Cresterea Intensiva a Iepurilor

CREŞTEREA INTENSIVĂ A IEPURILOR DE CAS Ă ÎN MICROFERME

2006

1

CUPRINS

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

Introducere................................................................................. 3 Alegerea tehnologiei şi a sistemului de creştere a iepurilor…… 4 ParticularităŃile tehnologiei propuse şi construcŃia cuştilor …….. 5 Alegerea rasei – o atenŃie deosebită……………………………... 6 Alegerea reproducătorilor…………………………………………. 6 Creşterea iepurilor………………………………… iepurilor……………………………………………… ……………….. ….. 7 EsenŃa metodei de creştere accelerată a iepurilor de casă……. 10 Bazele activităŃii de selecŃie a raselor……………………… raselor…………………………….. …….. 15 Prelucrarea dejecŃiilor – sursă suplimentară de venituri………… 15 Bolile iepurilor………………………… iepurilor……………………………………………… ……………………………… ………… 16 Ce trebuie să ştii………………………………………………..... 16 Planul financiar al unei ferme familiale………………………… familiale……………………………. …. 17 CerinŃele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea de 200 femele ………………………………………………………… 18 14. Materiale de construcŃie pentru un modul de cuşti………………. 19 15. Propunere de proiect…………………………………… proiect………………………………………………… …………… 20 16. Schema unei posibile asociaŃii a crescătorilor de iepuri…………. 22 Bibliografie…………………………………………………………….. 23

2

Introducere În perspectiva apropiată, carnea de iepure va ocupa locul cuvenit în alimentaŃia oamenilor din toată lumea, prognoză fondată pe următoarele considerente: - Iepurele are cea mai mare viteză de creştere în greutate; - carnea este dietetică; - iepurii au un ciclu scurt de reproducere şi o fecunditate ridicată; - folosind tehnologii intensive de creştere, iepurii consumă hrană care nu intră în consumul oamenilor, în acest fel au o bază furajeră sigură; - carnea de iepure nu are restricŃii de întrebuinŃare în alimentaŃie, ca de pildă carnea de porc. În afară de carne, de la iepuri se obŃin şi blănuri excelente. De la iepurii rasei de puf, se obŃine un puf subŃire şi moale, care, din punct de vedere al calităŃii, este ca şi cel de la oile Merinos. De la doi iepuri maturi, într-un an se obŃine mai mult de 1 kilogram de puf. Grăsimea iepurelui este o materie primă preŃioas ă pentru industria farmaceutică şi cosmetică. În prezent, există mulŃi fermieri care doresc să înfiinŃeze o fermă de creştere a iepurilor cu o rentabilitate înaltă, dar potenŃialii crescători nu posedă cunoştinŃe legate de tehnologii.

3

1. Alegerea tehnologiei şi a sistemului de cre ştere a iepurilor

În lume, se aplică o serie de tehnologii progresive de creştere a iepurilor, pe baza unor complexe automatizate foarte eficiente. Aceste complexe permit hrănirea iepurilor cu furaj combinat granulat, pentru creşterea unui iepure fiind necesare numai 5-7 minute (FranŃa). Pentru construcŃia unor astfel de complexe sunt necesare investiŃii foarte mari. În România, în condiŃiile de azi este oportună crearea de ferme familiale. Pentru aceasta, nu sunt necesare investiŃii mari, mai ales că recuperarea cheltuielilor se face destul de repede. Se pot înfiinŃa ferme cu capacitatea de 10  – 200 femele, care pot produce până la 6000 de iepuri pe an. Folosind metoda aceasta de creştere, o fermă de iepuri se poate crea într-un termen scurt, în funcŃie de existenŃa necesarului de mijloace băneşti, de suprafaŃa terenului, de locul amplasării lui, de existenŃa hranei, de zona de climă etc.. Vă propunem o variantă de construire a unei ferme, folosind o tehnologie de creştere a iepurilor care permite crearea unei ferme de 20 – 200 femele cu un număr de până la 600 – 6000 iepuri, începând cu o familie de 2 – 3 femele. Tehnologia propusă prevede: - hrănirea nelimitată în regim automat a iepurilor, hrana administrându-se în hrănitoare odată la 6 – 12 zile; - adăparea automată cu apă, încălzirea ei iarna şi completarea acesteia o dată la 6-7 zile; - curăŃirea semiautomată a cuştilor şi lipsa mirosului de dejecŃii la fermă, care nu permit îmbolnăvirea iepurilor; - creşterea iepurilor şi obŃinerea producŃiei în 4 luni. Femela alăptează puii până la vârsta de 3 luni. Iepurele la sacrificare are greutatea de aproximativ 4,5 kg. Ferma construită conform tehnologiei nu necesită o încăpere specială, iar ca rezultat, preŃul ei este de circa 15 ori mai mic decât fermele tradiŃionale. Indicii tehnico-economici ai unui modul de cu şti : - suprafaŃa ocupată, inclusiv cea de deservire – 8 m.p.; - se întreŃin până la 30 iepuri; - consum de furaj combinat – 500 kg/an; - consum de fân – 250 kg/an; - cheltuieli de deservire – 0,1-0,2 om/oră /zi; - cheltuieli de muncă pentru creşterea unui iepure până la sacrificare – 1 om/oră; - cheltuieli de energie electrică – 100 kw/an; - consum de apă – 0,1 m3. łinând seama de condiŃiile şi de baza tehnico-materială a gospodăriilor, se propun diferite proiecte de construire a fermelor de iepuri în câteva etape  începând cu 10 femele de reproducŃie până la capacitatea de 150-200 femele.

-

Date pentru proiect : iniŃial 10 cuşti (module) – 10 femele; la 30-40 femele este necesar un mascul; 4

-

de la o femelă, la o fătare se obŃin cel puŃin 8 pui (4 femele şi 4 masculi); perioada de gestaŃie: 30 – 32 zile; împerecherea: la 122 zile de la naştere; la 70 zile după fiecare fătare; ciclul de împerechere : 100 zile; perioada de alăptare: masculii 80-85 zile şi femelele 90 zile; perioada de timp pentru înmulŃire şi sacrificare:122-140 zile. Începând cu capacitatea de10 femele de reproducŃie, ferma de iepuri se poate mări până la 100 femele într-un interval de 10 luni. În acest timp, producŃia va fi de 1360 iepuri,din care: - 100 capete – pentru mărirea fermei; - 390 – pentru sacrificare; - 980 – iepuri care vor fi folosiŃi în perioada următoare.

2. ParticularităŃile tehnologiei propuse şi construcŃia cuştilor (modulelor)

Cuştile (modulele) sunt vopsite în alb (vopsea albă ignifugă). Culoarea albă îndeamnă crescătorul să menŃină curăŃenia, iar igiena asigură rentabilitatea fermei. Practica arată că iepurii cresc nu numai datorită alăptării, hranei şi apei. Lor le este foarte necesar şi aerul curat şi proaspăt. DejecŃiile se colectează într-un vas (rezervor) care se află sub cuvele de colectare a dejecŃiilor. Rezervoarele sunt ermetice. Urina iepurelui, care este nocivă şi are un miros neplăcut, se scurge la fundul rezervorului, iar fecalele în stare solidă acoperă suprafaŃa urinei din rezervor. RămăşiŃele de aer nociv sunt absorbite de o Ńeavă specială. Sistemul de evacuare a dejecŃiilor cu care sunt echipate modulele de cuşti exclude practic contactul iepurilor cu dejecŃiile, inclusiv cu mirosul. Coccidia, care la început se dezvoltă în organismul iepurelui şi nu prezintă pericol, în contact cu dejecŃiile, într-un interval de 7 zile, la căldură, devine foarte periculoasă. ConstrucŃia modulelor de cuşti dă posibilitate iepurilor să mănânce zi şi (mai ales) noapte, ceea ce este foarte important, deoarece stomacul lor se deosebeşte radical de cel al altor animale. Stomacul iepurelui nu se poate contracta şi hrana este împinsă în esofag cu o altă porŃie de hrană. Saliva la iepure se secretă permanent (o şuviŃă) şi nu numai atunci când primeşte hrana, ca alte animale. Stomacul secretă suc gastric, indiferent dacă iepurele are hrană sau nu. De aceea trebuie asigurat asigurată hrana permanent. Adăpătorile sunt prevăzute cu recipiente în care sunt introduse cu gâtul în  jos două vase de plastic, a câte 5-7 litri fiecare. Apa din vase se scurge până la un anumit nivel, care se menŃine constant, în funcŃie de cantitatea de apă consumată. Apa în vas se menŃine datorită rarefierii aerului din acesta. În aerul rarefiat, microbii pot supravieŃui, dar nu pot să se înmulŃească şi astfel calitatea apei nu se depreciază. Iarna, apa se încălzeşte până la temperatura corpului iepurelui, folosind  încălzitorul electric. ConstrucŃia cuibului, care imită o vizuină naturală, unde iepuroaica poate să fete puii fără să fie stresată. Cel mai important lucru este încălzirea cuibului în partea de jos cu ajutorul termoforului electric, când temperatura este mai scăzută de + 8ºC. Energia electrică folosită dă un impuls de creştere mare şi din 5

start, deoarece puiul consumă toată energia din laptele mamei sale pentru creştere, nu şi pentru încălzirea corpului său. Tehnologia prevede conducerea fermei folosind computerul şi un program special, care întocmeşte planul zootehnic pentru fiecare zi, efectuează selec Ńia, etc. Dacă crescătorul nu are computer, planul zootehnic se întocmeşte folosind metode speciale. Tehnologia descrisă asigură creşterea iepurilor sănătoşi, calitativi, care după bonitare se pot valorifica altor fermieri, sau pentru carne. 3. Alegerea rasei – o atenŃie deosebită

Alegerii rasei trebuie acordată o atenŃie deosebită. Pentru aceasta, trebuie cunoscute particularităŃile diferitelor rase. Alt factor este determinarea exactă a scopului creării fermei: de pildă – pentru carne, pentru puf, sau pentru reproducŃie. Dacă scopul este creşterea iepurilor pentru a avea un venit bun, atunci trebuie efectuate unele cercetări de piaŃă pentru a afla preŃul la carnea de iepure, la blănuri, la puf etc. Alegerea corectă a rasei, cumpărarea reproducătorilor buni, aplicarea exactă a tehnologiei – înseamnă succes. Nu cumpăraŃi reproducători de la pia Ńă sau de la oameni necunoscuŃi!

În România, cele mai răspândite rase de iepuri sunt: Marele alb, Chinchilla, Uriaşul belgian, Argintiu englez, Fluture uriaş, Californiană, Neozeelandeză. Caracteristicele principalelor rase sunt descrise destul de amplu în numeroase lucrări despre iepuri. 4. Alegerea reproducătorilor

Cel mai bine e să procuraŃi reproducătorii de la fermele specializate sau de la fermele înregistrate, care au un efectiv destul de mare, respectă tehnologiile, perfectează actele de vânzare-cumpărare şi poartă răspundere pentru iepurii vânduŃi. Inainte de a-i procura, trebuie să vedeŃi ferma de provenienŃă, să faceŃi cunoştinŃă cu tehnologia de creştere, să vă încredinŃaŃi că se efectuează lucrările zootehnice de bază. Trebuie să aveŃi în vedere că, la fermele mici, cu 5-6 femele de reproducŃie şi un mascul, este foarte puŃin material de reproducŃie, de aceea nu e indicată procurarea necesarului de reproducători în întregime, ci numai o parte dintre ei. Criteriile la alegere a reproducătorilor sunt: ConstituŃia, aspectul exterior, părul iepurelui, la femele-dezvoltarea organelor de alăptare, la masculi – densitatea corpului şi caracterul.

6

Sfaturi practice

În nici un caz nu cumpăraŃi iepuri cu botul umed sau jilav, cu murdărie sub coadă sau cu căpuşe în urechi. Părul lipit pe părŃile interioare ale lăbuŃelor dinainte – un simptom evident că iepurele este bolnav (rinita infecŃioasă, sau guturai). Nu cumpăraŃi iepuri slabi, nu vă lăsaŃi convinşi că iepurele este de rasă, dar a fost prost hrănit. Iepurele sănătos are mereu poftă de mâncare, iar dacă a slăbit din cauza hranei insuficiente, acest iepure nu poate oferi pui de calitate. Când cumpăraŃi iepurele, ridicaŃi-l de spate. Dacă este sănătos, va fi ca un arc, se va îndârji, iar cel bolnav va atârna moale. În mod obligatoriu, să fiŃi atenŃi la starea organelor sexuale şi încredinŃaŃi-vă că nu au probleme. CumpăraŃi iepuri cu ochi senini, vioi, pleoapele să nu fie umflate. InteresaŃi-vă despre productivitatea rasei alese la ferma de iepuri, despre productivitatea părinŃilor iepurilor aleşi. Este necesară procurarea de la ferma de unde cumpăraŃi iepurii şi a hranei necesare în vederea trecerii treptate de la un mod de furajare la altul, schimbarea bruscă poate avea consecinŃe neplăcute ducând până la moartea animalelor. 5. Creşterea iepurilor

ParticularităŃile folosirii femelelor la reproducŃie Femelele se pot da la prima montă la vârsta de 3-4 luni, dar pentru a avea fătări mai bune e indicat a le împerechea la vârsta de 4-5 luni, în funcŃie de rasa aleasă. Rasele mari de iepuri ajung la maturitatea sexuală mai târziu. Femelele de prăsilă se folosesc 3-4 ani la reproducŃie, dar cele mai valoroase fătări se obŃin  în primii 2-3 ani. Căldurile apar la iepuroaică la fiecare 4-6 zile şi încetează după   împerechere. Peste 15-16 zile, la iepuroaica fecundată se pot pipăi iepuraşii, ceea ce pot aprecia crescătorii experimentaŃi. Durata gestaŃiei este de 29-31 zile, cel mult 35 zile. La o fătare iepuroaica fată 1- 16 iepuraşi, chiar şi 19, dar pentru o dezvoltare normală se lasă cam 8 iepuraşi, în funcŃie de capacitatea de alăptare a mamei lor. O particularitate deosebită a femelelor este capacitatea acestora de a fi pregătite pentru  împerechere la 3 zile după fătare, ceea ce permite obŃinerea a 10 fătări intensive pe an, sau 6-7 fătări semiintensive, cu înŃărcarea iepuraşilor la vârsta de 25-28 de zile. Tehnologia creşterii iepurilor recomandată prevede obŃinerea a 3-4 fătări pe an şi întreŃinerea iepurilor cu mama lor 60-90 zile, în funcŃie de rasa de iepuri. Folosirea acestei tehnologii permite păstrarea şi reînnoirea efectivului de prăsilă sănătos şi cu imunitate excelentă contra bolilor. Planificarea fătărilor Tehnologia propusă permite efectuarea împerecherilor în orice anotimp al anului. Montele se planifică şi se efectuează conform planului zootehnic. Femelele se împerechează la 70 – 85 zile după fătare. 7

Regimul de folosire a masculilor Masculii se folosesc pentru împerechere cu o lună mai târziu decât femelele, la vârsta de 6-7 luni. Termenul utilizării efective a masculilor este de până la trei ani, dar în cazul unor reproducători deosebiŃi – până la 5 ani. Regimul de montă al masculilor este: o femelă la două zile. Sfaturi practice :

1. Masculii cu deformări de constituŃie, numai cu un testicul şi cei la care unii dintre pui s-au născut morŃi, sunt înlăturaŃi de la reproducŃie. 2. Indicii masculilor buni reproducători: respiraŃia normală până după  împerechere, dorinŃa de împerechere peste 2-3 minute, respiraŃie normală după două împerecheri cu un interval de 5 minute. Tehnica împerecherii iepurilor. Până la împerechere, examinaŃi cu atenŃie femelele. Cele bolnave sau cele care sunt suspecte de boală nu se  împerechează. Pentru împerechere se aleg iepuroaicele care sunt în călduri (organele sexuale exterioare sunt înroşite, comportamentul este schimbat: sunt agitate, nu prea mănâncă, poartă în gură fân, sau puf ). Pentru împerechere, femela se transportă (într-un paner) în cuşca masculului. După acomodare, are loc împerecherea, după terminarea căreia masculul emite un sunet specific şi cade pe o parte. După montă, femela este transportată în cuşca sa şi este adusă înapoi peste vreo două ore. Împerecherea se repetă, după care femela este dusă la locul ei. Important este ca toate femelele să fie fecundate, altfel vor fi pierderi în fermă.   Îngrijirea femelelor gestante şi pregătirea pentru fătare. Pentru iepuroaicele gestante, trebuie create condiŃii foarte bune de întreŃinere: hrană bună, apă proaspătă în cuşcă. Lângă aceste femele nu sunt admise persoane străine, deservirea lor trebuie să fie liniştită, fără zgomote şi strigăte, nu trebuie luate în mână etc. Cu o săptămână înainte de fătare, se pregăteşte cuibul: se dezinfectează, se pune fân, iarna cu două zile înainte se conectează electrotermoforul. Fătarea. Este momentul cel mai important pentru crescători; durează 1040 minute şi are loc mai ales noaptea. Iepuraşii se nasc goi şi orbi. Primul control al cuibului trebuie efectuat în prima zi de fătare. Mâinile se spală cu săpun fără miros, femela se izolează în cuşcă şi foarte atent se examinează cuibul. Se numără puii, iar cei care au căzut din cuib se pun înapoi. După aceasta, se acoperă iepuraşii cu puf şi peste o oră, după ce mirosul de om din cuib a dispărut, iepuroaicei i se permite accesul la pui. Dacă o iepuroaică are mulŃi iepuri, dar puŃin lapte, sau dacă a murit este necesară efectuarea aşa numitului sistem „cuc”. Aceasta înseamnă că, de la o femelă, se iau puii cam de aceeaşi vârstă şi se pun în cuibul alteia. al teia.

8

Perioada de alăptare. La naştere, iepuraşii au greutatea de 50-70 g. UrmăriŃi creşterea iepuraşilor. Dacă femela are lapte destul, atunci aceştia sunt rotunjori, au privirea sănătoasă, sunt liniştiŃi. Iepuroaica poate să dea 50-350 g de lapte la o hrănire, care are loc odată  în 24 ore şi în acelaşi timp când ea a fătat. La iepuraşi, ochii se deschid la vârsta de 10 zile, iar începând cu ziua 1620 ies din cuib şi încep să guste mâncarea mamei. Iepuraşii cresc rapid şi la o lună au greutatea de 400-700g.  ÎnŃărcarea puilor. Iepurii se înŃarcă la vârste diferite, în funcŃie de metoda de creştere: la fătări intensive – la 28-29 zile, la semiintensive – 35-45 zile, iar la utilizarea tehnologiei recomandate – după 80 - 90 zile, care dă posibilitatea creşterii rapide şi deosebit de sănătoase a iepurilor. După această perioadă (80-90 zile), iepurii se împart în grupe şi se întreŃin câte 2-3 în cuşcă, femelele separate de masculi. masculi.  Îngrăşarea iepurilor. Perioada de îngrăşare intensivă durează 25-30 zile. Hrana trebuie să fie bună, bogată în energie. Este important ca suprafaŃa care revine fiecărui iepure să fie optimă: 0,12 m.p.; dacă e mai mare sau mai mică, iepurii vor lua în greutate mai puŃin. ReŃetă de furaj combinat combinat granulat pentru iepuri iepuri (variantă)

1.Porumb 2.Ovăz

15 % 10 %

3.Şrot de floarea soarelui

20,5%

4.Grâu 5.Mazăre 6.Orz 7.TărâŃe de grâu 8.Făină de peşte 9.Lapte praf degresat 10.Drojdie furajeră 11.Fosfat fără fluor 12.Cretă furajeră 13.Sare 14.Melasă 15.Premix

10% 8% 20% 6% 2%

1%

1% 2% 1,5% 0,5% 1,5% 1%

9

6. EsenŃa metodei de cre ştere a iepurilor de cas ă

1. Nici iepurele, nici crescătorul nu inspiră aerul nociv de la dejecŃii, acest lucru a întărit forŃele de protecŃie a organismului animalului contra bolilor, cu influenŃă benefică asupra condiŃiilor de muncă în fermă. 2. Animalele au posibilitatea posibilitatea să consume hrana în ritmul lor firesc: până la 80 de ori în 24 ore, ceea ce duce la o economie însemnată de cereale. 3. Iepurii consumă apă după necesităŃi, ceea ce contribuie la creşterea lor accelerată. 4. CurăŃirea semiautomată a pardoselii cuştilor scuteşte crescătorul de necesitatea vizitării zilnice a fermei. Este creată posibilitatea de deservire conform graficului: 6 zile lucrătoare pe săptămână, iar a şaptea zi, pentru odihnă. Sistemul semiautomat de curăŃare a exclus practic îmbolnăvirea de boli molipsitoare cum este coccidioza etc. 5. Lipsa bolilor scade necesitatea efectuării dezinfecŃiilor, îmbunătăŃind substanŃial calitatea cărnii, ieftinind-o, atrage economisirea vaccinurilor, a altor preparate medicale, chiar a serviciilor personalului veterinar. 6. Prelungirea perioadei de alăptare, aducerea acesteia la un termen optim, duc la îmbunătăŃirea asimilării furajului fibros, la la întărirea imunităŃii şi fac blana iepurelui să devină: concurentă, preŃioasă, frumoasă, rezistentă, cu cu calităŃi de lecuire neaşteptate. 7. Posibilitatea iepurelui de a evita căldura scăldându-se, majorează rentabilitatea, extinzându-se aria lor de creştere. 8. ExistenŃa cuibului încălzit extinde aria de folosire a metodei în zonele nordice şi o face rentabilă pe tot parcursul anului. Aici vedeŃi două module de cu şti. Aşa arată ele iarna. În stânga – spa Ńiu pentru cazarea a dou ă femele, care utilizează succesiv compartimentul de fătare. La fiecare 50 de zile, dintr-un compartiment se ob Ńin câte 8-10 iepuri de 3 kg, pentru a trece în compartimentul din dreapta. Compartimentul din dreapta este  împărŃit în patru. Aici iepurii se cresc până la vârsta de 4 luni şi greutatea de 4-6 kg, de unde se trimit la  împerechere sau la abator.

Ferma se amplasează în aer liber şi este formată din module de cuşti compartimentate stânga şi dreapta. Numărul lor depinde de situaŃia concretă: dacă sunt puŃini iepuri, se foloseşte compartimentul din stânga, dacă nu avem unde întreŃine iepurii separaŃi – folosim dreapta. Suporturile acestor module sunt identice. Fiecare pereche de module se acoperă cu un acoperiş comun, care mai are şi rolul de verigă de legătură şi le transformă într-un minişed deschis. 10

Deasupra acoperişului minişedurilor, se înalŃă Ńevile de evacuare a aerului viciat de la dejecŃii. Aceste Ńevi se vopsesc în culoare vişiniu-închis. Când adie puŃin vântul deasupra minişedului, presiunea scade şi prin Ńeavă, cu aceeaşi viteză, se evacuează aerul viciat. Aerul este atras prin pardoseala din scânduri  în direcŃia de sus în jos. În etajul de sus al modulului unde se află iepurii, aerul proaspăt este atras de aceeaşi Ńeavă, prin plasa ferestrelor laterale se scurge urina, prin crăpăturile dintre scândurile pardoselii, se adună în recipientul protejat de pătrunderea aerului. SuprafaŃa de evaporare se micşorează substanŃial şi în scurt timp se acoperă cu fecalele iepurelui. Acestea nu au miros şi nu se scufundă.

Iepurele mănânc ă de 80 ori   în 24 ore; acest lucru este posibil numai cu ajutorul unei hrănitori automate. În stânga-hr ănitoarea asamblată, în dreapta-în sec Ńiune.

Aşa vede hrănitoarea iepurele, iar aşa – tâmplarul. Metoda aceasta dă posibilitatea de a economisi hrana, care se consumă mai puŃin pentru un kilogram spor. În timpul vieŃii, de la naştere până la sacrificare (greutatea de 4-6 kg), un iepure consumă numai 14 kg furaj combinat granulat şi 7 kg de fân. Iepurele poate consuma mai multe feluri de furaj combinat, (dar fără uree) de asemenea, fân sau iarbă. Recomandate sunt: topinamburul, lucerna, cereale, sau amestecuri de ierburi. Fânul sau iarba sunt necesare iepurelui pentru formarea bolului alimentar, de aceea nu trebuie tocate. Se pot administra şi rădăcinoase (numai să nu fie tratate contra rozătoarelor). Hrănitoare pentru rădăcinoase puteŃi să construiŃi şi singuri.

11

În stânga – ad ăpătoarea automat ă a modulului de cuşti - vedere dinspre crescător. După uşiŃă sunt instalate două canistre cu apă, întoarse cu gâtul   în jos într-un vas smălŃuit, la care are acces iepurele. În aceast ă poziŃie, apa nu se învecheşte, deoarece se afl ă   într-o atmosferă rarefiată. Iepurii beau după necesit ăŃi, ceea ce este important pentru creşterea rapidă a greutăŃii lor. Este cunoscut faptul c ă micşorarea cantităŃii de apă consumat ă de iepuri cu un anumit procent, duce la micşorarea greut ăŃii lor în aceeaşi proporŃie.

Se foloseşte apa curată, chiar şi de la robinet. În sezonul rece al anului, apa trebuie încălzită cu o sursă de curent electric direct în adăpătoare. Cel mai des, în acest scop se foloseşte încălzitorul electric cu o putere de 0,5 (0,3) kw, care se conectează la reŃeaua de 110v, când temperatura aerului este de –5˚C şi mai joas ă, şi la 70v, când temperatura este mai ridicată. Există o mulŃime de dispozitive de încălzire a apei pentru cuşti. De reŃinut faptul că iepurele nu trebuie să rămână fără apă nici un minut. Fără apă, iepuroaica îşi pierde lactaŃia, iar iepuraşii nu vor mai creşte în ritm accelerat. În stânga – cuşcă (fără tavan, hrănitoare şi adăpătoare, fără uşa sec Ńiei de fătare, care sunt scoase pentru examinarea podelelor demontabile). demontabile). Podelele sunt construite din scânduri amplasate sub un unghi de 45 grade. Între scânduri, sunt prev ăzute spaŃii pentru trecerea dejec Ńiilor şi a gazelor de sus în jos, datorit ă absorb Ńiei lor pe Ńeava de evacuare a gazelor nocive. Marginile scândurilor sunt b ătute cu panglică de metal (tablă zincată) pentru ca iepurii s ă nu le roadă. DejecŃiile nu sunt reŃinute pe podea mult timp şi se rostogolesc prin spa Ńiile dintre scânduri în recipient.

DejecŃiile lipsite de miros cad într-un recipient pe fundul căruia se scurge şi urina. O dată pe s ăptămână, nu mai rar (odată la 7 zile vara ş i odată la 7 zile 12

de dezgheŃ – iarna), crescătorul mătură de pe podea şi din recipient dejecŃiile solide. Agentul patogen al coccidiozei - boala cea mai periculoasă a iepurilor, este eliminat prin dejecŃii. La aer şi la temperaturi de peste 0˚C, în 7 zile devine patogen. În timpul iernii, coccidia nu dezvoltă forma patogenă şi curăŃenie se face numai când sunt dezgheŃuri. Este important să nu aducem singuri coccidia, de pildă, odată cu fânul, dacă intrăm în fânar fără să schimbăm încălŃămintea. Trebuie, de asemenea, evitată posibilitatea ca muştele să se aşeze de pe dejecŃii pe hrana iepurelui. Hrana iepurelui trebuie să fie uscată şi nu umedă. DejecŃiile trebuie stocate în rezervoare metalice închise, ceea ce exclude prezenŃa muştelor.

Hrănirea cu colostru, foarte necesar puiului, mai târziu lapte, iar după a 20-a zi lapte îmbogăŃit cu fermenŃii organismului mamei, care sunt necesari pentru digestia hranei fibroase. Acest lucru determină formarea imunităŃii contra tuturor bolilor. Iepurele crescut după metoda aceasta are o blană superioară calitativ celei de nurcă: este rezistentă şi frumoasă; pentru mulŃi ani, părul nu cade. Iepurii dintr-o fermă în care se aplică această metodă de creştere nu au afecŃiuni respiratorii.

13

În stânga, desenul modulului de cuşti tip. Iepurii care nu pot să-şi sape vizuină, la temperatura de +27˚C încetează să mănânce, se culcă pe o parte şi respirau foarte repede, accelerând inspiraŃia până la temperatura de +33˚C, după care mor. Ieşirea din situaŃie a fost găsită: scăldatul iepurilor.

14

În stângatermoforului - schema cuibului. Instalarea electric sub cuib. Sus, iepuraşii electrotermofor.

încălziŃi

de

7. Bazele activităŃii de selecŃie a raselor

În creşterea iepurilor, activitatea de selecŃie se efectuează în funcŃie de specializarea fermei şi de calitatea animalelor. De obicei, la fermele de prăsilă, se practică împerecherea de rase pure. Împerecherea între diferite rase se practică la fermele de creştere a iepurilor şi la fermele de prăsilă. Tehnologia propusă dă posibilitatea de a rezolva parŃial şi problema selecŃiei celor mai calitativi iepuri. 8. Prelucrarea dejecŃiilor – sursă suplimentară de venituri

Dacă v-aŃi hotărât să vă ocupaŃi de creşterea iepurilor, atunci puteŃi să mai faceŃi un lucru, care aduce un venit suplimentar – creşterea viermilor pentru peşti şi producerea bio-humusului (vermicompost). Pentru aceasta, cel mai des se foloseşte viermele californian, care a fost creat prin metoda de selecŃie. El se dezvoltă destul de de repede: la 3 luni se reproduce (atinge lungimea de 6-8 cm, greutatea – 1g), a doua oară dă 1500 viermi tineri; trăieşte 16 ani. În 24 de ore, prelucrează atâta bio-material, cât cântăreşte singur. Viermele californian consumă partea solidă a dejecŃiilor tuturor animalelor, dar cel mai bine a iepurilor Ca biomaterial se folosesc rămăşiŃe de hrană, aşternutul de la iepuri, iepurii care au murit, măruntaiele de la iepurii tăiaŃi, sfecla, deşeuri de bucătărie, etc. Viermii se înmulŃesc bine dacă le veŃi da reziduuri de paie, rumeguş, hârtie, resturi, care conŃin celuloză. Viermele californian este o hrană foarte preŃioasă (albumină vie) pentru păsări, peşte, iar excrementele lui – biohumusul, un îngrăşământ organic foarte bun pentru pomii fructiferi, flori, legume, care se cresc în câmp sau protejate (sere, solarii). Dacă lucrul este organizat corect, de la viermi şi biohumus, se poate obŃine un venit destul de bun.Biohumusul, în afară de aducerea de venit,  îmbunătăŃeşte considerabil şi fertilitatea solului fermei. De aceea, lângă fiecare fermă este de dorit amenajarea unui loc pentru pregătirea biohumusului. 15

9. Bolile iepurilor IntoxicaŃiile cu mucegaiuri şi ciuperci, cu plante toxice sau otrăvitoare pot fi determinate de greşelile făcute în hrănirea iepurilor, de prezenŃa mucegaiurilor şi a ciupercilor pe furaje, depozitate în condiŃii necorespunzătoare. Aceste intoxicaŃii se manifestă prin refuzul hranei, diaree, apatie, convulsii, balonare şi moarte rapidă. Tulbur ările digestive sunt determinate de furajele mucegăite, îngheŃate, sau prea sărate, iar simptomele sunt diaree, constipaŃie, eliminarea unor excremente cu sânge şi mucozităŃi. Avitaminozele micşorează rezistenŃa sistemului imunitar, provoacă deficienŃe în creşterea oaselor, tulburări de reproducŃie. Bolile parazitare sunt: coccidioza intestinală, oxiuroza, cysticercoza, râia auriculară. Coccidioza intestinală se manifestă cu diaree, slăbire, paralizie şi moarte. Oxiuroza şi cysticercoza au ca simptome diareea şi slăbirea progresivă, iar în cazul râiei, iepurii se scarpină, Ńin capul aplecat, scutură urechile. În cazul acestor boli, este foarte importantă profilaxia şi dezinfecŃia periodică, iar tratamentele sunt specifice, individuale. Amintim dintre bolile infecŃioase, pe cele respiratorii, cum ar fi pasteureloza, coriza viral ă, mixomatoza, holera, sau enterita mucoidă, care pot afecta în mod specific aparatul respirator, însă prin aplicarea tehnologiei accelerate de creştere a iepurilor, cazurile sunt practic excluse. De asemenea, cazurile de sterilitate, avorturi, sau de canibalism sunt evitate dacă fermierul aplică în mod corect elementele introduse în tehnologia accelerată. 10. Ce trebuie să ştii

1. Este indicată creşterea iepurilor până la vârsta de 4 luni, după care greutatea lor încetează să se mărească, iar consumul de hrană se măreşte, deoarece începe să se îngraşe, iar pentru obŃinerea unui gram de grăsime se consumă o cantitate de hrană de trei mai mare decât pentru un gram de Ńesut muscular. 2. Iepurele până la sacrificare (4 luni) consumă pentru fiecare kilogram de greutate vie 3 kilograme de furaj combinat, ceea ce este de 2-3 ori mai puŃin decât pentru creşterea taurinelor. 3. La vârsta de 4 luni, se termină prima năpârlire, iar alta începe peste 10-15 zile după terminarea acesteia, deci iepurele trebuie sacrificat în acest interval şi atunci blăniŃa va fi de o calitate deosebită. 4. LăsaŃi iepuri de prăsilă de la fătarea a doua şi a treia, pentru că în această perioadă alăptarea este cea mai bună (iepuroaica are mult lapte). 5. CompletaŃi ferma numai cu iepuri de prăsilă sănătoşi, procuraŃi din ferme cunoscute şi trecuŃi prin perioada de carantină. 6. Nu procuraŃi în nici un caz iepuri pentru prăsilă de la oameni necunoscuŃi, din pieŃe sau iepuri care au fost înŃărcaŃi mai devreme de 60 de zile, sau care s-au născut vara. 7. Iepuroaicele slabe, care cântăresc mai puŃin de 4 kg, nu se montează, deoarece sau nu vor făta sau vor da naştere unor iepuri slabi. 16

8. Hrana trece prin tubul digestiv într-un într-un interval de 60-72 ore. 9. Ficatul la iepure este destul de mare şi are o greutate de 80-120 g. 10. Nu se vor introduce iepuri în cuşti nedezinfectate, în locul celor care au murit, al celor care au fost sacrificaŃi de necesitate, sau al celor care au fost eliminaŃi de la reproducŃie. 11. Vizitatorilor fermelor fermelor de iepuri iepuri le este interzis categoric să atingă iepurii, sau să-i hrănească, pentru că acest lucru poate periclita sănătatea iepurilor. 12. Pentru colectarea iepurilor morŃi, este necesar un ambalaj închis, iar cadavrele după inspecŃie trebuie imediat arse. 13. Mărimea optimă a unei ferme familiale trebuie să nu fie mai mică de 100 – 200 femele. Pentru deservirea acestei ferme, sunt necesari 2-4 lucrători. SuprafaŃa ocupată este de 0,2-0,3 ha. Pentru fiecare 100 femele cu iepurii lor, sunt necesare (în funcŃie de productivitate) 2-3 ha de fâneŃe. 14. De la un iepure, într-un an, se colectează 100-150 kg de dejecŃii, care sunt de 1,6-1,8 ori mai calitative decât cele de la vaci. 15. Cel mai mare duşman al iepurilor nu sunt bolile, ci părerea eronată, larg răspândită în legătură cu acest lucru. De pildă, în FranŃa există organisme speciale, care, după control, eliberează licenŃe doritorilor de a se ocupa cu creşterea iepurilor. Iepurele este un animal maximalist: sau totul sau nimic. Dacă lucrul este organizat corespunzător tehnologiei, numai de la prelucrarea dejecŃiilor unui iepure se pot obŃine într-un an 50-60 kg biohumus, cu o valoare de 5-6 Euro. 16. Muzica influenŃează benefic creşterea iepurilor, începând cu naşterea, micşorează stresul, iepurii devin mai liniştiŃi, se dezvoltă mai bine, greutatea lor se majorează cu 10-15 %. 17. De la o pereche pereche de iepuri, în doi ani se pot obŃine 100.000 de iepuri. În Australia, timp de câteva zeci de ani, iepurii s-au înmulŃit până la un număr de 4.000.000.000 exemplare, care au distrus toată vegetaŃia, au început să urce în copaci şi să mănânce frunzele. 11. Planul financiar al unei ferme familiale

Ca bază pentru întocmirea planului, este luată în consideraŃie ferma cu 20 de femele, care poate fi deservită de un om şi sunt necesare pentru aceasta 2-3 ore pe zi lucru. De exemplu, în Ńările Europei (FranŃa, Italia, Polonia) aceste ferme se consideră de mărime optimă, dacă obŃin pe an 1000 iepuri (cam 30 femele). -

Datele iniŃiale pentru întocmirea planului: turma principală, femele - 20, masculi – 2; numărul de fătări pe an – 3, câte 8 pui pe femelă, 24 pui pe an, pe femelă; numărul de iepuri obŃinuŃi anual – 480 (20 femele x 24 iepuri).

17

Cheltuielile pentru întreŃinere:

Hrana: a) pentru întreŃinerea turmei de bază (22capete) (365 zile): furaj combinat:  cantitatea : 22 cap. x 0,15 kg/zi x 365 zile = 1204 kg costul : 1204 kg x 0,2 0,2 Euro/kg = 240,8 Euro cantitatea : 22 cap. x 0,2 kg/zi x 365 zile = 1606 kg fân:  costul : 1606 kg x 0,07 Euro/kg = 112,4 Euro b) pentru creşterea a 480 iepuri până la vârsta de 120-130 zile: furaj combinat:  cantitatea : 480 cap. x 0,14 kg/zi x 100 zile = 6720 kg costul : 6720 kg x 0,2 Euro/kg = 1344 Euro cantitatea : 480 cap. x 0,1 kg/zi x 100 zile = 4800 kg fân:  costul : 4800 kg x 0,07 Euro/kg = 336 Euro Costul total al hranei : 240,8 + 112,4 + 1344 + 336 = 2033,2 Euro Alte cheltuieli: amortizarea cuştilor (21 buc.) – 270 Euro transport - 300 Euro Total cheltuieli cheltuieli - 2603,2 Euro Venit:

960 Euro reproduc ători: preŃul : 48 cap. x 20 Euro = 960 carne:  produs : 432 cap. x 2 kg/carcasă = 864 kg preŃul : 864 kg x 3 Euro = 2592 Euro produs : 432 buc. x 0,07 kg/buc = 30,24 kg ficat :  preŃul : 30,24 kg x 7 Euro = 212 Euro preŃul : 432 kg x 1,0 Euro = 432 Euro bl ăni Ń Ń e :  dejec Ń Ńii  i i : – 10 tone, din care se obŃin 6 tone biohumus preŃul : 6000 kg x 0,15 Euro/kg = 900 Euro Total venit : 960 + 2592 + 212 2 12 + 432 + 900 = 5096 Euro Profitul net : 5096 5096 Euro - 2603,2 Euro = 2493 Euro , câte 208 Euro/lună.

În afară de acestea, de la sacrificarea iepurelui se mai pot obŃine şi valorifica: - sânge; - iepuraşi de o lună; - lăbuŃele ş i urechile, care se prelucrează pentru clei; - capul şi măruntaiele, care se întrebuinŃează ca materie primă pentru pregătirea hranei pentru câini şi pisici; - viermele californian.

18

12. CerinŃele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea de 200 femele 1.Suprafa

Ńa minimă: а) SuprafaŃa pentru modulele de cuşti: - pentru amplasarea a 210 module: 210 module х 10 m.p. = 2 100 m.p.; - suprafaŃă comună = 1 790 m.p.; b) Clădiri: - birou 20 m.p.; - încăpere pentru personal 20 m.p.; - abator 20 m.p.; - încăpere pentru păstrarea furajului combinat 20 m.p.; c) Fânar 30 m.p.; Total :

2 .

4 000 m.p.

Amplasarea fermei: este recomandat ca ferma trebuie să fie amplasată pe povârniş ; să se afle în apropiere de oraş (de piaŃă, de consumator); să aibă acces la un drum bun; să se afle în prezenŃa unei surse de apă (fântână, apeduct); să fie conectată la reŃeaua de curent electric; • • • • •

3 .

Planul amplas ării încăperilor şi a modulelor de cuşti

Module de cuşti

1 2

3 4

5

1. birou 2. încăpere pentru personal 3. abator 4. încăpere pentru păstrarea furajului combinat 5. fânar 19

13. Materiale de construc Ńie necesare pentru un modul de cu şti (pentru 2 femele : stânga +dreapta) Materiale 1.Scândură(30-10%;20-90%) m3 2.Placaj 10 mm m2 3.Placaj 4-6 mm m2 4.Tablă zincată m2 5.Plasă (35х35) m2 6.Plasă (25х25) m2

Baza2 buc.

stâng a-1

0,047

0,1

0,15

0,002 0,002

0,016

0,036

0,5

-

0,28

1,44

1,1

2,1

0,68

5,8

1,36

7,6

7,5

-

0,88

4,8

22,2

9,4

0,97

0,68

0,24

0,84

2,1

14,23

-

0,96

1,53

-

-

-

2,5

-

0,9

1,93

-

-

-

2,9

20

dreapta cuib- adăpă -1 1 -tori-4

hrăni- Total tori-4

14. Propunere de proiect

“Creşterea iepurilor de casă” 1. SituaŃia În prezent, prezent, în România, practic nu se găseşte pe piaŃă carne de iepure, în pofida faptului că cererea este destul de mare. Conform datelor statistice, în Ńările dezvoltate, consumul cărnii de iepure constituie circa 1% din cantitatea necesară unui om pe an (60 kg). Cantitatea necesară de carne de iepure este: - pentru Bucureşti 60 kg x 0,01 x 2 000 000 locuitori = 1 200 000 kg/an. - pentru România 60 kg x 0,01 x 20 20 000 000 000 locuitori = 12 000 000 kg/an. După efectuarea unor cercetări, s-a constat că, în România, carnea de iepure se vinde cu 4,5 $/kg. Aşadar, costul pe piaŃă al cărnii de iepure în România este de: 12 000 000 kg/an x 4,5 $/kg = 54 000 000 $/an. În cazul exportului produselor din creşterea iepurilor, profitul creşte de 2-3 ori. Din creşterea iepurilor, se obŃin şi alte produse : - pielicele, prin valorificarea cărora se reduce costul cărnii la zero; - iepuri de rasă (reproducători), prin vânzarea cărora se majorează rentabilitatea de 2-3 ori; - folosirea iepurilor nou născu Ńi la tratarea diabetului. Concluzie: activitatea de creştere a iepurilor de cas ă în România nu este dezvoltată, cu toate că este una profitabilă .

2. Problema Iepurii sunt animale destul de sensibile şi dacă nu sunt create condiŃii de   îngrijire corespunzătoare, sunt deseori afectaŃi de maladii infecŃioase şi mor în masă. Pentru crearea fermelor industriale şi pentru creşterea iepurilor conform metodelor tradiŃionale este nevoie de încăperi şi utilaje care necesită investiŃii destul de mari. 3. Posibilităti Problemele enumerate mai sus se pot soluŃiona prin implementarea sistemului de creştere a iepurilor de casă în aer liber în modulele de cuşti care au următoarele particularităŃi: - suprafaŃa ocupată de un modul de cuşti1,5 mp, iar cu cea de deservire – 8 mp; - numărul de iepuri crescuŃi – 30 pe an; 21

-

-

cantitatea de hrană necesară pentru creşterea unui iepure pînă la momentul sacrificării (4 luni): 14 kg furaj combinat granulat,7 kg fân, 30 litri apă, 0,5 kw energie electrică; deservirea – 0,5 ore/om pe săptămână; termen de utilizare – 20 de ani; capacitatea de producŃie – 100 kg carne/an.

InvestiŃii necesare : InvestiŃi Module SuprafaŃa Perso Vânz ăr Rentabilit i de cuşti (m.p.) nal Femele/iep Carn i ate ($) (buc) (pers.) uri e ($/an) (%) (cap/an) (to/a n) 70 000

200

2 500

9

200/6 000

12

120 000

400

5 000

14

400/12 000

24

200 000

800

10 000

22

800/24 000

48

100 000 200 000 400 000

35 40 50

Pentru a acoperi necesarul de carne de iepure pentru oraşul Bucureşti, este necesară construirea a 25 de de ferme a câte 800 module de cuşti fiecare, investiŃiile fiind de circa 5 mil. dolari SUA. Proiectul poate fi realizat pe etape, într-o perioadă de 3-5 ani. Astfel de ferme există în Rusia, Ucraina şi în alte Ńări. Specialiştii în domeniu pot fi pregătiŃi în Ńările respective. Autorul proiectului, manager, are experienŃă in domeniu, deoarece a  înfiinŃat şi conduce o fermă de 30 module de cuşti (900 iepuri/an) de 2 ani.

22

15. Schema unei posibile asocia Ńii a crescătorilor de iepuri

AsociaŃia crescătorilor de iepuri din România (ACIR)

AsociaŃie de credit

„Rabirom” SRL

Fermă de creştere a iepurilor de pr ăsilă

Ferme de iepuri (20 – 200) m/f 

Cursuri de pregătire a crescătorilor

Ferme industriale de iepuri (200 – 1000) m/f 

23

BIBLIOGRAFIE

1. Bogart.R „Broilernoe „Broilernoe crolicovodstvo”- Moscva: Colos, 1964 2. Damianova N.V. i dr. „Practiceschie sovetî po crolicovodstvu”Sofia:Zemizdat, 1985 3. Zusman N.S.,Pomitco V.N. „Ucebnaia cniga crolicovoda”- Moscva: Colos, Colos, 1972 4. Mihailov I.N. „Cito nujno crolicu”- Leningrad: ITF ITF „Stalcher”, 1991 5. Mihailov I.N. „Crolic acselerat”- Leningrad: Leningrad: Puti, 1991 6. Mihailov I.N. I.N. „Secretî puşistoi fermî”- Sanct-Peterburg: Puti, 1993 7. Mihailov I.N. „Imeiuşcii uşi da zdravstvuet”- Sanct-Peterburg: Ghidreometeoizdat, 1998 8. Minina I.S.,Leontiuc I.S.,Leontiuc S.V. „Cac razvoditi razvoditi crolicov”- Moscva: Moscva: Colos, 1973 9. Cîsoev V.S.,Alexsandrov V.S.,Alexsandrov V.N.”Crolicovodstvo”- Moscva: Agropromizdat, 1985 10.GriŃenco M.P. „Practicini poradi crolivnicam”- Kiev: UAAN, 2000 11.Titova M.I. „Razvedenie crolicov”- Moscva:Zagotizdat, 1954

24

25

26