS DE YOGA şi vom urmări să expunem într-o viziune clară şi sintetică, principalele reguli secrete aşa cum sunt ele cunoscute de către marii iniţiaţi yoghini şi de înţelepţii LAMA-şi tibetani - cu privire la procesul tainic al materializării concrete atât al unor obiecte cât şi al unor făpturi vii. REGULA SECRETĂ NR.1 Este fundamental necesar ca, mai întâi, yoghinul să se asigure pe deplin şi să fie totodată perfect convins că respectiva formă gând pe care el urmăreşte să o materializeze corespunde cu adevărat unui ţel COMPLET BENEFIC-DIVIN şi că, de asemenea, 62 ea corespunde aproape în totalitate unei tendinţe de

manifestare care se află în armonie deplină cu legile fundamentale divine ale creaţiei în MACROCOSMOS. REGULA SECRETĂ NR.2 Yoghinul, aflat ACUM într-o stare psihică şi mentală cât mai armonioasă şi cât mai relaxată, urmăreşte în continuare să se pună pe deplin în legătură şi totodată să rămână în continuare ATÂT CÂT ESTE NECESAR cât mai la unison (REZONANŢĂ!) cu energiile subtile creatoare, specifice, universale, realizând permanent pe întreaga durata a acestei angrenări o cât mai bună concordanţă între funcţionarea (la nivel fiziologic) armonioasă a creierului său care face, pe întreaga durată a acestui proces, legătura cu extrem de subtilele energii şi inflexiuni (fluide) psihice (care sunt ABSOLUT NECESARE ATUNCI) ale sufletului său (şi care este concretizat în existenţa anumitor corpuri subtile ale sale) şi structura sa mentală specifică care, de asemenea, acţionează atunci la unison cu structura sa cauzală. Pentru a angrena cu succes această etapă, yoghinul trebuie MAI ÎNTÂI să devină un creator (un SUI GENERIS - "MIC DEMIURG DIVIN") care este pe deplin şi simultan conştient de toate procesele şi energiile specifice pe care el le pune ATUNCI în joc şi pe care TOT TIMPUL ÎN ACEASTĂ FAZĂ el trebuie să le stăpânească cu o măiestrie deplină. REGULA SECRETĂ NR. 3 Yoghinul trebuie acum să se concentreze mental foarte bine şi totodată să angreneze o mare forţă (energie specifică) mentală, fiind perfect capabil să vizualizeze ore în şir (NEÎNTRERUPT!) până în cele mai mici şi aparent neînsemnate detalii forma precisă a obiectului sau a făpturii vii pe care el aspiră cu o MARE PUTERE să o materializeze în planul fizic. El trebuie totodată să invoce, de asemenea, ATUNCI, AJUTORUL şi inspiraţia divină pentru a fi pe deplin sigur de succesul experienţei sale, iar răspunsul TAINIC specific care este caracteristic unui astfel de apel se va traduce, în general, în Microcosmosul său lăuntric prin sesizarea unui SUI-GENERIS sunet subtil specific (a cărei REZONANŢĂ se face adeseori spontan "simţită" în fiinţa sa) care-l va inspira pe yoghin pe întreaga durată a procesului de materializare în "fasonarea" cât mai armonioasă a respectivei forme pe care el o va concretiza apoi în lumea fizică. Forma deja perfect vizualizată cu o mare putere MENTALĂ va începe, la scurt timp după aceea, să apară, încetul cu încetul, prefigurând gradat rezultatul final la care yoghinul deja năzuieşte cu o mare putere. REGULA SECRETĂ NR. 4 Mulţi oameni care sunt spontan înzestraţi să realizeze materializări, ajung la acest stadiu într-un mod aproape inconştient (aşa stau lucrurile mai ales cu acele rare femei care sunt, chiar fără să-şi dea seama, nişte SHAKTI-uri PERFECTE). De aceea, chiar şi la aceştia, în cea mai mare parte a cazurilor, formele-gând concepute (care TOCMAI SUNT PE CALE SĂ SE MATERIALIZEZE) îşi pierd gradat şi IREVERSIBIL tendinţa către concretizare în lumea fizică, pentru că, la acest nivel, omul obişnuit (CHIAR DACĂ SPONTAN ÎNZESTRAT) nu mai este capabil să-şi exercite mai departe cu O PUTERE EGALĂ facultatea voinţei sale într-o manieră constructivă, pentru a asigura în final materializarea acesteia. REGULA SECRETĂ NR. 5 Menţinând mai departe cât mai clară cu putinţă şi cât mai ferm "cristalizată" la nivel mental imaginea puternic dinamizată şi cât mai precis creată a obiectului care se urmăreşte să fie materializat, yoghinul angrenează totodată, acum, practic o activitate lăuntrică, subtilă, vibratorie care va determina, la scurt timp după aceea, drept răspuns, apariţia şi concretizarea în FORMA PRECIS MENTALIZATĂ a materiei mai dense care ulterior va alcătui acest obiect ce se va MATERIALIZA şi va rămâne astfel în final. Chiar şi după completa sa materializare, legătura intimă între obiectul respectiv (ori făptura respectivă) şi cel sau cea care în final l-a creat (ori a creat-o) se va menţine constant (până la FINALIZAREA DEPLINĂ A MATERIALIZĂRII) prin intermediul unui foarte fin "cordon" de substanţă 63

subtilă vibratorie (care va intra în fiinţa noastră şi va face legătura cu ea la nivelul lui MANIPURA CHAKRA); acest aspect va face totodată ca toate efectele acţiunilor sau a interacţiunilor ori a integrării specifice a obiectului, a făpturii vii, ori a imaginii sau a fenomenului creat să se răsfrângă, printr-o totală empatie şi în mod direct, asupra fiinţei yoghinului. Tocmai din această cauză, trebuie mai întâi să fim absolut siguri de puritatea deplină a ţelului cu privire la obiectul sau făptura vie pe care aspirăm să le materializăm. Pe întreaga durată a concentrării mentale perfecte cât şi după aceea, în faza contemplării cât mai exacte a acestui obiect, atenţia yoghinului va fi focalizată cu o foarte mare putere la nivelul lui AJNA CHAKRA, ceea ce va atrage destul de repede după sine trezirea, producerea şi amplificarea unui curent subtil (NEÎNTRERUPT şi constant ca intensitate) de energie specifică care va fi îndreptată şi sistematic focalizată asupra imaginii EXACTE create (de yoghin), furnizându-i acesteia atât vitalitatea şi activitatea dorită cât şi structurarea identică (ALCĂTUIREA FIZICĂ, CHIMICĂ şi MORFOLOGICĂ) care îi este caracteristică obiectului sau făpturii vii pe care aspirăm să o materializăm. Exemplu: un măr materializat va avea coajă, gust, miros, seminţe, formă absolut identice cu acelea ale unui măr cules din copac. REGULA SECRETĂ NR. 6 Energia psiho-mentală subtilă, specifică, transmisă în flux neîntrerupt prin intermediul celui de "al treilea ochi" (AJNA CHAKRA) în vederea vitalizării şi "trezirii" formei-gând respective (pe care urmărim să o MATERIALIZĂM) este acum sistematic dirijată în vederea proiectării ei în lumea noastră materială sau, cu alte cuvinte, la nivelul planului fizic, înainte ca ea să revină şi să se disipeze din nou, atât în materia lumii eterice cât şi în materia lumii astrale. Tocmai pentru aceasta, yoghinul trebuie să-şi fi purificat în prealabil foarte bine corpul său astral pentru a concepe, atunci când aspiră să materializeze, o formă-gând plină de puritate, care să nu-l subjuge (înlănţuie) unei reacţii (consecinţe) KARMA-ice generatoare de suferinţă. REGULA SECRETĂ NR. 7 În continuare, în această fază, yoghinul va face ca forma-gând - CLAR ŞI FERM concepută de el cu cea mai mare exactitate la nivelul planului mental (lumii mentale) - să coboare la nivelul planului astral (lumii astrale), unde ea va căpăta culoare şi o anumită consistenţă. Această formă-gând va fi străbătută atunci de energia specifică subtilă a aspiraţiei celui sau celei care meditează profund şi intens asupra ei. Această energie trebuie să fie NEAPĂRAT foarte puternică căci fără de aceasta (respectiva energie) forma-gând nu-şi poate găsi ulterior concretizarea efectivă (MATERIALIZAREA) în planul (lumea) obiectivităţi fizice. De modul ferm şi sigur în care yoghinul acţionează în această etapă principală depinde, imediat după aceea, întreaga "construcţie" (concretizare) eterică a obiectului (sau a făpturii vii) şi manifestarea lui fizică ulterioară. REGULILE SECRETE NR. 8, 9 ŞI 10 Aceste reguli sunt strict secrete şi se referă la cunoaşterea precisă a modului de acţiune a sunetelor specifice subtile de acord şi vibraţie în rezonanţă (MANTRA-ele) cu anumite focare sau sfere de putere nesfârşită din MACROCOSMOS, cât şi la precizarea lor efectivă prin iniţiere "DE LA GURĂ LA URECHEA DISCIPOLULUI" numai de către un maestru spiritual competent. Aspectele tainice referitoare la sunetele de rezonanţă sunt identice cu acelea descrise în lecţiile despre LAYA YOGA şi MANTRA YOGA. ATENŢIE! Chiar dacă nu primeşte această iniţiere strict secretă, yoghinul care practică consecvent YONI MUDRA va conştientiza singur în el aceste sunete subtile şi atunci va intra în starea de LAYA YOGA. 64

REGULA SECRETĂ NR. 11 Cunoscând prin iniţiere strict secretă de la "GURĂ LA URECHEA DISCIPOLULUI" aceste MANTRA-e şi emiţându-le NUMAI MENTAL în mod corespunzător, yoghinul avansat trebuie să se focalizeze în această fază şi mai mult asupra formei-gând, ferm şi cu o mare claritate vizualizată, determinându-i în continuare o anumită individualitate prin infuzarea suficient de puternică în aceasta (FORMA-GÂND) a elementelor specifice vitalizante (urmare directă a acţiunii MANTRA-ice specifice care face posibilă intrarea sa spontană în starea de LAYA YOGA) în interiorul formei gând. Ducând la bun sfârşit această acţiune, el devine practic acum un veritabil agent KARMA-ic al formei-gând create de el, devenind prin ACEASTA direct responsabil sau, cu alte cuvinte, direct răspunzător de misiunea (acţiunea) sau integrarea acesteia în jocul creaţiei care există în MACROCOSMOS. ATENŢIE! Practica consecventă a lui YONI MUDRA îi permite yoghinului ca, fără o iniţiere în respectivele MANTRA-e secrete, să poată să le descopere singur în universul său lăuntric (MICROCOSMOS), fiind astfel capabil să compenseze lipsa acestei iniţieri strict secrete. REGULA SECRETĂ NR. 12 Activitatea de materializare incipientă a formei-gând a ajuns acum la nivelul planului eteric (lumii eterice); yoghinul avansat trebuie tocmai de aceea să facă în această fază apel (sau cu alte cuvinte să recurgă în mod adecvat), la energia subtilă eterică universală. Aceasta se realizează de regulă în virtutea unei acţiuni ferme, perfect detaşate, exercitată la acest nivel (lumea eterică) cât şi simultan datorită unei intenţii pure care este integrată benefic în armonia divină a Macrocosmosului. REGULA SECRETĂ NR. 13 Yoghinul avansat operează aici în mod adecvat pe diferitele niveluri eterice (de fapt SUBPLANURI ALE LUMII ETERICE) şi, pentru aceasta, în PREALABIL trebuie să stăpânească facultatea (puterea paranormală (SIDDHI) de a distinge foarte clar nuanţa caracteristică şi calitatea fiecărui eter subtil în parte. În această etapă, yoghinul asigură astfel echilibrul construirii umbrei energizante specifice a obiectului respectiv ori a construirii umbrei vitalizante a făpturii vii respective. Pe măsură ce diferitele tipuri de forţe şi energii subtile, constitutive, specifice, se întâlnesc, se combină, se dozează, se polarizează şi se completează reciproc, datorită declanşării şi menţinerii proceselor specifice de REZONANŢĂ, umbra (energizată specific pentru un OBIECT sau vitalizată în mod specific pentru o FĂPTURĂ VIE) începe deja să prindă din ce în ce mai concret contur - fiind adeseori asociată în această etapă unui obiect foarte clar care este alcătuit dintr-un fel de "materie" ca un nor eteric; ea reprezintă exact forma (energizantă sau vitalizantă) ce "înveleşte" (precum o umbră) în mod cât se poate de fidel concepţia (FORMA GÂND) mentală şi astrală a yoghinului care abia acum este plină de viaţă şi de energie. Ideea lui iniţială, prezentă la început doar ca o puternică şi precisă formă-gând la nivel mental este acum către sfârşit asta să atingă concretizarea (materializarea) finală în lumea fizică. REGULA SECRETA NR. 14 Activitatea de creaţie şi materializare propriu-zisă (a FORMEI-GÂND) capătă, în această etapă, o consistenţă fizică evidentă şi în această etapă este pentru ultima dată când corpul fizic şi anumite aspecte ale fiinţei yoghinului sunt ameninţate (ACEASTA ESTE CU PUTINTĂ NUMAI ÎN CAZUL MATERIALIZĂRII UNOR FORME GÂND MAI MULT SAU MAI PUŢIN RELE - DEMONIACE ORI SATANICE) să fie vătămate în diferite forme sau afectate de produsul concepţiei sale mentale. Umbra (energizantă sau vitalizantă) fiind deja formată, ea este gata de acum înainte să atragă şi să-şi formeze chiar singură (dar tot prin angrenarea unor procese de REZONANŢĂ) un corp gazos sau de foc, care corp, la rândul său, corespunde în mod exact specificului ei (formei gând). Aceasta reprezintă, de altfel şi raţiunea pericolului foarte mare care a fost succint prezentat mai înainte; deoarece energiile subtile ale focului (dar acest aspect este valabil NUMAI ÎN 65 CAZUL MATERIALIZĂRII UNOR FORME GÂND

MAI MULT SAU MAI PUŢIN RELE - DEMONIACE SAU SATANICE) tind să ameninţe fulgerător într-un astfel de caz - viaţa yoghinului imprudent care ar fi tentat să materializeze o formă gând MALEFICĂ. Acest aspect foarte periculos (MORTAL) se datorează faptului că, printre altele, invocarea energiilor subtile ale focului sunt de o natură asemănătoare cu cele ce caracterizează însăşi structura anumitor aspecte ale fiinţei yoghinului care doreşte să conceapă şi să materializeze respectiva formă-gând MALEFICĂ, astfel încât o juxtapunere prea mare şi care totodată este însoţită de manifestarea anumitor frecvenţe ale energiilor rele ale focului demoniac sau satanic (şi care rezultă prin amestecarea energiilor rele (MALEFICE) invocate cu acelea care sunt NORMALE şi proprii, ale fiinţei yoghinului) ar putea antrena rapid grave tulburări eterice, astrale şi mentale la nivelul structurii subtile a fiinţei sale. = VA URMA =

AN VI C 13 YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 10 An VI) SUTRA 39: (Atunci când cel care practică plin de dăruire YOGA) este ferm stabilit în atitudinea de non-acumulare (APARIGRAHA) survine spontan (prin percepţie intuitivă directă) cunoaşterea inefabilă a motivaţiei şi a condiţiilor specifice în care survine (se produce) naşterea (trecută, prezentă şi viitoare, fiind totodată clar conştientizată MENIREA fundamentală a acesteia sau, cu alte cuvinte, este realizat ROSTUL esenţial al fiecărei existenţe). SUTRA 40: Prin atingerea, amplificarea şi menţinerea apoi nealterată a purităţii (SHAUCHA) (atât ca stare fizică (ce se realizează prin curăţire internă şi externă) cât şi ca stare psihică şi mentală) rezultă starea durabilă de indiferenţă (în sensul de deplin non-ataşament) faţă de propriul trup (care este perceput atunci drept un simplu vehicul al Sinelui Suprem (ATMAN)) şi nu ca fiind însăşi fiinţa) şi totodată se instalează starea de respingere faţă de posibila unire (inconştient şi NEVOIT suportată) (a Sinelui Suprem) cu alte trupuri (unire care, în cazul fiinţelor umane ce nu au atins încă eliberarea spirituală se realizează prin reîncarnare obligatorie). SUTRA 41: (Prin atingerea, amplificarea şi menţinerea apoi nealterată a purităţii (SHAUCHA)) (mentale) se realizează în scurt timp purificarea lui SATTVA GUNA ce există în fiinţa aspirantului (sau, cu alte cuvinte, survine reglarea şi echilibrarea deplină a GUNA-urilor), care face să apară şi să se menţină aproape neschimbată starea intensă de bucurie, focalizarea uşoară a minţii, controlul tuturor simţurilor precum şi revelarea spontană a Sinelui Suprem (ATMADARSHANA). SUTRA 42: (Prin practica atentă şi constantă a) mulţumirii intense şi profunde sau, cu alte cuvinte a împăcării depline cu tot şi cu toate aspectele care apar pe parcursul existenţei aspirantului (SANTOSHA) se atinge şi se menţine nealterată fericirea sublimă şi neţărmurită (sau, cu alte cuvinte, este atinsă şi păstrata starea fericirii oceanice netulburate). 66

SUTRA 43: (Prin practica atentă şi constantă a) austerităţilor divin integrate sau, cu alte cuvinte, a ascezei (TAPAS) se distrug rapid şi definitiv atât impurităţile de tot felul cât şi KARMA de suferinţă, iar trupul (KAYA) aspirantului devine pur şi puternic precum diamantul şi organele sale de simţ (INDRIYAurile) capătă în mod spontan puteri supranormale (SIDDHI-uri). SUTRA 44: Prin studiul individual atent, constant şi plin de aspiraţie al textelor spirituale autentice (SVADHYAYA), apare (se realizează) comuniunea (de fapt starea inefabilă de REZONANŢĂ) (SAMPRAYOGA) cu realitatea consemnată în acele texte inspirate ori cu Modelul Divin (o Mare Putere Cosmică sau un Mesager al lui Dumnezeu) care atunci este simultan obiectul devoţiunii interioare (ISHTA-DEVATA) a aspirantului. SUTRA 45: Prin constantă şi cât mai deplină devoţiune (DĂRUIRE EXTATICĂ) faţă de Dumnezeu cel Unic (ISHVARA-PRANIDHANA) se atinge şi se amplifică apoi gradat în fiinţa aspirantului starea divin extatică, de conştiinţă cosmică (SAMADHI). Al treilea ajutor indirect în practica YOGA - Posturile sau atitudinile corporale (ASANA-ele) COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 46-48: Anumite atitudini fizice, simetriile lor rezultante, anumite poziţii consecvent asumate cu trupul sau aranjările corporale proporţionale în mod atent şi adecvat realizate favorizează foarte mult capacitatea de concentrare şi totodată armonizează fiinţa vital, psihic şi mental datorită proceselor de rezonanţă declanşate: cum trebuie să fie realizată în practica YOGA o ASANA; efectele ulterioare realizării acesteia. SUTRA 46: Postura sau atitudinea corporală (ASANA) (care face în mod spontan posibilă intrarea în stare de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS) (trebuie totdeauna să fie) fermă (stabilă), confortabilă şi cât mai atent trăită (angrenată). SUTRA 47: Prin dispariţia (treptată (care, în cele mai înalte faze ale acesteia este completă şi definitivă)) a efortului (fizic) (care se atinge cel mai uşor printr-o deplină relaxare) şi prin meditaţie profundă (SAMAPATTI) asupra infinitului (ANANTA) (orice ASANA ajunge să fie stăpânită perfect). SUTRA 48: Prin această practică posturală (ASANA) (care este atent şi în mod consecvent realizată rezultă) încetarea progresivă a perturbărilor ce provin din cauza influenţei cuplurilor de contrarii (DVANDVA). Al patrulea ajutor indirect în practica YOGA - Controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA) COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 49-52: Calmarea, arderea rapidă şi înnobilarea stărilor psihice rele sau inferioare se poate realiza cu uşurinţă cu ajutorul controlului şi ritmării suflurilor subtile; această practică este în special favorabilă concentrării mentale şi meditaţiei; diferitele forme de PRANAYAMA şi efectele lor. SUTRA 49: Ajungând cu adevărat în această fază (sau, cu alte cuvinte, după ce s-a realizat şi a fost atinsă starea de măiestrie în executarea ASANA-elor) urmează atingerea fazei controlului şi ritmării suflurilor subtile (PRANAYAMA) despre care se poate spune că este realizată atunci când survine şi se menţine pe intervale de timp din ce în ce mai lungi încetarea tuturor mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie care sunt caracteristice procesului respiraţiei. SUTRA 50: (Respiraţia dirijată prin controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA)) este considerată în practica corectă YOGA ca fiind externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suprimată (retenţia) şi ea este strâns legată de loc (DESHA), timp (KALA) şi număr (de repetări). Practicând-o astfel atent şi cu măsură ea devine (treptat) din ce în ce mai prelungă şi subtilă. SUTRA 51: Cel de-al patrulea (tip de PRANAYAMA) este acela care se referă la domeniul exteriorului şi interiorului (şi în esenţă constă în absorbţia urmată de acumularea masivă a PRANA-ei şi direcţionarea ei spre obiectele din interior (organe 67 fizice pe care vrem să le vindecăm, etaje ale fiinţei unde

urmărim să o acumulăm sau centri tainici de forţă (CHAKRA-ele) pe care aspiram să-i trezim sau să-i echilibrăm) sau din exterior). SUTRA 52: Prin aceasta (practica atentă, cu măsură (PRUDENŢĂ) şi în mod perseverent realizată a lui PRANAYAMA) voalul (AVARANA) care acoperă şi astfel face să fie mult diminuată în fiinţa aspirantului lumina divină a cunoaşterii (PRAKASHA) dispare pentru totdeauna. Al cincilea ajutor indirect în practica YOGA - Retragerea completă a simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA) şi interiorizarea deplină a acestora COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 53-55: Atenţia aspirantului se abstrage şi se îndreaptă acum constant numai către un obiect interior. PRATYAHARA trezeşte şi amplifică acea capacitate a aspirantului de a cunoaşte în totalitate interior obiectele simţurilor, fără a mai recurge absolut deloc pentru această cunoaştere la contactul propriu-zis cu simţurile. Totodată PRATYAHARA pregăteşte cel mai bine mintea pentru realizarea stării de perfectă concentrare mentală (DHARANA). SUTRA 53: Astfel (prin practica atentă şi perseverentă a lui PRATYAHARA) mintea aspirantului ajunge să fie cu adevărat pregătită pentru realizarea pe intervale lungi de timp a concentrării mentale (DHARANA) SUTRA 54: Retragerea deplină şi interiorizarea tuturor simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA) este faptul nu numai de a imita ci chiar de a realiza cu simţurile (orientarea spre interior) a minţii (cu alte cuvinte, aceasta implică a introverti complet simţurile) făcând astfel să apară starea de neintrare în contact cu obiectele lor respective. SUTRA 55: Prin atingerea perfecţiunii (măiestriei) în aceasta (PRATYAHARA) se realizează cu uşurinţă stăpânirea completă a tuturor simţurilor. CAPITOLUL III VIBHUTI PADA - DESPRE PUTERILE PARANORMALE (SIDDHI-URI) PREZENTAREA SUCCINTĂ A SUTRA-ELOR CONŢINUTE în CAPITOLUL III SUTRA-ele 1-3: Definesc pe scurt şi totodată explică în ce constă în realitate concentrarea mentală perfectă sau fixarea completă a minţii (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi extazul divin (SAMADHI). SUTRA 4: Explica pe scurt ce este în realitate SAMYAMA sau, cu alte cuvinte, realizarea simultană şi neîntreruptă a celor trei etape superioare din YOGA (concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI). SUTRA 5: Vorbeşte despre rezultatul esenţial al realizării stării de SAMYAMA (identificarea perfectă), care este revelarea luminii cunoaşterii divine, superioare (PRAJNA). SUTRA 6: Explică modul specific în care trebuie să fie realizată o analiză lăuntrică mult mai profundă care, printre altele, ne permite înţelegerea obiectivă a diferitelor stări de conştiinţă cu ajutorul acestei lumini a cunoaşterii divine superioare. SUTRA 7: Indică succint importanţa şi semnificaţia celor trei etape superioare care sunt specifice sistemului YOGA (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (extazul divin) care sunt unanim recunoscute de yoghini ca fiind instrumente interioare fundamentale care sunt esenţiale pentru atingerea cu adevărat a treptei de realizare spirituală divină. SUTRA 8: Revelează importanţa identificării depline a fiinţei şi a conştiinţei yoghinului cu Conştiinţa Dumnezeiască Supremă. Numai prin realizarea cu adevărat a acestei stării (SAMYAMA), cele trei instrumente (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (Extazul Divin)) devin acum la rândul lor instrumente exterioare, deoarece în această stare (SAMYAMA 68

identificarea perfectă) ele sunt folosite numai pentru a verifica ori pentru a evita apariţia şi menţinerea eventualelor tendinţe către agitaţie ale minţii. Scânteia Divină Supremă sau Sinele Nemuritor ATMAN în eterna sa glorie deplină nu are niciodată nevoie de vreo asemenea sugestie. SUTRA-ele 9-10: Descriu starea inefabilă de vid beatific a minţii (NIRODHA PARINAMA) şi felul în care mintea ajunge atunci să fie pe deplin liniştită şi foarte puternică. SUTRA 11: Explică ce este în realitate SAMADHI PARINAMA (o anumită formă de extaz Divin) care nu este altceva decât rezultatul unirii inefabile şi profunde a Conştiinţei individuale lărgite a yoghinului cu Conştiinţa Cosmică a lui DUMNEZEU care simultan cuprinde şi totodată transcende MACROCOSMOSUL. SUTRA 12: Explică ce este în realitate EKAGRATA PARINAMA, rezultatul identificării profunde a conştiinţei individuale a yoghinului cu Conştiinţa Supremă a lui DUMNEZEU care în filosofia hindusă este numită PURUSHA sau BRAHMAN. SUTRA 13: Vorbeşte despre cele trei transformări principale (PARINAMA-uri) ce apar în timpul meditaţiei profunde în elemente (BHUTA-uri) şi organe de simţ (INDRIYA-uri). Aceste trei transformări principale sunt DHARMA PARINAMA - fizice, LAKSHANA PARINAMA - chimice, biochimice şi biologice şi AVASTHA PARINAMA - datorate timpului şi vârstei sau care, cu alte cuvinte, se referă la starea specifică şi la o anumită condiţie. SUTRA 14: Oferă definiţia noţiunii yoghine de DHARMI care este substanţa primordială sau, cu alte cuvinte, substratul comun al tuturor proprietăţilor şi structurilor atât manifestate cât şi latente. SUTRA 15: Prezintă succint modul în care poate fi cu adevărat transformată în sens superior personalitatea unui om în procesul evolutiv spiritual. SUTRA-ele 16-55: Descriu pe scurt diferitele puteri paranormale (SIDDHI-uri) şi totodată prezintă modul în care acestea pot fi realizate în practica YOGA prin realizarea specifică de la caz la caz a stării de SAMYAMA (identificarea perfectă). SUTRA 56: Descrie modul în care poate fi atinsă cu adevărat starea divină de eliberare supremă (KAIVALYA). Prima modalitate superioară directă de transformare interioară a fiinţei practicantului YOGA: DHARANA - Concentrarea mentală sau fixarea deplină a atenţiei COMENTARIU PRELIMINARII LA SUTRA 2: Meditaţia yoghină profundă (DHYANA) este un SUI GENERIS (un fel de) flux armonizat şi continuu de gândire unificată care gradat pune în inefabilă comuniune Gândirea lui DUMNEZEU cu gândirea yoghinului. Meditaţia profundă reprezintă, prin urmare, un efort mental continuu şi profund care urmăreşte să asimileze prin oglindire (REZONANŢĂ) adâncă obiectul meditaţiei, rămânând totodată eliberat de orice alt efort de a asimila alte obiecte sau, cu alte cuvinte, reprezintă un proces mental profund care vizează să înţeleagă în mod discursiv obiectul asupra căruia un flux neîntrerupt de gândire este atunci orientat. SUTRA 2: Meditaţia profundă (DHYANA) reprezintă continuitatea egală şi precis direcţionată a minţii sau, cu alte cuvinte, este fluxul constant şi neîntrerupt atât al activităţii cât şi al conţinutului mental (PRATYAYA), numai către acolo (ori, cu alte cuvinte, care este îndreptat doar către obiectul de cunoscut). A treia modalitate superioară directă de transformare interioară a fiinţei practicantului YOGA: SAMADHI - Extazul Divin COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA 3: Starea de conştiinţă cosmică ce reprezintă faza de culme în YOGA care punctează intrarea yoghinului în Extazul Divin (SAMADHI) reprezintă în realitate fuziunea, deplină dintre cunoscător, obiectul de cunoscut şi cunoaşterea care rezultă atunci. 69

În SAMADHI (Extazul Divin), obiectul concentrării mentale şi al meditaţiei Profunde ajunge să strălucească doar el singur în câmpul lărgit al conştiinţei yoghinului. Totodată opoziţia şi dualitatea subiect-obiect, cunoscător-cunoscut dispare în totalitate. Mintea ia în întregime în această stare de culme forma obiectului şi tocmai de aceea atunci, forma sa proprie (SVARUPA) pare că lipseşte. În realitate yoghinii spun că mintea nu dispare deoarece chiar dacă mişcarea sa liberă care înclină să fie îndreptată spre diferitele obiecte lipseşte acum, conştiinţa mult îmbogăţită a actului cunoaşterii se păstrează totuşi. SUTRA 3: Această stare superioară de conştiinţă mult lărgită devine cu adevărat o stare de Extaz Divin (SAMADHI) atunci când lăuntric se revelează plenar (interior, prin fuziune totală) doar strălucirea divină care ne dezvăluie ADEVĂRUL obiectului (ARTHA) şi totul apare atunci ca şi cum (conţinutului mental) i-ar lipsi în totalitate forma proprie (SVARUPA). Translaţia gradată către starea de SAMADHI (Extaz Divin) fără sămânţă COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ELE 4-10: Combinarea armonioasă a acestor trei modalităţi superioare directe de transformare interioară a fiinţei şi a conştiinţei yoghinului face să apară la un moment dat o stare de fuziune integratoare plenară (SAMYAMA). Această nouă stare superioară care conferă o tentă profund spirituală diferitelor stări de conştiinţă, are drept scop limitarea şi apoi anularea tuturor impresiilor subliminale, calmând astfel extraordinar de mult fluxul conţinutului mental. SUTRA 4: Cele trei (concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI)) (realizate toate în acelaşi timp) împreună reprezintă fuziunea plenar identificatoare (SAMYAMA). SUTRA 5: Prin deplina sa stăpânire (a procesului de SAMYAMA) (răsare) lumina tainică (ALOKA) a conştiinţei divine cognitive superioare (PRAJNA). SUTRA 6: Realizarea şi stăpânirea sa (a lui SAMYAMA) trebuie mai ales la început realizată în stadiile ei distincte. Procedând astfel gradat, ulterior cele trei stadii distincte vor putea fi realizate TOATE SIMULTAN. COMENTARIU LĂMURITOR: Noţiunea de stadiu are în această SUTRA trei semnificaţii) precise care trebuie să fie înţelese cât mai bine: 1) faptul că SAMYAMA (identificarea perfectă) se desfăşoară ca un distinct proces mental evolutiv ce se angrenează în trei trepte: concentrarea mentală (DHARANA), meditaţia profundă (DHYANA) şi Extazul Divin (SAMADHI); 2) faptul că SAMYAMA (identificarea perfectă) implică totodată o cunoaştere a obiectelor de la grosier până la subtil (inclusiv) care este realizată în etape succesive; 3) faptul că SAMYAMA (identificare perfectă) trebuie să fie exersată în cadrul diferitelor stări extatice de conştiinţă şi anume VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA-SAMADHI. SUTRA 7: Cele trei (DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (Extazul Divin)) sunt considerate interne în comparaţie cu cele precedente (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA). SUTRA 8: Iar acestea (cele trei stadii distincte care constituie SAMYAMA (identificarea perfectă)) sunt la rândul lor externe în comparaţie cu SAMADHI (Extaz Divin) fără sămânţă (NIRBIJA SAMADHI). SUTRA 9: Transformarea specifică profundă a conştiinţei yoghinului care este asociată opririi activităţii conţinutului mental (NIRODHA PARINAMA) este acea stare de vid beatific divin a minţii (CHITTA) care apare în momentul anihilării totale a obiectului meditaţiei. Acest moment unic (în care conştientizăm VIDUL BEATIFIC) ni se revelează la început cel mai uşor în spaţiul (intervalul) dintre manifestările succesive (ce apar în conştiinţa celui ce meditează) ale respectivului obiect. COMENTARIU LĂMURITOR: activitatea mentală este în general caracterizată de două aspecte principale: exprimarea sau manifestarea (VYUTTHANA) şi anihilarea, blocarea, controlul sau 70

restrângerea (NIRODHA). Procesul de concentrare mentală şi de meditaţie profundă este oarecum asemănător cu proiecţia în flashuri distincte (ce se succed unul după altul) a unui film pe un ecran. În mintea noastră apar atunci fulgerător şi apoi dispar consecutiv şi foarte rapid reflexiile anumitor obiecte. Într-adevăr, mulţi dintre noi ne-am dat seama dacă ne-am analizat cu atenţie că mintea sare în permanenţă de la un obiect la altul. Între două obiecte distincte care apar la un moment dat în minte există totdeauna o scurtă perioadă de timp în care apare o CLARĂ stare de vid. În antrenamentul superior YOGA efortul de a face mintea să sară - pentru a trece fulgerător peste starea de vid ce întrerupe continuitatea concentrării - de la un obiect la acelaşi obiect se numeşte EKAGRATA PARINAMA. Efortul de a face mintea să intre pentru ca apoi să rămână INDEFINIT DE MULT TIMP în starea de vid beatific divin, sau cu alte cuvinte, în spaţiul (intervalul) dintre două momente de exprimare sau manifestare a obiectului, se numeşte NIRODHA PARINAMA. Prin urmare, în cazul de faţă, etapele superioare ale practicii YOGA pot fi descrise în felul următor: Transformarea interioară numită SAMADHI PARINAMA, reprezintă o stare superioară de concentrare a minţii în care, gradat, se elimină treptat toate celelalte gânduri. În această fază încă se mai realizează efortul de a stabiliza acel unic obiect care a mai rămas în minte (PRATYAYA). Transformarea interioară numită EKAGRATA PARINAMA - reprezintă în realitate o stare de focalizare continuă a minţii asupra obiectului (PRATYAYA) în care (atunci) nu mai apare nici un fel de perturbare datorită trecerii minţii prin momentele sale de discontinuitate sau vid (NIRODHA). Transformarea numită NIRODHA PARINAMA care implică conştientizarea deplină şi pătrunderea în momentul de salt dintre două prize de conştiinţa ale obiectului (PRATYAYA). Conştientizând plenar acest moment, mintea intră fulgerător într-o stare de vid beatific, divin. SUTRA 10: Prin aceasta (cu alte cuvinte prin intermediul lui NIRODHA PARINAMA) fluxul activităţii mentale devine puternic, continuu şi liniştit prin întipăriri (SAMSKARA) (sau, cu alte cuvinte, prin evocări repetate ale acestei stări de vid beatific, divin). COMENTARIU LĂMURITOR: Datorită naturii sale inerente pure, fluxul Conştiinţei Cosmice a lui Dumnezeu aşa cum este el conştientizat în cazul lui NIRODHA PARINAMA dă naştere în fiinţa yoghinului unei stări profunde de calm, pace şi fericire oceanică. Evocarea frenetică şi constantă a unei asemenea stări divine purifică rapid şi profund conţinutul minţii. = VA URMA =

71

AN VI C 14 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE FENOMENUL TAINIC şi PROCESUL GRADAT AL MATERIALIZARII UNUI OBIECT SAU AL MATERIALIZĂRII UNEI FĂPTURI VII, în LUMINA SISTEMULUI SVARA YOGA (continuare la cursul nr. 12 AN VI) Înainte de a trece acum mai departe pentru a încheia cu succes opera sa creatoare de MATERIALIZARE în lumea fizică a formei sale gând, yoghinul trebuie să consacre încă o dată toate acţiunile sale legate de această MATERIALIZARE precum şi ABSOLUT TOATE fructele acestora lui DUMNEZEU, implorând acum, în final, plin de umilinţă, ajutorul şi inspiraţia lui DUMNEZEU, care trebuie să-i jaloneze (orienteze în contextul armoniei cu legile universale divine) faptele, astfel încât de acum înainte ele să se desfăşoare fără nici un risc. În cazul în care el nu admite (sau eventual uită) să realizeze această dăruire TOTALĂ a fructelor şi acţiunilor legate de această MATERIALIZARE lui DUMNEZEU, el trebuie să cunoască şi să utilizeze corect MANTRA-ele MARILOR PUTERI COSMICE - TARA, KALI, CHINNAMASTA care asigură protecţia solicitată, fiindcă prin graţia acestora el va putea depăşi orice pericol, inclusiv chiar şi pe acela generat de energiile subtile MALEFICE demoniace ori satanice ale focului. REGULA SECRETĂ NR. 15 Odată ce deja a apărut învelişul gazos subtil (VAYU TATTVA) al formei-gând, el va fi pus la scurt timp după aceea în contact cu energiile subtile specifice ale apei (APAS TATTVA) sau, cu alte cuvinte, va integra în mod specific şi planul subtil lichid (LUMEA LUI APAS TATTVA) în procesul materializării respectivei forme-gând. Cele două elemente trebuie, din punct de vedere paranormal, subtil, să se unească, eliminând astfel toate pericolele posibile: forma-gând acum în mod evident concretizată în LUMEA FIZICĂ trebuie totuşi să fie protejată, PÂNĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE EA DEVINE COMPLET AUTONOMĂ (INDEPENDENTĂ), deoarece întotdeauna va exista un pericol atunci când entităţile sau forţele (inteligenţele) subtile coordonatoare ale apei (APAS TATTVA) şi ale focului (TEJAS TATTVA) se întâlnesc. Uniunea acestor energii subtile care, în interacţiunea lor pe AXUL VERTICAL AL FIINŢEI, prezintă polarităţi distincte (YIN (-) cea care este a apei (APAS TATTVA) şi YANG (+) cea care este a focului (TEJAS TATTVA)), va da naştere, în final, formei concrete pe deplin materializate cu ajutorul energiei pământului (PRITHIVI TATTVA) în planul fizic. Abia în finalul acestei ULTIME FAZE, obiectul neanimat, acum MATERIALIZAT, sau făptura vie acum MATERIALIZATĂ poate fi văzută, pipăită, etc. în lumea fizică. Imediat după aceea, ea (FORMA-GÂND materializată) devine şi rămâne autonomă. FENOMENUL INVIZIBILITATE CORPULUI FIZIC AŞA CUM ESTE DESCRIS ÎN FAIMOSUL TRATAT "YOGA SUTRA" AL LUI PATANJALI în capitolul III al YOGA SUTRA-elor sale, PATANJALI expune succint şi la obiect modalităţile practice esenţiale prin care pot fi obţinute (prin antrenament superior YOGA) diferite puteri paranormale (SIDDHI-uri): el arată, printre altele, că în marea lor majoritate, aceste puteri extraordinare sunt atinse prin practica perseverentă a lui SAMYAMA, adică a procesului de perfectă identificare în sfera 72

superioară a conştiinţei celui care meditează intens şi profund cu obiectul meditaţiei sale (în cazul realizării perfecte a stării de SAMYAMA (identificarea perfectă), obiectul de cunoscut, cunoscătorul (yoghinul în stare de SAMYAMA) şi cunoaşterea inefabilă OBIECTIVĂ care i se revelează ATUNCI acestuia devin UNA). În SUTRA-ele 43 şi 44 ale respectivului capitol, PATANJALI afirmă că stăpânirea deplină (sau, cu alte cuvinte, CONTROLUL PERFECT REALIZAT ASUPRA) a celor cinci elemente devine o realitate obiectivă atunci când ele sunt cu adevărat privite (sesizate fiecare în sfera sa specifică de manifestare) precum un obiect distinct. Într-adevăr, numai atunci se poate spune că în realitate condiţiile necesare de realizare a procesului de SAMYAMA, adică al unei identificări perfecte a cunoscătorului (yoghinului) cu obiectul respectiv, sunt îndeplinite. Doar atunci yoghinul poate pătrunde dincolo de aparenţe sau, cu alte cuvinte, poate străbate, de exemplu, într-un anume mod tainic, materia solidă (pământul) întocmai aşa cum omul obişnuit o poate face în mod fizic în cazul apei. Realizând fulgerător starea de SAMYAMA (identificare perfectă), yoghinul avansat poate "intra" direct şi fulgerător în centrul oricărei stânci şi poate, de asemenea, traversa instantaneu zidurile cele mai groase şi mai compacte fără a face cel mai mic efort fizic. ATUNCI apa nu-l mai poate uda dacă el nu doreşte aceasta, iar focul nu-1 mai poate arde; şi, în plus (ceea ce este cel mai important, pentru obţinerea invizibilităţii complete a corpului fizic), AKASHA TATTVA - care prin însăşi natura ei nu acoperă nimic (ea (AKASHA) nefiind manifestată direct, sau altfel spus, nefiind perceptibilă senzorial în planul fizic) - îl va ascunde în întregime pe yoghinul avansat care a practicat şi practică cu succes SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra lui AKASHA TATTVA, făcându-1 să devină invizibil, astfel încât nici măcar marii SIDDHA- şi (practicanţi YOGA care au ajuns la un anumit nivel de elevare spirituală, atingând ei înşişi anumite puteri paranormale (SIDDHI-uri)) nu-1 mai pot vedea". Acest citat care provine dintr-un text esoteric al lui "YOGA SUTRA" scris de ", PATANJALI vorbeşte despre exact cinci stări ale materiei, care corespund celor cinci faze expuse de înţeleptul KAPILA (iniţiatorul şi fondatorul şcolii filosofice SAMKHYA). Astfel, aici "aspectul grosier" corespunde la ceea ce KAPILA numeşte MAHABHUTA (adică acel element care este perceptibil prin simţuri) sau, cu alte cuvinte, aici "calitatea esenţială caracteristică fiecărui element" întruchipează de fapt însuşirea sa generică: coeziunea şi forma pentru Pământ (PRITHIVI), fluiditatea pentru Apă (APAS), căldura pentru Foc (TEJAS), deplasarea pentru Aer (VAYU) şi omniprezenţa pentru Eter (AKASHA). Aceste caracteristici sunt perceptibile într-un alt fel decât pe calea senzorială. Din acest punct de vedere, ele sunt privite adeseori în YOGA ca fiind "separate" de aspectele grosiere. În comentariile sale la YOGA SUTRA-ele lui PATANJALI, înţeleptul yoghin VYASA precizează faptul că "aspectele astrale" reprezintă TANMATRA-ele sau, cu alte cuvinte, acele "realităţi subtile" care prefigurează formarea elementelor cunoscute sau BHUTA-surile. "Tendinţa fundamentală" se referă astfel la coexistenţa şi combinarea în diferite proporţii a celor trei GUNA-e care, după cum ştim, impregnează şi sunt prezente în orice substanţă iar "realitatea lor spirituală ultimă" îl reprezintă de fapt pe PURUSHA (SPIRITUL lui DUMNEZEU sau Absolutul). Marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA afirmă, la rândul său, comentând această SUTRA: "Yoghinul va realiza în mod constant SAMYAMA (identificarea perfectă) mai întâi asupra a ceea ce este grosier, iar mai apoi el va realiza în mod consecvent SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra aspectelor ceva mai subtile". El oferă apoi chiar un exemplu în acest sens: "Se începe prin a ne concentra ferm şi continuu până la identificare perfectă (SAMYAMA) asupra obiectului ales de noi pentru meditaţie, de pildă flacăra unei lumânări. Treptat, vom sesiza în timpul acestei meditaţii identificatoare profunde toate substanţele subtile din care această flacără este alcătuită şi numai când acest aspect tainic va fi asimilat în întregime se va atinge puterea sau, cu alte cuvinte, controlul perfect asupra acelui element (în cazul nostru aici este vorba de elementul subtil FOC (TEJAS). 73 Procedând gradat astfel, yoghinul poate ajunge în scurt

timp la o deplină stăpânire atât asupra celor cinci elemente cât şi asupra realităţilor subtile pe care acestea (elementele) le reprezintă". În funcţie de domeniul în care extindem apoi aplicarea procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) putem după aceea atinge cu adevărat desăvârşirea în una sau mai multe dintre cele 8 Mari Puteri Extraordinare (MAHASIDDHI-uri) pe care tradiţia milenară YOGA le expune, după cum urmează; primele patru mari puteri paranormale (SIDDHI- uri) apar ca urmare a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formelor grosiere şi perceptibile fizic: 1) ANIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a deveni fulgerător, la nivel lăuntric de conştiinţă, la fel de mic sau chiar mai mic decât un atom. 2) LAGHIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a face corpul grosier-fizic să devină extrem de uşor şi prin această realizare va rezulta implicit posibilitatea declanşării la voinţă a procesului tainic al levitaţiei. 3) MAHIMA SIDDHI - capacitatea paranormală de a putea deveni, la voinţă, în sfera conştiinţei, oricât de mare pentru a cuprinde şi îmbrăţişa cu fiinţa atunci dilatată la nesfârşit orice aspect oricât de vast din MACROCOSMOS şi care proces se realizează de fapt prin expansiunea în infinit a conştiinţei yoghinului. 4) PRAPTI SIDDHI - puterea paranormală de a te proiecta oricând, INSTANTANEU, oriunde în nu contează ce tărâm sau LUME PARALELĂ din Macrocosmos. Următoarele patru mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri) rezultă prin realizarea procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formelor şi energiilor mai subtile ale Elementelor: 5) PRAKAMYA SIDDHI - îndeplinirea irezistibilă şi deplină a oricărei dorinţe binefăcătoare sau a oricărei aspiraţii divin integrate, ce se va realiza exact aşa cum, a fost mentalizată, la scurt timp după aceea, în conformitate cu manifestarea voinţei yoghinului. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) realizat asupra calităţilor generice ale TATTVA-elor. Yoghinul avansat care deja a atins această putere paranormală (SIDDHI) poate, de exemplu, să treacă fulgerător prin pământ la fel de uşor ca atunci când un om obişnuit se deplasează prin apă. 6) VASHITVA SIDDHI - controlul paranormal perfect exercitat atât asupra celor 5 elemente cât şi asupra tuturor efectelor acestora în lumea fenomenală, fără a mai depinde niciodată şi în nu contează ce fel de ele. Această putere paranormală (SIDDHI) survine ca urmare a realizării consecvente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra celor 5 TANMATRA-e. 7) ISHITVA SIDDHI - controlul paranormal perfect exercitat asupra manifestării, dispariţiei (suspendării) şi ordinei de acţiune a celor 5 elemente. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma realizării perseverente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra celor trei GUNA-e. 8) YATRAKAMAVASAYITVA SIDDHI - Puterea paranormală de adorare intensă şi continuă a lui Dumnezeu. Această putere paranormală (SIDDHI) este atinsă în urma procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra lui PURUSHA (Spiritul lui DUMNEZEU sau ABSOLUTUL) şi determină implicit revelarea definitivă a SINELUI ETERN (ATMAN) în fiinţa yoghinului. În conformitate cu celebrul tratat secret YOGA "SHIVA SAMHITA", invizibilitatea deplină a corpului fizic se obţine în urma atingerii celei de a cincea dintre marile puteri paranormale expuse şi anume PRAKAMYA SIDDHI care apare în urma realizării perseverente a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra realităţilor subtile elementare. Această afirmaţie se află în deplin acord cu cele susţinute de înţeleptul yoghin VYASA care, la rândul său, spune că atingerea unui perfect control asupra elementelor subtile din Natură se obţine prin înţelegerea şi stăpânirea forţelor şi energiilor lor subtile care în realitate reprezintă fundamentul74aspectului lor grosier şi dens. Atunci când noi urmărim să

formăm şi să facem să crească norul de substanţă eterică subtilă care urmează să ne asigure invizibilitatea, trebuie mai întâi să fi atins un anumit grad de control asupra acestei substanţe subtile eterice a norului, substanţă care noi ştim că este reprezentată de AKASHA TATTVA. Baza subtilă sau, cu alte cuvinte, esenţa caracteristică fiecăruia dintre cele 5 elemente o reprezintă TANMATRA specifică, care îi corespunde acestuia. De pildă, fundamentul subtil pentru AKASHA TATTVA este SHABDA TANMATRA (esenţa subtilă a sunetului). Mai există însă şi o altă posibilitate de a interpreta aceste aspecte; această modalitate este aceea pe care PATANJALI o exprimă în unul din aforismele următoare ale celui de-al III-lea capitol din "YOGA SUTRA". Acolo el spune că yoghinul poate de asemenea aplica procesul de SAMYAMA (identificare perfectă) chiar asupra simţurilor, fără a mai realiza SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra celor 5 elemente subtile; ca urmare a acestei reuşite, el va putea atinge atunci gradat puterea şi controlul paranormal perfect asupra respectivului simţ. În acest context, invizibilitatea ne apare ca fiind un rezultat direct al procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) realizat atunci numai asupra simţului vederii. Şcoala filosofică SAMKHYA afirmă, deloc întâmplător, că vederea şi procesul văzului au aceeaşi natură ca şi TEJAS TATTVA care, după cum ştim, nu este altceva decât focul subtil. În sprijinul acestei idei vine chiar şi studiul etimologiei cuvântului sanscrit "CHAKSUS" care, în limba română, înseamnă "vedere", privire, simţul văzului". Astfel, în cazul acestui cuvânt, rădăcina "CHAKS" înseamnă "a vedea", iar particula sanscrită "KAS" vine de la un cuvânt sanscrit ce se traduce în limba română prin "a străluci". Având în vedere aceste aspecte, ne apare limpede că atât tradiţia orientală, cât şi cea occidentală, au recunoscut încă din cele mai vechi timpuri, fiecare în felul său, realitatea acestei lumini tainice, strălucitoare care la orice fiinţă emană din ochi. = VA URMA =

AN VI C 15 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FENOMENUL INVIZIBILITĂTII CORPULUI FIZIC AŞA CUM ESTE DESCRIS ÎN FAIMOSUL TRATAT „YOGA SUTRA” AL LUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 14 an VI) Dacă vom lua în consideraţie toate observaţiile anterioare, rezultă că aspectul "grosier" al vederii îl reprezintă chiar privirea însăşi, viziunea mediului înconjurător, fiind deci un aspect PERCEPTIBIL. Pe de altă parte, aspectul "generic" se referă la vizibilitate sau, altfel spus, se asociază caracteristicii unui obiect de a deveni vizibil. Aspectul subtil evocat în acest caz este RUPA TANMATRA, care se referă atât la CULOARE cât şi la FORMĂ. "Tendinţa fundamentală" este prin urmare reprezentată aici de SATTVA GUNA, a cărei calitate principală o constituie LUMINOZITATEA. Realitatea şi sensul divin sau, altfel spus, scopul ultim al existenţei vederii se referă la PURUSHA (Spiritul lui Dumnezeu), acest aspect indicând - din punct de vedere subtil - capacitatea de a realiza cunoaşterea transcedentală (SHUDDHA VIDYA). 75

Aşa cum nu este obligatoriu necesar să atingem toate cele 8 Mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri) pentru a produce şi deplasa norul de materie subtilă eterică, tot astfel nu este neapărat necesar să ne îndreptăm atenţia asupra tuturor celor 5 forme ale vederii pentru a obţine invizibilitatea prin această metodă (a norului). În această direcţie, PATANJALI precizează: "Invizibilitatea corpului fizic al practicantului YOGA avansat rezultă în urma realizării consecvente şi adecvate a procesului de SAMYAMA (identificare perfectă) asupra formei corpului fizic. Procedând astfel, vizibilitatea acestuia (corpului fizic) este complet suprimată (suspendată), întrucât atunci nu mai există nici un fel de contact între razele subtile de lumină care sunt emanate din ochii celor din jur şi corpul fizic al yoghinului". Aici, vorbind despre "vizibilitate", PATANJALI se referă fără îndoială la caracteristica generică" a vederii, iar în ceea ce priveşte "forma corpului fizic", această afirmaţie se referă la RUPA TANMATRA aplicată la ceea ce noi dorim să devină invizibil, adică corpul fizic al practicantului YOGA. SWAMI VIVEKANANDA precizează în acest sens: "Yoghinul perseverent care stă izolat şi meditează intens şi profund asupra formei corpului său, poate la un moment dat să devină invizibil pentru privirile celorlalţi atunci când atinge perfecţiunea în acest gen de meditaţie. În realitate, el nu dispare efectiv împreună cu corpul său fizic din cameră, însă ATUNCI corpul său fizic nu va mai putea fi deloc văzut de către ceilalţi. Puterea specifică de percepere vizuală a formelor exterioare provine din asocierea intimă dintre aspectul de formă (RUPA) şi obiectul (conţinutul) respectivei forme. Atunci când yoghinul va atinge cu adevărat acea fază de concentrare mentală şi meditaţie profundă care îi va permite să separe pe deplin forma obiectului de obiectul propriu-zis, el va realiza SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra formei sale fizice corporale şi astfel, capacitatea specifică a privirilor celorlalţi oameni de a percepe în mod spontan şi firesc formele CORPULUI SĂU va fi fulgerător va fi fulgerător SUSPENDATĂ. Forma asociată acestui corp fizic şi corpul fizic respectiv al yoghinului vor fi atunci, într-un anumit fel inefabil, separate". MAHARISHI MAHESH YOGHI, fondatorul MEDITAŢIEI TRANSCEDENTALE, aplică în mod curent în Şcoala sa faimoasă metodele revelate de PATANJALI în "YOGA SUTRA". Aplicarea procedeelor descrise de PATANJALI în "YOGA SUTRA" şi-au dovedit din plin deosebita lor eficienţă în cadrul grupării spirituale intitulată "Meditaţia Transcedentală", unde aspiranţii învaţă să plonjeze cât mai adânc în interiorul lor, până când, la un moment dat, reuşesc să nu mai reflecte deloc lumina la nivelul corpului fizic. Unul dintre aceşti aspiranţi avansaţi ai Meditaţiei Transcedentale descrie o asemenea experienţă în termenii următori: "Atunci corpul meu fizic parcă se ascunde complet undeva în el însuşi; astfel pot spune că tot ceea ce mai rămâne atunci când este atinsă culmea într-o asemenea meditaţie este simţul eu-lui (AHAMKARA)". În budism, despre această stare superioară de conştiinţă se afirmă că ea reprezintă începutul pătrunderii în NIRVANA. Privită din acest punct de vedere, NIRVANA ne apare ca o stare sublimă de conştiinţă, foarte profundă în care aspirantul yoghin "pătrunde" de undeva din afară, "fiind atunci în mod tainic ascuns atât faţă de privirile zeilor cât şi faţă de acelea ale oamenilor". Cu alte cuvinte, atunci el devine într-un anumit fel invizibil. Tradiţia ocultă occidentală precizează la rândul ei, pe de altă parte, că "oricine va reuşi să depăşească cu adevărat graniţa celor trei lumi, se va plasa atunci fără îndoială dincolo de privirile oamenilor". Această stare misterioasă este descrisă foarte clar de ALEXANDRA DAVID-NEEL în cartea sa "MISTICI ŞI MAGICIENI DIN TIBET". Ea arată spre exemplu că, atunci când ne aflăm într-o mare mulţime de oameni, când strigăm cu putere şi căutăm să ne facem loc împingându-i pe ceilalţi, vom atrage întotdeauna din plin atenţia celor din jur asupra noastră; cu alte cuvinte, atunci noi vom fi vizibili. Dacă însă, în aceleaşi împrejurări şi condiţii, noi vom avea grijă să păstrăm o tăcere discretă şi nu vom acţiona într-un mod intempestiv, este foarte posibil atunci 76 să trecem practic neobservaţi. Animalele cunosc

instinctiv acest adevăr şi îl folosesc din plin mai ales când vor să prindă prada. Totuşi, oricât de liniştiţi şi tăcuţi am fi atunci; rămâne, dacă încă nu suntem nişte yoghini avansaţi, zbuciumul şi neastâmpărul haotic al minţii care ne va face "VIZIBILI". „Toate modificările noastre mentale generează”, datorită REZONANŢELOR specifice declanşate fulgerător, un anumit tip de energie subtilă predominantă care se răspândeşte în AURĂ la zeci sau chiar la sute de metri în jurul celui care îi dă naştere; această energie subtilă combinată este "resimţită" instantaneu (prin REZONANŢĂ) în diverse moduri de către cei care vin în contact direct (REZONANŢA) cu ea" (datorită afinităţilor pe care aceştia le prezintă la nivel aurie cu frecvenţele ei de vibraţie); spune ALEXANDRA DAVID-NEEL. "Dacă atunci noi vom putea opri chiar şi această sursă subtilă de „zgomot” (MENTALUL), vom deveni cu adevărat foarte liniştiţi", afirmă ea mai departe. Păstrându-se netulburat cât mai mult timp într-o astfel de stare, yoghinul va putea fi "văzut" doar la modul în care obiectele exterioare sunt "privite" de pelicula unui aparat de fotografiat, însă de fapt ATUNCI el nu va putea fi perceput de către ceilalţi. "Atunci nu va mai avea loc nici un act al cunoaşterii care să urmeze contactului vizual, iar noi ceilalţi chiar privind atent în direcţia corpului fizic al respectivului nu ne vom aminti practic că acest contact vizual a avut loc, de fapt, într-un moment anterior". "Adevăratul secret al invizibilităţii corpului fizic al unui iniţiat nu are nimic de-a face cu legile opticii sau ale vederii", precizează un straniu Ocultist care a trăit în secolul nostru dar care, din nefericire, până la urmă a alunecat în magie neagră (ALEISTER CROWLEY). "Totul constă în abilitatea şi capacitatea noastră de a preveni complet faptul că cei din jur să ne ia în seamă sau să ne acorde atenţie; atunci când, în mod normal, ei ar trebui să o facă". Pentru a-şi testa, în felul său, această capacitate şi putere de a deveni invizibil, magicianul ALEI STER CROWLEY a ieşit, la un moment dat, ziua în amiaza mare pe o stradă destul de aglomerată, purtând special o coroană mare şi galbenă pe cap, iar pe umeri având o lungă mantie purpurie şi el a constatat atunci uimit că, timp de 5 ore cât s-a plimbat pe stradă în acea stare specială de conştiinţă, nu a atras totuşi absolut deloc atenţia cuiva asupra lui. Modul special de operare pentru a obţine această "retragere" completă din calea privirii celorlalţi este foarte simplu. Este de ajuns să ne aşezăm, perfect tăcuţi fizic, psihic şi mental, într-o postură YOGA adecvată şi confortabilă şi, închizând ochii, să ne relaxăm profund, urmărind apoi să permitem conştiinţei noastre să plonjeze cât mai adânc către centrul ultim al fiinţei; pentru aceasta uneori nu este necesar nici un efort special, deoarece adeseori introspecţia se dovedeşte - cel puţin după ce deja trecem de o anumită etapă de evoluţie spirituală - un proces perfect natural şi care se poate declanşa aproape spontan. De îndată ce ne apare ca fiind evident faptul că am reuşit o anumită "retragere psihică" din mediul înconjurător, trebuie să ne focalizăm mental cu putere, ferm şi continuu asupra ideii că acum dorim să ne "ascundem" în întregime de privirile celorlalţi, chiar şi în situaţia în care ne aflăm fie într-o cameră plină de oaspeţi, ori pe o stradă aglomerată sau chiar pe o plajă unde deja suntem înconjuraţi de sute de persoane. Apoi, pentru o reuşită deplină, este obligatoriu necesar să eliminăm, pe cât posibil, cât mai complet, orice alt gând "parazit" din minte. Prima parte a experimentului nostru va fi destul de uşor de realizat, însă cea de-a doua parte, care se referă NUMAI la stoparea aproape totală a agitaţiei mentale, va fi pentru unii ceva mai dificil de realizat. Atunci atât timp cât în mintea noastră vor mai exista încă fie chiar şi mici modificări mentale, vom mai putea vorbi despre existenţa unei anumite "mişcări", iar respectiva existenţă a "mişcării" mentale ne va face întotdeauna, direct proporţional, vizibili, fie chiar şi într-o anumită măsură, cel puţin pentru unii dintre cei care se află atunci în jurul nostru. Membrii faimoasei grupări secrete ROSE CROIX au prezentat în urmă cu câteva sute de ani o metodă secretă practică destul de simplă ce se poate aplica în acest caz. Astfel, în conformitate cu această învăţătură, imediat după realizarea primei etape expusă mai înainte, ei recomandă să ne imaginăm cu putere şi în mod neîntrerupt că ne înconjurăm 77 tot corpul fizic cu un fel de ecran gros de protecţie, care

împiedică în totalitate atât gândurile noastre cât şi energia lor emisivă specifică să se mai împrăştie în afară. Adepţii avansaţi au numit acest ecran tainic "Vălul Obscurităţii" şi tot ei sugerează ca el să fie închipuit precum o cortină groasă de pânză neagră foarte deasă care se lasă atunci în jurul nostru, făcândune astfel complet nevăzuţi. Trebuie tot atunci să ne concentrăm cu putere, intens, ferm şi continuu asupra acestui "VĂL" evocat foarte CLAR până când, la un moment dat, îi vom simţi efectiv prezenţa sub forma unei inefabile şi misterioase cortine groase, protectoare; abia în acel moment este necesar să ne focalizăm cu putere, complet şi continuu asupra ideii unice de a fi în totalitate ascunşi, prin intermediul acestei cortine, de privirile celorlalţi. Pentru a verifica PRACTIC după aceea rezultatele unui astfel de experiment este suficient să plasăm o oglindă într-un colţ al camerei în care ne aflăm, dar vom avea grijă ca ea (OGLINDA) să fie aşezată în afara "cortinei mentale" pe care chiar noi am realizat-o. Atunci vom putea verifica faptul că doar noi suntem capabili să vedem în exteriorul acestui "văl", însă toţi ceilalţi care intră apoi în cameră şi care se află în afara "VĂLULUI" nu vor putea vedea nimic din ce se ascunde în spatele lui. În final, dacă vom acţiona cu putere, aşa cum trebuie, experimentul nostru simplu va fi încununat de succes şi atunci, din cauza "VĂLULUI", imaginea noastră NU VA MAI APARE DELOC ÎN OGLINDĂ; După ce am verificat aceasta de 7 ori la rând în 7 zile diferite, vom putea apoi ieşi pe stradă fiind înconjuraţi de respectivul "VĂL TAINIC" şi atunci vom putea constata cu adevărat că oamenii nu ne mai văd fiindcă pentru ei noi suntem INVIZIBILI. =VA URMA= YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 13 An VI) Transformările distincte ale minţii şi ale substanţei COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 11-15: SAMADHI PARINAMA şi EKAGRATA PARINAMA reprezintă, în ultimă instanţă, faze distincte ale unui proces de focalizare fermă şi continuă a minţii prin concentrare mentală asupra unui obiect. NIRODHA PARINAMA, care reprezintă o fază net superioară, evidenţiază în realitate o concentrare mentală asupra vidului. Aceste transformări distincte ale minţii se reflectă apoi în transformările ce apar în întregul univers, atât în elemente cât şi în organele de simţ şi în organele de acţiune. SUTRA 11: (Transformarea distinctă a conştiinţei numită) SAMADHI PARINAMA reprezintă în realitate dispariţia definitivă a tendinţei către dispersare (SARVARTHATA) a minţii şi înlocuirea acesteia pentru totdeauna cu starea de focalizare (concentrare mentală) sau de fixitate (EKAGRATA) a minţii (CHITTA) SUTRA 12: Atunci când obiectul care constituie (formează) conţinutul minţii (PRATYAYA) dispare şi apare consecutiv, fiind totuşi mereu acelaşi, această stare distinctă a minţii este numită EKAGRATA PARINAMA. SUTRA 13: Prin această stare distinctă sunt explicate şi (cele trei) transformări (PARINAMA) care pot fi suportate de către elemente (sau fenomenele obiective) (BHUTA-uri) şi organele de simţ (sau fenomenele instrumentale) (INDRIYA-uri) şi anume: 1) cele referitoare la natura lor, structură sau proprietăţi (DHARMA), 2) cele referitoare la calităţi sau caracter (LAKSHANA) şi 3) cele referitoare la starea sau condiţia lor (AVASTHA). COMENTARIU LĂMURITOR: Prin explicarea clară şi succintă a modificărilor distincte ce pot apărea în conţinutul minţii sunt totodată explicate şi modificările distincte ce pot să apară în elemente şi în organele de simţ. Prin urmare, se poate spune că toate schimbările nenumărate pe care oricând le putem 78

întâlni la un moment dat în Natură pot fi clasificate în trei categorii: 1) DHARMA PARINAMA, 2) LAKSHANA PARINAMA şi 3) AVASTHA PARINAMA 1) DHARMA PARINAMA. Atunci când respectiva substanţă (DHARMIN) care este înzestrată cu o anumită proprietate îşi schimbă complet această proprietate originară, având (prezentând) după aceea o altă proprietate, această schimbare este numită DHARMA PARINAMA. Spre exemplu, atunci când lutul îşi părăseşte proprietatea sa care îl face să prezinte o stare amorfă şi îşi asumă o altă proprietate nouă, luând forma distinctă a unui vas, această transformare evidentă pe care o suportă lutul se numeşte, din acest punct de vedere, schimbarea proprietăţii sau a naturii (DHARMA PARINAMA). Aceasta este o schimbare distinctă de natură fizică. 2) LAKSHANA PARINAMA evidenţiază o schimbare chimică. Schimbarea fizică (DHARMA PARINAMA), după cum ne-am putut da seama, se face păstrându-se o parte din proprietăţile iniţiale (spre exemplu, o bucată de zahăr cubic introdusă în apă va face să nu mai recunoaştem (imediat după dizolvarea acesteia (a bucăţii)) zahărul după calităţile sale de "alb" şi de "duritate”. În schimb el (zahărul) va mai putea fi cunoscut atunci după gustul dulce pe care îl transferă apei în care s-a dizolvat) în cazul lui LAKSHANA PARINAMA apare un alt gen de schimbare mai importantă şi chiar am putea spune mai fascinantă. Această transformare chimică implică în realitate transformarea substanţei respective într-o altă substanţă. Este semnificativ în această direcţie că fenomenele de transmutare biologică (realizate la temperatura corpului) cât şi cele de sublimare exprimă în realitate transformări de acest gen (LAKSHANA PARINAMA). De fapt, putem spune că transmutarea biologică (realizată la temperatura corpului) şi de asemenea procesul de sublimare sunt două faze ale unui proces complex de transformare, ce are adeseori loc pe diferite planuri ale manifestării. Deşi, ca transformare, acestea (transmutarea şi sublimarea) exprimă acelaşi tip de modificare a calităţii (LAKSHANA PARINAMA), transmutarea reprezintă de fapt o transformare mai grosieră în care o anumită substanţă se transformă într-o altă substanţă, rezultând totodată atunci o emanaţie de energie (energie ce era înmagazinată (conţinută) în stare latentă în substanţa iniţială), în timp ce sublimarea reprezintă o transformare mai subtilă în care o anumită formă de energie brută sau nemodulată este transformată, prin modificarea şi ridicarea nivelului său caracteristic de vibraţie, într-o formă de energie rafinată şi superior modulată. SUTRA aceasta se referă, aşa cum am văzut, la transformările suportate de elemente (BHUTA-uri) şi organe de simţ (INDRIYA-uri). Putem spune că, din acest punct de vedere, transmutarea este în realitate o transformare ce are loc în cadrul aceluiaşi element (pământ, apă etc.) şi în cadrul aceluiaşi organ de simţ. În timp ce sublimarea exprimă în general o transformare ce implică totodată modificarea elementului sau a organului de simţ (spre exemplu, trecerea pe un alt nivel de vibraţie care corespunde unui alt strat fundamental şi unui alt centru de forţă (CHAKRA) deci unui alt element şi organ de simţ, sau cel puţin trecerea pe un alt subnivel al aceluiaşi centru de forţă, corespunzând de asemenea cel puţin parţial şi unui alt centru de forţă şi deci unui alt element şi organ de simţ. 3) AVASTHA PARINAMA reprezintă în realitate o completă schimbare a stării. Spre exemplu, aici avem situaţia binecunoscută a transformării apei în gheaţă prin răcire sau a transformării apei în vapori prin încălzire. Ambele situaţii reprezintă de fapt nişte schimbări complete ale stării (AVASTHA PARINAMA) apei. Aici este, de asemenea, important să realizăm nişte corelaţii creatoare cu aspectele secrete conţinute (şi învăţate de noi) în cadrul sistemului esoteric SVARA YOGA. În care, după cum ştim, această transformare era de asemenea menţionată, cu specificaţia că orice trecere a unui obiect dintr-o stare corespunzătoare unui astfel de obiect într-o altă stare corespunzătoare altui element (de exemplu, un lichid aflat în mod evident în starea corespunzătoare elementului apă, trece în urma unei răciri adecvate în starea de gheaţă care, după cum ştim este corespunzătoare elementului pământ) se face întotdeauna trecând prin 79

elementul AKASHA TATTVA. În sfera specifică a minţii, această stare corespunzătoare lui AKASHA TATTVA este tocmai NIRODHA PARINAMA, care nu este altceva decât starea de vid dintre cele două activităţi ale conţinutului minţii (PRATYAYA). Un alt exemplu elocvent de AVASTHA PARINAMA este trecerea ciclică a omului prin diferitele stadii de dezvoltare individuală: copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe. De altfel, aşa cum şi PATANJALI sugerează, aceste transformări care au de fapt loc la nivelul elementelor şi organelor de simţ sunt datorate şi astfel corespund unor transformări similare ale conţinutului minţii. Tocmai de aceea, toate aceste exemple luate din lumea exterioară trebuie să fie în mod adecvat extrapolate la activitatea propriu-zisă a minţii, ceea ce în final ne va permite să înţelegem cât mai bine modul şi felul în care mintea se poate transforma gradat prin intermediul meditaţiei. Toate acele transformări care au loc la nivelul conştiinţei, în care se schimbă doar nivelul conştient al minţii, în timp ce nivelul subconştient încă nu se modifică, rămânând astfel mai departe o cauză latentă care, în anumite condiţii propice, poate da naştere suferinţei, sunt un exemplu de DHARMA PARINAMA. Toate acele transformări profunde în care atât nivelul conştient cât şi cel subconştient sau, cu alte cuvinte, întreaga personalitate a fiinţei umane în cauză sunt profund modificate, reprezintă un exemplu de LAKSHANA PARINAMA. Atunci când conştiinţa individuală se transformă pornind de la multiplicitatea manifestării şi îndreptându-se către starea de unire cu Supremul Absolut (DUMNEZEU), apare o transformare deplină a simţurilor, senzaţiilor, percepţiilor şi chiar a universului experimentat. Toate aceste percepţii se transformă atunci devenind gradat din ce în ce mai fine, ca o consecinţă a lui DHARMA PARINAMA. Atunci când conştiinţa individuală a fiinţei umane în cauză fuzionează pe deplin cu PURUSHA (Spiritul Etern, divin al lui DUMNEZEU) diversitatea percepţiilor simţurilor, precum şi multiplicitatea universului se topeşte odată pentru totdeauna în starea de UNITATE a Unicului, în PURUSHA (Spiritul Etern, divin al lui DUMNEZEU) şi aceasta este în realitate o consecinţă a lui LAKSHANA PARINAMA. Această SUTRA indică totodată faptul că dacă întregul univers poate fi transformat prin transformarea unei singure fiinţe, atunci cheia acestei MIRACULOASE modificări este şi rămâne numai transformarea adecvată şi transcenderea completă a conţinutului minţii (MENTALULUI). SUTRA 14: Substratul comun (DHARMI) există în toate proprietăţile sau structurile (DHARMA) fie că acestea sunt stinse sau liniştite (SHANTA) (adică redevenite latente după manifestarea lor din trecut), fie că sunt active (UDITA) (adică în prezent în acţiune sau, cu alte cuvinte, manifestate), fie că sunt nemanifestate încă (AVYAPADESHYA) (sau, cu alte cuvinte, realizabile, sau care urmează să fie manifestate în viitor). = VA URMA =

80

AN VI C 16 YOGA şi AYURVEDA În completarea informaţiilor cuprinse în cursul nr. 34 An V, Prezentăm în continuare alte elemente tradiţionale ayurvedice care pot fi corelate cu sistemul YOGA GUSTURILE şi EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND. (CELE CINCI TATTVA-E DE BAZĂ ÎN ACŢIUNE) În cadrul sistemului medical tradiţional AYURVEDA evaluarea tipului constituţional al unei fiinţe umane (care, în practica YOGA se revelează gradul de dinamizare al anumitor centri de forţă (CHAKRA-e)) este realizată adeseori pe baza testării preferinţelor sale faţă de anumite realităţi (ce reprezintă diferite aspecte sau energii subtile exterioare) pe care fiinţa umană le manifestă aproape constant fie în conformitate cu natura sa, fie într-un deplin acord bazat pe principiul compensării sau, cu alte cuvinte, al echilibrării energetice polare (care este de fapt o expresie a principiului interacţiunii polare a celor două forţe subtile fundamentale existente în NATURĂ: principiul solar (HA, YANG, masculin, pozitiv (+) şi principiul lunar (THA, YIN, feminin, negativ, (-)) care sunt cunoscute de noi în cadrul sistemului HATHA YOGA. Toate aceste preferinţe precis şi spontan exprimate constituie în realitate indicii sigure referitoare la acele tendinţe constituţionale exacte ale fiinţei umane în cauză. Atât practica ayurvedică cât şi sistemul YOGA consideră că orice fiinţă umană poate şi trebuie să îşi înţeleagă şi apoi să îşi determine cât mai exact tipul său constituţional (care în practica YOGA oferă date sigure referitoare la predominanţa anumitor TATTVA-e în fiinţa umană cât şi cu privire la gradul de activare al anumitor CHAKRA-e) prin intermediul identificării şi aprecierii corecte a preferinţei sale predominante faţă de unul, două sau mai multe gusturi. Sistemul medical tradiţional AYURVEDA descrie şi utilizează, deloc întâmplător, şase gusturi distincte: dulce (MADHURA), acru (AMLA), sărat (LAVANA), picant (KATU), amar (TIKTA) şi astringent (KASHAYA). Ele reprezintă tot atâtea senzaţii distincte ce pot fi în mod clar şi precis experimentate de către orice fiinţă umană cu ajutorul limbii (organul de simţ corespunzător perceperii gustului). Ordinea de mai sus este chiar ordinea în care ele sunt enumerate în majoritatea lucrărilor despre AYURVEDA şi ea a fost stabilită încă de acum câteva mii de ani ca o consecinţă a importanţei practice pe care fiecare dintre ele o prezintă chiar şi în practica YOGA. În tratatul medical CHARAKA-SAMHITA (I, 65) sunt enumerate gusturile fundamentale astfel: "Dulce, acru, sărat, picant, amar şi astringent - aceasta este colecţia celor sase gusturi". Fiecare dintre noi suntem deja obişnuiţi să utilizăm (chiar dacă nu le ştim precis semnificaţia) unele dintre aceste şase denumiri atunci când trebuie să deosebim sau să caracterizăm o anumită substanţă (aliment) pe care o gustăm. Tocmai de aceea majoritatea dintre noi considerăm gusturile ca fiind doar nişte atribute sau cu alte cuvinte ca fiind nişte calităţi ale substanţei pe care o gustăm. În realitate, toate cele şase gusturi reprezintă nişte expresii specifice, precise ale unor energii subtile distincte ce există atât în cazul materiei neanimate cât şi în cazul fiinţelor vii. Prin urmare, ceea ce noi numim în mod curent, spre exemplu, gust dulce (în realitate combinaţia lui APAS TATTVA cu PRITHIVI TATTVA) reprezintă de fapt expresia particulară a combinării unor anumite energii (eteruri) subtile distincte (TATTVA-e) ce există (COMBINATE ASTFEL) în MACROCOSMOS şi de care noi ajungem să le percepem şi să le conştientizăm ca atare cu ajutorul limbii. 81

În virtutea acestei realităţi subtile obiective noi putem deosebi şi apoi putem comunica cu altă fiinţă umană rezultatele percepţiei (referitoare la combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e) noastre în cazul oricărui aliment, plantă sau în general în cazul oricărei substanţe pe care o degustăm. Este însă important de reţinut că, în realitate, cele şase gusturi fundamentale (ce evidenţiază combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e) sunt poate mult mai importante pentru minte decât pentru corpul fizic, deoarece mintea este aceea care permanent urmăreşte să conştientizeze stimularea senzorială. În mintea noastră se află de fapt originea oricăror preferinţe sau dorinţe ale noastre pentru un anumit tip precis de senzaţie. Ceea ce face mereu posibilă manifestarea în cazul unei anumite fiinţe umane a unor anumite preferinţe faţă de anumite gusturi (şi care, după cum ştim, sunt diferite de la o fiinţă umană la alta) este tocmai trezirea şi energizarea distinctă, inegală a unor anumite focare fundamentale de rezonanţă (care, la rândul lor, pun fiinţa în legătură (REZONANŢĂ) cu ANUMITE TATTVA-e) ale acelei fiinţe umane (CHAKRA-ele) şi care la rândul lor fac posibilă captarea prin REZONANŢĂ numai a acelor energii subtile (în realitate combinaţii a câte două TATTVA-e în cazul fiecărui GUST DISTINCT) care corespund respectivelor gusturi. Acest "proces spontan de cerere" pentru anumite gusturi (care evidenţiază predominanţa unora dintre cele cinci TATTVA-e în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre) se declanşează în mod direct proporţional cu gradul de energizare (de trezire) al acestor puncte subtile focar (prin intermediul cărora sunt captate respectivele TATTVA-e), ce există în MICROCOSMOSUL acesteia, focare (de fapt CHAKRA-e) al căror grad de trezire este strâns corelat cu predominanţa pe care o exprimă tipul constituţional al acelei fiinţe umane. Cunoscând acest aspect, tocmai de aceea, ne putem da seama cu uşurinţă, că aceste energii subtile (care în realitate sunt TATTVA-e combinate câte două) corespunzătoare gusturilor (care sunt în mod spontan preferate) sunt prezente nu numai în afara noastră (atât în alimentele pe care le consumam cât şi în MACROCOSMOS) ci şi îţi MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, fiind prin urmare o expresie concretă a specificităţii structurii noastre individuale. Aşa cum am văzut până acum, pentru determinarea cât mai exactă a tipului constituţional (care ne permite să realizăm care dintre cele cinci TATTVA-e şi în ce ordine prevalează în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre), preferinţa pentru anumite gusturi (care evidenţiază ce TATTVA-e predomină în respectivul caz) indică cu precizie care dintre cele trei DOSHA-uri se manifestă predominant în respectiva fiinţă umană. Preferinţa pentru anumite gusturi constituie legătura naturală cauzată de acţiunea diferitelor gusturi (RASA) asupra factorilor fundamentali de sănătate sau de boală (DOSHA). Fiecare gust (RASA) (datorită celor două TATTVA-e din care este alcătuit) acţionează specific asupra fiecărei DOSHA şi această interacţiune complexă reprezintă un subiect de mare importantă şi interes atât în AYURVEDA cât şi în practica YOGA. Aşa cum teoria celor trei DOSHA (KAPHA, PITTA şi VATA) constituie modalitatea principală în formularea unui diagnostic corect, tot astfel teoria celor şase gusturi (RASA) (care evidenţiază COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA- e) constituie modalitatea principală utilizată pentru administrarea remediilor naturale ayurvedice. Gusturile acţionează direct asupra celor trei DOSHA-uri (care, la rândul lor, sunt tot combinări de TATTVA-e) agravându-le (mărindu-le) sau diminuându-le (micşorându-le). Prin urmare, relaţia dintre DOSHA-uri şi gusturi (RASA) este cea mai importantă dintre toate în ceea ce priveşte tratamentul în AYURVEDA. Gustul (RASA) intră în categoria energiilor în AYURVEDA şi în practica YOGA gustul (RASA) evidenţiază combinarea câte două şi acţiunea celor cinci TATTVA-e. Prin corelarea exactă a acestor energii subtile corespunzătoare gusturilor cu cele trei DOSHA-uri, ele devin o expresie precisă a tipului nostru constituţional. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, rezultă că predominanţa în structura individuală a unora dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt exact corespunzătoare anumitor gusturi (combinaţii a câte două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) ne va indica precis (pe baza 82 corelaţiilor pe care le vom expune) predominanţa uneia

sau a alteia dintre cele trei DOSHA-uri în cazul acelei fiinţe umane care este analizată. Ceea ce va trebui însă atunci să deosebim cu mare fineţe este semnificaţia profundă pe care o exprimă preferinţa acelei fiinţe umane sau, cu alte cuvinte, orientarea sa predominantă faţă de un anumit gust (care evidenţiază predominanţa în cazul fiecărui gust a combinaţiei a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) sau faţă de mai multe gusturi, într-o anumită ordine. 1. Pe de o parte este posibil ca respectiva fiinţă umană care este analizată să aibă deja prezentă sau chiar mult amplificată în structură una (sau mai multe) dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt corespunzătoare gusturilor, dar cu toate acestea (DATORITĂ IGNORANŢEI!) ca să caute să amplifice (ori să menţină constantă) în continuare acumularea preponderentă a aceluiaşi fel de energii subtile (TATTVA-e), acţionând parcă conform dictonului "din ce are, din aceea tot mai mult ar mai vrea". Aceasta este în general situaţia comună, ce poate fi întâlnită adesea în cazul fiinţelor umane obişnuite, care nu urmăresc (datorită stării de ignoranţă în care se află şi se menţin mai mult sau mai puţin conştient) să se raporteze la starea de inteligenţă naturală pentru ca atunci, prin trezirea intuiţiei spirituale, să ajungă să acţioneze spontan la unison cu legile DIVINE fundamentale care guvernează armonia NATURII (PRAKRITI). 2. Pe de altă parte este de asemenea posibil ca o anumită fiinţă umană să aibă deja trezite în structura sa individuală (MICROCOSMOSUL fiinţei sale) focarele subtile de rezonanţă (CHAKRA-ele) cu anumite energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare unora dintre cele şase gusturi, dar cu toate acestea ca să tindă în mod firesc şi natural către trezirea şi amplificarea celorlalte energii subtile (TATTVA-e) care sunt (în cazul ei deocamdată) prezente într-o proporţie mai mică în structura sa. Aceasta este în realitate tendinţa naturală spre echilibru şi integrare armonioasă ce există (în stare ACTIVĂ sau POTENŢIALĂ) în cazul oricărei structuri manifestate şi care este de fapt rezultatul stării de comuniune intimă (REZONANŢĂ!) cu toate acele principii subtile universale superioare (DIVINE) care guvernează armonia în natură şi care îi conferă spontan oricărei fiinţe umane (care prezintă starea adecvată de deschidere (REZONANŢĂ!)) starea de inteligenţă naturală care la rândul ei o face să se integreze în mod armonios. Având în vedere acest aspect putem înţelege cu uşurinţă, din această perspectivă, că în realitate cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA-e de baza) reprezintă de fapt şase forţe subtile distincte ce interacţionează permanent în interiorul MICROCOSMOSULUI oricărei fiinţe umane cu scopul de a determina o permanentă "ÎNFLORIRE" şi de a menţine nealterat echilibrul structurii sale individuale. Prin urmare, cunoscând toate acestea, ne putem da seama că, atât "colecţia" celor şase gusturi, cât mai ales ansamblul celor sase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază) constituie fiecare în parte un SISTEM COMPLET DE FORŢE SUBTILE aflate într-o permanentă interacţiune ce are drept scop menţinerea "ÎNFLORIRII" şi păstrarea echilibrului dinamic al oricărei structuri vii în care ele se manifestă (în mod armonios). Acest aspect de completitudine poate fi evidenţiat cu uşurinţă prin faptul că gustul oricărui fel de substanţă existentă în natură poate fi caracterizat de fiecare dintre noi cu ajutorul unei anumite combinaţii realizată în anumite proporţii precise a acestor gusturi fundamentale. În mod similar, tipul constituţional al oricărei fiinţe umane poate fi caracterizat prin evidenţierea predominanţei unora dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care evidenţiază combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază). Prin urmare, orice fiinţă umană (care a înţeles corect acest aspect) va urmări să-şi exprime (conştientizeze) sincer preferinţele sale (situându-se într-o stare în care să-şi poată obiectiva cu adevărat tendinţele (preferinţele) sale NATURALE) şi 83 va tinde (în virtutea acestei completitudini ce există între

cele şase energii subtile) către trezirea şi amplificarea armonioasă în structura sa exact a acelor energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor pe care DEOCAMDATĂ structura sa individuală nu le are încă suficient trezite. Tocmai de aceea, un practicant YOGA înzestrat cu intuiţie şi inteligenţă, care aspiră să se cunoască în profunzime în mod obiectiv, va urmări să îşi dea seama cu precizie, încă de la începutul analizei sale sistematice, în care anume dintre cele două situaţii se află pentru ca astfel, pe această bază, să poată după aceea să aprecieze corect atât valoarea cât şi sensul pe care trebuie să-1 atribuie preferinţelor exprimate de el în ceea ce priveşte gustul alimentelor. Studiul sistematic al caracteristicilor constituţionale (vezi cursul nr. 33 AN V) (pe baza cărora am urmărit să determinăm cât mai exact tipul constituţional al unei fiinţe umane) ne-a evidenţiat suficient de clar anumite interdependenţe permanente ce există între aspecte prezente la diferite niveluri ale fiinţei (fizic, dinamic, psiho-mental). Această operare "pe verticală" ne-a permis totodată să înţelegem că între minte (MENTAL) şi corpul fizic există o permanentă legătură şi interdependenţă, care este realizată de către cele trei DOSHA-uri. Tocmai din necesitatea de a înţelege cât mai precis manifestările corelate ce există între minte (MENTAL) şi corpul fizic, cunoaşterea şi identificarea cât mai precisă a predominanţei energiilor subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor constituie deci un instrument de operare extrem de util şi totodată foarte eficient atât pentru analiza constituţională cât şi pentru diagnosticarea oricărui tip de afecţiune. De altfel, importanţa studierii corelate a aspectelor referitoare la corpul fizic şi a celor referitoare la diferitele aspecte ale minţii este evidenţiată în mod fundamental în faimosul tratat ayurvedic CHARAKA-SAMHITA (1, 53) astfel: "Corpul fizic şi mintea (MENTALUL) constituie totdeauna substratul atât al bolilor cât şi al fericirii (sau, cu alte cuvinte, al stării de deplină sănătate)". Legătura între minte (MENTAL) şi corpul fizic este susţinută structural, din punctul de vedere al alcătuirii subtile a fiinţei umane, de către cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) şi de către cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri). Cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) sunt: 1. urechile, 2. pielea, 3. ochii, 4. limba şi 5. nasul, privite din punctul de vedere al aspectului lor subtil, legat de funcţia de cunoaştere pe care acestea o realizează. Fiecare dintre ele (organele de simţ) reprezintă un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se "deplasează" către obiectul organului de simţ corespunzător, îl experimentează şi apoi se reîntoarce pentru a "prelucra” informaţia pe care tocmai a experimentat-o. În dialogul ATMANATMAVIVEKA ("Cum putem ajunge a discerne între spirit şi non-spirit) înţeleptul eliberat SHANKARA le descrie astfel: 1. "urechea (care este în strânsă legătură cu AKASHA TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende urechea fizică şi de care totuşi urechea fizică depinde; acesta este limitat de orificiul auricular şi este capabil să genereze priza de conştiinţă asupra sunetului". 2. "pielea (care este în strânsă legătură cu VAYU TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende pielea fizică şi de care totuşi pielea fizică depinde; ea se întinde de la cap până la picioare şi în afară de alte percepţii specifice conferă capacitatea de a percepe căldura şi frigul". 3. "ochiul (care este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende ochiul fizic şi de care totuşi depinde existenţa şi funcţionarea orbitei oculare, care se găseşte în spatele pupilei şi care conferă puterea de a cunoaşte formele şi culorile". 4. "limba (care este în strânsă legătură cu APAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende limba fizică şi de care totuşi depinde limba fizică şi care are capacitatea de a percepe gusturile". 5. "nasul (care este în strânsă legătură cu PRITHIVI TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende nasul fizic şi de care totuşi depinde nasul fizic şi care conferă capacitatea de a percepe mirosurile". 84

Toate acestea reprezintă de fapt (fiecare la rândul său) dorinţele obiectivate ale fiinţei umane astfel că, spre exemplu, se poate afirma că ochii reprezintă "voinţa de a vedea", iar urechile reprezintă "voinţa de a auzi". Cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri) sunt: 1. organul exprimării verbale (CORZILE VOCALE) (în legătură cu AKASHA TATTVA), 2. mâinile (în legătură cu VAYU TATTVA), 3. picioarele (în legătură cu TEJAS TATTVA), 4. organele sexuale în legătură cu APAS TATTVA) şi 5. organele de excreţie (în legătură cu PRITHIVI TATTVA). În mod similar, fiecare organ de acţiune este un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se poate exprima în mod DINAMIC (emisivi) pe sine, proiectându-şi "personalitatea" sa (în realitate specificitatea sa determinată de tendinţele existente la acel moment) în exterior. În lumea înconjurătoare, pentru ca apoi să se reîntoarcă pentru a-şi completa propria sa expresie. Prin urmare, toate aceste cinci organe de simţ şi cinci organe de acţiune (INDRIYA- uri) reprezintă de fapt "prelungiri ale minţii" şi fiecare dintre acestea reprezintă în realitate câte un Sui GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se „deplasează” către exterior. Situaţia în care aceste "canale subtile" sunt mult prea dilatate (AMPLIFICATE) sau mult prea contractate (SLAB sau DELOC TREZITE) exprimă de fapt o anumită stare de dizarmonie, de dezechilibru (datorită excesului, în care situaţie PARTEA predomină în cadrul TOTULUI fiinţei) sau uneori chiar o anumită tulburare gravă de care suferă fiinţa umană în cauză. Pentru a înţelege cât mai bine cum are de fapt loc acest mecanism al modificării "dimensiunii" acestor "canale subtile" vom utiliza următoarea analogie. Vom porni de la exemplul concret al traseului unei conducte prin care urmărim să aducem apă pentru a uda grădina. Dacă pentru construirea lui vom asambla mai multe paie subţiri atunci sistemul nostru de irigaţie va fi total ineficient datorită debitului extrem de redus al apei de care avem atâta nevoie. Într-o astfel de situaţie ne vor fi obligatoriu necesare câteva ore bune pentru a uda doar o mică parte a grădinii, aşteptând ridicol de răbdători fiecare picătură. La fel, dacă spre exemplu conducta noastră va avea un diametru mult prea mare, atunci nu vom face decât să asistăm neputincioşi la formarea încă de la început a unor băltoace fără nici o utilitate practică, iar acestea în plus ne vor putea distruge (prin excesul de apă) aproape toate plantele din grădină. Prin urmare, extinzând această analogie la cazul celor cinci canale senzoriale (organe de simt) şi a celor cinci organe de acţiune ne putem da seama că neutilizarea unui anumit canal subtil poate reduce considerabil capacitatea minţii de a se manifesta prin intermediul acelei căi, tot astfel cum utilizarea excesivă a unui anumit canal subtil (dintre cele cinci enumerate) poate determina excesiva dilatare a lui, suprasaturând (în EXCES!) acel simţ, astfel încât mintea nu va mai putea ajunge la aceeaşi stare de armonie care ar fi putut rezulta prin utilizarea echilibrată a acestuia. În concluzie, neutilizarea, utilizarea rară sau folosirea neintegrată excesivă şi chiar abuzul în ceea ce priveşte una dintre cele cinci căi senzoriale sau una dintre cele cinci căi de acţiune sunt privite atât în AYURVEDA cât şi în YOGA ca fiind fiecare în parte una dintre principalele cauze ale bolilor şi dezechilibrelor de tot felul de care poate suferi fiinţa umană. Dintre multitudinea de factori care influenţează în mod decisiv "dilatarea" şi "contracţia" canalelor subtile senzoriale, cei mai importanţi sunt pentru fiinţa umană gusturile şi emoţiile corespunzătoare care le sunt asociate acestora. În AYURVEDA, aşa cum am arătat, termenul sanscrit RASA are un dublu sens. El este utilizat atât pentru a ne referi la gusturi (aşa cum le percepem ca senzaţii cu ajutorul limbii) cât şi pentru a ne referi la diferitele tipuri de modificări ale minţii numite în general emoţii. Din acest motiv, chiar această suprapunere terminologică ce aparţine limbii sanscrite vine să sugereze faptul că gusturile şi emoţiile reprezintă de fapt forţe subtile identice (TATTVA-e) acţionând însă în diferite planuri ale manifestării (în particular, atunci când este vorba de o anumită fiinţă umană, la diferite niveluri ale MICROCOSMOSULUI său individual). Prin 85 urmare, putem spune că gustul este pentru corpul fizic

tocmai ceea ce emoţia este pentru minte. Orice emoţie distinctă (orice stare specifică a minţii) ce predomină la un anumit moment dat în minte (determinând instantaneu o anumită stare de rezonanţă cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS) va tinde să producă la nivelul corpului fizic o manifestare a gustului care-i este corespunzător, tot astfel cum asimilarea în fiinţă (prin ingerare) a unui anumit gust (ce provine de la un anumit aliment sau băutură) va tinde să producă fulgerător în minte o stare ce va da naştere unei emoţii care îi va corespunde. Această relaţie de reciprocitate între acţiunile şi efectele gusturilor şi respectiv ale emoţiilor lor corespunzătoare probează încă o dată faptul că atât gusturile cât şi emoţiile care le sunt asociate reprezintă în realitate expresii ale aceloraşi forţe subtile (ce există în MACROCOSMOS) manifestate distinct, în funcţie de nivelul la care acţionează sau la care, cu alte cuvinte, sunt în mod predominant percepute. Fiind totdeauna aceleaşi, acestea sunt tocmai energiile subtile (TATTVA-e combinate câte două în cazul FIECĂRUI gust) corespunzătoare gusturilor. = VA URMA =

AN VI C 17 YOGA ŞI AYURVEDA GUSTURILE ŞI EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND (CELE CINCI TATTVA-E DE BAZĂ ÎN ACŢIUNE) (continuare la cursul nr. 16 An VI) Energiile subtile (care rezultă prin combinarea TATTVA-lor câte două în cazul fiecărui gust) corespunzătoare gusturilor determină (sau cu alte cuvinte CATALIZEAZĂ) apariţia şi persistenţa anumitor stări precise la nivelul minţii (MENTALULUI), pe care ulterior fiinţele umane le resimt din punct de vedere psihic sub formă de emoţii. 1. Aspectele pozitive, benefice, elevate, armonioase şi divine ce corespund prezenţei într-o anumită proporţie adecvată în structura individuală a acelei fiinţe umane a energiei subtile (rezultante prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) corespunzătoare unui anumit gust (proporţie ce reflectă în acelaşi timp şi starea de echilibru între cele şase tipuri de energii) reprezintă în realitate rezultatul rafinării şi purificării respectivei structuri, iar această stare este aceea care permite manifestarea aspectului armonios (SATTVA) al acelei energii subtile. 2. Pe de altă parte, simpla predominanţă în fiinţă a uneia dintre aceste şase energii subtile corespunzătoare gusturilor reflectă cel mai adesea situaţia comună, frecvent întâlnită, a acelor fiinţe umane care îşi păstrează pentru mult timp predispoziţia lor nativă fără să urmărească să o echilibreze. Chiar dacă în această situaţie o astfel de fiinţă umană conştientizează acele energii subtile corespunzătoare unor anumite gusturi (care sunt predominante în cazul ei) cu toate acestea ea nu urmăreşte încă să se angreneze în vederea elevării lor, menţinându-se preponderent într-o manifestare realizată pe orizontală (RAJAS). 3. În situaţia în care respectiva fiinţă umană nu are încă nivelul spiritual care să-i permită accesul la o stare de inteligenţă naturală (stare ce exprimă întotdeauna tendinţa superioară naturală către echilibru la toate nivelurile fiinţei) atunci ea se poate afla în situaţia de a nu mai avea acelaşi control asupra energiilor subtile corespunzătoare gusturilor care sunt predominante în cazul ei. Datorită acestei situaţii ea se va 86

putea lăsa condusă (va putea fi chiar antrenată să regreseze) de tendinţa inerţială (TAMAS), iar aceasta va avea drept consecinţă amplificarea necontrolată, excesivă a acelor energii subtile predominante în structura ei, aspect ce o va conduce la un moment dat către confruntarea ei cu aspecte negative sau dizarmonioase ce nu vor întârzia să apară. Prin urmare, combinarea ce se realizează în interiorul MICROCOSMOSULUI unei anumite fiinţe umane a celor trei tendinţe fundamentale ale Naturii (cele 3 GUNA-e: SATTVA, RAJAS şi TAMAS) cu fiecare dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care gusturi evidenţiază combinarea în cazul fiecărui gust a câte două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) are drept consecinţă firească apariţia, persistenţa şi manifestarea pregnantă a unei anumite stări lăuntrice la nivel mental. În concluzie, putem spune că pentru fiecare gust (care rezultă prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) vom avea în mod corespunzător anumite aspecte benefice, pozitive (SATTVA), anumite aspecte comune, destul de frecvent întâlnite (RAJAS), precum şi anumite aspecte rele, dăunătoare, negative (TAMAS), ce rezultă în urma amplificării necontrolate, excesive a acelei energii subtile rezultante în structură. ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI DULCE CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA) În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului DULCE conferă o stare pregnantă de mulţumire şi de satisfacţie. Practica consecventă şi sistematică a lui SANTOSHA (una dintre cele cinci NIYAMA care sunt cunoscute în practica YOGA) face posibilă (prin REZONANŢĂ directă cu respectiva energie subtilă rezultantă) amplificarea şi rafinarea acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului DULCE, determinând în fiinţa umană amplificarea gradată a stării oceanice de fericire şi mulţumire fără obiect. Însăşi starea de iubire care în aspectele ei înalte şi necondiţionate este o sublimă împlinire a fiinţei umane (datorită stării de rezonanţă cu energia divină integratoare în tot şi în toate care în realitate este energia IUBIRII lui DUMNEZEU) reprezintă cea mai elevată formă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului dulce. De asemenea, sentimentul de împlinire ce apare în urma realizării cu succes a oricărui lucru binefăcător ce a fost dus până la bun sfârşit (fiind astfel "încununat de succes") conferă fiinţei umane acel tainic gust dulce al succesului. Atunci când energia subtilă (armonios sublimată) rezultantă corespunzătoare gustului dulce este predominantă într-o anumită fiinţă umană, noi o vom privi aproape spontan (chiar fără să ştim care este cauza tainică) cu admiraţie şi încântare şi ne vom exprima fermecaţi admiraţia prin cuvintele: „ce dulce eşti!”. În situaţia în care această energie subtilă rezultantă ce corespunde gustului DULCE nu este suficient de bine rafinată (sublimată în mod armonios), ea determină în fiinţă o stare de îndestulare, de saţietate de confort şi de cele mai multe ori ea este cauza ataşamentului generator de suferinţă faţă de lucruri sau fiinţe. În cazul amplificării în exces a acestei energii subtile rezultante a gustului dulce (care nu va fi urmată de sublimarea sa armonioasă) pot să apară aspecte pregnant negative de genul suficienţei, automulţumirii, complacerii, opacităţii sau a lipsei de sensibilitate faţă de cei din jur, care adeseori este însoţită şi de o stare de zăpăceală şi disipare constantă. ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ACRU CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA) În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ACRU conferă capacitatea de a discerne ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat pentru atingerea unui anumit ţel spiritual. Discernământul, claritatea şi concizia sunt stări ce exprimă rafinarea, sublimarea în mod armonios a energiei subtile corespunzătoare gustului acru. În general, energiei subtile corespunzătoare gustului acru îi este asociată tendinţa constantă către exteriorizare şi permanentă căutare 87

în exterior a lucrurilor noi pe care apoi urmărim să le posedăm. Prin rafinare (sublimare armonioasă), această tendinţă comună se poate transforma în aspiraţie spirituală precis focalizată asupra unor aspecte înalte, sublime, divine pe care urmărim constant să le asimilăm. Energia subtilă corespunzătoare gustului acru cauzează o atitudine prin care orice lucru fenomen sau fiinţă (orice obiect al dorinţei) este evaluat cu scopul de a stabili în ce măsură acesta poate satisface diferitele aspiraţii sau dorinţe. O astfel de atitudine va conduce indubitabil către amplificarea SELECTIVĂ şi CONTINUĂ a ACELORAŞI tipuri de aspiraţii sau dorinţe. Această orientare precisă către un anumit spectru bine definit de preferinţe poate determina în cazul rafinării, sublimării armonioase a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru o stare de precisă focalizare asupra unui anumit ţel, iar în caz contrar ea poate conduce destul de repede la amplificarea dorinţei de a poseda fie lucruri, fie stări sau chiar fiinţe. Amplificarea excesivă şi necontrolată a acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru poate determina în scurt timp instaurarea unei stări intense de gelozie sau de invidie. Tocmai de aceea, atunci când ne confruntăm cu o fiinţă umană care este stăpânită de un astfel de sentiment chinuitor vom spune aproape spontan că „este cam acră”. Acest sentiment negativ (gelozia) poate ajunge (în cazul complacerii şi tolerării sale în fiinţă) să se manifeste de cele mai multe ori sub forma unor dese critici aspre (mai mereu nejustificate) sau chiar sub forma condamnări prompte şi vădit pripite a acelui lucru, a acelei stări sau a acelei fiinţe care constituie obiectul iniţial care a dus la amplificarea excesivă şi necontrolată a dorinţei. O astfel de atitudine este ilustrată în mod semnificativ şi foarte precis de zicala populară: „Vulpea când nu ajunge la struguri zice că sunt acri”. ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI SĂRAT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA) În mod normal, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină o stare pregnantă de însufleţire, de participare energică şi plină de interes în tot ceea ce clipă de clipă ne oferă viaţa. Spre deosebire de atitudinea mentală generată de predominanţa în fiinţă a energiei subtile rezultante corespunzătoare gustului acru (care face ca mintea să se orienteze asupra unui ANUMIT obiect (obiectul dorinţei)), energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină creşterea GLOBALĂ a interesului faţă de trăirea plenară şi intensă a oricăror experienţe. Prin urmare, în aspectul său pozitiv, armonios şi echilibrant, energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat conferă, printre altele, capacitatea de a trăi intens şi plenar orice fel de stare spirituală autentică, şi prin aceasta ea determină o stare de "participare" ce oferă savoare vieţii, întocmai precum „sarea în bucate”. În limba sanscrită, gustul sărat este numit SAKVA RASA sau, cu alte cuvinte, "cel ce conţine toate celelalte gusturi", deoarece acest gust (SĂRAT) are acţiunea de a spori în mod egal toate senzaţiile corespunzătoare celorlalte gusturi, simultan cu amplificarea proporţională a apetitului general al fiinţei umane. Tocmai de aceea, tradiţia populară consideră, deloc întâmplător, sarea ca fiind nu numai o substanţă indispensabilă în orice gospodărie ci şi ca pe ceva unanim binefăcător. Un oaspete bine primit este cel căruia în mod tradiţional i se oferă "pâine şi sare". Această atitudine de totală deschidere exprimă precis tocmai această realitate subtilă a completitudinii, a prezenţei tuturor nuanţelor sufleteşti, simbolizate aici prin gustul sărat, care reprezintă o expresie a tuturor celorlalte gusturi. Prin urmare, tot astfel cum gustul sărat conţine şi amplifică toate celelalte gusturi, la fel şi energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat face posibilă trezirea unui interes general faţă de viaţă, situaţie în care fiecare aspect care apare spontan este experimentat cu maximă intensitate şi participare. Atunci însă când o astfel de atitudine este în mod necontrolat şi excesiv amplificată, în fiinţă, ea poate conduce rapid către hedonism, către o lipsă de măsură şi către o pronunţată stare de autoindulgentă în ceea ce priveşte orice fel de senzaţie de plăcere 88 fizică ce poate fi experimentată (DOAR DE DRAGUL

PLĂCERII) în acest corp. (HEDONISM (provine de la cuvântul grecesc "HEDONE" = plăcere) = este o concepţie larg răspândită care întemeiază MORALA, doar pe înclinaţia „naturală” a omului de a urmări cât mai des plăcerea, sub toate formele ei, şi de a evita suferinţa. Hedonismul consideră plăcerea umană individuală variată şi cât mai intensă ca fiind adevăratul motiv, ţelul ultim şi principalul criteriu al acţiunii umane. Identificând în mod eronat FERICIREA doar cu plăcerea care nu este SUBLIMATĂ (fiind trăită fără rafinare doar de dragul plăcerii), hedonismul împinge fiinţa umană către un exacerbat EGOISM). Acţionând mai mereu astfel şi neurmărind niciodată rafinarea (sublimarea armonioasă) a acestor energii subtile "BRUTE", se vor amplifica excesiv dorinţele necontrolate (poftele) de orice fel precum şi dorinţa intensă care atunci subjugă (fiinţa umană în cauză) făcând-o să experimenteze (haotic, neselectiv şi neintegrat) noi şi noi senzaţii prin intermediul simţurilor fizice. Aceasta este situaţia întâlnită de cele mai multe ori în cazul marinarilor care, la întoarcerea pe uscat după o îndelungată călătorie pe mare, vor fi cel mai adesea animaţi de o dorinţa extrem de mare de a trai intens orice fel de experienţă senzorială, cel mai adesea animalic şi într-un mod necontrolat. În concluzie, putem spune că amplificarea excesivă în fiinţă a energiei subtile corespunzătoare gustului sărat (care nu este deloc însoţită de o sublimare armonioasă a acestei energii "BRUTE") conduce în general rapid către o amplificare proporţională a lăcomiei şi a pasiunii înlănţuitoare. ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI PICANT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) Prezenţa în fiinţa umană a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant determină în general o atitudine pregnantă către exteriorizare constantă, către extrovertire. În plus, în aspectele sale pozitive, armonioase şi benefice ea conferă curaj, ardoare în aspiraţie şi de asemenea face să apară puterea de pătrundere mentală (Inteligenţa practică). Tendinţa spontană şi constantă la multe fiinţe umane către căutarea şi utilizarea stimulentelor şi excitantelor de orice fel şi mai ales dorinţa frenetică pentru orice este foarte intens este de asemenea consecinţa predominanţei acestei energii subtile rezultante în aura fiinţei umane. În cazul amplificări necontrolate, în exces a energiei subtile rezultante a gustului picant pot să apară rapid stări de suprastimulare, hiperexcitabilitate ce pot da naştere prin cumulare unor stări de iritabilitate, nelinişte fără motiv şi fără obiect ce se pot manifesta în final ca stări din ce în ce mai dese de furie şi de mânie. Nu este deloc întâmplător că adeseori mâncarea pe care o pregătim după o zi în care am fost extrem de supăraţi sau chiar ne am confruntat cu altcineva (acceptând să REZONĂM pe aceeaşi „lungime de undă”) într-o anumită dispută aprinsă, are atunci un gust predominant picant, chiar dacă noi nu am utilizat absolut deloc nici un condiment FIZIC atunci când am pregătit-o. Gustul acesta (APARENT MISTERIOS pe care îl vom remarca în respectiva mâncare) se datorează în realitate doar amplificării în structura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant care a apărut în aura noastră în urma unor evenimente în care noi am avut stări mentale de genul mâniei sau supărării intense (aceste energii subtile rezultante au impregnat astfel prin "iradierea" cu energiile rezultante mâncarea făcând-o să aibă un gust PICANT). Predominanţa energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant este de asemenea responsabilă pentru vorbirea impulsivă şi ascuţită şi pentru limbajul predominant sarcastic şi înţepător. ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI AMAR CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI AKASHA TATTVA (VISHUDDHA CHAKRA) CU VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) Energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului amar are, atât în cadrul sistemului YOGA cât şi în AYURVEDA o importanţă deosebită. În aspectul său echilibrant, armonios şi benefic ea este aceea care 89

atunci când este bine dozată în fiinţă conferă spontan o stare pregnantă de detaşare faţă de tot ceea ce este iluzoriu şi efemer, prin transcenderea gradată a tuturor aspectelor care ajung să se opună evoluţiei noastre spirituale. Prezenţa în fiinţă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar, cauzează în anumite situaţii de stagnare spirituală un sentiment copleşitor de insatisfacţie, care va produce aproape imediat dorinţa de schimbare în mai bine, făcând posibilă REORIENTAREA benefică. De fiecare dată când suntem "obligaţi să înghiţim o pilulă amară'' (sau, cu alte cuvinte, atunci când ne confruntăm cu o situaţie care nu mai corespunde aproape deloc reprezentării interioare pe care ne-am făcut-o până în acel moment asupra realităţii), energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este aceea care împrăştie prompt starea acum evident penibilă de iluzie şi amăgire, forţându-ne prin intermediul unei creatoare DEZAMĂGIRI să facem faţă realităţii aşa cum este ea de fapt. Tocmai de aceea starea pregnantă de dezamăgire este una dintre consecinţele prezenţei în fiinţă a acestei energii subtile rezultante, în realitate, privind ceea ce există atunci din punct de vedere spiritual, starea de "din amăgiri nu este altceva decât o stare elevată şi profund creatoare în care noi renunţăm (aşa cum ar fi trebuit să o facem demult) la "autoamăgire". În general, adeseori noi ne lăsăm amăgiţi atunci când (proiectându-ne conştiinţa prin intermediul canalelor corespunzătoare simţurilor) continuăm să experimentăm realitatea iluzorie a lumii (MAYA) uitând aproape complet de originea noastră divină - Sinele Suprem (ATMAN). În acest sens, aspectul cel mai înalt, divin pe care îl implică energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este acela că, atunci când aceasta este prezentă într-o proporţie armonioasă în structura individuală, ea tinde să readucă fiinţa umană către acea realitate divină, esenţială care reprezintă adevărata natură a fiecăruia dintre noi, Sinele Suprem (ATMAN). Astfel sunt rapid risipite şi anihilate (prin dezamăgire sau deziluzie) toate acele stări în care conştiinţa noastră mai este încă "prinsă" (înlănţuită) în manifestare (MAYA). Detaşarea spontană ce survine faţă de aceste stări este însoţită cel mai adesea în cazul fiinţei umane ignorante de apariţia şi amplificarea unor stări de dezamăgire, deziluzie sau mâhnire, toate acestea fiind în realitate doar expresii ale prezenţei din abundenţă în aura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar. În cazul amplificării necontrolate a acestei energii subtile rezultante (care nu este urmată de SUBLIMAREA sa armonioasă în straturile subtile ale fiinţei) ea poate conduce fiinţa umană în cauză către diferite stări accentuate de frustrare. Prea multe decepţii sau dezamăgiri pot conduce (până la urmă dacă nu sunt în mod armonios sublimate) inevitabil la frustrare, stare pe care o întâlnim cel mai adesea la acele fiinţe "amărâte". De altfel, este cazul să ne amintim că fiecare dintre noi am experimentat măcar o singură dată senzaţia "de a ne fi amărât" în urma căreia am putut observa că această stare a fost aproape imediat urmată de o anumită schimbare fundamentală în fiinţa noastră, probând astfel rolul transformator al acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului AMAR. De asemenea, orice fel de stare de mâhnire, durere, supărare, tristeţe, nemulţumire sau chiar situaţiile în care cineva „dă de bucluc” reprezintă tot atâtea stări ce corespund excesului energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar (care nu au fost sublimate în mod armonios în fiinţa noastră). ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ASTRINGENT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA) Energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent este aceea care are în general ca efect apariţia unor stări mentale opuse celor care apar în cazul prezenţei energiei subtile rezultante care este asociată gustului picant, în aspectul sau pozitiv, armonios, benefic şi echilibrant energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent determină în fiinţă o stare pregnantă de interiorizare elevată ce rezultă prin evitarea spontană şi chiar prin opoziţia fermă faţă de orice fel de excitante şi stimulente. 90

În acest fel se poate spune că această energie subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ASTRINGENT este aceea care, atunci când este bine dozată, face posibilă PRATYAHARA (retragerea către interior a simţurilor de la obiectele lor) favorizând astfel apariţia şi persistenţa unei stări accentuate de introspecţie. Fiecare aspirant la starea de desăvârşire pe care o face cu putinţă angrenarea consecventă şi menţinerea pe o cale spirituală cunoaşte faptul că pentru a realiza PRATYAHARA (retragerea completă a minţii de la obiectele simţurilor) este stringent necesară prezenţa simultană a unei stări ample şi profunde care trebuie să includă în acelaşi timp calm, mulţumire, claritate şi detaşare. Având în vedere acest aspect ne putem da cu uşurinţă seama că toate aceste stări enumerate mai sus reprezintă de fapt aspectele pozitive ale energiilor subtile rezultante ale gusturilor pe care le-am menţionat până acum. Tocmai de aceea, orice stare spirituală elevată implică existenţa unui raport armonios între aceste energii subtile rezultante, corespunzătoare gusturilor, astfel încât ele să fie simultan prezente în fiinţa umană şi totodată să se afle într-o stare de echilibru care să permită manifestarea din plin a acelor aspecte armonioase, pozitive care le corespund. În cazul amplificării în exces a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului astringent (care nu este deloc urmată de SUBLIMAREA ei armonioasă în celelalte planuri superioare ale fiinţei) poate atunci să apară destul de pregnant în fiinţă o tendinţă excesivă şi nenaturală către o permanentă introversiune sau izolare, care poate conduce apoi (dacă este menţinută mult timp) către apariţia şi amplificarea unei stări pregnante de insecuritate sau de anxietate, manifestându-se în situaţii extreme sub formă de teamă neîntreruptă sau frică copleşitoare. Prin urmare, nu trebuie să pierdem din vedere că energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent poate determina în cazuri extreme (atunci când nu este SUBLIMATĂ în mod armonios) o stare pregnantă de contracţie, de strângere bolnăvicioasă în sine, de "a stringenţă" aşa cum aceasta poate să apară atunci când în anumite situaţii trăim sentimentul mai mult sau mai puţin copleşitor de frică. =VA URMA =

AN VI C 18 YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 15 AN VI) SUTRA 15: Diferenţa specifică ce apare la un moment dat în procesul de succesiune (KRAMA) este de fapt cauza (HETUH) transformării (PARINAMA) (sau, cu alte cuvinte, a modificării formelor, ori a diversităţi căilor de evoluţie spirituală). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 15: Această SUTRA confirmă şi totodată explică posibilitatea evoluţiei fenomenelor şi în special evidenţiază posibilitatea evoluţiei spirituale, succesiunea temporală în cazul vieţii unei fiinţe umane obişnuite (mediocre) nu aduce transformări esenţiale decât doar la nivel fiziologic şi rareori la nivel psihic şi mental." Pentru o asemenea fiinţă umană care se complace în această stare larvară, destinul apare ca fiind ceva FATAL şi pentru ea, permanent acesta pare să acţioneze în mod implacabil. Un yoghin sau o fiinţă umană angrenată sincer şi plină de dăruire pe o cale spirituală autentică, îşi poate exercita ORICÂND liberul arbitru datorită cunoaşterii iniţiatice eficiente pe care o are la dispoziţie. Prin gramul de 91

PRACTICĂ, ştiinţa tainică de care el dispune poate ulterior să se manifeste ca o extraordinară PUTERE. Această posibilitate a sa de angrenare şi exercitare a liberului arbitru reprezintă tocmai diferenţa esenţială ce poate apărea în procesul de succesiune (KRAMA), diferenţă care automat şi fulgerător ne plasează pe o altă orbită, ca să spunem aşa, oferindu-ne totodată astfel noi valenţe importante vieţii noastre. Acesta este însuşi motorul sau cauza (HETUH) esenţială a tuturor transformărilor spirituale. În această superioară viziune, procesul obişnuit de succesiune reprezintă forţa inexorabilă oarbă a destinului. Această SUTRA ne revelează astfel MARELE SECRET că DACĂ ÎNTR-ADEVĂR VREM CU TARIE ŞI DACĂ TOTODATĂ ŞTIM CUM SĂ PROCEDĂM destinul poate fi schimbat, iar trezirea şi exercitarea tuturor puterilor paranormale (SIDDHI-uri) a căror modalitate esenţială de obţinere este descrisă în continuare, nu este posibilă decât în virtutea acestor modificări sau diferenţe ce pot fi declanşate sau controlate dinainte la VOINŢĂ în procesul obişnuit de succesiune. Diferite aplicaţii la modificările ce pot apărea în procesul de succesiune COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 16-52: Realizând fie chiar şi o singură modificare în ceea ce priveşte aspectul exterior sau subtil ori asupra timpului "sau asupra intensităţii trăirii. Întreaga secvenţă respectivă de succesiune (KRAMA) intră "prin aceasta (devenind oricând repetabilă) sub controlul fiinţei umane care este pe deplin capabilă de acest gen de concentrare mentală. Această reuşită permite astfel să fie atinsă şi exercitată oricând (la voinţă) puterea paranormală (SIDDHI) sau realizarea dorită. SUTRA 16: Realizând perfect SAMYAMA (identificare completă) (cu alte cuvinte, procesul triplu de cunoaştere ce include cele trei faze superioare ale practicii YOGA: DHARANA (concentrarea mentală), DHYANA (meditaţia profundă) şi SAMADHI (extazul unificator) asupra manifestării corelate a celor trei transformări (DHARMA PARINAMA- transformarea fizică; LAKSHANA PARINAMA - transformarea caracterului şi AVASTHA PARINAMA - transformarea stării), se atinge cu adevărat cunoaşterea paranormală atât a trecutului cât şi a viitorului. SUTRA 17: Cuvântul (SHABDA), obiectul respectiv care este desemnat de acel cuvânt (ARTHA) şi cunoaşterea totală, existentă referitoare la el (obiect) sau, cu alte cuvinte, conţinutul mental (PRATYAYA) sunt confundate (între ele), datorită suprapunerii lor în minte. Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra lor, fiind luate fiecare separat, se atinge cunoaşterea paranormală (telepatică) a limbajului tuturor fiinţelor (precum şi pătrunderea înţelesurilor tainice ale comunicării). SUTRA 18: Prin perceperea clară, conştientă şi directă a întipăririlor subconştiente specifice (SAMSKARA-e) (realizată prin efectuarea perfectă a lui SAMYAMA (identificare completă) asupra lor) se atinge cunoaşterea paranormală a (existenţelor sau) naşterilor (JATI) anterioare. SUTRA 19: (Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă)) asupra conţinutului mental (PRATYAYA) ce există într-o fiinţă umană, se atinge cunoaşterea paranormală deplină (JNANA) a stării mentale caracteristice cât şi a gândurilor şi stărilor sufleteşti ale altor persoane. Aceasta se poate realiza fulgerător indiferent dacă respectiva persoană se află lângă yoghin sau la nu contează ce distanţă de acesta. SUTRA 20: Dar, cu toate acestea, prin aceasta nu se realizează simultan şi cunoaşterea deplină a acelui factor care este în realitate suportul sau, cu alte cuvinte, cauza ce determină respectivul conţinut mental al unei alte fiinţe, deoarece (în respectiva identificare deplină (SAMYAMA) nu acesta a fost subiectul lui SAMYAMA (identificarea completă). SUTRA 21: Prin realizarea perfectă a lui SAMYAMA (identificarea completă) asupra formei (RUPA) corpului fizic (KAYA) şi prin suspendarea deplină a receptivităţii tuturor celorlalţi oameni care se află atunci în preajma sa faţă de respectiva formă (RUPA) a corpului său fizic (KAYA), atunci 92

nemaiexistând deloc un contact între ochii celorlalţi oameni şi lumina (PRAKASHA) ce este reflectată de trupul său, yoghinul poate deveni complet invizibil şi va rămâne astfel pentru ceilalţi oricât timp vrea. SUTRA 22: Prin tot ceea ce s-a enunţat (în SUTRA 21) poate fi, de asemenea, înţeles modul paranormal tainic prin care pot fi făcute să dispară chiar sunetele (fizice) şi de asemenea fiecare dintre celelalte TANMATRA-uri (mirosul, gustul şi pipăitul) (Modul de operare prin SAMYAMA (identificare completă) este asemănător însă el se exercită atunci pe rând asupra celorlalte simţuri (MIROS, GUST, PIPĂIT, AUZ)). SUTRA 23: KARMA este de două feluri: activă (cu alte cuvinte KARMA actuală care tocmai este în curs de a fii plătită sau, cu alte cuvinte, cea care tocmai este pe cale să fie consumată şi care, după cum ştim, condiţionează totodată în mod distinct toate experienţele specifice acestei vieţi, determinând atât acţiunile cât şi modul specific (în funcţie de KARMA) de a reacţiona şi fiecare dintre conjuncturile existenţiale prezente (PRARABDHA KARMA)) şi latentă (sau, cu alte cuvinte, acea KARMA care desemnează în realitate datoriile adunate sau acumulate prin acţiunile ce au fost făptuite în trecut şi care se prezintă ca fiind materializate în prezent prin aptitudini, caracter, înclinaţii etc., reprezentând în realitate KARMA neplătită încă (SANCITA KARMA)). Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra acestor două forme distincte de KARMA, se atinge cunoaşterea paranormală a (a momentului şi a cauzelor) morţii; (acesta (momentul moral) se mai poate de asemenea cunoaşte) şi după anumite semne tainice prevestitoare (ARISHTA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 23: Despre existenţa acestor semne tainice prevestitoare precum şi despre modalităţile precise de interpretare a lor, s-a vorbit în cadrul lecţiilor speciale referitoare la sistemul esoteric SVARA YOGA, atunci când a fost expus şi studiat procedeul secret tradiţional numit CHAYA UPASANA. SUTRA 24: Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra simpatiei, iubirii, bucuriei, veseliei, umilinţei, detaşării, blândeţii, calmului, bunătăţii cât şi a celorlalte tendinţe binefăcătoare, se trezesc gradat şi se amplifică extraordinar de mult în fiinţă într-un mod paranormal toate aceste puteri benefice şi orice calitate minunată la care yoghinul aspiră. COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 24: În această SUTRA, PATANJALI ne revelează un mare secret şi ne permite să realizăm că TOTUL în MACROCOSMOS este REZONANŢĂ. Iubirea, bucuria, fericirea nu sunt în realitate decât energii subtile modulate cu care yoghinul intră în rezonanţă pentru a le acumula astfel din ABUNDENŢA INFINITĂ ce există permanent în MACROCOSMOS în aura sau, cu alte cuvinte, în MICROCOSMOSUL fiinţei sale. Simpatia (MAITRI) faţă de fericire (SUKHA), compasiunea profundă (KARUNA) faţă de mizerie (DUHKA), fericirea (MUDITA) sau bucuria faţă de virtute (PUNYA) şi detaşarea (APEKSHANA) dar şi intransigenţa faţă de viciu sau perversiune (APUNYA) sunt cele patru tendinţe benefice principale pe care trebuie, înainte de toate, să le amplifice extraordinar de mult un yoghin avansat. Aceste patru tendinţe benefice pe care yoghinul trebuie să le amplifice extraordinar de mult evidenţiază şi ele marea TAINĂ A REZONANŢEI, care îi permite yoghinului să se branşeze pe frecvenţa specifică de vibraţie a fiecăreia dintre aceste energii subtile pentru a „amplifica” astfel respectiva tendinţă benefică în fiinţa sa, datorită intrării în stare de REZONANŢĂ cu Sferele infinite de energie benefică din MACROCOSMOS, care vor susţine şi vor alimenta atunci acumularea respectivelor energii subtile care corespund acestor tendinţe benefice pe care el urmăreşte să le amplifice extraordinar de mult în fiinţa sa. Prin angrenarea şi menţinerea proceselor de rezonanţă cu aceste energii subtile benefice, yoghinul va acumula din belşug în aură energiile care se vor manifesta în afara sa sub forma MINUNATELOR TENDINŢE pe care el aspiră să le amplifice extraordinar de mult. Acesta este 93 un mare secret care poate să-i ajute pe cei care îşi dau cu

adevărat seama de valoarea sa. Mulţi vor fi aceia care se vor pripi şi vor spune că l-au înţeles dar puţini sunt totuşi aceia care îl vor aplica permanent şi suficient de mult NUMAI ÎN BINE. SUTRA 25: (Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă)) asupra forţei uriaşe a unui elefant (sau chiar asupra diferitelor caracteristici care sunt vădit benefice şi profund creatoare pentru psihicul, fiinţa sau trupul yoghinului şi pe care deja le au anumite animale) este atinsă şi în scurt timp amplificată în mod paranormal de către acel yoghin forţa extraordinară pe care o are elefantul. COMENTARIU LĂMURITOR: Această SUTRA evidenţiază şi ea MAREA TAINĂ A REZONANŢEI. Identificându-se complet cu energia subtilă (sau, cu alte cuvinte intrând în REZONANŢĂ) cu focarul de putere care alimentează puterea uriaşă a elefantului, YOGHINUL trezeşte în fiinţa sa o colosală putere care va fi asemănătoare cu puterea elefantului. SUTRA 26: Cunoaşterea paranormală a celor (obiectelor) subtile, ascunse sau îndepărtate, poate fi realizată în mod paranormal prin direcţionarea sau proiecţia (NYASA) asupra lor a luminii subtile interioare care apare în fiinţa yoghinului în cazul trezirii capacităţilor sale extrasenzoriale. SUTRA 27: Cunoaşterea paranormală (prin dedublare şi proiecţie astrală) atât a lumilor de pe alte planete (alte civilizaţii extraterestre) (BHUVANA) (sau chiar a întregului Sistem Solar) cât şi a feluritelor lumi (tărâmuri) paralele ce există pe cele 7 planete ale Sistemului nostru Solar este atinsă făcând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra Soarelui (SURYA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 27: 1) Aşa cum remarcăm cu uşurinţă în această SUTRA - şi aşa cum vom observa şi mai departe acest aspect care va fi evidenţiat şi în SUTRA-ele următoare - yoghinul avansat poate cunoaşte cu uşurinţă un întreg sistem sau TOT SISTEMUL realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra elementului său central, focalizându-se în timp ce realizează SAMYAMA (identificarea completă) asupra centrului acestuia, asupra bazei sau asupra substratului ori temeliei întregului sistem. În virtutea principiilor: 1) analogiei între MACROCOSMOS şi MICROCOSMOS; 2) a rezonanţei şi 3) a corespondenţei unificatoare, fiecare parte componentă a unui anumit sistem este simultan prezentă prin reflectare sau, cu alte cuvinte, îşi are corespondenţa în fiecare dintre toate celelalte părţi ale sistemului respectiv. Înţelegând temeinic aceasta, realizăm că PERMANENT PARTEA ESTE ÎN TOT ŞI TOTUL ESTE PREZENT ÎN PARTE. Caracteristica fundamentală a elementului său a focarului central al unui sistem este faptul că în el toate proiecţiile sau, cu alte cuvinte, toate corespondenţele părţilor sistemului se află într-o stare mai activă, fiind prin urmare mai uşor de cunoscut decât în oricare dintre celelalte părţi care au inclus (reflectat) în ele tot sistemul (TOTUL). Aceleaşi observaţii sunt valabile şi pentru cazul în care un anumit element (o PARTE a) al sistemului a fost iniţial sursa întregului sistem (aşa cum este cazul Soarelui care, la origini, a fost sursa şi cauza întregului Sistam Solar). 2) Nu trebuie să pierdem din vedere că, în cazul de faţă, cuvântul "soare" din această SUTRA nu desemnează numai soarele fizic, ci el desemnează totodată şi SURYA NADI, SUSHUMNA NADI, energia subtilă solară (+) din microcosmosul fiinţei umane, etc. SUTRA 28: Realizând perfect SAMYAMA (identificarea completă) asupra Lunii (CHANDRA), se atinge cunoaşterea paranormală a poziţiei stelelor (TARA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 28: Afirmaţiile exprimate cu privire la comentariul precedent au sens dacă, în conformitate cu sensul revelat de această SUTRA, privim (considerăm) Luna nu doar ca pe un simplu satelit al Pământului ci ca fiind astrul cel mai luminos al nopţii şi totodată cel mai apropiat de noi, având, în special noaptea, din punct de vedere astrologie, cea mai puternică influenţă deci - forţa în care pot fi sesizate prin oglindire (şi apoi prin integrarea Lunii în MARELE TOT) cel mai bine celelalte planete şi stele. 94

SUTRA 29: (Realizând cu consecvenţă SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra Stelei Polare, se atinge cu adevărat cunoaşterea instantanee sesizată fără putinţă de eroare în propriul univers lăuntric (MICROCOSMOS) atât a mişcării stelelor cât şi a aspectelor tainice care apar atunci. SUTRA 30: (Realizând SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra centrului subtil secret al ombilicului (NABHI CHAKRA, care mai este cunoscut şi sub denumirea de MANIPURA CHAKRA), se realizează cunoaşterea tainică a aranjării anumitor vehicule (structuri) invizibile ale fiinţei şi astfel este înţeles modul în care influenţează acestea constituţia corpului fizic. SUTRA 31: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra focarului subtil ce există în zona scobiturii gâtului (KANTHA KUPA (de fapt aici este vorba de o identificare perfectă (SAMYAMA) realizată asupra centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA)) foamea şi setea sunt îndepărtate (deoarece atunci yoghinul se branşează (intră de fapt în rezonanţă) prin intermediul acestui centru subtil de forţă (VISHUDDHA CHAKRA) cu anumite energii subtile hrănitoare şi regenerante din MACROCOSMOS care îi permit să nu se mai hrănească deloc sau aproape deloc cu hrană fizică). SUTRA 32: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra lui KURMA- NADI (este vorba aici despre un important canal subtil de forţă (NADI prin care este vehiculată o anumită energie subtilă din MACROCOSMOS şi care se află în corpul subtil, fiind situat în plan subtil undeva dedesubtul scobiturii gâtului, fiind în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA)) se realizează stabilitatea (nemişcarea perfectă (atât mentală cât şi fizică). SUTRA 33: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra luminii subtile tainice ALB STRĂLUCITOARE ce apare la un moment dat în plan subtil undeva deasupra creştetului (este fără îndoială vorba despre SAHASRARA) capului se realizează atât contactul spiritual telepatic cât şi viziunea celor cu adevărat desăvârşiţi din punct de vedere spiritual (SIDDHA) (Ajungând la această treaptă de desăvârşire prin trezirea Centrului Suprem de forţă SAHASRARA, yoghinului îi este cu putinţă să beneficieze atât de ajutorul subtil cât şi de inspiraţia acestor spirite care deja au atins starea de înţelepciune). SUTRA 34: Sau, tot astfel (prin acelaşi gen de SAMYAMA (identificare perfectă) realizată gradat asupra luminii ALB STRĂLUCITOARE ce este percepută deasupra creştetului capului dar în plan subtil acolo unde se află Centrul Suprem de forţă SAHASRARA), întreaga cunoaştere spirituală poate fi realizată în scurt timp prin intuiţie (PRATIBHA). SUTRA 35: (Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă)) asupra centrului secundar de forţă al inimii (HRIDAYA (de fapt este vorba de centrul secundar de forţă HRID CHAKRA care se găseşte în plan subtil sub furca sternală)) se realizează cunoaşterea paranormală-telepatică a stării intime a minţii (CHITTA) (atât în cazul său cât şi în cazul minţii (CHITTA) celorlalte fiinţe umane). SUTRA 36: SATTVA (sau, cu alte cuvinte, sursa obiectivitătii care face să fie cunoscută în mod lucid şi detaşat PRAKRITI (Natura)) şi PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, altfel spus, ATMAN) sunt absolut distincte unul de celălalt. Experienţa (obiectivă sau subiectivă) este totdeauna dată de acel conţinut mental în care încă nu există distincţia dintre cele două (PRAKRITI şi PURUSHA), deoarece SATTVA (cu alte cuvinte, acest aspect elevat al lui PRAKRITI) există prin şi pentru un altul (PURUSHA). Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra a ceea ce există prin şi pentru el însuşi se realizează cu adevărat cunoaşterea lui PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, altfel spus, ATMAN) ca fiind absolut distinct. SUTRA 37: De aici (sau, cu alte cuvinte, prin cunoaşterea cu adevărat a lui PURUSHA (PURUL SPIRIT NEMURITOR sau, cu alte cuvinte, ATIVLAN) (PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea intuitivă paranormală (PRATIBHA) a auzului, pipăitului, văzului, gustului şi mirosului care, după aceea, poate fi 95

exercitată atât pentru percepţia paranormală a diferitelor aspecte ale lumii fizice cât şi pentru cunoaşterea paranormală a realităţilor tainice ale lumilor invizibile (din universul astral). = VA URMA = INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE (continuare la cursul nr. 15 AN VI) PLANUL ASTRAL Până acum, am prezentat, la modul general, manifestările cauzale de cele 5 TATTVA-e de bază la nivelul corpului (vehiculului) bioenergetic (PRANAMAYA KOSHA) care, după cum ştim, se află în strânsă legătură cu corpul fizic al fiinţei umane şi am putut de asemenea să înţelegem modul în care orice fenomen fiziologic este influenţat şi guvernat în mod specific ele către cele 5 TATTVA-e principale. În continuare, vom descrie acum pe scurt, în lumina sistemului SVARA YOGA, principalele fenomene subtile care sunt intim legate de cel de-al treilea corp (înveliş) al fiinţei umane, corpul (VEHICULUL) astral (MANOMAYA KOSHA), pentru a putea sa înţelegem cât mai clar modul simetric şi universal în care cele 5 TATTVA-e de bază, a căror manifestare o trecem acum în revistă pe "octava astrală" a creaţiei, fac posibilă formarea şi dinamizarea planului astral sau, cu alte cuvinte, a universului astral. La nivel universal, materia subtilă astrală se află în strânsă legătură cu inteligenţa divină, cosmică (MANU), care generează şi structurează planul (universul) astral, formând diversele centre-focar specifice ale acestuia, întocmai aşa cum materia PRANA-ică are drept centre sau focare cosmice stelele. În viziunea sistemului SVARA YOGA, stelele se rotesc în jurul acestor centri subtili astrali (MANU-şi) împreună cu planetele lor şi totodată laolaltă cu oceanul lor propriu de PRANA. Aceste configuraţii dau apoi naştere diferitelor lumi (planuri) paralele (LOKA- suri) care, după cum ştim, sunt precis ierarhizate în funcţie de frecvenţe lor proprie de vibraţie predominantă! Tradiţional vorbind, aceste LOKA-suri (lumi paralele despre care vorbesc adeseori parapsihologii), sunt descrise adeseori ca fiind 7 la număr şi ele au fost enumerate chiar şi de înţeleptul yoghin VYASA în comentariul său faimos asupra SUTRA-elor YOGA ale lui PATĂNJALI. Astfel, în aforismul 26 din capitolul III al YOGA SUTRA-elor lui PATANJALI se afirmă: "Prin fixare mentală fermă şi continuă şi prin meditaţie profundă, urmată de o identificare perfectă (SAMYAMA) focalizată asupra Soarelui, se realizează cunoaşterea tainică esenţială a planului fizic care atunci este descoperit ca fiind reflectat în propriul nostru univers lăuntric (MICROCOSMOS)". În comentariul său, înţeleptul VYASA adaugă: "După cum se ştie, există 7 LOKA-suri (sfere (lumi) paralele de existenţă): 1) BHUR LOKA (Sfera tainică a Pământului), care se întinde până la muntele MERU ("axa" enigmatică a lumii); 2) ANTARIKSHA LOKA, ce se întinde de la vârful muntelui MERU până la Steaua Polară (DHRUVA). Această sferă (LOKA) conţine toate planetele şi, de asemenea, toate domiciliile lunare (NAKSHATRA) [aici este vorba de toate constelaţiile care se pot vedea de pe Pământ cât şi de Lună împreună cu toate aspectele sale ciclice care apar în timpul rotaţiei sale siderale. În astrologia indiană se ştie ca există 27 (în unele texte chiar 28) de "case" lunare, NAKSHATRA-e, faţă de numai 12 "case" solare care sunt cele 12 zodii] precum şi toate celelalte stele; 96

3) SVAR LOKA. Sfera subtilă care începe imediat de acolo de unde se sfârşeşte ANTARIKSHA LOKA Această sferă (LOKA) are 5 subdiviziuni (5 "SUBLUMI") şi este tradiţional considerată ca fiind lumea (TĂRÂMUL) lui INDRA (conducătorul pantheonului VEDIC care este unanim privit ca o Mare Putere spirituală a lui DUMNEZEU care face să apară în fiinţa umană ILUMINAREA LĂUNTRICĂ); 4) MAHAR LOKA este sfera subtilă consacrată lui PRAJAPATI (omul MACROCOSMIC); 5) JANA LOKA este sfera subtilă consacrată lui BRAHMA (Creatorul); 6) TAPAR LOKA este sfera subtilă consacrată de asemenea lui BRAHMA; 7) SATYA LOKA este sfera subtilă cea mai înaltă care este consacrată tot lui BRAHMA." = VA URMA =

97

AN VI C 19

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA - CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL (continuare la cursul nr. 18 AN VI) Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA Compoziţia materiei astrale este, într-o oarecare măsură asemănătoare materiei eterice (PRANA). În lumina sistemului SVARA YOGA se consideră că, de fapt, corpul astral este la rândul său alcătuit în întregime prin combinarea celor 5 TATTVA-e fundamentale, care se manifestă însă la acest nivel prezentând un grad mai mare de subtilitate. Este însă evident că această stare de subtilitate crescută conferă TATTVA-elor funcţii diferite. Astfel, aşa cum PRANAMAYA KOSHA (corpul eteric) are în structura sa 5 manifestări principale specifice (PRANA VAYU, APANA VAYU, SAMANA VAYU, UDANA VAYU şi VYANA VAYU), şi corpul astral, la rândul său, prezintă tot 5 funcţii esenţiale, care sunt definite succint în felul următor de PATANJALI în "YOGA SUTRAS" (ele fiind ulterior acceptate şi de înţeleptul VYASA în comentariul său faimos la tratatul "YOGA SUTRAS" al lui PATANJALI): 1) Mijloacele de cunoaştere (PRAMANA); 2) Cunoaşterea eronată (greşită) (VIPARYAYA): 3) Imaginaţia complexă sau conceptualizarea (VIKALPA); 4) Somnul (NIDRA); 5) Memoria (SMRITI). Toate manifestările corpului astral se înscriu într-una sau într-alta dintre aceste 5 aspecte care sunt principale. Astfel, PRAMANA sau, cu alte cuvinte, modalităţile valabile de cunoaştere pot fi: a) Percepţia (PRATYAKSHA); b) Inferenţa (ANUMANA); Autoritatea anumitor persoane în mod autentic competente sau a unor scrieri adevărate şi valoroase care sunt revelatoare (AGAMA). La rândul său, VIPARYAYA (cunoaşterea eronată), cuprinde: a) Ignoranţa (AVIDYA); b) Egoismul (ASMITA); c) Ataşamentul (RAGA); d) Repulsia sau ura (DVESHA): e) Instinctul de conservare (ABHINIVESHA). Celelalte 3 manifestări ale corpului astral (VIKALPA (imaginaţia complexă), NIDRA (somnul) şi SMRITI (memoria)) nu au subdiviziuni atât de precis definite. Vom arăta în continuare, în lumina sistemului SVARA YOGA că aproape toate modificările mentalului obişnuit (MANAS) nu sunt altceva decât diferite forme de mişcare TATTVA-ică care se manifestă, prin intermediul unor distincte procese de REZONANŢĂ, în lumea sau universul astral. 1. CUNOAŞTEREA VALABILĂ (PRANAMA)

98

GLOSAR PRANAMA înseamnă, în limba română, "măsură", "standard", "etalon". În YOGA clasică, PRAMANA înseamnă "CUNOAŞTEREA VALABILĂ" sau, cu alte cuvinte, defineşte o cunoaştere motivată (solidă) şi irefutabilă (care nu poate fi respinsă şi care este ABSOLUT CONVINGĂTOARE). Ca şi alte scări spirituale autentice, YOGA nu evită să se ocupe de importantul aspect filosofic al posibilităţilor şi scopului cunoaşterii; Privind lucrurile din acest punct de vedere, înţeleptul PATANJALI recunoaşte trei surse (izvoare) ale CUNOAŞTERII VALABILE şi anume: PERCEPŢIA (PRATIAKSHA), INFERENŢA (ANUMANA) şi MĂRTURIA COMPETENTĂ (AGAMA). Cuvântul sanscrit PRAMANA (cunoaşterea valabilă, în general, sau mijloacele de cunoaştere, în particular) derivă din două rădăcini verbale sanscrite: atributivul "MA" şi derivativul "ANA", la care se adaugă prefixul "PRA". Sensul esenţial al rădăcinii verbale "MA" este "a se mişca", "a se deplasa" şi, de asemenea, "a măsura". Prefixul "PRA" aduce ideea de plenitudine, fiind legat de radicalul "PRI" (a umple). Ceea ce se mişcă deci cu precizie în sus sau în jos, la aceeaşi înălţime cu obiectul de cunoscut, este PRAMANA (cunoaşterea valabilă) a acelui obiect (fiinţa sau fenomen). Devenind PRAMANA ("măsură" identică) care este necesară unui alt aspect, primul, aspect (subiectul cunoscător) dobândeşte astfel (graţie proceselor complexe de rezonanţă care survin atunci), anumite calităţi (specifice obiectului cunoaşterii), pe care el nu le avea înainte. Acest efect este realizat întotdeauna printr-o modificare corespunzătoare de stare a subiectului cunoscător, deoarece cunoaşterea care rezultă provoacă instantaneu un anumit gen de mişcare (vibraţie sau REZONANŢĂ), pentru că întotdeauna mişcarea (vibraţia) care face posibilă REZONANŢA (în cel care cunoaşte) este cea care provoacă orice modificare de stare. Aceasta este deci semnificaţia ascunsă a termenului PRAMANA (cunoaştere valabilă), aplicat unei funcţii distincte a corpului astral. Prin urmare, PRAMANA (cunoaşterea valabilă) reprezintă o SUI GENERIS mişcare (vibraţie sau, cu alte cuvinte, un proces de rezonanţă) TATTVA-ică particulară a corpului astral, ce are imediat ca efect punerea sau, cu alte cuvinte, BRANŞAREA (acordarea) corpului astral şi a minţii (MANAS) într-o anumită stare de vibraţie (REZONANŢĂ) cât mai asemănătoare cu obiectul ales al cunoaşterii noastre. Prin urmare, corpul sau vehiculul nostru astral poate astfel suporta tot atâtea modificări specifice de stare câte sunt capabile să-i imprime (prin inducerea unor procese de REZONANŢĂ) TATTVA-ele astrale exterioare. După cum se ştie, aceste modificări au fost clasificate de înţeleptul PATANJALI în 3 categorii generale: a) Percepţia directă (PRATYAKSHA) GLOSAR PRATYAKSHA = percepţie. În traducere literală înseamnă "a avea (ceva) în faţa ochilor (AKSHA)". În YOGA tradiţională, PRATYAKSHA (percepţia) reprezintă unul dintre cele trei mijloace ale cunoaşterii adevărate (PRAMANA), celelalte două fiind inferenţa (ANUMANA) şi tradiţia autentică (AGAMA). MAHABHARATA (XII, 21 1.26), care după cum se ştie este o scriere epică hindusă reprezentativă pentru perioada de dinaintea fundamentării sistemului YOGA clasic al lui PATANJALI, afirmă că percepţia (PRATYAKSHA) constituie baza altor două modalităţi epistemologice de cunoaştere. În altă parte (XII, 289.7), în aceeaşi lucrare, termenul de PRATYAKSHA (percepţie) este folosit pentru a scoate mai mult în evidenţă contrastul dintre YOGA şi tradiţia şcolii filosofice SAMKHYA care este caracterizată ca bazându-se pe afirmaţiile asupra cunoaşterii făcute în diferitele texte considerate a fi cu autoritate (SHASTRA-VINISHCHAYA) şi, din această cauză, ea (SAMKHYA) este considerată o cale mai mult teoretică. 99

PRATYAKSHA (percepţia) mai este numită şi ca cea de-a "şasea ramură" a "disciplinei spirituale cu şapte etape" (SAPTA-SADHANA) şi, în această direcţie, ea (percepţia (PRATYAKSHA) este definită în faimosul tratat YOGA GHERANDA-SAMHITA (I. 11) ca fiind percepţia intuitivă a Sinelui Suprem (ATMAN), care apare şi se amplifică gradat în urma practicii meditaţiei (DHYANA). În mod obişnuit, această percepţie sublimă şi infinit de nuanţată este numită SAKSHATKARA, pentru a scoate în evidenţă faptul că experimentarea directă a naturii noastre ULTIME esenţiale divine (ATMAN) nu reprezintă de fapt o cunoaştere fundamentală pe o percepţie senzorială, ci pe o "percepţie inefabilă, directă, pur spirituală", foarte elevată şi divină. Această schimbare de stare este totdeauna produsă de acţiunea specifică a celor 5 organe de simţ asupra corpului astral (sau, altfel spus, asupra mentalului inferior, MANAS). Cuvântul sanscrit PRATYAKSHA (percepţie directă) este compus din termenul PRATI, care înseamnă, în limba română, "reîntoarcere" şi din termenul AKSHA care înseamnă, în limba română, "putere senzorială" sau "organ de simţ". PRATYAKSHA (percepţia directă) reprezintă, deci acea categorie de vibraţii TATTVA-ice care sunt conforme cu obiectul cunoscut şi ele sunt totdeauna produse în mental (MANAS) de organele de simţ care atunci se află în contact (sau, cu alte cuvinte, în stare de REZONANŢĂ) cu obiectele lor. Aceste modificări specifice pot fi clasificate la rândul lor în 5 tipuri generale de modificări, după numărul organelor de simţ. Astfel, ochii dau fulgerător naştere, în conştiinţa noastră, vibraţiilor subtile ale lui TEJAS TATTVA; limba, pielea, urechea şi nasul generează fulgerător fiecare respectivele vibraţii subtile care sunt specifice lui APAS TATTVA (limba), VAYU TATTVA (pielea), AKASHA TATTVA (urechea) şi PRTTHIVT TATTVA (nasul). Fiecare sub-TATTVA, la rândul ei, nuanţează fiecare percepţie. Spre exemplu: TEJAS TATTVA în TEJAS TATTVA cauzează apariţia culorii roşu, PRITHIVI TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii galben, APAS TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii albargintiu, VAYU TATTVA în TEJAS TATTVA pe aceea a culorii albastru, etc. Nenumărate alte nuanţe de culori cât şi anumite culori distincte sunt produse în MANAS (mental) de gama practic nelimitată de vibraţii TATTVA-ice şi sub-TATTVA-ice compuse în mii şi mii de moduri. La nivel tactil, spre exemplu, APAS TATTVA în VAYU TATTVA conferă apariţia senzaţiei de moale, TEJAS TATTVA în VAYU TATTVA conferă apariţia senzaţiei de duritate, etc. Pe de altă parte, în plan vizual, noi ştim cu toţii că percepem nu numai culori ci şi forme. După cum am arătat anterior, fiecare formă este intim corelată cu o anumită stare de vibraţie TATTVA-ică (incluzând toate cele 5 TATTVA-e). Este deci evident că toate formele care sunt asociate materiei grosiere sunt, la rândul lor, generate de anumite vibraţii TATTVA-ice corespunzătoare. Înţelegerea acestui adevăr tainic poate fi aprofundată prin studiul modului natural de cristalizare în cazul cristalelor. Spre exemplu, se ştie că vibraţiile sub-TATTVA-ei PRITHIVI (secundar) în APAS TATTVA (principal) produc gustul dulce, cele ale sub-TATTVA-ei lui PRITHIVI TATTVA (secundar) în TEJAS TATTVA (principal) fac să apară un gust acru etc. Alte nenumărate nuanţe sau senzaţii gustative sunt, la rândul lor, provocate de combinarea unor vibraţii (rezonanţe) TATTVA-ice secundare cu cele 5 TATTVAe principale. La fel stau lucrurile şi cu modificările vocale şi olfactive; în lumina acestor cunoştinţe secrete puterii afirma acum, că aproape întreaga noastră cunoaştere perceptivă nu este altceva decât o gamă distinctă de REZONANŢE TATTVA-ice ale corpului astral care sunt provocate în general de "mesajele" specifice ce provin de la vibraţiile sau rezonanţele TATTVA-ice ale corpului eteric (PRANAMAYA KOSHA), întocmai aşa cum un instrument cu coarde foarte bine acordat începe să vibreze spontan şi 100

instantaneu atunci când o anumită vibraţie sonoră este produsă într-un alt instrument similar ce se află în imediata sa apropiere. =VA URMA= YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI (continuare la cursul nr. 18 AN VI) SUTRA 38: Toate acestea (este evident vorba despre puterile psihice paranormale SIDDHI-uri care au fost menţionate în SUTRA anterioară), dacă yoghinul se foloseşte de ele fără a fi suficient de detaşat şi se lasă stăpânit de dorinţa de a face demonstraţii cu ele exhibându-le ca pe o mare realizare, ajung să constituie mari obstacole lăuntrice în calea realizării stării celei mai înalte stări de SAMADHI (extaz divin), cu toate că pentru starea obişnuită (comună) de conştiinţă, ele sunt unanim considerate mari puteri paranormale (SIDDHI-uri). SUTRA 39: Prin suspendarea pasageră care poate fi realizată (de către yoghinul care atinge această capacitate) oricând, la voinţă a cauzelor fundamentale care creează şi menţin legătura (dintre corpul fizic şi corpul său subtil), rezultă cunoaşterea paranormală şi exercitarea modalităţilor de translaţie ale corpului subtil în trupul altei fiinţe umane şi astfel yoghinul poate intra (şi se poate manifesta tainic, în mod binefăcător) în corpul altei persoane (această putere paranormală (SIDDHI) îi permite yoghinului să-i ajute în mod eficient pe ceilalţi oameni la distanţă şi totodată el devine astfel capabil să acţioneze în mod direct (indiferent de distanţă) în interiorul corpului fizic al acestora EXACT AŞA CUM EL POATE SĂ ACŢIONEZE ORICÂND ÎN PROPRIUL SĂU CORP FIZIC). SUTRA 40: Prin realizarea cu adevărat a controlului deplin asupra lui UDANA VAYU (suflul subtil ascendent care este asimilat şi perceput în fiinţă prin intermediul centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA) este atinsă capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) de a nu fi niciodată atins (afectat) de apă, noroi, spini şi alte rele, precum şi puterea paranormală (SIDDHI-ul) de a face să leviteze corpul fizic. SUTRA 41: Prin realizarea cu adevărat a controlului deplin asupra lui SAMANA VAYU (suflul subtil concentrator care este asimilat şi perceput în fiinţă prin intermediul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA) este atinsă capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) care face sa apară o luminescenţă intensă care învăluie corpul ca un nor şi totodată conferă o extraordinară strălucire trupului. SUTRA 42: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra relaţiei tainice dintre ureche şi spaţiu (AKASHA TATTVA) se trezeşte astfel (prin intermediul centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA) auzul divin (este vorba despre capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) a CLARAUDIŢIEI care face posibilă percepţia paradisiacei "MUZICI A SFERELOR"). SUTRA 43: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra relaţiei tainice dintre corp (cel fizic) şi spaţiu (AKASHA TATTVA) şi prin fuziunea deplină a minţii (SAMAPATTI) cu (calitatea de) uşor care este specifica perilor pufoşi ai bumbacului, Se realizează capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) a levitaţiei şi totodată devine posibilă deplasarea în spaţiu cu o foarte mare viteză (după ce yoghinul levitează la o mare înălţime el poate, de asemenea, prin atingerea acestei puteri paranormale (SIDDHI), să meargă foarte repede acolo unde doreşte, deplasându-se prin levitaţie). SUTRA 44: Marea decorporalizare (MAHA-VIDEHA SIDDHI) (existenţa independentă şi aproape complet separată în corpul mental care se află atunci în afara corpului fizic şi poate sa exploreze liber universul mental) este acea stare extraordinară a minţii (VRITTI) în care aceasta (MENTALUL) este total exterioară domeniului corpului fizic (universului material) şi este acum complet independentă de el. Prin intermediul acestei capacităţi paranormale (SIDDHI) se realizează foarte repede distrugerea voalului iluziei (AVARANA) care acoperă (ascunde) lumina divină (PRAKASHA). 101

SUTRA 45: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) atât asupra stadiilor caracteristice ale elementelor BHUTA-uri) sau, cu alte cuvinte, asupra stărilor specifice: 1) grosiere (STHULA), 2) esenţiale (SVARUPA), 3) subtile (SUKSHMA) şi 4) atotpătrunzătoare (ANVAYA), cât şi asupra rostului (menirii) acestor elemente, se atinge controlul paranormal deplin asupra elementelor (BHUTA-uri). SUTRA 46: Prin aceasta (este vorba de SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată asupra stadiilor caracteristice ale elementelor (BHUTA-uri)) este de asemenea atinsă atât capacitatea paranormală (SIDDHI-ul) de a deveni oricât de mic (în dimensiunea conştiinţei, nu fizic) (ANIMA SIDDHI) precum şi celelalte (şapte mari puteri paranormale (MAHASIDDHI-uri)) care conduc în scurt timp la perfecţiunea (trezirea) calităţilor latente ale fiinţei (şi fac de asemenea să fie realizat aşa-zisul "corp de diamant") şi la nelimitarea proprietăţilor acesteia (ale fiinţei). SUTRA 47: Tot prin aceasta (este vorba de SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată asupra stadiilor caracteristice ale elementelor (BHUTA-uri)), se atinge cu uşurinţă armonia şi perfecţiunea corpului fizic care include frumuseţea formelor (RUPA), graţia desăvârşită (LAVANYA), forţa uriaşă sau energia (BALA) şi tăria lăuntrică extraordinară care este (analogic vorbind) asemănătoare cu aceea a diamantului (VAJRA). SUTRA 48: Controlul paranormal (SIDDHI) asupra organelor de simţ (INDRIYA-uri) se realizează făcând rând pe rând SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra: 1) puterii lor de cunoaştere (GRAHANA), 2) asupra naturii lor reale ultime (SVARUPA), 3) asupra capacităţii lor de individualizare (ASMITA), 4) asupra capacităţii lor de atotpătrundere şi intercorelare (ANVAYA) şi 5) asupra rostului (menirii) (ARTHAVATTVA) (fiecăruia dintre aceste organe de simţ (INDRIYA-uri)). COMENTARIU LĂMURITOR: În conformitate cu tradiţia filosofiei SAMKHYA, există 11 instrumente senzoriale sau, cu alte cuvinte, organe de simţ (INDRIYA-uri). Acestea pot fi aranjate în 3 grupe: 1) organele de cunoaştere (JNANA-INDRIYA sau BUDDHI- INDRIYA) care sunt compuse din: a) ochi (CAKSHUS), b) urechi (SHROTRA), c) nas (GHRANA), d) limbă (RASA), e) piele (TVAC); 2) simţurile conative (care implică dorinţa şi exercitarea voinţei) (KARMA-INDRIYA) care sunt compuse din: a) picioare (PADA), b) coardele vocale sau vocea (VAC), c) anusul (PAYU), d) organele genitale (UPASTHA), e) mâinile (PANI) şi 3) mentalul (mintea) inferior (MANAS). SUTRA 49: Tot prin aceasta (SAMYAMA (identificarea perfectă) realizată rând pe rând asupra fiecărui organ de simţ (INDRIYA)) rezultă cu uşurinţă iuţeala extraordinară a minţii, percepţia directă, care acum poate fi complet eliberată de instrumentele fizice ale percepţiei şi tot astfel este realizată cucerirea deplină a (sau, cu alte cuvinte, devine într-adevăr posibilă depăşirea tuturor limitărilor) lui PRADHANA (fundament), Cauza Primordială (sau, cu alte cuvinte, Natura (PRAKRITI)). SUTRA 50: În urma cunoaşterii depline care rezultă prin realizare directă şi nemijlocită a diferenţei dintre SATTVA (calitatea luminoasă şi cunoscătoare a Naturii, care defineşte în acest context intelectul (BUDDHI)) şi PURUSHA, se atinge supremaţia deplină asupra tuturor stărilor şi formelor de existenţă (cu alte cuvinte, se realizează omnipotenţa) precum şi cunoaşterea tuturor lucrurilor şi fiinţelor (cu alte cuvinte, se realizează omniscienţa). SUTRA 51: Printr-o detaşare (VAIRAGYA) completă chiar şi faţă de acestea (este vorba despre puterile paranormale (SIDDHI-uri) care implică omnipotenţa şi omniscienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) (sau, cu alte cuvinte, legătura creată de ignoranţă (AVIDYA)) este distrusă pentru totdeauna şi astfel este atinsă starea supremă de nondualitate (KAIVALYA). SUTRA 52: Atunci când yoghinul este, într-un fel sau altul, ispitit (tentat) de către zei sau zeiţe ori de către alte fiinţe (entităţi invizibile) celeste (mai mult sau mai puţin inferioare), el trebuie să evite cu 102

străşnicie ataşamentul (SANGA) faţă de acestea sau apariţia şi exacerbarea, mândriei (SMAYA) pentru a nu face să se reîntoarcă (să reapară) cele rele care sunt de nedorit. Atingerea stării supreme de nondualitate (KAIVALYA) COMENTARII PRELIMINARE LA SUTRA-ele 53-56: Prin cunoaşterea superioară, discriminativă atât a momentelor cât şi a ordinii lor de succesiune, pot fi cunoscute chiar şi acele elemente particulare ce nu se diferenţiază prin clasă, caracteristici sau poziţie în spaţiu; în acest mod, până şi ultima urmă de obiectivitate poate fi distinsă. Astfel este atinsă starea supremă de nondualitate (KAIVALYA). SUTRA 53: Realizând gradat SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra momentului (KSHANA) şi a ordinii sale de succesiune (KRAMA) survine cunoaşterea paranormală intuitivă care rezultă dintr-o veritabilă discriminare (VIVEKA). SUTRA 54: Tot prin aceasta (focalizarea prin SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra momentului şi a ordinii sale de succesiune) este atinsă cunoaşterea paranormală a acelor obiecte sau fiinţe (aparent) similare şi care altfel nu pot fi distinse, deoarece nu sunt diferenţiate prin clasă, caracteristici sau poziţie în spaţiu. SUTRA 55: Cunoaşterea cu adevărat transcendentă include atât cunoaşterea tuturor obiectelor şi a fiinţelor cât şi cunoaşterea legăturilor reale dintre ele. Fiind dincolo de toate ordinile de succesiune transcedentală, această cunoaştere ia naştere printr-o veritabilă discriminare (VIVEKA). SUTRA 56: Starea supremă de Nondualitate (KAIVALYA) este cu adevărat atinsă atunci când gradul real de puritate a lui SATTVA (calitatea luminoasă şi cunoscătoare a Naturii, care defineşte în acest context intelectul (BUDDHI)) şi a lui PURUSHA (Spiritul Nemuritor) devin identice (cu alte cuvinte, atunci când BUDDHI (intelectul) fiind la fel de pur ca şi spiritul Nemuritor (PURUSHA) reflectă (oglindeşte prin REZONANŢĂ) simultan atât manifestările Naturii (PRAKRITI) cât şi Spiritul Nemuritor (PURUSHA)). = VA URMA =

103

AN VI C 20 PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA (continuare la cursul nr. 19, An VI) b) Inferenţa - ANUMANA. ANUMANA (inferenţa) - În metafizica hindusă, acest termen desemnează modalităţile valabile de cunoaştere (PRAMANA). Faimosul tratat yoghin "YOGABHASHYA" (1,7) defineşte ANUMANA (inferenţa) ca fiind "activitatea mentală referitoare la acea relaţie care este prezentă în lucrurile care fac parte din aceeaşi clasă (categorie) ca şi lucrul ce trebuie să fie dedus (ANUMEYA) şi care este absentă din lucrurile ce aparţin claselor (categoriilor) diferite şi care este în primul rând în legătură cu determinarea genului". Acest aspect este dezvoltat mai mult în tratatul TATTVA-VAISHARADI, unde este analizată structura logică a inferenţei. INFERENŢA este, prin urmare, o operaţie logică prin care se trece de la o anumită propoziţie considerată ca fiind adevărată la o altă propoziţie, prin intermediul unui sistem de reguli care face cea de-a doua propoziţie să fie de asemenea adevărată. Regulile cu privire la inferenţe permit în cazul unei deducţii să se stabilească adevărul unei propoziţii pornind de la una sau mai multe propoziţii luate ca punct de plecare. Noţiunea de INFERENŢĂ este mai puţin precisă decât aceea de DEDUCŢIE (care merge de la general la particular) sau de INDUCŢIE (care merge de la particular la general). Prin urmare, INFERENŢA este o operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul. INFERENŢA poate fi: 1) INFERENŢĂ IMEDIATĂ, când din primul enunţ (premisă) rezultă direct cel de-al doilea (concluzia); 2) INFERENŢĂ MEDIATĂ (raţionament), când concluzia rezultă dintr-un prim enunţ, cel puţin prin intermediul unui al treilea; 3) INFERENŢĂ NECESARĂ - atunci când concluzia rezultă cu necesitate; 4) INFERENŢĂ PROBABILĂ (plauzibilă), când concluzia nu derivă cu necesitate din premise. Cuvântul sanscrit ANUMANA (inferenţă) are aceleaşi rădăcini verbale ca şi termenul PRAMANA (cunoaşterea valabilă); singura diferenţă constă în prefix, aici acesta fiind "ANU" (după) în loc de "PRA" (a umple). Inferenţa (ANUMANA) este deci un fel de "mişcare (vibraţie) TATTVA-ică secundă" (care urmează după o alta), a mentalului (MANAS). Inducţia şi deducţia sunt, la rândul lor, două manifestări specifice ale acestei vibraţii secunde. Spre exemplu, se ştie că Soarele răsare în fiecare zi dintr-o anumită direcţie; direcţia respectivă (ESTUL sau RĂSĂRITUL) este imediat asociată în mintea noastră cu răsăritul Soarelui. De fiecare dată când, după aceea, ne gândim la fenomenul răsăritului de Soare, ideea direcţiei estice ne apare spontan în minte. Tocmai din această cauză, noi afirmăm atunci că Soarele răsare şi va răsări mereu din această direcţie (EST). Inferenţa nu este, aşadar, decât o mişcare (rezonanţă) TATTVAică care vine în urma alteia şi de care ea este strâns legată. c) Autoritatea fiinţelor umane înţelepte care sunt cu adevărat cunoscătoare (AGAMA) AGAMA. Acest termen se referă la acele scrieri şi texte tradiţionale din spiritualitatea hindusă, care aparţin căii spirituale a lui SHIVA (şivaism). Până în prezent se cunosc aproximativ două sute de 104

astfel de lucrări, care însă nu au fost studiate în profunzime; în general, ele sunt prezentate drept revelaţii spirituale (SHRUTI) ale unei învăţături directe care provine chiar de la Inspiratorul Suprem al tuturor yoghinilor, SHIVA. Corespondentul lor în vişnuism (calea spirituală a lui VISHNU) sau şaktism (calea spirituală a lui SHAKTI) sunt tratatele care sunt respectiv cunoscute sub numele de SAMHITA şi TANTRA. Tradiţia ne precizează că, în realitate, baza învăţăturii revelate în tradiţia şivaită din sudul Indiei este formată din 28 astfel de AGAMA-e. Aceste scrieri reprezintă echivalentul, dintr-un anumit punct de vedere, al celor 4 VEDA-e hinduse care subliniază tradiţia şi învăţătura brahmanismului din nordul Indiei; luate la un loc, ele mai sunt cunoscute sau denumite uneori ca "cea de-a 5-a VEDĂ". AGAMA-ele, ca şi textele tantrice, se adresează cu precădere aspirantului la spiritualitate din epoca prezentă (KALI YUGA sau "epoca de fier", "epoca întunecată"), căruia de multe ori îi lipsesc calităţile morale şi mentale pentru a putea urma alte căi spirituale tradiţionale care să-i permită atingerea Eliberării Spirituale Finale (MOKSHA). A treia modalitate de cunoaştere este deci autoritatea fiinţelor umane înţelepte care sunt cu adevărat cunoscătoare (AGAMA). Spre exemplu, noi putem să citim cu toţii într-o anumită carte de geografie sau chiar putem să auzim la şcoală de la profesorul nostru de geografie că Anglia este o mare insulă care este înconjurată din toate părţile de ocean. Desigur că această imagine a Angliei ca fiind o mare insulă nu a fost deloc creată în mintea noastră de o percepţie vizuală directă şi nici de inferenţă (ANUMANA) care acţionează întotdeauna prin intermediul cunoaşterii senzoriale (aceasta fiind pentru ea o bază de pornire). Aici este vorba de o altă modalitate de cunoaştere, care se bazează pe puterea cuvântului (auzit sau scris) de a evoca, datorită declanşării fulgerătoare a proceselor de REZONANŢĂ, o anumită imagine sau stare în mintea noastră care va fi apoi validată de încrederea foarte mare sau deplină pe care noi o manifestăm în competenţa anumitor fiinţe umane. 2. CUNOAŞTEREA ERONATĂ (VIPARYAYA) VIPARYAYA = eroarea. Este una dintre cele cinci categorii de "fluctuaţii" mentale (VRITTI) şi ea este definită în YOGA SUTRA (1,8) ca fiind o cunoaştere eronată care nu se bazează pe reala înfăţişare sau, cu alte cuvinte, pe aspectul cel adevărat al obiectului sau al fiinţei în cauză. Textul YOGABHASHYA (11,3) explică de asemenea termenul de VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) ca fiind un sinonim al lui AVIDYA ("necunoaştere", "ignoranţă"), care "este de cinci feluri". În această direcţie, VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) reprezintă greşeala de oglindire (sau greşita oglindire) care ne face să interpretăm greşit (prin distorsionare) însăşi existenţa în ansamblu ei. Cuvântul sanscrit VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) este şi el derivat, asemenea lui PRAMANA (cunoaştere valabilă), dintr-o rădăcină verbală care înseamnă în limba română "mişcare" - "1" sau "AY" (a merge, a se mişca). Prefixul sanscrit "PARI" este legat de prefixul sanscrit "PRA" şi, în cazul traducerii în limba română, el ne oferă aceeaşi idee de bază. Cuvântul sanscrit PARYAYA are astfel acelaşi sens radical ca şi cuvântul sanscrit PRAMANA (cunoaştere valabilă). Termenul sanscrit VIPARYAYA (cunoaştere eronată) desemnează deci, în limba română "o mişcare (vibraţie) îndepărtată ("VI") de mişcarea (vibraţia) reală (obiectivă) a obiectului cunoaşterii". Rezonanţele lăuntrice realizate prin PRAMANA (cunoaşterea valabilă) coincid, ca natură, cu rezonanţele reale (obiective) ale obiectului (fiinţei) de cunoscut; în timp ce rezonanţele produse în corpul astral de VIPARYAYA (cunoaşterea eronată) diferă cu mult de acestea. Anumite condiţii native sau care au fost ulterior imprimate în mental (MANAS) cum ar fi, de exemplu, diferitele prejudecăţi, idei (grile) preconcepute, obiceiuri aberante, obişnuinţe, tensiuni interioare etc. modifică atunci considerabil percepţiile mentale, îndepărtându-le astfel mai mult sau foarte mult de percepţiile corecte care, după cum ştim, rezultă prin PRAMANA (cunoaşterea valabilă). 105

Există 5 moduri distincte de manifestare a lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată): a) Ignoranţa sau prostia (AVIDYA) AVIDYA = necunoaştere, ignoranţă. Concept important al filosofici VEDANTA, care se referă la privarea de cunoaştere a naturii proprii şi a realităţii (care se manifestă şi sub forma confuziei), atât la nivel individual, cât şi la nivel cosmic. La nivel individual, ignoranţa (confuzia) împiedică fiinţa umană să discearnă permanentul de efemer, realitatea de aparenţe; la nivel cosmic, ea este iluzia hipnotică universală (MAYA). Cuvântul AVIDYA este echivalent cu termenul AJNANA. Ignoranţa constituie de fapt cadrul general de manifestare al tuturor aspectelor lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată). Cuvântul AVIDYA (ignoranţă) provine de la rădăcina sanscrită "VID" (a cunoaşte sau a vedea), la care se adaugă prefixul "A" (non-) şi sufixul "YA". Sensul originar al rădăcinii sanscrite verbale "VID" este de "a exista"; astfel, semnificaţia profundă a cuvântului VIDYA este "starea (sau, cu alte cuvinte, condiţia) unui lucru sau a unei fiinţe aşa cum acesta ori aceasta este în realitate" sau, exprimându-ne în termenii învelişului (corpului) astral (MANOMAYA KOSHA), aceasta înseamnă "a cunoaşte în profunzime". Starea de AVIDYA (ignoranţă) este acea stare în care vibraţiile mentale (ale lui MANAS) sunt perturbate de inferenţe cu condiţionările TATTVA-ice existente în aura fiinţei umane în cauză şi este evident că aceste condiţionări şi limitări sunt cele care produc false aparenţe. Aşa cum fiecare îşi poate da seama, aceleaşi obiecte, fenomene sau fiinţe produc efecte diferite în diferiţi observatori din cauza acestor condiţionări TATTVA-ice (deja existente în aura fiecărei fiinţe umane) care produc false aparenţe. Această deficienţă a mentalului (MANAS) este dată de natura energiei potenţiale acumulată tot prin procese de REZONANŢĂ de mentalul individual limitat (MANAS) al fiinţei umane în cauză. Acumulările, ca şi reziduurile de energie mentală potenţială (VASANA-ele sau, cu alte cuvinte, înclinaţiile, dorinţele ardente ce există în subconştient) sunt cele care guvernează transmigraţia fiinţelor umane, iar acţiunea lor poate fi enunţată succint în felul următor: dacă un anumit lucru sau o anumită fiinţă sunt plasate într-un anumit gen de rezonanţă TATTVA-ică (interioară sau exterioară), obiectul sau fiinţa respectivă capătă automat posibilitatea de a reintra mai uşor, a doua oară, în acelaşi tip de rezonanţă TATTVA-ică şi, în consecinţă, se formează automat tendinţa de a intra mai greu într-o altă stare de rezonanţă TATTVA-ică. Dacă obiectul sau fiinţa în cauză sunt supuse un anumit interval de timp unui acelaşi tip de rezonanţă TATTVA-ică, acea rezonanţă devine ulterior, gradat, un atribut necesar al lucrului sau al fiinţei respective (un fel de "a doua natură" care apare prin REPETARE şi OBIŞNUINŢĂ). În HATHA-YOGA este foarte importantă definirea rolului VASANA-elor (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) benefice, armonizante, de exemplu precum în cazul unor posturi corporale (ASANA-e) în care este facilitată circulaţia anumitor curenţi TATTVA-ici generând frecvenţe rezonatorii specifice, care fac să fie manifestate şi amplificate anumite energii acumulate prin REZONANŢĂ în jurul celui care practică. Astfel, se formează în AURA respectivei fiinţe umane adevărate câmpuri foarte intense de forţă benefică. Această lege a acţiunii VASANA-elor (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) este importantă şi pentru că defineşte posibilităţile mişcării şi asimilării care fac posibilă practicarea virtuţilor sau a viciilor, ca un efect direct al obişnuirii corpului fizic ori a minţii cu anumite rezonanţe specifice declanşate fie prin acţiuni, fie prin ingerarea unor substanţe etc. şi care, după aceea, datorită OBIŞNUINŢEI fiinţei umane în cauză cu ele se cere mai mereu să fie repetate (a se vedea aici şi conexiunile foarte profunde şi deosebit de importante prin implicaţiile lor cu faimoasa TEORIE MORFOGENENETICĂ, a biologului englez RUPERT SHELDRAKE). Astfel, dacă, spre exemplu, o anumită fiinţă umană îşi obişnuieşte suficient de mult timp corpulfizic cu o anumită formă de exerciţiu fizic, unii dintre muşchii corpului său vor deveni ATUNCI foarte uşor de pus în acţiune, dar alte tipuri de exerciţii decât acelea cu care el ş-a obişnuit vor necesita utilizarea altor muşchi şi tocmai de aceea NOILE EXERCIŢII vor fi mai obositoare pentru acea persoană, datorită 106

rezistenţei întâmpinate din cauza obişnuinţelor musculare. La fel stau lucrurile şi cu percepţiile senzoriale precum şi cu trăirile mentale ce au loc în MANAS (mental). Atunci când observăm un obiect, o fiinţă sau un anumit fenomen nu trebuie niciodată să uităm, de exemplu, că noi vedem nu doar cu ochii ci simultan şi cu mintea (MANAS) care îi prelungeşte. Există în această direcţie un binecunoscut şi semnificativ experiment psihologic care ilustrează destul de clar acest aspect. Mai întâi, se iau zece bucăţi de hârtie pe care se scriu mari, cifrele de la 0 la 9. Apoi, unui subiect aflat în stare profundă de hipnoză, i se sugerează că el nu mai vede deloc bileţelele pe care s-a scris (respectiv), de exemplu, cifrele 3, 7 şi 8. După aceasta, cele 10 bucăţi de hârtie sunt aşezate toate pe masă iar subiectul care a fost sugestionat este trezit din starea de hipnoză; chiar şi după trezire EL ÎNCĂ VA RĂMÂNE sub efectul remanent al sugestiei hipnotice respective şi, dacă va fi solicitat să numere cu multă atenţie câte bileţele are atunci în faţă, spre uluirea celor care asistă la acest experiment, el va răspunde atunci invariabil: şapte! Rugat să verifice din nou dacă nu s-a înşelat cumva, el va relua numărătoarea şi va răspunde la fel chiar dacă va fi rugat de mai multe ori să verifice câte bileţele sunt în faţa lui pe masă. În termenii psihologiei moderne, este evident că atunci el a devenit PSIHIC ORB (datorită perturbării, printr-o sugestie (hipnotică) exterioară suficient de puternică a lui TEJAS TATTVA din aura sa) faţă de celelalte 3 bileţele care totuşi se află în faţa sa, pe masă. La prima vedere, fenomenul de mai sus, care este binecunoscut de psihologi, ar putea fi privit ca o excepţie, situată la periferia vieţii noastre de zi cu zi. În realitate însă, el ilustrează un fenomen mai mult sau mai puţin omniprezent de o foarte mare importanţă. Fiecare fiinţă umană întâlneşte suficient de des în viaţă nenumărate situaţii particulare care o marchează mai mult sau mai puţin prin intermediul anumitor procese de REZONANŢĂ care, fiind declanşate atunci, o modifică la scurt timp după aceea, în funcţie de RECEPTIVITATEA SA PREDOMINANTĂ, în bine sau în rău. Aceste situaţii instituie în mintea respectivei fiinţe umane, pe nesimţite, un mare număr de preferinţe sau blocaje care, deşi poate mai puţin spectaculoase, sunt totuşi de aceeaşi natură cu cele din exemplul descris anterior. Fenomenul respectiv se petrece ca şi cum peste conştiinţa fiinţei umane în cauză s-ar aşeza nişte SUI-GENERIS (în felul lor) filtre sau şabloane care apoi triază, selectează şi modifică în fel şi chip toţi stimulii percepuţi din lumea înconjurătoare sau chiar cei care provin din interiorul propriei sale fiinţe. Acest proces tainic se desfăşoară mai mereu în cazul anumitor fiinţe umane prin mecanisme specifice de care omul obişnuit, de cele mai multe ori, nici măcar parţial nu este conştient. Datorită acestor "filtre" NEBĂNUITE, oamenii devin, PRIN REPETAREA CARE FACE SĂ APARĂ O OBIŞNUINŢĂ, mai receptivi şi mai sensibili la anumite aspecte ale realităţii, dar în acelaşi timp ei devin şi "psihic orbi" la altele. Fapte aparent banale pentru cei neiniţiaţi, obiceiuri bune sau rele de familie, mediul proximal din primii ani de viaţă, limba maternă, alfabetul, şcoala şi schemele specifice care diferă de la o ţară la alta şi care sunt impuse de aceasta gândirii, cultura, ştiinţa în ansamblu cu paradigmele ei etc., reprezintă, dacă sunt privite cu atenţie şi luciditate, din acest punct de vedere un şir nesfârşit de opţiuni care, în timp, imprimă în mintea umană puternice direcţii preferenţiale sau, cu alte cuvinte, fac până la urmă să apară "linii de minim efort", VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient). Celebrul naturalist Charles Darwin relata, de pildă, în jurnalul său de călătorie în jurul lumii pe vasul Beagle, că băştinaşii de pe una dintre insulele vizitate n-au dat nici o atenţie corăbiei ancorată în larg, pur şi simplu deoarece ea nu se asocia cu nimic în mintea lor. Ei au arătat în schimb un oarecare interes doar faţă de bărcile care aduceau întrucâtva cu pirogile lor. La ora actuală, tot mai mulţi psihologi ajung la concluzia că educaţia şi mass-media în ansamblul ei inoculează la aproape toţi membrii unei colectivităţi anumite scheme de gândire care, la scurt timp după aceea, duc, după cum afirmă cercetătorul american M. Mc. LUHAN, la "un puternic proces de hipnotism popular al uniformităţii şi repetabilităţii", altfel107 spus, aceasta conduce până la urmă la o standardizare a

modului de a vedea lumea. Faptul că aproape toţi oamenii reacţionează exterior în mod similar, la un anumit moment, la anumiţi stimuli din mediu, are desigur o serie de avantaje. Ei vor putea comunica (deşi la un nivel superficial), în acest caz, mult mai uşor între ei. În schimb, datorită aceloraşi "filtre" comune, ei vor deveni simultan, cu toţii, "psihic orbi" faţă de anumite aspecte ale realităţii. Aceste aspecte totuşi foarte importante vor rămâne astfel pentru multă vreme ignorate de toţi membrii colectivităţii, cu toate consecinţele care decurg de aici. Se mai poate observa acum că totalitatea "grilelor" de care oamenii dintr-o colectivitate se folosesc în receptarea realităţii sau chiar în acţiunile lor, grile care de fapt reflectă manifestarea unor VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient) mai profunde, care îi influenţează pe aproape toţi membrii acelei colectivităţi, se situează foarte aproape de ceea ce se numeşte în psihanaliză "mentalitate" sau "inconştient colectiv". Prin urmare, prin VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient) şi prin SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute) se înţelege, în" YOGA, posibilitatea de a reveni cu uşurinţă la o anumită stare mentală (cu alte cuvinte, de a reintra în REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS) şi de a rezista la altele, această posibilitate fiind dată de forţa de impregnare (energia potenţială acumulată) a acelor VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) şi SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute). =VA URMA= YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ. KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 19 An VI) Acest capitol vorbeşte despre KAIVALYA (detaşarea supremă), NIRVANA (comuniune extatică), Eliberare Spirituală, Independenţă lăuntrică Absolută, Autoanaliză iluminatorie şi Cunoaştere esenţială de Sine. PREZENTAREA SINTETICĂ A CONŢINUTULUI SUTRA-elor SUTRA 1: Descrie atât diferitele condiţii favorizante, cât şi anumite izvoare sau cauze care fac posibilă atingerea puterilor paranormale (SIDDHI-urilor). SUTRA 2: Prezintă succint regulile de bază ale evoluţiei spirituale lăuntrice. SUTRA 3: Se referă la fluxul extern şi continuu al Naturii Supreme, precum şi la rolul cauzei eficiente (NIMITTA) a cărei importanţă este evidenţiată în manifestarea tuturor fenomenelor. SUTRA-ele 4-6: Prezintă, pe scurt, atât modul tainic de formare, cât şi felul în care funcţionează prin REZONANŢĂ nenumăratele minţi individuale care există în simultaneitate ÎN CAZUL ACELEIAŞI FIINŢE UMANE. În această situaţie, mintea (MENTALUL) care le controlează pe toate este mintea (MENTALUL) originară. Mintea (MENTALUL) complet absorbită în Conştiinţa Cosmică a lui Dumnezeu, nemaifiind atunci deloc atinsă de întipăririle KARMA-ice, este şi rămâne cea mai pură. SUTRA 7: Descrie succint cele patru tipuri fundamentale de KARMA. SUTRA 8; Descrie categoriile de înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-e), care generează şi întreţin în MICROCOSMOSUL fiinţei umane felurite procese de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS şi care se manifestă în funcţie de impregnările lor (slabe sau persistente) independent de clasa socială (din care face parte acel om), de spaţiu, timp, naştere, moarte etc. 108

SUTRA 9: Descrie succint continuitatea tendinţelor subconştiente ale minţii (înclinaţiile sau dorinţele ardente ce există în subconştient sau VASANA-e) ce se manifestă, datorită persistenţei impregnării lor puternice, de la o existenţă la alta. Această continuitate există dincolo de limitele unei singure vieţi atât datorită memoriei (SMRITI), cât şi datorită forţei impresiilor mentale lăsate de evenimentele trecute (SAMSKARA) sau, cu alte cuvinte, datorită KARMA-ei încă "neconsumate" a fiinţei umane în cauză. SUTRA 10: Ne ajută să înţelegem faptul că aceste înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-ele) sunt fără de început datorită dorinţelor de tot felul care sunt şi ele fără de început. SUTRA 11: Vorbeşte despre relaţia cauză-efect şi despre aspectele substrat şi suport care fac ca în fiecare situaţie în parte, VASANA-ele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) şi KARMA unei fiinţe umane să fie suprapuse peste natura reală a respectivei fiinţe. În realitate, VASANA-ele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) aparţin Naturii. Prin separarea completă şi detaşarea definitivă de ele omul dobândeşte libertatea spirituală. = VA URMA =

AN VI C 21 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA (continuare la cursul nr. 20 AN VI) GLOSAR SAMSKARA = „care activează". Semnificaţia obişnuită a termenului SAMSKARA este aceea de „procedeu ritual", ea fiind corelată în acest sens cu acele modalităţi iniţiatice simbolice care se referă la aşa-numitele „momente speciale de trecere" (care îi permit celui „pregătit" şi receptiv să intre în inefabilă stare de REZONANŢĂ cu anumite realităţi spirituale) cum ar fi: momentul naşterii, momentul primei experienţe amoroase-sexuale, al rasului pe cap (realizat în sens iniţiatic) sau al căsătoriei. În YOGA, însă, acest termen (SAMSKARA) are o profundă semnificaţie psihică. Astfel, înţelesul său se referă aici la acele impresii mentale sau întipăriri subconştiente subtile care se datorează multiplelor noastre experienţe trecute cotidiene, indiferent dacă acestea sunt săvârşite în mod conştient sau inconştient, fără a conta dacă aparţin interiorului sau exteriorului nostru, ori că sunt dorite sau, dimpotrivă, nedorite. Termenul SAMSKARA sugerează astfel că aceste întipăriri subtile care, după aceea, generează în interiorul MICROCOSMOSULUI fiinţei umane felurite fenomene de REZONANŢĂ, nu reprezintă doar simple vestigii pasive, lipsite de orice urmări, ale faptelor şi acţiunilor volitive ale unei persoane, ci ele sunt în cel mai înalt grad adevărate forţe subtile dinamice ce există şi se manifestă (prin procesele specifice de REZONANŢĂ pe care le produc) în viaţa psihică a fiinţei umane. Datorită acestor „întipăriri" (prin a căror activare apar în MICROCOSMOSUL fiinţei umane anumite PROCESE DE REZONANŢĂ cu energii subtile corespondente din MACROCOSMOS) conştiinţa individuală este în mod continuu propulsată şi 109

catalizată în acţiuni de orice fel. Textul fundamental „YOGA SUTRA" (III, 9) distinge două feluri de astfel de întipăriri subliminale (SAMSKARA): 1) cele care conduc apoi la o exteriorizare a manifestării conştiinţei (VYUTTHANA); şi 2) cele care cauzează inhibarea proceselor de exteriorizare a conştiinţei (NIRODHA). Yoghinul plin de aspiraţie spirituală trebuie să cultive şi să amplifice cât mai des cel de-al doilea tip de SAMSKARA-e pentru a putea atinge cât mai repede starea de extaz divin (SAMADHI), care previne acumularea de noi astfel de întipăriri subliminale (SAMSKARA-e) în subconştient. Conform veracităţii afirmaţiilor făcute în textul „YOGA SUTRA" (1,50), atunci când fiinţa umană intră cu adevărat în starea de extaz divin cu atribute (SAMPRAJNATA SAMADHI), este aproape instantaneu generat în minte un tip special de întipărire subtilă (SAMSKARA) care obstrucţionează după aceea pentru totdeauna orice apariţie a altor feluri de SAMSKARA-e (întipăriri subliminale) şi care conduce astfel fiinţa umană către atingerea stării de supraconştiinţă a extazului divin nediferenţiat (ASAMPRAJNATA SAMADHI). Cuvântul sanscrit VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă ce există în subconştient) provine din rădăcina „VAS" (a rămâne, a se stabili). El desemnează oprirea asupra sau fixarea într-o anumită rezonanţă (mişcare vibratorie) în mental. Prin intermediul VASANA-elor (înclinaţiilor, dorinţelor ardente ce există în subconştient), anumite adevăruri devin fireşti (fiind înnăscute şi evidente) mentalului nostru, ca şi unele tendinţe aşa-zis naturale de natură morală, fizică sau spirituală. Singura diferenţă între diferitele VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient) constă în stabilitatea lor relativă prin reconstituirea sau stăpânirea stării energetice (rezonanţei TATTVA-ice) originare; spre exemplu: vrem sa trăim identic, cu aproape aceeaşi intensitate, iubirea de acum 6 ani pentru X etc. Acele VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente) care sunt imprimate în mental ca rezultat al mersului evolutiv al naturii sunt cele mai stabile şi ele practic nu se schimbă aproape niciodată. VASANA-ele (înclinaţii, dorinţe ardente) produse de acţiunile fiinţei umane sunt şi ele de două feluri: dacă acţiunea se reduce la tendinţe (care se opun cursului firesc al evoluţiei spirituale, efectul acţiunii (respectiva VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă)) îşi epuizează energia sa specifică în "timp datorită forţei contrarii a curentului evolutiv; dacă cele două coincid însă ca direcţie, atunci forţa şi stabilitatea VASANA-ei (înclinaţie, dorinţă ardentă) sunt amplificate. Primul tip de acţiuni sunt în general numite „vicioase", iar cel de-al doilea sunt în general numite „virtuoase". GLOSAR VASANA („a locui", „a sălăşlui"). Semnifică atât „dorinţa" cât şi „urma" sau întipărirea subtilă pe care aceasta o lasă în mintea individuală a fiinţei umane. În ANNA-PURNA-UPANISHAD (IV, 78) se afirmă: „Atât timp cât zbuciumul minţii nu va fi complet anihilat şi mentalul nu va fi perfect stăpânit, nici întipăririle şi urmele latente,- subtile, ale diferitelor dorinţe nu vor dispare; iar dacă aceste „urme" sau întipăriri latente subtile nu au dispărut, mintea nu va deveni calmă şi nu va putea fi cuprinsă de inefabila pace divină. În YOGA, clasică, termenul VASANA (înclinaţie sau dorinţă ardentă ce există în subconştient) este explicat ca fiind un fel de înclinaţie sau sinteză a „impresiilor subtile din subconştient" (SAMSKARA). În conformitate cu YOGA SUTRA (IV, 24), mintea (CITTA) este plină cu nenumărate astfel de VASANA-e (înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient). Natura lor depinde de cumulul de merite sau virtuţi (PUNYA) sau nemerite ori vicii (APUNYA) ale fiinţei umane în cauză. Un alt text, LAGHU-YOGA VASISHTHA (I, 1.10) face o distincţie între VASANA-ele (înclinaţiile subtile sau dorinţele ardente din subconştient) „pure" (SHUDDHA) şi cele „impure” (MALINA). Primul tip de VASANA-e (înclinaţiile subtile sau dorinţele ardente din subconştient) este comparat cu seminţele sterile 110

(fără rod) care nu se mai pot dezvolta, pe când cel de al doilea tip reprezintă cauza principală a reîncarnării (PUNARJANMAN). Cunoaşterea eronată (VIPARYAYA) este provocată de predominanţa temporară a curentului opus evoluţiei. Atunci când, la un moment dat, o VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă) negativă, dizarmonioasă este distrusă („arsă") de forţa cumulată a curentului evolutiv, fiinţa umană respectivă resimte o stare de profundă uşurare care, de multe ori, nu este conştientizată foarte limpede, acestei stări lăuntrice atribuindui-se atunci o cauză exterioară, aparentă. În concluzie, AVIDYA (ignoranţa) constă, după cum afirmă PATANJALI, în confundarea Eternului, Spiritului Nemuritor (ATMAN), a Infinitului şi a Beatitudinii, cu efemerul, cu ceea ce nu este SPIRITUL (ATMAN), cu finitul şi suferinţa. Aceasta este geneza AVIDYA-ei (ignoranţa) care constituie astfel o realitate aparentă care este relativă şi parţială şi nu doar o simplă negare sau absenţă a realităţii absolute. Acest fenomen mental cauzează el însuşi următoarele 4 manifestări ale lui VIPARYAYA (cunoaşterea eronată). b)

EGOISMUL (ASMITA)

GLOSAR ASMITA = sentimentul egoist că „eu sunt", „eu exist". Reprezintă starea de conştiinţă a unui subiect care îl face să-şi dea seama că el există şi se manifestă ca o fiinţă independentă şi separată. În YOGA SUTRA-ele (II, 6) lui PATANJALI se precizează faptul că acest sentiment reprezintă una din cele cinci cauze ale ataşamentului (KLESHA) care provoacă suferinţa şi este definit ca identificarea „puterii viziunii" (adică a instrumentului care este mintea sau, cu alte cuvinte, a mentalului) asupra aspectelor înconjurătoare cu puterea „celui care vizionează" (adică a Martorului tăcut, a Sinelui Nemuritor (ATMAN)). În acelaşi text (YOGA SUTRA (I, 17)) se afirmă că ASMITA (sentimentul egoist că „eu sunt" reprezintă unul dintre fenomenele importante care sunt prezente în timpul stării de extaz divin cu atribute (SAMPRAJNATA SAMADHI). Unele scrieri yoghine afirmă chiar că există o formă de stare de conştiinţă extatică în care se manifestă exclusiv sentimentul egoist că „eu sunt", această stare fiind denumită ASMITA SAMAPATTI. Egoismul (ASMITA) reprezintă de fapt convingerea greşită că viaţa reală, universală (PURUSHA SVARA) este identică cu diferitele sale modificări mentale şi fiziologice sau, cu alte cuvinte, că egoul limitat şi iluzoriu este totul şi că nu mai există nimic în afara lui. Este evident că, la baza acestei confuzii generatoare de suferinţă, se află AVIDYA (ignoranţa). c)

ATAŞAMENTUL (RAGA)

GLOSAR RAGA = „pasiune", „ataşament". În YOGA clasică, RAGA (pasiunea puternică) este una dintre cele 5 „cauze ale suferinţei (durerii)" (KLESHA) şi ea este definită în YOGA SUTRA (II, 7) ca fiind ceea ce rezultă atunci când ne oprim asupra a ceea ce este plăcut. Ea apare adesea în pereche împreună cu DVESHA care înseamnă „repulsie" sau „ură". Faimosul tratat BHAGAVAD GITA (III, 34) le consideră pe acestea ca fiind cele două „întinzătoare de capcane" (PARIPANTHIN). 111

Atunci când un anumit obiect, o anumită acţiune sau o anumită fiinţă umană produce în mod repetat în corpul nostru astral un sentiment plăcut de satisfacţie, conştiinţa noastră tinde să revină după aceea din ce în ce mai mult în exact aceeaşi condiţie TATTVA-ică. Sentimentul de satisfacţie şi imaginea obiectului (acţiunii sau fiinţei în cauză) care atunci nouă ni se pare a fi cauza lui (deşi noi am văzut anterior că lumea exterioară nu face decât să amplifice în noi, datorită declanşării proceselor de REZONANŢĂ, o condiţie TATTVA-ică deja existentă) tind astfel să fie mereu asociate în mintea noastră, din aceasta rezultând dorinţa de a nu mai lăsa să ne scape, obiectul sau fiinţa respectivă sau, altfel spus, apare în noi ataşamentul faţă de acel obiect sau faţă de acea fiinţă. Putem analiza acum în profunzime natura acestui sentiment de satisfacţie (plăcerea), precum şi pe aceea a opusului său (durerea). Cuvintele sanscrite care definesc aceste stări de vibraţie TATTVA-ică ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA) sunt, respectiv: SUKHA (plăcere, mulţumire) şi DUKHA (durere, suferinţă) . Ambii termeni provin de la rădăcina verbală „KHAN” (a răscoli, a scormoni), prefixele „SU" şi „DU" fiind cele care stabilesc diferenţa. Primul prefix „SU") conţine ideea de „uşurinţă", idee ce provine de la circulaţia foarte uşoară (fluidă) a fluxului respirator atunci când el este în întregime liber. Ideea de bază care este evocată de termenul SUKHA este deci aceea de răscolire sau săpare în întregime liberă, într-un loc în care solul nu opune aproape nici o rezistenţă. Transferată la nivel mental, această acţiune de „săpare" sau „răscolire" (de fapt, punere în stare de vibraţie specifică sau REZONANŢĂ) este SUKHA, acţiune TATTVA-ică ce provoacă asupra corpului astral (MANOMAYA KOSHA) şi asupra mentalului (MANAS) o impregnare uşoară şi plăcută. Această acţiune de „răscolire" (dinamizare subtilă TATTVA-ică) trebuie deci să coincidă, prin natura vibraţiilor sale, cu condiţia TATTVA-ică predominantă a mentalului (MANAS). = VA URMA = YOGA SUTRAS (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 20 AN VI) SUTRA 12: Afirmă că trecutul, prezentul şi viitorul există ca lumi separate datorită diferenţelor ce apar în ceea ce priveşte proprietăţile lor inerente. Astfel, atât în trecut, cât şi în prezent şi viitor VASANAele (înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente) şi KARMA îşi manifestă continuitatea în existenţa respectivei fiinţe umane. SUTRA 13: Descrie succint relaţia dintre proprietăţile inerente ale energiei subtile a timpului şi forţele cosmice (GUNA-ele) în forma lor nemanifestată, subtilă sau manifestată. SUTRA-ele 14-24: Ne prezintă diferitele aspecte fundamentale care ţin de idealism şi de realism. SUTRA 25: Vorbeşte despre necesitatea imperativă de a elimina complet şi cât mai repede identificarea conştiinţei umane cu corpul şi cu mintea (MENTALUL). Aceasta implică stabilirea definitivă şi identificarea cu PURUSHA (Spiritul Nemuritor) imediat după revelarea sa în fiinţa umană. SUTRA 26: Prezintă calităţile principale ale minţii (MENTALULUI) care conduc rapid fiinţa umană către starea de KAIVALYA (detaşarea supremă) şi NIRVANA (comuniunea extatică). SUTRA 27: Prezintă care este în realitate provenienţa ideilor şi a gândurilor care sunt distructive pentru Cunoaşterea de Sine. 112

SUTRA 28: Atenţionează asupra necesităţii urgente de a renunţa complet şi pentru totdeauna la toate prejudecăţile, dogmele şi limitările fiindcă, mai devreme sau mai târziu, toate acestea generează şi întreţin suferinţa datorită proceselor malefice de REZONANŢĂ pe care le declanşează. SUTRA 29: Descrie succint în ce constă DHARMA-MEGHA-SAMADHI sau, cu alte cuvinte, starea de Extaz Divin care este realizată în urma unei complete şi profunde discriminări (VIVEKAKHYATI) în care apare detaşarea deplină chiar şi faţă de cea mai înaltă formă de meditaţie. SUTRA 30: Descrie succint starea (treapta) înalt spirituală şi cu totul extraordinară în care încetează definitiv să mai existe înclinaţiile sau dorinţele ardente subconştiente (VASANA-ele) şi KARMA. SUTRA 31: Vorbeşte pe scurt despre infinitatea Cunoaşterii de Sine şi despre semnificaţia cunoaşterii materiale şi discursive în comparaţie cu Cunoaşterea profundă şi deplină de Sine. SUTRA 32: Descrie felul în care are loc suspendarea definitivă a tuturor transformărilor succesive ale forţelor cosmice (GUNA-e) în viaţa fiinţei umane care a atins această înaltă treaptă spirituală. SUTRA 33: Explică semnificaţia tainică a secvenţelor succesive ale energiei subtile a timpului şi ale energiei subtile a spaţiului care nu pot fi înţelese cu adevărat decât atunci când apare sfârşitul tuturor transformărilor sau, cu alte cuvinte, odată cu Realizarea (revelarea) Sinelui Suprem (ATMAN). SUTRA 34: Arată ce este în realitate KAIVALYA (detaşarea supremă). SUTRA 35: Vorbeşte despre identitatea care există în realitate între NIRVANA (comuniunea extatică) şi KAIVALYA (detaşarea supremă). SUTRA 36: Descrie NIRVANA (comuniunea extatică) şi KAIVALYA (detaşarea supremă) ca fiind în esenţă o aceeaşi stare de conştiinţă. În cazul fiinţei umane care atinge această treaptă PURUSHA (Spiritul Nemuritor) reprezintă Substanţa Ultimă şi unică a acestei Stări. SUTRA 37: Descrie caracterul fiinţei umane care a atins eliberarea spirituală supremă. SUTRA 38: Descrie ce este SAGUNA PURUSHA, BRAHMAN şi NIRGUNA PURUSHA. Recomandări finale pentru yoghinii avansaţi Cu ajutorul acestor prezentări sumane ale aforismelor lui PATANJALI este foarte bine să urmărim - după ce respectivele SUTRA-e vor fi expuse în întregime în cadrul acestui curs - să le memorăm cu exactitate, aplicându-le apoi cu înţelepciune şi consecvenţă în ,viaţa noastră de zi cu zi. Să nu urmărim doar atingerea capacităţilor paranormale (SIDDHI-uri) ci să aspirăm înainte de toate la Realizarea (revelarea) deplină a Sinelui Etern (ATMAN). Este de asemenea bine să putem face din când în când în minte propriile noastre comentarii, examinând cât mai atent şi cu luciditate această fascinantă aventură spirituală prin prisma propriei noastre experienţe evolutive. Pe măsură ce vom evolua spiritual din ce în ce mai repede vom constata în primul rând că PERSPECTIVA NOASTRĂ cu privire la aceste aforisme se transformă şi se îmbogăţeşte de la o lună la alta. În demersul nostru practic este însă absolut necesar să avem o CREDINŢĂ de nezdruncinat că şi noi vom atinge în această existenţă Realizarea Supremă. Să nu pierdem niciodată din vedere că TOT CEEA CE A FOST CÂNDVA REALIZAT DE CĂTRE O ANUMITĂ FIINŢĂ UMANĂ POATE FI ATINS DE CĂTRE TOŢI OAMENII CARE, PLINI DE DĂRUIRE CĂTRE DUMNEZEU, DEPUN ACELEAŞI EFORTURI. ACESTA ESTE UN MARE ADEVĂR PE CARE NU TREBUIE SĂ-L PIERDEM VREODATĂ DIN VEDERE. Să ne amintim cât mai des, mai ales în acest context, ceea ce spunea marele înţelept şi eliberat RAMAKRISHNA: „Omul este, într-o măsură nebănuită, creaţia gândirii sale; ceea ce el gândeşte preponderent în această viaţă mai devreme sau mai târziu el va deveni exact ceea ce el a gândit" Natura (PRAKRITI) şi tendinţele subconştiente COMENTARIU PRELIMINAR LA SUTRA-ele 1-13: Sunt prezentate în SUTRA-ele respective corespondenţele dintre formele subtile ale substanţei şi impresiile latente ale minţii (MENTALULUI). 113

SUTRA 1: Toate puterile paranormale (SIDDHI-urile) apar fie datorită naşterii (sau, cu alte cuvinte, în urma meritelor şi a perfecţiunilor care au fost atinse într-o altă existenţă); datorită ingerării anumitor plante (psihodinamizante) (cum ar fi, de exemplu, LIANA YAGE care provoacă în aceeaşi zi DEDUBLAREA ASTRALĂ); datorită rostirii atente, în minte, a MANTRA-elor adecvate (deci, altfel spus, datorită declanşării proceselor subtile de rezonanţă cu focare infinite cosmice de forţă care sunt astfel trezite şi amplificate în fiinţa yoghinului prin intermediul rostirii mentale a MANTRA-ei care prefigurează prin evocare sunetul subtil obiectiv al energiei corespondente ce există în afara sa în MACROCOSMOS); datorită ascezei potrivite (TAPAS) ori datorită atingerii stării de SAMADHI (Extaz Divin). SUTRA 2: Prin trezirea, dinamizarea şi amplificarea la maxim a potenţialităţilor latente care există în fiecare fiinţă umană şi care în realitate aparţin naturii inerente survine (printr-o practică ADECVATĂ şi CONSECVENTĂ) transformarea spirituală fundamentală (ce permite la momentul potrivit trecerea de la o condiţie dată, sau cu alte cuvinte, de la o stare vibratilă prezentă la o altă stare vibratilă înaltă, net superioară). SUTRA 3: Cauza eficientă instrumentală (NIMITTA) (sau, cu alte cuvinte, SADHANA spirituală care trebuie să fie potrivită ţelului urmărit) nu pune în acţiune în mod direct diferitele cauze creative (adică înzestrările şi tendinţele latente), ci ea doar îndepărtează toate obstacolele (sau impurităţile) precum face un ţăran atunci când îşi udă câmpul care deja este semănat cu grâu pentru ca acesta să încolţească. SUTRA 4: Minţile secundare create (NIRMANA CHITTA) sunt născute (sau, cu alte cuvinte, provin) numai din manifestarea sentimentului individualităţii (ASMITA). SUTRA 5: Existând atunci o multitudine de activităţi (care pot fi şi chiar sunt realizate în acelaşi timp), mintea unică (originară a yoghinului) le dirijează simultan pe toate celelalte (minţi secundare care au fost create). SUTRA 6: Dintre toate aceste minţi secundare, doar cea (este vorba de acea minte secundară care este) născută din meditaţie (devine progresiv) lipsită de întipăriri. SUTRA 7: Acţiunile prezente (KARMA) ale yoghinului complet detaşat (care dăruieşte prin consacrare deplină şi perfect realizată toate fructele acţiunilor sale lui DUMNEZEU) nu mai sunt nici albe, nici negre; acţiunile făptuite de ceilalţi (care nu practică YOGA) sunt de trei feluri: ( 1) bune, 2) rele şi 3) amestecate - atât fapte bune, cât şi fapte rele). SUTRA 8: Din aceasta (este vorba despre KARMA cea de trei feluri care este specifică mai ales pentru fiinţele umane care nu practică YOGA) se manifestă la momentul oportun doar acele înclinaţii sau dorinţe ardente ce există în subconştient (VASANA-e) care deja au condiţii favorabile de maturizare. = VA URMA =

AN VI C 22 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA c) Ataşamentul (RAGA) (continuare la cursul nr. 21 An VI) 114

Înainte de apariţia vreunei percepţii; a vreunei idei sau a vreunui concept de orice natură în mentalul nostru (MANAS), nu există în el nici dorinţă şi nici plăcere; Geneza, în conştiinţa noastră, atât a dorinţei (atracţiei), cât şi a ceea ce se numeşte în general plăcere (sentimentul de satisfacţie; împlinire sau plenitudine, cauzat de impresiile şi impregnările TATTVA-ice determinate de obiectele şi fiinţele exterioare) începe cel mai adesea cu anumite idei şi concepte care îşi au reşedinţa în mental (MANAS) şi ele ne influenţează corpul (învelişul) astral (MANOMAYA KOSHA). Acest proces de generare a ideilor (gândurilor) şi a conceptelor în mintea noastră (MANAS) nu este în realitate altceva decât o sui-generis (în felul său) „întunecare" (acoperire sau învăluire) a asocierii iniţiale de impregnări TATTVA-ice ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA) şi care provin din acumulările mentale evolutive care, cu alte cuvinte, sunt în legătură cu curentul subtil (SVARA) evolutiv care animă corpul astral. Atunci când contactul (REZONANŢA) conştiinţei cu un anumit obiect exterior îndepărtează, pentru o clipă, acest nor de gânduri de pe „cerul" senin al intelectului superior, sufletul individual devine atunci conştient de un sentiment de satisfacţie, sentiment pe care ignoranţa (AVIDYA) îl asociază aproape imediat obiectului exterior respectiv. Aceasta dă naştere dorinţei şi ataşamentului. d) Repulsia (DVESHA) GLOSAR DVESHA (REPULSIA) = "ură", "ostilitate", "repulsie", "aversiune orientată către ceva anume". În sistemul YOGA clasic sintetizat de PATANJALI în celebrul său text (YOGA SUTRA). DVESHA (aversiunea sau repulsia) constituie una dintre cele cinci "cauze ale ataşamentului" (KLESHA), fiind definită (II, 8) ca tendinţa de a urma (sau, cu alte cuvinte, de a intra şi de a ne menţine în REZONANŢĂ cu) ceea ce este dureros (DUKHA). Totuşi, este foarte important să ştim că şi această aversiune sau repulsie poate fi transmutată şi sublimată integral cu un anumit efort de depăşire (transcendere), pentru a fi în final trăită ca o stare dătătoare de energie vitală sau spirituală benefică. Acelaşi mesaj reiese şi din povestirea despre SHISHUPALA, regele din Codi, care s-a eliberat în scurt timp de zbuciumul şi necazurile acestei lumi datorită urii sale concentrate asupra zeului VISHNU, pe perioada a trei existenţe succesive. Este evident că, în această situaţie, până la urmă URA (DVESHA) lui SHISHUPALA, constant focalizată asupra zeului VISHNU; 1-a pus în final în REZONANŢĂ cu zeul VISHNU şi 1-a făcut să se elibereze. Acest aspect aparent paradoxal a fost explicat în textul UDDHAVA-GITA (IV,22) în felul următor: „Indiferent de senzaţia, fenomenul, obiectul, fiinţa etc. asupra căreia o fiinţă umană se concentrează constant, şi cu o mare putere, chiar dacă aceasta implică ataşamentul (SNEHA”), repulsia (DVESHA) sau chiar ura, dacă ea se va identifica până la urmă, ÎN ESENŢĂ şi pe deplin, indiferent cu care dintre acestea, în final pe oricare dintre toate acestea te va depăşi şi le va TRANSCENDE complet (...). " Acela (Absolutul Divin) nu vede nici o distincţie între diferitele ipostaze ale manifestării sale infinite, care IZVORĂSC TOATE DIN EL. Tocmai de aceea, fuziunea perfectă (cu Divinitatea) poate fi obţinută rapid şi cu uşurinţă prin intermediul identificării cu SURSA ULTIMĂ (DUMNEZEU) din care toate acestea în ultimă instanţă izvorăsc. Aceasta este totdeauna valabil pentru orice aspect existent, fie el ură sau iubire, antipatie; sau prietenii, frică sau curaj, ataşament sau detaşare, pasiune intensă sau dorinţă (KAMA)." Aceste idei şi concepte exprimă în mod sintetic punctul de vedere din SAMRAMBHA-YOGA, una dintre cele mai extraordinare ramuri ale tradiţiei secrete YOGA în Orient. 115

În mod asemănător se produce şi geneza senzaţiei de durere şi a dorinţei de respingere (repulsie), DVESHA. Ideea de bază a etimologiei cuvântului sanscrit DUKHA (durere, suferinţă) este tot acţiunea de a răscoli sau a săpa (ca şi în cazul termenului SUKHA (plăcere, bucurie)). Însă spre deosebire de aceasta (SUKHA (plăcere, bucurie)) acum respectiva acţiune întâmpină simultan o anumită rezistenţă din partea mentalului (MANAS). Mentalul (MANAS) în mod obişnuit nu tolerează aproape deloc aceste rezonanţe (care fac să fie captate acele energii subtile care determină apoi în fiinţă vibraţii TATTVA-ice specifice); dimpotrivă, el (mentalul (MANAS)) caută spontan să le respingă cu întreaga sa forţă. Tocmai din aceasta rezultă apoi o stare de privaţiune sau frustrare. Atunci această stare ne apare ea şi cum ceva din natura intimă a mentalului (MANAS) l-ar fi fost luat acestuia, iar locul său este acum ocupat de un fenomen străin, care nu de află într-o stare de armonie cu tot restul naturii noastre mentale. Această stare intensă de privaţiune, frustrare, nevoie, durere sau suferinţă care, în ansamblu, se manifestă cu putere ca o stare de repulsie pe care aceste energii subtile declanşatoare de vibraţii specifice o determină şi care sunt apoi conştientizate ca fiind în DIZARMONIE cu natura TATTVA-ică specifică atât a mentalului (MANAS) cât şi a corpului astral este cunoscută sub numele de DVESHA (repulsie sau dorinţă de respingere). Cuvântul sanscrit DVESHA (repulsie) provine de la rădăcina verbală „DVESH", care, la rândul ei, este compusă din radicalul „DU" care are acelaşi, sens precum în cazul cuvântului sanscrit „DUKHA" (rezistenţă, dificultate) şi din radicalul sanscrit „ISH", care este şi el un rezultat al compunerii literelor „I" şi „S", „S"-ul final fiind aici în strânsă legătură cu radicalul „SU" („a răsufla", „a fi în starea sa naturală"), iar rădăcina verbală „I” înseamnă în cazul de faţă „a merge". Prin urmare, aici „ISH" are sensul de „a merge (a se îndrepta) către starea sa naturală", sens care, odată transferat în plan mental, devine un sinonim al lui RAGA (pasiune, ataşament), DVESHA (repulsie) semnifică-deci „O intensă dorinţă de respingere (repulsie)"; Antipatia, aversiunea, ostilitatea, gelozia, ura etc, sunt toate nişte manifestări TATTVA-ice particulare ale lui DVESHA (repulsia), întocmai cum iubirea, dragostea, afecţiunea, amorul sau prietenia sunt toate anumite manifestări TATTVA-ice particulare ale lui RAGA (pasiunea, ataşamentul). În lumina acestor date tradiţionale, putem acum să asociem diferitele acţiuni şi stări specifice de conştiinţă anumitor condiţii şi predominanţe TATTVA-ice corespunzătoare. Astfel, spre exemplu, cunoaştem deja că, pe ansamblu, culoarea subtilă specifică lui AVIDYA (ignoranţa) este, deloc întâmplător, aceea a lui TAMAS - negru. Atunci însă când AVIDYA (ignoranţa) se manifestă în conştiinţa noastră ca mânie, TEJAS TATTVA predomină (apare astfel în aura noastră sub forma culorii subtile roşu închis, pământiu - a se vedea aici conexiunile care se pot face cu informaţiile secrete prezentate în cadrul lecţiilor (de la cursurile noastre de YOGA) despre curenţii subtili coloraţi). Dacă acest sentiment, pregnant de mânie este însoţit la scurt timp după aceea de mişcarea sau agitaţia corpului fizic, atunci VAYU TATTVA (negativ aspectat) începe fără îndoială să predomine. Încăpăţânarea ne apare, la rândul ei, în lumina sistemului SVARA YOGA, ca fiind o predominanţă de tip TAMAS (YIN (-)) a lui PRITHIVI TATTVA, iar docilitatea şi spiritul gregar ne apar în realitate ca fiind o predominanţă TAMAS (YIN (-)) a lui APAS TATTVA. Pe de altă parte, se ştie că AKASHA TATTVA predominant, şi totodată armonios manifestat în aura astrală (MANOMAYA KOSHA) face să se instaleze în conştiinţa noastră sentimentul de iubire transfiguratoare, sublimă şi elevată. La rândul său, prezenţa în abundenţă a lui PRITHIVI TATTVA face ca această iubire să fie fidelă; în schimb, prezenţa în abundenţă a lui VAYU TATTVA o face să fie fluctuantă şi expansivă; prezenţa lui APAS TATTVA o face să fie mai intimă, senzuală şi „călduţă", prezenţa lui TEJAS TATTVA o face foarte pasională, iar predominanţa excesivă numai a lui AKASHA TATTVA o face să fie „oarbă" şi extrem de intensă. Tot AKASHA TATTVA, dar dizarmonios aspectat, provoacă o anumită stare lăuntrică de vid vital (deficit energetic) în NADI-uri, de unde rezultă într-o anumită măsură apariţia stării de teamă. Atunci când, pe acest fond de teamă intensă, începe să predomine PRITHIVI TATTVA, fiinţa umană116 în cauză feste aproape ţintuită pe loc, ea fiind incapabilă să

mai facă vreo mişcare, prezenţa lui VAYU TATTVA o determină să facă gesturi dezordonate, automatice, lipsite de curaj, APAS TATTVA o face să fie foarte sensibilă la laude şi măguliri, iar TEJAS TATTVA (focul subtil) dizarmonios aspectat o face să nutrească porniri de răzbunare. În lumina acestor date iniţiatice secrete, putem acum înţelege că acţiunile eficiente de dinamizare subtilă necesare pentru a produce diferite stări sau impulsionări benefice şi elevante, atât în corpul astral (MANOMAYA KOSHA), cât şi în mentalul (MANAS) unei alte fiinţe umane (sau chiar la foarte multe fiinţe umane simultan în cadrul unor exemplificări), implică totdeauna să ne identificăm cât mai bine cu fiinţa umană în cauză (sau cu toate fiinţele umane în cauză, în acelaşi timp, în cazul unor dinamizări colective) (pentru crearea stării de UNISON DEPLIN sau REZONANŢĂ la nivelul aurei acesteia), după care, simultan, noi trebuie să activăm (prin branşare personală la sursele infinite din MACROCOSMOS) energiile (fluidele) TATTVA-ice benefice astrale specifice, în proporţiile adecvate, care apoi vor fi instantaneu transfuzate (dar prin intermediul nostru) în aura (corpul astral al) persoanei respective (sau în aurele tuturor fiinţelor umane care sunt cu adevărat deschise şi receptive în cazul unei dinamizări colective, la care pot să participe chiar şi sute de milioane de fiinţe umane). Este evident aici că TOT CEEA CE URMĂRIM SĂ TRANSMITEM (ATENŢIE! FIE BUN, FIE RĂU) ÎN CURSUL UNEI ASEMENEA IDENTIFICĂRI EMPATICE, CARE SE EFECTUEAZĂ ÎN SFERA CORPULUI ASTRAL AL UNEI ALTE FIINŢE UMANE, SE VA AMPLIFICA IMEDIAT DUPĂ ACEEA ŞI ÎN NOI, ÎN EGALĂ MĂSURĂ, CA O CONSECINŢĂ DIRECTĂ A ACESTUI ASPECT TAINIC. PRIN URMARE, ESTE EVIDENT ACUM PENTRU NOI CĂ ORICINE URMĂREŞTE, DATORITĂ RĂUTĂŢII SAU PROSTIEI, SĂ PRODUCĂ UNEIA SAU MAI MULTOR FIINŢE UMANE STĂRI RELE, DISTRUCTIVE (TEAMĂ, NESIGURANŢĂ, ORGOLIU, URĂ, DISPERARE, ANXIETATE, STRES etc.) ÎŞI VA AMPLIFICA ŞI EL SIMULTAN ÎN AURA SA EXACT ACELE ENERGII SUBTILE, MALEFICE ŞI DIZARMONIOASE CARE VOR CREŞTE PROPORŢIONAL ÎN PROPRIUL SĂU CORP ASTRAL (MANOMAYA KOSHA). PROCEDÂND ASTFEL, EL VA DEVENI, MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, VICTIMA PROPRIILOR SALE ACŢIUNI MALEFICE NESĂBUITE ŞI VA REMARCA MANIFESTAREA ACESTOR EFECTE ÎN FIINŢA SA, CONFORM LEGII OCULTE TERIBILE A „ŞOCULUI ÎN RETUR" (de care totdeauna se tem toţi magicienii negri şi vrăjitorii, şi de care până la urmă NU SCAPĂ). c) Instinctul de conservare (teama de moarte) ABHINIVESHA GLOSAR ABHINIVESHA = "dorinţa exacerbată de a trăi". În conformitate cu învăţăturile sistemului YOGA tradiţional, această dorinţa exacerbată de a trăi sau "setea de viaţă reprezintă una dintre cele cinci cauze ale suferinţei (KESHA), care înlănţuie omul în manifestare. În această direcţie, în YOGA SUTRAele sale (11,9), marele înţelept PATANJALI precizează: „Dorinţa exacerbată de a trăi, prin însăşi natura ei specifică, se află adânc înrădăcinată chiar şi în acela, care a atins înţelepciunea diurnă. "În esenţă, ABHINIVESHA (dorinţa exacerbată de a trăi) izvorăşte din ignoranţa (AVIDYA) fiinţei umane faţă de aspectele spirituale elevate, o determină să se identifice în mod eronat doar cu corpul său fizic şi îi cauzează astfel apariţia şi amplificarea instinctului de conservare şi de supravieţuire în acesta. În ceea ce priveşte instinctul de conservare (ABHINIVESHA), ne va fi ceva mai uşor acum, în urma asimilării şi înţelegerii informaţiilor secrete prezentate, atât în legătură cu geneza pasiunii sau a ataşamentului (RAGA), cât şi a repulsiei (DVESHA), să-i înţelegem natura, cauza şi manifestările sale specifice în universul fiinţei umane. 117

În general vorbind, instinctul de conservare (ABHINIVESHA) poate fi privit ca un caz extrem (limită) de manifestare combinată atât al lui RAGA (pasiunea sau ataşamentul cel mai profund şi spontan faţă de viaţă, pe care aproape orice fiinţă vie îl resimte în mod spontan şi natural), cât şi al lui DVESHA (repulsia), dacă îl privim ca pe o stare extremă de repulsie faţă de încetarea definitivă a vieţii în corpul fizic (ÎN LUMEA FIZICĂ). În cazul fiinţei umane suficient de evoluate spiritual, ABHINIVESHA (instinctul de conservare) poate fi bine înţeles şi stăpânit din ce în ce mai mult (de exemplu, mai ales în situaţii care implică eroism, abnegaţie şi sacrificiu suprem de sine) sau chiar transcens (această transcendere totală a fricii de moarte este sau poate fi mult uşurată de fuziunea inefabilă şi profundă cu sferele infinite de forţă ale Marilor Puteri Cosmice, în special KALI, CINNAMASTA sau TRIPURA BHAIRAVI). 3. Imaginaţia complexă (VIKALPA) GLOSAR VIKALPA = "conceptualizarea". În YOGA clasică, VIKALPA (conceptualizarea) reprezintă una dintre cele cinci categorii ale ,,fluctuaţiilor" mentale (VRITTI) şi ea este definită în YOGA SUTRA (I, 9) ca fiind acea cunoaştere care apare fără a fi necesar un obiect perceptibil şi care, de asemenea, urmăreşte anumite diferenţieri verbale. Termenul mai este deseori înţeles şi în sensul „imaginaţiei" sau al „fanteziei”. Imaginaţia complexă (VIKALPA) este acea funcţie specifică a corpului astral care implică faptul că, prin intermediul ei; noi putem să îmbrăcăm o anumită formă (cu caracteristici, cuvinte sau imagini) în situaţia în care DEOCAMDATĂ aceasta nu are o realitate obiectivă în planul fizic (deocamdată ea nu există deloc (cel puţin în conformitate cu cunoştinţele noastre) în lumea fizică). Prin intermediul imaginaţiei complexe (VIKALPA), două sau mai multe idei ori concepte pot fi asociate DEOCAMDATĂ doar în mintea noastră pentru a da naştere (TOT NUMAI în MINTEA NOASTRĂ) unei noi idei (concept) care până atunci nu are (cel puţin nu în acel moment) o realitate obiectivă care să îi fie precis corespunzătoare în planul fizic (lumea materială) . Acest proces, care poate fi adeseori creator şi benefic, este o consecinţă firească a legii universale a înclinaţiilor sau a dorinţelor ardente (VASANA-ele). Astfel, ne apare ca fiind evident că, atunci când mentalul (MANAS) este obişnuit să perceapă frecvent anumite fenomene, acestea vor avea toate tendinţă (datorită obişnuinţei) să reapară din nou şi din nou iar dacă, de exemplu, la un moment dat două sau mai multe (N) asemenea fenomene sunt asemănătoare sau coincid, vom avea aproape spontan în minte (MANAS) imaginea (reprezentarea) unui al treilea (sau, cu alte cuvinte, al unui al (N+1)-lea) fenomen care DEOCAMDATĂ nu s-a produs. Acesta din urmă poate însă să existe sau nu, în acel moment, în planul (lumea) fizic(ă). Dacă DEOCAMDATĂ el nu există deloc în mod obiectiv, această manifestare care apare în mintea noastră este doar rodul (fructul) imaginaţiei noastre complexe (VIKALPA). Dacă totuşi el există, această stare indică, faptul că este vorba de un fenomen de clarviziune (care, printre altele, implică o extraordinară expansiune sau dilatare a domeniului conştient obişnuit) care, de regulă, este strâns legată de intrarea în starea de SAMADHI (extaz divin). În concluzie, putem spune că imaginaţia complexă (VIKALPA) este un proces psiho-mental secundar care, deşi operează prin REZONANŢĂ, este solidar şi analog cu gândirea şi implică operarea cu şi combinarea feluritelor imagini mentale ce conduc la un moment dat la felurite construcţii imagistice care sunt, mai mult sau mai puţin, în legătură cu domeniile realului, posibilului şi viitorului. Imaginaţia complexă (VIKALPA) tinde adeseori spontan către o producere a noului care ne apare atunci sub forma unor reconstituiri combinatoriii intuitive, sau a unor „tablouri" mentale ori a unor planuri iconice sau 118

proiecte imaginative. Imaginaţia complexă (VIKALPA) evidenţiază proprietatea pe care o au, mai mult sau mai puţin trezită, toate fiinţele umane DE A ASAMBLA ÎN MODURI SPECIFICE IMAGINILE PENTRU A AJUNGE LA UN MOMENT DAT LA COMBINAŢII NOI. În fiinţa umană, imaginaţia complexă (VIKALPA) este în strânsă legătură cu gradul de trezire cât mai armonioasă a centrului subtil de forţă SWADHISTHANA CHAKRA. 4. Somnul (NIDRA) GLOSAR NIDRA = „somn". Este considerat în unanimitate ca fiind unul dintre cei mai mari duşmani în practica YOGA şi, de aceea, el este menţionat în mod frecvent în rândul „defectelor" (DOSHA) cu care se confruntă fiinţa umană. Chiar şi în antica scriere epică hindusă, MAHABHARATA, se afirmă (XII, 209, 1) că trebuie să se renunţe pe cât posibil (dar fără a ne afecta sănătatea) la somn (privit ca o stare pasivă letargică) în favoarea activităţilor spirituale. Mai apoi, aceeaşi lucrare clasifică somnul (XII, 263, 46) la un loc cu alte defecte, cum ar fi: „dorinţa înlănţuitoare" (KAMA), „mânia" (KRODHA), „lăcomia" (LOBHA) şi „frica" (BHAYA). În YOGA SUTRA lui PATANJALI, somnul este considerat a fi unul dintre cele cinci turbioane sau „fluctuaţii" (VRITTI) ale conştiinţei. În YOGA SUTRA (I, 10), starea comună de Somn este definită ca fiind acea stare mentală care se fundamentează pe experienţa (PRATYAYA) altor fenomene mentale şi care este lipsită de concretizare în planul fizic. Aceasta înseamnă că, printre altele, somnul reprezintă un fel de conştiinţă rudimentară. Faptul că el nu semnifică totuşi absenţa completă a activităţii conştiente este demonstrat, în conformitate cu tratatul clasic YOGA-BHASHYA (I, 10), de faptul că, atunci când în final ne trezim, ne amintim fiecare că am dormit bine. De asemenea, YOGA SUTRA (I, 38) menţionează că viziunile şi percepţiile care apar în timpul somnului pot reprezenta uneori un punct de referinţă important pentru meditaţiile noastre ulterioare. Pentru a diminua în mod armonios (şi fără a fi afectată deloc energia noastră lăuntrică) timpul afectat somnului se poate utiliza o paletă largă de tehnici yoghine diferite, implicând controlul şi ritmarea suflurilor respiraţiei (în particular: SITAKARI PRANAYAMA), anumite MUDRA-e (KHECHARI MUDRA), continenţa sexuală perfectă sau abstinenţa sexuală activă (BRAHMACHARYA), postura statului pe cap (SHIRSHASANA), NAULI KRIYA, LAYA YOGA, trezirea controlată a lui KUNDALINI SHAKTI. Somnul reprezintă şi el una dintre caracteristicile specifice ale lui MANOMAYA KOSHA (corpul astral). Tradiţia secretă yoghină descrie ca fiind în strânsă legătură cu somnul trei stări distincte de conştiinţă (care reprezintă de fapt trei manifestări TATTVA-ice distincte ale corpului astral): starea de veghe, starea de vis şi starea de somn profund (fără vise). =VA URMA =

AN VI C 23 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE 119

CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral. În lumina sistemului SVARA YOGA 4. Somnul (NIDRA) (continuare la cursul nr. 22 an VI) a) Starea de veghe Această stare reprezintă de fapt condiţia obişnuită a conştiinţei în care dublul subtil bioenergetic (PRANAMAYA KOSHA) acţionează în strânsă legătură cu corpul astral (MANOMAYA KOSHA). În această stare, mentalul (MANAS) primeşte şi filtrează în mod specific impresii de la obiectele exterioare, prin intermediul organelor de simţ. Celelalte capacităţi ale mentalului (MANAS) nu sunt atunci ataşate domeniului senzorial şi ele pot funcţiona la fel de bine atât în starea de veghe, cât şi în starea de vis. Singura diferenţă este însă că, în starea de vis, mentalul (MANAS) nu mai este influenţat la fel ca şi în starea de veghe de toate modificările perceptive. La fiinţa umană comună (obişnuită), schimbările de stare (spre exemplu, trecerea de la starea de veghe la starea de vis) sunt complet pasive, inconştiente şi automate, sufletul său individual neputând (atât timp cât fiinţa umană respectivă se complace să rămână în această stare comună) să le aleagă sau să le controleze conştient; ele se succed atunci ca un rezultat al acţiunii suflului (curentului) subtil de viaţă (SVARA) în cele 5 modificări TATTVA-ice specifice ale sale. Este foarte interesant de remarcat aici corelaţia precisă între succesiunea automată a celor două stări obişnuite de conştiinţă (starea de veghe şi starea de somn - fie el (somnul) cu vise sau fără) şi mecanismul fizic automat de decuplare senzorială care este asigurat, la nivelul creierului, de FORMAŢIUNEA RETICULATĂ care, în mod reflex, decuplează cortexul faţă de semnalele senzoriale aferente în momentul adormirii şi le repune apoi din nou în legătură în momentul trezirii din somn. Pe de altă parte, la nivel bioenergetic (eteric) - aşa cum am arătat anterior în cadrul lecţiilor cu privire la manifestările celor 5 TATTVA-e în plan (lumea) eteric(ă) - diferitele organe senzoriale ale fiinţei umane încetează atunci să mai răspundă (prin REZONANŢĂ) la schimbările TATTVA-ice exterioare, în special atunci când curentul PRANA-ic pozitiv (YANG, (+)) devine predominant. Forţele şi energiile subtile de natură solară (HA (+)), pozitive (YANG, (+)), produc în general o senzaţie specifică de căldură sau de fierbinţeală, iar forţele şi energiile subtile de natură lunară (THA (-)), negative (YIN, (-)) produc în general o senzaţie specifică de frig sau de răcoare. b) Starea de vis Străvechile scrieri tradiţionale ale înţelepciunii orientale care sunt UPANIŞADELE afirmă în unanimitate că, în timpul somnului profund fără vise sufletul individual se odihneşte, nebănuit, într-o anumită cavitate tainică a inimii. De fapt, acesta se focalizează, în plan subtil, în aşa-numitul „vid al inimii" (ANAHATA CHAKRA), iradiindu-şi însă prezenţa sa tăcută şi în pericard (de asemenea în plan subtil) precum şi în principalele NADI-uri specifice lui ANAHATA CHAKRA, NADI-uri a căror influenţă subtilă se reflectă în planul (lumea) fizic(ă) grosier(ă) la nivelul reţelei de vase sanguine. Este necesar să ne amintim aici, din lecţiile referitoare la manifestările celor 5 TATTVA-e fundamentale pe planul eteric, că energia subtilă PRANA-ică individuală este localizată preponderent la nivelul inimii (în plan bioenergetic), în timpul somnului. Starea de vis este de fapt o condiţie intermediară între starea (obişnuită) de veghe şi starea de somn profund fără vise. Din această cauză, ea prezintă, în modul în care funcţionează, un anumit aspect care este sensibil atât faţă de starea de veghe, cât şi faţă de starea de somn profund fără vise. Acest aspect este numit în tradiţia secretă orientală în mai multe moduri: PUTA, AGNI sau SURYA (soare). Toate aceste denumiri 120

nu desemnează însă în realitate decât unul şi acelaşi aspect: efectul produs asupra fiinţei umane de suflul subtil solar (SURYA SVARA) în general şi de TEJAS (AGNI) TATTVA în particular. Termenul PITTA are aici o semnificaţie specială, deoarece în cazul de faţă este vorba în primul rând de o manifestare particulară a energiei subtile solare (+) care este localizată la nivelul inimii, atât în plan fizic, cât şi în plan subtil (ANAHATA CHAKRA), şi care este numită în mod tradiţional SADAKA PITTA. La nivel subtil energetic aceasta (SADAKA PITTA) nu este altceva decât „temperatura" cardiacă (sau, cu alte cuvinte, manifestarea intensităţii curentului vital subtil YANG (SURYA SVARA) la nivelul inimii), ea reprezentând de fapt aspectul energetic definitoriu atât pentru starea de vis, cât şi pentru starea de somn profund fără vise. Conform învăţăturilor secrete ale sistemului SVARA YOGA, „temperatura" cardiacă este cea care caracterizează cele trei stări fundamentale de conştiinţă. Aceasta este de altfel şi semnificaţia textului vedic care menţionează că sufletul individual se odihneşte fiind retras în inimă. Toate funcţiile vitale precum şi continuitatea stării de veghe sunt asigurate în mod convenabil atât timp cât există o stare de echilibru între curenţii subtili pozitivi (+) (în legătură cu SURYA SVARA (+)) şi curenţii subtili negativi (-) (în legătură cu CHANDRA SVARA (-)) sau, simplificând la extrem, între starea de cald şi starea de rece, aşa cum se manifestă ea la nivelul corpului. Media temperaturilor „solare" (+) şi „lunare" (-) este de fapt temperatura la care PRANA îşi menţine legătura predominantă cu corpul fizic (aceasta semnificând totodată şi menţinerea conştiinţei individuale în starea de veghe. Media este însă dată pe intervalul de o zi şi o noapte (24 de ore). În toată această perioadă, temperatura existentă în fiinţa umană este supusă la două variaţii extreme: una este limita superioară, dată de maximul de intensitate al curenţilor subtili pozitivi (SURYA SVARA), cealaltă este limita inferioară, dată de intensitatea maximă a curenţilor subtili negativi (CHANDRA SVARA). Atunci când suflul subtil solar (SURYA SVARA (+)) atinge limita sa maximă diurnă, acţiunile organelor noastre de simţ nu mai sunt în concordanţă (în sincronism) cu modificările TATTVA-ice exterioare. Fiecare dintre noi cunoaştem, în general măcar, din experienţa de zi cu zi, că organele noastre senzoriale răspund cu promptitudine la vibraţiile TATTVA-ice exterioare, în mod obişnuit, numai între anumite limite. Dacă o limită seniorială (DE REZONANŢĂ!) oarecare (sau, cu alte cuvinte, un anumit PRAG de intensitate) este depăşită, organele noastre de simţ devin aproape insensibile faţă de aceste vibraţii. Există, deci, un anumit interval de valori ale „temperaturii" cardiace în interiorul căruia organele de simţ pot funcţiona optim în condiţiile obişnuite ale stării de veghe, iar atunci când acest interval este depăşit, într-un sens sau în altul ((-) sau (+)), organele senzoriale devin incapabile să mai primească (să mai capteze prin REZONANŢĂ) vreo impresie din exterior: în timpul zilei, curentul vital subtil pozitiv (SURYA SVARA) provoacă acumularea gradată a energiei subtile vitale (PRANA) în zona inimii (la nivel bioenergetic sau eteric). Starea (condiţia) fizică obişnuită este modificată astfel gradat şi, în mod natural, din această cauză („temperatura" cardiacă, sau iau alte cuvinte intensitatea curentului subtil solar, SURYA SVARA, la nivelul inimii creşte din ce în ce mai mult), atunci când se depăşeşte o anumită limită maximă a valorii „temperaturii" cardiace (când SURYA SVARA este atunci localizat în mod predominant la nivelul inimii, în plan subtil), simţurile sunt deconectate iar conştiinţa noastră individuală nu mai primeşte deloc impresii sau semnale din mediul exterior. Această stare, ea singură, este suficientă pentru a ne produce atunci intrarea în starea de vis. Deoarece în această stare (este vorba de starea de vis) legăturile sufletului individual cu corpul fizic sunt considerabil atenuate (slăbite), el (sufletul individual) nu mai integrează şi nu mai percepe mentalul inferior (MANAS) ca fiind afectat de impresiile exterioare; Mentalul inferior (MANAS), care este însă obişnuit cu diferite concepte şi idei, fie chiar şi numai prin simpla forţă a acestei „obişnuinţe" (de fapt este vorba de anumite impregnări - circuite sau legături preferenţiale, formate mai ales prin repetările succesive ale unor anumite condiţii TATTVA-ice care se 121

succed la nivelul corpului astral MANOMAYA KOSHA), trece şi în această condiţie (starea de vis) prin diferite stări. Suflul subtil vital (SVARA), care ştim deja că se diferenţiază în cele 5 stări TATTVA-ice principale, devine astfel cauza diverselor impresii care se ridică şi apar atunci în mental (MANAS). Sufletul individual sau conştiinţa individuală (JIVATMA) nu joacă nici un rol în evocarea acestor viziuni, mentalul (MANAS) şi corpul astral (MANOMAYA KOSHA) fiind în această situaţie supuse acţiunii unei legi (necesităţi) a manifestării care le face atunci să schimbe periodic starea de veghe cu starea de somn. Deci, în mod obişnuit, nu sufletul individual (JIVATMA) evocă diversele aspecte care se manifestă în timpul stării de vis (dacă el ar fi cel care le-ar evoca, atunci ar fi imposibil de explicat visele urâte sau coşmarurile). În realitate, impresiile lăuntrice specifice care sunt trăite de fiinţa umană în timpul unei stări de vis se modifică la rândul lor în funcţie de succesiunea predominanţei TATTVA-elor. După cum o TATTVA alunecă uşor într-o altă TATTVA (printr-o modificare lentă a frecvenţei de vibraţie), la fel un gând face loc unui alt gând. Astfel, dacă atunci este predominant VAYU TATTVA, el ne conduce în diferite zone ale astralului; dacă este predominant TEJAS TATTVA, ne poate arăta în vis, de exemplu, stări de angrenare în forţă a voinţei, manifestări ale diferitelor pasiuni; dacă este predominant PRITHIVI TATTVA, ne poate face să percepem în vis aur, bani sau felurite bogăţii; dacă este predominant APAS TATTVA, poate să ne aducă în vis stări de bucurie amoroasă, senzualitate, surâsuri, mângâieri intime, plăceri erotice intense, imagini ale unor femei goale (în cazul unui bărbat) sau imagini ale unor bărbaţi goi (în cazul unei femei). AKASHA TATTVA predominant la o fiinţă umană obişnuită poate cauza în anumite situaţii speciale, în vis, senzaţia de frică, ruşine sau un sentiment de lipsă. Alteori, în vis, putem avea de asemenea vibraţii (influenţe) TATTVA-ice compuse. Astfel, putem vedea atunci (în timpul stării de vis) bărbaţi şi femei în momentele lor cele mai intime şi cele mai secrete. Tot în vis putem de asemenea vedea dansuri, petreceri, bătălii, consilii şi adunări secrete; ne putem plimba (tot în vis) prin grădini minunate şi în diferite vise putem mirosi florile cele mai alese, putem contempla cele mai frumoase locuri, putem admira imagini minunate care ne plac foarte mult în starea de veghe; în alte vise putem strânge mâinile prietenilor noştri sau putem călători în ţări îndepărtate şi putem realiza de asemenea în vis multe alte acţiuni care sunt o consecinţă directă a proiecţiei spontane a corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA) în anumite zone sau tărâmuri ale astralului (cu privire la tainele proiecţiei astrale în lumile sau tărâmurile subtile astrale se pot face aici anumite conexiuni inteligente cu lecţiile corespunzătoare care au fost predate la cadrul anului 3 al cursului nostru de YOGA). După cum deja se ştie, atât din anumite cercetări ştiinţifice, cât şi din practica medicală curentă, starea de somn cu vise (aşa-numitul somn paradoxal) este totdeauna caracterizată de mişcări rapide şi neregulate ale ochilor, care sunt realizate inconştient de cel care visează, ele fiind numite în terminologia medicală R.E.M. (Rapid Eye Movements - mişcări rapide ale ochilor). În această intensificare energetică ce apare ca fiind evidentă la nivelul ochilor (ca organ de simţ), care sunt în corelaţie cu TEJAS TATTVA, se poate vedea reflexia în lumea fizică a imaginilor onirice care sunt văzute în timpul stării de vis. Toate aceste impresii diverse ce apar în timpul stării de vis sunt generate de starea (condiţia) TATTVA-ică a corpului astral (MANOMAYA KOSHA), care este produsă, la rândul ei, de trei cauze principale: 1. un anumit deranjament (perturbările) de natură fizică; 2. modificările şi succesiunile TATTVA-ice care sunt ciclice şi obişnuite; 3. alte schimbări TATTVA-ice specifice de stare. Deoarece există 3 cauze diferite, există prin urmare şi 3 tipuri principale de vise. 1) Prima cauză o reprezintă feluritele deranjamente fizice care pot să apară în anumite condiţii; acestea afectează corpul astral în felul următor: atunci când curenţii (fluxurile) de PRANA obişnuiţi sunt mult sau foarte mult perturbaţi, astfel încât deja să apară o anumită maladie (boală), sau atunci când ei (curenţii de PRANA) sunt foarte aproape de această perturbare, canalele subtile energetice ale corpului 122

astral (NADI-urile care, unele dintre ele, sunt în legătură directă cu lanţurile de ganglioni simpatici din zona (zonele) afectate (de boala respectivă)) sunt activate într-un mod dizarmonios; astfel, tocmai din această cauză fiinţa umană respectivă va visa aspecte dezagreabile date de componenta subtil energetică (vibratorie) a bolii respective (în anumite situaţii ea va fi proiectată spontan prin dedublare astrală (care survine în timpul somnului) în acele zone (tărâmuri) ale astralului inferior care corespund GREŞELILOR (PĂCATELOR) sau, cu alte cuvinte, rezonanţelor subtile specifice ale acelei maladii). Asemenea vise se aseamănă, prin natura lor, cu furia unui delir, singura diferenţă faţă de acesta din urmă (delirul) constând numai în gradul lor de forţă (intensitate). Pe de altă parte, în alte faze de ameliorare ale bolii, putem visa reinstalarea stării de sănătate sau chiar putem fi inspiraţi asupra modalităţilor prin care ne putem redobândi starea de sănătate (ne apar în vis anumite entităţi elevate care ne indică ce anume trebuie să facem ca să ne vindecăm). 2) A doua categorie de vise este generată de modificările TATTVA-ice obişnuite (normale). Atunci când condiţiile TATTVA-ice trecute, prezente şi viitoare ale ambianţei noastre subtile precum şi acelea ale aurei noastre sunt uniforme şi de o durată corespunzătoare, atunci când nu există alte modificări TATTVA-ice exterioare sau lăuntrice care să perturbe prin REZONANŢĂ condiţiile TATTVA-ice fireşti (naturale) şi nici nu se prevăd pentru noi asemenea modificări care ar urma să apară în viitorul apropiat (de exemplu prin iminenţa unei conjuncturi planetare astrale (aceasta se poate constata cu anticipaţie în ASTROGRAMA (HOROSCOPUL) noastră) care să coincidă ciclic (în viitor) cu o anumită conjunctură iniţială din trecut, atunci când noi am realizat (săvârşit) o anumită acţiune (bună sau rea) - în conformitate cu legea KARMA-ei), cursul şi conţinutul viselor noastre (atunci când dormim) sunt deosebit de calme şi de egale în fluxul lor liniştit. Întocmai aşa cum TATTVA-ele eterice exterioare se succed uşor şi armonios după legea lor naturală de succesiune, la fel de uşor alunecă, una după alta, şi impresiile onirice la care este supus mentalul nostru (MAN AS) în timpul acestei categorii de vise. În mod obişnuit, atunci noi nu ne putem aminti toate aceste vise, deoarece nu există în condiţiile lor TATTVA-ice specifice nici un fel de informaţii (semnale) speciale care să ni le întipărească mai profund în memorie. 3) A treia clasă de vise este produsă de alte tipuri de modificări TATTVA-ice decât cele obişnuite (care se succed de la AKASHA TATTVA la PRITHIVI TATTVA). Aceste modificări diferă de schimbările TATTVA-ice fireşti, la modul esenţial, numai prin natura efectelor lor. Aceste efecte le putem grupa, groso-modo, în două mari categorii: benefice sau armonioase (care sunt firesc specifice mai ales stării de sănătate) şi nefaste ori dizarmonioase (care sunt specifice unor perturbări, maladii sau dezechilibre. Totuşi, procesul subtil de dinamizare a mentalului (MANAS) este fundamental acelaşi în ambele situaţii. Curenţii vitali subtili (manifestările lui SVARA la nivelul corpului nostru eteric sau PRANA-ic), care sunt atunci afectaţi de toate tipurile de efecte bune sau rele ale acţiunilor noastre care au fost săvârşite în trecut, sunt capabili (deşi mai degrabă se prezintă ca tendinţe sau acumulări potenţiale care merg gradat spre manifestări concrete) să pună în vibraţie specifică (cu alte cuvinte în stare de rezonanţă) canalele subtile corespondente (NADI-urile) ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA). Cu cât corpul nostru astral şi mentalul (MANAS) sunt mai pure şi mai elevate, detaşându-se astfel complet sau din ce în ce mai mult de aspectele grosiere şi inferioare ale lumii fizice, cu atât mai mult ele sunt mai sensibile (receptive) faţă de tendinţele şi influenţele invizibile mai elevate şi mai îndepărtate în timp şi spaţiu ale diferiţilor curenţi PRANA-ici şi astrali exteriori. În această situaţie, noi devenim gradat conştienţi în starea de vis de diferitele evenimente viitoare (care deja există ca nişte condiţii TATTVA-ice potenţiale în anumite zone (tărâmuri) din planul astral, însă acum ele sunt cu anticipaţie perceptibile pentru noi prin proiecţie conştientă (dedublare astrală) în respectivele dimensiuni (tărâmuri) enigmatice ale astralului). 123

Acest aspect tainic al proiecţiei prin dedublare astrală, care evidenţiază manifestarea corpul nostru astral în alte lumi paralele, fundamentează realitatea paranormală a aşa-numitelor vise profetice. De multe ori, aceste vise (care sunt nişte proiecţii în dimensiunile potenţiale ale viitorului) sunt „codificate" de subconştientul nostru profund sub forma unor simboluri sau arhetipuri care pot fi ulterior decodificate de mentalul conştient pe baza unei hermeneutici date şi ea tot de cunoaşterea acţiunilor şi a efectelor specifice ale celor 5 TATTVA-e fundamentale în straturile cele mai profunde ale conştiinţei noastre individuale (HERMENEUTICĂ = disciplină sau artă care se ocupă cu interpretarea cărţilor şi a textelor vechi). Astfel, dacă este privită din acest punct de vedere, ştiinţa secretă SVARA YOGA permite o perfectă „decodificare" (interpretare obiectivă) a viselor pe care le avem, prin analiza şi interpretarea obiectivă şi înţeleaptă a imaginilor, culorilor, sunetelor, formelor, fiinţelor etc., care ne apar atunci în vis, toate acestea fiind, după cum ştim deja, specifice fiecărei TATTVA-e şi fiecărei sub-TATTVA-e. A determina însă forţa de impregnare subtilă a acestor vise, a găsi totdeauna semnificaţia precisă a fiecărui vis este o sarcină foarte dificilă, ba chiar imposibilă în condiţiile unei existenţe umane obişnuite, atunci când cheile secrete ale corelaţiilor şi conexiunilor misterioase dintre TATTVA-e şi diversele lor manifestări şi reflexii nu sunt foarte bine cunoscute prin iniţiere. Iată, în continuare, un exemplu banal al dificultăţilor nenumărate care pot să apară în interpretarea viselor la o fiinţă umană care nu are iniţierea secretă în sistemul SVARA YOGA: o anumită fiinţă umană care locuieşte fizic prin apropiere de casa noastră, dar pe care noi nu o cunoaştem deloc fizic, este tocmai pe punctul de a muri. Fiind modificaţi într-un anume fel de procesul morţii (părăsirii corpului fizic), curenţii TATTVA-ici specifici ai structurii sale astrale modulează într-un anumit grad (prin REZONANŢĂ!) curenţii TATTVA-ici exteriori locali, iar informaţiile pe care ei le conţin atunci sunt în continuare transmise (purtate) de undele TATTVA-ice ambientale care au fost modulate de aceasta, ajungând apoi să se difuzeze, în diferite grade de intensitate, pretutindeni. Cu alte cuvinte, dacă noi vom ajunge la un grad suficient de mare de puritate şi de asemenea dacă dispunem de acea sensibilitate subtilă paranormală, lăuntrică, putem primi instantaneu sau eventual prin proiecţie astrală o infinitate de informaţii şi imagini astrale dintr-un anumit domeniu care ne interesează. În unele situaţii, această hipersensibilitate paranormală şi elevare a frecvenţei de vibraţie a energiilor noastre este posibilă prin ingerarea unor substanţe (plante, fructe, ciuperci) psiho-dinamizante naturale, cum ar fi spre exemplu liana YAGE (care creşte în BRAZILIA), care permite, printre altele, la 4-5 ore de la ingerare o dedublare astrală perfectă care este în general corelată cu recepţionarea de imagini şi informaţii dintr-o anumită zonă astrală medie a planetei noastre (PĂMÂNT) care îl interesează pe subiectul respectiv. Astfel, dacă legăm în mod corect între ele aceste date, ne apare ca fiind evident că aceşti curenţi TATTVA-ici, care deja poartă cu ei la distanţă informaţia procesului iminent al morţii respectivei persoane, vor putea fi percepuţi în mod spontan de noi, fiind perfect posibil ca ei să ne dinamizeze, în timpul visului, anumite NADI-uri (canale energetice subtile) ale corpului nostru astral, iar, această energizare se va oglindi apoi în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre prin anumite stări şi imagini specifice. În realitate, este evident că, la nivel astral, noi suntem informaţi (influenţaţi) clipă de clipă prin intermediul unei infinităţi de curenţi TATTVA-ici (fiecare dintre aceştia având propria sa energie care are totdeauna o frecvenţă de vibraţie caracteristică), astfel încât permanent noi putem fi, la modul potenţial, informaţi despre absolut tot ce se petrece atât în MACROCOSMOS, cât şi, de exemplu, pe această planetă (PĂMÂNT) în orice moment, adeseori chiar concomitent cu producerea fenomenului. Este însă important să avem în vedere faptul că dinamizarea NADI-urilor astrale de către o anumită energie subtilă oarecare, purtătoare de informaţii (curent TATTVA-ic modulat), se realizează prin REZONANŢĂ în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre în funcţie de frecvenţele rezonatorii predominante ale corpului nostru astral individual (AURA). 124 Astfel, de pildă, un matematician foarte pasionat de

matematică, va putea primi mai uşor în timpul somnului cu vise anumite informaţii geniale (pe care el le va numi INSPIRAŢII) de la alte minţi (MANAS-uri) care se ocupă pline de dăruire de matematică (atât de la acelea de pe această planetă, cât şi de la acelea de pe alte planete ce se află în alte galaxii), iar un artist va primi la rândul său mult mai uşor imagini, idei şi inspiraţii care sunt conexe cu preocupările şi deschiderile sale specifice decât, de exemplu, despre YOGA şi ocultism. Energiile subtile şi informaţiile modulate care sunt legate de YOGA şi ocultism, deşi vor fi prezente permanent În AMBIANŢA CARE ESTE EXTERIOARĂ AUREI SALE, cu toate acestea ele nu vor găsi DELOC în artistul respectiv (care deocamdată nu este interesat sau, cu alte cuvinte, nu este „deschis" faţă de aceste aspecte) frecvenţe de vibraţie similare cu ele (RESPECTIVELE ENERGII TATTVA-ice) pentru a putea produce, la scurt timp după aceea, un efect SPECIFIC de REZONANŢĂ. = VA URMA=

http://www.nida.netai.net

AN 6 C 24 Informaţii secrete PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 4. Somnul (NIDRA) b) Starea de vis (continuare la cursul nr. 23. AN 6) Prin urmare, oarecum la fel stau lucrurile şi cu muribundul exemplul ales de noi întrucât în prezent deocamdată nu există nici o informaţie precisă care deja să fie stocată în mentalul nostru (MANAS). Cu privire la muribundul respectiv (fizionomie, nume, vârstă, frecvenţă specifică de vibraţie etc.), care până în prezent ne este necunoscut nouă; impresia noastră globală ce va fi într-un anume mod receptată va fi doar de ordin general (cu excepţia situaţiei cu totul excepţionale în care noi, fiind suficient de puri sau, cu alte cuvinte, elevat receptivi, vom putea să percepem în vis cu o mare precizie, nu numai figura omului respectiv, ci şi ambianţa în care el tocmai este pe cale să moară); atunci şi NUMAI ATUNCI noi vom putea vedea cu precizie, de exemplu, o anumită fiinţă umană frumoasă sau 125

urâtă, slabă sau grasă, bărbat sau femeie, având de asemenea şi alte calităţi identice cu acelea ale MURIBUNDULUI RESPECTIV şi care ne vor apărea în mod obiectiv pe ecranul mentalului nostru (MANAS) în timpul „Visului” carte vă permite receptarea unor informaţii reale care nu vor prezenta aspecte onirice distorsionate. Aici este posibil ca o altă funcţie a corpului nostru astral, imaginaţia complexă (VIKALPA) să intre automat în acţiune (dacă bineînţeles ea nu este perfect controlată şi integrată în urma practicii YOGA), astfel încât atunci să fie posibil ca în vis, în locul persoanei MURIBUNDE, pe care deocamdată nu o cunoaştem, să "vedem" pe patul de moarte (datorită distorsiunilor onirice) o altă persoană cu care noi am avut sau avem deja legături (în prezent sau în trecut şi ale cărei caracteristici TATTVA-ice individuale se aseamănă destul de mult cu cele ale persoanei reale (MURIBUNDUL PE CARE DEOCAMDATĂ NOI NU-L CUNOAŞTEM DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC) care totuşi este pe punctul de a muri. Aici este cazul să ne dăm seama că nu numai manifestările imaginative complexe (VIKALPA) ne pot conduce pe o cale greşită, ci aproape toate celelalte funcţii ale corpului astral, în măsura în care ele nu sunt (DEOCAMDATĂ) foarte bine controlate prin tehnici adecvate YOGA. Aceste cunoaşteri eronate (VIPARYAYA), care pot să ne apară destul de des în starea de vis, sunt produse datorită unor fenomene complexe de asociaţie la baza cărora se află procese specifice de REZONANŢĂ spontană. Iată, în continuare, o altă ilustrare semnificativă a acestor aspecte, pentru a face posibilă înţelegerea lor cât mai profundă. Dacă, în timpul unui anumit vis, datorită unor rezonanţe asemănătoare ca frecvenţă de vibraţie, dar NU IDENTICE, pe care noi le avem tocmai în acel moment cu o anumită fiinţă umană, primim anumite energii subtile care apoi se manifestă sub forma anumitor imagini (informaţii) astrale de la, să zicem, o femeie din Anglia care, DEOCAMDATĂ, ne este complet necunoscută până în acel moment, aceste imagini rezultante care se bazează pe anumite informaţii vor avea tendinţa, datorită unor asociaţii imaginative spontane pe care ele le trezesc fulgerător atât în corpul nostru astral, cât şi în memoria noastră (SMRITI), să manifeste în FINAL nu o imagine obiectivă (reală) care se bazează pe informaţii exacte care provin de la acea femeie (care, de exemplu, se numeşte MARY), ci vor avea tendinţa să proiecteze atât imaginea cât şi alte informaţii ce se vor combina într-un anumit procentaj, ale unei alte femei pe care în LUMEA FIZICĂ NOI DEJA o cunoaştem şi care are o frecvenţă vibratorie subtilă (la nivelul aurei sale) apropiată DAR NU IDENTICĂ cu aceea" a lui MARY. De asemenea, tot atunci, celelalte informaţii exacte privitoare la MARY se vor putea amesteca (amalgama) rezultând astfel un fel de colaj mai mult sau mai puţin grotesc prin combinarea cu acelea ale femeii pe care noi o cunoaştem. Dacă, spre exemplu, primim informaţii care au tendinţa să se manifeste sub forma unor imagini astrale despre MARY exact când aceasta face dragoste cu iubitul el, noi vom vedea atunci în vis (datorită amalgamării onirice), fiinţa umană (femeia) pe care deja o cunoaştem fizic (să-i spunem ALBERTA) dar care în visul nostru (datorită amalgamării informaţiilor cu cele referitoare la femeia MARY, cea necunoscută) prezintă totuşi unele trăsături modificate fie ale corpului, fie ale feţei sau face "unele gesturi care sunt mai mult sau mai puţin schimbate. Aceste schimbări (care sunt sesizate în visul nostru cu privire la ALBERTA) nu sunt altceva decât elementele amalgamate ONIRIC pe care noi le-am preluat într-o anumită măsură exact de la corpul, trăsăturile şi gesturile lui MARY cea care DEOCAMDATĂ este necunoscută de noi şi ale cărei şi ale cărei informaţii, purtate de diferiţi curenţi subtili TATTVA-ici şi asimilate prin REZONANŢĂ în AURA noastră, stau la baza visului nostru în care noi o vedem pe ALBERTA mai mult sau mai puţin schimbată, făcând dragoste cu un anumit bărbat care şi el poate la rândul său să fie REZULTANTA ONIRICĂ a unui amalgam (combinaţie) între iubitul necunoscut deocamdată de noi al lui MARY şi iubitul deja cunoscut de noi al ALBERTEI. 126

Este evident prin urmare că, în cazul unei fiinţe umane comune, care nu este iniţiată şi care este foarte puţin evoluată din punct de vedere spiritual, există o gamă extrem de vastă de factori lăuntrici care pot provoca, prin AMALGAMARE, o cunoaştere eronată (VIPARYAYA) în timpul stării de vis, astfel că atâta timp cât o fiinţă umană se complace în această stare larvară, o cunoaştere exactă şi obiectivă (PRAMANA) este aproape imposibilă pentru ea atunci când se află în această stare de somn cu vise. Starea de conştiinţă cosmică sau, cu alte cuvinte, starea de extaz divin (SAMADHI), care printre altele este caracterizată şi de o perfectă şi armonioasă integrare a corpului astral în ambianţa subtilă TATTVA-ică din MACROCOSMOS, este singura care face să fie posibilă o cunoaştere perfect obiectivă a curenţilor subtili TATTVA-ici care provin de la o anumită fiinţă umană, FIE CUNOSCUTĂ FIZIC, FIE COMPLET NECUNOSCUTĂ FIZIC ATUNCI sau care eventual provin de la un obiect oarecare (care la fel poate fi cunoscut fizic sau poate fi necunoscut fizic atunci), nu este prin urmare posibilă până când cel care aspiră la o asemenea cunoaştere paranormală obiectivă nu va atinge capacitatea de a-şi controla cât mai bine funcţiile specifice şi manifestările atât ale corpului său astral (MANOMAYA KOSHA), cât şi pe acelea ale mentalului (MANAS). De altfel, la modul esenţial, noi ştim acum că în realitate YOGA nu este altceva, după cum indică PATANJALI în SUTRA 2 a primului capitol din "YOGA SUTRA", decât "suprimarea (controlul) fluctuaţiilor mentalului (MANAS)". = VA URMA = YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 21. AN VI) COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 8: Pentru a înţelege cât mai bine raporturile dintre VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente ce există în subconştient), SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute), SMRITI (memorie) şi KARMA (reacţiile care apăr mai devreme sau mai târziu în urma realizării oricărei acţiuni) este absolut necesar să oferim câteva explicaţii suplimentare. VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă ce există în subconştient) reprezintă în realitate o latenţă psihomentală subconştientă care de fapt este vehiculul subconştient al dorinţei. "Orice acţiune (care generează o anumită reacţie sau, cu alte cuvinte, o KARMA), inclusiv efortul spiritual, de îndată ce este realizată pe oricare dintre nivelurile manifestării este automat înregistrată sau, cu alte cuvinte, întipărită în CHITTA (conştiinţă). Această înregistrare subtilă se numeşte SAMSKARA (impresie mentală lăsată de evenimentele trecute). Ori de câte "ori noi ne aducem din nou în minte acea acţiune sau, cu alte cuvinte, o rememorăm şi totodată o evocăm (intrând astfel din nou în rezonanţă cu energiile specifice din MACROCOSMOS care s-au manifestat atunci în MICROCOSMOSUL fiinţei noaste), realizăm aceasta prin intermediul memoriei (SMRTTI). Aceasta nu reprezintă altceva decât reactualizarea respectivei SAMSKARA (impresie mentală lăsată de evenimentele trecute) din nou şi din nou. VASANA (înclinaţie, dorinţă ardentă) este înregistrarea subtilă a ataşamentului sau, cu alte cuvinte, a dorinţei (KAMA) faţă de fructul acţiunii. Acest ataşament generează în minte KLESHA-urile (tulburări, suferinţe) sau, cu alte cuvinte, tensiunile fundamentale ale minţii, care şi ele, la rândul lor, ne impulsionează apoi să realizăm alte acţiuni (KARMA). În momentul în care noi realizăm o anumită acţiune, fiind totodată într-o stare de perfectă detaşare (NISHKAMA KARMA), VASANA (înclinaţia, 127

dorinţa ardentă) nu mai există şi, prin urmare, ATUNCI acţiunea (KARMA) respectivă nu ne mai leagă absolut deloc. La rândul lor, VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele ardente) înregistrate impulsionează subconştient alte acţiuni (KARMA) care, evident, datorită unor cauze impure (VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente)), sunt realizate tot cu ataşament, dând astfel naştere altor VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente), şi acest proces, dacă se realizează mereu în acelaşi mod tinde să se continue la nesfârşit. Este evident, prin urmare, că ruperea CÂT MAI GRABNICĂ a acestui cerc vicios se realizează numai prin detaşarea completă faţă de fructul faptelor, care însă nu poate fi realizată perfect decât atunci când este cu adevărat cunoscută în mod direct, prin intermediul discernământului spiritual, diferenţa care există între PRAKRITI (Natură) şi PURUSHA (Spiritul Divin). Conform tratatului străvechi TARKA SAMGRAHA, SAMSKARA (impresia mentală lăsată de evenimentele trecute), este considerată ca fiind un factor al transformării. Ea realizează astfel o transformare a statutului ontologic al omului, o transformare a destinului său, precum şi o veritabilă memorie genetică. SAMSKARA-ele pot fi împărţite din acest punct de vedere în trei categorii: a) impuls (VEGA): b) impresie psihică reziduală (BHAVANA); c) plasticitate (inerţie) (STHITI-STHAPAKA). Prin urmare, SAMSKARA-ele (impresiile mentale lăsate de evenimentele trecute) alcătuiesc corpul cauzal (KARANA SHARIRA). Acesta este, după cum ştim, corpul care se păstrează transmigrând de la o încarnare la alta în decursul Existenţelor. Tocmai de aceea SAMSKARA-ele (impresiile mentale lăsate de evenimentele trecute) noastre nu aparţin numai acestei vieţi; tot ele sunt acelea care, atunci când sunt întrunite anumite condiţii, ne permit cunoaşterea exactă a existenţelor noastre anterioare. SAMSKARA (impresia mentală lăsată de evenimentele trecute putem spune că, în ultimă instanţă, se compune din memorie (SMRITI) şi înclinaţii sau dorinţe arzătoare latente (VASANA). La fel cum o înregistrare VIDEO pe bandă magnetică poate include simultan atât imagine, cât şi sunet, tot astfel SAMSKARA (impresia mentală lăsată de evenimentele trecute) include simultan atât memoria (SMRITI), cât şi anumite înclinaţii sau dorinţe arzătoare latente (VASANA). Visul, de asemenea, este într-o anumită măsură şi destul de des o reactualizare a SAMSKARA-elor (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute). Tocmai de aceea, în vis noi putem avea uneori experienţa unor scene clare din vieţile noastre anterioare, ATUNCI reactualizând în mod inconştient acele SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute) cărora le corespund respectivele imagini. SUTRA 9: Deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle subconştiente sau, cu alte cuvinte, impresiile mentale lăsate de evenimentele trecute (SAMSKARA) au cam aceeaşi formă în minte, fiind într-o relaţie cauzală neîntreruptă în decursul existenţelor, ele sunt înlănţuite şi prezintă o anumită continuitate, chiar dacă aparent ele pot fi separate prin naştere (JATI), loc (DESHA) şi timp (KALA), SUTRA 10: Acestea (înclinaţi sau dorinţele latente ardente (VASANA)) sunt fără început deoarece totdeauna dorinţa (de a trăi) este eternă. SUTRA 11: Deoarece cauza (acestor VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente) - care sunt KLESHAurile (tulburările, suferinţele) (AVIDYA (ignoranţa), ASMITA (simţul egoului), RAGA (pasiunea, ataşamentul), DVESHA (repulsia) şi ABHINIVESHA (instinctul de conservare sau teama de moarte)), efectele lor (care sunt JATI (naşterea), BHOGA (bucuria sau experienţa lumii) şi AYUH (viaţa)), conţinătorul sau suportul lor (care este CHITTA (conştiinţa)) precum şi baza lor (care este alcătuită din obiectele plăcerii) sunt toate legate între ele astfel că, prin dispariţia lor, toate aceste dorinţe potenţiale, VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente), vor dispare atunci şi ele. 128

SUTRA 12: Trecutul şi viitorul există (ca nişte domenii separate) în forma lor proprie (sau, cu alte cuvinte esenţială SVARUPA (propria sa formă)) datorită diferenţelor dintre proprietăţile lor inerente (DHARMA). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 12: Trecutul, prezentul şi viitorul există fiecare în propria lor formă. Ele sunt, prin urmare, diferite prin însăşi faptul că nu au fiecare aceeaşi formă proprie (SVARUPA). În SUTRA 10 s-a afirmat deja că înclinaţiile sau dorinţele arzătoare latente (VASANA-e) sunt fără început deoarece dorinţa este eternă. Dacă VASANA-ele (înclinaţiile sau dorinţele arzătoare) şi KARMA (acţiunile) sunt eterne, atunci cum pot fi ele distruse, evident DOAR în MICROCOSMOSUL fiinţei umane care vizează eliberarea spirituală? De fapt, ele nu sunt niciodată eterne în sensul în care PURUSHA (Spiritul Divin) sau BRAHMAN (Supremul Absolut - DUMEZEU) este etern. Fluxul lor este fără început (etern), dar cu toate acestea ele sunt în continuă schimbare de la o existenţă (încarnare) la alta, în orice moment, fie din trecut, fie din prezent, fie din viitor. Tocmai de aceea, fiind veşnic schimbătoare, exact prin distrugerea completă a cauzei, efectelor, suportului precum şi a bazei lor, ele sunt definitiv distruse DOAR în MICROCOSMOSUL fiinţei aceluia care aspiră să atingă suprema eliberare spirituală. Lucrurile, în forma lor reală, nu sunt niciodată cauza tulburărilor şi suferinţelor noastre. Relaţiile noastre cu ele sunt însă acelea care aduc pentru noi nefericirea. Spre exemplu, un om oarecare consideră pe un altul ca fiind duşmanul său şi tocmai de aceea se poartă cu el ca atare. Astfel încep pentru el tulburările şi suferinţele. Dacă exact acelaşi om reuşeşte să-şi modifice în întregime această relaţie şi el ajunge să-1 considere pe acela pe care anterior îl privea ca fiind duşmanul său ca fiind în realitate un bun prieten, încep după aceea să se amplifice relaţiile de prietenie şi astfel tulburările şi suferinţele se sfârşesc. O fiinţă umană egoistă şi dominată de dorinţe josnice şi de pasiuni necontrolate vede în aproape orice fiinţă umană de sex opus un potenţial obiect al plăcerilor sale sexuale şi tocmai datorită acestor relaţii pe care chiar el le creează, dorinţele sale inferioare împreună cu consecinţele lor degradante care nu întârzie să apară îl sufocă. În momentul în care dorinţele şi pasiunile sale sunt în mod integral şi armonios sublimate, aproape toate relaţiile sale cu ceilalţi se modifică în mod transfigurator CA PRIN FARMEC şi el însuşi ajunge să trăiască profund fericit într-o lume paradisiacă a zeilor. Cel care aspiră cu adevărat la desăvârşirea spirituală urmăreşte mai mereu să privească orice obiect şi orice fiinţă umană ca fiind o manifestare tainică a Divinului şi astfel, datorită modificării profunde a relaţiilor sale atât cu lumea, cât şi cu el însuşi, fericirea nepieritoare împreună cu toate consecinţele sale vin rapid către el. Prin urmare, iată că, în această situaţie, obiectele sau fiinţele umane în cauză nu sunt distruse, ci doar relaţiile fiinţei umane respective cu toate acestea se modifică profund. Tot astfel, VASANA-ice (înclinaţiile, dorinţele ardente) şi KARMA (acţiunile) nu sunt în realitate distruse, ci doar le sunt transformate profund toate relaţiile prin care ele există într-un om. Spre exemplu, în loc să dorim şi să acţionăm fiind totdeauna animaţi de scopuri josnice, noi transfigurăm profund mai mereu totul şi urmărim să acţionăm lăsându-ne inspiraţi de DUMNEZEU în virtutea unor ţeluri divine înalte. În momentul începerii oricărei acţiuni importante, consacrăm în întregime fructele respectivei acţiuni lui DUMNEZEU (KARMA YOGA). Cele două căi despre care se vorbeşte aici sunt deci: a) calea comună a devenirii în scopul dobândirii tuturor fructelor acţiunilor - cale care totdeauna implică intervenţia legii perpetuării fără de sfârşit a dorinţelor şi a întreţinerii neîntrerupte a legăturilor aducătoare de suferinţă; b) calea divină a devenirii întru Sine (ATMAN) - cale supremă ce conduce rapid la Eliberarea Spirituală ULTIMĂ, prin înlăturarea tuturor legăturilor condiţionante (înlănţuitoare) ale trecutului. Astfel, pentru cel cu adevărat capabil să-şi dea seama, cele două căi exprimă destul de exact noţiunile de determinism strict (în cazul celei dintâi) şi de voinţă cu adevărat liberă, care presupune permanent exercitarea liberului arbitru (în cazul celei de a doua). În cazul determinismului strict viitorul devine prezent, iar după aceea prezentul devine 129trecut, fără ca fiinţa umană în cauză să-şi poată modifica

cu ceva destinul, căci relaţiile sau, cu alte cuvinte, lanţurile existente o condiţionează totdeauna de dincolo de puterile sale. În cazul voinţei cu adevărat libere, viitorul devine prezent, iar prezentul devine trecut însă ATUNCI această curgere aduce o transformare fundamentală divină, în sensul relaţiilor sublime cu lumea. Prin urmare, este foarte important să înţelegem cât mai repede că nu VASANA-ele (înclinaţii, dorinţe arzătoare) şi KARMA (acţiunile) sunt cele care trebuie să fie distruse, ci numai relaţiile lor, precum şi motivele care duc totdeauna mintea de la lumină la întuneric, de la eternitate la efemeritate. Cu alte cuvinte, în cazul abordării pline de dăruire a căii spirituale, toate VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele arzătoare) şi KARMA (acţiunile) sunt integral sublimate şi transformate în energia subtilă dumnezeiască, ultimă, a lui PURUSHA (Spiritul Divin), iar PRAKRITI (Natura) este transmutată în energie care apoi este integral sublimată în SAMADHI (extaz divin). Modificând complet lanţul cauzalităţii, atunci întregul mecanism al VASANA-elor (înclinaţii, dorinţe ardente) este în mod fundamental modificat. Obiectul cunoaşterii psihice este format dintr-o SUI GENERIS (în felul său) substanţă care este alcătuită din trei: trecutul, prezentul şi viitorul. Orice proces de cunoaştere integrează implicit aceste trei caracteristici principale ale timpului, făcând astfel fiinţa umană să fie superioară animalelor. Omul, prin natura sa, îşi culege experienţa din trecut: astfel îşi construieşte prezentul şi apoi tot în prezent el îşi plănuieşte (proiectează) viitorul. Trecutul şi viitorul există în strânsă legătură cu prezentul. Aceste trei categorii ale energiei tainice a timpului sunt obiectul cunoaşterii intuitive a yoghinului. Deci KARMA (acţiunile) şi VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele ardente) fie că ne conduc către experienţe materiale josnice şi suferinţă, fie că ne conduc către experienţe spirituale extatice şi eliberare ultimă, ele există toate în timp şi spaţiu, fiind guvernate de legea fundamentală a cauzei şi a efectului. Numai înţelegând foarte bine aceste legi, înţeleptul le poate cu adevărat transcende. Prin urmare, să vedem în continuare cum pot fi cu adevărat anihilate VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele arzătoare). Legea conservării materiei şi a energiei nu admite nici o anihilare absolută, nici o nouă creaţie care să rezulte (apară) din nimic. VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele arzătoare) sunt deci anihilate prin transferul de SHAKTI (energie feminină) care le face să manifeste o nouă potenţialitate. Întreaga materie poate fi astfel integral transformată (transmutată) în energie, iar ulterior această energie primară rezultantă poate fi transformată la rândul ei (sublimată) în energia feminină sublimă, primordială (SHAKIT) care totdeauna este inseparabilă de PURUSHA (Spiritul Divin), BRAHMAN (Supremul Absolut - DUMNEZEU) sau de SHIVA (Esenţă Masculină a Divinului). Cel care a trezit cu adevărat în fiinţa sa puterea iluminării transformă repede, toate VASANA-ele (înclinaţii, dorinţe ardente) şi KARMA (acţiunile) în conştiinţa lui BRAHMAN (Supremul Absolut - DUMNEZEU). Întregul univers (MACROCOSMOSUL) nu este altceva decât BRAHMAN (Supremul Absolut DUMNEZEU), PURUSHA (Spiritul Divin). Aceasta este Singura lumină spirituală ATOTPUTERNICĂ ce poate elibera în scurt timp fiinţa umană de VASANA-e (înclinaţii, dorinţe arzătoare) şi KARMA (acţiuni). Atunci când toate VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele arzătoare) şi KARMA (acţiunile) au fost, cu adevărat transformate în Pura Conştiinţă Nemuritoare, mintea se stabileşte pentru totdeauna în starea dumnezeiască de eliberare spirituală ultimă care este cunoscută de yoghini sub numele de KAIVALYA (detaşarea supremă) sau NIRVANA (comuniunea cu Supremul Absolut). = VA URMA =

130

AN VI C 25 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE CINCI TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral în lumina sistemului SVARA YOGA 4) Somnul (NIDRA) (continuare la cursul nr. 24 An VI) c) Somnul profund, fără vise (SUSHUPTI) Starea de somn cu vise este menţinută şi continuă în MICROCOSMOSUL fiinţei umane atât timp cât "temperatura" cardiacă (de fapt, după cum am văzut, intensitatea curentului subtil PRANA-ic pozitiv (+), SURYA SVARA) este încă suficient de puternică pentru a afecta corpul astral (odată cu creşterea forţei vitale subtile pozitive (+), corpul astral este şi el într-un anumit fel afectat). Corpul astral (MANOMAYA KOSHA) şi corpul eteric (PRANAMAYA KOSHA) sunt alcătuite, aşa cum am arătat anterior, din aceleaşi 5 TATTVA-e fundamentale care prezintă în cele 2 situaţii (corpul eteric şi corpul astral) frecvenţe diferite de vibraţie (prin urmare ele acţionează pe frecvenţe de vibraţie sau, cu alte cuvinte, la nişte octave diferite ale manifestării care prezintă, tocmai din această cauză, efecte net distincte) şi astfel ele sunt supuse unor legi similare. Cu cât elementele componente ale acestor două învelişuri ale fiinţei (învelişul eteric (PRANAMAYA KOSHA) şi învelişul astral (MANOMAYA KOSHA)) sunt mai pure şi mai rafinate, cu atât forţele subtile care produc (datorită proceselor de REZONANŢĂ cu energiile subtile corespondente din MACROCOSMOS) transformări specifice în amândouă ajung să fie mai pure şi mai puternice. Toate corpurile (învelişurile) fiinţei noastre sunt "acordate", reciproc, existând totdeauna frecvenţe apropiate de trecere de la un nivel energetic la altul, în cadrul totului pe care ele îl formează; având în vedere acest aspect, este evident că toate schimbările sau transformările care au loc la un moment dat întrunul se vor reflecta ÎN MOD OBLIGATORIU şi vor reverbera, mai devreme sau mai târziu, şi în toate celelalte. Frecvenţele specifice de vibraţie ale unui corp (înveliş) superior sunt totdeauna mult mai ridicate decât acelea ale unui corp (KOSHA) inferior, de aici rezultând subtilitatea net crescută a unui corp (înveliş) superior. Învelişurile (KOSHA-ele) superioare sunt întotdeauna direct proporţional afectate în primul rând de învelişurile (KOSHA-ele) imediat inferioare; TATTVA-ele eterice exterioare vor afecta astfel în mod direct corpul nostru PRANA-ic (PRANAMAYA KOSHA), dar mentalul (MANAS) şi corpul astral (MANOMAYA KOSHA) nu sunt afectate de ele decât într-un mod indirect, prin intermediul corpului PRANA-ic (PRANAMAYA KOSHA). „Temperatura" cardiacă nu este, dintr-un anumit punct de vedere, decât o indicaţie profund semnificativă a gradului de intensitate a curentului PRANA-ic pozitiv (+); atunci când, în plan subtil, la nivelul inimii, în sfera subtil energetică este acumulată o "căldură" (energie solară, YANG (+)) suficient de intensă, curenţii subtili PRANA-ici vor afecta în mod sensibil corpul astral. Acesta (corpul astral) se va "îndepărta" atunci sau, cu alte cuvinte, îşi va schimba frecvenţa vibratorie de legătură atât faţă de sufletul individual (JIVATMA) cât şi faţă de corpul mental (VIJNANAMAYA KOSHA), care îi este superior corpului astral (MANOMAYA KOSHA). În afara acestei situaţii (de creştere suficientă a "temperaturii" cardiace), corpul astral se află în timpul somnului într-o stare de repaus, tocmai pentru că mentalul discursiv (MANAS) nu poate funcţiona decât de la o anumită ”temperatură” (intensitate 131de flux subtil PRANA-ic solar (+)), sub care el devine

inactiv; în această stare de inactivitate aproape completă a mentalului (MANAS) care se instalează în timpul somnului, nu mai avem deloc vise, singura manifestare (funcţie) a corpului astral fiind acum repausul. Prin urmare, tocmai de aceea ea este numită starea de somn profund, fără vise. 5. Memoria (SMRITI) SMRITI = "memoria". Derivă de la rădăcina sanscrită "SMRI" (a-şi aduce aminte), în sensul de "saturare a mentalului", SMRITI (memoria) este menţionată în „YOGA SUTRA" (I, 20) ca fiind unul dintre factorii ce preced intrarea în starea supremă de extaz divin (ASAMPRAJNATA SAMADHI). În comentariul său asupra acestui aforism, înţeleptul VACHASPATR MISHRA echivalează termenul cu acela de DHYANA ("meditaţie profundă"). Un alt înţeles (însă mai puţin utilizat in YOGA clasică) a cuvântului SMRITI (memorie) este acela de “memorie”. În această ipostază, el figurează ca fiind unul dintre cele cinci tipuri de fluctuaţii mentale (VRITTI). În unele dintre aforismele lui PATANJALI, cuvântul SMRITI (memoria) este folosit in sensul “memoriei profunde”, adică în sensul structurii adânci a conştiinţei (CITTA), alcătuită din “impresiile subliminale” (SAMSKARA) ce există în subconştient şi care sunt responsabile pentru generarea continuă a KARMA-ei individuale care, la rândul ei, determină succesiunea încarnărilor fiinţei umane. Un alt înţeles al termenului SMRITI (memoria) este acela de "(cunoaştere) care este amintită", aspect care se referă la acele scrieri şi texte care se bucură de o mare autoritate în tradiţia spirituală şi care este net diferită în comparaţie cu cunoaşterea care este transmisă prin intermediul scrierilor revelate (SHRUTI). În ceea ce priveşte amintirea sau memoria (SMRITI) care este cea de a cincea şi ultima categorie fundamentală de manifestări ale celor 5 TATTVA-e la nivelul corpului astral (MANOMAYA KOSHA) sau, altfel spus, cea de a cincea funcţie importantă a corpului astral, trebuie să reţinem că sensul de bază al rădăcinii verbale sanscrite SMRI (de unde provine termenul SMRITI, memorie) este "a se topi" sau "a fuziona". În general, orice proces de fuziune sau topire constă, din punctul de vedere al manifestărilor TATTVA-ice pe planul astral, în contopirea corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA) şi a mentalului (MANAS) cu un anumit aspect (obiect, fiinţă, fenomen sau proces), mentalul nostru (MANAS) dobândind astfel treptat o consistenţă (frecvenţă de vibraţie) din ce în ce mai apropiată de consistenţa (frecvenţa de vibraţie) TATTVA-ică a însăşi forţei subtile cu care se produce această fuziune (contopire). Orice schimbare de stare (condiţie) TATTVA-ică este echivalentă cu dobândirea, de către fiinţa sau obiectul care sunt supuse acestei modificări, a condiţiei TATTVA-ice exterioare care, datorită REZONANŢEI, produce doar în cazul menţinerii neîntrerupte a procesului de REZONANŢĂ respectiva modificare, printr-un gen de sui-generis "contopire" astrală dintre condiţia TATTVA-ică a corpului astral al acelei fiinţe sau al acelui obiect cu condiţia TATTVA-ică exterioară care atunci alimentează şi face posibilă modificarea de stare prin asimilarea condiţiei TATTVA-ice exterioare. De aici derivă şi o altă semnificaţie secundară a rădăcinii verbale SMRI: "a iubi". Iubirea reprezintă prin urmare, din acest punct de vedere, acea stare (condiţie) TATTVA-ică a mentalului nostru (MANAS) prin intermediul căreia el (MANAS) se dizolvă sau, cu alte cuvinte, se contopeşte cu starea (condiţia) TATTVA-ică a fiinţei iubite, selectiv percepută însă, datorită transfigurării spontane pe care o realizăm atunci în virtutea faptului că iubim cu frenezie. = VA URMA = 132

YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARĂ ESENŢIALĂ, CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 24 an VI) SUTRA 13: Acestea (VASANA-ele (înclinaţiile, dorinţele ardente) reflectă proprietăţile inerente ale energiei timpului) fie că sunt manifestate fie că sunt nemanifestate (latente), ele conţin natura tendinţelor (sau, cu alte cuvinte, a constituenţilor Naturii) (GUNA). Polemică împotriva concepţiei idealiste COMENTARlI LĂMURITOARE LA SUTRA-ele 14-23: Cunoaşterea fluxului conştiinţei este, imposibilă fără existenţa unei ordini şi armonii permanente ce există în contrast cu succesiunea de aparenţe tranzitorii. SUTRA 14: Realitatea persistentă a obiectului (sau, cu alte cuvinte, unitatea caracteristică, esenţială a tuturor lucrurilor) se datorează specificităţii şi unităţii transformărilor. COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 14: Acest aforism explică destul de clar de ce un anumit obiect rămâne în unitatea sa esenţială acelaşi, cu toate că el se transformă sub influenţa diferitelor forţe subtile care provin din MACROCOSMOS. Orice obiect se transformă, fiind înainte de toate influenţat de cele trei GUNA-e (tendinţe, constituenţi) care nu acţionează independent ci corelat. Ele (GUNA-ele) formează astfel prin asociere o singură forţă rezultantă şi, în consecinţă, generează o distinctă transformare a obiectului care nu este vreodată întâmplătoare. În funcţie de relaţiile cauzale sau, cu alte cuvinte, în funcţie de KARMA (acţiune), una dintre ele (GUNA) le va subordona pe celelalte două. Astfel, orice transformare devine coerentă şi cuprinde specificitatea şi unitatea tuturor transformărilor. Această unitate şi specificitate a tuturor transformărilor dintr-un obiect fac ca respectivul obiect să rămână în mod distinct real şi unitar atât cât este cu putinţă. Astfel, obiectul rămâne mai departe identic cu el însuşi dacă procesul de transformare care este atunci specific manifestă în continuare acelaşi raport al tendinţelor. Momentul transformării sale în altceva poate fi considerat şi stabilit ca fiind acela în care obiectul s-a transformat cu adevărat în întregime în altceva. Altfel, deşi unele sau chiar toate părţile sale componente se transformă, ele sunt totuşi menţinute în continuare în unitatea obiectului în virtutea Principiului de coeziune internă. Spre exemplu, stările intermediare între lapte şi iaurt ţin de o anumită transformare specifică a laptelui, dar se poate considera că această transformare începe deja din momentul mulgerii laptelui, moment în care transformarea precedentă, cea a lichidelor organice în lapte, a luat sfârşit. SUTRA 15: Chiar dacă obiectul este în mod real acelaşi, căile cunoaşterii sunt diferite, datorită deosebirilor (sau, cu alte cuvinte, a diferenţelor nivelului atins de conştiinţa cunoscătorului) ce există între conştiinţe (care aparţin fiinţelor umane). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 15: Acest aforism explică în mod genial teoria yoghină tradiţională a modului în care are loc percepţia. Un obiect, deşi este real şi distinct, poate fi perceput într-un mod mai mult sau mai puţin diferit de două persoane, căci minţile acelor persoane sunt diferite ca nivel de evoluţie. În felul acesta, putem să înţelegem că obiectul şi cunoaşterea care îl face să fie perceput de un subiect anume, nu sunt întru toţii identice. Fiecare "priveşte" lucrurile din propriul său punct de vedere, care nu este totdeauna conform cu REALITATEA obiectului, ci cel mai adesea este conform propriei sale minţi. 133

În cazul omului obişnuit, individualitatea este menţinută tocmai de către conţinutul mental individual care, în loc să apropie, separă individul de obiect şi face să fie perceput în mod diferit un obiect de un altul. Astfel, fiinţa umană, în funcţie de propria sa proiecţie, are o viziune diferită asupra realităţii. Cu toate că obiectul rămâne acelaşi, mintea îl percepe totuşi în mod diferit, de la o fiinţa umană la alta, în funcţie de propria sa experienţă anterioară şi de nivelul său de pregătire (evoluţie spirituală). Dacă mintea a acumulat suficient de multe experienţe pozitive, ea va percepe un anumit obiect ca fiind plăcut. Dacă mintea a acumulat multe experienţe negative (care, în realitate, sunt consecinţe KARMA-ice ale unor acţiuni dizarmonioase, rele), ea va percepe în mod (APARENT!) paradoxal acelaşi obiect ca fiind neplăcut. Dacă mintea încă mai bâjbâie în ignoranţă şi inerţie, respectivul obiect va apărea ca fiind înşelător şi amăgitor. Dacă mintea este total iluminată spiritual, va putea percepe obiectul exact aşa cum el este în realitate. Universul obiectiv nu este o manifestare a unei minţi individuale. Obiectele individuale, ca şi minţile individuale, aflate încă într-o stare de limitare şi înlănţuire, sunt distincte tocmai datorită acestor diferenţe care există între ele, fiecare plasându-se, pentru a rămâne, în funcţie de propria sa frecvenţă PREDOMINANTĂ de vibraţie, pe un anume nivel al existenţei. Atâta vreme cât individualitatea există, se va menţine şi dualismul dintre obiectiv şi subiectiv. Deşi PURUSHA, Sinele nemuritor esenţă, este omniprezent, omniscient şi omnipotent, mintea individuală prezintă caracteristici distincte în înlănţuirea sa. Starea de eliberare spirituală înglobează în simultaneitate, aşa cum menţionam şi în cadrul lecţiilor despre Conştiinţa Supramentală, toate frecvenţele de vibraţie şi, prin urmare, se poate spune că integrează toate punctele de vedere ale minţilor individuale. Astfel, ne putem da seama că numai printr-o înglobare unitară, în care nu lipseşte nimic; este cunoscută cu adevărat starea de fuziune cu Mentalul DIVIN, Macrocosmic şi atunci dualismul dispare. SUTRA 16: Obiectul percepţiei şi, implicit, realitatea pe care o reprezintă (lumea fenomenală în general) nu depinde de o singură minte (CHITTA); tocmai de aceea, atunci când mediul cunoaşterii nu este prezent (adică atunci când fiinţa umană care vrea să cunoască nu este prezentă în apropierea obiectului de cunoscut pentru a-1 percepe sau atunci când mintea (CHITTA) a fost transcensă prin atingerea desăvârşirii) obiectul de cunoscut este perceput (împreună cu realitatea pe care ASTFEL el o reprezintă) de către celelalte fiinţe umane care n-au ajuns încă la starea de eliberare spirituală. SUTRA 17: Un anumit obiect este cunoscut sau necunoscut (de către o fiinţă umană) în funcţie de contactul (de fapt punerea în stare de REZONANŢĂ) ce se stabileşte şi astfel acesta (OBIECTUL) afectează sau nu afectează deloc (deci dacă obiectul se reflectă interior mai mult sau mai puţin sau nu în) conţinutul minţii. SUTRA 18: PURUSHA (Spiritul Divin sau ATMAN), care în realitate este stăpânul (şi animatorul) ULTIM al minţii este etern, perfect, imuabil, mereu acelaşi (neschimbător) şi de aceea, rămânând mereu perfect detaşat, nebănuit şi tainic, el cunoaşte întotdeauna toate modificările minţii şi în acelaşi timp se află dincolo de această este TRANSCENDENT). SUTRA 19: Mintea (privită ca ceva separat) nu este luminoasă (adică nu se auto-însufleţeşte) prin ea însăşi, deoarece şi ea este subiectul cunoaşterii şi percepţiei. SUTRA 20: Şi prin ea (sau, cu alte cuvinte, prin intermediul minţii (CHITTA)) nu se poate obţine vreodată cunoaşterea simultană a celor doi (subiect şi obiect, cunoscătorul (PURUSHA (Spiritul Divin sau ATMAN)) şi cunoscutul, obiectul). SUTRA 21: Ipoteza cunoaşterii minţii fiinţei umane (nu (aşa cum de fapt este în realitate) de către PURUSHA (Spiritul Divin sau ATMAN) ci) doar de către o altă minte superioară ce ar exista în aceasta (fiinţa umană) (ar conduce) către (un lanţ aproape nesfârşit de) conştiinţe ale conştiinţei, ceea ce, dacă am 134

admite că este adevărat, ar fi o mare absurditate şi, practic vorbind, ar face să existe mereu confuzia memoriei. COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 21: Una dintre marile erori ale budismului este că nu acceptă deloc existenţa lui PURUSHA (Spiritul Divin sau ATMAN), afirmând în mod straniu că mintea este în acelaşi timp şi principiu cunoscător şi instrument prin intermediul căruia se, realizează cunoaşterea. Doar presupunând (PRIN REDUCERE LA ABSURD) că mintea, ca instrument prin intermediul căreia se realizează cunoaşterea, ar putea reprezenta totodată obiectul, pe care să-1 perceapă tot mintea ca principiu cunoscător, acest act de cunoaştere, realizat de minte ca principiu cunoscător, implică imediat la rândul său, existenţa instrumentelor sale specifice, prin intermediul cărora se realizează cunoaşterea, care atunci ar trebui şi ele să fie cunoscute de către o altă minte cunoscătoare şi tot aşa mai departe, de la o minte care o vede pe alta cunoscând, s-ar forma (într-o asemenea situaţie EVIDENT ABSURDĂ) un lanţ aproape neîntrerupt de minţi care ar trebui fiecare să se vadă una pe cealaltă. Privită, cu detaşare şi luciditate în lumina acestui exemplu simplu ne apare destul de clar că doctrina budistă este eronată din acest punct de vedere. În concluzie, putem spune că MINTEA (CHITTA) singură nu poate fi cunoscătoarea ultimă. Adevăratul cunoscător ultim este şi rămâne totdeauna numai PURUSHA (Spiritul Divin - ATMAN). PURUSHA (Spiritul Divin - ATMAN) însă nu poate fi cunoscut doar prin intermediul minţii şi nici cu ajutorul unui alt instrument al acesteia. PURUSHA (Spiritul Divin - ATMAN) reprezintă deci baza oricărei cunoaşteri ultime, SUPREME, deoarece fiind şi rămânând PERFECT şi ETERN el rămâne totodată mereu neschimbat, în timp ce orice altceva care nu este ca şi el (cu alte cuvinte, tot PURUSHA (Spiritul Divin - ATMAN)) este şi rămâne supus schimbării în mod constant. Identitatea este absolut necesară în orice schimbare, căci în ultimă instanţă, toate schimbările care survin implică întotdeauna EXISTENŢA a ceva permanent, etern, perfect şi imuabil din care prin oglindire (reflexie) să se poată realiza la nesfârşit schimbarea. SUTRA 22: Sinele Suprem (ATMAN) este omniprezent, omniscient, omnipotent şi etern, dar datorită faptului că în el însuşi se reflectă modificările conţinutului minţii, el (ATMAN) ajunge astfel să se amestece cu organul specific al inteligenţei (BUDDHI) şi este identificat în mod eronat, datorită ignorantei cu toate aceste reflectări. SUTRA 23: Mintea (pe deplin purificată) atunci când este colorată atât de Văzător (PURUSHA Spiritul Divin - ATMAN) cât şi de Văzut (PRAKRITI - Natură) este şi rămâne atotcuprinzătoare. Realizarea supremă completă, Eliberarea spirituală ultimă - KAIVALYA COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA-ele 24-38 Acum toate obstacolele sunt şi rămân pentru TOTDEAUNA îndepărtate. Acţiunile fiinţei umane care a atins cu adevărat eliberarea spirituală ultimă sunt perfect spontane şi rămân total lipsite de orice formă de condiţionare KARMA-ică. Pe această supremă treaptă este cunoscută adevărata natură a energiei tainice a timpului precum şi modul REAL în care au loc toate transformările atât în MICROCOSMOSUL fiinţei umane cât şi în MACROCOSMOS. Survine de asemenea spontan o cunoaştere nelimitată şi esenţiala, în care lucrurile ce mai rămân de cunoscut apar şi sunt DOAR pentru el nesemnificative. Cel care cu adevărat a obţinut realizarea supremă ultimă este pe deplin lipsit de orice limitări şi are o detaşare suverană chiar şi faţă de cele mai înalte forme de meditaţie. SUTRA 24: Deşi mai mult sau mai puţin împestriţată de numeroase VASANA-e (înclinaţii, dorinţe ardente), aceasta (mintea) acţionează numai pentru folosul altuia (PURUSHA - Spiritul Divin - ATMAN) deoarece ea (MINTEA) funcţionează, totdeauna în tainică asociere cu acesta (PURUSHA - Spiritul Divin ATMAN. 135

SUTRA 25: Pentru cel care cu adevărat vede deosebirea (sau, cu alte cuvinte, face într-adevăr discriminarea dintre PRAKRITI (Natură) şi PURUSHA (Spiritul Divin nemuritor - ATMAN) încetează complet şi pentru totdeauna identificarea (minţii, simţurilor şi corpului) cu Sinele Suprem (ATMAN). SUTRA 26: Abia atunci mintea este şi rămâne mai mereu cu adevărat înclinată spre o perfectă discriminare (VIVEKA) şi se îndreaptă foarte repede spre realizarea suprema ultimă (KAIVALYA). SUTRA 27: Între stările acestea (de perfectă discriminare) mai pot apare din când în când (dar se estompează rapid) alte conţinuturi mentale (PRATYAYA) datorită remanentei întipăririlor anterioare (SAMSKARA-e (impresii mentale lăsate de evenimentele trecute)). SUTRA 28: Măturarea definitivă a acestora (a conţinuturilor mentale (PRATYAYA)) se realizează în acelaşi mod prin care s-au îndepărtat pentru totdeauna cauzele suferinţelor (KLESHA-uri (tulburări, suferinţe)). COMENTARIU LĂMURITOR LA SUTRA 28: Pentru atingerea cu adevărat a unei stări, continue de KAIVALYA (realizare supremă ultimă) trebuie oprit complet procesul de renaştere al conştiinţei obişnuite, în capitolul 2 SUTRA 26 era, după cum ştim, indicată ca metodă sigură şi rapidă de eliminare a KLESHA-urilor (tulburări, suferinţe) existenţei revelarea unei stări discriminative, înalte de conştiinţă; KLESHA-urile (tulburările, suferinţele) sunt atunci grabnic îndepărtate atât prin înţelegerea şi transcenderea naturii lor cât şi prin conştientizarea legăturii lor cu KARMA (acţiunea) individuală. PRATYAYA-urile (conţinuturile mentale) care apar chiar şi în stări de SAMADHI (extaz divin) sunt datorate tot KARMA-ei (acţiunii) şi întipăririlor minţii. Aceste întipăriri puternice ce există în minte îşi au rădăcinile în KLESHA-uri (tulburări, suferinţe), iar KLESHA-urile (tulburările, suferinţele) îşi au rădăcinile în AVIDYA (ignoranţă). = VA URMA =

http://www.nida.netai.net

AN VI C26 INFORMAŢII SECRETE

PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 136

5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 25 AN VI) Acest fenomen de contopire sau fuziune astrală este, într-o anumită măsură, analog transformărilor chimice care au loc pe o placă (hârtie) fotografică pentru a rezulta apoi pe ea o minunată fotografie. Materialele fotosensibile (de exemplu bromura de argint) ale hârtiei sau plăcii sunt „topite" în (suferă transformări de stare întru totul corespunzătoare cu) starea instantanee a luminii pe care clişeul filmului din aparat a reflectat-o în momentul expunerii. În mod similar, „placa" sensibilă care, în cazul fiinţei noastre, este mentalul nostru (MANAS) se dizolvă (se topeşte) în condiţiile TATTVA-ice ale conceptelor, ideilor, percepţiilor şi gândurilor sale şi în el (mental) se produc atunci anumite procese distincte de rezonanţă. Cu cât forţa specifică de impregnare subtilă a acestor condiţii TATTVA-ice asupra corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA) şi asupra mentalului (MANAS) este mai intensă, cu atât mai strânsă devine legătura (afinitatea pentru o anumită frecvenţă de vibraţie care generează starea de rezonanţă) dintre mentalul nostru şi obiectul, fiinţa sau fenomenul perceput, cu care atunci fuzionăm în acest mod subtil. Această afinitate pentru o anumită frecvenţă de vibraţie care generează rezonanţa este creată de energia subtilă potenţială acumulată prin contopirea identificatoare respectivă [FOARTE IMPORTANT: de exemplu, într-o relaţie de cuplu, această energie subtilă potenţială poate deveni uneori extraordinar de mare, în special în cazul cuplurilor care practică cu succes continenţa amoroasă şi apoi sublimează în mod armonios energia subtilă rezultantă. Din această cauză, în urma realizării actului amoros fără consacrarea efectelor (fructelor) sale lui Dumnezeu Tatăl, între cei doi iubiţi pot să apară legături extraordinar de ample şi profunde KARMA-ice (care- sunt generate şi de aceste acumulări de energie subtilă potenţială), care totodată sunt deosebit de puternice (bineînţeles că aici este vorba de procese plenar benefice dar care totuşi fac să apară o KARMA pozitivă), într-o asemenea situaţie, chiar dacă jocul amoros propriu-zis nu a implicat deloc descărcarea potenţialului creator (în cazul bărbatului, prin ejaculare) şi chiar dacă energia rezultată în urma transmutării cu succes a acestui potenţial creator a fost ulterior sublimată în mod armonios, totuşi energia potenţială acumulată datorită forţei TATTVA-ice de impregnare deosebit de puternice, între cei doi iubiţi, le va crea legături KARMA-ice ulterioare (care vor trebui să fie în mod obligatoriu fructificate într-o încarnare viitoare) foarte intense (cu toate că aici este evident vorba de o KARMA pozitivă), condiţionându-i astfel unul faţă de celălalt. Această imensă KARMA pozitivă acumulată astfel îl poate împiedica ulterior să, atingă starea de perfecţiune spirituală, obligându-i să se reîncarneze iarăşi şi iarăşi pentru a primi (obligatoriu) roadele (în cazul de faţă bune, care sunt modulate în mod specific de preponderenţa armonioasă a uneia sau a alteia dintre cele 5 TATTVA-e fundamentale) acestor jocuri amoroase realizate cu continenţă dar din care a lipsit complet consacrarea fructelor lor lui Dumnezeu Tatăl. „Un lanţ, chiar şi dacă este în întregime din aur, tot lanţ rămâne", spunea marele yoghin şi iniţiat RAMAKRISHNA. Consacrând însă întotdeauna, în mod necondiţionat, Divinului (DUMNEZEU) (sau chiar, unei Mari Puteri Cosmice) „fructele" fuziunilor noastre amoroase cu iubita, noastră (sau cu iubitul nostru), energia subtilă potenţială acumulată în finalul lor nu ne mai poate înlănţui niciodată, absolut deloc, deoarece atunci însuşi Divinul va acţiona în şi prin noi, iar noi vom beneficia, în plus, de o tot mai plenară înflorire, elevare (rafinare şi cosmizate (îndumnezeire) a relaţiei noastre de cuplu.] De asemenea, este necesar să ne dăm seama că undele subtile perceptive acţionează cu o forţă mai mare atunci când mintea (MANAS), se află şi rămâne într-o stare de rezonanţă cât mai apropiată de frecvenţa proprie de vibraţie a obiectului sau fiinţei pe care o iubim sau cu care ne, identificăm, informaţiile şi energiile subtile pe care le primim atunci sunt mai profunde, mai complexe şi ne permit să 137

vibrăm la unison cu realitatea. Prin urmare, orice gând, idee sau stare psihomentală pe care o putem avea îşi are sediul său originea în corpul nostru astral (MANOMAYA KOSHA) şi în mental (MANAS), ele nefiind în realitate altceva decât o distinctă modificare a condiţiei TATTVA-ice a corpului astral (MANOMAYA KOSHA) şi a minţii (MANAS). Ceea ce rămâne în final în urma manifestării lor (ca memorie) va evidenţia de fapt capacitatea mentalului nostru de a reintra cu mai multă uşurinţă sau chiar fulgerător în aceeaşi condiţie TATTVA-ică corespunzătoare, pe baza legii fundamentale a VASANA-elor, pe care am studiat-o anterior. Mentalul (MANAS) va reveni deci mai uşor în aceeaşi stare atunci când va fi supus influenţei aceloraşi ambianţe TATTVA-ice: prezenţa aceloraşi aspecte sau a unora care sunt asemănătoare recheamă (din memorie) acea stare psihomentală. Ambianţele TATTVA-ice pot fi de două categorii: astrale şi locale. 1) Influenţa TATTVA-ică astrală este dată în principal de efectul condiţiei TATTVA-ice a corpului PRANA-ic planetar asupra corpului PRANA-ic individual. De exemplu, dacă acest efect ne apare sub forma predominanţei lui TEJAS TATTVA, atunci în mentalul nostru (MANAS) vor apărea acele idei sau concepte care sunt în legătură în special cu această TATTVA (cum ar fi, de pildă, dorinţa de a avea sau de a menţine o perfectă stare de sănătate, tendinţa către expansiune etc.). Dacă avem o predominanţă a lui VAYU TATTVA, este foarte posibil să fim cuprinşi spontan de dorinţa de a călători etc. etc. Desigur că la acest nivel ar fi foarte utilă o analiză TATTVA-ică minuţioasă a gândurilor şi aspiraţiilor noastre predominante care ne apar spontan la un moment dat; ne vom da astfel seama că, adeseori, condiţia TATTVA-ică a corpului nostru PRANA-ic (bioenergetic) cheamă (evocă) în minte (MANAS) din memorie obiecte şi fiinţe care au fost în condiţii TATTVA-ice foarte asemănătoare cu obiectele percepţiei noastre (ceea ce vedem, auzim etc.). Această capacitate naturală a fiinţei noastre generează, aşa cum am arătat anterior (cu privire la analiza TATTVA-ică a somnului ca funcţie distinctă a corpului astral), o anumită categorie de vise. În starea de veghe, această fază a memoriei se manifestă adesea sub forma reminiscenţelor. 2) Ambianţele TATTVA-ice locale sunt constituite din acele obiecte sau fiinţe pe care mentalul nostru (MANAS) s-a obişnuit-să le perceapă împreună cu obiectul sau fiinţa din memorie pe care o evocăm în momentul prezent, aceasta fiind de fapt ceea ce se numeşte puterea de asociaţie naturală pe care o avem cu toţii în diverse grade. Aceste două manifestări distincte ale memoriei noastre constituie, împreună, memoria propriu-zisă sau obişnuită (SMRITI). În ambele situaţii, procesul de amintire (evocare din memorie) ne aduce mai întâi în mental obiectul sau fiinţa respectivă la care ne raportăm şi abia după aceea acesta (sau aceasta) este corelat(ă) cu acţiunea concretă şi ambianţa (împrejurările) acelei percepţii care s-a produs cândva, în trecut. Mai există însă şi o altă manifestare foarte importantă a memoriei, care mai este numită uneori şi BUDDHI (memoria intelectuală abstractă). Prin intermediul acestei capacităţi de evocare noi ne reamintim în special acele aspecte generale, abstracte sau elevate (pe care le-am înţeles foarte bine), cum ar fi, de exemplu, legile fundamentale ale manifestării, adevăruri spirituale sau chiar unele realităţi profunde şi felurite principii din ştiinţă, filosofie, artă etc. = VA URMA = YOGA SUTRA (AFORISMELE YOGA) ALE ÎNŢELEPTULUI PATANJALI CAPITOLUL IV DESPRE CUNOAŞTEREA INTERIOARA ESENTIALĂ CARE CONDUCE LA STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ KAIVALYA PADA (continuare la cursul nr. 25 AN VI) Cunoaşterea spirituală discriminativă înseamnă realizarea cu adevărat a deosebirii dintre Sinele Suprem (ATMAN) şi non-Sinele Suprem şi aceasta 138 trebuie să fie realizată neîntrerupt pentru a evita în

totalitate acele fisuri care apar în conştiinţă şi fac posibilă rezonanţa cu energiile subtile specifice ale aspectelor limitate ale PRATYAYA-urilor (conţinuturilor mentale). SUTRA 29: Atunci când [datorită stării complete de detaşare] nu mai există nici un fel de ataşament, nici chiar pentru cea mai înaltă formă de meditaţie [care este meditaţia profundă asupra Sinelui Suprem (ATMAN)], în final, printr-o perfectă discriminare spirituală, se realizează DHARMA-MEGHASAMADHI [literal: SAMADHI-ul (extazul divin al) norului de har al naturii ultime esenţiale (DHARMA)]. SUTRA 30: În această stare spirituală extraordinar de înaltă [DHARMA-MEGHA-SAMADHI] dispar complet, pentru totdeauna, absolut toate cauzele suferinţelor şi tulburărilor (KLESHA-uri) şi totodată sunt în întregime anihilate consecinţele tuturor acţiunilor. SUTRA 31: Atunci, datorită apariţiei infinităţii cunoaşterii, aceasta este în sfârşit pe deplin lipsită atât de voalurile care o acoperă, cât şi de toate impurităţile, iar ceea ce mai rămâne încă de cunoscut este aproape nesemnificativ. SUTRA 32: După aceasta, deoarece în cele din urmă ele şi-au împlinit în totalitate menirea, transformările succesive ale tendinţelor (GUNA-elor) iau sfârşit [retrăgându-se chiar în sursa-cauză care le-a produs]. SUTRA 33: Procesul de succesiune a momentelor (KRAMA) poate fi înţeles cu adevărat abia atunci când iau sfârşit toate transformările (PARINAMA) [sau, cu alte cuvinte, atunci când este atinsă DHARMA-MEGHA-SAMADHI (extazul divin al norului de har al naturii ultime esenţiale)]. SUTRA 34: Starea ultimă de eliberare spirituală (KAIVALYA) reprezintă, prin urmare (pentru cel care a atins-o), reîntoarcerea tendinţelor (GUNA-elor) în starea lor originară de la început [sau, cu alte cuvinte, în sursa-cauză care le-a produs] şi totodată ea face cu putinţă reintegrarea totală a energiei lui PURUSHA (Spiritul Divin) în forma sa veritabilă şi statornică a Purei Conştiinţe. SUTRA 35: Există totdeauna o identitate absolută între KAIVALYA (starea ultimă de eliberare spirituală) şi NIRVANA (extincţia eliberatoare). Comentariu lămuritor la SUTRA 35: Etimologic, cuvântul NIRVANA (extincţia eliberatoare) înseamnă în realitate încetarea manifestării tuturor forţelor cosmice care creează individualitatea şi toate consecinţele sale, cum ar fi suferinţa, tulburarea, naşterea şi moartea. NIRVANA (extincţia eliberatoare) reprezintă prin urmare blocarea definitivă a fluxului individualităţii (NIR înseamnă „nu", iar VANA înseamnă „flux"). Etimologic, KAIVALYA (starea ultimă de eliberare spirituală) înseamnă „a deveni KEVALA" - unul (CEL UNIC - FĂRĂ PERECHE) fără al doilea. Ambii termeni exprimă de fapt noţiunea de MOKSHA, eliberare spirituală, KAIVALYA (starea ultimă de eliberare spirituală) reprezintă însă aceasta în aspectul său afirmativ, iar NIRVANA (extincţia eliberatoare) reprezintă aceasta în aspectul său de negare. SUTRA 36: Starea ultimă de eliberare spirituală (KAIVALYA) este o stare înalt extatică care revelează natura Absolutului Divin (PURUSHA, Spiritul Divin). SUTRA 37: În starea ultimă de eliberare spirituală (KAIVALYA) există spontan şi permanent revelarea şi percepţia Sinelui Suprem (PURUSHA, Spiritul Divin) în întregul univers (MACROCOSMOS) şi totodată există revelarea şi percepţia întregului Univers (MACROCOSMOS) în Sinele Suprem (PURUSHA - Spiritul lui DUMNEZEU TATĂL). SUTRA 38: Pura Existenţă (SAT), Pura Conştiinţă (CHIT) şi Pura Beatitudine (ANANDA) sunt toate trei atribute ale lui PURUSHA (Spiritul Divin) (BRAHMAN - DUMNEZEU) care este SAGUNA [cu GUNA-e, cu atribute, adică cu PRAKRITI şi forţele sale cosmice]. PURUSHA (Spiritul Divin) fără nici un fel de atribute (NIRGUNA) se află dincolo de aceste calităţi. 139 = SFÂRŞIT =

NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII Problemele fundamentale pe care de mii de ani yoghinii au ajuns să le conştientizeze şi cărora le-au găsit răspunsul în ei înşişi apar astăzi, în lumina ultimelor descoperiri ştiinţifice, din ce în ce mai evidente pentru toţi oamenii. Cine suntem? Ce suntem? Unde ne aflăm? Spre ce ne îndreptăm? Cine? De ce? Cum? Aflaţi sub impactul civilizaţiei occidentale, formarea noastră intelectuală realizată în tinereţe, pe băncile şcolii, ne-a făcut cel mai adesea să nu vedem pretutindeni decât raporturi de ordin material, care în acest mod de a privi realitatea sunt considerate ca fiind datorate necesităţii sau, cu alte cuvinte, ele sunt înţelese ca nişte constrângeri ale raporturilor de forţe. Profesorii ne-au învăţat că omul, graţie inteligenţei sale, ar fi trebuit să devină stăpânul absolut al Universului, dominând Natura, pentru a o pune în slujba sa, spre a o conduce astfel către o nouă ordine. Pe de altă parte, în anumite momente de luciditate, sensibilitatea noastră a fost profund marcată atât de brutalitate, cât şi de această alienare şi animalitate pe care nu o dată le remarcăm în jurul nostru. De multe ori am avut cu toţii, măcar ca o străfulgerare, intuiţia că legile fundamentale care guvernează existenţa oamenilor sunt similare cu acelea ale Naturii, iar dacă noi vom urmări să impunem ceva aberant Naturii, această perturbare produsă va fi, mai devreme sau mai târziu, resimţită şi în noi. CE ESTE O LEGE? Definiţia aproape clasică dată de CLAUDE BERNARD ne poate deschide într-o anumită măsură, orizontul înţelegerii: "Legea ne oferă raportul numeric al efectului faţă de cauza sa, iar acesta este însăşi scopul pe care şi-l propune ştiinţa..." Apoi tot el adaugă: Toate detaliile pe care deja le putem deduce fac să putem cunoaşte cu anticipaţie viitoarele modificări ale unui anumit fenomen în circumstanţele date, BERNARD d' ESPAGNAT, profesor la Facultatea de Ştiinţe din PARIS-ORSAY afirmă, la rândul său că: "Criteriul esenţial pe care totdeauna trebuie să-1 satisfacă o teorie fizică este acela ca ea să poată să conducă la previziuni verificabile. Prin urmare, noi trebuie să putem realiza experienţe cărora teoria le prezice rezultatele sau cărora ea le permite, cel puţin să se poată să fi calculate probabilităţile diferitelor rezultate posibile. Privind lucrurile din acest punct de vedere, teoria mecanicii cuantice este pe deplin satisfăcătoare. Punctul de vedere al lui CLAUDE BERNARD ne apare însă mult prea numeric (cantitativ), el fiind limitat la posibilitatea de repetare a experienţei şi, la o analiză atentă, ni se dezvăluie ca fiind mărginit la o acţiune ce implică voinţa omului. Cunoaşterea LEGII CAUZEI şi EFECTULUI (care va fi studiată în extenso în cadrul acestui curs) vine să ne lărgească foarte mult orizontul: cu ajutorul ei ni se dezvăluie astfel numai adevăr, ea cuprinde întregul Univers (MACROCOSMOS), inclusiv toate acţiunile noastre şi nu numai ceea ce este material. Aşa cum vom vedea gradat, studiul LEGII INTERACŢIUNII, a LEGII REZONANŢEI, cât şi a legilor sau principiilor INTERDEPENDENŢEI, INTERCONEXIUNII, ECHILIBRULUI, COERENŢEI, SUBORDONĂRII, SUPERPOZIŢIEI etc. ne vor oferi (în cazul înţelegerii lor juste) o perspectivă spirituală vastă şi obiectivă asupra lumii, ajutându-ne totodată să ne eliberăm cât mai repede şi cât mai mult de amprenta materialismului pozitivist, făcându-ne să trecem dincolo de modul de înţelegere al aşazişilor oameni de ştiinţă care, cel mai adesea, refuză să privească mai departe de constatările lor fizice, mecaniciste, strict cantitative, programate şi produse de ei înşişi, conform concepţiilor lor, deformate mai mult sau mai puţin, de propriile lor opinii. 140

Pentru cei înzestraţi cu discernământ şi intuiţie, există întotdeauna anumite circumstanţe ale vieţii care îi obligă să-şi lărgească orizontul, făcându-i să descopere subtilităţile misterioase ale existenţei ce se află dincolo de suprafaţa aparentelor obişnuite. Asemenea constatări reale şi profund tulburătoare ne învaţă până la urmă să privim mai în profunzime: oare dincolo de aspectul exclusiv intelectual şi raţional, dincolo de spiritul ştiinţific al secolului trecut care, fără suficient discernământ şi subtilitate, ne învaţă să ne îndoim de absolut orice şi care adeseori îşi permite să elimine toate situaţiile şi faptele care îl deranjează, condamnându-le cu anticipaţie. Odată ajunşi aici, ne putem întreba, pe bună dreptate: oare dincolo de legile fizice şi numerice ale materiei, nu se ascund şi alte legi mai subtile? Există un aspect asupra căruia merită să medităm îndelung şi profund: Fragilitatea gândirii umane sau, cu alte cuvinte, ceea ce noi numim acum "condiţionare" şi care, conform KARMA-ei formaţiei noastre, a anturajului în care trăim, face dintr-un om un ateu, dintraltul un catolic sau un protestant, sau un ortodox, ori altceva... care adesea poate deveni un fanatic. După cum ştim cu toţii, uneori diferenţa de concepţii religioase îl face pe oameni să se duşmănească cu încăpăţânare chiar dacă la o analiză lucidă ne dăm seama că nu există motive reale. Opiniile limitatoare, prejudecăţile aberante, ideologiile dogmatice nu exprimă în ultimă instanţă decât sărăcia minţii şi insuficientă maturitate lăuntrică. Existenţa unei legi presupune întotdeauna o legătură inevitabilă, clar decelabilă, între două serii de fapte, una dintre aceste serii fiind ansamblul cauzelor celeilalte serii care reprezintă ansamblul efectelor primeia. Legea este, prin urmare, o sui-generis (în felul său) formulă care defineşte un raport constant ce există între anumite fenomene. Cuvântul „lege" provine din latinescul „lex" care înseamnă a „lega", „a aduce în sine", „a tria", „a examina", „a lua la cunoştinţă" (lego). Cuvântul „lege" evocă deci ipso facto (chiar prin aceasta) legea fundamentală a Cauzei şi a Efectului sau, cu alte cuvinte, a Acţiunii şi a Reacţiunii. În unele dicţionare, cuvântul „lege" este explicat ca fiind „o regulă imperativă care este impusă omului din exterior". Privind dintr-un alt; punct de vedere, legea este o regulă sau un ansamblu de reguli obligatorii stabilite de către autoritatea suverană a unei societăţi şi care sunt sancţionate în caz de nerespectare, de către Forţa publică. Filosoful Descartes considera legile Naturii ca fiind decretate de o Voinţă transcendentă sau ca fiind reguli ce exprimă natura profundă fiinţelor şi a lucrurilor. În lucrarea sa „Principiile Naturii" el afirmă că Dumnezeu menţine toate părţile componente ale Universului „în acelaşi mod şi cu aceleaşi legi pe care El (DUMNEZEU) le-a făcut ca să le respecte încă de la crearea [acestor părţi]. Datorită faptului că Dumnezeu, nu este niciodată supus schimbărilor şi deoarece El acţionează mereu în acelaşi fel, putem ajunge cu toţii la cunoaşterea unor reguli pe care eu le numesc, legi ale Naturii." Diferitele tipuri de legi Legea", în anumite situaţii, este un ansamblu de reguli juridice stabilite de legislator; clar uneori acesta poate exercita o dominare impusă în urma unei cuceriri, printr-o victorie care supune populaţia obligând-o la reguli noi. În general coercitive, deci nedrepte, adesea inumane. Legea naturală este cel mai adesea o regulă dictată - din interior omului de către conştiinţa sa sau de către raţiunea sa. Pe de altă parte, atunci când ne referim la raţiune trebuie să fim atenţi şi foarte lucizi fiindcă am văzut că raţiunea poate fi orientată corect sau greşit. Scriitorul francez SENANCOUR afirma: "Studiind legile aparente ale evoluţiei Lumii. Omul descoperă astfel ceea ce poate aparţine unei ordini infinite: aceasta este ştiinţa". În introducerea făcută la cartea Valorile ştiinţei", matematicianul francez HENRI POINCARE afirmă: "Unele persoane au exagerat rolul convenţiei în ştiinţă; astfel, ele au ajuns până la a spune că Legea sau, cu alte cuvinte, că faptul ştiinţific în sine a fost creat de savant". 141

Legile ştiinţifice nu au fost şi nu sunt vreodată creaţii artificiale; tocmai de aceea nu trebuie să le privim ca fiind contingente (întâmplătoare) sau, cu alte cuvinte, ca fiind provenite din hazard. Pe de altă parte, a spune că legile economice sunt la fel de obiective ca şi legile fizice sau precum legile matematice, este o eroare fiindcă ele nu vor putea să includă vreodată absolut toţi factorii cuprinşi în procesul ce se vrea descris. Adeseori putem remarca faptul că foarte mulţi economişti au tendinţa să boteze cu numele de lege diferitele relaţii pe care ei au crezut că le-au descoperit între anumite fenomene, cum ar fi aşa-zisele legi ale scăderii profitului ale lui RICARDO sau aşa-zisa lege a valorii muncii a lui KARL MARX sau aşa zisa lege a fondului de salarii a lui STUART MILL etc. = VA URMA =

AN VI C 27 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 26 AN VI) Şi în această situaţie, procesul de acumulare a acestor aspecte în memorie este acelaşi. Însă revenirea lor în conştiinţa diferă faţă de situaţia anterioară (a memoriei obişnuite, SMRITI), aici apărând mai întâi actul percepţiei şi ambianţa (climatul său psiho-mental) şi apoi obiectul propriu-zis al memoriei. TOATE CELE 5 TATTVA-E, CONJUGATE CU FENOMENELE MENTALE PRECEDENTE, POT SĂ PROVOACE FENOMENUL AMINTIRII (altfel spus, atunci când o TATTVA predomină în ambianţa subtilă planetară dintr-un anumit loc de pe glob, ea ne va influenţa corpul PRANA-ic (bioenergetic), producând în fiinţa noastră, prin REZONANŢĂ un anumit tip de amintiri (asociaţii mentale) corespunzător rezonanţei sau frecvenţei sale de vibraţie specifică). Memoria Intelectuală abstractă (BUDDHI) este mult mai apropiată de practica YOGA decât memoria obişnuită (SMRITI), ca fiind în esenţă, ca şi YOGA, o exercitare liberă a acţiunii voinţei în vederea dirijării şi controlării energiilor subtile ale minţii (TATTVA-ele astrale) prin canalele energetice (NADI-urile) specifice. În timp ce acele impresii (amintiri) care sunt generate în mental (MANAS) în mod automatic, conform cu ambianţele TATTVA-ice exterioare, reduc fiinţa umană care se lasă în voia lor, risipindu-şi astfel constant şi inutil energia psihomentală, la condiţia de sclav aproape neputincios (în aparenţă) al lumii exterioare. Exercitarea constantă şi cultivarea memoriei Intelectuale abstracte (BUDDHI) ne poate conduce, dimpotrivă, foarte repede chiar la desăvârşire şi la starea de eliberare spirituală. În această direcţie, este important să arătăm că în foarte multe căi spirituale se pune, un deosebit accent pe antrenarea şi pe controlul conştient al memoriei. În cadrul şivaismului caşmirian, de exemplu, memoria este adeseori privită ca o expresie directă a însăşi Conştiinţei Divine Absolute (PARAMATMAN sau AHAM, Eul Divin Absolut). Într-adevăr, aşa cum de altfel arată marele înţelept şi, în acelaşi timp, figura cea mai ilustră a acestei extraordinare şcoli spirituale. ABHINAVAGUPTA, memoria este, chiar fără să ne dăm seama, liantul sau firul (SUTRA) care uneşte în mod tainic toate stările noastre de conştiinţă. Pentru orice fiinţă umană, simplul fapt că îşi 142

aminteşte că a dormit (deşi în timpul somnului ca nu a fost deloc conştientă în planul fizic) sau că, în ciuda tuturor schimbările şi transformărilor pe care le-a trăit în decursul timpului (la nivel corporal, psihic, mental şi chiar spiritual) ea îşi recunoaşte mereu, liber şi spontan, propria sa identitate, arată fără îndoială că memoria identităţii sale este un aspect foarte profund al conştiinţei individuale. Mai mult decât atât, în această viziune iniţiatică, chiar şi starea de îndumnezeire este inclusă în memoria noastră totală (deşi ea este ascunsă în etajele inconştiente ale fiinţei în cazul omului obişnuit) deoarece întreaga noastră evoluţie şi devenire temporală (SAMSARA) este grefată (suprapusă) într-un mod tainic şi cu o divină înţelepciune peste Realitatea noastră ultima (Sinele Etern ATMAN), care este de aceeaşi natură cu Sinele Divin Universal (PARAMATMAN) şi cu care, în finalul acestei evoluţii, el (ATMAN) se şi identifică (uneşte). Acest adevăr fundamental nebănuit, că noi suntem de fapt în orice clipă într-o deplină unitate cu Dumnezeu şi că orice altă stare sau condiţie existenţială pe care am putea-o avea nu este de fapt decât "o uluitoare uitare de sine", stă la baza unei şcoli sivaiste extrem de elevate şi de rapide (directe), numită, în mod semnificativ, PRATYABHIJNA sau "Calea re-cunoaşterii imediate", unde se preconizează doar REAMINTIREA spontană şi liberă, fără sprijinul altor tehnici sau modalităţi individuale (ASANA-e, PRANAYAMA, MUDRA-e, meditaţii, etc.) a naturii noastre esenţiale absolute (Scânteia nemuritoare din noi care este desprinsă din DUMNEZEU TATĂL (ATMAN)). Este însă evident că această formidabilă capacitate de a-ţi RE-CUNOAŞTE (PRATYABHIJNA) cu adevărat şi pentru totdeauna dumnezeirea care este ascunsă în fiecare dintre noi nu le este accesibilă decât acelora care, în urma unui extraordinar şi nestăvilit elan frenetic către Divin - care presupune un mare şi intens EFORT INDIVIDUAL anterior sau prezent - devin astfel apţi să primească şi să păstreze în veşnicie Graţia lui Dumnezeu. În mod foarte semnificativ, cu privire la această cale spirituală atât de abruptă, care face apel doar la MEMORIA NOASTRĂ TOTALĂ, ABHINAVAGUPTA afirmă în lucrarea sa fundamentală TANTRA LOKA" ("Lumina divină a TANTRA-ei"): "numai despre Dumnezeu putem spune că El îşi aminteşte, cu adevărat, toate celelalte fiinţe şi entităţi, chiar divine, fiind marcate de un grad mai mare sau mai redus de UITARE DE SINE". După cum am arătat anterior, impregnările memoriale (engramele) sunt produse de diversele ambianţe TATTVA-ice. ENGRAMĂ (cuvântul provine de la cuvintele greceşti EN "în" şi GRAMMA "scriere, inscripţie") = urmă ("amprentă") a unui anumit eveniment din trecutul individual care se manifestă simultan şi în planul fizic printr-o modificare specifică a ţesutului neuronal, rămânând astfel fixată în sistemul nervos în urma fiecărei percepţii sau experienţe trăite. În plan neuronal, ENGRAMA se traduce ca model al unei acţiuni şi ea îndeplineşte funcţia de fixare în memorie şi poate fi apoi reactualizată. De asemenea, ENGRAMA mai are şi sensul de persistenţă a unor experienţe subconştiente care sunt înregistrate de memoria latentă într-o anumită secvenţă care ţine cont de criteriul valorii şi semnificaţiei pentru subiectul respectiv. Din planul latenţei, aceste "fotografii" create în strânsă legătură cu ambianţele TATTVA-ice exterioare pot trece în planul manifestării, mai ales atunci când fiinţa se confruntă cu emoţii foarte intense (de exemplu, în cazul unui pericol iminent). Astfel, evenimentele trăite pasiv pot căpăta forţa necesară pentru a deveni active şi apoi pot fi exprimate spontan prin intermediul onirismului sau sunt determinate de reproducerea unor condiţii TATTVA-ice similare desfăşurării experienţei primare. Conceptul de ENGRAMĂ este legat deci în mod direct de memorie şi de funcţiile acesteia: fixare, evocare, reactualizare.

143

Dar nu toate ambianţele TATTVA-ice conduc (la fiinţa umană obişnuită) la fenomene şi procese conştiente la nivelul mentalului (MANAS). Aceasta depinde foarte mult de forţa lor corelativă. După cum se ştie, dacă frecvenţele de vibraţie ale lui AKASHA TATTVA manifestate în aerul atmosferic sub formă de sunet depăşesc anumite limite (atât cea (limita) superioară cât şi cea (limita) inferioară), ele nu ne mai afectează deloc (în mod obişnuit) timpanul urechii; la fel stau lucrurile şi cu celelalte TATTVA-e: numai o anumită bandă de frecvenţe ale lui TEJAS TATTVA impresionează ochiul, iar situaţia este similară şi pentru restul de TATTVA-e care sunt corelate cu celelalte simţuri. În mod asemănător se manifestă şi mintea (MANAS). MANAS (mentalul nostru obişnuit) poate la rândul său să vibreze la unison (sau, cu alte cuvinte, poate intra spontan în anumite stări de rezonanţă specifice) atunci când el vine în contact cu lumea exterioară numai dacă frecvenţele (nivelurile de intensitate a vibraţiilor) TATTVA-elor corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA) şi cele exterioare sunt egale sau aproape egale (cu alte cuvinte, atunci când există o acordare cât mai deplină între frecvenţele TATTVA-ice exterioare şi efectul produs prin acordare şi rezonanţă asupra TATTVA-elor corpului nostru astral). Întocmai cum diversele stări sau condiţii ale organelor noastre de simţ ne fac mai mult sau mai puţin sensibili la senzaţiile fizice, obişnuite, şi astfel unii oameni pot, de exemplu, să audă sunete pe care alţii nu le pot sesiza, TATTVA-ele care de fapt constituie corpul astral individual (în cazul fiinţelor umane) pot şi ele să nu fie deloc afectate, la unele fiinţe umane, de idei şi rezonanţe mentale pe care alţii le conştientizează spontan şi rapid, sau eventual pot să fie afectate (PRIN REZONANŢĂ!) în diverse grade de intensitate (în funcţie de structura lor individuală) de anumite procese de rezonanţă mentală care sunt identice [Puterea de influenţare TATTVA-ică este totdeauna determinată de gradul de activare al fiecărui centru TATTVA-ic, pe toată gama sa de frecvenţe specifice. În această direcţie, este important să înţelegem că, prin identificări perfecte (SAMYAMA) cu diverse făpturi evoluate spiritual sau prin fuziuni amoroase plenar transfiguratoare realizate NUMAI CU CONTINENŢĂ cu fiinţa iubită, în cadrul cărora urmărim să ne identificăm cât mai profund cu ea, ne putem trezi şi amplifica rapid în noi anumite rezonanţe care ne fac să descoperim frecvenţele specifice de vibraţie ale unor TATTVA-e pe care deocamdată noi nu le avem decât parţial sau deloc trezite. Imediat după aceasta, noi vom putea oricând să le apelăm continuu, prin evocare MENTALĂ, deoarece ele ne vor rămâne apoi la discreţie; acest proces ne face atunci să ne simţim ca o SUI GENERIS pasăre PHOENIX, permiţându-ne să realizăm un fel de renaştere perpetuă pe alte noi frecvenţe de vibraţie, dar (ATENTIE!) este bine să facem aceasta întotdeauna pornind de la subtil la din ce în ce mai subtil, până când vom atinge astfel Absolutul Divin, prin explorarea în crescendo a întregii game de frecvenţe pe care TOTODATĂ vom ajunge să le stăpânim perfect, în final transcenzându-le pe toate astfel încât nici una să nu ne mai tenteze vreodată după aceea]. Ajungând aici, unii îşi pot pune întrebarea: oare cum se produce această variaţie a intensităţii energiei TATTVA-ice astrale? Răspunsul este că totdeauna ea apare la fiecare fiinţă umană datorită exersării (antrenamentului în acea direcţie). Dacă, prin urmare, noi ne obişnuim mintea (MANAS) (aşa cum facem cu corpul fizic atunci când abordăm anumite posturi corporale benefice şi regenerările (ASANA-e)) cu anumite concepte sublime şi idealuri superioare, elevante, ca (mintea) va reveni cu uşurinţă din alte stări joase sau condiţii limitatoare pe care le-ar putea avea, la aceste gânduri măreţe şi la ideile minunate şi profund binefăcătoare. Dar dacă, din lene, răutate sau complacere prostească noi renunţăm la antrenarea mentală în acele rezonanţe (renunţăm, de exemplu, la meditaţia YOGA), atunci, treptat. Inteligenţa sclipitoare de care dispuneam va fi în cazul nostru diminuată şi rigidizată şi apoi ea va înceta la un moment dat să mai răspundă acelor rezonanţe mentale înălţătoare (ea pierde astfel treptat - din nefericire de cele mai multe ori această "alunecare" în jos (REGRES) a conştiinţei nu este percepută de cel în cauză - posibilitatea de contact (BRANŞARE) cu acele frecvenţe de vibraţie elevate (şi atunci acestea devin latente): este foarte semnificativ că, după cum oricine poate să constate, frecvenţele TATTVA-ice 144

superioare se pot pierde cu mult mai multă uşurinţa decât cele inferioare, datorită mediului (climatului) psihomental contemporan, care cel mai adesea este caracterizat de o orientare preponderent antispirituală. Acesta este de fapt procesul, evident pentru cel iniţiat, al UITĂRII. Dacă un yoghin, a cărui practică sistematică şi asiduă (TAPAS) tocmai este pe cale de a-i conferi o suficientă forţă spirituală care i-ar putea permite să intuiască (conştientizeze) cauzele şi efectele fenomenelor complexe care se manifestă în planurile subtile, invizibile abandonează la un moment dat brusc această practică (TAPAS), după câtva timp mentalul său îşi va pierde treptat rafinamentul extraordinar (care tocmai era pe cale să-1 aducă la această stare de percepere) precum şi alte calităţi realizate anterior în urma practicii YOGA. Atunci, cu cât mintea (MANAS) va deveni mai inhibată (opacă şi greoaie), cu atât mai puţin o va mai influenţa relaţia cauzală (esenţa subtilă) a acestor fenomene, şi atunci cu atât mai puţine aspecte va mai putea şti ea (mintea) despre aceasta, până ce la un moment dat ea (mintea) îşi va pierde aproape complet întreaga putere de pătrundere subtilă, paranormală pe care, la un moment dat, o atinsese (înainte să înceapă acest declin). =VA URMA = NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII (continuare la cursul nr. 26 AN VI) Există, de asemenea, şi legi divine (religioase). Poetul francez RONSARD spunea, deloc întâmplător, că: "De legile lui Dumnezeu este plin întreg pământul". Astfel de legi divine (religioase) sunt legile lui MOISE sau legile Vechiului Testament. Există, de asemenea, Legea divină a lui IISUS CRISTOS, cea a Evangheliilor (atunci când acestea nu sunt greşit traduse sau intenţionat modificate). De asemenea, mai există legile divine religioase ale lui MANU, etc. Toate aceste legi divine au fost stabilite în anumite perioade în care se pare că oamenii erau mai sălbatici şi mai violenţi decât sunt astăzi. Tocmai de aceea, unele legi religioase din trecut erau incredibil de constrângătoare şi dure. Odată cu accelerarea evoluţiei spirituale a umanităţii, care va fi însoţită de o elevare generală a nivelului de conştiinţă, libertatea individuală a fiecărei fiinţe umane va creşte şi ea ATUNCI mult mai mult. Yoghinii consideră că libertatea este necesitatea pe deplin înţeleasă, în viziunea lor, necesitatea nu este privită ca fiind totdeauna ceva constrângător ci ca fiind mai degrabă Voinţa divină (a lui DUMNEZEU) cu adevărat înţeleasă. Abia atunci când întreaga umanitate de pe această planetă va atinge un nivel suficient de înalt de conştiinţă, oamenii vor putea trăi cu toţii, aşa cum de fapt există totul în Univers (MACROCOSMOS), în DIVINUL CONSENS.

GLOSAR: VIZIUNEA ÎN CONSENS ASUPRA REALITĂŢII DAVID BOHM, pe când era profesor de fizică teoretică la Universitatea din Londra, a afirmat că toată materia aparentă este în realitate iluzorie; el a mai spus că dinamismul ei este rezultatul unei ordini sugerate de o inteligenţă atotputernică pe care el o numeşte "HOLOMIŞCARE". Scriind despre teoriile lui BOHM, profesorul englez ARTHUR ELLISON spunea: "Ştiinţa noastră obişnuită ne oferă teorii care nu sunt decât aproximări valabile pentru anumite condiţii locale. Noi privim natura prin felurite lentile şi, încercând astfel să ne concretizăm ideile, distorsionăm realitatea văzând până la urmă ceea ce sperăm să vedem. Tocmai din această cauză, ceea ce este în anumite condiţii observat depinde, într-o anumită măsură, de locul în care se află în spaţiu şi în timp observatorul - iar în existenţa sa de zi cu zi aceasta depinde totodată de temerile, de prejudecăţile 145 şi de condiţionările sale. Când primele vapoare europene au

ajuns pe pământul care urma să fie numit Noua Zeelendă, MAORII pur şi simplu nu le-au văzut. Acestea nu existau în lumea fizică, pentru ei, deoarece ele încă nu existau în viziunea lor (a MAORILOR) în consens asupra realităţii. Pentru a ilustra şi mai bine faptul că, de regulă, oamenii văd CEL MAI ADESEA doar ceea ce sunt programaţi în mod preponderent să vadă, profesorul englez ELLISON a făcut un experiment simplu care deja este faimos. Folosind pur şi simplu principiile electromagnetice, el a aranjat dinainte ca un vas mare cu flori de pe masa din faţa lui să se ridice gradat în aer în timp ce el citea o prelegere şi apoi acelaşi vas cu flori să coboare încet la loc pe masă. Imediat după aceea, el urma să nu atragă deloc atenţia celor prezenţi în sală asupra acestui fapt straniu. Florile s-au ridicat cu vas cu tot în aer şi au coborât apoi la loc conform planului, dar a trecut destul de mult timp până când comentariile au început să apară în sală printre cei prezenţi. Câţiva oameni au afirmat după aceea cu mult curaj că ei au văzut vaza ridicându-se şi coborând. Câţiva au adăugat însă că ei au văzut "mâinile unui spirit" ridicând-o, dar un număr foarte mare raţionaliştii - au ironizat cu vehemenţă întregul eveniment descris de ceilalţi, spunând că ei nu au văzut absolut nimic de acest gen în această situaţie. A fost, nu o dată, sugerat faptul că percepţia şi conştiinţa se pot transforma de-a lungul secolelor şi că "marea de culoare a crinului închis" a lui HOMER ar putea fi nu o formulă poetică, ci o existenţă cu totul reală, care reprezintă o descriere obiectivă a ceea ce generaţia sa de atunci percepuse. Dar, fie că anticii erau sau nu erau capabili să vadă anumite culori, aşteptările lor şi, prin urmare, însăşi experienţele lor erau limitate. O voce care nu provenea de la o fiinţă umană prezentă fizic, nu ar fi putut fi pentru ei niciodată aceea a unui comentator radio, dar ar fi putut fi considerată cu cea mai mare uşurinţă ca fiind aceea a unui oracol. Creierul uman, în calitatea sa de instrument al mentalului este un receptor (într-un anume fel programabil) deosebit de sensibil; el ne permite să vedem şi să memorăm mai ales ceea ce poate fi asimilat datorită moştenirii noastre culturale şi personale. Aşa cum acest aspect a fost din plin ilustrat de experimentul profesorului ELLISON, mulţi oameni pur şi simplu nu văd anumite evenimente sau unele obiecte ce contravin flagrant modului lor obişnuit de a vedea realitatea şi lucrurile. Alţii, dimpotrivă, înfrumuseţează această realitate cu gust. Printre cei care s-au confruntat la un moment dat cu o situaţie sau cu o trăire lăuntrică "imposibilă", bizară, mulţi dintre aceştia au suferit de ceea ce parapsihologul BRIAN INGLIS numeşte "disonanţă retrocognitivă". Aceasta este ceva aproape comun la cei care, în anumite situaţii, sunt martorii unor evenimente sau fenomene paranormale; cu cât trece mai mult timp după ce evenimentul sau fenomenul respectiv a fost observat se constată că, adesea, cu atât mai puţin observatorul în cauză este înclinat să creadă în existenţa lui. Timpul este de multe ori un mare duşman al rezultatelor pozitive care nu se repetă suficient de des, atât în YOGA cât şi în parapsihologie. Când se confruntă pentru prima oară în mod direct cu paranormalul sau cu fenomenele YOGA, cel mai adesea materialiştii şi raţionaliştii se poartă cu o ostilitate aproape evidentă care îi apropie surprinzător de mult de fenomenele de isterie. Oamenii de ştiinţă în particular se străduiesc adesea din răsputeri să anihileze paranormalul şi YOGA deoarece ei se tem inconştient că acestea îi vor conduce către o nouă Epocă Neagră a superstiţiilor. De fapt, lucrul de care ei se tem cel mai mult este expansiunea fulgerătoare a unor noi realităţi care ar implica după aceea necesitatea elaborării unei noi paradigme (MODELE) ştiinţifice cu care ei să trebuiască să abordeze şi să explice noile fenomene. Raţionaliştii neştiinţifici au o teamă ascunsă mult mai primară: că viziunea în consens asupra realităţii se va nărui şi atunci (ZIC EI!) nebunia va ajunge să fie considerată ca fiind ceva normal şi vice-versa. Totuşi, nu oricine are o experienţă paranormală chiar dacă o caută. Senzitivi foarte "înzestraţi", aşa cum a fost faimosul medium D.D. HOME. sunt rari şi, în ciuda extraordinarelor rezultate ale experimentului PHILIP, majoritatea meselor rămân 146 pe podea. Chiar şi printre cei care cred în posibilitatea

unor evenimente deosebite, viziunea în consens asupra realităţii este cel mai adesea atât de puternică (DATORITĂ PROCESELOR DE REZONANŢĂ în MASĂ CARE APAR ATUNCI) încât multe evenimente sau fenomene paranormale trec în multe situaţii pur şi simplu neobservate. Având în vedere capacitatea fenomenală a creierului uman de a ignora aproape complet lucrurile şi fenomenele inacceptabile pentru care (deocamdată) nu suntem pregătiţi, putem fi siguri că multe evenimente şi fenomene bizare au loc aproape tot timpul în preajma noastră şi, cu toate acestea, datorită lipsei noastre de pregătire, ele sunt imediat ignorate. În lumea ocultă, realitatea poate fi modificată de către un mare yoghin sau de către adept folosind transa şi proiecţia conştientă a formelor gânduri. Ritualurile străvechi (care declanşează anumite procese de REZONANŢĂ), după cum se afirmă, conferă şablonul accesului la o nouă realitate: "cuvintele potrivite" rostite în faza corectă a Lunii, într-o anumită lună a anului, într-o anumită zi, la un anumit moment, vor aduce, datorită proceselor de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile declanşate atunci, rezultatul dorit. Magia simpatică urmăreşte, prin declanşarea anumitor procese inefabile de REZONANŢĂ cu anumite energii subtile din MACROCOSM, să aducă împreună lumea exterioară şi lumea imaginaţiei şi, în final, urmăreşte să facă din acestea una singură. O păpuşă poate primi un anumit nume şi după aceea poate fi îmbrăcată întocmai ca o anumită persoană şi apoi, cu ajutorul IMAGINAŢIEI, i se dă un influx de viaţă printr-un anumit ritual magic, înainte de a fi pusă într-o atitudine precisă care mimează rezultatul dorit. În ritualurile de magie neagră însă, păpuşi care au primit fiecare un anumit nume şi care apoi sunt plasate spate în spate, de exemplu, pot simboliza astfel o ceartă pe care magicianul negru doreşte să o aibă cele două persoane care există în realitate şi cărora chiar el le-a confecţionat aceste păpuşi. Mulţi ocultişti şi yoghini afirmă cu tărie că orice îşi imaginează cu putere o fiinţă umană se imprimă imediat după aceea într-un misterios plan ("TĂRÂM") ideoplastic. Vizualizarea precisă, conştientă, care este în mod perseverent realizată cu multă fervoare, va aduce după aceea imaginea în acest plan (fizic) făcând apoi ca ea să fie percepută cu simţurile fizice. Orice idee fixă, credinţă sau dorinţă care este suficient de puternică creează după aceea o formă gând corespunzătoare care, prin energia sa subtilă specifică modifică concepţia generală despre realitate. = VA URMA =

AN VI C 28 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 147

5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 27 AN VI) Influenţa continuă neîntreruptă şi activitatea de un singur fel pentru o perioadă foarte lungă de timp fiind cu neputinţă (imposibilă), datorită ciclicităţii fundamentale ă întregii manifestări, în cursul firesc al lucrurilor (de exemplu, iarna nu poate să ţină mai mult de 4 luni pe an), fiecare impresie (percepţie, senzaţie, memorie) tinde ulterior să plece (să evadeze) din mental (MANAS) de îndată ce ea a fost produsă. Gradul său de stabilitate depinde, prin urmare, aşa cum am arătat, de durata şi constanţa evocării globale (urmată de o adecvată conştientizare) profunde a acelei impresii TATTVA-ice mentale. Un exemplu aparent banal însă foarte semnificativ în această direcţie este faptul că, în cazul realizării cu succes a actului amoros cu continenţă (fără descărcare), starea plenară de orgasm este trăită nu 4-5 secunde precum în cazul jocului erotic obişnuit, ci zeci de minute sau chiar ore în şir, ceea ce atunci îi conferă (acestei stări de orgasm) o stabilitate uluitoare ce se repercutează apoi profund benefic asupra întregii fiinţe, prin energiile subtile cosmice (condiţiile TATTVA-ice) amplu şi global armonizatoare ce sunt atrase în AURA cuplului, prin REZONANŢĂ, în această situaţie excepţională. Însă, cu toate că o activitate constantă de un singur fel este imposibilă (în virtutea legii de manifestare ciclică şi periodică a TATTVA-elor, care se vădeşte a fi prezentă atât în fiinţa individuală (MICROCOSMOS) cât şi în întregul univers (MACROCOSMOS)), o activitate de un anumit fel este întotdeauna prezentă în minte (MENTAL). Această activitate depinde de temperament şi de complexul procentual specific de frecvenţe de vibraţie TATTVA-ice astrale (de exemplu, o anumită fiinţa umană este în mod natural foarte (PREPONDERENT) afectivă, alta este foarte raţională, etc.; totdeauna însă la fiecare fiinţă umană putem găsi o anumită formă de activitate care este predominantă). Cu fiecare acţiune mentală (cu fiecare gând), culoarea subtilă a AUREI corpului astral (MANOMAYA KOSHA) se modifică (această modificare ce survine la nivelul AUREI poate îi percepută doar prin clarviziune) şi, uneori, o anumită culoare subtilă (care îi dă AUREI corpului astral, în funcţie de complexul procentual de frecvenţe de vibraţie TATTVA-ice, o anumită tentă subtilă PREDOMINANTĂ) poate ajunge să aibă o bază (rădăcină) atât de profundă în mental (MANAS) încât ea rămâne acolo (modificându-se eventual numai în ceea ce priveşte nuanţele, dar rămânând mult timp cu culoarea persistentă de ansamblu, chiar şi după mai multe încarnări succesive) sute şi sute de ani. La fel cum energiei subtile a timpului îi trebuiesc de multe, ori secole sau chiar milenii pentru a distruge complet diferitele creaţii ale planului fizic, la fel cum semnele specifice ale unei tăieturi sau răni pot să rămână pe piele chiar şi după 50 de ani, tot aşa este nevoie uneori de sute şi sute de ani pentru a anihila (şterge) impregnările TATTVA-ice predominante care apar în sfera mentalului (MANAS). Sute sau chiar mai multe mii de ani pot fi, în anumite condiţii, necesari pentru a fi în totalitate consumate (anihilate) în planul (universul) astrali impregnările subtile TATTVA-ice (ASTRALE) antagoniste pe care le-a acumulat mintea (MANAS) unei fiinţe umane într-o existenţă terestră. Prin impregnări subtile, TATTVA-ice antagoniste se înţelege, în SVARA YOGA, acele impregnări subtile TATTVA-ice care nu sunt compatibile cu realitatea absolută şi obiectivă care există atât în Univers (MACROCOSMOS) cât şi în fiinţa umană (MICROCOSMOS) şi care prezintă o tentă (radiaţie TATTVA-ică) a vieţii (încarnării) terestre; tocmai de aceea se spune că mintea noastră trebuie să devină pură ca o oglindă perfectă, care reflectă în întreaga sa subtilitate şi în mod absolut obiectiv realitatea. Numai astfel poate dispare antagonismul dintre ceea ce există în realitate în cele mai subtile şi mai esenţiale forme de manifestare şi părerea (reflectarea) subiectivă sau, cu alte cuvinte, parţial adevărată despre tot ceea ce ne înconjoară. În fiecare clipă, AURA corpului nostru astral îşi modifică într-o anumită măsură unele culori nepredominante ori anumite nuanţe ale acestora, 148fie prin creşterea fie prin scăderea frecvenţei proprii de

vibraţie (aceste fenomene survin atunci când intrăm în REZONANŢĂ fie cu sferele superioare ale manifestării, fie cu sferele inferioare ale acesteia). Aceste schimburi ale frecvenţei de vibraţie TATTVAică a corpului nostru astral sunt unele temporare, însă există în acelaşi timp şi o modificare permanentă, continuă şi lentă (această modificare depinzând de linia ascendentă (evolutivă) sau descendentă (involutivă) pe care o urmează mintea (MANAS)), în ceea ce priveşte preponderenţa globală a mentalului (MANAS). Cu fiecare experienţă, oricât de neînsemnată în aparenţă (percepţie, senzaţie, gând, trăire, gest) pe care o avem în ceea ce priveşte contactul cu lumea exterioară, curentul subtil (SVARA) evolutiv (al progresului) capătă astfel prin REZONANŢĂ forţă şi trece imediat după aceea în varietatea indivizilor care sunt permeabili (RECEPTIVI) la aceasta şi prin care apoi se realizează planul cosmic de evoluţie întro anumită perioadă de timp dată (Personalităţile umane geniale, eroice, extraordinare sunt atunci automat investite, datorită gradului lor cu totul excepţional de comunicare (comuniune) cu forţele subtile ale progresului spiritual. Astfel, atunci mai ales lor li se pune imediat la dispoziţie, în special când cunosc (măcar în linii mari, intuitiv) planul de evoluţie cosmică, posibilităţi şi energii subtile, benefice, extraordinare necesare pentru a realiza acest plan, căci ele sunt în acel moment întocmai ca nişte relee perfecte în şi prin care se manifestă forţele superioare, subtile în sfera planului fizic. Uneori ele pot fi perfect conştiente de această învestitură divină şi atunci eficienţa lor este maximă, dar în majoritatea situaţiilor ele sunt foarte puţin conştiente de ceea ce se investeşte în ele şi atunci gradul lor de eficienţă este considerabil redus). După cum am mai afirmat, culorile subtile ale aurei (corpului astral) se schimbă în ceea ce priveşte aspectele NEPREDOMINANTE neîncetat dar, în ceea ce priveşte culoarea PREDOMINANTĂ care este specifică, aceasta este menţinută, de regulă, de a lungul întregii sale existenţe (încarnări) fizice. În anumite împrejurări extraordinare, se pot întâlni fiinţe umane care prezintă efectiv două memorii (având memoria uneia sau mai multor existenţe anterioare). De asemenea, în preajma morţii (părăsirii corpului fizic) forţele subtile şi impregnările TATTVA-ice ale vieţii prezente se combină într-o culoare diferită atunci apare ne fapt un amestec (melanj) în care culoarea subtilă aurică de ansamblu a întregii vieţi prezente împreună cu toate acţiunile şi aspectele ei bune sau rele este complet absorbită în Imensa memorie (AKASHA) în care în realitate sunt înregistrate toate existenţele fiinţei respective - de la începuturile sale ca Sine Divin Etern (ATMAN) şi până în prezent - şi astfel toate acestea sunt combinate într-un tot în care existenţa prezentă nu este decât o mică parte). Tocmai din această cauză "tensiunea" TATTVA-ică dintre TATTVA-ele exterioare şi TATTVA-ele specifice ale corpului astral Individual devine astfel diferită faţă de ceea ce era anterior Nimic nu poate, în această situaţie (apropierea iminentă a morţii), să repună mentalul (MANAS) în condiţia sa TATTVA-ică anterioară. Această nouă culoare generală a aurei mentalului (MANAS) este într-o anumită măsură diferită de aceea a altor minţi individuale; ea îşi păstrează o anumită "notă" specifică de-a lungul întregii vieţii, ea fiind aceea care permanent conferă conştiinţa identităţii noastre personale. În orice acţiune a noastră care este realizată în trecut, în prezent sau care va fi realizată în viitor, corpul nostru astral îşi păstrează apoi mai mereu cam aceeaşi culoare generală şi tocmai din această cauză mentalul nostru conştient (MANAS) vede aproape INVARIABIL lumea prin intermediul aceleiaşi frecvenţe preponderente de vibraţie care îi este specifică: de aici provine, la fiecare fiinţă umană obişnuită, sentimentul identităţii personale (ca EGO limitat). = VA URMA =

NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE149 MANIFESTĂRII

GLOSAR: VIZIUNEA ÎN CONSENS ASUPRA REALITĂŢII (continuare la cursul nr. 27 AN VI) De exemplu, anumite aşa-zise "viziuni" ale Fecioarei Maria pot fi în realitate nişte forme gânduri proiectate cu putere de către credincioşi; acest fenomen este perfect posibil dacă luăm în consideraţie faptul că multe dintre aceste persoane care au avut asemenea "viziuni" au fost fete tinere. Fetele tinere cu pregnante-predispoziţii mediumice reprezintă genul cel mai răspândit de receptori ai unor experienţe paranormale mai ales înainte de a-şi începe viaţa sexuală. Ocultiştii şi marii yoghini afirmă că formele gânduri pot, dacă sunt hrănite cu suficient de multă energie subtilă care provine de la cei care realizează cu perseverenţă vizualizarea, să capete la un moment dat viaţă şi chiar să dobândească o anumită independenţă. Acesta poate fi motivul pentru care apariţia Fecioarei Maria la MEDJUGORE a devenit necaracteristică din punct de vedere ecumenic: ea a binecuvântat o femeie din acele locuri pentru sfinţenia ei deosebită - totuşi această femeie era musulmană. Aceasta nu este pentru unii o caracteristică tradiţională a apariţiilor Fecioarei Maria. Viziunile respective ridică şi alte întrebări în legătură cu manifestarea lor. De când BERNADETTE SOUBIROUS şi-a văzut "doamna", prin anii 1850, multe "vizionare" au ajuns să aibă tumori şi au murit de tinere. Este de altfel semnificativ faptul că una dintre vizionarele de la MEDJUGORE (IUGOSLAVIA) s-a îmbolnăvit la scurt timp după prima viziune şi a rămas în continuare foarte bolnavă. Dacă în unele situaţii energia subtilă necesară creării formei gând provine chiar din REZERVA VITALĂ a acestor vizionari, ne putem aştepta ca cel puţin unul dintre aceştia să prezinte la scurt timp după aceea stări persistente de slăbiciune şi o scădere a imunităţii la boli. Deseori, cei care au permis accesul în existenţa lor a unor percepţii deosebite şi-au găsit sfârşitul pe rug sau în instituţii psihiatrice. Chiar şi în zilele noastre sunt extrem de rari doctorii care încurajează aberaţiile aparente ale unor aşa-zişi "iluminaţi"). Energia, urzeală de bază a Universului: marea lege a naturii Legile Naturii pot fi divizate în mai multe grupe. În primul rând există legile dure, inexorabile dar fundamentale, decurgând din ceea ce profesorul EDOUARD LEROY explica deja acum 50 de ani: "Universul (MACROCOSMOSUL) este un edificiu imens format dintr-o suprapunere de 7 etaje vibratorii. El (UNIVERSUL (MACROCOSMOSUL)) este un ansamblu complex de mişcări lente ce se bazează pe mişcări (frecvenţe de vibraţii ale aspectelor şi energiilor care îl compun) din ce în ce mai rapide, pe măsură ce mergem mai în profunzime. La sfârşitul acestei explorări, ajungem să percepem urma unei Realităţi atemporale (ETERNITATEA) din care noi nu sesizam, prin analiză, decât ceea ce Ea deja nu mai este, căci Ea este o prezenţă de-a pururi tânără şi creatoare". În aceste 7 etaje vibratorii, felurite mişcări imense şi terifiante depăşesc prin grandoarea şi complexitatea lor toate capacităţile noastre intelectuale, ele fiind infinit mai bogate în surprize decât imaginaţia noastră poate să conceapă. În Infinitul Mare (MACROCOSMOS), în anumite locuri din Univers există mai mereu explozii cataclismice şi uragane înfricoşătoare. Dimpotrivă, anumite zone sunt relativ calme, aşa cum este aceasta a noastră (Legea Uniunii Contrariilor). Descoperim astfel la o analiză atentă că, în realitate, această energie nu este deloc oarbă. Ea este, prin urmare, înzestrată cu inteligenţă; totodată ea revelează fantastice capacităţi pe care ni le explică din ce în ce mai clar fizicienii actuali. Evidenţa acestei inteligenţe ne apare prin intermediul legilor. De la legile de bază, dure, trecem la: 150

- legi de tranziţie, ale evoluţiei în sens unic, apoi la - legi calitative, legi ale sensibilului (ceea ce este perceput prin simţuri), ale unirii contrariilor, armoniei, coordonării, programării, cooperării, solidarităţii, alegerii, esteticii, evoluţiei calitative... şi ajungem în final la legile transcendentului sau legi ale suprasensibilului, psihismului (ansamblul fenomenelor psihice, viaţă psihică) universal, dreptăţii, înţelepciunii, iubirii care trebuie să conducă omul către un mai mare discernământ şi către fericire - atunci când el va evolua suficient de mult din punct de vedere spiritual. Pentru a înţelege cât mai bine legile naturale, trebuie să înţelegem mai întâi ce sunt energia şi inteligenţa. Inteligenţa Energiei "În fiecare moment cu durata de o miliardime de miliardime de secundă, constituenţii specifici intra-nucleari răspund în mod adecvat prin REZONANŢĂ la cerinţele unei situaţii inimaginabil de complexe. Ei ar putea, tot atât de bine, aşa cum remarca ALFRED HERRMAN, să ia un milion de alte atitudini false, dar cu toate acestea ei iau, în fiecare miliardime de secundă, exact poziţia şi mişcarea care le este adecvată. Şi să avem în vedere că toate acestea se petrec în timpul proceselor în care au loc schimburi fulgerătoare a căror complexitate, viteza şi „abilitate” depăşesc cu mult toate posibilităţile reprezentărilor noastre mentale". (ROBERT LINSSEN - Ştiinţă şi spiritualitate) Inteligenţa Naturii şi Spiritualitatea "Oare ce am mai putea spune despre această capacitate de adecvare cu totul extraordinară pe care o au constituenţii ultimi ai materiei? În nici o altă parte din întregul Univers nu putem observa exemple de adecvare atât de perfectă şi atât de rapidă precum acelea pe care ni le relevă studiul nucleului atomic", spune ROBERT LINSSEN. "În fiecare moment (scria fizicianul german JORDAN, în lucrarea sa "Fizica secolului XX") se petrece ceva nou la nivel atomic". La acest nivel, cel care vorbeşte despre inteligenţă, trebuie să vorbească în acelaşi timp şi despre spiritualitate. Spiritualitatea este, putem spune, comuniunea profundă a inteligenţei umane cu totalitatea trăirii fiinţelor intrate în contact direct cu Inteligenţa universală. Spiritualitatea nu este niciodată o doctrină. „Nimeni nu este o autoritate în materie”, scria pe bună dreptate înţeleptul KRISHNAMURTI. Într-adevăr, la o analiză atentă şi lucidă ne dăm seama că o doctrină nu poate fi decât antropomorfică: ea este „fabricată” în intelectul nostru limitat în posibilităţile sale, în constituţia sa, ia forma creierului nostru, la manifestările noastre mentale care cel mai adesea nu pot depăşi aptitudinile de înţelegere şi de expresie ale materiei noastre cervicale: acestea, la rândul lor, fiind supuse în mod inexorabil propriilor lor condiţionări, obiceiurilor. Impregnărilor atavice (din alte existenţe) sau dobândite, tendinţelor, simpatiilor şi antipatiilor, limitărilor subiective care, dintr-o vanitate cvasiendemică, nu pot fi admise cu uşurinţă. Referitor la spiritualitatea materiei, profesorul francez TOURNAIRE afirmă că o asemenea spiritualitate este în acord cu ceea ce am putea numi linie evolutivă a speciilor vii şi cu aceea a galaxiilor din Cosmosul nostru. După ce am vorbit despre conceptualizarea spirituală a materiei, ştiind, pe de altă parte, despre existenţa câmpului de conştiinţă şi despre psihismul fiinţei umane, cum să nu recunoaştem că această "materie" spiritualizată din care suntem făcuţi, poartă în realitate ea însăşi acel germene de psihism, de conştiinţă, care ulterior îşi va găsi dezvoltarea în psihismul uman. Există, prin urmare, o înrudire între psihismul omului şi cel al "materiei" aşa cum se manifestă fie în sânul atomului, fie în expresia sa cosmică (MACROCOSMICĂ) care ni se înfăţişează sub forma energiei subtile a spaţiului, a timpului şi a galaxiilor. Constatăm pretutindeni existenţa unor relaţii, corelaţii, intercorelaţii, conexiuni şi interconexiuni. 151

"Natura ultimă şi esenţială a lumii materiale este şi rămâne totdeauna spirituală. Aceasta este o lege fundamentală a Universului, pe care ştiinţa o redescoperă"; scria francezul R. TOURNAIRE în cartea sa "Problema ştiinţifică a Conştiinţei". Aşa cum scria RAYMOND RUYER în "Gnoza de la Princeton": "omul poate, prin intermediul ştiinţei - dar aici este vorba de o ştiinţă superioară - transpusă şi spiritualizată, să acceadă la Spiritul Cosmic". Spiritul nu este niciodată opus materiei; el în realitate chiar o susţine. El este însăşi urzeala ultimă, esenţială a materiei. Materia, corpurile materiale nu îi sunt în realitate decât nişte aparenţe sau, cu alte cuvinte, sunt subprodusul efectelor de multiplicare aparent dezordonată. Yoghinii consideră că doar o spiritualitate profundă va putea ajuta cu adevărat ştiinţa să scape de competiţia pentru putere. Inteligenţa umană obişnuită este fragilă şi înşelătoare dar în mod esenţial perfectibilă. Inteligenţa umană ar putea fi împărţită în trei categorii: - inteligenţa mefistofelică sau demoniacă, care este legată de forţele răului; ea este de fapt inteligenţa malefică ce acţionează în mod egotic după bunul ei plac. - inteligenţa limitată la antropomorfismul materialist; inteligenţa însingurată (izolată), fragilă, vulnerabilă, oricât de măreaţă şi strălucitoare ar părea ea că este în aparenţă; aceasta este inteligenţa intelectuală sau, cu alte cuvinte, este inteligenţa egoului, cel mai des întâlnită; ea este inteligenţa în general sigură pe ea însăşi, adesea autocreată, dezechilibrată, având un discernământ limitat, deoarece ea este lipsită de o viziune globală; ea este inteligenţa egocentrică şi condiţionată, inteligenţa moralizantă. Civilizaţia noastră actuală este plină de un asemenea fel de inteligenţă. - inteligenţa clarvăzatoare, sintetizatoare, universalizantă, care se află permanent în rezonanţă cu inteligenţa Universală a lui DUMNEZEU şi care este susţinută de Marile Forţe Cosmice Universale; aceasta este inteligenţa echilibrată; în cazul ei, egoul acceptă cu umilinţă străfulgerările prezenţei Divine, lumina Iubirii. Acestea sunt adevăruri suverane care decurg din marile Legi Naturale pe care noi trebuie să le înţelegem şi să le resimţim în acelaşi timp atât intuitiv cât şi practic, până în fibrele cele mai profunde ale fiinţei noastre - dincolo de orice intelectualism (care este evident că rezultă doar dintr-o singură jumătate a posibilităţilor mentale ale fiinţei umane). Inteligenţa umană, lipsită de Relaţia sa imanentă cu sursa sa pură: Energia Universală, este precum un avion aflat în zbor, dar care nu mai are combustibil şi astfel pierde în mod continuu viteza. Materia este MANIFESTARE: acestea sunt undele-energii libere care au devenit astfel captive şi actualizate; aceasta este CREATUL; aceasta este REALIZATUL. Ceea ce este creat nu poate izvorî din necreat decât dacă acesta din urmă (necreatul) are o energie cu mult mai mare decât ceea ce este creat; într-adevăr, noi ştim cu toţii că, spre exemplu, gândirea scriitorului este o realitate energetică mult mai puternică decât cartea sa. Vidul invizibil, neantul, în aparenţă, este mult mai mult decât vizibilul creat; unda liberă este universală; particula liberă reprezintă o forţă mult mai vastă decât particula încorporată sau captivă; aceasta din urmă se reduce la o formă limitată. Revenind la exemplul precedent, putem spune că gândirea scriitorului este mai departe vie şi dinamică în timp ce în carte ea este redusă şi solidificată. De aceea, nu întâmplător, se afirmă că "litera ucide iar spiritul dă viaţă". Prin intermediul scrisului, noi pietrificăm gândirea, o fosilizăm, o facem să moară. Dacii, în înţelepciunea lor profundă, înţelegând aceste aspecte fundamentale, au refuzat scrierea. ROBERT OPPENHEIMER declara într-o zi cu umor că "corpusculii atomici cunosc mult mai bine calculul tensorial decât fizicienii". Tot R. OPPENHEIMER spunea: "Atomii, după cum ştim cu toţii, sunt formaţi dintr-un nucleu pozitiv din punct de vedere electric, în jurul căruia se învârt electronii de polaritate negativă, cu un ritm vertiginos de la 200000 la şase milioane de 152miliarde de rotaţii pe secundă. Atomul cel mai simplu,

hidrogenul, este format dintr-un nucleu pozitiv, ce conţine un proton, în jurul căruia se învârte un singur electron negativ. Printre atomii cei mai grei şi cei mai cunoscuţi se numără şi atomul de radium al cărui nucleu comportă 238 de corpusculi ce se compun din 146 de neutroni (particule cu sarcină electrică nulă) şi 92 de protoni (particule cu sarcină electrică pozitivă); electronii cu sarcini negative se învârt în jurul acestui nucleu central. Ei sunt repartizaţi în 7 învelişuri concentrice". Ceea ce ROBERT OPPENHEIMER a vrut fără îndoială să sublinieze aici era tocmai inteligenţa acestor particule şi caracteristicile pe care ele le prezintă: consensul sau acordul lor deplin în care toate aceste particule lucrează, colaborează pentru binele general. Viziunea noastră actuală asupra ENERGIEI ne face să spunem că ea se traduce prin forme de coeziune şi prin forţe de coerenţă: aceasta este o realitate şi nu un simplu joc de cuvinte. Atomii şi moleculele noastre sunt constituite din aceleaşi elemente ca şi Forţele Cosmice, ca şi Energia. Egiptenii din antichitate, Pitagora, Leonardo da Vinci, Newton, Goethe au realizat aceasta prin intuiţie şi de aici rezultă geniul lor. În anul 1940, profesorul ARSONVAL observa: "Viaţa este totdeauna un perfect echilibru. Ea este suprimată de orice dezechilibru oscilator". În 1871, savantul PASTEUR îi scria lui LOUIS ROLLIN: "Viul este permanent legat de forţele infinite cosmice". = VA URMA =

AN VI C 29 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII (continuare la cursul nr. 28 AN VI) Noi am pierdut simţul care ne permite să percepem calitatea vieţii în globalitatea (unitatea) sa cosmică (MACROCOSMICĂ) şi individuală. Omul obişnuit este adeseori mai mult sau mai puţin dezechilibrat datorită pierderii Legăturii sale profunde (sau, cu alte cuvinte, a rezonanţei) cu energia subtilă vitală universală. Din această cauză, el devine tensionat şi frustrat. În COMPENSAŢIE, el este cel mai adesea înfometat de substanţe, de materie şi nu de calităţile subtile. De aici rezultă la el o stare de agitaţie opusă păcii şi seninătăţii naturale. El se epuizează adeseori într-o prosperitate artificială, dar, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-şi plătească propriile sale erori: viaţa sa este şi rămâne din ce în ce mai falsă. Nu este deloc întâmplător că în această situaţie poluarea mentală, care este baza tuturor nefericirilor şi nenorocirilor, alterează la el aproape totul. Tocmai de aceea, pentru a ieşi cât mai repede din acest cerc vicios oamenii trebuie să aprecieze cât mai corect valoarea lucrurilor şi evenimentelor cu care se confruntă şi să urmărească să-şi pună într-o ordine cât mai naturală şi adevărată gândurile. „Spiritul este cu mult mai vast decât inteligenţa", spunea Alexis Carrel, „căci totdeauna el depăşeşte dimensiunile creierului nostru. PRINCIPII FUNDAMENTALE ULTIME Introducere 153

Asemănătoare cu acele fluvii ale căror ape devin din ce în ce mai tulburi şi mai mocirloase pe măsură ce se îndepărtează mai mult de izvorul lor primordial, Marea Filosofie Eternă a ADEVĂRULUI se murdăreşte şi se contaminează în confruntarea ei cu diferitele pasiuni omeneşti, pentru a deveni în final ceea ce numim „sisteme filosofice". Cu toate acestea, PRINCIPIUL rămâne pur, în ciuda acestui noroi abundent pe care el îl transportă şi, astfel, înţelepţii pot să-1 regăsească pretutindeni, mereu identic cu sine însuşi, sub nesfârşita diversitate a aparenţelor. În cele ce urmează, vom expune aceste PRINCIPII IMUABILE care sunt sursa întregii Filosofii ce ne dezvăluie secretele înţelepciunii Eterne, atunci când sunt just aplicate, după ce în prealabil au fost bine înţelese. Legile supreme care stau la baza manifestării lumilor şi a noastră înşine vor fi prezentate deci în simplitatea lor cea mai pură. Străvechea Ştiinţă Tradiţională, perfect SINTETICĂ prin natura, esenţa şi însăşi substanţa sa, ne oferă posibilitatea de a ne smulge din valurile enigmei năucitoare. Legile Vieţii sunt mai importante decât Materia Vieţii, pentru că atunci când le cunoaştem pe primele putem să o dominăm pe cea de-a doua. Numai astfel, SFINXUL devine Supremul nostru şi nu călăul nostru. Cunoaşterea tradiţională, în ansamblul ei, înglobează toate raporturile Omului cu Natura, cu Macrocosmosul, iar practica ei efectivă care se integrează cât mai bine în ARMONIA DIVINĂ îi permite cunoscătorului iniţiat să devină un SUI-GENERIS (în felul său) Rege al Universului Material. Deoarece toate aceste învăţături fundamentale se bazau şi se bazează pe marea axiomă esenţială a UNITĂŢII TOTULUI, se poate considera această învăţătură tradiţională sub aspectul de Ştiinţă a Primului Principiu sau, cu alte cuvinte, drept Ştiinţă Divină. Străvechii înţelepţi ai acestei planete erau prea profund pătrunşi de Prima Axiomă Fundamentală TOTUL ESTE UNUL ŞI UNUL ESTE TOTUL - pentru a visa vreodată să separe - aşa cum imensa majoritate au făcut-o deja azi - Ştiinţa de Religie sau de Filosofie. Pentru ei, toată Natura era Viaţă, iar Viaţa era DUMNEZEU. Prin urmare, oricine studia atent Natura şi legile fundamentale devenea chiar prin aceasta un Exponent al Eternului Absolut. Pentru aceşti înţelepţi, Natura cuprindea toate lumile invizibile, la fel de bine ca şi această lume vizibilă în care deocamdată se cantonează, în general, ştiinţa modernă. Ei studiau Lumea Cauzelor cu aceeaşi ardoare cu care noi astăzi studiem Lumea Efectelor. Pentru ei, această Cunoaştere Fundamentală era totdeauna şi pretutindeni Ştiinţa Vieţii - a vieţii în invizibil la fel de bine ca şi aceea a vieţii ce se află la dispoziţia simţurilor noastre. Pentru ei, Omul nu era deloc o parte neesenţială a Naturii, căci ei îl judecau pur şi simplu ca fiind o MICĂ LUME (MICROCOSMOS) în cea mare (MACROCOSMOS) şi aceleaşi Legi care guvernau Marea Lume (MACROCOSMOSUL) se aplicau la fel de bine micii sale lumi (MICROCOSMOSUL), considerată drept o analogică miniatură a UNIVERSULUI INFINIT din afara sa. Pe scurt, putem spune că Ştiinţa Tradiţională a înţelepciunii era şi este SINTEZA tuturor ştiinţelor noastre moderne, împreună cu Filosofia, Religia şi alte câteva ştiinţe, aproape în întregime enigmatice acum pentru noi. De altfel, singurul scop al acestei Cunoaşteri Tradiţionale era SINCER: urmărirea unei accelerări progresive a evoluţiei spirituale a aspirantului care recurgea la ea efectiv practic, ceea ce în mod necesar presupunea cunoaşterea anticipată a Legii Evoluţiei.

154

Pentru a face acest Studiu Practic cât mai fructuos, este indispensabil să începem prin a ne detaşa gradat de modalităţile comune ale „ştiinţei moderne, lăsându-ne ghidaţi de intuiţia spirituală de natură SUPRANATURALĂ. Dacă ştiinţa modernă, cu toate dezvoltările ei, ne-ar fi înzestrat cu o viaţă sănătoasă, perfect armonioasă, frumoasă şi plenar fericită, descifrând în plus enigmele încă tulburătoare ale Fiinţei şi Spiritului, nimeni nu ar mai avea strania idee de a CĂUTA ALTCEVA! Cum însă, dimpotrivă, tentativele de până acum ale ştiinţei nu au condus decât la o civilizaţie evident defectuoasă, la o degenerescenţă ameninţătoare a rasei şi la nenumărate calamităţi de tot felul (exemplu: poluarea, pericolul nuclear, alienarea fiinţei de esenţa sa spirituală, bolile încă fără remediu ale civilizaţiei actuale (CANCERUL, SIDA), prejudecăţile aberante, violenţa, stresul etc.), este evident că fiinţa umană care conştientizează cum stau lucrurile în realitate TREBUIE să se ORIENTEZE CÂT MAI REPEDE ÎNTR-O ALTĂ DIRECŢIE CARE ESTE INTUITĂ CA FIIND CEA ADEVĂRATĂ pentru a îmblânzi SFINXUL distrugător care ne dă mereu târcoale în jurul nostru. Realizând o analiză ceva mai atentă şi lucidă decât îşi permite în general inconştientul mărginit, conştiinţa noastră ne va permite astfel să cunoaştem arborele după fructele pe care le poartă. Astfel, în loc să încercăm în van să cuprindem fasciculul- DIVERGENT şi la nesfârşit desfăşurat al manifestărilor Naturii, mult mai bine va fi să ne străduim să pătrundem cu adevărat şi să stăpânim numărul redus al CAUZELOR Esenţiale care le determină. În felul acesta, de îndată ce într-adevăr vom controla CAUZA, vom putea, după voie, provoca sau anula EFECTUL. Prin urmare, analogic vorbind, trebuie să ne hotărâm să luăm în propriile noastre mâini hăţurile carului vieţii în loc să încercăm cu stângăcie să-1 dirijăm anevoie împingându-l de la roţi. Această sarcină este cu adevărat demnă pentru fiinţa umană care aspiră la înţelepciune şi atunci rezultatele voi fi fără îndoială mult mai fericite. Să pornim, deci prin a recunoaşte fără falsă ruşine că suntem nişte simpli copii în ceea ce priveşte înţelepciunea şi, printr-o aspiraţie plină de fervoare către SUPREM (DUMNEZEU), să cerem să ni se reveleze în propria noastră fiinţă lăuntrică FIRUL CONDUCĂTOR ce poate face cu adevărat posibilă ieşirea din LABIRINTUL aparenţelor efemere. Nu este nici o ruşine să te înşeli sau să greşeşti. Aceasta este omenesc, însă, păcatul greu sau eroarea gravă prin consecinţele sale începe atunci când, DÂNDU-ŢI SEAMA CĂ GREŞEŞTI, continui mai departe să perseverezi în eroare, încăpăţânându-te pe deasupra să o faci să triumfe cu orice preţ. În situaţia perseverenţei diabolice în eroare se angajează lupta cu Sfinxul pe propriul său teren, acolo unde el este cel mai puternic: în împărăţia Răului şi este bine ştiut că nimeni nu se va aventura astfel în luptă fără ca, mai devreme sau „mai târziu” să nu sucombe. Cu ajutorul acestor principii milenare ale înţelepciunii, bine înţelese, şi cât mai corect integrate practic în existenţa noastră de zi cu zi, vom reuşi FĂRĂ ÎNDOIALĂ să ne deschidem ochii faţă de adevărata Lumină şi urechile la vocea eternă a înţelepciunii. Procedând astfel, vom înceta absurda vânătoare de EFECTE, înlocuind-o cu cunoaşterea şi stăpânirea EFECTIVĂ a CAUZELOR ULTIME care ne vor conferi PACEA PROFUNDĂ şi FERICIREA NEPIERITOARE. Numai atunci când această treaptă sau stare este plenar realizată. SFINXUL învins va deveni un sclav supus, încetând pentru totdeauna să mai fie stăpânul neînduplecat şi crud de odinioară. În viziunea Tradiţiei Milenare a înţelepciunii, toate suferinţele, calamităţile şi mizeriile cu care ne confruntăm nu sunt fără remediu. În marea majoritate a cazurilor ele sunt rezultatul direct (KARMA) al încălcării indiferente a Legilor Fundamentale ale Naturii, de îndată ce revenim pe calea cea dreaptă a Evoluţiei, conformându-ne Legilor Eterne ale vieţii, la scurt timp după aceea resimţim din ce în ce mai intens că atât în noi cât şi în jurul nostru se manifestă cu o forţă din ce în ce mai mare PACEA, BUCURIA, ARMONIA. Oricine ştie (sau ar trebui să ştie) însă că nu este suficient doar SĂ CUNOŞTI remediile pe care trebuie să le aplici. ESENŢIAL ESTE SĂ LE 155 APLICI în MOD CORECT ŞI CU PERSEVERENŢĂ

PÂNĂ CÂND VOR APARE DIN PLIN REZULTATELE (EFECTELE) SCONTATE. La fel, în ceea ce priveşte Ştiinţa Străveche a înţelepciunii, nu este suficient doar să ştii că trebuie să acţionezi sau să gândeşti în mod ANEMIC într-un fel sau într-altul. Aici TREBUIE NEAPĂRAT să investeşti o energie uriaşă adecvată pentru ca astfel să-ţi conformezi viaţa cu viziunea pe care o are acum conştiinţa. Trebuie deci în mod tenace şi cu o încredere constantă să practici TU ÎNSUŢI CEEA CE ŞTII. Acţiunile sunt ceea ce contează imens, nu numai în sferele sau în tărâmurile lumilor Ideale, ci şi în lumea materială. Doar prin acţiune, fiecare fiinţă umană iniţiată va putea să realizeze că un GRAM DE PRACTICĂ VALOREAZĂ cât TONEI DE TEORIE. Atunci ne vom da cu uşurinţă seama că ŞTIINŢA ÎNŢELEPCIUNII APLICATĂ DEVINE PUTERE PRIN EXPERIENŢĂ. Aceste principii fundamentale sunt în mod ideal frumoase şi sublime, dar dacă nu le vom realiza efectiv în practică, pentru a ajunge noi înşine la o experienţă directă, ele vor fi întocmai precum nişte minunate feluri de mâncare expuse de o masă în faţa cărora, paradoxal, murim de foame DACĂ NU ÎNDRĂZNIM SĂ LE GUSTĂM. LEGILE FIZICE şi PSIHICE ALE UNIVERSULUI MOTTO: „Fără acea Relaţie inefabilă cu Esenţa Divină (DUMNEZEU) care ne deschide faţă de adevărata Cunoaştere şi faţă de Iubire, făcând să ni se reveleze sensul Vieţii, al Legii şi al tradiţiei, legile oamenilor şi toate părerile lor au aspectul unor strâmte închisori.” „Misterul Vieţii şi misterul Lumii îşi au cheia în Microcosmosul fiinţei umane." Pentru oamenii de ştiinţă, studiul minţii a devenit indispensabil căci aproape că nu mai este cu putinţă să separăm subiectul cunoscător de obiectul observat. Filosoful irlandez George Berkeley, care a murit în anul 1753, nega existenţa materiei afirmând că tot ceea ce există este în realitate idee: „Lucrurile şi fiinţele nu sunt - spunea el - ele sunt ceea ce noi gândim despre ele, "într-adevăr, dacă analizăm acest aspect cu atenţie remarcăm că toate cunoştinţele pe care le avem despre Universul exterior trec mai întâi prin mintea noastră, spunea Jean Charon. Universul este în acelaşi timp şi real şi imaginar sau, cu alte cuvinte, el este totodată materie şi spirit. Universul comportă, aşa cum fiecare poate să-şi dea seama, un exterior şi un interior. Există astfel un invizibil în structura căruia se inserează o inexorabilă memorizare. Constituenţii atomici, nucleonii, sunt mici universuri în pulsaţie sau, cu alte cuvinte, ei se află în contracţie şi în expansiune permanentă aşa cum de altfel se află şi marele univers (MACROCOSMOSUL). Într-un anumit sens noi putem spune că aceasta este respiraţia lor. Ei creează constituţii care nu se îndreaptă către dezordine, ci întotdeauna către o ordine în progres. Cu o inteligenţă prodigioasă ei acţionează în permanenţă în direcţia unui consens absolut, asigurând astfel coerenţa Universului (MACROCOSMOSULUI). Aceste tendinţe prezintă pretutindeni în Univers anumite caracteristici fizice şi caracteristici psihice. GLOSAR LEGE = raport necesar, general, relativ stabil şi repetabil între sisteme (sau procese), între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. Legea constituie una dintre formele cele mai importante, ale interacţiunii universale a fenomenelor. Filosofia milenară YOGA consideră legea ca fiind o manifestare a forţei supranaturale sau spirituale a lui DUMNEZEU. Adeseori se consideră legea ca fiind o formă de organizare a experienţei senzoriale psihice, mentale şi spirituale. YOGA afirmă caracterul obiectiv al legii, arătând că acestea (legile) sunt inerente manifestării DIVINE şi acţionează, atât în natură, cât şi în univers, independent de conştiinţa şi de voinţa oamenilor. De exemplu: legile ştiinţei sunt modele mai mult sau mai puţin adecvate ale legilor obiective din natură şi din MACROCOSMOS. Dominaţia realizată de yoghini asupra forţelor 156

ascunse ale naturii, dirijarea conştientă a energiilor subtile din MACROCOSMOS, precum şi previziunea paranormală se bazează pe cunoaşterea şi pe folosirea legilor obiective revelate yoghinilor în stările superioare de conştiinţă cum ar fi meditaţia profundă (DHYANA) sau identificarea perfectă (SAMYAMA). Legile au diferite grade de generalitate, în funcţie de planul de manifestare sau de lărgimea sferei lor de acţiune. Există astfel legi specifice, proprii unui domeniu determinat al realităţii, legi generale, care acţionează în întreaga natură (de exemplu, legea conservării energiei) sau în întregul MACROCOSMOS (legea corelării cauzei şi a efectului - KARMA) şi legi universale care acţionează în întreaga realitate, atât în natură, cât şi în univers şi gândire. Legile spirituale generale acţionează şi se manifestă prin cele specifice, fără însă a li se substitui; interacţiunea lor specifică determină corelaţia necesară dintre filosofie şi sistemul YOGA în cunoaşterea lumii. Legile se mai deosebesc şi după modul în care se iau în consideraţie relaţiile cauzale, raportul dintre necesitate şi corelare. LEGEA FUNDAMENTALĂ A ILUZIEI (MAYA) în întreaga manifestare, care, după cum ştim, cuprinde cele trei lumi: (1) lumea fizică, 2) lumea subtilă sau astrală, 3) lumea mentală sau cauzală, orice fenomen, lucru, fiinţă, stare, entitate, forţă, plan sau sferă de existenţă este o emanaţie ILUZORIE complet lipsită de REALITATE sau, cu alte cuvinte, este doar un spectacol sau o aparenţă magică (VRAJĂ HALUCINATORIE), care este cunoscută în înţelepciunea orientală şi în YOGA sub numele de MAYA. Întregul Univers (MACROCOSMOS), care în totalitate nu este decât o uriaşă iluzie (MAYA), singura REALITATE şi întregul ADEVĂR este numai ATMAN (Sinele Suprem Individual) şi PARAMATMAN (Sinele Absolut Universal sau DUMNEZEU). În înţelepciunea orientală, această UNICĂ REALITATE (ATMAN şi PARAMATMAN) mai este cunoscută şi sub numele de PURUSHA, iar manifestarea iluzorie şi efemeră a MAYA-ei este asimilată cu PRAKRITI sau Natura irealelor aparenţe în nesfârşita devenire. Prin urmare, cu excepţia lui ATMAN (Sinele Suprem Individual) care este o Scânteie din Dumnezeu Tatăl ce există în fiecare fiinţă umană şi PARAMATMAN (Sinele Absolut Universal sau DUMNEZEU), care sunt singura şi unica REALITATE sau, cu alte cuvinte, constituie ceea ce se numeşte ADEVĂRUL, restul este în întregime ILUZIE sau APARENŢA MAGICĂ lipsită de REALITATE. Cele expuse mai sus nu pot fi însă înţelese şi conştientizate ca atare decât atunci când respectiva fiinţă umană a realizat direct, prin revelaţie spirituală, şi suficient de CLAR ce este în realitate ATMAN în propria sa natură, devenind ea însăşi şi în mod NEMIJLOCIT, PRIN EXPERIENŢA PROPRIE, conştientă de natura acestei singure şi unice REALITĂŢI care este ATMAN (Sinele Suprem Nemuritor). În lumina acestor afirmaţii, putem înţelege mult mai bine de ce IISUS CRISTOS a spus: „CUNOAŞTEŢI ADEVĂRUL ŞI ADEVĂRUL VĂ VA ELIBERA". Cu alte cuvinte, el a afirmat: Numai prin revelarea şi cunoaşterea SINELUI SUPREM ETERN (ATMAN) se cunoaşte ADEVĂRUL sau, altfel spus, ajungem cu adevărat să discernem CE ESTE ILUZORIU DE CE ESTE REAL şi, prin urmare, abia atunci suntem eliberaţi pentru totdeauna de jocul magic al aparenţelor înşelătoare (MAYA) care până atunci ne vrăjeau fără încetare. Ulterior momentului acestei treziri sau iluminări, noi nu vom mai fi NICIODATĂ SCLAVI NEPUTINCIOŞI ai acestui grandios joc de iluzii fără de sfârşit (MAYA) ci, chiar rămânând eventual mai departe în acest spectacol de aparenţe iluzorii, prin cunoaşterea ADEVĂRULUI ULTIM (ATMAN), la care avem acces prin revelarea în fiinţa noastră a Scânteii Divine Nemuritoare care este ATMAN, vom putea fi una cu adevărul şi vom deveni abia atunci PE DEPLIN CONŞTIENŢI că ne situăm deasupra sau dincolo de acest joc de aparenţe iluzorii (MAYA), rămânând complet detaşaţi în timp ce eventual ne folosim de aceste energii iluzorii în calitate de stăpâni în această lume de vis (MAYA) în care acum putem produce noi fenomenele fără a mai fi deloc pasivi şi inconştienţi precum atunci când ne aflam permanent la discreţia acestora. Astfel, ajungând cu adevărat la această treaptă, vom constata poate cu uimire că ceea ce 157

face posibilă înlănţuirea noastră în aceste jocuri de aparenţe (MAYA) iluzorii este doar IGNORANŢĂ şi CREDINŢA noastră prostească în „REALITATEA" lor. Conştient sau nu, prin credinţa noastră oarbă în „realitatea" diferitelor jocuri ale lui MAYA, noi vom realiza punerea la unison (REZONANŢĂ) cu feluritele energii şi aspecte iluzorii ale regatului MAYA-ei care, proporţional cu intensitatea credinţei noastre în „realitatea" lor şi cu aplicarea (exercitarea) în iluzoriul aspect timp a acesteia (a credinţei), vom face ca fiinţa noastră să se lase prinsă în acest joc iluzoriu rămânând în decursul existenţelor sale succesive înlănţuită în MAYA, în conformitate cu acea credinţă care astfel o ţine prizonieră şi o modelează în fel şi chip prin însăşi forţele iluzorii declanşate de propria sa CREDINŢĂ ce izvorăşte atunci din IGNORANŢĂ care o face să se lase păcălită mereu şi mereu. Aici este necesar să subliniem din nou că ORICE ASPECT SAU FORŢĂ (energie specifică) A MANIFESTĂRII (care este angrenată pe nu contează ce nivel de vibraţie în MACROCOSMOS) ACŢIONEAZĂ ATÂT ÎN NOI, CÂT ŞI ÎN AFARA NOASTRĂ datorită proceselor de REZONANŢĂ care se declanşează totdeauna prin intermediul credinţelor noastre de tot felul. În această direcţie, este necesar să ne dăm seama că, în cazul NECREDINŢEI sau al SCEPTICISMULUI, avem de fapt de a face cu o CREDINŢĂ INVERSĂ. În lumina acestor aspecte tainice, putem cu adevărat să înţelegem de ce IISUS a spus: „Cine are credinţă cât un bob de muştar, mută şi munţii din loc." Prin urmare, într-o lume a aparenţelor iluzorii (MAYA), oricine are o credinţă foarte puternică şi continuă poate înfăptui MIRACOLE. Credinţa noastră FERMĂ şi tenace ne permite să producem (prin intermediul proceselor de REZONANŢĂ care sunt declanşate atunci în universul (MICROCOSMOSUL) nostru lăuntric) nu contează ce fenomene, care apoi se manifestă atât în această lume, cât şi în altele. Dacă înţelegem suficient de bine mecanismul credinţei, realizăm că ORICÂND PRIN CREDINŢĂ TOTUL ESTE POSIBIL, DAR (ATENŢIE!) NU ORICE NE ESTE PERMIS. Prin credinţa lor puternică şi perseverentă care, CULMEA, de multe ori este angrenată în mod inconştient, fiinţele umane declanşează adeseori fără să-şi dea seama REZONANŢE cu anumite energii subtile malefice pe care apoi îşi închipuie că le stăpânesc, dar în realitate atunci devin mesagerii manipulaţi ai anumitor sfere de forţă sau tărâmuri (invizibile) infernale, făcând astfel fără ca măcar să bănuiască jocul unor forţe magice, de esenţă inferioară, satanică sau demoniacă. Este semnificativ în această direcţie faptul că înţelepciunea orientală nu cunoaşte calificative morale pentru anumite forţe subtile magice care totdeauna sunt iluzorii (MAYA) (şi care sunt considerate ca fiind neutre, întocmai precum curentul electric; în această direcţie, este demn de amintit că KUNDAUNISH AKTI este o asemenea energie care este unanim considerată ca fiind NEUTRĂ) sau pentru anumite energii subtile despre care se vorbeşte adeseori în YOGA. Ea se aseamănă în această privinţă cu fizica modernă şi cu concepţiile ştiinţifice recente asupra caracterului obiectiv şi totodată NEUTRU al forţei. Prin urmare, este complet greşit să acordăm chiar şi o oarecare REALITATE fenomenelor şi manifestărilor de tot felul, indiferent dacă aceste manifestări sunt trecute, prezente sau viitoare. NICI O MANIFESTARE, FENOMEN, ENERGIE, ASPECT, STARE, FIINŢĂ SAU OBIECT DIN ACEASTĂ LUME (FIZICĂ) SAU DIN LUMEA ASTRALĂ ŞI DIN CEA CAUZALĂ NU ESTE REAL ÎN ESENŢA SA. Tot ceea ce se petrece, atât în întregul Macrocosmos, cât şi în Microcosmosul oricărei fiinţe umane, este totdeauna complet ILUZORIU. = VA URMA =

158

AN VI C 30 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA FUNDAMENTALĂ A ILUZIEI (MAYA) (continuare la cursul nr. 29 AN VI) Moartea, viaţa, oamenii vii şi umbrele lor, toate acestea sunt permanent, pe deplin ILUZORII iar singura REALITATE este ATMAN (Sinele Suprem etern) şi PARAMATMAN (Sinele Suprem Universal sau DUMNEZEU TĂTĂL). Într-o lume de aparenţe intim fuzionate (MAYA), în care nici un lucru, fiinţă, energie, aspect, fenomen, stare sau eveniment nu este cu adevărat consistent, nu îşi are în esenţă realitatea sa proprie - ORICINE care este mai mult sau mai puţin conştient, datorită CREDINŢEI SALE FERME, ESTE SAU DEVINE STĂPÂN PE ANUMITE FORŢE ILUZORII PE CARE UNII LE NUMESC OCULTE, ALŢII SUBTILE, ALŢII MAGICE, ALŢII PARANORMALE ŞI POATE FACE ORICE VREA, EVIDENT ATUNCI NICI EL NU CREEAZĂ CEVA REAL CI, DATORITĂ DECLANŞĂRII PROCESELOR DE REZONANŢĂ CU ANUMITE ENERGII ILUZORII (MAYA) CE SUNT CAPTATE DIN MACROCOSMOS, EL GENEREAZĂ NUMAI UN JOC DE APARENŢE, DEŞI TOATE LUCRURILE, ENERGIILE, ASPECTELE, STĂRILE, FENOMENELE, FIINŢELE ŞI MANIFESTĂRILE SUNT TOTDEAUNA COMPLET ILUZORII, ATÂT ÎN ACEASTĂ LUME (FIZICĂ), CÂT ŞI ÎN LUMEA ASTRALĂ ŞI ÎN CEA CAUZALĂ, CHIAR ŞI ILUZIILE ACESTEA DE TOT FELUL (MAYA) AU ANUMITE LEGI SPECIFICE ALE LOR, CARE LE ACORDĂ O APARENŢĂ DE CONSISTENŢĂ. ILUZIILE ŞI APARENŢELE DE REALITATE CARE REZULTĂ ATUNCI SE SUPUN INVARIABIL ACESTOR ANUMITE LEGI NUMAI PENTRU FIINŢA UMANĂ SAU ENTITATEA CARE CREDE CU TĂRIE ÎN ELE (RESPECTIVELE LEGI). MARII YOGHINI, MARII ILUMINAŢI ŞI ÎNŢELEPŢI ELIBERAŢI, CARE SUNT PE DEPLIN CONŞTIENŢI DE CONŢINUTUL JOCULUI MAGIC (MAYA) AL DIVINULUI, NU MAI CRED ÎN MOD FERM ÎN „LEGILE" CARE CONDUC UNIVERSUL DE ILUZII ŞI APARENŢE, CĂCI PRIN CONDIŢIA LOR SPIRITUALĂ SUPREMĂ EI SE AFLĂ PERMANENT DEASUPRA ACESTORA, DATORITĂ CUNOAŞTERII DIRECTE A ADEVĂRULUI. Aşa cum am arătat, acest ADEVĂR este, în MICROCOSMOSUL fiecărei fiinţe umane, ATMAN (Sinele Suprem Etern), iar în şi totodată transcenzând MACROCOSMOSUL acest ADEVĂR este PARAMATMAN (Sinele Suprem Universal sau DUMNEZEU TATĂL). Prin urmare, MACROCOSMOSUL ESTE MENTAL şi dacă ideea cuprinzând forţa va da naştere lumilor iluzorii, bucuria de a fi a lui DUMNEZEU va da naştere ideii. Pentru că Infinitul Suprem - care în realitate este DUMNEZEU TATĂL (sau Adevărul Absolut) - a realizat în Sine însuşi o bucurie dumnezeiască nemăsurată, au luat apoi naştere lumile şi universurile iluzorii (MAYA). Universul (MACROCOSMOSUL) nu este numai o formulă matematică destinată să elaboreze relaţia anumitor abstracţii mentale numite numere şi principii, pentru a ajunge în final la un zero sau la o unitate vidă; el nu este doar o operaţie fizică încarnând o anumită ecuaţie de forţe. Universul este totodată beatitudinea Unicului Dumnezeu îndrăgostit de El însuşi, jocul de aparenţe (MAYA) al unui copil pur, inepuizabila multiplicare de sine a unui poet înţelept îmbătat de extazul propriei sale puteri de creaţie fără sfârşit. 159

La urma urmei, cine este Dumnezeu ? Un copil etern jucându-se un etern joc de aparenţe (MAYA) într-o eternă grădină iluzorie care este MACROCOSMOSUL, pe care El permanent îl îmbrăţişează cu dragoste şi totodată îl transcende neîncetat. LEGEA UNITĂŢII În toate textele străvechi ale înţelepciunii descoperim, sub o formă sau alta, trinitatea: Spirit Esenţă-Substanţă-Viaţă. Fiecare dintre acestea le cuprinde în mod latent pe celelalte două şi toate trei sunt UNUL în mod inefabil. „Tot ceea ce se află jos este precum tot ceea ce se află sus şi tot ceea ce se află sus este precum tot ceea ce se află jos; prin această dispunere unitară sunt înfăptuite TOATE miracolele Unicului (Dumnezeu) şi astfel apar şi subzistă toate lucrurile, forţele tainice şi fiinţele care există. Şi, întocmai precum toate lucrurile, forţele şi fiinţele sunt (există) şi provin din TOTUL - Unul, prin medierea Unicului DUMNEZEU, tot astfel toate lucrurile, forţele şi fiinţele sunt, la rândul lor, născute din Fiinţa acestui Unic (DUMNEZEU) care este singura REALITATE ETERNĂ şi INFINITĂ, printr-un anumit fel (gen) de aranjare şi adaptare." (Hermes Trismegistos - TABLA DE SMARALD) "În Creaţie totul este făcut din energie şi din materie. Creatorul (DUMNEZEU) se odihneşte nebănuit în profunzimile a tot ceea ce este creat. Dar energia şi materia singure formează tenebrele exterioare. … tu singur nu eşti nimic. Voi singuri nu sunteţi nimic. O mână tăiată în întregime reprezintă ca ceva mai mult atunci când este complet lipsită de simţuri? ... ceea ce este divizibil este doar forţă inertă şi materia brută. ... El (DUMNEZEU) este Unul. El este indivizibil. ... Multiplul devine astfel totodată Unul tocmai prin Această Prezentă. ... Din multitudinea de oameni trebuie până la urmă să apară Omul. Acesta este noul miracol divin." "Unitatea nu creste decât atunci când este susţinută de o adecvată dilatare (EXPANSIUNE) a conştiinţei în Infinit", ne spune TEILHARD DE CHAKDIN. Cu alte cuvinte, aceasta face cu putinţă creşterea păcii noastre interioare profunde şi a sensibilităţii noastre unificatoare care ne deschide faţă de Prezenţa lui DUMNEZEU. Trecând în revistă ceea ce marile genii ale acestei planete au descoperit în ultima vreme ne putem întreba: Oare omenirea nu ocultează evenimentul cel mai important din acest secol? Oare n-a trecut el aproape neobservat? Nu este oare acest progres realizat de marile spirite cum ar fi: PLANCK, EINSTEIN, HEISENBERG, JAMES JEAN, JOHN WHEELER etc., certitudinea ştiinţifică a Unităţii Universului în esenţa sa? În felul acesta, la ora actuală, ştiinţa deja se îndreaptă către Unitatea Spirituală a tot ceea ce există. La rândul lor, yoghinii vorbesc de mii de ani despre o tainică globalitate unică în care absolut totul se află într-o interacţiune absolută. A continua să sufocăm această valoare primordială care este unitatea în acelaşi timp simplă, complexă şi sensibilă a Universului este o crimă împotriva umanităţii. A considera mai departe că există doar elemente divizate şi independente este o puerilitate materialistă hidoasă. Soluţiile şi viziunile care decurg dintr-o asemenea mutilare a Esenţialului nu sunt, în ultimă instanţă, decât fragmente de soluţii, răspunsuri aparente, iluzorii care, în final, nu duc la nimic bun şi coerent: mai mult decât atât, ele sunt împotriva naturii. „Sunt convins că va veni o zi când fiziologul, omul de ştiinţă, poetul şi filosoful vor vorbi acelaşi limbaj şi pe vor înţelege pe deplin cu toţii." (Claude Bernard) 160

De la începutul revelaţiei Sale către omenire, Dumnezeu i-a prezentat un principiu dificil, care se îmbină natural cu conceptul de slujire. Dar oamenii din totdeauna s-au poticnit de el. Noi am numit acest principiu Legea Unităţii. Este foarte simplu pentru unii dintre noi să înţelegem această lege, dar pentru majoritatea este exasperant de greu s-o împlinim. Totuşi, ea este o lege esenţială, pe care Dumnezeu urmăreşte să ne-o explice de mii de ani. Unitatea ocupă un loc central în modul de funcţionare a lumii. Poate că cea mai puternică ilustraţie a acestui fapt o găsim chiar în Dumnezeu, în relatarea despre creaţie. «Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem pe om, după chipul nostru şi după asemănarea noastră..."» Este singura parte din Creaţie unde se foloseşte un asemenea limbaj şi, desigur, nu putem fi absolut siguri ce anume 1-a inspirat Dumnezeu pe scriitorul uman să comunice. Probabil însă că s-a referit la Trinitate, atunci când a folosit persoana întâi plural. În acelaşi timp, ar fi putut să se refere la curtea de îngeri a lui Dumnezeu sau poate la maiestatea cu multiple faţete a lui Dumnezeu. Indiferent de interpretarea dată textului, un lucru este clar, şi anume, că este vorba de mai multe persoane şi între ele există unitate. Deşi pasajul ne prezintă multe fapte semnificative, ceea ce trebuie să reţinem aici este faptul că în cadrul trinităţii există înţelegere şi armonie. Acolo unde este armonie se declanşează puterea de nepătruns a lui Dumnezeu. Primele relatări din cartea Genezei conţin încă un fapt vrednic de notat: după ce omul a refuzat să asculte de Dumnezeu şi să trăiască sub suveranitatea Lui, jumătatea de adevăr a mincinosului şi amăgitorului de Satana s-a împlinit. Omul, desfătarea inimii lui Dumnezeu, căzuse deja. Şi apoi citim cumintele acestea: «Domnul Dumnezeu i-a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum, nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din Pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci", de aceea, Domnul Dumnezeu l-a scos afară din grădina Eden...» Din unitate a decurs judecata. După cum din desăvârşita armonie a cerului a emanat minunata putere a creaţiei, tot aşa din înfricoşătoarea unitate a Celui Atotputernic a izvorât puterea judecăţii. Exemplele sunt clare. Dumnezeu acţionează în unitate. Armonia este centrală declanşării incredibilei puteri a lui Dumnezeu. Mai mult, unitatea din lumea nevăzută guvernează lumea vizibilă. Dacă funcţionează în cer, funcţionează şi pe pământ. „Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ." Acest mod de operare a Legii Unităţii pe pământ a fost punctul central al uneia dintre cele mai citate afirmaţii făcute de Iisus: „Vă mai spun iarăşi că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ cu privire la un lucru oarecare, acel lucru le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci acolo unde doar doi sau trei sunt adunaţi în numele Meu, să ştiţi că sunt şi Eu în mijlocul lor." El făcea aici apel la înţelegere, la acord, la învoială, dar nu doar de dragul învoielii. Ci în vederea unităţii. Întrucât El avea să fie în mijlocul lor atunci când se strângeau pentru a cântări o anumită problemă, era de aşteptat ca ei să fie în acord cu El. Unitatea lor avea să fie o manifestare externă a învoielii lor interne. Fiind prezent, El avea să le aducă armonie, cu condiţia ca ei să-şi pună deoparte ideile lor preconcepute, concentrându-se asupra Lui, punându-L pe El în centru. Atunci şi numai atunci, se va revărsa pacea, ca la Creaţie. Căci unitatea este izvorul puterii infinite creatoare a lui Dumnezeu. În această unitate există şi un factor de înmulţire, pe care1 putem observa într-o cântare a lui Moise, ale cărei cuvinte au fost recitate, către sfârşitul vieţii lui, în auzul întregului Israel. Spunea Moise că Unul, care stătea pe Stâncă, va urmări o mie din tabăra vrăjmaşă şi doi vor pune pe fugă zece mii. Unitatea nu produce doar o dublare sau o triplare a puterii, ci o progresie care pur şi simplu explodează. Exemplele de unitate în cadrul bisericii primare, aşa cum sunt relatate în Noul Testament, indică puterea Legii Unităţii. De pildă, plăpânda adunare de credincioşi, numită în original „ekklesia" (termen tradus uneori prin „biserică”), a continuat să rămână unită după răstignirea, învierea şi înălţarea lui Cristos, deşi era cuprinsă de frică, nesiguranţă şi slăbiciune. 161 Dar un verset din Faptele Apostolilor aruncă lumină

asupra adevăratei stări a acestei adunări: „Toţi aceştia stăruiau împreună ca într-un gând în rugăciune..." Adică erau în unitate, se învoiau. Apoi Biblia ne spune că puterea a străbătut acel grup unit, emanând spre cei din jurul lor. Duhul sfânt, dătătorul vieţii şi al puterii, a fost trimis asupra copiilor lui Dumnezeu în măsură nemaiîntâlnită până atunci. Biserica a luat astfel un mare avânt. În alt punct critic, asistăm la lansarea mişcării misionare ce avea să schimbe lumea, ca urmare a atingerii unităţii şi armoniei. Faptul s-a petrecut în Antiohia, atunci când urmaşii Domnului au fost numiţi pentru prima dată creştini; «În biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători- Barnaba, Simeon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat "Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.» Dumnezeu a acţionat în acel cadru de armonie, caracterizat prin concentrarea tuturor, inclusiv a marilor şi diverşilor conducători, asupra lui Cristos - în timp ce aceştia „slujeau" Domnului, I se închinau şi-şi îndreptau Spre El tot devotamentul lor, înfruptându-se din El, mai degrabă decât din hrana pământească. Domnul i-a ales pe Saul, care a fost numit apoi Pavel, şi pe Barnaba, „fiul mângâierii", al cărui nume deja fusese schimbat din acela de Iosif, şi i-a trimis în misiune, încărcaţi de puterea divină. În toate aceste relatări vedem dovada faptului că oamenii nu vor desluşi glasul lui Dumnezeu dacă nu se păstrează unitatea Duhului. Lipsa unităţii va face ca Duhul să plece din mijlocul unei adunări. Dacă dorim dovezi suplimentare, nu avem decât să privim la istoria recentă a bisericii. În ultimul timp, dezbinările şi absenţa unităţii au fost trăsăturile ei caracteristice, urmarea fiind neputinţa ei de a mai produce vreun impact asupra lumii, deoarece nu mai are acea putere ce izvorăşte din unitate. Nici nu este de mirare că Iisus, în noaptea trădării sale de către Iuda, s-a rugat atât de mişcător şi de cutremurător pentru armonie în rândurile copiilor Săi, cerându-I Tatălui ca ei să fie „desăvârşiţi în unitate". El ştia cât de crucială este această calitate. Ceea ce fascinează în cazul unităţii depline este reala ei capacitate de a genera putere, atât spre bine, cât şi spre rău - cel puţin o vreme. Dovada o găsim în relatarea de la începutul Bibliei, despre Tumul Babel. Aflăm că, după Potop, tot pământul avea o singură limbă, folosind aceleaşi cuvinte pentru a se înţelege între ei. Oamenii începeau să se unească şi să lucreze în armonie. Astfel, au descoperit procedeul de fabricare a cărămizilor şi a mortarului, apucându-se să-şi construiască un turn mare, al cărui vârf să ajungă până la cer. Ei doreau să-şi făurească un „nume" şi să se dezvolte ca forţă unită. Dacă citim pasajul respectiv cu atenţie, vom observa că motivul care i-a determinat să facă toate acestea a fost doar mândria. Planul lor nu a fost altceva decât primul efort al omului de a se glorifica pe sine. Au vrut să-şi înalţe un monument în cinstea lor, aducând prin aceasta un afront direct lui Dumnezeu. Cum era de aşteptat, Dumnezeu a privit acest act drept un păcat. Scriptura consemnează reacţia Sa în faţa acestei cumplite sfidări: „... Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Hai să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. "Şi Domnul i-a împrăştiat astfel de acolo pe toată faţa pământului.” Dumnezeu, Cel Atotputernic, a văzut că oamenii aveau un singur gând şi o singură limbă, că, fiind uniţi, de-acum nimic nu le mai putea sta în cale, ci totul avea să le fie posibil, atât spre bine, cât şi spre rău. Urmează evaluarea exactă din partea Domnului: când realizează unitatea, omenirea este covârşitor de puternică întrucât există unii care cred că acţiunea întreprinsă de Dumnezeu împotriva ziditorilor Turnului Babel a fost prea aspră şi nedreaptă, se impune o înţelegere a adevăratului substrat al întregului episod. Dumnezeu a înţeles imediat adevărata intenţie a oamenilor, de a se uni pentru proslăvirea egoistă a omului, acţiune care echivala cu rebeliune împotriva lui 162Dumnezeu. Or, aşa cum am văzut, conform Bibliei,

Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, favorizându-i, în schimb, pe cei umili, pe cei smeriţi. El se împotriveşte celor mândri, sub orice formă. Orice expresie de aroganţă şi răzvrătire, în special aroganţa unui grup compact, din orice loc s-ar găsi, va atrage, în cele din urmă, opoziţia sa. Este demn de remarcat că mândria, care duce la glorificarea egoistă a omului, continuă să existe şi astăzi în lume, într-o formă mai subtilă, dar nu mult deosebită de cea de la Turnul Babel. Şi acum omenirea vrea să construiască turnuri mari, spre slava DEŞARTĂ a omului. Mişcarea aceasta, acţionând lent, dar persistent, străbate întreg pământul, profitând de starea naturală de mândrie a omului şi câştigându-şi tot mai mulţi aderenţi. Ţelul ei final este respingerea lui Dumnezeu ca Centru SUPREM şi eliminarea libertăţii spirituale din societate. Unitatea egotică realizată de adepţii ei a câştigat o forţă malefică fără precedent în vremea noastră. Însă adepţii credinţei numai în Dumnezeu şi în Cuvântul său se pot mângâia cu vestea proclamată de Biblie că toate aceste forţe rătăcite adunate sub steagul umanismului aberant, asemenea celor de la Tumul Babei, câtă vreme rămân opuse lui Dumnezeu, vor fi negreşit înfrânte. Biblia le trece tocmai de aceea la categoria denumită „Babilon", ce va avea parte de o totală anihilare. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că locul presupus al Turnului Babel a fost în apropiere de Babilonul istoric, dacă nu chiar pe vatra sa. Lecţia pe care trebuie s-o învăţăm de aici este că Domnul Dumnezeu priveşte problema unităţii ca pe ceva foarte serios. Nouă, copiilor Săi, nu ni se cere mai puţin. Unitatea trebuie să înceapă prin urmare de la individ. Dacă doreşti să cunoşti adevărata putere ce poate schimba lumea, trebuie să fii unit cu DUMNEZEU înlăuntrul fiinţei tale. Ai nevoie absolută de armonie lăuntrică. Iarăşi, Biblia se adresează fără echivoc acestui subiect, prin Iacov, care spune că cel cu mintea împărţită în mai multe direcţii nu va primi nimic de la Domnul. Cu o parte a minţii sale, crede şi doreşte un lucru, iar cu cealaltă una şi aceeaşi persoană crede sau doreşte cu totul altceva, producându-se în ea un haos de nedescris. Aici nu poate fi loc pentru nici o îndoială, deoarece, adaugă Iacov, „...cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi aruncat de vânt încoace, şi încolo." Dimpotrivă, Biblia spune că trebuie să fim ca Avraam, care, atunci când, bătrân fiind (în vârstă de o sută de ani) şi rămas fără copii, i s-a spus că va fi părintele-multor naţiuni şi nu s-a îndoit cu privire la făgăduinţa respectivă, ci a rămas pe deplin convins că Dumnezeu va împlini tot ce spusese. Avraam realizase unitatea căutării în viaţa sa. El nu s-a lăsat pradă schizofreniei spirituale, care îi tulbură profund pe atâţia credincioşi, când aceştia sunt sfâşiaţi de două tendinţe diametral opuse: pe de o parte dorinţa de a trăi o viaţă creştină cu adevărat divină, iar pe de alta dorinţa, la fel de puternică, de a realiza cât mai multe ţeluri lumeşti. Oamenii aceştia, care nu se pot hotărî unde vor să rămână, ori în car, ori în teleguţă, trebuie neapărat să-şi amintească cuvintele lui David: „Inima mea, o, Dumnezeule, este fixată numai asupra ta..." Binecunoscuta istorie din Biblie a Mariei şi a Martei ilustrează în mod elocvent situaţia despre care vorbim: «În timp ce mergea cu ucenicii Săi, Iisus a intrat într-un sat. Şi o femeie numită Marta L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta, care era împărţită cu multă slujire, a venit la El şi I-a zis: „Doamne, nu îţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc ? Zi-i dar să-mi ajute." Dar, răspunzând, Iisus i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar să ştii că un singur lucru îţi trebuie. Maria iată că şi-a ales partea cea mai bună, care nu i se va lua în veci."» Evident, fragmentul citat nu trebuie interpretat în sensul încurajării lenei sau a lipsei de responsabilitate. Iisus o iubea pe Marta şi aprecia dorinţa ei de a servi, dar era îngrijorat de atitudinea ei, de unitatea ei internă. Maria alesese „partea cea mai bună"; căutarea ei se desfăşurase sub domnia unităţii, de dragul căreia ar fi fost gata să renunţe la orice. În schimb, Marta dorea să i se recunoască meritul de a fi urmaşă a lui Iisus dar şi o bună organizatoare şi o bună gospodină. Ea nu era animată de un singur gând şi, ca atare, nu avea pace. Era tocmai de aceea îngrijorată şi se frământa pentru multe lucruri. 163

Ca yoghini noi nu putem sluji la doi stăpâni. Nu putem pune în acelaşi timp soţul sau soţia pe locul întâi în viaţă, şi alături pe DUMNEZEU. Nu putem acorda importanţa maximă serviciului nostru, pretinzând, în acelaşi timp, că-L slujim la fel de mult pe DUMNEZEU. Dificultatea noastră provine din faptul că am creat o prăpastie între cele două elemente, pe care le concepem ca doi stăpâni, încercând să le acordăm, când unuia, când altuia, locul primordial în viaţă. Făcând astfel, vom ajunge, unii dintre noi, la schizofrenie şi adeseori ne vom confrunta cu crize nervoase. = VA URMA =

AN VI C 31 LEGEA UNITĂŢII (continuare la cursul nr. 30 ANVI) Rezolvarea este simplă: să nu mai acţionăm cu mintea împărţită, ci cu un singur gând. Să-L punem pe DUMNEZEU pe locul întâi. Pune-L deci pe DUMNEZEU pe locul întâi şi El îţi va spune atunci: "Când te apuci de o treabă, fă-o cu toată tăria (PUTEREA) pe care eşti în stare să o primeşti de la Mine". Nu poate fi atunci executată o lucrare cu mai multă atenţie şi forţă decât aceasta. Tocmai asemenea unitate de preocupare poate fi leacul pentru disperarea lăuntrică în care se zbat de regulă atâţia oameni. Ea va "lua cu mâna" groaznica povară ce le apasă inima îi va scoate din mohorâta stare de deprimare în care mulţi plutesc, cu nervii distruşi. Biblia ne arata mereu că tot ce este valabil pentru un individ este adevărat şi se aplică şi colectivităţilor de oameni - atât în familie cât şi în orice grupare de oameni - familie, întreprindere sau mişcare spirituală. Atunci când L-au acuzat că s-a aliat cu Satana, Iisus a ripostat cu următorul principiu universal:".. .Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este grabnic adusă la ruină; şi orice cetate sau casă dezbinată complet împotriva ei însăşi nu va dăinui." Ideea subliniată de Iisus aici este simplă: Fără unitate internă orice grupare de oameni - familie, întreprindere sau mişcare spirituală - se va prăbuşi grabnic în cele din urmă. Orice oscilaţie, şovăială şi pregetare va duce la dezbinare şi nimicire. În versetul citat, Iisus a vorbit despre împărăţia Satanei, arătând că aceste principii universale ca, de pildă, Legea Unităţii, se aplică peste tot şi sunt mult mai cuprinzătoare decât religia sau căile spirituale. Chiar şi lucrările sau acţiunile răului se vor prăbuşi dacă forţele sale rele nu sunt unite. Unitatea benefică produce totdeauna prin REZONANŢĂ tărie; lipsa unităţii produce haos, zăpăceală şi slăbiciune. Evident, această revelaţie nu aparţine exclusiv Noului Testament, deoarece cuvintele Domnului ne amintesc de învăţăturile acelui om ce fusese înzestrat cu o înţelepciune inimaginabil de mare, vestitul Solomon din Vechiul Testament: "Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt". Întreaga istorie biblică este o mărturie a valabilităţii acestui proverb. Casele unor mari conducători s-au prăbuşit, adesea, din pricina uneltirilor şi a luptelor interne chiar dintre membrii lor. Acelaşi lucru este valabil chiar şi în lumea afacerilor. Să ne amintim câte firme am auzit că au intrat în declin pentru că au renunţat la unitatea iniţială de scop şi viziune bine conturată, în schimbul unei aşa-zise "diversificări'' a gamei produselor lor. O vestită companie electronică a eşuat când a încercat să 164

fabrice computere de mare calibru. O întreprindere chimică a început să aibă probleme serioase când a intrat în domeniul vânzărilor şi cumpărărilor de terenuri şi imobile. Sunt totdeauna încununate de succes acele grupuri benefice şi persoane care se unesc în jurul câtorva ţeluri sau idei forţă relativ simple, dar bine definite. Căci omul totdeauna cu mintea împărţită în mai multe direcţii este "nestatornic în toate căile sale". La fel stau lucrurile cu orice întreprindere care este divizată. Nu mai puţin gravă este problema la nivel naţional. Făcând o incursiune în istorie, vom vedea că actualele tulburări pe care le trăiesc unele ţări pe plan economic, în ciuda unor semne externe de mare civilizaţie, îşi au rădăcinile în antecedente petrecute cu mult timp în urmă. Nu este deloc întâmplător că unele ţări ale Europei se încadrează poate cel mai bine la categoria "bolnavelor" bătrânului continent, pentru simplul fapt că cetăţenii lor nu trăiesc în armonie unii cu alţii. Facţiunile din sânul multor naţiuni refuză să se unească. Casa este împărţită. În consecinţă, economia suferă, societatea este sfâşiată de terorism iar crimele şi infracţiunile abundă; serviciile guvernamentale nu sunt la înălţimea cerinţelor şi viaţa decurge anevoios. Statele Unite au o istorie diferită şi alte simptome, dar boala este aceeaşi. De la întemeierea sa până în 1960, cetăţenii acestei ţări au fost uniţi prin cel puţin un element moral. În esenţa ei, America a fost fondată ca ţară creştină, adoptând principii biblice şi guvernându-se în cea mai mare parte după aceste principii. Poporul era pătruns de concepţii etice înalte privitoare la muncă şi la îngrădirile morale ce trebuie instituite în societate, pe baza sistemului filosofic de onoare şi decenţă, care a supravieţuit, în pofida unor frecvente şi flagrante abateri. Astăzi Statele Unite se zbat sub povara filosofiei sociale a pluralismului. Nu există nici o unitate reală. De la un ţărm la altul el ei, ţara este brăzdată de un vacarm de stridente voci contradictorii. Tronează haosul şi dezbinarea. Unii creştini îşi pot pune următoarea întrebare tipică pentru atmosfera actuală de confuzie: «Ce s-a întâmplat cu vechiul concept "Eu sunt păzitorul fratelui meu?"» Răspunsul este simplu: Acest principiu s-a evaporat împreună cu etica creştină. Asemenea concepte izvorăsc şi se menţin în interiorul unei societăţi care îl are pe Dumnezeu în centru, în schimb MAJORITATEA dintre noi oamenii nu mai avem nici o forţă DIVINĂ care să ne unească. Am ajuns să fim fragmentaţi şi fiecare fragment generează propriile sale gelozii şi interese proprii. Dacă vor continua la nivel planetar lucrurile tot aşa iar diversele facţiuni rivale vor continua să se izoleze şi să crească în forţă rea, umanitatea se va prăbuşi negreşit, datorită încălcării Legii Unităţii. UNITATE ÎN DIVERSITATE Este însă important să înţelegem că unitatea ce izvorăşte din adevărul ultim al împărăţiei lui Dumnezeu nu vizează şi nu doreşte uniformitatea. Lecţiile desprinse din Biblie despre unitatea Dumnezeu ne arată cât se poate de clar că aşa stau lucrurile. Chiar în cadrul unităţii Trinităţii există diversitate. Vedem exemplificarea acestui adevăr fundamental chiar şi în vieţile ucenicilor lui Cristos. Aceştia au fost uniţi în căutarea lor, în scopul central urmărit de toţi, dar ca oameni au fost cât se poate de diferiţi, de mai multe ori unii dovedindu-se a fi chiar neconformişti. Apostolul Pavel ne-a învăţat lucrul acesta într-o lecţie spirituală cu aplicaţii fizice: «Sunt felurite daruri, dar acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar acelaşi Domn DUMNEZEU; sunt felurite lucrări, dar acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia în parte i se dă manifestarea Duhului spre folosul tuturor». Varietatea în UNITATE este calea lui Dumnezeu, invocând pentru aceasta chiar exemplul trinităţii: Duhul, Domnul, Dumnezeu. Varietatea şi diversitatea slujesc scopul lui Dumnezeu, lucrând în chip distinct şi precis pentru a ajunge la "folosul tuturor", adică la binele UNIVERSAL DIVIN. 165

Nu, nicidecum, în familii, în grupările spirituale, în biserici, în şcolile de YOGA şi în naţiuni Domnul nu caută să formeze o colecţie de roboţi, el caută oameni cu diverse personalităţi, talente şi stiluri, care sunt uniţi în scop şi lucrează pentru binele UNIVERSAL DIVIN. Folosind principiile Sale în chip armonios, ei pot învinge cu uşurinţă crizele secolului nostru. Fiind profund conştient de aceasta, în noaptea dinaintea răstignirii Sale, Iisus s-a rugat la Tatăl Său în felul următor: «Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toţi să fie una aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu sunt în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una. Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine». Prin urmare, Iisus ştia că este totdeauna nevoie de o unitate deplină pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu şi că fără ea nu există puterea necesară pentru salvarea lumii şi pentru desăvârşirea (ÎNDUMNEZEIREA) copiilor lui Dumnezeu. O altă idee cheie pe care o întâlnim adeseori în tradiţia înţelepciunii milenare este aceea că permanent DUMNEZEU acţionează în întreaga manifestare într-o deplină unitate. În orice situaţie, armonia este întotdeauna centrală în cazul declanşării incredibilei puteri a lui Dumnezeu. Iată acum un exemplu simplu care ne permite să înţelegem şi mai bine LEGEA UNITĂŢII: Ne-am pus oare unii dintre noi întrebarea: "Ce s-ar întâmpla dacă, în timp ce mergem cu bicicleta, mentalul nostru ar emite o comandă pe care ar transmite-o la nivelul creierului care, acesta la rândul său, ar manifesta-o printr-un set de instrucţiuni pentru picioare şi altul pentru braţe?" Evident că într-o asemenea situaţie noi am cădea, la scurt timp după aceea, grămadă, pe marginea şoselei. În plus, ne-am pus noi oare până acum întrebarea: "Care este în realitate explicaţia faptului evident că de atâta amar de vreme pământul, soarele şi luna îşi desfăşoară cu o exactitate uluitoare mişcarea de-a lungul unor orbite precis sincronizate iar restul naturii funcţionează pe această planetă după un model de armonie similară?" Dacă nu ar fi DUMNEZEU care coordonează mereu toate acestea, oare ar mai putea exista această misterioasă armonie? Datorită fenomenelor de rezonanţă benefice care se declanşează, yoghinii susţin că acolo unde există unitate survine în mod spontan o mare creativitate. Ştiind cu toţii pe baza nenumăratelor exemple cu care ne-am confruntat că aceste aspecte sunt profund adevărate, deducem de aici care ar trebui să fie reacţia noastră faţă de unele exemple de aşa-zisă "artă", "literatură" şi "muzică" complet dizarmonioase care au fost şi sunt produse în ultima vreme. Yoghinii susţin că oamenii nu vor desluşi glasul lui Dumnezeu dacă nu vor aspira să se păstreze pe deplin în starea divină de unitate cu acesta. Atunci când realizează unitatea în bine, un anumit grup solidar şi omogen este covârşitor de puternic. Atunci când întreaga umanitate va înţelege acest adevăr divin fundamental ea va fi la rândul ei extraordinar de puternică iar destinul planetei Pământ va putea fi modificat în bine. În practica noastră YOGA de zi cu zi armonia noastră internă este absolut esenţială pentru a atinge cât mai repede succesul pe târâm spiritual. GLOSAR UNICUL = termen filosofic care desemnează manifestarea unitară a sistemelor complexe, capacitatea lor de a se prezenta unitar, ca rezultat al proprietăţilor holistice, de integrare organică a 166

elementelor subordonate. Unicul se corelează cu multiplul şi se instituie ca efect al proprietăţilor izomorfe şi al tendinţelor de omogenizare ale acestuia. Prin extensiune, imaginea unitară a sistemelor pe care o desemnează unicul poate fi aplicată şi la scara întregului univers (MACROCOSMOS), lumea şi Universul apărându-ne, în acest caz, ca având proprietatea de a fi unică şi unitară. În antichitate, unicul a fost un concept central în şcoala eleată (îndeosebi "Unul" la Parmenide), care pe baza principiului identităţii a încercat să raţionalizeze întreaga existenţă reducând multiplicitatea, diversitatea şi mişcarea ei la o entitate unică (DUMNEZEU), continuă, eternă şi neschimbătoare. Faţă de panholismul şi imobilismul postulate de şcoala eleată, holismul aduce trei corecturi de fond: a) ideea de unic nu trebuie aplicată numai la universul în ansamblu, ci şi la sistemele care configurează multiplu acest ansamblu macrosistemic; b) unicul este corelat cu multiplul, similar raporturilor care se stabilesc între unitate şi diversitate, între general şi individual; c) unicul, ca modalitate sistemic-integratoare de manifestare a sistemelor, este incompatibil cu neschimbarea şi îngheţarea metafizică. Dimpotrivă, datorită tensiunilor interne specifice ale multiplului şi existenţei interacţiunilor dintre elementele complexului monolitic, unicul prezintă mobilitate, este supus procesului schimbării. O astfel de imagine asupra unicului întâlnim la Hegel cu deosebirea că unicul hegelian este absolutul lumii ideilor, iar materia este infinită, inepuizabilă şi indestructibilă. De asemenea, pentru Hegel unicul ca modalitate de manifestare a oricărui sistem se dublează, se scindează în laturi contradictorii care se opun şi totodată se presupun reciproc. Dedublarea unicului, noţiune centrală în dialectică reflectă, pe de o parte, raporturile de unitate a contrariilor interne ale unui fenomen sau proces iar, pe de altă parte, raporturile de opoziţie (uneori de luptă) ale acestora. Tensiunea internă a contrariilor (+ şi - , YANG şi YIN), opoziţia lor determină, în cele din urmă, spargerea unităţii existente între contrarii şi trecerea la o nouă unitate de contrarii. Deci: unicul se dedublează, iar această dedublare este temeiul propriei sale schimbări; mişcarea, ca atribut fundamental al materiei (unice), constă în determinismul schimbărilor calitative ale fiecărui obiect fenomen sau proces (multiplu) imanent acesteia. Dedublarea este, aşadar, modul de manifestare al unicului (multiplul este suportul şi condiţia existenţei unicului) şi totodată, izvorul (cauza) autodevenirii acestuia (interacţiunea şi dinamismul multiplilor este temeiul mobilităţii unicului). UNITATE = proprietate fundamentală a unor obiecte, fiinţe, fenomene sau procese complexe de ase manifesta ca întreg indivizibil (tot unitar), în care elementele subordonate, păstrându-şi individualitatea, se corelează sistemic (unitar), sub influenţa unor raporturi de coeziune, omogenitate şi solidaritate. Termenul de unitate este opus şi, totodată, îl presupune pe cel de diversitate, care exprimă tendinţa de particularizare a obiectelor, fiinţelor şi fenomenelor individuale, a elementelor unei totalităţi, proprietatea acestora de a se manifesta variat şi specific. În gândirea filosofică, prin intermediul acestor doi termeni se defineşte conţinutul unui principiu metodologic fundamental de cunoaştere şi acţiune principiul unităţii în diversitate (diversitatea este o condiţie a unităţii, un mod de particularizare al acesteia, suportul ei obiectiv; unitatea este premisa diversităţii şi consecinţa ei firească). Principiul unităţii în diversitate este de acelaşi gen şi are, în multe privinţe, sensuri asemănătoare cu principiul unităţii dintre general şi individual.

INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE 167

CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 28 AN VI) În procesul morţii, aşa cum am arătat anterior, culoarea subtilă globală (rezonanţa predominantă proprie) se modifică şi astfel, atunci noi dobândim o conştiinţă diferită (deoarece în acea situaţie mintea noastră are acces şi la memoria faptelor, percepţiilor, trăirilor şi senzaţiilor din celelalte existenţe precedente). Datorită acestui fapt este imposibilă, pentru omul obişnuit, orice continuitate a sentimentului de identitate personală după moartea (părăsirea corpului fizic; aceasta mai ales pentru că egoul efemer al existenţei care tocmai se stinge se resoarbe complet (se dizolvă) în întregime în Eul total care este alcătuit din suma tuturor egourilor efemere pe care le-am manifestat în decursul nenumăratelor încarnări, iar toate senzaţiile, trăirile şi concepţiile egoului care tocmai dispare sunt atunci amalgamate şi integrate într-un tot uriaş, împreună cu toate celelalte experienţe şi senzaţii ale nenumăratelor alte identităţi pe care le-am trăit în trecut, în continuare, pentru a completa aceste informaţii ezoterice tradiţionale ale sistemului SVARA YOGA cu privire la memorie, este foarte nimerit să prezentăm unele aspecte deosebit de semnificative, referitoare la fenomenul memoriei, aşa cum apar ele în ştiinţa actuală. Aceasta este necesar mai ales pentru că unele dintre descoperirile şi teoriile ştiinţifice recente aduc o destul de clară confirmare a viziunii tradiţionale, plină de înţelepciune, a sistemului YOGA. În lumea ştiinţifică, ideea eronată că memoria este stocată doar în creier este cea mai veche, fiind amintită încă din antichitate de ARISTOTEL, care a comparat printre primii memoria cu urmele lăsate de diferite obiecte pe ceara moale a unui sigiliu. După părerea sa, aceste urme (înregistrări) rămân acolo chiar şi după ce agentul care le-a provocat dispare. Persistenţa acestor "urme" care rămân în ceară a determinat analogia cu procesul memoriei. De la ARISTOTEL şi până în zilele noastre, această teorie a "urmei" a fost mereu ajustată, în conformitate cu ultimele cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice la care ajunsese omenirea. O ultimă asemenea teorie analogică este aceea conform căreia memoria fiinţei umane este stocată în creier în acelaşi mod în care există informaţia dată integrată într-o hologramă. În cazul memoriei, putem vorbi despre memoria pe termen scurt şi memoria pe termen lung. Un exemplu de memorie pe termen scurt este acela când căutăm în agendă un număr de telefon, îl citim, îl memorăm, îl formăm şi apoi, aproape imediat, îl uităm. Este posibil ca memoria pe termen scurt să se datoreze unui gen de reverberaţie subtilă energetică la nivelul circuitelor neuronale. Dificultăţile de înţelegere a procesului memoriei de către oamenii de ştiinţă apar însă în cazul memoriei pe termen lung. Ipoteza cauzalităţii formatoare sugerează însă un posibil răspuns în această direcţie. Conform acestei teorii enunţată de biologul RUPERT SHELDRAKE, dezvoltarea formei fizice într-o fiinţă este guvernată de câmpul morfogenetic - un anumit tip de câmp biologic - care este capabil, datorită unui proces numit de SHELDRAKE REZONANŢĂ MORFICĂ, să se "adapteze" şi să se "apropie" într-un anumit fel de ALŢI membri ai aceleiaşi specii şi, astfel, să le influenţeze acestora dezvoltarea. Această ipoteză poate să explice şi procesul memoriei. Dacă organismele intră în rezonanţă morfică cu organismele anterioare, dar aparţinând aceleiaşi specii, această rezonanţă având la bază similaritatea (la rândul ei dată de un acelaşi complex de influenţe TATTVA-ice), atunci rezultă o consecinţă foarte interesantă şi anume, că aspectul cu care un organism se aseamănă cel mai mult în trecut este chiar acel organism. Deşi este evident faptul că dezvoltarea unei fiinţe nu este guvernată doar de formele ei din trecut avem totuşi fascinanta posibilitate să presupunem că organismele se pot supune rezonanţei morfice cu propriile lor etape anterioare. 168

În aceste condiţii, memoria (sau, cel puţin, o importantă parte a ei) ar putea consta dintr-un fel de adaptare la stările sau experienţele din trecut ale propriului nostru organism prin intermediul procesului de rezonanţă morfică, astfel încât trecutul ne apare, de fapt, ca fiind aproape mereu prezent în noi şi pentru noi. Astfel, conform acestei teorii, nu este neapărat necesar să mai presupunem că memoria se află înmagazinată undeva la nivelul creierului. Există două justificări importante pentru care ştiinţa a adoptat până acum teoria "urmelor" memoriei în creier. Prima dintre acestea vizează faptul că diferitele accidente la nivelul creierului pot duce la pierderea memoriei. Interpretarea standard a acestei observaţii este aceea că accidentul respectiv a afectat sau chiar a îndepărtat acele părţi ale creierului care, se credea, ar conţine întipăririle memoriei. Aceasta nu este însă singura interpretare posibilă. Pentru a sesiza mai clar puterea redusă a acestui argument, să facem o analogie cu funcţionarea unui televizor. Dacă tăiem câteva fire dintr-un televizor sau îndepărtăm unele componente din el, întrerupând astfel funcţionarea unuia dintre canale, nu este obligatoriu să ne închipuim că toţi oamenii - actori, muzicieni etc.- pe care-i vizionam anterior pe acel canal erau incluşi şi ei în acele fire şi componente electronice pe care noi le-am scos din televizor. Cu toate acestea, dacă există anumite păreri sau concepţii închistate şi dogmatice, unii pot gândi mai departe în acelaşi mod şi ei vor "dovedi" acest lucru arătând, de pildă, că atunci când firele şi componentele sunt reconectate la televizor, putem relua vizionarea emisiunilor de pe canalul respectiv. Traumatismele şi accidentele la nivelul creierului - însoţite de pierderea memoriei - nu pot dovedi în nici un caz, faptul că sediul memoriei se află în creier, ci pot cel mult să dea indicaţii cu privire la faptul că un creier normal este esenţial (în mod obişnuit) pentru funcţionarea eficientă a memoriei, deşi există situaţii în care persoane suferind de grave afecţiuni cerebrale (de exemplu, pan-encefalită sclerozantă (PES), boală care implică "uscarea" unor mari porţiuni ale creierului şi, prin urmare, deplina lor nefuncţionalitate), au dovedit totuşi, în contradicţie cu toate teoriile medicale actuale, o inteligenţă şi o memorie remarcabilă. Este posibil, de asemenea, ca efectele accidentelor la nivelul creierului, cu consecinţele menţionate asupra memoriei, să fie explicate şi prin posibilitatea pierderii abilităţii de "amintire" sau "ajustare" ("apropiere") de experienţele sau stările trecute ale fiinţei în cauză. Din această cauză, evidenţa influenţei accidentelor cerebrale asupra memoriei devine ambiguă. = VA URMA =

http://www.nida.netai.net

169

AN VI C 32 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA- CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 31 AN VI) A doua "justificare" ştiinţifică a teoriei "urmelor" memoriei de la nivelul creierului fizic (aceste "urme" există de fapt în plan subtil (AKASHA TATTVA) ca nişte locaţii (engrame) multidimensionale în AKASHA) este cea care provine din experienţele lui WILDER PENFIELD, referitoare la stimularea electrică a diferitelor părţi şi ţesuturi ale creierului, la pacienţii bolnavi de epilepsie. S-a constatat, astfel, că această stimulare electrică determină în unii pacienţi amintirea unor scene din trecutul lor, cu o extraordinară acurateţe. Interpretarea comună a unui astfel de fapt este aceea că amintirile sunt într-un anumit fel "întipărite" chiar în ţesutul stimulat sau în imediata lui apropiere, astfel încât curentul electric poate determina o reactivare a lor. Această interpretare este însă şi ea destul de neconvingătoare. Reluând analogia cu televizorul, dacă îl vom alimenta la un curent cu o valoare apropiată de cea normală, este posibil să constatăm treceri bruşte de la un canal la altul, distorsiuni ale imaginii etc., ceea ce nu poate dovedi însă faptul că persoanele pe care le vedem pe ecran există realmente în interiorul televizorului. Alte obiecţii privitoare la teoria "urmelor" fizice ale memoriei rezultă din însăşi natura acestei teorii. În primul rând, ea este foarte vagă, căci natura, modul în care iau naştere sau ce înseamnă efectiv aceste "urme" fizice ale memoriei constituie mai departe subiectul unor vii dispute în lumea ştiinţifică. Una dintre părerile cele mai cunoscute este aceea că amintirile pot depinde de activitatea de reverberaţie a circuitelor electrice în creier, care sunt, în fapt, bucle ale curentului electric la nivelul ţesutului cerebral. O altă teorie la modă prin anii "70 a fost cea prin care se afirma că memoria este stocată în moleculele complexe ale acidului ribonucleic (ARN), substanţă similară ca structură cu ADN-ul. Conform acestei teorii, amintirile sunt înmagazinate, într-un mod nelămurit încă, în interiorul acestor molecule. Teoria a fost însă curând abandonată, datorită atât lipsei evidenţei experimentale, cât şi a înţelegerii modului în care o substanţă chimică poate să realizeze decodificarea unor informaţii atât de complexe ca acelea provenind din procesul memoriei. A treia şi cea mai populară încă dintre teoriile ştiinţifice despre memorie este cea a modificărilor sinaptice (Sinapsele reprezintă, după cum se ştie, conexiunile dintre celulele nervoase); ideea principală a acestei teorii este aceea că sinapsele se modifică într-un anume fel datorită impulsurilor electrice determinate de semnalele nervoase; aceste impulsuri electrice străbat sinapsele şi le modifică într-un mod foarte apropiat de felul în care vor fi modificate atunci când alte impulsuri identice le vor străbate ulterior. O astfel de teorie este similară celei hidraulice, propusă de RENE DESCARTES, care sugera că memoria depinde şi este influenţată de cantitatea de fluid care iese prin pori. Cu cât curge mai des fluidul, cu atât porii se lărgesc mai mult, permiţând fluidului să curgă din nou mult mai uşor în direcţia respectivă. "Dovada" teoriei modificărilor sinaptice provine dintr-o serie de experimente realizate pe o specie de melci, denumită APLYSIA. Această specie deţine terminaţii nervoase foarte mari, din care cauză ele sunt foarte uşor de studiat; în plus, aceşti nervi reacţionează simplu la stimulii exteriori. Astfel, dacă îi vom 170

atinge uşor, de mai multe ori, ei se vor obişnui curând şi melcul, în loc să se mai retragă în cochilia sa, va ignora pur şi simplu acest gen de stimul (desigur, dacă această stimulare nu este bineînţeles de natură să-i facă vreun rău). Aceasta reprezintă o binecunoscută modalitate de a învăţa (OBIŞNUINŢA), prin care animalele ignoră acei stimuli care nu le ameninţă în mod real şi nu le provoacă vreun rău efectiv. Unele experienţe ulterioare au arătat însă că, chiar şi după procesul obişnuinţei, în sinapsele melcilor APLYSIA au loc anumite modificări, a căror raţiune a rămas încă neclară. Pe de altă parte, este firesc să ne gândim că un singur tip de modificare nu poate să reprezinte numeroasele şi complexele tipuri de învăţare care există la organismele superioare; experienţa a demonstrat de altfel că, în timpul învăţării, există multe modificări la nivel neuronal, însă pot oare aceste schimbări SĂ EXPLICE cu adevărat complicatul proces al memoriei? Cea mai puternică obiecţie împotriva teoriei "urmelor" fizice ale memoriei a apărut în urma unor experimente efectuate de către cercetătorul american K.S. LASHLEY. El a început prin a presupune că, dacă aceste "urme" sau "întipăriri" ale memoriei există cu adevărat în creier, atunci este fără îndoială posibil să le localizăm. Ideea sa a fost aceea de a îndepărta succesiv porţiuni din creier pentru a se identifica astfel porţiunile de memorie care au dispărut. LASHLEY a consacrat foarte mult timp acestor cercetări, dar la sfârşit, după ani şi ani de muncă istovitoare, a fost nevoit să recunoască faptul că rezultatele la care a ajuns sunt uluitoare şi, în acelaşi timp, frustrante, cel puţin pentru mentalitatea contemporană. Cităm mai jos un pasaj dintr-un articol publicat într-o revistă de specialitate, în care însuşi autorul acestor experimente defineşte suficient de clar rezultatele la care în final a ajuns: "În primul rând, este imposibil să demonstrăm izolarea sau localizarea "urmelor" memoriei într-o anumită zonă în creier sau în sistemul nervos. Anumite regiuni ale creierului apar într-adevăr ca fiind în mod special importante pentru activitatea de învăţare sau reţinere a unei activităţi particulare, însă în interiorul acestor regiuni, părţile ei sunt - din punct de vedere funcţional - echivalente". Experienţele efectuate de LASHLEY au fost făcute în general pe cobai de laborator; s-a constatat, astfel, că pierderea completă a memoriei apare doar atunci când au fost îndepărtate părţi foarte mari din creier. O altă observaţie importantă este aceea că pierderea memoriei era proporţională cu CANTITATEA de ţesut nervos îndepărtată şi nu localizarea sa în creier. LASHLEY a denumit aceasta drept LEGEA ACŢIUNII MASEI, în sensul că ceea ce era important era masa de ţesut îndepărtat şi nu aceea de parte specifică a memoriei. Orice tentative de a identifica "urme" ale memoriei într-o parte sau alta a creierului au eşuat complet, ceea ce a constituit o foarte serioasă lovitură dată teoriei "urmelor", deoarece aceasta se baza pe existenţa unor astfel de întipării la nivelul creierului. Din această cauză, a fost ulterior dezvoltată teoria holografică a memoriei, care ne arată că există, într-adevăr "urme" ale memoriei (engrame), dar că acestea sunt răspândite peste tot în creier, astfel încât, dacă îndepărtează părţi din acesta, nu se vor înregistra diferenţe prea mari, deoarece memoria se află peste tot în creier. Totuşi, această teorie - deşi foarte valoroasă - este aproape imposibil de verificat practic. În sine, creierul fizic nu este o hologramă, deoarece la acest nivel nu întâlnim toate principiile după care funcţionează o hologramă clasică. Ajunşi acum la această etapă, ar fi foarte bine să descriem modul în care este realizată precum şi principiul de funcţionare al unei holograme, pentru a ne putea familiariza, ca yoghini, cu acest important concept ştiinţific care, dacă este privit ca o ANALOGIE, ne permite să intuim unele aspecte spirituale. După cum am arătat anterior, mentalul nostru (MANAS) împreună cu corpul astral (MANOMAYA KOSHA) sunt caracterizate în primul rând de funcţia cognitivă, fie ea adevărată (PRAMANA) ori falsă (VIPARYAYA) precum şi de capacitatea de a asocia liber impresiile TATTVA-ice prezente sau trecute (VIKALPA sau imaginaţia complexă), de a avea experienţe şi percepţii chiar şi în afara lumii fizice, în planurile subtile paralele ale manifestării (de exemplu în timpul somnului, NIDRA) sau de a înmagazina şi 171

a rechema oricând în conştiinţă informaţiile şi trăirile din trecut (memoria, SMRITI). Aceste aspecte, extraordinar de complexe ale funcţii/or principale ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA), manifestate prin diversitatea uluitoare a modalităţilor de cunoaştere specifice fiinţei umane, i-au condus, aşa cum era firesc, pe oamenii de ştiinţă să-şi pună întrebarea: "Cum cunoaşte mintea noastră realitatea? Cercetările asidue întreprinse de-a lungul a zeci de ani au arătat că este imposibilă fundamentarea procesului de cunoaştere numai pe concepţia psihofiziologică a simţurilor, concepţie care se bazează de fapt pe o infrastructură fizico-chimică, aşa cum proclama ştiinţa materialist-reducţionistă. Într-o asemenea viziune îngustă şi mecanicistă, fiinţa umană ar fi condamnată să rămână pentru totdeauna prizonieră acestei sfere senzoriale (a percepţiei directe, PRATYAKSH A) şi ar fi, prin urmare, incapabilă să răspundă la întrebările ridicate, de exemplu, de inferenţă (ANUMANA). Dar, presupunând ca mentalul nostru (MANAS) şi realitatea exterioară obiectivă au amândouă aceeaşi structură, atunci capacitatea noastră de a cunoaşte încetează să mai fie un mister, deoarece prin această identificare analogică mentalul (MANAS) este într-un anumit sens într-un potenţial acord (sau, cu alte cuvinte în REZONANŢĂ) cu întreaga realitate, aceasta putând avea loc atunci când sunt întrunite anumite condiţii în mod selectiv. Cu alte cuvinte, acest model structural comun stabileşte între mintea noastră (MANAS) şi întreaga realitate obiectivă o corespondentă firească şi analogică, ce poate fi chiar independentă de simţuri. În acest sens converg concluziile neurofiziologului american KARL PRIBRAM (care consideră însă ca fiind foarte important nu mentalul (MANAS) ci creierul fizic) de la Universitatea Stanford, California şi acelea ale ilustrului fizician englez DAVID BOHM, de la Universitatea din Londra, care a fost un colaborator apropiat al lui Einstein şi totodată este laureat al premiului Nobel. În plus, el este unul dintre fondatorii mecanicii cuantice. Amândoi au ajuns, în mod independent, la concluzia că creierul, pe de o parte şi realitatea (întregul Univers) pe de altă parte au aceeaşi structură care, analogic vorbind, se aseamănă cu aceea a unei holograme. Chiar dacă, aşa cum am arătat anterior, creierul fizic nu are totuşi efectiv structura unei holograme, aceasta fiind după cum am spus şi punctul slab al acestei teorii, dacă înlocuim aici cuvântul "creier" cu acela de "conştiinţă", teoria holografică apare într-un deplin acord cu înţelepciunea milenară YOGA şi cu informaţiile secrete din sistemul SVARA YOGA. Să vedem însă mai întâi ce este de fapt o hologramă. Holografia este în realitate o tehnică fotografică tridimensională, al cărei principiu a fost stabilit în 1947 de fizicianul englez DERMIS GABOR, dar primele holograme adevărate au fost realizate de-abia în 1965, odată cu inventarea laserului, sau a luminii coerente. În general, prin coerenţă înţelegem de fapt o ordine de un anumit fel. Generatorul laser prezintă, din acest punct de vedere, o caracteristică remarcabilă: el emite o radiaţie ce se manifestă pe o singură frecvenţă. Cu toţii cunoaştem, spre exemplu, că lumina solară poate fi dispersată de o prismă într-un spectru colorat (alcătuit din cele 7 culori fundamentale), numit la modul obişnuit curcubeu. Laserul produce însă numai o singură culoare sau nuanţă a spectrului; din această cauză, el mai este numit şi "lumină monocromatică". În plus, această lumină este şi coerentă sau, altfel spus, ea se propagă tot timpul într-o "cadenţă" perfectă, după cum se poate vedea şi în figura ilustrativă alăturată (vezi fig. 1). Tocmai aceasta permite luminii laser să rămână sub forma unui fascicul foarte îngust chiar şi atunci când aceasta este transmisă pe mari distanţe. 172

Putem descrie însă coerenţa şi într-un mod mult mai simplu. Dacă ne imaginăm, de exemplu, o paradă militară şi ne închipuim apoi o companie de soldaţi defilând la pas, atunci putem deduce că ei vor înainta în acea situaţie perfect aliniaţi, distanţele dintre rânduri fiind şi rămânând mereu fixe, exact ca şi fronturile de undă echidistante ale luminii laser. Faptul că ei (soldaţii) se află unul lângă altul într-o ordine perfectă, fără ca nici unul să iasă din rând, poate fi comparat cu undele luminoase din figura anterioară care se deplasează în fază; fiecare şir de soldaţi (în exemplul nostru) este deci analog radiaţiei emise de fasciculul laser. Să presupunem acum că unul dintre ei face la un moment dat un pas greşit; atunci el nu-şi mai urmează în cadenţă camarazii şi brusc înaintează prea mult astfel încât îl calcă pe picior pe cel (soldatul) din faţa lui. Acesta, gândind la rândul lui că el este de fapt în contratimp, face fulgerător un salt înainte şi-şi loveşte şi el vecinul din faţă. Va urma astfel atunci o învălmăşeală aproape generalizată în care soldaţii, busculându-se unii pe alţii, vor rupe în mare parte ordinea impecabilă a coloanei în mişcare, care va începe atunci să fie divergentă, să se lărgească şi chiar să se deschidă complet, instalându-se astfel o dezordine generală, spre disperarea comandantului de companie, conform figurii alăturate care ilustrează acest aspect (vezi fig.2). Acest exemplu banal şi foarte simplu ne arată destul de clar că, pentru ca fascicul luminos să rămână mereu foarte îngust şi să fie ordonat, el trebuie să fie coerent. Atunci când îşi pierde câtuşi de puţin coerenţa, el se risipeşte imediat, întocmai ca lumina unui blitz fotografic. După aceste explicaţii preliminare, putem acum descrie în continuare, succint, principiul holografiei, care este relativ simplu şi se bazează pe noţiunea de interferenţa optică. După cum se ştie din fizica actuală, informaţia poate fi stocată într-un sistem de franje de interferenţă. Pentru a genera acest sistem de franje, sunt necesare cel puţin două componente optice, care vor interacţiona. Şi, întrucât aceste componente optice trebuie obligatoriu să fie coerente, rezultă că o hologramă nu poate fi realizată decât cu ajutorul laserului. Pe de altă parte, pentru ca informaţia înregistrată astfel să fie decodificată (sau, altfel spus, pentru ca holograma să poată fi văzută), ea trebuie să fie iluminată tot cu ajutorul unei lumini coerente (laser). La modul esenţial, realizarea unei holograme implică o schemă foarte simplă, după cum se poate constata şi din figura ilustrativă următoare (vezi fig.3).

173

Fasciculul emis de laser este scindat în două fascicule gemene de către o oglindă semitransparentă; Aceasta va permite atunci uneia dintre componente să-şi continue nestingherit drumul, în timp ce cealaltă este reflectată în mod fidel de o altă oglindă. Ambele fascicule trec apoi prin câte o lentilă care le face uşor divergente. În partea superioară din dreapta a figurii, se poate vedea cum ceea ce vom numi fascicul de referinţă ajunge pe placa fotografică după un traseu lipsit de orice fel de eveniment notabil şi îşi lasă "amprenta" pe film. În partea inferioară dreaptă a figurii, putem observa ceea ce vom numi fascicul de iluminare. Traseul acestui fascicul suferă o anumită perturbare: el întâlneşte un obiect, în cazul de faţă un măr, pe care îl iluminează şi cu care interacţionează (deoarece nu prezintă interes pentru principiul în sine, noi nu am cuprins în această descriere trecerile prin lentile şi oglinzi). Fasciculul de iluminare va fi apoi reflectat de măr şi va cădea şi el pe placa (filmul) foto. Aici, el îşi va întâlni "fratele geamăn", fasciculul de referinţă, căruia îi va oferit atunci întreaga sa experienţă legată de mărul respectiv (în termeni fizici, cele două fascicule vor interacţiona atunci, aceasta traducându-se pe placa fotografică prin apariţia unor franje de interferenţă. Deşi figura astfel obţinută pe placa fotografică nu seamănă deloc cu un măr, dacă după aceea vom ilumina acest suport (placa fotografică expusă) cu sursa (laserul) care a servit la confecţionarea hologramei, vom vedea atunci cu uimire mărul apărând ca şi cum ar fi suspendat în vid, existând în mod virtual în toate cele 3 dimensiuni ale sale (putem, de exemplu, să ne rotim în jurul acestei realităţi virtuale a mărului şi să-1 vedem apoi din spate sau din lateral, întocmai ca şi cum am avea de-a face cu un măr adevărat, spre deosebire de fotografiile obişnuite, care ne oferă mereu aceeaşi informaţie), ca în figura ilustrativă următoare (vezi fig. 4). Este important să notăm aici că, construcţia unei imagini holografice rezultă din interacţiunea unui fascicul de referinţă pur, "virginal", imaculat - cu cel de iluminare, care este îmbogăţit de experienţele avute de-a lungul drumului său. Amploarea acestor experienţe a fost măsurată deci în raport cu un semnal de referinţă, care intervine aici ca o bază de comparaţie. Întreaga noastră realitate subiectivă este construită pe seama unor asemenea evaluări. Simţurile noastre, care descriu la nivelul actual existenţa efectivă, recurg în permanenţă la acest gen de cântărire. La omul obişnuit, ele nu dispun însă de un prag absolut de referinţă (spre deosebire de yoghinii care au atins un înalt nivel spiritual sau de celelalte fiinţe umane care au atins desăvârşirea spirituală, la care acest "reper" absolut, etern, imuabil şi în afara oricăror interacţiuni (transcendent) este Sinele Suprem Esenţă, ATMAN), aşa încât ele trebuie mai mereu să-şi creeze propriile lor criterii valorice, care de cele măi multe ori sunt parţiale, relative şi arbitrare. Astfel, la modul obişnuit, de fiecare dată când noi percepem ceva, suntem indirect obligaţi să stabilim numai nişte "diferenţe". Fie că este vorba de cald sau rece, de lumină 174

sau umbră, de tăcere sau zgomot etc., noi întotdeauna conştient sau inconştient comparăm două cantităţi relative. Atunci atât timp cât ne menţinem conştiinţa supusă în mod pasiv jocului manifestării celor 5 TATTVA-e fundamentale (MAYA), nu ne putem ghida după nici un aspect referenţial absolut. Pentru a exemplifica cu şi mai multă claritate această caracteristică cu care ne-a înzestrat natura (diferenţierea sau comparaţia), specifică de altfel şi funcţionării obişnuite a mentalului (MANAS), putem să analizăm în exemplul care urmează modul în care un liliac capturează insectele cu care se hrăneşte. Acest animal de noapte prezintă, după cum se ştie, o înaltă specializare a anumitor structuri cerebrale, care îl face capabil să emită un sunet de foarte înaltă frecvenţă care este menit să-1 dirijeze într-un unghi foarte ascuţit. Acesta este de fapt fasciculul său de referinţă. Atunci când acest sunet întâlneşte o insectă zburând, o parte a lui (a acestui fascicul) este reflectată (de respectiva insectă) înapoi către liliac. Liliacul percepe astfel aproape instantaneu acest ecou, pe care noi îl putem numi "fascicul de iluminare" şi imediat după aceea îl compară cu strigătul său strident iniţial. Această comparaţie va releva doar pentru auzul liliacului o anumită diferenţă între cele două sunete, diferenţă care este numită în fizică "efect DOPPLER"; aceasta va indica atunci imediat liliacului atât distanţa la care se află prada cât şi viteza cu care respectiva insectă zboară. = VA URMA =

AN VI C 33 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA -CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANTL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 32 AN VI) Deoarece el se apropie astfel de insectă, diferenţa dintre cele două frecvenţe (cea emisă şi ecoul ei ulterior) diminuează iar atunci când ecartul (distanţa dintre două valori oarecare dintr-un şir de măsurători efectuate asupra aceleiaşi mărimi) de frecvenţă devine suficient de mic, liliacul se apropie şi apoi îşi înghite prada. Există multe animale care, precum liliacul, trăiesc şi ele pe baza acestui mod de evaluare: marsuinii, balenele etc. Deşi într-o manieră mai puţin evidentă, oamenii recurg şi ei la aceasta mai ales în cazul perceperii culorilor, sunetelor etc. Din această descriere a noţiunii de coerenţă şi a principiului holografiei rezultă (pe baza interferenţei optice) că holograma are două caracteristici esenţiale: în primul rând, ea nu are nevoie de un obiectiv fotografic şi, în al doilea rând, fiecare parte a hologramei ARE TOTDEAUNA ACEEAŞI STRUCTUFIĂ CARE ESTE IDENTICĂ CU ÎNTREAGA HOLOGRAMĂ, sau, altfel spus, în cazul ei (HOLOGRAMEI) ne apare foarte clar că PARTEA CONŢINE ÎNTREGUL, contrar opiniei comune şi superficiale care nu vede decât că partea este inclusă în tot (Acest principiu fundamental, al structurării holografice, atât a Universului (MACROCOSMOSULUI) cât şi a conştiinţei, a fost formulat de altfel cu o 175

mare claritate, chiar şi de către Iisus Cristos, atunci când El spune: "EU SUNT ÎN TATĂL (DUMNEZEU) IAR TATĂL (DUMNEZEU) ESTE ÎN MINE [sub forma Sinelui- Esenţă sau a Spiritului Nemuritor ATMAN]"). Cu privire la prima caracteristică a hologramei, vom prezenta mai departe rolul ei în concepţia savantului PRIBRAM. Structura holografică a mentalului nostru (MANAS) implică deci că MEMORIA (SMRITI) este înregistrată în întreaga lui întindere. Cu alte cuvinte, acum ne putem da seama că nu există localizări tridimensionale la nivelul creierului fizic, ale memoriei, ci că memoria este în realitate conţinută în întregime de fiecare atom de materie astrală care alcătuieşte mentalul (MANAS), mental care, la rândul său se manifestă la nivel fizic prin intermediul creierului. Acest mod de stocare a informaţiei este de fapt cel mai compact posibil, el fiind totodată şi cel mai răspândit în natură. Chiar şi codul nostru genetic, conţinut în cromozomi, este şi el la rândul lui structurat astfel; prin urmare este clar că fiecare celulă a corpului nostru conţine totdeauna întreaga informaţie necesară replicării acestuia. Construcţia holografică a conştiinţei noastre implică, de asemenea, existenţa unor relaţii structurale sau, cu alte cuvinte, a unor conexiuni care trebuie să lege într-un anumit mod organic ansamblul conştiinţei la fiecare dintre părţile sale. Relaţiile întregului cu fiecare dintre părţile sale, care sunt de aceeaşi structură cu el, nu sunt de ordin logico-matematic, discursiv, ci de ordinul unei intuiţii atemporale; ele se manifestă într-un anumit mod care poate fi definit ca reprezentând o simultaneitate (aceasta explicând astfel totodată şi fenomenele uluitoare şi miraculoase pentru cel ignorant care au fost cuprinse în ceea ce numim SINCRONICITATE) şi nu unul de succesiune. Însă oare cărui tip de realitate se adresează conştiinţa noastră care este holografic structurată? Sau, cu alte cuvinte, în ce constă realitatea holografică exterioară? În această direcţie, cercetările lui DAVID BOHM validează perfect un model holografic al universului. Ideea fundamentală a lui BOHM este că Realitatea Ultimă, primordială, constituie o Unitate indisociabilă, o Plenitudine Absolută, pe care ştiinţa contemporană încearcă să o cunoască într-o manieră eronată, prin "fragmentarea ei în bucăţi (deşi aceasta nu este decât o acţiune iluzorie după cum se arată şi în YOGA), pentru a o reconstrui apoi în mod artificial. Aici lucrurile stau întocmai ca şi cum (analogic vorbind) am avea un vas de sticlă pe care am vrea să-1 studiem cu atenţie dar pentru aceasta noi mai întâi îl spargem în sute de bucăţi pe care apoi le analizăm separat, fără ca măcar să mai bănuim după aceea legăturile reale şi integrarea tuturor bucăţilor (CIOBURILOR) în întreg (vasul iniţial din sticlă), aceasta pentru ca după aceea să încercăm sa le lipim una de alta (fără să mai ştim însă cum era vasul iniţial) pentru a reface, foarte aproximativ, obiectul aşa cum era la început. Acesta, arată BOHM, este demersul ştiinţific obişnuit, care abordează realitatea local, din aproape în aproape, şi nu global; o asemenea ştiinţă, consideră el, nu va putea niciodată descoperi legile fundamentale ale universului. Pe de altă parte, afirmă DAVID BOHM, la unison cu tradiţia milenară YOGA, Realitatea Ultimă (Absolutul sau Dumnezeu) se află în eternitate dincolo de spaţiu şi timp. În termeni fizici (total neadecvaţi însă pentru această descriere), Ea constă pur şi simplu dintr-un domeniu infinit de frecvenţe de vibraţie ale tuturor energiilor din MACROCOSMOS sau, cu alte cuvinte, REZONANŢE. Oricât de paradoxală ar putea părea la prima vedere o asemenea descriere, ea este totuşi corectă; deşi unii pot obiecta că noţiunea de frecvenţă de vibraţie implică în mod obişnuit o oscilaţie periodică (deci TIMP), această Realitate Absolută (DUMNEZEU), se comportă totuşi CA ŞI CUM ar fi într-o continuă vibraţie extraordinar de rapidă, deşi această vibraţie nu poate fi decât dincolo de timp şi spaţiu. În termenii Şivaismului din Caşmir, Suprema Realitate (DUMNEZEU) este descrisa în esenţă absolut identic, prin 176

intermediul noţiunii de SPANDA (vibraţie creatoare, freamăt sau rezonanţă ce există în afara timpului şi spaţiului, în însăşi Inima lui Dumnezeu; un sinonim pentru această noţiune (SPANDA) este PARASHAKTI - Suprema Energie Divină Creatoare, din care izvorăsc toate cele 10 MAHAVIDYA-uri sau, dacă ne raportăm la tradiţia creştină, DUHUL SFÂNT). Întregul Univers nu este decât o manifestare secundară a acestui rezervor infinit de potenţialităţi; nu numai obiectele şi fiinţele în sensul obişnuit, ci chiar fenomene precum câmpul gravitaţional sau fenomenele bio-electrice ce există la nivelul creierului constituie doar "suprastructuri" suprapuse Realităţii Absolute vibrante (ondulatorii) subiacente. Conform acestei teorii, Universul prezintă o analogie frapantă cu o uriaşă hologramă. În consecinţă, realităţile subiacente atât conştiinţei noastre cât şi întregului Univers (MACROCOSMOS) (cu toate lumile sau planurile sale paralele, ierarhizate conform anumitor game de frecvenţă predominante de vibraţie) sau, cu alte cuvinte, procesele supramentale (non-logico- deductive) şi Realitatea Ultimă situată dincolo de spaţiu şi timp, sunt corelate cu stricteţe într-o unitate de structură numită IZOMORFIE, termen care, etimologic, înseamnă "de aceeaşi formă". De asemenea, suprastructura obiectivă, percepută în mod obişnuit, a realităţii, are drept parte izomorfă suprastructura logico-deductivă a conştiinţei. Această viziune l-a făcut pe BOHM să afirme că, de la GALICEI încoace, ştiinţa nu a mai putut obiecta natura decât privind-o printr-o lentilă (printr-un obiectiv). În ce constă această lentilă? Pur şi simplu în ceea ce PRIBRAM numeşte „matematica cerebrală”, adică exact suprastructura logico-deductivă de care am vorbit: raţionând, noi înşine construim de fapt realitatea obiectivă pe care ne-o prezintă simţurile. Această lentilă a gândirii", cu toate eventualele ei distorsiuni, cu opacitatea sa relativă sau, privind lucrurile la modul general, cu toate imperfecţiunile ei, joacă rolul de filtru, descompunând Realitatea Ultimă în obiecte, fiinţe şi fenomene disparate, deoarece altfel conştiinţa individuală obişnuită ar fi "sufocată" de o avalanşă năucitoare de informaţii care ar fi simultan percepute. Teoria holografică este plină şi de alte implicaţii esenţiale, care pot explica, de exemplu, şi fenomenele aşa-zis paranormale. Conform opiniei a tot mai mulţi oameni de ştiinţă, însăşi noţiunea de "energie de legătură", atât de importantă în fizica clasică nu mai este utilă în cazul unor fenomene ca: telepatia, clarviziunea, premoniţia, sincronicitatea etc., ea fiind înlocuită cu aceea de REZONANŢĂ. Pe de altă parte, reducerea spaţiului şi timpului precum şi a noţiunilor fizice asociate (transmisie, viteză etc.) doar la nişte epifenomene sau la nişte suprastructuri de ordin secundar exclude, evident, orice formă de paradoxuri spaţio-temporale clasice. = VA URMA = NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA „ LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA UNITĂŢII (continuare la cursul nr. 31 AN VI)

GLOSAR ÎN SFERA UMANULUI BAZA UNITĂŢII ESTE TOTDEAUNA SOLIDARITATEA MOTTO: "unde sunt doi puterea creşte. " Gândiţi-vă, spre exemplu, la copacul din pădure. Priviţi apoi cum frunzele, ramurile şi rădăcinile sale conlucrează armonios pentru ca seva vieţii să-l menţină, să-l înalţe şi să-l umple de frumuseţe. Nici una din florile sale nu caută cumva să le eclipseze pe celelalte," căci ele ştiu că nu sunt frumoase decât alături de surorile lor; iar dacă încercaţi să le rupeţi 177 de pe ramură veţi constata după aceea că ele se usucă şi

mor. Priviţi apoi cum fructul nu caută decât să se dăruiască pe el însuşi, pentru a realiza cu iubire lucrarea pe care copacul ce l-a purtat i-a menit-o. Urmăriţi acum membrele corpului vostru: degetele acţionează împreună cu mâna, o mână vine în ajutorul celeilalte, dinţii superiori colaborează cu cei inferiori, fiecare parte conlucrează pentru binele corpului şi noi ştim că tot ceea ce ar face una dintre părţi pentru a dauna altor părţi, i-ar dăuna totodată şi ei însăşi. Analizaţi, de asemenea, cum aparent pierdută în ocean, micuţa picătură de apă a cărei voce, împreună cu toate celelalte picături, contribuie permanent pentru a forma marele cântec al valurilor are, ea însăşi, partea sa de muncă, lentă şi regulată, ce va face într-o bună zi să se prăbuşească stâncile de pe mal. Astfel veţi simţi solidaritatea tainică şi profundă care, adeseori nebănuită, uneşte toate fiinţele; veţi înţelege atunci că toate gândurile şi dorinţele care vă fac să vă opuneţi altor oameni şi care vă învrăjbesc împotriva lor, nu sunt decât o iluzie înşelătoare; şi că atunci noi ne facem nouă înşine sau, cu alte cuvinte, acelei părţi esenţiale din noi care se regăseşte şi în celelalte fiinţe, răul pe care credeam că l-am făcut doar celorlalţi.

GLOSAR MACROCOSMOS / MICROCOSMOS Textul fundamental al ocultismului: "TABLA DE SMARALD" a lui HERMES TRISMEGISTOS care exprimă în mod sintetic analogia şi corespondenţa între Macrocosmos şi microcosmos, constituie textul-cheie al ştiinţei spirituale. TABLA DE SMARALD" rezumă totodată în câteva aforisme extrem de concise esenţa filosofiei şi cunoaşterii secrete alchimice. Autorul ei, un mare înţelept şi iniţiat care a precedat dinastiile faraonilor egipteni din antichitate şi care, mai apoi, a fost considerat de către populaţia Egiptului ca fiind o încarnare divină pe pământ, este cunoscut sub numele de HERMES TRISMEGISTOS, care a fost şi este venerat în egală măsură mai ales în calitatea sa de iniţiator al ştiinţei secrete a alchimiei. Conform legendei , acest faimos text a fost găsit de către soldaţii lui Alexandru cel Mare, atunci când aceştia au pătruns în marea piramidă a lui Kheops, plasată în complexul arhitectural de la Gizeh, lângă Cairo. Se spune că HERMES TRISMEGISTOS a gravat el însuşi aforismele sale tainice pe o tăbliţă din smarald, utilizând pentru aceasta doar un vârf ascuţit al unui diamant. De aici provine numele de "TABLA DE SMARALD" care a fost dată acestui text CRIPTIC. Microcosmosul reprezintă omul cu toate vehiculele sale invizibile; Macrocosmosul reprezintă universul fizic împreună cu toate planurile sale invizibile. Această definiţie a hermetismului se regăseşte sub o altă formă şi în ştiinţă: fizica de ultimă oră face destul de clar distincţie între Macrocosmos şi microcosmos; dar aici Macrocosmosul devine lumea omului iar microcosmosul este lumea intraatomică. De altfel, în ciuda acestei diferenţe, fizica, aidoma ezoterismului, are drept principiu fundamental unitatea obiectului său. Orice demers omenesc ia naştere dintr-o separare a umanului de lume - la început trebuie să existe un obiect, tot aşa cum trebuie să existe şi un subiect - dar mai apoi demersul se elaborează printr-o depăşire a acestei separări: subiectul sfârşeşte prin a cunoaşte obiectul. Pentru a exista o lucrare sau experienţă reală, este importantă obţinerea unei relaţii potrivite între subiect şi obiect. Evident, relaţia ştiinţifică nu este totuna cu relaţia hermetică. Termenii microcosmos şi Macrocosmos nu acoperă, în cele două sisteme, aceleaşi realităţi. Ştiinţa încearcă să stabilească pretutindeni raporturi de cauzalitate, ocultismul şi YOGA - stabileşte adeseori analogii. 178

Atât pentru hermetism cât şi pentru sistemul YOGA, analogia reprezintă relaţia privilegiată cu universul (MACROCOSMOSUL). Acest aspect este menţionai într-unui dintre textele hermetice fundamentale care este „Tabla de smarald", atribuită legendarului HERMES TRISMEGISTOS. lată în continuare, prezentarea traducerii integrale în limba română a conţinutului gravat al TABLEI DE SMARALD, după o traducere care aparţine faimosului alchimist şi iniţiat FULCANELLI: "Este perfect adevărat şi dincolo de orice îndoială, sigur şi cât se poate de REAL că tot ceea ce se află jos este (în mod ANALOGIC ARANJAT) precum tot ceea ce se află sus; şi este important să se ştie că tot ceea ce se află sus este (în mod ANALOGIC ARANJAT) precum tot ceea ce se află jos; prin această dispunere unitară sunt înfăptuite TOATE miracolele Unicului (Dumnezeu) şi astfel apar şi subzistă toate lucrurile, forţele tainice şi fiinţele care există. Şi, întocmai precum toate lucrurile, forţele şi fiinţele sunt (există) şi provin din TOTUL - Unul, prin medierea Unicului DUMNEZEU, tot astfel toate lucrurile, forţele şi fiinţele sunt, la rândul lor, născute din Fiinţa acestui Unic (DUMNEZEU) care este singura REALITATE ETERNĂ şi INFINITĂ, printr-un anumit fel (gen) de aranjare şi adaptare. Soarele (+) [SURYA SVARA - notaţia noastră] este tatăl, iar Luna (-) [CHANDRA SVARA notaţia noastră] este mama. Vântul [VAYU TATTVA - notaţia noastră] l-a plasat (purtat) în pântecele său. Pământul [PRITHIVI TATTVA - notaţia noastră] reprezintă hrana sa şi, în acelaşi timp, este receptaculul (vasul) său. Tatăl totului şi al tuturor [AKASHA TATTVA - notaţia noastră], THELEMA întregii noastre lumi pământeşti şi a infinitului Macrocosmos ce se află chiar aici [THELEMA - expresie care desemnează un loc privilegiat unde pot fi savurate din plin şi pe îndelete toate bucuriile cele mai rafinate. Expresia provine de la cuvântul MĂNĂSTIREA THELEMA, care era Comunitatea perfecţilor epicurieni, imaginată de Rabelais în "GARGANTUA"]. Forţa sau puterea sa tainică nesfârşită rămâne întreagă şi este aproape nealterată atunci când ea este convertită în pământ [PRITHIVI TATTVA - notaţia noastră]. Transmutând cu multă grijă (atent) şi sublimând armonios tu vei separa pământul (PRITHIVI TATTVA) de foc [TEJAS TATTVA], ceea ce este subtil de ceea ce este grosier şi totdeauna vei acţiona în mod gradat, cu blândeţe şi cu o mare măiestrie. El (SVARA) urcă de la pământ (PRITHIVI TATTVA) şi coboară din cer (AKASHA TATTVA) şi prin intermediul lui (SVARA) se primeşte forţa tainică atât a lucrurilor şi aspectelor superioare, cât şi a celor inferioare. Vei dobândi cu siguranţă astfel, prin intermediul acestui mijloc [TRANSMUTAREA INTEGRALĂ şi SUBLIMAREA PERFECT ARMONIOASĂ, BENEFICĂ A CELOR 5 TATTVA-e] şi, cu ajutorul acestei Cunoaşteri tainice, gloria întregii lumi şi atunci orice ignoranţă te va părăsi. Aceasta este forţa ultimă (SVARA) care va fi mereu triumfătoare asupra oricărei alte forţe, căci totdeauna ea (SVARA) domină şi îmbrăţişează toate lucrurile, forţele şi fiinţele grosiere şi subtile şi neîncetat pătrunde tot ceea ce este solid şi grosier. În acest mod a fost şi este clipă de clipă creată lumea. De la aceasta (SVARA) pornesc şi devin posibile minunate adaptări, a căror modalitate este aici revelată pe scurt. Iată, deci, cauza pentru care am fost numit Hermes Trismegistos, cel care deţine cunoaşterea celor trei părţi (fizic, astral, cauzal) ale filosofiei secrete universale. Ceea ce am spus aici despre Opera solară este complet şi desăvârşit". Recunoaştem în text căutarea pietrei filosofale. De la ea pornesc toate încercările ezoterice, fie că sunt alchimice, yoghine, magice etc. Textul conţine axioma pe care se sprijină întreg hermetismul şi anume că analogia - echivalenţa - constituie principiul unificator al întregului univers, inclusiv omul. Dar cum poate microcosmosul - această "arahnidă", cum o numeşte Pascal, să se afle permanent în analogie cu universul? Există oare între ei vreo măsură comună? Hermetismul, întocmai ca şi YOGA, pleacă de la principiul că, dacă vrem cu adevărat să urmărim să ieşim din haos, trebuie implicit să creăm o asemenea măsură. De altfel, adaugă el, omul nefiind numai spaimă şi disperare, ci şi dragoste, această măsură nu este o creaţie artificială; o secretăm179 în chip spontan sau, cu alte cuvinte, intră în constituţia

noastră structurală (pitagoricienii susţin ca o atare corespondenţă între om şi astre trebuie statornicită mai ales prin cunoaşterea numerelor). Pe de altă parte, însă, dacă respectiva măsură constituie o realitate, orice expresie a acestei realităţi devine ipotetică, aproximativă (de n-ar fi fost aşa, fiinţa umană ar coincide pe de-a întregul cu expresiile sale şi atunci şi-ar fi încheiat ciclul epifanic şi s-ar fi resorbit în sine însăşi). Prin urmare, orice analogie este "un ca şi cum"; dar "un ca şi cum" care, în mod paradoxal, ne face să prindem rădăcini şi totodată ne apropie fulgerător de infinit. Altfel spus: 1) "tot ceea ce se află jos este precum tot ceea ce se află sus" este clar o analogie şi nu o identificare; 2) această analogie, ca şi oricare alta, nu a fost stabilită o dată pentru totdeauna, ci rezultă dintr-o "muncă susţinută, dintr-o "experienţă'' directă realizată asupra sinelui şi asupra universului. Analogia stabileşte astfel o apropiere, dar nu se fixează niciodată aici altfel n-ar fi decât o comparaţie. Ea nu stabileşte apropierea decât pentru a dezvălui eventuale joncţiuni între fiinţa umană (MICROCOSMOS) şi univers (MACROCOSMOS), cunoscându-se - şi în aceasta constă originalitatea majoră atât a hermetismului cât şi a sistemului YOGA - că universul (MACROCOSMOSUL) permanent ne înglobează şi în acelaşi timp ne înconjoară, că este în acelaşi timp transcendenţa (celălalt) şi noi (acelaşi), Astfel de consideraţii pot părea, la prima vedere, deplasate pentru un spirit neobişnuit să mânuiască asemenea concepte care, în filosofia presocratică, reprezentau ceva obişnuit. Ele vor deveni familiare pentru cine este interesat de YOGA. Să fie doar simple curiozităţi de muzeu? Se poate spune că, dacă în trecut ele au permis eliberarea de obscurantismul religios, astăzi ele contribuie din plin la eliberarea de sub dictatura mitului ştiinţific. Este necesar ca ele să ne aprofundate, fără a se ceda însă delirului interpretării care dovedeşte nu că metafizica ar fi depăşită, ci că trebuie abandonate ceţurile credinţelor colective. Prin urmare, nu este deloc întâmplător că înţelepţii yoghini au susţinut totdeauna că toate lumile, atât cele de sus cât şi cele de jos, sunt cuprinse în conştiinţa atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu. Intuind această unitate a Macrocosmosului, PARACELSUS spune: "între cer şi pământ există unitate deplină care se reflectă, pe de o parte, în influenţa reală sau presupusă, pe care Soarele, stelele şi planetele o exercită asupra vieţii plantelor, animalelor, oamenilor şi asupra leacurilor care derivă din acestea, iar pe de altă parte, în repetarea structurilor de unde au luat naştere noţiunile de Macrocosmos şi microcosmos". Cu privire la imaginea întregului, un străvechi text al înţelepciunii evreieşti indică: "Cel Sfânt (DUMNEZEU), fie El binecuvântat, a creat omul după CHIPUL şi ASEMĂNAREA SA, transmiţându-i în el imaginea sfintei împărăţii, care în realitate este imaginea realizată în mic a întregului (MACROCOSMOSUL), o imagine pe care Cel Sfânt (DUMNEZEU), fie El în veci binecuvântat, a privito şi a folosit-o ca model atunci când a făcut lumea precum şi toate creaturile ei. Această atotcuprinzătoare imagine este sinteza tuturor spiritelor, de sus şi de jos, fără deosebire; ea reprezintă sinteza tuturor sefiroţilor (sferelor de putere), tuturor numelor, tuturor epitetelor şi tuturor denumirilor" (Zohar).

= VA URMA =

http://www.nida.netai.net

180

AN VI C 34 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA -CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. PLANUL ASTRAL. Funcţiile corpului astral, în lumina sistemului SVARA YOGA 5. Memoria (SMRITI) (continuare la cursul nr. 33 AN VI) Apare astfel pentru noi cu multă claritate că teoria holografică din ştiinţa contemporană, în care se înlocuiesc referirile la creierul fizic cu acelea la CONŞTIINŢĂ este într-un deplin acord, ca o frumoasă confirmare ştiinţifică actuală, cu străvechea înţelepciune practică a sistemului YOGA, a cărei esenţă o reprezintă principiile fundamentale ale REZONANŢEI. Identitatea de structură dintre fiinţa şi conştiinţa individuală şi Fiinţa şi Conştiinţa Macrocosmică evocă de asemenea celebrul "Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte astfel Universul împreună cu toate forţele tainice ale lui", care figura pe frontonul templului din Delphi (GRECIA). Revenind acum, acesta este, deci, nivelul actual în care s-a ajuns cu cercetările despre procesul memoriei. Ideea că "urmele" memoriei sunt plasate în creier nu reprezintă altceva decât un aspect în plus al teoriei mecaniciste despre viaţă. La rândul ei, aceasta izvorăşte din concepţia materialistă generală (reducţionistă şi limitată) conform căreia tot ceea ce are legătură cu mintea (MANAS) poate fi explicat în termenii materiei şi, astfel, să fie reductibil la evenimente ce au loc în creier. Dacă se are în vedere o asemenea părere eronată, atunci este logic să se admită că memoria se găseşte în interiorul creierului, ceea ce am văzut că nu este aşa. Totuşi, dacă se ia în discuţie şi posibilitatea ca memoria să nu fie stocată la nivelul creierului fizic şi că acesta are mai mult rolul unui sistem de „acordare", permiţând astfel selectarea amintirilor chemate din memorie, eşecul în localizarea "urmelor" memoriei în creier poate fi explicat foarte uşor. În plus şi în mod aproape paradoxal, unele fenomene neexplicate până acum încep să apară mai puţin surprinzătoare din punct de vedere ştiinţific, dacă sunt privite în lumina acestei teorii ştiinţifice de ultimă oră (Teoria morfogenetică). Conform ei, noi practic ne "acordăm" - pe baza legii fundamentale a REZONANŢEI - pe frecvenţa de vibraţie TATTVA-ică a propriilor noastre întipăriri (impregnări TATTVA-ice) din memorie şi putem astfel concepe faptul că procesul rezonanţei morfice ne poate permite să ne acordăm şi cu memoria altor oameni. Din această perspectivă, telepatia poate fi explicată ca fiind dată de transferul aproape instantaneu între două fiinţe umane, al unor „urme" foarte recente de memorie, iar clarviziunea ar putea constitui abilitatea de "acordare" (punere în stare de rezonanţă) cu memoria altor persoane aflate la mari distanţe. Privind lucrurile din acest punct de vedere există, de asemenea, şi posibilitatea acordării (REZONANŢEI) cu trecutul îndepărtat. Aceasta ar fi şi una dintre căile în care s-ar putea explica foarte uşor accesul unor persoane la cunoaşterea vieţilor lor trecute. Noua concepţie despre memorie ca fiind un aspect al rezonanţei morfice oferă de asemenea un suport ştiinţific explicativ adecvat şi noţiunii de SUBCONŞTIENT COLECTIV, care a fost numită astfel de către psihologul C.G.JUNG. Atunci noi putem fi influenţaţi nu numai de memoria unor persoane particulare, dar în acelaşi timp şi de un gen de memorie colectivă, sintetizată în urma experienţelor avute 181

de nenumărate fiinţe umane care ne-au precedat, aceasta fiind ceea ce am putea numi o „memorie a umanităţii”. În loc să considerăm că mintea noastră există în mod separat şi individual de minţile celorlalţi, trebuie să înţelegem că ea este permanent influenţată direct de către minţile altor persoane (aceasta incluzându-le şi pe cele din trecut) prin intermediul conexiunilor reciproce (REZONANŢE MORFICE) pe care le realizează memoria, fie că ştim acest lucru sau nu. Ca răspuns, imediat după aceea, propriile noastre gânduri şi amintiri se adaugă neîncetat la memoria colectivă a umanităţii, influenţând apoi şi ele la rândul lor în felurite moduri întreaga colectivitate umană de pe această planetă. Aceasta a fost o succintă expunere a manifestărilor esenţiale ale celor 5 TATTVA- e fundamentale aşa cum se prezintă ele la nivelul corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA). Influenţa invizibilă a învelişului superior astralului, corpul mental (VIJNANAMAYA KOSHA) poate provoca însă în corpul astral (MANOMAYA KOSHA) şi în mentalul inferior (MANAS) numeroase alte manifestări TATTVAice. Acestea se prezintă astralului întocmai cum manifestările specifice corpului astral am văzut că influenţează corpul PRANA-ic (bioenergetic). Aşa cum, în cadrul studiului nostru asupra naturii esenţiale a materiei PRANA-ice cosmice am văzut că fiecare punct (atom) al oceanului de PRANA reprezintă de fapt un organism individual autonom, la fel, fiecare atom (TRUTI) de materie astrală cuprinde, într-o manieră holografică, întregul ansamblu al Universului astral; fiecare punct (atom) al oceanului de materie astrală este astfel legat, prin radiaţii TATTVA-ice corespondente, de întregul ocean. Aceşti atomi (TRUTI) astrali constituie fiecare în parte un mental (MANAS) individual. După cum am arătat anterior, mentalul universal (MANU) generează şi susţine în procesul emanaţiei toţi centrii PRANA-ici, întocmai cum PRANA solară generează şi susţine toate speciile de viaţă de pe planeta noastră. La fel, mentalul individual (MANAS) generează de fapt toate manifestările individuale ale corpului bioenergetic (PRANAMAYAKOSHA). După aceste remarci clarificatoare, următorul citat provenind dintr-un străvechi compendiu de înţelepciune tradiţională YOGA, PRASHNA UPANISHAD, va fi perfect inteligibil şi instructiv să fie prezentat acum în încheierea acestei descrieri ezoterice a planului astral: «SAURYAYANA GARGYA şi-a întrebat atunci Maestrul spiritual (GURU): "Învăţătorule, în acest corp, ce anume doarme şi cine rămâne mereu treaz? Care dintre aceste entităţi luminoase [cele 4 învelişuri - KOSHA-ele - superioare corpului fizic] percepe visele? Cine intră de fapt în acest repaus?, în cine se odihnesc atunci toate aceste manifestări într-o stare potenţială?" Atunci, "Maestrul său i-a răspuns: "O, GARGYA, întocmai cum razele soarelui asfinţind sunt colectate în teaca (KOSHA) luminoasă a crepusculului şi apoi pleacă din nou pentru a răsări iarăşi şi iarăşi, la fel, toate aceste manifestări individuale sunt colectate în teaca (KOSHA) luminoasă a Spiritului care se află dincolo de ele. Din acest motiv deci, omul atunci nu mai aude, nu mai vede, nu mai miroase, nu mai gustă, nu mai atinge nimic; nu mai mânuieşte obiectele, nu mai convieţuieşte împreună cu ceilalţi, nu mai restituie nimic, nu se mai deplasează. Se spune atunci despre el că doarme. Doar focurile [curenţii subtili] PRANA-ice mai rămân atunci (în timpul somnului) în acest corp [fizic]. APANA este suflul vital (VAYU) în legătură cu focul subtil GARHAPATYA [unul dintre cele 3 focuri sacre menţinute, tradiţional, veşnic aprins în casă de către indieni]; VYANA este suflul vital (VAYU) în legătură cu focul subtil al braţului drept. PRANA este suflul vital (VAYU) ce ia naştere în fiinţă şi care se află în legătura cu focul subtil GARHAPATYA. Suflul vital (VAYU) care realizează ofranda (sacrificiul) hranei şi al aerului este SAMANA. Mintea (MANAS) este sacrificatorul (VAJAMANA); UDANA VAYU (suflul vital subtil ascendent) este fructul sacrificiului; el (UDANA VAYU) conduce sacrificiul, în fiecare zi, la Creator (BRAHMA). Aici (în structura (KOSHA) astrală (MANOMAYA KOSHA)), această entitate luminoasă (MANAS) se bucură de felurite trăiri extraordinare în timpul stării de vis. Ceea ce a182 văzut în realitate, el (MANAS) vede din nou în această

condiţie (este vorba de starea de vis), ca şi cum acel aspect ar fi real; ceea ce a auzit, acum el (MANAS) aude din nou, ca şi cum acele sunete ar fi reale (ar proveni din lumea fizică); orice ar fi experimentat el, în diferite locuri sau în diferite direcţii, el (MANAS) experimentează din nou în starea de vis - aici fiind cuprins atât vizibilul cât şi invizibilul, audibilul cât şi inaudibilul, gândirea cât şi absenţa gândirii. El (MANAS) percepe totul, apărând astfel ca nucleul conştient central al tuturor acestor manifestări. Atunci însă când este dominat de TEJAS TATTVA, această entitate luminoasă (MANAS) nu mai percepe visele; în această stare, corpul luminos (MANOMAYA KOSHA) intră în repaus [atunci se instalează starea de somn profund fără vise]. În această stare (este vorba de somnul profund, fără vise), fiul meu preaiubit, tot ceea ce am enumerat anterior se odihneşte în nucleul conştient esenţial superior (conştiinţa mentală, VIJNANA), întocmai ca păsările care se adăpostesc într-un copac - PRITHIVI TATTVA compus care apare în urma divizării în 5 şi se amestecă astfel cu celelalte 4 TATTVA-e] şi PRITHIVI TATTVA necompus [în stare pură, neamestecat cu celelalte 4 TATTVA-e], APAS TATTVA compus şi APAS TATTVA necompus, TEJAS TATTVA compus şi TEJAS TATTVA necompus, VAYU TATTVA compus şi VAYU TATTVA necompus, AKASHA TATTVA compus şi AKASHA TATTVA necompus; vederea, împreună cu formele şi culorile, auzul împreună cu sunetul, gustul împreună cu savoarea, pipăitul şi atingerea, vorbirea împreună cu tot ce poate fi rostit, mâinile împreună cu tot ce poate fi apucat, organul sexual împreună cu starea de orgasm, organul excretor împreună cu elementele care trebuie să fie eliminate, picioarele împreună cu suprafeţele pe care se poate merge; funcţia şi obiectul îndoielii, funcţia şi obiectul certitudinii, funcţia şi obiectul egoismului (ASMITA), funcţia şi obiectul memoriei (SMRITI), lumina şi tot ce poate fi iluminat, învelişul PRANA-ic împreună cu tot ce cuprinde el. Sinele individual (JIVATMAN) este nucleul conştient esenţial al corpului mental (VIJNANAMAYA KOSHA); el este (se identifică) de asemenea cu văzătorul, pipăitorul, ascultătorul, mirositorul, gustătorul, cu cel care se îndoieşte, cu cel care amină şi cu agentul oricărei acţiuni. Acest sine individual (JIVATMA) se odihneşte apoi, la rândul sau, în nucleul conştient esenţial al corpului cauzal (ANANDAMAYA KOSHA). Există astfel 4 nuclee conştiente, reflexii (manifestări) specifice ale Sinelui Suprem Divin (ATMAN) în cele 4 învelişuri (KOSHA-e) superioare corpului fizic: principiul vital (PRANA), mentalul (MANAS), sufletul (VIJNANA) şi spiritul (ANANDA). Forţa ultimă care se află la baza puterii Macrocosmice divine a manifestării sufletului, minţii şi principiului vital este însă totdeauna spiritul"». APENDICE LA MANIFESTĂRILE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ÎN PLANUL ASTRAL CONSIDERAŢII EZOTERICE ASUPRA CLIŞEELOR ASTRALE AKASHA-ICE Una dintre tehnicile secrete ale sistemului SVARA YOGA, care este destinată yoghinilor avansaţi, este aceea de a ne concentra cât mai ferm atât privirea cât şi întreaga atenţie asupra cerului perfect senin, cu o maximă intensitate [Pentru ca acest procedeu să ne confere efecte care apar rapid este foarte important ca în prealabil să realizăm o cât mai profundă stare de comuniune interioara cu Marea Putere Divină BHUVANESHWARI ]. În tratatele ezoterice SVARA YOGA se arată că, după o perioadă de practică perseverentă, yoghinul va putea vedea pe cer o serie de imagini uimitoare - cele mai minunate peisaje, cele mai somptuoase palate, bărbaţi, femei sau copii în toate aspectele vieţii lor etc. Unii dintre noi se pot întreba cum poate fi cu putinţă un asemenea fenomen extraordinar? Atunci când în celelalte lecţii am descris oceanul de PRANA având Soarele drept centru, am schiţat într-o manieră destul de sugestivă care este natura esenţială a sferelor astrale şi mentale care există în Macrocosmos. 183

Prin însăşi natura esenţială a acestor sfere subtile de manifestare, care sunt, analogic vorbind, structurate holografic, rezultă că fiecare punct (TRUTI) al acestor sfere subtile formează un centru-focar de acţiune şi reacţiune pentru întregul ocean. Astfel, la nivel planetar, fiecare dintre aceste tipuri de materie subtilă (astrală şi mentală) formează la rândul lor câte o SUI GENERIS (în felul său) "atmosferă" subtilă care prezintă un anumit diametru (exact cum, analogic vorbind, la nivel individual" fiecare dintre noi avem o aură eterică (PRANAMAYA KOSHA), o aură astrală (MANOMAYA KOSHA) care este mai mare, o aură mentală (VIJNANAMAYA KOSHA) şi o aură cauzală (ANANDAMAYA KOSHA)). După cum am văzut anterior, întregul Univers (Macrocosmos) este, analogic vorbind, structurat în mod holografic. Ştiinţa milenară secretă SVARA YOGA afirmă, cu alte cuvinte, acelaşi lucru arătând, de exemplu, că chiar fiecare atom fizic (terestru), formează la rândul său, un centru-focar de acţiune şi reacţiune pentru curenţii TATTVA- ici ai învelişului PRANA-ic planetar. Această acţiune şi reacţiune efectivă este posibilă însă numai în cadrul gamei respective a fecvenţei de vibraţie predominante, specifice a acelui punct-focar (atom, moleculă etc.); de exemplu, un atom care este acordat pe o anumită lungime de undă a lui TEJAS TATTVA nu va putea niciodată să fie un centru de acţiune şi reacţiune decât pentru frecvenţa TEJAS-ică pe care el este în mod stabil acordat. În cazul fiinţei umane însă, ea fiind în realitate un complex de corpuri subtile care sunt integrate într-un tot armonic, acordarea sau, cu alte cuvinte, sintonizarea sa pe o anumită frecvenţă de vibraţie superioară sau inferioară în cadrul aceluiaşi corp subtil nu este definitivă şi tocmai din această cauză se impune pentru fiinţa umană să evite acordarea sau sintonizarea pe frecvenţele de vibraţie inferioare care îi sunt dăunătoare sănătăţii şi echilibrului său lăuntric. Materia PRANA-ică planetară are, prin urmare, capacitatea de a căpăta forma fiecărui corp, organism etc. care se află în ea; altfel spus, radiaţiile TATTVA-ice ale corpului PRANA-ic planetar, de îndată ce vin asupra unui organism (animal, vegetal, etc.) sunt apoi reflectate de acel centru- focar (organism, atom, moleculă etc.) după legile binecunoscute ale reflexiei, conform figurii următoare (vezi fig.1). Prin urmare, atunci undele TATTVA-ice purtătoare de energie ale corpului PRANA-ic planetar sunt imediat reflectate după ce ating un punct (centru)-focar fizic oarecare (atom, moleculă, organism etc.). De aici rezultă o importantă consecinţă pentru noi în ceea ce priveşte practica HATHA YOGA: necesitatea retenţiilor cât mai lungi ale suflului (DAR FĂRĂ CA ACEASTA SĂ IMPLICE CUMVA VREO FORŢARE DIN PARTEA NOASTRĂ) atunci când este vorba de realizarea tehnicilor speciale de ritmare şi control a suflurilor vitale subtile (PRANAYAMA), pentru a realiza astfel o FIXARE în microcosmosul fiinţei noastre a acestor unde TATTVA-ice purtătoare de energie atât în structurile noastre celulare cât şi în cele organice. Cu alte cuvinte, atunci când noi ne aflăm şi ne menţinem cât mai mult timp într-o stare de vid mental, realizând totodată o anumită focalizare mentală adecvată (asupra acestor energii subtile), putem fixa în celulele sau chiar în atomii corpului nostru anumite energii subtile care prezintă frecvenţe de vibraţie pe care astfel le conştientizăm, pentru a putea apoi să le EVOCĂM oricând la voinţă (acord sau sintonizare conştientă) pentru a primi (capta) astfel prin REZONANŢĂ energiile subtile TATTVA-ice,184 benefice de care avem nevoie, atât pentru noi înşine cât şi

pentru a le proiecta în scopuri spirituale, benefice asupra altor făpturi umane pe care dorim să le ajutăm. În timpul stării de retenţie respiratorie (PE PLIN!) putem să realizăm foarte bine conştientizarea frecvenţei proprii de vibraţie a energiei radiante TATTVA-ice pe care ATUNCI voinţa noastră urmăreşte să o facă să acţioneze, chiar şi în situaţia în care noi cunoaştem numai rezultatul (efectul) pe care îl urmărim, dar nu şi energiile subtile care vor produce respectivul efect în această exercitare liberă a voinţei, cel mai important rol îl are mentalul (MANAS). Reiese astfel cu claritate din aceste consideraţii faptul că noi ne putem modela conştient chiar şi corpul fizic, conferindu-i astfel treptat o anumită formă, greutate, alură, sau în alte situaţii putem de asemenea îndepărta starea de boală ori putem modifica în sens benefic doar anumite părţi (care la unii dintre noi ar putea fi incomplet dezvoltate sau mai puţin armonioase) ale corpului nostru fizic. Toate acestea şi multe altele sunt atunci posibile printr-o practică gen HATHA YOGA perseverentă care este dublată de o cât mai clară şi mai intensă mentalizare IDEALĂ-FINALĂ a ţelului (efectului) care este urmărit. Evident că această realizare (aparent miraculoasă şi cel mai adesea incredibilă pentru cel ignorant) implică atunci o anumită modificare benefică chiar la nivelul codului nostru genetic (care după cum se ştie în tradiţia yoghină este într-o strânsă legătură cu corpul cauzal (ANANDAMAYA KOSHA) şi cu ceea ce genialul biolog RUPERT SHELDRAKE, fondator al teoriei morfogenetice, numea CAUZALITATE FORMATOARE). Mai precis vorbind, această modificare aparent miraculoasă a ADN-ului celular se produce atunci la nivelul genelor de reglare, care sunt de fapt nişte secvenţe ale codului genetic ce pot fi (după cum s-a constatat) influenţate şi modificate în anumite condiţii (practica sistemului HATHA YOGA în special, care după cum ştim implică fixarea pe anumite perioade de timp a mentalului asupra unei anumite frecvenţe de vibraţie a unei energii TATTVA-ice, dar şi prin alte metode: autosugestie, alimentaţie etc.), după cum arata şi genialul savant francez ETIENNE GUILLE. Radiaţiile energiilor subtile TATTVA-ice care sunt reflectate de punctul-focar (atom, moleculă, organism etc.) existent în planul fizic transportă atunci cu ele (sunt modulate cu) imaginile virtuale ale acestor centre-focar. Este important să subliniem aici că de fapt prin "imagine virtuală" noi nu înţelegem doar reproducerea formei şi culorii obiectului respectiv (centru-focar) - acestea fiind o modulare numai a lui TEJAS TATTVA, fiindcă în realitate aceste radiaţii ale energiilor subtile TATTVA-ice cuprind (în cazul acestor IMAGINI ("CLIŞEE") înregistrate în AKASHA) toate cele 5 TATTVA-e. Prin urmare aceste energii subtile TATTVA-ice vor conţine, codificate în ele, sunetul, gustul, mirosul, informaţia tactilă; forma şi culoarea precum şi alte aspecte care sunt conexe cu celelalte 4 TATTVA- e, toate acestea la un loc înscriindu-se (înregistrându-se de fapt întocmai ca un SUI GENERIS (în felul său) clişeu) în SFERA ASTRALĂ. Aceste înregistrări ("CLIŞEELE" ASTRALE sau AKASHA-ice) formează ceea ce se numeşte memoria cosmică (în exemplul ales de noi ele reprezintă de fapt memoria planetară), despre care vorbeşte şi călugărul benedictin ERNETI PELLEGRINO în legătură cu uluitoarea sa invenţie care a fost numită APARATUL CARE PERMITE SĂ FIE FILMAT TRECUTUL). Purtând astfel oglindit în ele fiecare punct al imaginii virtuale pe care o transmit (reflectă), undele energiilor subtile TATTVA-ice ajung în final la marginea sferei PRANA-ice terestre, pentru a se înscrie astfel în sfera astrală terestră (vezi fig.2). 185

Este acum uşor de înţeles că în gigantica sferă astrală planetară, care se află şi în afara sferei terestre PRANA-ice, înconjurând-o, vom avea o imagine virtuală complexă a oricărui organism, obiect etc. al planului fizic, oricât de mare sau oricât de mic ar fi el. Nici un obiect, nici o fiinţă nu scapă vreodată nici măcar o fracţiune de secundă de această înregistrare ce se fixează permanent şi instantaneu după manifestare în memoria cosmică a planetei. Acolo, chiar şi cele mai mici puncte-focar sau fie şi cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existenţe sunt fidel şi pentru totdeauna înregistrate în această tainica sferă astrală. Aceste înregistrări formează o măreaţă galerie de SUI-GENERIS holograme statice sau dinamice care cuprind, aşa cum am arătat, pe lângă informaţia vizuală (înregistrată însă în 3 dimensiuni) şi pe aceea tactilă, sonoră, olfactivă şi gustativă împreună cu toate aspectele şi percepţiile care le sunt asociate în cazul gândurilor şi a trăirilor oricărei fiinţe umane. Astfel, absolut orice este văzut, auzit, atins, pipăit, gustat, mirosit, trăit sau gândit pe Pământ are în mod instantaneu pe această sferă astrală planetară o eternă şi perfect fidelă imagine virtuală (întru totul asemănătoare unei holograme dar, aşa cum am arătat, mult mai complexă; aici, fasciculul de referinţă este reprezentat în primul rând de AKASHA TATTVA de la nivelul acestei sfere astrale, iar fasciculul de iluminare este constituit de radiaţia energiei subtile TATTVA-ice care este reflectată). =VA URMA=

AN VI C 35 INFORMAŢII SECRETE PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE APENDICE LA MANIFESTARILE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ÎN PLANUL ASTRAL. CONSIDERAŢII EZOTERICE ASUPRA CLIŞEELOR ASTRALE AKASHA-ICE (continuare la cursul nr. 34 AN VI) La marginea sferei PRANA-ice terestre, radiaţiile energiilor subtile TATTVA-ice care sunt reflectate şi care apoi formează aceste imagini virtuale exercită o dublă funcţie: mai întâi, ele pun într-o stare de rezonanţă (identică cu aceea a lor canalele subtile specifice prin care circulă PRANA solară (NADI-urile Macrocosmice). Astfel, imaginile virtuale conţinute în sfera astrală planetară sunt apoi (TOT INSTANTANEU) transmise în mod identic în sfera astrală solară şi de aici ele ajung (TOT INSTANTANEU) (printr-un proces de înregistrare similar) să se înregistreze în SFERA ASTRALĂ UNIVERSALĂ, integrându-se astfel în MEMORIA UNIVERSALĂ absolută. Este important de reţinut că toate aceste înregistrări în toate aceste SFERE SUBTILE se realizează TOTDEAUNA INSTANTANEU şi nu 186

succesiv; după aceasta, aceste radiaţii TATTVA-ice se vor întoarce asupra lor înseşi şi, revenind din regiunea-limită a sferei PRANA-ice terestre, ele sunt din nou reflectate pe Pământ. Acestea sunt, prin urmare imaginile pe care o conştiinţă atentă şi profund concentrată le poate vedea ziua pe cerul senin, ele "hrănindu-ne" astfel în cel mai subtil mod conştiinţa, imaginaţia creatoare şi mentalul (MANAS) prin furnizarea unor înalte viziuni asupra naturii şi asupra acţiunii legilor fundamentale ce guvernează atât viaţa Macrocosmosului cât şi pe aceea a microcosmosului. Aceste imagini subtile (înregistrările astrale AKASHA-ice) ne arată că absolut toate acţiunile noastre, oricât de insignifiante sau de banale ne-ar putea ele părea nouă sau celorlalţi, sunt de fapt destinate să dobândească o înregistrare subtilă imuabilă, care va reprezenta după aceea pentru noi un efect al trecutului şi o cauză a viitorului. Ele ne oferă de asemenea nenumărate informaţii secrete referitoare la cele 5 TATTVA-e fundamentale ale Universului, conducându-ne astfel gradat la descoperirea aspectelor tainice, subtile, atât ale fiinţei umane (MICROCOSMOSUL) cât şi ale întregii manifestări (MACROCOSMOS). Ca o aplicaţie practică imediată, noi putem să ne antrenăm să captăm asemenea imagini (înregistrări subtile astrale) nu pe cerul senin ci chiar pornind de la fotografia unei anumite persoane; eventual, cel mai bine este ca aceasta să fie chiar fiinţa iubită, iar fotografia ar trebui cel mai bine să fie un nud integral al iubitei (iubitului) nostru (pentru ca aura sa - corpul său astral, MANOMAYA KOSHA - să nu primească nici un fel de influenţe parazite de la veştminte). Astfel, identificându-ne gradat cât mai profund cu rezonanţa specifică a acelei persoane (în exemplul nostru, fiinţa iubită) DIN MOMENTUL ÎN CARE A FOST FĂCUTĂ FOTOGRAFIA, putem astfel (datorită acestei REACTIVĂRI (ACTUALIZĂRI) din AKASHA a momentului în care a fost făcută respectiva fotografie, să realizăm această reactivare având ca suport (pentru fixarea mentală) acea fotografie) să percepem destul de clar, adeseori cu o precizie extraordinară (CA ŞI CUM AM FI PREZENŢI ACUM în acel moment), mai întâi ce stare de conştiinţă avea persoana respectivă ATUNCI, ce gândea, ce simţea etc. şi, apoi, în continuare, vom putea recepţiona alte imagini şi percepţii subtile (înregistrări astrale AKASHA-ice), DIN ALTE MOMENTE ALE VIEŢII ACELEI FIINŢE, ATÂT DIN TRECUT CÂT ŞI DIN VIITOR, de exemplu, ce făcea înainte de a i se fi făcut această fotografie, ce centrii de forţă (CHAKRA-e) şi-a activat, care este destinul ei (ce se va petrece cu ea cel mai probabil în viitorul apropiat sau îndepărtat), dacă are anumite afecţiuni şi care sunt acestea etc., etc. Deşi, în general, ştiinţa oficială încă nu admite realitatea înregistrărilor AKASHA-ice (cu excepţia unor teorii recente, care nu sunt însă unanim acceptate în prezent - de exemplu, teoria morfogenetică), întâlnim referiri la aceste "clişee" astrale chiar şi în cele mai străvechi tratate ale înţelepciunii orientale. Astfel, într-una din cele mai vechi upanişade (ISHA UPANISHAD), întâlnim următoarea descriere: "ATMAN nu se mişcă (este imuabil), este unic, este mult mai subtil decât mintea, simţurile nu îl ating şi totuşi, paradoxal, el este cel mai rapid [deşi transcendent şi imuabil, Sinele Etern ATMAN este înzestrat cu un anumit gen de vibraţie extrem de rapidă şi subtilă, similară acelei "Vieţi a oricărei vieţi"; altfel spus, el (ATMAN) are cea mai elevată (fină) frecvenţă de vibraţie (care este incomparabilă cu oricare alte frecvenţe ale manifestării, fiind diferită calitativ de acestea datorită transcendenţei sale) care, dacă este cunoscută (conştientizată), toate celelalte frecvenţe de vibraţie (rezonanţe) ale întregii manifestări vor fi atunci automat cunoscute]. El (ATMAN) întrece (transcende) întotdeauna totul, ca şi cum ar fi animat de o mişcare foarte rapidă, deşi el este permanent în repaus; în el, înregistratorul (MATARISHVA) păstrează în eternitate toate acţiunile" (ISHA UPANISHAD, SUTRA 4). Cuvântul sanscrit MATARISHVA are de obicei sensul de "aer", dar în acest context el dobândeşte sensul care i-a fost acordat (înregistrator). El este un compus al cuvintelor MATARI şi SVAH. Termenul MATARI este de fapt declinarea cuvântului MATRI ["mamă", având însă şi conotaţia de spaţiu, substrat al 187

distanţei, provenind la rândul său de la rădăcina MA - a măsura] în cazul locativ, iar al doilea cuvânt (SVAH) semnifică ceva "suflător" sau "cel care suflă în spaţiu". Explicând termenul MATARISHVA, celebrul yoghin şi realizat spiritual SHANKARA afirmă: "Cuvântul MATARISHVA - care a fost derivat în maniera precedentă - îl desemnează pe VAYU ("motorul" sau animatorul întregului spaţiu (AKASHA)), cel care duce cu el toate manifestările PRANA-ei, cel care este însăşi mişcarea (acţiunea). Această realitate subtilă (MATARISHVA) constituie deci substratul tuturor grupurilor de cauze şi efecte şi în aceasta (MATARISHVA) sunt menţinute toate cauzele, împreună cu toate efectele lor, întocmai ca mărgelele pe un fir, de unde şi numele de SUTRA (fir) care i se mai dă uneori, având în vedere că ea (MATARISHVA) conţine într-un anumit fel întreaga lume". Mai departe, SHANKARA arată că "acţiunile" pe care le conţine MATARISHVA sunt în realitate toate mişcările PRANA-ice individualizate, printre altele şi fenomenele de combustie, încălzire sau ardere, calităţi cosmice care, după cum se ştie, sunt specifice lui TEJAS TATTVA etc., deci este evident că termenul MATARISHVA nu poate avea aici sensul cel obişnuit de "aer". Reiese astfel că această realitate misterioasă (MATARISHVA) este de fapt acea fază energetică subtilă care conduce imaginile virtuale (înregistrările TATTVA-ice) ale tuturor acţiunilor şi ale tuturor mişcărilor fiecărui punct (TRUTI) al spaţiului la fiecare alt punct (TRUTI), până la limitele oceanului de PRANA (SURYA-MANDALA), unde se află (ca frecvenţă de vibraţie), aşa cum am arătat, substratul subtil astral al acestor înregistrări AKASHA-ice [deşi fiecare atom (punct) al spaţiului rămâne nemişcat, informaţiile fiind emise sau recepţionate prin intermediul radiaţiilor TATTVA-ice, întocmai cum glasul unui cântăreţ ajunge la noi prin intermediul radiaţiilor TATTVA-ice manifestate prin undele radio]. Această fază energetică este deci perfect asimilabilă cu un înregistrator (Memorie Universală), care conţine în el, pentru totdeauna, toate cauzele şi toate efectele acestora, antecedentele şi consecinţele proprii Universului nostru. Toate acţiunile, toate gândurile, toate stările şi faptele noastre primesc astfel o înregistrare eterna în "analele" lui MATARISHVA ("analele AKASHA-ice"). Vom analiza acum aceste înregistrări subtile (clişee astrale) mai în detaliu. Arta fotografică ne învaţă că, în anumite condiţii, percepţiile noastre vizuale pot fi "prinse" (captate) pe o peliculă sensibilă. Există însă (în alte condiţii), fenomenul enigmatic dar la fel de real al percepţiei la distanţă (aşa-numita "percepţie extra-senzorială", PES, din parapsihologie). Asemenea fenomene (PES) ţin în general de experienţa şi antrenamentul personal. De exemplu, analizând cazul (mult mai răspândit decât s-ar "putea crede la o privire superficială) al "citirii" anticipate a unei scrisori pe care urmează să o primim de la un prieten aflat la mare distanţa de noi, se pot desprinde următoarele concluzii: 1) prietenul care scrie scrisoarea simţea, scriind-o, că noi o vom citi cu mult interes, în special pasajele care ne privesc în mod direct; 2) noi eram foarte dornici sau poate chiar îngrijoraţi să aflăm noutăţile pe care le conţinea scrisoarea (exista deci o tensiune volitivă a curiozităţii noastre de a şti, tensiune care astfel putea produce acordul sau rezonanţa pe frecvenţa de vibraţie mentală, specifică a persoanei care a scris scrisoarea). Datorită acestor două condiţii poate apărea următorul rezultat: imaginile virtuale (clişeele astrale) ale gândurilor şi ale stărilor lăuntrice ale prietenului nostru au fost mai întâi emise în toate direcţiile spaţiului, de-a lungul "razelor" (liniilor subtile de forţă) TATTVA-ice ale oceanului universal de PRANA şi ale planului astral. Instantaneu, atunci a luat naştere o imprimare a acestor gânduri în sfera astrală AKASHA-ică şi, de acolo, radiaţiile TATTVA-ice corespondente au revenit (s-au reflectat către locul de destinaţie al scrisorii respective (noi înşine). Bineînţeles că nu numai mentalul nostru (MANAS) a primit aceste radiaţii 188

TATTVA-ice reflectate ci, instantaneu, toate mentalurile de pe planeta noastră (pe două planuri simultan: eteric şi astral) dar, cu toate acestea, numai mentalul nostru a fost sensibil [în stare de rezonanţă, care l-a făcut pe el să vrea să ştie, fapt care a determinat acordul fulgerător (REZONANŢA) pe frecvenţa de vibraţie a acelor informaţii] la acea scrisoare şi la conţinutul ei; astfel, ne apare clar că în cazul de faţă impregnarea conştientă a avut loc numai în mentalul nostru, în urma refracţiei în el a radiaţiilor TATTVAice emise în momentul scrierii acelei scrisori de prietenul nostru şi reflectate de sfera subtilă astrală, conform figurii explicative alăturate (vezi fig. 1). Prin urmare, dacă voinţa noastră nu se autoprogramează astfel încât să survină acordul fulgerător pe frecvenţa de vibraţie pe care vin anumite informaţii, acestea nu pot fi recepţionate pentru că ele nu găsesc în fiinţa noastră condiţiile favorabile care, analogic vorbind, există în cazul unei "cutii de rezonanţă" (rezonatori specifici, în cazul de faţa anumite gânduri sau unele preocupări mentale în această direcţie) care este acordată pe frecvenţa lor de vibraţie specifică. În această situaţie (de lipsă a acordului), accesul la anumite informaţii poate fi făcut totuşi prin meditaţie sau prin apelarea (invocaţia) anumitor entităţi care fiinţează în anumite domenii (sfere subtile) similare sau identice cu acelea din care noi aspirăm să primim informaţiile, urmate apoi de o aşteptare pasivă (vid mental). = VA URMA = NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA „ LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII” (continuare la cursul nr. 33 AN VI) LEGEA DUALITĂŢII MOTTO: "În aparenţe ca şi în detalii, totul în manifestare evidenţiază coexistenţa a două principii opuse". Această lege nu se referă numai la cele două dimensiuni aflate în acelaşi plan, cum ar fi lungimea şi lăţimea ci şi la acelea care se află în anumite domenii ale manifestării cum ar fi trupul şi sufletul, materia şi spiritul, binele şi răul etc. Aceasta este lumea dualităţilor, a opoziţiilor, a rivalităţilor; aici, atâta vreme cât nu se produce nici o schimbare de plan, nu se produc nici schimbări în ceea ce priveşte dimensiunea. Toate sistemele religioase, filosofice sau politice, care în practică nu se bazează decât pe două principii: binele şi răul, obiectiv şi subiectiv, politică materialistă de stânga şi politică materialistă de dreapta, se limitează prin înseşi aceste concepte îşi în consecinţă toate nu pot fi decât într-o luptă continuă unele împotriva celorlalte. În cazul rămânerii în dualitate, nici o soluţie nu poate fi vreodată exhaustivă. Legea trinităţii, care este o lege fundamentală a Universului ce este cunoscută şi sub numele de Legea unităţii despre care am vorbit anterior, este de fapt Legea uniunii contrarilor care face cu putinţă transcenderea acestora. Doar aplicaţiile sale ne permit să depăşim contradicţiile celor două aspecte opuse ale dualităţii care sunt legate de materie şi de spirit. Legea trinităţii priveşte toate aceste aparente contradicţii care sunt caracteristice celor două principii opuse de la nivelul transcendenţei depline şi al transparenţei. Lumea noastră terestră trăieşte permanent în dimensiunea joasă a Legii dualităţii; noi îi recunoaştem cu uşurinţă efectele care rezultă prin manifestările celor două forţe opuse care sunt prezente în fiecare aspect al manifestării: - una construieşte, cealaltă distruge; - una este pozitivă, cealaltă este negativă; - una este masculină, cealaltă este feminină; - una este centripetă, cealaltă este centrifugă. 189

Noi avem totuşi mereu nevoie de aceste două forţe opuse tot aşa cum avem totdeauna nevoie atât de mâna stângă cât şi de mâna dreapta. Dacă analizăm cu detaşare şi luciditate tot ceea ce există în manifestare ne dăm până la urmă seama că ne este chiar necesar ca o forţă (+) să ne împingă înainte, în timp ce cealaltă ne reţine pe loc reprezentând ceea ce se numeşte un obstacol; meritul nostru atunci constă în a şti să stabilim mai mereu un excelent echilibru, un acord, un consens atât în noi înşine cât şi în jurul nostru. Dar, oare cel mai bun mod de a-1 crea şi de a-1 menţine nu este tocmai acela de a urmări să privim şi să analizăm lucrurile, fiinţele şi evenimentele cu care ne confruntăm clipă de clipă de la înălţimea stelei Sirius? „Tot ceea ce se înaltă converge", ne spune, deloc întâmplător TEILHARD DE CHARDIN. În toate situaţiile, cea mai bună soluţie pentru noi este aceea de a eleva şi de a transfigura conflictul, dualismul creat, bazându-ne totdeauna pe o metalogică. Procedând astfel, nu vom întârzia să descoperim că de fapt în creierul nostru central arhaic există un centru-focar, unificator şi totodată regulator care este un SUI- GENERIS (în felul său) sediu sursă, în planul fizic, al sentimentului tainic şi inefabil al unităţii profunzimilor potenţiale. Studiul atent al Legii dualităţii ne revelează că dualitate este totodată bogăţia a două aspecte care se opun, într-o tensiune polară şi care până la urmă sfârşesc întotdeauna prin a se uni pentru a crea alte lucruri noi sau alte forţe care aduc un PLUS în final. Dualismul materie-spirit, duelul ideilor în cadrul aceleiaşi minţi sau chiar contradicţiile de tot felul care apar între două sau între mai multe fiinţe umane, nu-şi vor putea găsi în final soluţia fără a face apel la Spirit. Nu este deloc întâmplător faptul că totdeauna yoghinii consideră că la un nivel imediat superior doar supraconştientul poate să ne ofere o viziune cu adevărat unificatoare, care doar ea singură este capabilă să înglobeze la un loc şi dintr-o dată toate punctele de vedere. O altă expresie tradiţională a Legii dualităţii care în ultimă instanţă evidenţiază pentru noi LEGEA CELOR DOUĂ FORŢE OPUSE şi COMPLEMENTARE poate fi întâlnită în tradiţia secretă sufită şi în străvechea înţelepciune persană într-o formulare voit criptică şi (numai în aparenţă) foarte simplistă: "Un baston are întotdeauna două capete". Pentru cei iniţiaţi însă în ezoterismul acestor căi, aceasta frază (pe care cel mai adesea ignorantul o priveşte, superficial ca pe o simplă butadă) avea următoarea semnificaţie: orice fenomen manifestat este totdeauna produs de DOUĂ CAUZE care prezintă un caracter contrar (cu alte cuvinte, opuse ca orientare şi ca sens) şi se divide apoi în DOUĂ EFECTE total opuse şi ele care sunt, la rândul lor, cauza unor noi fenomene. Spre exemplu: - dacă ceva provenind din două cauze diferite produc la un moment dat lumină, acel ceva va produce în acelaşi timp, inevitabil şi fenomenul contrar - întunericul (care poate să apară sub forma evidentă a umbrei ce va exista în spatele unui stâlp ce este luminat din faţă de acea lumină); - dacă un asemenea factor (fenomen) suscită, spre exemplu, în organismul unei fiinţe vii un impuls intens şi evident către plăcere, el va suscita de asemenea, la un moment dat, în mod inevitabil, în acea făptură (cu excepţia fiinţelor umane complet şi definitiv eliberate spiritual care au transcens total legea KARMA-ei) şi efectul contrar - o nemulţumire sau o durere la fel de evidentă etc. Este foarte important de reţinut că aproape întotdeauna "un capăt al bastonului" (de fapt una dintre faţetele opuse-complementare ale fenomenului) poate fi numit BUN, iar celălalt RĂU, iar aceste "etichete" se pot interschimba în timp. Unul dintre primele şi cele mai străvechi simboluri ale Principiului Universal al Polarităţii cape se află în strânsă legătură cu Legea dualităţii provine din China şi este rezultatul înţelepciunii secrete taoiste fiind cunoscut sub numele de TAI KI (vezi fig. 2). 190

Să vedem acum ce învaţă în esenţă această

ne

diagramă? Tot ceea ce este manifestai în întregul Univers (MACROCOSMOS) este polarizat ((+) şi (-)) şi conţine prin urmare în el atât un principiu pozitiv cât şi unul negativ. Nu există pe acest pământ ceva vizibil care să nu fie permanent supus principiului dualităţii (sau, cu alte cuvinte, alternanţei plus-minus). Prezenţa în orice lucru, fiinţă sau aspect a două elemente radical opuse şi complementare antrenează automat o tensiune. Din această tensiune ia naştere chiar viaţa. Pentru a permite apariţia vieţii (tensiunea), unul dintre cei doi poli trebuie totuşi să predomine într-o anumită proporţie. Această predominanţă antrenează mişcarea, schimbarea şi, din aceasta rezultă transformarea continuă. Acest ciclu se poate numi NAŞTERE (+), VIAŢA (0) şi MOARTE (-). 3. Cei doi poli oprişi şi complementari ai manifestării se găsesc cuprinşi într-un cerc sau, cu alte cuvinte, într-o sferă care îi menţine împreună. Aceasta subînţelege implicit prezenţa a "CEVA" SUPREM, superior manifestării, dominând sau controlând manifestarea pentru a o face astfel posibilă. Dacă principiul superior nu ar determina permanent cei doi poli complementari în mod ireductibil opuşi să rămână împreună, fiecare dintre aceştia s-ar reîntoarce la condiţia de manifestare. De altfel, atunci când în formularea acestei legi apare explicită referirea la principiul superior manifestării (0), rezultă expresia ezoterică a unei alte Legi fundamentale a Universului (MACROCOSMOSULUI), Legea Trinităţii care este cunoscută de noi sub numele de Legea Unităţii. În cazul străvechiului simbol TAI KI este important să reţinem că raportul de mărime este foarte mare între sfera manifestării (unde sunt figurate cele două aspecte YIN (-) şi YANG (+)) şi principiul superior nemanifestat. O reprezentare mai conformă realităţii ar fi aceea cu primul cerc uriaş iar în ceea ce priveşte cel de-al doilea cerc (format de uniunea YIN-YANG) acesta ar trebui atunci să fie reprezentat aproape cât o bobiţă în centrul acestuia, sau chiar ca un punct. = VA URMA =

AN VI C 36 191

LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA DUALITĂŢII (continuare la cursul nr. 35 AN VI) 4) Fiecare dintre cele două părţi ale cercului (care reprezintă principiile opuse - complementare YIN (-) şi YANG (+)) este riguros egală cu cealaltă, dar cu toate acestea în germene fiecare dintre ele conţine opusul său, ceea ce înseamnă că în manifestare totul, inclusiv în lumea vizibilă, are un caracter de relativitate. 5) În concluzie, putem spune că străvechiul simbol chinez TAI KI formează o sinteză perfectă, care defineşte în mod magistral esenţa sistemului HATHA YOGA şi cuprinde în schema sa o explicaţie foarte simplă a întregului Univers (MACROCOSMOS). Cercul care înglobează cele două părţi (YIN (-) şi YANG (+)) simbolizează noţiunea de potenţial infinit sau DUMNEZEU de la care manifestarea poate să ia naştere. Cercul exterior din schema noastră (vezi fig. 2 din cursul nr. 35 An 6) se află în afara relativităţii, el fiind reprezentat schematic numai pentru a permite înţelegerea acestor două noţiuni. La nivelul fiinţei umane, în funcţie de sex, există în mod obişnuit o predominanţă a uneia dintre cele două polarităţi (YANG (+) sau YIN (-)). Astfel, spre exemplu, bărbatul în toate cazurile normale este predominant YANG (+) sau preponderent solar sau HA (+), energia sa creatoare sau sperma fiind, conform observaţiei (4), YIN (-), (THA) sau lunară, iar în cazul femeii, în toate cazurile în mod normal există o predominanţă sau o preponderenţă YIN (-) (THA) sau a energiei lunare, în schimb energia creatoare sau sexuală a femeii (secreţiile menstruale) este YANG (+), HA (-) sau solară. Reprezentarea celor doi poli opuşi-complementari ai manifestării ca fiind forţe egale ((+) = (-)) este ideală, mai ales în cazul fiinţei umane. Dacă acest echilibru ar fi de la sine într-adevăr realizat perfect, ar rezulta atunci o armonie totală sau absenţa completă a tensiunii care ar fi atunci datorată echilibrului. Aceasta ar atrage după sine transcenderea, neutralitatea, caracterizată prin starea de zero sau suspendare, sau cu alte cuvinte ar opri definitiv interacţiunea polară a opuşilor complementari. Prin urmare, în realitatea vizibilă există totdeauna un pol predominant (YIN (-) sau YANG (+)) în tot ceea ce ne înconjoară, în caz contrar echilibrul perfect al celor doi opuşi complementari ar antrena imediat detaşarea sau nemanifestarea. Apropierea celor două forţe opuse polare solar-lunar, masculin-feminin, de starea de echilibru, fără ca totuşi aceasta să fie atinsă în mod perfect, atrage după sine apariţia a ceea ce, fără să ştim precis ce este, noi numim forţă sau putere. Dezechilibrul sau, cu alte cuvinte, perturbarea considerabilă care face astfel să apară predominanţa excesivă a unuia dintre cei doi poli atrage automat după sine dizarmonia, dezechilibrul, suferinţa, absenţa aproape completă sau diminuarea forţei interioare şi a vitalităţii.

GLOSAR DUALISM = Doctrină care, într-un domeniu bine determinat, sau într-o anumită problemă dată, indiferent care ar fi aceea, admite existenţa şi manifestarea a două principii în mod esenţial ireductibile (de exemplu: dualismul moral al naturii şi al graţiei lui Dumnezeu, al pasiunii şi al libertăţii, dualismul psihologic al voinţei şi al raţiunii etc.). În concluzie, putem spune că DUALISMUL este o concepţie filosofică opusă MONISMULUI, potrivit căreia, la baza întregii manifestări şi a existenţei se află două principii opuse şi ireductibile: principiul material şi cel spiritual, corpul şi sufletul, materia şi spiritul, BINELE şi RĂUL. 192

LEGEA FOLOSINŢEI MOTTO: "Exercitarea constantă şi armonioasă a oricărei funcţii face simultan posibilă, prin angrenarea proceselor de REZONANŢĂ, energizarea (însufleţirea) şi menţinerea într-o stare excelentă a organului respectiv". O situaţie cu totul excepţională pare să fi apărut în existenţa Marelui Model Divin care a fost şi este pentru noi IISUS CRISTOS în perioada în care El a început să împărtăşească învăţătura divină pe care o vom examina acum cu atenţie considerând-o ca fiind un punct de plecare esenţial în expunerea acestei legi. Fără îndoială că Iisus mai avea foarte multe lucruri să-i înveţe pe ucenicii Săi, dar totodată El era conştient că timpul pe care îl mai avea atunci la dispoziţie era scurtat. Toate înaintau cu repeziciune spre punctul culminant. Tocmai de aceea, în mijlocul unor învăţături divine foarte rapide şi de ansamblu referitoare la împărăţia cerurilor, El a început să le spună aceasta parabolă plină de semnificaţii adânci în care se găseşte CODIFICATĂ, PENTRU CEL CAPABIL SĂ-I PĂTRUNDĂ SENSURILE TAINICE, Legea Divină a Folosinţei: «Era cândva un om drept care, înainte de a pleca într-o altă ţară, a chemat la el pe toţi robii săi şi apoi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unu: fiecăruia el i-a încredinţat talanţii pe care îi merita după puterea lui; şi după aceea a plecat îndată în călătoria sa». Apoi urmează desfăşurarea a ceea ce noi am numit Legea Folosinţei. Prin urmare, primul slujitor a primit cinci talanţi. Parabola spune mai departe că acesta s-a dus şi i-a utilizat la scurt timp după aceea în negoţ. În această situaţie ne putem imagina cu uşurinţă ce şi cum a acţionat mai departe acest rob cu cei 5 talanţi. Putem chiar presupune ca el s-a dus şi a cumpărat mărfuri, pe care după aceea le-a vândut, în timp, cu un preţ ridicat, obţinând astfel un mare profit. Apoi, în continuare, fără a se opri (PENTRU CĂ NU ERA LENEŞ) a investit din nou cu mult curaj şi plin de entuziasm suma întreagă după ce, bineînţeles, în prealabil a chibzuit cum ar fi cel mai bine să o investească. Sau mai putem, de asemenea, presupune că el a plecat într-o călătorie şi a adus apoi cu el unele produse, pe care după aceea le-a prelucrat, sporindu-le valoarea sau chiar este posibil să le fi dat altcuiva să le prelucreze. În fond nu are o foarte mare importanţă ce anume a făcut; dar extrem de important pentru noi este în ultimă instanţă faptul că el a acţionat în mod inteligent şi plin de dăruire şi, punând astfel banii stăpânului său într-o justă folosinţă, PÂNĂ LA URMĂ A REUŞIT şi i-a dublat. Cu alte cuvinte, datorită angrenării sale inteligente, din cei 5 talanţi el a făcut să existe după aceea 10 talanţi (DUBLU!!). Robul care a primit cei doi talanţi a procedat la fel. Putem la fel să presupunem că el a cumpărat lâna, pe care după aceea a dat-o la ţesători, vânzând după aceea ţesătura care a rezultat cu un profit frumuşel. Probabil, la scurt timp după aceea, el a investit cu mult curaj şi plin de entuziasm suma obţinută, menţinând astfel mai departe un ritm constant de sporire gradată a banilor. Până la urmă, procedând în continuare în acelaşi mod şi el la rândul său a REUŞIT să dubleze suma încredinţată iniţial. Altfel spus, datorită activităţilor sale inteligente care au fost realizate de el în aceasta direcţie, din cei 2 talanţi el a făcut de asemenea să existe după aceea 4 talanţi (DUBLU!!). Al treilea rob aflăm însă că a urmat, aflându-se în respectiva situaţie, o cale cu totul diferită. Parabola spune că, el a luat unicul talant (pentru o înţelegere deplină a sensului tainic al acestei parabole putem citi în loc de talant TALENT) pe care l-a primit atunci şi, în continuare, s-a mulţumit doar să-l îngroape. Chiar Iisus ne spune că acestui rob i-a fost frică. El s-a temut că este posibil ca, dacă se va duce să cumpere lână sau untdelemn sau altceva, va fi cu putinţă să se confrunte cu o situaţie în care prin investiţia sa să ajungă în final să piardă banii. În termeni moderni, am putea spune ca el s-a temut la gândul că ar putea să survină după aceea o criză economică. Este, de asemenea posibil ca el să se fi gândit că 193

vreun om foarte şiret îl va păcăli, înşelându-1 la cântar, ori poate i-a fost teamă că va lua o decizie greşita care, după toate eforturile sale, în final l-ar fi făcut să piardă banii. Astfel, fiind paralizat de frică (la gândul că "DACĂ..."), el a ales să păstreze NEATINSĂ (NEFOLOSITĂ) investiţia stăpânului, ascunzând-o întrun loc sigur, numai de el ştiut. După câtva timp, stăpânul s-a întors din ţările străine şi, la scurt timp după aceea, şi-a chemat slujitorii, "Ia să vedem acum", a zis el, după cele câteva schimburi obişnuite de amabilităţi, "ce-aţi făcut cu banii pe care eu vi i-am încredinţat?" Primul rob a răspuns iute: "Doamne, află că eu am luat cei cinci talanţi şi, acţionând cu tot zelul de care am fost în stare, am făcut negoţ neobosit cu ei. Am cumpărat şi am vândut, ba chiar am încheiat unele tranzacţii folositoare şi acum iată că eu pot să te bucur fiindcă deja am produs în plus încă cinci talanţi, pe lângă cei cinci pe care tu mi i-ai dat la plecare!" Cu alte cuvinte, traducând spusele sale în termeni moderni, putem zice că acest rob menţiona astfel faptul că el şi-a acoperit totodată toate cheltuielile de regie şi în final a dublat investiţia iniţială. Stăpânul, după ce a ascultat cu atenţie relatarea acţiunilor inteligente ale robului său, a fost încântat: "Bravo, rob bun şi credincios! Iată că prin faptele tale tu te-ai arătat a fi vrednic în privinţa câtorva lucruri. Tocmai de aceea să ştii că acum eu am să-ţi dau în grijă multe lucruri, fiindcă tu te-ai arătat a fi demn de încrederea pe care ţi-am arătat-o; intră pentru aceasta în bucuria stăpânului tău!" Apoi a păşit în faţă următorul rob, raportându-i stăpânului său următoarele: "Doamne, află despre mine că eu am luat cei doi talanţi ai tăi şi cu ei am cumpărat şi am vândut. Am încheiat şi eu câteva schimburi profitabile (în limbaj modern am putea spune nişte tranzacţii comerciale); mi-am asumat cu mult curaj nişte riscuri, dar până la urmă pot să spun că am câştigat bani. Iată că şi eu, la rândul meu, prin acţiunile mele perseverente am produs în final încă doi talanţi. Uite-i aici pe cei doi talanţi pe care la plecare tu mi i-ai dat, plus încă doi." Stăpânul i-a răspuns după aceea şi acestui rob cam tot aşa cum îi răspunsese şi robului cu cei cinci talanţi. A venit apoi şi rândul celui de-al treilea rob. "Spune-mi, tu ce-ai făcut cu banii mei atâta timp cât eu am lipsit de acasă?" a întrebat stăpânul. "Doamne, eu ştiam că tu eşti un om aspru,", a început acesta. "Fiindcă am văzut că tu seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai sădit. Aşa că m-am temut în adâncul sufletului meu. M-am gândit tocmai de aceea că cel mai bine ar fi să nu risc nimic. De aceea, am învelit cu multă grijă talantul tău şi după aceea l-am ascuns într-un loc sigur ştiut numai de mine. Iată, talantul pe care tu mi l-ai dat la plecare este aici şi află că din el eu n-am pierdut nimic." Cei mai mulţi dintre noi am fi înclinaţi, fiind martori la o asemenea situaţie, să trecem plini de milă de partea acestui biet om. Atunci noi ne-am putea grăbi să gândim cam aşa: la urma urmelor, ce ai putea face, dacă ai fost pus administrator peste bunurile altuia, decât să ai o grijă maximă să nu pierzi nimic. Ba chiar am putea fi tentaţi să susţinem cu multă convingere că, în lumea economică atât de zbuciumată şi schimbătoare a zilelor noastre, lucrurile stau poate mai rău decât era pe vremea aceea. Să vedem acum mai departe ce a făcut şi ce a spus stăpânul din pilda noastră care, prin toate cele pe care le făcea, urmărea permanent să îi impulsioneze şi să îi pregătească pentru a intra în împărăţia lui DUMNEZEU. "Rob rău şi leneş! Tu ai ştiut bine că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; deci, în această situaţie, tu ar fi trebuit să-mi fi dat banii lăsaţi la plecare celor care schimbă bani şi, astfel, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi măcar cu dobândă ceea ce era al meu... Alungaţi-l şi aruncaţi-1 chiar acum pe robul acesta, care prin fapta sa s-a dovedit a fi nefolositor, în întunericul de afară! Fiindcă el trebuie să stea acolo unde este plânsul 194 şi scrâşnirea dinţilor".

Prin urmare, este evident pentru noi că robul din această parabolă a fost considerat a fi un rob rău adică păcătos şi dedat la cele rele - pentru că prin fapta sa el a refuzat în realitate să ia PENTRU CA SĂ FOLOSEASCĂ ce-i dăduse stăpânul său şi prin acţiunea sa netrebnică el nu a utilizat deloc ceea ce i se pusese de fapt la dispoziţie şi nici nu a acţionat în vreun fel pentru a face să sporească CÂTUŞI DE PUŢIN ceea ce la plecarea stăpânului său i s-a dat. În această parabolă divină putem să observăm că, în fond, nu cantitatea a contat, ci modul cum au folosit robii ceea ce li s-a încredinţat la plecarea stăpânului lor. Folosirea corectă le-a asigurat astfel primilor doi robi intrarea în locul de bucurie al stăpânului lor (care semnifică în realitate o lume tainică divină sau, cu alte cuvinte, RAIUL), în vreme ce folosirea incorectă (sau am putea spune NEFOLOSIREA A CEEA CE DE FAPT I S-A PUS LA DISPOZIŢIE) i-a barat celui de-al treilea rob o şansă sigură de intrare în împărăţia lui Dumnezeu. În lumina acestei parabole în care este criptată divina Lege a Folosinţei putem înţelege cu o şi mai mare claritate acel aforism tainic care apare în unele tratate de TANTRA secrete unde se spune: „ÎN TIMP CE UNUL CADE LA PĂMÂNT ÎN TIMP CE ÎL UTILIZEAZĂ, ALTUL CARE ŞTIE CUM SĂ SE FOLOSEASCĂ ÎN MOD CORECT DE PĂMÂNT SE RIDICĂ LA CERURI (DUMNEZEU) TOCMAI CU AJUTORUL PĂMÂNTULUI”. Decriptat, acest aforism ar putea fi enunţat în contextul Legii Folosinţei astfel: "ÎN TIMP CE UNELE FIINŢE UMANE SE PRĂBUŞESC, SE DEGRADEAZĂ şi INVOLUEAZĂ UTILIZÂND INCORECT SEXUALITATEA, ANUMITE FIINŢE UMANE CARE ŞTIU CUM SĂ SE FOLOSEASCĂ DE SEXUALITATE ÎN MOD CORECT SE RIDICĂ LA CERURI (DUMNEZEU) TOCMAI CU AJUTORUL ACESTEIA". Ceea ce este cu adevărat şocant la această parabolă, mai ales pentru cei ignoranţi şi inerţi care se tem să folosească aşa cum trebuie ceea ce DUMNEZEU le-a pus la dispoziţie, este încheierea şi concluzia ei:,"... celui ce are i se va mai da şi astfel el va avea din belşug, pentru a oferi din preaplinul său altora, dar de la cel care nu are se va lua chiar şi ceea ce are". În această afirmaţie fundamentală a lui IISUS CRISTOS este totodată revelată, în mod magistral dar într-o manieră criptică, Legea Rezonanţei care ne face să intrăm totdeauna FULGERĂTOR în legătură cu aspectele, lumile, energiile, sferele de putere şi forţele din MACROCOSMOS pe care le evocă direct proporţional în noi intenţiile, gândurile, stările, acţiunile, aspiraţiile, senzaţiile şi tendinţele cărora le permitem să se manifeste sau pe care VREM să le manifestăm. Prin urmare, CELUI CARE VA TREZI ŞI VA AMPLIFICA în FIINŢA SA LĂUNTRICĂ O MARE IUBIRE şi BUNĂTATE. DATORITĂ PROCESELOR DE REZONANŢĂ CARE SE DECLANŞEAZĂ ATUNCI INSTANTANEU ÎN FIINŢA SA CU FOCARELE INFINITE ALE IUBIRII ŞI ALE BUNĂTĂŢII DIN MACROCOSMOS. I SE VA DA (în realitate i se va transfera prin REZONANŢĂ) O şi MAI MARE IUBIRE şi BUNĂTATE ASTFEL că ATUNCI EL VA AVEA IUBIRE ŞI DUNĂTATE DIN BELŞUG PENTRU A O MANIFESTA şi REVĂRSA ASUPRA CELORLALŢI. În lunga sau în scurta noastră căutare după înţelepciunea lui Dumnezeu, măreţia copleşitoare şi adevărul adânc al acestei afirmaţii ar trebui să ni se întipărească pentru totdeauna cu o deplină claritate în minte. În lumina acestei parabole divine a lui Iisus, putem pricepe cu uşurinţă că aici este prezentată o lege divină, la fel de importantă pentru viaţa noastră de zi cu zi ca şi orice altă lege Fundamentală a împărăţiei lui DUMNEZEU. Prin urmare, TREZIREA şi AMPLIFICAREA unei calităţi divine în propria noastră fiinţă (MICROCOSMOS) declanşează FULGERĂTOR procese de REZONANŢĂ care ne vor permite să fim alimentaţi şi energizaţi din abundenţă cu energia corespondentă din MACROCOSMOS. 195

Tocmai de aceea, atunci şi NUMAI ATUNCI "oricui are (FIINDCĂ DEJA A TREZIT ÎN EL REZONANŢA) i se va mai da (DIN BELŞUG FIINDCĂ ÎN REALITATE DIN INFINIT ORICÂT DE MULT IEI TOT INFINIT RĂMÂNE)". Pare revoltător, mai ales pentru cei care chiar şi astăzi încă mai tind spre filosofia unui stat de tip socialist, cu multiple ajutoare sociale, cum încă mai este cazul multor ţări din lumea de azi. Pentru asemenea oameni care deocamdată nu pot să treacă dincolo de aparenţe, pe de o parte, avem un om sărac, cu un singur talant, iar pe de altă parte avem un om care deja şi-a îmbunătăţit şi şi-a îmbogăţit foarte mult existenţa, prin eforturi proprii. În viziunea lor îngustă, acum noi venim şi după ce luăm talantul de la prima persoană îl dăm apoi celei de-a doua, care deja prin eforturile ei susţinute deţine în total zece talanţi! "Asta nu merge, aşa nu este deloc drept", vor spune unii, "este ceva total împotriva firii", vor zice alţii. În toate aceste situaţii ei spun asta pentru că de fapt ei nu au înţeles cât de important este pentru Dumnezeu ca noi să folosim corect şi aproape în întregime ceea ce chiar DUMNEZEU, deloc întâmplător, ne-a dat. În ciuda ideilor noastre preconcepute despre justiţia socială, Legea lui Dumnezeu privitoare la o corectă Folosinţă decide, în ultimă instanţă, distribuirea energiilor, puterilor, talentelor, înzestrărilor, calităţilor, disponibilităţilor, bucuriilor, iubirilor, bunătăţilor şi chiar a avuţiilor fizice. Prin urmare, Legea Folosinţei face ca acela sau aceea care îndrăzneşte şi îşi trezeşte şi chiar îşi amplifică puterea benefică, bucuria, energia sublimă, talentele, calităţile divine le va avea, LE VA FOLOSI şi le va putea manifesta din belşug. În schimb, acela sau aceea care nu va îndrăzni să trezească şi să folosească în mod corect tot ceea ce DUMNEZEU i-a pus DELOC ÎNTÂMPLĂTOR la dispoziţie, aceluia sau aceleia I SE VA LUA DARUL DIVIN ŞI O DATĂ CU ACEASTA VA DISPĂREA şi ŞANSA PE CARE A AVUT-O. În temeiul Legii Folosinţei, spre exemplu, cel care va avea o mare dragoste şi fericire (datorită proceselor de REZONANŢĂ declanşate) i se va mai da şi astfel el va avea o şi mai mare dragoste şi fericire. În schimb, acela care nu va trezi în el dragostea şi fericire a, acestuia posibilitatea de a trăi dragostea şi fericirea i se vor lua. În concluzie, înţelegând valoarea acestei legi, noi trebuie să fim dispuşi să luăm lumea aşa cum a creat-o DUMNEZEU şi să trăim din plin în ea. Iar dacă vom face asta - sau dacă, cu alte cuvinte, vom fi dispuşi să ne folosim corect şi pe cât posibil în totalitate de tot ceea ce ne-a încredinţat El - atunci chiar DUMNEZEU ne promite prin această Lege că vom avea şi mai mult (aceasta datorită proceselor de REZONANŢĂ care se declanşează fulgerător atunci). Dacă, dimpotrivă, noi nu suntem întotdeauna gata să folosim în mod corect ceea ce chiar DUMNEZEU ne-a dat, acel dar, acel potenţial, acea înzestrare va fi pierdută negreşit şi iremediabil. Aşa cum putem vedea în lumina acestei Legi, lucrul acesta nu este deloc meschin sau nedrept, ci reprezintă exact modul în care Dumnezeu doreşte să fie lumea. Şi pe măsură ce vom înţelege tot mai bine şi din ce în ce mai profund Legea Folosinţei, ne vom putea da seama din ce în ce mai clar că nici nu poate fi altfel. Trupul nostru, în totalitatea sa, ne oferă un exemplu minunat al funcţionării complexe a Legii Folosinţei. Să presupunem, de pildă, în mod banal, că am vrea să învăţăm să facem flotări. Poate că noi am dorit şi încă mai dorim destul de mult să devenim experţi în flotări dar deocamdată, până în prezent, nu am făcut niciodată eforturi ca să le executăm aşa cum trebuie. În acest exemplu, plecăm de la premisa că de fapt DUMNEZEU ne-a dat suficientă forţă ca noi să putem face cel puţin o flotare, poate nu neapărat o flotare perfectă, ci una în care deocamdată trebuie să ne sprijinim pe genunchi. Prin urmare, chiar şi într-o asemenea situaţie în care DEOCAMDATĂ ne aflăm la început, oricum, o singură flotare suntem deja în stare să facem. Într-un asemenea caz vom lua cu curaj în consideraţie tot ceea ce ştim că putem să realizăm şi apoi vom începe să folosim cu tenacitate acel lucru. Vom face astfel, CU MULTĂ ATENŢIE şi în196 mod perseverent doar câte o flotare sau două pe zi, timp de

o săptămână şi în curând, datorită proceselor specifice de REZONANŢĂ care se vor declanşa de fiecare dată în fiinţa noastră încărcându-ne cu energii subtile de care avem nevoie în această activitate, vom constata că nu mai este prea greu. Datorită declanşării succesive a unor procese de REZONANŢĂ cu energii subtile din MACROCOSMOS care ne sunt atunci neapărat necesare pentru a face flotări, gradat mişcările ni se vor părea tot mai uşoare şi, la scurt timp după aceea, vom putea executa cu uşurinţă trei, patru sau chiar mai multe flotări. Curând, prin amplificarea proceselor de rezonanţă în propria noastră fiinţă cu energii subtile din MACROCOSMOS care ne sunt neapărat necesare spre a face flotări, vom ajunge să facem zece şi atunci ne vom întreba: "Cum de-am putut eu să cred acum trei săptămâni că nu pot face flotări?" Sperăm că, prin acest exemplu aparent banal, care este de asemenea valabil şi în cazul antrenamentului efectuat în vederea realizării continenţei sexuale, s-a înţeles deja ideea DE BAZĂ a acestui principiu simplu. Oricui are şi foloseşte în mod corect şi cu perseverenţă tot ceea ce are, la scurt timp după aceea, i se va da mai mult decât avea la început. În acest exemplu am putut remarca faptul că folosirea perseverentă a muşchilor i-a energizat gradat şi i-a făcut astfel să devină mai puternici decât erau la început. = VA URMA =

197

AN VI C 37 LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA FOLOSINŢEI (continuare la cursul nr. 36 An VI) Este posibil, într-un asemenea caz, să procedăm şi invers. S-ar putea atunci să luăm în consideraţie ceea ce de fapt avem, dar cu toate acestea să refuzăm cu o încăpăţânare constantă să folosim, spre exemplu, un anumit braţ, în final pierzându-1 prin ATROFIERE (ATROFIE = Scăderea volumului celulelor, ţesuturilor sau a organelor, ca urmare a unor tulburări metabolice locale sau generale sau a unor tulburări trofice şi care corespunde funcţional unei scăderi a activităţii). De pildă, teoretic vorbind, noi am putea oricând să ne imobilizăm complet mâna dreaptă pe lângă corp, de aşa manieră încât să nu ne-o mai putem mişca aproape deloc, imobilizând-o printr-un gips solid care va fi după aceea ataşat cu o frânghie de mijloc întocmai ca o curea. După 24 de luni de repaus total, muşchii mâinii respective se vor atrofia şi, în final, când vom scoate gipsul, braţul nostru falnic de altădată ne va apărea jalnic şi va fi pentru noi aproape nefolositor, în cazul acestui, exemplu cu braţul care ar putea fi imobilizat timp de 24 de luni este evident că ceea ce mai înainte aveam ne-a fost după aceea luat. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul dezvoltării creierului, şi în cazul trezirii capacităţilor de concentrare mentală, şi în cazul dinamizării inteligenţei, a dinamizării proceselor de transmutare a potenţialului sexual, a sublimării energiilor noastre lăuntrice, a trezirii şi amplificării deprinderilor noastre binefăcătoare. Dacă, spre exemplu, am fi medici şi am dori să stăpânim un anumit procedeu medical, am începe fără îndoială, mai întâi cu cele mai simple cunoştinţe despre acel subiect, pe care deja le avem la dispoziţie. Am studia apoi tot ceea ce există în materia respectivă şi abia după aceea am trece la punerea în practică a cunoştinţelor acumulate, acţionând puţin câte puţin la început, căutând cel mai adesea să lucrăm sub stricta supraveghere a unui medic specialist şi, procedând astfel, am urmări apoi să evoluăm până la deplina însuşire a procedeelor medicale respective. Abia după aceea, în urma unei practici perseverente şi de durată am putea fi cotaţi ca experţi în materie, pentru simplul motiv că suntem oricând gata să folosim cu măiestrie ceea ce avem deja, acumulând totodată prin această practică de zi cu zi noi cunoştinţe teoretice şi practice în acel domeniu. Nu trebuie deci să uităm că şi în acest domeniu, întocmai ca şi în YOGA, pe ADEVĂRATUL MAESTRU ÎL FACE EXERCIŢIUL. Desigur că, dacă la un moment dat am neglija şi apoi chiar am abandona cu totul practica medicală respectivă, cu timpul ne-am pierde într-o anumită măsură dexteritatea şi după câtva timp atât colegii cât şi lumea întreagă ne-ar considera incompetenţi nemaiîncredinţându-ne după aceea, nici un pacient. Într-un cuvânt, noi am pierde ceea ce aveam atunci când, într-o etapă anterioară, oamenii ne considerau maestru. Tot cam aşa stau lucrurile atât cu practica sistemului YOGA cât şi cu viaţa noastră spirituală. Dacă ne concentrăm foarte bine mental, dacă medităm profund, dacă ne sublimăm în mod armonios energiile inferioare, dacă îl iubim din toate puterile pe DUMNEZEU, dacă ne rugăm, dacă citim Biblia şi alte texte spirituale faimoase şi mai ales dacă exersăm plini de aspiraţie către Suprem înţelegerea dobândită până acum, vom creşte din ce în ce mai repede spiritual. Dacă refuzăm să facem aceasta, atunci fără îndoială că până la urmă vom slăbi din punct de vedere spiritual şi ne vom pierde eficacitatea. Unul dintre geniile Americii (S.U.A.) a fost omul de culoare George Carver, care exemplifică desăvârşit Legea Folosinţei, însă într-o manieră diferită. Într-o zi, el a aspirat plin de o extraordinară 198

fervoare către DUMNEZEU şi în rugăciunea sa pură L-a implorat de câteva sute de ori plin de umilinţă: "Doamne Dumnezeule, dezvăluie-mi, te rog, tainele Universului Tău!" A fost o cerere foarte mare, nimic de zis, dar aşa era Carver: credea cu o putere uriaşă în lucruri mari. Mare şi plin de taine a fost pentru el răspunsul primit de la DUMNEZEU, chiar dacă acest răspuns APARENT SIMPLU nu a părut a fi atât de complex şi de profund chiar de la început. "Omule", a simţit la un moment dat, cutremurat, Carver că i-a răspuns DUMNEZEU, prin glasul spiritului, "tu nu eşti deocamdată destul de mare ca să cunoşti tainele Universului Meu". Aici, fiecare dintre noi ne putem imagina după posibilităţile pe care deocamdată le avem, sentimentul abisal de umilinţă şi de ruşine care, probabil, l-a cuprins pe Carver. Numai că, în această situaţie, DUMNEZEU nu-şi încheiase răspunsul. În continuare, Carver a auzit glasul spiritului care tot atunci i-a spus: Totuşi, fiindcă ruga ta o fost sinceră, am să-ţi dăruiesc ceva pe măsura puterilor tale şi de aceea am să-ţi arăt secretul arahidei". În aparenţă, pentru Carver era un salt uriaş - de la Univers la arahidă. "Pentru aceasta descompune arahida în toate părţile ei componentei" i-a spus în final DUMNEZEU prin glasul tainic al spiritului. Ascultător şi totodată neînfricat, Carver a făcut pe cât i-a stat în putinţă, exact ce i-a cerut DUMNEZEU. El a "demontat" doar atât cât i-a fost atunci cu putinţă arahida şi, spre uimirea sa, a descoperit câteva sute de elemente în sâmburele acela mic. Într-o altă rugăciune, DUMNEZEU i-a vorbit peste câtva timp din nou, prin glasul spiritului, lui Carver şi l-a făcut să înţeleagă că răspunsul Său încă nu se terminase. "Începi acum să montezi la loc arahida dar urmăreşte să faci aceasta într-o formă diferită", l-a instruit în această ultimă etapă prin glasul spiritului DUMNEZEU. Carver s-a supus din nou acestui sfat care venea de la DUMNEZEU şi care de fapt era un răspuns la rugăciunea sa de la început şi, la scurt timp după aceea, din eforturile sale perseverente s-au născut tot felul de alimente, mase plastice, vopsele, uleiuri şi o gamă aproape nesfârşită de alte produse. Carver a revoluţionat la vremea lui agricultura şi industria S.U.A. - doar pentru că a avut curajul, răbdarea şi creativitatea de a folosi ceea ce îi oferise ca bază de plecare DUMNEZEU. În practica YOGA, fiecare yoghin poate face oarecum la fel cu potenţialul său sexual pe care, după transmutarea integrală a acestuia în energie, îl poate sublima în CÂTEVA SUTE DE MII DE FORME DE ENERGIE SUBTILĂ BENEFICĂ. În această direcţie, fiecare yoghin sau yoghină care poate să intuiască câtuşi de puţin adevărul acestei afirmaţii cu privire la energiile colosale şi de o diversitate extraordinară care rezultă prin transmutarea integrală a potenţialului nostru sexual în energie este invitat(ă) să procedeze cât mai repede, aşa cum a procedat Carver cu ARAHIDA, atât în propria sa fiinţă cât şi în microcosmosul fiinţei pe care o iubeşte. Descoperirile pe care asemenea yoghini perseverenţi, curioşi şi totodată curajoşi le vor face vor fi FĂRĂ ÎNDOIALĂ cu mult mai revoluţionare şi cu mult mai numeroase decât acelea pe care le-a înregistrat Carver studiind cu atenţie ARAHIDA. Singura problemă este că noi nu avem deocamdată la YOGA atât de multe fiinţe umane care să fie la fel de perseverente precum a fost Carver care nu era yoghin. Acţionând în strânsă legătură cu Legea Folosinţei şi chiar confirmând-o dintr-un anumit punct de vedere avem fenomenul matematic cunoscut de matematicieni sub denumirea de curbă exponenţială. De fapt, se poate spune că marele model divin IISUS CRISTOS a stabilit primul pas din această curbă exponenţială, atunci când a expus parabola talanţilor. După cum ne putem da fiecare seama, ea se potriveşte perfect în cadrul Legii Folosinţei. IISUS a povestit cum doi robi au dublat fiecare ceea ce li se dăduse. Dacă pornim însă de la premisa că cei doi au fost nişte yoghini perseverenţi şi considerăm că ei ar fi făcut acest lucru la intervale regulate, să zicem anual, acumulările lor, pe care noi am putea să le transpunem în aceste condiţii în sferele 199

subtile ale fiinţei şi le-am privi ca fiind acumulări benefice psihice, mentale şi spirituale, dacă ar fi exprimate printr-un grafic, ar putea atunci stabili o curbă exponenţială de proporţii extraordinare. De pildă, dacă cei doi yoghini din acest exemplu ar fi început acumulările respective cu o energie subtilă benefică de valoare 100 şi ar fi continuat apoi să dubleze în fiecare an valoarea respectivă, graficul ar fi arătat la început o creştere relativ modestă, dar după câţiva ani această acumulare ar fi urcat vertiginos. La sfârşitul unui termen de 20 de ani, valoarea iniţială de 100 ar fi atins cifra de 50 de milioanei iar în alţi 5 ani după aceea, respectiva valoare ar fi ajuns la 1,6 bilioane! La sfârşitul a 35 de ani s-ar ajunge astfel la o valoare care ar fi acumulată prin REZONANŢĂ de 1,6 trilioane iar după 50 de ani la o valoare finală care ar fi de 12,8 quadrilioane. Acesta este un exemplu stupefiant (pentru cei care sunt capabili să-l înţeleagă) cu privire la ACUMULĂRILE FABULOASE care se pot produce în AURA unui yoghin prin joncţiunea dintre Legea Folosinţei şi curba exponenţială - toate acestea nefiind nimic altceva decât realizarea în ritm constant a învăţăturii tainice care este exprimată de Iisus în parabola sa. ATENŢIE!! Aici se cuvine însă să vă facem să vă daţi seama că la fel stau lucrurile şi în cazul acumulărilor de energii subtile malefice, distructive, pe care cei ignoranţi sau cei orientaţi satanic le fac să apară într-o asemenea situaţie în AURA lor. Desigur că în cazul unui yoghin mai puţin perseverent nu este neapărat nevoie să porneşti cu o valoare de 100 pentru ca Legea Folosinţei să dea rezultate excelente în strânsă legătură cu curba exponenţială. Putem astfel, tot ca yoghini, să pornim cu o valoare benefică de 100 şi apoi să o facem să crească cu 6% timp de 50 de ani şi atunci vom avea în final ACUMULATĂ o valoare în AURA noastră de 2800! Dacă vom face însă să crească rata de acumulare la 15% sau la 20%, atunci vom avea în final ACUMULATĂ o valoare în AURA noastră de câteva sute de mii. Atât de fenomenală este din acest punct de vedere Legea Folosinţei încât unii mari yoghini au descris procesul acumulării benefice perseverente care este realizat în microcosmosul fiinţei yoghinului drept "a opta minune a lumii". Din cele mai vechi timpuri yoghinii au ştiut de altfel să folosească în mod creator în bine această minune pentru a se îmbogăţi (spiritual) şi pentru a creşte spiritual enorm la nivelul AUREI lor care, în aceste condiţii, poate să fie mare cât un continent sau cât o planetă. Cheia succesului într-o asemenea situaţie o constituie două elemente: perseverenţa şi longevitatea, până în acel punct în care curba exponenţială începe să urce brusc iar creşterea respectivă a valorii în AURA yoghinului depăşeşte astfel orice imaginaţie. Noi putem afirma cu certitudine, că atunci când Iisus a revelat pentru prima oară în mod criptic, prin respectiva parabolă, această Lege, El nu a urmărit (ANALOGIC VORBIND) să-i facă pe cei bogaţi şi mai bogaţi iar pe cei săraci şi mai săraci", aşa cum susţin unii. În realitate, prin această mare revelaţie, El a vrut doar să arate (CELOR PUŢINI CARE VOR FI CAPABILI SĂ-L ÎNŢELEAGĂ) cum funcţionează prin intermediul manifestării proceselor de REZONANŢĂ o anumită Lege tainică a Macrocosmosului (LEGEA FOLOSINŢEI) şi cum anume putem intra şi noi (oamenii sau yoghinii), printr-o folosire asiduă, răbdătoare şi constantă a darurilor divine cu care DUMNEZEU TATĂL ne înzestrează astfel, mereu, în sferele infinite de prosperitate şi abundenţă care se află în lumile invizibile ce există în Macrocosmos. Să nu uităm deci niciodată că în lumina Legii Folosinţei, aceste sfere infinite ale prosperităţii şi abundentei divine sunt oricând şi oricare dintre ele la dispoziţia noastră cu condiţia SĂ ÎNDRĂZNIM SĂ CEREM. Nu este deloc întâmplător că în Biblie se spune "CEREŢI ŞI VI SE VA DAI BATEŢI şi VI SE VA DESCHIDE!" Trebuie, prin urmare, să înţelegem (ŞI CEL MAI UŞOR PUTEM REALIZA ACEASTA PRIN PRACTICĂ) că adevărurile dezvăluite de IISUS sunt disponibile oricui îşi dă seama de ele, chiar acum! Trist este însă că nu toţi - nici măcar cei care (DOAR) zic că sunt dăruiţi Lui - nu vor să intre. Destul de 200

des, chiar foarte des unii, cu toate că spunem că practicăm YOGA de ani de zile, ne asemănăm totuşi cu robul care a ascuns talantul primit. Necazul şi mai mare este că de multe ori ne uităm adesea cu jind la cineva care deja a reuşit într-un domeniu râvnit de noi şi spunem: "Ce bine ar fi ca să fiu eu în locul lui!" în asemenea situaţii, noi dorim cu ardoare succesul acelei fiinţe umane minunate dar fără să urmărim şi noi să aplicăm mai întâi cu perseverenţă Legea folosinţei şi corelarea ei cu curba exponenţială. În alte cazuri, noi vrem, la fel! să sărim dintr-o dată de la starea de sărăcie şi anonimat la cea de bogăţie şi de faimă. În nici o situaţie noi nu trebuie să pierdem din vedere că mai întâi trebuie să luăm ceea ce DUMNEZEU ne oferă dacă cerem şi abia după aceea TOT CU AJUTORUL SĂU putem să înmulţim ceea ce am primit cu statornicie şi răbdare. Abia atunci succesul va veni şi pentru noi ca de la sine. A dori depline realizări BRUŞTE, ce trebuie să ne apară dintr-o dată (atunci când deocamdată noi nu dispunem de o colosală putere ocultă care să facă posibilă o asemenea reuşită aparent miraculoasă) înseamnă a pofti. Un asemenea mod prostesc de a gândi este o greşeală şi echivalează cu încălcarea modelului armonios care a fost stabilit de DUMNEZEU. Aceasta înseamnă să dorim să primim ceva în schimbul a nimic. Socialismul şi comunismul şi-au extras şi îşi extrag seva tocmai din această poftire, din această lăcomie de a lua de la bogaţi şi a da la săraci, chipurile pentru a "nivela" societatea; în practică aceasta duce însă la privarea multor fiinţe umane de cunoştinţele obligatoriu necesare şi de maturitatea pe care ele ar trebui să o aibă în prealabil pentru a şti cum să mânuiască belşugul. În asemenea situaţii, mulţi aşa-zişi oameni "de bine" au făcut mult rău unor indivizi şi chiar unor naţiuni, scurt-circuitând prin acţiunile lor aberante planurile lui DUMNEZEU şi binecuvântările intenţionate de El. Asemenea oameni vor să dea tuturor, toate lucrurile, imediat, stârnind astfel pofta şi chiar împlinind-o, dar cu toate acestea, ei aduc în cele din urmă ruină celor pe care voiau să-i ajute. Calea cea înţeleaptă a lui DUMNEZEU (aşa cum este dezvăluită ea de Legea Folosinţei) este una de creştere treptată dar sigură spre bine, spre fericire, spre maturitate, spre atingerea perfecţiunii, spre desăvârşire spirituală. Analogic vorbind, ea se poate compara cu decolarea unui avion. Dacă traiectoria lui este prea joasă, atunci el va fi devansat de timp, nu va putea să se ridice înainte de capătul pistei şi astfel este cu putinţă să se prăbuşească sau, eventual, se va înălţa doar câţiva metri, dar nu îndeajuns ca să evite complet lovirea copacilor sau a clădirilor din apropiere. Tot aşa stau lucrurile şi cu oamenii. Dacă ţelurile lor sunt egoiste, sunt meschine, sunt prea mici, prea facile şi prea întinse în timp, niciodată ei nu se vor putea ridica la un potenţial cu totul semnificativ înainte de a fi învinşi de timp. Pe de altă parte, dacă pilotul avionului din exemplul nostru îşi alege o exponenţială prea înaltă pentru decolare şi atunci avionul părăseşte solul cu un unghi prea mare, există imediat pericolul de a i se bloca motoarele şi de a se prăbuşi. În anumite situaţii, am putut să remarcăm că unor oameni li se petrece la fel. Când, într-un asemenea caz, îţi propui să te dezvolţi spiritual prea rapid şi renunţi să mai practici YOGA pe motiv că ai descoperit YOGA, procedeele ZEN, tehnicile REIKI sau RADIESTEZIA care la prima vedere ţi se par FULGERĂTOARE poţi să fii sigur că după aceea te vei împotmoli. Când încerci să-ţi înveţi copiii prea multe lucruri dintr-odată, mai devreme sau mai târziu, aceştia vor fi descurajaţi şi poţi să fii sigur că vor refuza să mai fie învăţaţi. Când vei încerca să faci de prima oară 500 de flotări fără nici un fel de antrenament prealabil, poţi să fii sigur că te vei prăbuşi doborât de febră musculară. Astfel, deşi există infinit de mult belşug în focarele tainice de energie şi de putere divină care se află în împărăţia cerurilor şi deşi nimic nu îi este imposibil lui DUMNEZEU, planul Său este ca noi oamenii să ne fixăm ţeluri sublime, divine care trebuie să fie totdeauna în armonie cu ceea ce El are bun şi ne poate oferi. Prin urmare, noi trebuie să urmărim să avem ţeluri cu adevărat spirituale, care este necesar să ne entuziasmeze şi să ne stimuleze suficient de mult interesul pentru a nu le abandona până nu le-am atins. Trebuie însă să căutăm ca acestea să nu fie atât de greu de realizat încât să fim extenuaţi fiindcă ele ne depăşesc DEOCAMDATĂ posibilităţile. 201

Dacă privim cu atenţie şi cu luciditate, găsim suficiente indicii că aşa stau lucrurile, chiar şi în alte parabole care au fost expuse de IISUS, cum este aceasta: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar (FOCARUL SAU PUNCTUL CARE FACE POSIBILĂ INTRAREA ÎN STARE DE REZONANŢĂ CU DUMNEZEU), pe care l-a luat (ÎN CONSIDERAŢIE) un om şi l-a semănat (cu alte cuvinte L-A TREZIT şi ASTFEL L-A FĂCUT SĂ INTRE ÎN REZONANŢĂ) în ogorul său (MICROCOSMOSUL FIINŢEI SALE). Grăuntele acesta (sau, cu alte cuvinte, FOCARUL DE REZONANŢĂ care, TREZIT FIIND în noi, ne permite să intrăm imediat în legătură cu ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR care se află în planul cel mai înalt ce există în MACROCOSMOS), într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut (datorită trezirii şi a amplificării energiei subtile divine cu care ea ne pune imediat în stare de REZONANŢĂ) devine mai mare decât ierburile şi se face un copac mare, încât păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui (cu alte cuvinte, ne permite să avem acces la o cunoaştere divină şi la o putere nesfârşită care se află în planul cel mai înalt al împărăţiei cerurilor ce există în MACROCOSMOS şi cu care ne aflăm în REZONANŢĂ cu ajutorul FOCARULUI DE CORESPONDENŢĂ (SĂMÂNŢĂ) care a fost TREZIT în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre)". După cum se ştie, muştarul negru oriental (Legătura sau starea de REZONANŢĂ cu împărăţia Cerurilor care se află în planul cel mai înalt al Macrocosmosului) are ca punct de plecare cea mai mică sămânţă imaginabilă (Focarul sau punctul de corespondenţă care ne pune în REZONANŢĂ cu împărăţia Cerurilor atunci când este trezit (făcut să încolţească) în microcosmosul fiinţei noastre), dar din acel început nepromiţător se dezvoltă o plantă puternică (datorită acumulării de energie divină în AURA noastră pe care FOCARUL TREZIT în microcosmosul fiinţei noastre o face cu putinţă prin REZONANŢĂ, AURA noastră spirituală creşte şi devine din ce în ce mai puternică) ce atinge adesea înălţimea unui om călare pe cal. Tot aşa stau lucrurile şi cu darurile divine care de la naştere (NATIV) neau fost încredinţate nouă, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, spre folosinţă. În mod similar IISUS s-a referit în această parabolă la ceea ce s-ar putea numi creşterea noastră inconştienţă pornind de la începuturi mici care, prin angrenarea proceselor de REZONANŢĂ conduc ulterior la rezultate gigantice, uluitoare. Altădată IISUS a spus: "Cu împărăţia lui DUMNEZEU lucrurile stau întocmai ca atunci când un om aruncă sămânţa în pământ (sau, cu alte cuvinte, trezeşte FOCARUL CORESPONDENT care îi permite să intre în stare de REZONANŢĂ în microcosmosul fiinţei sale); după aceea, fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el- cum (cu alte cuvinte, atunci când cu adevărat FOCARUL CORESPONDENT (SĂMÂNŢA ÎNCOLŢITĂ) este trezit pe deplin, procesul de REZONANŢĂ cu împărăţia lui DUMNEZEU se realizează în microcosmosul acelei fiinţe umane FĂRĂ ÎNTRERUPERE). Pământul rodeşte atunci singur: întâi un fir verde, apoi un spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când roada este pe deplin coaptă, pune îndată secerea în ea, pentru că a venit secerişul (procesul de MATURIZARE spirituală al fiinţei umane în cauză este descris aici în mod analogic iar în finalul acestei "coaceri" omul în cauză devine apt să ofere şi celorlalţi din preaplinul său care îi vine din împărăţia Cerurilor de la DUMNEZEU)". Prin urmare, noi nu trebuie niciodată să dispreţuim începuturile divine care întâi pot să ni se pară foarte mici. Creşterea divină, spirituală va veni după aceea şi pentru noi, puţin câte puţin, aproape pe nesimţite, în primele faze (datorită declanşării proceselor de REZONANŢĂ cu împărăţia cerurilor care se va menţine după aceea FĂRĂ ÎNTRERUPERE); la un moment dat însă se va acumula atâta creştere (în AURA noastră) încât aceasta va produce un VERITABIL SALT SPIRITUAL care este posibil să ne uluiască mai ales în momentul în care, aşa cum am arătat anterior, va intra în acţiune efectul curbei exponenţiale care ne va face să atingem cu adevărat starea de maturitate spirituală. De aici pentru noi nu mai este mult până la seceriş. 202 =VA URMA=

AN VI C 38 LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA FOLOSINŢEI (continuare la cursul nr. 37. An VI) În lumina acestor adevăruri, trebuie să ne dăm seama că TOTDEAUNA fiecare fiinţă umană care se încarnează are MENIREA sau "ROSTUL" său precis. Tocmai de aceea, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că fiecare fiinţă umană are o înzestrare deosebită. Unii au talentul muzicii, alţii au înclinaţii afectiveamoroase excepţionale. Alţii au deprinderi tehnice iar unii au înzestrări paranormale cu totul uluitoare. Nici măcar handicapatul paralizat în căruciorul lui nu se poate considera ca fiind exclus de la acest principiu minunat. Poate mai important decât orice, acestuia i se cere atunci sa-şi exercite darul rugăciunii care, fiind realizată cu fervoare, poate (DE CE NU?) să-1 aducă pe culmi de maturitate şi profunzime spirituală, influenţând şi ajutând totodată în bine întreaga lume. Una dintre tragediile omului este că, în multe situaţii, el foloseşte în rău acest fenomen al multiplicării exponenţiale. După cum ne putem da seama dacă analizăm cu atenţie anumite aspecte, efectul "curbei exponenţiale" poate lucra nu numai în favoarea noastră ci şi împotriva noastră şi asta se poate produce atât în cazul multor fiinţe umane, cât şi în cazul unor naţiuni. Din punct de vedere economic Statele Unite şi o mare parte a cetăţenilor lor sunt, în această direcţie, exemple concludente ale acestei situaţii tragice care poate fi întâlnită chiar în prezent. Atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, americanii au permis, prin efectul negativ al multiplicării exponenţiale, să se înglodeze în enorme datorii. În cele mai multe cazuri, începuturile au fost nevinovate, dar efectele negative ale multiplicării exponenţiale nu iartă pe nimeni şi ele sunt cu atât mai groaznice dacă permanent ajungi să te situezi de partea ei negativă. Spre exemplu, se poate spune că ea poate aproape distruge fiinţa umană în cauză dacă totdeauna aceasta face împrumuturi, pe care apoi trebuie OBLIGATORIU să le achite cu o dobândă ridicată. Un număr foarte mare de americani avizi, care sunt obsedaţi să aibă cât mai mult şi excesiv de repede sunt deja prinşi în această cursă infernală chiar acum, ca să nu mai vorbim de guvernul ţării, care se zbate neputincios de ani de zile sub povara acestor deficite îngrozitor de mari. Privind analogic această situaţie descrisă mai sus, putem spune că ea evidenţiază un inconştient PACT SATANIC în care, datorită egoismului şi rapacităţii, fiinţa umană sau uneori chiar naţiunile sunt tentate să ceară cu anticipaţie şi chiar sa ajungă să primească ceea ce încă NU MERITĂ, plătind apoi PENTRU ACELAŞI OBIECT, în viitor, DUBLU sau chiar TRIPLU forţelor satanice care le-au facilitat AZI ceea ce deocamdată nu aveau dreptul să primească. În acest caz este evident că "PĂCĂLITORUL ESTE PĂCĂLIT". Desigur, nu există nici o îndoială că toate acestea provin din pofta şi mai ales din lăcomia de care vorbeam mai înainte. Această situaţie chinuitoare pentru mulţi care se găsesc într-un asemenea impas reflectă obsesia lor de a avea totul dintr-odată. Acum! "Vreau să cumpăr acum mobila care îmi place", strigă şotia. Pe de altă parte, soţul îşi doreşte şi el o maşină mare şi luxoasă tot acum! Nici unul nu vrea să aştepte până când se vor strânge gradat fondurile necesare achitării acestor obiecte în numerar, fără ca aceasta să mai implice plata adiţională a dobânzii care aproape că în final dublează preţul. Privind global putem afirma că, mai ales în cazul acelora care au această obsesie, multe obiecte de lux sunt considerate a fi necesităţi. Prin urmare, fiecare dintre noi încălcăm Legea Folosinţei atunci când, fără a dispune aproape 203

deloc de mijloacele necesare, suntem aproape obsedaţi să avem televizorul cel mai mare şi cel mai modern sau aparatura electronică "de ultimul răgnet". Într-o asemenea situaţie, vom fi la început indiferenţi asupra consecinţelor neplăcute care vor decurge pentru noi în viitor de pe urma acestor datorii. Procedând astfel, la unele popoare datoria naţională urcă vertiginos, balanţa cărţilor de credit atinge culmi astronomice şi în tot acest timp efectul de multiplicare exponenţială în rău ne coboară tot mai jos, în abisuri ale deznădejdei şi, în final, ne poate împinge spre prăbuşirea totală. Analogic vorbind, toate aceste exemple concrete, de care mulţi dintre noi ne izbim în viaţa de zi cu zi, ilustrează totodată modurile insidioase în care, într-o formă inconştientă, cei avizi şi egoişti se lasă tentaţi de forţele satanice. După cum ştim, însuşi IISUS, întrupându-Se ca om, a trebuit să fie CHIAR ŞI EL supus aceloraşi ispite şi probe ca şi cele prin care sunt încercaţi oamenii. El a trebuit să treacă de mai multe ori asemenea examene sau încercări spirituale la care a fost supus încă de la începutul activităţii sale publice. Cea mai importantă şi totodată cea mai grea încercare spirituală la care a fost supus IISUS rămâne ispitirea Lui în pustiu:« «Diavolul L-a luat atunci şi L-a dus pe un munte foarte înalt după care I-a arătat toate împărăţiile ascunse ale acestei luni şi toată strălucirea lor şi în final I-a zis: Toate aceste lucruri să ştii că Ţi le voi da Ţie, dară Te vei arunca acum înaintea mea şi Te vei închina mie".» Satana (marele tentator care este, deloc întâmplător, lăsat de DUMNEZEU ca să-i supună la examen (încercare) şi să-i verifice aşa cum este necesar pe cei care urmăresc să progreseze spiritual), descris în Noul Testament drept "prinţul acestei lumi (MATERIALE)" (deşi se ştie că el urmează să fie dat jos în viitor din această funcţie pe care a primit-o de la DUMNEZEU), I-a promis că îi va da totul, chiar în clipa aceea, cu condiţia ca IISUS să procedeze în modul în care el (SATANA) I-a cerut. Trecând însă cu succes peste această grea încercare, IISUS a procedat atunci în felul în care i-a cerut Dumnezeu: treptat, El s-a dăruit misiunii sale pe drumul jertfei şi al suferinţei, pe cărarea activităţii asidue şi pline de dragoste, într-un cuvânt, pe calea crucii. Una dintre legile înşelătoare ale tărâmului lui Satana este următoarea: Nimic şi nimeni nu te împiedică să ai tot ceea ce îţi doreşti, indiferent dacă este bun sau rău, cât mai repede, chiar într-o clipită. Pactizând conştient sau inconştient cu Satana, omul care îşi vinde sufletul poate să dobândească iute bani, lucruri şi succese. Atunci Satana îl tentează pe om să facă TOT CEEA CE OMUL VREA şi ÎI PLACE, INDIFERENT DACĂ CEEA CE OMUL VREA şi ÎI PLACE ESTE PERMIS SAU NU ESTE PERMIS DE CĂTRE DUMNEZEU. În împărăţia lui Dumnezeu guvernează însă Legea Folosinţei binefăcătoare (ale cărei efecte au fost redate prin modelul curbei exponenţiale crescătoare) care asigură nu numai o reală pace, linişte şi siguranţă ci şi o autentică şi trainică prosperitate şi bunăstare vitală, psihică, mentală şi spirituală. Studiind cu multă atenţie Legea Folosinţei, în lumina parabolei cu talanţii care a fost expusă de IISUS, ne putem da seama cu uşurinţă că ea este valabilă atât pentru ceea ce omul cere şi este bun, cât şi pentru ceea ce omul cere şi este rău. Prin urmare, omul care prin KARMA sa primeşte de la Dumnezeu forţă de a iubi care, matematic vorbind, este de puterea 50 şi apoi, devenind conştient de aceasta putere, el cere (apiră) să iubească mai mult, prin intermediul proceselor de rezonanţă pe care el le declanşează atunci în fiinţa sa, el îşi va putea dubla în scurt timp forţa de iubire şi va ajunge astfel să prezinte în această direcţie o forţă de a iubi cu o putere care va fi 100; dacă el cere mai departe îşi va dubla din nou aceasta forţă de a iubi, iar aceasta ca putere va ajunge să fie 200, apoi ea va creşte la 400, apoi la 800, apoi la 1600, apoi la 3200. În această situaţie, putem spune că astfel IUBIREA sa acum foarte mare ca putere va atrage către el o iubire tot foarte mare ca putere. Acest exemplu este de asemenea valabil pentru tot ceea ce este bun, sublim, divin în întregul Macrocosmos şi pe care omul îl poate trezi şi amplifica în el prin intermediul Legii Rezonanţei. 204

FOLOSIND ceea ce are BUN în fiinţa sa, omul intră instantaneu în stare de REZONANŢĂ cu focarele corespondente (BENEFICE) nesfârşite de energie subtilă şi de putere din Macrocosmos şi, dacă această stare de REZONANŢĂ este menţinută SUFICIENT DE MULT TIMP, ceea ce va rezulta va fi o dublare, o triplare ori chiar o însutire a forţei sale trezite şi conştientizate pe care el a avut-o la început. Este evident pentru noi că această ÎNSUTIRE a forţei existente la început a apărut prin FOLOSINŢĂ care echivalează cu intrarea în stare de REZONANŢĂ pornind de la ceea ce deja există şi, prin AMPLIFICAREA sau MĂRIREA înţeleaptă a ceea ce deja exista, s-a ajuns după aceea la o creştere considerabilă a forţei existente. În acest exemplu, este evident că de această mărire a forţei de a iubi nu va beneficia numai fiinţa umană sau numai fiinţele umane asupra cărora această iubire se va revărsa de la cel care, cerând, a primit-o în AURA sa. Având în vedere Legea Folosinţei este clar că acela va beneficia şi el de această forţă mărită de iubire pe care el o are acum, Prin urmare, în acest caz, cel care cere (conştient sau inconştient) şi astfel face să intre în joc Legea Folosinţei va fi totdeauna PRIMUL care va beneficia de ea atunci când această forţă (acum mărită) de a iubi ajunge în fiinţa sa înainte de a fi apoi manifestată asupra acelora pe care el îi va iubi. În momentul în care el va revărsa asupra cuiva o parte din iubirea care este acum a sa, el va beneficia pentru a doua oară, dar de data aceasta în mod conştient, de iubirea pe care o oferă celorlalţi. Un alt aspect important este acela că, datorită forţei iubirii pe care o acumulăm în AURA noastră sub formă de energie subtilă, aceasta (AURA) se dilată şi sfera sa poate să devină extraordinar de mare ca rază. Dacă în ceea ce priveşte corpul fizic noi suntem în mod strict limitaţi în sensul că, de exemplu, noi nu putem să acumulăm imediat în stomac 65 de litri de lapte, în ceea ce priveşte posibilităţile de dilatare ale sferei AUREI noastre acestea sunt practic nelimitate. Aceasta face că un Om poate să aibă o sferă aurică mare cât un oraş sau chiar cât o planetă. Datorită mărimii colosale a AUREI sale, IISUS CRISTOS îmbrăţişează permanent cu AURA Sa planeta Pământ. În cazul aceluia care trezeşte în fiinţa sa ceva rău, el va aplica în mod conştient sau inconştient Legea Folosinţei, dar într-o direcţie malefică. El va intra însă în REZONANŢĂ şi va FOLOSI numai energie subtilă malefică pe care o va asimila în AURA sa din focarele CORESPONDENTE (MALEFICE) nesfârşite care există în MACROCOSMOS. În plus, o asemenea fiinţă umană preponderent malefic orientată, va prezenta o AURĂ care va creşte în mod gradat şi va deveni din ce în ce mai mare ca rază, însă ea va avea o compoziţie subtilă şi o influenţă care atunci vor fi doar malefice. O asemenea fiinţă umană preponderent malefic orientată va fi influenţată de două ori în rău: prima oară când intră în REZONANŢĂ şi asimilează în AURA sa această energie subtilă malefică şi a doua oară ea devine chiar conştientă de această influenţă pe care o exercită în momentul în care manifestă în jurul său respectiva energie malefică. Tot ceea ce am arătat în legătură cu dublarea sau chiar însutirea puterii iubirii este de asemenea valabil în acest caz cu fiinţa umană care este preponderent malefic orientată deoarece şi, în situaţia ei va putea avea loc o dublare sau din nefericire chiar o însutire a respectivei puteri malefice pe care ea o va putea manifesta după aceea. În cazul fiinţei umane care nu FOLOSEŞTE deloc înzestrarea benefică pe care o are de la DUMNEZEU prin KARMA sa, aceasta totodată nu va FOLOSI nici energia subtilă din focarele nesfârşite de putere care există în Macrocosmos şi, analogic vorbind, o asemenea fiinţă umană se aseamănă cu robul din PARABOLA TALANŢILOR care a îngropat în mare taină talantul pe care l-a primit la plecarea stăpânului iar la întoarcerea acestuia a fost certat şi apoi alungat pentru că a acţionat în acel mod şi a ÎNGROPAT TALANTUL. Nu rare sunt cazurile în care vedem în jurul nostru asemenea fiinţe umane care îşi "îngroapă" adânc în ele puterea de a iubi şi care procedând astfel pierd în mod definitiv şansa şi nu folosesc niciodată energia iubirii care vine din205 afara lor din focarele gigantice care există în Macrocosmos.

Suspicioase, angoasate, meschine, egoiste, asemenea fiinţe umane îşi motivează cel mai adesea atitudinea prin teama; de a nu fi cumva dezamăgite de fiinţele umane asupra cărora şi-ar revărsa iubirea. Tot aşteptând, tot calculând, tot pândind, tot suspicionând, aceste sărmane fiinţe umane sunt, analogic vorbind, "robul care şi-a îngropat adânc talantul" şi în cazul lor pedeapsa nu va întârzia să vină. În ceea ce priveşte efectul fenomenului de multiplicare exponenţială, trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că el poate acţiona împotriva noastră, nu doar în domeniul financiar. Spre edificare, navem decât să privim cu mai multă luciditate la proliferarea îngrijorător de rapida a pornografiei, a violenţei, a viciilor (cum ar fi: sadismul, masochismul, pedofilia, gerontofilia), a alcoolismului, a narcomaniei, a aşa-zisei "muzici" PUNCK, ROCK, TRASH (care sunt vădit inspirate de SATANA). Toate aceste rele au fost cândva mici dar nefiind (AŞA CUM AR FI TREBUIT) îngrădite la timp, au continuat să crească până când, pe nesimţite au atins valul uriaş din ultimii ani, care, aproape că tinde să ne înghită cu totul. Cel mai cuprinzător dintre principiile împărăţiei lui Dumnezeu feste Legea Reciprocităţii, ea fiind de fapt temelia oricărui aspect al vieţii care ne dezvăluie un anumit gen de conduită care ar putea transforma radical în bine lumea. Studiind cu atenţie această lecţie, ne putem da seama că Legea Folosinţei (redată matematic prin modelul curbei exponenţiale) este de asemenea unul dintre cele mai puternice principii ceea ce priveşte viaţa noastră de zi cu zi. Totodată ea este o lege fundamentală care ne permite să înţelegem creşterea şi dezvoltarea - sau declinul - tuturor organizaţiilor şi societăţilor, atât a celor din lumea vizibilă, cât şi a celor din lumea invizibilă. Încă din leagăn această lege afectează totul: dezvoltarea copilului, dezvoltarea vitală, dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea psihică, dezvoltarea mentală, dezvoltarea fizică, dezvoltarea socială şi aşa mai departe. Luate împreună şi studiate cu atenţie şi luciditate, Legea Reciprocităţii şi Legea Folosinţei formează, putem spune, pivotul în jurul căruia se învârte lumea, atât cea nevăzută, cât şi cea văzută. Deja noi am explorat unele domenii majore care am văzut că sunt afectate de Legea Folosinţei şi de curba exponenţială, dar trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că avem de-a face cu un potenţial nesfârşit (atât în BINE cât şi în RĂU), aflat în continuă creştere. De fapt, dacă raportăm acest aspect la AURA în expansiune a unui yoghin, observăm astfel că există un principiu al favorizării crescânde. De pildă, yoghinul cu o AURĂ de 100 de metri (ca rază) are imediat deschise anumite posibilităţi deosebite, Aplicând în mod înţelept Legea Folosinţei, el poate mări gradat AURA respectivă la 1000 de metri (ca rază) şi atunci imediat posibilităţile lui pentru întrebuinţarea pe o scară lărgită a Legii Folosinţei sunt sporite. Simplu spus, yoghinul cu o AURĂ de 1000 de metri (ca rază) are mult mai multă influenţă benefică decât cel cu AURA de 100 de metri. Dacă merge mai departe cu utilizarea înţeleaptă a Legii Folosinţei, yoghinul respectiv va ajunge gradat la nivelul celor cu o AURĂ de 100000 de metri şi odată ajuns aici orizonturile sale vitale, psihice, mentale şi spirituale se deschid larg; apoi, la o AURĂ de 100000 de metri, el constată că i se deschid noi posibilităţi benefice şi noi orizonturi extraordinar de vaste, divine la care până atunci el nici nu visase vreodată. Ajungând după aceea să aibă o AURĂ de 1000000 de metri, aceluiaşi yoghin care a utilizat în mod înţelept Legea Folosinţei i se va deschide accesul spre o categorie de fiinţe umane cu totul deosebită şi aşa mai departe. Prin urmare, este evident că yoghinului care utilizează numai în sens benefic Legea Folosinţei i se deschid FĂRĂ ÎNDOIALĂ posibilităţi benefice nesfârşite, Şi în lumea centrilor de forţă (CHAKRA-e) este oarecum la fel. Celui credincios în puţine lucruri i se va da mai mult. Yoghinul care, fiind perseverent, a urcat deja pe primele 5 etaje ale fiinţei sale, ajungând să-şi armonizeze cele cinci CHAKRA-e, îi va fi mult mai uşor după aceea să o armonizeze şi pe a şasea decât celui care abia încearcă să-şi armonizeze prima CHAKRA, căci cel dintâi are deja cunoştinţe 206

şi o mare experienţă. El ştie deja când trebuie să facă o anumită tehnică YOGA şi mai ştie de asemenea cum trebuie să o facă. El are acum acces la surse infinite de energie benefică din MACROCOSMOS care nu-i sunt deocamdată accesibile începătorului lipsit de experienţă, ce se luptă să facă primii paşi pe calea practicii YOGA. Tot aşa stau lucrurile şi cu oamenii de ştiinţă. Astfel, cel care deja stăpâneşte (a asimilat) teoremele de bază şi pe cele intermediare va fi mult mai bine pregătit să treacă la o teoremă avansată decât tânărul năuc ce n-a mai pus mâna pe un manual de matematică din liceu. În domeniul politic, fiecare dintre noi a remarcat că persoana care a reuşit până la urmă să fie aleasă într-un post la nivelul consiliului orăşenesc are mult mai mari şanse de a fi aleasă cândva primar decât unul ce nu a ocupat nici un post politic. Primarul se afla apoi într-o poziţie mult mai puternică de a fi ales în corpul legislativ al statului decât începătorul şi tot aşa stau lucrurile cu senatorul, etc. În viaţa spirituală, fiecare dintre noi ne-am dat câtuşi de puţin seama că lucrurile stau la fel. Posibilităţile noastre cresc mereu pe măsură ce trecem de la un nivel de înţelegere şi maturitate la altul. Aprofundarea atentă şi sistematică a unui mic principiu al sistemului YOGA ne deschide la scurt timp după aceea orizonturi noi, care vor putea fi folosite pentru o şi mai mare creştere spirituală. La fel, rugăciunea sau meditaţia yoghină profundă care este realizată câteva săptămâni la rând pentru a ne ajuta familia ne pregăteşte ca să ne putem ruga sau ca să medităm pentru cartierul în care ne aflăm, apoi pentru oraşul în care trăim, iar după aceea pentru naţiunea noastră şi, în final (DE CE NU?), pentru întreaga planetă pe care existăm. În mod similar, predarea lecţiilor de YOGA la un curs de YOGA cu 50 de participanţi ne va deschide (DACĂ NOI CA INSTRUCOR SUNTEM "LA ÎNĂLŢIME") noi posibilităţi pentru un curs de YOGA cu 100 de participanţi. Astfel noi vom fi apoi mai bine pregătiţi ca să predăm YOGA la 1000 de Din cele prezentate până aici trebuie să deducem că niciodată nu avem voie să dispreţuim începuturile benefice chiar dacă ele sunt mici, ci mai degrabă în aproape toate situaţiile să urmărim să utilizăm cu înţelepciune etern stabilita Lege a Folosinţei. LEGEA RECIPROCITĂŢII Legea RECIPROCITĂŢII este foarte bine cunoscută de către yoghini sub numele de LEGEA KARMA-ei sau Legea corelării efectelor pe care suntem obligaţi să le suportăm cu anumite cauze pe care noi le-am produs cândva datorită ACŢIUNILOR NOASTRE. O declaraţie simplă făcută la un moment dat de IISUS ne revelează faptul că el cunoştea foarte bine această lege care, dacă este utilizată în mod înţelept, poate transforma cu uşurinţă în bine lumea: "Daţi şi vi se va da!" Doar şase cuvinte foarte simple la prima vedere, dar ele formează totuşi un principiu spiritual care poate să afecteze orice relaţie dintre oameni şi MACROCOSMOS şi în plus poate sa influenţeze orice condiţie a omului atât spirituală, cât şi mentală, psihică, vitală şi chiar fizică. Ele sunt fundamentale pentru orice speranţă am avea de a uşura şi contracara efectele crizei tot mai mari cu care este confruntată lumea. În calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, IISUS a lărgit extraordinar de mult universalitatea acestei teme de-a lungul întregii Sale manifestări pe acest pământ, variind explicaţiile cu privire la această lege şi modului înţelept şi benefic de aplicare. Adevărul esenţial pe care IISUS a vrut să-l transmită a fost atât de complex şi cuprinzător încât uneori a fost nevoie să se folosească de foarte multe explicaţii. În revelaţia sa plină de înţelepciune din care sunt selectate aceste şase cuvinte, găsim următoarea dezvoltare: ..Ceea ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le mai înainte şi voi la fel lor". Pătrunzând sensul acestei afirmaţii, realizăm că, fără îndoială, de aici provine ceea ce atât lumea, cât şi yoghinii, au numit REGULA DE AUR A FERICIRII: "Fă-le altora mai ales ceea ce ai dori ca ei să-ţi facă ţie". 207

IISUS a continuat clarificarea acestei revelaţii într-un alt moment dezvoltând cele şase cuvinte esenţiale în următorul mod: "Fiţi îndurători şi plini de compasiune cu ceilalţi aşa cum şi Tatăl vostru Ceresc este îndurător şi plin de compasiune cu voi. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; nu urâţi şi nu veţi fi urâţi; iertaţi şi vi se va ierta; iubiţi şi veţi fi iubiţi. Daţi şi vi se va da; ba încă să ştiţi că adeseori vi se va turna în fiinţa voastră cu o măsură mai mare şi îndesată, care va depăşi prin abundenţă măsura cu care voi aţi dat, încât ceea ce veţi primi adeseori se va vărsa pe de-a supra. Căci să ştiţi că pe măsură ce veţi măsura tot cu aceeaşi măsură vi se va măsura şi vouă". Unind cele de mai sus cu cea mai mare învăţătură referitoare la puterea şi necesitatea iubirii reluată de IISUS din Vechiul Testament drept punctul central al îndeplinirii voinţei lui Dumnezeu, putem acum stabili "legea" perfectă de conduită care este universal valabilă atât pentru ceilalţi oameni cât şi pentru yoghini: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" Nu este prea greu să identificăm aici Legea Reciprocităţii ca fiind unul dintre principiile de bază ale sferei lui DUMNEZEU pe care îl dezvăluie aceste învăţături pline de înţelepciune ale lui IISUS, întrucât această Lege este foarte mult remarcată şi răspândită în special în lumea fizică. Aşa cum am observat probabil marea majoritate, în conformitate cu o lege fundamentală a fizicii, orice acţiune îşi are reacţiunea sa cunoscută de yoghini sub numele de KARMA. Epoca actuală a propulsoarelor, de exemplu, este bazată tocmai pe acest principiu fundamental chiar şi în fizică. Oamenii de ştiinţă au spus, la un moment dat: "Dacă vom reuşi să fabricăm un motor care să emită constant un jet de aer fierbinte, atunci negreşit vom obţine o propulsie, prin simpla creare a unei reacţii, sau cu alte cuvinte datorită unei acţiuni opuse! Iar dacă vom reuşi să ataşăm acel motor la un avion, atunci propulsia respectivă va avea efecte nemaipomenite pentru viitorul aviaţiei". Ştim acum cu toţii că pasul paralel care a însoţit această concluzie logică a dus la inventarea motoarelor de rachete, care acum sunt în stare să genereze suficientă forţa de propulsie pentru a se atinge chiar viteza necesară învingerii forţei de gravitaţie şi a ieşirii navelor purtătoare de asemenea motoare în afara sferei gravitaţionale a Pământului, permiţându-le să ajungă în spaţiul cosmic. În domeniul relaţiilor interpersonale, găsim cel mai adesea NEBĂNUIT acelaşi principiu care acţionează eficient. Dacă zâmbim cuiva, este foarte posibil ca şi persoana respectivă să ne răspundă imediat tot cu un zâmbet. Dacă loveşti, într-o formă sau alta, pe cineva, există de asemenea şanse să fii şi tu lovit înapoi. Dacă te porţi mai mereu plin de simpatie şi amabil, aproape sigur cineva îţi va răspunde cu amabilitate şi simpatie datorită stării de REZONANŢĂ pe care o generează în el atitudinea ta constantă. În schimb, dacă mai mereu critici şi urăşti pe toţi şi tot ceea ce întâlneşti în cale, este normal să te aştepţi să fii şi tu criticat sau urât şi să nu te surprindă dacă toate acestea ţi se vor produce şi ţie adeseori. = VA URMA =

http://www.nida.netai.net

208

AN VI C 39 LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA RECIPROCITĂŢII (continuare la cursul nr. 38, AN VI) IISUS a continuat clarificarea acestei revelaţii într-un alt moment dezvoltând cele şase cuvinte esenţiale în următorul mod: "Fiţi îndurători şi plini de compasiune cu ceilalţi aşa cum şi Tatăl vostru Ceresc este îndurător şi plin de compasiune cu voi. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; nu urâţi şi nu veţi fi urâţi; iertaţi şi vi se va ierta; iubiţi şi veţi fi iubiţi. Daţi şi vi se va da; ba încă să ştiţi că adeseori vi se va turna în fiinţa voastră cu o măsură mai mare şi îndesată, care va depăşi prin abundenţă măsura cu care voi aţi dat, încât ceea ce veţi primi adeseori se va vărsa pe de-a supra. Căci să ştiţi că pe măsură ce veţi măsura tot cu aceeaşi măsură vi se va măsura şi vouă". Unind cele de mai sus cu cea mai mare învăţătură referitoare la puterea şi necesitatea iubirii reluată de IISUS din Vechiul Testament drept punctul central al îndeplinirii voinţei lui Dumnezeu, putem acum stabili "legea" perfectă de conduită care este universal valabilă atât pentru ceilalţi oameni cât şi pentru yoghini: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" Nu este prea greu să identificăm aici Legea Reciprocităţii ca fiind unul dintre principiile de bază ale sferei lui DUMNEZEU pe care îl dezvăluie aceste învăţături pline de înţelepciune ale lui IISUS, întrucât această Lege este foarte mult remarcată şi răspândim în special în lumea fizică. Aşa cum am observat probabil marea majoritate, în conformitate cu o lege fundamentală a fizicii, orice acţiune îşi are reacţiunea sa cunoscută de yoghini sub numele de KARMA. Epoca actuală a propulsoarelor, de exemplu, este bazată tocmai pe acest principiu fundamental chiar şi în fizică. Oamenii de ştiinţă au spus, la un moment dat: "Dacă vom reuşi să fabricăm un motor care să emită constant un jet de aer fierbinte, atunci negreşit vom obţine o propulsie, prin simpla creare a unei reacţii, sau cu alte cuvinte datorită unei acţiuni opuse! Iar dacă vom reuşi să ataşăm acel motor la un avion, atunci propulsia respectivă va avea efecte nemaipomenite pentru viitorul aviaţiei". Ştim acum cu toţii că pasul paralel care a însoţit această concluzie logică a dus la inventarea motoarelor de rachete, care acum sunt în stare să genereze suficientă forţa de propulsie pentru a se atinge chiar viteza necesară învingerii forţei de gravitaţie şi a ieşirii navelor purtătoare de asemenea motoare în afara sferei gravitaţionale a Pământului, permiţându-le să ajungă în spaţiul cosmic. În domeniul relaţiilor interpersonale, găsim cel mai adesea NEBĂNUIT acelaşi principiu care acţionează eficient. Dacă zâmbim cuiva, este foarte posibil ca şi persoana respectivă să ne răspundă imediat tot cu un zâmbet. Dacă loveşti, într-o formă sau alta, pe cineva, există de asemenea şanse să fii şi tu lovit înapoi. Dacă te porţi mai mereu plin de simpatie şi amabil, aproape sigur cineva îţi va răspunde cu amabilitate şi simpatie datorită stării de REZONANŢĂ pe care o generează în el atitudinea ta constantă. În schimb, dacă mai mereu critici şi urăşti pe toţi şi tot ceea ce întâlneşti în cale, este normal să te aştepţi să fii şi tu criticat sau urât şi să nu te surprindă dacă toate acestea ţi se vor produce şi ţie adeseori. Marele yoghin SWAMI SIVANANDA spunea: "RECIPROCITATEA este de fapt legea dragostei". Cu privire la reciprocitate, un alt yoghin faimos, SWAMI VIVEKANANDA, spunea: "Există oare vreun cuvânt plin de înţelepciune care să poată fi luat drept regulă fundamentală de comportare pentru întreaga viaţă? Noi considerăm că RECIPROCITATEA este acest cuvânt: CEEA CE TU NU-ŢI DOREŞTI 209

SĂ ŢI SE FACĂ, NU FĂ NICI TU ALTUIA, iar ceea ce tu doreşti să ţi se facă, fă şi tu cât mai mult altuia". GLOSAR RECIPROCITATE = caracterul a ceea ce este reciproc, însuşire a tot ceea ce este reciproc. Despre o acţiune, stare sau fenomen se spune că este-reciprocă în toate situaţiile în care unul (x) acţionează asupra celuilalt (y), iar celălalt (y) la rândul său acţionează în mod asemănător şi direct proporţional asupra celui care a acţionat primul (x), răspunzându-i astfel (mai devreme sau mai târziu) printr-o acţiune similară. Starea de reciprocitate în YOGA arată că două universuri se influenţează într-un mod asemănător şi direct proporţional unul pe celălalt deoarece, după orice acţiune, ACŢIONATORUL va suporta la rândul său o REACŢIUNE de acelaşi fel care îl va face să trăiască direct şi să resimtă în propria sa fiinţă acţiunea realizată de el (la început). LEGEA PERSEVERENŢEI GLOSAR LEGEA PERSEVERENŢEI PERSEVERENŢA (cf. lat. perseverantia = "perseverenţă") = Capacitatea unei fiinţe umane de a rămâne fermă şi constantă într-o anumită acţiune. Termenul care este apropiat, tenacitatea, presupune continuitate şi accentuare a efortului simultan cu rezistenţă în faţa obstacolelor, (este demn de reţinut faptul că acest efort este puternic susţinut afectiv (indiferent de sensul pozitiv sau negativ al afectelor)). Uneori se vorbeşte despre "firea hiperperseverentă", pe care o caracterizează persistenţa anormală a afectului, în special când sunt în cauză interesele personale sau când fiinţa umană în cauză consideră că aceste interese au fost lezate din exterior. Perseverenţa se corelează pozitiv cu ambiţia (ca angajare voluntară puternică în atingerea ţelului propus, indiferent de greutăţi, angajare ce uneori poate să nu ţină cont de normele morale). Perseverenţa poate evolua în sens pozitiv sau negativ. În măsura în care ambiţia perseverentului îl determină să se angajeze în activităţi benefice, utile, din multiple puncte de vedere, perseverenţa este o trăsătură pozitivă; ea devine negativă în cazul în care fiinţa umană respectivă, pentru atingerea scopului, nu ţine seamă de cei din jurul său, nu respectă libertatea şi autonomia acestora, ba chiar îi discreditează până într-atât încât atrage asupra sa rezistenţa şi chiar opoziţia colectivităţii. O persoană perseverentă poate fi conştiincioasă, energică, corectă, dreaptă (cu sine şi cu ceilalţi), poate avea un acut simţ al datoriei, rigoare în ceea ce face; se poate implica puternic în activităţi benefice care necesită efort continuu şi rezistenţă la obstacole, iar această fiinţă umană se poate simţi în anumite situaţii nedreptăţită, prejudiciată, ceea ce atunci o poate împinge spre o luptă sterilă, permanentă, cu cei din jur. Manifestată în sens negativ, accentuarea exagerată a perseverenţei degenerează în atitudini nevrotice sau în atitudini psihopatice. Yoghinii susţin că TOT CEEA CE ESTE BUN SE REALIZEAZĂ PRIN PERSEVERENŢĂ. Iar un străvechi aforism yoghin arată că „PE MAESTRUL ÎN YOGA ÎL FACE EXERCIŢIUL (PERSEVERENŢA)”. În aproape toate direcţiile, perseverenţa sau cu alte cuvinte, stăruinţa, este unul dintre secretele succesului. Numai perseverenţa duce la ţintă. Este semnificativ în această direcţie că cei mai mulţi oameni, pentru a ajunge la ţelurile lor divine, sunt cel mai adesea mai degrabă capabili de un efort mare decât de o perseverenţă îndelungată; lenea sau nestatornicia lor îi face să piardă fructele celor mai bune începuturi; ei se lasă astfel, adesea, să fie întrecuţi de alţii, care au pornit după ei şi care 210

progresează încet, dar CONTINUU. Sunt puţine lucruri imposibile prin ele însele şi, de cele mai multe ori, perseverenţa pentru a le face să reuşească ne lipseşte mai mult decât mijloacele. Faimosul tratat PANCHATANTRA spune: "Oamenii cei de rând nu încep nimic bun, fiindcă se tem de piedici; oamenii mediocru după ce au început ceva bun se lasă, fiind respinşi de piedici; dar cei aleşi între aleşi nu părăsesc ceea ce au început şi este bun, chiar dacă sunt opriţi de mii de piedici. Aceasta este măreţia, extraordinară a celor cu suflet bun şi mare... că niciodată ei nu se lasă de ceea ce au început, nici chiar atunci când se iveşte nenorocirea. De aceea, pentru ei perseverenţa este temelia izbânzii". Din cele expuse mai sus rezultă că totdeauna PERSEVERENŢA face să fie dusă la bun sfârşit orice întreprindere. Nu este deloc întâmplător faptul că yoghinii avansaţi îi sfătuiesc pe aspiranţii începători SĂ ÎNTREPRINDĂ ÎNCET, DAR SĂ PERSEVEREZE ÎN CEEA CE EI AU ÎNCEPUT ŞI CARE ESTE BUN. În practica YOGA am remarcat de multe ori că PERSEVERENŢA BENEFICĂ NE PERMITE SĂ BIRUIM ŞI SĂ ATINGEM TOTUL prin reluarea cu insistenţă zi de zi a proceselor de REZONANŢĂ pe care un anumit procedeu le implică. Studiind cu atenţie viaţa mărilor yoghini, ne putem pune întrebarea: A ÎNVINS OARE VREODATĂ YOGHINUL CARE NU A ŞTIUT SĂ PERSEVEREZE ? În fond, ar trebui să ne amintim că picătura de apă găureşte piatra, nu atât prin puterea ei, ci PRIN CĂDERE REPETATĂ. Cu privire la perseverenţă am găsit adeseori referiri în lecţiile anterioare, dar acum vom urmări să ne ocupăm de modul în care funcţionează această lege în univers (Macrocosm). Pentru început, ne vom referi la binecunoscuta povestire a puiului de găină şi a oului, în faza premergătoare naşterii, plăpânda creatură care este puiul, se află într-un mediu ambiant lipsit de orice primejdii. Acolo el este învăluit de întuneric, ferit de zgomote şi protejat de intemperiile naturii; tocmai de aceea el se simte foarte bine acolo. La un moment dat însă găoacea în care puiul găsea atâta confort nu-i mai prieşte. Ea este tot mai strâmtă şi îi stinghereşte mişcările aripioarelor, ale ciocului şi ale ghearelor aflate în continuă creştere. După curm fiecare dintre noi ne-am dat până acum seama, viaţa are în ea ceva, care strigă: "Eu trebuie să cresc !" Oamenii şi animalele au sădită în ei nevoia de a creşte şi de a fi liberi. Tocmai de aceea, instinctiv, puişorul nostru începe să bată CU PERSEVERENŢĂ în coaja oului în care se află. El nu înţelege de ce face asta, dar ÎN FOND aşa a rânduit Dumnezeu lucrurile dinainte ca el să înceapă să lovească întruna coaja - "cioc, cioc, cioc” - din ce în ce mai tare, pe măsură ce-i sporesc forţele. Şi iată că nu trece mult timp până când ciocăniturile sale vârtoase fac o spărtură în zidul cochiliei sale. După aceea, puiul mai dă de vreo câteva ori cu ciocul şi gata, a ieşit afară. Acum el este liber să umble în largul lui, să se întindă şi să-şi rotească privirile încotro vrea. Se poate spune că de aici înainte a început o nouă fază în viaţa puiului de găină. Unor oameni le-a venit atunci o idee: ce-ar fi dacă le-ar da şi ei o mână de ajutor micuţilor puişori, grăbind chiar ei procesul ieşirii puişorilor din găoace pentru a îi scuti astfel de efortul spargerii cojii cu ciocul ?! Le-o spargem chiar noi din afară, şi astfel îi scoatem mai repede ta lumină, şi-au zis ei. Dar iată că, prin această scurt-circuitare a procesului tainic ce a fost stabilit de Dumnezeu, ei îi omoară pe bieţii puişori care, datorită "ajutorului" se nasc morţi, nefiind în stare să reziste nici o clipă la realităţile aspre ale noului mediu înconjurător. Yoghinii au numit acest principiu al lui Dumnezeu Legea Perseverenţei. Vom vedea astfel că această lege are o importanţă crucială atât pentru reuşita în viaţă, cât şi, mai ales, pentru o viaţă desăvârşită din punct de vedere spiritual care ne permite să ajungem în împărăţia lui DUMNEZEU. Anumite riscuri sunt indisolubil legate de noua viaţă şi de dezvoltarea oricărei fiinţe - de pildă, riscurile libertăţii - dar noi 211

ştim că Dumnezeu ne pregăteşte pentru acele riscuri, prin perseverenţa şi eforturile noastre, întărindu-ne muşchii pentru fiecare fază din procesul creşterii. A refuza să facem anumite eforturi înseamnă a rămâne pe loc sau, cu alte cuvinte, înseamnă a rămâne slabi şi piperniciţi. Marele model divin care a fost şi este pentru noi toţi IISUS CRISTOS ne-a învăţat, în mod succint, următoarele, cu privire la Legea Perseverenţei, într-un pasaj binecunoscut celor mai mulţi creştini: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte iar cine caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiului său iubit o pâine, el o să-i dea o piatră? Sau dacă cere un peşte, el o să-i dea un şarpe ? Deci, dacă voi, care unii sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri iubiţi, cu atât mai mult Tatăl vostru (DUMNEZEU) care este în ceruri fiţi siguri ca va da multe lucruri bune celor ce I le cer !" Noi putem să intuim mult mai bine sensul tainic al acestor cuvinte dacă luăm în consideraţie faptul, deloc întâmplător, că verbele "a cere", "a căuta" şi "a bate" au fost toate scrise, în textul original grec, la timpul prezentul imperativ, ceea ce înseamnă că în realitate, îndemnurile de mai sus ar trebui să fie redate astfel: "Cereţi încontinuu şi (DATORITĂ DECLANŞĂRII PROCESELOR DE REZONANŢĂ DUPĂ ACEEA) vi se va dă; căutaţi (ASPIRAŢI CU PUTERE) încontinuu şi veţi găsi; (FOCALIZAŢI-VĂ ACOLO TOATE ENERGIILE şi TOATE PUTERILE) bateţi încontinuu şi (PROCEDÂND ASTFEL ÎMPĂRĂŢIA TAINICĂ A LUI DUMNEZEU) vi se va deschide!" Fiţi siguri că Tatăl Ceresc dă "multe lucruri bune celor care I le cer încontinuu. După cum ştim, tot IISUS CRISTOS a mai făcut şi următoarea afirmaţie fundamentală care este menită să ne mobilizeze: "împărăţia cerurilor (a lui DUMNEZEU) se ia cu năvală (CU AVÂNT ŞI CU IUŢEALĂ) şi cei ce dau năvală (CARE SE ANGRENEAZĂ CU AVĂNT ŞI CU IUŢEALĂ) pun mâna pe ea (O ATING, O REALIZEAZĂ)". Cu alte cuvinte, aici IISUS ne spune că nimic nu ni se dă de-a gata. Puiul din exemplul nostru a trebuit să bată mult, bine "şi constant până când "i s-a deschis". Cele mai multe din tainele lui Dumnezeu ni se dezvăluie prin eforturi susţinute. Şi la fel stau lucrurile şi cu binecuvântările lui Dumnezeu. Unii creştini au fost greşit învăţaţi, atunci când li s-a spus că tot ce trebuie să faci dacă vrei să obţii ceva de la Dumnezeu este să rosteşti cuvântul credinţei, să nu te îndoieşti de realizarea (îndeplinirea) rugăciunii tale, şi după aceea vei primi lucrul respectiv. Aceasta nu este departe de adevăr, dar să nu uităm că respectiva idee omite astfel importanta Lege a Perseverenţei. Pentru yoghini este evident că Dumnezeu pune la dispoziţie în mod gradat toate lucrurile bune, atât împărăţiei sale, cât şi aceleia a lumii fizice, celor care fac eforturi susţinute pentru ca să le merite. De pildă, în BIBLIE este consemnat faptul că Iacob s-a luptat toată noaptea cu un înger, până când a devenit Israel, adică prinţ al lui Dumnezeu. Avraam a aşteptat o sută de ani până când a putut să-l aibă pe Isaac, pruncul făgăduinţei. Tot în BIBLIE se spune că locuitorii Regatului de Sud, Iuda, au aşteptat şi s-au luptat 70 de ani, fiind în robia Babilonului, până când, prin eforturile lor, perseverente, Dumnezeu i-a ajutat şi i-a adus înapoi în patrie. Aceasta, se înţelege de la sine, nu neagă deloc nevoia de a cere cu credinţă, de a nu te îndoi şi de a primi apoi ceea, ce ai cerut. Dar să nu pierdem din vedere că de multe ori aceşti primi paşi sunt doar începutul procesului, a cărui împlinire poate dura ani de zile dacă noi nu dispunem de o putere ocultă extraordinar de mare care să permită împlinirea rugii noastre foarte repede. Iată cum este descris, tot În BIBLIE, un exemplu de perseverenţă pe care ni 1-a dăruit IISUS: „Şi după aceea El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase atunci când urmăresc să realizeze ceva. Le-a zis: "Într-o cetate se afla un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi nici de oameni nu se ruşina. Tot în cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi îi zicea: . Un timp, acel judecător n-a vrut să-i facă dreptate văduvei. Dar până la urmă el şi-a zis: ." Şi apoi IISUS a spus: "Auziţi voi ce a zis judecătorul cel nedrept? Puteţi voi oare să gândiţi că Dumnezeu nu va răzbuna până la urmă pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte către El şi care rabdă îndelung ? Eu vă spun că îi va răzbuna îndată. Dar, când va veni din nou Fiul Omului, va găsi El oare o asemenea credinţă pe pământ?"» Datorită nivelului său spiritual cu totul extraordinar, IISUS i-a cunoscut îndeaproape pe oameni, cum nimeni altul nu-i putea cunoaşte. El ştia prin urmare că mulţi oameni vor avea tendinţa să se lase repede de treaba chiar foarte bună pe care au început-o datorită faptului că ei sunt inconsecvenţi şi delăsători. Tocmai de aceea, el ne-a îndemnat insistent să persistăm, atât în angrenările noastre spirituale, divine, cât şi în toate aspectele binefăcătoare, sublime ale vieţii. «Apoi IISUS le-a mai zis: "Dacă unul dintre voi are un bun prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: "Prietene, te rog, împrumută-mi trei pâini, căci iată a venit la mine, din călătorie, un prieten al meu şi eu n-am ce să-i dau ca să mănânce" şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: , vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să-i dea pâinea cerută pentru că-i este prieten, totuşi, pentru stăruinţa lui evidentă tot se va scula şi-i va da tot ceea ce îi trebuie"». Cu alte cuvinte, în această parabolă IISUS ne spune: nu înceta să ceri, căci procedând astfel vei primi; nu înceta să cauţi, căci procedând astfel vei găsi; nu înceta să baţi, căci procedând astfel ţi se va deschide. Să nu te temi, de asemenea, nici chiar de larma pe care o vei crea. Fiindcă, trebuie să ştii că mai degrabă acceptă Dumnezeu larma ta decât lenea şi nepăsarea. În lumina acestei parabole ne putem da seama că, atât în YOGA, cât şi pe orice cale spirituală autentică, Dumnezeu are nevoie de oameni perseverenţi care vor putea ajunge la cele mai înalte realizări divine muncind cu entuziasm din răsputeri şi care nu se vor da bătuţi nici chiar atunci când se vor poticni sau când vor simţi că nu mai au putere. Prin urmare, putem să considerăm că GRAŢIA PERSEVERENŢEI ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ DINTRE TOATE ŞI CĂ EA ÎNCORONEAZĂ TOATE GRAŢIILE ATUNCI CÂND ESTE VORBA DE O CALE SPIRITUALĂ. Asemenea copiilor care la un moment dat învaţă să meargă, ei se vor ridica din nou după ce cad şi vor păşi mereu înainte. Ei vor acţiona astfel pentru că ştiu că, asemenea copilului, ai cărui muşchi îl vor ajuta, datorită perseverenţei lui, să facă paşi tot mai siguri, odată şi odată vor alerga şi ei din ce în ce mai repede pe calea spirituală, aşa cum fuge sprinten copilul de îndată ce a prins puteri şi a învăţat să meargă. În "EVANGHELIA LUI TOMA" care a fost găsită la MAREA MOARTĂ sunt consemnate în LEGIONUL 2 următoarele cuvinte ale lui IISUS: "ACEIA CARE CAUTĂ SĂ RĂMÂNĂ MEREU ÎN CĂUTARE PÂNĂ CE EL VA GĂSI ŞI SĂ STIE CĂ ATUNCI CÂND VA GĂSI, EL VA FI ULUIT, APOI DUPĂ CEA FOST ULUIT, EL SE VA MINUNA IAR MAI APOI VA DOMNI PESTE TOT.” În Faptele Apostolilor aflăm că Pavel şi Barnaba au străbătut ţinuturile Listrei, Iconiei şi Antiohiei. "Întărind sufletele ucenicilor şi îndemnându-i să stăruie în credinţă, ei le-au spus că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm chiar dacă ne confruntăm cu multe necazuri". Vor apare conflicte, au spus ei, folosind în textul original un cuvânt care denotă ideea de "presiune", exercitată în special asupra duhului. Această presiune era considerată în Noul Testament ca fiind generatoare de tărie spirituală, de statornicie şi, printre altele, ea are menirea să ducă la desăvârşirea fiinţei credinciosului. Să nu uităm că aproape fiecare dintre noi avem un vrăjmaş care a fost SPECIAL lăsat de Dumnezeu să ne tenteze, să ne testeze şi să ne pună pe fiecare dintre noi la încercare, în strânsă legătură cu KARMA noastră şi care se numeşte Satana. Una dintre tacticile sale de predilecţie, în efortul său neobosit de a-i face pe copiii lui Dumnezeu să se poticnească, să abandoneze o cale autentic spirituală şi apoi, să cadă este să aducă în fiinţa lor suspiciune, scepticism, descurajare şi deprimare. Tocmai de aceea, atât 213

Biblia, cât şi multe lucrări fundamentale YOGA îi îndeamnă de repetate ori pe cei care sunt angrenaţi pe calea care conduce către Dumnezeu să aibă răbdare, să nu se lase pe tânjală şi să persevereze. Satana toarnă mai mereu în urechile fiinţelor umane care sunt receptive şi pesimiste minciuni de felul: "Tu nu eşti bun de nimic. Renunţă să mai faci YOGA, tu nu vezi că n-ai realizat nimic până acum?... Nu mai practica tehnicile YOGA fiindcă nu eşti pe calea bună... Ce te face să crezi că tu vei reuşi acolo unde şi alţii au dat greş?" sau "Tu nu ai suficiente forţe ca să poţi îndeplini acţiunea respectivă. Nimic n-o să se aleagă de inspiraţiile acelea despre care tu credeai că sunt de la Dumnezeu..." şi aşa mai departe. = VA URMA =

AN VI C 40 LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA PERSEVERENŢEI (continuare: la cursul nr. 39 AN VI) Acceptând în fiinţa noastră astfel de sugestii satanice, nu este de mirare că adesea suntem descurajaţi şi ne dăm bătuţi. Dincolo de aceasta, în clipa aceea, Legile fundamentale ale lui Dumnezeu încetează să mai funcţioneze în şi pentru viaţa noastră, iar noi suferim o importantă înfrângere. Fără îndoială că înfrângerea cea mai mare şi totodată unul dintre cele mai mari păcate pe care îl poate cunoaşte cineva este sinuciderea. După cum se ştie, sinuciderea ocupă locul doi, după accidentele auto, pe scara cauzelor mortalităţii tineretului. Aceasta arată că foarte mulţi oameni deznădăjduiţi au renunţat să mai lupte, crezând în mod greşit, cu tărie, că ei nu mai pot face faţă copleşitoarelor probleme cu care au fost confruntaţi. Alegând sinuciderea, ei nu au mai întrevăzut nici o rază de speranţă în starea tot mai deprimantă, atât a lor, cât şi a lumii înconjurătoare. Alegând această mizerabilă "soluţie" ei se lasă târâţi în groaznicul act de a-şi curma viaţa, fără a-şi da seama că în realitate viaţa lor este un dar de la DUMNEZEU şi că, de fapt, ea nici nu le aparţine. Chiar în BIBLIE ni se arată că, la un moment dat, marele profet Ilie s-a lăsat antrenat în valea unei asemenea cumplite disperări. Atunci el tocmai trăise una dintre biruinţele sale cele mai mari: înfrângerea preoţilor lui Baal, printr-o mare minune făcută de Dumnezeu, şi atunci el se simţea foarte epuizat mental, emoţional şi fizic. În plus, tot atunci Izabela voia să-1 omoare. Nu este de mirare că pe Ilie 1-a copleşit întristarea. "Destul!", a strigat el deznădăjduit. "Doamne, te implor, ia-mi viaţa, căci iată eu nu sunt mai bun decât părinţii mei!" În acele clipe de adâncă deznădejde Dumnezeu nu 1-a lăsat însă să cadă şi să se dea bătut. Prin urmare, să fim siguri că nici pe noi Dumnezeu nu ne lasă să cădem fiindcă El doreşte ca noi să fim mereu treji şi să nu ne lăsăm duşi în ispită în faţa pericolului descurajării şi deprimării. Noi trebuie să fim foarte conştienţi de uneltirile perfide şi insidioase ale vrăjmaşului nostru. Fiind în asemenea situaţii, noi trebuie să ne împotrivim lui cu ajutorul PUTERII de neînfrânt a lui Dumnezeu, şi atunci imediat Satana va fugi de la noi. Apelând cu o mare credinţă la Dumnezeu, acesta nu va îngădui ca încercarea şi ispita să ne biruiască; mai ales dacă noi aspirăm cu putere să rămânem în picioare, ci El va găsi o cale de izbândă pentru noi. În toate situaţiile şi în toate încercările la care noi suntem adeseori supuşi de Satana, Dumnezeu ne vrea perseverenţi, pentru că numai astfel El va duce totul la îndeplinire. 214

Chiar dacă Dumnezeu nu ne-ar fi revelat decât Legea Perseverenţei, împreună cu legile Reciprocităţii şi Folosinţei, nouă toate acestea ne-ar fi fost de ajuns pentru a transforma lumea. Trebuie să privim cu multă atenţie la câteva exemple deja faimoase. Gândiţi-vă la cazul lui Thomas Edison, acest fruntaş al inventatorilor din toate timpurile, care a trebuit să treacă prin sute de experimente nereuşite, înainte de a face epocala descoperire a luminii electrice. El a pus, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, uimitoarele sale realizări pe seama a "două procente inspiraţie şi nouăzeci şi opt de procente transpiraţie" - care deja a rămas formula clasică a eforturilor perseverente care au fost depuse de oricine a realizat ceva extraordinar în viaţă. Gândiţi-vă de asemenea la Fraţii Wright. În regiunea rar populată a ţărmului Carolinei de Nord (S.U.A.), ei s-au luptat neobosiţi cu intemperiile, cu batjocurile oamenilor şi cu mari greutăţi financiare. Ei au construit cu mari sacrificii, s-au împotmolit, dar până la urmă au zburat. Şi lumea n-a mai fost la fel de atunci încoace. În cuptorul acesta de foc, asemănător în atâtea privinţe cu zbuciumul puiului din găoace, ne-am maturizat mai mult sau mai puţin cu toţii în funcţie de perseverenţa de care am dat dovadă, până când am devenit cu adevărat apţi să realizăm ceva extraordinar de bun şi valoros. Cu înţelepciunea care se capătă numai după ce ai trecut prin anumite încercări şi acum, după ce le-ai trecut cu bine, le poţi privi de la distanţă, zâmbim amuzaţi când ne gândim cum ne-au obligat anumite conjuncturi să folosim tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat. După cum s-a exprimat cândva un mare gânditor, "Dumnezeu se foloseşte de stejari, nu de ciuperci". Căci, în fond, nu sunt perseverenţa şi tăria marile virtuţi ale stejarului ? O idee cheie pe care nu trebuie să o pierdem din vedere este aceea că anumite riscuri (aici sunt incluse de asemenea şi riscurile libertăţii) sunt indisolubil legate de angrenarea fermă pe o cale spirituală (cum este YOGA); dar, cu toate acestea, în cazul unei aspiraţii foarte puternice către El, Dumnezeu ne inspiră şi ne pregăteşte să trecem cu bine peste acele riscuri sau încercări, prin perseverenţă şi efort, întărindu-i pe aceia care îi cer ajutorul pentru fiecare etapă din procesul creşterii spirituale. Prin anul 1978, la cursurile noastre de HATHA-YOGA ce se desfăşurau atunci la "ECRAN CLUB", se înscrisese o femeie care depăşise vârsta de 70 de ani şi care era pensionară. În ciuda vârstei, o remarcam adeseori executându-şi cu o mare conştiinciozitate ASANA-ele care se efectuau la sală. După aproape opt luni, observând progresele cu totul deosebite pe care le realizase în ceea ce priveşte elasticitatea şi interiorizarea în timpul realizării ASANA-elor, lăudând-o la un moment dat pentru transformările care erau în cazul ei evidente, ea mi-a spus: "La început, când m-am înscris la acest curs, urmăream doar să slăbesc, pe când acum, de când urmez deja programul de ASANA-e, pe care le execut zi de zi cu multă atenţie, am constatat în mine nişte transformări extraordinare pe care, înainte să practic YOGA, nu aş fi bănuit că mai pot fi posibile la vârsta mea. Chiar dacă la început mi-a fost destul de greu să execut toate exerciţiile, acum, pe săptămână ce trece, ele mi se par tot mai uşoare şi, pe lângă faptul că m-am vindecat cu ajutorul lor de unele boli, mă simt minunat când le realizez." Ceilalţi colegi de curs, care frecventau şi ei sala de antrenament, i-au recunoscut de asemenea progresul, căci o văzuseră venind cu regularitate în fiecare săptămână, luni la rând. Faptul că ATUNCI ea îi întrecea deja cu mult în elasticitate pe alţi cursanţi mult mai tineri decât ea se explică prin persistenţa ei în eforturile de a-şi realiza zi de zi programul de ASANA-e care, în plus, făcuse cu putinţă îmbunătăţirea sănătăţii sale. Marii yoghini consideră în unanimitate că cele mai multe dintre tainele lui Dumnezeu le sunt revelate celor perseverenţi, în urma unor eforturi susţinute. 215

Nu este deloc întâmplător faptul că unii yoghini susţin că pe MAESTRUL ÎN YOGA ÎL FACE EXERCIŢIUL. Tocmai de aceea noi nu trebuie să uităm niciodată că UN GRAM DE PRACTICĂ PERSEVERENTĂ VALOREAZĂ, ÎN YOGA, CÂT TONE DE TEORIE. Necesitatea de a fi conştient Dincolo de aceasta trebuie să fim suficient de lucizi şi să ne dăm seama că una dintre tacticile curente ale lui Satana, în efortul său neobosit de a-i face pe aspiranţii YOGA la desăvârşire să se poticnească şi să cadă, este să aducă cât mai des peste ei o mare descurajare şi deprimare. Prin urmare, atunci când noi ne lăsăm pradă disperării, descurajării şi deprimării, nu facem altceva decât să ne deschidem fiinţa şi să intrăm în REZONANŢĂ cu energiile subtile, distrugătoare, ale lui Satana. Ştiind toate acestea şi înţelegând taina REZONANŢEI, noi trebuie să ne trezim şi să ne amplificăm din ce în ce mai mult CREDINŢA ÎN DUMNEZEU pentru a fi astfel capabili să facem faţă tuturor încercărilor lui Satana de a descuraja perseverenţa noastră. În concluzie, putem spune că, pentru yoghini, PERSEVERENŢA este de fapt o calitate voluntară care constă în continuitatea efortului superior care este desfăşurat pentru realizarea unui ţel spiritual, în ciuda tuturor piedicilor şi dificultăţilor care apar. PERSEVERENŢA este opusă delăsării şi dezarmării în faţa greutăţilor de tot felul. Yoghinul care este cu adevărat perseverent este consecvent, statornic, răbdător, stăruitor în urmărirea ţelurilor sale spirituale, el nu cedează niciodată şi, printr-o sublimare armonioasă a energiei sale amoroase, el îşi mobilizează astfel o energie uriaşă pentru a continua să acţioneze în direcţii benefice. GÂNDURI LUMINOASE DESPRE PERSEVERENŢĂ  Picătura mică găureşte piatra tare.  Numai cu o lovitură, copacul nu se doboară.  Este fără îndoială că Roma nu a fost creată într-o singură zi.  Nu trebuie să renunţi niciodată la semănat de teama vrăbiilor.  Loviturile mici şi repetate doboară copacii mari.  Cine va persevera până la capăt, îl va descoperi pe DUMNEZEU.  Unda repetată a micilor râuri face fluviul cel mare şi puternic.  A persista în bine este fondul virtuţii.  Numai cine stăruie până la capăt în bine obţine răsplata divină.  Se freacă atâta cât trebuie fierul, încât până la urmă se încălzeşte.  Cine stăruie, până la urmă învinge.  Dacă nu merge bine o dată, merge bine altă dată.  Cerul nu se atinge dintr-un singur salt.  Dacă nu ai reuşit de la început, urmăreşte din nou şi din nou.  Perseverând, chiar şi melcul ajunge la corabie.  Rămâi mai departe la coarnele plugului până ajungi la capătul brazdei.  Timpul şi perseverenţa conduc un melc până la Ierusalim.  Troia nu a fost cucerită într-o zi.  Cine stăruie până la sfârşit va fi foarte fericit.  Cine vrea să-şi facă o poartă de aur trebuie să bată zilnic câte un cui.  Perseverând, grecii au cucerit Troia.  Punându-şi toate forţele şi perseverând, şoarecele va putea devora o pisică. 216

 Insecta liniştită şi perseverentă străpunge zidurile cetăţii.  Şlefuind cu răbdare poţi face un ac dintr-o grindă.  Ai izbutit, continuă; n-ai izbutit, continuă.  Pilind câte puţin, vei scoate cel mai frumos ac din cel mai urât fier.  Perseverenţa este însuşirea omului viteaz din fire, încăpăţânarea este partea cea rea a oamenilor mărginiţi.  Întreprinde încet, dar perseverează în ceea ce ai început.  Picătura găureşte piatra, nu prin puterea ei, ci prin cădere repetată perseverentă.  Cine este acela care, trăgând toată ziua la ţintă, să nu o atingă de câteva  ori?  Picurând într-una, umila picătură, e-n stare-ncet să roadă şi piatra cea mai dură.  Un om care are câtuşi de puţină stimă de el însuşi, duce întotdeauna la bun sfârşit ceea ce şia pus în gând să facă şi care este bun, oricât de scump l-ar costa.  Perseverenţa biruie şi dobândeşte totul.  A învins oare vreodată cel care nu ştie să persevereze? LEGEA RESPONSABILITĂŢII Motto: Să nu pierdem niciodată din vedere că până şi cea mai mică fărâmă de pământ pe care noi călcăm este înzestrată cu memorie; astfel chiar fără să ne dăm seama, noi lăsăm, întotdeauna puţin din energiile noastre mentale şi psihice, BUNE sau RELE, pretutindeni pe unde trecem. Atunci când un om se bucură, întreaga umanitate este fericită de bucuria lui. Atunci când un om plânge, întreaga umanitate este încărcată cu lacrimile sale. Nici unul dintre yoghinii adevăraţi nu urmăreşte să se eleveze spiritual doar el singur lăsând în urma lui mulţimea fraţilor săi - oameni - în somn, ignoranţă şi suferinţă.

GLOSAR RESPONSABILITATE Pentru yoghini, a fi responsabil pentru o acţiune, pentru un gând manifestat cu putere sau pentru o intenţie înseamnă (ca fiinţă umană) a recunoaşte că de fapt eşti chiar tu autorul şi că accepţi toate consecinţele, bune sau rele, care decurg din aceasta. În sensul cel mai strict, yoghinul consideră că este responsabil în urma unei acţiuni: - atunci când a vrut-o şi a realizat-o el însuşi; - atunci când doar a vrut-o, fără a o realiza după aceea el însuşi; - atunci când a realizat-o el însuşi fără ca totuşi să o vrea; - atunci când nici nu a vrut-o, nici nu a realizat-o însă, cu toate acestea, depindea de el ca respectiva acţiune să fie evitată. (De exemplu, ştim despre faptul că unii vor să comită o crimă dar considerăm în mod laş că nu trebuie să întreprindem nimic fiindcă acţiunea (crima) care după aceea este realizată nu ne priveşte din moment ce nu noi suntem cei care acţionăm.) în această direcţie distingem anumite grade de responsabilitate morală (mai ales cazurile 2 şi 4). În această direcţie, se cuvine să amintim că cele trei condiţii esenţiale ale responsabilităţii unei fiinţe umane sunt: A) existenţa unei legi (divine, din care decurge legea morală), B) deplina posesie a 217

raţiunii (demenţii sau nebunii sunt iresponsabili), C) libertatea de a alege (un om nu este responsabil pentru o acţiune care este realizată sub constrângere). În sens moral-divin RESPONSABILITATEA arată situaţia în care se află o fiinţă umană «ANGAJATĂ» prin acţiunile pe care le realizează, mai ales în ceea ce priveşte consecinţele care rezultă din acestea (orice yoghin adevărat consideră că este responsabil pentru faptele sale în faţa lui DUMNEZEU; oamenii laşi încearcă mai mereu să fugă de toate responsabilităţile pe care le au). RESPONSABILITATEA, ca stare interioară, este în strânsă legătură cu sentimentul că fiinţa umană este liberă. A fi cu adevărat responsabil înseamnă de fapt să-ţi iei şi să respecţi, fără A TE ABATE DELOC DE LA ACEASTA, un anumit angajament moral-divin. Privind lucrurile în mod general, aceasta implică prin urmare să respecţi un fel de contract tainic pe care Dumnezeu îl realizează în mod implicit cu fiecare om care vine pe lume. RESPONSABILITATEA se deosebeşte net de răspundere. Astfel, dacă răspunderea priveşte comportarea fiinţei umane în limitele unui sistem de norme dictate de societate, aceasta (fiinţa umană) devenind culpabilă dacă încalcă aceste norme sau, cu alte cuvinte, dacă nu acţionează în conformitate cu acestea, responsabilitatea se referă la autoangajarea mai mult sau mai puţin conştientă în faţa lui DUMNEZEU şi care este liber consimţită. Din această autoangajare rezultă obligaţia autoimpusă care izvorăşte din sistemul uneori doar intuit de LEGI DIVINE care devine o datorie pe care şi-o impune fiinţa umană prin AUTO-CONSTRÂNGERE. Relaţia dintre responsabilitate şi culpabilitate are deci nu numai implicaţii juridice, ci, în primul rând, implicaţii moral-divine; criteriul yoghin de apreciere a comportamentului uman este în acest caz interior (lăuntric) şi nu exterior, el fiind fundamentat pe judecăţi de valoare imanente (care se află în interiorul fiinţei umane). Din acelaşi curent divin de unde emană legile Reciprocităţii, Folosinţei şi Perseverenţei face parte şi Legea Responsabilităţii, a cărei succintă definiţie ne-o dă mai întâi IISUS în cuvintele: "Aceluia căruia i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat foarte mult; îi vor cere mai mult". Apelând în mod înţelept la parabola despre veghere (luciditate) şi nevoia pregătirii, IISUS a precizat atunci că respingerea sau nesocotirea acestei legi divine atrage după sine multă suferinţă. = VA URMA =

AN VI C41 LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA RESPONSABILITĂŢII (continuare la cursul nr 40 AN Vl) Cei cărora li s-a dat putere de pătrundere şi înţelegere, intuiţie, capacităţi divine, bunuri, bani, autoritate sau faimă poartă totodată, chiar fără să ştie, o mare răspundere cei care nu sunt încărcaţi cei care sunt mai puţin înzestraţi; neîmplinirea acestei legi divine a fost şi va fi aspru pedepsită. 218

IISUS lasă foarte clar să se înţeleagă că această parabolă se referă la toţi cei favorizaţi de DUMNEZEU din punct de vedere spiritual, mental, psihic sau fizic, în această categorie intrând atât cei care trăiesc în lumea vizibilă, cât şi cei care se află şi care trăiesc în lumile invizibile. Ori de câte ori ni se acordă anumite daruri divine într-un domeniu sau într-altul, atât Dumnezeu, cât şi oamenii se aşteaptă ca noi să dăm, în schimb, un anumit randament care trebuie să fie specific înzestrării noastre. Orice favoare divină care ne este acordată presupune implicit o anumită responsabilitate. Pe măsură ce creşte favoarea pe care ne-o acordă DUMNEZEU, creşte proporţional şi responsabilitatea noastră. Analogic vorbind, dacă, de pildă, cineva este investit să fie administratorul unei sume de 1000 de dolari, persoana respectiva care i-a încredinţat ADMINISTRATORULUI cei 1000 de dolari aşteaptă, fără îndoială, la sfârşitul anului de la acesta un profit de vreo sută de dolari. Însă dacă aceeaşi persoană va fi administrator la Uzina de Autoturisme DACIA şi la sfârşitul anului va raporta un profit de numai 100 de dolari, ea va trebui să-şi dea urgent demisia, fiindcă în mod evident este INCOMPETENTĂ. Un alt exemplu: să presupunem că cineva scrie cu sârg proză şi după numai un an ajunge să i se publice unele texte prin revistele literare, iar cititorii şi prietenii chiar spun despre el că scrie destul de bine. Dar dacă acelaşi om care are mult talent reuşeşte, datorită activităţii sale perseverente, să-şi dubleze acest talent prin muncă, atingând performanţe scriitoriceşti deosebite, care îi vor permite să intre în categoria scriitorilor foarte talentaţi de reputaţie mondială, şi apoi, deodată, el începe să scrie făcând greşeli admisibile doar la nivelul unor amatori, cititorii săi, care îl ştiau un scriitor excepţional, vor fi în curând dezamăgiţi şi reputaţia sa va suferi daune iremediabile. Renumitul pianist Arthur Rubinstein a sesizat intuitiv esenţa acestui principiu atunci când a afirmat că dacă nu exersează la pian într-o zi, îşi dă imediat seama el însuşi de acest lucru; dacă nu exersează două zile îşi dau seama criticii, iar dacă nu exersează trei zile "atunci fără îndoială că va şti toată lumea!". Prin urmare, dacă unui pianist de la o biserică mică de cartier i se poate permite o greşeală sau două pe cântare, unui mare pianist de renume mondial nu i se mai îngăduie aşa ceva. Unui mare profesionist i se cere implicit să-şi execute numerele perfect, ca un mare maestru. Exercitarea benefică şi corectă a Legii Folosinţei va aduce un mare succes, în special dacă aceasta se face în strânsă legătură cu Legea perseverenţei, dar răsplata cuvenită care este oferită de respectarea acestor două legi face totodată obligatorie respectarea şi aplicarea Legii Responsabilităţii. Noi trebuie să înţelegem foarte bine acest aspect chiar înainte de A SE aştepta ca Dumnezeu să-şi împlinească faţă de noi făgăduinţele cu privire la alte principii. Este foarte greşit să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea un anumit lucru sau o anumită putere spirituală, fără că totodată să fim gată să ne asumăm toate responsabilităţile ce ne revin implicit împreună cu acel lucru cerut. Referindu-se la rigorile deosebite ale funcţiei de conducere cineva spunea: "Dacă o bucătăreasă nu mai poate de cald, atunci nu are decât să iasă imediat din bucătărie! Dacă, la rândul său, un conducător nu poate da mai mereu dovadă de răbdare, putere şi înţelepciune, să lase imediat locul altcuiva!" În opinia aceluiaşi gânditor, orice post de conducere implică responsabilităţi profunde şi multiple; or, dacă cineva care aspiră la aceasta nu este cu adevărat dispus să le înfrunte, este bine să nu urmărească să ajungă într-o asemenea funcţie de la bun început. Prin urmare, nu trebuie niciodată să se piardă din vedere că lanţul responsabilităţilor de tot felul care-1 leagă pe un conducător este aproape nesfârşit, fiindcă acesta nu are voie să uite nici o clipă că este conducător. Pe biroul unui preşedinte se afla o plăcuţă, pe care erau gravate cuvintele: "PROBLEMELE PE CARE MI LE EXPUNEŢI SE REZOLVĂ AICI!" Cu alte cuvinte, cel care venea în audienţă la preşedinte înţelegea că acesta nu pasează altora problemele care i se expun şi nu fuge de răspundere. 219

Noi am putea spune că aceasta era o subtilă aluzie la cunoscuta expresie românească "A PASA PROBLEMA", adică să te eschivezi de o anumită răspundere şi "s-o pasezi altuia". Ghizii spirituali care conduc grupuri mari de oameni către desăvârşire trebuie să fie în mod deosebit atenţi să nu profite în rău de responsabilităţile încredinţate lor, căci în această privinţă Biblia vorbeşte cu o limpezime înfricoşătoare. Iată în această direcţie, care sunt cuvintele lui Iacov adresate învăţătorilor spirituali: "Fraţii mei, să nu fiţi cumva răi învăţători căci să ştiţi că atunci noi vom primi o judecată mai aspră". Cei cărora li s-a revelat suficient de mult pentru a-i impulsiona şi ajuta să înveţe cele divine pe alţii au înainte de toate datoria ca cel puţin ei înşişi să practice ceea ce expun celorlalţi ca teorie. Fără îndoială că nu este totdeauna uşor să fii învăţător spiritual. Să nu uităm că aceasta cere multă răspundere. În BIBLIE, scrisorile lui Pavel către Timotei şi Tit ne arată cât de mult aşteaptă Dumnezeu şi oamenii de la cei care urmăresc să fie pentru ceilalţi oameni ghizi spirituali:" Adevărat este cuvântul acesta: Dacă cineva, aspiră să facă acţiuni de orientare a celorlalţi către Dumnezeu, atunci trebuie să ştie că bun lucru doreşte." Prin urmare, cel care vrea să fie cu adevărat un ghid către Dumnezeu al celorlalţi oameni, trebuie să nu fie deloc un om rău; în plus el trebuie să fie un om puternic sufleteşte, stăpân pe sine, nedominat de patimi, cumpătat, discret, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, plin de compasiune, capabil să îi înveţe pe alţii atât cu vorba, cât şi cu fapta. El trebuie, de asemenea, să fie blând, nu certăreţ, nu iubitor de bani, nici egoist şi în plus va trebui să fie optimist şi un bun cunoscător al firii omeneşti. De asemenea este foarte important ca, dacă cel care vrea să fie ghid către Dumnezeu pentru ceilalţi şi urmăreşte să îi ajute pe aceştia să se transforme trebuie înainte de toate să fi reuşit el însuşi cu adevărat această transformare pe care acum el caută să o realizeze cu ceilalţi. El nu trebuie să se fi orientat către Dumnezeu de curând, ca nu cumva, exacerbându-se în el egoul şi mândria, să cadă cu uşurinţă sub influenţa diavolului. În această direcţie merită să ne amintim că primii ucenici ai lui IISUS CRISTOS, în special Cei Doisprezece, au avut de făcut faţă unor sarcini şi responsabilităţi extraordinar de mari, aşa cum reiese foarte clar din Noul Testament. Lor li se încredinţaseră "tainele împărăţiei lui Dumnezeu" de către IISUS însuşi, în vreme ce altora li se spusese adevărul îmbrăcat în hainele misterioase ale parabolelor. Acest mare dar divin purta totodată în sine un mare risc: batjocorirea ucenicilor, ostracizarea şi prigonirea lor, uneori până la martiraj - toate acestea fiind în acelaşi timp pentru ei şansa extraordinar de mare de a vesti adevărul lui Dumnezeu. Simţul de nezdruncinat al răspunderii nu i-a părăsit însă niciodată pe aceşti vajnici luptători pentru cauza lui DUMNEZEU. În scrisoarea sa către Romani, Pavel face, deloc întâmplător, un rezumat al răspunderilor sale, în cuvintele: "Eu sunt în mod egal dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor înţelepţi, şi celor neînţelepţi". Chiar şi oamenii de rând, fără nici o mare realizare divină, care au primit totuşi prin iniţiere spirituală darul extraordinar de mare al intuiţiei vieţii eterne în împărăţia lui DUMNEZEU sunt impulsionaţi imediat după aceea să ducă o viaţă mult mai exigentă şi mai responsabilă decât cea pe care au fost obişnuiţi s-o trăiască până atunci. Cunoscându-L pe DUMNEZEU, care de fapt este ADEVĂRUL, nouă ni se aşează astfel în faţă un MODEL SUPREM prin care noi nu trebuie să uităm că suntem măsuraţi şi cântăriţi atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi a oamenilor. Pe la începutul veacului trecut, în ale sale "Maxime şi Reflecţii", ducele francez Gaston Pierre Marc a imortalizat două cuvinte care apoi au intrat în vocabularul tuturor limbilor modeme: "Noblesse oblige", nobleţea obligă. Cu alte cuvinte, toţi nobilii şi oamenii de rang înalt, cei care au fost înălţaţi în funcţii deosebite, au totdeauna obligaţia să se poarte cu nobleţe şi cu mult spirit de răspundere faţă de ceilalţi oameni de rând. 220

Este evident însă că ideea nu-i aparţine în întregime francezului Gaston Pierre Marc. Grecii exprimaseră mai demult idei similare în scrierile lor, îndeosebi în cele ale lui Euripide: "Cel care este născut nobil cu nobleţe trebuie să-şi întâmpine totdeauna soarta". La rândul său, Sofocle spune: "Celui de viţă aleasă îi stă cel mai bine să trăiască sau să moară precum un nobil". Am putea spune că aproape din instinct totdeauna oamenii au asociat marile realizări şi dobândirea unor poziţii sus-puse în viaţă cu purtarea unor sarcini grele şi cu etalarea unui înalt simţ de răspundere. Cu fiecare mare realizare a unui anumit om, societatea ridică imediat ştacheta aşteptărilor sale. Conceptul de "noblesse oblige" a atins culmea - uneori spre bine, alteori nu chiar aşa de spre bine în Anglia secolului al XIX-lea. Făcând abstracţie de unele greşeli; nobilimea britanică era pătrunsă de convingerea că pentru a-şi păstra elegantele lor castele de pe întinsele lor moşii, cu servitorii şi luxul ce le însoţeau, ei aveau totodată obligaţia de a răspunde de fericirea şi bunăstarea celor ce contribuiau prin munca lor la asigurarea acestor privilegii. Mai mult Marea Britanie, ca naţiune, s-a simţit răspunzătoare în faţa întregii lumi, datoare să instaureze acea Pax Brittania pe orice continent, să asigure pacea oricărui supus al ei. Această obligaţie ea a numit-o povara pe care trebuie s-o suporte din oficiu orice imperiu. În virtutea acestui principiu, ea şi-a trimis tinerii şi tinerele în India şi-n toate colţurile pământului, ca să vegheze la orice încercare de a tulbura acea pace. Într-o manieră ce avea să se repete în istorie, la sfârşitul secolului al XIX-lea plutea ameninţarea invadării Afganistanului de către Rusia, în dorinţa acesteia de a stabili un port la o mare caldă, în Orientul Mijlociu. Englezii, deplini conştienţi de responsabilitatea care însoţea poziţia lor de putere mondială supremă, s-au opus îndată ruşilor şi au învins. Pentru ei nu era decât o chestiune de "Noblesse oblige", socotind că este de datoria lor să apere un popor mai slab de orice cotropitori, piraţi şi tâlhari. Această acţiune a fost însă interpretată de alţii drept colonialism nedisimulat care urmărea doar exploatare, aservire şi pauperizare a unui întreg popor. Această interpretare a fost posibilă deoarece britanicilor le lipsea umilinţa şi puritatea, ca să nu mai vorbim şi de lipsa altor virtuţi. Cu toate acestea, am putea spune că, întro anumită măsură, Anglia epocii victoriene era instinctiv conştientă de Legea Responsabilităţii şi o considera ca fiind un corolar de bază al poziţiei sus-puse pe care ea o ocupa în lumea secolului al XIX-lea. Dincolo de toate acestea, parabola istorisită de IISUS cu robul făcut administrator peste avuţia stăpânului său ne spune foarte clar ce păţeşte cel care nu-şi îndeplineşte aşa cum trebuie responsabilităţile care îi revin: "Robul acela leneş, care a ştiut voia stăpânului său şi cu toate acestea nu s-a pregătit deloc şi n-a făcut voia lui va fi pedepsit cu multe lovituri". O altă ilustrare a Legii Responsabilităţii o găsim tot în BIBLIE. «Strigă cu glas de trâmbiţă! Spune poporului meu despre păcatele sale! O, ei se dau că sunt pioşi! Vin la templu în fiecare zi şi sunt atât de încântaţi să audă citirea legilor mele ca şi când le-ar respecta! Ca şi când n-ar dispreţul poruncile Dumnezeului lor! Ce mult îşi dau silinţa să se închine corect! O, ce mult le plac acestor făţarnici serviciile de la templu!» Acestea sunt cuvinte puternice, al căror ecou îl găsim şi în Noul Testament. Aici aflăm cât de mult îi deplânge Dumnezeu pe cei ce aud cuvântul Său, dar nu-1 împlinesc! Făţarnicii se întreabă de ce nu văd puterea lui DUMNEZEU în viaţa lor. Isaia priveşte cu înţelepciune la genul obişnuit de întrebări pe care le aruncă ei către Dumnezeu: "Noi am postit mult înaintea ta", spun ei. "Cum se face că nu eşti impresionat? De ce nu vezi jertfele noastre? De ce nu auzi rugăciunile noastre? Neam căit mult şi tu nici n-al observat!" "Am să vă spun acum de ce: pentru că iată voi trăiţi în plăceri rele chiar pe când postiţi şi asupriţi mai departe pe lucrătorii voştri. Ce rost credeţi voi că are postul vostru lung, când voi vă luptaţi şi vă certaţi mai mereu? Cu acest fel de post să ştiţi că nu veţi ajunge departe la mine..."» Nicidecum, căci postul pe care-L doresc 221

Eu de la voi este să încetaţi a-i mai asupri pe cei ce muncesc pentru voi şi să-i trataţi cinstit, dându-le aşa cum trebuie plata câştigată de ei pentru munca lor.» „Eu vreau ca voi să vă împărţiţi mâncarea cu cei săraci şi să-i aduceţi în casele voastre pe cei neajutoraţi, pe cei săraci lipiţi pământului, îmbrăcaţi-i pe cei zgribuliţi de frig şi nu vă ascundeţi de rudele care au nevoie de ajutorul vostru.” În lumina Legii Responsabilităţii Dumnezeu ne cere totdeauna să ne împlinim responsabilităţile la nivelul la care noi am fost ridicaţi chiar de El şi procedând mai mereu astfel după aceea DUMNEZEU ne va ajuta să urcăm şi mai sus. «Dacă voi veţi face toate aceste lucruri, Dumnezeu îşi va revărsa lumina Sa glorioasă peste voi. El vă va vindeca; evlavia voastră vă va duce înainte şi bunătatea va fi un scut puternic înaintea voastră şi gloria lui DUMNEZEU vă va apăra din spate. Atunci voi veţi chema şi Domnul DUMNEZEU va răspunde. "Da, aici sunt şi atunci El vă va răspunde degrabă. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să încetaţi de a-i mai asupri pe cei slabi şi de a nu mai face acuzaţii mincinoase şi de a nu mai răspândi zvonuri duşmănoase!» De la un capăt la altul al BIBLIEI, întâlnim mereu această temă: Dumnezeu este totdeauna duşmanul asupririi. Tot aşa trebuie să fie şi copiii Lui. Vorbind în numele Lui, Isaia expune cu şi mai multă tărie această problemă: «Daţi de mâncare celor săraci! Ajutaţi-i pe cei ce sunt la strâmtoare!... Şi atunci DUMNEZEU vă va sătura cu toate bunătăţile... şi veţi fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ce nu seacă niciodată.» Prin urmare, nouă oamenilor ni se cere ca în lumina Legii Responsabilităţii să dăm pentru ca DUMNEZEU să ne dea. Noi trebuie să ne împlinim cât mai bine responsabilităţile pe care le avem la nivelul actual dacă aspirăm ca DUMNEZEU să ne ridice şi mai sus. Binecuvântarea primită de la DUMNEZEU poartă totdeauna cu ea o anumită responsabilitate. În încheiere se cuvine să nu pierdem niciodată din vedere că, ori de câte ori ni se acordă anumite posibilităţi, atât în domeniul spiritual cât şi în alte domenii care sunt bune, atât Dumnezeu cât şi oamenii se aşteaptă ca noi să dăm, în schimb, dovadă că SUNTEŢI TOTDEAUNA OMUL POTRIVIT CARE SE MENŢINE LA ÎNĂLŢIMEA RESPONSABILITĂŢII PE CARE ASTFEL ŞI-A ASUMAT-O. Prin urmare, orice favoare care ne este acordată de DUMNEZEU presupune implicit din partea noastră asumarea unei responsabilităţi. Pe măsură ce pentru noi creşte favoarea, creste totodată şi responsabilitatea pe care o avem. = VA URMA =

222

AN 6 C42 ATENŢIE! INFORMAŢII FOARTE SECRETE DE O DEOSEBITĂ VALOARE în CADRUL SISTEMULUI SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA Introducere Importanţa tratatului secret SHIVA SVARODAYA pentru yoghinul Iniţiat în SVARA YOGA este imensă. Acest tratat este unic în tradiţia orientală şi practic pe el se bazează tot sistemul SVARA YOGA. Este foarte bine ca acest text să fie citit şi recitit de 15-20 de ori pentru a intui toate tainele care sunt expuse în el. Mai importantă decât memorarea aspectelor care sunt consemnate în el este fără îndoială PRACTICA PERSEVERENTĂ a metodelor şi sfaturilor care sunt indicate aici. Atenţia focalizată mai mereu asupra noastră, spre a observa curgerea ciclică a suflurilor subtile, dublată de o constantă luciditate şi detaşare sunt cerinţele de bază care ne permit să utilizăm cu succes acest text fundamental. O excelentă memorie este de asemenea necesară spre a interpreta AŞA CUM TREBUIE (conform învăţăturilor textului) aspectele pe care le conştientizăm. Pentru cei uituci şi năuci este foarte bine să se recurgă la ajutorul unei foi de hârtie şi a unui creion. Acest text trebuie să fie ferit cu mare grijă de cei neiniţiaţi în SVARA YOGA. Este total interzisă împrumutarea cursurilor care conţin SUTRA-ele acestui tratat atât unor persoane din afara, cursului de YOGA, cât şi cursanţilor YOGA care se află în alţi ani de studiu şi care nu au ajuns până la această lecţie. Cei care nu vor respecta această îndatorire vor fi eliminaţi pentru totdeauna de la cursurile de YOGA ale acestei şcoli. În această direcţie, noi sugerăm ca toate cursurile care conţin SUTRA-ele acestui tratat secret să fie ţinute sub cheie spre a le feri astfel de privirile profanilor. ATENŢIE! Utilizarea în scopuri malefice a acestor revelaţii atrage după sine o KARMA cumplită! Redactarea finală a acestui text a fost realizată de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru. SHIVA SVARODAYA (Invocaţia pentru inspiraţia divină a comentatorului BASTIRAMA) 1) "Mă prosternez plin de umilinţă, cu întreaga mea fiinţă, în faţa lui SHIVA, Supremul Dumnezeu, în faţa Preaiubitei Sale "Energii a înălţimilor Transcendenţe" (PARVATT) şi în faţa lui GANESHA, conducătorul cel înţelept (guvernatorul) al puterilor divine (din manifestare); îmi deschid de asemenea, plin de recunoştinţă şi cu nesfârşită dragoste, inima în faţa GURU-lui meu. Conştiinţa mea expansionată cântă extaziată gloria infinită a Absolutului Divin (SHIVA), care prin graţia sa ne permite sa transcendem lumea aparenţelor şi devenirii efemere (SAMSARA). Avându-1 totdeauna pe SHIVA (Dumnezeu) drept sprijin ferm şi ca unic refugiu şi oferindu-mă lui cu întreaga mea fiinţă am compus astfel acest comentariu la tratatul secret "SHIVA SVARODAYA". NAŞTEREA (APARIŢIA) SUFLULUI SUBTIL AL VIEŢII UNIVERSALE (SVARA) (Natura tainică a lumii) 223

2) Suprema Putere Divină Creatoare (SHAKTI) întreabă: O, Doamne Dumnezeule atotputernic, care eşti, mai presus de toate (MAHADEVA), fii acum binevoitor cu mine şi dezvăluie-mi taina înţelepciunii eterne şi imuabile care cuprinde totul şi prin intermediul căreia este atinsă cu uşurinţă desăvârşirea spirituală! 3) Ajută-mă, te rog, să înţeleg cum a apărut Universul? Cum continuă el după aceea să existe? Cum dispare el în final? Învaţă-mă, te implor, o Doamne, care este natura esenţială a lumii! 4) SHIVA răspunde: Află că în realitate Universul (MACROCOSMOSUL) se naşte din cele 5 elemente fundamentale (TATVA-ele); el continuă după aceea să existe numai prin jocul TATTVA-elor, iar la sfârşit el dispare în TATTVA-e; prin cunoaşterea fără greşeală a TATTVA-elor se cunoaşte natura tainică reală a Universului (MACROCOSMOSUL). (Universul (MACROCOSMOSUL) cuprinde în permanenţă toate manifestările posibile, atât în planul fizic, cât şi în planul astral (subtili şi în planul cauzal. Toate acestea provin numai din TATTVA-e: TATTVA-ele sunt forţele tainice (care generează interacţiunile corelative) care stau la baza tuturor acestor manifestări: crearea, menţinerea şi distrugerea universului sau, mai concret, apariţia, susţinerea (conservarea) şi dispariţia fenomenelor care ne sunt anunţate prin jocul TATTVA-elor şi care decurg din schimbările TATTVA-ice de stare). 5) SHAKTI întreabă: Cei care cunosc cu adevărat TATTVA-ele au afirmat că de fapt TATTVA-ele sunt fundamentul cel mai de preţ al întregii Creaţii: care este însă, o Doamne, natura TATTVA-elor ? Te rog, revelează-mi acum care este esenţa ultimă a TATTVA-elor. 6) SHIVA răspunde Nemanifestată, fără formă, unica dătătoare de lumină nemuritoare este Suprema Existenţă, Marea şi Nesfârşita Putere a lui Dumnezeu; din Ea provine eterul cel subtil sonor (AKASHA TATTVA); din AKASHA TATTVA ia apoi naştere eterul tactil (VAYU TATTVA). (Această Mare Putere şi Supremă Existenţă Dumnezeiască este însuşi SHIVA, care aici este identic cu PARABRAHMAN al vedanticilor, ce este considerat Principiul primordial, sau cu alte cuvinte singurul care există la începutul evoluţiei universale. Din acest Principiu Suprem (care este indisolubil fuzionat cu Energia Sa creatoare, SHAKTI) provin după aceea, treptat, cele cinci eteruri subtile fundamentale (TATTVA-ele)). "Numai din El provine AKASHA şi aşa mai departe", spun UPANISHADELE. Această condiţie a lui PARABRAHMAN este numită în text "nemanifestată" deoarece ea este transcendentă - sau, cu alte cuvinte, se află în întregime dincolo de ceea ce este în mod natural nemanifestat, nefiind deci numai o simplă absenţă a unui lucru manifestat). "Fără formă" - acest atribut îi este atribuit deoarece totdeauna formele nu apar decât atunci când iau naştere TATTVA-ele şi cele două manifestări polare ale materiei: pozitivă (+) (SURYA SVARA) sau activă (YANG) şi negativă (-) (CHANDRA SVARA) sau pasivă (YIN). Nu există decât o singură asemenea condiţie de existenţă, acesta este motivul pentru care acestei stări i se acordă atributul de „unică”. Ea este numită de asemenea "dătătoare de lumină etenă". Această Lumină Divină este Viaţa eternă care animă, cu toate că este nebănuită de cel ignorant, orice viaţă care este supusă devenirii (Viaţa vieţii). De la această treaptă apar, gradat, în procesul emanaţiei universale, cele cinci eteruri subtile fundamentale (TATTVA-ele) 7) Din eterul subtil tactil (VAYU TATTVA) provine eterul subtil luminos (TEJAS TATTVA), iar din acesta (TEJAS TATTVA) provine eterul subtil 224 gustativ (APAS TATTVA); apoi se naşte (din eterul

subtil precedent, APAS TATTVA) eterul subtil olfactiv (PRTTHIVI TATTVA). Acestea sunt deci cele cinci eteruri, subtile fundamentale, iar ele au o încincită extensie, diferenţiindu-se fiecare în câte cinci aspecte. (Conform Principiului fundamental al reflexiei, fiecare TATTVA se va "oglindi" în fiecare TATTVA; şi de aici rezultă în final 25 de sub-TATTVA-e; toate stările de agregare ale materiei (atât fizice, cât şi subtile) nu sunt prin urmare decât nişte combinaţii mai mult sau mai puţin complexe de relaţii energetice TATTVA-ice.) 8) Din acestea (TATTVA-ele) provine Universul (MACROCOSMOSUL): prin intermediul lor el se menţine; în ele, el dispare; prin ele, de asemenea, el apare din nou şi din nou. 9) Corpul fizic este făcut din cele cinci TATTVA-e, tot cele cinci TATTVA-e (dar sub o altă formă), o Preafrumoaso, există şi fac să apară toate manifestările subtile; ele sunt bine cunoscute de yoghinii avansaţi şi înţelepţii care se consacră cu dăruire ştiinţei secrete a TATTVA-elor. (Corpul fizic uman sau oricare altul este totdeauna compus din cele cinci TATTVA- e în forma lor grosieră: în acest corp grosier se manifestă de asemeni cele cinci TATTVA-e sub forma lor subtilă care există astfel în plan bioenergetic, în plan psihic, în plan mental şi în plan spiritual (cauzal). Acestea sunt prin urmare cele patru forme subtile ale TATTVA-elor). 10) Pentru această pricină voi vorbi acum despre "naşterea" (UDAYA) suflului; subtil (SVARA) în corpul uman. Trebuie să se ştie că, prin cunoaşterea naturii esenţiale a inspiraţiei şi expiraţiei, se ajunge (pe baza identităţii analogice dintre microcosmos şi Macrocosmos) la cunoaşterea celor trei aspecte ale energiei timpului (trecutul, prezentul şi viitorul). Cunoaşterea celor trei timpuri - trecutul, prezentul şi viitorul - este în fond cunoaştere ştiinţifică a cauzelor şi efectelor fenomenelor. Dacă noi cunoaştem cu adevărat starea TATTVA-ică prezentă a unui proces sau fenomen oarecare, noi vom putea cunoaşte (pe baza iniţierii în sistemul secret SVARA YOGA) atât stările anterioare, cât şi pe cele următoare, dobândind astfel cunoaşterea celor trei "faţete" ale timpului. 11) Această ştiinţă secretă a ascensiunii suflurilor subtile reprezintă Taina Tainelor şi ea este considerată a fi revelaţia adevăratului bine, care permite discernerea sigură între bine şi rău; tocmai de aceea ea este o adevărată nestemată care încununează capul înţelepţilor. 12) Această cunoaştere tainică este mai subtilă decât tot ceea ce este subtil dar, cu toate acestea, ea, se înţelege cu uşurinţă; ea chiar face să apară spontan în fiinţa umană credinţa în Dumnezeu şi totodată cu ajutorul ei se pot produce uluitoare miracole în faţa materialiştilor şi ateilor, în plus ea fiind susţinătoarea (în toate acţiunile divin integrate şi binefăcătoare) celor care cred în Dumnezeu. (Despre calităţile morale ale celui care poate fi iniţiat în SVARA YOGA) 13) Ştiinţa secretă a ascensiunii suflului (SVARODAYA) poate fi oferită numai oamenilor echilibraţi, buni la suflet, inimoşi, puri, virtuoşi, inteligenţi, fermi (hotărâţi) şi care sunt dăruiţi trup şi suflet lui Dumnezeu, precum şi acelora care sunt sincer devotaţi GURU-lui lor (instructorului lor spiritual). 14. Ea nu trebuie niciodată să fie dezvăluită celor vicioşi, răi, impuri, cu inima împietrită, nervoşi, perfizi, laşi, lipsiţi de caracter, perverşi şi nici celor care şi-au risipit VLAGA (cu alte cuvinte acelora care s-au epuizat (vlăguit) datorită frecventelor descărcări ale substanţei sexuale (sperma în cazul bărbatului). (Despre ştiinţa secretă a suflului subtil) 15) Ascultă acum, o Preaiubite, despre înţelepciunea ascunsă ce se găseşte chiar în corp; prin ea să ştii că se obţine omniscienţa, dacă este bine înţeleasă. 16) Prin cunoaşterea precisă şi profundă a suflului subtil (SVARA) sunt cunoscute repede toate VEDELE şi toate scrierile tradiţionale secrete (SHASTRA-ele); prin intermediul lui SVARA fiinţa umană iniţiată poate cunoaşte pe deplin cele mai înalte armonii transcendente (GANDHARVA) şi tot ce se află în cele trei lumi (lumea fizică, lumea subtilă şi lumea cauzală). Suflul subtil (SVARA) care se manifestă în fiinţa umană este reflexia directă a Sinelui Divin 225 - Esenţă, ATMAN.

(Toate cărţile sacre şi toate tradiţiile spirituale autentice nu sunt altceva decât expresia a ceea ce marii înţelepţi şi clarvăzători ai timpurilor străvechi (numiţi RISHI, în limba sanscrită) au putut percepe şi apoi au revelat ca fiind legile cosmice, care nu sunt altceva decât manifestări ale lui SVARA. Nu există nimic în universul manifestat, care să nu-şi datoreze existenţa Marelui Suflu al vieţii (SVARA), care în realitate este Energia Creatoare Universală pe planul cel mai înalt al manifestării.) 17) Fără cunoaşterea suflului subtil (SVARA), astrologul este întocmai ca o casă fără stăpân, sau precum oratorul fără învăţătură, ori ca un trup fără cap. 18) Oricine merită şi cunoaşte în profunzime atât natura, cât şi manifestările NADI- urilor (canalelor subtile energetice), a PRANA-ei, a TATTVA-elor şi a lui SUSHUMNA NADI, integrându-le pe toate acestea la un loc, primeşte astfel în scurt timp graţia divină iluminatorie. 19) Atât Universul vizibil, cât şi cel invizibil, este întotdeauna binevoitor atunci când ai devenit cu adevărat stăpânul puterii tainice a suflului subtil: se mai spune, o Preafrumoaso, că până şi numai Cunoaşterea teoretică a ştiinţei suflului este bună (favorabilă). (Această ştanţă marchează în realitate diferenţa între spiritualitatea practică şi spiritualitatea teoretică. Practica perseverentă şi corectă a lui SVARA YOGA este cea mai favorabilă, dar în unele cazuri chiar şi teoria te poate duce pe drumul cel bun şi prin urmare ea este, într-o anumită măsură, favorabilă.) 20) Atât părţile (sferele tainice de manifestare), cât şi primele acumulări ale Universului au fost toate făcute prin SVARA; SVARA este astfel unealta esenţială prin care Stăpânul Suprem (SHIVA), creează şi distruge lumea. 21) O cunoaştere mai secretă decât ştiinţa secretă a suflului subtil (SVARA YOGA), o sănătate şi o bunăstare mai bune şi mai mari decât cele obţinute prin ştiinţa secretă a suflului subtil, un prieten mai adevărat şi mai fidel - în afară de DUMNEZEU care este mereu cu noi - decât ştiinţa secretă a suflului subtil nu s-a văzut niciodată. 22) Un duşman oricât de mare şi puternic poate fi învins prin puterea tainică a suflului subtil (SVARA), iar prietenii pot fi apropiaţi prin ea; sănătatea este, la fel, obţinută prin puterea suflului Subtil; bunăstarea şi reputaţia pot fi de asemenea atinse prin puterea suflului subtil. 23) Prin puterea suflului subtil (SVARA) poţi să trezeşti în scurt timp, faţă de iubirea ta, femeia iubită (respectiv bărbatul iubit, în cazul unei femei), sau poţi primi favoarea unui rege (în zilele noastre a unui preşedinte, ministru etc.); prin puterea tainică a suflului subtil toate forţele subtile cosmice şi toate entităţile subtile binefăcătoare îţi devin favorabile şi atunci tu poţi chiar să-i influenţezi în bine chiar şi pe conducătorii cei mai puternici ai momentului; totodată tu poţi să supui voinţei tale divin inspirate toate condiţiile şi conjuncturile exterioare care apar. 24) Mişcarea corpului şi deplasarea lui sunt de asemenea, cauzate de puterea suflului subtil (SVARA); hrana, la fel este luată şi asimilată prin puterea suflului subtil (SVARA); urina şi excrementele sunt eliminate tot prin puterea suflului subtil (SVARA). 25) Toate SHASTRA-ele, PURANA-ele şi celelalte scrieri tradiţionale ale înţelepciunii, începând cu VEDELE şi UPANISHADELE, nu oferă nimic comparabil cu efectele şi puterile benefice care apar în urma cunoaşterii lui SVARA (suflul subtil). 26) Toate aparenţele nu sunt decât nume şi forme. Prin toate acestea, oamenii trăiesc cel mai adesea în eroare şi în iluzie. Ei sunt în foarte multe cazuri precum nişte bieţi nebuni împietriţi de ignorantă, pentru că nu cunosc ştiinţa secretă a TATTVA-elor (TATTVA-JNANA). (Orice fenomen din manifestare nu este altceva decât o "fază" a mişcării TATTVA-ice universale. Toate fenomenele din Univers (MACROCOSMOS) sunt doar nume şi forme (prin urmare ele nu au o consistenţă reală) . Toate aceste nume şi forme există de fapt în SVARA sau, mai exact, în TATTVA-ele cele mai subtile, dar acolo nu se poate distinge226 nimic de la nivelul fiinţei obişnuite, fiindcă aceasta este o

stare de potenţialitate (germene): ele se disting din ce în ce mai clar numai atunci când sunt imprimate în sferele planurilor mai grosiere. Întipărirea lor se face prin intermediul lui RAYI, starea cea mai "rece" a materiei subtile vitale, care nu este altceva decât "umbra" PRANA-ei (starea pozitivă iniţială). Din această cauză, se consideră că numele şi formele sunt toate ireale.) 27) Această ştiinţă secretă a naşterii şi manifestării suflului vital (SVARODAYA) este cea mai tainică şi cea mai înaltă dintre toate ştiinţele ezoterice. Ea este precum o flacără mereu vie care este utilizată pentru iluminarea încăperii secrete a sufletului. 28) Această cunoaştere esenţială nu trebuie niciodată să, fie divulgată oricui, chiar dacă cei curioşi pot să ne întrebe; trebuie de asemenea să fie ştiut că ea nu poate fi asimilată decât prin propriile eforturi, în propria fiinţă, şi numai prin tine însuţi (în afara exemplelor oferite de marii iniţiaţi în SVARA YOGA). (Acesta este celebrul dicton: "Cunoaşte-te pe tine însuţi, prin tine însuţi", care diferă de aforismul grecesc prin adăugarea ultimelor trei cuvinte.) 29) Nici zilele lunare, nici constelaţiile, nici zilele solare, nici planetele, nici entităţile superioare, nici ploaia, nici „domiciliile” lunare, nici tranzitele planetare etc. nu mai pot fi vreodată nefavorabile, nefaste sau ostile (pentru yoghinul iniţiat în SVARA YOGA). (Este vorba aici de diferitele conjuncturi astrale care fac să apară anumite stări şi influenţe datorită proceselor de rezonanţă care se declanşează în fiinţa noastră. Toate acestea sunt de fapt faze variabile ale celor cinci stări TATTVA-ice fundamentale. Ele au un efect natural care este declanşat prin rezonanţă asupra vieţii terestre; efectul produs diferă în funcţie de lucrul influenţat. Razele (energiile subtile, ale) stării TATTVA-ice a unei conjuncturi astrale nu vor fi reflectate într-un organism decât dacă suprafaţa reflectantă rezonează cu ele. Yoghinul care are cu adevărat putere de control asupra suflului său subtil (SVARA) poate astfel să-1 pună în starea TATTVA-ică favorabilă pentru el, iar atunci efectele antagoniste ale diferitelor aspecte planetare zodiacale, etc., sunt astfel pur şi simplu îndepărtate (anihilate)). 30) Nu mai există deloc pentru cel iniţiat astfel perioade nefavorabile sau nefericite, o Preaiubito, să ştii că acestea nu mai au niciodată putere asupra celui care a atins pura cunoaştere şi controlul asupra lui SVARA; toate lucrurile, fiinţele şi conjuncturile vor avea atunci pentru el, aproape întotdeauna, un efect benefic. (Despre canalele energetice subtile (NADI-urile)) 31) În corpul subtil sunt diferite NADI-uri având fiecare nenumărate forme şi ramificaţii; ele trebuie să fie cunoscute şi controlate de cei înţelepţi, pentru a putea pătrunde astfel toate tainele şi toată cunoaşterea care se află ascunsă în corp. 32) Pornind de la "rădăcina bulboasă" subtilă (KANDA) aflată sub zona ombilicului, 72.000 dintre aceste NADI-uri se extind şi se ramifică în întregul corp subtil. 33) Aproape de baza coloanei şi, în acelaşi timp, ascunsă (potenţială) în fiecare NADI se află puterea formidabilă a lui KUNDALINI, care dormitează încolăcită ca un şarpe (aflată într-o, stare latentă); de aici 10 NADI-uri urcă şi alte 10 NADI-uri coboară. 34) De fiecare parte, mai sunt de asemenea câte două NADI-uri ce sunt în diagonală; ele sunt astfel în total în număr de 24 de NADI-uri principale; Cele mai importante dintre acestea sunt cele 10 NADI-uri în care se manifestă 10 sufluri subtile vitale (PRANA) principale. 35) Prin ele, în sus şi în jos, PRANA se manifestă în întregul corp subtil. Ele există, atât în corpul subtil, cât şi în centrii secreţi de forţă (CHAKRA-ele), susţinând astfel toate manifestările PRANA-ice. 36) Printre ele, 10 NADI-uri sunt mai importante, dar chiar şi dintre acestea 10, 3 NADI-uri se consideră în unanimitate că sunt esenţiale: IDA, PINGALA şi SUSHUMNA. 227 = VA URMA =

An 6 C 43 Informaţii secrete PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE APENDICE LA MANIFESTĂRILE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE în PLANUL ASTRAL. CONSIDERAŢII EZOTERICE ASUPRA CLIŞEELOR ASTRALE AKASHAICE (continuare la cursul nr. 35 AN VI) (Rezultă de aici că o aplicaţie uşor accesibilă dacă urmărim să îmbogăţim şi să nuanţăm ceva mai mult mesajul subtil transmis cuiva printr-un mijloc oarecare de comunicaţie este ca, anticipat, să transmitem către destinatarul sau destinatarii acelui mesaj aceleaşi informaţii mult energizate şi elevate calitativ care atunci vor fi simultan şi conştient transmise pe alte planuri decât cel fizic: respectiv astral şi mental, care vor fi vehiculate în mod telepatic). Prin urmare, pentru a putea percepe clişeele astrale AKASHA-ice, trebuie înainte de toate ca mentalul nostru (MANAS) să se afle într-o stare de profundă "simpatie" (acord pe frecvenţa de vibraţie) cât mai bun sau, cu alte cuvinte, branşare pe lungimea de undă a informaţiei dorite care se află stocată în AKASHA) şi nu de antipatie în momentul evocării lor; cu alte cuvinte, atunci mentalul nostru (MANAS) trebuie să fie liber de orice activitate specială şi de orice sentiment intens care atunci (în momentul evocării) nu are nici o legătură sau care este contrar acordării noastre (BRANŞĂRII) pe acea frecvenţă de vibraţie: prin urmare, dacă ne este foame şi suntem preocupaţi de aceasta, mintea noastră nu va mai putea fi liberă pentru a primi anumite informaţii subtile legate de evenimente (înregistrate în AKASHA) care au avut loc acum 10000 de ani. Este deci evident că un mental pur, calm, detaşat, rafinat şi care este suficient de receptiv este receptorul subtil ideal pentru captarea oricăror înregistrări subtile (din AKASHA) care provin din întregul univers (MACROCOSMOS). Abia atunci poate rezulta cunoaşterea corectă a trecutului (prin acordarea precisă a minţii noastre pe frecvenţa de vibraţie a acelor holograme multidimensionale unde deja informaţia a fost înregistrată în memoria AKASHA-ică cosmică) şi a viitorului. Uneori, perceperea înregistrărilor AKASHA-ice subtile nu are loc în momentul în care acestea sunt evocate ci la câteva ore mai târziu, iar alteori ele (înregistrările) ne apar noaptea sub forma unor vise, în timpul somnului. Explicaţia acestui fenomen este foarte simplă: atunci (noaptea, în timpul somnului), anumite informaţii decodificate în imagini care au fost primite (receptate) deja în subconştientul nostru datorită evocării (acordării) anterioare, pe care am realizat-o în starea de veghe, se pot manifesta nestingherite în timpul somnului deoarece atunci frânele stărilor de conştiinţă obişnuite şi ale raţiunii care inhibă asemenea fenomene nu se mai manifestă. În stările de somn cu vise flexibilitatea structurilor superioare ale conştiinţei poate acţiona în mod liber şi ne permite să avem acces la acele înregistrări care se află stocate în AKASHA. În plus, este bine să reţinem că DACĂ ÎNTR-O ASEMENEA SITUAŢIE AVEM O INTENSĂ şi PROFUNDĂ ASPIRAŢIE DE A ŞTI, DE A SIMŢI, DE A VEDEA DE A TRĂI, DE A CUNOASTE CEEA CE A FOST CĂNDVA ÎN TRECUT (ŞI CARE ACUM FĂRĂ ÎNDOIALĂ SE AFLĂ "ÎNMAGAZINAT" ÎN MEMORIA UNIVERSALĂ CE EXISTĂ ÎN AKASHA) ESTE CU ATÂT MAI 228

BINE PENTRU REUŞITA ACESTEI ACŢIUNI deoarece, totdeauna, direct proporţional cu dorinţa noastră şi cu gradul de purificare şi elevare al conştiinţei (datorită exersării conştientizării frecvente a unor percepţii lăuntrice din ce în ce mai subtile) vom avea astfel mult mai uşor posibilitatea de a decodifica aceste informaţii care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puţin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni filmice, gusturi, mirosuri, etc. Acesta este de altfel modul obiectiv în care un yoghin avansat "citeşte" adeseori instantaneu în arhivele AKASHA-ice universale ale trecutului şi tot acesta este drumul pe care trebuie să-1 urmeze orice începător în această ştiinţă secretă, atunci când se antrenează sub directa îndrumare a ghidului său spiritual (GURU). Înţelegând în mod just aceste aspecte tainice vom fi astfel mult mai în măsură să înţelegem că absolut orice lucru şi orice fiinţă sau fenomen, în orice aspect prezent sau trecut, are o deplină şi continuă înregistrare subtilă care poate fi citită oricând în "arhiva" astrală AKASHA-ică a universului. Prin urmare, atât radiaţiile TATTVA-ice ale oceanului subtil de PRANA, cât şi acelea ale materiei subtile astrale ne readuc oricând în câmpul conştiinţei (dacă evident ne acordăm aşa cum trebuie pe frecvenţa specifică de vibraţie a acestor înregistrări) imaginile şi manifestările lor corespunzătoare. Acestui proces tainic îi datorăm de fapt conservarea perfect nealterată a tuturor evenimentelor trecutului, în ciuda faptului că cele mai multe dintre urmele şi edificiile sale au fost şterse în lumea fizică pentru totdeauna de pe suprafaţa pământului. Radiaţiile TATTVA-ice care sunt reflectate de sfera astrală înapoi la focarele lor de origine sunt întotdeauna înclinate către centrul care le-a dat naştere. Prin urmare, dacă într-o anumită situaţie dată noi dispunem de un anumit obiect fizic palpabil, captarea imaginilor corespunzătoare, referitoare la un anumit moment din trecut, care sunt intim legate de acel obiect, devine (datorită înmagazinărilor subtile specifice pe care acel obiect le conţine) mult mai uşoară, prin facilitarea BRANŞĂRII mentalului nostru (MANAS) pe frecvenţele de vibraţie ale înregistrărilor AKASHA-ice care aparţin trecutului, deoarece atunci noi avem ca suport („punct" de plecare) acel obiect. Spre exemplu: o bucată de piatră din templul tantric de la MADHURA (INDIA) ne poate ajuta foarte mult să percepem (dacă evident suntem înzestraţi cu un anumit gen de receptivitate la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA) în arhiva AKASHA-ică cosmică toate situaţiile, fenomenele şi imaginile care aparţin trecutului şi care s-au produs în şi împrejurul templului. Ştiind toate acestea, în ambianţa ruinelor unei cetăţi străvechi sau chiar într-un muzeu, noi ne putem acorda conştiinţa pentru a capta aceste înregistrări subtile ce există în AKASHA, rămânând în ambianţa unor asemenea obiecte vechi, pentru a percepe imagini şi senzaţii corespondente (înregistrate cu mii de ani în urmă în AKASHA, care evident aparţin) perioadei din care provin acele obiecte. În ceea ce priveşte trecutul mai apropiat este chiar şi mai uşor să ne proiectăm conştient în diferitele momente deja înregistrate în AKASHA ale acestuia, dacă vom răsfoi într-o anumită stare de receptivitate publicaţii şi reviste de epocă în care există fotografii prin care sunt consemnate evenimente "de actualitate", care aparţin anumitor momente din trecutul apropiat. Acest fenomen de proiecţie a conştiinţei care facilitează decodificarea clişeelor subtile din AKASHA este mult facilitat de realizarea în prealabil a unei meditaţii ele punere în stare de REZONANŢĂ cu clişeele AKASHA-ice, care este cel mai bine să se facă chiar în locul în care s-au petrecut evenimentele tainice care deja aparţin trecutului şi pe care noi dorim să le cunoaştem (cum ar fi înregistrările clişeelor AKASHA-ice legate de SARMIZEGETUSA sau cele referitoare la SFINXUL din Bucegi, care au o mare valoare pentru spiritualitatea dacică, etc.), etc. = VA URMA =

229

ATENŢIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA (continuare la cursul nr. 42, An 6) 37) Celelalte 7 (dintre cele 10 NADI-uri principale) sunt: GANDHARI, HASTIJIHVA, PUSHA, YASHASVINI, ALAMBUSHA, KUHU şi SHANKHINI (în unele texte secrete SVARA YOGA se mai adaugă încă un NADI, numit DAMINI). 38) IDA NADI este la stânga (inclusiv nara stângă), PINGALA NADI este la dreapta (inclusiv nara dreaptă), SUSHUMNA NADI este la mijloc (ajungând până în orificiul subtil secret din zona creştetului, BRAHMARANDHRA); GANDHARI NADI controlează ochiul stâng, 39) Iar ochiul drept este controlat de HASTIJIHVA NADI; în urechea dreaptă merge PUSHA NADI, YASHASVINI NADI merge la urechea stângă; iar la gură merge ALAMBUSHA NADI. 40) KUHU NADI merge în zona sexuală; în anus merge SHANKHINI NADI. În acest fel, iată că există câte un NADI la fiecare deschizătură (a corpului). (DAMINI NADI este pus în legătură cu ambii sâni, la femeie). 41) IDA NADI (-), PINGALA NADI (+) şi SUSHUMNA NADI (0) sunt căile tainice prin care trece suflul respirator subtil (PRANA); în acest mod, aceste 10 NADI-uri sunt răspândite prin corpul subtil. 42) Am arătat mai înainte (în sutra 41) numele NADI-urilor. Indic acum numele suflurilor subtile vitale (VAYU-rile) care circulă prin ele: PRANA VAYU (1), APANA VAYU (2), SAMANA VAYU (3), UDANA VAYU (4), VYANA VAYU (5). 43) NAGA VAYU (6), KURMA VAYU (7), KRIKILA VAYU (8), DEVADATTA VAYU (9), DHANANJAYA VAYU (10). În zona pieptului (în plan subtil) există întotdeauna, preponderent, PRANA VAYU; APANA VAYU este preponderent localizată în regiunea anusului. 44) SAMANA VAYU se află preponderent localizată în zona ombilicului, UDANA VAYU se află preponderent localizată la mijlocul gâtului, VYANA VAYU este difuzată prin tot corpul. Acestea sunt principalele forţe. 45) Cele cinci începând cu PRANA VAYU au fost descrise. Celelalte cinci (secundare) care au rămas încep cu NAGA VAYU, îţi voi spune de asemenea numele şi rolurile lor. 46) NAGA VAYU este cunoscut ca determinând eructaţia (râgâitul); KURMA VAYU provoacă clipitul din ochi; KRIKILA VAYU este cunoscut ca fiind cauza strănutului; DEVADATTA VAYU este cunoscut ca determinând căscatul. 47) DHANANJAYA VAYU pătrunde (impregnează) întregul corp şi nu părăseşte nici măcar cadavrul (decât după un timp considerabil). Toate aceste forţe subtile se mişcă prin toate NADI-urile, ele fiind însăşi "substanţa" tainică a vieţii. 48) Yoghinul avansat şi plin de înţelepciune trebuie să cunoască bine mişcările PRANA-ei individualizate şi manifestate îndeosebi prin cele 3 NADI-uri fundamentale - IDA, PINGALA şi SUSHUMNA. 49) IDA NADI trebuie să fie cunoscută în partea stângă iar PINGALA NADI trebuie să fie cunoscută în partea dreaptă (jumătăţile polare ale corpului). 50) Principiul subtil lunar (-) (YIN) este asociat cu IDA NADI, principiul subtil solar (+) (YANG) cu PINGALA NADI; SUSHUMNA are natura lui SHAMBHU (SHIVA), iar SHAMBHU (SHIVA) rezidă aici sub forma lui HAMSA (cunoaşterea perfectă şi transcenderea celor două aspecte polare YIN şi YANG, care sunt manifestate şi prin intermediul inspiraţiei (SA) şi expiraţiei (HA)). 230

51) Expiraţia este numită HA; inspiraţia este numită SA; HA este SHIVA (activul (+)) şi SA este SHAKTI (pasiva (-)). HA (expiraţia) trebuie să fuzioneze intim cu SA (inspiraţia), pentru ca astfel yoghinul să le transcendă pe amândouă, odată cu toate celelalte perechi de contrarii. 52) Principiul subtil lunar (YIN) apare ca SHAKTI, fiind cauza fluxului PRANA-ic prin NADI-ul stâng (IDA); la rândul său fiind cauza fluxului PRANA-ic prin NADI-ul drept (PINGALA), principiul subtil solar (YANG) apare ca SHAMBHU (SHIVA). 53) O pomană făcută de cel înţelept atunci când suflul său subtil curge prin nara stângă (când el respiră preponderent prin nara stângă), este multiplicată (amplificată) de milioane de ori în această lume (respectivul dobândeşte atunci un mare merit şi va avea o uriaşă KARMA pozitivă); (este însă foarte important ca toate aceste acţiuni să fie consacrate ferm Divinului, în ceea ce priveşte FRUCTELE (roadele) lor pentru a nu îl "lega" deloc pe yoghinul respectiv prin obligarea sa în viitor de a se bucura (într-o altă existenţă) de "fructele" dulci (plăcute) ale acelei acţiuni). 54) Yoghinul iniţiat trebuie să-şi examineze cât mai des fiinţa cu detaşare, inteligenţă şi atenţie şi, astfel, el va ajunge să cunoască pe deplin mişcarea Soarelui (suflul subtil solar, SURYA SVARA) şi a Lunii (suflul subtil lunar, CHANDRA SVARA) în propria sa fiinţă. 55) El trebuie de asemenea să mediteze în mod consecvent asupra TATTVA-elor (să aplice în practică informaţiile secrete legate de TATTVA-e), atunci când mintea sa este calmă, niciodată atunci când mintea sa este tulburată; aspiraţiile sale vor fi atunci în scurt timp satisfăcute şi el va obţine astfel mari realizări şi multe victorii. 56) Pentru acele rare fiinţe umane care practică în mod perseverent ştiinţa suflului subtil (SVARA YOGA) şi care în felul acesta păstrează mereu Soarele (suflul subtil solar) şi Luna (suflul subtil lunar) în ordinea lor firească, cunoaşterea trecutului şi a viitorului devine la fel de uşoară ca şi cum le-ar avea în mână. 57) În NADI-ul stâng (IDA), suflul subtil are aspectul lui AMRITA (nectarul sublim al nemuririi spirituale); aceasta este hrana esenţială a întregii manifestări. În NADI-ul drept (PINGALA) se află suflul subtil care generează mişcarea şi prin care lumea este mereu creată. (Faza negativă a PRANA-ei are calităţile lui AMRITA, dătătoarea vieţii eterne. Materia încărcată subtil negativ (YIN (-)), sau altfel spus care prezintă aspectul lunar, este mai "rece" decât materia încărcată pozitiv (YANG (+)), sau altfel spus care prezintă aspectul solar. Prima este numită RAYI, a doua PRANA. Prima (RAYI) primeşte impregnările TATTVA-ice de la a doua (PRANA), iar aceasta (PRANA) dă influenţe (impresii) celeilalte (RAYI). Principiul subtil lunar (-) este deci viaţa adevărată a tuturor numelor şi formelor; ele trăiesc în ea; ea le întreţine; ea este deci AMRITA, nectarul sublim fundamental al vieţii. NADI-ul drept (PINGALA) este, prin "temperatura" sa superioară, dătătorul numelor şi formelor sau, pe scurt, faza care comunică mişcarea materiei vitale. Tendinţa Principiului subtil solar (+) este de a fi mereu cauza schimbărilor şi transformărilor în nume şi forme şi de a genera noi impregnări TATTVA-ice în locul celor vechi. Deci principiul subtil solar (+) este marele distrugător al formelor; el este în acelaşi timp şi tatăl formelor, dar adevăratul lor păstrător este principiul subtil lunar (-)). 58) La mijloc, prin SUSHUMNA, PRANA se mişcă într-o formă teribilă şi neîndurătoare care este foarte nefavorabilă în ceea ce priveşte toate acţiunile (actele) de natură materială (afaceri, câştiguri, etc.); peste tot, în acţiunile care sunt favorabile (benefice) (NADI-ul) stâng (-) (IDA) conferă forţă. 59) Atunci când ieşim dintr-o încăpere sau încheiem (finalizăm) o acţiune oarecare, NADI-ul stâng (IDA) este favorabil; atunci când intrăm sau reintrăm în aceia încăpere sau când începem (reîncepem) orice acţiune, cel drept (PINGALA NADI) ne este favorabil; aspectul lunar (-) este static şi trebuie considerat ca fiind în legătură cu tot ce este de o natură pară, iar aspectul solar (+) este dinamic şi se află în legătură cu tot ce este de o natură impară. 231

60) Principiul lunar (-) este feminin, principiul solar (+) este masculin; principiul lunar (-) este deschis la culoare, principiul solar (+) este mai sobru. În timpul predominanţei NADI-ului lunar (-) (IDA) este bine să se realizeze acţiuni care au un caracter liniştit. 61) În timpul predominanţei NADI-ului solar (+) (PINGALA) este bine să se realizeze muncile grele; în timpul predominanţei lui SUSHUMNA (0) este bine să se realizeze acţiunile al căror rezultat este atingerea puterilor paranormale şi a iluminării spirituale (eliberării). 62) În perioada luminoasă a Lunii (de la faza de Lună Nouă la faza de Lună Plină), suflul subtil lunar (CHANDRA SVARA) predomină mai întâi; în perioada întunecoasă a Lunii predomină mai întâi suflul subtil solar (SURYA SVARA); pornind din prima zi lunară, ele (CHANDRA SVARA şi SURYA SVARA) vin unul după celălalt, în ordine, fiecare dintre ele fiind primul din trei în trei zile. COMENTARIU LĂMURITOR Expunem în continuare un mod foarte simplu de a stabili cu exactitate ziua lunară corespunzătoare zilei calendaristice ("solare") care ne interesează: Dacă, spre exemplu, urmărim să aflăm ce zi lunară corespunde datei de 8 decembrie 1995; pentru aceasta vom căuta (identifica) mai întâi într-o agendă sau într-un calendar (care conţine asemenea date) fazele Lunii. Pentru decembrie 1995, vom găsi în această situaţie următoarele momente care sunt consemnate: Lună Plină (LP): 7 dec., ora 3:27 Ultimul Pătrar (UP): 15 dec., ora 7:31 Luna Nouă (LN): 22 dec., ora 4:22 Primul Pătrar (PP): 28 dec., ora 21:06. Prin urmare, atunci noi constatăm că ziua de 7 decembrie corespunde celei de-a 15-a zile lunare (Lună Plină), ziua de 8 decembrie corespunde în acest exemplu celei de-a 16-a zi lunară (sau altfel spus această zi este prima zi a chenzinei Lunare întunecoase), etc. Schematic, noi putem reprezenta foarte clar această corespondenţă dintre zilele calendaristice ("solare") şi zilele lunare, pentru toată luna decembrie 1995 în felul următor:

Observaţii: în rubrica care se află în partea de jos a tabelului respectiv sunt trecute zilele lunare şi fazele Lunii; după cum ştim, după încheierea chenzinei Lunare luminoase, tradiţional se ştie că începe chenzina Lunară întunecoasă tot cu ziua nr. 1,232 etc., deşi, în cadrul, ciclului lunar complet, ziua 1 a

chenzinei Lunare întunecoase este de fapt TOTODATĂ şi ziua a 16-a a ciclului, etc. În acest exemplu noi am trecut suplimentar, în paranteză, şi numărul real al fiecărei zile lunare. MODUL DE OPERARE CU AJUTORUL ANUARULUI ASTRONOMIC Determinarea polarităţii corecte a suflului subtil (SVARA) în funcţie de ziua Lunară se mai poate realiza, în cel mai simplu mod cu ajutorul unui anuar astronomic pe anul în curs. Cei care ştiu cum trebuie să folosească anuarul astronomic au remarcat că în respectivul anuar pe anul care ne interesează, găsim, în cadrul efemeridelor Lunii, aşa zisa "ETATE A LUNII". Această "ETATE" (VÂRSTĂ) reprezintă, de fapt, cu o foarte mare precizie, exact ziua Lunară corespondentă zilei calendaristice (zilei "solare") la care noi vrem să ne referim. După cum se ştie, ciclul Lunar complet (revoluţia SINODICĂ a Lunii sau, altfel spus, intervalul de timp dintre faza de Lună Nouă (LN) şi următoarea fază de Lună Nouă (LN) este de aproximativ 29,5 zile calendaristice. Pe de altă parte, acest interval de 29,5 zile "solare" corespunde la 30 zile Lunare care sunt împărţite în două jumătăţi relativ egale: chenzina LUNARĂ LUMINOASĂ (PERIOADA LUMINOASĂ A LUNII), care cuprinde 15 zile (lunare) ale ciclului Lunar (de la faza de Lună Nouă până la faza de Lună Plină) şi CHENZINA LUNARĂ ÎNTUNECOASĂ (PERIOADA ÎNTUNECOASĂ A LUNII) care cuprinde ultimile 15 zile (lunare) ale ciclului Lunar (de la faza de Lună Plină până la faza de Lună Nouă). În anuarul astronomic, ETATEA LUNII este consemnată cu exactitate în zile şi în fracţiuni de zile, de la 0 la 29,5. = VA URMA =

An 6 C 44 Informaţii secrete PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII ESOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE APENDICE LA MANIFESTĂRILE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ÎN PLANUL ASTRAL. CONSIDERAŢII EZOTERICE ASUPRA CLIŞEELOR ASTRALE AKASHAICE (continuare la cursul nr. 35 AN VI) În cazul ambianţelor minerale ale anumitor fenomene terestre, aceste centrefocar de radiaţii TATTVA-ice prin care se poate lua mai uşor legătura cu clişeele subtile AKASHA-ice care aparţin trecutului sunt păstrate neatinse sute sau chiar mii de ani uneori, fiindu-i astfel perfect posibil oricărei fiinţe umane suficient de senzitive la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA să se poată acorda subtil cu uşurinţă pe frecvenţa lor de vibraţie, "întorcând" într-un anumit mod specific către ea aceste radiaţii TATTVA-ice (fiinţa umană respectivă devine atunci un SUI-GENERIS (în felul său) "magnetofon" în care se derulează prompt "banda" cu înregistrările respective care aparţin trecutului; această capacitate psihică extraordinară este cunoscută şi studiată şi de parapsihologi, sub numele de PSIHOMETRIE), dacă în 233

prealabil ajunge să vină în contact fizic direct (cel mai bine prin atingere cu palma mâinii stângi) cu aceste "vestigii" materiale. Spre exemplu, o piatră ce provine dintr-un templu de la POMPEI ne poate ajuta astfel să vedem, în mare parte, în clişeele AKASHA-ice, care au fost în realitate evenimentele care au distrus oraşul, deoarece radiaţiile (undele subtile) TATTVA-ice ale acestor înregistrări AKASHA-ice sunt în mod natural orientate (înclinate) către respectiva piatră; bucata aceea de piatră care este total lipsită de valoare pentru un om comun devine astfel un fel de releu prin intermediul căruia se poate intra în comunicaţie cu "centrala" (AKASHA) unde au fost înregistrate prompt şi cu fidelitate toate evenimentele respective. Practic, pentru a putea intra mai uşor în stare de REZONANŢĂ cu aceste înregistrări astrale, prin intermediul respectivei pietre, vom ţine piatra în palma mâinii stângi sau eventual o putem lipi în zona gâtului (în zona de proiecţie pe care o simţim noi pe corpul fizic al lui VISHUDDHA CHAKRA); imediat după aceasta, prima condiţie necesară este să evocăm şi să menţinem cât mai ferm, pe întreaga durată a realizării acestei tehnici de proiecţie în arhivele trecutului, o condiţie TATTVA-ică mentală (care se va fixa atât la nivelul mentalului (MANAS), cât şi la nivelul corpului nostru astral (MANOMAYA KOSHA) de acord profund şi, pe cât posibil, perfect cu frecvenţele specifice de vibraţie ale undelor TATTVA-ice în straturile cărora sunt deja acumulate informaţiile la care ajungem prin intermediul pietrei respective. Totodată vom urmări după aceea să avem o maximă stare de receptivitate pasivă, pentru ca informaţiile existente în AKASHA să se transfere prin REZONANŢĂ, pentru a fi duplicate integral atât în memoria, cât şi în conştiinţa noastră. Procedând sistematic astfel, vom constata că putem, prin exercitarea adecvată a voinţei, să acumulăm undele (energiile subtile) TATTVA-ice dintr-un anumit obiect cu care intrăm în contact (cel mai bine este ca acest contact să fie chiar fizic, deşi uneori fenomenul se poate declanşa chiar şi privind cu atenţie, spre exemplu, o fotografie a obiectului respectiv) şi să le transformăm apoi în senzaţii vizuale, auditive, tactile, olfactive sau gustative, în cadrul sistemului nostru psihomental individual, întocmai aşa cum un magnetofon poate să redea perfect o bandă magnetică ce a fost imprimată în urmă cu 10-20 de ani. Această capacitate a mentalului (MANAS) sau a memoriei (SMRITI) de a se putea pune instantaneu în stare de rezonanţă selectivă (prin acord subtil instantaneu pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie cu încărcătura TATTVA-ică a obiectului respectiv) poate fi uneori nativă sau în alte cazuri poate fi dobândită prin antrenament adecvat sistematic şi continuu, însă trebuie să avem foarte clar în vedere că, întotdeauna, ceea ce la unii apare ca fiind înnăscut şi firesc este în realitate o capacitate paranormală care a fost atinsă cândva într-o existenţă anterioară printr-o practică tenace şi constantă. În această direcţie, se cuvine să amintim că în străvechiul tratat secret SHIVA-SVARODAYA se afirmă: "Există anumite fiinţe umane pentru care misterul TATTVA-elor se revelează pe deplin atunci când ele şi-au purificat suficient de bine fiinţa şi îşi stăpânesc perfect mintea (care este acum la ele întocmai ca un cristal pur ce oglindeşte în mod obiectiv realitatea). Aceasta se poate realiza fie printr-o practică spirituală asiduă şi perseverentă, fie prin elevarea şi rafinarea întregii lor fiinţe care deja a fost obţinută în alte încarnări, fie prin bunăvoinţa (graţia) GURU-lui". În lumina acestor revelaţii, realizăm că este perfect posibil ca două bucăţi de granit absolut identice ca formă, mărime, greutate şi compoziţie chimică să aibă totuşi culori TATTVA-ice (care sunt perceptibile prin clarviziune) care sunt net diferite, deoarece culoarea subtilă preponderentă (aurică) a oricărui lucru depinde, într-o foarte mare măsură, de încărcătura sa subtilă care este dată de ambianţa TATTVA-ică. Aceste culori subtile care există în jurul tuturor obiectelor (fiind invizibile vederii normale dar care totuşi sunt perceptibile prin clarviziune) reprezintă ceea ce se numeşte AURA şi constituie adevăratul "suflet" tainic al lucrurilor. Prin urmare, ştiind toate acestea, noi putem acum să înţelegem mult mai bine faptul că un yoghin avansat poate, printr-un simplu efort de voinţă,234 să atragă către el orice înregistrare AKASHA-ică (orice

moment din istoria lumii) pe care doreşte să o cunoască şi apoi imediat el reuşeşte să o transforme instantaneu în impresii senzoriale complexe: informaţiile vizuale sunt astfel formate şi conservate prin acţiunea lui TEJAS TATTVA, celelalte 4 TATTVA-e formând şi înregistrând la rândul lor celelalte 4 tipuri de impresii senzoriale (auditive, tactile, gustative şi olfactive). (De exemplu, înregistrarea activităţii unei anumite fiinţe umane în trecut, la un anumit moment dat, se face totdeauna integral: forma sa vizibilă (tridimensională) este dată de TEJAS TATTVA; sunetele pe care le produce sau le emite într-un anumit moment orice parte a corpului ei sunt date de AKASHA TATTVA; mirosul specific pe care îl avea în acel moment este dat de PRITHIVI TATTVA; gustul pe care îl simţea atunci ţine de acţiunea lui APAS TATTVA; senzaţia tactilă pe care o generează fiecare parte a corpului ei este dată de VAYU TATTVA). = VA URMA = ATENŢIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA MODUL DE OPERARE CU AJUTORUL ANUARULUI ASTRONOMIC (continuare la cursul nr. 43. An.6) Prin urmare, atunci când consultăm ANUARUL ASTRONOMIC (pe anul în curs) este suficient să cunoaştem numai ETATEA LUNII, deoarece această "mărime" ne va indica foarte exact care este ziua Lunară respectivă. Spre exemplu: dacă vrem să ştim fie chiar şi cu anticipaţie care este NADI-ul (IDA (-) sau PINGALA (+)) care trebuie să predomine (ca preponderenţă a suflului subtil) la răsăritul Soarelui, pe data de 8 decembrie 1995, consultând cu atenţie Anuarul Astronomic, vom constata atunci că ETATEA LUNII în ziua de 8 decembrie 1995 este 15,3 - aceasta înseamnă prin urmare că ne aflăm, pe 8 decembrie, în cea de-a 16 zi Lunară sau, cu alte cuvinte, ca deja s-a intrat în prima zi din chenzina Lunară întunecoasă. În conformitate cu informaţiile secrete revelate în SHIVA SVARODAYA, aceasta înseamnă ca în acea zi (8 dec. 1995) dimineaţa, la răsăritul Soarelui, trebuie în mod necesar să predomine SURYA SVARA (PINGALA NADI (+)), iar la asfinţitul Soarelui, în aceeaşi zi (8 dec. 1995), trebuie să predomine CHANDRA SVARA (IDA NADI (-)), etc. O remarcă importantă: deoarece o zi Lunară este, după cum fiecare poate să-şi dea seama, ceva mai scurtă decât o zi "solară" (calendaristică), aceasta înseamnă că vor fi unele situaţii (cam din două în două luni, aproximativ) în care, de exemplu, deşi dimineaţa (la răsăritul Soarelui), ne aflăm într-o anumită zi Lunară, după-amiaza (la asfinţitul Soarelui) intrăm în următoarea zi Lunară, etc., deci suprapunerea, în această direcţie, numeşte perfectă. Asemenea situaţii concrete vor acţiona deci ca nişte "reglări interne" ("RESETĂRI") ale interferenţei zilelor Lunare şi Solare (calendaristice). 63) Atât CHANDRA SVARA cât şi SURYA SVARA au fiecare durata de câte două GHATI-uri şi jumătate (o oră), atât ziua, cât şi noaptea. Ele curg astfel, în ordine (unul după altul), în timpul celor 60 de GHATI-uri dintr-o zi (24 de ore). 64) În acest interval de timp sunt prezente toate TATTVA-ele. Zilele lunare încep cu PRATIPATTA (prima zi lunară). Când ordinea de curgere a suflurilor subtile în fiinţa noastră este inversată faţă de cea descrisă mai sus trebuie să evităm să întreprindem ceva important în acele zile, deoarece rezultatele acelor acţiuni vor fi, în general, nefaste (nefavorabile). 65) În perioada luminoasă a Lunii, CHANDRA SVARA predomină; în perioada întunecată a Lunii, predomină SURYA SVARA; yoghinul trebuie să se concentreze sistematic şi în mod perseverent asupra 235

acestor sufluri vitale subtile, pentru a le face să fie în ordine (în perfectă armonie), el trebuie să procedeze cu multă atenţie, începând cu prima zi lunară. 66) Este foarte bine ca Luna (CHANDRA SVARA) să predomine prin nara stângă în timpul întregii zile şi Soarele (SURYA SVARA) este foarte bine să predomine prin nara dreaptă pe toată durata nopţii; cel care practică în mod perseverent această ritmare a suflurilor subtile este un yoghin adevărat. 67) Principiul lunar (-) este controlat de CHANDRA SVARA şi IDA NADI, principiul solar (+), este controlat de SURYA SVARA şi PINGALA NADI; cel care ajunge să cunoască profund această taină stăpâneşte, în orice moment, cele trei lumi (aproape nimic din cele trei lumi (fizică, astrală, cauzală) nu mai poate exercita un efect nefast (malefic) asupra lui). 68) Dacă suflul subtil se ridică (la răsăritul soarelui) pe drumul lunii (IDA NADI), (iar la apusul soarelui) predomină suflul subtil solar (PINGALA NADI), aceasta aduce yoghinului multe stări, realizări şi calităţi pozitive; dacă se produce însă contrariul, efectul pe care îl are el atunci este nefast. 69) Joi, vineri, miercuri şi luni (sunt zile în care predomină influenţa subtilă astrală a sferelor de forţă ale planetelor Jupiter, Venus, Mercur şi, respectiv, Luna), predominanţa curgerii fluxului subtil prin NADI-ului stâng (IDA) conferă reuşita în aproape toate acţiunile, mai ales în chenzina (perioada) luminoasă. 70) Duminică, marţi şi sâmbătă (sunt zile în care predomină respectiv sferele de forţă ale Soarelui, Marte şi Saturn), predominanţa curgerii fluxului subtil prin NADI-ul drept (PINGALA) conferă reuşita în aproape toate acţiunile dificile, fulgerătoare, violente, mai ales în chenzina (perioada) lunară întunecată. 71) În succesiunea firească a TATTVA-elor, după AKASHA TATTVA, mai întâi predomină aerul subtil (VAYU TATTVA), apoi focul subtil (TEJAS TATTVA); apoi apa subtilă (APAS TATTVA); după aceea apare, în final, pământul subtil (PRITHIVI TATTVA). 72) Durând fiecare câte un anumit interval precis de timp (care este secret), TATTVA- ele au, una după alta, ascensiunea lor distinctă, care se succede în ordinea arătată (la sutra anterioară). 73) Există, de asemenea, 12 schimbări de semne astrologice (tranzite solare) în timpul zilei şi în timpul nopţii. Taurul, Racul, Fecioara, Scorpionul, Capricornul, Peştii sunt lunare (feminine (-)) (în perioada acestor semne zodiacale, suflul subtil se ridică preponderent prin NADI-ul stâng (IDA)). 74) În timpul (perioada de 30 de zile a) zodiilor Berbecului, Gemenilor, Leului, Balanţei, Săgetătorului şi Vărsătorului suflul subtil se ridică preponderent prin NADI-ul drept (PINGALA (+)). Prin, această cunoaştere tainică, yoghinul poate să ştie cu anticipaţie ce gen de acţiuni se pot realiza cu succes în fiecare moment. 75) Principiul subtil solar (+) este predominant în direcţiile Est şi Nord; principiul subtil lunar (-), la Vest şi la Sud. Nimeni nu trebuie să se aventureze şi să meargă către Vest sau către Sud în timpul predominanţei NADI-ului drept (PINGALA). 76) Nimeni nu trebuie să se aventureze şi să meargă către Est sau către Nord în timpul predominanţei fluxului respirator prin NADI-ul stâng (IDA); dacă cineva se încăpăţânează şi face totuşi aceasta sunt multe şanse să se confrunte cu accidente sau chiar este cu putinţă să nu se mai întoarcă (acolo de unde a plecat). 77) Cei înţelepţi, care doresc binele, nu ar trebui deci să meargă (călătorească) în aceste direcţii în timpul acestor predominanţe subtile, deoarece atunci, cu siguranţă, este cu putinţă să apară diverse suferinţe sau chiar moartea. 78) Dacă la răsăritul Soarelui, într-a doua zi a chenzinei (perioadei) lunare luminoase, predomină suflul subtil lunar (CHANDRA SVARA), acest aspect este profund benefic fiinţei umane în cauză; bunăstarea ei va rezulta din toate acţiunile bune întreprinse în acea zi. 236

79) Dacă, în orice zi, la răsăritul Soarelui predomină suflul subtil solar (PINGALA NADI), iar această situaţie se află în corelaţie cu predominanţa ulterioară a suflului subtil lunar (prin IDA NADI) în momentul răsăritului Lunii, succesul este cu siguranţă asigurat pentru tot ceea ce yoghinul întreprinde, în sens benefic, în acea zi. 80) Dacă, într-o zi oarecare, suflul subtil solar (SURYA SVARA) predomină în momentul răsăritului Lunii iar această situaţie se află în corelaţie cu predominanţa suflului subtil lunar (CHANDRA SVARA), la răsăritul Soarelui, aceasta este o indicaţie clară că fiinţa umană în cauză este foarte receptivă faţă de anumite influenţe rele, nefaste, perturbatoare, fiind predispusă la conflicte şi la pierderi materiale; în consecinţă, ea nu trebuie să întreprindă nimic important în acele momente şi nici în aceea zi. 81) În general, atunci când predomină PINGALA NADI, yoghinul poate să obţină cu uşurinţă rezultate şi efecte care sunt greu de atins în mod obişnuit, în timp ce, atunci când predomină IDA NADI, el poate să prevadă mai greu rezultatele acţiunilor sale. (Indicaţii care ne permit să ne dăm seama că anumite acţiuni sau situaţii ne sunt nefavorabile) 82) Atunci când, de dimineaţă, se ridică suflul subtil nefavorabil, înseamnă că soarele este în locul lunii şi luna în locul soarelui (inversarea polarităţilor, la nivel subtil, deci NADI-urile polare (IDA şi PINGALA) ale yoghinului sunt în dizarmonie (INVERS) faţă de mersul Lunii şi al Soarelui). 83) În prima zi (a acestei inversiuni perturbatoare), mintea devine confuză şi împrăştiată, în a doua zi este pierdută sănătatea (sau survine, în locul acestei perturbări o considerabilă pierdere materială ori financiară), iar în a treia zi (în care această inversiune perturbatoare se menţine), apare necesitatea unei călătorii nedorite; în a patra, survine cel mai adesea distrugerea obiectului care este dorit. 84) În a cincea zi (de continuare a acestei inversiuni perturbatoare) este distrusă poziţia socială a persoanei respective; în a şasea zi i se distrug toate bunurile, în a şaptea apare boala şi durerea; în a opta survine moartea. 85) Atunci când, pentru toate aceste 8 zile succesive, în toate cele 3 perioade ale unei zile (dimineaţa, la prânz şi seara), suflul este constant nefavorabil (fiind inversat polar), atunci efectul este aproape absolut rău (nefast) şi el va fi întocmai aşa cum a fost descris mai sus (în sutrele 83-84); dacă nu este tot timpul aşa, mai pot surveni şi nişte consecinţe (aspecte) bune, care este cu putinţă să diminueze efectul nefast general. (Astfel, ne putem da seama că efectele suflului subtil nefavorabil depind de forţa (intensitatea) sa. În majoritatea cazurilor (atunci când el nu predomină chiar tot timpul), poate să nu apară decât o tendinţă oarecare către aceste efecte, un vis rău sau o nelinişte interioară care ne arată atunci că mentalul este orientat către stări rele). 86) Atunci când, atât dimineaţa, cât şi la prânz, influxul subtil lunar (IDA NADI) este predominant, iar seara este predominant cel solar (PINGALA NADI) apar aproape întotdeauna reuşita şi avantajele. Situaţia inversă conferă durerea şi eşecul. 87) De fiecare dată când suflul subtil este predominant în NADI-ul drept (PINGALA) sau în cel stâng (IDA) călătoriile reuşesc (simt încununate de succes), dacă facem cu dreptul sau respectiv cu stângul, primul pas. 88) În timpul predominanţei fluxului subtil prin IDA NADI, yoghinul trebuie să meargă (la începutul călătoriei) înainte un număr par de paşi (REALIZÂND DUPĂ ACEEA O SCURTĂ OPRIRE), iar în timpul predominanţei lui PINGALA NADI, el trebuie să meargă (la începutul călătoriei) înainte mai întâi un număr impar de paşi (REALIZÂND DUPĂ ACEEA O SCURTĂ OPRIRE); procedând astfel, întreaga călătorie va fi pentru el o reuşită. 237

(Îndeplinirea aspiraţiilor) 89) Atunci când yoghinul coboară din pat, dimineaţa (sau atunci când se opreşte din mers), el trebuie în aceste situaţii să-şi atingă gura cu mâna care corespunde nării prin care atunci respiră predominant; procedând în acest mod, ţelul urmărit de el va fi fără îndoială atins. 90) Atunci când oferim sau primim un dar, trebuie întotdeauna să facem aceasta folosind mâna care corespunde nării prin care atunci respirăm predominant; de asemenea, în momentul în care ieşim din casă vom urmări să facem primul pas cu piciorul care este corespunzător nării preponderent active în acel moment. 91) Procedând mai mereu astfel, nu riscăm aproape niciodată să avem eşecuri, conflicte sau accidente, întotdeauna fiind şi acţionând "pe fază" (în mod armonios integraţi). 92) Atunci când ne aflăm în faţa Maestrului spiritual (GURU), a părinţilor, a conducătorilor, a miniştrilor şi a tuturor persoanelor pe care le respectăm sau care noi scontăm că ne pot ajuta, trebuie să ne apropiem de ele orientându-ne către partea (direcţia) care corespunde NADI-ului activ la noi în acel moment, în timp ce inspirăm. 93) Dimpotrivă, atunci când dorim să respingem (îndepărtăm) o persoană nedorită şi totodată urmărim să nu intrăm în conflict cu ea (mai ales când aceasta este un duşman, un hoţ, un debitor, etc), trebuie să ne menţinem orientaţi faţă de ea, cu acea parte a corpului care este corespunzătoare NADI-ului inactiv la noi în acel moment, apropiindu-ne în mod invariabil de ea în timp ce expirăm. Aşa acţionează toţi cei care sunt iniţiaţi în SVARA YOGA şi care aspiră să fie fericiţi şi să aibă mai mereu succes în tot ceea ce fac bun. 94) Înţelepţii şi cunoscătorii sistemului SVARA YOGA consideră că atunci când plecăm (pornim) într-o călătorie lungă, trebuie în mod invariabil să o începem în timpul predominanţei lui IDA NADI. În schimb, o călătorie care este scurtă trebuie să fie începută în timpul predominanţei lui PINGALA NADI. 95) Tot ceea ce s-a arătat până acum este înainte de toate pentru binele şi armonia fiecăruia. Totul, fără nici o îndoială, depinde atât de predominanţa, cât şi de forţa fluxului subtil ce se manifestă prin NADI-urile fundamentale (IDA, PINGALA şi SUSHUMNA). 96) În schimb, dacă se ignoră cele arătate şi se acţionează în contratimp (atunci când NADI-ul care este favorabil este "gol" sau inactiv), rezultatele vor fi atunci şi ele contrarii (nefavorabile). Nu poate fi altfel în asemenea situaţii, fiindcă însuşi SHIVA cel omniscient a revelat aceste taine. 97) Pe de altă parte, SVARA YOGA arată că, în timpul unui conflict, atunci când urmărim să alungăm un răufăcător, atunci când ne aflăm în faţa unui Maestru (GURU) care manifestă chiar în acel moment o stare de mânie exemplară, sau dacă ne aflăm în faţa unui hoţ este periculos să respirăm atunci profund. 98) Pentru a călători departe, fără probleme, predominanţa suflului subtil lunar (CHANDRA SVARA) în timpul călătoriei este foarte fructuoasă şi înlătură eventualele obstacole, dar dincolo de aceasta, pentru a intra într-o casă, predominanţa suflului subtil solar (SURYA SVARA) este cea mai favorabilă. =VA URMA =

238

AN 6 C45 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA FUNDAMENTALĂ A MĂREŢIEI Toţi oamenii doresc să fie cât mai mari. Dar, din pricina slăbiciunii umane, dorinţa aceasta poate duce în multe cazuri la consecinţe nedorite, în special dacă ne mulţumim să ne comparăm cu alţii, pentru că la baza acestei acţiuni banale de obicei stă mândria. Totuşi, este posibil să gândim mai profund şi elevat. Desigur, mândria este un mare pericol, dar dincolo de aceasta este perfect posibil să ne fixăm anumite ţeluri prin care vom urmări să realizăm anumite lucruri sau acţiuni din cu totul alte motive decât acela banal de a-i întrece pe alţii. Aceasta este o linie de demarcaţie foarte subtilă, dar care există totuşi între aceste motivaţii. Făcând într-un anume mod aluzie la acea linie, IISUS a vorbit de posibilităţile reale ale măreţiei pe care noi yoghinii am putea-o numi măreţia purităţii. El a stabilit astfel un principiu cu două componente, pe care noi îl putem numi Legea Măreţiei. Studiind cu atenţie această lege (a Măreţiei) ne putem da seama cu uşurinţă ce mare nevoie are lumea de ea la ora actuală! Este atât de uşor să uităm că oamenii care-l înconjurau pe IISUS în timpul existenţei sale pământeşti nu erau altceva decât... nişte simpli oameni. Chiar dacă pare straniu pentru unii acum, ei erau aproape toţi nişte fiinţe umane obişnuite, care aveau slăbiciunile caracteristice oamenilor de acum. De pildă, la un moment dat, purtându-se asemenea copiilor din secolul al XX-lea care se ceartă fără rost pentru a stabili care este cel mai mare jucător de fotbal român, ucenicii au venit într-o anumită zi la IISUS şi L-au întrebat: "Prin urmare, am vrea să ne spui cine este cel mai mare din împărăţia cerurilor?" Răspunsul plin de înţelepciune al lui IISUS a fost remarcabil şi totodată prin acesta El a contrazis aproape toate aşteptările noastre moderne: «Şi atunci IISUS a chemat la El un copilaş, şi apoi 1-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu vă veţi întoarce către voi înşivă şi nu veţi deveni (LA FEL DE PURI) întocmai ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. De aceea, să ştiţi că oricine se va smeri (UMILI) în faţa lui DUMNEZEU simţindu-se ca un copilaş va fi, prin aceasta, cel mai mare în împărăţia cerurilor".» Altă dată ucenicii s-au aprins la vorbă pentru a afla care anume dintre ei era considerat cel mai mare! Asemenea multor oameni din zilele noastre, şi ei (ucenicii lui IISUS) erau foarte preocupaţi uneori de poziţia lor socială. Chiar şi în această situaţie IISUS a dat din nou dovadă de multă înţelepciune şi a avut multă răbdare cu ei. Atunci răspunsul său a fost următorul: «Şi El le-a zis: "Împăraţii popoarelor domnesc peste ele şi celor ce le stăpânesc li se dă, fără ca să merite aceasta, numele de binefăcători. Voi însă să nu fiţi aşa, pentru ca aici cel mai mare dintre voi să fie umil şi dăruit celorlalţi întocmai ca cel mai tânăr; şi astfel cel ce cârmuieşte (conduce) va fi umil şi dăruit precum este cel ce serveşte. Căci oare acum cine este mai mare: cine stă la masă sau cine serveşte la masă ? Voi credeţi că acela este cel care stă la masă. Dar în realitate să ştiţi că Eu sunt în mijlocul vostru ca cel care serveşte".» 239

Ori de câte ori s-a ridicat întrebarea, răspunsul lui IISUS a fost întotdeauna acelaşi: Dacă vrei cu adevărat să fii mare, fii umil şi pur la suflet precum un copil. Comportă-te mai mereu plin de dăruire faţă de ceilalţi, ca un prieten şi ca un servitor. Răspunsul acesta plin de înţelepciune a străbătut experienţa umană din toate veacurile, ajungând până la noi, dar cu toate acestea extrem de puţini sunt aceia care îl înţeleg. Să ne gândim acum câţi sunt cu adevărat capabili să înţeleagă în profunzime şi să pună în nu contează ce direcţie în practică exemplul plin de taine al lui IISUS, care atunci, cândva, i-a spălat cu umilinţă pe picioare pe apostoli! Câţi au înţeles că aici avem dovada vie că IISUS prin aceasta urmărea să ne facă să realizăm fiecare CĂ CEL CARE SE VA COBORÎ VA FI RIDICAT, IAR CEL CE SE VA RIDICA VA FI COBORÂT. Această afirmaţie pe care o găsim printre învăţăturile lui IISUS conţine multe taine pe care noi nu le putem intui şi pătrunde decât NUMAI ATUNCI CÂND PUNEM CU ADEVĂRAT ÎN PRACTICĂ ACEASTĂ AFIRMAŢIE APARENT PARADOXALĂ Aici unii se pot întreba: "Cum poate fi pusă de fapt mai mereu în practică această IDEE DIVINĂ?" Răspunsul este simplu: FIIND ÎNTOTDEAUNA CÂT MAI UMILI, RĂMÂNÂND şi COMPORTÂNDU-NE CU MODESTIE. Prin urmare, dacă urmărim să simţim cum se reflectă adesea în noi măreţia plină de taine a lui DUMNEZEU, atunci trebuie să căutăm să fim cu adevărat CEA MAI UMILĂ FIINŢĂ UMANĂ DE PE PĂMÂNT ÎN TOT CEEA CE FACEM. Procedând astfel ne vom simţi de multe ori "topiţi" în DUMNEZEU, iar DUMNEZEU va fi atunci prezent şi pentru noi în profunzimea misterioasă a fiinţei noastre. În plus, această continuă stare de umilinţă pe care o vom trăi plenar ne va dezvălui gradat teribila taină a SACRIFICIULUI lui DUMNEZEU care se UMILEŞTE PERMANENT ÎN INFINITA SA IUBIRE PENTRU TOATE CREATURILE, MANIFESTÂNDU-SE şi CREÂND TOTUL ÎN "ZILELE" SALE MACROCOSMICE NUMAI PENTRU CA CREATURILE SĂ AJUNGĂ SĂ-L CUNOASCĂ şi SĂ SE UNEASCĂ ÎN GLORIE ŞI MĂREŢIE VEŞNICĂ CU EL. Aceasta este marea taină a umilinţei pe care o vor descoperi extaziaţi în propria lor fiinţă numai aceia care se vor umili cu adevărat. Aceasta a fost, este şi va fi cheia care ne dezvăluie MĂREŢIA lui DUMNEZEU în întreaga sa splendoare plină de taine inefabile. NUMAI cel care va urmări să trăiască cu întreaga sa fiinţă această idee-forţă, se va convinge de realitatea ei. Când li se vorbeşte despre episodul cu SPĂLAREA PICIOARELOR APOSTOLILOR de către IISUS mulţi se grăbesc să spună: "Bine, dar asta a fost necesar atunci pentru misiunea Lui IISUS din acele vremuri, însă El nu avea de unde să ştie cum se vor complica lucrurile în epoca modernă". Atunci când oamenilor li se vorbeşte despre imensa importanţă a umilinţei pe calea care ne conduce către DUMNEZEU, marea majoritate afirmă imediat: "Principiul acesta este bun doar pentru biserică, dar hai să fim realişti, în lumea reală ai să fii totdeauna călcat în picioare dacă ai să încerci să-1 aplici". Dacă suntem cu adevărat sinceri, va trebui însă să recunoaştem că astfel de remarci doar par a fi, într-adevăr, valabile, la acest sfârşit de secol. Astăzi, cunoştinţele de tot felul au cunoscut o veritabilă explozie la nivelul planetei; în unele direcţii, omul poate realiza în prezent lucruri care erau cu totul inimaginabile în urmă cu nu prea mult timp. În paralel cu aceasta, se duce o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru câştigarea minţilor, sunetelor şi trupurilor oamenilor de către forţele satanice sau demoniace. Măreţia reală a fiinţei umane se măsoară deci în funcţie de succesul benefic obţinut pe plănui acestei explozii şi în sfera acestei lupte. În această direcţie, ne putem da cu uşurinţă seama că fiinţa umană egoistă şi ignorantă nu are nici o şansă să reziste în faţa acestor forţe malefice care sunt lăsate de DUMNEZEU să acţioneze în diferite moduri tocmai pentru ca să ne tenteze spre a ne VERIFICA (TESTA) ASTFEL, PRIN INTERMEDIUL PROBELOR ŞI ÎNCERCĂRILOR DE TOT FELUL, NIVELUL REAL DE EVOLUŢIE SPIRITUALĂ. 240

Trebuie însă să recunoaştem că mulţi sau cel puţin unii dintre noi toţi gândim cam aşa. Şi, ca urmare a acestor gânduri, suntem şi ne menţinem în mlaştină pentru că încă mai refuzăm să privim şi să înţelegem aşa cum trebuie ceea ce IISUS a vrut să ne arate. Prin urmare, ce anume urmărea IISUS să ne înveţe să copiem de la un copilaş? Noi ştim cu toţii că atunci când sunt mici, aceşti copii plâng de multe ori până nu mai pot şi par cu totul dominaţi de impulsurile stomacului lor. Când cresc ceva mai mari, ei riscă în unele situaţii, datorită greşelilor de educaţie, să devină răsfăţaţi de familie. Ba uneori ei chiar devin extraordinar de egoişti, scâncind mai mereu să li se facă totul numai după voia lor. Mai târziu ei devin aproape imposibil de stăpânit şi de disciplinat, aşa cum o ştiu bine toţi părinţii. Gândindu-ne atent şi profund la toate acestea, ne putem întreba: "Oare asta aşteaptă IISUS de la noi?" Nicidecum, fiindcă planul Lui divin a fost şi rămâne cu totul altul. Ceea ce a avut El atunci în vedere când ne-a îndemnat să fim şi să rămânem mereu în minţile şi în sufletele noastre întocmai ca nişte copii sunt cele trei calităţi DIVINE care, alături de puritate, predomină la ei, în condiţii normale: încrederea nesfârşită, docilitatea şi umilinţa sau smerenia. În primul rând, noi ştim cu toţii că aproape toţi copiii au o mare încredere în mama şi în tatăl lor. Nu au de ales aici. Instinctiv ei nu au de ales. De când se naşte, pruncul depinde într-o mare măsură de mămica lui care-1 hrăneşte cu dragoste, ştiind totdeauna că aceasta nu-i va băga otravă în gură. Pe măsură ce creşte şi se dezvoltă, el continuă să creadă în părinţi, fiind absolut sigur că tăticul lui este cel mai mare om din lume. Ştim cu toţii că uneori intervin o serie întreagă de factori care ştirbesc mai mult sau mai puţin încrederea respectivă a copilului, dar, în general, toţi copiii, atunci când sunt crescuţi şi trataţi conform modelului armonios care a fost lăsat de Dumnezeu pentru creşterea lor, vor avea o încredere aproape neţărmurită în părinţii lor. În respectiva perioadă ei nu-şi vor face griji cu privire la hrana, îmbrăcămintea sau adăpostul lor. În plus, ei vor fi convinşi că, orice-ar veni, tatăl şi mama lor se vor ocupa de toate acestea, împlinindu-le în cel mai scurt timp orice nevoie. Ori, tocmai o asemenea încredere totală din partea noastră în ceea ce priveşte asigurarea tuturor nevoilor stringente de către Dumnezeu, ca şi credinţa de nezdruncinat în ocrotirea Lui, este primul pas uriaş pe care noi îl putem face în direcţia revelării măreţiei Lui. = VA URMA = ATENŢIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA (continuare la cursul nr. 44, An 6) 99) Dacă predominanţa suflului subtil (SVARA) ne este favorabilă, aceasta face ca până şi lucrurile care par imposibile să devină cu uşurinţă posibile. Prin urmare, yoghinul iniţiat trebuie să-şi ajusteze (armonizeze) mai mereu comportamentul şi acţiunile importante în funcţie de SVARA. 100) În timpul predominanţei lui CHANDRA SVARA (-), chiar şi otrava ingerată poate să fie distrusă cu cea mai mare uşurinţă de către yoghin. În timpul predominanţei lui SURYA SVARA (+), se poate obţine cu cea mai mare uşurinţă fascinaţia (influenţarea şi sugestionarea în sens benefic) asupra unei alte persoane (chiar foarte puternice). În timpul predominanţei lui SUSHUMNA (0) se poate obţine aproape spontan starea de iluminare spirituală. O singură forţă există astfel sub trei forme distincte: PINGALA (+), IDA (-) şi SUSHUMNA (0). 101) Se poate ajunge în unele cazuri la situaţia că atunci când trebuie făcut un anumit lucru (o anumită acţiune) suflul nu curge aşa cum ar trebui sau în alte momente se remarcă faptul că atunci când suflul curge exact aşa cum ar trebui tocmai atunci 241 nu există nici o acţiune corespunzătoare (potrivită pentru

acel gen de curgere a suflului) în perspectivă. Yoghinul, trebuie tocmai de aceea să urmărească mereu să-şi ajusteze (armonizeze) acţiunile importante conform curgerii suflului subtil, pentru a evita astfel pericolele şi eşecurile. 102) Acţiuni favorabile sau nefavorabile sunt realizate de cei ignoranţi mereu, zi şi noapte. Atunci când însă este o anumită nevoie, NADI-ul convenabil poate fi dinamizat (pentru a produce procesul de REZONANŢĂ cu o anumită sferă de forţă din MACROCOSMOS) de către yoghinul iniţiat în SVARA YOGA la voinţă. (Exemple de acţiuni care este foarte bine să fie realizate în timpul predominanţei lui IDA NADI) 103) În acele acţiuni în care se urmăreşte un efect durabil; atunci când cumpărăm podoabe, într-o călătorie îndepărtată, la intrarea într-un aşezământ spiritual (ASHRAM) sau într-un palat; pentru acumularea de bogăţii; 104) La săparea şi instalarea unor fântâni; heleştee; rezervoare, etc., la ridicarea coloanelor unui templu (în construcţie) şi la pictarea ori sculptarea reprezentărilor simbolice ale diferitelor aspecte ale Divinului; la cumpărarea uneltelor; la o ceremonie de căsătorie; atunci când se fac haine, bijuterii, ornamente. 105) La prepararea medicamentelor revitalizante şi a unor alimente hrănitoare, la prezentarea în faţa superiorilor ierarhici, în comerţ, la strânsul recoltei; 106) La intrarea într-o casă nouă, la primirea unei îndatoriri de serviciu, la cultivarea şi însămânţarea plantelor, la o împăcare care să ne fie favorabilă, la plecarea dintr-un anumit loc, predominanţa suflului subtil lunar ne este foarte favorabilă. 107) La începerea unei lecturi, la vizitarea părinţilor, în acţiunile cu un înalt caracter moral, la primirea unei învăţături de la un maestru spiritual, la recitarea sau la emisia mentală a unei MANTRA-e; 108) În studiul ştiinţei timpului (KALA-JNANA), la conducerea patrupedelor acasă, în tratarea bolilor, la chemarea sau solicitarea maestrului spiritual (GURU). 109) La urcarea pe cai, pe elefanţi, etc. (în epoca noastră - biciclete, automobile, troleibuze, autobuze, etc.), atunci când urmărim să facem bine cuiva, când se fac depozite sau acumulări de orice gen. 110) Când se cântă (vocal), când se cântă la instrumente sau în timp ce dansăm, atunci când se studiază arta muzicală, la intrarea într-un oraş sau într-un sat, la o încoronare sau la o învestitură specială (unde participăm şi noi). 111) În boli (la modul general) şi alte tulburări sau necazuri, la febră şi în sincope, la stabilirea unor relaţii armonioase cu fiinţele apropiate (de exemplu, cu soţia sau cu familia) şi cu superiorii ierarhici, la recoltarea şi depozitarea grâului; la încălzitul unei locuinţe, etc. 112) Atunci când o femeie se înfrumuseţează (se aranjează) (ea trebuie să respire predominant prin nara stângă), când vine ploaia, în timpul omagierii maestrului spiritual (GURU), pentru a distruge efectele otrăvurilor, o, Preaiubite, IDA NADI este foarte favorabilă. 113) De asemenea, trebuie să ştii că unele acţiuni cum ar fi practica YOGA (îndeosebi concentrarea mentală şi meditaţia profundă) sunt realizate uşor şi cu succes în timpul predominantei lui IDA NADI; totuşi, atunci când predomină IDA NADI, este bine să nu fim, în acelaşi timp, pe durata modificărilor AKASHA TATTVA, VAYU TATTVA şi TEJAS TATTVA ale PRANA-ei. 114) În general deci, atât noaptea cât şi ziua, în aproape toate activităţile cu caracter benefic, armonios, fluxul subtil lunar este foarte favorabil.

242

(Exemple de activităţi, care este foarte bine să fie realizate în timpul predominanţei lui PINGALA NADI) 115) În toate acţiunile mai mult sau mai puţin dificile; citind şi învăţând ştiinţe dificile; în timpul actului amoros cu continenţă, în abordarea unei femei vitale şi atrăgătoare (în cazul bărbatului); la îmbarcarea la bordul unei nave (vapor). 116) În toate acţiunile curajoase, periculoase, pline de neprevăzut, violente; atunci când se consumă alcool; la recitarea sau emisia mentală a anumitor MANTRA-e (GAYATRI MANTRA, PARABIJA, BIJA-ele pentru CHAKRA-e) sau la practicarea unor tehnici de invocare a unor entităţi divine masculine sau teribile, BHAIRAVA (SHIVA), etc; învingerea în forţă şi triumful asupra duşmanilor (fiinţelor umane rele care ne sunt ostile); înfrângerea influenţelor malefice de natură demoniacă sau satanică. 117) Studierea profundă şi fructuoasă a scrierilor secrete tradiţionale, revelatoare ale înţelepciunii (SHASTRA-ele); vânătoarea; vânzările de animale; asamblările dificile de cărămizi, lemne, pietre, bijuterii, etc; 118) În toate acţiunile dinamice care implică rapiditate şi spirit de iniţiativă; în lucrul (operarea) cu YANTRA-e şi în timpul practicării tehnicilor TANTRA-ice, la escaladarea unui loc înalt sau a unui munte, la practicarea cu succes (câştiguri) a jocurilor de noroc, la însuşirea bunurilor care ni se cuvin; când se urmăreşte să se îmblânzească un cal sau un elefant, sau atunci când se conduce orice mijloc de transport. 119) În sporturi atletice; în lupte, dispute, discuţii în contradictoriu şi în atacarea (numai atunci când este cazul) a persoanelor malefic orientate care ne sunt ostile, în practicarea oricăror dintre tehnicile yoghine secrete de purificare SHAT-KARMA-KRIYA (ex: SHANK-PRAKSHALANA, NAULI, AGNISARA DHAUTI, VAMANA DHAUTI, TRATAKAM, etc.), în exorcisme, în protecţia eficientă subtilă împotriva vrăjitorilor (şi a celor perverşi care practică magia neagră), vampirilor, fantomelor, entităţilor satanice sau demoniace, etc; pentru contracararea şi anihilarea deplină a efectelor otrăvurilor deja ingerate accidental; anularea efectelor radiaţiilor radioactive nocive care apar în urma exploziilor bombelor atomice. 120) Călărirea unui animal nou - o cămilă, un bivol, un elefant, un cal, etc. traversarea unui râu; luarea unui medicament necesar, scrisul în proză sau în versuri; 121) Uciderea duşmanilor (într-o bătălie sau într-un război); fascinaţia puternică, de durată sau sugestionarea benefică a celorlalţi; paralizarea acţiunilor acelor fiinţe umane, malefic orientate care ne sunt ostile; sechestrarea sau neutralizarea completă a unui duşman (în timpul unei lupte); manevrarea lucrurilor pentru a acţiona din umbră asupra unui conducător (lider); atragerea cuiva spre o anumită acţiune, orientare sau spre un anumit lucru; în cazul actelor de caritate, în vânzări şi cumpărări. 122) În mânuirea săbiei (şi a oricăror altor arme), în bătălii, când se solicită ceva de la un conducător în cadrul unei întrevederi personale; mâncatul, baia, negocierile mercantile, în toate acţiunile aventuroase, temerare, virile, dure şi violente, suflul subtil solar (PINGALA NADI) este foarte favorabil. 123) De asemenea, imediat după masă (după servitul mesei), pentru stimularea focului digestiv; pentru cucerirea şi atragerea amoroasă a fiinţelor de sex opus, PINGALA NADI este foarte favorabil. Înţeleptul trebuie să urmărească să doarmă (adoarmă), de asemenea, numai în timpul predominanţei fluxului subtil solar. 124) Toate actele violente, curajoase, virile, implicând spirit de iniţiativă, depăşirea prejudecăţilor, aventura, ca şi toate acţiunile rapide şi dinamice au succes în timpul predominanţei lui PINGALA NADI, nu trebuie se existe nici o îndoială în această direcţie. 243

(Influenţa tainică a canalului subtil central (SUSHUMNA NADI) şi a predominanţei suflului subtil median (SHUNYA SVARA) în viaţa fiinţei umane) 125) Atunci când suflul subtil se află în primul moment la stânga şi următorul moment la dreapta, această (stare a lui PRANA) este unanim cunoscută ca fiind SUSHUMNA (SHUNYA SVARA). Aceasta este cunoscută ca fiind distrugătoarea fulgerătoare a tuturor acţiunilor şi eforturilor de natură materială şi profitabilă (în timpul predominanţei sale). (Se poate observa de aici cu uşurinţă că sunt menţionate trei faze ale lui SUSHUMNA I ) Când suflul subtil iese un moment printr-o nară şi următorul moment prin cealaltă. II) Când suflul subtil curge deodată (simultan) prin cele două nări, cu o forţă aproape egală. III) Când suflul subtil iese dintr-o nară cu mai multă forţă decât din cealaltă (deşi în timpul expiraţiei precedente era invers). Prima este numită starea inegală (VISHAMABHAVA); a doua şi a treia sunt numite VISHUVAT sau VISHUVA (distrugătoarea dualităţii)). = VA URMA=

http://www.nida.netai.net

AN 6 C 46 NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA LEGILE DIVINE FUNDAMENTALE ALE MANIFESTĂRII LEGEA FUNDAMENTALĂ A MĂREŢIEI (continuare la C 45. An 6) În ceea ce priveşte calitatea evidentă a copiilor de a se lăsa învăţaţi, vom adăuga că, prin excelenţă, copiii sunt buni să asculte. Ei au cel mai adesea o dorinţă aproape nesecată de a învăţa, de a afla mai mereu noi şi noi lucruri şi, întrucât încep, atunci când sunt mici, cam de la zero, ei intuiesc spontan că această aspiraţie a lor poate fi împlinită cel mai bine prin ascultare. Chiar dacă în multe situaţii copiii pun o mulţime de întrebări, care nu o dată îi pun în încurcătură pe părinţii ignoranţi, ei ascultă totuşi cu atenţie răspunsurile la unele întrebări precum acestea: "Tăticule, de ce este iarba verde ? Tăticule, de ce străluceşte Soarele ? Tăticule, de ce zboară păsările ? Tăticule, de ce aleargă maşina ? Tăticule, de ce mor oamenii ?" Şi astfel majoritatea copiilor o ţin aşa întruna. Minţile lor sunt mai mereu foarte curioase; Din nefericire, adesea părinţii se enervează atunci când sunt bombardaţi cu asemenea întrebări, uitând că de fapt această curiozitate este semnul inteligenţei. În fond, rostul nostru în această lume depinde DE ÎNTREBĂRILE PE CARE NI LE PUNEM. Este chiar ceva foarte plăcut şi de dorit în faţa Creatorului să ne punem cât mai multe întrebări fundamentale URMĂRIND APOI SĂ GĂSIM RĂSPUNSURI ADECVATE. La ora actuală se ştie deja că un copil între patru şi cinci ani va învăţa cu mult mai mult întrun singur an decât reuşeşte să înveţe un student în patru-cinci ani de facultate! 244

Această capacitate uriaşă de a se lăsa învăţaţi are un interesant efect secundar, la care putem fi siguri că s-a gândit IISUS. Datorită setei lor arzătoare după cunoaştere, copiii vor trece după aceea în faza în care vor îndrăzni şi vor experimenta. Copiii asimilează astfel cu uşurinţă şi cu "o mare rapiditate idei noi, limbi noi, tehnici noi. Minţile lor sunt atunci foarte deschise. Dacă noi privim cu multă atenţie aceste aspecte în contextul sfaturilor fundamentale care au fost oferite de Dumnezeu lui Adam şi Evei, ca să cunoască şi să stăpânească pământul, vom vedea imediat uriaşa importanţă a acestei stări lăuntrice de neostenită cercetare care este definită de expresia "minte deschisă". Toate acestea nu sunt altceva decât primii paşi care ne apropie din ce în ce mai mult de starea de MĂREŢIE DIVINĂ. În al treilea rând, noi ştim că în general copiii sunt umili - cel puţin, până când începe cineva să-i răsfeţe. Rareori vei vedea un copil dându-se drept cineva mare şi tare. Virtutea aceasta sublimă este coruptă, până la urmă, de o societate dezaxată, preponderent bolnavă, şi orgolioasă ce s-a strâmbat din ce în ce mai mult în decursul veacurilor din urmă. În primii săi ani de viaţă, unui copil nu-i va păsa aproape deloc dacă tăticul, lui este prinţ sau cerşetor; dacă este un faimos intelectual sau un simplu muncitor. Tot ceea ce-1 interesează pe copil este că omul acesta căruia îi spune "Tăticu" îl iubeşte foarte mult pe el. Această stare paradisiacă se răsfrânge aşa cum este şi firesc asupra relaţiilor sale cu oamenii din jur, indiferent care este statutul , lor social. Simplu spus, copiii iubesc spontan şi cu putere viaţa, până când, în urma educaţiei greşite care le este dată, ei îşi pierd aproape în totalitate această divină calitate. Când te uiţi la ei cât de spontan şi de minunat se joacă, nu poţi să nu admiri libertatea fermecătoare a manifestărilor lor. În asemenea momente rămâi pur şi simplu uimit contemplându-i cum se aruncă cu toată dezinvoltura în orice situaţii, ba chiar am putea spune că atunci ne uluieşte curajul şi nepăsarea pe care copiii o arată faţă de toate pericolele din jur. Când te apropii de ei cu multă dragoste, spontan copiii îţi sar în braţe, încântaţi. Atunci ei sunt împăcaţi pe deplin cu ideea că părinţii se află mereu la cârma vieţii lor - ceea ce tuturor copiilor li se pare absolut firesc şi atât de natural încât nici măcar nu le-ar trece prin minte să se îndoiască de acest lucru. Tocmai de aceea, în acea perioadă toţi copiii sunt liberi să se simtă uimitor de liberi. Atunci copiii sunt puri şi spontani, de aceea ei nu poartă măşti. Ei sunt angelici, plini de candoare, nevinovaţi, transparenţi şi neprefăcuţi. Devenind şi noi asemenea lor, putem fi absolut siguri ca deja am pornit pe calea minunată care ne conduce rapid către starea măreţiei divine! Nu este deloc întâmplător că Noul Testament este plin de îndemnuri la umilinţă şi de asemenea este demn de luat în consideraţie că multe tratate fundamentale yoga au semnalat la rândul lor importanţa uriaşă a acestei virtuţi pentru cei care vor cu adevărat să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu. Aici ar mai fi necesar să observăm că IISUS, în pasajul paralel referitor la starea divină de măreţie, subliniază din nou importanţa şi absoluta necesitate de a fi cât mai umili (smeriţi). Aceasta ne arată că UMILINŢA este o virtute a cărei importanţă nu este niciodată doar ceva de moment. Este profund semnificativ pentru noi că, după ce a spus: "cel mai mare dintre voi trebuie, totodată, să fie slujitorul vostru umil", IISUS a mai continuat după aceea cu cuvintele: "Căci oricine se va înălţa va fi umilit; şi oricine se va umili va fi înălţat". Prin aceste cuvinte pline de tâlc, IISUS a scos în evidenţă un adevăr tainic care este amintit şi de Solomon, dar sub altă formă: "Răsplata UMILINŢEI (smereniei) şi a iubirii arzătoare de Dumnezeu este bogăţia, onoarea şi viaţa". Starea de MĂREŢIE divină care ne este sugerată aici prin cuvintele "bogăţie, onoare şi viaţă", nu este altceva decât răsplata celor UMILI (smeriţi). Aici ne apare cât se poate de clar că UMILINŢA, care totodată este EXPRESIA RESPECTULUI PROFUND şi A RECUNOŞTINŢEI NEMĂRGINITE A CREATURII FAŢĂ DE CREATOR (DUMNEZEU) este o componenta absolut necesară a "iubirii arzătoare de DUMNEZEU",245 Or, aşa cum de fapt ne-o confirmă şi psihologia, după asta

tânjesc cel mai mult oamenii: să aibă o situaţie materială bună şi o sănătate excelentă, să li se acorde atenţia şi consideraţia pe care o merită şi să trăiască iubind cât mai mult şi fiind iubiţi, o viaţă cât mai plină de bucurii divine, spirituale, mentale şi sufleteşti. Toate acestea îl aşteaptă pe omul care deja a redevenit aşa cum îi cere IISUS, un copil, şi care prin aceasta este întruchiparea UMILINŢEI (smereniei). Aşadar, să rezumăm: în cuvinte puţine, IISUS a spus că atingerea stării de măreţie divină se află în strânsă legătură cu trezirea şi amplificarea încrederii nemărginite în DUMNEZEU; a cuminţeniei (supunerii) şi a UMILINŢEI (smereniei). Aceste trei calităţi principale trebuie să formeze un tot unitar, nu numai la copii, ci şi la adulţii care-1 căuta pe DUMNEZEU. Cel care crede cu tărie în DUMNEZEU va deveni încrezător şi va alunga pentru totdeauna pesimismul, cinismul şi scepticismul din viaţa sa; astfel, el va rămâne mai mereu receptiv (în REZONANŢĂ) faţă de tot ceea ce este bun, frumos, drept, sublim, pur, înălţător şi divin. Atunci când se află la început, el nu va avea absolut întotdeauna dreptate. = VA URMA = ATENTIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA (continuare la cursul nr. 44, An 6) 126) Când PRANA se află preponderent în acest NADI (SUSHUMNA), focurile tainice ale "morţii" (transcenderii) sunt fulgerător dinamizate. El (suflul) este numit tocmai de aceea VISHUVAT, distrugătorul cel teribil al tuturor acţiunilor care au o orientare materială. 127) Când cele două NADI-uri (IDA şi PINGALA), care ar trebui să fie active pe rând, unul după celalalt, sunt simultan active, atunci există cu adevărat un anumit pericol pentru omul obişnuit, care este astfel afectat. 128) Când PRANA este un moment la dreapta (PINGALA NADI), apoi un moment la stânga (IDA NADI), aceasta este numită de către cei iniţiaţi starea inegală (VISHAMAEJHAVA). Efectul (acestei stări) este aproape întotdeauna invers decât cel dorit; astfel trebuie ea să fie cunoscută, o Preafrumoaso! 129) Înţeleptul numeşte VISHUVAT starea tainică în care sunt dinamizate simultan cele două NADI-uri (IDA şi PINGALA). Atunci nu trebuie să fie realizate nici acţiuni curajoase, dinamice, violente şi nici acţiuni uşoare; căci trebuie să ştii că atât unele cât şi celelalte vor eşua complet (este fără îndoială vorba de activităţi umane obişnuite şi nu ele anumite acţiuni sublime, divine, cu caracter spiritual). 130) În viaţă, în momentul morţii, în punerea unor întrebări, în momentul unor câştiguri sau în momentul unor pierderi, în succes sau în lipsa sa - aproape peste tot apare în final opusul rezultatelor (materiale) dorite, în timpul fluxului subtil distrugător al dualităţii (VISHUVAT). Yoghinul iniţiat în SVARA YOGA trebuie să se focalizeze atunci, intens, asupra Stăpânului Universului (ISHVARA sau Dumnezeu) şi să implore cu umilinţă GRAŢIA Sa, prin rugă plină de fervoare (ATUNCI EFICIENŢA RUGĂCIUNII CĂTRE DUMNEZEU ESTE EXTRAORDINAR DE MARE). 131) Fiinţa umană trebuie atunci să se orienteze ferm şi constant către ISHVARA (Dumnezeu), prin practica YOGA Nimic altceva nu trebuie să fie întreprins în această perioadă de către cei care doresc doar succesul lumesc, prosperitatea şi bunăstarea materială. 132) Un blestem sau o binecuvântare rostite atunci când, imediat după PINGALA, SUSHUMNA predomină, nu vor avea nici un fel de efect. 133) Când starea inegală (VISHAMABHAVA) ia fulgerător, naştere, fiinţa umană în care apare aceasta nu trebuie să plece într-o călătorie. A călători în timpul acestei stări determină, fără nici o îndoială, eşecul, durerea şi moartea. 134) Când NADI-urile (IDA şi PINGALA) îşi schimbă predominanţa sau când TATTVA- ele se schimbă, nimic favorabil nu va fi realizat, nici246 măcar prin acte de caritate, etc.

135) În faţă, la stânga şi în sus se orientează în mod firesc suflul subtil lunar (-); în spate, la dreapta şi în jos se orientează în mod firesc suflul subtil solar (+) în acest mod, înţeleptul trebuie să ştie foarte bine deosebirea între plin şi gol. 136) Mesagerul care se apropie de noi de deasupra, din faţa sau din partea stângă atunci când predomină fluxul subtil lunar (-) sau care se apropie de noi de dedesubt, din spate sau din partea dreaptă, atunci când predomină fluxul subtil solar (+) ne va aduce cel mai adesea veşti bune. 137) Suflul subtil median (SHUNYA SVARA) care este vehiculat prin SUSHUMNA NADI şi care este produs de "joncţiunea" celor două sufluri subtile complementare (CHANDRA SVARA (-) şi SURYA SVARA (+)) este extrem de favorabil transcenderii în Realitatea Supremă, care nu are început şi este una singură; ea ne permite să trăim mereu fără hrană şi fără pierderi; această "joncţiune" generatoare a vidului sublim beatific este numită SANDHYA SANDHI sau VEDOVEDA. 138) Astfel, ceea ce iniţiaţii în SVARA YOGA şi înţelepţii numesc VEDA nu sunt lucrările cu acelaşi nume (VEDELE), ci cunoaşterea tainică, pură şi eliberatoare a Spiritului Divin Suprem (PARAMATMAN), care este spontan accesibilă prin intermediul acestui vid creator median (VEDOVEDA). 139) Acela care ştie, nu desemnează prin cuvântul "joncţiune" sau crepuscul momentele de crepuscul ale zilei, ci tocmai acele momente iluminatoare şi tainice de hiatus (vid inefabil - SANDHYA SANDHI), în care PRANA se află şi circulă în SUSHUMNA NADI. (TATTVA-ele) 140) SHAKTI a spus: Mărite Stăpân, Dumnezeu atotputernic care protejezi şi mântuieşti prin Graţia Ta întreaga lume, fii te implor bun şi revelează-mi acum marele secret care este păstrat, în mare taină, chiar în Inima Ta! 141) SHIVA a răspuns: Nu există nici o fiinţă (energie) divină care să fie mai presus de cunoaşterea secretă a suflului cosmic (SVARA) al lui Dumnezeu; yoghinul iniţiat ce se consacră atent şi lucid ştiinţei secrete a suflului subtil (SVARA YOGA) este recunoscut ca fiind cel mai mare yoghin printre yoghini. 142) Întreaga creaţie provine din cele cinci TATTVA-e şi în final ea este resorbită în cele cinci TATTVA-e; cele cinci TATTVA-e constituie obiectul celei mai înalte cunoaşteri; în spatele celor cinci TATTVA-e nu mai este decât Transcendenţa Divină. 143) Graţie puterilor spirituale extraordinare şi a înţelepciunii realizate printr-o practică atentă şi consecventă a sistemului SVARA YOGA, yoghinul poate atinge totodată cunoaşterea nemuritoare şi perfectă a TATTVA-elor. Acela care, pe de altă parte, a obţinut controlul deplin asupra suflului subtil al vieţii universale (SVARA) percepe spontan toate deficienţele şi sesizează aspectele iluzorii inerente în diverse stări de agregare ale materiei fizice sau subtile. 144) PRITHIVI (pământul), APAS (apa), TEJAS (focul), VAYU (aerul) şi AKASHA (eterul) sunt cele cinci TATTVA-e fundamentale; orice lucru, fiinţă sau fenomen provine prin combinare în diferite proporţii din cele 5 TATTVA-e. Venerat şi puternic este cel care ştie aceasta. 145) În fiinţele din toate lumile şi de pe toate planetele, TATTVA-ele sunt aceleaşi peste tot (însă modul în care se combină precum şi proporţia acestor combinaţii variază), de la planul fizic şi până la SATYALOKA; doar aranjarea sistemului de NADI-uri (precum şi predominanţa activării unora sau altora) diferă. [Reţeaua subtilă a NADI-urilor nu este aceeaşi în toate sferele (planurile) paralele de existenţă (LOKA-urile). S-a arătat de mai multe ori în cadrul 247 cursului nostru secret-de SVARA YOGA, că undele

TATTVA-ice merg în toate direcţiile şi pleacă din fiecare punct al spaţiului, dând astfel naştere nenumăraţilor TRUTI ("atomi" de viaţă specifici fiecărui plan al manifestării), care sunt întocmai ca nişte veritabile imagini holografice în miniatură ale MACROCOSMOSULUI. Se înţelege cu uşurinţă că aceste SUI GENERIS (în felul lor) imagini holografice se formează în cadrul diferitelor planuri care au (prezintă) diferite frecvenţe de vibraţie, şi care în plus sunt înclinate diferit faţă de axa solară şi se găsesc la diverse distanţe de Soare. Planeta noastră, după cure ştim cu toţii, se află la o anumită distanţă faţă de Soare şi viaţa este aranjată, pe această planetă, în aşa fel încât curenţii subtili de viaţă lunari (-) şi solari (+) trebuie să aibă o forţă aproximativ egală, atâta timp cât organismul respectiv este viu. La rândul lor, TATTVA-ele trebuie să fie, de asemenea, echilibrate. Există însă alte planuri ale manifestării în cadrul cărora puterile (intensităţile) respective ale celor doi curenţi subtili polari ((+) şi (-)), precum şi ale TATTVA-elor, sunt fie mai mari, fie mai mici decât cele de pe Pământ. Această diferenţă asigură implicit o diferenţă în aranjarea NADI-urilor la structurile vii cât şi felurite variaţii în ceea ce priveşte formă lor. Noi remarcăm cu uşurinţă această stare de fapt, chiar aici pe Pământ. Aici noi observăm că animalele şi vegetalele care sunt diferite au forme diferite: aceasta este pur şi simplu din cauza TRUTIurilor diferiţi ce există pe diferite planuri care sunt diferit înclinate faţă de axa solară. Pentru a ilustra acest aspect, reprezentăm schematic (principial) sfera PRANA-ică macrocosmică, având ca punct de referinţă sistemul nostru solar (S) (vezi fig.l). Lucrările tradiţionale secrete de astrologie atribuie diferite organe acestor diviziuni ale sferei PRANA-ice astrale. Luând în considerare aceste aspecte, avem astfel diagrama din fig.2. Aceste douăsprezece regiuni cuprind deci întregul corp, atât interior, cât şi exterior. Acum, să presupunem în continuare că există un plan n, având o anumită înclinaţie faţă de axa Soarelui (S). Din fiecare punct al celor douăsprezece regiuni, cad raze în fiecare TRUTI, pe planul n. Dar există şi alte planuri (α, β, etc.). Este evident că razele (energiile subtile specifice) ale celor douăsprezece regiuni căzând pe fiecare din aceste planuri variază în forţă relativă şi în poziţie pe diferite planuri. (Pentru simplificare, am desenat doar axele planelor π, α şi β respectiv prin AB, CD, EF.) Astfel, pe toate aceste planuri, diferitele organe vor diferi ca formă, forţă şi poziţie relativă. Aceasta dă astfel naştere atât la reţele de NADI-uri, mai mult sau mai puţin diferite în toate LOKA-urile (lumile subtile paralele), cât şi la formele diverse de viaţă de pe Pământ. Atunci când, în decursul evoluţiei universale, necesităţile mentalului (MANAS) şi ale corpului astral (MANOMAYA KOSHA) sunt modificate, corpul eteric (PRANAMAYA KOSHA) îşi va schimba şi el, într-o anumită măsură, configuraţia (inclusiv la nivelul NADI-urilor), aceasta, evident, în conformitate cu ştiinţa secretă a evoluţiei universale]. 146) Atât în timpul predominanţei suflului subtil lunar (IDA NADI), cât şi în timpul predominantei suflului subtil solar (PINGALA NADI) există procesul de ridicare încincită (a TATTVA-elor). Ştiinţa cea secretă a TATTVA-elor cuprinde 8 diviziuni. Ascultă-mă, cu mare atenţie, Preafrumoasa mea, căci acum Eu ţi-o voi descrie. 248

147) Prima parte (a Cunoaşterii secrete a TATTVA-elor) este numărul TATTVA-elor; a doua se referă la punctele de joncţiune ale suflului subtil: a treia, la semnele şi caracteristicile suflului subtil (SVARA), a patra la locurile TATTVA-elor. 148) A cincea, se referă la culoarea subtilă a TATTVA-elor; a şasea se referă la PRANA însăşi; a şaptea se referă la gustul lor (savoarea lor specifică); a opta, se referă la modul lor de vibraţie şi de mişcare (deplasare). Astfel, tu trebuie să înţelegi că totul provine din întreita PRANA - VISHUVAT, activul (Soarele (+)) şi pasivul (Luna (-)) - ce se manifestă în aceste opt forme (Prin practica sistematică a anumitor tehnici YOGA, yoghinul ajunge să stăpânească schimbările TATTVA-ice ale corpului său: activul aici este CHARA, sau motorul; pasivul aici este ACHARA sau STHIRA, receptorul mişcării). Să ştii că nu există nici o altă ştiinţă, o, Zeiţă cu ochii ca două petale de lotus, mai presus de ştiinţa secretă a suflului subtil (SVARA YOGA). 150) Tocmai de aceea este necesar ca yoghinul să fie cât mai atent, încă din zori, la modificările ciclice ale suflului subtil (SVARA), pentru a se sustrage astfel de sub stăpânirea necruţătoare a energiei tainice a timpului (KALA) şi a morţii.

=VA URMA =

249

An 6 C47 Informaţii secrete DATE SUPLIMENTARE REFERITOARE LA CELE 14 NADI-URI PRINCIPALE ALE CORPULUI SUBTIL AL FIINŢEI UMANE SUSHUMNA NADI (0), împreună cu IDA NADI (-) şi PINGALA NADI (+),care se află la stânga şi respectiv la dreapta sa, sunt cele trei trasee energetice fundamentale ale corpului subtil. Aceste trei canale subtile principale "izvorăsc" din "oul" tainic KANDA al fiinţei umane şi apoi se separă în 14 NADI-uri principale, care la rândul lor se ramifică şi sunt separate în alte NADI-uri, secundare, alcătuind în final mulţimea sutelor de mii de NADI-uri ce există în întregul sistem gigantic de canale subtile care se află la nivelul corpului subtil. Localizate de-a lungul canalului subtil central (SUSHUMNA NADI), la intersecţiile pe care le realizează cu aceasta PINGALA NADI (+) şi IDA NADI (-), se află cele 6 CHAKRA-e (centrii subtili energetici). Aceste CHAKRA-e operează într-o strânsă corelaţie cu anumite NADI-uri. SUSHUMNA NADI este, după cum se ştie, principalul canal subtil energetic al fiinţei umane şi el este considerat totodată a fi un fundamental PRANAVAHA NADI (un NADI care corespunde învelişului pranic al fiinţei (PRANAMAYA KOSHA) şi care este corelat cu toate manifestările psiho-fiziologice care au loc în structura individuală a unei fiinţe umane). Împreună cu alte două PRANAVAHA NADI-uri (PINGALA NADI (+) şi IDA NADI (-)), SUSHUMNA NADI (0) transportă forţa subtilă vitală, esenţială, cunoscută sub numele de PRANA. SUSHUMNA NADI (0) se află în strânsă legătura cu sistemul nervos parasimpatic. Anumite meridiane din acupunctură sunt întru totul identice cu unele PRANAVAHA NADIuri. Funcţionarea sistemelor simpatic şi parasimpatic ale organismului uman ar fi practic imposibilă în absenţa curenţilor vitali de PRANA care circulă prin PRANAVAHA NADI-uri. Vehiculul minţii este PRANA, căci fără aceasta (PRANA) nu s-ar putea produce nici o impregnare în conştiinţă. De fapt, PRANA este întotdeauna suportul (substratul subtil) al oricărui act de conştientizare. Cele 10 MANOVAHA NADI-uri principale (NADI-uri ale învelişului subtil mental (MANOMAYA KOSHA)) sunt intim corelate cu manifestarea feluritelor calităţi psihice ale fiinţei umane şi ele sunt de asemenea în strânsă legătură cu sistemul nervos simpatic. Acestea (MANOVAHA NADIurile) sunt totodată canale subtile de energie care aparţin minţii (MANOMAYA KOSHA). 1. SUSHUMNA NADI După cum se ştie, SUSHUMNA NADI este localizat în plan subtil de-a lungul coloanei vertebrale şi ea începe din zona plexului pelvian şi ajunge până în interiorul spaţiului axului cerebrospinal care este situat între cele două emisfere ale creierului. Cele 6 CHAKRA-e (centrii subtili de forţă), împreună cu SAHASRARA, sunt situate în plan subtil de-a lungul lui SUSHUMNA NADI, care se întinde începând din zona coccisului (inclusiv) şi ajunge până în zona care se află deasupra creştetului capului. La stânga lui SUSHUMNA NADI (0), ca punct de plecare se află IDA NADI (-), care corespunde aspectului feminin (receptiv, lunar, polaritate -, YIN) al fiinţei, în timp ce la dreapta lui SUSHUMNA NADI (0) ca punct de plecare se află PINGALA NADI (+) care corespunde aspectului masculin (emisiv, 1 solar, polaritate +, YANG) al fiinţei.

2. IDA NADI IDA NADI (-) porneşte în plan subtil de la nivelul testiculului stâng (respectiv ovarului stâng, în cazul femeilor) şi, fiind permanent în strânsă legătură cu nara stângă, ajunge apoi până în AJNA CHAKRA unde se opreşte. În practica YOGA unele procedee de PRANAYAMA încep, deloc întâmplător, cu o inspiraţie profundă realizată pe nara stângă. Acest tip de respiraţie stimulează printre altele IDA NADI (-) şi amplifică totodată creativitatea, imaginaţia şi trăirile emoţionale. În acelaşi timp, respiraţia pe nara stângă (-) calmează gradat agitaţia nervoasă şi linişteşte mintea. Textele tradiţionale YOGA recomandă tocmai de aceea practica respiraţiei pe nara stângă (-) în timpul zilei, timp în care fiinţa umană este profund vitalizată de influxul subtil solar care amplifică în fiinţă energia de tip YANG. Procedând în acest mod (utilizând în mod preponderent respiraţia pe nara stângă în timpul zilei), fiinţa umană perseverentă va beneficia din plin de o stare de armonie care rezultă prin echilibrarea celor două aspecte complementare, polare, aspectul YIN (-) (asimilat în fiinţă prin intermediul respiraţiei pe nara stângă) şi aspectul YANG (+), care este totdeauna predominant în timpul zilei (având un moment de maxim în intervalul 1230 - 1400). Această modalitate secretă care implică să se respire în mod preponderent pe nara stângă în timpul zilei conferă fiinţei umane longevitate. IDA NADI (-) este deci considerat a fi atât un PRANAVAHA NADI (canal subtil energetic al corpului pranic (PRANAMAYA KOSHA), cât şi un MANOVAHA NADI (canal subtil energetic al corpului mental (MANOMAYA KOSHA)). 3. PINGALA NADI PINGALA NADI porneşte în plan subtil de la nivelul testiculului drept (respectiv ovarului drept în cazul femeilor) şi, fiind permanent în strânsă legătură cu nara dreaptă, ajunge apoi până la urmă în AJNA CHAKRA unde se opreşte. PINGALA NADI este activat atunci când respiraţia are loc pe nara dreaptă. Respiraţia pe nara dreaptă stimulează printre altele aspectul raţional şi latura practică a personalităţii. În acelaşi timp, acest mod de respiraţie, atunci când este preponderentă, amplifică considerabil vitalitatea, puterea şi vigoarea fiinţei. Textele tradiţionale YOGA recomandă, deloc întâmplător utilizarea respiraţiei preponderente pe nara dreaptă în timpul nopţii, atunci când influxul subtil lunar (-) este dominant şi astfel tinde să amplifice energia de tip YIN (-) în fiinţă. Respiraţia preponderentă ce este realizată astfel pe nara dreaptă în timpul nopţii determină, printre altele, o stare superioară de echilibru şi vigoare în întreaga fiinţă tot astfel cum respiraţia preponderent realizată pe nara stângă (-) în timpul zilei echilibrează printre altele caracterul oarecum agresiv al energiei subtile solare (+) ce este predominantă în timpul zilei. Chiar dacă ambele tipuri de respiraţie, atât cea realizată preponderent pe nara stângă (-), cât şi cea realizată preponderent pe nara dreaptă (+) au un efect purificator şi echilibrant; dincolo de aceasta, respiraţia pe nara stângă (-), ce stimulează IDA NADI (-), purifică mintea, în timp ce respiraţia pe nara dreaptă (+), ce stimulează PINGALA NADI (+), reîmprospătează energia dinamică a organismului. PINGALA NADI (+) este considerată a fi atât un PRANAVAHA NADI (canal subtil energetic al corpului pranic (PRANAMAYA KOSHA), cât şi un MANOVAHA NADI canal subtil energetic al corpului mental (MANOMAYA KOSHA)). 4-5. GANDHARI NADI şi HASTAJIHVA NADI GANDHARI NADI şi HASTAJIHVA NADI sunt NADI-uri care sunt asociate cu IDA NADI (-). Originea lui GANDHARI NADI se spune că se află sub coada ochiului stâng şi apoi acesta ajunge până la nivelul degetului mare de la piciorul stâng. 2 ochiului drept şi apoi ajunge până la nivelul degetului HASTAJIHVA NADI începe de la coada mare de la piciorul drept. Aceste două NADI-uri au, printre altele, rolul de a face să ascensioneze prin

SUBLIMARE energia subtilă psihică existentă la nivelurile inferioare ale fiinţei către nivelul centrului subtil de forţă situat între sprâncene (AJNA CHAKRA). Funcţionarea acestei perechi de NADI-uri (GANDHARI NADI şi HASTAJIHVA NADI) este prin urmare în strânsă legătură cu canalul subtil energetic principal stâng (IDA NADI). 6-7. YASHASVINI NADI şi PUSHA NADI YASHASVINI NADI şi PUSHA NADI sunt NADI-uri care sunt asociate cu PINGALA NADI (+). YASHASVINI NADI porneşte de la nivelul urechii stângi şi ajunge până la nivelul degetului mare de la piciorul stâng. PUSHA NADI porneşte de la nivelul urechii drepte şi ajunge până la nivelul degetului mare de la piciorul drept Funcţionarea corelată a acestei perechi de NADI-uri (YASHASVINI NADI şi PUSHA NADI) se află în strânsă legătură cu canalul subtil energetic principal drept (PINGALA NADI (+)). 8. ALAMBUSHA NADI ALAMBUSHA NADI, care începe de la nivelul anusului şi care apoi ajunge până la nivelul gurii alimentează fiinţa umană cu PRANA care este necesară asimilării şi evacuării substanţelor atât solide, cât şi lichide. Acest NADI, atunci când este trezit şi dinamizat în mod adecvat, este de asemenea responsabil pentru înţelegerea şi asimilarea ideilor şi a gândurilor. 9. KUHU NADI KUHU NADI începe de la nivelul gâtului şi apoi ajunge până la nivelul organelor genitale. Prin intermediul practicilor secrete tantrice, care printre altele sunt destinate să trezească şi să ofere o capacitate extraordinară de control asupra simţurilor, acest NADI poate fi antrenat gradat pentru a induce şi canaliza implozia (care rezultă în timpul declanşării proceselor de TRANSMUTAŢIE BIOLOGICĂ) sau, mai exact, care fac apoi posibilă ascensiunea lichidului seminal (la bărbat) şi a secreţiilor vaginale (la femeie) de-a lungul său, în cadrul apariţiei proceselor de SUBLIMARE a energiilor care rezultă prin transmutaţie biologică. 10. SHANKINI NADI SHANKINI NADI, al cărui punct de origine se află în zona gâtului şi care apoi ajunge până la nivelul anusului, este la rândul său localizat undeva la dreapta faţă de SUSHUMNA NADI (cu alte cuvinte pe partea dreaptă a lui SUSHUMNA NADI). El este activat foarte uşor prin purificarea gradată a lui VATA DOSHA care este în colon şi în zona anusului. 11. SARASWATI NADI SARASWATI NADI, a cărui denumire coincide deloc întâmplător cu numele zeiţei înţelepciunii din tradiţia hindusă, începe de la nivelul limbii şi apoi ajunge până la nivelul corzilor vocale. Acest NADI este de asemenea responsabil atât pentru exercitarea propriu-zisă a funcţiei vorbirii, cât şi pentru transmiterea cunoaşterii (JNANA) prin intermediul organului vorbirii (VAK). SARASWATI NADI are deci o natură preponderent feminină (-) şi este un NADI care este asociat cu SUSHUMNA NADI (0). 12. PAYASVINI NADI PAYASVINI NADI este localizat în lobul urechii drepte şi are rolul de a conecta şi de a stimula nervii cranieni. În tradiţia ayurvedică, punctul corespunzător de proiecţie la nivel fizic al acestui canal energetic subtil (NADI) existent în lobul urechii drepte era utilizat întotdeauna punându-se aici anumite metale preţioase, cu scopul de a trezi şi de a stimula energia în nervii cranieni, atât pentru reducerea şi eliminarea completă a stresului, cât şi pentru diminuarea anumitor comportamente rele, necontrolate, sau pentru depăşirea feluritelor pasiuni înlănţuitoare (cum ar fi, spre exemplu, fumatul şi alcoolismul). 13. VARUNI NADI VARUNI NADI (unul dintre cele patru3PRANAVAHA NADI-uri principale) contribuie la purificarea organismului de produşii reziduali (MALA). Acest canal subtil (NADI) este într-o oarecare

măsură paralel cu ALAMBUSHA NADI, însă el are un sens opus de curgere a energiei subtile prin el. Cele două NADI-uri (ALAMBUSHA NADI şi VARUNI NADI) determină şi produc împreună eliminarea produşilor reziduali (MALA). Originea lui VARUNI NADI este zona situată între gât şi urechea stângă. El ajunge apoi până în zona anusului. VARUNI NADI funcţionează aproape întotdeauna într-o strânsă corelaţie cu APANA VAYU (suflul subtil descendent) a cărui reşedinţă se află în intestinul gros. Atunci când, din anumite motive, apare o considerabilă perturbare a acestui sistem de eliminare (sistem care de altfel este alcătuit din VARUNI NADI şi APANA VAYU) este posibil să apară stagnarea materiilor reziduale (MALA-urile) precum şi încetinirea sau blocarea circulaţiei fluidelor energetice în diferitele canale subtile (NADI-uri) din zona inferioară, fapt care va conduce atunci la apariţia unui dezechilibru de tip VATA. 14. VISHVODARA NADI VISHVODARA NADI este localizat în plan subtil în zona ombilicală şi el este un NADI care corespunde centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA. Acest canal subtil energetic (NADI) are, printre altele, rolul de a stimula suprarenalele şi pancreasul şi are de asemenea menirea de a distribui energia subtilă vitală (PRANA) în întregul corp. VISHVODARA NADI este considerat ca fiind centrul fluxului subtil energetic al organismului, energie care este cunoscută sub numele de KI sau CHI. Artele marţiale, practicile TAI CHI, QUIGONG, precum şi anumite procedee YOGA (în special procedee de PRANAYAMA) au rolul de a întări acest NADI esenţial (NADI "pivot"). ATENŢIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA (continuare la cursul nr. 46, An 6) (Yoghinii acţionează astfel în scopul de a "fura" timpul. Timpul individual subiectiv este de fapt legat de ordinea de apariţie a fazelor TATTVA-ice variate ale unui organism viu; în microcosmosul fiinţei umane, această ordine este de fapt reglată şi prin intermediul KARMA-ei sale precedente. Prin puterea KARMA-ei sale precedente, organismul uman capătă deci diferite stări de receptivitate care îl fac să intre spontan în stare de REZONANŢĂ; influenţele TATTVA-ice ale timpului (vehiculate în principal prin PRANA solară) cauzează atât durerile, cât şi bucuriile de tot felul. Toate acestea pot fi însă transformate radical sau chiar transcense de cel iniţiat şi LUCID prin controlul sistematic al suflului subtil (SVARA) şi prin cunoaşterea reală a TATTVA-elor.) (SHANMUKHI MUDRA) 151) Aspirantul la această stare tainică de cunoaştere trebuie să-şi închidă (astupe) urechile cu degetele mari ale celor două mâini, nările cu degetele mijlocii, gura cu degetele mici şi ochii cu degetele arătătoare. 152) Interiorizându-se cât mai bine şi rămânând în această stare, cele cinci TATTVA-e pot fi astfel cunoscute gradat ca fiind, respectiv cea galbenă - argiloasă (PRTTHIVI TATTVA), cea albă - argintie (APAS TATTVA), cea roşie (TEJAS TATTVA), cea albastră (VAYU TATTVA) şi cea punctată, sau indigo închis, care nu mai are nici o altă caracteristică distinctă (AKASHA TATTVA). 153) Privind cu atenţie într-o oglindă trebuie să se proiecteze atunci suflul expirat (pe nas) deasupra ei. Procedând astfel, omul înţelept reuşeşte să cunoască cu precizie TATTVA-ele, care se manifestă atunci după forma YANTRA-ică specifică pe care o avea aburul de pe oglindă. 4

154) Pătrată, semilunară, triunghiulară, sferică şi respectiv punctată, sunt formele YANTRA-ice specifice care sunt generate (pe oglindă, de către aburul suflului) de cele cinci TATTVA-e (PRTTHIVI, APAS, TEJAS, VAYU şi, respectiv, AKASHA).

5

155) Într-adevăr este bine să ştii că prima TATTVA, PRTTHIVI, determină aerul expirat să curgă central (pe oglindă); a doua TATTVA, APAS, în jos; a treia TATTVA, AGNI, în sus; a patra TATTVA, VAYU, în unghi ascuţit, iar AKASHA TATTVA determină aerul expirat să se deplaseze între fiecare grupă de două forme TATTVA-ice. 156) Culoarea subtilă a lui APAS TATTVA este albă (argintie); a lui PRTTHIVI TATTVA, galbenă argiloasă, a lui TEJAS TATTVA, roşie; a lui VAYU TATTVA, albastră; a lui AKASHA TATTVA, întunecată. (Localizarea preponderentă a TATTVA-elor în corpul uman) 157) Între umeri (în plan subtil) este localizată VAYU TATTVA; la rădăcina ombilicului (în plan subtil) este localizată TEJAS TATTVA; în genunchi şi zona bazinului (în plan subtil) este localizată APAS TATTVA; în picioare (în plan subtil) este localizată PRTTHIVI TATTVA; la nivelul capului (în plan subtil) este localizată AKASHA TATTVA. (Savoarea specifică a TATTVA-elor) 158) PRTTHIVI TATTVA generează de regulă un gust acru; APAS TATTVA generează de regulă un gust dulce; TEJAS TATTVA generează de regulă un gust sărat; VAYU TATTVA generează un gust astringent; iar AKASHA TATTVA generează un gust amar. (Lungimea naturală şi mişcarea suflului subtil în timpul predominanţei fiecărei TATTVA-e) 150) Lungimea obişnuită a suflului expirat pe durata predominanţei lui VAYU TATTVA este de aproximativ 4 degete; cea corespunzătoare lui TEJAS TATTVA este de aproximativ 8 degete, cea corespunzătoare lui APAS TATTVA este de aproximativ 12 degete, cea corespunzătoare lui PRTTHIVI TATTVA este de aproximativ 16 degete. (Prin urmare, în funcţie de lungimea suflului subtil ne putem da seama destul de uşor ce TATTVA predomină.) 160) Mişcarea preponderent ascendentă a suflului subtil (SVARA) indică la un yoghin transcenderea manifestării (eliberarea spirituală), iar la un om obişnuit, apropierea iminentă a morţii; mişcarea preponderent descendentă indică o dispoziţie (stare) liniştită şi calmă; mişcarea preponderentă a suflului subtil în unghiuri ascuţite arată că există o stare de instabilitate lăuntrică; mişcarea preponderent mediană arată că există o stare de inerţie care face să apară puterea de a-i opri (ca paralizaţi) pe ceilalţi; AKASHA TATTVA este comună tuturor acestor mişcări. 161) În timpul predominanţei lui PRITHIVI TATTVA este foarte bine să se îndeplinească acţiuni care se aşteaptă (scontează) să dureze mult timp; în timpul predominanţei lui APAS TATTVA, este bine să se îndeplinească mai ales acţiuni trecătoare, în timpul predominanţei lui TEJAS TATTVA este indicat să se realizeze acţiuni dificile şi violente; în timpul predominanţei lui VAYU TATTVA este indicat să se realizeze acţiunile de distrugere sau de fascinaţie. 162) Nimic nu trebuie să fie întreprins în timpul predominanţei lui AKASHA TATTVA în afară de practica YOGA (sau de felurite practici spirituale), fiindcă atunci toate celelalte acţiuni realizate vor rămâne fără efectul dorit. 163) În timpul predominanţei lui PRITHIVI TATTVA şi APAS TATTVA se obţine cu cea mai mare uşurinţă succesul în plan material şi social; moartea survine cel mai adesea în TEJAS TATTVA; declinul şi diversele pierderi materiale survin mai ales în VAYU TATTVA. AKASHA TATTVA este cunoscută de iniţiaţii în ştiinţa secretă a TATTVA-elor (TATTVA-JNANA) ca fiind FĂRĂ EXCEPŢIE şi în întregime defavorabilă tuturor acţiunilor ce urmăresc un profit material. 164) În timpul predominanţei lui PRITHIVI TATTVA, succesul obţinut în urma feluritelor acţiuni face 6 să apară succese materiale şi este relativ lent, dar sigur şi considerabil; în timpul predominanţei lui APAS TATTVA, câştigul este imediat, dar în multe situaţii poate fi şi de scurtă durată; pierderile financiare şi materiale se manifestă mai ales în TEJAS TATTVA şi VAYU TATTVA; AKASHA TATTVA este în întregime defavorabilă (unor asemenea acţiuni).

165) PRTTHIVI TATTVA este de culoare subtilă galbenă-argiloasă, de mişcare lentă; direcţia suflului expirat în cazul său este centrăm, el afluează în general până la extremitatea sternului, având un sunet grav şi o temperatură uşor ridicată. Ea dă succesul în activităţile care sunt menite să dureze mult timp. 166) APAS TATTVA este de culoare subtilă alb-argintie, de mişcare rapidă; ea determină suflul expirat să se deplaseze în general la 12 degete în jos (înspre ombilic), având un sunet grav şi o temperatură scăzută. Ea conferă succes în acţiunile favorabile, benefice. 167) TEJAS TATTVA este de culoare subtilă roşie; ea determină suflul expirat să curgă în vârtejuri (AVARTAGAH), în sus, având în general o lungime de 8 degete şi o temperatură foarte înaltă. Ea este indicată pentru acţiuni în forţă care sunt violente. 168) VAYU TATTVA este de culoare albastru-deschis, determină suflul expirat să se deplaseze în unghiuri ascuţite, având în general o lungime de 4 degete şi o temperatură potrivită (sau, mai bine zis, şi caldă şi rece). Oferă succesul în acţiunile dinamice şi rapide. = VA URMA =

An 6 C 48 Informaţii secrete PANCHA TATTVA CELE CINCI ELEMENTE FUNDAMENTALE CONSIDERAŢII EZOTERICE CU PRIVIRE LA CELE 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE. APENDICE LA MANIFESTĂRILE CELOR 5 TATTVA-E FUNDAMENTALE ÎN PLANUL ASTRAL. CONSIDERAŢII EZOTERICE ASUPRA CLIŞEELOR ASTRALE AKASHA-ICE (continuare la cursul nr. 44 An 6) Singura condiţie, care atunci este esenţială şi necesară pentru aceasta, este să avem o dorinţă suficient de intensă şi să realizăm un acord (stare de rezonanţă) perfect cu frecvenţa de vibraţie a TATTVA-ei corespondente în sfera căreia urmărim să percepem informaţiile respective. În ceea ce priveşte aşa-zisa reînviere a unor scene din trecutul îndepărtat, în cazul acesta este posibilă crearea unei perfecte aparenţe a unui anumit eveniment trecut, chiar şi pentru persoane care în mod obişnuit sunt opace faţă de aceste aspecte, dacă yoghinul care urmăreşte să realizeze aceasta are suficient de multă energie la dispoziţie. Un exemplu de asemenea reconstituire, cu ajutorul celor 5 TATTVA-e, a unei anumite scene care a avut loc în trecut şi care devine astfel perceptibilă în acele condiţii cu toate cele 5 simţuri chiar şi de către profani (neiniţiaţi) îl oferă MIRCEA ELIADE în nuvela "Nopţi la Serampore" (care,7 după cum mărturiseşte chiar el la un moment dat, a fost de fapt relatarea romanţată a unei anumite experienţe autentice pe care a trăit-o personal în India, el nefăcând altceva decât să o "ajusteze" din punct de vedere literar, pentru a-i da o anumită formă). Comparativ vorbind, asemenea fenomene tainice sunt într-o anumită măsură asemănătoare cu redarea ulterioară, în timp, a informaţiei sonore şi vizuale care a fost înregistrată pe banda video de către o

videocameră. Aici este de asemenea important să observăm că, atunci, la redare, viteza de mişcare a benzii video trebuie să fie identică aceleia care a existat la înregistrarea ei. Mai mult decât atât, decodarea frecvenţelor vizuale şi auditive (care au fost în prealabil codificate şi înregistrate pe bandă prin intermediul unor impulsuri electrice adecvate care au generat instantaneu pe suportul magnetic al benzii anumite structuri de câmp magnetic) se poate face imediat după înregistrare ori de câte ori vrem, atunci când banda respectivă este aranjată să pornească exact din locul de unde începe înregistrarea. Prin urmare, un yoghin avansat care dispune de o suficient de mare energie şi care ştie să combine cele cinci înregistrări existente pe sfera astrală ale celor cinci TATTVA-e şi apoi le face să acţioneze din nou, simultan şi identic, pornind de la un anumit moment iniţial căruia îi reactivează printr-un proces de EVOCARE MENTALĂ înregistrarea TATTVA-ică respectivă, poate atunci să perceapă printr-o anumită formă de clarviziune, tot ceea ce a avut cu adevărat loc în acel moment în trecutul apropiat sau foarte îndepărtat. Anumite percepţii aşa-zis "paranormale", cum ar fi: telepatia, psihometria, clarviziunea, claraudiţia, etc., nu sunt în asemenea situaţii altceva decât nişte oglindiri subtile ale anumitor acţiuni TATTVA-ice distincte. Pe baza acestor revelaţii ce provin din sistemul SVARA YOGA, noi putem astfel să înţelegem mecanismul unor asemenea fenomene paranormale şi chiar putem intui metodologia unor procedee parapsihologice care ne pot oferi accesul la aceste înregistrări AKASHA-ice sau care, cu alte cuvinte, ne permit să intrăm în REZONANŢĂ cu sfera astrală a manifestării. La ora actuală, deja există unele aparate electronice, care au fost realizate şi care pot capta şi recompune informaţiile înregistrate prin acţiunea celor cinci TATTVA-e, decodificându-le apoi cu precizie în sunete şi imagini. Un prim exemplu destul de bine cunoscut în această direcţie îl reprezintă ceea ce se numeşte la ora actuală, în parapsihologic, TRANSCOMUNICAŢIA. Propriu-zis, transcomunicaţia implică în primul rând transferul adecvat de informaţii (prin intermediul demodulării şi adaptării frecvenţelor de vibraţie superioare ale TATTVA-elor subtile, la nivelul planului fizic terestru) din planul astral în planul fizic, dar totodată el se referă şi la obiectivarea înregistrărilor TATTVA-ice din AKASHA. Încă de multă vreme, genialul inventator EDISON, care era ferm convins că de fapt aşa-zisa moarte nu reprezintă niciodată un sfârşit pentru conştiinţa umană, a lucrat asiduu începând cu anul 1920 la construirea unui aparat cu ajutorul căruia el urmărea să poată lua legătura cu cei care au părăsit definitiv planul fizic prin aşa-zisa moarte. Cu toate cunoştinţele sale tehnice şi cu toată flexibilitatea de care a dat dovadă, el nu a reuşit însă să realizeze la vremea respectivă acest aparat. Mai târziu, unul dintre continuatorii cercetărilor sale, JURGEN STORIN, a reuşit pentru prima oară în lume să capteze pe o bandă magnetică vocile unor persoane care erau decedate. La scurt timp după aceea, experienţele sale au fost din nou reluate, cu un şi mai mare succes de către KONSTANTIN RAUDIVE, care a captat şi a înregistrat astfel o imensă cantitate de informaţie sonoră de acest gen pe bandă magnetică. Captarea acestor voci din astral se efectua de regulă destul de simplu, prin intermediul unui aparat de radio care, în vederea acestui fenomen, era în prealabil pus să funcţioneze, prin acordare, între două posturi, astfel încât în acea situaţie să fie recepţionat şi să se audă numai un fel de zgomot de fond caracteristic. După aceasta, se lăsa în continuare respectivul aparat de radio în funcţiune, iar tot ceea ce el recepţiona atunci era simultan înregistrat pe bandă magnetică. Rezultatele care au apărut în cadrul acestor experienţe realizate de RAUDIVE au fost în multe situaţii uluitoare: pe multe dintre benzile audio folosite atunci, la reaudierea lor, s-au putut identifica numeroase mesaje (anumite fraze distincte sau chiar unele cuvinte) care erau adresate de regulă cercetătorului; este demn 8 de remarcat aici, ca amănunt tehnic, că multe dintre aceste mesaje erau "rostite" cu o mare viteză astfel încât, pentru a deveni clar inteligibile, era neapărat necesar ca ele să fie apoi derulate cu o viteză redusă. Aspectul poate cel mai surprinzător pentru un om de ştiinţă care a fost remarcat cu această ocazie atât de JURGEN, cât şi de către RAUDIVE şi chiar de către alţi cercetători care leau continuat investigaţiile (KLAUS SCHREIBER, HANS OTTO KOENIG, MARTIN WENZEL, ERNST

SENKOWSKI, etc.) este că, aproape întotdeauna, realizatorul, sau am putea spune INTERMEDIARUL UMAN al acestor trascomonicaţii, trebuie să prezinte la rândul său anumite deschideri (rezonanţe psihomentale) lăuntrice (subtile) care am putea spune că îl transformă atunci într-un SUI-GENERIS (în felul său) "medium", sau altfel spus, releu de legătură cu lumea invizibilă (tărâmul subtil paralel) în care se află entităţile ("spiritele") cu care se comunică atunci. Pe scurt, am putea spune că aici este vorba de un fel de tainică "unitate" psihică şi mentală care se formează atunci între cercetător, aparatura folosită (care este evident că îi înlesneşte, prin amplificarea acelor rezonanţe caracteristice accesul în dimensiunile, sau altfel spus tărâmurile subtile astrale) şi entităţile din lumile invizibile care urmăresc să comunice. De cele mai multe ori (în afara unor entităţi care doresc ele în mod cu totul special să comunice cu lumea noastră), entităţile din lumea astrală care sunt contactate au de regulă anumite afinităţi sau au fost cândva (în timpul existenţei lor terestre) foarte apropiate sufleteşte de cercetător pe vremea când ele încă trăiau în planul fizic (pentru noi, ca români, cel mai cunoscut exemplu de acest gen este acela al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, care a fost adeseori inspirat şi chiar a comunicat de nenumărate ori - folosind însă pentru aceasta mijloacele rudimentare ale epocii - cu fiica sa care părăsise definitiv această lume, Iulia Haşdeu). Această tainică stare de interferenţă şi rezonanţă care apare atunci între cercetător şi aparat este deosebit de importantă deoarece, de fapt, prin intermediul ei devine cu putinţă, în cele mai multe cazuri, fenomenul de transcomunicaţie, deşi ea este intermediată de o anumită aparatură care are rolul de traducător (schimbător de frecvenţă) între dimensiunea subtilă (astrală) respectivă şi planul nostru fizic. Prin urmare, "contactul" cu acea entitate care se află în lumea astrală se stabileşte aproape întotdeauna atunci când cercetătorul are aproape aceeaşi frecvenţă predominantă de vibraţie a conştiinţei cu entitatea evocată (pentru fiinţa umană care nu practică YOGA, singura modalitate care îi este ei accesibilă pentru a realiza această "acordare" subtilă cu entitatea ("spiritul") din lumea astrală este o aparatură electronică adecvată care atunci are rolul de releu). Ceva mai târziu, inginerul KLAUS SCHREIBER din oraşul AACHEN (Germania) a făcut un important pas înainte. După luni de zile de cercetări tehnice, ulterior el a reuşit să obţină nişte imagini uluitoare chiar pe bandă video, care proveneau din lumea astrală dar nu din prezent, ci din trecut (cu alte cuvinte din memoria astrală, AKASHA)! El a putut astfel vedea mai întâi pe fiica sa, pe nume KARIN, care murise otrăvită. Imaginea obţinută atunci de el o arată pe KARIN în momentul în care ea avea 16 ani. După acest succes pe care KLAUS SCHREIBER şi 1-a dorit foarte intens, el s-a gândit şi la alte persoane apropiate care au părăsit definitiv planul fizic: la puţin timp după aceea, fosta lui soţie, GERTRUDE, care de asemenea părăsise planul fizic la naşterea fiicei sale (KARIN), la 22 de ani, a apărut şi ea prin intermediul aparaturii lui SCHREIBER şi a fost cu această ocazie înregistrată cum zâmbeşte într-o imagine captată se pare din trecut. Au apărut apoi prin înregistrare video şi alţi cunoscuţi şi prieteni apropiaţi de ai săi care între timp părăsiseră planul fizic, sau, şi mai uluitor, chiar imaginile unor mari personalităţi, cum ar fi chipul tânăr al fizicianului Albert Einstein, imaginea regelui Ludovic al 13-lea al Bavariei, o imagine a celebrei actriţe Romi Schneider. = VA URMA = ATENŢIE! Informaţii foarte secrete de o deosebită valoare în cadrul sistemului SVARA YOGA SHIVA SVARODAYA (continuare la cursul nr. 47, An 6) 169) AKASHA TATTVA este suprafaţa 9 comună (mediul invizibil comun) tuturor celorlalte TATTVAe; ea "umbreşte" calităţile tuturor TATTVA-elor, dar tot ea este singura care conferă realizarea detaşării şi ajută să se realizeze desăvârşirea spirituală a yoghinilor (cât şi a acelora care sunt angrenaţi pe o altă cale spirituală autentică).

170) Galben-argiloasă şi pătrată, acră, mişcându-se la mijloc şi aducând bucuria, PRITHIVI TATTVA face ca suflul expirat să aibă în general o lungime de 16 degete. 171) Alb-argintie, semilunară, dulce, mişcându-se în jos şi aducând câştigul, APAS TATTVA determină fluxul expirat să aibă în general o lungime de 12 degete. 172) Roşie, triunghiulară, sărată, mişcându-se către în sus şi generând (inspirând) acţiuni violente sau energice, TEJAS TATTVA face ca expiraţia să aibă, în general, o lungime de 8 degete. 173) Albastră, sferică, astringentă, mişcându-se în unghiuri ascuţite, dătătoarea mişcării, VAYU TATTVA face ca expiraţia să aibă în general o lungime de 4 degete. 174) Întunecând toate culorile, având forma cavităţii urechii, amară la gust, mişcându-se peste tot şi în toate direcţiile, dătătoarea detaşării şi a eliberării spirituale (MOKSHA), AKASHA TATTVA este complet defavorabilă în toate acţiunile care vizează lucrurile materiale lumeşti. 175) PRITHIVI şi APAS sunt TATTVA-e favorabile pentru existenţa obişnuită, TEJAS este putem spune moderat în efectele sale, AKASHA şi VAYU sunt defavorabile şi în multe situaţii cauzează pierderi materiale sau chiar moartea. 176) APAS se află la vest, PRITHIVI se află la est, VAYU se află la nord, TEJAS se află la sud, AKASHA se află la mijloc. (Prin urmare, pentru a intra în contact (REZONANŢĂ) cu fiecare TATTVA, cunoaşterea punctelor cardinale de unde ea "IZVORĂŞTE" este foarte importantă pentru cel INIŢIAT în SVARA YOGA) 177) Atunci când PRITHIVI TATTVA sau APAS TATTVA sunt predominante în timpul lui CHANDRA SVARA (-) sau atunci când TEJAS TATTVA este predominant în SUKTA SVARA (+), atunci cu adevărat există reuşită în toate acţiunile atât în ceea ce priveşte pe cele uşoare, cât şi în ceea ce priveşte pe cele dificile sau violente. 178) PRITHIVI TATTVA face să sporească bunăstarea materială, în special în timpul zilei; APAS TATTVA în timpul nopţii: moartea violentă survine de obicei în timpul lui TEJAS TATTVA; pierderile materiale survin cel mai adesea în timpul lui VAYU TATTVA; AKASHA TATTVA poate uneori să provoace dezastre datorate focului. 179) În toate ocaziile favorabile ale vieţii, în succese, câştiguri, cultură (creaţie artistică), în acumularea de bogăţii, în intuirea şi conştientizarea efectelor subtile (fiziologice, vitale, psihice şi mentale) ale MANTRAelor, în ceea ce priveşte lupta şi victoria împotriva piedicilor şi obstacolelor de tot felul, la plecări şi la sosiri, PRITHIVI TATTVA este foarte favorabilă. 180) Duşmanul sau obstacolele pot, totuşi, să apară mai ales în timpul predominanţei lui APAS TATTVA; bunăvoinţa rămâne aproape oriunde alături de noi în timpul predominanţei lui PRTIHIVI TATTVA; în timpul predominanţei lui VAYU TATTVA, un eventual duşman sau agresor se va întoarce de unde a venit; dar în timpul predominanţei lui AKASHATATTVA şi TEJAS TATTVA el cauzează pierderi şi chiar moarte. 181) În intervalul lui PRITHIVI TATTVA sunt sprijinite (susţinute) preocupările legate de aspectele materiale; în intervalul lui APAS TATTVA şi VAYU TATTVA, sunt susţinute preocupările legate de viaţă, în general (fiziologie, metabolism, etc.); în intervalul lui TEJAS TATTVA sunt susţinute preocupările legate de aspectele abstracte; în intervalul lui AKASHA TATTVA este cel mai uşor ca yoghinul să pătrundă şi să se menţină netulburat în vidul (creator) beatific. 182) În intervalul lui PRITHIVI TATTVA este cel mai bine să te deplasezi (să mergi) împreună cu un grup de oameni; în intervalul lui APAS TATTVA şi VAYU TATTVA este cei mai bine să mergi de unul singur; în intervalul lui TEJAS TATTVA este cel 10 mai bine să mergi împreună cu un (o) prieten(ă); în intervalul lui AKASHA TATTVA este cel mai bine să nu te deplasezi (mergi) deloc. 183) Atunci când predomină suflul subtil solar (SURYA SVARA) iar Marte este într-un semn de foc (TEJAS TATTVA) - Berbecul, Leul sau Săgetătorul -, Soarele într-un semn de pământ (PRITHIVI TATTVA) - Taurul, Fecioara sau Capricornul -, Saturn, într-un semn de apă (APAS TATTVA) - Racul, Scorpionul sau

Peştii -, iar RAHU (Nodul Nord al Lunii) este într-un semn de aer (VAYU TATTVA) - Gemenii, Balanţa sau Vărsătorul; 184) Sau, atunci când predomină IDA NADI (CHANDRA SVARA), Luna este într-un semn de apă (APAS TATTVA) - Racul, Scorpionul, Peştii -, Jupiter într-un semn de pământ (PRITHIVI TATTVA) Taurul, Fecioara, Capricornul -, Mercur într-un semn de aer (VAYU TATTVA) - Gemenii, Balanţa, Vărsătorul - şi Venus într-un semn de foc (TEJAS TATTVA) - Berbecul, Leul, Săgetătorul - atunci (în ambele situaţii) succesul este asigurat în toate acţiunile. 185) Sfera subtilă de forţă a lui Jupiter corespunde lui VAYU TATTVA; sfera subtilă de forţă a Lunii şi cea a lui Venus corespund lui APAS TATTVA; sfera subtilă de forţă a Soarelui şi cea a lui Marte corespund lui TEJAS TATTVA; "Coada Dragonului (Nodul Sud al Lunii)" - KETU şi sfera subtilă de forţă a lui Saturn corespund lui AKASHA TATTVA; sfera subtilă de forţă a lui Mercur corespunde lui PRITHIVI TATTVA. 186) Dacă într-o anumită situaţie suntem întrebaţi despre o persoană care este plecată undeva, exact în momentul în care la noi predomină suflul subtil solar (+), şi dacă atunci RAHU (Nodul Nord al Lunii) se află într-un semn de foc (Berbec, Leu, Săgetător), aceasta înseamnă că persoana respectivă a ajuns într-un cu totul alt loc decât cel de destinaţie. 187) Dacă într-o anumită situaţie suntem întrebaţi despre cineva care trebuie să vină, iar întrebarea ne este pusă în timpul predominantei lui APAS TATTVA, aceasta înseamnă că persoana respectivă cu siguranţă va veni; iar dacă atunci predomină PRITHIVI TATTVA, atunci ea este într-o stare foarte bună; dacă predomină VAVU TATTVA, aceasta înseamnă că persoana care trebuia să vină va merge în altă parte, iar dacă atunci predomină TEJAS TATTVA, aceasta înseamnă că o ameninţă anumite pericole sau chiar moartea. 188) În timpul predominanţei lui PRITHIVI TATTVA este foarte bine să te ocupi de lucrurile materiale; în timpul predominanţei lui APAS TATTVA este foarte bine să te ocupi de aspectele sociale, vitale sau meritorii; în timpul predominanţei lui TEJAS TATTVA este foarte bine să te ocupi de aspectele intelectuale şi de cunoaştere în general; iar în timpul predominanţei lui AKASHA TATTVA este cel mai bine să nu te ocupi de nimic de natură materială. 189) În general, dacă la un moment dat yoghinul este întrebat despre o anumită persoană, el trebuie să ştie că: plăcerea (1), creşterea (2), afecţiunea (3), veselia (4), succesul (5) şi voioşia (6) reprezintă stările în care se poate afla respectiva persoană, dacă în momentul în care suntem întrebaţi predomină PRITHIVI TATTVA sau APAS TATTVA; diferitele dificultăţi (7), febra (8), teama (9), exilul (singurătatea) (10), reprezintă stările în care se află respectiva persoană, dacă în momentul în care suntem întrebaţi predomină TEJAS TATTVA sau VAYU TATTVA. 190) Pierderea substanţei vitale (11) şi moartea (12) reprezintă stările în care se află respectiva persoană dacă în momentul în care suntem întrebaţi predomină AKASHA TATTVA - acestea sunt efectele generale ale celor douăsprezece faze TATTVA-ice principale care se află în legătură cu diferitele tipuri de întrebări la care SVARA-yoghinul cunoaşte astfel răspunsurile (TAINICE!). (Aceste douăsprezece categorii mai sunt numite uneori în SVARA YOGA şi "fazele lunii". Luna semnifică însă aici puterea universală (secretă) care menţine numele şi formele. Această putere, RAYI, poate deci să apară sub douăsprezece forme principale, care sunt în conformitate cu schimbările TATTVA-ice.) 191) La est, la vest, la sud şi la nord, sunt direcţiile predominante de influenţă ale TATTVA-elor (PRITHIVI TATTVA, APAS TATTVA, TEJAS TATTVA şi, respectiv, VAYU TATTVA (AKASHA TATTVA se află, după cum se ştie, în centru)). 192) Preafrumoaso, tu trebuie să ştii că 11 întregul corp uman trebuie să fie cunoscut ca fiind făcut din cele 5 TATTVA-e - PRITHIVI TATTVA, APAS TATTVA, TEJAS TATTVA, VAYU TATTVA şi AKASHA TATTVA, în forma lor cea grosieră (MAHA-BHUTA).

(Cele 5 TATTVA-e aşa cum se manifestă ele la nivelul corpului fizic) 193) Oasele, muşchii, pielea, reţeaua nervoasă şi sanguină precum şi părul - toate acestea, trebuie să ştii că - sunt create de încincitul PRITHIVI TATTVA, aşa cum a fost consemnat în BRAHMAVIDYA (Ştiinţa divină). 194) Sperma şi secreţiile sexuale feminine corespondente, grăsimea (inclusiv măduva), urina şi saliva acestea, trebuie să ştii că - sunt generate de încincitul APAS TATTVA, după cum este consemnat în Ştiinţa Divină. 195) Foamea, setea, somnul, strălucirea corpului şi aţipirea - acestea - trebuie să ştii că - sunt create de încincitul AGNI (TEJAS TATTVA), în conformitate cu ceea ce este consemnat în Ştiinţa Divină. 196) Alergarea, mersul, secreţiile glandulare, contracţia şi expansiunea corpului - acestea toate trebuie să ştii că - sunt generate de încincitul VAYU TATTVA, în conformitate cu ceea ce este consemnat în Ştiinţa Divină. 197) Atracţia, repulsia, ruşinea, teama şi uitarea, aceste tendinţe - trebuie să ştii că - sunt generate de încincitul AKASHA TATIVA, după cum este consemnat în Ştiinţa Divină. 198) Corpul uman este alcătuit din PRITHIVI TATTVA (cincizeci de părţi); APAS TATTVA (patruzeci de părţi); TEJAS TATTVA (treizeci de părţi); VAYU TATTVA (douăzeci de părţi), AKASHA TATTVA (zece părţi). 199) În PRITHIVI TATTVA, câştigul material survine ceva mai lent dar este de lungă durată; în APAS TATTVA el vine tot dintr-o dată; în VAYU TATTVA el este foarte slab; în TEJAS TATTVA, chiar şi ceea ce s-a dobândit anterior este pierdut sau distrus. = VA URMA =

http://www.nida.netai.net

12