Creativitatea La Școlarul Mic

 

Lucrare licență

2

 

Creativitatea la școlarul mic

 CapI: Profilul psihologic al vârstei școlarului mic  CapII: Definiția procesului de creativitate:  

2.1. Creativitatea ca proces;

 

2.2. Creativitatea ca produs;

 

2.3. Creativitatea ca structură a personalității

  CapIII: Factorii creativității:  

3.1. Factorii intelectuali;

 

3.2. Factorii aptitudinali;

   

3.3. Factorii nonintelectuali; 3.4. Factorii biologici;

 

3.5. Factorii sociali.

  CapIV: Aspecte metodice privind stimularea creativității la școlarul mic   Cercetare

Argument: 3

 

 

,,Elementul creator nu trebuie să-l căutăm numai în așa zisele activități superioare, și

în orice tip de activitate poate fi găsit”.  

Creativitatea nu înseamnă numai să găsești un lucru, ci să faci ceva cu el după ce l-ai

găsit. Trebuie să le formăm copiilor de mici ideia, ca să putem reuși în viață nu trebuie să fim numai deștepți, ci și creativi și flexibili.Scopul nostru ca și cadre didactice este acela să convingem eleviii că își pot cultiva treptat mintea, până când acesta va produce în mod firesc idei bune și să-i ajutăm și arătăm cum să reușească acest lucru.Orice cadru didactic care vrea să ajute elevii, trebuie să aibe în vedere următoarele întrebări: -

Întrebați și lăsați elevii să descopere singuri!

-

Exemplificați și lăsați elevii să motiveze!

-

Sugerați și lăsați elevii să-și imagineze! Creația artistico-plastică face o legătură constructivă între gândire și imaginație, între

realitate realit ate și fan fantez tezie. ie. În copil copilări ăriee exi există stă o pro prospe spețim țimee a ima imagin ginați ației, ei, o ma mare re dor dorinț ințăă de desco des coper perire ire,, o cur curioz iozita itate te nel nelimi imitat tată, ă, pe care care perso persoan anele ele aju ajunse nse la ma matur turita itate te nu le po pott descoperi. La vârsta școlară mică este importantă îmbinarea elementelor de creație artistică cu elementele creatoare ale muncii.Încă de mici elevii sunt atrași de desen, pictură, iar noi ca  profesori avem menirea menirea de a-i face ca ca ei să-și exprime atitudinea afectivă afectivă,, abilitățile creatoare. La vârsta școlară mică consider că se poate aborda cu mare ușurință domeniul ,,Artă și Tehnologii” făcându-l pe micul școlar să-și dea frâu liber imaginației, fanteziei, spre aventură și cunoaște cunoaștere re regă regăsite site în metodele metodele creative desfăș desfășurate urate în clas clasă. ă. În crea creație ție este exprima exprimată tă în mod deosebit afectivitatea copilului, felul în care lumea externă se revarsă în sufletul copiilor. Creațiile realizate de către copii la această vârstă, chiar dacă nu au valoare pentru ,,omenire,, are o imensă valoare pentru ,,devenire umană,, ea nu trebuie să fie scăpată din vedere de către cadru

didactic,

ea

trebuind

să

fie

în

special

stimulată.

Educația Educ ația artistico-p artistico-plasti lastică că repre reprezintă zintă o moda modalitate litate a desc deschide hiderii rii drumu drumului lui micu micului lui școl școlar  ar   pentru a recepta și crea frumosul din artă, natură, viață. Trebuie multă răbdare și dragoste, oferindu-le elevilor cât mai multe posibilități de a-și pune în aplicare talentul de a-i ajuta să devină creativi. Elevul fiind provocat și oferindu-i posibilitatea de a crea va deveni un om capabil de a găsi soluții și de a se adapta într-o societate aflată în permanentă schimbare. Este nevoie de un dascăl creativ, plin de imaginație, bine informat, care să descopere noi forme de lucru, noi metode și tehnici de lucru. În școală creativitatea nu poate fi predată, dar profesorii 4

 

au

menirea

de

a-i

ajuta

pe

elevi

s-o

descopere.

Creativitatea specifică se manifestă prin creațiile realizate de copii, în care chiar dacă intențiile sunt mai largi decât realizările se manifestă forța și caracteristicile personalității,se  proiectează

sinele

și

aptitudinile,

interesele,

etc.

De aceea le-am oferit posibilitatea elevilor de a porni de la un lucru mic, considerat de unii dintre noi banal, să-și dea frâu liber imaginației, să devină creativi, de ce nu să realizeaze lucrări unice. Lucrarea de față este structurată în două părți: cea teoretică și cea practică. Partea de teorie cuprinde patru capitole structurate astfel: Capitolul I - se vorbește despre ,,Profilul psihologic al vârstei școlarului mic”, dezvoltarea

acestuia, dezvoltarea memoriei, a gândirii; Capitolul II – este cel destinat abordărilor conceptuale și al definițiilor. Aici am discutat

despre semnificația termenului de creativitate, nivelurile creativității, teorii ale creativității; Capitolul III – în acest capitol se face o clasificare a factorilor creativității, și ce rol au

aceștia în dezvoltarea creativității micilor școlari; Capitolul IV  – aici am prezentat mai multe metode care ajută la stimularea creativității școlarului mic, deoarece potențialul creativ nu se realizează de la sine ci este nevoie de acțiuni continue și organizate de stimulare. Partea practică – prin proi proiectu ectull de cercetare cercetare voi arăt arătaa cum desen desenul ul îi ajută pe elevi să se

relaxeze,cum relaxeze,cu m se desprind de lumea reală și își formează o lume plină de fantezie și bucurie.

Cap I: Profilul psihologic al vârstei școlarului mic 5

 

 

Profilul psihologic cuprinde totalitatea componente componentelor, lor, proceselor și însușirilor 

 psihice, precum și relațiile interfuncționale dintre aceste caracterstici unei anumite etape din dezvoltarea copilului și diferă de la un individ la altul. Profilul psihologic se referă la gradul de dezvoltare mentală și comportamentală pentru o anumită vârstă și pentru fiecare individ. Prin urmare am putea vorbi despre profilul psihologic al vârstei și de cel al individului. El reflectă caracteristicile dintr-o anumită perioadă de dezvoltare a copiilor precum și diferențele dintre aceștia. Procesul de dezvoltare se referă la procesul complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou. Formarea personalității copilului este un  proces complex construct ierarhic pe niveluri.Profilul psihologic sintetizează transformările și restructurările dezvoltării psihice, așa cum se exprimă ele în diverse stadii ale devenirii umane. Aceste transformari și restructurări psihice am putea să le grupăm în trei categorii: de natură intelectuală, de natură afectivă și de natură relaționară.   Perio Perioda da școla școlarități ritățiii mici e considerată considerată ca fiind a treia cop copilărie ilărie,, este ace aceaa perioad perioadăă în care dezvoltarea școlarului mic se datorează influiențelor din cadrul școlii.   Vârsta școlară mică se desfășoară între 6-7 ani și 10-11 ani și este caracterizată ca fiind vârsta cu o mare plasticitate a sistemului nervos , acum se produc primele schimbări fiind puse bazele personalității, iar din punct de vedere intelectual se produce un asalt în  procesul gândirii concretizat în apariția operațiilor logice. Odată cu intrarea în școală trecerea la o nouă formă de activitate , un nou mod de viață, un nou program, activitatea acestuia de  bază va devenii învățarea, toate acestea vor ajuta în continuare la formarea personalității,. La intrarea în școală copilul întâlnește un mediu nou diferit de cel cu care era obișnuit ( cel familial, cel restrâns ) ci va întâlni o colectivitate. Statutul școlar cu noile cerințe, cu noile reguli, cu noile solicitări sporește importanța socială a ceea ce întreprinde și realizează copilul la această vârstă. Toate acestea care pentru copil reprezintă noi împrejurări vor lăsa o  puternică amprentă asupra personalității personalității lui, atât în ce privește organizarea lui interioară cât și în ce privește conduita sa externă, (Roșca, A.,1996).  

Refe Referitor ritor la dezv dezvolta oltarea rea fizică, fizică, putem prec preciza iza că la înce începutul putul peri perioade oadeii mici miciii

șc școl olar arit ităț ății creș crește tere reaa este este rela relati tivv lent lentăă (nu (nu depă depășe șeșt ștee 2k 2kgg de la un an la altu altull ) tre trept ptat at accentuându-se ajungând la o diferență de 4kg de la un an la altul. Creșterea ponderală este între înt re 20-29 20-29 kg pen pentru tru băieți băieți iar la fet fetee înt între1 re19-2 9-28kg 8kg ( Go Golu, lu,Zla Zlate, te,P., P.,Ver Verza za,M. ,M.,19 ,1993) 93).. Dezvoltarea psihică se diferențiază de la un copil la altul prin următoarele aspecte: ritm (accelerat sau lent, viteză mare sau mică), conținut (bogat sau sărăcăcios, limitat), consum energetic (mare sau mic, echilibrat sau dezechilibrat bazat pe armonie sau risipă energetică). 6

 

Dease Dea semen menea ea și din per perspe specti ctiva va person personali alităț tății ii copii copiiii se dis distin tingg pri printr ntr-o -o mare mare div divers ersita itate te cmportamentală, unii sunt vioi, comunicativi, sociabili în timp ce alții stau retrași nu reușesc să se integreze în colectiv, nu comunică, lenți. Transformările și aproprierile uimitoare sunt datorate cerințelor speciale ale elevului și sunt realizate cu scopul adaptării la cerințele mediului. În plan psihologic dezvoltarea presupune formarea proceselor și însușirilor psihice (Păiși-Lăzărescu,M.,2007). În perioada celei de-a treia copilărie (școlarul mic) transformările psihice au loc aparent lent. Cea care se pune prima în evidență este latura de orientare generală. Pe acest plan se va face o  părăsire a intereselor evidente care erau prezente în perioada preșcolară cum ar fi desenul,modelajul. Personalitatea școlarului mic se va distinge și prin modul cum se manifestă el în relații cu ceilalți. De aceea aceea atât grădinița cât și ceilalți ceilalți factori (familia, grupul în care care el se joacă) au o contribuție foarte mare în dezvoltarea copilului ajutându-l pe acesta ca odată cu intrarea lui în școală să nu simptă o mare diferență. În școală vor continua să se dezvolte contactele sociale dintre copii, se va amplifica nevoia acestuia de a se afla în colectivitate, de a stabilii relații interpersonale. În lăuntrul acestor grupuri se vor forma trăsături de personalitate cum ar fi: simțul sim țul onoare onoarei,i, al dem demnit nități ățiii person personale ale,, one onesti stitat tatea, ea, sim simțul țul ade adevăr vărulu uluii și al dre dreptă ptății, ții, cooperarea, întrajutorarea, chiar și perceperea emoțiilor celorlalți copii, devenind capabili de a-și manifesta propriile emoții. De Dezvoltarea zvoltarea competențelor emoționale diferă de la un copil la altul, iar dezvoltarea normală a acestora depinde foarte mult de procesul instructiv-educativ care va trebui să se desfășoare într-o atmosferă relaxantă, de bucurie, să predomine numai emoții pozitive. Emoțiile nu se învață ci se trăiesc, ele sunt contradictorii, unele pozitive, altele negative. Sentimentele spre deosebire de emoții se caracterizează printr-o relativă stabilitate.   La intrarea în școală copilul va avea o percepție globală și superficială, confundând literele care se aseamănă ca formă, iar atunci când va găsi un obiect se va opri asupra aspectelor care-l interesează, dar care nu sunt tocmai esențiale. În cadrul activitățiilor de observare a obiectelor și fenomenelor, se va dezvolta spiritul de observație al elevilor aceștia având

capacitatea

de

a

sesiza

noi

detalii

sau

care

sunt

importante.

Gesell consideră că la 7 ani este vârsta a gumei care pune în evidență creșterea virulenței, spiritului critic. Vor apărea modificări și pe alte planuri, vor începe să fie preferate biografiile, legendele. La 7-8 ani sunt preferate lecțiile de aritmetică, ulterior și cele de științele naturii încep să fie privite cu interes. 7

 

 

La vârsta de 8-9 ani interesul pentru film, cinematografie va fi mai clar. După 9 ani

încep să devină interesante cărțile cu povestiri palpitante. Tot în perioada micii școlarități se constituie un adevărat delir pentru colecționare. Copiii vor  începe să facă colecții ilustrate, timbre, plante, frunze, insecte, bani etc. Miciile colecții au rolul de a-i ajuta pe aceștia să facă o detașare a caracteristicilor diferențiale ale obiectelor  asemănătoare. O altă caracteristică a acestei vârste este aceea de a acorda o atenție mai mare  jocului cu reguli în colectiv. Regula Regula va deveni fenom fenomen en central, un fel de certitudine ce-l ce-l ajută în adaptare. Se va ivi și situații în care copilul impune acasă reguli noi, motivând faptul că ,, așa ne-a spus doamna doamna învățătoare învățătoare ’’. Școla Școlarul rul mic de 6-7 ani nu este capabil capabil de a respecta toate regulile unor jocuri, deasemenea nu va dispune nici de rezistența necesară ci va avea momente de repaus, dar totuși nu părăsește jocul, chiar dacă i se sugerează acest lucru. Copilul de 7 ani se supără repede dar în același timp uită și repede, însă este deosebit de sensibil atunci când este ignorat, dar și dacă a fost socotit incorect în joc, deși nu întotdeauna înțelege ce regulă a încălcat.

La

vârsta școlară mică și imaginația va cunoaște o formă superioară, aceasta devenind voluntară. Dacă în pimele două clase imaginația are un aspect imperfect, sărac în detalii spre clasele (aIII-a și aIV-a) se va ob observa serva o oarecare ordine în cursul proceselor imaginative.

Acum ssee

va dezvolta și atenția, dacă înainte era o atenție spontană și instabilă acum va fi una voluntară, având menirea de a-l conduce pe micul școlar spre actul cunoașterii, își va forma deprinderi de scris-citit. Educarea atenției se va face prin a stimula interesul copilului pentru activități școlare, prin dorința acestuia de a duce la bun sfârșit o activitate începută. Atenția reprezintă o condiție necesară pentru desfășurarea optimă a tuturor proceselor și a obținerii succesului școlar. La început atenția școlarului mic nu este perfect modelată în raport cu toate activitățiile din clasă, unii dintre ei găsind alte preocupări, iar unele aspecte importante care li se vor  comunica de către învățător se le scape. Pentru a dezvolta atenția copiilor în cadrul jocurilor  didactice învățătorul va trebui să folosească materiale cât mai atractive, cât mai diversificate cum ar fi: ilustrații, planșe-acestea ajutându-i mult pe copii. În perioada micii școlarități reprezentările vor păstra în continuare un caracter concret-intuitiv. Școala are o contribuție foarte mare asupra copilului, acesta creează capacități și strategiii de învățare contribuie la dezvoltrea planului deliberativ concretizat al vieții interioare, la dezvoltarea aspirațiilor, ajută la descoperirea vieții sociale, la structura identității. Volumul mare de cunoștiințe pe care școala le transmite, îi permite copilului să se integreze în cerințele și interesele pe care societatea le impune. De cele mai multe ori școala răspunde și dorinței copilului de a fi ca cei mari (adultrism) (adultrism) de a-și sati satisfac sfacee curio curiozităț zitățile ile și dorin dorințele țele prin curiozi curiozitățiile tățiile.. Psih Psiholog ologul ul 8

 

( Gh.Zapan ) a studiat dezvoltarea psihică a copilului, și a constatat că între 7-12 ani procesele memoriei

au

o

dezvoltare

intensă.

Capacitatea cunoașterii crește și datorită memoriei ale cărei posibilități cresc rapid. Începând cu vârsta de 9 ani școlarul poate să învețe orice, învață prim joc.Toate procesele memoriei vor  înregistra salturi semnificative. De acum se vor contura diferite tipuri de memorie cum ar fi: vizuală, auditivă, chinestezică. În procesul memoriei se întâmplă și unele greutăți, nu toți școlarii își poate da seama ce anume trebuie să rețină și să memoreze dintr-un material oarecare. Aceștia tind către o memorare mecanică a materialelor, acestea fiind uitate foarte repede, (Verzea,E.,19 (Verzea,E.,1997). 97).  

Memoria școlarului mic se sprijină pe concret. De aceea în activități învățătorul trebuie

să folosească ilustrații, planșe, în acest mod se va face o fixare concret-senzorială deoarece copilul va păstrează în minte mai ușor informațiile care l-au impresionat mai mult, iar mai târziu va avea loc memorarea selectivă. Va avea loc o trecere treptată de la o memorare neinte nei ntenți nționa onată tă la o memora memorare re int intenț ențion ionată ată,, mem memori oriaa log logica ica la aceas această tă vâr vârstă stă fiind fiind înc încăă insuficient dezvoltată. Aceasta deține un prim rol în procesele psihice ale școlarului mic,  putem spune că ea este scheletul conștiinței și al personalității. În această perioadă se va  prelungi și timpul de reținere, axarea memoriei pe sensuri logice va crește de 8-10 ori în volumul ei. În activitatea didactică trebuie să se acorde o atenție deosebită felului cum memorează elevul, cât va păstra acesta informația, cum va utiliza informațiile atât în cadrul activitățiilor desfășurate în clasă cât și în afara acesteia. Un rol deosebit în cazul memoriei îi revine și mediului unde copilul stă și memorează, trebuie să fie un climat cald, liniștit unde acestuia îi va face plăcere să stea să învețe. Școlarul mic nu are încă abilitatea de a folosi suficient gândirea în sprijinul memoriei.  

La copiii cu vârstă cuprinsă între 6-10 ani memoria prezintă urmăroarele caracteristici: 1. creș crește te carac caracterul terul ac activ tiv al memo memoriei, riei, ele elevii vii din clasa clasa aIII-a și aIVaIV-aa vor pute puteaa să extrag extragăă din materialul de învățat ceea ce este important: scoaterea ideilor principale, alcătuirea  planului unei lecturi, lecturi, formulează cu pro propiile piile cuvinte; 2. poat poatee să fa facă că le legătu gătura ra într întree gândire gândire șșii mem memoria oria logică logică;; 3. ele elevii vii încep încep să conșt conștiie iienti ntizez zezee că pen pentru tru a păs păstra tra un mate materia riall în mint mintee va trebui trebui săsă-ll repete, învățătorul trebuind să se asigure de acest lucru.

Sunt numeroase aspecte care implică motivația în diferite situații și forme de învățare. De regula școlarul din clasa I învață sub influiența impulsurilor, din dorință de a ocupa un loc bun  printre ceilalți colegi, din dorința de a nu supăra părinții. Treptat în motivație va interveni și învățătorul, locul și rolul psihologic ce capătă acesta pentru copii. Rolul învățătorului mai ales 9

 

în primele două clase este foarte important. Stilul de lucru pe care acesta îl are cu copiii, atitudinea față de aceștia, cultura învățătorului, toate aceste aspecte au o influiență puternică. Cu cât învățătoarea este o persoană caldă, binevoitoare, entuziastă, plină de inițiativă și creativitate va fi mai iubită și ascultată de către copii, față de o învățătoare severă, dominantă, atentă ate ntă doar la rea realiz lizare areaa pro progra gramei mei.. Cer Cerinț ințaa de a învăța învăța pentr pentruu a satis satisfac facee senti sentimen mentul tul  personal sau pe cel familial și de a păstra afecțiunea părinților și respectul celorlalți rămâne o structură motivațională de bază la copii și este în genere mai tensională decât învățarea motivată prin celelalte categorii de mobiluri. Numeroși autori consideră, că cu cât motivația este mai puternică cu atât învățarea va fi mai intensă. În învățare o importanță deosebită o au eșecurile și succesele. Succesul repetat are rezonanțe psihologice importante. Acesta va atrage atenția copilului asupra strategiilor prin care a fost obținut. Succesul acționează și asupra resort res orturi urilor lor ps psiho iholog logice ice ma maii pro profun funde, de, cre creea ează ză satis satisfac facție ție,, înc încred redere ere,, cre creaz azăă opt optimi imism, sm, siguranță. Succesul va căpăta un loc bun în colectivul școlar, elevul având o poziție superioară față de ceilalți colegi, (Vabie,D.,2000). (Vabie,D.,2000). Eșecul școlar are la bază numeroase aspecte, acestea referindu-se la elevii care nu manifestă interes pentru activitățile școlare, prezintă dificultăți la cerințele școlii, cunoștiințe reduse, neinte nei nteres resați ați,, nu pot să depășe depășeasc ascăă sta statut tutul ul șco școlar lar.. Fac Factor torii ii care care deter determin minăă apari apariția ția și întreținer între ținerea ea eșecului eșecului școl școlar,a ar,angaj ngajează ează resp responsa onsabilit bilitatea atea tutur tuturor or ,,ac ,,actoril torilor or educ educație ației,, i,, (elev (elev,, cadru didactic, familie, comunitatea ). Aceștia sunt o categorie de factori care exprimă în diferite grade de manifestare, imaturitatea școlară a elevului și ineficiența pedagogică a cadrelor

didactice,

familie

(Cristea,S.,2000).

Perioada școlară mică se caracterizează printr- o intensă solicitare a gândirii. Așa cum arată Jean Piaget ,,ne găsim în stadiul operațiilor concrete’’ . Din intuitivă gândirea devine operativă copilul devenind încetul cu încetul capabil de a aimila cunoștiințe, învățătorul trebuind să răspundă setei de cunoaștere a copiilor aflați la vârsta întrebărilor. Acesta are rolul de a-l ajuta pe elev să-și dezvolte gândirea prin diverse metode activ-participative care-l fac pe acesta participant la propria formare. În acest sens folosinduse o varietate de jocuri didactici se urmărește a le stârni curiozitatea și de a-i pune pe aceștia în situația de a gândi.Gândirea este dominată de concret, aceasta fiind specifică acestei vârste. Ea nu se poate lipsi de intuiție, de operațiile concrete, de aceea procesul de predare-învățare trebu tre buie ie să se ba baze zeze ze pe efec efectu tuar area ea unor unor acți acțiun unii conc concre rete te care care se stru struct ctur urea ează ză și se interi int eriori orizea zează ză dev deveni enind nd progre progresiv siv ope operaț rații ii logice logice.Gâ .Gândi ndirea rea este este exp exprim rimată ată pri prinn noț noțiun iuni,i,  judecăți și raționamente. Flexibiitatea gândirii reprezintă principala componentă a creativității (Șchiopu,U.,Verza,E.,1997). 10

 

Totodată gândirea școlarului mic nu mai se subordonează percepției și nu mai este condusă de aceasta și va dobândi un caracter rațional: dacă până acum acesta era multumit să facă doar  afirmații acum va căuta și argumente să le susțin, vrea să explice modul în care a rezolvat  problema. Dezvoltarea gândirii este condiționată și strâns legată de dezvoltarea limbajului. Până când copilul intră în școală va învăța vorbirea mai mult spontan, iar de la această vârstă conduita verbală a copiilor capătă o serie de noi caracteristici, datorită procesului de instruire. Experiența verbală a copiilor din primii 6 ani de viață are o influiență asupra dezvoltării  psihice. La experiențe verbală însușită spontan ulterior se va adăuga și cea însușită în școală, unde are loc formarea și dezvoltarea adevăratei vorbirii literare. La intrarea în școală copilul dispune deja de o anumită experiență intelectuală și verbală. În general el înțelege foarte bine vorbirea celor din jur și se poate face înțeles prin exprimarea gândurilor în propoziții și fraze. La sfârșitul micii școlarități vocabularul copilului va însuma circa 4000-5000 de cuvinte dintre care aproximativ 1500-1600 fac parte din vocabularul activ (Păiși-Lăzăresc (Păiși-Lăzărescu,M., u,M., 2007). Diferențe însemnate se pot constata de la un copil la altul în ceea ce privește dezvoltarea limbajului la intrarea în școală. Acestea se datorează pe de o parte, capacității intelectuale ale copilului, iar pe de altă parte mediul familial în care el se dezvoltă, modul cum vorbesc  părinții, claritatea în exprimare față de copil, felul în care aceștia știu să-l stimuleze. Deasemenea o însemnătate deosebită o au și ctivitățile din grădiniță , exprimarea educatoarei și ex exig igen ențe țele le pe care care ea le fo form rmul ulea ează ză în scop scopul ul dezv dezvol oltă tări riii limb limbaj ajul ului ui,( ,(Pă Păiș ișiiLăzărescu,M.,2007). Intrat în școală, micul școlar își va diversifica gama preocupărilor, devine mai organizat în acțiuni, are un regim de viață organizat, depune eforturi pentru a face față exigențelor  educative, învață lucruri noi și în general modul de a gândi, de a memora, de a observa, de ași exprima ideile, ideile, este discip disciplinat linat și simulat simulat.. Toat Toatee aceste aspe aspecte cte const constituie ituie un moment important în dezvoltarea psihică a copilului, permițându-i să realizeze progrese în înțelegerea și cu cunoa noaște șterea rea lum lumii. ii. To Toate ate noț noțiun iunile ile asimil asimilate ate în perio perioada ada micii micii șco școlar larită ități ți fac facili ilitea tează ză integrarea cunoștiințelor într-un sistem complex și permite dezvoltarea calității gândirii și dversificarea formelor de exprimare. La acestea o contribuție însemnată o are învățarea ci citi titu tulu luii sc scri risu sulu luii care care cr crea ează ză un câmp câmp larg larg de dezv dezvol olta tare re și orga organi niza zare re a inte intere rese selo lor  r  intelectuale. În ura acestui proces va apărea un stil personal de exprimare a idelor. Deși limbajul nu este suficient automa automatizat tizat sub raportul ste stereotipului reotipului gramatica gramaticall și încă mai sunt  prezente elemente ale limbajului situativ, vorbirea școlarului mic va devenii elementul  principal de exprimare a gândirii cu pronunțate note personale. Cuvintele, propozițiile și frazele încep să fie mai complexe, mai nuanțate. Dacă în clasa I și aII-a se întâlnesc expuneri 11

 

incomplete, în clasa aIII-a și aIV-a răspunsurile vor fi mai complexe, mai organizate și sistem sis temati atizat zate. e. O astfel astfel de expri exprimar maree corec corectă tă și fluent fluentăă est estee fac facili ilitat tatăă și de dezvo dezvolta ltarea rea limbajului interior care constituie cadrul de organizare al limbajului exterior, (Verza,E.,1973).

12

 

Cap. II Definiția procesului de creativitate

2.1. Creativitatea ca proces; 2.2. Creativitate produs; 2.3. Creativitatea ca structură a personalității.  

Conc Conceptu eptull de crea creativita tivitate te își are origi originea nea în cuvâ cuvântul ntul latin crea creare re care înse înseamnă amnă

,,zămislire, făurire”. Acesta a fost introdus în vocabularul psihologic de către psihologul american ( Gordon Allport-1937 ). Creativitatea reprezintă interacțiunea optimă generatoare de nou dintre atitudini și aptitudini (Popescu,P.,N., 1987).  

Creativitatea este o formă superioară de manifestare comportamentală comportamentală a personalității

creatoare, prin care se produce în etape un bun original, cu valoare predictivă pentru produsul original (Stoica, A.,1983).   Creativita Creativitatea tea este un comp complex lex de însușiri însușiri și apti aptitudin tudinii psih psihice ice care în cond condiții iții favorabile, generează produse noi și de valoare pentru societate (Roșca,Al.,198 (Roșca,Al.,1981). 1).  

Prin creativitate se înțelege capacitatea de a face ceva ce nu exista înainte, a inventa

ceva, a născoci, a concepe, a plăsmui, a compune.  

O definiție amplă a creativității a fost enunțată de (Torrance,P ) care consideră că:

creativitatea este un proces de sensibilizare la probleme, deficiențe, goluri în cunoștiințe, elemente care lipsesc etc., identificarea dificultățiilor, căutarea de soluții sau formularea ipotezelor

asupra

deficiențelor,

testarea

și

re-testarea

acestor

ipoteze.

Din toate definițiile amintite conducem la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea reprezintă trăsături esențiale ale creativității. Un produs va fi considerat nou doar atunci când nu es este te o sim impplă rep reprodu roduccere a uno norr pro rodduse use care au fos fost rea realiza lizate te anteri terioor. Alexandru Roșca precizează, în sens larg, creativitatea se referă și la găsirea de soluții, idei,  probleme, metode care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale indepe ind epende ndentă ntă.. De exempl exemplu: u: un cop copil il car caree va realiz realizaa o con constr strucț ucție ie din cub cuburi uri,, car caree se deosebește mult de ceea ce a făcunt anterior sau a văzut la alții. Un om se va considera creativ doar atunci când va găsi alte rezolvări la problemele lui și nu va răspunde ca ceilalți cu aceleași tipuri de soluții. Cu al alte te cu cuvi vint ntee cr crea eati tivi vita tate teaa înse înseam amnă nă să mate materia riali lize zezi zi idei idei no noi, i,(R (Roș oșca ca,A ,Al. l.,1 ,198 981) 1).. Creativitatea este un proces deosebit de complex. Aceasta este legată de încrederea pe care 13

 

individul trebuie să o aibe în forțele proprii, de comportamantul de căutare, de a pune vechile concepte în noi contexte. Omul se naște cu posibilitatea de a-și dezvolta capacitățile creative și intelectuale, însă ele nu se dezvoltă de la sine prin rin simpla maturizare. Bruner spene despre creativitate-poate să fie exprimată în raporturile cu copiii, în exercitarea unei meserii, în raporturile afective, în pictura unui tablou: 1. Toat Toatee ființele uma umane ne sunt capa capabile bile de creat creativitat ivitate-ac e-aceast eastaa făcând part partee din patrimon patrimoniul iul nostru,individual; 2. Pen Pentru tru a fi crea creativ tiv nu ttreb rebuie uie să să fi ge geniu niu;; 3. Crea Creativita tivitatea tea poa poate te fi stimul stimulată ată și dezv dezvoltat oltatăă prin programe programe spe speciali cializate zate da darr și prin experiența de viață. Una din cele mai importante premise ale creativității constă în disponibilitatea de a relua totul de la capăt, de a considera că nimic nu este definitiv și nici un proces nu este încheiat o dată pentru totdeauna.Viața este un tot dinamic la modelarea căreia și noi putem contribui, prin a accepta unele provocări. Nu există nici o situație conștientă care să nu permită o participare creativă, (Landau,E.,1979). În psihologia contemporană se deosebesc două laturi ale creativității: una obiectivă și una subiectivă. Latura obiectivă are în vedere produsul final al creativității, care poate fi o invenție, o descoperire, rezolvarea unei probleme. Chiar dacă nivelul produsului creat poate fi di dife feri rit, t, ce cele le do două uă ceri cerinț nțee re resp spec ecti tivv no nout utat atea ea și valo valoar area ea pent pentru ru soci societ etat atee sunt sunt obligatorii. Latura subiectivă se referă la procesul creației. În sens mai larg creativitata ține și de activitățile prin care se obțin rezultate care sunt noi numai pentru individul dat sau  pentru persoanele din mediul său imediat, acestea au fost obținute în mod independent, aspectul subiectiv se va extinde și asupra acestor activități. În aceste cazuri produsul final nu poate fi considerat creator. Există unele concepte care au fost confundate cu creativitatea, unde se impun următoarele delimitări conceptuale: conceptuale: - invenția, presupune găsirea noului la care se vor adăuga cunoștiințele deja existente; - inovație, aplicarea noutății;   - descoperirea, sunt dezvăluite legități existente deja în realitate și înainte de explicare lor; 14

 

 - talentul, constituie o formă superioară de manifestare a aptitudinilor, putând duce la valori noi, originale;   - ge genniul, iul, con onst stit ituuie cea mai îna înaltă ltă form formăă de dezv ezvolta oltare re a apti aptitu tuddinil inilor or.. Abordarea Abor darea creativită creativității ții dintr-o perspec perspectivă tivă holistică holistică se regă regăsește sește în contrib contribuția uția lui Gardner considerând că analiza creativității trebuie să fie analizată pe mai multe niveluri (Sălăvăstru,D.,20 (Sălăvăstru,D.,2004): 04): a) nivelul subpersonal-ac subpersonal-acesta esta viz vizează ează substratul substratul bio biologic logic al creativității;  b) nivelul personal-aici are loc o grupare a următorilor factori: individuali ai creativității, factorii cognitivi și cei care țin de personalitate și motivație;  

c) nivelul intrapersonal-se referă la domeniul în care lucrează și creează un individ,

 pentru relevarea contribuției contribuției particulare aduse aduse de perso persoana ana respectivă respectivă;; c) niv nivelu elull mul multip tipers ersona onal-fa l-face ce ref referi erire re la con contex textul tul soc social ial în care care tră trăieș iește te perso persoan anaa respectivă.   Gardner mai adaugă, că de multe ori este necesară existența unei tensiuni între acești factori care sunt implicați în procesul de creație. Actul creator reprezintă procesul în care are loc elaborarea prin invenție sau descoperire cu ajutorul imaginației creatoare, a unor idei, teorii sau produse noi, originale, de mare valoare socială, aplicabile în diferite domenii de activitate. În unele situații, procesul de creație a fost considerat analog celui de rezolvare de probleme. Iar în acest sens ( J.P.Guilfort-1967) spune că orice rezolvare de probleme este un proces creativ și că individul creativ este motivat de tendința

intelectuală

de

a

căuta

probleme

nerez rezolvate

pe

care

le

rezolvă.

A. Mun Muntea teanu nu dis distin tinge ge cinci cinci niv nivelu eluri ri ier ierarh arhice ice de creati creativit vitate ate:: cre creați ațiaa exp expres resivă ivă,, cre creați ațiaa  productivă, creația creația inventivă, creația in inovativă, ovativă, creația emergentă emergentă (Popescu,G.,2007). (Popescu,G.,2007). Creativitatea expresivă – în cadrul acesteia persoana are posibilitatea de a se exprima liber, spontan, fără a fi preocupată ca produsul activității sale să aibă un nume, valoare. Exemplu: desenele sau lucrările de colaj, versurile spontane ale copiilor. Caracteristicile acestui nivel sunt spontaneitatea și libertatea de exprimare. Pe măsură ce copilului i se va oferi posibilitatea de a fi spontan și independent îl va ajuta mai târziu să fie creator. Deosebit de dăunătoare  pentru acesta sunt sunt aprecierile critice critice.. Creativitatea productivă – este caracterizată prin realizarea unor produse utile realizate în

 baza folosirii unor priceperi și deprinderi. La vârsta școlară mică se remarcă tendința spre restrângerea și controlarea jocului liber și dezvoltarea unor tehnici. 15

 

Creativitatea inventivă  –  – reprezintă capacitatea capacitatea de a realiza legătu legături ri noi între elementele deja

existente. Creativitatea inovativă  – vizează un număr restrâns de persoane. Au loc modificări ale

 principiilor ce stau la baza baza unui dome domeniu, niu, la noi moda modalități lități de exprimare.

Creativitatea emergentă  – este cea mai rar formă. Acest nivel se referă la aptitudinea de a

absorbi experiențele existente realizân realizându-se du-se din ele ceva cu totul deose deosebit. bit.

În cadrul cadrul uno unorr școli școli psi psihol hologi ogice ce au fost fost ela elabo borat ratee ma maii mul multe te teo teorii rii asu asupra pra cre creati ativit vități ățiii (Stoica,D., Stoica,M.1982): Teoria psihanalitică, a fost dezvoltată de Sigmund Freud acesta explicând fenomenele

 psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în subconștien subconștientt și a relațiilor sale cu conștientul. Această teorie poate fi considerată o teorie cu implicații pentru cunoașterea persoanei creative, dar mai ales a procesului creator. Viziunea psihanalitică are un rol important în domeniul creativității, ea a adus în prin plan relația dintre factorii emoționali și creativitate. Psihanaliza este în același timp: -

un procedeu de cercetare a proceselor psihice având rolul să investigheze semnificația faptelor și a reprezentărilor ce au loc în subconștient;

-

o metodă de terapie a tulburărilor psihice;

-

un sistem complex de teorii ce privește efectele proceselor psihice inconștiente asupra trăirilor, gândurilor și activității oamenilor.

 

Teoria asociaționistă, este elaborată de Mednik,1962 considerând creativitatea un proces de

organizare și transformare a unor elemente asociative în combinații noi, originale pe baza gândirii.Mednik distingea mai multe forme ale asociațiilor de tip creativ, fiind întâlnite în diverse domenii de activitate, (Munteanu, A.,1999): -

serendipitatea, descoperirile descoperirile pornesc de la asociații întîmplătoare;

-

asemănarea,, reprezintă acel tip de asociație întâlnit în artă; asemănarea

-

medierea

prin

simboluri,

este

specifică

matematicii

și

chimiei.

Contribuțiile asociaționismului: -

asociaționismul a ajutat la explicarea inspirației, este rezultatul unor elemente care nu au mai fost asociate; 16

 

-

asociaționismul a fundamentat o categorie de instrumente de evaluare a potențialului creativ;

-

a inspirat un tip specific de exerciții pentru trainingul creativ.

Teoria gestalistă (configuraționistă),  conform acestei teorii creativitatea este definită ca

drept produs al imaginației ci nu al gândirii logice, cu ajutorul căreia sunt sesizate brusc lacunele, putând fi completate. Înțelegerea problemelor are loc prin intuiție ci nu pe cale rațion raț ională ală.. Teo Teoria ria confi configur gurțio ționis nistă tă define definește ște creati creativit vitate ateaa ca pe o acțiu acțiune ne care care duc ducee la elaborarea completă a unei idei sau a unei cunoștiințe noi. În acest caz noul, se produce deodată, fiind un produs al imaginației și nu al rațiunii sau al logicii, (Landău, E.,1979). Teoria culturală (interpersonală)  – această teorie a pus accent mai mult pe dependența

 personalității creative de factorii de mediu și de cultură. J. B. Moreno (1953) îi atribuie fiecărui individ spontaneitate și creativitate, aceasta manifestându-se în interacțiunea dintre  persoane, dintre persoane și obiecte și dintre societate și umanitate. E.From E.F romm m (19 (1959) 59) face face o dis distin tincți cțiee înt între re acțiun acțiunea ea cre creati ativă vă bazat bazatăă pe talen talent,c t,care are poa poate te fi exersa exe rsată, tă, și ati atitud tudine ineaa cre creati ativă, vă, fun fundam damen ental talăă pe cre creati ativit vitate ate,, car caree nu nea neapă părat rat tre trebui buiee materi mat eriali alizat zatăă înt într-u r-unn pro produs dus.. A per percep cepee cre creati ativv îns însea eamnă mnă să ai înt întotd otdeau eauna na o atitud atitudine ine receptivă rece ptivă față de oame oameni, ni, lipsiti de prejudec prejudecăți. ăți. Numai așa putem să dobâ dobândim ndim o matu maturitate ritate interioară și o atitudine creativă, a avea curajul să fim altfel decât ceilalți, de a se elibera de conformism, constituie premisa cea mai de seamă a atitudinii creative. Indivizii creativi se dovedesc a fi mai utili față de ceilalți prin faptul că aduc o contribuție socială superioară, ac aceeștia tia au ară arăta tatt omeni meniri riii cum tr treebuie buie să perc perceeapă apă, să gânde ndeasc ască, să sim simptă ptă. Culturile care îi educă pe copii într-un spirit liber și receptiv, în spiritul ridicării de probleme, care acceptă și valorizează gândirea divergentă, orientată asupra procesului, și nu asupra  produsului, vor produce produce indivizi crea creativi, tivi, (Constantin,C.,20 (Constantin,C.,2009). 09). Teoria cognitivă – potrivit acestei teorii ne intersează diferențele existente între persoanele

înalt creative și la cei care predomină gândirea convergentă. Persoanele care dispun de un nivel ridicat al creativității sunt caracterizate astfel: -

dispun de capacitatea de a-și asuma riscuri;

-

sunt deschiși la informațiile care vin din mediul înconjurător;

schimbe cu ușurință perspectiva perspectiva de ab abordare. ordare. -  pot să-și schimbe 17

 

 

Creativitatea este considerată a fi constituită din diferite modalități de abordare a

inform inf ormați ațiilo ilorr și de cău căutar taree de sol soluți uțiii concre concrete te pri prinn com combin binare areaa dat datelo elor. r. Cog Cognit nitivi iviști știii vorbes vor bescc de sti stilur lurii cog cognit nitive ive,, sa sauu sti stilur lurii men mental talee dif diferi erite te car caree sunt sunt descr descrise ise ca fiin fiindd modali mod alităț tății specif specifice ice indivi individul dului ui de a-ș a-șii culeg culegee inf inform ormați ațiile ile din me mediu diull înc înconj onjură urător tor.. Pornind de la stilurile cognitive putem contura următoare tipologie ( Roșca,Al.,1981 ): -

o primă categorie o constituie persoanele care sunt focalizate pe sarcinile importante, este un stil înalt selectiv, dispunând de o capacitate redusă de a opera modificări rapide în structurile cognitive;

-

o a doua categorie oconstituie persoanele care asimilează cât mai multe informații din mediul înconjurător, aceste persoane sunt mai predispuse la realizarea de activități creatoare; Contribuția cognitivismului:

-

cunoașterea stilului cognitiv poate ajuta la organizarea datelor privind caracteristicile de personalitate ale individului creativ și la predicția performanței creative, mai ales a domeniului de reușită al fiecăruia.

 

Teoria factorială (psihometrică)  – inițiatorul acestei teorii este  J.P. Guilford, propunând

studierea creativitățiipe baza unor teste axate pe gândirea divergentă. Acesta a reușit să facă o delimi del imitare tare a gân gândir dirii ii div diverg ergent entee de celel celelalt altee varia variabil bilee int intele electu ctuale ale pre precu cum: m: gân gândir direa ea convergentă, percepția, memoria, raționamentul și luarea decizilor. Guilford a constatat că testele tradiționale utilizate în măsurarea inteligenței nu sunt relevante pentru a fi apreciată creativitatea pentru că se rezumă la studierea gândirii convergente în special recunoașterea și capacitatea de memorare. reprezent entant antul ul acest acestei ei teo teorii rii est estee E.G E.G.. Sch Schac achte htell , , Teoria Teor ia exis existenți tențialist alistă ă (uman (umanistă) istă)  –   reprez împrumută denumirea de la filozofii existențialiști. Această teorie face o deosebire dintre  pseudocreativitate,  pseudocrea tivitate, (care ne transmite o trăire superficială) și cea autentică, (creativitatea dă naștere naște re noului). Creati Creativitat vitatea ea nu reprezin reprezintă tă satisfac satisfacerea erea unor instinc instincte te refulate, ci ace aceea ea de împlinire a unei necesități, aceea de a comunica cu lumea înconjurătoare. O comunicare a subiectului cu obiectul (lumea înconjurătoare) se petrece pe două căi: o cale care este orientată orien tată asu asupra pra subiectu subiectului-au lui-autoce tocentric ntrică, ă, iar alta orientată orientată asup asupra ra obie obiectulu ctului-aloc i-alocentri entrică. că. Schachtel vorbește despre ,,luptă existențială,, între două tendințe ale omului: o tendință de  păstrare a unei atitudini receptive față de mediu (percepții alocentrice), iar altă tendință pe care ne-o oferă o lume închisă familiară, (percepția autocentrică). Reprezentanții teoriei 18

 

existențialiste concep creativ creativitatea itatea ca pe un produs al individului sănătos sănătos,, receptiv, care se află în permanență comunicare cu mediul înconjurător, (Landau,E.,1979).

 

Teoria behavioris behavioristă: tă: 

Aceast Ace astăă teo teorie rie a fos fostt lan lansat satăă de C.F.O C.F.Osgo sgood od (19 (1952) 52),, J.R J.Ros ossma smann (19 (1931) 31),, ș.a ș.a.. În viziun viziunea ea beh behavi aviori oriștil știlor or o perso persoan anăă îna înalt lt cre creati ativă vă este este carac caracter teriza izată tă pri prinn urm următo ătoare arele le trăsături: capacitatea de discriminare a cunoștiințelor, abilitatea de redefinire a acestora și utilizarea în situații cât mai diferite, sesizarea modificărilor apărute. Conform aceste teorii se  

urmărește să elucideze elucideze fenomenul creato creatorr făcându-se ape apell la serviciile clasicului model S-R  (stimul-răspuns). Ca urmare creativitatea unui individ va depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările sale creative, (Munteanu, A.,1999)

 

Funcțiile creativității:

a) Funcția socială-este determinată de modul în care se realizează produsul creator, co conc ncre reti tiza zatt în fa fapt ptul ul ,,fi ,,fiec ecar aree so soci ciet etat atee stim stimul ulea ează ză și refl reflec ectă tă un tip tip apar aparte te de creativitate,, (Roco)  b) Funcția psihologică-această funcție determină modul în care se realizează procesul creator, fiind angajate toate resursele existente la nivelul psihic uman, cu unele aceente care vizează inteligența, gândirea, imaginația, aptitudini speciale, atitudinile. c) Funcția pedagogică-determină modul în care se comportă personalitatea creatoare angajată în proiectarea unor acțiuni didactice.

2.1 Creativitatea ca proces

 

Creativitatea este o potențialitate care se va transforma într-un produs prin procesul de

creație. Procesul de creație se aseamănă foarte mult cu procesul de rezolvare de probleme mai comple com plexe. xe. În ca cadru drull acest acestui ui pro proces ces sun suntt antre antrena nate te toa toate te mec mecani anisme smele le psi psihol hologi ogice ce ale creatorului , toate resursele dobândite prin experiență, constituie o modalitate prin care individul își poate valoriza însușirile de personalitate. În procesul creației un rol deosebit de important o au cunoștiințele și reprezentările, lărgimea câmpului de idei, modele de cercetare sau de creație creație artist artistică. ică.

Proc Procesul esul cre creator ator dese desemnea mnează ză aspectele aspectele psih psiholog ologice ice ale activ activității ității 19

 

creative, mecanismele și dinamica psihologică a creatorului, de la apariția problemei la realiz rea lizare areaa produs produsulu uluii creati creativ, v, obi obiec ectiv tiviza izarea rea ide ideii ii cre creato atoare are.. În fun funcți cțiee de domen domeniul iul de activitate , de experiența pe care creatorul o are, de condițiile interne sau externe ale creației, acest

proces

poate

avea

o

durată

mai

mare

sau

mai

mică.

Procesul creator presupune parcurgerea următoarelor etape (Cristea,S.,2004) 1.1 prepararea etapa în care care se definește problema problema,, problema este analizată, analizată, studiată; 1.2 incubația problema va fi lăsată de o parte pentru o anumită perioadă; 1.3 iluminarea momentul în care apare soluția creatoare; 1.4 verificarea etapa de materializare a ideii creatoare. 1.1 Prepararea (pregătirea).

 

Este faza oblig obligatori atoriee și iniția inițială lă care trebu trebuie ie să se regă regăseas sească că în orice act de crea creație. ție.

Această primă etapă reprezintă o acțiune complexă care se bazează pe următoarele operații: identificarea problemei în termeni optimi (natură, specific. timp), analiza datelor problemei în vederea formulării clare a acestora (principii, resurse necesare și posibile), acumularea și se sele lecț cțio iona nare reaa info inform rmaț ație ieii pent pentru ru a abor aborda da core corect ct prob proble lema ma , prel preluc ucra rare reaa info inform rmaț ație ieii stocate,conceperea ideilor prototip, elaborarea unei strategii de rezolvare a problemei la nivelul unui plan operativ. Această fază se caracterizează prin definirea precisă a problemei, cunoașterea în detaliu a componentelor sale. Tot în această categorie se regăsește și enunțarea datelor problemei. După ce a fost definită precis problema , individul va trece la cea de-a doua fază, faza de producție. Această fază constă în diferitele posibilități de rezolvare a problemei, a diferitelor particularități reale și potențiale ale problemei. O importanță deosebită o au și condițiile ambientale pentru desfășurarea adecvată a procesului creator, mai ales în acesta etapă, trebuie să fie un climat simulativ, securizant.   Procesul creator nu poate să fie derulat în afara cunoștiițelor și fără stăpânirea perfectă a deprinderilor  necesare îndeplinirii unor activități specifice domeniului. În felul acesta creatorul se va concentra pe momentele esențiale ale procesului creator, poate să controleze execuțiile în diversele activități specifice. De exemplu: în artă pregătirea unei opere poate să aibă ca punct de plecare trăirile reale sau imaginare , personale sau ale altora , din experiența proprie sau a celorlalți. Creatorul poate folosi ca surse principale pentru a descrierea personajelor ca: experiența de viața pe care o are arti artist stul ul,, op oper erel elee cr crea eate te an ante teri rior or,, pr preg egăt ătir irea ea pent pentru ru o temă temă alea aleasă să dina dinain inte te de auto autor. r. Preparația este de două feluri: preparația generală și preparația specifică. 20

 

Preparația generală, pregătirea de specialitate, care poate fi medicină, fizică, fizică, arte  plastice. Preparația specifică, are legătură cu o problemă specifică, pe care individul își propune s-o rezolve, viitorul creator citește, discută, se informează, explorează, întreabă. (Popescu,G.,2007). 1.2 Incu Incubația bația..

Este etapa care se petrece în inconștient (sau se poate să aibe loc și în preconștient, după unelee explicaț unel explicații ii psih psihanal analitice itice)) poate poate fi de scurtă sau de lungă durată ( minut minute, e, ore, zile zile,, luni sau chiar ani). Aceasta Aceasta apare ca o perioadă pasivă pasivă,, de abandon abandonare are a efortului. Reprezintă o etapă complexă în care creatorul organizea organizează ză și reorganizeaz reorganizeazăă informația, este pregătită clipa de insirație, este finalizată sinteza datelor ce au fost adunate în perioada de pregătire. Unii autori cred că în timpul de incubație are loc o elaborare inconștientă, se bazează pe exemple în care rezolvarea unor probleme a apărut brusc. Aici putem da exemplul lui ( H.Poincare, care a identificat soluția unei probleme la matematică, atunci când se urca în autobuz pentru o excursie geologică fără ca el să se gândească la problema respectivă ).Prin urmare, chiar dacă creatorul acordă atenție altei activități, asta nu înseamnă că problema cercetată anterior va fi complet exclusă din conștiință. Unii creatori va lăsa problema în mod intenționat în plan secundar, pentru o perioadă de timp. În tot acest timp aceștia găsesc o altă ocupație. Șansele de a obține soluții creative la o problemă depind de faptul cât de susținută și eficace a fost faza de preparare, cât de bogate au fost datele adunate. (Sălăvăstru,D.,2004). 1.3 Iluminarea (inspirația, intuiția)

  Acea Această stă etapă etapă est estee desc descrisă risă ca o acțiu acțiune ne complexă complexă de asoc asociere iere și de comb combinare inare a inform inf ormați ației ei ca care re dec declan lanșea șează ză momen momentul tul ins inspir pirați ației, ei, desco descoper perăă soluț soluția ia pen pentru tru rez rezolv olvare areaa  problemei, noua ideie sau viziune creativă apare brusc ( ca un ,,flash,, ). Sau mai poate fi cons consid ider erat atăă ap apar ariț iția ia br brus uscă că a idei ideii, i, a so solu luți ției ei,, prin prin comu comuta tare reaa idei ideilo lorr și pres prescu curt rtar area ea raționamentelor.Iluminarea poate fi considerată rezultatul eforturilor anterioare din celelalte etape, dar și începutul muncii de execuție, este o etapă în care procesele cognitive sunt însoțite de tensiune psihică. Complexitatea procesului creator face ca în unele cazuri, datorită acestor  dezvoltări reflexive sau spontane, schemelor inițiale, din perioada de iluminare să li se aducă transformări majore, unele elemente fiind eliminate deoarece nu putea fi integrate în tema generală a creației. Indiferent de domeniul sau de nivelul în care produsul creației este plasat Ana Stoica a identifcat următoarele modalități de facilitare a inspirației, (Stoica,A.,2004 (Stoica,A.,2004): ): 21

 

 să fie asigurate condiții speciale de lucru, specifice fiecărui creator în care acesta se

-

simpte mai productiv, de exemplu: G.Coșbuc scria mai ales seara și noaptea, atunci avea mai multă inspirație, Balzac lucra la lumina lumânărilor, cu perdelele trase;   să se ac acord ordee ate atenți nțiee la ori orice ce fap fapt,t, luc lucru ru din med mediul iul înc înconj onjură urător tor,, apa aparen rentt făr fărăă

-

importanță, de exemplu: descoperirea penicilinei de către ( Fleming ), care observând cum culturile sale de stafilococi s-au contaminat cu ciuperci, datprită clădiri vrchi și cum coloniile de stafolococi din jurul unei anumite ciuperci au murit.Persoana trebuie să-și îndrepte atenția către o altă activitate care facilitează inspirația: plimbările în aer  liber, diferite hobiuri.   W. E. Moore – 1985, 1985, descrie momentele de in incubație cubație și iluminare astfel: ,,Cân ,,Cândd ne este greu să ajungem la o soluție și simțim că gândirea nu produce nimic nou, este indicată o perioadă de incubație, un timp în care conștiința se îndepărtează de problemă”.  Potrivit lui A. Osborn-1988 diferența dintre iluminare și inspirație este următoarea: în timp ce ilumin ilu minare areaa provin provinee din surse surse nec neclar laree ale conșt conștiin iinței ței,, iar ins inspir pirați ațiaa este este rez rezult ultatu atull une uneii îndelungate perseverențe. Iluminarea poate fi produsă în situații dintre cele mai inedite, ce nu au vreo legătură cu problema respectivă, (Roșca,Al.1972).

 1.4 Verificarea

 

Reprezintă faza finală a procesului de creație. Materialul obținut în etapa de inspirație

este verificat, examinat,testat,revizuit examinat,testat,revizuit dacă se va constata că va fi nevoie, pentru a fi eliminate  posibilele erori sau lacune, această etapă va putea chiar fi extinsă. Această fază cuprinde sarcina

cea

mai

dificilă,

aceea

de

a

comunica

cele

înțelese,

însușite.

 Nu în toate domeniile putem avea o verificare propriu-zisă a ideii creatoare, de exemplu: în artă, în această ultimă etapă opera suferă un proces dialectic de acceptare și respingere, prin transformarea acesteia într-o formă obiectivă accesibilă consumatorilor de cultură.Verificarea este confruntarea confruntarea perman permanentă entă între mode modelul lul din minte și rezu rezultatu ltatull înce încercăril rcărilor or de a pune în  practică acest acest model, verificarea presupune presupune o retuș retușare are și o îmbunătă îmbunătățire țire a ambelor imagini, ccea ea mentală stimulând-o pe cea reală.  Nu în toate procesele de creație ordinea acestor faze este identică. Uneori incubația și iluminarea poate să lipsească. La oamenii de geniu o intuiție remarcabilă este considerat  punctul de plecare al întregului proces de creație în schimb,la alte persoane iluminarea nu apare decât dacă s-au pregătit intens , iar în al treilea caz inspirația va depinde de o observare, 22

 

imprevizibilă.Chiar și unele descoperiri întâmplătoare poat fi considerate rezultatul creației, (Cristea,S.,2004).

2.2Creativitatea ca produs.

 

Creativitatea indiferent de nivelul în care se manifestă întotdeauna trebuie să se

obiectiveze prin ceva, adică se exprimă prntr-un produs: o pictură, o poezie, o teorie. Putem caracteriza produsele creativității din punct de vedere al noutății și valorii pe care o au. Realiz Rea lizare areaa unu unuii pro produs dus est estee obi obiec ectul tul unu unuii pro proce ces, s, presup presupunâ unând nd sta stabil bilire ireaa unu unuii pro proiec iectt a acțiunilor și interacțiunilor necesare realizării produsului. Creativitatea este definită atât din  perspectiva produsului cât și a procesului. Fără existența procesului nu ar exista posibilitatea de apariție a produsului. Dar și fără produs, procesul va rămâne doar în domeniul imaginației. Pentru a fi valabil produsul creator trebuiesc angajate două mari criterii: Criter Cri teriul iul ori origin ginali alităț tății ii - acest acestaa rep reprez rezint intăă sp spați ațiul ul de ma manif nifest estare are a cre creati ativit vități ățiii în pla plann individual sau social, (Landau,E.,1979). (Landau,E.,1979). Criteriul relevanței - permite autoevaluarea performanței performanței indiferent sub ce formă se manifestă, în termeni de utilitate socială. Originalitatea și relevanța produsului creator acoperă cinci niveluri ierarhice: a) expr expresivesiv-este este ca caract racteristi eristicc mai ales vârstelor vârstelor mic mici,i, se manife manifestă stă libe liberr și spontan ma maii ales în desenele copiilor, aceasta fiind o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor  creatoare;  b) productiv-caracte productiv-caracterizat rizat prin soluții tehnice spontane, mai mult sau mai puțin improvizate, contribuția personală este foarte redusă la acest nivel, sunt utilizate tehnicile consacrate deja; c) inve inventiv-e ntiv-este ste repre reprezent zentat at de capacitate capacitateaa de a real realiza iza legăt legături uri noi între cel celee existe existente; nte; d) ino inovat vativiv-est estee pre preze zent nt la un num număr ăr res restrâ trâns ns de per persoa soane, ne, impl implicâ icând nd găsir găsirea ea de noi soluții, acest nivel este specific talentelor; e) emer emergent gent-aces -acestt niv nivel el eeste ste spec specific ific geni geniilor. ilor.

23

 

2.3. Creativitatea ca structură a personalității.

 

Procesul creației nu poate fi analizat separat de personalitatea creativă. În acest sens

 putem aminti definiția dată de Paul Popescu-Neveanu Popescu-Neveanu ,,creativitatea presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de  personalitate” (Popescu-Nevean (Popescu-Neveanu,P.,1978). u,P.,1978). E.P.Toran E.P.To rancce cce a făcut făcut o enu enumer merare are a carac caracter terist istici icilor lor pe care care le con consid sideră eră tip tipice ice pentr pentruu  persoanele creative: curajos în convingeri, curios, cercetător, independe independent nt în judecată,  preocupat de sarcinile care i se dau, nu acceptă lucrurile în baza ce i se spune, doritor de a-și asuma riscuri. În schimb ( A.Roe ) are o altă părere și consideră că singura trăsătură comună a  personalitățiilor înalt creative e ,,faptul de a fi profund absorbite de munca lor ). Factorii care au un rol important în obținerea performanței creative, și anume: deprinderi specifice domeniului, abilități creative și deprinderi de lucru, motivație intrinsecă,(Sălăvăstru,D.,2004). Abilități specifice domeniului includ: talent în domeniul respectiv, cunoștiințe de specialitate. Este evident faptul că unele persoane înainte de a fi creativi au nevoie de anumite cunoștiințe într-un domeniu. Pot exista anumite elemente înăscute, dar pentru dezvoltarea unor talente educația și experiența au un rol deosebit de important. Personalitatea creatoare are următoarele caracteristici: -

 

motivația superioară și atitudinea creativă;  pasiunea pentru pentru muncă și ade adevăr; văr;

-

angajarea totală în capacitatea de efort;

-

nivel de aspirație;

-

tenacitate;

-

receptivitate față de nou;

-

inteligența și imaginația creatoare;

-

lărgirea câmpului de idei și imaini. Abilități Abilități creative creative presu presupun pun cara caracteris cteristici tici ale stiluli stiluli cogn cognitiv itiv și al stilu stilului lui de lucru și

deasemenea trăsăturile de personalitate care oferă posibilitatea individului de a-și folosi deprinderile dntr-un anumit anumit domeniu diferit de ceilalți. ceilalți. Referitor la stilul cognitiv cognitiv acesta are urmatoarele caracteristici: spargerea tiparelor (renunțarea la vechiul mod de a gândi un lucru), să fie deschis la noi obțiuni pe o perioadă cât mai lungă de timp, suspendarea judecății ( generarea de cât mai multe idei fără a fi evaluate pe loc), gândire deschisă, memorie precisă.

24

 

 

Memoria intrisecă presupune ca unele activități să fie realizate datorită faptului că este

 percepută ca fiind interesantă, plăcută, provocatoare, generatoare de bucurie și satisfacție. Teress Amabile consid Tere consideră eră că aces acestt tip de motivație motivație cata catalizat lizatorul orul princi principal pal al crea creativit tivității, ății, veriga ver iga care poate poate fi folosi folosită tă cel ma maii efi eficie cient nt

pentr pentruu a stimu stimula la cre creati ativit vitate ateaa copii copiilor lor..

Cele mai importante atitudini creative sunt,(Sălăvăstru,D.,2004): -

încrederea în forțele proprii și înclinația puternică pentru realizarea de sine; interesele cognitive și devotamentul față de profesiunea aleasă;  perseverența în căutarea de soluții pentru a realiza proiectele propuse, precum și disponibilitatea de revizuire continuă a proiectelor pentru optimizarea lor;

-

simțul valorii și atitudinea valorizatoare, care duc la recunoașterea deschisă a valorii altorași la afirmarea onestă și demnă a valorii proprii.

Există și reversul acestor atitudini, atitudini necreative, fiind considerate factori de blocaj  pentru creativitate. Crețu,C., prezintă o listă de atitudini atitudini considerate nnecreative, ecreative, (Crețu,C (Crețu,C.,2002): .,2002): -

încăpățânare, răzvrătirea, lipsa de cooperare; încăpățânare, imaturitatea, copilăria, neîndămânarea; neîndămânarea;

-

neatenția, uitarea, distragerea;

-

toleranță slabă la frustrare, lipsa de comunicare

-

egoismul;

-

impulsivitate exagerată.

-

25

 

CapIII. Factorii creativității

 

Al.Roșca face o clasificare generală a factorilor de creativitate, în factori subiectivi sau

însușiri ale personalității creatoare și factori obiectivi fiind reprezentanți de condițiile socioeducative,(Roșca,Al.,1972). Factorii creativității au fost distribuiți astfel, (Popescu,G.,2007): 3.1. 3.1. Fa Fact ctor orii ii iint ntel elec ectu tual alii-gâ gând ndir irea ea,, memo memori ria, a, int intel elig igen ența ța,, im imag agin inaț ația ia;; 3.2.

Factori riii ap aptitudinali-a -apptitudini ssppecifice;

3. 3.3. 3.

Fa Fact ctor orii no noni nint ntel elec ectu tual ali-m i-mot otiv ivaț ația ia,, cara caract cter erul ul,, afec afecti tivi vita tate tea, a, temp temper eram amen ent; t;

3.4.

Factorii biologici;

3.5.

Factorii ssoociali.

3.1.Factorii intelectuali  

Dintre factorii intelectuali implicați în creativitate inteligența și imaginația creatoare sunt cei mai importanți. Factorii intelectuali includ trei dimensiuni: gîndirea divergentă, gândirea convergentă, stilul  perceptiv.  

Inteligența creatoare este forma superioară de organizare a comportamentulu comportamentuluii creativ,

aceasta presupunând presupunând în primul rând, sensibilitate față de probleme, apoi fluență, flexibilitate și capacitate de redefinire (Stoica,D.,Stoica,M.,1 (Stoica,D.,Stoica,M.,1982). 982). Sensibilitate față de problem problemee sau receptivitate față de nou – reprezintă punctul de plecare al creației, manifestându-se prin curiozitate, în capacitatea de a sesiza cu ușurință problemele esențiale și neobișnuite,cu ajutorul spiritului de observație. Fluența vorbirii – se referă la bogăția vocabularului și folosirea lui în construcții verbale. Fluența ideilor - sunt emise într-un timp limitat câ câtt mai multe idei sau ipoteze ipoteze de rezolvare a unor probleme. Fluența asociativă – reprezintă capacitatea de a asocia cuvinte, fapte, idei, prin găsirea cât mai multor sinonime pentru un cuvânt dat. Fluența expresivă- ușurința de exprimare și noutate. Flexibilitatea gândirii a fost confirmată experimental de R.C.Wilson. El a reușit să izoleze două nuanțe ale acestui factor: flexibilitate spontană, atunci cînd persoana are inițiativa restructu restru cturăr rării ii și mod modifi ifică cării rii rea realul lului. ui. Exemplu Exemplu:: Indica Indicați ți întrebuințări ale laptelui, (Stoica,M.,1997 (Stoica,M.,1997). ). 26

în cin cinci ci min minute ute cât mai multe

 

A doua nuanță este flexibilitatea adaptativă când i se va cere subiectului să înlăture un număr  de chibrituri din pătratele care au fost alcătuite din acestea, indicând câte pătrate să rămână, cu condiția ca chibriturile eliminate să fie întrebuințate. Flexibilitatea de transformare, afost pusă în evidență de către Guilfor și indentificată cu gândirea divergentă, este considerat cel mai import imp ortanr anr fac factor tor al cre creati ativit vități ății.R i.Rede edefin finire irea, a, con constă stă în ren renunț unțare areaa la for forma ma obișnu obișnuită ită de de defi fini nire re sa sauu folo folosi sire re a unui ob obie iecct, dân dându du-i -i o nouă nouă util utiliz izaare sau sau inte interp rpre reta tare re.. În psihologie s-a menționat următoarea relație între inteligență și creativitate: -

creativitatea a fost explicată prin contribuția la nivel superior a gândirii logice, între acestea existând o strânsă legătură;

-

s-a constat că inteligența și creativitatea nu pot fi testate cu aceleași probe, înteligența fiind considerată unul din factorii creativității;

-

rolul inteligenței pentru creativitate, considerând câ între cele două dimensiuni există corelații semnificative .

Tot în cazul relației dintre creativitate și inteligență putem menționa contribuția autoarei Ana Stoica,care analizând conținutul și procesualitatea celor două concepte, a identificat atât motive de separare , cât și de suprapunere,(Stoica-Con suprapunere,(Stoica-Constantin,A.,2004 stantin,A.,2004): ): a) Elem Elemente ente ddee separare separare în între tre cre creativi ativitate tate și inteli inteligenț gență: ă: -

la copil inteligența se formează prin interiorizarea în plan mental a acțiunilor sale, externe, fiind astfel dependentă de lumea exterioară, dar conformismul intelectual este un important factor inhibator al creativității, a fi creativ înseamnă să ignori ceea ce este cunoscut; inteligența permite rezolvarea problemelor prin respectarea gândirii logice, iar creativitatea oferă rezolvarea de probleme în mod euristic;

-

creativitatea mai are și o altă semnificație decât inteligența, și anume sensibilitatea față de probleme, ca abilitate și atitudine specifică față de lumea înconjurătoare, a depista probleme pe care alții nu le văd.

  a) Argu Argumente mente pent pentru ru supr suprapun apunerea erea și in interac teracțiune țiuneaa dintre ccreati reativitate vitate șșii intel inteligenț igență: ă: -

creativitatea se construiește după schemele gândirii logice, făcând apel la informațiile dobândite prin intermediul memoriei și inteligenței;

-

orice rezolvare de probleme este un act de gândire , și orice act de gândire este oarecum și creativ, putem spune că orice rezolvare de probleme presupune într-o anumită măsură un demers creativ; actul inteligent nu este învățat ,ci prin acest act  persoana ajunge ajunge la o soluție de ccare are nu dispunea în reprtoriul lui; 27

 

-

inteli int eligen gența ța presup presupune une aspec aspecte te care care se regăse regăsesc sc și în cre creati ativit vitate ate:: capac capacita itatea tea de restructurare sau de reorganizare a sistemului de cunoștiințe și reguli învățate, caracter  euristic al strategiilor de rezolvare și caracter flexibil al restructurării.

Între cele două dimensiuni ale personalității (creativitatea și inteligența) au fost descrise patru combinații: -

copii cu nivel de creativitate înalt și cu inteligență ridicată; copii cu nivel de creativitate înalt, dar care au o inteligență modestă (această categorie

-

este cea mai dezavantajoasă, acești elevi întâmpină probleme de adaptare la școală;

-

copii care dispun de un nivel de creativitate modest dar au un nivel de inteligență ridicat (aceștia sunt dependenți să obțină performanțe școlare);

-

 

copii care au și un nivel de inteligență modest dar și un nivel modest de creativitate. Imaginația creativă sau constructivă este un factor fundamental al creativității, întrucât

are loc ralizarea informațiilor în structuri noi prin contopirea, transformarea și unificarea imaginilor, ideilor, obiectelor într-o nouă semnificație. Se crede că în inconștient imaginile se  pot asocia, recombina recombina pentru a form formaa în totalitate noi imag imagini. ini.  

Inteligența și imaginația nu pot să opereze în gol. Acestea au nevoie de o experiență

vastă și informații cuprinzătoare, știut fiind faptul, că cu cât cunoștiințele sunt mai diverse, indivi ind ividul dul va dis dispun punee de materi material al pentru pentru a sta stabil bilii rel relați ațiii mai neuzu neuzuale ale înt între re ele elemen mente. te. Variantele imaginației creatoare sunt: efervescența imagistică multidirecțională, imaginația combinatorie în plan figurativ, imaginația probalistică și analogică. Un factor deosebit de important al imaginației creatoare este intuiția. Aceasta constă în sintenza rapidă și reorganizarea experienței anterioare, în anticiparea sau apariția bruscă a so solu luți ției ei prob proble leme mei, i, ca ur urma mare re a jocu joculu luii libe liberr al im imag agin inaț ație iei, i,fă fără ră eror erorii și înce încerc rcăr ări. i. Imaagin Im ginația ția cre reat atooare este si sinnoni nim mă cu inve invennția ția, cu o lun lungă seri seriee de înc încerc ercări. ri. Citez pe F.Barron-1989 care face o delimitare între noțiunile de imaginație și creativitate: ,,Imaginația este o funcție universală a creierului uman; creativitatea este mai mult un rezultat al evoluției sociale, care presupune un tip de comportament și are o valoare utilitară”. O altă formă superioară a imaginației creatoare este reprezentată de ingeniozitate, finalizată în găsirea unor soluții simple, surprinzătoare și originale. Deasemenea și originalitatea este considerată ca fiind un factor al imaginației, fiind caracterizată prin noutate, inventivitate, unicitate. În procesul creației un rol deosebit de important îl au reprezentările și cunoștiințele, câmpul câm pul de idei, idei, met metode odele le și tehnic tehnicile ile de cerce cercetar taree sau de creați creațiee art artist istică ică,(S ,(Stoi toica, ca, D., Stoica,M.,1982). 28

 

 

Gând Gândirea irea divergent divergentăă este desc descrisă risă ca fiind o gând gândire ire multi multidirec direcționa țională, lă, mergâ mergând nd în

diferite direcții și căutând soluții variate, inedite de rezolvare a problemelor, este plastică și adaptabilă. Ea permite jocul liber al imaginației plasând lucrurile într-o nouă perspectivă, renunțând la vechile ipoteze formulând altele pe baza reorganizării. Aceasta este considerată de unii autori ca fiind cel mai important factor al ceativității Factorii gândirii divergente sunt: a) flu fluen ența-c ța-cons onstă tă în uș ușuri urința nța și rap rapidi iditat tatea ea de a pro produc ducee aso asocia ciații ții dintr dintree cuvin cuvinte, te, idei,  propoziții sau expresii; expresii;  b) flexibilitatea-reprezintă capacitatea de adaptare la instrucțiuni schimbate, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor; c) ori origin ginali alitat tatea ea-ca -capac pacita itatea tea de a pro produc ducee ide ideii noi, noi, rar rare, e, neobi neobișnu șnuite ite.. Se consi consider derăă a fi originale acele răspunsuri care sunt ieșite din comun; d) ela elabor borare area-p a-pres resupu upune ne adă adăuga ugarea rea unu unuii mar maree num număr ăr de det detali alii,i, amă amănun nunte, te,ele elemen mente te concrete produsului respectiv, de a anticipa rezultatul final, de a dezvolta și finaliza o idee; e) sens sensibilit ibilitatea atea la probleme-re probleme-reprez prezintă intă capa capacita citatea tea de a remarca cu ușurință ușurință fenomene fenomene neobișnuite, sesizând cu ușurință unele probleme pe care mașoritatea nu le observă; f) rede redefinire finirea(sau a(sau restruc restructura turarea)-se rea)-se referă referă la abilitate abilitateaa de a folosi întrîntr-oo manie manieră ră nouă un obiect sau o parte a acestuia.  

Gândirea Gândirea converge convergentă-s ntă-see porne pornește ște de la inform informația ația dată pent pentru ru a da un răspuns răspuns unic unic,,

singurul existent, ajungându-se prin eliminarea treptată a celorlalte răspunsuri. Este în strânsă legătură cu gândirea divergentă. Diferența dintre cele două constă în gradul restricțiilor sau limitărilor adresate răspunsului vizat. Un alt factor deosebit de important al imaginației creatoare este intuiția. Aceasta constă în anticiparea sau apariția bruscă a soluției problemei, în urma jocului liber al imaginației, fără încercări și fără erori. O altă formă superioară a imaginației creatoare este reprezentată de ingeniozi inge niozitate, tate, fiind cara caracteri cterizată zată prin nouta noutate, te, inve inventivi ntivitate, tate, unic unicitate itate elab elaborân orândd deta detaliile liile necesare și făcând trecerea de la idee la planul concret de realizare.

3.2.Factori aptitudinali-aptitudini speciale

29

 

 

Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creative (Popescu-Nevea (Popescu-Neveanu,P.,1978). nu,P.,1978). În cadrul procesului creator pot fi distinse două dimensiuni majore: potențialul creativ general și cel specific, constituit dintr-un ansamblu de însușiri permițând obținerea unor performanțe în domenii precum: arta, literatura, știința, tehnica. Dezvoltarea aptitudinilor speciale asigură at atin inggere erea nive iveluri lurilo lorr sup uper erio ioaare ale cre creativi tivită tăți ții, i, cel ino inovati vativv și emerge rgentiv ntiv.. Guilford luând în considerare conținutul aptitudinilor distinge patru tipuri de inteligență: concretă, simbolică, semantică și socială. 1. Inte Inteli lige genț nțaa co conc ncre retă tă – se refe referă ră la apti aptitu tudi dini nile le ce sunt sunt im impl plic icat atee în vehi vehicu cula lare reaa informațiilor figurale (informații concrete ce sunt percepute prin văz, auz, pipăit, ce nu suntt tra sun transf nsform ormate ate în sem semne ne sau cuv cuvint inte) e) foc focali alizân zându-s du-see pe luc lucrur rurii con concre crete te și pe  proprietățile acestora. acestora. Această aptitud aptitudine ine se regăsește la artiști, ingineri, muz muzicieni. icieni. 2. Intel Inteligen igența ța simboli simbolică că – este importa importantă ntă pentr pentruu recuno recunoaște așterea rea inform informațiilo ațiilorr vehicul vehiculate ate sub formă de semne (literele alfabetului, notele muzicale. Este esențială pentru dezvoltarea limbajului și pentru matematică. 3. Intel Inteligen igența ța sema semantică ntică – permi permite te ope operarea rarea cu cu noți noțiuni uni ve verbale rbale.. 4. Int Inteli eligen gența ța soc social ialăă – permi permite te a fi vehic vehicula ulate te inf inform ormați ațiile ile nev neverb erbale ale din int intera eracți cțiuni unile le sociale în care un rol important îl joacă înțele înțelegerea gerea atitudinilor, dorințelo dorințelor, r, percepțiilor .  persoanale și ale celorlalți. Este foarte important pentru profesori, medici, pornind de la teori lui Guilford, Ana Stoica-Constantin identifică trei categori de aptitudini, (StoicaConstantin,A.,2004): 1. apti aptitu tudi dine neaa gene genera rală lă (tr (treb ebui uiee să ai aibe be cel cel pu puți ținn un nive nivell me medi diu, u, ca o cond condiț iție ie necesară dar nu și suficientă); 2. aptit aptitudini udini sau factori factori de grup grup,, în care sunt incl incluse: use: apt aptitudi itudinea nea verba verbală, lă, nume numerică rică,, de reprezentare spațială și de dexteritate manuală; 3. aptit aptitudini udini comp complexe lexe,, numite numite și și aptitud aptitudini ini sp specia eciale: le: -

academice sau școlare ( prezente la copiii buni la toate materile, premianți);

- aptitudine creatoare, face re referire ferire la aptitudinea individului de a avea productivitate într-un anumit domeniu; -

științifică

care

se

manifestă

prin

artistică, ce se obiectivează în arete plastice, muzică, dans;

30

rigurozitate,

logică;

 

-

aptitudini

tehnice,

incluse

doar

abilitățile

manuale;

aptitudini sociale fiind caracteristice unei persoane neconflictuale, optimiste, ce dispune de competențe sociale bine dezvoltate. Dezvoltarea aptitudinilor speciale asigură atingerea nivelelor superioare ale creativității, cel inovativ și emergentiv. 3.3.Factorii nonintelectuali

 

Dintre factorii nonintelectuali prezenți în literatura de specialitate putem menționa:

motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul ,(Popescu,G.,2007).  

Motivația este esențială pentru a înlătura posibilele obstacole ce pot apărea, susținând

efortul creatorului. Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a descoperi, de a cunoaște, de a inventa, de a rezolva probleme profesional, înlăturând dificultățile, de a cont contri ribu buii la prog progre resu sull so soci cial al um uman an.. Mo Moti tiva vați țiaa poat poatee fi intr intrin inse secă că sau sau extr extrin inse secă că.. Motivația extrinsecă (exterioară), se referă la condițiile exterioare învățării. Astfel de motive ar fi: pret preten enți țiil ilee pări părinț nțil ilor or,, do dori rinț nțaa de a ob obți ține ne note note ma mari ri,, frica frica de a nu fi pede pedeps psiț iți. i. Motivația intrinsecă (interioară), aceasta operează din interior, este imanentă scopului și se exprimă, în procesul de învățare, prin interesul nemijlocit pentru materialul de învățat, dorința de a cunoaște, de a investiga și în satisfacția rezultată din descoperirea independentă a unor  fapte și idei noi. În procesul de creație motivația intrinsecă este decisivă. Desigur și motivația extrinsecă nu este absentă, dar fără motivația internă care trebuie să fie pusă pe primul loc,  procesul de creație creație ar fi lipsit de princip principalul alul ei motiv. În cazul motivației intrinseci, spunem că activitatea este auto-inițiată. O motivație intrinsecă  puternică, constituie un factor foarte important în extinderea performanțelor științifice pe o  perioadă mai îndelungată îndelungată de timp, (Roșca,Al.,1972). (Roșca,Al.,1972). Majo Ma jori rita tate teaa auto autori rilo lorr cons consid ider erăă că mo moti tiva vați țiaa este este comp compon onen enta ta vita vitală lă a crea creati tivi vită tăți ții. i. Vasile Pavelcu consideră importanța motivației pentru creativitate astfel: ,,Înțelegerea actului creator nu se poate dezvălui decât în contextul și dinamica motivațională a personalității (Pavelcu,V.,1974).  

Caracterul este stimulator pentru creativitate prin următoarele tipuri de trăsături:

 putere de muncă, răbdare, răbdare, încredere în sine, sine, independența, ca capacitatatea pacitatatea de asumare asumare a riscului, conștiincoizitate, inițiativă, curajul. O trăsătură comună a creatorilor, indiferent de domeniul în care creează este tenacitatea în muncă( Munteanu,A.,1 Munteanu,A.,1994 994 ).   Atitudinea este descrisă de J.Stoetzel ca fiind ,,maniera în care o persoană se situează în raport cu obiectele de valoare”. Acestea joacă un rol deosebit de important în creativitate, 31

 

sunt indispensabile. Atitudinile creative pot ajuta la dezvoltarea aptitudinilor, coordonându-le în mod constructiv.  

Afectivitatea valorifică și energizeaz energizeazăă dimensiunea criterială, a celor cognitive, a

aptitudinilor speciale.  

Temperamentu Temperamentull are rolul de a face diferența dintre indivizii creativi față de cei mai

 puțini creativi, deci nu poate fi vorba de existența unui tip temperamental nepotrivit pentru creativitate, ci poate exista o adecvare după natura domeniului res respectiv. Al.Ro Al. Roșca șca consid consideră eră că tem tempe peram ramen entul tul inf influi luien ențea țează ză ma maii ale aless stilul stilul activ activită ității ții cre creato atoare are,, continu în salturi, influiențând productivitatea și eficiența (Roșca,Al.,197 (Roșca,Al.,1972). 2). 3.4.Factorii biologici

 

Dintre factorii biologici cu rezonanță asupra creativității sunt luați în considerare patru

tipuri de factori, (Popescu,G.,2007): ereditatea, vârsta, sexul, sănătatea mentală Ereditatea are rolul de a indica nivelul superior până la care se pot dezvolta potențele creative înăscute, fără a garanta atingerea acestora. În susținerea importanței eredității sunt aduse argumente argum ente știnț ștințifice ifice care vorbe vorbesc sc de copiii superi superior or înzestra înzestrați ți din punc punctt de vede vedere re al unor  aptitu apt itudin dinii specia speciale le și existe existența nța în fam familie ilie a mai mul multor tor gener generați ațiii cu talen talente te deo deose sebit bite. e. Domeniile în care au fost înregistrate performanțe speciale la vârstele mici sunt variate: -

muzică: Mozart, Haydin, Enescu;  pictură: Rafael, Grigoresc Grigorescu, u, Luchian;

-

știință și tehnică: Iorga, Pascal, Edison, etc.;

-

literatură: Eminescu, Goethe.

În contradicție cu doveziile care demonstrează rolul eredității, au fost aduse și argumente care le contrazic: - copiii invulnerab invulnerabili ili (sunt copii cu pe performanțe rformanțe superioare superioare în anumite dome domenii nii de activitate, deși provin din medi mediii nefa nefavora vorabile-p bile-părinț ărinții cu reta retard rd ment mental, al, alco alcolici, lici, famil familii ii dezb dezbinate inate); ); - înregistrarea unor ma manifestări nifestări târzii ale aptitudinilor: aptitudinilor: Cervantes a publicat publicat ,,Don Quijote de la Mancha,, la 60 de ani. Sunt autori ce fac diferențieri între influiențele mediului de cele ale eredității, în funcție de nivelu niv elull apt aptitu itudin dinilo ilor; r; ast astfel fel,, A. Muntea Munteanu nu aprec apreciaz iazăă că ere eredit ditate ateaa inf influi luienț ențea ează ză mai ale aless supradotarea, iar factorii socio-culturali sunt responsabili de dotarea periferică (Munteanu, A.,1994).

32

 

  Vârsta este abordată în psihologie din perspectiva a două direcții principale: a) Creat Creativita ivitatea tea are un parcurs parcurs invers pro proporți porțional onal cu vârsta, vârsta, fenom fenomen en ce a primit următo următoarel arelee explicați expl icații: i: diminuare diminuareaa moti motivație vațieii după cuno cunoaște așterea rea suc succesu cesului, lui, dete deteriorar riorarea ea succ succesul esului, ui, scăderea capacității de a susține un proces intens și de durată. Beard care spune:,,entuziasmul crește până la vârsta de 30 ani după care scade rapid’’.  b) Pe parcursul cre creativității ativității pot fi prezente fluctu fluctuații. ații. E. P. Torancce prezintă următoarea evoluție a creativității: - până la 9 ani se înregis înregistrează trează o creștere, între 9-12 an anii avem o stagnare, între 12-17 ani ani un  puseu remarcabil, remarcabil, după care cu curba rba descrește tre treptat. ptat. Autorii americani au o altă opinie considerând că se înregistrează o scădere a creativității în momentul în care copiii trec de la un ciclu școlar la altul. În evoluția productivității individuale își pun amprenta și alți factori de altă natură: condițiile de me medi diuu în ca care re ss-aa dezv dezvol olta tatt și a lucr lucrat at pers person onal alit itat atea ea crea creato toar aree dar dar și dife difere renț nțel elee interindividuale din profilul psihologic al fiecăruia. Genul, cel de al treilea factor biologic, este analizat pornind de la trei criterii: - creativitatea potențială;  - nivelul creativității; - orientarea.  

E. P. Torance este de părere că productivitatea de tip creativ presupune o îmbinare a

caracteristicilor femeilor cu cele ale bărbaților: sensibilitate și deschidere dar și independență în gândire. Este evident faptul că în istoria culturii a fost f ost un număr mai mic al femeilor care au avut contribuții creative în matematică, arhitectură, scluptură. Tot Torancce a constatat că interesele sunt diferite la un sex față de celălalt. A. Anastasi crede, că nu poate fi vorba de superioritate sau inferioritate atunci când vorbim despre des pre bărba bărbați ți sau femei femei,, ci doa doarr de dif difere erențe nțe între între aptit aptitudi udinil nilee celor celor dou douăă sex sexe, e, ca o consecință a factorilor culturali și a celor legați de experiențele trăite.  Sănătatea mentală Autori cum sunt Platon, Cicero, Horațiu, vorbesc de o relație existentă între genialitate și nebunie. Dar la o analiză mai atentă putem observa că nu este vorba de o ,,nebunie,, în sensul consacrat al cuvântului, ci de nonconformism comportamental, prezent la marii creatori. A. Athanasiu consideră că nu putem explica geniul prin tulburări psihice, acesta fiind doar o etic etiche hetă tă,, o form formăă conv conven enți țion onal alăă de a etic etiche heta ta elan elanur uril ilee crea creato toar aree ale ale unui unui arti artist st.. 33

 

Luci Lu cian an Blag Blagaa arat arată: ă: ,,bo ,,boal alaa care care inci incită tă la crea creație ție este este sănă sănăta tate te de ordi ordine ne mai mai înal înaltă tă”. ”. În contradicție cu autorii care pun creativitatea în relația cu nebunia, umaniștii, Rogers, Maslow, cred că există o relație de inversă proporționalitate între genialitate și nebunie. În unele situații normalul și patologicul să coexiste, dar aceasta nu înseamnă că manifestările  psihopatologicee sunt premise ale creației. Bolile mentale pot fi prezente la persoanele geniale,  psihopatologic dar fără a se constitui în premisă sau consecință a acesteia, multiplele exemple din istoria culturii cultu rii care arată că multi multiple ple personal personalități ități geniale au prez prezenta entatt tulbu tulburări rări psihice, cum ar fi: Leonardo da Vinci, B. Michelangel, V. Hugo, (Popescu,G.,2007) 3.5 Factorii sociali

Factorii Factor ii soc social ialii int interv ervin in ca su susți sținăt nători ori sau inh inhibi ibitor torii ai cre creati ativită vității ții.. Activi Act ivitat tatea ea creato creatoare are es este te sti stimul mulată ată de un med mediu iu soc social ial-ec -econo onomic mic și cul cultur tural al științ științifi ific, c, asigurând formarea unor personalități creative, permite libertatea creației, fiind recunoscute și aplicate valoriile create. În această categorie includem condițiile socio-economice și culturale și condițiile educative (Sălăvăstru, D.,2004).  

Condiții socio-economice socio-economice și culturale.

  Orice personalitate creatoare este influiențată de epocă, clasă, familie, grupurile cu care vine în cont contact. act. Munt Munteanu eanu,A., ,A., a sinte sintetizat tizat influiențe influiențele le soci socio-eco o-economic nomicee și cultu culturale rale  benefice pentru creativitate, prezentând condiții ce pot stimula creativitatea (Munteanu,A.,1994): -

condiții socio-economice medii, între opulență și sărăcie; un grad ridicat de aspirație și de cultură al grupului; existența unor relații sociale de tip democratic;  posibilitatea individului individului de a avea înc încredere redere în viitorul său.

La polul opus sunt situate barierele, factorii inhibitori pentru creativitate: -

teama de a greși; teama de a pune întrebări; teama de a fi diferit în grupul de care aparține individul;  promovarea falsei falsei modestii; autoritarismul de orice natură: profesional Creativitatea culturii reprezintă o continuitate dinamică, mereu în căutare de noi țeluri și care nu poate fi înțeleasă cu ajutorul clasificării informațiilor și a cumulării de cunoștiințe. Ca de exemplu: în cultura Manuș, creativitatea nu dispune de forme de exprimare, în schimb există încurajarea și îndemnul de a pune întrebări, de a descoperi lumea 34

 

înconjurătoare. Acest trib care nu a dezvoltat, o artă proprie a devenit cel mai creativ față de alte triburi, datorită dorinței necontenite de a căuta noi metode și forme. Ca o concluzie, acele culturi care-și educă copiii în sensul libertății și al receptivității, acceptarea provocărilor venite din mediul înconjurător, stimulându-i să pună întrebări, îi va deter determin minaa să gânde gândeasc ascăă div diverg ergen ent,t, iar cul cultur turile ile care care sunt sunt ori orient entate ate asu asupra pra  procesului creator și nu asupra produsului sunt acelea care produc personalității creative. Artistul nu face nimic altceva decât să accepte provocările cei vin mediul înconjurător. Ca să creezi nu trebuie neapărat să fi artist. Condiții educative Aici accentul se pune pe cele două instituții principale: familia și școala. Aces Ac este teaa pot pot avea avea un im impa pact ct se semn mnifi ifica cativ tiv as asup upra ra mo moti tiva vați ției ei și deas deasem emen enea ea și asup asupra ra creativității, fiind mai ușor atât pentru părinți cât și pentru profesori să amelioreze mediul unui copil decât să-i modifice personalitatea. .

  Familia - își exercită influie influiența nța asupra cop copilului ilului prin intermediul a tre treii factori principali: tatăl

ce acționează după principiul autorității, mama după cel al afectivității iar frații după cel al rivali riv alităț tății. ii. Părinț Părinții ii car caree nu su sunt nt exc excesi esivi vi de protec protector torii stimul stimulând ând indepe independe ndența nța cop copiil iilor, or, încurajându-i în afirmarea propriilor opinii, copii acestora sunt mai creativi decât cei ale căror  relații sunt reci, dominându-i pe aceștia, limitându-le libertatea. Dar în mod paradoxal există și cazuri în care persoanele înalt creative au provenit din medii considerate ca fiind extrem de nefavorabile creativității. Iată ce declara în acest sens Gheorghe Călugăreanu, Călugăreanu, matematician: ,,Este și influiența familiei. Și mama și tata erau naturaliști. Toți am luat direcția științifică. Erau cărți în casă. Deși n-am făcut științe ca tata, m-a interesat și fiziologia. Poate el se aștepta să merg la fiziologie. Pe urmă și mediul în care te afli contează foarte mult, dacă există oameni cu ocupări febrile (de exempl exe mplu, u, la Sor Sorbon bonaa , und undee ved vedeam eam pe alț alții ii int intens ens preocu preocupaț pați,i, dis discu cutân tândd cu o eru erudiț diție ie formidabilă,(Sălăvăstru,D.,2004). Un climat creativ poate fi asigurat de familie dacă va respecta următoarele condiții (Munteanu A.,1994): -

condiții socio-economice de nivel mediu; nivel cel puțin mediu al fondului cultural al membrilor familiei;

-

integr int egrare areaa cop copilu ilului lui într-o într-o instit instituți uțiee pre preșco școlar lară, ă, asi asigur gurăă com comple pletar tarea ea fon fondul dului ui educațional oferit de familie;

-

relațiile cu familia să fie una de tip democratic, să fie dominantă o atmosferă de calm, lasându-i copilului posibilitatea de inițiativă;

-

încurajarea dorinței de comunicare, de a pune întrebări;

-

interesul părințiilor pentru performanțele școlare ale copiluli să nu fie exagerate ci moderate;

35

 

-

includ inc ludere ereaa unor unor str strate ategii gii creati creative ve și pro promov movare areaa un unor or met metode ode noi de exe exempl mplu: u: învățământul prin descoperire, elevul descoperiind informațiile prin propriile eforturi.

Alți cercetători includ în structurile creative șase eureme (descoperiri),(Stoica,M.,19 (descoperiri),(Stoica,M.,1997): 97): -

eurema de acumulare și înțelegere a informației;

-

eurema asociativ-combinatorie asociativ-combinatorie a informației;

-

eurema energetică-stimulatoare, energetică-stimulatoare, determinată de interes, pasiune, voință;

-

eurema ideativ-perceptivă, ideativ-perceptivă, referindu-se la imaginea vizuală a ideii apărute;

- eurema de obiectua obiectualizare, lizare, are loc trecerea noii idei din proiect în obiect obiect tehnic. Școala – poate deveni un promotar al inițiativelor creative atunci când asigură condiții

cum

sunt:

- democratizarea relației profesor-elev profesor-elev,, prin participarea elevului la proc procesul esul instructiveducativ; - crearea unei atmosfere școlare plăcute; - restructurarea programelor școlare, atât pe orizontală, prin extinderea acelor discipline caree sti car stimul mulea ează ză în mod dir direct ect cre creati ativit vitate ateaa (liter (literatu atură, ră, muz muzică ică,de ,desen sen), ), dar și pri prinn includerea

unor

discipline

noi;

- inc includ ludere ereaa unor unor str strate ategii gii cre creati ative ve și int introd roduce ucerea rea uno unorr noi met metode ode (de exe exempl mplu: u: învăță înv ățător torul ul să le ofere ofere pos posibi ibilit litate ateaa ele elevil vilor or să des descop copere ere inform informați ațiile ile pri prinn pro propri priile ile eforturi, metoda descoperirii dirijate). A.Munteanu mai adaugă la aceste condiții și unele recomandări care au ca scop înlăturarea unor piedici în calea dezvoltării creativității, specifice sistemelor de învățământ contemporan contemporan:: înlătu înl ăturar rarea ea mod modelu elului lui elevul elevului ui care care ști știee să reprod reproduc ucăă ma manua nualul lul;; foc focali alizar zarea ea exa exager gerată ată a  profesorului pe programa școlară, supraestimarea notelor și a metodelor tradiționale de învă învăță țămâ mânt nt,, apre apreci cier erea ea ma maii mu mult lt a me memo mori riei ei și rați rațiun unii ii,, și ma maii puți puținn a im imag agin inaț ație ieii (Munteanu,A.,1994). Profesorul deține un rol aparte în procesul de încurajare a inițiativelor creative, în a valorifica  potențialul

creator,

acesta

putând

lua

următoarele

măsuri:

- promo promovare vareaa unei atmosfer atmosferee șco școlare lare favo favorabil rabilee crea creativită tivității, ții, inhib inhibițiile ițiile să fie înlăt înlăturate urate,, încurajarea -

eleviilor

stimularea

tuturor

în

dimensiunior

forțele de

personalitate

proprii; ae

elevilor;

- să-l facă pe elev să-ș -șii cunoască atât calitățil țile dar și lipsurile , defectele; -

promovarea

unei

ușoare 36

supraevaluări.

 

Cu toate aceste aspecte amintite profesorul trebuie să mai țină cont de un aspect important și anume, de tendiința copiilor înalt creativi de a fi mai puțin interesași de lucrul în echipă și de a-și elabora un plan personal de lucru, având un cerc restrâns de prieteni. Factori care blochează creativitatea.

  În creativitate pe lângă factorii favorizanți există și anumite piedici pe care le numim blocaje 1. Bl Bloc ocaj ajee ssoc ocia iale le Conformismul este unul dintre ele: constă în dorința oamenilor ca toți cetățenii să gândească și să se poarte în mod obișnuit. Există persoane cu idei neobișnuite, aceștia sunt priviți priviți cu dezapro dezaprobare bare,, acest lucru nu face altce altceva va decât să-i desc descuraje urajeze. ze. A Toynbee (1964) reproșează societății că îi consideră outsideri pe indivizii creativi care nu gândesc conformism. De exemplu accentul pus în școală pe reproducere, lipsa ap apre reci cier eree a or orig igin inal alit ităț ății ii,, sanc sancți țiun unea ea cura curaju julu luii de a pu pune ne într întreb ebăr ării inco incomo mode de (Sălăvăstru,D., 2004 ). Toate acestea duc la cultivarea comportamentelor conformiste. De aici se naște și sentimentul de teamă de a avea idei diferite de ale celorlalți reprezintă un inconvenient social. Și atunci unei persoane îi este mai comod să se conformeze presiunilor majorității. O a doua categorie de persoane o reprezintă neîncrederea în fantezie, și o prețuire exagerată a rațiunii logice. Dar fără fantezie nu se poate progresa în nici un domeniu. Cu alte cuvinte folosim obiectele și uneltele potrivit funcției pe care o are și nu suntem tentați să le dăm o altă utilizare. Gândirea creativă trebuie să sfărâme în mod obligatoriu granițele impuse de acest habitat. Mai putem menționa și insuficiența resurselor, deși ele sunt prea puțin invocate datorită prejudecății că geniul se afirmă în orice condiție. 2. Bloc Blocaj ajee crea creati tive ve – team teamaa de a nu fac facee bi bine ne sau de a nu gre greși și poa poate te împ împie iedi dica ca o  persoană să-și exprime o altă idee din punct de vedere obișnuit. O altă eroare o poate constitui graba de a accepta prima idee, fiindcă rareoro soluția poate apărea de la început. Sunt și persoane care se descurajează rapid, muna de creație este de lungă durată și dificilă. 3. Blo Bloca caje je perc percept eptive ive – se refe referă ră la fap faptul tul că familiar familiariza izarea rea cu un anumi anumitt dom domeni eniu, u, de multe ori ne poate împiedica să vedem unele idei sau relații noi. De fapt este vorba despre obișnuința de a percepe lucrurile într-o anumită manieră. Percepția de nou  presupune ca noi să fim capabili să ne putem elibera de legăturile stabilite anterior. Câteva manifestări ale blocajelor perceptive ( Sălăvăstru,D.,2004): 37

 

-

dificultate în a iden identifica tifica problema de rezolvat;

-

incapacitatea de a distinge între cauză și efect;

-

dificultatea de a structura o problemă în elemente care pot fi manipulate și dirijate;

-

dificultatea de a percepe relații neobișnuite între idei și obiecte.

4. Bloc Blocaj ajee em emoț oțio iona nale le – aces aceste teaa scot scot în evid eviden ență ță rol rol im impo port rtan antt pe care care-l -l au fact factor orii ii afectivi în creativitate. Printre cele mai frecvente bariere se numără: teama de a nu comite o greșală și să se facă de râs; teama să fie diferit de ceilalți; timiditatea. Mai poate fi inclusă aici și o altă categorie: descurajare rapidă în fața dificultăților; oprire prematură la prima soluție care nu este întotdeauna cea mai bună; incapacitatea asunării riscului intelectual. Torrance arată și alți factori de blocaj ai creativității, în cazul copiilor,(Landau,E.,1979): - ori orien entar taree asu asupra pra nec necesa esarul rului, ui, curaj curajul ul cop copilu ilului lui de a rea realiz lizaa ceva ceva este este con condiț dițion ionat at de asigurarea unui succes maxim, dar această orientare exclusivă asupra succesului este un factor  de

blocaj;

- orientare după colegii de aceeași vârstă, înțelegând prin aceasta de a nu se îndepărta de conformism, teama de a fi diferit decât cei din grup, refuză să se descopere pe el însuși; - interdicția de a pune întrebări. De multe ori li se interzice copiilor să pună întrebări deranjând astfel procesul de învățământ, elevii se blochează când în clasă intră un învâțător cu o atitudine autoritară, obosit, plictisit. Acest lucru îi face pe elevi să adopte o atitudine de respingere; - dihotomia muncă-joc, unii învățători preferă elevii serioși, inteligenți, cei care în timpul muncii adoptă o atitudine ludică ,,creativă”. Aceasta având ca drept rezultat schimbarea comportamentului

lor.

 – subapreciere subapreciereaa supraaprecie supraaprecierea rea lucrărilor elevilor. Aceasta face să apară acea indiferență, o tens tensiu iune ne ca care re le dist distru ruge ge curi curioz ozit itat atea ea să înce încerc rcee și altc altcev eva, a, nu mai mai fac fac no noii efor efortu turi. ri. Supraaprecierea rezultatelor (laude exagerate, note mari nemeritate), îi inhibă și le înlătură relaxarea relax area nervoa nervoasă să necesa necesară ră procesu procesului lui de crea creație. ție. Pentru elevi, inov inovația ația artisti artistică că cere un anumit interes, libertatea de a face asocieri noi de imagini, de materiale de tehnici de lucru, având

ca

scop

exprimarea

unui

sentiment,

a

unei

idei.

Toate aceste blocaje trebuiesc a fi evitate, prin realizarea unui climat pozitiv, de înțelegere,  printr-o comunicare caldă caldă realizată între înv învățător ățător și elev. Chiar dacă factorii de blocaj au un caracter cumulativ, unii cercetători cred în posibilitatea ,,re ,,rema mannie ieri riii cre creati tivi vită tăți ții, i,,, la or oric icee vârs vârstă tă,, avâ având la baz bază o edu duca cați țiee ade adecvată vată.. 38

 

Fiecare autor are părerea sa cu privire la cea mai eficientă formă de educație: unii susțin educar edu carea ea în grup, grup, în sch schimb imb alții alții pe cea ind indivi ividua duală. lă. Sun Suntt pu puse se urm următo ătoare arele le pro proble bleme: me: Gândirea în grup este mai rodnică decât cea a fiecărui membru potențial al unui grup? Cap IV: Aspecte metodice privind stimularea creativității creat ivității la școlarul mic.

 

La vârstă școlară mică, procesul de studiu solicită din plin forțele creative ale elevului.

Creati Cre ativit vitate ate con consti stitui tuiee un proce process comple complex, x, la car caree est estee ang angaja ajată tă înt întrea reaga ga perso persona nalit litate ate a elevului, ce urmează a fi dezvoltată pe diferite căi, atât în cadrul procesului de învățământ, cât și în cadrul activităților extrașcolare. Școala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv, la valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative și de educarea creativității (Ionescu,M.,2007). Odată ce au pășit pragul școlii, elevii sunt antrenați într-o muncă intelectuală continuă, la început necunoscută lor. ,,Experiența de viață’’  pe care o au și cunoștiințele dobândite până în acest moment se dovedesc a fi insuficiente  pentru obținerea unui rezultat pozitiv și copiii își activează potențialul creativ. Prin educarea intelectului dar și a unor procese intelectuale (imaginația, gândirea, memoria) se va realiza și educarea creativității. Profesorii Profe sorii pot face multe multe pent pentru ru a stimula creat creativitat ivitatea ea elevi elevilor. lor. Un profeso profesorr care are o ati atitud tudine ine poz poziti itivă vă față față de creati creativit vitate ate,, con consti stitui tuiee un fac factor tor imp import ortant ant care care fac facili ilitea tează ză creati cre ativit vitate atea. a. Condiț Condiția ia primar primarăă a dez dezvol voltăr tării ii cre creati ativit vități ățiii ele elevul vului ui est estee ca pro profes fesoru orull să cunoască ce înseamnă a fi creativ, să aibe cunoștiințe de bază despre creativitate, despre  psihologia creativității, despre cum poate fi aceasta aceasta dezvoltată în procesul de învățământ și cu ce metode. Deasemenea învățătorul pentru a dezvolta la elevi capaități creatoare va trebui să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creator fiind caracterizat prin nivelul de inteligență generală, gândirea divergentă, fluență vorbirii, receptivitate față de peobleme , curiozitate, spirit de observație dezvoltat. Profesorul Ion Neacșu face următoarea afirmație ,,Educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare ci una participativă, activă și creativă, (Neacșu,I.,199 (Neacșu,I.,1990). 0). În ca cadru drull une uneii înv învăță ățări ri intera interacti ctiv-c v-crea reativ tivă, ă, elevul elevul este este cel care care des desco coper peră, ă, ima imagin gineaz ează, ă, construiește și redefinește sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalități și solicitând  procesele psihice superioare de gândire și de creație. Aceasta apare în urma eforturilor  individuale și colective, al interacțiunii acestuia cu ceilalți, bazându-se pe schimburile sociale 39

 

în dobândirea noului. Individul care învață activ devine capabil să-și reorganizeze și să-și restructureze în permanență achiziții proprii. Cadrele didactice care dezvoltă acest tip de învățare îi va ajuta pe elevi să devină ccapabili apabili să elaboreze pro proiecte iecte personaliz personalizate ate de învățare învățare,, să-și

asume

responsabilitatea

desfășurării

învățării,

(Bocoș,M.,2002).

Într-o cercetare realizată de A.Eriksson, profesori suedezi i-au caracterizat pe elevii creatori ca pe niște indivizi enervanți, doritori de a face totul altfel, care tulbură liniștea în clasă, egoc egocen entri trici ci și egoi egoișt știi care care vi vinn cu idei idei ciud ciudat ate, e, nedi nedisc scip ipli lina nari ri (Săl (Sălăv ăvăs ăstr tru, u,D. D.,2 ,200 004) 4).. Deasemenea și Torrance a constatat faptul că elevii creativi sunt îngrădiți în conformism și că de cele mai multe ori sunt puși în fața alternativei de a renunța la originalitate pentru a fi acceptați

de

mediu

s-au

de

a-și

păstra

originalitatea.

Majoritatea elevilor simpt ceea ce profesorii prețuiesc, și anume un comportament conformist, iar ei atunci dau curs acestor așteptări ale profesorilor. Este foarte important ca profesorul să nu respingă manifestările elevilor creativi, ci mai degrabă să-i încurajeze libera exprimare a opiniilor (chiar dacă acestea nu sunt conforme așteptărilor sau opiniilor sale ), să le stimuleze imaginația. Elevii trebuie

să-ș -șii

poată

manifesta

libera

curiozitate

și

spontaneitatea tea.

O altă sarcină importantă a profesorului este aceea de a întreține o atmosferă permisivă, a unei relații echilibrate, nici să nu se exagereze prin autoritarism nici prin laissez-faire. Mulți  pedagogi și psihologi susțin că factorul esențial pentru stimularea spiritului creator al elevului este reprezentat de relația pe care profesorul o are cu elevul, și de atitudinea pe care acesta o manifestă atât în clasă cât și în afara clasei. În egală măsură și profesorul trebuie să învețe să fie creativ în activitatea didactică. Dacă profesorul nu este creativ, atunci îi va fi foarte greu să dezvolte această latură a copiilor. S-a ajuns la concluzia că între creativitatea profesorului și cea a elevilor există o strânsă legătură. Torrance este de părere că elevii trebuie să fie încurajați să pună întrebări, acesta reprezentând un aspect esențial al dezvoltării creativității, deasemeneaa să fie învățați cum să formuleze o întrebare, să se ,,joace” cu ea să o reformuleze, deasemene să-și asume rolul de investigator. Din păcate majoritatea discuțiilor din clasă sunt ghidate de către profesor, acordând prioritate ideilor ideil or și între întrebăril bărilor or ce vin în sprijinul propriilor propriilor argumente argumente igno ignorându rându-le -le pe cele care le contrazic. Profesorul de multe ori din lipsă de timp, le indică elevilor modul de rezolvare al unor probleme neoferindu-le posibilitatea de a găsi singuri diferite căi de soluționare a acestora. Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească o gândire independentă, să manifeste toleranță față de noile idei, să acționeze liber. Această formă de învățare îi ajută pe elevi să-și formeze un stil creativ de rezolvare a problemelor, dar îi ajută să-și dezvolte și personalitatea. 40

 

O importanță o are și impactul în planul relațiilor interpersonale. elevii vor învăța să-și cunoască propriile capacități să și le compare cu ceilalți colegi din clasă, are mai multă încredere în forțele proprii, va comunica mai ușor cu ceilalți, își va exprima opiniile cu mai mult curaj fără a-i fi teamă de părerile celorlalți. Referitor la modul în care poate fi distrusă creativitatea elevilor Teresa Amabile identifică patru factori numiți de autoare ,,asasini ai creativit creati vități ății”: i”: ev evalu aluare area, a, rec recomp ompens ensa, a, com compet petiția iția și res restrâ trânge ngerea rea capac capacită ității ții de ale aleger gere, e, (Amaible,T.,1997). Profe Pro fesor sorul ul cre creati ativv le ofe oferă ră elevil elevilor or posibi posibilit litate ateaa de a-și a-și spu spune ne părer părerea ea înt într-o r-o atm atmosf osferă eră neauto nea utorit ritară ară,, pro promov movân ândd o ati atitud tudine ine desch deschisă isă,, pri priete etenoa noasă, să, apr aprec eciin iindd în con contin tinuu uu ide ideile ile creative ale elevilor. Un cadru didactiv creativ știe cum să folosească întrebările. Orice act creativ va începe cu întrebări, acestea trebuin să fie deschise, dar nu trebuie să sugereze răspunsurile. Scopul acestor demersuri este acela de a oferi posibilitatea fiecărui elev de a se exprima liber, dezvoltarea aptitudinală de a rezolva creator probleme, fără a-i fi teamă că greșește sau că va fi sancționat, încredere mai mare în forțele proprii, dezvoltarea curajului de a-și asuma riscuri. Referitor la recompensă autoarea are un punct de vedere diferit de cel foarte cunoscut și anume acela că recompensarea unui comportament duce la întărirea acelui comportament. Opinia autoarei este aceea că oferirea de recompense copiilor de termină înăbușirea motivației intrinseci, a imboldului personal, de aici ajungându-se la reducerea creativității. Competiția este mai complexă decât recompensa și evaluarea luate separat, deoarece aceasta le conține pe amândouă. Aceasta apare atunci când oamenii știu că performanțele lor pot fi evaluate în raport cu ale altora, cel mai bun primiind o recompensă. În aceste situații copiii vor încerca să se preocupe pentru a adopta strategii de depășire a celorlați, lucru care duce la distrugerea creativității. Preocuparea pentru dezvoltarea spiritului creativ a condus la elaborarea unor metode și  procedee specifice de stimulare a creativității. Cum folosirea acestor metode de creativitate în grup stimulează creația de idei: ideile unora pot fi îmbogățite cu ajutorul ideilor celorlalți (Constantin

M.,1982).

Se consideră că prin mijloacele folosite adecvat la orice ființă umană normală (I.Q.=90), ( I.Q.=90), poate fi dezvoltat un minim de creativitate. De aici rezultă că orice copil va trebui să beneficieze de mijloace mijlo ace gener generale ale și spec speciale iale de stimulare stimulare a crea creativită tivității. ții. Criteriu Criteriull care se folose folosește ște pentu a diferenția metodele de educare a creativității îl constituie persoane căreia i se adresează metodele respective, fiind vorba despre personalitate, procesul sau produsul creativ. Educarea creativității presupune un momement inițial, anume autoeducația ei, adică efortul și motivația 41

 

fiecărei persoane de a fi deschisă către tot ceea ce înseamnă proces creator, (Popescu, G.,2007). Pentru a stimula potențialul creativ al elevilor în procesul de predare-învățare pot fi folosite o se seri riee de me meto tode de indi indivi vidu dual alee sa sauu de gr grup up.. Fo Folo losi sire reaa me meto tode delo lorr de crea creati tivi vita tate te în grup grup stimulează creația de idei, ideile unor elevi vor fi generate sau îmbogățite de ideile altora, obținându obținâ ndu-se -se mai mul multt decât decât atu atunc ncii când când se lucrea lucrează ză ind indivi ividua dual.l. Ale Alege gerea rea metode metodeii sau sau îmbinarea mai multor metode îi aprține învățătorului, această alegere făcându-se în funcție de nivelul clasei de elevi , în funcție de scopul pe care acesta îl urmărește. Prin metodele și mijloacele folosite se are în vedere antrenarea potențelor creative ale elevilor,  potențe care va duce la realizări artistice productive, conștiente, personale și imediate. În același timp ele asigură și realizarea sarcinilor specifice instructiv-formative ale procesului de educație plasică, fiind legate mai ales de dezvoltarea sensibilității și creativității specifice. Putem defini metodele de stimulare a creativității, ca un sistem de procedee specifice,  polivalente, orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de oportunități de a încerca noi idei, noi modalități de gândire și de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o  predare creativă în școală reprezintă organizarea proiectivă a unei înlănțuiri de situații educaționale prin parcurgerea cărora elevul dobândește noi cunoștiințe, priceperi, deprinderi și competențe. Elevii trebuie să fie încurajați permanent de către cadrele didactică să învețe dincolo de memorare, și să utilizeze niveluri mai profunde de gândire. Principii de stimulare a creativității în școală (Torrance,1965): -

elevii să fie recompensa r ecompensațiți pentru exprimarea unor idei noi sau a unor acțiuni creative;

-

neimpunerea propriilor soluții elevilor;

-

oferir ofe rirea ea de evalu evaluări ări desch deschise ise,, ide ideii contr controve oversa rsate te car caree să pro provoa voace ce pu puner nerea ea uno unor  r 

-

 probleme; încurajarea elevilor de a-și nota propriile idei în carnețele, jurnale; adresarea unor întrebări de genul: ,,Dar tu ce crezi despre această ideie?”, ,,Ce te face să crezi acest lucru?”, ,,Ce s-ar întâmpla daca....?”.

Prin Princcipii ipii

pri rivvind ind

rec recom ompe pennsa sare reaa

com ompo port rtaame ment ntul uluui

cre creativ tiv

(To (Torra rrance, ce,19 1965 65): ):

- resp respecta ectarea rea întrebărilor întrebărilor neuzua neuzuale le (învățăt (învățătorul orul trebuie să ia în serios întrebă întrebările rile eleviilor. eleviilor. Acesta trebuie să-l învețe cum să formuleze și să reformuleze o întrebare, să-și asume rolul de investigator); -

respectarea imaginației și a ideilor inedite (copiii creatori pot observa multe relații și semnificașii care le scap învățătorilo lor); 42

 

-

sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii;

-

oferirea de oportunități de exprimare sau de lucru în absența unor evaluări imediate.

Mijloace de dezvoltare a potențialului creativ prin intermediul artei plastice

Acesta reprezintă cadrul favorabil dezvoltării creativității, îl ajută pe elev să creeze și să recepteze frumosul din artă. Esența procesului de educație plastică constă în educarea simțului  pentru frumos, pentru a-l putea descoperi și sesiza pe de o parte, iar pe de altă parte acela de a-l îndruma pe elev spre creația artistică. Prin aceste activități se urmărește familiarizarea treptată

a

elevului

cu

frumosul

din

realitate

și

din

creațiile

artistice.

În procesul de învățământ accentul trebuie să se pună nu pe produsul elevilor ca valoare socială, ci trebuie avut în vedere soluția găsită în rezolvarea problemelor, acestea având o mare importanță, producându-le elevilor o stare de surpriză, dar în același timp și o trăire intensă în plan afectiv. Acest lucru îi va face pe elevi mai curioși, mai dornici de a descoperi și alte căi. Activitățile artistico-plastice sunt îndrăgite și iubite de către toți copiii. Copiii sunt atrași de culoare, își dau frâu liber imaginației și fanteziei, își dovedesc spontaneitatea. Învățătorul trebuie să îndrepte atenția elevilor spre ceea ce este frumos, să-i învețe să combine culorile pentru a obține diferite nuanțe, să le ofere posibilitatea să-și dezvolte creativitatea dându-le

să

creeze

diferite

desene,

să-și

pună

în

aplicare

imaginația.

De exemplu: învățătorul în orele de desen poate folosi jocul didactic care are o mare valoare educativă, întru-cât prin joc elevii va încerca atât abilitățile lor de desenare, dar să găsească și diferite soluții posibile pentru realizarea unui desen, să se afirme prin realizarea unoe desene. Jocul are rolul de a-i pune pe elevi în situații noi unde ei va trebui să le rezolve dovedind spirit de inițiativă, spontaneitate, fantezie. Învățătorul poate să le sugereze elevilor diferite titluri de  joc: ,,Nu avem multe culori și preparăm noi altele”’ , ,,Descoperă și continuă”. Jocul poate fi organizat în forme atrăgătoare, surprinzătoare și folosit în anumite scopuri și în diferite etape ale lecției: -

în scopul dezvoltării sensibilităților artistico-plastice;

-

 ca mijloc de a dobândi experiențe plastice noi;

-

 ca mijloc de familiarizare a elevilor cu elemente de limbaj plastic;

-

 ca mijloc de descoperire a unor efecte plastice. 43

 

  În scopul dezvoltării unor deprinderi legate de tehnici ale gândirii creatoare (artistice) pot fi organizate diferite exerciții-joc. Unul din aceste jocuri poate fi legat de deprinderea elevilor  de a face combin combinații: ații: în cadru cadrull unei activit activități ăți orga organiza nizate, te, elev elevii ii enum enumeră eră mai întâi însușir însușirile ile obiectelor desenate pe foaie (forma), apoi fiecare elev va alătura formei respective noi elemente și culori. Prin această tehnică a gândirii creatoare elevii va opera cu însușirile obiectelor așa cum sunt ele fără a le adăuga ceva, iar apoi cu construcția și culoarea (ansamblarea de noi elemente și culoare), (Diaconu,M.,2000). Mijloacele de stimulare a creativității prin intermediul limbii și literaturii române

Orele de limbă și literatură română le oferă elevilor prin conținutul lor diverse  posibilități de stimulare și dezvoltare a creativității. În același timp limba și literatura română urmărește, dezvoltarea spiritului creator care presupune formarea receptivității creatoare cât și constituirea receptivității estetice (dezvoltarea capacității de a restructura elemente desprinse din lectura unei opere într-o viziune proprie, dezvoltarea mijloacelor de autoexprimare). Începând cu clasele I-II se pot desfășura activități care-i conduc pe elevi în direcția cultivării creativității, de exemplu:descrierea și interpretarea unor ilustrații, emiterea unei păreri proprii, exerciții de creare de cuvinte pornind de la o silabă, schimbând poziția literelor, continuarea unei propoziții începute. În ciclul de dezvoltare aceste posibilități se înmulțesc, învățătorul poate propune elevilor  exerciții care implică actul creativ: -

crearea unui personaj cu trăsături opuse;

-

schimbarea finalului unui text;

-

exprimarea unei opinii personale personale cu privire la fapte, personaje, personaje, evenimente evenimente;;  crearea unor versuri, alcătuire de text cu titlu dat pe baza unor cuvinte de sprijin;

-

  cre creare areaa unor unor compun compuneri eri,, care care rep reprez rezint intăă cel cel mai bun mijlo mijlocc de manif manifest estare are a imaginației creatoare, dezvoltarea capacităților de exprimare clară, bogată, fluentă a elevilor;

-

  cons construire truireaa unei ghicito ghicitori, ri, cons constituie tituie un exercițiu exercițiu și de logică dar și de creativitate. creativitate. Are

la

bază

analogia,

asocierea,

comparația

și

metafora.

O altă cale de a-i ajuta pe elevi să-și dezvolte creativitatea o reprezintă și activitățile extracuriculare care au rolul de a dezvolta capacitatea de exprimare și gândire a elevilor. 44

 

  De exemplu: -

restructurarea conținutului povestirilor;

-

modificarea deznodământului unei povestiri;

-

continuarea unei povestiri cu început dat;

-

 stabilirea titlului unui text dat;

-

 inventarea unor scenarii de poveste;

-

completarea unor propoziții lacunare;

-

construirea propozițiilor după scheme;

-

crearea

unor

figuri

de

stil;

Toate aceste situații îi oferă elevului posibilitatea de a interpreta faptele așa cum dorește, de a-și imagina întâmplarea și de a expune evenimentele într-o manieră  proprie. Deasemenea în cadrul lecțiilor de limbă și literatură română pot fi folosite și jocuri didactice, care necesită un efort creator: exerciții de completare a silabelor, jocuri de rol pe teme cotidiene date, povestirea unor întâmplări personale, recitări, dramatizări,  jocuri de sinonime, antonime, omonime, jocuri privind alcătuire unor propoziții cu cuvinte noi (Șerdean,I.,2007 (Șerdean,I.,2007). ).

Mijloace de stimulare a creativității prin intermediul matematicii

În cadrul orelor de matematică gândirea creativă a elevilor poate fi influiențată prin diferite modalități: -

-

 propunerea unor unor exerciții de calc calcul ul oral și scris;   formularea unor întrebări care să-i provoace pe elevi la căutare, analiză, verificare; rezolvarea unor probleme, în cadrul cărora elevii să fie puși în situația de a căuta multiple modalități de prelucrare a datelor, să găsească multiple căi de rezolvare, să descopere soluții mai scurte de rezolvare, ăformuleze întrebări să selecteze date și să le combine.

  Metoda Brainstorming  

Cuvântul brainstormin provine din limba engleză din cuvintele brain-creier și storn-furtună, 45

 

ceea ce înseamnă ,,furtună în creier” sau metoda asaltului de idei. Această metodă a fost iniția ini țiată tă de psihol psihologu ogull am ameri erican can Ale Alexx F. Osbor Osbornn (1938) (1938).Re .Repre prezin zintă tă una din dintre tre cele cele mai răspândite metode de stimulare a creativității. Un pri princi ncipiu piu import importan antt pe carecare-ll are la baz bazăă bra braist istorm orming ingul ul este: este: canti cantitat tatea ea gen genere ereaz azăă calitatea. Conform acestui principiu pentru a se puea ajunge la idei viabile și inedite va fi necesară o productivitatemcreativă cât mai mare. Această metodă aplicată la clasele I-IV poate ajuta la capacitatea creatoare a elevilor. Se va organiza o situație problemă care va permite elevilor să caute mai multe moduri de rezolvare, excluzând orice formă critică.  Nu este indicat să se facă observații negative, să conteste, să aibe îndoieli asupra valabilităților ideilor propuse. În vederea respectării acestei reguli au fost elaborate o serie de fraze care duc la blocarea creativității, utilizarea lor fiind interzisă: ,,Este o pierdere de timp”, ,,Nu vom fi luați în se seri rios os”, ”, ,,Vo ,,Vom m di disc scut utaa desp despre re aces acestt lucr lucruu și altă altăda dată tă”, ”, ,,Nu ,,Nu vo vom m pu pute teaa face face asta asta”. ”. Trebuie emisă o cantitate cât mai mare de idei deoarece se pleacă de la premisa că într-un numărr mare de idei exis numă există tă mai multe șanse să se afle și idei creativ creative, e, potrivi potrivitt principiu principiului lui ,,cantita ,,ca ntitatea tea gene genereaz reazăă calit calitatea atea”. ”. Brain Brainstorm stormingul ingul oferă posib posibilitat ilitatea ea mani manifestă festării rii liber libere, e, spontane a gândirii și imaginației membrilor grupului, precum și creșterea productivității creativității individuale, (Sălăvăstru,D.,20 (Sălăvăstru,D.,2004). 04). Metoda de brainstorming Reguli

de

desfășurare

ale

brainstorming-ului:

- ele levi viii ii să cun unoa oasscă pr prooble blema pus usăă în di disscuți cuțiee și nec necesita sitate teaa solu soluți țioonări năriii ei; - parti participa cipanții nții să fie select selectați ați pe baza princ principiul ipiului ui eteroge eterogenități nității,i, în ceea ce priveșt priveștee vârtsă,  pregătire; - locul unde se va desfășu desfășura ra să fie unul lum luminos, inos, spațios, liniștit, menit să cree creeze ze o atmosferă stimulativă,

propice

descătușării

ideilor;

- admiterea și chiar chiar încurajarea formulă formulării rii de idei oricât de de neobișnuită oori ri îndrăsnețe ar fi, lăs lăsând

frâ frâu

li libber

ima imagin ginație ațieii

part rtic icip ipaanț nțil iloor,

spo pont ntaaneităț ității ii

și

crea reati tivi vită tăți ții; i;

- accentul accentul cade pe cantitate cantitate,, pe formulare formulareaa de cât mai multe varia variante nte de răspuns răspuns și cât mai divers; - paricipanții trebu trebuie ie să fie odihniți, odihniți, dispuși să lucreze și să cre creeze, eze, (Cucoș,C (Cucoș,C.,2009) .,2009) Metoda sinectică

46

 

 

A fos fostt cre creată ată de psihol psihologu ogull ame americ rican an W. Gordon Gordon.. Te Terme rmenul nul îns înseam eamnă nă pune pune împreu împreună nă elemente diferite și aparent fă legătura între ele. Dacă în brainstorming se pune accent pe asociații asoc iații libere de idei, sinetica presupu presupune ne utiliz utilizarea area metaforelor metaforelor și anal analogiil ogiilor. or. Acea Această stă metodă vizează dezvoltarea gândirii divergente. Gordon vede acest lucru necesar, deoarece majoritatea ideilor nu sunt noi. Inițial metoda constă în familiarizarea individului cu elemente străine, de care apoi se va înstrăina din nou,  prin căutarea unor modalități noi de abordare a elementelor devenite familiare. O proble problemă mă greu greu de rez rezolv olvat at devin devinee famili familiară ară dacă dacă răs răspu punde nde la înt întreb rebare area: a: ,,C ,,Cuu ce se aseamănă?”. O problemă considerată banală va deveni interesantă dacă mai întâi va fi pusă întrebarea: ,,Cum ar fi dacă s-ar asemăna cu.....”. Se pot face diferite asociații care să conducă la idei noi. Sineti Sin etica ca este o tehnic tehnicăă mul multt mai stru structu cturat ratăă și mai spe specif cifică ică de org organ aniza izare re și dirij dirijare are a imaagina im inație ției, pen entr truu a descop scopeeri noi so solu luți țiii și se sprij prijin inăă pe dou ouăă mecan canism isme, (Sălăvăstru,D.,2004): a) transformarea necunoscutului în cunoscut, adică să fie clarificate dificultățile problemei,să se

urmărească

asemănările,

legăturile

unei

probleme

noi

cu

alta

veche;

 b) transformarea cunoscutului în cunoscut, această etapă presupune a fi înlăturate  prejudecățile și obișnuințele perceptive, a fi sesizate probleme acolo unde nu par a exista. Aceasă metodă aplicată în ora de Educație plastică s-a desfășurat astfel: le-am împărțit elevilor câte o foaie pe care se afla mai multe semne care trebuiau să fie finalizate de către aceștia așa cum ei doresc, fără a li se sugera ce anume să obțină. După ce desenele au fost terminate elevii va explica ceea ce au obținut, și de ce au ales culorile respective. Împreună cu elevii se va face o analiza a lucrărilor și deasemenea se vor evidenția și cele mai reușite lucrări. Metoda 6-3-5  

Metoda se numește 6-3-6 pentru că sunt 6 membrii ai grupului care vor emite 3 idei, iar  acestea sunt prelucrate fiecare de 5 persoane. Prin această metoda se va obține o cantitate mare de idei. Această metodă valorifică potențialul creativ al grupului. Un numar mare de  persoane se împarte împarte în grupuri de câte 6. Fiecare membru din grup are în față o foa foaie ie de hârtie  pe care o împarte în trei coloane. Liderul grupului va enunța ăroblema problema, iar membrii grupului va nota câte trei idei, câte o idee în fiecare f iecare coloană. Fiecare participant participant va da foaia sa 47

 

vecinului din dreapta, iar la rândul său preia foaia vecinulu din stânga: se vor face completări, îmbunătățiri, precizări ale acestora. Va urma o nouă deplasare a foilor. Rotirea se va face de 5 ori, până când toți membrii grupului vor vedea ideile emise de fiecare membru al grupului. Chiar dacă face parte din metodele tradiționale, această metodă poate fi folosită cu succes în orele de Educație Plastică și Abilități practice. Urmărind exercițiul ca metodă de dezvoltare a creativității copiilor, avem mai multe tipuri de exerciții: exercițiul de invenție, exercițiul de crea creați ție, e, ex exer erci ciți țiul ul de dezv dezvol olta tare re a me memo mori riei ei vizu vizual alee și a im imag agin inaț ație ieii crea creato toar are, e, (Popescu,G.,2007).  – exercițiile de invenție cu efecte plastice surpriză-în mijlocul paginii sunt așezate trei, patru  puncte fluide de diferite culori, apoi coala se împăturește în două sau în patru. Vor fi presate cu mâna iar când se vor despături, vom descoperi înfățișarea unor forme cromatice noi, spontane,

pe

baza

cărora

elevii

pot

desena

cu

pensula

diverse

imagini.

 –exerciții de dezvoltare a memoriei vizuale și a imaginației creatoare- sunt exerciții de asociere prin corespondențe, prin combinare nouă a unor forme sau a altor elemente plastice, fiind des fiind desco coper perite ite noi mod modali alităț tății de expri exprimar maree art artist istică ică pla plasti stică că a ide ideilo ilor, r, sen sentim timent entelo elor. r.  –exerciții de dezvoltare a spiritului de invenție și creație-în cadrul acestor exerciții li se va cere eleviilor să deseneze deseneze prin linii, iar apoi se va fa face ce o analiză a lucrărilor pe baza rela relației ției dintre expresivitatea liniilor folosite și sentimentul pe care au vrut să-l redea în momentul realizării.   Chindogu

Aceasta reprezintă o nouă metodă de creativitate fiind aplicată mai ales în orele de Abilități  practice. Se va cere elevilor să creeze (răspunzând la întrebările: ,,Ce aș putea eu crea din asta...?, Ce aș putea face cu aceasta...? aceasta...?”. ”. Un produs original obligatoriu trebuie să respecte două condiții: 1. Să nnuu fie ase asemăn mănăto ătorr cu al ccelo elorla rlalți lți,, 2. Să fie ce ceaa uunic nic,, nneob eobișn ișnuit uit.. Importanța pe care o au aceste două condiții constă în faptul că elevul este eliberat de captivitatea unor tipare, lăsându-l liber să lucreze și să gândească, găsind cu mai multă ușurință calea de rezolvare. Metoda Delphi 48

 

 

Aceas Ace astă tă metod metodăă se bazea bazează ză pe con consul sultăr tării rec recipr iproce oce înt între re partic participa ipanți nți,, ca și la met metoda oda  prezentată anterior anterior (metoda 6-3-5). Caracteristicile metodei: -

 un grup de persoane numiți experți va pune în discuție o temă, pe baza cărora

-

elaborează un chestionar, care va fi trimis unor specialiști autorizați în domeniu;   fiecare persoană va răspunde într-un interval de timp dinainte stabilit, pe cont  propriu;

-

răspunsurile sunt colectate și chestionarele sunt redistribuite acelorași persoane, fiind însoțite și de răspunsurile nenominalizate ale celorlalți participanți.

49

 

Prezentarea cercetării

Titlul cercetării: Studiu privind creativitatea la școlarii mici 1.Argument

Creativitatea este o caracteristică umană, prin care persoana este scoasă din anonimat, se el elib iber erea ează ză și pa part rtic icip ipăă la nașt nașter erea ea și înfl înflor orir irea ea valo valori rilo lorr ma mate teria riale le,, arti artist stic ice, e, um uman ane. e. Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane sociale, educaționale. Pornind de la definiția creativității ca fiind ,,o dispoziție spontană de a crea și inventa care există la fiecare persoană, la toate vârsele,, dată de Ursul Șchiopu și examinând și celelalte definiții ale creativității am ajuns la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea, utilitatea, eficiența, toate acestea reprezentând trăsături esențiale ale activității creatoare, iar   personalitatea creativă este caracterizată printr-un mozaic de aptitudini și însușiri: originalitate, flexibilitate, fluiditate. fluiditate. Creativitatea nu face face referire numai la capacitatea capacitatea de a realiza produse originale, noi, in învățământ accentul nu se pune pe faptul de a forma creatori de valori originale, ci cadrul didactic are în vedere de a forma la micul școlar trăsături care să  permită manifestări creatoare, inițiativă, curiozitate, perseverență în căutarea de soluții. Creativitatea este ca o floare atât de delicată încât orice încurajare o face să înflorească, în timpp orice tim orice des descur curaja ajare re o suf sufocă ocă,, chiar chiar îna înaint intee ca ace aceas asta ta să fie tra transf nsform ormată ată în flo floare are.. Una dintre cerințele învățământului actual este acela de a forma și de a-i ajuta   elevi să gândească

creativ.

Orice strategie didactică impune îmbinarea între activitatea cadrului didactic și cea a elevului. Din acest punct de vedere cadrul didactic poate fi sursa de inspirație sau poate deveni cel care conduce și dirijează activitatea independentă a școlarului mic, în timp ce activitatea acestora din urmă poate să se schimbe din simplă reproducere într-o activitate creatoare. Strategia didactică nu reprezintă doar o simplă tehnică de lucru ci este o manifestare și expresie a  personalității cadrului didactic. Învățătorul are un rol important trebuind să găsească cea mai 50

 

rațională și adecvată formulă de îmbinare a metodelor, mijloacelor, procedeelor, tehnicelor și formelor de organizare care au ca scop conducerea la valorificarea optimă a potențialului subiecților instruiți. Cadrele didactice nu trebuie doar să descătușeze fantezia elevilor ci are rolul de a le cultiva și imaginația. Pentru ca elevii să dobândească capacitatea de a fi creativi aceștia va trebui să fie implicați în situații de învățare în care va putea să-și dezvolte aceste capacități. Se constată că orele de arte vizuale și abilități plastice ne permite să valorificăm mai intens potențialul creativ al copiilor. Acestea constituie un mijloc de dinamizare și exprimare a vieții copilului, a achizițiilor sale intelectu intel ectuale, ale, afec afective, tive, voliț volițional ionale, e, și motiv motivațio aționale. nale. Motiv Motivația ația copi copilului lului pent pentru ru acti activități vitățile le artistico-plastice și practice reprezintă dorința de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti imaginea. Deasemenea educația artistico-plastică este o modalitatea de deschidere a copilului pentru receptarea și crearea frumosului. Un alt motiv este faptul că activitățile plastice oferă posibilitatea de a exploara lumea vizual și tactil, implicând o mișcare a mâinilor nu numai a ochilor, mișcări care se încarcă de stările intense în care se află aceștia în timp ce pictează, desenează, modelează, completează. Esența procesului de educație plastică constă pe de-o parte în educarea simțului pentru frumos  pentru a-l putea sesiza, descoperi, iar pe de altă parte reprezintă calea de îndrumare a elevului spre creația artistică și pregătirea acestuia în vederea înțelegerii reale, plasticea vieții prin intermediul artei. Micul școlar își însușește tehnicile simple ale modelajelor, ale desenului, ale  picturii în acuarelă. Toate aceste tehnici constituie expresii ale diferitelor activități artistice și constituie bazele artelor spațiului. Odată cu dezvoltarea aptitudinilor și a capacităților artistice are

loc

și

formarea

gustului

artistic.

La vârsta școlară mică, educația artistico-plastică se află în interdependență organică cu de dezzvo volt ltaare reaa arm rmon onio ioas asăă fi fizzică, ică, cu edu duccaț ația ia mora oral-c l-civic ivicăă și cea inte intele lect ctuuală. lă. Experiența didactică demonstrează că activitățile plastice sunt foarte iubite și îndrăgite de către școlari, aceștia fiind atrași de culoare, de varietaea instrumentelor tehnice, de fatul că își dau

frâu

liber

imaginației

și

fanteziei,

dovedesc

spontaneitate.

Majoritatea elevilor din clasele primare, manifestă în mod spontan curiozitate, imaginașie  bogadă, spontaneitate spontaneitate,, independen independență, ță, dorință de explorare, cu alte cuvinte caracteristici de creativitate în formare. Fiecare activitate desfășurată desfășurată trebuie ssă-i ă-i ofere școlarului posib posibilitatea ilitatea de a se afirma, de a se manifes manifesta ta liber, lăsâ lăsând nd imaginația imaginația săiși spun spunăă cuvântul cuvântul.. Astfe Astfell vor fi desco des coper perite ite ap aptitu titudin dinii neb nebănu ănuite ite pentru pentru divers diversee activ activită ități, ți, care care pot fi culti cultivat vatee în cadru cadrull 51

 

disciplinelor școlare: limbă și literatură română, educație plastică, educație muzicală, educație tehnologică. 2.Obiectivul cercetării

Obiectivul cercetării mele a fost acela de identificare nivelului creativității și rezultatele copiilor. 3.Ipoza cercetării

Presupunem că la vârsta școlară mică creativitatea este simulată prin activitățile artistico plastice. 4.Prezentarea 4.Prezentar ea lotului de subiecți

Am aplicat la un numar de 13 subiecți, dintre care 6 fete și 7 băieți cu vârste cuprinse între 89 ani, clasa a-II a, provenind din mediul rural, de la Școala Gimnazială din satul Slănic. Situația materială a părinților este bună în majoritatea cazurilor, copiii vin îngrijiți la școală, ordonați, cu rechizitele necesare, existând și unele excepții în care părinții sunt plecați, iar  co coppiii iii ră răm mânân nând în gr grij ijaa bun unic icil ilor or,, aces cest lu luccru văzând ându-s u-se în rez rezulta ltatele tele lor. lor. Părinții se interesează de copii, participă la ședințele organizate de doamna învățătoare, au o  bună colaborare colaborare cu aceasta aceasta..   5.Metodologia cercetării

Ca instrument al metodei experimentale am folosi testul Torrance (adaptat) care este format din 6 figuri simple, simple, la care elevii elevii va trebu trebuii să le adauge și alte elem elemente ente în care să obți obțină nă desene cât mai complexe. Acest test are scopul de identificare a cretivității, este un text ce permite evaluarea formei de creativitate figurală. Obiectivul acestui test este acela de a afla dacă copiii cu rezultate bune la învățătură sunt mai creativi față de ceilalți. Dacă acești copii cu rezultate bune știu să plece de la un element simplu sim plu,, săsă-ll fac facăă cât cât mai comp complex lex,, să să-l -l pun punăă cât cât mai mult în val valoa oare, re, să-ș să-șii fol folose oseasc ascăă cre creati tivi vita tate teaa și în un uneele si situ tuaț ații ii dif ific icil ilee, să aib ibee înc încred redere ere în forț forțeele propr roprii ii.. Le-am arătat copiilor o coală de hârtie pe care se aflau cele 6 figuri ( un pătrat, un cerc, un  punct, două linii, un S ) i-am făcut să conștientizeze că libertatea le aparține aceea de a aplica diferite elemente pentru a realiza figuri cât mai sugestive, cât mai expresive, cât mai viu 52

 

colorate. Aplicarea textului final presupune dacă copiii care au rezultate bune la învățătură sunt mai creativi față de ceilalți, dacă aceștia pot realiza o lucrare deosebită atât din punct de vedere al culorii cât și al complexității acesteia.   6. Ana Analiz liza a și inte interpr rpreta etare rea a rezu rezulta ltatel telor or

Analizân Anal izândd rezu rezultate ltatele le subi subiecții ecțiilor lor care au parti participa cipatt la cerc cercetare etare am obțin obținut ut urmă următoare toarele le rezultate: -nivel înalt 7 subiecți (reprezentând ) majoritatea dintre acești elevi au rezultate foarte bune la învățătură, dar spre surprinderea mea și a doamnei învățătoare am avut surpriza ca trei elevi care nu au rezultate așa de bune la învățătură ca și colegii lor au realizat lucrări foarte bune. Au respectat cerințele cerute de mine, au dat o pată de culoare lucrării au adăugat elemnte la figuri realizând diverse forme. -nivel mediu 4 subiecți (reprezentând) acești elevi nu au rezultate bune la învățătură, vin la școală, provin din familii modeste. Dar în aceste cazuri se află un subiect care are cele mai  bune rezultate din clasă, pot spune că este primul, am avut surpriza ca pe parcursul desfășurării activității să constat că nu înțelegea sarcina care o are de îndeplinit, sau se întorcea la colegul din spate să-l întrebe și trebuia să-i spun la fiecare figură ce elemente consideră el că ar trebui adăugate, cu ce culori ar considera el să le facă. -nivel scăzut 2 subiecți (reprezentând ) acești elevi au cele mai slabe rezultate. Nu prea vin la școală deoarece părinții pleacă în permanență în străinătate iar pe aceștia îi lasă în grija  bunicilor, a fraților mai mari. mari. Deaseamenea am mai sesizat că fetele dispun de un nivel de creativitate mai ridicat decât  băieții. Unele dintre acestea acestea dând ddovadă ovadă de un nivel de creativita creativitate te ridicat.

 Număr de subiecți subiecți

 Nivel înalt

 Nivel mediu

 Nivel scăzut

13 subiecți

7 subiecți (53,8%)

4 subiecți (30,8%)

2 subiecți (15,4%)

53

 

7.Concluzii:

 

Ipote Ipoteza za nu a fost conf confirmat irmată, ă, copiii copiii cu rezultate rezultate bune la învă învățătu țătură ră nu au fost mai

creativi spre deosebiri de ceilalți, acest lucru văzându-se în lucrările realizate de către aceștia în cadrul cercetării. Copiii care au participat la cercetarea mea au dat dovadă de imaginație, interes, flexibilitate în gândire, creativitate. Între aceștia s-a văzut o diferență, cei care avea rezultate slabe la învățătură au înțeles sarcina pe care o au de îndeplinit fără ajutor, au știut să completeze

figurile,

au

știut

să

dea

o

pată

de

culoare

lucrării.

Consider că o mare importanță o are educație timpurie unde trebuie dezvoltată dragostea copilului pentru estetic și frumos, astfel încât încet încet acesta să ajungă să aprecieze frumosul, să poată să-l transpună, să poată să-și elaboreze propriile idei, sentimente valori. Educatoarea are un rol important acela de a desfășura diferite activități cu caracter de creație în scopul stimulării potențialului creativ. Aceasta trebuie să acorde o atenție deosebită la culorile pe care copiii le utilizează atunci când desenează, fabulează, fiind surse de cunoaștere a afectivității copilului. Folosind toate aceste procese acestuia îi va fi mai ușor atunci când va  păși pragul școlii, iar micul școlar va fi antrenant într-o muncă intelectuală continuă, la început necunoscută necunoscută.. Învățătorul preia și continuă acest proces de dezvoltare a creativității prin toate activitățiile și strategiile, lăsându-l pe micul școlar să creeze, să exploreze, să-și caute singur soluții pentru a rezolva stuațiile în care este pus.  

Consider că dascălul din zilele noastre trebuie să învețe și el conștiincios și continu

 pentru a ține pasul cu noul, să fie cu adevărat un intelectual, capabil să educe, să instruiască, să descopere, să formeze și să susțină înclinațiile creatoare ale elevilor săi. De aceea menirea noastră ca și dascăli este aceea de a stimula continu potențele creatoare ale elevilor, să-i încurajăm, să le oferim acel impuls de care ei au nevoie. Trebuie să învățăm să fim mereu pe aceeași undă cu elevii noștrii, pe care să-i înarmăm cu cât mai multe tehnici de învățare creativă și să le punem tot timpul în valoare calitățile și abilitățile.   54

 

Bibliografie

1. Am Amai aibl ble, e, Tere Teresa sa,, Cr Crea eati tivi vita tate teaa ca mo modd de viaț viață, ă, Bu Bucu cure reșt ști, i, Ed Edit itur uraa Știi Științ nțifi ifică că și Tehnică,1997. 2. Beja Bejat,t, Marian Marian,, Intelig Inteligență, ență, Cre Creativi ativitate, tate, Bucureșt București,i, Editur Edituraa Științifi Științifică,1 că,1971 971 3. Cri Criste stea, a, Sorin, Sorin, Dic Dicțio ționar nar de pedag pedagogi ogie, e, Chișin Chișinăuău-Buc Bucure urești ști.. Gru Grupul pul Edi Editor torial ial Lit Litera era Internațional, 2000. 4. Gîrbo Gîrbovean veanu, u, Maria, Negoesc Negoescuu Victoria, Victoria, Stimul Stimularea area creativi creativității tății elev elevilor ilor în proces procesul ul de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică Pedagogică,, 1981. 5. Go Golu lu,P ,P.Z .Zla late te,, Ve Verz rza, a, Em Emil il,, Ps Psih ihol olog ogia ia copi copilu lului lui,, Bu Bucu cure reșt ști, i, Ed Edit itur uraa Dida Didact ctic icăă și Pedagogică,, 1993. Pedagogică 6. Land Landău, ău, Erika, Erika, Psiholo Psihologia gia creativită creativității, ții, Editu Editura ra Didactică Didactică și Peda Pedagogic gogică, ă, 1979. 7. Munt Munteanu eanu,, Anca, Incursiun Incursiunii în Creatologie, Creatologie, Timi Timișoar șoara, a, Editura Au August gusta, a, 1999. 8. Pope Popescu scu Gabr Gabriela, iela, Psi Psiholo hologia gia Creativită Creativității, ții, București, București, Edi Editura tura Fun Fundație dațieii România de Mâine, 2007. 9. Pope Popescu, scu, Ne Nevean veanu, u, Pau Paul,l, Psihologie Psihologie șșcola colară, ră, Universit Universitatea atea di dinn Bucu București rești,, 1987. 10. Păiși, Lăzăresc Lăzărescu, u, Mihaela, Psihologia Vârstelor, Vârstelor, Editura V&I Integral, 2008. 11. Roșc Roșca, a, Alexandru Alexandru,, Creativita Creativitate te gena genarală rală și spec specifică ifică,, Bucu București rești,, Editu Editura ra Acad Academie emiei,i, 1981. 12. Roșca Alexand Alexandru, ru, Creativitatea, București, Ed Editura itura Enciclopedică Română, Română, 1972. 13. Sălăvăstru, Dorina, Ps Psihologia ihologia educației, Bucure București, ști, Editura Polirom, 2004. 14. Sto Stoica ica,, Consta Constanti ntinn Ana Ana,, Cre Creati ativit vitate ateaa ele elevil vilor, or, Buc Bucure urești ști,, Edi Editur turaa Did Didac actic ticăă și Pedagogică,, 1983. Pedagogică 15. Stoica, Dumitru, Stoica marin, Psiho Psihopedagogie pedagogie șco școlară, lară, Craiova, 1972. 16. Stoica, Marin, Pedago Pedagogie, gie, Editura Gheorghe Cârțu-Alex Cârțu-Alexandru, andru, 1997. 55

 

17. Șchi Șchiopu, opu, Ursula, Verza Emil, Psih Psiholog ologia ia vârst vârstelor, elor, Bucure București, ști, Editura Dida Didactică ctică și Pedagogică,, 1981. Pedagogică 18. Șerdean, Ioan Ioan,, Didactica limbii și literatu literaturii rii române, Editura Corint, 2007. 2007.  

56