curs acoperis

1

2

. ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACOPERISURILOR Subansamblul-acoperis este alcatuit dintr-o serie de elemente principale, diferentiate prin functiile pe care le indeplinesc (invelitoarea, termoizolatia, structura de rezisienta ), precum si din elemente accesorii care servesc iluminarii si ventilarii spatiului de sub invelitoare (tabachere, lucarne, luminatoare), eliminarii noxelor sau a vaporilor de apa (deflectoare) sau directionarii si evacuarii apelor pluviale de pe acoperis (jghiaburi. burlane). Elementele accesorii (auxiliare): • Tabacherele (fig.3.a)se utilizeaza in vederea aerisirii si iluminarii podurilor precum si pentru accesul la nivelul invelitorii. Sunt alcatuite dintr-un cadru din dulapi peste care se monteaza o rama din lemn sau metalica in care se monteaza geam simplu sau armat. Rama este prinsa de cadru in balamale formand un capac mobil care permit deschiderea tabacherei.

Fig 3

• lucarnele (fig.3,c,d,) servesc aceluias scop ca si tabacherele, deosebindu-se de acestea prin faptul ca formeaza volume ce se detaseaza din planul acoperisului. Sunt de diferite forme si au in compunere ferestre sau ochiuri mobile pentru aerisire. • Luminatoarele servesc la iluminarea naturala a interiorului halelor industriale, au forme variate (). Defectoarele sunt elemente amplasate in punctele cele mai inalte ale acoperistirilor si servesc pentru evacuarea noxelor, a aerului cald sau a aburului din interiorul halelor industriale (fig.3.e). Deflectoarele pot fi inchise la nevoie cu jaluzele mobile Jghiaburile () au rolul de a colecta apele pluviale de la nivelul invelitorii si a le orienta catre burlane. Sunt confectionate din tabla zincata sau, mai rar, din tabla de plumb sau cupru. Sunt sustinute de carlige prinse de capriorii sarpantei sau de dibluri special introduse in peretii de beton

INVELITORI Invelitoarea este elementul de acoperis asezat la partea superioara a acestuia, cu rol de izolare a cladirii impotriva agentilor atmosferici. Invelitorile trebuie sa asigure o buna etanseitate, sa fie durabile, rezistente la foc, sa necesite cheltuieli minime de investitie si de intretinere in exploatare, sa asigure un aspect arhitectural placut Materialele din care se executa invelitorile se prezinta intr-o gama larga: • invelitori organice (paie. trestie, lemn, materiale bituminoase); • invelitori din piatra naturala (ardezie), • invelitori din piatra artificiala arsa (ceramice); • invelitori din piatra artificiala nearsa (azbociment, mortar sau beton); • invelitori metalice (tabla din otel, zinc, aluminiu, plumb ,cupru.) • invelitori din sticla simpla sau armata; • invelitori din materiale plastice. Se disting din punct de vedere al modului de asigurare a etanseitatii: ♦ invelitori continue, fara rosturi, impermeabile la aer, apa si vapori ( exemplu: invelitorile bituminoase); ♦ invelitori din elemente discontinue, impermeabile la actiunea apei, dar permeabile la aer si vapori de apa (exemplu. invelitorile din placi ceramice, azbocimentul plan sau ondulat, tabla plana, ondulata sau cutata etc.): in acest caz pe suprafata acoperisului apar rosturi.

Invelitori din paie, stuf sau trestie. Aceste invelitori sunt discontinue si permit realizarea unor acoperisuri usoare, ventilate, igienice si economice, cu aspect rustic. Sunt invelitori traditionale in zonele de campie si in zone cu balti..Paiele sau stuful se leaga in snopi care se aseaza incepand de la streasina spre creasta, pe suport din sipci, de care se leaga cu sarma galvanizata . Invelitori din lemn. (fig.) Sunt invelitori discontinue realizate din scanduri geluite, sindrila (dranita) sau sita. Invelitorile din sindrila sunt estetice si se intalnesc frecvent in localitatile de munte. Sindrila se fixeaza in cuie pe suport din sipci in doua sau mai multe straturi sau pe suport de astereala si carton bitumat care asigura o protectie sporita la infiltratii dar se mareste consumul de material lemnos si pericolul putrezirii lemnului In cazul invelitorilor bitumate in mai multe straturi, in alternanta cu cartonul bitumat se poate folosi panza bitumata. Straturile de carton sau de panza bitumate se lipesc intre ele cu mastic bituminos.

3

5

Fig 4 Invelitoare din tigla solzi

. Invelitori din tigla. Tiglele sunt produse din argila arsa. Ele pot fi obisnuite, colorate sau smaltuite si se prezinta sub forma de tigle solzi (fig.4) sau tigle profilate (obtinute prin presare sau trase) (fig 5). Tiglele se monteaza pe sipci sau pe sipci asezate pe astereala acoperita cu carton bitumat sau folie din plastic, in functie de regimul de precipitatii al zonei si de importanta cladirii. Tiglele au in alcatuirea lor unul sau doua ciocuri de agatare cu care se fixeaza pe sipci, iar in regiuni cu vanturi puternice se ancoreaza suplimentar cu cleme metalice sau cu sarma galvanizata. Coamele se acopera cu elemente de coama asemanatoare olanelor, asezate cu concavitatea in jos pe un pat de mortar. Racordarea la dolii, calcane, cosuri de fum se face cu tabla zincata.

Invelitori din olane (fig.6) Olanele sunt produse din argila arsa sub forma de jgheaburi tronconice care se monteaza pe doua randuri suprapuse. Invelitorile din olane au aspect placut si sunt foarte durabile. Prezinta dezavantajul unei greutati mari si un grad de discontinuitate al invelitorii ridicat, motiv pentru care ele se monteaza pe o astereala peste care s-a asternut in prealabil un strat de carton bitumat. Initial se monteaza olanele de la baza cu concavitatea in sus, incepand de la streasina spre coama, in randuri paralele cu streasina. Olanele din amonte sunt petrecute peste cele din aval cu cel putin 6 cm. Peste crestele olanelor de la baza se aseaza mortar de ciment si var in care se fixeaza randul superior de olane cu concavitatea in jos. La coama se folosesc olane normale sau speciale pentru coama, pozate cu concavitatea in jos pe un pat de mortar. Doliile, calcanele si zonele din vecinatatea cosurilor de fum se acopera cu pazii din tabla

3

Fig 6 Invelitori din olane 1-astereala;2-folie;3-4 olane

2

8 4

3

2

7

6 5

1

1-cosoroaba;2-caprior;3-clesti 4-pana;5-izolatie termica 6-folie;7-sipci;8-tigla

1. Şarpante Se caracterizează prin greutate redusa si sunt realizate din bare subtiri din lemn, metal sau beton. Se întâlnesc următoarele tipuri constructive - şarpante pe scaune; - şarpante pe ferme. a) Şarpantele din lemn pe scaune (şarpante dulgheresti) (fig.. Se utilizează cu precădere la construcŃii de locuinŃe dar si la clădiri social culturale cu deschideri mici (scoli, grădiniŃe, spitale), precum si la magazii, depozite etc Elementele componente ale unei şarpante pe scaune sunt: astereala alcătuita din scânduri negeluite, din placi de fibre din lemn (PFL),OSB sau din placi aglomerate din lemn (PAL) ; sipcile inlocuiesc astereala in cazul utilizării invelitorilor din placi mici (sita, şindrila, Ńigle, azbociment plan etc.); căpriorii se realizează din lemn rotund sau ecarisat si se dispun la distante de 70... 110 cm. unul de altul, după linia de cea mai mare panta (perpendicular pe coama). Căpriorii din acelaşi plan transversal cu popii poarta numele de căpriori de scaun iar ceilalŃi se numesc căpriori curenŃi,

panele se executa din lemn ecarisat si se dispun paral cu coama la distante de 2,50...4,00 m. In funcŃie de poziŃia pe care o ocupa in ansamblul acoperişului se întâlnesc: pane de coama si pane intermediare, - cosoroabe sunt elemente care se dispun la nivelul streşinii pe centurile pereŃilor exteriori ai clădirii; - popii sunt elemente verticale ale şarpantei realizaŃi din lemn rotund sau ecarisat si au rolul de a repartiza incarcariie concentrate - moazele (cleştii) sunt elemente de solidarizare pentru popi si căpriori; se confecŃionează din scânduri, dulapi sau lemn semirotund; contravîntuirile (contrafise) se montează in general intre pane si popi, sunt alcătuite din lemn rotund sau ecarisat si au rolul de a rigidiza ansamblul şarpantei in sans longitudinal. Prin scaun se înŃelege ansamblul de rezistenta plan, indeformabil alcatuil din popi si căpriorii dispuşi in planul popilor (căpriori de scaun) solidarizaŃi prin cleşti

Şarpante pe ferme din lemn. Se folosesc la construcŃii cu deschideri mari (9,00...30,00 m) fără reazeme intermediare. Fermele pot avea in elevaŃie forme triunghiulare, dreptunghiulare, poligonale sau pot fi cu talpa superioara curba (fig..2)

β=

Sarpanta din lemn cu scaune • • • • • • • • • • • •

1.scaun (element de sustinere) 2.pana (coama) 3.pana 4.pana(cosoroaba) 5.caprior 6.pop(montant) 7.talpa 8.arbaletrier 9.cleste 10.contrafise 11.astereala 12.invelitoare(carton bituminat)

Sarpanta din lemn

ipoteze de încărcare: -încărcarea permanentă + zăpadă -încărcarea permanentă + vânt (cu presiune) +1/2 zăpadă -încărcarea permanentă + încărcarea utilă (greutatea unui om cu tot cu scule care repară acoperişul -încărcare permanentă + vânt (cu sucŃiune); la această ipoteză se verifică ancorarea şarpantei de ziduri.

Calculul elementelor componente la şarpante pe scaun Şipcile şi astreala se calculează ca grinzi simplu rezemate având deschiderea egală cu distanŃa dintre căpriori. Căpriorii se dimensionează ca grinzi simplu rezemate având deschiderea decalcul egală cu distanŃa dintre pane. Căpriorii pot fi calculaŃi ca grinzi înclinate şi ca grinzi orizontale. Încărcarea din vânt este normală pe el iar greutatea proprie şi din zăpadă sunt verticale. Panele se calculează ca grinzi simplu rezemate având deschiderea de calcul egală cu distanŃa dintre scaune (sau ferme). O pană preia încărcarea corespunzătoare învelitorii pe distanŃa dintre două pene alăturate. Penele sunt solicitate le încovoiere oblică Popii se dimensionează la compresiune cu flambaj, prinderea la capete fiind în mod obişnuit articulaŃia

Calculul fermelor (grinzi cu zăbrele). Pentru ca o grindă cu zăbrele să lucreze eficient este necesar ca încărcările să fie transmise în noduri. Dacă încărcările sunt transmise în noduri, barele vor fi solicitate numai la compresiune sau întindere. Dacă încărcările se transmit pe bare, între noduri, barele vor fi solicitate şi la momente încovoietoare şi grinda cu zăbrele se va rupe mai uşor. Mai întâi se determină încărcările transmise de pene în nodurile grinzii cu zăbrele. Din echilibrul grinzii cu zăbrele se determină reacŃiunile grinzii în reazeme. Se parcurg nodurile pe rând, se taie barele şi se face echilibrul fiecărui nod.