Curs Ayurveda 3

Curs ayurveda 3 Pitta doṣ doṣa Reprezintă o combinaţie a elementelor foc şi apă. Calităţi: Calităţi uṣṇa – fierbinte, tīkṣṇa – penetrant, sasneha – puţin onctuos, drava – lichid, laghu – uşor, visra – mirositor, sara – laxativ (curgător). Pitta derivă din rădăcina tapa, care semnifică foc, mânie, şi este corelată cu căldura. Funcţii: Funcţii - menţine temperatura corpului, care reprezintă un semn al existenţei vieţii. De asemenea intervine în: - conversia hranei, în digestie; - vedere (conversia cunoaşterii directe şi a informaţiei senzoriale); - senzaţiile de foame şi sete; - formarea gustului (datorită apei din componenţă, pitta ne ajută să cunoaştem gustul); - strălucirea pielii; - înţelegerea; - curajul (de a lupta); - delicateţea, moliciunea corpului, elasticitatea acestuia. Din punct de vedere simbolic, caracterul complet al semnificanţilor soare + lună + aer este dat de echivalentul pitta + kapha + vāta. Dacă pitta creşte apar: coloraţia gălbuie a urinei, pielii, fecalelor, unghiilor şi sclerei; senzaţii de arsură; reducerea perioadei de somn; senzaţii de foame şi sete (în sensul creşterii frecvenţei de ingestie a hranei şi lichidelor). Dacă pitta scade, scade principalele caracteristici care apar sunt: reducerea senzaţiei de foame/sete; digestie disfuncţională; lipsa strălucirii pielii; senzaţie de frig. Acţiunile lui pitta: pitta Sveda – transpiraţia; kleda – lichide corporale excedentare, aderente (mucus, exces de urină, diaree); sruti – secreţii la nivelul orificiilor corpului, formarea de puroi, secreţii la nivelul plăgilor; kotha – necroze; sadana – oboseală, debilitate, funcţionare redusă; mūrchana – senzaţie de leşin, semi-conştienţă; gust picant sau astringent penetrant, la nivelul gurii (însoţit de o coloraţie roşietică/gălbuie). Subdoṣa Subdoṣa 1. Pācaka pitta: pitta aceasta este localizată în zona intestinului subţire. Pācaka se referă la digestie. Funcţia acestei subdoṣa a lui pitta este legată de asigurarea digestiei, mai ales în zona duodenală. Sucurile

1

digestive au un conţinut redus de apă, astfel încât focul creşte şi transformarea hranei este amorsată. Funcţii: conversia, intervine în absorbţie, intervine în separarea nutrienţilor de produsele reziduale. 80% dintre maladii îşi au originea la nivelul sistemului digestiv, aşadar pācaka reprezintă cea mai importantă componentă a lui pitta doṣa. 2. Rañjaka pitta: pitta aceasta este localizată în ficat şi splină. Funcţii: conferă culoarea roşie a sângelui şi intervine în coloraţia diferitelor părţi ale corpului. Termenul „rañjana” semnifică „a da culoare”, iar „ka” semnifică „acţiune”; aşadar, „rañjaka” semnifică „activ în a da culoare”. 3. Ālocaka pitta: pitta localizată la nivelul ochilor, în corelaţie cu vederea. Această subdoṣa a lui pitta intervine în mod esenţial în asigurarea vederii. De asemenea, mai este corelată şi cu înţelegerea şi raţionamentul, logica. 4. Sādhaka pitta: pitta este localizată la nivelul inimii. Se poate situa la nivelul creierului, dar sediul său de elecţie este inima. Este responsabilă de procesarea cunoştinţelor, de asimilarea lor în structura organismului şi de exprimarea clară a acestora. Susţine mintea să obţină ceea ce îşi doreşte. Un bun exemplu îl constituie bulimia: dacă există un anume stres noi tindem să reducem stresul, mintea lucrează în exces, astfel că produce o dorinţă mai mare pentru hrană, ceea ce conduce la instalarea bulimiei (la acest proces participă şi prāṇa vāta). Multe tulburări de natură psihică sunt corelate cu perturbări ale lui prāṇa vāta şi sādhaka pitta. 5. Bhrājaka pitta: pitta localizată la nivelul pielii. Este subdoṣa lui pitta responsabilă de culoarea pielii. Ea susţine şi transformarea, prelucrarea unui element care provine din exterior şi ajunge în interiorul organismului prin piele, precum în cazul uleiului folosit la masaj, al informaţiei transmise prin atingere etc. Multe afecţiuni ale pielii sunt corelate cu perturbări ale acestei subdoṣa.

Kapha doṣ doṣa Reprezintă o combinaţie a elementelor pământ şi apă. Mai este denumită şi śleṣma (de la rădăcina sanscrită śliṣ, care semnifică „a aduce particulele împreună”, „a îmbrăţişa”). „ka” = apă, „pha” = „a dezvolta”, aşadar „kapha” = un aspect care se dezvoltă în prezenţa apei. Calităţi: Calităţi guru – greu, manda – lent, hima – rece, snigdha – onctuos, sāndra – aderent, vâscos, sthira – stabil, ślakṣṇa – foarte neted, opus calităţii de „aspru”, mṛdu – moale. Kapha reflectă energiile reci ale lunii. Această doṣa conferă structură, clădeşte, oferă plăcere, mulţumire.

2

Funcţii: Funcţii - conferă structură; - conferă onctuozitate, moliciune, lubrefiere, vîscozitate; - conferă stabilitate; - menţine legăturile din corp; previne dislocarea articulaţiilor; - conferă puterea de a ierta (kapha este simbolizată printr-un elefant, atât de impozant încât nu poate percepe acţiunea perturbatoare a unei insecte). Atunci când kapha creşte apar: lâncezeală, greutate, răceală, coloraţie albicioasă/paloare, anumite părţi ale corpului devin laxe şi tind să atârne, somn excesiv, salivaţie excesivă, tuse, mucozitate excesivă, dispnee sau astm. Atunci când kapha scade apar: senzaţie de gol (în locurile specifice lui kapha), uşurime, palpitaţii, laxitatea articulaţiilor şi ligamentelor, precum şi alte semne adiţionale ca: reducerea stabilităţii şi uscăciune (scăderea onctuozităţii). Acţiunile lui kapha: kapha 1. snigdhatva – onctuonzitatea; 2. kaṇḍū – prurit; 3. śītatva – răcorirea; 4. gauravam – greutate; 5. kāṭhinya – duritate; 6. śophā – congestie, edem; 7. upalepa – depozite interne, straturi de sedimente; 8. staimitya – generarea absenţei oricărei dorinţe de mişcare (ca atunci când îmbrăcăm o cămaşă udă, pe o vreme rece), pierderea sau absenţa mişcărilor. Subdoṣa Subdoṣa 1. Bodhaka kapha: kapha aceasta ajută la amestecarea hranei cu salivă. Este localizată la nivelul cavităţii bucale. 2. Avalambaka kapha: kapha „avalamba” semnifică „care depinde de” – şi se referă la organe precum plămânii şi inima, aflate în continuă mişcare. Această mişcare produce uscăciune, astfel încât aceste organe necesită mereu umiditate, care este asigurată de avalambaka kapha. 3. Kledaka kapha: kapha este localizată în zona stomacului, numită āmāśaya. Aceasta produce secreţiile necesare procesării hranei. Termenul „kledana” semnifică „umectare”. 4. Tarpaka kapha: kapha localizată la nivelul capului şi al organelor de simţ. Menţine ritmul adecvat al funcţionării acestora. Prāṇa vāta + sādhaka pitta + tarpaka kapha „lucrează” pentru organele de simţ. Tarpaṇa semnifică „hrănire plină de satisfacţie” (pentru minte).

3

5. Śleṣaka Śleṣaka kapha: kapha provine din rădăcina sanscrită „śliṣ” = „a îmbrăţişa”. Aceasta menţine legăturile articulare, conferă lubrifiere şi viscozitate. Śleṣaka previne fricţiunile excesive şi conferă supleţe mişcărilor. Această subdoṣa poate fi asociată cu lichidul sinovial. Multe persoane suferă de probleme articulare, ceea ce indică manifestarea unor disfuncţii ale acestei subdoṣa.

Localizarea doṣ doṣa-urilor în corp Pentru fiecare doṣa există o localizare generală şi o localizare specifică (la nivelul unui organ). În general, kapha predomină în porţiunea de deasupra inimii, precum şi în partea corpului situată deasupra ombilicului. Pitta este dominantă în regiunea dintre ombilic şi sâni, iar vāta este dominantă în regiunea de sub ombilic, precum şi în zona de sub inimă. Locaţia dominantă a lui vāta vāta Aceasta este situată în ultima parte a intestinului gros şi în zona rectului (pakvāśaya), în zonele lombară şi sacrală (kaṭī), în regiunea pelviană şi în zona coapselor (sakthi), a urechilor (śrotra), a oaselor (asthi) şi în piele (sparśana). Locaţia de origine a lui vāta este pakvāśaya (colonul descendent). Localizarea dominantă a lui pitta La nivelul ombilicului (nābhi), a stomacului sau intestinului subţire (āmāśaya), a transpiraţiei (sveda), al secreţiilor (lasīkā), al limfei sau plasmei (de exemplu, într-o zgârietură), în sânge (rakta), în rasa dhātu, la nivelul ochilor (dṛk) şi al pielii (sparśana). Locaţia de origine: nābhi, ombilicul, precum şi partea duodenală a intestinului subţire. Localizarea dominantă a lui kapha La nivelul pieptului (ura), al gâtului (kaṇṭha), al capului (śira), în kloma (pancreasul sau organul metabolizării apei), în articulaţii (parva), în āmāśaya, rasa, meda, în nas (ghrāṇa) şi limbă (jihvā). Locaţia de origine: āmāśaya (partea superioară). Practic, toate cele trei doṣa sunt produse în sistemul digestiv, de unde se răspândesc pretutindeni în organism.

Dhātu Toate dhātu-urile sunt produse în cadrul micrometabolismului.

1. Rasa Rasa dhātu: partea lichidă a corpului, limfa = apă + pământ Funcţii: Funcţii prīṇana, tarpaṇa, hrănirea plină de satisfacţie. Rasa reprezintă primul element care apare după digestie.

4

Produse secundare (upadhātu upadhātu): upadhātu sângele menstrual, laptele matern, şi anumite produse reziduale (mala) de tip kapha. Rasa mai are şi funcţia de a asigura materia primă pentru formarea următorului dhātu. Creşterea lui rasa este similară cu creşterea lui kapha. Semnele acestora sunt aceleaşi. Deficitul lui rasa: rasa oboseală, emaciere, ameţeală, iritabilitate/intoleranţă la zgomot, malnutriţie, atrofie. Simptomele perturbării lui rasa: rasa reducerea simţului gustativ sau a capacităţii de identificare a gustului, respingerea hranei (de tipul anorexiei), paloarea pielii (ca în anemie), inflamaţii, malnutriţie, consumpţie, cearcăne, albirea părului. Afecţiunile cardiace sunt influenţate de rasa dhātu. Rasa se află în relaţie directă cu kapha.

2. Rakta dhātu: sângele = foc + apă Este de culoare roşie, uşor vâscos, are un miros specific şi un gust uşor sărat. Este considerat simbolul vieţii. Funcţie: Funcţie jīvana – care conferă o nouă viaţă. Sângele susţine multiplicarea tuturor dhātu-rilor. Într-un anume fel, creşterea/scăderea tuturor dhātu-rilor depinde de rakta. Produse secundare: vase, tendoane (kaṇḍarā – structura solidă, tradusă şi ca nervi). Produs rezidual: pitta Atunci când rakta creşte apar: multiple afecţiuni ale pielii, herpes, erupţii, splenomegalie, alte afecţiuni ale splinei, abcese, gută, hemoragii, hemoptizie, epistaxis, afecţiuni de tip rakta-pitta, sângerarea gingiilor, icter, pete negre pe piele, coloraţie roşietică a ochilor /pielii /urinei. Atunci când rakta scade apar: dorinţă pentru lucruri reci (datorită deficitului apei) şi acre (datorită deficitului de foc), pierderea tonusului vascular, uscăciune (acesta fiind un simptom comun, şi nu tipic). Dacă rakta este viciat: viciat deoarece rakta este responsabil de producerea multor organe (ficat, splină, stomac, intestine, inimă şi limbă), atunci când este viciat, pot apare degenerări în aceste organe. Rakta este un factor vital important, a cărei afectare stă la baza multor forme de cancer. Rakta este în relaţie directă cu pitta. 3. Māṁ Māṁsa dhātu: muşchii = pământ + apă Funcţie: Funcţie de acoperire a corpului (lepana), a oaselor, şi de susţinere a mişcării. Māṁsa conferă structură. Prin intermediul muşchilor se exprimă puterea corpului. Produse secundare: secundare pielea, grăsimea abdominală.

5

Produse reziduale: reziduale secreţii nazale, secreţiile de la nivelul urechilor, gurii, precum şi mucusul din fecale. Atunci când māṁsa creşte creşte apar: chisturi dure, tumori, mărirea parotidelor, papiloma, hemoroizi, polipi nazali, creşterea excedentară a pielii sau muşchilor, creşterea dimensiunii abdomenului. Atunci când māṁsa māṁsa scade apar: emaciere, hipo/atrofie, mai ales în zona fesieră şi pectorală, scăderea masei musculare, dureri articulare. Dacă māṁsa māṁsa este viciat: viciat incapacitate de mişcare. Este important să protejăm māṁsa dhātu dacă dorim să ne menţinem în formă. Este necesar exerciţiul fizic practicat în acest scop. Māṁsa şi kapha sunt într-o relaţie directă: creşterea sau scăderea unuia atrage creşterea sau scăderea celuilalt (respectiv).

4. Meda dhātu: grăsime corporală = pământ + apă Funcţie: conferă onctuozitate corpului (snehana), permiţând Funcţie manifestarea calităţii de moale. Oleierea este necesară corpului. Meda reprezintă un tip de ţesut mai moale decât māṁsa. Şi în acest caz, meda şi kapha sunt într-o relaţie directă. Produse secundare: secundare pelicula lubrefiantă de pe piele, grăsimea musculară. Produs rezidual: rezidual sveda – transpiraţia. Atunci când meda creşte apar: mărirea pieptului, abdomenului şi feselor. Se instalează dispneea, chiar şi după un efort fizic redus. Apar chisturi, abcese. Abdomenul dilatat tinde să atârne în jos. Chiştii de tip māṁsa sunt duri şi imobili. Cei de tip meda sunt moi şi au tendinţa să se mişte. Dacă meda scade apar: amorţeală, mai ales în zona lombară, slăbirea corpului, splenomegalie. Meda este în relaţie directă cu kapha şi este corelată cu obezitatea, afecţiune care perturbă personalitatea, şi cu diabetul, care perturbă întreg organismul şi viaţa însăşi. 5. Asthi dhātu: oase = pământ + aer + spaţiu Funcţie: Funcţie susţine corpul (dhāraṇa), intervine în formarea articulaţiilor şi permite realizarea mişcărilor. Produse secundare: dinţi, păr. Produse reziduale: unghii, pilozitate corporală. Dacă asthi creşte apar: osteofite, număr excedentar de dinţi şi oase. Dacă asthi scade apar: fracturi, fisuri, inclusiv fisuri dentare, exfolierea unghiilor, căderea părului. Asthi se află într-o relaţie de inversă proporţionalitate cu vāta doṣa: creşterea unuia atrage scăderea celuilalt.

6

6. Majja dhātu: măduva osoasă = pământ + apă (în unele texte se adaugă şi elementul foc, manifestat prin anumite calităţi ale sale). Funcţie: Funcţie umplerea oaselor, umplerea porozităţilor osoase (pūraṇa). Majja susţine oasele. O altă funcţie importantă: susţinerea organelor senzoriale situate într-o structură osoasă: ochi, urechi, nas şi creier. Atenţie: creierul nu este un ţesut de tip majja! Majja susţine creierul, care este un organ multi-tisular! Produse secundare: secundare aceleaşi ca şi produsele reziduale: secreţiile vâscoase de la nivelul ochilor. (odată cu rafinarea ţesuturilor, acestea nu mai diferenţiază produsele secundare de reziduuri, întrucât practic nu se mai poate vorbi de o parte reziduală). Dacă majja creşte apar: greutate în corp, la nivelul ochilor şi nasului. Dacă majja scade apar: leşin, vertij, creşterea porozităţii în corp (osteoporoză). Aceasta este oarecum legată de hrănirea diferitelor părţi ale corpului. Aşadar, este foarte important să protejăm majja dhātu. Majja şi kapha variază direct proporţional: dacă unul creşte/scade, şi celălalt va creşte/scade. La fel, majja şi pitta variază direct proporţional, însă relaţia de dependenţă este mai puternică între majja şi kapha. 7. Śukra dhātu dhātu: elementul reproducător = apă + pământ Śukra se află într-o relaţie de directă dependenţă cu kapha. Acesta este cel mai rafinat tip de ţesut, cel mai potent. El nu are mala (produs rezidual). Produsul său direct este denumit ojas (esenţă vitală, putere, imunitate). Funcţie: Funcţie reproducerea fiinţei umane (gharbotpāda, creativitatea), nu doar la nivel celular. O a doua funcţie este de întărire a corpului (ne putem da seama de nivelul de ojas al unei persoane după o interacţiune sexuală a acesteia). Dacă śukra śukra creşte apar: secreţii spermatice sau ovulaţie în exces, apariţia calculilor spermatici. Dacă śukra scade apar: scăderea secreţiei de spermă şi a ovulaţiei, spermă cu sânge. Am observat relaţia de directă proporţionalitate dintre kapha doṣa şi diferite tipuri de ţesuturi: rasa, māṁsa, meda, majja şi śukra. Astfel, dacă apar afecţiuni de tip kapha, toate aceste tipuri de ţesuturi vor fi afectate.

Mala 1. Purīṣ Purīṣa (fecalele) Este corelat cu vāta doṣa şi reprezintă reziduul solid din sistemul digestiv. Solidificarea face să se manifeste vāta şi să apară gaze.

7

Funcţie: Funcţie conferă sentimentul de susţinere, de putere, în mod indirect. Fecalele trebuie menţinute o perioadă în corp. Rămânând în colon, acestea conferă percepţia existenţei unei materii care dă soliditate şi reduce anxietatea. Este cunoscut faptul că atunci când suntem stresaţi ne simţim goliţi. Dacă purīṣa purīṣa creşte creşte: şte apare o cantitate excesivă de fecale şi eliminări cu frecvenţă mărită. Dacă purīṣa purīṣa scade: scade apare o cantitate scăzută de fecale şi frecvenţă redusă a eliminărilor, constipaţie sau scaun tare. Este foarte importantă realizarea excreţiei la momentul potrivit. Ideal este ca numărul de mese să fie acelaşi cu numărul eliminărilor. Oricum, este necesar să fie măcar un scaun pe zi (numărul eliminărilor = numărul meselor – 1). Multe afecţiuni lombare se datorează constipaţiei.

2. Mūtra (urina) Funcţie: Funcţie antrenarea şi excreţia excesului nedorit de lichid, kleda. Aceasta previne retenţia nedorită de apă. Acest proces de „spălare” a organismului este foarte important. Atunci când mūtra creşte creşte apar: urinarea excesivă reprezintă un posibil semn de diabet. Astfel o frecvenţă potrivită a eliminărilor de urină este foarte importantă. Urina care stagnează excesiv în organism poate determina apariţia calculilor renali. Dacă mūtra scade: scade apare o senzaţie de arsură, hematurie. Frecvenţa micţiunilor este de 6 ori pe zi (după cum afirmă Cakrapāṇi). De fapt, această rată a eliminărilor depinde de dietă. De exemplu, vara nu este indicată eliminarea în timpul nopţii. Iarna putem avea 1-2 eliminări pe noapte, cel mult. Altminteri, dacă frecvenţa este mai mare, aceasta poate indica instalarea diabetului. Mūtra este de asemenea corelată cu kapha doṣa.

3. Sveda (transpiraţia) Este corelată cu pitta doṣa. Funcţie principală: principală de a menţine lichidele la nivelul pielii şi a le elimina la momentul potrivit. Acest proces întăreşte organismul. Sveda mai este corelată şi cu meda. În realitate sveda este un reziduu al lui meda. Elementul comun dintre sveda şi meda îl reprezintă kleda. Dacă sveda este în exces, exces apare o transpiraţie nedorită şi excesivă pe toată suprafaţa pielii. Dacă sveda este redusă, redusă apare senzaţia de prurit şi diverse afecţiuni ale pielii.

8