CURS SSM

SUPORT CURS SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA Curs 80 ore

I. SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE REFERITOR LA SECURITATE SI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ 1.

INSTITUŢII EUROPENE

1.1 Uniunea Europeană şi instituţiile sale Uniunea Europeanã constituie rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda).Uniunea Europeanã numãrã astãzi 27 de state membre (inclusiv ROMANIA si BULGARIA din 2007). Consiliul European Consiliul Uniunii Europene- format din miniştrii celor 27 state europene,fiecare ţarã din Uniune deţine preşedinţia pe o perioadã de 6 luni. Parlamentul European Comisia Europeană Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene Consiliul Europei şi instituţiile sale Consiliul Europei este o organizaţie politică creată în 1949 de zece ţări europene in scopul promovării unei mai strânse unităţi între membrii săi. În prezent Consiliul Europei reuneşte 45 de state şi are sediul la Strasbourg. România este stat membru al Consiliului Europei din 7 octombrie 1993. Adunarea Parlamentară Page 1 of 265

Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2 PRINCIPALELE ETAPE ALE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE Principalele etape instituţionale ale acestei construcţii au fost: TRATATUL DE LA PARIS, din 1951, de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului( CECA); TRATATUL DE LA ROMA, din 1957, de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE). Art.100 şi art.118 conţin unele prevederi referitoare la domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Tot în 1957 s-a constituit Comunitatea Europeanã de energie atomicã(EUROATOM). Aceste Tratate fundamentale au fost modificate prin urmãtoarele tratate ulterioare : • în 1987 prin ACTUL UNIC EUROPEAN, Statele membre fixând data de 01 ianuarie 1993 pentru realizarea Pieţei unice. S-au adus unele amendamente Tratatului de la Roma, foarte importante pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, respectiv prin introducerea art.100A şi art.118A; în 1992 prin TRATATUL DE LA MAASTRICHT, Statele membre decizând crearea Uniunii Europene pe baza unui sistem de cooperare interguvernamentală. Comunitatea Economică Europeană(CEE) este redenumită Comunitatea Europeană(CE) ; •

în 1999 prin TRATATUL DE LA AMSTERDAM, s-au consolidat cei 3 piloni ai Uniunii creaţi prin Tratatul de la Maastricht: Comunităţile Europene (primul pilon), securitatea comună (al doilea pilon), cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (al treilea pilon); •

în 2001 prin TRATATUL DE LA NISA, prin care s-a prevăzut reformarea instituţiilor Uniunii Europene în vederea viitoarelor extinderi. •

3 SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE Sistemul legislativ al UE este constituit din cinci surse de drept: - Tratatele europene expuse anterior şi Principiile generale ale Dreptului, care sunt reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie primară; - Acordurile internaţionale ale UE; - Reglementările, Directivele, Recomandările şi Deciziile generale/individuale, care sunt reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie secundară ; - Principiile generale de drept administrativ; Page 2 of 265

- Convenţiile încheiate între Statele Membre. Legislaţia primară, Acordurile internaţionale ale UE, Principiile generale de drept administrativ, Reglementările , Directivele şi Deciziile sunt documente obligatorii a fi respectate de toate Statele membre ale UE. Recomandările nu constituie documente obligatorii. 4. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 4.1 Evoluţia reglementărilor legislative referitoare la securitate şi sănătate în muncă În Tratatul de la Roma din 1957, de constituire a Comunităţii Economice Europene, erau incluse două articole – art.100 şi art.118 – care se refereau la promovarea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor şi la protecţia împotriva accidentelor, în special prin colaborări între Statele membre, ca urmare a diferenţelor existente între măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii ale fiecărui Stat membru. Ele s-au concretizat în final cu diverse avize, studii sau consultaţii. În 1974 a fost creat Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii care a avut un rol major în elaborarea primului program de acţiune al Comisiei europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care s-a desfăşurat în perioada 1978 -1982. Al doilea program coordonat de acţiune al Comisiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă s-a desfăşurat între anii 1983-1987 . În anul 1986 s-a adoptat Rezoluţia Consiliului din 07.05.1986 referitoare la o nouă abordare în materie de armonizare tehnică şi standardizare .Conform acestui document: - armonizarea tehnică este limitată la adoptarea cerinţelor esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele dacă ele vor să beneficieze de circulaţie liberă pe piaţa comunitară; - cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se stabilesc prin Directive; Page 3 of 265

cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se detaliază prin specificaţii tehnice în standarde armonizate; produsele realizate conform standardelor armonizate beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale; standardele armonizate nu sunt obligatorii a fi respectate de produs, producătorul poate aplica alte specificaţii tehnice pentru ca produsul să respecte cerinţele esenţiale; producătorul poate alege între diverse proceduri de evaluare a conformităţii prevăzute în Directiva aplicabilă. În anul 1987 Tratatul de la Roma a fost revizuit prin intrarea in vigoare a Actului Unic European. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă s-au introdus două noi articole – art.100A şi art.118A – prin care, pentru prima oară, securitatea şi sănătatea în muncă a fost menţionată ca o clauză directă: Prin art.100 A nou introdus s-a stipulat că: - produsele care circulă fără bariere comerciale intr-o piaţă unică a Comunităţii trebuie să prezinte un nivel de protecţie ridicat; - Comisia va adopta măsurile necesare de armonizare a legislaţiilor naţionale pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice (prin Directive). Prin art.118 A nou introdus s-a stipulat că: Statele membre se vor angaja să promoveze, în special, îmbunătăţirea mediului de muncă, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor având ca obiectiv armonizarea progresivă a condiţiilor existente; Realizarea obiectivului de la alineatul precedent se va concretiza prin introducerea de cerinţe minime în Directive, aplicabile progresiv. Al treilea program de acţiune (1988 -1992) adoptat de Comisie a fost puternic focusat pe legislaţie şi a avut în vedere respectarea a trei cerinţe: necesitatea de a se promova în toate domeniile îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, obligaţia de a asigura că lucrătorii dispun de protecţie adecvată faţă de riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi necesitatea de a asigura că presiunile generate de concurenţa existentă în piaţa unică nu vor afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Programul de acţiune s-a concretizat prin elaborarea de numeroase Directive - pe baza conceptului Noii Abordări şi al aplicării prevederilor art.100A şi art.118A al Tratatului de la Roma – dintre care trebuie menţionată principala Directivă derivată din art.118A, Page 4 of 265

Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ( 89 / 391 / CEE) Anul 1992 a fost declarat de Comisie ca - An european pentru securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă. Tot în 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht de înfiinţare a Uniunii Europene. Printre punctele importante cuprinse în acest document este şi cel referitor la extinderea Europei sociale prin punerea în aplicare a prevederilor Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată deja în 1989. Această cartă conţine un capitol referitor la realizarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. În 1993 Consiliul a dispus infiinţarea Agenţiei europene pentru securitate şi sănătate în muncă având drept sarcină inventarierea şi diseminarea enormei cantităţi de cunoştinţe şi informaţii regionale în materie de securitate şi sănătate în muncă, în special în ceea ce priveşte măsurile de prevenire, contribuind astfel la ameliorarea securităţii şi sănătăţii în muncă. Programul Comunităţii stabilit pentru perioada 1996-2000 a constat, în: - elaborarea unor standarde de securitate şi sănătate mai eficiente care vor conduce la creşterea competivităţii; - supravegherea transpunerii corecte şi la timp a Directivelor de către Statele membre; - evidenţierea noilor riscuri asociate noii dezvoltări economice şi elaborarea de noi reglementări legislative; - promovarea în continuare a dialogului social pentru asigurarea reuşitei acţiunilor de securitate şi sănătate în muncă. În această perioadă a fost elaborată o cantitate considerabilă de standarde de securitate şi sănătate armonizate pentru produse, standarde realizate pentru detalierea cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate enunţate în Directive. În martie 2002 a fost stabilită strategia Comisiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006, strategie care s-a axat pe cinci direcţii importante: 1. Îmbunătăţirea continuă a stării de confort în muncă, atât cea fizică, cât şi cea morală şi socială ; Page 5 of 265

2.Consolidarea culturii de prevenire a riscurilor; 3.Conjugarea tuturor mijloacelor de imbunătăţire a securităţii şi sănătăţii în muncă şi realizarea de parteneriate; 4.Pregătirea extinderii; 5.Dezvoltarea cooperării internaţionale. 4.2 Directive referitoare la securitate şi sănătate în muncă Directivele sunt reglementări obligatorii pentru Statele membre. Directivele referitoare la securitate şi sănătate în muncă sunt elaborate, fie în baza art.100A al Tratatului de la Roma, fie în baza art.118A a aceluiaşi Tratat. Prin Tratatul de la Amsterdam (1999)aceste articole s-au renumerotat, art.100A devenind art.95 iar art.118A devenind art.138. În TABELUL NR. 1, expus în continuare se prezintă exemple de Directive elaborate în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam. Directivele elaborate pe baza art.95 au ca obiectiv conceperea (proiectarea) şi realizarea de produse care sã prezinte un nivel ridicat de securitate la utilizare şi sunt cunoscute sub denumirea de Directive de securitate a produselor. TABELUL NR.1 DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ elaborate în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam(exemple) Categoria de produse

An apariţie /Nr.Directivă

Produse (în general)

92/59/CEE

Produse pentru construcţii

Ascensoare

Vehicule cu motor

Page 6 of 265

89/106/CEE 93/68/CEE 84/529/CEE 86/312/CEE 90/486/CEE 68 directive cu amendamente

Domeniu de aplicare Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu excepţia antichităţilor) pentru care nu există reglementări comunitare Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele industriale sau de construcţii civile cu caracteristici care influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea de siguranţă şi în caz de incendiu, m e d i u a m b i a n t s a u i z o l a r e a termică/acustică a construcţiei Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix în imobile permanente şi componentele de securitate ale acestora Vehicule cu motor şi remorcile acestora precum şi componentele şi dispozitivele care condiţionează securitatea acestora. Se exclud tractoarele din agricultură şi silvicultură

Tractoare

26 directive cu amendamente

Maşini

98/37/CE 98/79/CE

Utilaje de şantier - compresoare - macarale turn -grupuri electrogene de sudură - ciocane de spart beton şi pickhamere - maşini de tuns iarba

79/113/CEE 85/405/ CEE 84/533/CEE 85/406/ CEE 84/534/CEE 87/405/ CEE 84/533/CEE 85/407/ CEE 84/537/CEE 85/409/ CEE 88/180/CEE 88/181 /CEE

Recipiente simple sub presiune

87/404/CEE 90/488/CEE 93/68/CEE

Tractoare din agricultură şi silvicultură, caracteristici generale şi principalele lor dispozitive de protecţie Maşini în general, cu excepţia celor acţionate de forţa umană, a celor concepute pentru uz nuclear, medical sau militar şi a celor le care fac obiectul directivelor specifice

Se stabilesc limitele de emisiune sonoră (exprimate ca puteri acustice sau ca nivele de zgomot, la locul operatorului

Recipiente sudate pentru a conţine aer sau azot la presiune de peste 50 bar Aparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei calde şi dispozitivele şi componentele acestora care se comercializează separat Echipament electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominală cuprinsă între 50 V şi1000 Vca. şi între 75 V şi 1500 Vcc.

Aparate cu gaz

90/396/CEE

Echipament electric pentru joasă tensiune

73/23/CEE 93/68/CEE

Echipament electric utilizabil în atmosferă explozivă

76/117CEE 79/196/CEE 84/47/CEE 88/571/CEE 88/665/C EE 90/487/CEE

Echipament electric conceput a fi utilizat în atmosferă explozivă şi prevăzut cu anumite sisteme de protecţie, cu excepţia celui conceput pentru utilizare în mine cu pericol de grizu

82/130/CEE 88/35/CEE 91/169/CEE

Echipament electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane sau la instalaţii de suprafaţă unde grizu poate ajunge prin ventilaţie subterană

Echipament electric utilizabil în atmosferă explozivă cu pericol de grizu

Page 7 of 265

Echipament electric pentru utilizare în atmosferă explozivă Compatibilitate electromagnetică

94/9/CE

Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate în atmosferă explozivă.

89/336/CEE 92/31/CEE 93/68/CEE

Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de perturbaţiile electromagnetice

Substanţe periculoase: îmbuteliere şi marcare

67/548/CEE 7 modificări şi 20 de adaptări

Comunicarea substanţelor, evaluarea periculozităţii acestora, îmbuteliere, marcare

Preparate periculoase. Clasificare, îmbuteliere şi marcare Substanţe şi preparate periculoase, fişe de securitate Antidăunători (insectofungici)

88/379/CEE 89/178/CEE 90/492/CEE 93/18/CEE

Explozivi utilizaţi în scop civil Echipamente individuale de protecţie

91/155/CEE 93/112/CEE 78/63/CEE 81/187/CEE 84/291/CEE 93/15/CEE 89/686/CEE 93/68/CEE 93/95/CEE 96/58/CE

Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi care să fie considerate periculoase conform definiţiilor din directivă

Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la cunoştinţa utilizatorului (de specialitate) odată cu fiecare substanţă sau preparat Preparate destinate să protejeze, să favorizeze sau să conserve plantele sau produsele vegetale, să distrugă sau să evite creşterea plantelor nedorite Controlul, comercializarea şi recunoaşterea reciprocă a omologărilor de exploziv utilizaţi în scop civil Echipamente individuale de protecţie în general, cu excepţia celor destinate forţelor armate sau de ordine publică, de autoapărare

Directivele elaborate pe baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam au drept obiectiv ameliorarea progresivă a securităţii şi sănătăţii în muncă prin armonizarea legislaţiilor Statelor membre. În TABELUL NR. 2, expus în continuare se prezintă o situaţie la zi a Directivelor derivate din art.138 al Tratatului de la Amsterdam, Directive care poartă şi denumirea de Directive sociale .

Page 8 of 265

TABELUL NR. 2 DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ elaborate în baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam An apariţie/ nr.directivă

Denumire Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

89/391/CEE 89/654/CEE

89/655/CEE

89/656/CEE

90/269/CEE

90/270/CEE 90/394/CEE 2000/54/CE

92/57/CEE

Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă (1-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate privind utilizarea echipamentelor tehnice de lucrători în muncă (a 2-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate privind utilizarea echipamentelor individuale de protecţie de lucrători în muncă (a 3-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 29.05.90 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor implicând pentru lucrători riscuri în special de afecţiuni ale spatelui (a 4-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei Directiva Consiliului din 29.05.9089/391/CEE) referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate privind activitatea desfăşurată prin intermediul unor echipamente cu ecrane de vizualizare (VDT) (a 5-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei Directiva Consiliului din 28.06.9089/391/CEE) referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la agenţi cancerigeni în muncă (a 6-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 26.11.90 referitoare la protecţia lucrătorilor contra riscurilor asociate expunerii la agenţi biologici în muncă (a 7- a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) (a 7-a directivă specială în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la implementarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în şantierele temporare sau mobile (a 8-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sãnãtate în muncã(a 9-a Directivã specificã în sensul art.16(1) al Directivei 89/391/CEE)

92/58/CEE

92/85/CEE

Directiva Consiliului din 19.10.92 referitoare la aplicarea măsurilor care să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru lucrătoarele gravide şi a lucrătoarele care au născut de curând sau care alăptează (a 10-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)

Page 9 of 265

92/91/CEE

92/104/CEE

93/103/CEE

98/24/CE

1999/92/CE

2003/10/CE

80/1107/CEE 82/605/CEE

83/477/CEE

86/188/CEE 88/364/CEE

Directiva Consiliului din 3.11.92 referitoare Ia cerinţele minime pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive prin foraj (a 11-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 3.12.92 referitoare la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive de suprafaţă sau subteran (a 12-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare Ia cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit (a 13-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Consiliului din 7.04.98 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la agenţi chimici în muncă (a 14-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 16.12.99 referitoare la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscului atmosferelor explozive (a 15-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE) Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 6.02.2003 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (zgomot) (a 17-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei Directiva Consiliului din 27.11.8089/391/CEE) referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la agenţi chimici, fizici şi biologici în muncă Directiva Consiliului din 28.07.82 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la plumb metalic şi compuşii săi ionici în muncă (1-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE) Directiva Consiliului din 19.09.83 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la azbest în muncă(a 2-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE) Directiva Consiliului din 12.05.86 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor asociate expunerii la zgomot în muncă(a 3-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE) Directiva Consiliului din 27.05.88 referitoare la protecţia lucrătorilor prin interzicerea anumitor agenţi specifici şi/sau a anumitor activităţi (a 4-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE)

91/322/CEE

Directiva Consiliului din 29.05.91 referitoare la stabilirea valorilor limită orientative pentru implementarea Directivei 80/1107/CEE (a 5-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE)

78/610/CEE

Directiva Consiliului referitoare la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementative şi administrative ale Statelor membre privind protecţia sănătăţii lucrătorilor expuşi la monomerul clorurii de vinil

91/383/CEE

Directiva Consiliului din 25.06.91 referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru lucrători cu contract de muncă pe perioadă determinată sau interimari

Page 10 of 265

92/29/CEE 93/104/CEE

Directiva Consiliului din 31.05.92 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru promovarea unei mai bune asistenţe medicale la bordul navelor Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare la anumite aspecte privind organizarea timpului de lucru

94/33/CEE

Directiva Consiliului din 22.06.94 referitoare la protecţia tinerilor în muncă

SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA CUPRINS 1. Notiuni generale 2. Securitatea si sanatatea în munca 3. Activitatea de prevenire si protectie 4. Organizarea activitatii de prevenire si protectie 5. Serviciul intern de prevenire si protectie 6. Serviciul extern de prevenire si protectie 7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă 8. Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca 9. Lucratorii desemnati 10.Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitateşi sănătate în muncă 11.Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca 12.Obligatii generale ale angajatorilor 13. Alte obligatii ale angajatorilor 14. Sarcinile si obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca 15. Sarcinile si obligatiile conducatorului locului de munca 16. Primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, 17. Echipamentul individual de protectie (EIP) 18. Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific 19. Evenimente, accidente, boli profesionale 20. Comunicarea şi cercetarea accidentelor de muncă 21. Raportarea, cercetarea si declararea bolilor profesionale 22. Electrosecuritatea 23. Metoda INCDPM de evaluare a riscurilor 24. Agenti chimici periculosi la locul de munca 25. Ghid cercetare evenimente 26. Sanctiuni legea 319/2006 Page 11 of 265

27. Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie 28. Legislatie in domeniul ssm 29. Bibliografie 1. NOTIUNI GENERALE Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu ajutorul prevenirii reprezintă obiectivul general al securităţii şi sănătăţii în muncă. Acest obiectiv cuprinde, de asemenea, reducerea consecinţelor în cazul producerii accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor profesionale. Prevenirea trebuie să cuprindă toate situaţiile care afectează sau pot afecta integritatea sistemului de muncă şi continuitatea proceselor de muncă. Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice şi organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul următoarei ecuaţii: Pericol/Risc + Imprejurări favorizante = Accident/Incident Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale Directivei Cadru, se pot determina următoarele obiective de urmărit: eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea consecinţelor potenţiale la sursă, - eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea scăderii probabilităţii de producere, prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă. Aspecte privind stadiul actual al securităţii şi sănătăţii în muncă Activitatea de protecţie a muncii în România are o istorie de peste 100 de ani şi a evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea industrială care, Page 12 of 265

încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a atras după sine primele manifestări ale acestei activităţi. Anul 1874 consemnează apariţia şi intrarea în vigoare a unei legi ce reglementează aspecte de sănătate în muncă, “Legea sanitară”, iar în 1894 intră în vigoare “Regulamentul pentru industriile insalubre” care poate fi considerat primul act normativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă deoarece cuprindea dispoziţii obligatorii privind munca femeilor şi tinerilor, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. O activitate susţinută de aplicare a măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale s-a desfăşurat între anii 1920 şi 1940 de către “Serviciul de Igienă Industrială”, organism care a funcţionat în cadrul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. După cel de al doilea război mondial s-a înfiinţat un sistem guvernamental de instituţii cu atribuţii exprese în domeniu: în 1949 sa înfiinţat Consiliul pentru Protecţia Muncii, din subordinea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanţi ai Confederaţiei Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificării, ai Ministerului Invăţământului şi responsabili cu protecţia muncii. Un moment remarcabil îl constituie adoptarea în 1965 a “Legii nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii” care a reuşit, într-o anumită măsură ca, prin efectele ei, să se apropie în etapa respectivă de standardele europene în materie, să contureze cadrul organizatoric şi legislativ necesar derulării activităţii de producţie în condiţii de securitate şi sănătate în muncă. Ulterior, în 1966, a luat fiinţă un organism independent al statului, Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii, cu o structură organizatorică pe două niveluri: central şi teritorial, care a manifestat preocupări deosebite pentru pregătirea specialiştilor în acest domeniu. După decembrie 1989, transformările intervenite în viaţa economică şi socială a României şi tranziţia spre o economie de piaţă au determinat Page 13 of 265

apariţia unor probleme noi, ca de exemplu: creşterea rapidă a numărului de agenţi economici, apariţia sectorului privat, creşterea şomajului, intensificarea fenomenului de eludare a legilor, creşterea rolului partenerilor sociali (patronate, sindicate) ce au impus modificarea structurii şi conţinutului legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă. Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea reglementărilor din domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ al cărui principiu fundamental să fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii Europene, cu cele ale convenţiilor si recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Tot în anul 1990 a fost reproiectată structura organizatorică şi funcţională a instituţiei protecţiei muncii, aceasta fiind integrată în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care instituia o asociere între România şi U.E. în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre ca membru cu drepturi depline , s-a început un proces lung de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară. Reglementări legale La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos s-au concretizat în cuprinderea în acquis-ul comunitar a unui mare număr de directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. O mare parte dintre acestea au fost transpuse recent în legislaţia română, determinând modificări importante ale modului de abordare a problematicii prevenirii la nivel de întreprindere. Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi sănătate ale lucrătorilor, armonizate cu cele de la nivel european, care au ca obiectiv principal îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă. Legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o componentă a sistemului naţional de reglementări, care stabileşte Page 14 of 265

responsabilităţile instituţiilor implicate, cadrul de înfiinţare şi organizare a activităţii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu. Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii cuprinde prevederi care se referă la protecţia vieţii şi a sănătăţii lucrătorilor. Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea nr.90/1996 a Protecţiei Muncii, republicată, şi în Normele Generale de Protecţie a Muncii au fost preluate principiile prevenirii, precum şi o serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Legea 90/1996 şi normele metodologice de aplicare a acesteia, au reglementat, pe o perioadă de 10 ani, cadrul organizatoric al protecţiei muncii şi atribuţiile organismelor statului privind coordonarea şi controlul acestei activităţi. Sistemul piramidal de reglementări, format din Legea nr.90/1996, Normele metodologice de aplicare ale acestei legi, Normele Generale de Protecţie a Muncii şi normele specifice de securitate a muncii, a fost integral abrogat prin adoptarea Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 01 octombrie 2006. Noul sistem de reglementări transpune integral prevederile directivelor europene din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, după cum este evidenţiat în tabelul de mai jos:

LISTA TRANSPUNERII DIRECTIVELOR EUROPENE IN LEGISLATIA ROMANA Nr crt 1.

Directive 83/477/CEE Page 15 of 265

Continut Privind protectia impotriva

Legislatia nationala Hotarare de Guvern nr. 1875 din 22

2.

86/188/CEE

3.

89/654/CEE

4.

89/656/CEE

5.

90/269/CEE

6.

90/270/CEE

7.

90/394/CEE

8.

91/322/CEE

Page 16 of 265

riscurilor de imbolnăvire si prevenirea acestor riscuri provocate de expunerea la azbest la locul de muncă privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor determinate de expunerea la zgomot în timpul lucrului privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca referitoare la prescriptii minime de securitate si sanatate pentru utilizarea echipamentului individual de protectie de catre muncitori la lucru privind prescripţiile minime de sănătate şi securitate pentru manipularea manuală a maselor implicând pentru lucrători riscuri în special de afecţiuni ale spatelui privind prescripţiile minime de securitate si sănătate referitoare la activitatea desfaşurată prin intermediul unor echipamente cu ecrane de vizualizare referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni la locul de muncă privind stabilirea valorilor limită de expunere profesionala cu caracter orientativ in aplicarea Directivei Consiliului 80/1107/CEE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici în

decembrie 2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot Hotarârea nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă Hotarârea nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a EIP la locul de muncă Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare Hotarârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Hotarârea nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici

9.

92/29/CEE

10.

92/57/CEE

11.

92/58/CEE

12.

92/91/CEE

13.

92/104/CEE

14.

93/103/CE

15.

98/24/CE

16.

1999/92/CE

17.

2000/54/CE Page 17 of 265

timpul lucrului cu privire la prescriptiile minime de securitate şi sănătate pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale la bordul navelor privind cerinţele minime de securitate şi sănătate care se aplică pe şantierele temporare sau mobile cu privire la prescriptiile minime de semnalizare de securitate si/sau sanatate la locul de munca cu privire la prescriptiile minime vizand ameliorarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industriile extractive prin foraj privind prescriptiile minime pentru imbunatatirea conditiilor de munca ale lucratorilor din industriile extractive de suprafata sau subteran (minerit) privind prescripţiile minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit cu privire la securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii chimici la locul de muncă privind prescripţiile minime pentru ameliorarea protecţiei securităţii şi sănătăţii muncitorilor susceptibili a fi expuşi riscului datorat atmosferelor potential explozive privind protecţia lucrătorilor

Hotarârea nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă Hotarârea nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj Hotarârea nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran Hotarârea nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici Hotarârea nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive Hotarârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind

contra riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă 18.

2002/44/CE

19.

2003/10/CE

20.

2004/40

privind prescripţiile minime de securitate si sanatate in munca legate de expunerea lucratorilor la riscurile datorate agentilor fizici (vibratii) privind prescripţiile minime de securitate si sanatate in munca legate de expunerea lucratorilor la riscurile datorate agentilor fizici (zgomot) referitor la cerintele minime de securitate si sanatate privind expunerea lucratorilor la riscurile datorate agentilor fizici (câmpuri electromagnetice)

protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă Hotarare de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot Hotarârea nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice

Conditiile în care se desfasoara procesele de munca, complexitatea echipamentelor de munca, intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare si complexitatea informatiilor necesare de receptionat si prelucrat necesita organizarea si desfasurarea muncii si a activitatilor social-administrative pe baza noilor principii de cunoastere, întelegere si aplicare a standardelor si normelor de securitate si sanatate a muncii. Conceptul de securitate si sanatate constituie un ansamblu de activitati institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca. Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli de prevenire si protectie aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca. Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul lucratorilor si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii.

Page 18 of 265

In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducatorului unitatii iar obligatiile lucratorilor nu afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului. Legea de baza in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este Legea nr.319 denumita Legea securitatii si sanatatii in munca Legea securitatii si sanatatii in munca a fost adoptata in data de 14 iulie 2006, publicata in Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006 si a intrat în vigoare incepand cu data de 01.10.2006. Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă. Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private. Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor. Fac excepţie de la prevederile legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea securitatii si sanatatii in munca. Page 19 of 265

2.

SECURITATEA SI SANATATEA ÎN MUNCA

Obiectivele securitatii si sanatatii - armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind calitatea vietii, protectia mediului înconjurator, asigurarea vietii, securitatii si sanatatii angajatilor; - constientizarea lucratorilor în cunoasterea si respectarea normelor si standardelor de securitate si sanatate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de munca, exploatarea în conditii de siguranta a echipamentelor de munca în scopul evitarii producerii accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale; - eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire profesionala existenti în sistemul de munca (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediul de munca), informarea, consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora; - aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie individuala. 3. ACTIVITATEA DE PREVENIRE SI PROTECTIE Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele legate de munca. La nivelul angajatorului activitatea de prevenire si protectie se organizeaza având la baza principiile: - obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, în toate aspectele referitoare la munca, revine angajatorului; - obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu vor afecta principiul responsabilitatii angajatorului; - evitarea riscurilor; Page 20 of 265

- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; - combaterea riscurilor la sursa; - asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent de natura sau durata contractului de munca etc. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, în urmatoarele moduri: a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea 319/2006, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege: b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie; c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie; d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie. Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute mai sus în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele: 1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru; 2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie; 3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru; 4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza în fisa postului, cu aprobarea angajatorului; 5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în Page 21 of 265

planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite prin fisa postului; 6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca; 7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite; 8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitatii; 9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui; 10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; 11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca; 12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor; 13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare; 14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic; 15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca; Page 22 of 265

16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta; 17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie; 18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 319/2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile; 19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, încercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca de catre lucratori a echipamentelor de munca; 20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca; 21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006; 22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; ; 23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; 24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din Page 23 of 265

întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006: 25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor; 26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie; 27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în acelasi loc de munca; 28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare; 29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca; 30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori straini; 31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati. 4. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE I. În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006: Page 24 of 265

b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate; c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006. În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, din aceeasi norma , si/sau sa apeleze la servicii externe. În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de mai sus, dar angajatorul nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu le realizeaza angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe. II. În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate; c) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate; d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006. Page 25 of 265

În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si/sau sa apeleze la servicii externe. În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul, lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe. III. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute mai sus, care desfasoara activitati dintre cele prevazute în anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie. În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie. În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe. 5. SERVICIUL INTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare. Page 26 of 265

Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior. Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a angajatorului ca o structura distincta. Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului. Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate. Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate în întreprindere. Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii. Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice. Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice. În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii. Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate. 6. SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE Page 27 of 265

Serviciul extern de prevenire si protectie este o prestare de servicii care asigura, pe baza de contract, activitatile de prevenire si protectie în domeniu. Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din Legea 319/2006 Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte: a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea; b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca. Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare. Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006. În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006. 7. AUTORIZAREA A FUNCŢIONĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Page 28 of 265

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi. Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare. Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora. În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.la Normele Metodologice. Cererea va fi însoţită de următoarele acte: a)copii de pe actele de înfiinţare; b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează: a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă; b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe propria răspundere; c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la Normele Metodologice.; d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4 la Normele Metodologice.; Page 29 of 265

e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare. Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii. Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă dreptul angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul. IMPORTANT: (1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la respectarea prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă sistează activitatea şi propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea menţiunii în certificatul constatator. (2)Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii prevăzute la alin. (1) în certificatul constatator. (3)În situaţia prevăzută mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea activităţii şi a obţinut autorizarea conform Normelor Metodologice. (4)În situaţia prevăzută la alin. (3), cererea va fi însoţită de certificatul constatator eliberat iniţial, în original. (5)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator data reluării activităţii. 8. CERINTELE MINIME DE PREGATIRE ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, necesare pentru dobândirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele: (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele: a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de Page 30 of 265

licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata; b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 80 de ore; c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c). (3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca." Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare." Ocupatiile specifice domeniului securitatii si sanatatii in munca, necesare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele: a) tehnician in securitate si sanatate in munca; b) expert in securitate si sanatate in munca. Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei technician in securitate si sanatate in munca sunt: a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic; b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la pct (a) , se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator. Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la pct( b) sunt: a) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice; b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore; c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu. (2) Indeplinirea cerintelor se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator."

9. LUCRATORII DESEMNATI

Page 31 of 265

Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului. Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu. Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii. În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe. 10. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMITETULUI DE SECURITATEŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României. Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura activităţii şi de riscurile identificate. În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare şi funcţionare. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.

Page 32 of 265

În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă parte. Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează: a)de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi; b)de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi; c)de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi; d)de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi; e)de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi; f)de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi; g)peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi. Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi pe o perioadă de 2 ani. Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare. Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la cunoştinţă tuturor lucrătorilor. Page 33 of 265

La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă vor fi convocaţi să participe lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi protecţie, reprezentanţii acestora: pot fi invitaţi să participe si inspectori de muncă. IMPORTANT: (1)Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice. (2)Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin: a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 de lucrători; b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători; c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători; d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de lucrători; e) 20 de ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi peste. (3)Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii. Funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului de funcţionare propriu. Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar. Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de securitate şi sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este cazul, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.

Page 34 of 265

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite. La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi. Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat. Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesuluiverbal încheiat. Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16, 17 şi 18 din lege, comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii: a)analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare; b)urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă; c)analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe; Page 35 of 265

d)analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală; e)analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia; f)propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice; g)analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern; h)urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari; i)analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie; j)analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării; k)efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute; l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor. Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în muncă Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poată da avizul în cunoştinţă de cauză. a.

Page 36 of 265

Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi pr opunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor. b.

Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă. c.

Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în muncă documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime. d.

Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor. e.

Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile. f.

11. INSTRUIREA LUCRATORILOR ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca. Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul întreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru si este considerata timp de munca. Page 37 of 265

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3 faze: a) instruirea introductiv-generala; b) instruirea la locul de munca; c) instruirea periodica. La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate. Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii. După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea. Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare. Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate. Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt Page 38 of 265

angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general si se va în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12la Normele Metodologice. Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALA Instruirea introductiv-generala se face: a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006; b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar. Instruirea introductiv-generala se face de catre: a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau b) lucratorul desemnat; sau Page 39 of 265

c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau d) serviciul extern de prevenire si protectie. Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore. Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală. În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme: a) legislatia de securitate si sanatate în munca; b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate în munca: Nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca se poate datora necunoasterii acestei legislatii sau nerespectarii cu buna stiinta.

Page 40 of 265

Atat persoana juridica cat si lucratorii pot fi sanctionati contraventional sau penal in cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca. Amenzile contraventionale sau penale se pot aplica de catre inspectorii de munca sau de catre organele procuraturii in conformitate cu Legea nr.319/2006 cap.VIIIInfractiuni si cap.IX-Contraventii. In cadrul societatii la propunerea persoanei desemnate cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sau a sefului ierarhic superior in cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca se pot aplica sanctiuni stabilite de societate prin Regulament Intern. Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca poate avea cea mai grava consecinta, aceea de producere a unui accident ,soldat cu pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca sau deces. Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca poate avea consecinte imprevizibile atat pentru angajator cat si pentru angajat, dupa cum urmeaza: Pentru angajator: - Inchisoare sau amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptelor savarsite, astfel: - inchisoare intre 3 luni si 3 ani; - amenzi contraventionale intre 5.000– 10.000 lei. Pentru angajat: - amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptei; - suferinta de pe urma unui potential accident ce poate avea urmari grave (deces, invaliditate) atat pentru accidentat cat si pentru familie;

Page 41 of 265

- pierderea unor sume importante din salariul cuvenit pe perioada de intrerupere a perioadei de munca. Pentru ambele parti: - judecarea in instanta a unor potentiale procese cauzate de nerespectarea legislatiei cu urmarile cuvenite conform codului penal civil. c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii: In activitatea societatii factorii de risc cei mai frecventi sunt : Factori de risc care depind de executant prin: a)

actiuni gresite;

b)

omisiuni in efectuarea sarcinii de munca.

a)

Actiuni gresite pot fi:

executarea defectuoasa de operatii: comenzi, manevre gresite, utilizarea gresita a mijloacelor de protectie desi executantul a fost instruit; -

intarzieri sau devansari in efectuarea unor operatii de munca;

-

- efectuarea de operatii care nu sunt prevazute de sarcina de munca: stationarea in zone periculoase ; -

alimentarea sau oprirea de curent electric

-

cadere la acelasi nivel sau de la inaltime.

b)

Omisiuni pot fi:

- omiterea unor operatii din tehnologia de lucru impusa Page 42 of 265

- neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare Factori de risc care depind de sarcina de munca impusa lucratorului : -

efortul prea mare al personalului

-

operatii de lucru gresite

-

operatii de lucru fortate

-

ritm mare de lucru

-

solicitarea lucratorului peste posibilitatile acestuia

Factori de risc care depind de mijloacele de productie : a)

Factori de risc mecanic

-

organe de masini in miscare neprotejate

-

suprafete periculoase (intepatoare, taioase)

b)

Factori de risc electric:

atingerea directa sau indirecta a instalatiilor si echipamentelor tehnice aflate in functiune si neprotejate. c)

-

Factori de risc termic: atingerea directa a obiectelor sau suprafetelor cu temperatura ridicata.

Factori de risc care depind de mediul de munca : - temperatura ridicata a aerului - umiditatea ridicata a aerului Pentru diminuarea acestor riscuri in cadrul societatii se iau urmatoarele masuri: Page 43 of 265

- cunoasterea si respectarea cu strictete a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca de catre lucratorii societatii (conducatori si executanti) - instruirea lucratorilor si verificarea insusirii cunostintelor de catre acestia - dotarea corespunzatoare cu mijloace de protectie a echipamentelor de munca si verificarea periodica a acestora din punct de vedere ethnic - dotarea cu echipament de protectie a lucratorilor - realizarea unei semnalizari de securitate la locurile de munca - verificarea medicala a lucratorilor in vederea asigurarii starii de sanatate corespunzatoare sarcinii de munca - organizarea primului ajutor. d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor: • Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului. • Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate. • Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie. • Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare. • Lucratorii sunt obligati : -sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot provoca incendii ; Page 44 of 265

-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale surse de incendiu ; -sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ; -sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ; -sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un potential pericol de incendiu . Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor proceduri : •

- alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente; - anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea incendiilor(pompierii); - anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii sau utilaje; - asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ; - actionarea imediata asupra focarului cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor din dotare(stingatoare portabile,carosabile,hidranti,etc.)prin manevrare manuala ; - evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ; - protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ; - verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau apare focare de incendiu. INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA Page 45 of 265

Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate. Instruirea la locul de munca se face: a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006; b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar, inclusiv la schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii. Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, în grupe de maximum 20 de persoane. Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca. Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate. Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b)lucrătorul desemnat; sau c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Page 46 of 265

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Instruirea la locul de muncă va cuprinde: - informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru: - Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala pot fi cauzate de una sau mai multe din componentele sistemului de munca si anume : - executant, - sarcina de munca, - mijloacele de productie - mediul de munca. - Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice profilului activitatii societatii noastre sunt urmatoarele : A. Executant : a) executarea defectuoasa de operatii (comenzi, manevre, pozitionari, fixari, reglaje) b) efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca : - pornirea echipamentelor de munca ; - alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent electric) ; - deplasari cu pericol de cadere de la acelasi nivel prin alunecare, impiedicare sau dezechilibrare ; c) omisiuni : Page 47 of 265

- neutilizarea mijloacelor de protectie(aparatorile si dispozitivele de protectie ale echipamentelor de munca) B. Sarcina de munca : a) continutul necorespunzator al sarcinii de munca : - operatii care depasesc capacitatea de pregatire a lucratorului ; - procedee gresite in solutionarea unei operatii ; - succesiunea gresita a unor operatii b) solicitare fizica - pozitii de lucru vicioase datorate particularitatii procesului de munca si pozitia ortostatica

anume

c) solicitare psihica : - lucrul cu banii C. Mijloace de productie : Factori de risc mecanic : - suprafete sau contururi periculoase (intepatoare si taioase ale cuterelor,accesoriilor din sticla-abajururi- manipulate in procesul de munca,etc.) Factori de risc electric : -

curentul electric prin :atingere directa si atingere indirecta Factori de risc termic : - temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor

Page 48 of 265

b. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru; c. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator). Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi salvatori ,deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca,a celor din jur. In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului. Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece : -el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ; -el este colegul de munca al victimei. In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in vedere: -analizarea situatiei; -protejarea victimei; -examinarea victimei; -anuntarea accidentului; -acordarea primului ajutor; -supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.

Page 49 of 265

Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea . Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie: -sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ; -sa-si pastreze calmul ; -sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri. In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a efectua interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine rezultatul asteptat. In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina. In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa analizeze fiecare caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita ajutor,pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si evacuarea din zona producerii accidentului. Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului. Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii : -unde este locul accidentului ; -ce s-a intamplat ; -cate victime sunt ; -ce tipuri de leziuni s-au produs ; -cine face apelul. Page 50 of 265

Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul : -va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat: - restabilirea respiratiei si circulatiei, - oprirea hemoragiilor, - starea pansamentelor, - imobilizarea fracturilor, - pozitia de siguranta etc. -va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei. PLAGILE Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor : -oprirea hemoragiei ; -prevenirea infectiei ; -calmarea durerii ; -prevenirea socului. Interventie la locul accidentului : -curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ; -spalarea pielii din jur cu apa si sapun ; -turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor straini ; -dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ; Page 51 of 265

-acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei. FRACTURILE Interventie la locul accidentului : -asezarea victimei la loc sigur ; -oprirea hemoragiei si pansarea ranii ; -imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ; -administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii; -anuntarea echipei medicale de interventie. ELECTROCUTAREA Interventie la locul accidentului : -scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ; -desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ; -verificarea respiratiei si a pulsului ; -transportarea de urgenta la spital. ARSURILE Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure : -stingerea focului ; -indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ; -aplicarea unor comprese sterile ; Page 52 of 265

-infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa; -administrarea de medicamente antialgice(algocalmin,antinevralgic); -administrarea de apa minerala sau ceai; -transportarea de urgenta la spital. LESINUL Interventia de prim ajutor : -se verifica daca victima respira ; -se slabeste stransoarea hainelor la gat,piept si talie ; -se aseaza victima in pozitia culcat,pe spate,cu capul mai jos,membrele inferioare ridicate cu 15-30 cm ; -se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele). d. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru: -H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca -H.G.nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca -H.G.nr 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca- Anexa 2 -H.G.nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori ,in special de afectiuni dorsolombare Page 53 of 265

-H.G. nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare -H.G.nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca -H.G. nr.300/2006 privind cerintele minime de securitatea si sanatate pentru santierele temporare sau mobile e. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

INSTRUIREA PERIODICA Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.

Page 54 of 265

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător. Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; c) la reluarea activităţii după accident de muncă; d) la executarea unor lucrări speciale; e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru. Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau Page 55 of 265

b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau d) serviciul extern de protecţie şi prevenire. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. 12. OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele legate de munca. In cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale în acest domeniu. În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea si instruirea lucratorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii în munca. Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile de prevenire si protectie pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; Page 56 of 265

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursa; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca; h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala; i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor. Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura activitatilor din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: 3 500-7 000 a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca; b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate în ansamblul activitatilor întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

Page 57 of 265

c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sanatatea în munca, atunci când îi încredinteaza sarcini; d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca; e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate. Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc de munca îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii: 3 500-7 000 a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena în munca, luând în considerare natura activitatilor; b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activitatilor;c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale. Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte, în nici o situatie, obligatii financiare pentru lucratori. 3 500-7 000 Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate, denumiti în continuare lucratori desemnati. Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale. 3 500-7 000 Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege. Page 58 of 265

Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe. În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile specifice. Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si sanatatea în munca si, cel mult, atributii complementare. În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii se impune ca: 3 000-6 000 a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate; b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate; c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar suficient. Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu sau de servicii distincte, din interiorul sau din exteriorul întreprinderii si/sau unitatii. In cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara în domeniu. 13. ALTE OBLIGATII ALE ANGAJATORILOR Angajatorul are urmatoarele obligatii: Page 59 of 265

a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; 4 000 - 8 000 b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat; 4 000-8 000 c) sa tina evidenta accidentelor de munca, ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca; 2 000-4 000 d) sa elaboreze, pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile legale, rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai. 2 000-4 000 În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii: a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de îmbolnavire profesionala a lucratorilor; 4 000-8 000 b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii; 5 000-10 000 c) sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei activitati, conform prevederilor legale; 5 000-10 000 d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzator functiilor exercitate; 4 000-8 000 e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de Page 60 of 265

particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate în esponsabilitatea lor; 4 000-8 000 f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea, de catre toti lucratorii, a masurilor prevazute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe; 4 000-8 000 g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea în munca; 2 000-4 000 h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de . munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare; 4 000-8 000 i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica; 4 000-8 000 j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, control-psihologic periodic, ulterior angajarii; 4 000-8 000 k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e); 4 000-8 000 l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si-a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfasurarea proceselor tehnologice; 4 000 - 8 000 m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor; 4 000-8 000 n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor; 3000-10 000 Page 61 of 265

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; 4 000-8 000 p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afara de cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane; 5 000-10 000 q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor; 3500-7 000 r) sa asigure echipamente individuale de protectie; 5 000-10 000 s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie. 3500-7 000 Alimentatia de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de catre angajatori, persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru, si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. 3 000-6 000 Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre angajatori. 000-6 000

3

Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora, se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. 3 000-6 000 14 SARCINILE SI OBLIGATIILE LUCRATORILOR PRIVIND SECURITATEA , SANATATEA ÎN MUNCA SI P.S.I. Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au următoarele obligaţii: Page 62 of 265

să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora - să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace tehnice; - să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare; - să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; - să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; - să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; - să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; - să coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate; - să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă, dacă aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa, sau a celorlalţi participanţi la procesul de muncă ; - în caz de pericol iminent , în lipsa şefului ierarhic , angajatul este obligat să ia măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;

Page 63 of 265

- sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si cercetare in domeniul securitatii si sanatatii muncii; - in situatia ca lucratorul este conducator de loc de munca (director directie, director divizie, sef compartiment, sef santier, sef lucrare, responsabil lucrare, coordonator proiect etc.) are obligatia de a face instruirea la locul de munca si cea periodica, asistat si ajutat de lucratorul desemnat cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca; - in situatie ca lucratorul este sofer profesionist sau conduce ocazional masina proprietatea firmei, are obligatia de a respecta instructiunile proprii de securitatea muncii pentru soferi; - in situatia ca lucratorul este personal de executie (muncitor, technician, inginer etc.) si lucreaza la inaltime sau sub joasa tensiune, trebuie sa fie autorizat conform normelor specifice pe aceasta linie, sa aiba dovada medicala ca poate lucra la inaltime si/sau tensiune si sa foloseasca obligatoriu echipamentul de protectia muncii conform legii; - in situatia ca lucratorul utilizeaza tehnica de calcul are obligatia de a respecta normele specifice pe aceasta linie; - să cunoască şi să aplice normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele specifice la locurile de muncă ; - să participe la instructajele de prevenire, la exerciţiile de stingere a incendiilor şi cele specifice şi locului de muncă ; - să respecte regulile instituite pe teritoriul societatii privind fumatul, precum şi cele referitoare la executarea lucrărilor cu pericol de incendiu (sudură, folosirea aparatelor electrice de încălzire) ; - să controleze la începerea şi încheierea programului, locurile de muncă, în vederea depistării şi înlăturării cauzelor de incendiu ; - să cunoască funcţionarea şi să întreţină în bună stare de utilizare mijloacele de protecţie împotriva incendiilor din dotare ; - să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi mijloacele de stingere a incendiilor din dotare ; Page 64 of 265

- să participe la stingerea incendiilor, evacuarea oamenilor şi a bunurilor materiale, înlăturarea efectelor incendiilor sau ale calamităţilor naturale şi catastrofelor cu mijloace aflate la dispoziţie. - nici un angajat nu isi poate desfasura activitatea daca nu are dovada ca este apt medical pentru locul de munca la care este angajat, daca nu are efectuate instruirile in domeniul securitatii si sanatatii in munca (instruirea introductiv generala, instruirea la locul de munca si instruirea periodica) si daca nu este admis la lucru de catre angajator. adica sa aiba intocmita si semnata fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca; - toti lucratorii au obligatia si responsabilitatea de a respecta si aplica instructiunile, normativele sau normele interne de securitate si sanatatea in munca 15. SARCINILE SI OBLIGATIILE CONDUCATORULUI LOCULUI DE MUNCA Conducatorul locului de munca raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a normelor de securitate a muncii având urmatoarele sarcini si obligatii: - în toate locurile de munca sa afiseze, în dreptul fiecarei echipament de munca, instructiuni de folosire a acestuia si de securitate a muncii; - sa întocmeasca instructiuni proprii de securitate a muncii specifice locurilor de munca, în functie de caracteristicile echipamentelor existente, precum si de conditiile concrete în care se desfasoara activitatea respectiva; pentru echipamentele de munca noi, se vor elabora instructiuni proprii, iar la locurile de munca se vor afisa tablite avertizoare si afise sugestive; - sa efectueze instruirea la locul de munca si pe cea periodica potrivit normelor si masurilor de protectie specifice locurilor de munca respective; - sa asigure însusirea de catre angajati a cunostintelor si formarea deprinderilor practice profesionale, sa nu admita la lucru nici o persoana care nu a fost instruita sau care nu si-a însusit cunostintele necesare de securitate a muncii; Page 65 of 265

- sa asigure o buna functionare a dispozitivelor de protectie, a echipamentului individual de protectie, raspunzând de aplicarea tuturor masurilor de protectie individuala la locurile de munca; - sa interzica angajatilor parasirea sau schimbarea locului de munca fara aprobarea sa; în timpul pauzelor regulamentare se vor respecta prevederile regulamentului de ordine interioara, privitor la circulatia si stationarea persoanelor în cadrul unitatii; - sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de munca. Conducatorii locurilor de munca asigura si raspund de luarea tuturor masurilor pentru ca echipamentele tehnice din dotare sa fie exploatate in conditii de deplina siguranta, in care scop: a) organizeaza procesul de productie si repartizeaza sarcinile de munca pe intreg personalul din subordine; b) iau masuri pentru asigurarea fiecarui loc de munca cu instructiuni tehnice specifice privind exploatarea in conditii normale a echipamentelor tehnice ; c)

stabilesc masurile ce trebuie luate in caz de dereglari, intreruperi sau avarii;

d) asigura stabilirea si aducerea la cunostinta fiecarei persoane a atributiilor si raspunderilor ce-i revin la locul de munca, verifica modul cum acestea au fost insusite si se indeplinesc de intregul personal; e) elaboreaza programe de fabricatie care sa asigure functionarea instalatiilor la parametrii normali si in deplina securitate; f) controleaza si raspund ca la locurile de munca cu pericol de explozie si incendii, personalul angajat sa utilizeze echipamentul de protectie specific acestor locuri, de la inceperea pana la terminarea programului de lucru; g) controleaza zilnic starea echipamentelor tehnice, respectarea normelor de exploatare a acestora si a regimului de lucru; h) asigura executarea reviziilor tehnice obligatorii si reparatiilor planificate ale echipamentelor tehnice, potrivit prevederilor documentatiilor tehnice, raspunde de Page 66 of 265

pregatirea instalatiei in vederea executarii reparatiilor si controleaza asigurarea tuturor masurilor de securitate a acesteia; i) organizeaza instruirea personalului salariat cu privire la functionarea, exploatarea si intretinerea echipamentelor tehnice in conditii de siguranta, cunoasterea si aplicarea normelor de securitate si sanatate in munca, de prevenire si stingere a incendiilor si a normelor de interventie pentru prevenirea dereglarilor, avariilor, a accidentelor tehnice si uzurii premature; j) organizeaza un numar eficient de posturi de prim ajutor si dotarea corespunzatoare a acestora cu materiale conform necesarului prescris de organele sanitare; k) asigura conditiile de munca (iluminat, microclimat, temperatura, aerisire, umiditate) si materiale igienico-sanitare corespunzatoare, precum si intretinerea grupurilor sociale si a instalatiilor sanitare; In caz de avarii sau alte accidente tehnice, sefii de sectii sau compartimente sunt obligati sa participe nemijlocit la lichidarea urmarilor acestora, la cercetarea cauzelor si stabilirea masurilor pentru repunerea in functiune a instalatiilor si la conducerea operatiilor pentru intrarea in regim normal de functionare. Conducatorii locurilor de munca, raspund pentru organizarea si desfasurarea activitatii de productie in deplina securitate si pentru realizarea integrala a masurilor privind buna functionare, exploatare si intretinere a instalatiilor, utilajelor si masinilor incredintate. In acest scop sunt obligati sa ia masuri pentru: a) respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a instructiunilor privind intretinerea echipamentelor tehnice ; functionarea echipamentelor tehnice in conditii de deplina siguranta; prevenirea si eliminarea intreruperilor sau deficientelor in functionarea acestora; c) organizarea fiecarui loc de munca , repartizarea lucrarilor/serviciilor pe fiecare echipa, si pe salariatii formatiei de lucru conform calificarii acestora, supravegherea si indrumarea fiecarui angajat in vederea insusirii cunostintelor si deprinderilor necesare executarii in bune conditii a sarcinilor de serviciu, supravegherea executarii operatiilor pe intreg timpul desfasurarii lucrarilor; b)

Page 67 of 265

d) insusirea de catre membrii formatiei de lucru a reglemetarilor privind ordinea si disciplina tehnologica si de munca, a prescriptiilor de exploatare si intretinere a echipamentelor tehnice, precum si a regulilor de manipulare, transport si depozitare a materiilor prime si produselor; e) instruirea salariatilor din subordine si supravegherea aplicarii stricte a prescriptiilor privind securitate si sanatate in munca, a regulilor de igiena a muncii si de prevenire si de stingere a incendiilor, respectarea periodica a instruirilor si verificarea insusirii acestora de catre toti lucratorii; f) asigurarea functionarii permanente si corecte a sistemelor si dispozitivelor de securitate a muncii si a utilizarii echipamentelor de protectie si de lucru prevazute de normele specifice fiecarui loc de munca, urmarirea realizarii lucrarilor de securitate si sanatate in munca si de prevenire a incendiilor, dotarea locurilor de munca cu prescriptiile tehnice de exploatare necesare; g) efectuarea la timp a operatiilor de intretinere, participarea la reviziile tehnice si reparatiile planificate; h) interzicerea participarii la lucru a celor care nu sunt apti sa indeplineasca sarcinile de serviciu, sesizarea sefului ierahic pentru inlocuirea celor care lipsesc, urmarirea efectuarii controlului medical stabilit personalului din subordine; i) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata sau accidentarea si altor persoane participante la procesul de munca. 16. PRIMUL-AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA LUCRATORILOR Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator). Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi salvatori ,deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca,a celor din jur.

Page 68 of 265

In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului. Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece : -el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ; -el este colegul de munca al victimei. In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in vedere: -analizarea situatiei; -protejarea victimei; -examinarea victimei; -anuntarea accidentului; -acordarea primului ajutor; -supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate. Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea . Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie: -sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ; -sa-si pastreze calmul ; -sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri. In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a efectua interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine rezultatul asteptat. Page 69 of 265

In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina. In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa analizeze fiecare caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita ajutor,pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si evacuarea din zona producerii accidentului. Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului. Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii : -unde este locul accidentului ; -ce s-a intamplat ; -cate victime sunt ; -ce tipuri de leziuni s-au produs ; -cine face apelul. Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul : -va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat: - restabilirea respiratiei si circulatiei, - oprirea hemoragiilor, - starea pansamentelor, - imobilizarea fracturilor, - pozitia de siguranta etc. Page 70 of 265

-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei. PLAGILE Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor : -oprirea hemoragiei ; -prevenirea infectiei ; -calmarea durerii ; -prevenirea socului. Interventie la locul accidentului : -curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ; -spalarea pielii din jur cu apa si sapun ; -turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor straini ; -dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ; -acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei. FRACTURILE Interventie la locul accidentului : -asezarea victimei la loc sigur ; -oprirea hemoragiei si pansarea ranii ; -imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ; -administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii; Page 71 of 265

-anuntarea echipei medicale de interventie. ELECTROCUTAREA Interventie la locul accidentului : -scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ; -desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ; -verificarea respiratiei si a pulsului ; -transportarea de urgenta la spital. ARSURILE Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure : -stingerea focului ; -indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ; -aplicarea unor comprese sterile ; -infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa; -administrarea de medicamente antialgice(algocalmin,antinevralgic); -administrarea de apa minerala sau ceai; -transportarea de urgenta la spital. LESINUL Interventia de prim ajutor : -se verifica daca victima respira ; Page 72 of 265

-se slabeste stransoarea hainelor la gat,piept si talie ; -se aseaza victima in pozitia culcat,pe spate,cu capul mai jos,membrele inferioare ridicate cu 15-30 cm ; -se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele). Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice. Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde: a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/ administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor; b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă; c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului; d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice. Intervenţia la locul de muncă presupune: a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit; b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite; Page 73 of 265

c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate; d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală; e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei; f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice; g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora. Observatie: Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute mai sus, nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale. Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel: a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane; b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane; c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri. Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor. Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare. Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii. Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale. La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere. Page 74 of 265

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde. Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită. Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri: a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor; b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate; c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice; d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate; e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile legii. Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu. Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată. Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin Page 75 of 265

în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare. Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală. Dispozitivele care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare. Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu. Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială. În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie. Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate: a) construcţiile şi încăperile acestora; b) instalaţiile tehnologice şi anexe; c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare; d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale; e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea; f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu; Page 76 of 265

g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele asemenea; h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea. Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de mai sus şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate. Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare. Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice. Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere. Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător. Concluzii: • Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului. • Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta ,in

orice anotimp ,libere ,practicabile si curate. Page 77 of 265

• Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie. • Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare. • Lucratorii sunt obligati : -sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot provoca incendii ; -sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale surse de incendiu ; -sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ; -sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ; -sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un potential pericol de incendiu . Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor proceduri : •

1. alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente; 2. anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea incendiilor(pompierii); 3. anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii sau utilaje; 4. asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ; actionarea imediata asupra focarului utilizandu-se dupa caz apa, pulberi stingatoare, nisip, in functie de natura materialului si substantelor incendiate; 5. evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ; 6. protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ; Page 78 of 265

7. protectia impotriva temperaturii, a bunurilor din cladire care nu se pot evacua precum si elementele portante ale cladirii. 8. verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau apare focare de incendiu. Angajatorul are urmatoarele obligatii: a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii, tinând seama de alte persoane prezente; 3 000-6 000 b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 3 000-6 000 c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor; 3 500-7 000 17. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE (EIP) Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop Echipamentul individual de protectie trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin masurile ,metodele sau procedurile de organizare a muncii. Orice echipament individual de protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate , fara sa conduca el insusi la un risc marit ; b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca ; c) sa ia in consideratie cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului ; Page 79 of 265

d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta,dupa toate ajustarile necesare ; In cazul in care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai multor echipamente individuale de protectie , aceste echipamente trebuie sa fie compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscul/riscurile respectiv/respective. Conditiile de utilizare a echipamentului individual de protectie , in special durata purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului individual de protectie. Echipamentul individual de protectie este,in principiu,destinat purtarii de catre o singura persoana. Daca imprejurarile impun purtarea echipamentului individual de protectie de catre mai multe persoane , se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creeaza diferitilor utilizatori nicio problema de sanatate sau de igiena. Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de catre angajator ,care asigura buna sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul intretinerii , repararii si inlocuirilor necesare. Echipamentul individual de protectie poate fi utilizat numai in scopurile specificate si in conformitate cu fisa de instructiuni. 18. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT ŞI SPECIFIC Definitii: 1. loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii 2. pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment Page 80 of 265

3. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate 4. loc de munca cu pericol deosebit = locul de munca cu nivel ridicat de accidentare sau imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte grave, ireversibile(deces sau invaliditate) 5. fenomenul periculos = o sursă potenţială de producere a unor daune. În domeniul riscurilor industriale de origine accidentală, acest termen face cel mai frecvent raportare la fenomene fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei gazelor toxice etc. 6. accidentul major = ,,orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, sau în interiorul sau în exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase″. Pericol grav si iminent de accidentare Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5 lit.l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă. La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate: -oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; -evacuarea personalului din zona periculoasă; -anunţarea serviciilor specializate; -anunţarea conducătorilor ierarhici; - eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent. Page 81 of 265

În vederea realizării măsurilor, în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora. În vederea realizării măsurilor precizate mai sus referitoare la evacuarea lucratorilor, în prealabil angajatorul trebuie să: - întocmească planul de evacuare a lucrătorilor; - afişeze planul de evacuare la loc vizibil; - instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care şi-au însuşit cunoştinţele. În vederea realizării măsurilor privind anuntarea serviciilor specializate, în prealabil angajatorul trebuie să: - desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să-i instruiască în acest sens; - asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate. În vederea realizării măsurilor privind anuntarea conducatorilor ierarhici, în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior. În vederea realizării măsurilor privind eliminare cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent , în prealabil angajatorul trebuie: - să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei; -să stabilească serviciile specializate care pot interveni. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii. Zone cu risc ridicat şi specific Page 82 of 265

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din lege, trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone. Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor. Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire. Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia . Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol. Sesizare si identificare Sesizarea locurilor de munca cu pericol deosebit si/sau cu pericol iminent se poate face de catre orice salariat care are acces la echipamentele de munca sau in alte locuri de munca apartinand societatii. Persoana care a sesizat un astfel de loc este obligate sa aduca la cunostinta acest fapt conducatorului locului de munca, cel care are in exploatare si/sau gestiune echipamentele sau zona respective Locul de munca cu pericol deosebit validat de catre comisia de specialisti care analizeaza si stabilesc daca sesizarile conducatorilor de munca intrunesc conditiile prevazute de legislatia in vigoare, se inregistreaza ca atare

Page 83 of 265

Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un nivel ridicat de risc de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte grave, ireversibile (deces sau invaliditate). Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze locurile de munca cu pericol deosebit din activitatea proprie. Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a intocmi, pentru fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date concrete privind criteriile care stau la baza stabilirii locurilor de munca cu pericol deosebit. Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute in evidenta si vor fi reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale proceselor si parametrilor care caracterizeaza locul de munca respectiv. Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea unitatii si un exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv. La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere urmatoarele criterii: a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire profesionala, precum si consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau invaliditate); b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor profesionale; - durata de expunere la actiunea factorilor de risc; - nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale. Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau a mai multor factori de risc prezentati in continuare: a) factori de risc care pot genera explozii: b) factori de risc care genereaza incendii: c) factori de risc mecanic si termic: d) factori de risc chimic: e) factori de risc fizic: f) factori de risc biologic: Page 84 of 265

g) factori de risc datorati caracterului special al mediului: h) factori naturali de risc: i) factori de risc psihic: Identificarea locurilor de munca cu pericol deosebit se face la nivelul unitatii de catre o comisie mixta formata din specialisti desemnati de conducatorul unitatii, reprezentanti ai sindicatelor sau/si reprezentanti ai salariatilor ; unitatile pot solicita, dupa caz, asistenta tehnica de la institutele de specialitate sau experti abilitati in acest sens. La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre urmatoarele masuri de ssm, organizatorice sau tehnice: a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim; b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare si avertizare a depasirii parametrilor de securitate; c) selectia personalului de decizie si operativ pe baza verificarii pregatirii profesionale si a examinarii medicale si psihologice; d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice si a instructiunilor de lucru; e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de protectie a muncii specifice locurilor de munca; f) repartizarea sarcinilor si supravegherea indeplinirii acestora conform instructiunilor tehnologice; g) verificarea dotarii si folosirii echipamentului individual de protectie; h) dotarea cu sisteme de protectie colectiva (de exemplu: ventilatie, captare noxe etc.); i) organizarea sistemului informational si luarea deciziei de prevenire; j) alte masuri. Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului locului de munca si vor fi aprobate si avizate o data cu lista locurilor de munca cu pericol deosebit. Page 85 of 265

Situatia locurilor de munca cu pericol deosebit de accidentare si imbolnavire profesionala si masurile de prevenire aferente constituie prioritate pentru controalele preventive. Evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit constituie obligatia persoanelor juridice si a persoanelor fizice. Angajatorul are urmatoarele obligatii: a) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav si iminent; 2 500-5 000 b) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.3 500 -7 000 19. EVENIMENTE, ACCIDENTE, BOLI PROFESIONALE Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune; Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă Orice eveniment, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia. Page 86 of 265

Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează: - inspectoratelor teritoriale de munca; - asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora; - organelor de urmărire penală, după caz. Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu prilejul prestaţiilor medicale. Semnalarea prevăzută anterior se efectuează către autoritatea de sănătate publica teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului. În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutiera competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice, prevăzute anterior la comunicarea evenimentelor, în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului. Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează: - de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca; - de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute; - de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele

evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

Page 87 of 265

- de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boala profesională şi a bolilor legate de profesiune. Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medicolegală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală. Accidente de munca In afara de accidentele suferite de lucratori in timpul desfasurarii procesului de munca sau in indeplinirea indatoriilor de service, sunt de asemenea considerate accidente de munca urmatoarele situatii: - accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; - accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; - accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; - accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti; - accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat; - accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; - accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers; Page 88 of 265

- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca; - accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare; - accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; - accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; - accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; - accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; - accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica; - accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

Page 89 of 265

- disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care

indreptatesc presupunerea decesului acesteia; - accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni. În situaţiile precizate cu deplasarea lucratorilor, acestea trebuie sa se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare. Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice; -

-

accidente care produc invaliditate;

-

accidente mortale;

accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza. -

Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii. 20.COMUNICAREA ŞI CERCETAREA EVENIMENTELOR, ÎNREGISTRAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A INCIDENTELOR PERICULOASE, Comunicarea evenimentelor Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: • denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul; Page 90 of 265

•

sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;

•

locul unde s-a produs evenimentul;

•

data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul;

•

numele şi prenumele victimei;

• datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă; •

împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;

•

consecinţele accidentului;

•

numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;

•

data comunicării;

•

unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs. Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii. În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea evenimentului. Page 91 of 265

Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna, pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului. La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa, în scris, cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării. Unitatea sanitară , va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice, în termen de 5 zile lucrătoare de la obţinerea acestora. Cercetarea evenimentelor Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului. Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din lege. Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul. Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului. Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior. Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea şi Page 92 of 265

conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului. Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la servicii externe. Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori. Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulaţie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu respectarea, atunci când este cazul. Cercetarea evenimentului ,dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii şi/sau unităţii angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în condiţiile legii. Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie. Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispoziţie în condiţiile legii. Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze expertize tehnice, iar aceştia trebuie să răspundă solicitării. Specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului. Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia sa produs evenimentul. Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii. Page 93 of 265

Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care este necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare. Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident colectiv sau situaţie de persoană dată dispărută, precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii acestora. Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care este necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare. În cazul accidentului cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a intervenit invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat. Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la paragraful anterior se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal. În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul va fi cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă Dosarul de cercetare va cuprinde: a. opisul actelor aflate în dosar; b. procesul-verbal de cercetare; c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către Page 94 of 265

inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe; d. schiţe şi fotografii referitoare la eveniment; e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate; f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului; g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului; h. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora angajatorul îşi desfăşoară activitatea; i. copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine, întocmite conform legii; j. copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor; k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original; l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal; m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute; n. copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă; Page 95 of 265

o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate; p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu; q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice. Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi: copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare; 1.

2.

copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;

3.

acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului; 4.

5.

documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;

6.

corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;

adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) şi (4); 7.

actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare; 8.

procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la art. 111; 10. formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. 9.

Page 96 of 265

IMPORTANT: Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a. filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, şi ştampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului; b. numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar să fie menţionate în opis; c. fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă; d. paginile şi spaţiile albe să fie barate; e. schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii; f. fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii; g. formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa ; h. declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare. Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel: a. într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul; b. într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;

Page 97 of 265

c. în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea; d. în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă; originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea şi un exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul; e. în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul se înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul; f. în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul şi celelalte exemplare se păstrează de către ceilalţi angajatori. IMPORTANT: În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală. Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării. Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă. În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după caz. Page 98 of 265

Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului. Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării. IMPORTANT: Dosarul de cercetare pentru cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui eveniment şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii. Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii. În cazul în care Inspecţia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi întocmirea unui nou procesverbal de cercetare. Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul şi va întocmi noul proces-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului. Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de urmărire penală,dupa caz, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii. Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor de urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, pentru completare şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal. Dosarul mentionat la paragraful anterior se restituie la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia. Page 99 of 265

Completarea dosarului mentionat la paragraful anterior şi întocmirea noului procesverbal de cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de muncă. Dosarul completat şi noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea avizării la Inspecţia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii. După avizarea de către Inspecţia Muncii, dosarul va fi înaintat organelor de urmărire penală de către inspectoratul teritorial de muncă. Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conţină următoarele capitole: a. data încheierii procesului-verbal; b. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului; - se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetări. c. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea; - se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare. d. obiectul cercetării; e. data şi ora producerii evenimentului; - se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment. f. locul producerii evenimentului; g. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal;

Page 100 of 265

- se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru. h. datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor; - se vor indica, de asemenea, următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la aceasta. i. descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul; - va conţine următoarele subcapitole: a)descrierea detaliată a locului producerii evenimentului; b)descrierea detaliată a echipamentului de muncă; c)descrierea detaliată a împrejurărilor; d)descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul. j. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate; k. cauza producerii evenimentului; - se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora l. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului; - se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora m. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;

Page 101 of 265

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora n. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la lit. k), I) şi m); o. sancţiunile contravenţionale aplicate; se va schimba în "Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare", în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator. p. propuneri pentru cercetare penală; q. caracterul accidentului; r. angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos; s. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru realizarea acestora; t. termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la lit. s); u. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora; v. numele şi semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea; w. avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă; - se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor - in cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul "Viza angajatorului" x. viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat. - se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor Page 102 of 265

IMPORTANT: 1. În situaţiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit. q) şi r) şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare. 2. Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în procesul-verbal de cercetare. Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în: a, 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul şi asigurător; b. mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul şi asigurător; c. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător; d. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv, precum şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător; e. 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător. IMPORTANT: Page 103 of 265

1. În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decât cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis şi acestuia. 2. În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui judeţ decât cel pe raza căruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorul. 3. În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana vătămată prezintă un certificat medical cu cod "accident de muncă", angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul. Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase Inregistrarea Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate. În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului. Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima. Page 104 of 265

Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului. Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională. Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă. Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul. În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nicio legătură cu acesta, înregistrarea se face conform legii. Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării. Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării. Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs accidentul. Page 105 of 265

Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparţin, se va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în documentele încheiate. IMPORTANT: 1. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză. 2. Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul. 3. Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. precedent, este data înscrisă în hotărârea judecătorească ca fiind data decesului. 4. Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul şi data hotărârii judecătoreşti la inspectoratul teritorial de muncă. 5. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă. În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM. FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează spre avizare după cum urmează: a)inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;

Page 106 of 265

b)inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare. Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea formularului. Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social, domiciliul sau reşedinţa. În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. b)Evidenta Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în: a. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15 la Normele Metodologice; b. Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16 la Normele Metodologice; c. Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17 la Normele Metodologice; d. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18 la Normele Metodologice. În registrul prevăzut la lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii accidentului. Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate. În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a Page 107 of 265

incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv. IMPORTANT : 1. În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea şi înregistrarea unor eventuale accidente de muncă. 2. Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se informeze la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul. 3. Dacă în urma investigaţiilor rezultă că sunt întrunite condiţiile unui accident de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru efectuarea cercetării în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice. 4. În situaţiile prevăzute la alin.(1), inspectoratul teritorial de muncă va răspunde sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului verbal de cercetare a evenimentului. 5. În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, la Inspecţiei Muncii, în termen de 30 zile calendaristice de la data primirii acestuia. 21. RAPORTAREA, CERCETAREA SI DECLARAREA BOLILOR PROFESIONALE Bolile profesionale, cât şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate. Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1, prevăzută în anexa, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională. Page 108 of 265

Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate. După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, cercetează, în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale. Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia sau, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale ,conform art. 34 alin. (2) din lege. Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective, şi se finalizează cu redactarea şi semnarea Procesului verbal de cercetare, prevăzut în anexa. Procesul verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare. În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă sau lucrătorul sau asigurătorul, nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare sau cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii Publice. Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice. Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.

Page 109 of 265

Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti. Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare BP2 , prevăzută în anexa Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente: -

opisul documentelor din dosar;

istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesionala şi anume copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii; istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă); document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor, sau adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate; -

procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;

-

copie după fişa de semnalare BP1.

Declararea bolilor profesionale se face de către Autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicină a muncii care a Page 110 of 265

efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate la prin Fişa de declarare BP2 care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la , cu excepţia procesului verbal de cercetare a cazului. Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se află agentul economic respectiv. Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2. Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale. Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană respectiv a muncipiului Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii. O copie a fişei BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională. La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele BP2.

Page 111 of 265

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale reprezintã forul metodologic care asigurã asistenţã şi îndrumare tehnicã profesionalã în domeniul bolilor profesionale. Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii de sănătate publică din Ministerul Sănătăţii Publice. Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activitãţi cu impact asupra sãnãtãţii lucrătorilor. Lista bolilor profesionale a cãror declarare, cercetare şi evidenţã sunt obligatorii este prevăzută în anexa. Structurile de medicina muncii din autorităţile de sănătate publică judeţene vor raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile noi declarate în anul respectiv. Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă. Bolile legate de profesie Lista bolilor legate de profesie este prezentată în anexa. Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă. 22. ELECTROSECURITATEA Legislatie – Terminolgie I.1. Directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Page 112 of 265

Dreptul comunitar reprezintă ansamblul de norme juridice care impun statelor membre reguli de urmat în vederea realizării obiectivelor pe care Comunităţile europene le au de îndeplinit. Aceste norme sunt cuprinse în tratate sau sunt emise de instituţiile comunitare, obiectul lor fiind Comunităţile şi exercitarea competenţelor lor. Dreptul comunitar este un drept supranaţional care în toate situaţiile are întâietate faţă de dreptul naţional al fiecărei ţări membre. Directivele europene „leagă orice stat membru destinatar cu privire la rezultatul ce trebuie atins lăsând instanţelor naţionale competenţa referitoare la formă şi mijloace”. Directiva este o formă a legislaţiei comunitare derivate, cu două trepte de aplicare, atât la nivel comunitar cât şi naţional, unde apare ca instrument de colaborare între acestea. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost elaborate o serie de directive parte dintre ele vizând electrosecuritatea sau domenii adiacente. Aceste directive au fost transpuse în România prin adoptarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, iar pentru fiecare domeniu au fost adoptate Hotărâri de Guvern. Lista directivelor europene în domeniul electrosecurităţii şi domenii adiacente cât şi lista Hotărârilor de Guvern adoptate este prezentată în Anexa 1. I.2. Noţiuni generale – terminologie Electrosecuritatea include totalitatea metodelor şi mijloacelor de protecţie împotriva electrocutării. Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric prin corpul omenesc. Pentru aprofundarea prevederilor normelor generale de protecţie a muncii cât şi a normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice e necesară definirea termenilor de specialitate conform standardelor europene şi româneşti în vigoare. Astfel se definesc următorii termeni: Măsură de protecţie – metodă tehnică şi/sau organizatorică de prevenire a electrocutării. Mijloc de protecţie – produs destinat protecţiei împotriva electrocutării. Zonă de manipulare (volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează sau circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul nu o poate atinge fără mijlocirea unui obiect. Încăpere (spaţiu) de producţie electrică – încăpere (spaţiu), utilizată exclusiv, pentru procese tehnologice electrice, în care au acces numai persoanele autorizate pentru Page 113 of 265

exploatarea instalaţiilor electrice respective şi care au responsabilităţi în acest sens, în conformitate cu documentaţia tehnică specifică în vigoare. Sistem de protecţie – ansamblu de două sau mai multe mijloace şi/sau măsuri de protecţie. Persoane calificate – persoane având cunoştinţe tehnice sau o experienţă suficientă ca să permită evitarea pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric aflat sub tensiune. Persoane avertizate – persoane informate şi/sau supravegheate de persoane calificate în scopul evitării pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric aflat sub tensiune (personal de întreţinere, execuţie sau exploatare). Parte sub tensiune (parte activă) – conducător sau element conducător care în regim normal de lucru se află sub tensiune. Atingere directă – atingere de către un om nemijlocită sau prin intermediul unui element conductor a părţilor active ale unei instalaţii electrice. Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental sub tensiune datorită unui defect electric. Clasă de protecţie – simbol numeric convenţional care arată modul de realizare a protecţiei împotriva electrocutării. Parte conductoare naturală – element conductor care nu aparţine instalaţiei electrice, dar care poate transmite un potenţial electric (structuri metalice, conducte de apă, gaze sau alte fluide). Parte accesibilă - parte a echipamentului (utilajului) electric care poate fi atinsă de om, direct sau cu degetul de control. Masă – parte conductoare a unui echipament (utilaj) accesibilă, care poate fi atinsă direct de om şi care poate fi pusă sub tensiune accidental sau voit în cazuri speciale. Contact de protecţie – element care serveşte la realizarea continuităţii electrice între masă şi instalaţia de protecţie. Echipament electric – ansamblu de elemente destinat producerii , transportului, distribuţiei, acumulării, măsurării, transformării sau utilizării energiei electrice. Utilaj electric – ansamblu de echipamente electrice şi de accesorii ale acestora destinat unui proces de lucru. Punct neutru (neutru) – punct comun al părţilor active ale sursei de tensiune ale cărui diferenţe de potenţial, în valori absolute, faţă de fiecare conductor activ (fază) sunt egale în funcţionare normală. Punct de nul (nul) – neutru legat la o priză de pământ printr-o rezistenţă electrică neglijabilă.

Page 114 of 265

Schemă de protecţie – schemă în care se reprezintă situaţia punctului neutru al sursei de tensiune şi a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice, în raport cu pământul (masa). Izolaţie electrică (izolaţie) – material sau ansamblu de materiale electroizolante destinate izolării părţilor active. Izolaţie principală (izolaţie de bază) – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva atingerilor directe. Izolaţie de lucru (izolaţie funcţională) – izolaţie dimensionată care asigură funcţionarea normală a echipamentului. Izolaţie suplimentară – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva atingerilor indirecte periculoase în cazul deteriorării izolaţiei principale. Izolaţie dublă – izolaţie constituită dintr-o izolaţie principală şi o izolaţie suplimentară. Izolaţie întărită – izolaţie principală îmbunătăţită, care are proprietăţi mecanice şi electrice echivalente cu cele ale izolaţiei duble. Defect de izolaţie – scădere sub limita prescrisă a rezistenţei de izolaţie dintre un conductor activ şi pământ (masă) sau dintre conductoare active. Bornă de protecţie – bornă prevăzută pentru legarea unui conductor de protecţie. Zonă cu circulaţie frecventă – zonă neîngrădită care se află la o distanţă mai mică sau egală cu 15 m, de drumuri, şosele, îngrădirile locuinţelor, unităţilor industriale sau agricole, accesibilă şi altor persoane decât cele care fac parte din personalul de exploatare. Zonă cu circulaţie redusă – zonă îngrădită în care are acces numai personal special instruit, precum şi zona aflată la distanţă mai mare de 15 m, de drumuri, şosele, locuinţe sau îngrădirile acestora. Distanţa de protecţie – distanţa dintre părţi active şi carcase de protecţie, îngrădiri, balustrade, bare de protecţie sau zona de manipulare. Punere la pământ – atingere accidentală între o parte activă şi pământ sau o parte conductoare în contact cu pământul. Punere la masă – atingere accidentală între o masă activă şi masă. Timp de deconectare – durata între producerea defectului şi deconectarea circuitului defect de la sursa de alimentare cu energie electrică. Conductor activ – conductor destinat transportului sau distribuţiei energiei electrice, care în regim normal de lucru se află sub tensiune. Conductor de protecţie – conductor utilizat pentru realizarea protecţiei împotriva electrocutării ţi care leagă masele cu: • alte mase; • o priză de pământ; • un conductor de nul sau cu un alt conductor legat la pământ (masă); Page 115 of 265

• părţi legate la pământ (masă); • o parte conductoare străină; • dispozitive de protecţie. Conductor de legare la priza de pământ – conductor prin care se stabileşte legătura dintre priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ sau reţeaua conductoarelor principale de legare la pământ. Conductor de nul – conductor care se leagă la nul. Conductor de nul de protecţie – conductor de protecţie prin care se leagă masele la punctul de nul. Conductor de nul de lucru – conductor legat la punctul de nul destinat a transporta energie electrică. Tensiune de atingere – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care este supus omul aflat la o distanţă de 0,8 m faţă de masa pe care o atinge. Tensiune de pas – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care este supus omul când atinge simultan două puncte de pe sol, pe direcţia gradientului de potenţial, aflate la o distanţă de 0,8 m între ele. Tensiune de lucru – valoare efectivă a tensiunii electrice a unui echipament (instalaţie) electric în condiţii normale de lucru. Tensiune redusă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşeşte 50 V în curent alternativ şi 120 V în curent continuu şi care se foloseşte ca măsură de protecţie împotriva electrocutării. Priza de pământ – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare (electrozi) în contact cu pământul pentru trecerea curentului în sol. Priza de pământ artificială – priza de pământ construită special pentru conducerea curentului în sol. Priza de pământ naturală – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare al unei construcţii sau instalaţii, care îndeplineşte şi condiţiile unei prize de pământ. Instalaţie de legare la pământ – ansamblu format din conductoare de legare la pământ şi priza de pământ prin care se realizează legarea la pământ. Instalaţie de legare la pământ de protecţie – instalaţie cu ajutorul căreia se realizează protecţia prin legare la pământ. Rezistenţa de dispersie a unei instalaţii de legare la pământ 1. Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizelor de pământ şi conductoarelor de legătură dintre acestea ce constituie instalaţia; 2. Raport dintre tensiunea instalaţiei de legare la pământ şi curentul de trecere la pământ prin priză. Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat simultan prin : Page 116 of 265

-umiditatea relativă a aerului, max 75% la temperatura aerului cuprinsă între 15-30ºC. -pardoseală (amplasament) izolantă. Loc de muncă periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii : -umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului peste 30º dar cel mult 35ºC. -pardoseala cu proprietăţi conductoare (beton, pământ). -parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din zona de manipulare. -prezenţă de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit) -prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman. Loc de muncă foarte periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii: -umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35º. -părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60% din zona de manipulare. -prezenţă de agenţi corozivi.

Page 117 of 265

Manevre În Instalaţii Electrice II.1. Noţiuni generale – Terminologie Pentru aprofundarea prevederilor Normelor Generale de Protecţia Muncii cât si a Regulamentului General de Manevre în Instalaţiile Electrice e necesară definirea termenilor de specialitate conform standardelor europene şi româneşti în vigoare: Gestiunea - Instalaţiile, echipamentele, etc, încredinţate prin inventar în exploatarea şi întreţinerea unei unităţi sunt în gestiunea unităţii şi în gestiunea nemijlocită a subunităţilor de bază ale acesteia. Se consideră în gestiunea unei unităţi şi instalaţiile, echipamentele care nu sunt în inventarul unităţii dar sunt exploatate de aceasta, în baza unei convenţii de exploatare. Personalul de deservire operativă este personalul de exploatare care execută în timpul serviciului conform atribuţiilor care-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări în instalaţii electrice în baza AS,DV, ITI-PM, Foi manevra, consemnând activitatea depusă într-un registru operativ. Prin manevră se înţelege ansamblul unor operaţii, operaţii distincte, grupe distincte de operaţii prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor, elementelor sau schema de conexiuni în care funcţionează acestea, însă la care personalul nu are voie să atingă direct părţile conductoare aflate sau destinate a se afla sub tensiune. Prin manevre curente se înteleg manevrele care au ca scop modificarea regimului de funcţionare a sistemului energetic al reţelei sau a unei instalaţii sau sunt determinate de schimbarea regimului de funcţionare a sistemului energetic. Prin manevra programată se înteleg manevrele care au drept scop modificarea configuraţiei sistemului instalaţiei, reţelei fără ca acestea să aibă un caracter frecvent sau periodic, precum şi cele care au drept scop retragerea din exploatare a echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru lucrări sau probe. Prin manevre de lichidare a incidentelor şi avariilor se înţeleg manevrele care se execută cu ocazia apariţiei unui incident (avarii) pentru izolarea defectului şi restabilirea alimentaţiei consumatorilor. Prin manevre cauzate de accident se înţeleg acelea ce se execută pentru scoaterea victimei de sub acţiunea curentului electric. Prin manevre de execuţie se înţeleg acele manevre ale căror operaţii se desfăşoară în cadrul unei instalaţii zona de reţea şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de acelaşi personal de servire operative aflat în instalaţia respectivă. Prin manevre de coordonare se înţeleg acele manevre ale căror grupe distincte de operaţii sau operaţii distincte afectează un ansamblu de instalaţii, fiind executate în două sau mai multe instalaţii sau zone de reţea, de către două sau mai multe formaţii de servire operative. Page 42 of 265

Prin operaţie se înţelege acţionarea detaliată de către personalul de servire operative a elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui echipament, celulă, element, a elementelor de comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri speciale sau formalităţi ce derivă din aceste acţionări. Prin grupa distinctă de operaţii se înţelege ansamblul acelor operaţii din cuprinsul unei manevre ce se execută la un echipament, ce îndeplinesc simultan următoarele condiţii:  au o succesiune bine determinată în cadrul grupei respective  operaţiile din grupa respectivă se execută în totalitate de aceeaşi formaţie de servire operativă ;  succesiunea operaţiilor din grupă nu se afectează reciproc cu succesiunea operaţiilor dintr-o altă grupă identică, ce se efectuează în acelaşi timp de o altă formaţie de servire operativă în cadrul manevrei de coordonare respective ;  operaţiile din grupă nu necesită coordonarea în timp cu alte formaţii de servire operative. Prin operaţie distinctă se înţelege operaţia din cadrul unei menevre de execuţie care necesită coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii distincte, care au loc în cadrul aceleiaşi manevre de coordonare. Prin concepţia manevrelor se înţelege aranjarea succesiunii grupelor destinate de operaţii, operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei în aşa fel, încât să se asigure desfăşurarea normală a acestora. II. 2. Reguli tehnice privind concepţia manevrelor Manevrele efectuate în cadrul instalaţiilor electrice urmăresc asigurarea funcţionării continue a instalaţiilor electrice, la parametrii nominali, în depline condiţii de securitate a muncii. Pentru intervenţii în instalaţiile electrice, pentru efectuarea manevrelor în deplină securitate a muncii în concepţia manevrelor trebuie respectate reguli tehnice generale pe care le prezentăm succint în continuare:  Pentru acţionarea normală a separatoarelor (debroşarea normală a întrerupătoarelor debroşabile) la întreruperea unui circuit ordinea operaţiilor va fi deconectarea întrerupătoarelor şi apoi deschiderea separatoarelor respective (debroşarea întrerupătoarelor respective) iar la stabilirea continuităţilor unui circuit, ordinea operaţiilor va fi închiderea separatoarelor (broşarea întrerupătoarelor) şi apoi conectarea întrerupătoarelor respective.  Ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora întâi se deschid separatoarele de linie, transformator sau borne, şi apoi cele de bare iar la închiderea acestora întâi se închid separatoarele de bare şi apoi cele de linie, transformator sau Page 43 of 265

borne.  Pentru a preveni ca în momentul acţionării unui separator să se producă conectarea accidentală a întrerupătorului din circuitul respectiv, toate automatizările care pot provoca anclaşarea acestuia vor fi anulate.  Pentru preîntâmpinarea producerii unor avarii în timpul efectuării manevrelor după acţionarea fiecărui aparat de comutaţie se va verifica vizual poziţia acestora (cu ajutorul aparatelor de măsură şi a semnalizărilor de poziţie a acestora). În instalaţiile telecomandate, unde manevrele se execută numai cu întrerupătoare, poziţiile acestora se vor verifica din indicaţiile şi condiţiile prevăzute în acest scop de aparatura de telecomandă.  În cazul circuitelor fără întrerupător Regulamentul general de manevră stabileşte operaţiile admise a se efectua cu ajutorul separatoarelor normale.  Este interzisă deschiderea sau închiderea unui separator prin care s-ar putea întrerupe sau stabili curenţi capacitivi, în cazul în care există o punere la pământ a unei faze în reţeaua respectivă.  Punerea sub tensiune în gol a unei bare se face prin conectarea întrerupătorului unui echipament legat la bare.  Liniile, transformatoarele, pentru care nu există certitudinea că sunt în bună stare, nu se vor pune sub tensiune cu ajutorul unui separator.  La conectarea unui întrerupător cu tensiune din ambele părţi este obligatoriu controlul sincronismului.  La redarea în exploatare a unor linii sau echipamente după lucrări în cursul cărora ar fi putut apărea o modificare a legării fazelor, trebuie verificată succesiunea şi concordanţa acestora prin verificarea vizuală şi prin măsurători.  Fiecare unitate va stabili prin instrucţiuni tehnice interne modalitatea de execuţie a manevrelor de trecere a echipamentelor, elementelor de pe o bară pe alta, cât şi măsurile de prevenire a apariţiei supratensiunilor de comutaţie periculoase sau pentru prevenirea funcţionării intempestive a unor automatizări sau protecţii ,etc.  Este interzisă trecerea la executarea verificării lipsei de tensiune şi executarea legăturilor la pământ la un capăt al unui echipament fără ca în prealabil să se fi executat toate separările vizibile la toate celelalte capete ale echipamentului respectiv de unde s-ar putea primi tensiune.  La executarea legăturilor la pământ la un echipament care are mai multe capete de unde se poate primi tensiunea, ordinea de referinţă a execuţiei va fi: - pentru legările la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin închiderea cuţitelor de legare la pământ şi după aceea cele care se fac prin montarea scurtcircuitoarelor mobile. - pentru dezlegarea de la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin Page 44 of 265

demontarea scurtcircuitoarelor mobile şi după aceea cele care se fac prin deschiderea cuţitelor de legare la pământ. Prin instrucţiuni tehnice interne se vor face precizări în amănunt privind concepţia manevrelor specifice fiecărui echipament sau element. La conceperea tuturor manevrelor se va ţine seama în mod obligatoriu şi de prevederile NPM în vigoare. II. 3. Reguli privind foile de manevră Prin foaie de manevră se înţelege un document scris, care stabileşte următoarele: - tema manevrei (starea operativă finală a instalaţiei, echipamentului, etc) - scopul manevrei - starea operativă iniţială a instalaţiei, echipamentului, etc - succesiunea operaţiilor sau a grupelor distincte de operaţii şi operaţii distincte ce urmează a fi efectuate - concepţia manevrei - notaţiile în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor - persoanele care au legătură cu manevra şi resposabilitatea acestora. După personalul care o foloseşte şi felul manevrei conţinute, foaia de manevră poate fi: - foaie de manevră de execuţie – folosită de personalul de servire operative, pentru executarea de manevre într-o instalaţie sau zone de reţea, aflată în exploatarea sa; cuprinde înscrierea detaliată a înserierii tuturor operaţiunilor ce se execută şi se întocmeşte de regulă, pentru un singur echipament. - foaie de manevră de coordonare – folosită de personalul de comandă operative al unei trepte de conducere operative, după care acesta coordonează executarea în timp a grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte, ce se execută în cadrul manevrei de coordonare. Foaia de manevră de coordonare cuprinde înscrierea grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte ce urmează a se coordona. Instrucţiunile tehnice interne pot conţine foi de manevră permanente pentru manevrele legate de lucrările care se execută în baza acestor instrucţiuni. Instrucţiunile tehnice interne pot conţine şi ghiduri de manevră pentru orientarea personalului de servire operative sau de comandă operative, la executarea şi coordonarea manevrelor care se pot face fără foi de manevră (conform PE 118-92) sau la întocmirea foilor de manevră programate normal sau accidental. Foile de manevră implică responsabilităţi ale persoanelor care întocmesc, verifică, aprobă şi controlează foile de manevră. Aceste persoane trebuie să dea dovadă de o pregătire tehnică de excepţie, care să implice o cunoaştere temeinică a instalaţiilor şi a regulamentului general de manevră. Page 45 of 265

Persoana care întocmeşte foaia de manevră răspunde de corectitudinea concepţiei acestora, de succesiunea corectă a manevrelor, de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii, a regulamentului general de manevră, a tuturor actelor normative tehnice în vigoare, convergente în exploatarea normală a instalaţiilor. Pesoana care verifică şi aprobă foaia de manevră are răspunderea şi obligaţia de a corecta eventualele greşeli, de a verifica şi aproba în timp a acestora. Prin aprobarea foii de manevră se certifică corectitudinea şi posibilitatea de folosire a acestora în condiţiile pentru care a fost concepută. Persoana care controlează foaia de manevră de execuţie răspunde de corespondenţa concepţiei acesteia cu concepţia foii de manevră de coordonare, de corectitudinea grupelor distincte de operaţii şi operaţiilor distincte înscrise şi succesiunea lor corectă, de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii şi a altor normative tehnice în vigoare. Persoana care verifică şi acceptă foaia de manevră (responsabilul manevrei), fiind ultima persoană care citeşte foaia de manevră, răspunde de verificarea conţinutului foii de manevră în raport cu situaţia existentă în momentul începerii manevrei şi de posibilitatea desfăşurării normale a manevrei. II. 4. Utilizarea simulatorului de manevre – metoda teoretico-practică de formare şi pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice În etapa actuală – de modernizare a instalaţiilor electrice, de dotare cu instalaţii complexe, o serie întreagă de probleme sunt generate de intervenţia factorului uman. În acest context este foarte importantă găsirea unei modalităti de pregătire profesională interactivă care să permită o apropiere a relaţiei om-instalaţie în condiţiile deplinei securităţi în muncă. Utilizarea simulatorului de manevre este o metodă teoretico-practică de formare şi pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice, urmând a fi extinsă pe o scară largă în procesul de instruire pe teme de protecţia muncii, prezentând o serie întreagă de avantaje: - prezintă modul corect de aplicare a regulamentului general de manevră şi a instrucţiunilor tehnice interne de executare a manevrelor; - exemplifică practice, pe foi de manevră, succesiunea corectă a operaţiilor ; - evidentiază greşelile efectuate pe parcursul manevrelor; - permite aprecierea modului de intervenţie individuală (al fiecărui cursant) în lichidarea avariilor apărute în sistemul energetic; - cuantifică prin sistemele de programare modul de pregătire şi intervenţie a fiecărui cursant (personal operativ) şi selecţionarea personalului operativ prin testare periodică; Page 46 of 265

- admite posibilitatea exerciţiului continuu până la însuşirea corectă a modului de efectuare a manevrelor, în depline condiţii de securitate a muncii ; Simultan – prin analiza unei scheme reale a unei instalaţii electrice, simulatorul de manevră asigură: - prezentarea schemelor monofilare ale instalaţiilor; - prezentarea panourilor de comandă (schema sinoptică, cheile de acţionare ale întrerupătoarelor şi separatoarelor, indicatoare de poziţie, aparate de măsură şi semnalizări optice); - prezentarea panourilor de protecţie; - executarea de acţionări şi manevre asupra aparatelor de comutaţie pe schemele monofilare ; - simularea proceselor tehnologice în caz de avarii, manevre, accidente şi alte perturbaţii ale sistemului energetic ; - evaluarea obiectivă a gradului de pregătire a personalului testat şi elaborarea raportului de evaluare a cursantului. Simulatorul pe un singur calculator este destinat antrenamentului personalului de servire operativă pentru deprinderea principiilor pe care se bazează efectuarea manevrelor într-o staţie electrică, şi pentru testarea profesională. Staţia A simulată conţine patru linii electrice de 110 kV, dintre care două sunt linii aeriene, considerate sursele staţiei, iar două sunt linii subterane radiale, şi două transformatoare de putere de 110/20 kV. Barele colectoare de 110 kV sunt de tipul cu două sisteme secţionate şi cu bară de transfer (ocolire). Sectionarea sistemului I de bare este realizată cu o cuplă de separatoare, iar secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Pentru legătura între sistemele de bare colectoare de 110 kV staţia este echipată cu o cuplă combinată, care poate avea rol de transfer (ocolire) sau de cuplă transversală, şi o cuplă transversală. Neutrele înfăşurărilor de 110 kV ale transformatoarelor de putere sunt legate la pământ. Pe partea de 20 kV barele colectoare sunt de tipul cu două sisteme secţionate. Secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Legătura între sistemele de bare colectoare se face prin două cuple transversale. Neutrul de 20 kV este tratat prin rezistenţă. Echipamentul de tratare a neutrului este conectat în derivaţie la bornele de 20 kV ale transformatoarelor de putere. În staţia de 20 kV sunt simulate cinci linii subterane şi două transformatoare de servicii interne. Dispozitivele de acţionare al întreruptoarelor de 110 kV sunt de tipul oleopneumatic, iar ale întreruptoarelor de 20 kV sunt cu resort. Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor sunt electrice, cu excepţia separatoarelor Page 47 of 265

de legare la pământ şi a separatoarelor de bare ale descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă. Comenzile date aparatelor de comunicaţie pe schema monofilară a staţiei sunt considerate comenzi mecanice. Pentru comanda electrică a întreruptoarelor se foloseşte tensiunea continuă operativă de comandă ± BC, iar pentru comanda electrică a separatoarelor se utilizează tensiunea continuă ± BS. Sunt simulate funcţiile de comandă (comenzi mecanice de la faţa locului şi comenzi electrice de la distanţă), măsură, semnalizare, protecţii şi automatizări, blocaje. Operaţiile şi manevrele executate sunt înregistrate. Lista operaţiilor poate fi salvată şi utilizată pentru a crea foi de manevră standard, utilizate ca etalon, sau pentru evaluarea prin notă a foilor de manevre. Se pot simula scurtcircuite în diferite puncte ale reţelei, precum şi defectări mecanice ale întreruptoarelor. Staţiile simulate sunt echipate cu transformatoare de forţă, bobine pentru crearea nulului artificial, rezistenţe de tratare, transformatori de servicii interni, transformatoare de măsură. Sunt simulate manevre logice de tip închis/deschis, operaţii specifice echipamentelor de comutaţie, operaţii generale din foaia de manevră şi existenţa sau absenţa unor parametri analogici. Formarea şi perfecţionarea personalului operativ pe simulatorul de manevră, permite dobândirea de aptitudini şi deprinderi în luarea unor decizii optime şi rapide pentru înlăturarea cauzelor defectelor apărute în funcţionarea instalaţiilor tehnologice. Se crează posibilitatea antrenării cursanţilor prin executarea de manevre, îmbunătăţirea continuă a relaţiei om-calculator, fiecare cursant având posibilitatea şi capacitatea de a se evalua. Evaluarea cât mai exactă are în vedere patru criterii: 1. corectitudinea efectuării manevrelor cu succesiunea impusă (criteriu tehnologic) 2. respectarea succesiunii foii de manevră (criteriul de disciplină) 3. realizarea stării operative finale 4. încadrarea în timpul alocat Evaluarea se finalizează printr-un raport de evaluare listat de imprimantă.

Page 48 of 265

Măsuri De Protecţia Muncii La Intervenţia In Instalaţii Electrice Aflate Sub Tensiune III.1. Executarea lucrărilor sub tensiune Lucrarea fără scoatere de sub tensiune este lucrarea care se execută în una din următoarelor situaţii (conform G.T. anexa 1, poz. 29): a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune la care personalul executant nu depăşeşte îngrădirile fixe de protecţie şi nu se urcă pe construcţiile de susţinere ale instalaţiilor electrice aflate sub tensiune; b) la distanţă mai mică decât distanţa de vecinătate la care personalul executant este împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune, prin îngrădiri provizorii mobile, prin carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul excepţional, prin indicatoare de securitate; c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările electrice, dar care nu sunt legate la pământ şi în scurt circuit; d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucrul sub tensiune) utilizând una din următoarele metode de lucru: - în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţii electrice la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante sau electroizolate; - la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice aeriene de 110750 KV şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante şi unelte electroizolate. Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale instalaţiilor electrice prin una din metodele „în contact” sau „la potenţial” trebuie să aibă la bază ca formă organizatorică Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii (ITI-PM) sau Atribuţii de serviciu (AS). Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact trebuie să se realizeze o serie de măsuri tehnice: - identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra; - delimitarea materială a zonei de lucru şi montarea indicatoarelor de securitate; - luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică; - asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de lucru că în spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune, neîngrădite sau neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită efectuarea mişcărilor necesare la lucrare, în condiţii de securitate. Page 49 of 265

Pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la potenţial trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice: - identificarea instalaţiilor în care urmează a se lucra; - luarea măsurilor pentru a evitarea accidentelor de natură neelectrică; - utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale. În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o linie electrică aeriană de înaltă tensiune, trebuie să se scoată din funcţiune instalaţiile de reanclaşare automată, pe toată durata lucrărilor. Linia electrică aeriană de înaltă tensiune la care se lucrează şi care a declanşat prin protecţie, nu se va reconecta decît după ce s-au clarificat motivele declanşării. Terminologie Noţiunile folosite în instrucţiunile tehnologice de lucru sub tensiune în instalaţiile electrice de înaltă tensiune au următoarele semnificaţii: a) Instalaţii electrice în exploatare – instalaţii aflate efectiv sub tensiune sau care pot fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutare precum şi a instalatiilor care au mai fost puse sub tensiune şi sunt temporar separate vizibil prin dezlegări de cordoane sau prin demontarea unor porţiuni de bare. b) Unitatea de exploatare – unitate cu personalitate juridică, având în gestiune instalaţii electrice aflate în exploatare şi întreţinere. c) Personal de exploatare – personal care are ca sarcină deservirea operativă a instalaţiilor electrice şi/sau de întreţinere curentă. d) Personal de întreţinere – personalul care execută lucrări de revizii şi reparaţii, lucrări de remediere a deranjamentelor sau de prevenire a acestora în scopul menţinerii instalaţiilor electrice în stare tehnică corespunzătoare. e) Personal delegat – personal care nu aparţine unităţii de exploatare dar desfăşoară, cu aprobarea acesteia, o activitate temporară în instalaţii electrice aflate în gestiunea unităţii respective. f) Instalaţii electrice de joasă tensiune – instalaţiile legate galvanic la reţelele cu neutrul legat la pământ, la care tensiunea de lucru între fiecare fază şi pământ în regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 250 V şi instalaţiile legate galvanic la reţelele cu neutrul izolat faţă de pământ la care tensiunea de lucru între faze, în regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 1000 V (exclusiv). Cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor tehnice de protecţie a muncii este obligatorie pentru tot personalul angrenat în executarea lucrărilor sub tensiune. Responsabilitatea aplicării instrucţiunilor revine fiecărui lucrător, potrivit funcţiei ce o deţine. Personalul cu funcţii de conducere răspunde de asigurării dotării, controlului şi instruirii Page 50 of 265

personalului. Personalul este obligat să folosească la lucrări echipamentul de lucru şi protecţie adecvat fiind obligat de a preveni sau opri orice acţiune care ar putea conduce la o accidentare proprie sau a altei persoane. Condiţii ce trebuie să le îndeplinească personalul pentru executarea lucrărilor sub tensiune Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune personalul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie sănătos din punct de vedere fizic şi psihic; - să fie calificat profesional pentru lucrările ce i se încredinţează; - să fie instruit şi verificat din punct de vedere al protecţiei muncii; - să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a persoanelor electrocutate şi de acordare a măsurilor de prim ajutor; - să fie autorizat pentru executarea lucrărilor sub tensiune. Executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune, se permite numai personalului ce face parte din unităţile de exploatare. Nu se admite executarea acestor lucrări de către personalul delegat. III. 2. Măsuri organizatorice de protecţie a muncii pentru executarea de lucrări sub tensiune Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt necesare următoarele măsuri organizatorice: a) Îndeplinirea formelor de admitere la lucru sau dispunerea de lucrări consemnânduse într-un registru special: - instalaţiile în care urmează a se lucra; - numărul Instrucţiunii tehnice interne de protecţie a muncii în baza căreia urmează a se executa lucrarea; - numele şefului de lucrare şi numărul membrilor formaţiei de lucru; - data executării lucrărilor; - semnăturile persoanei care dispune executarea lucrărilor şi a şefului de lucrare. b) Admiterea la lucru; c) Controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului. Răspunderea directă a pregătirii şi executării lucrărilor sub tensiune revine următoarelor persoane: - persoana care dispune executarea lucrării; - persoana care admite la lucru (admitentul); - şeful de lucrare; Page 51 of 265

- executanţii formaţiei de lucru. Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii) trebuie să aibă grupele de autorizare prevăzute în instrucţiunile tehnice interne (ITIP) specifice fiecărei categorii de lucrare şi să facă parte din unitatea de exploatare. Executanţii de lucrări răspund de cunoaşterea şi aplicarea întocmai a normelor de protecţia muncii specifice şi de respectarea cu stricteţe a delimitărilor materiale ale zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea în limitele acestei zone. Începerea lucrărilor sub tensiune se va face numai după delimitarea materială a zonei de lucru şi luarea măsurilor tehnice de asigurare împotriva accidentelor de natură neelectrică. Pe toată durata desfăşurării lucrărilor, membrii formaţiei de lucru se subordonează şefului de lucrare. Întreruperile ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrărilor se fac prin grija şi pe răspunderea şefului de lucrare la iniţiativa sa, sau la iniţiativa unui membru a formaţiei de lucru însuşite de şeful de lucrare, la apariţia oricărui fenomen sau situaţie ce poate conduce la accidentarea personalului şi anume: - apariţia furtunilor; - apariţia descărcărilor atmosferice în zonă; - constatarea unei situaţii în instalaţie neprevăzută în I.T.I.; - apariţia unei situaţii tehnologice ce prezintă potenţial de accidentare; - nerespectarea disciplinei sau a normelor de protecţie a muncii de către membrii formaţiei de lucru. La executarea lucrărilor sub tensiune se vor folosi numai mijloace de protecţie electroizolante care corespund standardelor sau normelor tehnice în vigoare. Mijloacele de protecţie electroizolante utilizate sunt: - mănuşi electroizolante de joasă tensiune (asociate cu mănuşi din tercot, de bumbac sau lână); - mănuşi electroizolante de înaltă tensiune; - cizme electrizolante; - covoare electrizolante mobile; - platforme electroizolante; - indicatoare de tensiune de joasă tensiune. Înainte de fiecare folosire a unui mijloc de protecţie personalul executant este obligat să facă o verificare a acestuia privind: - starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa de umiditate, etc.); - respectarea termenilor încercărilor periodice. Page 52 of 265

Ca mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor se folosesc: - ochelarii de protecţie; - casca de protecţie; - centura de siguranţă. Condiţii generale pentru executarea lucrărilor sub tensiune În instalaţiile electrice de joasă tensiune, lucrările sub tensiune se execută folosind metoda de lucru în contact. Lucrările se execută în baza Instrucţiunilor tehnice interne (conform 3.I.R.E-I42-82). La executarea lucrărilor sub tensiune se va ţine seama de următoarele condiţii meteorologice: - în caz de precipitaţii atmosferice slabe lucrările pot fi începute şi continuate; - în caz de precipitaţii atmosferice intense ceaţa densă, descărcări atmosferice sau vânt puternic, lucrările nu pot fi începute şi nici continuate. Urcarea pe stâlpii liniilor electrice aeriene cu dispozitive portative de urcat pe stâlpi (cârlige cu gheare sau cu tampoane de cauciuc) se va face numai după verificarea prealabilă a acestora la baza şi apoi pe parcursul urcării. Executarea de lucrări sub tensiune la coronamentele liniilor electrice aeriene prin urcare directă pe stâlpi este interzisă în cazul stâlpilor metalici de beton sau de lemn asimilate acestora. În asemenea situaţii lucrările de coronamente se vor executa din autotelescop, autoscară sau de pe alt utilaj de urcat electroizolant, precum şi de pe scara de lemn (în formaţie de două persoane). În anexă sunt prezentate două modele de I.T.I.P întocmite pentru: - Înlocuirea unui izolator de susţinere; - Racordarea unui branşament. Echipament De Lucru Si Protecţie Pentru Electricieni Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Page 53 of 265

Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă. Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit; - să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; - să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; - să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare. În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile respectiv/respective. Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului individual de protecţie. Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie. Angajatorul trebuie să asigure instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie. Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie. Această evaluare cuprinde: a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace; b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine; c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile prevăzute la lit. b).

Page 54 of 265

Ne propunem o prezentare generală a echipamentului de lucru şi protecţie folosit de electricieni, cuprinzând şi unele observaţii şi propuneri făcute în scopul îmbunătăţirii echipamentului de lucru şi protecţie. Sunt tratate următoarele capitole: A – Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie B – Protecţia ochilor cu ochelari de protecţie C – Protecţia mâinilor şi a braţelor D – Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie E – Îmbrăcămintea de lucru şi protecţie. A. Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie. Casca de protecţie protejează simultan, direct şi indirect. Acţiunea de protecţie directă constă în excluderea posibilităţii unui contact nemijlocit între agentul mecanic şi craniu, subansamblul activ fiind calota. Acţiunea de protecţie indirectă constă în amortizarea complexă prin care parametrii mecanici sunt diminuaţi şi redistribuiţi. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească casca de protecţie sunt: - să realizeze protecţia capului împotriva şocului produs de agenţii mecanici; - să fie fiziologice; - să fie igienice. Criteriile limitative pe care trebuie să le satisfacă căştile de protecţie sunt: - protecţia faţă de agenţii mecanici - criteriu ergonomic. Caracteristicile fiecărui tip de cască de protecţie sunt dictate de condiţiile specifice fiecărui loc de muncă nefiind posibilă realizarea unui tip universal de cască de protecţie. a. Elementele constructive ale căştilor de protecţie sunt: - calota - echipamentul interior constituit din sistemul de fixare şi reglare pe cap. - anexele căştii. 1. Calota. - Vârful calotei acoperă creştetul capului şi poate fi dintr-un material deosebit de restul calotei, cu rezistenţă superioară la impact. - Nervurile rigidizează şi măreşte rezistenţa calotei la impactul întâmplător. Sistemul de nervuri este amplasat de obicei după raţiunile de optimizare a tehnologiei injecţiei (la materiale sintetice) sau după criterii estetice de simetrie. Nu se respectă însă gradul de expunere al regiunii lor craniene şi nici topografia contraforturilor craniene.

Page 55 of 265

- Marginea calotei este o îngroşare continuă a peretelui calotei la nivelul perimetrului acestuia contribuind la protecţia feţei şi â urechilor de căderile întâmplătoare a diverselor corpuri de la înălţime. - Cozorocul este destinat protejării ochilor şi a nasului. Lungimea cozorocului se recomandă să fie limitată la 50-55 mm. Dezavantajul cozoroacelor mai lungi: mărirea greutăţii căştii dezechilibrând-o, crearea unei apăsări pe frunte, obiectele căzute pe cozoroc dau o valoare mai mare momentului învârtitor, casca fiind scoasă de pe cap. Cozoroacele prea scurte devin ineficiente. Înclinarea cozorocului se recomandă să fie sub 30˚, înclinarea mai mare a cozorocului limitând câmpul vizual în sus. Nu se admit proeminenţe pe faţa interioară a cozorocului (nervuri, profile) sau exfolieri. - Borul este evazarea plană directă a peretelui calotei, sau a marginei calotei, înconjurând tot perimetrul, protejând fruntea, urechile, ceafa şi umerii obrajilor, împotriva agenţilor mecanici şi a picăturilor de ploaie. Borul apără şi de insolaţie. Lăţimea borului mai mare de 30 mm sunt jenante, periculoase şi inadmisibile. - Jgeabul colector de apă obţinut prin rularea marginii perimetrului calotei în formă de jgheab. - Sistemul de ventilare este format din orificii plasate pe suprafeţele calotei cu reglarea obturării totale sau parţiale a acestor orificii şi de spaţiul format din bride de dimensionare â circumferinţei capului şi de peretele interior al căştilor . Căştile care au numai unul din aceste două elemente ale sistemului de ventilaţie rezolvă parţial problema microclimatului. Calota căştii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii: - să asigure menţinerea unui spaţiu liber între peretele interior al calotei şi banda de contur de cel puţin 5 mm, iar în mod normal să nu depăşească 20 mm pentru a nu influenţa defavorabil stabilitatea căştii pe cap. În zona vârfului calotei, spaţiul liber ajunge la cel puţin 30 mm. - grosimea pereţilor calotei şi traseul nervurilor trebuie corelate cu topografia grosimii pereţilor calotei craniene. - suprafaţa exterioară a calotei trebuie să fie alunecoasă, colorată uniform în culori deschise şi fără defecte. - nici un element al calotei să nu prezinte muchii ascuţite îndreptate spre interiorul calotei. - să aibă rezistenţă la acţiunea directă â flăcării şi neinflamabilitate, precum şi capacitate de electroizolaţie. 2. Echipamentul interior al căştii. - Sistemul de fixare este partea din ansamblul interior al căştii – coafura – constituit bride, inele, butoni, şireturi etc. Page 56 of 265

Butoanele, capsele, niturile de fixare pentru casca pentru electricieni trebuie să fie din materiale sintetice izolante. - Sistemul de amortizare este format din elementele echipamentului interior care vin în contact cu capul purtătorului: banda de contur (lăţime 28-35 mm) bride radiale ( se recomandă 6 bride a 25 mm, dispuse simetric) brida centrală (nereglabilă), tampoanele din material plastic. Echipamentul interior trebuie să satisfacă următoarele condiţii: - să asigure o bună stabilitate pe cap - să respecte înălţimile minime de purtare, respectând în mod obligatoriu spaţiul liber de 30 mm. - să fie uşor reglabil şi asigurat împotriva autodereglării. - suprafaţa de contact cu craniul să nu depăşească 10-25 mmp. - să fie uşor demontabil. 3. Anexele căştii de protecţie Sunt elementele, piesele şi subansamblurile suplimentare necesare pentru a îmbunătăţi condiţiile de portabilitate: apărătoarea de la ceafă şi urechi, cureaua de bărbie, capişonul. Materiale folosite pentru casca de protecţie: - Textolitul prezintă cea mai slabă rezistenţă la şoc, are cea mai mare greutate specifică, cea mai mică duritate Brinell, alungire şi rezistenţă la sfâşiere insuficiente în comparaţie cu celelalte materiale; referitor la construcţia căştilor de textolit se constată că au calotele prea puţin adânci existând tendinţa ca purtătorul să desfacă şireturile. Astfel spaţiul de amortizare subcalotor este practic desfiinţat, casca purtându-se inutil, capacitatea de preluare a energiilor nefiind asigurată. - Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: greutate specifică mică, calităţi electroizolante bune, proprietăţi fizico-chimice bune, se prelucreză uşor. - Polietilena prin caracteristicile sale superioare este cel mai indicat material pentru înlocuirea textolitului. c. Tipuri de căşti: - Cască de protecţie din textolit tip A are o calotă de formă ovală, cu marginea terminală printr-un mic bor. Coafura internă de fixare a căştii pe cap este fixată de interiorul căştii prin butoni rapizi sau nituri. - Cască de protecţie din textolit tip B are o calotă de care se prinde cu ajutorul unei sârme de oţel (diametrul de 1 mm) o bandă de carton sau preşpan prevăzută cu dispozitivul interior de amortizare. În interiorul căştii pe dispozitivul de amortizare se b.

Page 57 of 265

poate fixa o pelerină pentru protecţia urechilor şi a cefei împotriva curenţilor reci, a umezelii şi a prafului. - Cască de protecţie din textolit tip C se prezintă sub formă de şapcă avînd un dispozitiv interior de amortizare, reglabil (prezintă 7 bride radiale). Calota este rigidizată prin patru nervuri. - Cască de polietilenă de joasă presiune formată dintr-o calotă elipsoidală cu suprafaţa netedă, rigidizată prin 6 nervuri conexe. Bridele dispozitivului de fixare â căştii pe cap sunt reglabile. Brida de la spate a dispozitivului se aşează pe ceafă, mult sub nivelul căştii permiţând fixarea căştii mai bine pe cap. - Casca Champion KSU are o bună stabilitate pe cap şi un jgheab de apă colector, coafura interioară reglabilă precis şi uşor pe laterale intercalată între coafură şi calotă are o bandă antişoc. Este igiencă şi lavabilă, toate elementele sunt demontabile, fără cusături, capse şi cordoane. Este climatizabilă. Greutatea totală inclisiv coafura 270 gr. Este fabricată din materiale plastice injectabile, insensibile la influenţe atmosferice. Asigură protecţie electrică până la 20.000 V. - Casca K.S.K.P. luminescentă are caracteristici identice recomandabilă pentru lucrări de întuneric. Prezintă luminozitate constantă care se încarcă la lumina naturală şi artificială. Greutatea (fără coafură) 300 gr. Asigură o protecţie electrică pâna la 20.000 kv. - Căşti de protecţie din materiale termoplaste (firma Petitcollin – Franţa). Au proprietate dielectrică foarte bună. - Cască dielectrică pentru muncitorii care lucrează la tensiuni înalte, are calota construită din bistan (policarbonat). Păstrarea şi întreţinerea căştilor de protecţie Căştile se păstrează aşezate în rafturi în încăperi cu temperatură şi umiditate normală a atmosferei de încăpere (t = 20˚C, f = 50%). Se vor feri de radiaţiile directe ale surselor de căldură (paravane de azbest, geamuri văruite). După depozitare îndelungată, căştile trebuie recondiţionate înainte de folosire. Recondiţionarea constă în menţinerea în atmosferă cu t = 18 - 20˚C, f = 60 – 80%) timp de 24 ore. Căştile de protecţie se întreţin prin: - spălare cu apă şi săpun; - dezinfectare; - reimpregnare sau retratare cu diverse straturi de protecţie.

Page 58 of 265

B. Protecţia ochilor şi a feţei cu ochelari de protecţie

Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele calităţi: - lentilele să fie nedeformabile, să fie optic neutre; - lentilele să aibă o luminozitate suficientă şi un câmp vizual cât mai intens posibil, mai ales în sens orizontal; - lentilele nu trebuie să formeze cioburi tăioase sub efectul unui şoc, interzicându-se folosirea sticlei obişnuite; - ochelarii trebuie să se adapteze la formatul feţei; - lentilele şi ramele să fie neinflamabile; - aerarea trebuie să fie satisfăcătoare pentru â evita aburirea părţii optice. a). Materialele folosite: - sticlă minerală securizată, sticlă tip triplex, sticlă specială; - materiale plastice. b). Caracteristicele fiziologice ale ochelarilor de protecţie. 1.Acuitatea vizuală – joacă un rol în viteza perceperii vizuale, având importanţă în asigurarea vederii în profunzime, în perceperea formelor obiectelor şi în alte funcţii vizuale. Acuitatea vizuală trebuie urmărită în raport cu următoarele situaţii: în timpul purtării unor ochelari cu vizor dintr-un material transparent fără defecţiuni, în timpul aburirii vizoarelor, după purtarea ochelarilor un timp îndelungat. 2. Câmpul vizual. Este necesar un câmp vizual suficient pentru a se da posibilitatea observării mişcării persoanelor din jur, în scopul coordonării muncii proprii cu â celorlalţi pentru o mai bună desfăşurare a activităţii. 3. Poziţia corectă â ochelarilor pe figură. Pentru asigurarea câmpului vizual, e necesar ca ochelarii să se adapteze cât mai bine pe figura purtătorului, vizoarele să corespundă deschiderii orbitelor iar centrul lor să coincidă pe cât se poate cu orificiul pupilelor.Este necesară confecţionarea ochelarilor pe mai multe mărimi. Existenţa unui microclimat favorabil în spaţiul de sub ochelari este condiţionată de posibilitatea schimbului de aer dintre aceste spaţii şi mediul înconjurător. Astfel evacuarea transpiraţiei se poate face în întregime fără să se producă o suprasaturare a aerului de sub ochelari cu vapori de apă iar diferenţa de temperatură între această regiune şi exterior să fie mică, împiedicând aburirea vizoarelor. Practic această situaţie nu se poate realiza, deoarece protecţia ochilor prin intermediul ochelarilor este condiţionată de necesitatea unei construcţii închise. Ochelarii închişi etanşi crează în orice condiţii de purtare un microclimat neigienic în spaţiul de sub ochelari, având diferenţe mari faţă de microclimatul înconjurător. Ochelarii cu apărătoare laterală Page 59 of 265

(semideschişi) asigură un microclimat apropiat de cel al mediului exterior. Cu cât distanţa dintre faţă şi lentile este mai mare cu atât microclimatul din spaţiul de sub ochelari este mai favorabil. Durata de apariţie a aburirii este invers proporţională cu intensitatea efortului depus. Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă cerinţe legate de caracteristicile noxei oculare (arcul electric şi lovirii) caracteristicile locului de muncă (în încăperi închise sau aer liber şi la înălţime) caracteristicile organismului uman, caracteristicile constructive. Funcţie de aceste cerinţe pentru îmbunătăţirea microclimatului în spaţiul de sub ochelari este necesar ca la ochelarii folosiţi de electricieni să fie mărită distanţa dintre faţă şi lentile, iar pentru asigurarea unui câmp vizual corespunzător este necesară adoptarea unui model de ochelari cu protecţie panoramică. C.Protecţia mâinilor şi a braţelor Protecţia mâinilor se realizează folosind mănuşile de cauciuc lungi cu cinci degete, dielectrice. Pentru â fi folosite este necesar ca mănuşile să fie verificate şi în perfectă stare. Neajunsul principal este transpiraţia mâinii sub mănuşi. Mănuşile trebuie să fie păstrate la temperatura de 20 - 25˚C. Când mănuşile se poartă o perioadă mai îndelungată, ele se pot îmbrăca deasupra unor mănuşi de bumbac uşoare, talcarea lor uşurează îmbrăcarea mâinilor. Este indicat ca mănuşile să fie spălate, atât pe partea interioară cât şi pe partea exterioară cu săpun. După fiecare întrebuinţare mănuşile trebuie curăţate. Pe lângă mănuşi, protecţia mâinilor se realizează şi cu palmare şi degetare. D.Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor de protecţie Două probleme de bază se pun în legătură cu asigurarea confortului în timpul purtării încălţămintei: problema microclimatului din interiorul încălţămintei şi problema formatului. Microclimatul neigienic în spaţiul dintre cizmă şi picior se caracterizează prin temperatură şi umiditate ridicată, care determină creşterea temperaturii pielii şi senzaţia de încălzire. Umiditatea ridicată este determinată de acumularea şi suprasaturarea cu vapori de apă proveniţi din transpiraţie, â spaţiului respectiv şi prin imposibilitatea eliminării vaporilor din exterior (din cauza impermeabilităţii cauciucului şi a formatului cizmei care nu permit aerisirea piciorului în timpul mersului). Neevaporarea transpiraţiei duce la scăderea rezistenţei electrice interioare a cizme. Ţesăturile cele mai bune sunt tricotajele din bumbac, gros care se pot utiliza sub forma de căptuşeală pentru cizme, sau ciorapi . Page 60 of 265

Cizmele, şoşonii şi galoşii electroizolanţi trebuie să difere de cizmele, şoşonii şi galoşii destinaţi altor scopuri prin aspectul lor exterior, prin culoare, prin lipsa lor de luciu sau alte semne distinctive speciale. Se păstrează în dulapuri sau lăzi închise. Se recomandă să fie păstrate într-un loc răcoros şi întunecos. E. Îmbrăcămintea de protecţie şi de lucru. Îmbrăcămintea trebuie să păstreze corpul omului de diferite acţiuni mecanice, arsuri, murdărie şi umiditate. Trebuie să realizeze starea termică a organismului prevenind supraîncălzirea şi subrăcirea lui, că contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor de răceală (să fie permeabilă pentru aer şi vapori). Ţesăturile destinate îmbrăcămintei de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii de bază: - să posede parametri superiori în ceea ce priveşte rezistenţa la sfâşiere, agăţare, împungere, crestare, uzură prin frecare. - să fie uşoare şi flexibile, satisfăcând condiţiile de igienă şi confort. Din punct de vedere al specificului activităţii electricienilor cele mai bune rezultate le oferă docul. Actualmente echipamentul de lucru pentru electricieni este format din salopete cu cele două părţi componente pantalonul şi bluza de salopetă, care nu satisfac întrutotul cerinţele impuse specificul activităţii electricienilor prezentând unele lipsuri (ex: pentru electricienii de exploatare): - nu sunt prevăzute cu detalii auxiliare corespunzătoare (buzunare, butoniere) pentru păstrarea sculelor. - nu asigură protecţia integrală a corpului în cazul manevrelor la înălţime, bluza iese din pantalon, incomodând pe cel care lucrează; nu este rezolvată problema fixării pantalonilor de salopetă pe corp (la brâu şi la gleznă). Consider că rezultatele satisfăcătoare în activitatea electricienilor de exploatare ar avea adoptarea unei îmbrăcăminte de lucru tip combinezon Influenţa Cîmpurilor Electromagnetice IV 1. Terminologie - Câmpuri electromagnetice – câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice,

magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz - Valori limită de expunere – limite de expunere la câmpuri electromagnetice a căror respectare asigură protecţia lucrătorilor la câmpuri electromagnetice împotriva efectelor nocive cunoscute împotriva sănătăţii Page 61 of 265

- Valori de declanşare a acţiunii – nivelul parametrilor direct masurabili (E,H,B,S) de

la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri de protecţie; respectarea valorilor de declanşare asigură respectarea valorilor limită de expunere Parametri direct masurabili ce caracterizează expunerea la câmpuri electromagnetice - Ic – curentul de contact dintre o persoană şi un obiect (A) - J – densitatea de curent – curentul care traversează o unitate de suprafaţă, perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor (A/m2). - E – intensitatea câmpului electric (E) – forţa exercitată asupra unei particule încărcate independent de deplasarea ei în spaţiu (V/m) - H – intensitatea câmpului magnetic (H) – împreună cu inducţia magnetică defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu (A/m) - B – inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic (B) – forţa exercitată asupra sarcinilor mobile (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate atât inducţia magnetică cât şi intensitatea câmpului magnetic (1A/m = 4 x 10-7T) - S – densitatea de putere – cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe o suprafaţă împărţită la aria acelei suprafeţe (W/m2). - SA – absorbţia specifică a energiei – energia absorbită pe unitate de masă de ţesut biologic (J/Kg) - SAR – rata de absorbţie specifică a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a corpului – debitul cu care este absorbită energia pe unitate de masă de ţesut corporal (W/Kg). SAR pe întregul corp este o mărime acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF). SAR medie pe întregul corp şi SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi limita depozitarea excesivă de energie pe părţile mici ale corpului în condiţii speciale de expunere (expunerea unei persoane legate la pământ la frecvenţă radio inferioară din domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei antene . Pot fi măsurate direct: inducţia magnetică (B), curentul de contact (Ic), intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S). În funcţie de domeniul de frecvenţă se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent indus în cap şi trunchi, SAR medie, pentru întregul corp, SAR localizata (cap şi trunchi), SAR localizate (membre), densitatea de putere. Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman trebuie Page 62 of 265

calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară pe direcţia curentului. Pentru câmpuri electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau pentru expunerea simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare şi de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de undă şi a naturii interacţiunilor biologice conform standardelor naţionale în domenii armonizate cu standardele europene stabilite de CENELEC (Comitetul European pentru Standardizare şi Electrotehnică) Valorile de declanşare a acţiunii se obţin plecând de la valori limită de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia împotriva radiaţiilor neionizate prin limitarea expunerii la radiaţii neionizate (ICNIRP 7/99). IV. 2. Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor În îndeplinirea obligaţiilor prevazute în Legea 319/2006 angajatorul trebuie să evalueze şi dacă este necesar, să masoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii acordând atenţie deosebită: - nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi timpului expunerii - valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii - efectele asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice - efectelor indirecte: interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită scânteielor provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scântei. - existenţa unor echipamente de muncă proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice - informaţiile adecvate obţinute în urma supravagherii stării de sănătate, inclusiv informaţiile publicate - sursele de expunere multiple - expuneri simultane la câmpuri de frecvenţă multiple Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să stabilească măsurile pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în conformitate cu art. 14-20. În cazul depăşirii Page 63 of 265

valorilor de declanşare a acţiunii angajatorul trebuie să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi organizatorice pentru încadrarea în valori normale prin: - adoptarea unor metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice - alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice - reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate - programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru - proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru - limitarea duratei şi a intensităţii expunerii - asigurarea cu echipament adecvat de protecţie individuală Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază principiile generale de prevenire prevăzute de Legea 319/2006. Primul Ajutor În Caz De Electrocutare Prin electrocutare se înţelege totalitatea tulburărilor provocate de trecerea curentului electric prin corp, urmare a contactului direct sau indirect cu un conductor electric. Se foloseşte termenul de electrocuţie în cazul leziunilor mortale şi de electrocutare pentru leziunile compatibile cu viaţa. Accidentul prin electrocutare apare atunci cînd corpul omului se intercalează accidental între două puncte cu potenţiale electrice diferite- situaţii în care prin el circulă un curent capabil ,să afecteză funcţiile vitale ale corpului (respiraţia, circulaţia sîngelui şi activitatea nervoasă) Accidentele se pot produce fie prin atingere directă de tip bifazic(bipolar) corpul devenind altfel un şunt, fie de tip monofazic (unipolar) cînd corpul se interpune între două conductoare electrice sau între un conductor electric şi pământ. Accidentele se pot produce şi prin atingere indirectă ca în cazul inducţiei cind un conductor electric din apropierea unui curent electric cu potenţial ridicat prezintă un curent de autoinducţie(periculos cu accidentatul atingerea apei în care au căzut fire electrice etc.) . Primul caz de electrocutare accidentală a fost semnalat în 1897. Toate sistemele de protecţie împotriva electrocutărilor iau în calcul limitele admise pentru curent prin corpul uman, tensiunile de lucru , tensiunile de atingere şi de pas, tensiunile prin cuplaj inductiv în vederea realizării protecţiei Page 64 of 265

împotriva electrocutărilor în instalaţii electrice de curent continuu şi de curent alternativ de frecvenţă industrială. Pentru proiectarea şi stabilirea unor sisteme de protecţie împotriva electrocutărilor limita maximă admisă a impedanţei totale a corpului uman, Z(se considera egală cu rezistenţa ohmică a corpului, R) este: Zh=R=1000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere directă. Zh=R=3000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă. În funcţie de intensitatea curentului care străbate corpul omenesc se produc următoarele efecte: - 0,5 – 2mA- prag de senzaţie. - 2 – 3 mA-senzaţie tremur, înţepături. - 3 – 10 mA-convulsii, şoc electric. - 10 – 18 mA –contracţii musculare dureroase. - 18 - 25 mA-respiraţie grea. 25 - 75 mA-şoc electric sever. 75 - 200 mA-fibrilaţie ventriculară - 200--1000mA-arsuri la punctele de intrare şi ieşire din organism - 1000-4000 mA-arsuri grave Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului,considerate în calcule pentru stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor sunt stabilite funcţie de felul curentului, numărul sistemelor de eliminare a defectului, timpul de întrerupere la protecţia de bază t stabilit conform documentaţiilor specifice. În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele limite maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai mare de 3 s: - 30 mA -dacă se consideră R= 0 - 10mA-dacă se consideră R=3000 Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel: - curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA pericolul de deces este foarte redus. - curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200 mA- pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a stopului respirator sau stopului cardiac. - curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate ridicată de deces , agravată de efectele termice ale curentului electric. Efectele cele mai probabile de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le provoacă intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V). Page 65 of 265

Timpul de expunere(timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc) este foarte important mai ales în raport cu intensitatea curentului .Cu cât timpul este mai scurt, valoare curentului la care omul reuşeşte să se desprindă este mai mare şi invers. Din motive de protecţie limitele timpului de deconectare a instalaţiilor electrice de joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la 250 V şi 0,1s pentru tensiuni pînă la 500 V. Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se foarte periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă- marginea superioară a bazinului. Tensiunile de lucru ale instalaţiilor şi echipamentelor sunt conform STAS-930-75 cu excepţia echipamentelor electrice portabile, corpurilor de iluminat şi utilajelor mobile de sudare. Limita maximă admisă a tensiunii de lucru pentru echipamentele electrice portabile folosite în medii periculoase este stabilită în funcţie de măsura de protecţie aplicată împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă şi de tipul reţelei în care se poate aplica măsura de protecţie respectivă (STAS 2612-87). NR. CRT. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

MĂSURA DE PROTECŢIE APLICATĂ Separarea de protecţie Izolaţie suplimentară de protecţie(cu dublă izolare) Egalizarea potenţialelor Izolaţie întărită şi tensiune redusă Tensiune redusă + izolaţie de lucru Legare la nul(TN) sau la pământ(TT)+ echipament electroizolant

TIPUL REŢELEI DE ALIMENTARE Tsau I Tsau I Tsau I Tsau I Tsau I T

TENSIUNE DE LUCRU MAXIMĂ ADMISĂ (V) 400 400 400 50 24 400

Pentru lucrul în mediul minier(la suprafaţă sau subteran ) sunt prevederi specifice. Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile şi echipamentele de joasă tensiune sunt stabilite în funcţie de categoria reţelei de alimentare, de zona de amplasare a echipamentului (instalaţiilor) şi de timpul de întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în toate situaţiile se prevede un sistem de eliminare a defectului cu respectarea Page 66 of 265

prevederilor din STAS 6119-79 şi STAS 6616-83 privind condiţiile de întrerupere în caz de defecte şi de dimensionarea a instalaţiilor de protecţie. Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru echipamentele (instalaţiile) de înaltă tensiune este stabilită în funcţie de tipul echipamentului(instalaţiei electrice), de zona de amplasare, de tipul reţelei şi de timpul de întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în toate situaţiile se prevede cel puţin un sistem de eliminare a defectului cu respectarea prevederilor STAS 7334-83 privind condiţiile de întrerupere în caz de defect şi de dimensionarea instalaţiilor de protecţie. În instalaţiile electrice există un pericol de electrocutare dacă se execută lucrări în aceste instalaţii sau în vecinătatea lor fără respectarea normelor de protecţie a muncii. Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări imediate sau întrziate Urmările imediate au ca efect paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau circulatorie, respectiv apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac ori deces instantaneu prin fibrilaţie ventriculară. Urmări întîrziate constau într-o slăbire a forţei musculare, amorţeli, tulburări care influenţeză centrul generator de excitaţii al inimii. Intervenţia imediată şi competenţa în cazul unui accident salvează accidentatul mai ales în cazul unei electrocutări. Personalul încadrat în muncă indiferent de funcţie este obligat să cunoască cel puţin următoarele măsuri imediate necesare a fi luate pentru readucerea la viaţă a unuei persoane care a fost electrocutate sau axfixiate, primul ajutor în caz de stop cardiorespirator, oprirea unei hemoragii care insoţeşte o fractură, transportarea corectă a unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu sau avarii. Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie artificială trebuie să ţină seama permanent de următoarele reguli: - intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%. - intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%. - intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d. Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic, singurul care poate hotărâ asupra stării accidentatului.Pentru metodele de respiraţie artificială menţionăm: 1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac extern. 2. metoda Sylvester. 3. metoda Sehaefeer. 4. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecanice Page 67 of 265

Supravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie în aşa fel, încât să se poată acţiona în caz de nevoie. Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de competenţa celor prezenţi în momentul accidentului .Se întîlnesc două situaţii: -accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică. -accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu aceasta şi nici în imediata ei apropiere. În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze operativ şi rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se suprapună riscului de accidentare Scoaterea accidentatului de sub influienţa curentului electric impune o serie de măsuri a căror succesiune trebuie respectată : - întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare (în lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea din priză etc.). Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află la înălţime trebuie luate măsuri preventive de eliminare căderii(după întreruperea tensiunii muşchii se relaxază). - scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de pericol. În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua următoarele manevre: - deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoană care cunoaşte bine instalaţia ,iar scoaterea accidentatului din instalaţii aflate sub tensiune este permisă numai după deconectare. - scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă numai in staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special instruit în acest sens şi care utilizează mijloace de protecţie electroizolante(cizme şi mănuşi de înaltă tensiune ştanga de manevră, corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei). În situaţia în care arcul electric ,(provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni pentru stingerea hainelor aprinse prin înăbuşire. După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind diferenţiate în funcţie de starea accidentatului: - dacă accidentatul este conştient. - dacă accidentatul este inconştient. Page 68 of 265

- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri. Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus unor cosultaţii medicale. Dacă starea de rău se agravează : - accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate. - îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului şi abdomenului. - se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenţă. Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

Page 69 of 265

23.PREZENTAREA METODEI ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ

PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

Page 70 of 265

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

DESCRIEREA METODEI SCOP ŞI FINALITATE • determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională; • aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată. PRINCIPIUL METODEI • identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile; • nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc. Page 71 of 265

UTILIZATORI POTENŢIALI Metoda poate fi utilizată: 1. în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă; 2. în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor atribuţii: • analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă; • fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire. Aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi); 

ETAPELE METODEI

1.

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

2.

identificarea factorilor de risc din sistem;

3.

evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;

4.

ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;

5.

propunerea măsurilor de prevenire.

 •

INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)

→ este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă). • Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2) Page 72 of 265

→ este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor; → cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomofuncţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei. • Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) → este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor; → gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.; → clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E. •

Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)

→ cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie. •

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)

→ construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate. •

Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)

→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională; → acest formular cuprinde: - date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de muncă; - date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie; - componentele generice ale sistemului de muncă; - nominalizarea factorilor de risc identificaţi; - explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi (descriere, parametri şi caracteristici funcţionale); - consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc; Page 73 of 265

-

clasa de gravitate şi probabilitate previzionată; nivelul de risc.

•

Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)

→ este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă. APLICAREA METODEI

 •

PROCEDURA DE LUCRU Constituirea echipei de analiză şi evaluare

→ echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate; → înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru; → este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate; → după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise. •

Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)

→ în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind: identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.; precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.); descrierea condiţiilor de mediu existente; precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente. Page 74 of 265

→ informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii de la locul de muncă analizat. •

Identificarea factorilor de risc din sistem

→ în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare; → identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe un model experimental sau prin procesare pe computer; → factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.). •

Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se utilizează lista din Anexa 2; → gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3; informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare; → pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an; → rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6). → cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a →

Page 75 of 265

dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc; → nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea: n ∑ ri R i i=1 Nr = ..................... n ∑ ri i=1 unde: Nr = nivelul de risc global la locul de munca; ri = rangul factorului de risc “ i ”; Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i “; n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca respectiv. nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5); → atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă (Anexa 6). →

•

Stabilirea măsurilor de prevenire

pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în ordinea: 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc; 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate. → se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire: măsuri de prevenire intrinsecă; măsuri de protecţie colectivă; →

Page 76 of 265

→ 

măsuri de protecţie individuală. măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7). Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care

conţine: → modul de desfăşurare a analizei; → persoanele implicate; → rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc; → interpretarea rezultatelor evaluării; → fişele de măsuri de prevenire.

A . 1.

ANEXA 1 LIS TA DE IDENTIF ICAR E A F ACTO RILO R DE RIS C EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 1.1 Executare defectuoasă de operaţii . - comenzi - manevre - poziţionări - fixări - asamblări - reglaje - utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc. 1.2 Nesincronizări de operaţii . - întârzieri - devansări 1.3 Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă . - pornirea echipamentelor tehnice - întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice - alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.) - deplasări, staţionări în zone periculoase

Page 77 of 265

2.

B . 1.

2.

- deplasări cu pericol de cădere: l de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare - alunecare - împiedicare l de la înălţime: - prin păşire în gol - prin dezechilibrare - prin alunecare 1.4 Comunicări accidentogene . OMISIUNI 2.1 Omiterea unor operaţii . 2.2 Neutilizarea mijloacelor de protecţie . SARCINA DE MUNCĂ CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE 1.1 Operaţii, reguli, procedee greşite . 1.2 Absenţa unor operaţii . 1.3 Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a . operaţiilor) SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI 2.1 Solicitare fizică: . - efort static - poziţii de lucru forţate sau vicioase - efort dynamic 2.2 .

C Page 78 of 265

Solicitare psihică: - ritm de muncă mare - decizii dificile în timp scurt - operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc. - monotonia muncii MIJLOACE DE PRODUCŢIE

1.

2.

FACTORI DE RISC MECANIC 1.1 Mişcări periculoase . 1.1 Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice: .1. - organe de maşini în mişcare - curgeri de fluide - deplasări ale mijloacelor de transport etc. 1.1 Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale .2. mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor 1.1 Deplasări sub efectul gravitaţiei: .3. - alunecare - rostogolire - rulare pe roţi - răsturnare - cădere liberă - scurgere liberă - deversare - surpare, prăbuşire - scufundare 1.1 Deplasări sub efectul propulsiei: .4. - proiectare de corpuri sau particule - deviere de la traiectoria normală - balans - recul - şocuri excesive - jet, erupţie 1.2 Suprafeţe sau contururi periculoase: . - înţepătoare - tăioase - alunecoase - abrazive - adezive 1.3 Recipiente sub presiune . 1.4 Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice . FACTORI DE RISC TERMIC

Page 79 of 265

2.1 . 2.2 . 2.3 . 3.

4.

5.

D 1.

Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor Flăcări, flame

FACTORI DE RISC ELECTRIC 3.1 Curentul electric: . - atingere directă - atingere indirectă - tensiune de pas FACTORI DE RISC CHIMIC 4.1 Substanţe toxice . 4.2 Substanţe caustice . 4.3 Substanţe inflamabile . 4.4 Substanţe explozive . 4.5 Substanţe cancerigene . FACTORI DE RISC BIOLOGIC 5.1 Culturi sau preparate cu microorganisme: . - bacterii - virusuri - richeţi - spirochete - ciuperci - protozoare 5.2 Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare) . 5.3 Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi) . MEDIU DE MUNCĂ FACTORI DE RISC FIZIC

Page 80 of 265

1.1 . 1.2 . 1.3 . 1.4 . 1.5 . 1.6 . 1.7 . 1.8 . 1.9 . 1.1 0

1.1 1.

Temperatura aerului: - ridicată - scăzută Umiditatea aerului: - ridicată - scăzută Curenţi de aer Presiunea aerului: - ridicată - scăzută Aeroionizarea aerului Suprapresiune în adâncimea apelor Zgomot Ultrasunete Vibraţii Iluminat: - nivel de iluminare scăzut - strălucire - pâlpâire Radiaţii 1.11. 1.

1.11. Page 81 of 265

Electromagnetice: - infraroşii - ultraviolete - microunde - de frecvenţă înaltă - de frecvenţă medie - de frecvenţă joasă - laser Ionizante:

2.

1.1 2. 1.1 3.

2.

3.

4.

- alfa - beta - gamma Potenţial electrostatic Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.) Pulberi pneumoconiogene

1.1 4. FACTORI DE RISC CHIMIC 2.1 Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici . 2.2 Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau . explozivi FACTORI DE RISC BIOLOGIC 3.1 Microorganisme în suspensie în aer: . - bacterii - virusuri - richeţi - spirochete - ciuperci - protozoare etc. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI - subteran - acvatic - subacvatic - mlăştinos - aerian - cosmic etc.

Page 82 of 265

ANEXA 3 : S C A L A D E C O T A R E A G R A V I T Ă Ţ I I Ş I P R O B A B I L I T Ă Ţ I I CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE GRAVITATE

GRAVITATEA CONSECINŢELOR

CONSECINŢE 1

NEGLIJABIL E

2

MICI

3

MEDII

4

MARI

5

GRAVE

6

FOARTE GRAVE

7

MAXIME

consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzi-bilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament) −consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 - 45 zile care necesită tratament medical −consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă în-tre 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitali-zare −consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de maxim 50 % (invaliditate de gradul III) −consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gra-dul II) −consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de mun-că şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I) −deces −

CLASE DE PROBABILIT ATE

PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

1 EXTREM DE RARE 2 FOARTE RARE 3 RARE

Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică P < 10-1/an Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică 10-1 < P < 5-1/an Probabilitate de producere a consecinţelor mică 5-1 < P < 2-1/an Probabilitate de producere a consecinţelor medie

4 PUŢIN Page 55 of 265

FRECVENTE 5 FRECVENTE 6 FOARTE FRECVENTE

Page 56 of 265

2-1 < P < 1-1/an Probabilitate de producere a consecinţelor mare 1-1/an < P < 1-1/lună Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare P > 1-1/lună

Page 56 of 265

ANEXA 5 S CALA DE ÎNCADRARE A NIV ELURILO R DE RIS C/ S ECURI TAT E

NIVEL DE RISC 1

MINIM

(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1)

NIVEL DE SECURITATE 7 MAXIM

2

FOARTE MIC

(2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1)

6

FOARTE MARE

3

MIC

(2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1)

5

MARE

4

MEDIU

(3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2)

4

MEDIU

5

MARE

(4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3)

3

MIC

6

FOARTE MARE

(5,6) (6,4) (6,5) (7,4)

2

FOARTE MIC

7

MAXIM

(6,6) (7,5) (7,6)

1

MINIM

Page 57 of 265

CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE

Page 58 of 265

ANEXA 8 O RDINEA IERARH ICĂ A M ĂS URILO R DE P REV ENIRE MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi) RISC

OM

ELIMINAREA RISCURILOR MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT ASUPRA SURSEI DE FACTORI DE RISC (PREVENIRE INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi) IZOLAREA RISCURILOR RISC

OM

FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei) EVITAREA RISCURILOR RISC

OM

INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru) IZOLAREA OMULUI RISC

Page 59 of 265

OM

LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

MODEL PRACTIC DEFINIREA SISTEMULUI ANALIZAT PROCESUL DE MUNCĂ LOCUL DE MUNCĂ NR. 1 CONDUCATOR AUTO NEPROFESIONIST, OCAZIONAL 1.1 PROCESUL DE MUNCĂ Procesul de muncă în cazul conducatorului auto are drept scop transportul persoanelor şi al unor cantităţi mici de materiale, între diferitele puncte de lucru, cu ajutorul autoturismelor. Dupa analiza tabelului cu functiunile personalului, a fiselor de post, a consultarii cu persoana desemnata cu atributii in domeniul s.s.m. din firma si impreuna cu medicul de medicina muncii, s-au identificat locuri de munca cu caracter general – deci care cuprind activitati comune, conditii de mediu comune, cerinte de securitate comune, riscuri comune si sarcini de munca comune - si care sunt descrise mai jos.

Sunt x persoane care in plus fata de sarcinile postului respectiv mai conduc ocazional. Deci un total de x. persoane conducatori auto neprofesionisti, ocazionali. 1.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT -

MIJLOACELE DE PRODUCŢIE autoturisme DACIA, RENAULT CLIO si RENAULT MEGAN autoutilitare tip FIAT 3

Page 60 of 265

-

trusă de scule tip auto;

-

carburanţi (benzină, motorină);

-

lubrifianţi (ulei motor, ulei transmisie, ulei hidraulic, unsori);

-

antigel (toxic);

-

freon (în instalaţiile de climatizare);

-

lichid de frână (toxic);

-

electrolit baterii acumulator (soluţie de H2SO4);

-

lichid pentru curăţare parbrize;

-

dispozitive de suspendare: mecanice şi hidraulice;

-

triunghiuri reflectorizante;

-

manometre pentru verificarea presiunii în pneuri;

-

stingătoare portabile cu praf şi CO2; SARCINA DE MUNCĂ

-

sosirea la serviciu;

-

recepţionarea cheilor şi a documentaţiei de la revizor (foi de parcurs,

certificat înmatriculare auto, talon PSI, talon de verificare a stării tehnice, ordine de deplasare etc.); -

verificarea stării tehnice a autoturismului;

-

verifică nivelurile de carburanţi, lubrifianţi, lichid de răcire, lichid de

frână şi electrolit în bateriile de acumulator; -

verifică funcţionarea corectă a instalaţiei electrice, a motorului şi a

sistemelor de frânare şi direcţie; -

alimentează cu carburanţi dacă este cazul;

Page 61 of 265

-

completează nivelurile deficitare;

-

se prezintă la punctul indicat în documentele primite;

-

execută transport de persoane şi materiale pe drumurile publice sau în

incinte de unităţi; -

remediază în parcurs pene sau mici defecţiuni tehnice;

-

la sfârşitul parcurgerii itinerarului ordonat se reîntoarce cu autoturismul

la locul de parcare; -

verifică din nou starea tehnică a autoturismului;

-

predă actele şi cheile de contact şi acces revizorului de la punctul tehnic

de control; -

raportează toate neregulile întâmpinate pe parcurs sau referitoare la

starea tehnică a autoturismelor; -

execută lucrări de întreţinere specifice autoturismelor (spălare, curăţare

etc.); -

participă la reparaţii şi revizii tehnice, executând lucrări de complexitate

mică şi medie; lucrările sunt atribuite de către şeful formaţiei de revizii şi reparaţii. MEDIUL DE MUNCĂ

Conducatorul auto îşi desfăşoară activitatea în habitaclul autoturismelor. Unele autoturisme sunt prevăzute cu sisteme de climatizare. Apar curenţi de aer din cauza neetanşeităţilor. Nivelul de zgomot se plasează sub limita de 80 dB(A). La deplasarea pe unele drumuri rurale sau neamenajate apar pulberi pneumoco-niogene (praf) ce nu sunt înlăturate de autoturismele care nu au prevăzute filtre la instalaţia de climatizare.

Page 62 of 265

1.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie •

Factori de risc mecanic:

-

Organe de maşini în mişcare:

-

prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie (mâneci, cravate, fular

etc.) de către transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă, curea distribuţie; -

prindere, antrenare de către polizorul electric sau bormaşină, în timpul

reviziilor şi al reparaţiilor; -

Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident

rutier; -

Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de

frânare în mers; Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a roţilor (provenite

-

de la locurile de muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi al reparaţiilor; Răsturnare piese, materiale neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate în

-

cazul lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii; -

Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de acces sub

autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism; -

Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism;

-

Proiectare de corpuri sau particule:

-

la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric manual; particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia;

Page 63 of 265

-

Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de

mentenanţă şi la reparaţii; -

Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea

traseelor pedestre ale şoferului de autoturism; •

-

Factori de risc termic: Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la inspecţii şi

reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor etc.); •

Factori de risc electric:

-

Electrocutare prin atingere directă:

-

deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la lucrul cu

unelte cu acţionare electrică, portabile (la reparaţii); -

panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de reparaţii;

-

Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas la deteriorarea

circuitelor de legare la instalaţia de împământare; •

Factori de risc chimic:

-

Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de frână;

-

Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de acumulatori –

arsură chimică; -

Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, unsori etc. B. Factori de risc proprii mediului de muncă Factori de risc fizic:

•

Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în habitaclul autoturismelor care

-

nu sunt dotate cu instalaţie de condiţionare a aerului; -

Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele autoturisme;

Page 64 of 265

-

Nivel de iluminare:

-

la lucrul în atelier se foloseşte preponderent iluminatul local cu lampă

portabilă; la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire pro-vocat

-

de folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic; -

Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de

copaci, seisme; -

Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la

majoritatea autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care intră în habitaclu; •

-

Factori de risc chimic: Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la funcţionarea motoarelor

termice în incinta atelierelor.

•

-

C.Factori de risc proprii sarcinii de muncă Suprasolicitare fizică: Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi;

•

Suprasolicitare psihică:

-

Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii dificile în timp

scurt – intervenţii pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare).

•

-

D.Factori de risc proprii executantului Acţiuni greşite: Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor medicamente sau

într-un stadiu avansat de oboseală; Page 65 of 265

-

Executarea de manevre nepermise de legislaţia care reglementează

circulaţia pe drumurile publice; -

Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă;

-

Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, instalaţia electrică,

instalaţia de frânare; -

Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea atmosferică;

-

Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii maxime

admise sau angajarea de discuţii cu pasagerii; -

Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia

neutru (la coborâre); -

Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la

deplasarea pedestră; Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de

-

revizii şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare); •

-

Omisiuni: Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace

de protecţie din dotare.

Page 66 of 265

UNITATEA:

NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 1.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

SECŢIA:

LOCUL DE MUNCĂ:

FIŞA NR. 12

DURATA EXPUNERII: 8 h/sch. ECHIPA DE EVALUARE:

CONDUCATOR AUTO COMPONEN TA SISTEMULU I DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC IDENTIFIC AŢI

FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC (descriere, parametri)

0

1

2

Page 67 of 265

CONSECINŢA MAXIM Ă PREVIZIBILĂ 3

CLAS A DE GRA VITA TE

CLAS A DE PROB ABILI TATE

NIVEL PARŢIAL DE RISC

4

5

6

FACTORI DE RISC MECANIC

MIJLOACE DE PRODUCŢIE

Page 68 of 265

Organe de maşini în mişcare: prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie (mâneci, cravate, fular etc.) de către transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă, curea distribuţie prindere, antrenare de către polizorul electric sau bormaşină, în timpul reviziilor şi reparaţiilor 2. Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident rutier 3. Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de frânare în mers 4. Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a roţilor (provenite de la locurile de muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi reparaţiilor 5. Răsturnare piese, materiale, neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate în cazul lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii 1. -

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

ITM 4590 zile

3

1

2

DECES

7

1

3

0

1

FACTORI DE RISC TERMIC Page 69 of 265

2 6. Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de acces sub autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism 7. Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism 8. Proiectare de corpuri sau particule: la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric manual particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia 9. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de mentenanţă şi la reparaţii 10. Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea traseelor pedestre ale şoferului de autoturism 11. Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la inspecţii şi reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor etc.)

3 DECES

Fişa nr. 1. (continuare) 4 5 6 7 1 3

ITM 3-45 zile INV gr. III

2

1

1

4

1

2

ITM 3-45 zile

2

1

1

DECES

7

1

3

ITM 3-45 zile

2

1

1

12. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice

FACTORI DE RISC ELECTRIC

0

Page 70 of 265

1 FACTORI DE RISC CHIMIC

atinse la lucrul în aer liber în anotimpul rece (scule, dispozitive etc.) 13. Electrocutare prin atingere directă: deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la lucrul cu unelte cu acţionare electrică, portabile (la reparaţii) panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de reparaţii 14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas la deteriorarea circuitelor de legare la instalaţia de împământare 2 15. Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de frână 16. Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de acumulatori – arsură chimică 17. Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, unsori etc.

ITM 3-45 zile

2

1

1

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

3 DECES ITM 4590 zile DECES

Fişa nr. 1. (continuare) 4 5 6 7 1 3 3

1

2

7

1

3

FACTORI DE RISC FIZIC

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC CHIMIC

Page 71 of 265

18. Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în

habitaclul autoturismelor care nu sunt dotate cu instalaţie de condiţionare a aerului 19. Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele autoturisme 20. Nivel de iluminare: la lucrul în atelier se foloseşte preponderent iluminatul local cu lampă portabilă la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire provocat de folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic 21. Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de copaci, seisme 22. Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la majoritatea autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care intră în habitaclu 23. Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la funcţionarea motoarelor termice în incinta atelierelor

ITM 3-45 zile

2

1

1

ITM 3-45 zile DECES

2

1

1

7

1

3

DECES

7

1

3

ITM 3-45 zile

2

1

1

DECES

7

1

3

SARCINA DE MUNCĂ

Page 72 of 265

SUPRASOLIC I-TARE FIZICĂ

24. Efort

static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi

ITM 3-45 zile

2

1

1

0

EXECUTANT

Page 73 of 265

1 SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

ACŢIUNI GREŞITE

2 25. Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii dificile în timp scurt – intervenţii pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare) 26. Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor medicamente sau într-un stadiu avansat de oboseală 27. Executarea de manevre nepermise de legislaţia care reglementează circulaţia pe drumurile publice 28. Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă 29. Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, instalaţia electrică, instalaţia de frânare 30. Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea atmosferică 31. Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii maxime admise sau angajarea de discuţii cu pasagerii 32. Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia neutru (la coborâre)

Fişa nr. 1. (continuare) 3 4 5 6 ITM 453 1 2 90 zile

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

DECES DECES

7 7

1 1

3 3

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

DECES

7

1

3

33. Cădere

OMISIUNI

Page 74 of 265

la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la deplasarea pedestră 34. Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de revizii şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare) 35. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

ITM 3-45 zile DECES

DECES

7

2

1

1

7

1

3

1

3

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Nrg 1. =

Page 75 of 265

∑ ri Ri i=1 22(3x3) + 4(2x2) + 9(1x1) 223 ----------------- = ------------------------------------- = --------- = 2,68 35 22x3 + 4x2 + 9x1 83 ∑ ri i=1

1.5. FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1 N r C rt

Nivel de risc

FACTOR DE RISC

0

1

2

1

Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident rutier

3

2

Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de frânare în mers

3

3

Proiectare

2

Page 76 of 265

de

corpuri

sau

MĂSURI PROPUSE Nominalizarea măsurii

3 MĂSURI ORGANIZATORICE: • respectarea normelor de circulaţie rutieră; • conducerea autoturismului numai atunci când şoferul prezintă aptitudini psihofiziologice şi o stare de sănătate corespunzătoare; • instruirea lucrătorilor privind necesitatea respectării acestor restricţii; • verificarea severă a modului în care sunt ele respectate. MĂSURI ORGANIZATORICE: • verificarea periodică şi ori de câte ori este necesar a sistemelor şi mecanismelor autoturismelor; • interzicerea deplasării pe drumurile publice şi în incinte a autoturismelor cu defecţiuni la sistemul de frânare şi la mecanismul de direcţie; • verificarea sistematică a modului în care se respectă această interdicţie. MĂSURI TEHNICE:

0

1

2

particule

4

5

Electrocutare directă

prin

atingere

Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii

Page 77 of 265

3

2

3 • montarea de parbrize securizate pe maşini. MĂSURI ORGANIZATORICE: • utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător la lucrările de polizare şi la celelalte activităţi în care se folosesc corpuri abrazive în mişcare de rotaţie; • verificarea, înainte de începerea operaţiei, a stării fizice a corpului abraziv; MĂSURI TEHNICE: • Izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta echipamentelor electrice de sudare Verificarea şi repararea conductorilor de alimentare • Realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate în vigoare • asigurarea prin încuiere a panourilor electrice din atelierul de reparaţii; • marcarea conductoarelor dezafectate, aflate temporar sub tensiune. MĂSURI ORGANIZATORICE: • Instruirea lucrătorilor • Verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de securitate şi disciplina tehnologică MĂSURI ORGANIZATORICE: • permiterea plecării pe traseu numai a conducătorilor auto care corespund

0

1 dificile în timp scurt – intervenţii pe baza reflexelor dobândite

Page 78 of 265

2

3 din punctul de vedere al aptitudinilor psihofiziologice şi al stării de sănătate; • practicarea, de către şoferi, de pauze de odihnă, atunci când se parcurg trasee lungi, pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile; • realizarea controlului medical periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare; • insistarea, în cadrul instructajului de protecţie a muncii, asupra importanţei respectării regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.

1.6. INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr.1 CONDUCATOR AUTO Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “Conducator auto” este egal cu 2,68 valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu. Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare nr. 1”, din care se observă că din totalul de 35 factori de risc identificaţi, 22 se încadreaza în categoria factorilor de risc mic, 4 se încadreaza în categoria factorilor de risc foarte mic, iar ceilalţi 9 se încadreaza în categoria factorilor de risc minim. Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor care se situează în domeniul cel mai inalt sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul de munca “Conducator auto”. În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează : •

48,57 %, factori proprii mijloacelor de producţie;

•

17,14 %, factori proprii mediului de muncă;

•

5,71 %, factori proprii sarcinii de muncă;

•

28,58 %, factori proprii executantului.

Din analiza Fişei de evaluare se constată că 65,71% dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE) ceea ce indică existenţa elementelor cu pericol deosebit de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

Page 79 of 265

Page 80 of 265

Fig. 46. PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ LOCUL DE MUNCĂ Nr. : VIZITATOR NIVELUL DE RISC GLOBAL: 2,48

FACTORI DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI 28,58%

FACTORI DERISC PROPRII SARCINII DE MUNC Ă 5,71%

Page 81 of 265

FACTORI DERISC PROPRII MIJ LOACELOR DEPRODUC ŢIE 48,57%

FACTORI DERISC PROPRII MEDIULUI DE MUNC Ă 17,14%

24. AGENTI CHIMICI, AGENTII PERICULOSI LA LOCUL DE MUNCA Procesul muncii presupune realizarea anumitor activitati, in timp si spatiu, pentru care lucratorii depun efort fizic si/sau intelectual, in cadrul unor anumite conditii date ale mediului de munca in care pot exista unul sau mai multi factori de risc care pot afecta securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea in munca drept acea stare de bunastare fizica, mentala si sociala completa si nu numai datorata lipsei bolilor profesionale sau accidentelor de munca. In acest context, se poate aprecia ca mediul de munca si sanatatea in munca sunt puternic relationate si ca numai un mediu de munca sigur si sanatos poate asigura acea stare de bine fizica, mentala si sociala. Factorii de risc ai mediului de munca, ce pot influenta in mod negativ sanatatea in munca prin ruperea echilibrului fizic, mental si/sau social al lucratorilor, care pot produce imbolnaviri profesionale sau care pot genera accidente de munca, pot fi factori de natura chimica, biologica, fizic si/sau sociala. In conformitate cu prevederile Normeler Generale de Protectie a Muncii, factorii chimici, fizici sau biologici, prezenti in mediul de munca si care pot constitui un pericol pentru sanatatea angajatilor, sunt definiti ca agenti periculosi, noxe sau agenti nocivi. Agentii periculosi la locul de munca ce vor fi tratati in cadrul acestui capitol sunt agenti chimici, cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici. Page 82 of 265

Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi la locul de munca trebuie sa fie o preocupare majora a angajatilor. Agentii periculosi sunt numerosi si variati si sunt raspanditi in majoritatea locurilor de munca. Ei prezinta pericole pentru seuritatea si sanatatea lucratorilor si riscuri ca urmare a expunerii de scurta sau lunga durata sau prin acumularea lor pe termen lung in orgnism. Efectele asupra sanatatii lucratorilor expusi pot fi reversibile sau ireversibile, mi putin grave sau foarte grave, de tipul cancerelor, disfunctiilor in reproducere sau anomaliilor congenitale, care pot manifesta asupra organismului imediat sau dupa o perioada de latenta ce poate fi uneori mai mare de 10-15 ani. Pentru a putea asigura protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor periculosi si la locul de munca, angajatorii trebuie sa cunoasca ce sunt agentii periculosi, cum se clasifica, modul de patrundere in orgnism, pericolele si riscurile associate, care sunt si ce prevad rglementarile legele in vigoare pentru asigurarea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca impuse de directivele europene.

Page 83 of 265

Agentii periculosi la locul de munca sunt… … substante sau preparate care, datorita propietatiilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice, datorita modului de folosire sau datorita prezentei la locul de munca, prezinta un risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, deoarece pot cauza imbolnaviri profesionale sau accidente de munca; … substante si preparate care, indeplinesc criteriile de clasificare a substantelor periculoase in concordanta cu criteriiledin actele normative in vigoare, respective OUG 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2000; … pulberile de azbest si/sau materiale cu continut azbest, silicati fibrosi , inregistrati la Chemical Abstract service sub diferite forme, cele mai cunoscute fiind azbestul ab (crisotil), azbestul albastru (crocidolit), azbestul brun (amozit); … agentii cancerigeni, substante, preparate sau procedee, inclusiv substante sau preparate degajate in urma unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot produc aparitia cancerului ori pot creste frecventa acestuia. Tot ca agenti cancerigeni sunt considerate si substantele sau preparatele mentionate in Lista substantelor periculoase din anexa 2 a H.G. 490/16 mai 2002, precum (anexa 1 la Directiva 67/548/CEE), precum si orice substanta care intruneste criteriile de clasificare ca agent cancrigen de categoria 1 sau 2, stabilite in anexa 1 a H.G. 490/16 mai 2002 (anexa 6 la Directiva 67/548/CEE); Page 84 of 265

… agentii mutageni, substante sau preparate care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa acestora, precum si orice substanta care indeplineste conditiile de clasificare in categoria 1 sau 2 de agent mutagen, definite in anexa VI la Directiva 67/548/CEE; … agenti biologici contaminanti, micoorganisme, culturi celulare si endoparaziti umani, care sunt susceptibili sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie. De asemenea, sunt considerati agenti biologici bacteriile, virusurile, ciupercile (drojdii si mucegaiuri) si parazitii prezenti la locul de munca si care actioneaza asupra angajatilor ca urmare a manipularii unor produse patologice sau a unor materiale contaminate, precum si hormonii sau toxinele. Datorita implicatiilor majore pe care le au asupra sanatatii lucratorilor expusi, implicatii ce se pot manifesta dupa o perioada de latenta de 10,15 sau chiar peste 20 de ani dupa expunere, in cadrul agentilor chimici periculosi se acorda o atentie deosebita azbestului si agentilor cancerigeni mutageni.

Surse de informare Page 85 of 265

Pentru a afla informatii legate de proprietatile periculoase ale agentilor periculosi si despre implicatiile asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi, angajatorii pot consulta: • Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata – IESCE, aprobat prin Ordinul nr. 227/13 iunie/2002 al ministrului industriilor si resurselor. • Anexa 2, Lista substantelor periculoase – Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin H.G. 490/16 mai 2002; • Lista Europeana a Substantelor Chimice Notificate – ELINCS, aprobata prin Ordinul nr. 608/2002 al ministrului industriilor si resurselor; • Normele Generale de Protectie a Muncii, aprobate prin Ordinul nr. 508/933 al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si Ministerul Sanatatii si Familiei; -

ANEXA nr. 31 – Valori limita de expunere profesionala pentru agentii chimici;

ANEXA nr. 32 – Valori limita admisibile pentru pulberi; ANEXA nr. 33 – Limite biologice tolerabile (LBT); ANEXA nr. 34 – Interdictii; ANEXA nr. 35 – Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de azbest in atmosfera locului de munca; ANEXA nr. 36 – Recomandari practice pentru supravegherea clinica a angajatilor expusi la azbest; ANEXA nr. 37 – Lista indicativa a tipurilor de activitati profesionale; Page 86 of 265

ANEXA nr. 38 – Clasificrea agentilor biologici; ANEXA nr. 39 – Recomadari practice pentru supravgherea medicala a angajatilor expusi la agenti biologici; ANEXA nr. 40 – Indicatii privind masurile pe niveluri de izolare (agenti biologici); ANEXA nr.41 – Izolare pentru procese industriale (agenti biologici); ANEXA nr. 42 – Cod de conduita recomandat pentru vaccinare (agenti biologici)’ Tabelul 3 – Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca, susceptibile sa prezinte risc pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza; Tabelul 4 – Lista agentilor si conditiilor de munca interzise femeilor gravide si celor care alapteaza; Tabelul 5 – Lista de agenti, procedee si activitati susceptibile sa antreneze riscuri specifice pentru tineri; Anexa nr.2 – Tabel cu bolile profesionale ci declarare obligatorie. Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata, preluat prin Ordinul nr. 227/13 iunie 2002 ai ministrului industriilor si resurselor, contine lista definitiva cuprinzand toate substantele chimice considerate ca se aflau pe piata comunitara la data de 18 septembrie 1981, si atribuie numarul Comunitatii Economice Europene unui numar de peste 100.000 de substante chimice. Din statisticile comunitatii europene, publicate in anul 2002 , de Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca , din cele 100.000 de substante inregistrate, circa 10.000 sunt vandute in cantitati mai mari de 10 tone, 30.000 sunt utilizate in mod obisnuit la locul de munca, dar 20.000 din acestea nu au facut Page 87 of 265

obiectul unor testari toxicologice complete si sistematice, 350 sunt cunoscute ca substante cancerigene , iar 3000 ca factori alergeni. Uniunea Europeana eleboreaza actualmente o strategie pentru evaluarea sistematica a substantelor chimice deja “existente” si 200 din acestea au fost incluse pe o lista de prioritati pentru care se va efectua evaluarea riscului si se vor pune la dispozitia consumatorilor datele de identificare. Dupa 1981, angajatorii Uniunii Europene au fost obligati, prin reglementari legislative , sa faca notificarea substantelor noi introduse pe piata ceea ce a presupus si evaluarea riscurilor pe care acestea le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, etichetarea substantelor si intocmirea Fiselor Tehnice de Securitate,astfel incat fiecare utilizator, manipulator sau transportator al respectivelor substante sa cunoasca pericolele si sa previna riscurile la locurile de munca. Aceste substante noi, puse pe piata dupa 1981, sunt cuprinse in Lista Europeana a Substantelor Chimice Noificate – ELINCS, preluata prin Ordinul nr. 608/2002 al ministrului industriilor si resurselor.

Unde se intalnesc? Agentii periculosi se intalnesc… Page 88 of 265

… in majoritatea locurilor de munca din intreprinderile mici, mijlocii si mari, din sectoare de activitate foarte variate. Ei pot fi intalniti in birouri, in saloanele de coafura, in laboratoarele dentare, veterinare sau de analize medicale, in ateliere de reparatii auto, in curatatoriile chimice, dar si in santiere de constructii, industria poligrafica, agricultura, vopsitorii, ateliere de acoperiri metalice, turnatorii, in marile uzine din industria chimica sau in fermele agricole si zootehnice, bucatarii, brutarii, sectiile de boli infectioase, dializa sau sterilizare, spalatorii etc. Azbestul, datorita proprietatilor lui fizico-chimice (rezistenta mecanica la uzura, isolator termic, electric si fonic, rezistenta la agresiuni de tip acid sau bazic, ignifug si usor de utilizat si inlobat in alte materiale) are multiple intrebuintari si poate fi intalnit in numeroase locuri de munca. Acesta poate fi eliberat sub forma pulbere in timpul lucrarilor de manipulare a azbestului tesut sau impletit (interventii asupra panglicilor, snururilor, cordoanelor, manipularea covoarelor din azbest tesut destinate protectiei impotriva caldurii), in timpul lucrarilor asupra elementelor din azbociment (decuparea, gaurirea sau polarizarea elementelor de constructii din azbociment, gaurirea sau debitarea tevilor si instalatiilor din azbociment), in lucrarile de depozitare, transport si manipulare a materialelor care contin azbest, in lucrari de desprafuire, curatare sau demolare a cladirilor, in curatarea hainelor sau a echipamentelor d lucru poluate cu azbest, transportul, depozitarea sau eliminarea deseurilor de azbest.

Page 89 of 265

Agentii cancerigeni si mutageni se intalnesc in lucrarile de pulverizare a insecticidelor (compusi cu arsen), lucrari de extractie a carbunelui, in saloanele de coafura (saruri de nichel din coloranti), distilarea petrolului (benzen), operatiile de cromare si pasivare a metalelor (crom hexavalent), fabricarea parfumurilor , fabricarea sticlei, a ceramicii sau prelucrarea cauciucului, constructii si reparatii (smoala, pulberi de lemn, silice cristaline) etc. Agentii biologici se intalnesc in locurile de munca din serviciile de sanatate de toate tipurile, inclusive in unitatile de izolare si examinare post-mortem, din activitati profesionale in care exista contact cu animalele si/sau produse de origine animala (proteine, epitelii animale si urina, bacterii, ciuperci, acarieni si virusi ce se transmit prin intermediul animalelor, paraziti si capusi), precum agricultura, silvicultura, horticultura, productia de hrana pentru animale si furaje, cresterea vitelor, cabinetele veterinare, din activitatile in instalatii de productie alimentara, abatoare, brutarii, activitati in instalatiile de transport si de epurare a apelor uzate, de eliminare a deseurilor, in lucrari de canalizare, de colectare, sortare si eliminare finala a deseurilor, zone de lucru cu sisteme de aer conditionat si umiditate ridicata (mucegaiuri, drojdii), arhive, muzee, librarii (mucegaiuri si bacterii) etc. Agentii chimici periculosi, substante organice sau anorganice, naturale sau sintetice, pot afecta personalul, in mod accidental sau in mod current, in procesul direct de fabricatie unde se intalnesc ca materii prime, produse intermediare, finite sau reziduuri, in activitatile in care sunt uilizate ca materiale de vopsitorie (cei mai frecventi sunt solventii organici), etansare (adezivi sau masticuri pe baza de poliuretan) etc., in timpul manipularii, al transportului sau al depozitarii, precum si in activitatile auxiliare de reparatii Page 90 of 265

ale cladirilor (fumul de sudura, etc), de reparatii, intretinere sau curatare a utilajelor tehnologice, a halelor de productie, a mijoacelor de transport etc. Agentii biologici periculosi pot afecta lucratorii ori de cate ori vin in contact cu materialele naturale sau organice, cum sunt solul, argila, materialele de origina vegetala (fan, paie, bumbac, etc.), substante de origine animala (lana, par, etc), alimente, praf organic (faina, praful de hartie, matreata animala), gunoi, dejectii animale, sange si alte lichide biologice, etc. Angajatii pot intra in contact cu agentii biologici in mod deliberat, cu buna stiinta, spre exemplu in activitati de cultivare a microorganismelor intr-un laborator de microbiologie sau atunci cand agentii biologici se utilizeaza in mod controlat pentru productia alimentara sau in mod necontrolat, neintentionat si necunoscut ca o consecinta a procesului de munca, asa cum se intampla in cazul activitatilor agricole sau al sortarii deseurilor ori al activitatilor de restructurare a cladirilor deteriorate. Expunerea la agenti biologici periculosi se mai poate produce in mod accidental, prin muscaturi de animale sau manipularea deseurilor din spitale, scurgeri accidentale de sange sau intepaturi cu ace de seringa contaminate.

Efectele expunerii Efectele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi la agenti periculosi pot fi… Page 91 of 265

… alterarea starii de sanatate pe perioade de scurta durata, care pot dispare cand expunerea a incetat, de exemplu durerile de cap, ametelile, greturile sau varsaturile, boli profesionale diverse si foarte grave , boli legate de profesie, intoxicatii acute profesionale sau vatamari violente ale organismului urmate de incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile sau invaliditate, ca urmare a unor accidente de munca. Bolile profesionale care pot aparea in urma expunerii la diversi agenti chimici pot fi boli de sange, de tipul anemiilor, cauzate de expunerea la hydrogen arseniat, plumb etc, boli ale sistemului nervos, cauzate de expunerea la magneziu, mercur, arsen si compusi de arsen, sulfura de carbon, solventi organici, boli le ochilor si anexelor, de tipul catractei, cauzatede expunerea la trinitrotoluene, naftalina, dinitrofenol, boli ale sistemului respirator, cauzate, in principal, de pulberile de azbest, carbune, bioxid de siliciu, aluminiu, pulberi de fier, metale grele, bumbac, in canepa, cereale, tutun etc., sau boli ale pielii si tesuturilor subcutanate, de tipul dermatitelor sau urticariei. Bolile legate de profesie, cauzate de expunerea la agenti chimici la locul de munca, pot fi si afectiuni digestive, respiratorii cornice sau nevroze.

Agentii biologici pot provoca imbolnaviri de tipul infectiilor, cauzate de paraziti, virusi au bacterii, alergii, provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica – cum ai fi praful de faina si matreata animala, enzime si acarieni sau, mai grav, pot provoca otravire, intoxocatii ori pot prezenta pericol potential de cancer sau de afectare e fetusului. Microorganismele pot produce infectii ale cailor respiratorii superioare Page 92 of 265

sau ale sistemului digestive. Cele mai cunoscute boli provocate de agentii biologici sunt tubrculoza, turbarea, legionla, hepatitele virale, HIV, salmonela etc. Consecintele expunerii la agentii periculosi la locul de munca… … se rasfrang asupra individului afectat si a familiei lui, a angajatorului, dar si a societatii. Individul afectat va avea de suferit atat din punct de vedere fizic cat si psihic, prin implicatiile materiale si sociale care intervin odata cu boala sau accidentul. Individul este nevoit, uneori, sa-si schimbe locul de munca sau sa se retraga din activitate inainte de termen, sa-si schimbe obiceiurile si sa-si paraseasca colegii. Familia acestuia va avea de suferit alaturi de un membru al familiei afectat de boala sau de accident de munca, va trebui sa-si reorganizeze cheltuielile materiale, care vor fi mai restranse. Pe de alta parte, angajatorul va suferi pierderi materiale generate de plata concediilor medicale sau a eventualelor spitalizari, va inregistra o scadere a poductivitatii in munca, urmare a absentismului individului afectat sau a fluctuatiei fortei de munca, iar societatea poate inregistra, uneori, un lucrator mai putin in campul muncii datorita pensionarii anticipate, invaliditatii sau chiar decesului.

Clasificarea agentilor chimici periculosi… Page 93 of 265

…se poate face in functie de forma de prezentare sau de efectele pe care le au asupra organismului uman.

Dupa forma de prezentare agentii chimici pot fi: • Agenti chimici in stare gazoasa, sub forma de gaze sau vapori. Gazele se produc in general in procesele de topire, sudura, fermentatii, ca urmare a diferitelor reactii chimice. Exemple: bioxid de carbon, monoxidul de carbon, bioxidul de surf, azotul,etc.

Vaporii pot preveni de la substante lichide mai mult sau mai putin volatile sau de la solide care sublimeaza la temperatura normala, cum este de exemplu mercurul. Cele mai frecvente cazuri sunt vaporii organici care se genereaza din solventii folositi in vopsele, rasini, cerneluri, etc. In general, se produc vapori in toate procesele de distilare, fie a petrolului, gudronului, fie in cele de fabricare a polimerilor. • Agenti chimici in stare de materie in suspensie-aerosoli Prin materii in suspensie se inteleg toate tipurile de particule, solide si/sau lichide care se regasesc suspendate in aer si se pot inhala. Marimea lor poate oscila de la dimensiuni moleculare pana la 100 microni in diametru. Acestea pot fi de origine naturala sau pot fi provocate de om si generarea lor poate fi data de foc, eroziune, sublimare, condensare, frictiune intre materiale la manipulare sau transport etc. Aerosolii au mare importanta pentru mediul de munca si se pot prezenta sub forma de: • pulberi – sunt suspensii de particule solide in aer, rezultate din operatii mecanice, precum macinarea, slefuirea, manipularea materialelor solide organice sau anorganice, cum ar fi roci, lemn, carbon sau grane; • fum – suspensie de particule solide in aer, pe baza de carbon, care rezulta in urma unei combustii incomplete; • fum metalic – fumuri provenite din procesul de topire a metalelor, din operatiile de sudura sau, de exemplu, din combustia manganului; Page 94 of 265

• ceata, pacla, negura – dispersii de picaturi lichide in aer, rezultate fie prin condensarea din stare gazoasa,fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare, balbotare sau fierbere. Exemplu, ceata de ulei din operatiile de frezare si ascutire sau ceata acida sau alcalina produsa in procesele electrochimice. Agenti in stare lichida: acizi, baze, solventi; Agenti in stare solida: saruri, hidroxid de calciu, bioxid de siliciu, etc In conformitate cu O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin Legea nr. 451/2001, si cu Anexa 1 a H.G. nr. 490/ 2000, normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000, clasificarea agentilor chimici periculosi se face in functie de proprietatile lor si de efectele asupra sanatatii umane si mediului.



Dupa proprietatile lor fizico- chimice,agentii chimici pot fi… substante si preparate explosive

… substantele si preparatele solide, lichide, pastoase sau gelatinoase, care pot sa reactioneze exoterm in absenta oxigenului din atmosfera, producand imediat emisii de gaze, si care, in conditii de proba determinate, detoneaza, produc o deflagratie rapida sau , sub efectul caldurii, explodeaza cand sunt partial inchise;



substante si preparate oxidante

… substantele si preparatele care in contact cu alte substante, in special cu cele inflamabile, prezinta o reactie puternic exoterma;



substante si preparate extrem de inflamabile

Page 95 of 265

… substantele si preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scazut si cu un punct de fierbere scazut, precum

si substantele si preparatele gazoase care sunt inflamabile in contact cu aerul la temperatura si la presiunea mediului ambient;  substante si preparate foarte inflamabile - substantele si preparatele care pot sa se incalzeasca si apoi sa se aprinda in contact cu aerul la temperatura ambianta, fara aport de energie; substantele si preparatele solide care se pot aprinde cu usurinta dupa un scurt contact cu o sursa de aprindere si care continua sa arda sau sa se consume si dupa indepartarea sursei; - substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scazut; - substantele si preparatele care in contact cu apa sau cu aerul umed emana gaze foarte inflamabile in cantitati periculoase;

 substante si preparate inflamabile …substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere scazut. Dupa proprietatile toxicologice, agentii chimici pot fi…  substante si preparate toxice si foarte toxice … substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata in cantitati foarte mici sau reduse pot cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii. Actiunea toxicelor asupra organismului poate fi locala, numai asupra anumitor organe (de ex. benzenul actioneaza asupra sistemului nervos central) sau generala, cand afecteaza toate tesuturile si organele (de ex. acidul cianhidric sau oxigenul sulfurat). Nu se poate face, insa, o delimitare precisa dupa criteriul tipului de Page 96 of 265

actiune, deoarece majoritatea substantelor toxice au, in acelasi timp, si o actiune generala si una locala asupra organismului. Actiunea toxica a substantelor din aceeasi clasa variaza functie de compozitia lor chimica. De exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creste odata cu numarul de atomi de carbon din molecula. Actiunea substantelor toxice asupra organismului variaza si in functie de microclimat. Temperaturile inalte maresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorita accelerarii circulatiei sangelui in organism, iar pe de alta parte, datorita accelerarii circulatiei sangelui in organism si intensificarii patrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea ridicata favorizeaza, de asemenea, producerea intoxicatiei.  substante si preparate nocive … substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii; 

substante si preparate corozive

… substante si preparate care in contact cu tesuturile vii exercita o actiune distructiva asupra acestora din urma;



substante si preparate iritante

Page 97 of 265

… substante si preparate necorosive care prin contact imediat, prelungit sau repetatcu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reactie inflamatorie. Aceste substante pot produce inflamatii ale partilor anatomice cu care intra in contact si, in special, mucoaselor si sistemului respirator. Caracterul iritant al agentilor chimici se poate manifesta: • La nivelul pielii, prin senzatii de intepatura, usturime sau arsuri; • La nivelul ochilor, cu actiuni diferite in functie de produs (actiunea bazelor este mai periculoasa decat cea a acizilor), conjuctivite, cheratite si chiar perturbari ale vederii; • La nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator insotit sau nu de tuse si chiar afectiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc. 

substante si preparate sensibilizante

… substante si preparate, care prin inhalare sau penetrare cutanata pot da nastere unei reactii de hipersensibilizare, iar in cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste caracteristice: Sensibilizarea se poate produce ca urmare a inhalarii de substante nocive de tipul izociantilor, sau altele asemanatoare, in acest caz astmul fiind considerat ca expresie de hipersensibilitate. De asemenea, trebuie luate in considerare si alte reactii de hipersensibilitate, precum rinita si alveolita. Page 98 of 265

Sesibilizarea se poate produce si ca urmare a contactului cu pielea ai substantelor iritante, in acest caz, aparitia dermatitelor de contact alergice fiind considerata expresia hipersensibilizarii. Aceste substante afecteaza in general mainile si antebratele, parti care sunt cele mai expuse contactului cutanat, dar se pot extinde si la alte parti ale corpului. Simptomele include uscaciunea pielii, roseata, sau senzatia de mancarime sau mai grav tumefierea, craparea, ingrosarea pielii, putand aparea uneori si pustule. Dupa efectele pe care le au asupra sanatatii umane, agentii periculosi pot fi …  Substante cancerigene …substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot determina aparitia afectiunilor cancerigene ori pot creste incidenta acestora; Agentii cancerigeni se clasifica pe trei categorii, si anume: Categoria 1: substante cunoscute drept cancerigene pentru om, pentru care exista suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect, intre expunerea omului la asemenea substante si aparitia cancerului. Categoria 2: substante care trebuie asimilate ca substante cancerigene pentru om, pentru care exista suficiente elemente de justificare a unei prezumtii ca expunerea omului la asemenea substante poate determina aparitia cancerului.

Page 99 of 265

Categoria 3: substante si preparate care provoaca ingrijorare pentru oameni din cauza efectelor cancerigene posibile, dar informatiile disponibile nu permit o evaluare satisfacatoare. Exista informatii reiesite din studii adecvate pe animale, dar ele sunt insuficiente pentru clasificarea substantei in categoria 2. - substante mutagene … substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza anomalii genetice ereditare sau pot creste frecventa acestora. In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea si avand in vedere starea actuala a cunostintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii: Categoria 1: Substante cunoscute drept mutagene pentru om. Exista suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la astfel de substante si defectele genetice ereditare. Categoria 2: Substante care trebuie sa fie asimilate ca substante mutagene pentru om. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la astfel de substante poate duce la defecte genetice ereditare. Categoria 3: Substante care pot provoca motive de ingrijorare pentru oameni din cauza posibilelor efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat elemente, dar ele sunt insuficiente pentru clasificarea acestor substante in categoria 2.

Page 100 of 265

 substante toxice pentru reproducere … substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot produce ori pot creste frecventa fectelor nocive nonereditare in progenitura sau pot dauna functiilor ori capacitatiilor reproductive masculine sau feminine. In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea, tinand seama de starea actuala a cunostiintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii: Categoria 1: Substante cunoscute pentru alterarea fertilitatii la oameni. Exista suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii. Categoria 2: Substante care trebuie asimilate ca substante care altereaza fertilitatea la oamneni. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii. Categoria 3: Substante care provoaca ingrijorare in ceea ce priveste fertilitatea oamenilor. Agenti biologici sunt clasificati in patru grupe distincte in functie de nivelul de risc pe care il prezinta: • Page 101 of 265

grupa 1 – agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala omului;

grupa 2 – agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru angajati; propagarea in colectivitate este improbabila; exista, in general, o profilaxie si un tratament eficace; • grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave omului si constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate, dar exista, in general, o profilaxie si un tratament eficace; • grupa 4 – agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista, in general, o profilaxie si un tratament eficace. •

Caile de patrundere in organism a agentilor periculosi … … pot fi respiratorie, digestiva, sau cutanata. 

calea respiratorie – inhalare/inspirare.

Substante periculoase pot sa patrunda pe aceasta cale de intrare sub forma de gaz (oxid de etilena, diazometan etc. ), de vapori (benzen, clorura de vinil etc.), pulberi (siliciu cristalin, azbest etc). Multi agenti biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din aerul expirat de bolnavi sau animale, toxinele din graul mucegait sau aerosolii infectiosi care contin agenti biologici (recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii, schimbarea asternuturilor bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.) Page 102 of 265

Cazurile de imbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentratia unei substante in aerul de respirat depinde de propietatile acesteia, cum ar fii volatilitatea sau tendinta de transformare in pulberi, precum si de alti factori, cum ar fii cantitatea utilizata, temperatura etc. Daca produsul nu are miros, nu e vizibil si nu e iritant, inhalarea este insidioasa. In functie de caracterul iritant sau coroziv, gazele vor ataca caile respiratorii superioare si chiar palmanul (clorul – Cl2, bioxidul de sulf – SO2, fosgenul, oxidul de carbon – CO). Oxidul de carbon (CO) intra in concurenta cu oxigenul (O 2) si hemoglobina producand intoxicatii, dureri de cap si, in functie de doza si durata, poate provoca moartea. Vaporii de solventi sunt mai mult sau mai putin perceputi in functie de caracteristicele solventului. Pot provoca iritatii ale cailor respiratorii superioare sau vor cobori, fiind preluati de sange, cu efect asupra ficatului si sistemului nervos. Pulberile, in functie de marimea particulelor, prin inhalare, pot intra in bronhii si in alveolele pulmonare. Cand pulberea patrunde in plamani produce efecte toxice la nivel respiratoriu, putand cauza boli profesionale de tipul azbestozei sau silicozei. Unele pulberi po trece dincolo de alveolele pulmonare si pot fi transportate in sange, cum este cazul pulberii de plumb care nu are efect la nivel respiratoriu, dar prin circulatia sanguina incarca organismul cu plumb (Pb). Inhalarea pulberilor care contin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica riscul distrugerii treptate a plamanilir – silicoza. De regula, silicoza se instaleaza la 10 - 30 de ani din momentul in care incxepe expunerea la pulberi cu continut de cuart. Boala nu este vindecabile, iar in stadiu avansat ea conduce la slabirea inimii si riscuri crescute de imbolnavire de tuberculoza. Page 103 of 265

Inhalare fibrelor de azbest poate cauza modificari, in primul rand, la nivelul aparatului respirator. Boala numita azbestoza presupune aparitia unor cicatrici la nivelui plamanilor si reducerea functie acestora pana la invaliditate sau deces. Inhalarea fibrelor de azbest creste, de asemenea, riscul aparitiei cancerului pulmonar, mai ales cazul fumatorilor. 

calea digestiva – ingestie (inghitire)

Contaminarea pe cale digestiva cu agenti chimici este mai rara la locul de munca si se poate produce prin inghitirea accidentala a unor lichide sau solide, drumul intoxicatiei fiind gura, esofagul, sistemul digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate sa treaca prin ficat si sa intre in sistemul sanguin si de aici sa fie redistribuit catre ochi, sistemul nervos etc. (de ex. Ingestia de saruri anorganice de mercur poate provoca otravire cu mercur). Aceste accidente se produc, in cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de produse chimice pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de igiena a mainilor si/sau prin fumatul, bautul si mancatul la locul de munca poluat. Contaminarea cu agenti biologici pe cale digestiva se poate produce prin pipetarea cu gura care trebuie interzisa total in laboratoare, fumatul in timpul activitatilor la patul bolnavului sau laboratoarele de analize medicale, eroroile de manevrare sau prin mainile murdare (enterocolite, dizenteria sau hepatita de tip A).  calea cutanata – transcutanata si/sau percutanata Page 104 of 265

Calea transcutanata se refera la faptul ca agentul patrunde prin piele, prin difuziune, fara sa existe o leziune a epidermei, iar calea percutanata face referire la notiuna de patrundere a agentului prin piele, ca urmare a unei ruperi a tesutului epidermic. Substantele chimice periculoase pot intra in contact cu stratul superficial al pielii sai cu epiderma, in care caz se produce contactul cu vasele de sange, efectele fiind locale, sau cu derma care este puternic vascularizata si, in acest caz, se poate produce trecerea in sange si substanta toxica poate fi condusa la rinichi,ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul trece rapid in derma in timp ce alte substante patrund incet si dificil , dar toate patrund in derma cand contactul este prelungit. Contactul solventilor organici cu pielea, in cazul operatiilor de degresare fara manusi, poate produce iritatii, exeme sau dermatite de contact, precum si dureri de cap, tulburari digestive, chiar daca s-a facut protectie respiratorie. Trebuie sa se tina cont de faptul ca efectul unei substante se poate accentua in cazul in care utilizarea acesteia presupune incalzirea ei. In cazul utilizarii unor substante care pot cauza probleme de sanatate chiar si in urma expunerii la cantitati mici, este important sa se aiba in vedere ca pot ramane urme de substante chiar si pe ambalaj. Agentii biologici patrund frecvent in organism pe calea cutanata. Trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi, muscaturi), in timpul operatiilor de injectare, recapisonare a acelor de seringa, tratamentelor stomatologice, transportul deseurilor in saci Page 105 of 265

necorespunzatori. Muscaturile accidentale ale animalelor de laborator sau ale celor domestice pot produce infectii ale zonelor muscate sau ale intregului organism. Simbolizarea pericolelor asociate substantelor chimice periculoase … ... Pericolul este “proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de sanatate”. Categoriile de pericol ale substantelor si preparatelor chimice periculoase, precum si simbolurile corespunzatoare, sunt cele prezentate in anexa 4 a Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata H.G. 490/2002. Cele 10 simboluri grafice de avertizare sunt aliniate prevederilor europene in domeniu si pot fi obligatoriu plasate pe etichetele substantelor si preparatelor chimice periculoase alaturi de frazele de risc de tip R. Simbolul grafic de avertizare este compus din simbolul de pericol, constituit dintr-o pictograma imprimata cu negru pe fond galben – orange, semnul grafic exprimat printr-o litera sau doua (F, Xn, etc.) si indicatia de pericol care se exprima prin unul sau mai multe cuvinte (foarte toxic, coroziv). Page 106 of 265

Frazele de risc de tip R exprima riscul care poate apare in urma expunerii. Simbolurile grafice de avertizare a pericolelor si semnificatia lor Riscurile asociate agentilor periculosi… …risc: probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze starea de securitate si sanatate, in conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta . Riscurile pe care le prezinta agentii chimici si biologici periculosi pentru securitatea si sanatatea lucratorilor sunt in functie de pericolul potential al agentului si de durata si intensitatea expunerii. Riscurile si consecintele acestora asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, asociate pericolelor pe care le prezinta substantele periculoase, sunt: 1. Riscuri fizico-chimice Aceste riscuri pot fi consecinte ale expunerii la substante care, prin proprietatile lor fizico-chimice, prezinta pericol de incendiu-explozie si/sau de intoxicatii acute profesionale. Acest risc este luat in considerare de majoritatea angajatorilor datorita faptului ca este cel mai cunoscut prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antreneaza intotdeauna un numar mare de persoane direct sau indirect implicate la locul de munca, interventii ale unor echipe specializate din afara unitatii (echipe de pompieri profesionisti, medici de urgenta etc), este uneori amplu mediatizat de presa audio/scrisa si aduce atingere imaginii unitatii respective. Consecintele asupra securitatii lucratorilor pot fi vatamari violente ale organismului de tipul leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate si/sau intoxicatia acuta profesionala. 2. Riscuri toxicologico-biologice Page 107 of 265

Consecintele asupra sanatatii lucratorilor expusi la acesti agenti chimici periculosi sunt imbolnavirile cronice de tipul cancerelor, alergiilor. Cancerele obisnuite de origine profesionala cuprind: cancerul cavitatii nazale, generat de pulberile de lemn de esenta tare si praful de nichel, care afecteaza lucratorii din domeniul forestier, al prelucrarii lemnului, respectiv, finisarea metalelor; leucemia, datorata expunerii la benzen, un solvent utilizat la obtinerea combustibililor si diferitelor alte produse; Principalele boli provocate de inhalarea fibrelor de azbest sunt: azbestoza, un tip de fibroza pulmonara, care apare dupa mai multi ani de expunere, atunci cand doza retinuta in plamani este suficient de mare; cancerul bronho-pulmonar, care apare dupa un termen de latenta de circa 15 ani dupa expunere; mezoteliomul, cancer primar al pleurei, care poate surveni la cativa zeci de ani dupa expunere. Agentii biologici pot provoca alergii. 3. Risc de sensibilizare Substantele iritante (Xi) provoaca sensibilizare prin contact cutanat, efectul fiind in acest caz dermatitele de contact alergice. Substantele nocive (Xn) provoaca, in general, sensibilizare prin inhalare, efectul fiind manifestari cu caracter clinic al unei reactii alergice, astm, rinita sau alveolita. Agentii sensibilizanti cei mai intalniti la locul de munca nu sunt clasificati sau etichetati ca atare. Multi sunt de origine naturala fiind, in principal, vorba de proteine si agneti biologici. Page 108 of 265

Prevenirea riscurilor asociate agentilor periculosi la locul de munca… … este obligatia legala a angajatorului si instrumentul principal in asigurarea obiectivului managementului in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Pentru prevenirea riscurilor datorate expunerii la agenti periculosi la locul de munca, angajatorul va tine cont de toate proprietatile periculoase ale agentilor periculosi (chimici, azbest, agenti cancerigeni si mutageni si biologici) prezenti la locul de munca, de intensitatea expunerii si de conditiile de lucru, respectand urmatoarele obligatii legale:  investigarea/identificarea prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca;  evaluarea riscurilor pe care aceste substante periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;  aplicarea principiilor generale de prevenire a riscurilor, precum si a masurilor speciale aplicabile cazurilor de accidente de munca, incidente sau urgente, in scopul diminuarii numarului de accidente de munca si imbolnaviri profesionale, prin masuri tehnice si organizatorice;  informarea lucratorilor despre substantele periculoase utilizate la locul de munca si riscurile la care sunt expusi;  consultarea si implicarea lucratorilor in luarea deciziilor privind prevenirea riscurilor asociate agentilor chimici periculosi;  supravegherea constinua a starii de sanatate a lucratorilor expusi in mediul de munca;  respectarea interdictiilor privind utilizarea anumitor substante periculoase; Page 109 of 265

informarea autoritatilor competente: inspectoratul teritorial de munca, directia de sanatate publica, pentru activitati speciale cu azbest;  infiintarea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere. 

Investigarea/identificarea pericolelor… … datorate prezentei agentilor periculosi la locul de munca, presupune identificarea si inventarierea agentilor chimici utilizati in activitatile curente din unitate sub forma materiilor prime, a produselor intermediare sau finite, a agentilor generati din diferite activitati, precum fumul de sudura, pulberile de lemn, pulberile de azbest, pulberile de faina, vaporii de solventi, ceata de ulei, etc., a celor proveniti accidental din emisii, scapari, scurgeri, precum si inventarierea agentilor biologici: bacterii, ciuperci, acarieni, virusi, microorganisme, care pot apare in activitatile curente sau auxiliare. De asemenea, vor fi identificate activitatile care implica agenti chimici periculosi, adica orice proces de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor chimici sau in care pot apare agenti biologici, inclusiv producerea, manipularea, depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea reziduurilor, luand in considerare si activitatile de intretinere, curatenie sau reparare a unei cladiri, a instalatiilor de canalizare sau a utilajelor tehnologice sau a altor activitati specifice care implica expunerea la agenti biologici la locul de munca… Angajatorul va avea in vedere si identificarea principalelor surse de risc, luand in considerare factorii de risc proprii executantului: erori, omisiuni sau actiuni gresite (executare defectuoasa de operatii, comenzi, manevre etc., efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca, neutilizarea echipamentelor de protectie), factorii de risc proprii sarcinii de munca: solicitare fizica (effort static, pozitii de lucru fortate Page 110 of 265

sau vicioase, efort dinamic), solicitare psihica (ritm de munca mare, decizii dificile in timp scurt, operatii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc., monotonia muncii), precum si unii factori de risc proprii mijloacelor de productie. Din activitatea de investigare/identificare rezulta o serie de date, ce vor fi folosite in etapa urmatoare de evaluare a riscurilor, si anume:  lista agentilor chimici si biologici periculosi;  cantitatile de agenti chimici periculosi folositi sau emisi;  lista locurilor de munca si a activitatilor care implica agenti chimici si biologici periculosi;  lista lucratorilor expusi in mod curent sau in cazul operatiilor de curatenie, de interventii, revizii si reparatii. Angajatorul trebuie sa faca dovada ca a efectuat aceasta investigare, iar in cazul in care se constata prezenta agenilor chimici si biologici periculosi la locul de munca, acesta are obligatia, conform Normelor Generale de Protectie a Muncii, sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor, care decurge din prezenta lor.

Evaluarea riscurilor… … pe care substantele periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, se va efectua luand in considerare proprietatile lor periculoase si informatiile date de furnizor, producator sau alte surse, Page 111 of 265

nivelul, tipul si durata expunerii, dar si conditiile de lucru cu astfel de agenti, inclusiv informatii referitoare la cantitatile utilizate, valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice si concluziile referitoare la supravegherea starii de sanatate, atunci cand sunt disponibile, precum si recomandarile emise de autoritatile competente privind protectia la expunerea la agenti biologici, informatiile asupra bolilor ce pot fi contactate datorita activitatii profesionale. Angajatorii pot afla informatii despre proprietatile periculoase ale agentilor periculosi, despre pericolele asociate si unele masuri de prevenire consultand: eticheta produsului; fisa tehnica de securitate; medicul de medicina muncii; institutii si specialisti in domeniu. Eticheta produselor permite identificarea agentului chimic, a pericolelor si a riscurilor, precum si a unor masuri de securitate.

IMPORTANT! Agentii chimici pot fi plasati pe piata si utilizati numai daca eticheta ambalajelor include simbolurile de pericol ( Legea nr. 451/ 2001).

Page 112 of 265

Eticheta substantelor periculoase care se plaseaza pe piata trebuie sa includa indicatii lizibile, conform prevederiloe OUG 200/2000, si anume: numele substantei, recunoscut international; numele si adresa completa, inclusiv numarul de telefon, ale celui care raspunde de plasarea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos, respectiv, producatorul, importatorul sau distribuitorul; simbolurile referitoare la pericol si, daca este cazul, indicatii despre pericolele rezultate din folosirea substantei; frazele de risc (tip R), specifice utilizarii substantelor periculoase, referitoare la riscurile care pot aparea la utilizarea substantei periculoase; frazele de securitate (tip S), indicand recomandari referitoare la prudenta cu care trebuie utilizata substanta periculoasa; atribuirea numarului Comunitatii Economice Europene din IESCE, daca acesta este alocat. Eticheta preparatelor periculoase care se plaseaza pe piata va contine, in plus, denumirea chimica a componentelor clasificate ca substante periculoase precum si cantitatea nominala (masa nominala sau volumul nominal) a continutului, in cazul preparatelor chimice periculoase comrcializate persoanelor fizice.

EXEMPLU de ETICHETA Page 113 of 265

Eticheta va fi in limba romana, va fi asezata la loc vizibil si va avea dimensiuni corespunzatoare tipului de ambalaj. FISA TEHNICA DE SECURITATE a produselor reprezinta o alta sursa de informare pentru angajator si ofera informatii reale, disponibile, necesare pentru luarea masurilor de protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Fisa tehnica de securitate este trimisa, la prima livrare a substantelor si preparatelor periculoase sau chiar inainte de aceasta livrare, de catre producator, importator sau distribuitor. Fisa tehnica de securitate a produsului ofera informatii privind proprietatile periculoase si riscurile, recomandari privind unele masuri de prevenire si mijloace de protectie, mijloace de interventie in caz de accident etc. Informatiile continute in fisele tehnice de securitate pot constitui punctul de plecare in demersul de identificare a pericolelor la care sunt expusi lucratorii si a masurilor de tinere sub control care se impun. Masurile de securitate recomandate in fisele tehnice de securitate trebuie adaptate conditiilor specifice fiecarui los de munca. Fisa tehnica de securitate va fi redactata in limba romana de catre furnizor pentru fiecare substanta sau preparat periculos si va purta data ultimei actualizari. Angajatorul va pune fisa tehnica de securitate la dispozitia medicului de medicina muncii care supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor expusi si la dispozitia lucratorilor pentru informare. Fisa tehnica de securitate contine obligatoriu 16 rubrici referitoare la: 1. Identificarea produsului si a societatii 2. Compozitia/clasificarea Page 114 of 265

3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16.

Proprietatile periculoase Primul-ajutor Masurile in caz de incendiu Masurile in caz de scapari accidentale Depozitarea si manipularea Limitarea expunerii/masuri individuale de protectie Proprietatile fizice si chimice Stabilitatea chimica si reactivitatea Informatiile toxicologice Informatiile ecotoxicologice Manipularea reziduurilor/deseurilor Informatiile privind transportul Prevederile legale in domeniu Alte informatii

Valorile limita de expunere profesionala constituie informatii importante pentru evaluarea si managementul riscurilor. Pentru agentii chimici periculosi la locul de munca, valorile limita de expunere profesionala reprezinta concentratia agentului respectiv in aerul respirat de lucratori in mediul de munca, pe o perioada determinata, care nu altereaza starea de sanatate, chiar daca uneori pot apare modificari fiziologice reversibile si tolerabile. Page 115 of 265

Valorile limita de expunere profesionala pot fi obligatorii, ceea ce inseamnca ca trebuie respectate intocmai, sau indicative, constituind o indicatie privind limitele care nu trebuie depasite. Ele sunt utilizate in evaluarea calitatii aerului si pot constitui informatii importante in alegerea produselor, in alegerea metodei de lucru, in evaluarea riscurilor si stabilirea masurilor de prevenire a inhalarii noxelor ( dimensionarea dispozitivelor de ventilatie, de neutralizare si retinere). Pentru agentii biologici, pana in prezent, nu au fost stabilite valori limita de expunere profesionala, desi unele state membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala intre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a reproduce. In conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil intr-o perioada foarte scurta de timp. Normele Generale de Protectie a Muncii stabilesc in anexa nr.31 valori limita de expunere profesionala, obligatorii, pentru un numar de 591 agenti chimici, in anexa nr. 32 valori limita admisibile pentru un numar de 25 de tipuri de pulberi, iar in anexa 33 limite biologice tolerabile pentru 52 de agenti chimici. Din cele 591 de substante pentru care sunt stabilite valori limita de expunere profesionala: - 9 sunt notate cu indicativul C si sunt considerate substante cu actiune cancerigena (arsen si compusi anorganici, benzidina, bis-cloro-metil-eter, clorura de vinil, crom hexavalent si metalurgia cromului, cromat de zinc, hidrocarburi policiclice aromatice), fractiunea extractibila in benzen (naftalina, nichel si compusi), - 7 sunt notate cu indicaticul Fp si sunt considerate substante foarte periculoase, expunerea la aceste substante trebuind practic exclusa (3-4 benzpiren, benzidina, bis-cloro-metil-eter ( naftalina, 4-nitrodifenil, N- nitrozo-dimetilamina, O-tolidina), - 32 sunt notate cu indicativul pC si sunt considerate substante potential cancerigene, Page 116 of 265

- 130 sunt notate cu indicativul P (piele), aceste substante putand patrunde in organism prin pielea sau mucoasele intacte. Pentru toate locurile de munca la care angajatii sunt expusi la agenti chimici, la pulberea generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, si/sau la agenti cancerigeni si mutageni, angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii pana la cel mai scazut nivel ce poate fi practic atins si, in orice caz, sub valoarea limita de expunere profesionala impusa de reglementarile in vigoare. In mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot afecta expunerea angajatilor, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale concentratiilor in atmosfera mediului de munca. Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de munca trebuie sa fie standardizate, iar prin masurarea continutului de azbest in aer la locul de munca se va folosi metoda descrisa in anexa nr. 35 a Normelor Generale de Protectie a Muncii sau orice alta metoda prin care se obtin rezultate echivalente. Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala este depasita, angajatorul trebuie sa identifice cauzele acestei depasiri, sa informze angajatii implicati si/sau reprezentantii lor in unitate cat mai rapid posibil asupra acestei depasiri si asupra cauzelor ei, sa consulte angajatii si/sau reprezentantii acestora asupra masurilor ce trebuie luate sau, in caz de urgenta, sa dispuna masurile cele mai adecvate pentru remedierea situatiei in timp cat mai scurt posibil. Este interzisa continuarea lucrului in zonele afectate pana la luarea masurilor adecvate pentru protectia angajatilor. Pentru a verifica eficienta masurilor dispuse, se va realiza imediat o noua masurare a concentratiei de noxe in mediul de munca. Page 117 of 265

In conditiile in care valoarea masurata a concentratiilor de agenti chimici depaseste valoarea limita de expunere profesionala obligatorie impusa prin legislatie si noxa profesionala determinata se regaseste ca efect asupra starii de sanatate a lucratorilor, evidentiata prin indicatori de expunere si/sau de efect biologic, sau se regaseste in morbiditatea exprimata prin boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15 ani, acel loc de munca poate fi incadrat ca loc de munca in conditii deosebite. Institutiile care au in structura laboratoare abilitate pentru efectuarea determinarilor de noxe profesionale sunt:  directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti;  clinicile de medicina muncii sau boli profesionale;  Inspectia Muncii, prin Centrul de Monitorizare a Unitatilor cu Risc Profesional;  Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii;  Institutele de sanatate publica din Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara;  alte laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii si recunoscute de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Pentru fiecare angajator, respectarea valorilor limita de expunere profesionala trebuie sa fie un obiectiv minimal, obligatia lui legala fiind de a reduce nivelul de expunere la cea mai mica valoare ce poate fi atinsa. Alte surse de informare despre substantele si preparatele periculoase pot fi organismele nationale si europene cu atributii in prevenirea securitatii si sanatatii la locul de munca, ce pun la dispozitia angajatorilor, prin intermediul paginilor de internet, ghiduri si informatii privind bunele practici europene, precum si studii de caz. Page 118 of 265

Angajatorii pot accesa paginile de internet ale: Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii, www.protectiamuncii.ro; Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, www.minind.ro ( A.N.S.Ch.P.); Agentiei Europene pentru Sanatate si Securitate in Munca de la Bilbao, Spania, http://agency.osha.eu.int; Biroului European pentru Substante Chimice; Eurostat ( biroul de statistica al Comunitatii Europene); Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Riscurile generate de agentii chimici, azbest si/sau agentii cancerigeni sau mutageni sunt determinate alaturi de caracteristicile agentilor periculosi si de gradul de expunere. Evaluarea expunerii la substantele periculoase identificate se face luandu-se in considerare natura si tipul expunerii ( expunere la agenti chimici, la azbest sau la agenti cancerigeni si mutageni, prin inhalare, ingestie, absortie transcutanata si/sau percutanata etc.), gradul de expunere si durata (ex: zilnic, saptamanal, lunar o data pe zi, mai multe ore pe zi etc.), conditiile in care se produce expunerea lucratorilor (se vor examina spatiul si modul de operare: manual, mecanizat, in vas inchis, la cald etc.), precum si efectele combinate ale mai multor substante periculoase utilizate simultan si riscurile aferente. Evaluarea riscului, in conformitate cu prevederile legii securitatii si sanatatii in munca, se face: Page 119 of 265

obligatoriu inaintea inceperii unei acticitati noi; pentru toti agentii chimici prezenti, in combinatie sau pentru toti agentii biologici periculosi (apartinand mai multor grupe), prezenti la locul de munca; pentru toate locurile de munca; pentru toate activitatile, inclusiv cele de intretinere, reparatii; pentru toate activitatile care implica riscul expunerii la agenti chimici, pulbere de azbest degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest, agenti cancerigeni si/sau mutageni si agenti biologici periculosi; periodic si obligatoriu, la orice modificare a conditiilor de lucru care pot influenta expunerea angajatilor la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si/sau mutageni si agenti biologici periculosi. Evaluarea riscului trebuie prezentata in forma corespunzatoare si actualizata permanent, mai ales atunci cand au intervenit schimbari tehnologice semnificative sau rezultatele starii de sanatate o impun. Rezultatul evaluarii riscului poate releva un risc redus pentru securitatea si sanatatea lucratorilor expusi, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri generale de protectie, prevenire si supraveghere, sau un risc ridicat, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri specifice de protectie, prevenire si supraveghere. Evaluarea riscurilor trebuie revizuita ori de cate ori se modifica tehnologiile de lucru, se introduc agenti chimici noi sau se adapteaza un proces tehnologic, dupa un accident sau incident periculos, daca valorile limita de expunere profesionala au fost depasite si s-au luat masuri tehnice pentru reducerea lor, daca Page 120 of 265

rezultatele supravegherii starii de sanatate a lucratorilor au relevat alterari ale starii de sanatate si, oricum, periodic. Masurile specifice de protectie, prevenire si supraveghere pentru eliminarea sau reducerea la minimum a riscului… … sunt masurile pe care angajatorul are obligatia sa le aplice la locul de munca in cazul in care evaluarea riscului a demonstrat existenta unui risc crescut pentru securitatea si sanatatea lucratorilor ca urmare a expunerii la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si mutageni si agenti biologici la locul de munca. Masurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expusi lucratorii la locul de munca depind de pericolul chimic sau biologic specific; exista, insa, unele masuri comune, aplicabile in toate cazurile de expunere la agenti periculosi, a caror ordine de aplicare este necesar a fi respectata de toti angajatorii. Cea mai eficienta masura specifica de protectie si primul pas in prevenirea sau supravegherea riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi este eliminarea riscului, prin inlocuirea agentului periculos (chimic, azbest, cancerigen, biologic) cu un agent chimic sau biologic sau cu un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai putin periculos pentru securitatea si sanatatea lucratorilor. Eliminarea sau inlocuirea unui agent periculos contribuie la imbunatatirea mediului de munca si a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor alocate masurilor speciale de protectie si platii concediilor medicale, la cresterea productivitatii muncii. Page 121 of 265

Eliminarea sau substituirea unui agent periculos sau a unui proces tehnologic presupune, asa cum arata bunele practici europene puse la dispozitie angajatorilor, trei faze, si anume: identificarea tuturor alternativelor posibile de inlocuire sau eliminare, compararea alternativelor din punct de vedere al riscurilor evaluate pentru fiecare si adoptarea deciziei pe baza analizei implicatiilor privind calitatea mediului de munca, a calitatii produselor si a mediului inconjurator, a costurilor implicate de eventualele investitii necesare aplicarii noii tehnologii sau a celor necesare nevoilor de instruire a personalului pentru utilizarea noului produs. In cazul in care angajatorul urmareste inlocuirea unui agent chimic periculos cu unul mai putin periculos, analiza comparativa a alternativelor se poate referi, de exemplu, la inlocuirea unui produs pulbere cu unul sub forma de granule, pasta sau solutie, sau a unui produs volatil cu altul mai putin volatil etc. Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase aduce avantaje tuturor factorilor implicati in respectivul proces productiv si pot contribui la imbunatatirea imediata sau pe termen lung a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor prin reducerea absentelor motivate de boala etc. In cazul in care eliminarea sau substituirea pericolului nu este posibila, se va urmari reducerea riscului la minimum si tinerea lui sub control prin conceperea unor procese de munca si de control corespunzatoare, care sa permita reducerea expunerii. Angajatorul va urmari, de asemenea, dotarea locurilor de munca cu materiale si echipamente adecvate pentru lucrul cu agenti periculosi, care sa permita prevenirea sau reducerea cat mai mult posibil a generarii de noxe si/sau emiterea de noxe chimice sau biologice in atmosfera mediului de munca, in special, de noxe cancerigene si mutagene, precum si degajarea pulberilor de azbest. Page 122 of 265

Se va acorda prioritate masurilor colective de protectie la sursa de risc, capabile sa asigure protectia unui numar mare de lucratori la locul de munca. In acest sens, se recomanda procesarea in sistem inchis, prin inchiderea utilajelor in carcase in care se creaza depresiune, automatizarea proceselor, ventilarea generala, dotarea utilajelor cu paravane si ecrane de protectie impotriva stropilor, dotarea cu sisteme locale de captare, retinere si neutralizare a noxelor degajate in procesul tehnologic, dotarea cu aparatura de masura si control al parametrilor tehnologici si de prevenire si avertizare a starilor de pericol. Pentru laboratoarele care efectueaza activitati ce implica manipularea agentilor biologici din grupele 2, 3 sau 4 in scopuri de cercetare, de dezvoltare, invatamant, diagnostic, precum si pentru procedeele industriale care utilizeaza astfel de agenti, angajatorul trebuie sa stabileasca masuri de izolare in functie de gradul de risc si sa desfasoare activitatile numai in zonele de lucru corespunzatoare nivelurilor de izolare, in scopul reducerii la minimum a riscului de infectie. Odata implementate aceste masuri tehnice, este foarte important ca angajatorul sa asigure cadrul necesar pentru mentinerea acestora in stare de functionare si la parametrii proiectati. In acest sens, angajatorul va elabora si implementa proceduri de intretinere care sa asigure securitatea si sanatatea angajatilor in procesul de munca. Procedurile de intretinere vor stabili in mod clar intervalele de timp, metodele si aparatele folosite pentru curatare. De exemplu, pentru activitatile care includ folosirea azbestului, procedura de intretinere va prevedea curatarea si intretinerea eficienta si periodica a tuturor cladirilor si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate in fabricarea sau tratarea azbestului, prin procedee umede sau aspiratoare de praf in locul maturatului. In organizarea sistemelor de munca, angajatorul va urmari reducerea la minimum a numarului de angajati expusi sau care pot fi expusi, in special, in cazul activitatilor de intretinere, reparatii, revizii, unde Page 123 of 265

expunerea lucratorilor la noxe este semnificativ crescuta, tinand cont de acest lucru mai ales in cazul agentilor cancerigeni sau mutageni care pot provoca, in functie de cantitatea inhalata, inghitita sau patrunsa prin piele, efecte ireversibile asupra starii de sanatate chiar dupa o singura expunere. Pentru efectuarea lucrarilor de reparatii, interventii, revizii care prezinta risc de accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, angajatorul va intocmi permise de lucru, care atesta realizarea masurilor de protectie necesare efectuarii operatiilor in conditiile se securitate si va desemna personalul de specialitate, pe tipuri de operatii, specificat in permis si instruit si/sau autorizat in acest scop. Prin masuri organizatorice, angajatorul va urmari si reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere, precum si reducerea cantitatii de agent chimic si biologic prezent la locul de munca. Pentru toti lucratorii si, in special, pentru cei expusi la riscuri chimice si biologice, angajatorul va asigura masuri corespunzatoare de igiena la locul de munca, mai ales in cazul agentilor cancerigeni unde este obligatorie curatarea regulata a pardoselilor, peretilor si altor suprafete, delimitarea zonelor de risc ai utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv indicatorul “fumatul interzis”, in zonele in care angajatii sunt expusi sau exista probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni. La locurile de munca se vor utiliza panouri de semnalizare si avertizare adecvate pentru riscurile chimice si biologice, conform prescriptiilor de semnalizare. Tot ca masuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea si implementarea de proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport in siguranta la locul de munca al agentilor chimici. Pentru azbestul folosit ca materie prima se va prevedea stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator. Page 124 of 265

Se vor avea, de asemenea, in vedere si deseurile care contin agenti chimici, azbest si agenti cancerigeni si mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor in vigoare referitoare la deseuri toxice si periculoase. In cazul agentilor biologici periculosi, se vor utiliza mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor, in deplina securitate pentru angajati, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile. Fiecare masura generala de protectie, prevenire sau supraveghere, implementata in procesul de munca, se va monitoriza din punct de vedere al eficientei, pentru a depista orice tendinta de deteriorare in timp. Pentru cazurile in care masurile tehnico-organizatorice adoptate si puse in aplicare la locul de munca nu rezolva reducerea expunerii la valori ale agentilor chimici si biologici fara risc pentru sanatatea lucratorilor, se vor aplica masuri individuale de protectie prin acordarea de echipamente individuale de protectie adecvate si in cantitati suficiente. Echipamentul individual de protectie trebuie ales in functie de proprietatile periculoase ale agentilor utilizati, de tipul sarcinii de munca. Trebuie elaborate proceduri si asigurate conditiile pentru verificarea si curatarea echipamentului inainte si dupa fiecare utilizare, dezinfectarea, controlul, repararea sau schimbarea inaintea unei noi utilizari in cazul in care prezinta defectiuni si intretinerea periodica a echipamentelor individuale de protectie, in special, a mastilor de protectie respiratorie. Echipamentele de protectie individuale, asa cum le arata si numele, trebuie utilizate de catre un singur lucrator, fiind interzisa folosirea acestuia si de alte persoane. Imbracamintea de lucru si echipamentele de protectie, care pot fi contaminate de agenti biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand paraseste zona de lucru si trebuie sa pastreze separat de alta imbracaminte, sa fie dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse. Page 125 of 265

Angajatorul va asigura conditii pentru igiena personala a lucratorilor prin amenajarea de vestiare speciale pentru echipamentul de lucru sau de protectie, sepatat de imbracamintea personala, grupuri sanitare sau dusuri curate, corespunzatoare si dotate cu substante antiseptice pentru piele si ochi in cazul expunerii la agenti biologici, sala de masa, instruirea si informarea lucratorilor sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in zonele de lucru in care exista riscul contaminarii cu agenti cancerigeni, mutageni sau biologici. Se vor acorda, de asemenea, materiale igienico-sanitare, la recomandarea medicului de medicina a muncii, inclusiv crème pentru protectia pielii, luand in considerare tipul contaminatiilor care pot fi uleiosi, grasi sau lipiciosi, cum este cazul rasinilor, adezivilor sau lacurilor, folosirea manusilor de protectie, protectia impotriva r4azelor ultraviolete si a stropilor de metal incins rezulatati la sudura. Masuri speciale pentru cazuri de accidente, incidente sau urgente… … sunt masurile care trebuie luate de angajator in vederea interventiilor in astfel de situatii si prevenirii efectelor pe care acestea le pot avea asupra lucratorilor. Pentru aceste situatii, angajatorul are obligatia de a intocmi planuri/proceduri de urgenta, care vor fi puse in practica in momentul aparitiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri vor include exercitii adecvate fiecarei situatii, prevederi referitoare la dotarile necesare acordarii primului ajutor si interventiilor in caz de scapari accidentale sau de incendui- explozie, masuri de prevenire a efectelor si de informare a angjatiilor asupra efectelor, echiopamentele individuale de protectie care se vor acorda lucratorilor carora li se permite sa lucreze in zona afectata, precum si masurile necesare pentru asigurarea avertizarii si a Page 126 of 265

sistemelor de comunicare necesare semnalarii unui risc crescut si pentru inceperea imediata a actiunilor de remediere, operatiunilor de evacuare, salvare si asistenta. Angajatorul trebuie sa asigure ca serviciile interne si externe pentru accidente si urgente au acces la aceste informatii. Masuri de prevenire specifice riscului fizico – chimic … … sunt masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii activitatilor, inclusuv depozitarea manipularea si izolarea agentilor chimici incompatibili, in vederea asigurarii protectiei lucratorilor impotriva riscului de incendiu – explozie datorat pericolelor ce decurg din propietatiile fizico – chimice ale agentilor chimici. Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decat daca cele 3 elemente ale triunghiului de foc sunt reunite : carburant – substante inflamabile : gaze, vapori, pulberi, lichide: b) carburant – care poate fi oxigen sau substante oxidante; c) sursa de initiere – suprafata fierbinte, flacara, scantei de origine mecanica, scantei electrice, curent electric, electricitate statica sau substante explozive. a)

Masurile specifice riscului fizico – chimic se refera, in principal, la izolarea unui element astfel incat sa nu mai fie indeplinite conditiile necesare exploziei sau incendiului. Page 127 of 265

In cadrul acestor masuri specifice se acorda prioritate prevenirii prezentei substantelor inflamabile sau chimic instabile, in concentratii periculoase la locul de munca, prin sisteme de ventilatie corespunzatoare, prin depozitarea materialelor oxidante separat de materialele combustibile etc. Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii este o alta masura specifica de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate realiza practic prin masuri de prevenire a formarii scanteilor de origine mecanica sau electrostatica si prin interzicerea fumatului, a lucrului cu foc deschis sau a suprafetelor inchise in halele si instalatiile unde se lucreaza cu substante inflamabile. Pentru orice situatie susceptibila de a prezenta risc de incendiu-explozie, angajatorul trebuie sa prevada masuri pentru limitarea/diminuarea efectelor wxploziilor si incendiilor, in principal, prin amplasarea in locuri vizibile si potrivite a mijloacelor corespunzatoare de combatere a incendiilor, distantarea utilajelor periculoase de alte locuri de munca, cu conditia pastrarii spatiului dintre ele, pereti din materiale necombustibile etc. Instruirea si informarea lucratorilor asupra riscului … ... este o alta componenta importanta a managementului riscurilor chimice de care depinde in mare masura realizarea obiectivelor propuse. Page 128 of 265

Numai lucratorii instruiti si informati corespunzator sunt in masura sa aplice masurile stabilite si sa promoveze aplicarea in practica a masurilor pentru un mediu de munca sigur si sanatos. De aceea, este foarte important ca angajatii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca o pregatire suficienta si adecvata riscurilor la care sunt expusi, in special, sub forma de informatii si instructiuni. La fiecare loc de munca, angajatorii trebuie sa difuzeze, iar angajatii trebuie sa cunoasca informatiile privind denumirea si propietatile periculoase ale agentilor chimici prezenti, si ale posibililor agenti biologici, nivelul, tipul si durata expunerii, conditiile in care se desfasoara activitatea, rezultatele masuratorilor de concentratii ale noxelor in mediul de munca si valorile limita de expunere profesionala, precum si continutul fiselor tehnice de securitate date de furnizor. De asemenea, pentru a se asigura ca se vor respecta toate masurile de prevenire adoptate, angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta lucratorilor efectele asupra sanatatii si securitatii ce decurg din aceste masuri, precautiile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii, cerintele de igiena ce trebuie recpectate, inclusiv necesitatea de a se abtine de la fumat, precum si masurile pe care trebuie sa le ia angajatii, in special personalul de interventie, in cazul producerii unor incidente. Angajatorul trebuie sa informeze angajatii cu privire la instalatiile si recipientele auxiliare acestora care contin agenti cancerigeni sau mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje si anstalatii sa fie etichetate clar si vizibil si sa expuna semnele de avertizare in mod cat mai vizibil.

Page 129 of 265

Atunci cand, din motive intemeiate, este necesara purtarea echipamentului individual de lucru, angajatorul trebuie se explice lucratorilor necesitatea si consecintele referitoare la purtarea echipamentelor de protectie, modul de intretinere si valabilitatea acestora. Instruirea si informarea lucratorilor trebuie efectuate inaintea inceperii unei activitati care implica expunerea la agenti chimici si biologici, adaptate evolutiei riscurilor si aparitiei unor riscuri noi si repetate perodic. Informatiile vor fi furnizate prin comunicare orala, instruire individuala si instruire bazata pe support scris, in functie de natura si gradul riscului. Supravegherea continua a starii de sanatate … … a lucratorilor expusi la agenti chimici in mediul de munca se face inaintea expunerii si apoi periodic, conform reglementarilor in vigoare, prin controale medicale si tehnici adecvate indicate de medicul de medicina muncii, care sa permita detectarea simtomelor bolii sau efectul negativ. Angajatorul are obligatia de a asigura suptavegherea starii de sanatate a tuturao angajatiilor prin servicii medicale de medicina muncii. Medicul de medicina muncii trebuie sa cunoasca bine conditiile de expunere a fiecarui lucrator, in special, a celor care sunt expusi la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si biologici , la locul de munca. Page 130 of 265

Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, angajatorul va intocmi fisa de expunere la riscuri profesionale, ce va fi inaintata medicului de medicina muncii care, in functie de riscurile mentionate, de conditiile de lucru descrise si de agentii periculosi specuficati, ca stabili tipul si periodicitatea controalelor medicale. Medicul de medicina muncii va intocmi pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, un dosar medical care va fi pastrat impreuna cu fisa de expunere la riscuri profesionale, la cabinetul de medicina muncii, si il va insoti pe lucrator pe toata durata activitatii lui prifesionale, la toate locurile de munca. Dosarul cu inregistrarile medicale se transmite catre un alt cabinet de medicina a muncii , la schimbarea locului de munca, la directie de sanatate publica in cazul falimentului angajatorului sau catre medicul de femilie, in cazul pensionarii sau al somajul lucratorului. Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu perioada de expunere. In cazul expunerii la agenti biologici, dosarul medical va fi pastrat o perioada mai mare de 10 ani de la incetarea expunerii. In cazul expunerii la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si agenti biologici susceptibili sa antreneze infectii, dosarul medical va fi pastrat o perioada de cel putin 40 de ani dupa sfarsitul expunerii. Angajatorul nu are acces la dosarul medical al lucratorului.

Page 131 of 265

Angajatorul pastreaza si pune la dispozitia organelor de control lista locurilor de munca cu riscuri profesionale, fisele de aptitudini ale angajatiilor expusi la noxe in mediul de munca, completate si parafate numai de medicul de medicina muncii, precum si registrul de expunere a lucratorilor la azbest, cancerigeni, mutageni sau biologici. Angajatul are acces la toate informatiile privind starea lui de sanatate, poate cunsulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate. In functie de rezultatele controlului medical, medicul de medicin muncii va recomanda masuri individuale de protectie adecvate expunerii sau, dupa caz, va recomanda vaccinarea adecvata imunizarii impotriva agentilor biologici la care sunt expusi sau chiar schimbarea locului de munca si retragerea angajatilor de la orice expunere la pulberile de azbest sau la agenti cancerigeni si mutageni. Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai ionici trebuie sa includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind petrometria de absorbtie sau o metoda care sa dea rezultate echivalente. Supravegherea medicala are loc atunci cand se produce expunerea la o concentratie de plumb in aer mai mare de 0,075 mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o perioada de peste 40 ore/saptamana, sau cand s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai mare de 20 ug Pb/100 ml sange la angajati. Pentru fiecare angajat, dosarul medical si fisa individula de expunere vor fi actualizate. Atunci cand, in urma supravegherii starii de sanatate de descopera de catre medicul de medicina muncii ca un angajat are o boala identificabile sau o afectare a starii de sanatate, ca rezultat al expunerii in procesul de munca la un agent chimic periculos sau ca valoarea limita biologica prevazuta in anexa nr. 33 este Page 132 of 265

depasita, angajatul este informat de catre medicul de medicina muncii despre rezultatul care il priveste personal, inclusiv asupra unor date si recomandari medicale pe care sa le urmeze dupa incetarea expunerii. Respectarea restrictiilor si interdictiilor legale … … este o obligatie importanta a angajatilor, avand in vedere propietatile tixice ale unor agenti periculosi si/sau a activitatilor care implica agenti chimici periculosi. In acest sens, angajatorul trebuie sa cunoasca si sa respecte prevederile actelor normative in vigoare, care interzic : - intrebuintarea carburantului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb si a tutror produselor continand acesti pigmenti in orice lucrare de vopsitorie cu exceptia vagoanelor de cale ferata, a podurilor de cale ferata, a dublului fund al vapoarelor, a picturii decorative. In aceste cazuri, carbonatul bazit de plumb, sulfatul de plumb si produsele care contin acesti pigmenti vor fi utilizati sub forma de pasta sau vopsea gata preparata ; - vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb ; • aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere), precum si activitatile care implica in procesul de munca utilizarea unor izolatii termice sau acustice de joasa densitate (un gram/cmc) cu continut de azbest ; • producerea sau folosirea agentilor chimici si activitatile prezentate in anexa nr. 34 – NGPM, pentru care se pot admite derogari in urmatoarele situati : Page 133 of 265

-

pentru scopuri exclusive de cercetare stiintifica si testare, inclusiv analize ; pentru activitati destinate sa elimine agentii chimici prezenti in deseuri si produse secundare ; pentru producerea agentilor chimici interzisi, daca acestia sunt folositi ca intermediari ;

• munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrarile de vopsit care comporta utilizarea carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb sau a miniului de plumb si a tuturor produselor care contin acesti pigmenti. In conformitate cu prevederile H.G. 124/2003, privind prevenirea si controlul poluarii mediului cu azbest, de la 1 ianuarie 2007 vor fi interzise toate activitatile de comercializare si de utilizare a azbestului si a produselor care contin azbest. Lista produselor care trenuie avute in vedere in mod deosebit, fiind interzise la comercializare si utilizare, este prevazuta in anexa nr. 2 a H.G. 124/2003. Se excepteaza diafragmele care contin crisotil, pentru instalatiile de electroliza existente, care pot fi utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestor diafragme, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2008. Produsele care contin azbest comercializate pana la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, pot fi utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestora, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2006. Alte restrictii sunt : Page 134 of 265

• informarea in scris a inspectoratului teritorial de munca si a directiei de sanatate publica pentru activitatile de extractie, de fabricare si de transformare a azbestului, cu descrierea succinta a tipurilor si cantitatilor de azbest utilizate, activiatatilor si procedeelor utilizate, produselor fabricate. Ori de cate ori intervine o modificare semnificativa in activitatile de extractie, de fabricare si prelucreare a azbestului, angajatorul trebuie se efectueze o noua informare in scris. • Transmiterea catre inspectoratul teritorial de munca , cu o luna inaintea inceperii lucrarilor, a Planului de lucru pentru demolarea sau de indepartare a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri si/sau structura acestora, din aparate, instalatii si vapoare. Planul de lucru trebuie sa contina, in special : faptul ca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest sunt indepartate inaintea demolarii propiu-zise, pe cat este posibil din punct de vedere practic ; echipamentul de protectie individual necesar este furnizat ; natura si durata probabila a activitatii ; locul unde are loc activitatea ; metodele aplicate atunci cand activitatea implica manipularea a azbestului si/sau a materialelor cu continut de azbest; caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia si decontaminarea angajatilor care participa la activitate; caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia celorlalte persoane prevazute la locul sau in vecinatatea locului unde se desfasoara activitatea. Page 135 of 265

Intocmirea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere, pentru angajatii desemnati sa efectueze activitati ce implica expunerea la azbest si/sau materiale cu continut de azbest, la agenti cancerigeni si mutageni precum si la agenti biologici din grupele 3 si/sau 4 ; angajatorul va infiinta si actualiza permanent registrele de expunere. •

Registru de expunere va contine informatii privind natura activitatii si a expunerii, durata activitatii depuse si a expunerii, agentul biologic la care angajatii au fost expusi si, dupa caz, datele referitoare la accidente si incidente. Registrul se pastreaza cel putin 40 de ani dupa incheierea expunerii. Medicul de medicina muncii si inspectoratul de munca au acees la acest registru. Angajatii si/sau reprezentantii lor in unitati au acces la informatiile colective anonime cuprinse in acest registru.

Legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca referitoare la agenti chimici, azbest si agenti cancerigeni si mutageni

Page 136 of 265

Legislatia romana in domeniul securitatii si sanatatii in munca, armonizata cu prevederile directivelor europene urmareste reducerea la minim a riscurilor pentru securitate si sanatate legate de prezenta agentilor chimici, a azbestului si a agentilor cancerigeni, mutageni, precum si biologici la locurile de munca. Legislatia romana, asemenea celei comunitare, aplica principiile generale de prevenire si acorda prioritate eliminarii si inlocuirii agentilor periculosi, in cadrul masurilor de protectie a lucratorilor expusi. Alaturi de legislatia referitoare la securitatea si sanatatea in munca, importanta deosebita o are si cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatorii a reglementarilor legale referitoare la clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, deoarece acesta impune, prin eticheta si fisele tehnice de securitate, transmiterea de informatii despre pericole si riscuri, despre propietatile fizico-chimice si toxicologice, despre masuri de prim ajutor si interventii in cazul de urgenta etc. Directivele europene transpuse in legislatia romana, in domeniul agentilor periculosi chimici si biologici, sunt: • Directiva cadru 89/391/CEE, privind introducerea de masuri pentru incurajarea imbunatatirilor in domeniul sanatatii si securitatii muncitorilor la locul de munca; • Directiva 98/24/CEE (amendata de D2000/39/CEE), cu privire la securitatea si protectia sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor legate de agentii chimici la locurile de munca ; • Directiva 90/394/CEE (amendata de D97/42/CEE si D99/38/CEE), referitoare le protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni la locurile de munca ; • Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare ; Page 137 of 265

• Directica 83/477/CEE (amendata de D 91/382/CEE), privind protectia impotriva riscurilor de imbolnavire si prevenirea acestor riscuri legate de expunerea la azbest la locul de munca; • Directiva 91/322/CEE, pentru stabilirae valorilor limita indicative in scopul implementarii Directivei 80/1107/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti chimici, fizici si biologici la locul de munca ; • Directiva 2000/54/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor datorate expunerii la agenti biologici la locul de munca pentru securitatea si sanatatea lucratorilor ; • Directica 92/85/CEE, privind aplicarea masurilor de promovare a securitatii si sanatatii la locul de munca a lucratoarelor gravide, a celor care au nascut de curand sau alapteaza ; • Directiva 94/33/CEE, privind protectia tinerilor in munca ; • Directiva 92/58/CEE, privind prescriptii minime de semnalizare de securiate si/sau sanatate la locul de munca. Legislatia romana in vigoare in domeniul agentilor chimici • •

Constitutia Romaniei; LEGEA nr.53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII; • ORDIN – MMPS nr. 225/1995, privind aprobarea Normativului cadru de acordare si utilizare a echpamentului individual de protectie ; • LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explozive ; Page 138 of 265

• ORDIN nr.225/1996, pentru aprobarea Normelor tehnice privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor explozive utilizate in activitatile detinatorilor si autorizarea artificierilor pirotehnisti; • NORME TEHNICE din 30 mai 2002, privind detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor explozive utilizate in alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor • ORDONANTA DE URGENTA nr. 76/2001, privind simplificarea unor formalizati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor – Republicare modificata si completata de O.U.G. nr.35/2003; • HOTARARE nr. 572/2002, pentru stabilirea modelului si continutului cererii de inregistrare si ale certificatului de inregistrare a comerciantului ; • HOTARARE nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comerciantilor (PROCEDURA DE AUTORIZARE a functionarii comerciantilor din punct de vedere al protectiei muncii); • ORDIN nr. 657/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea functionarii persoanelor fizice si juritice din punct de vedere al protectiei muncii; • HOTARARE nr. 261/2001, privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, modificarile si completarile ulterioare; • ORDONANTA DE URGENTA nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin LEGEA nr. 451/2001; Page 139 of 265

H.G. 490 pe 16 mai 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase; • H.G. nr. 92 pe 23 inuarie pe 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Ordoanantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase; • SR13253 – Etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase; • H.G. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta perricole de accidende majore in care sunt implicate substante periculoase; • H.G. 124/2003 ( MAPM ), privind Prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului cu azbest; • H.G. 1300/2002 – Notificarea substantelor chimice; • HOTARARE nr.347/2003, privind restrictionarea introducerii pe piata si a utilizarii anumitor substante si preparate chimice periculoase; • ORDINUL MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a substantelor chimice notificate – ELINCS; • OM – MIR 227/13 iunie 2002, privind Inventarul european al subsantelor existente puse pe piata – IESCE; • O.U.G. 78/16 iunie 2000 privind Regimul deseurilor aprobata prin LEGEA nr. 426/2001; •

Page 140 of 265

• ORDIN MAPM 1215/2003, pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor; • DECRET nr. 466/1979 privind regimul substantelor toxice; • ORDONANTA nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar penru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura, aprobata prin LEGEA nr. 85/1095; • H.G. nr. 172/5mai 1997, pentru infiintarea Registrului National al Substantelor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si functionare a acestuia ; • H.G. 707/3 iulie 2002, preivind organizarea si functionarea a Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase ; • ORDIN MAPM 1441/2003, privind infintarea Secretariatului de risc penru controlul activitatilor care prezinta pericole de accidentare majora in care sunt implicate substante periculoase ( unitati econamice de tip SEVESO II ) ; • LEGEA 1022/2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 48/1999, privind transportul rutier al marfurilor periculoase ; • ORDIN nr. 1147/10 dec 2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor – costruirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri ; 25. DOCUMENTE SI ACTIVITATI DESFASURATE LA EVENIMENT Page 141 of 265

CERCETAREA EVENIMENTELOR SE VA FINALIZA CU INTOCMIREA UNUI DOSAR, care va cuprinde: a. b.

opisul actelor aflate în dosar; procesul-verbal de cercetare; c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe; schiţe, fotografii referitoare la eveniment; d. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate; e. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului; f. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului; g. copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea; copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine, întocmite conform legii; j. copii ale contractelor individuale de muncă al victimelor; k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original; l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal; m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute; n. copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă; o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate; p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s- a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu; q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice. Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi: a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare; b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei; c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

Page 142 of 265

d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului; e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu; f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate; g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu Error: Reference source not foundalin.(2) şi (4); h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare; i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la ; formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

PROCESUL-VERBAL DE CERCETARE A EVENIMENTELOR trebuie să conţină următoarele capitole: a. data încheierii procesului-verbal; b.numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului; c.perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea; d.obiectul cercetării; e.data şi ora producerii evenimentului; f.locul producerii evenimentului; g.datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal; h.datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor; i.descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul; j..urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate; k.cauza producerii evenimentului; l.alte cauze care au concurat la producerea evenimentului; m.alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului; n.persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele prevăzute la lit. k), l) şi m); Page 143 of 265

o.sancţiunile contravenţionale aplicate; p.propuneri pentru cercetare penală; q.caracterul accidentului; r.angajatorul care înregistre ază accidentul de muncă sau incidentul periculos; s.măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru realizarea acestora; t.termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la lit.s); u.numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora; v.numele şi semnătura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea; w.avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă; x.viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat. În capitolul prevăzut la lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi al persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetări. În capitolul prevăzut la lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare. În capitolul prevăzut la lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment. În capitolul prevăzut la lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru. În capitolul prevăzut la lit.h) se vor indica, de asemenea următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la aceasta. Capitolul prevăzut la lit.i) va conţine următoarele subcapitole: Page 144 of 265

a.descrierea detaliată a locul producerii evenimentului; b.descrierea detaliată a echipamentului de muncă; c.descrierea detaliată a împrejurărilor; d.descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul. În capitolele prevăzute la lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora. Denumirea capitolul prevăzut la lit.o) se va schimba cu „Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare”, în cazul b.accidentelor cercetate de către comisia numită de către angajator. Capitolele prevăzute la lit.w)-x) se vor regăsi în procesul verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor. În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la lit.w) care va fi numit „Viza angajatorului”. În situaţiile în care, din cercetare, rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit.r) şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare. PRECIZARI FIAM FIAM Nr. – Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V. de cercetare A1 – Nr. Accident la angajator [_a_/_b_/_c_] –Semnificaţie: a – nr. accident la angajator, b – nr. persoane accidentate în accident (câmp a), c – nr. accidentat în cadrul accidentului (câmp a) B4 – Se codifică codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXĂ CLASIFICĂRI (Ex. BACĂU = 104 – 1 = cod regiune nord est; 04 = cod judeţ Bacău) D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupă respectiv Clasă, conform câmpurilor solicitate prin FIAM D1 – Activitatea economică principală – este definită ca cel mai important tip de activitate, în termeni de cel mai mare număr de angajaţi. Page 145 of 265

D3 – Activit.ec. în care este implicat accidentatul – vizează activitatea economică a unităţii locale în care îşi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală – este considerat amplasamentul geografic în care este desfăşurată în principal activitatea sau se spune că este baza operaţională a activităţii. Dacă o persoană are mai multe locuri în care lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de unde este organizată activitatea. D5 – Se bifează căsuţa corespunzătoare dimensiunii intreprinderii F3 – În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7 poziţii ale câmpului, cunoscut fiind faptul că acestea reprezintă: SAALLZZ (S = sexul, AA = anul naşterii, LL = luna naşterii, ZZ = ziua naşterii). Completarea câmprilor va fi făcută conform acestei structuri şi în cazul persoanelor din afara ţării care nu au cod numeric personal pe aceeasi structură, sau în cazul persoanelor la care nu se poate obţine CNP. K18; K20; K22 – se completează pe baza Anexei CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 2 (Agentul material) AGENTUL MATERIAL – Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere – care au forma: 0A, 0B, 0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizată pentru a face diferenţierea între agenţii materiali. Această poziţie constă în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau clasificarea 0Y – care prezintă tipul pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X şi Y este redefinită, pentru fiecare agent material, conf. Tabelului de mai jos. VALORILE CODURILOR 0X SAU 0Y 0A 0B 0C 0D 0E 0F 0G 0H

Page 146 of 265

NATURA MATERIALULUI Piatră, minereuri Metal Lemn Cauciuc, plastic Hârtie, carton Textile Piele Alimente

ANEXA FIAM [________/____]PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZĂRII INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCĂ – Se completează şi se transmite la ITM care a înregistrat accidentul de muncă, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii temporare de muncă a persoanei accidentate (prin prezentarea documentelor care certifică durata incapacităţii precum şi modalitatea de terminare a acesteia: R - reluarea activităţii; I - Invaliditate – încadrarea persoanei accidentate într-un grad de invaliditate; D - Deces - decesul persoanei accidentate după un număr de zile de incapacitate temporara de muncă)

Page 147 of 265

26. SANCTIUNI LEGEA 319/2006 CERINTA LEGISLATIVA

ART LEGE

Valoar e

ART.39(2) Neintocmirea de catre angajator a unui plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii Neobtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane. Neasigurarea de echipamente individuale de protectie

Art.13(b)

5.00010.000

Art.13(c)

5.00010.000

Art.13(p)

5.00010.000

Art.13(r)

ART.39(3) Neasigurarea realizarii masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor. ART.39(4) Nerealizarea si neposedarea unei evaluari a riscurilor pt.securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pt.acele grupuri sensibile la riscuri specifice. Neluarea deciziilor asupra masurilor de protectie cate trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat. Neadoptarea, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor. Nestabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor si raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in

Art.13(n)

5.00010.000 3.00010.000

Art.12(1) lit.a

4.0008.000

Art.12(1) lit.b

4.0008.000

Art.13(a)

4.0008.000

Art.13(d)

4.0008.000

munca, corespunzator functiilor exercitate Neelaborarea instructiunilor proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor. Neasigurarea si necontrolarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe. Neasigurarea informarii fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare Neluarea masurilor pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica Nerespectarea prevederilor privind angajarea numai a persoanelor care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic, ulterior angajarii Nu se tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art.7 alin.4 lit.e Nu se asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice Nu prezinta documentele si relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor Nu desemneaza, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor Nu asigura conditii pt.ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire in dom.SSM, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca/postului sau.

Art.13(e)

4.0008.000

Art.13(f)

4.0008.000

Art.13(h)

4.0008.000

Art.13(i)

4.0008.000 4.0008.000

Art.13(j)

Art.13(k) Art.13(l)

4.0008.000 4.0008.000

Art.13(m ) Art.13(o)

4.0008.000 4.0008.000

Art.20

4.0008.000

Nu efectueaza cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca Nu inregistreaza si nu raporteaza accidentul de munca la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator Art.39(5) Nerespectarea obligatiilor ref.la evaluarea riscurilor, imbunatatirea nivelului securitatii si protectiei sanatatii lucratorilor, consultarea lucratorilor si permiterea accesului in zonele cu risc ridicat numai a lucratorilor instruiti corespunzator Nerespectarea obligatiilor ref.la utilizarea in comun, de catre angajati ai unor societati distincte, a acelorasi locuri de munca Implicarea financiara a lucratorilor in masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca Nerespectarea prevederilor ref.la lucratorii desemnati

Art.29(1) lit.a Art.32(2)

Neinformarea lucratorilor ce pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile si masurile aferente acestui pericol Neasigurarea pregatirii acelor lucratori ce pot fi expusi unui pericol grav si iminent pt.a fi pregatiti in situatia cand seful ierarhic superior nu poate fi contactat Neasigurarea de echipamente de munca fara pericol pt.securitatea si sanatatea lucratorilor Neacordarea echipamentului individual de protectie nou in cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie Necomunicarea evenimentelor (definite cf.art.5lit.f) catre ITM

Art.11(1)

Necomunicarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces asiguratorului cf.Legii346/2002 Art.39(6)lit.a Neluarea tuturor masurilor necesare organizarii activitatilor de prevenire si de protectie (in functie de marimea intrepr., riscuri, dispersia teritoriala, competente etc.) Nerespectarea obligatiilor ref.la acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, desemnarea lucratorilor care aplica masurile stabilite, a legaturilor cu serviciile specializate etc. Nerespectarea prevederilor ref. la informarea lucratorilor privind riscurile pt.securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie generale si specifice fiecarui

Art.7(4)

Art.7(5) Art.7(6) Art.8

Art.11(3) Art.13(q) Art.13(s) Art.27(1) lit.a Art.27(1) lit.b Art.9(1)

4.0008.000 4.0008.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.5007.000 3.0006.000

Art.10

3.0006.000

Art.16

3.0006.000

post de lucru Art.39(6)lit.b Neacordarea alimentatiei de protectie cf. contractului colectiv de munca (contr.individual de munca) Neacordarea materialelor igienico-sanitare cf. contractului colectiv de munca ( contr.individual de munca) Nedeclararea bolilor profesionale medicilor competenti

Art.14 Art.15 Art.34(1)

3.0006.000 3.0006.000 3.0006.000 2.5005.000 2.5005.000

Art.39(7) Prejudicierea lucratorilor care, in caz de pericol grav si iminent parasesc locul de munca/zona periculoasa Sanctionarea lucratorilor care actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava

Art.11(2)

Ingradirea accesului lucratorilor desemnati/a reprezentantilor lucratorilor la evaluarea riscurilor si la masurile de protectie, orice informatii, evidente si rapoarte in domeniul SSM Neorganizarea si nefunctionarea Comitetelor de securitate si sanatate in munca Nerespectarea prevederilor ref.la cheltuielile cu instruirea lucratorilor, efectuarea instruirii in timpul programului de lucru Art. 39(8) Lipsa evidentei accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca Neelaborarea pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale a rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucrătorii proprii Neluarea măsurilor pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca Prejudicierea reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii in munca din cauza consultarii, informarii si participarii la problemele de ssm Neacordarea timpului adecvat reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, fără diminuarea drepturilor salariale şi nefurnizarea mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile specifice ssm

Art.17

2.5005.000

Art.19

2.5005.000 2.5005.000 2.0004.000

Art.11(4)

Art.21 Art.12(c)

Art.12(d)

2.0004.000

Art.13(g)

2.0004.000

Art.18(5)

2.0004.000

Art.18(6)

2.0004.000

Neamenajarea locurile de munca ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi persoanele cu dizabilitati

Art.36

2.0004.000

ART. 37(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda. (3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda. ART. 38(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda. (3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda. (4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda. ART. 39(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind: a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;

b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman; c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice; d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă; e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise; f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice; g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie; h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă; i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor; j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase; k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă; l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă; m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă; n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

o) asigurarea iluminatului de siguranţă; p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie; q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare; r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze; s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare. Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie Nr Documentul crt 1 Decizie desemnare lucrator desemnat 2 Decizie desemnare lucrator pentru masuri prim ajutor,PSI, evacuare 3 Decizie CSSM 4 Decizie desemnare serviciul intern 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Decizie desemnare lucratori pentru oprirea EM in caz de pericol grav si iminent Decizie lucratori desemnati contactare servicii specializate in caz de pericol grav si iminent Decizie comisie cercetare eveniment Decizie conducator loc de munca Plan actiune in caz de pericol Instructiuni cu masuri in caz de pericol Plan de prevenire si protectie Fisele posturilor Instructiuni proprii Planuri si rapoarte de control Identificarea pericolelor/riscurilor Necesar documentatie informare/instruire Tematici instruire

18 Program instruire-testare 19 Stabilirea zonelor cu necesar semnalizare 20 Stabilirea meseriilor si profesiilor care necesita autorizare 21 Stabilirea posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare, testarea aptitudinilor si/sau ex,psihologic 22 Lista cu EIP necesare 23 Regulament organizare si funct. CSSM 24 Ordinea de zi CSSM 25 Convocator Membrii CSSM 26 Proces verbal sedinta CSSM 27 Plan economico financiar 28 Raport annual al angajatorului in CSSM 29 Plan evacuare lucratori 30 Dosar cercetare 31 FIAM + FIAM anexa 32 Fise instruire individuale si colective

Prevederi L 319

Prevederi HG 1425

Art.8 al 1 Art.10 al 2

Art. 20 al 1;2

Art.19

Art.63 Art.19 al 1; Art.23;24 al 1;3 Art.103al 1 Art.104 Art.103 al 3a Art.103 al 5 a Art.116 al 2 Art.20 Art.15 al 9

Art.11 al b Art.13 al b Art.13 al d Art.13 al e Art.13 al f Art.13 al h

Art.15 al 2 Art.15 al 4 Art.15 al 3 Art.15 al 5; 17 Art.15 al 1 Art.15 al 6;31 Art.15 al 1 Art.88 al 2 Art.93 al 1 Art.97 Art.15 al 8 Art.15 al 11 Art.15 al 12 Art.15 al 13;14 Art.15 al 20 Art.65 Art.66 al 2 Art.66 al 3 Art.66 al 4 Art.66 al 6 Art.69 al 1 Art.103 al 3 a Art.109;116 al 2 122 al 1 Art.140 al 1

LEGISLATIA ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul. 2006 Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30 oct. 2006 Hotarari de Guvern in domeniul protectiei muncii Hotarârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate în munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici H.G nr.1146/30 august 2006 - M. Of. nr. 815 - 03.X.2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă Hotarârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice Hotarârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca la bordul navelor de pescuit Hotarârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca Hotarârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în munca Hotarârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca Hotarârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

Hotarârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, în special de afectiuni dorsolombare. Hotarârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj Hotarârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran Hotarârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca Hotarârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Hotarârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor Hotarârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca Hotarâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile Hotarare de Guvern nr. 1876/22.12.2005 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii (MO nr. 81/30.01.2006) Hotarare de Guvern nr. 1875/22.12.2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest (MO nr. 64/24.01.2006) Hotarâre de Guvern nr. 752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în atmosfere potential explozive

Ordin nr. 753 din 16/10/2006 privind protectia tinerilor in munca ( Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 15/11/2006) Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca(MO nr. 887 din 31 octombrie 2006 Ordin nr. 706 din 26-09-2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice artificiale(MO nr. 915 partea I din 10-11-2006) HOTĂRÂRE nr. 246 din 7 martie 2007privind metodologia de reinnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite(MO nr. 169 din 9 martie 2007) Hotarare nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007 Hotarare nr. 557/2007 din 06/06/2007 privind completarea masurilor destinate sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca pentru salariatii incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara(MO nr. 407 din 18/06/2007) Ordonanta de urgenta nr. 99 din 29 iunie 2000 privind masurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în munca(MO nr. 304 din 4 iulie 2000) 1.

Ordin nr. 3 din 03/01/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea accidentului de muncă FIAM MO nr. 70 din 30/01/2007Intrare in vigoare: 30/01/2007.

Bibliografie - Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul. 2006 - Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30 oct. 2006 - HG 955/2010 - modificare HG 1425/2006 de aplicare a legii 319/2006 - Dr. ing. Stefan PECE, Ec Aurelia DASCALESCU, "Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare si îmbolnavire profesionala la locurile de munca",1998 - Darabont, Al., Pece, St., Dascalescu, Aurelia, Managementul securitatii si sanatatii în munca - Ed. Agir, 2001 - "Medicina Muncii", Prof. Dr. Toma Niculescu, Conf. dr. Ion Toma, Dr. Duca Pavel, ed. MEDMUN, 1999 - "Evaluarea riscurilor în sistemul om-masina", dr. ing. Pece Stefan, ed. Atlas Press, 2003 - "Costul accidentelor de munca", dr. ing. Aurelia Dascalescu, ed. Atlas Press, 2003 - "Implementarea managementului securitatii si sanatatii în munca", dr. ing. Steluta Nisipeanu, ing. Raluca Stepa, ed. Libra 2003