Cristina Chiperi-My dillema is you.pdf

FENOMENUL LITERAR AL MOMENTULUI, CREAT ONLINE Şl DEVENIT BESTSELLER INTERNATIONAL

(. / ste prim a dată când zbor cu avionul şi recunosc că sunt _p u ţin agitată. Mă aşez şi cuplez centura de siguranţă. Mama se aşază lângă m ine cu u n zâm bet com pătim itor: —L in işteşte-te, draga mea! în curând ajungem la M iami. 5 ore şi ?3 de m in u te ca să străb aţi ţara de la u n ocean la celălalt. Mai exact, în total, 3 757 de kilom etri. 5 ore şi ^3 de m inute ca să faci praf şaisprezece ani d in viaţă. Şi toate astea p en tru o idioată de slujbă. Cu doar cincisprezece zile în urm ă, viaţa mea era perfectă: aveam doi p rieten i foarte buni, o grăm adă de cunoscuţi, eram invitată la toate petrecerile de sâmbătă seara, şi aveam o familie... ca toate celelalte. Serios, ce-aş fi putut să-m i doresc mai mult? Până când, în tr-o vineri după-am iază, mă întorc acasă după şcoală şi îm i dau seam a că urm ează să se întâm ple ceva îngrozilor. De câte ori trebuie să-m i dea o veste proastă, p ărin ţii m ei îmi pregătesc u n tort de ciocolată de consolare, iar când am intrat In casă m -a întâm pinat exact arom a de tort de ciocolată. Las geanta la in tra re şi m ă duc direct în bucătărie, u n d e o găsesc pe m am a lângă aragaz. - Bună, mam ă, îi zic. “ Bună, scum po, nu te -a m auzit când ai intrat. Se vede în privirea ei că ceva nu e bine.

6

Cristma Chipen

—S-a în tâm p lat ceva? o în tre b eu. —Nu, de ce? —Te p o rţi p u ţin ... nu ştiu... ciudat. —Nu. E totul în regulă, draga m ea. C inăm cam în tr-o oră. —Bine, până atu n ci m ă duc s ă -m i fac o rd in e în cam eră, zic eu, după care ies d in b u cătărie şi urc rep ed e scările spre cam era mea. Mă duc la calculator şi p u n n işte m uzică. Misery Business a celor de la P aram ore se aude la volum m axim , iar eu mă apuc să fac curat, în c ercân d , p rin tre altele, să nu mă m ai gândesc la p ro stu l acela de Set. Am fost îm p reu n ă opt luni... E groaznic să afli că băiatul pe care îl iubeşti te înşală. Ce idiot! Vocea m am ei îm i în tre ru p e şiru l gândurilor: —La masă! In bucătărie, m am a, tata şi Kate sunt deja aşezaţi la locurile lor. Mă aşez şi eu şi abia aştep t să bag ceva în gură, p e n tru că su n t lihnită. Tăcerea d in bucătărie este d e -a d rep tu l je n a n tă şi ciu d ată,, p e n tru că de obicei vorbim m ult. —Ştiţi, îm i place m ult la noua m ea şcoală, zice sora m ea ca să rupă tăcerea. Kate are paisprezece ani şi a in tra t de curând la liceu. O bserv că m am a şi tata se uită unul la altul. Fac u n schim b de priviri ciudate şi p ar îngrijoraţi. După care tata încuviinţează din cap şi m am a pricepe d in zbor. Oare ce se întâm plă? —Fetelor, trebuie să vorbim cu voi despre u n lucru im portant. 0 , nu! Ştiam eu! —Tatălui vostru i s -a oferit u n post m ai b u n la M iam i şi tre buie să ne m utăm acolo. Plecăm în două săptăm âni, ne zice ea. N u -m i vine să cred! Nu poate fi adevărat! Nu se p o ate... Ne m erge aşa de b in e în Los Angeles! Avem o casă frum oasă, p rieten i m ulţi, poate că nu e chiar grozav la şcoală, dar colegii sunt m inunaţi, iar m am a şi tata câştigă foarte bine. —Dar ne m erge foarte bine aici! zic eu.

My Di l e mma is You

7

Tata m ă priveşte, stră d u in d u -se să -ş i păstreze zâm betul. —Aşa e, Cris, ştiu, d ar nu pot refuza. Jo h n Dallas are în c re ­ d ere în m in e şi m ă vrea alătu ri de el, ca să gestionez n işte afaceri im p o rtan te . Dar g â n d e şte -te ce veţi câştiga tu şi Kate: 0 casă de două ori m ai m are, o şcoală fantastică, u n d e veţi avea p arte de educaţia p otrivită, p rie te n i noi şi o grăm adă de alte lucruri! Şi apoi, M iam i e u n oraş foarte frum os, o să vedeţi! —Cine e John Dallas? în treab ă Kate. —Un p rie te n b u n d e -a l n o stru , d in facultate, şi şeful tatălui vostru, răsp u n d e m am a. F etelor, su n t sigură că o să vă placă la Miami! —Nu e vorba de asta, mamă! in terv in eu. Şi d e -a r fi cel m ai frum os oraş d in lum e, toţi p rie te n ii m ei su n t aici! —Da, toţi p rie te n ii n o ştri su n t aici! in sistă Kate. —Aşa e, d ar p rie te n ii vin şi pleacă, şi sunt sigură că o să vă faceţi alţii noi. Nu pot să -m i cred urechilor! Abia îm i m ai stăpânesc furia. ( !um pot fi atât de in sen sib ili? Nu vreau alţii noi! izbucnesc în cele d in urm ă, cu lacrim i în ochi. Şi nu vreau să plec de lângă Gass şi Trevor! Ştii foarte Iii ne cât suntem de u n iţi. Nu pot trăi fără ei! Ei, gata, Gris, exagerezi! Există in te rn e t. Veţi putea păstra legătura în tr - u n fel. Aşa încheie m am a m ereu discuţiile: găsind cea m ai sim plă soluţie la orice problem ă, dar eu ştiu foarte bine că e greu să întreţii 1r laţi i la distanţă. Cum o să fie să trăiesc fără Cass şi Trevor? Să nu li văd în fiecare zi, să nu le îm părtăşesc fiecare experienţă? Şi apoi Set... S peram că voi avea tim p să rezolv lu c ru rile, să far în aşa fel încât să se întoarcă la m in e... In schim b, totul s -a sfârşit. Şi iată-m ă aici, în avionul ăsta b lestem at, care m ă va duce d ep arte de toate lucrurile care dau sens vieţii m ele. De ce t r e ­ buie să fie totul atât de greu?

8

C r i s t i n a C h i per i

Stau lângă geam şi sim t cum avionul se pune în m işcare şi accelerează. Ne deplasăm tot m ai repede, la n sâ n d u -n e în ain te ca u n proiectil. îm i ţin resp iraţia în tim p ce ne d esp rin d em de la sol. N u -m i vine să cred! C hiar se în tâm p lă... 0 forţă m ă ţin e lip ită de scaun şi sim t u n gol în stom ac. M i-e team ă, dar, în acelaşi tim p, recunosc, încerc u n fio r de plăcere. Nu ştiu cum , d ar reuşesc să -m i fac curaj să privesc pe geam . Sub noi se în tin d e Los A ngelesul aşa cum nu l-a m m ai văzut niciodată: u n grilaj de lin ii şi form e geom etrice to t m ai în d e ­ părtate. Nu recunosc nim ic d in oraşul m eu. Ceva îm i sp u n e că vor fi cele m ai lungi cinci ore d in viaţa m ea... Privesc î n j u r şi mă concentrez pe doi copii care călăto­ resc cu p ă rin ţii lor: au vreo p atru şi, respectiv, cinci ani, şi p ar foarte bucuroşi şi lin iştiţi, ca şi cum zborul cu avionul a r fi cel m ai natural lucru d in lum e p e n tru ei. Sim t o oarecare invidie faţă de ei. Zâm besc u şo r şi în c h id ochii, sp erân d să m ă relaxez şi să adorm p u ţin , în pofida tă ră ­ boiului pe care îl fac cei doi. I n tr - u n sfârşit ad o rm şi în cep să visez. E unul d in tre cele m ai ciudate vise pe care le -a m avut vreodată: plâng şi îm b ră ­ ţişez u n băiat. Nu îi văd clar trăsătu rile, dar observ u n detaliu: poartă u n cercel în urechea dreaptă. Un fel de sem ilună. Nu ştiu cine e, to tu şi am o senzaţie ciudată, ba ch iar su n t sigură, că îl cunosc d in to td e a u n a . S -a r p ă re a că şi el suferă îngrozitor, d ar oare de ce? îşi m işcă buzele ca să vorbească, şi e foarte ciudat, p e n tru că îm i zice doar: —T rezeşte-te, scum po! II privesc m irată şi deschid im ed iat ochii. E m am a. —A m ajuns la M iam i, m ă an u n ţă ea. *

A

A

/ ă aşez d in nou d rept în scaun, îm i în tin d picioarele şi b raţele şi îm i decuplez centura de siguranţă ca să mă pot ridica. Abia aştept să cobor cu picioarele pe păm ânt. A parent, to ţi p asag erii îşi doresc acelaşi lu cru ca m in e şi hc înghesuie spre ieşire. Poate că şi ei sim t că se sufocă... Kate nu pare să aibă vreo problem ă: trece glonţ pe lângă m in e, îşi croieşte loc p rin m ulţim e ca să coboare şi, când nu o m ai văd, Îmi dau seam a că p ro b a b il a şi reu şit. Aş vrea să am m ăcar o fărâm ă d in sig u ran ţa ei de sine şi d in capacitatea ei de a se adapta la situ aţii noi. A p rim it veştile despre tra n sfe r m ult m ai bine ca m ine şi acum aş putea spune ch iar că e fericită. După aproxim ativ o oră n e -a m recuperat bagajele, am ieşit In sfârşit d in aero p o rt şi acum încărcăm valizele în tr - u n taxi. I\u, m am a şi Kate ne înghesuim pe bancheta d in spate, în tim p ce tata se aşază în faţă. Privesc p rin geam oraşul care se derulează în faţa o ch ilo r mei şi care va deveni curând casa mea: zg ârie-n o ri, ocean, p a l­ m ieri, plaje, vile şi d in nou ocean. Vom locui în M iam i Beach, ia r acesta e singurul lucru care nu - mi displace câtuşi de p u ţin . Iubesc m area şi sp er să îm i pot p rtrece toate după-am iezile pe plajă. Străzile pe care le străb atem su n t p lin e de tin e ri de vârsta m n , care se dau cu skateboardul, cu rolele sau se duc la plajă

10

Cristina Ctiiperi

în b erm u d e şi cu placa de su rf la subraţ. Trebuie să recunosc că nu pare deloc u n loc rău, m ai ales în această perioadă a anului. S per d in tot sufletul să reuşesc să îm i fac p rie te n i d in p rim a zi de şcoală. încă de m ică am su ferit m ult d in p ricin a tim id i­ tăţii. Mă sim ţeam invizibilă şi nu înţelegeam că, de fapt, eu mă izolam de ceilalţi. D in fericire însă, i-a m avut alături de m ine pe Gass şi pe Trevor. A poi, în p rim u l an de liceu, m i-a m dat seam a că treb u ie s ă -m i schim b atitudinea: m i-a m făcut curaj şi am învăţat să relaţionez cu oam enii. De fapt, acum am m ulţi p rieten i. Ah, pard o n , aveam m ulţi p rieten i. T axim etristul frânează b ru sc şi m ă lovesc de scaunul d in faţă. —C are-i problem a? izbucnesc eu. Şoferul scoate capul pe fereastră. —Băieţi, data viitoare u ita ţi-v ă în a in te să tre c e ţi pe roşu! Puteam să dau peste voi! strigă el. Mă aplec şi eu să văd cu cine vorbeşte şi observ u n grup m ic de tineri; unul dintre ei îi râde în faţă taxim etristului ca u n cretin. Aş zice că su n t d e -o vârstă cu m ine. Trei b ăieţi şi o fată, îm b răcaţi la m odă şi foarte drăguţi. Cine ştie? Poate m erg la aceeaşi şcoală la care voi m erge şi eu. Sper că nu... N -aş vrea să -m i fie colegi. Taxim etristul îşi cere scuze că a frân at brusc şi o ia d in nou d in loc. Trecem pe lângă u n parc şi ne adâncim în tr - u n cartier p lin de case enorm e. Aici ne oprim , iar tata începe să descarce valizele. Mă uit în jur. Peste tot, doar vile enorm e, cu piscine şi g ră ­ d in i in cred ib ile, şi toate au cel p u ţin două etaje. Sim t m irosul m ării, aşa că plaja nu poate fi p rea departe. —Aici stăm noi?! în tre b eu, arătând spre supervila d in faţa noastră. Tata încuviinţează, iar eu răm ân cu gura căscată. A runcasem deja o privire pe S treet View, dar nu m i se păruse aşa de m are.

My D i l e m m a is You

11

dim potrivă... Are două etaje, p iscin a se vede deja de aici... şi abia aştept să o folosesc! —Uau! exclam eu. Kate îşi ia g en ţile d in zbor şi aleargă en tu ziasm ată sp re in trare. —D ă-te la o p arte, tată! Eu şi m am a o u rm ăm şi, când d eschidem uşa, răm ân efectiv cu gura căscată. C hiar în faţa n o astră se iveşte u n hol lum inos, cu o uşă de sticlă care dă spre grădină, iar grădina este orientată spre ocean. In p artea dreaptă se văd nişte scări care duc la etaj. I n stânga, în schim b, se află u n salon cu două uşi m ari de sticlă prin care se ajunge direct în grădină. Totul este decorat cu m ult gust, în stil u ltram o d ern , şi este îngrijit până în cel m ai m ic detaliu. I n tr - u n colţ al în c ăp erii zăresc coletele sosite de la Los Angeles, cu p u ţin ele lu cru ri care au supravieţuit d in vechea n o astră viaţă. l.as valizele la in trare şi urc scările ca să văd etajul. Uau, câte camere! In tru în toate: o încăpere cu un perete în treg d in sticlă, cu vedere la ocean, o baie enorm ă şi patru dorm itoare. Fiecare ca meră are baia proprie, dar nici una nu e pe gustul meu. Sunt ori prea mari, ori prea mici, plus că urăsc să cobor scările la prim a oră a dim ineţii, aşa că mă duc d in nou la parter, să văd dacă nu gANCHC vreo cam eră jos. Din fe ric ire , o găsesc, şi p a re p e rfe c tă p e n tr u m in e . Arc m ărim ea potrivită, iar de la fereastră se vede piscina, p is ­ cina noastră. Cum te sim ţi, scum pa m ea? mă în tre a b ă m am a in trâ n d In cam eră. Rine... cred, îi răspund. Vrei să dorm i aici? m ă în tre a b ă ea, p rivind în jur. Da, pot? Hi neînţeles, îm i zice zâm bind. Mă uit d in nou în ju r , ca să văd cum să -m i aranjez lucrurile.

12

Cristina Chiperi

—Nu uita că luni în cep i şcoala! Profită de azi şi de m âine ca s ă -ţi aranjezi lucrurile, draga m ea, m ai spune m am a, stric ân d u -m i ziua si-a sa stricată. —Ah, da... şcoala... m u rm u r eu şi m ă duc să -m i iau valizele, pe care le târăsc spre noua m ea cam eră. Nu am m anuale, nu ştiu u n d e au ajuns cu program a, nu ştiu nim ic. V enind în octom brie, după ce au început deja cursurile şi s-a u form at clasele, n u -m i va fi deloc u şo r să m ă integrez. La sfârşitul serii am te rm in at de aranjat lucrurile, iar cam era aduce acum ceva m ai m ult cu m ine decât în u rm ă cu câteva ore. Nu arată rău, cu toate că vechea m ea cam eră d in Los A ngeles era foarte diferită. Scot d in tr-u n dosar câteva fotografii pe care le -a m im prim at în ain te să plecăm . Iau scotch-ul şi m ă apuc să le lipesc pe dulap. Asta a fost făcută la ziua de naştere a arogantei ăleia de Giuly: eu şi Gass zâm bim şi su n tem m u rd are de frişcă. în seara aceea făcuserăm u n tărăboi uriaş, dar n e -a m d istrat foarte tare. Cass îm i d ăd u se u n b râ n c i c h ia r când m am a s ă rb ă to rite i trec ea pe lângă noi cu tortul, iar eu m -a m ciocnit de ea. Tortul a zburat p rin aer şi a aterizat în capul invitaţilor. S -a p o rn it u n război în care frişca şi p an d işp an u l au aterizat peste tot, iar eu şi Gass n e -a m făcut o poză, ca s-o avem am in tire. I n tr - o altă fo to g rafie s u n te m eu şi T revor îm b ră ţiş a ţi. Zâmbesc. Ce n -a ş da acum p e n tru o îm b răţişare de la p rieten u l meu! Pe asta, în schim b, am făcut-o chiar ie ri după-am iază, după ore. E u n selfie cu noi tre i pe banca noastră. Mi se pare că a t r e ­ cut o veşnicie de atunci, şi to tu şi s -a u scurs d o ar douăzeci şi p atru de ore. O chii m i se um plu de lacrim i. Cass e foarte tristă; d in tre noi trei, ea a fost cea m ai afectată de vestea că m ă m ut. Nu m i-a m im aginat că o să reacţioneze aşa de urât. E dificil p e n tru toată lum ea, d ar poate că ei i-a fost ceva m ai greu. M i-a d ăru it p an d an tiv u l pe care îl p o rt la gât. *

*

My Di l e mma is You

13

jum ătate d in tr-o inim ioară, iar cealaltă jum ătate e la ea, „ca să ne am in tim că ne ap arţin em u na alteia". Trevor a făcut o faţă foarte am uzantă când şi-a dat seam a că a fost exclus d in cadou. Dar Gass n e -a su rp rin s cu u n alt dar: trei b răţări cu iniţialele noastre, GCT. Ca să ne am in tim că su n tem şi vom fi m ereu cei tre i m u ş­ chetari, n e -a spus ea chicotind. Apoi, când n e -a m despărţit, p rieten a m ea m -a strân s tare i ri b raţe, de parcă n - ar mai fi vrut să - mi dea drum ul, şi m - a implo rat printre lacrim i: Cris, nu mă părăsi, te rog! A fost cel m ai trist m o m en t din viaţa mea. Trevor, în schim b, nu a plâns, d ar avea ochii um ezi şi ştiu cA suferea. Mă aşez pe pat, îm i iau celularul şi mă uit la alte fotografii. I >upă care le trim it u n m esaj am ândurora: „M i-e d o r de voi".

rom a in ten să a clătitelo r pufoase p ro asp ăt făcute m ă trezeşte blând d in som n. în cerc să am ân t r e ­ zirea, ţin ân d pleoapele închise şi in sp irân d adânc m irosul d e li­ cios şi fam iliar. Când mă hotărăsc în sfârşit să deschid ochii, îm i ia câteva clipe să îm i dau seam a unde mă aflu. Atrasă de parfum ul clătitelor, am un singur obiectiv: să m erg în bucătărie. A junsă în d re p tu l u şii, îi găsesc pe m am a, tata şi Kate la m asă, aşezaţi pe aceleaşi locuri pe care le ocupau în b u c ă tă ­ ria n o astră d in Los A ngeles. Nici n -a i zice că ne aflăm la m ii de k ilo m e tri d ista n ţă . Mă aşez şi eu, a ş te p tâ n d u -m i p o rţia de fericire. —Te-ai trezit bine, draga m ea? Cu ce vrei să m ănânci clăti­ tele? mă în treab ă m am a. —Bună dim ineaţa, m am ă, da, m ulţum esc. Cu ceai, îi răspund eu zâm bind. M ama îm i dă ceaiul, iar eu suflu în el, să -l răcesc. —Gustă puţin, zice tata şi îm i în tin d e o farfurie cu fabuloasele lui clătite cu sirop de arţar. Sunt sigură că num ai el ştie să le facă aşa bune. După m icul deju n mă pregătesc să m erg pe plajă. Mă învârt p u ţin p rin cartier, căutând u n indicator, dar nu găsesc nim ic. A

My D i l e m m a is Yo u

15

In cele d in urm ă îi cer in fo rm aţii u n ei doam ne care, d in fe r i­ cire, îm i arată strada pe care treb u ie să o apuc. După câteva m in u te, p alm ierii devin to t m ai deşi, ia r t r o ­ tuarul fream ătă de o am en i de toate v ârstele care se dau pe skateboarduri sau pe patine cu rotile, şi în sfârşit văd oceanul. Odată ajunsă pe plajă, îm i aranjez prosopul pe nisip, îm i dau |os pantofii şi m ă în tin d la soare. Mă sim t chiar bine şi încep k;i cred că, poate, viaţa aici nu e chiar atât de scârboasă, când, d m tr-o d a tă , mă loveşte ceva în b raţ. Mă ridic brusc şi îm i dau |us ochelarii de soare p lin i de nisip. Un tip se apropie în fugă. Are ochii m ai albaştri ca cerul şi părul castaniu ciufulit de vânt. Scuze, e vina lui Cam, îm i zice el, lu â n d u -şi m ingea. Ah, nu, stai liniştit! Nu face nim ic, îi răsp u n d eu, sc u tu ­ ra ndu mă de nisip. l ipul zâm beşte şi m ă m ăsoară d in p riv iri p re ţ de câteva nccundc. Ne mai vedem ! I ncuviinţez d in cap şi îi zâm besc la rândul m eu, în tim p ce el da să plece. b in e în ţeles, acest „Cam “ ar fi putut să fie m ai atent! Sunt plina de nisip. A poi... ce ruşine! Nu îm i place deloc să v o r­ bi mi cu băieţi pe care n u -i cunosc; nu ştiu niciodată cum să mă com port cu ei. II urm ăresc cu p riv ire a pe tip u l cu ochi a lb a ştri şi îl văd tutori â n d u -se la grupul lui de p rieten i. | ii r ca mi se pare că su n t cei de ieri, care au trecu t pe roşu! Ma iu ţin d d in nou şi în c e rc să m ă relaxez, leg ăn ată de «uiiriul v alu rilo r, d ar n u reu şesc să reg ăsesc m agia pe care o nimţiHcm cu câteva m in u te în a in te. Poate m i-a r p rin d e b in e iilţlc hlm pping... Ce altceva m i-a r rid ica m ai b in e m oralul? IJH, In plus, nu îm i displace ideea de a -m i cum păra h ain e noi p ru t i u şcoală.

16

Crisîina Chiperi

îm i strân g lu cru rile şi m ă în d re p t spre ceea ce îm i pare a fi cen tru l oraşului, dacă e să mă iau după n u m ăru l de m agazine şi d u -te -v in o -u l co n tin u u de oam eni. In tru în F orever 21, mă u it în ju r şi găsesc ra p id câteva haine tră s n e t. Gând ies d in m agazin, m ă sim t m ulţum ită: în geantă am tre i tric o u ri, o rochie şi două p erech i de leggings. Mai treb u ie doar să m ă h o tărăsc ce-o să p o rt m âine, în p rim a zi de şcoală! în c e rc să -m i im aginez posibile com binaţii, ca să nu las totul pe ultim ul m in u t, cum fac m ereu. M erg ab so rb ită de gânduri, iar un tip pe skateboard dă peste m ine şi mă tr â n ­ teşte la păm ânt. Ce zi o fi azi? Ziua în care toată lum ea se ciocneşte de Gris? —Scuze, îm i zice im ediat skaterul. îm i rid ic p riv irea să văd cine e. Pare cam de o v ârstă cu m ine, are părul blond ciufulit şi ochii de un căprui p u r şi s im ­ plu superb. îm i ia geanta de jos, se ridică şi m i-o înm ânează. —Scuză-m ă. T e-ai lovit? Eu... se blochează când p riv irile ni se întâlnesc. —A m m ... stai lin iştit, sunt bine. Iau geanta şi îi zâm besc. —Da... b in e... A tunci... m urm ură el, tre c â n d u -şi m âna p rin păr. Dar ce-a păţit? Mă înşel oare sau e jenat? —Matt! E totul în regulă? strigă cineva a p ro p iin d u -se de noi. E acelaşi tip care a venit să -şi ia m ingea pe plajă. Hei, iarăşi tu? în treab ă el am uzat, recu n o scân d u -m ă. —Da, e totul în regulă. Vă cunoaşteţi? se m iră tipul blond. —Nu, dar adineauri, Gam a lovit-o cu m ingea, îi explică tipul cu ochi albaştri. Râd am ândoi. Nu îm i place deloc situaţia. în cep să m ă sim t ciudat şi nu mi se pare deloc distractiv. a

My D i l e m m a is You

17

—îm i pare bine, eu sunt Nash, adaugă tipul, în to rcân d u -se spre m ine. —Gris, zic eu, zâm bind forţat. —N u te -a m m ai văzut pe aici. Eşti nouă în zonă? mă întreabă tipul pe care cred că îl cheam ă M att. —Da, m -a m m utat ieri. în cerc să -m i păstrez calm ul şi să nu in tru în panică. A tunci sp er să te revăd curând; su n t sigur că u n o ra le -a r plăcea să te aibă în preajm ă, continuă Nash, lo v in d u -1 pe spate pr am icul lui. H aide, Matt! Cam, Taylor şi p rin ţesa ne aşteaptă. Ciao, Gris, m ă salută tipul blond. C iao... îi ră s p u n d , zâm b in d p u ţin je n a tă , şi îi p riv esc m d c p ărtân d u -se. I )e ce păţesc eu chestii d in astea? Ge e în neregulă cu m ine? Nimic nu îm i m erge b in e de când am ajuns în oraşul ăsta! Şi. ca şi cum nu ar fi fost de aju n s, pe d ru m u l sp re casă mă m iăccsc. R euşesc să găsesc d in nou stra d a d o ar cu aju to ru l mim poliţist. în tru c â t d im in e a ţa a fost p lin ă de e v en im en te, h o tărăsc n[\ mu petrec după-am iaza —ultim a liberă în a in te de începerea tu ulii fie m arginea piscin ei m ele. Nu există lucru m ai plăcut t a aresta pe tot păm ântul! In pirul m eu, totul e verde şi tăcut; in tr-a d e v ă r relaxant. Şl lotuşi, nu mă pot opri să nu mă în treb ce se va întâm pla anul iii'cnIji la noua şcoală... în ch id ochii şi mă concentrez pe liniştea 11111 pirul rneu, ca să îm i reduc gândurile la tăcere. I la ide, term ină! strigă brusc o fată. Ma ini orc să văd ce se întâm plă, dar nu e nim ic grav: su n t dom doi îndrăgostiţi care se u rm ăresc chicotind pe strada care Itoco pr lângă grădina noastră. El pare Ibarte drăguţ, cu u n corp chiar frum os. Ea are părul Iilnni I, Iu ng şi ondulat, şi e îm brăcată cu haine de culoare fucsia din t'Np paiul n picioare. Mă ia durerea de cap d o aru itân d u -m ă la ea!

18

Cristina Chiperi

Mi se strân g e in im a când îi văd cât de fe ric iţi su n t şi îm i a m in te s c cum e ra m eu şi Set la în c e p u t. Ie şe a m d e s e o ri îm p reu n ă, ne p etreceam serile u itâ n d u -n e la film e şi ne d is ­ tra m grozav. A poi Sindy n e -a invitat la p etrecerea de ziua ei de naştere. Eu hotărâsem să nu m ă duc, d ar Set a p referat să treacă pe acolo, ca să -şi petreacă seara cu colegii d in echipa de rugby. In tr-u n final, m -am dus şi eu, căci Gass se sim ţea rău şi îm i ceruse să vin să o iau de acolo. G ăutând-o, l-a m găsit pe Set în baia fetelor, făcându-şi de cap cu o ţipă. Păreau foarte absorbiţi unul de celălalt... Şi acum m ă în treb : oare de cât tim p dura povestea asta? D in clipa aceea, totul s -a te rm in at. S-a te rm in at cu noi. Mă întorc din nou în prezent. Soarele a ajuns la asfinţit şi ştiu că m âine va fi o zi foarte grea. Mai b in e m ă duc în casă. N u -m i doresc decât să m ă bag sub pătură şi să iau o pauză câteva ore.

o

o

r

a de obicei, dim ineaţa soseşte prea devrem e şi alarm a răsună în toată cam era.

Nii vreau să mă dau jos d in pat, aşa că o program ez peste zece inim ile, ca să m ai dorm puţin.